UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

CURS DE SOCIOLOGIE JURIDICĂ

Fac. De DREPT Sp.Drept anul I sem.II - 2007 -

1

SCOPUL CURSULUI  Educarea studentilor de la facultatile de drept si sociologie in conformitate cu notiunile, teoriile si orientarile teoretice prin care se realizeaza investigarea complexa a faptelor, fenomenelor si institutiilor juridice;  Formarea deprinderilor necesare reusitei profesionale a viitorilor specialisti in domeniile dreptului si sociologiei;

 Inducerea ideii ca exista vechi si bogate traditii teoretice si practice ale sociologiei juridice romanesti, un pretios stimulent in evolutia actuala a cercetarilor jurissociologice;

OBIECTIVELE PRINCIPALE  Insusirea conceptelor si metodelor de cercetare sociologica la un segment insemnat al vietii sociale, realitarea juridica componenta importanta a realitatii sociale;  Evidentierea problemelor pe care trebuie sa le rezolve aceasta stiinta, prin functiile sale;  Introducerea in analiza a notiunilor de grup social cu tipurile sale caracteristice, comunitate, status social, rol social si procesul de socializare;  Analiza conceptelor de devianta, delicventa sau criminalitate si violenta, conduite ori manifestari nonconformiste ale unor indivizi, care ies din cadrul ordinii sociale si juridice;

2

CUPRINS CAPITOLUL I A. ASPECTE INTRODUCTIVE ............................................................................................1 1. Definitia sociologiei juridice...............................................................................................1 1.A. Notiuni generale............................................................................................................1 1.B. Obiectul sociologiei si specificul acestuia pentru sociologia juridica.............................1 1.C. Specificul sociologiei juridice.........................................................................................2 1.D. Metode de cercetare folosite de sociologie...................................................................2 1.E. Specificul metodologiei sociologice juridice..................................................................3 1.F. Functiile sociologiei juridice...........................................................................................4 1.G. Scopul sociologiei.........................................................................................................4 1.H. Definitia sociologiei juridice...........................................................................................5 CAPITOLUL II APARITIA SI ISTORICUL SOCIOLOGIEI JURIDICE..........................................................6 2.A. Primele origini...............................................................................................................6 2.B. Intemeietorii sociologiei.................................................................................................7 2.C. Contributii romanesti in dezvoltarea sociologiei..........................................................10 CAPITOLUL III METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE................................................................12 3.A. Consideratii generale..................................................................................................12 3.B. Cadrul cercetarii sociologice.......................................................................................12 B.1. Alegerea temei de cercetat.........................................................................................13 B.2. Metode sociologice de investigare..............................................................................13 a. Observatia ..........................................................................................................13 b. Experimentul........................................................................................................14 c. Studiul documentelor ..........................................................................................15 d. Anchetele sociale.................................................................................................15 3.C. Construirea esantionului..............................................................................................16 3.D. Analiza datelor culese si formularea concluziilor.........................................................17 CAPITOLUL IV GRUPURILE SOCIALE SI COMUNITATEA.......................................................................18 4.A. Grupurile sociale..........................................................................................................18 4.B. Tipuri de grupuri sociale .............................................................................................18 1. Grupurile primare si grupuri secundare ..............................................................18 2. Grupuri formale si grupuri informale ...................................................................19 3. Grupuri mici si grupuri mari..................................................................................20 4. Grupurile de apartenenta si grupurile de referinta ..............................................20 4.C. Familia ca grup social fundamental.............................................................................20 a. Functia biologica .................................................................................................21 b. Socializarea ........................................................................................................21 c. Functia economica...............................................................................................21 d. Functia de solidaritate familiara ..........................................................................21 4.D. Comunitatea ..............................................................................................................22 CAPITOLUL V STATUS SOCIAL, ROL SOCIAL SI PROCESUL DE SOCIALIZARE ...............................24 5.A. Definitia notiunilor de status si rol social......................................................................24 5.B. Clasificarea statusurilor sociale...................................................................................24 5.C. Conflictul de rol si ambiguitatea..................................................................................25

3

5.D. Procesul de socializare...............................................................................................25 5.E. Scopurile socilaizarii....................................................................................................26 5.F. Factorii de socializare..................................................................................................26 5.G. Integrarea sociala........................................................................................................26 5.H. Resocializarea.............................................................................................................28 CAPITOLUL VI ORDINEA SOCIALA SI JURIDICA.....................................................................................29 6.A. Societatea umana si normele sociale..........................................................................29 6.B. Obiceiul........................................................................................................................30 6.C. Morala.........................................................................................................................30 6.D. Normele juridice..........................................................................................................30 6.E. Raportul dreptului cu morala.......................................................................................31 6.F. Control social ..............................................................................................................32 CAPITOLUL VII DEVIANTA SI DELICVENTA .............................................................................................34 7.A. Devianta sociala..........................................................................................................34 7.B. Delicventa....................................................................................................................35 7.C. Formele delicventei ....................................................................................................36 7.D. Reactia societatii fata de delicventa ...........................................................................37 CAPITOLUL VIII VIOLENTA SI SOCIETATEA .............................................................................................38 8.A. Consideratii generale...................................................................................................39 8.B. Etiologia violentei.........................................................................................................39 8.C. Tipologia violentei........................................................................................................40 8.D. Rolul societatii in prevenirea violentei.........................................................................41 CAPITOLUL IX RESPONSABILITATEA SOCIALA SI RASPUNDEREA JURIDICA...................................43 Delimitari conceptuale.........................................................................................................43 9.A. Responsabilitatea – institutie sociala...........................................................................43 9.B. Raspunderea – institutie normativa.............................................................................43 9.C. Categorii de raspunderi...............................................................................................44 a. raspunderea morala.............................................................................................44 b. raspunderea politica.............................................................................................43 c. raspunderea juridica.............................................................................................45 9.D. Teoria nondreptului ....................................................................................................46 CAPITOLUL X DREPTUL CA INSTRUMENT DE REALIZARE A APARARII SI SECURITATII SOCIALE 10.1. Devianta sociala si delicventa (criminalitate) - acceptiuni si sensuri .........................48 10.2. Delicventa din perspectiva statistica..........................................................................50 10.3. Delicventa din perspectiva normativului penal ..........................................................51 10.4. Evaluarea sociologica a fenomenului de delicventa .................................................52 10.5. Politici penale de aparare sociala si de prevenire a delicventei.................................54 I. ASPECTE INTRODUCTIVE Definitia Sociologiei Juridice Obiectul acesteia si metodele de cercetare. Utilizare; Functiile si scopul sociologiei juridice. A. Notiuni generale

4

N. ea trebuie sa indeplineasca cel putin trei cerinte si anume: o sa aiba obiect de cercetare. Dimitrie Gusti si Mircea Manolescu care au demonstrat ca in cadrul vietii sociale.Comte) dar si fenomenele si procesele care iau nastere si se desfasoara in cadrul societatii. biserica. dreptul. din realitatea juridica care constituie obiectul sociologiei juridice si in acelasi timp componenta importanta a realitatii sociale. rolul social si comunitatea iar in cea de-a doua categorie sunt incluse fenomenele sociale. control social. o sa foloseasca metode proprii de investigare a obiectului cercetat. Pentru ca o preocupare umana sa fie numita stiinta. statul. justitiei. cum sunt de exemplu. organizarea familiara. realitatea juridica reprezinta una din componentele ei principale. o cauzele si factorii care determina criminalitatea. studiul istoric al evolutiei intelectuale a omenirii. statusul. sociologia studiaza societatea sub doua aspecte: static si dinamic. aceasta neputandu-se realiza fara o juridicizare a componentelor umane individuale si colective. Specificul obiectului Sociologiei Juridice Sociologia juridica este o sociologie specializata. B. Specificul obiectului sau a fost pe rand aprofundat de specialisti ca Mircea Djuvara. Pornind de la aceste cerinte este usor in a stabili daca cele doua discipline in cauza sunt sau nu stiinte. Potrivit parintelui sociologiei. organizatiile. o modul in care sunt cunoscute acestea de catre membrii societatii. o eficacitatea dreptului. Studiul societatii constituie obiectul si altor stiinte cum sunt istoria. indicand ca de fapt numeric exista mai multe asemenea incercari. sociologia generala la stiinta “fiica” pentru a o identifica pe aceasta din urma in contextul stiintelor sociale si de a-i fixa specificul propriu. adica de la stiinta “mama”. realitatea juridica. teorii de valoare care sunt verificate prin metodele sale de cercetare. o raportul dintre reglementarile juridice si etica. religia etc. In viziunea lui Nicolae Popa. devianta si delincventa.Culea a identificat aproape 50 de definitii ale sociologiei. economia politica. Obiectul sociologiei si specificul acesteia pentru sociologia juridica Cu privire la obiectul acestei stiinte sociale. Din prima categorie fac parte grupurile sociale. denumirea ei fiind folosita pentru prima data de catre Anzilotti in lucrarea sa “Filozofia dreptului si sociologiei” publicata in 1882 stabilindu-i-se mai bine specificul de catre Eugen Erlich in lucrarea “Bazele sociologiei dreptului” publicata in 1913. a scopului si functiilor acestora. in societate sunt prezente permanent “fenomene juridice” care sunt de fapt fenomene 5 . relatiile sociale si procesele sociale. teoreticienii si practicienii sustin ca aceasta il constituie societatea desi in literatura. Auguste Compte. In abordarea problematicii definirii sociologiei juridice. relativ tanara. tinand seama de faptul mai sus mentionat este firesc sa pornim de la general la particular. C.) iar in cel secund. procesul de socializare. Renumitul jurist si sociolog francez Jean Carbonier a stabilit ca in afara institutiilor de drept. comunitatile etc. dar in cazul sociologiei aceasta este structurat pe componentele sale (asa cum le-a indicat in mare parte si A. intelegand in primul caz analiza structurii institutiilor societatii (familia. ea constituind rezultatul aplicarii metodelor de cercetare sociologica la un segment important al vietii sociale. o pozitia acestora din urma fata de actele normative si de modul cum sunt ele aplicate de catre stat prin organele puterii administrative. a stabilirii obiectului sau de studiu.Fara o abordare sistematica. educatia. o sa emita judecati. fac parte: o factorii care influenteaza crearea normelor juridice. psihologia. inca de la inceput se poate afirma ca Sociologia Juridica este de fapt o sociologie specializata.

folosind concluzii. In privinta metodei tipologice si a reconstituirilor. metoda statistica si cea logica. ancheta. reprezinta suma fenomenelor juridice desfasurate in timp si spatiu care nu se analizeaza separat in individualitatea lor ci in interactiunea acestora legate de grupuri de indivizi. trebuie sa se aiba in vedere in procesul de investigare a realitatii sociale ca exista dimensiuni politice si etice (in organizarea procesului de cercetare sociala) de care cercetatorii sociologi trebuie sa tina seama. obiectul de studiu al sociologiei juridice. In lucrarea “Sociologie Juridique” cunoscutul om de stiinta clasifica fenomenele juridice in fenomene juridice primare si secundare. anchetele sociale (din care fac parte chestionarele. comportamentele licite sau de incalcare a acestora de catre membrii societatii. rezultate in reorganizarea societatii. Metode de cercetare folosite de sociologie A doua cerinta epistemologica pe care trebuie sa o indeplineasca sociologia si implicit sociologia juridica pentru a fi considerata o stiinta veritabila este aceea de a avea si folosi metode proprii de investigare a obiectului ei de studiu. Specialistii atrag atentia ca reusita cercetarilor sociologice va depinde atat de metoda folosita cat mai ales de pregatirea si interesul cercetatorului. cu o vechime de aproape 300 de ani. Specificul metodologiei sociologice juridice Ca stiinta. reprezinta alte doua metode importante de cercetare sociologica. ele constituind obiectul sociologiei specializate – sociologie juridica. tipul de conduita etc sau de reconstituiri ca: reconstituirea unor tipuri de relatii de familii disparute. in comparatie cu celelalte stiinte cum sunt medicina. dreptul. precum si metoda tipologica. b) planificarea cercetarii si stabilirea metodelor de investigare ce se vor folosi. Fara a intra in detaliile referitoare la metodologia sociologica (care va face obiectul unui capitol ulterior) reliefam ca sociologia are metode proprii de investigare a realitatii sociale. istoria etc.sociale caracterizate de juridicitate. ele sunt preluate din stiinta dreptului exemplificand ca tipologii: tipul familiei. interviurile si experimentul) si analizele istorice. Desi tanara ca stiinta. De asemenea. este firesc ca metodele de investigare sa fie influentate de stiinta dreptului. ea a derivat din sociologia generala. Aceste metode sunt: observarea. prin telefon sau corespondenta) sa raspunda la anumite intrebari referitoare la comportarile acestora. pronuntarea sentintelor judecatoresti. realitatea demonstreaza ca sociologia a preluat si adaptat la specificul sau metode de studiu cu care a reusit sa descifreze multe din necunoscutele vietii sociale. Sociologia juridica foloseste metodele de cercetare ale stiintei mama care au fost adaptate la specificul obiectului sau de cercetarerealitatea juridica. Observatia si analiza datelor culese. fiind stiinta de hotar intre sociologie si drept. Astfel. de cultura sa generala si de conceptia lui de viata. 6 . In acelasi timp. Metodologia cercetarii sociologice se desfasoara dupa o planificare si organizare riguros stabilite care parcurg urmatoarele etape: a) identificarea problemelor de cercetat. Reusita acestei metode depinde de modul in care s-a ales esantionul reprezentativ de persoane. de putere si subputere. Din cele mentionate rezulta ca realitatea juridica. Aceste fenomene sunt de o diversitate enorma si cuprind atat normele juridice. la atitudinile si parerile lor. E. comparatia. institutii si fenomene-caz contencioase sau necontencioase. D. cat si opiniile indivizilor fata de legislatie. in activitatea concreta de cercetare se folosesc metode sociologice cum sunt:observatia. Dintre aceste metode mentionate. cea principala este ancheta. interpretarea (analiza). Prin aceasta li se cere persoanelor prin chestionar sau interviuri (acestea fiind directe. monografia juridica.

In privinta sociologiei juridice scopul imediat il constituie analiza realitatii juridice pentru ca dreptul sa apere si sa consacre valorile juridice. Conceptele utilizate pentru aceasta functie sunt: viitor. a componentelor acestora. d) asigurarea logisticii necesare. anticipare. analizand realitatea sociala prezenta. G. Cele mai uzitate concepte specifice acestei functii sunt: comunitate. explicativa. Asa cum mentionam la inceputul materialului nostru. “Dreptul reprezinta forma esentiala de structura a societatii” stabilea Emile Durkheim. Dintre conceptele utilizate potrivit acestei functii amintim solutii sociale. comertului si moravurilor. adevar stabilit de Montesquieu. ele fiind valabile in timp.c) pregatirea cercetatorilor. socializare. Fara a avea pretentia ca vom prezenta cele mai importante asemenea judecati. factori favorizanti. 2. e) efectuarea cercetarilor. folosind concepte ca: model normativ. f) interpretarea rezultatelor. critica si practic-operativa. vom cita cateva din ele care apartin unor redutabili specialisti in domeniu: “Variabilitatea in timp si spatiu a dreptului”. Scopul sociologiei Preocuparile cercetatorilor din cadrul tuturor stiintelor care au ca obiect natura si societatea au ca finalitate BINELE GENERAL AL OMULUI. resocializare. macro si micro social. g) publicarea descoperirilor (concluziilor). Functia explicativa este cea prin care se descifreaza legatura de cauzalitate dintre fenomenele sociale. variabilitate care se datoreaza climatului. Functiile sociologiei juridice Prin functie intelegem (in privinta sociologiei in general si si a celei juridice in special) ce probleme trebuie sa rezolve aceste stiinte. stabileste cum trebuie sa fie cea viitoare. prognoza. 4. cu totul aleatoriu mentionam alte doua judecati de valoare: 7 . 1. Aici intalnim concepte ca cel de cauza. 5. In afara acestora. previziune. 3. predictiva. efect. utilitate sociala. sociologia. In acesta idée afirmam ca si sociologia are ca scop final tocmai acest bine uman dar si prin relevarea specificului social. Potrivit acestei functii. analiza. Functia descriptiva este indeplinita de cele doua stiinte prin descrierea realitatii sociale si implicit cea juridica. Functia predictiva sau de prezicere sau de prevedere a modului in care se va prefigure realitatea sociala pentru timpurile ce vor veni. modului de viata. Functia critica. grup social. a treia conditie pentru ca o stiinta sa indeplineasca acest statut este cea a stabilirii unor judecati de valoare in domenii care sa fie verificate prin metodele proprii de cercetare pentru a stabili daca acestea sunt adevarate. Scopul imediat insa al sociologiei este de a stabili cum societatea si procesele sociale influenteaza comportamentul uman pentru a se cunoaste cum trebuie sa se actioneze in plan social in viitor. F. dovedindu-si trainicia si fiind folosite in modelarea societatii contemporane. care sunt aspectele de ordin general si particular pe care ele sa le lamureasca si finalitatea investigarii obiectelor cercetate. ipoteza etc. gradului de libertate a cetatenilor. devianta. factori defavorizanti. variabile de solutii sociale. al vietii in comun. fenomene si procese sociale etc. disfunctionalitate sociala. Sociologia generala si cea juridica au stabilit aceste tipuri de judecati. cercetarile nefiind facute numai pentru dorinta de a se cerceta pe sine “de dragul cercetarii”. “Aparitia si dezvoltarea dreptului se datoreaza faptelor juridice” a stabilit Eugen Enrlich. Functia practic-operationala Acesta ultima functie deriva din cea critica si consta in indicarea solutiilor ce se impun pentru inlaturarea disfunctionalitatilor de ordin social identificate in urma investigarii realitatii sociale. In literatura de specialitate s-au relevat cinci functii ale sociologiei si anume: cea descriptiva.

altii se supun. capabil sa traiasca in grupuri organizate si reglate. metode proprii de investigare si judecati de valoare fata de obiectul lor. subliniaza ca omul este o fiinta politica – pentru ca el este un animal naturalmente sociabil. Ca sociologie specializata. Abordarea politicului din perspectiva SOCIOLOGICA are o istorie extrem de bogata. sociologia ca stiinta noua este anterioara celei juridice.n. nu gasim o departajare neta intre notiuni de sociologie pura si sociologie juridica. pentru apararea si consacrarea valorilor societatii. care in lucrarea sa “POLITICA”. pentru a stabili cum societatea si procesele sociale influenteaza acest comportament. A. al asocierii umane si a rezultatului acestei asocieri. in cadrul carora unii comanda. Inca din ANTICHITATE a fost sesizata existenta politicului ca obiect de cercetare in general. Primele origini Antichitatea a fost perioada in care oamenii au format grupuri mari care au creat cetatile si statele in care au realizat valori materiale si culturale. apreciem ca sociologia juridica este stiinta care studiaza realitatea juridica ca parte a realitatii sociale. Facem aceasta precizare si pentru ca in viziunea personalitatilor cu merite in crearea sociologiei. Ideile acestor timpuri s-au materializat in lucrari care fiind studiate in zilele noastre. APARITIA SI ISTORICUL SOCIOLOGIEI JURIDICE Abordarea acestei problematici vom continua sa o facem respectand aceeasi regula pornind de la sociologia generala si terminand cu istoricul sociologiei juridice. Astfel.“Socializarea morala a individului se realizeaza in functie de valorile sociale pe care acestea le primeste de la familie.e. de la scoala si de la comunitate”. .).cel al precursorilor. Seria precursorilor incepe cu ARISTOTEL numit si STAGIRITUL dupa orasul natal Stagira (384 – 322 i. “Existenta societatii nu poate fi conceputa fara formele care sa reglementeze relatiile dintre oameni”. definim sociologia ca stiinta care studiaza realitatea sociala. Definitia sociologiei juridice Dupa ce am demonstrat ca din punct de vedere epistemologic. in societatea civila si in corpuri politice. II.cel al intemeitorilor. dau posibilitatea analizei institutiilor si temelor expuse. reusindu-se evidentierea unor concluzii de natura sociologica. acestea din urma gasindu-se de multe ori expuse in lucrarile lor fara a face insa o referire stricta la sociologia specializata. cu peste doua milenii. sociologia generala si cea juridica indeplinesc statutul de stiinte. ele constituind baza civilizatiei moderne. 8 . putem sa formulam definitia acestora tinand seama si de definitia definitiei. Analistii desprind doua momente hotaratoare: . pentru ca au obiect propriu de cercetare. cu toate ca nasterea propriu-zisa a sociologiei este inregistrata mult mai tarziu. H. aceasta si pentru ca privind din punct de vedere cronologic. formata din comportamentul uman.

statul avand ca sarcina principala administratia justitiei. Aristotel formuleaza idei de ordin sociologico-juridic. marimea si calitatea teritoriului. ci chiar sociologia propriu-zisa. Aceasta asociere in care se mentin forta si libertatea fiecarui individ. mentioneaza ca cei care guverneaza statul sunt magistratii. pentru a le asigura supravietuirea. Personalitatile de vaza in domeniu (din antichitate) au fost grecii – Aristotel si Platon. filia si nomos reprezentand grupurile de indivizi. de etica. Pentru aceasta asociere (afirma autorul) s-a gasit instrumentul juridic numit “contract social” care duce la crearea statutului contractual. mentinand in felul acesta ordinea si unitatea.Contributia lui Aristotel este deosebita mai ales in ceea ce priveste analiza raporturilor dintre cetatean. dintre acestea cele mai importante sunt referitoare la: o societatea umana care este guvernata de o anumita ordine fundamentala. politica “Stiinta regala” este stiinta celui mai mare BINE. care afirma ca societatea a aparut dupa ce oamenii. solidaritatea sociala si fenomenul social numit ordine eficienta. o statul este un fenomen natural cerut de existenta fiintelor umane. iluministul francez afirma ca dreptul nu este ceva imuabil ci ca aceasta evolueaza in timp si spatiu datorita unor cauze generale care influenteaza in acelasi timp si societatea. dupa perioada fertila a gandirii antice. Platon. In acelasi timp. cutume si moravuri. in vestul Europei au aparut primele idei de ordin sociologico-juridic in lucrarile teologului Toma D’Aqino si a scriitorului italian Dante Alighieri. obiceiuri. Referindu-se la aportul lui Aristotel la crearea unor premise temeinice pentru fundamentarea ulterioara a sociologiei politice – sociologul francez SCHWARTZENBERG arata ca acest corifeu al gandirii antice a elaborat nu numai filozofia politica. in cunoscuta sa lucrare “Republica”. juristul si filozoful francez Jean-Jacques Rousseau. Spre deosebire de Platon. Premergator acestor evenimente istorice a fost scriitorul. Aristotel ia in considerare factorii socialieconomici si factorii social psihologici in interpretarea cauzelor schimbarilor produse in formele de guvernamant. religia si libertatea cetatenilor. dar si -de ordin socio-economic cum sunt: comertul. reprezentata de eruditii mentionati (la care trebuie adaugati Herodot si Platon precum si scriitorii acelor vremuri ca: Homer. pe langa idei de ordin juridic si criminologic. In lucrarile sale fundamentale “Politica si Etica”. Rezulta ca statul si dreptul sunt produse ale vointei comune (sub forma de contract) ca forme ce se impun pentru existenta vietii sociale. Sociologul francez G. au trait izolat pentru ca apoi acestia sa se asocieze. Atat in “POLITICA”.. luati separat. Adevaratele origini ale sociologiei se regasesc tot in Europa de vest. Asa dupa cum afirma majoritatea istoricilor si nu numai. Sofocle si Ovidiu etc) a urmat o perioada de peste 1500 de ani. La Aristotel. la inceputul existentei lor naturale. comunitate si stat. se datoreaza insuficientei fortelor izolate ale oamenilor. moravurile. de slaba fertilitate sociala In evul mediu. o conceptele de coinoniai. 9 . dupa schimbarile de esenta produse de Revolutia Franceza 1789 si de revolutia industriala cand in locul religiei incepe sa fie folosita stiinta in a explica si intelege lumea. Ei asigura fericirea membrilor societatii.Gurvitch considera ca Aristotel a prefigurat multe din aspectele importante ale sociologiei juridice cum sunt: microsociologia dreptului si sociologia juridica. al Binelui Public. Aristotel a efectuat cercetari concrete variate si extinse conduse in spirit stiintific. folosind metode inductive si comparative. felul climei. In afara ideii centrale referitoare la acest contract. cat si in “Statul atenian”. Montesquieu apreciaza ca dreptul se explica atat prin principiul legalitatii indivizilor cat si prin interventia unor alti factori -de ordin natural cum sunt: relieful. o existenta in cadrul fiecarui grup social a dreptului si a solidaritatii sociale.

Durkheim este cel care a fondat scoala sociologica franceza. Montesquieu a fost preocupat de sintetizarea datelor – elaborand concluzii generalizatoare cum ca exista relatii constante in faptele sociale. sociologia are ca obiect de investigare umanitatea iar partile componente ale sociologiei sunt: -statica sociala (care cerceteaza crearea societatii si structura institutiilor ei). economice. Prin SPIRITUL LEGILOR 1748. Teoria sa despre “reprezentarile colective” are un substrat idealist obiectiv. dar si prin cea de a doua a sa lucrare. Seful scolii franceze de sociologie. A demonstrat o orientare pozitivista (”Despre diviziunea muncii sociale”. utilizand stiinta pentru intelegerea comportamentului uman. majoritatea autorilor sunt unanimi in parerea ca cel mai de seama sociolog. “Regulile metodei sociologice”) a subliniat caracterul obiectiv. Dreptul reprezinta forma solidaritatii sociale. societatea si dreptul sunt inevitabil legate intre ele. B. considerand ca noua stiinta determina bunastarea umanitatii. Unul din parintii sociologiei in general si a sociologiei juridice in special este considerat filozoful si sociologul francez Emile Durkheim 1858-1917.de vointa PROVIDENTEI (intelepciunea suprema a divinitatii in guvernarea lumii).de capriciile HAZARDULUI. . ca decurgand din “insasi natura lucrurilor”: . 2. 10 . . ci de legi care exprima regularitati. Potrivit autorului.Referindu-se la precursori. sociologismul reprezentand acel curent care considera fenomenele sociale ca fapte sau lucruri sociale concretizate in moduri colective de ganduri. specialisti de marca ai sociologiei sustin ca ar trebui considerat nu un precursor ci chiar un adevarat intemeietor al ulterioarei sociologii MONTESQUEIU (1689 . ducand la prevederea si controlul acestuia.formularea raportului dintre legile generale si cazurile particulare . in ea fiind reflectate multiplele fatete ale solidaritatii sociale. El considera ca in societate exista doua categorii de solidaritate umana: a) solidaritatea mecanica. Intemeietorii sociologiei 1. Potrivit acestui autor. parintele acesteia este filozoful francez Auguste Comte 1798-1857 care a folosit pentru prima data cuvantul “sociologie” 1838. ultimele fiind infrante de educatia religioasa si de nivelul de cultura generala. care deriva din natura lucrurilor. Auguste Comte Desi au existat multe incercari in nasterea noii stiinte. acestea din urma fiind de fapt forma speciala de structurare a societatii. il are in determinarea configuratiei si continutului ordinii politice dintr-o anumita tara.1748). legic si specific al fenomenelor sociale. rolul pe care totalitatea conditiilor (geografice. Istoria si viata sociala nu sunt conduse numai : . b) solidaritatea organica. psihologice si institutionale). Montesquieu are o contributie remarcabila la creerea premiselor pentru abordarea sociologica a politicului prin postularea (enuntarea) principiului legitatii. si -dinamica sociala (reprezentata de dezvoltarea ideatica a omenirii).de vointa ARBITRARA a oamenilor. Comte a creat pozitivismul sociologic. In conceptia sa. El a considerat ca oamenii se gasesc permanent intr-o pozitie duala: viata in comun si a tendintelor lor egoiste. “CONSIDERATII ASUPRA CAUZELOR GRANDORILOR ROMANILOR SI AL DECADENTEI” – 1734. dreptul este un mod de conduita creat de colectivitate. viata sociala neputand exista fara ca viata juridica sa nu existe simultan. Emile Durkheim filozof si sociolog francez.relevarea faptului ca face parte din “spiritul legilor.

In afara de geneza sociala a criminalitatii. politolog si economist german a elaborat: Studii de sociologia religiei si istoria economiei (”Etica protestanta si spiritul capitalismului”). religios. . . Are contributii insemnate in organizarea primelor experiente agricole. membru de onoare a Academiei. lucrari valoroase mai ales sub raport literar si documentar. ea fiind determinata de faptele oamenilor care determina crearea colectivitatilor si complexele lor sociale. 3. A peregrinat in Germania. puncte de vedere) privind pluralitatea factorilor istorici cu sublinierea primatului factorului psihologic (“economie si societate”). Durkheim afirma ca pedeapsa este “ca insemnatate mai mare in societatile mai putin dezvoltate. In lucrarile sale arata ca notiunile de obicei. Autor al unei teorii eclectice (imbinarea mecanica. a fost germanul Max Weber 1864-1920. Dreptul privat il considera legat de economie iar cel public de politic. hibrida a unor idei. “Vechiul Testament”. Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) in Roman. Intemeitorul stiintei agricole moderne in Romania. Franta (unde a indeplinit o misiune diplomatica) Suedia – a trimis un tratat teologic in latineste – care reprezinta prima lucrare a unui roman tiparita la Paris. (in care ultimul deriva din dezvoltarea treptata in timp a primelor) coexista in timp. 11 . economist si statistician. conventie si drept. S-a stabilit in Rusia. agronom. In secolul XX-lea.dreptul material supranatural (mistic si religios).dreptul material relativ. Sociolog de seama. Max Weber (1864-1920) sociolog. cu privire la reactia sociala fata de acest fenomen. a fermelor model. rational (procedural sau institutional). astfel ca solidaritatea mecanica le genereaza pe cele represive iar cea organica pe cele restitutive (ex. devenind sef al corpului de talmaci. Putna si Mehedinti. Weber apreciaza ca sociologia juridica trebuie sa stabileasca opozitia dintre cele trei tipuri de drept: . dreptul familiei. A avut un rol insemnat in infatuirea reformei agrare (1864). educativ si filologic.dreptul (formal si material) in intregime rational secularizat cu ajutorul logicii formale. Atat spatarul Milescu cat si domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir (Descrierea Moldovei) au abordat aspecte de ordin sociologic constatate la colectivitatile umane pe care acestia le-au observat si le-au descris. scheme abstracte denumite “tipuri ideale”. unde puterea conducatorilor are un caracter absolut”. a alcatuit o monografie privind agricultura. C. in lucrarile lui Ion Ionescu de la Brad se gasesc rezultatele investigarii de ordin sociologic facute de autor in colectivitatile de agricultori din trei judete ca Dorohoi. o prima istorie a imperiului otoman in latina si in rusa. filozof al istoriei. commercial etc). A tradus si compilat in limba romana lucrari cu caracter istoric. elaborand in acest scop cu functii metodologice. concretizata prin pedepsirea infractorilor. A acordat o importanta deosebita unitatii principiului cauzalitatii si ”comprehesiunii” (care se poate intelege usor) in cunoasterea realitatii sociale. Traditii si contributii romanesti in domeniul sociologiei juridice Vestitul spatar Nicolae Milescu – Nicolae Spataru (1636 –1708) boier si carturar umanist din Moldova Participand la un complot impotriva domnitorului Stefanita Lupu 1659 – 1661 a fost silit sa ia drumul pribegiei. intre 16751678 a indeplinit din insarcinarea tarului Aleksei Mihailovici o misiune diplomatica la Peking in urma careia a scris “Jurnal de calatorie in China” si “Descrierea Chinei”.Aceste doua tipuri de solidaritate determina crearea a doua categorii de legi. conceptii. care pune in centrul atentiei actiunea sociala.

Anton Golopentia.Gusti. Dezvoltarea studiilor si cercetarilor de sociologie juridica au fost continuata de catre scoala sociologica de la Bucuresti. A infiintat Institutul Social Roman (1921-1948). fondata si organizata de Dimitrie Gusti. Consiliul National de Cercetare Stiintifica (1947-1948) revistele “Arhiva pentru stiinta si reforma sociala” si “Sociologie romaneasca”. Traian Herseni. sat. O astfel de cercetare cunoscuta sub numele de cercetare etiologica (sau cauzala) are ca scop verificarea unor anumite ipoteze pentru a stabili relatiile dintre fenomenele cauza si efect. politice si de partid. normele si valorile ideii de dreptate cum sunt elaborate de comunitatea rurala traditionala. METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE A. dreptul funciar. ea fiind denumita si cercetare activa. “psihologic” si “istoric”) si guvernate de legea “paralelismului sociologic”. Andrei Stanoiu. preocupari majore cocretizate in cursuri universitare si lucrari de specialitate sunt prof. Dan Banciu. Alaturi de el. dorindu-se ca prin rezultatele ei sa se imbunatateasca anumite situatii existente in realitatea sociala (juridica). recoltand un bogat material faptic despre dreptul obisnuielnic. Sofia Popescu. Scoala sociologica de la Bucuresti a intreprins numeroase cercetari de etnologie si socilogie juridica. In consecinta. In zilele de azi poate cel mai cunoscut om de stiinta in domeniu este profesorul Nicolaie Popa. Stahl). Henri H.). a format in anul 1938 Institutul de cercetari sociale al Romaniei.Adevarata nastere a sociologiei romanesti este asimilata cu aparitia actiunilor initiale. “utopica” si”mistificatoare” a realitatilor sociale. sociologia va fi considerata o disciplina “burgheza”. biserica. In conceptia lui D. sociologia redevine obiect de studiu si cercetare. Realitatea sociala reprezinta un ansamblu de “manifestari” (economice. iar pe de alta parte actiunile. juridice si politice) conditionate de actiunea mai multor factori (“cadrul cosmologic” ”biologic”. lucrarile acestei institutii purtand influenta conceptiei acestuia. familiei si penal din domeniul psiho-sociologiei juridice ale unor grupuri si colectivitati sociale romanesti. fiind inlaturata din planurile de invatamant mediu si superior. etc. criteriile. imperativele. Ion Vladut. spirituale. organizate si conduse de Dimitrie Gusti (1880-1955) Iasi. In conceptia scolii monografice de la Bucuresti. III. Dupa instaurarea regimului totalitar in Romania. Este unul din intemeietorii Muzeului satului – 1936. cand dreptul ca disciplina inceteaza de a mai fi servit unor interese ideologice. Consideratii generale Sociologia generala si cea juridica (pentru cunoasterea realitatii sociale si respectiv juridice) initiaza si desfasoara activitati de investigare a obiectului de studiu. juridice si politice) ce se dezvolta in stransa legatura cu “cadrele” vietii sociale. cel care in anii 1977 preda cursul de sociologie juridica la Facultatea de Drept Bucuresti. obiectul sociologiei il constituie realitatea sociala conditionata de factori naturali (cadre naturale) dar si sociali. spirituale. sociologia juridica devine un obiect de studiu generalizat in planurile de invatamant ale unor facultati si colegii universitare. obiceiurile. profesor universitar la Iasi si Bucuresti. infaptuirile. in numeroase judete si zone ale Romaniei interbelice. colaboratorii sai (Mircea Vulcanescu. scoala. inceputul timid de “liberalizare” a societatii romanesti. Maria Voinea. pentru a descoperi cauzele si factorii care determina fenomenele sociale (si cele juridice). Fondatorul scolii sociologice (monografice) Bucuresti potrivit sistemului sau sociologic. Aceasta are ca obiectiv masurarea eficacitatii 12 . Dupa 1966. dreptul si reglementarile sale pot fi evidentiate prin utilizarea metodei monigrafice la nivelul unor “unitati scolare”(familie. sociologia juridica studiaza “principiile. Dupa decembrie 1989. oras. iar socilogia este dezideologizata de ideile totalitarismului si filozifiei marxiste. moravurile si uzuantele propiu-zise care traduc in fapt ideea de dreptate”. Vasile Popa. realitatea sociala constituie un tot de ”manifestari”(economice. Renumitul om de stiinta roman. O a doua modalitate de cercetare care nu are ca scop dezvaluirea legaturii cauzale dintre fenomenele sociale este cea de evaluare.

experimentul si studiul documentelor. de rezultatele obtinute legiuitorul tinand seama in procesul de elaborare a actelor normative si in procesul de aplicare a legii. 1. stabilirea metodelor si tehnicilor folosite in investigarea ce urmeaza sa se realizeze. De cele mai multe ori sociologia (implicit si cea juridica) prin metodele de investigare cerceteaza idei. atitudini. a) Observatia Prima si cea mai utilizata metoda de investigare este observatia. fara ca observatorul sa intervina in desfasurarea celor studiati. Exemplificam cateva teme care pot fi in viitor subiectul investigarii sociologiei juridice: . reprezentantii (sau specialistii) din aceste discipline (cum sunt de exemplu juristii – n. cercetatorul sociolog integrand direct subiectul de cercetat. 4. Ea are un raspuns relevant pentru specialistii dreptului.Care este procentul dintre cei identificati ca infractori si condamnati? . reprezentari. aceea a comunicarii verbal-simbolistica. demografie si drept – completam noi). B. alegerea temei de cercetat. 2. 3. istoric. care constau in investigarea directa a membrilor grupurilor umane. opinii sau intentiile oamenilor.Are incredere populatia in actul de dreptate al justitiei? . ea fin opera unor observatori pregatiti. 5. analiza datelor culese. In sociologie. De ce este nevoie sa ne aplecam asupra metodelor de investigatie specifice sociologiei? Intrebarea nu-i retorica.Stabilirea gradelor de aprobare sau dezaprobare ale populatiei fata de actul de coruptie? 2.Care sunt cele mai comune tipuri de infractiuni? . sociologii trec la alegerea metodelor si tehnicilor de investigare. In cadrul anchetelor sociale. Cadrul cercetarii sociologice Abordand aceasta problematica este necesar sa mentionam ca pasii pe care-i parcurge cercetarea sociologica sunt: 1. antropologie. acestea fiind cunoscute sub numele de anchete sociale. Vasile Miftode care afirma: “Daca sociologii trebuie sa posede cunostinte in diferite domenii si discipline socioumane. Posibilitatea investigarilor sociologice este data de caracteristica fundamentala a grupurilor umane. valorificarea rezultatelor obtinute.unui anumit sistem juridic. cu o orientare spre un scop bine determinat. desfasurarea investigarii (sau culegerea datelor). fiind o contemplare intentionata si metodica a realitatii sociale. observatia este stiintifica. Fara a avea pretentia ca descrierea de mai jos este o abordare de specialitate vom reda specificul fiecareia dintre aceste metode. Sociologia si-a creat propriile metode de cercetare. tehnicile de investigare sunt chestionarul si interviul. ea fiind o activitate umana de contemplare si sesizare a fenomenelor si proceselor sociale in forma sa naturala.Ce determina cresterea criminalitatii in ultimul deceniu? . Alegerea temei de cercetat Cercetarea sociologica nu se face fara a avea o tema prestabila care de obicei este data de anumite disfunctiuni din realitatea sociala (in cazul sociologiei juridice. valori.n.In ce masura pedepsele severe duc la prevenirea criminalitatii? . raspuns dat de unul dintre specialistii romani in domeniu. Metode sociologice de investigare Dupa stabilirea tematicii cercetarii sociologice si dupa ce s-au ales ipotezele posibile care pot fi descoperite. folosind in egala masura si alte metode specifice celorlalte stiinte cum sunt: observatia.) trebuie sa posede la randul lor o anumita pregatire sociologica pentru a putea participa in mod eficient la investigatiile interdisciplinare si totodata pentru a realiza studii de buna calitate in propriile domenii (economic. 13 . din realitatea juridica).

a mai multor etape pentru ca experimentul sa fie eficient. observatiile sociologice pot fi clasificate in mai multe categorii: 1. observatiile lasa mereu dubii si locuri goale. Un al doilea criteriu de clasificare al observatiilor in cercetarea sociologic ail constituie pozitia observatorului fata de grupul social observat: o Daca observatorul ramane in afara grupului social observat. pas cu pas. 2. o Indirecta. In literatura de specialitate se recomanda parcurgerea. In raport de anumite criterii. . prin vocabularul folosit.controlul si dirijarea variantelor urmarite. divers si nuantat pentru analize colective specifice stiintelor sociologice. deoarece observatorul poate sesiza si culege date adevarate. Pentru reusita observatiei participative specialistii recomanda respectarea urmatoarelor reguli: o stabilirea unei “granite” precise intre observator si grupul observat. o respectarea normelor de convietuire ale grupului studiat. . In privinta acestora. Daca observatia este o contemplare a unui fenomen care nu s-a repetat. in literatura sociologica (referitoare la metodele de investigare) se afirma ca: “este mai usor sa minti un anchetator decat a disimula ceea ce stii fata de un observator”. . fie prin introducerea din afara a unor variabile sau factori noi. o sa descopere liderii formali sau informali ai grupului studiat.stabilirea consecintelor acestora.elaborarea pe baza verificarii ipotezelor si concluziilor teoretice a actiunilor practice. . o sa nu forteze prin nimic situatia observata pentru a obtine date. uneori integrandu-se in activitatile specifice acestuia. Practica sociologica a demonstrat ca acest gen ultim de observatie este cel mai eficient fata de celelalte categorii de observatiii si chiar fata de celelalte metode de investigare cum sunt chestionarele si interviurile. pentru ca de cele mai multe ori. observatia in acest caz este observatie externa. .introducerea factorilor externi. . asa cum este in cazul studiului documentelor.stabilirea ipotezelor. aceasta fiind in contact cu realitatea sociala. fara sa lase impresia ca este o autoritate. observatia este numita interna sau participativa. experimentul poate fi reconstituit si repetat ori de cate ori este nevoie pentru a verifica ipotezele initiale in situatia in care de la prima incercare aceasta nu s-a realizat. Valoarea experiementelor este mai mare decat a observatiilor. Acest mod de observatie este cel mai valoros pentru ca ofera informatii cu valoare de fapte si constituie materialul cel mai bogat.stabilirea si supravegherea grupului de control. 14 . b) Experimentul A doua metoda importanta de investigare folosita in sociologie o constituie experimentul care este de fapt o observatie dirijata de observator prin aceea ca se intervine in desfasurarea fenomenului sau procesului observat prin schimbarea conditiilor. atunci cand se face folosind opiniile altor observatori. o observatorul sa nu socheze grupul studiat prin cunostintele pe care le poseda. Acestea sunt in ordinea urmatoare: .Obiectul observatiei in sociologia juridica este realitatea juridica formata din fenomenele si procesele juridice care definesc societatea in momentul desfasurarii investigatiei. primele verificand cu precizie ipotezele.crearea conditiilor de observatie. In functie de pozitia observatorului fata de grupul social studiat observatia este: o Directa (sau nemijlocita) intre observator si grupul studiat neinterpundu-se nimic. o Atunci cand observatorul are un contact indelungat cu colectivitatea studiata.

procese-verbale. Cele mai folosite documente in cadrul investigatiilor sociologice sunt: . un dialog. .interviurile reporterilor. ale caror raspunsuri sunt ulterior analizate si structurate pe diferite criterii.efectuarea unor tratamente psihiatrice in cazul psihoterapiei. semistructurate sau nestructurate (in functie de gradul de libertate in formularea intrebarilor de catre sociolog). . documentele fotografice. Pe aceasta baza se vor formula concluzii (adevaruri de valoare) care vor fi folosite de factori de decizie in domeniul cercetat (juridic in cazul sociologiei juridice). trebuie sa respecte urmatoarele reguli: .stabilirea unor diagnostice medicale. prin cele doua instrumente de investigare: interviul si chestionarul apeleaza la esantioane de oameni.arhivele oficiale formate din documente calitative ca analize. Regurile unui interviu eficient Specialistii atrag atentia ca pentru a obtine rezultate bune in folosirea interviului. 15 . . intrebandu-i asupra unor probleme de interes sociologic. d) Anchetele sociale Daca observatia si experimental sunt metode de cercetare pe care le gasim si la alte stiinte (cum sunt cele ale naturii) metoda anchetei este specifica sociologiei unde realitatea investigata contine oameni cu care sociologul investigator intra intr-o relatie de comunicare prin limbaj. Ea reprezinta de fapt. .interviuri tet a tet sau prin telefon.In schimb. . in functie de pregatirea si personalitatea interlocutorului.intrebari precise si simple.durata interviului sa fie scurta. . presa. un singur raspuns. .situatiile statistice. trebuie avut in vedere ca documentele cu continut sociologic poarta amprenta personalitatii celor care le-au intocmit si nu in ultimul rand sunt particularizate de conditiile istorice din perioada careia ii apartin. care presupune ascultarea oamenilor pentru a verifica existenta sau inexistenta unui fapt sau a unei situatii. purtat de sociolog si unul din membrii esantionului uman ales din grupul social investigat pentru culegerea de informatii in legatura cu scopul urmarit. . 1. . Aceasta metoda “ancheta”. tot o observatie dar o observatie indirecta.individuale si de grup (in functie de numarul persoanelor participante la interviu). directive. fie din cauza cheltuielilor ridicate care le impun.interviuri structurate. Interviul Prin interviu se intelege o convorbire. . Aceasta modalitate de investigare este folosita in multiple forme ale vietii sociale cum sunt: .intrebarile sa se refere la aspecte concrete.evitarea cuvintelor cu dublu sens. fie din motive etice sau juridice.concursurile pentru ocuparea unei slujbe. In literatura de specialitate s-au realizat mai multe clasificari ale interviurilor stabilinduse ca cele mai utilizate forme de interviuri sunt: . Cu ajutorul ei sociologii (prin consultarea diferitelor documente oficiale sau particulare) suplinesc lipsa unor informatii care nu pot fi obtinute prin celelalte metode de cercetare sociologica.documente auxiliare in care sunt incluse alaturi de lucrarile literare. . jurnalele.documente ale unor persoane cum sunt scrisorile.o singura intrebare. Etimologic frantuzescul “enquite” este radacina cuvantului ancheta. experiementele se realizeaza mai greu decat observatiile. memoriile sau autobiografiile. c) Studiul documentelor A treia metoda de investigare sociologica este cea documentara sau studiul documentelor. cinematografice si cele fonetice. . rapoarte de activitate. Atunci cand se apeleaza la aceasta metoda.

se cere o permanenta pregatire a specialistilor sociologi. echipa de sociologi care efectueaza investigarea trece la etapa analizei datelor (folosindu-se tabele. cu privire la domeniul studiat.evitarea formularilor pentru ca la intrebarile puse sa nu se dea raspunsuri monosilabice. traieste in grup-viata sociala fiind viata de grup.de cele mai multe ori. crescand si maturizandu-se tot intr-un grup social si mai intotdeauna trece in nefiinta tot intr-un grup social. esantionarea este realizata cu ajutorul calculelor. 16 . In sociologie. in cazul chestionarului: . ci doar o punere in tema a acestora cu notiuni de sociologie generala si de sociologie juridica. . dar factorii de decizie din diferite considerente (economico-financiare sau politice) sa nu tina seama de solutiile propuse. in functie de modalitatea in care subiectul poate sa aleaga raspunsurile care i se cer. In cazul procedeului cotelor.nu s-au constituit corect esantionul. pentru ca cercetarea sa fie eficienta. scale.. se impart in chestionare cu raspunsuri limitate sau chestionare cu raspunsuri nelimitate (deschise). C. cu propriile cuvinte la intrebarile puse. primeste primele notiuni si dobandeste experiente intr-un grup de oameni. Grupuri sociale Este unanim apreciat ca omul pentru a supravietui. Construirea esantionului Anchetele sociale se intreprind prin intermediul esantionului care reprezinta acea parte a grupului social studiat. IV. In practica sociologica se folosesc procedee de esantionare prin hazard (procedee probabiliste) sau prin procedeul cotelor. Chestionarele. fara ca sociologul sa intre in contact cu subiectul. 2. In cazul chestionarului deschis subiectilor li se cere sa raspunda liber.intrebarile se pun pe un formular (de obicei pe hartie) sau la calculator. Chestionarul A doua metoda de investigare folosita in anchetele sociologice este chestionarul care consta in formularea unui set de intrebari care se adreseaza subiectilor pe problematica studiata. Orice individ se naste intr-un grup social. In alte situatii exista riscul ca desi cercetarea sociologica sa fi fost corecta. Spre deosebire de interviu unde sociologul si interlocutorul au un contact nemijlocit. GRUPURILE SOCIALE SI COMUNITATEA A. al legilor statistice si matematice asupra carora nu ne vom opri deoarece noi nu dorim pregatirea de specialitate a studentilor de la facultatea de drept. D.nu s-au intocmit corect chestionarele. In prima categorie chestionarele cuprind un set de raspunsuri posibile din care subiectului i se cere sa aleaga pe cel pe care il considera adevarat. sau sa raspunda liber la intrebarile puse. de genul da sau nu. Operatia prin care se stabileste esantionul reprezentativ dintre membrii grupului social investigat se numeste esantionare. stabilita prin diferite procedee si a carei investigare conduce la concluzii care vor putea fi exploatate la ansamblul colectivului de origine. pentru ca de multe ori rezultatele obtinute nu sunt reale deoarece pe intregul proces al investigarii sociologice pot aparea impedimente care in principal se refera la: . subiectul este scos din mediul sau. . reprezentari grafice) si in final la redactarea concluziilor care se vor prezenta factorilor de decizie. concluziile sa fie reale. .analiza si interpretarea datelor nu s-a facut in mod corect. Analiza datelor culese si formularea concluziilor Dupa ce etapa culegerii datelor s-au epuizat.

de viata afectiva comuna. sociologii au descoperit ca acestea sunt caracterizate si de:  o structura si organizare proprie cu o ierarhie a indivizilor care le compun (fiecare dintre acestia avand roluri bine definite).biserica. Cele mai cunoscute grupuri sociale sunt: . ale carui proprietati difera de acelea pe care le prezinta partile din care este compus”. Grupurile secundare. gradul de intimidate dintre membrii grupurilor. .detasamente militare. . Grupurile primare si secundare Clasificarea grupurilor sociale in primare si secundare a fost facuta de sociologul american Charles Horton Cooley avand drept criteriu existenta sau inexistenta relatiilor dintre indivizi. ele fiind foarte importante pentru membrii componenti.clase de elevi sau grupele de studenti.  norme de comportare si valori specifice pe care indivizii le respecta pentru a supravietui. nivelul de solidaritate etc. . 17 .  existenta unei constiinte de sine. etc. . Pentru existenta unui grup social trebuie obligatoriu sa gasim unde indivizii care-l compun o relatie de interdependenta. .Norman Goodman defineste grupul social ca “doi sau mai multi indivizi care au un sentiment comun de identitate si se influeanteaza unul de altul in modalitati structurate pe baza unui ansamblu comun de perspective referitor la comportamentul fiecaruia”. ca de exemplu in cadrul unor asociatii productive cum sunt asociatiile familiare. aici nu exista deoarece intereseaza competenta acestora pentru indeplinirea scopului propus. ca grupul social “nu este identic cu suma partilor sale (a indivizilor care-l compun). . asa cum a facut-o si E.Durkheim. In afara de aceste caracteristici trebuie specificat. Tipuri de grupuri sociale Majoritatea sociologilor au fost preocupati in a clasifica grupurile sociale dupa diferite criterii: marime. . el fiind ceva deosebit. Caracteristica grupurilor primare. constituie pentru a desfasura o anume activitate.echipajul unei nave maritime. Ei au grija unul de altul mentinand intre ei relatii sincere de lunga durata. scopuri comune si participarea acestor indivizi la realizarea lor. B.  forme de control si presiune ale grupului fata de membrii componenti. a modului de apartenenta la grup.  stabilitate temporala. In afara acestor conditii obligatorii. Dintre grupurile secundare putem exemplifica: . De mai multe ori in cadrul grupurilor secundare sunt cuprinse si grupuri primare. indicand ca din prima categorie (grupuri primare) fac parte acele grupuri formate dintrun numar mic de oameni care au intre ei relatii personale stranse si durabile. necesare fiintarii grupurilor sociale.echipe de cercetare stiintifica. Aceste grupuri contribuie la formarea personalitatii indivizilor ce le compun. referitoare la relatiile afective dintre indivizi. Clasificarea s-a facut atat din ratiuni epistemologice dar si a dorintei de a se intelege mai bine rolul pe care aceste grupuri le au in societatea umana in general. 1.colectivitatile de copii cunoscute sub numele de grupuri de joaca.grupurile de vecini (mai ales in comunitatile rurale).familia.un grup de munca extins.  relatiile pe care le stabilesc cu alte grupuri. in vederea atingerii unui scop si care au o durata determinata.grupurile de batrani in diferitele lor forme de manifestare. acestea din urma coexistand. de regula sunt grupuri mari cu o coeziune sociala slaba. .

fiind recunoscut de ceilalti indivizi de bunavoie. Andrei Stanoiu defineste astfel familia: grupul social primar in care membrii sai sunt uniti prin casatorie si descendenta. Astfel cand grupul este constituit prin acte normative. influentand personalitatea acestora (ex – familia). Ei invata pe copii ce sa faca si ce sa nu faca. pot sa apara relatii personale care nu pot insa sa le anuleze sau sa le inlocuiasca pe cele formale. spirituale si juridice. b) comparativa. legati printre ei prin relatii biologice. compara su stabili comportamentul propriu. Cea de a doua categorie de grupuri este folosita de oameni pentru a-si defini. De obicei aceste grupuri (ex – prieteni) se organizeaza totusi cu anumite reguli de conduita si vederi proprii pe care le respecta dar care nu intra in contradictie cu cele ale grupului formal. moral afectiv. asigurand normele si valorile unor grupuri de referinta negativa.2. Conducatorul grupului este desemnat de o institutie de multe ori pe baza unor examene si concursuri. Acest grup mai este numit si normativ pentru ca stabileste standarde de comportament. relatiile dintre ei nefiind reglementate oficial. Nu toate grupurile de referinta pot indeplini cele trei functii. acceptiuni care sunt sensibil apropiate. Grupuri formale si grupuri informale Un alt criteriu de clasificare al grupurilor sociale il constituie modalitatea oficiala sau neoficiala de constituire a acestora. altele insa pot (ex – parintii). are doua acceptiuni: una sociologica si alta juridica. economice. 3. ce-i corect si ce nu-i corect indeplinind functia normativa. Grupurile de apartenenta si grupurile de referinta Criteriile de clasificare a apartenentei unui individ la un anumit grup si a compararii cu alte grupuri sociale fata de cel caruia apartin acestora. Aceasta ii determina pe indivizii grupului sa respecte normele regulamentare de conduita in vederea indeplinirii scopului propus. acesta este numit un grup formal. care au anumite drepturi 18 . Sociologii au stabilit ca grupurile sociale de referinta au trei functii: a) normativa. un loc aparte il are grupul de presiune. membrii sai asociindu-se pe baza unor afinitati si contacte personale. c) de public. Cand grupul social se formeaza spontan. stabilindu-li-se structura cat si relatiile dintre membrii sai. 4. Acest grup. indivizii stabilesc intre ei relatii personale nemijlocite. a dus la impartirea grupurilor umane in grupuri de apartenenta si grupuri de referinta. Grupuri mici si grupuri mari Criteriul numarului de membri ai grupului determina impartirea bipartite a grupurilor sociale: mici si mari. pe baza unor regulamente. Totodata parintii aproba sau dezaproba comportamentele copiilor (functie de public). cu un pronuntat caracter psihologic. Intre membrii grupului formal. C. acesta fiind un lider formal. incalcarea normelor de conduita stabilite de regulamentele de functionare fiind sanctionate. acestea hotarand modalitatile de comportament macrosocial. acesta este numit ca grup informal. In acelasi timp ei constituie exemple si modele de comportament pentru copii. impunandu-le pentru convietuirea tuturor grupurilor umane. ca unul din grupurile sociale primare il reprezinta familia. In cadrul grupurilor mici. realizandu-se functia comparativa. care sta la baza societatii umane. Familia ca grup social fundamental Am mentionat cu titlu de exemplu. de obicei in interiorul grupului formal. Liderul grupului respectiv impunandu-se singur de obicei datorita carismei sale. Intre grupurile de referinta care au un rol deosebit in modelarea conduitelor umane. Grupurile sociale mari se compun de cele mai multe ori din multiple grupuri mici (ex – clasa sociala) in care relatiile nu mai sunt personale si nici afective. decizii sau dizpozitii ale unor institutii de stat sau neguvernamentale.

tata si copii. Se mai numeste si familia de procreare. unde membrii sunt rude de sange. . spirituale si juridice care nu se mai intalnesc si la alte grupuri. ea facand parte din realitatea juridica. aici intimitatea asigurand pentru membrii sai sprijinul afectiv necesar in activitatile umane particulare si sociale. continuandu-se mostenirea sociala si culturala. Pe baza criteriului privind pozitia unei persoane in cadrul familiei se disting: 1. In acceptiunea juridica. familiile se impart in: 1. . parinti. . 2. acestea pot fi:  familii nucleare (restranse sau conjugale din sot. frati si nepoti. Referitor la natura si numarul functiilor familiei. Prin ea se reproduce societatea.si obligatii reciproce. in raport de numarul de generatii pe care le cuprind. ca grup social primar. Astfel.relatiile ce se stabilesc intre membrii sai sunt mai intai de ordin biologic apoi moral. Aceasta familie este numita si familia consanguina. dand acestora o pozitie care influenteaza semnificativ experientele de viata de mai tarziu ale copiilor. Aceasta functie este tot atat de importanta ca si cea de reproducere biologica a oamenilor. Familia de interactiune formata din grupul de persoane intre care exista relatii de rudenie. de ajutor reciproc. familia reprezinta grupul de persoane intre care exista drepturi si obligatii izvorate din casatorie. Este adevarat ca mai sunt si alti factori care determina socializarea omului dar nici unul nu-i mai puternic si cu mai mare influenta ca familia. familii fara copii sau monoparentale. legiferate sau nu si care desfasoara o serie de activitati. indeplinind anumite functii in folosul grupului cat si a societatii. 2. frati si surori. sociologii au avut puncte de vedere diferite dar in general acestea au fost reduse la urmatoarele: a) Functia biologica care priveste inlocuirea membrilor societatii sau mai bine-zis perpetuarea speciei umane. in familie sunt satisfacute si nevoile umane de afectiune. d) Functia de solidaritate familiara In afara de trebuintele fiziologice si spirituale ale membrilor sai. fiind numita DIADA cand sunt numai sotii fara copii sau TRIADA in care exista mama. Apoi sunt familii nenormale din care fac parte indivizii care traiesc in concubinaj. Sociologii au impartit familiile in mai multe categorii. se deosebeste de celelalte grupuri sociale prin cateva caracteristici proprii cum ar fi: .au sarcini si functii specifice.  familiile extinse sau largite care cuprind membrii ai mai multor familii nucleare provenind din generatii succesive. Familia. Familia rezidenta care reprezinta toate persoanele care locuiesc in aceeasi casa comuna si desfasoara impreuna activitati similare. familia este grupul social unde este impus tabuul incestului. c) Functia economica Familia este grupul social in care se asigura membrilor sai veniturile necesare nu numai supravietuirii ci satisfacerea trebuintelor fiziologice si spirituale.intre membrii sai exista un sistem précis de drepturi si obligatii reciproce. Dupa criteriul locuintei. Al patrulea criteriu de clasificare il constituie normalitatea. Comunitatea 19 . caldura si educatie. Familia proprie reprezentand familia realizata prin casatorie proprie si care cuprinde sotul si copii. afective. rudenie si infiere. b) Socializarea este a doua functie a familiei. precum si alte raporturi asimilate relatiilor de familie. fiind formata prin casatorie (potrivit normelor juridice din Dreptul Familiei). familia fiind grupul unde sunt reglementate relatiile sexuale umane in cadrul casatoriei. din acest punct de vedere existand familii normale alcatuite din sot. In acelasi timp. sotie si copii). Familia de origine reprezentand familia in care s-a nascut persoana in cauza si care este formata din parinti. aici gasindu-se in legaturi de sange: bunici.ea este formata din persoane unite prin casatorie si cu copii prin legaturi paternale. sotie si copii. D.

Cehia . aceasta actioneaza si asupra formarii oamenilor determinand formarea personalitatii lor precum si o anumita configurare a relatiilor sociale.000 de locuitori. factori economici (inovatiile tehnologice si cei sociali) au contribuit la aparitia si dezvoltarea zonelor urbane.  structura sociala se bazeaza pe diviziunea muncii.000 de locuitori. Membrii acestor grupuri se cunosc reciproc.  cresterea cererii de locuinte. neinstitutionalizat.000.000. 20 . vecinatatea) dar si secundare (echipe de munca. clacasi.000 de locuitori. Trei sunt caracteristicile care definesc comunitatea: teritoriul. Sociologii clasifica orasele dupa mai multe criterii. de podisuri (unde gospodariile sunt indepartate intre ele) si satele adunate sau concentrate (zonele de ses). mai ales datorita spatiului construit.000. satele targuri (cum sunt in Europa Occidentala) sau satul stup (in zonele Marii Mediterane).  cresterea numerica a fortei de munca.  metropola cu un numar minim de 2. satul este cea mai raspandita comunitate umana.In afara grupurilor sociale primare sau secundare in care traiesc oamenii. Astfel. in Europa sunt specifice satele lineare (asa cum exista in Polonia. sociologia a relevant ca viata acestor grupuri se desfasoara in timp si mai ales pe un spatiu geograpic comun numit comunitate spatiala care da un anumit specific grupurilor umane. Cronologic. Fiind locuit.  orase foarte mari cu un minim de 500.  si orase mici – cu minim 20. cu specific aparte pentru fiecare continent sau tara in parte. In tara noastra.  angajarea femeilor in activitati productive si ale serviciilor. Efectele urbanizarii au determinat fata de comnunitatile rurale multiple si importante transformari referitoare la:  structura familiei (care nu mai este asa de numeroasa cum este cazul familiei din zonele rurale). Prin comunitate se intelege “acele colectivitati umane ai caror membrii sunt uniti printr-o coeziune rezultata din faptul locuirii unui teritoriu considerat comun si prin coeziunea legaturilor comune cu pamantul respectiv”.  marimea gospodariilor. asociatii culturale sau productive) care sunt formate dintr-un numar mic de membri in care se stabilesc relatii predominant personale – aceastea desfasurand prepoderent activitati agricole.  diversitate de comportamente si culturi.000 de locuitori. ea fiind diferita.  cresterea productiei destinata consumului. Colectivitatile au doua forme de existenta: rurale si urbane. In lume. In cadrul colectivitatilor rurale (catunul si satul) exista grupuri sociale primare (familia. orasul a aparut ulterior satelor. asigurandu-si in acelasi timp un control social puternic.000 de locuitori. acestea reducandu-se. se asigura conditii de structura. in functie de formele de relief exista sate risipite (in zonele montane) sate rasfirate (situate in zonele submontane).  densitatea mare a locurilor de munca pe spatiile de productie.000 de locuitori. comportamentul oamenilor de pe acest teritoriu si identificarea acestora cu spatial concret in care traiesc.  conurbatia in care locuiesc cel putin 14.  orase mari – unde locuiesc cel putin 100. cel mai important fiind cel al numarului de locuitori. Germania).  importanta scazuta ce se acorda relatiilor de rudenie. impartirea acestora fiind urmatoarea:  orase gigant cunoscute sub numele de megapolis avand un numar minim de 100. Comunitatea urbana sau orasul se caracterizeaza prin:  densitatea demografica ridicata. Pentru colectivitate teritoriul este important deoarece datorita lui se pot obtine materiile prime din sol si subsol.

statusuri atribuite. Clasificarea statusurilor sociale Criteriile folosite in acesta clasificare sunt:  modul de acces al individului la status. In raporturile dintre ele important este sa existe o cat mai mare concordanta. pot duce la prevenirea criminalitatii in aceste zone. STATUS SOCIAL. au mai multe statusuri si roluri sociale. luati ca entitati separate il au in grupurile sociale din care fac parte. prin status (statut) social se foloseste totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are o anumita persoana dintr-un grup social (persoana numita “focala”). fara a se mai raporta grupurilor sociale primare lui care face parte. Prin rol social se intelege acel comportament pe care il asteapta membrii grupului social de la persoana focala intr-o situatie data. acestea fiind mostenite sau atribuite datorita unor calitati si capacitate innascute si . ele fiind referitoare la aceasi persoana. unii indivizi care apartin la mai multe grupuri sociale. mostenite genetic. b) status social global inconsistent. Daca persoana este posesoarea unor calitati si capacitate superioare statutului si rolului social ocupat. Potrivit criteriului modului de recunoastere ale statusului. ROL SOCIAL SI PROCESUL DE SOCIALIZARE A. aceasta este frustata. drepturi si obligatii pe care le au in virtutea pozitiei ocupate de persoana in cauza in grupul respectiv. Definitia notiunilor de status si rol social Intre cele aproape 1. In comunitatile complexe. in timp modificandu-se (uneori) pe parcursul vietii sale. Status si rolul social depind in mare parte de personalitatea persoanei focale. recunoscuta de ceilalti membrii ai grupului. situatie care de multe ori concura la geneza comportamentului criminal. in special cea a tinerilor si minorilor. acestea se impart in: 21 . multe dintre ele (explicand notiunile acestei stiinte si procesele sociale. Potrivit primului criteriu acestea se impart in: . B. cand intre cele particulare si cel global armonizarea nu exista. unde individual de mai multe ori in afara vecinatatii locuintei este sau se considera un anonim. Astfel.000 de concepte pe care le foloseste sociologia.statusuri dobandite .  modul de recunoastere al statusului. comportament care este datorat statutului social de acesta. cele de statut (status si rol social) sunt deosebiri utilizate pentru a stabili pozitia si responsabilitatile pe care oamenii. putem mentiona slabul control social care exista intre orase. de calitatile si capacitatile de care dispune aceasta. Se poate constata destul de explicit ca intre cele doua realitati sociale exista o legatura directa.atunci cand acestea sunt dobandite ca o recunoastere a unor eforturi si stradanii ale persoanei. V. Cu toate acestea. situatia constituind o sursa de tensiune si conflict intre ea si membrii grupului. totusi o organizare coerenta a comunitatilor orasenesti pe principii nonguvernamentale si cu scopul prevenirii criminalitatii. dar mai ales formate in procesul socializarii sale.Intre deosebirile de ordin sociologic dintre sat si oras. sociologii americani (Robert Park) au constatat ca daca in marile orase exista conditii de devianta sociala. In astfel de cazuri individul este detonator al unui status social global. Aceste categorii de statusuri sunt mai importante pentru sociologie decat cele atribuite. In literatura sociologica acest status global este clasificat in: a) status social global consistent (atunci cand din multiplele statusuri sociale particulare se armonizeaza cu cel global).

Cu toate aceste realitati biologice sociologii sunt unanimi de parere ca alaturi de ele si educatia este determinanta socializarea indivizilor. Aceasta e un motiv pentru care imediat dupa nastere. statusuri informale (sau neoficiale). cele mai cunoscute (conflicte pe acest gen) sunt: conflictele de rol si ambiguitatile rolului. in functie de specificul grupurilor din care indivizii fac parte. Conflictul de rol si ambiguitatea rolului Sunt situatii care apar deseori in grupurile sociale fiind generatoare de tensiuni intre membrii acestora. dovedind ca lipsa educatiei nu duce la socializare. examene. b) viata individului in cadrul grupului in care a intrat. Bazele acestui proces sunt bipolare: naturale si educationale. Conflictul de rol apare intre o persoana anume. s-a folosit exemplul copiilor salbatici (sau lupi) care au fost descoperiti in diferite colectivitati de animale salbatice dupa ce din diferite motive fusesera abandonati (sau luati) din familia lor. acest din urma moment fiind mai important pentru sociologie fata de primul. C. pentru ca in cadrul acestuia persoana isi insuseste (sau respinge) normele de comportare ale grupului si tot acum el participa (sau nu) la viata si activitatea acestuia. avand un anumit status social si nu reuseste din anumite motive sa joace (sau sa-si indeplineasca) rolul asociat statusului de care-l poseda. in principal. acestea fiind recunoscute de membrii grupului datorita calitatilor persoanei (carismei individului). D. De cele mai multe ori solutionarea conflictului de rol se rezolva prin retragerea statusului detinut de persoana locala. in majoritatea cazurilor. Umanizarea acestor fiinte nu a fost posibila. ei ramanand in privinta obisnuintelor si comportamentului numai la stadiul de animale. Aceasta ambiguitate.- statusuri care sunt obtinute prin concurs. E. fara limbaj (latrand sau grohaind) mergand in patru labe. care detine un anumit status social in cadrul grupului cu privire la modul in care trebuie sa se comporte. Procesul de socializare Socializarea reprezinta procesul prin care oamenii devin la maturitate (dupa ce au venit pe lume slabi si dependenti de alte persoane) fiinte cu propria lor identitate. Scopurile socializarii Cu toate ca socializarea oamenilor are continuturi diferite. Acesti copii. neputand sa-si construiasca fara sa invete adapost (locuinta) sau sa-si procure hrana. membra a grupului social numita persoana focala care intrand in relatii cu ceilalti membrii ai grupului. statut care a devenit cunoscut si sub numele de leader informal. Sunt naturale pentru ca omul este o fiinta sociala si in acelasi timp lui ii lipsesc instinctele (fata de rudele sale apropiate – maniferele). Capacitatea omului de a invata si de a vorbi sunt alti doi factori biologici naturali determina socializarea omului. Ambiguitatea rolului reprezinta neclaritatea din partea persoanei focale. cu toate ca s-a incercat socializarea lor. alegere si sunt recunoscute prin acte oficiale de catre conducatorii ierarhici ai grupurilor sociale. o perioada mare de timp depinde fizic de parintii sai. nu au putut fi niciodata oameni. Ca argument in acest sens. Procesul de socializare are doua momente: a) cel de intrare a individului in grupul social. specialistii au stabilit ca aceasta are urmatoarele scopuri: 22 . posedand un bagaj de idei si deprinderi care le dau posibilitatea sa participe activ la viata sociala. Socializarea este posibila pentru ca este o caracteristica inclusa in zestrea biologica a omului. se datoreaza neinstruirii persoanei focale sau deficientelor in definirea adecvata a rolului persoanei focale. rupandu-si vesmintele cu care erau imbracati.

aparatele video. ele fiind compuse din egali in statutul lor social general. unde acestia se compara cu colegii lor considerati egali acestora. c) Mass-media In aceasta notiune sunt incluse diferite moduri de comunicare destinate publicului : radioul.1. stabileste aspiratii si cerinte pentru fiecare membru al grupului potrivit statusului pe care-l are. televiziunea. sunt: familia. 4. uneori cu urmari nedorite. grupa de varsta si mass-media. 23 . b) Scoala Scoala este institutia sociala care are sarcina de a da informatii si de a forma individului deprinderi si valori pe care societatea le considera importante pentru viata sociala. unde socializarea individului se bazeaza pe contactul personal si interactive (copil-parinti. socializarea este influentata impersonal oferind modele suplimentare si alternative de roluri precum si de norme si valori. d) Grupa de varsta Grupurile de copii care au varste apropiate sunt realitati ale colectivitatilor. Socializarea in familie se realizeaza in situatii concrete care duc la educatie morala si la invatare cognitiva. rasa. Aici se stabilesc primele si cele mai rezistente relatii intime: vorbirea. Daca statusul copiilor in familie este unul atribuit. cei mai importanti si in ordine cronologica a aparitiei lor in acest proces pentru fiecare individ. socializarea este influentata de mai multi factori. relatiile de interactiune dintre parinti si copii sunt diferite datorita valorilor diferite pe care parintii din clasele de mijloc si din clasele muncitorilor le transmit copiilor lor. casetele si CD-urile. afiliere la grup sau a originii familiale. pentru ca primul rand lipsesc relatiile intime iar profesorii ii trateaza pe copii la fel. religie etc. in grupul de varsta fiecare copil isi castiga (dobandeste) statutul. 5. se impune un comportament disciplinat bazat pe respectarea unor norme de igiena personala. clasa sociala. Tot aici. de notiunile teoretice si de cele culturale. socializarea asigura fiecarui individ identitate in functie de personalitatea fiecaruia pe baza aspiratiilor pe care le aproba sau dezaproba. presa. 2. in grupul de varsta socializarea este intamplatoare. de grupuri sociale si institutii sociale. unde socializarea este un proces gandit si planificat. in functie de sex. morale si juridice. Aparatele video si de redare a casetelor cu muzica au un rol important in socializarea tinerilor. elev-profesori) in cazul factorilor ce apartin mass-mediei. F. socializarea determina invatarea unor roluri sociale si atitudini. Tot familia. scoala. Cadrul social al scolii este diferit de cel al familiei. In functie de clasa sociala careia apartine familia. Spre deosebire de scoala si familie. modul de comunicare specific familiei. In contrast cu familia si scoala. Dintre acestia. inceputa prin invatarea limbii este alaturi de gestica. a) Familia Familia este prima si cel mai continuu grup social pentru un nou nascut si copil. varsta. fara a avea relatii speciale cu unii elevi. pedagogii transmit elevilor cunostinte si formeaza deprinderi morale. In afara de aspectele profesionale. In scoala copii fac cunostinta cu sisteme diferite de evaluare. Printre cele mai importante mijloace de influentare a socializarii este televiziunea care asigura un excelent mijloc de instruire. asigura individului pregatirea profesionala necesara pentru a obtine pe baza ei cele necesare traiului si existentei spirituale a acestuia. cartile. Factorii de socializare Fiind un proces complex. 3. cinematografia. inregistralile magnetice. copilul ia contact cu elementele cheie ale culturii. asigura identitatea sociala initiala a copiilor in functie de sex.

acestea determind evolutia stadiilor de integrare sociala. fie ce comunitate prin institutiile sale) ca integrarea sociala nu s-a realizat. Resocializarea La finalul unui proces de socializare se constata uneori (fie de persoana insasi. delicate) sau personae alienate mintal internate in spitale pentru bolnavi psihic.individual s-a adaptat si accepta normele de comportare impuse de societate asigurand reducerea conflictelor intre el si membrii societatii. In primul caz se au in vedere situatiile de convertire religioasa sau a psihoterapiilor individuale sau collective prin care se inlocuieste identitatea persoanei. Integrarea sociala se considera realizata atunci cand: . activitatea personala in cauza fiind controlata in permanenta. fiind de fapt o socializare continua nefiind totusi aceeasi. normative si socialculturala a acestora. scoala. mai ales cand integrarea sociala nu a reusit.s-a asigurat o apartenenta active a individului la normele de comportare si valori comune favorabile societatii. iar persoana nu s-a integrat social.Scoala si grupul de varsta slabesc legatura cu familia. 24 . Integrarea sociala Pentru desfasurarea normala a vietii. Se poate afirma ca integrarea sociala este efectul pozitiv al procesului de socializare la care au contribuit familia. Socializarea nu se termina cu ajungerea la maturitate. . organizatiile profesionale si politice.se asigura un echilibru social relativ. permitand integrarea profesionala. ORDINEA SOCIALA SI JURIDICA A. . In functie de vointa persoanei care suporta acest nou proces. In astfel de cazuri se trece la resocializare prin restructurarea atitudinilor. In cazul resocializarii involuntare sau fortate se gasesc detinutii din penitenciare condamnati pentru fapte antisociale (crime. adica s-a integrat social. ea este un proces care dureaza toata viata. societatea creeaza si promoveaza anumite valori si comportamente pe care le considera normale (etice). Pentru aceasta ultima resocializare. Necesitatea ordinii in societate a fost impusa de dorinta oamenilor de a trai in echilibru. H. asigurand modele suplimentare si uneori alternative de comportament fata de cele provocate in famile. Atunci cand indivizii care au suportat un proces de socializare si-au insusit si aplicat normele de comportament normale (etice) se considera ca acel individ a intrat in corpul (intregul) societatii. Daca la sfarsitul procesului de socializare nu s-au adaptat normele de comportament dorit. Toti acesti factori contribuie la formarea conceptiei despre lume a individului dar si asupra comportamentului. de multe ori schimbandu-se valorile si modelele de comportament. G. Uneori intervin si procese de resocializare. valorilor si identitatilor fundamentale. ci pe baza anumitor reguli pe care societatea le-a creat. atunci se afirma ca socializarea a esuat. In literatura de specialitate de defineste ordinea sociala ca fiind modalitatea asigurarii drepturilor si libertatilor indivizilor. resocializarea poate fi voluntara sau involuntara (impusa). VI. characteristic este daca exista o rupere brusca cu trecutul iar factorii de resocializare sunt controlati riguros. Societatea umana si normele sociale Activitatea oamenilor ca finite sociale nu se desfasoara la voia intamplarii. de a asigura functionarea institutiilor si organizatiilor. orientate spre obtinerea unor statusuri sociale ridicate.

B. disciplinar sau penal. Din multitudinea de obiceiuri. din generatie in generatie. transformandu-le prin sanctiune in norme juridice. recomandandu-se abtinerea de la astfel de ultime comportamente. El este numit CUTUMA daca are caracter juridic si se transmite in timp. stabilesc ordinea juridica. c) obiceiul sa prezinte interes pentru legiuitor. civile. vointa ce urmeaza sa fie indeplinita. satirice. In unele cazuri societatea (avand in vedere pericolul redus al nonconformitatii) tolereaza astfel de incalcari dar de cele mai multe ori determina suportarea din partea celor nonconformisti. De aici se poate constata ca obiceiul juridic constituie izvor de drept. statul a preluat deseori pe acelea pe care le-a considerat importante si cu semnificatie juridica. Morala Intre regulile care stabilesc ordinea sociala sunt si acelea care reglementeaza ce este bine de facut pentru om si colectivitate si ce este rau. b) regula de conduita recomandata (continuta de obicei) sa fie determinata cu o anumita precizie. Cele mai importante sunt totusi normele juridice care in totalitatea lor si prin efectele ce le produc. morala si dreptul. Societatea umana are o multitudine de norme si valori sociale care sunt profund diversificate de varietatea relatiilor dintre oameni si de modul in care este exprimata vointa din aceste norme. stabilindu-le importanta si caracteristicile care le aseamana sau le diferentiaza unele de altele. nu toti oamenii respecta regulile sociale. din contra ele sunt incalcate. duce la ordinea sociala necesara supravietuirii grupurilor sociale. determinandu-i prin forta exemplului in primul rand pe ceilalti membrii ai societatii sa se abtina de a incalca normele sociale. prin respectarea lor gasindu-se valori de proveniente diferite. ordine care este una din componentele inseminate ale ordinii sociale. violate – fie de indivizi luati separate sau de colectivitati umane mai mici sau mai mari. fiind intr-o forma orala. economice si altele. Sociologii si juristii au stabilit ca pentru a deveni norma de drept un obicei. deseori aparand situatii cand ele nu sunt respectate. El reprezinta o regula de conduita impusa in cadrul comunitatilor umane printr-o folosinta indelungata si care se aplica de bunavoie prin consensul general al membrilor colectivitatii. Normele care reglementeaza ordinea sociala sunt clasificate in norme cutumiare. indatoriri si obligatii care reglementeaza conduita si comportamentele sociale si individuale”. Starea de conformitate a comportamentului uman colectiv si individual cu cerintele normelor sociale. reguli care sunt cunoscut sub numele de morala. tendinta comportamentului uman fiind cea de conformare cu regulile stabilite. el fiind cunoscut in literatura de specialitate ca “dreptul nescris”. a unor sanctiuni de nature diferite cum sunt: morale. situatie care da nastere la un fenomen numit “nonconformitate”. religioase. Pentru cunoasterea componentelor ordinii sociale ne vom opri asupra a trei dintre ele: obiceiul. In societate nu exista totusi o conformitate deplina. religioase etc. juridice. Toate categoriile de norme care reglementeaza viata colectivitatilor umane. fara o sanctiune de ordin material. in cadrul familiei.Un alt autor sustine ca ordinea sociala reprezinta “un corp inchegat de norme. 25 . morale. prescriptii. fiecare dintre acestea avand importanta ei. el trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: a) sa existe o folosinta indelungata a obiceiului pe care sa nu fi fost contestata. actioneaza articulat. religioase. Ele sunt impuse prin forta opiniei colectivitatii. nescrisa. C. penale sau disciplinare. Marea majoritate a indivizilor iau cunostinta de regulile sociale inca din copilarie. culturale. ele fiind intr-o stare de interdependenta. Obiceiul Norma sociala de comportare cea mai veche este obiceiul. definindu-le pe fiecare in parte. organizatiile productive. cunosterea lor fiind continuata in cadrul altor grupuri sociale cum sunt scoala.

comparatie care scoate in evidenta urmatoarele caracteristici care le deosebesc: 1. Criteriile de categorisire a normelor juridice. D. regularitate si sistematizare. dispozitie si sanctiunea demonstrand ca spre deosebire de cele ale moralei.  norme permisive care nu se impun dar nici nu interzic anumite conduite. ea atinge un grad inalt de precizie. Fata de norma juridica. care de foarte multe ori au mai mare putere de influentare decat o persoana legala. ele actionand pentru viitor iar iesirea din vigoare se face prin stabilirea precisa a termenului de catre legiuitor. b) sanctiunea (adica masurile si mijloacele care sunt adaptate in vederea respectarii ipotezei si dispozitiei). Modul de nastere a celor doua categorii de norme este diferit.  sanctiuni civile. Norma juridica este mereu expresia grupului dominant in societate.  sanctiuni penale. au in vedere: a) ipoteza (adica acele imprejurari de care norma leaga anumite consecinte). fiind create de opinia publica. fiind intotdeauna intr-o forma scrisa. acestea sunt comparate cu normele moralei. De obicei.  norme prohibitive care interzic unele comportamente (ex. fiind formata din ipoteza. exista o precizare stricta la publicare. De cele mai multe ori.In literatura de specialitate gasim mai multe definitii ale moralei. 4. acestea nu sunt numai de ordin represiv pentru ca in societate majoritatea comportamentelor nu sunt negative ci pozitive. 2.  sanctiuni procesuale. pentru intelegerea specificului normelor juridice in tabloul general al normelor sociale. norma morala este expresia cvasitotalitatii societatii. editorialelor gazetaresti etc. ea stabilind acele comportamente care convin membrilor acelui grup. ele fiind intotdeauna prevazute cu sanctiuni care sunt aplicate celor care au incalcat aceste norme de stat. una dintre acestea fiind formulata de Paul Popescu Neveanu prin care se arata ca morala reprezinta “ansamblu de norme de convietuire umana care reglementeaza comportarea indivizilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege ci de opinia publica”. individul care o incalca fiind sanctionat altfel decat prin forta statului. Ele reprezinta acele reguli generale si obligatorii de conduita fixate prin lege. La normele moralei acesti timpi nu sunt cunoscuti. adica nu se realizeaza prin constrangere.  norme care sunt la latitudinea indivizilor.  sanctiuni contraventionale. In prima situatie. indivizii imorali sunt obiect al satirei. Daca acestea sunt tipurile de sanctiuni care apartin ordinei juridice. ele actionand pe parcursul a multor generatii umane. In cazul criteriului ce tine de natura sanctiunilor normele juridice sunt:  sanctiuni disciplinare (dreptul muncii). 3. de cele mai multe ori. Se poate constata ca in principal caracteristica care se detaseaza la morala este aceea ca ea nu este impusa prin lege. al literaturii. spectacolelor umoristice. in privinta sanctiunilor care asigura ordinea sociala in general.: normele cuprinse in Codul Penal). 26 . caricaturii. In privinta modului si timpului intrarii in vigoare a normelor juridice. norma juridica este creatia legiuitorului. In timp ce norma morala este nescrisa. pamfletelor. Norma juridica este o structura tripartite. Normele juridice Intre normele sociale care asigura ordinea vietii in grupurile umane se numara si normele juridice. tinand seama de ipoteza normele juridice se impart in:  norme onerative prin care se impune comiterea unei anume activitati sau de a avea un anumit comportament.

morala are o singura functie. neorganizat si difuz spre deosebire de cel formal care-i oficial. civil.Pound) – nedefinindu-l ca rezultat al parghiiilor si mecanismelor de asigurare a stabilitatii sociale. fiind apreciate si recompensate conduitele care sunt conforme cu modelul normativ si cultural.Ross si R. Controlul social pozitiv (caruia i se mai spune si stimulativ) se caracterizeaza prin cunoasterea si acceptarea normelor de comportament in mod voluntar. c) crearea actelor normative. biserica. sfera dreptului fiind una mai restransa decat cea a moralei. institutionalizate in regulamente. Dreptul are mai multe functii care privesc: a) formalizarea juridica a organizarii social-politice. aceea de a indica o datorie care nu se impune ca o regula. Se poate spune ca baza dreptului este o baza morala. Dupa mijloacele utilizate. Ambele componente ale ordinii sociale au acelasi scop: cel al regularizarii raporturilor sociale si orientarea activitatii lor. A doua forma este cea a controlului informal care se realizeaza la nivelul grupurilor informale cum sunt controalele facute de parinti asupra copiilor sau a prietenilor intre ei. daca acestea sunt formale (institutii oficiale) sau grupuri informale (neinstitutionalizate). armata etc. E. juridice. capitalism si mai ales in societatea noastra contemporana) dar existand cu specific aparte in diferite grupuri sociale si institutii cum sunt familia. multumirea. Prima modalitate de control este cea formala care consta in instruirea de norme impersonale. ea nerealizandu-se spontan. Controlul social are mai multe forme. a jurisprudentei sociologice (A. prima clasificare este cea in functie de grupurile sociale care fac controlul.Astfel. administrative). juridic. a organizatiilor cu caracter politic. politice. care actioneaza continuu si printr-o interconditionare permanenta. F. asa cum afirma sin Dan Bonciu se intelege “ansamblul de mijloace si mecanisme sociale si culturale prin intermediul carora: a) sunt impuse individului o serie de interdictii si constrangeri referitoare la necesitatea respectarii normelor si valorilor dezirabile. prima provenind de cele mai multe ori din cea de-a doua. societatea acorda sanctiuni pozitive formale (sau oficiale) ca: elogiu. sau sanctiuni informale ca reactiile de aprobare. controlul social poate fi pozitiv si negativ. b) conservarea. educativ. penal. b) sunt pentru anumite actiuni. concret si cu scopuri precise. Acest gen de control este realizat de agenti institutionalizati ca:(organismele statului. indivizii (atat separate cat si in colectiv) fiind controlati de societate. organizat. statul. desi morala nu este izvor de drept. apararea si garantarea valorilor sociale. legi sau coduri (ex. scoala. ci este rezultatul unor actiuni si influente din partea grupurilor sociale primare. partidele politice. evul mediu.). religios. feudalism. sportiv etc. Conceptul de control social a fost creat de reprezentantii scolii americane. distinctii. Acest tip de control este spontan. Control social Ordinea sociala nu se impune de la sine. liber si consimtit. militar. Raportul dreptului cu morala Din cele de mai sus rezulta ca cele doua componete ale ordinii sociale coexista. vamal etc. Astfel. 27 . functiile acestora sunt diferite atat numeric cat si in privinta continutului. respingand in acelasi timp pe cele care se abat de la aceste modele. clasificarea acestora facandu-se in functie de mai multe criterii. in schimb. Astfel. Acesta realitate sociala – Control social – este o institutie cu caracter istoric. Prin control social. ea existand in toate timpurile (incepand din antichitate. premii si altele. pentru comportament pozitiv. d) de dezaprobare a conflictelor sociale si de asigurare a functionarii normale a societatii.

In toate sistemele sociale in decursul timpului si in vremurile de azi. Prin control social se corecteaza de cele mai multe ori deficientele si lipsurile socializarii morale. d) acte asociale – cum sunt cele comise de bolnavii mintal. Acest proces. Devianta sociala Prin devianta se intelege (in sociologie) orice conduita. vom defini procesul de incalcare a normelor de convietuire. rezulta ca scopul principal al acestuia este acela de a asigura echilibru. Acesta conformare (asa cum aratat) se datoreaza procesului de socializare si controlului social la care sunt supusi in permanenta oamenii.  limbaj cu expresii si cuvinte de jargon. 28 . In continuare.  purtatul unor bijuterii atipice ca inele si butoni prinsi in nas. majoritatea acestora conformandu-se in cea mai mare parte a timpului. organizatii si institutii (ex – reguli stabilite prin regulamente. Se afirma ca indivizii care incalca aceste reguli se opun comportamnetului majoritar conformist. VII. ordinea normativa si institutionala a societatii. Cu toate acestea. sunt cazuri cand unii indivizi incalca normele de comportare impuse de colectivitate. dar din diferite motive nesocotesc normele de comportare sociala. A. dar si de cultura colectivitatii).  gesturi neconformiste (cum sunt cele care mimeaza actul sexual) in timpul unor spectacole muzicale. iesind din cadrul ordinii sociale si juridice. ultimile doua forme de control social (pozitiv si negativ) au coexistat. care este si antisocial. buric sau pe limba. pentru desfasurarea vietii in grup. a fost necesar ca oamenii sa respecte anumite reguli de comportare. dovedindu-se astfel ca devianta sociala este in esenta nonconformista. actionand ca un factor de stabilitate sociala. criminale. traditii). stabilindu-i sfera. c) acte antisociale. In cadrul controlului social. cuprinde pe langa incalcarile legilor si incalcarile regulilor stabilite de grupurile sociale (obiceiuri. un loc important il are dreptul. Din definitia conceptului de control social ca si din explicarea modului in care acesta poate fi clasificat. pentru realizarea conformalitatii indivizilor si prevenirea conflictelor si tensiunilor sociale. Se constata ca sfera comportamentelor deviante cuprinde urmatoarele acte sau conduite neconformiste: a) actele sau conduitele considerate ca excentrice cum sunt:  tinuta neobisnuita ca purtatul pantalonilor blue jeans rupti.Controlul social negativ (sau coercitiv) are ca o caracteristica cunoasterea si acceptarea de catre indivizi a normelor si regulilor de convietuire care se face din cauza fricii de a nu fi pedepsiti. gest sau manifestare care incalca normele scrise (sau nescrise) ale societatii sau ale grupului social particular din care face parte persoana care a avut o astfel de conduita. diferenta dintre ele nefiind asa sesizabila. b) acte imorale indecente sau obscenitati cum sunt petrecerile zgomotoase in timpul zilei dar (si mai des) al noptii. DEVIANTA SI DELICVENTA In societate. Conceptul de devianta reprezinta comportamentul nonconformist al indivizilor care au suportat un proces de socializare. formele de manifestare si reactia societatii fata de acest proces.

criminalitatea este un factor de sanatate publica si de progres social. ci exista doar fenomene care sunt factori favorizati ai delicventei. afirmand ca prin existenta delincventei putem sa-i departajam pe oameni in buni si rai iar pentru controlul celor din urma o societate civilizata isi formeaza institutii sociale (guvernamentale sau neguvernamentale) creand legi care sa combata comportamentul acestora. In conceptia oamenilor exista credinta ca toti indivizii sunt devianti.Exista si conceptual de anormalitate. parintele criminologiei clinice) care inca din adolescenta (uneori chiar din copilarie) a fost influentat de colectivitatile umane (primare sau secundare) prin procesul de asociere diferentiata (asa cum a demonstrate Edwin Shaterland). Sociologia considera delicventa ca un caz particular al deviantei sociale. Nu poti sa respecti toate regulile: “Nimeni in incalca toate regulile. de mai multe ori nu se face diferenta intre devianta in general si delicventa in special. Forme ale delicventei 29 . Toti sociologii si juristii au ajuns la concluzia ca delicventa este un fenomen prea complex cu nenumarate necunoscute care nu poate face posibila aplicarea unei singure teorii. are ca obiect de studio delicventa pe care o trateaza separate de devianta. c) teorii de orientare sociologica.Lambrozo a creat teoria criminalului innascut. afirma in lucrarea sa “Conflictul criminal si crima”: “Cunoasterea pur stiintifica in criminologie (si implicit in sociologie. tot asa dupa cum nimeni nu se conformeaza tuturor regulilor existente” afirma Anthony Giddens. ceea ce face imposibila aflarea adevarului stiintific”. cunoscut sociology englez. ea fiind valabila ca o realitate medicala. care este de natura psihologica dar care defineste incapacitatea unor indivizi de a se adapta la exigentele vietii in comun (sociale) neputand sa respecte valorile societatii. stiinta de sine statatoare. De cele mai multe ori. nu pot explica in totalitate geneza actelor criminale. plecand chiar din antichitate. teoreticienii au ajuns la concluzia ca in geneza delicventei nu exista un singur fenomen care sa fie cauza. Dupa opinia unor sociologi. In opinia noastra apreciem totusi ca delicventa este totusi proprie indivizilor definiti ca o personalitate delicventa sau periculoasa (cum a definit-o creatorul acestui concept. criminologul francez Jean Pinatel. Rezulta ca teoria cauzalitatii multiple este cea care raspunde cel mai bine in explicarea genezei delincventei. B. completam noi) este iluzorie pentru ca obiectul cercetarii. Criminologia. aceasta incapacitate este specifica indivizilor bolnavi psihic. printer care cel mai cunoscut ramane Emile Durkheim. stiinta aceasta stabilind care sunt specificultatile delicventei cunoscute sub numele de criminalitate. Fiecare din aceste orientari contin teorii care prin ele insele. b) teorii de orientare psihologica. Este periculoasa devianta? In general se afirma ca da. considerati anormali. situatie care este acceptata de societate. C. Este periculoasa mai ales acea parte care poarta numele de delincventa sau criminalitate.S. Sociologii insa insist ape geneza deviantei de origine socio-culturala. comportamentul uman este indeterminabil.A. in decursul timpului. Toate teoriile referitoare la geneza delicventei se pot grupa in: a) teorii de orientare biologica. au existat preocupari explicative la sfarsitul secolului al XIX-lea cand C. ca un tipar – pentru toate componentele sociale deviante. Delicventa Este forma cea mai grava a deviantei sociale.. Thorsten Sellin. Din punct de vedere sociologic. In privinta genezei delicventei. Unul din criminologii din U. Din aceste considerente.

pare un paradox. fara a-l reinvesti pentru alte activitati ca in cazul crimei organizate. Aceasta reprezinta o necunoscuta ca rezultat a diferentei dintre criminalitatea reala (totalitatea delictelor comune intr-o perioada data de un teritoriu national) si criminalitatea relevanta (adica criminalitatea descoperita si reclamata). unde se considera ca infractorul inchis sufera un proces de resocializare (ceea de multe ori nu este realizat) sau separare a societatii fata de infractori. modelul de reactie sociala fata de criminalitate este mixt. Institutia specifica acestui gen de reactie sociala este penitenciarul. D. care este o forma mult mai periculoasa a criminalitatii spre deosebire de criminalitatea obisnuita sau traditionala. needucati si care de mai multe ori consuma imediat produsul infractiunii. Prima notiune desemneaza totalitatea delictelor comise in grup de indivizi constituiti special in colectivitati criminale. necalificati. in societate se cunosc si alte forme de delicventa date de diferite alte criterii de clasificare. De de este pozitiva devianta? Se apreciaza ca motivele sunt multiple: a) in primul rand in antiteza cu ea in societate se promoveaza conformitatea sociala. Modelul represiv reprezinta pedeapsa care se aplica raufacatorilor. spre deosebire de modelul preventiv care consta in activitatea intreprinsa fata de posibilii infractori sau posibile victime. VIOLENTA SI SOCIETATEA 30 . Aceasta are si efecte pozitive. motiv pentru care in mod frecvent se foloseste termenul de cifra neagra a criminalitatii. disciplinar sau pecuniar. Prin criminalitate conventionala se intelege acea criminalitate comisa de indivizi izolati neorganizati. c) identificandu-i si respingandu-i pe nonconformisti. alta decat cea relevanta sic ea mai mica decat aceasta este criminalitatea legala care consta in totalitatea delictelor judecate si fata de care sau dat sentinte de condamnare de catre instantele judecatoresti. ea fiind un factor de sanatate sociala si progres social. nu a putut fi stabilita in dimensiunile ei reale. Astfel. considerand crima ca o activitate economica din care scot profit.Delicventa. b) prin existenta deviantei se pune in evidenta necesitatea crearii unor norme care sa impuna conformitatea sociala. constand atat in masuri repressive cat si preventive ale deviantei (si in special cea delicventa). raspunsul societatii este de ordin moral. cea mai frecventa fiind privarea de libertate a acestora. In afara de clasificarea delicventei in functie de dimensiunile statistice ale acestuia. fiind necesare modificari ale acestora sau adaptarea altora noi. In prezent. in cazul delicventei raspunsul societatii este tripartit: represiv sau preventiv. aceasta fiind doar inutila. VIII. Se foloseste deseori conceptual de crima organizata sau a gulerelor albe. organizarea acestora fiind pe principii economice (chiar militare uneori) angrenand de mai multe ori reprezentanti ai institutiilor statului. d) existenta unui numar mare de acte deviante duce la concluzia ca normele incalcate nu sunt corespunzatoare. in general. se cunoaste conceptul de delicventa juvenila care este formata din delictele comise de minori si tineri. menita sa previna delincventa. satiric. asimilati cu indivizii rai se intareste coeziunea majoritatii conformiste socotita ca fiind a oamenilor “buni”. Acest model de reactie este aplicat dupa comiterea delictelor. O alta dimensiune a criminalitatii. Reactia societatii fata de delicventa Daca fata de devianta.

Cele mai cunoscute forme de astfel de orientari fiind: a) acceptarea rationala a frustarii. Din cele expuse a rezultat ca violenta (ca forma a agresivitatii) este specifica omului. c) adoptarea unor comportamente agresive accepatabile pentru societate. moda si civilizatiile construite de milenii de catre umanitate. rolul societatii in geneza acestui fenomen si indicarea factorilor care-l pot reduce si stapani. Consideratii generale Vis – cuvand din limba latina este originea modernului violenta care inseamna forta adica folosirea fortei in manifestarea superioritatii. In acelasi timp.A. luat separat. In colectivele de indivizi educati cum sunt familiile de intelectuali sau cele care au o educatie religioasa puternica. Procesul prin care se ajunge la starea de frustare cuprinde trei elemente: a) situatia de viata care genereaza frustarea. Violenta este periculoasa pentru individ. ea indica si sporeste frica. el reactionand. Ea consta in comportament distructiv. psihologii. in mod inconstient. manifestandu-se cu furie si agresivitate. dar nu toti oamenii (chiar frustatii) raspund cu violenta. Etiologia violentei Cercetarile sociologice au reliefat ca in procesul de socializare a omului. B. Agresivitatea este rezultatul impiedicarii realizarii unei trebuinte vitale sau a unei placeri. realitatea sociala demonstreaza ca fenomenul violentei este prezent zilnic in viata colectivitatilor umane. violent orientat spre persoana sau obiectul care a impiedicat realizarea trebuintei vitale afectate. atrag atentia ca flagelul cel mai periculos al lumii contemporane il constituie aceasta componenta a realitatii sociale – violenta. exista o agresivitate latenta care a fost remodelata de cultura. uneori ele aparand si din cauza discrepantelor de staus social intr-o comunitate. maturii reusind sa-si ascunda aceasta reactie sau sa si-o estompeze. Specialistii. tipologia manifestarii ei. Numim violenta. exista deseori variante pentru persoanele frustrate ca agresiunea sa fie dirijata pozitiv. pentru ca pe langa pierderile materiale si umane provocate de comportamentele agresive. deseori acesta sufera deprimari si frustari la care organismul uman nu ramane pasiv. Multe din frustari isi au originea in propriile inferioritati si incompetente ale indivizilor. b) canalizarea ei spre actiuni sociale utile. 31 . o manifestare comportamnetala interumana exprimata sub forma fortei constituind una din componentele principale ale agresivitatii. Desi gupurile umane au reguli precise de comportare care le asigura supravietuirea. medicii. dar si pentru colectivitatile umane in general. indivizii amenintati sunt gata sa raspunda (si de obicei raspund amplificat) tot cu violenta pentru ca in structura fiintei umane. de obicei de agresivitate fizica fata de obiectul sau persoana care a provocat frustarea. Fara a clasifica formele pe care le imbraca violenta umana. la finalul multor studii dedicate agresivitatii umane (in care violenta ocupa un loc insemnat). juristii si istoricii au incercat sa descifreze etiologia violentei. ea fiind mai usor sesizabila la copii. b) starea psihica de suferinta provocata de privarea necesitatilor umane. cum sunt competitiile sportive. mentionam ca ea se manifesta atat in grupul social primar fundamental – familia. starea de confort si de bine. teama si insecuritatea. psihiatrii. c) reactiile comportamentale imediate sau amanate. Frustarea este o stare de dezechilibru afectiva datorata privatiunilor pe care omul o are in conditiile nerealizarii necesitatilor si placerilor sale. pe baza mecanismelor instinctuale de aparare. cu toate eforturile depuse de comunitatile locale sau internationale de stopare si prevenire a violentei in orice fel. in comunitate in cadrul multimilor dezorganizate cat si in relatiile interstatale. Din aceste considerente sociologii.

violuri. fiind in acelasi timp glasul constiintei. promovat prin presa. Calomnia este cea mai grava si imorala forma de violenta ce din pacate. este specific individului care nu-l are pe superego iar daca-l are acesta este subdezvoltat. o starile conflictuale si de stres datorate vietii industrializate. o conflictele conjugale. de multe ori nedescoperite sau accepate de societate. la initiativa si indemnul persoanelor valide. comportamentul violent in esenta amoral. Societatea. in cazul actelor de mare violenta sunt buni executanti. face posibila dominarea sinelui fata de ego. violenta se datoreaza starii lor precare de sanatate mintala. Cele mai cunoscute astfel de cazuri sunt cele de: o oligrofeni care comit acte de violenta criminala datorata sugestibilitatii lor si a lipsei de discernamant. o paranoicii care comit de obicei omoruri datorita ideii de gelozie. in familii. o toxicomania generate de alcool si droguri. o schizofreni cunoscuti mai ales prin omorurile comise asupra membrilor de familie. Realitatea a demonstrat ca aceasta are o forma orala (prin cuvant) si o forma de manifestare fizica. a devenit un instrument politic de lupta inuman. persoana in cauza ar suferi grave prejudicii morale si juridice. pentru persoanele anormale. cunoscute sub apelativul de cazuri clinice. Ele sunt mereu prezente in societate. determinandu-l sa se treaca la comportamente amorale. Trebuie sa recunoastem ca in afara disfunctiilor din cadrul personalitatii psihice ale indivizilor. a unor neadevaruri care daca ar fi reale. dand frau liber energiei instinctive a individului. Lipsa lui superego (care este hipermoral si tiranic fata de ego. talharii etc. a studiilor clinice. distrugeri. colectivitatile umane. deoarece viata a demonstrat ca de cele mai multe ori. Acestea sunt domenii care fac obiectul sociologiei dar mai ales al medicinii si psihologiei. furturi. In afara explicatiei freudiene a violentei care este aplicabila indivizilor sanatosi mintal. o dementi care comit acte criminale pentru satisfacerea dorintelor lor elementare. C. cu privire la o persoana anume. cei a caror personalitate este afectata de consumul de droguri sau de alcool. violenta are cauze si de alte naturi cum ar fi: o sexualitate gresit orientata. intrand in conflict cu sinele. dar aplicandu-li-se numai masuri medicale. Aceste ultime forme de violente sunt cazuri medicale. persecutie sau ca sunt ignorati de colectivitatile din care fac parte. deficientii mintal. radio si televiziune. 32 . Tipologia violentei Exista tendinta de a se considera ca violenta este numai de natura fizica pentru a distruge material obiectul (persoana) care a provocat frustarea. trebuie sa-i cunoasca pe acesti indivizi chiar daca nu au avut un comportament violent. in colectivitatile rurale si urbane. in zilele de azi. literatura de specialitate mentioneaza urmatoarele forme: a) Calomnia Aceasta consta in transmiterea in colectivitate. Potrivit savantului austriac. o dizarmonicii. subiectii fiind iresponsabili. urmarind promovarea pasiunilor libiduale.In cazul acesta raspunsul il gasim in explicatia psihanalitica redata de Sigmund Freud care a stabilit componenta tripartita a personalitatii psihice umane. Consideram ca tipologia stabilita de doctorul in psihologie Constantin Paunescu redata in lucrarea sa “Agresivitatea si conditia umana” este una din cele mai clare si realizate pe considerente stiintifice clasificate pe care o redam si noi in randurile ce urmeaza. ei comitand omoruri. In categoriile violentei prin cuvant.

) si Interpol. Acesta ultima clasificare a violentei fizice este acceptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (O. o violenta corporala (vatamarile corporale). o accidentele rutiere sau de munca. ea poate fi redusa ca intensitate si prevenita. sanatosi mintal. Violenta privata Acest tip de violenta numita si primitiva sau ancestrala. in care prin mesajul transmis manifesta semnificatii latente cu valoare agresiva. denaturate pana la grotesc pentru a se obtine descalificarea moral-sociala a adversarului. menite sa produca persoanei in cauza prejudicii morale sau traume psihice. 2) Violenta puterii contra cetatenilor Din acesta categorie fac parte: o terorismul de stat (specific regimurilor totalitare). recomandand ca desi este o realitate inerenta. 3) Violenta paroxista Cea mai cunoscuta forma fiind razboiul.S. o revolutiile si grevele. c) Ironia O alta forma de violenta verbala este ironia. Aceste trasaturi si fapte sunt ingrosate. II. pentru violenta (care de fapt reprezinta o modalitate de comitere a crimelor) este sarcina criminologiei si anume a criminologiei preventive. diferite de cele cuprinse in mesaj.Ea reprezinta in acelasi timp. 33 . Aceasta consta in descriere voit intelingenta a unei persoane. este specifica indivizilor normali. ea constituind “un instrument operational in stabilirea starii de drept social si moral in societatea contemporana”. responsabili pentru actele violente comise: Ele cuprind acte: 1) Violenta criminala din care face parte: o violenta mortala (omorurile). agresiunea ca violenta este un aspect periculos al realitatii sociale pe care sociologia il releva. Cu toate acestea. o arma pentru dobandirea concurentului o societate bazata pe concurenta si este totodata arma celui care vrea sa parvina. D. 2) Violenta noncriminala o sinuciderile. o violenta industriala. ii stabileste etiologia. I. o violenta sexuala (violul si pervesiunile sexuale).M. Violenta colectiva Acest tip de violenta cuprinde: 1) Violenta cetatenilor contra puterii Din aceasta categorie se desprind: o violenta terorista. ale carei radacini se pierd in negura anilor. Rolul societatii in prevenirea violentei Desi nu este obiectul sociologiei juridice de a propune solutii preventive unui anumit fenomen social. b) Denigrarea A doua forma a violentei verbale o constituie denigrarea care consta in asa-zisa descoperire a acelor trasaturi cu caracter negativ sau de fapte si imprejurari imorale apartinand unei anumite personae dintr-un grup social.

Din analiza celor trei definitii ale responsabilitatii se desprind cateva caracteristici care privesc in principal: a) faptul ca aceasta este specifica fiecarui individ care actioneaza in procesul de socializare. c) Responsabilitatea reprezinta optiunea si angajarea individului in procesul de socializare pentru executarea unei actiuni. ea fiind rezultatul angajarii libere a fiecarui individ.) o desfasoara sau o conduce in beneficiul colectivitatii din care face parte si care este afectata de rezultatul acestei actiuni (M. Fata de pesoanele care isi asuma sau nu-si asuma responsabilitatea actelor lor in practica sociala si implicit juridica.Florea.Asa cum afirma C. cultura si educatia indivizilor este calea care duce la prevenirea violentei. o institutie morala si juridica avand la baza. sociale. RESPONSABILITATEA SOCIALA SI RASPUNDEREA JURIDICA Delimitari conceptuale I. inactiuni) sale neconforme cu regulile de conduita care au produs o dereglare a ordinii sociale. Responsabilitatea este intotdeauna legata de buna comportare (morala. juridice. afectandu-i sau avantajandu-i pe acestia din urma. consecintele si valoarea activitatii pe care agentul (individual n. disciplinare si materiale ale actiunilor concepute si realizate de acesta. rezultatul si eficienta. indivizii (desfasurandu-si activitatile proprii voit sau involuntar) se interfereaza cu ceilalti membri ai grupului social din care fac parte. 1976). Responsabilitatea – institutia sociala In cadrul colectivitatilor umane. financiare. Autorul mentionat afirma:“Cea mai eficienta actiune de prevenire a consecintelor agresivitatii si reducerea izbucnirii acesteia este capacitatea pe care indivizii. e) scopul urmarit de actiunile persoanelor responsabile este cel de imbunatatire a sistemului social. Atitudinea persoanei de a-si asuma urmarile activitatilor sale fata de ceilalti indivizi este cunoscuta in sociologie sub numele de responsabilitate. c) ea este o institutie sociala de ordin valoric. In literatura de specialitate. II. disciplinara. acestei notiuni i s-au dat mai multe definitii dintre care le relevam pe urmatoarele: a) Responsabilitatea reprezinta acceptarea si suportarea de catre individ a consecintelor morale. b) ca este de ordin optional. in afara de responsabilitate si frica (fata de pedeapsa) pe care o da indivizilor mai putin responsabili. Raspunderea este. d) in aprecierea ei se are in vedere intentiile individului si consecintele actiunii intreprinse. in acelasi timp. juridica) si ea presupune raspunderea din partea indivizilor care impiedica acesta comportare. b) Responsabilitatea reprezinta “grija pentru succesul sau riscul. Raspunderea – institutie normativa Prin raspundere se intelege obligatia individului de a suporta o pedeapsa (sanctiune) ca urmare a faptelor (actiuni.n. care au tendinte deviante in comportament. politica. s-au constatat urmatoarele situatii: 34 .Paunescu. IX. componenti ai unei societati o au de a identifica prin cunoastere. raportandu-se la activitatile intreprinse si de ceilalti indivizi din educatie. unei fapte sau de a avea un anumit comportament social in vederea atingerii unui scop anume. manifestarile agresivitatii si posibilitatea de anihilare a acesteia printr-un comportament adecvat.

Raspunderea civila Acest tip de raspundere reprezinta obligatia celui care a produs un prejudiciu unei persoane de a repara prejudiciul respectiv. considerand ca normele sunt legale dar nu sunt legitime. care reprezinta un mijloc de control institutionalizat. Se cunosc doua forme de raspunderi civile: o raspunderea delictuala care consta in repararea prejudiciului produs unei persoane de cel care prin fapta pagubitoare incalca si o obligatie stabilita prin lege. 35 . c) raspunderea juridica. Dintre caracteristicile acestui gen de raspundere se desprind urmatoarele: a) ea presupune reguli si ordine stabilite prin norme juridice. e) este atribuita fiecarui individ. c) a treia situatie o constituie persoanele care nu-si asuma responsabilitatea actelor lor. o raspunderea contractuala care exista atunci cand prin fapta pagubitoare s-a incalcat o obligatie stabilita prin contract. in astfel de situatii se gasesc marea majoritate a indivizilor. realizat de stat prin organele sale. b) cea a persoanelor care nu recunosc legitimitatea si legalitatea regulilor. d) vizeaza conservarea sistemului social. b) incalcarea normelor juridice antreneaza raspunderea individului care nu le-a respectat. care constau in suportarea unor consecinte numite pedepse (sau sanctiuni). Categorii de raspunderi In raport de regulile de comportare incalcate. raspunderea are urmatoarele caracteristici: a) este o institutie normativa si nu sociala. formele de raspundere juridica sunt: o penala o civila o administrativa Fara a intra in detalii referitoare la caracteristicile celor trei tipuri de raspunderi juridice (pentru ca acestea sunt de larg si in amanunt studiate de diferitele categorii de drept) ne vom referi succinct la raspunderea civila si raspunderea penala. supranuite si obediente (ascultatoare) care accepta voluntar responsabilitatea apreciind ca normele de comportare sunt legitime (corespunzatoare cu morala) si legale. cele mai cunoscute forme juridice ale raspunderii. in aceasta categorie se incadreza de cele mai multe ori anarhistii si revolutionarii. Dintre cele trei forme de raspunderi enuntate. neasumandu-si nici un fel de responsabilitate. f) ea intervine doar atunci cand s-a incalcat o norma de comportare. In literatura de specialitate cea mai utilizata definitie a raspunderii juridice este urmatoarea: Complexul de drepturi si obligatii care se nasc in urma savarsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrangerii de catre stat prin aplicarea sanctiunilor juridice fata de persoana care a savarsit fapta ilicita. fiind apreciata in functie de actiunile concrete ale acestora.a) cea a persoanelor conformiste. incalcandu-le de cele mai multe ori. Spre deosebire de responsabilitate. Toate aceste forme de raspunderi sunt de fapt forme ale controlului social fata de indivizii cu comportament deviant. raspunderea indivizilor cunoaste mai multe forme cum ar fi: a) raspunderea morala. c) este de natura coercitiva. incheiat intre cel care a pagubit si pagubitor. b) raspunderea politica. b) este preponderent normativ si nu valorica asa cum este responsabilitatea unde individul considera normele de conduita valori pe care le accepta in mod liber. c) este impusa individului de catre societate. cea care ne intereseaza este cea juridica. In functie de categoria regulilor de drept inculcate.

cea mai cunoscuta forma de raspundere este cea penala. precum si in incinta unor locuinte private. periculos si nepericulos pentru societate si individ ca membru a societatii. Autorul arata ca nu intotdeauna legile opresc raul si repara prejudiciile cauzate de indivizii nenconformisti ci uneori acestea sunt ele insele generatoare al raului social. Din lucrarea amintita Jean Carbounier dezvolta si teoria sa despre nondrept. trebuind sa suporte pedeapsa (sanctiunea) stabilita de lege. potrivit acestei pareri. in tratatul sau de Sociologie juridica (publicat in anul 1972) a contestat aceasta teorie. Acest concept este reprezentat de starea normala a oricarui individ matur data de capacitatea sa psiho-fizica: a) de a intelege caracterul actiunilor (faptelor) sale. responsabilitatea penala a omului exista numai cu conditiile in care nu-I sunt afectate inteligenta. 36 . cunoscute sub numele de PANJURIDISM se afla peste tot si totdeauna “in spatele fiecarei relatii sociale si individuale”. Raspunderea penala se identifica cu sanctiunea stabilita de lege. Legea nu stabileste ce-i discernamantul. acestea din urma fiind de fapt “o spuma la suprafata raporturilor sociale si individuale”. demonstrand ca de fapt multe relatii sociale – si in multe perioade de timp. dreptul nu poate actiona in anumite perioade de timp. pe timpul noptii sau pe perioada sarbatorilor legale. ca de exemplu in zile de repaus saptamanal. ratiunea si vointa. Cele care tin de insasi existenta dreptului sunt cunoscute sub numele de: a) autolimitarea dreptului b) autoneutralitatea dreptului a) In cazul autolimitarii dreptului se cunosc ca forme de manifestare: autolimitarea spatiala si autolimitarea temporala. b) de a-si da seama de valoarea si urmarile actiunilor pe care le savarseste. dar stabileste ca el exista pentru orice individ incepand cu varsta de 14 ani si se refera la capacitatea omului de a face distinctie intre ceea ce este moral si imoral. Raspunderea penala se bazeaza pe acel segment de responsabilitate a individului cunoscuta in doctrina penala de responsabilitate penala. Teoria nondreptului In privinta controlului social realizat fata de indivizii care incalca normele de comportare au existat pareri ca acesta se poate realiza numai pe cale juridica. In prima situatie se refera la spatiile si locurile unde dreptul este limitat in actiunea sa cum sunt de exemplu tarile care acorda azil politic unor indivizi urmarit penal in tara lor de origine pentru convingerile lor politice sau neactionarea dreptului fata de indivizii care s-au adapostit in sediile unor ambasade sau biserici. ei acordandu-i-se de cele mai multe ori o atentie sporita pentru ca ea corespunde celei mai grave incalcari ale normelor de comportare care sunt cunoscute sub numele de infractiuni. Cunoscutul sociolog francez Jean Carbounier. Aceasta absenta a dreptului se datoreaza atat unor cauze ce apartin dreptului insusi cat si unor factori care sunt exteriori lui. concept care desemneaza absenta dreptului intr-un numar mare de raporturi sociale care normal. c) de a-si determina si dirija in mod liber vointa in raport cu scopurile urmarite. Persoana care indeplineste aceste conditii in totalitate si comite o infractiune se considera ca este responsabila si raspunde penal prin aceea ca este vinovata de raul social produs de om ce a avut discernamant. regulile care au stat la baza acestora au fost de alta natura decat cele ale dreptului.Raspunderea penala In general. In a doua situatie a autolimitarii temporale. in societate. Dreptul. Amintim aici neefectuarea perchezitiilor domiciliare si a arestarilor in timpul noptii. trebuia reglementata de normele juridice. Din acest motiv se recomanda judecatorilor sa aiba in vedere adevarul mentionat si sa se uzeze de lege cu masura. Din aceste motive.

DREPTUL CA INSTRUMENT DE REALIZARE A APARARII SI SECURITATII SOCIALE 1. In consecinta. Tot in cazul autoneutralizarii dreptul poate fi inclus si principiul potrivit caruia “tot ce nu este interzis prin lege este permis”. cu manifestari de transgresiune a normelor care in functie de anumite criterii forme de devianta sociala sau de delincventa (criminalitate). legal sau ilegal. Nondreptul exista si datorita unor factori din exteriorul lui. Acest principiu determina ca multe cazuri cum sunt cele din criminalitatea nerelevata cunoscuta si sub apelativul de cifra neagra a criminalitatii. In societate sunt deseori intalnite cazuri cand indivizii pentru reglementarea unor relatii sociale evita folosirea dreptului cu buna stiinta din mai multe motive: o legea este nedrepta si nelegitima o procedura legala este greoaie si costisitoare De ce exista situatii de nondrept? Raspunsul l-a dat in cea mai mare parte tot Jean Carbounier. In privinta nondreptului putem evidentia si sectorul financiar bancar. a expertizelor si contraexpertizelor care se executa. stabilind zona de permisivitate a actiunii si comportamentul indivizilor. evazioniste sau deviante. Autoneutralizarea dreptului functioneaza mai ales in cazul lipsei dovezii. intr. fara a apela la politie si justitie in general. se cunosc situatii frecvente in practica judiciara cand. el mergand mai departe in explicarea nondreptului concluzionand ca de fapt viata sociala este de natura sa creeze si alte forme de reglementare a conduitelor umane atunci cand dreptul nu reuseste sa reglementeze cat mai util viata colectiva si individuala a persoanelor ce compun grupurile sociale. 37 . moral sau imoral.b) In cazul autoneutralizarii dreptului. desi in domeniul moralei sunt foarte multe comportamente neconforme conduitei din societate pe care indivizii se abtin sa le comita chiar daca nu sunt interzise de norme juridice. In orice societate pot aparea diferite tipuri de comportament. face ca dreptul sa nu actioneze in nici un fel. unde s-a constatat ca firme si institutii din acest domeniu au o preocupare sporita in a asigura si rezolva singure problemele legate de fraudele comise in sistem.acceptiuni si sensuri Normele sociale si juridice indica ceea ce este drept sau nedrept. Aceasta zona nu este precis delimitata. Gama acestora include atat pe cele conformiste “legaliste” si “legitimiste” . Normele sociale si juridice nu stipuleaza in detaliu nici modalitatile si nici mijloacele concrete prin care indivizii pot sa indeplineasca sau nu rolurile prescrise in functie de statutul lor social. dintre acestia cel mai des citat fiind rezistenta faptului la drept. Devianta sociala si delicventa (criminalitate) . orice societate se confrunta. nonconformiste.mai mare sau mai mica masura. in interiorul ei pot apare “ puncte de toleranta” sau permisivitate unde comportamentul individului poate varia sensibil depasind limetele normative si institutionale. licit sau ilicit. Toate bancile si firmele importante din Olanda dispun de servicii proprii de investigatori. cat si pe cele inovatoare. tocmai exigentele cerute de lege in cazuri penale grave sunt nerezolvate juridic in perioade mari de timp datorita unor proceduri greoaie.

a) dimensiunea statistica. viata. reglementat prin normele dreptului penal. psihologica. centrata pe indentificarea. sanatatea si integritatea persoanei in societate. evidentiaza starea si dinamica delicventei in timp si spatiu. Individul devinat nu trebuie considerat neaparat ca o fiinta nesociabila. gravitatea prejudiciilor produse. prejudiciaza interesele intregii societati. d) cuprinde fuzionarea intentiei cu actiune culpabila e) fapta este probata juridic si sanctionata ca atare. Teoria sociologica concepe fenomenul de devianta in doua sensuri diferite: a) un sens restrans. ecologica. schimbarea sau revolta impotriva normelor ( “devianta pozitiva” ). individul normal. pospectiva. urmatoarele: a) are consecinte negative. Un comportament deviant este un comportament care se indeparteaza sensibil de la pozitia standard (medie). b) dimensiune juridica. delictul apare ca un fenomen juridic. etc. Delicventa este un fenomen complex. instantelor si agentilor de control social.) Trasaturile specifice ale delicventei constau. neasimilabil. evidentiaza tipul normelor juridice violate prin cate si fapte antisociale. prin masurarea in procente. aparent. b) un sens mai larg. ci el este un agent regilator al vietii sociale. insecuritate indivizilor. introdus in corpul societatii. a moralei si a dreptului. crime. c) dimensiunea sociologica. c) desfasurarea unei actiuni antisociale care pericliteaza siguranta institutiilor. culturala. justitie.Notiunea de devianta sociala este una dintre cele mai des folosite in vocabularul sociologiei-desemneaza nonconformitatea. ca un element parazitar. juridica. d) dimensiunea psihologica. care favorizeaza pozitiv actiunile de eludare. intensitatea. tribunale. b) face obiectul unor interdictii. el este un fenomen social care se producei in societate. violand regulile juridice penale. abaterea sau incalcarea normelor si regulilor sociale. Delicventa include acele violari si incalcari ale normelor penale si de convetuire sociala care protejeaza ordinea publica. Devianta sociala reprezinta ansamblul actelor si faptelor care. b) manifestarea unui comportament contrar regulilor morale si de convetuire sociala. Chiar daca. geografica. 38 . colerarea acestora cu indicatori de ordone sociala. Majoritatea autorilor specialisti sunt de acord ca devianta sociala include ansamblul comportamentelor care violeaza normele si valorile recunoscute ca legitime intr-o societate ce determina o reactie sociala din partea institutiilor. modalitatile de resocializare a persoanelor delicvente. c) prezinta o intentie antisociala deliberanta. care acorda actelro de incalacre a legii si normelor semnificatii exclusiv negative (asa numita “devianta negativa”). sociologica. In ansamblul formelor de devianta sociala se include si delicventa (criminalitatea). in: a) violarea legilor si prescriptiilor juridice care interzic comiterea anumitor actiuni. nu poate exista o societate in care indivizii sa nu se abata de mai mult sau mai putin de la tipul colectiv: este inevitabil ca printre abateri sa nu fie unele care prezinta caracter criminal. explicarea si prevenirea sociala a delictelor si crimelor. Fenomenul de devianta sociala are un caracter universal. care afecteaza cele mai importante valori si relatii sociale protejate de normele juridice cu caracter penal. Devianta reprezinta un fenomen normal in cadrul evolutiei societatii. mediea a delictelor. include o serie de aspecte si dimensiuni de natura statistica. institutii de recluziune. Un comportament delicvent comporta. determina adoptarea unor sanctiuni negative organizate din partea agentilor specializati ai controlului social (politie. Sutherland. impunand adoptarea unor sanctiuni sociale fata de devianti.H. drepturile si libertatile individuale. avand consecinte negative si distructive pentru securitatea indivizilor si grupurilor. constrangeri formulate de legea penala. evidentiaza structura personalitatii individului delicvent. grupurilor sociale cauzand un sentiment de teama. in principal.motivatia si mobilurile comiterii delictului. prioritar normativ. periculozitatea sociala. economica si culturala. felul actiunilor adoptate. dupa opinia lui E.

sau “costul” crimei. timp diverse (5 ani. f) dimensiunea prospectiva. Delicventa din perspectiva normativului penal Din punct de vedere juridic. nu exista o definitie satisfacatoare a acestui fenomen. A. 2. d) indicele de criminalitate (sau “rata criminalitatii”) calculat (la 10. Daca delicventa reprezinta un fenomen normal (si nu patologic. Scoala sociologica franceza fondata de É. in vederea indetificarii unor zone “criminogiene” locale cu potential ridicat sau scazut de criminalitate si a “cartografierii” acestora (asa numita ecologie a criminalitatii). Asemena evaluari privesc: a) evolutia temporara a criminalitatii. sunt cele mai frecvente si au o gravitate (periculozitate) sociala sporita in raport cu altele. evidentiaza consecintele delictelor din punct de vedere material si moral (costurile financiare acordate victimelor. care au pus bazele clasificarii delictelor in functie de o serie de criterii statistice.000 de locuitori).e) dimensiunea economica. o actiune (inactiune) cu caracter ilicit. 20 ani) a se putea vedea observa tendintele de stagnare. El a evidentiat o serie de regularitati ale sinuciderilor: tendinta spre sinucidere creste o data cu varsta-sinuciderea nu se afla in corelatie cu clima-rata sinuciderii creste din ianuarie pana in iulie-descreste din iulie pana in decembrie-sunt mai frecvente in timpul zilei si in special in timpul saptamanii-mai putin intense noaptea si in week-end-uri-rata sinuciderilor este mai ridicata in randul protestantilor decat al catolicilor. pe arii si zone geografice . Delicventa din perspectiva statistica Delicventa este un fenomen normal. prin care sunt violate si prejuciate anumite valori si relatii sociale. fapte si conduite intrate in conflict cu legea penala. pe diferite perioade de timp Pe baza evauarilor statistice pot fi indentificate anumite corelatii intre evolutia fenomenului de delicventa si alte variante socio-economice si culturale-legislatia penaladensitatea populatiei-gradul de urbanizare-concentrarea de bunuri si valori in orase. 10 ani. un comportament delicvent este definit printr-o serie de trasaturi specifice. Guerry. intr-o anumita zona sau arie geografica. Printre promotorii orientarii. nu reprezinta cauzallitatea fenomenului. nu sunt relevante intotdeauna. 39 . a acordat un rol important studierii factorilor sociali si individuali generatori de criminalitate. crestere sau descrestere a fenomenului. in masura in care se schimba conditiile mediului social se schimba si numarul de crime. constient si responsabil. care are o anumita evolutie in timp si spatiu. conform caruia intr-un anumit mediu social exista un numar stabil si determinat de infractiuni si crime. 3. intr-o anumita perioada de timp. care se regasesc in majoritatea sistemelor legislative si anume: a) reprezinta o fapta. ilegitim. ale caror preocupari s-au concentrat asupra semnificatiei statistice a delicventei. Durkheim si-a intemeiat cercetarile pe studiul statistic al faptelor si fenomenelor sociale si juridice recoltand un imens material documentar-statistic despre fenomenul sinuciderii. care evidentiaza tendintele de evolutie in viitor a delicventei. frecvente. reparatiei bunurilor. politelor de asigurare). b) fapta este comisa de o anumita persoana care actioneaza deliberat. E. b) evolutia spatiala a criminalitatii. Ferri elaboreaza asa-numita “lege a saturatiei criminale”. Ferri. surprinde anumite legalitati statistice. Quételet. c) fapta comisa este incriminata si sanctionata de legea penala. ilegal. anumite regularitati. c) frecventa si intensitatea criminalitatii releva dintre delictele comise. care include ansamblul de acte. intensitati ce pot fi masurate si evaluate statistic. se numara A. martorilor. unul dintre reprezentantii de seama ai scolii pozitiviste italiene de criminologie. in sensul de “boala” sociala) cu care se confrunta orice societate. prin raportarea numarului de delicte (sau de delicventi) la totalul populatiei cu raspundere penala.

Sistemul nostru penal (care utilizeaza expres notiunea de infractiune. modalitatile si formele de comitere. familiei. Actul delicvent reprezinta expresia unui sir de actiuni si conduite care contrasteaza cu normele de convetuire existente in cadrul grupurilor. grupurilor. institutiilor. “nulla poena sine lege”) este inscris la loc de frunte in marea majoritate a legislatiilor penale moderne. permitand: a) includerea. se verifica partial in cazul delictelor de prostitutie. se face distinctie intre: a) delicte sau crime politice. dansator. institutiilor (contraventie. bunurilor moravuri. intrucat notiunea de crima este implicata in insasi ideea de societate. b) delimitarea delictelor si crimelor de alte abateri sau incalcari ale normelor de drept. are o importanta teoreticagenerala su una practica. practic. delicventa conduce la cresterea tensiunilor sociale si a nesigurantei intre indivizi. Pentru majoritatea sociologilor. nu de delict sau crima) nu recunoaste nici diferenta actelor antisociale cu caracter penal in delicte si crime si nici subimpartirea acestora in delicte politice de drept comun. b) delicte sau crime de drept comun indreptate contra propietatii. la inexistenta delictului sau crimei. Tot in functie de gravitatea si intensitatea sanctiunii aplicate intr-o serie de sisteme penale. valoarea sociala lezata. se face in functie de doua criterii: a) cel al gravitatii faptei. Definirea delictului prin cele trei trasaturi mentionate. Intr-o serie de societati contemporane. Nu in toate societatile omorul este considerat drept crima deliberata. doar dezaprobata moral. nu pericliteaza viata si securitatea indivizilor. fie oficial sau cvasi-oficial. repudiat moral in altele si chiar legalizat de unele sisteme normative. crima aparand ca un “fenomen normal”. sinucidere. sef militar. conduce. omorul savarsit asupra unor anumite persoane este considerat o crima odioasa si sanctionat extrem de sever (omorul asupra unui parinte sau asupra unei femei gravide omorul. b) cel al sanctiunii aplicate. conducator politic). tacit. incest. 4. Summer: “moravurile pot duce la lucruri corecte sau incorecte”. etc. cel putin semi-ilegala.Pentru a exista raspundere penala trebuie sa existe. promiscuitate sexuala. comis impotriva unui preot. cele care antenteaza contra bunurilor moravuri sau normelor de convetuire sociala. numai a acelor actiuni si fapte care intrunesc cumulativ aceste trasaturi. existand sisteme penale in care daca el nu este justificat. prostitutia. mai multora dintre trasaturi. cum sunt de pilda. este sensibil “dezincriminat” (cazul omorului in legitima aparare sau a omorului savarsit “in stare de razboi” sau de “necesitate”). obiceiurile si cutumele joaca si el un rol important in definirea anumitor categorii de delicte. Homosexualitatea este. de cele mai multe ori. iar in la doilea rand fapta trebuie incriminata de legea penala. in primul rand o fapta antisociala reala savarsita de o anumita persoana care este responsabila. societatii. moravurile. 40 . considerate ca deosebit de grave. Cultura. In alte sisteme legislative. Evaluarea sociologica a fenomenului de delicventa Orice societate se confrunta cu aspecte de delicventa si criminalitate. delicte civile. in cadrul unor profesii (actor. homosexualitate. manager. Delictul de homosexualitate masculina este sanctionat penal in unele legislatii. G. uneori adimisa tacit. marimea prejudiciului. prostitutia este considerata daca nu ilegala. cum sunt cele care violeaza ordinea sociala. normativa si siguranta statului si institutiilor sale fundamentale. pictor). abateri disciplinare sau administrative). adoptand chiar masuri speciale de control medical si social pentru asemenea cazuri. care nu afecteaza insa ordinea sociala. in categoriadelictelor si crimelor. in timp ce in altele (direct de public. iar alte societati accepta. Clasificarea faptelor antisociale in delicte si crime. É. Homosexualitatea feminina este. dimpotriva. Durkheim considera ca nu exista o societate in care indivizii sa nu se abata mai mult sau mai putin de la tipul colectiv. Principiul legalitatii delictului si sanctiunii (“nullum crimen sine lege”. Inexistenta uneia. delicventa reprezinta o problema sociala.

considera ca argumente mai importante urmatoarele: a) pedepsele au doar un rol preventiv asupra unui mare numar de indivizi. divulgarea secretului unor afaceri. É. unele delicte nu sunt reclamate. ar putea fi atrasi in activitati antisociale. contrafacere de marci si patente. in timp ce altele sunt solutionate necontencios. interdictia profesiei respective. Asemenea delicte nu produc suferinte si privatiuni asupra victimelor. din cauza comportamentului sexual deviant. descoperirea. depaseste cu mult costul economic al delictelor obisnuite. Multe delicte sunt necunoscute sau clandestine. atragand. printr-un proces de negociere intre delicvent si victima. Vollumul ei este mult diminuat. pariuri false. de asemenea. b) sanctiunile permit autoritatilor sa tina sub supraveghere si control acei indivizi care. b) delicventa (criminalitatea) descoperita. totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter penal savarsite in realitate. contrafacerii produselor. fara considerarea si includerea acestor acte si fapte care. nu toate delictele descoperite ajung sa fie judecate. parte din delicventa descoperita si inregistrata de organele de politie care este judecata si sanctionata de instantele penale. Sutherland.unii delicventi nu sunt indentificati si judecati (asa numitele “crime perfecte” sau crime cu “autori necunoscuti”). altele nu sunt inregistrate. fie ca nu au fost reclamate si inregistrate. care include numai acea parte a actelor antisociale savarsite in realitate si care au fost indentificate si instrumentate de catre organele specializate de control social. altele nu sunt niciodata descoperite. furtul pe calculator”. unii delicventi nu mai sunt judecati fie datorita prescrierii delictului. Numerosi sociologi si criminologi sustin ca criteriul normativului penal de definire si evaluare a ansamblului de delicte si crime trebuie completat cu cel de natura sociologica. datorita impedimentelor de natura tehnico-criminalistice. transmiterea sau “vanzarea de ponturi” privind incheierea de contracte comerciale. culturala si psihologica. altele sunt gratiate sau administrate. nu toate delictele comise sunt depistate si nu toti delicventii sunt indentificati. Definirea si evaluarea delicventei impune dupa unii autori circumscrierea acesteia numai la ansamblul actelor si faptelor savarsite in mod real si concret intr-o anumita societate. “cifra neagra” a criminalitatii. etc. fie nu sunt descoperite. Exista delicte comise de functionari sau de persoane oficiale care. Tot in sfera delictelor greu depistabile. fie ca nu sunt inregistrate si judecate. O parte a delictelor sesizate politiei nu sunt inregistrate oficial. c) “etichetarea” si dezaprobarea morala si penala a acestor delicventi (arestarea si condamnarea lor pe termen scurt). morala. demonstra existenta unui volum mare de ilegalitate in anumite afaceri comerciale si bancare din societatea americana. furturi auto. coruptie comerciala si financiara. Criminalitatea reala reprezinta adevarata dimensiune a ilicitului penal. se incadreaza si afacerile din tripouri. afacerilor politice necinstite comise de inalti functionari. care alaturi de alti coechipieri a participat la trucarea unor meciuri. (recentul caz publicat in ziarele de sport din Romania cu privire la implicarea jucatorului Marius Mitu de la PSV Eindhoven. operationale si statistice. Dupa parerea lui. fie datorita procedurii (de multe ori anevoioasa si indelungata) de judecare a proceselor penale. ele sunt “delicte reale”. inregistrarea si judecarea delictelor si crimelor: a) delicventa (criminalitatea) reala. nu au fost descoperite. jocuri de ruleta. estimarea ei este aproape imposibila. Cei care sustin incriminarea si sanctionarea a acestor fapte (considerate imorale in multe societati). altele sunt considerate minore (furtul unor obiecte sau bani sub o anumita limita. biciclete. “spalarea banilor”. In lucrarea “Criminalitatea gulerelor albe”. fraudei consumatorului. costul economic al delapidarilor. sustragerii de 41 . Ele constau din delicte de frauda. Fenomenul delicvent include dimensiuni si aspecte diferite in functie de savarsirea. din buzunare. desi sunt incriminate de normele penale. implicati fiind in aceasta “afacere” de mafia chineza a pariurilor sportive). dincolo de sanctiuni penale si morale. c) delicventa (criminalitatea) judecata. de pasari). vanzaricumparari fictive de actiuni le bursa. Cifra delicventei descoperite este inferioara celei reale. Unele delicte nu sunt semnalate organelor penale din motive de teama (razbunarea faptasului) sau jena (viol sau coruptie sociala).profesor) este repudiata si dezaprobata.

constrangerea penala cat si prevenirea si diminuarea surselor potentiale de criminalitate. Regimul de sanctionare si pedepsire a delicventilor difera sensibil de la o tara la alta. constau in aplicarea unor masuri de siguranta si aparare sociala (interventie). opiniile si reactia opiniei publice fata de diferitele manifestari antisociale. Politici penale de aparare sociala si de prevenire a delicventei Majoritatea sistemelor de sanctionare si prevenire a criminalitatii urmaresc. In acest sens se adopta o suita de masuri de profilaxie sociala. Exista regimuri speciale de tratament pentru 42 . In cadrul activitatilor multiple de prevenire a delictelor si crimelor. b) preventia secundara sau speciala. fie ansamblul de preocedee si mijloace de represiune utilizate pentru combaterea criminalitatii si “descurajarea” indivizilor delicventi. depistarea victimei. delicventa reala reprezinta adevarata dimensiune a fenomenului de criminalitate. iresponsabilitate. Dezincrimineaza unele delicte care au fost savarsite in mod reau sau inlatura raspunderea penala pe motive de minoritate. institutii medicale sau de ocrotire. indivizii devenind astfel observatori si “autori” in politica penala.prin organizarea unor activitati specifice si utilizarea unor mijloace menite sa asigura atat represiunea. urmareste atat sanctionarea individului delicvent prin trimiterea si internarea lui intr-o institutie de profil (penitenciar. interventie “post factum” spre combaterea si sanctionarea persoanelor cu comportamente antisociale. Justitia solutioneaza aceste cazutri prin tragerea la raspundere si sanctionarea penala a persoanelor vinovate. stabilimente de munca si reeducare. combatere si tratament a fenomenului de criminalitate: a) cele adoptate si aplicate inainte de producerea actului antisocial care reprezinta adevaratele si realele forme de interventie care pot evita producerea unor prejudicii sociale. c) preventia situationala. b) cele adoptate in timpul producerii actului delicvent. centru de reeducare) cat si resocializarea si reintegrarea postpenala in societate dupa executarea pedepsei. urmaresc sanctionarea resocializarea si recuperarea individului delicvent (postventie). inregistrarea si instrumentarea cazurilor de incalcare a legii penale. Exista trei forme de prevenire. inadaptare si marginalitate. in orice stat exista organe de politie si procuratura cu atributii principale: descoperirea. sociali si individuali care genereaza acte si fapte antisociale. penitenciare etc. procuratura. Sociologia delicventei (sau a criminalitatii) studiaza ansamblul manifestarilor si actelor de delicventa savarsita in realitate. Dreptul penal se ocupa in special de aspectele delicventei judecate (legale).la judecata sau decesului intervenit pe parcursul sau dupa terminarea judecatii. Interventia “post factum” (postventia). Notiunea de prevenire implica cel putin trei dimensiuni: a) include legislatia penala privind sanctionarea si recluziunea indivizilor care au incalcat legea penala. grupurilor si institutiilor sociale. obligate sa aplice lege penala. b) include institutiile si instantele publice specializate ale societatii (organe de politie. Conceptul de politica penala defineste. Din punct de vedere sociologic. cuprinde masuri concrete de informare a publicului despre pericolul delicventei. c) cele adoptate dupa producerea actului delicvent. organe de justitie. culturala si educativa. 5. prioritar. prin evidentierea si explicarea factorilor generali si particulari. prin antrenarea institutiilor cu rol de socializare. obiectivi si subiectivi. controlul asupra crimei. fie modalitatile si formele de asigurare a apararii si protectei sociale de acte delicvente si antisociale. semi-deschise sau inchise si pana la recluziunea in institutii speciale de siguranta si de maxima securitate. control social in directia indentificarii si prevenirii surselor de criminalitate. “imaginea” publicului fata de fenomenul criminalitatii. Astfel se realizeaza: a) preventia primara sau generala. c) ideile. Sociologia delicventei studiaza criminalitatea ca fenomen social. protectia si apararea sociala a indivizilor. incep cu internarea acestora in stabilimente deschise. Preventia si interventia impotriva formelor si manifestarilor de criminalitate reprezinta atributul organelor de urmariel penala si de justitie.

Normalizarea presupune realizarea a doua deziderate: a) deschiderea-prin internarea in stabilimente deschise asigura detinutilor conditii de viata.bolnavi psihici.primesc vizite saptamanale. privind aparitia unor perturbari emotionale-idei obsesive-infantilismidei de sinucidere-comportamente violente si agresive. 43 . natura si gravitatea delictului. principalele orientari in materie de tratament si recuperare sociala a delicventilor au evidentiat importanta contextului social si cultural. nevoile speciale de tratament.). legaturile familiare sau sociale. detinutii au conditii de viata confortabile. resocializarea si tratamentul delicventilor trebuie subordonate unor finalitati precise sa asigure mentinerea starii de sanatate. pentru narcomani si alcoolici cat si pentru recidivisti periculosi. In asemenea stabilimente. cetatean. Normalizarea si “deschiderea” urmaresc ca detinutul sa-si poate exercita o parte a rolurilor pe care le-a avut inainte de comiterea delictului (parinte. Ca regula generala. vizioneaza programe TV si radio. in multe tari. Scopurile detentiei trebuei sa reduca traumatizarea psihica a persoanei condamnate. implicandul intr-o serie de activitati zilnice in cadrul locului de detentie. sot. Etc. au freptul la corespondenta nelimitata. normalizarea preuspune ca detinutul isi pastreaza si isi exercita marea majoritate a drepturilor civile-dreptul al vot-dreptul de asociere libera-dreptul de libera constinta religioasa-dreptul de propietate-dreptul de a avea familiechiar o viata familiara (conjugala). deminitatii si respectului detinutilor prin asigurarea unor conditii de viata compatibile cu deminitatea umana si cu standardele acceptate in cadrul comunitatii. lucrator. In prezent. Potrivit regulilor penitenciarelor europene adoptate de Consiliul Europei in domeniul penitenciar. Un principiu fundamental al actiunilor de resocializare reprezinta normalizarea prin apropierea a conditiilor vietii din penintenciar de cele ale lumii exterioare. munca si sanatate aproape sau chiar identice cu cele din afar locurilor de munca. apropierea de domiciliu. detinuti psihopati. varsta. cu exceptia dreptului de libera miscare in afara institutiei penitenciare. Diferentierea detinutilor in penitenciare se face dupa criterii: sexul. Singurele resctrictii sunt cele referitoare la libera deplasare in afara acestor stabilemente. au contacte permanente cu familia. b) responsabilizarea-a intari sistemul raspunderii personale.