Biletul N1

BILETUL NR.
Sub raportul limbii,' cercetarile ntreprinse [...] au putut stabili un numar de 160 (o suta saizeci) de termeni romnesti care sunt de origine geto-daca. Acesti termeni privesc o arie foarte larga, ncepnd cu corpul omenesc (buza, ceafa, grumaz, gusa), cu familia (baiat, copil, prunc, zestre), cu locuinta (vatra, catun), cu ndeletnicirile agricole, pastoresti, viticole si piscicole (mazare, tarina; baci, mnz, strunga, tarc, urda, zara; butuc, curpen, strugure; balta, gard), cu mediul fizic (magura, mal), cu flora (brad, bunget, butuc, codru, copac, curpen, mugure, strugure), cu fauna (balaur, barza, mistret, rnza, soprla, viezure), cu diferite actiuni (a rabda, a speria, a zburda) etc.
Desigur, numarul acestor termeni va spori prin cercetari ulterioare; ele ne vor arata de asemenea si alte aspecte ale mostenirii lingvistice; de pe acum se considera nsa ca apartin acestei mosteniri sufixele att de frecvente si de caracteristic romnesti: -esc, -este (omenesc, craiesc, barbateste, trupeste). Ni s-au pastrat de la daco-geti si cteva nume de ape: n primul rnd Dunarea, care deriva dintr-un Dunaris dacic; apoi Argesul din Argessos (la Herodot diformat: Ordessos); Brzava, al carei nume se regaseste n orasul dacic Berzobis; Somesul: o inscriptie latina din tinuturile udate de acest rau vorbeste de Samus; este sigur ca romanii au pastrat vechiul nume, autohton. Acelasi lucru cu Oltul, Aluta n izvoarele latine, si cu Tisa (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Scurta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi)
REZOLVARE
A. Identificarea emitatorului si a contextului
Autorii Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu sunt emitatorii acestui mesaj. Prin intermediul lucrarii Scurta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi ei vor sa atraga atentia, folosind un limbaj accesibil, asupra unor probleme de istorie a romnilor.
Contextul n care a fost emis acest mesaj este preocuparea pentru evidentierea substratului geto-dac al limbii romne. Mesajul transmis de autorii acestui fragment este ca n limba romna actuala s-au identificat 160 de cuvinte care sunt de origine geto-daca, apartinnd unor domenii diferite. De asemenea, emitatorii si exprima opinia ca este posibil ca cercetarile ulterioare din domeniul limbii romne sa demonstreze ca exista si alte mosteniri geto-dace n limba romna, cum ar fi sufixele -esc si este si numeroasele toponime.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Scurta istorie a romnilor pentru ttneretjnjkosebi
este un text afgumentativ, apartinnd stilului^funjtional stiintifidl n care emitatorii sustin existenta unui substrat geto-dac allimbii romane. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: sub raportul, desigur, de asemenea, nsa, n primul rnd, apoi. Se folosesc si structuri verbale specifice, cum ar fi se considera si este sigur ca. De asemenea, emitatorii ofera numeroase exemple de cuvinte din substratul geto-dac pentru a-si sustine argumentele, cuvinte care fac parte din diferite cmpuri lexicale, tocmai pentru a sublinia varietatea domeniilor n care s-au pastrat: buza, ceafa - pentru cmpul semantic al corpului omenesc, baiat, copil, prunc - pentru cmpul semantic al familiei, diferite toponime - Dunaris, Argessos, Aluta. Paragrafele ncep cu folosirea conectorilor specifici textului argumentativ si contin cte un nou argument pentru sustinerea opiniei exprimate.
C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere
Textul prezentat exprima opinia autorilor Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu cu privire la importanta cunoasterii substratului geto-dac al limbii romne. Ceea ce li se pare semnificativ autorilor este ca aceste cuvinte provin din domenii diferite, fapt ce subliniaza importanta si gradul de raspndire al acestora. Argumentele lor sunt sustinute prin exemple elocvente de cuvinte din substratul geto-dac, cum ar fi: buza, ceafa, magura, Dunaris, Argessos, cuvinte care fac diferenta dintre opinii si fapte.
BILETUL NR. 2
Primul paradox al domeniului romn se refera la pozitia sa n spatiul cultural european, Geografia si istoria au plasat Romnia ntre Europa centrala, Europa rasariteana si Balcani, asemeni unei insule de
latinitate pierdute ntr-o mare 141j922b slava si ungara. Aceasta a dus la aparitia a ceea ce eu voi numi paradoxul apartenentei. [...] Spatiul romn s-a format astfel la frontiera a trei zone culturale diferite si, asemeni oricarui spatiu de frontiera, si le-a apropiat, diferentiindu-se n acelasi timp de fiecare din ele. [...]
Diverse schimburi si influente s-au ncrucisat pe teritoriul romnesc, uneori amestecndu-se, alteori anulndu-se reciproc si, adeseori, fiind absorbite n profunzimea pamntului, dar nici una dintre ele nu a reusit sa se impuna ntr-un mod att de hotartor nct orice diferenta sa fie stearsa si Romnia sa se integreze ntr-una din zonele vecine. Romnii si-au creat propria lor cultura,
acceptnd un minim de elemente comune cu fiecare zona vecina, minim care facea posibil contactul cu aceasta si care a servit, n acelasi timp, tocmai pentru a o diferentia de celelalte zone vecine. Datorita unei asemenea arte au reusit ei sa echilibreze caracterul, altminteri divergent, al acestor numeroase influente. (Sorin Alexandrescu, Paradoxul romnesc)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este autorul lucrarii Paradoxul romnesc, Sorin Alexandrescu. Contextul n care a fost redactat acest mesaj este identificarea mai multor elemente care ar explica paradoxul romnesc", adica originalitatea spatiului cultural romnesc.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului
Fragmentul din Paradoxul romnesc este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul sustine originalitatea spatiului cultural romnesc, n ciuda influentelor exterioare. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: primul, astfel, uneori, alteori, dar, nct, n acelasi timp, datorita. Paragrafele contin doua argumente pentru a explica "paradoxul romnesc", sintagma care, contextual, se refera, de fapt, la originalitatea Romniei n raport cu Europa. Primul argument aduce n prim-plan asezarea geografica a Romniei, n timp ce al doilea argument sustine ca, desi influente se pot
observa n cultura romna, niciuna nu a fost suficient de puternica nct sa domine si sa le anuleze pe celelalte.
Textul reprezinta o ncercare a autorului de a explica ceea ce el numeste "paradoxul romnesc". Termenul se refera la originalitatea pe care a pastrat-o cultura romna, n ciuda influentelor exterioare. Un prim argument pe care l aduce emitatorul mesajului este ca, n ciuda asezarii geografice a Romniei, plasata ntre Europa Centrala, Europa Rasariteana si Balcani, si a evenimentelor istorice, aceasta tara si-a pastrat specificul latin, numit, aici, "paradoxul apartenente?''. De asemenea, se subliniaza influentele culturale care se ntlnesc pe teritoriul romnesc. Pentru a pastra o legatura cu tarile vecine s-au mprumutat elemente de cultura ale tarilor respective, dar aceste influente nu au anulat, ci, dimpotriva, prin asimilare, au mbogatit cultura romneasca.
BILETUL NR. 3
Am aratat mai nainte ca nu poate fi vorba de disparitia populatiei autohtone, daco-gete, ca urmare a razboaielor, asa cum afirma unii istorici straini, plecnd de la idei preconcepute si urmarind scopuri politice, nu stiintifice. Rationamentul, interesat, al acestor istorici, e urmatorul: din moment ce populatia
Daciei, dupa razboi, s-a alcatuit din colonisti straini, veniti din alta parte, n-a fost prea greu ca urmasii acestor colonisti sa paraseasca Dacia, la ordinul mparatului Aurelian.
Rationamenttd pleaca nsa de la o premisa falsa. Caci, chiar daca am admite, prin imposibil, ca toti barbatii au pierit n lupte sau au fost luati prizonieri - n realitate o seama dintre daci s-au supus romanilor la nceputul celui de al doilea razboi, asa cum ne arata scenele de pe Columna Traiana - au ramas totusi femeile lor si copiii, deci circa trei sferturi din populatia initiala, din autohtoni. La acestia se adauga colonistii veniti, cum spune un izvor antic, "din toate partile imperiului roman " (" ex loto orbe romano ") atrasi de bogatiile Daciei. Au venit colonisti din provinciile vecine Daciei, adica din Moesia, la sud de Dunare, din lllyiricum, deci vestul Peninsulei Balcanice, din Panonia (unde e Ungaria de azi), din Noricum (unde e Austria), dar si din provincii mai ndepartate, si anume din Galia, din Spania, din Asia Mica, din nordul Africii, din Siria; ni s-au pastrat numeroase inscriptii care atesta faptul.
In afara de acesti colonisti vorbind latina populara, s-au asezat n Dacia veteranii, adica soldatii romani eliberati care-si avusesera aici garnizoana si care, de obicei, erau casatoriti cu localnice daco-gete. Dar din Italia n-au venit colonisti? Se pare ca prea putini. Pe vremea lui Traian, Italia nu mai avea un excedent nsemnat de populatie pe care sa-l trimita peste hotare. De aceea, mparatul fixase ca norma sa nu mai ntrebuinteze n scopuri de colonizare populatia Italiei. (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Scurta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi)
REZOLVARE
Autorii lucrarii Scurta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi,
Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu, sunt emitatorii mesajului. Contextul n care a fost redactat textul este preocuparea pentru sublinierea continuitatii populatiei autohtone pe teritoriul romnesc. n acest fragment emitatorii ncearca sa aduca argumente pentru a contracara opinia unor istorici si cercetatori care afirmau ca populatia autohtona geto-daca a disparut de pe teritoriul romnesc n urma razboaielor.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Scutta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi
este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorii sustin continuitatea populatiei autohtone pe teritoriul romnesc. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: din moment ce, caci, deci, nsa, adica, dar, totusi, n afara de, de aceea. Se folosesc si structuri verbale specifice, cum ar fi nu poate fi vorba de, am admite si se pare ca. De asemenea, emitatorii ofera numeroase contraargumente pentru a contrazice opiniile unor istorici straini, care considera ca, dupa colonizarea Daciei de catre romani, populatia autohtona a disparut. Limbajul este specific scrierilor istorice, foiosindu-se termeni de specialitate: populatie autohtona, colonisti, rationament, nume ale provinciilor romane: Dacia, Moesia, Illyricum, Noricum, Galia etc.
Textul exprima opinia celor doi istorici n legatura cu continuitatea populatiei autohtone pe teritoriul Daciei. Primul argument pe care l aduc autorii este ca, indiferent daca se accepta ipoteza ca toti barbatii daci au murit n razboi sau au fost luati prizionieri, pe teritoriul tarii au ramas femeile si copiii, reprezentnd aproximativ trei sferturi din populatia autohtona. Alte argumente pe care le aduc pentru a contracara opinia istoricilor straini se refera la faptul ca teritoriul nu a fost parasit dupa retragerea romana deoarece aici au ramas colonistii veniti din provinciile vecine si veteranii de razboi care s-au casatorit cu femeile geto-dace. Pentru a face diferenta dintre opinii si fapte, ei dau ca exemplu o inscriptie dintr-un izvor antic, care spune ca aici s-au strns oameni "din toate partile imperiuluf, fiind atrasi de bogatiile Daciei.
BILETUL NR. 4
Etnogeneza romnilor apare astfel ca avnd trei componente fundamentale: substratul geto-dac; stratul roman; adstratul slav. Limba romna este o limba latina, structura gramaticala si cea mai mare parte a fondului principal de cuvinte (60%) fiind de origine latina. Formarea poporului romn a urmat aceleasi faze ca si etnogeneza italienilor, francezilor, spaniolilor si portughezilor. si n cazul acestor popoare se ntlnesc cele trei componente de baza, substrat, strat si adstrat. Astfel, de exemplu, la francezi, substratul este celto-gallic, stratul roman, iar adstratul germanic (numele nsusi al poporului vine de la neamul germanic al francilor).
jfi
Aportul slav are o pondere nsemnata n lexicul limbii romne, dar el nu a afectat caracterul latin al acesteia. Sugestiva n aceasta privinta este statiStica privind vocabularul poeziilor lui Mihai Eminescu, poetul nostru national (din cele 3607 de cuvinte "46,60% sunt de origine latina si au o frecventa de 83%, pe cnd cuvintele de origine slava, reprezentnd18,81%, au o frecventa de 6,93%". Al. Rosetti).
Odata cu ncheierea etnogenezei romnilor, n secolele Vlll-lX, apar si primele mentiuni n sursele externe despre romni. n aceste izvoare, ei sunt denumiti vlahi, valahi, volohi, blachi, variante ale unui termen care, dupa ce a desemnat un trib celt, a fost folosit de vechii germani pentru a-i numi pe romani si galii romanizati si a sfrsit prin a fi folosit pentru a-i numi pe locuitorii Peninsulei Italice. Din lumea germana, el a trecut apoi n cea slava, pentru a-i desemna pe romanici, iar de aici la bizantini, si de la ei n alte zone etnico-culturale. (Florin Constantiniu, O Istorie sincera a poporului romn)
REZOLVARE
Emitatorul mesajului este istoricul Florin Constantiniu, autorul lucrarii O istorie sincera a poporului romn. Contextul n care a fost scris acest fragment este demonstrarea latinitatii limbii si poporului romn.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din O istorie sincera a poporului romn este un text
argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul sustine latinitatea limbii si a poporului romn. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: astfel, de exemplu, dar, pe cnd. De asemenea, autorul aduce numeroase exemple pentru a-si sustine argumentele, facnd diferenta ntre opinii si fapte. Limbajul folosit este specific stilului stiintific, fiind folositi termeni din domeniul istoriei limbii: etnogeneza, substratul geto-dac, stratul roman, adstratul slav, substratul celto-gallic, vocabularul, cuvinte de origine latina etc.
Textul sustine latinitatea limbii romne. Primul argument pe care emitatorul l aduce este ca fiecare limba are trei componente fundamentale (substrat, strat si adstrat) si ofera ca exemplu att componentele limbii romne (substratul geto-dac, stratul roman si adstratul slav), ct si pe cele ale unei alte limbi romanice, limba franceza (substratul celto-gallic, stratul roman, adstratul germanic).
Pentru a sustine latinitatea limbii romne ofera ca exemplu poezia poetului national Mihai Eminescu. Statistica realizata de Al. Rosetti n legatura cu vocabularul utilizat de poet a demonstrat ca cele mai multe cuvinte folosite de acesta erau de origine latina. Ultimul argument, preluat din surse istorice straine, se refera la denumirea de "vlahi" acordata romnilor, care, initial, se aplica romanilor n general sau popoarelor romanizate.
BILETUL NR. 5
nvatatii care scriu istoria popoarelor sunt de doua feluri: unii, care din copilarie si pna la batrnete au trait tot ntre carti, iar altii, care au trait si viata cea de toate zilele, cu luptele, necazurile, urteniile si frumusetile ei, cunoscnd n carne si oase oameni vii de toate felurile. Istoria scrisa de nvatatii cartilor e foarte bogata si mestesugita n nsirarea faptelor omenesti si mai ntotdeauna crede ca poate da fara frica si fara ndoire de sine pricinile si urmarile acestor fapte, asa ca avem raspunsuri limpezi la toate ntrebarile ce trebuie sa le punem atunci cnd privim tainica ntretesere a patimilor si gndurilor omenesti, singuratice ori de-ale multimilor, alcatuind valmasugul istoriei popoarelor.
Dimpotriva, nvatatii care, alaturea de carti, cunosc si viata cea de toate zilele, se tem sa dea prea repede raspunsuri asupra legaturii si pricinilor faptelor omenesti; de multe ori ei marturisesc neputinta lor de a lamuri de ce s-a ntmplat cutare razboi ori s-a ivit cutare mare mester de icoane frumoase si de case marete, ori de biserici cu totul noi fata de cele de dinainte, si se multumesc numai sa spuna cum a fost, si nu si de ce a fost asa si nu altfel. si ei fac astfel, pentru ca viata nu e asa de limpede cum se arata n carti de fiecare om, dupa mintea lui, ci e amar de ncurcata si neasteptata cum e si ciocnirea dintre mintile nenumarate si cu totul straine una de alta, ale oamenilor care alcatuiesc mpreuna, cu sau fara voia lor, satele, orasele, tarile, mparatiile, breslele lumii acesteia. (Vasile Prvan, nceputurile vietii romane la gurile Dunarii)
REZOLVARE
Emitatorul mesajului este autorul lucrarii nceputurile vietii romane la gurile Dunarii, Vasile Prvan. Contextul n care a fost scris textul este ncercarea autorului de a face o clasificare a mai multor tipuri de istorici. n acest fragment, ncearca sa faca o diferenta ntre doua tipuri de istorici: unii care si scriu cartile folosindu-se de alte documente si unii care scriu despre evenimente pe care le-au trait, folosinduse, n primul rnd, de propria experienta.
10
11
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din nceputurile vietii romane la gurile Dunarii este un
text descriptiv. Autorul face distinctia ntre doua tipuri de istorici. Descrierea este realizata din perspectiva subiectiva, exprimnd opinia autorului, care, n final, face si o optiune pentru al doilea tip de istoric. Istoria scrisa de prima categorie de nvatati este prezentata cu ajutorai adjectivelor si al figurilor de stil astfel: ea este "foarte bogata si mestesugita n nsirarea faptelor omenestf, ofera "raspunsuri limpezf la ntrebarile pe care cititorul si le pune n legatura cu "tainica ntretesere a patimilor si gndurilor omenesti, singuratice" care alcatuiesc "valmasugul istoriei popoarelor". Pentru a doua categorie de istorici "viata nu e asa de limpede cum se arata n carti de fiecare om, [...] ci e amar de ncurcata si neasteptata cum e si ciocnirea dintre mintile nenumarate si cu totul straine una de alta [...]." Folosirea numeroaselor adjective si a cuvintelor cu sens figurat (istoria mestesugita, raspunsuri limpezi, valmasugul istoriei), precum si perspectiva subiectiva subliniaza apartenenta acestui text la categoria textelor descriptive.
Fragmentul descrie doua categorii de istorici si exprima optiunea autorului pentru un anume tip de scriitura si de mentalitate. Istoricii din prima categorie nu se multumesc sa descrie evenimentele, ci ncearca sa le stabileasca si cauzele si scopul, n timp ce nvatatii care cunosc viata cea de toate zilele se multumesc doar sa relateze cum a fost. Emitatorul si exprima optiunea pentru istoricii din a doua categorie deoarece considera ca acestia si-au dat seama de relativitatea existentei si de complexitatea ei, refuznd sa ncadreze evenimentele n anumite tipare prestabilite. Prima categorie descrisa cuprinde pe istoricii care si scriu cartile folosindu-se de cunostintele pe care le-au dobndit din alte carti si documente, n timp ce a doua categorie se refera la istoricii care scriu din propria experienta si care nu ndraznesc sa explice fenomenele, ci doar sa le prezinte, indiferent ca este vorba despre un razboi sau despre un "mare mester de icoane frumoase si de case marete".
BILETUL NR. 6
Productia agricola a Daciei se desfacea pe piata interna si, conform legii romane, dijmele de grane cuvenite mparatului din tinuturi departate de porturile maritime trebuiau consumate pe loc, n provincie, de catre armata si administratia imperiala, interzicndu-se exportul lor. Roma se aproviziona cu grne numai din Egipt, Africa si Sicilia.
Exportul vitelor era, n schimb, una din principalele bogatii ale Daciei romane. Paulin de Nolla, scriitor crestin, spune ca principala bogatie a tinuturilor dunarene erau n Antichitate vitele. Vechile pasuni ale regilor daci trec n stapnirea mparatului si sunt arendate unor bogatasi romani care dispuneau de uriase turme de oi si de vite mari.
Astfel, pe baza muncii unei taranimi libere, s-a dezvoltat economia Daciei n veacul II si urmarea a fost ntarirea oraselor. Lucru unic n Imperiu, dupa un veac de la cucerire, Dacia are cinci orase, colonii cu drept italic, scoase de sub jurisdictia guvernatorului, carmuindu-se singure dupa dreptul roman. S-au creat si 11 orase noi, municipii si colonii (de grad superior celor dinti n privinta autonomiei).
Patrunderea bogatasilor romani n Dacia are ca urmare ridicarea oraselor noi cu canalizare, case de piatra, monumente publice, palate, amfiteatre, bai portice etc, ntr-o tara locuita pna de curnd de triburi barbare. Orasenii bogati, n parte orientali, sirieni, egipteni si altii, si investeau banii n numeroase ntreprinderi din Dacia, ca de pilda Quintus Aetius Aelianus, cavaler roman, ngrijitor al drumurilor imperiale, reprezentant pentru averile private ale mparatului n Maroc, Belgia si Germania, procurator al mparatului n Dacia Apulensis. vice-presedinte al consiliului municipal din Sarmisegetuza (anul 238). Un alt bogatas, Quintilian, era preot si primar al coloniei Sarmisegetuza, consilier municipal la Apulum, patron al municipiului Porolissum si altii la fel, protectori ai breslelor, arendasi ai pasunelor si salinelor, precum si ai oficiilor de vnzare ale produselor imperiale din Dacia. (P.P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii romnesti)
REZOLVARE
Emitatorul mesajului, P.P. Panaitescu, ofera o imagine a economiei Daciei n secolul al IT-lea. Contextul n care a fost redactat textul se refera la dorinta autorului de a informa receptorul cu privire la bogatiile care i-au atras pe romani pe teritoriul dacic.
Fragmentul din Introducere la istoria culturii romnesti este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul aduce argumente pentru a explica dezvoltarea economica a Daciei. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: astfel, n schimb, de pilda, precum, n parte. Limbajul, caracterizat prin claritate si precizie, este specific stilului stiintific, fiind folositi termeni economici si istorici: dijmele, provincie, administratia imperiala, arendate, colonii cu drept italic, jurisdictia guvernatorului, municipii, ntreprinderi, breslelor, oficiilor de vnzare. Argumentele sunt bine sustinute de documente din perioada respectiva. ,*
12
13
C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de v edere
Fragmentul exprima opinia autorului, conform careia principala cauza pentru care colonistii straini au venit n Dacia a fost bogatia acesteia. Dupa parerea sa, principalele surse de venit care au ajutat Ia dezvoltarea economica a provinciei n secolul al H-lea erau grnele si vitele. Emitatorul considera ca prima consecinta a acestei dezvoltari economice a fost ntarirea oraselor vechi si constituirea unor orase noi. Datorita bogatiilor Daciei, au fost atrasi numerosi oameni bogati romani, care au investit aici si care au format orase moderne, cu canalizare, case de piatra, palate, monumente publice, bai etc. Pentru a-si sustine argumentele, autorul se foloseste de afirmatia unui scriitor crestin, Paulin de Nolla, care a spus ca principala bogatie a teritoriului dunarean erau vitele. De asemenea, el se foloseste de date despre oamenii bogati ai Romei care au venit n provincie pentru a investi, cum ar fi Quintus Aetius Aelianus si Quintilian. Aceste nume, care apar probabil n documente reale ale vremii, i sustin opiniile si anticipeaza posibilitatea unei contraargumentari.
BILETUL NR. 7
Se pune ntrebarea, de ce romanii, n timpul crizei economice din veacul al lll-lea, au sacrificat numai provincia Dacia, retragnd autoritatile, pe orasenii bogati si n parte, temporar si legiunile, pe cnd celelalte provincii din Europa ale Imperiului au mai ramas n starea lor dinainte, timp de mai multe secole? Dacia fusese ultima provincie cucerita de Imperiu n Europa si a fost prima parasita pentru ca organizarea ei economica, bazata pe orase si pe economia de schimb n cadrul Imperiului nu era deplin consolidata. Nu ncape ndoiala ca retragerea legiunilor si a reprezentantilor stapnirii centrale a fost precedata de o retragere a oamenilor de afaceri, a stapnilor de sclavi, de mine de aur si a negustorilor. Plecarea celor bogati, odata cu ruina economica, a Ucut ca provincia sa nu mai aiba pret pentru Imperiu. Dacia a fost sacrificata pentru ca valoarea ei nu mai nsemna prea mult n organismul economic al Imperiului condus de o oligarhie oraseneasca.
Disparitia inscriptiilor pomenind de "binefaceri" acordate de bogatasi pentru ridicarea templelor, bailor, pentru sprijinirea colegiilor de meseriasi si a operelor de interes public, ncepnd cu mijlocul secolului III, sunt semne sigure ale acestei retrageri, careia i-a urmat aceea a oficialitatii. Istoricii n-au observat pna acum prioritatea retragerii reprezentantilor vietii economice fata de aceea a autoritatilor de stat si au crezut ca orasenii avuti au urmat legiunile.
Distinctia ntre momentele celor doua retrageri are o mare importanta; ea arata ca parasirea Daciei are la baza un fenomen economic si nu unul militar politic. (P.P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii romnesti)
REZOLVARE
Emitatorul mesajului este autorul lucrarii Introducere la istoria culturii romnesti, P.P. Panaitescu. Contextul n care a fost redactat textul este stabilirea unei cauze pentru retragerea romanilor din provincia Dacia n secolul al lll-lea. Autorul considera ca motivul principal pentru acest fenomen este unul economic deoarece organizarea economica a provinciei nu era pe deplin consolidata.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Introducere la istoria culturii romnesti este un text
argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul aduce argumente pentru a explica ca retragerea romanilor din provincia Dacia s-a realizat mai nti la nivel economic si apoi la nivel militar si politic. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: pe cnd, pentru ca. Se folosesc si structuri verbale specifice, cum ar fi nu ncape ndoiala ca si arata ca. De asemenea, termenii folositi sunt specifici domeniului economic si administrativ deoarece istoricul are n vedere schimbarile survenite mai ales la aceste niveluri: crizei economice, legiunile, organizarea economica, oamenilor de afaceri, stapnilor de sclavi, ruina economica, oligarhie oraseneasca, colegiilor de meseriasi, fenomen economic.
Textul prezinta parerea autorului n ceea ce priveste parasirea provinciei Dacia de catre autoritatile romane. Opinia emitatorului contrazice parerea altor istorici deoarece el considera ca abandonarea Daciei a fost un fenomen economic, nu unul militar si politic. Din acest motiv, primii care s-au retras nu au fost reprezentantii autoritatilor de stat, ci reprezentantii vietii economice. Argumentele pe care
autorul le aduce sunt sustinute de lipsa inscriptiilor care sa se refere la "binefacerile" acordate de oamenii bogati pentru ridicarea unor cladiri n folosul public, sustinerea scolilor, ncepnd cu mijlocul secolului al lll-lea. El contrazice opinia altor istorici care cred ca retragerea politica si militara a avut drept consecinta decaderea economica, considernd ca, de fapt, fenomenul s-a produs n sens contrar.
14
15
BILETUL NR. 8
Problema esentiala pentru Grigore Ureche este nendoielnic aceea de a-si scrie cronica n romneste. In secolul XVII, romna se afla fata de slavona n acelasi raport n care s-au aflat fata de latina romana rustica, adica italiana comuna, n duecento, theodiscus sau germana populara cu ncepere din secolul VIII sau le roman, franceza populara, n secolul IX. A scrie n limba vulgara si nu n aceea culta nu reprezinta pentru cronicar doar o inovatie, cu imense consecinte de ordin practic [...], ci si o mare dificultate n sine.
A scrie cel dinti n limba n care vorbesc de cnd lumea ai tai si tu nsuti nseamna a trece un prag important. Trebuiau create o sintaxa si o topica specific scripturale, precum si reglat un vocabular care nu se poate rezuma la acela religios (singurul avnd, dupa Coresi, traditie scrisa), pretinznd termeni administrativi, juridici, militari care nu sunt prezenti neaparat n vorbire, dar existau incipient n actele de cancelarie si n scrisorile oficiale.
In sfrsit, procedeele nsesi cerute de stilul istoriografie nu au precedente romnesti la jumatatea secolului XVII. Aseznd alaturi portretul lui Hanibal din Titus Livius si acela al lui stefan cel Mare din
Ureche, Pompiliu Constantinescu a atras atentia asupra mprumutarii de catre cronicar att a " canoanelor retorice " clasice, ct si a unor elemente concrete de psihologie (varsator de snge nevinovat, nelenes, la razboaie mester). (Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romne, I)
REZOLVARE
Criticul literar Nicolae Manolescu, emitatorul acestui mesaj, pune n evidenta dificultatile cu care s-a confruntat cronicarul Grigore Ureche pentru a-si scrie letopisetul n limba romna. Contextul n care a fost redactat acest mesaj se refera la preocuparea pentru evidentierea situatiei limbii romne la nceputurile literaturii nationale. Limba oficiala si culta n arile romne era n acea perioada slavona, romna fiind considerata limba vulgara.
Fragmentul din Istoria critica a literaturii romne este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul pune n evidenta dificultatea cu care s-a confruntat cronicarul romn Grigore Ureche pentru a-si scrie opera n limba romna. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: adica, dar, precum si, n sfrsit, att... ct si. Se foloseste si o structura verbala specifica: este nendoielnic. Notiunea de limba vulgara desemna limba vorbita de popor, diferita de limba oficiala.
Limbajul este specific criticii literare si lingvisticii, continnd termeni/ sintagme din cmpul semantic al limbii, cum ar fi: cronica, slavona, romana rustica, italiana comuna, le roman, franceza populara, sintaxa, topica, vocabular, procedeele cerute de stilul istoriografie, canoanelor retorice clasice, elemente concrete de psihologie.
n acest fragment, criticul literar Nicolae Manolescu si exprima opinia n legatura cu dorinta lui Grigore Ureche de a-si scrie cronica n limba romna. Limba oficiala si culta n arile romne era nâcea perioada slavona, romna fiind considerata limba vulgara. Argumentele pe care Nicolae Manolescu le aduce sunt legate de stadiul n care se afla limba romna n secolul al XVII-lea. Pentru a sublinia dificultatea scrierii ntr-o limba care nu era pe deplin constituita, autorul se foloseste de un argument de tip comparatie, facnd o paralela ntre raportul dintre limba romna si limba oficiala, slavona, si situatia altor limbi romanice considerate "vulgare". Un al doilea argument este legat de inexistenta unei sintaxe si a unei topici specifice limbii scrise, precum si a unor termeni administrativi, militari etc. Limba oficiala fiind slavona, acesti termeni nu erau atestati n limba romna. De asemenea, un alt argument pe care l aduce autorul este legat de lipsa procedeelor artistice deoarece, pna n acest moment, nu a existat literatura scrisa n limba romna. El ofera ca exemplu, pentru a-si sustine ultimul argument, portretul lui stefan cel Mare din cronica lui Grigore Ureche, care mprumuta procedee din opera lui Titus Livius. Din fragment reiese admiratia criticului pentru cronicarul moldovean, care a facut un pas important pentru constituirea literaturii romne.
BILETUL NR. 9
Puternicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, sa-ti daruiasca, dupa aceste cumplite vremi anilor nostri, cnduva si mai slobode veacuri, ntru care, pe lnga alte trebi, sa aibi vreme si cu cetitul cartilor a face iscusita zabava, ca nu ieste alta si mai frumoasa, si mai de folos n toata viiata omului zabava dectu cetitul cartilor.
Cu cetitul cartilor cunoastem pe ziditor iul nostru, Dumnezeu, cu cetitul lauda i facem pentru toate ale lui catra noi bunatati, cu cetitul pentru gresalele noastre milostiv l aflam. Din Scriptura ntelegem minunate si vecinice fapte puterii lui, facem fericita viiata, agonisim nemuritoriu nume. Sngur Mntuitoriul nostru, Domnul si Dumnezeu Hristos, ne nvata, zicandu: adeca: " Cercati Scripturile ". Scriptura departe lucruri de ochii nostri ne nvata cu, acele trecute vremi sa pricepem cele viitoare. Citeste cu sanatate aceasta a noastra cu dragoste osteneala.
16
17
De toate fericii si daruri de la Dumnezeu voitoriu, Miron Costin, care am fost l&gofat mare n Moldova. (Miron Costin, Opere alese. Letopisetul arii Moldovei. De neamul moldovenilor)
REZOLVARE
Emitatorul mesajului este Miron Costin. Contextul n care a fost redactat textul se refera la ndemnul autorului catre potentialii cititori sa-si faca timp pentru lectura deoarece aceasta reprezinta cea mai frumoasa si folositoare zabava" "n toata viiata omului".
Fragmentul din Letopisetul arii Moldovei este un text descriptiv, apartinnd stilului beletristic. Descrierea este facuta din perspectiva subiectiva si prezinta placerea de a citi. Rolul acestei descrieri este de informare asupra utilitatii actului lecturii. Descrierea este una sistematica deoarece emitatorul vorbeste despre placerea de a citi la modul general, pna la placerea pe care o poate provoca lectura propriei carti. Miron Costin se adreseaza direct cititorului, prin vocativul iubite cetitoriule, ndemnndu1 sa se bucure de cea "mai frumoasa si mai de folos n toata viiata omului zabava.'''.Cea mai importanta carte pe care un om trebuie sa o citeasca, este Scriptura, informatiile pretioase pe care le contine fiind descrise cu ajutorul adjectivelor: "Din Scriptura ntelegem minunate si vecinice fapte puterii lui, facem fericita viiata, agonisim nemuritoriu nume.". De la general autorul revine la particular, si anume la placerea de a citi propria carte, placere exprimata prin ndemnul final: "Citeste cu sanatate aceasta a noastra cu dragoste osteneala". La nivel lexical, se remarca folosirea cuvintelor n forma lor nvechita, specifica perioadei n care textul a fost scris: cetitoriule, trebi, cetit, ieste, viiata, dectu.
C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui
punct de vedere
Textul reprezinta un ndemn al emitatorului pentru receptori. Acestia, reprezentati prin sintagma cinstite, iubite cetitorule, sunt rugati sa redescopere placerea de a citi. Autorul considera cititul o activitate de cunoastere si ofera ca exemplu pentru a-si sustine ideea Sfnta Scriptura. La fel ca si cartile sfinte, letopisetul lui este o carte care ajuta la mai buna cunoastere a omului, dar si la cunoasterea istoriei poporului romn, motive pentru care merita citita. n finalul adresarii, autorul si asuma responsabilitatea pentru cele scrise, fapt subliniat prin formula de ncheiere: "De toate fericii si daruri de la Dumnezeu voitoriu, Miron Costin, care am fost logofat mare n Moldova.".
BILETUL NR. 10
Fost-au acestu stefan voda om nu mare de statu, mnios si de grabu varsatoriu de snge nevinovat; de multe ori la ospete omorea fara judetu. Amintrilea era om ntreg la fire, nelenesu, si lucrul sau l stiia a-l acoperi si unde nu gndiiai, acolo l aflai. La lucruri de razboaie mester, unde era nevoie nsusi sa varaea, ca vazndu-l ai sai, sa nu sa ndaraptieaze si pentru aceia raru razboiu de nu biruia. si unde biruia altii, nu perdea nadejdea, ca stiindu-sa cazut jos, sa radica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui si ficiorul sau, Bogdan voda, urma lui luasa, de lucruri vitejesti, cum sa tmpla din pom bun, roada buna iase.
Iara pre stefan voda l-au ngropat tara cu multa jale si plngere n manastire n Putna, care era zidita de dnsul. Atta jale era, de plngea toti ca dupa un parinte al sau, ca cunostiia toti ca s-au scapatu de mult bine si de multa aparatura. Ce dupa moartea lui, pna astazi i zicu sveti stefan voda, nu pentru sufletu, ce iaste n mna lui Dumnezeu, ca el nca au fostu om cu pacate, ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici dupa aceia l-au ajunsu. (Grigore Ureche, Letopisetul arii Moldovei)
REZOLVARE
Emitatorul mesajului, Grigore Ureche, realizeaza un portret al domnitorului stefan cel Mare. Contextul n care a fost redactat textul este scrierea Letopisetului arii Moldovei, care cuprinde si rememorarea perioadei n care a domnit stefan cel Mare.
Fragmentul din Letopisetul arii Moldovei este un text descriptiv, apartinnd stilului beletristic. Grigore Ureche alcatuieste portretul lui stefan cel Mare. Descrierea este una subiectiva, observndu-se atitudinea de simpatie a cronicarului fata de domnitorul moldovean. Portretul este realizat cu ajutorul adjectivelor si al figurilor de stil, punndu-se n evidenta att calitatile, ct si defectele domnitorului: "om nu mare de statu, mnios si de grabu varsatoriu de snge nevinovat", "om ntreg la fire, nelenesu", "la lucruri de razboaie mester", "om cu pacate", "lucrurile lui vitejesti"". Perspectiva subiectiva este subliniata mai ales n descrierea reactiei poporului la moartea lui stefan, cnd acesta a fost ngropat "cu multa jale si plngere", "de plngea toti ca dupa un parinte". La nivel stilistico-textual se remarca folosirea verbelor la trecut, dar si a sintagmelor care exprima gradarea sentimentelor pe care le provoaca amintirea domnitorului: Fost-au, era, l-au ngropat, amintrilea, si unde, mai apoi, iara. La nivel lexical, se observa folosirea formelor nvechite ale cuvintelor: statu, grabu, varsatoriu, judetu.
18
19
Fragmentul reprezinta un pasaj din letopisetul cronicarului moldovean, continnd portretul lui stefan cel Mare. Acest portret nu idealizeaza, ci, dimpotriva, l prezinta pe stefan cel Mare n primul rnd n
ipostaza de om, punndu-i-se n evidenta att calitatile, ct si defectele. Accentul cade pe vitejia domnitorului, motiv pentru care a fost jelit de ntreaga tara la moartea sa. Perspectiva emitatorului este una subiectiva, punndu-se n evidenta admiratia acestuia pentru personalitatea domnitorului moldovean.
BILETULNR.il
nflorirea, cu totul remarcabila, a scrierilor cu caracter istoriografie pe care o adapostesc secolul al XVIIlea si primele decenii ale veacului urmator, att n Moldova, ct si n ara Romneasca, nu a reprezentat nicidecum un fenomen conjunctural.
Nivelul, diversitatea, varietatea modalitatilor de abordare demonstreaza ca produsele literare ale acestei epoci de vrf sunt firesti mpliniri ale unor preocupari ce se definesc prin durata si constanta.
Secolul al XVI-lea n cultura romneasca este dominat - dupa parerea noastra - de un acut sentiment al istoriei (indiciu peremptoriu al instalarii si nchegarii constiintei nationale), care i anima, la fel de intens, pe oamenii politici, ca si pe carturari. ntoarcerea catre propriul trecut, consolidarea legaturilor cu naintasii si punerea n valoare a traditiilor nationale (toate semne ale perenitatii, ale unei permanente constientizate) sunt forme de manifestare ale ideii de apartenenta a prezentului la un curs comun al istoriei. [...] (Dan Horia Mazilu, Marii cronicari ai secolului al XVII-lea)
REZOLVARE
Dan Horia Mazilu, autorul lucrarii Marii cronicari ai secolului al
XVII-lea, este emitatorul acestui mesaj. Contextul n care a fost scris este punerea n evidenta a preocuparii pentru literatura a carturarilor din aceasta perioada.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Mari cronicari ai secolului al XVII-lea este un
text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul contrazice opinia altor critici, conform careia nflorirea scrierilor cu caracter istoriografie a fost un fenomen de conjunctura. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: dupa parerea noastra, dar, att... ct si. Se foloseste si o structura verbala specifica: demonstreaza.
De asemenea, se folosesc termeni specifici limbajului criticii si istoriei literare, cum ar fi: serierilor cu caracter istoriografie, nivelul, diversitatea, varietatea modalitatilor de abordare, produsele literare, acut sentiment al istoriei, ideii de apartenenta.
Textul prezentat exprima sintetic opinia criticului si istoricului Dan Horia Mazilu n legatura cu dezvoltarea literaturii, n special a literaturii de inspiratie istorica. Autorul subliniaza faptul ca secolul al XVI-lea este dominat de ideile umaniste legate de constiinta nationala, de ideea latinitatii limbii si a poporului romn. Carturarii si oamenii politici ai vremii se raportau la trecut pentru a stabili continuitatea si legatura dintre prezentul lor si trecutul tarii, pentru a-si sublinia identitatea ca popor. Autorul aduce ca argument pentru a-si sustine opinia diversitatea si varietatea modalitatilor de abordare a lucrarilor istoriografice, care demonstreaza ca acestea sunt, de fapt, produse ale unei preocupari permanente pentru literatura. Criticul explica aparitia cronicilor prin dezvoltarea unui acut sentiment al istoriei care s-a manifestat n secolul al XVI-lea. Prin aceste argumente contracareaza opiniile altor critici, care considerau nflorirea literaturii istoriografice un simplu fenomen de conjunctura.
BILETUL NR. 12
Dimitrie Cantemir este constiinta cea mai cuprinzatoare si mai adnca din toata cultura si literatura noastra de pna la jumatatea veacului al XVIIl-lea. A fost comparat cu Lorenzo dei Medici, cu Leibniz si cu Voltaire. Spre el, spre opera lui, converg ca ntr-un summum toate liniile de forta ale spiritualitatii romnesti: actiunea politica si militara, ca efort colectiv n vederea scuturarii jugului otoman secular si pentru cstigarea autonomiei statale depline; istoria, ca argument n favoarea dreptului de a exista si de
a se afirma al poporului nostru ntre celelalte popoare ale lumii; stiinta, ca semn si treapta superioara a luminarii mintii, la nceputul unui secol care avea sa cultive ratiunea mai presus de orice; literatura, ca manifestare plenara a limbii nationale, n cel putin o capodopera, dainuind peste veacuri si uimind nca prin nebanuitele-i frumuseti de arta a cuvntului: Istoria ieroglifica.
Cu Dimitrie Cantemir, personalitatea cea mai puternica si scriitorul cel mai prolific si mai cuprinzator de largi orizonturi din ntreaga noastra literatura veche, se ncheie o epoca. Opera lui sintetizeaza, n mare, patru secole si mai bine de manifestare a culturii romnesti, deschiznd totodata largi orizonturi perioadei urmatoare, aceea a secolului luminilor si a miscarii cunoscuta sub numele de scoala ardeleana. (Ion Rotaru, Literatura romna veche)
20
21
REZOLVARE
Ion Rotam este emitatorul mesajului si autorul lucrarii Literatura romna veche. Contextul n care a fost emis mesajul se refera la dorinta autorului de a sublinia importanta personalitatii lui Dimitrie Cantemir pentru cultura si literatura romna.
Fragmentul din Literatura romna veche este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul aduce argumente pentru a sublinia importanta lui Dimitrie Cantemir n cultura romneasca. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: ca argument, cel putin. Ipoteza de la care porneste autorul este ca Dimitrie Cantemir a fost "constiinta cea mai cuprinzatoare si mai adnca' din cultura si literatura romna a secolului al XVII-lea. Limbajul este specific criticii si istoriei literare si este exemplificat, la nivelul textului, prin cuvinte/sintagme cum ar fi: Spiritualitatea romneasca, constiinta cea mai cuprinzatoare si mai adnca din toata cultura si literatura noastra, treapta superioara a luminarii mintii, manifestare plenara a limbii nationale etc.
Opinia exprimata de Ion Rotam porneste de la ipoteza ca Dimitrie Cantemir este cea mai importanta personalitate a culturii romne din secolul al XVII-lea. Argumentele aduse de emitator sunt legate de activitatea lui Cantemir n diferite domenii: politica, istorie, stiinta si literatura. Pentru a-si sustine, n continuare, opinia enumera cteva dintre realizarile carturarului, att n domeniul literar, ct si n politica, istorie si stiinta, cum ar fi, de exemplu, opera literara Istoria ieroglifica. Toata activitatea sa a fost pusa n serviciul poporului romn deoarece a urmarit cstigarea autonomiei romnilor, afirmarea latinitatii poporului romn, manifestarea limbii nationale. Opera lui anticipeaza ideile iluminismului si ale scolii Ardelene, personalitatea sa influentnd evolutia generetiilor urmatoare.
BILETUL NR. 13
Iluminismul este iesirea omidui din starea de minorat de care el nsusi s-a facut vinovat. Minoratul nseamna neputinta de a se seni de propriul sau intelect fara a fi condus de altcineva. Acest minorat provine din vina noastra, daca motivul sau nu este o deficienta a intelectului, ci lipsa de hotarre si curaj n a face uz de el fara conducerea altuia. Sapere aude! Sa ai curaj n folosirea propriului tau intelect! este deci deviza iluminismului...
Caci iluminismul nu necesita altceva dect libertatea, si anume cea mai putin daunatoare din tot ce poate fi numit libertate: folosirea n mod public, n toate privintele, a ratiunii. Acum nsa aud din toate
partile "Nu discutati!". Ofiterul spune: "Nu discutati, ci exersati!", Consilierul de finante: "Nu discutati, ci platiti!", Clericul: "Nu discutati, ci credeti!". Doar un singur stapn n lume spune: " Discutati ct puteti si despre orice, dar fiti ascultatori!". In aceste cazuri este vorba de o ngradire a libertatii. Dar ce fel de ngradire poate mpiedica iluminismul? si care, dimpotriva, l poate face sa nainteze? Eu raspund: folosirea publica a ratiunii trebuie sa fie ntotdeauna libera; numai astfel se poate realiza luminarea oamenilor; folosirea privata a ratiunii poate fi nsa ngradita, fara sa mpiedice astfel prea mult progresul ilumismului. " (Romul Munteanu, Iluminismul, II)
REZOLVARE
Romul Munteanu, autorul cartii Iluminismul, este emitatorul acestui mesaj. Contextul n care a fost redactat textul este ncercarea de definire a iluminismului. Autorul considera ca iluminismul reprezinta iesirea din starea de minorat, adica din neputinta omului de a se servi de propriul intelect.
Fragmentul din Iluminismul este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul aduce argumente pentru a pune n evidenta semnificatiile iluminismului. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: caci, si anume, n aceste cazuri, dar, dimpotriva, astfel, nsa. La nivelul punctuatiei, sunt folosite ghilimelele pentru ncadrarea exemplelor de atitudini legate de felul cum este perceputa libertatea ratiunii: "Nu discutati!" [...], "Discutati ct puteti si despre orice, dar fiti ascultatori!". Aceste exemple sunt oferite pentru sustinerea argumentelor.
Ipoteza de la care pleaca autorul este ca iluminismul reprezinta "iesirea omului din starea de minorat", stare care se traduce prin neputinta individului de a-si folosi ratiunea. Iluminismul pledeaza pentru egalitate si libertate, dar acestea nu pot fi obtinute dect prin folosirea ratiunii. Dupa opinia lui Romul Munteanu, iluminismul are nevoie, pentm a se manifesta, doar de libertatea de a folosi, n public,
ratiunea. El face distinctia ntre doua tipuri de folosire a ratiunii, cea publica si cea privata, si considera ca doar prima ajuta la dezvoltarea individului, conform ideilor iluminismului, a doua putnd fi ngradita, fara a influenta progresul acestuia.
22
23
Ideea de baza transmisa de emitator este aceea ca, prin intermediul ratiunii, prin cultura si stiinta, omul poate ajunge la o perceptie reala a universului si chiar la stapnirea lui. Folosirea publica a ratiunii este singura care va determina procesul de "luminare" a oamenilor.
BILETUL NR. 14
In zorile lumii moderne, "originea" se bucura de un prestigiu aproape magic. A avea o " origine " bine stabilita nsemna, de fapt, a te prevala de o origine nobila. "Suntem urmasii Romei! repetau cu mndrie intelectualii romni din veacul al XVIII-lea si al XlX-lea. Constiinta descendentei latine era nsotita la ei de un fel de participare mistica la maretia Romei. [...]
La nceputul veacului al XlX-lea, mirajul " originii nobile " strneste n toata Europa centrala si de sud-est o adevarata pasiune pentru istoria nationala, mai ales pentru fazele mai vechi ale acestei istorii. " Un popor fara istorie (adica: fara "documente istorice" sau fara istoriografie) e ca si cum n-ar fii". ntlnim aceasta anxietate n toate istoriografiile nationale ale Europei Centrale si Orientale. O asemenea pasiune era, desigur, consecinta desteptarii nationalitatilor n aceasta parte a Europei si ea s-a transformat foarte curnd ntr-un instrument de propaganda si de lupta politica. Dar dorinta de a dovedi " originea nobila" si " antichitatea" poporului sau domina ntr-asa masura sud-estul european nct, n afara de
cteva exceptii, toate istoriografiile respective s-au cantonat n istoria nationala si au ajuns n cele din urma la un provincialism cultural. (Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, cap. IX, Supravietuiri si camuflaje ale miturilor, " Miturile lumii moderne")
REZOLVARE
Mircea Eliade, autorul cartii Aspecte ale mitului, este emitatorul acestui mesaj, care expune un punct de vedere n legatura cu obsesia popoarelor europene pentru istorie, mai ales pentru afirmarea unei "origini nobile". Contextul n care a fost redactat textul este analiza felului n care percepeau popoarele europene importanta descoperirii originii la sfrsitul secolului al XVIIl-lea, nceputul secolului al XX-lea.
Fragmentul din Aspecte ale mitului este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul aduce argumente pentru a explica importanta originilor pentru locuitorii Europei. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: de fapt, mai ales, adica, asemenea, dar, desigur, ntr-asa masura, n afara de.
Limbajul este specific teoriei culturii, majoritatea cuvintelor facnd parte din cmpul semantic al istoriei, vazuta din perspectiva originii: prestigiu, origine nobila, constiinta descendentei, istoria nationala, istoriografie, nationalitate, antichitatea, provincialism cultural. La nivel ortografic si de punctuatie, sunt folosite ghilimelele atunci cnd se vorbeste despre "origine", tocmai pentru a fi subliniata importanta acesteia.
Textul prezentat exprima opinia lui Mircea Eliade n ceea ce priveste pasiunea pentru istorie si obsesia pentru origini, manifestate la popoarele europene la sfrsitul secolului al XVIII-lea, nceputul secolului al
XlX-lea. Originea, pentru lumea europeana, nsemna o modalitate de identificare, de subliniere a apartenentei la un popor "nobif. Eliade ofera ca exemplu pentru a-si sustine opinia mndria intelectualilor romni din secolul al XVIII-lea de a avea o descendenta romana. La nceputul secolului a! XlX-lea, tarile europene dezvolta o adevarata pasiune pentru istoria nationala, care reprezinta o consecinta a desteptarii nationalitatilor. Din pacate, aceasta pasiune pentru istorie, care a coincis cu desteptarea constiintei nationale, s-a transformat treptat ntr-uri mijloc de propaganda politica. Pericolul pe care l subliniaza emitatorul n aceasta situatie, este ca aceste istoriografii au decazut ntr-un "provincialism cultura?' din cauza ignorarii istoriei universale.
BILETUL NR. 15
Pe cnd uitasem ca suntem romni si ca avem si noi o limba, pe cnd ne lipsea si carti si tipografie; pe cnd toata lumea se aruncase n dosii ca babele n catei si motani, caci la scoala publica se nvata numai greceste; cnd, n sfrsit, literatura romna era la darea sufletului, ctiva boieri, ruginiti n romnism, neputandu-se deprinde cu frumoasele ziceri, sedeau tristi si jaleau perderea limbii. [...] Tot nsa mai ramasese o scoala pre care acesti buni batrni o priveau ca singur azilul prigonitei limbi, scoala unde se nvata nca romneste, aproape de Iasi, n monastirea Socola.
Tatal meii era unul din romnii acestia.
ntr-o zi, viind de la scoala, l-am gasit cu o mare carte dinainte.
- Cetesti-mi, mi zise, o viata d-a sfintilor din cartea aceasta.
larta-ma, parinte, eu nu pot ceti romneste.
- Cum! apoi dar ce nveti tu?
Elineste, am raspuns paunindu-ma.
24
25
- Poate sa fie frumoase acele ce spui tu, zise tatal meu, dar e rusine sa nu stii litnba tal Mne vei veni cu mine la Socola, unde este examen. Voi vorbi pentru tine cu dascalul, care e un om prenvatat. [...]
- Boieri si cucoane, zicea el, am avut cinste a arata ca limba noastra, pre care toti socot ca o stiu, dar nime nu o stie cumsecade, nu este fara gramatica, fara sintaxis si fara ortografie. [...]
Ce faceam eu n vremea aceasta? Eu ramasesem ncremenit, cu ochii holbati, cu gura cascata, caci nu ntelegeam nimic, eu care ma tineam ca stiu ceva! [...]
Am alergat la biblioteca tatalui meu, care era ntr-o lada mare, purure deschisa, n coridor; si lund Istoria romnilor de Petru Maior, ajutat de abecedarul urgisit, n putine ceasuri am nvatat a ceti. (Costache Negruzzi, Amintiri de junete, Cum am nvatat romneste)
REZOLVARE
n acest fragment din Cum am nvatat romneste, apartinnd volumului Amintiri de junete, Costache Negruzzi, emitatorul mesajului, povesteste cum a luat contact cu prima carte n limba romna. Contextul
n care a fost redactat textul se refera la dorinta autorului de a rememora momentul n care a nceput sa nvete limba romna, punnd n evidenta si realitatile sociale ale tarii din perioada fanariota.
Fragmentul din Cum am nvatat romneste este un text narativ, apartinnd stilului beletristic deoarece ndeplineste urmatoarele conditii: emitatorul, care este si narator, povesteste o ntmplare desfasurata dupa principiul cronologic, evenimentele se afla ntr-o relatie cauzala si implica personaje n actiune. Prezenta naratorului este subliniata prin folosirea persoanei I deoarece acest narator este si personaj: uitasem, noi, tatal meu, eu nu pot, eu ramasesem. Evenimentele se desfasoara cronologic si se afla ntro ordine cauzala: la nceput sunt prezentate realitatile sociale ale vremii, care impuneau nvatamntul n limba greaca. Apoi se introduce povestirea propriu-zisa, n, care personajul-narator ia decizia de a nvata romneste, dupa ce tatal sau l duce la scoala de la manastirea Socola si i explica importanta cunoasterii limbii materne. n aceasta povestire sunt implicate urmatoarele personaje: personajul-narator, tatal acestuia si directorul scolii de la Socola care tine discursul. De asemenea, apar cteva repere temporale si spatiale: pe cnd, aproape de lasi, monastirea Socola, ntr-o zi, mne. La nivelul textului se remarca anumite sintagme care subliniaza gradarea actiunii: pe cnd, ntr-o zi, interogatia retorica: Ce faceam eu n vremea aceasta?.
26
ntmplarea pe care o relateaza scriitorul Costache Negruzzi pune n evidenta situatia nvatamntului din perioada fanariota, cnd n scolile romnesti se nvata limba greaca. Consecinta faptului ca Ia toate scolile se nvata greaca era ca tinerii tarii nu si cunosteau propria limba. Emitatorul marturiseste ca a fost dus de tatal sau la scoala din Socola, singura unde se nvata romneste, dar nu a nteles nimic din discursul directorului. ntors acasa, ia decizia de a nvata singur limba, citind Istoria romnilor de Petru Maior. Autorul doreste sa transmita, prin intermediul acestei povestiri autobiografice, importanta nvatarii limbii materne, ca singura care poate oferi, individului, identitate.
BILETUL NR. 16
Cnd am nceput a ntelege cele ce se petrec n lume, intrase de curnd n cursul timpului un secol nou, secolul al XlX-lea, secol mare si luminos ntre toate, menit a schimba fata lucrurilor pe pamnt, de la apus la rasarit; secol care a adus cu dnsul o civilizatiune cu totul si cu totul noua, nebanuita si nevisata de timpii anteriori; civilizatiune iesita din descoperirile stiintifice datorite geniului omenesc, care a dat rurilor, marilor si oceanelor vapoarele, a nzestrat continentele cu drumuri-de-fier, a luminat pamntul cu gaz si cu scnteia electrica, ne-a daruit telegrafia, telefonia si fotografia; prin mecanica si prin chimie a transformat toate artele si maiestriile, a nsutit si nmiit productiunea si a radicat pe om din robie si din apasare la egalitate si libertate; a vazut renascnd ca din cenuse state noua ca Grecia, ca Belgia, Romnia, Serbia si Bulgaria. [...]
Pe la anul 1821 tunul ncetase d-a rasuna n Europa; el si produsese efectul: desteptase nationalitatile, una cte una, din amorteala n care erau cazute de secoli, si Romnia scapa din ghearele fanariotilor. [...] Boierii ncepuse a se zice romni, a vorbi si a scrie romneste [...].
scoli romnesti de nvatamnt secundar se deschisese n "Sfantu Sa\>a" si n " Trisfetitele ", si mai multi tineri erau trimisi sa studieze n Franta, n Germania si n Italia, destinati ca, la ntoarcerea lor n tara, sa predea stiintele nalte: filozofia, dreptul, matematicile, stiintele naturale si fizice n limba romna, flon Ghica, Scrisori catre Vasile Alecsandri)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este scriitorul Ion Ghica, care i adreseaza lui Vasile Alecsandri o scrisoare neoficiala. Contextul n care a fost scrisa scrisoarea reprezinta dorinta emitatorului de a-si informa prietenul cu privire la noile schimbari aduse de secolul al XlX-lea n Romnia.
27
Perspectiva emitatorului, care este si naratorul textului, este una subiectiva si transmite entuziasmul acestuia n legatura cu noile schimbari din lumea europeana si din tara.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Scrisori catre Vasile Alecsandri este un text narativ,
apartinnd stilului beletristic deoarece ndeplineste urmatoarele conditii: emitatorul, care este si narator, povesteste o ntmplare care se desfasoall~a1lp^T5rincipiul rronoogc, evenimenek _se afla ntr-o relatie cauzala, desi nu implica un numar de personaje n actiune. Din titlul pe care l are acest ciclu de scrieri, se poate identifica un receptor: Vasile Alecsandri. Prezenta naratorului este subliniata prin folosirea persoanei I deoarece acest narator este si personaj: am nceput. Naratorul realizeaza o scurta prezentare a schimbarilor care s-au petrecut n lume odata cu secolul al XlX-lea. Evenimentele se afla ntr-o ordine cauzala: la nceput sunt prezentate realitatile sociale ale vremii. Apoi se revine la cazuri particulare, la situatia din Romnia. De asemenea, apar si indici temporali si spatiali: n cursul timpului, un secol nou, secolul al XlX-lea, de la apus la rasarit, pe la anul 1821. La nivelul textului se remarca anumite sintagme care subliniaza gradarea actiunii: cnd am nceput, pe la anul 1821, ncepuse.
Ion Ghiea, prin intermediul Scrisorilor catre Vasile Alecsandri, ofera o imagine a Europei, dar si a Romniei la nceputul secolului al XlX-lea. Emitatorul descrie noile realitati, care sunt produsele descoperirilor stiintifice: vapoarele, caile ferate, electricitatea, telefonia, fotografia etc. De asemenea, schimbari se produc si la nivel social si la nivel de mentalitate: omul iese din robie, sunt promovate idei ca egalitatea si libertatea, renasc mai multe tari care scapa de ocupatia straina. n urma razboiului, tara noastra scapa de dominatia fanariota, boierii ncep sa vorbeasca si sa scrie n romneste. Modificarile aduse de dezvoltarea civilizatiei se produc si n scoli, unde elevii puteau nvata n limba romna, dar, n acelasi timp, aveau posibilitatea de a studia n strainatate. Perspectiva narativa este una subiectiva, emitatorul si transmite entuziasmul n legatura cu progresul la care ajung tarile europene.
BILETUL NR. 17
"n 1806, am ntlnit nca multe femei purtnd mbracamintea orientala, traind n case fara mobile si cu barbati gelosi nevoie mare.
Insa revolutia care s-a petrecut atunci la Iasi, apoi la Bucuresti si n provincie, a fost pe catjde rapida pe tot att de completa: dupa un an, toate femeile din Moldova si din ara Romneasca au luat portul european. De pretutindeni, au sosit, n cele doua capitale, negustori de mode, croitorese... de la Viena si de la Paris...
Curnd s-a vazut si mobila, ceva mai veche, adusa de la Viena cu mare cheltuiala. Trasurile care, mai nainte, aratau ca niste birje vechi din Viena, au fost nlocuite cu trasuri si calesti elegante. Casele s-au umplut de servitori straini, de bucatari francezi si, prin saloane si iatacuri, nu s-a mai vorbit dect frantuzeste. [...] Ctiva tineri au nceput sa poarte frac; nsa batrnii si barbatii cu slujbe si-au purtat mai departe barba si anteriul lung pna la glezne.
[...] Moda apuseana accentueaza, la aceste doamne, gustul pentru lux mai mult dect la barbatii lor. [...] La barbati, schimbarea este ntr-adevar mai nceata. si, mai ales, li se ntmpla sa se ntoarca la ce fusese altadata. [...] Femeile nsa, de multa vreme, se mbraca toate europeneste... Se stie bine ca femeile sunt ntotdeauna primele care pasesc pe calea civilizatiei... ". (Neagu Djuvara, ntre Orient si Occident, capitolul Boierii)
REZOLVARE
Emitatorul mesajului este autorul lucrarii ntre Orient si Occident, Neagu Djuvara. Contextul n care a fost redactat textul este dorinta autorului de a prezenta schimbarile produse la nivelul mentalitatii claselor sociale bogate la nceputul secolului al XlX-lea.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din ntre Orient si Occident este un text_naratjv cu
elemente descriptive__deoarece ndeplineste urmatoarele conditii: emitatorul, care este si narator, prezinta o situatie reala din istoria tarii, evenimentele se afla ntr-o relatie cauzala, desi nu implica un numar de personaje n actiune. Prezenta naratorului este subliniata prin folosirea persoanei 1 deoarece acest narator este si personaj: am ntlnit. Naratorul realizeaza, o scurta prezentare a obiceiurilor pe care le-au adoptat boierii romni si, mai ales, sotiile lor odata cu noile schimbari produse la nivel european. Se observa prezenta indicilor temporali si spatiali: n 1806, lasi, Bucuresti, de la Viena si de la Paris. Textul contine si elemente descriptive, atunci cnd se descriu trasurile boierilor, dar si mbracamintea lor. La nivelul textului se remarca anumite sintagme care subliniaza gradarea actiunii: n 1806, apoi, dupa un an, curnd.
28
29
C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de Vedere
Textul ofera o imagine a modului n care, la nceputul secolului al XlX-lea, clasele sociale bogate au adoptat obiceiurile europene. Aceste schimbari au fost identificate mai nti la lasi, apoi la Bucuresti, ca apoi sa se raspndeasca si n provincie. Sunt prezentate mprumuturile din moda europeana: dupa razboi, femeile din Moldova si ara Romneasca au adoptat portul european, motiv pentru care si-au facut aparitia negustorii de mode si croitoresele de la Viena si Paris. Influenta europeana nu s-a limitat la vestimentatie, treptat s-a extins si asupra interioarelor caselor boieresti si asupra trasurilor cu care acestia umblau. Bucataria europeana a fost, de asemenea, preluata iar limba vorbita n casele boieresti
era franceza. Explicatia pe care autorul o da pentru aceasta situatie inedita este pasiunea femeilor pentru nou care, de cele mai multe ori, reprezinta pasirea pe o treapta a civilizatiei.
BILETUL NR. 18
n istorie, nu exista miracole, ci, din cnd n cnd, ntmplari minunate; exista, cteodata, n viata popoarelor clipe privilegiate cnd, ntr-o singura generatie, destinul aduna mai multe schimbari dect n cteva veacuri de toropeala.
Asa s-a ntmplat la noiL cu barbatii nascuti, sa spunem, ntre 1800 si 1830, si pe care-i putem numi "generatia de la 1848". Erau doar o mna de oameni, nsa luptau ca mnati de o credinta netarmurita n destinele tarii lor. Au zvrlit ca pe niste vechituri, obiceiurile, institutiile, pna si vocabularul, impuse de o putere straina. Au sorbit cu nesat din izvoarele culturii apusene; au adoptat institutii noi, au nnoit limba, au creat pe de-a-ntregul o literatura de valoare universala, au nceput n liniste, un proces democratic, ntr-un ritm nemaicunoscut de vreo alta tara din Europa; au fixat, pentru generatii, cu ndrazneala si realism, marile obiective politice ale neamului si au determinat Europa sa tina seama de ele. Ei au facut toate acestea. Au facut chiar mai mult: au faurii Romnia. (Neagu Djuvara, ntre Orient si Occident. arile romne la nceputul epocii modeme)
REZOLVARE
Autorul lucrarii ntre Orient si Occident, Neagu Djuvara, este emitatorul mesajului. Contextul emiterii mesajului este analiza importantei pe care a avut-o generatia pasoptista n evolutia culturala a tarii. Perspectiva din care se analizeaza acest fenomen este una subiectiva, emitatorul considernd aparitia acestei generatii ca facnd parte dintr-un sir de "ntmplari minunate".
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din ntre Orient si Occident. arile romne la nceputul
epocii moderne este un text jrûmentatiy, n care emitatorul aduce argumente pentru a sublinia importanta generatiei pasoptiste n istoria Romniei. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: nsa, dar. Ipoteza de la care pleaca autorul este ca, n istoria unei tari, se produc uneori ntmplari minunate, care schimba rapid evolutia acesteia. Una dintre aceste "ntmplari minunate" este aparitia generatiei pasoptiste. Pentru a-si sustine opinia, emitatorul mesajului enumera actiunile pe care le-au facut pasoptistii. Concluzia la care ajunge autorul este ca, de fapt, ei au faurit Romnia deoarece au pus bazele dezvoltarii acestei tari. Limbajul este specific domeniului istoriei: generatie, generatia de la 1848, destinele tarii, putere straina, culturii apusene, institutii, obiective politice.
Prin intermediul acestui text, emitatorul si exprima opinia cu privire la importanta generatiei pasoptiste n istoria si cultura Romniei. Reprezentantii generatiei de la 1848 sunt admirati pentru ca au reusit sa nlature obiceiurile, institutiile si limba impuse de puterile straine si sa lupte pentru afirmarea unei constiinte nationale. Autorul considera ca acesti oameni, politicieni, scriitori, istorici etc, au nnoit institutiile tarii, au nnoit limba, au creat o literatura nationala originala, au stabilit obiective politice, adica au pus bazele a ceea ce nseamna azi Romnia.
BILETUL NR. 19
Primul merit cultural esential al pasoptistilor este constiinta imensului gol istoric pe care sunt chemati sa-l elimine. Ideea obsedanta, exprimata adesea cu accente mesianice, este a " nceputului" absolut si n toate domeniile. "Romnii au trebuinta astazi sa se ntemeieze" afirma, n spirit si stil de "manifest", N. Balcescu (1845). "Lumineaza-te si vei fi!" reprezinta aceeasi lozinca a nceputului n toate directiile. O autogeneza prin cultura a fiintei nationale. si, tot n acest sens, al " nceputului" cu orice pret, total radical si fara inhibitii, trebuie citit si ndemnul lui Heliade-Radulescu: "Scrieti, baieti, numai scrieti". [...]
Este evident ca pasoptistii nu dispuneau dect de o singura metoda imediata si practica de recuperare a ntrzierii culturale. De a " umple " golul istoric si de a ncepe construirea unei culturi romne " moderne " nca inexistenta: " sincronizarea " rapida si pe scara cea mai larga. In primul rnd, prin imitatii, adaptari, compilatii, traduceri.
30
31
Pna n 1848, data simbolica, se constata o adevarata invazie de traduceri n toate domeniile... Acum se pun si bazele primelor " biblioteci" de traduceri din literatura universala. Heliade-Radulescu lanseaza nca din 1829 un astfel de proiect: "Din biblioteca romneasca". Are n vedere si o "Colectie de autori clasici" (1836). Reia - dupa un proiect francez contemporan, al lui A. Aime Martin (Plan d'une bibliotheque universelle, 1837) - un vast si practic irealizabil catalog romnesc al unei "Biblioteci universale" (1846). Ideea plutea n aer. Obseda si pe altii. Aceasta vointa si utopie a totalitatii, inspirata de obsesia si pashmea "nceputului" absolut, reprezinta un enorm salt calitativ. O frenetica deschidere, urmata de o integrare si asumare, fara precedent la noi, a culturii universale. Pentru constiinta spirituala romneasca reprezinta o initiativa si o experienta unica, de mari proportii. O adevarata "premiera absoluta". (Adrian Marino, Actualitatea ideologiei pasoptiste)
REZOLVARE
Adrian Marino, autorul cartii Actualitatea ideologiei pasoptiste, este emitatorul acestui mesaj. Contextul n care a fost redactat textul este dorinta autorului de a pune n evidenta importanta generatiei pasoptiste pentru dezvoltarea ulterioara a culturii romnesti.
Fragmentul din Actualitatea ideologiei pasoptiste este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul pune n evidenta dificultatile cu care s-au confruntat pasoptistii n ncercarea lor de a pune bazele unei noi culturi. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: primul, n acest sens, este evident ca, n primul rnd. Autorul nu se multumeste sa emita opinii, ci si sustine argumentele cu exemple din documentele vremii. Limbajul este specific criticii si istoriei literare, exemplificat prin termeni cum ar fi: merit cultural, autogeneza, sincronizarea, imitatii, adaptari, compilatii, traduceri, biblioteci, literatura universala, integrare si asumare a culturii universale. La nivelul punctuatiei, se remarca folosirea ghilimelelor pentru a fi pus n evidenta sensul figurat al unor cuvinte: nceputului, umple, biblioteci.
Textul exprima opinia criticului Adrian Marino cu privire Ia importanta contributiei pasoptistilor la constituirea literaturii si a culturii romnesti.
Prima problema cu care s-au confruntat pasoptistii si care reprezinta si primul argument al autorului este constiinta golului istoric pe care acestia simteau c trebuie sa-1 umple. Pentru a putea realiza acest deziderat, pasoptistii trebuiau sa "construiasca" o cultura nationala si vor realiza acest lucru prin sincronizare. Aceasta sincronizare la cultura occidentala se va produce la nceput prin imitatii, adaptari, compilatii si traduceri. Este dat ca exemplu Ion Heliade-Radulescu, care si dorea sa alcatuiasca o biblioteca universala. Carturarii si ideologii vremii ndemnau oamenii de cultura sa participe la progresul tarii: Nicolae Balcescu (,JLumineaza-te si vei fir), Ion Heliade-Radulescu ("Scrieti, baieti, numai scrieti"). Umplerea "golului istoric" s-a realizat, n primul rnd, prin sincronizare cu literatura europeana, chiar daca aceasta a presupus si o serie de imitatii, adaptari, compilatii etc. Emitatorul atrage, nsa, atentia ca sincronizarea nu trebuie nteleasa ca simpla copiere a modelelor universale deoarece ea a reprezentat un ,âlt calitativ", un fenomen de integrare si asumare a culturii universale.
BILETUL NR. 20
Una dintre caracteristicile cele mai pregnante ale generatiei pasoptiste^de carturari si scriitori a fost angajarea lor pe multiplejj variate planuri, n tqP'ceea ce a reprezen^ferwmen^î eveniment crucial intestinul poporului lor. {
De la politica (mai nti ca purtatori de idei noi, apoi ca participanti la reyolutieji la lupta pentru unire, n sfrsit ca demnitari aLstatului romn modern:iKogalniceanu j- prim-ministru, AlecsandrijiGhicdambasadori, ca sa dam numai exemplele cele mai cunoscute) si, am zice astazi, " management cultural" (conducatori de ziare si de reviste, proprietari de tipografii si edituri, membri ai Societatii Filarmonice care va pregati primii actori profesionisti si ai altor asociatii culturale, pna la 4&ra transilvana sau Societatea Academica, viitoarea Academie Romna), pna la creatia literara si artistica propriu-zisa (Asachi, de pilda, se pricepea la artele plastice si a conceput cteva gravuri de succes n epoca).
Facnd " multe si de toate ", n sensul bun al cuvntului, pentru ca nu si-au risipit niciodata energiile n van, nu au produs dect rareori capodopere (unele dintre scrierile lor ramn, totusi, puncte de referinta n istoria literaraf^Zburaiorul, lui Heltade. Radulescu, Alexandru Lapusneanul ,al lui Negruzzi [...], "Pastelurile lui Alecsandri, printre alte exemple posibile), dar au initiat n toate genurile (liric, epic si dramatic) directii pe care le vor continua, cu maTmulte mpliniri, urmasii lor din ultimele decenii ale veacului al XlX-lea si din cel urmator. (Georgeta Antonescu, Literatura romna n epoca pasoptista, n Limba si literatura romna)
32
33
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este Georgeta Antonescu, care subliniaza importanta generatiei pasoptiste pentru dezvoltarea culturii romnesti. Contextul n care a fost redactat textul este analiza principalelor contributii pe care pasoptistii le-au adus n diferite domenii.
Fragmentul din Literatura romna n epoca pasoptista este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific^ n care emitatorul aduce argumente pentru a sublinia importanta generatiei pasoptiste pentru cultura tariifcqnectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: mai nti, apoi n sfrsit, de pilda, pentru ca. alte exemple, dar. Ljmbaiu] este specific cnSciTsi istoriei literare si cuprinde urmatorii termeni: generatiei pasoptiste, asociatii culturale, creatia literara si artistica, capodopere, istoria literara, genurile liric,' epic si dramatic. Folosirea termenului de management cultural ntre ghilimele subliniaza sensul figurat al acestui cuvnt.
Ipoteza de la care pleaca autoarea este ca generatia pasoptista si-a adus, n spatiul romnesc, contributia n diferite domenii: politica, literatura, cultura. Pentru sustinerea argumentelor sunt date ca exemple numele unor personalitati a caror activitate nu s-a rezumat la domeniul literaturii, ci s-a extins si n domeniul politic: Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri si Ion Ghica, demnitari ai tarii reprezentnd-o, peste granite, ca ambasadori. De asemenea, ei s-au ocupat de dezvoltarea tarii la nivel cultural, prin nfiintarea de tipografii, edituri, centre culturale. Aportul n ceea ce priveste literatura nu este minimalizat, chiar daca autoarea si exprima opinia ca operele lor nu sunt capodopere {Zburatorul de Ion Heliade-Radulescu, Alexandru Lapusneanul ds, Costache Negruzzi), pentru ca ei au contribuit la dezvoltarea genurilor si speciilor literare si au influentat literatura urmasilor. Concluzia autoarei este ca importanta pasoptistilor este foarte mare deoarece aceasta generatie de oameni a pus bazele culturii romnesti.
BILETUL NR. 21
In Introducea la__ Dacia literara, Kogalniceanu asterne pe hrtie programul si manifestul romantismului romnesc. El este^sincrbniacu acela din Rusjg, Spania, Portugalia si din alte tari, avnd acelasi aspect, vadit, din capul locului, n pledoaria autorului pentru natura, folclorul, obiceiurile, istoria (cu exact un deceniu mai devreme si Heliade Radulescu o recomanda ca izvor) si limba nationala (ntelegnd explicit ca e vorba de romnii din toate provinciile Daciei). Cine nu stie pe de rost aceste cuvinte?
"Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si poetice ca sa putem gsi si la noi lesujeturi de scris fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne mprumutam de la alte natii".
Prima generatie romantica nu se va abate cu o iota de la acest program ideologic si n primul rnd Kogalniceanu nsusi, dnd exemplul cuvenit n Un nou chip de a face curte, unde culege o oratie de nunta taraneasca si prezinta cu simpatie ceremoniile respectivului eveniment.
Formula launtrica a romantismului nostru literar ramne aceeasi cel putin pna la Eminescu. unde ea se modifica n chip semnificativ, desi nu pna la nerecunoastere, sub presiunea att a mintii geniale a poetului, ct si a noului context socio-cultural, tot mai victorian, al carui lider de opinie devine Titu Maiorescu. (Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romne)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este criticul literar Nicolae Manolescu, care-si expune un punct de vedere n legatura cu romantismul, referindu-se la Introductia la "Dacia literara" redactata de Mihail Kogalniceanu. tContextul n care a fost emis acest mesaj este preocuparea-pentru evidentierea particularitatilor literare specifice romantismului, asa cum sunt ele expuse n programul literar al revistei.
n acest fragment sunt expuse cteva idei despre ceea ce a nsemnat pentru romantismul romnesc Introductia lui Mihail Kogalniceanu. Textul este unul stiintific. spe^]fi.-criticii literare, raportndu-se la configurarea caracteristicilor unei perioade literare si continnd termejii/sintagme de specialitate cum ar fi: generatie, program ideologic, sincronic, manifest, pledoarie etc. Limbajul este caracterizat prin claritate si precizie stiintifica, urmarind prezentarea, ntr-o forma ct mai nuantata, a unei probleme de specialitate, strict literara. Folosirea numeroaselor neologisme, cum ar fi: sincronic, lider, opinie, este un alt argument pentru" ncadrarea textului n stilul stiintific A
Textul prezentat exprima sintetic opinia criticului Nicolae Manolescu n legatura cu evolutia curentului romantic n literatura romna. Ceea ce a caracterizat romantismul romnesc, care, n opinia criticului, este sincronic cu cel din Rusia, Spania si Portugalia, a fost orientarea accentuata a adeptilor sai catre izvoarele autohtone de inspiratie, n special istoria, traditiile si specificul arilor romne.
34
35
Generatia de nceput a respectat programul literar recomandat de Kogalniceanu iar formula romantica nu este modificata definitiv nici chiar atunci cnd este preluata si schimbata sub presiunea operei poetice a lui Eminescu si sub auspiciile operei critice a lui Titu Maiorescu.
BILETUL NR. 22 Iubite amice,
Grei, dar placuti ani am petrecut noi mpreuna; mult amjuptat noi, tinerii de pe atunci, cu prejudetele si cu obiceiurile cele rele, mult am apropiat noi clasele ntre damele; multe idei gresite de ale batrnilor si de ale boierilor am spulberat si multe idei moderne am mplntat n spirite; multa rugina am curatit de pe multi. Am facut-o, respectnd credintele fiecaruia, cinstind perii cei albi, laudnd si admirnd fapta buna, ori de unde venea, si venernd pe acei cari iubeau tara si dreptatea.
Lucram si luptam nu mpins de setea de posturi bine platite sau de
dorinta de ranguri pe scara arhontologiei, dar numai de dorinta de a
dezvolta n spirite si n inimi sentimentul binelui, al frumosului si
iubirea de tara. In bani eram platiti cum da Dumnezeu; eu, pentru
doua lectii pe zi, adica 24 de ceasuri, de catedra pe saptamna,
primeam 300 de lei vechi, 8 galbeni, ceva ca un franc pe lectiune; dar
eram bine rasplatit prin satisfactiunea ce simteam vaznd pe toata
ziua cum se largea cercul ideilor celor bune. Lucram^ fiecare cu
cuvntul si cu condeiul, dupa puterile mijloacelor noastre, la
dezvoltarea nationalitatii romne. si stii ca lucru nu era lesne ntr-un
timp pe cnd chiar cea mai mica[aluziune era pedepsita cu nchisoare
si cu exil. [...] Eram sustinuti n societate, n propaganda ce faceam n
favorul ideilor liberale de Elena Negri, sora lui Costache Negri, de
amica sa, frumoasa si gratioasa Ejnilia^Reymon, de fiicele doamnei
Maria Rosnovanu, Caduca si Zoe^Sturdza. Ideile egalitare si
democratice ncepuse[ra] a se introduce chiar n saloanele elegante si
aristocratice ale placutei si spirituoasei contese Elena Sturdza.
Cu cta parere de rau am parasit lasul si m-am despartit de voi, bunii mei amici; o datorie de familie sacra si dureroasa ma chema la Bucuresti: tatal meu cazuse greu bolnav (Ion Ghica, Scrisori catre Vasile Alecsandri)
REZOLVARE
A. Identificarea emitatorului si a contextului 36
Emitatorul acestui mesaj este scriitorul Ion Ghica, care i adreseaza lui Vasile Alecsandri o scrisoare de prietenie. Intentia acestei scrisori este de a rememora momentele grele, dar frumoase si pline de
satisfactii ale anilor trecuti, petrecuti mpreuna. Imboldul de a redacta scrisoarea este generat de dureroasa despartire de prietenii de la Iasi, din cauza problemelor aparute n familia scriitorului.
Ideile expuse n acest fragment, apartinnd stilulm ^pTsloIaTy se refera la momentele de grea ncercare pentru oamemi de cultura din perioada pasoptismului, care se straduiau din rasputeri sa promoveze valorile si principiile culturii romne. Tonul scrisorii este unul afectat, puternic marcat din punct de vedere subiectiv, att prin continutul ideilor, ct si prin modul lor de prezentare. Se remarca, la nivelul limbajului, formulari afective, proprii stilului iepistolar: iubite amice, bunii mei amici, dar si calitati particulare ale stilului: armonia si finetea prezentarii continutului. Vocabularul este unul spjscifjc perioadei secolului al XIX-lea: prejudetele, galbeni, lectiune, aluziune etc.
Textul reprezinta o confesiune a emitatorului adresata unui drag prieten, n persoana scriitorului Vasile Alecsandri. Ideile prezentate n aceste text epistolar sunt de natura ideologica, reprezentnd conceptiile de viata ale celor doi prieteni. Acestea sunt concretizate n afirmatiile lui Ion Ghica: "mult am luptat noi, tinerii de pe atunci, cu prejudetele si cu obiceiurile cele rele, mult am apropiat noi clasele ntre dansele; multe idei gresite de ale batrnilor si de ale boierilor am spulberat si multe idei moderne am mplntat n spirite; multa rugina am curatit de pe multi. Am facut-o, respectnd credintele fiecaruia, cinstind perii cei albi, laudnd si admirnd fapta buna, ori de unde venea, si venernd pe acei cari iubeau tara si dreptatea.'". De asemenea, este prezentata si ideea de apostolat cultural pe care scriitorii si l-au asumat, n modul cel mai serios, pentru propasirea limbii si culturii poporului romn.
BILETUL NR. 23
Alecsandri a contribuit n larga masura la modernizarea vietii noastre_jmblice, politice si culturale prin creatia lui dinamica, prin prestigiul sau personal, prin functiile oficiale pe care le-a ndeplinit, cajninistru, ca membru al Academiei mai trziu, prin sprijinul decisiv dat contactelor noastre cu Occidentul romanic, n special.
Azi aproape s-a uitat amanuntul publicarii de catre poet a unei "Gramatici romnesti" la Paris, n 1863, prin care, cu multe texte paralele n cele doua limbi, ilustrnd normele acestei limbi, Alecsandri a contribuit n foarte mare masura la nnoirea resurselor expresive ale romnei literare prin contactul strns cu civilizatia, literatura si limba franceza si cu cea italiana, deopotriva; lucru fundamental, scrisul lui fttftTa asimilat si nnobilat mii de neologisme indispensabile modernizarii si chiar reromanizarii limbii noastre.
37
Ceea ce primeam acum un secol venea din tezaurul comun, imens, al romanitatii, din cstigurile culturii romanice occidentale, care a regenerat toata cultura europeana, n toate limbile. (Gh. Bulgar, Vasile Alecsandri, n Limbaj si arta literara n opera scriitorilor romni)
REZOLVARE
n acest text, emitatorul este filologul si istoricul literar Gh. Bulgar, care analizeaza, din perspectiva criticii literare, nu numai opera artistica a lui Vasile Alecsandri, ci si pe cea stiintifica. Intentia este aceea de a evidentia rolul covrsitor pe care opera lui Alecsandri, n ntregul ei, 1-a avut pentru nnoirea limbii romne literare. Aceste elemente sunt prezentate n contextul evaluarii contributiei scriitorului Vasile Alecsandri la evolutia literaturii romne.
Textul apartine îluljiLsiiiriiific. fiind unul informativ, iar limbajul este specific criticii literare, raportnduse la configurarea caracteristicilor unei perioade literare si continnd termeni/sintagme de speciajitate cum ar fi: normele limbii, expresivitatea, resursele, nnoirea etc. Limbajul este.caracterizat prin obiectivitate, precizie si cantajejar mesajul se refera strict la un anumit domeniu, respectiv la o anumita
opera. Organizarea textului este una de tip_argumentativ, motivata de scopul autorul de a evidentia contributia lui Vasile* Alecsandri la promovarea valorilor culturale ale romnilor.
Textul exprima opinia criticului literar Gh. Bulgar cu privire la contributia activitatii artistice si stiintifice a lui Vasile Alecsandri la rennoirea spiritului si culturii romne. Pe lnga importanta deosebita pe care au avut-o creatiile artistice ale lui Vasile Alecsandri (poet care introduce specia pastelului n literatura romna, prozator care aduce n atentia publicului cititor aspecte ale realitatii societatii contemporane secolul al XlX-lea -, dramaturg renumit pentru acea perioada), criticul evidentiaza si contributia acestuia la promovarea limbii romne prin publicarea Gramaticii romnesti, din 1863, la Paris. De asemenea, patrunderea n limba romna a acelei perioade a mii de neologisme se datoreaza, n mare parte, activitatii carturaresti a lui Vasile Alecsandri.
BILETUL NR. 24
Alaturarea acestor doua caractere deosebite, care dovedeste att de midi nrurirea Evropei asupra unei parti dintre romni, partea bogata si privilegeta, si lupta necontenita ntre ideile vechi si noua nu era nicidecum tiparita pe fata capitalei noastre cu vro ctiva ani mai n urma. Atunci ea purta o fizionomie mai mult orientala; nsa de cnd spiritele au nceput a sa dezvali la razele civilizatiei, o mare prefacere sau ivit n toate, o schimbare rapide s-au savrsit att n gusturile ct si n obiceiurile acelei mici parti a societatii romnesti de care am pomenit.
Hainele lungi si largi au dat rnd straielor mai strmte a Evropei; slicul s-au nchinat dinaintea palariei; ciubotele rosii si galbine au dat pasul ncaltamintelor de vax; divanurile late s-au cioplit n forme de canapele elegante, si n urmarea tuturor acestor noutati si a mai multor alte ce s-au introdus cu moda, casele au trebuit negresit sa priimeasca o forma straina si potrivita cu natura ideilor de astazi. Ele au nceput a sa supune regulelor proportiei, a sa mpodobi cu coloane, cu ferestre largi si luminoase, cu balcoane desfatate [...]; au nceput, ntr-un cuvnt, a sa radica pe planuri elegante si placute ochilor.
Aceste zidiri noua formeaza partea evropieneasca a orasului. Ct pentru cea orientala, ea este reprezentata prin o multime de hardughii vechi, nalte, strmbe, mucede, cu paretii afumati si crapati, cu
ferestrele mici si chioare, cu stresinile putrede si ascutite, cu scarile ntunecate, cu odaile ofticoase, cu ograzile mari si pustii, cu gradinile pline de buruiene salbatice si cu ziduri groase pimpregiur. (Vasile Alecsandri, Iasii n 1844)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este scriitorul Vasile Alecsandri, care analizeaza situatia arilor romne, n special realitatile lasilor din acea perioada (1844), n contextul emanciparii sociale si culturale. Aceste aspecte sunt prezentate cu ochiul unui fin observator al dinamicii societatii romnesti, dar si din punctul de vedere al omului de cultura, preocupat de transformarile pe care le cunostea societatea.
Textul de fata apartine stilului_oratoric, caracterizat prin ordonarea ideilor si sistematizarea unui punct de vedere, privind influentele Europei asupra specificului oriental al Moldovei secolului al XlX-lea. Vocabularul folosit, deosebit de eterogen, apartine, pe de o parte, limbajului cult, caracterizat prin folosirea a numerosi termeni livresti pentru acea perioada: nrurire, tiparita, fizionomie, privilegiat, iar, pe de alta parte, limbajului popular, prin folosirea termenilor: hardughii, chioare, ofticoase etc.
38
39
Din punct de vedere al organizarii, textul poate fi ncadrat n categoria celor argumentative, ntruct, prin continutul lui, sunt evidentiate profundele schimbari ale societatii romnesti.
Ideile principale identificabile n acest text sunt cele privitoare la schimbarile majore care au loc n societatea romneasca n momentul n care aceasta intra n contact cu tendinta spre modernizare si civilizatia Europei. Scriitorul observa tendinta de europenizare a Iasilor, precum si respingerea progresiva a modelelor orientale. Transformarile majore au loc nu numai la nivel estetic (al modei), dar si la nivel cultural, fiind n consonanta cu ideile novatoare promovate de orientarea culturala a "Daciei literare". Textul este organizat ca o expunere a evolutiei din punct de vedere cultural si material a lasilor, capitala Moldovei, care ncepe sa capete aspectul unui oras apropiat de modelele impuse de Europa, fara sa nege specificul national, att de important n promovarea identitatii nationale.
BILETUL NR. 25
Domnilor!
Dati-mi voie a va espune aici un rapide tablou de provintiile Dunarei locuite de romni. Ca fiu al Romniei, ma propun sa va slujesc de calauz n primblarea ce voiti a face prin acele tarmuri departate si asa putin cunoscute nca de Evropa occidentala.
Sa trecem n graba Ghermania, Galitia si Bucovina (provintie manoasa pe care Austria au despartit-o de Moldova n 1775 si au ncorporat-o Imperiului) si sa agiungem n acele locuri carora locuitorii lor dau numele de Romnia, si pe care strainii le cheama Provintii Danubiene. Acum pasim Molnita, pru ce slujeste de hotar ntre Bucovina si Moldova, si iata-ne n sfrsit pe acest colt de pamnt att de necunoscut, nct multi diplomati si multi vestiti nvatati l-au confundat cnd cu pamntul Turchiei, cnd cu pamntul Rosiei. Iata-ne ntr-o tara cu totul noua, dar unde vom avea placere a gasi o multime de cunostinti facute de noi n cartile Istoriei Romane. [...]
Evropa pare ca nu vrea nici macar sa tie socoteala de tot sngele varsat n apararea ei! Ce-i pasa Evropei de aceasta tara slabita prin atte razboaie si de atate nenorociri! Ce-i pasa de nationalitatea acelui popor romn care vroieste astazi sa se radice din caderea sa, pentru ca sa-si ieie din nou postul ce Dumnezau nsusi i-au ncredintat! Acest popor, aceasta tara, merita oare de a trage luare-aminte a Occidentului? Veniti cu mine, domnilor, ca sa cercetam mpreuna adevarul la izvorul sau, si sunt ncredintat ca n sfrsit veti zice: Buna tara! bun popor! (Vasile Alecsandri, Romnii si poezia lor)
40
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este Vasile Alecsandri, scriitor si om de cultura care, n contextul noilor ideologii culturale, pledeaza pentru revalorizarea si revigorarea valorilor romnilor de pe pamntul Bucovinei. Intentia scriitorului este aceea de a convinge Europa de autenticitatea valorilor culturale pe care le detin romnii de pe aceste plaiuri, despartite de Moldova din cauza nentelegerilor politice.
Apartinnd stilului oratoric, textul este o pledoarie, caracterizndu-se prin organizarea riguroasa a ideilor, dar si prin adresarea directa catre un public ascultator, prin apelativul Domnilor. Limbajul folosit este unul cult, n care se ntlnesc numeroase cuvinte si expresii specifice limbii romne din secolul al XlX-lea: un rapide tablou, provintie, sa va slujesc de calauz etc.
Stilul este pretentios, caracterizat prin folosirea, n text, a unor cuvinte solemne, care imprima discursului o nota discreta de patetism si un ton entuziast. De asemenea, textul respecta constructia clasica si echilibrata specifica pledoariei.
punct de vedere
n fragmentul de fata este prezentata pledoaria scriitorului Vasile Alecsandri referitoare la valorile romnilor din Bucovina, regiune care a fost exclusa, pe nedrept, din diverse motive, din tabloul civilizatiei europene. Autorul gaseste explicatia acestei nedreptati n faptul ca, deseori, Bucovina a fost confundata cu Rosia sau cu Turchia. n pofida acestei situatii, scriitorul atrage atentia asupra faptului ca Bucovina este amintita de vechile carti de istorie ca apartinnd Moldovei. Totodata, si exprima si dezamagirea fata de impasibilitatea Europei, careia nu-i pasa "de aceasta tara slabita prin atate razboaie si de atate nenorociri. n final, autorul si exprima speranta ca, prin cunoasterea bogatiilor spirituale ale Bucovinei, Europa va ntelege si va aprecia la justa valoare cultura romneasca.
BILETUL NR. 26
Ghergani, ghenarie 1881
Iubite amice,
