Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea „ 1 Decembrie 1018” Alba Iulia

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Referat despre religia


rastafarienilor

Coordonator:
Pr. Prof. Univ. Dr. Student:
Emil Jurcan Gheorghe Dascălu
T. D. III

Alba Iulia
2008
Religia Rasta

1
Făcând o incursiune în timp vedem naşterea unei noi mişcări religioasa care
a fost practic o materializare a unui concept hibrid între iudaism şi creştinism.
Mişcarea rastafari despre care ne este dat să vorbim a fost îmbrăţişată în special de
jamaicanii săraci care au simţit nevoia de independenţă şi de eliberare de sub
asuprirea albilor.
În conturarea religiei rastafariene, adepţii acestei mişcări religioase s-au
inspirat din ideologiile filosofărilor de până atunci ale lui Marcus Mosiah Garvey
(1887-1940), care a fondat în 1920 „Asociaţia Universală pentru Îmbunatăţirea
Negrilor”, ce avea drept scop principal reunirea tuturor negrilor răspândiţi pe glob.
În ceea ce priveşte ideologia lui Garvey aceasta este fondată pe considerente
conform cărora toate persoanele de culoare îşi pot recâştiga demnitatea doar pe
tărâmurile lor băştinaşe şi anume în Africa.
Aproape un deceniu petrecut pe teritoriile Americii şi ale Marii Britanii l-a
făcut pe Garvey la întoarcerea sa în Jamaica să-şi exprime dorinţele de reunificare.
Acesta a militat pentru demnitatea negrilor spunându-le: „căutaţi în Africa
încoronarea unui rege, iar atunci veţi ştii că salvarea e aproape”.
În 1930, an cu o importanţă covârşitoare în istoria cultului rasta, Haile
Selassie (Ras Tafari, „Leul lui Iuda“) a fost încoronat împarat al Etiopiei, acest fapt
fiind vazut ca o împlinire a inspiraţiei lui Garvey. Marea majoritate a rastafarienilor
recunoscându-l ca încarnare a lui Dumnezeu („Jah”), iar altii ca pe un mare profet.
Demn de menţionat este faptul că Ras Tafari Makonen nu s-a considerat pe
sine niciodata un rastafarian, el a fost doar împlinirea profeţiei lui Garvey făcută cu
ani buni înaintea încoronării, istoria îl declară ca fiind promotorul, declanşatorul
acestei grupări religioase.
Cât priveşte etimologia numelui de „Rastafari”, acesta provine de la numele
laic al lui Selassie: Tafari Makonnen şi totodată derivă şi din cuvantul Ras ceea ce
înseamnă „duce” sau „şef”.
Precum am opiniat rastafarianismul este o religie tânără născută oficial în
oraşul Harer, din Etiopia, odata cu încoronarea Majestăţii Sale Imperiale, Împaratul
Haile Selassie(“Puterea Sf. Treimi”) I (“regele regilor şi lordul lorzilor”) sau, după
numele său de botez Ras Tafari Makonen(1892-1975).
Fiind fondată de oamenii de culoare a “lumii a III-a” în special din Etiopia,
reprezentaţi de Haile Selassie I, tot ce au aceştia în comun cu cei care i-au tratat cu
superioritate este ideea de a fii egali unii cu ceilalti, renunţănd la acte de
discriminare rasială în primul rand, iar în plan secund cu aceleaşi oportunităţi de
deschidere spre afirmare într-un mediu social în care negrii şi mulatri sunt
minoritari din punct devedere numeric. Aceştia au simtit nevoia aşadar de
independenţă, după ce au fost trataţi în cele mai mizere moduri de populaţia de
culoare albă a planetei. Tot ce are legatură cu “albii” este numit “Babylon” de către
rastafarienii care încearcă, nu să se răzbune ci să îi lumineze pe aceştia în privinţa
drepturilor pe care le au (întreaga istorie a lumii aminteşte faptul că negrii au fost

2
întotdeauna discreditaţi, lipsiţi de drepturi şi folositi pe post de sclavi în slujba
albilor).
Ca o succesiune a evenimentelor istorice este de amintit faptul că în 1935
armata italiană a invadat Etiopia în „Lupta pentru Africa” încercând să forţeze
negrii spre o nouă sclavie. Ca răspuns la aceste presiuni rastafarienii s-au revoltat în
Africa şi Jamaica unde sute de adepti ai acestei religii au fost consideraţi doar nişte
drogati (datorită plantei de Cannabis Sativa, Marijuana sau Ganja pe care ei o
numeau „Iarba înţelepciunii” şi pe care ei o foloseau în viaţa cotidiană pentru
amplificarea stărilor de meditaţie în care intrau venerandu-l şi rugandu-se la Jah,
dar şi în scopuri medicale) şi au fost omorâţi iar supravieţuitorii umiliţi.
Cozile de păr cu o importanţă deosebită, ce semnificau rădăcinile religiei lor
dar şi cele ale plantei de Cannabis Sativa cunoscute şi sub numele de
„Dreadlocks”, le-au fost tăiate.
Persecuţia aceasta şi-a început sfarşitul odata cu sosirea la 21 aprilie 1966 în
Jamaica a liderului politic şi spiritual Ras Tafari care a convins mai mulţi lideri
rastafarieni jamaicani să nu caute emigrarea în Etiopia până nu reuşesc eliberarea
cetăţenilor jamaicani de prostia şi rasismul în care erau învăluiti.
Anul 1975 a rămas memorabil în conştiinţa rastafarienilor, acest fapt se
datorează pierderii lui Haile Selassie, rastafari rămânând fără personificarea lui Jah.
Potrivit unei legende, adepţii acestei religii susţin ideea conform căreia Haile
Selassie trăieşte împreună cu apropiaţii săi în vârful „muntelui Zion” de unde
aceştia conform tradiţiei îsi vor primi judecata.
Interesantă este viziunea rastafarienilor la adresa altor religii şi să vedem în
ce măsură.Reprezentanta Divinităţii pe Pământ, cum este considerată Biserica
Romană şi chiar Conciliul Romei (cu precădere „babyloniene”), de către
rastafarieni, ar fii schimbat anumite părţi ale Bibliei; fapt pentru care principala
carte a rastafarienilor va deveni „Biblia omului negru”, după care ei se călăuzesc,
la aceasta se mai adăugă şi cartea sacră etiopiană “Kebra Negast”.
Revenind la data de 21 aprilie, zi cu o importanţă deosebită pentru cultul
rasta în care se săvârşesc adevărate ritualuri de cult prin faptul că se sărbătoreşte
„Grounation Day”, ziua în care Haile Selassie, Regele Regilor şi Zeul Zeilor, a
vizitat pentru prima dată Jamaica. Sărbatoarea este închinată spre amintirea
istoricului din 1966, monent în care Selassie a facut celebra declaraţie către liderii
comunitatii rastafari, de a nu emigra în Etiopia până ce nu vor elibera poporul
jamaican. Acest demers de eliberare a poporului jamaican va deveni cunoscut sub
numele de “eliberare înainte de repatriere”.
Pe 21 aprilie 1966, Haile Selassie a vizitat Jamaica. La aflarea vizitei, cei
aproape 200.000 de rastafarieni din întreaga Jamaica, l-au întâmpinat pe aeroportul
din Kingston, într-o atmosferă de-a dreptul ca pe un adevărat zeu, aşa cum îl şi
considerau dealtfel. Un aer încărcat de fum al canabisului cultic şi sunetele tobelor
l-au făcut pe Haile să se simtă profund impresionat de mişcarea spirituală

3
declanşată în masa de oameni ce a avut să-l întâmpine. Haile Selassie mişcat de
numărul mare de adepţi, a coborat din avion abia la o ora dupa aterizare, şi numai
dupa ce Mortimer Planne, un important rastafar l-a întâmpinat personal. Vizita a
avut un succes răsunător. Soţia lui Bob Marley avea să declare ulterior că a vazut
stigmatele pe trupul lui Haile Selassie, care au convis-o pe loc de divinitatea sa.
În momentul vizitei lui Haile Selassie, poporul trecea printr-o perioadă de
secetă; bine cunoscut fiind faptul că Jamaica a fost denumită şi Insula Însorită-
acest supra-nume nu reprezintă tocmai o însuşire caracteristică a unei clime
secetoase într-o regiune endoreică, lipsită de cursuri de apă, ci dimpotrivă, Jamaica
se prezinta fiind o ţară cu un colorit strălucitor, cu luxuriante recifuri de corali, cu
cascade lucitoare, cu păduri tropicale spectaculoase şi plaje nesfârşite. În pofida
acestor lucruri, a unei ţări bogate de variaţiile climei tropicale, momentul secetos al
anului despre care ne este dat să vorbim a fost pus în seama unui semn divin
potrivit căruia greşelile poporului sunt acum, odată cu vizita zeului Haile Selassie,
şterse pentru totdeauna prin căldura solară, dată doar din dispoziţia divină.
Istoria aminteşte de asemenea faptul că înainte de ziua de 21 aprilie, Haile
Selassie se întâlnise deja cu câţiva membri înţelepţi ai organizaţiei religioase
rastafarilor de pe meleagurile Addis Abeba şi le permisese si altor descendenti ai
populatiei africane să se stabilească pe proprietatea sa privată din ţinutul
Shashamane.
În treapta ierarhică a sărbătorilor importante pentru cultura rasta, pe locul al
doi-lea ca şi importanţă îl ocupă sărbătoarea aflată în indicele calendaristic aflat în
ziua de 2 a lunii noiembrie, câmd împăratul Selassie a fost încoronat. Ambele
sărbători legate mai mult de evenimente şi realizări istorice cu o importanţă
deosebită pentru cultura rastafarienilor, sunt sărbătorite în fiecare an la datele
amintite cu multă recunoştinţă şi totodată cu mare fast. În aceste zile de sărbătoare,
oamenii cântă şi dansează pe renumite melodii ale lui Bob Marley, fumează canabis
şi marijuana, se închină la memoria “Leului lui Iuda”. Pentru cultura rasta, leul, îl
reprezenta pe însuşi Haile Selassie I sau „Leul lui Iuda” (rastafarienii fiind văzuţi
ca evreii-negrii) ei stimulează spiritul leului în felul în care îşi poartă lungimea
cozilor de par.

Promotorul mişcării rasta în lume şi simboluri ale cultului.


Grandioasa extindere a rastafarianismului şi-a început grandioasa extindere
din insulele Caraibe pentru a ajunge astăzisă aibă peste 1,5 milioane de adepţi în
întreaga lume, în special recruţi din popolaţia mulatră şi neagră.

4
Principala figură jamaicană care a promovat mişcarea rastafarilor a fost
cântăreţulBob Marley. El a consacrat pe plan internaţional muzica şi stilul reggae,
dar prin identitatea sa naţională, a adoptat şi el religia şi filosofia rastafariană în anii
1960, alături de mulţi alţi jamaicani, aceasta odată cu vizita lui Haile Selassie în
Jamaica. Acest moment a declanşat şi convertirea soţiei artistului Bob Marley care,
precum am amintit, văzând stigmatele de pe trupul lui Selassie a fost convinsă de
divinitatea sa.
Istoricii care au analizat fenomenulrăspândirii acestui nou curent religios,
sunt de părere în unanimitate că dacă Bob Marley nu ar fi împărtăşit această
religie, şansele sale de afirmare erau extrem de reduse. De aceiaşi părere sunt şi
adepţii mişcării care văd în Marley, în primul rând deschizătorul orizontului spre
afirmare a religiei rasta dar în acelaşi timp îl văd şi pe cel care, purtându-şi părul
împletit în dredlock-uri în culorile specifice rastafarilor, a ridicat simbolul frunzelor
de canabis la adevărata lor valoare pentru cultura poporului, implicit a cultului
rastafarienilor.
În ceea ce ţine de culorile reprezentative ale acestei mişcări, putem sublinia
faptul că principalele culori care îi reprezintă pe rastafarieni sunt rosu (care
simbolizează sângele vărsat de martirii care au reuşit unificarea şi eliberarea
conaţionalilor), galben (reprezentând bogăţiile „Ţăramului făgăduit”) şi nu în
ultimul rând, verdele ( care este reprezentarea frumuseţii, a faunei şi a vegetaţiei
etiopiene). Câteodata negrul este folosit pentru a simboliza culoarea pieii celor care
s-au zbătut pentru a ieşi de sub jugul nedreptaţii şi diferenţei şi pentru a putea avea
religia lor proprie.
Simbolurile rastafarienilor nu se rezumă doar la culori care le definesc
identitatea, „Iarba înţelepciunii” (marijuana) reprezintă un stâlp de susţinere foarte
gros în existenţa acestei religii. Aceasta a fost folosită în ritualuri precum
„Nyabingi”. Rastafari susţine că Jah le-a făcut cunoscut efectul miraculos al acestei
plante încă din Biblie prin pasajul că trebuie să consume numai mâncare vegetală.
Ca argumente biblice la regimul vegetarian la care trebuie să se supună un
adevărat rastafarian, se dau următoarele motive scripturistice: „... trebuie mâncate
plantele pământului” (Facere 3;18); „... mâncaţi orice plantă din teritoriu” (Ieşire
10;12); „... el a cauzat iarba pentru oamenii castelului, şi buruiana pentru serviciul
omenirii” (Psalmul 104;14)

Tot cartea sacră etiopiană „Kebra Negast”, rastafarienii află că trebuie să fie
vegetarieni pentru a împlini adevarata iubire faţă de Jah şi faţă de semeni. Rastafari
nu dă voie adepţilor săi să bea decât ceai făcut din ierburile pământului (iarba
nefiind produsul omului) sau apă; laptele, alcoolul ori sucurile fiind vazute ca
nenaturale şi necurate.
În ciuda faptului că au fost consideraţi nişte paria, nişte proscrişi ai societăţii,
rastafarii au dobândit pentru prima dată, precum am amintit mai sus, o consideraţie

5
temporară cu ocazia vizitei lui Haile Selassie din 21 aprilie 1966. Credibilitatea
dobândită de rasta, a deschis drumul comercializarii stilului reggae şi a condus la
răspândirea globală a religiei rastafarienilor.
Nu se acceptă tatuajele, cercei şi nici un fel de „sângerare”. Un exemplu
grăitor în acest sens este faptul că fetele nu se nasc cu cercei, o simplă gaură în
ureche e considerată mutilare, din acest considerent Bob Marley nu s-a operat când
medicii i-au descoperit cancerul. Motivul care i-a declanşat cancerul a fost pus în
seama unui meci de fotbal în urma căruia artistul şi-a rupt degetul mare de la picior,
iar rana netratată pusă în faţa turneelor prelungite şi a programului foarte încărcat i-
a produs nenorocirea. Cu toate că avea şanse mari de supravieţuire dacă-şi amputa
degetul, artistul nu a vrut aceasta tocmai datorită religiei la care era adept.
Dredlock-urile reprezintă puterea, forţa, tăria insului, atât din punct de vedere
fizic, cât şi spiritual. Ele mai reprezintă şi rădăcinile (roots= stramoşii, trecutul);
deci cum îţi arată dredurile (dreadlocks), demonstrezi cât de mult îţi respecţi
trecutul.
Rastafarienii cred în existenţa Raiului pe Pământ şi nu cred în Iad sau viaţa
de apoi cum cred creştinii.
Cel mai important concept din această religie este conceptul de „eu şi eu”
care reprezintă ideea potrivit căreia două persoane traiesc într-una singură, aşa că
toţi africanii sunt una şi aceeasi persoană, aşa cum şi Divinitatea este în ei toţi.