2. Mitropolitul-canonist Andrei Saguna (1808-1873).

Lucrrile sale sistematice

n anul 2008 s-au mplinit 200 de ani de la nasterea Mitropolitului-canonist Andrei Saguna si
135 de la trecerea sa la Domnul, personalitate marcant a Bisericii si culturii romnilor, dar,
prin activitatea sa cultural, pastoral si social-politic, impunndu-se n ntreaga Ortodoxie
ecumenic, o mrturie n acest sens stnd lucrrile sale de Drept canonic traduse n
principalele limbi ale Ortodoxiei, precum si numeroasele reIerinte la Statutul Bisericii din
Transilvania si la Compendiul su de Drept canonic, att n lumea ortodox, ct si n cea
romano-catolic. AstIel, n 2008, n Biserica Ortodox Romn, au avut loc mai multe
maniIestri stiintiIice, simpozioane, conIerinte, colocvii, ns, un eveniment editorial
important Iiind publicarea volumului colectiv Mitropolitul Andrei Saguna, creator de epoc
in istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania, din initiativa naltpreasIinitului ProI. Univ.
Dr. Laurentiu Streza al Ardealului, regsind aici Irumoasele cuvinte ale Patriarhului Bisericii
Ortodoxe Romne, PreaIericitul Dr. Daniel, care aIirma: ,Ierarh erudit si patriot statornic,
Mitropolitul Andrei Saguna era n acelasi timp un om harnic si un pstor ntelept, care stia s
se Ioloseasc de momente si mprejurri Iavorabile pentru a apra si promova identitatea si
demnitatea romnilor ortodocsi din Transilvania. El a unit, n mod pilduitor, mrturisirea
credintei ortodoxe cu dezvoltarea cultural si social a vietii romnilor ortodocsi din
Transilvania|13|.

***
Despre Mitropolitul-canonist Andrei Saguna s-a scris Ioarte mult|14|. Acest Iapt este
justiIicabil avnd n vedere Iaptul c Saguna a Iost cea mai reprezentativ personalitate a
romnilor ardeleni din secolul al XIX-lea, Iiind, dup cum aIirma Printele Acad. ProI. Dr.
Mircea Pcurariu, ,ierarhul cu cele mai multe realizri pe plan national-politic, organizatoric-
bisericesc, cultural si social din toat istoria Bisericii noastre (Biserica Ortodox Romn,
n.n.). Ar putea Ii comparat doar cu romnul Petru Movil, mitropolitul Kievului, care cu dou
secole nainte de el ridicase Biserica Ortodox din Ucraina si Bielorusia din starea de umilint
n care se gsea, sub stpnire polono-catolic, la o strlucire la care contemporanii lui nici nu
s-ar Ii gndit. De altIel, exist multe similitudini ntre ei|15|. ntre numeroasele elogii aduse
mitropolitului Saguna, mentionm o pozitie avizat a celui mai mare dogmatist ortodox al
secolului al XX-lea, Printele ProI. Dumitru Stniloae care, ntr-un articol publicat dup un
manuscris n Revista Teologic de la Sibiu (75, 1993), numit La inceputul Ortodoxiei
contemporane din Transilvania a fost Saguna, Icea urmtoarea aIirmatie: ,Mitropolitul
Andrei Saguna a adus n conducerea Bisericii Ortodoxe din Transilvania o energie neobosit
si o bogtie exceptional de nsusiri si preocupri, care l-au Icut n stare s redea acestei
Biserici posibilitatea s satisIac multiplele trebuinte ce se impuneau poporului romn n
vremea mai nou si n situatia unei existente periclitate, datorit amenintrii lui de ctre
stpnirea maghiar si de uniatism|16|.

***
Andrei Saguna s-a nscut n 1808 la Miscolt (Ungaria) ntr-o Iamilie macedo-romn, Iiind
botezat n biserica ortodox a comunittii romne-grecesti, crescut si educat n credinta
ortodox, desi ntr-un timp tatl su, trecnd printr-o situatie material diIicil, nclina spre a-
si creste copiii n credinta catolic, datorit diIeritelor promisiuni de ordin material. A urmat
scoala greco-valah la Miscolt, gimnaziul superior al clugrilot pietisti din Pesta, urmnd
apoi studii de FilosoIie si Drept la Universitatea din Pesta (1826-1829), precum si studii de
teologie ortodox la Vrset. Cu binecuvntarea mitropolitului SteIan Stratimirovici al
Carlovitului, a intrat n monahism n mnstirea Hopovo (n 1833), cu numele Andrei, Iiind
numit si proIesor la Seminarul din Carlovit, iar din 1842 a Iunctionat ca proIesor la sectia
romn a Seminarului teologic din Vrset. Desi a trit si s-a Iormat ntre srbi, totusi nu si-a
uitat sentimentele romnesti, ndreptndu-si ntotdeauna atentia spre poporul su|17|.
Anul 1846 a marcat o nou epoc n viata arhimandritului Andrei Saguna, dar si n viata
romnilor din Transilvania, ntruct, dup moartea episcopului Vasile Moga (1845) de la
Sibiu, tnrul Andrei Saguna a Iunctionat ca vicar general al episcopiei vacante, Iiind
recunoscut ca episcop de ctre Curtea de la Viena n 1848, n urma alegerilor din 2 decembrie
1847 de la Turda. Fr a i se impune conditii umilitoare, precum episcopului Vasile Moga n
1810, Andrei Saguna a Iost sIintit episcop al romnilor ortodocsi din Transilvania si Ungaria,
n aprilie 1848, de ctre mitropolitul IosiI Raiacici, n catedrala Mitropoliei din Carlovit, cu
acest prilej episcopul Andrei rostind un discurs care traseaz directiile activittii sale, mai
precis contureaz un adevrat program reIormator al Bisericii Ortodoxe pe baza SIintei
Scripturi si a dreptului canonic|18|: ,Se cere de la mine ca, prin ocrmuirea mea, s se pun
n lucrare reinvierea diece:ei noastre transilvane, si renvierea aceasta s corespund
trebuintei Bisericii, mantuirii poporului si spiritului timpului|19|, propunndu-si trei
obiective principale si anume: mult dorita emancipare a Bisericii romnilor din Tansilvania de
sub jurisdictia Bisericii srbe, autonomia ei; restaurarea vechii mitropolii a romnilor din
Transilvania; contributia la ridicarea nivelului intelectual si economic al clerului si
credinciosilor|20|. Punerea n practic a acestor deziderate si atingerea scopului Iinal, l-au
Icut pe Mitropolitul Andrei Saguna, pe lng unul dintre marii printi ai stiintei Dreptului
canonic ortodox, cel mai mare conductor, organizator si reIormator bisericesc al secolului al
XIX-lea n snul Bisericii Ortodoxe de Rsrit.
ntr-o lucrare de mare important si de actualitate|21|, avnd n vedere sursele sale
bibliograIice pentru cunoasterea aproIundat a vietii si activittii mitropolitului Andrei
Saguna, a tnrului teolog luteran Johann Schneider, originar din Transilvania si stabilit n
Germania, sunt explicate detaliat directiile activittii mitropolitului Saguna, care, a pus n
legtur reinvierea diece:ei cu trebuintele Bisericii, cu mantuirea poporului si cu spiritul
timpului. AstIel, Saguna are ca centru si punct de plecare n activitatea sa, Biserica,
trebuintele Bisericii, Iiind deosebit de important s se nteleag liniile principale ale
ecleziologiei mitropolitului. ntr-o vreme tulbure din punct de vedere politic, cnd trebuia s
existe o rezistent mpotriva spiritului necrestinesc al timpului la care contribuiser din plin si
legile austriece din mai 1868, mntuirea poporului ortodox transilvnean n Biseric era
nsotit n gndirea mitropolitului Saguna de emanciparea national, ntelegndu-se aici prin
spiritul timpului o conlucrare activ, n spatiul bisericesc, a tuturor membrilor Bisericii, deci
si a laicilor la conducerea si administrarea Bisericii (ntrirea principiului canonic
constitutional bisericesc pentru organizarea si Iunctionarea Bisericii). Ocrmuirea lui Saguna
si organizarea bisericeasc din acest tinut greu ncercat, n acest context, nu se puteau
ntemeia dect pe ,Cartea Crm a Ortodoxiei (gr. Pedalion), adic pe colectia de canoane si
de legi bisericesti deosebit de important pentru perioada post-bizantin|22|, ntocmit de
clugrii Nicodim Aghioritul si Agapie (sec. XVIII) si care a Iost tradus n limba poporului
de nvtatul mitropolit al Moldovei, Veniamin Costachi si publicat la Neamt n 1844, dar si
pe valoroasele comentarii ale canonistilor clasici ai secolului al XII-lea, Teodor Balsamon,
Ioan Zonaras si Alexie Aristenos, publicate n Sintagma atenian, n 6 volume, n perioada
1852-1859, la Atena, de renumitii proIesori si juristi greci, G. A. Rallis si M. Potlis.
Pentru a se ntelege situatia Bisericii Ortodoxe a romnilor din Transilvania si din Imperiul
austriac n general, pentru a se ntelege actiunea Mitropolitului Andrei Saguna si principiile
promovare, este relevant a se vedea Petitia romnilor adunati la Blaj n 3-15 mai 1848,
adunare la care a participat si episcopul Andrei Saguna si alti clerici|23|, prin care se cereau:
egalitatea n drepturi a romnilor cu celelalte natiuni; nIiintarea de scoli romnesti n toate
localittile; Iolosirea limbii romne n administratie; Biserica romnilor s Iie neatrnat de
ierarhii strine|24| si egal n drepturi cu celelalte Biserici din Transilvania; renIiintarea
Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei|25| si s Iie alesi episcopi romni pentru eparhiile
ortodoxe din Transilvania. Aceste revendicri erau Iiresti n contextul n care romnii
ortodocsi nu beneIiciau de liberttile celorlalti de alte conIesiuni si nationalitti, n lupta lor
pentru emancipare accentund principiul liberttii tuturor religiilor, acesta Iiind un principiu
Iundamental la alctuirea statului romn|26|.
AstIel, pe lng valoroasa oper canonic|27| a Mitropolitului Saguna, o mare realizare a sa a
Iost restaurarea vechii Mitropolii a romnilor ortodocsi din Transilvania, prin invocarea
principiilor istoric si etnic (can. 34 apostolic), reorganiznd-o pe baza Statutului Organic, la
temelia cruia se gseau principiile|28| autonomiei, sinodal si constitutional bisericesc sau
organic, adic pe baza traditiei Bisericii primare|29|. Dup numeroase opozitii din partea
ministrului cultelor Leo Thun, a Bisericii srbe si a Bisericii Unite din Transilvania, Andrei
Saguna a reusit prin justiIicri argumentate canonic s reactivere mitropolia, primind n
decembrie 1864 ,autograIul imperial de renIiintare a Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei,
avnd trei eparhii: Arhiepiscopia Sibiului, Episcopia Aradului si Episcopia Caransebesului.
Asadar, n ciuda Iaptului c a Iost Ioarte controversat|30|, Statutul Organic al lui Saguna a
Iost adoptat cu unele modiIicri de ctre Congresul National bisericesc, reusindu-se prin
promovarea autonomiei Iat de stat s se evite amestecul din partea autorittilor politice n
treburile bisericesti, iar prin sustinerea principiului constitutional bisericesc, colaborarea ntre
clerici si laici n conducerea treburilor bisericesti pentru evitarea absolutismului ierarhic,
adic participarea elementului laic la exercitarea puterii conductoare la toate nivelurile
organizrii bisericesti, cu exceptia competentelor speciIice ierarhiei. Statutul Mitropolitului
Saguna, cea mai important constitutie bisericeasc a secolului al XIX-lea, a pstrat traditia
institutiilor biblice si a canoanelor bisericesti|31|, Iiind baza statutelor viitoare ale Bisericii
Ortodoxe Romne pn astzi.

2.1. Contributia canonic a Mitropolitului Andrei Saguna la naterea tiintei Dreptului
canonic. Primele manuale de Drept canonic i relevanta lor in intreaga lume ortodox
Activitatea marelui Mitropolit Andrei Saguna de crturar, legiuitor, organizaor, crmuitor,
precum si cea de arhiereu, s-a ntemeiat ntotdeauna pe remarcabila sa oper canonic,
importanta si actualitatea ei strbtnd veacul, principiile canonice care au Iost puse la temelia
vietii bisericesti de la sIrsitul secolului al XIX-lea regsindu-se si azi n legiuirile Bisericii
Ortodoxe Romne, cu unele nuante ale vremii noastre, inIluentnd chiar si organizarea altor
Biserici Ortodoxe locale, cum ar Ii Biserica Rusiei|32|, Biserica din Bucovina, Biserica
Serbiei, probabil si Biserica Greciei, ntruct Statutul su de organizare din 1883 se ntemeia
pe principiile ierarh-sinodal si al autonomiei externe Iat de stat, promovate cu succes n
mprejurri politice mai diIicile de mitropolitul din Transilvania, ns numai n urma
independentei nationale grecesti si a emanciprii Iat de suprematia Patriarhiei Ecumenice de
Constantinopol.
Opera canonic a Mitropolitului Andrei este vast, aceasta explicndu-se prin conditiile socio-
politice, culturale si bisericesti ale epocii sale, prin nevoia clerului si a scolii de la Sibiu de
astIel de lucrri sistematice de Drept canonic, reusind prin acestea s pun n practic toate
cunostintele sale de specialitate dobndite n prestigioasele scoli teologice si juridice ale
vremii, precum studiile juridice de la Universitatea din Buda, studiile teologice de la Vrset si
preocuprile sale pentru Dreptul canonic al Bisericii din timpul sederii sale la Carlovit. AstIel,
,cunostintele acumulate si munca nencetat de documentare n domeniul Dreptului canonic si
a dreptului n general, i dau posibilitatea de a sustine cu argumente temeinice drepturile
poporului si ale Bisericii romnesti|33|, aceasta observndu-se din ntreaga sa oper
canonic si din activitatea sa de conductor si renumit organizator bisericesc. Putem aIirma c
timpul de 12 ani petrecut la Carlovit a constituit o perioad rodnic pentru Mitropolitul
ardelean, avnd n vedere c acum a aproIundat o vast literatur teologic si de Drept
canonic, care-i va servi viitoarei sale opere canonice, acum constientiznd importanta
reorganizrii autonome a Bisericii Ortodoxe din Transilvania pe un Iundament canonic si al
traditiei bisericesti, ,de aceea, tot ce va scrie va constitui o pledoarie, pe temeiuri stiintiIice,
pentru cauza dreapt a romnilor ortodocsi din Transilvania si Ungaria|34|.
Starea de decdere a eparhiei gsit de Saguna n Transilvania, l-a determinat s treac la o
adevrat reIorm n spiritul nvtturii de credint, a normelor religios-morale, dar si a
rnduielilor canonice, mai precis, dup cum nsusi mitropolitul aIirma, la o reconsiderare si
revalorizare a doctrinei canonice a Bisericii Ortodoxe, crendu-se toate conditiile pentru
reactivarea mitropoliei. Desi apreciat implicarea activ a mitropolitului Saguna n
reorganizarea eparhiei, n implicarea laicilor n organismele decizionale colegiale, crearea de
scoli conIesionale, tiprirea de crti si ncurajarea activittii nvttoresti n Biseric, totusi
din cauza activittii sale de ilustru diplomat n viata politic, a Iidelittii sale excesive Iat de
monarhia austriac, reprezentnd numai interesele romnilor ortodocsi la Viena, mitropolitul
Saguna a Iost aspru criticat de intelectualii vremii, chiar si dup moartea sa.
Privind vasta activitate literar a strlucitului Mitropolit-canonist Andrei Saguna, precizm c
lucrrile sale se mpart n trei grupe, dup cum se arat n Compendiul su de Drept canonic
(1868) si dup cum subliniaz biograIii si si anume: 26 crti proprii, 37 crti revzute,
corectate si retiprite si 26 crti scolare, alctuite la ndemnul su.
Dintre lucrrile sale, crtile n domeniul Dreptului canonic ocup un loc central, Ioarte
important, impunndu-se n ntreaga Ortodoxie ecumenic, opera sa canonic Iiind studiat si
elogiat de numerosi canonisti, teologi, istorici si oameni de cultur romni si strini, n
acelasi timp aducndu-i-se si unele critici din partea teologilor catolici, acuzndu-l n mod
nentemeiat de anumite inIluente protestante. n epoca Mitropolitului Saguna, att preotii, ct
si credinciosii laici nu cunosteau canoanele, nici mcar Iaptul c existau colectii de canoane
tiprite, mentionnd aici c n Tara Romneasc si Moldova se tipriser multe colectii
nomocanonice numite pravile|35|, mai multe dect n toate Bisericile Ortodoxe locale. n
viziunea ierarhului din Transilvania, o adevrat reIorm a Bisericii Ortodoxe nu se putea
realiza Ir cunoasterea doctrinei canonice ortodoxe, a principiilor canonice care stau la
temelia organizrii si conducerii Bisericii, constientiznd importanta unui manual de Drept
canonic, avnd ntotdeauna ca model Pidalionul grec al clugrilor atoniti Nicodim si Agapie,
precum si Kormceaia Kniga, n slavon, nsusi Dreptul canonic avnd n viziunea sa mai
multe Iunctii, precum: juridic-bisericeasc n sens restrns, dar si dogmatic, liturgic,
parenetic si istoric|36|. Cu toate acestea, nainte de apatitia primului su manual,
Mitropolitul-canonist Andrei Saguna a publicat o lucrare privind regimul juridic al institutiei
cstoriei si raportul su cu administrarea SIintei Taine a Cununiei n Biserica Ortodox din
Transilvania, prin aplicarea principiului nomocanonic.

3.1.1. Prima lucrare de Drept canonic a Iost o carte de mici dimensiuni (42 de pagini) privind
dreptul matrimonial, tiprit cu caractere chirilice, la nceputul anului 1854, numit
Cunotinte folositoare despre trebile de cstorie i scaunele protopopeti, aceasta Iiind
urmat de primul manual de Drept canonic, numit Elementele Dreptului canonic, n acesta din
urm Iiind reluate unele idei despre dreptul matrimonial canonic, tratate ulterior sistematic n
Compendiul de Drept canonic (1868). Dup cum se poate observa, ierarhul ardelean a Iost
preocupat nc de la nceputul cercetrii sale academice de Dreptul matrimonial canonic, Iiind
constient de caracterul empiric, uneori arbitrar, al regulilor privind domeniul matrimonial,
aceleasi preocupri regsindu-se dup ctiva ani si la canonistii Joseph Zhishman si Nicodim
Milas, care au simtit nevoia explicitrii sistematice a dreptului matrimonial canonic ortodox n
contextul noilor prevederi civile ale Imperiului Austro-Ungar (Ordinul Imprtesc Nr. 271
din 4 iulie 1850, Decretul Ministerului de Justitie din 10 mai 1852, Codul Civil austriac)
privind logodna, cstoria si Iamilia|37|.
O astIel de lucrare, avnd n vedere si viziunea Mitropolitului Saguna reIeritor la Dreptul
matrimonial ortodox, avea drept scop adaptarea Dreptului matrimonial ortodox la prevederile
civile, nu ca o adaptare de Iond, ci de Iorm, ,care actualizeaz si eIicientizeaz lucrarea
Bisericii n realittile istorice date|38|. Lucrarea Iace reIerire la prevederile civile mai sus
mentionate, impunndu-se n literatura de specialitate juridic-canonic drept o lucrare scris
ntr-un stil juridic modern, avnd toate instructiunile necesare pentru punerea lor n
practic|39|. Mitropolitul Andrei Saguna Ioloseste n redactarea acestei lucrri sursele
Dreptului canonic, att pe cele Iundamentale, ct si pe celelalte surse Iormale, Iie generale, Iie
particulare, pornind de la coexistenta celor dou cstorii, civil si religioas, evidentiid rolul
cstoriei civile, dar si superioritatea cstoriei religioase, condamnnd cstoria civil Ir
binecuvntarea preotului|40|. ReIerindu-se si la unele prevederi valabile numai n acel
context politic, Saguna dezvolt doctrina canonic ortodox privind variatele aspecte ale
Dreptului canonic matrimonial n comparatie cu cel al Bisericii Romano-Catolice, avnd n
vedere si pozitia acesteia din urm de Biseric recept Iat de Biserica Ortodox care era
numai tolerat, inIluentele terminologice romano-catolice, justiIicabile n acel context,
nediminund valoarea canonic a crtii, dnd expresie unei terminologii moderne care
sporeste valoarea juridic-canonic si chiar cultural a lucrrii. Autoritatea de care s-a bucurat
aceast lucrare a Mitropolitului Andrei Saguna si Iaptul c se numra printre putine astIel de
lucrri, au determinat traducerea sa dup un an n limba german, Iiind astIel cunoscut si n
celelalte Biserici Ortodoxe locale, ndrepttindu-ne s-l numim pe Saguna un printe al
stiintei academice a Dreptului canonic, Ir de care nu putem concepe nasterea Romniei
moderne si integritatea canonic a Bisericii noastre ortodoxe a romnilor|41|.
n acelasi an, Andrei Saguna a tiprit primul su manual de Drept canonic, deosebit de
important pentru Iormarea clerului, dar si pentru preotii si credinciosii care nu cunosteau
disciplina canonic ortodox, desi nsusi Saguna a Iost constient de limitele acestui prim
manual de Drept canonic al romnilor, asa explicndu-se aparutia celei de-a doua editii a lui
n anul urmtor, 1855.

2.1.2. Primul manual de Drept canonic in romanete: Elementele Dreptului canonic al
bisericii dreptcredicose rsritene spre intrebuintarea Preotimei, a clerului tinar, i a
Cretinilor..., Sibiiu, 1854 (editia a doua 1855).
Fiind preocupat de stiinta|42| Dreptului canonic si de scoala romneasc|43|, Andrei Saguna
a tiprit n 1854 primul manual de Drept canonic n limba romn, avnd n vedere nevoile
timpului su, pentru a mplini o lips resimtit la nivelul preotimii si a poporului
credincios|44|. De Iapt, n introducerea crtii autorul arat motivele care l-au determinat s
scrie o astIel de carte sistematic si temeinic, cuprinznd ntreaga viat bisericeasc, plecnd
de la datoria sa de episcop de a propovdui Cuvntul lui Dumnezeu si pzirea Legii Lui. O
astIel de lucrare era cerut att de preoti si de nvttii vremii, dup cum aIirma nsusi
Saguna, ct si de studentii teologi de la Sibiu care studiau Dreptul canonic. Asadar, Saguna a
trecut la sistematizarea materiei, utiliznd textul Pravilelor romnesti, Kormciaia, Sintagma
lui Blastares si Pidalionul grec dup care a citat canoanele. Aceast lucrare se adreseaz
tuturor ortodocsilor din ntreaga lume, ntruct se ,propune icoana cea adevrat a Bisericii,
precum dnsa n canoane se aIl, Iiind un manual sistematic care avea s vindece rnile
produse n Biseric de lipsa nvtturilor drepte ale SIintilor Printi|45|.
Acest manual de Drept canonic cuprinde n primul capitol o introducere n notiunile generale
despre Biseric, despre stpnirea bisericeasc si despre legislatia ei, iar n capitolul al doilea,
pe lng o introducere n Dreptul canonic ortodox, se ocup de: I. Despre persoane; II. Despre
lucrurile sIinte; III. Despre judecat. n prima parte (Despre persoane) trateaz despre ierarhia
bisericeasc, despre monahism si despre duhovnici; n a doua parte (Despre lucrurile sIinte)
trateaz despre sInta cruce, sIintire, srbtori, SInta Liturghie, zidirea bisericii, averea
bisericeasc, post, rudenie etc.; iar n ultima parte, a treia (Despre judecat) trataz despre
judecata bisericeasc (organismele competente de judecat si despre pedepsele bisericesti).
La numai un an dup aparitia primei editii a manualului su, n 1855 apare a doua sa editie
pentru a rspunde anumitor obiectiuni din partea episcopului Calinic de Rmnic, care nu a
aceptat acest manual spre a-l recomanda preotilor din Valahia. n corespondenta cu episcopul
Calinic, Mitropolitul Andrei Saguna subliniaz consecventa sa Iat de traditia canonic a
Bisericii, ntruct s-a ntemeiat pe Pidalion n lucrarea sa.
Avnd ca motto cuvintele psalmistului din psalmul 77: Luati aminte poporul meu la legea
mea..., primul manual de Drept canonic, numit Elementele Dreptului canonic... (1854, editia
a doua 1855), aprut cu caractere chirilice, nu este n viziunea unora un tratat sistematic de
Drept canonic, ci mai degrab un indreptar, dup cum sustine si criticul su cel mai virulent,
cel mai cunoscut canonist german al secolului al XIX-lea, canonistul catolic Friedrich
Heinrich Vering (1833-1896)|46|, canonist care, din cauza lipsei precizrii exprese a surselor
Iolosite pentru acest manual, constituind un subiect de controverse privind originalitatea lui, a
sustinut unele critici nsusite si de avocatul si canonistul vienez Joseph Zhishman, de origine
sloven, care pretindeau c acest manual era o prelucrare a lucrrii srbo-latine a lui
Euthymius Joannovich, Principia iuris ecclesiastici veteris orthodoxe orientalis ecclesiae,
quae secundum commune Directorium collegit et in tres libros (libr 1) de personis
(Neoplantae 1841) de rebus, cum speciali tractatu de Matrimoniu (1844) (liber 111) de
delictis et fudiciis (1847), (Nacatki cerkovnago prava drevnifa vostocnifa cerkve po kni:fe
kormcef), n dou volume, Novi Sad 1841, 1847 (vol. II)|47|.
ntr-adevr se poate spune c aceast lucrare cuprinde o selectie din marile culegeri de
canoane, chiar cu unele elemente strine de Dreptul canonic al Bisericii Rsritului|48|, ns
trebuie precizat c nsusi nvtatul mitropolit a sustinut c lucrarea nu corespunde dorintelor
sale, ns ea s-a impus ca necesar pentru nvtmntul teologic n limba romn, Iiind
ulterior completat si sistematizat n lucrarea sa canonic, de mare important, numit
Compendiul de Drept canonic, care se va caracteriza prin originalitate si proIunzime n
Iundamentarea canonic a demersurilor sale bisericesti.
Dac privim structura acestei lucrri a lui Saguna (I. Despre persoane; II. Despre lucruri
sIinte; III. Despre judecat), ntr-adevr, observm c este asemntoare celei a lui
Joannovich (I. De Personis; II. De Rebus Sacris; III. De Rebus proIanis), determinndu-i pe
unii canonisti, precum F. H. Vering, s sustin dependenta sa de a canonistului srb, ns
trebuie avut n vedere c Andrei Saguna cunostea Ioarte bine sistematica Institutiilor lui
Justinian, prezent n canonistica occidental, spre exempliIicare primul capitol Despre
persoane, Iiind traducerea literar a lui Peri prosopa a lui Justinian. Cu toate c au existat
voci care au sustinut ntemeiat originalitatea acestui manual destinat seminariilor (ex.
Constantin Secelea), teologul J. Schneider, plecnd de la Iaptul c Saguna ar Ii cunoscut
lucrarea lui Joannovich, prin invocarea unor asemnri subliniate chiar si de Secelea|49|,
conchide c manualul sagunian este dependent de cel srbo-latin, amndou Iiind Iinalmente
destinate seminariilor preotesti srbesti si romnesti, Ir pretentii de originalitate|50|. AstIel
de aIirmatii neIondate au Iost, din pcate, preluate si n unele manuale de Drept canonic la
romni, cum ar Ii al canonistului Vasile Pocitan, Compendiul su de drept bisericesc
(Bucuresti, 1898). ns, Constantin Secelea a dovedit netemeinicia acestor aIirmatii, ba mai
mult, superioritatea continutului acestui manual Iat de lucrarea lui Joannovich, asemnrile
datorndu-se, asadar, sistemului devenit clasic pentru multe manuale de Drept canonic
ortodox.
Cu toate lipsurile acestui manual, Iiresti oricrui nceput al unei vaste lucrri de sistematizare
a Dreptului Bisericii Ortodoxe, precizm c el a Iost primul manual romnesc de Drept
canonic pentru seminariile preotesti romnesti, Ir pretentii de originalitate, manual la care
Mitropolitul a tinut Ioarte mult, asa explicndu-se cea de-a doua editie dezvoltat din 1855,
apreciind c pentru prima dat Saguna a explicat n introducerea lucrrii notiuni precum:
biseric, sinod, canon, culegere de canoane, drept canonic s.a., lipsind ns unele notinuni pe
care avea s le explice n Compendiul de Drept Canonic.
Manualul sistematic al lui Saguna, Ir a avea pretentia unei lucrri stiintiIice moderne, a avut
,scopul imediat de a pune n mna clericilor o carte care s-i ndrume si s-i introduc n
stiinta dreptului|51|, Iolosindu-se ,limba de scoal si stilul de explicatie, care tinde la
simplitate si claritate|52|. Aceast oper a Iost pus n practic prin Statutul Organic al lui
Saguna|53| si ntrit prin lucrarea sa Compendiul de Drept canonic.

2.1.3. Un valoros i original manual de Drept canonic, mult dorit de Mitropolitul Saguna.
Compendiu de Dreptulu Canonicu al unei santei sobornicesci i apostolesci Biserici,
compusu de Andrei Baronu de Siaguna, din mila lui Dumnedieu Archiepiscopu alu
Ardelului, si Mitropolitu alu Romaniloru de Relegea greco-reseritenadin Ungaria si
Ardealu, Consiliariu intimu de Statu alu Maiestatei sale cesaro-regesci Apostolice, Marele
Crucieriu Alu Ordinelui ces.-austr., alu Coronei de fieru clasa I., Sibiiu, 1868 (Compendiul
de Drept Canonic)
O lucrarea canonic Ioarte important a lui Saguna|54|, de la a crei aparitie s-au mplinit n
2008, 140 de ani (1868-2008), este Compendiul de Drept canonic, oper pe deplin original
aprut n limba romn si n traducere german, n acelasi an, 1868, la Sibiu. Prin
Compendiul su, conceput ca manual didactic cu un larg aparat stiintiIic, Saguna a contribuit
nu numai la nasterea stiintei Dreptului canonic, dar si la dezvoltarea doctrinei canonice
ortodoxe, dnd un rspuns juridic-canonic important n contextul secolului al XIX-lea la
problemele cu caracter bisericesc, neputnd vorbi de stiinta Dreptul canonic Ir Saguna si
neputnd vorbi de opera canonic sagunian Ir invocarea Compendiului su de Drept
canonic, care, cu adevrat, constituie inima operei sale, alturi de Constitutia Bisericii
romnilor ortodocsi din Transilvania si Ungaria, numit Statutul Organic, prin care Saguna a
reusit s pstreze neschimbat credinta si limba poporului n cult, dar si constiinta unittii
tuturor romnilor|55|.
nc din Cuvntul-nainte al Compendiului, adresat celor crora le era dedicat acest tratat
sistematic de Drept canonic ortodox, adic clerului si credinciosilor, aIlm c aceast lucrare a
Iost privit ca cea mai nsemnat lucrare literar a sa, precum si structura sa, avnd trei prti
mari cu capitolele respective: ,Partea I tracteaz despre dreptul canonic intern al bisericei
noastre; aci am tractat despre constitutiunea, despre ntemeietorul si capul bisericei, despre
nvtturile dogmatice, simbolice, rituale si misterii, unde se expune organismul ei, despre
elementele personale si sociale cu drepturile si ndatoririle lor. Apoi urmeaz partea II despre
dreptul canonic extern; aci se tracteaz despre biserica n stat, si despre statul n biseric, apoi
despre libertatea bisericei n stat, si despre comportabilitatea bisericilor crestine ntre sine.
Apoi vine partea III, despre legislatiunea, despre administratiunea si judectoria
bisericeasc|56|. AstIel, acest Compendiu este structurat n asa Iel nct se Iace distinctie
ntre Dreptul canonic intern si extern, corespunznd distinctiei occidentale, dup cum
apreciaz canonistul catolic german Vering|57|, necriticabil ns n Orientul ortodox,
ntruct, asa cum aIirma si episcopul de Zara Dalmatiei, canonistul Nicodim Milas, nu exista
o sistematic recunoscut a dreptului canonic oriental, ci Iiecare autor de astIel de lucrri
canonice si structura materialul dup propria sa conceptie|58|.
Sursele principale ale acestui Compendiu pot Ii presupuse, dup cum precizeaz mai multi
istorici si canonisti, avndu-se n vedere catalogul bibliotecii Mitropolitului Saguna. ns, cert
este Iaptul, avnd n vedere si spusele ierarhului ardelean, c avea la dispozitie Pidalionul|59|
grec al lui Nicodim si Agapie, att editia de la Leipzig (1801), ct si traducerea sa romneasc
de la mnstirea Neamt (1844), Synodicon-ul greco-latin al anglicanului William Beveridge
(1637-1708)|60|, precum si cea mai reprezentativ lucrare a proIesorilor greci G. Rallis si M.
Potlis, Syntagma[61] canoanelor editat n 6 volume la Atena ntre 1852-1859. Pe lng
acestea, Mitropolitul Andrei Saguna a mai Iolosit si alte numerose lucrri de Drept canonic si
lucrri patristice, unele tiprite la Venezia n secolul al XVIII-lea, mentionnd aici o lucrare
discutabil n Biserica Romano-Catolic, anume Ius ecclesiasticum universum, tiprit la
Venetia n 1769 si care apartine unui canonist olandez, Zeger Bernhard van Espen (1646-
1728), lucrare pus de ctre Vatican la Indexul crtilor interzise|62|. AstIel, valoarea
stiintiIic a lucrrii const nu numai n aranjarea sistematic a materialului canonic, dar si n
,autenticitatea izvoarelor si curtenia principiilor canonice, pe care se sprijineste|63|.
Am putea aIirma, Ir a gresi, analiznd cu atentie cuprinsul Compendiului sagunian, c
acesta este o lucrare sistematic si complet, dup cum si propusese Mitropolitul Saguna|64|,
Iiind o urmare Iireasc, vast, aproIundat, bine documentat si original a primului su
manual de Drept canonic, Elementele Dreptului canonic, Compendiul Iiind manualul mult
dorit de Mitropolitul-canonist Andrei Saguna, dup cum nsusi aIirm: ,Iat acum manualul
dorit de Dreptul canonic, care l-am compus eu dup temeiurile genuine si originale scoase din
snta scriptur, din canoanele sinoadelor ecumenice si locale, si din interpretatiunile care le-
am gsit n Pidalion si din cele ale lui Balsamon, Zonara si din Sintagma alfabetic a lui
Blastar; iar n privinta antichittilor bisericesti m-am Iolosit de opurile lui Bingham|65| si
Heineccius|66||67|. Prin aceast lucrare, ierarhul ardelean a reusit s contribuie la nasterea
stiintei Dreptului canonic ortodox si la dezvoltarea doctrinei canonice a Bisericii Orientului,
redactnd un monument al Dreptului Bisericii noastre ortodoxe ,a crei valoare stiintiIic
consist nu att n bogtia si aranjamentul materialului canonic, ct mai ales n autenticitatea
izvoarelor si a principiilor pe care se bazeaz|68|.
ntr-adevr, Compendiul sagunian, cea mai valoroas si mai temeinic din scrierile lui
Saguna|69|, a marcat un nceput de drum pe calea elaborrii de lucrri sistematice si
stiintiIice, Ir a Ii o lucrare perIect, ns de apreciat pentru epoca de debut n acest domeniu,
perioada secolului al XIX-lea Iiind destul de diIicil din punct de vedere socio-politic si
bisericesc, cu accentele sale si cu nevoia de justiIicare pe temelie canonic a noilor realitti
din snul Ortodoxiei ecumenice, reaIirmndu-se acum importanta aplicrii principiilor
canonice si a ntregii traditii bisericesti. nsusi Mitropolitul aIirma n preIata acestei lucrri c
toti membrii Bisericii sale, cler si credinciosi, vor cunoaste, prin citirea Compendiului, ,-c el
este compus dup originalitatea si genuitatea primitiv a institutiilor bisericei noastre, precum
acele le-a nvtat si asezat nsusi Mntuitorul nostru Iisus Christos, apostolii lui si printii
bisericesti cei dela nceputul cristianismului; -c Christos este ntemeietorul, legislatorul si
capul bisericei, prin urmare c Christos a pus dreptului canonic temei si nceput; -c apostolii
au observat n actiunile lor litera si spiritul nvtmintelor lui Christos, svrsindu-le acele n
adunri cu mpreun-lucrarea btrnilor si credinciosilor, si prin aceea ntemeind pentru
conlucrarea trebilor bisericesti principiul sinodalittii, va s zic principiul constitutional, ceea
ce este principiul solidarittii|70|. De aici se poate constata c Saguna, prin acest Compendiu
de Drept canonic, si-a propus dou scopuri: n primul rnd ca el s serveasc drept o lucrare
original bine Iundamentat pe izvoare, care s sistematizeze doctrina canonic a Bisericii
Rsritului, adic att izvoarele Iormale generale ale Bisericii, ct si cele locale si
jurisprudenta bisericeasc, pentru a servi candidatilor la preotie care se pregteau n scolile
teologice romnesti, cum era si cea de la Sibiu, dar si preotilor si episcopilor vremii n
contextul numeroselor probleme ale vremii cu implicatii canonice la nivel interortodox, iar pe
de alt parte, al doilea scop era acela de a-i constientiza pe laicii ortodocsi romni s
conlucreze responsabil, pe temeiuri biblic-canonice (principiul constitutional-bisericesc sau
organic, cu Iond dogmatic si juridic), la treburile bisericesti, privind scolile si Iundatiile.
Foarte important este a se reIlecta asupra Iaptului c nsusi Saguna a initiat traducerea
german a Compendiului n acelasi an cu apatitia sa la Sibiu n limba romn. De Iapt,
traducerea german a Iost receptat de celelalte Biserici Ortodoxe, impunndu-se ca necesar
n aceast perioad n care se aIirma o sistematizare a Dreptului Bisericii Ortodoxe,
important pentru scolile teologice si pentru viata practic bisericeasc n general.
De Iapt, valoroasa oper sagunian a Iost recunoscut n snul Bisericilor Ortodoxe locale,
Iiind tradus n mai multe limbi, precum: german, rus, greac si bulgar, Iiind prezentat n
mod elogios n revistele strine de specialitate|71|. ntre elogiile aduse ierarhului mentionm
si aprecierile Dr. Zotos din revista Lunion chretienne, o revist a Bisericii Ortodoxe din
Occident, aprut la Paris si coordonat de preotul Rene Franois Wladimir Guettee, n care
Dr. Zotos, combtnd ignoranta apusenilor privind Ortodoxia, aIirma personalitatea
Mitropolitului Saguna, ca organizator, conductor, scriitor, ntemeietor de scoli, rnduit de
Dumnezeu ca episcop si mitropolit al romnilor din Transilvania si Ungaria|72|, artnd c:
,se poate admira o mare si proIund eruditie, care unit cu o admirabil claritate de stil, Iace
opera clasic|73|.
Faptul c mitropolitul ardelean a Iost elogiat de Evangelische Kirchen:eitung din Berlin (nr.
18, 1869), ca un ,brbat de nobil libertate si buntate a inimii|74|, un ziar evanghelic
prusac, i-a Icut pe unii romano-catolici s-l acuze pe Saguna de tendinte ,protestantizante,
ns critica Compendiului n literatura canonic romano-catolic trebuie bine situat n timp,
dup cum bine apreciaz ultimul istoriograI al Mitropolitului Saguna, istoricul luteran Johann
Schneider|75|, acest ziar de la Berlin, dup cum gsim n opera lui Dr. Ioan Lupas, preciznd
n continuare despre personalitatea si principiile canonice promovate de ierarhul de la Sibiu:
,el (Mitropolitul Andrei Saguna, n.n.) maniIest o minte deschis pentru trebuintele poporului
si un interes viu pentru dezvoltarea continu a bisericii. Cu mare hotrre apr el principiul
sinodalittii, Iolosirea limbii materne la cultul dumnezeiesc, ntregirea bisericii prin stat si a
statului prin biseric... Autorul prin aceast scriere a pus caldei sale iubiri si zeloasei ngrijiri
pentru clerul eparhiei sale arhiepiscopesti, un monument nepieritor|76|.
Compendiul lui Saguna arat calittile stiintiIice ale mitropolitului, deplina orientare n
literatura canonic-bisericeasc, putnd s-l numrm pe Mitropolitul Andrei Saguna ntre cei
dinti canonisti ai Bisericii Ortodoxe.

2.1.4. Un important adaos al Dreptului canonic . Enchiridionul, sau carte manual de
canoane ale unei sante, soborniceti i apostoleti biserici, cu comentare de A. Baron de
Saguna, din mila lui Dumne:eu arhiepiscop etc., Sibiiu, 1871 (Enchiridionul)
O alt lucrare sagunian valoroas este Enchiridionul (1871), apreciat de mitropolitul
Saguna nsusi drept o important lucrare a sa, n preIata lucrrii Saguna artnd principiile
canonice care sunt n viziunea sa un adevrat program legat de prezentul deptului canonic.
AstIel, Andrei Saguna n Enchiridionul su a Iormulat principii cluzitoare care s serveasc
drept Iundament pentru reactivarea mitropoliei Transilvaniei, Ir a putea spune, asa cum
sustin unii teologi, c Saguna nu a intentionat o sistematizare a dreptului canonic
rsritean|77|, pentru c tocmai prin asta s-a remarcat|78|, adic prin contributia sa la geneza
stiintei academice a Dreptului canonic, speciIic secolului al XIX-lea. Sursele Enchiridionului
rmn cele clasice, adic Pidalionul grec si Sintagma atenian a proIesorilor G. A. Rallis si M.
Potlis, care cuprinde comentariile canonistilor clasici ai secolului al XIX, crora Saguna le-a
preluat comentariile, uneori criticndu-le, cum este cazul comentariului lui Balsamon la
canonul 31 apostolic privind dreptul patriarhului ecumenic, ntemeiat pe obicei, de a avea
stavropighii, sustrase jurisdictiei episcopului locului, sustinnd c ,lucrul nedrept nu devine
drept prin aceea c a Iost practicat mult vreme|79|.
Este de precizat Iaptul c Johann Schneider, apreciaz valoarea celor dou opere canonice
saguniene, Compendiul (reeditat n 1885 si 1913) si Enchiridionul (reeditat n 1933), artnd
c ele au Iost reeditate si dup moartea lui Saguna, prin ele mitropolitul romnilor ortodocsi
din Ardeal reusind s pun ,bazele unui nvtmnt reglementat n dreptul canonic si a pus
sub ochii preotilor si laicilor ortodocsi necesitatea si rostul studiului dreptului canonic|80|,
Iiind pn n 1920 manuale de predare a Dreptului canonic la Institutul teologic-pedagogic din
Sibiu.
Din opera canonic a lui Saguna, observm ideea Iundamental c Mntuitorul este prezent n
Biserica Sa prin cuvntul Scripturii, iar n chip mijlocit prin dreptul canonic. Participarea
activ a laicilor la exercitarea puterii bisericesti, implicarea lor n alegerea preotilor si a
episcopilor, precum si a conlucrrii lor n organismele bisericesti, realitti sustinute si
ncurajate de mitropolitul Saguna, trebuie evidentiate n contextul european al timpului, cnd
liberalii revendicau ,alegerea constitutiilor si a participrii cettenilor la deciziile
politice|81|. n acest context, mitropolitul ardelean s-a remarcat prin deschiderea sa spre
ideile timpului, ncercnd s le legitimeze biblic, dogmatic si canonic, ,interventia sa n
Iavoarea dreptului de conlucrare al laicilor n Biseric n-au rmas teologumene izolate ale
unui mitropolit ardelean, ci au gsit n Ortodoxia secolelor al XIX-lea si al XX-lea o aprobare
entuziast, dar si o critic sever|82|. ReIormele saguniene au o semniIicatie puternic si
astzi pentru Biserica Ortodox Romn, teologul Johann Schneider relevnd urmtorul
aspect: ,O receptare reIlectat a ecle:iologiei organice a lui Saguna ar putea conduce poate la
depsirea celor trei biserici paralele (a episcopilor, a preotilor si monahilor si a laicilor)
existente azi n Biserica Ortodox Romn, Ir a ignora limitele si aporiile ei. Pe lng
aceasta, o Biseric Ortodox liber ar putea depsi simbioza ntre religie si politic veche de
decenii si triumIalismul bisericesc al Ortodoxiei n Romnia si reda Bisericii Ortodoxe darul
ei proIetic|83|.

***
ncheiem evocarea personalittii, activittii si contributiei Mitropolitului Saguna la nasterea
stiintei Dreptului canonic ortodox prin ceea ce spunea Mitropolitul ProI. Nicolae Blan, Iost
mitropolit la Sibiu la nceputul secolului al XX-lea: ,Prin neobositele lui struinte creatoare,
prin ntelepciunea, brbtia moral si abnegatia unui adevrat apostol, precum a Iost, Biserica
si poporul nostru ngenuncheat de veacuri, s-a ridicat la lumina unei noi vieti, s-a trezit la
constiinta unei noi demnitti si ncrederi de propsire chibzuit si temeinic spre idealurile
unui viitor mai Iericit. Cu puterea personalittii sale de apostol, nalt constiinta moral a
clerului si poporului credincios la un nivel neatins n trecut, si le ntri ncrederea n mntuirea
pmnteasc si cereasc la snul ocrotitor al Bisericii noastre ortodoxe nationale. Aceastei
Biserici i-a cstigat libertatea si autonomia extern, potrivit Iiintei sale si mprejurrilor
speciale ntre care are s triasc, iar nuntru prin organizatia ce i-a dat-o, prin institutiile
culturale, prin operele spirituale, prin averile materiale cu care a nzestrat-o, dar mai presus de
toate prin duhul de viat care i l-a inspirat, a scos-o din casa robiei de veacuri si a asezat-o pe
bazele unui tainic progres n viitor|84|, meritul lui Saguna Iiind acela c a stiut s
interpreteze autentic canoanele si s dea valoare practic principiilor canonice, n concordant
cu nevoile poporului si n contextul acelei vremi|85|. A Iost ierarh, canonist, dascl de vocatie
si apologet al cauzei Bisericii romnilor, luptnd permanent pentru emanciparea social si
national a romnilor ortodocsi|86|, rmnnd n istoria Bisericii Ortodoxe Romne ca un
mare canonist, organizator si legiuitor bisericesc|87|.


3. n Iinal: Un proiect actual de cercetare stiintiIic la Universitatea din Viena
Apreciem Iaptul c astzi, la Universitatea din Viena, exist un proiect de cercetare stiintiIic
(P16017), din 2002, cu tema: Canoniti ortodoci i politicieni in Imperiul Austriac, avnd
drept coordonator pe proIesorul de Drept, Richard Potz, n cadrul Institut fr Recht und Cultul
Abteilung fr Staatskirchenrecht|88|, n care sunt implicati si alti juristi si canonisti, precum:
Eva Synek, Thomas Mark Nemeth sau proIesorul grec, Spyros Troanos. Sper ca acest proiect
s-si ating scopul, reevaluarea si revalorizarea operei canonice a celor mai importanti
canonisti ortodocsi din secolul al XIX-lea, mentionnd aici patru canonisti, cu contributii
esentiale la nasterea si dezvoltatea stiintei Dreptului canonic n Biserica Ortodox:
Mitropolitul Andrei Saguna, Episcopul Nicodim Milas, dar si politicienii juristi si canonisti,
ProIesorul Joseph Zhishman si Mihalis Potlis, ntre acestia existnd unele legturi Iiresti, mai
ales c au activat n granitele Imperiului austriac, unde s-a nscut n Ortodoxie, mult mai
trziu comparativ cu Biserica Romano-Catolic, stiinta Dreptului canonic ortodox. n ciuda
contributiei importante a acestor canonisti, opera lor a Iost oarecum insuIicient pus n
lumin, asta ncercnd s realizeze proiectul de la Viena, n centru stnd proIesorul Joseph
Zhishman prin aportul su deosebit la ridicarea stiintiIic a nvtmntului teologic ortodox la
Cernuti (si prin ndrumrile studentilor ortodocsi la Viena, viitori proIesori de teologie la
Cernuti) si prin Iacilitarea de burse acordate ortodocsilor la Viena si n alte tri, urmnd
Iigura impuntoare a Mitropolitului Andrei Saguna, prin opera sa canonic si prin implicarea
activ n nIiintarea de scoli teologice si laice. Nu contestm si ideile politice, precum si
implicarea n viata politic a acestor juristi si canonisti, acestea Iiind Iiresti n contextul socio-
politic al secolului al XIX-lea cnd natiunile ortodoxe au luptat mpotriva regimurilor strine
pentru cstigarea drepturilor lor Iiresti si pentru autodeterminare, n cadru etnic, mai apoi n
state independente si cu Biserici autoceIale, independente din punct de vedere bisericesc,
jurisdictional-administrativ.
Asadar, acest proiect de cercetare al juristilor vienezi actuali doreste s evidentieze, att
contributia canonic si actele politice ale canonistilor si juristilor secolului al XIX-lea, ct si
actualitatea implicrii acestor canonisti n initierea si dezvoltarea nvtmntului academic
teologic ortodox, ncadrat n universitti de stat, n cadrul cruia se preda si Dreptul canonic,
ca disciplin academic aparte teologic si juridic, pe temelia tratatelor sistematice de Drept
canonic alctuite de canonistii mai sus mentionati. Mentionm c juristii vienezi, singurii care
se ocup astzi n mod expres, alturi de proIesorul Troanos, de contributia canonic a
acestor patru canonisti ai secolului al XIX-lea si nceputul secolului al XX-lea, au reusit s
publice chiar un volum de Drept al Bisericii Ortodoxe|89| n 2007, precum si alte studii n
reviste de specialitate, Eva Synek cu privire la Andrei Saguna, Thomas Mark Nemeth privind
opera si actiunile proIesorului Joseph Zhishman, proI. Spyros Troanos privind opera lui
Mihalis Potlis si J. Zhishman, despre episcopul canonist Nicodim Milas scriind printele srb
Luka Novakovici, directorul bibliotecii patriarhale din Belgrad, care l-a sprijinit si pe tntul
teolog luteran Johann Schneider s ntocmeasc o valoroas tez de doctorat, sustinut la
Universitatea din Erlangen n 2004, privind viata si opera marelui Mitropolit canonist al
romnilor, Andrei Saguna|90|.
n acest context, mentionm c opera si ntreaga activitate juridic-canonic, politic si
educational-stiintiIic a celor patru canonisti nu este astzi suIicient de cunoscut n lumea
ortodox, n ciuda citrii n lucrrile de specialitate a operelor lor canonice, neexistnd studii
sistematice privind contributia acestor mari canonisti ortodocsi. Spre exemplu, n Biserica
Ortodox Romn opera canonic a proIesorului J. Zhishman nu este tradus (aa cum s-a
tradus parial la greci), Iiind numai la ndemna celor care cunosc limba german, neIiind
cunoscut nici mcar activitatea sa academic i administrativ. Despre episcopul Nicodim
Milas nu avem multe date, doar tratatul su de Drept bisericesc oriental si comentariile la
canoane Iiind traduse n limba romn nc din primele decenii ale secolului al XX-lea, iar
despre Mihalis Potlis Icndu-se reIerire numai n ceea ce priveste opera sa si a proIesorului
G. Rallis, Sintagma atenian (Atena, 1852-1859), neIiind tradus n limba romn.
Din pcate, cu privire la Mitropolitul-canonist Andrei Saguna, pe lng opera sa literar (ntre
care si lucrrile de Drept canonic), s-au impus cu precdere studiile de istorie bisericeasc,
existnd prea putine lucrri de Drept canonic care s evalueze opera sa canonic si
organizarea Bisericii romnilor ortodocsi din Transilvania si Ungaria pe baza Statutului
Organic.





|1| R. P. ProI. Liviu STAN, ,Contribution des theologiens roumains aux problemes de droit
canon et leur position dans ce domain, in: De la Theologie orthodoxe roumaine des origines
a nos fours, Editions de l`Institut Biblique et de Mission Orthodoxe, Bucarest, 1974, p. 392.
Dreptul canonic al Bisericii se naste dintr-o necesitate dat de organizarea independent a
Bisericii, care nu este conditionat de diIeritele mprejurri legate de loc si timp. Privind
Iorma dreptului, pe care o regsim si n Dreptul de stat, n secolul al XIX-lea se putea vorbi si
n Ortodoxie de cele dou sensuri ale Dreptului canonic. n sensul su subiectiv, Dreptul
canonic cuprinde drepturile membrilor si, ca organism social, Iie ca persoane Iizice, Iie ca
persoane juridice, neputndu-se sustine teza conIorm creia Biserica este subiect al Dreptului,
ntruct ea nu este nici persoan juridic n sensul IilozoIiei dreptului, nici corporatie n care
s Iie uniti indivizii ntr-un anumit scop (Nicodim Mila). Din punct de vedere obiectiv,
Dreptul Bisericii cuprinde toate Iormele de drept care reglementeaz viata extern a Bisericii,
ca organism social.
|2| Dreptul bisericesc purta n scolile grecesti numirea de kovovikov oikoiov, chiar si n
secolul al XIX-lea, epoca nasterii si dezvoltrii stiintei academice a Dreptului canonic n
spatiul ortodox. Acest Iapt este explicabil, ntruct aceast denumire vine de la cuvntul
kovcv cu care se numeau n Biserica veche att normele singulare, ct si totalitatea normelor
cu privire la viata bisericeasc n general. n timp, dup ce activitatea de legiIerare a Bisericii
a sporit, prin canoane erau ntelese numai acele norme pozitive cu caracter general obligatoriu
si care se deosebeau nu numai de obiceiul traditional bisericesc, ct si de legile politice (ex. n
Novela 137 a mpratului Justinian, n introducere ntlnim civiles leges si sacri canones). n
Biserica Ortodox, prin canoane, n trecut si astzi, se nteleg numai legile bisericesti cuprinse
n Nomocanonul n 14 titluri din timpul patriarhului Fotie al Constantinopolului (883),
Colectia Iundamental de canoane a Bisericii Ortodoxe de Rsrit, nomocanon conIirmat la
sinodul endemic de la Constantinopol din 920. Prin urmare, numirea de Drept canonic se
utilizeaz atunci cnd expunerea se ntemeiaz pe canoanele cuprinse n Colectia
Iundamental de canoane, urmnd ca numirea de Drept bisericesc s vizeze o sIer mai larg,
adic ntreaga legislatie bisericeasc postsinodal si legilatia de stat cu privire la Biseric pn
n prezent, desi o astIel de legislatie bisericeasc a Iost conIirmat ca general si obligatorie n
Biseric, acceptat prin consensus Ecclesiae dispersae. O consecint Iireasc a acestui
rationament Iiind c Dreptul bisericesc este mai vast dect cel canonic, acesta din urm Iiind
chiar temelia si elementul su esential.
|3| Dr. D. G. BOROIANU, Dreptul bisericesc, vol. I, Iasi, 1899, p. XII.
|4| R. P. ProI. Liviu STAN, ,Contribution des theologiens roumains aux problemes de droit
canon et leur position dans ce domain, pp. 392-393.
|5| Ibid., p. 394. n epoca Mitropolitului Andrei aguna, enciclopediile de drept artau mai
multe metode de tratare: empiric, istoric, IilosoIic, istorico-IilosoIic si istorico-dogmatic,
iar expunerea stiintiIic a Dreptului canonic era diIerit. Mai trziu, evalund toate aceste
metode, canonistul Nicodim Milas constat c metoda dogmatico-istoric este cea mai sigur,
ntruct corespunde scopului stiintei Dreptului canonic al Bisericii Ortodoxe. Aceeasi pozitie
este mprtsit si de canonistul rus Ioan Sokolov n lucrarea sa ,Despre metoda sau Iorma
tratrii legislatiei bisericesti (Curs). Pn a se ajunge la o oarecare unitate privind tratarea
materiei Dreptului canonic n Orient, ncercri de sistematizare au avut loc n Occident nc
din secolul al XII-lea, ncepnd cu Bernard de Pavia al crui sistem s-a impus pentru o vreme
n Apus (el mprtise colectia sa Breviarium extravagantium n 5 prti: judex, judicium,
clerus, sponsalia, crimen). Pe lng acest sistem, n Apus s-a mai impus si sistemul
mprumutat din Institutiile lui Justinian, dup care Dreptul canonic al Bisericii era mprtit n
3 prti: acoi aooocao, acoi aooyno:o, acoi oycyo, sistem preluat de Paul Lancelottus (sec.
XVI) n lucrarea sa (Pauli Lancelotti, Institutiones furis canonici, 1562), iar mai trziu de E.
Joannovich n lucrarea Principia furis canonici... si de Mitropolitul Andrei Saguna n primul
su manual de Drept canonic (Elementele Dreptului canonic), Ir a putea aIirma c Saguna a
preluat acest sistem de la Joannovich. AstIel, n secolul al XIX-lea nu era precizat un sistem
autoritar, ci Iiecare autor promova un anume sistem n Iunctie de modul n care concepea
obiectul acestei stiinte.
|6| Vlassios PHIDAS, Droit canon. Une perspective orthodoxe, Chambesy/Geneve, 1998, p.
85.
|7| Ibid., p. 87.
|8| N. Gr. POPESCU-PRAHOVA, Raporturile dintre stat i Biseric, TipograIia Uniunii
clericilor ortodocsi din Basarabia, Chisinu, 1936, p. 107.
|9| Lazr IACOB, Regimul cultelor in Romania intregit, Ed. Ramuri, Craiova, 1931, p. 8.
|10| Ionut-Gabriel CORDUNEANU, Biserica i Statul. Dou studii, Ed. Evloghia, Bucuresti,
2006, p. 43.
|11| Arhiepiscop Peter L`HUILLIER, Dreptul bisericesc la sinoadele ecumenice I-IJ, trad.
rom. de Pr. ProI. Univ. Dr. Alexandru I. Stan, Ed. Gnosis, Bucureti, 2000, p. 25.
|12| Aceast lucrare, apreciat de canonistul srb Nicodim Milas, pe lng introducere,
cuprinde trei sectiuni: I. Despre originea si diIeritele Iorme ale canoanelor; II. Explicarea
legilor canonice Iundamentale ale Bisericii; III. Privire general asupra hotrrilor care
ntregesc canoanele mai vechi.
|13| Vezi ,Mitropolitul Andrei Saguna (1808-1873). Aprtor si promotor al demnittii
romnesti, in: Mitropolitul Andrei Saguna, creator de epoc in istoria Bisericii Ortodoxe din
Transilvania, Editura Andreian, Sibiu, 2008, p. 7.
|14| Andrei Saguna. apostol al romanilor ortodoci din Ungaria i Transilvania, ed. Justin
Tambozi, Atena Tambozi, George Justinian Tambozi, Constanta, 2000; In memoriam.
Mitropolitul Andrei Saguna 1873-2003, Cluj-Napoca, 2003; Mitropolitul Andreiu baron de
Saguna. Scriere comemorativ la serbarea centenar a naterii lui, Sibiiu, 1909; Mitropolitul
Andrei Saguna - creator de epoc in istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania, Sibiu, 2008;
Pomenirea Mitropolitului Andreiu Saguna, Sibiu, 1933; Pentru a cunoaste n proIunzime
personalitatea marcant si opera literar a Mitropolitului Saguna, recomdm celor interesati
studiul Printelui Acad. ProI. Dr. Mircea PCURARIU, ,Mitropolitul Andrei Saguna n
istoriograIie, in Mitropolitul Andrei Saguna, creator de epoc in istoria Bisericii Ortodoxe
din Transilvania, Editura Andreian, Sibiu, 2008, pp. 41-54.
|15| Ibid., p. 41.
|16| Pr. ProI. Dr. Acad. Dumitru STNILOAE, ,La nceputul Ortodoxiei contemporane din
Transilvania a Iost Saguna, in: Mitropolitul Andrei Saguna, creator de epoc in istoria
Bisericii Ortodoxe din Transilvania, Editura Andreian, Sibiu, 2008, p. 55.
|17| P. ProI. Dr. Mircea PCURARIU, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, vol. 3,
EIBMBOR, Bucuresti, 1994, p. 90.
|18| Johann SCHNEIDER, Ecle:iologia organic a mitropolitului Andrei Saguna i
fundamentele ei biblice, canonice i moderne, trad. rom. de diac. Ioan I. Ic jr., Editura Deisis,
Sibiu, 2008, p. 193, pp. 8-9.
|19| N. POPEA, Archiepiscopul i metropolitul Andreiu baron de Saguna, Sibiiu, 1879, pp.
37-38.
|20| Alexandru CONSTANTINESCU, ,Dreptul canonic n opera lui Andrei Saguna, in:
Biserica Ortodox Roman, 7-8 (1973), p. 872; Vezi si ID., ,Andrei Saguna, canonist, in:
Mitropolia Banatului, 7-9 (1973), pp. 435-441.
|21| Der Hermannstdter Metropolit Andrei von Saguna Reform und Erneuerung der
orthodoxen Kirche in Siebenbrgen und Ungarn nach 1848 (Studia Transylvanica, Band 32),
Bhlau Verlag, Kln Weimar Wien, 2005.
|22| Vlassios PHIDAS, Droit canon. Une perspective orthodoxe, p. 37.
|23| Victor CHERESTESIU, Adunarea National de la Blaf, Bucuresti, 1966, p. 257; Vezi si
Dnut Ioan BUZDUGAN, ,Implicarea Bisericii noastre n probleme national-sociale. Aspecte
generale, in: Theologia Orthodoxa, 2 (2007).
|24| Vezi Nicolae BOCSAN, 'Natiune si conIesiune n Transilvania n secolul al XIX-lea:
cazul mitropoliei romne, in: Etnie i confesiune in Transilvania (secolele XII-XIX), Oradea,
1994.
|25| A se vedea detalii la Nicolae POPEA, Jechea Mitropolie Ortodox Roman a
Transilvaniei. Suprimarea i restaurarea ei, Sibiu, 1870.
|26| Ioan CHIRIL, ,Statutul religiei n Romnia: cazul Transilvaniei, in: Theologia
Orthodoxa, 2 (2007), p. 4.
|27| SAGUNA, Andreiu, Promemorie despre dreptul istoric al autonomiei bisericeti
nationale a romanilor de relegea rsritean in ces. reg. provintii ale Monarhiei Austriace,
Sibiiu, 1849; SIAGUNA, Andreiu Baronu de, Proiectu de unu Regulamentu pentru
organisarea trebiloru bisericesci, scolare, si fundationale romane de Relegea greco-orientale
in Statele austriace, Sibiiu, 1864; SIAGUN`A, Andreiu Baronu de, Compendiu de Dreptulu
Canonicu alu unei santei sobornicesci si apostolesci Biserici, Sibiiu, 1868; SIAGUN`A,
Andreiu Baronu de, Enchiridionu, adeca Carte manuale de canone ale unei, santei,
sobornicesci, si apostolesci Biserici cu Comentare, Sibiiu, 1871; SAGUNA, Andreiu, Adaosu
la Promemoria despre dreptul istoric al autonomiei bisericeti nationale a romanilor de
relegea rsritean in ces. reg. provintii ale Monarhiei Austriace, Sibiiu, 1850; SAGUNA,
Andreiu Baron de, Memorialu, prin care se lmurete cererea Romaniloru de religiunea
resritean in Austria pentru restaurarea Mitropoliei loru din punctu de vedere a Ss.
Canoane. Aternutu c. r. Ministeriu pentru Cultu i Instructiune 1851, Sibiiu, 1860;
SAGUNA, Andreiu Barone de, Cunotinte folositore despre trebile cstoriilor, spre folosul
preotimei i al scaunelor protopopeti, Sibiiu, 1854; SAGUNA, Andreiu Baronu de,
Elementele dreptului canonic al bisericii drept-credincioase rsritene spre intrebuintarea
preotimei, a clerului tanr i a cretinilor, Sibiiu, 1855; SAGUNA, Andreiu Baronu de,
Anthorismos sau desluire comparativ asupra brourei ,,Dorintele dreptcredinciosului cleru
din Bucovina in privinta organisrei canonice a diece:ei, i a ierarhiei sale referinte in
organismulu bisericei ortodoxe din Austria`, Sibiiu, 1861.
|28| Vezi detalii la P. ProI. Liviu STAN, ,Obrsia si dezvoltarea istoric a Dreptului
bisericesc, in: Mitropolia Olteniei, 1-2 (1968), pp. 3-11.
|29| ID., Mirenii in Biseric, Sibiu, 1939, p. 191.
|30| Vezi detalii la Paul BRUSANOWSKI, Reforma constitutional din Biserica Ortodox a
Transilvaniei intre 1850-1925, Presa Universitar Clujean, Cluj, 2007.
|31| Vezi aici Alexandru MORARU, Biserica Ortodox Roman intre anii 1885-2000.
Biseric. Natiune. Cultur, vol. III, Tom. I, EIBMBOR, Bucuresti, 2006, p. 28.
|32| CI. Valeriu MOLDOVAN, Curs elementar de Drept bisericesc comparat, Cluj, 1930. p.
41. Canonistul Valeriu Moldovan aIirm c, sub inIluenta Statutului Organic al Mitropolitului
Andrei Saguna, n Biserica Rusiei s-a hotrt n 1906, de ctre comisia compus din ierarhi,
preoti, canonisti si istorici, ca episcopii s Iie alesi de clerul inIerior, prin implicarea activ a
mirenilor. n 1907, patriarhul Bisericii Rusiei a Iost ales de ctre clerici si mireni, mitropolitul
Tihon devenind patriarhul tuturor rusilor.
|33| Dr. Laurentiu STREZA, ,nsemnri asupra operei canonice a Mitropolitului Andrei
Saguna, in: In memoriam. Mitropolitul Andrei Saguna 1873-2003, Cluj-Napoca, 2003, p. 24.
|34| Alexandru CONSTANTINESCU, ,Dreptul canonic n opera lui Andrei Saguna, p. 873.
|35| Cea mai important pravil la romni, Pravila cea Mare de la Trgoviste, numit
Indreptarea Legii si tiprit n 1652 n timpul lui Matei Basarab, a Iost cunoscut si n
Transilvania, mai cu seam de protopopii care aveau n competenta lor si aplicarea dreptului
matrimonial, ns, avnd n vedere contextul socio-politic, cultural si bisericesc n cele trei
regiuni istorice romnesti, Tara Romnesc, Moldova si Transilvania, nu se poate aIirma c
exista o unitate n ceea ce priveste dreptul la romni, dup cum aIirm vrednicul de pomenire
Printele Arhid. ProI. Dr. Ioan N. FLOCA n lucrarea sa Originile dreptului scris in Biserica
Ortodox Roman, Sibiu, 1969, p. 148 (tez de doctorat n Drept). mpratul IosiI al II-lea a
reusit o codiIicare a dreptului n chip unitar, prin eliminarea drepturilor etniilor, suprimndu-
se constitutia Transilvaniei. Sasii din Transilvania au reusit s nIiinteze o Academie juridic,
nc din 1844, n care au studiat si romni. CI. Johann SCHNEIDER, Ecle:iologia organic a
mitropolitului Andrei Saguna i fundamentele ei biblice, canonice i moderne, p. 186 (nota
180); Vezi si F. SCHULER VON LIBLOY, Sammlung aller vom Jahr 1795 bis :um Jahr
1805 fr die schsische Nation von allerhchsten Orten erlassenen Regulationsvorschriften,
Hermannstadt, 1861.
|36| A. SAGUNA, Elementele Dreptului canonic al bisericii dreptcredicose rsritene spre
intrebuintarea Preotimei, a clerului tinar, i a Cretinilor..., Sibiiu, 1854, p. VI.
|37| Pr. ConI. Univ. Dr. Irimie MARGA, ,Mitropolitul Andrei Saguna, autorul primei crti de
drept al Iamiliei la romni, in: Mitropolitul Andrei Saguna, creator de epoc in istoria
Bisericii Ortodoxe din Transilvania, Editura Andreian, Sibiu, 2008, p. 281.
|38| Ibid.
|39| ID., ,Mitropolitul Andrei Saguna, om providential n istoria dreptului Bisericii si a
natiunii romne, in: Acta Universitatis Lucian Blaga Iurisprudentia, 1-2 (2004), pp. 86-94.
|40| ID., ,Mitropolitul Andrei Saguna, autorul primei crti de drept al Iamiliei la romni, p.
284.
|41| K. HITCHINS, Ortodoxie i nationalitate. Andrei Saguna i romanii din Transilvania,
1846-1873, Bucuresti, 1995, p. 343.
|42| A se vedea aici pozitia Mitropolitului Andrei Saguna Iat de stiinta Dreptului canonic, in:
Compendium..., ed. III, pp. 1-6. Pentru a cunoaste pozitia canonistilor vremii despre caracterul
si locul Dreptului canonic n sistemul general al stiintelor, vezi ProI. Constantin POPOVICI,
,Caracterul si positiunea dreptului bisericescu n organismul sciintelor, in: Candela, 7
(1890), pp. 428-441. Facem aici cteva precizri. Dac Dreptul canonic este parte a sistemului
teologiei, ca stiint teologic, numeroase discutii s-au nscut n secolul al XIX-lea cu privire
la locul Dreptului canonic n sistemul general al stiintelor de drept. Unii au plasat Dreptul
canonic ca o parte a dreptului de stat, altii numrndu-l la dreptul privat sau la cel public,
adugndu-l pe locul al treilea, dup dreptul statului si cel international. Buss, Schulte,
Puchta, Scheurl, Hinschius au aprat independenta Dreptului canonic Iat de aceste opinii.
Mai ales Schulte a demonstrat imposibilitatea subordonrii Dreptului canonic Iat de dreptul
de stat sau privat sau de a-l plasa ntre dreptul de stat si cel international. Acestei pozitii a
canonistului apusean i urmeaz si canonistul rus Sokolov, acestia artnd ca neIondate acele
opinii care ignor natura Bisericii si desconsider caracterul si scopul ei. Biserica nu poate Ii
institutie a Statului, acestea Iiind institutii diIerite, cu scopuri diIerite si cu mijloace diIerite.
Canonistul Sokolov respinge teoria lui Robert Mohl despre dreptul social la care se numr si
Dreptul canonic. Asadar, stiinta Dreptului canonic Iormeaz o disciplin juridic
independent Iat de celelalte ramuri de drept, ceea ce le uneste Iiind notiunea de drept,
comun lor. Dreptul canonic are, prin urmare, un dublu caracter de stiint teologic si
juridic, avndu-si locul, att n teologie, ct si n jurisprudent, ca disciplin practic-teologic
si ca disciplin juridic independent n sistemul de drept. Vezi aici si Constantin
ERBICEANU, ,Cteva cuvinte despre Dreptul Bisericesc, si mai nti despre Biserica vzut
si nevzut, in: Biserica Ortodox Roman, XXXI (1907-1908), pp. 642-651.
|43| Vezi Visarion RSINREANU, ,Andrei Saguna si scoala, in: Transilvania, 5-6
(2003), pp. 59-60.
|44| Ioan FLOCA, ,Primul manual romnesc de Drept canonic, in: Mitropolia Ardealului, 5-
8 (1957), p. 478.
|45| Ibid., p. 480.
|46| Vezi aici P. SECELEA, Dreptul canonic in Literatura romaneasc. I. Opera lui Andrei
Baron de Saguna, Iasi, 1927.
|47| Teologul J. Schneider constat c aIirmatiile canonistului german Vering, care a Iost
primul canonist al Universittii Francisco-IaseIine din Cernuti, mai apoi proIessor la
Universitatea din Praga, potrivit crora aproape toate exemplarele volumului II au Iost arse n
insurectia ungar din 1848, aIirmatii preluate si de canonistul srb Nicodim Milas n tratatul
su de Drept canonic al Bisericii Orientale, nu sunt ntemeiale, ntruct si astzi se regsesc
exemplare ale acestui volum n Biblioteca Patriarhal din Belgrad. CI. Johann SCHNEIDER,
Ecle:iologia organic a mitropolitului Andrei Saguna i fundamentele ei biblice, canonice i
moderne, p. 187 (nota 183).
|48| Alexandru CONSTANTINESCU, ,Dreptul canonic n opera lui Andrei Saguna, p. 873;
Vezi si Gh. TULBURE, Activitatea literar a Mitropolitului Andrei Saguna, Sibiu, 1909.
|49| Vezi ,Dreptul canonic n literatura romneasc, in: Cercetri istorice, 2-3 (1926-1927),
pp. 12-15.
|50| Johann SCHNEIDER, Ecle:iologia organic a mitropolitului Andrei Saguna i
fundamentele ei biblice, canonice i moderne, p. 188.
|51| Ioan FLOCA, ,Primul manual romnesc de Drept canonic, p. 488.
|52| Ibid.
|53| Pentru mai multe detalii privind principiile Statutului Organic al lui Saguna, vezi Nicolae
BLAN, ,Canonicitatea Statutului Organic in: Biserica i Jiata, Sibiu, 1947, pp. 223-228.
|54| Vezi detalii la Eva Maria SYNEK, ,140 jahre Compendium des kanonischen rechts von
Metropolit Andrei von Saguna, in: Ostkirchliche Studien, 2 (2008), pp. 193-221.
|55| ProI. Dr. Iorgu D. IVAN, ,Statutul sagunian, o sut de ani de aplicare, in: Mitropolia
Ardealului, 4-6 (1969), p. 330.
|56| A SAGUNA, Compendiu de Dreptulu Canonicu al unei santei sobornicesci i
apostolesci Biserici, compusu de Andrei Baronu de Siaguna, din mila lui Dumnedieu
Archiepiscopu alu Ardelului, si Mitropolitu alu Romaniloru de Relegea greco-reseritenadin
Ungaria si Ardealu, Consiliariu intimu de Statu alu Maiestatei sale cesaro-regesci
Apostolice, Marele Crucieriu Alu Ordinelui ces.-austr., alu Coronei de fieru clasa I., ed. III,
pp. X-XI.
|57| A se vedea lucrarea Lehrbuch des katholischen und protestantischen Kirchenrechts mit
besonderer Rcksicht auf das Jaticanische Concil, sowie auf Deutschland, Oesterreich und
die Schwei:, Freiburg i. Br., ed. II, 1876, p. 4.
|58| Vezi si Johann SCHNEIDER, Ecle:iologia organic a mitropolitului Andrei Saguna i
fundamentele ei biblice, canonice i moderne, p. 189 (nota 195).
|59| Despre Pidalionul grec al clugrilor atoniti Nicodim Aghioritul si Agapie, care este
astzi colectia oIicial de canoane comentate a Bisericii Greciei, tradus n toate limbile
Ortodoxiei, Iiind de mare valoare pentru studiul Dreptului canonic al Bisericii Ortodoxe, ProI.
Dr. Vlassios Phidas preciza: ,Biserica a recunoscut n Pidalion, elaborat de clugrii Nicodim
i Agapie n sec. al XVIII-lea, o interpretare autentic a canoanelor... marca cea mai
autentic a contiinei canonice i a spiritualitii ortodoxe a timpurilor noastre, in: Droit
canon. Une perspective orthodoxe, p. 91; A se vedea Catalogul tuturor crtiloru Escellen:iei
Sale Domnului Arhiepiscopu i Metropolitu Andreiu barone de Saguna, ms. 261, nr. 763.
|60| Vezi Catalogul tuturor crtiloru Escellen:iei Sale Domnului Arhiepiscopu i Metropolitu
Andreiu barone de Saguna, ms. 261, nr. 756.
|61| Ibid., nr. 583.
|62| Johann SCHNEIDER, Ecle:iologia organic a mitropolitului Andrei Saguna i
fundamentele ei biblice, canonice i moderne, pp. 190-191.
|63| Gheorghe TULBURE, Mitropolitul Saguna. Opera literar., 64.
|64| Ibid.
|65| Vezi editia de la Viena a Enciclopediei lui Joseph BINGHAM, Origines sive antiquitates
ecclesiasticae, Wien, 1786.
|66| Se Iace reIerire la cele trei volume ale lucrrii lui Johann Michael HEINECCIUS,
Eigentliche und Wahrhafftige Abbildung der alten und neuen griechischen Kirche nach ihrer
Historie, Glaubens-lehrer und Kirchengebruchen, Leipzig, 1711.
|67| Compendiu, p. XXI.
|68| Gheorghe TULBURE, Activitatea literar a mitropolitului Andrei Saguna, Sibiu, 1909,
p. 64.
|69| Ibid.
|70| Compendiu, p. XII.
|71| Dr. Laurentiu STREZA, ,nsemnri asupra operei canonice a Mitropolitului Andrei
Saguna, p. 27.
|72| Ibid., pp. 27-28.
|73| Dr. ZOTOS, ,Le droit canonique de l`Eglise orthodoxe par Mgr Andre de Saguna,
archevque de l`Eglise orthodoxe de Transylvanie et Hongrie, in: Lunion chretienne, 11
(1868), pp. 527-528.
|74| Johann SCHNEIDER, Ecle:iologia organic a mitropolitului Andrei Saguna i
fundamentele ei biblice, canonice i moderne, p. 192.
|75| Ibid.
|76| Dr. Ioan LUPAS, Activitatea literar a Mitropolitului A. Saguna Monografie istoric,
Sibiu, 1909, p. 198.
|77| Johann SCHNEIDER, Ecle:iologia organic a mitropolitului Andrei Saguna i
fundamentele ei biblice, canonice i moderne, p. 198.
|78| Nicolae POPEA, ,Cuvnt la editia a II-a, in: Compendiu..., ed. a III-a, p. VI.
|79| Johann SCHNEIDER, Ecle:iologia organic a mitropolitului Andrei Saguna i
fundamentele ei biblice, canonice i moderne, p. 199.
|80| Ibid., p. 200.
|81| Ibid., p. 265.
|82| Ibid., p. 267.
|83| Ibid., p. 271.
|84| n ,Cuvinte despre mitropolitul Andrei Saguna, in: Mitropolitul Andrei Saguna, creator
de epoc in istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania, Editura Andreian, Sibiu, 2008, p.
31.
|85| Silviu PUFULETE, ,Actualitatea operei canonice a mitropolitului Andrei Saguna, in:
Studii Teologice, 7-8 (1973), p. 568.
|86| K. HITCHINS, Studii privind istoria modern a Transilvaniei, Cluj, 1970.
|87| Ioan N. FLOCA, ,Contributii transilvane la dezvoltarea legislatiei bisericesti, in:
Contributii transilvnene la Teologia ortodox, Sibiu, 1988, p. 279.
|88| Vezi detalii la http://www.univie.ac.at/recht-religion/, 15.11.2009.
|89| A se vedea aici Richard POTZ, Eva SYNEK, unter Mitarbeit von Spyros Troianos,
Orthodoxes Kirchenrecht, Eine Einfhrung, Kirche und Recht 25, Herausgegeben von
Herbert Kalb, Richard Potz und Brigitte Schinkele, Verlag: Plchl Druck-GmbH, Freistadt,
2007.
|90| Vezi aici Der Hermannstdter Metropolit Andrei von Saguna Reform und Erneuerung
der orthodoxen Kirche in Siebenbrgen und Ungarn nach 1848 (Studia Transylvanica, Band
32), Bhlau Verlag, Kln Weimar Wien, 2005. Despre aceast lucrare, a ultimului istoriograI
al Mitropolitului Andrei Saguna, istoricul bisericesc luteran Johann Schneider, putem aIirma
c izvoarele si vasta sa bibliograIie, stilul clar, plcut si comprehensibil, documentarea
aproIundat a evenimentelor cu caracter istoric si revalorizarea operei canonice a
Mitropolitului Andrei Saguna, pe lng actualitatea practic a temei, recomand aceast oper
tuturor teologilor, istoricilor si canonistilor pentru o redescoperire n actualitate a tezaurului
nepieritor al operei celui mai mare Mitropolit ortodox al romnilor.