UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

CURS DE SOCIOLOGIE JURIDICĂ

Fac. De DREPT Sp.Drept anul I sem.II - 2007 -

1

SCOPUL CURSULUI  Educarea studentilor de la facultatile de drept si sociologie in conformitate cu notiunile, teoriile si orientarile teoretice prin care se realizeaza investigarea complexa a faptelor, fenomenelor si institutiilor juridice;  Formarea deprinderilor necesare reusitei profesionale a viitorilor specialisti in domeniile dreptului si sociologiei;

 Inducerea ideii ca exista vechi si bogate traditii teoretice si practice ale sociologiei juridice romanesti, un pretios stimulent in evolutia actuala a cercetarilor jurissociologice;

OBIECTIVELE PRINCIPALE  Insusirea conceptelor si metodelor de cercetare sociologica la un segment insemnat al vietii sociale, realitarea juridica componenta importanta a realitatii sociale;  Evidentierea problemelor pe care trebuie sa le rezolve aceasta stiinta, prin functiile sale;  Introducerea in analiza a notiunilor de grup social cu tipurile sale caracteristice, comunitate, status social, rol social si procesul de socializare;  Analiza conceptelor de devianta, delicventa sau criminalitate si violenta, conduite ori manifestari nonconformiste ale unor indivizi, care ies din cadrul ordinii sociale si juridice;

2

CUPRINS CAPITOLUL I A. ASPECTE INTRODUCTIVE ............................................................................................1 1. Definitia sociologiei juridice...............................................................................................1 1.A. Notiuni generale............................................................................................................1 1.B. Obiectul sociologiei si specificul acestuia pentru sociologia juridica.............................1 1.C. Specificul sociologiei juridice.........................................................................................2 1.D. Metode de cercetare folosite de sociologie...................................................................2 1.E. Specificul metodologiei sociologice juridice..................................................................3 1.F. Functiile sociologiei juridice...........................................................................................4 1.G. Scopul sociologiei.........................................................................................................4 1.H. Definitia sociologiei juridice...........................................................................................5 CAPITOLUL II APARITIA SI ISTORICUL SOCIOLOGIEI JURIDICE..........................................................6 2.A. Primele origini...............................................................................................................6 2.B. Intemeietorii sociologiei.................................................................................................7 2.C. Contributii romanesti in dezvoltarea sociologiei..........................................................10 CAPITOLUL III METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE................................................................12 3.A. Consideratii generale..................................................................................................12 3.B. Cadrul cercetarii sociologice.......................................................................................12 B.1. Alegerea temei de cercetat.........................................................................................13 B.2. Metode sociologice de investigare..............................................................................13 a. Observatia ..........................................................................................................13 b. Experimentul........................................................................................................14 c. Studiul documentelor ..........................................................................................15 d. Anchetele sociale.................................................................................................15 3.C. Construirea esantionului..............................................................................................16 3.D. Analiza datelor culese si formularea concluziilor.........................................................17 CAPITOLUL IV GRUPURILE SOCIALE SI COMUNITATEA.......................................................................18 4.A. Grupurile sociale..........................................................................................................18 4.B. Tipuri de grupuri sociale .............................................................................................18 1. Grupurile primare si grupuri secundare ..............................................................18 2. Grupuri formale si grupuri informale ...................................................................19 3. Grupuri mici si grupuri mari..................................................................................20 4. Grupurile de apartenenta si grupurile de referinta ..............................................20 4.C. Familia ca grup social fundamental.............................................................................20 a. Functia biologica .................................................................................................21 b. Socializarea ........................................................................................................21 c. Functia economica...............................................................................................21 d. Functia de solidaritate familiara ..........................................................................21 4.D. Comunitatea ..............................................................................................................22 CAPITOLUL V STATUS SOCIAL, ROL SOCIAL SI PROCESUL DE SOCIALIZARE ...............................24 5.A. Definitia notiunilor de status si rol social......................................................................24 5.B. Clasificarea statusurilor sociale...................................................................................24 5.C. Conflictul de rol si ambiguitatea..................................................................................25

3

5.D. Procesul de socializare...............................................................................................25 5.E. Scopurile socilaizarii....................................................................................................26 5.F. Factorii de socializare..................................................................................................26 5.G. Integrarea sociala........................................................................................................26 5.H. Resocializarea.............................................................................................................28 CAPITOLUL VI ORDINEA SOCIALA SI JURIDICA.....................................................................................29 6.A. Societatea umana si normele sociale..........................................................................29 6.B. Obiceiul........................................................................................................................30 6.C. Morala.........................................................................................................................30 6.D. Normele juridice..........................................................................................................30 6.E. Raportul dreptului cu morala.......................................................................................31 6.F. Control social ..............................................................................................................32 CAPITOLUL VII DEVIANTA SI DELICVENTA .............................................................................................34 7.A. Devianta sociala..........................................................................................................34 7.B. Delicventa....................................................................................................................35 7.C. Formele delicventei ....................................................................................................36 7.D. Reactia societatii fata de delicventa ...........................................................................37 CAPITOLUL VIII VIOLENTA SI SOCIETATEA .............................................................................................38 8.A. Consideratii generale...................................................................................................39 8.B. Etiologia violentei.........................................................................................................39 8.C. Tipologia violentei........................................................................................................40 8.D. Rolul societatii in prevenirea violentei.........................................................................41 CAPITOLUL IX RESPONSABILITATEA SOCIALA SI RASPUNDEREA JURIDICA...................................43 Delimitari conceptuale.........................................................................................................43 9.A. Responsabilitatea – institutie sociala...........................................................................43 9.B. Raspunderea – institutie normativa.............................................................................43 9.C. Categorii de raspunderi...............................................................................................44 a. raspunderea morala.............................................................................................44 b. raspunderea politica.............................................................................................43 c. raspunderea juridica.............................................................................................45 9.D. Teoria nondreptului ....................................................................................................46 CAPITOLUL X DREPTUL CA INSTRUMENT DE REALIZARE A APARARII SI SECURITATII SOCIALE 10.1. Devianta sociala si delicventa (criminalitate) - acceptiuni si sensuri .........................48 10.2. Delicventa din perspectiva statistica..........................................................................50 10.3. Delicventa din perspectiva normativului penal ..........................................................51 10.4. Evaluarea sociologica a fenomenului de delicventa .................................................52 10.5. Politici penale de aparare sociala si de prevenire a delicventei.................................54 I. ASPECTE INTRODUCTIVE Definitia Sociologiei Juridice Obiectul acesteia si metodele de cercetare. Utilizare; Functiile si scopul sociologiei juridice. A. Notiuni generale

4

Obiectul sociologiei si specificul acesteia pentru sociologia juridica Cu privire la obiectul acestei stiinte sociale. studiul istoric al evolutiei intelectuale a omenirii. organizatiile.Culea a identificat aproape 50 de definitii ale sociologiei. Dimitrie Gusti si Mircea Manolescu care au demonstrat ca in cadrul vietii sociale. statul. N. adica de la stiinta “mama”. o sa emita judecati. Specificul obiectului Sociologiei Juridice Sociologia juridica este o sociologie specializata. biserica. indicand ca de fapt numeric exista mai multe asemenea incercari. teorii de valoare care sunt verificate prin metodele sale de cercetare. Potrivit parintelui sociologiei. fac parte: o factorii care influenteaza crearea normelor juridice. a scopului si functiilor acestora. ea constituind rezultatul aplicarii metodelor de cercetare sociologica la un segment important al vietii sociale. C. justitiei. ea trebuie sa indeplineasca cel putin trei cerinte si anume: o sa aiba obiect de cercetare. tinand seama de faptul mai sus mentionat este firesc sa pornim de la general la particular. religia etc. psihologia. denumirea ei fiind folosita pentru prima data de catre Anzilotti in lucrarea sa “Filozofia dreptului si sociologiei” publicata in 1882 stabilindu-i-se mai bine specificul de catre Eugen Erlich in lucrarea “Bazele sociologiei dreptului” publicata in 1913. realitatea juridica. o eficacitatea dreptului. o cauzele si factorii care determina criminalitatea. aceasta neputandu-se realiza fara o juridicizare a componentelor umane individuale si colective.) iar in cel secund. dar in cazul sociologiei aceasta este structurat pe componentele sale (asa cum le-a indicat in mare parte si A. inca de la inceput se poate afirma ca Sociologia Juridica este de fapt o sociologie specializata. cum sunt de exemplu. intelegand in primul caz analiza structurii institutiilor societatii (familia. Specificul obiectului sau a fost pe rand aprofundat de specialisti ca Mircea Djuvara. control social. Renumitul jurist si sociolog francez Jean Carbonier a stabilit ca in afara institutiilor de drept. sociologia generala la stiinta “fiica” pentru a o identifica pe aceasta din urma in contextul stiintelor sociale si de a-i fixa specificul propriu. o raportul dintre reglementarile juridice si etica.Fara o abordare sistematica. In abordarea problematicii definirii sociologiei juridice. comunitatile etc. Din prima categorie fac parte grupurile sociale. rolul social si comunitatea iar in cea de-a doua categorie sunt incluse fenomenele sociale. B. realitatea juridica reprezinta una din componentele ei principale.Comte) dar si fenomenele si procesele care iau nastere si se desfasoara in cadrul societatii. o sa foloseasca metode proprii de investigare a obiectului cercetat. teoreticienii si practicienii sustin ca aceasta il constituie societatea desi in literatura. economia politica. Auguste Compte. Pornind de la aceste cerinte este usor in a stabili daca cele doua discipline in cauza sunt sau nu stiinte. organizarea familiara. a stabilirii obiectului sau de studiu. relativ tanara. o modul in care sunt cunoscute acestea de catre membrii societatii. din realitatea juridica care constituie obiectul sociologiei juridice si in acelasi timp componenta importanta a realitatii sociale. educatia. in societate sunt prezente permanent “fenomene juridice” care sunt de fapt fenomene 5 . statusul. procesul de socializare. devianta si delincventa. In viziunea lui Nicolae Popa. relatiile sociale si procesele sociale. o pozitia acestora din urma fata de actele normative si de modul cum sunt ele aplicate de catre stat prin organele puterii administrative. dreptul. sociologia studiaza societatea sub doua aspecte: static si dinamic. Pentru ca o preocupare umana sa fie numita stiinta. Studiul societatii constituie obiectul si altor stiinte cum sunt istoria.

dreptul. cea principala este ancheta. reprezinta suma fenomenelor juridice desfasurate in timp si spatiu care nu se analizeaza separat in individualitatea lor ci in interactiunea acestora legate de grupuri de indivizi. Specificul metodologiei sociologice juridice Ca stiinta. comparatia. In acelasi timp. comportamentele licite sau de incalcare a acestora de catre membrii societatii. In privinta metodei tipologice si a reconstituirilor. este firesc ca metodele de investigare sa fie influentate de stiinta dreptului. rezultate in reorganizarea societatii. cat si opiniile indivizilor fata de legislatie. Fara a intra in detaliile referitoare la metodologia sociologica (care va face obiectul unui capitol ulterior) reliefam ca sociologia are metode proprii de investigare a realitatii sociale. Desi tanara ca stiinta. D. prin telefon sau corespondenta) sa raspunda la anumite intrebari referitoare la comportarile acestora. ele sunt preluate din stiinta dreptului exemplificand ca tipologii: tipul familiei. la atitudinile si parerile lor. de cultura sa generala si de conceptia lui de viata. cu o vechime de aproape 300 de ani. pronuntarea sentintelor judecatoresti. Sociologia juridica foloseste metodele de cercetare ale stiintei mama care au fost adaptate la specificul obiectului sau de cercetarerealitatea juridica. ea a derivat din sociologia generala. Specialistii atrag atentia ca reusita cercetarilor sociologice va depinde atat de metoda folosita cat mai ales de pregatirea si interesul cercetatorului. reprezinta alte doua metode importante de cercetare sociologica. Metode de cercetare folosite de sociologie A doua cerinta epistemologica pe care trebuie sa o indeplineasca sociologia si implicit sociologia juridica pentru a fi considerata o stiinta veritabila este aceea de a avea si folosi metode proprii de investigare a obiectului ei de studiu. interpretarea (analiza). institutii si fenomene-caz contencioase sau necontencioase.sociale caracterizate de juridicitate. Observatia si analiza datelor culese. tipul de conduita etc sau de reconstituiri ca: reconstituirea unor tipuri de relatii de familii disparute. in comparatie cu celelalte stiinte cum sunt medicina. Aceste metode sunt: observarea. Metodologia cercetarii sociologice se desfasoara dupa o planificare si organizare riguros stabilite care parcurg urmatoarele etape: a) identificarea problemelor de cercetat. de putere si subputere. Reusita acestei metode depinde de modul in care s-a ales esantionul reprezentativ de persoane. Din cele mentionate rezulta ca realitatea juridica. Prin aceasta li se cere persoanelor prin chestionar sau interviuri (acestea fiind directe. b) planificarea cercetarii si stabilirea metodelor de investigare ce se vor folosi. folosind concluzii. fiind stiinta de hotar intre sociologie si drept. realitatea demonstreaza ca sociologia a preluat si adaptat la specificul sau metode de studiu cu care a reusit sa descifreze multe din necunoscutele vietii sociale. interviurile si experimentul) si analizele istorice. obiectul de studiu al sociologiei juridice. in activitatea concreta de cercetare se folosesc metode sociologice cum sunt:observatia. istoria etc. metoda statistica si cea logica. E. De asemenea. Astfel. ancheta. 6 . ele constituind obiectul sociologiei specializate – sociologie juridica. trebuie sa se aiba in vedere in procesul de investigare a realitatii sociale ca exista dimensiuni politice si etice (in organizarea procesului de cercetare sociala) de care cercetatorii sociologi trebuie sa tina seama. In lucrarea “Sociologie Juridique” cunoscutul om de stiinta clasifica fenomenele juridice in fenomene juridice primare si secundare. Aceste fenomene sunt de o diversitate enorma si cuprind atat normele juridice. monografia juridica. anchetele sociale (din care fac parte chestionarele. Dintre aceste metode mentionate. precum si metoda tipologica.

analiza. Asa cum mentionam la inceputul materialului nostru. In privinta sociologiei juridice scopul imediat il constituie analiza realitatii juridice pentru ca dreptul sa apere si sa consacre valorile juridice. 5. Functia critica. factori favorizanti. cu totul aleatoriu mentionam alte doua judecati de valoare: 7 . analizand realitatea sociala prezenta. variabile de solutii sociale. a componentelor acestora. ipoteza etc. sociologia. comertului si moravurilor. explicativa. grup social. In literatura de specialitate s-au relevat cinci functii ale sociologiei si anume: cea descriptiva. Functia predictiva sau de prezicere sau de prevedere a modului in care se va prefigure realitatea sociala pentru timpurile ce vor veni. Dintre conceptele utilizate potrivit acestei functii amintim solutii sociale. 1. Conceptele utilizate pentru aceasta functie sunt: viitor. Scopul imediat insa al sociologiei este de a stabili cum societatea si procesele sociale influenteaza comportamentul uman pentru a se cunoaste cum trebuie sa se actioneze in plan social in viitor. disfunctionalitate sociala. e) efectuarea cercetarilor. gradului de libertate a cetatenilor. factori defavorizanti. previziune. Functiile sociologiei juridice Prin functie intelegem (in privinta sociologiei in general si si a celei juridice in special) ce probleme trebuie sa rezolve aceste stiinte. Scopul sociologiei Preocuparile cercetatorilor din cadrul tuturor stiintelor care au ca obiect natura si societatea au ca finalitate BINELE GENERAL AL OMULUI. d) asigurarea logisticii necesare. critica si practic-operativa. folosind concepte ca: model normativ. 3. anticipare. 2. Fara a avea pretentia ca vom prezenta cele mai importante asemenea judecati. dovedindu-si trainicia si fiind folosite in modelarea societatii contemporane. devianta.c) pregatirea cercetatorilor. modului de viata. Functia practic-operationala Acesta ultima functie deriva din cea critica si consta in indicarea solutiilor ce se impun pentru inlaturarea disfunctionalitatilor de ordin social identificate in urma investigarii realitatii sociale. vom cita cateva din ele care apartin unor redutabili specialisti in domeniu: “Variabilitatea in timp si spatiu a dreptului”. Cele mai uzitate concepte specifice acestei functii sunt: comunitate. “Dreptul reprezinta forma esentiala de structura a societatii” stabilea Emile Durkheim. al vietii in comun. resocializare. stabileste cum trebuie sa fie cea viitoare. predictiva. socializare. Potrivit acestei functii. adevar stabilit de Montesquieu. efect. macro si micro social. prognoza. “Aparitia si dezvoltarea dreptului se datoreaza faptelor juridice” a stabilit Eugen Enrlich. g) publicarea descoperirilor (concluziilor). cercetarile nefiind facute numai pentru dorinta de a se cerceta pe sine “de dragul cercetarii”. In afara acestora. Sociologia generala si cea juridica au stabilit aceste tipuri de judecati. f) interpretarea rezultatelor. Aici intalnim concepte ca cel de cauza. a treia conditie pentru ca o stiinta sa indeplineasca acest statut este cea a stabilirii unor judecati de valoare in domenii care sa fie verificate prin metodele proprii de cercetare pentru a stabili daca acestea sunt adevarate. In acesta idée afirmam ca si sociologia are ca scop final tocmai acest bine uman dar si prin relevarea specificului social. utilitate sociala. F. 4. G. ele fiind valabile in timp. variabilitate care se datoreaza climatului. fenomene si procese sociale etc. Functia descriptiva este indeplinita de cele doua stiinte prin descrierea realitatii sociale si implicit cea juridica. Functia explicativa este cea prin care se descifreaza legatura de cauzalitate dintre fenomenele sociale. care sunt aspectele de ordin general si particular pe care ele sa le lamureasca si finalitatea investigarii obiectelor cercetate.

definim sociologia ca stiinta care studiaza realitatea sociala. pentru a stabili cum societatea si procesele sociale influenteaza acest comportament. cu toate ca nasterea propriu-zisa a sociologiei este inregistrata mult mai tarziu.cel al intemeitorilor. “Existenta societatii nu poate fi conceputa fara formele care sa reglementeze relatiile dintre oameni”. sociologia generala si cea juridica indeplinesc statutul de stiinte. Abordarea politicului din perspectiva SOCIOLOGICA are o istorie extrem de bogata.n. aceasta si pentru ca privind din punct de vedere cronologic. H. al asocierii umane si a rezultatului acestei asocieri. pentru ca au obiect propriu de cercetare. Facem aceasta precizare si pentru ca in viziunea personalitatilor cu merite in crearea sociologiei. acestea din urma gasindu-se de multe ori expuse in lucrarile lor fara a face insa o referire stricta la sociologia specializata. II. dau posibilitatea analizei institutiilor si temelor expuse. pentru apararea si consacrarea valorilor societatii. ele constituind baza civilizatiei moderne.cel al precursorilor. altii se supun. care in lucrarea sa “POLITICA”. Ideile acestor timpuri s-au materializat in lucrari care fiind studiate in zilele noastre.). Astfel. in societatea civila si in corpuri politice. cu peste doua milenii. in cadrul carora unii comanda. putem sa formulam definitia acestora tinand seama si de definitia definitiei. apreciem ca sociologia juridica este stiinta care studiaza realitatea juridica ca parte a realitatii sociale. Inca din ANTICHITATE a fost sesizata existenta politicului ca obiect de cercetare in general. Analistii desprind doua momente hotaratoare: . APARITIA SI ISTORICUL SOCIOLOGIEI JURIDICE Abordarea acestei problematici vom continua sa o facem respectand aceeasi regula pornind de la sociologia generala si terminand cu istoricul sociologiei juridice. nu gasim o departajare neta intre notiuni de sociologie pura si sociologie juridica. Primele origini Antichitatea a fost perioada in care oamenii au format grupuri mari care au creat cetatile si statele in care au realizat valori materiale si culturale.“Socializarea morala a individului se realizeaza in functie de valorile sociale pe care acestea le primeste de la familie. 8 . Ca sociologie specializata. . metode proprii de investigare si judecati de valoare fata de obiectul lor. Seria precursorilor incepe cu ARISTOTEL numit si STAGIRITUL dupa orasul natal Stagira (384 – 322 i. subliniaza ca omul este o fiinta politica – pentru ca el este un animal naturalmente sociabil. A. capabil sa traiasca in grupuri organizate si reglate. Definitia sociologiei juridice Dupa ce am demonstrat ca din punct de vedere epistemologic.e. reusindu-se evidentierea unor concluzii de natura sociologica. sociologia ca stiinta noua este anterioara celei juridice. de la scoala si de la comunitate”. formata din comportamentul uman.

ci chiar sociologia propriu-zisa. mentioneaza ca cei care guverneaza statul sunt magistratii. comunitate si stat. se datoreaza insuficientei fortelor izolate ale oamenilor. Aristotel ia in considerare factorii socialieconomici si factorii social psihologici in interpretarea cauzelor schimbarilor produse in formele de guvernamant. o existenta in cadrul fiecarui grup social a dreptului si a solidaritatii sociale. statul avand ca sarcina principala administratia justitiei. Adevaratele origini ale sociologiei se regasesc tot in Europa de vest. religia si libertatea cetatenilor. in vestul Europei au aparut primele idei de ordin sociologico-juridic in lucrarile teologului Toma D’Aqino si a scriitorului italian Dante Alighieri. obiceiuri. in cunoscuta sa lucrare “Republica”. o statul este un fenomen natural cerut de existenta fiintelor umane. de etica. mentinand in felul acesta ordinea si unitatea. care afirma ca societatea a aparut dupa ce oamenii. dar si -de ordin socio-economic cum sunt: comertul. 9 . Aristotel formuleaza idei de ordin sociologico-juridic.Gurvitch considera ca Aristotel a prefigurat multe din aspectele importante ale sociologiei juridice cum sunt: microsociologia dreptului si sociologia juridica. cutume si moravuri. dupa perioada fertila a gandirii antice. au trait izolat pentru ca apoi acestia sa se asocieze. Aristotel a efectuat cercetari concrete variate si extinse conduse in spirit stiintific. juristul si filozoful francez Jean-Jacques Rousseau. Premergator acestor evenimente istorice a fost scriitorul. politica “Stiinta regala” este stiinta celui mai mare BINE. Pentru aceasta asociere (afirma autorul) s-a gasit instrumentul juridic numit “contract social” care duce la crearea statutului contractual. Atat in “POLITICA”. dintre acestea cele mai importante sunt referitoare la: o societatea umana care este guvernata de o anumita ordine fundamentala. iluministul francez afirma ca dreptul nu este ceva imuabil ci ca aceasta evolueaza in timp si spatiu datorita unor cauze generale care influenteaza in acelasi timp si societatea. luati separat. dupa schimbarile de esenta produse de Revolutia Franceza 1789 si de revolutia industriala cand in locul religiei incepe sa fie folosita stiinta in a explica si intelege lumea. folosind metode inductive si comparative. Asa dupa cum afirma majoritatea istoricilor si nu numai. filia si nomos reprezentand grupurile de indivizi. In lucrarile sale fundamentale “Politica si Etica”. Sofocle si Ovidiu etc) a urmat o perioada de peste 1500 de ani.Contributia lui Aristotel este deosebita mai ales in ceea ce priveste analiza raporturilor dintre cetatean. reprezentata de eruditii mentionati (la care trebuie adaugati Herodot si Platon precum si scriitorii acelor vremuri ca: Homer. moravurile. cat si in “Statul atenian”. al Binelui Public. Spre deosebire de Platon.. o conceptele de coinoniai. solidaritatea sociala si fenomenul social numit ordine eficienta. pe langa idei de ordin juridic si criminologic. In afara ideii centrale referitoare la acest contract. Referindu-se la aportul lui Aristotel la crearea unor premise temeinice pentru fundamentarea ulterioara a sociologiei politice – sociologul francez SCHWARTZENBERG arata ca acest corifeu al gandirii antice a elaborat nu numai filozofia politica. Ei asigura fericirea membrilor societatii. de slaba fertilitate sociala In evul mediu. Sociologul francez G. Rezulta ca statul si dreptul sunt produse ale vointei comune (sub forma de contract) ca forme ce se impun pentru existenta vietii sociale. Montesquieu apreciaza ca dreptul se explica atat prin principiul legalitatii indivizilor cat si prin interventia unor alti factori -de ordin natural cum sunt: relieful. Aceasta asociere in care se mentin forta si libertatea fiecarui individ. la inceputul existentei lor naturale. felul climei. marimea si calitatea teritoriului. In acelasi timp. Platon. pentru a le asigura supravietuirea. La Aristotel. Personalitatile de vaza in domeniu (din antichitate) au fost grecii – Aristotel si Platon.

parintele acesteia este filozoful francez Auguste Comte 1798-1857 care a folosit pentru prima data cuvantul “sociologie” 1838. si -dinamica sociala (reprezentata de dezvoltarea ideatica a omenirii). Durkheim este cel care a fondat scoala sociologica franceza. A demonstrat o orientare pozitivista (”Despre diviziunea muncii sociale”.de vointa ARBITRARA a oamenilor. Istoria si viata sociala nu sunt conduse numai : . ducand la prevederea si controlul acestuia. b) solidaritatea organica. “CONSIDERATII ASUPRA CAUZELOR GRANDORILOR ROMANILOR SI AL DECADENTEI” – 1734. Auguste Comte Desi au existat multe incercari in nasterea noii stiinte. economice. dreptul este un mod de conduita creat de colectivitate. in ea fiind reflectate multiplele fatete ale solidaritatii sociale. psihologice si institutionale).de vointa PROVIDENTEI (intelepciunea suprema a divinitatii in guvernarea lumii). acestea din urma fiind de fapt forma speciala de structurare a societatii. sociologia are ca obiect de investigare umanitatea iar partile componente ale sociologiei sunt: -statica sociala (care cerceteaza crearea societatii si structura institutiilor ei). rolul pe care totalitatea conditiilor (geografice. Potrivit acestui autor. Seful scolii franceze de sociologie. “Regulile metodei sociologice”) a subliniat caracterul obiectiv. sociologismul reprezentand acel curent care considera fenomenele sociale ca fapte sau lucruri sociale concretizate in moduri colective de ganduri. dar si prin cea de a doua a sa lucrare.1748). Potrivit autorului. societatea si dreptul sunt inevitabil legate intre ele. 2.formularea raportului dintre legile generale si cazurile particulare . legic si specific al fenomenelor sociale. care deriva din natura lucrurilor. Prin SPIRITUL LEGILOR 1748.Referindu-se la precursori. Montesquieu a fost preocupat de sintetizarea datelor – elaborand concluzii generalizatoare cum ca exista relatii constante in faptele sociale. considerand ca noua stiinta determina bunastarea umanitatii. . 10 . Dreptul reprezinta forma solidaritatii sociale. Intemeietorii sociologiei 1. Unul din parintii sociologiei in general si a sociologiei juridice in special este considerat filozoful si sociologul francez Emile Durkheim 1858-1917. Comte a creat pozitivismul sociologic. El a considerat ca oamenii se gasesc permanent intr-o pozitie duala: viata in comun si a tendintelor lor egoiste. il are in determinarea configuratiei si continutului ordinii politice dintr-o anumita tara.de capriciile HAZARDULUI. Emile Durkheim filozof si sociolog francez. B. ca decurgand din “insasi natura lucrurilor”: . specialisti de marca ai sociologiei sustin ca ar trebui considerat nu un precursor ci chiar un adevarat intemeietor al ulterioarei sociologii MONTESQUEIU (1689 . In conceptia sa. Teoria sa despre “reprezentarile colective” are un substrat idealist obiectiv. viata sociala neputand exista fara ca viata juridica sa nu existe simultan. ultimele fiind infrante de educatia religioasa si de nivelul de cultura generala. majoritatea autorilor sunt unanimi in parerea ca cel mai de seama sociolog. . Montesquieu are o contributie remarcabila la creerea premiselor pentru abordarea sociologica a politicului prin postularea (enuntarea) principiului legitatii. ci de legi care exprima regularitati. utilizand stiinta pentru intelegerea comportamentului uman.relevarea faptului ca face parte din “spiritul legilor. El considera ca in societate exista doua categorii de solidaritate umana: a) solidaritatea mecanica.

“Vechiul Testament”. Intemeitorul stiintei agricole moderne in Romania. devenind sef al corpului de talmaci. conventie si drept. a alcatuit o monografie privind agricultura. care pune in centrul atentiei actiunea sociala. Max Weber (1864-1920) sociolog. Durkheim afirma ca pedeapsa este “ca insemnatate mai mare in societatile mai putin dezvoltate. a fost germanul Max Weber 1864-1920. astfel ca solidaritatea mecanica le genereaza pe cele represive iar cea organica pe cele restitutive (ex. agronom. conceptii. A peregrinat in Germania.dreptul material supranatural (mistic si religios). commercial etc). filozof al istoriei. a fermelor model. politolog si economist german a elaborat: Studii de sociologia religiei si istoria economiei (”Etica protestanta si spiritul capitalismului”). . Atat spatarul Milescu cat si domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir (Descrierea Moldovei) au abordat aspecte de ordin sociologic constatate la colectivitatile umane pe care acestia le-au observat si le-au descris. Autor al unei teorii eclectice (imbinarea mecanica. economist si statistician. Dreptul privat il considera legat de economie iar cel public de politic. . S-a stabilit in Rusia. elaborand in acest scop cu functii metodologice. A acordat o importanta deosebita unitatii principiului cauzalitatii si ”comprehesiunii” (care se poate intelege usor) in cunoasterea realitatii sociale. In secolul XX-lea. Are contributii insemnate in organizarea primelor experiente agricole. Franta (unde a indeplinit o misiune diplomatica) Suedia – a trimis un tratat teologic in latineste – care reprezinta prima lucrare a unui roman tiparita la Paris. educativ si filologic. Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) in Roman. ea fiind determinata de faptele oamenilor care determina crearea colectivitatilor si complexele lor sociale. rational (procedural sau institutional). In lucrarile sale arata ca notiunile de obicei. hibrida a unor idei.dreptul (formal si material) in intregime rational secularizat cu ajutorul logicii formale. in lucrarile lui Ion Ionescu de la Brad se gasesc rezultatele investigarii de ordin sociologic facute de autor in colectivitatile de agricultori din trei judete ca Dorohoi. Weber apreciaza ca sociologia juridica trebuie sa stabileasca opozitia dintre cele trei tipuri de drept: . dreptul familiei. membru de onoare a Academiei. C. cu privire la reactia sociala fata de acest fenomen. (in care ultimul deriva din dezvoltarea treptata in timp a primelor) coexista in timp. 11 . Sociolog de seama. religios. A tradus si compilat in limba romana lucrari cu caracter istoric. Traditii si contributii romanesti in domeniul sociologiei juridice Vestitul spatar Nicolae Milescu – Nicolae Spataru (1636 –1708) boier si carturar umanist din Moldova Participand la un complot impotriva domnitorului Stefanita Lupu 1659 – 1661 a fost silit sa ia drumul pribegiei. scheme abstracte denumite “tipuri ideale”. A avut un rol insemnat in infatuirea reformei agrare (1864). Putna si Mehedinti.Aceste doua tipuri de solidaritate determina crearea a doua categorii de legi.dreptul material relativ. unde puterea conducatorilor are un caracter absolut”. intre 16751678 a indeplinit din insarcinarea tarului Aleksei Mihailovici o misiune diplomatica la Peking in urma careia a scris “Jurnal de calatorie in China” si “Descrierea Chinei”. In afara de geneza sociala a criminalitatii. o prima istorie a imperiului otoman in latina si in rusa. puncte de vedere) privind pluralitatea factorilor istorici cu sublinierea primatului factorului psihologic (“economie si societate”). concretizata prin pedepsirea infractorilor. 3. lucrari valoroase mai ales sub raport literar si documentar.

cel care in anii 1977 preda cursul de sociologie juridica la Facultatea de Drept Bucuresti. inceputul timid de “liberalizare” a societatii romanesti. Scoala sociologica de la Bucuresti a intreprins numeroase cercetari de etnologie si socilogie juridica. Consideratii generale Sociologia generala si cea juridica (pentru cunoasterea realitatii sociale si respectiv juridice) initiaza si desfasoara activitati de investigare a obiectului de studiu. criteriile. O astfel de cercetare cunoscuta sub numele de cercetare etiologica (sau cauzala) are ca scop verificarea unor anumite ipoteze pentru a stabili relatiile dintre fenomenele cauza si efect. “psihologic” si “istoric”) si guvernate de legea “paralelismului sociologic”. juridice si politice) conditionate de actiunea mai multor factori (“cadrul cosmologic” ”biologic”. infaptuirile. Realitatea sociala reprezinta un ansamblu de “manifestari” (economice. sociologia juridica studiaza “principiile. Sofia Popescu. recoltand un bogat material faptic despre dreptul obisnuielnic. sociologia juridica devine un obiect de studiu generalizat in planurile de invatamant ale unor facultati si colegii universitare. profesor universitar la Iasi si Bucuresti. sat. lucrarile acestei institutii purtand influenta conceptiei acestuia. Maria Voinea. oras. Dupa instaurarea regimului totalitar in Romania. cand dreptul ca disciplina inceteaza de a mai fi servit unor interese ideologice. Andrei Stanoiu. sociologia redevine obiect de studiu si cercetare. Vasile Popa. juridice si politice) ce se dezvolta in stransa legatura cu “cadrele” vietii sociale. dreptul funciar. etc. realitatea sociala constituie un tot de ”manifestari”(economice. imperativele. Ion Vladut. spirituale. preocupari majore cocretizate in cursuri universitare si lucrari de specialitate sunt prof. fondata si organizata de Dimitrie Gusti. colaboratorii sai (Mircea Vulcanescu. Renumitul om de stiinta roman. III. scoala. Este unul din intemeietorii Muzeului satului – 1936. fiind inlaturata din planurile de invatamant mediu si superior. iar pe de alta parte actiunile. In conceptia scolii monografice de la Bucuresti. Anton Golopentia. Traian Herseni. a format in anul 1938 Institutul de cercetari sociale al Romaniei. Aceasta are ca obiectiv masurarea eficacitatii 12 . Dupa decembrie 1989. dorindu-se ca prin rezultatele ei sa se imbunatateasca anumite situatii existente in realitatea sociala (juridica). A infiintat Institutul Social Roman (1921-1948). in numeroase judete si zone ale Romaniei interbelice. Alaturi de el. dreptul si reglementarile sale pot fi evidentiate prin utilizarea metodei monigrafice la nivelul unor “unitati scolare”(familie. biserica.Adevarata nastere a sociologiei romanesti este asimilata cu aparitia actiunilor initiale. spirituale. Consiliul National de Cercetare Stiintifica (1947-1948) revistele “Arhiva pentru stiinta si reforma sociala” si “Sociologie romaneasca”. organizate si conduse de Dimitrie Gusti (1880-1955) Iasi. In zilele de azi poate cel mai cunoscut om de stiinta in domeniu este profesorul Nicolaie Popa. familiei si penal din domeniul psiho-sociologiei juridice ale unor grupuri si colectivitati sociale romanesti. normele si valorile ideii de dreptate cum sunt elaborate de comunitatea rurala traditionala. iar socilogia este dezideologizata de ideile totalitarismului si filozifiei marxiste. pentru a descoperi cauzele si factorii care determina fenomenele sociale (si cele juridice). ea fiind denumita si cercetare activa. Dan Banciu. METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE A. obiectul sociologiei il constituie realitatea sociala conditionata de factori naturali (cadre naturale) dar si sociali.Gusti. In conceptia lui D. Henri H. O a doua modalitate de cercetare care nu are ca scop dezvaluirea legaturii cauzale dintre fenomenele sociale este cea de evaluare. Dezvoltarea studiilor si cercetarilor de sociologie juridica au fost continuata de catre scoala sociologica de la Bucuresti. In consecinta. “utopica” si”mistificatoare” a realitatilor sociale. sociologia va fi considerata o disciplina “burgheza”. Dupa 1966. Fondatorul scolii sociologice (monografice) Bucuresti potrivit sistemului sau sociologic.). politice si de partid. Stahl). obiceiurile. moravurile si uzuantele propiu-zise care traduc in fapt ideea de dreptate”.

1.) trebuie sa posede la randul lor o anumita pregatire sociologica pentru a putea participa in mod eficient la investigatiile interdisciplinare si totodata pentru a realiza studii de buna calitate in propriile domenii (economic. din realitatea juridica). a) Observatia Prima si cea mai utilizata metoda de investigare este observatia. opinii sau intentiile oamenilor. In sociologie. Cadrul cercetarii sociologice Abordand aceasta problematica este necesar sa mentionam ca pasii pe care-i parcurge cercetarea sociologica sunt: 1. B. In cadrul anchetelor sociale. stabilirea metodelor si tehnicilor folosite in investigarea ce urmeaza sa se realizeze.Are incredere populatia in actul de dreptate al justitiei? . demografie si drept – completam noi). Posibilitatea investigarilor sociologice este data de caracteristica fundamentala a grupurilor umane. reprezentari. de rezultatele obtinute legiuitorul tinand seama in procesul de elaborare a actelor normative si in procesul de aplicare a legii. De ce este nevoie sa ne aplecam asupra metodelor de investigatie specifice sociologiei? Intrebarea nu-i retorica. 2.unui anumit sistem juridic. 4. analiza datelor culese.Stabilirea gradelor de aprobare sau dezaprobare ale populatiei fata de actul de coruptie? 2. fara ca observatorul sa intervina in desfasurarea celor studiati. valori. cercetatorul sociolog integrand direct subiectul de cercetat. 5. desfasurarea investigarii (sau culegerea datelor). 3. Exemplificam cateva teme care pot fi in viitor subiectul investigarii sociologiei juridice: . ea fiind o activitate umana de contemplare si sesizare a fenomenelor si proceselor sociale in forma sa naturala. ea fin opera unor observatori pregatiti. care constau in investigarea directa a membrilor grupurilor umane. fiind o contemplare intentionata si metodica a realitatii sociale.Ce determina cresterea criminalitatii in ultimul deceniu? . aceea a comunicarii verbal-simbolistica.In ce masura pedepsele severe duc la prevenirea criminalitatii? . experimentul si studiul documentelor.Care este procentul dintre cei identificati ca infractori si condamnati? . Metode sociologice de investigare Dupa stabilirea tematicii cercetarii sociologice si dupa ce s-au ales ipotezele posibile care pot fi descoperite. raspuns dat de unul dintre specialistii romani in domeniu. sociologii trec la alegerea metodelor si tehnicilor de investigare.Care sunt cele mai comune tipuri de infractiuni? . alegerea temei de cercetat. folosind in egala masura si alte metode specifice celorlalte stiinte cum sunt: observatia. valorificarea rezultatelor obtinute. Alegerea temei de cercetat Cercetarea sociologica nu se face fara a avea o tema prestabila care de obicei este data de anumite disfunctiuni din realitatea sociala (in cazul sociologiei juridice. atitudini. Vasile Miftode care afirma: “Daca sociologii trebuie sa posede cunostinte in diferite domenii si discipline socioumane. acestea fiind cunoscute sub numele de anchete sociale. tehnicile de investigare sunt chestionarul si interviul. observatia este stiintifica. Fara a avea pretentia ca descrierea de mai jos este o abordare de specialitate vom reda specificul fiecareia dintre aceste metode. Ea are un raspuns relevant pentru specialistii dreptului. Sociologia si-a creat propriile metode de cercetare. antropologie. 13 . De cele mai multe ori sociologia (implicit si cea juridica) prin metodele de investigare cerceteaza idei. istoric.n. reprezentantii (sau specialistii) din aceste discipline (cum sunt de exemplu juristii – n. cu o orientare spre un scop bine determinat.

Acest mod de observatie este cel mai valoros pentru ca ofera informatii cu valoare de fapte si constituie materialul cel mai bogat. Pentru reusita observatiei participative specialistii recomanda respectarea urmatoarelor reguli: o stabilirea unei “granite” precise intre observator si grupul observat. pentru ca de cele mai multe ori. primele verificand cu precizie ipotezele. observatia in acest caz este observatie externa. o Indirecta. o sa descopere liderii formali sau informali ai grupului studiat. aceasta fiind in contact cu realitatea sociala. Valoarea experiementelor este mai mare decat a observatiilor.controlul si dirijarea variantelor urmarite. atunci cand se face folosind opiniile altor observatori. .Obiectul observatiei in sociologia juridica este realitatea juridica formata din fenomenele si procesele juridice care definesc societatea in momentul desfasurarii investigatiei. In privinta acestora.introducerea factorilor externi. 2. . 14 . uneori integrandu-se in activitatile specifice acestuia. Practica sociologica a demonstrat ca acest gen ultim de observatie este cel mai eficient fata de celelalte categorii de observatiii si chiar fata de celelalte metode de investigare cum sunt chestionarele si interviurile. o observatorul sa nu socheze grupul studiat prin cunostintele pe care le poseda. Daca observatia este o contemplare a unui fenomen care nu s-a repetat.crearea conditiilor de observatie. Acestea sunt in ordinea urmatoare: . a mai multor etape pentru ca experimentul sa fie eficient. pas cu pas.stabilirea ipotezelor. divers si nuantat pentru analize colective specifice stiintelor sociologice.stabilirea si supravegherea grupului de control. In raport de anumite criterii.stabilirea consecintelor acestora. observatia este numita interna sau participativa. . prin vocabularul folosit. . in literatura sociologica (referitoare la metodele de investigare) se afirma ca: “este mai usor sa minti un anchetator decat a disimula ceea ce stii fata de un observator”. b) Experimentul A doua metoda importanta de investigare folosita in sociologie o constituie experimentul care este de fapt o observatie dirijata de observator prin aceea ca se intervine in desfasurarea fenomenului sau procesului observat prin schimbarea conditiilor.elaborarea pe baza verificarii ipotezelor si concluziilor teoretice a actiunilor practice. In functie de pozitia observatorului fata de grupul social studiat observatia este: o Directa (sau nemijlocita) intre observator si grupul studiat neinterpundu-se nimic. In literatura de specialitate se recomanda parcurgerea. asa cum este in cazul studiului documentelor. fara sa lase impresia ca este o autoritate. experimentul poate fi reconstituit si repetat ori de cate ori este nevoie pentru a verifica ipotezele initiale in situatia in care de la prima incercare aceasta nu s-a realizat. o Atunci cand observatorul are un contact indelungat cu colectivitatea studiata. . . Un al doilea criteriu de clasificare al observatiilor in cercetarea sociologic ail constituie pozitia observatorului fata de grupul social observat: o Daca observatorul ramane in afara grupului social observat. fie prin introducerea din afara a unor variabile sau factori noi. deoarece observatorul poate sesiza si culege date adevarate. observatiile sociologice pot fi clasificate in mai multe categorii: 1. o respectarea normelor de convietuire ale grupului studiat. observatiile lasa mereu dubii si locuri goale. o sa nu forteze prin nimic situatia observata pentru a obtine date.

in functie de pregatirea si personalitatea interlocutorului. . jurnalele.situatiile statistice. .arhivele oficiale formate din documente calitative ca analize. cinematografice si cele fonetice. . un singur raspuns. tot o observatie dar o observatie indirecta.intrebari precise si simple. . fie din motive etice sau juridice. documentele fotografice. directive.interviuri structurate. trebuie sa respecte urmatoarele reguli: . fie din cauza cheltuielilor ridicate care le impun. d) Anchetele sociale Daca observatia si experimental sunt metode de cercetare pe care le gasim si la alte stiinte (cum sunt cele ale naturii) metoda anchetei este specifica sociologiei unde realitatea investigata contine oameni cu care sociologul investigator intra intr-o relatie de comunicare prin limbaj.In schimb. un dialog. . care presupune ascultarea oamenilor pentru a verifica existenta sau inexistenta unui fapt sau a unei situatii. procese-verbale. Aceasta modalitate de investigare este folosita in multiple forme ale vietii sociale cum sunt: .evitarea cuvintelor cu dublu sens. Ea reprezinta de fapt.individuale si de grup (in functie de numarul persoanelor participante la interviu).interviurile reporterilor. semistructurate sau nestructurate (in functie de gradul de libertate in formularea intrebarilor de catre sociolog). prin cele doua instrumente de investigare: interviul si chestionarul apeleaza la esantioane de oameni. . c) Studiul documentelor A treia metoda de investigare sociologica este cea documentara sau studiul documentelor. Etimologic frantuzescul “enquite” este radacina cuvantului ancheta.intrebarile sa se refere la aspecte concrete. ale caror raspunsuri sunt ulterior analizate si structurate pe diferite criterii. experiementele se realizeaza mai greu decat observatiile.durata interviului sa fie scurta. intrebandu-i asupra unor probleme de interes sociologic. Cele mai folosite documente in cadrul investigatiilor sociologice sunt: . In literatura de specialitate s-au realizat mai multe clasificari ale interviurilor stabilinduse ca cele mai utilizate forme de interviuri sunt: .efectuarea unor tratamente psihiatrice in cazul psihoterapiei.o singura intrebare. . . .stabilirea unor diagnostice medicale. . Interviul Prin interviu se intelege o convorbire. Aceasta metoda “ancheta”. . Cu ajutorul ei sociologii (prin consultarea diferitelor documente oficiale sau particulare) suplinesc lipsa unor informatii care nu pot fi obtinute prin celelalte metode de cercetare sociologica.interviuri tet a tet sau prin telefon. Regurile unui interviu eficient Specialistii atrag atentia ca pentru a obtine rezultate bune in folosirea interviului. memoriile sau autobiografiile. . purtat de sociolog si unul din membrii esantionului uman ales din grupul social investigat pentru culegerea de informatii in legatura cu scopul urmarit. Pe aceasta baza se vor formula concluzii (adevaruri de valoare) care vor fi folosite de factori de decizie in domeniul cercetat (juridic in cazul sociologiei juridice). 1. Atunci cand se apeleaza la aceasta metoda. 15 .documente ale unor persoane cum sunt scrisorile. presa. rapoarte de activitate.documente auxiliare in care sunt incluse alaturi de lucrarile literare.concursurile pentru ocuparea unei slujbe. trebuie avut in vedere ca documentele cu continut sociologic poarta amprenta personalitatii celor care le-au intocmit si nu in ultimul rand sunt particularizate de conditiile istorice din perioada careia ii apartin.

subiectul este scos din mediul sau. Construirea esantionului Anchetele sociale se intreprind prin intermediul esantionului care reprezinta acea parte a grupului social studiat. pentru ca de multe ori rezultatele obtinute nu sunt reale deoarece pe intregul proces al investigarii sociologice pot aparea impedimente care in principal se refera la: . traieste in grup-viata sociala fiind viata de grup. D. sau sa raspunda liber la intrebarile puse. 2.analiza si interpretarea datelor nu s-a facut in mod corect. Operatia prin care se stabileste esantionul reprezentativ dintre membrii grupului social investigat se numeste esantionare. fara ca sociologul sa intre in contact cu subiectul. Grupuri sociale Este unanim apreciat ca omul pentru a supravietui. in cazul chestionarului: . reprezentari grafice) si in final la redactarea concluziilor care se vor prezenta factorilor de decizie. ci doar o punere in tema a acestora cu notiuni de sociologie generala si de sociologie juridica. Chestionarul A doua metoda de investigare folosita in anchetele sociologice este chestionarul care consta in formularea unui set de intrebari care se adreseaza subiectilor pe problematica studiata. pentru ca cercetarea sa fie eficienta. stabilita prin diferite procedee si a carei investigare conduce la concluzii care vor putea fi exploatate la ansamblul colectivului de origine. Spre deosebire de interviu unde sociologul si interlocutorul au un contact nemijlocit. primeste primele notiuni si dobandeste experiente intr-un grup de oameni. al legilor statistice si matematice asupra carora nu ne vom opri deoarece noi nu dorim pregatirea de specialitate a studentilor de la facultatea de drept.nu s-au intocmit corect chestionarele. scale. In sociologie. cu privire la domeniul studiat. crescand si maturizandu-se tot intr-un grup social si mai intotdeauna trece in nefiinta tot intr-un grup social. In practica sociologica se folosesc procedee de esantionare prin hazard (procedee probabiliste) sau prin procedeul cotelor. se impart in chestionare cu raspunsuri limitate sau chestionare cu raspunsuri nelimitate (deschise). . . concluziile sa fie reale. In cazul chestionarului deschis subiectilor li se cere sa raspunda liber. in functie de modalitatea in care subiectul poate sa aleaga raspunsurile care i se cer.evitarea formularilor pentru ca la intrebarile puse sa nu se dea raspunsuri monosilabice.. IV. GRUPURILE SOCIALE SI COMUNITATEA A. 16 . echipa de sociologi care efectueaza investigarea trece la etapa analizei datelor (folosindu-se tabele. In prima categorie chestionarele cuprind un set de raspunsuri posibile din care subiectului i se cere sa aleaga pe cel pe care il considera adevarat. In alte situatii exista riscul ca desi cercetarea sociologica sa fi fost corecta. Chestionarele.nu s-au constituit corect esantionul. de genul da sau nu. Analiza datelor culese si formularea concluziilor Dupa ce etapa culegerii datelor s-au epuizat. se cere o permanenta pregatire a specialistilor sociologi. . C. Orice individ se naste intr-un grup social. dar factorii de decizie din diferite considerente (economico-financiare sau politice) sa nu tina seama de solutiile propuse. In cazul procedeului cotelor. cu propriile cuvinte la intrebarile puse. esantionarea este realizata cu ajutorul calculelor.de cele mai multe ori.intrebarile se pun pe un formular (de obicei pe hartie) sau la calculator.

Tipuri de grupuri sociale Majoritatea sociologilor au fost preocupati in a clasifica grupurile sociale dupa diferite criterii: marime. B.biserica. in vederea atingerii unui scop si care au o durata determinata.echipe de cercetare stiintifica. Grupurile secundare. gradul de intimidate dintre membrii grupurilor. De mai multe ori in cadrul grupurilor secundare sunt cuprinse si grupuri primare. nivelul de solidaritate etc.  stabilitate temporala. . indicand ca din prima categorie (grupuri primare) fac parte acele grupuri formate dintrun numar mic de oameni care au intre ei relatii personale stranse si durabile. In afara acestor conditii obligatorii. el fiind ceva deosebit.  existenta unei constiinte de sine. Cele mai cunoscute grupuri sociale sunt: . . necesare fiintarii grupurilor sociale. sociologii au descoperit ca acestea sunt caracterizate si de:  o structura si organizare proprie cu o ierarhie a indivizilor care le compun (fiecare dintre acestia avand roluri bine definite). . ale carui proprietati difera de acelea pe care le prezinta partile din care este compus”. Aceste grupuri contribuie la formarea personalitatii indivizilor ce le compun. . Pentru existenta unui grup social trebuie obligatoriu sa gasim unde indivizii care-l compun o relatie de interdependenta. . etc. 17 . Grupurile primare si secundare Clasificarea grupurilor sociale in primare si secundare a fost facuta de sociologul american Charles Horton Cooley avand drept criteriu existenta sau inexistenta relatiilor dintre indivizi.grupurile de vecini (mai ales in comunitatile rurale).Durkheim. a modului de apartenenta la grup. In afara de aceste caracteristici trebuie specificat. constituie pentru a desfasura o anume activitate. 1. de viata afectiva comuna. ca grupul social “nu este identic cu suma partilor sale (a indivizilor care-l compun). . scopuri comune si participarea acestor indivizi la realizarea lor. Ei au grija unul de altul mentinand intre ei relatii sincere de lunga durata.  relatiile pe care le stabilesc cu alte grupuri.echipajul unei nave maritime. de regula sunt grupuri mari cu o coeziune sociala slaba. ca de exemplu in cadrul unor asociatii productive cum sunt asociatiile familiare.  norme de comportare si valori specifice pe care indivizii le respecta pentru a supravietui.grupurile de batrani in diferitele lor forme de manifestare. . .Norman Goodman defineste grupul social ca “doi sau mai multi indivizi care au un sentiment comun de identitate si se influeanteaza unul de altul in modalitati structurate pe baza unui ansamblu comun de perspective referitor la comportamentul fiecaruia”. asa cum a facut-o si E.  forme de control si presiune ale grupului fata de membrii componenti. Dintre grupurile secundare putem exemplifica: .familia. ele fiind foarte importante pentru membrii componenti.clase de elevi sau grupele de studenti.un grup de munca extins.detasamente militare.colectivitatile de copii cunoscute sub numele de grupuri de joaca. aici nu exista deoarece intereseaza competenta acestora pentru indeplinirea scopului propus. Caracteristica grupurilor primare. acestea din urma coexistand. referitoare la relatiile afective dintre indivizi. Clasificarea s-a facut atat din ratiuni epistemologice dar si a dorintei de a se intelege mai bine rolul pe care aceste grupuri le au in societatea umana in general.

spirituale si juridice. Grupurile de apartenenta si grupurile de referinta Criteriile de clasificare a apartenentei unui individ la un anumit grup si a compararii cu alte grupuri sociale fata de cel caruia apartin acestora. decizii sau dizpozitii ale unor institutii de stat sau neguvernamentale. indivizii stabilesc intre ei relatii personale nemijlocite. realizandu-se functia comparativa. c) de public. incalcarea normelor de conduita stabilite de regulamentele de functionare fiind sanctionate. In cadrul grupurilor mici. Astfel cand grupul este constituit prin acte normative. acceptiuni care sunt sensibil apropiate. Andrei Stanoiu defineste astfel familia: grupul social primar in care membrii sai sunt uniti prin casatorie si descendenta. C. 4. Grupuri formale si grupuri informale Un alt criteriu de clasificare al grupurilor sociale il constituie modalitatea oficiala sau neoficiala de constituire a acestora. Cea de a doua categorie de grupuri este folosita de oameni pentru a-si defini. Liderul grupului respectiv impunandu-se singur de obicei datorita carismei sale. compara su stabili comportamentul propriu. De obicei aceste grupuri (ex – prieteni) se organizeaza totusi cu anumite reguli de conduita si vederi proprii pe care le respecta dar care nu intra in contradictie cu cele ale grupului formal. b) comparativa.2. a dus la impartirea grupurilor umane in grupuri de apartenenta si grupuri de referinta. Ei invata pe copii ce sa faca si ce sa nu faca. are doua acceptiuni: una sociologica si alta juridica. altele insa pot (ex – parintii). Acest grup mai este numit si normativ pentru ca stabileste standarde de comportament. influentand personalitatea acestora (ex – familia). Nu toate grupurile de referinta pot indeplini cele trei functii. impunandu-le pentru convietuirea tuturor grupurilor umane. care sta la baza societatii umane. acesta este numit un grup formal. Cand grupul social se formeaza spontan. asigurand normele si valorile unor grupuri de referinta negativa. Grupuri mici si grupuri mari Criteriul numarului de membri ai grupului determina impartirea bipartite a grupurilor sociale: mici si mari. acestea hotarand modalitatile de comportament macrosocial. legati printre ei prin relatii biologice. acesta este numit ca grup informal. Intre membrii grupului formal. In acelasi timp ei constituie exemple si modele de comportament pentru copii. acesta fiind un lider formal. Grupurile sociale mari se compun de cele mai multe ori din multiple grupuri mici (ex – clasa sociala) in care relatiile nu mai sunt personale si nici afective. pe baza unor regulamente. pot sa apara relatii personale care nu pot insa sa le anuleze sau sa le inlocuiasca pe cele formale. 3. membrii sai asociindu-se pe baza unor afinitati si contacte personale. fiind recunoscut de ceilalti indivizi de bunavoie. ce-i corect si ce nu-i corect indeplinind functia normativa. Sociologii au stabilit ca grupurile sociale de referinta au trei functii: a) normativa. Totodata parintii aproba sau dezaproba comportamentele copiilor (functie de public). Aceasta ii determina pe indivizii grupului sa respecte normele regulamentare de conduita in vederea indeplinirii scopului propus. Familia ca grup social fundamental Am mentionat cu titlu de exemplu. un loc aparte il are grupul de presiune. ca unul din grupurile sociale primare il reprezinta familia. cu un pronuntat caracter psihologic. Acest grup. relatiile dintre ei nefiind reglementate oficial. Conducatorul grupului este desemnat de o institutie de multe ori pe baza unor examene si concursuri. care au anumite drepturi 18 . stabilindu-li-se structura cat si relatiile dintre membrii sai. economice. moral afectiv. de obicei in interiorul grupului formal. Intre grupurile de referinta care au un rol deosebit in modelarea conduitelor umane.

unde membrii sunt rude de sange. . Referitor la natura si numarul functiilor familiei. b) Socializarea este a doua functie a familiei. spirituale si juridice care nu se mai intalnesc si la alte grupuri. Familia de origine reprezentand familia in care s-a nascut persoana in cauza si care este formata din parinti.ea este formata din persoane unite prin casatorie si cu copii prin legaturi paternale. Comunitatea 19 . parinti. frati si nepoti. se deosebeste de celelalte grupuri sociale prin cateva caracteristici proprii cum ar fi: . c) Functia economica Familia este grupul social in care se asigura membrilor sai veniturile necesare nu numai supravietuirii ci satisfacerea trebuintelor fiziologice si spirituale. sotie si copii. acestea pot fi:  familii nucleare (restranse sau conjugale din sot. familia este grupul social unde este impus tabuul incestului. Aceasta functie este tot atat de importanta ca si cea de reproducere biologica a oamenilor. .au sarcini si functii specifice. sotie si copii). din acest punct de vedere existand familii normale alcatuite din sot. 2. Apoi sunt familii nenormale din care fac parte indivizii care traiesc in concubinaj. Sociologii au impartit familiile in mai multe categorii. dand acestora o pozitie care influenteaza semnificativ experientele de viata de mai tarziu ale copiilor. familia reprezinta grupul de persoane intre care exista drepturi si obligatii izvorate din casatorie. D. legiferate sau nu si care desfasoara o serie de activitati. familii fara copii sau monoparentale. In acceptiunea juridica. fiind formata prin casatorie (potrivit normelor juridice din Dreptul Familiei). Familia proprie reprezentand familia realizata prin casatorie proprie si care cuprinde sotul si copii. familiile se impart in: 1.intre membrii sai exista un sistem précis de drepturi si obligatii reciproce. sociologii au avut puncte de vedere diferite dar in general acestea au fost reduse la urmatoarele: a) Functia biologica care priveste inlocuirea membrilor societatii sau mai bine-zis perpetuarea speciei umane. Se mai numeste si familia de procreare. precum si alte raporturi asimilate relatiilor de familie. in raport de numarul de generatii pe care le cuprind.  familiile extinse sau largite care cuprind membrii ai mai multor familii nucleare provenind din generatii succesive. 2. in familie sunt satisfacute si nevoile umane de afectiune. Familia de interactiune formata din grupul de persoane intre care exista relatii de rudenie. Familia rezidenta care reprezinta toate persoanele care locuiesc in aceeasi casa comuna si desfasoara impreuna activitati similare. fiind numita DIADA cand sunt numai sotii fara copii sau TRIADA in care exista mama. d) Functia de solidaritate familiara In afara de trebuintele fiziologice si spirituale ale membrilor sai. continuandu-se mostenirea sociala si culturala. aici gasindu-se in legaturi de sange: bunici. afective. Prin ea se reproduce societatea. de ajutor reciproc. tata si copii. Familia. familia fiind grupul unde sunt reglementate relatiile sexuale umane in cadrul casatoriei. Este adevarat ca mai sunt si alti factori care determina socializarea omului dar nici unul nu-i mai puternic si cu mai mare influenta ca familia. Dupa criteriul locuintei. caldura si educatie. ca grup social primar. In acelasi timp. Pe baza criteriului privind pozitia unei persoane in cadrul familiei se disting: 1. rudenie si infiere. Astfel. Aceasta familie este numita si familia consanguina. frati si surori. . ea facand parte din realitatea juridica.relatiile ce se stabilesc intre membrii sai sunt mai intai de ordin biologic apoi moral. indeplinind anumite functii in folosul grupului cat si a societatii. aici intimitatea asigurand pentru membrii sai sprijinul afectiv necesar in activitatile umane particulare si sociale.si obligatii reciproce. Al patrulea criteriu de clasificare il constituie normalitatea.

cel mai important fiind cel al numarului de locuitori. Cronologic. asigurandu-si in acelasi timp un control social puternic. Colectivitatile au doua forme de existenta: rurale si urbane. Germania).000 de locuitori. in Europa sunt specifice satele lineare (asa cum exista in Polonia. aceasta actioneaza si asupra formarii oamenilor determinand formarea personalitatii lor precum si o anumita configurare a relatiilor sociale. In cadrul colectivitatilor rurale (catunul si satul) exista grupuri sociale primare (familia.  si orase mici – cu minim 20. satele targuri (cum sunt in Europa Occidentala) sau satul stup (in zonele Marii Mediterane).  angajarea femeilor in activitati productive si ale serviciilor. ea fiind diferita. comportamentul oamenilor de pe acest teritoriu si identificarea acestora cu spatial concret in care traiesc. neinstitutionalizat.  importanta scazuta ce se acorda relatiilor de rudenie.  orase mari – unde locuiesc cel putin 100. in functie de formele de relief exista sate risipite (in zonele montane) sate rasfirate (situate in zonele submontane). Sociologii clasifica orasele dupa mai multe criterii. Prin comunitate se intelege “acele colectivitati umane ai caror membrii sunt uniti printr-o coeziune rezultata din faptul locuirii unui teritoriu considerat comun si prin coeziunea legaturilor comune cu pamantul respectiv”.  densitatea mare a locurilor de munca pe spatiile de productie.  orase foarte mari cu un minim de 500.  cresterea productiei destinata consumului. impartirea acestora fiind urmatoarea:  orase gigant cunoscute sub numele de megapolis avand un numar minim de 100. Astfel. orasul a aparut ulterior satelor.  cresterea cererii de locuinte. Fiind locuit.  diversitate de comportamente si culturi.  marimea gospodariilor.000 de locuitori.  conurbatia in care locuiesc cel putin 14. clacasi. Membrii acestor grupuri se cunosc reciproc.  structura sociala se bazeaza pe diviziunea muncii. In lume. Trei sunt caracteristicile care definesc comunitatea: teritoriul.  metropola cu un numar minim de 2. Comunitatea urbana sau orasul se caracterizeaza prin:  densitatea demografica ridicata. satul este cea mai raspandita comunitate umana. 20 .  cresterea numerica a fortei de munca. se asigura conditii de structura.000 de locuitori.000 de locuitori.In afara grupurilor sociale primare sau secundare in care traiesc oamenii.000. acestea reducandu-se. Cehia . vecinatatea) dar si secundare (echipe de munca.000.000 de locuitori. In tara noastra.000. asociatii culturale sau productive) care sunt formate dintr-un numar mic de membri in care se stabilesc relatii predominant personale – aceastea desfasurand prepoderent activitati agricole. sociologia a relevant ca viata acestor grupuri se desfasoara in timp si mai ales pe un spatiu geograpic comun numit comunitate spatiala care da un anumit specific grupurilor umane. cu specific aparte pentru fiecare continent sau tara in parte. factori economici (inovatiile tehnologice si cei sociali) au contribuit la aparitia si dezvoltarea zonelor urbane. Pentru colectivitate teritoriul este important deoarece datorita lui se pot obtine materiile prime din sol si subsol. de podisuri (unde gospodariile sunt indepartate intre ele) si satele adunate sau concentrate (zonele de ses). Efectele urbanizarii au determinat fata de comnunitatile rurale multiple si importante transformari referitoare la:  structura familiei (care nu mai este asa de numeroasa cum este cazul familiei din zonele rurale).000 de locuitori. mai ales datorita spatiului construit.

Cu toate acestea. cele de statut (status si rol social) sunt deosebiri utilizate pentru a stabili pozitia si responsabilitatile pe care oamenii. au mai multe statusuri si roluri sociale. ele fiind referitoare la aceasi persoana. Se poate constata destul de explicit ca intre cele doua realitati sociale exista o legatura directa. dar mai ales formate in procesul socializarii sale. Definitia notiunilor de status si rol social Intre cele aproape 1. fara a se mai raporta grupurilor sociale primare lui care face parte. acestea se impart in: 21 . aceasta este frustata. B. cand intre cele particulare si cel global armonizarea nu exista. recunoscuta de ceilalti membrii ai grupului. situatia constituind o sursa de tensiune si conflict intre ea si membrii grupului.Intre deosebirile de ordin sociologic dintre sat si oras. In raporturile dintre ele important este sa existe o cat mai mare concordanta. mostenite genetic. unde individual de mai multe ori in afara vecinatatii locuintei este sau se considera un anonim. acestea fiind mostenite sau atribuite datorita unor calitati si capacitate innascute si . unii indivizi care apartin la mai multe grupuri sociale.000 de concepte pe care le foloseste sociologia.statusuri atribuite. putem mentiona slabul control social care exista intre orase. sociologii americani (Robert Park) au constatat ca daca in marile orase exista conditii de devianta sociala. comportament care este datorat statutului social de acesta. Aceste categorii de statusuri sunt mai importante pentru sociologie decat cele atribuite. drepturi si obligatii pe care le au in virtutea pozitiei ocupate de persoana in cauza in grupul respectiv. Astfel. de calitatile si capacitatile de care dispune aceasta. ROL SOCIAL SI PROCESUL DE SOCIALIZARE A.  modul de recunoastere al statusului. Potrivit primului criteriu acestea se impart in: . prin status (statut) social se foloseste totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are o anumita persoana dintr-un grup social (persoana numita “focala”). Status si rolul social depind in mare parte de personalitatea persoanei focale. in special cea a tinerilor si minorilor. Clasificarea statusurilor sociale Criteriile folosite in acesta clasificare sunt:  modul de acces al individului la status. multe dintre ele (explicand notiunile acestei stiinte si procesele sociale. Potrivit criteriului modului de recunoastere ale statusului. luati ca entitati separate il au in grupurile sociale din care fac parte. totusi o organizare coerenta a comunitatilor orasenesti pe principii nonguvernamentale si cu scopul prevenirii criminalitatii. b) status social global inconsistent. in timp modificandu-se (uneori) pe parcursul vietii sale. Daca persoana este posesoarea unor calitati si capacitate superioare statutului si rolului social ocupat. STATUS SOCIAL.statusuri dobandite . In comunitatile complexe. In astfel de cazuri individul este detonator al unui status social global. Prin rol social se intelege acel comportament pe care il asteapta membrii grupului social de la persoana focala intr-o situatie data. pot duce la prevenirea criminalitatii in aceste zone. In literatura sociologica acest status global este clasificat in: a) status social global consistent (atunci cand din multiplele statusuri sociale particulare se armonizeaza cu cel global). situatie care de multe ori concura la geneza comportamentului criminal.atunci cand acestea sunt dobandite ca o recunoastere a unor eforturi si stradanii ale persoanei. V.

in majoritatea cazurilor. Acesti copii. avand un anumit status social si nu reuseste din anumite motive sa joace (sau sa-si indeplineasca) rolul asociat statusului de care-l poseda. cele mai cunoscute (conflicte pe acest gen) sunt: conflictele de rol si ambiguitatile rolului. E. care detine un anumit status social in cadrul grupului cu privire la modul in care trebuie sa se comporte. statut care a devenit cunoscut si sub numele de leader informal. examene. statusuri informale (sau neoficiale). pentru ca in cadrul acestuia persoana isi insuseste (sau respinge) normele de comportare ale grupului si tot acum el participa (sau nu) la viata si activitatea acestuia. posedand un bagaj de idei si deprinderi care le dau posibilitatea sa participe activ la viata sociala. Conflictul de rol apare intre o persoana anume. s-a folosit exemplul copiilor salbatici (sau lupi) care au fost descoperiti in diferite colectivitati de animale salbatice dupa ce din diferite motive fusesera abandonati (sau luati) din familia lor. Conflictul de rol si ambiguitatea rolului Sunt situatii care apar deseori in grupurile sociale fiind generatoare de tensiuni intre membrii acestora. b) viata individului in cadrul grupului in care a intrat. fara limbaj (latrand sau grohaind) mergand in patru labe. Ca argument in acest sens. acestea fiind recunoscute de membrii grupului datorita calitatilor persoanei (carismei individului). D. in functie de specificul grupurilor din care indivizii fac parte. Cu toate aceste realitati biologice sociologii sunt unanimi de parere ca alaturi de ele si educatia este determinanta socializarea indivizilor. Procesul de socializare Socializarea reprezinta procesul prin care oamenii devin la maturitate (dupa ce au venit pe lume slabi si dependenti de alte persoane) fiinte cu propria lor identitate. nu au putut fi niciodata oameni. rupandu-si vesmintele cu care erau imbracati. De cele mai multe ori solutionarea conflictului de rol se rezolva prin retragerea statusului detinut de persoana locala. neputand sa-si construiasca fara sa invete adapost (locuinta) sau sa-si procure hrana. Capacitatea omului de a invata si de a vorbi sunt alti doi factori biologici naturali determina socializarea omului. Ambiguitatea rolului reprezinta neclaritatea din partea persoanei focale. cu toate ca s-a incercat socializarea lor. Sunt naturale pentru ca omul este o fiinta sociala si in acelasi timp lui ii lipsesc instinctele (fata de rudele sale apropiate – maniferele). Scopurile socializarii Cu toate ca socializarea oamenilor are continuturi diferite. membra a grupului social numita persoana focala care intrand in relatii cu ceilalti membrii ai grupului. dovedind ca lipsa educatiei nu duce la socializare. Bazele acestui proces sunt bipolare: naturale si educationale. acest din urma moment fiind mai important pentru sociologie fata de primul. alegere si sunt recunoscute prin acte oficiale de catre conducatorii ierarhici ai grupurilor sociale.- statusuri care sunt obtinute prin concurs. in principal. Socializarea este posibila pentru ca este o caracteristica inclusa in zestrea biologica a omului. Procesul de socializare are doua momente: a) cel de intrare a individului in grupul social. Aceasta ambiguitate. C. ei ramanand in privinta obisnuintelor si comportamentului numai la stadiul de animale. Umanizarea acestor fiinte nu a fost posibila. Aceasta e un motiv pentru care imediat dupa nastere. specialistii au stabilit ca aceasta are urmatoarele scopuri: 22 . o perioada mare de timp depinde fizic de parintii sai. se datoreaza neinstruirii persoanei focale sau deficientelor in definirea adecvata a rolului persoanei focale.

unde acestia se compara cu colegii lor considerati egali acestora. F. In scoala copii fac cunostinta cu sisteme diferite de evaluare. presa. de notiunile teoretice si de cele culturale. asigura identitatea sociala initiala a copiilor in functie de sex. 3. relatiile de interactiune dintre parinti si copii sunt diferite datorita valorilor diferite pe care parintii din clasele de mijloc si din clasele muncitorilor le transmit copiilor lor. in grupul de varsta socializarea este intamplatoare. cei mai importanti si in ordine cronologica a aparitiei lor in acest proces pentru fiecare individ. Aici se stabilesc primele si cele mai rezistente relatii intime: vorbirea. 5. afiliere la grup sau a originii familiale. casetele si CD-urile.1. clasa sociala. pedagogii transmit elevilor cunostinte si formeaza deprinderi morale. inceputa prin invatarea limbii este alaturi de gestica. fara a avea relatii speciale cu unii elevi. b) Scoala Scoala este institutia sociala care are sarcina de a da informatii si de a forma individului deprinderi si valori pe care societatea le considera importante pentru viata sociala. varsta. grupa de varsta si mass-media. In afara de aspectele profesionale. Spre deosebire de scoala si familie. elev-profesori) in cazul factorilor ce apartin mass-mediei. socializarea este influentata de mai multi factori. modul de comunicare specific familiei. inregistralile magnetice. Factorii de socializare Fiind un proces complex. scoala. d) Grupa de varsta Grupurile de copii care au varste apropiate sunt realitati ale colectivitatilor. Dintre acestia. a) Familia Familia este prima si cel mai continuu grup social pentru un nou nascut si copil. Socializarea in familie se realizeaza in situatii concrete care duc la educatie morala si la invatare cognitiva. 23 . de grupuri sociale si institutii sociale. se impune un comportament disciplinat bazat pe respectarea unor norme de igiena personala. sunt: familia. in grupul de varsta fiecare copil isi castiga (dobandeste) statutul. Cadrul social al scolii este diferit de cel al familiei. c) Mass-media In aceasta notiune sunt incluse diferite moduri de comunicare destinate publicului : radioul. stabileste aspiratii si cerinte pentru fiecare membru al grupului potrivit statusului pe care-l are. rasa. ele fiind compuse din egali in statutul lor social general. cinematografia. unde socializarea individului se bazeaza pe contactul personal si interactive (copil-parinti. pentru ca primul rand lipsesc relatiile intime iar profesorii ii trateaza pe copii la fel. In functie de clasa sociala careia apartine familia. in functie de sex. Daca statusul copiilor in familie este unul atribuit. socializarea determina invatarea unor roluri sociale si atitudini. Tot familia. Tot aici. copilul ia contact cu elementele cheie ale culturii. asigura individului pregatirea profesionala necesara pentru a obtine pe baza ei cele necesare traiului si existentei spirituale a acestuia. In contrast cu familia si scoala. televiziunea. aparatele video. socializarea asigura fiecarui individ identitate in functie de personalitatea fiecaruia pe baza aspiratiilor pe care le aproba sau dezaproba. cartile. morale si juridice. religie etc. uneori cu urmari nedorite. 2. Aparatele video si de redare a casetelor cu muzica au un rol important in socializarea tinerilor. unde socializarea este un proces gandit si planificat. 4. Printre cele mai importante mijloace de influentare a socializarii este televiziunea care asigura un excelent mijloc de instruire. socializarea este influentata impersonal oferind modele suplimentare si alternative de roluri precum si de norme si valori.

ea este un proces care dureaza toata viata. Atunci cand indivizii care au suportat un proces de socializare si-au insusit si aplicat normele de comportament normale (etice) se considera ca acel individ a intrat in corpul (intregul) societatii. atunci se afirma ca socializarea a esuat. Societatea umana si normele sociale Activitatea oamenilor ca finite sociale nu se desfasoara la voia intamplarii. fiind de fapt o socializare continua nefiind totusi aceeasi. ORDINEA SOCIALA SI JURIDICA A. valorilor si identitatilor fundamentale. Daca la sfarsitul procesului de socializare nu s-au adaptat normele de comportament dorit. acestea determind evolutia stadiilor de integrare sociala.se asigura un echilibru social relativ. ci pe baza anumitor reguli pe care societatea le-a creat. orientate spre obtinerea unor statusuri sociale ridicate. scoala.individual s-a adaptat si accepta normele de comportare impuse de societate asigurand reducerea conflictelor intre el si membrii societatii. de multe ori schimbandu-se valorile si modelele de comportament.Scoala si grupul de varsta slabesc legatura cu familia. In functie de vointa persoanei care suporta acest nou proces. normative si socialculturala a acestora. Uneori intervin si procese de resocializare. In primul caz se au in vedere situatiile de convertire religioasa sau a psihoterapiilor individuale sau collective prin care se inlocuieste identitatea persoanei. Toti acesti factori contribuie la formarea conceptiei despre lume a individului dar si asupra comportamentului. 24 . adica s-a integrat social. Se poate afirma ca integrarea sociala este efectul pozitiv al procesului de socializare la care au contribuit familia. VI. asigurand modele suplimentare si uneori alternative de comportament fata de cele provocate in famile. Integrarea sociala Pentru desfasurarea normala a vietii. iar persoana nu s-a integrat social. H. mai ales cand integrarea sociala nu a reusit. In astfel de cazuri se trece la resocializare prin restructurarea atitudinilor. activitatea personala in cauza fiind controlata in permanenta. organizatiile profesionale si politice. fie ce comunitate prin institutiile sale) ca integrarea sociala nu s-a realizat. characteristic este daca exista o rupere brusca cu trecutul iar factorii de resocializare sunt controlati riguros.s-a asigurat o apartenenta active a individului la normele de comportare si valori comune favorabile societatii. de a asigura functionarea institutiilor si organizatiilor. resocializarea poate fi voluntara sau involuntara (impusa). societatea creeaza si promoveaza anumite valori si comportamente pe care le considera normale (etice). In literatura de specialitate de defineste ordinea sociala ca fiind modalitatea asigurarii drepturilor si libertatilor indivizilor. Socializarea nu se termina cu ajungerea la maturitate. In cazul resocializarii involuntare sau fortate se gasesc detinutii din penitenciare condamnati pentru fapte antisociale (crime. Pentru aceasta ultima resocializare. G. . . permitand integrarea profesionala. Necesitatea ordinii in societate a fost impusa de dorinta oamenilor de a trai in echilibru. Resocializarea La finalul unui proces de socializare se constata uneori (fie de persoana insasi. Integrarea sociala se considera realizata atunci cand: . delicate) sau personae alienate mintal internate in spitale pentru bolnavi psihic.

ordine care este una din componentele inseminate ale ordinii sociale. violate – fie de indivizi luati separate sau de colectivitati umane mai mici sau mai mari. disciplinar sau penal. De aici se poate constata ca obiceiul juridic constituie izvor de drept. In unele cazuri societatea (avand in vedere pericolul redus al nonconformitatii) tolereaza astfel de incalcari dar de cele mai multe ori determina suportarea din partea celor nonconformisti. el trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: a) sa existe o folosinta indelungata a obiceiului pe care sa nu fi fost contestata. stabilindu-le importanta si caracteristicile care le aseamana sau le diferentiaza unele de altele. Starea de conformitate a comportamentului uman colectiv si individual cu cerintele normelor sociale. definindu-le pe fiecare in parte. culturale. Cele mai importante sunt totusi normele juridice care in totalitatea lor si prin efectele ce le produc. fara o sanctiune de ordin material. El este numit CUTUMA daca are caracter juridic si se transmite in timp. Societatea umana are o multitudine de norme si valori sociale care sunt profund diversificate de varietatea relatiilor dintre oameni si de modul in care este exprimata vointa din aceste norme. morale. religioase. prin respectarea lor gasindu-se valori de proveniente diferite. deseori aparand situatii cand ele nu sunt respectate. b) regula de conduita recomandata (continuta de obicei) sa fie determinata cu o anumita precizie. religioase etc. satirice. Normele care reglementeaza ordinea sociala sunt clasificate in norme cutumiare. determinandu-i prin forta exemplului in primul rand pe ceilalti membrii ai societatii sa se abtina de a incalca normele sociale. Toate categoriile de norme care reglementeaza viata colectivitatilor umane. actioneaza articulat. In societate nu exista totusi o conformitate deplina. organizatiile productive. transformandu-le prin sanctiune in norme juridice. Ele sunt impuse prin forta opiniei colectivitatii. Marea majoritate a indivizilor iau cunostinta de regulile sociale inca din copilarie. c) obiceiul sa prezinte interes pentru legiuitor. statul a preluat deseori pe acelea pe care le-a considerat importante si cu semnificatie juridica. ele fiind intr-o stare de interdependenta. stabilesc ordinea juridica. 25 . Obiceiul Norma sociala de comportare cea mai veche este obiceiul. din contra ele sunt incalcate. el fiind cunoscut in literatura de specialitate ca “dreptul nescris”. a unor sanctiuni de nature diferite cum sunt: morale. vointa ce urmeaza sa fie indeplinita. civile. tendinta comportamentului uman fiind cea de conformare cu regulile stabilite. prescriptii. Morala Intre regulile care stabilesc ordinea sociala sunt si acelea care reglementeaza ce este bine de facut pentru om si colectivitate si ce este rau. situatie care da nastere la un fenomen numit “nonconformitate”. Din multitudinea de obiceiuri. Sociologii si juristii au stabilit ca pentru a deveni norma de drept un obicei. in cadrul familiei. B. recomandandu-se abtinerea de la astfel de ultime comportamente. morala si dreptul. indatoriri si obligatii care reglementeaza conduita si comportamentele sociale si individuale”. fiind intr-o forma orala.Un alt autor sustine ca ordinea sociala reprezinta “un corp inchegat de norme. economice si altele. C. duce la ordinea sociala necesara supravietuirii grupurilor sociale. penale sau disciplinare. El reprezinta o regula de conduita impusa in cadrul comunitatilor umane printr-o folosinta indelungata si care se aplica de bunavoie prin consensul general al membrilor colectivitatii. juridice. din generatie in generatie. nescrisa. Pentru cunoasterea componentelor ordinii sociale ne vom opri asupra a trei dintre ele: obiceiul. fiecare dintre acestea avand importanta ei. reguli care sunt cunoscut sub numele de morala. nu toti oamenii respecta regulile sociale. religioase. cunosterea lor fiind continuata in cadrul altor grupuri sociale cum sunt scoala.

Se poate constata ca in principal caracteristica care se detaseaza la morala este aceea ca ea nu este impusa prin lege. norma juridica este creatia legiuitorului. Norma juridica este mereu expresia grupului dominant in societate. acestea sunt comparate cu normele moralei.  norme care sunt la latitudinea indivizilor. pamfletelor.  sanctiuni contraventionale. una dintre acestea fiind formulata de Paul Popescu Neveanu prin care se arata ca morala reprezinta “ansamblu de norme de convietuire umana care reglementeaza comportarea indivizilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege ci de opinia publica”. fiind create de opinia publica. adica nu se realizeaza prin constrangere. regularitate si sistematizare. spectacolelor umoristice. Ele reprezinta acele reguli generale si obligatorii de conduita fixate prin lege. 4. De obicei. In cazul criteriului ce tine de natura sanctiunilor normele juridice sunt:  sanctiuni disciplinare (dreptul muncii). tinand seama de ipoteza normele juridice se impart in:  norme onerative prin care se impune comiterea unei anume activitati sau de a avea un anumit comportament.  sanctiuni procesuale. ele actionand pentru viitor iar iesirea din vigoare se face prin stabilirea precisa a termenului de catre legiuitor.  sanctiuni civile. comparatie care scoate in evidenta urmatoarele caracteristici care le deosebesc: 1. editorialelor gazetaresti etc. au in vedere: a) ipoteza (adica acele imprejurari de care norma leaga anumite consecinte). indivizii imorali sunt obiect al satirei. 2. Daca acestea sunt tipurile de sanctiuni care apartin ordinei juridice. dispozitie si sanctiunea demonstrand ca spre deosebire de cele ale moralei. norma morala este expresia cvasitotalitatii societatii. 3. De cele mai multe ori. Modul de nastere a celor doua categorii de norme este diferit. fiind intotdeauna intr-o forma scrisa. care de foarte multe ori au mai mare putere de influentare decat o persoana legala.: normele cuprinse in Codul Penal).  norme permisive care nu se impun dar nici nu interzic anumite conduite. 26 . D. caricaturii. de cele mai multe ori.  sanctiuni penale. fiind formata din ipoteza. individul care o incalca fiind sanctionat altfel decat prin forta statului. ea atinge un grad inalt de precizie. In privinta modului si timpului intrarii in vigoare a normelor juridice. in privinta sanctiunilor care asigura ordinea sociala in general. In prima situatie. La normele moralei acesti timpi nu sunt cunoscuti. Normele juridice Intre normele sociale care asigura ordinea vietii in grupurile umane se numara si normele juridice. ele fiind intotdeauna prevazute cu sanctiuni care sunt aplicate celor care au incalcat aceste norme de stat.In literatura de specialitate gasim mai multe definitii ale moralei. ea stabilind acele comportamente care convin membrilor acelui grup. Norma juridica este o structura tripartite.  norme prohibitive care interzic unele comportamente (ex. Criteriile de categorisire a normelor juridice. pentru intelegerea specificului normelor juridice in tabloul general al normelor sociale. b) sanctiunea (adica masurile si mijloacele care sunt adaptate in vederea respectarii ipotezei si dispozitiei). al literaturii. ele actionand pe parcursul a multor generatii umane. acestea nu sunt numai de ordin represiv pentru ca in societate majoritatea comportamentelor nu sunt negative ci pozitive. Fata de norma juridica. In timp ce norma morala este nescrisa. exista o precizare stricta la publicare.

in schimb. juridice. multumirea. feudalism. desi morala nu este izvor de drept. educativ. prima clasificare este cea in functie de grupurile sociale care fac controlul. militar. civil. premii si altele. F. a jurisprudentei sociologice (A. Prin control social. biserica. apararea si garantarea valorilor sociale. distinctii. armata etc. societatea acorda sanctiuni pozitive formale (sau oficiale) ca: elogiu.Astfel. ci este rezultatul unor actiuni si influente din partea grupurilor sociale primare. morala are o singura functie. Dupa mijloacele utilizate. Conceptul de control social a fost creat de reprezentantii scolii americane. religios. institutionalizate in regulamente. neorganizat si difuz spre deosebire de cel formal care-i oficial. penal. d) de dezaprobare a conflictelor sociale si de asigurare a functionarii normale a societatii. partidele politice. Astfel. statul. b) conservarea. juridic. sfera dreptului fiind una mai restransa decat cea a moralei. Ambele componente ale ordinii sociale au acelasi scop: cel al regularizarii raporturilor sociale si orientarea activitatii lor.Pound) – nedefinindu-l ca rezultat al parghiiilor si mecanismelor de asigurare a stabilitatii sociale. 27 . controlul social poate fi pozitiv si negativ.Ross si R. prima provenind de cele mai multe ori din cea de-a doua. a organizatiilor cu caracter politic. A doua forma este cea a controlului informal care se realizeaza la nivelul grupurilor informale cum sunt controalele facute de parinti asupra copiilor sau a prietenilor intre ei. vamal etc. evul mediu. Prima modalitate de control este cea formala care consta in instruirea de norme impersonale. E. Se poate spune ca baza dreptului este o baza morala. legi sau coduri (ex. Control social Ordinea sociala nu se impune de la sine. Controlul social pozitiv (caruia i se mai spune si stimulativ) se caracterizeaza prin cunoasterea si acceptarea normelor de comportament in mod voluntar. Acest gen de control este realizat de agenti institutionalizati ca:(organismele statului. functiile acestora sunt diferite atat numeric cat si in privinta continutului. sau sanctiuni informale ca reactiile de aprobare. politice. c) crearea actelor normative. Dreptul are mai multe functii care privesc: a) formalizarea juridica a organizarii social-politice. Astfel. ea nerealizandu-se spontan. daca acestea sunt formale (institutii oficiale) sau grupuri informale (neinstitutionalizate). liber si consimtit. administrative). Controlul social are mai multe forme. Acest tip de control este spontan. b) sunt pentru anumite actiuni. fiind apreciate si recompensate conduitele care sunt conforme cu modelul normativ si cultural. sportiv etc. Raportul dreptului cu morala Din cele de mai sus rezulta ca cele doua componete ale ordinii sociale coexista. asa cum afirma sin Dan Bonciu se intelege “ansamblul de mijloace si mecanisme sociale si culturale prin intermediul carora: a) sunt impuse individului o serie de interdictii si constrangeri referitoare la necesitatea respectarii normelor si valorilor dezirabile. concret si cu scopuri precise. ea existand in toate timpurile (incepand din antichitate. respingand in acelasi timp pe cele care se abat de la aceste modele. care actioneaza continuu si printr-o interconditionare permanenta. aceea de a indica o datorie care nu se impune ca o regula. Acesta realitate sociala – Control social – este o institutie cu caracter istoric. organizat. pentru comportament pozitiv. capitalism si mai ales in societatea noastra contemporana) dar existand cu specific aparte in diferite grupuri sociale si institutii cum sunt familia. indivizii (atat separate cat si in colectiv) fiind controlati de societate. clasificarea acestora facandu-se in functie de mai multe criterii. scoala.).

 purtatul unor bijuterii atipice ca inele si butoni prinsi in nas. diferenta dintre ele nefiind asa sesizabila. sunt cazuri cand unii indivizi incalca normele de comportare impuse de colectivitate. pentru desfasurarea vietii in grup. dar din diferite motive nesocotesc normele de comportare sociala. A. In cadrul controlului social.Controlul social negativ (sau coercitiv) are ca o caracteristica cunoasterea si acceptarea de catre indivizi a normelor si regulilor de convietuire care se face din cauza fricii de a nu fi pedepsiti. Devianta sociala Prin devianta se intelege (in sociologie) orice conduita. actionand ca un factor de stabilitate sociala. Prin control social se corecteaza de cele mai multe ori deficientele si lipsurile socializarii morale. In toate sistemele sociale in decursul timpului si in vremurile de azi. care este si antisocial. Conceptul de devianta reprezinta comportamentul nonconformist al indivizilor care au suportat un proces de socializare. a fost necesar ca oamenii sa respecte anumite reguli de comportare. Cu toate acestea. stabilindu-i sfera. formele de manifestare si reactia societatii fata de acest proces. b) acte imorale indecente sau obscenitati cum sunt petrecerile zgomotoase in timpul zilei dar (si mai des) al noptii. traditii). Se constata ca sfera comportamentelor deviante cuprinde urmatoarele acte sau conduite neconformiste: a) actele sau conduitele considerate ca excentrice cum sunt:  tinuta neobisnuita ca purtatul pantalonilor blue jeans rupti. organizatii si institutii (ex – reguli stabilite prin regulamente. In continuare. d) acte asociale – cum sunt cele comise de bolnavii mintal. Acesta conformare (asa cum aratat) se datoreaza procesului de socializare si controlului social la care sunt supusi in permanenta oamenii.  gesturi neconformiste (cum sunt cele care mimeaza actul sexual) in timpul unor spectacole muzicale. gest sau manifestare care incalca normele scrise (sau nescrise) ale societatii sau ale grupului social particular din care face parte persoana care a avut o astfel de conduita. dar si de cultura colectivitatii). pentru realizarea conformalitatii indivizilor si prevenirea conflictelor si tensiunilor sociale. iesind din cadrul ordinii sociale si juridice. rezulta ca scopul principal al acestuia este acela de a asigura echilibru. criminale. cuprinde pe langa incalcarile legilor si incalcarile regulilor stabilite de grupurile sociale (obiceiuri. vom defini procesul de incalcare a normelor de convietuire. Se afirma ca indivizii care incalca aceste reguli se opun comportamnetului majoritar conformist. Acest proces. Din definitia conceptului de control social ca si din explicarea modului in care acesta poate fi clasificat. ultimile doua forme de control social (pozitiv si negativ) au coexistat. buric sau pe limba. 28 . un loc important il are dreptul.  limbaj cu expresii si cuvinte de jargon. VII. majoritatea acestora conformandu-se in cea mai mare parte a timpului. dovedindu-se astfel ca devianta sociala este in esenta nonconformista. DEVIANTA SI DELICVENTA In societate. c) acte antisociale. ordinea normativa si institutionala a societatii.

afirmand ca prin existenta delincventei putem sa-i departajam pe oameni in buni si rai iar pentru controlul celor din urma o societate civilizata isi formeaza institutii sociale (guvernamentale sau neguvernamentale) creand legi care sa combata comportamentul acestora. ceea ce face imposibila aflarea adevarului stiintific”. afirma in lucrarea sa “Conflictul criminal si crima”: “Cunoasterea pur stiintifica in criminologie (si implicit in sociologie. Dupa opinia unor sociologi. cunoscut sociology englez. plecand chiar din antichitate. In privinta genezei delicventei. criminalitatea este un factor de sanatate publica si de progres social. Thorsten Sellin. stiinta aceasta stabilind care sunt specificultatile delicventei cunoscute sub numele de criminalitate.S. Toate teoriile referitoare la geneza delicventei se pot grupa in: a) teorii de orientare biologica. ca un tipar – pentru toate componentele sociale deviante. Din aceste considerente. criminologul francez Jean Pinatel. completam noi) este iluzorie pentru ca obiectul cercetarii. Toti sociologii si juristii au ajuns la concluzia ca delicventa este un fenomen prea complex cu nenumarate necunoscute care nu poate face posibila aplicarea unei singure teorii. Delicventa Este forma cea mai grava a deviantei sociale.Lambrozo a creat teoria criminalului innascut. are ca obiect de studio delicventa pe care o trateaza separate de devianta. In opinia noastra apreciem totusi ca delicventa este totusi proprie indivizilor definiti ca o personalitate delicventa sau periculoasa (cum a definit-o creatorul acestui concept. in decursul timpului. Nu poti sa respecti toate regulile: “Nimeni in incalca toate regulile. Este periculoasa devianta? In general se afirma ca da. situatie care este acceptata de societate. b) teorii de orientare psihologica. Sociologia considera delicventa ca un caz particular al deviantei sociale. Este periculoasa mai ales acea parte care poarta numele de delincventa sau criminalitate. B. considerati anormali. Fiecare din aceste orientari contin teorii care prin ele insele. ea fiind valabila ca o realitate medicala. tot asa dupa cum nimeni nu se conformeaza tuturor regulilor existente” afirma Anthony Giddens. care este de natura psihologica dar care defineste incapacitatea unor indivizi de a se adapta la exigentele vietii in comun (sociale) neputand sa respecte valorile societatii. C. Criminologia. Rezulta ca teoria cauzalitatii multiple este cea care raspunde cel mai bine in explicarea genezei delincventei. Din punct de vedere sociologic..Exista si conceptual de anormalitate. In conceptia oamenilor exista credinta ca toti indivizii sunt devianti. nu pot explica in totalitate geneza actelor criminale. Unul din criminologii din U. teoreticienii au ajuns la concluzia ca in geneza delicventei nu exista un singur fenomen care sa fie cauza. Forme ale delicventei 29 . c) teorii de orientare sociologica. Sociologii insa insist ape geneza deviantei de origine socio-culturala.A. parintele criminologiei clinice) care inca din adolescenta (uneori chiar din copilarie) a fost influentat de colectivitatile umane (primare sau secundare) prin procesul de asociere diferentiata (asa cum a demonstrate Edwin Shaterland). aceasta incapacitate este specifica indivizilor bolnavi psihic. stiinta de sine statatoare. au existat preocupari explicative la sfarsitul secolului al XIX-lea cand C. ci exista doar fenomene care sunt factori favorizati ai delicventei. printer care cel mai cunoscut ramane Emile Durkheim. comportamentul uman este indeterminabil. De cele mai multe ori. de mai multe ori nu se face diferenta intre devianta in general si delicventa in special.

satiric. pare un paradox. necalificati. c) identificandu-i si respingandu-i pe nonconformisti. organizarea acestora fiind pe principii economice (chiar militare uneori) angrenand de mai multe ori reprezentanti ai institutiilor statului. motiv pentru care in mod frecvent se foloseste termenul de cifra neagra a criminalitatii. Modelul represiv reprezinta pedeapsa care se aplica raufacatorilor. spre deosebire de modelul preventiv care consta in activitatea intreprinsa fata de posibilii infractori sau posibile victime. Astfel. needucati si care de mai multe ori consuma imediat produsul infractiunii. D. disciplinar sau pecuniar. alta decat cea relevanta sic ea mai mica decat aceasta este criminalitatea legala care consta in totalitatea delictelor judecate si fata de care sau dat sentinte de condamnare de catre instantele judecatoresti. unde se considera ca infractorul inchis sufera un proces de resocializare (ceea de multe ori nu este realizat) sau separare a societatii fata de infractori. in societate se cunosc si alte forme de delicventa date de diferite alte criterii de clasificare. Aceasta reprezinta o necunoscuta ca rezultat a diferentei dintre criminalitatea reala (totalitatea delictelor comune intr-o perioada data de un teritoriu national) si criminalitatea relevanta (adica criminalitatea descoperita si reclamata). raspunsul societatii este de ordin moral.Delicventa. d) existenta unui numar mare de acte deviante duce la concluzia ca normele incalcate nu sunt corespunzatoare. fiind necesare modificari ale acestora sau adaptarea altora noi. ea fiind un factor de sanatate sociala si progres social. Se foloseste deseori conceptual de crima organizata sau a gulerelor albe. Prin criminalitate conventionala se intelege acea criminalitate comisa de indivizi izolati neorganizati. asimilati cu indivizii rai se intareste coeziunea majoritatii conformiste socotita ca fiind a oamenilor “buni”. Prima notiune desemneaza totalitatea delictelor comise in grup de indivizi constituiti special in colectivitati criminale. in general. VIII. constand atat in masuri repressive cat si preventive ale deviantei (si in special cea delicventa). aceasta fiind doar inutila. Acest model de reactie este aplicat dupa comiterea delictelor. In afara de clasificarea delicventei in functie de dimensiunile statistice ale acestuia. b) prin existenta deviantei se pune in evidenta necesitatea crearii unor norme care sa impuna conformitatea sociala. O alta dimensiune a criminalitatii. nu a putut fi stabilita in dimensiunile ei reale. considerand crima ca o activitate economica din care scot profit. In prezent. se cunoaste conceptul de delicventa juvenila care este formata din delictele comise de minori si tineri. Reactia societatii fata de delicventa Daca fata de devianta. Institutia specifica acestui gen de reactie sociala este penitenciarul. fara a-l reinvesti pentru alte activitati ca in cazul crimei organizate. VIOLENTA SI SOCIETATEA 30 . care este o forma mult mai periculoasa a criminalitatii spre deosebire de criminalitatea obisnuita sau traditionala. cea mai frecventa fiind privarea de libertate a acestora. Aceasta are si efecte pozitive. De de este pozitiva devianta? Se apreciaza ca motivele sunt multiple: a) in primul rand in antiteza cu ea in societate se promoveaza conformitatea sociala. menita sa previna delincventa. in cazul delicventei raspunsul societatii este tripartit: represiv sau preventiv. modelul de reactie sociala fata de criminalitate este mixt.

dar si pentru colectivitatile umane in general. Ea consta in comportament distructiv. Cele mai cunoscute forme de astfel de orientari fiind: a) acceptarea rationala a frustarii. uneori ele aparand si din cauza discrepantelor de staus social intr-o comunitate. Consideratii generale Vis – cuvand din limba latina este originea modernului violenta care inseamna forta adica folosirea fortei in manifestarea superioritatii. ea indica si sporeste frica. dar nu toti oamenii (chiar frustatii) raspund cu violenta. medicii. psihologii. luat separat. c) reactiile comportamentale imediate sau amanate. c) adoptarea unor comportamente agresive accepatabile pentru societate. Fara a clasifica formele pe care le imbraca violenta umana. indivizii amenintati sunt gata sa raspunda (si de obicei raspund amplificat) tot cu violenta pentru ca in structura fiintei umane. Agresivitatea este rezultatul impiedicarii realizarii unei trebuinte vitale sau a unei placeri. deseori acesta sufera deprimari si frustari la care organismul uman nu ramane pasiv. Etiologia violentei Cercetarile sociologice au reliefat ca in procesul de socializare a omului. b) starea psihica de suferinta provocata de privarea necesitatilor umane. ea fiind mai usor sesizabila la copii. Frustarea este o stare de dezechilibru afectiva datorata privatiunilor pe care omul o are in conditiile nerealizarii necesitatilor si placerilor sale. la finalul multor studii dedicate agresivitatii umane (in care violenta ocupa un loc insemnat). Multe din frustari isi au originea in propriile inferioritati si incompetente ale indivizilor. Desi gupurile umane au reguli precise de comportare care le asigura supravietuirea. B. atrag atentia ca flagelul cel mai periculos al lumii contemporane il constituie aceasta componenta a realitatii sociale – violenta. b) canalizarea ei spre actiuni sociale utile. Din aceste considerente sociologii. o manifestare comportamnetala interumana exprimata sub forma fortei constituind una din componentele principale ale agresivitatii. realitatea sociala demonstreaza ca fenomenul violentei este prezent zilnic in viata colectivitatilor umane. In colectivele de indivizi educati cum sunt familiile de intelectuali sau cele care au o educatie religioasa puternica. rolul societatii in geneza acestui fenomen si indicarea factorilor care-l pot reduce si stapani. Violenta este periculoasa pentru individ. teama si insecuritatea. 31 . tipologia manifestarii ei. moda si civilizatiile construite de milenii de catre umanitate. starea de confort si de bine. pe baza mecanismelor instinctuale de aparare. pentru ca pe langa pierderile materiale si umane provocate de comportamentele agresive. de obicei de agresivitate fizica fata de obiectul sau persoana care a provocat frustarea. Specialistii. el reactionand. in mod inconstient. psihiatrii. Procesul prin care se ajunge la starea de frustare cuprinde trei elemente: a) situatia de viata care genereaza frustarea. exista o agresivitate latenta care a fost remodelata de cultura. violent orientat spre persoana sau obiectul care a impiedicat realizarea trebuintei vitale afectate.A. exista deseori variante pentru persoanele frustrate ca agresiunea sa fie dirijata pozitiv. cu toate eforturile depuse de comunitatile locale sau internationale de stopare si prevenire a violentei in orice fel. cum sunt competitiile sportive. In acelasi timp. Din cele expuse a rezultat ca violenta (ca forma a agresivitatii) este specifica omului. in comunitate in cadrul multimilor dezorganizate cat si in relatiile interstatale. manifestandu-se cu furie si agresivitate. maturii reusind sa-si ascunda aceasta reactie sau sa si-o estompeze. Numim violenta. juristii si istoricii au incercat sa descifreze etiologia violentei. mentionam ca ea se manifesta atat in grupul social primar fundamental – familia.

o conflictele conjugale. colectivitatile umane. cei a caror personalitate este afectata de consumul de droguri sau de alcool. persoana in cauza ar suferi grave prejudicii morale si juridice. violenta are cauze si de alte naturi cum ar fi: o sexualitate gresit orientata. determinandu-l sa se treaca la comportamente amorale. o schizofreni cunoscuti mai ales prin omorurile comise asupra membrilor de familie. in familii. C. persecutie sau ca sunt ignorati de colectivitatile din care fac parte.In cazul acesta raspunsul il gasim in explicatia psihanalitica redata de Sigmund Freud care a stabilit componenta tripartita a personalitatii psihice umane. Acestea sunt domenii care fac obiectul sociologiei dar mai ales al medicinii si psihologiei. radio si televiziune. violuri. a devenit un instrument politic de lupta inuman. de multe ori nedescoperite sau accepate de societate. face posibila dominarea sinelui fata de ego. o paranoicii care comit de obicei omoruri datorita ideii de gelozie. o starile conflictuale si de stres datorate vietii industrializate. urmarind promovarea pasiunilor libiduale. promovat prin presa. dar aplicandu-li-se numai masuri medicale. o dizarmonicii. 32 . a unor neadevaruri care daca ar fi reale. Lipsa lui superego (care este hipermoral si tiranic fata de ego. Tipologia violentei Exista tendinta de a se considera ca violenta este numai de natura fizica pentru a distruge material obiectul (persoana) care a provocat frustarea. in colectivitatile rurale si urbane. subiectii fiind iresponsabili. furturi. violenta se datoreaza starii lor precare de sanatate mintala. Calomnia este cea mai grava si imorala forma de violenta ce din pacate. in zilele de azi. ei comitand omoruri. Potrivit savantului austriac. In categoriile violentei prin cuvant. literatura de specialitate mentioneaza urmatoarele forme: a) Calomnia Aceasta consta in transmiterea in colectivitate. comportamentul violent in esenta amoral. cu privire la o persoana anume. Ele sunt mereu prezente in societate. Trebuie sa recunoastem ca in afara disfunctiilor din cadrul personalitatii psihice ale indivizilor. talharii etc. pentru persoanele anormale. Realitatea a demonstrat ca aceasta are o forma orala (prin cuvant) si o forma de manifestare fizica. trebuie sa-i cunoasca pe acesti indivizi chiar daca nu au avut un comportament violent. este specific individului care nu-l are pe superego iar daca-l are acesta este subdezvoltat. distrugeri. o dementi care comit acte criminale pentru satisfacerea dorintelor lor elementare. fiind in acelasi timp glasul constiintei. a studiilor clinice. Aceste ultime forme de violente sunt cazuri medicale. deoarece viata a demonstrat ca de cele mai multe ori. la initiativa si indemnul persoanelor valide. dand frau liber energiei instinctive a individului. Consideram ca tipologia stabilita de doctorul in psihologie Constantin Paunescu redata in lucrarea sa “Agresivitatea si conditia umana” este una din cele mai clare si realizate pe considerente stiintifice clasificate pe care o redam si noi in randurile ce urmeaza. o toxicomania generate de alcool si droguri. Cele mai cunoscute astfel de cazuri sunt cele de: o oligrofeni care comit acte de violenta criminala datorata sugestibilitatii lor si a lipsei de discernamant. in cazul actelor de mare violenta sunt buni executanti. cunoscute sub apelativul de cazuri clinice. In afara explicatiei freudiene a violentei care este aplicabila indivizilor sanatosi mintal. intrand in conflict cu sinele. deficientii mintal. Societatea.

in care prin mesajul transmis manifesta semnificatii latente cu valoare agresiva. o revolutiile si grevele. menite sa produca persoanei in cauza prejudicii morale sau traume psihice. diferite de cele cuprinse in mesaj. Aceste trasaturi si fapte sunt ingrosate. c) Ironia O alta forma de violenta verbala este ironia. ea poate fi redusa ca intensitate si prevenita. ale carei radacini se pierd in negura anilor. Aceasta consta in descriere voit intelingenta a unei persoane. 2) Violenta noncriminala o sinuciderile. Cu toate acestea. ii stabileste etiologia. Violenta colectiva Acest tip de violenta cuprinde: 1) Violenta cetatenilor contra puterii Din aceasta categorie se desprind: o violenta terorista. b) Denigrarea A doua forma a violentei verbale o constituie denigrarea care consta in asa-zisa descoperire a acelor trasaturi cu caracter negativ sau de fapte si imprejurari imorale apartinand unei anumite personae dintr-un grup social.) si Interpol.Ea reprezinta in acelasi timp.S. 3) Violenta paroxista Cea mai cunoscuta forma fiind razboiul. 33 . sanatosi mintal.M. Acesta ultima clasificare a violentei fizice este acceptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (O. o arma pentru dobandirea concurentului o societate bazata pe concurenta si este totodata arma celui care vrea sa parvina. 2) Violenta puterii contra cetatenilor Din acesta categorie fac parte: o terorismul de stat (specific regimurilor totalitare). pentru violenta (care de fapt reprezinta o modalitate de comitere a crimelor) este sarcina criminologiei si anume a criminologiei preventive. agresiunea ca violenta este un aspect periculos al realitatii sociale pe care sociologia il releva. este specifica indivizilor normali. I. ea constituind “un instrument operational in stabilirea starii de drept social si moral in societatea contemporana”. o accidentele rutiere sau de munca. o violenta sexuala (violul si pervesiunile sexuale). o violenta industriala. responsabili pentru actele violente comise: Ele cuprind acte: 1) Violenta criminala din care face parte: o violenta mortala (omorurile). Rolul societatii in prevenirea violentei Desi nu este obiectul sociologiei juridice de a propune solutii preventive unui anumit fenomen social. D. Violenta privata Acest tip de violenta numita si primitiva sau ancestrala. denaturate pana la grotesc pentru a se obtine descalificarea moral-sociala a adversarului. o violenta corporala (vatamarile corporale). recomandand ca desi este o realitate inerenta. II.

ea fiind rezultatul angajarii libere a fiecarui individ. II. consecintele si valoarea activitatii pe care agentul (individual n. Autorul mentionat afirma:“Cea mai eficienta actiune de prevenire a consecintelor agresivitatii si reducerea izbucnirii acesteia este capacitatea pe care indivizii. Atitudinea persoanei de a-si asuma urmarile activitatilor sale fata de ceilalti indivizi este cunoscuta in sociologie sub numele de responsabilitate. afectandu-i sau avantajandu-i pe acestia din urma. unei fapte sau de a avea un anumit comportament social in vederea atingerii unui scop anume. disciplinara. d) in aprecierea ei se are in vedere intentiile individului si consecintele actiunii intreprinse. Responsabilitatea este intotdeauna legata de buna comportare (morala. politica. Raspunderea – institutie normativa Prin raspundere se intelege obligatia individului de a suporta o pedeapsa (sanctiune) ca urmare a faptelor (actiuni. RESPONSABILITATEA SOCIALA SI RASPUNDEREA JURIDICA Delimitari conceptuale I.Asa cum afirma C.Florea.Paunescu. juridice. inactiuni) sale neconforme cu regulile de conduita care au produs o dereglare a ordinii sociale. b) Responsabilitatea reprezinta “grija pentru succesul sau riscul. in acelasi timp. e) scopul urmarit de actiunile persoanelor responsabile este cel de imbunatatire a sistemului social. b) ca este de ordin optional.) o desfasoara sau o conduce in beneficiul colectivitatii din care face parte si care este afectata de rezultatul acestei actiuni (M. financiare. IX. Responsabilitatea – institutia sociala In cadrul colectivitatilor umane. manifestarile agresivitatii si posibilitatea de anihilare a acesteia printr-un comportament adecvat. Fata de pesoanele care isi asuma sau nu-si asuma responsabilitatea actelor lor in practica sociala si implicit juridica. s-au constatat urmatoarele situatii: 34 . juridica) si ea presupune raspunderea din partea indivizilor care impiedica acesta comportare. Raspunderea este.n. c) Responsabilitatea reprezinta optiunea si angajarea individului in procesul de socializare pentru executarea unei actiuni. raportandu-se la activitatile intreprinse si de ceilalti indivizi din educatie. c) ea este o institutie sociala de ordin valoric. rezultatul si eficienta. care au tendinte deviante in comportament. acestei notiuni i s-au dat mai multe definitii dintre care le relevam pe urmatoarele: a) Responsabilitatea reprezinta acceptarea si suportarea de catre individ a consecintelor morale. Din analiza celor trei definitii ale responsabilitatii se desprind cateva caracteristici care privesc in principal: a) faptul ca aceasta este specifica fiecarui individ care actioneaza in procesul de socializare. componenti ai unei societati o au de a identifica prin cunoastere. In literatura de specialitate. cultura si educatia indivizilor este calea care duce la prevenirea violentei. indivizii (desfasurandu-si activitatile proprii voit sau involuntar) se interfereaza cu ceilalti membri ai grupului social din care fac parte. o institutie morala si juridica avand la baza. sociale. in afara de responsabilitate si frica (fata de pedeapsa) pe care o da indivizilor mai putin responsabili. 1976). disciplinare si materiale ale actiunilor concepute si realizate de acesta.

care reprezinta un mijloc de control institutionalizat. b) cea a persoanelor care nu recunosc legitimitatea si legalitatea regulilor. cele mai cunoscute forme juridice ale raspunderii. considerand ca normele sunt legale dar nu sunt legitime. c) este de natura coercitiva. fiind apreciata in functie de actiunile concrete ale acestora. Toate aceste forme de raspunderi sunt de fapt forme ale controlului social fata de indivizii cu comportament deviant. neasumandu-si nici un fel de responsabilitate. b) este preponderent normativ si nu valorica asa cum este responsabilitatea unde individul considera normele de conduita valori pe care le accepta in mod liber. supranuite si obediente (ascultatoare) care accepta voluntar responsabilitatea apreciind ca normele de comportare sunt legitime (corespunzatoare cu morala) si legale. In literatura de specialitate cea mai utilizata definitie a raspunderii juridice este urmatoarea: Complexul de drepturi si obligatii care se nasc in urma savarsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrangerii de catre stat prin aplicarea sanctiunilor juridice fata de persoana care a savarsit fapta ilicita. 35 . care constau in suportarea unor consecinte numite pedepse (sau sanctiuni). f) ea intervine doar atunci cand s-a incalcat o norma de comportare. In functie de categoria regulilor de drept inculcate. b) incalcarea normelor juridice antreneaza raspunderea individului care nu le-a respectat. e) este atribuita fiecarui individ. in astfel de situatii se gasesc marea majoritate a indivizilor. Se cunosc doua forme de raspunderi civile: o raspunderea delictuala care consta in repararea prejudiciului produs unei persoane de cel care prin fapta pagubitoare incalca si o obligatie stabilita prin lege. formele de raspundere juridica sunt: o penala o civila o administrativa Fara a intra in detalii referitoare la caracteristicile celor trei tipuri de raspunderi juridice (pentru ca acestea sunt de larg si in amanunt studiate de diferitele categorii de drept) ne vom referi succinct la raspunderea civila si raspunderea penala. d) vizeaza conservarea sistemului social. cea care ne intereseaza este cea juridica. Spre deosebire de responsabilitate. c) a treia situatie o constituie persoanele care nu-si asuma responsabilitatea actelor lor.a) cea a persoanelor conformiste. c) este impusa individului de catre societate. in aceasta categorie se incadreza de cele mai multe ori anarhistii si revolutionarii. Dintre cele trei forme de raspunderi enuntate. o raspunderea contractuala care exista atunci cand prin fapta pagubitoare s-a incalcat o obligatie stabilita prin contract. realizat de stat prin organele sale. incalcandu-le de cele mai multe ori. raspunderea are urmatoarele caracteristici: a) este o institutie normativa si nu sociala. Raspunderea civila Acest tip de raspundere reprezinta obligatia celui care a produs un prejudiciu unei persoane de a repara prejudiciul respectiv. Dintre caracteristicile acestui gen de raspundere se desprind urmatoarele: a) ea presupune reguli si ordine stabilite prin norme juridice. incheiat intre cel care a pagubit si pagubitor. b) raspunderea politica. Categorii de raspunderi In raport de regulile de comportare incalcate. raspunderea indivizilor cunoaste mai multe forme cum ar fi: a) raspunderea morala. c) raspunderea juridica.

c) de a-si determina si dirija in mod liber vointa in raport cu scopurile urmarite. ratiunea si vointa. Persoana care indeplineste aceste conditii in totalitate si comite o infractiune se considera ca este responsabila si raspunde penal prin aceea ca este vinovata de raul social produs de om ce a avut discernamant. demonstrand ca de fapt multe relatii sociale – si in multe perioade de timp. dreptul nu poate actiona in anumite perioade de timp. Cunoscutul sociolog francez Jean Carbounier. Dreptul. In a doua situatie a autolimitarii temporale. ei acordandu-i-se de cele mai multe ori o atentie sporita pentru ca ea corespunde celei mai grave incalcari ale normelor de comportare care sunt cunoscute sub numele de infractiuni. Din acest motiv se recomanda judecatorilor sa aiba in vedere adevarul mentionat si sa se uzeze de lege cu masura. responsabilitatea penala a omului exista numai cu conditiile in care nu-I sunt afectate inteligenta. in societate. concept care desemneaza absenta dreptului intr-un numar mare de raporturi sociale care normal. 36 . cunoscute sub numele de PANJURIDISM se afla peste tot si totdeauna “in spatele fiecarei relatii sociale si individuale”. cea mai cunoscuta forma de raspundere este cea penala. pe timpul noptii sau pe perioada sarbatorilor legale. Din aceste motive. acestea din urma fiind de fapt “o spuma la suprafata raporturilor sociale si individuale”. potrivit acestei pareri. Acest concept este reprezentat de starea normala a oricarui individ matur data de capacitatea sa psiho-fizica: a) de a intelege caracterul actiunilor (faptelor) sale. periculos si nepericulos pentru societate si individ ca membru a societatii. Amintim aici neefectuarea perchezitiilor domiciliare si a arestarilor in timpul noptii. In prima situatie se refera la spatiile si locurile unde dreptul este limitat in actiunea sa cum sunt de exemplu tarile care acorda azil politic unor indivizi urmarit penal in tara lor de origine pentru convingerile lor politice sau neactionarea dreptului fata de indivizii care s-au adapostit in sediile unor ambasade sau biserici. precum si in incinta unor locuinte private. trebuia reglementata de normele juridice. Cele care tin de insasi existenta dreptului sunt cunoscute sub numele de: a) autolimitarea dreptului b) autoneutralitatea dreptului a) In cazul autolimitarii dreptului se cunosc ca forme de manifestare: autolimitarea spatiala si autolimitarea temporala. trebuind sa suporte pedeapsa (sanctiunea) stabilita de lege. in tratatul sau de Sociologie juridica (publicat in anul 1972) a contestat aceasta teorie.Raspunderea penala In general. Raspunderea penala se identifica cu sanctiunea stabilita de lege. regulile care au stat la baza acestora au fost de alta natura decat cele ale dreptului. Teoria nondreptului In privinta controlului social realizat fata de indivizii care incalca normele de comportare au existat pareri ca acesta se poate realiza numai pe cale juridica. Legea nu stabileste ce-i discernamantul. Aceasta absenta a dreptului se datoreaza atat unor cauze ce apartin dreptului insusi cat si unor factori care sunt exteriori lui. ca de exemplu in zile de repaus saptamanal. dar stabileste ca el exista pentru orice individ incepand cu varsta de 14 ani si se refera la capacitatea omului de a face distinctie intre ceea ce este moral si imoral. Din lucrarea amintita Jean Carbounier dezvolta si teoria sa despre nondrept. Raspunderea penala se bazeaza pe acel segment de responsabilitate a individului cunoscuta in doctrina penala de responsabilitate penala. Autorul arata ca nu intotdeauna legile opresc raul si repara prejudiciile cauzate de indivizii nenconformisti ci uneori acestea sunt ele insele generatoare al raului social. b) de a-si da seama de valoarea si urmarile actiunilor pe care le savarseste.

el mergand mai departe in explicarea nondreptului concluzionand ca de fapt viata sociala este de natura sa creeze si alte forme de reglementare a conduitelor umane atunci cand dreptul nu reuseste sa reglementeze cat mai util viata colectiva si individuala a persoanelor ce compun grupurile sociale. fara a apela la politie si justitie in general. unde s-a constatat ca firme si institutii din acest domeniu au o preocupare sporita in a asigura si rezolva singure problemele legate de fraudele comise in sistem. Tot in cazul autoneutralizarii dreptul poate fi inclus si principiul potrivit caruia “tot ce nu este interzis prin lege este permis”. Devianta sociala si delicventa (criminalitate) . orice societate se confrunta. Gama acestora include atat pe cele conformiste “legaliste” si “legitimiste” . stabilind zona de permisivitate a actiunii si comportamentul indivizilor. nonconformiste. Normele sociale si juridice nu stipuleaza in detaliu nici modalitatile si nici mijloacele concrete prin care indivizii pot sa indeplineasca sau nu rolurile prescrise in functie de statutul lor social. DREPTUL CA INSTRUMENT DE REALIZARE A APARARII SI SECURITATII SOCIALE 1. a expertizelor si contraexpertizelor care se executa.acceptiuni si sensuri Normele sociale si juridice indica ceea ce este drept sau nedrept.mai mare sau mai mica masura. evazioniste sau deviante. Aceasta zona nu este precis delimitata. desi in domeniul moralei sunt foarte multe comportamente neconforme conduitei din societate pe care indivizii se abtin sa le comita chiar daca nu sunt interzise de norme juridice. moral sau imoral. In orice societate pot aparea diferite tipuri de comportament. licit sau ilicit. in interiorul ei pot apare “ puncte de toleranta” sau permisivitate unde comportamentul individului poate varia sensibil depasind limetele normative si institutionale. dintre acestia cel mai des citat fiind rezistenta faptului la drept. se cunosc situatii frecvente in practica judiciara cand. Nondreptul exista si datorita unor factori din exteriorul lui. intr. Autoneutralizarea dreptului functioneaza mai ales in cazul lipsei dovezii. tocmai exigentele cerute de lege in cazuri penale grave sunt nerezolvate juridic in perioade mari de timp datorita unor proceduri greoaie. In privinta nondreptului putem evidentia si sectorul financiar bancar. 37 . cu manifestari de transgresiune a normelor care in functie de anumite criterii forme de devianta sociala sau de delincventa (criminalitate). face ca dreptul sa nu actioneze in nici un fel. legal sau ilegal. cat si pe cele inovatoare.b) In cazul autoneutralizarii dreptului. In consecinta. Toate bancile si firmele importante din Olanda dispun de servicii proprii de investigatori. In societate sunt deseori intalnite cazuri cand indivizii pentru reglementarea unor relatii sociale evita folosirea dreptului cu buna stiinta din mai multe motive: o legea este nedrepta si nelegitima o procedura legala este greoaie si costisitoare De ce exista situatii de nondrept? Raspunsul l-a dat in cea mai mare parte tot Jean Carbounier. Acest principiu determina ca multe cazuri cum sunt cele din criminalitatea nerelevata cunoscuta si sub apelativul de cifra neagra a criminalitatii.

a) dimensiunea statistica. evidentiaza structura personalitatii individului delicvent. justitie. felul actiunilor adoptate. Teoria sociologica concepe fenomenul de devianta in doua sensuri diferite: a) un sens restrans. el este un fenomen social care se producei in societate. a moralei si a dreptului. periculozitatea sociala. delictul apare ca un fenomen juridic. tribunale. impunand adoptarea unor sanctiuni sociale fata de devianti. geografica. d) cuprinde fuzionarea intentiei cu actiune culpabila e) fapta este probata juridic si sanctionata ca atare. insecuritate indivizilor. prin masurarea in procente.H. crime. ci el este un agent regilator al vietii sociale. economica si culturala.motivatia si mobilurile comiterii delictului. b) face obiectul unor interdictii. sociologica. Delicventa include acele violari si incalcari ale normelor penale si de convetuire sociala care protejeaza ordinea publica. d) dimensiunea psihologica. Delicventa este un fenomen complex. b) un sens mai larg. ca un element parazitar. etc. centrata pe indentificarea. colerarea acestora cu indicatori de ordone sociala. care favorizeaza pozitiv actiunile de eludare. Un comportament delicvent comporta. urmatoarele: a) are consecinte negative. reglementat prin normele dreptului penal. constrangeri formulate de legea penala. neasimilabil. nu poate exista o societate in care indivizii sa nu se abata de mai mult sau mai putin de la tipul colectiv: este inevitabil ca printre abateri sa nu fie unele care prezinta caracter criminal. Individul devinat nu trebuie considerat neaparat ca o fiinta nesociabila. evidentiaza starea si dinamica delicventei in timp si spatiu. Majoritatea autorilor specialisti sunt de acord ca devianta sociala include ansamblul comportamentelor care violeaza normele si valorile recunoscute ca legitime intr-o societate ce determina o reactie sociala din partea institutiilor. c) desfasurarea unei actiuni antisociale care pericliteaza siguranta institutiilor. explicarea si prevenirea sociala a delictelor si crimelor. instantelor si agentilor de control social. viata. care afecteaza cele mai importante valori si relatii sociale protejate de normele juridice cu caracter penal. gravitatea prejudiciilor produse. Chiar daca. individul normal. in: a) violarea legilor si prescriptiilor juridice care interzic comiterea anumitor actiuni. in principal. violand regulile juridice penale. institutii de recluziune. sanatatea si integritatea persoanei in societate. Un comportament deviant este un comportament care se indeparteaza sensibil de la pozitia standard (medie). prioritar normativ. ecologica. introdus in corpul societatii. aparent.) Trasaturile specifice ale delicventei constau. intensitatea. determina adoptarea unor sanctiuni negative organizate din partea agentilor specializati ai controlului social (politie. pospectiva. Devianta sociala reprezinta ansamblul actelor si faptelor care. Fenomenul de devianta sociala are un caracter universal. mediea a delictelor. c) dimensiunea sociologica. juridica. In ansamblul formelor de devianta sociala se include si delicventa (criminalitatea). drepturile si libertatile individuale.Notiunea de devianta sociala este una dintre cele mai des folosite in vocabularul sociologiei-desemneaza nonconformitatea. grupurilor sociale cauzand un sentiment de teama. psihologica. avand consecinte negative si distructive pentru securitatea indivizilor si grupurilor. dupa opinia lui E. culturala. b) manifestarea unui comportament contrar regulilor morale si de convetuire sociala. abaterea sau incalcarea normelor si regulilor sociale. prejudiciaza interesele intregii societati. schimbarea sau revolta impotriva normelor ( “devianta pozitiva” ). Devianta reprezinta un fenomen normal in cadrul evolutiei societatii. c) prezinta o intentie antisociala deliberanta. b) dimensiune juridica. evidentiaza tipul normelor juridice violate prin cate si fapte antisociale. 38 . include o serie de aspecte si dimensiuni de natura statistica. modalitatile de resocializare a persoanelor delicvente. Sutherland. care acorda actelro de incalacre a legii si normelor semnificatii exclusiv negative (asa numita “devianta negativa”).

nu exista o definitie satisfacatoare a acestui fenomen. 20 ani) a se putea vedea observa tendintele de stagnare. E. A. se numara A. d) indicele de criminalitate (sau “rata criminalitatii”) calculat (la 10. evidentiaza consecintele delictelor din punct de vedere material si moral (costurile financiare acordate victimelor. ale caror preocupari s-au concentrat asupra semnificatiei statistice a delicventei. 3. sau “costul” crimei. ilegitim. Delicventa din perspectiva normativului penal Din punct de vedere juridic. surprinde anumite legalitati statistice. b) evolutia spatiala a criminalitatii. Durkheim si-a intemeiat cercetarile pe studiul statistic al faptelor si fenomenelor sociale si juridice recoltand un imens material documentar-statistic despre fenomenul sinuciderii. pe diferite perioade de timp Pe baza evauarilor statistice pot fi indentificate anumite corelatii intre evolutia fenomenului de delicventa si alte variante socio-economice si culturale-legislatia penaladensitatea populatiei-gradul de urbanizare-concentrarea de bunuri si valori in orase. constient si responsabil. care au pus bazele clasificarii delictelor in functie de o serie de criterii statistice. intr-o anumita zona sau arie geografica. a acordat un rol important studierii factorilor sociali si individuali generatori de criminalitate. nu sunt relevante intotdeauna. Delicventa din perspectiva statistica Delicventa este un fenomen normal. Printre promotorii orientarii. nu reprezinta cauzallitatea fenomenului. Guerry. in vederea indetificarii unor zone “criminogiene” locale cu potential ridicat sau scazut de criminalitate si a “cartografierii” acestora (asa numita ecologie a criminalitatii). Ferri. Ferri elaboreaza asa-numita “lege a saturatiei criminale”.e) dimensiunea economica. 2. Asemena evaluari privesc: a) evolutia temporara a criminalitatii. conform caruia intr-un anumit mediu social exista un numar stabil si determinat de infractiuni si crime. intensitati ce pot fi masurate si evaluate statistic. b) fapta este comisa de o anumita persoana care actioneaza deliberat. politelor de asigurare). in sensul de “boala” sociala) cu care se confrunta orice societate. unul dintre reprezentantii de seama ai scolii pozitiviste italiene de criminologie. prin care sunt violate si prejuciate anumite valori si relatii sociale. c) fapta comisa este incriminata si sanctionata de legea penala. frecvente. un comportament delicvent este definit printr-o serie de trasaturi specifice. crestere sau descrestere a fenomenului. 10 ani. 39 . in masura in care se schimba conditiile mediului social se schimba si numarul de crime. f) dimensiunea prospectiva. timp diverse (5 ani. care are o anumita evolutie in timp si spatiu. ilegal. anumite regularitati. El a evidentiat o serie de regularitati ale sinuciderilor: tendinta spre sinucidere creste o data cu varsta-sinuciderea nu se afla in corelatie cu clima-rata sinuciderii creste din ianuarie pana in iulie-descreste din iulie pana in decembrie-sunt mai frecvente in timpul zilei si in special in timpul saptamanii-mai putin intense noaptea si in week-end-uri-rata sinuciderilor este mai ridicata in randul protestantilor decat al catolicilor. Quételet. o actiune (inactiune) cu caracter ilicit. care se regasesc in majoritatea sistemelor legislative si anume: a) reprezinta o fapta. fapte si conduite intrate in conflict cu legea penala. Scoala sociologica franceza fondata de É. prin raportarea numarului de delicte (sau de delicventi) la totalul populatiei cu raspundere penala. care evidentiaza tendintele de evolutie in viitor a delicventei. care include ansamblul de acte. pe arii si zone geografice . reparatiei bunurilor. intr-o anumita perioada de timp.000 de locuitori). martorilor. c) frecventa si intensitatea criminalitatii releva dintre delictele comise. Daca delicventa reprezinta un fenomen normal (si nu patologic. sunt cele mai frecvente si au o gravitate (periculozitate) sociala sporita in raport cu altele.

Homosexualitatea feminina este. 4. se face in functie de doua criterii: a) cel al gravitatii faptei. dansator. existand sisteme penale in care daca el nu este justificat. cel putin semi-ilegala. incest. Nu in toate societatile omorul este considerat drept crima deliberata. in categoriadelictelor si crimelor. Clasificarea faptelor antisociale in delicte si crime. abateri disciplinare sau administrative). sef militar. institutiilor (contraventie. “nulla poena sine lege”) este inscris la loc de frunte in marea majoritate a legislatiilor penale moderne. manager. dimpotriva. nu de delict sau crima) nu recunoaste nici diferenta actelor antisociale cu caracter penal in delicte si crime si nici subimpartirea acestora in delicte politice de drept comun. cum sunt de pilda. obiceiurile si cutumele joaca si el un rol important in definirea anumitor categorii de delicte. adoptand chiar masuri speciale de control medical si social pentru asemenea cazuri. in timp ce in altele (direct de public. Durkheim considera ca nu exista o societate in care indivizii sa nu se abata mai mult sau mai putin de la tipul colectiv. in primul rand o fapta antisociala reala savarsita de o anumita persoana care este responsabila. doar dezaprobata moral. Actul delicvent reprezinta expresia unui sir de actiuni si conduite care contrasteaza cu normele de convetuire existente in cadrul grupurilor. Tot in functie de gravitatea si intensitatea sanctiunii aplicate intr-o serie de sisteme penale. de cele mai multe ori. Inexistenta uneia. Intr-o serie de societati contemporane. societatii. modalitatile si formele de comitere. omorul savarsit asupra unor anumite persoane este considerat o crima odioasa si sanctionat extrem de sever (omorul asupra unui parinte sau asupra unei femei gravide omorul. b) delimitarea delictelor si crimelor de alte abateri sau incalcari ale normelor de drept. É. cele care antenteaza contra bunurilor moravuri sau normelor de convetuire sociala. marimea prejudiciului. cum sunt cele care violeaza ordinea sociala. considerate ca deosebit de grave. conduce. etc.Pentru a exista raspundere penala trebuie sa existe. moravurile. mai multora dintre trasaturi. 40 . institutiilor. fie oficial sau cvasi-oficial. bunurilor moravuri. b) delicte sau crime de drept comun indreptate contra propietatii. familiei. normativa si siguranta statului si institutiilor sale fundamentale. este sensibil “dezincriminat” (cazul omorului in legitima aparare sau a omorului savarsit “in stare de razboi” sau de “necesitate”). prostitutia. Definirea delictului prin cele trei trasaturi mentionate. are o importanta teoreticagenerala su una practica. permitand: a) includerea. uneori adimisa tacit. Pentru majoritatea sociologilor. prostitutia este considerata daca nu ilegala. Evaluarea sociologica a fenomenului de delicventa Orice societate se confrunta cu aspecte de delicventa si criminalitate. delicventa reprezinta o problema sociala. crima aparand ca un “fenomen normal”. Cultura. numai a acelor actiuni si fapte care intrunesc cumulativ aceste trasaturi. homosexualitate. se verifica partial in cazul delictelor de prostitutie. in cadrul unor profesii (actor. Sistemul nostru penal (care utilizeaza expres notiunea de infractiune. pictor). practic. la inexistenta delictului sau crimei. delicte civile. intrucat notiunea de crima este implicata in insasi ideea de societate. tacit. delicventa conduce la cresterea tensiunilor sociale si a nesigurantei intre indivizi. care nu afecteaza insa ordinea sociala. conducator politic). grupurilor. iar in la doilea rand fapta trebuie incriminata de legea penala. b) cel al sanctiunii aplicate. sinucidere. In alte sisteme legislative. valoarea sociala lezata. repudiat moral in altele si chiar legalizat de unele sisteme normative. se face distinctie intre: a) delicte sau crime politice. Homosexualitatea este. G. Delictul de homosexualitate masculina este sanctionat penal in unele legislatii. Summer: “moravurile pot duce la lucruri corecte sau incorecte”. Principiul legalitatii delictului si sanctiunii (“nullum crimen sine lege”. iar alte societati accepta. promiscuitate sexuala. comis impotriva unui preot. nu pericliteaza viata si securitatea indivizilor.

desi sunt incriminate de normele penale. unele delicte nu sunt reclamate. dincolo de sanctiuni penale si morale. parte din delicventa descoperita si inregistrata de organele de politie care este judecata si sanctionata de instantele penale.unii delicventi nu sunt indentificati si judecati (asa numitele “crime perfecte” sau crime cu “autori necunoscuti”). depaseste cu mult costul economic al delictelor obisnuite. totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter penal savarsite in realitate. Cei care sustin incriminarea si sanctionarea a acestor fapte (considerate imorale in multe societati). “cifra neagra” a criminalitatii. fara considerarea si includerea acestor acte si fapte care. altele nu sunt inregistrate. nu toate delictele descoperite ajung sa fie judecate. pariuri false. b) delicventa (criminalitatea) descoperita. Fenomenul delicvent include dimensiuni si aspecte diferite in functie de savarsirea. Definirea si evaluarea delicventei impune dupa unii autori circumscrierea acesteia numai la ansamblul actelor si faptelor savarsite in mod real si concret intr-o anumita societate. Vollumul ei este mult diminuat. afacerilor politice necinstite comise de inalti functionari. considera ca argumente mai importante urmatoarele: a) pedepsele au doar un rol preventiv asupra unui mare numar de indivizi. datorita impedimentelor de natura tehnico-criminalistice. coruptie comerciala si financiara. vanzaricumparari fictive de actiuni le bursa. atragand. unii delicventi nu mai sunt judecati fie datorita prescrierii delictului. demonstra existenta unui volum mare de ilegalitate in anumite afaceri comerciale si bancare din societatea americana. costul economic al delapidarilor. Unele delicte nu sunt semnalate organelor penale din motive de teama (razbunarea faptasului) sau jena (viol sau coruptie sociala). O parte a delictelor sesizate politiei nu sunt inregistrate oficial. “spalarea banilor”. de asemenea. (recentul caz publicat in ziarele de sport din Romania cu privire la implicarea jucatorului Marius Mitu de la PSV Eindhoven. b) sanctiunile permit autoritatilor sa tina sub supraveghere si control acei indivizi care. altele sunt considerate minore (furtul unor obiecte sau bani sub o anumita limita. Tot in sfera delictelor greu depistabile. Ele constau din delicte de frauda. fie nu sunt descoperite. divulgarea secretului unor afaceri. estimarea ei este aproape imposibila. Dupa parerea lui. biciclete. fie ca nu au fost reclamate si inregistrate. ar putea fi atrasi in activitati antisociale. altele nu sunt niciodata descoperite. care alaturi de alti coechipieri a participat la trucarea unor meciuri. din cauza comportamentului sexual deviant. implicati fiind in aceasta “afacere” de mafia chineza a pariurilor sportive). se incadreaza si afacerile din tripouri. nu toate delictele comise sunt depistate si nu toti delicventii sunt indentificati. fie datorita procedurii (de multe ori anevoioasa si indelungata) de judecare a proceselor penale. Criminalitatea reala reprezinta adevarata dimensiune a ilicitului penal. transmiterea sau “vanzarea de ponturi” privind incheierea de contracte comerciale. Numerosi sociologi si criminologi sustin ca criteriul normativului penal de definire si evaluare a ansamblului de delicte si crime trebuie completat cu cel de natura sociologica. etc. Cifra delicventei descoperite este inferioara celei reale. altele sunt gratiate sau administrate. contrafacerii produselor. inregistrarea si judecarea delictelor si crimelor: a) delicventa (criminalitatea) reala. sustragerii de 41 . furturi auto. c) delicventa (criminalitatea) judecata. printr-un proces de negociere intre delicvent si victima. de pasari). fie ca nu sunt inregistrate si judecate. culturala si psihologica. jocuri de ruleta. care include numai acea parte a actelor antisociale savarsite in realitate si care au fost indentificate si instrumentate de catre organele specializate de control social.profesor) este repudiata si dezaprobata. morala. nu au fost descoperite. contrafacere de marci si patente. din buzunare. c) “etichetarea” si dezaprobarea morala si penala a acestor delicventi (arestarea si condamnarea lor pe termen scurt). furtul pe calculator”. in timp ce altele sunt solutionate necontencios. É. interdictia profesiei respective. operationale si statistice. Exista delicte comise de functionari sau de persoane oficiale care. Multe delicte sunt necunoscute sau clandestine. Sutherland. descoperirea. In lucrarea “Criminalitatea gulerelor albe”. Asemenea delicte nu produc suferinte si privatiuni asupra victimelor. fraudei consumatorului. ele sunt “delicte reale”.

inadaptare si marginalitate. Regimul de sanctionare si pedepsire a delicventilor difera sensibil de la o tara la alta.prin organizarea unor activitati specifice si utilizarea unor mijloace menite sa asigura atat represiunea. penitenciare etc. control social in directia indentificarii si prevenirii surselor de criminalitate. Exista regimuri speciale de tratament pentru 42 . urmareste atat sanctionarea individului delicvent prin trimiterea si internarea lui intr-o institutie de profil (penitenciar. In acest sens se adopta o suita de masuri de profilaxie sociala. Interventia “post factum” (postventia). in orice stat exista organe de politie si procuratura cu atributii principale: descoperirea. cuprinde masuri concrete de informare a publicului despre pericolul delicventei. inregistrarea si instrumentarea cazurilor de incalcare a legii penale. c) cele adoptate dupa producerea actului delicvent. Preventia si interventia impotriva formelor si manifestarilor de criminalitate reprezinta atributul organelor de urmariel penala si de justitie. Dezincrimineaza unele delicte care au fost savarsite in mod reau sau inlatura raspunderea penala pe motive de minoritate. indivizii devenind astfel observatori si “autori” in politica penala. 5. Sociologia delicventei studiaza criminalitatea ca fenomen social. prin evidentierea si explicarea factorilor generali si particulari. constrangerea penala cat si prevenirea si diminuarea surselor potentiale de criminalitate. controlul asupra crimei. opiniile si reactia opiniei publice fata de diferitele manifestari antisociale. prioritar. b) include institutiile si instantele publice specializate ale societatii (organe de politie. constau in aplicarea unor masuri de siguranta si aparare sociala (interventie). fie ansamblul de preocedee si mijloace de represiune utilizate pentru combaterea criminalitatii si “descurajarea” indivizilor delicventi. depistarea victimei. institutii medicale sau de ocrotire. In cadrul activitatilor multiple de prevenire a delictelor si crimelor. Sociologia delicventei (sau a criminalitatii) studiaza ansamblul manifestarilor si actelor de delicventa savarsita in realitate. sociali si individuali care genereaza acte si fapte antisociale. protectia si apararea sociala a indivizilor. b) preventia secundara sau speciala. urmaresc sanctionarea resocializarea si recuperarea individului delicvent (postventie). Notiunea de prevenire implica cel putin trei dimensiuni: a) include legislatia penala privind sanctionarea si recluziunea indivizilor care au incalcat legea penala. organe de justitie. Politici penale de aparare sociala si de prevenire a delicventei Majoritatea sistemelor de sanctionare si prevenire a criminalitatii urmaresc. Conceptul de politica penala defineste. procuratura. culturala si educativa. Dreptul penal se ocupa in special de aspectele delicventei judecate (legale).la judecata sau decesului intervenit pe parcursul sau dupa terminarea judecatii. Din punct de vedere sociologic. semi-deschise sau inchise si pana la recluziunea in institutii speciale de siguranta si de maxima securitate. centru de reeducare) cat si resocializarea si reintegrarea postpenala in societate dupa executarea pedepsei. iresponsabilitate. “imaginea” publicului fata de fenomenul criminalitatii. obligate sa aplice lege penala. prin antrenarea institutiilor cu rol de socializare. Justitia solutioneaza aceste cazutri prin tragerea la raspundere si sanctionarea penala a persoanelor vinovate. stabilimente de munca si reeducare. incep cu internarea acestora in stabilimente deschise. interventie “post factum” spre combaterea si sanctionarea persoanelor cu comportamente antisociale. grupurilor si institutiilor sociale. b) cele adoptate in timpul producerii actului delicvent. combatere si tratament a fenomenului de criminalitate: a) cele adoptate si aplicate inainte de producerea actului antisocial care reprezinta adevaratele si realele forme de interventie care pot evita producerea unor prejudicii sociale. Astfel se realizeaza: a) preventia primara sau generala. obiectivi si subiectivi. c) preventia situationala. delicventa reala reprezinta adevarata dimensiune a fenomenului de criminalitate. Exista trei forme de prevenire. c) ideile. fie modalitatile si formele de asigurare a apararii si protectei sociale de acte delicvente si antisociale.

bolnavi psihici. nevoile speciale de tratament. Diferentierea detinutilor in penitenciare se face dupa criterii: sexul. deminitatii si respectului detinutilor prin asigurarea unor conditii de viata compatibile cu deminitatea umana si cu standardele acceptate in cadrul comunitatii. Potrivit regulilor penitenciarelor europene adoptate de Consiliul Europei in domeniul penitenciar.). resocializarea si tratamentul delicventilor trebuie subordonate unor finalitati precise sa asigure mentinerea starii de sanatate. principalele orientari in materie de tratament si recuperare sociala a delicventilor au evidentiat importanta contextului social si cultural. lucrator. varsta. Etc. detinuti psihopati. In asemenea stabilimente. 43 . pentru narcomani si alcoolici cat si pentru recidivisti periculosi. munca si sanatate aproape sau chiar identice cu cele din afar locurilor de munca. Ca regula generala. Normalizarea si “deschiderea” urmaresc ca detinutul sa-si poate exercita o parte a rolurilor pe care le-a avut inainte de comiterea delictului (parinte.primesc vizite saptamanale. Scopurile detentiei trebuei sa reduca traumatizarea psihica a persoanei condamnate. privind aparitia unor perturbari emotionale-idei obsesive-infantilismidei de sinucidere-comportamente violente si agresive. sot. In prezent. normalizarea preuspune ca detinutul isi pastreaza si isi exercita marea majoritate a drepturilor civile-dreptul al vot-dreptul de asociere libera-dreptul de libera constinta religioasa-dreptul de propietate-dreptul de a avea familiechiar o viata familiara (conjugala). Normalizarea presupune realizarea a doua deziderate: a) deschiderea-prin internarea in stabilimente deschise asigura detinutilor conditii de viata. vizioneaza programe TV si radio. Singurele resctrictii sunt cele referitoare la libera deplasare in afara acestor stabilemente. apropierea de domiciliu. Un principiu fundamental al actiunilor de resocializare reprezinta normalizarea prin apropierea a conditiilor vietii din penintenciar de cele ale lumii exterioare. natura si gravitatea delictului. cetatean. cu exceptia dreptului de libera miscare in afara institutiei penitenciare. legaturile familiare sau sociale. implicandul intr-o serie de activitati zilnice in cadrul locului de detentie. in multe tari. detinutii au conditii de viata confortabile. au freptul la corespondenta nelimitata. b) responsabilizarea-a intari sistemul raspunderii personale. au contacte permanente cu familia.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful