UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

CURS DE SOCIOLOGIE JURIDICĂ

Fac. De DREPT Sp.Drept anul I sem.II - 2007 -

1

SCOPUL CURSULUI  Educarea studentilor de la facultatile de drept si sociologie in conformitate cu notiunile, teoriile si orientarile teoretice prin care se realizeaza investigarea complexa a faptelor, fenomenelor si institutiilor juridice;  Formarea deprinderilor necesare reusitei profesionale a viitorilor specialisti in domeniile dreptului si sociologiei;

 Inducerea ideii ca exista vechi si bogate traditii teoretice si practice ale sociologiei juridice romanesti, un pretios stimulent in evolutia actuala a cercetarilor jurissociologice;

OBIECTIVELE PRINCIPALE  Insusirea conceptelor si metodelor de cercetare sociologica la un segment insemnat al vietii sociale, realitarea juridica componenta importanta a realitatii sociale;  Evidentierea problemelor pe care trebuie sa le rezolve aceasta stiinta, prin functiile sale;  Introducerea in analiza a notiunilor de grup social cu tipurile sale caracteristice, comunitate, status social, rol social si procesul de socializare;  Analiza conceptelor de devianta, delicventa sau criminalitate si violenta, conduite ori manifestari nonconformiste ale unor indivizi, care ies din cadrul ordinii sociale si juridice;

2

CUPRINS CAPITOLUL I A. ASPECTE INTRODUCTIVE ............................................................................................1 1. Definitia sociologiei juridice...............................................................................................1 1.A. Notiuni generale............................................................................................................1 1.B. Obiectul sociologiei si specificul acestuia pentru sociologia juridica.............................1 1.C. Specificul sociologiei juridice.........................................................................................2 1.D. Metode de cercetare folosite de sociologie...................................................................2 1.E. Specificul metodologiei sociologice juridice..................................................................3 1.F. Functiile sociologiei juridice...........................................................................................4 1.G. Scopul sociologiei.........................................................................................................4 1.H. Definitia sociologiei juridice...........................................................................................5 CAPITOLUL II APARITIA SI ISTORICUL SOCIOLOGIEI JURIDICE..........................................................6 2.A. Primele origini...............................................................................................................6 2.B. Intemeietorii sociologiei.................................................................................................7 2.C. Contributii romanesti in dezvoltarea sociologiei..........................................................10 CAPITOLUL III METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE................................................................12 3.A. Consideratii generale..................................................................................................12 3.B. Cadrul cercetarii sociologice.......................................................................................12 B.1. Alegerea temei de cercetat.........................................................................................13 B.2. Metode sociologice de investigare..............................................................................13 a. Observatia ..........................................................................................................13 b. Experimentul........................................................................................................14 c. Studiul documentelor ..........................................................................................15 d. Anchetele sociale.................................................................................................15 3.C. Construirea esantionului..............................................................................................16 3.D. Analiza datelor culese si formularea concluziilor.........................................................17 CAPITOLUL IV GRUPURILE SOCIALE SI COMUNITATEA.......................................................................18 4.A. Grupurile sociale..........................................................................................................18 4.B. Tipuri de grupuri sociale .............................................................................................18 1. Grupurile primare si grupuri secundare ..............................................................18 2. Grupuri formale si grupuri informale ...................................................................19 3. Grupuri mici si grupuri mari..................................................................................20 4. Grupurile de apartenenta si grupurile de referinta ..............................................20 4.C. Familia ca grup social fundamental.............................................................................20 a. Functia biologica .................................................................................................21 b. Socializarea ........................................................................................................21 c. Functia economica...............................................................................................21 d. Functia de solidaritate familiara ..........................................................................21 4.D. Comunitatea ..............................................................................................................22 CAPITOLUL V STATUS SOCIAL, ROL SOCIAL SI PROCESUL DE SOCIALIZARE ...............................24 5.A. Definitia notiunilor de status si rol social......................................................................24 5.B. Clasificarea statusurilor sociale...................................................................................24 5.C. Conflictul de rol si ambiguitatea..................................................................................25

3

5.D. Procesul de socializare...............................................................................................25 5.E. Scopurile socilaizarii....................................................................................................26 5.F. Factorii de socializare..................................................................................................26 5.G. Integrarea sociala........................................................................................................26 5.H. Resocializarea.............................................................................................................28 CAPITOLUL VI ORDINEA SOCIALA SI JURIDICA.....................................................................................29 6.A. Societatea umana si normele sociale..........................................................................29 6.B. Obiceiul........................................................................................................................30 6.C. Morala.........................................................................................................................30 6.D. Normele juridice..........................................................................................................30 6.E. Raportul dreptului cu morala.......................................................................................31 6.F. Control social ..............................................................................................................32 CAPITOLUL VII DEVIANTA SI DELICVENTA .............................................................................................34 7.A. Devianta sociala..........................................................................................................34 7.B. Delicventa....................................................................................................................35 7.C. Formele delicventei ....................................................................................................36 7.D. Reactia societatii fata de delicventa ...........................................................................37 CAPITOLUL VIII VIOLENTA SI SOCIETATEA .............................................................................................38 8.A. Consideratii generale...................................................................................................39 8.B. Etiologia violentei.........................................................................................................39 8.C. Tipologia violentei........................................................................................................40 8.D. Rolul societatii in prevenirea violentei.........................................................................41 CAPITOLUL IX RESPONSABILITATEA SOCIALA SI RASPUNDEREA JURIDICA...................................43 Delimitari conceptuale.........................................................................................................43 9.A. Responsabilitatea – institutie sociala...........................................................................43 9.B. Raspunderea – institutie normativa.............................................................................43 9.C. Categorii de raspunderi...............................................................................................44 a. raspunderea morala.............................................................................................44 b. raspunderea politica.............................................................................................43 c. raspunderea juridica.............................................................................................45 9.D. Teoria nondreptului ....................................................................................................46 CAPITOLUL X DREPTUL CA INSTRUMENT DE REALIZARE A APARARII SI SECURITATII SOCIALE 10.1. Devianta sociala si delicventa (criminalitate) - acceptiuni si sensuri .........................48 10.2. Delicventa din perspectiva statistica..........................................................................50 10.3. Delicventa din perspectiva normativului penal ..........................................................51 10.4. Evaluarea sociologica a fenomenului de delicventa .................................................52 10.5. Politici penale de aparare sociala si de prevenire a delicventei.................................54 I. ASPECTE INTRODUCTIVE Definitia Sociologiei Juridice Obiectul acesteia si metodele de cercetare. Utilizare; Functiile si scopul sociologiei juridice. A. Notiuni generale

4

organizarea familiara. control social. denumirea ei fiind folosita pentru prima data de catre Anzilotti in lucrarea sa “Filozofia dreptului si sociologiei” publicata in 1882 stabilindu-i-se mai bine specificul de catre Eugen Erlich in lucrarea “Bazele sociologiei dreptului” publicata in 1913. din realitatea juridica care constituie obiectul sociologiei juridice si in acelasi timp componenta importanta a realitatii sociale. justitiei. Dimitrie Gusti si Mircea Manolescu care au demonstrat ca in cadrul vietii sociale. dreptul. dar in cazul sociologiei aceasta este structurat pe componentele sale (asa cum le-a indicat in mare parte si A. Obiectul sociologiei si specificul acesteia pentru sociologia juridica Cu privire la obiectul acestei stiinte sociale. devianta si delincventa. a stabilirii obiectului sau de studiu. ea constituind rezultatul aplicarii metodelor de cercetare sociologica la un segment important al vietii sociale. adica de la stiinta “mama”. ea trebuie sa indeplineasca cel putin trei cerinte si anume: o sa aiba obiect de cercetare. psihologia. o pozitia acestora din urma fata de actele normative si de modul cum sunt ele aplicate de catre stat prin organele puterii administrative. relativ tanara. in societate sunt prezente permanent “fenomene juridice” care sunt de fapt fenomene 5 . inca de la inceput se poate afirma ca Sociologia Juridica este de fapt o sociologie specializata. procesul de socializare. organizatiile. economia politica. Renumitul jurist si sociolog francez Jean Carbonier a stabilit ca in afara institutiilor de drept. Pornind de la aceste cerinte este usor in a stabili daca cele doua discipline in cauza sunt sau nu stiinte. In viziunea lui Nicolae Popa.) iar in cel secund. religia etc. cum sunt de exemplu. C. fac parte: o factorii care influenteaza crearea normelor juridice. Din prima categorie fac parte grupurile sociale. teoreticienii si practicienii sustin ca aceasta il constituie societatea desi in literatura. Auguste Compte. intelegand in primul caz analiza structurii institutiilor societatii (familia. o cauzele si factorii care determina criminalitatea.Comte) dar si fenomenele si procesele care iau nastere si se desfasoara in cadrul societatii. Potrivit parintelui sociologiei. a scopului si functiilor acestora. Specificul obiectului sau a fost pe rand aprofundat de specialisti ca Mircea Djuvara. Pentru ca o preocupare umana sa fie numita stiinta. aceasta neputandu-se realiza fara o juridicizare a componentelor umane individuale si colective. comunitatile etc.Fara o abordare sistematica. Specificul obiectului Sociologiei Juridice Sociologia juridica este o sociologie specializata. o eficacitatea dreptului. o raportul dintre reglementarile juridice si etica. educatia. realitatea juridica. studiul istoric al evolutiei intelectuale a omenirii. statul. N. teorii de valoare care sunt verificate prin metodele sale de cercetare. o modul in care sunt cunoscute acestea de catre membrii societatii. In abordarea problematicii definirii sociologiei juridice. biserica. realitatea juridica reprezinta una din componentele ei principale. tinand seama de faptul mai sus mentionat este firesc sa pornim de la general la particular. o sa emita judecati. indicand ca de fapt numeric exista mai multe asemenea incercari. sociologia studiaza societatea sub doua aspecte: static si dinamic. B.Culea a identificat aproape 50 de definitii ale sociologiei. relatiile sociale si procesele sociale. rolul social si comunitatea iar in cea de-a doua categorie sunt incluse fenomenele sociale. sociologia generala la stiinta “fiica” pentru a o identifica pe aceasta din urma in contextul stiintelor sociale si de a-i fixa specificul propriu. statusul. Studiul societatii constituie obiectul si altor stiinte cum sunt istoria. o sa foloseasca metode proprii de investigare a obiectului cercetat.

trebuie sa se aiba in vedere in procesul de investigare a realitatii sociale ca exista dimensiuni politice si etice (in organizarea procesului de cercetare sociala) de care cercetatorii sociologi trebuie sa tina seama. E. Metode de cercetare folosite de sociologie A doua cerinta epistemologica pe care trebuie sa o indeplineasca sociologia si implicit sociologia juridica pentru a fi considerata o stiinta veritabila este aceea de a avea si folosi metode proprii de investigare a obiectului ei de studiu. Prin aceasta li se cere persoanelor prin chestionar sau interviuri (acestea fiind directe. monografia juridica. reprezinta suma fenomenelor juridice desfasurate in timp si spatiu care nu se analizeaza separat in individualitatea lor ci in interactiunea acestora legate de grupuri de indivizi. cat si opiniile indivizilor fata de legislatie. institutii si fenomene-caz contencioase sau necontencioase. Din cele mentionate rezulta ca realitatea juridica. la atitudinile si parerile lor. In privinta metodei tipologice si a reconstituirilor. in comparatie cu celelalte stiinte cum sunt medicina. realitatea demonstreaza ca sociologia a preluat si adaptat la specificul sau metode de studiu cu care a reusit sa descifreze multe din necunoscutele vietii sociale. interpretarea (analiza). interviurile si experimentul) si analizele istorice. Specificul metodologiei sociologice juridice Ca stiinta. b) planificarea cercetarii si stabilirea metodelor de investigare ce se vor folosi. Desi tanara ca stiinta.sociale caracterizate de juridicitate. Aceste metode sunt: observarea. comparatia. prin telefon sau corespondenta) sa raspunda la anumite intrebari referitoare la comportarile acestora. istoria etc. metoda statistica si cea logica. ancheta. Dintre aceste metode mentionate. cu o vechime de aproape 300 de ani. este firesc ca metodele de investigare sa fie influentate de stiinta dreptului. 6 . cea principala este ancheta. De asemenea. precum si metoda tipologica. In lucrarea “Sociologie Juridique” cunoscutul om de stiinta clasifica fenomenele juridice in fenomene juridice primare si secundare. reprezinta alte doua metode importante de cercetare sociologica. pronuntarea sentintelor judecatoresti. ele constituind obiectul sociologiei specializate – sociologie juridica. fiind stiinta de hotar intre sociologie si drept. Sociologia juridica foloseste metodele de cercetare ale stiintei mama care au fost adaptate la specificul obiectului sau de cercetarerealitatea juridica. obiectul de studiu al sociologiei juridice. Reusita acestei metode depinde de modul in care s-a ales esantionul reprezentativ de persoane. in activitatea concreta de cercetare se folosesc metode sociologice cum sunt:observatia. tipul de conduita etc sau de reconstituiri ca: reconstituirea unor tipuri de relatii de familii disparute. In acelasi timp. D. ele sunt preluate din stiinta dreptului exemplificand ca tipologii: tipul familiei. Specialistii atrag atentia ca reusita cercetarilor sociologice va depinde atat de metoda folosita cat mai ales de pregatirea si interesul cercetatorului. folosind concluzii. rezultate in reorganizarea societatii. anchetele sociale (din care fac parte chestionarele. de putere si subputere. Observatia si analiza datelor culese. Fara a intra in detaliile referitoare la metodologia sociologica (care va face obiectul unui capitol ulterior) reliefam ca sociologia are metode proprii de investigare a realitatii sociale. Astfel. dreptul. Aceste fenomene sunt de o diversitate enorma si cuprind atat normele juridice. comportamentele licite sau de incalcare a acestora de catre membrii societatii. ea a derivat din sociologia generala. de cultura sa generala si de conceptia lui de viata. Metodologia cercetarii sociologice se desfasoara dupa o planificare si organizare riguros stabilite care parcurg urmatoarele etape: a) identificarea problemelor de cercetat.

al vietii in comun. cercetarile nefiind facute numai pentru dorinta de a se cerceta pe sine “de dragul cercetarii”. In afara acestora. Sociologia generala si cea juridica au stabilit aceste tipuri de judecati. resocializare. d) asigurarea logisticii necesare. variabile de solutii sociale. Fara a avea pretentia ca vom prezenta cele mai importante asemenea judecati. Potrivit acestei functii. stabileste cum trebuie sa fie cea viitoare. Functia practic-operationala Acesta ultima functie deriva din cea critica si consta in indicarea solutiilor ce se impun pentru inlaturarea disfunctionalitatilor de ordin social identificate in urma investigarii realitatii sociale. f) interpretarea rezultatelor. Asa cum mentionam la inceputul materialului nostru. In literatura de specialitate s-au relevat cinci functii ale sociologiei si anume: cea descriptiva. disfunctionalitate sociala. Functia critica. cu totul aleatoriu mentionam alte doua judecati de valoare: 7 . macro si micro social. dovedindu-si trainicia si fiind folosite in modelarea societatii contemporane. 5. Dintre conceptele utilizate potrivit acestei functii amintim solutii sociale. ele fiind valabile in timp. grup social. “Aparitia si dezvoltarea dreptului se datoreaza faptelor juridice” a stabilit Eugen Enrlich. factori favorizanti. adevar stabilit de Montesquieu. 4. devianta. critica si practic-operativa. previziune. vom cita cateva din ele care apartin unor redutabili specialisti in domeniu: “Variabilitatea in timp si spatiu a dreptului”. sociologia. 1. analiza. 2. predictiva. ipoteza etc. Cele mai uzitate concepte specifice acestei functii sunt: comunitate. G. e) efectuarea cercetarilor. modului de viata. fenomene si procese sociale etc. a treia conditie pentru ca o stiinta sa indeplineasca acest statut este cea a stabilirii unor judecati de valoare in domenii care sa fie verificate prin metodele proprii de cercetare pentru a stabili daca acestea sunt adevarate. Scopul sociologiei Preocuparile cercetatorilor din cadrul tuturor stiintelor care au ca obiect natura si societatea au ca finalitate BINELE GENERAL AL OMULUI. utilitate sociala. variabilitate care se datoreaza climatului. factori defavorizanti. explicativa. F. “Dreptul reprezinta forma esentiala de structura a societatii” stabilea Emile Durkheim. prognoza. Functia explicativa este cea prin care se descifreaza legatura de cauzalitate dintre fenomenele sociale. Scopul imediat insa al sociologiei este de a stabili cum societatea si procesele sociale influenteaza comportamentul uman pentru a se cunoaste cum trebuie sa se actioneze in plan social in viitor. socializare. Conceptele utilizate pentru aceasta functie sunt: viitor. anticipare. g) publicarea descoperirilor (concluziilor). Aici intalnim concepte ca cel de cauza. In privinta sociologiei juridice scopul imediat il constituie analiza realitatii juridice pentru ca dreptul sa apere si sa consacre valorile juridice. Functia predictiva sau de prezicere sau de prevedere a modului in care se va prefigure realitatea sociala pentru timpurile ce vor veni. Functia descriptiva este indeplinita de cele doua stiinte prin descrierea realitatii sociale si implicit cea juridica. 3. efect.c) pregatirea cercetatorilor. comertului si moravurilor. Functiile sociologiei juridice Prin functie intelegem (in privinta sociologiei in general si si a celei juridice in special) ce probleme trebuie sa rezolve aceste stiinte. folosind concepte ca: model normativ. care sunt aspectele de ordin general si particular pe care ele sa le lamureasca si finalitatea investigarii obiectelor cercetate. gradului de libertate a cetatenilor. analizand realitatea sociala prezenta. a componentelor acestora. In acesta idée afirmam ca si sociologia are ca scop final tocmai acest bine uman dar si prin relevarea specificului social.

sociologia ca stiinta noua este anterioara celei juridice. Ca sociologie specializata.n. subliniaza ca omul este o fiinta politica – pentru ca el este un animal naturalmente sociabil. APARITIA SI ISTORICUL SOCIOLOGIEI JURIDICE Abordarea acestei problematici vom continua sa o facem respectand aceeasi regula pornind de la sociologia generala si terminand cu istoricul sociologiei juridice. capabil sa traiasca in grupuri organizate si reglate. pentru apararea si consacrarea valorilor societatii. II. formata din comportamentul uman. definim sociologia ca stiinta care studiaza realitatea sociala. aceasta si pentru ca privind din punct de vedere cronologic. Astfel. Definitia sociologiei juridice Dupa ce am demonstrat ca din punct de vedere epistemologic.cel al intemeitorilor. Abordarea politicului din perspectiva SOCIOLOGICA are o istorie extrem de bogata. Facem aceasta precizare si pentru ca in viziunea personalitatilor cu merite in crearea sociologiei. cu peste doua milenii. Analistii desprind doua momente hotaratoare: .). in societatea civila si in corpuri politice. nu gasim o departajare neta intre notiuni de sociologie pura si sociologie juridica. 8 . cu toate ca nasterea propriu-zisa a sociologiei este inregistrata mult mai tarziu. al asocierii umane si a rezultatului acestei asocieri. sociologia generala si cea juridica indeplinesc statutul de stiinte. A.e. apreciem ca sociologia juridica este stiinta care studiaza realitatea juridica ca parte a realitatii sociale. ele constituind baza civilizatiei moderne. de la scoala si de la comunitate”. “Existenta societatii nu poate fi conceputa fara formele care sa reglementeze relatiile dintre oameni”. putem sa formulam definitia acestora tinand seama si de definitia definitiei. altii se supun.“Socializarea morala a individului se realizeaza in functie de valorile sociale pe care acestea le primeste de la familie. pentru ca au obiect propriu de cercetare. H. .cel al precursorilor. Seria precursorilor incepe cu ARISTOTEL numit si STAGIRITUL dupa orasul natal Stagira (384 – 322 i. dau posibilitatea analizei institutiilor si temelor expuse. acestea din urma gasindu-se de multe ori expuse in lucrarile lor fara a face insa o referire stricta la sociologia specializata. metode proprii de investigare si judecati de valoare fata de obiectul lor. reusindu-se evidentierea unor concluzii de natura sociologica. care in lucrarea sa “POLITICA”. pentru a stabili cum societatea si procesele sociale influenteaza acest comportament. Inca din ANTICHITATE a fost sesizata existenta politicului ca obiect de cercetare in general. in cadrul carora unii comanda. Primele origini Antichitatea a fost perioada in care oamenii au format grupuri mari care au creat cetatile si statele in care au realizat valori materiale si culturale. Ideile acestor timpuri s-au materializat in lucrari care fiind studiate in zilele noastre.

Spre deosebire de Platon. Aristotel formuleaza idei de ordin sociologico-juridic. in vestul Europei au aparut primele idei de ordin sociologico-juridic in lucrarile teologului Toma D’Aqino si a scriitorului italian Dante Alighieri. Platon. cat si in “Statul atenian”. Sociologul francez G. religia si libertatea cetatenilor.Gurvitch considera ca Aristotel a prefigurat multe din aspectele importante ale sociologiei juridice cum sunt: microsociologia dreptului si sociologia juridica. comunitate si stat. Personalitatile de vaza in domeniu (din antichitate) au fost grecii – Aristotel si Platon. in cunoscuta sa lucrare “Republica”. iluministul francez afirma ca dreptul nu este ceva imuabil ci ca aceasta evolueaza in timp si spatiu datorita unor cauze generale care influenteaza in acelasi timp si societatea. felul climei. Aceasta asociere in care se mentin forta si libertatea fiecarui individ. luati separat. mentioneaza ca cei care guverneaza statul sunt magistratii. obiceiuri. folosind metode inductive si comparative. dupa perioada fertila a gandirii antice. dar si -de ordin socio-economic cum sunt: comertul. Atat in “POLITICA”. moravurile. de etica. dupa schimbarile de esenta produse de Revolutia Franceza 1789 si de revolutia industriala cand in locul religiei incepe sa fie folosita stiinta in a explica si intelege lumea. Aristotel ia in considerare factorii socialieconomici si factorii social psihologici in interpretarea cauzelor schimbarilor produse in formele de guvernamant. o existenta in cadrul fiecarui grup social a dreptului si a solidaritatii sociale. Asa dupa cum afirma majoritatea istoricilor si nu numai. marimea si calitatea teritoriului.Contributia lui Aristotel este deosebita mai ales in ceea ce priveste analiza raporturilor dintre cetatean. solidaritatea sociala si fenomenul social numit ordine eficienta. Sofocle si Ovidiu etc) a urmat o perioada de peste 1500 de ani. la inceputul existentei lor naturale. pentru a le asigura supravietuirea. Pentru aceasta asociere (afirma autorul) s-a gasit instrumentul juridic numit “contract social” care duce la crearea statutului contractual. Adevaratele origini ale sociologiei se regasesc tot in Europa de vest. La Aristotel. 9 . o statul este un fenomen natural cerut de existenta fiintelor umane. reprezentata de eruditii mentionati (la care trebuie adaugati Herodot si Platon precum si scriitorii acelor vremuri ca: Homer. pe langa idei de ordin juridic si criminologic. Premergator acestor evenimente istorice a fost scriitorul. In lucrarile sale fundamentale “Politica si Etica”. juristul si filozoful francez Jean-Jacques Rousseau. ci chiar sociologia propriu-zisa. al Binelui Public. politica “Stiinta regala” este stiinta celui mai mare BINE. care afirma ca societatea a aparut dupa ce oamenii. In afara ideii centrale referitoare la acest contract. Referindu-se la aportul lui Aristotel la crearea unor premise temeinice pentru fundamentarea ulterioara a sociologiei politice – sociologul francez SCHWARTZENBERG arata ca acest corifeu al gandirii antice a elaborat nu numai filozofia politica. Rezulta ca statul si dreptul sunt produse ale vointei comune (sub forma de contract) ca forme ce se impun pentru existenta vietii sociale. Aristotel a efectuat cercetari concrete variate si extinse conduse in spirit stiintific. Montesquieu apreciaza ca dreptul se explica atat prin principiul legalitatii indivizilor cat si prin interventia unor alti factori -de ordin natural cum sunt: relieful. mentinand in felul acesta ordinea si unitatea. de slaba fertilitate sociala In evul mediu. statul avand ca sarcina principala administratia justitiei. au trait izolat pentru ca apoi acestia sa se asocieze.. se datoreaza insuficientei fortelor izolate ale oamenilor. cutume si moravuri. filia si nomos reprezentand grupurile de indivizi. In acelasi timp. o conceptele de coinoniai. dintre acestea cele mai importante sunt referitoare la: o societatea umana care este guvernata de o anumita ordine fundamentala. Ei asigura fericirea membrilor societatii.

Potrivit autorului. sociologismul reprezentand acel curent care considera fenomenele sociale ca fapte sau lucruri sociale concretizate in moduri colective de ganduri. El a considerat ca oamenii se gasesc permanent intr-o pozitie duala: viata in comun si a tendintelor lor egoiste. societatea si dreptul sunt inevitabil legate intre ele. In conceptia sa. sociologia are ca obiect de investigare umanitatea iar partile componente ale sociologiei sunt: -statica sociala (care cerceteaza crearea societatii si structura institutiilor ei).de vointa ARBITRARA a oamenilor. A demonstrat o orientare pozitivista (”Despre diviziunea muncii sociale”. B. care deriva din natura lucrurilor.de capriciile HAZARDULUI. ultimele fiind infrante de educatia religioasa si de nivelul de cultura generala. “Regulile metodei sociologice”) a subliniat caracterul obiectiv. ci de legi care exprima regularitati.formularea raportului dintre legile generale si cazurile particulare . El considera ca in societate exista doua categorii de solidaritate umana: a) solidaritatea mecanica.de vointa PROVIDENTEI (intelepciunea suprema a divinitatii in guvernarea lumii). 2. 10 . ducand la prevederea si controlul acestuia. parintele acesteia este filozoful francez Auguste Comte 1798-1857 care a folosit pentru prima data cuvantul “sociologie” 1838. utilizand stiinta pentru intelegerea comportamentului uman. considerand ca noua stiinta determina bunastarea umanitatii. Intemeietorii sociologiei 1. Emile Durkheim filozof si sociolog francez. rolul pe care totalitatea conditiilor (geografice. Prin SPIRITUL LEGILOR 1748. si -dinamica sociala (reprezentata de dezvoltarea ideatica a omenirii). Dreptul reprezinta forma solidaritatii sociale. Potrivit acestui autor. in ea fiind reflectate multiplele fatete ale solidaritatii sociale. ca decurgand din “insasi natura lucrurilor”: . b) solidaritatea organica. Istoria si viata sociala nu sunt conduse numai : . economice.1748). “CONSIDERATII ASUPRA CAUZELOR GRANDORILOR ROMANILOR SI AL DECADENTEI” – 1734. Durkheim este cel care a fondat scoala sociologica franceza. psihologice si institutionale). legic si specific al fenomenelor sociale. Seful scolii franceze de sociologie. . Unul din parintii sociologiei in general si a sociologiei juridice in special este considerat filozoful si sociologul francez Emile Durkheim 1858-1917. . Auguste Comte Desi au existat multe incercari in nasterea noii stiinte. Montesquieu are o contributie remarcabila la creerea premiselor pentru abordarea sociologica a politicului prin postularea (enuntarea) principiului legitatii. Teoria sa despre “reprezentarile colective” are un substrat idealist obiectiv. Comte a creat pozitivismul sociologic.Referindu-se la precursori. dreptul este un mod de conduita creat de colectivitate. Montesquieu a fost preocupat de sintetizarea datelor – elaborand concluzii generalizatoare cum ca exista relatii constante in faptele sociale. acestea din urma fiind de fapt forma speciala de structurare a societatii. specialisti de marca ai sociologiei sustin ca ar trebui considerat nu un precursor ci chiar un adevarat intemeietor al ulterioarei sociologii MONTESQUEIU (1689 .relevarea faptului ca face parte din “spiritul legilor. majoritatea autorilor sunt unanimi in parerea ca cel mai de seama sociolog. il are in determinarea configuratiei si continutului ordinii politice dintr-o anumita tara. viata sociala neputand exista fara ca viata juridica sa nu existe simultan. dar si prin cea de a doua a sa lucrare.

intre 16751678 a indeplinit din insarcinarea tarului Aleksei Mihailovici o misiune diplomatica la Peking in urma careia a scris “Jurnal de calatorie in China” si “Descrierea Chinei”. devenind sef al corpului de talmaci. . Are contributii insemnate in organizarea primelor experiente agricole. Weber apreciaza ca sociologia juridica trebuie sa stabileasca opozitia dintre cele trei tipuri de drept: . 11 . filozof al istoriei. A tradus si compilat in limba romana lucrari cu caracter istoric. Atat spatarul Milescu cat si domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir (Descrierea Moldovei) au abordat aspecte de ordin sociologic constatate la colectivitatile umane pe care acestia le-au observat si le-au descris.dreptul material supranatural (mistic si religios). A peregrinat in Germania.dreptul (formal si material) in intregime rational secularizat cu ajutorul logicii formale. In secolul XX-lea. membru de onoare a Academiei. puncte de vedere) privind pluralitatea factorilor istorici cu sublinierea primatului factorului psihologic (“economie si societate”). Max Weber (1864-1920) sociolog. Intemeitorul stiintei agricole moderne in Romania. o prima istorie a imperiului otoman in latina si in rusa. Traditii si contributii romanesti in domeniul sociologiei juridice Vestitul spatar Nicolae Milescu – Nicolae Spataru (1636 –1708) boier si carturar umanist din Moldova Participand la un complot impotriva domnitorului Stefanita Lupu 1659 – 1661 a fost silit sa ia drumul pribegiei. unde puterea conducatorilor are un caracter absolut”. a alcatuit o monografie privind agricultura. conceptii. religios. Sociolog de seama. A acordat o importanta deosebita unitatii principiului cauzalitatii si ”comprehesiunii” (care se poate intelege usor) in cunoasterea realitatii sociale. In afara de geneza sociala a criminalitatii. agronom. hibrida a unor idei. economist si statistician. Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) in Roman. care pune in centrul atentiei actiunea sociala. rational (procedural sau institutional). a fermelor model. “Vechiul Testament”. elaborand in acest scop cu functii metodologice. commercial etc). concretizata prin pedepsirea infractorilor. astfel ca solidaritatea mecanica le genereaza pe cele represive iar cea organica pe cele restitutive (ex. A avut un rol insemnat in infatuirea reformei agrare (1864). .dreptul material relativ. a fost germanul Max Weber 1864-1920. educativ si filologic. Franta (unde a indeplinit o misiune diplomatica) Suedia – a trimis un tratat teologic in latineste – care reprezinta prima lucrare a unui roman tiparita la Paris. politolog si economist german a elaborat: Studii de sociologia religiei si istoria economiei (”Etica protestanta si spiritul capitalismului”). Dreptul privat il considera legat de economie iar cel public de politic. In lucrarile sale arata ca notiunile de obicei. Durkheim afirma ca pedeapsa este “ca insemnatate mai mare in societatile mai putin dezvoltate. C. (in care ultimul deriva din dezvoltarea treptata in timp a primelor) coexista in timp. cu privire la reactia sociala fata de acest fenomen. conventie si drept. dreptul familiei. Autor al unei teorii eclectice (imbinarea mecanica. S-a stabilit in Rusia. Putna si Mehedinti. scheme abstracte denumite “tipuri ideale”. in lucrarile lui Ion Ionescu de la Brad se gasesc rezultatele investigarii de ordin sociologic facute de autor in colectivitatile de agricultori din trei judete ca Dorohoi. ea fiind determinata de faptele oamenilor care determina crearea colectivitatilor si complexele lor sociale. lucrari valoroase mai ales sub raport literar si documentar.Aceste doua tipuri de solidaritate determina crearea a doua categorii de legi. 3.

Dezvoltarea studiilor si cercetarilor de sociologie juridica au fost continuata de catre scoala sociologica de la Bucuresti. organizate si conduse de Dimitrie Gusti (1880-1955) Iasi. in numeroase judete si zone ale Romaniei interbelice. sat. dorindu-se ca prin rezultatele ei sa se imbunatateasca anumite situatii existente in realitatea sociala (juridica). O astfel de cercetare cunoscuta sub numele de cercetare etiologica (sau cauzala) are ca scop verificarea unor anumite ipoteze pentru a stabili relatiile dintre fenomenele cauza si efect. ea fiind denumita si cercetare activa. Consideratii generale Sociologia generala si cea juridica (pentru cunoasterea realitatii sociale si respectiv juridice) initiaza si desfasoara activitati de investigare a obiectului de studiu.Gusti. Dupa decembrie 1989.Adevarata nastere a sociologiei romanesti este asimilata cu aparitia actiunilor initiale. biserica. obiectul sociologiei il constituie realitatea sociala conditionata de factori naturali (cadre naturale) dar si sociali. juridice si politice) ce se dezvolta in stransa legatura cu “cadrele” vietii sociale. Fondatorul scolii sociologice (monografice) Bucuresti potrivit sistemului sau sociologic. spirituale. sociologia juridica studiaza “principiile. cel care in anii 1977 preda cursul de sociologie juridica la Facultatea de Drept Bucuresti. Alaturi de el. fiind inlaturata din planurile de invatamant mediu si superior. Ion Vladut. Consiliul National de Cercetare Stiintifica (1947-1948) revistele “Arhiva pentru stiinta si reforma sociala” si “Sociologie romaneasca”. iar socilogia este dezideologizata de ideile totalitarismului si filozifiei marxiste. Andrei Stanoiu. sociologia va fi considerata o disciplina “burgheza”. dreptul si reglementarile sale pot fi evidentiate prin utilizarea metodei monigrafice la nivelul unor “unitati scolare”(familie. juridice si politice) conditionate de actiunea mai multor factori (“cadrul cosmologic” ”biologic”. preocupari majore cocretizate in cursuri universitare si lucrari de specialitate sunt prof. O a doua modalitate de cercetare care nu are ca scop dezvaluirea legaturii cauzale dintre fenomenele sociale este cea de evaluare. sociologia juridica devine un obiect de studiu generalizat in planurile de invatamant ale unor facultati si colegii universitare. cand dreptul ca disciplina inceteaza de a mai fi servit unor interese ideologice. sociologia redevine obiect de studiu si cercetare. scoala. dreptul funciar. inceputul timid de “liberalizare” a societatii romanesti. In zilele de azi poate cel mai cunoscut om de stiinta in domeniu este profesorul Nicolaie Popa. profesor universitar la Iasi si Bucuresti. Sofia Popescu. normele si valorile ideii de dreptate cum sunt elaborate de comunitatea rurala traditionala. Maria Voinea. Anton Golopentia. In conceptia lui D.). spirituale. Dupa instaurarea regimului totalitar in Romania. politice si de partid. Stahl). recoltand un bogat material faptic despre dreptul obisnuielnic. obiceiurile. oras. Aceasta are ca obiectiv masurarea eficacitatii 12 . familiei si penal din domeniul psiho-sociologiei juridice ale unor grupuri si colectivitati sociale romanesti. lucrarile acestei institutii purtand influenta conceptiei acestuia. criteriile. imperativele. Vasile Popa. Dan Banciu. fondata si organizata de Dimitrie Gusti. pentru a descoperi cauzele si factorii care determina fenomenele sociale (si cele juridice). A infiintat Institutul Social Roman (1921-1948). Dupa 1966. III. “utopica” si”mistificatoare” a realitatilor sociale. Scoala sociologica de la Bucuresti a intreprins numeroase cercetari de etnologie si socilogie juridica. etc. infaptuirile. METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE A. In conceptia scolii monografice de la Bucuresti. moravurile si uzuantele propiu-zise care traduc in fapt ideea de dreptate”. Realitatea sociala reprezinta un ansamblu de “manifestari” (economice. colaboratorii sai (Mircea Vulcanescu. Renumitul om de stiinta roman. In consecinta. Henri H. “psihologic” si “istoric”) si guvernate de legea “paralelismului sociologic”. realitatea sociala constituie un tot de ”manifestari”(economice. Este unul din intemeietorii Muzeului satului – 1936. iar pe de alta parte actiunile. Traian Herseni. a format in anul 1938 Institutul de cercetari sociale al Romaniei.

folosind in egala masura si alte metode specifice celorlalte stiinte cum sunt: observatia. valorificarea rezultatelor obtinute. 13 . din realitatea juridica). Cadrul cercetarii sociologice Abordand aceasta problematica este necesar sa mentionam ca pasii pe care-i parcurge cercetarea sociologica sunt: 1. ea fiind o activitate umana de contemplare si sesizare a fenomenelor si proceselor sociale in forma sa naturala. Exemplificam cateva teme care pot fi in viitor subiectul investigarii sociologiei juridice: . desfasurarea investigarii (sau culegerea datelor). tehnicile de investigare sunt chestionarul si interviul. Ea are un raspuns relevant pentru specialistii dreptului.Ce determina cresterea criminalitatii in ultimul deceniu? . observatia este stiintifica. cu o orientare spre un scop bine determinat.In ce masura pedepsele severe duc la prevenirea criminalitatii? . fiind o contemplare intentionata si metodica a realitatii sociale. alegerea temei de cercetat.Care sunt cele mai comune tipuri de infractiuni? . demografie si drept – completam noi). De ce este nevoie sa ne aplecam asupra metodelor de investigatie specifice sociologiei? Intrebarea nu-i retorica. In sociologie. 4. Sociologia si-a creat propriile metode de cercetare. a) Observatia Prima si cea mai utilizata metoda de investigare este observatia. fara ca observatorul sa intervina in desfasurarea celor studiati. raspuns dat de unul dintre specialistii romani in domeniu. stabilirea metodelor si tehnicilor folosite in investigarea ce urmeaza sa se realizeze. Vasile Miftode care afirma: “Daca sociologii trebuie sa posede cunostinte in diferite domenii si discipline socioumane. cercetatorul sociolog integrand direct subiectul de cercetat. analiza datelor culese.unui anumit sistem juridic. De cele mai multe ori sociologia (implicit si cea juridica) prin metodele de investigare cerceteaza idei. Fara a avea pretentia ca descrierea de mai jos este o abordare de specialitate vom reda specificul fiecareia dintre aceste metode. atitudini. In cadrul anchetelor sociale. 1. reprezentantii (sau specialistii) din aceste discipline (cum sunt de exemplu juristii – n. 2. reprezentari. aceea a comunicarii verbal-simbolistica.Are incredere populatia in actul de dreptate al justitiei? . 5. opinii sau intentiile oamenilor. Metode sociologice de investigare Dupa stabilirea tematicii cercetarii sociologice si dupa ce s-au ales ipotezele posibile care pot fi descoperite.Care este procentul dintre cei identificati ca infractori si condamnati? . Posibilitatea investigarilor sociologice este data de caracteristica fundamentala a grupurilor umane.n. acestea fiind cunoscute sub numele de anchete sociale.Stabilirea gradelor de aprobare sau dezaprobare ale populatiei fata de actul de coruptie? 2. Alegerea temei de cercetat Cercetarea sociologica nu se face fara a avea o tema prestabila care de obicei este data de anumite disfunctiuni din realitatea sociala (in cazul sociologiei juridice. B.) trebuie sa posede la randul lor o anumita pregatire sociologica pentru a putea participa in mod eficient la investigatiile interdisciplinare si totodata pentru a realiza studii de buna calitate in propriile domenii (economic. 3. sociologii trec la alegerea metodelor si tehnicilor de investigare. experimentul si studiul documentelor. ea fin opera unor observatori pregatiti. istoric. de rezultatele obtinute legiuitorul tinand seama in procesul de elaborare a actelor normative si in procesul de aplicare a legii. care constau in investigarea directa a membrilor grupurilor umane. antropologie. valori.

fie prin introducerea din afara a unor variabile sau factori noi. Practica sociologica a demonstrat ca acest gen ultim de observatie este cel mai eficient fata de celelalte categorii de observatiii si chiar fata de celelalte metode de investigare cum sunt chestionarele si interviurile. o Atunci cand observatorul are un contact indelungat cu colectivitatea studiata. Daca observatia este o contemplare a unui fenomen care nu s-a repetat. uneori integrandu-se in activitatile specifice acestuia. atunci cand se face folosind opiniile altor observatori.stabilirea consecintelor acestora. prin vocabularul folosit. In functie de pozitia observatorului fata de grupul social studiat observatia este: o Directa (sau nemijlocita) intre observator si grupul studiat neinterpundu-se nimic. o Indirecta. Pentru reusita observatiei participative specialistii recomanda respectarea urmatoarelor reguli: o stabilirea unei “granite” precise intre observator si grupul observat.introducerea factorilor externi. a mai multor etape pentru ca experimentul sa fie eficient. in literatura sociologica (referitoare la metodele de investigare) se afirma ca: “este mai usor sa minti un anchetator decat a disimula ceea ce stii fata de un observator”. deoarece observatorul poate sesiza si culege date adevarate. primele verificand cu precizie ipotezele. observatiile lasa mereu dubii si locuri goale. In raport de anumite criterii.stabilirea si supravegherea grupului de control.Obiectul observatiei in sociologia juridica este realitatea juridica formata din fenomenele si procesele juridice care definesc societatea in momentul desfasurarii investigatiei. o observatorul sa nu socheze grupul studiat prin cunostintele pe care le poseda. observatia in acest caz este observatie externa. pentru ca de cele mai multe ori. In privinta acestora. Acestea sunt in ordinea urmatoare: . . 14 . Un al doilea criteriu de clasificare al observatiilor in cercetarea sociologic ail constituie pozitia observatorului fata de grupul social observat: o Daca observatorul ramane in afara grupului social observat. .controlul si dirijarea variantelor urmarite. . aceasta fiind in contact cu realitatea sociala. . . Valoarea experiementelor este mai mare decat a observatiilor. In literatura de specialitate se recomanda parcurgerea. b) Experimentul A doua metoda importanta de investigare folosita in sociologie o constituie experimentul care este de fapt o observatie dirijata de observator prin aceea ca se intervine in desfasurarea fenomenului sau procesului observat prin schimbarea conditiilor. o respectarea normelor de convietuire ale grupului studiat. fara sa lase impresia ca este o autoritate. . observatia este numita interna sau participativa.crearea conditiilor de observatie. 2.stabilirea ipotezelor. pas cu pas.elaborarea pe baza verificarii ipotezelor si concluziilor teoretice a actiunilor practice. experimentul poate fi reconstituit si repetat ori de cate ori este nevoie pentru a verifica ipotezele initiale in situatia in care de la prima incercare aceasta nu s-a realizat. observatiile sociologice pot fi clasificate in mai multe categorii: 1. Acest mod de observatie este cel mai valoros pentru ca ofera informatii cu valoare de fapte si constituie materialul cel mai bogat. asa cum este in cazul studiului documentelor. o sa nu forteze prin nimic situatia observata pentru a obtine date. divers si nuantat pentru analize colective specifice stiintelor sociologice. o sa descopere liderii formali sau informali ai grupului studiat.

d) Anchetele sociale Daca observatia si experimental sunt metode de cercetare pe care le gasim si la alte stiinte (cum sunt cele ale naturii) metoda anchetei este specifica sociologiei unde realitatea investigata contine oameni cu care sociologul investigator intra intr-o relatie de comunicare prin limbaj. 15 .stabilirea unor diagnostice medicale. Aceasta modalitate de investigare este folosita in multiple forme ale vietii sociale cum sunt: .durata interviului sa fie scurta. In literatura de specialitate s-au realizat mai multe clasificari ale interviurilor stabilinduse ca cele mai utilizate forme de interviuri sunt: . presa. semistructurate sau nestructurate (in functie de gradul de libertate in formularea intrebarilor de catre sociolog).individuale si de grup (in functie de numarul persoanelor participante la interviu). trebuie avut in vedere ca documentele cu continut sociologic poarta amprenta personalitatii celor care le-au intocmit si nu in ultimul rand sunt particularizate de conditiile istorice din perioada careia ii apartin. .arhivele oficiale formate din documente calitative ca analize. directive. ale caror raspunsuri sunt ulterior analizate si structurate pe diferite criterii. . Aceasta metoda “ancheta”. Cele mai folosite documente in cadrul investigatiilor sociologice sunt: .interviuri tet a tet sau prin telefon. intrebandu-i asupra unor probleme de interes sociologic. . . purtat de sociolog si unul din membrii esantionului uman ales din grupul social investigat pentru culegerea de informatii in legatura cu scopul urmarit. documentele fotografice.interviuri structurate. Atunci cand se apeleaza la aceasta metoda. . . care presupune ascultarea oamenilor pentru a verifica existenta sau inexistenta unui fapt sau a unei situatii. . . Etimologic frantuzescul “enquite” este radacina cuvantului ancheta.concursurile pentru ocuparea unei slujbe. fie din motive etice sau juridice. Interviul Prin interviu se intelege o convorbire.evitarea cuvintelor cu dublu sens. . Regurile unui interviu eficient Specialistii atrag atentia ca pentru a obtine rezultate bune in folosirea interviului.documente auxiliare in care sunt incluse alaturi de lucrarile literare. Cu ajutorul ei sociologii (prin consultarea diferitelor documente oficiale sau particulare) suplinesc lipsa unor informatii care nu pot fi obtinute prin celelalte metode de cercetare sociologica. procese-verbale.interviurile reporterilor.documente ale unor persoane cum sunt scrisorile. tot o observatie dar o observatie indirecta.o singura intrebare. un singur raspuns. c) Studiul documentelor A treia metoda de investigare sociologica este cea documentara sau studiul documentelor. prin cele doua instrumente de investigare: interviul si chestionarul apeleaza la esantioane de oameni. jurnalele. . experiementele se realizeaza mai greu decat observatiile. 1. memoriile sau autobiografiile. trebuie sa respecte urmatoarele reguli: .intrebari precise si simple.situatiile statistice. Ea reprezinta de fapt.intrebarile sa se refere la aspecte concrete. . rapoarte de activitate. Pe aceasta baza se vor formula concluzii (adevaruri de valoare) care vor fi folosite de factori de decizie in domeniul cercetat (juridic in cazul sociologiei juridice). fie din cauza cheltuielilor ridicate care le impun. un dialog.efectuarea unor tratamente psihiatrice in cazul psihoterapiei. in functie de pregatirea si personalitatea interlocutorului. cinematografice si cele fonetice. .In schimb.

D. primeste primele notiuni si dobandeste experiente intr-un grup de oameni. echipa de sociologi care efectueaza investigarea trece la etapa analizei datelor (folosindu-se tabele.. 16 . GRUPURILE SOCIALE SI COMUNITATEA A. In sociologie. Chestionarele. In prima categorie chestionarele cuprind un set de raspunsuri posibile din care subiectului i se cere sa aleaga pe cel pe care il considera adevarat. concluziile sa fie reale. subiectul este scos din mediul sau. In alte situatii exista riscul ca desi cercetarea sociologica sa fi fost corecta. Chestionarul A doua metoda de investigare folosita in anchetele sociologice este chestionarul care consta in formularea unui set de intrebari care se adreseaza subiectilor pe problematica studiata. pentru ca de multe ori rezultatele obtinute nu sunt reale deoarece pe intregul proces al investigarii sociologice pot aparea impedimente care in principal se refera la: . Grupuri sociale Este unanim apreciat ca omul pentru a supravietui. In practica sociologica se folosesc procedee de esantionare prin hazard (procedee probabiliste) sau prin procedeul cotelor. crescand si maturizandu-se tot intr-un grup social si mai intotdeauna trece in nefiinta tot intr-un grup social. Operatia prin care se stabileste esantionul reprezentativ dintre membrii grupului social investigat se numeste esantionare. . fara ca sociologul sa intre in contact cu subiectul. scale. . se cere o permanenta pregatire a specialistilor sociologi. cu propriile cuvinte la intrebarile puse. In cazul chestionarului deschis subiectilor li se cere sa raspunda liber. C. reprezentari grafice) si in final la redactarea concluziilor care se vor prezenta factorilor de decizie. . traieste in grup-viata sociala fiind viata de grup. al legilor statistice si matematice asupra carora nu ne vom opri deoarece noi nu dorim pregatirea de specialitate a studentilor de la facultatea de drept. Analiza datelor culese si formularea concluziilor Dupa ce etapa culegerii datelor s-au epuizat. esantionarea este realizata cu ajutorul calculelor. in functie de modalitatea in care subiectul poate sa aleaga raspunsurile care i se cer. dar factorii de decizie din diferite considerente (economico-financiare sau politice) sa nu tina seama de solutiile propuse.evitarea formularilor pentru ca la intrebarile puse sa nu se dea raspunsuri monosilabice. se impart in chestionare cu raspunsuri limitate sau chestionare cu raspunsuri nelimitate (deschise). sau sa raspunda liber la intrebarile puse.intrebarile se pun pe un formular (de obicei pe hartie) sau la calculator. pentru ca cercetarea sa fie eficienta. stabilita prin diferite procedee si a carei investigare conduce la concluzii care vor putea fi exploatate la ansamblul colectivului de origine.nu s-au intocmit corect chestionarele.analiza si interpretarea datelor nu s-a facut in mod corect.nu s-au constituit corect esantionul. In cazul procedeului cotelor.de cele mai multe ori. IV. 2. de genul da sau nu. Construirea esantionului Anchetele sociale se intreprind prin intermediul esantionului care reprezinta acea parte a grupului social studiat. cu privire la domeniul studiat. Spre deosebire de interviu unde sociologul si interlocutorul au un contact nemijlocit. ci doar o punere in tema a acestora cu notiuni de sociologie generala si de sociologie juridica. in cazul chestionarului: . Orice individ se naste intr-un grup social.

. . el fiind ceva deosebit. In afara acestor conditii obligatorii. necesare fiintarii grupurilor sociale.echipajul unei nave maritime.familia. Grupurile secundare.detasamente militare. ca de exemplu in cadrul unor asociatii productive cum sunt asociatiile familiare. .grupurile de batrani in diferitele lor forme de manifestare. De mai multe ori in cadrul grupurilor secundare sunt cuprinse si grupuri primare. ale carui proprietati difera de acelea pe care le prezinta partile din care este compus”. Aceste grupuri contribuie la formarea personalitatii indivizilor ce le compun.biserica. ele fiind foarte importante pentru membrii componenti. scopuri comune si participarea acestor indivizi la realizarea lor. 17 . Ei au grija unul de altul mentinand intre ei relatii sincere de lunga durata. 1. . aici nu exista deoarece intereseaza competenta acestora pentru indeplinirea scopului propus. constituie pentru a desfasura o anume activitate. Tipuri de grupuri sociale Majoritatea sociologilor au fost preocupati in a clasifica grupurile sociale dupa diferite criterii: marime. asa cum a facut-o si E.echipe de cercetare stiintifica. nivelul de solidaritate etc.  norme de comportare si valori specifice pe care indivizii le respecta pentru a supravietui. etc.  forme de control si presiune ale grupului fata de membrii componenti. .  stabilitate temporala. acestea din urma coexistand. .grupurile de vecini (mai ales in comunitatile rurale). in vederea atingerii unui scop si care au o durata determinata. Clasificarea s-a facut atat din ratiuni epistemologice dar si a dorintei de a se intelege mai bine rolul pe care aceste grupuri le au in societatea umana in general. gradul de intimidate dintre membrii grupurilor.colectivitatile de copii cunoscute sub numele de grupuri de joaca. In afara de aceste caracteristici trebuie specificat. indicand ca din prima categorie (grupuri primare) fac parte acele grupuri formate dintrun numar mic de oameni care au intre ei relatii personale stranse si durabile. Caracteristica grupurilor primare. . a modului de apartenenta la grup. Dintre grupurile secundare putem exemplifica: . Pentru existenta unui grup social trebuie obligatoriu sa gasim unde indivizii care-l compun o relatie de interdependenta.Durkheim.  existenta unei constiinte de sine. referitoare la relatiile afective dintre indivizi.un grup de munca extins. de viata afectiva comuna. Grupurile primare si secundare Clasificarea grupurilor sociale in primare si secundare a fost facuta de sociologul american Charles Horton Cooley avand drept criteriu existenta sau inexistenta relatiilor dintre indivizi. Cele mai cunoscute grupuri sociale sunt: . sociologii au descoperit ca acestea sunt caracterizate si de:  o structura si organizare proprie cu o ierarhie a indivizilor care le compun (fiecare dintre acestia avand roluri bine definite). de regula sunt grupuri mari cu o coeziune sociala slaba. B. .  relatiile pe care le stabilesc cu alte grupuri. ca grupul social “nu este identic cu suma partilor sale (a indivizilor care-l compun).clase de elevi sau grupele de studenti.Norman Goodman defineste grupul social ca “doi sau mai multi indivizi care au un sentiment comun de identitate si se influeanteaza unul de altul in modalitati structurate pe baza unui ansamblu comun de perspective referitor la comportamentul fiecaruia”.

pe baza unor regulamente. indivizii stabilesc intre ei relatii personale nemijlocite. Ei invata pe copii ce sa faca si ce sa nu faca. asigurand normele si valorile unor grupuri de referinta negativa. acceptiuni care sunt sensibil apropiate. acesta fiind un lider formal. acesta este numit un grup formal. cu un pronuntat caracter psihologic. Grupuri mici si grupuri mari Criteriul numarului de membri ai grupului determina impartirea bipartite a grupurilor sociale: mici si mari. acesta este numit ca grup informal. Familia ca grup social fundamental Am mentionat cu titlu de exemplu. De obicei aceste grupuri (ex – prieteni) se organizeaza totusi cu anumite reguli de conduita si vederi proprii pe care le respecta dar care nu intra in contradictie cu cele ale grupului formal. impunandu-le pentru convietuirea tuturor grupurilor umane. Astfel cand grupul este constituit prin acte normative. Cand grupul social se formeaza spontan. incalcarea normelor de conduita stabilite de regulamentele de functionare fiind sanctionate. Grupurile de apartenenta si grupurile de referinta Criteriile de clasificare a apartenentei unui individ la un anumit grup si a compararii cu alte grupuri sociale fata de cel caruia apartin acestora. fiind recunoscut de ceilalti indivizi de bunavoie. decizii sau dizpozitii ale unor institutii de stat sau neguvernamentale. Andrei Stanoiu defineste astfel familia: grupul social primar in care membrii sai sunt uniti prin casatorie si descendenta. a dus la impartirea grupurilor umane in grupuri de apartenenta si grupuri de referinta. care sta la baza societatii umane. stabilindu-li-se structura cat si relatiile dintre membrii sai. acestea hotarand modalitatile de comportament macrosocial. compara su stabili comportamentul propriu. c) de public. de obicei in interiorul grupului formal. Grupurile sociale mari se compun de cele mai multe ori din multiple grupuri mici (ex – clasa sociala) in care relatiile nu mai sunt personale si nici afective. spirituale si juridice. care au anumite drepturi 18 . influentand personalitatea acestora (ex – familia). membrii sai asociindu-se pe baza unor afinitati si contacte personale. Intre membrii grupului formal. Grupuri formale si grupuri informale Un alt criteriu de clasificare al grupurilor sociale il constituie modalitatea oficiala sau neoficiala de constituire a acestora. Acest grup mai este numit si normativ pentru ca stabileste standarde de comportament. Intre grupurile de referinta care au un rol deosebit in modelarea conduitelor umane. Totodata parintii aproba sau dezaproba comportamentele copiilor (functie de public). In cadrul grupurilor mici. ca unul din grupurile sociale primare il reprezinta familia. Acest grup. legati printre ei prin relatii biologice. relatiile dintre ei nefiind reglementate oficial. Sociologii au stabilit ca grupurile sociale de referinta au trei functii: a) normativa. 4. Conducatorul grupului este desemnat de o institutie de multe ori pe baza unor examene si concursuri. 3.2. C. Cea de a doua categorie de grupuri este folosita de oameni pentru a-si defini. Nu toate grupurile de referinta pot indeplini cele trei functii. In acelasi timp ei constituie exemple si modele de comportament pentru copii. un loc aparte il are grupul de presiune. altele insa pot (ex – parintii). ce-i corect si ce nu-i corect indeplinind functia normativa. are doua acceptiuni: una sociologica si alta juridica. Aceasta ii determina pe indivizii grupului sa respecte normele regulamentare de conduita in vederea indeplinirii scopului propus. Liderul grupului respectiv impunandu-se singur de obicei datorita carismei sale. moral afectiv. economice. realizandu-se functia comparativa. b) comparativa. pot sa apara relatii personale care nu pot insa sa le anuleze sau sa le inlocuiasca pe cele formale.

frati si nepoti. Familia. Al patrulea criteriu de clasificare il constituie normalitatea. . fiind formata prin casatorie (potrivit normelor juridice din Dreptul Familiei). sotie si copii). fiind numita DIADA cand sunt numai sotii fara copii sau TRIADA in care exista mama. parinti. d) Functia de solidaritate familiara In afara de trebuintele fiziologice si spirituale ale membrilor sai. Sociologii au impartit familiile in mai multe categorii. de ajutor reciproc. In acceptiunea juridica. sociologii au avut puncte de vedere diferite dar in general acestea au fost reduse la urmatoarele: a) Functia biologica care priveste inlocuirea membrilor societatii sau mai bine-zis perpetuarea speciei umane. Aceasta functie este tot atat de importanta ca si cea de reproducere biologica a oamenilor. Familia de interactiune formata din grupul de persoane intre care exista relatii de rudenie. . familia reprezinta grupul de persoane intre care exista drepturi si obligatii izvorate din casatorie. sotie si copii.intre membrii sai exista un sistem précis de drepturi si obligatii reciproce. Dupa criteriul locuintei. rudenie si infiere. afective. tata si copii. familiile se impart in: 1.si obligatii reciproce. precum si alte raporturi asimilate relatiilor de familie. se deosebeste de celelalte grupuri sociale prin cateva caracteristici proprii cum ar fi: . unde membrii sunt rude de sange. Familia de origine reprezentand familia in care s-a nascut persoana in cauza si care este formata din parinti. ea facand parte din realitatea juridica. Este adevarat ca mai sunt si alti factori care determina socializarea omului dar nici unul nu-i mai puternic si cu mai mare influenta ca familia. . frati si surori. caldura si educatie. 2. spirituale si juridice care nu se mai intalnesc si la alte grupuri. Familia proprie reprezentand familia realizata prin casatorie proprie si care cuprinde sotul si copii. Prin ea se reproduce societatea. Familia rezidenta care reprezinta toate persoanele care locuiesc in aceeasi casa comuna si desfasoara impreuna activitati similare.relatiile ce se stabilesc intre membrii sai sunt mai intai de ordin biologic apoi moral. Astfel. in raport de numarul de generatii pe care le cuprind. legiferate sau nu si care desfasoara o serie de activitati. D. Se mai numeste si familia de procreare. In acelasi timp. continuandu-se mostenirea sociala si culturala. Pe baza criteriului privind pozitia unei persoane in cadrul familiei se disting: 1. Referitor la natura si numarul functiilor familiei. familia fiind grupul unde sunt reglementate relatiile sexuale umane in cadrul casatoriei.ea este formata din persoane unite prin casatorie si cu copii prin legaturi paternale. indeplinind anumite functii in folosul grupului cat si a societatii. familia este grupul social unde este impus tabuul incestului. Comunitatea 19 . Apoi sunt familii nenormale din care fac parte indivizii care traiesc in concubinaj. ca grup social primar. familii fara copii sau monoparentale. acestea pot fi:  familii nucleare (restranse sau conjugale din sot. c) Functia economica Familia este grupul social in care se asigura membrilor sai veniturile necesare nu numai supravietuirii ci satisfacerea trebuintelor fiziologice si spirituale. dand acestora o pozitie care influenteaza semnificativ experientele de viata de mai tarziu ale copiilor. din acest punct de vedere existand familii normale alcatuite din sot. in familie sunt satisfacute si nevoile umane de afectiune. Aceasta familie este numita si familia consanguina. b) Socializarea este a doua functie a familiei. 2.  familiile extinse sau largite care cuprind membrii ai mai multor familii nucleare provenind din generatii succesive. aici intimitatea asigurand pentru membrii sai sprijinul afectiv necesar in activitatile umane particulare si sociale.au sarcini si functii specifice. aici gasindu-se in legaturi de sange: bunici.

Colectivitatile au doua forme de existenta: rurale si urbane.000 de locuitori. Membrii acestor grupuri se cunosc reciproc.  densitatea mare a locurilor de munca pe spatiile de productie. neinstitutionalizat. ea fiind diferita. cu specific aparte pentru fiecare continent sau tara in parte. impartirea acestora fiind urmatoarea:  orase gigant cunoscute sub numele de megapolis avand un numar minim de 100. comportamentul oamenilor de pe acest teritoriu si identificarea acestora cu spatial concret in care traiesc. Cronologic. clacasi.  cresterea cererii de locuinte. satul este cea mai raspandita comunitate umana. Prin comunitate se intelege “acele colectivitati umane ai caror membrii sunt uniti printr-o coeziune rezultata din faptul locuirii unui teritoriu considerat comun si prin coeziunea legaturilor comune cu pamantul respectiv”. In lume.  structura sociala se bazeaza pe diviziunea muncii. satele targuri (cum sunt in Europa Occidentala) sau satul stup (in zonele Marii Mediterane). asigurandu-si in acelasi timp un control social puternic. orasul a aparut ulterior satelor.  cresterea numerica a fortei de munca. aceasta actioneaza si asupra formarii oamenilor determinand formarea personalitatii lor precum si o anumita configurare a relatiilor sociale.000. de podisuri (unde gospodariile sunt indepartate intre ele) si satele adunate sau concentrate (zonele de ses).  angajarea femeilor in activitati productive si ale serviciilor. acestea reducandu-se.  diversitate de comportamente si culturi. Cehia .  si orase mici – cu minim 20.000 de locuitori. Pentru colectivitate teritoriul este important deoarece datorita lui se pot obtine materiile prime din sol si subsol.000.000 de locuitori. sociologia a relevant ca viata acestor grupuri se desfasoara in timp si mai ales pe un spatiu geograpic comun numit comunitate spatiala care da un anumit specific grupurilor umane. Germania). Trei sunt caracteristicile care definesc comunitatea: teritoriul.  cresterea productiei destinata consumului. vecinatatea) dar si secundare (echipe de munca. 20 . se asigura conditii de structura.000. In cadrul colectivitatilor rurale (catunul si satul) exista grupuri sociale primare (familia.In afara grupurilor sociale primare sau secundare in care traiesc oamenii. Sociologii clasifica orasele dupa mai multe criterii. in functie de formele de relief exista sate risipite (in zonele montane) sate rasfirate (situate in zonele submontane). mai ales datorita spatiului construit. Efectele urbanizarii au determinat fata de comnunitatile rurale multiple si importante transformari referitoare la:  structura familiei (care nu mai este asa de numeroasa cum este cazul familiei din zonele rurale). Astfel. In tara noastra. factori economici (inovatiile tehnologice si cei sociali) au contribuit la aparitia si dezvoltarea zonelor urbane. Fiind locuit.000 de locuitori. Comunitatea urbana sau orasul se caracterizeaza prin:  densitatea demografica ridicata. cel mai important fiind cel al numarului de locuitori.  orase mari – unde locuiesc cel putin 100.  orase foarte mari cu un minim de 500.  metropola cu un numar minim de 2.  conurbatia in care locuiesc cel putin 14. asociatii culturale sau productive) care sunt formate dintr-un numar mic de membri in care se stabilesc relatii predominant personale – aceastea desfasurand prepoderent activitati agricole. in Europa sunt specifice satele lineare (asa cum exista in Polonia.000 de locuitori.  marimea gospodariilor.000 de locuitori.  importanta scazuta ce se acorda relatiilor de rudenie.

000 de concepte pe care le foloseste sociologia.atunci cand acestea sunt dobandite ca o recunoastere a unor eforturi si stradanii ale persoanei.  modul de recunoastere al statusului. V. STATUS SOCIAL. B. Clasificarea statusurilor sociale Criteriile folosite in acesta clasificare sunt:  modul de acces al individului la status. In comunitatile complexe. aceasta este frustata.statusuri atribuite. Cu toate acestea. dar mai ales formate in procesul socializarii sale. ROL SOCIAL SI PROCESUL DE SOCIALIZARE A. unde individual de mai multe ori in afara vecinatatii locuintei este sau se considera un anonim. fara a se mai raporta grupurilor sociale primare lui care face parte. in special cea a tinerilor si minorilor. situatia constituind o sursa de tensiune si conflict intre ea si membrii grupului.statusuri dobandite . In literatura sociologica acest status global este clasificat in: a) status social global consistent (atunci cand din multiplele statusuri sociale particulare se armonizeaza cu cel global). pot duce la prevenirea criminalitatii in aceste zone. Astfel. acestea fiind mostenite sau atribuite datorita unor calitati si capacitate innascute si . in timp modificandu-se (uneori) pe parcursul vietii sale. putem mentiona slabul control social care exista intre orase. Definitia notiunilor de status si rol social Intre cele aproape 1. Daca persoana este posesoarea unor calitati si capacitate superioare statutului si rolului social ocupat. recunoscuta de ceilalti membrii ai grupului. Se poate constata destul de explicit ca intre cele doua realitati sociale exista o legatura directa. situatie care de multe ori concura la geneza comportamentului criminal. mostenite genetic. unii indivizi care apartin la mai multe grupuri sociale. prin status (statut) social se foloseste totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are o anumita persoana dintr-un grup social (persoana numita “focala”). multe dintre ele (explicand notiunile acestei stiinte si procesele sociale.Intre deosebirile de ordin sociologic dintre sat si oras. Aceste categorii de statusuri sunt mai importante pentru sociologie decat cele atribuite. cand intre cele particulare si cel global armonizarea nu exista. totusi o organizare coerenta a comunitatilor orasenesti pe principii nonguvernamentale si cu scopul prevenirii criminalitatii. drepturi si obligatii pe care le au in virtutea pozitiei ocupate de persoana in cauza in grupul respectiv. Potrivit criteriului modului de recunoastere ale statusului. acestea se impart in: 21 . luati ca entitati separate il au in grupurile sociale din care fac parte. ele fiind referitoare la aceasi persoana. Prin rol social se intelege acel comportament pe care il asteapta membrii grupului social de la persoana focala intr-o situatie data. Potrivit primului criteriu acestea se impart in: . au mai multe statusuri si roluri sociale. b) status social global inconsistent. comportament care este datorat statutului social de acesta. Status si rolul social depind in mare parte de personalitatea persoanei focale. sociologii americani (Robert Park) au constatat ca daca in marile orase exista conditii de devianta sociala. cele de statut (status si rol social) sunt deosebiri utilizate pentru a stabili pozitia si responsabilitatile pe care oamenii. In astfel de cazuri individul este detonator al unui status social global. de calitatile si capacitatile de care dispune aceasta. In raporturile dintre ele important este sa existe o cat mai mare concordanta.

neputand sa-si construiasca fara sa invete adapost (locuinta) sau sa-si procure hrana. alegere si sunt recunoscute prin acte oficiale de catre conducatorii ierarhici ai grupurilor sociale. acestea fiind recunoscute de membrii grupului datorita calitatilor persoanei (carismei individului). Socializarea este posibila pentru ca este o caracteristica inclusa in zestrea biologica a omului. Ca argument in acest sens. avand un anumit status social si nu reuseste din anumite motive sa joace (sau sa-si indeplineasca) rolul asociat statusului de care-l poseda. s-a folosit exemplul copiilor salbatici (sau lupi) care au fost descoperiti in diferite colectivitati de animale salbatice dupa ce din diferite motive fusesera abandonati (sau luati) din familia lor. Bazele acestui proces sunt bipolare: naturale si educationale. Conflictul de rol si ambiguitatea rolului Sunt situatii care apar deseori in grupurile sociale fiind generatoare de tensiuni intre membrii acestora. cele mai cunoscute (conflicte pe acest gen) sunt: conflictele de rol si ambiguitatile rolului. o perioada mare de timp depinde fizic de parintii sai. dovedind ca lipsa educatiei nu duce la socializare. Procesul de socializare Socializarea reprezinta procesul prin care oamenii devin la maturitate (dupa ce au venit pe lume slabi si dependenti de alte persoane) fiinte cu propria lor identitate. nu au putut fi niciodata oameni. specialistii au stabilit ca aceasta are urmatoarele scopuri: 22 . b) viata individului in cadrul grupului in care a intrat. in majoritatea cazurilor. examene. in principal. care detine un anumit status social in cadrul grupului cu privire la modul in care trebuie sa se comporte. Capacitatea omului de a invata si de a vorbi sunt alti doi factori biologici naturali determina socializarea omului. Procesul de socializare are doua momente: a) cel de intrare a individului in grupul social. pentru ca in cadrul acestuia persoana isi insuseste (sau respinge) normele de comportare ale grupului si tot acum el participa (sau nu) la viata si activitatea acestuia. se datoreaza neinstruirii persoanei focale sau deficientelor in definirea adecvata a rolului persoanei focale. Ambiguitatea rolului reprezinta neclaritatea din partea persoanei focale. Cu toate aceste realitati biologice sociologii sunt unanimi de parere ca alaturi de ele si educatia este determinanta socializarea indivizilor. Acesti copii. membra a grupului social numita persoana focala care intrand in relatii cu ceilalti membrii ai grupului. Sunt naturale pentru ca omul este o fiinta sociala si in acelasi timp lui ii lipsesc instinctele (fata de rudele sale apropiate – maniferele). ei ramanand in privinta obisnuintelor si comportamentului numai la stadiul de animale. E. Conflictul de rol apare intre o persoana anume. in functie de specificul grupurilor din care indivizii fac parte. Umanizarea acestor fiinte nu a fost posibila.- statusuri care sunt obtinute prin concurs. Aceasta e un motiv pentru care imediat dupa nastere. posedand un bagaj de idei si deprinderi care le dau posibilitatea sa participe activ la viata sociala. fara limbaj (latrand sau grohaind) mergand in patru labe. statut care a devenit cunoscut si sub numele de leader informal. C. Aceasta ambiguitate. D. acest din urma moment fiind mai important pentru sociologie fata de primul. cu toate ca s-a incercat socializarea lor. rupandu-si vesmintele cu care erau imbracati. Scopurile socializarii Cu toate ca socializarea oamenilor are continuturi diferite. statusuri informale (sau neoficiale). De cele mai multe ori solutionarea conflictului de rol se rezolva prin retragerea statusului detinut de persoana locala.

F. asigura individului pregatirea profesionala necesara pentru a obtine pe baza ei cele necesare traiului si existentei spirituale a acestuia. morale si juridice. sunt: familia. In afara de aspectele profesionale. In scoala copii fac cunostinta cu sisteme diferite de evaluare. Aparatele video si de redare a casetelor cu muzica au un rol important in socializarea tinerilor. Tot familia. socializarea este influentata impersonal oferind modele suplimentare si alternative de roluri precum si de norme si valori. socializarea asigura fiecarui individ identitate in functie de personalitatea fiecaruia pe baza aspiratiilor pe care le aproba sau dezaproba. Aici se stabilesc primele si cele mai rezistente relatii intime: vorbirea. copilul ia contact cu elementele cheie ale culturii.1. unde socializarea este un proces gandit si planificat. Tot aici. socializarea determina invatarea unor roluri sociale si atitudini. casetele si CD-urile. inregistralile magnetice. Socializarea in familie se realizeaza in situatii concrete care duc la educatie morala si la invatare cognitiva. unde socializarea individului se bazeaza pe contactul personal si interactive (copil-parinti. de grupuri sociale si institutii sociale. in grupul de varsta socializarea este intamplatoare. Factorii de socializare Fiind un proces complex. 23 . modul de comunicare specific familiei. pentru ca primul rand lipsesc relatiile intime iar profesorii ii trateaza pe copii la fel. 5. afiliere la grup sau a originii familiale. pedagogii transmit elevilor cunostinte si formeaza deprinderi morale. se impune un comportament disciplinat bazat pe respectarea unor norme de igiena personala. varsta. In contrast cu familia si scoala. in grupul de varsta fiecare copil isi castiga (dobandeste) statutul. asigura identitatea sociala initiala a copiilor in functie de sex. 3. scoala. 4. socializarea este influentata de mai multi factori. cartile. c) Mass-media In aceasta notiune sunt incluse diferite moduri de comunicare destinate publicului : radioul. religie etc. in functie de sex. a) Familia Familia este prima si cel mai continuu grup social pentru un nou nascut si copil. grupa de varsta si mass-media. relatiile de interactiune dintre parinti si copii sunt diferite datorita valorilor diferite pe care parintii din clasele de mijloc si din clasele muncitorilor le transmit copiilor lor. Spre deosebire de scoala si familie. elev-profesori) in cazul factorilor ce apartin mass-mediei. ele fiind compuse din egali in statutul lor social general. cei mai importanti si in ordine cronologica a aparitiei lor in acest proces pentru fiecare individ. aparatele video. de notiunile teoretice si de cele culturale. Daca statusul copiilor in familie este unul atribuit. d) Grupa de varsta Grupurile de copii care au varste apropiate sunt realitati ale colectivitatilor. inceputa prin invatarea limbii este alaturi de gestica. televiziunea. cinematografia. Cadrul social al scolii este diferit de cel al familiei. 2. uneori cu urmari nedorite. b) Scoala Scoala este institutia sociala care are sarcina de a da informatii si de a forma individului deprinderi si valori pe care societatea le considera importante pentru viata sociala. presa. Dintre acestia. rasa. In functie de clasa sociala careia apartine familia. fara a avea relatii speciale cu unii elevi. unde acestia se compara cu colegii lor considerati egali acestora. Printre cele mai importante mijloace de influentare a socializarii este televiziunea care asigura un excelent mijloc de instruire. stabileste aspiratii si cerinte pentru fiecare membru al grupului potrivit statusului pe care-l are. clasa sociala.

Integrarea sociala se considera realizata atunci cand: . orientate spre obtinerea unor statusuri sociale ridicate. Pentru aceasta ultima resocializare. Se poate afirma ca integrarea sociala este efectul pozitiv al procesului de socializare la care au contribuit familia. Toti acesti factori contribuie la formarea conceptiei despre lume a individului dar si asupra comportamentului. adica s-a integrat social. atunci se afirma ca socializarea a esuat. resocializarea poate fi voluntara sau involuntara (impusa). asigurand modele suplimentare si uneori alternative de comportament fata de cele provocate in famile. de multe ori schimbandu-se valorile si modelele de comportament. activitatea personala in cauza fiind controlata in permanenta. Socializarea nu se termina cu ajungerea la maturitate. characteristic este daca exista o rupere brusca cu trecutul iar factorii de resocializare sunt controlati riguros. In functie de vointa persoanei care suporta acest nou proces. Atunci cand indivizii care au suportat un proces de socializare si-au insusit si aplicat normele de comportament normale (etice) se considera ca acel individ a intrat in corpul (intregul) societatii. delicate) sau personae alienate mintal internate in spitale pentru bolnavi psihic. 24 . VI. . permitand integrarea profesionala. In primul caz se au in vedere situatiile de convertire religioasa sau a psihoterapiilor individuale sau collective prin care se inlocuieste identitatea persoanei. fiind de fapt o socializare continua nefiind totusi aceeasi. ci pe baza anumitor reguli pe care societatea le-a creat.individual s-a adaptat si accepta normele de comportare impuse de societate asigurand reducerea conflictelor intre el si membrii societatii. Uneori intervin si procese de resocializare. In astfel de cazuri se trece la resocializare prin restructurarea atitudinilor. In cazul resocializarii involuntare sau fortate se gasesc detinutii din penitenciare condamnati pentru fapte antisociale (crime. valorilor si identitatilor fundamentale. fie ce comunitate prin institutiile sale) ca integrarea sociala nu s-a realizat. scoala. normative si socialculturala a acestora. ORDINEA SOCIALA SI JURIDICA A. H. In literatura de specialitate de defineste ordinea sociala ca fiind modalitatea asigurarii drepturilor si libertatilor indivizilor.se asigura un echilibru social relativ.Scoala si grupul de varsta slabesc legatura cu familia. . iar persoana nu s-a integrat social. Societatea umana si normele sociale Activitatea oamenilor ca finite sociale nu se desfasoara la voia intamplarii. G. Daca la sfarsitul procesului de socializare nu s-au adaptat normele de comportament dorit. Resocializarea La finalul unui proces de socializare se constata uneori (fie de persoana insasi. societatea creeaza si promoveaza anumite valori si comportamente pe care le considera normale (etice). ea este un proces care dureaza toata viata. acestea determind evolutia stadiilor de integrare sociala. de a asigura functionarea institutiilor si organizatiilor. Integrarea sociala Pentru desfasurarea normala a vietii.s-a asigurat o apartenenta active a individului la normele de comportare si valori comune favorabile societatii. Necesitatea ordinii in societate a fost impusa de dorinta oamenilor de a trai in echilibru. organizatiile profesionale si politice. mai ales cand integrarea sociala nu a reusit.

indatoriri si obligatii care reglementeaza conduita si comportamentele sociale si individuale”. In unele cazuri societatea (avand in vedere pericolul redus al nonconformitatii) tolereaza astfel de incalcari dar de cele mai multe ori determina suportarea din partea celor nonconformisti. ele fiind intr-o stare de interdependenta. definindu-le pe fiecare in parte. din contra ele sunt incalcate. reguli care sunt cunoscut sub numele de morala. disciplinar sau penal. culturale. El reprezinta o regula de conduita impusa in cadrul comunitatilor umane printr-o folosinta indelungata si care se aplica de bunavoie prin consensul general al membrilor colectivitatii. El este numit CUTUMA daca are caracter juridic si se transmite in timp. stabilindu-le importanta si caracteristicile care le aseamana sau le diferentiaza unele de altele. In societate nu exista totusi o conformitate deplina. fiind intr-o forma orala. ordine care este una din componentele inseminate ale ordinii sociale. Cele mai importante sunt totusi normele juridice care in totalitatea lor si prin efectele ce le produc. el trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: a) sa existe o folosinta indelungata a obiceiului pe care sa nu fi fost contestata. stabilesc ordinea juridica. satirice. Marea majoritate a indivizilor iau cunostinta de regulile sociale inca din copilarie. nescrisa. deseori aparand situatii cand ele nu sunt respectate. morale. recomandandu-se abtinerea de la astfel de ultime comportamente. juridice.Un alt autor sustine ca ordinea sociala reprezinta “un corp inchegat de norme. religioase. prescriptii. b) regula de conduita recomandata (continuta de obicei) sa fie determinata cu o anumita precizie. religioase etc. fiecare dintre acestea avand importanta ei. morala si dreptul. Societatea umana are o multitudine de norme si valori sociale care sunt profund diversificate de varietatea relatiilor dintre oameni si de modul in care este exprimata vointa din aceste norme. organizatiile productive. Starea de conformitate a comportamentului uman colectiv si individual cu cerintele normelor sociale. C. din generatie in generatie. prin respectarea lor gasindu-se valori de proveniente diferite. c) obiceiul sa prezinte interes pentru legiuitor. Morala Intre regulile care stabilesc ordinea sociala sunt si acelea care reglementeaza ce este bine de facut pentru om si colectivitate si ce este rau. Toate categoriile de norme care reglementeaza viata colectivitatilor umane. nu toti oamenii respecta regulile sociale. B. Ele sunt impuse prin forta opiniei colectivitatii. duce la ordinea sociala necesara supravietuirii grupurilor sociale. determinandu-i prin forta exemplului in primul rand pe ceilalti membrii ai societatii sa se abtina de a incalca normele sociale. transformandu-le prin sanctiune in norme juridice. economice si altele. fara o sanctiune de ordin material. situatie care da nastere la un fenomen numit “nonconformitate”. De aici se poate constata ca obiceiul juridic constituie izvor de drept. religioase. Pentru cunoasterea componentelor ordinii sociale ne vom opri asupra a trei dintre ele: obiceiul. Din multitudinea de obiceiuri. Sociologii si juristii au stabilit ca pentru a deveni norma de drept un obicei. 25 . Obiceiul Norma sociala de comportare cea mai veche este obiceiul. penale sau disciplinare. el fiind cunoscut in literatura de specialitate ca “dreptul nescris”. statul a preluat deseori pe acelea pe care le-a considerat importante si cu semnificatie juridica. tendinta comportamentului uman fiind cea de conformare cu regulile stabilite. a unor sanctiuni de nature diferite cum sunt: morale. actioneaza articulat. cunosterea lor fiind continuata in cadrul altor grupuri sociale cum sunt scoala. vointa ce urmeaza sa fie indeplinita. violate – fie de indivizi luati separate sau de colectivitati umane mai mici sau mai mari. civile. in cadrul familiei. Normele care reglementeaza ordinea sociala sunt clasificate in norme cutumiare.

Normele juridice Intre normele sociale care asigura ordinea vietii in grupurile umane se numara si normele juridice. D. ea atinge un grad inalt de precizie. indivizii imorali sunt obiect al satirei. ea stabilind acele comportamente care convin membrilor acelui grup. De cele mai multe ori. au in vedere: a) ipoteza (adica acele imprejurari de care norma leaga anumite consecinte). dispozitie si sanctiunea demonstrand ca spre deosebire de cele ale moralei. una dintre acestea fiind formulata de Paul Popescu Neveanu prin care se arata ca morala reprezinta “ansamblu de norme de convietuire umana care reglementeaza comportarea indivizilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege ci de opinia publica”. In cazul criteriului ce tine de natura sanctiunilor normele juridice sunt:  sanctiuni disciplinare (dreptul muncii). La normele moralei acesti timpi nu sunt cunoscuti. caricaturii. comparatie care scoate in evidenta urmatoarele caracteristici care le deosebesc: 1. in privinta sanctiunilor care asigura ordinea sociala in general. al literaturii. 26 . In timp ce norma morala este nescrisa. Modul de nastere a celor doua categorii de norme este diferit.  sanctiuni penale. pamfletelor. pentru intelegerea specificului normelor juridice in tabloul general al normelor sociale.  norme care sunt la latitudinea indivizilor. Norma juridica este o structura tripartite. In prima situatie. ele fiind intotdeauna prevazute cu sanctiuni care sunt aplicate celor care au incalcat aceste norme de stat. Ele reprezinta acele reguli generale si obligatorii de conduita fixate prin lege.  sanctiuni contraventionale. norma juridica este creatia legiuitorului.: normele cuprinse in Codul Penal).  norme permisive care nu se impun dar nici nu interzic anumite conduite. ele actionand pentru viitor iar iesirea din vigoare se face prin stabilirea precisa a termenului de catre legiuitor. Se poate constata ca in principal caracteristica care se detaseaza la morala este aceea ca ea nu este impusa prin lege. Daca acestea sunt tipurile de sanctiuni care apartin ordinei juridice.  sanctiuni civile. b) sanctiunea (adica masurile si mijloacele care sunt adaptate in vederea respectarii ipotezei si dispozitiei). Norma juridica este mereu expresia grupului dominant in societate. acestea nu sunt numai de ordin represiv pentru ca in societate majoritatea comportamentelor nu sunt negative ci pozitive. fiind create de opinia publica. editorialelor gazetaresti etc. fiind intotdeauna intr-o forma scrisa. exista o precizare stricta la publicare. tinand seama de ipoteza normele juridice se impart in:  norme onerative prin care se impune comiterea unei anume activitati sau de a avea un anumit comportament.  sanctiuni procesuale. regularitate si sistematizare. In privinta modului si timpului intrarii in vigoare a normelor juridice. acestea sunt comparate cu normele moralei.In literatura de specialitate gasim mai multe definitii ale moralei. 2. De obicei. spectacolelor umoristice. de cele mai multe ori. individul care o incalca fiind sanctionat altfel decat prin forta statului. Fata de norma juridica. 4. fiind formata din ipoteza. Criteriile de categorisire a normelor juridice. care de foarte multe ori au mai mare putere de influentare decat o persoana legala.  norme prohibitive care interzic unele comportamente (ex. ele actionand pe parcursul a multor generatii umane. 3. norma morala este expresia cvasitotalitatii societatii. adica nu se realizeaza prin constrangere.

Ross si R. neorganizat si difuz spre deosebire de cel formal care-i oficial. Raportul dreptului cu morala Din cele de mai sus rezulta ca cele doua componete ale ordinii sociale coexista. fiind apreciate si recompensate conduitele care sunt conforme cu modelul normativ si cultural. sfera dreptului fiind una mai restransa decat cea a moralei. E. penal. Prin control social. Controlul social pozitiv (caruia i se mai spune si stimulativ) se caracterizeaza prin cunoasterea si acceptarea normelor de comportament in mod voluntar. Astfel. Dreptul are mai multe functii care privesc: a) formalizarea juridica a organizarii social-politice. liber si consimtit. Acest tip de control este spontan. Acest gen de control este realizat de agenti institutionalizati ca:(organismele statului. distinctii. Acesta realitate sociala – Control social – este o institutie cu caracter istoric. educativ. asa cum afirma sin Dan Bonciu se intelege “ansamblul de mijloace si mecanisme sociale si culturale prin intermediul carora: a) sunt impuse individului o serie de interdictii si constrangeri referitoare la necesitatea respectarii normelor si valorilor dezirabile. capitalism si mai ales in societatea noastra contemporana) dar existand cu specific aparte in diferite grupuri sociale si institutii cum sunt familia. sportiv etc. concret si cu scopuri precise. armata etc. civil. multumirea. partidele politice.Astfel. care actioneaza continuu si printr-o interconditionare permanenta. a jurisprudentei sociologice (A. juridic. feudalism. Control social Ordinea sociala nu se impune de la sine. 27 . vamal etc. in schimb. societatea acorda sanctiuni pozitive formale (sau oficiale) ca: elogiu. institutionalizate in regulamente. ci este rezultatul unor actiuni si influente din partea grupurilor sociale primare. respingand in acelasi timp pe cele care se abat de la aceste modele. organizat. A doua forma este cea a controlului informal care se realizeaza la nivelul grupurilor informale cum sunt controalele facute de parinti asupra copiilor sau a prietenilor intre ei. ea nerealizandu-se spontan.Pound) – nedefinindu-l ca rezultat al parghiiilor si mecanismelor de asigurare a stabilitatii sociale. administrative). desi morala nu este izvor de drept. Prima modalitate de control este cea formala care consta in instruirea de norme impersonale. a organizatiilor cu caracter politic. clasificarea acestora facandu-se in functie de mai multe criterii. d) de dezaprobare a conflictelor sociale si de asigurare a functionarii normale a societatii. statul. militar. c) crearea actelor normative. biserica. religios. Astfel. indivizii (atat separate cat si in colectiv) fiind controlati de societate. morala are o singura functie. b) sunt pentru anumite actiuni. apararea si garantarea valorilor sociale. juridice. Controlul social are mai multe forme. Se poate spune ca baza dreptului este o baza morala. scoala. controlul social poate fi pozitiv si negativ. F. functiile acestora sunt diferite atat numeric cat si in privinta continutului. legi sau coduri (ex. daca acestea sunt formale (institutii oficiale) sau grupuri informale (neinstitutionalizate). Ambele componente ale ordinii sociale au acelasi scop: cel al regularizarii raporturilor sociale si orientarea activitatii lor. b) conservarea. Dupa mijloacele utilizate. pentru comportament pozitiv.). evul mediu. ea existand in toate timpurile (incepand din antichitate. prima clasificare este cea in functie de grupurile sociale care fac controlul. politice. Conceptul de control social a fost creat de reprezentantii scolii americane. premii si altele. aceea de a indica o datorie care nu se impune ca o regula. sau sanctiuni informale ca reactiile de aprobare. prima provenind de cele mai multe ori din cea de-a doua.

c) acte antisociale. vom defini procesul de incalcare a normelor de convietuire. un loc important il are dreptul. rezulta ca scopul principal al acestuia este acela de a asigura echilibru. iesind din cadrul ordinii sociale si juridice. pentru realizarea conformalitatii indivizilor si prevenirea conflictelor si tensiunilor sociale. stabilindu-i sfera. 28 .Controlul social negativ (sau coercitiv) are ca o caracteristica cunoasterea si acceptarea de catre indivizi a normelor si regulilor de convietuire care se face din cauza fricii de a nu fi pedepsiti. A. In continuare. ordinea normativa si institutionala a societatii. Prin control social se corecteaza de cele mai multe ori deficientele si lipsurile socializarii morale. cuprinde pe langa incalcarile legilor si incalcarile regulilor stabilite de grupurile sociale (obiceiuri.  gesturi neconformiste (cum sunt cele care mimeaza actul sexual) in timpul unor spectacole muzicale. organizatii si institutii (ex – reguli stabilite prin regulamente. In cadrul controlului social. ultimile doua forme de control social (pozitiv si negativ) au coexistat.  limbaj cu expresii si cuvinte de jargon. criminale. actionand ca un factor de stabilitate sociala. majoritatea acestora conformandu-se in cea mai mare parte a timpului. Acest proces. Cu toate acestea. d) acte asociale – cum sunt cele comise de bolnavii mintal. Se constata ca sfera comportamentelor deviante cuprinde urmatoarele acte sau conduite neconformiste: a) actele sau conduitele considerate ca excentrice cum sunt:  tinuta neobisnuita ca purtatul pantalonilor blue jeans rupti. dar si de cultura colectivitatii). a fost necesar ca oamenii sa respecte anumite reguli de comportare. buric sau pe limba. pentru desfasurarea vietii in grup. Acesta conformare (asa cum aratat) se datoreaza procesului de socializare si controlului social la care sunt supusi in permanenta oamenii. gest sau manifestare care incalca normele scrise (sau nescrise) ale societatii sau ale grupului social particular din care face parte persoana care a avut o astfel de conduita.  purtatul unor bijuterii atipice ca inele si butoni prinsi in nas. formele de manifestare si reactia societatii fata de acest proces. VII. dovedindu-se astfel ca devianta sociala este in esenta nonconformista. In toate sistemele sociale in decursul timpului si in vremurile de azi. b) acte imorale indecente sau obscenitati cum sunt petrecerile zgomotoase in timpul zilei dar (si mai des) al noptii. Conceptul de devianta reprezinta comportamentul nonconformist al indivizilor care au suportat un proces de socializare. sunt cazuri cand unii indivizi incalca normele de comportare impuse de colectivitate. Se afirma ca indivizii care incalca aceste reguli se opun comportamnetului majoritar conformist. DEVIANTA SI DELICVENTA In societate. Devianta sociala Prin devianta se intelege (in sociologie) orice conduita. care este si antisocial. dar din diferite motive nesocotesc normele de comportare sociala. Din definitia conceptului de control social ca si din explicarea modului in care acesta poate fi clasificat. diferenta dintre ele nefiind asa sesizabila. traditii).

in decursul timpului. afirma in lucrarea sa “Conflictul criminal si crima”: “Cunoasterea pur stiintifica in criminologie (si implicit in sociologie.Lambrozo a creat teoria criminalului innascut. Sociologia considera delicventa ca un caz particular al deviantei sociale. De cele mai multe ori. stiinta de sine statatoare. tot asa dupa cum nimeni nu se conformeaza tuturor regulilor existente” afirma Anthony Giddens. Nu poti sa respecti toate regulile: “Nimeni in incalca toate regulile. ceea ce face imposibila aflarea adevarului stiintific”. Forme ale delicventei 29 . Fiecare din aceste orientari contin teorii care prin ele insele. stiinta aceasta stabilind care sunt specificultatile delicventei cunoscute sub numele de criminalitate. Din aceste considerente. Toti sociologii si juristii au ajuns la concluzia ca delicventa este un fenomen prea complex cu nenumarate necunoscute care nu poate face posibila aplicarea unei singure teorii. plecand chiar din antichitate. criminalitatea este un factor de sanatate publica si de progres social. aceasta incapacitate este specifica indivizilor bolnavi psihic. Sociologii insa insist ape geneza deviantei de origine socio-culturala. afirmand ca prin existenta delincventei putem sa-i departajam pe oameni in buni si rai iar pentru controlul celor din urma o societate civilizata isi formeaza institutii sociale (guvernamentale sau neguvernamentale) creand legi care sa combata comportamentul acestora. In conceptia oamenilor exista credinta ca toti indivizii sunt devianti. Thorsten Sellin. situatie care este acceptata de societate. cunoscut sociology englez. printer care cel mai cunoscut ramane Emile Durkheim. C. In privinta genezei delicventei. Este periculoasa devianta? In general se afirma ca da. Toate teoriile referitoare la geneza delicventei se pot grupa in: a) teorii de orientare biologica. ca un tipar – pentru toate componentele sociale deviante. teoreticienii au ajuns la concluzia ca in geneza delicventei nu exista un singur fenomen care sa fie cauza. comportamentul uman este indeterminabil. ci exista doar fenomene care sunt factori favorizati ai delicventei. au existat preocupari explicative la sfarsitul secolului al XIX-lea cand C. Rezulta ca teoria cauzalitatii multiple este cea care raspunde cel mai bine in explicarea genezei delincventei. c) teorii de orientare sociologica. are ca obiect de studio delicventa pe care o trateaza separate de devianta. nu pot explica in totalitate geneza actelor criminale. completam noi) este iluzorie pentru ca obiectul cercetarii. B. parintele criminologiei clinice) care inca din adolescenta (uneori chiar din copilarie) a fost influentat de colectivitatile umane (primare sau secundare) prin procesul de asociere diferentiata (asa cum a demonstrate Edwin Shaterland). Este periculoasa mai ales acea parte care poarta numele de delincventa sau criminalitate. de mai multe ori nu se face diferenta intre devianta in general si delicventa in special. criminologul francez Jean Pinatel. Din punct de vedere sociologic. ea fiind valabila ca o realitate medicala.Exista si conceptual de anormalitate. In opinia noastra apreciem totusi ca delicventa este totusi proprie indivizilor definiti ca o personalitate delicventa sau periculoasa (cum a definit-o creatorul acestui concept. b) teorii de orientare psihologica. care este de natura psihologica dar care defineste incapacitatea unor indivizi de a se adapta la exigentele vietii in comun (sociale) neputand sa respecte valorile societatii. Unul din criminologii din U. Dupa opinia unor sociologi..A. considerati anormali. Criminologia.S. Delicventa Este forma cea mai grava a deviantei sociale.

VIOLENTA SI SOCIETATEA 30 . Aceasta reprezinta o necunoscuta ca rezultat a diferentei dintre criminalitatea reala (totalitatea delictelor comune intr-o perioada data de un teritoriu national) si criminalitatea relevanta (adica criminalitatea descoperita si reclamata). d) existenta unui numar mare de acte deviante duce la concluzia ca normele incalcate nu sunt corespunzatoare. fiind necesare modificari ale acestora sau adaptarea altora noi. c) identificandu-i si respingandu-i pe nonconformisti. se cunoaste conceptul de delicventa juvenila care este formata din delictele comise de minori si tineri. De de este pozitiva devianta? Se apreciaza ca motivele sunt multiple: a) in primul rand in antiteza cu ea in societate se promoveaza conformitatea sociala. in cazul delicventei raspunsul societatii este tripartit: represiv sau preventiv. satiric. spre deosebire de modelul preventiv care consta in activitatea intreprinsa fata de posibilii infractori sau posibile victime. In prezent. b) prin existenta deviantei se pune in evidenta necesitatea crearii unor norme care sa impuna conformitatea sociala. Astfel. fara a-l reinvesti pentru alte activitati ca in cazul crimei organizate. cea mai frecventa fiind privarea de libertate a acestora. ea fiind un factor de sanatate sociala si progres social. Prima notiune desemneaza totalitatea delictelor comise in grup de indivizi constituiti special in colectivitati criminale. Se foloseste deseori conceptual de crima organizata sau a gulerelor albe. in general. disciplinar sau pecuniar. aceasta fiind doar inutila. Aceasta are si efecte pozitive. O alta dimensiune a criminalitatii. constand atat in masuri repressive cat si preventive ale deviantei (si in special cea delicventa). Institutia specifica acestui gen de reactie sociala este penitenciarul. pare un paradox. Reactia societatii fata de delicventa Daca fata de devianta. D. needucati si care de mai multe ori consuma imediat produsul infractiunii. unde se considera ca infractorul inchis sufera un proces de resocializare (ceea de multe ori nu este realizat) sau separare a societatii fata de infractori. nu a putut fi stabilita in dimensiunile ei reale. in societate se cunosc si alte forme de delicventa date de diferite alte criterii de clasificare. raspunsul societatii este de ordin moral. asimilati cu indivizii rai se intareste coeziunea majoritatii conformiste socotita ca fiind a oamenilor “buni”. Prin criminalitate conventionala se intelege acea criminalitate comisa de indivizi izolati neorganizati. Modelul represiv reprezinta pedeapsa care se aplica raufacatorilor. modelul de reactie sociala fata de criminalitate este mixt. motiv pentru care in mod frecvent se foloseste termenul de cifra neagra a criminalitatii. In afara de clasificarea delicventei in functie de dimensiunile statistice ale acestuia. Acest model de reactie este aplicat dupa comiterea delictelor. necalificati. organizarea acestora fiind pe principii economice (chiar militare uneori) angrenand de mai multe ori reprezentanti ai institutiilor statului. menita sa previna delincventa. considerand crima ca o activitate economica din care scot profit. VIII. care este o forma mult mai periculoasa a criminalitatii spre deosebire de criminalitatea obisnuita sau traditionala.Delicventa. alta decat cea relevanta sic ea mai mica decat aceasta este criminalitatea legala care consta in totalitatea delictelor judecate si fata de care sau dat sentinte de condamnare de catre instantele judecatoresti.

teama si insecuritatea. B. Ea consta in comportament distructiv. manifestandu-se cu furie si agresivitate. b) starea psihica de suferinta provocata de privarea necesitatilor umane.A. Violenta este periculoasa pentru individ. exista deseori variante pentru persoanele frustrate ca agresiunea sa fie dirijata pozitiv. psihologii. Din aceste considerente sociologii. luat separat. tipologia manifestarii ei. starea de confort si de bine. ea indica si sporeste frica. cu toate eforturile depuse de comunitatile locale sau internationale de stopare si prevenire a violentei in orice fel. pe baza mecanismelor instinctuale de aparare. medicii. 31 . c) reactiile comportamentale imediate sau amanate. Agresivitatea este rezultatul impiedicarii realizarii unei trebuinte vitale sau a unei placeri. Frustarea este o stare de dezechilibru afectiva datorata privatiunilor pe care omul o are in conditiile nerealizarii necesitatilor si placerilor sale. indivizii amenintati sunt gata sa raspunda (si de obicei raspund amplificat) tot cu violenta pentru ca in structura fiintei umane. cum sunt competitiile sportive. Multe din frustari isi au originea in propriile inferioritati si incompetente ale indivizilor. in mod inconstient. Etiologia violentei Cercetarile sociologice au reliefat ca in procesul de socializare a omului. juristii si istoricii au incercat sa descifreze etiologia violentei. dar nu toti oamenii (chiar frustatii) raspund cu violenta. Cele mai cunoscute forme de astfel de orientari fiind: a) acceptarea rationala a frustarii. In colectivele de indivizi educati cum sunt familiile de intelectuali sau cele care au o educatie religioasa puternica. psihiatrii. el reactionand. Numim violenta. Desi gupurile umane au reguli precise de comportare care le asigura supravietuirea. Consideratii generale Vis – cuvand din limba latina este originea modernului violenta care inseamna forta adica folosirea fortei in manifestarea superioritatii. Specialistii. In acelasi timp. atrag atentia ca flagelul cel mai periculos al lumii contemporane il constituie aceasta componenta a realitatii sociale – violenta. violent orientat spre persoana sau obiectul care a impiedicat realizarea trebuintei vitale afectate. la finalul multor studii dedicate agresivitatii umane (in care violenta ocupa un loc insemnat). in comunitate in cadrul multimilor dezorganizate cat si in relatiile interstatale. c) adoptarea unor comportamente agresive accepatabile pentru societate. moda si civilizatiile construite de milenii de catre umanitate. ea fiind mai usor sesizabila la copii. b) canalizarea ei spre actiuni sociale utile. mentionam ca ea se manifesta atat in grupul social primar fundamental – familia. maturii reusind sa-si ascunda aceasta reactie sau sa si-o estompeze. deseori acesta sufera deprimari si frustari la care organismul uman nu ramane pasiv. realitatea sociala demonstreaza ca fenomenul violentei este prezent zilnic in viata colectivitatilor umane. o manifestare comportamnetala interumana exprimata sub forma fortei constituind una din componentele principale ale agresivitatii. rolul societatii in geneza acestui fenomen si indicarea factorilor care-l pot reduce si stapani. dar si pentru colectivitatile umane in general. uneori ele aparand si din cauza discrepantelor de staus social intr-o comunitate. de obicei de agresivitate fizica fata de obiectul sau persoana care a provocat frustarea. exista o agresivitate latenta care a fost remodelata de cultura. Procesul prin care se ajunge la starea de frustare cuprinde trei elemente: a) situatia de viata care genereaza frustarea. Fara a clasifica formele pe care le imbraca violenta umana. Din cele expuse a rezultat ca violenta (ca forma a agresivitatii) este specifica omului. pentru ca pe langa pierderile materiale si umane provocate de comportamentele agresive.

trebuie sa-i cunoasca pe acesti indivizi chiar daca nu au avut un comportament violent. deficientii mintal.In cazul acesta raspunsul il gasim in explicatia psihanalitica redata de Sigmund Freud care a stabilit componenta tripartita a personalitatii psihice umane. pentru persoanele anormale. C. cunoscute sub apelativul de cazuri clinice. violenta are cauze si de alte naturi cum ar fi: o sexualitate gresit orientata. talharii etc. Lipsa lui superego (care este hipermoral si tiranic fata de ego. in familii. Tipologia violentei Exista tendinta de a se considera ca violenta este numai de natura fizica pentru a distruge material obiectul (persoana) care a provocat frustarea. persoana in cauza ar suferi grave prejudicii morale si juridice. Realitatea a demonstrat ca aceasta are o forma orala (prin cuvant) si o forma de manifestare fizica. Consideram ca tipologia stabilita de doctorul in psihologie Constantin Paunescu redata in lucrarea sa “Agresivitatea si conditia umana” este una din cele mai clare si realizate pe considerente stiintifice clasificate pe care o redam si noi in randurile ce urmeaza. cei a caror personalitate este afectata de consumul de droguri sau de alcool. intrand in conflict cu sinele. cu privire la o persoana anume. Calomnia este cea mai grava si imorala forma de violenta ce din pacate. literatura de specialitate mentioneaza urmatoarele forme: a) Calomnia Aceasta consta in transmiterea in colectivitate. furturi. Trebuie sa recunoastem ca in afara disfunctiilor din cadrul personalitatii psihice ale indivizilor. In afara explicatiei freudiene a violentei care este aplicabila indivizilor sanatosi mintal. o paranoicii care comit de obicei omoruri datorita ideii de gelozie. ei comitand omoruri. promovat prin presa. in zilele de azi. Ele sunt mereu prezente in societate. fiind in acelasi timp glasul constiintei. in colectivitatile rurale si urbane. o conflictele conjugale. Acestea sunt domenii care fac obiectul sociologiei dar mai ales al medicinii si psihologiei. o dizarmonicii. deoarece viata a demonstrat ca de cele mai multe ori. dar aplicandu-li-se numai masuri medicale. subiectii fiind iresponsabili. violenta se datoreaza starii lor precare de sanatate mintala. determinandu-l sa se treaca la comportamente amorale. este specific individului care nu-l are pe superego iar daca-l are acesta este subdezvoltat. o dementi care comit acte criminale pentru satisfacerea dorintelor lor elementare. comportamentul violent in esenta amoral. colectivitatile umane. In categoriile violentei prin cuvant. violuri. o starile conflictuale si de stres datorate vietii industrializate. urmarind promovarea pasiunilor libiduale. radio si televiziune. Aceste ultime forme de violente sunt cazuri medicale. o schizofreni cunoscuti mai ales prin omorurile comise asupra membrilor de familie. Potrivit savantului austriac. Cele mai cunoscute astfel de cazuri sunt cele de: o oligrofeni care comit acte de violenta criminala datorata sugestibilitatii lor si a lipsei de discernamant. la initiativa si indemnul persoanelor valide. a studiilor clinice. Societatea. o toxicomania generate de alcool si droguri. de multe ori nedescoperite sau accepate de societate. a devenit un instrument politic de lupta inuman. persecutie sau ca sunt ignorati de colectivitatile din care fac parte. 32 . dand frau liber energiei instinctive a individului. face posibila dominarea sinelui fata de ego. in cazul actelor de mare violenta sunt buni executanti. a unor neadevaruri care daca ar fi reale. distrugeri.

o arma pentru dobandirea concurentului o societate bazata pe concurenta si este totodata arma celui care vrea sa parvina. sanatosi mintal. Acesta ultima clasificare a violentei fizice este acceptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (O. ea poate fi redusa ca intensitate si prevenita. Aceasta consta in descriere voit intelingenta a unei persoane. recomandand ca desi este o realitate inerenta. Violenta colectiva Acest tip de violenta cuprinde: 1) Violenta cetatenilor contra puterii Din aceasta categorie se desprind: o violenta terorista. pentru violenta (care de fapt reprezinta o modalitate de comitere a crimelor) este sarcina criminologiei si anume a criminologiei preventive. agresiunea ca violenta este un aspect periculos al realitatii sociale pe care sociologia il releva. D. c) Ironia O alta forma de violenta verbala este ironia.Ea reprezinta in acelasi timp. b) Denigrarea A doua forma a violentei verbale o constituie denigrarea care consta in asa-zisa descoperire a acelor trasaturi cu caracter negativ sau de fapte si imprejurari imorale apartinand unei anumite personae dintr-un grup social. menite sa produca persoanei in cauza prejudicii morale sau traume psihice. diferite de cele cuprinse in mesaj.S. o revolutiile si grevele. Aceste trasaturi si fapte sunt ingrosate. Violenta privata Acest tip de violenta numita si primitiva sau ancestrala. ale carei radacini se pierd in negura anilor. ii stabileste etiologia. denaturate pana la grotesc pentru a se obtine descalificarea moral-sociala a adversarului. 33 .) si Interpol. Cu toate acestea. o violenta corporala (vatamarile corporale). 2) Violenta noncriminala o sinuciderile. I. Rolul societatii in prevenirea violentei Desi nu este obiectul sociologiei juridice de a propune solutii preventive unui anumit fenomen social. o accidentele rutiere sau de munca. ea constituind “un instrument operational in stabilirea starii de drept social si moral in societatea contemporana”. o violenta sexuala (violul si pervesiunile sexuale). in care prin mesajul transmis manifesta semnificatii latente cu valoare agresiva. 2) Violenta puterii contra cetatenilor Din acesta categorie fac parte: o terorismul de stat (specific regimurilor totalitare). o violenta industriala. responsabili pentru actele violente comise: Ele cuprind acte: 1) Violenta criminala din care face parte: o violenta mortala (omorurile).M. II. este specifica indivizilor normali. 3) Violenta paroxista Cea mai cunoscuta forma fiind razboiul.

Responsabilitatea – institutia sociala In cadrul colectivitatilor umane. e) scopul urmarit de actiunile persoanelor responsabile este cel de imbunatatire a sistemului social. indivizii (desfasurandu-si activitatile proprii voit sau involuntar) se interfereaza cu ceilalti membri ai grupului social din care fac parte.Asa cum afirma C. 1976). in acelasi timp. financiare. raportandu-se la activitatile intreprinse si de ceilalti indivizi din educatie. care au tendinte deviante in comportament. b) ca este de ordin optional. cultura si educatia indivizilor este calea care duce la prevenirea violentei. afectandu-i sau avantajandu-i pe acestia din urma.n. rezultatul si eficienta. Autorul mentionat afirma:“Cea mai eficienta actiune de prevenire a consecintelor agresivitatii si reducerea izbucnirii acesteia este capacitatea pe care indivizii. b) Responsabilitatea reprezinta “grija pentru succesul sau riscul. disciplinare si materiale ale actiunilor concepute si realizate de acesta. consecintele si valoarea activitatii pe care agentul (individual n. Raspunderea – institutie normativa Prin raspundere se intelege obligatia individului de a suporta o pedeapsa (sanctiune) ca urmare a faptelor (actiuni. in afara de responsabilitate si frica (fata de pedeapsa) pe care o da indivizilor mai putin responsabili. sociale. juridica) si ea presupune raspunderea din partea indivizilor care impiedica acesta comportare.Florea. Responsabilitatea este intotdeauna legata de buna comportare (morala. disciplinara. acestei notiuni i s-au dat mai multe definitii dintre care le relevam pe urmatoarele: a) Responsabilitatea reprezinta acceptarea si suportarea de catre individ a consecintelor morale. Atitudinea persoanei de a-si asuma urmarile activitatilor sale fata de ceilalti indivizi este cunoscuta in sociologie sub numele de responsabilitate. inactiuni) sale neconforme cu regulile de conduita care au produs o dereglare a ordinii sociale. IX. c) Responsabilitatea reprezinta optiunea si angajarea individului in procesul de socializare pentru executarea unei actiuni. II. s-au constatat urmatoarele situatii: 34 . politica. Raspunderea este. d) in aprecierea ei se are in vedere intentiile individului si consecintele actiunii intreprinse.Paunescu. Din analiza celor trei definitii ale responsabilitatii se desprind cateva caracteristici care privesc in principal: a) faptul ca aceasta este specifica fiecarui individ care actioneaza in procesul de socializare. RESPONSABILITATEA SOCIALA SI RASPUNDEREA JURIDICA Delimitari conceptuale I. o institutie morala si juridica avand la baza. In literatura de specialitate.) o desfasoara sau o conduce in beneficiul colectivitatii din care face parte si care este afectata de rezultatul acestei actiuni (M. Fata de pesoanele care isi asuma sau nu-si asuma responsabilitatea actelor lor in practica sociala si implicit juridica. ea fiind rezultatul angajarii libere a fiecarui individ. manifestarile agresivitatii si posibilitatea de anihilare a acesteia printr-un comportament adecvat. c) ea este o institutie sociala de ordin valoric. componenti ai unei societati o au de a identifica prin cunoastere. unei fapte sau de a avea un anumit comportament social in vederea atingerii unui scop anume. juridice.

c) a treia situatie o constituie persoanele care nu-si asuma responsabilitatea actelor lor.a) cea a persoanelor conformiste. considerand ca normele sunt legale dar nu sunt legitime. supranuite si obediente (ascultatoare) care accepta voluntar responsabilitatea apreciind ca normele de comportare sunt legitime (corespunzatoare cu morala) si legale. d) vizeaza conservarea sistemului social. neasumandu-si nici un fel de responsabilitate. Dintre caracteristicile acestui gen de raspundere se desprind urmatoarele: a) ea presupune reguli si ordine stabilite prin norme juridice. Toate aceste forme de raspunderi sunt de fapt forme ale controlului social fata de indivizii cu comportament deviant. raspunderea are urmatoarele caracteristici: a) este o institutie normativa si nu sociala. Raspunderea civila Acest tip de raspundere reprezinta obligatia celui care a produs un prejudiciu unei persoane de a repara prejudiciul respectiv. Categorii de raspunderi In raport de regulile de comportare incalcate. incalcandu-le de cele mai multe ori. in astfel de situatii se gasesc marea majoritate a indivizilor. c) este impusa individului de catre societate. Se cunosc doua forme de raspunderi civile: o raspunderea delictuala care consta in repararea prejudiciului produs unei persoane de cel care prin fapta pagubitoare incalca si o obligatie stabilita prin lege. b) este preponderent normativ si nu valorica asa cum este responsabilitatea unde individul considera normele de conduita valori pe care le accepta in mod liber. b) raspunderea politica. incheiat intre cel care a pagubit si pagubitor. in aceasta categorie se incadreza de cele mai multe ori anarhistii si revolutionarii. c) este de natura coercitiva. b) cea a persoanelor care nu recunosc legitimitatea si legalitatea regulilor. care reprezinta un mijloc de control institutionalizat. f) ea intervine doar atunci cand s-a incalcat o norma de comportare. raspunderea indivizilor cunoaste mai multe forme cum ar fi: a) raspunderea morala. c) raspunderea juridica. formele de raspundere juridica sunt: o penala o civila o administrativa Fara a intra in detalii referitoare la caracteristicile celor trei tipuri de raspunderi juridice (pentru ca acestea sunt de larg si in amanunt studiate de diferitele categorii de drept) ne vom referi succinct la raspunderea civila si raspunderea penala. o raspunderea contractuala care exista atunci cand prin fapta pagubitoare s-a incalcat o obligatie stabilita prin contract. In literatura de specialitate cea mai utilizata definitie a raspunderii juridice este urmatoarea: Complexul de drepturi si obligatii care se nasc in urma savarsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrangerii de catre stat prin aplicarea sanctiunilor juridice fata de persoana care a savarsit fapta ilicita. Spre deosebire de responsabilitate. cele mai cunoscute forme juridice ale raspunderii. Dintre cele trei forme de raspunderi enuntate. e) este atribuita fiecarui individ. 35 . cea care ne intereseaza este cea juridica. b) incalcarea normelor juridice antreneaza raspunderea individului care nu le-a respectat. fiind apreciata in functie de actiunile concrete ale acestora. In functie de categoria regulilor de drept inculcate. care constau in suportarea unor consecinte numite pedepse (sau sanctiuni). realizat de stat prin organele sale.

Raspunderea penala In general. in tratatul sau de Sociologie juridica (publicat in anul 1972) a contestat aceasta teorie. Raspunderea penala se identifica cu sanctiunea stabilita de lege. Legea nu stabileste ce-i discernamantul. in societate. responsabilitatea penala a omului exista numai cu conditiile in care nu-I sunt afectate inteligenta. Din acest motiv se recomanda judecatorilor sa aiba in vedere adevarul mentionat si sa se uzeze de lege cu masura. Teoria nondreptului In privinta controlului social realizat fata de indivizii care incalca normele de comportare au existat pareri ca acesta se poate realiza numai pe cale juridica. ei acordandu-i-se de cele mai multe ori o atentie sporita pentru ca ea corespunde celei mai grave incalcari ale normelor de comportare care sunt cunoscute sub numele de infractiuni. In a doua situatie a autolimitarii temporale. dreptul nu poate actiona in anumite perioade de timp. trebuind sa suporte pedeapsa (sanctiunea) stabilita de lege. periculos si nepericulos pentru societate si individ ca membru a societatii. cunoscute sub numele de PANJURIDISM se afla peste tot si totdeauna “in spatele fiecarei relatii sociale si individuale”. Din lucrarea amintita Jean Carbounier dezvolta si teoria sa despre nondrept. regulile care au stat la baza acestora au fost de alta natura decat cele ale dreptului. Dreptul. Cele care tin de insasi existenta dreptului sunt cunoscute sub numele de: a) autolimitarea dreptului b) autoneutralitatea dreptului a) In cazul autolimitarii dreptului se cunosc ca forme de manifestare: autolimitarea spatiala si autolimitarea temporala. acestea din urma fiind de fapt “o spuma la suprafata raporturilor sociale si individuale”. concept care desemneaza absenta dreptului intr-un numar mare de raporturi sociale care normal. ca de exemplu in zile de repaus saptamanal. cea mai cunoscuta forma de raspundere este cea penala. potrivit acestei pareri. b) de a-si da seama de valoarea si urmarile actiunilor pe care le savarseste. ratiunea si vointa. pe timpul noptii sau pe perioada sarbatorilor legale. Amintim aici neefectuarea perchezitiilor domiciliare si a arestarilor in timpul noptii. demonstrand ca de fapt multe relatii sociale – si in multe perioade de timp. dar stabileste ca el exista pentru orice individ incepand cu varsta de 14 ani si se refera la capacitatea omului de a face distinctie intre ceea ce este moral si imoral. Acest concept este reprezentat de starea normala a oricarui individ matur data de capacitatea sa psiho-fizica: a) de a intelege caracterul actiunilor (faptelor) sale. c) de a-si determina si dirija in mod liber vointa in raport cu scopurile urmarite. trebuia reglementata de normele juridice. Din aceste motive. Persoana care indeplineste aceste conditii in totalitate si comite o infractiune se considera ca este responsabila si raspunde penal prin aceea ca este vinovata de raul social produs de om ce a avut discernamant. In prima situatie se refera la spatiile si locurile unde dreptul este limitat in actiunea sa cum sunt de exemplu tarile care acorda azil politic unor indivizi urmarit penal in tara lor de origine pentru convingerile lor politice sau neactionarea dreptului fata de indivizii care s-au adapostit in sediile unor ambasade sau biserici. Raspunderea penala se bazeaza pe acel segment de responsabilitate a individului cunoscuta in doctrina penala de responsabilitate penala. Autorul arata ca nu intotdeauna legile opresc raul si repara prejudiciile cauzate de indivizii nenconformisti ci uneori acestea sunt ele insele generatoare al raului social. Aceasta absenta a dreptului se datoreaza atat unor cauze ce apartin dreptului insusi cat si unor factori care sunt exteriori lui. Cunoscutul sociolog francez Jean Carbounier. 36 . precum si in incinta unor locuinte private.

Acest principiu determina ca multe cazuri cum sunt cele din criminalitatea nerelevata cunoscuta si sub apelativul de cifra neagra a criminalitatii. Gama acestora include atat pe cele conformiste “legaliste” si “legitimiste” . cu manifestari de transgresiune a normelor care in functie de anumite criterii forme de devianta sociala sau de delincventa (criminalitate). DREPTUL CA INSTRUMENT DE REALIZARE A APARARII SI SECURITATII SOCIALE 1. In privinta nondreptului putem evidentia si sectorul financiar bancar. In consecinta. el mergand mai departe in explicarea nondreptului concluzionand ca de fapt viata sociala este de natura sa creeze si alte forme de reglementare a conduitelor umane atunci cand dreptul nu reuseste sa reglementeze cat mai util viata colectiva si individuala a persoanelor ce compun grupurile sociale. In orice societate pot aparea diferite tipuri de comportament. in interiorul ei pot apare “ puncte de toleranta” sau permisivitate unde comportamentul individului poate varia sensibil depasind limetele normative si institutionale. legal sau ilegal. cat si pe cele inovatoare.b) In cazul autoneutralizarii dreptului. face ca dreptul sa nu actioneze in nici un fel. evazioniste sau deviante. Toate bancile si firmele importante din Olanda dispun de servicii proprii de investigatori. Tot in cazul autoneutralizarii dreptul poate fi inclus si principiul potrivit caruia “tot ce nu este interzis prin lege este permis”. tocmai exigentele cerute de lege in cazuri penale grave sunt nerezolvate juridic in perioade mari de timp datorita unor proceduri greoaie.acceptiuni si sensuri Normele sociale si juridice indica ceea ce este drept sau nedrept. 37 . desi in domeniul moralei sunt foarte multe comportamente neconforme conduitei din societate pe care indivizii se abtin sa le comita chiar daca nu sunt interzise de norme juridice. intr. dintre acestia cel mai des citat fiind rezistenta faptului la drept.mai mare sau mai mica masura. licit sau ilicit. unde s-a constatat ca firme si institutii din acest domeniu au o preocupare sporita in a asigura si rezolva singure problemele legate de fraudele comise in sistem. In societate sunt deseori intalnite cazuri cand indivizii pentru reglementarea unor relatii sociale evita folosirea dreptului cu buna stiinta din mai multe motive: o legea este nedrepta si nelegitima o procedura legala este greoaie si costisitoare De ce exista situatii de nondrept? Raspunsul l-a dat in cea mai mare parte tot Jean Carbounier. se cunosc situatii frecvente in practica judiciara cand. nonconformiste. Nondreptul exista si datorita unor factori din exteriorul lui. Autoneutralizarea dreptului functioneaza mai ales in cazul lipsei dovezii. fara a apela la politie si justitie in general. stabilind zona de permisivitate a actiunii si comportamentul indivizilor. Normele sociale si juridice nu stipuleaza in detaliu nici modalitatile si nici mijloacele concrete prin care indivizii pot sa indeplineasca sau nu rolurile prescrise in functie de statutul lor social. moral sau imoral. Aceasta zona nu este precis delimitata. Devianta sociala si delicventa (criminalitate) . a expertizelor si contraexpertizelor care se executa. orice societate se confrunta.

c) prezinta o intentie antisociala deliberanta. violand regulile juridice penale.H. dupa opinia lui E. 38 . d) dimensiunea psihologica. avand consecinte negative si distructive pentru securitatea indivizilor si grupurilor. sociologica. geografica. insecuritate indivizilor. culturala. b) un sens mai larg. mediea a delictelor. colerarea acestora cu indicatori de ordone sociala. sanatatea si integritatea persoanei in societate.motivatia si mobilurile comiterii delictului. determina adoptarea unor sanctiuni negative organizate din partea agentilor specializati ai controlului social (politie. d) cuprinde fuzionarea intentiei cu actiune culpabila e) fapta este probata juridic si sanctionata ca atare. tribunale. evidentiaza starea si dinamica delicventei in timp si spatiu. constrangeri formulate de legea penala. b) dimensiune juridica. etc. care acorda actelro de incalacre a legii si normelor semnificatii exclusiv negative (asa numita “devianta negativa”). felul actiunilor adoptate. intensitatea. Un comportament delicvent comporta. crime. pospectiva. abaterea sau incalcarea normelor si regulilor sociale. b) manifestarea unui comportament contrar regulilor morale si de convetuire sociala. care favorizeaza pozitiv actiunile de eludare. prin masurarea in procente. prejudiciaza interesele intregii societati. Un comportament deviant este un comportament care se indeparteaza sensibil de la pozitia standard (medie). centrata pe indentificarea. institutii de recluziune.) Trasaturile specifice ale delicventei constau. introdus in corpul societatii. a) dimensiunea statistica. gravitatea prejudiciilor produse. Delicventa include acele violari si incalcari ale normelor penale si de convetuire sociala care protejeaza ordinea publica. nu poate exista o societate in care indivizii sa nu se abata de mai mult sau mai putin de la tipul colectiv: este inevitabil ca printre abateri sa nu fie unele care prezinta caracter criminal. viata. periculozitatea sociala. instantelor si agentilor de control social. care afecteaza cele mai importante valori si relatii sociale protejate de normele juridice cu caracter penal. Chiar daca. juridica. Fenomenul de devianta sociala are un caracter universal. c) dimensiunea sociologica. psihologica. Devianta reprezinta un fenomen normal in cadrul evolutiei societatii. reglementat prin normele dreptului penal. include o serie de aspecte si dimensiuni de natura statistica. b) face obiectul unor interdictii. economica si culturala. a moralei si a dreptului. ecologica. individul normal. urmatoarele: a) are consecinte negative. prioritar normativ. Majoritatea autorilor specialisti sunt de acord ca devianta sociala include ansamblul comportamentelor care violeaza normele si valorile recunoscute ca legitime intr-o societate ce determina o reactie sociala din partea institutiilor. in principal. Devianta sociala reprezinta ansamblul actelor si faptelor care. explicarea si prevenirea sociala a delictelor si crimelor. modalitatile de resocializare a persoanelor delicvente. ca un element parazitar.Notiunea de devianta sociala este una dintre cele mai des folosite in vocabularul sociologiei-desemneaza nonconformitatea. schimbarea sau revolta impotriva normelor ( “devianta pozitiva” ). el este un fenomen social care se producei in societate. Teoria sociologica concepe fenomenul de devianta in doua sensuri diferite: a) un sens restrans. ci el este un agent regilator al vietii sociale. justitie. Delicventa este un fenomen complex. neasimilabil. drepturile si libertatile individuale. Sutherland. in: a) violarea legilor si prescriptiilor juridice care interzic comiterea anumitor actiuni. impunand adoptarea unor sanctiuni sociale fata de devianti. aparent. Individul devinat nu trebuie considerat neaparat ca o fiinta nesociabila. evidentiaza tipul normelor juridice violate prin cate si fapte antisociale. evidentiaza structura personalitatii individului delicvent. grupurilor sociale cauzand un sentiment de teama. c) desfasurarea unei actiuni antisociale care pericliteaza siguranta institutiilor. delictul apare ca un fenomen juridic. In ansamblul formelor de devianta sociala se include si delicventa (criminalitatea).

e) dimensiunea economica. ilegal. Ferri elaboreaza asa-numita “lege a saturatiei criminale”. ilegitim. nu reprezinta cauzallitatea fenomenului. Durkheim si-a intemeiat cercetarile pe studiul statistic al faptelor si fenomenelor sociale si juridice recoltand un imens material documentar-statistic despre fenomenul sinuciderii. martorilor. intr-o anumita zona sau arie geografica. un comportament delicvent este definit printr-o serie de trasaturi specifice. Ferri. prin care sunt violate si prejuciate anumite valori si relatii sociale. Delicventa din perspectiva statistica Delicventa este un fenomen normal. care au pus bazele clasificarii delictelor in functie de o serie de criterii statistice. conform caruia intr-un anumit mediu social exista un numar stabil si determinat de infractiuni si crime. c) frecventa si intensitatea criminalitatii releva dintre delictele comise. d) indicele de criminalitate (sau “rata criminalitatii”) calculat (la 10. nu sunt relevante intotdeauna. f) dimensiunea prospectiva. c) fapta comisa este incriminata si sanctionata de legea penala. Daca delicventa reprezinta un fenomen normal (si nu patologic. evidentiaza consecintele delictelor din punct de vedere material si moral (costurile financiare acordate victimelor. timp diverse (5 ani. Asemena evaluari privesc: a) evolutia temporara a criminalitatii. Printre promotorii orientarii. sau “costul” crimei. Delicventa din perspectiva normativului penal Din punct de vedere juridic. surprinde anumite legalitati statistice. 10 ani. crestere sau descrestere a fenomenului. fapte si conduite intrate in conflict cu legea penala. El a evidentiat o serie de regularitati ale sinuciderilor: tendinta spre sinucidere creste o data cu varsta-sinuciderea nu se afla in corelatie cu clima-rata sinuciderii creste din ianuarie pana in iulie-descreste din iulie pana in decembrie-sunt mai frecvente in timpul zilei si in special in timpul saptamanii-mai putin intense noaptea si in week-end-uri-rata sinuciderilor este mai ridicata in randul protestantilor decat al catolicilor. b) fapta este comisa de o anumita persoana care actioneaza deliberat. 3. 2.000 de locuitori). pe arii si zone geografice . E. in masura in care se schimba conditiile mediului social se schimba si numarul de crime. Guerry. pe diferite perioade de timp Pe baza evauarilor statistice pot fi indentificate anumite corelatii intre evolutia fenomenului de delicventa si alte variante socio-economice si culturale-legislatia penaladensitatea populatiei-gradul de urbanizare-concentrarea de bunuri si valori in orase. o actiune (inactiune) cu caracter ilicit. nu exista o definitie satisfacatoare a acestui fenomen. Quételet. sunt cele mai frecvente si au o gravitate (periculozitate) sociala sporita in raport cu altele. prin raportarea numarului de delicte (sau de delicventi) la totalul populatiei cu raspundere penala. unul dintre reprezentantii de seama ai scolii pozitiviste italiene de criminologie. a acordat un rol important studierii factorilor sociali si individuali generatori de criminalitate. frecvente. intensitati ce pot fi masurate si evaluate statistic. in vederea indetificarii unor zone “criminogiene” locale cu potential ridicat sau scazut de criminalitate si a “cartografierii” acestora (asa numita ecologie a criminalitatii). in sensul de “boala” sociala) cu care se confrunta orice societate. Scoala sociologica franceza fondata de É. b) evolutia spatiala a criminalitatii. politelor de asigurare). reparatiei bunurilor. se numara A. care evidentiaza tendintele de evolutie in viitor a delicventei. ale caror preocupari s-au concentrat asupra semnificatiei statistice a delicventei. care are o anumita evolutie in timp si spatiu. care se regasesc in majoritatea sistemelor legislative si anume: a) reprezinta o fapta. 20 ani) a se putea vedea observa tendintele de stagnare. anumite regularitati. constient si responsabil. A. care include ansamblul de acte. 39 . intr-o anumita perioada de timp.

repudiat moral in altele si chiar legalizat de unele sisteme normative. nu de delict sau crima) nu recunoaste nici diferenta actelor antisociale cu caracter penal in delicte si crime si nici subimpartirea acestora in delicte politice de drept comun. delicte civile. Definirea delictului prin cele trei trasaturi mentionate. fie oficial sau cvasi-oficial. Clasificarea faptelor antisociale in delicte si crime. prostitutia este considerata daca nu ilegala. Cultura. considerate ca deosebit de grave. 40 . Evaluarea sociologica a fenomenului de delicventa Orice societate se confrunta cu aspecte de delicventa si criminalitate. manager. mai multora dintre trasaturi. valoarea sociala lezata. are o importanta teoreticagenerala su una practica. iar in la doilea rand fapta trebuie incriminata de legea penala. dansator. cum sunt de pilda. incest. Homosexualitatea feminina este. conduce. societatii. institutiilor (contraventie. normativa si siguranta statului si institutiilor sale fundamentale. in categoriadelictelor si crimelor. etc. in timp ce in altele (direct de public. practic. iar alte societati accepta.Pentru a exista raspundere penala trebuie sa existe. numai a acelor actiuni si fapte care intrunesc cumulativ aceste trasaturi. promiscuitate sexuala. adoptand chiar masuri speciale de control medical si social pentru asemenea cazuri. conducator politic). delicventa reprezinta o problema sociala. homosexualitate. Delictul de homosexualitate masculina este sanctionat penal in unele legislatii. este sensibil “dezincriminat” (cazul omorului in legitima aparare sau a omorului savarsit “in stare de razboi” sau de “necesitate”). Summer: “moravurile pot duce la lucruri corecte sau incorecte”. b) delimitarea delictelor si crimelor de alte abateri sau incalcari ale normelor de drept. se verifica partial in cazul delictelor de prostitutie. se face distinctie intre: a) delicte sau crime politice. Sistemul nostru penal (care utilizeaza expres notiunea de infractiune. abateri disciplinare sau administrative). dimpotriva. cele care antenteaza contra bunurilor moravuri sau normelor de convetuire sociala. cum sunt cele care violeaza ordinea sociala. in cadrul unor profesii (actor. 4. intrucat notiunea de crima este implicata in insasi ideea de societate. institutiilor. omorul savarsit asupra unor anumite persoane este considerat o crima odioasa si sanctionat extrem de sever (omorul asupra unui parinte sau asupra unei femei gravide omorul. b) cel al sanctiunii aplicate. Actul delicvent reprezinta expresia unui sir de actiuni si conduite care contrasteaza cu normele de convetuire existente in cadrul grupurilor. sinucidere. In alte sisteme legislative. “nulla poena sine lege”) este inscris la loc de frunte in marea majoritate a legislatiilor penale moderne. Pentru majoritatea sociologilor. Durkheim considera ca nu exista o societate in care indivizii sa nu se abata mai mult sau mai putin de la tipul colectiv. sef militar. Intr-o serie de societati contemporane. existand sisteme penale in care daca el nu este justificat. G. obiceiurile si cutumele joaca si el un rol important in definirea anumitor categorii de delicte. grupurilor. delicventa conduce la cresterea tensiunilor sociale si a nesigurantei intre indivizi. pictor). moravurile. comis impotriva unui preot. modalitatile si formele de comitere. Principiul legalitatii delictului si sanctiunii (“nullum crimen sine lege”. doar dezaprobata moral. la inexistenta delictului sau crimei. care nu afecteaza insa ordinea sociala. prostitutia. nu pericliteaza viata si securitatea indivizilor. Nu in toate societatile omorul este considerat drept crima deliberata. crima aparand ca un “fenomen normal”. Homosexualitatea este. Inexistenta uneia. familiei. in primul rand o fapta antisociala reala savarsita de o anumita persoana care este responsabila. tacit. permitand: a) includerea. Tot in functie de gravitatea si intensitatea sanctiunii aplicate intr-o serie de sisteme penale. bunurilor moravuri. b) delicte sau crime de drept comun indreptate contra propietatii. de cele mai multe ori. se face in functie de doua criterii: a) cel al gravitatii faptei. cel putin semi-ilegala. É. uneori adimisa tacit. marimea prejudiciului.

in timp ce altele sunt solutionate necontencios. Cei care sustin incriminarea si sanctionarea a acestor fapte (considerate imorale in multe societati). altele sunt gratiate sau administrate. unele delicte nu sunt reclamate. Asemenea delicte nu produc suferinte si privatiuni asupra victimelor. fie ca nu au fost reclamate si inregistrate. morala. É. Definirea si evaluarea delicventei impune dupa unii autori circumscrierea acesteia numai la ansamblul actelor si faptelor savarsite in mod real si concret intr-o anumita societate. printr-un proces de negociere intre delicvent si victima. fie datorita procedurii (de multe ori anevoioasa si indelungata) de judecare a proceselor penale. Vollumul ei este mult diminuat. ele sunt “delicte reale”. operationale si statistice. Multe delicte sunt necunoscute sau clandestine. interdictia profesiei respective. de asemenea. Dupa parerea lui. fie nu sunt descoperite. “spalarea banilor”. Ele constau din delicte de frauda. descoperirea. desi sunt incriminate de normele penale. sustragerii de 41 . pariuri false. Exista delicte comise de functionari sau de persoane oficiale care. de pasari). Criminalitatea reala reprezinta adevarata dimensiune a ilicitului penal. jocuri de ruleta. din buzunare. culturala si psihologica. se incadreaza si afacerile din tripouri. demonstra existenta unui volum mare de ilegalitate in anumite afaceri comerciale si bancare din societatea americana. biciclete. datorita impedimentelor de natura tehnico-criminalistice. divulgarea secretului unor afaceri. furturi auto. nu toate delictele descoperite ajung sa fie judecate. furtul pe calculator”. fie ca nu sunt inregistrate si judecate. Sutherland. care alaturi de alti coechipieri a participat la trucarea unor meciuri. c) delicventa (criminalitatea) judecata. c) “etichetarea” si dezaprobarea morala si penala a acestor delicventi (arestarea si condamnarea lor pe termen scurt).profesor) este repudiata si dezaprobata. ar putea fi atrasi in activitati antisociale. b) delicventa (criminalitatea) descoperita. altele nu sunt niciodata descoperite. din cauza comportamentului sexual deviant. coruptie comerciala si financiara. nu toate delictele comise sunt depistate si nu toti delicventii sunt indentificati. contrafacere de marci si patente. inregistrarea si judecarea delictelor si crimelor: a) delicventa (criminalitatea) reala. Cifra delicventei descoperite este inferioara celei reale. fara considerarea si includerea acestor acte si fapte care. afacerilor politice necinstite comise de inalti functionari. nu au fost descoperite. totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter penal savarsite in realitate. depaseste cu mult costul economic al delictelor obisnuite. unii delicventi nu mai sunt judecati fie datorita prescrierii delictului. vanzaricumparari fictive de actiuni le bursa. etc. considera ca argumente mai importante urmatoarele: a) pedepsele au doar un rol preventiv asupra unui mare numar de indivizi. implicati fiind in aceasta “afacere” de mafia chineza a pariurilor sportive). transmiterea sau “vanzarea de ponturi” privind incheierea de contracte comerciale. altele nu sunt inregistrate. costul economic al delapidarilor. b) sanctiunile permit autoritatilor sa tina sub supraveghere si control acei indivizi care. care include numai acea parte a actelor antisociale savarsite in realitate si care au fost indentificate si instrumentate de catre organele specializate de control social.unii delicventi nu sunt indentificati si judecati (asa numitele “crime perfecte” sau crime cu “autori necunoscuti”). fraudei consumatorului. O parte a delictelor sesizate politiei nu sunt inregistrate oficial. Unele delicte nu sunt semnalate organelor penale din motive de teama (razbunarea faptasului) sau jena (viol sau coruptie sociala). Numerosi sociologi si criminologi sustin ca criteriul normativului penal de definire si evaluare a ansamblului de delicte si crime trebuie completat cu cel de natura sociologica. altele sunt considerate minore (furtul unor obiecte sau bani sub o anumita limita. dincolo de sanctiuni penale si morale. Tot in sfera delictelor greu depistabile. contrafacerii produselor. In lucrarea “Criminalitatea gulerelor albe”. Fenomenul delicvent include dimensiuni si aspecte diferite in functie de savarsirea. parte din delicventa descoperita si inregistrata de organele de politie care este judecata si sanctionata de instantele penale. estimarea ei este aproape imposibila. “cifra neagra” a criminalitatii. atragand. (recentul caz publicat in ziarele de sport din Romania cu privire la implicarea jucatorului Marius Mitu de la PSV Eindhoven.

grupurilor si institutiilor sociale. constrangerea penala cat si prevenirea si diminuarea surselor potentiale de criminalitate. prin evidentierea si explicarea factorilor generali si particulari. protectia si apararea sociala a indivizilor. cuprinde masuri concrete de informare a publicului despre pericolul delicventei. penitenciare etc. c) cele adoptate dupa producerea actului delicvent. Sociologia delicventei (sau a criminalitatii) studiaza ansamblul manifestarilor si actelor de delicventa savarsita in realitate. opiniile si reactia opiniei publice fata de diferitele manifestari antisociale. combatere si tratament a fenomenului de criminalitate: a) cele adoptate si aplicate inainte de producerea actului antisocial care reprezinta adevaratele si realele forme de interventie care pot evita producerea unor prejudicii sociale. Exista regimuri speciale de tratament pentru 42 . c) ideile. Conceptul de politica penala defineste. urmaresc sanctionarea resocializarea si recuperarea individului delicvent (postventie). Exista trei forme de prevenire. “imaginea” publicului fata de fenomenul criminalitatii. depistarea victimei. 5. urmareste atat sanctionarea individului delicvent prin trimiterea si internarea lui intr-o institutie de profil (penitenciar. iresponsabilitate. Din punct de vedere sociologic. b) include institutiile si instantele publice specializate ale societatii (organe de politie. culturala si educativa. incep cu internarea acestora in stabilimente deschise. Dezincrimineaza unele delicte care au fost savarsite in mod reau sau inlatura raspunderea penala pe motive de minoritate. b) preventia secundara sau speciala. inregistrarea si instrumentarea cazurilor de incalcare a legii penale. Preventia si interventia impotriva formelor si manifestarilor de criminalitate reprezinta atributul organelor de urmariel penala si de justitie. indivizii devenind astfel observatori si “autori” in politica penala. prioritar. fie ansamblul de preocedee si mijloace de represiune utilizate pentru combaterea criminalitatii si “descurajarea” indivizilor delicventi. Regimul de sanctionare si pedepsire a delicventilor difera sensibil de la o tara la alta. obiectivi si subiectivi.la judecata sau decesului intervenit pe parcursul sau dupa terminarea judecatii. prin antrenarea institutiilor cu rol de socializare. fie modalitatile si formele de asigurare a apararii si protectei sociale de acte delicvente si antisociale. semi-deschise sau inchise si pana la recluziunea in institutii speciale de siguranta si de maxima securitate. sociali si individuali care genereaza acte si fapte antisociale. Justitia solutioneaza aceste cazutri prin tragerea la raspundere si sanctionarea penala a persoanelor vinovate. obligate sa aplice lege penala. delicventa reala reprezinta adevarata dimensiune a fenomenului de criminalitate. In cadrul activitatilor multiple de prevenire a delictelor si crimelor. interventie “post factum” spre combaterea si sanctionarea persoanelor cu comportamente antisociale. stabilimente de munca si reeducare. c) preventia situationala. institutii medicale sau de ocrotire. centru de reeducare) cat si resocializarea si reintegrarea postpenala in societate dupa executarea pedepsei. b) cele adoptate in timpul producerii actului delicvent. Politici penale de aparare sociala si de prevenire a delicventei Majoritatea sistemelor de sanctionare si prevenire a criminalitatii urmaresc. Dreptul penal se ocupa in special de aspectele delicventei judecate (legale). Astfel se realizeaza: a) preventia primara sau generala. constau in aplicarea unor masuri de siguranta si aparare sociala (interventie). in orice stat exista organe de politie si procuratura cu atributii principale: descoperirea. Interventia “post factum” (postventia). control social in directia indentificarii si prevenirii surselor de criminalitate. organe de justitie.prin organizarea unor activitati specifice si utilizarea unor mijloace menite sa asigura atat represiunea. inadaptare si marginalitate. In acest sens se adopta o suita de masuri de profilaxie sociala. Sociologia delicventei studiaza criminalitatea ca fenomen social. controlul asupra crimei. procuratura. Notiunea de prevenire implica cel putin trei dimensiuni: a) include legislatia penala privind sanctionarea si recluziunea indivizilor care au incalcat legea penala.

privind aparitia unor perturbari emotionale-idei obsesive-infantilismidei de sinucidere-comportamente violente si agresive. 43 . au contacte permanente cu familia. au freptul la corespondenta nelimitata. vizioneaza programe TV si radio. legaturile familiare sau sociale. in multe tari. varsta. lucrator.). Etc. In prezent. cetatean.primesc vizite saptamanale. pentru narcomani si alcoolici cat si pentru recidivisti periculosi. principalele orientari in materie de tratament si recuperare sociala a delicventilor au evidentiat importanta contextului social si cultural. Normalizarea presupune realizarea a doua deziderate: a) deschiderea-prin internarea in stabilimente deschise asigura detinutilor conditii de viata. In asemenea stabilimente. Singurele resctrictii sunt cele referitoare la libera deplasare in afara acestor stabilemente. nevoile speciale de tratament. munca si sanatate aproape sau chiar identice cu cele din afar locurilor de munca. Diferentierea detinutilor in penitenciare se face dupa criterii: sexul. deminitatii si respectului detinutilor prin asigurarea unor conditii de viata compatibile cu deminitatea umana si cu standardele acceptate in cadrul comunitatii. b) responsabilizarea-a intari sistemul raspunderii personale. resocializarea si tratamentul delicventilor trebuie subordonate unor finalitati precise sa asigure mentinerea starii de sanatate. Scopurile detentiei trebuei sa reduca traumatizarea psihica a persoanei condamnate. Un principiu fundamental al actiunilor de resocializare reprezinta normalizarea prin apropierea a conditiilor vietii din penintenciar de cele ale lumii exterioare. natura si gravitatea delictului. Potrivit regulilor penitenciarelor europene adoptate de Consiliul Europei in domeniul penitenciar. sot. implicandul intr-o serie de activitati zilnice in cadrul locului de detentie. Normalizarea si “deschiderea” urmaresc ca detinutul sa-si poate exercita o parte a rolurilor pe care le-a avut inainte de comiterea delictului (parinte. apropierea de domiciliu. detinuti psihopati. normalizarea preuspune ca detinutul isi pastreaza si isi exercita marea majoritate a drepturilor civile-dreptul al vot-dreptul de asociere libera-dreptul de libera constinta religioasa-dreptul de propietate-dreptul de a avea familiechiar o viata familiara (conjugala). Ca regula generala. cu exceptia dreptului de libera miscare in afara institutiei penitenciare.bolnavi psihici. detinutii au conditii de viata confortabile.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful