UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

CURS DE SOCIOLOGIE JURIDICĂ

Fac. De DREPT Sp.Drept anul I sem.II - 2007 -

1

SCOPUL CURSULUI  Educarea studentilor de la facultatile de drept si sociologie in conformitate cu notiunile, teoriile si orientarile teoretice prin care se realizeaza investigarea complexa a faptelor, fenomenelor si institutiilor juridice;  Formarea deprinderilor necesare reusitei profesionale a viitorilor specialisti in domeniile dreptului si sociologiei;

 Inducerea ideii ca exista vechi si bogate traditii teoretice si practice ale sociologiei juridice romanesti, un pretios stimulent in evolutia actuala a cercetarilor jurissociologice;

OBIECTIVELE PRINCIPALE  Insusirea conceptelor si metodelor de cercetare sociologica la un segment insemnat al vietii sociale, realitarea juridica componenta importanta a realitatii sociale;  Evidentierea problemelor pe care trebuie sa le rezolve aceasta stiinta, prin functiile sale;  Introducerea in analiza a notiunilor de grup social cu tipurile sale caracteristice, comunitate, status social, rol social si procesul de socializare;  Analiza conceptelor de devianta, delicventa sau criminalitate si violenta, conduite ori manifestari nonconformiste ale unor indivizi, care ies din cadrul ordinii sociale si juridice;

2

CUPRINS CAPITOLUL I A. ASPECTE INTRODUCTIVE ............................................................................................1 1. Definitia sociologiei juridice...............................................................................................1 1.A. Notiuni generale............................................................................................................1 1.B. Obiectul sociologiei si specificul acestuia pentru sociologia juridica.............................1 1.C. Specificul sociologiei juridice.........................................................................................2 1.D. Metode de cercetare folosite de sociologie...................................................................2 1.E. Specificul metodologiei sociologice juridice..................................................................3 1.F. Functiile sociologiei juridice...........................................................................................4 1.G. Scopul sociologiei.........................................................................................................4 1.H. Definitia sociologiei juridice...........................................................................................5 CAPITOLUL II APARITIA SI ISTORICUL SOCIOLOGIEI JURIDICE..........................................................6 2.A. Primele origini...............................................................................................................6 2.B. Intemeietorii sociologiei.................................................................................................7 2.C. Contributii romanesti in dezvoltarea sociologiei..........................................................10 CAPITOLUL III METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE................................................................12 3.A. Consideratii generale..................................................................................................12 3.B. Cadrul cercetarii sociologice.......................................................................................12 B.1. Alegerea temei de cercetat.........................................................................................13 B.2. Metode sociologice de investigare..............................................................................13 a. Observatia ..........................................................................................................13 b. Experimentul........................................................................................................14 c. Studiul documentelor ..........................................................................................15 d. Anchetele sociale.................................................................................................15 3.C. Construirea esantionului..............................................................................................16 3.D. Analiza datelor culese si formularea concluziilor.........................................................17 CAPITOLUL IV GRUPURILE SOCIALE SI COMUNITATEA.......................................................................18 4.A. Grupurile sociale..........................................................................................................18 4.B. Tipuri de grupuri sociale .............................................................................................18 1. Grupurile primare si grupuri secundare ..............................................................18 2. Grupuri formale si grupuri informale ...................................................................19 3. Grupuri mici si grupuri mari..................................................................................20 4. Grupurile de apartenenta si grupurile de referinta ..............................................20 4.C. Familia ca grup social fundamental.............................................................................20 a. Functia biologica .................................................................................................21 b. Socializarea ........................................................................................................21 c. Functia economica...............................................................................................21 d. Functia de solidaritate familiara ..........................................................................21 4.D. Comunitatea ..............................................................................................................22 CAPITOLUL V STATUS SOCIAL, ROL SOCIAL SI PROCESUL DE SOCIALIZARE ...............................24 5.A. Definitia notiunilor de status si rol social......................................................................24 5.B. Clasificarea statusurilor sociale...................................................................................24 5.C. Conflictul de rol si ambiguitatea..................................................................................25

3

5.D. Procesul de socializare...............................................................................................25 5.E. Scopurile socilaizarii....................................................................................................26 5.F. Factorii de socializare..................................................................................................26 5.G. Integrarea sociala........................................................................................................26 5.H. Resocializarea.............................................................................................................28 CAPITOLUL VI ORDINEA SOCIALA SI JURIDICA.....................................................................................29 6.A. Societatea umana si normele sociale..........................................................................29 6.B. Obiceiul........................................................................................................................30 6.C. Morala.........................................................................................................................30 6.D. Normele juridice..........................................................................................................30 6.E. Raportul dreptului cu morala.......................................................................................31 6.F. Control social ..............................................................................................................32 CAPITOLUL VII DEVIANTA SI DELICVENTA .............................................................................................34 7.A. Devianta sociala..........................................................................................................34 7.B. Delicventa....................................................................................................................35 7.C. Formele delicventei ....................................................................................................36 7.D. Reactia societatii fata de delicventa ...........................................................................37 CAPITOLUL VIII VIOLENTA SI SOCIETATEA .............................................................................................38 8.A. Consideratii generale...................................................................................................39 8.B. Etiologia violentei.........................................................................................................39 8.C. Tipologia violentei........................................................................................................40 8.D. Rolul societatii in prevenirea violentei.........................................................................41 CAPITOLUL IX RESPONSABILITATEA SOCIALA SI RASPUNDEREA JURIDICA...................................43 Delimitari conceptuale.........................................................................................................43 9.A. Responsabilitatea – institutie sociala...........................................................................43 9.B. Raspunderea – institutie normativa.............................................................................43 9.C. Categorii de raspunderi...............................................................................................44 a. raspunderea morala.............................................................................................44 b. raspunderea politica.............................................................................................43 c. raspunderea juridica.............................................................................................45 9.D. Teoria nondreptului ....................................................................................................46 CAPITOLUL X DREPTUL CA INSTRUMENT DE REALIZARE A APARARII SI SECURITATII SOCIALE 10.1. Devianta sociala si delicventa (criminalitate) - acceptiuni si sensuri .........................48 10.2. Delicventa din perspectiva statistica..........................................................................50 10.3. Delicventa din perspectiva normativului penal ..........................................................51 10.4. Evaluarea sociologica a fenomenului de delicventa .................................................52 10.5. Politici penale de aparare sociala si de prevenire a delicventei.................................54 I. ASPECTE INTRODUCTIVE Definitia Sociologiei Juridice Obiectul acesteia si metodele de cercetare. Utilizare; Functiile si scopul sociologiei juridice. A. Notiuni generale

4

o raportul dintre reglementarile juridice si etica. o modul in care sunt cunoscute acestea de catre membrii societatii. N. adica de la stiinta “mama”. Dimitrie Gusti si Mircea Manolescu care au demonstrat ca in cadrul vietii sociale. Studiul societatii constituie obiectul si altor stiinte cum sunt istoria. ea constituind rezultatul aplicarii metodelor de cercetare sociologica la un segment important al vietii sociale.Comte) dar si fenomenele si procesele care iau nastere si se desfasoara in cadrul societatii. Specificul obiectului Sociologiei Juridice Sociologia juridica este o sociologie specializata. justitiei. Auguste Compte. o pozitia acestora din urma fata de actele normative si de modul cum sunt ele aplicate de catre stat prin organele puterii administrative. in societate sunt prezente permanent “fenomene juridice” care sunt de fapt fenomene 5 . aceasta neputandu-se realiza fara o juridicizare a componentelor umane individuale si colective. fac parte: o factorii care influenteaza crearea normelor juridice. sociologia studiaza societatea sub doua aspecte: static si dinamic. Obiectul sociologiei si specificul acesteia pentru sociologia juridica Cu privire la obiectul acestei stiinte sociale. teorii de valoare care sunt verificate prin metodele sale de cercetare. inca de la inceput se poate afirma ca Sociologia Juridica este de fapt o sociologie specializata. Pornind de la aceste cerinte este usor in a stabili daca cele doua discipline in cauza sunt sau nu stiinte. realitatea juridica reprezinta una din componentele ei principale. dreptul. intelegand in primul caz analiza structurii institutiilor societatii (familia. realitatea juridica. religia etc. Renumitul jurist si sociolog francez Jean Carbonier a stabilit ca in afara institutiilor de drept. economia politica. indicand ca de fapt numeric exista mai multe asemenea incercari. procesul de socializare. rolul social si comunitatea iar in cea de-a doua categorie sunt incluse fenomenele sociale. In viziunea lui Nicolae Popa.) iar in cel secund. relativ tanara. Specificul obiectului sau a fost pe rand aprofundat de specialisti ca Mircea Djuvara. devianta si delincventa. o cauzele si factorii care determina criminalitatea. comunitatile etc. o eficacitatea dreptului. control social. In abordarea problematicii definirii sociologiei juridice. organizatiile. o sa emita judecati. Pentru ca o preocupare umana sa fie numita stiinta. a scopului si functiilor acestora. statul. Potrivit parintelui sociologiei. B. din realitatea juridica care constituie obiectul sociologiei juridice si in acelasi timp componenta importanta a realitatii sociale. a stabilirii obiectului sau de studiu. relatiile sociale si procesele sociale. studiul istoric al evolutiei intelectuale a omenirii. cum sunt de exemplu. organizarea familiara. psihologia. biserica.Fara o abordare sistematica. teoreticienii si practicienii sustin ca aceasta il constituie societatea desi in literatura. o sa foloseasca metode proprii de investigare a obiectului cercetat. dar in cazul sociologiei aceasta este structurat pe componentele sale (asa cum le-a indicat in mare parte si A. C. Din prima categorie fac parte grupurile sociale. educatia. tinand seama de faptul mai sus mentionat este firesc sa pornim de la general la particular.Culea a identificat aproape 50 de definitii ale sociologiei. statusul. denumirea ei fiind folosita pentru prima data de catre Anzilotti in lucrarea sa “Filozofia dreptului si sociologiei” publicata in 1882 stabilindu-i-se mai bine specificul de catre Eugen Erlich in lucrarea “Bazele sociologiei dreptului” publicata in 1913. sociologia generala la stiinta “fiica” pentru a o identifica pe aceasta din urma in contextul stiintelor sociale si de a-i fixa specificul propriu. ea trebuie sa indeplineasca cel putin trei cerinte si anume: o sa aiba obiect de cercetare.

b) planificarea cercetarii si stabilirea metodelor de investigare ce se vor folosi. de cultura sa generala si de conceptia lui de viata. reprezinta suma fenomenelor juridice desfasurate in timp si spatiu care nu se analizeaza separat in individualitatea lor ci in interactiunea acestora legate de grupuri de indivizi. Din cele mentionate rezulta ca realitatea juridica. Metodologia cercetarii sociologice se desfasoara dupa o planificare si organizare riguros stabilite care parcurg urmatoarele etape: a) identificarea problemelor de cercetat. In acelasi timp. Aceste metode sunt: observarea. Metode de cercetare folosite de sociologie A doua cerinta epistemologica pe care trebuie sa o indeplineasca sociologia si implicit sociologia juridica pentru a fi considerata o stiinta veritabila este aceea de a avea si folosi metode proprii de investigare a obiectului ei de studiu. este firesc ca metodele de investigare sa fie influentate de stiinta dreptului. Reusita acestei metode depinde de modul in care s-a ales esantionul reprezentativ de persoane. Desi tanara ca stiinta. De asemenea. cea principala este ancheta. folosind concluzii. interpretarea (analiza). precum si metoda tipologica. anchetele sociale (din care fac parte chestionarele. prin telefon sau corespondenta) sa raspunda la anumite intrebari referitoare la comportarile acestora. Specificul metodologiei sociologice juridice Ca stiinta. Astfel. Aceste fenomene sunt de o diversitate enorma si cuprind atat normele juridice. interviurile si experimentul) si analizele istorice. cat si opiniile indivizilor fata de legislatie. D. de putere si subputere. ele constituind obiectul sociologiei specializate – sociologie juridica. comportamentele licite sau de incalcare a acestora de catre membrii societatii. reprezinta alte doua metode importante de cercetare sociologica. E. dreptul. in comparatie cu celelalte stiinte cum sunt medicina. Sociologia juridica foloseste metodele de cercetare ale stiintei mama care au fost adaptate la specificul obiectului sau de cercetarerealitatea juridica. institutii si fenomene-caz contencioase sau necontencioase. 6 . ele sunt preluate din stiinta dreptului exemplificand ca tipologii: tipul familiei. Prin aceasta li se cere persoanelor prin chestionar sau interviuri (acestea fiind directe. istoria etc. metoda statistica si cea logica. Dintre aceste metode mentionate. tipul de conduita etc sau de reconstituiri ca: reconstituirea unor tipuri de relatii de familii disparute. obiectul de studiu al sociologiei juridice. In privinta metodei tipologice si a reconstituirilor.sociale caracterizate de juridicitate. ancheta. fiind stiinta de hotar intre sociologie si drept. monografia juridica. trebuie sa se aiba in vedere in procesul de investigare a realitatii sociale ca exista dimensiuni politice si etice (in organizarea procesului de cercetare sociala) de care cercetatorii sociologi trebuie sa tina seama. pronuntarea sentintelor judecatoresti. Specialistii atrag atentia ca reusita cercetarilor sociologice va depinde atat de metoda folosita cat mai ales de pregatirea si interesul cercetatorului. realitatea demonstreaza ca sociologia a preluat si adaptat la specificul sau metode de studiu cu care a reusit sa descifreze multe din necunoscutele vietii sociale. rezultate in reorganizarea societatii. comparatia. ea a derivat din sociologia generala. cu o vechime de aproape 300 de ani. la atitudinile si parerile lor. In lucrarea “Sociologie Juridique” cunoscutul om de stiinta clasifica fenomenele juridice in fenomene juridice primare si secundare. Observatia si analiza datelor culese. in activitatea concreta de cercetare se folosesc metode sociologice cum sunt:observatia. Fara a intra in detaliile referitoare la metodologia sociologica (care va face obiectul unui capitol ulterior) reliefam ca sociologia are metode proprii de investigare a realitatii sociale.

cercetarile nefiind facute numai pentru dorinta de a se cerceta pe sine “de dragul cercetarii”. f) interpretarea rezultatelor. predictiva. In acesta idée afirmam ca si sociologia are ca scop final tocmai acest bine uman dar si prin relevarea specificului social. Potrivit acestei functii. Functia predictiva sau de prezicere sau de prevedere a modului in care se va prefigure realitatea sociala pentru timpurile ce vor veni. comertului si moravurilor. Dintre conceptele utilizate potrivit acestei functii amintim solutii sociale. In privinta sociologiei juridice scopul imediat il constituie analiza realitatii juridice pentru ca dreptul sa apere si sa consacre valorile juridice. anticipare. utilitate sociala. e) efectuarea cercetarilor. stabileste cum trebuie sa fie cea viitoare. analizand realitatea sociala prezenta. variabilitate care se datoreaza climatului. “Dreptul reprezinta forma esentiala de structura a societatii” stabilea Emile Durkheim. ele fiind valabile in timp. folosind concepte ca: model normativ. Conceptele utilizate pentru aceasta functie sunt: viitor. factori favorizanti. Functia descriptiva este indeplinita de cele doua stiinte prin descrierea realitatii sociale si implicit cea juridica. Functia explicativa este cea prin care se descifreaza legatura de cauzalitate dintre fenomenele sociale. previziune. critica si practic-operativa. adevar stabilit de Montesquieu. Functiile sociologiei juridice Prin functie intelegem (in privinta sociologiei in general si si a celei juridice in special) ce probleme trebuie sa rezolve aceste stiinte. a componentelor acestora. fenomene si procese sociale etc. prognoza. 5. Sociologia generala si cea juridica au stabilit aceste tipuri de judecati. Asa cum mentionam la inceputul materialului nostru. socializare. resocializare. Fara a avea pretentia ca vom prezenta cele mai importante asemenea judecati. gradului de libertate a cetatenilor. Functia critica. a treia conditie pentru ca o stiinta sa indeplineasca acest statut este cea a stabilirii unor judecati de valoare in domenii care sa fie verificate prin metodele proprii de cercetare pentru a stabili daca acestea sunt adevarate. macro si micro social. F.c) pregatirea cercetatorilor. efect. ipoteza etc. d) asigurarea logisticii necesare. “Aparitia si dezvoltarea dreptului se datoreaza faptelor juridice” a stabilit Eugen Enrlich. dovedindu-si trainicia si fiind folosite in modelarea societatii contemporane. 1. care sunt aspectele de ordin general si particular pe care ele sa le lamureasca si finalitatea investigarii obiectelor cercetate. vom cita cateva din ele care apartin unor redutabili specialisti in domeniu: “Variabilitatea in timp si spatiu a dreptului”. g) publicarea descoperirilor (concluziilor). Scopul sociologiei Preocuparile cercetatorilor din cadrul tuturor stiintelor care au ca obiect natura si societatea au ca finalitate BINELE GENERAL AL OMULUI. modului de viata. variabile de solutii sociale. G. 2. Scopul imediat insa al sociologiei este de a stabili cum societatea si procesele sociale influenteaza comportamentul uman pentru a se cunoaste cum trebuie sa se actioneze in plan social in viitor. analiza. sociologia. Aici intalnim concepte ca cel de cauza. al vietii in comun. devianta. grup social. factori defavorizanti. 4. Cele mai uzitate concepte specifice acestei functii sunt: comunitate. In afara acestora. disfunctionalitate sociala. Functia practic-operationala Acesta ultima functie deriva din cea critica si consta in indicarea solutiilor ce se impun pentru inlaturarea disfunctionalitatilor de ordin social identificate in urma investigarii realitatii sociale. explicativa. In literatura de specialitate s-au relevat cinci functii ale sociologiei si anume: cea descriptiva. 3. cu totul aleatoriu mentionam alte doua judecati de valoare: 7 .

cu toate ca nasterea propriu-zisa a sociologiei este inregistrata mult mai tarziu. apreciem ca sociologia juridica este stiinta care studiaza realitatea juridica ca parte a realitatii sociale.cel al intemeitorilor. Ideile acestor timpuri s-au materializat in lucrari care fiind studiate in zilele noastre. reusindu-se evidentierea unor concluzii de natura sociologica. Abordarea politicului din perspectiva SOCIOLOGICA are o istorie extrem de bogata. . Analistii desprind doua momente hotaratoare: . A. APARITIA SI ISTORICUL SOCIOLOGIEI JURIDICE Abordarea acestei problematici vom continua sa o facem respectand aceeasi regula pornind de la sociologia generala si terminand cu istoricul sociologiei juridice. pentru ca au obiect propriu de cercetare. Seria precursorilor incepe cu ARISTOTEL numit si STAGIRITUL dupa orasul natal Stagira (384 – 322 i. subliniaza ca omul este o fiinta politica – pentru ca el este un animal naturalmente sociabil. “Existenta societatii nu poate fi conceputa fara formele care sa reglementeze relatiile dintre oameni”. Definitia sociologiei juridice Dupa ce am demonstrat ca din punct de vedere epistemologic. dau posibilitatea analizei institutiilor si temelor expuse. in cadrul carora unii comanda. Primele origini Antichitatea a fost perioada in care oamenii au format grupuri mari care au creat cetatile si statele in care au realizat valori materiale si culturale. capabil sa traiasca in grupuri organizate si reglate. ele constituind baza civilizatiei moderne. 8 . H. care in lucrarea sa “POLITICA”. aceasta si pentru ca privind din punct de vedere cronologic. Astfel. Facem aceasta precizare si pentru ca in viziunea personalitatilor cu merite in crearea sociologiei.cel al precursorilor. nu gasim o departajare neta intre notiuni de sociologie pura si sociologie juridica. formata din comportamentul uman. acestea din urma gasindu-se de multe ori expuse in lucrarile lor fara a face insa o referire stricta la sociologia specializata. al asocierii umane si a rezultatului acestei asocieri. cu peste doua milenii.). in societatea civila si in corpuri politice. altii se supun. sociologia generala si cea juridica indeplinesc statutul de stiinte. putem sa formulam definitia acestora tinand seama si de definitia definitiei. pentru a stabili cum societatea si procesele sociale influenteaza acest comportament. II. Inca din ANTICHITATE a fost sesizata existenta politicului ca obiect de cercetare in general. pentru apararea si consacrarea valorilor societatii.e. Ca sociologie specializata.n. de la scoala si de la comunitate”. metode proprii de investigare si judecati de valoare fata de obiectul lor.“Socializarea morala a individului se realizeaza in functie de valorile sociale pe care acestea le primeste de la familie. definim sociologia ca stiinta care studiaza realitatea sociala. sociologia ca stiinta noua este anterioara celei juridice.

al Binelui Public. solidaritatea sociala si fenomenul social numit ordine eficienta. In afara ideii centrale referitoare la acest contract. ci chiar sociologia propriu-zisa. dupa perioada fertila a gandirii antice.Gurvitch considera ca Aristotel a prefigurat multe din aspectele importante ale sociologiei juridice cum sunt: microsociologia dreptului si sociologia juridica. Sociologul francez G. Sofocle si Ovidiu etc) a urmat o perioada de peste 1500 de ani. dupa schimbarile de esenta produse de Revolutia Franceza 1789 si de revolutia industriala cand in locul religiei incepe sa fie folosita stiinta in a explica si intelege lumea. Personalitatile de vaza in domeniu (din antichitate) au fost grecii – Aristotel si Platon. dintre acestea cele mai importante sunt referitoare la: o societatea umana care este guvernata de o anumita ordine fundamentala. Montesquieu apreciaza ca dreptul se explica atat prin principiul legalitatii indivizilor cat si prin interventia unor alti factori -de ordin natural cum sunt: relieful. in vestul Europei au aparut primele idei de ordin sociologico-juridic in lucrarile teologului Toma D’Aqino si a scriitorului italian Dante Alighieri. o conceptele de coinoniai. Atat in “POLITICA”. Aristotel a efectuat cercetari concrete variate si extinse conduse in spirit stiintific.. felul climei. juristul si filozoful francez Jean-Jacques Rousseau. Rezulta ca statul si dreptul sunt produse ale vointei comune (sub forma de contract) ca forme ce se impun pentru existenta vietii sociale. pentru a le asigura supravietuirea. moravurile. cat si in “Statul atenian”. dar si -de ordin socio-economic cum sunt: comertul. Pentru aceasta asociere (afirma autorul) s-a gasit instrumentul juridic numit “contract social” care duce la crearea statutului contractual. comunitate si stat. religia si libertatea cetatenilor. Ei asigura fericirea membrilor societatii. mentioneaza ca cei care guverneaza statul sunt magistratii. de etica. folosind metode inductive si comparative. marimea si calitatea teritoriului. de slaba fertilitate sociala In evul mediu. Aceasta asociere in care se mentin forta si libertatea fiecarui individ. o statul este un fenomen natural cerut de existenta fiintelor umane. filia si nomos reprezentand grupurile de indivizi. Asa dupa cum afirma majoritatea istoricilor si nu numai. Spre deosebire de Platon.Contributia lui Aristotel este deosebita mai ales in ceea ce priveste analiza raporturilor dintre cetatean. Premergator acestor evenimente istorice a fost scriitorul. pe langa idei de ordin juridic si criminologic. In lucrarile sale fundamentale “Politica si Etica”. reprezentata de eruditii mentionati (la care trebuie adaugati Herodot si Platon precum si scriitorii acelor vremuri ca: Homer. Platon. statul avand ca sarcina principala administratia justitiei. Adevaratele origini ale sociologiei se regasesc tot in Europa de vest. Aristotel formuleaza idei de ordin sociologico-juridic. luati separat. mentinand in felul acesta ordinea si unitatea. care afirma ca societatea a aparut dupa ce oamenii. la inceputul existentei lor naturale. 9 . o existenta in cadrul fiecarui grup social a dreptului si a solidaritatii sociale. se datoreaza insuficientei fortelor izolate ale oamenilor. in cunoscuta sa lucrare “Republica”. iluministul francez afirma ca dreptul nu este ceva imuabil ci ca aceasta evolueaza in timp si spatiu datorita unor cauze generale care influenteaza in acelasi timp si societatea. La Aristotel. politica “Stiinta regala” este stiinta celui mai mare BINE. Aristotel ia in considerare factorii socialieconomici si factorii social psihologici in interpretarea cauzelor schimbarilor produse in formele de guvernamant. Referindu-se la aportul lui Aristotel la crearea unor premise temeinice pentru fundamentarea ulterioara a sociologiei politice – sociologul francez SCHWARTZENBERG arata ca acest corifeu al gandirii antice a elaborat nu numai filozofia politica. au trait izolat pentru ca apoi acestia sa se asocieze. obiceiuri. In acelasi timp. cutume si moravuri.

Istoria si viata sociala nu sunt conduse numai : . Auguste Comte Desi au existat multe incercari in nasterea noii stiinte. rolul pe care totalitatea conditiilor (geografice. sociologismul reprezentand acel curent care considera fenomenele sociale ca fapte sau lucruri sociale concretizate in moduri colective de ganduri.formularea raportului dintre legile generale si cazurile particulare . Prin SPIRITUL LEGILOR 1748. considerand ca noua stiinta determina bunastarea umanitatii. 2. care deriva din natura lucrurilor. In conceptia sa. Intemeietorii sociologiei 1. “CONSIDERATII ASUPRA CAUZELOR GRANDORILOR ROMANILOR SI AL DECADENTEI” – 1734. parintele acesteia este filozoful francez Auguste Comte 1798-1857 care a folosit pentru prima data cuvantul “sociologie” 1838. Emile Durkheim filozof si sociolog francez. Comte a creat pozitivismul sociologic.de vointa PROVIDENTEI (intelepciunea suprema a divinitatii in guvernarea lumii).relevarea faptului ca face parte din “spiritul legilor.1748).Referindu-se la precursori. ducand la prevederea si controlul acestuia. “Regulile metodei sociologice”) a subliniat caracterul obiectiv. psihologice si institutionale). Potrivit acestui autor. El considera ca in societate exista doua categorii de solidaritate umana: a) solidaritatea mecanica. . viata sociala neputand exista fara ca viata juridica sa nu existe simultan. b) solidaritatea organica. acestea din urma fiind de fapt forma speciala de structurare a societatii. B. economice. A demonstrat o orientare pozitivista (”Despre diviziunea muncii sociale”. Dreptul reprezinta forma solidaritatii sociale. in ea fiind reflectate multiplele fatete ale solidaritatii sociale. il are in determinarea configuratiei si continutului ordinii politice dintr-o anumita tara. societatea si dreptul sunt inevitabil legate intre ele. El a considerat ca oamenii se gasesc permanent intr-o pozitie duala: viata in comun si a tendintelor lor egoiste. Montesquieu a fost preocupat de sintetizarea datelor – elaborand concluzii generalizatoare cum ca exista relatii constante in faptele sociale. 10 . Seful scolii franceze de sociologie. Unul din parintii sociologiei in general si a sociologiei juridice in special este considerat filozoful si sociologul francez Emile Durkheim 1858-1917. Montesquieu are o contributie remarcabila la creerea premiselor pentru abordarea sociologica a politicului prin postularea (enuntarea) principiului legitatii. ci de legi care exprima regularitati. Durkheim este cel care a fondat scoala sociologica franceza. specialisti de marca ai sociologiei sustin ca ar trebui considerat nu un precursor ci chiar un adevarat intemeietor al ulterioarei sociologii MONTESQUEIU (1689 . utilizand stiinta pentru intelegerea comportamentului uman. . legic si specific al fenomenelor sociale. si -dinamica sociala (reprezentata de dezvoltarea ideatica a omenirii). majoritatea autorilor sunt unanimi in parerea ca cel mai de seama sociolog. dar si prin cea de a doua a sa lucrare. Teoria sa despre “reprezentarile colective” are un substrat idealist obiectiv. sociologia are ca obiect de investigare umanitatea iar partile componente ale sociologiei sunt: -statica sociala (care cerceteaza crearea societatii si structura institutiilor ei). ca decurgand din “insasi natura lucrurilor”: .de capriciile HAZARDULUI. Potrivit autorului. dreptul este un mod de conduita creat de colectivitate.de vointa ARBITRARA a oamenilor. ultimele fiind infrante de educatia religioasa si de nivelul de cultura generala.

In lucrarile sale arata ca notiunile de obicei. Autor al unei teorii eclectice (imbinarea mecanica. Dreptul privat il considera legat de economie iar cel public de politic. religios. A acordat o importanta deosebita unitatii principiului cauzalitatii si ”comprehesiunii” (care se poate intelege usor) in cunoasterea realitatii sociale. Sociolog de seama.Aceste doua tipuri de solidaritate determina crearea a doua categorii de legi. 11 . In afara de geneza sociala a criminalitatii. agronom. S-a stabilit in Rusia. (in care ultimul deriva din dezvoltarea treptata in timp a primelor) coexista in timp. lucrari valoroase mai ales sub raport literar si documentar.dreptul material relativ. C. scheme abstracte denumite “tipuri ideale”. hibrida a unor idei. 3. Franta (unde a indeplinit o misiune diplomatica) Suedia – a trimis un tratat teologic in latineste – care reprezinta prima lucrare a unui roman tiparita la Paris. elaborand in acest scop cu functii metodologice. rational (procedural sau institutional). a alcatuit o monografie privind agricultura. Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) in Roman. cu privire la reactia sociala fata de acest fenomen. Intemeitorul stiintei agricole moderne in Romania.dreptul (formal si material) in intregime rational secularizat cu ajutorul logicii formale. A tradus si compilat in limba romana lucrari cu caracter istoric. conventie si drept. Weber apreciaza ca sociologia juridica trebuie sa stabileasca opozitia dintre cele trei tipuri de drept: . puncte de vedere) privind pluralitatea factorilor istorici cu sublinierea primatului factorului psihologic (“economie si societate”). . Max Weber (1864-1920) sociolog.dreptul material supranatural (mistic si religios). educativ si filologic. in lucrarile lui Ion Ionescu de la Brad se gasesc rezultatele investigarii de ordin sociologic facute de autor in colectivitatile de agricultori din trei judete ca Dorohoi. devenind sef al corpului de talmaci. care pune in centrul atentiei actiunea sociala. Are contributii insemnate in organizarea primelor experiente agricole. A avut un rol insemnat in infatuirea reformei agrare (1864). a fermelor model. ea fiind determinata de faptele oamenilor care determina crearea colectivitatilor si complexele lor sociale. Atat spatarul Milescu cat si domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir (Descrierea Moldovei) au abordat aspecte de ordin sociologic constatate la colectivitatile umane pe care acestia le-au observat si le-au descris. commercial etc). politolog si economist german a elaborat: Studii de sociologia religiei si istoria economiei (”Etica protestanta si spiritul capitalismului”). astfel ca solidaritatea mecanica le genereaza pe cele represive iar cea organica pe cele restitutive (ex. a fost germanul Max Weber 1864-1920. conceptii. In secolul XX-lea. Traditii si contributii romanesti in domeniul sociologiei juridice Vestitul spatar Nicolae Milescu – Nicolae Spataru (1636 –1708) boier si carturar umanist din Moldova Participand la un complot impotriva domnitorului Stefanita Lupu 1659 – 1661 a fost silit sa ia drumul pribegiei. A peregrinat in Germania. economist si statistician. membru de onoare a Academiei. dreptul familiei. “Vechiul Testament”. unde puterea conducatorilor are un caracter absolut”. intre 16751678 a indeplinit din insarcinarea tarului Aleksei Mihailovici o misiune diplomatica la Peking in urma careia a scris “Jurnal de calatorie in China” si “Descrierea Chinei”. filozof al istoriei. Putna si Mehedinti. o prima istorie a imperiului otoman in latina si in rusa. Durkheim afirma ca pedeapsa este “ca insemnatate mai mare in societatile mai putin dezvoltate. . concretizata prin pedepsirea infractorilor.

“psihologic” si “istoric”) si guvernate de legea “paralelismului sociologic”. obiectul sociologiei il constituie realitatea sociala conditionata de factori naturali (cadre naturale) dar si sociali. spirituale. Vasile Popa. O a doua modalitate de cercetare care nu are ca scop dezvaluirea legaturii cauzale dintre fenomenele sociale este cea de evaluare. In conceptia scolii monografice de la Bucuresti. Dupa decembrie 1989. infaptuirile. Aceasta are ca obiectiv masurarea eficacitatii 12 . METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE A. Anton Golopentia. spirituale. familiei si penal din domeniul psiho-sociologiei juridice ale unor grupuri si colectivitati sociale romanesti. sat. A infiintat Institutul Social Roman (1921-1948). ea fiind denumita si cercetare activa. dreptul si reglementarile sale pot fi evidentiate prin utilizarea metodei monigrafice la nivelul unor “unitati scolare”(familie. juridice si politice) ce se dezvolta in stransa legatura cu “cadrele” vietii sociale. III. In zilele de azi poate cel mai cunoscut om de stiinta in domeniu este profesorul Nicolaie Popa. iar socilogia este dezideologizata de ideile totalitarismului si filozifiei marxiste. criteriile. dorindu-se ca prin rezultatele ei sa se imbunatateasca anumite situatii existente in realitatea sociala (juridica). Stahl). realitatea sociala constituie un tot de ”manifestari”(economice. Dezvoltarea studiilor si cercetarilor de sociologie juridica au fost continuata de catre scoala sociologica de la Bucuresti. profesor universitar la Iasi si Bucuresti. fiind inlaturata din planurile de invatamant mediu si superior. Dupa 1966. Realitatea sociala reprezinta un ansamblu de “manifestari” (economice. In consecinta.). “utopica” si”mistificatoare” a realitatilor sociale. sociologia juridica studiaza “principiile. sociologia va fi considerata o disciplina “burgheza”. dreptul funciar. scoala. colaboratorii sai (Mircea Vulcanescu. fondata si organizata de Dimitrie Gusti. Sofia Popescu. Dan Banciu. Ion Vladut. sociologia redevine obiect de studiu si cercetare. moravurile si uzuantele propiu-zise care traduc in fapt ideea de dreptate”. Traian Herseni. lucrarile acestei institutii purtand influenta conceptiei acestuia. cel care in anii 1977 preda cursul de sociologie juridica la Facultatea de Drept Bucuresti. normele si valorile ideii de dreptate cum sunt elaborate de comunitatea rurala traditionala. juridice si politice) conditionate de actiunea mai multor factori (“cadrul cosmologic” ”biologic”. Alaturi de el. O astfel de cercetare cunoscuta sub numele de cercetare etiologica (sau cauzala) are ca scop verificarea unor anumite ipoteze pentru a stabili relatiile dintre fenomenele cauza si efect. Scoala sociologica de la Bucuresti a intreprins numeroase cercetari de etnologie si socilogie juridica. oras. Renumitul om de stiinta roman. etc. sociologia juridica devine un obiect de studiu generalizat in planurile de invatamant ale unor facultati si colegii universitare. Consideratii generale Sociologia generala si cea juridica (pentru cunoasterea realitatii sociale si respectiv juridice) initiaza si desfasoara activitati de investigare a obiectului de studiu. Fondatorul scolii sociologice (monografice) Bucuresti potrivit sistemului sau sociologic.Gusti. preocupari majore cocretizate in cursuri universitare si lucrari de specialitate sunt prof. obiceiurile. imperativele. In conceptia lui D. a format in anul 1938 Institutul de cercetari sociale al Romaniei. organizate si conduse de Dimitrie Gusti (1880-1955) Iasi. iar pe de alta parte actiunile. Consiliul National de Cercetare Stiintifica (1947-1948) revistele “Arhiva pentru stiinta si reforma sociala” si “Sociologie romaneasca”. Andrei Stanoiu. inceputul timid de “liberalizare” a societatii romanesti. pentru a descoperi cauzele si factorii care determina fenomenele sociale (si cele juridice). politice si de partid. Este unul din intemeietorii Muzeului satului – 1936. biserica. Dupa instaurarea regimului totalitar in Romania. in numeroase judete si zone ale Romaniei interbelice.Adevarata nastere a sociologiei romanesti este asimilata cu aparitia actiunilor initiale. cand dreptul ca disciplina inceteaza de a mai fi servit unor interese ideologice. Henri H. recoltand un bogat material faptic despre dreptul obisnuielnic. Maria Voinea.

aceea a comunicarii verbal-simbolistica. a) Observatia Prima si cea mai utilizata metoda de investigare este observatia. acestea fiind cunoscute sub numele de anchete sociale. 13 .unui anumit sistem juridic. de rezultatele obtinute legiuitorul tinand seama in procesul de elaborare a actelor normative si in procesul de aplicare a legii. cu o orientare spre un scop bine determinat. tehnicile de investigare sunt chestionarul si interviul. 5. demografie si drept – completam noi). ea fiind o activitate umana de contemplare si sesizare a fenomenelor si proceselor sociale in forma sa naturala.Stabilirea gradelor de aprobare sau dezaprobare ale populatiei fata de actul de coruptie? 2.Care este procentul dintre cei identificati ca infractori si condamnati? .n. fara ca observatorul sa intervina in desfasurarea celor studiati. care constau in investigarea directa a membrilor grupurilor umane. Sociologia si-a creat propriile metode de cercetare. 2. istoric. folosind in egala masura si alte metode specifice celorlalte stiinte cum sunt: observatia. Metode sociologice de investigare Dupa stabilirea tematicii cercetarii sociologice si dupa ce s-au ales ipotezele posibile care pot fi descoperite. stabilirea metodelor si tehnicilor folosite in investigarea ce urmeaza sa se realizeze. cercetatorul sociolog integrand direct subiectul de cercetat. fiind o contemplare intentionata si metodica a realitatii sociale. sociologii trec la alegerea metodelor si tehnicilor de investigare. antropologie. 3. din realitatea juridica).In ce masura pedepsele severe duc la prevenirea criminalitatii? . In cadrul anchetelor sociale.Are incredere populatia in actul de dreptate al justitiei? . valorificarea rezultatelor obtinute. 4. Cadrul cercetarii sociologice Abordand aceasta problematica este necesar sa mentionam ca pasii pe care-i parcurge cercetarea sociologica sunt: 1. Fara a avea pretentia ca descrierea de mai jos este o abordare de specialitate vom reda specificul fiecareia dintre aceste metode. observatia este stiintifica. opinii sau intentiile oamenilor. B. valori. desfasurarea investigarii (sau culegerea datelor). reprezentari. analiza datelor culese. reprezentantii (sau specialistii) din aceste discipline (cum sunt de exemplu juristii – n. Posibilitatea investigarilor sociologice este data de caracteristica fundamentala a grupurilor umane.Care sunt cele mai comune tipuri de infractiuni? . In sociologie. ea fin opera unor observatori pregatiti. De ce este nevoie sa ne aplecam asupra metodelor de investigatie specifice sociologiei? Intrebarea nu-i retorica. experimentul si studiul documentelor. Ea are un raspuns relevant pentru specialistii dreptului. alegerea temei de cercetat.Ce determina cresterea criminalitatii in ultimul deceniu? . Vasile Miftode care afirma: “Daca sociologii trebuie sa posede cunostinte in diferite domenii si discipline socioumane. De cele mai multe ori sociologia (implicit si cea juridica) prin metodele de investigare cerceteaza idei. Exemplificam cateva teme care pot fi in viitor subiectul investigarii sociologiei juridice: . atitudini. Alegerea temei de cercetat Cercetarea sociologica nu se face fara a avea o tema prestabila care de obicei este data de anumite disfunctiuni din realitatea sociala (in cazul sociologiei juridice. 1.) trebuie sa posede la randul lor o anumita pregatire sociologica pentru a putea participa in mod eficient la investigatiile interdisciplinare si totodata pentru a realiza studii de buna calitate in propriile domenii (economic. raspuns dat de unul dintre specialistii romani in domeniu.

stabilirea consecintelor acestora. atunci cand se face folosind opiniile altor observatori. In literatura de specialitate se recomanda parcurgerea. asa cum este in cazul studiului documentelor. deoarece observatorul poate sesiza si culege date adevarate. o Atunci cand observatorul are un contact indelungat cu colectivitatea studiata.elaborarea pe baza verificarii ipotezelor si concluziilor teoretice a actiunilor practice.controlul si dirijarea variantelor urmarite. divers si nuantat pentru analize colective specifice stiintelor sociologice. .stabilirea si supravegherea grupului de control. Daca observatia este o contemplare a unui fenomen care nu s-a repetat. experimentul poate fi reconstituit si repetat ori de cate ori este nevoie pentru a verifica ipotezele initiale in situatia in care de la prima incercare aceasta nu s-a realizat. o Indirecta. aceasta fiind in contact cu realitatea sociala. In functie de pozitia observatorului fata de grupul social studiat observatia este: o Directa (sau nemijlocita) intre observator si grupul studiat neinterpundu-se nimic. Acest mod de observatie este cel mai valoros pentru ca ofera informatii cu valoare de fapte si constituie materialul cel mai bogat. 2. observatiile sociologice pot fi clasificate in mai multe categorii: 1. . prin vocabularul folosit. Practica sociologica a demonstrat ca acest gen ultim de observatie este cel mai eficient fata de celelalte categorii de observatiii si chiar fata de celelalte metode de investigare cum sunt chestionarele si interviurile. In privinta acestora. . o sa nu forteze prin nimic situatia observata pentru a obtine date. o observatorul sa nu socheze grupul studiat prin cunostintele pe care le poseda. Acestea sunt in ordinea urmatoare: .Obiectul observatiei in sociologia juridica este realitatea juridica formata din fenomenele si procesele juridice care definesc societatea in momentul desfasurarii investigatiei.stabilirea ipotezelor. b) Experimentul A doua metoda importanta de investigare folosita in sociologie o constituie experimentul care este de fapt o observatie dirijata de observator prin aceea ca se intervine in desfasurarea fenomenului sau procesului observat prin schimbarea conditiilor.introducerea factorilor externi. in literatura sociologica (referitoare la metodele de investigare) se afirma ca: “este mai usor sa minti un anchetator decat a disimula ceea ce stii fata de un observator”. In raport de anumite criterii. fie prin introducerea din afara a unor variabile sau factori noi. Valoarea experiementelor este mai mare decat a observatiilor. observatiile lasa mereu dubii si locuri goale. Pentru reusita observatiei participative specialistii recomanda respectarea urmatoarelor reguli: o stabilirea unei “granite” precise intre observator si grupul observat. . o respectarea normelor de convietuire ale grupului studiat.crearea conditiilor de observatie. Un al doilea criteriu de clasificare al observatiilor in cercetarea sociologic ail constituie pozitia observatorului fata de grupul social observat: o Daca observatorul ramane in afara grupului social observat. primele verificand cu precizie ipotezele. pentru ca de cele mai multe ori. pas cu pas. uneori integrandu-se in activitatile specifice acestuia. a mai multor etape pentru ca experimentul sa fie eficient. o sa descopere liderii formali sau informali ai grupului studiat. . observatia in acest caz este observatie externa. observatia este numita interna sau participativa. . 14 . fara sa lase impresia ca este o autoritate.

prin cele doua instrumente de investigare: interviul si chestionarul apeleaza la esantioane de oameni. Pe aceasta baza se vor formula concluzii (adevaruri de valoare) care vor fi folosite de factori de decizie in domeniul cercetat (juridic in cazul sociologiei juridice). . in functie de pregatirea si personalitatea interlocutorului. trebuie sa respecte urmatoarele reguli: .documente ale unor persoane cum sunt scrisorile. . .intrebari precise si simple. 1. fie din motive etice sau juridice.stabilirea unor diagnostice medicale. care presupune ascultarea oamenilor pentru a verifica existenta sau inexistenta unui fapt sau a unei situatii.efectuarea unor tratamente psihiatrice in cazul psihoterapiei. . semistructurate sau nestructurate (in functie de gradul de libertate in formularea intrebarilor de catre sociolog). Etimologic frantuzescul “enquite” este radacina cuvantului ancheta. jurnalele.arhivele oficiale formate din documente calitative ca analize. un singur raspuns. purtat de sociolog si unul din membrii esantionului uman ales din grupul social investigat pentru culegerea de informatii in legatura cu scopul urmarit. .concursurile pentru ocuparea unei slujbe.interviuri structurate.individuale si de grup (in functie de numarul persoanelor participante la interviu). documentele fotografice. trebuie avut in vedere ca documentele cu continut sociologic poarta amprenta personalitatii celor care le-au intocmit si nu in ultimul rand sunt particularizate de conditiile istorice din perioada careia ii apartin. tot o observatie dar o observatie indirecta. . c) Studiul documentelor A treia metoda de investigare sociologica este cea documentara sau studiul documentelor. Cu ajutorul ei sociologii (prin consultarea diferitelor documente oficiale sau particulare) suplinesc lipsa unor informatii care nu pot fi obtinute prin celelalte metode de cercetare sociologica. In literatura de specialitate s-au realizat mai multe clasificari ale interviurilor stabilinduse ca cele mai utilizate forme de interviuri sunt: . experiementele se realizeaza mai greu decat observatiile.interviurile reporterilor. Atunci cand se apeleaza la aceasta metoda. procese-verbale. Aceasta metoda “ancheta”.situatiile statistice. . .durata interviului sa fie scurta.o singura intrebare. d) Anchetele sociale Daca observatia si experimental sunt metode de cercetare pe care le gasim si la alte stiinte (cum sunt cele ale naturii) metoda anchetei este specifica sociologiei unde realitatea investigata contine oameni cu care sociologul investigator intra intr-o relatie de comunicare prin limbaj. Aceasta modalitate de investigare este folosita in multiple forme ale vietii sociale cum sunt: .In schimb. Ea reprezinta de fapt. 15 . directive. .evitarea cuvintelor cu dublu sens. ale caror raspunsuri sunt ulterior analizate si structurate pe diferite criterii. presa. . fie din cauza cheltuielilor ridicate care le impun. Cele mai folosite documente in cadrul investigatiilor sociologice sunt: . Regurile unui interviu eficient Specialistii atrag atentia ca pentru a obtine rezultate bune in folosirea interviului. . .intrebarile sa se refere la aspecte concrete. intrebandu-i asupra unor probleme de interes sociologic. rapoarte de activitate. Interviul Prin interviu se intelege o convorbire.documente auxiliare in care sunt incluse alaturi de lucrarile literare.interviuri tet a tet sau prin telefon. memoriile sau autobiografiile. cinematografice si cele fonetice. un dialog.

16 . esantionarea este realizata cu ajutorul calculelor. scale. in cazul chestionarului: . In cazul procedeului cotelor. concluziile sa fie reale. reprezentari grafice) si in final la redactarea concluziilor care se vor prezenta factorilor de decizie. primeste primele notiuni si dobandeste experiente intr-un grup de oameni. ci doar o punere in tema a acestora cu notiuni de sociologie generala si de sociologie juridica. Chestionarele. Construirea esantionului Anchetele sociale se intreprind prin intermediul esantionului care reprezinta acea parte a grupului social studiat. al legilor statistice si matematice asupra carora nu ne vom opri deoarece noi nu dorim pregatirea de specialitate a studentilor de la facultatea de drept. de genul da sau nu. . crescand si maturizandu-se tot intr-un grup social si mai intotdeauna trece in nefiinta tot intr-un grup social. 2. cu propriile cuvinte la intrebarile puse.. GRUPURILE SOCIALE SI COMUNITATEA A. traieste in grup-viata sociala fiind viata de grup. Operatia prin care se stabileste esantionul reprezentativ dintre membrii grupului social investigat se numeste esantionare. se impart in chestionare cu raspunsuri limitate sau chestionare cu raspunsuri nelimitate (deschise).intrebarile se pun pe un formular (de obicei pe hartie) sau la calculator. pentru ca cercetarea sa fie eficienta. IV. Spre deosebire de interviu unde sociologul si interlocutorul au un contact nemijlocit. sau sa raspunda liber la intrebarile puse.nu s-au intocmit corect chestionarele. Analiza datelor culese si formularea concluziilor Dupa ce etapa culegerii datelor s-au epuizat. . In practica sociologica se folosesc procedee de esantionare prin hazard (procedee probabiliste) sau prin procedeul cotelor. Orice individ se naste intr-un grup social.evitarea formularilor pentru ca la intrebarile puse sa nu se dea raspunsuri monosilabice. In cazul chestionarului deschis subiectilor li se cere sa raspunda liber.analiza si interpretarea datelor nu s-a facut in mod corect. In prima categorie chestionarele cuprind un set de raspunsuri posibile din care subiectului i se cere sa aleaga pe cel pe care il considera adevarat. cu privire la domeniul studiat. C. echipa de sociologi care efectueaza investigarea trece la etapa analizei datelor (folosindu-se tabele. D. In alte situatii exista riscul ca desi cercetarea sociologica sa fi fost corecta. Chestionarul A doua metoda de investigare folosita in anchetele sociologice este chestionarul care consta in formularea unui set de intrebari care se adreseaza subiectilor pe problematica studiata. se cere o permanenta pregatire a specialistilor sociologi. in functie de modalitatea in care subiectul poate sa aleaga raspunsurile care i se cer.nu s-au constituit corect esantionul. . fara ca sociologul sa intre in contact cu subiectul. Grupuri sociale Este unanim apreciat ca omul pentru a supravietui. In sociologie. stabilita prin diferite procedee si a carei investigare conduce la concluzii care vor putea fi exploatate la ansamblul colectivului de origine. subiectul este scos din mediul sau. pentru ca de multe ori rezultatele obtinute nu sunt reale deoarece pe intregul proces al investigarii sociologice pot aparea impedimente care in principal se refera la: . dar factorii de decizie din diferite considerente (economico-financiare sau politice) sa nu tina seama de solutiile propuse.de cele mai multe ori.

necesare fiintarii grupurilor sociale. aici nu exista deoarece intereseaza competenta acestora pentru indeplinirea scopului propus. ca grupul social “nu este identic cu suma partilor sale (a indivizilor care-l compun). nivelul de solidaritate etc. .echipe de cercetare stiintifica. . Clasificarea s-a facut atat din ratiuni epistemologice dar si a dorintei de a se intelege mai bine rolul pe care aceste grupuri le au in societatea umana in general. sociologii au descoperit ca acestea sunt caracterizate si de:  o structura si organizare proprie cu o ierarhie a indivizilor care le compun (fiecare dintre acestia avand roluri bine definite).clase de elevi sau grupele de studenti. Tipuri de grupuri sociale Majoritatea sociologilor au fost preocupati in a clasifica grupurile sociale dupa diferite criterii: marime.  stabilitate temporala. De mai multe ori in cadrul grupurilor secundare sunt cuprinse si grupuri primare. in vederea atingerii unui scop si care au o durata determinata. B.familia. Cele mai cunoscute grupuri sociale sunt: .Durkheim. Aceste grupuri contribuie la formarea personalitatii indivizilor ce le compun. Pentru existenta unui grup social trebuie obligatoriu sa gasim unde indivizii care-l compun o relatie de interdependenta. acestea din urma coexistand.grupurile de batrani in diferitele lor forme de manifestare. de regula sunt grupuri mari cu o coeziune sociala slaba.colectivitatile de copii cunoscute sub numele de grupuri de joaca. 1. . Dintre grupurile secundare putem exemplifica: . Caracteristica grupurilor primare. . In afara acestor conditii obligatorii. referitoare la relatiile afective dintre indivizi. 17 . scopuri comune si participarea acestor indivizi la realizarea lor. Grupurile primare si secundare Clasificarea grupurilor sociale in primare si secundare a fost facuta de sociologul american Charles Horton Cooley avand drept criteriu existenta sau inexistenta relatiilor dintre indivizi. el fiind ceva deosebit. Grupurile secundare.  forme de control si presiune ale grupului fata de membrii componenti.echipajul unei nave maritime. ele fiind foarte importante pentru membrii componenti.Norman Goodman defineste grupul social ca “doi sau mai multi indivizi care au un sentiment comun de identitate si se influeanteaza unul de altul in modalitati structurate pe baza unui ansamblu comun de perspective referitor la comportamentul fiecaruia”.  existenta unei constiinte de sine. . etc.detasamente militare. In afara de aceste caracteristici trebuie specificat. Ei au grija unul de altul mentinand intre ei relatii sincere de lunga durata. ca de exemplu in cadrul unor asociatii productive cum sunt asociatiile familiare.biserica.grupurile de vecini (mai ales in comunitatile rurale). ale carui proprietati difera de acelea pe care le prezinta partile din care este compus”. indicand ca din prima categorie (grupuri primare) fac parte acele grupuri formate dintrun numar mic de oameni care au intre ei relatii personale stranse si durabile. asa cum a facut-o si E. . a modului de apartenenta la grup. . gradul de intimidate dintre membrii grupurilor.  relatiile pe care le stabilesc cu alte grupuri. . constituie pentru a desfasura o anume activitate.  norme de comportare si valori specifice pe care indivizii le respecta pentru a supravietui. de viata afectiva comuna.un grup de munca extins.

Conducatorul grupului este desemnat de o institutie de multe ori pe baza unor examene si concursuri. care sta la baza societatii umane. 3. pot sa apara relatii personale care nu pot insa sa le anuleze sau sa le inlocuiasca pe cele formale. are doua acceptiuni: una sociologica si alta juridica. acceptiuni care sunt sensibil apropiate. stabilindu-li-se structura cat si relatiile dintre membrii sai. a dus la impartirea grupurilor umane in grupuri de apartenenta si grupuri de referinta. Totodata parintii aproba sau dezaproba comportamentele copiilor (functie de public). 4. acesta este numit ca grup informal. compara su stabili comportamentul propriu. acesta este numit un grup formal. Familia ca grup social fundamental Am mentionat cu titlu de exemplu. fiind recunoscut de ceilalti indivizi de bunavoie. impunandu-le pentru convietuirea tuturor grupurilor umane. Grupuri formale si grupuri informale Un alt criteriu de clasificare al grupurilor sociale il constituie modalitatea oficiala sau neoficiala de constituire a acestora. incalcarea normelor de conduita stabilite de regulamentele de functionare fiind sanctionate. relatiile dintre ei nefiind reglementate oficial. Cea de a doua categorie de grupuri este folosita de oameni pentru a-si defini. Astfel cand grupul este constituit prin acte normative. b) comparativa. Intre grupurile de referinta care au un rol deosebit in modelarea conduitelor umane. Cand grupul social se formeaza spontan. acestea hotarand modalitatile de comportament macrosocial. altele insa pot (ex – parintii). In acelasi timp ei constituie exemple si modele de comportament pentru copii. de obicei in interiorul grupului formal. acesta fiind un lider formal. indivizii stabilesc intre ei relatii personale nemijlocite. Acest grup mai este numit si normativ pentru ca stabileste standarde de comportament. Intre membrii grupului formal. Liderul grupului respectiv impunandu-se singur de obicei datorita carismei sale. Andrei Stanoiu defineste astfel familia: grupul social primar in care membrii sai sunt uniti prin casatorie si descendenta. spirituale si juridice. Acest grup. un loc aparte il are grupul de presiune. Nu toate grupurile de referinta pot indeplini cele trei functii. C. moral afectiv. influentand personalitatea acestora (ex – familia). economice. decizii sau dizpozitii ale unor institutii de stat sau neguvernamentale. Sociologii au stabilit ca grupurile sociale de referinta au trei functii: a) normativa. membrii sai asociindu-se pe baza unor afinitati si contacte personale. In cadrul grupurilor mici. Grupurile sociale mari se compun de cele mai multe ori din multiple grupuri mici (ex – clasa sociala) in care relatiile nu mai sunt personale si nici afective. Grupurile de apartenenta si grupurile de referinta Criteriile de clasificare a apartenentei unui individ la un anumit grup si a compararii cu alte grupuri sociale fata de cel caruia apartin acestora. ca unul din grupurile sociale primare il reprezinta familia. cu un pronuntat caracter psihologic. Aceasta ii determina pe indivizii grupului sa respecte normele regulamentare de conduita in vederea indeplinirii scopului propus.2. c) de public. legati printre ei prin relatii biologice. Grupuri mici si grupuri mari Criteriul numarului de membri ai grupului determina impartirea bipartite a grupurilor sociale: mici si mari. pe baza unor regulamente. asigurand normele si valorile unor grupuri de referinta negativa. realizandu-se functia comparativa. care au anumite drepturi 18 . ce-i corect si ce nu-i corect indeplinind functia normativa. De obicei aceste grupuri (ex – prieteni) se organizeaza totusi cu anumite reguli de conduita si vederi proprii pe care le respecta dar care nu intra in contradictie cu cele ale grupului formal. Ei invata pe copii ce sa faca si ce sa nu faca.

Aceasta familie este numita si familia consanguina. familia fiind grupul unde sunt reglementate relatiile sexuale umane in cadrul casatoriei. rudenie si infiere. aici gasindu-se in legaturi de sange: bunici. se deosebeste de celelalte grupuri sociale prin cateva caracteristici proprii cum ar fi: . b) Socializarea este a doua functie a familiei. familia reprezinta grupul de persoane intre care exista drepturi si obligatii izvorate din casatorie. Sociologii au impartit familiile in mai multe categorii. In acceptiunea juridica. Familia proprie reprezentand familia realizata prin casatorie proprie si care cuprinde sotul si copii. Al patrulea criteriu de clasificare il constituie normalitatea. ca grup social primar. frati si nepoti. dand acestora o pozitie care influenteaza semnificativ experientele de viata de mai tarziu ale copiilor. Apoi sunt familii nenormale din care fac parte indivizii care traiesc in concubinaj. legiferate sau nu si care desfasoara o serie de activitati. ea facand parte din realitatea juridica. indeplinind anumite functii in folosul grupului cat si a societatii. unde membrii sunt rude de sange. familiile se impart in: 1. 2. Se mai numeste si familia de procreare. Familia. Familia de interactiune formata din grupul de persoane intre care exista relatii de rudenie. acestea pot fi:  familii nucleare (restranse sau conjugale din sot. aici intimitatea asigurand pentru membrii sai sprijinul afectiv necesar in activitatile umane particulare si sociale. fiind numita DIADA cand sunt numai sotii fara copii sau TRIADA in care exista mama. Este adevarat ca mai sunt si alti factori care determina socializarea omului dar nici unul nu-i mai puternic si cu mai mare influenta ca familia. de ajutor reciproc. familii fara copii sau monoparentale.si obligatii reciproce. in raport de numarul de generatii pe care le cuprind. Referitor la natura si numarul functiilor familiei. . Pe baza criteriului privind pozitia unei persoane in cadrul familiei se disting: 1. fiind formata prin casatorie (potrivit normelor juridice din Dreptul Familiei). in familie sunt satisfacute si nevoile umane de afectiune.intre membrii sai exista un sistem précis de drepturi si obligatii reciproce. sociologii au avut puncte de vedere diferite dar in general acestea au fost reduse la urmatoarele: a) Functia biologica care priveste inlocuirea membrilor societatii sau mai bine-zis perpetuarea speciei umane.ea este formata din persoane unite prin casatorie si cu copii prin legaturi paternale. Aceasta functie este tot atat de importanta ca si cea de reproducere biologica a oamenilor. caldura si educatie. . sotie si copii). c) Functia economica Familia este grupul social in care se asigura membrilor sai veniturile necesare nu numai supravietuirii ci satisfacerea trebuintelor fiziologice si spirituale. Familia de origine reprezentand familia in care s-a nascut persoana in cauza si care este formata din parinti. tata si copii. continuandu-se mostenirea sociala si culturala. spirituale si juridice care nu se mai intalnesc si la alte grupuri. familia este grupul social unde este impus tabuul incestului. din acest punct de vedere existand familii normale alcatuite din sot. Familia rezidenta care reprezinta toate persoanele care locuiesc in aceeasi casa comuna si desfasoara impreuna activitati similare. d) Functia de solidaritate familiara In afara de trebuintele fiziologice si spirituale ale membrilor sai.  familiile extinse sau largite care cuprind membrii ai mai multor familii nucleare provenind din generatii succesive.au sarcini si functii specifice. parinti.relatiile ce se stabilesc intre membrii sai sunt mai intai de ordin biologic apoi moral. In acelasi timp. frati si surori. Astfel. Comunitatea 19 . afective. sotie si copii. precum si alte raporturi asimilate relatiilor de familie. Dupa criteriul locuintei. . Prin ea se reproduce societatea. D. 2.

Efectele urbanizarii au determinat fata de comnunitatile rurale multiple si importante transformari referitoare la:  structura familiei (care nu mai este asa de numeroasa cum este cazul familiei din zonele rurale).000 de locuitori.000 de locuitori.000.  conurbatia in care locuiesc cel putin 14. neinstitutionalizat.  si orase mici – cu minim 20.In afara grupurilor sociale primare sau secundare in care traiesc oamenii.  structura sociala se bazeaza pe diviziunea muncii. Cronologic. Germania).  importanta scazuta ce se acorda relatiilor de rudenie.  metropola cu un numar minim de 2. factori economici (inovatiile tehnologice si cei sociali) au contribuit la aparitia si dezvoltarea zonelor urbane. ea fiind diferita.000 de locuitori. Prin comunitate se intelege “acele colectivitati umane ai caror membrii sunt uniti printr-o coeziune rezultata din faptul locuirii unui teritoriu considerat comun si prin coeziunea legaturilor comune cu pamantul respectiv”. asociatii culturale sau productive) care sunt formate dintr-un numar mic de membri in care se stabilesc relatii predominant personale – aceastea desfasurand prepoderent activitati agricole.  orase mari – unde locuiesc cel putin 100. clacasi. se asigura conditii de structura. orasul a aparut ulterior satelor.000.  cresterea numerica a fortei de munca. Pentru colectivitate teritoriul este important deoarece datorita lui se pot obtine materiile prime din sol si subsol. aceasta actioneaza si asupra formarii oamenilor determinand formarea personalitatii lor precum si o anumita configurare a relatiilor sociale.  cresterea cererii de locuinte. 20 . Astfel.  densitatea mare a locurilor de munca pe spatiile de productie. In tara noastra.  cresterea productiei destinata consumului. Sociologii clasifica orasele dupa mai multe criterii. comportamentul oamenilor de pe acest teritoriu si identificarea acestora cu spatial concret in care traiesc. In cadrul colectivitatilor rurale (catunul si satul) exista grupuri sociale primare (familia. Cehia . satele targuri (cum sunt in Europa Occidentala) sau satul stup (in zonele Marii Mediterane). sociologia a relevant ca viata acestor grupuri se desfasoara in timp si mai ales pe un spatiu geograpic comun numit comunitate spatiala care da un anumit specific grupurilor umane. Trei sunt caracteristicile care definesc comunitatea: teritoriul. acestea reducandu-se.  diversitate de comportamente si culturi.000 de locuitori. In lume. cel mai important fiind cel al numarului de locuitori. satul este cea mai raspandita comunitate umana. vecinatatea) dar si secundare (echipe de munca.  angajarea femeilor in activitati productive si ale serviciilor. Colectivitatile au doua forme de existenta: rurale si urbane. Fiind locuit. impartirea acestora fiind urmatoarea:  orase gigant cunoscute sub numele de megapolis avand un numar minim de 100. in Europa sunt specifice satele lineare (asa cum exista in Polonia.  marimea gospodariilor.000 de locuitori. mai ales datorita spatiului construit.000 de locuitori. Membrii acestor grupuri se cunosc reciproc.  orase foarte mari cu un minim de 500. asigurandu-si in acelasi timp un control social puternic. cu specific aparte pentru fiecare continent sau tara in parte. Comunitatea urbana sau orasul se caracterizeaza prin:  densitatea demografica ridicata. de podisuri (unde gospodariile sunt indepartate intre ele) si satele adunate sau concentrate (zonele de ses). in functie de formele de relief exista sate risipite (in zonele montane) sate rasfirate (situate in zonele submontane).000.

situatie care de multe ori concura la geneza comportamentului criminal. V. recunoscuta de ceilalti membrii ai grupului. in timp modificandu-se (uneori) pe parcursul vietii sale. Clasificarea statusurilor sociale Criteriile folosite in acesta clasificare sunt:  modul de acces al individului la status. drepturi si obligatii pe care le au in virtutea pozitiei ocupate de persoana in cauza in grupul respectiv. In comunitatile complexe. ROL SOCIAL SI PROCESUL DE SOCIALIZARE A.atunci cand acestea sunt dobandite ca o recunoastere a unor eforturi si stradanii ale persoanei. cele de statut (status si rol social) sunt deosebiri utilizate pentru a stabili pozitia si responsabilitatile pe care oamenii. sociologii americani (Robert Park) au constatat ca daca in marile orase exista conditii de devianta sociala. In astfel de cazuri individul este detonator al unui status social global.  modul de recunoastere al statusului. aceasta este frustata. Potrivit primului criteriu acestea se impart in: . unde individual de mai multe ori in afara vecinatatii locuintei este sau se considera un anonim. Potrivit criteriului modului de recunoastere ale statusului. Prin rol social se intelege acel comportament pe care il asteapta membrii grupului social de la persoana focala intr-o situatie data. situatia constituind o sursa de tensiune si conflict intre ea si membrii grupului.000 de concepte pe care le foloseste sociologia. In raporturile dintre ele important este sa existe o cat mai mare concordanta. acestea fiind mostenite sau atribuite datorita unor calitati si capacitate innascute si . pot duce la prevenirea criminalitatii in aceste zone.statusuri dobandite . b) status social global inconsistent. multe dintre ele (explicand notiunile acestei stiinte si procesele sociale. prin status (statut) social se foloseste totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are o anumita persoana dintr-un grup social (persoana numita “focala”). Astfel. putem mentiona slabul control social care exista intre orase. comportament care este datorat statutului social de acesta. ele fiind referitoare la aceasi persoana. in special cea a tinerilor si minorilor. de calitatile si capacitatile de care dispune aceasta. STATUS SOCIAL. Cu toate acestea. Definitia notiunilor de status si rol social Intre cele aproape 1. Se poate constata destul de explicit ca intre cele doua realitati sociale exista o legatura directa. Daca persoana este posesoarea unor calitati si capacitate superioare statutului si rolului social ocupat.statusuri atribuite. cand intre cele particulare si cel global armonizarea nu exista. acestea se impart in: 21 . unii indivizi care apartin la mai multe grupuri sociale. Status si rolul social depind in mare parte de personalitatea persoanei focale. dar mai ales formate in procesul socializarii sale. au mai multe statusuri si roluri sociale. B. Aceste categorii de statusuri sunt mai importante pentru sociologie decat cele atribuite. In literatura sociologica acest status global este clasificat in: a) status social global consistent (atunci cand din multiplele statusuri sociale particulare se armonizeaza cu cel global).Intre deosebirile de ordin sociologic dintre sat si oras. fara a se mai raporta grupurilor sociale primare lui care face parte. luati ca entitati separate il au in grupurile sociale din care fac parte. totusi o organizare coerenta a comunitatilor orasenesti pe principii nonguvernamentale si cu scopul prevenirii criminalitatii. mostenite genetic.

Acesti copii. care detine un anumit status social in cadrul grupului cu privire la modul in care trebuie sa se comporte. Ca argument in acest sens. cele mai cunoscute (conflicte pe acest gen) sunt: conflictele de rol si ambiguitatile rolului. specialistii au stabilit ca aceasta are urmatoarele scopuri: 22 . Aceasta ambiguitate. Ambiguitatea rolului reprezinta neclaritatea din partea persoanei focale. acest din urma moment fiind mai important pentru sociologie fata de primul. Sunt naturale pentru ca omul este o fiinta sociala si in acelasi timp lui ii lipsesc instinctele (fata de rudele sale apropiate – maniferele). ei ramanand in privinta obisnuintelor si comportamentului numai la stadiul de animale. in functie de specificul grupurilor din care indivizii fac parte. D. Umanizarea acestor fiinte nu a fost posibila. Procesul de socializare Socializarea reprezinta procesul prin care oamenii devin la maturitate (dupa ce au venit pe lume slabi si dependenti de alte persoane) fiinte cu propria lor identitate. C. b) viata individului in cadrul grupului in care a intrat. Procesul de socializare are doua momente: a) cel de intrare a individului in grupul social. rupandu-si vesmintele cu care erau imbracati. avand un anumit status social si nu reuseste din anumite motive sa joace (sau sa-si indeplineasca) rolul asociat statusului de care-l poseda. Socializarea este posibila pentru ca este o caracteristica inclusa in zestrea biologica a omului. o perioada mare de timp depinde fizic de parintii sai. fara limbaj (latrand sau grohaind) mergand in patru labe. Aceasta e un motiv pentru care imediat dupa nastere. Capacitatea omului de a invata si de a vorbi sunt alti doi factori biologici naturali determina socializarea omului. statusuri informale (sau neoficiale). acestea fiind recunoscute de membrii grupului datorita calitatilor persoanei (carismei individului). membra a grupului social numita persoana focala care intrand in relatii cu ceilalti membrii ai grupului. cu toate ca s-a incercat socializarea lor. Scopurile socializarii Cu toate ca socializarea oamenilor are continuturi diferite. statut care a devenit cunoscut si sub numele de leader informal. Conflictul de rol si ambiguitatea rolului Sunt situatii care apar deseori in grupurile sociale fiind generatoare de tensiuni intre membrii acestora. Cu toate aceste realitati biologice sociologii sunt unanimi de parere ca alaturi de ele si educatia este determinanta socializarea indivizilor. s-a folosit exemplul copiilor salbatici (sau lupi) care au fost descoperiti in diferite colectivitati de animale salbatice dupa ce din diferite motive fusesera abandonati (sau luati) din familia lor. neputand sa-si construiasca fara sa invete adapost (locuinta) sau sa-si procure hrana. dovedind ca lipsa educatiei nu duce la socializare. posedand un bagaj de idei si deprinderi care le dau posibilitatea sa participe activ la viata sociala. E. De cele mai multe ori solutionarea conflictului de rol se rezolva prin retragerea statusului detinut de persoana locala. se datoreaza neinstruirii persoanei focale sau deficientelor in definirea adecvata a rolului persoanei focale. pentru ca in cadrul acestuia persoana isi insuseste (sau respinge) normele de comportare ale grupului si tot acum el participa (sau nu) la viata si activitatea acestuia. Bazele acestui proces sunt bipolare: naturale si educationale.- statusuri care sunt obtinute prin concurs. nu au putut fi niciodata oameni. examene. in principal. alegere si sunt recunoscute prin acte oficiale de catre conducatorii ierarhici ai grupurilor sociale. in majoritatea cazurilor. Conflictul de rol apare intre o persoana anume.

inceputa prin invatarea limbii este alaturi de gestica. F. Factorii de socializare Fiind un proces complex. socializarea determina invatarea unor roluri sociale si atitudini. pedagogii transmit elevilor cunostinte si formeaza deprinderi morale. Dintre acestia. socializarea este influentata impersonal oferind modele suplimentare si alternative de roluri precum si de norme si valori. Printre cele mai importante mijloace de influentare a socializarii este televiziunea care asigura un excelent mijloc de instruire. relatiile de interactiune dintre parinti si copii sunt diferite datorita valorilor diferite pe care parintii din clasele de mijloc si din clasele muncitorilor le transmit copiilor lor. de notiunile teoretice si de cele culturale. clasa sociala. religie etc. b) Scoala Scoala este institutia sociala care are sarcina de a da informatii si de a forma individului deprinderi si valori pe care societatea le considera importante pentru viata sociala. in functie de sex. televiziunea. 23 . 2. socializarea asigura fiecarui individ identitate in functie de personalitatea fiecaruia pe baza aspiratiilor pe care le aproba sau dezaproba. morale si juridice. cartile. in grupul de varsta socializarea este intamplatoare. aparatele video. asigura identitatea sociala initiala a copiilor in functie de sex. c) Mass-media In aceasta notiune sunt incluse diferite moduri de comunicare destinate publicului : radioul. d) Grupa de varsta Grupurile de copii care au varste apropiate sunt realitati ale colectivitatilor. rasa. modul de comunicare specific familiei. uneori cu urmari nedorite. elev-profesori) in cazul factorilor ce apartin mass-mediei. Aici se stabilesc primele si cele mai rezistente relatii intime: vorbirea. unde socializarea este un proces gandit si planificat. Aparatele video si de redare a casetelor cu muzica au un rol important in socializarea tinerilor. varsta. casetele si CD-urile. Tot familia. In afara de aspectele profesionale. grupa de varsta si mass-media. cinematografia. unde acestia se compara cu colegii lor considerati egali acestora. presa. Tot aici. fara a avea relatii speciale cu unii elevi. Cadrul social al scolii este diferit de cel al familiei. In scoala copii fac cunostinta cu sisteme diferite de evaluare. copilul ia contact cu elementele cheie ale culturii.1. asigura individului pregatirea profesionala necesara pentru a obtine pe baza ei cele necesare traiului si existentei spirituale a acestuia. cei mai importanti si in ordine cronologica a aparitiei lor in acest proces pentru fiecare individ. Socializarea in familie se realizeaza in situatii concrete care duc la educatie morala si la invatare cognitiva. stabileste aspiratii si cerinte pentru fiecare membru al grupului potrivit statusului pe care-l are. In contrast cu familia si scoala. socializarea este influentata de mai multi factori. pentru ca primul rand lipsesc relatiile intime iar profesorii ii trateaza pe copii la fel. ele fiind compuse din egali in statutul lor social general. in grupul de varsta fiecare copil isi castiga (dobandeste) statutul. sunt: familia. se impune un comportament disciplinat bazat pe respectarea unor norme de igiena personala. Daca statusul copiilor in familie este unul atribuit. Spre deosebire de scoala si familie. afiliere la grup sau a originii familiale. 3. inregistralile magnetice. 5. 4. In functie de clasa sociala careia apartine familia. scoala. unde socializarea individului se bazeaza pe contactul personal si interactive (copil-parinti. a) Familia Familia este prima si cel mai continuu grup social pentru un nou nascut si copil. de grupuri sociale si institutii sociale.

Societatea umana si normele sociale Activitatea oamenilor ca finite sociale nu se desfasoara la voia intamplarii. resocializarea poate fi voluntara sau involuntara (impusa). Resocializarea La finalul unui proces de socializare se constata uneori (fie de persoana insasi. . Daca la sfarsitul procesului de socializare nu s-au adaptat normele de comportament dorit.Scoala si grupul de varsta slabesc legatura cu familia. ci pe baza anumitor reguli pe care societatea le-a creat. H. G. Pentru aceasta ultima resocializare. adica s-a integrat social. Uneori intervin si procese de resocializare. asigurand modele suplimentare si uneori alternative de comportament fata de cele provocate in famile. de a asigura functionarea institutiilor si organizatiilor. atunci se afirma ca socializarea a esuat. organizatiile profesionale si politice. Integrarea sociala se considera realizata atunci cand: . normative si socialculturala a acestora. In astfel de cazuri se trece la resocializare prin restructurarea atitudinilor. de multe ori schimbandu-se valorile si modelele de comportament. permitand integrarea profesionala. delicate) sau personae alienate mintal internate in spitale pentru bolnavi psihic. Integrarea sociala Pentru desfasurarea normala a vietii.individual s-a adaptat si accepta normele de comportare impuse de societate asigurand reducerea conflictelor intre el si membrii societatii. 24 . Socializarea nu se termina cu ajungerea la maturitate. Atunci cand indivizii care au suportat un proces de socializare si-au insusit si aplicat normele de comportament normale (etice) se considera ca acel individ a intrat in corpul (intregul) societatii. acestea determind evolutia stadiilor de integrare sociala. scoala. iar persoana nu s-a integrat social. VI. fie ce comunitate prin institutiile sale) ca integrarea sociala nu s-a realizat. characteristic este daca exista o rupere brusca cu trecutul iar factorii de resocializare sunt controlati riguros. societatea creeaza si promoveaza anumite valori si comportamente pe care le considera normale (etice). Se poate afirma ca integrarea sociala este efectul pozitiv al procesului de socializare la care au contribuit familia. ea este un proces care dureaza toata viata.se asigura un echilibru social relativ. In functie de vointa persoanei care suporta acest nou proces. In cazul resocializarii involuntare sau fortate se gasesc detinutii din penitenciare condamnati pentru fapte antisociale (crime. mai ales cand integrarea sociala nu a reusit. ORDINEA SOCIALA SI JURIDICA A.s-a asigurat o apartenenta active a individului la normele de comportare si valori comune favorabile societatii. orientate spre obtinerea unor statusuri sociale ridicate. valorilor si identitatilor fundamentale. Necesitatea ordinii in societate a fost impusa de dorinta oamenilor de a trai in echilibru. activitatea personala in cauza fiind controlata in permanenta. . In literatura de specialitate de defineste ordinea sociala ca fiind modalitatea asigurarii drepturilor si libertatilor indivizilor. In primul caz se au in vedere situatiile de convertire religioasa sau a psihoterapiilor individuale sau collective prin care se inlocuieste identitatea persoanei. fiind de fapt o socializare continua nefiind totusi aceeasi. Toti acesti factori contribuie la formarea conceptiei despre lume a individului dar si asupra comportamentului.

stabilindu-le importanta si caracteristicile care le aseamana sau le diferentiaza unele de altele. civile. cunosterea lor fiind continuata in cadrul altor grupuri sociale cum sunt scoala. Toate categoriile de norme care reglementeaza viata colectivitatilor umane. Obiceiul Norma sociala de comportare cea mai veche este obiceiul. morala si dreptul. 25 . El este numit CUTUMA daca are caracter juridic si se transmite in timp. Marea majoritate a indivizilor iau cunostinta de regulile sociale inca din copilarie. religioase etc. economice si altele. el trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: a) sa existe o folosinta indelungata a obiceiului pe care sa nu fi fost contestata. prescriptii. Normele care reglementeaza ordinea sociala sunt clasificate in norme cutumiare. De aici se poate constata ca obiceiul juridic constituie izvor de drept. religioase. In unele cazuri societatea (avand in vedere pericolul redus al nonconformitatii) tolereaza astfel de incalcari dar de cele mai multe ori determina suportarea din partea celor nonconformisti. vointa ce urmeaza sa fie indeplinita. reguli care sunt cunoscut sub numele de morala. El reprezinta o regula de conduita impusa in cadrul comunitatilor umane printr-o folosinta indelungata si care se aplica de bunavoie prin consensul general al membrilor colectivitatii. c) obiceiul sa prezinte interes pentru legiuitor. din generatie in generatie. actioneaza articulat. violate – fie de indivizi luati separate sau de colectivitati umane mai mici sau mai mari. definindu-le pe fiecare in parte. statul a preluat deseori pe acelea pe care le-a considerat importante si cu semnificatie juridica. din contra ele sunt incalcate. penale sau disciplinare.Un alt autor sustine ca ordinea sociala reprezinta “un corp inchegat de norme. fiind intr-o forma orala. transformandu-le prin sanctiune in norme juridice. determinandu-i prin forta exemplului in primul rand pe ceilalti membrii ai societatii sa se abtina de a incalca normele sociale. juridice. satirice. nu toti oamenii respecta regulile sociale. Pentru cunoasterea componentelor ordinii sociale ne vom opri asupra a trei dintre ele: obiceiul. Societatea umana are o multitudine de norme si valori sociale care sunt profund diversificate de varietatea relatiilor dintre oameni si de modul in care este exprimata vointa din aceste norme. Ele sunt impuse prin forta opiniei colectivitatii. ordine care este una din componentele inseminate ale ordinii sociale. organizatiile productive. In societate nu exista totusi o conformitate deplina. indatoriri si obligatii care reglementeaza conduita si comportamentele sociale si individuale”. Din multitudinea de obiceiuri. tendinta comportamentului uman fiind cea de conformare cu regulile stabilite. Starea de conformitate a comportamentului uman colectiv si individual cu cerintele normelor sociale. disciplinar sau penal. ele fiind intr-o stare de interdependenta. Morala Intre regulile care stabilesc ordinea sociala sunt si acelea care reglementeaza ce este bine de facut pentru om si colectivitate si ce este rau. b) regula de conduita recomandata (continuta de obicei) sa fie determinata cu o anumita precizie. deseori aparand situatii cand ele nu sunt respectate. recomandandu-se abtinerea de la astfel de ultime comportamente. religioase. fiecare dintre acestea avand importanta ei. morale. Sociologii si juristii au stabilit ca pentru a deveni norma de drept un obicei. a unor sanctiuni de nature diferite cum sunt: morale. culturale. Cele mai importante sunt totusi normele juridice care in totalitatea lor si prin efectele ce le produc. fara o sanctiune de ordin material. prin respectarea lor gasindu-se valori de proveniente diferite. situatie care da nastere la un fenomen numit “nonconformitate”. el fiind cunoscut in literatura de specialitate ca “dreptul nescris”. stabilesc ordinea juridica. C. in cadrul familiei. B. nescrisa. duce la ordinea sociala necesara supravietuirii grupurilor sociale.

 norme prohibitive care interzic unele comportamente (ex. exista o precizare stricta la publicare. Se poate constata ca in principal caracteristica care se detaseaza la morala este aceea ca ea nu este impusa prin lege. In privinta modului si timpului intrarii in vigoare a normelor juridice.In literatura de specialitate gasim mai multe definitii ale moralei. editorialelor gazetaresti etc. De cele mai multe ori. tinand seama de ipoteza normele juridice se impart in:  norme onerative prin care se impune comiterea unei anume activitati sau de a avea un anumit comportament. individul care o incalca fiind sanctionat altfel decat prin forta statului. ele actionand pentru viitor iar iesirea din vigoare se face prin stabilirea precisa a termenului de catre legiuitor.  sanctiuni procesuale. ele fiind intotdeauna prevazute cu sanctiuni care sunt aplicate celor care au incalcat aceste norme de stat.  norme permisive care nu se impun dar nici nu interzic anumite conduite. dispozitie si sanctiunea demonstrand ca spre deosebire de cele ale moralei. pamfletelor.  sanctiuni civile. D. 26 . regularitate si sistematizare. b) sanctiunea (adica masurile si mijloacele care sunt adaptate in vederea respectarii ipotezei si dispozitiei). 2. fiind formata din ipoteza. al literaturii.  norme care sunt la latitudinea indivizilor. 3. fiind create de opinia publica. caricaturii. Norma juridica este o structura tripartite. spectacolelor umoristice. In timp ce norma morala este nescrisa. In prima situatie. acestea sunt comparate cu normele moralei. care de foarte multe ori au mai mare putere de influentare decat o persoana legala. norma morala este expresia cvasitotalitatii societatii. pentru intelegerea specificului normelor juridice in tabloul general al normelor sociale.  sanctiuni contraventionale. in privinta sanctiunilor care asigura ordinea sociala in general. Daca acestea sunt tipurile de sanctiuni care apartin ordinei juridice. Fata de norma juridica. adica nu se realizeaza prin constrangere. Norma juridica este mereu expresia grupului dominant in societate. Ele reprezinta acele reguli generale si obligatorii de conduita fixate prin lege. acestea nu sunt numai de ordin represiv pentru ca in societate majoritatea comportamentelor nu sunt negative ci pozitive. au in vedere: a) ipoteza (adica acele imprejurari de care norma leaga anumite consecinte). 4. De obicei. In cazul criteriului ce tine de natura sanctiunilor normele juridice sunt:  sanctiuni disciplinare (dreptul muncii). ea stabilind acele comportamente care convin membrilor acelui grup. ele actionand pe parcursul a multor generatii umane. de cele mai multe ori. Criteriile de categorisire a normelor juridice. fiind intotdeauna intr-o forma scrisa.: normele cuprinse in Codul Penal). indivizii imorali sunt obiect al satirei.  sanctiuni penale. norma juridica este creatia legiuitorului. Normele juridice Intre normele sociale care asigura ordinea vietii in grupurile umane se numara si normele juridice. ea atinge un grad inalt de precizie. comparatie care scoate in evidenta urmatoarele caracteristici care le deosebesc: 1. Modul de nastere a celor doua categorii de norme este diferit. una dintre acestea fiind formulata de Paul Popescu Neveanu prin care se arata ca morala reprezinta “ansamblu de norme de convietuire umana care reglementeaza comportarea indivizilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege ci de opinia publica”. La normele moralei acesti timpi nu sunt cunoscuti.

Control social Ordinea sociala nu se impune de la sine. Acest tip de control este spontan. respingand in acelasi timp pe cele care se abat de la aceste modele. E. organizat. concret si cu scopuri precise. prima provenind de cele mai multe ori din cea de-a doua. ci este rezultatul unor actiuni si influente din partea grupurilor sociale primare. civil. asa cum afirma sin Dan Bonciu se intelege “ansamblul de mijloace si mecanisme sociale si culturale prin intermediul carora: a) sunt impuse individului o serie de interdictii si constrangeri referitoare la necesitatea respectarii normelor si valorilor dezirabile. premii si altele. aceea de a indica o datorie care nu se impune ca o regula. sau sanctiuni informale ca reactiile de aprobare. 27 . juridice. politice. Controlul social are mai multe forme. daca acestea sunt formale (institutii oficiale) sau grupuri informale (neinstitutionalizate). Controlul social pozitiv (caruia i se mai spune si stimulativ) se caracterizeaza prin cunoasterea si acceptarea normelor de comportament in mod voluntar. morala are o singura functie. Astfel. evul mediu. Acesta realitate sociala – Control social – este o institutie cu caracter istoric. d) de dezaprobare a conflictelor sociale si de asigurare a functionarii normale a societatii. societatea acorda sanctiuni pozitive formale (sau oficiale) ca: elogiu. sfera dreptului fiind una mai restransa decat cea a moralei. Dreptul are mai multe functii care privesc: a) formalizarea juridica a organizarii social-politice. capitalism si mai ales in societatea noastra contemporana) dar existand cu specific aparte in diferite grupuri sociale si institutii cum sunt familia. prima clasificare este cea in functie de grupurile sociale care fac controlul. distinctii. b) conservarea. Acest gen de control este realizat de agenti institutionalizati ca:(organismele statului. administrative). educativ. scoala. controlul social poate fi pozitiv si negativ. partidele politice. b) sunt pentru anumite actiuni. neorganizat si difuz spre deosebire de cel formal care-i oficial. Dupa mijloacele utilizate. sportiv etc. clasificarea acestora facandu-se in functie de mai multe criterii. legi sau coduri (ex. Astfel. institutionalizate in regulamente. liber si consimtit. Ambele componente ale ordinii sociale au acelasi scop: cel al regularizarii raporturilor sociale si orientarea activitatii lor. Conceptul de control social a fost creat de reprezentantii scolii americane. indivizii (atat separate cat si in colectiv) fiind controlati de societate. penal.Astfel. a organizatiilor cu caracter politic. apararea si garantarea valorilor sociale.). militar.Pound) – nedefinindu-l ca rezultat al parghiiilor si mecanismelor de asigurare a stabilitatii sociale. statul. functiile acestora sunt diferite atat numeric cat si in privinta continutului. desi morala nu este izvor de drept. Se poate spune ca baza dreptului este o baza morala. a jurisprudentei sociologice (A. Prima modalitate de control este cea formala care consta in instruirea de norme impersonale. F. fiind apreciate si recompensate conduitele care sunt conforme cu modelul normativ si cultural. feudalism. care actioneaza continuu si printr-o interconditionare permanenta. in schimb. multumirea. biserica. A doua forma este cea a controlului informal care se realizeaza la nivelul grupurilor informale cum sunt controalele facute de parinti asupra copiilor sau a prietenilor intre ei. juridic. ea nerealizandu-se spontan. pentru comportament pozitiv. ea existand in toate timpurile (incepand din antichitate. armata etc.Ross si R. Raportul dreptului cu morala Din cele de mai sus rezulta ca cele doua componete ale ordinii sociale coexista. Prin control social. c) crearea actelor normative. religios. vamal etc.

a fost necesar ca oamenii sa respecte anumite reguli de comportare. c) acte antisociale. majoritatea acestora conformandu-se in cea mai mare parte a timpului. diferenta dintre ele nefiind asa sesizabila. Acesta conformare (asa cum aratat) se datoreaza procesului de socializare si controlului social la care sunt supusi in permanenta oamenii.Controlul social negativ (sau coercitiv) are ca o caracteristica cunoasterea si acceptarea de catre indivizi a normelor si regulilor de convietuire care se face din cauza fricii de a nu fi pedepsiti. dar din diferite motive nesocotesc normele de comportare sociala. ordinea normativa si institutionala a societatii. cuprinde pe langa incalcarile legilor si incalcarile regulilor stabilite de grupurile sociale (obiceiuri. Devianta sociala Prin devianta se intelege (in sociologie) orice conduita. buric sau pe limba. A. criminale. formele de manifestare si reactia societatii fata de acest proces. pentru desfasurarea vietii in grup. iesind din cadrul ordinii sociale si juridice. ultimile doua forme de control social (pozitiv si negativ) au coexistat.  limbaj cu expresii si cuvinte de jargon. 28 . gest sau manifestare care incalca normele scrise (sau nescrise) ale societatii sau ale grupului social particular din care face parte persoana care a avut o astfel de conduita. dovedindu-se astfel ca devianta sociala este in esenta nonconformista. actionand ca un factor de stabilitate sociala. Prin control social se corecteaza de cele mai multe ori deficientele si lipsurile socializarii morale. pentru realizarea conformalitatii indivizilor si prevenirea conflictelor si tensiunilor sociale. Acest proces. DEVIANTA SI DELICVENTA In societate. In continuare. vom defini procesul de incalcare a normelor de convietuire. Se afirma ca indivizii care incalca aceste reguli se opun comportamnetului majoritar conformist.  purtatul unor bijuterii atipice ca inele si butoni prinsi in nas. sunt cazuri cand unii indivizi incalca normele de comportare impuse de colectivitate. VII. un loc important il are dreptul. organizatii si institutii (ex – reguli stabilite prin regulamente. In toate sistemele sociale in decursul timpului si in vremurile de azi. In cadrul controlului social. b) acte imorale indecente sau obscenitati cum sunt petrecerile zgomotoase in timpul zilei dar (si mai des) al noptii. Se constata ca sfera comportamentelor deviante cuprinde urmatoarele acte sau conduite neconformiste: a) actele sau conduitele considerate ca excentrice cum sunt:  tinuta neobisnuita ca purtatul pantalonilor blue jeans rupti. rezulta ca scopul principal al acestuia este acela de a asigura echilibru. Cu toate acestea. Conceptul de devianta reprezinta comportamentul nonconformist al indivizilor care au suportat un proces de socializare. Din definitia conceptului de control social ca si din explicarea modului in care acesta poate fi clasificat. d) acte asociale – cum sunt cele comise de bolnavii mintal. stabilindu-i sfera. traditii). care este si antisocial. dar si de cultura colectivitatii).  gesturi neconformiste (cum sunt cele care mimeaza actul sexual) in timpul unor spectacole muzicale.

Din punct de vedere sociologic. Toate teoriile referitoare la geneza delicventei se pot grupa in: a) teorii de orientare biologica. C. considerati anormali. parintele criminologiei clinice) care inca din adolescenta (uneori chiar din copilarie) a fost influentat de colectivitatile umane (primare sau secundare) prin procesul de asociere diferentiata (asa cum a demonstrate Edwin Shaterland). completam noi) este iluzorie pentru ca obiectul cercetarii. are ca obiect de studio delicventa pe care o trateaza separate de devianta. au existat preocupari explicative la sfarsitul secolului al XIX-lea cand C. criminalitatea este un factor de sanatate publica si de progres social. De cele mai multe ori. comportamentul uman este indeterminabil. care este de natura psihologica dar care defineste incapacitatea unor indivizi de a se adapta la exigentele vietii in comun (sociale) neputand sa respecte valorile societatii. afirma in lucrarea sa “Conflictul criminal si crima”: “Cunoasterea pur stiintifica in criminologie (si implicit in sociologie. stiinta aceasta stabilind care sunt specificultatile delicventei cunoscute sub numele de criminalitate. ea fiind valabila ca o realitate medicala. printer care cel mai cunoscut ramane Emile Durkheim. ceea ce face imposibila aflarea adevarului stiintific”. aceasta incapacitate este specifica indivizilor bolnavi psihic. Nu poti sa respecti toate regulile: “Nimeni in incalca toate regulile. b) teorii de orientare psihologica. In privinta genezei delicventei. Toti sociologii si juristii au ajuns la concluzia ca delicventa este un fenomen prea complex cu nenumarate necunoscute care nu poate face posibila aplicarea unei singure teorii. Unul din criminologii din U. cunoscut sociology englez. Este periculoasa mai ales acea parte care poarta numele de delincventa sau criminalitate. In conceptia oamenilor exista credinta ca toti indivizii sunt devianti.Lambrozo a creat teoria criminalului innascut. de mai multe ori nu se face diferenta intre devianta in general si delicventa in special.A. c) teorii de orientare sociologica. Fiecare din aceste orientari contin teorii care prin ele insele. Din aceste considerente. nu pot explica in totalitate geneza actelor criminale. situatie care este acceptata de societate. plecand chiar din antichitate. Rezulta ca teoria cauzalitatii multiple este cea care raspunde cel mai bine in explicarea genezei delincventei.Exista si conceptual de anormalitate. Delicventa Este forma cea mai grava a deviantei sociale. Thorsten Sellin. Sociologii insa insist ape geneza deviantei de origine socio-culturala. in decursul timpului. B. Forme ale delicventei 29 . Sociologia considera delicventa ca un caz particular al deviantei sociale. afirmand ca prin existenta delincventei putem sa-i departajam pe oameni in buni si rai iar pentru controlul celor din urma o societate civilizata isi formeaza institutii sociale (guvernamentale sau neguvernamentale) creand legi care sa combata comportamentul acestora. Dupa opinia unor sociologi.. In opinia noastra apreciem totusi ca delicventa este totusi proprie indivizilor definiti ca o personalitate delicventa sau periculoasa (cum a definit-o creatorul acestui concept. criminologul francez Jean Pinatel. stiinta de sine statatoare. tot asa dupa cum nimeni nu se conformeaza tuturor regulilor existente” afirma Anthony Giddens. ca un tipar – pentru toate componentele sociale deviante. teoreticienii au ajuns la concluzia ca in geneza delicventei nu exista un singur fenomen care sa fie cauza. ci exista doar fenomene care sunt factori favorizati ai delicventei. Este periculoasa devianta? In general se afirma ca da.S. Criminologia.

Reactia societatii fata de delicventa Daca fata de devianta. Prin criminalitate conventionala se intelege acea criminalitate comisa de indivizi izolati neorganizati. modelul de reactie sociala fata de criminalitate este mixt. VIII. c) identificandu-i si respingandu-i pe nonconformisti. D. asimilati cu indivizii rai se intareste coeziunea majoritatii conformiste socotita ca fiind a oamenilor “buni”. care este o forma mult mai periculoasa a criminalitatii spre deosebire de criminalitatea obisnuita sau traditionala. Aceasta reprezinta o necunoscuta ca rezultat a diferentei dintre criminalitatea reala (totalitatea delictelor comune intr-o perioada data de un teritoriu national) si criminalitatea relevanta (adica criminalitatea descoperita si reclamata). pare un paradox. Aceasta are si efecte pozitive. In afara de clasificarea delicventei in functie de dimensiunile statistice ale acestuia. se cunoaste conceptul de delicventa juvenila care este formata din delictele comise de minori si tineri. alta decat cea relevanta sic ea mai mica decat aceasta este criminalitatea legala care consta in totalitatea delictelor judecate si fata de care sau dat sentinte de condamnare de catre instantele judecatoresti. Modelul represiv reprezinta pedeapsa care se aplica raufacatorilor. constand atat in masuri repressive cat si preventive ale deviantei (si in special cea delicventa). menita sa previna delincventa. Institutia specifica acestui gen de reactie sociala este penitenciarul. in societate se cunosc si alte forme de delicventa date de diferite alte criterii de clasificare. Prima notiune desemneaza totalitatea delictelor comise in grup de indivizi constituiti special in colectivitati criminale. ea fiind un factor de sanatate sociala si progres social. needucati si care de mai multe ori consuma imediat produsul infractiunii. in general. satiric. considerand crima ca o activitate economica din care scot profit. aceasta fiind doar inutila. raspunsul societatii este de ordin moral. b) prin existenta deviantei se pune in evidenta necesitatea crearii unor norme care sa impuna conformitatea sociala. nu a putut fi stabilita in dimensiunile ei reale. disciplinar sau pecuniar. necalificati. In prezent. d) existenta unui numar mare de acte deviante duce la concluzia ca normele incalcate nu sunt corespunzatoare. VIOLENTA SI SOCIETATEA 30 .Delicventa. motiv pentru care in mod frecvent se foloseste termenul de cifra neagra a criminalitatii. organizarea acestora fiind pe principii economice (chiar militare uneori) angrenand de mai multe ori reprezentanti ai institutiilor statului. fiind necesare modificari ale acestora sau adaptarea altora noi. in cazul delicventei raspunsul societatii este tripartit: represiv sau preventiv. O alta dimensiune a criminalitatii. fara a-l reinvesti pentru alte activitati ca in cazul crimei organizate. cea mai frecventa fiind privarea de libertate a acestora. Acest model de reactie este aplicat dupa comiterea delictelor. De de este pozitiva devianta? Se apreciaza ca motivele sunt multiple: a) in primul rand in antiteza cu ea in societate se promoveaza conformitatea sociala. unde se considera ca infractorul inchis sufera un proces de resocializare (ceea de multe ori nu este realizat) sau separare a societatii fata de infractori. Astfel. spre deosebire de modelul preventiv care consta in activitatea intreprinsa fata de posibilii infractori sau posibile victime. Se foloseste deseori conceptual de crima organizata sau a gulerelor albe.

Din aceste considerente sociologii. Desi gupurile umane au reguli precise de comportare care le asigura supravietuirea. manifestandu-se cu furie si agresivitate. rolul societatii in geneza acestui fenomen si indicarea factorilor care-l pot reduce si stapani. maturii reusind sa-si ascunda aceasta reactie sau sa si-o estompeze. luat separat. cu toate eforturile depuse de comunitatile locale sau internationale de stopare si prevenire a violentei in orice fel. B. b) canalizarea ei spre actiuni sociale utile. dar nu toti oamenii (chiar frustatii) raspund cu violenta. Violenta este periculoasa pentru individ. Numim violenta. pe baza mecanismelor instinctuale de aparare. moda si civilizatiile construite de milenii de catre umanitate. c) reactiile comportamentale imediate sau amanate. Cele mai cunoscute forme de astfel de orientari fiind: a) acceptarea rationala a frustarii. juristii si istoricii au incercat sa descifreze etiologia violentei. dar si pentru colectivitatile umane in general. o manifestare comportamnetala interumana exprimata sub forma fortei constituind una din componentele principale ale agresivitatii. Agresivitatea este rezultatul impiedicarii realizarii unei trebuinte vitale sau a unei placeri. Frustarea este o stare de dezechilibru afectiva datorata privatiunilor pe care omul o are in conditiile nerealizarii necesitatilor si placerilor sale. Fara a clasifica formele pe care le imbraca violenta umana. ea fiind mai usor sesizabila la copii. de obicei de agresivitate fizica fata de obiectul sau persoana care a provocat frustarea. indivizii amenintati sunt gata sa raspunda (si de obicei raspund amplificat) tot cu violenta pentru ca in structura fiintei umane. Specialistii. violent orientat spre persoana sau obiectul care a impiedicat realizarea trebuintei vitale afectate. pentru ca pe langa pierderile materiale si umane provocate de comportamentele agresive. 31 . Procesul prin care se ajunge la starea de frustare cuprinde trei elemente: a) situatia de viata care genereaza frustarea. uneori ele aparand si din cauza discrepantelor de staus social intr-o comunitate. b) starea psihica de suferinta provocata de privarea necesitatilor umane. exista o agresivitate latenta care a fost remodelata de cultura. cum sunt competitiile sportive. In colectivele de indivizi educati cum sunt familiile de intelectuali sau cele care au o educatie religioasa puternica. ea indica si sporeste frica. teama si insecuritatea. el reactionand. Consideratii generale Vis – cuvand din limba latina este originea modernului violenta care inseamna forta adica folosirea fortei in manifestarea superioritatii. deseori acesta sufera deprimari si frustari la care organismul uman nu ramane pasiv. Etiologia violentei Cercetarile sociologice au reliefat ca in procesul de socializare a omului. mentionam ca ea se manifesta atat in grupul social primar fundamental – familia. starea de confort si de bine. medicii. in mod inconstient. exista deseori variante pentru persoanele frustrate ca agresiunea sa fie dirijata pozitiv. atrag atentia ca flagelul cel mai periculos al lumii contemporane il constituie aceasta componenta a realitatii sociale – violenta.A. psihologii. Multe din frustari isi au originea in propriile inferioritati si incompetente ale indivizilor. c) adoptarea unor comportamente agresive accepatabile pentru societate. Din cele expuse a rezultat ca violenta (ca forma a agresivitatii) este specifica omului. psihiatrii. In acelasi timp. realitatea sociala demonstreaza ca fenomenul violentei este prezent zilnic in viata colectivitatilor umane. la finalul multor studii dedicate agresivitatii umane (in care violenta ocupa un loc insemnat). in comunitate in cadrul multimilor dezorganizate cat si in relatiile interstatale. Ea consta in comportament distructiv. tipologia manifestarii ei.

dar aplicandu-li-se numai masuri medicale. cei a caror personalitate este afectata de consumul de droguri sau de alcool. a studiilor clinice. urmarind promovarea pasiunilor libiduale. la initiativa si indemnul persoanelor valide. in cazul actelor de mare violenta sunt buni executanti. in colectivitatile rurale si urbane. Acestea sunt domenii care fac obiectul sociologiei dar mai ales al medicinii si psihologiei. a unor neadevaruri care daca ar fi reale. trebuie sa-i cunoasca pe acesti indivizi chiar daca nu au avut un comportament violent. cunoscute sub apelativul de cazuri clinice. intrand in conflict cu sinele. deficientii mintal. de multe ori nedescoperite sau accepate de societate. o conflictele conjugale. talharii etc.In cazul acesta raspunsul il gasim in explicatia psihanalitica redata de Sigmund Freud care a stabilit componenta tripartita a personalitatii psihice umane. Societatea. Calomnia este cea mai grava si imorala forma de violenta ce din pacate. In categoriile violentei prin cuvant. determinandu-l sa se treaca la comportamente amorale. o paranoicii care comit de obicei omoruri datorita ideii de gelozie. Lipsa lui superego (care este hipermoral si tiranic fata de ego. o dizarmonicii. Consideram ca tipologia stabilita de doctorul in psihologie Constantin Paunescu redata in lucrarea sa “Agresivitatea si conditia umana” este una din cele mai clare si realizate pe considerente stiintifice clasificate pe care o redam si noi in randurile ce urmeaza. Aceste ultime forme de violente sunt cazuri medicale. Realitatea a demonstrat ca aceasta are o forma orala (prin cuvant) si o forma de manifestare fizica. violuri. Trebuie sa recunoastem ca in afara disfunctiilor din cadrul personalitatii psihice ale indivizilor. o toxicomania generate de alcool si droguri. literatura de specialitate mentioneaza urmatoarele forme: a) Calomnia Aceasta consta in transmiterea in colectivitate. violenta se datoreaza starii lor precare de sanatate mintala. dand frau liber energiei instinctive a individului. a devenit un instrument politic de lupta inuman. fiind in acelasi timp glasul constiintei. 32 . colectivitatile umane. persoana in cauza ar suferi grave prejudicii morale si juridice. in zilele de azi. C. cu privire la o persoana anume. Ele sunt mereu prezente in societate. face posibila dominarea sinelui fata de ego. este specific individului care nu-l are pe superego iar daca-l are acesta este subdezvoltat. in familii. radio si televiziune. deoarece viata a demonstrat ca de cele mai multe ori. Tipologia violentei Exista tendinta de a se considera ca violenta este numai de natura fizica pentru a distruge material obiectul (persoana) care a provocat frustarea. comportamentul violent in esenta amoral. In afara explicatiei freudiene a violentei care este aplicabila indivizilor sanatosi mintal. Potrivit savantului austriac. o schizofreni cunoscuti mai ales prin omorurile comise asupra membrilor de familie. o starile conflictuale si de stres datorate vietii industrializate. violenta are cauze si de alte naturi cum ar fi: o sexualitate gresit orientata. distrugeri. subiectii fiind iresponsabili. o dementi care comit acte criminale pentru satisfacerea dorintelor lor elementare. furturi. persecutie sau ca sunt ignorati de colectivitatile din care fac parte. ei comitand omoruri. promovat prin presa. Cele mai cunoscute astfel de cazuri sunt cele de: o oligrofeni care comit acte de violenta criminala datorata sugestibilitatii lor si a lipsei de discernamant. pentru persoanele anormale.

Cu toate acestea. o arma pentru dobandirea concurentului o societate bazata pe concurenta si este totodata arma celui care vrea sa parvina. I. recomandand ca desi este o realitate inerenta. b) Denigrarea A doua forma a violentei verbale o constituie denigrarea care consta in asa-zisa descoperire a acelor trasaturi cu caracter negativ sau de fapte si imprejurari imorale apartinand unei anumite personae dintr-un grup social. o violenta sexuala (violul si pervesiunile sexuale). 3) Violenta paroxista Cea mai cunoscuta forma fiind razboiul. Aceasta consta in descriere voit intelingenta a unei persoane. II. Aceste trasaturi si fapte sunt ingrosate. ea constituind “un instrument operational in stabilirea starii de drept social si moral in societatea contemporana”. diferite de cele cuprinse in mesaj. o revolutiile si grevele. ea poate fi redusa ca intensitate si prevenita. agresiunea ca violenta este un aspect periculos al realitatii sociale pe care sociologia il releva.M. denaturate pana la grotesc pentru a se obtine descalificarea moral-sociala a adversarului. menite sa produca persoanei in cauza prejudicii morale sau traume psihice. Violenta privata Acest tip de violenta numita si primitiva sau ancestrala. responsabili pentru actele violente comise: Ele cuprind acte: 1) Violenta criminala din care face parte: o violenta mortala (omorurile). 33 . ii stabileste etiologia. o accidentele rutiere sau de munca. D. Violenta colectiva Acest tip de violenta cuprinde: 1) Violenta cetatenilor contra puterii Din aceasta categorie se desprind: o violenta terorista. Rolul societatii in prevenirea violentei Desi nu este obiectul sociologiei juridice de a propune solutii preventive unui anumit fenomen social. o violenta corporala (vatamarile corporale). sanatosi mintal.Ea reprezinta in acelasi timp. ale carei radacini se pierd in negura anilor. pentru violenta (care de fapt reprezinta o modalitate de comitere a crimelor) este sarcina criminologiei si anume a criminologiei preventive. 2) Violenta noncriminala o sinuciderile. in care prin mesajul transmis manifesta semnificatii latente cu valoare agresiva. c) Ironia O alta forma de violenta verbala este ironia. este specifica indivizilor normali. 2) Violenta puterii contra cetatenilor Din acesta categorie fac parte: o terorismul de stat (specific regimurilor totalitare).S.) si Interpol. Acesta ultima clasificare a violentei fizice este acceptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (O. o violenta industriala.

Din analiza celor trei definitii ale responsabilitatii se desprind cateva caracteristici care privesc in principal: a) faptul ca aceasta este specifica fiecarui individ care actioneaza in procesul de socializare.n. indivizii (desfasurandu-si activitatile proprii voit sau involuntar) se interfereaza cu ceilalti membri ai grupului social din care fac parte. Raspunderea este. 1976). Atitudinea persoanei de a-si asuma urmarile activitatilor sale fata de ceilalti indivizi este cunoscuta in sociologie sub numele de responsabilitate. acestei notiuni i s-au dat mai multe definitii dintre care le relevam pe urmatoarele: a) Responsabilitatea reprezinta acceptarea si suportarea de catre individ a consecintelor morale. ea fiind rezultatul angajarii libere a fiecarui individ. c) Responsabilitatea reprezinta optiunea si angajarea individului in procesul de socializare pentru executarea unei actiuni. disciplinare si materiale ale actiunilor concepute si realizate de acesta. Fata de pesoanele care isi asuma sau nu-si asuma responsabilitatea actelor lor in practica sociala si implicit juridica. care au tendinte deviante in comportament. Responsabilitatea – institutia sociala In cadrul colectivitatilor umane. Autorul mentionat afirma:“Cea mai eficienta actiune de prevenire a consecintelor agresivitatii si reducerea izbucnirii acesteia este capacitatea pe care indivizii. cultura si educatia indivizilor este calea care duce la prevenirea violentei.) o desfasoara sau o conduce in beneficiul colectivitatii din care face parte si care este afectata de rezultatul acestei actiuni (M. II. componenti ai unei societati o au de a identifica prin cunoastere. consecintele si valoarea activitatii pe care agentul (individual n. raportandu-se la activitatile intreprinse si de ceilalti indivizi din educatie.Asa cum afirma C. juridica) si ea presupune raspunderea din partea indivizilor care impiedica acesta comportare. s-au constatat urmatoarele situatii: 34 . rezultatul si eficienta. disciplinara.Paunescu. b) ca este de ordin optional. inactiuni) sale neconforme cu regulile de conduita care au produs o dereglare a ordinii sociale. IX. b) Responsabilitatea reprezinta “grija pentru succesul sau riscul. unei fapte sau de a avea un anumit comportament social in vederea atingerii unui scop anume. in acelasi timp. afectandu-i sau avantajandu-i pe acestia din urma. c) ea este o institutie sociala de ordin valoric. o institutie morala si juridica avand la baza. e) scopul urmarit de actiunile persoanelor responsabile este cel de imbunatatire a sistemului social. d) in aprecierea ei se are in vedere intentiile individului si consecintele actiunii intreprinse. politica. In literatura de specialitate. Raspunderea – institutie normativa Prin raspundere se intelege obligatia individului de a suporta o pedeapsa (sanctiune) ca urmare a faptelor (actiuni.Florea. financiare. manifestarile agresivitatii si posibilitatea de anihilare a acesteia printr-un comportament adecvat. sociale. RESPONSABILITATEA SOCIALA SI RASPUNDEREA JURIDICA Delimitari conceptuale I. juridice. in afara de responsabilitate si frica (fata de pedeapsa) pe care o da indivizilor mai putin responsabili. Responsabilitatea este intotdeauna legata de buna comportare (morala.

b) este preponderent normativ si nu valorica asa cum este responsabilitatea unde individul considera normele de conduita valori pe care le accepta in mod liber. supranuite si obediente (ascultatoare) care accepta voluntar responsabilitatea apreciind ca normele de comportare sunt legitime (corespunzatoare cu morala) si legale. Dintre caracteristicile acestui gen de raspundere se desprind urmatoarele: a) ea presupune reguli si ordine stabilite prin norme juridice. realizat de stat prin organele sale. o raspunderea contractuala care exista atunci cand prin fapta pagubitoare s-a incalcat o obligatie stabilita prin contract. f) ea intervine doar atunci cand s-a incalcat o norma de comportare. cele mai cunoscute forme juridice ale raspunderii. c) este impusa individului de catre societate. Toate aceste forme de raspunderi sunt de fapt forme ale controlului social fata de indivizii cu comportament deviant. c) raspunderea juridica. b) cea a persoanelor care nu recunosc legitimitatea si legalitatea regulilor. d) vizeaza conservarea sistemului social. Se cunosc doua forme de raspunderi civile: o raspunderea delictuala care consta in repararea prejudiciului produs unei persoane de cel care prin fapta pagubitoare incalca si o obligatie stabilita prin lege. In functie de categoria regulilor de drept inculcate. incalcandu-le de cele mai multe ori. b) incalcarea normelor juridice antreneaza raspunderea individului care nu le-a respectat. Dintre cele trei forme de raspunderi enuntate. raspunderea are urmatoarele caracteristici: a) este o institutie normativa si nu sociala. b) raspunderea politica. care reprezinta un mijloc de control institutionalizat. c) a treia situatie o constituie persoanele care nu-si asuma responsabilitatea actelor lor. cea care ne intereseaza este cea juridica. fiind apreciata in functie de actiunile concrete ale acestora. Spre deosebire de responsabilitate. formele de raspundere juridica sunt: o penala o civila o administrativa Fara a intra in detalii referitoare la caracteristicile celor trei tipuri de raspunderi juridice (pentru ca acestea sunt de larg si in amanunt studiate de diferitele categorii de drept) ne vom referi succinct la raspunderea civila si raspunderea penala. care constau in suportarea unor consecinte numite pedepse (sau sanctiuni). 35 . in aceasta categorie se incadreza de cele mai multe ori anarhistii si revolutionarii. raspunderea indivizilor cunoaste mai multe forme cum ar fi: a) raspunderea morala. considerand ca normele sunt legale dar nu sunt legitime.a) cea a persoanelor conformiste. e) este atribuita fiecarui individ. Categorii de raspunderi In raport de regulile de comportare incalcate. incheiat intre cel care a pagubit si pagubitor. c) este de natura coercitiva. Raspunderea civila Acest tip de raspundere reprezinta obligatia celui care a produs un prejudiciu unei persoane de a repara prejudiciul respectiv. In literatura de specialitate cea mai utilizata definitie a raspunderii juridice este urmatoarea: Complexul de drepturi si obligatii care se nasc in urma savarsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrangerii de catre stat prin aplicarea sanctiunilor juridice fata de persoana care a savarsit fapta ilicita. in astfel de situatii se gasesc marea majoritate a indivizilor. neasumandu-si nici un fel de responsabilitate.

cunoscute sub numele de PANJURIDISM se afla peste tot si totdeauna “in spatele fiecarei relatii sociale si individuale”. in tratatul sau de Sociologie juridica (publicat in anul 1972) a contestat aceasta teorie. In a doua situatie a autolimitarii temporale. Dreptul. trebuind sa suporte pedeapsa (sanctiunea) stabilita de lege. Din lucrarea amintita Jean Carbounier dezvolta si teoria sa despre nondrept. demonstrand ca de fapt multe relatii sociale – si in multe perioade de timp. potrivit acestei pareri. Amintim aici neefectuarea perchezitiilor domiciliare si a arestarilor in timpul noptii. dar stabileste ca el exista pentru orice individ incepand cu varsta de 14 ani si se refera la capacitatea omului de a face distinctie intre ceea ce este moral si imoral. Raspunderea penala se bazeaza pe acel segment de responsabilitate a individului cunoscuta in doctrina penala de responsabilitate penala. Acest concept este reprezentat de starea normala a oricarui individ matur data de capacitatea sa psiho-fizica: a) de a intelege caracterul actiunilor (faptelor) sale. ca de exemplu in zile de repaus saptamanal. c) de a-si determina si dirija in mod liber vointa in raport cu scopurile urmarite. ratiunea si vointa. pe timpul noptii sau pe perioada sarbatorilor legale. Din aceste motive. ei acordandu-i-se de cele mai multe ori o atentie sporita pentru ca ea corespunde celei mai grave incalcari ale normelor de comportare care sunt cunoscute sub numele de infractiuni. Cele care tin de insasi existenta dreptului sunt cunoscute sub numele de: a) autolimitarea dreptului b) autoneutralitatea dreptului a) In cazul autolimitarii dreptului se cunosc ca forme de manifestare: autolimitarea spatiala si autolimitarea temporala. dreptul nu poate actiona in anumite perioade de timp. Autorul arata ca nu intotdeauna legile opresc raul si repara prejudiciile cauzate de indivizii nenconformisti ci uneori acestea sunt ele insele generatoare al raului social. Legea nu stabileste ce-i discernamantul. responsabilitatea penala a omului exista numai cu conditiile in care nu-I sunt afectate inteligenta. Aceasta absenta a dreptului se datoreaza atat unor cauze ce apartin dreptului insusi cat si unor factori care sunt exteriori lui. cea mai cunoscuta forma de raspundere este cea penala. Teoria nondreptului In privinta controlului social realizat fata de indivizii care incalca normele de comportare au existat pareri ca acesta se poate realiza numai pe cale juridica. periculos si nepericulos pentru societate si individ ca membru a societatii. Cunoscutul sociolog francez Jean Carbounier. Din acest motiv se recomanda judecatorilor sa aiba in vedere adevarul mentionat si sa se uzeze de lege cu masura. Raspunderea penala se identifica cu sanctiunea stabilita de lege.Raspunderea penala In general. acestea din urma fiind de fapt “o spuma la suprafata raporturilor sociale si individuale”. Persoana care indeplineste aceste conditii in totalitate si comite o infractiune se considera ca este responsabila si raspunde penal prin aceea ca este vinovata de raul social produs de om ce a avut discernamant. precum si in incinta unor locuinte private. regulile care au stat la baza acestora au fost de alta natura decat cele ale dreptului. 36 . In prima situatie se refera la spatiile si locurile unde dreptul este limitat in actiunea sa cum sunt de exemplu tarile care acorda azil politic unor indivizi urmarit penal in tara lor de origine pentru convingerile lor politice sau neactionarea dreptului fata de indivizii care s-au adapostit in sediile unor ambasade sau biserici. trebuia reglementata de normele juridice. concept care desemneaza absenta dreptului intr-un numar mare de raporturi sociale care normal. in societate. b) de a-si da seama de valoarea si urmarile actiunilor pe care le savarseste.

In societate sunt deseori intalnite cazuri cand indivizii pentru reglementarea unor relatii sociale evita folosirea dreptului cu buna stiinta din mai multe motive: o legea este nedrepta si nelegitima o procedura legala este greoaie si costisitoare De ce exista situatii de nondrept? Raspunsul l-a dat in cea mai mare parte tot Jean Carbounier.b) In cazul autoneutralizarii dreptului. moral sau imoral. intr. Tot in cazul autoneutralizarii dreptul poate fi inclus si principiul potrivit caruia “tot ce nu este interzis prin lege este permis”. DREPTUL CA INSTRUMENT DE REALIZARE A APARARII SI SECURITATII SOCIALE 1. cat si pe cele inovatoare. In privinta nondreptului putem evidentia si sectorul financiar bancar. legal sau ilegal. dintre acestia cel mai des citat fiind rezistenta faptului la drept.mai mare sau mai mica masura. Nondreptul exista si datorita unor factori din exteriorul lui. face ca dreptul sa nu actioneze in nici un fel. in interiorul ei pot apare “ puncte de toleranta” sau permisivitate unde comportamentul individului poate varia sensibil depasind limetele normative si institutionale. stabilind zona de permisivitate a actiunii si comportamentul indivizilor. a expertizelor si contraexpertizelor care se executa. 37 . orice societate se confrunta. tocmai exigentele cerute de lege in cazuri penale grave sunt nerezolvate juridic in perioade mari de timp datorita unor proceduri greoaie. Gama acestora include atat pe cele conformiste “legaliste” si “legitimiste” . Acest principiu determina ca multe cazuri cum sunt cele din criminalitatea nerelevata cunoscuta si sub apelativul de cifra neagra a criminalitatii. unde s-a constatat ca firme si institutii din acest domeniu au o preocupare sporita in a asigura si rezolva singure problemele legate de fraudele comise in sistem. nonconformiste. evazioniste sau deviante. cu manifestari de transgresiune a normelor care in functie de anumite criterii forme de devianta sociala sau de delincventa (criminalitate). el mergand mai departe in explicarea nondreptului concluzionand ca de fapt viata sociala este de natura sa creeze si alte forme de reglementare a conduitelor umane atunci cand dreptul nu reuseste sa reglementeze cat mai util viata colectiva si individuala a persoanelor ce compun grupurile sociale. licit sau ilicit. Devianta sociala si delicventa (criminalitate) . desi in domeniul moralei sunt foarte multe comportamente neconforme conduitei din societate pe care indivizii se abtin sa le comita chiar daca nu sunt interzise de norme juridice. Aceasta zona nu este precis delimitata. In consecinta. Normele sociale si juridice nu stipuleaza in detaliu nici modalitatile si nici mijloacele concrete prin care indivizii pot sa indeplineasca sau nu rolurile prescrise in functie de statutul lor social. Toate bancile si firmele importante din Olanda dispun de servicii proprii de investigatori. fara a apela la politie si justitie in general. Autoneutralizarea dreptului functioneaza mai ales in cazul lipsei dovezii. In orice societate pot aparea diferite tipuri de comportament. se cunosc situatii frecvente in practica judiciara cand.acceptiuni si sensuri Normele sociale si juridice indica ceea ce este drept sau nedrept.

Fenomenul de devianta sociala are un caracter universal. Devianta reprezinta un fenomen normal in cadrul evolutiei societatii. economica si culturala. violand regulile juridice penale. 38 . a) dimensiunea statistica. centrata pe indentificarea. grupurilor sociale cauzand un sentiment de teama. impunand adoptarea unor sanctiuni sociale fata de devianti. ca un element parazitar. evidentiaza structura personalitatii individului delicvent. include o serie de aspecte si dimensiuni de natura statistica. instantelor si agentilor de control social. Un comportament deviant este un comportament care se indeparteaza sensibil de la pozitia standard (medie). mediea a delictelor. b) un sens mai larg.) Trasaturile specifice ale delicventei constau. Sutherland. introdus in corpul societatii. evidentiaza tipul normelor juridice violate prin cate si fapte antisociale. juridica. Delicventa include acele violari si incalcari ale normelor penale si de convetuire sociala care protejeaza ordinea publica. etc. c) dimensiunea sociologica. avand consecinte negative si distructive pentru securitatea indivizilor si grupurilor. care afecteaza cele mai importante valori si relatii sociale protejate de normele juridice cu caracter penal. in: a) violarea legilor si prescriptiilor juridice care interzic comiterea anumitor actiuni. b) face obiectul unor interdictii. gravitatea prejudiciilor produse. viata. pospectiva. prejudiciaza interesele intregii societati. culturala. Majoritatea autorilor specialisti sunt de acord ca devianta sociala include ansamblul comportamentelor care violeaza normele si valorile recunoscute ca legitime intr-o societate ce determina o reactie sociala din partea institutiilor. neasimilabil. Individul devinat nu trebuie considerat neaparat ca o fiinta nesociabila. prioritar normativ. geografica. ci el este un agent regilator al vietii sociale. c) prezinta o intentie antisociala deliberanta. Un comportament delicvent comporta. insecuritate indivizilor. el este un fenomen social care se producei in societate. crime. individul normal. prin masurarea in procente. tribunale. a moralei si a dreptului.motivatia si mobilurile comiterii delictului. explicarea si prevenirea sociala a delictelor si crimelor. psihologica. delictul apare ca un fenomen juridic. b) dimensiune juridica. in principal.Notiunea de devianta sociala este una dintre cele mai des folosite in vocabularul sociologiei-desemneaza nonconformitatea. justitie. sociologica. dupa opinia lui E. institutii de recluziune. drepturile si libertatile individuale. Teoria sociologica concepe fenomenul de devianta in doua sensuri diferite: a) un sens restrans. care favorizeaza pozitiv actiunile de eludare. Delicventa este un fenomen complex. constrangeri formulate de legea penala.H. Chiar daca. determina adoptarea unor sanctiuni negative organizate din partea agentilor specializati ai controlului social (politie. d) dimensiunea psihologica. modalitatile de resocializare a persoanelor delicvente. abaterea sau incalcarea normelor si regulilor sociale. ecologica. periculozitatea sociala. intensitatea. aparent. schimbarea sau revolta impotriva normelor ( “devianta pozitiva” ). care acorda actelro de incalacre a legii si normelor semnificatii exclusiv negative (asa numita “devianta negativa”). felul actiunilor adoptate. d) cuprinde fuzionarea intentiei cu actiune culpabila e) fapta este probata juridic si sanctionata ca atare. evidentiaza starea si dinamica delicventei in timp si spatiu. In ansamblul formelor de devianta sociala se include si delicventa (criminalitatea). reglementat prin normele dreptului penal. urmatoarele: a) are consecinte negative. colerarea acestora cu indicatori de ordone sociala. nu poate exista o societate in care indivizii sa nu se abata de mai mult sau mai putin de la tipul colectiv: este inevitabil ca printre abateri sa nu fie unele care prezinta caracter criminal. b) manifestarea unui comportament contrar regulilor morale si de convetuire sociala. sanatatea si integritatea persoanei in societate. c) desfasurarea unei actiuni antisociale care pericliteaza siguranta institutiilor. Devianta sociala reprezinta ansamblul actelor si faptelor care.

anumite regularitati. unul dintre reprezentantii de seama ai scolii pozitiviste italiene de criminologie. martorilor. c) fapta comisa este incriminata si sanctionata de legea penala. nu exista o definitie satisfacatoare a acestui fenomen. E. b) fapta este comisa de o anumita persoana care actioneaza deliberat. sau “costul” crimei. 3. pe arii si zone geografice . 20 ani) a se putea vedea observa tendintele de stagnare. 2. 39 . c) frecventa si intensitatea criminalitatii releva dintre delictele comise. Printre promotorii orientarii. Asemena evaluari privesc: a) evolutia temporara a criminalitatii. politelor de asigurare). evidentiaza consecintele delictelor din punct de vedere material si moral (costurile financiare acordate victimelor. f) dimensiunea prospectiva. Ferri elaboreaza asa-numita “lege a saturatiei criminale”. Guerry. constient si responsabil. care include ansamblul de acte.000 de locuitori). surprinde anumite legalitati statistice. care se regasesc in majoritatea sistemelor legislative si anume: a) reprezinta o fapta. prin care sunt violate si prejuciate anumite valori si relatii sociale. El a evidentiat o serie de regularitati ale sinuciderilor: tendinta spre sinucidere creste o data cu varsta-sinuciderea nu se afla in corelatie cu clima-rata sinuciderii creste din ianuarie pana in iulie-descreste din iulie pana in decembrie-sunt mai frecvente in timpul zilei si in special in timpul saptamanii-mai putin intense noaptea si in week-end-uri-rata sinuciderilor este mai ridicata in randul protestantilor decat al catolicilor. conform caruia intr-un anumit mediu social exista un numar stabil si determinat de infractiuni si crime. Quételet. un comportament delicvent este definit printr-o serie de trasaturi specifice. d) indicele de criminalitate (sau “rata criminalitatii”) calculat (la 10. pe diferite perioade de timp Pe baza evauarilor statistice pot fi indentificate anumite corelatii intre evolutia fenomenului de delicventa si alte variante socio-economice si culturale-legislatia penaladensitatea populatiei-gradul de urbanizare-concentrarea de bunuri si valori in orase. care evidentiaza tendintele de evolutie in viitor a delicventei. frecvente. Durkheim si-a intemeiat cercetarile pe studiul statistic al faptelor si fenomenelor sociale si juridice recoltand un imens material documentar-statistic despre fenomenul sinuciderii. ilegal. intensitati ce pot fi masurate si evaluate statistic. Scoala sociologica franceza fondata de É. A. sunt cele mai frecvente si au o gravitate (periculozitate) sociala sporita in raport cu altele. prin raportarea numarului de delicte (sau de delicventi) la totalul populatiei cu raspundere penala. ilegitim. reparatiei bunurilor. Ferri. intr-o anumita zona sau arie geografica. b) evolutia spatiala a criminalitatii. nu reprezinta cauzallitatea fenomenului. timp diverse (5 ani. ale caror preocupari s-au concentrat asupra semnificatiei statistice a delicventei. Delicventa din perspectiva statistica Delicventa este un fenomen normal. a acordat un rol important studierii factorilor sociali si individuali generatori de criminalitate. 10 ani. crestere sau descrestere a fenomenului.e) dimensiunea economica. se numara A. care au pus bazele clasificarii delictelor in functie de o serie de criterii statistice. intr-o anumita perioada de timp. o actiune (inactiune) cu caracter ilicit. in sensul de “boala” sociala) cu care se confrunta orice societate. nu sunt relevante intotdeauna. Delicventa din perspectiva normativului penal Din punct de vedere juridic. Daca delicventa reprezinta un fenomen normal (si nu patologic. fapte si conduite intrate in conflict cu legea penala. in vederea indetificarii unor zone “criminogiene” locale cu potential ridicat sau scazut de criminalitate si a “cartografierii” acestora (asa numita ecologie a criminalitatii). in masura in care se schimba conditiile mediului social se schimba si numarul de crime. care are o anumita evolutie in timp si spatiu.

comis impotriva unui preot. homosexualitate. 40 . permitand: a) includerea. Actul delicvent reprezinta expresia unui sir de actiuni si conduite care contrasteaza cu normele de convetuire existente in cadrul grupurilor. Clasificarea faptelor antisociale in delicte si crime. b) delimitarea delictelor si crimelor de alte abateri sau incalcari ale normelor de drept. se face distinctie intre: a) delicte sau crime politice. modalitatile si formele de comitere. are o importanta teoreticagenerala su una practica. omorul savarsit asupra unor anumite persoane este considerat o crima odioasa si sanctionat extrem de sever (omorul asupra unui parinte sau asupra unei femei gravide omorul. intrucat notiunea de crima este implicata in insasi ideea de societate. incest. prostitutia este considerata daca nu ilegala. Summer: “moravurile pot duce la lucruri corecte sau incorecte”. Homosexualitatea feminina este. obiceiurile si cutumele joaca si el un rol important in definirea anumitor categorii de delicte.Pentru a exista raspundere penala trebuie sa existe. in cadrul unor profesii (actor. institutiilor (contraventie. conduce. cum sunt de pilda. repudiat moral in altele si chiar legalizat de unele sisteme normative. Inexistenta uneia. familiei. Tot in functie de gravitatea si intensitatea sanctiunii aplicate intr-o serie de sisteme penale. moravurile. abateri disciplinare sau administrative). adoptand chiar masuri speciale de control medical si social pentru asemenea cazuri. societatii. in categoriadelictelor si crimelor. manager. in primul rand o fapta antisociala reala savarsita de o anumita persoana care este responsabila. Intr-o serie de societati contemporane. promiscuitate sexuala. nu de delict sau crima) nu recunoaste nici diferenta actelor antisociale cu caracter penal in delicte si crime si nici subimpartirea acestora in delicte politice de drept comun. cel putin semi-ilegala. b) delicte sau crime de drept comun indreptate contra propietatii. in timp ce in altele (direct de public. Homosexualitatea este. Definirea delictului prin cele trei trasaturi mentionate. Sistemul nostru penal (care utilizeaza expres notiunea de infractiune. conducator politic). b) cel al sanctiunii aplicate. sinucidere. etc. cele care antenteaza contra bunurilor moravuri sau normelor de convetuire sociala. fie oficial sau cvasi-oficial. mai multora dintre trasaturi. marimea prejudiciului. care nu afecteaza insa ordinea sociala. se verifica partial in cazul delictelor de prostitutie. doar dezaprobata moral. uneori adimisa tacit. É. delicventa reprezinta o problema sociala. sef militar. Nu in toate societatile omorul este considerat drept crima deliberata. bunurilor moravuri. Cultura. iar in la doilea rand fapta trebuie incriminata de legea penala. existand sisteme penale in care daca el nu este justificat. grupurilor. crima aparand ca un “fenomen normal”. de cele mai multe ori. delicte civile. Durkheim considera ca nu exista o societate in care indivizii sa nu se abata mai mult sau mai putin de la tipul colectiv. cum sunt cele care violeaza ordinea sociala. dimpotriva. la inexistenta delictului sau crimei. pictor). practic. iar alte societati accepta. 4. Principiul legalitatii delictului si sanctiunii (“nullum crimen sine lege”. In alte sisteme legislative. valoarea sociala lezata. numai a acelor actiuni si fapte care intrunesc cumulativ aceste trasaturi. delicventa conduce la cresterea tensiunilor sociale si a nesigurantei intre indivizi. nu pericliteaza viata si securitatea indivizilor. prostitutia. considerate ca deosebit de grave. normativa si siguranta statului si institutiilor sale fundamentale. Pentru majoritatea sociologilor. “nulla poena sine lege”) este inscris la loc de frunte in marea majoritate a legislatiilor penale moderne. dansator. se face in functie de doua criterii: a) cel al gravitatii faptei. G. Evaluarea sociologica a fenomenului de delicventa Orice societate se confrunta cu aspecte de delicventa si criminalitate. este sensibil “dezincriminat” (cazul omorului in legitima aparare sau a omorului savarsit “in stare de razboi” sau de “necesitate”). Delictul de homosexualitate masculina este sanctionat penal in unele legislatii. tacit. institutiilor.

coruptie comerciala si financiara. care alaturi de alti coechipieri a participat la trucarea unor meciuri. biciclete. divulgarea secretului unor afaceri. printr-un proces de negociere intre delicvent si victima. demonstra existenta unui volum mare de ilegalitate in anumite afaceri comerciale si bancare din societatea americana. totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter penal savarsite in realitate. Cifra delicventei descoperite este inferioara celei reale. descoperirea.unii delicventi nu sunt indentificati si judecati (asa numitele “crime perfecte” sau crime cu “autori necunoscuti”). Criminalitatea reala reprezinta adevarata dimensiune a ilicitului penal. fie datorita procedurii (de multe ori anevoioasa si indelungata) de judecare a proceselor penale. desi sunt incriminate de normele penale. considera ca argumente mai importante urmatoarele: a) pedepsele au doar un rol preventiv asupra unui mare numar de indivizi. etc. ele sunt “delicte reale”. É.profesor) este repudiata si dezaprobata. jocuri de ruleta. furtul pe calculator”. Tot in sfera delictelor greu depistabile. Vollumul ei este mult diminuat. “cifra neagra” a criminalitatii. altele nu sunt niciodata descoperite. nu toate delictele comise sunt depistate si nu toti delicventii sunt indentificati. unele delicte nu sunt reclamate. Fenomenul delicvent include dimensiuni si aspecte diferite in functie de savarsirea. In lucrarea “Criminalitatea gulerelor albe”. inregistrarea si judecarea delictelor si crimelor: a) delicventa (criminalitatea) reala. contrafacere de marci si patente. altele sunt considerate minore (furtul unor obiecte sau bani sub o anumita limita. in timp ce altele sunt solutionate necontencios. contrafacerii produselor. de asemenea. Multe delicte sunt necunoscute sau clandestine. fara considerarea si includerea acestor acte si fapte care. fie ca nu sunt inregistrate si judecate. afacerilor politice necinstite comise de inalti functionari. de pasari). atragand. fie nu sunt descoperite. pariuri false. din cauza comportamentului sexual deviant. Exista delicte comise de functionari sau de persoane oficiale care. c) “etichetarea” si dezaprobarea morala si penala a acestor delicventi (arestarea si condamnarea lor pe termen scurt). furturi auto. Asemenea delicte nu produc suferinte si privatiuni asupra victimelor. operationale si statistice. altele nu sunt inregistrate. Sutherland. vanzaricumparari fictive de actiuni le bursa. ar putea fi atrasi in activitati antisociale. costul economic al delapidarilor. Cei care sustin incriminarea si sanctionarea a acestor fapte (considerate imorale in multe societati). se incadreaza si afacerile din tripouri. unii delicventi nu mai sunt judecati fie datorita prescrierii delictului. Unele delicte nu sunt semnalate organelor penale din motive de teama (razbunarea faptasului) sau jena (viol sau coruptie sociala). fie ca nu au fost reclamate si inregistrate. estimarea ei este aproape imposibila. transmiterea sau “vanzarea de ponturi” privind incheierea de contracte comerciale. interdictia profesiei respective. dincolo de sanctiuni penale si morale. sustragerii de 41 . Ele constau din delicte de frauda. care include numai acea parte a actelor antisociale savarsite in realitate si care au fost indentificate si instrumentate de catre organele specializate de control social. c) delicventa (criminalitatea) judecata. culturala si psihologica. “spalarea banilor”. b) sanctiunile permit autoritatilor sa tina sub supraveghere si control acei indivizi care. depaseste cu mult costul economic al delictelor obisnuite. b) delicventa (criminalitatea) descoperita. parte din delicventa descoperita si inregistrata de organele de politie care este judecata si sanctionata de instantele penale. fraudei consumatorului. Definirea si evaluarea delicventei impune dupa unii autori circumscrierea acesteia numai la ansamblul actelor si faptelor savarsite in mod real si concret intr-o anumita societate. (recentul caz publicat in ziarele de sport din Romania cu privire la implicarea jucatorului Marius Mitu de la PSV Eindhoven. nu toate delictele descoperite ajung sa fie judecate. din buzunare. implicati fiind in aceasta “afacere” de mafia chineza a pariurilor sportive). Numerosi sociologi si criminologi sustin ca criteriul normativului penal de definire si evaluare a ansamblului de delicte si crime trebuie completat cu cel de natura sociologica. altele sunt gratiate sau administrate. morala. Dupa parerea lui. datorita impedimentelor de natura tehnico-criminalistice. nu au fost descoperite. O parte a delictelor sesizate politiei nu sunt inregistrate oficial.

grupurilor si institutiilor sociale. protectia si apararea sociala a indivizilor. depistarea victimei. inadaptare si marginalitate. Notiunea de prevenire implica cel putin trei dimensiuni: a) include legislatia penala privind sanctionarea si recluziunea indivizilor care au incalcat legea penala. control social in directia indentificarii si prevenirii surselor de criminalitate. delicventa reala reprezinta adevarata dimensiune a fenomenului de criminalitate. Sociologia delicventei (sau a criminalitatii) studiaza ansamblul manifestarilor si actelor de delicventa savarsita in realitate. Astfel se realizeaza: a) preventia primara sau generala. Interventia “post factum” (postventia). prin antrenarea institutiilor cu rol de socializare. Din punct de vedere sociologic. in orice stat exista organe de politie si procuratura cu atributii principale: descoperirea. indivizii devenind astfel observatori si “autori” in politica penala. combatere si tratament a fenomenului de criminalitate: a) cele adoptate si aplicate inainte de producerea actului antisocial care reprezinta adevaratele si realele forme de interventie care pot evita producerea unor prejudicii sociale. sociali si individuali care genereaza acte si fapte antisociale. culturala si educativa. Dreptul penal se ocupa in special de aspectele delicventei judecate (legale). controlul asupra crimei. cuprinde masuri concrete de informare a publicului despre pericolul delicventei. Regimul de sanctionare si pedepsire a delicventilor difera sensibil de la o tara la alta. constau in aplicarea unor masuri de siguranta si aparare sociala (interventie). 5. c) preventia situationala. interventie “post factum” spre combaterea si sanctionarea persoanelor cu comportamente antisociale. stabilimente de munca si reeducare. obiectivi si subiectivi. Conceptul de politica penala defineste. fie ansamblul de preocedee si mijloace de represiune utilizate pentru combaterea criminalitatii si “descurajarea” indivizilor delicventi. Exista regimuri speciale de tratament pentru 42 . procuratura. obligate sa aplice lege penala. Dezincrimineaza unele delicte care au fost savarsite in mod reau sau inlatura raspunderea penala pe motive de minoritate. opiniile si reactia opiniei publice fata de diferitele manifestari antisociale. b) cele adoptate in timpul producerii actului delicvent. prin evidentierea si explicarea factorilor generali si particulari. constrangerea penala cat si prevenirea si diminuarea surselor potentiale de criminalitate. fie modalitatile si formele de asigurare a apararii si protectei sociale de acte delicvente si antisociale. Preventia si interventia impotriva formelor si manifestarilor de criminalitate reprezinta atributul organelor de urmariel penala si de justitie. “imaginea” publicului fata de fenomenul criminalitatii. In cadrul activitatilor multiple de prevenire a delictelor si crimelor. Sociologia delicventei studiaza criminalitatea ca fenomen social. Politici penale de aparare sociala si de prevenire a delicventei Majoritatea sistemelor de sanctionare si prevenire a criminalitatii urmaresc. In acest sens se adopta o suita de masuri de profilaxie sociala. urmaresc sanctionarea resocializarea si recuperarea individului delicvent (postventie).la judecata sau decesului intervenit pe parcursul sau dupa terminarea judecatii. organe de justitie. urmareste atat sanctionarea individului delicvent prin trimiterea si internarea lui intr-o institutie de profil (penitenciar. incep cu internarea acestora in stabilimente deschise. penitenciare etc. inregistrarea si instrumentarea cazurilor de incalcare a legii penale. c) cele adoptate dupa producerea actului delicvent.prin organizarea unor activitati specifice si utilizarea unor mijloace menite sa asigura atat represiunea. institutii medicale sau de ocrotire. c) ideile. b) include institutiile si instantele publice specializate ale societatii (organe de politie. semi-deschise sau inchise si pana la recluziunea in institutii speciale de siguranta si de maxima securitate. centru de reeducare) cat si resocializarea si reintegrarea postpenala in societate dupa executarea pedepsei. iresponsabilitate. Justitia solutioneaza aceste cazutri prin tragerea la raspundere si sanctionarea penala a persoanelor vinovate. prioritar. b) preventia secundara sau speciala. Exista trei forme de prevenire.

primesc vizite saptamanale. in multe tari. Singurele resctrictii sunt cele referitoare la libera deplasare in afara acestor stabilemente. Potrivit regulilor penitenciarelor europene adoptate de Consiliul Europei in domeniul penitenciar. Un principiu fundamental al actiunilor de resocializare reprezinta normalizarea prin apropierea a conditiilor vietii din penintenciar de cele ale lumii exterioare. nevoile speciale de tratament. Ca regula generala. In prezent. Diferentierea detinutilor in penitenciare se face dupa criterii: sexul. b) responsabilizarea-a intari sistemul raspunderii personale. Normalizarea si “deschiderea” urmaresc ca detinutul sa-si poate exercita o parte a rolurilor pe care le-a avut inainte de comiterea delictului (parinte. cu exceptia dreptului de libera miscare in afara institutiei penitenciare. detinuti psihopati. detinutii au conditii de viata confortabile. munca si sanatate aproape sau chiar identice cu cele din afar locurilor de munca. implicandul intr-o serie de activitati zilnice in cadrul locului de detentie. cetatean. au contacte permanente cu familia. natura si gravitatea delictului. Scopurile detentiei trebuei sa reduca traumatizarea psihica a persoanei condamnate. au freptul la corespondenta nelimitata. sot. lucrator. deminitatii si respectului detinutilor prin asigurarea unor conditii de viata compatibile cu deminitatea umana si cu standardele acceptate in cadrul comunitatii. pentru narcomani si alcoolici cat si pentru recidivisti periculosi.). 43 . principalele orientari in materie de tratament si recuperare sociala a delicventilor au evidentiat importanta contextului social si cultural. resocializarea si tratamentul delicventilor trebuie subordonate unor finalitati precise sa asigure mentinerea starii de sanatate. normalizarea preuspune ca detinutul isi pastreaza si isi exercita marea majoritate a drepturilor civile-dreptul al vot-dreptul de asociere libera-dreptul de libera constinta religioasa-dreptul de propietate-dreptul de a avea familiechiar o viata familiara (conjugala). privind aparitia unor perturbari emotionale-idei obsesive-infantilismidei de sinucidere-comportamente violente si agresive. varsta. apropierea de domiciliu. vizioneaza programe TV si radio. Etc. legaturile familiare sau sociale.bolnavi psihici. Normalizarea presupune realizarea a doua deziderate: a) deschiderea-prin internarea in stabilimente deschise asigura detinutilor conditii de viata. In asemenea stabilimente.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful