P. 1
Politica de Investitii La Nivelul Intreprinderii

Politica de Investitii La Nivelul Intreprinderii

|Views: 1,224|Likes:
Published by Irishca Pripa

More info:

Published by: Irishca Pripa on Oct 06, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/12/2013

pdf

text

original

Tema 3. Politica de investiţii la nivelul întreprinderii. 3.1. Conţ inutul politicii de investiţii. Investiţii reale (productive). 3.2.

Ele mente financiare ale proiectelor investiţionale. 3.3. Proc esul de decizie privind alegerea unui proiect investiţional. 3.4. Fundamentarea deciziei de investiţii în mediul economic cert. Criterii simple de evaluare a proiectelor investiţionale. 3.5. Criterii de evaluare a proiectelor investiţionale în baza actualizării. 3.6. Fundamentarea deciziei de investiţii în mediul economic probabilistic. 3.1 Conţinutul politicii de investiţii. Investiţii reale (productive). Investiţia este factorul esenţial al dezvoltării întreprinderilor şi al întregii economii. Scopul principal al activităţii de investiţii constă în realizarea celor mai eficiente forme de plasament al capitalului. În general, noţiunea de investiţii trebuie prezentata în 2 sensuri şi anume: în sens restrâns, prin investiţia se înţelege un plasament de valoare însemnată, care se concretizează în active materiale pe termen lung, şi în sens larg, prin investiţii înţelegându-se plasamente băneşti atât în active pe termen lung (de natura materială, nematerială, financiara), cât şi în imobilizări pe termen scurt, pentru constituirea activelor curente şi în cazul acordării de credit comercial. În sens financiar, decizia de investire conduce la o imobilizare de capital efectuată în prezent, în speranţa obţinerii unei rentabilităţi viitoare optime şi care urmează să se realizeze pe mai multe exerciţii financiare. Politica de investiţii este parte integranta a politicii generale a întreprinderii şi reprezintă ansamblul obiectivelor, metodelor de alegere şi modalităţilor de utilizare a instrumentelor financiare, precum şi metodelor de asigurare echilibrului financiar în procesul realizării obiectivelor propuse. Aceasta politică marchează nu numai o imobilizare de capital, dar şi o anumita activitate privind angajarea unor cantităţi de resurse naturale şi umane, iniţierea şi menţinerea unor relaţii cu întreprinderi din ramuri de activitate conexe. Politica de investiţii, în sens larg, se refera la decizia de investire sau de dezinvestire. Orice decizie de cheltuire care conduce la achiziţionarea de active în vederea obţinerii în viitor de lichidităţi şi având drept scop creşterea bogăţiei proprietarilor firmei, constituie o decizie de investire. Opus deciziei de investire este decizia de dezinvestire, adică reducerea portofoliului de active prin vânzare. Aceasta decizie urmăreşte, de asemenea, creşterea bogăţiei proprietarilor în sensul ca lichidităţile obţinute pot căpăta ulterior destinaţii mai rentabile. În sens restrâns, în politica de investiţii alternativele de decizie pot fi: - investiţiile interne constau în alocarea capitalurilor pentru achiziţia de active materiale şi nemateriale (echipamente, construcţii, licenţe, stocuri suplimentare) pentru dezvoltarea si perfecţionarea aparatului productiv şi de distribuţie. Motivaţia realizării acestor investiţii de creştere internă rezida într-o strategie de specializare a producţiei şi de consolidare a poziţiei pe piaţa de desfacere a bunurilor si serv-or sale; - investiţiile externe constau în plasamente de capital pentru creşterea participării financiare la formarea capitalurilor ale altor societăţi comerciale. Strategia, care presupune promovarea unor investiţii de creştere externă, este diversificarea activităţii. La nivelul întreprinderii baza activităţii investiţionale constituie investiţiile productive. La majoritatea întreprinderilor industriale aceasta forma a investiţiilor este unică direcţie al politicii investiţionale. Investiţiile productive se caracterizează printr-o serie de particularităţi, printre care mai importante sunt:
1

având la baza următoarele etape: 1. pe amplasamente aflate la distanţă faţă de sediul antreprenorului. evaluarea eficienţei fiecărui proiect. construcţii noi (de la fundament până la punerea în exploatare a liniilor de producţie). un proiect investiţional se defineşte în funcţie de obiectivele angajate de o întreprindere şi în acelaşi timp. în faza de realizare. Printre principalele tipuri ale investiţiilor productive putem identifica: a). e). c) Proiecte de restructurare. înainte de a genera venituri. 5. petrochimie. 4. asigură un nivel mai ridicat al rentabilităţii comparativ cu investiţiile financiare. Complexă. modernizare a activelor (investiţii în linii tehnologice noi). mine şi cariere ş. ele trebuie conduse de la faţa locului. 3. Această alegere constituie pentru întreprindere o decizie importantă şi complexă. 3. 7. d). Alegerea investiţiei este prima mare decizie financiară a întreprinderii. de obicei. Importantă. prezintă un grad redus de lichiditate. se găsesc într-o strânsă corelaţie cu activitatea operaţională. aceste proiecte implică deseori investiţii de capital foarte mari. de înlocuire activelor uzate fizic. îmbunătăţirea procesului de producţie prin achiziţia de echipamente noi sau a diversificării produselor. perfecţionarea unui cadru determinat de activitate. determinarea tipului şi pregătirea proiectelor investiţionale alternative. De aceea. în condiţiile inflaţioniste asigură un anumit nivel de protecţie. Printr-o definire mai generală. căci ea trebuie să ţină seamă de evenimentele situate în viitor şi. Comun acestor proiecte este faptul că. asigură întrări de fluxuri de numerar constante sau sigure (profit + amortizarea). Nici un proiect nu este identic cu altul.1. realizarea proiectului sau a programului investiţional. producerea. analiza proiectelor din perioada precedentă. 2. 6. clădiri. Acest tip de proiecte solicită fonduri băneşti ridicate. 2. surprinzătoare sau nule. 5. este necesară elaborarea politicii financiare privind investiţiile productive. ce includ proiecte pentru construcţii civile. ele încercând să lărgească limitele cunoştinţelor umane. adică formarea resurselor şi generarea veniturilor din a) 2 . băneşti. Sunt proiecte cu un grad de risc ridicat. nesigure. ci au în vedere reorganizarea. reconstrucţia (anumite modificări în procesul de producţie). reprezintă formă principală de realizarea a strategiei de dezvoltare. însă. c). angajament ce va condiţiona activitatea şi succesul întreprinderii. 2.2 Elemente financiare ale proiectelor investiţionale. informaţionale şi umane în scopul de a obţine un produs tehnic însoţit de profit. de cele mai multe ori în locul unde îşi are sediul promotorul proiectului. transportul şi distribuţia energiei. se desfăşoară de-a lungul mai multor ani şi se pot încheia cu rezultate spectaculoase. determinarea volumului total al investiţiilor productive pentru perioada viitoare. b). Caracterul specific al investiţiilor productive determină anumite particularităţi în realizarea lor. ceea ce face necesară urmărirea riguroasă a desfăşurării proiectului. deci. b) Proiecte de fabricaţie. 4. De asemenea. de producţie. se caracterizează prin gradul înalt al uzurii. retehnologizarea. Sunt proiecte ce nu au ca rezultat un produs sau o construcţie nouă. Însă. deoarece angajează fonduri imediat. realizarea efectiva a investiţiilor. Desfăşurarea are loc într-o fabrică. Din punct de vedere al politicii de investiţii. de resursele necesare. Scopul acestor proiecte este. a cheltuielilor care se fac şi a calităţii lucrărilor.a. proiectul de investiţii este ansamblul de măsuri cu caracter investiţional prin care se alocă resurse materiale. achiziţii de complexe patrimoniale ca un întreg. pot fi grupate în câteva mari categorii: Proiecte industriale. d) Proiecte de cercetare.

în mod necesar. după îndeplinirea duratei tehnice. luarea în considerare a mai multor factori de influenţă. În acest sens.3 Procesul de decizie privind alegerea unui proiect investiţional Procesul decizional privind alegerea unui proiect investiţional este un complex de operaţiuni ce se desfăşoară în legătura cu definitivarea ideii. cheltuieli de instalare si montaj si cheltuieli de specializare a personalului. prin valorificare pieselor. etc. valoarea reziduala ajunge aproape la zero sau la mărimi nesemnificative. fiind rezultatul unor previziuni cu o anumită probabilitate. 2. legate în principal de următoarele: Performanţă şi calitatea proiectului investiţional. Dacă efortul de investiţii (cheltuieli) este întotdeauna măsurabil. rata dobânzii pe piaţa financiară etc. Rata de actualizare. mărci de fabrica. respectiv creşterea stocurilor şi a creanţelor. evaluarea riscurilor şi determinarea surselor de finanţare. deoarece piaţa financiară se afla în echilibru. suficienţa capitalurilor proprii. cuantificarea resurselor financiare.durata protecţiei juridice asupra dreptului de concesiune a unei ехр1оаtări asupra unui brevet. In mediul economic cert. Încadrarea în durata de realizare. Estimarea fluxurilor pozitive presupune. şi sunt: 1. investiţia este fără risc. De obicei. Rezultatul final trebuie să corespundă scopului. standardele de calitate joacă un rol important. se eşalonează pe mai multe perioade consecutive. licenţe. precum: mediu economic.exploatare. Cheltuielile iniţiale a proiectului investiţional reprezintă mărimea neta a capitalului necesar pentru punerea în exploatare a investiţiei. 4. Durata de viaţă a investiţiei este o noţiune cu larga semnificaţie. Cu toate acestea. Elementele componente ale sumei iniţiale sunt formate din: costul achiziţiei activelor fixe. creşterea nevoii de fond de rulment. efectul este greu de evaluat. În general. pentru a permite încheierea proiectului la sau înaintea datei prestabilite. * durata economică se referă la perioada în care obiectivul generează o rentabilitate optima şi este utilizată la evaluarea proiectelor investiţionale. subansamblelor rezultate la casare etc). Fluxul de trezorerie (cash-flow) corespunde resurselor generate de exploatarea proiectului. Neîncadrarea în buget poate conduce la reduceri ale profitului şi la rate de eficienţă mai scăzute ale investiţiei. termene de plată a impozitului pe profit. * durata juridică . Este un cost de oportunitate al capitalului investit. 2. * durata comercială . Dacă se depăşeşte durata de realizare pot apărea două aspecte negative: se 3 . Acest proces are la baza o serie de obiective. Încadrarea în bugetul alocat. iar rata de rentabilitate ceruta de investitori de capital este egală cu rata dobânzii fără risc.determinată de durata de viaţa a produselor fabricate cu respective investiţie. deosebim: * durata fiscala reprezintă durata normată de serviciu a mijloacelor fixe din catalogul normelor de amortizare. 1. care sunt comune aproape tuturor investiţiilor. Valoarea rămasă exprimă valoarea posibilă de realizat după încheierea duratei de viaţa a investiţiei (prin vânzare. 3. * durata tehnica . specifice oricărui mijloc fix. 2. 3. efortul şi efectul unei investiţii pot fi surprinse prin anumite elemente financiare de măsurare a lor.determinata de caracteristicile funcţionale. eventualele scutiri. Fluxurile nete de trezorerie se referă la fluxuri financiare viitoare generate de investiţie sau fluxurile de trezorerie pozitive ce trebuie cuantificate. fizice sau financiare. cash-flow reprezintă capacitatea potenţială de creştere a întreprinderii. fiind deci costul de finanţare al investiţiei din capitaluri proprii şi apreciat ca o rata de rentabilitate ceruta (normală) de investitori asupra unui proiect. rata inflaţiei. Trebuie de urmărit ca toate etapele proiectului să se încheie la momentul prevăzut. Astfel. 5. calculul rentabilităţii. în cadrul unei perioade determinate.

nevoia de fond de rulment suplimentara pe care o рresupune noul obiectiv. preţul activelor fixe.depăşeşte. c). şi valoarea de amortizare anuala al proiectului respectiv. Rentabilitatea capitalului investit. cheltuielile de instalare si montaj. În urma realizării investiţiei sunt degajate anumite fluxuri sub forma fluxurilor de întrări şi a fluxurilor de ieşiri de numerar. care implica riscuri si costuri reduse. cu mare probabilitate bugetul alocat şi se afectează planificarea resurselor pentru următorul proiect.valoarea rămasa al utilajului vechi. materialelor de construcţie. 3. Vr0 . Acest criteriu este utilizat în analiza proiectelor de investiţii ce vizează înlocuirea echipamentului uzat în scopul creşterii rentabilităţii. valoarea reziduala a investiţiei la sfârşitul perioadei de exploatare. Fluxurile de ieşiri presupuse sunt determinate pentru începutul perioadei de realizare a proiectului. Procesul de selecţie (alegere) a proiectelor de investiţii parcurge mai multe etape şi anume: Într-o primă etapă . Se disting mai multe tipuri de proiecte: proiecte ce se exclud reciproc incompatibile (realizarea unuia exclude realizarea altuia). care au la baza evaluarea rentabilităţii şi a gradului de risc. fie micşorarea costului de producţie. proiecte interdependente sau complementare (când-realizarea unui proiect necesita realizarea altuia). dar şi cea mai dificilă. Fundamentarea deciziei de investiţii în mediul economic cert.Chl . Fluxurile de întrări se calculează luând în considerare următoarelor elemente: a).după stabilirea obiectivelor de investiţii şi generarea efectivă a ideilor se întocmeşte lista proiectului cu variantele lui. . respectiv celui nou. Criterii simple de evaluare a proiectelor investiţionale. etc.( Ch1 + ------).cheltuieli de exploatare al echipamentului vechi. Criteriile simple de evaluare a proiectelor de investiţii se refera la proiecte de înlocuire şi/sau de modernizare al echipamentului existent. este necesară culegerea informaţiilor pentru evaluarea si calculul fluxurilor de numerar. preţul de revânzare a activelor fixe înlocuite. mai ales cost ce trebuie suportat în perioada iniţială cu ajutorul următoarelor elemente: a). care este egal cu suma între profitul net anual. cea mai importantă. nevoia de fond de rulment de recuperat la sfârşitul duratei de viata a investiţiei. În cadrul acestei etape foarte importantă este determinarea costului adecvat al capitalului sau a ratei de actualizare. după formula: Vr0 I EC = (Ch0 + ------) . 4 . În primul rând se determină economiile de costuri. d). df0 df1 unde: Ch0. când realizarea unui proiect este independenta de realizarea altuia. În funcţie de soldul cash-flow-lui se poate stabili sume necesare pentru finanţare investiţiei pe toata durata de exploatare. obţinut în procesul de exploatare a investiţiei. În funcţie de scopul propus se utilizează următoarele criterii: 1. cash-flow. deci se referă la costul proiectului. b). c).4. cash-flow net de exploatare. În general. b). cu transport. care trebuie să fie folosită la actualizarea fluxurilor de numerar. adică cheltuieli de exploatare economisite în urma înlocuirii mijlocului fix. Aceste fluxuri pot fi unice sau multiple pe întreaga perioada de exploatare a investiţiei. prin aceste investiţii se urmăreşte fie creşterea rentabilităţii . Etapa a treia constă în evaluarea proiectelor în funcţie de anumite criterii. În a doua etapă. inclusiv plus sau minus valoarea rezultata din aceasta cesiune. proiecte independente.

Termenul de recuperare (Tr)– este un criteriu suplimentar primelor două şi se referă la numărul de ani la capătul cărora suma CF-lor generate de o investiţie devine egala cu cheltuielile investiţionale. I Pentru acceptarea proiectului investiţional. În cazul în care CF –le anuale sunt identice.valoarea de achiziţie al utilajului nou. după formule: CF R =(-------)*100%. prin intermediul căruia se stabilesc pentru fiecare an sume de recuperat rămase. resp.I . celui nou. realizat cu noul utilaj.durata de viata al vechiului utilaj. 3. Ql .costul de producţie unitar. termenul de recuperare se determina astfel: I Tr = ----CFa. dar în acelaşi timp. În cazul în care CF-le anuale sunt diferite calculul termenului de recuperare se bazează pe un tablou.rata de randament minima aşteptată. dfl . fie în funcţie de rezultatul mediu obţinut (profitul net). 2. г min . este una dintre metodele cele mat 5 . rata de rentabilitate medie al proiectului trebuie să fie mai mare decât rată medie pe întreprindere. 4. sau I Pn R =(-------)*100%.cantitatea de produse obţinute în urma utilizării noului echipament.] * 100% I – Vr0 Investiţia poate fi realizata atunci când R al acestui proiect va fi mai mare sau egala cu rentabilitatea medie stabilită pe întreprindere. Întreprinderea va opta pentru acel proiect pentru care cl va fi mai mic decât c0. Rata de rentabilitate medie. Determinarea acestei rate se face în funcţie fie de media CFor anuale. Costul de producţie unitar. se utilizează în cazul în care proiectul de investiţii рresupune achiziţionarea unui nou utilaj în scopul reducerii cheltuielilor de producţie şi se bazează pe comparaţia costurilor de producţie unitare ale ambelor utilaje. Pentru a stabili daca este oportun acest proiect se determina rata de randament (r) după formula: EC R = [ -----. prin intermediul formulei: I / dfl + r min * I + Chl cl = ————————— Ql cl . df0. Acest criteriu are mai multe limite.

este măsurat şi efortul (cheltuieli) de investiţii. în vederea efectuării aceleaşi comparaţii. RIR = rmin +( rmax – rmin) * VAN max / VAN max + | VAN min| 6 . În ceea ce priveşte rata de actualizare. în raport cu profitul viitor. Este simplu şi se utilizează în cadrul întreprinderilor mici si mijlocii. iar cu a . Principalele limite criteriilor simple se referă la faptul că nu permit compararea mai multor proiecte în funcţie de risc şi nu ţin cont de eşalonarea încasărilor în timp. Se determina prin rezolvarea ecuaţiei: n CFi VAN = ∑ ———— . risca sa sacrifice o creştere viitoare. decât capitalizarea lor la un moment viitor. Este vorba de ratele de rentabilitate specifice fiecărui proiect. poate fi transpus în termeni de rate de rentabilitate.I = 0 i=1 (1 + RIR)¹ Calculul RIR se face prin încercări repetate. motiv pentru care se numesc rate interne de rentabilitate.suma cheltuielilor iniţiale. adică este mai uzuala actualizarea veniturilor viitoare la momentul prezent si compararea.. rata medie a dobânzii ca un randament de referinţa în materie de investiţii. dar si în marile întreprinderi pentru decizii de investiţii de mica importanţa. calculul VAN. pe aceasta baza a diferitelor variante de investiţii. din care se scade suma iniţiala a investiţiei. deci va contribuie la creşterea valorii actuale totale a întreprinderii. Daca desemnam prin CFi fluxul de lichidităţi prevăzut a se obţine din exploatarea investiţiei pentru perioada i.efectul sau rezultatul scontat al investiţiei se determină în valoarea prezentă a monedei în care.rata de actualizare pentru un flux care se produce la finele perioadei i. aceasta reprezintă costul de oportunitate al capitalului investit. întreprinderile care pun pe primul plan venitul pe termen scurt. Criterii de evaluare a proiectelor investiţionale în baza actualizării. I0 . Evaluarea investiţiilor pe baza valorii actuale este o alegere subiectiva şi de ordin tehnic. Ţinând cont de ipoteza de certitudine care a fost pusa. Valoarea actualizată netă (VAN) . care rezulta din confruntare ofertei şi a cererii de capitaluri. Aceste criterii ţin seama de eşalonarea în timp a încasărilor care se aşteaptă din punerea în exploatare a investiţiei. Rata internă de rentabilitate (RIR). Cele mai utilizate criterii: Valoarea Actualizată Netă şi Rata Internă de Rentabilitate. RIR este rata de actualizare pentru care se obţine o valoare actualizată netă nulă.5. până când VAN se apropie de 0. de altfel. Se calculează valoarea actuala a fluxurilor de lichidităţi viitoare. Considerând. Proiectele care au termen de recuperare mai scurte au adesea o mai buna incidenţa asupra beneficiului pe acţiune. generate de investiţie. rata de actualizare este constituita din rata medie a dobânzii pe piaţa financiara.I i=1 (1 + a)¹ O investiţie va fi acceptabilă dacă valoarea actuala neta este pozitiva şi maximă. atunci formula de calcul se prezintă astfel: n CFi VAN = ∑ -------. În acelaşi timp. 3.utilizate.

Investiţia care are coeficient de variaţie mai mic este mai puţin riscantă. Astfel. Fundamentarea deciziei de investiţii în mediul economic probabilistic. Investiţia care are variaţia VAN mai mare este considerata mai riscanta. Analiza proiectelor în condiţiile inflaţioniste. Pentru aceasta sunt evaluate CF-le în cele 3 ipoteze.fluxul mediu al celor 3 variante. • pentru fiecare proiect se calculează coeficientul Variaţia VAN ca diferenţa dintre VAN optimistă şi VAN pesimistă. În practica. de asemenea. se parcurg următoarele etape ale analizei: • pentru fiecare proiect se presupun 3 ipoteze al CF-lui net: pesimist. Daca ecarttipurile CF-lor aşteptate sunt identice. Ecart-riscul al investiţiei. • pentru fiecare ipoteza se calculează VAN şi se obţin trei mărimi: VAN optimistă. În cazul altor surse de finanţare. 7 . În domeniul investiţiilor. mediu şi extrem de favorabil. Există numeroase metode de integrare a riscului la luarea deciziei de investiţii. Formula generala este: p = a + i. VAN pesimistă. optimist. În condiţiile unui viitor incert evaluarea financiara a proiectelor de investiţii trebuie sa fie completată cu analiza influentei inflaţiei şi a altor riscuri inerente oricărei investiţii. Suma probabilităţilor trebuie sa fie întotdeauna egala cu 1. Cel mai simplu criteriu utilizat în practica financiară este cel al ratei de actualizare ajustate la indicele inflaţiei. adică costului de oportunitate fondurilor investite. atunci RIR arata nivelul maxim al ratei dobânzii bancare (dacă dobânda este mai mare decât RIR. atunci evaluarea riscului continue prin calculul coeficientului de variaţie (V) ca raport dintre ecart-riscul proiectului şi fluxul mediu al celor trei ipoteze (σ/x). 2. acest criteriu arata nivelul maxim al costului capitalului cu care este finanţat proiectul dat. 3. dacă RIR a investiţiei este superioara ratei de actualizare. daca investiţia este finanţata integral prin credit bancar. 1. unde p . VAN medie. i . riscul este o funcţie a variabilităţii în timp a fluxurilor anuale de întrări (CF aşteptate). x . Ecart-riscul (σ) unei variabile aleatorii xi este data de formula abaterii mediei pătratice. Analiza sensibilităţii. Întreprinderea va opta pentru proiectul al cărui cart de risc este mai mic. ipoteze. Riscul este măsurat prin ecart-tipul CF-lor aşteptate ale unui proiect. Consta în atribuirea succesiva fiecărei variabile a unor certe valori corespunzătoare unor ipoteze şi analiza efectelor acestor schimbări asupra valorii actuale nete. astfel: n σ = √ ∑(xi . pi – coeficientul de probabilitate atribuit ipotezei i.indicele inflaţiei. atunci investiţia e nerentabila). 3. Cu ajutorul p obţinut se recalculează criteriul VAN şi se decide asupra proiectului analizat.6.Concluzia este că. se calculează costul fiecărui capital şi se compara cu RIR al proiectului investiţional. Spre exemplu.x)² * pi xi . Diferitelor ipoteze se asociază un anumit coeficient de probabilitate (pi).fluxul real de încasări ipoteza i.reprezintă coeficientul nominal de actualizare. investiţia poate fi acceptata.

8 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->