ti aduci aminte de ntia noastra ntlnire, sunt acum vreo 45 de ani, la Paris, cam pe la anul 1835? Cinci sau sase romni munteni din Valahia, cum se zicea pe-atunci, locuiam n rue St. Hyacinthe cu Niculae Cantacuzino Pascanu si cu laneu Filipescu Vulpache.
41
Voi, alti attia romni moldoveni, ntre cari si fostul domn Alecu Cuza locbieti cu un profesor anume Furnarache n rue Notre-Dame des Champs.
Intr-o dumineca, micele noastre crduri se ntlnira pe Quai Voltaire, si noi si voi mergeam tot spre Champs Elysees. Mentorii nostri se oprira un minut la vorba. Nu stiu cum, nici n ce fel, dar ne-am pomenit deodata amestecati si brat la brat un muntean c-un moldovean; vorbeam fiecare limbagiul
provinciei noastre si ne ntelegeam, parc-am fi vorbit aceeasi limba. Ce revelatiune! Dintr-acel moment nu am mai fost nici munteni, nici moldoveni. Eram toti romnii [...]
Cte lucruri s-au petrecut de atunci pe lume si mai ales ntr-acest coltisor de pamnt, care poarta astazi numele de Romnia, pe care pe atunci nimeni nu-l cunostea n strainatate nici de nume macar! Puteam sa strigam ct ne-ar fi luat gura ca suntem romni, stranepoti de-ai lui Traian, ca nimeni nu ne credea, nu ne asculta, nu ne ntelegea; surda le ziceam ca noi eram valahi si ca voi erati moldoveni; ni se raspundea: " Va sa zica sunteti muscali? Sunteti turci? " si prin urmare hotarau ca eram greci, de vreme ce eram schismatici si ne nchinam la rasarit. (Ion Ghica, Scrisori catre Vasile Alecsandri)
REZOLVARE
Scriitorul Ion Ghica, n calitate de emitator, i adreseaza lui Vasile Alecsandri o scrisoare de prietenie, cu intentia de a rememora momentele placute petrecute la Paris, atunci cnd cei doi s-au cunoscut, identificndu-se cu spiritul national al poporului romn. Sunt amintiti n aceasta scrisoare si alti oameni de seama, cum ar fi: Niculae Cantacuzino Pascanii, Iancu Filipescu Vulpache si Alecu Cuza.
Textul apartine stilului epistolar, fiind o scrisoare amicala. Aceasta se caracterizeaza printr-un continut lipsit de formalism deoarece adresantul este un prieten. Continutul ei reprezinta o rememorare a momentelor n care academicianul Ion Ghica l ntlneste pe scriitorul Vasile Alecsandri. Structura este tipica scrisorii, cu toate caracteristicile ei. Tonul este unul afectat, puternic marcat din punct de vedere subiectiv, att prin continutul ideilor, ct si prin modul lor de prezentare. Se remarca, la nivelul limbajului, formulari afective, proprii stilului epistolar: iubite amice, dar si calitati particulare ale stilului: armonia si finetea prezentarii continutului. Vocabularul este unul specific perioadei secolului al XlX-lea: crduri, revelatiune, limbagiul etc.
Continutul textului graviteaza n jurul unei idei fundamentale, si anume dragostea de tara, indiferent de regiune, dar si n jurul devotamentului fata de limba nationala, considerata un element de legatura sufleteasca ntre romnii veniti la Paris din spatii romnesti diferite. Ion Ghica constata, cu uimire, ca, indiferent de graiul n care e rostita, mai ales pe pamnt strain, limba romna este aceeasi pentru toti. Este prezentat si entuziasmul scriitorului pentru mndria de a fi urmas al lui Traian, desi europenii din acea vreme faceau grave confuzii ntre romni si muscali sau turci. Ori ntre romni si greci, prin prisma credintei schismatice", adica ortodoxe.
BILETUL NR. 27
si precum sacrele principii de drepturile si ndatoririle omului n societate zaceau sub pacla ignorantei, asemene si limba, si literatura, si artele frumoase se resmteau de influenta paclei. Barbaria turceasca, corumperea greceasca si desele ocupari rusesti lasara urme deplorabile n moravurile si n spiritul societatii, si caracterul ei romn disparuse precum dispare pamntul sub zapada iernei. Soarele Romniei era palid si fara caldura nationala! Limba, pastrata cu sfintenie de strabunii nostri si de popor, devine un tutti frutti, mpestritat cu vorbe grecesti, turcesti, rusesti si franceze. [...]
Un adevarat romn ratacit n societate pe atunci ramnea cu gura cascata si se putea crede transportat ntr-o lume cu totul straina sau mai bine n turnid din Babei. Ce putea fi dar literatura unui asemena timp?[...]
In curnd Moldova fu inundata de satire, cntece amoroase si elegii, n care dumnezeii mitologici si mai cu seama Afrodita ocupau locul cel mai important, precum n poeziile franceze de la aceeasi epoca. [...]
Satirele erau foarte gustate, caci ele corespundeau cu natura spiritului rzator al romnilor; dar, mai presus de toate, cnticele de lume erau bine primite, fiind cntate de lautari la mese, nunti, petreceri prin gradini si vii. " (Vasile Alecsandri, Constantin Negruzzi)
REZOLVARE
Numeroasele nemultumiri, viznd viata culturala si sociala a romnilor moldoveni de la sfrsitul secolului al XlX-lea, sunt expuse n acest text de scriitorul Vasile Alecsandri, n calitate de emitator. In contextul unei perioade de decadenta, scriitorul atrage atentia asupra pericolului disparitiei spiritului autentic al tuturor valorilor societatii, dar si asupra nepasarii contemporanilor sai n fata unei astfel de situatii.
42
43
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ate mesajului
Textul apartine stilului oratoric, fiind o expunere a unei stari de regres ce caracteriza viata culturala a romnilor din Moldova din toate punctele de vedere: social, politic, dar, mai ales, cultural. Structura textului este bine nchegata iar ideile sunt expuse logic, n ordinea lor fireasca. Autorul se foloseste de anologii pentru a ilustra starea n care se afla arta, literatura din Moldova, asaltata de numeroase improvizatii si creatii literare atipice spatiului moldovenesc. Limbajul este unul cult, caracterizat prin folosirea unor termeni specifici expunerii: si precum... asemene, dar si de termeni specifici unei analize critice a literaturii si limbii romne: limba, literatura, turnul din Babei, Afrodita etc. Tonul subiectiv si deosebit de afectat da textului o puternica nota de retorism.
Ideea de baza a textului este aceea a decadentismului cultural, vizibil, n opinia scriitorului, pna la cele mai mici amanunte ce tin de conduita unui popor. Alecsandri observa, cu finetea unui autentic om de cultura, starea deplorabila n care se afla generatia contemporana. Dupa cum principiile sociale si morale nu mai erau respectate, tot astfel si cultura era influentata negativ de interventiile, n spatiul Moldovei, ale grecilor, turcilor si rusilor, care distrugeau spiritul si specificul national, limba si cultura poporului romn. n aceste conditii, limba, pastrata cu sfintenie de naintasi, devenise un tutti frutti. De asemenea, nu numai limba romna era afectata, ct, mai ales, literatura, care parea a nu mai avea nimic n comun cu specificul national, de vreme ce Afrodita sau dumnezeii mitologici erau mai importanti dect realitatile romnesti. Dezamagirea poetului este accentuata de faptul ca acest tip de literatura era foarte gustat de contemporani.
BILETUL NR. 28
ACTUL I, Scena 3
Chirita, Gulita, sarl, Safta, Ion. (Ion vine alergnd dintre culisele din dreapta. Ceilalti ies din casa si se cobor n cerdac.)
GULI
: Cine ma cheama?... Nineaca!
SAFT: Ce este?... Ce este?
sARL: Qui diable?... Ah, madame!...*
ION: Aud, cucoana... Iaca ia...
CHIRI A: Da'veniti azi de ma coborti de pe cal... Ce, Doamne iarta-ma!... ati adormit cu totii?
(Ion se pune dinaintea calului si-1 apuca de zabale ca sa-1 tie. Ceilalti se aduna mprejurul Chiritei.)
GULI
: Ba nu, nineaca... dar nvatam Telemac* cu monsiu dascalu. [...]
44
CHIRI A: Quel bonheur! Gugulea nineacai!... Auzi ce spune monsiu sarla?... Zace ca ai sa vorbesti frantuzaste ca apa... N'est-ce pas, monsieur Charles, qu 'ii parlera comme l 'eau?
sARL: Comme?... Ah, oui, oui... vous dites comme ga en moldave... Oui... oui.
CHIRI A: Da'ian sa-ifac eu un examen... Gulita, spune nineacai, cum sa cheama frantuzaste furculita?
GULI
: Furcidision.
CHIRI A: Frumos... Dar friptura?
GULI
: Fripturision.
CHIRI A: Prea frumos... Dar nvrtita?
GULI
: Invartision.
CHIRI A: Bravo... Gulita!... Bravo, Gugulita!... (l saruta.)
sARL (n parte, furios): Gogomanition, va!...
(Vasile Alecsandri, Chirita n provintie)
*Qui diable?... Ah madame! (fr.)'- Cine dracu?... Ah, doamna! *Telemac, ntmplarile lui Telemac, fiul lui Ulise - poem epic n proza al scriitorului francez Fenelon
REZOLVARE
Acest text apartine genului dramatic si este construit, exclusiv, pe tehnica dialogului ntre mai multe personaje care devin, pe rnd, emitatori. Contextul este reprezentat de mprejurarile n care se ntlnesc personajele si n care acestea evolueaza, respectiv sosirea Chiritei si "verificarea" pe care aceasta o face fiului ei, pentru a se convinge de "progresul" acestuia n nvatarea limbii franceze.
Apartinnd gjmuiu_dramatic, textul respecta rigorile de compozitie specifice: forma dialogata, existenta didascaliilor sau a indicatiilor scenice, precum si derularea rapida si cronologica a actiunii. Nota dominanta a acestui text este efectul comic, rezultat din discrepanta dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce sunt personajele n realitate si ceea ce vor ele sa para. Limbajul este unul comic, folosit intentionat de scriitor pentru a evidentia profilul unei lumi pseudocivilizate, dar si pentru a contura portretul personajelor piesei, n special pe cel al Chiritei. Limbajul ei mpestritat, dar plin de savoare, o caracterizeaza, o prezinta n esenta ei: superficiala, cu o spoiala de cultura, o snoaba. Pretentiile Chiritei de cunoastere a limbii franceze, mpreuna cu cei din familie, sunt spulberate de "verificarea" pe care o face fiului ei, Gulita, pentru a ilustra ca vorbeste franceza "comme l'eau". Numele personajelor sugereaza, de asemenea, diferenta dintre aparenta si esenta.
45
FragmSntul de fata aduce n prim-plan, n mod comic, fizionomia unei societati ahtiate dupa parvenire, gata oricnd sa mprumute modele occidentale doar pentru a fi n pas cu moda si cu obiceiurite rafinate ale societatii nalte. De fapt, printre rnduri, se contureaza drama unei societati care nu-si mai regaseste identitatea, cautnd, fara discernamnt, modele de urmat.
Chirita este un personaj special creat pentru a da contur unei societati fara orizont. Este caricaturala, cu trasaturi ngrosate, plina de fumuri, dar devine simpatica prin firea ei volubila si slabiciunea fata de Gulita, fiul fara personalitate. Astfel, textul este o imagine concreta a unei perioade n care cultura romna nca si cauta modele.
BILETUL NR. 29
"Dacia", afara de compunerile originale a redactiei si a conlucratorilor sai, va priimi n coloanele sale cele mai bune scrieri originale ce va gasi n deosebitele jurnaluri romnesti. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romnesti, n carele, ca ntr-o oglinda, se vor vede scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni. Fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau. [...]
Critica noastra va fi nepartinitoare. Vom critica cartea, iar nu persoana. Vrajmasi a arbitrarului, nu vom fi arbitrari n judecatile noastre. Iubitori a pacei, nu vom priimi nici n foaia noastra discutii ce ar pute sa se schimbe n vrajbe. [...]
Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara n noi duhul national. Aceasta manie este mai ales covrsitoare n literatura. Mi n toate zilele ies de sub teasc carti n limba romneasca. Dar ce folosi Ca sunt numai traductii din alte limbi si nca si acele de ar fi bune. Traductiile nsa mi fac o literatura.
Noi vom prigoni ct vom pute aceasta manie ucigatoare a gustului original, nsusirea cea mai pretioasa a unei literaturi. Istoria noastra are destide fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destid de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru acesta trebuinta sa ne mprumutam de la alte natii. Foaia noastra va priimi ct se
poate mai rar traduceri din alte limbi; compuneri originale i vor umple mai toate coloanele. (Mihail Kogalniceanu, Introductie la Dacia literara)
REZOLVARE
Emitatorul n acest text este Mihail Kogalniceanu, care si expune, cu ocazia publicarii revistei "Dacia literara", doctrina culturala dupa care se vor ghida toti sustinatorii acesteia. Atitudinea care transpare din rndurile acestui mesaj este una ferma si constituie principiul de baza al gruparii din jurul revistei "Dacia literara1, avndu-1 ca mentor pe Mihail Kogalniceanu.
Textul apartine stilului oratoric deoarece expune, n mod logic si precis, idei le-program ale noii grupari literare. Expunerea programului cultural al revistei implica obiectivitate pe de o parte, dar si entuziasm pe de alta parte. Limbajul este cult, caracterizat de prezenta a numerosi termeni caracteristici unui manifest literar: carte, critica, traductii, literatura. Acest manifest literar se ncadreaza si n categoria textului-pledoarie, prin scopul pe care si-1 propune, acela de a convinge cititorul de veridicitatea discursului. Acest lucru este marcat de prezenta verbelor la timpul viitor, persoana I, plural.
Textul de fata este cea mai importanta parte din manifestul literar al revistei "Dacia literara" deoarece n el se regasesc toate principiile de baza ale acestei grupari. Manifestul vizeaza, n ansamblu, trei mari grupe de obiective: crearea unei literaturi nationale, realizarea unei limbi unitare si dezvoltarea spiritului critic. Articolul-program afirma, asadar, ca si titulatura simbolica a publicatiei, necesitatea depasirii provincialismului si a valorilor locale, pentru afirmarea celor nationale si ncercarea de a reprezenta, din punct de vedere artistic, tot spatiul romnesc. De asemenea, originalitatea va fi de aici nainte criteriul
de baza n selectarea operelor literare. Dezvoltarea criticii obiective este un alt deziderat al gruparii de la "Dacia literara", pe care Kogalniceanu ncearca sa-1 impuna n viitoarea activitate literara.
BILETUL NR. 30
Daca generatiile dintre 1780-1830 se straduiau sa proclame originea latina si sa sustina n contra grecismului necesitatea unei culturi nationale, pasoptistii demonstreaza valoarea acestei culturi prin istorie, folclor si filologie si indica drumul de urmat pentru a o duce la nflorire.
In forma cea mai explicita, programul lor e definit n revista Dacia literara, aparuta la 1840, sub impulsul lui Mihail Kogalniceanu.
46
Al
Articolul introductiv vadeste grija continuitatii. Activitatea ctitorilor presei romanesti: Heliade si Asachi, e omagiata cu caldura, sarcina trasata fiind de a mbunatati si aprofunda ceea ce ei au nceput n conditii grele, nu de a le renega opera sau a le rasturna principiile. " Urmnd unui drum batut de dnsii - afirma editorul -, folosindu-ne de cercetarile si ispita lor, vom ave mai putine greutati si mai mari nlesniri n lucrarile noastre ".
Constatnd invazia de traduceri care difuza la noi fara nici un fel de discernamnt maculatura a tot felul de literati obscuri si de efemere glorii ale pietii literare occidentale, Kogalniceanu arata n continuare ca
" dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa". El aprecia cu dreptate ca "traducerile nu fac o literatura" si chema atentia scriitorilor spre realitatile nationale: "Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de pitoresti si poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne mprumutam de la alte natiuni". (Paul Cornea, De la Alexandrescu la Eminescu)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este criticul si istoricul literar Paul Cornea, care face o analiza obiectiva a programului literar initiat de gruparea de la "Dacia literara''. Scopul este acela de a demonstra activismul pasoptistilor, n efortul lor de a promova cultura nationala.
Textul apartine stilului stiintific deoarece scopul acestuia este de a transmite, n modul cel mai complet, obiectiv si convingator cu putinta, informatii despre orientarile literare din perioada pasoptismului. Limbajul este unul cult, fara nsa a abunda n neologisme sau termeni de specialitate, ceea ce l face accesibil unui public larg. Ideile textului sunt ordonate logic iar continutul acestuia este structurat pe o analiza detaliata a programului "Daciei literare". Ca modalitate de prezentare a textului ntlnim aici monologul scris.
Ideea de baza a acestui text este aceea ca, spre deosebire de naintasi, carora autorul nu le neaga, totusi, stradaniile, pasoptistii s-au implicat activ n promovarea culturii nationale, considernd-o nu doar necesara, ci indicnd exact "drumul de urmat pentru constituirea si afirmarea ei.
Desi cu un destin scurt, "Dacia literara', revista care expune cel mai clar programul lor, a avut un rol decisiv n literatura romna. Ea si propune, ntr-o perioada de intense cautari, un program alcatuit cu luciditate si simt critic.
n Introductie, articolul care deschide primul numar, Mihail Kogalniceanu adreseaza un elogiu predecesorilor sai (Heliade, Asachi, Bolintineanu), recunoscndu-i drept ntemeietori ai presei romnesti. Grija lui Kogalniceanu e orientata spre o literatura cu totul originala, din care sa lipseasca traducerile de proasta calitate, care nu fac altceva dect "sa omoare n noi duhul nationaP\ Programul "Daciei literare" aseaza n centrul culturii romnesti ideea de specific natidnal, unificarea limbii romne precum si promovarea creatiilor originale, prin obiectivarea criticii.
BILETUL NR. 31
Presa periodica, care n tarile libere, se numeste o a patra putere n stat si care pretutindene, pna si n partile pamntului cele mai despotic ocrmuite, a agiuns a fi o necesitate si pentru guvernare si pentru popoare; cariia si unele si altele i fac complimente si-i soliciteaza aplauzele, acesta presa la romni, este o inovatie a cariia origina dateaza de-abia de ieri. Nu sunt cincizeci de ani de cnd n Principate nu strabatea poate cinci jurnaluri franceze si doa germane; si aceste nca de-abia se cetea n casele a ctiva boieri si cu deosebire n cabinetul domnilor, carii erau ndatoriti de catra Poarta Otomana de a aduna stiri din toate partile Europei si de a le mpartasi la Constantinopol.
Nu sunt treizeci de ani cnd romnii n-aveau nca o singura foaie periodica n limba lor. In anul 1817, d. Racocea, translator romnesc n Lemberg, publica, n adevar, prospectul unui jurnal ce era sa iasa pentru ntiasi data romneste; nsa planul sau nu se putu aduce la mplinire. La 1822, dl. Z. Carcalechi, decanul jurnalistilor romni de astazi, cerca pantru a doua oara, n Buda, o asemine ntreprindere, dar aceasta era mai mult o revista literara si care curnd si cazu. n 1828, C. Rosetti din Valahia publica n Saxonia cteva numere a unui jurnal politic romnesc numit Fama Liptcai; n sfrsit, Eliad, la 1827, ceruse asemine voie de a publica o foaie romneasca n Bucuresti, dar si ocrmuirea de atunce nu-i ncuviinta cererea. si asa ceilalti putini barbati ce pe atunce ar fi putut coopera la introducerea presei periodice ntre romni pierdura mai sperarea de a-si realiza planul. (Mihail Kogalniceanu, Jurnalismul romnesc n 1855)
48
49
REZOLVARE
n acest text emitatorul este omul de cultura Mihail Kogalniceanu care, n contextul realitatilor sociale si politice din anul 1855, si expune parerea cu privire la situatia aparitiei ziarelor pna la acea perioada. Din punctul de vedere al autorului acestui articol, n acea perioada, puternic framntata de schimbari politice si sociale majore, era anevoioasa, adesea cu neputinta, publicarea unor ziare.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive alejnesajului
Textul apartine stilului publicistic si este un articol de ziar. Ca orice text care apartine stilului publicistic, scopul acestuia este de a informa cititorii. Dar, n pofida faptului ca scopul textului este acela de a transmite doar informatii exacte, ntlnim n continutul lui si latura reflexiva, subiectiva a autorului. Vocabularul este deosebit de variat (neologisme, arhaisme, regionalisme), dar totodata accesibil publicului care putea sa intre n contact cu presa.
n acest fragment, Kogalniceanu face o analiza atenta a situatiei aparitiilor ziarelor la noi. Folosindu-se de exemplul Occidentului, unde presa este considerata a patra putere n stat, autorul face o paralela cu
presa romneasca, care, timp de o lunga perioada, a fost neglijata. Acesta enumera cteva din foile care au aparut de-a lungul timpului, mentionnd ca nici una din ele nu a rezistat presiunilor exterioare. Exemple ar fi: jurnale literare, politice, traduceri ale unor publicatii straine. Chiar efortului lui Eliad, din 1827, de a scoate o foaie romneasca este respins de autoritatile de la acea vreme. n ansamblu, presa romneasca de la 1855, n viziunea lui M. Kogalniceanu, era una deosebit de saraca, dar si fara sansa de a evolua, din cauza opresiunii puterii de atunci pe de o parte, iar, pe de alta parte, a incapabilitatii clasei intelectuale de a concepe si realiza o publicatie periodica.
BILETUL NR. 32
* Daca observam bine, cu toata atentia, moravurile, institutiile, felul de a reactiona al poporului nostru, vom ajunge usor la concluzia ca psihologia sa intra n acest fel de comportare echidistanta ntre voluntarismul activist al Apusului si pasivitatea fatalista a Orientului. Asezati geografceste si sufleteste ntre influente care ne vin dintr-o parte si din alta, sufletul nostru si-a alcatuit un echilibru din caractere luate si dintr-o parte, si din alta. Aceste influente duble n-au ramas nsa ntre ele n conflict, n dualism. In sufletul nostru ele s-au topit formnd o sinteza noua, un echilibru. Echilibrul nostru sufletesc se cheama adaptabilitate.
Prin el ne deosebim de toata lumea Orientului, dar si de cea a Apusului. Exista n caracterul nostru excese de lene, de plictiseala, de ndurerare, de rabdare excesiva, care ne mpiedica de a fi occidentali. Pe de alta parte, gasim n noi initiativa, o anumita harnicie n a pricepe imediat mecanismul unei noutati, o agerime n a nu fi dezorientati si nici intimidati n fata neprevazutului, care ne ndeparteaza cu mult de apatia indolenta a Orientului, N*am avut timpul sa construim noutati, dar am avut meritul de a pricepe si asimila imediat ce au facut bun altii. Aceasta adaptabilitate am perfectionat-o facnd din ea arma noastra de lupta n existenta. (Mihai Ralea, Fenomenul romnesc)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este esteticianul si filosoful Mihail Ralea, care analizeaza profilul psihologic al poporului romn, conturat, pe de o parte, de apatie, fatalism si rabdare excesiva - mostenite pe filiera
orientala, iar, pe de alta parte, de stapnire de sine, simt al orientarii -venite din contactul cu Occidentul. Conditia de romn devine, n opinia autorului, una de echilibru ntre Orient si Occident.
Textul apartine stilului stiintific, fiind o expunere concreta, neechivoca a comportamentului poporului romn. Procedeele folosite n redactarea unui astfel de text sunt cele ale observatiei si analizei. Limbajul este specific stilului stiintific prin folosirea a numeroase neologisme si a terminologiei specific filosofice: voluntarism, echidistant, fatalism, adaptabilitate, dualism etc. Tonalitatea mesajului este una obiectiva, neimplicata afectiv. Calitatile generale ale stilului din acest text sunt corectitudinea si proprietatea termenilor.
Textul are n centru ideea de coexistenta a celor doua culturi, orientala si occidentala, n comportamentul poporului romn. Autorul sesizeaza ca aceste influente, deosebite din punct de vedere calitativ, nu contureaza o dualitate n sufletul poporului romn, ci, dimpotriva, se topesc, "formnd o sinteza noua, un echilibru". Acest echilibru, pe care Mihail Ralea l numeste "adaptabilitate", i face pe romni diferiti de ambele lumi, desi sunt influentati de acestea. Totodata, o calitate deosebita a spiritului romnesc este capacitatea lui de a se mobiliza n fata noului si de a lua decizii fara a se simti intimidat de presiunile exterioare lui.
50
51
BILETUL NR. 33
Adeseori, posteritatea este ingrata, iar formatorii de opinie, cnd nu sunt rataciti, par teleghidati. Desigur, receptarea operelor culturale, n general, si a celor de arta, n special, cunoaste o permanenta dinamica. Traiectoria este una ondulatorie, cu suisuri si coborsuri. Dar, valorile artistice si culturale se afla n raport cu destinatarii lor ntr-o relatie complexa. O opera este asemeni unei ecuatii ale carei rezultate apar din jocul ntre o constanta si o variabila. Constanta este opera, variabila este destinatarul, contemplatorul, receptorul, o realitate practic infinita n succesiunea generatiilor omenesti. De aici rezulta, pe de o parte, convergenta esentiala a tuturor asumarilor, dar si variabilitatea lor fara de sfrsit.
n numele acestei invariante, ni se pare ca abandonarea n uitare a lui Alecu Russo este nedreapta pentru el si pagubitoare pentru noi. Pentru ca, n cazul sau, noi credem ca ne aflam n fata uneia din cele mai naintate si fine constiinte de care sunt legate nceputurile moderne ale literaturii romne.
Desi integrabil perfect n coordonatele tipologice ale generatiei pasoptiste (profunda constiinta civica, elevatie a idealurilor, generozitate a daruirii si a faptei, sentiment al preursirii ntru emanciparea neamului si al vitregiei istorice cu handicapurile ei), scriitorul si particularizeaza existenta si opera, dezvaluind posteritatii o figura de exceptie.
Mai nti, sub raport biografic, viata pare a-i fi harazita mai tuturor neprielniciilor. La 12 ani ramne orfan de mama. In acelasi an, tatal l trimite la studii n Elvetia, impunndu-i o noua despartire. Se produce, astfel, nu doar o dubla ruptura (de mama intrata n nefiinta si de paradisul copilariei pulverizat prin dezradacinare), ci si o previzibila suprapunere. Maica disparuta se topeste n faptura tarii, iar nstrainarea de meleagul natal devine suferinta de orfelin. (Alexandru Melian, Polemici implicite)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este profesorul Alexandru Melian, n contextul analizarii operei si biografiei unui scriitor pasoptist, n opinia lui uitat pe nedrept de posteritate: Alecu Russo. Aceasta ipoteza este emisa din perspectiva istoricului literar care constata, iara surprindere, ca unii scriitori, de altfel importanti pentru literatura romna, sunt redusi la un simplu nume iar posteritatea adeseori nu le mai recunoaste valoarea.
Textul apartine stilului stiintific, mai exact domeniului criticii literare! Asadar, functia lui este una exclusiv cognitiva (de cunoastere).
Lexicul este caracterizat de prezenta termenilor specifici criticii literare, dar si de numeroase neologisme: posteritate, ingrata, tipologice, emancipare, constanta, variabila. Ideile textului sunt ordonate logic, astfel nct, pornindu-se de la o ipoteza, se ajunge, prin argumentare, la formularea unei concluzii. De la ipoteza ca opera literara este o constanta iar cititorul o variabila (comportament necuantificabil), autorul ajunge la concluzia ca unii scriitori, prin prisma relativitatii receptarii, intra, pe nedrept, ntr-un con de umbra. Textul este organizat pe o schema ce se desfasoara de la general la particular.
C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere <
Textul citat mai sus aduce n discutie problema scriitorilor romni care, desi importanti pentru istoria literaturii romne, ramn necunoscuti sau aproape necunoscuti pentru o anumita generatie. Explicatia ar fi relativitatea receptarii. Pentru a demonstra mecanismul dinamic al acesteia, profesorul Alexandru Melian concepe relatia opera-scriitor asemeni unei ecuatii n care f (constanta) variaza n functie de x (variabila) = f (x). n aceasta logica este prezentata si situatia scriitorului Alecu Russo: considerat un exponent al nceputului literaturii moderne si al constiintei nationale, el este, astazi, pe nedrept, uitat.
BILETUL NR. 34
Spirit mai mult empiric dect speculativ, Maiorescu trase imediat concluziile practice ale pozitiei lui estetice: arta si are scopul n sine, adica n emotia estetica, si nu n altceva; arta este pentru arta. si cum piesele lui Caragiale erau acuzate de imoraliate, greutatea apararii trebuia sa cada n aceasta directie, adica asupra raporturilor dintre arta si morala. Are arta vreo misiune morala? Se ntreaba el. "Da, arta a avut totdeauna misiune morala si orice adevarata opera artistica o ndeplineste." Ramne nsa de vazut n ce consta moralitatea artei... Morala rezida n nsasi esenta artei; din moment ce egoismul este principiul oricarui rau si natura emotiei estetice e de a ne ridica prin idtare de sine deasupra lui n lumea fictiunii ideale, macar pentru o clipa, att ct tine emotia estetica, urmeaza de la sine ca arta este morala prin nsasi definitie.
Pusa astfel, si nici nu poate fi altminteri, concluzia e ca arta nu are alte scopuri morale dect cel ce e nsasi esenta ei, a naltarii impersonale, a dezrobirii omului din catusele egoismului; arta nu poate avea alte intentii ce-l mplnta pe om n contingent, intentii politice sau moralizatoare. [...] Maiorescu ramne, asadar, egal cu sine nsusi, teoreticianul unei arte dezinteresate, lipsita de orice tendinta practica, adversarul literaturii de caracter politic, moral si chiar patriotic. (E. Lovinescu, Titu Maiorescu)
52
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este criticul literar E. Lovinescu, n contextul evaluarii contributiei lui Titu Maiorescu n domeniul criticii literare. Intentia lui E. Lovinescu este aceea de a prezenta, ntr-o lumina pozitiva, opera critica si filosofica a lui Titu Maiorescu.
Textul apartine stilului stiintific, mai exact domeniului criticii literare. Asadar, functia lui este una exclusiv cognitiva (de cunoastere). Lexicul este caracterizat de prezenta termenilor specifici criticii literare, dar si de numeroase neologisme: tendinta, empiric, speculativ, contingent. Ideile textului sunt ordonate logic, astfel nct concluzia vine sa completeze, n mod firesc, ntreaga expunere. Calitatile generale ale stilului, n cazul acestui text, sunt claritatea si precizia.
Textul de fata porneste de la ideea ca, pentru Titu Maiorescu, arta si are scopul n sine, ci nu n determinarile exterioare: politica, religie etc. Analiza despre raportul arta/moralitate este initiata de Titu Maiorescu n contextul necesitatii apararii pieselor lui I.L. Caragiale de imoralitate. Adept al gratuitatii artei, Titu Maiorescu considera morala acesteia diferita de cea a vietii cotidiene.
Scopul artei, asa cum l intuieste E. Lovinescu n scrierile lui Maiorescu, este evidentierea raului, dar nu pedepsirea lui, precum si trezirea n cititor a unei emotii estetice, care sa-1 ridice, "macar pentru o clipa', n "lumea fictiunii ideale" si sa-1 elibereze, astfel, "din catusele egoismului.
BILETUL NR. 35
Este dar, iubite coleg, ndoita multumirea cu care viu sa te felicit pentru introducerea criteriului latin n cercetarea poeziei populare si pentru vioiciunea stilului cu care stii sa ne mpartasesti convingerea dtale. In aceasta parte a discursului ne putem uni nu numai d-ia cu tel ce are placerea de a-fi raspunde n acest moment, dar probabil toti colegii nostri din Academie. Caci ne aflam pe un tarm unde cercetarile se apropie de oarecare exactitate stiintifica si pot conduce la cteva dovezi convingatoare.
Lucrul se schimba cnd trecem la aprecierile curat literare, unde dovezile exacte nu sunt cu putinta, unde judecata se ntemeiaza adeseori pe elemente prea subiective si unde e totdeauna greu
(iar la noi - cu lipsa unei traditii literare statornicite - mai greu dect aiurea) sa gasim premisele ntelegerii comune. Aici nu ne ramne adeseori dect datoria de a ne spune parerea cu toata sinceritatea si de a o sustine cu argumentele ce ne par mai accesibile spiritelor nepartinitoare.
Astfel, nu pot lasa sa treaca fara mpotrivire imputarea adusa culegerii de poezii populare a lui Vasile Alecsandri. D-ta zici: "Alecsandri a fost un rau culegator de poezii populare si mai cu seama s-a nselat fundamental cnd a crezut ca poate introduce unele dulcegarii sentimentale n viata versificata a poporului nostru." (Titu Maiorescu, n chestia poeziei populare. Raspuns la discursul de receptiune ai dlui Duiliu Zamfirescu, rostit la Academia Romna, la 16 mai 1909)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este mentorul gruparii literare Junimea, Titu Maiorescu, care, n contextul analizei poeziei populare, raspunde la mesajul scriitorului Duiliu Zamfirescu, cu intentia, pe de o parte, de a-1 felicita pentru ca a introdus criteriul latin n cercetarea acestui tip de poezie, iar, pe de alta parte, de a polemiza n legatura cu parerile contradictorii despre poezia populara a lui Vasile Alecsandri. Distinctia pe care vrea s-o scoata n evidenta criticul este aceea ntre abordarea stiintifica si cea literara a unei opere de arta. n timp ce abordarea stiintifica se bazeaza pe dovezi exacte, obiectivitate, cea literara e dominata de imprecizie, subiectivism.
Textul de mai sus apartine stilului oratoric, caracterizat prin ordonarea ideilor si sistematizarea unui punct de vedere pentru a fi prezentat unui public bine pregatit n acest domeniu. Limbajul este deosebit de protocolar si, totodata, specific domeniului criticii literare. Un argument n sustinerea ideii ca fragmentul este un discurs oratoric este prezenta, n text, a apelativului "iubite coleg'", precum si a adresarilor directe: D-ta zici. Calitatile particulare ale stilului din acest fragment sunt finetea discursului, naturaletea, precum si concizia ideilor prezentate.
punct de vedere
n discursul prezentat cu ocazia discutarii la Academie asupra "chestiunii poeziei populare", Titu Maiorescu atrage atentia ca, spre deosebire de stiinta, arta nu e un tarm al dovezilor exacte. Asadar, fiecare si poate manifesta liber punctul de vedere.
54
55
In continuare, invocnd nepartinirea si sinceritatea, criticul nu se sfieste sa contrazica opinia lui Duiliu Zamfirescu cu privire la culegerea de poezii populare a lui Vasile Alecsandri.
Prin interventia lui, Titu Maiorescu sugereaza ca sensurile unei opere literare nu pot fi niciodata complet epuizate; perspectivele de interpretare asupra ei difera n functie de subiectivitatea celor care o abordeaza.
BILETUL NR. 36
Directia cea noua - ni se zice - nu putea sa se introduca in conlucrare pasnica pe lnga cea veche? Trebuia oare o critica asa de nempacata n contra celor mai multe forme si autoritati de astazi? Admitnd chiar ca transilvanenii scriu rau, ca Barnutiu nu e om de stiinta, ca sincai nu e istoric, ca Societatea Academica Romna e stearpa, ca cele mai multe ziare si poezii nici nu merita acest nume; de
ce sa fie totus asa de amar combatute? Tot sunt creatiuni de cultura, forme fie si goale pentru primirea cuprinsului viitor, tot sunt ceva, sunt un semn de viata si sunt mai bine dect nimic. La aceasta raspundem:
Puterile unui popor, fie morale, fie materiale, au n orice moment dat o cantitate marginita. Averea nationala a romnilor are astazi o cifra fixa, energia lor intelectuala se afla asemenea ntr-o ctime fixata. Nu te poti juca nepedepsit cu aceasta suma a puterilor, cu capitalul ntreprinderii de cultura ntrun popor. Timpul, averea, taria morala si agerimea intelectuala ce le ntrebuintezi pentru o lucrare de prisos, necum pentru o lucrare gresita, sunt n veci pierdute pentru lucrarea cea trebuincioasa si cea adevarata. Amndoua nu pot merge lngaolalta, tocmai fiindca izvorid puterilor unei natiuni nu este nesecat, ci este din fire marginit. Daca dar ti lipsesc o mie de scolari silitori si modesti, de industriasi si meseriasi nationali, de poeti si prozatori mai buni, de oameni de stiinta adevarati, cauza este ca marginitele puteri de care dispune poporul tau pentru aceasta sunt consumate [...] de functionari netrebnici, de academici [...], secretari, membri onorifici, asociati n cultura, jurnalisti, ateneisti, conservatoristi, poetastri, spnzuratori de pnze la "expozitia artistilor n viata", si celelalte, si celelalte.
Ai un singur bloc de marmura: daca l ntrebuintezi pentru o figura caricata, de unde sa mai poti sculpta o Minerva? (Titu Maiorescu, O cercetare critica asupra poeziei romne de la 1867. Prefata autorului la editia de la 1874)
REZOLVARE
n acest text emitatorul este criticul literar Titu Maiorescu, care analizeaza, n studiul O cercetare critica asupra poeziei romne de la 1867, pozitia falsa pe care o au cei care sustin forme ale culturii romnesti fara fondul cultural necesar si legitim. n spirit polemic, criticul evidentiaza necesitatea reevaluarii puterilor spirituale ale poporului romn, precum si a grijii cu care orice om de cultura trebuie sa foloseasca potentialul pe care l are o natiune.
Textul de fata apartine stilului oratoric, cu un pronuntat caracter polemic. Ideile sunt organizate asa nct sa fie evidentiata premisa de la care se pleaca, dar si critica ei. n prima parte autorul expune parerile care trebuie combatute pentru ca, mai apoi, punctual, sa le analizeze si sa le combata pe fiecare n parte. Limbajul, specific secolului al XLX-lea, este cult, accesibil si n concordanta cu tonul polemic al textului. Calitatile generale si particulare ale stilului n textul dat sunt: precizia si concizia, finetea si demnitatea discursului.
Ideea centrala a textului se concretizeaza n critica aspra adusa de Titu Maiorescu celor care credeau ca, nfiintnd, fara acoperire, institutii si organisme ale statului, se rezolva golul creat de lipsa de coerenta si de cultura din societate. n aceasta logica, Maiorescu evidentiaza, n mod just, ca energia unei natiuni este limitata si ca, n functie de modul n care a este folosita, poate da rezultate concrete sau, dimpotriva, iluzia unei culturi solide. El apreciaza ca nu neaparat numarul mare de institutii, cum ar fi Academia, opera etc, dau masura culturii unei societati, ci rezultatele vizibile n plan local si national. Concluzia este la fel de corecta ca si critica: "Ai un singur bloc de marmura: daca l ntrebuintezi pentru o figura caricata, de unde sa mai poti sculpta o Minerva?l\ adica trebuie sa pretuim materialul de care dispunem deoarece acesta e limitat. Sa nu-1 irosim n creatii minore, ci sa-1 ntrebuintam n realizarea unor opere autentice si cu adevarat valoroase.
BILETUL NR. 37
In aparenta, dupa statistica formelor dinafara, romnii posed astazi aproape ntreaga civilizare occidentala. Avem politica si stiinta, avem jurnale si academii, avem scoli si literatura, avem muzee, conservatorii, avem chiar o constitufiune.
56
Dar n realitate, toate acestea sunt productiuni moarte, pretentii fara fundament, stafii fara trup, iluzii fara adevar, si astfel cultura claselor mai nalte ale romnilor este nula si fara valoare, si abisul care ne desparte de poporul de jos devine din ce n ce mai adnc. [...]
Forma fara fond nu numai ca nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricacioasa, fiindca nimiceste un mijloc puternic de cultura. si prin urmare vom zice: este mai bine sa nu facem o scoala deloc dect sa facem o scoala rea, mai bine sa nu facem o pinacoteca deloc dect sa o facem lipsita de arta frumoasa; mai bine sa nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorari si neonorati ai unei asociatiuni dect sa le facem fara ca spiritul propriu de asociere sa se fi manifestat cu siguranta n persoanele ce o compun; mai bine sa nu facem deloc academii, cu sectiunile lor, cu sedintele solemne, cu discursurile de receptiune, cu analele elaborate, dect sa le facem toate acestea fara maturitatea stiintifica ce singura le da ratiunea de a fi. (Titu Maiorescu, n contra directiei de azi n cultura romna)
REZOLVARE
n contextul analizarii situatiei culturii romnesti din perioada societatii Junimea, criticul Titu Maiorescu, n calitate de emitator al acestui mesaj, critica dur tendintele eronate ale societatii, enuntnd, n calitate de mentor, teoria formelor fara fond. Scopul mesajului este acela de a avertiza pe cei raspunzatori de bunul mers al culturii n legatura cu pericolul formalismului instalat deja n mai toate manifestarile de cultura contemporana.
Textul se ncadreaza n stilul oratoric, avnd un puternic caracter polemic. El se organizeaza ca o adresare directa fata de cei care cred ca o societate se construieste doar din institutii, fara un fundament cultural. Limbajul este specific secolului al XlX-lea, prin prezenta cuvintelor iesite din uz, cum ar fi: productiuni, constitutiune, stricacioasa. Organizarea textului tine de natura lui polemica, n sensul ca fiecare idee este sustinuta de argumente plauzibile. Naturaletea si concizia sunt doua dintre calitatile particulare ale stilului din acest text. :
punct de vedere
Promotor al teoriei formelor fara fond, Titu Maiorescu combate, cu vehementa, superficialitatea, care, n opinia lui, caracteriza aproape ntreaga societate romneasca din a doua jumatate a secolului al XlXlea.
Contrar statisticilor, care evidentiau o nfloritoare viata culturala a societatii romnesti, Maiorescu constata o dezolanta neconcordanta ntre aparenta si realitate. Conform opiniei lui: "Forma fara fond nu numai ca nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricacioasa, fiindca nimiceste un mijloc puternic de cultura. si prin urmare vom zice: este mai bine sa nu facem o scoala deloc dect sa facem o scoala rea, mai bine sa nu facem o pinacoteca deloc dect sa o facem lipsita de arta frumoasa [...]". Concluzia este ca orice institutie culturala are legitimitate doar daca exista si un fundament care sa o justifice.
BILETUL NR. 38
Ce a nsemnat si ce a reprezentat revista " Convorbiri literare " n cultura nationala n perioada ei junimista - din martie 1867 pna n decembrie 1894 cnd lacob Negruzzi consemneaza: "Dupa doi ani de mpreuna lucrare, am dobndit ncredintarea ca acei tineri vor sti sa duca cu succes opera nceputa de generatia precedenta si vin astazi sa trec asupra lor sarcina purtata de mine cu atta dragoste timp de 28 ani"! (nr. 1, an XXIX din 1 ian. 1895 al " Convorbirilor literare")?
Dupa anii de nceput ai presei culturale iesene, cu editarea revistei "Dacia literara", suspendata la putin timp de la aparitie din cauza nentelegerilor lui Mihai Kogalniceanu cu mai marii vremii, aparitia revistei "Convorbiri literare" a nsemnat, n parte, si continuarea programului "Daciei literare". Grupul din jurul "Junimii", dar si abilitatile administrative ale lui lacob Negruzzi, nconjurat de Vasile Pogor, Titu Maiorescu si ceilalti junimisti, a facut ca revista sa creasca de la numar la numar si sa adune n paginile ei valorile literelor de atunci, devenite cu timpul valori ale spiritualitatii romnesti.
Timp de 28 de ani revista a aparut sub administratia primului grup junimist, tutelat de lacob Negruzzi, ca apoi revista sa se impuna cu amprenta generatiilor urmatoare, care au respectat mostenirea astfel primita. Fara aparitia revistei "Convorbiri literare", unde s-a dat directia literaturii romne moderne, unde Titu Maiorescu si-a expus principiile sale critice, poate ca am fi avut sincope asemanatoare celor de
care s-a lovit revista "Dacia literara". Promovarea adevaratei culturi n paginile acestei reviste a nsemnat un pas sigur pentru mai trziu n dezvoltarea si impunerea literaturii romne nu numai n spatiul limbii romne, ci sa se stabileasca, ca un adevarat reper al unei literaturi valoroase. Faptul ca Eminescu si Creanga si-au publicat mare parte a operelor lor n paginile acestei reviste da girul ei de valoare si perenitate. {O suta patruzeci de ani de "Convorbiri literare", ancheta realizata de Cassian Maria Spiridon, raspuns dat de Gel Iu Dorian, n Convorbiri literare)
58
59
REZOLVARE
n cazul acestui text avem doi emitatori: pe de o parte, cel care face ancheta cu privire la nsemnatatea revistei "Convorbiri literare" pentru cultura romna (Cassian Maria Spiridon) iar, pe de alta parte, cel care formuleaza raspunsul la aceasta ancheta (Gellu Dorian). Intentia este aceea de a lamuri publicului cititor importanta aparitiei revistei "Convorbiri literare" pentru evolutia literaturii romne.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive aie mesajului
Textul de mai sus face parte dintr-o ancheta culturala realizata de Cassian Maria Spiridon cu ocazia mplinirii a 140 de ani de la aparitia primului numar al revistei "Convorbiri literare". Ca structura,
apartine stilului publicistic. Scopul unui astfel de text este aceia de a informa publicul n legatura cu viata culturala a societatii. Limbajul este unul accesibil si variat, observndu-se elemente ce provin din mai multe stiluri functionale (stiintific, beletristic).
Continutul textului dezvaluie ce a nsemnat pentru literatura romna si, mai ales, pentru perioada de dupa "Dacia literara", aparitia revistei "Convorbiri literare". Din punctul de vedere al lui Gellu Dorian, revista aparuta n jurul gruparii Junimea continua efortul pe care l ncepuse mai devreme Mihail Kogalniceanu cu "Dacia literara". Bucurndu-se de o apreciere unanima n rndul cititorilor, dar si de o abila administrare, revista "Convorbiri literare" reuseste sa adune cele mai valoroase creatii, care vor deveni emblematice pentru cultura romna. Un exemplu elocvent n acest sens este prezenta, n paginile ei, a textelor lui Minai Eminescu si Ion Creanga. Astfel, revista a avut un dublu rol: de a impune literatura romna n spatiul limbii romne si de a deveni un reper al literaturii valoroase.
BILETUL NR. 39
Titu Maiorescu este primul polemist romn a carui arma principala e logica, o nsiruire strnsa de argumente; nu vrea sa aiba dreptate dect cnd o are, dar atunci si-o pune n valoare cu o strictete careia nimic nu-i scapa. O astfel de polemica presupune o limitare a cmpului de operatie; nu se lupta oricnd si pentru orice. [...]
Adevaratului spirit polemic i trebuie un fel de detasare fata de obiectul n discutie, ce-i ngaduie si o luciditate in determinarea punctelor slabe si n alegerea mijloacelor de atac ori de aparare, si, la nevoie, si daca i sta n resursele sufletesti - i da posibilitatea
de a ntrebuinta acea ironie binevoitoare ce-l nalta de la sine ntr-un plan de superioritate morala, desi contine nca si destula luciditate pentru a-si dizolva adversarul mai sigur dect toate
otravile vehementei. [...] El are un scop precis: trezirea n cititor, n opinia publica, a unei convingeri, a convingerii lui. Din ura dezlantuita n jurul actiunii critice a lui Maiorescu n-au ramas dect directivele lui, pentru ca au plecat dintr-un spirit critic, si articolele, pentru ca au fost expresia unui spirit polemic alimentat numai de argumente intelectuale. Pe ct e de indestructibil elementul rational, pe att elementul afectiv se risipeste odata cu ambianta n care s-a produs. (E. Lovinescu, Titu Maiorescu, cap. XVIII) ,
REZOLVARE
Emitatorul mesajului este criticul literar E. Lovinescu, care analizeaza opera filosofica si critica a lui Titu Maiorescu, important om de cultura si mentor al societatii Junimea. Intentia autorului este aceea de a evidentia rigoarea scrierilor lui Titu Maiorescu, precum si importanta acestora n cristalizarea principiilor de valorizare ale artei la noi.
Textul apartine stilului stiintific, mai exact domeniului criticii literare. Asadar, functia lui este una exclusiv cognitiva (de cunoastere). Lexicul este caracterizat de prezenta termenilor specifici criticii literare, dar si de numeroase neologisme: detasare, vehement, indestructibil, argument. Ideile textului sunt ordonate logic, astfel nct concluzia vine sa completeze, n mod firesc, ntreaga expunere. Calitatile generale ale stilului, n cazul acestui text, sunt claritatea si precizia.
Fragmentul de fata evidentiaza complexa personalitate a lui Titu Maiorescu, mai ales n ipostaza lui de polemist, fiind considerat de E. Lovinescu cel mai mare polemist romn din acea perioada. Mai mult, este ilustrata finetea si demnitatea stilului polemic al lui Maiorescu, prin faptul ca aceasta modalitate de a lua atitudine mpotriva unor erori se manifesta doar n chestiunile cu adevarat importante si atunci critica lui era argumentata pna la cel mai mic detaliu. Scopul ultim al tuturor polemicilor maioresciene era acela de a trezi cititorul, de a-1 constientiza asupra importantei actului artistic.
60
61
BILETUL NR. 40
Tnara generatie romna se afla astazi sub influenta operei poetice
a lui Eminescu.
Se cuvine dar sa ne dam seama de partea caracteristica a acestei opere si sa ncercam totdeodata a fixa individualitatea omului care a personificat n sine cu atta stralucire ultima faza a poeziei romne din zilele noastre. [...] De la 1860 ncoace dateaza ndreptarea; ea ncepe cu Vasile Alecsandri, care stie sa destepte gustul pentru poezia populara, se continua si se ndeplineste prin cercetarea si ntelegerea conditiilor sub care se dezvolta limba si scrierea unui popor.
Fiind astfel cstigata o temelie fireasca, cea dinti treapta de naltare a literaturii nationale, n legatura strnsa cu toata aspirarea generatiei noastre spre cultura occidentala, trebuie neaparat sa raspunda la doua cerinte: sa arate nti n cuprinsul ei o parte din cugetarile si simtirile care agita deopotriva toata inteligenta europeana n arta, n stiinta, n filozofie; sa aiba, al doilea, n forma ei o limba adaptata fara sila la exprimarea credincioasa a acestei
amplificari.
Amndoua conditiile le realizeaza poezia lui Eminescu n limitele n care le poate realiza o poezie lirica; de aceea Eminescu face epoca n miscarea noastra literara. (Titu Maiorescu, Eminescu si poeziile lui)
REZOLVARE
Emitatorul mesajului n acest text este Titu Maiorescu, n ipostaza de critic literar. Intentia lui este aceea de a prezenta, n studiul Eminescu si poeziile lui, rolul deosebit de important pe care l-au avut poeziile lui Eminescu n evolutia poeziei si sintetizarea tuturor acelor coordonate pe care le-au trasat naintasii si contemporanii acestuia.
Textul apartine stilului stiintific, fiind specific criticii literare, iar principalul scop al acestuia este cel cognitiv. Titu Maiorescu realizeaza o expunere diacronica a modului n care poezia a fost perceputa de la Vasile Alecsandri pna la Mihai Eminescu, cel care si reuseste sa o integreze specificului national. Limbajul apartine domeniului criticii literare, folosindu-se termeni specifici: poezie lirica, personalizare, limba, scriere etc. Stilul se caracterizeaza prin precizie si claritate.
n acest fragment, Titu Maiorescu contureaza personalitatea poetului Mihai Eminescu, singurul capabil, prin valoarea operei sale,
62
sa sintetizeze cele doua directii ale culturii unui popor: "sa arate nti n cuprinsul ei o parte din cugetarile si simtirile care agita deopotriva toata inteligenta europeana n arta, n stiinta, n filozofie; sa aiba, al doilea, n forma ei o limba adaptata fara sila la exprimarea credincioasa a acestei amplificari". Daca opera lui Vasile Alecsandri redesteapta gustul cititorilor pentru literatura populara, Eminescu vine sa completeze acest cstig al literaturii prin viziunea sa profunda asupra rolului artei si al artistului n evolutia culturii unei natiuni.
BILETUL NR. 41
Poetul nu va obosi sa faca elogiul spiritului tolerant, al adncii omenii vadite totdeauna de poporul nostru n modul de a convietui cu cei de o alta nationalitate. n noiembrie 1876, n paginile "Curierului de Iasi", articolul ["Se vorbeste ca n consiliul..."] dezbatea aceasta problema, pe larg si cu evidenta combustiune interioara: "Nici un neam de pe fata pamntului nu are mai mult drept sa ceara respectarea sa dect tocmai romnul, pentru ca nimene nu este mai tolerant dect dnsul". Drept exemplu, el invoca faptul ca "din vremi stravechi fiecare a avut voie sa se nchine la orice D-zeu au vroit si sa vorbeasca ce limba i-au placut". Spre deosebire de alte tari, care au urmarit sa-si creeze, cu forta, prozeliti din " conlocuitorii de alta lege ori limba", la noi situatia a fost cu totul alta. n Moldova, biserica catolica este att de veche, si nimeni nu i-a silit pe catolici sa treaca la religia "orientala", lipovenii fug din Rusia si "traiesc nesuparati n coltul lor pe pamntul romnesc ", apoi " armenii, calvinii, protestantii, evreii toti sunt fata si pot spune daca guvernele romnesti au oprit vreo biserica sau vreo scoala armeneasca, protestanta sau evreiasca. Nici una ".
Astfel de idei puncteaza - ca niste dre de foc - ntregul traiect al gazetariei eminesciene. Caci sa nu uitam, dincolo de excesele polemice din unele articole, exista n universul gndirii poetului un nucleu solar catre care aspira toate elementele ideatice, polul magnetic mereu indicat de acul busolei sale spirituale - orict s-ar agita sub imperiul unor furtuni trecatoare - si care, se stie, este reprezentata de conceptia democratica, potrivit careia natiunea nseamna clasele muncitoare, si n primul rnd
taranimea. Nu a afirmat el, cu un patos inegalabil, ca "e poate singura chestiune n care am scris cu toata patima de care e capabila inima noastra, cu toata durerea si cu toata mila pe care ne-o inspira tocmai taranul, acest unic si adevarat popor romnesc?". [...]
63
Pe aceasta platforma a ideilor se sublimeaza toate contradictiile, se decanteaza toate reziduurile unei sensibilitati ultragiate de spectacolul ornduirii "cea cruda si nedreapta", pentru a ramne, pura si incandescenta, expresia dragostei de tara, ca n aceasta spovedanie de o miscatoare si neascunsa superbie: "Iubim tara si natia noastra astfel cum n-o iubeste nimeni, cum nimeni n-are puterea de a o iubi.". (Al. Oprea, Studiu introductiv la Minai Eminescu, Opere, IX, Publicistica 1870-1877)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este Al. Oprea. n Studiu introductiv la Minai Eminescu, el analizeaza o parte din activitatea gazetareasca a marelui poet, pornind de la un articol publicat de acesta n numarul din noiembrie 1876 n "Curierul de last.
Textul preluat din Studiu introductiv la Mihai Eminescu este unul nonfictiv, construit ntr-un stil elevat, specific criticii literare. Limbajul este denotativ, dar, pe alocuri, Al. Oprea l plasticizeaza, facnd apel la sensuri conotative, pentru a scoate n evidenta calitatile lui Eminescu si a pune n valoare activitatea de gazetar a acestuia.
Discursul lui Al. Oprea este construit sub forma unei argumentari. n analiza lui, ncepe de la un exemplu concret, articolul publicat n "Curierul de Iast de catre Mihai Eminescu, n care acesta dezbatea problema spiritului tolerant [...] vadit ntotdeauna de poporul nostru n modul de a convietui cu cei de o alta
nationalitate". Argumentele lui Eminescu sunt sustinute de exemple. Pornind de la ideile exprimate n acest articol, Al. Oprea puncteaza "ntregul traiect al gazetariei eminesciene". Concluzia la care ajunge autorul este ca, n ciuda sentimentelor de nemultumire fata de ornduirea tarii, Eminescu reuseste sa-si exprime, la modul cel mai emotionant, dragostea de tara si de natie.
Eminescu afirma: "Iubim tara si natia noastra astfel cum n-o iubeste nimeni, cum nimeni n-are puterea de a o iubC si prin aceste cuvinte el si defineste ntreaga activitate gazetareasca, dar si pe cea poetica.
Al. Oprea remarca spiritul polemic din multe articole ale marelui poet si mentioneaza ca nu e vorba dect de "furtuni trecatoare", care se nasc din nedreptatea pe care acesta o simte atunci cnd se gndeste la tarani.
In ciuda acestor frustrari, poetul reuseste sa scoata la lumina dragostea de tara, ea fiind cea care i influenteaza revolta. Cnd se exprima la persoana I plural, el se reprezinta ca facnd parte din masa, traind durerea poporului. Prin pozitia lui, Eminescu confera natiunii romne un statut aparte, singulariznd-o prin dragostea pe care o poarta tarii.
BILETUL NR. 42
Gazetaria eminesciana impresioneaza prin forta cu care reuseste sa mbine - ntr-un aliaj original - trasaturi ale fazei romntic-generoase a nceputurilor cu habitudinile curente si ndatinate ale ziaristului modern. <
Caci, se stie, pentru multi dintre scriitorii pasoptisti, actul publicistic avea o functie ocazionala si oricum subordonata unei imediateti pragmatice, fara a mai pune la socoteala - n afara exceptiilor cunoscute un anume amatorism, o agitatie de suprafata, potrivit dorintei de a face cte ceva din toate [.,.].
Articolele eminesciene se impun nsa prin naltul lor profesionalism, poetul practicnd gazetaria ca pe o autentica meserie, cu toate prerogativele de rigoare. Se cere a se adauga ca, stiind sa faca fata prozaicei si istovitoarei munci de galera a ziarismului cotidian, el nu cedeaza spiritului de rutina si de conventionalism, ridicnd pagina tiparita la naltimea unor probleme de constiinta, pastrnd nealterata vechea functie sacerdotala a cuvntului scris.
Studiul modelului pe care-1 ofera Eminescu este cu att mai instructiv, cu ct se constituie ntr-o perioada cnd a ncetat devalmasia dintre genuri, cnd fiecare domeniu tinde sa-si impuna, cu strasnicie, statutul specific, opunndu-se imixtiunilor altor activitati. Daca aceasta e adevarat, ntr-o formulare generala, cu att mai mult apare n cazul antitezei - exagerata de attia - dintre poezie si gazetarie.
Ne amintim de simbolul utilizat de Titu Maiorescu, cu statuia de marmura care priveste surzatoare, de la naltimea augusta a vesniciei artei, la zgomotoasa agitare a oamenilor n politica, deci, n efemer. Iata nsa ca Eminescu, fara a trada cu nimic legile eterne ale creatiei, n acelasi timp, traieste, cu incandescenta, cele mai "prozaice" probleme ale actualitatii, dar de care depindea destinul tarii. Explicatia o cunoastem, tine de situarea pe pozitiile taranimii, clasa fundamentala a natiunii. Aceasta platforma spirituala l ajuta sa nu ramna prizonierul orizontului strict al atelierului sau de creatie, sa aiba preocupari mai ample, menite sa cuprinda viata trecuta si prezenta a poporului. (Al. Oprea, Studiu introductiv la Mihai Eminescu, Opere, IX, Publicistica 1870-1877)
64
65
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este Al. Oprea. n Studiu introductiv la Mihai Eminescu, el analizeaza o parte din activitatea gazetareasca a marelui poet, ncercnd sa demonstreze profesionalismul articolelor acestuia si, n acelasi timp, sa arate ca activitatea lui publicistica nu tradeaza cu nimic creatia literara.
Textul preluat din Studiu introductiv la Mihai Eminescu este unul nonfictiv, construit ntr-un stil elevat, specific criticii literare. Limbajul abunda n neologisme, termeni tehnici, dar si livresti sau juridici: imediatete pragmatica, functie sacerdotala, imixtiune, prozaic; este denotativ, dar si conotativ: istovitoarei munci de galera a ziarismului cotidian, Aceasta platforma spirituala l ajuta sa nu ramna prizonierul orizontului strict al atelierului sau de creatie.
Discursul este argumentativ, criticul ncercnd sa demonstreze valoarea activitatii publicistice ntreprinse de Eminescu. Pentru a scoate n evidenta calitatea scrisului eminescian, Al. Oprea realizeaza un paralelism cu actul publicistic pasoptist, pe care l considera "amatorist, supus unei "imediateti pragmatice", n timp ce Eminescu ridica "pagina tiparita Ja naltimea unor probleme de constiinta, pastrnd nealterata vechea functie sacerdotala a cuvntului scris".
Discursul lui Al. Oprea este menit a pune n lumina activitatea gazetareasca a lui Mihai Eminescu. Criticul ntelege, ca si Titu Maiorescu, ca Eminescu este "un om al timpului modern", preocupat de tot ceea ce se ntmpla n jurul lui. Iubitor de patrie, acesta se situeaza pe pozitiile taranimii pentru ca ntelege ca ea
reprezinta "clasa fundamentala a natiunit si astfel se contureaza stilul revoltat, polemic uneori, al marelui poet. Mihai Eminescu nu trebuie perceput ca un artist desprins de lume, ci ca om al timpului sau, care vibreaza la toate .schimbarile produse n societate si care ntelege suferinta semenilor.
BILETUL NR. 43
Sa ne amintim epoca n care se zicea ca n Grecia exista un partid englez, unul francez, altul rusesc, si ca n zadar se cauta partid adevarat national. Oamenii de stat ai Greciei s-au convins prin esperienta ca adevarata politica nationala nu poate fi alta dect aceea care se razima pe propriile interese ale natiunii; si astazi negresit exista n Grecia partide politice, ca n oricare stat constitutional,
nsa ele nu mai pot fi calificate de partid englez, francez sau rusesc. Ar fi regretabil, ar fi o nenorocire chiar pentru noi daca, a doua zi dupa recunoasterea independentii noastre, am cadea n greseala ce o comitea odinioara Grecia n loc sa ne inspiram de politica noastra traditionala.
n ce consta nsa aici traditiunea? Ea consta n ceea ce ne impune chiar pozitiunea noastra geografica; de-a evita orice provocare fata cu puterile noastre vecine si d-a ntretine ndeobste cu toate puterile cele mai bune relatiuni. Prin aspiratiunile noastre, prin dezvoltarea intelectuala ce si-a dat Romnia de jumatate de secol aproape, ea a cautat a se apropia de civilizatiunea apuseana; ideile de progres, dezvoltarea noastra economica trebuie sa fie pururea tinta noastra pentru a ne ntari nlauntru si a inspira ncredere nafara.
Daca puterile la Berlin nu ne-au garantat neutralitatea, trebuie ca noi, prin atitudinea ce vom tinea-o, sa nu ne departam ctusi de putin de la o politica nteleapta, care sa nu se inspire dect de propriile interese romnesti, fiindca este o proba evidenta ca o asemenea politica este singura buna pentru Romnia, fiindca pururea am cerut-o, fiindca am regretat si regretam si astazi ca naltul areopag european nu ne-a asigurat el nsusi conditiile de existenta ce le doream cu totii pentru statul nostru.
Noi nu putem dect regreta ca se vad tendinte de a angaja tara n o politica bazata pe apropierea exclusiva catre una sau cealalta din marile puteri, departnd-o astfel de la linia de conduita pe care o socotim singura buna, fiind inspirata numai din propriile noastre interese. (Mihai Eminescu ["Egreu
pentru o foaie din opozitie..."], n Timpul, 6 martie 1880, apud Mihai Eminescu, Opere, XI, Publicistica, Bucuresti, 1984)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este Mihai Eminescu. El se adreseaza, prin intermediul unui articol din ziarul "Timpul", E greu pentru o foaie din opozitie..., poporului, manifestndu-si regretul fata de angajarea tarii ntr-o politica ce nu se bazeaza pe interesele proprii.
Textul este unul nonfictiv, specific stilului publicistic, subiectiv (persoana I), construit ntr-o maniera argumentativa.
n opinia lui Eminescu, din cele mai vechi timpuri lumea a nteles ca "adevarata politica nationala nu poate fi alta dect cea care se bazeaza pe propriile interese ale natiunif. Aceasta idee este repetata de cel putin trei ori n patru paragrafe, ceea ce defineste discursul eminescian ca fiind intentionat persuasiv.
66
67
n final, gazetarul Mihai Eminescu nu poate dect sa si exprime regretul de a vedea tara angajata ntr-o politica bazata pe apropierea de marile putert\ ndepartndu-se astfel "de interesul propriu al natiunii romne11.
Eminescu insista, m articolul Egreu pentru o foaie din opozitie..., pe ideea urmaririi interesului propriu neamului romnesc n guvernarea statului si regreta lipsa de ntelegere a pastrarii spiritului traditional, specific romnesc, cel care i-ar asigura, de fapt, neutralitatea. Un popor care se conduce imitnd forma de organizare si de guvernare a altor tari nu face dect sa renunte la ceea ce i este specific. Dependenta de altcineva conduce la o forma abstracta de sclavie, de vreme ce interesul propriu a fost ndepartat. Independenta se poate capata prin atitudinea pe care o avem, prin politica nteleapta pe care trebuie sa o ducem, adica bazata pe propriile interese, pentru ca e clar ca nimeni nu urmareste sa realizeze ceva pentru noi, de vreme ce, asa cum arata si Eminescu, "naltul areopag european nu ne-a asigurat el nsusi conditiile de existenta ce le doream cu totii pentru statul nostru".
BILETUL NR. 44
Peisajul de ansamblu al publicatiilor romnesti literar-stiintifice, academice, umanitare si populare se mbogateste cu zeci si zeci de reviste (numai n perioada 1890-1900 apar peste o suta).
In acest divers context este interesant de urmarit modul n care publicatiile reprezentative au izbutit sasi impuna un program redactional care sa continue traditia progresista a presei romnesti, sa inoveze stilul publicistic si limbajele lui prin noi formule si genuri gazetaresti si sa contribuie la elucidarea disputelor lingvistice si literare cu privire la limba si la literatura.
Observam mai nti ca " directia noua" propusa de Titu Maiorescu n "Convorbiri literare" se confrunta, dupa 1880, cu alte "directii", tendinte si orientari care se doreau distincte unele fata de altele si care au izvodit n preajma unor reviste cunoscute. [...]
Stilul publicistic si genurile gazetaresti de la sfrsit de secol (sec. al XlX-lea) ne atesta, n mod explicabil, anumite tendinte care au contribuit la dezvoltarea presei literare. Se cultiva articolul polemic -politic, social, cultural, istoric, filosofic. Cronica literara, de teatru mai ales, dar si cea de carte, cunoaste prin Eminescu, Delavrancea si Caragiale o amploare deosebita. Un gen frecvent este medalionul literar, prezent n mai toate revistele. (Victor Visinescu, Valori lexicale si stilistice n publicistica literara romneasca)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este Victor Visinescu. n fragmentul extras din Valori lexicale si stilistice n publicistica literara romneasca, autorul urmareste activitatea revistelor literare si tendintele existente n presa sfrsitului de secol XIX.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Valori lexicale si stilistice n publicistica literara
romneasca este nonfictiv, construit pe baza unei statistici efectuate la sfrsitul secolului al XlX-lea privind publicatiile romnesti. Estef un text mai mult informativ, bazat pe clasificari si pe urmarirea inovatiilor care s-au produs n genurile gazetaresti. Astfel, Visinescu observa ca n decursul a numai zece ani (1890-1900) peisajul publicatiilor romnesti se mbogateste cu peste o suta de reviste literarstiintifice, academice, umanitare, populare etc. Observa ca exista o predilectie spre cultivarea articolului polemic - politic, social, cultural, istoric, filosofic, apreciind activitatea unor scriitori ca Eminescu, Delavrancea, Caragiale n ceea ce priveste cronica de teatru si cea de carte.
Victor Visinescu, n studiul sau, observa ca publicatiile romnesti au luat amploare la sfrsitul secolului al XlX-lea si ncearca sa urmareasca modul n care s-a izbutit impunerea "unui program redactional care sa continue traditia progresista a presei romnesti, sa inoveze stilul publicistic si limbajele lui prin noi formule si genuri gazetaresti si sa contribuie la elucidarea disputelor lingvistice si literare cu privire la limba si la literatura". El ofera, ca exemplu, lupta pe care a dus-o Titu Maiorescu pentru impunerea "directiei nor n literatura, demonstrndu-se n acest fel raptul ca, dupa 1880, existau multe alte directii si orientari "care se doreau distincte unele fata de altele". Visinescu ncearca sa surprinda activitatea gazetareasca de sfrsit de secol XIX, reusind, n acest fel, sa realizeze o legatura cu prezentul, pentru ca toate aceste tendinte pe care le depisteaza n presa literara sunt cele care au influentat activitatea gazetareasca contemporana.
BILETUL NR. 45
Toti cunoastem importanta teatrului pentru un popor, toti stim, asemenea, ca ne lipseste acest element de cultura. Vom traduce dar dramele eminente din alte literaturi, vom ncuraja nceputurile noastre cele bune, daca le avem, vom descuraja pe cele rele si ne vom interesa, la timp oportun, de a forma actori adevarati... zeci si zeci de ani vor trece nainte de a se putea compune o singura trupa de actori care sa merite acest nume. [...]
68
69
In contrastul aratat pna aici se cuprinde cea mai lamurita explicare a directie} noi, n deosebire de cea veche. Directia veche a barbatilor nostri publici este mult mai ndreptata spre formele dinafara; directia noua si juna cauta mai nti de toate fundamentul dinlauntru si, unde nu-l are si pna cnd nca nu-l are, dispretuieste forma dinafara ca neadevarata si nedemna. [...] si fiindca vorbim aici de literatura prozaica,
vom mparti cercetarea noastra dupa cele doua specii ale ei, n cercetarea stiintifica si n cea estetica sau cel putin stilistica. Reproduceri din chiar operele autorilor nu pot avea loc aici: ntinderea lucrarilor prozaice se mpotriveste la aceasta. Trebuie sa ne marginim a cita numai titlul scrierilor si a scoate la iveala elementele comune care le mpreuneaza n una si aceeasi directie. (Titu Maiorescu, Directia noua n poezia si proza romna, n Critice)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este Titu Maiorescu. n Directia noua n poezia si proza romna, el ncearca sa dea o definitie "directiei nof' pe care trebuie sa o urmeze literatura.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul extras din Directia noua n poezia si proza romna este
un text critic, construit sub forma unei demonstratii, avnd un scop persuasiv. Limbajul este denotativ. Pentru a argumenta necesitatea trasarii unei directii noi n literatura, Titu Maiorescu pune n opozitie doi termeni: "directia noua"I"directia veche", ncercnd sa i defineasca pe fiecare, pornind de la un exemplu concret: analiza situatiei n care se afla teatrul romnesc, aratnd ca "lipseste acest element de cultura" si ca, deocamdata, autorii trebuie sa se limiteze la traduceri, la ncurajarea "nceputurilor [...] cele bune" si la descurajarea celor rele. Astfel, este evidentiata necesitatea luarii unei atitudini care sa nlocuiasca vechea directie, ndreptata doar spre "formele dinafara", cu alte cuvinte, catre acele forme care nu sunt specifice tarii noastre. Maiorescu traseaza apoi coordonatele studiului sau critic, mpartind cercetarea n doua specii ale ei: stiintifica si estetica sau stilistica.
Atitudinea lui Titu Maiorescu fata de literatura secolului sau este specifica unui om modern, care urmareste progresul, dar, totodata, nu uita sa valorifice spiritul national. Din acest scurt fragment se
observa deja cele cteva idei marcante pentru critica literara, dezvoltate anterior n n contra directieide azi n cultura romna.
Titu Maiorescu teoretiza si demonstra "teoria formelor fara fond", se revolta mpotriva "vitiuluF national existent n epoca de a mprumuta forme ale culturii apusene fara a le adapta conditiilor existente, considernd ca trebuie ridicat fondul cultural autohton la naltimea acelor forme. Tot el aduce n discutie criteriul estetic n evaluarea operei literare - cercetarea fiind stiintifica, dar si estetica. Titu Maiorescu reuseste, prin ideile de inovare, de valorificare a spiritului romnesc, sa influenteze nu doar domeniul literaturii, dar si critica literara, el nsusi fiind un model.
BILETUL NR. 46
Orisicare scriitor care se simte, tine sa scrie pentru toti romnii, ba chiar si pentru cei viitori. El are dar sa scrie cum vorbesc toti romnii, ba cum, dupa toata probabilitatea, vor vorbi si cei ce nu s-au nascut nca. El trebuie dar sa-si dea bine seama cum alege, cum ntrebuinteaza si cum asaza vorbele, caci o vorba rau aleasa nu are pentru toti cititorii nteles, una rau ntrebuintata strica ntelesul, iar una rau asezata l supara pe cititor.
Aceasta bagare de seama le lipseste celor mai multi dintre scriitorii nostri.
Am citit, de exemplu, scrise de unul dintre scriitorii cu mari pretentiuni vorbele "pagina ntia". stim nsa cu totii ca romnii zic "pagina nti" ori "prima pagina". De ce ascris acel autor pretentios cum nu zice si nici n-are sa zica nimeni?
Pentru ca voia sa fie mai cu mot dect altii.
Fiindca noi ceilalti zicem "a doua", "a treia" si "a patra", el socotea ca trebuie sa zicem si "a-ntaia". Aceasta dovedeste ca el nu si-a dat silinta sa se dumireasca asupra gramaticii romnesti. [...]
Astfel, acel scriitor cu pretentiuni mari si cu pregatire nendestulatoare, nemultumit sa scrie cum vorbeste lumea, a pocit limba, creznd c-o drege. (Ioan Slavici, Amintiri)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este loan Slavici, care, n Amintiri, aduce n discutie problema cunoasterii insuficiente a limbii romne de catre scriitori, exprimndu-si nemultumirea cu privire la lipsa de respect si de responsabilitate fata de cuvntul scris.
Textul preluat din Amintiri este nonfictiv, construit ntr-un limbaj denotativ. Este organizat sub forma unui discurs argumentativ, ntr-un stil ironic si destul de acid.
70
71
Scriitorul si formuleaza ipoteza pornind de la urmatoarea premisa: ,y4ceasta bagare de seama le lipseste celor mai multi dintre scriitorii nostrf1. Pentru a demonstra acest lucru, apeleaza la un exemplu. Ioan Slavici a observat la unul dintre scriitorii cu mari pretentii ca a folosit vorbele "pagina ntia". Modul
n care abordeaza problema este destul de ironic, scriitorul judecnd cu o naivitate jucata intentia acelui scriitor care dorea "sa fie mai cu mot dect altit. Concluzia acestei demonstratii este exprimata de data aceasta direct, fara ocolisuri: ^ceasta dovedeste ca el nu si-a dat silinta sa se dumireasca asupra gramaticii romnesti"", autorul ncheindu-si pledoaria ntr-un mod sarcastic: "nemultumit sa scrie cum vorbeste lumea, a pocit limba, creznd c-o drege".
Ioan Slavici aduce n discutie o problema care i priveste pe toti romnii, n special pe scriitori, care, din respect pentru cuvntul scris, ar trebui sa cunoasca mai bine legile limbii si sa n-o mai "poceasca", dupa cum se exprima el, n final. Slavici constientizeaza faptul ca arta este eterna si tocmai de aceea creatia literara, pastrata prin cuvntul scris, trebuie sa respecte limba din care a luat nastere, pentru ca si generatiile viitoare de cititori vor lectura aceste scrieri. Scriitorul, maestru n utilizarea cuvintelor, sa fie cel care se cramponeaza, necunoscnd normele lingvistice? Aceasta este ntrebarea pe care si-o adreseaza, indirect, Slavici si observa, cu regret, ca problema le este specifica unora dintre scriitorii cu ,pretentiuni mart. Prin acest fragment, autorul atentioneaza pe scriitorii cu o "pregatire nendestulatoare", dar, deducem, si pe toti romnii care nu respecta normele limbii.
BILETUL NR. 47
Principele Carol [n.n. viitorul rege Carol al II-lea] ajunge, n 1912, sa sustina un bacalaureat nemaintlnit pna atunci n Romnia.
O comisie speciala, formata din profesorii care-l pregatisera nainte, a fost nsarcinata de Carol I sa-l verifice pentru acordarea certificatului de absolvire. n Arhiva Casei Regale s-au pastrat toate documentele acestui examen curios: lucrarile scrise ale celui examinat; procesul-verbal privind desfasurarea examenului. [...] Examenul - pe care Carol I l dorea "complet si amanuntit", conform procesului-verbal - va avea loc pe 26-29 iunie 1912, la Castelul Peles din Sinaia, unde Comisia s-a deplasat de la Bucuresti. Urmau a fi probe de limba latina, matematica, fizico-naturale, limba franceza, o " dizertatiune ", limba germana, probe orale si ex tempore din filozofie si istorie. Felul cum a decurs examenul este prezentat pe larg.
Au participat Carol 1, care a prezidat, principele mostenitor Ferdinand si sotia sa Maria, fratii si surorile celui examinat.
Comisia propunea candidatului mai multe subiecte, din care acesta si alegea unul. La limba romna a ales Principalele calitati ale operei lui Caragiale; la filozofie si istorie, din cele 20 de subiecte^ a luat Politica Rusiei n Orientul Europei pna la 1774. Notele obtinute: limba romna - 9; matematici - 8,50; franceza - 9; stiinte fizico-naturale - 9; germana - 8,50; latina - 7; dizertatia la istorie -10; filozofie - 10; media generala - 8,81. Calificativul "Admis". (Petre urlea, Bacalaureat la castel, n revista Historia)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este Petre urlea, cel care publica articolul Bacalaureat la castel n revista "Historia". Textul urmareste, asa cum arata si titlul, sa redea desfasurarea examenului de bacalaureat sustinut de principele Carol n intervalul 26-29 iunie 1912 la Castelul Peles din Sinaia.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Textul, Bacalaureat la castel, este informativ, continnd date exacte
despre modul n care s-a desfasurat examenul principelui Carol, date preluate din documentele gasite n Arhiva Casei Regale. Este elaborat ntr-un stil stiintific, marturie stnd -"lucrarile scrise ale celui examinat, procesul-verbal privind desfasurarea examenului". Acestea se doresc a fi convingatoare pentru cititor. Petre urlea prezinta disciplinele care au constituit examenul de bacalaureat al viitorului rege, subiectele pe care acesta le-a ales si notele obtinute.
Acest text reprezinta nu doar o alta pagina din istoria regelui Carol al II-lea, dar si marcarea unui "moment nemaintlnit pna atunci n Romnia" (26 iunie 1912) - sustinerea, de catre principe, a examenului de bacalaureat la Castelul Peles din Sinaia. Se poate observa ca principele a sustinut un examen la mai multe discipline, Jimba latina, matematica, fiziconaturale, limba franceza, o dizertatiune, limba germana, probe orale si ex tempore din filozofie si istorie", primind pentru fiecare o nota, media generala asigurndu-i calificativul "admis". Acest text realizeaza o punte ntre trecut si prezent, aratnd ca examenul de bacalaureat este sustinut n Romnia de aproape o suta de ani si ca regele nsusi s-a supus acestei testari, dovedindu-si cunostintele.
72
73
BILETUL NR. 48
Priviti clipa felul cum cautam sa ne ntelegem, priviti ct de putin conduita curenta a unui romn, atunci cnd vorbeste de oamenii, de institutiile, de moravurile ori de cultura noastra. Veti observa numaidect doua tipuri de apreciere bine caracterizate, dar n acelasi timp perfect opuse. O categorie din conationalii nostri, dintre aceia care si-au facut studiile superioare n strainatate si fac parte din clasa avuta, ori de cte ori vor trebui sa faca o judecata asupra vreunui fenomen romnesc oarecare, vor lua aproape sistematic aceeasi atitudine: scepticismul radical. Cunoasteti cu totii acest monoton discurs: Suntem n urma tuturor popoarelor. Structura noastra etnica e inferioara si nici un viitor mai bun nu e de asteptat. Caracterul nostru e las si servil. Institutiile noastre sunt simple maimutareli dupa strainatate. [...] N-avem trecut, n-avem arta, n-avem literatura. [...]
Exact opusa acestei mentalitati, apare o alta, care, cu tot aspectul ei profund patriotic, ramne tot asa de obtuza, tot asa de refractara la priceperea sufletului national ca si cea dinti.
Toata lumea iarasi cunoaste si discursul demagogului nationalist si cultural. [...] Romnii sunt singurul popor care se njoseste, se critica mereu. Trebuie sa descoperim valorile nationale, care sunt suficiente ca sa putem trai din ele, nchiznd granitele influentei straine. Literatura noastra are nume ce se pot egala usor cu marile genii ale strainatatii. Suntem bogati ca nimeni (povestea petrolului si a grului), suntem viteji ("Romnul are sapte vieti n pieptu-i de arama"), suntem poeti ("Romnul e nascut poet") etc. etc. [...]
n general, atitudinea celor mai multi romni fata de evenimentele si lucrurile noastre oscileaza egal de vinovat ntre scepticism si grandomanie. (Mihai Ralea, Fenomenul romnesc)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este Mihai Ralea, care, n lucrarea Fenomenul romnesc, face o interpretare a modului n care se manifesta romnul, n general, la orice eveniment sau fenomen 'petrecut n Romnia.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Textul, Fenomenul romnesc, este unul nonfictiv. Este critic, scris
ntr-un stil neutru, tinznd spre publicistica, usor ironic, pamfletar. Este subiectiv, autorul lui alegnd sasi expuna teoriile adresndu-se 1 direct cititorului, implicndu-1 n ntreprinderea sa. Ca orice analiza, orict de banala ar fi ea, autorul recurge la clasificari si aduce argumente n vederea demonstrarii propriilor convingeri.
La modul general, Mihai Ralea observa ca exista doua categorii de romni: cei cu studii n strainatate, care, atunci cnd trebuie sa-si exprime parerea despre vreun fenomen romnesc, adera la scepticismul radical si, n al doilea rnd, demagogii nationalisti, care sunt supusi viciului grandomaniei, aratnd mereu
ca suntem o natie superioara si nu avem nevoie de influente straine. Autorul recurge la folosirea ctorva clisee care marcheaza gndirea trunchiata a romnilor, dnd farmec textului si sustinnd convingator critica lui: "Romnul are sapte vieti n pieptu-i de arama", "Romnul e nascut poef.
Mihai Ralea observa ca poporul romn este destul de obtuz n gndire, alegnd mereu, atunci cnd trebuie sa emita judecati asupra vreunui fenomen romnesc, atitudini extremiste, perfect opuse. Romnii sunt fie adepti ai scepticismului radical, vrnd sa demonstreze ca poporul lor este cu mult n urma altora si nu prea exista sanse de evolutie, fie dintre cei care se considera "Bogati ca nimeni [...], viteji [...], poeti"', fiindu-le suficiente "valorile nationale". Concluzia la care ajunge Mihai Ralea, exprimata de data aceasta fara ocolisuri, este ca "atitudinea celor mai multi romni fata de evenimentele si lucrurile noastre oscileaza egal de vinovat ntre scepticism si grandomanie", criticnd lipsa echilibrului si a discernamntului.
BILETUL NR. 49
Pentru traditionalisti, eterna chestiune a occidentalizarii sau a raporturilor cu Occidentul, care ncurca si dezorienteaza attea inteligente romnesti, se reduce la un proces firesc de asimilare. Dar dincolo de aceasta asimilare, tinta nalta ramne creatia proprie. Un Nicolae Balcescu, un Mihail Kogalniceanu, un B.P. Hasdeu, un Mihai Eminescu, un George Cosbuc, un Vasile Pi-van sau Nicolae Iorga ni se nfatiseaza sub ndoitul aspect de vasta asimilare a culturilor straine si de monumentala creatie autohtona. Traditionalismul vede n ei revelatii istorice ale substantei de viata permanenta ce zace n adncul acestui popor.
Daca menirea poporului romnesc este aceea de a crea o cultura dupa chipul si asemanarea lui, afirmatia aceasta implica si solutia unei orientari. Cine preconizeaza orientarea spre Occident rosteste un nonsens. Orientarea cuprinde n sine cuvntul Orient si nseamna orientarea spre Orient, dupa Orient. Altarele se asaza spre Orient, icoanele caminului se asaza pe peretele dinspre Orient, taranul cnd se nchina pe cmp se ntoarce spre Orient.
74
75
Zicala spune pretutindeni ca lumina vine de la Rasarit. si cum noi ne aflam geografic n Oriem si cum, prin religia ortodoxa, detinem adevarul luminii rasaritene, orientarea noastra nu poate fi dect spre Orient, adica spre noi nsine, spre ceea ce suntem prin mostenirea de care ne-am nvrednicit.
Mostenim un pamnt rasaritean, mostenim parinti crestini - soarta noastra se cuprinde n aceste date geo-antropologice. O cultura proprie nu se poate dezvolta organic dect n aceste conditii ale pamntului si ale duhului nostru. Occidentalizarea nseamna negarea orientalismului nostru, nihilismul europenizant nseamna negarea posibilitatilor noastre creatoare. (Nichifor Crainic, Sensul traditiei, n Puncte cardinale n haos)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este Nichifor Cranic, cel care duce o lupta apriga pentru pastrarea traditiei n literatura romna n perioada interbelica, moment de mare nsemnatate pentru cultura noastra pentru ca acum ia nastere si miscarea de modernizare a literaturii, sustinuta de E. Lovinescu.
In Sensul traditiei, Nichifor Crainic ncearca sa demonstreze necesitatea pastrarii traditiei, a dirijarii literaturii catre Orient, catre ceea ce i este specific prin origine si nu catre Occident, prin sincronizarea cu acel spirit al veaculut despre care vorbea E. Lovinescu. Discursul lui este construit sub forma unui text argumentativ, pornind de la exemple de scriitori care demonstreaza ca, desi au asimilat cultura straina, nu s-au ndepartat de spiritul romnesc. Aduce apoi o serie de argumente care sa-i sustina teoriile, realiznd o analogie ntre sensurile cuvintelor orientare/Orient, care, n sine, fac vizibila directia de urmat. Stilul este neutru, apelndu-se la neologisme: date geo-antropologice, nihilism, nonsens sau zicale: lumina vine de la Rasarit. Este un text nonfictiv, subiectiv, avnd un scop persuasiv.
Acest text evoca un moment marcant n literatura si critica romneasca, punnd n opozitie doua miscari culturale si literare: modernismul/traditionalismul. n timp ce una doreste sa se sincronizeze cu literatura occidentala, apta sa primeasca influenta unei culturi superioare, cealalta urmareste sa pastreze neschimbate valorile traditionale, considernd ca acestea sunt cele care sustin posibilitatile noastre creatoare.
Nichifor Crainic, n Sensul traditiei, aduce numeroase argumente care sa sustina credinta^ necesitatii orientarii literaturii romne catre Rasarit, catre sine: "Mostenim un pamnt rasaritean, mostenim parinti crestini - soarta noastra se cuprinde n aceste date geo-antropologice". El considera ca occidentalizarea distruge duhul romnesc si "o cultura proprie nu se poate dezvolta''' astfel.
BILETUL NR. 50
Sub diferite variatii de detaliu, omul care locuieste astazi continentul nostru se prezinta sub doua tipuri bine definite: occidentalul si orientalul.
Toata civilizatia occidentala sta ntr-un singur cuvnt: " aptitudine creatoare". Ridicat deasupra mediului, dominndu-lprin stapnire de sine, prin curaj, prin rabdare si initiativa, occidentalul e spirit activ mai nainte de toate. El preface ambianta, sfinteste locul, caruia i impune legea si ideea sa si care l asculta docil si nvins. Apuseanul e stapnul vointei sale elastice si ferme n acelasi timp si pentru aceasta e si
stapnul lucrurilor nconjuratoare. Curajul sau e cnd temerar, cnd rezonabil. stie sa riste si sa fie n acelasi timp prudent. El subjuga fortele naturii, sezoanele, fauna si flora Dar mai ales, a inventat tehnica, care i-a devenit aliata ascultatoare.
In asemenea conditii, filozofia sa mi poate fi dect voluntarista. El crede ca totul e posibil, e optimist n ncrederea pe care o acorda fortelor sale, crede n libertate, mai mult, n liber arbitru, pentru ca rezistenta determinismului orb o nvinge cu putereantelepciunii sale. [...]
Psihologia orientalului e exact contrara. Ea se reduce, de obicei, la o "resemnare pasiva". Daca occidentalul se impune mediului, orientalul se supune. Forta naturii l zapaceste, l zdrobeste, l apasa Recunoaste ntr-nsa cine stie ce forta religioasa misterioasa, contra careia i se pare inutil sa mai lupte. [...] Fatalismul, adica constatarea acestei asezari prestabilite si pe care vointa omului e prea slaba ca sa o ndrepte, i se pare singura solutie. (Minai Ralea, Fenomenul romnesc)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este Minai Ralea care, n Fenomenul romnesc, emite cteva judecati n legatura cu felul n care se raporteaza occidentalii si orientalii la diverse fenomene.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Textul, Fenomenul romnesc, este unul nonfictiv. Este critic, scris
ntr-un stil neutru, tinznd spre publicistica, usor ironic. Fragmentul este redat la persoana a Ii-a, autorul exprimndu-se la modul general n legatura cu doua categorii de oameni, total diferiti: occidentalul si orientalul.
76
77
Construjt sub forma unui eseu argumentativ, textul urmareste sa contureze, n prima instanta, imaginea occidentalului, aducnd exemple care sa contureze si mai bine portretul acestuia si, n al doilea rnd, n aceeasi maniera, realiznd contraste, portretul orientalului. Limbajul este denotativ, neutru; autorul foloseste neologisme: determinism, fatalism, apeleaza la zicale: omul sfinteste locul, stilul fiind ironic.
Atitudinea lui Mihai Ralea fata de cele doua categorii de oameni, orientalul/occidentalul, pe care le analizeaza n acest fragment este destul de partinitoare, apreciind mai mult natura occidentalului, care este stapn pe sine si pe toate lucrurile din jur, n opozitie cu orientalul, care este supus fatalismului, considernd ca singura solutie de a razbi n viata este a se supune fortei naturii, sortii. Cnd sustine ca occidentalul nvinge "determinismul orb" "cu puterea ntelepciunii sale", practic l situeaza ntr-un plan inferior pe oriental, a carui "vointa e prea slaba" pentru a supune lumea nconjuratoare. Antonimele construiesc si mai clar antiteza, Mihai Ralea reusind prin aceste opozitii sa demonstreze modul n care se raporteaza doua categorii de oameni diferiti la acelasi fenomen.
BILETUL NR. 51
Desi mult mai complexa si nglobnd n ea principii contradictorii si fenomene ce nu se pot explica uniform, miscarea modernista se confunda adesea si cu simbolismul, care, n realitate, nu e dect una din formele ei, pe care ne ramne sa o studiem n nota sa diferentiata. [...]
Miscarile literare nu pornesc, n genere, de la conceptii definite, ci dintr-o tendinta mpotriva unei forme nvechite n arta; formula viitoare izvoraste dintr-o elaboralie nceata si obscura, necristalizata ntr-o formula dect trziu. [...]
Pornit si el dintr-o reactiune, nu trebuie deci sa consideram simbolismul numai prin latura lui negativa, ci si prin caracterele esentiale ce-i dau un aspect si o unitate interioara. Iesit din faza militanta a negatiunii si 'intrat n ritmul curentelor literare ca un fenomen distinct, simbolismul poate fi acum redus la elementul sau caracteristic.
El nu trebuie confundat cu individualismul n arta...; orice talent nou este afirmatia unui individualism; el nu e numai principiul eliberator dintr-o formula literara veche, ntruct orice scoala noua reprezinta principiul unei emancipari. [...]
1 Simbolismul este de o natura mai specific; n esenta, el reprezinta adncirea lirismului n subconstient prin exprimarea pe cale mai mult de sugestie a fondului musical al sufletului omenesc. (E. Lovinescu, Istoria literaturii romne contemporane)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este E. Lovinescu, care, n perioada interbelica, contribuie, prin teoriile sale, la modernizarea literaturii romne, teorii exprimate n special n Istoria literaturii romne contemporane.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul extras din Istoria literaturii romne contemporane aduce
n discutie simbolismul, curent literar care se confunda cu miscarea modernista promovata de Lovinescu, criticul ncercnd sa demonstreze ca este doar una dintre formele de manifestare ale tendintei de inovare a literaturii. Textul este nonfictiv, subiectiv, criticul implicndu-1 pe cititor n analiza ntreprinsa de el ("pe care ne ramne sa o studiem"). Stilul este elevat, academic, bogat n termeni de specialitate: Simbolismul, curent literar, sugestie, individualismul n arta si neologisme: militanta, individualism, subconstient.
E. Lovinescu porneste de la premisa ca simbolismul nu este dect o forma de manifestare a miscarii moderniste si nu trebuie confundat cu aceasta. Pentru a fi mai clar, criticul ncearca sa defineasca acest curent literar, care s-a nascut ca reactie mpotriva romantismului, aratnd ca nu trebuie considerat "numai prin latura lui negativa, ci prin caracterele esentiale ce-i dau un aspect si o unitate interioara'. Criticul aseaza simbolismul n opozitie cu individualismul din arta, care s-ar caracteriza prin nevoia de eliberare de o formula literara veche, din nevoia emanciparii, cernd a fi nteles n esenta lui. El reprezinta "adncirea lirismului n subconstient prin exprimarea pe cale mai mult de sugestie a fondului musical al sufletului omenesc".
BILETUL NR. 52 M-am sfiit totdeauna sa scriu pentru tipar la persoana nti. [...] Dar, fiindca sunt ntrebat, ndraznesc a spune ca scrisul nu mi se pare deloc o jucarie agreabila si nici mai cu seama o jonglerie cu fraze. Pentru mine arta - zic "arta" si ma gndesc mereu numai la literatura - nseamna creatie de oameni si de viata.
Astfel arta, ntocmai ca si creatia divina, devine cea mai minunata taina. Crend oameni vii, cu viata proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternitatii. Nu frumosul, o nascocire omeneasca, intereseaza n arta, ci pulsatia vietii.
78
79
Cnd ai reusit sa nchizi n cuvinte cteva clipe de viata adevarata, ai realizat o opera mai pretioasa dect toate frazele frumoase din lume. Precum nasterea, iubirea si moartea alcatuiesc enigmele cele mai legate de viata omeneasca, tot ele preocupa mai mult si pe scriitorul care ncearca sa creeze viata.
Literatura rezultata din asemenea preocupari mi va multumi, poate, nici pe superestetii ce savureaza mimai rafinariile stilistice sau extravagantele sentimentale, nici pe amatorii de povestiri gentile de salon. Nici n-are nevoie. Literatura traieste prin ea si pentru ea nsasi. Durabilitatea ei atrna numai de cantitatea de viata veritabila ce o cuprinde. (Liviu Rebreanu, Cred)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este Liviu Rebreanu, care si exprima crezul literar, ntr-o perioada n care lua nastere romanul de analiza psihologica, romanul redat la persoana I. Modernizarea literaturii nsemna trecerea de la omniscienta, obiectivitate, la subiectivism, de la o tema rurala la una urbana, de la focalizarea pe actiune la interesul pentru dramele interioare ale intelectualului, ntr-o ncercare de estetizare a literaturii.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Textul Cred este conceput sub forma unui manifest, exprimat la
persoana I. Este nonfictiv, fiind convingator prin continutul exprimat ntr-un limbaj standard, un stil neutru. Fragmentul se adreseaza celor care sunt interesati de maniera de a scrie a lui Rebreanu, acesta exprimnd cteva opinii despre actul scrierii, despre creatia literara, despre rolul ei si al poetului. Sensul
denotativ se mbina pe alocuri cu cel conotativ, scriitorul alegnd sa se exprime destul de ingenios cnd spune ca scrisul nu e "o jucarie- agreabila' sau Jonglerie cu fraze".
Manifestul l pune pe Liviu Rebreanu n opozitie cu moda nceputului de secol XX, n care erau preferate, dupa cum se sustine n ultima parte a discursului, estetismul, "rafinariile stilistice, extravagantele sentimentale" sau povestirile gentile de salon", aratnd ca literatura nu are nevoie de ele pentru ca ea "traieste prin ea si pentru ea nsasf'. El nu ataca acest tip de scrieri, ci explica, modest, modul n care a ales el sa se exprime n romanele sale si ce ntelege prin arta.
Astfel, asemenea oricarui creator, ncearca sa dea viata. Surprinznd n scrierile sale pulsatia vietii, considera ca a realizat o opera pretioasa. Scriitorul nu poate f atras dect de marile enigme ale lumii, nasterea, iubirea, moartea, pentru ca ele alcatuiesc viata de care este interesat.
BILETUL NR. 53
Sincronismul nseamna, dupa cum am spus, actiunea uniformizatoare a timpului asupra vietii sociale si culturale a diferitelor popoare legate ntre ele printr-o interdependenta materiala si morala. Exista, cu alte cuvinte, un spirit al veacului sau ceea ce numea Tacit un "saeculum ", adica o totalitate de conditii configuratoare a vietii omenirii. Spiritul Evului Mediu, de pilda, se manifesta sub doua forme: credinta religioasa care-i determina ntreaga activitate sufleteasca (literatura, arta, filosofia etc.) si provoaca n domeniul politic cruciadele, adica expansiunea Occidentului spre Orient; iar pe de alta parte, n domeniul social, forma specifica a feudalitatii, de origine germanica sau nu, n orice caz, expresie a individualismului social, dupa cum stilul ogival este o expresie a misticismului.
Renasterea reactioneaza mpotriva spiritului crestin prin renvierea spiritului antic, cu manifestari mai caracteristice n domeniul artei si al cugetarii filosofice. [...]
Revolutia franceza ne-a adus, n sfrsit, principiul suveranitatii nationale, al libertatii presei si cuvntului, principiul egalitatii legale, fiscale si politice de la temelia tuturor democratiilor contemporane si, ca urmare fireasca, principiul nationalitatilor ce ne configureaza. [...] Spiritul timpului e, asadar, firul conducator al istoriei n controversele faptelor. Prezent pretutindeni, el se dezvolta, totusi, n unele tari mai intens: la Roma si la Atena n antichitate; la germani n timpul Evului Mediu; n Italia n epoca Renasterii; n Franta n veacul XVII si sfrsitul veacului XVIII. (E. Lovinescu, Mutatia valorilor estetice)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este E. Lovinescu. n lucrarea Mutatia valorilor estetice ncearca sa demonstreze importanta sincronizarii culturii cu spiritul veacului, teorie care 1-a plasat n fruntea criticii literare, prin miscarea de modernizare a literaturii din perioada interbelica.
Textul este redactat n maniera specifica teoriilor si criticilor literare, ntr-un stil academic, folosindu-se un limbaj de specialitate, mprumutnd cuvinte din lexicul domeniului istoric. >
80
81
Este un text nonfictiv, scris la persoana I. Lovinescu si exprima astfel propriile convingeri despre necesitatea sincronizarii cu acel "saeculum" despre care vorbea si Tacit, pentru ca "spiritul timpului e firul conducator al istoriei n controversele faptelor". Construit sub forma unei argumentatii, textul pleaca de la o premisa, demonstrndu-se apoi, prin exemple aduse din istorie, faptul ca n orice epoca oamenii au ncercat sa se adapteze "spiritului veacului.
n lupta dusa pentru modernizarea literaturii romne, E. Lovinescu porneste de la ideea ca exista un "spirit al veacului care imprima un proces de omogenizare a civilizatiilor, de integrare ntr-un ritm de dezvoltare sincronica. Daca exista decalaje ntre civilizatii, cele mai putin dezvoltate sufera influenta celor avansate. Astfel s-a ntmplat si n Evul Mediu, cnd spiritul se manifesta sub forma credintei religioase, influentnd cultura si politica si, n plan social, forma de organizare statala. Renasterea a renviat spiritul antic, Revolutia franceza a promovat principiul suveranitatii nationale, al egalitatii. Lovinescu arata ca acest "spirit al veacului" este "prezent pretutindeni, dar se dezvolta "n unele tari mai intens: la Roma si la Atena n antichitate; la germani n timpul Evului Mediu; n Italia n epoca Renasterii; n Franta n veacul XVII si sfrsitul veacului XVIIF. Acelasi exemplu ar trebui sa l urmeze, n consecinta, si cultura romneasca.
BILETUL NR. 54
Acest orgoliu al latinitatii noastre e mostenirea unor vremuri cnd a trebuit sa suferim rsul batjocoritor al vecinilor, cari cu orice pret ne voiau subjugati. Azi e lipsit de bun-simt. Vorbim despre spiritul culturii noastre; vrem sa fim numai att: latini - limpezi, rationali, cumpatati, iubitori de forma, clasici - dar vrnd-nevrnd suntem mai mult. nsemnatul procent de snge slav si trac, ce clocoteste n fiinta noastra, constituie pretextul unei probleme, care ar trebui pusa cu mai multa ndrazneala.
Cunoastem experimentul ncrucisarii unei flori albe cu floarea rosie a aceeasi varietati. Biologii vorbesc despre asa-numitele " dominante ". Ce nseamna cuvntul acesta? Ca n generatiile noua ce se nasc din mpreunarea celor doua flori - nsusirile uneia dintre ele sunt stapanitoare; bunaoara cele mai multe vor fi albe. S-a dovedit nsa ca din cnd n cnd, cu oaresicare ciudata regularitate reapar si nsusirile curate ale celeilalte flori. E o izbucnire din Mister, cnd nici nu te astepti.
Vechile nsusiri le-ai crezut pierdute pentru totdeauna, ele se afirma totusi din timp n timp n toata splendoarea trecuta. ntr-o ndepartata analogie cu experimentul acesta biologic - att de convingator prin simplitatea sa - se poate spune ca n spiritul romnesc e dominanta latinitatea, linistita si prin excelenta culturala. Avem nsa si un bogat fond latent slavo-trac, exuberant si vital, care, orict ne-am mpotrivi, se desprinde uneori din corolele necunoscutului, rasarind puternic n constiinte. Simetria si armonia latina ne e adeseori sfrtecata de furtuna care fulgera molcom n adncimile oarecum metafizice ale sufletului romnesc.
E revolta fondului nostru nelatin. [...]
(Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin, n revista Gndirea)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este Lucian Blaga. Articolul Revolta fondului nostru nelatin, aparut n "Gndirea", n 1921, se ncadreaza n viziunea traditionalista a acestei reviste, contracarnd exclusivismul latin n configurarea componentei spirituale a poporului romn.
Textul este nonfictiv, limbajul folosit este denotativ, dar, pe alocuri, Blaga apeleaza la sensuri conotative, asa cum se vede nca din titlu. Acest fond nelatin despre care vorbeste scriitorul pulseaza viata; personificat, el se revolta la un moment dat pentru ca nu a fost luat n considerare.
Acest fragment este subtil dojenitor, atacnd orgoliul celor care se considera pur latini, fara a lua n considerare fondul slavo-trac ce sta la temelia constituirii limbii romne. Sunt aduse n discurs concepte
specifice scrierilor lui Blaga, cum ar fi: misterul, corolele necunoscutului. n exprimarea ideilor, autorul foloseste metafore si epitete de genul: furtuna care fulgera molcom n adncimile metafizice ale sufletului romnesc.
In acest articol, Lucian Blaga discuta despre "spiritul culturii noastre" si observa ca exista un orgoliu care i mpiedica pe romni sa ia n considerare toate influentele lingvistice care stau la baza constituirii limbii romne, prefernd sa se considere numai latini, n felul acesta atribuindu-si calitatile acestei limbi superioare: ar fi, deci, "limpezi, rationali, cumpatati, iubitori de forma, clasici".
82
83
Marele scriitor atrage nsa atentia ca nu trebuie ignorat fondul slavo-trac pentru ca, la un moment dat, va iesi la suprafata, la fel cum, ntr-o ncrucisare de flori, una alba si una rosie, din aceeasi varietate, chiar daca se vor perpetua "dominantele"1, este dovedit ca, din cnd n cnd, cu oarecare regularitate, reapar si nsusirile celeilalte flori. Prin aceasta analogie, Blaga demonstreaza un adevar care nu poate fi ignorat, criticnd astfel lipsa de respect fata de bogatul fond slavo-trac, "exuberant si vitaF', care ne reprezinta.
BILETUL NR. 55
Desigur, nimic nu rodeste din nimic, nu exista creatie ex nihilo, totul are un temei n realitatea universala. Dupa cum samnta se naste din moartea fructului, " cuvintele potrivite " si au sorgintea n arhaicele " ndemnuri pentru vite ". Orice germinare e o metafora, un salt. Robia ndurata, osnda tui Adam si Sisif, "sudoarea muncii sutelor de ani", suferinta n ntuneric, a celor smeriti, chiar osemintele uscate ale batrnilor, ntreg "rodul durerii de vecii ntregi" poate fi izvor de poezie, tocmai pentru ca e rod. Caci, dupa cum sterilitatea desfigureaza si descompune n haos, fecunditatea transfigureaza, alcatuieste noi ordine. Poetul e cel care reveleaza, desteapta ceea ce doarme n obscuritate, cel care face Dumnezeu de piatra din cenusa mortilor din vatra, faureste versul nalt din ocara si - germinare prin transfigurare - din "mucegaiuri, bube si noroi" isca "frumuseti si preturi noi". Lumea argheziana nu e aseptica, sterilizata, ci e o lume a germenilor. Poetul nu e ratacitor printre astre pure ci, asemenea Heruvimului cazut n lume, om prea uman, gaseste n orice " buba pamnteana" putinta unei seminte, a unei noi nasteri posibile.
Suferinta nsasi poate, deci, sa rodeasca. [...] Caci: " a scrie e a face din nou", creatia poetica repetnd creatia cosmica. Dar pentru ca acest suprem vis omenesc [...] sa rodeasca ntr-o opera durabila, e nevoie [...] de o ntreaga viata ngropata n temelii. (Nicolae Balota, Opera lui Tudor Arghezi)
REZOLVARE
. Identificarea emitatorului si a contextului
Emitatorul acestei situatii de comunicare este Nicolae Balota, care ntreprinde o cercetare critica asupra operei lui Tudor Arghezi. Acest fragment face referire la volumul Cuvinte potrivite, mai exact la poezia Testament, arta poetica reprezentnd crezul artistic al marelui poet.
Textul este redactat mnaniera criticii literare, ntr-un stil academic, folosindu-se un limbaj de specialitate. Se compune n special dintr-o analiza a textului poetic, bazata pe citate care sustin judecatile emise. Limbajul este bogat n neologisme: sorginte, fecunditate, transfigurare, aseptic; sunt utilizate sinonime: aseptica, sterilizata, sintagme latinesti: ex nihilo. Criticul doreste sa demonstreze ca
poetul este, asa cum arata si Arghezi n poezia sa, un creator si ca datoria acestuia este de a continua munca naintasilor, minunndu-se de fiecare element al creatiei universale, proiectnd, la rndul lui, viata prin creatia artistica.
Acest fragment face trimitere la cteva versuri din poezia Testament, n care Arghezi aduce n prim-plan estetica urtului, calitatea artistului de a vedea ceva maret acolo unde oamenii obisnuiti nu vad nimic, de a transfigura realitatea, crend ceva nou, original, din elemente banale sau urte ale vietii, devenind, la rndu-i, un Demiurg. Actul creator nu este simplu, el presupune sacrificii si truda ndelungata, asa cum a ndurat si Adam sau Sisif, figuri la care apeleaza Balota pentru a face nteleasa pudoarea muncii sutelor de anr la care face referire Arghezi. Numai suferinta germineaza caci pentru a repeta creatia cosmica prin creatia poetica "e nevoie [...] de o ntreaga viata ngropata n temelii". Criticul si exprima cu tristete regretul fata de destinul chinuit pe care trebuie sa si-1 asume poetul.
BILETUL NR. 56
O lectura n ordine cronologica a poeziei lui Blaga arata ca, n calitate de adevarat motiv liric, cuvntul nu apare la el dect relativ trziu, si ntr-un moment determinat de logica interna a mitului poetic n ansamblul sau. Ipostaza cea mai definitorie a omului blagian este, n primele doua carti, aceea de fiinta tacuta ce se dispenseaza cu usurinta de rostire, lasnd mai degraba lumea sa se rosteasca n ea.
Nu cuvntul este cel ce se impune acum, ci contrariul sau, tacerea, linistea - o tacere germinativa, strabatuta doar de tulburarile sevelor ori ale sngelui si luminii, ce urmeaza caile ascunse ale impulsurilor vitale celor mai incontrolabile. " Tacerea-mi este duhul" - se defineste poetul n Stalactita, identificandu-se unei realitati elementare: "zacnd" n umbra gorunului, i se pare ca "stropi de liniste (i) curg prin vine, nu de snge", iar n Liniste: " atta liniste-i n jur de-mi pare ca aud/cum se izbesc de geamuri razele de luna."
84
85
n cosmida tacere, subiectul e, cele mai adeseori un receptacul pasiv al miscarilor lumii, n umbra si tacere eul comunica n profunzime cu universul, devenind el nsusi un element printre elemente. Cnd apare totusi, cuvntul se lasa doar soptit, aproape inutil atta vreme ct trairea nemijlocita i poate lua locul exprimnd plenitudinea fiintei; ori, dimpotriva, devine strigat, chiot, debordare sonora a dezlantuitei energii dionisiace, prelungire a marelui tumult al stihiilor. (Ion Pop, Lucian Btaga - universul liric)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este Ion Pop, care analizeaza universul liricii lui Blaga. El discuta n acest fragment despre cuvnt, motiv literar care lipseste din poezia de nceput a lui Lucian Blaga, trasatura definitorie a eului liric fiind, n primele doua volume, tacerea.
Textul este redactat n maniera criticii literare, ntr-un stil academic, folosindu-se un limbaj de specialitate. Fragmentul se axeaza pe un motiv liric care pare sa lipseasca din lirica de nceput a marelui poet -cuvntul, caruia i ia locul tacerea. Criticul ofera citate din diferite poezii pentru a-si sustine analiza si emite judecati reprezentative pentru opera poetica blagiana.
Textul este nonfictiv, bazat pe deductii, pe comentariu. Se foloseste nu doar un limbaj denotativ, ci si unul conotativ: cuvntul [...] devine strigat, chiot, [...] prelungire a marelui tumult al stihiilor.
n cercetarea cronologica a universului poetic blagian, Ion Pop observa faptul ca, n calitate de motiv liric, cuvntul apare relativ trziu n opera poetului. Omul blagian din primele creatii e o fiinta tacuta, lasnd loc trairii nemijlocite, lumea comunicndu-se singura. 'Tacerea este cea care i inspira poezia, ea reprezinta esenta eului liric. Ion Pop face referire la temele care razbat din primele volume: "o tacere germinativa, strabatuta doar de tulburarile sevelor ori ale sngelui si luminii, ce urmeaza caile ascunse ale impulsurilor vitale celor mai incontrolabile". n ciuda linistii care se instaleaza peste primele doua volume, aceasta etapa poetica este una vitalista, solara, 1 eul poetic bucurndu-se de lumea nconjuratoare, el nsusi fiind "un element printre elemente". Cuvntul, cnd apare, fie este soptit, lasnd loc trairii, fie devine "strigat, chiot, [...] prelungire a marelui tumult al stihiilor", al impulsurilor refuzate, xare se vor dezlantui ntr-o mplinire cu universul.
86
BILETUL NR. 57
Dect sa omit detaliile, prefer sa le exagerez, sa le pun sub lupa. Este metoda cea mai simpla de a calatori n timp, de a te ntoarce cu zeci de ani n urma. [...] Scriitorii si ncercau norocul la edituri, iar cartile lor nu aveau nca titluri bine stabilite si se aflau scrise pe jumatate sau pe sfert, n timp ce nimeni, nici macar ei, nu stiau cum, daca si cnd le vor ncheia, cti le vor citi si care din confrati va scrie [...] despre noua aparitie. Pe atunci personajele marilor romane aveau nca toate drumurile deschise, Felix mai putea spera sa se nsoare cu Otilia n ciuda lui Pascalopol, Fred ar fi putut sa evite nca, n ziua fatala, sa se urce n carlinga, iar Adela mai avea o sansa de a descoperi jurnalul doctorului Codrescu. [...]
Pe atunci personajele nu erau scufundate cu totul n hrtie, aveau numai jumatate de destin scris, iar cealalta jumatate din ei, libera, se afla nca, indistincta si n fierbere, n mintea si viata unor autori, ei nsisi cu numai o bucata din viata scrisa. Rebreanu se plimba, pe strazile Bucurestiului, ntr-un Chevrolet rosu [...] Calinescu si achizitiona vara provizia de lemne pentru iarna [...] Bacovia fuma cu sete si bea pe tacute, Ion Barbu avea cte cinci-sase studenti la cursurile lui de matematici superioare, pe Nichifor Crainic l puteai gasi la patru numere de telefon diferite, lui Camil Petrescu i trecuse serios prin gnd sa se apuce de chimie, dupa ce inventase pe hrtie o parasuta-balon. [...]
Nu semanau unii cu altii si nimeni nu i obliga sa gndeasca la fel si sa spuna acelasi lucru. Minunat este ca lumea lor nu era nici paradis, nici infern, ci o lume normala, o lume a tuturor posibilitatilor si un loc sub soare ca oricare altul. [...] Bucurestiul interbelic este locul unde s-a ntmplat totul. (Ioana Prvulescu, ntoarcere n Bucurestiul interbelic)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este Ioana Prvulescu. Autoarea se ntoarce, n timp, n Bucurestiul interbelic, cnd marii scriitori ai literaturii romne si desfasurau activitatea literara si sociala, ncercnd sa nteleaga lumea pe care o evoca, "o lume a tuturor posibilitatilor", "locul unde s-a ntmplat totu\ unde s-a scris, cu alte cuvinte, istoria literaturii romne.
Fragmentul apartine eseisticii literare, este subiectiv, redactat la persoana I. Textul este construit ntr-un stil publicistic, neutru, cu un aer nostalgic, limbajul este denotativ.
87
Autoarea face apel la nume de referinta pentru perioada interbelica: fie scriitori, fie personaje carora acestia le-au dat viata n romanele lor. Pornind de la exemple concrete, Ioana Prvulescu si exprima regretul pentru o lume apusa, plina de glorie, n care totul era, parca, posibil, desi era o lume "normala, [.,.] un loc sub soare ca oricare altuF'.
Modul n care Ioana Prvulescu reflecta perioada interbelica pare desprins dintr-un cadru n care pacea si armonia stapneau Bucurestiul, ntre doua razboaie mondiale, lumea aceasta literara "nu parea nici paradis, nici infern, ci o lume normala". Spre reconstituirea acelor vremuri, detaliile i se par autoarei importante; astfel, surprinde, prin cteva exemple sugestive, activitatile cotidiene ale unora din marii scriitori: Liviu Rebreanu, G. Calinescu, George Bacovia, Ion Barbu, Nichifor Crainic, Camil Petrescu. Personaje ca Felix, Fred, Adela i pareau autoarei vii pentru ca autorii lor erau nca n viata iar ele si continuau existenta n constiinta acestora. Pentru ca acest univers al marilor creatori se dezvolta n Bucuresti, capitala devine locul istoric "unde s-a ntmplat totuF'.
BILETUL NR. 58
In literatura sa, Marin Preda a impus o alta imagine a omului. II preocupa bezmeticii, l nelinistesc spiritele primare agresive, dar nu le acorda un loc prea mare n spatiul literar. Nu ticalosii, bezmeticii, nesabuitii, spiritele primare agresive populeaza spatiul moromefian. Scriind - marturiseste Marin Preda am avut totdeauna n fata un model preexistent, o masura a vietii morale: tatal meu. El este Ilie Moromete! Simbolul unei "eterne lumi de vara". Iubirea fata de acest model poate fi o explicatie, una foarte puternica, totusi nu poate fi singura.
Marin Preda credea n frumusetea morala a omului. Lecturile, meditatiile lui n marginea cartilor (si nu numai a cartilor de literatura) i formasera o viziune asupra omului si, n centrul ei, sta solid, cu puternice radacini morale, omul valorilor morale, omul valorilor fundamentale, fructul constiintei morale. Omul care poarta, totdeauna, o lumina pe fata. Omul care are acces la starea de contemplatie, caci - zice prozatorul undeva - "contemplarea este singurul mod de a privi care ti permite sa ntelegi cu adevarat". (Eugen Simion, ntoarcerea autorului)
REZOLVARE
Emitatorul acestei situatii de comunicare este Eugen Simion. n ntoarcerea autorului analizeaza relatia autorului cu opera sa iar n acest fragment si focalizeaza atentia pe scriitorul Marin Preda. '
Acest text este nonfictiv, apartinnd eseisticii literare. Criticul si expune ideile referitoare la imaginea omului pe care o contureaza Marin Preda n romanele sale, apelnd, pentru sustinerea afirmatiilor, la anumite consemnari ale acestuia. Scoate n evidenta tipul de om care predomina n scrierile lui Marin Preda: "omul valorilor morale", "omul valorilor fundamentale", "omul care poarta ntotdeauna o lumina pe fata'.
In acest fragment, care face parte din lucrarea ntoarcerea autorului, Eugen Simion subliniaza faptul ca Marin Preda construieste o imagine noua a omului n literatura romna. El observa ca, desi ";/ preocupa bezmeticii, l nelinistesc spiritele primare agresive", scriitorul nu le acorda acestora mult spatiu n creatiile sale pentru ca o figura aparte se impune: omul n care credea scriitorul, "o masura a vietii morale", tatal sau. Eugen Simion reuseste sa demonstreze ca ntre autor si opera exista o strnsa legatura, exemplificnd" prin situatia lui Marin Preda: Moromete, personajul romanului sau, l tine n contact cu familia, tatal ramnnd etern prin creatia scriitorului.
BILETUL NR. 59
Florin Mugur: Spuneati ca, pentru a semana cu don Quijote, Moromete ar trebui sa actioneze n sensul iluziilor lui. Cum adica? Va rog sa ncercati sa dati un exemplu. Intr-o mprejurare oarecare, cum ar fi
procedat Moromete, dac-ar fi fost don Quijote? Ar trebui mai nti precizata iluzia, apoi sa vedem cum ar fi actionat n sensul acelei iluzii.
Marin Preda: Una din iluziile acestui erou este ca lumea ar putea trai fara bani, iar pozitia asta e a taranului patriarhal. El simte ca puterea banului, putere care devine din ce n ce mai mare n timpul sau, cnd el nsusi a ajuns un mic proprietar de pamnt, l pune n situatia de a face din productia sa o marfa. E dator sa munceasca, pentru a-si ntretine familia, dar sa munceasca ntr-un anume stil, si anume, producnd cereale pentru sine, dar si pentru a le vinde. E nevoie sa dobndeasca bani. [...] Deci banul nseamna un atac brutal la adresa iluziei cu care se nutreste personajul, ca el, cu pamntul lui si cu copiii lui, cu ce are, poate continua sa traiasca linistit, ca nu va fi nevoit sa intre n scursa... [...]
88
89
Cum ar trebui sa actioneze Moromete, eroul meu, n spiritul iluziilor lui? Raspunsul este ca el si actioneaza n acest spirit, si sigur ca n acesta are o trasatura donquijoteasca. Sa ne reamintim. nti ca el ia n rs copiii, care vor sa cstige bani. Vrea sa-si pastreze copiii, sa-i nvete felul sau de viata, sa munceasca la cmp, iar cu surplusul de cereale, care o fi, n-au dect sa-l vnda la munte sau la balta. Asta ar fi una. Al doilea: el nu cedeaza atunci cnd acesti copii staruie n dorinta lor de a-si face alta viata dect cea traditionala si nu accepta, lupta cu disperare sa-si pastreze copiii lnga el. [...] (Florin Mugur, Convorbiri cu Marin Preda)
REZOLVARE
Aceasta situatie de comunicare implica doi emitatori: pe de-o parte, pe cel care realizeaza interviul (Florin Mugur), pe de alta parte pe cel care raspunde la acest interviu (Marin Preda).
Acest text este nonfctiv, are un caracter oral, folosindu-se ca mod de expunere dialogul. Limbajul este standard, denotativ. n aceste "convorbiri", Florin Mugur i cere scriitorului Marin Preda sa explice care ar fi asemanarea dintre Ilie Moromete, personajul principal al romanului Morometii, si Don Quijote, pretinznd exemple n sustinerea afirmatiilor. El foloseste, ca ntr-o argumentatie, conectori specifici: una din, Al doilea.
n Convorbiri cu Marin Preda, Florin Mugur i cere marelui scriitor sa arate n ce masura poate fi asemanat Ilie Moromete cu Don Quijote, n urma unei afirmatii anterioare, n care autorul romanului Morometii ar fi sustinut ca "pentru a semana cu don Quijote, Moromete ar trebui sa actioneze n sensul iluziilor luf\ Scriitorul prezinta una dintre nchipuirile lui Ilie Moromete si arata n
* ce masura acesta se conformeaza ei. Eroul crede ca "lumea ar putea trai fara banF. Apoi este silit sa observe ca nu trebuie sa munceasca doar pentru Hrana proprie, ci sa transforme productia ntr-o marfa pentru a o vinde. Banul are putere si el vine ca "un atac brutal la adresa iluziei'. Scriitorul demonstreaza ca personajul lui este ntr-adevar donquijotesc pentru ca el se supune iluziei sale {"nu accepta, lupta cu
K disperare sa-si pastreze copiii lnga e/") si, n timp ce fiii lui muncesc pentru a cstiga bani, el rde de ei, vrea sa i creasca n conformitate cu iluzia lui. Marin Preda reuseste astfel sa convinga interlocutorul de faptul ca Ilie Moromete poate fi considerat un personaj donquijotesc.
90
BILETUL NR. 60
Pentru a iesi dintr-un univers concentrationar - si nu e neaparat nevoie sa fie un lagar, o temnita ori o alta forma de ncarcerare; teoria se aplica oricarui tip de produs al totalitarismului - exista solutia (mistica) a credintei. [...]
Cele trei solutii la care ne referim sunt strict lumesti, au caracter practic si se nfatiseaza ca accesibile orisicui. [...] Solutia a treia: a lui Winston Churchill si Vladimir Bukovski. E$ se rezuma: n prezenta tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, napastelor, primejdiilor nu numai ca nu te dai batut, ci dimpotriva scoti din e/V pofta nebuna de a trai si de a lupta.
Cu ct ti merge f&ai rau, cu ct sunt greutatile mai imense, cu ct esti mai lovit, mai mpresurai ori mai supus atacurilor, cu ct nu mai ntrevezi vreo nadejde probabilistica si rationala, cu ct cenusiul, ntunerecul si vscosul se intensifica [...], cu ct pericolul te sfrunteaza direct, cu att esti mai dornic de lupta si cunosti un simtamnt de inexplicabila euforie. [...] Solutia aceasta, fireste, presupune, o tarie de caracter exceptionala, o conceptie militara a vietii, o formidabila ndrjire morala a trupului. O vointa de otel nnobilat si o sanatate spirituala adamantina*. E probabil ca presupune si un duh sportiv: sa-ti placa batalia n sine -ncaierarea mai mult dect succesul. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii) * adamantina stralucitoare
REZOLVARE
Emitatorul situatiei de comunicare din fragmentul dat este Nicolae Steinhardt, care scrie Jurnalul fericirii n contextul arestarii si ntemnitarii n perioada comunista pentru ca a refuzat sa fie martor al acuzarii lui Constantin Noica, intrnd astfel n "lotul intelectualilor mistico-legionart1.
Textul reprezinta un fragment de jurnal, fiind subiectiv, redactat la persoana I, dar se adreseaza, totodata, unui cititor imaginar, exprimnd nevoia de comunicare catre un om care nu cunoaste viata de dincolo de gratii. Textul este nonfctiv, scris ntr-un stil colocvial, dar care, prin ideile filosofice expuse, se apropie de stilul elevat. n ceea ce priveste lexicul, se remarca la nceput un bogat cmp semantic al nchisorii: lagar, temnita, ncarcerare, concentrationar, folosindu-se termeni care tin de domeniul politic: totalitarism, tiranie. Pentru a accentua starea insuportabila pe care o impune un sistem totalitarist, care motiveaza contraofensiva, Steinhardt foloseste enumeratia, n care apar si multe sinonime: asupririi, mizeriei, nenorocirilor, napastelor, primejdiilor.
91
Se ntlnesc sinonime pentru cuvntul lupta (asupra careia insista autorul, vazuta ca o solutie de supravietuire ntr-un sistem comunist): batalie, ncaierare.
n acest fragment care face parte din Jurnalul fericirii, Nicolae Steinhardt reflecteaza la batalia care trebuie dusa mpotriva unui sistem opresiv, aceasta fiind o a treia solutie la care a ajuns, daca au i s-a preferat cea (mistica) a credintei. Este o posibilitate pe tare i-au amintit-o Winston Churchill si Vladimir Bucovski. Aceasta arata ca, atunci cnd individul este mai asuprit, mai lovit, 56 naste n el o forta extraordinara care l mpinge la lupta. E nevoia de supravietuire sau, pur si simplu, de constientizare a faptului ca trebuie sa nvinga cel mai bun. Batalia devine chiar placuta, devine un scop n sine si nu cstigarea ei e ceea ce intereseaza. Steinhardt si da seama nsa ca nu oricine poate sa recurga la aceasta solutie pentru ca e nevoie de "o tarie de caracter exceptionala, o conceptie militara a vietii, o formidabila
ndrjire morala a trupului. O vointa de otel nnobilat si o sanatate spirituala adamantinS\
BILETUL NR. 61
Nu prea se practica declaratia de dragoste n critica actuala. [...] Dar critica e o forma de iubire. Pare un citat, dar nu stiu de unde. Din Alexandru Paleologu? Sau mai degraba din Valeriu Cristea. E mai rational sa faci un rechizitoriu, o lista de reprosuri scriitorilor care au avut nefericirea sa traiasca n perioada comunista, dect sa vezi si sa arati cum si-au pastrat demnitatea Nu toti, evident. S-au purtat o vreme, imediat dupa 1990, pe scara larga, cel putin doua aberatii. Prima e o judecata estetica absoluta: nimic din ce s-a scris n perioada 1945-1989 nu mai rezista, totul e iremediabil alterat de comunism. A doua e o judecata morala absoluta, sprijinita pe presupozitia biografiilor compromise: toti scriitorii sunt vinovati, ntr-un fel sau altul, toti au colaborat, tacit sau explicit. Ambele judecati sunt false n generalitatea lor. [...]
Au fost destui intelectuali romni demni n comunism, care nu au pactizat n nici un fel cu regimul, destui ca sa constituie un pol acuzator pentru cei care nu au fost demni si ar vrea sa nu existe cei dinti.
Scriitorii generatiei '60 au scos literatura romna din proletcultism si din cel mai negru impas. Au scos-o, pentru ca regimul politic s-a relaxat si a permis reconstructia novatoare. E, datorita conjuncturii permisive, meritul lor mai mic? Sunt ei de vina ca au reusit o reconsiderare spectaculoasa a literaturii n mprejurari att de grele si de nefaste?
A fost generatia salvatoare a literaturii romne contemporane! A nceput ezitant. Primele carti ale lui D.R. Popescu, Constantin oiu, Nichita Stanescu, Cezar Baltag sunt profund afectate de context, dar la scurta vreme dupa 1960 si vor reconsidera temele, stilurile si perspectivele.
Generatia '60 nu manifesta la debutul sau o solidaritate de grup si o unitate de program estetic de felul celor evidente n afirmarea generatiei '80. Dar acest fapt nu are, din punctul meu de vedere, nici o relevanta. Nu vreau sa pun accentul aici pe ideea de generatie, ci pe momentul istoric (favorabil, e adevarat) al aparitiei unei serii extraordinare de scriitori, care au ridicat dintr-odata literatura romna la rang european. In primul rnd, datorita poeziei. Nichita Stanescu si Marin Sorescu, mai nti, apoi si Ana Blandiana au putut circtda n Europa ca mari poeti si au fost receptati si ntmpinati ca atare. [...] Centrul de greutate al canonului estetic al literaturii romne contemporane l reprezinta scriitorii generatiei '60. [...] (Ion Simut, Declaratie de dragoste pentru generatia '60)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este criticul literar Ion Simut, care si prezinta admiratia fata de ceea ce numim generatia '60 n literatura romna, propunnd, n acelasi timp, o reinterpretare a canonului estetic al literaturii contemporane. Contextul in care a fost redactat acest mesaj este preocuparea pentru reevaluarea si reconsiderarea textelor literare scrise n perioada comunista.
Textul de mai sus este de tip stiintific, argumentativ. El are o constructie specifica: premisa - rolul major al generatiei '60 n literatura romna -, argumente si concluzie. Ion Simut ncearca sa capteze interesul cititorului prin interogatii retorice: E [...] rolul lor mai mic? Sunt ei de vina [...]? si prin exclamatii retorice: A fost generatia salvatoare a literaturii romne contemporane!. Limbajul este cult, caracterizat printr-un vocabular nuantat, prin tendinta de utilizare a termenilor specifici criticii literare: program estetic, gen literar, judecata estetica etc. Se remarca, de asemenea, precizia si claritatea stilului, ideile fiind exprimate n mod limpede si coerent.
Textul prezinta opinia criticului Ion Simut n legatura cu locul pe care ar trebui sa l ocupe n ierarhia valorilor literare generatia '60.
92
93
Criticul combate doua idei, considerate absurde: prima, conform careia nrmic din ce s-a scris n perioada de trista amintire nu are valoare, si a doua, legata de moralitatea scriitorilor reprezentativi ai acestor ani. Simut demonstreaza, cu argumente, ca generatia '60, profitnd de un moment de relaxare a regimului politic, a reusit prin ctiva scriitori, n special poeti: Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, sa depaseasca limitele impuse de contextul social si sa se afirme pe plan european.
BILETUL NR. 62
n realitate, cenzura comunista este una de tip nou, ca sa folosim o expresie uzuala din lexicul marxistleninist. Are cteva caracteristici pe care merita sa le trecem rapid n revista. nainte de orice, se nfaptuieste printr-o institutie specializata a partidului-stat. La noi, institutia ia fiinta printr-un decret al Consiliului de Ministri din 1949 sub titulatura Directia Generala a Tipariturilor Statului.
E de notat ca nici acum, nici mai trziu, indiferent de nfatisare si subordonare, institutia nu poarta n nume cuvntul cenzura (ori un sinonim). Va functiona pe toata durata regimului comunist; paradoxal, si dupa ce va fi desfiintata de Ceausescu n 1977. De regula, n istorie, procesele contra opiniei au cazut n competenta justitiei (eclesiastice, n Evul Mediu, militare, n timp de razboi, civile, n democratiile moderne). Doar regimurile comuniste au inventat un aparat specializat... si, nca, n stare de o cenzura totala: aplicata asupra tuturor domeniilor, preventiv sau ulterior, n informatie, creatie etc, ca si n difuzarea si interpretarea lor, la toate nivelele, tematic, ideatic, stilistic, facnd din recomandare obligatie, interzicnd, amputnd sau completnd textele, exercitnd cel mai complet si eficient cu putinta control asupra opiniei publice si private. Nimic asemanator n toata istoria cenzurii. Cenzura comunista a fost o veritabila industrie de
control, asei~vire si manipulare a ideilor oamenilor. (Nicolae Manolescu, Realismul socialist Literatura noua, n Vatra, 9-10,2004)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este criticul Nicolae Manolescu iar tema abordata este efectul cenzurii de tip comunist n domeniul literaturii. Contextul n care a fost emis acest mesaj este ncercarea de definire a unei anumite perioade din literatura romna, cea scrisa n anii comunismului (1945-1989), dar si de expunere a modului n care aceasta a fost manipulata, trunchiata, oprimata de regimul de trista amintire.
Textul este unul de tip stiintific iar limbajul, specific criticii literare: lexic, stilistic, tematic etc. Exprimarea este caracterizata prin claritate, precizie, urmarindu-se prezentarea, ntr-un mod nuantat, a unei probleme ce nu tine doar de domeniul literar, ci de un ntreg context socio-politic. Cuvintele sunt folosite cu sensul lor denotativ, scopul textului este informativ, frazele au o structura complexa iar elementele afective sunt evitate, fiind preferat tonul neutru.
Textul prezinta opinia lui Nicolae Manolescu despre tipul de cenzura practicat de partidul comunist. Realiznd un scurt istoric al acestui tip de manipulare, Manolescu remarca faptul ca niciodata nu a existat un asemenea control asupra societatii si asupra literaturii precum cel exercitat de comunisti prin Directia Generala a Tipariturilor Statului. Presiunea impusa a avut efecte catastrofale, manipularea textului, distorsionarea mesajului genernd, printre altele, nonvaloare, judecati estetice false, ierarhii arbitrare si, nu n ultimul rnd, teama.
BILETUL NR. 63
A citi ntr-o lume totalitara e aproape acelasi lucru cu a citi n nchisoare - atunci cnd paznicii o ngaduie. Lectura care rezulta e n acelasi timp riguroasa, atenta (cartile demne de citit, relativ putine, sunt supuse
unei lecturi profunde, intensive) si proiectiva - n sensul ca cititorul proiecteaza n text propriile aspiratii, secrete, dorinte, gnduri, teorii.
Interesul acestui tip de lectura vine din tensiunea dintre atentie si proiectie, ntre respectul pentru litera si tendinta de a vedea n text o expresie alegorica a dramei cititorului. [...]
Dar proiectia la care ma gndesc nu e nici Simpla nici arbitrara, caci cititorul nu forteaza textul, nu-i impune fantasmele sale n mod brutal; dimpotriva, el se apropie de text cu sfiala, si creeaza tot timpul complicatii si tine scrupulos seama de constrngeri pentru a obtine o victorie (alegorica), n ultima instanta, o victorie dificila si purificatoare. (Matei Calinescu, Ion Vianu, Amintiri n dialog)
REZOLVARE
Amintiri n dialog este un volum de memorialistica ce cuprinde nsemnarile a doua mari personalitati ale culturii romne: Matei Calinescu si Ion Vianu. Contextul este reprezentat de ncercarea de definire dincolo de destinele individuale - a anilor '40-'80 ai Romniei comuniste.
94
95
Textul apartine stilului beletristic si are ca tema rolul lecturii ntr-un regim totalitar. Se poate observa o puternica nota subiectiva, realizata prin: modul personal n care e redata informatia, verbul si pronumele personal de persona I: ma gndesc, prin observatiile originale si prin felul particular n care e interpretata lumea. Pe de alta parte, apare si tendinta de detasare, prin introducerea imaginii cititorului si prin anticiparea reactiilor acestuia. n fata textului - de fapt tot note ale subiectivitatii. Cuvintele fac parte din sfera semantica a lecturii: a citi, lectura, cititor, litera, text etc. Scopul textului este unul estetic, fara a pierde nsa si dimensiunea informativa.
Se recurge, n textul de mai sus, la o metafora: lectura ntr-un regim totalitar - asemanatoare ca forma si scop cu lectura din nchisoare. Se analizeaza o perioada nefasta a Romniei, anii '40-'80, accentul caznd pe rolul pe care l joaca lectura n viata individului. Privat de accesul la informatie si la libera exprimare, cititorul percepe lectura drept moment de purificare si de salvare din infernul cotidian. Citind, el si construieste propriul univers, liber, autonom, se regaseste pe sine si si redescopera si redefineste aspiratiile, ideile, dorintele pe care n lumea reala este nevoit sa le tina sub tacere.
BILETUL NR. 64
Ce este mai greu de suportat pentru cei care du trait nemijlocit trecutul comunist este un fel de cinism, de raceala n studierea acelei epoci, vazute astazi ca o perioada interesanta si ofertanta ca obiect de studiu. Acest tip de atitudine cstiga din ce n ce mai mult teren. Pentru ca, dincolo de frustrari, orgolii, nedreptati, literatura scrisa n comunism, n acest sistem infernal si nenorocit, care a distrus talente si a produs drame de nenchipuit, devine tot mai mult o provocare academica, un teritoriu interesant pentru exotismul si stranietatea lui. Nici nu e de mirare ca majoritatea tezelor de doctorat recente se ocupa exact de acest interval istoric.
Orict ar parea de cinic, literatura romna scrisa n comunism este cea mai incitanta, dificila si complicata literatura scrisa vreodata n spatiul romnesc, tocmai prin amestecul incredibil de morala si estetica, de idei literare si ideologie politica, de compromis si rezistenta, de reusita si ratare. Dilema om -
opera devine ridicola n cazul acestei perioade. Intr-o epoca n care intruziunea politicului n viata oamenilor mergea pna la controlul nasterilor, ascultarea discutiilor din familie sau urmarirea celor mai nensemnate miscari, a discuta literatura independent de mediul n care a fost creata este o ntreprindere naiva.
O ntreprindere pe care, de altfel, unii o practica si o recomanda, vorbind cu indiferenta despre compromisuri si turnatori si cu evlavie despre valoarea perena a operelor. Atentie nsa: de multe ori, nu naivitatea e cea care naste asemenea ridicole ipocrizii critice, ci dorinta interesata de monumentalizare, de grandios si de camuflare a compromisului, de continuitate a unor ierarhii create artificial. (Luminita Marcu, Fata n fata cu literatura scrisa n comunism)
REZOLVARE
Emitatorul mesajului este Luminita Marcu. Scopul textului este informativ, mesajul este centrat pe literatura scrisa n perioada comunista si tipul de abordare pe care aceasta l necesita.
Contextul este social caci nu se poate vorbi despre textele aparute n aceasta perioada fara a se tine cont de controlul exercitat asupra societatii prin diverse mijloace de catre partidul comunist.
n acest fragment sunt expuse ideile Luminitei Marcu despre literatura romna scrisa n anii comunismului. Textul este stiintific, limbajul este specific criticii literare: estetic, idei literare, ideologie etc. Scopul este informativ si persuasiv, autoarea aducnd argumente n sprijinul abordarii obiective a acestei perioade. Ideile sunt prezentate clar, precis, riguros, lipsesc figurile de stil. Tonul este neutru, sobru iar utilizarea cuvintelor cu sensul lor denotativ duce la conturarea unui mesaj accesibil si la evitarea ambiguitatii.
Textul porneste de la premisa ca literatura romna din aceasta perioada reprezinta un obiect de studiu pe ct de interesant, pe att de dificil. Luminita Marcu remarca doua tendinte ale exegetilor: fie o abordare extrem de cinica si detasata, fie o abordare naiva, care tinde sa ignore influenta masiva pe care ideologia politica a exercitat-o asupra textelor. Este necesara o privire detasata si obiectiva, nglobnd ntreg contextul social, politic, cultural. Tocmai de aceea, literatura nu exista independent de epoca, mediul n care a fost produsa, ea le poate oglindi sau li se poate opune, nsa ntodeauna se raporteaza la ele. A analiza si a reconsidera din perspective trunchiate literatura scrisa n anii comunismului ar presupune judecati estetice false si, implicit, conturarea unor ierarhii literare arbitrare.
96
97
BILETUL NR. 65
n 197S s-a hotart ca, n conformitate cu sloganul Invatamnt-Cercetare-Productie, sa se generalizeze nvatamntul industrial^ - industrializarea fortata a liceelor si urma neabatut cursul. Chiar'fi. Liceul de Filologie-Istorie " Zoia Kosmodemianskaia " primise sarcina nfiintarii unei sectii de industrie usoara. Liceele de matematica-fizica introdusesera sectii de Electrotehnica si, mai ales, Mecanica; asta presupunea multa practica n productie si materii tehnice de profil. Numarul claselor de mate-fizica fusese drastic redus, intrau acolo numai " vrfurile ", iar " cultura generala " umanista care se facea la adapostul firmei "reale" fusese marginalizata suplimentar. Egalizarea liceelor de elita cu cele industriale urma sa aiba loc prin nivelarea n jos a celor dinti. Ce iesea din liceele industriale era un dezastru, multi
dintre tinerii absolventi erau abrutizati, abia stiau sa scrie (cu litere de tipar, fara ortografie si punctuatie) si sa socoteasca. [...] Faceam meditatii la matematica unde ramneam nsa mediocru, iar o nota insuficienta la romna putea avea consecinte dezastruoase, ajungeam naibii la vreun liceu industrial... [...] Adevarul e ca liceele industriale erau scoli profesionale deghizate n licee, asa cum liceele de mate-fizica erau licee de cultura generala camuflate industrial. Oricum, chiar n liceele industriale ceva mai bune, viitorul mi-ar fi fost ca si blocat, nu ma simteam destul de puternic pentru a "recupera". [...]
Optasem, dupa o matura chibzuinta, pentru Liceul de matematica-fizica "Nicolae Balcescu" (fost si actual Sfntu-Sava). Voiam un liceu de elita, cu elevi si profesori buni, traditie si prestigiu antebelic. [...] Liceul m-a ntmpinat masiv, sever, cu ale sale culoare ntunecoase si un puternic miros de terebentina. Examenul l-am dat ntr-o sala cu vedere spre biserica. "Matematica" a decurs acceptabil, dar subiectele la literatura m-au facut sa palesc. Unul era "Neamul soimarestilor". Celalalt era nsa "Comunistului" de Labis: "Comentati versul Nimic pentru tine, tot pentru toti", ironia sortii, sacrificiul de sine n favoarea colectivitatii era tot ce detestam mai mult... O initiere rosie cu spatele la zid. Macar dac-as
>fi fost foarte bun la matematica, asa nsa eram la mna "Comunistului" care-mi specula slabiciunile. Ori nu scriam nimic despre poezeaua lui Labis si riscam sa pic (pe proba de matematica nu ma puteam baza, iar gramatica nu era punctul meu forte), ori faceam un comentariu ditirambic si intram. Am ales varianta compromisului si am scris un comentariu gretos-apologetic - un text
i n care nu credeam o iota. (Paul Cernat, O lume disparuta. Pretul succesului)
REZOLVARE
Emitatorul mesajului este criticul literar Paul Cernat, nsa tema abordata nu tine de domeniul criticii literare, ci de viata sa privata.
Contextul este reprezentat de hotarrea Ministerului nvatamntului din perioada comunista de a generaliza nvatamntul industrial. n acest scop au fost introduse n licee diverse materii de specialitate, au fost nfiintate sectii de mecanica, electrotehnica, industrie usoara, urmarea fiind egalizarea liceelor de vrf cu cele industriale.
Textul apartine stilului beletristic si prezinta amintirile criticului Paul Cernat din perioada adolescentei. Scopul este informativ: efectul pe care 1-a avut industrializarea fortata a liceelor, dar si estetic, data fiind nota puternic subiectiva: Paul Cernat arata ce a nsemnat pentru el, n calitate de viitor licean, noua politica a partidului comunist.
Limbajul este preponderent denotativ, se remarca totusi caracterul individualizat al stilului, prin exprimarea subiectiva: pronume si verbe la persona I: ma, mi, voiam, faceam etc. si colocviala: ajungeam naibii la vreun liceu industrial, nu credeam o iota, eram la mna...
Textul prezinta opiniile lui Paul Cernat despre efectele pe care noua politica a industrializarii liceelor a avut-o asupra nvatamntului romnesc: nivelare, noi materii tehnice, dar si modul n care el a reusit sa evite clasele cu profil industrial. Avnd de ales ntre a exprima ceea ce simte cu adevarat si a face un comentariu elogios unei pseudopoezii, Comunistului de Nicolae Labis, Paul Cernat alege compromisul, gndindu-se la planurile sale de viitor. Chiar daca discrepanta dintre ceea ce gndeste de fapt si ceea ce scrie pe foaia de examen este uriasa, criticul prefera sa nu si riste viitorul.
BILETUL NR. 66
Analiza regimurilor comuniste nu a recurs pna acum la utilizarea sistematica a categoriei de persecutie [...] avem de-a face, n cazul comunismului, cu un tip de regim (totalitar) care se instaureaza si se mentine prin teroare si n care abuzul de putere se manifesta cel mai adesea tocmai prin lansarea de persecutii abuzive si arbitrare mpotriva unor persoane sau grupuri. In arhivele comuniste exista o serie
ntreaga de documente ce pot fi integrate categoriei textului-persecutor, texte redactate de persecutor (care poate fi o institutie sau un ansamblu de institutii), cu scopul de a lansa persecutii si de a le justifica.
98
99
Dosarul de securitate este prin excelenta un text-persecutor, prin care o institutie special creata (Securitate) si ntemeiaza si legitimeaza acuzatiile persecutorii, n numele carora va lansa n cele din urma acte de persecutie (urmarire, arest, confiscarea averii, eliminarea din functii, condamnare pe viata, executie etc.) asupra unei victime inocente - a carei vina exista strict n sistemul de referinta al persecutorului. O categorie aparte a textului-persecutor o constituie de exemplu listele de lucrari interzise, pentru stabilirea carora a fost de asemenea nfiintata o institutie speciala. Victima nu este n acest caz doar autorul vizat n mod direct de persecutor, ci o constituie generatiile care urmau sa primeasca aceasta viziune deformata despre propria lor cultura. [...]
O definitie n sens foarte larg a reeducarii ar trebui sa includa acest gen de interventie pe corpul viu al unei culturi (epurare, interzicere, excludere, etichetare) la nivelul optiunilor fundamentale si orientarilor de valoare pe care un agent (oricare ar fi el, guverne, responsabili politici sau educationali, mass-media) avnd putere (politica, economica, militara) intentioneaza sa o imprime generatiilor viitoare. (Claudia Buruiana, Fenomenul "reeducarii" din nchisorile comuniste, n Rost, nr. 29, 2005)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este Claudia Buruiana, n ipostaza de istoric. Este analizat mecanismul persecutiei, existent, considera autoarea, n toate regimurile totalitare. Intentia este aceea de a dezvalui cititorului modul n care functiona acest mecanism diabolic pentru fabricarea dosarelor de securitate, dar si a listelor de lucrari interzise, cu care se putea justifica orice abuz.
Textul apartine stilului publicistic ntruct este un articol al unei publicatii care analizeaza diverse aspecte ale societatii. Limbajul folosit este propriu stilului publicistic, caracterizat prin accesibilitate, prin evitarea exprimarii academice si prin adresarea catre un public diversificat. Ideile sunt ordonate logic, decurgnd firesc una din alta. Claritatea si concizia sunt doua din particularitatile stilului care caracterizeaza acest text.
n acest text este adusa n discutie categoria textului-persecutor ca una dintre formele aberante pe care le poate lua abuzul de putere n regimurile totalitare (la noi, comunism).
Mecanismul persecutiei se stabileste ntotdeauna ntre un persecutor (reprezentat fie de o institutie, fie de un grup de institutii) si o victima inocenta, caci persecutia n sine nu are fundamente reale, ci se desfasoara dupa logica impusa de regimul totalitar existent ntr-o anumita comunitate, tara.
In categoria textului-persecutor intra mai multe tipuri de documente, dar, n acest fragment, sunt evidentiate doar doua dintre ele: dosarele de securitate si listele de lucrari interzise. Aceste documente constituiau probe solide mpotriva tuturor acelora care ndrazneau sa se opuna regimului sau care promovau alte valori si idei dect cele acceptate n mod oficial.
Autoarea atrage atentia ca, n ceea ce priveste listele de lucrari interzise, pericolul l reprezinta nu doar deformarea personalitatii unui anumit individ, ci, la un nivel mai general, denaturarea culturii, a spiritualitatii unei anumite comunitati, tari; de asemenea, este afectat nu doar prezentul, ci si viitorul: un popor fara traditie este un popor fara posibilitate de afirmare.
BILETUL NR. 67
In viziunea (de sorginte leninista) a partidelor comuniste (aflate n subordinea Moscovei), literatura, ca si cultura n general, intra n categoria instrumentelor eficace de cucerire si de consolidare a puterii. Cnd tarile au fost ocupate de armata Rosie, conducatorii acestor partide - monitorizate de Moscova - au considerat ca a venit momentul sa controleze ntreaga productie artistica a timpului lor si sa permita un singur fel de arta: aceea pusa n slujba cauzei comuniste. [...]
Era imperios necesar ca mai nti sa se elibereze terenul edificarii noii culturi socialiste prin evacuarea "resturilor" si "dejectiilor" culturii burghezo-mosieresti, n fapt, a argumentelor identitatii nationale. Ceea ce s-a si ntmplat prin punerea n miscare a masinii de epurat scriitori si opere. Epurarile, sanctiunile, interdictiile de tot felul si defaimarea prin articole, ridicarea dreptului de profesare au nceput la sfrsitul anului 1944. [...] Pna la 1 august erau puse la index 910 titluri (n romna, maghiara, italiana si franceza). n 1946 se da publicitatii o noua lista, cu 2538 de titluri, pentru ca n 1948 sa se tipareasca brosura Publicatii interzise pna la 1 mai 1948, care cuprinde ntr-un volum de 500 de pagini listele anterioare, completate cu un numar uluitor de nume de autori sau titluri de carti. [...]
Datele de pe buletinul de identitate al poporului romn sunt spalate cu grija, ca sa nu se mai vada nimic din ce i-ar mai da acestuia sentimentul sigurantei si statorniciei. t
100
101
Vnatoarea de carti e asociata celei de oameni, ntruct populatia e attata sa-i depisteze pe proprietarii bibliotecilor reactionare. n scoli si n universitati nimeni nu mai consulta, fara spaima de a fi denuntat, volume tiparite nainte de 1948. Cei mai curajosi ascund si mprumuta n taina apropiatilor carti care ncep sa cstige valoarea fructidui oprit. Atmosfera aducea, prin conspirativitate, cu aceea din Fahrenheti 451 de Ray Bradbury, fiindca n comunism fictiunii i era adesea imposibil sa mai anticipeze realitatea. Printre acuzatiile aduse n procesele politice ale vremii a fost si aceea referitoare la furnizarea sau ascunderea de carti indexate si nu putini "oameni ai muncii" s-au simtit mobilizati sa depisteze dusmanii de clasa de pe rafturile bibliotecilor. {Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste din Romnia. Raport final)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj e o institutie de stat, si anume Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste din Romnia.
Intentia acestui organism al statului este aceea de a aduce la cunostinta publicului ororile comise de regimul totalitar, ndreptate mai ales mpotriva oamenilor de cultura si a oricarei forme de arta care nu corespundea criteriilor impuse de comunism.
Textul apartine stilului juridic-administrativ deoarece este un raport final, ntocmit de un organism al statului cu privire la o realitate a trecutului. Limbajul acestui text este unul standard, predominnd tranzitivitatea (capacitatea unui text de a transmite ct mai obiectiv cu putinta o informatie), dar nu poate fi exclus nici caracterul lui reflexiv. Vocabularul utilizat are un pronuntat caracter neologic, specific
textelor oficiale. Se remarca utilizarea paralelismului sintactic, ideile fiind succinte, clare, oferind, pe un spatiu restrns, o cantitate mare de informatie.
Textul reprezinta un raport al Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romnia. Sunt ilustrate abuzurile comise de catre regimul comunist de la noi, n special mpotriva scriitorilor (trimiterea lor n nchisori, ridicarea dreptului de profesare etc.) si a textelor literare (au existat carti cenzurate sau pe de-a-ntregul interzise). Regimul a eliminat din literatura scrierile valoroase, sub pretextul ca reprezinta ,j-esturt\ "dejectit ale culturii burghezo-mosieresti si a sprijinit aparitia unor texte pseudovaloroase, cu un pronuntat caracter ideologic, care promovau valorilexomunismului.
102
Literatura a fost transformata de comunisti n principalul vehicul de propaganda, de transmitere a propriilor idei. Daca n 1944 existau 900 de titluri interzise spre publicare, dupa numai 4 ani, n 1948, a fost publicata o brosura care continea nu mai putin de 500 de pagini de titluri de carti interzise. Pericolul cel mai mare semnalat prin intermediul acestui raport este ca un popor fara traditie ajunge sa-si piarda dreptul la existenta, propria identitate: "[n regimul comunist] Datele de pe buletinul de identitate al poporului romn sunt spalate cu grija, ca sa nu se mai vada nimic din ce i-ar mai da acestuia sentimentul sigurantei si statorniciei".
BILETUL NR. 68
De la un mai vechi scheci al lui Tonta Carasiu, s-a popularizat termenul de "soprla", n sensul unei ntmplari sau situatii banale, povestite cu un aer aparent nevinovat, dar care, datoriiajxmbiguitatii create prin mijloace artistice, da nasterejaûbntelesuri ..subversive". n conditiile tot mai severe ale cenzurii comuniste, "soprlele" se "strecurau" cu dibacie n spectacole, avnd grija sa nu fie observate de autoritati, n schimb publicul sa le guste din plin. si astfel, ntr-o sala plina-ochi de tineri, Alexandru Ancfcies- cnta cte o melodie al carei text exprima satisfactia autorului: "Aseara la Telejurnal/Am vazut cascaval!". Sau dilema militianului daca trebuie sau nu sa aresteze un bolnav de pneumonie: "Se da
puscarie/Pentru pneumonie? ". Pe o tema n stil blues autentic, interpretata la muzicuta, acelasi Andries surprindea prin intercalarea unui text scurt si percutant, compus exclusiv din sintagma "Fabrici si uzine/Ce oras frumos!", repetat stupid, obsedant si inutil. Se potrivea ca nuca-n perete...
Maestrii n mnuirea "soprlelor" era Stela Popescu mpreuna cu Alexandru Arsinel care, n spectacole de estrada, cu complicitatea publicului, transformau un text " cuminte " ntr-un fel de " lasa ca stim noi despre ce e vorba... " [..-.]
n zona textelor acestea, subversive, a actionat si grupul "Divertis". Existau diverse scheciuri pe aceasta latura de spectacol. si spectacole, destul de restrnse. Unele erau oprite. Se dadeau [autoritatilor] textele nainte, spre a fi citite, dar uneori nu observai "soprla". Dau un exemplu. Zicea unul "S-a oprit curentul". si altul raspundea, " S-ar putea sa fie de la tablou " si privea spre un anume tablou (al lui Ceausescu) aflat pe scena. (Anii '80. Marturii orale)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este un martor direct al ntmplarilor din timpul regimului comunist de la noi. Acesta prezinta lucrurile din perspectiva omului care a participat n mod nemijlocit la aceste evenimente. Scopul lui este acela de a expune cititorilor/ascultatorilor modul n care oamenii ncercau sa glumeasca pe seama realitatii acelei perioade.
103
Textul apartine stilului colocvial iar ca specie a genului epic este o confesiune. Limbajul este caracterizat prin existenta numeroaselor clisee si exprimari proprii limbii vorbite, ceea ce da textului o puternica nota de oralitate. Acest lucru este confirmat si de titlul fragmentului. Elementele lingvistice care
demonstreaza oralitatea stilului sunt: Dau un exemplu..., zicea unul... (oralitatea este capacitatea limbii scrise de a o imita pe cea vorbita). Stilul relatarii este predominant ironic.
In fragmentul de mai sus este ilustrata marturisirea unei persoane cu privire la glumele si aluziile facute la adresa regimului comunist de la noi. Desi exista o severitate deosebita n ceea ce privea arta si continutul acesteia, oamenii manifestau o nemaipomenita ingeniozitate n a crea texte aluzive, menite, pe de o parte, sa destinda, iar, pe de alta parte, sa condamne abuzurile si nedreptatile regimului. Cei mai apreciati artisti ai momentului erau Stela Popescu si Alexandru Arsinel. Textele compuse si recitate de acestia erau gustate din plin de public, care ,jtia despre ce e vorba". Numele acestor texte ironice si subversive era cel de "soparle", sugestie a caracterului lor duplicitar.
BILETUL NR. 69
era o nchisoare subterana - " acoperisul" celulelor se afla cu ctiva metri sub nivelul pamntului, al cmpiei, iar_niste santuri concentrice devenisera curtile nchisorii. Aceste " curti" erau largi de vreo zec. metri, adnci de vreo sapte, poate si mai adnci, pentru ca, de acolo de unde se termina captuseala de caramida, ncepea un taluz de pamnt, de nca vreo doi-trei metri. Da, peretii "curtilor" erau placati cu o caramida foarte dura, sticloasa.
Cnd, n aprilie '57 fusesem "varsat" la Jilava si pentru prima oara fusesem scos la plimbare, acolo, ntre zidurile acelea, am avut senzatia ca am patruns ntr-un cimi... Nu, nu e bine spus cimitir, nu cimitir, ci un fel de... cum sa-i spun?, nici osm3& nici mausoleu...
Aproape fiecare caramida, pna la naltimea la care un om poate a/unge cu mna, purta cte o... n fine, era scrisa...
Da'de unde, nu grafltti! Nume si date, astea erau. Caramida, ti-am spus, era foarte dura, daca ai fi fost lasat n pace, ai fi avut nevoie de cateygêgsuri bune ca sa poti zgria, cu un cui, sa zicem, zece litere.
Numai ca detinutii, la plimbare, n-aveau voie sa stea pe loc, cu att mai putin sa-si scrie numele pe pereti - eram obligati sa "miscam "
cu minile la spate (uneori tepene, de-a lungul coapselor, dupa toanele gardienilor care ne pazeau), cu capul n pamnt; fara sa vorbim, Jara sa iesim din rnd, fara sa... si totusi, din mers, detinutii si scriau numele pe caramizi. ncearca sa afli cam ct timp i trebuia unui om -presupunnd ca avea norocul sa fie scos la plimbare n fiecare zi, cte un sfert de ora - ca sa-s scrie numele si data sosirii la Jilava.
Sa nu zicem ani, dar cteva luni bune tot treceau. Fiecare ochea cte o caramida libera si, din mers. atent sa nu-l vada gardianul (altfel era trimis la izolare, iar colegilor li se "taia" plimbarea - uneori pe cteva zile), zgria un milimetru, doi... care milimetru trebuia adncit, "corectat", "acordat"... (Paul Goma, Gherla)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este scriitorul Paul Goma, care relateaza, din perspectiva celui care a fost nchis si a suferit n nchisorile comuniste, experientele-limita la care poate fi supusa o fiinta umana. Intentia autorului este aceea de a mpartasi cititorului aceste experiente, precum si de a-i prezenta acestuia o realitate neobisnuita, socanta, specifica perioadei regimului comunist.
Textul este o confesiune a autorului deoarece prezinta experientele pe care acesta le-a trait n nchisoare mpreuna cu alti asa-numiti "dusmani ai poporului"". Modul principal de expunere este descrierea, prin prezentarea spatiului claustrant al nchisorii, dar si a starilor sufletesti pe care le ncercau detinutii. Limbajul folosit este colocvial. propriu confesiunilor, cu numerosi termeni proveniti din mediul nchisorii: varsat, taia, corectat, acordat... Stilul este direct, prin folosirea exprimarilor orale (Caramida, ti-am spus, era.../Da'de unde, nu grafitti!) si puternic marcat de componenta afectiva.
Intentia nu este aceea a unei prezentari obiective a atmosferei de la Jilava, ci, dimpotriva, a modului n care el, autorul, a perceput aceste experiente si s-a raportat la ele.
Textul de mai sus contureaza experienta traita de scriitorul Paul Goma n timpul detentiei de la Jilava Spatiul dezolant al puscariei este descris amanuntit de autor, care nu gaseste termen de comparatie pentru a-1 defini ntr-un anume fel. Desi deosebit de neprietenoasa, curtea era umanizata de efortul detinutilor de a lasa un semn al prezentei lor acolo, prin scrijelirea, cu diverse obiecte, a caramizii peretelui, de altfel foarte dur.
104
105
Operatiunea aceasta dura, dupa marturia autorului, cteva luni de zile deoarece orice miscare trebuia facuta cu multa chibzuinta din cauza vigilentei gardienilor. Totusi, aproape fiecare caramida avea inscriptia ei, dovada a perseverentei celor care tineau sa-si scrie numele pe perete.
BILETUL NR. 70
Nu demult, n gheturile siberiene s-au descoperit ctiva mamuti bine congelati n burta carora, spre stupoarea cercetatorilor, se gaseau floride musetel. N-o sa discut aici despre fatarnicia naturii, nici
despre destinul tragic al acestor blnde ierbivore, ci despre o jignitoare comparatie din titlul unui articol aparut n presa occidentala "In Romnia, ultirnitljmmutstalinist''. Stalnist desigur, dar de ce mamut? Fiindca tare ma tem ca, n loc de musetel, la o eventuala mutatie a climei sociale, n pntecul ncapator al stalinistului nostru vom descoperi cteva duzini de cadavre. Din Valea Jiului, Brasov, Timisoara, Cluj, Iasi, Tg. Mures, Bucuresti, au fost si sunt nca "pascuti" oamenii vii, prea putin cunoscuti sau de-a dreptul anonimi, ce au avut curajul sa-si strige exasperarea fie si ntre patru pereti. [...]
Unde sa fugi, cnd zidul Berlinului a fost importat caramida cu caramida si mutat la granitele Romniei? Cine sa te apere? Oarba justitie? Pai acei domni care au studiat la facultate forta si superioritatea "stngii" romnesti asupra dreptului roman se abrutizeaza n neputinta si obedienta specifica sistemului, nct, pentru a nu-si pierde posturile, ajung ei nsisi sa considere dulcea constitutie a R.S.R. drept un simplu material de propaganda, o unealta a diavolului, de care nu te poti prevala n fata instantei. Un fost coleg de liceu, care ntr-un moment de disperare si revolta a lipit cteva fituici antiprezidentiale n Gara de Nord, a fost condamnat n 1970 la cinci ani nchisoare si, lucru fascinant, nsusi avocatul apararii l-a nfierat cel mai tare n timpul procesului, tinut binenteles cu usile nchise.
La cine sa apelezi? La populara noastra militie? Zdravenii si mbujoratii flacai, ce au lasat C.A.R-urile de izbeliste n seama batrnilor si a bietelor femei, au fost plantati n mndrele lor pniforme, din zece n zece metri, pe strazile Bucurestiului, si privesc acum spre populatie ca la o turma nevolnica de oi. n scurta lor scolarizare au nvatat ca tot ce misca dupa ora 20, cnd se nchid luminile, cinematografele, restaurantele, teatrele, adica ora cnd mor orasele Romniei, toti pietonii sunt prezumtivi infractori.
Unde sa gasesti un sprijin? La angajatii presei? La apostolii cultului personalitatii care scriu cu lingura cu care mannca? De 20 de ani ncoace n ziarele noastre apar aceleasi fotografii grosolan retusate. Se zdranganesc aceleasi deselate fraze, singurul spatiu cu adevarat viu fiind cel destinat anunturilor mortuare... [...] (11 noiembrie 1989, aparut n Frankfurter Allgemeine Zeitung) (Mircea Dinescu, Mamutul si literatura)
106
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este Mircea Dinescu. n ipostaza de jurnalist acesta comenteaza starea societatii romnesti n preajma anului 1989, n termenii cei mai negativi cu putinta, facnd, n special, referire la institutiile romnesti: justitie, politie (militie), presa. Intentia este de a critica pozitia presei occidentale cu privire la ignorarea situatiei Romniei ca stat aflat sub regim comunist.
Textul este un articol de ziar si apartine stilului publicistic. Scopul unui astfel de text este, n esenta, de informare a publicului si de comentare a faptelor de viata sociala, de interes economic si politic, n acest text, pe lnga intentia tranzitiva (de pura informare), se ntlneste si cea reflexiva, care se vadeste n atitudinea autorului fata de realitate.
Limbajul este unul variat, determinat de diversitatea tematica iar tonul este puternic afectat, avnd n vedere pozitia unui jurnalist romn fata de jignirea adusa Romniei de presa internationala.
Textul reprezinta o reactie dura a unui jurnalist romn, Mircea Dinescu, deranjat de comparatia zeflemitoare folosita de presa straina cu privire la Romnia, fara a se lua n calcul situatia fara iesire n care se afla atunci politica tarii. Autorul argumenteaza aceasta stare de fapt prin prezentarea, sub forma unor ntrebari retorice, a imposibilitatii de a reactiona a Romniei. Pe lnga aceasta conjunctura, care facilita nedreptatea pe toate planurile, este amintita si incompetenta anumitor structuri ale statului, puse n slujba unui regim corupt.
BILETUL NR. 71
A concepe doar o " Istorie a Literaturii Romne de Detentie " sub comunism i frustra pe unii naintasi gloriosi de dreptul de a fi prezenti n ea - prin excludere cronologica si politica -, desi ei sunt aceia care
au nceput a hrani cu lucrarile lor acest gen literar aparte. [...] Aceasta a iscat o alta dificultate, provenind din optiunea ntre tehnicile expunerii posibile mie. Capitolele se cuvenea sa propuna portrete ale memorialistilor, biografii si prezentarea lucrarilor prin rezumari comentate, tocmite de mine? Sau trebuia sa adopt un stil cvasididactic, acela al ilustrarii prin citate exemplare?
107
Am ales calea din urma [...] pentru trei motive: mai nti, fiindca impresiile mele au prea putina nsemnatate n receptarea publica a operelor n discutie, comparate cu puterea de impact a unor pagini smulse din suferinta nsasi; n al doilea rnd, pentru ca, fiind vorba despre cea dinti "Istorie a Literaturii de Detentie" ce apare n literatura universala, se cade ca ea sa puna la dispozitia unor cititori nefamiliarizati cu materia ei ct mai multe probe pentru judecarea valorica, istoricul ramnnd sa indice doar caile de apucat de catre cititor n vederea receptarii. [...] n al treilea rnd, cum am precizat mai sus, fiindca editiile unor a tari carti sunt mici, vndute unde nu te astepti si mai putin pe unde le cauti, ele se epuizeaza cu rapiditate, astfel nct trecerea mea n revista e datoare sa ofere cititorului care nu cunoaste bine materia ei si o perspectiva directa asupra scrierilor discutate. [...]
Cuvntul scriitorului investigat este suprem, n aceasta perspectiva, fie si acceptnd eu blamul " didacticismului", ori acela ca nu nfatisez publicului si posteritatii o lucrare eminamente originala. Autorii se vor dezvalui pe ei nsisi, n cele ce urmeaza. (Mihai Radulescu, Istoria literaturii romne de detentie: memorialistica reeducarilor)
REZOLVARE
Acest mesaj este emis de Mihai Radulescu, care doreste sa analizeze, ntr-o ampla lucrare, istoria comunismului din perspectiva literaturii de detentie. Intentia este aceea de a facilita cititorului calea spre cunoasterea istoriei prin literatura.
Textul apartine stilului stiintific, prin numeroasele explicatii pe care le ofera cititorului si prin calitatea lui de "cuvnt nainte" pentru o lucrare stiintifica. Tonalitatea este obiectiva, cu referire stricta la demersul didactic pe care autorul l va urma pentru ntocmirea unei noi lucrari stiintifice. Limbajul este academic, propriu stilului stiintific, prin utilizarea a numeroase cuvinte apartinnd metalimbajului literar: memorialistilor^ biografii, cvasididactic. Caracteristica principala a textului este tranzitivitatea (capacitatea mesajului scris de a transmite un mesaj n modul cel mai obiectiv cu putinta).
n acest fragment, istoricul literar Mihai Radulescu justifica modul n care va aborda Istoria Literaturii de Detentie. Va recurge la o abordare cvasididactica, pentru a evita astfel posibilele discutii ale criticilor, dar va reusi sa-i integreze si pe cei "gloriosi".
108
In sprijinul alegerii sale, autorul aduce trei argumente stiintifice: n primul rnd credibilitatea" pe care o au documentele, n al doilea rnd familiarizarea cititorului cu materia acestei istorii a literaturii de detentie iar, n al treilea rnd, prezentarea unei perspective asupra textelor discutate la care cititorul sa aiba acces. Astfel, printr-o prezentare obiectiva si didactica "autorii se vor dezvalui pe ei nsisi, n cele ce urmeaza'.
BILETUL NR 72
Comunismul nu e doar o ideologie, este o lume. 'Ea nu poate fi nici pur si simplu demonizata, nici pu r si simplu uitata. [...] In fond, privit ca o epoca ncheiata, nchisa definitiv, comunismul poate avea farmecul lui: un sclavagism "suprarealist" - cu sclavi facnd cozi la cinemateci, la carti (cumparate "la pachet", bune si proaste laolalta), cu familii puternice, unite, care pastrau vechi traditii si n care batrnii faceau cozi de ore n sir (pensionari fiind) ca sa "prinda" ceva hrana pentru trib, n care cultul prieteniei crea forme de agregare sociala voluptuoasa - o nemarginita fericire intelectuala (si afectiva) data de discutii
nesfrsite n jurul cestilor cu ceai. Era o epoca n care timpul curgea altfel, n volute care dadeau lumii o nesfrsita, superba, uneori, melancolie...
Daca am fost egali n saracie, n-am fost egali (asemanatori) n ceea ce comunismul a facut din fiecare. n fond, eu sunt ceea ce comunismul si reactia la comunism au facut din mine. [...] Mi-au dat carti "sanatoase", dar eu mi-am cumparat doar tomuri "decadente", "bolnave". Mi-au spus povesti educative cu pionieri, iar eu ma dadeam n vnt dupa povestile cu bad-boys si bad-girls (auzisem de una, Madonna, care cnta disco, apoi am vazut-o si pe video). [...] mi dadeau la radio muzica populara sau corala si eu ascultam la casetofon Simon si Garfunkel, Pink Floyd sau mai stiu eu ce. mi dadeau filme cu eroi ai neamului sau eroi contemporani si eu ma duceam sa fac coada la Cinemateca unde rulau filmele lui Fellini, Antohioni, Bergman, Forman etc. mi puneau sub nas ierarhii culturale dubioase, dar nu-mi pasa, aveam la dispozitie cultura underground: cenaclurile literare n care se nastea un alt fel de literatura dect cea de pna atunci: rafinament si subversMtate. si ca mine faceau toti prietenii mei. Comunismul ne-a deformat si noi am raspuns deformarii printr-o naturala creativitate. Daca am sti si cum s-o folosim!
Sunt un scriitor pentru care trecutul e miza lui literara. Dar un scriitor pentru care nu timpul e cel pierdut si cautat, ci subiectivitatea. Pentru mine, ca subiectivitate, intervalul dintre 1965 (anul n care m-am nascut) si 1989 (anul n care a renascut Romnia) nu este intervalul unui timp al comunismului, ci viata mea. Viata mea care, uneori, poate semana cu a voastra, de oriunde ati fi... (Simona Popescu, AU That Nostalgia) >
109
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este Simona Popescu, care prezinta viata pe care oamenii ncercau sa si-o modeleze ntr-o perioada marcata de presiunea comunismului. Intentia autoarei este aceea de a demonstra ca prin literatura recuperam nu timpul pierdut, ci pe noi nsine, subiectivitatea noastra.
Textul apartine stilului colocvial, fiind o confesiune despre experientele traite de autoare n timpul regimului comunist. Limbajul utilizat n text este obisnuit, accesibil majoritatii cititorilor iar tonalitatea este una subiectiva, ntruct textul evidentiaza aspecte ale experientelor personale ale autoarei. De asemenea, sunt inserate n text si cuvinte care desemneaza realitati cu totul straine si greu accesibile omului de rnd n perioada comunismului, cum ar fi: "casetofon Simon, Garfunkel, Pink Floyd, filmele lui Fellini, Antonioni, Bergman, Forman". Textul se mai caracterizeaza si prin impresia de oralitate pe care o da adresarea directa a autoarei catre cititor.
Textul se concentreaza n jurul ideii de literatura, ca un posibil raspuns sau reactie la presiunea exercitata de comunism. Autoarea, Simona Popescu, dezvaluie lumea "suprarealista''' pe care o impunea regimul totalitar, n care existau doar anumite carti "sanatoase", doar anumite filme, doar anumite idei etc. Ideea, conform careia oamenii se pot dezvinovati cu privire la ignoranta si mediocritatea lor, invocnd limitarile impuse de comunism, este falsa n opinia autoarei, care demonstreaza ca "n-am fost egali (asemanatori) n ceea ce comunismul a facut din fiecare. n fond, eu sunt ceea ce comunismul si reactia la comunism au facut din mine.'". Asadar viata fiecaruia dintre noi "nu este intervalul unui timp al comunismului, ci viata mea. Viata mea care, uneori, poate semana cu a voastra, de oriunde 'ati fi...".
BILETUL NR. 73
Dincolo de orice revista sau de cenaclul "matca", importanta este realizarea unei individualitati poetice, capacitatea fiecaruia de a-si construi un univers propriu, o retorica specifica (n interiorul noii paradigme pe care o aduce generatia sa). Generatia '80 e bogata n personalitati poetice ireductibile. Ce uneste nsa aceasta generatie, ce da specificul ei?
Pe lnga spiritul de fronda, de refuz al cliseelor de tot felul, descoperim, la cei mai valorosi poeti ai generatiei '80, cteva mize majore: (auto)biograficul, atentia la realitatea nconjuratoare, dar si constientizarea faptului ca poezia e un text, care se raporteaza nu numai la obiectele si senzatiile imediate, ci si la tot ceea ce s-a scris (spus) deja, ncercarea de folosire (inclusiv n poemele cu evidenta deschidere metafizica) a unui discurs apropiat de limba vorbita etc.
Esenta noii paradigme poetice pe care o deschide generatia '80 o constituie rasturnarea relatiei, care domina n modernism, dintre poet si limbaj, dintre text si realitate. Daca pentru poezia interbelica si pentru cei mai importanti poeti postbelici (de la stefan Augustin Doinas la Virgil Mazilescu) poezia este limbaj, e text, iar poetul trebuie sa "dispara" n spatele acestuia, sa fie "impersonal", pentru poetii optzecisti poezia exprima, comunica o realitate (textul poetic nu mai e o finalitate, ci un mijloc), iar persoana poetului devine sistemul de referinta, instanta ordonatoare, n locul limbajului sau al transcendentei ("goale" sau "pline"). [...] (Alexandru Musina, O poezie pentru mileniul III, n Antologia poeziei generatiei '80)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este poetul Alexandru Musina, care, n ipostaza de teoretician, evidentiaza cteva aspecte deosebit de importante care trebuie sa caracterizeze noua poezie a mileniului trei. Intentia autorului este aceea de a prezenta noile coordonate ale poeziei n contextul unei noi generatii de scriitori (generatia '80).
Textul apartine stilului stiintific prin modul n care este abordata problema poeziei, asa cum este ea perceputa si scrisa de poetii generatiei '80. n text este utilizat metalimbajul literar, concretizat prin cuvinte ca: discurs, (auto)biograficul, cliseelor, paradigme poetice etc. Ideile sunt concise si dispuse logic, realizndu-se un text de analiza, dar si de argumentare a unei idei. Tonalitatea este obiectiva si clara, scopul textului fiind acela de a convinge cititorul de veridicitatea ideilor expuse. Claritatea si proprietatea termenilor sunt cele doua calitati generale ale stilului care caracterizeaza acest text.
Textul exprima ideea de individualitate poetica, de univers propriu ce caracterizeaza generatia '80. n opinia autorului, poezia trebuie sa devina o expresie a imediatului, a ceea ce simte poetul, asa nct ea sa nu mai fie o finalitate, ci un mijloc de exprimare a propriului univers.
110
111
Poezia trebuie sa devina personala iar poetul sa se identifice cu ea. n acest tip de poezie se nscriu si creatiile generatiei '80, caracterizate prin renuntarea la cliseele de tot felul, prin raportarea nu numai la realitatile imediate, dar si Ia tot ceea ce s-a scris deja de catre generatiile anterioare.
BILETUL NR. 74
Spre sfrsitul anilor '70 si nceputul anilor '80 apare, mai nti n cenaclurile si cercurile literare studentesti, apoi sporadic n reviste, o noua generatie de poeti, prozatori si critici care ncep sa puna n discutie modelele literaturii.
Cei mai activi sunt poetii Versurile lor ironice, "realiste", biografice nu seamana nici cu acelea ale lui Nichita Stanescu, Marin Sorescu sau ale Anei Blandiana, nici, mai ales, cu acelea cultice, initiatice, solemn magice ale poetilor echinoxisti. Un nou stil de a gndi si de a face poezie e pe cale sa se constituie si stilul, cum se ntmpla n mod curent n literatura, ntmpina rezistenta spiritelor conservatoare.
Se invoca mereu prozaismul si spiritul exagerat parodic, " bascalios " al acestor poeme care nu mai vor sa tina seama de legile genului liric. Poetii nu se lasa intimidati si, sprijiniti de o parte a criticii, duc mai departe experimentul lor. Mai trziu, spre mijlocul deceniului al IX-lea, modelul poetic se defineste mai bine si capata un nume: postmodernismul. (Eugen Simion, Scriitori romni de azi, IV)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este criticul literar Eugen Simion, care analizeaza cu deosebita acuratete fenomenul generatiei '80, cu tot ceea ce a nsemnat el pentru noua fata a literaturii. Intentia este de a expune evolutia literaturii anilor '80 spre ceea ce criticul numeste postmodernism.
Textul apartine stilului stiintific, prin modul n care este abordata problema literaturii n general si a poeziei n special. n text este utilizat metalimbajul literar, concretizat prin cuvinte ca: cenaclurile si cercurile literare, modelul poetic. Ideile sunt concise si dispuse logic, realizndu-se un text de analiza, dar si de argumentare a unei idei. Tonalitatea este obiectiva si clara, scopul textului fiind acela de a convinge cititorul de veridicitatea ideilor expuse. Claritatea si proprietatea termenilor sunt cele doua calitati generale ale stilului care caracterizeaza acest text.
Textul de fata prezinta schimbarile ce au avut loc la sfrsitul anilor '70, nceputul anilor '80 n literatura romna. Aceste mutatii valorice s-au produs, mai ales, n rndul poetilor, care, ncurajati de o parte a criticii literare, au introdus un nou mod de a gndi si a face poezie. Autorul observa ca poeziile acestei generatii nu mai seamana deloc cu cele ale lui Nichita Stanescu sau Marin Sorescu. Principalele critici la adresa acestui tip de poezie sunt: "prozaismul si "spiritul exagerat parodic* Dar, tocmai n aceste trasaturi rezida valoarea poeziei optzeciste, care aduce n spatiul literar un nou mod de a concepe si scrie literatura.,
BILETUL NR. 75
Simptome ale atitudinii postmoderne detectabile n literatura romna a anilor '80-'90: "ntoarcerea autorului" n text, rebiografizarea persoanelor gramaticale printr-o noua angajare existentiala, implicarea mai acuta n realitatea cotidiana, de aici si acum, evitarea capcanelor "naivitatii" confesive prin deconspirarea mecanismelor textuale si atingerea - prin atare deconspirare - a unui patetism mai profund.
Simptome stilistice: extinderea narativitatii asupra poeziei si criticii, n special sub forma scriiturii tip jurnal, concedierea metaforei din pozitia detinuta n modernism, cultivarea efectelor cu directete sintactica si lexicala, dar si manifestarea distantarii "profesioniste" fata de jocul nselator al limbajului, de- unde actiunea de tip critico-teoretic exercitata din interiorul operei, adesea convertita (sau mascata) n ironie, supraetajarea textuala, multistilismul, apelul la aluzia culturala, la citat, colaj, pastisa, parodie si alte forme de inter textual itate, o mai accentuata omologie stilistica ntre genuri. (Ion Bogdan Lefter, Postmodernism, Din istoria unei "batalii" culturale)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este criticul Ion Bogdan Lefter, care analizeaza, din perspectiva criticii literare si a omului de cultura, diversele trasaturi ale postmodemismului. Intentia autorului este aceea de a diagnostica multitudinea de simptome" ale postmodemismului, care a nceput sa se manifeste la noi n preajma anilor '80-'90.
Textul apartine stilului stiintific, fiind specific criticii literare. Se face apel la metalimbajul literar, concretizat prin cuvinte precum: directete sintactica si lexicala, supraetajarea textuala, multistilismul, forme de intertextualitate etc. Ideile sunt concise si dispuse logic, realizndu-se un text de analiza, dar si de argumentare a unei idei.
112
113
Tonalitatea este obiectiva si clara, scopul textului fiind acela de a convinge cititorul de veridicitatea ideilor expuse. Claritatea si proprietatea termenilor sunt cele doua calitati generale ale stilului care caracterizeaza acest text. Ideile sunt dispuse sub forma unei enumerari de posibile caracteristici ale poeziei postmoderne.
Textul se prezinta sub forma unei enumeratii a tuturor caracteristicilor poeziei postmoderne. De la personalizarea discursului liric, prin ntoarcerea poetului n text, pna la diversele forme de intertextualitate, poezia postmoderna cunoaste mai multe forme de manifestare: "implicarea mai acuta n realitatea cotidiana, de aici si acum, evitarea capcanelor naivitatii confesive prin deconspirarea mecanismelor textuale si atingerea - prin atare deconspirare - a unui patetism mai profund Simptome stilistice: extinderea narativitatii asupra poeziei si criticii, n special sub forma scriiturii tip jurnal, concedierea metaforei din pozitia detinuta n modernism, cultivarea efectelor cu directete sintactica si lexicala, dar si manifestarea distantarii profesioniste fata de locul nselator al limbajului.".
BILETUL NR. 76
Am fost ntr-o vreme, pe cnd viata ncepuse sa mi se para att de cenusie nct nu mai merita traita, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de vreun an de zile am avut nevoie de doza zilnica de virtualitate: mi faceam toate treburile pe fuga, renuntasem la mncare si la somn si mi tremurau minile dupa claviatura si mouse. [...]
Pe lnga multe alte efecte de adnca alienare, jocurile de actiune si strategie- mi-au schimbat, n acea vreme nu tocmai ndepartata si nici tocmai cu desavrsire ncheiata, nsasi ideea despre om, despre trup, despre felul cum arata si functioneaza bucata asta complicata de materie care asculta - partial - de vointa noastra [...].
Dar ceea ce deosebeste esential vietile noastre virtuale de cele reale este miraculoasa si binecuvntata putere de a da "Save". "Salveaza, tati, salveaza!" mi spune fiica-mea, alarmata, din doua n doua minute, de cte ori ma priveste jucandu-ma. "Jucndu-ma?" Nu: traindu-mi viata virtuala, cea n care sunt erou, n care n-am nevoie de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate cum n-am trait niciodata n "lumea cea comuna". naintea fiecarei confruntari decisive "salvez". Daca pierd, dau timpul napoi de unde am salvat si-mi ndrept greseala. Altfel, rareori as putea ncheia un joc. Daca, vreodata, as fi consultat de autorul jocului n care traim cu totii si as putea sa sugerez o singura mbunatatire a lui, asta as ndrazni sa cer:
"Doamne, da-ne, macar de cteva ori n viata, puterea de a folosi comanda Save!", de a da timpul napoi, de a sterge remuscarea, suferinta, raul provocat altora, de a repara ireparabilul. [...] (Mircea Cartarescu, Pururi tnar, nfasurat n pixeli)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este poetul, prozatorul si eseistul Mircea Cartarescu, care-si expune punctul de vedere cu privire la pasiunea pentru jocurile pe computer. Contextul n care a fost emis acest mesaj este realitatea sociala contemporana, cnd toti am avea nevoie de "doza zilnica de virtualitate", sa fim eroi si sa ne putem repara greselile.
n acest fragment sunt expuse cteva idei despre ceea ce nseamna jocurile pe computer, dependenta, mania generata de ele. Textul este unul publicistic; limbajul este cel folosit n presa, dar contine si termeni stiintifici apartinnd tehnologiei informatiei, avnd n vedere ca subiectul articolului tine de acest domeniu stiintific: jocuri pe computer, virtualitate, mouse, jocuri de actiune si strategie, Save. Limbajul este caracterizat prin claritate, dar se observa si termeni folositi cu sens conotativ: bucata asta complicata de materie, jocul n care traim cu totii, urmarindu-se exprimarea unui punct de vedere nuantat n legatura cu acest subiect, mai ales ca Mircea Cartarescu este si poet. Folosirea numeroaselor neologisme, cum ar fi: computer, virtualitate, mouse, strategie este un alt argument pentru ncadrarea textului n stilul publicistic, care utilizeaza si termeni stiintifici.
Textul prezentat exprima opinia scriitorului Mircea Cartarescu n legatura cu un aspect al evolutiei tehnologice: jocurile pe computer. Este un text subiectiv, autorul dndu-se pe el nsusi drept exemplu. Fiind un "maniac al jocurilor pe computer" si avnd nevoie "de doza zilnica de virtualitate", viata-i devenise cenusie. Aceste jocuri ofera un substitut de viata, un surogat, "n care sunt erou, n care n-am nevoie de prietenie, dragoste sau fericire", n care poti da timpul napoi sa-ti repari greseala. Textul se ncheie cu rugamintea pentru "autorul jocului n care traim cu totii"" de a ne lasa sa folosim comanda "Save" pentru "a da timpul napoi, de a sterge remuscarea, suferinta, raul provocat altora, de a repara ireparabiluF\ Asadar, textul aduce argumentele necesare pentru a explica mania pentru jocurile virtuale: acestea ofera o refulare din "lumea cea comuna", propunnd o alta lume, n care ne putem controla actiunile, destinul.
114
115
BILETUL NR. 77
Revenind pe meleagurile natale, sa inventariem pentru nceput substituentii terminologici ai postmodernismului, propusi de literatii romni. O facem cu tristetea lucida a celui care si vede bietele fise strnse de-a lungul anilor anulate de acelasi spirit sintetic si ordonat pna la pedanterie care este Cor in Braga: "o noua sensibilitate" (loan Bogdan Lefter), "antropologism" (Mircea Nedelciu), "nou antropocentrism" (Alexandru Musina), "romantism ntors" (Radu G. eposu), "antimodernism" (Simona Popescu) sau "epistema culturala" (Gheorghe Craciun). Lista nu s-a terminat, caci Mihaela Ursa reaminteste despre "nou-hermetism " (Corin Braga) si "psiheism " (Calin Vlasie).
Placerea exercitiului onomastic o au si altii. De foarte aproape de limitele generatiei, Vasile Andru vede postmodernismul ca pe o "antropogenie", iar mai de departe, Radu Enescu nu-l vede deloc bine, opunndu-i termenul de "transmodernism". Vina esentiala a postmodernismului ar fi aceea ca goleste de substanta limbajul, pe cnd transmodernismul l revitalizeaza. Postmodernismul ar fi deci un moment crepuscular, pe care - si mai taios - Gheorghe Grigurcu l vede ca pe " un simptom al dezorientarii", un fel de "oboseala a modernismului", sinteza pseudoclasica si n esenta " un sfrsit de ciclu ". (Al. Th. lonescu, Mircea Nedelciu - monografie, antologie comentata, receptare critica)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este criticul Al. Th. lonescu, care realizeaza o inventariere a tuturor termenilor folositi pentru postmodernism, termeni propusi de literatii romni. Contextul n care a fost emis acest
mesaj este preocuparea pentru evidentierea particularitatilor literare specifice postmodernismului, sub umbrela caruia se plaseaza mai multi termeni.
n acest fragment sunt expuse cteva perspective asupra postmodernismului romnesc; nti "substituentii terminologicf apoi scurte definitii. Textul este unul stiintific, specific criticii literare, care se raporteaza la configurarea caracteristicilor unei perioade literare continnd termeni/ sintagme de specialitate cum ar fi: antropologism, antropocentrism, romantism ntors, antimodernism, transmodernism, sinteza pseudoclasica etc. Limbajul este caracterizat prin claritate si precizie stiintifica, urmarindu-se prezentarea, ntr-o forma ct mai nuantata, a unei probleme de specialitate, strict literara. Folosirea numeroaselor neologisme, cum ar fi: psiheism, antropogenie, nou-hermetism este un alt argument pentru ncadrarea textului n stilul stiintific.
Textul prezentat exprima sintetic opinia criticului Al. Th. lonescu n legatura cu evolutia si, mai degraba, definirea postmodernismului n literatura romna. Sunt nsiruiti mai multi termeni care se doresc a fi substituenti ai postmodernismului, fiind prezentati, n acelasi timp, si criticii literari care sustin aceste terminologii. Daca n prima parte autorul prezinta aceste perspective n mod neutru, spre final se simte dator sa explice ncadrarile facute de Radu Enescu si Gheorghe Grigurcu, dar sa-si exprime si acordul pentru unele trasaturi: "Postmodernismul ar fi deci un moment crepuscular, pe care [...] Gheorghe Grigurcu l vede ca pe un simptom al dezorientarii, un fel de oboseala a modernismului, sinteza pseudoclasica si n esenta un sfrsit de ciclu".
BILETUL NR. 78
Poetul modern spune ceea ce spune literal si n toate sensurile. Aceasta presupune, credem, o mare rasturnare, daca nu chiar o revolutie n imaginatia lecturii. De aici - cel putin statistic vorbind -complicata problema a receptarii poeziei moderne. Cititorul este obisnuit (educatia literara predominant clasica a scolii contribuind nu putin n aceasta privinta) sa creada ca un text spune totdeauna si altceva dect spune n mod direct; iar acest altceva i se pare esential. El poate, eventual, accepta ca accesul la'acest
altceva sa fie dificil, ca spre a ajunge la el, sa faca eforturi, sa-si nsuseasca o cantitate mare de informatii (istorice, biografice, literare), sa nvete a folosi coduri care-i erau, pna atunci, necunoscute.
Orict de straniu ar parea, cititorul mediu (si nu numai el) se simte aproape insultat intelectual cnd i se spune ca acel altceva de dincolo de text pur si simplu nu exista. O atare absenta i se pare scandaloasa] textul nsusi devine ininteligibil, autorul, condamnabil pentru ca nu vrea sa spuna nimic (desi spune). Acceptarea literalitatii poeziei (si modificarea n consecinta a imaginatiei lecturii) este prima si poate cea mai nsemnata conditie a receptarii adecvate a lirismului modern.
Desigur, tentatia interpretarii apare, ea poate fi chiar foarte puternica; fara ea nici nu s-ar putea naste acea senzatie de bogatie semantica inepuizabila gata sa se reverse, sa explodeze, sa disloce, prin forta ei misterioasa, nsesi categoriile limbajului. Orice interpretare particulara se va lovi nsa de constiinta posibilitatii unui numar indefinit de interpretari cel putin tot att de justificate. Ambiguitatea poeziei moderne (dimensiune a nsesi constiintei moderne a poeticului) este rezultatul direct al unei lecturi literale. (Matei Calinescu, Conceptul modern de poezie)
116
117
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este criticul Matei Calinescu, care propune o noua perspectiva asupra interpretarii unui text literar. Contextul n care a fost emis acest mesaj este preocuparea pentru promovarea conceptului modera de poezie, care trebuie interpretata literal.
In acest fragment sunt expuse cteva idei despre ceea ce nseamna receptarea poeziei moderne. Textul este unul stiintific; e adoptat limbajul criticii literare, care se raporteaza la configurarea unui nou tip de interpretare a textului poetic, continnd termeni/sintagme de specialitate cum ar fi: receptarea poeziei moderne, imaginatia lecturii, lirism modern, literalitatea poeziei, bogatie semantica etc. Limbajul este caracterizat prin claritate si precizie stiintifica, urmarindu-se prezentarea, ntr-o forma ct mai nuantata, a unei probleme de specialitate, strict literara. Folosirea numeroaselor neologisme, cum ar fi: literalitate, sa disloce, ambiguitate, ininteligibil este un alt argument pentru ncadrarea textului n stilul stiintific.
Textul prezentat exprima noua perspectiva de interpretare propusa de Matei Calinescu n ceea ce priveste receptarea textului liric modern. Aceasta presupune "o mare rasturnare''' n imaginatia lecturii, deoarece cititorul trebuie sa citeasca literal un text, fara sa ncerce sa-i gaseasca semnificatii ascunse acolo unde ele nici macar nu exista. Conceptia asupra poeziei, dar si asupra literaturii n general, promovata si acum n scoli, conform careia cititorul crede ca un text spune totdeauna si altceva dect spune n mod direct si pentru a ntelege acel altceva trebuie sa depuna eforturi, sa descifreze coduri ascunse, este demontata de critic ntruct nsasi "ambiguitatea poeziei moderne este rezultatul direct al unei lecturi literale". Asadar, singura cale de receptare adecvata a lirismului modern este "acceptarea literalitatii poezie f.
BILETUL NR. 79
Poezia nu va reusi niciodata, ea singura, sa aduca nici pace si nici mai multa prosperitate n lumea contemporana. Ea nu va rezolva niciuna dintre problemele politice sau economice ale lumii noastre si nu va conta ca ârgument pentru asezarea pe un nou fundament a relatiilor dintre pisici si soareci, dintre
cini si pisici, dintre oameni si cini. Singurul loc n care poezia poate semnifica ceva este lumea contemporana individuala.
Acolo, n firea fiecaruia, poezia mai poate modela ceva si din aceste mici slefuiri ale cruditatilor noastre intime se mai poate aprinde o unda de comunicare normala ntre indivizi avnd creiere identice, dar viziuni diferite.
Poezia poate umaniza, dar nu n marsuri si nu n misiuni de umanizare. Le citesc uneori, cte o poezie, elevilor mei. Ii vad dintr-odata atenti; chiar daca nu nteleg, devin atenti. Asculta mai degraba din bucuria de a iesi din rutina zilnica. Aceasta minima atentie este o mare victorie a poeziei asupra firii lor. Sa fii atent la comunicarea unui mesaj, chiar daca nu-l ntelegi n totalitate, mi se pare coplesitor pentru o lume normala. (Matei Visniec, Despre rolul poeziei n lumea contemporana)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este poetul si dramaturgul Matei Visniec, care-si expune punctul de vedere n legatura cu rolul poeziei n lumea contemporana. Contextul n care a fost emis acest mesaj este preocuparea pentru promovarea lecturii de poezie si necesitatea raportarii ei la societatea contemporana.
n acest fragment sunt expuse cteva idei despre ceea ce nseamna receptarea poeziei si, mai ales, rolul ei n lumea de azi. Textul este unul publicistic, dar contine si termeni specifici teoriei literare: comunicarea unui mesaj etc. Limbajul este caracterizat prin claritate, dar se observa si termeni folositi cu sens conotativ: mici slefuiri ale cruditatilor noastre intime, unda de comunicare, misiuni de umanizare, urmarindu-se prezentarea, ntr-o forma ct mai nuantata, a unei probleme mai mult sau mai putin de specialitate, strict literara. Folosirea numeroaselor neologisme, cum ar fi: prosperitate, argument, misiuni de umanizare este un alt argument pentru ncadrarea textului n stilul publicistic.
Textul prezentat exprima opinia scriitorului Matei Visniec n legatura cu rolul poeziei n lumea contemporana. Autorul scoate n evidenta faptul ca poezia nu are nicio putere, nu poate influenta n niciun mod societatea contemporana ca ntreg, ci numai daca actioneaza la nivel individual. Poezia are sanse de receptare numai "n firea fiecaruia"; ea poate modela, poate "umaniza". Chiar daca nu este receptat n mod adecvat, n esenta lui, textul liric ofera "bucuria de a iesi din rutina zilnica'.
118
119
n final, Matei Visniec considera o adevarata victorie pentru literatura, si n special pentru poezie, faptul de a atrage atentia asupra ei: ,J$a fii atent la comunicarea unui mesaj, chiar daca nu-l ntelegi n totalitate, mi se pare coplesitor pentru o lume normala".
BILETUL NR. 80
O liniste imensa, suspecta, emana din ntreaga poezie modernista n acest secol nelinistit. Astazi caracterul dictatorial al vazului cu tot ce implica el (renuntarea la umanism, la comunicare, la placerea lecturii, la caldura si catifelarea vocii) a capatat proportiile unui dezastru. Poezia a ramas fara public, iar poetul a ajuns sa nu se mai poata exprima pe sine nsusi n propriul sau text, sa produca lucruri straine de persoana sa reala. Din poemele unui modernist, chiar remarcabile estetic, nu putem sti cine este de fapt acel poet, cum traieste, ce gndeste despre viata Frngerea puntii dintre text si referent, salutara la
sfrsitul secolului trecut, a devenit azi insuportabila. Nu se mai poate respira n niste tipare poetice care pierd denotatul ntr-o pulbere de conotatii. Rimbaud a scris n "Alchimia verbului" ca, prin dereglarea tuturor simturilor, reusea sincer sa vada n loc de o fabrica niste turnuri de minaret. Astazi poetii de pretutindeni se straduiesc sa vada fabrica si nu mai reusesc sa vada dect turnurile cu semiluna.
[...] ...trebuie sa devenim constienti de fundatura n care modernismul a adus poezia. si mai ales de greutatea imensa de a vedea, la ora actuala, un alt drum, regenerator, n poezie. Pentru ca reflexele vizuale ne-au intrat n snge, pentru ca ntreaga critica literara este azi un debuseu al modernismului. Poate ca poemele care vor fi considerate peste ani capodopere ale postmodernismului romnesc (numesc asa nimic altceva dect miraculoasa, ipotetica regenerare despre care vorbeam) exista deja, trecute complet cu vederea nu numai de critica si public, dar pna si de autorii nsisi. (Mircea Cartarescu, Cuvinte mpotriva masinii de scris)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este poetul, prozatorul si eseistul Mircea Cartarescu, care si expune un punct de vedere n legatura cu poezia modernista. Contextul n care a fost emis acest mesaj este preocuparea pentru stabilirea raporturilor cu poezia moderna si necesitatea aparitiei unui nou tip de scriere.
n acest fragment sunt expuse cteva idei despre ceea ce nseamna pentru literatura romna poezia moderna.
Textul este stiintific, specific criticii literare, care se raporteaza la configurarea caracteristicilor unei perioade literare continnd termeni/ sintagme de specialitate cum ar fi: poezie modernista, frngerea puntii dintre text si referent, tipare poetice etc. Limbajul este caracterizat prin claritate si precizie stiintifica; se urmareste prezentarea, ntr-o forma ct mai nuantata, a unei probleme de specialitate, strict literara. Autorul foloseste si unii termeni cu sens conotativ (avnd n vedere ca este si scriitor): " o
liniste imensa, suspecta emana din ntreaga poezie modernista", "fundatura n care modernismul a adus poezia", "debuseu al modernismidui"". Folosirea numeroaselor neologisme cum ar fi: suspecta, dictatorial, salutara, denotat este un alt argument pentru ncadrarea textului n stilul stiintific.
Fragmentul prezentat exprima opinia criticului si scriitorului postmodern Mircea Cartarescu n ceea ce priveste evolutia literaturii romne de la modernism la postmodernism. n conceptia autorului, poezia a atins pragul insuportabilului prin "frngerea puntii dintre text si referent'. Din aceasta "fundatura" trebuie sa se ntrevada un drum de iesire, "un drum regenerator n poezie", pe care autorul l identifica n postmodernism. nsa, pentru ca "reflexele vizuale ne-au intrat n snge", operele postmoderne au nesansa de a fi trecute cu vederea, de a fi nabusite de "linistea imensa, suspecta" emanata de modernism.
BILETUL NR. 81
Ca romn am convingerea si intuitia ca literatura si cultura tarii noastre exprima o parte din Europa, dupa cum Europa se exprima, la rndul sau, n parte, prin Romnia. [...]
Progresul perceptiei romnesti a Occidentului, al deschiderii adesea rapide, vertiginoase, spre ideile, formele, valorile si modelele sale, a fost si este nsotit - si trebuie sa fie tot mai mult nsotit -de o ct mai adncita, nuantata si amplificata dezvoltare a specificitatii noastre, a originalitatii creatoare romnesti. "Occidentalizarea" nu poate fi conceputa dect ca un incitant, ferment, stimulent, termen riguros de confruntare pentru totalitatea virtutilor noastre spirituale.
n masura n care acestea sunt si se dovedesc tot mai autentice, mai viabile, ntr-adevar creatoare, contactele cu Europa nu numai ca nu altereaza, corup sau sugruma valorile si posibilitatile noastre " specifice ", dar acestea din urma nu pot fi dect incitante, consolidate si amplificate printr-o astfel de confruntare. Solidarizarea si integrarea sunt urmate n mod inevitabil de confruntare si delimitare, de consolidare pe fundamente proprii.
120
121
Frecventele noastre europene ne mbogatesc ca oameni si ca romni, sporind constiinta romneascaeuropeana a fiecaruia dintre noi. [...] n orice cultura, influentele joaca un rol fecund. (Adrian Marino, Prezente romnesti si realitati europene)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este criticul, istoricul si teoreticianul literar Adrian Marino, care-si expune punctul de vedere n legatura cu integrarea Romniei n "realitatile europene". Contextul n care a fost emis acest mesaj este preocuparea pentru stabilirea unor raporturi corecte ntre Europa si specificul romnesc.
n acest fragment sunt expuse cteva idei despre ceea ce nseamna deschiderea Romniei spre Occident. Textul este unul publicistic; viziunea fiind una subiectiva, autorul se exprima la persoana nti si se identifica n primul rnd ca fiind romn. Limbajul este caracterizat prin claritate, autorul explicndu-si mereu afirmatiile; astfel se urmareste prezentarea ntr-o forma ct mai nuantata a problemei n discutie. Pentru a se face ct mai bine nteles, Adrian Marino recurge la foarte multe enumeratii: progresul [...] spre ideile, formele, valorile si modelele sale, a fost si este nsotit [...] de o ct mai adncita, nuantata si amplificata dezvoltare a specificitatii noastre, a originalitatii noastre creatoare". Folosirea numeroaselor
neologisme cum ar fi: progres, vertiginoase, occidentalizare, incitant, viabile etc. este un alt argument pentru ncadrarea textului n stilul publicistic.
Textul prezentat exprima opinia criticului Adrian Marino n legatura cu evolutia relatiilor dintre Romnia si Europa. Autorul considera ca "occidentalizarea" sau deschiderea spre valorile europene se poate realiza numai prin dezvoltarea specificului nostru si "originalitatii noastre creatoare". Contactele cu Europa nu fac altceva dect sa scoata n evidenta mai mult autenticitatea romneasca si sa o consolideze. Ultimul paragraf contine concluzia lui Adrian Marino conform careia "frecventele noastre europene ne mbogatesc ca oameni si ca romni'" deoarece n toate culturile "influentele joaca un rol fecund'' dnd nastere la ceva mult mai valoros.
BILETUL NR. 82
Dupa cum se stie, problema "traditionala" a culturii romne a fost, de-a lungul secolelor XIX-XX, retardarea [ramnerea n urma] fata de marile culturi occidentale. Din acest punct de vedere, proiectul pasoptist n-a fost altceva dect un efort de recuperare a decalajului. In modernism, Lovinescu l-a constientizat, l-a teoretizat si, sustinut de o ntreaga miscare literara l-a vazut dnd rezultate. "Sincronizata" n-a ramas - nsa - literatura romna postbelica din cauza episodului proletcultist si - n general - regimului comunist, care a oprit evolutia si a dat ceasul culturii napoi. O noua sincronizare se va produce abia n anii '80- '90, odata cu aparitia unui postmodernism romnesc.
Tragnd linie si adunnd, vedem ca, n ciuda unor decalaje, perturbari, alinieri usor tardive, literatura noastra s-a conectat ndeajuns de concludent la ultimele doua mari curente literare si culturale europene si euro-americane, modernismul si postmodernismul. In schimb, precedentele doua, clasicismul si romantismul sunt ilustrate la noi foarte atipic, cu mari ntrzieri si n amestecuri care fac corespondentele dificil de descris si de sustinut. Fara a intra aici n alte detalii, voi spune doar ca, din perspectiva raportarii la periodizarea standard a culturilor occidentale, cele doua secole de literatura romna institutionalizata au statut distinct: n secolul XIX, curentele noastre literare au profiluri specifice, descriptibile n functie de curentele europene premoderne, dar ireductibile la ele, n timp ce-n secolul XX se produce alinierea, conceptele generale devenind si la noi operationale, desi intuziunile
politicului n metabolismul cultural vor produce n jumatatea a doua a secolului perturbatii grave. (Ion Bogdan Lefter, Recapitularea modernitatii)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este criticul Ion Bogdan Lefter, care-si expune punctul de vedere n legatura cu evolutia literaturii (culturii) romne, referindu-se la marile momente literare, asa cum au fost ele cultivate la noi. Contextul n care a fost emis acest mesaj este preocuparea pentru definirea si identificarea etapelor de progres si sincronizare a literaturii (culturii) romne n raport cu literatura (cultura) europeana.
In acest fragment sunt expuse cteva idei despre ceea ce nseamna sincronizarea literaturii romne cu valorile europene. Textul este unul stiintific, specific limbajului criticii si istoriei literare, care se raporteaza la configurarea caracteristicilor perioadelor literare continnd termeni/sintagme de specialitate cum ar fi: proiect pasoptist, sincronizare, postmodernismul, curente literare si culturale etc.
122
123
Limbajul este caracterizat prin claritate si precizie stiintifica, urmarindu-se prezentarea, ntr-o forma ct mai nuantata, a unei probleme de specialitate, ^retardarea fata de marile culturi occidentali''. Folosirea numeroaselor neologisme, cum ar fi: decalaj, periodizarea standard, statut, intruziunile, etc. este un alt argument pentru ncadrarea textului n stilul stiintific.
Textul citat exprima sintetic opinia criticului Ion Bogdan Lefter n ceea ce priveste evolutia si etapele de progres ale literaturii romne n context european. n studiul Recapitularea modernitatii, criticul nregistreaza n mod obiectiv etapele de evolutie a literaturii romne de la romantism si clasicism la postmodernism. Pasoptismul a fost primul moment care a ncercat sa recupereze decalajul, nsa primul moment notabil de teoretizare i apartine lui E. Lovinescu. n timp ce clasicismul si romantismul au aparut la noi n forme atipice, odata cu modernismul lui Lovinescu s-a ajuns la o aliniere acceptabila, nsa intruziunea politicului, regimului comunist, de la jumatatea secolului al XX-lea a produs ^perturbatii grave", postmodernismul aducnd o noua sincronizare.
BILETUL NR. 83
O paralela ntre lectura propriu-zisa si lectura iconica, intermediata de cinematograf sau de TV e edificatoare. Ce facem cnd citim un roman si ce facem cnd vizionam un film? Cititorul n-are acces direct la imagine, ci la cuvinte, deci la reprezentari mai mult sau mai putin abstracte, pe care trebuie sa le " traduca" sensibil, sa le " nchipuie " n plenitudinea corporalitatii lor. Nici macar un mare maestru al descrierii peisajiste, de talia lui Sadoveanu, nu poate rivaliza n bogatia de detalii, autenticitate si prospetime a coloritului cu un operator de film, fie el si mediocru. Aceasta diferenta de "redare" e nsa compensata la scriitor printr-un excedent de "sugestie". Sadoveanu scrie: "Peste singuratati a nins deodata o tonalitate sura, trista si rece". Cum poate obiectivul aparatului de luat vederi sa evoce "singuratatile" peste care "ninge" o "tonalitate" n acelasi timp "sura, trista si rece"? Dar propozitia: "Ne opriram ca ntr-un fel de farmec si uimire "? In ce chip e descriptibila fotografic o asemenea stare de spirit prin excelenta aproximativa, inefabila, ambigua? Procedeul scriitorului e deci de a folosi "racursiuri" [modalitate de redare a unui subiect n pictura, sculptura sau fotografie, micsornd dimensiunile prin efectul perspectivei] simbolice si metaforice delicate spre a-l solicita pe cititor sa-si "fabrice " o reprezentare mentala " mbogatita ",
continnd att ce i se comunica nemijlocit, ct si ceea ce trebuie subnteles (completnd tabloul cu datele omise), dar care poate fi asociat (convocnd diverse conotatii mai mult sau mai putin personale).
Asadar, cititorul nu e un simplu aparat de nregistrare, ciûn colaborator care talmaceste "instructiunile" autorului, "construieste" n spiritul lor si contribuie cu un supliment de informatii. (Paul Cornea, Introducere in teoria lecturii)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este criticul si istoricul literar Paul Cornea,
care-si expune opinia asupra a ceea ce nseamna lectura propriu-zisa si lectura iconica, referindu-se la specificul fiecarui tip de lectura. Contextul n care a fost emis acest acest mesaj este preocuparea pentru relevarea diferentelor dintre cele doua tipuri de lectura a unei opere, asa cum sunt ele percepute de catre cititori sau spectatori.
Fragmentul de fata prezinta cteva idei n legatura cu teoria lecturii; sunt aduse n discutie doua tipuri de percepere a unei opere. Textul este unul stiintific, limbajul e specific criticii literare, dar si domeniului fotografiei sau cinematografiei, continnd termeni sau sintagme cum ar fi: lectura iconica, roman, descriere peisajista, sugestie, reprezentare mentala etc. pentru primul domeniu, iar, pentru al doilea: cinematograf, colorit, operator de film, obiectivul aparatului de luat vederi, racursiuri etc. Stilul se caracterizeaza prin claritate si precizie stiintifica, urmarindu-se prezentarea, ntr-o forma ct mai nuantata, a problemei n discutie. Folosirea neologismelor: iconic, edificatoare, plenitudinea, corporalitatii, excedent, descriptibil etc. este un alt argument pentru ncadrarea textului n stilul stiintific.
Textul reprezinta o ncercare de a explica diferentele dintre lectura propriu-zisa si lectura iconica, intermediata de cinematograf sau televiziune, criticul Paul Cornea scotnd n evidenta avantajele si dezavantajele fiecarui tip de lectura. Lectura iconica este caracterizata prin "bogatia de detalii, autenticitate si prospetime a colorituluf, nsa i se reproseaza faptul ca nu poate descrie o "stare de spirit prin excelenta aproximativa, inefabila, ambigua'.
124
125
Desi nu este verbalizata, autorul sugereaza superioritatea lecturii propriu-ziSe, care se foloseste numai de cuvinte, de "reprezentari mai mult sau mai putin abstracte, pe care [cititorul] trebuie sa le traduca sensibil, sa le nchipuie n plenitudinea corporalitatii lor". Prin exemplele luate din opera lui Sadoveanu, "maestru al descrierii peisajiste", Paul Cornea propune tipul cititorului care trebuie sa-si "fabrice" o reprezentare mentala mbogatita, att cu ce este subnteles, ct si cu ce trebuie asociat.
BILETUL NR. 84
In ceea ce priveste relatia autor-narator-personaj, esentiala n orice naratiune, putem spune ca in naratiunea memorialistica autorul ncheie un pact autobiografic si un pact istoric; el si scrie viata dupa cum o traieste si, din aceasta pricina, viziunea scriitorului poate schimba sensul faptelor traite. [...] Apoi, sinceritatea, adevarul sunt notiuni care traiesc independent de naratiune si de puterea ei de a da imaginea verosimila a unei vieti n istorie.
Al doilea element (naratorul) are, aparent, mai putine libertati dect naratorul din proza de fictiune. El opereaza cu date controlabile si povesteste o viata traita, nu imaginata. si ia, cu toate acestea, libertatea de a povesti istoria din punctul sau de vedere si face portretele pe care le crede de cuviinta. [...] Cititorul, ndepartat n timp de faptele narate, primeste si judeca totul n functie de ceea ce am putea numi imaginatia adevarului n istorie.
Mai interesant n memorialistica este personajul ei, cel despre care se vorbeste. O caracteristica a lui ar tine de faptul ca el nu vine singur, cum s-a zis, n naratiune: vine mereu nsotit de evenimente, de ntmplari din afara existentei lui, vine, pe scurt, nsotit de istorie. De modul n care prezinta faptele istoriei depinde credibilitatea lui ca martor si credibilitatea lui ca personaj ntr-o naratiune care vrea sa puna istoria ntr-o poveste si, cum am zis, sa transforme o viata ntr-un destin. Citind multe carti de memorii, am ajuns la convingerea ca memoriile nu sunt niciodata modeste. Ele propun implicit sau explicit o morala de viata si un model de existenta. Nu trebuie crezuti cei care ne spun ca nu vor sa fe dect "notarii umili ai istoriei". Cnd se apuca sa scrie, ambitiile, ispitele i coplesesc. (Eugen Simion, Pactul cu istoria)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este criticul Eugen Simion, care, n studiul Pactul cu istoria, si exprima un punct de vedere n legatura cu relatia autor-narator-personaj. Contextul n care a fost redactat acest text este preocuparea pentru stabilirea raporturilor corecte ntre cele trei instante ale naratiunii ntr-un text memorialistic.
In acest text sunt expuse cteva idei despre relatia autor-narator-personaj ntr-o naratiune memorialistica. Textul este unul stiintific, limbajul e specific criticii si teoriei literare, care se raporteaza la configurarea caracteristicilor celor trei instante continnd termeni/ sintagme de specialitate cum ar fi: relatia autor-narator-personaj, naratiune memorialistica, proza de fictiune etc. Limbajul este caracterizat prin claritate si precizie stiintifica, urmarindu-se prezentarea, ntr-o forma cu ct mai nuantata, a
problemei n discutie. Folosirea cuvintelor n sensul lor denotativ, dar si folosirea neologismelor: verosimil, controlabile, credibilitate etc. sunt alte argumente pentru ncadrarea textului n stilul stiintific.
Eugen Simion aduce n discutie o problema delicata din domeniul teoriei literare: relatia autor-naratorpersonaj n naratiunea memorialistica, unde autorul ncheie nu numai un pact autobiografic, ct si un pact cu istoria, cu adevarul istoric. Viziunea scriitorului este mereu subiectiva mai ales n chestiuni privind trairile personale. Al doilea element, naratorul, povesteste "o viata traita, nu imaginata'' prezentnd numai faptele pe care el le crede de cuviinta, cititorul avnd de-a face n acest caz cu "imaginatia adevarului n istorie". Personajul textului memorialistic este unul complex deoarece "vine [...] nsotit de istorie", iar "de modul n care prezinta faptele istoriei depinde credibilitatea lui ca martor si credibilitatea lui ca personaj"'. Acest lucru este foarte important deoarece din astfel de naratiuni se extrag implicit sau explicit morale de viata. Asadar, sustine Eugen Simion, nu le putem acorda ncredere "notarilor umili ai istorief deoarece "cnd se apuca sa scrie, ambitiile, ispitele i coplesesc".
BILETUL NR. 85
Scriitorul postmodern scrie ntr-o epoca n care mass-media produce propria cultura, o cultura n care realul nu poate fi deosebit de imaginar, adevarul de fictiune. O cultura a simulacrului, repet formula. O cultura - n cea mai mare parte - de consum, o cultura a imaginii nghitita a doua zi de alt rnd de imagini.
Cum se descurca n aceste conditii creatorul veritabil, acela care mizeaza pe scriitura sau pe imaginea plastica? sansa lui este sa prezinte obiectiv si inspirat relatia dintre individ si cultura simulacrului si sa vorbeasca despre ceea ce mass-media provoaca n el, l falsifica sau l face sa reflecteze sceptic la aceste comoditati care i-au invadat spatiul de securitate. O posibilitate!
126
127
Alta ar fi ca artistul sa foloseasca n interesul operei sale facilitatile mass-media si imensa lor forta de penetratie. De pilda, "sa treaca opera " (asa zic managerii culturii actuale) la televiziune, sa provoace publicul, sa-i strneasca interesul si sa-i tulbure comoditatile.
Multi spun ca, daca o carte nu trece la televizor, nu exista. Nu este, totusi, sigur ca, daca o carte este prezentata la televizor, va ajunge la destinatarul ei (cititorul). Chestiune imprecisa, traseu complicat. Indiscutabil este' doar faptul ca mass-media e pentru scriitor un concurent pe care el, scriitorul, trebuie sa-l transforme ntr-un aliat. Altminteri, concurenta l va zdrobi pur si simplu. Deja i-a luat cea mai mare parte dintre cititori. (Eugen Simion, articolul Post-Postmodernismul, 1998)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este criticul Eugen Simion, care, n articolul Post-Postmodernismul din 1998, si expune un punct de vedere n legatura cu influenta mass-media asupra cititorilor. Contextul n care a fost redactat acest text este preocuparea pentru definirea menirii scriitorului postmodern care se confrunta cu "o cultura a imaginii nghitita a doua zi de alt rnd de imagin\
n acest articol sunt prezentate cteva idei despre cultura promovata de mass-media, "o cultura a simulacrului^. Textul este unul stiintific; i este specific limbajul criticii literare, care se raporteaza la configurarea raporturilor dintre un scriitor veritabil si cultura de consum; textul contine
termeni/sintagme de specialitate, cum ar fi: scriitor postmodern, scriitura, imagine plastica etc. Limbajul este caracterizat prin claritate, urmarindu-se prezentarea, ntr-o forma ct mai nuantata, a unei probleme de specialitate. Folosirea numeroaselor neologisme, cum ar fi: mass-media, fictiune, simulacru, veritabil, sceptic etc, precum si folosirea cuvintelor cu sensul lor denotativ sunt alte argumente pentru ncadrarea textului n stilul stiintific.
Articolul prezentat exprima opinia criticului Eugen Simion n ceea ce priveste cultura de consum, bazata pe imagini, promovata de mass-media, careia i apartine si scriitorul postmodern. Pentru acesta nu exista mari sanse de lansare sau de iesire din anonimat dect daca urmeaza una dintre cele doua cai prezentate de autor.
128
Prima ar fi ca scriitorul sa prezinte "obiectiv si inspiraf relatia dintre individ si acest tip de cultura, iar a doua ar fi ca scriitorul sa se foloseasca de mass-media pentru a se face cunoscut deoarece "facilitatile mass-media" au "imensa lor forta de penetratie". Concluzia criticului este ca scriitorul postmodern trebuie sa-si transforme concurenta, adica mass-media, ntr-un aliat deoarece acest element se bucura deja de o mai mare popularitate.
BILETUL NR. 86
Poezia celor mai multi scriitori din generatia mea [n.n. generatia ' 80] pierde la lectura cu "ochii". Ea este produsul cenaclurilor, al unei anumite strategii orale, care o marcheaza n cele mai intime resorturi ale ei. Este un tip de poezie care tine cont enorm de public si mai ales de cea mai ignorata trasatura a poeziei n modernism: o voce, de vocea celui care a creat poezia. Nimeni nu ar putea scoate mai mult dintr-o poezie de-a mea dect scot eu, ntr-o lectura publica (fireste, folosesc un "eu" generic). Un volum de versuri al unui poet din generatia mea si atinge scopul cnd si determina cititorul sa recite cu voce tare. Elementul vizual nu lipseste, desigur, dar el ncearca sa se armonizeze cu vocea, sa o ajute sa se nalte.
" Voluptuos joc cu icoane si cu glasuri tremurate" - Eminescu definea poezia ca o sinteza de vizual si auditiv. Daca vrea sa redevina o placere si o generatoare de placere, sa redobndeasca un mesaj omenesc, sa aiba din nou acces la acea caldura a vocii si a pielii n lipsa careia poezia ramne un joc cu margele de sticla (lucru care mie, cel putin, mi se pare de neacceptat), poezia va trebui sa iasa din modernism. Postmodernismul nu este, deci, pentru mine, un concept, ci o necesitate reala.
Va trebui sa abandonam masina de scris.
(Mircea Cartarescu, Cuvinte mpotriva masinii de scris, n Caiete critice')
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este poetul, prozatorul si eseistul Mircea Cartarescu, care-si expune un punct de vedere cu privire la acel tip de poezie care tine cont de public si de vocea celui care a creat poezia. Contextul n care a fost redactat acest text este constientizarea necesitatii depasirii modernismului n favoarea postmodernismului.
Fragmentul scoate n evidenta nevoia stringenta a poeziei de a iesi de sub umbrela modernismului deoarece numai astfel si va redobndi ,âvoared,\
129
Textul este stiintific; i e specific limbajul criticii literare, care se raporteaza la*configurarea caracteristicilor unui nou tip de poezie, continnd termeni/sintagme de specialitate, cum ar fi: generatie, cenaclu, modernism, postmodernism etc. Limbajul se caracterizeaza prin claritate, urmarindu-se prezentarea, ntr-o forma ct mai nuantata, a problemei enuntate. Autorul foloseste si unii termeni/sintagme cu sens conotativ sau care apartin literarului: mesaj omenesc, caldura a vocii si a pielii, poezia ramne un joc cu margele de sticla. Folosirea neologismelor cum ar fi: strategii, acces, concept etc. este un alt argument pentru ncadrarea textului n stilul stiintific.
Textul prezentat exprima opinia criticului si scriitorului postmodern Mircea Cartarescu, n ceea ce priveste necesitatea poeziei de a evolua de la modernism la postmodernism. Generatia '80, al carei reprezentant este si el, cultiva poezia care tine cont de public, dar, si mai important, de vocea celui care a creat poezia. Poezia are valoare atunci cnd elementul vizual se armonizeaza cu vocea, atunci cnd "determina cititorul sa recite cu voce tare", iar aceste lucruri le ndeplineste poezia posrmoderna. Folosindu-se de un citat al lui Eminescu, Mircea Cartarescu scoate n evidenta faptul ca poezia trebuie sa fie "o sinteza de vizual si auditiv" si nu numai vizuala, dupa cum o considerau modernistii. Ultimul enunt contine concluzia ntregului studiu critic, facnd legatura si cu titlul: "Cuvinte mpotriva masinii de scris": " Va trebui sa abandonam masina de scris", adica sa punem accent pe vocea creatoare.
BILETUL NR. 87
La ntrebarea daca un scriitor trebuie sa aiba cultura stiintifica raspund, nu foarte decis, dar macar audibil: nu. La fel raspund la ntrebarea daca el trebuie sa fie un erudit sau, dimpotriva, un ignorant, un intelectual sau un barbar, poate chiar si la ntrebarea daca trebuie sa fie talentat sau farseur. Cuvntul care ma incomodeaza n toata aceasta serie e "trebuie". Voronca avea dreptate n observatia lui (pe care n-a pus-o totusi n practica, pentru ca ntreaga sa poezie decurge dintr-un sir incredibil de constrngeri, uneori absurde): "Poezia nu trebuie nimic." A fost o vreme cnd am crezut si eu, ca o buna parte din generatia mea, ca scriitorul trebuie sa fie un om de o vasta cultura, plin de constiinta de sine, precupat de aspectele teoretice ale artei sale. Dar am supravietuit vreun sfert de veac acelei epoci, iar azi, privind napoi, observ ca alaturi de "trebuie", foloseam pe-atunci nca un cuvnt: "scriitor".
Scriitorul, am nteles de-atunci, nu exista, exista doar scriitori, teribil de diversi, care framnta-n fel si chip substanta multifateta a literaturii. Multi dintre cei mai subtili mnuitori de concepte teoretice nu mai sunt cititi azi. [...] Autorii care-au ramas si se citesc si azi sunt cei care, mergnd pe nenumarate cai, multe diametral opuse, au ajuns sa nteleaga, intuitiv, intelectual sau pur si simplu prin forta artistica bruta, ceea ce scria Wittgenstein spre sfrsitul operei sale din tinerete: ca nu exista nimic miraculos n lume, ca miraculos e doar faptul ca lumea exista. Ca poezia scrisa este o fntna n oceanul de poezie naturala a lumii.
Atractia mea pentru scrierile stiintifice, prin urmare, nu este un " trebuie " pentru un " scriitor ", ci doar un reflex al curiozitatii mele n fata lumii, a poeziei ei naturale. Lumea ma intereseaza ca om, si nu ca scriitor, prin nesfrsita ei inteligenta, n care intelectul meu se integreaza ca un motiv ntr-un covor. Nu vreau sa pierd nimic, iau permanent mostre din nenumarate straturi ale cunoasterii. Nu citesc mai multe carti de literatura dect carti de biologie, fizica, neurologie sau carti de bucate. [...]
Nu e vorba aici de felul n care "scriitorul" "trebuie" sa vada lucrurile. E vorba de felul meu de a fi. Nu vreau sa-l impun nimanui. Nu vreau sa fie sau sa ajunga dominant. (Mircea Cartarescu. O fntna n mare, n Dilema veche)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este poetul, prozatorul si eseistul postmodern Mircea Cartarescu, care, n articolul O fntna n mare din revista "Dilema veche" si exprima punctul de vedere cu privire la faptul ca un scriitor nu trebuie, n mod imperios, sa aiba cultura stiintifica. Contextul n care a fost redactat acest text este preocuparea pentru definirea propriei poezii.
Fragmentul citat scoate n evidenta opinia lui Mircea Cartarescu n ceea ce priveste limbajul criticii literare, care se raporteaza la definirea raporturilor dintre poezie si stiinta, continnd termeni/sintagme de specialitate cum ar fi: cultura stiintifica, generatie, aspecte teoretice ale artei, substanta multifateta a literaturii forta artistica bruta etc. Limbajul este caracterizat prin claritate, urmarindu-se prezentarea,
ntr-o forma ct mai nuantata, a problemei n discutie. Folosirea unor cuvinte cu sens conotativ si a unor neologisme sustine faptul ca textul citat este la granita dintre stilul stiintific si cel publicistic.
130
131
Textul prezentat exprima sintetic opinia poetului, prozatorului si eseistului postmodern Mircea Cartarescu n legatura" cu relatia dintre poezie si stiinta, dar si n privinta regulilor impuse poeziei.
Printr-o trimitere la Wittgenstein, Cartarescu face legatura tare titlu si text: "ca nu exista nimic miraculos n lume, ca miraculos e doar faptul ca lumea exista. Ca poezia scrisa este o fntna n oceanul de poezie naturala a lumii".
Asadar, poetul sau scriitorul postmodern nu e victima stiintei, ci pur si simplu atractia pentru aceste lucruri este "un reflex al curiozitatii mele n fata lumii, a poeziei ei naturale", nsa acest mod de gndire tine de optiunea fiecarui creator n parte.
BILETUL NR. 88
Dintre puterile exercitate social, singura care mi doreste stabilirea unei mai mari puteri asupra celuilalt, singura care nu aspira sa se sporeasca pe ea n detrimentul celui asupra caruia se exercita, este puterea medicala. [...] Ca este asa o dovedeste acea particularitate a vointei de-a ngriji, anume ca reuseste sa depaseasca aspectele dezagreabile, uneori repulsive, ale activitatilor medicale. Tot asa cum unei mame nu-i e sila sa schimbe scutecele unui copil, nici medicului sau infirmierei nu-i repugna cele mai dificile si mai dezgustatoare aspecte ale profesiei. Fireste, realitatea aduce multe corective acestei scheme ideale. nainte de toate, profesiunile de ngrijire, si mai cu seama cariera de medic, aduc reputatie si sunt relativ bine platite. " Doctorii fara arginti" - Cosma si Damian - au fost canonizati, ceea ce este o dovada ca nu-i gasesti pe toate drumurile.
Aceasta atitudine premiala fata de medicina aduce alte motivatii n profesie. Medicina este si calea spre prestigiul social In fine, medicina este si, intelectual vorbind, o profesie excitanta si va atrage pe cei care vor sa rezolve misterele naturii. Aceste "impuritati" nu suni cu necesitate frne catre profesarea unei medicini oneste si eficiente. Cu o singura conditie: coexistenta vocatiei de-a ngriji. Insii care nu au aceasta fibra "materna" nu au ce cauta n profesiile medicale. [...] Pe de alta parte, puterea medicala ntlneste dificultati legate de exercitarea ei n cadrul unor institutii. Institutiile -spitalele, n cazul dat sunt medii n care se exercita numeroase competitii pentru putere.
Vointa de-a schimba ierarhiile stabilite, miscarile orizontale si verticale n snul echipelor sunt inerente profesiei. Ca si n cazul cavalerilor Graal-ului, care uitasera telul lor primordial (gasirea obiectului sfnt, a pocalului n care a fost cules sngele lui Cristos),
acest ordin cavaleresc de tip special care este ordinul medical uita cteodata menirea lui particulara, ngrijirea, pentru a se epuiza n luptele institutionale. Repet: ngrijirea, nu vindecarea. Orice medic bun stie ca nu trebuie sa traiasca n obsesia vindecarii bolnavului. Aceasta ar duce la o greseala fatala, aceea ca indivizii de la care nu se poate obtine o restitutio ad integrum ar trebui abandonati. Vindecarea este eventuala, rareori completa. Optica corecta este ngrijirea. Dupa ea vine salvarea vietii (de unde scepticismul medical fata de eutanasie) si numai la urma vindecarea, adica recuperarea acelei normalitati ideale care este sanatatea. M-as bucura daca aceste cteva rnduri ar cadea sub ochii celor ce ncep sa practice profesii ale ngrijirii sau se pregatesc sa le studieze. (Ion Vianu, Despre puterea medicala, n Dilema veche)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este medicul si scriitorul Ion Vianu, care, n articolul Despre puterea medicala din "Dilema veche" si exprima punctul de vedere cu privire la specificul puterii medicale, dar, mai ales, cu privire la menirea medicilor. Receptorii acestui text trebuie sa fie cei "ce ncep sa practice profesii ale ngrijirii sau se pregatesc sa le studieze". Contextul n care a fost redactat acest text este preocuparea pentru stabilirea unor raporturi corecte ntre puterea medicala si pacienti.
Fragmentul citat are ca subiect puterea medicala care trebuie mnuita n mod corect si adecvat. Textul se afla la granita dintre stilul stiintific si cel publicistic. Un argument pentru ncadrarea textului n stilul stiintific este folosirea unor termeni de specialitate cum ar fi: puterea medicala, profesiuni de ngrijire, vindecarea bolnavului etc. Folosirea neologismelor cum ar fi: detriment, excitanta, exercitate, inerente etc. este un argument pentru ncadrarea textului n stilul publicistic. n finalul articolului, autorul scrie cui ar trebui sa i se adreseze acest articol.
Ion Vianu, medic si scriitor, prezinta n acest text unele aspecte ce privesc medicina sau puterea ei asupra societatii. nca de la nceputul articolul, autorul scoate n evidenta principala particularitate a acestei puteri: "vointa de a ngriji, anume ca reuseste sa depaseasca aspectele dezagreabile, uneori repulsive, ale activitatilor medicale".
132
133
Medicina poate genera diverse motivatii n profesie: reputatie, munci relativ bine platite, prestigiu social. Aceste motivatii nu sunt gresite atta timp ct nu se pierde din vedere "coexistenta vocatiei de-a ngriji"", de a exercita "fibra materna". Ion Vianu sutine ideea ca un medic bun nu trebuie sa se axeze numai pe vindecare, mai ales n cazurile unde boala se afla n faza terminala, ci trebuie sa ofere ngrijirea, aceasta fiind o etapa premergatoare vindecarii.
BILETUL NR. 89
Diferenta esentiala dintre Est si Vest este - cred - diferenta dintre mnie si calm, dintre tensiune si destindere. E vorba de atmosfera n care respiram, de climatul sufletesc al vietii zilnice. Exista si n Occident enervari, insatisfactii, rasteli si chiar atacuri de furie. [...] n genere nsa, strada, magazinele, institutiile, mijloacele de transport, scena politica, ziarele nu sunt locuri ale conflictului. Nu se vocifereaza, nu se schimba injurii si mbrnceli, nu se cauta hartagul cu orice pret. In Rasarit, dimpotriva, aerul e apasator, ca deasupra unui cmp de lupta. S-ar zice ca toata lumea uraste pe toata lumea. Cearta este un mod de viata. Traim din resentiment. Lupta politica vizeaza exterminarea adversaridui, gazetaria e un apogeu al nervozitatii ofensive. Intelectualii se cearta ntre ei, societatea civila e o simpla manufactura a protestului, guvernul, presedintia si parlamentul se epuizeaza n purulente manevre de gherila. Clientii i detesta pe comersanti si comersantii, pe clienti, poporul s-a saturat de politicieni si politicienii de popor, cultele religioase se excomunica reciproc. La volan te nfurii, n statia de autobuz, la gara si la aeroport te nfurii, la slujba te nfurii, la televizor te nfurii. Romnul de azi e, prin definitie, mnios. [...]
Se vor gasi destui care sa caute acestei epidemii de bila galbena justificari contextuale. Cum sa nu fii mnios? arisoara e enervanta la maximum. Totul - de la politica la presa, de la birocratie la preturi, de la maniere la moravuri - te poate scoate din minti. Daca esti ct de, ct normal, ti iesi din fire. Vorba lui Teofrast: " E cu neputinta ca un om bun sa nu fie cuprins de mnie cnd are de a face cu oameni rai". Un comentariu al lui Seneca pune nsa aceasta fraza ntr-o alta perspectiva: s-ar zice ca, dupa Teofrast, cu ct cineva e mai bun, cu att e mai irascibil. La limita, omul perfect e un soi de nebun furios, lovit, clipa de clipa, de mizantropie. [...] Antichitatea stia ca m.nia e, adesea, opusul curajului, chiar daca (si tocmai pentru ca) mpinge spre temeritate. Mnia e nebarbateasca. Sintagma "popor vegetal" nu exclude (ba dimpotriva!) nervozitatea si glceava.
Tranzitia e, prin excelenta, o perioada nevrotica, nascatoare de nevricale si de nevricosi. Vom fi scapat de ea, cnd strazile noastre vor fi mai putin zgomotoase, cnd oamenii vor vorbi mai putin si mai asezat, cnd politicienii vor reusi prin inteligenta ceea ce azi reusesc (iluzoriu) prin stricta valorificare a bojocilor. Ca sa fiu cinstit, ideea ca o astfel de perspectiva e nca foarte ndepartata ma irita... (Andrei Plesu, Despre mnie, n Dilema veche)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este omul de cultura Andrei Plesu care, n articolul Despre mnie din revista "Dilema veche" si expune punctul de vedere cu privire la societatea n care traim, referindu-se la mnia care copleseste Rasaritul. Contextul n care a fost redactat acest text este preocuparea pentru relevarea diferentelor dintre Est si Vest, fiecare dominat de atitudini total diferite.
n acest fragment sunt expuse cteva idei care reflecta nsasi societatea n care traim, dominata de mnie. Textul trateaza o problema culturala ntr-un mod filosofic, asadar putem spune ca apartine stilului stiintific, dar si celui publicistic. Pentru a-si face ct mai bine nteles mesajul, autorul recurge la numeroase enumeratii pentru a scoate n evidenta amploarea acestei "epidemii de bila galbena'1: "enervari, insatisfactii, rasteli si chiar atacuri de furie"; "strada, magazinele, institutiile, mijloacele de transport, scena politica, ziarele"; "intelectualii se cearta ntre ei, societatea civila e o simpla manufactura a protestului, guvernul, presedintia si parlamentul se epuizeaza n purulente manevre de gherila'; "la volan te nfurii, n statia de autobuz, la gara si la aeroport te nfurii, la slujba te nfurii, la televizor te nfurif etc. Limbajul se caracterizeaza prin claritate, urmarindu-se prezentarea, ntr-o forma ct mai nuantata, cu ajutorul unor exemple ale anticilor Seneca si Teofrast, a problemei n discutie.
Articolul citat are ca subiect prezentarea lumii n care traim. Relevarea diferentelor dintre Est, dominat de mnie, tensiune, si Vest, dominat de calm si destindere, constituie, dupa cum afirma Andrei Plesu "diferenta esentiala' dintre cele doua lumi. Cele doua atitudini nu se exclud total din nicio cultura nsa ele domina si patrund tot mai adnc facnd vizibile astfel diferentele de mentalitati. n Rasarit "cearta este un mod de viatS\ furia este sentimentul dominant.
134
135
In finalul primului paragraf, autorul trage concluzia ca "romnul de azi e, prin definitie, mnios". nsa aceasta mnie poate fi justificata ntruct "tarisoara este enervanta la maximum'"', Daca Antichitatea considera mnia nebarbateasca, perioada de tranzitie n care ne aflam o genereaza, este o "perioada nevrotica, nascatoare de nevricale si de nevricosv". Indiferent ct de calmi am fi, este imposibil sa nu ne iritam deoarece mnia este "atmosfera n care respiram, climatul sufletesc al vietii zilnice" care, n cele din urma, ne doboara.
BILETUL NR. 90
/. Modernizarea educatiei n perioada 2008-2013, astfel nct n 2014, atunci cnd un nou buget al UE va intra n vigoare, scoala romneasca sa fie perfect sincronizata cu realitatile scolilor europene. Ne angajam sa refuzam improvizatiile determinate de motive politicianiste si sa modernizam sistemul de educatie cu migala si cu moderatie, pentru a da coerenta parcursurilor si optiunilor individuale, n particular printr-o revizuire curriculara substantiala, care sa fie orientata de competentele cheie ce trebuie dobndite n scoala.
2. Asigurarea n perioda 2008-2013 a unui minim de 6% din PIB pentru educatie, pentru a o aseza pe o temelie solida, pe durata medie si lunga. Garantam familiilor, elevilor si profesorilor ca regulile sistemului de educatie nu se vor schimba n functie de anotimp si ca acesta va fi finantat constant n functie de obiective clare si asumate transparent.
3. Transformarea educatiei timpurii ntr-un bun public, garantarea unei educatii scolare obligatorii de 10 ani si a unui acces nengradit la educatie gratuita de 13 ani. Doar n acest fel, Romnia se poate racorda la societatea cunoasterii, pregatind generatiile succesive din scoli si licee pentru a beneficia din plin de reforma de la Bologna adoptata deja n Universitatile de la noi.
4. Descentralizarea financiara, definirea politicii de resurse umane si adaptarea curriculumului n functie de nevoile specifice fiecarei comunitati. Acestea reprezinta modalitatea prin care parintii, autoritatile locale si societatea civila pot deveni parteneri responsabili ai formarii viitoarelor generatii de elevi, astfel nct scoala sa fie plasata n centrul vietii comunitatii.
5. Adoptarea principiului "finantarea urmeaza elevul" n nvatamntul primar, gimnazial si liceal, respectiv a principiului "finantarii multianuale pe cicluri de studii si bazat pe proiecte" n nvatamntul universitar. Daca finantarea urmeaza elevul, atunci scolile mai bune vor avea cautare, iar cele care n-au performanta vor fi obligate sa se redreseze.
Daca n Universitati se va trece la finantarea pe baza de proiecte a unor cicluri de studii, se va produce diferentierea acestora. Plecnd de la un sistem transparent si coerent de indicatori de referinta, vom avea astfel Universitati centrate pe studii de licenta, Universitati care vor organiza studii de licenta si masterat, ca si Universitati centrate^ pe studii doctorale si cercetare. [...] {Pactul national pentru educatie)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este Ministerul Educatiei Nationale, organ al Guvernului Romniei. Contextul n care a fost redactat acest fext este preocuparea pentru modernizarea sistemului de nvatamnt romnesc si trasarea unor noi directii care sa urmareasca performanta n educatie.
B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul citat din documentul Pactul national pentru educatie
are ca subiect prezentarea unor aspecte novatoare n nvatamntul romnesc. Textul apartine stilului juridico-administrativ. Un prim argument este structurarea textului n cinci paragrafe, fiecare paragraf urmarind un alt aspect. Limbajul se caracterizeaza prin claritate si precizie; cuvintele sunt folosite numai n sensul lor denotativ. Din punct de vedere sintactic, se remarca numai propozitii principale, coordonate prin juxtapunere, unde e cazul.
Textul de fata urmareste cteva aspecte importante de revizuire a sistemului de educatie n perioada 2008-2013. n primul rnd, se doreste sincronizarea scolii romnesti cu realitatile scolilor europene, revizuirea substantiala a curriculumului actual si orientarea spre competentele care trebuie dobndite n scoala. n al doilea rnd, se ncearca o finantare mai solida pe durata medie si lunga si, mai important, o finantare constanta. Al treilea punct urmareste racordarea Romniei la societatea cunoasterii si prin garantarea unei educatii scolare obligatorii de 10 ani. Punctul 4 atrage atentia asupra necesitatii ^colaborarii parintilor, autoritatilor locale si societatii civile cu scoala, astfel nct aceasta sa devina descentralizata financiar. n ultimul paragraf, se prezinta strategia ca si scolile fara performanta sa se redreseze. Tot pe acelasi principiu, se urmareste si o diferentiere a universitatilor.
136
137
BILETUL NR. 91
Aud tot mai des o formula care ma contrariaza: "a citi carti". "Ce faceti n timpul liber? " " Citesc carti. " " Mai citeste si tu carti, ca nu strica!" "Am auzit ca X citeste carti." Pna mai ieri, cititul si subntelegea complementul direct. Puteai, desigur, sa citesti si gazete sau scrisori sau inscriptii, dar, n genere, a spune despre cineva ca "citeste", ca e "un tip citit", ca e "un mare cititor" implica, necesarmente, obiectul numit "carte". Citim carti, ce altceva? Exista, e drept, formula celebra a lui Miron Costin despre "cetitul cartilor". Dar ea se referea la o ocupatie nca minoritara, care trebuia definita precis. In plus, cronicarul folosea pluralul avnd n minte, inevitabil, Cartea, pe care multiplicitatea " cartilor" nu face dect sa o reflecteze edificator. ("Cu cetitul cartilor cunoastem pe ziditorul nostru,
Dumnezeu...")'.
Reaparitia, ntr-un context cu totul nou, a expresiei cronicaresti sugereaza reintrarea lecturii n conditia minoratului. " A citi" nu mai e, astazi, o ocupatie att de raspndita nct sa fie enuntata ca atare, fara detalii. De citit, mai citim cte ceva. Dar carti nu prea mai citim. Pe de alta parte, cartile continua sa apara, sa se nmulteasca epidemic, sa alimenteze galopant librariile si bibliotecile. Se scrie imens. De aceea, a vorbi numai de "declinul lecturii" e a neglija un straniu fenomen complementar: "inflatia textului".
In ziua de azi, pierdem contactul cu universul cartii, nu doar pentru ca nu mai avem timp, nu doar pentru ca preferam computerul si televizorul, ci si pentru ca suntem nconjurati de prea multe carti. Abandonam, uneori, mai degraba din cauza satietatii, dect din cauza subtierii apetitului. Daca nu mai citim nu este pentru ca nu avem ce, nu pentru ca bibliotecile s-au golit, nu pentru ca avem alte tentatii, ci, dimpotriva, pentru ca bibliotecile stau sa pocneasca, pentru ca oferta e inhibitorie. [...]
Apar, trimestrial, mii de pagini noi: reorganizari ale informatiei, reformulari, descoperiri de detaliu sau de anvergura. Efectul e descurajant: daca esti ct de ct realist, stii, de la bun nceput, ca n-ai sa poti acoperi niciodata materia care se revarsa, asfixiant, asupra ta. Scrupulul investigatiei exhaustive e
condamnat la utopie si ridicol. Risti sa mori n preliminarii sau sa cazi ntr-un soi de diletantism eroic. Cantitatea te demobilizeaza. [...] Multimea cartilor provoaca, necesarmente, criza criteriilor. E din ce n ce mai greu sa blegi, sa te orientezi, sa desparti apele: devii fie un consumator lacom si decerebrat, fie umbra, inactuala, a propriilor idiosincrazii. [...] (Andrei Plesu, Cititul cartilor, n Dilema veche)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este Andrei Plesu. Contextul este reprezentat de schimbarile petrecute n societatea romneasca n ultimii ani si modificarile inerente de perceptie si raportare la noua realitate.
Textul apartine stilului publicistic, scopul este informativ, dar se observa si o dimensiune persuasiva. Limbajul este denotativ, cuvintele fac parte din sfera semantica a cartii: a citi, lectura, cititor, biblioteca etc.
Exprimarea este clara, concisa si expresiva de foarte multe ori, prin folosirea citatelor: mai citeste si tu carti, ca nu strica... si prin fomulari subiective: cartile continua sa se nmulteasca epidemic, sa alimenteze galopant librariile si bibliotecile, subtierea apetitului, materia care se revarsa, asfixiant, asupra ta...
Textul lui Andrei Plesu are n centru lectura si modul n care ne raportam la aceasta n noua societate romneasca de consum.
Pornind de la constatarea ca n zilele noastre verbul a citi este tot mai des utilizat mpreuna cu complementul direct: a citi carti, complement altadata subnteles, neexprimat, Andrei Plesu ofera o posibila explicatie acestui nou tip de exprimare.
Daca n perioada comunismului orice informatie era puternic impregnata de ideologia partidului, acum traim ntr-o societate n care suntem invadati, bombardati cu informatii din toate partile: internet, TV, radio, reviste, ziare, carti etc. Aflati ntr-o continua vnatoare a profitului, oamenii prefera sa se informeze rapid iar lectura, o activitate solitara, relaxanta nu mai face parte din preocuparile lor. n ciuda ofertei masive de carti, oamenii citesc orice altceva, tocmai de aceea necesitatea de a folosi verbul a citi mpreuna cu complementul direct n mod explicit.
BILETUL NR. 92
Noua din zece romni nu merg deloc la cinematograf, opera sau teatru. In plus, cartea nu este printre preferintele a jumatate dintre ei. [...] Acestea sunt doar o parte din concluziile unui sondaj realizat de Centrul de Sociologie Urbana si Regionala.
Potrivit studiului, 87% dintre romni nu prefera salile de cinematograf pentru a viziona un film. 9% dintre ei cumpara un bilet la cinema o data sau de doua ori pe an. Romnii nu acorda prea mult timp din programul lor nici activitatilor culturale.
138
139
89% dintre cei chestionati sustin ca nu merg niciodata la spectacole de teatru, opera sau opereta, iar 74% dintre romni nu viziteaza muzee si nici nu merg la expozitii. Cnd vine vorba de citit, doar 48% din cei chestionati spun ca petrec ceva timp n biblioteca.
Aproape un sfert dintre romni asculta muzica, dar acasa, nu ntr-o sala de concert sau la discoteca. Peste toate acestea romnii sunt credinciosi. Studiul arata ca peste 90% dintre cei intervievati, n vrsta de peste 18 ani merg la biserica.
Sondajul a fost realizat n perioada 1-25 septembrie pe un esantion de doua mii de persoane. Marja de eroare este de +1-2,2%, (Raport al Centrului de Sociologie Urbana si Regionala)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este Centrul de Sociologie Urbana si Regionala. Contextul este de tip social iar datele sunt prezentate n scop infomativ, urmarindu-se crearea unei imagini de ansamblu asupra vietii sociale si culturale din Romnia anilor nostri.
Textul de mai sus este de tip stiintific, limbajul este specializat, propriu domeniului sociologiei: exprimarea n procente, termeni precum sondaj, esantion, marja de eroare. Cuvintele sunt folosite cu sensurile lor denotative, evitndu-se astfel ambiguizarea si transmiterea unor informatii eronate sau partiale. Exprimarea este clara si precisa, corecta. Se remarca, desigur, lipsa mijloacelor stilistice, concentrarea observatiilor n jurul unei idei centrale. Tonul prezentarii este neutru, impersonal.
punct de vedere
Textul reprezinta rezultatele unui sondaj asupra vietii culturale si sociale a romnilor. Concluzia desprinsa este dezamagitoare: "noua din zece romni nu merg deloc la cinematograf, opera sau teatru". Din datele sondajului rezulta, de asemenea, lipsa aproape totala n rndul concetatenilor nostri a oricaror preocupari culturale, singurul aspect pozitiv fiind acela al interesului manifestat fata de biserica si credinta: "peste 90% merg la biserica'1. Din toate aceste date iese n evidenta un aspect negativ al societatii n care traim: lumea este mult mai interesata de aspectele practice ale existentei: bani, cariera, n timp ce cultura a devenit un soi de cenusareasa a zilelor noastre. Ct despre credinta pe care se pare ca o nutresc romnii n Dumnezeu, ea este de cele mai multe ori doar exterioara, abordata ostentativ, Dumnezeu devenind n mintea multora dintre ei un aliat n mplinirea unor scopuri pragmatice, nicidecum sufletesti.
BILETUL NR. 93
Datele de mai sus sunt rezultatul studiului "Mobilitatea sociala n satul romnesc" al cercetatorului Ioana Petre de la Institutul de Sociologie din Bucuresti.
In anii "80 copiii aveau mai multa scoala dect parintii. Diminuarea sanselor populatiei rurale de acces la treptele superioare de pregatire scolara si profesionala, mai ales la liceu, scoala postliceala si facultate, are drept consecinta reducerea dramatica a sanselor de depasire a nivelului de pregatire si al celui profesional al parintilor. Cu alte cuvinte, fiii ajung mult mai greu sa aiba un statut social mai ridicat dect al parintilor lor. n anii '80, mai mult de 70% dintre fii au ajuns la un nivel de pregatire si la un nivel profesional superior cei ui al parintilor lor. In prezent, acest procentaj a scazut la 60%.
Studiul arata ca 92,4% dintre cei care nu au deloc pregatire scolara sau au numai clasele primare au aceeasi profesie ca si parintii lor la sate, spre deosebire de 82,8% la oras. Dintre actualii absolventi de gimnaziu sau scoala profesionala, aproape doua treimi au parinti fara scoala sau doar cu scoala primara. Cu mult mai putini au parinti cu trepte superioare de instructie, liceu sau facultate. Actualii absolventi de liceu si facultate au n marea lor majoritate parinti din trepte inferioare de instructie.
Totusi, cea mai mare parte a celor care depasesc nivelul de pregatire al parintilor au doar o treapta de pregatire n plus. 80% dintre patronii de la sate au parinti muncitori saujaran. Profesiile pe care le pastreza cei mai multi oameni de la tara de la o generatie la alta sunt cea de agricultor si de muncitor. Cu exceptia patronilor, categorie care nu exista nainte de '89 n Romnia, transmiterea profesiei de la parinti la copii are loc cel mai pupln la cadrele medii si la cei cu studii superioare. Conform studiului, oamenii de la tara si schimba mult mai putin statutul social comparativ cu cei de la oras. Actualii agricultori provin n proportii covrsitoare din agricultori si muncitori. Muncitorii provin n aceleasi proportii majoritare din agricultori si muncitori, cu alte cuvinte miscarile se desfasoara mai ales ntre " straturi sociale si profesionale " vecine, salturile fiind mult mai rare. (Dorin Enciu, cotidianul Gndul)
REZOLVARE
Emitatorul initial este cercetatoarea Ioana Petre de la Institutul de Sociologie din Bucuresti iar emitatorul secundar este autorul articolului din ziarul "Cotidianul, Dorin Enciu, articol ce prezinta concluziile sondajului cercetatoarei mai sus amintite. Scopul textului este informativ iar contextul n care a fost emis acest mesaj este preocuparea pentru conturarea unei imagini asupra mobilitatii sociale n satul romnesc.
140
141
Textul esteAonfctional, informativ, descriptiv si poate fi ncadrat n stilul stiintific. Limbajul este specializat, propriu domeniului sociologiei: exprimarea n procente, termeni precum: nivel de pregatire, statut social, straturi sociale si profesionale.
Cuvintele sunt folosite cu sensurile lor denotative, evitndu-se astfel ambiguizarea si transmiterea unor informatii eronate sau partiale. Exprimarea este clara si precisa, corecta. Se remarca, desigur, lipsa mijloacelor stilistice, stilul lapidar, concentrarea observatiilor n jurul unei idei centrale. Tonul prezentarii este neutru, impersonal.
Studiul prezinta, comparativ, mobilitatea sociala n satul romnesc n anii '80 si n perioada postrevolutionara. Daca n anii '80 mai mult de 70% dintre copii au ajuns la un nivel de pregatire superior celui al parintilor, astazi se constata diminuarea acestui procent la 60%.
De asemenea, se poate constata, conform informatiilor care reies din sondaj, faptul ca miscarea sociala se desfasoara n special ntre straturi (niveluri) sociale si profesionale vecine, salturile fiind mult mai rare si, evident, mai greu de realizat. Acest lucru nu poate fi mbucurator caci progresul se bazeaza tocmaipe saltul calitativ iar stagnarea, respectiv trecerea dintr-un strat social si profesional n altul asemanator nu aduce dect un oarecare confort si mediocritate.
BILETUL NR. 94 Art. 8. Dreptul la respectarea vietii private si familiale
/. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice n executarea acestui drept dect n masura n care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, ntr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii
si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.
Art. 9. Libertatea de gndire, de constiinta si de religie
/. Orice persoana are dreptul la libertatea de gndire, de constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea n mod individual sau n colectiv, n public sau n particular, prin cult, nvatamnt, practici si ndeplinirea ritualurilor.
2. Libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate forma obiectul altor restrngeri dect acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, ntr-o societate democratica, pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.
Art. 10. Libertatea de exprimare
/. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu mpiedica Statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertati ce comporta ndatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrngeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, ntr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a mpiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti. {Conventia Europeana a Drepturilor Omului)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este reprezentat de institutia care a elaborat Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Cele trei articole vizeaza drepturile omului att n viata privata, ct si n cea sociala. Contextul este ilustrat de tendinta actuala si absolut necesara de stabilire, n cadrul UE, a unor norme si reguli si de a informa individul asupra acestora.
Textul este nonfictional, descriptiv si apartine stilului juridic-administrativ. Are o structura-tip: articole, paragrafe, scopul este informativ si are dimensiune pragmatica si aplicabilitate att n viata privata, ct si n cea publica.
Se remarca, de asemenea, exprimarea clara si concisa a ideilor, obtinuta prin folosirea cuvintelor cu sensul lor denotativ, utilizarea unor termeni specializati: articol, autoritate publica, constrngere, lege, formalitati, drepturi.
142
143
Libertatea este esentiala deoarece ea reprezinta posibilitatea de a actiona dupa propria vointa si conform personalitatii fiecaruia dintre noi, n conditiile cunoasterii si respectarii legilor societatii din care facem parte. Libertatea adevarata presupune lipsa constrngerilor de orice natura. Este necesara nsa existenta unui cadru juridic si legislativ caci altfel exista pericolul alunecarii n anarhie: Omul trebuie sa stie ca este liber n anumite limite, impuse de natura sa. Pentru a evita cazurile extreme: haos, totalitarism, trebuie sa respectam drepturile celor din jurul nostru si sa actionam n conformitate cu legile care vizeaza, cel putin teoretic, mentinerea unei societati, respectiv a unei comunitati europene armonioase.
BILETUL NR. 95
Consiliul European este forul politic suprem al UE si totodata institutia care a promovat n mod decisiv procesul de integrare europeana. Consiliul European este alcatuit din sefii de stat si de guvern, presedintele si un alt membru al Comisiei Europene si ministrii de externe. Ministrii de externe si membrul Comisiei Europene au doar rol consultativ. Consiliul European este o institutie xnterguvemamentala, n timp ce Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, Parlamentul European si Curtea Europeana de Conturi sunt organe fuzionate ale Comunitatii Europene.
Activitatea Consiliului European este reglementata n art. 4 din Tratatul UE. Consiliul stabileste liniile si obiectivele politice fundamentale, avnd deci competente directoare. n cazuri exceptionale, solutioneaza problemele care nu au putut fi clarificate la nivel ministerial. n cea mai mare parte nsa, Consiliul se ocupa cu probleme privitoare la cadrul si perspectivele generale de evolutie ale UE. O alta importanta sfera de activitate o constituie politica externa si de securitate comuna, coordonata de sefii de stat si de guvern la ntlnirile la nivel nalt.
Consiliul European nu are dreptul sa ia decizii cu efect juridic, dar are un drept directiv. Rezultatele consultarilor sunt puse n practica de celelalte institutii europene. Consiliul European se ntruneste de cel putin doua ori pe an ntr-un asa-numit Summit UE. Presedintia Consiliului European se schimba odata la sase luni, fiind asigurata de sefii de stat si de guvern ai UE, conform unui procedeu de rotatie n care se tine cont de ordinea alfabetica, de populatia si de marimea tarilor membre.
ara care detine presedintia n Consiliu devine si gazda acestuia. Presedintia Consiliului European ofera statelor posibilitatea de a conferi politicii europene un impuls national propriu si de a-l pune n practica prin mijloace diplomatice. sedintele Consiliului nu sunt publice. Totusi, acesta raporteaza n scris Parlamentului European rezultatele discutiilor. {Ghidul Consulului European)
144
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este institutia care a elaborat Ghidul Consiliului European. Contextul este reprezentat de definirea unor concepte ale cadrului juridic, administrativ, politic, social n care functioneaza Uniunea Europeana. Scopul este informativ: prezentarea Consiliului European - for politic suprem, a alcatuirii acestuia si a atributiilor sale specifice.
Textul este nonfictional, descriptiv si poate fi ncadrat n stilul administrativ. Cuvintele sunt folosite cu sensul lor denotativ, n conformitate cu subiectul abordat. Mesajul se adreseaza att unui cititor avizat cel care aplica prevederile enuntate, dar si unui cititor nespecializat, cetatean al Uniunii Europene.
Informatiile prezentate n text au aplicabilitate n sfera vietii publice. Nu exista marci ale autorului, vocabularul este specializat: Consiliul Uniunii Europene, Curte de Justitie, presedinte, summit, sef de guvern etc. Exprimarea este coerenta, clara si precisa.
Fiecare individ, cetatean al Uniunii Europene, trebuie sa fie informat despre modul n care aceasta functioneaza, cine aplica legile si, mai ales, ce legi sunt n vigoare, trebuie sa si cunoasca drepturile si responsabilitatile. Tocmai de aceea existenta acestui ghid al Uniunii Europene, ct si buletinele informative sunt nu doar bine-venite, ci absolut necesare. Dupa cum a demoNstrat istoria, ignoranta duce la confuzii grave, catastrofe si, n acest context, accesul la informatii este vital.
n calitate de cetatean al Uniunii Europene mi se pare de bun-simt sa cunosc date despre forurile aflate la putere, despre ndatoririle si drepturile mele. Ideea unei Europe unite si puternice nu poate fi realizata fara ca fiecare dintre noi sa aiba o constiinta civica dezvoltata.
BILETUL NR. 96
De ce este important sa stim mai multe despre valorile europene? UE se bazeaza pe valorile respectarii demnitatii umane, libertatii, democratiei, egalitatii, statului de drept si a respectarii drepturilor omului, inclusiv drepturile persoanelor apartinnd minoritatilor. Aceste valori sunt comune statelor membre ntr-o societate caracterizata prin pluralism, nediscriminare, toleranta, justitie, solidaritate si egalitate ntre barbati si femei. Romnia adera la UE cu propriul set de valori.
145
Este de asteptat ca acesta sa fie influentat, pe termen mediu si lung, datorita intensificarii contactului cu cetatenii din UE. Alti factori sunt schimbarea generatiilor, aplicarea n Romnia a legislatiei europene, dezvoltarea politica, sociala si economica. Integrarea n UE nu nseamna pierderea valorilor identitare, ci contributia activa si mpartasita la diversitatea valorilor europene.
Opinii despre valorile europene:
" Valorile sunt principii care stau la baza actiunii indivizilor, orientandu-le. Valoarea este un criteriu pentru o decizie personala. Nu exista valori bune si valori rele. Oamenii gndesc diferit, deoarece ei sunt
diferiti. La fel sunt si societatile n care traiesc. Valorile nu sunt aceleasi nici chiar n interiorul unei comunitati mari, cum ar fi populatia unei tari; ele difera n functie de multi factori, printre care nivelul de educatie, vrsta, mediul de rezidenta (sat sau oras). Valorile nu sunt impuse politic, ci se formeaza n timp si reprezinta acele principala care adera majoritatea populatiei. Odata format un set de valori, acesta se poate concretiza ntr-un act oficial, precum Constitutia Europeana n cazul valorilor europene". (Malina Voicu, Bogdan Voicu, cercetatori, Academia Romna)
"Am fost ntrebat adesea unde sunt frontierele Europei. Raspunsul meu este ca harta Europei este definita de mintea europenilor. Geografia fixeaza cadrul, dar, fundamental, valorile sunt cele care definesc frontierele Europei. Extinderea nseamna largirea ariei valorilor europene, n care cele mai importante sunt libertatea, solidaritatea, toleranta si drepturile omului, democratia si statul de drept. [...] Conform prevederilor tratatelor - care sunt baza legala - portile Uniunii sunt deschise tuturor statelor europene care i respecta valorile si se angajeaza sa le promoveze ". (OHi Rhen, membru al Comisiei Europene, responsabil cu extinderea) (Uniunea Europeana n Romnia)
REZOLVARE
Emitatorii acestui mesaj sunt: Malina Voicu, Bogdan Voicu -cercetatori la Academia Romna, Olli Rhen membru al Comisiei Europene, responsabil cu extinderea. Contextul este reprezentat de extinderea UE si setul de valori pe care aceasta le promoveaza. Orice stat care doreste aderarea la UE trebuie sa tina cont de acestea, fara a renunta nsa la cele care l definesc si la propria personalitate.
Textul apartine stilului publicistic, este descriptiv si are ca idee centrala valorile promovate de UE. Scopul este informativ iar receptorul mesajului poate fi reprezentat de orice cetatean sau viitor cetatean al UE.
Limbajul este denotativ iar exprimarea, clara - sunt folositi termeni uzuali, pentru a se evita ambiguizarea si constructiile contradictorii. Se remarca, de asemenea, lipsa mijloacelor artistice,
formularea coerenta si concentrata n jurul ideii centrale.
Interesul cititorului este atras de la nceput prin formularea unei ntrebari retorice: De ce este important sa stim mai multe despre valorile europene?.
Textul prezinta notiunea de valoarea/valori europene din mai multe perspective. n ciuda existentei mai multor emitatori (Malina Voicu, Bogdan Voicu - cercetatori la Academia Romna, Olli Rhen - membru al Comisiei Europene, responsabil cu extinderea), ideea principala este aceeasi: UE are la baza un set de valori universal valabile: toleranta, libertate, solidaritate, justitie. Dorindu-se o societate toleranta, deschisa diversitatii, fiecare natiune este acceptata cu ceea ce are particular, diferit, atta timp ct nu intra n contradictie cu normele si valorile promovate de UE si nu pune n pericol securitatea acesteia si a membrilor ei.
BILETUL NR. 97
Am fost invitat sa vorbesc despre Ce nseamna sa fii european. Va marturisesc ca nu mi este usor sa dau un raspuns, pentru ca sunt deja european: e o stare fireasca, pe care nu simt nevoia sa o definesc. [...]
Iata deci cteva capcane ale definitiei de european. De aceea, m-as ndeparta de ele, pentru a defini calitatea de european prin mpartasirea unui set de valori. Cu alte cuvinte, a fi european nseamna a mpartasi valori europene. Care sunt aceste valori? Cine si cnd le-a inventat? Sunt ele si valorile voastre? Pentru a da un raspuns la aceste ntrebari, va propun sa ne uitam putin la istoria Uniunii Europene. Uniunea a aparut din nevoia de a nu mai avea niciodata un razboi mondial. Planul, visul a fost integrarea voluntara a economiilor Europei att de strns, nct razboiul sa nu mai fie o optiune. si a reusit, iar succesid se traduce ntr-o valoare europeana clara si palpabila: pacea. ntre statele membre nu au mai existat razboaie dupa 1950.
O alta valoare, care a venit ca un produs secundar al primei este prosperitatea. Modelul economic integrationist al UE a dus nu numai la dezvoltarea economica n unele tari membre, ci la o crestere n
toate tarile membre, si, n timp, la reducerea decalajelor dintre regiunile mai bogate si cele mai sarace ale Uniunii. Cum s-a reusit acest lucru? Prin aplicarea concreta a unei alte valori europene: solidaritatea.
146
147
Solidaritatea celui care are mai mult cu cel care are mai putin, solidaritatea celui mai norocos cu cel cu mai putine sanse, S-a facut astfel marele salt de la modelul de dezvoltare nvingator-nvins la modelul prin care toata lumea are de cstigat. Pace, prosperitate, solidaritate. Iata doar trei valori ale Uniunii Europene care chiar si singure pot explica de ce aceasta a devenit de-a lungul istoriei sale un magnet pentru restul continentului.
Tot mai multe state si-au dorit sa aplice acelasi model pentru a se putea bucura de aceste valori. Dar ele nu sunt singurele valori europene. O alta valoare, la care tineti mai ales voi, tinerii, este libertatea: libertatea de expresie, libertatea de asociere, libertatea de a studia si a munci n orice alt stat membru al Uniunii. [...] (Conferinta domnului Jonathan Scheele, 27 aprilie 2005)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este domnul Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene n Romnia iar contextul este reprezentat de extinderea UE si de dorinta Romniei de a adera la aceasta si de necesitatea de a contura un model al cetateanului european.
Textul este publicistic si reprezinta un fragment din conferinta tinuta de domnul Jonathan Scheele la 27 aprilie 2005, perioada n care se pregatea aderarea Romniei la UE.
Se poate observa ca textul are strucutura specifica unei argumentari: prezentarea ipotezei: notiunea de cetatean european, a unor argumente: orice cetatean european mpartaseste un anumit set de valori. J. Scheele exemplifica aceste valori: pace, prosperitate, solidaritate, libertate, demonstrnd si modul n care acestea au avut rezultate practice n momentul n care au fost aplicate n viata cotidiana.
Concluzia se impune de la sine: n baza acestor valori, UE a devenit un spatiu deschis dezvoltarii armonioase pentru orice natiune si a reusit sa fie perceputa drept magnet pentru restul continentului.
Limbajul este denotativ, exprimarea este clara, riguroasa, precisa si coerenta. Atentia cititorului este atrasa prin adresare directa si prin utilizarea ntrebarilor retorice: Care sunt aceste valori? Cine si cnd le-a inventat? Sunt ele si valorile voastre?.
Pornind de la ntrebarea "Ce nseamna sa fii cetatean europeari', Jonathan Scheele ncearca sa defineasca acest concept prin setul de valori care l caracterizeaza astazi pe individul integrat n UE.
Valorile promovate sunt general valabile: pace, prosperitate, solidaritate, libertate. Prin ele s-a asigurat ceea ce J. Scheele numeste "trecerea de la un model de dezvoltare nvingator - nvins", caracteristic primelor decenii ale secolului al XX-lea, la "modelul prin care toata lumea are de cstigat.
Cea mai importanta valoare din cele enumerate de J. Scheele este libertatea, n contextul n care att Romnia, ct si alte tari din estul Europei au trait aproape o jumatate de veac sub un regim totalitar, au cunoscut constrngeri grave iar interdictia de afirmare a propriilor idei, sentimente a avut consecinte dezastruoase n toate domeniile.
BILETUL NR. 98
La data de 1 ianuarie 2007, Romnia a devenit membru al Uniunii Europene, cu toate drepturile si obligatiile ce i revin conform Tratatului de Aderare din 25 aprilie 2005. Cetatenii romni au devenit astfel cetateni ai Uniunii Europene si beneficiaza, pe teritoriul statelor membre ale Uniunii, de drepturile si libertatile conferite de tratatele de baza ale Uniunii Europene. Dreptul de libera circulatie si de sedere este, pentru cetatenii UE, una dintre cele mai importante si mai "vizibile" realizari ale dreptului comunitar. Dreptul unui cetatean al Uniunii de a se deplasa, din motive economice sau din alte motive, pe o perioada scurta, lunga sau nelimitata de timp n alte state UE, este unic n lume. Nici o alta forma de cooperare internationala ntre state nu asigura, la ora actuala, un drept comparabil.
Conditiile n care cetatenii Uniunii si familiile lor si pot exercita dreptul de libera circulatie pe teritoriul unui stat membru, dreptul de rezidenta permanenta, precum si restrictiile privind dreptul de a circula liber si de a rezida pe teritoriile statelor membre, din motive de ordine publica, securitate publica si sanatate publica sunt reglementate de Directiva 2004/38/CE. Toti cetatenii Uniunii, deci si cetatenii romni, pot iesi de pe teritoriul unui stat membru pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii, n baza cartii de identitate sau a pasaportului, valabile, care atesta cetatenia acestora. Membrii de familie ai cetatenilor Uniunii care nu au cetatenia unui stat membru, pot iesi de pe teritoriul unui stat membru pentru a calatori pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii n baza unui pasaport valabil. Dar, pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru, membrii de familie ai unui cetatean al Uniunii, care nu au cetatenia unui stat membru, trebuie sa aiba asupra lor fie o viza de sedere pe termen scurt, fie un permis de rezidenta. Statele membre pot cere persoanelor care au intrat pe teritoriul lor, cu ndeplinirea conditiilor mentionate, sa si semnaleze prezenta ntr-o perioada de timp rezonabila si nedscrimmatorie. (art. 4-5 din Directiva 2004/38/CE) {Ghidul cetateanului romn n UE)
148
149
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este institutia care a elaborat Ghidul Consiliului European.
Contextul este reprezentat de definirea unor drepturi ale cetateanului Uniunii Europene. Scopul este informativ: prezentarea unuia dintre aceste drepturi, considerat dintre cele mai importante: dreptul de libera circulatie si de sedere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene.
Textul este nonfictional, descriptiv si poate fi ncadrat n stilul administrativ. Cuvintele sunt folosite cu sensul lor denotativ, n conformitate cu subiectul abordat. Mesajul se adreseaza att unui cititor avizat cel care aplica prevederile enuntate -, dar si unui cititor nespecializat, cetatean al Uniunii Europene sau nu.
Informatiile prezentate n text au aplicabilitate n sfera vietii publice. Nu exista marci ale autorului, vocabularul este specializat: Consiliul Uniunii Europene, dreptul de rezidenta permanenta, ordine publica, permis, teritorii etc.
Exprimarea este coerenta, clara si precisa, pentru a nu lasa loc interpretarilor, ambiguizarii sau mesajelor contradictorii.
Fiecare individ; cetatean al Uniunii Europene, trebuie sa fie informat despre modul n care aceasta functioneaza, cine aplica legile si, mai ales, ce legi sunt n vigoare, trebuie sa si cunoasca drepturile si responsabilitatile. Tocmai de aceea existenta acestui ghid al Uniunii Europene, ct si buletinele informative nu sunt numai bine-venite, ci si absolut necesare. Dupa cum a demostrat istoria, ignoranta duce la confuzii grave, catastrofe si n acest context accesul la informatii este vital.
n calitate de cetatean al Uniunii Europene, consider ca unul dintre cele mai importante, drepturi este cel de libera circulatie si sedere. Dupa anii n care cetateanului romn i-a fost interzisa plecarea din tara iar accesul la alte spatii era o utopie, faptul ca astazi notiunea de granita nu mai este att de nspaimntatoare mi se pare de bun augur. Este i cunoscut faptul ca orice calatorie te mbogateste spiritual iar accesul liber la orice spatiu al Uniunii Europene nu poate reprezenta dect un cstig.
BILETUL NR. 99
Un cetatean al Uniunii, deci si un cetatean romn, poate ramne pentru o perioada mai mare de 3 luni pe teritoriul unui alt stat membru, daca ndeplineste una dintre urmatoarele conditii: a. este angajat sau desfasoara o activitate independenta; b. are suficiente resurse si asigurare medicala, astfel nct sa nu devina o povara pentru serviciile sociale ale tarii n care doreste sa rezideze (nu este stabilit un cuantum minim, dar se va lua n considerare situatia personala a cetateanului n cauza); c. este nscris ntrojnstitutie de nvatamnt sau de instruire vocationala sau este student si are o asigurare medicala si asigura autoritatile nationale ale statului n care vrea sa rezideze, printr-o declaratie sau prin mijloace echivalente, ca nu va deveni o povara pentru serviciile sociale ale statului n cauza; d. este membru al familiei unui cetatean al Uniunii, chiar daca nu are cetatenia unui stat membru, si calatoreste mpreuna cu acesta, cu ndeplinirea uneia dintre conditiile prevazute la punctele de mai sus.
Cetatenilor Uniunii nu li se cere sa aiba documente de rezidenta. Totusi, n cazul unei rezidente pentru o perioada mai mare de 3 luni, statele membre pot cere cetatenilor unui alt stat membru al Uniunii sa se
nregistreze la autoritatile competente ntr-o perioada care nu poate fi mai mica de 3 luni de la data intrarii pe teritoriul statului pe care vor sa rezideze pentru o perioada mai mare de 3 luni. (art. 7-15 din Directiva 2004/3 8/CE) (Ghidul cetateanului romn n UE)
REZOLVARE
Emitatorul acestui mesaj este institutia care a elaborat Ghidul Consiliului European. Contextul este reprezentat de definirea unor drepturi ale cetateanului Uniunii Europene. Scopul este informativ: prezentarea unuia dintre aceste drepturi mpreuna cu obligatiile aferente: acela de a rezida pe o perioada de mai mult de 3 luni pe teritoriul unui stat membru UE.
Textul este nonfictional, descriptiv si poate fi ncadrat n stilul administrativ. Cuvintele sunt folosite cu sensul lor denotativ, n conformitate cu subiectul abordat. Mesajul se adreseaza att unui cititor avizat, ct si unui cititor nespecializat, cetatean al Uniunii Europene.
150
151
Infomatiile prezentate n text au aplicabilitate n sfera vietii publice. Nu exista marci ale autorului, tonul este neutru, impersonal iar vocabularul este specializat: Consiliul Uniunii Europene, document de rezidenta, declaratie, cetatenie, teritorii, autoritati competente etc.
Exprimarea este coerenta, clara si precisa, pentru a nu lasa loc interpretarilor, ambiguizarii sau mesajelor contradictorii.
Fiecare individ, cetatean al Uniunii Europene, trebuie sa fie informat despre modul n care aceasta functioneaza, cine aplica legile si, mai ales, ce legi sunt n vigoare, trebuie sa si cunoasca drepturile si responsabilitatile. Tocmai de aceea existenta acestui ghid al Uniunii Europene, ct si a buletinelor informative nu e numai bine-venita, ci si absolut necesara. Dupa cum a demonstrat istoria, ignorante duce la confuzii grave, catastrofe si n acest context accesul la informatii este vital.
n calitate de cetatean al Uniunii Europene, consider ca unul dintre cele mai importante drepturi este dreptul de libera circulatie si sedere. Dupa ani n care cetateanului romn i-a fost interzisa plecarea din tara iar accesul la alte spatii era o utopie, faptul ca astazi notiunea de granita nu mai este att de nspaimntatoare mi se pare de bun augur. Faptul ca astazi cetateanul romn are dreptul de a studia si de a lucra n orice tara membra a UE, respectnd anumite conditii, nu poate dect sa duca la mbogatirea experientei sale profesionale si private.
BILETUL NR. 100
Romnia va beneficia de fonduri structurale de circa 28-30 miliarde de euro din partea UE n perioada 2007-2013. 8,5 milioane de euro vor trebui cheltuiti zilnic, inclusiv smbata si duminica, dupa 1 ianuarie 2007. Aceste fonduri vor trebuie gestionate eficient si trebuie sa ajunga acolo unde este nevoie pentru dezvoltare, altfel exista pericolul pierderii lor. Chiar daca banii nu vor fi cheltuiti, fiecare romn va cotiza totusi pentru suma cu care Romnia va contribui la bugetul UE. Fondurile structurale ale UE au ca destinatie finantarea masurilor de ajutor structural la nivel comunitar, n scopul promovarii regiunilor cu ntrzieri n dezvoltare, reconversiei zonelor afectate de declin industrial, combaterii somajului de lunga durata, insertiei profesionale a tinerilor si promovarii dezvoltarii rurale.
Exista patru tipuri de fonduri, fiecare dintre acestea acoperind un domeniu precis. Fondul European pentru Dezvoltare Regionala sprijina crearea de infrastructuri, investitiile destinate ocuparii fortei de munca, proiectele de dezvoltare locala si asistenta ntreprinderilor mici.
Fondul Social European este menit sa promoveze reintegrarea pe piata fortei de munca a somerilor si a grupurilor defavorizate, n special prin finantarea sistemelor de instruire si a sistemelor de asistenta la angajare. Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului contribuie la adaptarea si modernizarea acestui sector. Fondul European de Orientare si Garantare Agricola finanteaza masuri n vederea dezvoltarii rurale si ofera sprijin agricultorilor, n special n regiunile ramase n urma. Bugetul total pentru Romnia este de 28-30 miliarde de euro: Agricultura si dezvoltare rurala - 11 miliarde de euro; Instrumente Structurale -17 miliarde de euro. (EurActiv)
REZOLVARE
. Identificarea emitatorului si a contextului
Emitatorul acestui mesaj este institutia care da legile. Contextul este reprezentat de modul n care Uniunea Europeana ajuta statele sale membre. Scopul este informativ: prezentarea fondurilor structurale de care va beneficia Romnia n urma includerii n Uniunea Europeana si distribuirea acestora pe diverse paliere ale vietii sociale, economice, administrative.
Textul este nonfictional, descriptiv si apartine stilului administrativ. Cuvintele sunt folosite cu sensul lor denotativ, n conformitate cu subiectul abordat. Mesajul se adreseaza att unui cititor avizat - cel care aplica prevederile enuntate -, dar si unui cititor nespecializat, cetatean al Uniunii Europene. Infomatiile prezentate n text au aplicabilitate n sfera vietii publice. Nu exista marci ale autorului, tonul este neutru, impersonal iar vocabularul este specializat: fonduri structurale, bugetul UE, finantare, infrastructuri, Fondul European de Orientare si Garantare Agricola etc. Exprimarea este coerenta, clara si precisa, pentru a nu lasa loc interpretarilor, ambiguizarii sau mesajelor contradictorii.
Consider ca fiecare individ, cetatean al Uniunii Europene, trebuie sa fie informat despre modul n care aceasta functioneaza, cine aplica legile si, mai ales, ce legi sunt n vigoare, trebuie sa si cunoasca drepturile si responsabilitatile. Tocmai de aceea existenta acestui ghid al Uniunii Europene ct si buletinele informative sunt absolut necesare. Dupa cum a demonstrat istoria de-a lungul timpului, ignoranta duce la confuzii grave, catastrofe si n acest context accesul la informatii este vital.
152
153
n calitate ê cetatean al Uniunii Europene, consider ca unul dintre cele mai importante drepturi este acela la informatie. Tema textului o reprezinta modul n care vor fi distribuite fondurile Uniunii Europene n Romnia si diversele sectoare n care acestea si vor gasi aplicabilitatea. n masura n care cetateanul romn este interesat de aceasta problema, este important sa i se permita accesul la aceste informatii. n plus, prea mult timp n Romnia cenzura a fost la putere si cred ca transparenta din orice domeniu de activitate nu poate ti dect binevenita.

Biletul N1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biletul N1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BILETUL NR.

A. Identificarea emitatorului si a contextului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

Autorii lucrarii Scurta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi,

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de v edere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui

A. Identificarea emitatorului si a contextului

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

Dan Horia Mazilu, autorul lucrarii Marii cronicari ai secolului al

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

Tatal meii era unul din romnii acestia.

ntr-o zi, viind de la scoala, l-am gasit cu o mare carte dinainte.

- Cetesti-mi, mi zise, o viata d-a sfintilor din cartea aceasta.

larta-ma, parinte, eu nu pot ceti romneste.

- Cum! apoi dar ce nveti tu?

Elineste, am raspuns paunindu-ma.

A. Identificarea emitatorului si a contextului

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de Vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

A. Identificarea emitatorului si a contextului

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere