UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

CURS DE SOCIOLOGIE JURIDICĂ

Fac. De DREPT Sp.Drept anul I sem.II - 2007 -

1

SCOPUL CURSULUI  Educarea studentilor de la facultatile de drept si sociologie in conformitate cu notiunile, teoriile si orientarile teoretice prin care se realizeaza investigarea complexa a faptelor, fenomenelor si institutiilor juridice;  Formarea deprinderilor necesare reusitei profesionale a viitorilor specialisti in domeniile dreptului si sociologiei;

 Inducerea ideii ca exista vechi si bogate traditii teoretice si practice ale sociologiei juridice romanesti, un pretios stimulent in evolutia actuala a cercetarilor jurissociologice;

OBIECTIVELE PRINCIPALE  Insusirea conceptelor si metodelor de cercetare sociologica la un segment insemnat al vietii sociale, realitarea juridica componenta importanta a realitatii sociale;  Evidentierea problemelor pe care trebuie sa le rezolve aceasta stiinta, prin functiile sale;  Introducerea in analiza a notiunilor de grup social cu tipurile sale caracteristice, comunitate, status social, rol social si procesul de socializare;  Analiza conceptelor de devianta, delicventa sau criminalitate si violenta, conduite ori manifestari nonconformiste ale unor indivizi, care ies din cadrul ordinii sociale si juridice;

2

CUPRINS CAPITOLUL I A. ASPECTE INTRODUCTIVE ............................................................................................1 1. Definitia sociologiei juridice...............................................................................................1 1.A. Notiuni generale............................................................................................................1 1.B. Obiectul sociologiei si specificul acestuia pentru sociologia juridica.............................1 1.C. Specificul sociologiei juridice.........................................................................................2 1.D. Metode de cercetare folosite de sociologie...................................................................2 1.E. Specificul metodologiei sociologice juridice..................................................................3 1.F. Functiile sociologiei juridice...........................................................................................4 1.G. Scopul sociologiei.........................................................................................................4 1.H. Definitia sociologiei juridice...........................................................................................5 CAPITOLUL II APARITIA SI ISTORICUL SOCIOLOGIEI JURIDICE..........................................................6 2.A. Primele origini...............................................................................................................6 2.B. Intemeietorii sociologiei.................................................................................................7 2.C. Contributii romanesti in dezvoltarea sociologiei..........................................................10 CAPITOLUL III METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE................................................................12 3.A. Consideratii generale..................................................................................................12 3.B. Cadrul cercetarii sociologice.......................................................................................12 B.1. Alegerea temei de cercetat.........................................................................................13 B.2. Metode sociologice de investigare..............................................................................13 a. Observatia ..........................................................................................................13 b. Experimentul........................................................................................................14 c. Studiul documentelor ..........................................................................................15 d. Anchetele sociale.................................................................................................15 3.C. Construirea esantionului..............................................................................................16 3.D. Analiza datelor culese si formularea concluziilor.........................................................17 CAPITOLUL IV GRUPURILE SOCIALE SI COMUNITATEA.......................................................................18 4.A. Grupurile sociale..........................................................................................................18 4.B. Tipuri de grupuri sociale .............................................................................................18 1. Grupurile primare si grupuri secundare ..............................................................18 2. Grupuri formale si grupuri informale ...................................................................19 3. Grupuri mici si grupuri mari..................................................................................20 4. Grupurile de apartenenta si grupurile de referinta ..............................................20 4.C. Familia ca grup social fundamental.............................................................................20 a. Functia biologica .................................................................................................21 b. Socializarea ........................................................................................................21 c. Functia economica...............................................................................................21 d. Functia de solidaritate familiara ..........................................................................21 4.D. Comunitatea ..............................................................................................................22 CAPITOLUL V STATUS SOCIAL, ROL SOCIAL SI PROCESUL DE SOCIALIZARE ...............................24 5.A. Definitia notiunilor de status si rol social......................................................................24 5.B. Clasificarea statusurilor sociale...................................................................................24 5.C. Conflictul de rol si ambiguitatea..................................................................................25

3

5.D. Procesul de socializare...............................................................................................25 5.E. Scopurile socilaizarii....................................................................................................26 5.F. Factorii de socializare..................................................................................................26 5.G. Integrarea sociala........................................................................................................26 5.H. Resocializarea.............................................................................................................28 CAPITOLUL VI ORDINEA SOCIALA SI JURIDICA.....................................................................................29 6.A. Societatea umana si normele sociale..........................................................................29 6.B. Obiceiul........................................................................................................................30 6.C. Morala.........................................................................................................................30 6.D. Normele juridice..........................................................................................................30 6.E. Raportul dreptului cu morala.......................................................................................31 6.F. Control social ..............................................................................................................32 CAPITOLUL VII DEVIANTA SI DELICVENTA .............................................................................................34 7.A. Devianta sociala..........................................................................................................34 7.B. Delicventa....................................................................................................................35 7.C. Formele delicventei ....................................................................................................36 7.D. Reactia societatii fata de delicventa ...........................................................................37 CAPITOLUL VIII VIOLENTA SI SOCIETATEA .............................................................................................38 8.A. Consideratii generale...................................................................................................39 8.B. Etiologia violentei.........................................................................................................39 8.C. Tipologia violentei........................................................................................................40 8.D. Rolul societatii in prevenirea violentei.........................................................................41 CAPITOLUL IX RESPONSABILITATEA SOCIALA SI RASPUNDEREA JURIDICA...................................43 Delimitari conceptuale.........................................................................................................43 9.A. Responsabilitatea – institutie sociala...........................................................................43 9.B. Raspunderea – institutie normativa.............................................................................43 9.C. Categorii de raspunderi...............................................................................................44 a. raspunderea morala.............................................................................................44 b. raspunderea politica.............................................................................................43 c. raspunderea juridica.............................................................................................45 9.D. Teoria nondreptului ....................................................................................................46 CAPITOLUL X DREPTUL CA INSTRUMENT DE REALIZARE A APARARII SI SECURITATII SOCIALE 10.1. Devianta sociala si delicventa (criminalitate) - acceptiuni si sensuri .........................48 10.2. Delicventa din perspectiva statistica..........................................................................50 10.3. Delicventa din perspectiva normativului penal ..........................................................51 10.4. Evaluarea sociologica a fenomenului de delicventa .................................................52 10.5. Politici penale de aparare sociala si de prevenire a delicventei.................................54 I. ASPECTE INTRODUCTIVE Definitia Sociologiei Juridice Obiectul acesteia si metodele de cercetare. Utilizare; Functiile si scopul sociologiei juridice. A. Notiuni generale

4

o pozitia acestora din urma fata de actele normative si de modul cum sunt ele aplicate de catre stat prin organele puterii administrative. religia etc. In viziunea lui Nicolae Popa. o modul in care sunt cunoscute acestea de catre membrii societatii. o eficacitatea dreptului. devianta si delincventa. a stabilirii obiectului sau de studiu. B. teoreticienii si practicienii sustin ca aceasta il constituie societatea desi in literatura. fac parte: o factorii care influenteaza crearea normelor juridice. Potrivit parintelui sociologiei. ea constituind rezultatul aplicarii metodelor de cercetare sociologica la un segment important al vietii sociale. o cauzele si factorii care determina criminalitatea. Renumitul jurist si sociolog francez Jean Carbonier a stabilit ca in afara institutiilor de drept. procesul de socializare. Auguste Compte. justitiei. control social. in societate sunt prezente permanent “fenomene juridice” care sunt de fapt fenomene 5 . Specificul obiectului Sociologiei Juridice Sociologia juridica este o sociologie specializata. adica de la stiinta “mama”. studiul istoric al evolutiei intelectuale a omenirii. inca de la inceput se poate afirma ca Sociologia Juridica este de fapt o sociologie specializata. din realitatea juridica care constituie obiectul sociologiei juridice si in acelasi timp componenta importanta a realitatii sociale. realitatea juridica.Comte) dar si fenomenele si procesele care iau nastere si se desfasoara in cadrul societatii.Fara o abordare sistematica. Obiectul sociologiei si specificul acesteia pentru sociologia juridica Cu privire la obiectul acestei stiinte sociale. aceasta neputandu-se realiza fara o juridicizare a componentelor umane individuale si colective. statusul. intelegand in primul caz analiza structurii institutiilor societatii (familia. relatiile sociale si procesele sociale. statul. economia politica. dreptul. relativ tanara.) iar in cel secund. Dimitrie Gusti si Mircea Manolescu care au demonstrat ca in cadrul vietii sociale. In abordarea problematicii definirii sociologiei juridice. o sa emita judecati. biserica. organizatiile. denumirea ei fiind folosita pentru prima data de catre Anzilotti in lucrarea sa “Filozofia dreptului si sociologiei” publicata in 1882 stabilindu-i-se mai bine specificul de catre Eugen Erlich in lucrarea “Bazele sociologiei dreptului” publicata in 1913.Culea a identificat aproape 50 de definitii ale sociologiei. Pentru ca o preocupare umana sa fie numita stiinta. a scopului si functiilor acestora. cum sunt de exemplu. Studiul societatii constituie obiectul si altor stiinte cum sunt istoria. comunitatile etc. ea trebuie sa indeplineasca cel putin trei cerinte si anume: o sa aiba obiect de cercetare. o sa foloseasca metode proprii de investigare a obiectului cercetat. dar in cazul sociologiei aceasta este structurat pe componentele sale (asa cum le-a indicat in mare parte si A. realitatea juridica reprezinta una din componentele ei principale. Pornind de la aceste cerinte este usor in a stabili daca cele doua discipline in cauza sunt sau nu stiinte. N. rolul social si comunitatea iar in cea de-a doua categorie sunt incluse fenomenele sociale. sociologia studiaza societatea sub doua aspecte: static si dinamic. teorii de valoare care sunt verificate prin metodele sale de cercetare. sociologia generala la stiinta “fiica” pentru a o identifica pe aceasta din urma in contextul stiintelor sociale si de a-i fixa specificul propriu. o raportul dintre reglementarile juridice si etica. tinand seama de faptul mai sus mentionat este firesc sa pornim de la general la particular. psihologia. educatia. indicand ca de fapt numeric exista mai multe asemenea incercari. C. Din prima categorie fac parte grupurile sociale. Specificul obiectului sau a fost pe rand aprofundat de specialisti ca Mircea Djuvara. organizarea familiara.

ele sunt preluate din stiinta dreptului exemplificand ca tipologii: tipul familiei. trebuie sa se aiba in vedere in procesul de investigare a realitatii sociale ca exista dimensiuni politice si etice (in organizarea procesului de cercetare sociala) de care cercetatorii sociologi trebuie sa tina seama. ele constituind obiectul sociologiei specializate – sociologie juridica. In privinta metodei tipologice si a reconstituirilor. Dintre aceste metode mentionate. Sociologia juridica foloseste metodele de cercetare ale stiintei mama care au fost adaptate la specificul obiectului sau de cercetarerealitatea juridica. Specialistii atrag atentia ca reusita cercetarilor sociologice va depinde atat de metoda folosita cat mai ales de pregatirea si interesul cercetatorului. Fara a intra in detaliile referitoare la metodologia sociologica (care va face obiectul unui capitol ulterior) reliefam ca sociologia are metode proprii de investigare a realitatii sociale. metoda statistica si cea logica. Astfel. dreptul. de cultura sa generala si de conceptia lui de viata. D. De asemenea. institutii si fenomene-caz contencioase sau necontencioase. folosind concluzii. la atitudinile si parerile lor. ancheta. Metode de cercetare folosite de sociologie A doua cerinta epistemologica pe care trebuie sa o indeplineasca sociologia si implicit sociologia juridica pentru a fi considerata o stiinta veritabila este aceea de a avea si folosi metode proprii de investigare a obiectului ei de studiu. Metodologia cercetarii sociologice se desfasoara dupa o planificare si organizare riguros stabilite care parcurg urmatoarele etape: a) identificarea problemelor de cercetat. b) planificarea cercetarii si stabilirea metodelor de investigare ce se vor folosi. in comparatie cu celelalte stiinte cum sunt medicina. Din cele mentionate rezulta ca realitatea juridica. precum si metoda tipologica. fiind stiinta de hotar intre sociologie si drept. In acelasi timp. cat si opiniile indivizilor fata de legislatie. Observatia si analiza datelor culese. pronuntarea sentintelor judecatoresti. interviurile si experimentul) si analizele istorice. obiectul de studiu al sociologiei juridice. reprezinta suma fenomenelor juridice desfasurate in timp si spatiu care nu se analizeaza separat in individualitatea lor ci in interactiunea acestora legate de grupuri de indivizi. in activitatea concreta de cercetare se folosesc metode sociologice cum sunt:observatia. reprezinta alte doua metode importante de cercetare sociologica. istoria etc. rezultate in reorganizarea societatii. Aceste fenomene sunt de o diversitate enorma si cuprind atat normele juridice. ea a derivat din sociologia generala. monografia juridica. comparatia. cu o vechime de aproape 300 de ani. anchetele sociale (din care fac parte chestionarele. comportamentele licite sau de incalcare a acestora de catre membrii societatii. E. interpretarea (analiza). Prin aceasta li se cere persoanelor prin chestionar sau interviuri (acestea fiind directe. tipul de conduita etc sau de reconstituiri ca: reconstituirea unor tipuri de relatii de familii disparute. Aceste metode sunt: observarea. realitatea demonstreaza ca sociologia a preluat si adaptat la specificul sau metode de studiu cu care a reusit sa descifreze multe din necunoscutele vietii sociale. Reusita acestei metode depinde de modul in care s-a ales esantionul reprezentativ de persoane. de putere si subputere. cea principala este ancheta. In lucrarea “Sociologie Juridique” cunoscutul om de stiinta clasifica fenomenele juridice in fenomene juridice primare si secundare. Specificul metodologiei sociologice juridice Ca stiinta. 6 . Desi tanara ca stiinta. prin telefon sau corespondenta) sa raspunda la anumite intrebari referitoare la comportarile acestora. este firesc ca metodele de investigare sa fie influentate de stiinta dreptului.sociale caracterizate de juridicitate.

gradului de libertate a cetatenilor. In afara acestora. vom cita cateva din ele care apartin unor redutabili specialisti in domeniu: “Variabilitatea in timp si spatiu a dreptului”. 2. d) asigurarea logisticii necesare. Functia descriptiva este indeplinita de cele doua stiinte prin descrierea realitatii sociale si implicit cea juridica.c) pregatirea cercetatorilor. folosind concepte ca: model normativ. fenomene si procese sociale etc. Functiile sociologiei juridice Prin functie intelegem (in privinta sociologiei in general si si a celei juridice in special) ce probleme trebuie sa rezolve aceste stiinte. a treia conditie pentru ca o stiinta sa indeplineasca acest statut este cea a stabilirii unor judecati de valoare in domenii care sa fie verificate prin metodele proprii de cercetare pentru a stabili daca acestea sunt adevarate. “Dreptul reprezinta forma esentiala de structura a societatii” stabilea Emile Durkheim. Aici intalnim concepte ca cel de cauza. analiza. comertului si moravurilor. Functia practic-operationala Acesta ultima functie deriva din cea critica si consta in indicarea solutiilor ce se impun pentru inlaturarea disfunctionalitatilor de ordin social identificate in urma investigarii realitatii sociale. G. predictiva. Asa cum mentionam la inceputul materialului nostru. Sociologia generala si cea juridica au stabilit aceste tipuri de judecati. 3. efect. Functia critica. In acesta idée afirmam ca si sociologia are ca scop final tocmai acest bine uman dar si prin relevarea specificului social. factori defavorizanti. factori favorizanti. analizand realitatea sociala prezenta. Conceptele utilizate pentru aceasta functie sunt: viitor. explicativa. F. Scopul sociologiei Preocuparile cercetatorilor din cadrul tuturor stiintelor care au ca obiect natura si societatea au ca finalitate BINELE GENERAL AL OMULUI. 1. cercetarile nefiind facute numai pentru dorinta de a se cerceta pe sine “de dragul cercetarii”. anticipare. Functia predictiva sau de prezicere sau de prevedere a modului in care se va prefigure realitatea sociala pentru timpurile ce vor veni. cu totul aleatoriu mentionam alte doua judecati de valoare: 7 . Potrivit acestei functii. adevar stabilit de Montesquieu. Functia explicativa este cea prin care se descifreaza legatura de cauzalitate dintre fenomenele sociale. e) efectuarea cercetarilor. disfunctionalitate sociala. grup social. ipoteza etc. Cele mai uzitate concepte specifice acestei functii sunt: comunitate. prognoza. macro si micro social. socializare. utilitate sociala. dovedindu-si trainicia si fiind folosite in modelarea societatii contemporane. f) interpretarea rezultatelor. critica si practic-operativa. care sunt aspectele de ordin general si particular pe care ele sa le lamureasca si finalitatea investigarii obiectelor cercetate. previziune. Fara a avea pretentia ca vom prezenta cele mai importante asemenea judecati. sociologia. In literatura de specialitate s-au relevat cinci functii ale sociologiei si anume: cea descriptiva. “Aparitia si dezvoltarea dreptului se datoreaza faptelor juridice” a stabilit Eugen Enrlich. devianta. Scopul imediat insa al sociologiei este de a stabili cum societatea si procesele sociale influenteaza comportamentul uman pentru a se cunoaste cum trebuie sa se actioneze in plan social in viitor. a componentelor acestora. 5. stabileste cum trebuie sa fie cea viitoare. g) publicarea descoperirilor (concluziilor). variabilitate care se datoreaza climatului. ele fiind valabile in timp. modului de viata. al vietii in comun. In privinta sociologiei juridice scopul imediat il constituie analiza realitatii juridice pentru ca dreptul sa apere si sa consacre valorile juridice. Dintre conceptele utilizate potrivit acestei functii amintim solutii sociale. resocializare. variabile de solutii sociale. 4.

Ideile acestor timpuri s-au materializat in lucrari care fiind studiate in zilele noastre. metode proprii de investigare si judecati de valoare fata de obiectul lor. cu peste doua milenii.n. capabil sa traiasca in grupuri organizate si reglate. altii se supun.). Astfel. “Existenta societatii nu poate fi conceputa fara formele care sa reglementeze relatiile dintre oameni”. Ca sociologie specializata. in cadrul carora unii comanda. . apreciem ca sociologia juridica este stiinta care studiaza realitatea juridica ca parte a realitatii sociale. sociologia ca stiinta noua este anterioara celei juridice. cu toate ca nasterea propriu-zisa a sociologiei este inregistrata mult mai tarziu. definim sociologia ca stiinta care studiaza realitatea sociala. sociologia generala si cea juridica indeplinesc statutul de stiinte. Seria precursorilor incepe cu ARISTOTEL numit si STAGIRITUL dupa orasul natal Stagira (384 – 322 i. 8 . Analistii desprind doua momente hotaratoare: . in societatea civila si in corpuri politice. Abordarea politicului din perspectiva SOCIOLOGICA are o istorie extrem de bogata. de la scoala si de la comunitate”. H. putem sa formulam definitia acestora tinand seama si de definitia definitiei.“Socializarea morala a individului se realizeaza in functie de valorile sociale pe care acestea le primeste de la familie. pentru a stabili cum societatea si procesele sociale influenteaza acest comportament. aceasta si pentru ca privind din punct de vedere cronologic.e.cel al precursorilor. al asocierii umane si a rezultatului acestei asocieri. A. care in lucrarea sa “POLITICA”. II. reusindu-se evidentierea unor concluzii de natura sociologica. dau posibilitatea analizei institutiilor si temelor expuse. pentru apararea si consacrarea valorilor societatii. APARITIA SI ISTORICUL SOCIOLOGIEI JURIDICE Abordarea acestei problematici vom continua sa o facem respectand aceeasi regula pornind de la sociologia generala si terminand cu istoricul sociologiei juridice. Inca din ANTICHITATE a fost sesizata existenta politicului ca obiect de cercetare in general. nu gasim o departajare neta intre notiuni de sociologie pura si sociologie juridica.cel al intemeitorilor. formata din comportamentul uman. acestea din urma gasindu-se de multe ori expuse in lucrarile lor fara a face insa o referire stricta la sociologia specializata. Definitia sociologiei juridice Dupa ce am demonstrat ca din punct de vedere epistemologic. pentru ca au obiect propriu de cercetare. Primele origini Antichitatea a fost perioada in care oamenii au format grupuri mari care au creat cetatile si statele in care au realizat valori materiale si culturale. Facem aceasta precizare si pentru ca in viziunea personalitatilor cu merite in crearea sociologiei. ele constituind baza civilizatiei moderne. subliniaza ca omul este o fiinta politica – pentru ca el este un animal naturalmente sociabil.

dupa perioada fertila a gandirii antice. Premergator acestor evenimente istorice a fost scriitorul. se datoreaza insuficientei fortelor izolate ale oamenilor. reprezentata de eruditii mentionati (la care trebuie adaugati Herodot si Platon precum si scriitorii acelor vremuri ca: Homer. obiceiuri. In lucrarile sale fundamentale “Politica si Etica”. Aristotel formuleaza idei de ordin sociologico-juridic.. o existenta in cadrul fiecarui grup social a dreptului si a solidaritatii sociale. Ei asigura fericirea membrilor societatii. au trait izolat pentru ca apoi acestia sa se asocieze. In afara ideii centrale referitoare la acest contract. iluministul francez afirma ca dreptul nu este ceva imuabil ci ca aceasta evolueaza in timp si spatiu datorita unor cauze generale care influenteaza in acelasi timp si societatea. marimea si calitatea teritoriului. Aristotel ia in considerare factorii socialieconomici si factorii social psihologici in interpretarea cauzelor schimbarilor produse in formele de guvernamant. juristul si filozoful francez Jean-Jacques Rousseau. al Binelui Public. Spre deosebire de Platon. Asa dupa cum afirma majoritatea istoricilor si nu numai. Pentru aceasta asociere (afirma autorul) s-a gasit instrumentul juridic numit “contract social” care duce la crearea statutului contractual. Montesquieu apreciaza ca dreptul se explica atat prin principiul legalitatii indivizilor cat si prin interventia unor alti factori -de ordin natural cum sunt: relieful. Atat in “POLITICA”. moravurile. In acelasi timp. Personalitatile de vaza in domeniu (din antichitate) au fost grecii – Aristotel si Platon. Platon. de etica. Sofocle si Ovidiu etc) a urmat o perioada de peste 1500 de ani. folosind metode inductive si comparative. Aristotel a efectuat cercetari concrete variate si extinse conduse in spirit stiintific. La Aristotel. cutume si moravuri.Contributia lui Aristotel este deosebita mai ales in ceea ce priveste analiza raporturilor dintre cetatean. dupa schimbarile de esenta produse de Revolutia Franceza 1789 si de revolutia industriala cand in locul religiei incepe sa fie folosita stiinta in a explica si intelege lumea. statul avand ca sarcina principala administratia justitiei. o statul este un fenomen natural cerut de existenta fiintelor umane. Adevaratele origini ale sociologiei se regasesc tot in Europa de vest. la inceputul existentei lor naturale.Gurvitch considera ca Aristotel a prefigurat multe din aspectele importante ale sociologiei juridice cum sunt: microsociologia dreptului si sociologia juridica. religia si libertatea cetatenilor. dar si -de ordin socio-economic cum sunt: comertul. pentru a le asigura supravietuirea. ci chiar sociologia propriu-zisa. care afirma ca societatea a aparut dupa ce oamenii. comunitate si stat. pe langa idei de ordin juridic si criminologic. felul climei. solidaritatea sociala si fenomenul social numit ordine eficienta. luati separat. politica “Stiinta regala” este stiinta celui mai mare BINE. in vestul Europei au aparut primele idei de ordin sociologico-juridic in lucrarile teologului Toma D’Aqino si a scriitorului italian Dante Alighieri. o conceptele de coinoniai. in cunoscuta sa lucrare “Republica”. Sociologul francez G. 9 . cat si in “Statul atenian”. Rezulta ca statul si dreptul sunt produse ale vointei comune (sub forma de contract) ca forme ce se impun pentru existenta vietii sociale. Referindu-se la aportul lui Aristotel la crearea unor premise temeinice pentru fundamentarea ulterioara a sociologiei politice – sociologul francez SCHWARTZENBERG arata ca acest corifeu al gandirii antice a elaborat nu numai filozofia politica. mentinand in felul acesta ordinea si unitatea. mentioneaza ca cei care guverneaza statul sunt magistratii. dintre acestea cele mai importante sunt referitoare la: o societatea umana care este guvernata de o anumita ordine fundamentala. filia si nomos reprezentand grupurile de indivizi. Aceasta asociere in care se mentin forta si libertatea fiecarui individ. de slaba fertilitate sociala In evul mediu.

considerand ca noua stiinta determina bunastarea umanitatii. Teoria sa despre “reprezentarile colective” are un substrat idealist obiectiv. . economice. legic si specific al fenomenelor sociale. sociologia are ca obiect de investigare umanitatea iar partile componente ale sociologiei sunt: -statica sociala (care cerceteaza crearea societatii si structura institutiilor ei). utilizand stiinta pentru intelegerea comportamentului uman. Unul din parintii sociologiei in general si a sociologiei juridice in special este considerat filozoful si sociologul francez Emile Durkheim 1858-1917. dreptul este un mod de conduita creat de colectivitate. Montesquieu a fost preocupat de sintetizarea datelor – elaborand concluzii generalizatoare cum ca exista relatii constante in faptele sociale. dar si prin cea de a doua a sa lucrare.1748). ca decurgand din “insasi natura lucrurilor”: . parintele acesteia este filozoful francez Auguste Comte 1798-1857 care a folosit pentru prima data cuvantul “sociologie” 1838. “CONSIDERATII ASUPRA CAUZELOR GRANDORILOR ROMANILOR SI AL DECADENTEI” – 1734. psihologice si institutionale). 2. societatea si dreptul sunt inevitabil legate intre ele.relevarea faptului ca face parte din “spiritul legilor. acestea din urma fiind de fapt forma speciala de structurare a societatii. ultimele fiind infrante de educatia religioasa si de nivelul de cultura generala.de vointa ARBITRARA a oamenilor. ducand la prevederea si controlul acestuia.Referindu-se la precursori. Auguste Comte Desi au existat multe incercari in nasterea noii stiinte. Emile Durkheim filozof si sociolog francez.formularea raportului dintre legile generale si cazurile particulare . rolul pe care totalitatea conditiilor (geografice. “Regulile metodei sociologice”) a subliniat caracterul obiectiv. B. majoritatea autorilor sunt unanimi in parerea ca cel mai de seama sociolog.de capriciile HAZARDULUI. A demonstrat o orientare pozitivista (”Despre diviziunea muncii sociale”. Istoria si viata sociala nu sunt conduse numai : . El a considerat ca oamenii se gasesc permanent intr-o pozitie duala: viata in comun si a tendintelor lor egoiste. si -dinamica sociala (reprezentata de dezvoltarea ideatica a omenirii). Intemeietorii sociologiei 1. Prin SPIRITUL LEGILOR 1748.de vointa PROVIDENTEI (intelepciunea suprema a divinitatii in guvernarea lumii). 10 . care deriva din natura lucrurilor. . Durkheim este cel care a fondat scoala sociologica franceza. b) solidaritatea organica. Montesquieu are o contributie remarcabila la creerea premiselor pentru abordarea sociologica a politicului prin postularea (enuntarea) principiului legitatii. Potrivit autorului. sociologismul reprezentand acel curent care considera fenomenele sociale ca fapte sau lucruri sociale concretizate in moduri colective de ganduri. Dreptul reprezinta forma solidaritatii sociale. Seful scolii franceze de sociologie. viata sociala neputand exista fara ca viata juridica sa nu existe simultan. il are in determinarea configuratiei si continutului ordinii politice dintr-o anumita tara. Potrivit acestui autor. specialisti de marca ai sociologiei sustin ca ar trebui considerat nu un precursor ci chiar un adevarat intemeietor al ulterioarei sociologii MONTESQUEIU (1689 . El considera ca in societate exista doua categorii de solidaritate umana: a) solidaritatea mecanica. ci de legi care exprima regularitati. Comte a creat pozitivismul sociologic. in ea fiind reflectate multiplele fatete ale solidaritatii sociale. In conceptia sa.

puncte de vedere) privind pluralitatea factorilor istorici cu sublinierea primatului factorului psihologic (“economie si societate”). Are contributii insemnate in organizarea primelor experiente agricole. Atat spatarul Milescu cat si domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir (Descrierea Moldovei) au abordat aspecte de ordin sociologic constatate la colectivitatile umane pe care acestia le-au observat si le-au descris. religios. A avut un rol insemnat in infatuirea reformei agrare (1864). Traditii si contributii romanesti in domeniul sociologiei juridice Vestitul spatar Nicolae Milescu – Nicolae Spataru (1636 –1708) boier si carturar umanist din Moldova Participand la un complot impotriva domnitorului Stefanita Lupu 1659 – 1661 a fost silit sa ia drumul pribegiei. agronom. Durkheim afirma ca pedeapsa este “ca insemnatate mai mare in societatile mai putin dezvoltate. . commercial etc). politolog si economist german a elaborat: Studii de sociologia religiei si istoria economiei (”Etica protestanta si spiritul capitalismului”). Weber apreciaza ca sociologia juridica trebuie sa stabileasca opozitia dintre cele trei tipuri de drept: . filozof al istoriei. astfel ca solidaritatea mecanica le genereaza pe cele represive iar cea organica pe cele restitutive (ex. dreptul familiei. A acordat o importanta deosebita unitatii principiului cauzalitatii si ”comprehesiunii” (care se poate intelege usor) in cunoasterea realitatii sociale. a fost germanul Max Weber 1864-1920. (in care ultimul deriva din dezvoltarea treptata in timp a primelor) coexista in timp. a fermelor model. in lucrarile lui Ion Ionescu de la Brad se gasesc rezultatele investigarii de ordin sociologic facute de autor in colectivitatile de agricultori din trei judete ca Dorohoi. conventie si drept. S-a stabilit in Rusia. educativ si filologic. cu privire la reactia sociala fata de acest fenomen. Sociolog de seama. hibrida a unor idei. “Vechiul Testament”. Max Weber (1864-1920) sociolog. ea fiind determinata de faptele oamenilor care determina crearea colectivitatilor si complexele lor sociale. In lucrarile sale arata ca notiunile de obicei. 3.dreptul material supranatural (mistic si religios). membru de onoare a Academiei. unde puterea conducatorilor are un caracter absolut”. A peregrinat in Germania.dreptul (formal si material) in intregime rational secularizat cu ajutorul logicii formale. . scheme abstracte denumite “tipuri ideale”. concretizata prin pedepsirea infractorilor. C. In secolul XX-lea. Intemeitorul stiintei agricole moderne in Romania. care pune in centrul atentiei actiunea sociala. devenind sef al corpului de talmaci. Franta (unde a indeplinit o misiune diplomatica) Suedia – a trimis un tratat teologic in latineste – care reprezinta prima lucrare a unui roman tiparita la Paris. conceptii.Aceste doua tipuri de solidaritate determina crearea a doua categorii de legi. Putna si Mehedinti. o prima istorie a imperiului otoman in latina si in rusa. Autor al unei teorii eclectice (imbinarea mecanica. Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) in Roman. elaborand in acest scop cu functii metodologice.dreptul material relativ. Dreptul privat il considera legat de economie iar cel public de politic. intre 16751678 a indeplinit din insarcinarea tarului Aleksei Mihailovici o misiune diplomatica la Peking in urma careia a scris “Jurnal de calatorie in China” si “Descrierea Chinei”. 11 . lucrari valoroase mai ales sub raport literar si documentar. rational (procedural sau institutional). A tradus si compilat in limba romana lucrari cu caracter istoric. a alcatuit o monografie privind agricultura. In afara de geneza sociala a criminalitatii. economist si statistician.

spirituale. sociologia juridica studiaza “principiile. iar pe de alta parte actiunile. recoltand un bogat material faptic despre dreptul obisnuielnic. In consecinta. “utopica” si”mistificatoare” a realitatilor sociale. Dan Banciu. Maria Voinea. Dupa 1966. criteriile. Scoala sociologica de la Bucuresti a intreprins numeroase cercetari de etnologie si socilogie juridica. obiectul sociologiei il constituie realitatea sociala conditionata de factori naturali (cadre naturale) dar si sociali. dreptul funciar. fondata si organizata de Dimitrie Gusti. Sofia Popescu. Dupa decembrie 1989. O astfel de cercetare cunoscuta sub numele de cercetare etiologica (sau cauzala) are ca scop verificarea unor anumite ipoteze pentru a stabili relatiile dintre fenomenele cauza si efect. sociologia redevine obiect de studiu si cercetare. sociologia va fi considerata o disciplina “burgheza”. infaptuirile. O a doua modalitate de cercetare care nu are ca scop dezvaluirea legaturii cauzale dintre fenomenele sociale este cea de evaluare. Ion Vladut. lucrarile acestei institutii purtand influenta conceptiei acestuia. inceputul timid de “liberalizare” a societatii romanesti. organizate si conduse de Dimitrie Gusti (1880-1955) Iasi.Adevarata nastere a sociologiei romanesti este asimilata cu aparitia actiunilor initiale. Fondatorul scolii sociologice (monografice) Bucuresti potrivit sistemului sau sociologic. familiei si penal din domeniul psiho-sociologiei juridice ale unor grupuri si colectivitati sociale romanesti. sociologia juridica devine un obiect de studiu generalizat in planurile de invatamant ale unor facultati si colegii universitare. Dezvoltarea studiilor si cercetarilor de sociologie juridica au fost continuata de catre scoala sociologica de la Bucuresti. juridice si politice) ce se dezvolta in stransa legatura cu “cadrele” vietii sociale. politice si de partid. dreptul si reglementarile sale pot fi evidentiate prin utilizarea metodei monigrafice la nivelul unor “unitati scolare”(familie. Consiliul National de Cercetare Stiintifica (1947-1948) revistele “Arhiva pentru stiinta si reforma sociala” si “Sociologie romaneasca”. scoala. oras. Traian Herseni. Andrei Stanoiu. obiceiurile.). Vasile Popa. pentru a descoperi cauzele si factorii care determina fenomenele sociale (si cele juridice). Renumitul om de stiinta roman. Aceasta are ca obiectiv masurarea eficacitatii 12 . moravurile si uzuantele propiu-zise care traduc in fapt ideea de dreptate”. sat. In conceptia scolii monografice de la Bucuresti. preocupari majore cocretizate in cursuri universitare si lucrari de specialitate sunt prof. Dupa instaurarea regimului totalitar in Romania. Consideratii generale Sociologia generala si cea juridica (pentru cunoasterea realitatii sociale si respectiv juridice) initiaza si desfasoara activitati de investigare a obiectului de studiu. Alaturi de el. imperativele. fiind inlaturata din planurile de invatamant mediu si superior. Henri H. III. Realitatea sociala reprezinta un ansamblu de “manifestari” (economice. cel care in anii 1977 preda cursul de sociologie juridica la Facultatea de Drept Bucuresti. ea fiind denumita si cercetare activa. profesor universitar la Iasi si Bucuresti. biserica. In zilele de azi poate cel mai cunoscut om de stiinta in domeniu este profesorul Nicolaie Popa. dorindu-se ca prin rezultatele ei sa se imbunatateasca anumite situatii existente in realitatea sociala (juridica). Stahl). METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE A. spirituale. in numeroase judete si zone ale Romaniei interbelice. colaboratorii sai (Mircea Vulcanescu. realitatea sociala constituie un tot de ”manifestari”(economice. “psihologic” si “istoric”) si guvernate de legea “paralelismului sociologic”. juridice si politice) conditionate de actiunea mai multor factori (“cadrul cosmologic” ”biologic”. a format in anul 1938 Institutul de cercetari sociale al Romaniei. A infiintat Institutul Social Roman (1921-1948). etc. iar socilogia este dezideologizata de ideile totalitarismului si filozifiei marxiste. In conceptia lui D. Este unul din intemeietorii Muzeului satului – 1936. cand dreptul ca disciplina inceteaza de a mai fi servit unor interese ideologice. Anton Golopentia. normele si valorile ideii de dreptate cum sunt elaborate de comunitatea rurala traditionala.Gusti.

Vasile Miftode care afirma: “Daca sociologii trebuie sa posede cunostinte in diferite domenii si discipline socioumane. desfasurarea investigarii (sau culegerea datelor). acestea fiind cunoscute sub numele de anchete sociale. cu o orientare spre un scop bine determinat. de rezultatele obtinute legiuitorul tinand seama in procesul de elaborare a actelor normative si in procesul de aplicare a legii. De ce este nevoie sa ne aplecam asupra metodelor de investigatie specifice sociologiei? Intrebarea nu-i retorica. Sociologia si-a creat propriile metode de cercetare. 4.Stabilirea gradelor de aprobare sau dezaprobare ale populatiei fata de actul de coruptie? 2. sociologii trec la alegerea metodelor si tehnicilor de investigare. fiind o contemplare intentionata si metodica a realitatii sociale. Metode sociologice de investigare Dupa stabilirea tematicii cercetarii sociologice si dupa ce s-au ales ipotezele posibile care pot fi descoperite. 5. experimentul si studiul documentelor. folosind in egala masura si alte metode specifice celorlalte stiinte cum sunt: observatia. De cele mai multe ori sociologia (implicit si cea juridica) prin metodele de investigare cerceteaza idei. aceea a comunicarii verbal-simbolistica. opinii sau intentiile oamenilor. B. reprezentantii (sau specialistii) din aceste discipline (cum sunt de exemplu juristii – n. raspuns dat de unul dintre specialistii romani in domeniu. fara ca observatorul sa intervina in desfasurarea celor studiati. Posibilitatea investigarilor sociologice este data de caracteristica fundamentala a grupurilor umane. reprezentari. In sociologie. Exemplificam cateva teme care pot fi in viitor subiectul investigarii sociologiei juridice: . tehnicile de investigare sunt chestionarul si interviul. Fara a avea pretentia ca descrierea de mai jos este o abordare de specialitate vom reda specificul fiecareia dintre aceste metode. Cadrul cercetarii sociologice Abordand aceasta problematica este necesar sa mentionam ca pasii pe care-i parcurge cercetarea sociologica sunt: 1. care constau in investigarea directa a membrilor grupurilor umane.n. 1. a) Observatia Prima si cea mai utilizata metoda de investigare este observatia. din realitatea juridica). valori.Care sunt cele mai comune tipuri de infractiuni? . ea fin opera unor observatori pregatiti. observatia este stiintifica. atitudini. antropologie.Ce determina cresterea criminalitatii in ultimul deceniu? .Care este procentul dintre cei identificati ca infractori si condamnati? . demografie si drept – completam noi). valorificarea rezultatelor obtinute. Ea are un raspuns relevant pentru specialistii dreptului. 2. In cadrul anchetelor sociale. Alegerea temei de cercetat Cercetarea sociologica nu se face fara a avea o tema prestabila care de obicei este data de anumite disfunctiuni din realitatea sociala (in cazul sociologiei juridice. istoric. 13 .Are incredere populatia in actul de dreptate al justitiei? . ea fiind o activitate umana de contemplare si sesizare a fenomenelor si proceselor sociale in forma sa naturala. analiza datelor culese.In ce masura pedepsele severe duc la prevenirea criminalitatii? . 3. alegerea temei de cercetat.unui anumit sistem juridic. cercetatorul sociolog integrand direct subiectul de cercetat. stabilirea metodelor si tehnicilor folosite in investigarea ce urmeaza sa se realizeze.) trebuie sa posede la randul lor o anumita pregatire sociologica pentru a putea participa in mod eficient la investigatiile interdisciplinare si totodata pentru a realiza studii de buna calitate in propriile domenii (economic.

o respectarea normelor de convietuire ale grupului studiat. 2. divers si nuantat pentru analize colective specifice stiintelor sociologice. Daca observatia este o contemplare a unui fenomen care nu s-a repetat. fie prin introducerea din afara a unor variabile sau factori noi. observatiile lasa mereu dubii si locuri goale. o sa descopere liderii formali sau informali ai grupului studiat. . b) Experimentul A doua metoda importanta de investigare folosita in sociologie o constituie experimentul care este de fapt o observatie dirijata de observator prin aceea ca se intervine in desfasurarea fenomenului sau procesului observat prin schimbarea conditiilor. 14 . observatia este numita interna sau participativa. In functie de pozitia observatorului fata de grupul social studiat observatia este: o Directa (sau nemijlocita) intre observator si grupul studiat neinterpundu-se nimic. atunci cand se face folosind opiniile altor observatori. o Indirecta. in literatura sociologica (referitoare la metodele de investigare) se afirma ca: “este mai usor sa minti un anchetator decat a disimula ceea ce stii fata de un observator”.elaborarea pe baza verificarii ipotezelor si concluziilor teoretice a actiunilor practice. o observatorul sa nu socheze grupul studiat prin cunostintele pe care le poseda. Acestea sunt in ordinea urmatoare: . In privinta acestora.crearea conditiilor de observatie.stabilirea consecintelor acestora. . Un al doilea criteriu de clasificare al observatiilor in cercetarea sociologic ail constituie pozitia observatorului fata de grupul social observat: o Daca observatorul ramane in afara grupului social observat. asa cum este in cazul studiului documentelor. . deoarece observatorul poate sesiza si culege date adevarate. prin vocabularul folosit. Acest mod de observatie este cel mai valoros pentru ca ofera informatii cu valoare de fapte si constituie materialul cel mai bogat. primele verificand cu precizie ipotezele.Obiectul observatiei in sociologia juridica este realitatea juridica formata din fenomenele si procesele juridice care definesc societatea in momentul desfasurarii investigatiei. . experimentul poate fi reconstituit si repetat ori de cate ori este nevoie pentru a verifica ipotezele initiale in situatia in care de la prima incercare aceasta nu s-a realizat. o sa nu forteze prin nimic situatia observata pentru a obtine date. Pentru reusita observatiei participative specialistii recomanda respectarea urmatoarelor reguli: o stabilirea unei “granite” precise intre observator si grupul observat. Valoarea experiementelor este mai mare decat a observatiilor.stabilirea si supravegherea grupului de control. . observatia in acest caz este observatie externa.introducerea factorilor externi. o Atunci cand observatorul are un contact indelungat cu colectivitatea studiata. Practica sociologica a demonstrat ca acest gen ultim de observatie este cel mai eficient fata de celelalte categorii de observatiii si chiar fata de celelalte metode de investigare cum sunt chestionarele si interviurile.controlul si dirijarea variantelor urmarite. pentru ca de cele mai multe ori. uneori integrandu-se in activitatile specifice acestuia. In raport de anumite criterii. . fara sa lase impresia ca este o autoritate. In literatura de specialitate se recomanda parcurgerea. observatiile sociologice pot fi clasificate in mai multe categorii: 1. aceasta fiind in contact cu realitatea sociala. a mai multor etape pentru ca experimentul sa fie eficient. pas cu pas.stabilirea ipotezelor.

interviurile reporterilor.o singura intrebare. directive. . . 1. . Pe aceasta baza se vor formula concluzii (adevaruri de valoare) care vor fi folosite de factori de decizie in domeniul cercetat (juridic in cazul sociologiei juridice). semistructurate sau nestructurate (in functie de gradul de libertate in formularea intrebarilor de catre sociolog). . . documentele fotografice.concursurile pentru ocuparea unei slujbe.durata interviului sa fie scurta.situatiile statistice. care presupune ascultarea oamenilor pentru a verifica existenta sau inexistenta unui fapt sau a unei situatii.individuale si de grup (in functie de numarul persoanelor participante la interviu). . Atunci cand se apeleaza la aceasta metoda. jurnalele. .stabilirea unor diagnostice medicale. Aceasta modalitate de investigare este folosita in multiple forme ale vietii sociale cum sunt: . Ea reprezinta de fapt. . un singur raspuns. trebuie avut in vedere ca documentele cu continut sociologic poarta amprenta personalitatii celor care le-au intocmit si nu in ultimul rand sunt particularizate de conditiile istorice din perioada careia ii apartin. fie din cauza cheltuielilor ridicate care le impun.documente auxiliare in care sunt incluse alaturi de lucrarile literare. . Cu ajutorul ei sociologii (prin consultarea diferitelor documente oficiale sau particulare) suplinesc lipsa unor informatii care nu pot fi obtinute prin celelalte metode de cercetare sociologica. Regurile unui interviu eficient Specialistii atrag atentia ca pentru a obtine rezultate bune in folosirea interviului.intrebari precise si simple. in functie de pregatirea si personalitatea interlocutorului. experiementele se realizeaza mai greu decat observatiile. .efectuarea unor tratamente psihiatrice in cazul psihoterapiei. procese-verbale.interviuri tet a tet sau prin telefon. rapoarte de activitate. un dialog. purtat de sociolog si unul din membrii esantionului uman ales din grupul social investigat pentru culegerea de informatii in legatura cu scopul urmarit.intrebarile sa se refere la aspecte concrete. . memoriile sau autobiografiile. d) Anchetele sociale Daca observatia si experimental sunt metode de cercetare pe care le gasim si la alte stiinte (cum sunt cele ale naturii) metoda anchetei este specifica sociologiei unde realitatea investigata contine oameni cu care sociologul investigator intra intr-o relatie de comunicare prin limbaj.In schimb. cinematografice si cele fonetice. intrebandu-i asupra unor probleme de interes sociologic. tot o observatie dar o observatie indirecta. trebuie sa respecte urmatoarele reguli: .evitarea cuvintelor cu dublu sens. presa. ale caror raspunsuri sunt ulterior analizate si structurate pe diferite criterii. c) Studiul documentelor A treia metoda de investigare sociologica este cea documentara sau studiul documentelor. Aceasta metoda “ancheta”. prin cele doua instrumente de investigare: interviul si chestionarul apeleaza la esantioane de oameni.interviuri structurate. Cele mai folosite documente in cadrul investigatiilor sociologice sunt: . 15 . fie din motive etice sau juridice.documente ale unor persoane cum sunt scrisorile. Etimologic frantuzescul “enquite” este radacina cuvantului ancheta. .arhivele oficiale formate din documente calitative ca analize. Interviul Prin interviu se intelege o convorbire. In literatura de specialitate s-au realizat mai multe clasificari ale interviurilor stabilinduse ca cele mai utilizate forme de interviuri sunt: .

se cere o permanenta pregatire a specialistilor sociologi. cu privire la domeniul studiat. traieste in grup-viata sociala fiind viata de grup. In cazul procedeului cotelor.de cele mai multe ori. In practica sociologica se folosesc procedee de esantionare prin hazard (procedee probabiliste) sau prin procedeul cotelor. Spre deosebire de interviu unde sociologul si interlocutorul au un contact nemijlocit. In cazul chestionarului deschis subiectilor li se cere sa raspunda liber. cu propriile cuvinte la intrebarile puse. IV. esantionarea este realizata cu ajutorul calculelor. scale. Orice individ se naste intr-un grup social. 16 . ci doar o punere in tema a acestora cu notiuni de sociologie generala si de sociologie juridica. 2. C. Operatia prin care se stabileste esantionul reprezentativ dintre membrii grupului social investigat se numeste esantionare. . . concluziile sa fie reale. crescand si maturizandu-se tot intr-un grup social si mai intotdeauna trece in nefiinta tot intr-un grup social. fara ca sociologul sa intre in contact cu subiectul. primeste primele notiuni si dobandeste experiente intr-un grup de oameni.intrebarile se pun pe un formular (de obicei pe hartie) sau la calculator. GRUPURILE SOCIALE SI COMUNITATEA A. subiectul este scos din mediul sau. In alte situatii exista riscul ca desi cercetarea sociologica sa fi fost corecta. in cazul chestionarului: . In prima categorie chestionarele cuprind un set de raspunsuri posibile din care subiectului i se cere sa aleaga pe cel pe care il considera adevarat. . Chestionarul A doua metoda de investigare folosita in anchetele sociologice este chestionarul care consta in formularea unui set de intrebari care se adreseaza subiectilor pe problematica studiata.analiza si interpretarea datelor nu s-a facut in mod corect.. In sociologie.evitarea formularilor pentru ca la intrebarile puse sa nu se dea raspunsuri monosilabice. reprezentari grafice) si in final la redactarea concluziilor care se vor prezenta factorilor de decizie.nu s-au constituit corect esantionul. Chestionarele. de genul da sau nu. se impart in chestionare cu raspunsuri limitate sau chestionare cu raspunsuri nelimitate (deschise). sau sa raspunda liber la intrebarile puse. in functie de modalitatea in care subiectul poate sa aleaga raspunsurile care i se cer. stabilita prin diferite procedee si a carei investigare conduce la concluzii care vor putea fi exploatate la ansamblul colectivului de origine. al legilor statistice si matematice asupra carora nu ne vom opri deoarece noi nu dorim pregatirea de specialitate a studentilor de la facultatea de drept. Construirea esantionului Anchetele sociale se intreprind prin intermediul esantionului care reprezinta acea parte a grupului social studiat. pentru ca de multe ori rezultatele obtinute nu sunt reale deoarece pe intregul proces al investigarii sociologice pot aparea impedimente care in principal se refera la: . pentru ca cercetarea sa fie eficienta.nu s-au intocmit corect chestionarele. Grupuri sociale Este unanim apreciat ca omul pentru a supravietui. Analiza datelor culese si formularea concluziilor Dupa ce etapa culegerii datelor s-au epuizat. D. dar factorii de decizie din diferite considerente (economico-financiare sau politice) sa nu tina seama de solutiile propuse. echipa de sociologi care efectueaza investigarea trece la etapa analizei datelor (folosindu-se tabele.

.echipajul unei nave maritime. sociologii au descoperit ca acestea sunt caracterizate si de:  o structura si organizare proprie cu o ierarhie a indivizilor care le compun (fiecare dintre acestia avand roluri bine definite). nivelul de solidaritate etc. el fiind ceva deosebit. Tipuri de grupuri sociale Majoritatea sociologilor au fost preocupati in a clasifica grupurile sociale dupa diferite criterii: marime.  existenta unei constiinte de sine. constituie pentru a desfasura o anume activitate.grupurile de batrani in diferitele lor forme de manifestare. .Norman Goodman defineste grupul social ca “doi sau mai multi indivizi care au un sentiment comun de identitate si se influeanteaza unul de altul in modalitati structurate pe baza unui ansamblu comun de perspective referitor la comportamentul fiecaruia”. . . B. scopuri comune si participarea acestor indivizi la realizarea lor. ele fiind foarte importante pentru membrii componenti.familia. 17 . . ca de exemplu in cadrul unor asociatii productive cum sunt asociatiile familiare.biserica.un grup de munca extins.clase de elevi sau grupele de studenti.Durkheim. .colectivitatile de copii cunoscute sub numele de grupuri de joaca.  stabilitate temporala. 1. Caracteristica grupurilor primare.  norme de comportare si valori specifice pe care indivizii le respecta pentru a supravietui. In afara de aceste caracteristici trebuie specificat. aici nu exista deoarece intereseaza competenta acestora pentru indeplinirea scopului propus. . Dintre grupurile secundare putem exemplifica: . . a modului de apartenenta la grup. gradul de intimidate dintre membrii grupurilor. acestea din urma coexistand. Pentru existenta unui grup social trebuie obligatoriu sa gasim unde indivizii care-l compun o relatie de interdependenta. De mai multe ori in cadrul grupurilor secundare sunt cuprinse si grupuri primare. indicand ca din prima categorie (grupuri primare) fac parte acele grupuri formate dintrun numar mic de oameni care au intre ei relatii personale stranse si durabile. in vederea atingerii unui scop si care au o durata determinata. de viata afectiva comuna. Clasificarea s-a facut atat din ratiuni epistemologice dar si a dorintei de a se intelege mai bine rolul pe care aceste grupuri le au in societatea umana in general.echipe de cercetare stiintifica. de regula sunt grupuri mari cu o coeziune sociala slaba. necesare fiintarii grupurilor sociale. Ei au grija unul de altul mentinand intre ei relatii sincere de lunga durata.detasamente militare. referitoare la relatiile afective dintre indivizi. Cele mai cunoscute grupuri sociale sunt: .grupurile de vecini (mai ales in comunitatile rurale). ca grupul social “nu este identic cu suma partilor sale (a indivizilor care-l compun). Aceste grupuri contribuie la formarea personalitatii indivizilor ce le compun.  forme de control si presiune ale grupului fata de membrii componenti. ale carui proprietati difera de acelea pe care le prezinta partile din care este compus”. Grupurile primare si secundare Clasificarea grupurilor sociale in primare si secundare a fost facuta de sociologul american Charles Horton Cooley avand drept criteriu existenta sau inexistenta relatiilor dintre indivizi. asa cum a facut-o si E.  relatiile pe care le stabilesc cu alte grupuri. Grupurile secundare. In afara acestor conditii obligatorii. etc.

Cand grupul social se formeaza spontan. acesta este numit ca grup informal. stabilindu-li-se structura cat si relatiile dintre membrii sai. ce-i corect si ce nu-i corect indeplinind functia normativa. 3. 4. C. legati printre ei prin relatii biologice. care sta la baza societatii umane. Intre grupurile de referinta care au un rol deosebit in modelarea conduitelor umane. cu un pronuntat caracter psihologic. are doua acceptiuni: una sociologica si alta juridica. economice. incalcarea normelor de conduita stabilite de regulamentele de functionare fiind sanctionate. In acelasi timp ei constituie exemple si modele de comportament pentru copii. spirituale si juridice. relatiile dintre ei nefiind reglementate oficial. de obicei in interiorul grupului formal. moral afectiv. un loc aparte il are grupul de presiune. acesta este numit un grup formal. acceptiuni care sunt sensibil apropiate. Grupurile de apartenenta si grupurile de referinta Criteriile de clasificare a apartenentei unui individ la un anumit grup si a compararii cu alte grupuri sociale fata de cel caruia apartin acestora. acesta fiind un lider formal. a dus la impartirea grupurilor umane in grupuri de apartenenta si grupuri de referinta. Acest grup mai este numit si normativ pentru ca stabileste standarde de comportament. Grupurile sociale mari se compun de cele mai multe ori din multiple grupuri mici (ex – clasa sociala) in care relatiile nu mai sunt personale si nici afective. realizandu-se functia comparativa. b) comparativa. compara su stabili comportamentul propriu. membrii sai asociindu-se pe baza unor afinitati si contacte personale. Andrei Stanoiu defineste astfel familia: grupul social primar in care membrii sai sunt uniti prin casatorie si descendenta. pe baza unor regulamente. asigurand normele si valorile unor grupuri de referinta negativa. acestea hotarand modalitatile de comportament macrosocial. altele insa pot (ex – parintii). Familia ca grup social fundamental Am mentionat cu titlu de exemplu. Grupuri formale si grupuri informale Un alt criteriu de clasificare al grupurilor sociale il constituie modalitatea oficiala sau neoficiala de constituire a acestora. Ei invata pe copii ce sa faca si ce sa nu faca. Nu toate grupurile de referinta pot indeplini cele trei functii. indivizii stabilesc intre ei relatii personale nemijlocite. ca unul din grupurile sociale primare il reprezinta familia. Astfel cand grupul este constituit prin acte normative. De obicei aceste grupuri (ex – prieteni) se organizeaza totusi cu anumite reguli de conduita si vederi proprii pe care le respecta dar care nu intra in contradictie cu cele ale grupului formal. c) de public. In cadrul grupurilor mici. Acest grup. Totodata parintii aproba sau dezaproba comportamentele copiilor (functie de public). Intre membrii grupului formal.2. influentand personalitatea acestora (ex – familia). Aceasta ii determina pe indivizii grupului sa respecte normele regulamentare de conduita in vederea indeplinirii scopului propus. fiind recunoscut de ceilalti indivizi de bunavoie. Conducatorul grupului este desemnat de o institutie de multe ori pe baza unor examene si concursuri. pot sa apara relatii personale care nu pot insa sa le anuleze sau sa le inlocuiasca pe cele formale. care au anumite drepturi 18 . decizii sau dizpozitii ale unor institutii de stat sau neguvernamentale. Liderul grupului respectiv impunandu-se singur de obicei datorita carismei sale. Grupuri mici si grupuri mari Criteriul numarului de membri ai grupului determina impartirea bipartite a grupurilor sociale: mici si mari. Sociologii au stabilit ca grupurile sociale de referinta au trei functii: a) normativa. Cea de a doua categorie de grupuri este folosita de oameni pentru a-si defini. impunandu-le pentru convietuirea tuturor grupurilor umane.

Apoi sunt familii nenormale din care fac parte indivizii care traiesc in concubinaj. In acceptiunea juridica. Familia. Sociologii au impartit familiile in mai multe categorii. aici gasindu-se in legaturi de sange: bunici. c) Functia economica Familia este grupul social in care se asigura membrilor sai veniturile necesare nu numai supravietuirii ci satisfacerea trebuintelor fiziologice si spirituale. Este adevarat ca mai sunt si alti factori care determina socializarea omului dar nici unul nu-i mai puternic si cu mai mare influenta ca familia. Se mai numeste si familia de procreare. d) Functia de solidaritate familiara In afara de trebuintele fiziologice si spirituale ale membrilor sai. parinti. acestea pot fi:  familii nucleare (restranse sau conjugale din sot. Familia proprie reprezentand familia realizata prin casatorie proprie si care cuprinde sotul si copii. sotie si copii). spirituale si juridice care nu se mai intalnesc si la alte grupuri. Astfel. afective. Aceasta familie este numita si familia consanguina. dand acestora o pozitie care influenteaza semnificativ experientele de viata de mai tarziu ale copiilor. in raport de numarul de generatii pe care le cuprind. ca grup social primar. Prin ea se reproduce societatea. . Comunitatea 19 . frati si surori. b) Socializarea este a doua functie a familiei. familii fara copii sau monoparentale. familia reprezinta grupul de persoane intre care exista drepturi si obligatii izvorate din casatorie. Familia de interactiune formata din grupul de persoane intre care exista relatii de rudenie. frati si nepoti. indeplinind anumite functii in folosul grupului cat si a societatii. unde membrii sunt rude de sange. Dupa criteriul locuintei. familia fiind grupul unde sunt reglementate relatiile sexuale umane in cadrul casatoriei. de ajutor reciproc. continuandu-se mostenirea sociala si culturala.ea este formata din persoane unite prin casatorie si cu copii prin legaturi paternale. aici intimitatea asigurand pentru membrii sai sprijinul afectiv necesar in activitatile umane particulare si sociale. caldura si educatie. in familie sunt satisfacute si nevoile umane de afectiune. 2.au sarcini si functii specifice. . sotie si copii. Pe baza criteriului privind pozitia unei persoane in cadrul familiei se disting: 1. familia este grupul social unde este impus tabuul incestului. D. familiile se impart in: 1. tata si copii.  familiile extinse sau largite care cuprind membrii ai mai multor familii nucleare provenind din generatii succesive. In acelasi timp. Aceasta functie este tot atat de importanta ca si cea de reproducere biologica a oamenilor. . rudenie si infiere.relatiile ce se stabilesc intre membrii sai sunt mai intai de ordin biologic apoi moral. 2. din acest punct de vedere existand familii normale alcatuite din sot.intre membrii sai exista un sistem précis de drepturi si obligatii reciproce. fiind numita DIADA cand sunt numai sotii fara copii sau TRIADA in care exista mama. ea facand parte din realitatea juridica. Referitor la natura si numarul functiilor familiei. precum si alte raporturi asimilate relatiilor de familie.si obligatii reciproce. sociologii au avut puncte de vedere diferite dar in general acestea au fost reduse la urmatoarele: a) Functia biologica care priveste inlocuirea membrilor societatii sau mai bine-zis perpetuarea speciei umane. legiferate sau nu si care desfasoara o serie de activitati. fiind formata prin casatorie (potrivit normelor juridice din Dreptul Familiei). Al patrulea criteriu de clasificare il constituie normalitatea. Familia de origine reprezentand familia in care s-a nascut persoana in cauza si care este formata din parinti. Familia rezidenta care reprezinta toate persoanele care locuiesc in aceeasi casa comuna si desfasoara impreuna activitati similare. se deosebeste de celelalte grupuri sociale prin cateva caracteristici proprii cum ar fi: .

Colectivitatile au doua forme de existenta: rurale si urbane. in functie de formele de relief exista sate risipite (in zonele montane) sate rasfirate (situate in zonele submontane).  cresterea cererii de locuinte.000 de locuitori. Efectele urbanizarii au determinat fata de comnunitatile rurale multiple si importante transformari referitoare la:  structura familiei (care nu mai este asa de numeroasa cum este cazul familiei din zonele rurale).  marimea gospodariilor.  orase foarte mari cu un minim de 500.  cresterea numerica a fortei de munca.000 de locuitori.000. sociologia a relevant ca viata acestor grupuri se desfasoara in timp si mai ales pe un spatiu geograpic comun numit comunitate spatiala care da un anumit specific grupurilor umane.000. satul este cea mai raspandita comunitate umana. Cehia . Germania).  diversitate de comportamente si culturi. satele targuri (cum sunt in Europa Occidentala) sau satul stup (in zonele Marii Mediterane). in Europa sunt specifice satele lineare (asa cum exista in Polonia. In lume. se asigura conditii de structura.In afara grupurilor sociale primare sau secundare in care traiesc oamenii.  structura sociala se bazeaza pe diviziunea muncii. Trei sunt caracteristicile care definesc comunitatea: teritoriul.  cresterea productiei destinata consumului. Membrii acestor grupuri se cunosc reciproc. ea fiind diferita. asigurandu-si in acelasi timp un control social puternic.  si orase mici – cu minim 20. In cadrul colectivitatilor rurale (catunul si satul) exista grupuri sociale primare (familia. aceasta actioneaza si asupra formarii oamenilor determinand formarea personalitatii lor precum si o anumita configurare a relatiilor sociale. neinstitutionalizat.  orase mari – unde locuiesc cel putin 100.  importanta scazuta ce se acorda relatiilor de rudenie. asociatii culturale sau productive) care sunt formate dintr-un numar mic de membri in care se stabilesc relatii predominant personale – aceastea desfasurand prepoderent activitati agricole. Pentru colectivitate teritoriul este important deoarece datorita lui se pot obtine materiile prime din sol si subsol. cu specific aparte pentru fiecare continent sau tara in parte. cel mai important fiind cel al numarului de locuitori. clacasi. 20 . acestea reducandu-se.000 de locuitori.  metropola cu un numar minim de 2. orasul a aparut ulterior satelor. vecinatatea) dar si secundare (echipe de munca.000 de locuitori. de podisuri (unde gospodariile sunt indepartate intre ele) si satele adunate sau concentrate (zonele de ses). Astfel.  conurbatia in care locuiesc cel putin 14.  densitatea mare a locurilor de munca pe spatiile de productie. factori economici (inovatiile tehnologice si cei sociali) au contribuit la aparitia si dezvoltarea zonelor urbane.  angajarea femeilor in activitati productive si ale serviciilor. impartirea acestora fiind urmatoarea:  orase gigant cunoscute sub numele de megapolis avand un numar minim de 100.000. Sociologii clasifica orasele dupa mai multe criterii. comportamentul oamenilor de pe acest teritoriu si identificarea acestora cu spatial concret in care traiesc. mai ales datorita spatiului construit. Comunitatea urbana sau orasul se caracterizeaza prin:  densitatea demografica ridicata.000 de locuitori. Prin comunitate se intelege “acele colectivitati umane ai caror membrii sunt uniti printr-o coeziune rezultata din faptul locuirii unui teritoriu considerat comun si prin coeziunea legaturilor comune cu pamantul respectiv”.000 de locuitori. Cronologic. In tara noastra. Fiind locuit.

sociologii americani (Robert Park) au constatat ca daca in marile orase exista conditii de devianta sociala. pot duce la prevenirea criminalitatii in aceste zone. V. B. de calitatile si capacitatile de care dispune aceasta. ele fiind referitoare la aceasi persoana.atunci cand acestea sunt dobandite ca o recunoastere a unor eforturi si stradanii ale persoanei. In comunitatile complexe. in timp modificandu-se (uneori) pe parcursul vietii sale.Intre deosebirile de ordin sociologic dintre sat si oras. cand intre cele particulare si cel global armonizarea nu exista. cele de statut (status si rol social) sunt deosebiri utilizate pentru a stabili pozitia si responsabilitatile pe care oamenii.000 de concepte pe care le foloseste sociologia. In astfel de cazuri individul este detonator al unui status social global. STATUS SOCIAL. In literatura sociologica acest status global este clasificat in: a) status social global consistent (atunci cand din multiplele statusuri sociale particulare se armonizeaza cu cel global). fara a se mai raporta grupurilor sociale primare lui care face parte. Potrivit criteriului modului de recunoastere ale statusului. aceasta este frustata. multe dintre ele (explicand notiunile acestei stiinte si procesele sociale.  modul de recunoastere al statusului. Status si rolul social depind in mare parte de personalitatea persoanei focale. ROL SOCIAL SI PROCESUL DE SOCIALIZARE A. Aceste categorii de statusuri sunt mai importante pentru sociologie decat cele atribuite. acestea se impart in: 21 . situatia constituind o sursa de tensiune si conflict intre ea si membrii grupului. situatie care de multe ori concura la geneza comportamentului criminal. dar mai ales formate in procesul socializarii sale. Se poate constata destul de explicit ca intre cele doua realitati sociale exista o legatura directa. recunoscuta de ceilalti membrii ai grupului. b) status social global inconsistent. Definitia notiunilor de status si rol social Intre cele aproape 1. Cu toate acestea. putem mentiona slabul control social care exista intre orase. prin status (statut) social se foloseste totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are o anumita persoana dintr-un grup social (persoana numita “focala”). acestea fiind mostenite sau atribuite datorita unor calitati si capacitate innascute si . Potrivit primului criteriu acestea se impart in: . Astfel. drepturi si obligatii pe care le au in virtutea pozitiei ocupate de persoana in cauza in grupul respectiv. Clasificarea statusurilor sociale Criteriile folosite in acesta clasificare sunt:  modul de acces al individului la status. luati ca entitati separate il au in grupurile sociale din care fac parte. Daca persoana este posesoarea unor calitati si capacitate superioare statutului si rolului social ocupat. in special cea a tinerilor si minorilor. unii indivizi care apartin la mai multe grupuri sociale. unde individual de mai multe ori in afara vecinatatii locuintei este sau se considera un anonim. Prin rol social se intelege acel comportament pe care il asteapta membrii grupului social de la persoana focala intr-o situatie data.statusuri dobandite . comportament care este datorat statutului social de acesta.statusuri atribuite. au mai multe statusuri si roluri sociale. totusi o organizare coerenta a comunitatilor orasenesti pe principii nonguvernamentale si cu scopul prevenirii criminalitatii. mostenite genetic. In raporturile dintre ele important este sa existe o cat mai mare concordanta.

Bazele acestui proces sunt bipolare: naturale si educationale. nu au putut fi niciodata oameni. statusuri informale (sau neoficiale). alegere si sunt recunoscute prin acte oficiale de catre conducatorii ierarhici ai grupurilor sociale. neputand sa-si construiasca fara sa invete adapost (locuinta) sau sa-si procure hrana. dovedind ca lipsa educatiei nu duce la socializare. acest din urma moment fiind mai important pentru sociologie fata de primul.- statusuri care sunt obtinute prin concurs. avand un anumit status social si nu reuseste din anumite motive sa joace (sau sa-si indeplineasca) rolul asociat statusului de care-l poseda. Aceasta ambiguitate. Ambiguitatea rolului reprezinta neclaritatea din partea persoanei focale. membra a grupului social numita persoana focala care intrand in relatii cu ceilalti membrii ai grupului. Ca argument in acest sens. Conflictul de rol apare intre o persoana anume. Socializarea este posibila pentru ca este o caracteristica inclusa in zestrea biologica a omului. Capacitatea omului de a invata si de a vorbi sunt alti doi factori biologici naturali determina socializarea omului. pentru ca in cadrul acestuia persoana isi insuseste (sau respinge) normele de comportare ale grupului si tot acum el participa (sau nu) la viata si activitatea acestuia. posedand un bagaj de idei si deprinderi care le dau posibilitatea sa participe activ la viata sociala. E. se datoreaza neinstruirii persoanei focale sau deficientelor in definirea adecvata a rolului persoanei focale. in functie de specificul grupurilor din care indivizii fac parte. Cu toate aceste realitati biologice sociologii sunt unanimi de parere ca alaturi de ele si educatia este determinanta socializarea indivizilor. acestea fiind recunoscute de membrii grupului datorita calitatilor persoanei (carismei individului). Procesul de socializare are doua momente: a) cel de intrare a individului in grupul social. ei ramanand in privinta obisnuintelor si comportamentului numai la stadiul de animale. Acesti copii. specialistii au stabilit ca aceasta are urmatoarele scopuri: 22 . Umanizarea acestor fiinte nu a fost posibila. Sunt naturale pentru ca omul este o fiinta sociala si in acelasi timp lui ii lipsesc instinctele (fata de rudele sale apropiate – maniferele). examene. rupandu-si vesmintele cu care erau imbracati. s-a folosit exemplul copiilor salbatici (sau lupi) care au fost descoperiti in diferite colectivitati de animale salbatice dupa ce din diferite motive fusesera abandonati (sau luati) din familia lor. care detine un anumit status social in cadrul grupului cu privire la modul in care trebuie sa se comporte. Conflictul de rol si ambiguitatea rolului Sunt situatii care apar deseori in grupurile sociale fiind generatoare de tensiuni intre membrii acestora. Aceasta e un motiv pentru care imediat dupa nastere. D. cu toate ca s-a incercat socializarea lor. b) viata individului in cadrul grupului in care a intrat. statut care a devenit cunoscut si sub numele de leader informal. C. De cele mai multe ori solutionarea conflictului de rol se rezolva prin retragerea statusului detinut de persoana locala. fara limbaj (latrand sau grohaind) mergand in patru labe. cele mai cunoscute (conflicte pe acest gen) sunt: conflictele de rol si ambiguitatile rolului. Procesul de socializare Socializarea reprezinta procesul prin care oamenii devin la maturitate (dupa ce au venit pe lume slabi si dependenti de alte persoane) fiinte cu propria lor identitate. in majoritatea cazurilor. o perioada mare de timp depinde fizic de parintii sai. in principal. Scopurile socializarii Cu toate ca socializarea oamenilor are continuturi diferite.

scoala. socializarea determina invatarea unor roluri sociale si atitudini. In contrast cu familia si scoala. copilul ia contact cu elementele cheie ale culturii. a) Familia Familia este prima si cel mai continuu grup social pentru un nou nascut si copil. afiliere la grup sau a originii familiale. Spre deosebire de scoala si familie. In functie de clasa sociala careia apartine familia. pentru ca primul rand lipsesc relatiile intime iar profesorii ii trateaza pe copii la fel. presa. Tot familia. uneori cu urmari nedorite. aparatele video. 3. asigura individului pregatirea profesionala necesara pentru a obtine pe baza ei cele necesare traiului si existentei spirituale a acestuia. unde socializarea individului se bazeaza pe contactul personal si interactive (copil-parinti. cinematografia. Aici se stabilesc primele si cele mai rezistente relatii intime: vorbirea. relatiile de interactiune dintre parinti si copii sunt diferite datorita valorilor diferite pe care parintii din clasele de mijloc si din clasele muncitorilor le transmit copiilor lor. rasa. ele fiind compuse din egali in statutul lor social general. pedagogii transmit elevilor cunostinte si formeaza deprinderi morale. stabileste aspiratii si cerinte pentru fiecare membru al grupului potrivit statusului pe care-l are. c) Mass-media In aceasta notiune sunt incluse diferite moduri de comunicare destinate publicului : radioul. 2. Printre cele mai importante mijloace de influentare a socializarii este televiziunea care asigura un excelent mijloc de instruire. 23 . Socializarea in familie se realizeaza in situatii concrete care duc la educatie morala si la invatare cognitiva. clasa sociala. b) Scoala Scoala este institutia sociala care are sarcina de a da informatii si de a forma individului deprinderi si valori pe care societatea le considera importante pentru viata sociala. socializarea asigura fiecarui individ identitate in functie de personalitatea fiecaruia pe baza aspiratiilor pe care le aproba sau dezaproba. unde acestia se compara cu colegii lor considerati egali acestora. casetele si CD-urile. 5. in grupul de varsta socializarea este intamplatoare. sunt: familia. elev-profesori) in cazul factorilor ce apartin mass-mediei. inceputa prin invatarea limbii este alaturi de gestica. morale si juridice. In afara de aspectele profesionale. de grupuri sociale si institutii sociale. 4. se impune un comportament disciplinat bazat pe respectarea unor norme de igiena personala. in functie de sex. unde socializarea este un proces gandit si planificat. d) Grupa de varsta Grupurile de copii care au varste apropiate sunt realitati ale colectivitatilor. cartile. Factorii de socializare Fiind un proces complex. cei mai importanti si in ordine cronologica a aparitiei lor in acest proces pentru fiecare individ. varsta. asigura identitatea sociala initiala a copiilor in functie de sex. socializarea este influentata de mai multi factori. Dintre acestia. In scoala copii fac cunostinta cu sisteme diferite de evaluare. F. de notiunile teoretice si de cele culturale. in grupul de varsta fiecare copil isi castiga (dobandeste) statutul. televiziunea. socializarea este influentata impersonal oferind modele suplimentare si alternative de roluri precum si de norme si valori. religie etc. Cadrul social al scolii este diferit de cel al familiei.1. fara a avea relatii speciale cu unii elevi. Aparatele video si de redare a casetelor cu muzica au un rol important in socializarea tinerilor. modul de comunicare specific familiei. grupa de varsta si mass-media. Daca statusul copiilor in familie este unul atribuit. inregistralile magnetice. Tot aici.

Uneori intervin si procese de resocializare. mai ales cand integrarea sociala nu a reusit. In functie de vointa persoanei care suporta acest nou proces. valorilor si identitatilor fundamentale. ci pe baza anumitor reguli pe care societatea le-a creat. fie ce comunitate prin institutiile sale) ca integrarea sociala nu s-a realizat. . activitatea personala in cauza fiind controlata in permanenta. . organizatiile profesionale si politice.individual s-a adaptat si accepta normele de comportare impuse de societate asigurand reducerea conflictelor intre el si membrii societatii. adica s-a integrat social. delicate) sau personae alienate mintal internate in spitale pentru bolnavi psihic.s-a asigurat o apartenenta active a individului la normele de comportare si valori comune favorabile societatii. orientate spre obtinerea unor statusuri sociale ridicate. Se poate afirma ca integrarea sociala este efectul pozitiv al procesului de socializare la care au contribuit familia. scoala. asigurand modele suplimentare si uneori alternative de comportament fata de cele provocate in famile. resocializarea poate fi voluntara sau involuntara (impusa). Pentru aceasta ultima resocializare. Daca la sfarsitul procesului de socializare nu s-au adaptat normele de comportament dorit. H. In astfel de cazuri se trece la resocializare prin restructurarea atitudinilor. fiind de fapt o socializare continua nefiind totusi aceeasi. iar persoana nu s-a integrat social. In cazul resocializarii involuntare sau fortate se gasesc detinutii din penitenciare condamnati pentru fapte antisociale (crime.se asigura un echilibru social relativ. characteristic este daca exista o rupere brusca cu trecutul iar factorii de resocializare sunt controlati riguros. Societatea umana si normele sociale Activitatea oamenilor ca finite sociale nu se desfasoara la voia intamplarii. Integrarea sociala Pentru desfasurarea normala a vietii.Scoala si grupul de varsta slabesc legatura cu familia. 24 . In primul caz se au in vedere situatiile de convertire religioasa sau a psihoterapiilor individuale sau collective prin care se inlocuieste identitatea persoanei. Integrarea sociala se considera realizata atunci cand: . normative si socialculturala a acestora. acestea determind evolutia stadiilor de integrare sociala. Socializarea nu se termina cu ajungerea la maturitate. Necesitatea ordinii in societate a fost impusa de dorinta oamenilor de a trai in echilibru. G. Toti acesti factori contribuie la formarea conceptiei despre lume a individului dar si asupra comportamentului. de a asigura functionarea institutiilor si organizatiilor. ea este un proces care dureaza toata viata. VI. Resocializarea La finalul unui proces de socializare se constata uneori (fie de persoana insasi. In literatura de specialitate de defineste ordinea sociala ca fiind modalitatea asigurarii drepturilor si libertatilor indivizilor. societatea creeaza si promoveaza anumite valori si comportamente pe care le considera normale (etice). permitand integrarea profesionala. de multe ori schimbandu-se valorile si modelele de comportament. atunci se afirma ca socializarea a esuat. ORDINEA SOCIALA SI JURIDICA A. Atunci cand indivizii care au suportat un proces de socializare si-au insusit si aplicat normele de comportament normale (etice) se considera ca acel individ a intrat in corpul (intregul) societatii.

ordine care este una din componentele inseminate ale ordinii sociale. din contra ele sunt incalcate. morale. cunosterea lor fiind continuata in cadrul altor grupuri sociale cum sunt scoala. fiecare dintre acestea avand importanta ei. indatoriri si obligatii care reglementeaza conduita si comportamentele sociale si individuale”. religioase. Obiceiul Norma sociala de comportare cea mai veche este obiceiul. determinandu-i prin forta exemplului in primul rand pe ceilalti membrii ai societatii sa se abtina de a incalca normele sociale. economice si altele. Ele sunt impuse prin forta opiniei colectivitatii. juridice. Toate categoriile de norme care reglementeaza viata colectivitatilor umane. prescriptii. Cele mai importante sunt totusi normele juridice care in totalitatea lor si prin efectele ce le produc. a unor sanctiuni de nature diferite cum sunt: morale. disciplinar sau penal. stabilindu-le importanta si caracteristicile care le aseamana sau le diferentiaza unele de altele. 25 . din generatie in generatie. stabilesc ordinea juridica. Normele care reglementeaza ordinea sociala sunt clasificate in norme cutumiare. civile. reguli care sunt cunoscut sub numele de morala. penale sau disciplinare. nescrisa. nu toti oamenii respecta regulile sociale. C. transformandu-le prin sanctiune in norme juridice. B. In societate nu exista totusi o conformitate deplina. situatie care da nastere la un fenomen numit “nonconformitate”. morala si dreptul. deseori aparand situatii cand ele nu sunt respectate. Sociologii si juristii au stabilit ca pentru a deveni norma de drept un obicei. In unele cazuri societatea (avand in vedere pericolul redus al nonconformitatii) tolereaza astfel de incalcari dar de cele mai multe ori determina suportarea din partea celor nonconformisti. satirice. duce la ordinea sociala necesara supravietuirii grupurilor sociale. vointa ce urmeaza sa fie indeplinita. religioase etc. religioase. fiind intr-o forma orala. b) regula de conduita recomandata (continuta de obicei) sa fie determinata cu o anumita precizie. c) obiceiul sa prezinte interes pentru legiuitor. Starea de conformitate a comportamentului uman colectiv si individual cu cerintele normelor sociale. actioneaza articulat. definindu-le pe fiecare in parte. violate – fie de indivizi luati separate sau de colectivitati umane mai mici sau mai mari. Marea majoritate a indivizilor iau cunostinta de regulile sociale inca din copilarie. fara o sanctiune de ordin material. tendinta comportamentului uman fiind cea de conformare cu regulile stabilite. recomandandu-se abtinerea de la astfel de ultime comportamente. Societatea umana are o multitudine de norme si valori sociale care sunt profund diversificate de varietatea relatiilor dintre oameni si de modul in care este exprimata vointa din aceste norme. De aici se poate constata ca obiceiul juridic constituie izvor de drept. organizatiile productive. Pentru cunoasterea componentelor ordinii sociale ne vom opri asupra a trei dintre ele: obiceiul. Morala Intre regulile care stabilesc ordinea sociala sunt si acelea care reglementeaza ce este bine de facut pentru om si colectivitate si ce este rau. el trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: a) sa existe o folosinta indelungata a obiceiului pe care sa nu fi fost contestata.Un alt autor sustine ca ordinea sociala reprezinta “un corp inchegat de norme. ele fiind intr-o stare de interdependenta. in cadrul familiei. el fiind cunoscut in literatura de specialitate ca “dreptul nescris”. statul a preluat deseori pe acelea pe care le-a considerat importante si cu semnificatie juridica. culturale. El este numit CUTUMA daca are caracter juridic si se transmite in timp. Din multitudinea de obiceiuri. prin respectarea lor gasindu-se valori de proveniente diferite. El reprezinta o regula de conduita impusa in cadrul comunitatilor umane printr-o folosinta indelungata si care se aplica de bunavoie prin consensul general al membrilor colectivitatii.

dispozitie si sanctiunea demonstrand ca spre deosebire de cele ale moralei.  norme prohibitive care interzic unele comportamente (ex. editorialelor gazetaresti etc. Daca acestea sunt tipurile de sanctiuni care apartin ordinei juridice. acestea nu sunt numai de ordin represiv pentru ca in societate majoritatea comportamentelor nu sunt negative ci pozitive. adica nu se realizeaza prin constrangere.  sanctiuni civile. al literaturii. Normele juridice Intre normele sociale care asigura ordinea vietii in grupurile umane se numara si normele juridice. ele fiind intotdeauna prevazute cu sanctiuni care sunt aplicate celor care au incalcat aceste norme de stat. ele actionand pentru viitor iar iesirea din vigoare se face prin stabilirea precisa a termenului de catre legiuitor. Norma juridica este mereu expresia grupului dominant in societate.In literatura de specialitate gasim mai multe definitii ale moralei. Ele reprezinta acele reguli generale si obligatorii de conduita fixate prin lege. individul care o incalca fiind sanctionat altfel decat prin forta statului. In cazul criteriului ce tine de natura sanctiunilor normele juridice sunt:  sanctiuni disciplinare (dreptul muncii).  sanctiuni procesuale.  norme care sunt la latitudinea indivizilor. Se poate constata ca in principal caracteristica care se detaseaza la morala este aceea ca ea nu este impusa prin lege. La normele moralei acesti timpi nu sunt cunoscuti. In prima situatie. 26 . pamfletelor. in privinta sanctiunilor care asigura ordinea sociala in general. 2. Norma juridica este o structura tripartite. ea stabilind acele comportamente care convin membrilor acelui grup. Criteriile de categorisire a normelor juridice. In timp ce norma morala este nescrisa. De cele mai multe ori. tinand seama de ipoteza normele juridice se impart in:  norme onerative prin care se impune comiterea unei anume activitati sau de a avea un anumit comportament.: normele cuprinse in Codul Penal). Modul de nastere a celor doua categorii de norme este diferit. indivizii imorali sunt obiect al satirei. fiind create de opinia publica. regularitate si sistematizare. care de foarte multe ori au mai mare putere de influentare decat o persoana legala. acestea sunt comparate cu normele moralei. exista o precizare stricta la publicare. 4.  norme permisive care nu se impun dar nici nu interzic anumite conduite. fiind formata din ipoteza. una dintre acestea fiind formulata de Paul Popescu Neveanu prin care se arata ca morala reprezinta “ansamblu de norme de convietuire umana care reglementeaza comportarea indivizilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege ci de opinia publica”. 3. spectacolelor umoristice. au in vedere: a) ipoteza (adica acele imprejurari de care norma leaga anumite consecinte). de cele mai multe ori. pentru intelegerea specificului normelor juridice in tabloul general al normelor sociale. Fata de norma juridica. De obicei.  sanctiuni penale. b) sanctiunea (adica masurile si mijloacele care sunt adaptate in vederea respectarii ipotezei si dispozitiei). fiind intotdeauna intr-o forma scrisa. norma juridica este creatia legiuitorului.  sanctiuni contraventionale. ea atinge un grad inalt de precizie. In privinta modului si timpului intrarii in vigoare a normelor juridice. ele actionand pe parcursul a multor generatii umane. D. caricaturii. norma morala este expresia cvasitotalitatii societatii. comparatie care scoate in evidenta urmatoarele caracteristici care le deosebesc: 1.

Conceptul de control social a fost creat de reprezentantii scolii americane. Controlul social are mai multe forme. concret si cu scopuri precise. prima clasificare este cea in functie de grupurile sociale care fac controlul.Astfel. liber si consimtit. partidele politice. ea nerealizandu-se spontan. sportiv etc. vamal etc. b) conservarea. Control social Ordinea sociala nu se impune de la sine. daca acestea sunt formale (institutii oficiale) sau grupuri informale (neinstitutionalizate). evul mediu. care actioneaza continuu si printr-o interconditionare permanenta. in schimb. penal. premii si altele. Astfel. politice. 27 . statul. religios. multumirea. capitalism si mai ales in societatea noastra contemporana) dar existand cu specific aparte in diferite grupuri sociale si institutii cum sunt familia. distinctii. Dupa mijloacele utilizate. educativ. organizat. respingand in acelasi timp pe cele care se abat de la aceste modele. Acesta realitate sociala – Control social – este o institutie cu caracter istoric. Ambele componente ale ordinii sociale au acelasi scop: cel al regularizarii raporturilor sociale si orientarea activitatii lor. Controlul social pozitiv (caruia i se mai spune si stimulativ) se caracterizeaza prin cunoasterea si acceptarea normelor de comportament in mod voluntar. desi morala nu este izvor de drept. A doua forma este cea a controlului informal care se realizeaza la nivelul grupurilor informale cum sunt controalele facute de parinti asupra copiilor sau a prietenilor intre ei. d) de dezaprobare a conflictelor sociale si de asigurare a functionarii normale a societatii. Acest gen de control este realizat de agenti institutionalizati ca:(organismele statului. Astfel. F. a organizatiilor cu caracter politic. E. clasificarea acestora facandu-se in functie de mai multe criterii. Dreptul are mai multe functii care privesc: a) formalizarea juridica a organizarii social-politice. civil.Pound) – nedefinindu-l ca rezultat al parghiiilor si mecanismelor de asigurare a stabilitatii sociale. administrative). prima provenind de cele mai multe ori din cea de-a doua.). Acest tip de control este spontan. a jurisprudentei sociologice (A. feudalism. Se poate spune ca baza dreptului este o baza morala. juridice. indivizii (atat separate cat si in colectiv) fiind controlati de societate. institutionalizate in regulamente. scoala. c) crearea actelor normative.Ross si R. biserica. juridic. sau sanctiuni informale ca reactiile de aprobare. pentru comportament pozitiv. ci este rezultatul unor actiuni si influente din partea grupurilor sociale primare. morala are o singura functie. ea existand in toate timpurile (incepand din antichitate. controlul social poate fi pozitiv si negativ. sfera dreptului fiind una mai restransa decat cea a moralei. functiile acestora sunt diferite atat numeric cat si in privinta continutului. fiind apreciate si recompensate conduitele care sunt conforme cu modelul normativ si cultural. militar. aceea de a indica o datorie care nu se impune ca o regula. armata etc. b) sunt pentru anumite actiuni. apararea si garantarea valorilor sociale. Prima modalitate de control este cea formala care consta in instruirea de norme impersonale. societatea acorda sanctiuni pozitive formale (sau oficiale) ca: elogiu. Raportul dreptului cu morala Din cele de mai sus rezulta ca cele doua componete ale ordinii sociale coexista. neorganizat si difuz spre deosebire de cel formal care-i oficial. asa cum afirma sin Dan Bonciu se intelege “ansamblul de mijloace si mecanisme sociale si culturale prin intermediul carora: a) sunt impuse individului o serie de interdictii si constrangeri referitoare la necesitatea respectarii normelor si valorilor dezirabile. Prin control social. legi sau coduri (ex.

vom defini procesul de incalcare a normelor de convietuire. formele de manifestare si reactia societatii fata de acest proces. Se afirma ca indivizii care incalca aceste reguli se opun comportamnetului majoritar conformist. majoritatea acestora conformandu-se in cea mai mare parte a timpului. iesind din cadrul ordinii sociale si juridice. A. actionand ca un factor de stabilitate sociala.  gesturi neconformiste (cum sunt cele care mimeaza actul sexual) in timpul unor spectacole muzicale. Acest proces. In cadrul controlului social. In continuare. c) acte antisociale. criminale. sunt cazuri cand unii indivizi incalca normele de comportare impuse de colectivitate. rezulta ca scopul principal al acestuia este acela de a asigura echilibru. 28 . care este si antisocial. cuprinde pe langa incalcarile legilor si incalcarile regulilor stabilite de grupurile sociale (obiceiuri. organizatii si institutii (ex – reguli stabilite prin regulamente. traditii). ultimile doua forme de control social (pozitiv si negativ) au coexistat. ordinea normativa si institutionala a societatii. VII. Prin control social se corecteaza de cele mai multe ori deficientele si lipsurile socializarii morale. In toate sistemele sociale in decursul timpului si in vremurile de azi. pentru realizarea conformalitatii indivizilor si prevenirea conflictelor si tensiunilor sociale. dar si de cultura colectivitatii). un loc important il are dreptul.Controlul social negativ (sau coercitiv) are ca o caracteristica cunoasterea si acceptarea de catre indivizi a normelor si regulilor de convietuire care se face din cauza fricii de a nu fi pedepsiti.  limbaj cu expresii si cuvinte de jargon. gest sau manifestare care incalca normele scrise (sau nescrise) ale societatii sau ale grupului social particular din care face parte persoana care a avut o astfel de conduita. DEVIANTA SI DELICVENTA In societate. Cu toate acestea. b) acte imorale indecente sau obscenitati cum sunt petrecerile zgomotoase in timpul zilei dar (si mai des) al noptii. Acesta conformare (asa cum aratat) se datoreaza procesului de socializare si controlului social la care sunt supusi in permanenta oamenii. Din definitia conceptului de control social ca si din explicarea modului in care acesta poate fi clasificat. a fost necesar ca oamenii sa respecte anumite reguli de comportare. Se constata ca sfera comportamentelor deviante cuprinde urmatoarele acte sau conduite neconformiste: a) actele sau conduitele considerate ca excentrice cum sunt:  tinuta neobisnuita ca purtatul pantalonilor blue jeans rupti. diferenta dintre ele nefiind asa sesizabila. dovedindu-se astfel ca devianta sociala este in esenta nonconformista.  purtatul unor bijuterii atipice ca inele si butoni prinsi in nas. Conceptul de devianta reprezinta comportamentul nonconformist al indivizilor care au suportat un proces de socializare. stabilindu-i sfera. d) acte asociale – cum sunt cele comise de bolnavii mintal. Devianta sociala Prin devianta se intelege (in sociologie) orice conduita. pentru desfasurarea vietii in grup. buric sau pe limba. dar din diferite motive nesocotesc normele de comportare sociala.

Dupa opinia unor sociologi.A. Sociologii insa insist ape geneza deviantei de origine socio-culturala. Thorsten Sellin. Toti sociologii si juristii au ajuns la concluzia ca delicventa este un fenomen prea complex cu nenumarate necunoscute care nu poate face posibila aplicarea unei singure teorii. stiinta aceasta stabilind care sunt specificultatile delicventei cunoscute sub numele de criminalitate. In privinta genezei delicventei. situatie care este acceptata de societate. ci exista doar fenomene care sunt factori favorizati ai delicventei. criminalitatea este un factor de sanatate publica si de progres social. completam noi) este iluzorie pentru ca obiectul cercetarii. Din aceste considerente. Unul din criminologii din U. Fiecare din aceste orientari contin teorii care prin ele insele. considerati anormali. cunoscut sociology englez. afirma in lucrarea sa “Conflictul criminal si crima”: “Cunoasterea pur stiintifica in criminologie (si implicit in sociologie. De cele mai multe ori. aceasta incapacitate este specifica indivizilor bolnavi psihic. b) teorii de orientare psihologica. in decursul timpului. de mai multe ori nu se face diferenta intre devianta in general si delicventa in special.Exista si conceptual de anormalitate. comportamentul uman este indeterminabil. plecand chiar din antichitate. Sociologia considera delicventa ca un caz particular al deviantei sociale. parintele criminologiei clinice) care inca din adolescenta (uneori chiar din copilarie) a fost influentat de colectivitatile umane (primare sau secundare) prin procesul de asociere diferentiata (asa cum a demonstrate Edwin Shaterland). tot asa dupa cum nimeni nu se conformeaza tuturor regulilor existente” afirma Anthony Giddens. Din punct de vedere sociologic. Este periculoasa mai ales acea parte care poarta numele de delincventa sau criminalitate. afirmand ca prin existenta delincventei putem sa-i departajam pe oameni in buni si rai iar pentru controlul celor din urma o societate civilizata isi formeaza institutii sociale (guvernamentale sau neguvernamentale) creand legi care sa combata comportamentul acestora. care este de natura psihologica dar care defineste incapacitatea unor indivizi de a se adapta la exigentele vietii in comun (sociale) neputand sa respecte valorile societatii. printer care cel mai cunoscut ramane Emile Durkheim. Delicventa Este forma cea mai grava a deviantei sociale. c) teorii de orientare sociologica. nu pot explica in totalitate geneza actelor criminale. Toate teoriile referitoare la geneza delicventei se pot grupa in: a) teorii de orientare biologica. Nu poti sa respecti toate regulile: “Nimeni in incalca toate regulile. ceea ce face imposibila aflarea adevarului stiintific”. ca un tipar – pentru toate componentele sociale deviante. au existat preocupari explicative la sfarsitul secolului al XIX-lea cand C.S. teoreticienii au ajuns la concluzia ca in geneza delicventei nu exista un singur fenomen care sa fie cauza. Criminologia. ea fiind valabila ca o realitate medicala. In opinia noastra apreciem totusi ca delicventa este totusi proprie indivizilor definiti ca o personalitate delicventa sau periculoasa (cum a definit-o creatorul acestui concept. Este periculoasa devianta? In general se afirma ca da. In conceptia oamenilor exista credinta ca toti indivizii sunt devianti.Lambrozo a creat teoria criminalului innascut.. C. B. Rezulta ca teoria cauzalitatii multiple este cea care raspunde cel mai bine in explicarea genezei delincventei. stiinta de sine statatoare. are ca obiect de studio delicventa pe care o trateaza separate de devianta. criminologul francez Jean Pinatel. Forme ale delicventei 29 .

in cazul delicventei raspunsul societatii este tripartit: represiv sau preventiv. Acest model de reactie este aplicat dupa comiterea delictelor. Institutia specifica acestui gen de reactie sociala este penitenciarul. asimilati cu indivizii rai se intareste coeziunea majoritatii conformiste socotita ca fiind a oamenilor “buni”. disciplinar sau pecuniar. Prin criminalitate conventionala se intelege acea criminalitate comisa de indivizi izolati neorganizati. needucati si care de mai multe ori consuma imediat produsul infractiunii. constand atat in masuri repressive cat si preventive ale deviantei (si in special cea delicventa). in general. In prezent. cea mai frecventa fiind privarea de libertate a acestora.Delicventa. Modelul represiv reprezinta pedeapsa care se aplica raufacatorilor. menita sa previna delincventa. in societate se cunosc si alte forme de delicventa date de diferite alte criterii de clasificare. d) existenta unui numar mare de acte deviante duce la concluzia ca normele incalcate nu sunt corespunzatoare. organizarea acestora fiind pe principii economice (chiar militare uneori) angrenand de mai multe ori reprezentanti ai institutiilor statului. satiric. c) identificandu-i si respingandu-i pe nonconformisti. Reactia societatii fata de delicventa Daca fata de devianta. ea fiind un factor de sanatate sociala si progres social. necalificati. fiind necesare modificari ale acestora sau adaptarea altora noi. VIII. care este o forma mult mai periculoasa a criminalitatii spre deosebire de criminalitatea obisnuita sau traditionala. nu a putut fi stabilita in dimensiunile ei reale. aceasta fiind doar inutila. fara a-l reinvesti pentru alte activitati ca in cazul crimei organizate. raspunsul societatii este de ordin moral. In afara de clasificarea delicventei in functie de dimensiunile statistice ale acestuia. Aceasta are si efecte pozitive. Astfel. VIOLENTA SI SOCIETATEA 30 . considerand crima ca o activitate economica din care scot profit. alta decat cea relevanta sic ea mai mica decat aceasta este criminalitatea legala care consta in totalitatea delictelor judecate si fata de care sau dat sentinte de condamnare de catre instantele judecatoresti. D. modelul de reactie sociala fata de criminalitate este mixt. pare un paradox. O alta dimensiune a criminalitatii. unde se considera ca infractorul inchis sufera un proces de resocializare (ceea de multe ori nu este realizat) sau separare a societatii fata de infractori. motiv pentru care in mod frecvent se foloseste termenul de cifra neagra a criminalitatii. b) prin existenta deviantei se pune in evidenta necesitatea crearii unor norme care sa impuna conformitatea sociala. Prima notiune desemneaza totalitatea delictelor comise in grup de indivizi constituiti special in colectivitati criminale. Se foloseste deseori conceptual de crima organizata sau a gulerelor albe. spre deosebire de modelul preventiv care consta in activitatea intreprinsa fata de posibilii infractori sau posibile victime. De de este pozitiva devianta? Se apreciaza ca motivele sunt multiple: a) in primul rand in antiteza cu ea in societate se promoveaza conformitatea sociala. Aceasta reprezinta o necunoscuta ca rezultat a diferentei dintre criminalitatea reala (totalitatea delictelor comune intr-o perioada data de un teritoriu national) si criminalitatea relevanta (adica criminalitatea descoperita si reclamata). se cunoaste conceptul de delicventa juvenila care este formata din delictele comise de minori si tineri.

pentru ca pe langa pierderile materiale si umane provocate de comportamentele agresive. b) canalizarea ei spre actiuni sociale utile. Desi gupurile umane au reguli precise de comportare care le asigura supravietuirea. juristii si istoricii au incercat sa descifreze etiologia violentei. in comunitate in cadrul multimilor dezorganizate cat si in relatiile interstatale. cum sunt competitiile sportive. Etiologia violentei Cercetarile sociologice au reliefat ca in procesul de socializare a omului. Din cele expuse a rezultat ca violenta (ca forma a agresivitatii) este specifica omului. violent orientat spre persoana sau obiectul care a impiedicat realizarea trebuintei vitale afectate. mentionam ca ea se manifesta atat in grupul social primar fundamental – familia. pe baza mecanismelor instinctuale de aparare. ea fiind mai usor sesizabila la copii. atrag atentia ca flagelul cel mai periculos al lumii contemporane il constituie aceasta componenta a realitatii sociale – violenta. In colectivele de indivizi educati cum sunt familiile de intelectuali sau cele care au o educatie religioasa puternica. el reactionand.A. In acelasi timp. Ea consta in comportament distructiv. Specialistii. manifestandu-se cu furie si agresivitate. b) starea psihica de suferinta provocata de privarea necesitatilor umane. o manifestare comportamnetala interumana exprimata sub forma fortei constituind una din componentele principale ale agresivitatii. starea de confort si de bine. exista deseori variante pentru persoanele frustrate ca agresiunea sa fie dirijata pozitiv. psihologii. Consideratii generale Vis – cuvand din limba latina este originea modernului violenta care inseamna forta adica folosirea fortei in manifestarea superioritatii. Fara a clasifica formele pe care le imbraca violenta umana. teama si insecuritatea. medicii. Cele mai cunoscute forme de astfel de orientari fiind: a) acceptarea rationala a frustarii. c) adoptarea unor comportamente agresive accepatabile pentru societate. moda si civilizatiile construite de milenii de catre umanitate. cu toate eforturile depuse de comunitatile locale sau internationale de stopare si prevenire a violentei in orice fel. la finalul multor studii dedicate agresivitatii umane (in care violenta ocupa un loc insemnat). realitatea sociala demonstreaza ca fenomenul violentei este prezent zilnic in viata colectivitatilor umane. Din aceste considerente sociologii. uneori ele aparand si din cauza discrepantelor de staus social intr-o comunitate. maturii reusind sa-si ascunda aceasta reactie sau sa si-o estompeze. dar nu toti oamenii (chiar frustatii) raspund cu violenta. dar si pentru colectivitatile umane in general. Frustarea este o stare de dezechilibru afectiva datorata privatiunilor pe care omul o are in conditiile nerealizarii necesitatilor si placerilor sale. Multe din frustari isi au originea in propriile inferioritati si incompetente ale indivizilor. 31 . Agresivitatea este rezultatul impiedicarii realizarii unei trebuinte vitale sau a unei placeri. Numim violenta. Violenta este periculoasa pentru individ. psihiatrii. tipologia manifestarii ei. Procesul prin care se ajunge la starea de frustare cuprinde trei elemente: a) situatia de viata care genereaza frustarea. c) reactiile comportamentale imediate sau amanate. in mod inconstient. de obicei de agresivitate fizica fata de obiectul sau persoana care a provocat frustarea. exista o agresivitate latenta care a fost remodelata de cultura. B. rolul societatii in geneza acestui fenomen si indicarea factorilor care-l pot reduce si stapani. luat separat. ea indica si sporeste frica. deseori acesta sufera deprimari si frustari la care organismul uman nu ramane pasiv. indivizii amenintati sunt gata sa raspunda (si de obicei raspund amplificat) tot cu violenta pentru ca in structura fiintei umane.

Lipsa lui superego (care este hipermoral si tiranic fata de ego. la initiativa si indemnul persoanelor valide. Aceste ultime forme de violente sunt cazuri medicale. dar aplicandu-li-se numai masuri medicale. face posibila dominarea sinelui fata de ego. In afara explicatiei freudiene a violentei care este aplicabila indivizilor sanatosi mintal. In categoriile violentei prin cuvant. in colectivitatile rurale si urbane. violenta are cauze si de alte naturi cum ar fi: o sexualitate gresit orientata. Ele sunt mereu prezente in societate. in zilele de azi. pentru persoanele anormale. cunoscute sub apelativul de cazuri clinice. de multe ori nedescoperite sau accepate de societate. cu privire la o persoana anume. distrugeri. o starile conflictuale si de stres datorate vietii industrializate. a unor neadevaruri care daca ar fi reale. colectivitatile umane. Cele mai cunoscute astfel de cazuri sunt cele de: o oligrofeni care comit acte de violenta criminala datorata sugestibilitatii lor si a lipsei de discernamant. Trebuie sa recunoastem ca in afara disfunctiilor din cadrul personalitatii psihice ale indivizilor. in familii. Realitatea a demonstrat ca aceasta are o forma orala (prin cuvant) si o forma de manifestare fizica. Acestea sunt domenii care fac obiectul sociologiei dar mai ales al medicinii si psihologiei. Potrivit savantului austriac. C. deficientii mintal. 32 . o toxicomania generate de alcool si droguri.In cazul acesta raspunsul il gasim in explicatia psihanalitica redata de Sigmund Freud care a stabilit componenta tripartita a personalitatii psihice umane. promovat prin presa. a studiilor clinice. cei a caror personalitate este afectata de consumul de droguri sau de alcool. violuri. trebuie sa-i cunoasca pe acesti indivizi chiar daca nu au avut un comportament violent. o conflictele conjugale. urmarind promovarea pasiunilor libiduale. radio si televiziune. persecutie sau ca sunt ignorati de colectivitatile din care fac parte. in cazul actelor de mare violenta sunt buni executanti. comportamentul violent in esenta amoral. Societatea. dand frau liber energiei instinctive a individului. Consideram ca tipologia stabilita de doctorul in psihologie Constantin Paunescu redata in lucrarea sa “Agresivitatea si conditia umana” este una din cele mai clare si realizate pe considerente stiintifice clasificate pe care o redam si noi in randurile ce urmeaza. este specific individului care nu-l are pe superego iar daca-l are acesta este subdezvoltat. ei comitand omoruri. o schizofreni cunoscuti mai ales prin omorurile comise asupra membrilor de familie. o paranoicii care comit de obicei omoruri datorita ideii de gelozie. subiectii fiind iresponsabili. literatura de specialitate mentioneaza urmatoarele forme: a) Calomnia Aceasta consta in transmiterea in colectivitate. intrand in conflict cu sinele. determinandu-l sa se treaca la comportamente amorale. talharii etc. Tipologia violentei Exista tendinta de a se considera ca violenta este numai de natura fizica pentru a distruge material obiectul (persoana) care a provocat frustarea. o dizarmonicii. furturi. persoana in cauza ar suferi grave prejudicii morale si juridice. a devenit un instrument politic de lupta inuman. o dementi care comit acte criminale pentru satisfacerea dorintelor lor elementare. deoarece viata a demonstrat ca de cele mai multe ori. Calomnia este cea mai grava si imorala forma de violenta ce din pacate. violenta se datoreaza starii lor precare de sanatate mintala. fiind in acelasi timp glasul constiintei.

Violenta privata Acest tip de violenta numita si primitiva sau ancestrala. II. 3) Violenta paroxista Cea mai cunoscuta forma fiind razboiul. ii stabileste etiologia. ea constituind “un instrument operational in stabilirea starii de drept social si moral in societatea contemporana”. c) Ironia O alta forma de violenta verbala este ironia. menite sa produca persoanei in cauza prejudicii morale sau traume psihice. agresiunea ca violenta este un aspect periculos al realitatii sociale pe care sociologia il releva. 2) Violenta puterii contra cetatenilor Din acesta categorie fac parte: o terorismul de stat (specific regimurilor totalitare). o revolutiile si grevele. o violenta corporala (vatamarile corporale). in care prin mesajul transmis manifesta semnificatii latente cu valoare agresiva. ale carei radacini se pierd in negura anilor. Acesta ultima clasificare a violentei fizice este acceptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (O. este specifica indivizilor normali.M. denaturate pana la grotesc pentru a se obtine descalificarea moral-sociala a adversarului. D.S. o violenta industriala. Violenta colectiva Acest tip de violenta cuprinde: 1) Violenta cetatenilor contra puterii Din aceasta categorie se desprind: o violenta terorista.) si Interpol. ea poate fi redusa ca intensitate si prevenita. responsabili pentru actele violente comise: Ele cuprind acte: 1) Violenta criminala din care face parte: o violenta mortala (omorurile). diferite de cele cuprinse in mesaj. pentru violenta (care de fapt reprezinta o modalitate de comitere a crimelor) este sarcina criminologiei si anume a criminologiei preventive. o arma pentru dobandirea concurentului o societate bazata pe concurenta si este totodata arma celui care vrea sa parvina. b) Denigrarea A doua forma a violentei verbale o constituie denigrarea care consta in asa-zisa descoperire a acelor trasaturi cu caracter negativ sau de fapte si imprejurari imorale apartinand unei anumite personae dintr-un grup social. Aceasta consta in descriere voit intelingenta a unei persoane. Aceste trasaturi si fapte sunt ingrosate. 2) Violenta noncriminala o sinuciderile.Ea reprezinta in acelasi timp. o violenta sexuala (violul si pervesiunile sexuale). Cu toate acestea. recomandand ca desi este o realitate inerenta. Rolul societatii in prevenirea violentei Desi nu este obiectul sociologiei juridice de a propune solutii preventive unui anumit fenomen social. I. 33 . o accidentele rutiere sau de munca. sanatosi mintal.

disciplinare si materiale ale actiunilor concepute si realizate de acesta. c) ea este o institutie sociala de ordin valoric.Paunescu. 1976). inactiuni) sale neconforme cu regulile de conduita care au produs o dereglare a ordinii sociale. Responsabilitatea – institutia sociala In cadrul colectivitatilor umane. b) Responsabilitatea reprezinta “grija pentru succesul sau riscul. Atitudinea persoanei de a-si asuma urmarile activitatilor sale fata de ceilalti indivizi este cunoscuta in sociologie sub numele de responsabilitate. RESPONSABILITATEA SOCIALA SI RASPUNDEREA JURIDICA Delimitari conceptuale I. s-au constatat urmatoarele situatii: 34 . Raspunderea este. acestei notiuni i s-au dat mai multe definitii dintre care le relevam pe urmatoarele: a) Responsabilitatea reprezinta acceptarea si suportarea de catre individ a consecintelor morale.Asa cum afirma C. Fata de pesoanele care isi asuma sau nu-si asuma responsabilitatea actelor lor in practica sociala si implicit juridica. juridica) si ea presupune raspunderea din partea indivizilor care impiedica acesta comportare.Florea. in acelasi timp. in afara de responsabilitate si frica (fata de pedeapsa) pe care o da indivizilor mai putin responsabili. Autorul mentionat afirma:“Cea mai eficienta actiune de prevenire a consecintelor agresivitatii si reducerea izbucnirii acesteia este capacitatea pe care indivizii. unei fapte sau de a avea un anumit comportament social in vederea atingerii unui scop anume. manifestarile agresivitatii si posibilitatea de anihilare a acesteia printr-un comportament adecvat. afectandu-i sau avantajandu-i pe acestia din urma. c) Responsabilitatea reprezinta optiunea si angajarea individului in procesul de socializare pentru executarea unei actiuni.) o desfasoara sau o conduce in beneficiul colectivitatii din care face parte si care este afectata de rezultatul acestei actiuni (M. sociale. politica. care au tendinte deviante in comportament. juridice. financiare. rezultatul si eficienta.n. Responsabilitatea este intotdeauna legata de buna comportare (morala. e) scopul urmarit de actiunile persoanelor responsabile este cel de imbunatatire a sistemului social. indivizii (desfasurandu-si activitatile proprii voit sau involuntar) se interfereaza cu ceilalti membri ai grupului social din care fac parte. IX. ea fiind rezultatul angajarii libere a fiecarui individ. Raspunderea – institutie normativa Prin raspundere se intelege obligatia individului de a suporta o pedeapsa (sanctiune) ca urmare a faptelor (actiuni. b) ca este de ordin optional. raportandu-se la activitatile intreprinse si de ceilalti indivizi din educatie. consecintele si valoarea activitatii pe care agentul (individual n. In literatura de specialitate. Din analiza celor trei definitii ale responsabilitatii se desprind cateva caracteristici care privesc in principal: a) faptul ca aceasta este specifica fiecarui individ care actioneaza in procesul de socializare. d) in aprecierea ei se are in vedere intentiile individului si consecintele actiunii intreprinse. disciplinara. componenti ai unei societati o au de a identifica prin cunoastere. II. o institutie morala si juridica avand la baza. cultura si educatia indivizilor este calea care duce la prevenirea violentei.

Raspunderea civila Acest tip de raspundere reprezinta obligatia celui care a produs un prejudiciu unei persoane de a repara prejudiciul respectiv. 35 . cele mai cunoscute forme juridice ale raspunderii. in aceasta categorie se incadreza de cele mai multe ori anarhistii si revolutionarii. In functie de categoria regulilor de drept inculcate. fiind apreciata in functie de actiunile concrete ale acestora. e) este atribuita fiecarui individ. Se cunosc doua forme de raspunderi civile: o raspunderea delictuala care consta in repararea prejudiciului produs unei persoane de cel care prin fapta pagubitoare incalca si o obligatie stabilita prin lege. Categorii de raspunderi In raport de regulile de comportare incalcate. raspunderea indivizilor cunoaste mai multe forme cum ar fi: a) raspunderea morala. neasumandu-si nici un fel de responsabilitate. c) a treia situatie o constituie persoanele care nu-si asuma responsabilitatea actelor lor. d) vizeaza conservarea sistemului social. c) este de natura coercitiva. Spre deosebire de responsabilitate. b) incalcarea normelor juridice antreneaza raspunderea individului care nu le-a respectat. b) cea a persoanelor care nu recunosc legitimitatea si legalitatea regulilor. realizat de stat prin organele sale. Dintre cele trei forme de raspunderi enuntate. c) este impusa individului de catre societate. Toate aceste forme de raspunderi sunt de fapt forme ale controlului social fata de indivizii cu comportament deviant. In literatura de specialitate cea mai utilizata definitie a raspunderii juridice este urmatoarea: Complexul de drepturi si obligatii care se nasc in urma savarsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrangerii de catre stat prin aplicarea sanctiunilor juridice fata de persoana care a savarsit fapta ilicita. f) ea intervine doar atunci cand s-a incalcat o norma de comportare. c) raspunderea juridica. care constau in suportarea unor consecinte numite pedepse (sau sanctiuni). o raspunderea contractuala care exista atunci cand prin fapta pagubitoare s-a incalcat o obligatie stabilita prin contract. considerand ca normele sunt legale dar nu sunt legitime. in astfel de situatii se gasesc marea majoritate a indivizilor. cea care ne intereseaza este cea juridica. formele de raspundere juridica sunt: o penala o civila o administrativa Fara a intra in detalii referitoare la caracteristicile celor trei tipuri de raspunderi juridice (pentru ca acestea sunt de larg si in amanunt studiate de diferitele categorii de drept) ne vom referi succinct la raspunderea civila si raspunderea penala. supranuite si obediente (ascultatoare) care accepta voluntar responsabilitatea apreciind ca normele de comportare sunt legitime (corespunzatoare cu morala) si legale. Dintre caracteristicile acestui gen de raspundere se desprind urmatoarele: a) ea presupune reguli si ordine stabilite prin norme juridice.a) cea a persoanelor conformiste. b) este preponderent normativ si nu valorica asa cum este responsabilitatea unde individul considera normele de conduita valori pe care le accepta in mod liber. raspunderea are urmatoarele caracteristici: a) este o institutie normativa si nu sociala. b) raspunderea politica. incheiat intre cel care a pagubit si pagubitor. incalcandu-le de cele mai multe ori. care reprezinta un mijloc de control institutionalizat.

Raspunderea penala In general. demonstrand ca de fapt multe relatii sociale – si in multe perioade de timp. Autorul arata ca nu intotdeauna legile opresc raul si repara prejudiciile cauzate de indivizii nenconformisti ci uneori acestea sunt ele insele generatoare al raului social. responsabilitatea penala a omului exista numai cu conditiile in care nu-I sunt afectate inteligenta. Amintim aici neefectuarea perchezitiilor domiciliare si a arestarilor in timpul noptii. in societate. concept care desemneaza absenta dreptului intr-un numar mare de raporturi sociale care normal. Cunoscutul sociolog francez Jean Carbounier. trebuind sa suporte pedeapsa (sanctiunea) stabilita de lege. pe timpul noptii sau pe perioada sarbatorilor legale. dar stabileste ca el exista pentru orice individ incepand cu varsta de 14 ani si se refera la capacitatea omului de a face distinctie intre ceea ce este moral si imoral. acestea din urma fiind de fapt “o spuma la suprafata raporturilor sociale si individuale”. regulile care au stat la baza acestora au fost de alta natura decat cele ale dreptului. In prima situatie se refera la spatiile si locurile unde dreptul este limitat in actiunea sa cum sunt de exemplu tarile care acorda azil politic unor indivizi urmarit penal in tara lor de origine pentru convingerile lor politice sau neactionarea dreptului fata de indivizii care s-au adapostit in sediile unor ambasade sau biserici. Acest concept este reprezentat de starea normala a oricarui individ matur data de capacitatea sa psiho-fizica: a) de a intelege caracterul actiunilor (faptelor) sale. 36 . Legea nu stabileste ce-i discernamantul. c) de a-si determina si dirija in mod liber vointa in raport cu scopurile urmarite. periculos si nepericulos pentru societate si individ ca membru a societatii. Din acest motiv se recomanda judecatorilor sa aiba in vedere adevarul mentionat si sa se uzeze de lege cu masura. Aceasta absenta a dreptului se datoreaza atat unor cauze ce apartin dreptului insusi cat si unor factori care sunt exteriori lui. cunoscute sub numele de PANJURIDISM se afla peste tot si totdeauna “in spatele fiecarei relatii sociale si individuale”. Persoana care indeplineste aceste conditii in totalitate si comite o infractiune se considera ca este responsabila si raspunde penal prin aceea ca este vinovata de raul social produs de om ce a avut discernamant. Raspunderea penala se bazeaza pe acel segment de responsabilitate a individului cunoscuta in doctrina penala de responsabilitate penala. cea mai cunoscuta forma de raspundere este cea penala. Teoria nondreptului In privinta controlului social realizat fata de indivizii care incalca normele de comportare au existat pareri ca acesta se poate realiza numai pe cale juridica. dreptul nu poate actiona in anumite perioade de timp. trebuia reglementata de normele juridice. Din aceste motive. ca de exemplu in zile de repaus saptamanal. In a doua situatie a autolimitarii temporale. ratiunea si vointa. potrivit acestei pareri. Cele care tin de insasi existenta dreptului sunt cunoscute sub numele de: a) autolimitarea dreptului b) autoneutralitatea dreptului a) In cazul autolimitarii dreptului se cunosc ca forme de manifestare: autolimitarea spatiala si autolimitarea temporala. Raspunderea penala se identifica cu sanctiunea stabilita de lege. Dreptul. precum si in incinta unor locuinte private. b) de a-si da seama de valoarea si urmarile actiunilor pe care le savarseste. Din lucrarea amintita Jean Carbounier dezvolta si teoria sa despre nondrept. in tratatul sau de Sociologie juridica (publicat in anul 1972) a contestat aceasta teorie. ei acordandu-i-se de cele mai multe ori o atentie sporita pentru ca ea corespunde celei mai grave incalcari ale normelor de comportare care sunt cunoscute sub numele de infractiuni.

In privinta nondreptului putem evidentia si sectorul financiar bancar. In orice societate pot aparea diferite tipuri de comportament. nonconformiste. in interiorul ei pot apare “ puncte de toleranta” sau permisivitate unde comportamentul individului poate varia sensibil depasind limetele normative si institutionale. In consecinta. se cunosc situatii frecvente in practica judiciara cand. orice societate se confrunta. Gama acestora include atat pe cele conformiste “legaliste” si “legitimiste” . 37 . Normele sociale si juridice nu stipuleaza in detaliu nici modalitatile si nici mijloacele concrete prin care indivizii pot sa indeplineasca sau nu rolurile prescrise in functie de statutul lor social. Toate bancile si firmele importante din Olanda dispun de servicii proprii de investigatori. tocmai exigentele cerute de lege in cazuri penale grave sunt nerezolvate juridic in perioade mari de timp datorita unor proceduri greoaie.acceptiuni si sensuri Normele sociale si juridice indica ceea ce este drept sau nedrept. el mergand mai departe in explicarea nondreptului concluzionand ca de fapt viata sociala este de natura sa creeze si alte forme de reglementare a conduitelor umane atunci cand dreptul nu reuseste sa reglementeze cat mai util viata colectiva si individuala a persoanelor ce compun grupurile sociale. DREPTUL CA INSTRUMENT DE REALIZARE A APARARII SI SECURITATII SOCIALE 1. unde s-a constatat ca firme si institutii din acest domeniu au o preocupare sporita in a asigura si rezolva singure problemele legate de fraudele comise in sistem. face ca dreptul sa nu actioneze in nici un fel. cat si pe cele inovatoare.b) In cazul autoneutralizarii dreptului. evazioniste sau deviante. dintre acestia cel mai des citat fiind rezistenta faptului la drept. In societate sunt deseori intalnite cazuri cand indivizii pentru reglementarea unor relatii sociale evita folosirea dreptului cu buna stiinta din mai multe motive: o legea este nedrepta si nelegitima o procedura legala este greoaie si costisitoare De ce exista situatii de nondrept? Raspunsul l-a dat in cea mai mare parte tot Jean Carbounier. Aceasta zona nu este precis delimitata. fara a apela la politie si justitie in general. Nondreptul exista si datorita unor factori din exteriorul lui. legal sau ilegal. moral sau imoral.mai mare sau mai mica masura. Devianta sociala si delicventa (criminalitate) . intr. cu manifestari de transgresiune a normelor care in functie de anumite criterii forme de devianta sociala sau de delincventa (criminalitate). licit sau ilicit. Autoneutralizarea dreptului functioneaza mai ales in cazul lipsei dovezii. a expertizelor si contraexpertizelor care se executa. Tot in cazul autoneutralizarii dreptul poate fi inclus si principiul potrivit caruia “tot ce nu este interzis prin lege este permis”. stabilind zona de permisivitate a actiunii si comportamentul indivizilor. Acest principiu determina ca multe cazuri cum sunt cele din criminalitatea nerelevata cunoscuta si sub apelativul de cifra neagra a criminalitatii. desi in domeniul moralei sunt foarte multe comportamente neconforme conduitei din societate pe care indivizii se abtin sa le comita chiar daca nu sunt interzise de norme juridice.

gravitatea prejudiciilor produse. nu poate exista o societate in care indivizii sa nu se abata de mai mult sau mai putin de la tipul colectiv: este inevitabil ca printre abateri sa nu fie unele care prezinta caracter criminal. tribunale. prioritar normativ.Notiunea de devianta sociala este una dintre cele mai des folosite in vocabularul sociologiei-desemneaza nonconformitatea. neasimilabil. institutii de recluziune. crime. care favorizeaza pozitiv actiunile de eludare. delictul apare ca un fenomen juridic. In ansamblul formelor de devianta sociala se include si delicventa (criminalitatea).H. juridica. in principal. Individul devinat nu trebuie considerat neaparat ca o fiinta nesociabila. in: a) violarea legilor si prescriptiilor juridice care interzic comiterea anumitor actiuni. Teoria sociologica concepe fenomenul de devianta in doua sensuri diferite: a) un sens restrans. sociologica. c) dimensiunea sociologica. Fenomenul de devianta sociala are un caracter universal. constrangeri formulate de legea penala. Devianta sociala reprezinta ansamblul actelor si faptelor care. economica si culturala. b) face obiectul unor interdictii. modalitatile de resocializare a persoanelor delicvente. care acorda actelro de incalacre a legii si normelor semnificatii exclusiv negative (asa numita “devianta negativa”). etc. prejudiciaza interesele intregii societati. mediea a delictelor. felul actiunilor adoptate. centrata pe indentificarea. avand consecinte negative si distructive pentru securitatea indivizilor si grupurilor. schimbarea sau revolta impotriva normelor ( “devianta pozitiva” ). individul normal. intensitatea. justitie. evidentiaza tipul normelor juridice violate prin cate si fapte antisociale. aparent. colerarea acestora cu indicatori de ordone sociala. Chiar daca.) Trasaturile specifice ale delicventei constau. d) cuprinde fuzionarea intentiei cu actiune culpabila e) fapta este probata juridic si sanctionata ca atare. reglementat prin normele dreptului penal. el este un fenomen social care se producei in societate. b) un sens mai larg. grupurilor sociale cauzand un sentiment de teama. 38 . Un comportament delicvent comporta. abaterea sau incalcarea normelor si regulilor sociale. ca un element parazitar. Devianta reprezinta un fenomen normal in cadrul evolutiei societatii. Delicventa este un fenomen complex. Delicventa include acele violari si incalcari ale normelor penale si de convetuire sociala care protejeaza ordinea publica. Un comportament deviant este un comportament care se indeparteaza sensibil de la pozitia standard (medie). c) desfasurarea unei actiuni antisociale care pericliteaza siguranta institutiilor.motivatia si mobilurile comiterii delictului. drepturile si libertatile individuale. culturala. determina adoptarea unor sanctiuni negative organizate din partea agentilor specializati ai controlului social (politie. care afecteaza cele mai importante valori si relatii sociale protejate de normele juridice cu caracter penal. a) dimensiunea statistica. Sutherland. sanatatea si integritatea persoanei in societate. evidentiaza structura personalitatii individului delicvent. include o serie de aspecte si dimensiuni de natura statistica. geografica. dupa opinia lui E. instantelor si agentilor de control social. pospectiva. ci el este un agent regilator al vietii sociale. viata. b) manifestarea unui comportament contrar regulilor morale si de convetuire sociala. explicarea si prevenirea sociala a delictelor si crimelor. insecuritate indivizilor. Majoritatea autorilor specialisti sunt de acord ca devianta sociala include ansamblul comportamentelor care violeaza normele si valorile recunoscute ca legitime intr-o societate ce determina o reactie sociala din partea institutiilor. evidentiaza starea si dinamica delicventei in timp si spatiu. d) dimensiunea psihologica. prin masurarea in procente. ecologica. periculozitatea sociala. introdus in corpul societatii. violand regulile juridice penale. c) prezinta o intentie antisociala deliberanta. b) dimensiune juridica. urmatoarele: a) are consecinte negative. impunand adoptarea unor sanctiuni sociale fata de devianti. psihologica. a moralei si a dreptului.

in sensul de “boala” sociala) cu care se confrunta orice societate. frecvente. o actiune (inactiune) cu caracter ilicit. un comportament delicvent este definit printr-o serie de trasaturi specifice. f) dimensiunea prospectiva. 20 ani) a se putea vedea observa tendintele de stagnare. c) frecventa si intensitatea criminalitatii releva dintre delictele comise. evidentiaza consecintele delictelor din punct de vedere material si moral (costurile financiare acordate victimelor. Daca delicventa reprezinta un fenomen normal (si nu patologic. martorilor. sau “costul” crimei. intr-o anumita zona sau arie geografica. pe diferite perioade de timp Pe baza evauarilor statistice pot fi indentificate anumite corelatii intre evolutia fenomenului de delicventa si alte variante socio-economice si culturale-legislatia penaladensitatea populatiei-gradul de urbanizare-concentrarea de bunuri si valori in orase. Delicventa din perspectiva normativului penal Din punct de vedere juridic. prin raportarea numarului de delicte (sau de delicventi) la totalul populatiei cu raspundere penala. Scoala sociologica franceza fondata de É. E. care au pus bazele clasificarii delictelor in functie de o serie de criterii statistice.e) dimensiunea economica. nu sunt relevante intotdeauna. ale caror preocupari s-au concentrat asupra semnificatiei statistice a delicventei. ilegal. fapte si conduite intrate in conflict cu legea penala. d) indicele de criminalitate (sau “rata criminalitatii”) calculat (la 10. 2. nu reprezinta cauzallitatea fenomenului. Guerry. 3. Asemena evaluari privesc: a) evolutia temporara a criminalitatii. care are o anumita evolutie in timp si spatiu. intensitati ce pot fi masurate si evaluate statistic. se numara A. nu exista o definitie satisfacatoare a acestui fenomen. unul dintre reprezentantii de seama ai scolii pozitiviste italiene de criminologie. Ferri elaboreaza asa-numita “lege a saturatiei criminale”. c) fapta comisa este incriminata si sanctionata de legea penala. in vederea indetificarii unor zone “criminogiene” locale cu potential ridicat sau scazut de criminalitate si a “cartografierii” acestora (asa numita ecologie a criminalitatii). politelor de asigurare).000 de locuitori). prin care sunt violate si prejuciate anumite valori si relatii sociale. b) evolutia spatiala a criminalitatii. pe arii si zone geografice . b) fapta este comisa de o anumita persoana care actioneaza deliberat. a acordat un rol important studierii factorilor sociali si individuali generatori de criminalitate. 10 ani. Delicventa din perspectiva statistica Delicventa este un fenomen normal. Durkheim si-a intemeiat cercetarile pe studiul statistic al faptelor si fenomenelor sociale si juridice recoltand un imens material documentar-statistic despre fenomenul sinuciderii. crestere sau descrestere a fenomenului. in masura in care se schimba conditiile mediului social se schimba si numarul de crime. conform caruia intr-un anumit mediu social exista un numar stabil si determinat de infractiuni si crime. reparatiei bunurilor. A. care evidentiaza tendintele de evolutie in viitor a delicventei. care include ansamblul de acte. sunt cele mai frecvente si au o gravitate (periculozitate) sociala sporita in raport cu altele. anumite regularitati. constient si responsabil. care se regasesc in majoritatea sistemelor legislative si anume: a) reprezinta o fapta. Printre promotorii orientarii. timp diverse (5 ani. Quételet. 39 . intr-o anumita perioada de timp. surprinde anumite legalitati statistice. El a evidentiat o serie de regularitati ale sinuciderilor: tendinta spre sinucidere creste o data cu varsta-sinuciderea nu se afla in corelatie cu clima-rata sinuciderii creste din ianuarie pana in iulie-descreste din iulie pana in decembrie-sunt mai frecvente in timpul zilei si in special in timpul saptamanii-mai putin intense noaptea si in week-end-uri-rata sinuciderilor este mai ridicata in randul protestantilor decat al catolicilor. Ferri. ilegitim.

permitand: a) includerea. uneori adimisa tacit. moravurile. familiei. Summer: “moravurile pot duce la lucruri corecte sau incorecte”. Nu in toate societatile omorul este considerat drept crima deliberata. incest. cum sunt de pilda. 40 . este sensibil “dezincriminat” (cazul omorului in legitima aparare sau a omorului savarsit “in stare de razboi” sau de “necesitate”). Pentru majoritatea sociologilor. tacit. in timp ce in altele (direct de public. Principiul legalitatii delictului si sanctiunii (“nullum crimen sine lege”. cum sunt cele care violeaza ordinea sociala. se face in functie de doua criterii: a) cel al gravitatii faptei. de cele mai multe ori. considerate ca deosebit de grave. Durkheim considera ca nu exista o societate in care indivizii sa nu se abata mai mult sau mai putin de la tipul colectiv. normativa si siguranta statului si institutiilor sale fundamentale. obiceiurile si cutumele joaca si el un rol important in definirea anumitor categorii de delicte. delicte civile. nu pericliteaza viata si securitatea indivizilor. doar dezaprobata moral. care nu afecteaza insa ordinea sociala. homosexualitate. sinucidere. marimea prejudiciului. b) delicte sau crime de drept comun indreptate contra propietatii. Intr-o serie de societati contemporane. in cadrul unor profesii (actor. “nulla poena sine lege”) este inscris la loc de frunte in marea majoritate a legislatiilor penale moderne. dimpotriva. Tot in functie de gravitatea si intensitatea sanctiunii aplicate intr-o serie de sisteme penale. Inexistenta uneia. mai multora dintre trasaturi. G. 4. la inexistenta delictului sau crimei. É. cel putin semi-ilegala. grupurilor. pictor). omorul savarsit asupra unor anumite persoane este considerat o crima odioasa si sanctionat extrem de sever (omorul asupra unui parinte sau asupra unei femei gravide omorul. cele care antenteaza contra bunurilor moravuri sau normelor de convetuire sociala. prostitutia. adoptand chiar masuri speciale de control medical si social pentru asemenea cazuri. conduce. manager. dansator. b) delimitarea delictelor si crimelor de alte abateri sau incalcari ale normelor de drept. conducator politic). nu de delict sau crima) nu recunoaste nici diferenta actelor antisociale cu caracter penal in delicte si crime si nici subimpartirea acestora in delicte politice de drept comun.Pentru a exista raspundere penala trebuie sa existe. promiscuitate sexuala. comis impotriva unui preot. institutiilor (contraventie. etc. Definirea delictului prin cele trei trasaturi mentionate. are o importanta teoreticagenerala su una practica. modalitatile si formele de comitere. existand sisteme penale in care daca el nu este justificat. in primul rand o fapta antisociala reala savarsita de o anumita persoana care este responsabila. fie oficial sau cvasi-oficial. abateri disciplinare sau administrative). Delictul de homosexualitate masculina este sanctionat penal in unele legislatii. valoarea sociala lezata. societatii. delicventa conduce la cresterea tensiunilor sociale si a nesigurantei intre indivizi. Sistemul nostru penal (care utilizeaza expres notiunea de infractiune. Clasificarea faptelor antisociale in delicte si crime. Evaluarea sociologica a fenomenului de delicventa Orice societate se confrunta cu aspecte de delicventa si criminalitate. Homosexualitatea este. iar in la doilea rand fapta trebuie incriminata de legea penala. practic. Homosexualitatea feminina este. bunurilor moravuri. numai a acelor actiuni si fapte care intrunesc cumulativ aceste trasaturi. Actul delicvent reprezinta expresia unui sir de actiuni si conduite care contrasteaza cu normele de convetuire existente in cadrul grupurilor. repudiat moral in altele si chiar legalizat de unele sisteme normative. in categoriadelictelor si crimelor. intrucat notiunea de crima este implicata in insasi ideea de societate. In alte sisteme legislative. prostitutia este considerata daca nu ilegala. delicventa reprezinta o problema sociala. iar alte societati accepta. crima aparand ca un “fenomen normal”. se verifica partial in cazul delictelor de prostitutie. Cultura. institutiilor. se face distinctie intre: a) delicte sau crime politice. sef militar. b) cel al sanctiunii aplicate.

“spalarea banilor”. divulgarea secretului unor afaceri.profesor) este repudiata si dezaprobata. É. c) delicventa (criminalitatea) judecata. nu au fost descoperite. jocuri de ruleta. altele nu sunt inregistrate. fie ca nu sunt inregistrate si judecate. Numerosi sociologi si criminologi sustin ca criteriul normativului penal de definire si evaluare a ansamblului de delicte si crime trebuie completat cu cel de natura sociologica. nu toate delictele descoperite ajung sa fie judecate. descoperirea. parte din delicventa descoperita si inregistrata de organele de politie care este judecata si sanctionata de instantele penale. furtul pe calculator”. in timp ce altele sunt solutionate necontencios. dincolo de sanctiuni penale si morale. Cifra delicventei descoperite este inferioara celei reale. ar putea fi atrasi in activitati antisociale. morala. furturi auto. Criminalitatea reala reprezinta adevarata dimensiune a ilicitului penal. Multe delicte sunt necunoscute sau clandestine. fara considerarea si includerea acestor acte si fapte care. desi sunt incriminate de normele penale. culturala si psihologica. etc. contrafacerii produselor. datorita impedimentelor de natura tehnico-criminalistice. Tot in sfera delictelor greu depistabile. unele delicte nu sunt reclamate. care include numai acea parte a actelor antisociale savarsite in realitate si care au fost indentificate si instrumentate de catre organele specializate de control social. altele sunt considerate minore (furtul unor obiecte sau bani sub o anumita limita. b) sanctiunile permit autoritatilor sa tina sub supraveghere si control acei indivizi care. unii delicventi nu mai sunt judecati fie datorita prescrierii delictului. Ele constau din delicte de frauda. depaseste cu mult costul economic al delictelor obisnuite. sustragerii de 41 . transmiterea sau “vanzarea de ponturi” privind incheierea de contracte comerciale. Cei care sustin incriminarea si sanctionarea a acestor fapte (considerate imorale in multe societati). afacerilor politice necinstite comise de inalti functionari. care alaturi de alti coechipieri a participat la trucarea unor meciuri. fie datorita procedurii (de multe ori anevoioasa si indelungata) de judecare a proceselor penale. totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter penal savarsite in realitate. contrafacere de marci si patente. b) delicventa (criminalitatea) descoperita. Asemenea delicte nu produc suferinte si privatiuni asupra victimelor. Definirea si evaluarea delicventei impune dupa unii autori circumscrierea acesteia numai la ansamblul actelor si faptelor savarsite in mod real si concret intr-o anumita societate. considera ca argumente mai importante urmatoarele: a) pedepsele au doar un rol preventiv asupra unui mare numar de indivizi. din buzunare. pariuri false. “cifra neagra” a criminalitatii. altele sunt gratiate sau administrate. din cauza comportamentului sexual deviant. c) “etichetarea” si dezaprobarea morala si penala a acestor delicventi (arestarea si condamnarea lor pe termen scurt). Vollumul ei este mult diminuat. coruptie comerciala si financiara. biciclete. demonstra existenta unui volum mare de ilegalitate in anumite afaceri comerciale si bancare din societatea americana. Unele delicte nu sunt semnalate organelor penale din motive de teama (razbunarea faptasului) sau jena (viol sau coruptie sociala). printr-un proces de negociere intre delicvent si victima. fie nu sunt descoperite. estimarea ei este aproape imposibila. Sutherland. (recentul caz publicat in ziarele de sport din Romania cu privire la implicarea jucatorului Marius Mitu de la PSV Eindhoven. O parte a delictelor sesizate politiei nu sunt inregistrate oficial. vanzaricumparari fictive de actiuni le bursa. de pasari). ele sunt “delicte reale”. se incadreaza si afacerile din tripouri. Dupa parerea lui. operationale si statistice. altele nu sunt niciodata descoperite. atragand. In lucrarea “Criminalitatea gulerelor albe”. nu toate delictele comise sunt depistate si nu toti delicventii sunt indentificati. fraudei consumatorului. fie ca nu au fost reclamate si inregistrate. Exista delicte comise de functionari sau de persoane oficiale care. implicati fiind in aceasta “afacere” de mafia chineza a pariurilor sportive). costul economic al delapidarilor. Fenomenul delicvent include dimensiuni si aspecte diferite in functie de savarsirea.unii delicventi nu sunt indentificati si judecati (asa numitele “crime perfecte” sau crime cu “autori necunoscuti”). de asemenea. inregistrarea si judecarea delictelor si crimelor: a) delicventa (criminalitatea) reala. interdictia profesiei respective.

Interventia “post factum” (postventia). controlul asupra crimei. In cadrul activitatilor multiple de prevenire a delictelor si crimelor. cuprinde masuri concrete de informare a publicului despre pericolul delicventei. constrangerea penala cat si prevenirea si diminuarea surselor potentiale de criminalitate. prin antrenarea institutiilor cu rol de socializare. 5. grupurilor si institutiilor sociale. Dezincrimineaza unele delicte care au fost savarsite in mod reau sau inlatura raspunderea penala pe motive de minoritate. c) ideile. Din punct de vedere sociologic. Justitia solutioneaza aceste cazutri prin tragerea la raspundere si sanctionarea penala a persoanelor vinovate. Conceptul de politica penala defineste. inregistrarea si instrumentarea cazurilor de incalcare a legii penale. c) preventia situationala. b) preventia secundara sau speciala. prin evidentierea si explicarea factorilor generali si particulari. Exista regimuri speciale de tratament pentru 42 . b) include institutiile si instantele publice specializate ale societatii (organe de politie. iresponsabilitate. institutii medicale sau de ocrotire. procuratura. constau in aplicarea unor masuri de siguranta si aparare sociala (interventie). depistarea victimei. fie modalitatile si formele de asigurare a apararii si protectei sociale de acte delicvente si antisociale. control social in directia indentificarii si prevenirii surselor de criminalitate. prioritar. fie ansamblul de preocedee si mijloace de represiune utilizate pentru combaterea criminalitatii si “descurajarea” indivizilor delicventi. In acest sens se adopta o suita de masuri de profilaxie sociala. centru de reeducare) cat si resocializarea si reintegrarea postpenala in societate dupa executarea pedepsei. Sociologia delicventei (sau a criminalitatii) studiaza ansamblul manifestarilor si actelor de delicventa savarsita in realitate. obiectivi si subiectivi. Politici penale de aparare sociala si de prevenire a delicventei Majoritatea sistemelor de sanctionare si prevenire a criminalitatii urmaresc. Notiunea de prevenire implica cel putin trei dimensiuni: a) include legislatia penala privind sanctionarea si recluziunea indivizilor care au incalcat legea penala. Preventia si interventia impotriva formelor si manifestarilor de criminalitate reprezinta atributul organelor de urmariel penala si de justitie. penitenciare etc. combatere si tratament a fenomenului de criminalitate: a) cele adoptate si aplicate inainte de producerea actului antisocial care reprezinta adevaratele si realele forme de interventie care pot evita producerea unor prejudicii sociale. organe de justitie. urmaresc sanctionarea resocializarea si recuperarea individului delicvent (postventie). urmareste atat sanctionarea individului delicvent prin trimiterea si internarea lui intr-o institutie de profil (penitenciar. Dreptul penal se ocupa in special de aspectele delicventei judecate (legale). semi-deschise sau inchise si pana la recluziunea in institutii speciale de siguranta si de maxima securitate. inadaptare si marginalitate. sociali si individuali care genereaza acte si fapte antisociale. Exista trei forme de prevenire. b) cele adoptate in timpul producerii actului delicvent.la judecata sau decesului intervenit pe parcursul sau dupa terminarea judecatii. in orice stat exista organe de politie si procuratura cu atributii principale: descoperirea. obligate sa aplice lege penala. delicventa reala reprezinta adevarata dimensiune a fenomenului de criminalitate. Sociologia delicventei studiaza criminalitatea ca fenomen social. Regimul de sanctionare si pedepsire a delicventilor difera sensibil de la o tara la alta. stabilimente de munca si reeducare. incep cu internarea acestora in stabilimente deschise. c) cele adoptate dupa producerea actului delicvent. Astfel se realizeaza: a) preventia primara sau generala. culturala si educativa. indivizii devenind astfel observatori si “autori” in politica penala. interventie “post factum” spre combaterea si sanctionarea persoanelor cu comportamente antisociale. opiniile si reactia opiniei publice fata de diferitele manifestari antisociale.prin organizarea unor activitati specifice si utilizarea unor mijloace menite sa asigura atat represiunea. “imaginea” publicului fata de fenomenul criminalitatii. protectia si apararea sociala a indivizilor.

b) responsabilizarea-a intari sistemul raspunderii personale. principalele orientari in materie de tratament si recuperare sociala a delicventilor au evidentiat importanta contextului social si cultural. Diferentierea detinutilor in penitenciare se face dupa criterii: sexul. Potrivit regulilor penitenciarelor europene adoptate de Consiliul Europei in domeniul penitenciar. deminitatii si respectului detinutilor prin asigurarea unor conditii de viata compatibile cu deminitatea umana si cu standardele acceptate in cadrul comunitatii. Ca regula generala. resocializarea si tratamentul delicventilor trebuie subordonate unor finalitati precise sa asigure mentinerea starii de sanatate. cu exceptia dreptului de libera miscare in afara institutiei penitenciare. In prezent. implicandul intr-o serie de activitati zilnice in cadrul locului de detentie. vizioneaza programe TV si radio. legaturile familiare sau sociale. Etc. apropierea de domiciliu. Scopurile detentiei trebuei sa reduca traumatizarea psihica a persoanei condamnate. Singurele resctrictii sunt cele referitoare la libera deplasare in afara acestor stabilemente. normalizarea preuspune ca detinutul isi pastreaza si isi exercita marea majoritate a drepturilor civile-dreptul al vot-dreptul de asociere libera-dreptul de libera constinta religioasa-dreptul de propietate-dreptul de a avea familiechiar o viata familiara (conjugala). pentru narcomani si alcoolici cat si pentru recidivisti periculosi. Normalizarea si “deschiderea” urmaresc ca detinutul sa-si poate exercita o parte a rolurilor pe care le-a avut inainte de comiterea delictului (parinte. nevoile speciale de tratament. munca si sanatate aproape sau chiar identice cu cele din afar locurilor de munca.primesc vizite saptamanale. au freptul la corespondenta nelimitata. au contacte permanente cu familia. cetatean. In asemenea stabilimente. lucrator. Normalizarea presupune realizarea a doua deziderate: a) deschiderea-prin internarea in stabilimente deschise asigura detinutilor conditii de viata. varsta. detinuti psihopati. sot. detinutii au conditii de viata confortabile. Un principiu fundamental al actiunilor de resocializare reprezinta normalizarea prin apropierea a conditiilor vietii din penintenciar de cele ale lumii exterioare. natura si gravitatea delictului. privind aparitia unor perturbari emotionale-idei obsesive-infantilismidei de sinucidere-comportamente violente si agresive.bolnavi psihici. in multe tari. 43 .).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful