P. 1
Sociologia Religiei

Sociologia Religiei

|Views: 1,763|Likes:
Published by Bengea Cristina

More info:

Published by: Bengea Cristina on Apr 17, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/25/2014

pdf

text

original

UNIVERSITATEA Bucureşti Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” Catedra de Sistematică

DISCIPLINA:

Sociologia Religiei
- suport de curs, varianta de lucru –

Atenție ! :
suport de curs, orientativ, pentru uzul studentilor; se va completa cu lectura bibliografica recomandata;

SCOPUL CURSULUI:

Asimilarea, aspectelor teoretice si practice de sociologia religiei pentru a putea analiza si cunoaşte modul de manifestare a religiozităţii in societatea contemporana româneasca si europeana si a relaţiilor dintre comunităţile sau reprezentanţii vieţii religioase si societate, în vederea înţelegerii situaţiei actuale a Creştinismului si a altor religii atât pe plan european cat si internaţional; formarea unei atitudini corecte si responsabile fata de pluralismul religios si fata de valorile fundamentale ale democrației si drepturilor omului.

Anul universitar 2009 - 2010
- Bucureşti -

1

STRUCTURA CURSULUI - Semestrul al II - lea: a. Elemente de istorie si teorie a Sociologiei Religiei b. Religia ca fenomen social A. Elemente de istorie si teorie a Sociologiei Religiei

1. Sociologie generala si Sociologii de ramura; sociologia religiei 2. Relaţia sociologiei cu alte ştiinţe socio – umane: Teologia /antropologia / ştiinţele economice/ politice 3. Primele preocupări concrete pentru studiul şi înţelegerea societăţii; fondatorii sociologiei si contribuția lor la dezvoltarea
4. metodei de cercetare sociologica si a temelor de analiza a fenomenului religios Emile Durkheim si Sociologia Religiei in Franţa • Contribuţia scrierilor lui E. Durkheim la înţelegerea şi dezvoltarea societăţii • Sociologia; Regulile metodei sociologie – 1895. • Formele elementare ale vieţii religioase - 1912. Max Weber ; • Cercetări de sociologia religiei si economie – Etica protestanta si spiritul capitalismului (1904-1905) Studii de sociologie si sociologia religiei in România; Dumitru Draghicescu – studiile de psihosociologie româneasca; Dimitrie Gusti – monografia. B. Religia ca fenomen social; diversificare, pluralizare si pluralism religios in România 1. 2. 3. 4. Viata religioasa din România in perioada comunista; Limitele libertăţii religioase in perioada comunista; Mutaţiile religiosului în societatea contemporană Globalizare - glocalizare şi mondializare Sectele si noile mişcări religioase în contextul fenomenului de secularizare Integrarea europeana Aspecte juridice privind libertatea religioasa in legislaţia din România si in tratatele U.E. (Carta europeana, Tratatul constituţional, Tratatul de la Lisabona-2007). ******************* Bibliografie ***SECRETARIATUL de Stat pentru Culte, Viaţa religioasă din România, Bucureşti, Paideia, 1999; ed a II-a, Bucureşti, Bizantina, 2005; ed a III-a, Buzău, Tipogrup Press, 2008. ***SECRETARIATUL de Stat pentru Culte, Libertatea religioasa in context romanesc si european, Bucureşti, Bizantina, 2005. AGABRIAN, Mircea, Sociologie Generala, Institutul european, Bucuresti, 2003. BOROWIK, Irena, Grzegorz BABIŃSKI (ed.) New Religious Phenomenona in Central and Eastern Europe. Kraków (Polonia), 1997. BOUDON, Raymond (coord.), Tratat de sociologie, Bucureşti, Humanitas, 1997. CIPRIANI, Roberto, Manuel de sociologie de la religion, Paris, l`Harmattan, 2004. CUCIUC, C.; GHEORGHE, Manuela, Religia în legislaţia din România, Bucureşti, 2001. CUCIUC, Constantin, Religii care au fost interzise în România, Bucureşti, Gnosis, 2001. CUCIUC, Constantin, Religii noi în România, Bucureşti, Gnosis, 1996. CUCIUC, Constantin, Sociologia religiilor, Ed. Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2003 CUCULEA, Daniel Gabriel, Libertatea religioasă în România, Bucureşti, 1999. DURKHEIM, Emile, Sociologia, regulile metodei sociologice, Bucuresti, Antet, 2005. DURKHEIM, Emile, Formele elementare ale vieţii religioase, Iaşi, Polirom, 1995. GHEORGHE, Manuela, Religie si schimbare sociala in România, ed. Axis, Iaşi, 2004. GROSU, Dr Nicolae, Esenţele sociologiei, Bucureşti, Militară, 1997. GIDDENS, Anthony, Sociologie, Bucuresti, ed. Bic All, 2001. GUSTI, D.; STAHL, H., Sociologie româneasca – monografia, teorie si metoda, Paideia, Bucuresti, 1999. TĂNASE, Laurenţiu D., Pluralite religieuse et societe en Roumanie, Peter Lang, Bern, 2008. TĂNASE, Laurenţiu D., Evoluţia societăţii contemporane din perspectiva vieţii religioase: globalizare, secularizare, pluralizare, NMR, in Anuarul FTO – Universitatea Bucureşti, ed. Univ. Bucureşti, Bucureşti, 2006, pp.525-534. VOICU, Malina, Romania religioasa, Institutul European, Iasi, 2007. WEBER, Max, Sociologia religiei, ed. Teora, Universitas- colectia Logos, Bucuresti, 1999 WEBER , Max, Etica protestanta si spiritul capitalismului, ed Incitatus, Bucuresti, 2003. *******************

5. 6. 7. 8.

5.
6. 7.

2

Noţiuni Generale de Sociologie
Întrebările Sociologiei Care este obiectul cercetărilor sociologice? Wright Mills (1916 - 1962), preciza ca „analiştii clasici” ai vieţii sociale au încercat să răspundă, in general, la trei grupe de întrebări, şi anume: „Cum definim structura societăţii in care traim? Cum diferă societatea în care trăim de alte orânduiri sociale? Care este, în interiorul societăţii, semnificaţia fiecărei trăsături particulare pentru continuitatea ei şi pentru transformarea ei?” ( Mills, 1959/1975, 35). Dacă prima intrebare se refera la structura socială, a doua intrebare are în vedere schimbarea socială, iar cea dea treia se concentrează asupra studiului personalităţii şi a raporturilor individ – societate. Întrebările pe care şi le-au pus şi continuă să şi le pună analiştii sociali îi frământă şi pe oamenii obişnuiţi, fără a avea o imaginaţie sociologică educată, sistematică. Cine s-a întrebat în decembrie 1989 ce societate vom edifica? Cine poate să răspundă azi la întrebarea: Prin ce se diferenţiază noua societate de cea care ne-am despărţit? Cum influenţează economia de piaţă asigurarea drepturilor omului şi un trai decent pentru fiecare? Oamenii se întreabă: de ce a crescut exploziv infracţionalitatea? De ce au scăzut producţia şi nivelul de trai? Care sunt cauzele extinderii ca o plagă a corupţiei? Ce fel de oameni sunt cei care şi-au schimbat instantaneu convingerile politice declarate? Prin ce se caracterizează întreprinzătorul ca tip uman impus de societatea în tranzacţia de la totalitarism la democraţie? Cum se exercită justiţia socială în perioada de tranziţie post-comunistă? Cum se raportează Biserica Ortodoxă la toate schimbările si mutaţiile pe care le trăieşte societatea contemporană atât cea romaneasca dar şi cea europeană? Petru a putea da răspuns la toate aceste întrebări facem apel la studiile si analizele sociologice. Intr-o scurta definiţie putem afirma că sociologia reprezintă studiul structurilor şi comportamentelor sociale. În cercetarea sociologică adesea sunt abordate teme cum ar fi structurarea pe clase a societăţilor moderne, familia, infracţionalitatea, religia, etc. Când vorbim despre sociologie înţelegem ca este o ştiinţă care are metode şi mijloace specifice de investigare a fenomenelor sociale, mijloace verificabile empiric. Necesitatea cunoaşterii ştiinţifice a fenomenelor şi proceselor sociale. Pe baza observaţiei obiective, utilizându-se metode adecvate, pot fi obţinute enunţuri empirice cu valoare de adevăr. Nu întotdeauna ceea ce vedem exprima realitatea. Întâlnim in filozofia engleza a sec. al XVI-lea următorul exemplu:
Schilodul care şchiopătă pe un drum bun poate întrece trăpaşul care aleargă pe un drum greşit. Mai mult, cu cât trăpaşul care a greşit drumul aleargă mai repede, cu atât schilodul îl lasă mai în urmă.

De-a lungul istoriei s-au impus mai multe modalităţi de prezentare a adevărului despre realitate (Walter Wallace - 1971). Putem identifica patru astfel de modalităţi.
1. Modul autoritarian s-a afirmat în antichitate, dar continua si in prezent. Preoţi, regi, preşedinţi sau savanţi se consideră că ar avea atributul natural sau supranatural de a produce adevărul. Deci adevărul era garantat de calităţile de excepţie ale producătorului enunţurilor. Modul autoritarian se întâlneşte azi ca apel la argumentul autorităţii. Foarte apropiat de modul autoritarian prin mecanismul de producere a adevărului este modul mistic, în care starea de tranşă conferă profeţilor, prezicătorilor, marilor mistici calitatea cunoaşterii adevărate. Modul logico-raţional se centrează pe logica formală. Se face apel la „primele principii” şi prin deducţie se stabileşte adevărul. Principala grijă constă în rigoarea judecăţii logice, fără a se urmări corespondenţa cu realitatea. Este specific filozofilor si teologilor. În fine, modul ştiinţific de determinare a adevărului îmbină preocuparea pentru aplicarea corectă a metodei de cunoaştere cu observaţia riguroasă a fenomenelor. Metoda ştiinţifică asigură de-subiectivizarea cunoaşterii, oferindune empiric o imagine despre lumea înconjurătoare aşa cum este ea în realitate, şi nu aşa cum îi apare unui individ la nivelul simţului comun. Modul ştiinţific reprezintă astăzi principala cale de cunoaştere a comportamentelor individuale şi de grup, a faptelor, a fenomenelor şi proceselor sociale.

2.

3.
4.

Definirea etimologica a termenului de sociologie Termenul creat prin juxtapunerea conceptelor de societate şi „logos” a dat naştere unei noi discipline de studiu numită „sociologie”.Etimologic, denumirea domeniului de studiu al sociologiei provine de la cuvântul latinesc socius, -ia, -ium = tovarăş, aliat şi de la cel grecesc logos = raţiune, desemnând în sens larg ştiinţa socialului. Aşadar într-o definiţie scurtă putem afirma că: sociologia este studiul ştiinţific al structurilor (instituţiilor) sociale si al comportamentului şi relaţiilor sociale. Ea nu este un simplu discurs, mai mult sau mai puţin profetic despre societate sau despre tendinţele şi viitorul ei ci este o disciplină ştiinţifică modernă care studiază faptele şi manifestările sociale, adică tot ceea ce 3

primeşte viaţa şi comportamentul omului în societate: relaţiile familiale. Practicile culturale şi religioase, viaţa politică, etc. Sociologia este o disciplina academica importanta care oferă o interpretare si o intelegere stiintifica a societatii. Despre studierea sociologiei, Peter Berger, sociolog englez, afirma ca este un „univers intelectual pe care îl consider in mod special pasionant si important; (...). Sociologia face parte dintre distracţiile academice la moda; ea este insa asemănătoare unui joc regal la care nu participa decât cei ce au un bun entuziasm si o pregătire adecvata; altfel spus, nu invitam la turneul de şah pe cei care nu sunt capabili sa joace nici măcar domino”. (Peter Berger, Invitation a la sociologie, Paris, 2006). Scopul studierii sociologiei
Scopul studierii sociologiei este variat, de la comportamentul individului şi până la investigarea proceselor sociale globale. Sociologia este aşadar ştiinţa despre societate! Ea ne ajută in acelaşi timp să înţelegem mai bine care sunt cauzele care generează un anumit comportament al omului in societate, comportament care daca este cunoscut poate contribui la crearea unei societăţi mai umane şi mai stabile. De cele mai multe ori percepem lumea în funcţie de trăsăturile propriei noastre personalitati si a vieţii pe care o trăim fiecare dar constatăm deseori că realitatea este mult mai complexă. Studierea sociologiei ne permite să înţelegem că „elementele” caracteristice ale vieţii noastre sunt puternic influenţate de forţe istorice şi sociale. De multe ori provenienţa noastră socială este determinantă pentru deciziile pe care le luăm, iar deciziile noastre sunt adesea influenţate de contextul social în care trăim. Pentru a putea intelege care este obiectul sociologiei, cercetătorul sau cel interesat, trebuie sa fie in măsura sa se distanţeze mental de sine si sa fie ca un om printre alţii eliminând pe cat posibil doza de subiectivism din orice analiza. Societatea poate fi reprezentata intro maniera egocentrica structurata pe diverse trepte de interes personal.

Profesie
STAT

ie Scoala Famil

EGO-Eu

Societate

Norbert Elias : Qu’est-ce que la sociologie ?, ed Pocket, Paris, 2004,p.8 Toate reprezentările-componente ale societatii sunt in funcţie de interesul si de percepţia personala, si sunt intelese adesea ca obiecte aflate in exteriorul fiecaruia. In consecinţa individul se simte izolat de societate si chiar ameninţat de ea ceea ce ii îngreunează capacitatea de a o intelege. De aceea trebuie sa treacă dincolo de sine, printr-un exerciţiu chenotic, pentru a putea intelege obiectiv comportamentul celorlalţi indivizi, fara a deforma interpretarea lui printr-o permanenta raportare la temerile si reprezentarile personale. Sociologia analizează conexiunile dintre ceea ce face societatea din noi şi ceea ce facem noi înşine din noi. Activitatea noastră structurează, modelează, lumea socială şi este totodată structurată de ea. Sociologia lărgeşte orizontul cunoaşterii creează şi întăreşte conştiinţa de sine şi sporeşte posibilităţile libertăţii umane. Anthony Giddens afirma:” Studierea sociologiei ar trebui să fie o experienţă eliberatoare, deoarece sociologia ne lărgeşte orizontul simpatiilor şi imaginaţia si deschide noi perspective asupra izvoarelor propriului nostru comportament. Ea creează o conştientizare si cunoastere a unor cadre culturale diferite de cele pe care le avem la un moment dat. În vreme ce ideile sociologice constituie o provocare la adresa dogmei in general si ne învaţă să apreciem varietatea culturală şi să discernem modul de funcţionare al instituţiilor sociale, practica sociologică sporeşte in egala măsura posibilităţile libertăţii umane”.1 Sociologia, ca disciplina stiintifica de studiu, face parte dintre ştiinţele socio-umane. Ea analizează cel mai atent schimbarea şi conflictul la nivelul societăţii, manifestând o permanentă preocupare pentru înţelegerea funcţionării societăţii. D. Gusti dădea o definiţie scurtă a sociologiei spunând că „sociologia este ştiinţa realităţii sociale”. (D. Gusti, Monografia-teorie şi metodă, Paideia, Bucureşti, 1999, p.7).

1

Anthony Giddens, Sociologie, ed. Bic Alii, Bucureşti, 2001, p.7

4

„Antropologie”. psihologia socială. dreptul. etc. De aceea. ea a fost considerată ca fiind sora sociologiei. teologia. 1993. Rezumând relaţia sociologiei cu alte ştiinţe socio-umane. Ea studiază modul cum are loc interacţiunea comportamentelor individuale şi de grup. precum şi prin procese: învăţare. reţinem în principal patru aspecte relaţionale. percepţie. graniţele dintre ştiinţele socio-umane sunt fluide. nevoi. sentimente. grupate în categoria ştiinţelor socio-umaniste (antropologia. banii. se ocupă de cunoaşterea relaţiilor sociale. Cu ce se îndeletniceşte sociologia? Ea studiază realitatea socială dincolo de aspectele ei particulare. structurile de putere. finanţele. interacţiunilor şi organizării din societate. rezultă şi din studiul relaţiilor acestei discipline cu alte ştiinţe. 5 . Pentru sociologie. istoria. psihologia socială este cunoaşterea ştiinţifică a interacţiunii comportamentelor şi proceselor psihice umane. personalitatea sub raportul condiţionării socio-culturale ( S. Ştiinţele economice studiază producerea. Cum fiecare ştiinţă îşi delimitează obiectul la segmente ale realului este evident că viziunea sociologiei trebuie întregită cu argumente şi din ştiinţe conexe. Din această cauză există mici diferenţe între antropologie şi sociologie. distribuirea şi consumul bunurilor şi serviciilor. ca ştiinţă. economia este mediul de producere unor relaţii sociale. participarea politică.cuprinde elemente care sunt studiate din toate perspectivele ştiinţei. şi anume relaţia dintre individ şi societate sub toate aspectele. afacerile. Sociologia. aceasta fiind preocupată de studiul comportamentul uman în contextul normelor şi valorilor dintr-o societate concretă. iar sociologia abordează aceeaşi problematică în societăţile actuale. Psihologia studiază psihicul individului. văzut din perspectivă biologică şi socială. p. explicarea şi înţelegerea ştiinţifică a structurii şi funcţionării societăţii globale. Antropologia este ştiinţa despre om ca individ. Antropologia are ca obiect societatea. Trebuie spus că între sociologie şi ştiinţele politice deosebirile sunt mici. Ştiinţele politice studiază ideile despre organizarea politică a societăţii. 476). Chelcea: „Psihologia socială”. Sociologia se centrează pe cunoaşterea societăţilor contemporane. Psihologia este ştiinţa care studiază comportamentul individual şi personalitatea prin proprietăţi cum sunt: atitudini. grup şi specie (G. comportamentul electoral. Antropologia socială studiază structurile sociale ale unei societăţi tradiţionale. practic. deoarece socialul – adică obiectul ei de cunoaştere . Strâns asociată cu sociologia. 1993. relaţiile economice internaţionale. aceste ştiinţe acordă mică atenţie interacţiunii dintre oameni în activitatea economică. Antropologia fizică analizează teme referitoare la originea omului. la fel ca şi sociologia. Baza ştiinţelor politice este dată. p. Sociologia include multe dintre subiecte.40). Temele predilecte sunt: munca. a structurilor. economia. ca şi stările şi procesele psihice colective. de sociologie. cu toate ştiinţele. ştiinţele politice). Evoluţia gândirii sociologice a condus la constituirea unei sociologii de ramură. psihologia. modurile de guvernare. Sociologia comunică. Apropiată de sociologie este antropologia culturală. Spre deosebire de sociologie. De afirmare a omului ca forţă de muncă în anumite contexte sociale. Circumscrierea sociologiei de alte ştiinţe socio-umane se reflectă în obiectul de studiu şi în problematica specifică celorlalte ştiinţe. pe când antropologia culturală are ca obiect culturile arhaice. sociologia caută răspuns la o întrebare esenţială. indiscutabil. Finalitatea sociologiei stă în cunoaşterea. În acelaşi timp. în Dicţionar. analizate însă ca realităţi sociale.Relaţia sociologiei cu alte ştiinţe socio – umane Înţelegerea specificului sociologiei. literatura. orientată către analiza sociologică a vieţii economice. mişcările politice. iar sociologia abordează colectivităţile sociale. sau structurile sociale din sfera economică. geografia. În acest domeniu se distinge o ştiinţă particulară. sociologia economică. comportamentul politic. De aceea. în Dicţionar. Geană. spre deosebire de psihologie.

6 . în mod explicit „cunoaşterea ştiinţifică a socialului ca atare”. ceea ce a încurajat şi impus necesitatea cunoaşterii ştiinţifice a fenomenelor respective. În mod concret însă. în detrimentul nobilimii. O întreagă ordine socială se răstoarnă. (1642-1727). cât şi în intensificarea şi extinderea la nivel de societate a unor fenomene izolate precum: prostituţia. divorţul. Se petrec importante transformări sociale şi economice provocate de Revoluţia industrială la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Mai exact transformările profunde înregistrate în Europa. De asemenea Isacc Newton. Se naşte o nouă clasă muncitoare – burghezia. Societatea se caracterizează prin trecerea de la o societate rurală la una urbană cu profunde consecinţe. diviziunea societăţii în ordine profesionale. Pe cale de consecinţă. reflectând in primul rând preocuparea pentru înţelegerea funcţionării societăţii. renumit om de stiinta englez. Toate aceste convulsii ale societăţii industriale au creat o serie de reacţii neaşteptate din partea grupurilor. sărbători si apare individualismul. dreptate. naşterile ilegitime. înstrăinarea şi depersonalizarea. S. funcţionează mecanic.A. primele discursuri asupra societăţii se coagulează în secolul XVII-XVIII când societatea începe să se constituie ca obiect de studiu. criminalitatea. urbanizare. etc. Montesquieu. originară în Anglia. celibatul. astfel spus necesitatea cunoaşterii ştiinţifice a societăţii ca întreg. dezvoltarea tehnicii şi a maşinilor de orice tip ne conduce la ideea că natura. sinuciderea”.). si deci si societatea. sărăcia. explicaţie şi predicţie. şi rolul central pe care îl ocupa religia în societate. fost una din cele mai complexe figuri ale iluminismului francez.PRIMELE PREOCUPĂRI DE ANALIZĂ SOCIALĂ Printre primele preocupări complexe de analiză socială. s-a născut în castelul din la Brède lângă Bordeaux într-o familie de magistraţi aparţinând micii nobilimi. de astfel considerat şi unul dintre fondatorii gândirii sociologice care propunea. Tradiţional ea era fondată pe monarhia absolută. îl întâlnim pe Montesquieu (1689-1755. Analiştii consideră că primele impulsuri sociologice se regăsesc în efectele revoluţiei industriale şi politice a Occidentului european desfăşurate între 1780-1860 care a produs prin „industrializare. exploatarea. promotorul teoriei mecaniciste era interesat de studierea şi înţelegerea societăţii. dispare solidaritatea specifica satelor bazată pe rituri. abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui de al XIXlea se poate vorbi despre o structurare reală a discursului sociologic. aglomerarea urbană. a mecanismelor care le generează. descriere. profesionalizare şi raţionalitate ştiinţifică şi economică schimbări sociale fără precedent concretizate atât în apariţia unor fenomene sociale total necunoscute precum migraţia. ca observaţie. şi apoi Japonia la începutul secolului XIX-lea se desfăşoară în prelungirea principiilor Revoluţiei Franceze din 1789. Revoluţia franceză şi ideile care au urmat nu se mai conduc după principiul absolutismului ci după alte principii precum cel de libertate. Aşadar.U. progres. Fiecare poate să descopere şi să înţeleagă legile naturale.

fiind cea mai complexă şi mai importantă dintre toate apreciindu-o drept. Primele trei şedinţe ale cursului au fost organizate de Compte în apartamentul său. chimie. Karl MARX (1818-1883) 7 . incepând cu aprilie 1826. în cele din urmă. mai ales pe linia evoluţionismului. Toate aceste idei care postulează umicitatea raţiunii. statul şi economia). (rinichi. dar şi pentru a se deosebi de rivalii săi intelectuali din epocă inventează termenul de „sociologie” cu sensul de „cunoaştere ştiinţifică a societăţii ”. societatea este asemănătoare organismului biologic. apar în medii filosofice precum cele din Germania. pentru a marca exclusiv domeniul de studiu. aflat în creştere care. Finalitatea oricărei dezvoltări o reprezintă crearea unei situaţii de echilibru iar Spencer concepe dezvoltarea istorică ca pe o luptă. Aşa cum este alcătuit corpul uman din organe. Compte aşează sociologia pe treapta cea mai înaltă ce derivă din fizică. progres social. curent filosofic conform căruia orice cunoaştere se bazează pe observaţie şi experienţa. Concepţia sa a avut o oarecare influenţă asupra unor gânditori români. El consideră că înţelegerea transformărilor societăţii din vremea sa (ne aflăm în plină Revoluţie industrială a Europei secolului al XIX-lea) se poate face cu ajutorul studiilor de sociologie. tot aşa şi societatea este alcătuită din instituţii (familia. Cu această ocazie. Din această interpretare derivă aşadar teoria organicităţii societăţii. în secolul XIX-XX-lea. educaţia. Spencer. Noua disciplină se defineşte ca fiind: „la vraie sciene de la nature humaine” (adevărată ştiinţă a naturii umane). Fondatorii sociologiei ca stiinta Auguste COMPTE (1798-1857 ). şi deci trebuie să aibă un caracter empiric. Ideile sale vor fi reluate de alţi sociologi. ulterior. pe măsură ce devine mai complex. caracterizându-se prin „l´ètude positive de l`ensemble des lois fondamentales propres aux phénomènes sociaux” (studiul pozitiv al ansamblului legilor fundamentale specifice fenomenelor sociale). În aceste ţări s-au dezvoltat mişcările Reformei religioase din secolul din secolul al XVI-lea şi ideile Iluminismului în secolul al XVII-XVIII-lea. foloseşte pentru prima dată termenul de sociologie. lingvistul Humoldt şi viitorul bancher de Eichthal. totuşi. într-un cerc restrâns de prieteni sub forma unui curs. matematicianul Poinsot. Spencer crezut că aplicarea neîngrădită a acestui principiu ar conduce. în 1838. cu deosebire la junimişti. plămâni şi inimă). dezvoltă ideile lui Auguste Compte şi priveşte societatea ca pe un organism viu. rămânând internat într-o casă de sănătate câteva luni. Herbert SPENCER ( 1820-1903) Herbert Spencer fondator al sociologiei prin argumentarea teoriei privind „organicitatea societăţii”.După trei şedinţe. într-un mod conştient de sine. Ideile sale despre cunoaşterea ştiinţifică a societăţii au fost expuse. biologie. în faţa câtorva auditori. Termenul de sociologie a fost creat şi pentru prima dată de filosoful francez Auguste Compte August Compte este cunoscut în istoria filozofiei ca fiind reprezentat al pozitivismului. Aşadar Compte consideră că societatea poate fi cunoscută bazându-se pe evidenţa ştiinţifică. Ele au fost structurate între 1830-1842 în Curs de filozofie pozitivă. Cel mai important dintre aceste mecanisme ar fi competiţia permanentă pentru resurse pe care Spencer o numeşte: ”supravieţuirea celui mai puternic” anticipând teoria selecţiei naturale a lui Darwin. În viziunea lui. la cea mai bună societate posibilă.Primele preocupări concrete pentru studiul şi înţelegerea societăţii. Aşadar o societate cunoaşte toate etapele dezvoltării şi evoluţia asemenea unui organism biologic evoluţie care poate fi numită prin analogie. idei care au stat la baza ideologiei regimurilor comuniste care l-au exclus parţial. Ultimele „10” dedicate analizelor de „fizică socială”. mecanismele propriului său succes. Regina ştiinţelor!. În ianuarie 1829 reia Conferinţele – în total 72. religia. printre care fizicianul Carnot. Analizele despre societate ale lui Auguste Compte au avut. Anglia sau Franţa. o puternică influenţă asupra concepţiilor lui Helbert Spencer şi Emile Durkheim. din cauza surmenajului întrerupe cursul. trebuie să înţeleagă şi să controleze. excluzând astfel vecinătatea şi chiar existenţa divinităţii. Cu toate că pentru preocupările lui ştiinţifice ar fi preferat termenul de „fizică socială” (atribut lui Adolphe Quetelet).

văzut ca o clasă ataşată progresului determinat de dezvoltarea industrială şi tehnologică. capabile să gestioneze progresul rezultat din modificările produse în planul producţiei materiale. fiul unui industriaş german care conducea deja fabrica tatălui său în Anglia. S-a născut în data de 15 aprilie 1858 în localitatea Epinal (în zona munţilor Vosges. regiunea Lorena) din părinţi evrei.Karl MARX filosof. 8 . Marx a susţinut că. Primul său post de lector universitar îl obţine în 1887 unde predă un curs despre ştiinţele sociale şi pedagogice. împotriva vechilor clase interesate în a-şi menţine poziţiile conducătoare în stat. oamenii muncii. periodic. Emile Durkheim (1858-1917) Emile Durkheim este cel mai renumit sociolog francez. Marx este considerat unul dintre promotorii cercetărilor sociale. Montesquieu sau Rousseau. o carte voluminoasă de peste 800 de pagini. Studiază filosofia la Ècole Normale Supérieure după care întră în învăţământul predând filosofia în diferite licee de provincie. prefacerile sociale sunt provocate atunci când forţele de producţie determină sensul evoluţiei evoluţiei societăţii. Sistemul social este structurat în baza economică şi suprastructura juridică. precum şi de relaţiile dintre indivizi şi raporturile lor sociale. Fiind influenţat în lecturile sale de ideile lui Ag. Cu toate că sub aspect ideologico-filosofic multe dintre ideile sale s-au dovedit inexacte totuşi ele au influenţat major mişcarea socialistă şi comunistă a secolului XIX-XX lea. considerat părintele sociologiei franceze şi unul dintre cei mai importanţi fondatori ai sociologiei ştiinţifice moderne. Tot în 1887 se căsătoreşte cu Louise Julie Dreyfuss. deşi el însuşi nu s-a considerat un sociolog. ci şi prin intervenţia directă a omului. articole grupate şi publicate într-o carte în 1895. cei ce produc bunuri. merge la şcoală sabinică dar preferă cariera didactică. politică. fiind preocupat de natura relaţiilor sociale în societăţile contemporane lui. În 1857 îl întâlnim la Londra unde îşi aprofundează studiile teoretice şi analiza problemei forţelor de producţie a diviziunii muncii şi ideologiilor proprietăţilor care împărţeau oamenii în clase sociale. Dintre elementele biografice care îl privesc pe Karl Marx am reţinut câteva care ni s-au părut importante pentru activitatea lui de mai târziu. la Manchester. inevitabil. pune bazele unei reflecţii sociologice. Leipzig şi Marbourg. În acest mod Marx a explicat apariţia societăţii capitaliste occidentale şi de tot în aceeaşi manieră a apreciat că va avea loc înlocuirea societăţii capitaliste cu societatea comunistă. În 1843 se căsătoreşte cu Jenny van Westphalen şi pleacă la Paris unde îl întâlneşte pe Friedrich Engels. a influenţat puternic gândirea sociologică. În 1848 scrie Manifestul Partidului Comunist. una dintre cele mai apreciate lucrări de metodologie a sociologiei. iar noile tehnologii şi moduri de organizare a producţiei conduc. Karl Marx devine în 1841 jurnalist şi apoi editor la un ziar burghez radical în Prusia. rolul determinat avându-l. În urma studiilor şi analizelor sociale făcute scrie Capitalul 1867. la apariţia unor noi clase. Întâmplător ţarul Nicolae I al Prusiei a citit un atac la adresa lui scris de Marx şi a convins guvernul Prusiei să suprime ziarul. Faţă de Spencer. Compte şi Spencer. tatăl său îl orientează spre o educaţie specifică. în clase antogoniste”. în Berlin. definind societatea după modelul unui organism înzestrat cu conştiinţa colectivă. Motorul dezvoltării sociale îl reprezintă lupta de clasă („toată istoria umană de până acum este istoria luptei de clasă”) deoarece în orice societate bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie există un conflict (una dintre temele principale de analiză sociologică – cea de conflict) între deţinătorii de mijloace de producţie şi cei care-şi vând forţa de muncă proprietarilor. Societatea este analizată de Marx ca un sistem alcătuit din forţe de producţie şi relaţii de producţie. învaţă limba ebraică. la diferite laboratoare de cercetare. religioasă. În domeniul sociologiei. act înfăptuit de proletariat. orice societate cunoaşte. În 1885 Durkheim beneficiază de un stagiu în Germania. Dilema principală care se desprinde în concluzia acestei lucrări este întrebarea: ”De ce modul de distribuire a surplusului de capital (specific capitalismului) îi împarte pe cei implicaţi în producţie (muncitori şi proprietari). indiscutabil. Explicaţia dată de Marx se referă la ritmul mai rapid de progres cunoscut de forţele de producţie. ceea ce determină manifestarea acţiunilor revoluţionare. În 1894 publică o serie de articole în Revista filosofică în care tratează „Regulile metodei sociologice”. artistică. economist şi teoretician al socialismului german fiul unui avocat israelian. transformări radicale. Este interesat de legăturile cauzate existente între problemele economice şi aspectele morale. fiica unui bogat industriaş parizian . Societatea evoluează nu numai spontan. Această nouă clasă luptă astfel. Cum are loc schimbarea socială? După Marx. Marx devine şomer si poate că nu va uita uşor incidentul petrecut prin intervenţia ţarului Nicolae I. Fiind rabin. în acest raport.

Îşi propune să identifice. Formele elementare ale vieţii religioase. în 1927. la Paris. ucis pe frontul din Salonic. În 1902 este numit profesor la Sorbona ocupând un post în domeniul ştiinţei educaţiei. iar la Strasbourb. După moartea sa. sub conducerea sa. schiţează o interpretare sociologică a formelor gândirii umane. tragedie care va zgudui profund viaţa cercetătorului. revistă ce reunea tineri colaboratori care. „se întâlneşte în acele societăţi a căror organizare nu este întrecută în simplitate de o altă 2. Într-o scrisoare adresată unui prieten în 1917. amintim în 1906 „Determinarea faptului moral” prezentată în faţa Societăţii franceze de filozofie. 9 . conţine o teorie a esenţei religiei. sociologia devine obiect de studiu în programa de pregătire a Şcolii normale. evenimentele istorice şi persoanele îi vor remarca definitiv existenţa (criza socială de dinaintea Primului Război Mondial şi uciderea fiului său Andrè pe frontul de la Salonic. în vederea elaborării unei teorii generale a religiei. descompunând religia în elementele constitutive. aveau să constituie şcoala franceză de sociologie. un sistem religios poate fi considerat cel mai simplu dintre cele observate atunci când: 1. se înfiinţează catedre de sociologie. în 1912. Lucrarea este structurată pe trei direcţii de abordare: 2. Un an mai târziu. În studiul său. cu detaşarea unui om care ar fi părăsit deja lumea”. În această perioadă Durkheim este cunoscut şi recunoscut drept cel mai atent şi mai valoros cercetător al fenomenelor societăţii. cu aluzii şi la triburile din America 3. Durkheim scria „Am impresia că vă vorbesc despre oameni şi lucruri. în 1932. moare în urma unui atac de inimă la vârsta de 59 de ani. Formele elementare ale vieţii religioase (1912) Este ultima lucrare importantă de cercetare pe care o scrie Emil Durkheim. în 1897 publică „Sinuciderea” care va rămâne o lucrare de referinţă a sociologiei empirice. pe Andrè. în 1927. în 1915). E. În 1915 Durkheim îşi pierde unicul fiu. Anul 1912 un an de referinţă pentru sociologia religiei deoarece este anul în care Durkheim publică. un strălucit lingvist. Europa anilor 1914-1916 cunoaşte o serie de convulsii socio-economice şi militare care vor afecta stabilitatea continentului şi vor declanşa Primul Război mondial. Catedra pe care o ocupă se va transforma în 1913 în „Catedra de ştiinţa educaţiei şi sociologiei”. După această dată. Pentru acest demers. Durkheim îşi propune să urmărească modul cum religia s-a „alcătuit progresiv în istorie”.Un aspect important al activităţii sale îl constituie faptul că în 1896 înfiinţează revista l`Année Sociologique. pe 15 noiembrie 1917. Puţin după aceea. fiind convins că este legitim şi posibil a frauda o teorie a religiilor superioare pe studiul formelor primitive ale religiei. D. îşi propune să studieze instituţiile religioase cele mai simple şi mai primitive. să analizeze şi să înţeleagă cauzele care generează comportamentul religios în societate. poate fi explicat fără a se recurge la elemente împrumutate de la o religie anterioară”. şi la Sorbona. desprinsă din studiul totenismului australian 4. pentru a afla cauze care au generat comportamentul religios. 1. şi în 1911 „Jougements de valeurs et jugements de rèalitè” prezentată în faţa „Congresului internaţional de filozofie din Bologna”. cuprinde o descriere şi o analiză detaliată a sistemului clanurilor şi a totenismului în anumite triburi primitive-aborigene. adică o introducere în sociologia cunoaşterii. o lucrare de referinţă numită: Les formes èlèmentaieres de la vie religieuse”. Primeşte în 1907 distincţia naţională „Legiunea de Onoare” şi susţine numeroase conferinţe publice dintre care. În opinia lui Durkheim. australiene.

dr Ioan Mihăilescu . Cele două tipuri de comunalizare religioasă. Preocuparea lui Weber in lucrarile sale de sociologie religioasă nu este atât cunoaşterea religiilor în sine cât raportul lor cu restul lumii şi influenţa lor asupra practicilor economice. iar in 1919. I. predă economia la Viena. mama de origine hughenota-deosebit de cultivata. deschisă pentru toţi şi unde autoritatea se exercită în funcţie de preot: ea este strânsă simbioză cu societatea. Paris. istorie şi teologie. religia definită este mai mult sau mai puţin desprinsă de mediul social. ed Incitatus. 10 . tatăl magistrat. Max Weber este considerat de unii exegeţi ca fiind cel mai mare sociolog al tuturor timpurilor.în special pentru garantarea moralităţii în afaceri . sunt văzute precum două moduri ale existenţei sociale ale religiei. îşi continuă studiile la Berlin. A aparţine unei secte era. Bucureşti. este numit la catedra de economie politică la Fribourg. Etica şi spiritul capitalismului. 1971. nefiind suficient de distanţate de discursurile religioase.MAX WEBER (1864 – 1920) Max Weber se naşte la 21 aprilie 1864. in 1894. iar in 1896. Referitor la religie. Weber acordă de la inceput o deosebită importanţă celor două caracteristic principale ale religiei ca fenomen social: legătura socială căreia îi dă naştere şi tipul de putere pe care îl prilejuieşte. ed Presses Universitaires de France . în Max Weber. Pentru el. administrează bunurile religioase necesare mântuirii. spre deosebire de a aparţine unei “Biserici” in care suntem „nascuti” si care face maretia sa sa strălucească asupra a ceea ce este drept si nedrept. Paris . Weber face o interpretare care schimba radical maniera de interpretare dogmatica promovata de Biserica pana atunci: Cele mai simple forme ale comportamentului motivat de factori religios i sau magici sunt orientate către lumea pământeasca. constituie o asociaţie voluntară de credincioşi.1 In 1909. Max Weber călătoreşte şi îşi lărgeşte orizontul intelectual. Sociologie des religions. Protestantism şi capitalism. 1995. la Erfurt (Germania) intr-o familie de industriasi protestanti prosperi. Societatea germană de sociologie şi va deveni trezorierul acesteia. este invitat sa predea sociologia la Universitatea din Munich. revista in care publica in 1904 –1905 cele două articole care vor alcătui Etica protestantă şi spiritul capitalismului. unde urmează de asemenea . Actele prescrise de religie sau de magie trebuie îndeplinite “pentru a avea (…) fericire si viata lunga pe pamant” (Deuteronom IV. iar in 1884. îl întâlnim la catedra de economie naţională la facultatea din Heidelberg. Plon . o “Biserica”. filozofie. 1921. cursuri de economie politică. predă istoria dreptului roman şi dreptul comercial la facultatea din Berlin. Biserica. Moare in 14 iunie 1920. colecţia Que sais-je?. identifică interesele religioase şi interesele materiale pentru lumea cealaltă. Este membru fondator al revistei: Arhivele ştiinţelor şi politicii sociale. reprezintă o instituţie birocratizată de mântuire. pentru individ echivalentul unui certificat de calificare etică . in 1893. care rămâne foarte prudent în definiţia sa privind fenomenul religios El refuză in mod deosebit să se pronunţe asupra esenţei religiosului . religia este”un mod deosebit al manierei de a se comporta in comunitate” 1 iar condiţiile şi efectele acestuia trebuie studiate. t. Sociologia religiei a lui Weber vrea să definească în special tipurile de “ comunalizare religioasa” (religiöse Vergemeinschaftung ) şi tipurile de autoritate religioasă. pe care le defineşte ca fiind Biserica şi Secta. intr-o astfel de asociaţie în care predomină o autoritate religioasă de tip carismatic. corp social constituit în vederea mântuirii. In 1918. in urma unei pneumonii netratate corespunzator. TIPOLOGIE Economia şi religia sunt temele care l-au preocupat cel mai mult pe Max Weber. membri ai burgheziei germane. Max Weber. la o catedra pe care universitatea din Munich a creat-o special pentru el. îndeosebi spre sociologie. Acest lucru reprezintă o răsturnare considerabilă in raport cu toate celelalte perspective teoretice care.4O)2. 2003 1 2 Jean Paul Willaime. p 429. Într-adevăr. Secta. înfiinţează împreună cu alti colegi ai timpului sau. Noua ani mai tarziu. Economie et société. Domeniul specific al activităţii religioase constă în a regla raportul între puterea “supranaturala” cu oamenii subliniază Weber. cap V "Les types de communalisation religieuse". A aparţine unei Biserici 1 Prof. La 18 ani se inscrie la facultatea de drept din Heidelberg.

o mărturie a credinţei. Astfel. tipuri ideale. Max WEBER publică în prima versiune a tezei “ Etica protestantă şi spiritul capitalismului”. refuzul luxului. Spiritul capitalismului modern este definit astfel in contrast cu alte doua tipuri de mentalitate . dovedind in permanenta ca merita darul de a fi aleşi de Dumnezeu (comentariu privind succesul sectelor azi . Pentru a verifica teoriile lui economice bazate pe interpretarea comportamentului religios protestant . în afară de calvinism. adică modele elaborate pentru cercetare şi care nu există în stare pură în realitate dar care sunt elemente utile de referinţă pentru studiul realităţii empirice. Lenea si utilizarea banilor castigati pentru placeri trecătoare sunt condamnabile deoarece omul nu trebuie sa uite ca el este numai un servitor al lui Dumnezeu si va da socoteala de toate darurile primite de la Creator. concomitent cu ideile religioase ale Reformei se contureaza si o „morala puritana” care se caracterizează prin: munca permanenta. Ceea ce ne trimite spre o întrebare centrală : care sunt trăsăturile particulare ale religiei protestante care au putut influenţa un comportament de viaţă caracteristic capitalismului modern? Max Weber compune astfel un portret ideal-tipic al capitalistului modern caracterizat prin trasaturile următoare: căutarea sistematica a profilului in cadrul unei profesii. Weber insusi afirma ca intre protestantism si capitalism este o legătura incidentala (care intervine intamplator). o vocaţie. El evidentieaza un concept cheie introdus de Luther.cea a antreprenorului tradiţional si ce a omului de afaceri . Conform observaţiilor lui Weber. membrii sectelor.in context concurential se considera foarte buni si aleşi si rezulta implicare in activitatea misionara – zeciuiala prin convingere nu constrângere ). WEBER verifică faptul că în regiunile germane în care coexistă catolici şi protestanţi. exclusivă. pietate. Noile comportamente se caracterizează printr-un ansamblu de valori precum inclinatia către economisire. WEBER remarcă apariţia capitalismului modern şi mediile de confesiune protestantă . Aşadar teoria lui Weber este o teorie de explicatie regionala. si nu o dependenta cauzala absoluta .La sfârşitul secolului XIX . CONCLUZIE: Analiza lui Weber privind explicarea aparitiei manifestarilor capitaliste ca urmare a unei morale puritane favorabile nu poate constitui un comentariu eshaustiv al cauzelor sistemului capitalist. impune credinciosului sa suca o viata de călugăr ascet.în principiu pe o asociaţie voluntară. în abordarea lui Max Weber. Acest studiu rămâne încă şi astăzi o referinţă pentru cei ce vor să înţeleagă apariţia şi dezvoltarea capitalismului in Occident . Mai mult chiar. după cum remarcă WEBER. conform căruia muncitorul prefera mai mulţi bani pentru munca mai putina. Biserica şi Secta sunt. un studiu care analizează două categorii aparent contradictorii Religia şi dezvoltarea economică. depinde numai de fidelitatea faţă de Biserică şi nu de o activitate intensă pe pământ. pietismul. Profitul si bunăstarea nu sunt condamnabile decât daca sunt folosite pentru plăceri trecătoare. mântuirea. ETICA PROTESTANTA ŞI SPIRITUL CAPITALISMULUI În 1904-1905. care se considera aleşi isi dezvolta un puternic sentiment d solidaritate. În schimb. simplitate si spirit ascetic autocontrol si spirit critic. dezvoltarea economiilor in vederea acumulării de capital . noţiunea germana Beruf. unde profesiunea devine o datorie.aventurier si fara scrupule. încercând sa explice felul cum mecanismele economice ale capitalismului au fost introduse intr-o societate in formare cum era cea americana la sfarsitul secolului XIX –lea si începutul secolului XX. abstinenta. atitudine sobra fata de plăcerile vieţii. Spiritul capitalismului pe care il remarca Weber constrasteaza cu un comportament tradiţional. Potrivit doctrinei catolice. aceştia din urmă deţin în majoritate pârghiile puterii industriale şi comerciale. Acest mod de a trai si a gandi. in timpul programului este preferabil minimum de 11 . a celor care au din punct de vedere religios şi moral calităţii comune pentru aderare. disciplina muncii si constiinta profesionala .Weber face analiza speciala a „sectelor protestante si puritane din SUA. Sensul acumulării de capital presupune reinvestirea acestuia deoarece el este considerat ca dar si semn al lui Dumnezeu ca te afli printre cei aleşi pentru mântuire.WEBER prezintă şi explică rolul hotărâtor al eticii protestante în formarea capitalismului modern. există o strânsă legătură între protestantism ( în cadrul căruia trebuie să includem. metodismul şi alte curente religioase generate de mişcarea baptistă) şi progresul capitalismului.este .

Jean –Paul. ed. 2001 WILLAIME. Max . L`Éthique protestante et l`esprit du capitalisme. Bucuresti.Acest fapt poate genera uneori un comportament lax si foarte permisiv. de exemplu. traducere din limba franceza de Marius CONCEATU. In modconcret. Hatier. Prahova MENDRAS. Presses Universitaires de France. Etica protestanta si spiritul capitalismului. Maanchecourt. Ce trebuie sa intelegem . WEBER se expune riscului unui rationament circular : a explica schimbările de comportamente observate prin prisma noilor motivaţii suscitate de evoluţia mentalitatilor. Fundamentele acestei noi etici de lucru trebuie căutate in doctrina sectelor protestante ascetice si in mod special in calvinism. Flammarion. si. Michel. creeaza propriul sau capital si rezervele sale monetare. Sociologie des religios. ci o anumita forma a spiritului capitalist modern asa cum apare el numai in Occident in secolul XVII. ed. in schimb. Dupa aceea. Sociologia religiei. 2003 12 . 1995 WEBER.de stil de viata? Nefacand clar diferenţa intre acestea doua.modurile de actiune – dar invers nu este adevarat”. In protestantism.ed. Teora. noi suntem nevoiti sa fim”. Paris. prin faptul de a considera aceeasi schimbare a mentalitatilor drept verificata prin comportamentele nou observate. s-a mers pana la extrema cu o astfel de percepţie ajungându-se la Apocalipsa lui Origen. Peste tot pe unde se desfasoara. Bucuresti. este naşterea unei noi forme de comportament in viata economica. exclusivist. Henri. ETIENNE Jean . Cartea lui Max WEBER are si anumite ambiguitati.spiritul capitalismului modern a favorizat nasterea sistemului economic capitalist: „ problema majora a expansiunii capitalismului modern nu este ce a originii capitalului ci cea a dezvoltarii spiritului capitalist. pentru ca Weber nu ia drept obiect de studiu doctrina lui Calvin ci consecintele morale pratice retinute doua secole mai tarziu de catre pastorii protestanti si de catre fideli. Niciodată nu este prea târziu sa fii mântuit si sa ti se ierte păcatele . Antet XX Press. ed Incitatus. 1. Plon. prin spiritul capitalismului? Este un anumit tip de mentalitate sau un anumit tip de comportament . Universitas. Max . 1999 WEBER . ed.efort si sa fie supus la cat mai puţine modernizări cu putinţa in procesul de productie ca schimbare a metodei de lucru. Invatatura ortodoxa si cea catolica il prezintă pe Dumnezeu ca fiind bun si iertator. ed. In Apus chiar.etica protestanta a influentat spiritul capitalismului modern 2. constitutia etica puritana ar fi putut fi una din cauzele care au dat nastere capitalismului ca sistem economic. 1996 WEBER.colectia Logos. in anumite pasaje din Etica putem remarca un rationament implicit care merge in acest sens si pe care il putem schematiza astfel: 1. ceea ce-l intereseaza pe Weber . Les grands auteurs de la sociologie. peste tot pe unde este capabil sa actioneze. chiar daca. Max. Paris . Istoria ideilor sociologice. 2. 1964 WEBER. Max. avem doctrina predestinaţiei conform căreia din veşnicie fiecare om are hotărâta starea de gratie sau de pedeapsa veşnica. Omul singur nu mai poate face nimic întrucât omul nu poate coopera cu Dumnezeu si nici nu-i poate pătrunde tainele. Pe Weber nu-l intereseaza capitalismul in sine. Weber considera ca sistemul capitalist functioneaza acum intr-un mod mecanic: daca „puritanul vroia sa fie om constiincios. BIBLIOGRAFIE LALLEMENT . Max WEBER nu a sustinut niciodata faptul ca . L`éthique protestante et l`esprit du capitalisme.

orăşenească (fanariotă). În mod concret găsim elemente de sociologie (rurală) în scrierile lui Ioan Ionescu de la Brad (1818-1891) unul dintre întemeietorii edificiului sociologiei româneşti. austeritatea boierilor (care trăiau în lux.B. lene) concomitent cu occidentalizarea lor. Jules Michelet l-a considerat „sufletul naţiunii române”. Progresul şi civilizaţia. Boierul Mihail Kolgălniceanu (1817-1891) a devenit liberal cu o concepţie democratică. „Românii trebuie să se maturizeze. Bogdan Petriceicu Haşdeu. culturale”. Ioan Popper. într-o societate predominant rurală. monografii zonale. etc. un adevărat vizionar european. Boierul Dinicu Golescu (1777-1830) considera „reforma socială” necesară. egalitatea tuturor în faţa legilor. Ion Ghica (1871-1897) a făcut studiile la Sorbona. Românii sub Mihai Voievod Viteazul şi Chestiunea economică în Principatele Dunărene. Trebuie încurajate libera iniţiativă şi mai ales munca. numai că trebuie să distingem între civilizaţia sănătoasă şi civilizaţia falsă. Progresul este legea umanităţii. Lucrarea sa Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman a abordat aceeaşi tematică prezentă la G.). aspecte utile în munca de cercetare sociologică. Dimpotrivă.Scurtă prezentare istorică a evoluţiei preocupărilor de sociologie în România Preocupări atente despre compoziţia şi evoluţia societăţii au existat şi în România. superficială şi să o respingem pe aceasta din urmă. Fiecare naţiune are o misie de împlinit. În O însemnare a călătoriei mele (1824). Naţiunile fac istoria. Imitarea fără discernământ riscă ruperea de trecut fără a întemeia un prezent. fiu de domnitor moldovean. nu întoarcerea la o presupusă „vârstă de aur” este soluţia pentru societatea românească. Societatea românească a primei jumătăţi a secolului al XIX-lea nu s-a cunoscut practic prin sociologie. spunea el. o personalitate care a participat la toate momentele importante pentru societatea românească a secolului al XIXlea. a parveniţilor (care au venit desculţi şi au acaparat în scurt timp palate şi domenii). a studiat tradiţiile bizantine şi turceşti. Ion Ghica. a participat la revoluţie. dar. Nicolae Bălcescu. iar parlamentul ţării a militat pentru modernizarea societăţii româneşti). înlăturarea speculaţiilor. au subliniat necesitatea diagnosticării societăţii româneşti şi au căutat soluţii reale la probleme reale. Vico sau la Montesquieu. Documentele relevă un amestec original de romantism. etc. mi-am petrecut tinereţile în aceste ţări ce se află în fruntea Europei […]. poate participa la rezolvarea marilor probleme ale societăţii româneşti. lăcomie. autori clasici şi contemporani. primele încercări reuşite. 13 . A călătorit în Europa. dar ea trebuia fundamentată pe cunoaşterea temeinică a realităţii omeneşti. La cererea Academiei din Berlin a scris Descriptio Moldoviae în care arăta că „românomoldo-vlahii” pot deveni un factor de echilibrare între Est şi Vest. în Imperiul Otoman. liberalism. a învăţat limbi clasice şi moderne (orientale şi occidentale). etc. unde a predat la Universitate. a „fotografiat” realităţile sociale şi le-a interpretat (aşa cum au procedat şi Ion Codru Drăguşanu. Nicolae Comăneşti. fraternitatea. Ordinea socială a românilor a fost aristocratică (boierească). Nicolae Bălcescu (1819-1852). pe baza observaţiilor şi a experienţei sale. birocratică şi ea trebuia să devină democratică. Mihai Eminescu nu a fost indiferent faţă de utilitatea abordărilor sociologice considerând că: sociologia. a scris opere cu un vizibil caracter analitic descriptiv de tip sociologic. Ion Ionescu s-a întors la Iaşi. Dimitrie Bolintineanu. iar prin activitatea sa a contribuit la cunoaşterea românilor în lume şi la cunoaşterea lumii de către români. a fost expulzat din ţară – timp în care a făcut propagandă în favoarea unirii – iar după Unirea Principatelor a contribuit la reforma agrară (scop în care a realizat numeroase anchete de teren. libertatea. Nici marele poet şi publicist. spiritualitate bizantină şi credinţă ortodoxă. Nicolae Milescu (1636-1708) a fost un adevărat „uomo universale” . După studii la Paris şi călătorii prin ţările Europei. „Niciodată n-am fost contra ideilor şi civilizaţiei străine. chiar şi aşa. În interiorul lor trebuie să consolidăm liantul social. Mişcarea progresivă a societăţii româneşti înseamnă emancipare naţională şi rezolvarea „chestiunii agrare”. muncă mai eficientă. identificându-le în scrierile cronicarilor. el formula soluţii practice: ameliorarea situaţiei ţăranilor. Prăbuşirea imperiului turcesc se corela cu ascensiunea Europei moderne. Evident nu putea confunda cronicile. în care se înscria şi Moldova vremii sale. adică să facem să triumfe egalitatea. Nici o naţiune nu trebuie să se închidă faţă de influenţele timpului”. Dimitrie Cantemir (1673-1723). cu scrieri dominate de sociologie. iluminism. care studiază evenimentele concrete din viaţa unui popor pentru a descoperi legi fixe. spunea el din fruntea naţiei. cu moravuri balcanice. ele ne oferă o serie de aspecte structurale interesante ale societăţilor respective. dar să-şi păstreze particularităţile psihice. în Rusia şi China. „Starea de civilizaţiei” înseamnă muncă şi supremaţia legii. Mihail Kogălniceanu.

etc. op. Astăzi. De aceea. 133). statistice şi economice. studii despre gradul de evoluţie a ştiinţelor plasează sociologia aproximativ în aceeaşi zonă de dezvoltare ca şi savantul român. (citat în Al. o gloată cu cerbicea plecată sub toate sarcinile. demografice şi sociale din regiunile cercetare. lăcomie şi frică”. o boierime ghiftuită de privilegiuri. Idealul creator. p 90). Din datele sintetizate în lucrările sale rezultă un profil al românului. că au „rezonanţă socială” şi îndeplinesc „funcţii sociale”. 2001. iar pentru moment nu-i rămâne decât să studieze realitatea socială cu aproximaţii succesive. de la mediul geografic până la individ cu toate actele ale. „Sociologia este ştiinţa unei societăţi concrete. sociologia educaţiei. Explicaţia acestei situaţii a sociologiei este progresul nesatisfăcător în descoperirea legilor sociale. Sociologia generală (1926). de sociologia culturii. El apreciază că sociologiei „experimentul îi este interzis şi observarea se reduce pentru ea la învăţămintele istoriei.. Dimitrie Drăghicescu (1875-1945) a fost studentul lui E.. aşa cum în mecanica raţională este legea newtoniană. Haret. totul mişcânduse într-o atmosferă neguroasă de ignoranţă şi de superstiţii. până şi de ilegalităţi. artistice nu sunt complet autonome. Sus puterea egoistă. intelectuală. trebuie să fie analoage cu cele după care dirijează echilibrul şi mişcarea materială. (1907). Până atunci ea este o disciplină ştiinţifică imatură. Determinismul social este conceput de Haret ca un complex de relaţii cauzale în societate.E.. (Schifirneţ. cauze sociale de prim ordin care au determinat mişcarea socială. el a dezvoltat o concepţie sociologică în ton cu sociologiile vremii. el este considerat întemeietorul metodei monografice din România. aşa cum afirmă Haret. 23). iar jos. în lucrarea sa Mecanica socială (1910). pe treptele scării. Eseu psihosociologic asupra evoluţiei (1914) etc. bucurându-se de toate drepturile. sociologia trebuie să parcurgă toate etapele prin care a trecut ştiinţa mişcării fizice. derivate din investigaţia diferitelor tipuri de existenţă socială. el conferă un mod original de gândire 14 .x). Însă progresul este produs de ceea ce el numeşte forţe sociale: „conformaţia mâinii şi limbajul”. iar alt răspuns aflăm de la Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) este primul cercetător al satului românesc. iar în explicaţia vieţii sociale ia în seamă toţi factorii. În principalele sale scrieri de sociologie: Rolul individului în determinismul social (1904). veniţi de la Fanar şi din vizuinile muntelui Athos. De ce nu am devenit „un neam tare” după Unirea Principatelor? Un răspuns aflăm de la Vasile Alecsandri. el argumenta necesitatea cercetării agriculturii din toate zonele locuite de români. Modelul după care operează Haret este cel al spaţiului social cu trei coordonate: Economica. Putna şi Dorohoi şi ale regiunilor dobrogene. P. reformarea culturii şi a şcolii înscrieri de sociologia culturii şi sociologia educaţiei. Fără să identifice sistemele mecanice cu cele sociale. jos şerbirea şi mizeria fără protecţie. morală. şi nicidecum o colecţie de date empirice sau o metafizică despre social. Cit. Alexandru Claudian (1958-1962) în Sociologia literaturii releva că producţiile culturale. aşa cum exista el în mediul ţărănesc. 2001. Haret a sugerat o analogie între cele două tipuri de sisteme. Realităţile sociale au fost investigate cu metode ale cercetării empirice. cu toate achiziţiile importante în analiza cantitativă a socialului. în pulbere. se desfaţă într-o viaţă de lux. care. exprimată în lucrările Introducere în sociologie (1923). De aceea. sociologia cunoaşterii. sociologia este o teorie a principiilor generale despre societate. Pentru români idealul social era progresul în civilizaţie. Zub.. ministru de externe: „în vârful scării sociale stă un domn cu topuzul în mână şi cu legea sub picioare. În concepţia sa. numai Unirea!”.Ce ne lipseşte ca să ajungem un neam tare?” şi răspunsul: ”Unirea. a unei naţiuni. Din psihologia poporului roman. Înainte de 1859 era răspândită întrebarea: „Suntem milioane de români. Faptul social nu este universal”. Prin corelarea sociologiei cu etica şi politica. trândavă şi scandaloasă. considera Constantin Dimitrescu – Iaşi (1849-1923). Sociologia va deveni ştiinţă veritabilă când „va fi capabilă să folosească calculul”. Haret remarcă lipsa unei legi sociologice.. Spiru Haret (1851-1912) a edificat o concepţie sociologică bazată pe principii matematice de cercetare a fenomenelor sociale. de pretenţii. Marica (1904-1952) s-au preocupat de cunoaştere. Virgil Bărbat (1879-1931) şi G. În acest sens. utilizând metoda monografiilor. Din acest punct de vedere.În acelaşi timp s-au cristalizat preocupări de sociologie morală. Din aceste raţiuni. fiind scutită de orice şefi. (S. Durkeim. Gusti. p. b. o cercetare directă şi amănunţită a tuturor satelor. Traian Brăileanu (1882-1947) dăruieşte patrimoniului sociologic modalitatea proprie de analiză privind existenţa unei ştiinţe autonome despre societate. p. el a întreprins cercetări de teren. 2001. ce va fi dezvoltată apoi de D. Aceste monografii au abordat aspecte pedo-climatice şi fitotehnice. Ion Ionescu de la Brad a realizat monografiile judeţelor Mehedinţi. şi al unei civilizaţii adecvate activităţii agricole. consideră că ştiinţa sociologică nu dispune de o teorie de acelaşi nivel ca mecanica raţională. care sunt departe de a fi suficiente” (Spiru Haret.

Regulile formulate de D. observaţia sociologică se cere să fie intuitivă. iar sociologia studiază comunitatea: „obiectul sociologiei este sistemul social. ele sunt societatea”. În concepţia sa. concretizată în valori economice şi spirituale. care formează cadrele cosmologice. Gusti a recomandat reguli ce trebuie respectate în aplicarea observaţiei sociologice. cea a comunităţii. 237). D. doctor în filosofie şi litere la Bruxelles. Gusti în anii '30 sunt. sociologia îşi clădeşte eşafodajul teoretic numai în temeiul cunoaşterii faptelor sociale prin metode autonomă şi acestea este metoda monografică. Naţiunea română impunea. să cuprindă toate detaliile în varietatea şi unitatea lor. comunitatea”. Aceasta este geneza realităţii sociale. Cele şapte norme decurg dintr-o logică a cercetării monografice a unităţilor sociale şi dovedesc caracterul ştiinţific al sociologiei monografice. Fiind un act de pătrundere a obiectului cercetat. Una din cele mai productive contribuţii ale lui D. ele fac ca societatea să existe.sociologică. Gusti se întreprinde descrierea şi cercetarea sistematică şi integrală a unităţii sociale studiate. De aceea: „Sociologia nu se poate mărgini la studiul relaţiilor sociale sau la cel al manifestărilor de viaţă. obţinându-se astfel o observaţie „experimentală”. Sociologia. Societatea capătă o expresie concretă. sociologia este un sistem de cunoaştere a realităţii sociale prezente (D. 1968. rodul colaborării specialiştilor. adică pătrunzătoare şi completă. licenţiat în drept la Paris. ea trebuie să fie exactă. Primul profesor de sociologie la Iaşi (1897) a fost Constantin Leonardescu. semnificative pentru modul de a gândi metoda monografică. Valorile economice şi spirituale constituie însuşi conţinutul vieţii sociale. Gusti cuprinde în social tot ceea ce ţine de activitatea umană desfăşurată într-un context sau mediu. care poate fi redusă la patru categorii: economică. sunt determinate societăţii însă acestea există numai dacă fiinţează politicul şi juridicul cu funcţii de organizare şi reglementare.]. Sociologia ocupă un loc central în sistemul ştiinţific sociale fiindcă oferă fundamentul teoretic pentru cunoaşterea oricărei componente a societăţii. el crede în necesitatea fuziunii sociologiei cu metoda monografică astfel încât se poate discuta despre „sociologia monografică”. aşa cum fiinţau ele în comunităţi săteşti. vitale şi spirituale. temporale. alături de observaţie se cuvine să fie folosită şi metoda comparaţiei cu ajutorul căreia se elimină progresiv tot ceea ce este particular şi accidental. cu influenţă sociologică pozitivistă. D. care caută să refacă traseul evoluţiei societăţilor în trecutul lor. De aceea. Activitatea economică şi cea spirituală. Mai mult. spre deosebire de istorie. categoriile ei constitutive. politică şi juridică. adică societatea ca formă evolutivă. acestea sunt condiţiile care acţionează permanent asupra ei. I. Gusti şi ale şcolii sale o constituie elaborarea metodei monografice şi aplicarea ei la studiul realităţilor sociale româneşti. prin urmărirea înţelegerii şi explicării realităţilor sociale studiate. p. cu tot ceea ce ţine de demersul empiric din sociologie. 15 . biologic şi psihologic. observaţia monografică să fie colectivă. în esenţa lor. ea este totodată şi un act de creaţie. istoric. cum a fost perioada de după înfăptuirea Marii Uniri de la 1918. studierea teoretică fiind prima condiţie pentru reuşita cercetătorului. În viziunea lui Gusti. într-un context naţional românesc deosebit de favorabil. de cunoaştere şi explicare a realităţilor sociale româneşti în integritatea lor. Observaţii critice faţă de metoda monografică s-au formulat cu privire mai ales la caracterul ei empirist. Învăţământul sociologic a fost introdus la Iaşi la doi ani după introducerea lui la London School of Economics. Prin metoda monografică monografică propusă D. ca să fie ştiinţifică observaţia trebuie informată şi pregătită. Acestea sunt: Observaţia trebuie să fie sinceră şi obiectivă. decelarea acelor cadre şi manifestări constitutive caracteristice pentru viaţa naţională românească. Cu alte cuvinte. cu alte cuvinte ceea ce numim mediu […. Opera lui Gusti se constituie într-o demonstraţie a necesităţii unei ştiinţe a naţiunii. dar precizează că există o anumită ierarhie în ce priveşte tipurile de activitate socială. D. După experienţa de opt ani de activitate de cercetare monografică. Gusti. explică fenomenele aşa cum apar ele în realitatea socială: „socialul este înainte de toate rezultatul unui concurs de împrejurări: spaţiale. cum am putea-o numi cu un cuvânt. spirituală. sau. cel al sociologiei monografice. Metoda monografică îşi aduce astfel contribuţia decisivă la constituirea ştiinţei naţiunii. Dimitrie Gusti (1880-1955) se înscrie printre întemeietorii sociologiei din România. Se urmărea astfel depăşirea limitelor monografiilor sociale ca simple culegeri de documente. realitatea socială reacţionând şi actualizându-se în activitatea socială. în noul cadru statal cuprins în graniţele sale etnice. valabile şi astăzi. Unitatea socială reprezentativă în afirmarea ştiinţei naţiunii este satul deoarece el păstrează nealterate trăsăturile vieţii naţionale. activitatea monografiştilor s-a orientat exclusiv spre sate. expresie a tuturor circumstanţelor locale”. ea trebuie verificată şi controlată. Gusti şi şcoala sa au oferit un model.

(Auguste Compte – pozitivism – cunoaşterea sociologiei prin cercetare – analiză empirică. în mod explicit. Germania perioadei interbelice este dominată de mişcările politice pro-naziste. a societăţilor savante şi a revistelor. Petre Andrei a cercetat socialul în relaţie cu naturalul. F. analiza istoriilor sociale locale sau studiul comunităţilor. grafeim (grec. dar detaşându-se de acesta. Oraşul este un adevărat laborator pentru Universitatea din Chicago fiind locul în care instituţiile se dezvoltă rapid. Statele Unite cunosc o eră industrială înfloritoare. Pragmatismul american presează sociologii să lase la o parte tradiţia speculativă a făuritorilor de sisteme teoretice şi să elaboreze cunoştinţe „pozitive”.). Stoltenberg. unde fiecare caracteristică a naturii umane este vizibilă. Credinţa în progres rămâne fundamentală în sociologia americană. Marile personalităţii academice ale vremii ca Emile Durkeim sau Max Weber. Societatea are un fundament material. O serie de sociologi se arată favorabili acestui curent naţionalist german. Nici sociologia nu este ocolită de aceste consecinţe care împingeau preocupările sociologice spre confiscarea ei de către ideologia propagandei naţionalist – naziste. Instalarea comunismului sovietic. Fundaţia Rockefeller. izbucnirea crizei economice mondiale. comenzile publice (din partea Ministerului armatei. Dincolo de Atlantic. Invadarea Poloniei şi izbucnirea celui de-al doilea război au făcut ca această manifestare ştiinţifică să nu mai aibă loc. Ford. care a urmat Primului Război Mondial. dar ea „e produsul spiritului. ignorată în Italia – şi ai „vârstei de aur” pentru sociologia americană cu tendinţe spre universalism şi achievement. sociologii de origine evreiască emigrează din Germania şi se exilează cu precădere în SUA. M. observaţia participantă. au afectat şi evoluţia şi dezvoltarea studiilor de sociologie. Ar fi de ajuns să semnalăm recunoaşterea ei internaţională. Instaurarea celui de-al treilea Reich pune capăt cu brutalitate elanului sociologiei germane. majoritatea revistelor de sociologie dispar. etc). Richard. iată unele dintre marile dificultăţi socio-politice prin care a trecut sociologia europeană interbelică. e o parte din spirit” (Petre Andrei. alţii însă preferă. G. H. elaborarea „tehnologiilor sociale” având rostul de a rezolva fenomenele de marginalitate. 16 . ascensiunea mişcărilor fasciste europene. Sprijinul financiar dat de familia Rockefeller sociologilor este substanţial. ceea ce permite înmulţirea centrelor de cercetare. Bloch. Parcursul istoric al sociologiei la începutul secolului al XXI-lea În primii ani ai secolului al XXI-lea sociologia reprezenta un proiect intelectual de prestigiu. prăbuşită în Franţa. modul de viaţă urban devine dominant. evident cu importante consecinţe negative si asupra mediului universitar ştiinţific. unde fiecare tip de individ – criminalul. să rămână la distanţă de nazism. dispreţuită în Anglia. între care M. R. Şi în Franţa sociologia recapătă dinamismul începutului de secol afirmându-se o pasionată ambiţie a cunoaşterii sociale. au contribuit substanţial la definirea unei personalităţi ştiinţifice distincte a sociologiei în cadrul ştiinţelor socio-umane. ştiinţifică). criminalitate şi segregare socială sau de a pune la punct tehnologia sondajelor preelectorale şi anchetele de marketing. În Franţa. Anii 1945 – 1968 sunt anii ambiţiilor pentru sociologia europeană – ieşită anemică din război în Germania.Petre Andrei (1891-1940) a elaborat un sistem sociologic întemeiat pe o concepţie integralist deterministă. Bastide. Instituţiile internaţionale (CE şi UNESCO) dau sociologiei noi comenzi de cercetare. etc. 1970). a descrie). am afla-o în perioada interbelică. fondate pe cercetarea empirică inductivă cu aplicaţii sociale imediate. monografiile cartierelor (monografie – monos = obiect unic. noii mecena privaţi (Carnegie.). Format sub influenţa ideilor lui Gusti. Znaecki. cu contribuţii deosebit de importante la cu contribuţii deosebit de importante la cunoaşterea pozitivă a realităţii sociale. Dacă ar fi să căutăm şi la noi „o vârstă de aur”. amintind că în 1939 ar fi trebuit să aibă loc la Bucureşti al XIV-lea Congres Mondial de Sociologie (îşi anunţaseră deja participarea circa 200 de sociologi din 26 de ţări. În perioada insă. cerşetorul ca şi omul de geniu – capătă dimensiune ştiinţifică evidentă şi impune respectul cuvenit unei cercetări aprofundate! Metodele de cercetare sociologică privilegiate de şcoala americană sunt: studiul mediului. prosperitatea e generală dar nu dispar fenomenele de marginalitate. după Durkeim preocupările de sociologie sunt continuate de membrii şcolii durkeimiene de la Paris. în special ale Franţei şi Germaniei. dificultăţile socio-economice şi politice al ţările europene. devianţă şi de delicvenţă. Sociologia americană întră în era metodologiei statistice din ce în ce mai sofisticate. Halbwack. dar evoluţia politică şi climatul social al Franţei vor cauza declinul preocupărilor de sociologie. Rand. al Agriculturii. al Sănătăţii) procură sociologiei resurse imense.

fiind un indicator elocvent al profunzimilor societăţii contemporane.finanţările americane venite de la Ford. de către întreaga comunitate ştiinţifică existentă. care au trecut la investigarea lumii reale. Sociologia îşi extinde treptat în prezent câmpul de studiu la noile forme de consum. Din punct de vedere material viaţa tinerilor cercetători nu era uşoară. America Latină sau India. excludere. de cultură. nu poate exista dacă nu e recunoscută şi utilizată ca instrument de structurare analitică. la viaţa locală. Spre deosebire de teoria ştiinţifică. Cu timpul însă s-au creat numeroase echipe de cercetare în cadrul CNRS (Centre National de la Recherche Scientiphique) sau în cadrul EPHE (Ecole Pratique de Hautes Etudes). viaţa religioasă. succesul internaţional al sociologiei este de netăgăduit. de marginalitate. Mica lume a sociologilor era la marginea universităţii.europeană sociologia a cunoscut o dezvoltare în Australia. cariera era lentă. În jurul anului 1970. organizaţiilor. A fi sociolog în 1950 nu era de invidiat. bătrâneţe. Paradigma este un concept sociologic utilizat tehnic pentru prima dată de Thomas Kuhn – sociolog şi filosof – 1962 – şi se referă la convingerile ştiinţifice ale comunităţii de specialişti pe baza cărora se elaborează teoriile. cu toate diferenţele şi inegalităţile dintre sociologiile făcute în diferite ţări care traduc efectele contextelor socio-istorice. de protestare. Creşte rolul UNESCO şi al Statelor Unite în dezvoltarea sociologiei. sărăcie. Japonia. imigraţie. Canada. în societatea în care funcţionează libertatea individuală pluralismul şi democraţia politică. În lumea non. loisir – ului. Între 1968 – 1990 sociologia cunoaşte o explozie a paradigmelor. A fi sociolog era mai puţin onorat decât a fi istoric. ipotezele şi în general. la politicile sociale şi culturale. pe care o poate emite orice analist solitar. Această reconstrucţie a sociologiei nu se face într-un mediu cu totul favorabil însă. secularizare. Sociologia este necesară şi apreciată doar în societatea care doreşte cu adevărat să se cunoască pe sine în profunzime. globalizare. filosof sau latinist. sănătăţii populaţiei. o paradigmă. devianţa juvenilă. Touraine. mijloacelor de comunicare în masă. a educaţiei şi învăţământului. Sociologia este un instrument de problematizare a socialului şi suscită întrebări pe care societatea şi le adresează sieşi. îşi aminteşte A. Rockefeller sau Kodak o întăresc. îşi definesc obiectivele şi metodele. În ţările comuniste sociologia a fost confiscată de aparatul de propagandă ideologică a regimului comunist. Ţările occidentale au beneficiat de un ajutor financiar considerabil din partea marilor fundaţii americane pentru dezvoltarea cercetării empirice. condiţiei femeii. etc. salariile mici. 17 . fiind şi astfel complete finalităţile planului Marshall.

fiind obligată să accepte compromisul subordănării (totale) faţă de regimul comunist. După instalarea comunismului. este in mod esenţial descriptiv-analitica si are ca scop principal analizarea fenomenelor religioase cu intenţia de a facilita înţelegerea oricărei religii. Toate aceste fapte şi fenomene au marcat sociologia românească. Sociologia Religiei analizează si explica fenomenologia religioasa cu ajutorul instrumentelor teoretice si empirice specifice sociologiei. Dintre aceste ramuri se desprinde încă din perioada începuturilor sociologiei un interes aparte pentru studierea fenomenului religios in societate ceea ce a contribuit la apariţia unei sociologii a religiei. urbanizarea (construcţia de block-uri). “noile realităţi socialiste”. Astfel apare sociologia industriala.S. nu se ocupa cu explicarea « esenţei religiei » ci studiază condiţiile si efectele comportamentului uman in comunitate. Intr-o scurta definiţie de lucru putem spune ca : sociologia religiei studiază modul in care sacrul (divinul) se manifesta ca fenomen in viata socială. comportament motivat de percepţia subiectiva a noţiunilor religioase. (P. Mai exact: colectivizarea. ultracentralizarea tuturor activităţilor colective. Ea îşi propune sa studieze relaţiile care exista intre religie si societate si formele de acţiune reciproca ce pe care le generează aceste raporturi. Treptat sociologii au fost “excomunicaţii” din viaţa socioculturală a ţării. sociologii având de urmărit impactul industrializării. propaganda. nivelată – “poporul unic muncitor” o “masă” tăcută. Sociologia Religiei. All. teologia este normativa iar sociologia religiei este descriptiva. Trebuie clarificate de la început raporturile existente intre diferitele ramuri ale ştiinţelor religiei mai precis intre teologie si sociologia religiei. fiind o ştiinţa normativa. in schimb. A supravieţuit o “ştiinţă socială” asimilată adesea cu “materialismul istoric” ori cu “socialismul ştiinţific”. “Comunismul” s-a vrut o societate a oamenilor egali.S. Calvacoressi. 2000). al migrării de la sat la oraş. industrializarea (aberantă). a fost scoasă din învăţământ (prin Legea învăţământului din 1948). metoda durkheiminiana de cercetare. atât teologia cat si sociologia au drept obiectiv al cercetării o religie sau un grup de religii diferite. Scurta recapitulare – aide memoire. insa metodele lor diferă. Bucuresti. rolul statului. ed. Sociologia religiei. sociologii care s-au afirmat între cele două războaie mondiale au fost obligaţi să-şi precizeze opţiunile ideologice. Sociologia. 18 . ascultătoare a “cuvântărilor magistrale” rostite în “limba de lemn”. sociologia muncii.R. “navetismul”. specialiştii aveau toată responsabilitatea fără nici o putere). “sistematizarea” etc. nutrind speranţa că astfel vor putea să continue să facă sociologie.R.Sociologia captivă din perioada comunistă Sociologia captivă din perioada comunistă după cel de-al doilea război mondial. dar nu se va putea substitui niciodată fenomenologiei. socială şi culturală a U. si are drept scop analiza. sociologia devenind captivă ideologiei totalitate. aservirea mass-mediei. obiectul de studiu al S. O parte a acceptat aproprierea de “marxism-leninism”.. sociologia rurala. În fapt a fost o societate uniformizată. Aşadar exista o diferenţa cantitativa si calitativa intre tipurile de abordare. de aceea putem afirma ca exista o strânsa legătura intre sociologie si sociologia religiei inca de la începuturile preocupărilor sociologice. instalarea comunismului la noi a însemnat obligaţia de a aplica politica economică. Politica mondială după 1945. sociologia politica. Teologia. “în spiritul materialismului dialectic şi istoric” (cu atât mai mult trebuia să respecte acest “spirit” atunci când li se comandă să analizeze rolul partidului. primii analisti ai fenomenului religios in societate. Speranţa lor a fost serios zdruncinată în 1948 când sociologia. sociologia economica. “formarea omului nou”. Începând cu 1977 sociologia a fost suprimată până în decembrie 1989. Economia (planificată) a fost condusă după criterii ideologice (conducătorii de partid aveau toată puterea fără a putea fi traşi de cineva la răspundere. etc. metodele si scopurile celor doua genuri de discipline. Cei care apreciau Occidentul sau aveau prieteni acolo deveneau susceptibili de “înalta trădare”. interpretarea si expunerea unei credinţe date. etichetată ca “ştiinţa burgheză”. Odată cu îmbogăţirea contribuţiilor academice in dezvoltarea cercetării sociologice s-au diversificat si ramurile de abordare ştiinţifica. Se cuvine menţionat faptul ca sociologia religiei va aborda si va clarifica multe dintre aspectele referitoare la fenomenul religios contemporan.

Unii cercetători in sociologia religiei promovează o sociologie militanta. ritualurile si riturile.. etc. formele de organizare a Bisericilor si cultelor. riturile si ritualurile. care urmareste o perspectiva confesionala sau anticonfesionala. Durkheim . Aceasta reprezinta o abordare complet diferita fata de abordarile filosofice anterioare studiilor lui E. inseamna trecerea de la subiectivismul filosofic la obiectivitatea stiintifica. Termometru sociologului sunt tocmai metodele experimentale. insa remarcabil ar fi ca neutralitatea academica sa elimine orice forma de subiectivism interpretativ. care conţin elemente substantive referitoare la comportamentul religios: cultul. pragmatice. relaţiile din cadrul lor. Iată ce afirma Durkheim: pentru a respecta canoanele ştiinţei. a fost si el. un alt fondator al gândirii sociologiei religiei.. primul cercetător care s-a preocupat de analiza relaţiilor existente intre religie si societate precum si despre modul cum morala religioasa a influenţat comportamentul economic capitalist. pe care le aplica in studiile sale. Teologia are marea responsabilitate de a formula normele religioase si valorile morale atât de necesare echilibrului social. sociologul trebuie sa ia distanta fata de faptele sociale pe care le observa. in timp ce alţii prefera o neutralitate prin care evita implicaţiile directe (participante) si aplicaţiile imediate. autorul lucrării: Les Regles de la methode sociologique . analizând distribuirea sociala a acesteia. la première règle et la plus fondamentale est de considérer les faits sociaux comme des choses). . etc.definiţiile funcţionale. etc. Pentru a-si construi obiectul de studiu.Regulile metodei sociologice (1895). Primul cercetător care a pus bazele unei metode de cercetare in Sociologie este Emile Durkheim. esentiala in dezvoltarea oricarei stiiinte. Potrivit concepţiei lui Durkheim. Obiectul de studiu al sociologiei este viata religioasa a societatii. Sociologia religiei cercetează comunităţile de credincioşi : statusul acestora. Durkheim era dominat de importanta metodei de cercetare. Putem identifica doua orientări structurale ale definirii religiei ca domeniu de studiu al sociologiei religiei: . sociologul trebuie sa izoleze si sa definească acea categorie de fapte pe care îşi propune sa o studieze. Sociologia religiei nu-i va studia numai pe credincioşi unei biserici sau ai unei denominatiuni religioase ci si întreaga societate. influentat evident de studiile lui din Scoala Normala dar mai ales de conceptia pozitivista a lui Auguste Comte. Max Weber. trebuie in primul rând ca faptele sociale sa fie considerate lucruri (.psihologiei si istoriei sau cu atât mai puţin teologiei.definiţiile substantive. in special privind fenomenul secularizării religioase. ****************** 19 . obiective. oferita de termometru. supranaturalul. In general definiţiile date religiei pot fi influenţate de apartenenţa religioasa a cercetătorului sociolog.. Comportamentul lui trebuie sa fie ca al fizicianului care înlocuieşte senzaţia de căldura cu o măsura exacta. împrejurările in care se manifesta fenomenul religios. el trebuie sa refuze sa considere socialul ca pe ceva imediat si transparent pentru ochiul lui. raportându-se permanent la întreg. care insista asupra rolului religiei in societate.

practicate în Uniunea sovietică creându-se o ruptură dramatică între viaţa reală a României şi modelul comunist străin. Întreruperea continuităţii istorice din drumul modernizării României a reprezentat o întârziere de o jumătate de secol şi crearea unei situaţii care nu a putut fi îndreptată nici în anii de tranziţie după 1989. comerţul) au fost naţionalizate şi socializate. Vechiul regim din perioada interbelică a fost abandonat cu sprijinul armatei sovietice care ocupa ţara. se baza. până în 1989. ceea ce a generat o deviere nedorită în evoluţia modernizării ţării. pe populaţia cea mai săracă şi neinstruită pe care o manipula într-un sistem dictatorial. pentru a-şi asigura supravieţuirea. format în perioada când Rusia era mai puţin dezvoltată decât România (de exemplu abia în cea de-a doua jumătate a secolului XIX au abrogat iobăgia feudală). comunismul a blocat şi a deviat dezvoltarea normală a societăţii române de pe drumul modernizării. sistemul notelor în şcoli cu calificative (după modelul sovietic). Domeniile în care se afirmau relaţiile sociale moderne (industria. S-a introdus sistemul economic şi social-politic sovietic. integrarea într-un sistem politic străin. Cu toată aparenţa de constanţă politică. Naţionalizarea. a urmat teroarea impusă de partea „moscovită” a partidului şi a purificării vieţii politice prin înlăturarea partidelor istorice sau a liderilor politici incomozi pentru puterea comunistă.Sociologia Religiei – analiza aplicata VIATA RELIGIOASĂ DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA COMUNISTĂ. al istoriei şi literaturii Uniunii sovietice. fiind impus un egalitarism utopic. în agricultură. impus în toate domeniile: în industrie. pentru a se putea recupera decalajul socio-economic dintre Romania si celelalte tari europene occidentale. introducerea în învăţământ a altor programe şcolare. Partidul Comunist. forţând. pentru câştigarea şi menţinerea puterii. Victoria politică a partidului comunist şi venirea sa la putere în România a răsturnat un întreg sistem de valori sociale şi economice. suprastructura. încercând să găsească diferite forme de comunicare cu regimul politic. elogiul culturii şi al ştiinţei sovietice. Introducând alte principii sociale şi politice decât cele practicate de societatea româneasca in perioada interbelică. în cultură. a fost cooperativizată în mod brutal. Scurte repere istorice Perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial a fost marcată prin instaurarea şi întărirea regimului comunist totalitar. Comunismul a reprezentat o întrerupere a continuităţii istorice românești fireşti. timp în care aproape 45 de ani viaţa religioasă a stagnat. drum iluzoriu pe care ţara a mers o jumătate de secol. în învăţământ. Modelul impus de către Uniunea Sovietică a reprezentat blocarea dezvoltării normale a României. sistem care în trei decenii (după 1917) a fost transformat într-un regim rigid şi totalitar. care evoluase într-un ritm şi spaţiu geografic diferit. etc. printr-o strategie mimetistă. nu se poate vorbi despre pluralism religios. Valorile poporului român au fost înlocuite cu cele ale comunismului. iar agricultura. 20 . în ştiinţă. LIMITELE LIBERTĂŢII RELIGIOASE. colectivizarea. erau forme concrete prin care se încerca înlăturarea specificului şi tradiţiilor naţionale române. arestarea celor care nu făceau elogiul regimului comunist. În timpul acestei perioade. După populismul anilor 1944-1948. studiul limbii ruse. ci despre o pluralitate limitată dependentă de stat. etc. perioada comunistă a fost una dintre cele mai instabile din istoria ţării.

„Marea Românie”[…] nu mai există. în puşcărie. şi Nicolae CEAUŞESCU. comunităţi de toate felurile care hrăneau în trecut cu seva lor ţesutul corpului social”. Spunem „pierdut”. L’état des lieux en sciences sociales. Ţara este în stare de şoc. pentru că acest lucru s-a întâmplat în urma unui dictat. În puşcării. Ateu prin definiţie. de omogeneizare şi în final de masificarea pe care au trebuit să o suporte. Sovieticii prezintă un ultimatum (în urma pactului Molotov Ribbentrop). 1990. l’Harmattan. împreună cu puşcăriile Gherla. pe care ceilalţi deţinuţi erau obligaţi să-l sărute. pentru a impune sistemul marxist.55. Avea un baston din hârtie (şi acesta mânjit). blasfemiând eucaristia şi cântând parodii obscene în locul cântecelor liturgice şi rugăciunilor”4. Robert Laffont. veneau din proprie iniţiativă să-şi ia „botezul” în fiecare dimineaţă. Denis DELETANT. Puşcăriile erau pline de oponenţi ai comunismului. În noapte de Paşti din 1950. . unde şi-a putut instala regatul. 2 “Pe 26 iunie 1940. Creştinul. în mare parte membrii ai fostelor partide politice istorice. susceptibili de a se lăsa prinşi. cei doi conducători ai partidului comunist au avut totdeauna drept model pe „marele prieten” al Estului Europei. nu era prezent decât pentru a da replica câtorva naivi.băgându-i cu capul într-o putină plină cu urină şi materii fecale. din iunie până în septembrie 1940. 4 Denis DELETANT. dacă totuşi existau. 3 Experienţa Piteşti. Aiud şi Bucureşti. rezultatul robotizat al acţiunii sistematice – teroarea ajutând . La fin de CEAUŞESCU…. să se încălzească. ţara a pierdut 36000 kilometri pătraţi din teritoriul său şi şase milioane de cetăţeni. Ceauşescu şi Securitatea. scrie în cartea sa. slăbită de datoriile externe. în favoarea Bulgariei. noul regim a încercat să distrugă credinţa românilor practicând cele mai oribile metode. p. efortul populaţiei era îndreptat către supravieţuire: trebuie mai întâi să caute să se hrănească. […] Traumatismul era deci profund”. în august România cedează Transilvania din Nord Ungariei (în urma unui diktal zis „din Viena” impus de Hitler). semnat în 1939. cu o puternică orientare naţionalistă. pp. În patru luni. poporul sovietic şi au urmărit crearea omului nou1. fără excepţie. România a cunoscut o perioadă dominată de ură şi de crime abominabile împotriva oricărei ordini stabilite înainte de război. Bulversată de război. p. zi după zi şi picătură cu picătură. un deţinut a fost obligat să joace rolul preotului. Unora el le oferea „botezul” în fiecare săptămână. Bucureşti. ceea ce duce umilinţa pe culmile ei cele mai înalte. Acesta a fost îmbrăcat cu un cearşaf şi mânjit cu excremente. după al Doilea Război Mondial. impuse de o existenţă trăită la limita sărăciei 5. CEAUŞESCU şi Securitatea: „… În puşcărie. Puşcăria din Piteşti face parte. Totalitarismul comunist: teroare. obedienţă şi frică Viaţa românilor în timpul perioadei comuniste nu a cunoscut numai persecuţiile politice ale regimului dictatorial care vroia să impună prin orice mijloc ideologia sa ci şi supunerea la unele umilinţe şi privări de orice fel. […]. este contrariul acestui model ideal pe care fiecare conducător îl susţine în mod conştient în faţa maselor. chiar şi eroul pozitiv. comunismul l-a realizat cu adevărat. înzestrat cu toate virtuţile şi lipsit de defecte. În această puşcărie comuniştii au folosit spălarea de creier împotriva oponenţilor regimului pentru a-i reeduca în spiritul noii ideologii. Mihai SORA. din marile centre de exterminare din timpul perioadei comuniste. Personalul de cult asimilat uneori cu cei bogaţi (chiaburii) din sate. Comment s’en sortir ?. Dar cu acest om nou ne confruntăm la fiecare pas din păcate! Această înmulţire rapidă. Iată o descriere a vieţii românilor sub regimul lui CEAUŞESCU făcută de jurnalistul de la Figaro Magazine: 1 “Omul nou. Apoi. 5 “Într-adevăr. Humanitas. Turcanu râdea mai ales de studenţii în teologie. şi în septembrie aceasta cedează de asemenea o parte din Dobrogea Bulgariei (în urma tratatului din Craiova patronat şi el de Hitler). Paris. Jean-Marie LE BRETON. numită şi după numele oraşului Piteşti (la 120 km vest de Bucureşti). precum spălarea creierului ( „experimentul Piteşti”3). de nivelare. să se îmbrace. 21 . 82. p. omul nou este de asemenea. îi obliga pe fiecare să urmeze noul ritual creştin. orientat mai mult către Moscova (comunismul de orientare stalinistă). fiecare prin personalitatea sa dictatorială: Gheorghe GHEORGHIU-DEJ. insultele cele mai oribile erau adresate studenţilor în teologie şi clerului. În pofida acestor viziuni aparent diferite. consecinţa acordului secret între Germania şi Rusia: faimosul pact Molotov-Ribbentrop. şi pe 28 iunie ocupă Basarabia şi Bucovina din Nord. La révolution n’a pas eu lieu…Roumanie :l’histoire d’un coup d’Etat. în favoarea Uniunii Sovietice iar la sud o parte din Dobrogea. 19. Victor LOUPAN. cercetător asupra perioadei comuniste în România. („religia este un opiu pentru popor” Karl MARX). Paris.. Pentru că omul nou.Dictatura comunistă intre 1945 – 1989 Perioadă comunistă cunoaşte în România doi lideri care au impregnat istoria poporului. Trebuie de asemenea amintit faptul că România. deţinuţii. are puţin timp pentru a complota”. éd. 119 – 120. unde era una din puşcăriile comuniste de înaltă securitate. mai ales intelectuali. era constrâns să-şi abandoneze credinţa. 1993. După zeci de astfel de repetiţii. fără să creadă cu adevărat. ameninţată de ocupantul sovietic (prezent până în 1956). 1998. a pierdut mari 2 teritorii (Basarabia si Bucovina). era arestat şi urmărit în mod permanent pentru că exploata credincioşii săraci ai comunităţii.de atomizare. în Alexandru DUTU et Norbert DODILLE ed. şi acest lucru sa întâmplat în absolut toate ţările.

[…] În afară de acest lucru. mă duceam să văd aceste cozi interminabile. secţiile de asalt şi până la informatori trecând prin agenţii care se ocupau cu ascultarea. pp. iar aceasta trebuia suportată. […] Am văzut de exemplu. să stabilească procesul verbal şi. au fost astfel exterminate. 22 . numai după aceea. cinci sute de maşini aşteptau. Persoanele în vârstă. în martie 1987. Îmi aduc aminte de reuniunile din Minister de unde ieşeam îngheţaţi şi am văzut. dacă nu să moară practic de foame. Şi. copii şi soţiile erau reţinute ostatece în ţară până când cel care era în afară strângea suma necesară. Securitatea era simbolul Statului. 16 – 18. care deseori erau urmate de consecinţe dramatice. fără libertate. Sfârşitul lui CEAUSESCU…. datorită regulării gazului. „În 1987. n. dintre care cele mai puţin impresionante nu erau acelea ale automobilelor la pompele de benzină. Pentru restul. aceasta trebuia să se deplaseze. Fără lumină. Populaţia se predase duşmanului fără să opună rezistenţe”6. si integrarea într-o spiritualitate atee a întrerupt de asemenea si evoluţia normală a pluralismului religios. Dar oricât am căutat în memoria mea: nici în Franţa ocupată. La fin de CEAUSESCU…. la 20 litri pe lună pentru fiecare maşină. 1 kg de făină. acestea îngheţau de frig până la moarte în apartamentele lor lipsite de încălzire şi lumină. la Biblioteca Naţională. Religia în perioada comunistă – elemente juridice constituţionale Contestarea tradiţiei istorice şi spirituale de către comunism.7 Pentru a plăti datoria externă a ţării. CEAUŞESCU îşi dispreţuia colaboratorii. doctorul era autorizat să o îngrijească. Ibidem. Pentru a preveni avorturile clandestine. camioane livrând la măcelărie oase de vită provenind de la atelierele de ecarisare. În buticuri un singur bec. Reuşise să invadeze totul. 24 – 25. Mii de persoane inutile. Carnea era ea exportată. […] Parcursul pietonului căutându-şi raţia. candidaţii nu puteau lua la plecare decât câte o valiză în fiecare mână. […] Psihoza era atât de răspândită încât majoritatea oamenilor făceau exces de zel. nu împiedica un număr mare de avorturi clandestine. Şi totuşi. nu mai erau îngrijite în spitale. Românii trăiau în disperare10. Românii erau invitaţi. Această stare de psihoză era provocată şi întreţinută în întreaga ţară. foarte des. produsele alimentare raţionate cuprindeau: 1 kg de zahăr. era mai ales un dispreţ moral. odată cu venirea serii. conserve de peşte. lapte reconstituit. Stând la coadă. victimele hemoragiilor. CEAUŞESCU era un negustor de sclavi. văzând că vine o pacientă aproape moartă la serviciul de urgenţe. ginecologul nu avea dreptul să o îngrijească pentru că ar fi fost condamnat pentru participare la avort. era redusă la minimul strict. uneori de pe o zi pe alta. era şi mai greu datorită întunericului: un lampadar din zece sau aproape. în afară de faptul că crea familii (prea) numeroase care trăiau într-o mizerie neagră. 236. de un organism de opresiune al Statului: Securitatea. „Aceasta făcea ca pe societatea română să cadă o ameninţare constantă şi multiformă. Automobiliştii avansau împingând maşinile cu mâinile pentru a economisi benzina. fără viitor. De la miliţia de bază. puţin ulei şi zahăr. 167 – 169. Era o viaţă de mizerie. pentru că a vândut zeci de mii de cetăţeni care vroiau să părăsească ţara. funcţiona ca un fel de veioză. La révolution n’a pas eu lieu…. 8 În 1989. controalele ginecologice erau practicate chiar la locul de muncă (ne putem imagina în ce condiţii!): Statul era informat înaintea mamei. studenţi cu pardesiurile pe ei şi cu fulare. […] Într-o astfel de situaţie. A raţionat totul. p. întâmplarea permitea uneori să găsim legume. De pâine pe zi şi de persoană.). Este inutil să specificăm că. Pentru a obţine aceşti bani. şi energia electrică). nu am întâlnit o asemenea penurie. în perioada 1984-1985. cinci ouă pe lună şi 300 gr. cârnaţi. pp. măruntaie şi ouă. Sunt peste tot. un întreg popor trăia din informaţii şi represiune. pentru a putea face plinul. consideră istoricii contemporani. controlată în mod centralizat şi nu pe blocuri. nici în URSS sau în alte democraţii populare pe care le-am vizitat. săracele femei nu supravieţuiau acestei proceduri penale.„Teroarea lui CEAUŞESCU a fost impregnată de un cinism şi de o imoralitate incredibilă. CEAUŞESCU a introdus măsuri de austeritate fără precedent. Patru sute. Frecventele opriri ale curentului. trupele de frontieră. […] Poporul român avea incontestabil impresia că o fatalitate se abătuse asupra lui. Preţul se învârtea în jur de 10. Caloriferele erau puţin mai calde decât temperatura camerei. Ameninţările pe care le făcea îi conducea pe majoritatea oamenilor să practice autocenzura şi autolimitarea”. pp. au cauzat moartea a peste 30 de copii din incubatoare9. fără hrană. oraşul Bucureşti nu cunoştea foametea. Această oroare. Jean – Marie LE BRETON. produsele alimentare8 şi produsele energetice. cel puţin să suporte cele mai grave lipsuri. 9 Ibidem. (benzina.000 dolari. după cum pretindea zvonul public şi populaţia nu avea dreptul decât la oase? Nu aş şti să spun. Apartamentele nu erau mai bine dotate. 10 Jean – Marie LE BRETON. 250 gr. Şi atunci când nu murau din lipsa îngrijirilor şi din absenţa medicamentelor. Suntem înconjuraţi. cu putere scăzută. scriind cu mănuşi de lână în mâini: erau mai puţin de 8 grade în sală. […] Pe întreg parcursul şederii mele. 6 7 Victor LOUPAN. pentru că erau în vârstă.[…] Aici intervenea fenomenul Securităţii. De margarină. puteam găsi pâine. toată inteligenţa se concentra asupra subzistenţei”. Trebuia mai întâi să anunţe poliţia. ara aprins. Căldura. Este foarte dificil să enumerăm toate faţetele acestei terori cotidiene. toată energia. dar în mod sigur cunoştea sărăcia. în plus. n. Aceasta nu era scumpă dar era raţionalizată (20 de litri de benzină pe lună.

o astfel de aprobare nu a fost niciodată acordată între 1948 si 1989. • A doua etapă. In mod concret. 10. „ Monitorul oficial’. Biserica armeano-gregoriană Biserica Penticostala. Sectele sau noile mişcări religioase nerecunoscute de Statul comunist s-au auto-dizolvat în mare parte sau au fost desfiinţate. O mare parte din clerul si ierarhia superioară a Bisericii Greco-catolice a fost trimisă in închisoare sau siliți sa locuiască in exil in diferite mânăstiri sub stricta observație din partea Securității. 8. Biserica creştină de rit vechi. „ Monitorul oficial’. iar Concordatul care specifica relaţiile între Statul Român şi Vatican fiind anulat. Cultul Musulman (islamic). 6.A. Toţi cetăţenii „fără distincţie sexuală. de naţionalitate. Constituţiei. publicată din nou în 1986. (de Confesiune Augustană. 1995. Biserica evanghelica C. Bucureşti. a fost desfiinţată. IANCU.P. Biserica Unitariana Biserica evanghelica S. • A treia etapă. (Sinodo-prezbiteriana. 2. 5. 23 . Cultele religioase sunt libere să se organizeze şi pot funcţiona în mod liber dacă ritualul şi practica lor nu sunt contrare Referitor la religie în perioada comunistă. religie sau grad de cultură. 4. Constituţiile Române. era necesară aprobarea ministerului de competenţă. putem distinge trei etape de analiză. Un moment dramatic al intervenției brutale. a regimului totalitar in viața religioasa din Romania a fost la sfârşitul anului 1948 când. cea a acceptării regimului. etapă marcată de arestările masive. bunurile şi bisericile sale fiind luate de Stat şi date în folosinţă Bisericii Ortodoxe. Unele au supravieţuit totuși desfăşurându-şi activitatea în mod clandestin şi folosind cele mai variate forme pentru a ocoli supravegherea politică (Martorii lui Iehova. aprobare ce nu a fost dată niciodată asociaţiilor religioase în cei aproape 45 de ani. 1948. Cu toate că posibilitate constituirii altor culte sau asociaţii religioase era prevăzută. ed. Biserica Unită cu Roma. securităţii publice şi bunelor moravuri” (art. Ch. Bucureşti. 32)11. cit. În domeniul religios. 27). pp. credincioșii ortodocși de stil vechi). În acest context tensionat a fost adoptată Legea (Decretul) 177 din 4 august 1948 privind regimul general al cultelor din România. 16). Cultul Mozaic (iudaic). Constituţia prevedea şi faptul că: Cetăţenii au dreptul să se asocieze şi să se organizeze dacă scopul urmărit nu este direcţionat împotriva ordinii democratice stabilite de Constituţie” (art. Biserica Adventista de ziua a 7-a 12. 116 – 117. a treia . 1965. 1995. Gheorghe IANCU. Ioan MORARU . Biserica Creștină după Evanghelie 13. 11. iar credincioșii fideli ai Bisericii au fost atent supravegheați de regim pentru a elimina orice forma de rezistenta sau intenție de revenire la organizarea administrativa a Bisericii Unite de dinainte de 1948. 9. 1952. sunt egali în faţa legii” (art. acest drept nu a putut fi exercitat pentru că. Greco-catolică. cea a colaborării cu puterea comunistă. rasă. Legea cuprindea principiile generale referitoare la organizarea si desfășurarea vieții religioase. 14. În perioada 1945-1989. • Prima. Constituţiile române. 3. 11 12 Ioan MORARU. Libertatea religioasă acordată constituţional în 1948 a fost recunoscută în mod permanent în toate Constituţiile perioadei comuniste12. nedemocratice. in întreaga perioada comunista vom constata o divergenţă fundamentală între afirmaţiile dogmatice exprimate de sistemul legislativ referitoare la respectarea libertăţii religioase si realitățile din teren. 7. op. cf. etapa rezistenţei având drept expresie protestele directe sau indirecte împotriva regimului. dar a fost in permanenta aspru controlata si cenzurata. au fost adoptate trei Constituţii.Noua Constituţie adoptată în aprilie 1948 menţiona: „Libertatea de conştiinţă şi libertatea religioasă sunt garantate de Stat. Biserica Ortodoxa Romana Biserica Romano-catolica Biserica reformată (calvina). pentru recunoaşterea legală a unei asociaţii. saşii luterani). secuii). Au fost aprobate statutele a 14 culte recunoscute legal de Statul roman prin Decretul 177/ 1948: 1. Biserica Baptista.

Soluţia intermediară aleasă implica supunerea. Biserica nu avea decât două posibilităţi în această situaţie: a accepta sau a fi în ilegalitate. Pentru a înţelege mai bine această afirmaţie. făcând zel şi furie.p. Cehoslovacia. Biserica Ortodoxă trebuia să supravieţuiască persecuţiilor atee ale regimului pentru că reprezenta cultura şi istoria poporului român. în timp ce toate celelalte instituţii ale ţării (monarhia. catolici. trimişi acolo: „Era într-o zi de Vineri Sfântă de Paşte din anul 1959. din peste 200 de mănăstiri cu 7000 de credincioşi în 1956. făcute de Biserica Ortodoxă în perioada comunistă. partidele politice). au fost distruse. uniţi. pentru supravieţuirea sa fizică”. patru mari mănăstiri. Mânăstirea Dervent din Dobrogea precum şi mănăstirea Piteşteanu. 16 24 . Înţelegem întreaga ambiguitate a noţiunii de libertate de conştiinţă înţeleasă în aceşti termeni şi în acest context. CEAUSESCU şi Securitatea.LIMITELE LIBERTĂŢII RELIGIOASE. Ironia sorţii face ca mănăstirea Vladimireşti. nu mai exista. 209. ideologia Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist. Ungaria. În ciuda aversiunii regimului faţă de credinţă. Văcăreşti. să devină o cazarmă a trupelor Securităţii în urma izgonirii celor 300 de maici. Celulele au fost transformate în ferme 13 14 Denis DELETANT.. Idem. din sud-estul României de lângă Galați. Biserica Ortodoxă de colaborare şi de cezaro-papism) îşi pot permite să discrediteze memoria suferinţelor clerului sau credincioşilor. . în 1972 (16 ani mai târziu deci). 1997. „uşile bisericilor au rămas deschise şi bisericile existau în calitate de sanctuar. pentru perioada 1958 – 1963. Religie şi naţionalism . În Vrancea. Compromisurile. Bruxelles. Pantelimon şi Schitul Maicilor. „Biserica Ortodoxă a pactizat cu regimul comunist. 15 Denis DELETANT. fie ei ortodocşi. cele două biserici ale mănăstirii Vărzăneşti au fost transformate în grajduri pentru vaci. Biserica Ortodoxă Română în perioada comunistă – preţul supravieţuirii Analiza Bisericii Ortodoxe Române nu se deosebeşte cu mult faţă de ansamblul religios al ţării prezentat până acum. baptişti.208. p. este de ajuns să privim ţările vecine ale României. şi chiar istoria României. ed. uneori aparente.29. „2500 de preoţi. precum Polonia. Iată câteva exemple despre ceea ce a putut însemna persecutarea mănăstirilor ortodoxe în perioada regimului comunist. în ultimii ani. Cotroceni. clasate monumente istorice. au fost închise în 1959 şi transformate în cooperative agricole de producţie. p. La Bucureşti.13 „Loialitatea Bisericii vizavi de Stat era condiţia sine qua non a libertăţii sale. sacrificând propria sa autoritate morală.14 Numai cei care nu au cunoscut privaţiunile şi frica Securităţii din interiorul ţării şi care au fost numai spectatorii evenimentelor (de exemplu anumiţi cercetători occidentali care acuzau. nici Biserica Ortodoxă din România nu a rămas la adăpost de toate persecuţiile regimului împotriva religiei. După statistici. Totuşi. fuseseră înlocuite de noul regim şi de faptele istorice interpretate într-o perspectivă marxistă. religioase şi laici au fost arestaţi.. au permis salvarea Bisericii şi chiar existenţa sa. musulmani sau alţii. unde lucrurile s-au petrecut în aceeaşi direcţie colaboraţionistă. decât jumătate din mănăstiri (114). in timp ce in Rusia zeci de mii de credincioși şi membrii ai clerului rus au fost deportați in Siberia. Era singura instituţie care asigura legătura între trecut şi viitor.. fără să mai vorbim de transformarea bisericilor şi mănăstirilor în depozite de cereale sau hangare pentru maşinile agricole. p. la sud de Bucureşti.. Mai mult de jumătate din mănăstiri au fost închise şi 2000 de credincioşi au fost obligaţi să părăsească viaţa monastică şi trei seminarii teologice au primit interdicţia de a funcţiona (în 1959). cu 575 călugări şi 1493 credincioşi”16. Securiştii (membrii Securităţii). CEAUSESCU şi Securitatea . Universităţii din Bruxelles. Olivier GILLET. Un martor al închiderii mănăstirii descrie modul barbar şi sacrilegiul pe care l-au înfăptuit membrii Securităţii.. 35. Astfel... călugări. dar de tradiţie catolică sau protestantă. Monahismul român a fost ţinta preferată de distrugere a regimului comunist instalat în România după al Doilea Război Mondial. etc. de refugiu pentru cei care sufereau fără speranţă din cauza regimului ateu”15. au tăiat barba călugărilor şi i-au ras după care i-au gonit.

288. garajele erau deschise duminica dimineaţa (calitatea maşinilor de fabricaţie autohtonă. şi de a crea un fel de apartenenţă totală la nevoile „superioare” ale societăţii comuniste. a fost transformată din ziua consacrată Domnului într-o zi pentru Partid Ateismul. Pr. Harisma. Între 1948-1987. filme artistice sau de aventură pentru copii şi tineri. de la mănăstirea Antim din Bucureşti. obiectele preţioase de cult şi sfintele icoane”17. La plecare. p.. În 1961. restrângea în mod sever posibilităţile indivizilor de a participa la activităţile religioase organizate. singurul moment de divertisment se situa duminica dimineaţa: emisiuni speciale pentru femei. pentru a face loc proiectelor arhitecturale ale lui CEAUŞESCU. Sărbătorile laice înlocuiesc treptat sărbătorile religioase 17 DURA. Dr. Roman BRAGA. Nu trebuie să uităm masacrul patrimoniului cultural prin demolarea unei mari părţi din casele şi bisericile istorice din Bucureşti. Oltcit şi Aro. adoptat şi propagat în mod oficial. Slujba este mereu celebrată dimineaţa. ed. au fost duşi la puşcărie şi obligaţi să facă ani grei de deportare în câmpurile de concentrare comuniste. Dr. Acest lucru se întâmpla numai dimineaţa.. Pentru şcolari. Aceste activităţi erau totdeauna gratuite. Pentru repararea maşinilor. Partidul comunist găsise cele mai ingenioase „soluţii”. pentru a mări aşteptarea. care rămâneau singurul divertisment pentru tineret. Pr. Pentru ţărani. Adrian FĂGEŢEANU. etc. „pentru a nu perturba procedeul de producţie” din restul săptămânii. . Magazinele alimentare erau deschise şi aprovizionate în general duminica dimineaţa. Vasile VASILACHI. – ului (cooperativa agricolă de producţie). iar meciurile de fotbal sau handbal. era atât de slaba încât repararea frecventă era o necesitate imperativă). Întâlnirile Partidului şi Sindicatului aveau loc mai ales duminica dimineaţa. nu se făcea decât spre orele de închidere. mărturii ale românilor şi consideraţii. sihăstria Grotei din Ialomiţa. În timpul săptămânii. veşmintele sacerdotale. P. 19 DURA. Din cauza neglijenţei lor. şi anume: • Prezenţa obligatorie. Ioan. pentru „înfrumuseţarea” satului sau oraşului. p. 79 – 87. 18 Denis DELETANT. duminica dimineaţa. 72. instituţiile de învăţământ erau obligate să organizeze activităţi suplimentare cu conţinut politic. patriotic. Sandu TUDOR. Monahismul român în anii 1948 – 1989. membrii Securităţii au furat tot ceea ce se putea lua.19 Duminica.. Bartolomeu ANANIA. Arsenie PAPACIOC. îşi făceau proviziile pentru săptămână. precum Dacia. Considerăm o datorie de onoare să amintim aici numele lor: Sofian BOGHIU. la faimoasele zile de „muncă patriotică”. pieţele de duminica rămâneau cele mai atrăgătoare pentru că oamenii. mereu în cantităţi insuficiente. Benedict GHIUŞ. o muncă aproape gratuită. desene animate. Antonie PLĂMĂDEALĂ. juridic şi sportiv la care elevii şi profesorii erau obligaţi să participe.agricole. Toţi călugării ortodocşi care au făcut parte din mişcarea spirituală „rugul aprins”. erau organizate duminica dimineaţă. Statul – Partidul încerca să distrugă spiritualitatea oamenilor. Justin PÂRVU. pentru agricultori. 25 . Arsenie BOCA. pentru că regulile Bisericii Ortodoxe nu permiteau celebrarea liturghiei după amiaza. Monahismul român în anii 1848-1989. respectul pentru „ziua lui Dumnezeu” – a timpului liber deci. în mod indirect credincioşii să meargă duminica la biserică. Această aprovizionare. nervozitatea oamenilor şi pentru a umple astfel timpul liber care le rămânea (în deosebi femeilor şi pensionarilor). ţăranii erau obligaţi să muncească pe terenurile C. un incendiu distruge clădirile iar pe ruinele vechii sihăstrii se construieşte un restaurant. Bartolomeu DOLHAN. 1994. a devenit o colonie pentru muncitorii forestieri.18Istoricul Răzvan THEODORESCU şi preotul ortodox Gheorghe Calciu DUMITREASA au fost arestaţi în martie 1979 pentru că au militat împotriva demolării Bisericii Enei situată în centrul oraşului Bucureşti. Toate emisiunile de televiziune din timpul săptămânii erau „emisiuni cu caracter informativ şi patriotic” (2 ore de televiziune pe zi). întărit de măsuri administrative. profitând de timpul lor liber. CEAUSESCU şi Securitatea. Ioan. Felix DUPNEAC. A. 18 biserici şi o sinagogă au fost demolate. totdeauna duminica. nu le rămânea deci decât duminica dimineaţa pentru a-şi cultiva propriile pământuri. • • • • • • Prin toate aceste activităţi de „duminică dimineaţa”. Bucureşti. Pentru a împiedica. numai cu excepţia zilei de Paşte când este celebrată la miezul nopţii. pp.

mai ales economice. Biserica Ortodoxă a fost obligată să devină un simplu „practicant de servicii religioase”. Revelionul Luna martie. „Moş Crăciun”. pentru a împiedica populaţia să facă rezerve de alimente prin conservare la congelator sau frigider. şi-n consecinţă pentru a determina un comportament permanent de „stat la coadă”. capabili de a lua singuri o decizie. Moşul zăpezii. În consecinţă. Biserica si Armata fiind instituțiile publice in care romanii au cea mai mare încredere. (Crăciunul. situaţie care a rămas neschimbată chiar după aceea şi în cei 15 – 18 ani care au urmat. • • • • • • Bradul de Crăciun a fost înlocuit cu Pomul de iarna. aprilie şi mai (luni ale postului Paştelui). În pofida tuturor beneficiilor aduse. cu inevitabilul procedeu de secularizare care îi însoţea. 23-24 august ca sărbătoare naţională de luptă împotriva fascismului şi imperialismului (în tradiţia orientală. Moşul Iernii. 8-9 martie – ziua femeilor. curentul electric era întrerupt sistematic. magazinele alimentare erau aprovizionate cu cantităţi suplimentare de produse de mezelărie şi măcelărie dar. Au fost necesari mai bine de 16 ani de tranziţie dureroasă pentru a îndepărta efectele nefaste ale regimului comunist. 1 mai – ziua muncitorilor. Din acest motiv în timpul revoltei populare din 1989. Menţinând o industrializare şi o urbanizare la nivel înalt. 8-9 mai – ziua tinerilor. cu sărbători precum: 1 martie – ziua cadourilor. prăjituri. părinţilor care aveau copii sub 18 ani. Din cauza penuriei produselor tradiţionale şi a cadourilor de Crăciun (banane. Concluzii În timpul perioadei comuniste. sau crearea unor sarbatori laice care sa preia încărcătura religioasa a diferitelor perioade ale anului. modelul modernizării comuniste est–europene s-a caracterizat printr-o modernizare fără atingerea modernităţii. împotriva regimului comunist. etc. **************** 26 . creştin ortodoxă. 1 ianuarie (Sfântul Vasile). Biserica Ortodoxa si în general cultele recunoscute s-au bucurat de o foarte mare încredere din partea populaţiei. Importanţa acordată celebrării sărbătorilor laice oficiale contribuia în mod involuntar la accelerarea procedeului de secularizare – înţeles ca o marginalizare a influenţei instituţiilor religioase în societate.). Moşul Gheţarilor. provocând formarea unui comportament de timiditate pastoral misionară care nu a fost depăşit în totalitate nici până în prezent. misionare şi chiar sociale. în timpul posturilor religioase. Suntem încă departe de a vedea încheiat procesul de redresare economico-socială a ţării. „Programul zilnic” de energie electrică. portocale. schimbarea regimului comunist cu un regim democratic s-a făcut cu mari sacrificii. de apă caldă şi apă curentă era: între 6 şi 8. pentru ca la 1 ianuarie 2007 Romania sa devina membru al U. Un moment deosebit de important al istoriei postdecembriste îl reprezintă asigurarea securităţii militare a ţării prin integrarea în structurile militare NATO in anul 2003. luna august este luna postului Adormirii Maicii Domnului).” Perioada între 28 decembrie şi 2 ianuarie. Situaţia economică dezastruoasă în care politica centralizată a regimului dictatorial al lui Ceauşescu a adus ţara. Revoluţia din Decembrie 1989 vine să restabilească respectul valorilor umane şi libertatea individului. cu nesemnificative schimbări de orar pentru întreaga ţară. Partidul oferea gratuit (dar în urma unor impozite anuale) „cadouri” pentru „bradul de iarnă”. este înlocuita cu sărbătoarea Noului An. „Moşul Frigului. Deseori. Naşterea lui Isus Hristos). devine Moș Gerilă. însă încep a fi simţite deja unele semnale încurajatoare precum scăderea inflaţiei si reluarea creşterii economice. etc. ciocolată. ceea ce este în mod clar un paradox. regimul comunist menţinea societatea într-o situaţie instituţională şi culturală. a. devine sărbătoarea iernii şi a zăpezii. Acesta menţinea clientela politică şi nu făcea nimic pentru a transforma indivizii în cetăţeni responsabili. ceea ce a cauzat atrofierea dimensiunii sale pedagogice. pre – modernă.30 dimineaţa şi 19-20 seara.O altă metodă de desacralizare a societăţii române în perioada comunistă a fost şi cea a transferului comunitar al sărbătorilor religioase spre cele laice.E. a determinat ca majoritatea populaţiei să găsească în instituţiile ecleziale unicul refugiu de libertate şi speranţă.

1995. 1995. individualizarea. 88. ci numai o scădere relativă a autorităţii acesteia in societate. puternic instituţionalizate26. Religia în Marea Britanie din 1945. Social Compass. p. Sociologie des…. Încercând să definească religia propagată astăzi prin noile mişcări religioase. de logica raporturilor între religie şi modernitate. fenomen care conduce inevitabil la slăbirea instituţiilor religioase tradiţionale şi implicit la o înflorire a unor forme noi de religiozitate25. raţionalizarea. J. 27 . la care se adaugă paradigma secularizării. 41. globalizarea. nu reprezintă probleme sociale ci fenomene sociale. influenţată fiind de factori socio-istorici. integrare. chiar de la începutul coexistenţei lor socio-istorice la începutul secolului XX. cu atât va regresa religia”21. secularizarea şi pluralismul. Într-o evoluţie previzibilă a societăţii industriale. 1994. Sociologie des religions. cit. în absenţa unei apartenenţe ecleziastice. op. „Religiozităţile laice: o hibriditate exemplară pentru antropologia religiosului”. 1967. Grace Davie vorbeşte despre „credinţă fără apartenenţă”. Religie şi modernitate Între religie şi modernitate există. 82. definind astfel explicativ raporturile între modernitate şi tradiţia religioasă. e necesar mai întâi ca aceste aspecte să fie atent studiate. Astfel. Cu toate acestea insa. Willaime22 contrazice interpretarea lineara de mai sus considerând că scăderea influenţei sociale a religiei nu semnifică în mod obligatoriu si dispariţia religiei. Blackwell. p. indiferentismul religios. Dezvoltarea însă a unor forme noi si interesante de recompunere a religiosului în modernitate se manifestă în paralel cu diminuarea puterii sociale a religiei aflată în confruntare cu elementele caracteristice ale modernităţii şi anume: diferenţierea funcţională. mulţi analişti le interpretează în raport cu religiozitatea tradiţională instituţionalizată. Luckmann recurge la conceptul de „religie invizibilă” („invisible religion”) pentru a defini formele religioase non-instituţionalizate care s-au dezvoltat în societăţile moderne în comparaţie cu Bisericile creştine. New York. Paris. 1994 24 Grace Davie. pluralizare. op. ateism . p.EVOLUTIA SOCIETATII CONTEMPORANE DIN PERSPECTIVA VIETII RELIGIOASE: RELIGIE SI MODERNITATE. concurenţial. Secularizarea. Ceea ce ne propunem aşadar după aceste lămuriri introductive este să dăm răspuns la întrebarea: Cum trebuie înţeleasa evoluţia societăţii contemporane din perspectiva vieţii religioase? Pentru aceasta e necesar să înţelegem care sunt formele moderne prin care se exprimă religiozitatea în societatea contemporană. cit. Această răspândire a religiosului în secular se observă mai ales în modul în care manifestarea credinţei se exprimă în comportamentul omului modern.indiferentism. Idem. in pofida previziunilor pesimiste. MacMillan. 82. T. Aceste raporturi între modernitate şi religie. Pentru a putea avea o atitudine corectă faţă de unele aspecte care definesc societatea contemporană. Religiosul contemporan nu se mai exprimă doar în forma sa pur tradiţională. 26 Thomas LUCKMANN. modernitatea ar fi condus la o dispariţie a religiosului sau la o diminuare semnificativă a influenţei sale. Ideile marxiste şi apoi acelea ale comunismului au accentuat această manieră de „a considera religia ca un fenomen social depăşit. In acest sens trebuie să ţinem cont in mod special. „believing without belonging”24. 98 23 Albert PIETTE. globalizarea.. El „deplasează radical analiza clasică” asupra pierderii de plauzibilitate a credinţelor religioase confruntate cu raţionalitatea. pot fi înţelese „după logica unui joc cu rezultat nul: cu cât avansează modernitatea. Religiozitatea laică este o formă de tip „hibrid”23 împrăştiată între credinţă şi necredinţă. Oxford. ci apar. vol. In mod vizibil religia nu va dispare din societate si din preocupările omului modern indiferent de influenţa sau evoluţia modernităţii. diverse tipuri de religiozitate care pot fi numite „religiozităţi laice”. 25 Jean–Paul WILLAIME. 22 Idem. p. The Invisible Religion. moduri specifice de exprimare ale societăţii contemporane. ci se va recompune după alte reguli. PUF. cunoscute şi înţelese în contextul societăţii contemporane. o antinomie care opunea modernitatea religiei..Credinţă fără apartenenţă. secularizare.P. aspecte privind fenomenul de globalizare. incompatibil cu societăţile aflate pe drumul progresului economic şi social”20. devenită 20 21 Jean–Paul WILLAIME.

Se poate observa o dezvoltare puternică a unor practici religioase efervescente sub forma comunităţilor emoţionale. realitate care ne determina să punem sub semnul întrebării însăşi pertinenţa teoriilor despre secularizare. tradiţionale. 1995. Paris. avem o reală expresie a raporturilor între religie şi modernitate. evident. Paradoxul religios al societăţilor secularizate face posibilă coabitarea între „un proces istoric de secularizare a societăţilor moderne şi dezvoltarea unei religiozităţi individuale mobile şi flexibile care lasă loc si facilitează apariţia unor forme inedite de sociabilitate religioasă”29. p. 1999. cit. p. după principiul „do it yourself”27 . numite „religie la propria alegere”28. într-o formă. Flammarion. 27 28 Jean–Paul WILLAIME.hegemonică (…) spre o identificare a formelor noi ale religiozităţii”. utilitarist-sincretistă. care se exprimă prin scurte expuneri de credinţă din ce în ce mai îndepărtate de „expunerile ample” folosite de tradiţiile religioase consacrate. Varietatea formelor de expresie a sentimentului religios in societatea moderna cunoaşte o exprimare impresionantă. Sociologie des…. Această individualizare a credinţei determină de asemenea o percepţie subiectivă a religiosului. F. Subiectivitatea religioasă se exprimă.. sau religie à la carte. Plecând de la cele clasice. 58. după cum afirmă Willaime. Champion şi Hervieu-Leger consideră că în modernitate religiosul nu-şi diminuează importanta si rolul social ci cunoaşte o reînnoire emoţională şi o întoarcere la extazul mistic. adeptul devenind foarte mobil la nivelul apartenenţei sale şi a percepţiei religioase. cu abordări de credinţa. suple şi pragmatice. 82. p. 36. op. instituţionalizate. 28 . Idem. La religion en mouvement : le pèlerin et le converti. ceea ce determină un fel de autonomie a actorului religios care îşi bricolează (aranjează) singur sistemul de credinţe. si mergând până la cele sincretiste. 29 Daniele HERVIEU-LEGER.

ci de un fenomen mult mai profund în planurile culturale şi sociologice. care considera religia ca fiind „opium pentru popor”. nu se întâmplă acelaşi lucru cu laicul. Cf. Univers enciclopedic. p. Fenomenul de secularizare religioasă nu poate fi înţeles decât dacă sunt cunoscute şi înţelese în primul rând mecanismele care definesc societatea modernă contemporană. 1997.SECULARIZARE ŞI PLURALIZARE RELIGIOASĂ Secularizarea. p. a fost adesea asociat cu cel de secularizare. Acest proces de laicizare presupune că. analiştii au privilegiat interpretările care postulau pierderea. Strasbourg. fără a presupune o înţelegere sau fie chiar si numai o intenţie directă a unor entităţi mai mult sau mai puţin ascunse. Durkheim sau Weber. Genève. Prin raţionalizare. Societatea modernă. După cum susţine O. Aspecte ale credinţei. p. 32 „Lumea a câştigat independenţă în domeniu gândirii. privatizarea sau marginalizarea religiosului şi. 30 Termenul paradigma se „refera la convingerile implicite pe baza cărora cercetătorii îşi definesc obiectivele si metodele. Aş vrea să verific. dispariţia credinţei32. pentru Weber. 58. În sfârşit. începe să funcţioneze conform criteriilor raţionale şi nu celor religioase. 31 Jean Pierre Bastian. S-ar predica. Harvez COCS. istoric si sociolog al ştiinţelor”. sentiment dezvoltat la creştini şi la non-creştini. pe scurt. (…) Facem parte dintr-o lume în care întrebările nu se mai pun în raport cu Dumnezeu. (…) Lumea obţine în final autonomia în raport cu un sacru care face ca omul să depindă de forţe necunoscute. Termenul a fost introdus ca si concept ştiinţific de către Thomas Kuhn(1962). nici de o simplă eliberare de sub tutela clericală. 33 „Propunerea unei versiuni laice a creştinismului poate părea interesantă. éd. Fie că vorbim despre Marx. op. Paris. Presse Universitaire de Strasbourg. Pentru Marx. reducând divinul la o simplă modalitate de a vorbi despre om. de a ataca religia şi implicit Biserica tradiţionala instituţionalizata. în consecinţă. consideraţii sociologice asupra credinţelor şi practicilor religioase contemporane. „Dar dacă secularizarea constituie o mişcare de eliberare. 1970. ed. un ateism creştin. TAVARD. ci la marginalizarea acesteia31. născută din procesul de diferenţiere. ca o religie”. 64. Bucureşti. Pesimiştii anunţau chiar moartea lui Dumnezeu33. 29 . secularizarea defineşte un proces social de marginalizare a religiei. Societatea laică. În sens larg aşadar. 34 Jean Pierre BASTIAN Credinţa…. pentru a sublinia importanţa raţionalizării asupra fenomenului religios în modernitate. Pentru Durkheim.64. Această desacralizare a lumii prin transformarea domeniului sacru într-un domeniu laic. religia devine o instituţie între alte instituţii şi îşi pierde dimensiunea globalizantă şi dominantă care o caracteriza pana atunci. Casterman. Centurion. ed. scrie HAMILTON. Tschannen35 (1992) fundamentul paradigmei secularizării se bazează pe un pe un nucleu format din trei elemente: diferenţierea. aceasta trebuia să dispară odată cu venirea societăţilor fără clasă şi a cu sfârşitul inegalităţilor sociale. proces rezultat în urma evoluţiei societăţii moderne. viaţa socială se separă în mai multe sfere distincte: religioasă şi non-religioasă. iar sfera religioasă însăşi este supusă criteriului raţionalităţii. Rezistenţa religiei la ideile moderne. după cum fac câţiva teologi americani. 1996.). ne trimite din nou la conceptul lui Durkheim de diferenţiere funcţională care „presupune că societatea îşi asumă progresiv toate funcţiile laice care aparţineau anterior religiei34. sensul cuvântului a seculariza înseamnă a trece în patrimoniul statului un bun aparţinând Bisericii. dovada credinţei. în Bernard KAEMPF (coord. 1972. odată cu dezvoltarea instanţelor civile. secularizarea apare ca un proces inevitabil. ridicat la rangul de paradigmă în anii 1970. 1968. nici chiar pentru a-l nega”. Centurion. HAMILTON. este absent. 86-88. Larousse. pertinenţa acestui model. s-ar putea spune că este mort”.citat de G. sfera non-religioasă laică. Introducere în teologia practică. p. religia găsindu-se în mod inevitabil descalificată în raporturile sale cu modernitatea şi cu procesul raţionalizării. Pentru sociologi. Mult timp. Les théories de la sécularisation. religia trebuia să fie înlocuită cu un fel de religie civilă. Dicţionar de sociologie. Droz. (…) Nu este vorba numai despre o laicizare a instituţiilor ecleziastice. Louis BOISSET. o paradigmă30 incompletă Evoluţia rolului religiei în modernitate a fost exprimată în manieră clasică prin conceptul de secularizare. Procesul de laicizare (care reprezintă autonomia diferitelor câmpuri ale socialului în raport cu religia). conţinând o morală care să permită consolidarea coeziunii sociale.50. văzut ca un sistem ideologic închis în el însuşi. raţionalizarea şi mundanizare. în consecinţă. 1992. Prin diferenţiere. dezvrăjirea progresivă a lumii nu conduce în mod sigur la dispariţia religiei. Paris. în raport cu o religie care nu este altceva decât cultura sentimentelor care motivează frica şi dorinţa. 1997. pentru a interpreta realitatea religioasă europeană actuală. dispariţia locurilor de cult şi abandonul practicilor religioase comunitare. toţi au anunţat pierderea influenţei şi importanţei religiei în societăţile moderne.De astfel. 35 Olivier TSCHANNEN. cit. p. care susţine că Dumnezeu s-a retras.

în consecinţă. 114.2. Aceasta semnifică faptul că o întreagă latură a literaturii a fost etichetată fără exactitate de către istorici şi oameni de ştiinţă . la accelerarea procesului de individualizare al religiei şi provoacă. 1966. Este o situaţie în care uniformitatea culturală sau spirituală nu mai este impusă de către o autoritate politică. p. 38 Peter BERGER insistă asupra acestei teorii: Peter BERGER. nu s-a schimbat şi rămâne religioasă ca întotdeauna.laicizarea rămân valabile. dar se află într-o înflorire continuă. „baldachinul sacru”38 fragmentându-se într-o multitudine de viziuni concurente ale lumii. Religion in Secular Society. Ethics and Public Policy Center. În zilele noastre. legat de noţiunea de secularizare. Elements of a Sociological Theory of Religion. New York.inclusiv cele care îi aparţin . The Sacred Canopy. Resurgent religion and World Politics. în unele aspecte mai religioasă chiar decât acum treizeci de ani. vedem dovezile acestei renaşteri. 1999. Caracteristicile procesului de secularizare la nivel global sunt numeroase şi diferite de la o regiune la alta. Wilson consideră că există două tipuri de secularizare. Religia de astăzi nu numai că a supravieţuit. 30 . latino-americane. dar total nepotrivită pentru societăţile asiatice.G. apariţia comunităţilor emoţionale. secularizarea ar putea să fie o teorie regională care este într-o anumită măsură validă în societăţile lumii occidentale. dar este pretutindeni înfloritor. El contribuie.sunt false. care s-a remarcat încă din anii 1990. Abandonarea teoriilor privind evoluţia liniară a secularizării în sensul dispariţiei religiosului în societatea modernă. 36 „Consider că presupunerea potrivit căreia trăim într-o lume secularizată este falsă. etc. a fost motivată prin reîntoarcerea vizibilă a religiosului. unul dintre susţinătorii teoriei secularizării. în mod implicit. Watts. în Peter BERGER (ed. cu unele excepţii. p. 1969.” Peter BERGER. A înţelege si conştientiza principiile specifice pluralismului religios si ale liberei concurenţe in domeniul produselor simbolice religioase este o necesitate si o provocare pentru abordarea unei strategii pastoral-misionare eficiente. Pluralizarea ofertei religioase Un alt element caracteristic. secularizarea a fost văzută ca o părăsire a Bisericilor.teoria secularizării este falsă. să afirme că lumea în care trăim nu este secularizată şi. Lumea de astăzi. Berger şi-a reiterat opiniile într-o lucrare cu un titlu semnificativ: „De-secularizarea lumii” (The Desecularisation of the World)36. „The Desecularisation of the World: a global overview”. Este adevărat că în modernitatea întârziată. într-un mod involuntar. din Los Angeles la templele din New York. sfera religiosului care se naşte din propriul său proces de diferenţiere. se apropie din ce în ce mai mult de interesele caracteristice sferei non-religiosului.) The Desecularisation of the World. dar explicabile în lumina acestor principii generale. ea a fost văzută ca absorbţie a Bisericilor de către societate şi pierderea de conţinut religios distinct37. diferenţierea şi autonomia . 37 Bryan WILSON. Washington D. în unele aspecte. B. Doubleday. chiar mai mult. religiosul nu numai că a supravieţuit. Pentru el. este pluralizarea ofertei în materie religioasă şi intrarea religiei în situaţia de liberă concurenţă într-o piaţă fără reguli. lor insa li se adaugă alte principii care în urmă cu treizeci de ani erau necunoscute. Pluralismul religios constituie o componentă importantă a societăţii contemporane. (…) este la fel de atinsă de religie ca întotdeauna şi. principiile generale precum raţionalizarea. din China în Sudan. cu mici excepţii. Din Peru la Guatemala. Dificultatea de a explica întoarcerea religiosului în societăţile moderne l-a făcut pe Peter Berger. De aceea trebuie manifestată prudentă atunci când vorbim despre evoluţia fenomenului de secularizare a religiosului în societăţile contemporane şi aplicarea teoriilor specifice ale secularizării la scară mondială. El vorbeşte despre situaţia din America şi Europa.. efecte secularizatoare. Londres. teoriile secularizării . de exemplu cel al globalizării. africane. în America.Prin mundanizare. El consideră că lumea de astăzi. apreciind că „dacă în Anglia ca şi în alte ţări ale Europei.

vol. Paris. deci putere religioasă. La religion dans la conscience moderne. oferă un exemplu de societăţi care combină modernitatea şi religia. privatizată este monopolul producţiei şi distribuţiei concepţiilor asupra lumii. Prima deoarece aici se menţine un nivel important de implicare religioasă (aproximativ 40% de practicanţi) şi pentru că aici se poate observa un rol important al mişcărilor fundamentaliste . încă de la începutul colonizărilor din secolele trecute. Iar pentru ca o concurenţă religioasă să nu se transforme în conflict deschis. 50 (3)/2003.A. o deplină independenţă comunităţilor religioase. „Transformations of Religion on Morality”. p. Le Centurion. În S.U. – nici o sectă nu poate deveni vreodată majoritate şi să deţină monopolul în societate. în consecinţă. de vizibilitate cultural spirituală sau de reprezentativitate numerică. ca o componentă a societăţii moderne democratice. 281. 214-233. Utilizat în cercetările sociologice ale fenomenului religios. instituţionalizate. 91 31 . Ca urmare a nevoii permanente de mana de lucru ieftina si calificata – (in acest sens este interesantă istoria dezvoltării comunităţilor mormone). Existenţa pluralismului religios presupune că puterea religioasă este distribuită după anumite criterii de vechime istorică. a făcut neprofitabilă discriminarea din motive religioase. care defineşte pluralismul religios.fenomen care adesea depăşeşte predicţiile cele mai rezervate . cit.A. e necesar să existe un cadru juridic adecvat care să permită o competiţie funcţională. Conform pluralismului religios. puterea religioasă într-o societate mai precis în cadrul relaţiei dintre Stat şi Biserică. astfel că un bun muncitor nu era refuzat pe considerente de opţiuni religioase iar deseori era chiar preferat pentru că muncea conştiincios. op. pentru a-şi atinge propriile interese legitime. Sectele si Noile mişcări religioase in contextul fenomenului de secularizare 39 40 Peter BERGER. 41 Jean Paul WILLAIME. până la cele sincretiste . 1971. care din acel moment. tradiţionale. se vor găsi expuse preferinţei consumatorilor şi confruntate cu o logică de piaţă libera. este caracteristic S. fiind un indicator important alături de pluralismul politic. Expresia cea mai des folosită în studiile de specialitate este acea de piaţă liberă a pluralismului religios – free market religios pluralism. înţeles ca formă de exprimare concurenţiala liberă a pluralismului religios. între diferite grupuri concurente. şi s-a conturat ca principiu la începutul secolului. p. Juxtapunerea diverselor culturi religioase in sânul aceleiaşi societăţi contribuie la relativizarea „adevărului” fiecăreia şi.. Plecând de la acest concept se poate construi o analiză pertinentă si un întreg discurs despre marketingul religios contemporan. Termenul de liberă concurenţă a ideilor religioase. nu este deţinută numai de o singură Biserică sau religie. 1995. pentru a descrie funcţionarea democraţiei americane.U. Statele Unite şi Japonia. cultural sau economic. Thomas LUCKMANN. Această pierdere a monopolului in societate de către religia tradiţională instituţionalizata este un proces sociostructural care modifică statutul social al religiei40. Teritoriile întinse au asigurat. plecând de la formele clasice. Reprezentările religioase colective sunt produse şi distribuite într-o piaţă relativ liberă”. concurenţială”39. Într-un astfel de context putem defini pluralismul religios ca fiind o formă de exprimare a civilizaţiei dialogului şi a respectului reciproc intre actorii religiosi. „la birocratizarea şi standardizarea religiilor.41 Varietatea formelor de expresie a sentimentului religios de astăzi. Nici unul dintre grupurile religioase nu deţin monopolul absolut al relaţiei cu Statul. termenul de pluralism religios exprimă un atribut esenţial al funcţionării societăţilor democratice contemporane. a doua pentru că este vorba despre o societate unde industrializarea s-a produs în cadrul unui sistem teocratic unde mişcările politico-religioase ocupă întotdeauna scena politică. Aşadar pentru a putea vorbi despre existenţa pluralismului religios trebuie să vorbim implicit şi despre competiţie sau concurenţă religioasă. două ţări care reprezintă modernitatea. Termenul de pluralism este specific ştiinţelor politice mai ales anii începând cu 60. p.poate fi abordată cel mai adesea plecând de la această serie de caracteristici esenţiale prezentate mai sus. in Social Compass. „O caracteristică esenţială a formei de religie „moderne” .Pluralismul religios Pluralismul religios defineşte structura pluri – religioasă a societăţilor democratice moderne. însă fiecare deţine suficientă influenţă.

ca urmare a formării unei mentalităţi moderne bazate pe emoţie şi senzaţie imediată46. − Fluiditatea mesajului religios: noile mişcări religioase au un caracter fluid în ceea ce priveşte internaţionalizarea. p. Willaime vorbeşte chiar despre „veritabile multinaţionale de salvare”45.. ci se transferă în mod direct către adepţi. sectele şi noile mişcări religioase tind să ocupe o sferă din ce în ce mai largă. op. dans L’Europe a la recherché de son âme . 47 Idem. 44 Idem. secularizarea. pentru managementul relaţiilor publice. − Laicizarea autorităţii religioase: autoritatea instituţională în cadrul noilor mişcări religioase nu se mai exercită prin intermediul unui corpus de persoane distincte. diferiţi factori socio-economici de conjunctură. chiar şi cele precum modernitatea şi progresul. Este evident că mijloacele contemporane de informare în masă reprezintă unul dintre aceşti factori şi există analişti care susţin că acestea.). considerate ca purtătoare a unei tradiţii sacre. vol. 50 (3)/2003. etc. BASTIAN et J.Paul Willaime. 25. • scăderea influenţei politice directe a Bisericilor. 46 Thomas LUCKMANN.. Labor et Fides. de exemplu trăsături determinante.P. bioenergie. similitudini lingvistice. COLLANGE (eds. practicile meditaţiei orientale. care îşi pot impune credinţa. in Social Compass. în raport cu dispoziţiile etice ale aparatelor religioase. „Este mai puţin o religie de clerici decât una de laici”44. Dacă vrem să ne referim mai exact la actualitatea sectelor şi a altor noi mişcări religioase. putem distinge. sunt repuse în discuţie42. p. ci este invitata să experimenteze o formă de înţelepciune care să îi confere o stare de bine. devin producători independenţi de idei religioase. relaţii cu media. care susţin o propagare rapidă a noilor idei religioase. 1995. În varietatea formelor de expresie a religiosului în modernitate. cum ar fi: • eroziunea religiei instituţionalizate. • criza recrutării personalului clerical. P. J. Preocupat de această reînnoire religioasă. tehnică modernă. etc47. p. cit. p. 63. personale. 45 Idem. răspund aşteptărilor colective şi individuale într-o societate destabilizată în care valorile. • scăderea credinţei într-un Dumnezeu personal. − pragmatism: adeptul noilor mişcări religioase nu se raportează la un corpus de dogme şi tradiţii sfinte. • diminuarea practicii religioase. 282 32 . cât şi printr-o serie de factori subiectivi cum ar fi specificitatea cultural . pluralismul şi individualizarea. 43 Jean. Sociologie des…. noile mişcări religioase nu mai afişează o legătură cu lumea imaginară de dincolo. de jos. sfaturi astrologice.Sectele şi noile mişcări religioase care se multiplică în lume cu o efervescenţă religioasă neaşteptată. − Finalitate intra-mundană: adesea.F. şi în special televiziunea. p.morală a unui popor. J. Jean Paul Willaime43 identifică o serie de caracteristici ale noilor mişcări religioase contemporane pe care le vom prezenta în continuare: − hiper-modernitatea metodelor misionare: noile mişcări religioase folosesc experienţa şi practica mijloacelor moderne de organizare şi difuzare în masă.Les Eglises entre l’Europe et la nation. − Comuniune emoţională: elementul central al activităţii noilor mişcări religioase se bazează pe expresia emoţiilor. Este evident că instabilitatea mesajului religios creşte în aceeaşi măsură în care creşte mobilitatea individului.62-63. 42 Jean Pierre BASTIAN. Un alt factor subiectiv care favorizează propagarea rapidă a noilor forme de religiozitate este şi literatura religioasă (devotional literature) care alimentează din abundenţă piaţa literară cu volume despre psihologia populară. în lumina elementelor care caracterizează situaţia europeană. etc. cu posibilitatea de a se regăsi parţial în discursul altor mişcări religioase decât cea care la generat. caracteristice manifestării religiosului în modernitate. capătă o dimensiune holistică. • expresia autonomă a conştiinţei morale. Expansiunea noilor mişcări religioase în societăţile contemporane este favorizată atât de elemente obiective. „Transformations of Religion on Morality”. în discursul lor. ci finalitatea acţiunilor religioase este îndreptată în această lume. Acest aspect generează o anumită mobilitate şi circulaţie a adepţilor de la un grup la altul. „Les religions dans l’espace européen”. 281. Genève. publicitate.

cit. ca şi dezvoltarea unei pieţe religioase concurenţiale. apariţia noilor credinţe în afara religiilor tradiţionale organizate instituţional. a lipsei utopiilor. Willaime consideră că suntem într-o fază a modernităţii. Putem spune în acest sens. sau. devenită auto-critică. antreprenorială48. o anumită revalorizare socio-culturală a religiosului. regresul Bisericilor istorice. Deziluzia modernităţii.În general. o dificultate reală de a defini o formulă unică a modernităţii din perspectiva raporturilor sale cu fenomenul religios. op. 1995. a generat. în momentul de faţă. în capacitatea sa filosofică şi politică de a produce concepţii alternative ale omului şi ale lumii. în mod paradoxal.. pe care el o numeşte ultra modernitate49. Această atitudine auto-critică a modernităţii nu este fără precedent: am văzut foarte bine acest lucru în domeniul politicii cu ocazia crizei marxismului şi a prăbuşirii regimurilor comuniste. noile tendinţe religioase nu aspiră la instituţionalizare. Diversitatea fenomenului religios. Se fac puţine încercări de a transforma proiectele mici în corporaţii mari. 105. că există. 104. ci unele dintre ele aspiră la a deveni organizaţii ample. în prezent. p. p. 48 „Multe dintre proiectele din biserica Noii Ere nici măcar nu încearcă să ajungă la instituţionalizare formală. Se creează reţele. oferă o perspectivă din ce în ce mai complexă asupra modernităţii religioase. o altă etapă a modernităţii care se caracterizează si printr-o importanta re-desfăşurare a religiosului ca răspuns faţă de procesul secularizării50. cel puţin. din punct de vedere ştiinţific. Avem deci. „Transformations of…. favorizând astfel crearea unor reţele mistice şi un spaţiu de cult exploatabil într-o manieră comercială. 33 . luând în considerare multiplele opinii terminologice.cit. Idem. p. o modernitate a dezamăgirii. Thomas Luckmann. Luând în considerare toate aceste aspecte ale manifestării religiosului. 282. 49 50 Jean Paul WILLAIME. se cultivă o mistică de reţea şi astfel se ajunge la naşterea unui „centru de cult” care poate fi exploatat comercial”. op.

comunismul a supravegheat si cenzurat strict orice forma de manifestare religioasa libera. 2008.O. Romania fiind. In pofida unei atitudini istorice conciliante totuşi viata religioasa din România a avut multe de suferit. Pentru a-şi atinge acest scop. societatea românească cunoaşte o importantă etapă de redinamizare religioasă fenomenul religios fiind influenţat de schimbările sociale majore care caracterizează întreaga societate românească.R. caracterizată prin prezenţa numeroasă a N. Înainte de perioada comunistă. 34 . chiar dacă nu erau legal obtructionate. ci chiar a constituit un loc de refugiu pentru minoritarii religioşi persecutaţi in alte tari ele Europei ca de exemplu pentru adepţii lui Jan Hus (1369-1415) care s-au refugiat in zona de Est a României sau pentru adepţii mişcării Raskol (1655) din Rusia. împreuna cu Polonia doua tari cu cel mai înalt nivel de religiozitate dintre toate fostele tari comuniste din centrul si sud-estul Europei51. atent controlată şi cenzurată de Statul comunist! După căderea comunismului. specifică începutului de secol XX a căpătat timide accente pluraliste în perioada interbelică dar rapid descurajate în timpul perioadei comuniste când religia a fost inclusă într-un sistem planificat şi controlat de puterea politică fiind eliminată orice formă de concurenţă sau pluralism. In decursul istoriei România n-a înregistrat conflicte majore sub aspectul disputelor religioase. din cauza instalării la putere a regimului totalitar comunist. câmpul religios românesc s-a coagulat în jurul Bisericii Ortodoxe. Anul 1989 reprezintă un important moment de cotitură în istoria românească contemporană.R. Peter Lang. pentru aproape 50 de ani. Bisericile şi cultele. Biserica fiind principala instituţie credibilă pe plan social. Noile forme de manifestare ale fenomenului religios se inscriu în logica raporturilor dintre religie şi modernitate. studiu pe documentele statistice ale recensămintelor naţionale si alte statistici in domeniu - În timpul perioadei comuniste s-a urmărit dacă nu eliminarea religiei din sfera publică cel puţin diminuarea prezenţei şi importanţei ei în societate. regimul politic totalitar a folosit o strategie permanentă de intimidare. care au fugit de teama persecuţiilor si s-au aşezat un regiunea Deltei Dunării unde trăiesc si astăzi. element cheie al identităţii Statului – Naţiune. Schimbările socio-istorice şi economice majore care au urmat căderii comunismului au afectat.M. când Biserica Ortodoxă şi Cultele revin cu entuziasm în prim planul vieţii publice.. control şi cenzură a tuturor activităţilor religioase. 256-266. În acelaşi timp s-a putut observa deschiderea tot mai mare a societăţii româneşti faţă de ideile noi de pluralizare religioasă reală. pp. Pluralisation religieuse et société en Roumanie. éd. şi câmpul religios. Bern.M. Având o ideologie atee. Aceasta atitudine a îngrădit libertatea de exprimare si de manifestare religioasa.R. în mod inevitabil.Efectele concurentei religioase măsurate in funcţie de recensământul naţional al populaţiei din 1992 – 2002. aspiraţiile religioase şi actorii religioşi jucând un rol important în evenimentele care au marcat căderea comunismului. între 1945 şi 1990. Referitor la interesul cetăţenilor României pentru instituţiile si practicile religioase statisticile arata ca populaţia are un foarte ridicat grad de încredere in Biserica. Această diversitate religioasă. au fost 51 Laurenţiu TANASE. făcând analizele în contextul apariţiei pluralităţii religioase dezvoltate. iar propaganda politică de partid făcea elogiul ateismului de mase. În anii de după 1990 se accentuează un raport privilegiat de relaţionare între Stat şi B. in special după al Doilea Război Mondial. de către Statul român. acceptându-se o diferenţiere – diversitate etnică a expresiilor religioase fiind tolerate primele manifestări publice ala N. în contextul eforturilor de modernizare democratică şi politică. dar nu interzise. Societatea românească a fost confruntată cu acest tip de politică şi de atitudine timp de 45 de ani. totuşi au fost determinate să se retragă din sfera publică. şi influenţat. Perioada comunistă se caracterizează – aşadar printr-o pluralitate religioasă. În special din acest motiv Biserica devine o instituţie inconturnabilă pentru legitimarea publică a noii puteri politice. învăţământul religios a fost interzis în şcolile publice. cu toate că erau în mod strict supravegheate şi controlate.

creând o stare de iritare si de tensiune la nivelul vieţii religioase53. noile mişcări religioase rămânând marginale ca număr de adepţi in pofida eforturilor depuse de acestea sub aspect misionar si economic. 3500 de lăcaşuri de cult ceea ce reprezintă o creştere cu 19. religia recapătă un loc si un rol important in cadrul noii societăţi libere si democratice. 35 .2% in 15 ani fata de numărul total de biserici construite in România pana atunci in decursul istoriei52. Trecerea de la o economie centralizata si birocratizata excesiv către o economie capitalista a liberului schimb. Transformările nu s-au făcut insa fără convulsii sociale si fără dificultăţile generate de o inflaţie care părea in ani `95-`98 scăpata de sub control. 238. pp.. data fiind ponderea ei majoritara in societate. prezenta numeroasa a ofertelor religioase noi a fost perceputa de populaţie ca o adevărata invazie a sectelor. constituirea unor noi instituţii administrative care sa corespunda vieţii democratice. totuşi. in primii ani după 1990 o serie de ierarhi ai Bisericii in Parlamentul României. Ibidem. Întâlnim. România devine membru cu drepturi depline al NATO in 2003 si al Uniunii Europene in ianuarie 2007. de exemplu. au fost arestaţi preoţi sau deserventi de cult si trimişi in închisoare. a fost creditata cu foarte mare autoritate in cadrul instituţiilor nou create. p. Biserica Ortodoxa in special. Competiţia religioasa a înregistrat cote ridicate. După înlăturarea regimului comunist prin Revoluţia din Decembrie. atât sub aspect administrativ cat si politic. 52 53 Ibidem. 120-124. armonizarea legislaţiei interne in acord cu legislaţia europeana comunitara. Cu toate ca structura vieţii religioase din România n-a înregistrat modificări semnificative prin conversii religioase importante. venite in cea mai mare parte din America din cadrul bisericilor americane independente. 1989. In prezent România este una dintre tarile atractive sub aspect economic dintre fostele tari europene comuniste. in special de expresie evanghelica si harismatică neo-protestanta. încurajarea dezbaterilor parlamentare si a politicii de tip pluralist. Sub aspectul vieţii religioase. apoi din 2004 inflaţia a fost sub 10% si a putut fi controlata prin masurile economice specifice. după 1989 Bisericile si Cultele religioase din România au intrat intr-o serie de schimbări interne administrative in consonanta cu schimbările prin care trecea întreaga societate romaneasca. România a adoptat o serie de reforme pentru revitalizarea economiei tarii si construirea unei mentalităţi democratice de tip capitalist bazata pe principiile libertăţii si ale pluralismului. 109-110. a necesitat un efort considerabil din partea societăţii si clasei politice romaneşti. fiind unul dintre actorii importanţi ai transformărilor înregistrate. etc. parintele Tatu de la Manastirea Plumbuita sau Episcopul Calinic de Argeş.dărâmate biserici. comform prestigiului de care s-a bucurat intotdeauna in traditia culturala si spirituala a poporului român in decursul istoriei sale. Primele semne economice încurajatoare au venit începând cu anul 2000. Este semnificativ faptul ca numărul total de biserici nou construite in România intre 1990 si 2005 a fost de aprox. au fost interzise manifestările religioase publice si a fost eliminat învăţământul religios din şcolile de Stat. Favorabila aderării la spaţiul Uniunii Europene si la NATO. Un alt aspect important observat a fost si entuziasmul religios public. prin sosirea a numeroase organizaţii religioase noi.

S.045% 0.97% . si comunitatea musulmana înregistrează procente importante de creştere. diferente pe care le-am exprimat si-n procentaje pe urmatoarea coloana pentru a putea interpreta daca s-au inregistrat cresteri sau diminuari ale numarului de credinciosi pentru fiecare Biserica sau Cult recunoscut.867 . au înregistrat o diminuare a numărului de credincioşi in cei 10 ani intre cele doua recensăminte.1% 0.101.40% + 35.403 . Bucureşti.891 .177 + 16.Confesiune 1992 TOTAL Orthodocşi Romano-Catholici Greco – catholici Reformaţi Penticostali Baptisti Adventisti de ziua a -7a Unitarieni Musulmani Creştini dupa Evanghelie Creştiniii de rit vechi Biserica Luterana (secui) Biserica Evanghelica C.1.691 + 10.. ROMANIA – configuraţia religioasa a populatiei Interpretare comparativă intre Recensamântul national al populatiei din 1992 şi 2002 Religie .039% 0.1.63% + 46.31.11.3% 0.31% 0. (sasi) Evrei .5% 0. Bisericile tradiţionale (ortodoxa. grecocatolica sau protestante). nu vom intra in alte 36 .638 + 17.00% 86. penticostala).8% 5.79% . centralizate statistic la nivel national. (I.c) Structura religioasa tri-polara a societăţii romanesti Utilizând comparativ datele recensămintelor naţionale desfasurate in 1992 si 2002 putem observa configuraţia vieţii religioase in prezent si dinamica ei.1% 0. 2003.49% + 44.66% .23% 1.035% 2002 21680974 18817975 1026429 191556 701077 324462 126639 93670 66944 67257 44476 + 18178 = 62654 38147 27112 8716 6057 89196 12825 8524 11734 Procentaj % 2002 100. sa facem o analiza atenta si corecta a dinamicii vietii religioase.5% 1% 0.1% 1. p. Pentru o mai clară intelegere a dinamicii vietii religioase din Romania in ultimii 18 ani am redactat un tabel comparative cu datele privind structura religioasă a populaţiei conform recensamintelor naţionale din 1992 şi 2002.12.03% 0.69% + 20.50% 0.25% + 25.9.13% 0.22% .55% + 27.4. 1995.17.94% .A.43% 0.414 ..N.613 + 32.2% 0. In cea de-a cincea coloana am mentionat diferentele numerice dintre cele doua REcensaminte.30.135. baptista.N.329 + 12. p. pentru studiul nostru privind comunitatea musulmana din România.25% .17% Sursă: Tabel comparative redactat pe baza datelor oficiale ale Recensamântului naţional al populaţiei din 1992. vol.39% 0.489 . T.00% 3.79% 4.47.71% .771 .88% 3. şi Recensamântul din 2002.11. Evident sunt numeroase cauzele care au stat la baza acestor evoluţii dar.377 + 103.mozaici Alte religii Fara religie Atei Religie nedeclarata 22810035 19802389 1161942 223327 802454 220824 109462 77546 76708 55928 49963 28141 21221 39119 9670 56329 24314 10331 8139 Procentaj % 1992 100.76% .984.00% 86. In acelaşi timp Bisericile neo-protestante (adventista. I.73% 0.124 .3% 0.93% + 15.061 .21% 0.S.4. Vrem sa precizam faptul ca formularul de recenzare atat la recensamantul din 1992 cat si din 2002 a continut si o intrebare despre identitatea religioasa a persoanei intervievate ceea ce ne-a permis.2% 0.6% 0. Am introdus pe o coloana datele corespunzătoare recensamantului din 1992 calculand procentajele pentru fiecare Biserica sau Cult recunoscut de Stat iar pe alta coloana am introdus aceleasi calcule dar pe baza datelor recensamantului din 2002.34% .807 + 3.36% + 58.37. 296).129. I.2% 0. Aşa cum se poate observa din tabelul de mai sus.006 + 5.04% 0.3. precum si raportul procentual intre religia majoritara ortodoxa si celelalte minoritati religioase sau confesional creştine.12.1% 0. Bucharest.04% 0.77.05% Diferences: 2002 / 1992 . catolica.06% 0. ca pe baza declaratiilor individuale. 802-803.50% 0.513 .72% + 20.1.764 + 11.595 Percentage % increase /decrease by … 2002 / 1992 .18% 0.31% 0.14.

Bisericile neo-protestante precum si noile miscari religioase au insa un mesaj misionar care depaseste limitele identitare etnice si se adresează tuturor cetatenilor..2002. etc.00% 20.R.00% 70.S. De aceea. I. cu precădere verificabile.00% 60. Referitor la configuratia vietii religioase din Romania dupa 1989. pentru o populatie de 22.00% 0. Greco-catolica.00% 80. înregistram deseori tensiuni intre comunitatile autohtone etnice structurate pe anumite criterii teritoriale si istorice si noii veniţi care ignora toate aceste elemente identitare. B.1. pentru comunitatea evreiasca avem identitatea religioasa mozaica. 2003.00% 30.fara religie declarata. Din interpretarea grafica de mai sus se poate observa ca majoritatea religioasa a României este cea creştin ortodoxa cu un procentaj de 86. Bucuresti. Catolica. Configuratia tri-polara a vietii religioase din Romania 86.00% 50. p. putem prezenta urmatoarea interpretare grafica: G.810.7% 12. in special in ceea ce priveşte mesajul misionar al noilor miscari religioase.00% 10. 86.M. De exemplu pentru etnia maghiara corespunde religia luterana. N. vol.00% 40.035 locuitori. 37 . Protestanti si neo-protestanti Atei. catolica sau intr-un procent redus cea unitariana. Toate celelalte religii minoritare sunt de fapt si expresii ale identitatii etnice. pentru minoritatea germana corespunde religia catolica.7% declarat la ultimul recensământ in 2002.20% Biserica Ortodoxă Româna Bisericile entice. 802-803.13% 1. Musulmani.20% Sursă: Recensamântul national .N.13% 1. Despre dinamica in sine a comunitatii musulmane vom reveni mai târziu in cuprinsul acestui articol.70% 90. I.00% 12. In cea mai mare parte numărul de ortodocşi aparţine etniei romaneşti.detalii in afara celor generale. pentru comunitatea turco-tătara avem religia musulmana.

piaţa liberă concurenţială. după Tratatul de la Maastricht. De aceea ea se cere. în procesul extinderii europene aş reaminti un articol interesant scris de Nicolai Petro în martie 2005 cu un titlu sugestiv "The European Union: The Ortodox are Coming ". egalitate. cred că absenţa dialogului atât la nivel politic cât şi la nivel religios are doza lui de contribuţie în încurajarea actelor teroriste care au lovit acum câţiva ani. de la est la vest. la Madrid. din nou Europa. să evidenţieze responsabil. etc. mai puţin elementele care separă şi mai mult pe cele care reprezintă moştenirea comună care altădată unea spaţiul european. subliniindu-se necesitatea construirii in timp a unei mentalităţi europene care să încurajeze dialogul şi apropierea dintre diferitele culturi religioase şi istorice. Aceasta a schimbat cursul istoriei contemporane şi a marcat în profunzime evoluţia relaţiilor internaţionale. trebuie să constituie şi o asumare de către acestea a valorilor aşa-zis occidentale: liberalism. pluralism. 38 . în Europa secularizată de azi şi de mâine să mai existe dispute si diviziune la nivelul Bisericilor tradiţional-istorice. Însă. daca este sa ne referim la specificul majoritar crestin al Europei din trecut. Astfel ortodoxia crestina va deveni un important partener jucător în spaţiul unional. cu accente exclusiviste care refuză adesea dialogul şi apropierea faţă de creştinismul apusean. înainte de venirea schismelor de orice fel. Până in prezent însa dezideratul sufletului european rămâne doar o provocare. poartă numele de construcţie a Uniunii Europene. iar dacă procesul de lărgire va continua vor mai sosi încă 200 milioane de ortodocşi.S.INTEGRARE EUROPEANĂ Căderea regimurilor comuniste în Europa. din punct de vedere uman ei au mai multe aspecte în comun decât putem banui. respectul legii. Întreaga acţiune a filmului pune în evidenţă o forma de frica istorica intre ruşi şi americani sugerând în acelaşi timp că in pofida acesteia. considera multi comentatori ai fenomenului religios contemporan. pe cât este de urgentă şi necesară această reconstrucţie europeană identitar creştină pe atât este de dificil de realizat din cauza suspiciunilor dar în acelaşi timp. sau în Londra. în contextul religios european despre ce fel de identitate creştină putem vorbi? Cum trebuie să se poziţioneze Biserica Ortodoxa din România faţa de noul context socio-economic european? În mod evident o identitate creştină europeană distincta nu există concret in prezent. nu doar forma cea mai potrivita de construcţie politico-economică. construită sau mai bine zis re-construită. În acel articol se preciza faptul că. În acest context ar fi foarte util ca ţările majoritar ortodoxe din Est dar şi cele Occidentale. În plus. Prima etapă s-a consumat în 2004 cu primirea a 10 noi membrii ajungând la 25 iar în 2007 a fost al 2lea val cu două noi state. Nu ne putem permite luxul. transformând Ortodoxia dintr-o minoritate într-o denominaţiune importantă a Europei. faţă de ortodocşi. Referitor la situaţia lărgirii Uniunii Europene. libertate. conştiente de derapajele care pot apărea pentru echilibrul social. numărul de cetateni de religie crestin-ortodoxa va creşte de la 10 milioane câţi sunt în prezent până la peste 40 milioane. drepturile omului. proces care. Şi-n acelaşi registru definit de absenţa dialogului cred că trebuie privite şi numeroasele tulburări sociale provocate de publicarea în 2005 în Danemarca a unor caricaturi la adresa profetului Mahomed. Echipajul a fost ajutat de localnicii americani să se salveze cu submarin cu tot înainte să vină trupele militare U. Transformările sociale care au urmat căderii comunismului au dus la o redefinire a relaţiilor socio-politice în întreg spaţiul european. din cauza auto-suficienţei Ortodoxe.E. Air Force care fusesera alertate de frica unei invazii rusesti in America. constituţionalism. Titlul articolului "The Ortodox are Coming !” relata povestea unui subiect de film numit „The Russians are Coming" in care un submarin rusesc eşueaza pe coastele Americii in plina criza a Războiului rece. în mod intrinesc o atitudine anti-modernă şi anti-Occidentală. în 1989. România şi Bulgaria. Referitor la suspiciunile existente si exprimate desori oficial. Nu cred că este întâmplător faptul că cele două state care au rămas in al doilea val de integrare au o puternică identitate ortodoxă. Europa trebuie să facă eforturi să nu interpreteze Ortodoxia ca având. Religiozitatea lor a generat o serie de precauţii atât de ordin administrativ cât şi ideologic (ciocnirea civilizaţiilor). Sosirea ţărilor ortodoxe în U. Aşadar. democraţia. a constituit un eveniment central al sfârşitului de secol XX. trebuie avut in vedere faptul ca lărgirea Uniunii cu România şi Bulgaria inseamna in acelasi timp si o importanta prezenta ortodoxă. separaţia Bisericii de Stat. Ne reamintim ca una dintre aspiraţiile factorilor de decizie europeană este să se găsească şi un suflet pentru Europa.

******* Va mulțumesc! ******* 39 . vreau numai să precizez că e nevoie să facem un examen critic şi obiectiv cu noi înşine pentru a reuşi să depăşim frustrările naţionalismului excesiv şi să înţelegem sensul real al universalismului creştin. mai întâi pentru că elementul constitutiv esenţial. Europa întreagă are nevoie de bogăţia culturală creată de Creştinism. ceea ce este total în defavoarea Bisericii si a tarii noastre. cu atât ei vor da expresie. nici măcar conturată în formă de schiţă. constituie o provocare pe care creştinii din Răsărit şi din Apus trebuie să o întâmpine împreună. si cu atât mai puţin ca realitate concretă? Deoarece. daca mai era nevoie ca toate temerile si criticile anterioare prezentei papei Ioan-Paul al II-lea au fost totat nejustificate. împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea. păcii. până în prezent. si vreau să subliniez acest aspect în mod special.9 mai 1999. dialogul inter-religios si inter-creştin eficient. in 2002. dreptăţii şi solidarităţii. o declaraţie comună la Vatican. valorilor familiei. Prea Fericitul Teoctist. de ce nu există încă o identitate religioasa creştină europeană. Vizita desfăşurată între 7 . consistenţă şi spaţiu sufletului creştin al Europei. necesitatea construirii unei noi colaborări şi a unui dialog responsabil între cele două Biserici: „Noile posibilităţi care se creează într-o Europă deja unită şi care îşi extinde graniţele pentru a îmbrăţişa popoarele şi culturile din partea centrală şi răsăriteană a continentului. care împreună au contribuit la stabilitatea Imperiului Bizantin. data de 9 Mai fiind si ziua Europei. apărării creaţiei". vom fi mereu în defensivă faţă de orice alteritate confesională sau religioasă. Cu cât vor fi mai uniţi în mărturisirea Unicului Dumnezeu. Trei ani mai târziu dupa vizita Papei. sfinţeniei vieţii . demnităţii şi drepturilor fundamentale ale persoanei umane. Aşadar. E suficient să ne amintim câte temeri a trezit vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România. ca mesaj clar pentru simbolistica unitatii spatiului comun european. alimentate numai de un exagerat spirit de conservatorism religios. reconcilierii. In aceasta se precizează în mod explicit. Referitor la auto-suficienţa ortodoxă. în 12 octombrie 2002. Realitatea ulterioara vizitei ne-a aratat. semnează. a fost recent aniversata cu prilejul implinirii deja a 10 ani de la eveniment.Moştenirea comună începe cu legile Romane şi cu filosofia greacă. nu funcţionează ca manieră concretă de exprimare europeana decât foarte timid. şi cât de precaut a fost stabilită ca itinerar exprimandu-se critici legate de un eventual prozelitism romano-catolic printre creştinii ortodocşi. Atât timp cât vom continua să credem că Ortodoxia este ameninţată de inamici care vor să ne distrugă specificul etno-religios. despre care afirmam mai devreme că împiedică derularea firească a unui proces european identitar.

(6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura. le acorda sprijin financiar pentru construirea de biserici sau pentru diverse activitati social-caritative. 7. acte sau actiuni de invrajbire religioasa. 15. 2. 489/2006 Sub aspect juridic viata religioasa din România este reglementata de legea 486/2006. (3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii. Aceste asociatii pot solicita.ro (2010). ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc. 5.Catolică Arhiepiscopia Bisericii Armene Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi din România Biserica Reformată din România Biserica Evanghelică C. (5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia. precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. mijloace..Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România Biserica Evanghelică Română Uniunea Penticostală . 54 Legea 489 privind Libertatea religioasa si regimul general al Cultelor in România a fost votata in Parlament in Decembrie 2006 si a fost publicata in Monitorul Oficial in ianuarie 2007. imani.2003. ARTICOLUL 29 . etc. (2) Libertatea constiintei este garantata. 17. Cele 18 Culte religioase recunoscute de Statul Român sunt următoarele: 1. potrivit propriilor convingeri.Catolică Biserica Română Unită cu Roma. Biserica Ortodoxă Română Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara Biserica Romano . 6. 16. in conditiile legii. daca întrunesc o serie de criterii menţionate in Legea 486 cum ar fi vechimea neîntrerupta pe teritoriul României si un număr de membri. Conforma acestei legi in România sunt menţionate un număr de 18 entitati religioase care au statutul juridic de Cult religios recunoscut de Statul roman. acordarea statutului de Cult recunoscut de Stat. 11. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa. pastori. In afara Cultelor religioase mai functioneaza legal si asociaţiile religioase care sunt constituite conform legii privind dreptul de asociere si care sunt luate in evidenta Ministerului Culturii si Cultelor.Legea privind libertatea religioasa nr. din România Biserica Evanghelică Luterană din România Biserica Unitariană din Transilvania Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România Biserica Creştină după Evanghelie din România . 14. o lege moderna votata recent de Parlamentul României54. in penitenciare. Cu acestea Statul încheie diferite convenţii de tip parteneriat. Pentru textul integral al Legii 489/2006 recomandam site-ul oficial al Secretariatului de Stat pentru Culte : www. 12. referitoare la Libertatea religioasa. acorda sprijin pentru salarizarea personalului de cult (preoţi. inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata. educatia copiilor minori a caror raspundere le revine. 13. 4. 9. 3. 10.Libertatea constiintei (1) Libertatea gandirii si a opiniilor. (4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme.culte. in spitale.A. 40 . 8. Greco . in azile si in orfelinate.Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea din România Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România Cultul Musulman Organizaţia religioasă Martorii lui Iehova Alte texte importante care fac referire la dreptul de libertate religioasa si de constiinta A) CONSTITUTIA ROMANIEI . contrare convingerilor sale. 18. cantareti sau personal auxiliar).ASPECTE JURIDICE REFERITOARE LA VIATA RELIGIOASA Aspecte juridice privind libertatea religioasa in legislaţia din România .

Tratatul va pune la dispoziţia Uniunii cadrul legal şi instrumentele juridice necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare şi pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. solidaritate si egalitate între femei si bărbaţi. învăţământ. în public sau în particular. HOTĂRÂŢI să continue procesul de creare a unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei. fără a le înlocui. prin instaurarea unui spaţiu de libertate. CONFIRMÂND atasamentul lor faţă de principiile libertăţii.XI. 4. ARTICOLUL 17 (1) Uniunea respectă si nu aduce atingere statutului de care beneficiază. HOTĂRÂŢI să pună în aplicare o politică externă si de securitate comună. liderii Uniunii Europene au semnat Tratatul de la Lisabona. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire. în prima zi a lunii următoare celei în care a fost depus ultimul instrument de ratificare. constituie măsuri necesare. ……………. Aceste două tratate au aceeasi valoare juridică. inclusiv definirea treptată a unei politici de apărare comune. a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.. statutul de care beneficiază. protecţia ordinii. tratatul va intra în vigoare la 1 ianuarie2009 în cazul în care toate instrumentele de ratificare au fost depuse anterior acestei date sau. în care deciziile să fie luate cât mai aproape posibil de cetăteni. Libertatea de gândire. toleranţă. statului de drept. precum si libertatea. acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea. securităţii si progresului în Europa si în întreaga lume. respectând totodată istoria. 41 . democraţiei. Astfel cum prevede articolul 6. prin cult. egalităţii. Tratatul de la Lisabona modifică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatele CE. HOTĂRÂŢI să întărească solidaritatea dintre popoarele lor. în temeiul dreptului naţional. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care. încheind astfel mai mulţi ani de negocieri pe tema aspectelor instituţionale. semnată la Torino. libertăţii. nediscriminare. pentru a le permite acestora să-si îndeplinească mai bine. C) TRATATUL CONSOLIDAT PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ La 13 decembrie 2007. democraţia. Uniunea se întemeiază pe prezentul tratat si pe Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (denumite în continuare „tratatele”). Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism. HOTĂRÂŢI să faciliteze libera circulatie a persoanelor.) HOTĂRÂŢI să instituie o cetăţenie comună pentru resortisanţii Ţărilor lor. într-un cadru instituţional unic. prevăzute de lege. organizaţiile filosofice si neconfesionale. 2. inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor. HOTĂRÂŢI să consolideze caracterul democratic si eficacitatea funcţionării instituţiilor.. si în Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989. securitate si justiţie în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat și ale Tratatului privind functionarea Uniunii Europene. precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv. religioasă si umanistă a Europei. în temeiul dreptului naţional. la 18 octombrie 1961. care ar putea conduce la o apărare comună. de conştiinţă şi de religie 1. Tratatul de la Lisabona se află în prezent în curs de ratificare de către statele membre în conformitate cu normele procedurale ale acestora. precum si pe respectarea drepturilor omului. ÎN PERSPECTIVA etapelor următoare care vor trebui parcurse pentru ca integrarea europeană să progreseze. în vigoare în prezent. bisericile si asociaţiile sau comunităţile religioase din statele membre. misiunile care le sunt încredinţate.1950 Articolul 9 . (2) Uniunea respectă. de asemenea. INSPIRÂNDU-SE din mostenirea culturală. asigurând totodată siguranţa si securitatea popoarelor lor.B) CONVENŢIA APĂRĂRII DREPTURILOR OMULUI ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE Roma. PREAMBUL DECISI să parcurgă o nouă etapă în procesul de integrare europeană iniţiat prin constituirea Comunităţilor Europene. într-o societate democratică. în caz contrar. REAMINTIND importanţa istorică a sfârsitului divizării continentului european si necesitatea stabilirii unor baze solide pentru arhitectura Europei viitoare. (…………. de conştiinţă şi de religie . precum si ale statului de drept. în conformitate cu principiul subsidiarităţii. justiţie. pentru siguranţa publică. AU DECIS să instituie o Uniune Europeană…. consolidând astfel identitatea Europei si independenţa acesteia în vederea promovării păcii. cultura si tradiţiile acestora. CONFIRMÂND atasamentul lor faţă de drepturile sociale fundamentale definite în Carta socială europeană. practici şi îndeplinirea ritualurilor. egalitatea si statul de drept. democraţiei si respectării drepturilor omului si libertăţilor fundamentale. în conformitate cu dispozitiile articolului 42. Uniunea se substituie Comunităţii Europene si îi succedă acesteia. din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile si inalienabile ale persoanei. ARTICOLUL 2 Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane.

****************** 42 .(3) Recunoscându-le identitatea si contribuţia specifică. uniunea menţine un dialog deschis. transparent si constant cu aceste biserici si organizaţii.

“Marc Bloch“ – Centrul de Sociologie Religioasă (1997).u-strasbg. Academia Nationala de Informatii (2008-2009 . Facultatea de Teologie Ortodoxă. Institutul Ecumenic din Bossey (1996). cu sediul in Belgia. • • • Doctor în Teologie – specializarea: sociologia religiilor.Dr. şef de promoţie). Sociologie Generala. Institutul de Înalte Studii Europene (2000). 961 din 28. reprezentant ştiinţific pentru România)..A. Sociologia Religiilor.u-strasbg. Proiectul a demarat in 2004 si se continua si in prezent. legislaţia in domeniul relaţiilor Stat – Biserica. metodologie şi pedagogie creştină.2004). Membru în consilii ştiinţifice. engleza 1. fiind reprezentata de o personalitate ştiinţifica recunoscuta de comunitatea organizatoare.R. (http://eurel. 2004 Membru .A.403. pe teme privind fenomenul religios. ed.Bucureşti (1993. nr. Master in Istorie Europeana Contemporana. Facultatea de Teologie Protestanta. 367. Activitate universitara: • Lector universitar titular la Universitatea Bucureşti. Vien. ed. Religie”. Franţa (Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifica). Membru cu drepturi depline al Societatii Internaționale de Sociologia Religiei . 2007 2007 2008 (http://www. D. 43 . TANASE. Decret Prezidenţial nr. Franţa. Participări grant european: EUREL – proiect european. reprezentant care coordonează la nivelul tarii lui o echipa de cercetare. – Master. in. Universitatea „Robert Schuman” Strasbourg. Numele reprezentantului naţional si ale membrilor echipei.E. iniţiat de C. 2. Universitatea de Ştiinţe Umaniste “Marc Bloch” din Strasbourg.2006 ca dl. se afla pe lista de prezentare a membrilor corespondenţi. Laurentiu D. pp. EUREL se adreseaza comunitatii stiintifice internationale precum si administratiei europene si oamenilor politici. societate asociativa științifica. Islamic Education in Europe. Lucrari de autor – limba franceza. coordonare volume colective de specialitate.06. Participări mass-media : participări la numeroase emisiuni de dezbatere si informare publica la posturile de radio si televiziune.36 /27. Cercetător asociat .2012) – al doilea mandat. 2009. Franţa.S. Publications Universitaires Européennes. • • Membru al Colegiului CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii 2005 . 2009-2010) . Bern. „Noile miscari religioase si sectele in România după căderea comunismului si pana in prezent” (magna cum laude). Ednan (ed). ecumenism. Universitatea de Ştiinţe Umaniste “Marc Bloch”. Peter Lang. Functii de demnitate publica • Secretar de Stat pentru Culte în Ministerul Culturii şi Cultelor (2001 . TĂNASE Laurenţiu : „nu a fost agent/colaborator al politiei politice comuniste”. Informatiile sunt in permanenta verificate si actualizate. D.11. decoraţii si decizii naţionale: 2002 Ordinul naţional „Serviciul Credincios” in grad de Cavaler. TĂNASE. Paris – Franţa (Centre National de Recherche Scientifique http://eurel.info/). – Master.2002. Franţa (2005). Teologie Sociala. asociaţii şi organizaţii interne şi internaţionale 1999 – 2003 Membru fondator al CTTOR (Conferinţa Tinerilor Teologi Ortodocşii Români ) . Ordine. Proiectul EUREL se bucura de autoritatea ştiinţifica CNRS – Paris.expert în echipa de cercetare – proiect european EUREL (Religia în Uniunea Europeană). Universitatea de Ştiinţe Umaniste din Strasbourg. Suisse.2006) – primul mandat. România laurentiudtanase@gmail. Geostrategie si Geopolitica. ASLAN. 235. locale si naţionale. Membru al Colegiului CNSAS (2006 . 2008. Drept. Laurenţiu D..N. Bucuresti (2008-2009). sociologie. reunind informatii despre Europa unita. Bucureşti. Study regarding the Muslim community and the Islamic Education in Romania.SISR. TANASE. Bucureşti. Laurențiu.fr/. seminarii ştiinţifice şi reuniuni interne si internaţionale. cf. 2006 Decizia CNSAS (Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii). Bëhlau.eurel. Pluralisation religieuse et société en Roumanie.Membru al echipei de cercetători în sociologie religioasă a Centrului de Sociologie a Religiilor şi Etică Socială – CSRES. Studii ecumenice. Lucrări publicate : Numeroase articole de specialitate in reviste din tara si din strainatate: teologie.com Studii: • • Facultatea de Teologie Ortodoxă . România. Participare – congrese. de specialitate. Fiecare tara este prezenta in site. din Strasbourg.E. • Colaborare universitara Licenta si Master. Membru fondator si Preşedinte al Centrului de studii si documentare „Societate. • Colaborare universitara Master – Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala. simpozioane.fr/). evenimente religioase si dinamica vieţii religioase contemporane. site interdisciplinar cu informatii stiintifice si juridice referitoare la fenomenul religios in Europa. Universitatea din Geneva – Elveţia. bursier al guvernului francez.

****** 44 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->