Echipamente fiscale

Echipamentele fiscale se clasifica astfel :

1. Case de marcat fiscale:

-Case de marcat portabile
- Case de marcat clasice

- Case de marcat modele noi

Toti agentii economici care
efectueaza tranzactii cu
persoane fizice sunt
obligati sa posede case de
marcat fiscale, in conditiile
prevazute de Legea nr.
571/2003 privind Codul
fiscal. Daca lucreaza doar
cu persoane juridice, pot
emite facturi si chitante
catre acestia fara a fi
nevoiti sa cumpere casa de
marcat.
 Obligatii ale agentilor economici :
- Nu au voie sa inceapa activitatea unui punct de
lucru inainte de a avea fiscalizata casa de marcat.
- In termen de 24 de ore de la fiscalizarea casei de
marcat trebuie sa se prezinte la Administratia
Financiara de care apartine punctul de lucru, cu o
Declaratie de Instalare eliberata de unitatea de
service, pentru a li se inregistra fiscalizarea.
- Bonurile emise catre clienti trebuie sa contina
descrierea exacta a produselor sau a serviciilor
platite. Asadar agentii economici au obligatia de a
avea memorate in casa de marcat toate denumirile
produselor si serviciilor pe care le comercializeaza.
- Au obligatia de a efectua un raport zilnic de golire
la sfarsitul fiecarei zile in care au folosit casa de
marcat (raport Z). Deasemenea lunar trebuie depus
un raport fiscal la Administratia Financiara pentru
totalul vanzarilor lunii precedente, raport care se
scoate de catre personalul de service.
- Au obligatia de a avea afisat la vedere textul "Va
rugam solicitati si pastrati bonul fiscal".
- Dupa incetarea activitatii unui punct de lucru
agentii economici au obligatia de a preda la
Administratia Financiara, impreuna cu un
reprezentant al unitatii de service, memoria fiscala
a casei de marcat.
 Casele de marcat fiscale nu vor mai fi
obligatorii pentru unele firme

Conform legislatiei in vigoare, sunt obligati sa utilizeze

case de marcat fiscale toti agentii economici, cu
exceptia celor care efectueaza comert cu produse
agricole in piete, targuri, oboare, a serviciilor de
alimentatie publica efectuate in mijloace de transport
public de calatori sau a vanzarii de paine si produse de
panificatia in magazine sau in raioane specializate.
 Aparate de marcat fiscale nu trebuie
folosite nici in activitatile de
vanzare
de ziare si reviste prin distribuitori
specializati, transportul public de
calatori pe baza de bilete sau
abonamente tiparite, activitatile
pentru care incasarile se realizeaza
pe baza de bonuri cu valoare fixa,
activitatile de asigurari, activitatile
financiare si bancare, cu exceptia
caselor de schimb valutar apartinand
persoanelor juridice autorizate,
vanzarea obiectelor de cult si
serviciile religioase prestate de
institutiile de cult, comertul cu
amanuntul prin comis-voiajori si prin
corespondenta, cu exceptia livrarilor
de bunuri la domiciliu efectuate de
catre magazine, serviciile de
instalatii, reparatii si intretinere a
bunurilor.
 
2. Sisteme POS (cititor de carduri bancare)

In tarile dezvoltate, notiunea de bani s-

a demonetizat de ani buni – salariile
se primesc pe carduri, iar
cumparaturile nu se mai fac cu bani
cash, ci electronic. Cardurile atit de
raspindite in Occident au o dubla
utilitate – pe de o parte o mai mare
securitate a banilor detinuti de o
persoana, iar pe de alta parte,
posibilitatea de identificare si
depistare a unor persoane care au
comis infractiuni. De citiva ani
cardurile si-au facut simtita
prezenta si pe piata romaneasca, inca
insuficient de dezvoltata – pe de o
parte din cauza criteriilor impuse de
banci, iar pe de alta parte din cauza
lefurilor foarte mici ale romanilor.
Celor care insa vor sa utilizeze
carduri, unitatile bancare le pun la
dispozitie astfel de instrumente.
3. Cititor de coduri de bare

Abordarea în scopuri practice a multimii

marfurilor, în continua diversificare,
a determinat intensificarea
preocuparilor pentru elaborarea unor
sisteme de clasificare, potrivit
cerintelor specifice ale unui domeniu
sau altul de activitate.
Pe masura dezvoltarii industriei
si comertului, cresterii nivelului si
importantei schimburilor
internationale, introducerii pe scara
larga a informaticii în practica
economica, aceste sisteme de
clasificare au fost încontinuu
perfectionate, în directia unei mai
bune corelari cu structura productiei
si a comertului, cu cerintele statice,
vamale si de alta natura.
Concomitent cu aceste preocupari, în
conditiile în care devenea tot mai
pregnanta necesitatea unui limbaj
unitar cu privire la marfuri, s-a
urmarit, printr-o larga cooperare
internationala, armonizarea diferitelor
sisteme de clasificare a marfurilor.
Diferitele tipuri de clasificare a
produselor sunt asociate cu sisteme
de codificare specifice.
Codul este o combinatie de
elemente simbolice prin care se
reprezinta o informatie. Aceste
elemente pot fi litere (cod alfabetic),
cifre (cod numeric) sau litere si cifre
(cod alfanumeric).
Codificarea reprezinta, prin
urmare, operatia de transpunere în
cod a elementelor definitorii ale unor
obiecte, servicii, fenomene etc.
Principalul obiectiv al codificarii, care
determina si functia sa de baza, este
identificarea marfurilor.
 În conditiile proliferarii unei mari
diversitati de clasificari ale
produselor, a devenit necesara
gasirea unor solutii de uniformizare
a lor pe plan mondial, obiectiv atins
prin elaborarea sistemelor Codul
universal al produselor (Universal
Product Code - UPC) si Codul
european al articolelor (European
Article Numbering - EAN). Ambele
sisteme utilizeaza codificare cu
bare.
Codul de bare este o modalitate
de reprezentare grafica a
caracterelor numerice sau
alfanumerice, prin alternarea unor
bare de culoare închisa cu spatii
albe de dimensiuni diferite.
Pentru citirea codurilor de bare sunt
utilizate cititoare de coduri de bare
cu laser sau cu infrarosu.