P. 1
Curs de Sociologie Juridica

Curs de Sociologie Juridica

|Views: 10|Likes:
Published by Ella Elena

More info:

Published by: Ella Elena on May 12, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/12/2011

pdf

text

original

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

CURS DE SOCIOLOGIE JURIDICĂ

Fac. De DREPT Sp.Drept anul I sem.II - 2007 -

1

SCOPUL CURSULUI  Educarea studentilor de la facultatile de drept si sociologie in conformitate cu notiunile, teoriile si orientarile teoretice prin care se realizeaza investigarea complexa a faptelor, fenomenelor si institutiilor juridice;  Formarea deprinderilor necesare reusitei profesionale a viitorilor specialisti in domeniile dreptului si sociologiei;

 Inducerea ideii ca exista vechi si bogate traditii teoretice si practice ale sociologiei juridice romanesti, un pretios stimulent in evolutia actuala a cercetarilor jurissociologice;

OBIECTIVELE PRINCIPALE  Insusirea conceptelor si metodelor de cercetare sociologica la un segment insemnat al vietii sociale, realitarea juridica componenta importanta a realitatii sociale;  Evidentierea problemelor pe care trebuie sa le rezolve aceasta stiinta, prin functiile sale;  Introducerea in analiza a notiunilor de grup social cu tipurile sale caracteristice, comunitate, status social, rol social si procesul de socializare;  Analiza conceptelor de devianta, delicventa sau criminalitate si violenta, conduite ori manifestari nonconformiste ale unor indivizi, care ies din cadrul ordinii sociale si juridice;

2

CUPRINS CAPITOLUL I A. ASPECTE INTRODUCTIVE ............................................................................................1 1. Definitia sociologiei juridice...............................................................................................1 1.A. Notiuni generale............................................................................................................1 1.B. Obiectul sociologiei si specificul acestuia pentru sociologia juridica.............................1 1.C. Specificul sociologiei juridice.........................................................................................2 1.D. Metode de cercetare folosite de sociologie...................................................................2 1.E. Specificul metodologiei sociologice juridice..................................................................3 1.F. Functiile sociologiei juridice...........................................................................................4 1.G. Scopul sociologiei.........................................................................................................4 1.H. Definitia sociologiei juridice...........................................................................................5 CAPITOLUL II APARITIA SI ISTORICUL SOCIOLOGIEI JURIDICE..........................................................6 2.A. Primele origini...............................................................................................................6 2.B. Intemeietorii sociologiei.................................................................................................7 2.C. Contributii romanesti in dezvoltarea sociologiei..........................................................10 CAPITOLUL III METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE................................................................12 3.A. Consideratii generale..................................................................................................12 3.B. Cadrul cercetarii sociologice.......................................................................................12 B.1. Alegerea temei de cercetat.........................................................................................13 B.2. Metode sociologice de investigare..............................................................................13 a. Observatia ..........................................................................................................13 b. Experimentul........................................................................................................14 c. Studiul documentelor ..........................................................................................15 d. Anchetele sociale.................................................................................................15 3.C. Construirea esantionului..............................................................................................16 3.D. Analiza datelor culese si formularea concluziilor.........................................................17 CAPITOLUL IV GRUPURILE SOCIALE SI COMUNITATEA.......................................................................18 4.A. Grupurile sociale..........................................................................................................18 4.B. Tipuri de grupuri sociale .............................................................................................18 1. Grupurile primare si grupuri secundare ..............................................................18 2. Grupuri formale si grupuri informale ...................................................................19 3. Grupuri mici si grupuri mari..................................................................................20 4. Grupurile de apartenenta si grupurile de referinta ..............................................20 4.C. Familia ca grup social fundamental.............................................................................20 a. Functia biologica .................................................................................................21 b. Socializarea ........................................................................................................21 c. Functia economica...............................................................................................21 d. Functia de solidaritate familiara ..........................................................................21 4.D. Comunitatea ..............................................................................................................22 CAPITOLUL V STATUS SOCIAL, ROL SOCIAL SI PROCESUL DE SOCIALIZARE ...............................24 5.A. Definitia notiunilor de status si rol social......................................................................24 5.B. Clasificarea statusurilor sociale...................................................................................24 5.C. Conflictul de rol si ambiguitatea..................................................................................25

3

5.D. Procesul de socializare...............................................................................................25 5.E. Scopurile socilaizarii....................................................................................................26 5.F. Factorii de socializare..................................................................................................26 5.G. Integrarea sociala........................................................................................................26 5.H. Resocializarea.............................................................................................................28 CAPITOLUL VI ORDINEA SOCIALA SI JURIDICA.....................................................................................29 6.A. Societatea umana si normele sociale..........................................................................29 6.B. Obiceiul........................................................................................................................30 6.C. Morala.........................................................................................................................30 6.D. Normele juridice..........................................................................................................30 6.E. Raportul dreptului cu morala.......................................................................................31 6.F. Control social ..............................................................................................................32 CAPITOLUL VII DEVIANTA SI DELICVENTA .............................................................................................34 7.A. Devianta sociala..........................................................................................................34 7.B. Delicventa....................................................................................................................35 7.C. Formele delicventei ....................................................................................................36 7.D. Reactia societatii fata de delicventa ...........................................................................37 CAPITOLUL VIII VIOLENTA SI SOCIETATEA .............................................................................................38 8.A. Consideratii generale...................................................................................................39 8.B. Etiologia violentei.........................................................................................................39 8.C. Tipologia violentei........................................................................................................40 8.D. Rolul societatii in prevenirea violentei.........................................................................41 CAPITOLUL IX RESPONSABILITATEA SOCIALA SI RASPUNDEREA JURIDICA...................................43 Delimitari conceptuale.........................................................................................................43 9.A. Responsabilitatea – institutie sociala...........................................................................43 9.B. Raspunderea – institutie normativa.............................................................................43 9.C. Categorii de raspunderi...............................................................................................44 a. raspunderea morala.............................................................................................44 b. raspunderea politica.............................................................................................43 c. raspunderea juridica.............................................................................................45 9.D. Teoria nondreptului ....................................................................................................46 CAPITOLUL X DREPTUL CA INSTRUMENT DE REALIZARE A APARARII SI SECURITATII SOCIALE 10.1. Devianta sociala si delicventa (criminalitate) - acceptiuni si sensuri .........................48 10.2. Delicventa din perspectiva statistica..........................................................................50 10.3. Delicventa din perspectiva normativului penal ..........................................................51 10.4. Evaluarea sociologica a fenomenului de delicventa .................................................52 10.5. Politici penale de aparare sociala si de prevenire a delicventei.................................54 I. ASPECTE INTRODUCTIVE Definitia Sociologiei Juridice Obiectul acesteia si metodele de cercetare. Utilizare; Functiile si scopul sociologiei juridice. A. Notiuni generale

4

relativ tanara. intelegand in primul caz analiza structurii institutiilor societatii (familia. psihologia. B. Pornind de la aceste cerinte este usor in a stabili daca cele doua discipline in cauza sunt sau nu stiinte. Dimitrie Gusti si Mircea Manolescu care au demonstrat ca in cadrul vietii sociale. ea trebuie sa indeplineasca cel putin trei cerinte si anume: o sa aiba obiect de cercetare. dar in cazul sociologiei aceasta este structurat pe componentele sale (asa cum le-a indicat in mare parte si A. fac parte: o factorii care influenteaza crearea normelor juridice. adica de la stiinta “mama”. ea constituind rezultatul aplicarii metodelor de cercetare sociologica la un segment important al vietii sociale.Comte) dar si fenomenele si procesele care iau nastere si se desfasoara in cadrul societatii. C. o sa emita judecati. comunitatile etc. a stabilirii obiectului sau de studiu. cum sunt de exemplu. N.Culea a identificat aproape 50 de definitii ale sociologiei. sociologia generala la stiinta “fiica” pentru a o identifica pe aceasta din urma in contextul stiintelor sociale si de a-i fixa specificul propriu. studiul istoric al evolutiei intelectuale a omenirii. organizarea familiara. organizatiile. Specificul obiectului sau a fost pe rand aprofundat de specialisti ca Mircea Djuvara. denumirea ei fiind folosita pentru prima data de catre Anzilotti in lucrarea sa “Filozofia dreptului si sociologiei” publicata in 1882 stabilindu-i-se mai bine specificul de catre Eugen Erlich in lucrarea “Bazele sociologiei dreptului” publicata in 1913. educatia. Obiectul sociologiei si specificul acesteia pentru sociologia juridica Cu privire la obiectul acestei stiinte sociale.Fara o abordare sistematica. tinand seama de faptul mai sus mentionat este firesc sa pornim de la general la particular. Din prima categorie fac parte grupurile sociale. rolul social si comunitatea iar in cea de-a doua categorie sunt incluse fenomenele sociale. procesul de socializare. aceasta neputandu-se realiza fara o juridicizare a componentelor umane individuale si colective. sociologia studiaza societatea sub doua aspecte: static si dinamic. o pozitia acestora din urma fata de actele normative si de modul cum sunt ele aplicate de catre stat prin organele puterii administrative. biserica. o cauzele si factorii care determina criminalitatea. Specificul obiectului Sociologiei Juridice Sociologia juridica este o sociologie specializata. In viziunea lui Nicolae Popa. o raportul dintre reglementarile juridice si etica. Studiul societatii constituie obiectul si altor stiinte cum sunt istoria. religia etc. indicand ca de fapt numeric exista mai multe asemenea incercari. statul. control social. devianta si delincventa. o eficacitatea dreptului. teorii de valoare care sunt verificate prin metodele sale de cercetare. Renumitul jurist si sociolog francez Jean Carbonier a stabilit ca in afara institutiilor de drept. Pentru ca o preocupare umana sa fie numita stiinta. dreptul. realitatea juridica. statusul. justitiei. a scopului si functiilor acestora. din realitatea juridica care constituie obiectul sociologiei juridice si in acelasi timp componenta importanta a realitatii sociale. Potrivit parintelui sociologiei. realitatea juridica reprezinta una din componentele ei principale. in societate sunt prezente permanent “fenomene juridice” care sunt de fapt fenomene 5 . relatiile sociale si procesele sociale. teoreticienii si practicienii sustin ca aceasta il constituie societatea desi in literatura. economia politica. o modul in care sunt cunoscute acestea de catre membrii societatii. Auguste Compte. o sa foloseasca metode proprii de investigare a obiectului cercetat.) iar in cel secund. inca de la inceput se poate afirma ca Sociologia Juridica este de fapt o sociologie specializata. In abordarea problematicii definirii sociologiei juridice.

ea a derivat din sociologia generala. comportamentele licite sau de incalcare a acestora de catre membrii societatii. de putere si subputere. obiectul de studiu al sociologiei juridice. metoda statistica si cea logica. Din cele mentionate rezulta ca realitatea juridica. tipul de conduita etc sau de reconstituiri ca: reconstituirea unor tipuri de relatii de familii disparute. Fara a intra in detaliile referitoare la metodologia sociologica (care va face obiectul unui capitol ulterior) reliefam ca sociologia are metode proprii de investigare a realitatii sociale. In lucrarea “Sociologie Juridique” cunoscutul om de stiinta clasifica fenomenele juridice in fenomene juridice primare si secundare. Aceste fenomene sunt de o diversitate enorma si cuprind atat normele juridice. cu o vechime de aproape 300 de ani. In acelasi timp. Aceste metode sunt: observarea. Reusita acestei metode depinde de modul in care s-a ales esantionul reprezentativ de persoane. reprezinta alte doua metode importante de cercetare sociologica. D. pronuntarea sentintelor judecatoresti. Desi tanara ca stiinta. precum si metoda tipologica.sociale caracterizate de juridicitate. istoria etc. E. comparatia. cea principala este ancheta. folosind concluzii. interviurile si experimentul) si analizele istorice. este firesc ca metodele de investigare sa fie influentate de stiinta dreptului. de cultura sa generala si de conceptia lui de viata. in activitatea concreta de cercetare se folosesc metode sociologice cum sunt:observatia. Metodologia cercetarii sociologice se desfasoara dupa o planificare si organizare riguros stabilite care parcurg urmatoarele etape: a) identificarea problemelor de cercetat. la atitudinile si parerile lor. ele constituind obiectul sociologiei specializate – sociologie juridica. ele sunt preluate din stiinta dreptului exemplificand ca tipologii: tipul familiei. Sociologia juridica foloseste metodele de cercetare ale stiintei mama care au fost adaptate la specificul obiectului sau de cercetarerealitatea juridica. Specificul metodologiei sociologice juridice Ca stiinta. Dintre aceste metode mentionate. Metode de cercetare folosite de sociologie A doua cerinta epistemologica pe care trebuie sa o indeplineasca sociologia si implicit sociologia juridica pentru a fi considerata o stiinta veritabila este aceea de a avea si folosi metode proprii de investigare a obiectului ei de studiu. rezultate in reorganizarea societatii. Astfel. realitatea demonstreaza ca sociologia a preluat si adaptat la specificul sau metode de studiu cu care a reusit sa descifreze multe din necunoscutele vietii sociale. reprezinta suma fenomenelor juridice desfasurate in timp si spatiu care nu se analizeaza separat in individualitatea lor ci in interactiunea acestora legate de grupuri de indivizi. 6 . cat si opiniile indivizilor fata de legislatie. Observatia si analiza datelor culese. monografia juridica. In privinta metodei tipologice si a reconstituirilor. trebuie sa se aiba in vedere in procesul de investigare a realitatii sociale ca exista dimensiuni politice si etice (in organizarea procesului de cercetare sociala) de care cercetatorii sociologi trebuie sa tina seama. Prin aceasta li se cere persoanelor prin chestionar sau interviuri (acestea fiind directe. anchetele sociale (din care fac parte chestionarele. fiind stiinta de hotar intre sociologie si drept. ancheta. Specialistii atrag atentia ca reusita cercetarilor sociologice va depinde atat de metoda folosita cat mai ales de pregatirea si interesul cercetatorului. dreptul. b) planificarea cercetarii si stabilirea metodelor de investigare ce se vor folosi. in comparatie cu celelalte stiinte cum sunt medicina. De asemenea. interpretarea (analiza). prin telefon sau corespondenta) sa raspunda la anumite intrebari referitoare la comportarile acestora. institutii si fenomene-caz contencioase sau necontencioase.

f) interpretarea rezultatelor. socializare. Functia critica. analiza. care sunt aspectele de ordin general si particular pe care ele sa le lamureasca si finalitatea investigarii obiectelor cercetate. a treia conditie pentru ca o stiinta sa indeplineasca acest statut este cea a stabilirii unor judecati de valoare in domenii care sa fie verificate prin metodele proprii de cercetare pentru a stabili daca acestea sunt adevarate. vom cita cateva din ele care apartin unor redutabili specialisti in domeniu: “Variabilitatea in timp si spatiu a dreptului”. anticipare. critica si practic-operativa. In acesta idée afirmam ca si sociologia are ca scop final tocmai acest bine uman dar si prin relevarea specificului social. Functia descriptiva este indeplinita de cele doua stiinte prin descrierea realitatii sociale si implicit cea juridica. comertului si moravurilor. “Dreptul reprezinta forma esentiala de structura a societatii” stabilea Emile Durkheim. Cele mai uzitate concepte specifice acestei functii sunt: comunitate. d) asigurarea logisticii necesare. variabilitate care se datoreaza climatului. In literatura de specialitate s-au relevat cinci functii ale sociologiei si anume: cea descriptiva. Functia explicativa este cea prin care se descifreaza legatura de cauzalitate dintre fenomenele sociale. resocializare. Asa cum mentionam la inceputul materialului nostru. 4. ipoteza etc. al vietii in comun. dovedindu-si trainicia si fiind folosite in modelarea societatii contemporane. 5. e) efectuarea cercetarilor. In afara acestora. In privinta sociologiei juridice scopul imediat il constituie analiza realitatii juridice pentru ca dreptul sa apere si sa consacre valorile juridice. Dintre conceptele utilizate potrivit acestei functii amintim solutii sociale. explicativa.c) pregatirea cercetatorilor. F. Scopul imediat insa al sociologiei este de a stabili cum societatea si procesele sociale influenteaza comportamentul uman pentru a se cunoaste cum trebuie sa se actioneze in plan social in viitor. Conceptele utilizate pentru aceasta functie sunt: viitor. “Aparitia si dezvoltarea dreptului se datoreaza faptelor juridice” a stabilit Eugen Enrlich. Fara a avea pretentia ca vom prezenta cele mai importante asemenea judecati. Functiile sociologiei juridice Prin functie intelegem (in privinta sociologiei in general si si a celei juridice in special) ce probleme trebuie sa rezolve aceste stiinte. utilitate sociala. factori favorizanti. Functia practic-operationala Acesta ultima functie deriva din cea critica si consta in indicarea solutiilor ce se impun pentru inlaturarea disfunctionalitatilor de ordin social identificate in urma investigarii realitatii sociale. Potrivit acestei functii. G. analizand realitatea sociala prezenta. 3. cercetarile nefiind facute numai pentru dorinta de a se cerceta pe sine “de dragul cercetarii”. folosind concepte ca: model normativ. Aici intalnim concepte ca cel de cauza. efect. cu totul aleatoriu mentionam alte doua judecati de valoare: 7 . prognoza. predictiva. 1. devianta. variabile de solutii sociale. sociologia. adevar stabilit de Montesquieu. grup social. g) publicarea descoperirilor (concluziilor). 2. stabileste cum trebuie sa fie cea viitoare. Functia predictiva sau de prezicere sau de prevedere a modului in care se va prefigure realitatea sociala pentru timpurile ce vor veni. Scopul sociologiei Preocuparile cercetatorilor din cadrul tuturor stiintelor care au ca obiect natura si societatea au ca finalitate BINELE GENERAL AL OMULUI. gradului de libertate a cetatenilor. macro si micro social. modului de viata. Sociologia generala si cea juridica au stabilit aceste tipuri de judecati. fenomene si procese sociale etc. previziune. a componentelor acestora. disfunctionalitate sociala. factori defavorizanti. ele fiind valabile in timp.

pentru apararea si consacrarea valorilor societatii. putem sa formulam definitia acestora tinand seama si de definitia definitiei. “Existenta societatii nu poate fi conceputa fara formele care sa reglementeze relatiile dintre oameni”. Ca sociologie specializata. capabil sa traiasca in grupuri organizate si reglate. pentru ca au obiect propriu de cercetare. altii se supun. care in lucrarea sa “POLITICA”. acestea din urma gasindu-se de multe ori expuse in lucrarile lor fara a face insa o referire stricta la sociologia specializata. H. Seria precursorilor incepe cu ARISTOTEL numit si STAGIRITUL dupa orasul natal Stagira (384 – 322 i. in cadrul carora unii comanda.n. II. cu peste doua milenii.cel al intemeitorilor.cel al precursorilor. al asocierii umane si a rezultatului acestei asocieri. sociologia ca stiinta noua este anterioara celei juridice. aceasta si pentru ca privind din punct de vedere cronologic.). metode proprii de investigare si judecati de valoare fata de obiectul lor. Facem aceasta precizare si pentru ca in viziunea personalitatilor cu merite in crearea sociologiei. Ideile acestor timpuri s-au materializat in lucrari care fiind studiate in zilele noastre. pentru a stabili cum societatea si procesele sociale influenteaza acest comportament. Astfel. ele constituind baza civilizatiei moderne. APARITIA SI ISTORICUL SOCIOLOGIEI JURIDICE Abordarea acestei problematici vom continua sa o facem respectand aceeasi regula pornind de la sociologia generala si terminand cu istoricul sociologiei juridice. definim sociologia ca stiinta care studiaza realitatea sociala. . A. 8 . sociologia generala si cea juridica indeplinesc statutul de stiinte. Abordarea politicului din perspectiva SOCIOLOGICA are o istorie extrem de bogata. de la scoala si de la comunitate”. formata din comportamentul uman. reusindu-se evidentierea unor concluzii de natura sociologica. Analistii desprind doua momente hotaratoare: . cu toate ca nasterea propriu-zisa a sociologiei este inregistrata mult mai tarziu.“Socializarea morala a individului se realizeaza in functie de valorile sociale pe care acestea le primeste de la familie. subliniaza ca omul este o fiinta politica – pentru ca el este un animal naturalmente sociabil. in societatea civila si in corpuri politice.e. Inca din ANTICHITATE a fost sesizata existenta politicului ca obiect de cercetare in general. Primele origini Antichitatea a fost perioada in care oamenii au format grupuri mari care au creat cetatile si statele in care au realizat valori materiale si culturale. dau posibilitatea analizei institutiilor si temelor expuse. apreciem ca sociologia juridica este stiinta care studiaza realitatea juridica ca parte a realitatii sociale. Definitia sociologiei juridice Dupa ce am demonstrat ca din punct de vedere epistemologic. nu gasim o departajare neta intre notiuni de sociologie pura si sociologie juridica.

Montesquieu apreciaza ca dreptul se explica atat prin principiul legalitatii indivizilor cat si prin interventia unor alti factori -de ordin natural cum sunt: relieful. statul avand ca sarcina principala administratia justitiei. In afara ideii centrale referitoare la acest contract. se datoreaza insuficientei fortelor izolate ale oamenilor. Spre deosebire de Platon.. pe langa idei de ordin juridic si criminologic. folosind metode inductive si comparative. Aristotel ia in considerare factorii socialieconomici si factorii social psihologici in interpretarea cauzelor schimbarilor produse in formele de guvernamant.Gurvitch considera ca Aristotel a prefigurat multe din aspectele importante ale sociologiei juridice cum sunt: microsociologia dreptului si sociologia juridica. de etica. dar si -de ordin socio-economic cum sunt: comertul. marimea si calitatea teritoriului. in cunoscuta sa lucrare “Republica”. In lucrarile sale fundamentale “Politica si Etica”. obiceiuri. religia si libertatea cetatenilor. Premergator acestor evenimente istorice a fost scriitorul. ci chiar sociologia propriu-zisa. comunitate si stat. La Aristotel. Personalitatile de vaza in domeniu (din antichitate) au fost grecii – Aristotel si Platon. felul climei. o existenta in cadrul fiecarui grup social a dreptului si a solidaritatii sociale. Referindu-se la aportul lui Aristotel la crearea unor premise temeinice pentru fundamentarea ulterioara a sociologiei politice – sociologul francez SCHWARTZENBERG arata ca acest corifeu al gandirii antice a elaborat nu numai filozofia politica. mentioneaza ca cei care guverneaza statul sunt magistratii. mentinand in felul acesta ordinea si unitatea. moravurile.Contributia lui Aristotel este deosebita mai ales in ceea ce priveste analiza raporturilor dintre cetatean. Asa dupa cum afirma majoritatea istoricilor si nu numai. Rezulta ca statul si dreptul sunt produse ale vointei comune (sub forma de contract) ca forme ce se impun pentru existenta vietii sociale. o statul este un fenomen natural cerut de existenta fiintelor umane. Platon. luati separat. Aristotel formuleaza idei de ordin sociologico-juridic. cat si in “Statul atenian”. filia si nomos reprezentand grupurile de indivizi. cutume si moravuri. 9 . juristul si filozoful francez Jean-Jacques Rousseau. de slaba fertilitate sociala In evul mediu. politica “Stiinta regala” este stiinta celui mai mare BINE. dupa perioada fertila a gandirii antice. solidaritatea sociala si fenomenul social numit ordine eficienta. dintre acestea cele mai importante sunt referitoare la: o societatea umana care este guvernata de o anumita ordine fundamentala. Pentru aceasta asociere (afirma autorul) s-a gasit instrumentul juridic numit “contract social” care duce la crearea statutului contractual. In acelasi timp. pentru a le asigura supravietuirea. Atat in “POLITICA”. care afirma ca societatea a aparut dupa ce oamenii. Ei asigura fericirea membrilor societatii. Aceasta asociere in care se mentin forta si libertatea fiecarui individ. Sofocle si Ovidiu etc) a urmat o perioada de peste 1500 de ani. reprezentata de eruditii mentionati (la care trebuie adaugati Herodot si Platon precum si scriitorii acelor vremuri ca: Homer. au trait izolat pentru ca apoi acestia sa se asocieze. Sociologul francez G. Adevaratele origini ale sociologiei se regasesc tot in Europa de vest. la inceputul existentei lor naturale. in vestul Europei au aparut primele idei de ordin sociologico-juridic in lucrarile teologului Toma D’Aqino si a scriitorului italian Dante Alighieri. o conceptele de coinoniai. Aristotel a efectuat cercetari concrete variate si extinse conduse in spirit stiintific. al Binelui Public. iluministul francez afirma ca dreptul nu este ceva imuabil ci ca aceasta evolueaza in timp si spatiu datorita unor cauze generale care influenteaza in acelasi timp si societatea. dupa schimbarile de esenta produse de Revolutia Franceza 1789 si de revolutia industriala cand in locul religiei incepe sa fie folosita stiinta in a explica si intelege lumea.

care deriva din natura lucrurilor. dreptul este un mod de conduita creat de colectivitate. legic si specific al fenomenelor sociale.relevarea faptului ca face parte din “spiritul legilor. ducand la prevederea si controlul acestuia.1748). economice. Teoria sa despre “reprezentarile colective” are un substrat idealist obiectiv. il are in determinarea configuratiei si continutului ordinii politice dintr-o anumita tara.de vointa PROVIDENTEI (intelepciunea suprema a divinitatii in guvernarea lumii). Auguste Comte Desi au existat multe incercari in nasterea noii stiinte. psihologice si institutionale). 2. . ultimele fiind infrante de educatia religioasa si de nivelul de cultura generala. El considera ca in societate exista doua categorii de solidaritate umana: a) solidaritatea mecanica. Comte a creat pozitivismul sociologic. 10 .de vointa ARBITRARA a oamenilor. Unul din parintii sociologiei in general si a sociologiei juridice in special este considerat filozoful si sociologul francez Emile Durkheim 1858-1917. parintele acesteia este filozoful francez Auguste Comte 1798-1857 care a folosit pentru prima data cuvantul “sociologie” 1838. majoritatea autorilor sunt unanimi in parerea ca cel mai de seama sociolog. viata sociala neputand exista fara ca viata juridica sa nu existe simultan. acestea din urma fiind de fapt forma speciala de structurare a societatii. rolul pe care totalitatea conditiilor (geografice. si -dinamica sociala (reprezentata de dezvoltarea ideatica a omenirii). Potrivit acestui autor. b) solidaritatea organica. Istoria si viata sociala nu sunt conduse numai : .formularea raportului dintre legile generale si cazurile particulare . Emile Durkheim filozof si sociolog francez. sociologismul reprezentand acel curent care considera fenomenele sociale ca fapte sau lucruri sociale concretizate in moduri colective de ganduri. considerand ca noua stiinta determina bunastarea umanitatii. dar si prin cea de a doua a sa lucrare. ca decurgand din “insasi natura lucrurilor”: . . utilizand stiinta pentru intelegerea comportamentului uman. Montesquieu are o contributie remarcabila la creerea premiselor pentru abordarea sociologica a politicului prin postularea (enuntarea) principiului legitatii. societatea si dreptul sunt inevitabil legate intre ele. sociologia are ca obiect de investigare umanitatea iar partile componente ale sociologiei sunt: -statica sociala (care cerceteaza crearea societatii si structura institutiilor ei). “Regulile metodei sociologice”) a subliniat caracterul obiectiv. El a considerat ca oamenii se gasesc permanent intr-o pozitie duala: viata in comun si a tendintelor lor egoiste. B. In conceptia sa. Potrivit autorului. Seful scolii franceze de sociologie. Durkheim este cel care a fondat scoala sociologica franceza. “CONSIDERATII ASUPRA CAUZELOR GRANDORILOR ROMANILOR SI AL DECADENTEI” – 1734. ci de legi care exprima regularitati. Dreptul reprezinta forma solidaritatii sociale. Intemeietorii sociologiei 1.de capriciile HAZARDULUI. Montesquieu a fost preocupat de sintetizarea datelor – elaborand concluzii generalizatoare cum ca exista relatii constante in faptele sociale. in ea fiind reflectate multiplele fatete ale solidaritatii sociale. A demonstrat o orientare pozitivista (”Despre diviziunea muncii sociale”.Referindu-se la precursori. specialisti de marca ai sociologiei sustin ca ar trebui considerat nu un precursor ci chiar un adevarat intemeietor al ulterioarei sociologii MONTESQUEIU (1689 . Prin SPIRITUL LEGILOR 1748.

Durkheim afirma ca pedeapsa este “ca insemnatate mai mare in societatile mai putin dezvoltate. a fost germanul Max Weber 1864-1920. educativ si filologic. Max Weber (1864-1920) sociolog. dreptul familiei. agronom. Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) in Roman. care pune in centrul atentiei actiunea sociala. commercial etc). Traditii si contributii romanesti in domeniul sociologiei juridice Vestitul spatar Nicolae Milescu – Nicolae Spataru (1636 –1708) boier si carturar umanist din Moldova Participand la un complot impotriva domnitorului Stefanita Lupu 1659 – 1661 a fost silit sa ia drumul pribegiei. Putna si Mehedinti. Franta (unde a indeplinit o misiune diplomatica) Suedia – a trimis un tratat teologic in latineste – care reprezinta prima lucrare a unui roman tiparita la Paris. elaborand in acest scop cu functii metodologice. astfel ca solidaritatea mecanica le genereaza pe cele represive iar cea organica pe cele restitutive (ex. ea fiind determinata de faptele oamenilor care determina crearea colectivitatilor si complexele lor sociale. C. 11 . Intemeitorul stiintei agricole moderne in Romania. conceptii. hibrida a unor idei. filozof al istoriei. In secolul XX-lea. S-a stabilit in Rusia. scheme abstracte denumite “tipuri ideale”. politolog si economist german a elaborat: Studii de sociologia religiei si istoria economiei (”Etica protestanta si spiritul capitalismului”). 3. A avut un rol insemnat in infatuirea reformei agrare (1864).dreptul material relativ. puncte de vedere) privind pluralitatea factorilor istorici cu sublinierea primatului factorului psihologic (“economie si societate”). economist si statistician. Dreptul privat il considera legat de economie iar cel public de politic. A acordat o importanta deosebita unitatii principiului cauzalitatii si ”comprehesiunii” (care se poate intelege usor) in cunoasterea realitatii sociale. unde puterea conducatorilor are un caracter absolut”. Weber apreciaza ca sociologia juridica trebuie sa stabileasca opozitia dintre cele trei tipuri de drept: . conventie si drept. lucrari valoroase mai ales sub raport literar si documentar. In lucrarile sale arata ca notiunile de obicei.Aceste doua tipuri de solidaritate determina crearea a doua categorii de legi. a fermelor model. intre 16751678 a indeplinit din insarcinarea tarului Aleksei Mihailovici o misiune diplomatica la Peking in urma careia a scris “Jurnal de calatorie in China” si “Descrierea Chinei”. concretizata prin pedepsirea infractorilor. Autor al unei teorii eclectice (imbinarea mecanica. rational (procedural sau institutional).dreptul material supranatural (mistic si religios). A tradus si compilat in limba romana lucrari cu caracter istoric. devenind sef al corpului de talmaci. religios. in lucrarile lui Ion Ionescu de la Brad se gasesc rezultatele investigarii de ordin sociologic facute de autor in colectivitatile de agricultori din trei judete ca Dorohoi. . a alcatuit o monografie privind agricultura.dreptul (formal si material) in intregime rational secularizat cu ajutorul logicii formale. o prima istorie a imperiului otoman in latina si in rusa. “Vechiul Testament”. In afara de geneza sociala a criminalitatii. membru de onoare a Academiei. . (in care ultimul deriva din dezvoltarea treptata in timp a primelor) coexista in timp. Are contributii insemnate in organizarea primelor experiente agricole. A peregrinat in Germania. cu privire la reactia sociala fata de acest fenomen. Atat spatarul Milescu cat si domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir (Descrierea Moldovei) au abordat aspecte de ordin sociologic constatate la colectivitatile umane pe care acestia le-au observat si le-au descris. Sociolog de seama.

sociologia va fi considerata o disciplina “burgheza”. Renumitul om de stiinta roman. iar socilogia este dezideologizata de ideile totalitarismului si filozifiei marxiste. juridice si politice) ce se dezvolta in stransa legatura cu “cadrele” vietii sociale. sociologia redevine obiect de studiu si cercetare. obiectul sociologiei il constituie realitatea sociala conditionata de factori naturali (cadre naturale) dar si sociali. juridice si politice) conditionate de actiunea mai multor factori (“cadrul cosmologic” ”biologic”. Este unul din intemeietorii Muzeului satului – 1936. fondata si organizata de Dimitrie Gusti. dorindu-se ca prin rezultatele ei sa se imbunatateasca anumite situatii existente in realitatea sociala (juridica). scoala. Dupa instaurarea regimului totalitar in Romania. dreptul si reglementarile sale pot fi evidentiate prin utilizarea metodei monigrafice la nivelul unor “unitati scolare”(familie. sociologia juridica studiaza “principiile. Ion Vladut. fiind inlaturata din planurile de invatamant mediu si superior. obiceiurile. pentru a descoperi cauzele si factorii care determina fenomenele sociale (si cele juridice). In consecinta. oras. In conceptia lui D. biserica. imperativele. Alaturi de el. cand dreptul ca disciplina inceteaza de a mai fi servit unor interese ideologice.Gusti. etc. infaptuirile. Scoala sociologica de la Bucuresti a intreprins numeroase cercetari de etnologie si socilogie juridica. Anton Golopentia. Traian Herseni. familiei si penal din domeniul psiho-sociologiei juridice ale unor grupuri si colectivitati sociale romanesti. Realitatea sociala reprezinta un ansamblu de “manifestari” (economice. Dan Banciu. in numeroase judete si zone ale Romaniei interbelice. Consideratii generale Sociologia generala si cea juridica (pentru cunoasterea realitatii sociale si respectiv juridice) initiaza si desfasoara activitati de investigare a obiectului de studiu. criteriile. In zilele de azi poate cel mai cunoscut om de stiinta in domeniu este profesorul Nicolaie Popa. iar pe de alta parte actiunile. cel care in anii 1977 preda cursul de sociologie juridica la Facultatea de Drept Bucuresti.). sat. O a doua modalitate de cercetare care nu are ca scop dezvaluirea legaturii cauzale dintre fenomenele sociale este cea de evaluare. Dupa 1966. profesor universitar la Iasi si Bucuresti. Henri H. normele si valorile ideii de dreptate cum sunt elaborate de comunitatea rurala traditionala. Fondatorul scolii sociologice (monografice) Bucuresti potrivit sistemului sau sociologic. A infiintat Institutul Social Roman (1921-1948). politice si de partid. dreptul funciar. In conceptia scolii monografice de la Bucuresti. Consiliul National de Cercetare Stiintifica (1947-1948) revistele “Arhiva pentru stiinta si reforma sociala” si “Sociologie romaneasca”. sociologia juridica devine un obiect de studiu generalizat in planurile de invatamant ale unor facultati si colegii universitare. METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE A. lucrarile acestei institutii purtand influenta conceptiei acestuia. spirituale. recoltand un bogat material faptic despre dreptul obisnuielnic. inceputul timid de “liberalizare” a societatii romanesti. Vasile Popa. “utopica” si”mistificatoare” a realitatilor sociale. organizate si conduse de Dimitrie Gusti (1880-1955) Iasi. colaboratorii sai (Mircea Vulcanescu. Stahl). ea fiind denumita si cercetare activa. Dupa decembrie 1989. Aceasta are ca obiectiv masurarea eficacitatii 12 . Maria Voinea. “psihologic” si “istoric”) si guvernate de legea “paralelismului sociologic”. spirituale. realitatea sociala constituie un tot de ”manifestari”(economice. Sofia Popescu. Dezvoltarea studiilor si cercetarilor de sociologie juridica au fost continuata de catre scoala sociologica de la Bucuresti. III. a format in anul 1938 Institutul de cercetari sociale al Romaniei. O astfel de cercetare cunoscuta sub numele de cercetare etiologica (sau cauzala) are ca scop verificarea unor anumite ipoteze pentru a stabili relatiile dintre fenomenele cauza si efect. preocupari majore cocretizate in cursuri universitare si lucrari de specialitate sunt prof. Andrei Stanoiu.Adevarata nastere a sociologiei romanesti este asimilata cu aparitia actiunilor initiale. moravurile si uzuantele propiu-zise care traduc in fapt ideea de dreptate”.

sociologii trec la alegerea metodelor si tehnicilor de investigare. Vasile Miftode care afirma: “Daca sociologii trebuie sa posede cunostinte in diferite domenii si discipline socioumane.Stabilirea gradelor de aprobare sau dezaprobare ale populatiei fata de actul de coruptie? 2. ea fin opera unor observatori pregatiti. Ea are un raspuns relevant pentru specialistii dreptului. alegerea temei de cercetat. a) Observatia Prima si cea mai utilizata metoda de investigare este observatia. In sociologie. Sociologia si-a creat propriile metode de cercetare.Care sunt cele mai comune tipuri de infractiuni? . fara ca observatorul sa intervina in desfasurarea celor studiati.n. 5. B. In cadrul anchetelor sociale. raspuns dat de unul dintre specialistii romani in domeniu. fiind o contemplare intentionata si metodica a realitatii sociale. De cele mai multe ori sociologia (implicit si cea juridica) prin metodele de investigare cerceteaza idei. Exemplificam cateva teme care pot fi in viitor subiectul investigarii sociologiei juridice: . reprezentari. istoric. antropologie.unui anumit sistem juridic. Posibilitatea investigarilor sociologice este data de caracteristica fundamentala a grupurilor umane. ea fiind o activitate umana de contemplare si sesizare a fenomenelor si proceselor sociale in forma sa naturala. cu o orientare spre un scop bine determinat. aceea a comunicarii verbal-simbolistica. 4. tehnicile de investigare sunt chestionarul si interviul. Metode sociologice de investigare Dupa stabilirea tematicii cercetarii sociologice si dupa ce s-au ales ipotezele posibile care pot fi descoperite. folosind in egala masura si alte metode specifice celorlalte stiinte cum sunt: observatia. cercetatorul sociolog integrand direct subiectul de cercetat. reprezentantii (sau specialistii) din aceste discipline (cum sunt de exemplu juristii – n. opinii sau intentiile oamenilor. 3. De ce este nevoie sa ne aplecam asupra metodelor de investigatie specifice sociologiei? Intrebarea nu-i retorica. valorificarea rezultatelor obtinute.Are incredere populatia in actul de dreptate al justitiei? . analiza datelor culese. demografie si drept – completam noi).Ce determina cresterea criminalitatii in ultimul deceniu? . Alegerea temei de cercetat Cercetarea sociologica nu se face fara a avea o tema prestabila care de obicei este data de anumite disfunctiuni din realitatea sociala (in cazul sociologiei juridice. atitudini. 13 .) trebuie sa posede la randul lor o anumita pregatire sociologica pentru a putea participa in mod eficient la investigatiile interdisciplinare si totodata pentru a realiza studii de buna calitate in propriile domenii (economic. 2. valori. stabilirea metodelor si tehnicilor folosite in investigarea ce urmeaza sa se realizeze. care constau in investigarea directa a membrilor grupurilor umane. din realitatea juridica). acestea fiind cunoscute sub numele de anchete sociale. experimentul si studiul documentelor. Fara a avea pretentia ca descrierea de mai jos este o abordare de specialitate vom reda specificul fiecareia dintre aceste metode. Cadrul cercetarii sociologice Abordand aceasta problematica este necesar sa mentionam ca pasii pe care-i parcurge cercetarea sociologica sunt: 1. desfasurarea investigarii (sau culegerea datelor). 1.Care este procentul dintre cei identificati ca infractori si condamnati? .In ce masura pedepsele severe duc la prevenirea criminalitatii? . de rezultatele obtinute legiuitorul tinand seama in procesul de elaborare a actelor normative si in procesul de aplicare a legii. observatia este stiintifica.

stabilirea consecintelor acestora.introducerea factorilor externi. fie prin introducerea din afara a unor variabile sau factori noi. pas cu pas.controlul si dirijarea variantelor urmarite. o observatorul sa nu socheze grupul studiat prin cunostintele pe care le poseda. In literatura de specialitate se recomanda parcurgerea. 14 . Valoarea experiementelor este mai mare decat a observatiilor. Practica sociologica a demonstrat ca acest gen ultim de observatie este cel mai eficient fata de celelalte categorii de observatiii si chiar fata de celelalte metode de investigare cum sunt chestionarele si interviurile. . observatia este numita interna sau participativa. atunci cand se face folosind opiniile altor observatori.crearea conditiilor de observatie. o sa nu forteze prin nimic situatia observata pentru a obtine date. b) Experimentul A doua metoda importanta de investigare folosita in sociologie o constituie experimentul care este de fapt o observatie dirijata de observator prin aceea ca se intervine in desfasurarea fenomenului sau procesului observat prin schimbarea conditiilor. o Atunci cand observatorul are un contact indelungat cu colectivitatea studiata. deoarece observatorul poate sesiza si culege date adevarate. primele verificand cu precizie ipotezele. in literatura sociologica (referitoare la metodele de investigare) se afirma ca: “este mai usor sa minti un anchetator decat a disimula ceea ce stii fata de un observator”. Pentru reusita observatiei participative specialistii recomanda respectarea urmatoarelor reguli: o stabilirea unei “granite” precise intre observator si grupul observat. In functie de pozitia observatorului fata de grupul social studiat observatia este: o Directa (sau nemijlocita) intre observator si grupul studiat neinterpundu-se nimic. In raport de anumite criterii.elaborarea pe baza verificarii ipotezelor si concluziilor teoretice a actiunilor practice.Obiectul observatiei in sociologia juridica este realitatea juridica formata din fenomenele si procesele juridice care definesc societatea in momentul desfasurarii investigatiei.stabilirea si supravegherea grupului de control. o sa descopere liderii formali sau informali ai grupului studiat. aceasta fiind in contact cu realitatea sociala. o respectarea normelor de convietuire ale grupului studiat. uneori integrandu-se in activitatile specifice acestuia. . observatia in acest caz este observatie externa. a mai multor etape pentru ca experimentul sa fie eficient. In privinta acestora.stabilirea ipotezelor. . fara sa lase impresia ca este o autoritate. pentru ca de cele mai multe ori. . observatiile sociologice pot fi clasificate in mai multe categorii: 1. 2. prin vocabularul folosit. experimentul poate fi reconstituit si repetat ori de cate ori este nevoie pentru a verifica ipotezele initiale in situatia in care de la prima incercare aceasta nu s-a realizat. o Indirecta. Acestea sunt in ordinea urmatoare: . asa cum este in cazul studiului documentelor. . Un al doilea criteriu de clasificare al observatiilor in cercetarea sociologic ail constituie pozitia observatorului fata de grupul social observat: o Daca observatorul ramane in afara grupului social observat. Acest mod de observatie este cel mai valoros pentru ca ofera informatii cu valoare de fapte si constituie materialul cel mai bogat. divers si nuantat pentru analize colective specifice stiintelor sociologice. . Daca observatia este o contemplare a unui fenomen care nu s-a repetat. observatiile lasa mereu dubii si locuri goale.

evitarea cuvintelor cu dublu sens. un dialog.durata interviului sa fie scurta.arhivele oficiale formate din documente calitative ca analize. in functie de pregatirea si personalitatea interlocutorului.stabilirea unor diagnostice medicale. directive. 15 . un singur raspuns. In literatura de specialitate s-au realizat mai multe clasificari ale interviurilor stabilinduse ca cele mai utilizate forme de interviuri sunt: . . . . ale caror raspunsuri sunt ulterior analizate si structurate pe diferite criterii.documente auxiliare in care sunt incluse alaturi de lucrarile literare. 1. Interviul Prin interviu se intelege o convorbire. .concursurile pentru ocuparea unei slujbe.interviurile reporterilor. . Etimologic frantuzescul “enquite” este radacina cuvantului ancheta. c) Studiul documentelor A treia metoda de investigare sociologica este cea documentara sau studiul documentelor.interviuri structurate. jurnalele. prin cele doua instrumente de investigare: interviul si chestionarul apeleaza la esantioane de oameni. Ea reprezinta de fapt.situatiile statistice. Regurile unui interviu eficient Specialistii atrag atentia ca pentru a obtine rezultate bune in folosirea interviului. . Aceasta metoda “ancheta”. trebuie avut in vedere ca documentele cu continut sociologic poarta amprenta personalitatii celor care le-au intocmit si nu in ultimul rand sunt particularizate de conditiile istorice din perioada careia ii apartin. fie din motive etice sau juridice. fie din cauza cheltuielilor ridicate care le impun. d) Anchetele sociale Daca observatia si experimental sunt metode de cercetare pe care le gasim si la alte stiinte (cum sunt cele ale naturii) metoda anchetei este specifica sociologiei unde realitatea investigata contine oameni cu care sociologul investigator intra intr-o relatie de comunicare prin limbaj. . . . trebuie sa respecte urmatoarele reguli: . Pe aceasta baza se vor formula concluzii (adevaruri de valoare) care vor fi folosite de factori de decizie in domeniul cercetat (juridic in cazul sociologiei juridice). tot o observatie dar o observatie indirecta. Aceasta modalitate de investigare este folosita in multiple forme ale vietii sociale cum sunt: .documente ale unor persoane cum sunt scrisorile. purtat de sociolog si unul din membrii esantionului uman ales din grupul social investigat pentru culegerea de informatii in legatura cu scopul urmarit. Atunci cand se apeleaza la aceasta metoda. .o singura intrebare. care presupune ascultarea oamenilor pentru a verifica existenta sau inexistenta unui fapt sau a unei situatii. . memoriile sau autobiografiile.intrebarile sa se refere la aspecte concrete. rapoarte de activitate. cinematografice si cele fonetice.In schimb.interviuri tet a tet sau prin telefon.individuale si de grup (in functie de numarul persoanelor participante la interviu). semistructurate sau nestructurate (in functie de gradul de libertate in formularea intrebarilor de catre sociolog). Cele mai folosite documente in cadrul investigatiilor sociologice sunt: . experiementele se realizeaza mai greu decat observatiile. procese-verbale. presa.intrebari precise si simple.efectuarea unor tratamente psihiatrice in cazul psihoterapiei. documentele fotografice. . Cu ajutorul ei sociologii (prin consultarea diferitelor documente oficiale sau particulare) suplinesc lipsa unor informatii care nu pot fi obtinute prin celelalte metode de cercetare sociologica. intrebandu-i asupra unor probleme de interes sociologic.

traieste in grup-viata sociala fiind viata de grup. In prima categorie chestionarele cuprind un set de raspunsuri posibile din care subiectului i se cere sa aleaga pe cel pe care il considera adevarat. 16 . Spre deosebire de interviu unde sociologul si interlocutorul au un contact nemijlocit.nu s-au intocmit corect chestionarele. de genul da sau nu. subiectul este scos din mediul sau. in functie de modalitatea in care subiectul poate sa aleaga raspunsurile care i se cer. pentru ca cercetarea sa fie eficienta. Chestionarele. reprezentari grafice) si in final la redactarea concluziilor care se vor prezenta factorilor de decizie. crescand si maturizandu-se tot intr-un grup social si mai intotdeauna trece in nefiinta tot intr-un grup social. echipa de sociologi care efectueaza investigarea trece la etapa analizei datelor (folosindu-se tabele. primeste primele notiuni si dobandeste experiente intr-un grup de oameni.evitarea formularilor pentru ca la intrebarile puse sa nu se dea raspunsuri monosilabice. fara ca sociologul sa intre in contact cu subiectul. . GRUPURILE SOCIALE SI COMUNITATEA A. pentru ca de multe ori rezultatele obtinute nu sunt reale deoarece pe intregul proces al investigarii sociologice pot aparea impedimente care in principal se refera la: . Analiza datelor culese si formularea concluziilor Dupa ce etapa culegerii datelor s-au epuizat. cu propriile cuvinte la intrebarile puse. Operatia prin care se stabileste esantionul reprezentativ dintre membrii grupului social investigat se numeste esantionare. cu privire la domeniul studiat. C. dar factorii de decizie din diferite considerente (economico-financiare sau politice) sa nu tina seama de solutiile propuse. In cazul chestionarului deschis subiectilor li se cere sa raspunda liber. In alte situatii exista riscul ca desi cercetarea sociologica sa fi fost corecta. se impart in chestionare cu raspunsuri limitate sau chestionare cu raspunsuri nelimitate (deschise). In practica sociologica se folosesc procedee de esantionare prin hazard (procedee probabiliste) sau prin procedeul cotelor. in cazul chestionarului: . . Chestionarul A doua metoda de investigare folosita in anchetele sociologice este chestionarul care consta in formularea unui set de intrebari care se adreseaza subiectilor pe problematica studiata. stabilita prin diferite procedee si a carei investigare conduce la concluzii care vor putea fi exploatate la ansamblul colectivului de origine. Grupuri sociale Este unanim apreciat ca omul pentru a supravietui. scale. Construirea esantionului Anchetele sociale se intreprind prin intermediul esantionului care reprezinta acea parte a grupului social studiat. sau sa raspunda liber la intrebarile puse. al legilor statistice si matematice asupra carora nu ne vom opri deoarece noi nu dorim pregatirea de specialitate a studentilor de la facultatea de drept. D. In cazul procedeului cotelor. esantionarea este realizata cu ajutorul calculelor. IV..nu s-au constituit corect esantionul.intrebarile se pun pe un formular (de obicei pe hartie) sau la calculator.de cele mai multe ori. Orice individ se naste intr-un grup social. In sociologie. se cere o permanenta pregatire a specialistilor sociologi. 2.analiza si interpretarea datelor nu s-a facut in mod corect. ci doar o punere in tema a acestora cu notiuni de sociologie generala si de sociologie juridica. concluziile sa fie reale. .

Norman Goodman defineste grupul social ca “doi sau mai multi indivizi care au un sentiment comun de identitate si se influeanteaza unul de altul in modalitati structurate pe baza unui ansamblu comun de perspective referitor la comportamentul fiecaruia”. Grupurile primare si secundare Clasificarea grupurilor sociale in primare si secundare a fost facuta de sociologul american Charles Horton Cooley avand drept criteriu existenta sau inexistenta relatiilor dintre indivizi. 1. asa cum a facut-o si E. Ei au grija unul de altul mentinand intre ei relatii sincere de lunga durata. . In afara de aceste caracteristici trebuie specificat. . gradul de intimidate dintre membrii grupurilor. B. necesare fiintarii grupurilor sociale. nivelul de solidaritate etc.clase de elevi sau grupele de studenti. De mai multe ori in cadrul grupurilor secundare sunt cuprinse si grupuri primare. ele fiind foarte importante pentru membrii componenti. .Durkheim.echipe de cercetare stiintifica.  stabilitate temporala. . . el fiind ceva deosebit. sociologii au descoperit ca acestea sunt caracterizate si de:  o structura si organizare proprie cu o ierarhie a indivizilor care le compun (fiecare dintre acestia avand roluri bine definite).grupurile de batrani in diferitele lor forme de manifestare. aici nu exista deoarece intereseaza competenta acestora pentru indeplinirea scopului propus. a modului de apartenenta la grup. referitoare la relatiile afective dintre indivizi.grupurile de vecini (mai ales in comunitatile rurale). etc. Tipuri de grupuri sociale Majoritatea sociologilor au fost preocupati in a clasifica grupurile sociale dupa diferite criterii: marime. .echipajul unei nave maritime. ca de exemplu in cadrul unor asociatii productive cum sunt asociatiile familiare. In afara acestor conditii obligatorii. .  existenta unei constiinte de sine. ca grupul social “nu este identic cu suma partilor sale (a indivizilor care-l compun). constituie pentru a desfasura o anume activitate. Aceste grupuri contribuie la formarea personalitatii indivizilor ce le compun. Dintre grupurile secundare putem exemplifica: . Cele mai cunoscute grupuri sociale sunt: . Grupurile secundare. indicand ca din prima categorie (grupuri primare) fac parte acele grupuri formate dintrun numar mic de oameni care au intre ei relatii personale stranse si durabile.  norme de comportare si valori specifice pe care indivizii le respecta pentru a supravietui. scopuri comune si participarea acestor indivizi la realizarea lor. Pentru existenta unui grup social trebuie obligatoriu sa gasim unde indivizii care-l compun o relatie de interdependenta. ale carui proprietati difera de acelea pe care le prezinta partile din care este compus”. 17 .un grup de munca extins. Caracteristica grupurilor primare. de viata afectiva comuna.colectivitatile de copii cunoscute sub numele de grupuri de joaca. in vederea atingerii unui scop si care au o durata determinata. de regula sunt grupuri mari cu o coeziune sociala slaba.familia. acestea din urma coexistand.  relatiile pe care le stabilesc cu alte grupuri.  forme de control si presiune ale grupului fata de membrii componenti.biserica. . Clasificarea s-a facut atat din ratiuni epistemologice dar si a dorintei de a se intelege mai bine rolul pe care aceste grupuri le au in societatea umana in general.detasamente militare.

spirituale si juridice. Grupurile sociale mari se compun de cele mai multe ori din multiple grupuri mici (ex – clasa sociala) in care relatiile nu mai sunt personale si nici afective. fiind recunoscut de ceilalti indivizi de bunavoie. are doua acceptiuni: una sociologica si alta juridica. a dus la impartirea grupurilor umane in grupuri de apartenenta si grupuri de referinta. De obicei aceste grupuri (ex – prieteni) se organizeaza totusi cu anumite reguli de conduita si vederi proprii pe care le respecta dar care nu intra in contradictie cu cele ale grupului formal. Acest grup. membrii sai asociindu-se pe baza unor afinitati si contacte personale. pe baza unor regulamente. cu un pronuntat caracter psihologic. Ei invata pe copii ce sa faca si ce sa nu faca. pot sa apara relatii personale care nu pot insa sa le anuleze sau sa le inlocuiasca pe cele formale. Andrei Stanoiu defineste astfel familia: grupul social primar in care membrii sai sunt uniti prin casatorie si descendenta. moral afectiv. care au anumite drepturi 18 . Sociologii au stabilit ca grupurile sociale de referinta au trei functii: a) normativa. realizandu-se functia comparativa. ce-i corect si ce nu-i corect indeplinind functia normativa. decizii sau dizpozitii ale unor institutii de stat sau neguvernamentale. legati printre ei prin relatii biologice. asigurand normele si valorile unor grupuri de referinta negativa. Aceasta ii determina pe indivizii grupului sa respecte normele regulamentare de conduita in vederea indeplinirii scopului propus. In acelasi timp ei constituie exemple si modele de comportament pentru copii. Cea de a doua categorie de grupuri este folosita de oameni pentru a-si defini. relatiile dintre ei nefiind reglementate oficial. acesta este numit ca grup informal. ca unul din grupurile sociale primare il reprezinta familia. compara su stabili comportamentul propriu. Nu toate grupurile de referinta pot indeplini cele trei functii. acceptiuni care sunt sensibil apropiate. Totodata parintii aproba sau dezaproba comportamentele copiilor (functie de public). altele insa pot (ex – parintii). de obicei in interiorul grupului formal. indivizii stabilesc intre ei relatii personale nemijlocite. Familia ca grup social fundamental Am mentionat cu titlu de exemplu. Grupuri formale si grupuri informale Un alt criteriu de clasificare al grupurilor sociale il constituie modalitatea oficiala sau neoficiala de constituire a acestora. Astfel cand grupul este constituit prin acte normative. economice. acesta fiind un lider formal. impunandu-le pentru convietuirea tuturor grupurilor umane. care sta la baza societatii umane. c) de public. acestea hotarand modalitatile de comportament macrosocial. Intre grupurile de referinta care au un rol deosebit in modelarea conduitelor umane. un loc aparte il are grupul de presiune. Grupuri mici si grupuri mari Criteriul numarului de membri ai grupului determina impartirea bipartite a grupurilor sociale: mici si mari. In cadrul grupurilor mici.2. incalcarea normelor de conduita stabilite de regulamentele de functionare fiind sanctionate. Acest grup mai este numit si normativ pentru ca stabileste standarde de comportament. 4. Conducatorul grupului este desemnat de o institutie de multe ori pe baza unor examene si concursuri. acesta este numit un grup formal. C. Liderul grupului respectiv impunandu-se singur de obicei datorita carismei sale. Cand grupul social se formeaza spontan. 3. stabilindu-li-se structura cat si relatiile dintre membrii sai. Grupurile de apartenenta si grupurile de referinta Criteriile de clasificare a apartenentei unui individ la un anumit grup si a compararii cu alte grupuri sociale fata de cel caruia apartin acestora. b) comparativa. influentand personalitatea acestora (ex – familia). Intre membrii grupului formal.

rudenie si infiere. caldura si educatie. din acest punct de vedere existand familii normale alcatuite din sot. afective.relatiile ce se stabilesc intre membrii sai sunt mai intai de ordin biologic apoi moral. aici intimitatea asigurand pentru membrii sai sprijinul afectiv necesar in activitatile umane particulare si sociale.  familiile extinse sau largite care cuprind membrii ai mai multor familii nucleare provenind din generatii succesive. D. . in raport de numarul de generatii pe care le cuprind. familia este grupul social unde este impus tabuul incestului. fiind numita DIADA cand sunt numai sotii fara copii sau TRIADA in care exista mama. Familia de interactiune formata din grupul de persoane intre care exista relatii de rudenie. familia reprezinta grupul de persoane intre care exista drepturi si obligatii izvorate din casatorie.si obligatii reciproce. In acelasi timp. Referitor la natura si numarul functiilor familiei. familii fara copii sau monoparentale. precum si alte raporturi asimilate relatiilor de familie. Dupa criteriul locuintei. legiferate sau nu si care desfasoara o serie de activitati. Familia rezidenta care reprezinta toate persoanele care locuiesc in aceeasi casa comuna si desfasoara impreuna activitati similare. continuandu-se mostenirea sociala si culturala. sotie si copii. Aceasta functie este tot atat de importanta ca si cea de reproducere biologica a oamenilor. Familia de origine reprezentand familia in care s-a nascut persoana in cauza si care este formata din parinti. c) Functia economica Familia este grupul social in care se asigura membrilor sai veniturile necesare nu numai supravietuirii ci satisfacerea trebuintelor fiziologice si spirituale. Familia proprie reprezentand familia realizata prin casatorie proprie si care cuprinde sotul si copii. Prin ea se reproduce societatea. familiile se impart in: 1. in familie sunt satisfacute si nevoile umane de afectiune. ca grup social primar. . . Se mai numeste si familia de procreare. frati si nepoti. Al patrulea criteriu de clasificare il constituie normalitatea. familia fiind grupul unde sunt reglementate relatiile sexuale umane in cadrul casatoriei. Aceasta familie este numita si familia consanguina. Comunitatea 19 . 2. fiind formata prin casatorie (potrivit normelor juridice din Dreptul Familiei).ea este formata din persoane unite prin casatorie si cu copii prin legaturi paternale. sotie si copii). tata si copii.intre membrii sai exista un sistem précis de drepturi si obligatii reciproce. parinti. indeplinind anumite functii in folosul grupului cat si a societatii. frati si surori. Apoi sunt familii nenormale din care fac parte indivizii care traiesc in concubinaj. dand acestora o pozitie care influenteaza semnificativ experientele de viata de mai tarziu ale copiilor. aici gasindu-se in legaturi de sange: bunici.au sarcini si functii specifice. spirituale si juridice care nu se mai intalnesc si la alte grupuri. acestea pot fi:  familii nucleare (restranse sau conjugale din sot. sociologii au avut puncte de vedere diferite dar in general acestea au fost reduse la urmatoarele: a) Functia biologica care priveste inlocuirea membrilor societatii sau mai bine-zis perpetuarea speciei umane. de ajutor reciproc. ea facand parte din realitatea juridica. Familia. unde membrii sunt rude de sange. b) Socializarea este a doua functie a familiei. In acceptiunea juridica. 2. d) Functia de solidaritate familiara In afara de trebuintele fiziologice si spirituale ale membrilor sai. Pe baza criteriului privind pozitia unei persoane in cadrul familiei se disting: 1. se deosebeste de celelalte grupuri sociale prin cateva caracteristici proprii cum ar fi: . Este adevarat ca mai sunt si alti factori care determina socializarea omului dar nici unul nu-i mai puternic si cu mai mare influenta ca familia. Sociologii au impartit familiile in mai multe categorii. Astfel.

comportamentul oamenilor de pe acest teritoriu si identificarea acestora cu spatial concret in care traiesc. Sociologii clasifica orasele dupa mai multe criterii. Trei sunt caracteristicile care definesc comunitatea: teritoriul.000 de locuitori. Germania).  metropola cu un numar minim de 2. satele targuri (cum sunt in Europa Occidentala) sau satul stup (in zonele Marii Mediterane). Comunitatea urbana sau orasul se caracterizeaza prin:  densitatea demografica ridicata.  cresterea productiei destinata consumului. Fiind locuit. cu specific aparte pentru fiecare continent sau tara in parte.In afara grupurilor sociale primare sau secundare in care traiesc oamenii.  angajarea femeilor in activitati productive si ale serviciilor.000 de locuitori. acestea reducandu-se. Cronologic. impartirea acestora fiind urmatoarea:  orase gigant cunoscute sub numele de megapolis avand un numar minim de 100.  si orase mici – cu minim 20. Prin comunitate se intelege “acele colectivitati umane ai caror membrii sunt uniti printr-o coeziune rezultata din faptul locuirii unui teritoriu considerat comun si prin coeziunea legaturilor comune cu pamantul respectiv”. factori economici (inovatiile tehnologice si cei sociali) au contribuit la aparitia si dezvoltarea zonelor urbane.  marimea gospodariilor. mai ales datorita spatiului construit.  orase mari – unde locuiesc cel putin 100. vecinatatea) dar si secundare (echipe de munca. Astfel. Pentru colectivitate teritoriul este important deoarece datorita lui se pot obtine materiile prime din sol si subsol. Colectivitatile au doua forme de existenta: rurale si urbane.000 de locuitori.  cresterea cererii de locuinte. satul este cea mai raspandita comunitate umana. de podisuri (unde gospodariile sunt indepartate intre ele) si satele adunate sau concentrate (zonele de ses). in Europa sunt specifice satele lineare (asa cum exista in Polonia.000 de locuitori. cel mai important fiind cel al numarului de locuitori. neinstitutionalizat.000.  conurbatia in care locuiesc cel putin 14.000 de locuitori. asigurandu-si in acelasi timp un control social puternic.  orase foarte mari cu un minim de 500.  densitatea mare a locurilor de munca pe spatiile de productie.000. In cadrul colectivitatilor rurale (catunul si satul) exista grupuri sociale primare (familia. clacasi.  diversitate de comportamente si culturi. In tara noastra.  structura sociala se bazeaza pe diviziunea muncii. asociatii culturale sau productive) care sunt formate dintr-un numar mic de membri in care se stabilesc relatii predominant personale – aceastea desfasurand prepoderent activitati agricole. 20 .000 de locuitori. sociologia a relevant ca viata acestor grupuri se desfasoara in timp si mai ales pe un spatiu geograpic comun numit comunitate spatiala care da un anumit specific grupurilor umane. ea fiind diferita. orasul a aparut ulterior satelor.  cresterea numerica a fortei de munca.  importanta scazuta ce se acorda relatiilor de rudenie. aceasta actioneaza si asupra formarii oamenilor determinand formarea personalitatii lor precum si o anumita configurare a relatiilor sociale. se asigura conditii de structura.000. in functie de formele de relief exista sate risipite (in zonele montane) sate rasfirate (situate in zonele submontane). Efectele urbanizarii au determinat fata de comnunitatile rurale multiple si importante transformari referitoare la:  structura familiei (care nu mai este asa de numeroasa cum este cazul familiei din zonele rurale). Membrii acestor grupuri se cunosc reciproc. Cehia . In lume.

unde individual de mai multe ori in afara vecinatatii locuintei este sau se considera un anonim. ele fiind referitoare la aceasi persoana. b) status social global inconsistent. acestea fiind mostenite sau atribuite datorita unor calitati si capacitate innascute si . pot duce la prevenirea criminalitatii in aceste zone. Aceste categorii de statusuri sunt mai importante pentru sociologie decat cele atribuite. comportament care este datorat statutului social de acesta. Definitia notiunilor de status si rol social Intre cele aproape 1. unii indivizi care apartin la mai multe grupuri sociale. acestea se impart in: 21 . cand intre cele particulare si cel global armonizarea nu exista. totusi o organizare coerenta a comunitatilor orasenesti pe principii nonguvernamentale si cu scopul prevenirii criminalitatii.Intre deosebirile de ordin sociologic dintre sat si oras. de calitatile si capacitatile de care dispune aceasta.statusuri dobandite . In comunitatile complexe. Potrivit criteriului modului de recunoastere ale statusului. in special cea a tinerilor si minorilor. luati ca entitati separate il au in grupurile sociale din care fac parte. in timp modificandu-se (uneori) pe parcursul vietii sale. mostenite genetic. Cu toate acestea. dar mai ales formate in procesul socializarii sale. aceasta este frustata.atunci cand acestea sunt dobandite ca o recunoastere a unor eforturi si stradanii ale persoanei. V. au mai multe statusuri si roluri sociale. In literatura sociologica acest status global este clasificat in: a) status social global consistent (atunci cand din multiplele statusuri sociale particulare se armonizeaza cu cel global). In raporturile dintre ele important este sa existe o cat mai mare concordanta. B. putem mentiona slabul control social care exista intre orase.statusuri atribuite. Potrivit primului criteriu acestea se impart in: . situatie care de multe ori concura la geneza comportamentului criminal. situatia constituind o sursa de tensiune si conflict intre ea si membrii grupului. recunoscuta de ceilalti membrii ai grupului. sociologii americani (Robert Park) au constatat ca daca in marile orase exista conditii de devianta sociala. prin status (statut) social se foloseste totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are o anumita persoana dintr-un grup social (persoana numita “focala”). Se poate constata destul de explicit ca intre cele doua realitati sociale exista o legatura directa. STATUS SOCIAL.000 de concepte pe care le foloseste sociologia. Prin rol social se intelege acel comportament pe care il asteapta membrii grupului social de la persoana focala intr-o situatie data. ROL SOCIAL SI PROCESUL DE SOCIALIZARE A. Status si rolul social depind in mare parte de personalitatea persoanei focale. cele de statut (status si rol social) sunt deosebiri utilizate pentru a stabili pozitia si responsabilitatile pe care oamenii. multe dintre ele (explicand notiunile acestei stiinte si procesele sociale. fara a se mai raporta grupurilor sociale primare lui care face parte. Daca persoana este posesoarea unor calitati si capacitate superioare statutului si rolului social ocupat. Astfel. In astfel de cazuri individul este detonator al unui status social global.  modul de recunoastere al statusului. Clasificarea statusurilor sociale Criteriile folosite in acesta clasificare sunt:  modul de acces al individului la status. drepturi si obligatii pe care le au in virtutea pozitiei ocupate de persoana in cauza in grupul respectiv.

in majoritatea cazurilor. Ambiguitatea rolului reprezinta neclaritatea din partea persoanei focale. in principal. ei ramanand in privinta obisnuintelor si comportamentului numai la stadiul de animale. Cu toate aceste realitati biologice sociologii sunt unanimi de parere ca alaturi de ele si educatia este determinanta socializarea indivizilor. Capacitatea omului de a invata si de a vorbi sunt alti doi factori biologici naturali determina socializarea omului. specialistii au stabilit ca aceasta are urmatoarele scopuri: 22 . fara limbaj (latrand sau grohaind) mergand in patru labe. cele mai cunoscute (conflicte pe acest gen) sunt: conflictele de rol si ambiguitatile rolului. posedand un bagaj de idei si deprinderi care le dau posibilitatea sa participe activ la viata sociala. nu au putut fi niciodata oameni. Bazele acestui proces sunt bipolare: naturale si educationale. neputand sa-si construiasca fara sa invete adapost (locuinta) sau sa-si procure hrana. Sunt naturale pentru ca omul este o fiinta sociala si in acelasi timp lui ii lipsesc instinctele (fata de rudele sale apropiate – maniferele). avand un anumit status social si nu reuseste din anumite motive sa joace (sau sa-si indeplineasca) rolul asociat statusului de care-l poseda. b) viata individului in cadrul grupului in care a intrat. Scopurile socializarii Cu toate ca socializarea oamenilor are continuturi diferite. Procesul de socializare Socializarea reprezinta procesul prin care oamenii devin la maturitate (dupa ce au venit pe lume slabi si dependenti de alte persoane) fiinte cu propria lor identitate. dovedind ca lipsa educatiei nu duce la socializare. C. pentru ca in cadrul acestuia persoana isi insuseste (sau respinge) normele de comportare ale grupului si tot acum el participa (sau nu) la viata si activitatea acestuia. D. rupandu-si vesmintele cu care erau imbracati. care detine un anumit status social in cadrul grupului cu privire la modul in care trebuie sa se comporte. acestea fiind recunoscute de membrii grupului datorita calitatilor persoanei (carismei individului). alegere si sunt recunoscute prin acte oficiale de catre conducatorii ierarhici ai grupurilor sociale.- statusuri care sunt obtinute prin concurs. statut care a devenit cunoscut si sub numele de leader informal. in functie de specificul grupurilor din care indivizii fac parte. examene. Procesul de socializare are doua momente: a) cel de intrare a individului in grupul social. o perioada mare de timp depinde fizic de parintii sai. Socializarea este posibila pentru ca este o caracteristica inclusa in zestrea biologica a omului. De cele mai multe ori solutionarea conflictului de rol se rezolva prin retragerea statusului detinut de persoana locala. Ca argument in acest sens. Acesti copii. E. membra a grupului social numita persoana focala care intrand in relatii cu ceilalti membrii ai grupului. Umanizarea acestor fiinte nu a fost posibila. Conflictul de rol si ambiguitatea rolului Sunt situatii care apar deseori in grupurile sociale fiind generatoare de tensiuni intre membrii acestora. statusuri informale (sau neoficiale). acest din urma moment fiind mai important pentru sociologie fata de primul. se datoreaza neinstruirii persoanei focale sau deficientelor in definirea adecvata a rolului persoanei focale. s-a folosit exemplul copiilor salbatici (sau lupi) care au fost descoperiti in diferite colectivitati de animale salbatice dupa ce din diferite motive fusesera abandonati (sau luati) din familia lor. Aceasta ambiguitate. Conflictul de rol apare intre o persoana anume. Aceasta e un motiv pentru care imediat dupa nastere. cu toate ca s-a incercat socializarea lor.

aparatele video. cartile. c) Mass-media In aceasta notiune sunt incluse diferite moduri de comunicare destinate publicului : radioul. 2. fara a avea relatii speciale cu unii elevi. 23 . Tot familia. Aici se stabilesc primele si cele mai rezistente relatii intime: vorbirea. cei mai importanti si in ordine cronologica a aparitiei lor in acest proces pentru fiecare individ. Factorii de socializare Fiind un proces complex. Socializarea in familie se realizeaza in situatii concrete care duc la educatie morala si la invatare cognitiva. modul de comunicare specific familiei. socializarea asigura fiecarui individ identitate in functie de personalitatea fiecaruia pe baza aspiratiilor pe care le aproba sau dezaproba. scoala. socializarea determina invatarea unor roluri sociale si atitudini. copilul ia contact cu elementele cheie ale culturii. in functie de sex. socializarea este influentata impersonal oferind modele suplimentare si alternative de roluri precum si de norme si valori. in grupul de varsta socializarea este intamplatoare.1. stabileste aspiratii si cerinte pentru fiecare membru al grupului potrivit statusului pe care-l are. sunt: familia. In afara de aspectele profesionale. Daca statusul copiilor in familie este unul atribuit. socializarea este influentata de mai multi factori. se impune un comportament disciplinat bazat pe respectarea unor norme de igiena personala. elev-profesori) in cazul factorilor ce apartin mass-mediei. Printre cele mai importante mijloace de influentare a socializarii este televiziunea care asigura un excelent mijloc de instruire. asigura identitatea sociala initiala a copiilor in functie de sex. relatiile de interactiune dintre parinti si copii sunt diferite datorita valorilor diferite pe care parintii din clasele de mijloc si din clasele muncitorilor le transmit copiilor lor. cinematografia. unde socializarea este un proces gandit si planificat. d) Grupa de varsta Grupurile de copii care au varste apropiate sunt realitati ale colectivitatilor. uneori cu urmari nedorite. clasa sociala. afiliere la grup sau a originii familiale. pentru ca primul rand lipsesc relatiile intime iar profesorii ii trateaza pe copii la fel. Dintre acestia. 4. pedagogii transmit elevilor cunostinte si formeaza deprinderi morale. b) Scoala Scoala este institutia sociala care are sarcina de a da informatii si de a forma individului deprinderi si valori pe care societatea le considera importante pentru viata sociala. asigura individului pregatirea profesionala necesara pentru a obtine pe baza ei cele necesare traiului si existentei spirituale a acestuia. In scoala copii fac cunostinta cu sisteme diferite de evaluare. televiziunea. inregistralile magnetice. religie etc. inceputa prin invatarea limbii este alaturi de gestica. unde socializarea individului se bazeaza pe contactul personal si interactive (copil-parinti. Tot aici. In functie de clasa sociala careia apartine familia. unde acestia se compara cu colegii lor considerati egali acestora. Cadrul social al scolii este diferit de cel al familiei. F. In contrast cu familia si scoala. ele fiind compuse din egali in statutul lor social general. 5. morale si juridice. rasa. in grupul de varsta fiecare copil isi castiga (dobandeste) statutul. 3. a) Familia Familia este prima si cel mai continuu grup social pentru un nou nascut si copil. Aparatele video si de redare a casetelor cu muzica au un rol important in socializarea tinerilor. casetele si CD-urile. grupa de varsta si mass-media. Spre deosebire de scoala si familie. de notiunile teoretice si de cele culturale. de grupuri sociale si institutii sociale. presa. varsta.

activitatea personala in cauza fiind controlata in permanenta. resocializarea poate fi voluntara sau involuntara (impusa). atunci se afirma ca socializarea a esuat. Necesitatea ordinii in societate a fost impusa de dorinta oamenilor de a trai in echilibru. In cazul resocializarii involuntare sau fortate se gasesc detinutii din penitenciare condamnati pentru fapte antisociale (crime. iar persoana nu s-a integrat social. Se poate afirma ca integrarea sociala este efectul pozitiv al procesului de socializare la care au contribuit familia. In functie de vointa persoanei care suporta acest nou proces.individual s-a adaptat si accepta normele de comportare impuse de societate asigurand reducerea conflictelor intre el si membrii societatii. . Toti acesti factori contribuie la formarea conceptiei despre lume a individului dar si asupra comportamentului. orientate spre obtinerea unor statusuri sociale ridicate. In primul caz se au in vedere situatiile de convertire religioasa sau a psihoterapiilor individuale sau collective prin care se inlocuieste identitatea persoanei. adica s-a integrat social. ORDINEA SOCIALA SI JURIDICA A. Societatea umana si normele sociale Activitatea oamenilor ca finite sociale nu se desfasoara la voia intamplarii. ci pe baza anumitor reguli pe care societatea le-a creat. Daca la sfarsitul procesului de socializare nu s-au adaptat normele de comportament dorit. organizatiile profesionale si politice. permitand integrarea profesionala. mai ales cand integrarea sociala nu a reusit. 24 . G. . H. Resocializarea La finalul unui proces de socializare se constata uneori (fie de persoana insasi. Atunci cand indivizii care au suportat un proces de socializare si-au insusit si aplicat normele de comportament normale (etice) se considera ca acel individ a intrat in corpul (intregul) societatii. acestea determind evolutia stadiilor de integrare sociala. VI. valorilor si identitatilor fundamentale. fiind de fapt o socializare continua nefiind totusi aceeasi. In astfel de cazuri se trece la resocializare prin restructurarea atitudinilor.s-a asigurat o apartenenta active a individului la normele de comportare si valori comune favorabile societatii. societatea creeaza si promoveaza anumite valori si comportamente pe care le considera normale (etice). delicate) sau personae alienate mintal internate in spitale pentru bolnavi psihic. Uneori intervin si procese de resocializare. normative si socialculturala a acestora. Integrarea sociala Pentru desfasurarea normala a vietii. characteristic este daca exista o rupere brusca cu trecutul iar factorii de resocializare sunt controlati riguros.Scoala si grupul de varsta slabesc legatura cu familia. In literatura de specialitate de defineste ordinea sociala ca fiind modalitatea asigurarii drepturilor si libertatilor indivizilor. de multe ori schimbandu-se valorile si modelele de comportament. fie ce comunitate prin institutiile sale) ca integrarea sociala nu s-a realizat. de a asigura functionarea institutiilor si organizatiilor.se asigura un echilibru social relativ. Socializarea nu se termina cu ajungerea la maturitate. Integrarea sociala se considera realizata atunci cand: . asigurand modele suplimentare si uneori alternative de comportament fata de cele provocate in famile. Pentru aceasta ultima resocializare. ea este un proces care dureaza toata viata. scoala.

violate – fie de indivizi luati separate sau de colectivitati umane mai mici sau mai mari. El este numit CUTUMA daca are caracter juridic si se transmite in timp. religioase. De aici se poate constata ca obiceiul juridic constituie izvor de drept. Societatea umana are o multitudine de norme si valori sociale care sunt profund diversificate de varietatea relatiilor dintre oameni si de modul in care este exprimata vointa din aceste norme. Pentru cunoasterea componentelor ordinii sociale ne vom opri asupra a trei dintre ele: obiceiul. penale sau disciplinare. Sociologii si juristii au stabilit ca pentru a deveni norma de drept un obicei. Din multitudinea de obiceiuri. duce la ordinea sociala necesara supravietuirii grupurilor sociale. ordine care este una din componentele inseminate ale ordinii sociale. morala si dreptul. Obiceiul Norma sociala de comportare cea mai veche este obiceiul. civile. In unele cazuri societatea (avand in vedere pericolul redus al nonconformitatii) tolereaza astfel de incalcari dar de cele mai multe ori determina suportarea din partea celor nonconformisti. indatoriri si obligatii care reglementeaza conduita si comportamentele sociale si individuale”. fiecare dintre acestea avand importanta ei. vointa ce urmeaza sa fie indeplinita. stabilindu-le importanta si caracteristicile care le aseamana sau le diferentiaza unele de altele. Ele sunt impuse prin forta opiniei colectivitatii. el trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: a) sa existe o folosinta indelungata a obiceiului pe care sa nu fi fost contestata. C. Starea de conformitate a comportamentului uman colectiv si individual cu cerintele normelor sociale. organizatiile productive. stabilesc ordinea juridica. culturale. religioase. tendinta comportamentului uman fiind cea de conformare cu regulile stabilite. fara o sanctiune de ordin material. prin respectarea lor gasindu-se valori de proveniente diferite. Cele mai importante sunt totusi normele juridice care in totalitatea lor si prin efectele ce le produc. B. determinandu-i prin forta exemplului in primul rand pe ceilalti membrii ai societatii sa se abtina de a incalca normele sociale. disciplinar sau penal. Normele care reglementeaza ordinea sociala sunt clasificate in norme cutumiare. In societate nu exista totusi o conformitate deplina. definindu-le pe fiecare in parte. situatie care da nastere la un fenomen numit “nonconformitate”. morale. prescriptii. Morala Intre regulile care stabilesc ordinea sociala sunt si acelea care reglementeaza ce este bine de facut pentru om si colectivitate si ce este rau. din generatie in generatie. Toate categoriile de norme care reglementeaza viata colectivitatilor umane. reguli care sunt cunoscut sub numele de morala. satirice. transformandu-le prin sanctiune in norme juridice. b) regula de conduita recomandata (continuta de obicei) sa fie determinata cu o anumita precizie. c) obiceiul sa prezinte interes pentru legiuitor. deseori aparand situatii cand ele nu sunt respectate. el fiind cunoscut in literatura de specialitate ca “dreptul nescris”. din contra ele sunt incalcate. religioase etc. actioneaza articulat. nescrisa. fiind intr-o forma orala. a unor sanctiuni de nature diferite cum sunt: morale. in cadrul familiei. recomandandu-se abtinerea de la astfel de ultime comportamente. cunosterea lor fiind continuata in cadrul altor grupuri sociale cum sunt scoala. statul a preluat deseori pe acelea pe care le-a considerat importante si cu semnificatie juridica. ele fiind intr-o stare de interdependenta. economice si altele.Un alt autor sustine ca ordinea sociala reprezinta “un corp inchegat de norme. 25 . juridice. El reprezinta o regula de conduita impusa in cadrul comunitatilor umane printr-o folosinta indelungata si care se aplica de bunavoie prin consensul general al membrilor colectivitatii. Marea majoritate a indivizilor iau cunostinta de regulile sociale inca din copilarie. nu toti oamenii respecta regulile sociale.

Criteriile de categorisire a normelor juridice. au in vedere: a) ipoteza (adica acele imprejurari de care norma leaga anumite consecinte). Normele juridice Intre normele sociale care asigura ordinea vietii in grupurile umane se numara si normele juridice. indivizii imorali sunt obiect al satirei. dispozitie si sanctiunea demonstrand ca spre deosebire de cele ale moralei.  norme care sunt la latitudinea indivizilor. ele actionand pentru viitor iar iesirea din vigoare se face prin stabilirea precisa a termenului de catre legiuitor. de cele mai multe ori. Norma juridica este mereu expresia grupului dominant in societate. In prima situatie. una dintre acestea fiind formulata de Paul Popescu Neveanu prin care se arata ca morala reprezinta “ansamblu de norme de convietuire umana care reglementeaza comportarea indivizilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege ci de opinia publica”. Se poate constata ca in principal caracteristica care se detaseaza la morala este aceea ca ea nu este impusa prin lege. caricaturii. Fata de norma juridica. editorialelor gazetaresti etc.  sanctiuni civile. tinand seama de ipoteza normele juridice se impart in:  norme onerative prin care se impune comiterea unei anume activitati sau de a avea un anumit comportament. ele actionand pe parcursul a multor generatii umane. comparatie care scoate in evidenta urmatoarele caracteristici care le deosebesc: 1. norma juridica este creatia legiuitorului. fiind intotdeauna intr-o forma scrisa. in privinta sanctiunilor care asigura ordinea sociala in general. 3. b) sanctiunea (adica masurile si mijloacele care sunt adaptate in vederea respectarii ipotezei si dispozitiei). De obicei. Ele reprezinta acele reguli generale si obligatorii de conduita fixate prin lege.  norme permisive care nu se impun dar nici nu interzic anumite conduite. adica nu se realizeaza prin constrangere. 4. In timp ce norma morala este nescrisa.: normele cuprinse in Codul Penal).In literatura de specialitate gasim mai multe definitii ale moralei.  norme prohibitive care interzic unele comportamente (ex. Norma juridica este o structura tripartite. ea stabilind acele comportamente care convin membrilor acelui grup. De cele mai multe ori. In privinta modului si timpului intrarii in vigoare a normelor juridice. norma morala este expresia cvasitotalitatii societatii. pamfletelor. regularitate si sistematizare. al literaturii. La normele moralei acesti timpi nu sunt cunoscuti. acestea sunt comparate cu normele moralei. care de foarte multe ori au mai mare putere de influentare decat o persoana legala. ele fiind intotdeauna prevazute cu sanctiuni care sunt aplicate celor care au incalcat aceste norme de stat.  sanctiuni procesuale. 26 . In cazul criteriului ce tine de natura sanctiunilor normele juridice sunt:  sanctiuni disciplinare (dreptul muncii). exista o precizare stricta la publicare. D. pentru intelegerea specificului normelor juridice in tabloul general al normelor sociale. Modul de nastere a celor doua categorii de norme este diferit. fiind create de opinia publica. ea atinge un grad inalt de precizie. spectacolelor umoristice.  sanctiuni penale.  sanctiuni contraventionale. Daca acestea sunt tipurile de sanctiuni care apartin ordinei juridice. 2. individul care o incalca fiind sanctionat altfel decat prin forta statului. fiind formata din ipoteza. acestea nu sunt numai de ordin represiv pentru ca in societate majoritatea comportamentelor nu sunt negative ci pozitive.

institutionalizate in regulamente. d) de dezaprobare a conflictelor sociale si de asigurare a functionarii normale a societatii. educativ. apararea si garantarea valorilor sociale. armata etc. juridic. ci este rezultatul unor actiuni si influente din partea grupurilor sociale primare. ea existand in toate timpurile (incepand din antichitate. prima clasificare este cea in functie de grupurile sociale care fac controlul. Se poate spune ca baza dreptului este o baza morala. morala are o singura functie. concret si cu scopuri precise. ea nerealizandu-se spontan. c) crearea actelor normative. Prin control social. respingand in acelasi timp pe cele care se abat de la aceste modele. Acest tip de control este spontan. sau sanctiuni informale ca reactiile de aprobare. Acesta realitate sociala – Control social – este o institutie cu caracter istoric. 27 . Dupa mijloacele utilizate.Ross si R. controlul social poate fi pozitiv si negativ. pentru comportament pozitiv. prima provenind de cele mai multe ori din cea de-a doua. desi morala nu este izvor de drept. societatea acorda sanctiuni pozitive formale (sau oficiale) ca: elogiu.Astfel. Ambele componente ale ordinii sociale au acelasi scop: cel al regularizarii raporturilor sociale si orientarea activitatii lor. scoala. indivizii (atat separate cat si in colectiv) fiind controlati de societate. Raportul dreptului cu morala Din cele de mai sus rezulta ca cele doua componete ale ordinii sociale coexista. aceea de a indica o datorie care nu se impune ca o regula. b) sunt pentru anumite actiuni. politice. Acest gen de control este realizat de agenti institutionalizati ca:(organismele statului. civil. distinctii. multumirea. care actioneaza continuu si printr-o interconditionare permanenta. Control social Ordinea sociala nu se impune de la sine. Controlul social are mai multe forme.Pound) – nedefinindu-l ca rezultat al parghiiilor si mecanismelor de asigurare a stabilitatii sociale. capitalism si mai ales in societatea noastra contemporana) dar existand cu specific aparte in diferite grupuri sociale si institutii cum sunt familia. Dreptul are mai multe functii care privesc: a) formalizarea juridica a organizarii social-politice. vamal etc. a organizatiilor cu caracter politic. A doua forma este cea a controlului informal care se realizeaza la nivelul grupurilor informale cum sunt controalele facute de parinti asupra copiilor sau a prietenilor intre ei. legi sau coduri (ex. asa cum afirma sin Dan Bonciu se intelege “ansamblul de mijloace si mecanisme sociale si culturale prin intermediul carora: a) sunt impuse individului o serie de interdictii si constrangeri referitoare la necesitatea respectarii normelor si valorilor dezirabile. feudalism. premii si altele. Astfel. biserica. fiind apreciate si recompensate conduitele care sunt conforme cu modelul normativ si cultural. E. daca acestea sunt formale (institutii oficiale) sau grupuri informale (neinstitutionalizate). liber si consimtit. functiile acestora sunt diferite atat numeric cat si in privinta continutului. clasificarea acestora facandu-se in functie de mai multe criterii. b) conservarea. sfera dreptului fiind una mai restransa decat cea a moralei.). a jurisprudentei sociologice (A. religios. evul mediu. Controlul social pozitiv (caruia i se mai spune si stimulativ) se caracterizeaza prin cunoasterea si acceptarea normelor de comportament in mod voluntar. statul. juridice. Prima modalitate de control este cea formala care consta in instruirea de norme impersonale. neorganizat si difuz spre deosebire de cel formal care-i oficial. penal. in schimb. Conceptul de control social a fost creat de reprezentantii scolii americane. F. administrative). sportiv etc. organizat. partidele politice. Astfel. militar.

pentru realizarea conformalitatii indivizilor si prevenirea conflictelor si tensiunilor sociale. dar din diferite motive nesocotesc normele de comportare sociala.  gesturi neconformiste (cum sunt cele care mimeaza actul sexual) in timpul unor spectacole muzicale. criminale. Acest proces. dar si de cultura colectivitatii). un loc important il are dreptul. organizatii si institutii (ex – reguli stabilite prin regulamente. In cadrul controlului social. Din definitia conceptului de control social ca si din explicarea modului in care acesta poate fi clasificat. a fost necesar ca oamenii sa respecte anumite reguli de comportare. care este si antisocial. rezulta ca scopul principal al acestuia este acela de a asigura echilibru. pentru desfasurarea vietii in grup. vom defini procesul de incalcare a normelor de convietuire. cuprinde pe langa incalcarile legilor si incalcarile regulilor stabilite de grupurile sociale (obiceiuri. In continuare. actionand ca un factor de stabilitate sociala. c) acte antisociale. formele de manifestare si reactia societatii fata de acest proces. Prin control social se corecteaza de cele mai multe ori deficientele si lipsurile socializarii morale. sunt cazuri cand unii indivizi incalca normele de comportare impuse de colectivitate. In toate sistemele sociale in decursul timpului si in vremurile de azi. Se afirma ca indivizii care incalca aceste reguli se opun comportamnetului majoritar conformist. gest sau manifestare care incalca normele scrise (sau nescrise) ale societatii sau ale grupului social particular din care face parte persoana care a avut o astfel de conduita. Cu toate acestea. traditii). 28 . dovedindu-se astfel ca devianta sociala este in esenta nonconformista. VII.  limbaj cu expresii si cuvinte de jargon. ultimile doua forme de control social (pozitiv si negativ) au coexistat. majoritatea acestora conformandu-se in cea mai mare parte a timpului. Acesta conformare (asa cum aratat) se datoreaza procesului de socializare si controlului social la care sunt supusi in permanenta oamenii. stabilindu-i sfera. d) acte asociale – cum sunt cele comise de bolnavii mintal. diferenta dintre ele nefiind asa sesizabila. A. iesind din cadrul ordinii sociale si juridice. b) acte imorale indecente sau obscenitati cum sunt petrecerile zgomotoase in timpul zilei dar (si mai des) al noptii. Devianta sociala Prin devianta se intelege (in sociologie) orice conduita. Conceptul de devianta reprezinta comportamentul nonconformist al indivizilor care au suportat un proces de socializare. DEVIANTA SI DELICVENTA In societate.Controlul social negativ (sau coercitiv) are ca o caracteristica cunoasterea si acceptarea de catre indivizi a normelor si regulilor de convietuire care se face din cauza fricii de a nu fi pedepsiti. buric sau pe limba. Se constata ca sfera comportamentelor deviante cuprinde urmatoarele acte sau conduite neconformiste: a) actele sau conduitele considerate ca excentrice cum sunt:  tinuta neobisnuita ca purtatul pantalonilor blue jeans rupti. ordinea normativa si institutionala a societatii.  purtatul unor bijuterii atipice ca inele si butoni prinsi in nas.

B.Exista si conceptual de anormalitate. teoreticienii au ajuns la concluzia ca in geneza delicventei nu exista un singur fenomen care sa fie cauza. Unul din criminologii din U. afirmand ca prin existenta delincventei putem sa-i departajam pe oameni in buni si rai iar pentru controlul celor din urma o societate civilizata isi formeaza institutii sociale (guvernamentale sau neguvernamentale) creand legi care sa combata comportamentul acestora. care este de natura psihologica dar care defineste incapacitatea unor indivizi de a se adapta la exigentele vietii in comun (sociale) neputand sa respecte valorile societatii. Din aceste considerente. parintele criminologiei clinice) care inca din adolescenta (uneori chiar din copilarie) a fost influentat de colectivitatile umane (primare sau secundare) prin procesul de asociere diferentiata (asa cum a demonstrate Edwin Shaterland). criminalitatea este un factor de sanatate publica si de progres social.S. ca un tipar – pentru toate componentele sociale deviante. C. ceea ce face imposibila aflarea adevarului stiintific”. Thorsten Sellin. situatie care este acceptata de societate. au existat preocupari explicative la sfarsitul secolului al XIX-lea cand C. criminologul francez Jean Pinatel. De cele mai multe ori. Este periculoasa devianta? In general se afirma ca da. In privinta genezei delicventei. Criminologia. plecand chiar din antichitate. de mai multe ori nu se face diferenta intre devianta in general si delicventa in special. In opinia noastra apreciem totusi ca delicventa este totusi proprie indivizilor definiti ca o personalitate delicventa sau periculoasa (cum a definit-o creatorul acestui concept. stiinta de sine statatoare. Forme ale delicventei 29 . ea fiind valabila ca o realitate medicala. c) teorii de orientare sociologica. cunoscut sociology englez. Sociologii insa insist ape geneza deviantei de origine socio-culturala. considerati anormali. Dupa opinia unor sociologi. nu pot explica in totalitate geneza actelor criminale.Lambrozo a creat teoria criminalului innascut. Rezulta ca teoria cauzalitatii multiple este cea care raspunde cel mai bine in explicarea genezei delincventei. printer care cel mai cunoscut ramane Emile Durkheim. aceasta incapacitate este specifica indivizilor bolnavi psihic. In conceptia oamenilor exista credinta ca toti indivizii sunt devianti. in decursul timpului. Din punct de vedere sociologic. tot asa dupa cum nimeni nu se conformeaza tuturor regulilor existente” afirma Anthony Giddens. afirma in lucrarea sa “Conflictul criminal si crima”: “Cunoasterea pur stiintifica in criminologie (si implicit in sociologie. comportamentul uman este indeterminabil. ci exista doar fenomene care sunt factori favorizati ai delicventei. Fiecare din aceste orientari contin teorii care prin ele insele. Nu poti sa respecti toate regulile: “Nimeni in incalca toate regulile. Sociologia considera delicventa ca un caz particular al deviantei sociale. Toate teoriile referitoare la geneza delicventei se pot grupa in: a) teorii de orientare biologica. stiinta aceasta stabilind care sunt specificultatile delicventei cunoscute sub numele de criminalitate. completam noi) este iluzorie pentru ca obiectul cercetarii. Delicventa Este forma cea mai grava a deviantei sociale. are ca obiect de studio delicventa pe care o trateaza separate de devianta. b) teorii de orientare psihologica. Este periculoasa mai ales acea parte care poarta numele de delincventa sau criminalitate.A.. Toti sociologii si juristii au ajuns la concluzia ca delicventa este un fenomen prea complex cu nenumarate necunoscute care nu poate face posibila aplicarea unei singure teorii.

Astfel. O alta dimensiune a criminalitatii. in cazul delicventei raspunsul societatii este tripartit: represiv sau preventiv. unde se considera ca infractorul inchis sufera un proces de resocializare (ceea de multe ori nu este realizat) sau separare a societatii fata de infractori. organizarea acestora fiind pe principii economice (chiar militare uneori) angrenand de mai multe ori reprezentanti ai institutiilor statului. asimilati cu indivizii rai se intareste coeziunea majoritatii conformiste socotita ca fiind a oamenilor “buni”. c) identificandu-i si respingandu-i pe nonconformisti. satiric. Institutia specifica acestui gen de reactie sociala este penitenciarul. motiv pentru care in mod frecvent se foloseste termenul de cifra neagra a criminalitatii. modelul de reactie sociala fata de criminalitate este mixt. necalificati. VIII. disciplinar sau pecuniar. Aceasta are si efecte pozitive. menita sa previna delincventa. fiind necesare modificari ale acestora sau adaptarea altora noi. Aceasta reprezinta o necunoscuta ca rezultat a diferentei dintre criminalitatea reala (totalitatea delictelor comune intr-o perioada data de un teritoriu national) si criminalitatea relevanta (adica criminalitatea descoperita si reclamata). VIOLENTA SI SOCIETATEA 30 . nu a putut fi stabilita in dimensiunile ei reale. needucati si care de mai multe ori consuma imediat produsul infractiunii. Modelul represiv reprezinta pedeapsa care se aplica raufacatorilor. De de este pozitiva devianta? Se apreciaza ca motivele sunt multiple: a) in primul rand in antiteza cu ea in societate se promoveaza conformitatea sociala. in general. in societate se cunosc si alte forme de delicventa date de diferite alte criterii de clasificare. considerand crima ca o activitate economica din care scot profit. In prezent. ea fiind un factor de sanatate sociala si progres social. care este o forma mult mai periculoasa a criminalitatii spre deosebire de criminalitatea obisnuita sau traditionala. raspunsul societatii este de ordin moral. Reactia societatii fata de delicventa Daca fata de devianta. cea mai frecventa fiind privarea de libertate a acestora. Prima notiune desemneaza totalitatea delictelor comise in grup de indivizi constituiti special in colectivitati criminale. d) existenta unui numar mare de acte deviante duce la concluzia ca normele incalcate nu sunt corespunzatoare. spre deosebire de modelul preventiv care consta in activitatea intreprinsa fata de posibilii infractori sau posibile victime. In afara de clasificarea delicventei in functie de dimensiunile statistice ale acestuia. Prin criminalitate conventionala se intelege acea criminalitate comisa de indivizi izolati neorganizati. fara a-l reinvesti pentru alte activitati ca in cazul crimei organizate. Se foloseste deseori conceptual de crima organizata sau a gulerelor albe. constand atat in masuri repressive cat si preventive ale deviantei (si in special cea delicventa). se cunoaste conceptul de delicventa juvenila care este formata din delictele comise de minori si tineri. Acest model de reactie este aplicat dupa comiterea delictelor. b) prin existenta deviantei se pune in evidenta necesitatea crearii unor norme care sa impuna conformitatea sociala. alta decat cea relevanta sic ea mai mica decat aceasta este criminalitatea legala care consta in totalitatea delictelor judecate si fata de care sau dat sentinte de condamnare de catre instantele judecatoresti. aceasta fiind doar inutila. D. pare un paradox.Delicventa.

ea fiind mai usor sesizabila la copii. Violenta este periculoasa pentru individ. juristii si istoricii au incercat sa descifreze etiologia violentei. dar si pentru colectivitatile umane in general.A. rolul societatii in geneza acestui fenomen si indicarea factorilor care-l pot reduce si stapani. cu toate eforturile depuse de comunitatile locale sau internationale de stopare si prevenire a violentei in orice fel. exista deseori variante pentru persoanele frustrate ca agresiunea sa fie dirijata pozitiv. la finalul multor studii dedicate agresivitatii umane (in care violenta ocupa un loc insemnat). ea indica si sporeste frica. Multe din frustari isi au originea in propriile inferioritati si incompetente ale indivizilor. o manifestare comportamnetala interumana exprimata sub forma fortei constituind una din componentele principale ale agresivitatii. indivizii amenintati sunt gata sa raspunda (si de obicei raspund amplificat) tot cu violenta pentru ca in structura fiintei umane. Specialistii. manifestandu-se cu furie si agresivitate. pentru ca pe langa pierderile materiale si umane provocate de comportamentele agresive. B. maturii reusind sa-si ascunda aceasta reactie sau sa si-o estompeze. de obicei de agresivitate fizica fata de obiectul sau persoana care a provocat frustarea. b) canalizarea ei spre actiuni sociale utile. psihiatrii. c) reactiile comportamentale imediate sau amanate. in mod inconstient. tipologia manifestarii ei. Fara a clasifica formele pe care le imbraca violenta umana. teama si insecuritatea. 31 . in comunitate in cadrul multimilor dezorganizate cat si in relatiile interstatale. b) starea psihica de suferinta provocata de privarea necesitatilor umane. mentionam ca ea se manifesta atat in grupul social primar fundamental – familia. dar nu toti oamenii (chiar frustatii) raspund cu violenta. cum sunt competitiile sportive. c) adoptarea unor comportamente agresive accepatabile pentru societate. Etiologia violentei Cercetarile sociologice au reliefat ca in procesul de socializare a omului. Din cele expuse a rezultat ca violenta (ca forma a agresivitatii) este specifica omului. Consideratii generale Vis – cuvand din limba latina este originea modernului violenta care inseamna forta adica folosirea fortei in manifestarea superioritatii. In acelasi timp. Din aceste considerente sociologii. Cele mai cunoscute forme de astfel de orientari fiind: a) acceptarea rationala a frustarii. violent orientat spre persoana sau obiectul care a impiedicat realizarea trebuintei vitale afectate. uneori ele aparand si din cauza discrepantelor de staus social intr-o comunitate. Ea consta in comportament distructiv. In colectivele de indivizi educati cum sunt familiile de intelectuali sau cele care au o educatie religioasa puternica. pe baza mecanismelor instinctuale de aparare. exista o agresivitate latenta care a fost remodelata de cultura. medicii. atrag atentia ca flagelul cel mai periculos al lumii contemporane il constituie aceasta componenta a realitatii sociale – violenta. el reactionand. Numim violenta. Procesul prin care se ajunge la starea de frustare cuprinde trei elemente: a) situatia de viata care genereaza frustarea. Agresivitatea este rezultatul impiedicarii realizarii unei trebuinte vitale sau a unei placeri. psihologii. moda si civilizatiile construite de milenii de catre umanitate. Frustarea este o stare de dezechilibru afectiva datorata privatiunilor pe care omul o are in conditiile nerealizarii necesitatilor si placerilor sale. Desi gupurile umane au reguli precise de comportare care le asigura supravietuirea. realitatea sociala demonstreaza ca fenomenul violentei este prezent zilnic in viata colectivitatilor umane. luat separat. starea de confort si de bine. deseori acesta sufera deprimari si frustari la care organismul uman nu ramane pasiv.

in colectivitatile rurale si urbane. a unor neadevaruri care daca ar fi reale. pentru persoanele anormale. Acestea sunt domenii care fac obiectul sociologiei dar mai ales al medicinii si psihologiei. In categoriile violentei prin cuvant. determinandu-l sa se treaca la comportamente amorale. a studiilor clinice. urmarind promovarea pasiunilor libiduale. distrugeri. Calomnia este cea mai grava si imorala forma de violenta ce din pacate. ei comitand omoruri.In cazul acesta raspunsul il gasim in explicatia psihanalitica redata de Sigmund Freud care a stabilit componenta tripartita a personalitatii psihice umane. o conflictele conjugale. face posibila dominarea sinelui fata de ego. Trebuie sa recunoastem ca in afara disfunctiilor din cadrul personalitatii psihice ale indivizilor. comportamentul violent in esenta amoral. persoana in cauza ar suferi grave prejudicii morale si juridice. literatura de specialitate mentioneaza urmatoarele forme: a) Calomnia Aceasta consta in transmiterea in colectivitate. o dizarmonicii. de multe ori nedescoperite sau accepate de societate. deoarece viata a demonstrat ca de cele mai multe ori. promovat prin presa. talharii etc. radio si televiziune. o starile conflictuale si de stres datorate vietii industrializate. in familii. Tipologia violentei Exista tendinta de a se considera ca violenta este numai de natura fizica pentru a distruge material obiectul (persoana) care a provocat frustarea. trebuie sa-i cunoasca pe acesti indivizi chiar daca nu au avut un comportament violent. subiectii fiind iresponsabili. in zilele de azi. Ele sunt mereu prezente in societate. 32 . Aceste ultime forme de violente sunt cazuri medicale. Societatea. in cazul actelor de mare violenta sunt buni executanti. colectivitatile umane. violenta se datoreaza starii lor precare de sanatate mintala. este specific individului care nu-l are pe superego iar daca-l are acesta este subdezvoltat. la initiativa si indemnul persoanelor valide. violenta are cauze si de alte naturi cum ar fi: o sexualitate gresit orientata. cei a caror personalitate este afectata de consumul de droguri sau de alcool. In afara explicatiei freudiene a violentei care este aplicabila indivizilor sanatosi mintal. o paranoicii care comit de obicei omoruri datorita ideii de gelozie. dar aplicandu-li-se numai masuri medicale. o schizofreni cunoscuti mai ales prin omorurile comise asupra membrilor de familie. o toxicomania generate de alcool si droguri. cu privire la o persoana anume. Lipsa lui superego (care este hipermoral si tiranic fata de ego. deficientii mintal. Consideram ca tipologia stabilita de doctorul in psihologie Constantin Paunescu redata in lucrarea sa “Agresivitatea si conditia umana” este una din cele mai clare si realizate pe considerente stiintifice clasificate pe care o redam si noi in randurile ce urmeaza. Realitatea a demonstrat ca aceasta are o forma orala (prin cuvant) si o forma de manifestare fizica. furturi. C. Potrivit savantului austriac. violuri. dand frau liber energiei instinctive a individului. a devenit un instrument politic de lupta inuman. fiind in acelasi timp glasul constiintei. persecutie sau ca sunt ignorati de colectivitatile din care fac parte. cunoscute sub apelativul de cazuri clinice. intrand in conflict cu sinele. o dementi care comit acte criminale pentru satisfacerea dorintelor lor elementare. Cele mai cunoscute astfel de cazuri sunt cele de: o oligrofeni care comit acte de violenta criminala datorata sugestibilitatii lor si a lipsei de discernamant.

o revolutiile si grevele. b) Denigrarea A doua forma a violentei verbale o constituie denigrarea care consta in asa-zisa descoperire a acelor trasaturi cu caracter negativ sau de fapte si imprejurari imorale apartinand unei anumite personae dintr-un grup social. pentru violenta (care de fapt reprezinta o modalitate de comitere a crimelor) este sarcina criminologiei si anume a criminologiei preventive. agresiunea ca violenta este un aspect periculos al realitatii sociale pe care sociologia il releva. o accidentele rutiere sau de munca. o arma pentru dobandirea concurentului o societate bazata pe concurenta si este totodata arma celui care vrea sa parvina.Ea reprezinta in acelasi timp. c) Ironia O alta forma de violenta verbala este ironia. Violenta colectiva Acest tip de violenta cuprinde: 1) Violenta cetatenilor contra puterii Din aceasta categorie se desprind: o violenta terorista. Aceasta consta in descriere voit intelingenta a unei persoane. ea constituind “un instrument operational in stabilirea starii de drept social si moral in societatea contemporana”. ale carei radacini se pierd in negura anilor. 33 . responsabili pentru actele violente comise: Ele cuprind acte: 1) Violenta criminala din care face parte: o violenta mortala (omorurile). o violenta sexuala (violul si pervesiunile sexuale). sanatosi mintal. II. I.M. denaturate pana la grotesc pentru a se obtine descalificarea moral-sociala a adversarului. 2) Violenta noncriminala o sinuciderile.) si Interpol.S. Cu toate acestea. recomandand ca desi este o realitate inerenta. menite sa produca persoanei in cauza prejudicii morale sau traume psihice. ea poate fi redusa ca intensitate si prevenita. in care prin mesajul transmis manifesta semnificatii latente cu valoare agresiva. Aceste trasaturi si fapte sunt ingrosate. D. diferite de cele cuprinse in mesaj. o violenta corporala (vatamarile corporale). Violenta privata Acest tip de violenta numita si primitiva sau ancestrala. ii stabileste etiologia. Acesta ultima clasificare a violentei fizice este acceptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (O. o violenta industriala. 2) Violenta puterii contra cetatenilor Din acesta categorie fac parte: o terorismul de stat (specific regimurilor totalitare). este specifica indivizilor normali. Rolul societatii in prevenirea violentei Desi nu este obiectul sociologiei juridice de a propune solutii preventive unui anumit fenomen social. 3) Violenta paroxista Cea mai cunoscuta forma fiind razboiul.

indivizii (desfasurandu-si activitatile proprii voit sau involuntar) se interfereaza cu ceilalti membri ai grupului social din care fac parte. componenti ai unei societati o au de a identifica prin cunoastere.Florea.n. unei fapte sau de a avea un anumit comportament social in vederea atingerii unui scop anume. juridice. consecintele si valoarea activitatii pe care agentul (individual n. s-au constatat urmatoarele situatii: 34 . sociale. raportandu-se la activitatile intreprinse si de ceilalti indivizi din educatie. disciplinara. d) in aprecierea ei se are in vedere intentiile individului si consecintele actiunii intreprinse. In literatura de specialitate. Din analiza celor trei definitii ale responsabilitatii se desprind cateva caracteristici care privesc in principal: a) faptul ca aceasta este specifica fiecarui individ care actioneaza in procesul de socializare. e) scopul urmarit de actiunile persoanelor responsabile este cel de imbunatatire a sistemului social. manifestarile agresivitatii si posibilitatea de anihilare a acesteia printr-un comportament adecvat. inactiuni) sale neconforme cu regulile de conduita care au produs o dereglare a ordinii sociale. financiare. in acelasi timp. RESPONSABILITATEA SOCIALA SI RASPUNDEREA JURIDICA Delimitari conceptuale I. Responsabilitatea – institutia sociala In cadrul colectivitatilor umane. Raspunderea – institutie normativa Prin raspundere se intelege obligatia individului de a suporta o pedeapsa (sanctiune) ca urmare a faptelor (actiuni. II. IX. Atitudinea persoanei de a-si asuma urmarile activitatilor sale fata de ceilalti indivizi este cunoscuta in sociologie sub numele de responsabilitate. cultura si educatia indivizilor este calea care duce la prevenirea violentei. c) ea este o institutie sociala de ordin valoric. b) ca este de ordin optional.) o desfasoara sau o conduce in beneficiul colectivitatii din care face parte si care este afectata de rezultatul acestei actiuni (M. Raspunderea este. Autorul mentionat afirma:“Cea mai eficienta actiune de prevenire a consecintelor agresivitatii si reducerea izbucnirii acesteia este capacitatea pe care indivizii.Paunescu. c) Responsabilitatea reprezinta optiunea si angajarea individului in procesul de socializare pentru executarea unei actiuni. Fata de pesoanele care isi asuma sau nu-si asuma responsabilitatea actelor lor in practica sociala si implicit juridica.Asa cum afirma C. o institutie morala si juridica avand la baza. in afara de responsabilitate si frica (fata de pedeapsa) pe care o da indivizilor mai putin responsabili. acestei notiuni i s-au dat mai multe definitii dintre care le relevam pe urmatoarele: a) Responsabilitatea reprezinta acceptarea si suportarea de catre individ a consecintelor morale. Responsabilitatea este intotdeauna legata de buna comportare (morala. disciplinare si materiale ale actiunilor concepute si realizate de acesta. care au tendinte deviante in comportament. rezultatul si eficienta. afectandu-i sau avantajandu-i pe acestia din urma. juridica) si ea presupune raspunderea din partea indivizilor care impiedica acesta comportare. politica. ea fiind rezultatul angajarii libere a fiecarui individ. 1976). b) Responsabilitatea reprezinta “grija pentru succesul sau riscul.

c) este impusa individului de catre societate. incheiat intre cel care a pagubit si pagubitor. neasumandu-si nici un fel de responsabilitate. Spre deosebire de responsabilitate. care constau in suportarea unor consecinte numite pedepse (sau sanctiuni). o raspunderea contractuala care exista atunci cand prin fapta pagubitoare s-a incalcat o obligatie stabilita prin contract. d) vizeaza conservarea sistemului social. cea care ne intereseaza este cea juridica. Dintre caracteristicile acestui gen de raspundere se desprind urmatoarele: a) ea presupune reguli si ordine stabilite prin norme juridice. b) cea a persoanelor care nu recunosc legitimitatea si legalitatea regulilor. Raspunderea civila Acest tip de raspundere reprezinta obligatia celui care a produs un prejudiciu unei persoane de a repara prejudiciul respectiv. Dintre cele trei forme de raspunderi enuntate. cele mai cunoscute forme juridice ale raspunderii. raspunderea are urmatoarele caracteristici: a) este o institutie normativa si nu sociala. c) este de natura coercitiva. In functie de categoria regulilor de drept inculcate. raspunderea indivizilor cunoaste mai multe forme cum ar fi: a) raspunderea morala. c) a treia situatie o constituie persoanele care nu-si asuma responsabilitatea actelor lor. in aceasta categorie se incadreza de cele mai multe ori anarhistii si revolutionarii. Se cunosc doua forme de raspunderi civile: o raspunderea delictuala care consta in repararea prejudiciului produs unei persoane de cel care prin fapta pagubitoare incalca si o obligatie stabilita prin lege. considerand ca normele sunt legale dar nu sunt legitime. e) este atribuita fiecarui individ. b) raspunderea politica. supranuite si obediente (ascultatoare) care accepta voluntar responsabilitatea apreciind ca normele de comportare sunt legitime (corespunzatoare cu morala) si legale. fiind apreciata in functie de actiunile concrete ale acestora. In literatura de specialitate cea mai utilizata definitie a raspunderii juridice este urmatoarea: Complexul de drepturi si obligatii care se nasc in urma savarsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrangerii de catre stat prin aplicarea sanctiunilor juridice fata de persoana care a savarsit fapta ilicita. b) este preponderent normativ si nu valorica asa cum este responsabilitatea unde individul considera normele de conduita valori pe care le accepta in mod liber. in astfel de situatii se gasesc marea majoritate a indivizilor. f) ea intervine doar atunci cand s-a incalcat o norma de comportare. incalcandu-le de cele mai multe ori. b) incalcarea normelor juridice antreneaza raspunderea individului care nu le-a respectat. c) raspunderea juridica. Categorii de raspunderi In raport de regulile de comportare incalcate. care reprezinta un mijloc de control institutionalizat.a) cea a persoanelor conformiste. Toate aceste forme de raspunderi sunt de fapt forme ale controlului social fata de indivizii cu comportament deviant. realizat de stat prin organele sale. formele de raspundere juridica sunt: o penala o civila o administrativa Fara a intra in detalii referitoare la caracteristicile celor trei tipuri de raspunderi juridice (pentru ca acestea sunt de larg si in amanunt studiate de diferitele categorii de drept) ne vom referi succinct la raspunderea civila si raspunderea penala. 35 .

regulile care au stat la baza acestora au fost de alta natura decat cele ale dreptului. precum si in incinta unor locuinte private. acestea din urma fiind de fapt “o spuma la suprafata raporturilor sociale si individuale”. dreptul nu poate actiona in anumite perioade de timp. Din acest motiv se recomanda judecatorilor sa aiba in vedere adevarul mentionat si sa se uzeze de lege cu masura. pe timpul noptii sau pe perioada sarbatorilor legale. 36 . c) de a-si determina si dirija in mod liber vointa in raport cu scopurile urmarite. trebuia reglementata de normele juridice. b) de a-si da seama de valoarea si urmarile actiunilor pe care le savarseste. Raspunderea penala se identifica cu sanctiunea stabilita de lege.Raspunderea penala In general. cunoscute sub numele de PANJURIDISM se afla peste tot si totdeauna “in spatele fiecarei relatii sociale si individuale”. Legea nu stabileste ce-i discernamantul. Amintim aici neefectuarea perchezitiilor domiciliare si a arestarilor in timpul noptii. Din lucrarea amintita Jean Carbounier dezvolta si teoria sa despre nondrept. cea mai cunoscuta forma de raspundere este cea penala. Cele care tin de insasi existenta dreptului sunt cunoscute sub numele de: a) autolimitarea dreptului b) autoneutralitatea dreptului a) In cazul autolimitarii dreptului se cunosc ca forme de manifestare: autolimitarea spatiala si autolimitarea temporala. responsabilitatea penala a omului exista numai cu conditiile in care nu-I sunt afectate inteligenta. Dreptul. ca de exemplu in zile de repaus saptamanal. demonstrand ca de fapt multe relatii sociale – si in multe perioade de timp. ratiunea si vointa. Persoana care indeplineste aceste conditii in totalitate si comite o infractiune se considera ca este responsabila si raspunde penal prin aceea ca este vinovata de raul social produs de om ce a avut discernamant. Autorul arata ca nu intotdeauna legile opresc raul si repara prejudiciile cauzate de indivizii nenconformisti ci uneori acestea sunt ele insele generatoare al raului social. In prima situatie se refera la spatiile si locurile unde dreptul este limitat in actiunea sa cum sunt de exemplu tarile care acorda azil politic unor indivizi urmarit penal in tara lor de origine pentru convingerile lor politice sau neactionarea dreptului fata de indivizii care s-au adapostit in sediile unor ambasade sau biserici. ei acordandu-i-se de cele mai multe ori o atentie sporita pentru ca ea corespunde celei mai grave incalcari ale normelor de comportare care sunt cunoscute sub numele de infractiuni. dar stabileste ca el exista pentru orice individ incepand cu varsta de 14 ani si se refera la capacitatea omului de a face distinctie intre ceea ce este moral si imoral. in tratatul sau de Sociologie juridica (publicat in anul 1972) a contestat aceasta teorie. In a doua situatie a autolimitarii temporale. Cunoscutul sociolog francez Jean Carbounier. trebuind sa suporte pedeapsa (sanctiunea) stabilita de lege. potrivit acestei pareri. Din aceste motive. in societate. Teoria nondreptului In privinta controlului social realizat fata de indivizii care incalca normele de comportare au existat pareri ca acesta se poate realiza numai pe cale juridica. Acest concept este reprezentat de starea normala a oricarui individ matur data de capacitatea sa psiho-fizica: a) de a intelege caracterul actiunilor (faptelor) sale. Raspunderea penala se bazeaza pe acel segment de responsabilitate a individului cunoscuta in doctrina penala de responsabilitate penala. Aceasta absenta a dreptului se datoreaza atat unor cauze ce apartin dreptului insusi cat si unor factori care sunt exteriori lui. concept care desemneaza absenta dreptului intr-un numar mare de raporturi sociale care normal. periculos si nepericulos pentru societate si individ ca membru a societatii.

evazioniste sau deviante. Tot in cazul autoneutralizarii dreptul poate fi inclus si principiul potrivit caruia “tot ce nu este interzis prin lege este permis”.mai mare sau mai mica masura. a expertizelor si contraexpertizelor care se executa. cu manifestari de transgresiune a normelor care in functie de anumite criterii forme de devianta sociala sau de delincventa (criminalitate). dintre acestia cel mai des citat fiind rezistenta faptului la drept. desi in domeniul moralei sunt foarte multe comportamente neconforme conduitei din societate pe care indivizii se abtin sa le comita chiar daca nu sunt interzise de norme juridice. fara a apela la politie si justitie in general.acceptiuni si sensuri Normele sociale si juridice indica ceea ce este drept sau nedrept. unde s-a constatat ca firme si institutii din acest domeniu au o preocupare sporita in a asigura si rezolva singure problemele legate de fraudele comise in sistem. Nondreptul exista si datorita unor factori din exteriorul lui. Toate bancile si firmele importante din Olanda dispun de servicii proprii de investigatori. Normele sociale si juridice nu stipuleaza in detaliu nici modalitatile si nici mijloacele concrete prin care indivizii pot sa indeplineasca sau nu rolurile prescrise in functie de statutul lor social. In privinta nondreptului putem evidentia si sectorul financiar bancar. Aceasta zona nu este precis delimitata. face ca dreptul sa nu actioneze in nici un fel. stabilind zona de permisivitate a actiunii si comportamentul indivizilor. el mergand mai departe in explicarea nondreptului concluzionand ca de fapt viata sociala este de natura sa creeze si alte forme de reglementare a conduitelor umane atunci cand dreptul nu reuseste sa reglementeze cat mai util viata colectiva si individuala a persoanelor ce compun grupurile sociale. in interiorul ei pot apare “ puncte de toleranta” sau permisivitate unde comportamentul individului poate varia sensibil depasind limetele normative si institutionale. In orice societate pot aparea diferite tipuri de comportament. In societate sunt deseori intalnite cazuri cand indivizii pentru reglementarea unor relatii sociale evita folosirea dreptului cu buna stiinta din mai multe motive: o legea este nedrepta si nelegitima o procedura legala este greoaie si costisitoare De ce exista situatii de nondrept? Raspunsul l-a dat in cea mai mare parte tot Jean Carbounier. moral sau imoral. Devianta sociala si delicventa (criminalitate) . DREPTUL CA INSTRUMENT DE REALIZARE A APARARII SI SECURITATII SOCIALE 1. se cunosc situatii frecvente in practica judiciara cand. orice societate se confrunta. legal sau ilegal. Gama acestora include atat pe cele conformiste “legaliste” si “legitimiste” . intr. cat si pe cele inovatoare. In consecinta. nonconformiste. Autoneutralizarea dreptului functioneaza mai ales in cazul lipsei dovezii. licit sau ilicit.b) In cazul autoneutralizarii dreptului. Acest principiu determina ca multe cazuri cum sunt cele din criminalitatea nerelevata cunoscuta si sub apelativul de cifra neagra a criminalitatii. 37 . tocmai exigentele cerute de lege in cazuri penale grave sunt nerezolvate juridic in perioade mari de timp datorita unor proceduri greoaie.

centrata pe indentificarea. c) desfasurarea unei actiuni antisociale care pericliteaza siguranta institutiilor. abaterea sau incalcarea normelor si regulilor sociale. a moralei si a dreptului. in: a) violarea legilor si prescriptiilor juridice care interzic comiterea anumitor actiuni. grupurilor sociale cauzand un sentiment de teama. Sutherland. ecologica. ca un element parazitar. avand consecinte negative si distructive pentru securitatea indivizilor si grupurilor. delictul apare ca un fenomen juridic. explicarea si prevenirea sociala a delictelor si crimelor. sociologica. pospectiva. tribunale. intensitatea. aparent. Devianta sociala reprezinta ansamblul actelor si faptelor care. introdus in corpul societatii. reglementat prin normele dreptului penal. impunand adoptarea unor sanctiuni sociale fata de devianti. Devianta reprezinta un fenomen normal in cadrul evolutiei societatii. care afecteaza cele mai importante valori si relatii sociale protejate de normele juridice cu caracter penal. care favorizeaza pozitiv actiunile de eludare. culturala. insecuritate indivizilor. nu poate exista o societate in care indivizii sa nu se abata de mai mult sau mai putin de la tipul colectiv: este inevitabil ca printre abateri sa nu fie unele care prezinta caracter criminal.Notiunea de devianta sociala este una dintre cele mai des folosite in vocabularul sociologiei-desemneaza nonconformitatea. crime. felul actiunilor adoptate. economica si culturala. Fenomenul de devianta sociala are un caracter universal. schimbarea sau revolta impotriva normelor ( “devianta pozitiva” ). individul normal. drepturile si libertatile individuale. care acorda actelro de incalacre a legii si normelor semnificatii exclusiv negative (asa numita “devianta negativa”). psihologica. ci el este un agent regilator al vietii sociale. include o serie de aspecte si dimensiuni de natura statistica. evidentiaza starea si dinamica delicventei in timp si spatiu. 38 . evidentiaza structura personalitatii individului delicvent.H. b) un sens mai larg. colerarea acestora cu indicatori de ordone sociala. sanatatea si integritatea persoanei in societate. evidentiaza tipul normelor juridice violate prin cate si fapte antisociale. Chiar daca. Delicventa include acele violari si incalcari ale normelor penale si de convetuire sociala care protejeaza ordinea publica. Un comportament deviant este un comportament care se indeparteaza sensibil de la pozitia standard (medie). Individul devinat nu trebuie considerat neaparat ca o fiinta nesociabila. etc. mediea a delictelor. constrangeri formulate de legea penala. In ansamblul formelor de devianta sociala se include si delicventa (criminalitatea). institutii de recluziune. urmatoarele: a) are consecinte negative. periculozitatea sociala. justitie. Delicventa este un fenomen complex. Teoria sociologica concepe fenomenul de devianta in doua sensuri diferite: a) un sens restrans. b) face obiectul unor interdictii. in principal. a) dimensiunea statistica. geografica.motivatia si mobilurile comiterii delictului. el este un fenomen social care se producei in societate. prin masurarea in procente. b) dimensiune juridica. violand regulile juridice penale. modalitatile de resocializare a persoanelor delicvente. Un comportament delicvent comporta. b) manifestarea unui comportament contrar regulilor morale si de convetuire sociala. d) cuprinde fuzionarea intentiei cu actiune culpabila e) fapta este probata juridic si sanctionata ca atare. c) prezinta o intentie antisociala deliberanta. gravitatea prejudiciilor produse.) Trasaturile specifice ale delicventei constau. dupa opinia lui E. Majoritatea autorilor specialisti sunt de acord ca devianta sociala include ansamblul comportamentelor care violeaza normele si valorile recunoscute ca legitime intr-o societate ce determina o reactie sociala din partea institutiilor. c) dimensiunea sociologica. prejudiciaza interesele intregii societati. prioritar normativ. viata. d) dimensiunea psihologica. juridica. determina adoptarea unor sanctiuni negative organizate din partea agentilor specializati ai controlului social (politie. instantelor si agentilor de control social. neasimilabil.

39 .000 de locuitori). unul dintre reprezentantii de seama ai scolii pozitiviste italiene de criminologie. anumite regularitati.e) dimensiunea economica. in sensul de “boala” sociala) cu care se confrunta orice societate. f) dimensiunea prospectiva. care evidentiaza tendintele de evolutie in viitor a delicventei. prin care sunt violate si prejuciate anumite valori si relatii sociale. nu exista o definitie satisfacatoare a acestui fenomen. care are o anumita evolutie in timp si spatiu. se numara A. El a evidentiat o serie de regularitati ale sinuciderilor: tendinta spre sinucidere creste o data cu varsta-sinuciderea nu se afla in corelatie cu clima-rata sinuciderii creste din ianuarie pana in iulie-descreste din iulie pana in decembrie-sunt mai frecvente in timpul zilei si in special in timpul saptamanii-mai putin intense noaptea si in week-end-uri-rata sinuciderilor este mai ridicata in randul protestantilor decat al catolicilor. ale caror preocupari s-au concentrat asupra semnificatiei statistice a delicventei. nu reprezinta cauzallitatea fenomenului. o actiune (inactiune) cu caracter ilicit. c) frecventa si intensitatea criminalitatii releva dintre delictele comise. 3. Daca delicventa reprezinta un fenomen normal (si nu patologic. care se regasesc in majoritatea sistemelor legislative si anume: a) reprezinta o fapta. reparatiei bunurilor. surprinde anumite legalitati statistice. Delicventa din perspectiva statistica Delicventa este un fenomen normal. fapte si conduite intrate in conflict cu legea penala. nu sunt relevante intotdeauna. Printre promotorii orientarii. d) indicele de criminalitate (sau “rata criminalitatii”) calculat (la 10. in vederea indetificarii unor zone “criminogiene” locale cu potential ridicat sau scazut de criminalitate si a “cartografierii” acestora (asa numita ecologie a criminalitatii). Scoala sociologica franceza fondata de É. E. ilegitim. frecvente. Durkheim si-a intemeiat cercetarile pe studiul statistic al faptelor si fenomenelor sociale si juridice recoltand un imens material documentar-statistic despre fenomenul sinuciderii. intr-o anumita perioada de timp. Asemena evaluari privesc: a) evolutia temporara a criminalitatii. a acordat un rol important studierii factorilor sociali si individuali generatori de criminalitate. intensitati ce pot fi masurate si evaluate statistic. crestere sau descrestere a fenomenului. constient si responsabil. Guerry. A. pe arii si zone geografice . Delicventa din perspectiva normativului penal Din punct de vedere juridic. sau “costul” crimei. b) evolutia spatiala a criminalitatii. Ferri. sunt cele mai frecvente si au o gravitate (periculozitate) sociala sporita in raport cu altele. intr-o anumita zona sau arie geografica. prin raportarea numarului de delicte (sau de delicventi) la totalul populatiei cu raspundere penala. c) fapta comisa este incriminata si sanctionata de legea penala. ilegal. 2. b) fapta este comisa de o anumita persoana care actioneaza deliberat. martorilor. in masura in care se schimba conditiile mediului social se schimba si numarul de crime. evidentiaza consecintele delictelor din punct de vedere material si moral (costurile financiare acordate victimelor. timp diverse (5 ani. care include ansamblul de acte. conform caruia intr-un anumit mediu social exista un numar stabil si determinat de infractiuni si crime. un comportament delicvent este definit printr-o serie de trasaturi specifice. 20 ani) a se putea vedea observa tendintele de stagnare. Ferri elaboreaza asa-numita “lege a saturatiei criminale”. Quételet. care au pus bazele clasificarii delictelor in functie de o serie de criterii statistice. politelor de asigurare). pe diferite perioade de timp Pe baza evauarilor statistice pot fi indentificate anumite corelatii intre evolutia fenomenului de delicventa si alte variante socio-economice si culturale-legislatia penaladensitatea populatiei-gradul de urbanizare-concentrarea de bunuri si valori in orase. 10 ani.

existand sisteme penale in care daca el nu este justificat. Durkheim considera ca nu exista o societate in care indivizii sa nu se abata mai mult sau mai putin de la tipul colectiv. Homosexualitatea feminina este. prostitutia este considerata daca nu ilegala. adoptand chiar masuri speciale de control medical si social pentru asemenea cazuri. Homosexualitatea este. in primul rand o fapta antisociala reala savarsita de o anumita persoana care este responsabila. Delictul de homosexualitate masculina este sanctionat penal in unele legislatii.Pentru a exista raspundere penala trebuie sa existe. obiceiurile si cutumele joaca si el un rol important in definirea anumitor categorii de delicte. manager. b) delicte sau crime de drept comun indreptate contra propietatii. “nulla poena sine lege”) este inscris la loc de frunte in marea majoritate a legislatiilor penale moderne. institutiilor (contraventie. Cultura. Inexistenta uneia. Principiul legalitatii delictului si sanctiunii (“nullum crimen sine lege”. familiei. care nu afecteaza insa ordinea sociala. incest. iar alte societati accepta. considerate ca deosebit de grave. societatii. cum sunt de pilda. nu de delict sau crima) nu recunoaste nici diferenta actelor antisociale cu caracter penal in delicte si crime si nici subimpartirea acestora in delicte politice de drept comun. valoarea sociala lezata. mai multora dintre trasaturi. Definirea delictului prin cele trei trasaturi mentionate. in cadrul unor profesii (actor. in timp ce in altele (direct de public. nu pericliteaza viata si securitatea indivizilor. intrucat notiunea de crima este implicata in insasi ideea de societate. G. permitand: a) includerea. dimpotriva. Pentru majoritatea sociologilor. sinucidere. conducator politic). omorul savarsit asupra unor anumite persoane este considerat o crima odioasa si sanctionat extrem de sever (omorul asupra unui parinte sau asupra unei femei gravide omorul. se face in functie de doua criterii: a) cel al gravitatii faptei. modalitatile si formele de comitere. É. Summer: “moravurile pot duce la lucruri corecte sau incorecte”. homosexualitate. delicte civile. Nu in toate societatile omorul este considerat drept crima deliberata. numai a acelor actiuni si fapte care intrunesc cumulativ aceste trasaturi. in categoriadelictelor si crimelor. grupurilor. Actul delicvent reprezinta expresia unui sir de actiuni si conduite care contrasteaza cu normele de convetuire existente in cadrul grupurilor. repudiat moral in altele si chiar legalizat de unele sisteme normative. institutiilor. marimea prejudiciului. are o importanta teoreticagenerala su una practica. sef militar. practic. iar in la doilea rand fapta trebuie incriminata de legea penala. etc. abateri disciplinare sau administrative). crima aparand ca un “fenomen normal”. Sistemul nostru penal (care utilizeaza expres notiunea de infractiune. Clasificarea faptelor antisociale in delicte si crime. uneori adimisa tacit. Intr-o serie de societati contemporane. cel putin semi-ilegala. cele care antenteaza contra bunurilor moravuri sau normelor de convetuire sociala. tacit. pictor). conduce. moravurile. In alte sisteme legislative. dansator. fie oficial sau cvasi-oficial. 4. comis impotriva unui preot. Evaluarea sociologica a fenomenului de delicventa Orice societate se confrunta cu aspecte de delicventa si criminalitate. b) delimitarea delictelor si crimelor de alte abateri sau incalcari ale normelor de drept. se verifica partial in cazul delictelor de prostitutie. 40 . cum sunt cele care violeaza ordinea sociala. delicventa conduce la cresterea tensiunilor sociale si a nesigurantei intre indivizi. doar dezaprobata moral. delicventa reprezinta o problema sociala. este sensibil “dezincriminat” (cazul omorului in legitima aparare sau a omorului savarsit “in stare de razboi” sau de “necesitate”). Tot in functie de gravitatea si intensitatea sanctiunii aplicate intr-o serie de sisteme penale. b) cel al sanctiunii aplicate. bunurilor moravuri. la inexistenta delictului sau crimei. se face distinctie intre: a) delicte sau crime politice. de cele mai multe ori. normativa si siguranta statului si institutiilor sale fundamentale. promiscuitate sexuala. prostitutia.

unii delicventi nu mai sunt judecati fie datorita prescrierii delictului. demonstra existenta unui volum mare de ilegalitate in anumite afaceri comerciale si bancare din societatea americana. Unele delicte nu sunt semnalate organelor penale din motive de teama (razbunarea faptasului) sau jena (viol sau coruptie sociala). altele sunt considerate minore (furtul unor obiecte sau bani sub o anumita limita. care include numai acea parte a actelor antisociale savarsite in realitate si care au fost indentificate si instrumentate de catre organele specializate de control social. contrafacerii produselor. interdictia profesiei respective. fie ca nu au fost reclamate si inregistrate. “spalarea banilor”. desi sunt incriminate de normele penale. de asemenea. O parte a delictelor sesizate politiei nu sunt inregistrate oficial. totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter penal savarsite in realitate. estimarea ei este aproape imposibila. coruptie comerciala si financiara. divulgarea secretului unor afaceri. b) sanctiunile permit autoritatilor sa tina sub supraveghere si control acei indivizi care. implicati fiind in aceasta “afacere” de mafia chineza a pariurilor sportive). Ele constau din delicte de frauda. Cei care sustin incriminarea si sanctionarea a acestor fapte (considerate imorale in multe societati). ar putea fi atrasi in activitati antisociale. morala. nu toate delictele descoperite ajung sa fie judecate. nu toate delictele comise sunt depistate si nu toti delicventii sunt indentificati. Tot in sfera delictelor greu depistabile. jocuri de ruleta. In lucrarea “Criminalitatea gulerelor albe”. se incadreaza si afacerile din tripouri. sustragerii de 41 . Criminalitatea reala reprezinta adevarata dimensiune a ilicitului penal. depaseste cu mult costul economic al delictelor obisnuite. altele sunt gratiate sau administrate. transmiterea sau “vanzarea de ponturi” privind incheierea de contracte comerciale. c) “etichetarea” si dezaprobarea morala si penala a acestor delicventi (arestarea si condamnarea lor pe termen scurt). Sutherland. unele delicte nu sunt reclamate. É. dincolo de sanctiuni penale si morale. descoperirea. contrafacere de marci si patente. afacerilor politice necinstite comise de inalti functionari. furtul pe calculator”. c) delicventa (criminalitatea) judecata. fraudei consumatorului. care alaturi de alti coechipieri a participat la trucarea unor meciuri. b) delicventa (criminalitatea) descoperita. costul economic al delapidarilor. printr-un proces de negociere intre delicvent si victima. Fenomenul delicvent include dimensiuni si aspecte diferite in functie de savarsirea. culturala si psihologica. fie nu sunt descoperite. Vollumul ei este mult diminuat. inregistrarea si judecarea delictelor si crimelor: a) delicventa (criminalitatea) reala. operationale si statistice. vanzaricumparari fictive de actiuni le bursa. pariuri false.profesor) este repudiata si dezaprobata. din buzunare. ele sunt “delicte reale”. etc. din cauza comportamentului sexual deviant. datorita impedimentelor de natura tehnico-criminalistice. Exista delicte comise de functionari sau de persoane oficiale care. fara considerarea si includerea acestor acte si fapte care. fie datorita procedurii (de multe ori anevoioasa si indelungata) de judecare a proceselor penale. Dupa parerea lui.unii delicventi nu sunt indentificati si judecati (asa numitele “crime perfecte” sau crime cu “autori necunoscuti”). fie ca nu sunt inregistrate si judecate. furturi auto. biciclete. atragand. Multe delicte sunt necunoscute sau clandestine. altele nu sunt inregistrate. Definirea si evaluarea delicventei impune dupa unii autori circumscrierea acesteia numai la ansamblul actelor si faptelor savarsite in mod real si concret intr-o anumita societate. parte din delicventa descoperita si inregistrata de organele de politie care este judecata si sanctionata de instantele penale. altele nu sunt niciodata descoperite. considera ca argumente mai importante urmatoarele: a) pedepsele au doar un rol preventiv asupra unui mare numar de indivizi. Cifra delicventei descoperite este inferioara celei reale. (recentul caz publicat in ziarele de sport din Romania cu privire la implicarea jucatorului Marius Mitu de la PSV Eindhoven. in timp ce altele sunt solutionate necontencios. nu au fost descoperite. “cifra neagra” a criminalitatii. Numerosi sociologi si criminologi sustin ca criteriul normativului penal de definire si evaluare a ansamblului de delicte si crime trebuie completat cu cel de natura sociologica. de pasari). Asemenea delicte nu produc suferinte si privatiuni asupra victimelor.

Regimul de sanctionare si pedepsire a delicventilor difera sensibil de la o tara la alta. constau in aplicarea unor masuri de siguranta si aparare sociala (interventie). prioritar. obiectivi si subiectivi. semi-deschise sau inchise si pana la recluziunea in institutii speciale de siguranta si de maxima securitate. penitenciare etc. cuprinde masuri concrete de informare a publicului despre pericolul delicventei. prin antrenarea institutiilor cu rol de socializare. controlul asupra crimei. urmaresc sanctionarea resocializarea si recuperarea individului delicvent (postventie). b) preventia secundara sau speciala. interventie “post factum” spre combaterea si sanctionarea persoanelor cu comportamente antisociale. culturala si educativa. c) preventia situationala. organe de justitie. incep cu internarea acestora in stabilimente deschise. inadaptare si marginalitate. fie ansamblul de preocedee si mijloace de represiune utilizate pentru combaterea criminalitatii si “descurajarea” indivizilor delicventi. iresponsabilitate. obligate sa aplice lege penala. Dezincrimineaza unele delicte care au fost savarsite in mod reau sau inlatura raspunderea penala pe motive de minoritate. “imaginea” publicului fata de fenomenul criminalitatii. Justitia solutioneaza aceste cazutri prin tragerea la raspundere si sanctionarea penala a persoanelor vinovate. Notiunea de prevenire implica cel putin trei dimensiuni: a) include legislatia penala privind sanctionarea si recluziunea indivizilor care au incalcat legea penala. in orice stat exista organe de politie si procuratura cu atributii principale: descoperirea. sociali si individuali care genereaza acte si fapte antisociale. urmareste atat sanctionarea individului delicvent prin trimiterea si internarea lui intr-o institutie de profil (penitenciar. Conceptul de politica penala defineste. Sociologia delicventei (sau a criminalitatii) studiaza ansamblul manifestarilor si actelor de delicventa savarsita in realitate. constrangerea penala cat si prevenirea si diminuarea surselor potentiale de criminalitate. Din punct de vedere sociologic. combatere si tratament a fenomenului de criminalitate: a) cele adoptate si aplicate inainte de producerea actului antisocial care reprezinta adevaratele si realele forme de interventie care pot evita producerea unor prejudicii sociale. Politici penale de aparare sociala si de prevenire a delicventei Majoritatea sistemelor de sanctionare si prevenire a criminalitatii urmaresc. prin evidentierea si explicarea factorilor generali si particulari.prin organizarea unor activitati specifice si utilizarea unor mijloace menite sa asigura atat represiunea. delicventa reala reprezinta adevarata dimensiune a fenomenului de criminalitate. Interventia “post factum” (postventia). b) cele adoptate in timpul producerii actului delicvent. Sociologia delicventei studiaza criminalitatea ca fenomen social. In cadrul activitatilor multiple de prevenire a delictelor si crimelor. centru de reeducare) cat si resocializarea si reintegrarea postpenala in societate dupa executarea pedepsei. In acest sens se adopta o suita de masuri de profilaxie sociala. opiniile si reactia opiniei publice fata de diferitele manifestari antisociale. c) ideile. indivizii devenind astfel observatori si “autori” in politica penala. Dreptul penal se ocupa in special de aspectele delicventei judecate (legale). Exista regimuri speciale de tratament pentru 42 . c) cele adoptate dupa producerea actului delicvent. stabilimente de munca si reeducare. protectia si apararea sociala a indivizilor. depistarea victimei. procuratura. Preventia si interventia impotriva formelor si manifestarilor de criminalitate reprezinta atributul organelor de urmariel penala si de justitie. b) include institutiile si instantele publice specializate ale societatii (organe de politie. 5. inregistrarea si instrumentarea cazurilor de incalcare a legii penale. Exista trei forme de prevenire. Astfel se realizeaza: a) preventia primara sau generala. institutii medicale sau de ocrotire. control social in directia indentificarii si prevenirii surselor de criminalitate. grupurilor si institutiilor sociale.la judecata sau decesului intervenit pe parcursul sau dupa terminarea judecatii. fie modalitatile si formele de asigurare a apararii si protectei sociale de acte delicvente si antisociale.

munca si sanatate aproape sau chiar identice cu cele din afar locurilor de munca. 43 . resocializarea si tratamentul delicventilor trebuie subordonate unor finalitati precise sa asigure mentinerea starii de sanatate. Potrivit regulilor penitenciarelor europene adoptate de Consiliul Europei in domeniul penitenciar. Scopurile detentiei trebuei sa reduca traumatizarea psihica a persoanei condamnate. natura si gravitatea delictului. cu exceptia dreptului de libera miscare in afara institutiei penitenciare. pentru narcomani si alcoolici cat si pentru recidivisti periculosi. In prezent. normalizarea preuspune ca detinutul isi pastreaza si isi exercita marea majoritate a drepturilor civile-dreptul al vot-dreptul de asociere libera-dreptul de libera constinta religioasa-dreptul de propietate-dreptul de a avea familiechiar o viata familiara (conjugala). Diferentierea detinutilor in penitenciare se face dupa criterii: sexul. varsta. privind aparitia unor perturbari emotionale-idei obsesive-infantilismidei de sinucidere-comportamente violente si agresive. sot.). au freptul la corespondenta nelimitata.primesc vizite saptamanale. principalele orientari in materie de tratament si recuperare sociala a delicventilor au evidentiat importanta contextului social si cultural. Etc. Normalizarea si “deschiderea” urmaresc ca detinutul sa-si poate exercita o parte a rolurilor pe care le-a avut inainte de comiterea delictului (parinte. Un principiu fundamental al actiunilor de resocializare reprezinta normalizarea prin apropierea a conditiilor vietii din penintenciar de cele ale lumii exterioare. deminitatii si respectului detinutilor prin asigurarea unor conditii de viata compatibile cu deminitatea umana si cu standardele acceptate in cadrul comunitatii. detinuti psihopati. In asemenea stabilimente. implicandul intr-o serie de activitati zilnice in cadrul locului de detentie. lucrator. cetatean. b) responsabilizarea-a intari sistemul raspunderii personale. Singurele resctrictii sunt cele referitoare la libera deplasare in afara acestor stabilemente. Normalizarea presupune realizarea a doua deziderate: a) deschiderea-prin internarea in stabilimente deschise asigura detinutilor conditii de viata. vizioneaza programe TV si radio. detinutii au conditii de viata confortabile. legaturile familiare sau sociale. nevoile speciale de tratament. Ca regula generala. in multe tari. au contacte permanente cu familia.bolnavi psihici. apropierea de domiciliu.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->