P. 1
Activitati de Timp Liber

Activitati de Timp Liber

|Views: 634|Likes:
Published by Pavel Rafael

More info:

Published by: Pavel Rafael on May 21, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/03/2014

pdf

text

original

TIMPUL LIBER Clarificări conceptuale ale timpului liber şi ale agrementului Serviciile au un aport important în crearea condiţiilor pentru

petrecerea timpului liber şi în folosirea acestuia. Prin diversificarea ofertei de servicii, în mod special a ofertei de servicii turistice se produc efecte benefice asupra dimensiunilor şi modului de utilizare a timpului liber şi pentru creşterea calităţii vieţii populaţiei, în special în condiţii de stres accentuat ce caracterizează civilizaţia modernă.1 În acest sens dezvoltarea activităţilor care privesc petrecerea plăcută, agreabilă a timpului liber la locul destinaţiei turistice, şi anume a serviciilor de agrement reprezintă o cerinţă majoră în practicarea unui turism modern. Timp liber - concept şi structură Primele încercări de a defini timpul liber au fost înregistrate încă din antichitate şi reflectau anumite idei filozofice. Aristotel, în lucrarea “Politika”, scria: „Noi muncim ca să avem timp liber” 2. În aprecierile altor analişti, „Timpul liber este preferabil muncii, este ţelul celor care muncesc”3. Dezvoltându-şi ideile, Aristotel a făcut un pas mai departe prin conturarea laturii calitative a modului de petrecere a timpului liber. „Capacitatea de a utiliza corect timpul liber este temeiul întregii vieţi omeneşti. Natura ne cere nu numai să muncim bine, ci şi să trândăvim la fel”, considera filosoful grec 4. În opinia lui Miller şi Robinson, timpul liber se referă la acea periodizare a timpului aflată la dispoziţia individului, după munca necesară sau alte activităţi şi obligaţii ce trebuie îndeplinite; acesta trebuie să fie consumat după opţiunea individuală. Timpul de odihnă reprezintă acea parte din timpul liber destinată activităţilor angajate în scop de odihnă, care prin procese recreative şi activităţi vesele poate sau nu să fie atinsă.

1 2

Ioncica, Maria, Economia serviciilor teorie şi practica, Ed. Uranus, Bucuresti, 2003,p.70 Sellin,T., Recreation în the Age of Automation, The Annals of the American Academy of Political and Social Science, vol.313, Philadelphia, p.208 op.cit de Cosmescu,I. Turismul, fenomen complex contemporan, Ed. Economica, Bucuresti, 1998, p.16 3 Miller,N.,Robinson, D., The Leisure Age.Its Challenge to Recreation, Woedsworth Publ. Comp., Blemont Calif., 1963, p.497, op. cit.de Cosmescu, I., Turismul, fenomen complex contemporan, Ed. Ecomonica, Bucuresti, 1998 p.16 4 Sellin,T., op. cit., p.208

1

Timp liber Timp pentru odihnă Timp pentru recreare

Fig. nr. 1.1. - Relaţia timp liber - odihnă - recreare (după Cosmescu, I, op. cit. p. 2022) Timpul liber este perioada de timp rămasă după efectuarea muncii şi este constituit din timpul relativ constrâns (timpul pentru somn, activităţi personale şi gospodăreşti, sarcini sociale diferite) şi recrearea5. Recrearea este o activitate voluntară săvârşită fără constrângere şi care are ca rezultat revitalizarea trupului şi a minţii. Se poate defini ca o activitate în afara muncii, destinată plăcerii, savurată în timpul odihnei. Recrearea este concepută ca o refacere a individului prin folosirea timpului de odihnă într-un asemenea mod, încât să restaureze sau să reconstruiască ceea ce s-a consumat în procesul muncii şi să adapteze cunoştinţele şi calităţile personale în direcţia unei vieţi cât mai depline şi mai mulţumitoare. Sociologul Joffre M. Dumazadier defineşte recrearea drept un ansamblu de activităţi cărora individul li se dedică în mod liber, de bunăvoie şi cu plăcere, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra şi a-şi satisface nevoile estetice, fie pentru aşi îmbogăţi informaţia sau a-şi completa în mod dezinteresat formaţia, pentru a-şi lărgi şi dezvolta participarea socială voluntară sau capacitatea creatoare, după ce s-a eliberat de obligaţiile profesionale, sociale şi familiale.6 Recrearea se desfăşoară în timpul odihnei, dar nu ocupă toată perioada de odihnă. Înţelegând relaţia ca de la întreg la parte, se apreciază că există şi unele activităţi care, deşi angajate în timpul liber, nu au nimic în comun cu recrearea (timpul pentru cultul religios, studiul individual, „vizitarea soacrei” etc.). Aparţin, de asemenea, acestei categorii: crima, drogurile, răsfăţul şi alte activităţi antisociale. Recrearea este constructivă, pozitivă, având un scop precis. Dacă în odihnă accentul cade pe elementul timp, recrearea se referă la elementul conţinut, la modul cum este cheltuit timpul de odihnă, este modul de comportament ce umple acest timp.7 Activităţile de recreare pot îmbrăca forme variate, de la cele active până la cele pasive. Recrearea presupune joaca individuală, jocurile colective,
5 6

Dinu, Mihaela, Geografia turismului, Ed. Didactica şi Pedagogica, Bucuresti, 2002, p.30 Dumazedier,J.M., Vers une civilisation du loisir, Ed. Du Seuil, Paris, 1978, p.45-46 op. cit. de Ioncica, Maria, Economia serviciilor teorie şi practica, Ed. Uranus, Bucuresti, 2003, p.67-68 7 Cosmescu,I, Turismul fenomen complex contemporan, Editura Economica, Bucuresti, 1998, p.22-23

2

sporturi, relaxare, distracţie, arte, hobby-uri, practicarea unor hobby-uri în orele libere. Activitatea de recreare poate fi desfăşurată la orice vârstă a individului, fiind condiţionată de elementul temporal, condiţia şi atitudinea persoanei, circumstanţele ambientale etc. Modalităţile de utilizare a timpului liber şi activităţile corespunzătoare diferă, în funcţie de dimensiunile şi localizarea acestuia (timpul liber propriu-zis zilnic, săptămânal, din concediul de odihnă etc.). Se remarcă astfel că timpul liber zilnic este folosit pentru autoinstruire, activităţi distractive, întâlniri, iar timpul liber de la sfârşitul săptămânii va fi folosit pentru practicare turismului, activităţilor sportive, vizionări de spectacole ş.a. În cazul concediului de odihnă, de pildă, acesta este destinat în special turismului, tratamentelor balneare, în scopuri culturale etc.8 Durata timpului liber este determinată şi de dimensiunile componente ale bugetului de timp al indivizilor. Latura cantitativă al bugetului de timp este determinată de dimensiunea elementelor componente, iar aspectul calitativ, de conţinutul activităţii individului sau grupurilor sociale, privite prin prisma scopurilor şi mijloacelor, necesităţilor, aspiraţiilor şi intereselor acestora, ale condiţiilor în care se desfăşoară activitatea umană.9 Evoluţia timpului liber şi funcţiile acestuia Cu toate că o dată cu apariţia muncii se poate afirma că se confirmă şi existenţa timpului liber din punctul de vedere al sociologilor, istoria dezminte acest fapt, întrucât nu în toate societăţile şi în toate perioadele timpul liber a fost clar relevat. În societăţile preindustriale nu exista timp liber, munca fiind intensă în anumite sezoane şi redusă ca intensitate în altele. Astfel, în perioadele propice desfăşurării lucrului, timpul de muncă se întinde pe toată durata zilei. În cursul lunilor de iarnă, această muncă era uneori înlocuită cu o luptă pentru supravieţuire care era de obicei dificilă, deoarece oamenii aveau de înfruntat frigul, bolile, multe suferinţe. Această perioadă de inactivitate nu se poate suprapune cu timpului liber, pentru ca nu prezintă nicio proprietate în înţelesul modern al acestuia.10 În afara acestor activităţi specifice perioadelor respective, ritmul de viaţă este întrerupt la sfârşit de săptămână sau cu ocazia sărbătorilor religioase şi ceremoniilor (pentru creştini, de pildă). Dar duminicile erau destinate activităţilor bisericeşti, iar sărbătorile presupuneau un efort, o cheltuială de hrană şi energie. Distracţiile populaţiei erau legate de ceremonii, însă acestea reprezintă expresii ale cultului şi nu fac parte din timpul liber propriu-zis.11 Pentru ca timpul liber să devină posibil de desfăşurat, este necesar ca
8 9

Ioncica, Maria, op.cit., p.70 Angelescu, Coralia, Jula,D., Timpul liber - condiţionări şi implicaţii economice, Ed. Econonica, Bucuresti, 1997, p.26 10 Dumazedier, J., Sociologie empirique du loisir- critique et contre critique de la civilisation du loisir, Editions du Seuil, Paris, 1974, p.24 op. cit. de Angelescu, Coralia, Jula, D. Timpul liber - condiţionări şi implicaţii economice, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p.28 11 Dumazedier. J., op. cit, p. 24

3

productivitatea muncii să permită apariţia unei secvenţe temporale în afara muncii suficientă pentru ca acele activităţi impuse de comunitate.0 (Sursa: Angelescu. Această ascendenţă a productivităţii muncii în ţările dezvoltate a avut ca efect o creştere a veniturilor disponibile şi a puterii de cumpărare. de doi factori importanţi. de la 35-36 ani în jurul anului 1800. şi anume: durata medie a vieţii şi productivitatea muncii. cit.0 8. 1900 şi 2000 Anii Durata medie a vieţii Timp fiziologic de bază (somn. Nu se include şi timpul fiziologic de bază (repaus. în principal. repaus etc. din punct de vedere istoric. evoluţia timpului liber a fost influenţată.. să nu ocupe întregul timp disponibil. somn etc.) Copilăria şi şcoala Timp pentru transport Timp de muncă Timp liber Durata medie a vieţii Timp fiziologic de baza (somn.0 5.5 11.0 1900 50 22 7 3 12 6 procente 100 43. Jula. repaus etc.. Tabelul 1.1.0 9. Productivitatea muncii. Structura bugetului de timp în anii 1800. legate de biserică.0 11. a crescut în cursul ultimilor 125 de ani cu un ritm mediu anual de cca.0 26. dar şi în ramuri ale sectorului terţiar (transporturi). p. industrii extractive) şi secundar (industriile prelucrătoare şi construcţiile). op.0 6. ceremonii etc.) Copilăria şi şcoala Timp pentru transport Timp de muncă Timp liber 1800 36 15 5 2 11 3 100 43.5 24.5 14. deoarece acesta se menţine cu o pondere relativ constantă în bugetul de timp.5 2000 72 31 8 6 8 19 100 43. D.0 30. 3-4%. 4 .0 11. Coralia. îndeosebi în sectoarele primare (agricultură. la circa 70-72 de ani în anul 2000.). silvicultură. 32) Durata medie a vieţii s-a dublat în ultimii 200 de ani.0 14. iar între 30-50% din această productivitate a fost transformată în activităţi de timp liber. Astfel.

31 19 2000 15 0 tim p libe r 8 6 8 11 2 5 1800 3 40 60 80 Copilăria şi şcoala Timp pentru muncă 20 Timp fiziologic de baza Timp pentru transport Timp liber Fig. cât şi în cei relativi. această secvenţă a bugetului de timp a cunoscut 5 .6. de la 31% la 11%. cit.7. cit. nr. Structura bugetului de timp in anul 2000 Tim p libe r 26% 44% 11% 8% 11% Tim p de m uncă Tim p de trans port Copilăria şi şcoala Tim p fiziologic de bază tim p de m uncă 8% 41% 14% 6% 31% tim p de transport copilăria şi şcoala tim p fiziologic de bază (Sursa: după Coralia Angelescu. incluzând şi durata inactivă ulterioară pensionarii. Acest fapt se explică prin natura activităţilor umane specifice secvenţei respective de timp. şi fig.) O dinamică interesantă a cunoscut.6. de la 11 ani la 8 ani. Viteza de deplasare a crescut şi a avut ca efect a îmbunătăţirea considerabilă a infrastructurii de transport. Structura bugetului de timp în anul 1800 Fig. 1. repaus etc.4. 1. în decurs de două secole. op. circa 43%. dar numai ca pondere în bugetul total de timp. Coralia. op. Dar o dată cu aceste evoluţii s-a mărit mobilitatea spaţială a populaţiei. Repartiţia bugetului de timp în anii 1800 şi 2000 (după Angelescu. Dorin Jula. 1. Fig 1. crescând astfel distanţa deplasării. nr. înţelegând timpul liber în sens larg. În ultimele două secole.) Doar timpul fiziologic de bază (somn. după cum se poate observa în fig. în decursul a două secole.7. nr. Reducerea timpului de muncă între anii 1800-2000 a fost atât în termeni absoluţi. D. 1.) se menţine la acelaşi nivel.4. fig. 1. timpul destinat transportului şi deplasărilor. ca pondere în totalul bugetului de timp. Jula.

op. iar durata vieţii active va fi de 30 de ani. Boston. pe măsură ce veniturile cresc. Galbraith.6 ore în 1941 la 41 de ore în 1965. Fourastie. 3 ani în 1800. 19 ani la sfârşitul secolului XX. 1962. care afirma că în ultimul sfert al aceluiaşi secol durata medie a săptămânii de lucru în industrie a crescut uşor. Dorin Jula în Timp liber. Houghton Mifflin.13 12 J. Ed. 31 6 . de Coralia Angelescu.12 Cei mai mulţi analişti prevăd pe termen mediu şi lung o creştere a timpului liber sau cel puţin a timpului petrecut în afara muncii. p. Presses Universitaires de France. cit.o puternică creştere în dinamica sa. Însă spre sfârşitul deceniului VII şi începutul deceniului VIII ale secolului trecut a existat o altă părere. Astfel. condiţionări şi implicaţii economice.K. considera că pentru un orizont de prognoză mai lung (pentru anul 2100). Paris. În ceea ce priveşte o analiza prospectivă asupra timpului liber. Fourastie. oamenii petrec mai mult timp la locul de muncă şi solicită mai puţin timp liber. repartizate în 40 de săptămâni a cate 30 de ore de muncă. Evoluţia menţionată apare şi mai evidentă în expresie matematică: de la aprox. 1971 op.cit. timpul liber creşte până la cca. Galbraith.K. de Coralia Angelescu. durata anuala a muncii va atinge nivelul de 1200 de ore faţă de 2000-2200 de ore în prezent. Histoire du confort. de la 40. Dorin Jula în Timp liber. The New Industrial State. J. a lui J. în anul 1962. condiţionări şi implicaţii economice. timp liber cumulat în decursul vieţii. p. 31 13 J.

O. dacă simt nevoia. All Beck. de plăcere. Serviciile de agrement contribuie astfel direct la realizarea calităţii vieţii. Turiştii trebuie să fie conştienţi că activităţile există şi. Concomitent cu apariţia serviciilor de agrement. Ed. Ed. Gabriela Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizaţi în turism. creând cadrul necesar petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber. 2003 p.P. favorizând în acelaşi timp relaţiile interumane. O. Hotelul. evenimentelor şi formelor oferite de unităţi. N Economia turismului. 148 Stanciulescu. să dea senzaţia unei satisfacţii. 350 16 Lupu.a celor de agrement. Ed. p. nu doar fizice cât şi cele psihice. 7 . op. Tigu. Neacşu. 17 Lupu N. p.. evidenţiind statutul agrementului ca şi componentă de bază a serviciilor turistice. staţiuni sau zone turistice. Astfel. Expert. N. precum şi de odihnă activă pentru reconfortare14. Agrementul se defineşte ca fiind ansamblul mijloacelor. 1988. Bucuresti. p. cit de Snack. Economie şi management. să lase o impresie şi o amintire favorabile15. înainte de a reveni la viaţa cotidiană. unei împliniri. 2001. N. 91. Gabriela. de care aceştia să fie conştienţi că le au la îndemână şi că la a căror desfăşurare pot să participe activ sau să aleagă o viaţă sedentară. fără să fie preocupaţi de respectivele activităţi. Economia turismului. Prin această definiţie se remarcă atât varietatea activităţilor de animare şi multitudinea planurilor pe care acţionează.6. capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună-dispoziţie.. deoarece asigură odihna activă a turiştilor prin satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turistului. misiunea sa fiind ca respectivul grup să-şi îndeplinească obiectivele. Ed. ca urmare a satisfacerii nevoilor turiştilor legate de oferirea posibilităţii de a avea o viaţă de o vacanţă mai activă. echipamentelor. Animatorul trebuie să fie abil astfel încât să motiveze turiştii să participe la diferite activităţi. timpul liber nu este apreciat doar ca un timp rezidual în raport cu timpul de munca ci acesta este folosit în scopul lărgirii orizontului de cunoaştere. precum şi faptul că agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor de odihnă activă a turiştilor. P. Bucuresti. Obiectivul principal al unui program de animaţie este de a propune turiştilor o serie de activităţi. cât şi pe organizatorii de vacante care sunt staţiunile şi agenţii economici. 2001. N. op. se poate constata că noile nevoi de consum şi noile exigenţe privind calitatea componentelor turistice aduc îmbunătăţiri privind consumul timpului liber. Baron. cu unicul scop de a face acestora sejurul cât mai plăcut şi mai amuzant şi de a-i ajuta să-şi recupereze forţele. cit. să stabilească relaţii între ei. Serviciilor de agrement le sunt specifice o serie de funcţii care privesc atât pe turist. Neacsu. motivaţi de un imbold comun. 17 Animatorul turistic este persoana care coordonează activităţile unui grup de turişti. divertismentul. Serviciile de agrement fac parte din categoria de bază a produsului turistic. Bucuresti. Expert. p. 91-94. se dezvoltă un alt concept la fel de important şi anume animatorul turistic. 14 15 Snack. All. să participe la ceea ce nimic nu îi poate împiedica16. Baron.SERVICII DE AGREMENT ŞI DIVERTISMENT PENTRU TIMP LIBER În prezent. Lupu. stimulând apariţia şi dezvoltarea unor servicii specifice . Bucuresti.

amuzamentul. măsurând 1675. Neacşu. inclusiv a rollercoaster-ului din lemn. Această situaţie se remarcă şi în cazul parcului de distracţii Blackpool Pleasure Beach din Yorkshire. cum ar fi cea de schi. Viteza maximă înregistrată pe circuit este de 119 km/h. o centrifugă uriaşă (Flying Machine) şi o replică modernă a Corabiei lui Noe. el conservă încă un montagne russe din lemn (Big Dipper). un Ghost Train şi o Black Hole.P. totuşi. ci dincolo de Marea Mânecii. prin stimularea creşterii circulaţiei turistice.cit. Blackpool Pleasure Beach este considerat. Valhalla este considerată cea mai mare instalaţie tip rollercoaster. 2004. dar cel mai mare şi mai interesant se află nu pe continentul propriu-zis. pescuit. în Anglia. divertismentul şi dezvoltarea capacităţilor turistului. satisfacţia psihică prin activităţi cultural distractive şi instructive-educative. de creştere a eficientei economice a activităţii de turism. Simultan. rollercoaster-ul Big One. Europa nu este lipsită de parcuri de distracţii. agrementul reprezintă un factor de competitivitate.18 18 Snack. în ceea ce priveşte spectaculozitatea echivalentul britanic al americanului Kennywood Park (Pittsburgh). pe traseu se află trei garnituri în mişcare.O. iar o călătorie extremă (curbe de 65 de grade. Datorită competiţiei existente pe piaţă se stimulează cu ajutorul activităţilor de agrement procesul de dezvoltare. Anglia. Sursa: „Descoperă. Inaugurat în 1994. E lumea ta!”. op. diversificare şi individualizare a produselor turistice.7 metri înălţime. Pentru copii.Agrementul vizează destinderea şi reconfortarea fizică.350 8 . Cea mai nouă atracţie este Valhalla (cu o lungime de 650 de metri. p. în care se exercită forţe de 3-4 G) durează două minute şi treizeci de secunde. echitaţie etc. Baron. comunicarea şi sporirea volumului de cunoştinţe. Agrementul poate să devină motivaţia principală a unei calatorii anume. alpinism. Inaugurat în 1896. N. lăudându-se totodată cu două carusele. cu versiuni mai mici ale tuturor instalaţiilor. de creştere a atractivităţii staţiunilor turistice prin diversificarea şi dezvoltarea mijloacelor de agrement.5 metri lungime şi 63. Prin creşterea gradului de atractivitate. atrăgând după sine apariţia unor noi tipuri de vacanţă. 13. al cărei circuit se desfăşoară integral pe întuneric. Prezenţa animaţiei şi varietatea formelor sale trezesc interesul turistului pentru o anumită zonă şi asigură. vânătoare. este construit din oţel. Din punctul de vedere al organizatorilor de turism. nr. redând înfricoşător toată istoria vikingilor). agrementul devine o importantă sursă de încasări. s-a construit separat parcul tematic Beaver Creek. Mândria parcului de la Blackpool rămâne. a fost inaugurata în 2000 şi a costat 15 milioane de lire sterline. de cele mai multe ori. revenirea acestuia.

O. unde pe o suprafaţă de 2000 km2 se află zone ideale pentru practicarea acestui tip de schi extrem. Când se schiază în grup. Sezonul se deschide pe 15 decembrie şi durează până în luna aprilie. mai precis în Munţii Purcell din British Columbia. durata zborului este de până la 90 de minute iar participanţii sunt în general în număr de cinci. majoritatea instructorilor te obligă la o sesiune speciala de antrenament. Paradise şi mai ales Jumbo alcătuiesc împreună cea mai faimoasă locaţie din lume pentru „schiatul din elicopter”.Heli-schi Heli-schiul s-a născut în Canada. pe anumite trasee putându-se schia chiar până spre vară. E lumea ta!”.cit. se distribuie cu Ziarul Financiar Activităţile de agrement deşi sunt eterogene şi dinamice. cei care vin de la nivelul mării au nevoie de 2-3 zile pentru acomodare. avansat sau intermediar) şi pe care este obligat să o înscrie într-un formular special. iar legăturile sunt altele decât cele obişnuite. p. Din pricina altitudinii mari şi a nivelului redus de oxigen. Radium Hot Springs) înaintea aventurii propriu-zise. Baron. balnear şi în oraşe (pe trasee turistice). iar clima blândă. 19 Snack. În funcţie de categoria în care se încadrează fiecare individ (expert.20 martie. cu o diferenţă de nivel cuprinsă între 700 şi 1200 de metri. Cauldron. montan (de vara şi de iarna). Se folosesc schiuri late care asigură o aderenţă sporită. Cum coborârea diferă semnificativ de una normală. Într-o zi de schi se pot efectua intre opt şi zece coborâri. iar formularul conţine prevederi foarte stricte care exonerează organizatorii de răspunderea legala în caz de accidente (inclusiv cele de elicopter). Zăpada este abundentă şi uscată. sunt la dispoziţie trasee de până la 1700 m lungime. 9. Sezonul de vârf este considerat a fi intervalul 1 februarie . cu o multitudine de forme particulare. Vârsta minimă pentru participare este de 19 ani. Farnham. ritmul este întotdeauna dictat de cel mai lent dintre participanţi. fără furtunile care sunt frecvente în Munţii Stâncoşi. În cadrul turismului de litoral se remarca forme specifice de agrement şi anume: sporturi nautice. startul fiind dat la altitudinea de 2900-3000 m.N. pe trasee mai uşoare (în staţiunea de bază: Panorama. talazoterapia. Eyebrow Forster. porturi de agrement şi cluburi nautice. SURSA: Revista “Descoperă.356-357 9 . înainte de a căpăta permisul de schiat.P. op. Elicopterele folosite sunt A-Star B3. dată fiind forţa de torsiune suplimentară care poate apărea în timpul coborârii. mai ales. nr. se pot grupa în funcţie de mai multe criterii şi anume19:  Cel mai frecvent organizarea agrementului se particularizează pe forme de turism: de litoral. Invermere. 2004. Coppercrown. Neacsu.

jocuri).  În funcţie de preţ.  Un alt criteriu folosit este vârsta şi se evidenţiază servicii de agrement pentru copii.. îndreptată spre destinderea şi petrecerea unui sejur agreabil (spectacole. stadioane. serviciile de agrement se împart în gratuite. alpinism. animaţie comercială. agrement de vară (sporturi nautice) şi agrement permanent. Uranus.  Una dintre modalităţile de structurare cele mai expresive şi complete împarte prestaţiile turistice în funcţie de conţinutul acestora în: animaţie de pură deconectare. servicii organizate la nivelul staţiunilor şi servicii organizate de terţi20. patinaj etc. şi de iarnă: sporturi de sezon diverse.) şi agrement în aer liber (grădini publice. turnee ale ansamblurilor teatrale. sub atenta supraveghere a personalului hotelului 21.281-284 10 . p.  O alta modalitate de structurare a serviciilor de agrement are drept criteriu numărul de participanţi şi se remarcă agrement individual şi animaţie de grup. 2001. hotel. schi.  În funcţie de modalitatea de participare a vizitatorilor. teatru. participarea la anumite evenimente culturale. animaţie culturală.). Rodica. în care turistul se comportă ca un simplu spectator (vizitarea obiectivelor turistice. p.281-284 Lupu. Pentru agrementul montan se disting activităţi specifice pentru cele doua sezoane . cu preţ unic. poate cea mai importanta. deoarece acestea sunt realizate cu ajutorul societăţilor comerciale turistice şi cu administraţiile locale. cinema. centre sportive. Tipurile de animaţie proprii unităţilor de cazare sunt cea recreativă. cit. speologie.amenajarea plajelor pentru cura helio-marină activă etc. să convieţuiască şi să participe la jocuri alături de alţii de vârsta lor. La aceste modalităţi de clasificare a serviciilor de agrement se adaugă şi următoarele:  După nivelul de organizare se disting servicii organizate de unităţile de cazare şi/sau alimentaţie. Serviciile organizate la nivelul staţiunilor au un grad mai mare de complexitate şi diversificare. animaţie sportivă care are la bază interesul pentru cultura propriului corp (hotelurile îşi creează propriile săli de gimnastică) şi animaţia infantilă.  Prestaţiile de agrement se grupează şi după scopul avut în vedere în competitive şi ca scop în sine. Bucuresti. Rodica. cu preţ mediu şi de lux. prestaţiile de agrement se grupează în active. Ed. se disting agrement închis (club. sportive)22. Printre serviciile organizate de terţi se numără parcuri de distracţii. bob. pentru tineri. activităţile de agrement vor fi în concordanţă cu nevoile specifice persoanelor de vârsta a treia. cit. p. mountain bike etc. op.de vară: drumeţii. Serviciile organizate la nivelul staţiunilor pot fi centre de echitaţie. 93 22 Minciu. concursuri). Pentru turismul balnear.  După sezonul turistic. şi pasive. parcuri de distracţii. concursuri. se evidenţiază agrement de iarna (sporturi de iarnă). cluburi de vacanţă etc. cea orientată spre realizarea 20 21 Minciu. op. de dansuri etc. complexe sportive etc. alcătuită dintr-o serie de activităţi plăcute prin care copiii pot să se joace. discotecă etc. animaţie recreativă. Economia turismului. săniuţe. N. muzicale.  În funcţie de spaţiul de desfăşurare. prin implicarea turistului în diferite programe de divertisment (sporturi. pentru adulţi şi pentru vârsta a treia.

întâlnirile cu rudele şi prietenii etc. vizitarea edificiilor de natură religioasă. burse de studii. expoziţii. Animaţia culturală se referă la acele activităţi care presupun formarea.). precum şi a unor programe care să fie pe placul turiştilor. Animaţia orientată spre realizarea unei depline forme fizice se referă atât la posibilitatea efectuării de cure (balneare. cea culturală. aşteptările şi aspiraţiile turiştilor. golf. Animaţia recreativă se constituie din vizitarea parcurilor de loisir: generale (cu echipamente de distracţie. Animaţia culturală se prezintă sub formă de vizite la muzee şi case memoriale. volei. frumuseţea florei şi a faunei. Concluzionând. şi anume: sărituri cu paraşuta şi deltaplanul. pelerinaje. educarea şi dezvoltarea anumitor cunoştinţe ale turistului. Rodica. congrese etc.). p. a unui personal cu pregătire de specialitate. N. oraşele ca Las Vagas. participarea la evenimente culturale. Animaţia profesională se referă la târguri. Acest tip de animaţie se adresează unui public avizat24. Aceasta necesită adoptarea unei strategii adecvate privind dezvoltarea unei reţele comerciale şi asigurarea unei game sortimentale care să ţină cont de cerinţele şi nevoile turiştilor. p.unei depline forme fizice. se poate afirma că dezvoltarea activităţilor de agrement influenţează direct orientarea fluxurilor turistice şi implicit desfăşurarea unei activităţi utile şi eficiente. Astfel. river rafting etc. drumeţiile. Animaţia recreativă este practicată de un număr mare turişti şi nu de puţine ori aceasta reprezintă chiar motivaţia principală a călătoriei. înot. 2004. precum şi de profilul. 283-284 11 . 23 24 Lupu. Animaţia de pură deconectare se referă la acele activităţi prin care se evadează din cotidian. evenimente de artă. schi etc. Bucuresti. Animaţia-spectacol are o multitudine de forme de manifestare şi priveşte diversitatea peisagistică. precum şi la practicarea diferitelor sporturi (tenis. cu un grad de risc mai ridicat. Uranus. Strategia de dezvoltare a serviciilor de agrement trebuie să ţină seama de motivaţiile. vizitarea unor obiective istorice etc. Ed. cit. animaţie gastronomică şi cea profesională23. plimbările prin natură. rezervaţii şi cazinouri. structura şi specificul locaţiilor în cauză. Animaţia comercială presupune folosirea timpului liber pentru efectuarea unor cumpărături uzuale sau specifice. iar în categoria acestora intră băile de soare şi mare. de slăbire. 90-91 Minciu. competiţii sportive etc. de înfrumuseţare. Economia turismului. desfăşurarea activităţilor de agrement presupune existenţa unor echipamente adecvate. sejururi de învăţare a unor limbi străine.) şi a unor activităţi mai deosebite. Animaţia gastronomică generează activităţi de divertisment legate de expoziţii şi concursuri de natură culinară şi circuite pe aceasta temă. op. spectacole de teatru. animaţie-spectacol. film. zoologie). Parcuri de distracţii precum Disneyland. fitness etc. din povesti etc. Atlantic City atrag un număr impresionant de vizitatori şi formează un nou tip de vacanţă.. muzică. editia a III-a revazuta. tematice (planetariu. vizitarea diverselor obiective turistice. folclorice. care pune accent pe latura morală a personalităţii individului. cu personaje îndrăgite din benzi desenate.

în economie.26 Se remarcă faptul că serviciile sunt antrenate într-o proporţie însemnată în crearea condiţiilor pentru petrecerea timpului liber. Coralia. hrana. Ed. Dinu Marin. precum şi a promovării pe scară largă. 1998. se va amplifica dimensiunea timpului liber. dinamica sub impulsul aceloraşi grupe de factori . 147 Angelescu. Astfel. op. Maria. p. astfel încât cel de la sfârşitul săptămânii şi vacanţa să rămână într-o proporţie cât mai mare pentru practicarea turismului. cit.70 28 Florina Bran. p.I. un fenomen de masă. iar altele vor fi destinate unor trebuinţe specific turistice.Conţinutul şi tipologia serviciilor turistice Prin specificul său. dezvoltarea acestui tip de activităţi fiind una dintre cele mai importante consecinţe ale creşterii dimensiunii timpului liber. Creşterea secvenţei din timpul liber dedicată practicării turismului va depinde direct de dimensiunea timpului liber săptămânal şi anual şi indirect de mărimea timpului liber cotidian. Datorită faptului că timpul de muncă se reduce ca o consecinţă a creşterii productivităţii muncii şi a perfecţionării proceselor de producţie. O parte dintre aceste activităţi satisfac pe de o parte nevoi de bază cum ar fi odihna. cat şi pentru creşterea calităţii vieţii populaţiei27. diversificarea ofertei de servicii şi în special a ofertei turistice. Acest fapt duce la transformarea într-o constantă a timpului de odihnă pasivă şi creşterea solicitărilor faţă de formele odihnei active. cit. Economia turismului şi mediului inconjurartor. Serviciile turistice trebuie văzute şi tratate pornind de la conceptul şi evoluţia timpului liber. 236-240 27 Ioncica. turismul aparţine structural sferei sectorului terţiar. a progresului ştiinţific şi tehnic. informaţii.. Diversitatea şi eterogenitatea serviciilor turistice. are efecte atât asupra dimensiunilor şi modului de utilizare a timpului liber. în urma derulării consumului turistic. chiar deprinderi noi. p.. D. Economică. tendinţele în evoluţia acestora. totodată. concomitent cu petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber. cât şi în folosirea propriu-zisă a acestuia. prin punerea accentului în ultima perioadă pe serviciile de animaţie. Serviciul turistic trebuie să creeze condiţiile pentru refacerea capacităţii de muncă. simulate şi de efectele negative ale concentrării urbane. în condiţiile contemporane. trăsăturile comune cu ale celorlalte activităţi ale terţiarului. oamenii să dobândească un plus de cunoştinţe. el trebuie conceput astfel încât. între care poluarea şi 25 26 Cosmescu. op.cauza confirmă apartenenţa turismului la acest sector25. Conţinutul şi caracteristicile serviciilor turistice Serviciul turistic se prezintă ca un ansamblu de activităţi ce au ca obiect satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplasează şi în legătură cu aceasta. op. 68-69 12 . Aceasta din urmă condiţionare rezultă din modul în care se asigură posibilitatea unei distribuţii echilibrate a numărului de ore disponibile zilnic pentru celelalte activităţi de timp liber. Tamara Simon. Turismul a devenit. p. cu cerinţele turismului contemporan28. cit. Numai în felul acesta prestaţia turistică îşi conturează un conţinut concordant cu exigenţele vieţii moderne. Jula. Bucureşti.

218-219 13 . eficient. iar produsul turistic este în fapt unitatea organică a efectelor resurselor. p. serviciul turistic se concretizează numai în momentul întâlnirii cererii cu oferta turistică. op. modul său de determinare demonstrează atât caracteristica turismului de activitate prestatoare de servicii. Aprecierea turismului ca activitate de prestări servicii rezultă atât din conţinutul acesteia. Turismul reprezintă unul dintre domeniile terţiarului. 216-217 E. să răspundă criteriilor odihnei active. În perioada contemporană se manifestă un proces continuu de îmbogăţire a conţinutului prestaţiei turistice cu noi tipuri de activităţi. aşa cum s-a arătat. Nicolescu. Totodată. a fi rezultatul asocierilor interdependenţelor dintre atractivitatea unei zone şi facilităţile sau serviciile oferite cumpărătorului. Conţinutul particular al produsului turistic. alimentaţie. 232 31 Rodica Minciu. nefavorabile ale suprasolicitării nervoase. aranjamente turistice. a creşterii rolului în formarea şi educarea indivizilor. forma unei asocieri de elemente cu caracter diferit. mecanisme specifice de funcţionare şi intrând în proporţii variabile în alcătuirea ofertei turistice. Unele din particularităţile serviciilor turistice sunt comune tuturor componentelor terţiarului. activitatea având un conţinut complex şi luând. altele sunt specifice numai turismului. cu posibilităţi multiple de desfăşurare a unor activităţi recreative menite să diversifice şi să sporească atractivitatea ofertei. p. influenţează diferit realizarea efectului global. Editura Sport-Turism. poate chiar singurul. bunurilor şi serviciilor. un procedeu modern. expresie a receptivităţii şi adaptabilităţii turismului la schimbările intervenite în structura nevoilor de consum. p.stresul. op. Acest lucru se va concretiza în faptul că organizatorilor de turism le revine sarcina conceperii unor vacanţe. cu creşterea frecvenţei de petrecere a timpului liber în afara reşedinţei permanente. Bucureşti. din elementele ce-i conturează un specific distinct de alte prestări care aparţin sectorului terţiar.. folosit în tratamentul de ameliorare a efectelor negative. Odihna activă reprezintă. imprimându-i o multitudine de forme de manifestare30. cât şi din particularităţile serviciului turistic.  Nestocabilitatea se referă la faptul că serviciile turistice nu pot fi stocate 29 30 Rodica Minciu.cit. al ofertei. resursele luând forma diferitelor produse numai prin intermediul prestărilor de servicii specifice .cit. Produsul turistic este considerat. fiecare componentă având trăsături proprii. Marketingul în turism.găzduire. Aceste preocupări îşi măresc dimensiunea o dată cu transformarea turismului într-unul de masă. astfel. 1975. agrement. de fapt. transport.. cât şi nota sa de specificitate. Un alt element ce argumentează caracterul turismului de activitate prestatoare de servicii îl constituie modul de definire al produsului turistic şi corespunzător. de deconectare. Se remarcă importanţa deosebită a serviciilor prin faptul că în crearea şi în individualizarea produselor turistice accentul cade pe servicii29. Din rândul caracteristicilor de ordin general31 se remarcă:  Caracterul imaterial al prestaţiei. unde nu se operează cu servicii pure.

Comercializarea serviciilor presupune contactul nemijlocit între producătorul-prestator şi consumator. deoarece nu pot fi percepute cu ajutorul simţurilor. datorită faptului că acelaşi producător nu îşi poate oferi serviciile simultan pe mai multe pieţe. Faptul ca prestaţiile turistice se exteriorizează sub forma unor activităţi impune. în vederea unui consum în viitor se remarca atât existenţa unor avantaje în desfăşurarea activităţii ca urmare a eliminării cheltuielilor şi dificultăţilor legate de distribuţia fizică. calitatea serviciului. fiind strâns legată de prezenţa şi participarea lucrătorului. prezentând avantaje notabile în realizarea „confortului psihologic“ al turistului şi reduce sensibil posibilităţile de copiere ale acestora. fiind rezultatul oscilaţiilor cererii turistice şi al concentrării acesteia în anumite perioade. dar şi la schimbările comportamentale. 32 Rodica Minciu. Astfel. dar şi asupra satisfacerii nevoilor turiştilor. Astfel. Deosebit de sensibile la mutaţiile înregistrate în dezvoltarea economico-socială.  Prestaţiile turistice manifesta şi o puternică fluctuaţie sezonieră. precum şi comportamentul diferit al turiştilor faţă de fiecare componentă a prestaţiei să fie satisfăcute. turistul prezintă neîncredere şi reţineri cu privire la achiziţionarea serviciului turistic. realizarea lui corespunzătoare depind de nivelul pregătirii acestuia. nevoile foarte variate ale cererii.  Simultaneitatea atât a producţiei. simultaneitatea execuţiei şi consumării serviciilor.şi păstrate în vederea unui consum ulterior. p.  Serviciile turistice se caracterizează printr-un dinamism ridicat.cit. apar efecte nefavorabile la nivelul volumului activităţii realizate. Individualizarea serviciilor se regăseşte în caracterul unicat al vacanţelor.. prezenţa atât a prestatorului. cât şi anumite dificultăţi legate de asigurarea echilibrului ofertă-cerere şi realizarea efectivă a serviciilor. astfel. serviciile turistice cunosc ritmuri de creştere superioare evoluţiei de ansamblu a fenomenului turistic. tratament) şi a resurselor umane. care generează un complex de probleme privind organizarea producţiei şi comercializării lor. Dacă acestea nu sunt îndeplinite.  Serviciile turistice deţin o pondere mare în cheltuielile cu munca vie. op. Prestarea serviciilor turistice rămâne un domeniu în care prezenţa lucrătorului continuă să fie importantă atât prin specificul activităţilor. pătrunderea progresului tehnic se face mai lent şi cu eforturi mari.219-223 14 . cât şi a consumului serviciilor. Pe de altă parte. alimentaţie. cazare. de corectitudinea şi modul în care îşi îndeplineşte atribuţiile. Printre caracteristicile specifice pot fi menţionate32:  Personalizarea serviciului atât la nivelul grupului. încetând să existe din momentul încheierii acţiunii acestuia. Din această cauză apar consecinţe negative asupra gradului de utilizare a capacităţilor producţiei turistice (de transport.  O altă caracteristică generală se referă la intangibilitatea serviciilor. Apar însă probleme legate de asigurarea calităţii serviciilor şi de standardizare a acestora. pentru realizarea lor efectivă. cât şi la nivelul individului face ca motivaţiile. este necesară o bună cunoaştere a nevoilor pieţei şi o riguroasă delimitare a sferelor de acţiune. cât şi a beneficiarului în acelaşi loc. Astfel.  Serviciile sunt inseparabile de persoana prestatorului. cât şi datorită psihologiei consumatorului turist.

 O altă caracteristică se referă la substituibilitatea serviciilor turistice.  Consumul serviciilor turistice se efectuează într-o ordine riguroasă.  Prestaţiile turistice sunt eterogene.Serviciile turistice se caracterizează şi prin complexitate. Principalele prestaţii şi succesiunea acestora ar putea fi următoarele:  Propagandă Informare Contractarea aranjamentului Relaţii publice Transport pe ruta ducere Cazare şi auxiliare Alimentaţie şi auxiliare Agrement Transport pe ruta întoarcere 15 . determinată de specificul prestaţiei. Această caracteristică este dependentă de structura complexă a serviciului turistic. Aceasta presupune înlocuirea unor elemente care intră în proporţii diferite în alcătuirea produsului final. forma de turism. Existenţa unei multitudini de posibilităţi de combinare şi substituire a elementelor care alcătuiesc produsul permite realizarea unei game largi de produse turistice. datorită faptului ca prestaţia turistică este rezultatul diferitelor combinaţii între elemente decurgând din condiţiile naturale şi antropice specifice fiecărei ţări sau zone şi serviciile furnizate de organizatori.  În relaţie foarte strânsă de eterogenitate se află caracteristica ce se referă la participarea unui număr mare de prestatori la realizarea produsului turistic. locul şi momentul acţiunii.

Bucureşti. prin contact direct. 2. 16 . Florina Bran. dar şi anumite facilităţi de care beneficiază turistul pe durata deplasării. 3. 8. contractarea aranjamentului. transportul. Anca Gabriela Roşu. 4. Schema de derulare a prestaţiei turistice (după Ion Istrate. transportul turiştilor pe ruta de întoarcere. transferul turiştilor şi bagajelor la hotel sau de la un mijloc de transport la altul. a minimului de servicii solicitate şi stabilirea programului de desfăşurare a acţiunii. 5. de-a lungul tuturor momentelor călătoriei este necesară prezenţa activităţii de relaţii publice. 1.Fig. p. 172) acţiunile de propagandă şi informare turistică.1. 1996. în cazul în care comportă utilizarea mai multor mijloace de transport. 7. reprezentanţi. dar şi prin intermediul materialelor publicitare. 6. 2. realizate de agenţii de specialitate. birouri de turism. Editura Economica. alimentaţia şi prestaţiile auxiliare acesteia. cazarea şi serviciile suplimentare oferite de unităţile hoteliere. agrementul în varietatea formelor sale. Economia turismului şi mediului înconjurător. menite a asigura climatul favorabil desfăşurării consumului turistic şi revenirea turistului.

cuvântul „sport” vine din latinescul „deportare”. în timp ce în sport regulile sunt funcţionale şi au o extensie socială. un joc unde scopul este cultura corpului prin exerciţii de un asemenea fel încât îl obligă pe om la o luptă triplă: contra lui însuşi. mai exact. dezvoltării voinţei şi a obţinerii unor performanţe. Acelaşi autor evidenţiază diferenţele esenţiale dintre joc şi sport: • Jocul este prin excelenţă o activitate spontană. organizarea instituţională etc. În jocuri. sportul însă este organizat în timp şi organizează timpul. iniţiativa şi disciplina. comportând reguli şi instituţii specifice şi susceptibilă de a se transforma într-o activitate profesională”. Etimologic. formării de caracter şi asupra umanismului. Magnane.. de a întări şi de a educa voinţa.SPORTUL CA ELEMENT DE TIMP LIBER CONCEPTUL DE SPORT În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX. responsabilităţii. datorită lui Thomas Arnold. pe când sportul înseamnă confruntarea dură cu realitatea (competiţia) în limitele unor forme foarte precise. 1989) M. Un secol mai târziu. controlată.. G. În secolul al XIX-lea. alături de „progres”.. 1989). 1989) făcând o comparaţie între „joc” şi „sport” evidenţiază câteva dintre caracteristicile sportului: importanţa acordată rezultatului. Pierre de Coubertin defineşte sportul drept „cultura intensivă a efortului muscular făcută în scopul progresului şi care poate merge până la risc”. reglementate ale acestei activităţi” dar şi „totalitate de exerciţii fizice şi de jocuri practicate metodic şi sistematic în vederea întăririi organismului. În plan temporal. contra naturii lucrurilor. în joc ele se referă mai ales la ceea ce nu e este permis. • În joc domină fictivul şi imaginarul. curajul.. tehnologia legată de performanţele sportive.. Bouet (citat de Bernard. exuberantă. dar şi înţelesul de „formare corporală şi morală. jocul trăieşte în prezentul imediat. extensivă. prolificitatea culturală (tehnicile de cultivare a corpului.). gândită. în Anglia începe să fie folosită expresia „to sport”. distracţie. practicată într-un mod competitiv. în cadrul unor reguli precise şi exigenţe convenţionale”. Prouteau (citat de Bernard 1989) defineşte spoitul ca „. Dacă atât în joc cât şi în sport respectarea regulilor este obligatorie. este neutră la judecăţi valorice şi surprinde mai complex fenomenul sportiv: „O activitate de loisir unde efortul fizic este dominant. 17 . regulile pot fi inventate pe loc. (Bernard. presupune o conduită intensivă. în sport ele au un grad mare de stabilitate şi generalitate. contra altora. confruntarea cu riscul şi din ce în ce mai mult avantaje materiale. fiecare dintre formele particulare.. În limba franceză a secolului al XII-lea cuvântul „de sport” desemna modalităţile de a petrece plăcut timpul. care însemnă „a te distra”. în timp ce sportul. sau. cu scopul de a dezvolta. până la diferite jocuri de societate. 1998) cuvântul SPORT este definit drept „complex de exerciţii fizice şi de jocuri practicate în mod metodic.. începând de la conversaţie. În alte lucrări ale sale insistă. de formare morală prin formare corporală” (Bernard. Definiţia lui G. asupra eticii. conceptului de sport i se adaugă înţelesul de competiţie ludică care oferă satisfacţii specifice jocului.. „a te amuza”.

În joc, persoana poate fi singură, în sport există totdeauna cel puţin trei părţi implicate (sportive, adversar şi arbitru), a patra este publicul. • Jocul are o notă de amuzament, pe când sportul se constituie în conduite ce stau sub semnul valorilor sociale. Bernard (1989) consideră că analiza fenomenului sportiv trebuie să vizeze cu necesitate şi alte aspecte, printre care: • practica socială de loisir, fie ca activitate, fie ca spectacol; • tehnica motrice, cu normele sale de exerciţii pentru dobândirea deprinderilor necesare ajungerii la randament; • instituţia cu structurile şi organizaţiile specifice determinate de profilul societăţii căreia îi aparţin; • în fine, sportul este un mit, în măsura în care societatea îi conferă o valoare intrinsecă, proiectând asupra lui aspiraţiile şi nostalgiile sale. (Bernard, 1989) Fenomenul de practicare al exerciţiilor fizice uimeşte prin varietatea activităţilor. Prin sport, oamenii se relaxează, sunt deconectaţi de la probleme cotidiene apăsătoare de la alte surse de stres. Eliberată de gânduri negre, mintea lor, devine mai creativă, asociaţiile mentale devin mai bogate, se nasc noi strategii de rezolvare a problemelor iar procesele cognitive au de câştigat. „Minte sănătoasă în corp sănătos” are o acoperire largă când e vorba de dezvoltarea personalităţii în ansamblu. Prin optimizarea somatică (mai bună circulaţie sanguină, reglarea ritmului cardiac, echilibru hormonal, întărirea musculară, evitarea supraponderalităţii etc.), sportul contribuie şi la o mai înaltă preţuire a concepţiei generale de sine (Alfennann şi Stoll, 2000). Nu întâmplător, ideea legăturii strânse dintre dezvoltarea motrică şi dezvoltarea intelectuală este atât de preţuită în creşterea şi educarea copiilor. În „Manifestul despre sport” Consiliul Internaţional pentru Educaţie Fizică şi Sport de pe lângă UNESCO face diferenţieri între sportul de performanţă, sportul şcolar, sportul în timpul liber şi adaptat. În această triplă ipostaziere a sportului, elevul poate practica toate formele: în şcoală în cadrul lecţiilor de educaţie fizică şi sportivă (cerc sportiv), sub îndrumarea pedagogului; în lecţia de antrenament sub îndrumarea antrenorului în vederea obţinerii performanţelor şi în timpul liber, în mod independent sau asistat de un mentor. În „Declaraţia prin consens” elaborată la cel de-al II-lea „Simpozion Internaţional privind educaţia fizică, condiţia fizică şi sănătatea” desfăşurat la Torino în mai 1992 - termenii care definesc activitatea de educaţie fizică şi sport în relaţie cu calitatea vieţii sunt următorii: • Activitatea fizică - orice mişcare realizată cu ajutorul muşchilor scheletici care determină o creştere substanţială a consumului energetic în repaus; • Activitatea fizică din timpul liber - acceptată ca o activitate extraprofesie; • Exerciţiu fizic - formă de activitate fizică de timp liber efectuat în mod obişnuit prin repetarea de-a lungul unei perioade de timp (antrenament) cu obiectiv extern sau intern specific; • Sport în competiţie - sport competiţional; • Sport pentru toţi - asimilat cu recrearea şi activitatea fizică ocupaţională; • Sănătatea pozitivă - bucuria de a trăi;

18

Sănătatea negativă - asociată cu morbiditatea; Morbiditatea - orice abatere de la buna stare fizică sau psihică; Starea de bine - concept holistic care poate fi definit sau descris din diverse perspective: fizic, psihic, material, conjunctural etc. Din această perspectivă sunt studiate şi implicit mai binecunoscute efectele biologice ale activităţii fizice; • Condiţie fizică direcţionată spre performanţă - definită prin termenii capacităţii de performanţă sau în activităţi ocupaţionale; depinde de abilităţi motrice, putere şi capacitate cardio-respiratorie, forţă musculară, putere, rezistenţă, dimensiuni şi compoziţie corporală, motivaţie şi status nutriţional; Condiţie fizică direcţionată spre sănătate - reprezintă componente ale condiţiei fizice asupra cărora nivelul obişnuit de activitate fizică are efecte favorabile sau nefavorabile şi se raportează la status-ul de sănătate. Se caracterizează prin: masa corporală raportată la înălţime, compoziţia corporală, distribuţia ţesutului adipos subcutant, adipozitatea viscerelor abdominale, densitatea oaselor, forţa şi rezistenţa musculaturii abdominale şi dorso-lombare, funcţionalitatea inimii şi a plămânilor, tensiunea arterială, VO2 max, metabolismul glucozei şi a insulinei, profilul lipidic şi lipoproteic sanguin, raportul lipide-hidraţi de carbon oxidaţi (Ifrim, M., 1986) • Mediul social - format din relaţii sociale, valori sociale, apartenenţă la organizaţii • Atribute personale - stil de viaţă, vârstă, sex, statutul socio-economic Miniştrii sportului din Uniunea Europeană reuniţi la Padeborn (Germania, 2001) au căzut de acord asupra necesităţii recunoaşterii unei „specificităţi” a sportului. Dacă se doreşte păstrarea eticii şi a rolului social al sportului, specificitatea sportului va trebui luată în considerare în primul rând în aplicarea regulilor concurenţei şi a pieţei interioare, în luarea măsurilor privind televiziunea şi protecţia sportivilor minori. Sportul este definit astfel în articolul 2 al Cartei Europene a Sportului: „Sport înseamnă toate formele de activitate fizică menite, printr-o practicare organizată sau nu, să exprime sau să amelioreze condiţia fizică şi confortul spiritual, să stabilească relaţii sociale sau să conducă la obţinerea de rezultate în competiţii de orice nivel”. Sportul este un termen polisemantic. De multe ori activitatea fizică, exerciţiul fizic şi sportul sunt utilizate ca sinonime în literatură sau mai ales în mass-media. În domeniul „sport” ştiinţele de graniţă sau de conjunctură se situează la confluenţa formelor şi fenomenelor studiate. Autorii A. Dragnea şi S. Mate-Teodorescu (2002) amintesc de caracterul multidisciplinar şi pluridisciplinar al ştiinţelor care se situează în (Ifrim, M. 1986) domeniul hipercomplex denumit „teoria spoitului”. În concepţia aceloraşi autori obiectul de studiu al teoriei sportului este constituit din „activitatea sportivă cu subsistemele sale, care include antrenamentul ca proces de dezvoltare şi competiţia ca formă de valorificare a capacităţii de performanţă, relaţiile de reglare şi principiile care stau la baza acestora”. Substratul biologic precum şi latura psihologică specifice omului (şi implicit şi sportivului) sunt posibile numai pe baza nivelului social de existenţă şi din acest motiv tripla ipostază a cercetărilor asupra sportului şi sportivului este obligatorie. Particularitatea esenţială a spoitului este competiţia, iar corolarul acesteia este
• • •

19

victoria. Această caracteristică îl deosebeşte de educaţia fizică unde aspectele educative ale exerciţiului fizic sunt primordiale. Mihai Epuran (1996) citându-l pe O. Grupe, aminteşte de patru categorii de sporturi: • sportul pentru tineret; • spoitul pentru toţi; • sportul de competiţie; • sportul de înalt nivel (profesionist). Dacă de referim la competiţia sportivă care presupune obţinerea unui rezultat, constatăm că ea se particularizează pentru fiecare ipostază a sportului: • În sportul pentru toţi competiţia se încheie odată cu victoria. Fiecare întâlnire are oarecum o existenţă de sine stătătoare, chiar dacă se pot efectua clasamente sau decerna premii; • În educaţia fizică, competiţia se încheie odată cu victoria, dar aici ea lasă urme în perspectivă, prin valenţele educative (dezvoltarea biologică şi socializarea elevului); În sportul de performanţă competiţia nu se limitează numai la obţinerea victoriei din concursul respectiv, sportivul sau echipa sunt incluşi într-un sistem competiţional în care toţi participanţii sunt adversari în timp (tur, retur, campionat etc.) şi în care au relaţii de rivalitate directe sau indirecte. Acest ultim sistem generează o serie de demersuri specifice atât în plan orizontal cât şi vertical, efectuate de sportivi şi staff-ul tehnic. Putem spune că, în acest caz, competiţia se desfăşoară şi între concursuri. (Roman, 2007) Activităţile sportive pot fi clasificate în funcţie de efectul lor fiziologic (R. Manno, 1996): a) activităţi sportive cu efect predominant şi masiv anaerob, cu durata cuprinsă între 10 secunde şi 1 minut (atletism, sprinturi scurte, ciclism 20 m., nataţie 100 m., 200 m., patinaj viteză, slalom schi); b) activităţi sportive cu efect predominant aerob, cu o durată mai mare de 3 minute (atletism marş, nataţie 400 m., 800 m., patinaj fond, schi fond, ciclism şosea, caiac-canoe, canotaj 2000 m.); activităţi sportive cu alternanţa proceselor aerobe-anaerobe (lupte, judo, baschet, box, volei, handbal, polo, rugby, hochei, fotbal, tenis); d) activităţi sportive bazate pe putere şi îndemânare: • pe bază de forţă (haltere); • pe bază de impulsie (atletism greutate, disc, ciocan, suliţă); • pe bază de propulsie (atletism 100 mp. 110 mg. Bob frânare, ciclism viteză, atletism înălţime, săritura în lungime); • activităţi bazate pe îndemânare cu intervenţia grupelor musculare importante (patinaj artistic, gimnastica ritmică şi artistică, schi alpin, sărituri în apă, scrimă); • activităţi bazate pe îndemânare cu intervenţia musculaturii în scop direcţional şi postural (echitaţie, pilotaj bob, tir cu arcul); • activităţi bazate pe îndemânare cu intervenţia redusă a musculaturii (tir, cârmaci la canotaj, talere).
20

bazate pe dezvoltarea maximă a aptitudinilor condiţionale (forţă. jocuri sportive colective şi individuale). se bazează pe analiza reacţiilor interne provocate de încărcătură în condiţii de competiţie şi antrenament. e) sporturi extreme. cu competiţii în condiţii standardizate (haltere. alergări pe distanţe mai mici decât cele de concurs. • exerciţii cu efort predominant anaerob-lactacid. destul de puţin instituţional vizate în ciuda faptului că se bucură de o mare răspândire. nataţie. este determinată prin intermediul parametrilor cinematici şi dinamici. Controlul motor constituie factorul determinant (gimnastică. Tehnica de execuţie este în general stereotipă. aruncări în atletism. Exemple: sărituri în înălţime prin procedee necompetiţionale. dar se deosebesc atât prin formă cât şi conţinut de procedeele şi elementele de concurs. • exerciţii cu efort predominant aerob. tir cu arma.se bazează pe execuţia cât mai elegantă şi mai sugestivă a unui număr de figuri în care arbitrul are un rol determinant. riscante. lărgirea bagajului de deprinderi motrice ale sportivilor. Renato Manno (1996) clasifică exerciţiile după următoarele structuri: a) Structura mişcării.O altă clasificare care înglobează aproape toate ramurile sportive poate fi: a) sporturi de prestaţie . • exerciţii cu efort predominant mixt (aerob-anaerob). cu reguli schimbate. priveşte analiza intervenţiilor musculare care se dezvoltă 21 . semifond. patinaj artistic). c) sporturi tehnico-combinative . ciclism pistă. b) sporturi de situaţie . sărituri. rezistenţă şi parţial viteză) şi a mecanismelor metabolice. Aceste exerciţii sunt de apropiere pentru perfecţionarea tehnicii sau tacticii (coordinative) sau de dezvoltare a capacităţii specifice de efort (condiţionale). 2007) A. • exerciţii cu efort predominant plastic (anabolic). Aceste reacţii se referă la procesele metabolice implicate şi la efectele de adaptare ale exerciţiilor efectuate. datorat prezenţei unui adversar. Dragnea (1992) clasifică exerciţiile fizice în trei categorii: a) Exerciţii pentru pregătire generală care respectă următoarele criterii: favorizează dezvoltarea multilaterală. care pot fi deduşi din efortul competiţional în comparaţie cu efortul de antrenament. dezvoltă calităţile motrice de bază. Ele pot fi sintetizate în: • exerciţii cu efort predominant anaerob-alactacid. Abilităţile tehnice şi tactice îndeplinesc un rol predominant (sporturi de luptă. (Roman. Structura topografică. canoe). fond. la gimnastică exerciţii cu ajutor uman sau cu aparate. care sunt constituite pe baza asemănării cu caracterele spaţiale ale procedurilor tehnice. canotaj. tir cu arcul. joc pe teren redus cu număr redus de sportivi. O afinitate mai mare sau mai mică a exerciţiului cu concursul îl clasifică în exerciţiu simplu special sau de competiţie. d) sporturi la ţintă mobilă şi fixă .se bazează pe caracterul imprevizibil al situaţiei.talere. care însă nu se confundă strict cu ramura de sport practicată. c) Exerciţii cu caracter specific. favorizând transferurile pozitive de deprinderi b) Exerciţii cu caracter mixt sau intermediar. Putem astfel să definim modele biomecanice ale performanţei şi ale pregătirii b) Structura încărcăturii.

repetarea unei tehnici. Nivelul de previzibilitate pate fi condiţionat de următoarele elemente: • elemente cunoscute aplicate • elemente cunoscute prin anticipaţie. cu aparate. În funcţie de modul în care se realizează contracţia musculară în cadrul exerciţiilor se pot deosebi următoarele tipuri de exerciţii: • exerciţii izometrice utilizate în exerciţiile fizice statice (nu se modifică distanţele dintre capetele musculare) • exerciţii izotonice concentrice (exerciţii fizice dinamice în care muşchiul se scurtează) • exerciţii izotonice excentrice (exerciţii fizice dinamice în care muşchiul se lungeşte) • exerciţii izotonice pliometrice (exerciţii fizice dinamice în care capetele 22 . Structura situaţională. exerciţiile de antrenament pot fi împărţite în: • exerciţii generale (care nu au asemănare directă cu prestaţia sportivă) • exerciţii specifice (de iniţiere şi dezvoltare) • exerciţii competiţionale (reproducerea efectivă sau simultană a condiţiilor probei oficiale. b) după poziţia faţă de „aparate”: exerciţii fizice la aparate. Aceste elemente nu pot fi definite cu maximă obiectivitate. a calităţilor motrice combinate şi complexe d) după influenţa asupra componentelor antrenamentului sportiv: exerciţii pentru pregătirea tehnică. Pe lângă articulaţii şi pârghii osoase. care desemnează o orientare a elementelor situaţiei tehnico-tactice. necunoscute (învăţarea unei combinaţii. Studiul se poate efectua cu ajutorul electromiografiei. Aceste tipuri de exerciţii sunt folosite cu precădere pentru dezvoltarea forţei. rezistenţei. dinamice şi combinate. forţei. spate. muşchiul ocupă poziţia centrală în cadrul acestor exerciţii. condiţii diferite) Pornind de la analizele efectuate după aceste criterii. având la bază stimulentul determinant care constituie componenta agonistică Gheorghe Cârstea (1999) propune clasificarea exerciţiilor fizice după scopurile educative urmărite: a) după ponderea asupra dezvoltării unor segmente-grupe musculare: exerciţii pentru trunchi. aciclice şi combinate f)după natura efortului fizic: exerciţii fizice statice. îndemânării. dar joacă un rol important în obţinerea performanţelor. sparing-partner condiţionat în box) • elemente necunoscute de aplicat • condiţii psihologice ale situaţiei (realizarea unui obiectiv propus în situaţii variate de stres psihic. care ocupă locul central în dezvoltarea aptitudinilor motrice.pe baza datelor biomecanice descrise anterior. fizică e) după caracterul succesiunii mişcărilor componente: exerciţii fizice ciclice. pe aparate c) după influenţa asupra dezvoltării calităţilor motrice: exerciţii pentru dezvoltarea vitezei. membre inferioare etc. membre superioare. cu alegere. prin capacitatea lui de contractare şi întindere. tactică.

exerciţiul fizic şi sportul sunt utilizate ca sinonime în literatură sau mai ales în mass-media. Sportul. În domeniul „sport” ştiinţele de graniţă sau de conjunctură se situează la confluenţa formelor şi fenomenelor studiate. submaximale. Substratul biologic precum şi latura psihologică specifice omului (şi implicit şi sportivului) sunt posibile numai pe baza nivelului social de existenţă şi din acest motiv tripla ipostază a cercetărilor asupra sportului şi sportivului este obligatorie. Dragnea şi S. • tempoul. se exprimă prin spaţiul parcurs per unitate de timp S/T sau prin număr de repetări per unitate de timp N/T şi reprezintă un raport sau coeficient. Particularitatea esenţială a sportului este competiţia. relaţiile de reglare şi principiile care stau la baza acestora”. 2007). adică intervalul de timp în care se desfăşoară un act motric sau o succesiune de acte motrice de aceeaşi natură sau de natură diferită. • amplitudinea mişcării (cm. m sau grade). • sistemul de dispunere faţă de adversari şi parteneri. medii. g) după intensitatea efortului fizic: exerciţii fizice maximale. Mate-Teodorescu (2002) amintesc de caracterul multidisciplinar şi pluridisciplinar al ştiinţelor care se situează în Ifrim. înotul şi gimnastica pentru întreţinere constituie preocupări ale persoanelor aparţinând elitelor (economice. (Roman. care include antrenamentul ca proces de dezvoltare şi competiţia ca formă de valorificare a capacităţii de performanţă. M. iar în prezent. ca spectatori la unele întreceri sportive. în primul rând). excentrice sau pliometrice). Nu există o tradiţie în sensul practicării sportului. în mică măsură. • ritmul (cadenţa) reprezintă numărul de repetări a actelor motrice pe parcursul unei execuţii îndelungate şi uniforme. prin participarea pe stadioane. iar corolarul acesteia este victoria. • viteza de execuţie De multe ori activitatea fizică. (1986) domeniul hipercomplex denumit „teoria sportului”. Forma exerciţiului fizic este dată de modul în care se succed mişcările. în natură. adică viteza de succesiune a actelor motrice sau a acţiunilor motrice. se mişcă.musculare se îndepărtează după care se apropie în timp foarte scurt). Practicarea sportului nu sprijină timpul liber în afara domiciliului. • durata. Practicarea anumitor sporturi precum schiul. Se iau în considerare: • direcţia mişcării. În concepţia aceloraşi autori obiectul de studiu al teoriei sportului este constituit din „activitatea sportivă cu subsistemele sale. Acest tip de exerciţii se mai numeşte „exerciţiu pliometric” • exerciţii combinate (exerciţii fizice cu combinaţii între contracţii izometrice şi contracţii izotonice concentrice. Această caracteristică îl deosebeşte de educaţia fizică unde aspectele educative ale exerciţiului fizic sunt primordiale. nefiind o componentă importantă a stilului de viaţă al românilor. 23 . Autorii A. formarea unor obiceiuri de acest tip este împiedicată de lipsa unor amenajări corespunzătoare şi de nivelul de trai scăzut care nu permite procurarea unui minim de echipament. adică lungimea drumului (de obicei exprimată prin mărimea unui arc de cerc) între poziţiile extreme ale unui segment sau corp care oscilează. prezintă interes numai prin vizionările de la televiziune şi.

În 1993. prilejul de a-şi îmbunătăţi nivelul de performanţă în sport şi de a atinge nivele de realizări personale şi nivele de performanţă recunoscute public. toate formele de activitate fizică menite. Art. impresari etc. Art. în care se fac precizări clare cu privire la sport în general şi la „Sportul pentru toţi” în special. şi să fie destinate atât celor ce lucrează voluntar cât şi profesioniştilor (lideri. să apere şi să dezvolte bazele morale şi etice ale sportului.CONCEPTUL „SPORT PENTRU TOŢI” Carta Internaţionale a Educaţiei Fizice şi Sportului a fost ratificată de către UNESCO în 1978 la Paris. animatorilor calificaţi”. demnitatea umană şi siguranţa celor care participă la sport. pentru: 1. organizatorilor. inclusiv abuzul de medicamente”. să stabilească relaţii sociale sau să conducă la obţinerea de rezultate în condiţii de orice nivel”. faţă de exploatarea în scopuri publice. de diferite nivele şi discipline. bărbaţi şi femei. manageri. Aceste cursuri trebuie să răspundă nevoilor participanţilor la sport şi recreare. trebuie să fie promovată pentru toate categoriile de populaţie prin asigurarea facilităţilor corespunzătoare şi a programelor de orice fel. 2.6. Art. Articolele 1. în scopul promovării sportului ca factor important în dezvoltarea umană. precum şi prin asigurarea instructorilor. cod. să exprime sau să amelioreze condiţia fizică şi confortul spiritual. directori acreditaţi. oficiali. forme de manifestare şi practicanţi. Sportul este definit astfel: „se înţelege prin sport. îmbunătăţirii stării sănătăţii şi a performanţei. iar între anii 1991-1993 se aduc tot felul de îmbunătăţiri.2. 2. Consiliul Europei elaborează o nouă Cartă Europeană a Sportului şi elaborează de asemenea Codul Eticii Sportive. c) să asigure oricui este interesat şi are calităţile necesare. fie ea în scopul destinderii şi recreării. vor lua măsurile necesare pentru aplicarea principiilor expuse în Codul Eticii Sportive. 1: „Guvernele. prin protejarea sportului. printr-o participare organizată sau nu. 6. Art. antrenori. 9. „Dezvoltarea participării: practicarea sportului. care să cuprindă toate aspectele de promovare sportivă trebuie să fie încurajate. b) să asigure posibilitatea fiecăruia de a participa la sport şi recreare fizică într-un mediu sigur şi sănătos în cooperare cu organizaţiile sportive corespunzătoare. în privinţa „Sportului pentru toţi” este incontestabil faptul că mişcarea 24 . a permite oricărui individ să practice sport şi mai ales: a) să asigure posibilitatea ca toţi tinerii să primească o instruire în domeniul educaţiei fizice şi să aibă prilejul de a dobândii deprinderi sportive de bază. sportivilor.9 sunt concludente în acest sens. „Resurse umane a) Dezvoltarea cursurilor de antrenament de către forurile corespunzătoare urmate de diplome de calificări.) b) Cei implicaţi în conducerea şi supervizarea activităţilor sportive trebuie să aibă calificarea necesară acordând atenţie deosebită protecţiei şi sănătăţii celor faţă de care sunt răspunzători”. Se constată că s-a impus nevoia definirii sportului şi chiar a delimitării anumitor domenii ale fenomenului sportiv în funcţie de scop.

în realitate aceste două tipuri de organizare a sportului nu sunt chiar atât de divergente. activitatea sportivă este considerată ca fiind expresia iniţiativei libere şi autonome a cetăţenilor.sănătate. amenajarea teritoriului. în diverse moduri şi proporţii. religie. „Sportului pentru toţi” este domeniu de importanţă naţională cu rol deosebit în strategiile care privesc . educaţie şi recreare. înţelegându-le nevoile şi motivaţiile. promovarea şi menţinerea condiţiei fizice şi a sănătăţii. culoare. sportul se dezvoltă pretutindeni fără vreo formă de intervenţie din partea statului. ca activitate socială de interes general având drept scop creşterea potenţialului biologic al populaţiei. Societatea civilă şi-a creat. Spania şi Portugalia. cultură populaţiei. Ea este una din trăsăturile primare şi una din condiţiile existenţiale ale omului. liberalismul şi intervenţionismul în sport fiind adesea moderate de consecinţele pe care le au asupra lor diferite curente politice ce se succed la 25 . sex. ca funcţie autonomă numai organizarea competiţiilor sportive. Statul. Diversitatea legislaţiilor sportive se explică prin faptul că ele se bazează pe o concepţie de tip liberal sau intervenţionist şi pe diverse combinaţii ale acestora. limbă. origine naţională sau socială. în acelaşi timp. persoane juridice de drept public şi privat. Promovarea şi dezvoltarea ei sunt. educaţie.„ fiecare om trebuie să aibă neconvenţional la toate drepturile şi libertăţile proclamate.este o necesitate. ca: Franţa. să profite de efectele benefice ale exerciţiilor fizice. mediu. În lume „Sportul pentru toţi” se dezvoltă în mod diferit. în ţările care au adoptat acest model. alături de stat. iar în unele cazuri. avere. rolul asociaţiilor sportive şi domeniile de colaborare dintre ele. Statul favorizează cooperarea permanentă şi efectivă între autorităţile publice. a resurselor umane şi la crearea de structuri care să permită organizarea şi dezvoltarea Sportului pentru toţi. ca manifestare a societăţii civile. În statele „intervenţioniste” sportul este considerat un serviciu public. Ea oferă posibilitatea practicării sportului tuturor cetăţenilor. o zonă de responsabilitate independentă prin muncă voluntară şi liberă asociere. Guvernele sunt responsabile pentru organizarea şi dezvoltarea „Sportului pentru toţi”. fără nici un fel de discriminare de rasă. chiar şi administrarea şi controlul lui. protecţie socială. Rolul recunoscut statului este acela de a crea condiţiile necesare practicării sportului şi de a ajuta mişcarea sportivă să-şi dezvolte propria capacitate autonomă de iniţiativă. încredinţate mişcării sportive. naştere şi convingere”. conform obiectivelor propriei politici sportive. organizaţiile neguvernamentale. sociale şi sanitare atribuind mişcării sportive. din copilărie până la bătrâneţe. În Occident. prin măsuri legislative. recunoscându-i-se. Statul creează condiţii care să asigure accesul fiecărui cetăţean la activităţi fizice şi sportive pentru sănătate. legile privitoare la sport determină cadrul juridic în care poate fi practicat sportul la nivel naţional. precum şi a persoanelor fizice cu preocupări în domeniul social şi al calităţii vieţii. Conform cu „Declaraţia universală a drepturilor omului”. prerogativele statului. administrativ-organizatorice şi financiare se obligă la asigurarea resurselor materiale. importanţa socială. Statul îşi asumă răspunderea promovării şi dezvoltării sportului. În statele cu o cultură liberală. astfel încât populaţia în majoritatea sa.

CIO .Federaţia Internaţională Sportul Pentru Toţi. Programul SPRINT proiect de sprijinire a ţărilor din Europa de Est susţinut de Consiliul Europei . IANOS . 26 .Comitetul Internaţional Olimpic . CSIT . Recreare şi Sport. Ziua mondială a mersului. cursuri de formare specialişti. Comitetul de Dezvoltarea Sportului (CDDS) al Consiliului Europei monitorizează Deciziile Comitetului Miniştrilor. ICSSPE . structuri. Pe plan mondial.Comisia de Dezvoltare a Sportului.). Totuşi. . Deşi au existat acţiuni. activităţi de mare anvergură (Challenge Day. Jocurile Mondiale ale Sportului Pentru Toţi. tineri. din cauza resurselor financiare importante necesare pentru promovarea lui. moment în care preia şi termenul de „Sportul Pentru Toţi”. omiterea sportului din textele constituţionale nu înseamnă nicidecum o subestimare a lui şi nu împiedică promulgarea de legi importante în favoarea acestuia şi recunoaşterea valorii lui umane şi sociale.Comitetul Internaţional pentru Educaţie Fizică. neglijându-se obiectivul real al domeniului. bază materială. BSAA Asociaţia Balcanică Sportul Pentru Toţi. precum şi datorită rolului sportului în învăţământ.conducerea statului.Comitetul Sportiv Internaţional al Muncii. datorită valorii sociale a sportului.Consiliul Internaţional pentru Educaţie Fizică şi Ştiinţa Sportului. şi au unele elemente şi principii comune cum ar fi: • voluntariatul şi asociaţiile sportive sunt considerate fundamentale pentru promovarea şi dezvoltarea sportului. convenţiile şi acordurile europene semnate şi de România. TAFISA .E. În România. În perioada 1990-1991 se realizează o serie de studii şi anchete sociale ale căror rezultate stau la baza elaborării „Strategiei de Organizare şi Dezvoltare a Mişcării „Sportul pentru Toţi” . promovând ideea sportului pentru toţi şi democratizarea structurilor sportive suple în baza unei strategii naţionale.Asociaţia Internaţională pentru Organizaţii Naţionale ale Sportului. conferinţe. adulţi).Federaţia Internaţională de Educaţie Fizică. având dese ori caracter forţat. Caracterul de activitate voluntară a sportului este menţionat doar în constituţiile câtorva ţări din Europa Occidentală de prin anii 1970. cercetare ştiinţifică (testul EUROFIT pentru copii. congrese internaţionale şi mondiale. dezvoltarea „Sportului Pentru toţi” susţinută de o serie de organisme: C. UNESCO Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie.Asociaţia Internaţională pentru Condiţia Fizică şi Sport. Ziua Olimpică. În anul 1990 România aderă la Carta Internaţională a Educaţiei Fizice şi Sportului şi la Carta Europeană. bazele practice ale Sportului de Masă nu erau în concordanţă cu principiile democraţiei. Aceste organisme desfăşoară şi organizează activităţi ca: adunări. până în anul 1990 Sportul pentru Toţi s-a desfăşurat sub denumirea de Sportul de Masă fiind coordonat de Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport. • este recunoscută autonomia de organizare a activităţii sportive. obligatoriu şi formal. CIEPSS . FIE .Consiliul I şi Comisia de dezvoltare a Sportului.factor de progres social şi al creşterii calităţii vieţii”. • recunoaşterea necesităţii intervenţiei statului în sport. sindicale şi diferite departamente. dar organizat şi susţinut financiar în cea mai mare parte de organizaţiile politice. ca şi în toată Europa de Est.Comisia Sportul pentru Toţi. Festivalul Mondial al Jocurilor şi Sporturilor Tradiţionale. FISPT . Ştiinţă şi Cultură.

27 . e) Comisia de coordonare a turismului pentru toţi. interesele şi preferinţele fiecăruia. Programele elaborate şi lansate de federaţie au ca scop crearea condiţiilor care să garanteze dreptul la mişcare a fiecărui cetăţean şi să asigure accesul oricărei persoane la practicarea exerciţiilor fizice. Spre deosebire de alte federaţii care au rolul de organizare şi susţinere a sportului de performanţă. manageriat. având personalitate juridică şi autonomie organizatorică. ca mijloc de dezvoltare a personalităţii umane şi ca factor de integrare socială. g) Comisia economică financiară şi bază materială. într-un mediu curat şi sigur. servicii) pentru practicarea activităţilor fizice sportive.Apar structuri noi. în subordonarea MECTS-ului. organism guvernamental. Conceptul Sportul Pentru Toţi este definit astfel: „activitatea socială de interes naţional. pentru asigurarea accesului oricărei persoane la practicarea activităţilor fizice sportive. al cărui rezultat final trebuie să fie sănătatea şi starea de bine. în funcţie de capacităţile. • Asigurarea condiţiilor necesare (resurse umane. în limita competenţelor şi scopurilor proprii. Aceste structuri iau fiinţă în ideea democratizării sportului şi apropierii cât mai rapide de modul de organizare şi abordare a sportului pentru toţi pe plan internaţional. b) Comisia pentru organizarea activităţilor sportive. f) Comisia de coordonare a sportului feminin. coordonare. c)Comisia pentru propagandă. în condiţiile legii şi îşi desfăşoară activitatea în baza planurilor şi bugetului propriu. publicitate şi relaţii cu publicul. Obiective Federaţiei Române „Sportul Pentru Toţi” sunt: • Instituirea unei strategii în care parteneriatul între structurile guvernamentale şi societatea civilă este absolut necesar. într-un mediu curat şi sigur. Federaţia Română „Sportul Pentru Toţi” promovează sportul ca factor responsabil al stării de sănătate a populaţiei. În cadrul federaţiei sunt constituite un număr de 7 comisii centrale consultative şi executive de specialitate pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin: a) Comisia pentru sprijinirea practicării exerciţiului fizic pentru atragerea şi formarea de instructori. pentru ca fiecare să contribuie la organizarea şi dezvoltarea Sportului pentru Toţi. Federaţia Română „Sportul Pentru Toţi” preia strategia şi programele Direcţiei Programe Sportive pentru public şi face demersurile necesare pentru promovarea „Sportului Pentru Toţi” ca activitate socială de interes naţional. care funcţionează ca instituţie publică. în cadrul organizat sau în mod independent. bazată pe libera alegere de practicare a activităţilor fizice şi sportive de către orice persoană. bazată pe principii democratice. Federaţia Română Sportul Pentru Toţi. Federaţia Română a Sportului pentru Handicapaţi se înfiinţează în 1990 iar în 1992. d) Comisia pentru activitate metodică cercetare şi documentare. • Formarea de mentalităţi favorabile şi atitudini pozitive şi active faţă de activităţile corporale. bază materială.” Federaţia Română „Sportul Pentru Toţi” este organismul naţional de specialitate în domeniu. în cadru organizat sau în mod independent.

asigurări sociale etc. Modalităţi de realizare: • Programul naţional se realizează prin subprograme. donaţii. nevoilor şi preferinţelor populaţiei. • Monitorizarea aplicării Programului Naţional este asigurat de Comitetul Activităţilor Fizice Sportive pentru Sănătate. diaspora). tipuri profesionale.de la centralizare şi ofertă centralizată la realizarea de programe locale bazate pe tradiţii. taxe şi cotizaţii. • Finanţarea este asigurată în principal de la bugetul de stat şi bugetele locale. • Agenţi economici. • Persoane juridice de drept public şi privat. aplicate pe criteriul priorităţilor. grupe defavorizate. elaborate pentru diferite structuri populaţionale (categorii de vârstă. • Trecerea 28 . nevoi şi preferinţele populaţiei. tradiţiilor. jocuri de noroc. Educaţie şi Recreare. participări ale capitalului privat. organism consultativ pe lângă Secretariatul General al Guvernului României. etnii.). condiţiilor. Grupuri ţintă: • Populaţie. • Autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale. acţionându-se pentru trecerea treptată la diversificarea finanţării (sponsorizări.

Există un număr din ce în ce mai mare de dovezi şi argumente care sprijină ideea că activitatea fizică prestată în timpul liber. cu un pol pozitiv şi altul negativ (sănătate pozitivă. Factorii principali care influenţează starea de sănătate sunt numeroşi şi complecşi: factori biologici. Pentru a spune că cineva beneficiază de o sănătate pozitivă. Că sportul. interschimbabili. ajută la menţinerea. Sănătatea pozitivă este asociată capacităţii de a resimţii bucuria de a trăi şi de a face faţă solicitărilor vieţii. cu mortalitatea prematură. dezvoltarea fizică ş. asupra cărora nivelul obişnuit de activitate fizică are efecte favorabile 29 .a. Morbiditatea poate fi definită ca fiind orice abatere. Ea poate fi direcţionată spre oricare dintre cele două obiective. promovarea şi/sau redobândirea sănătăţii. Condiţia fizică raportată la starea de sănătate se referă la acele componente ale condiţiei fizice. Activitatea fizică sistematică poate să menţină şi să îmbunătăţească structura diverselor ţesuturi şi organe. care nu constă numai în absenţa bolii sau infirmităţii” (Coroi V.. dar numai. Beneficiile activităţii fizice asupra sănătăţii publice au fost evaluate şi recunoscute de mai multe organisme internaţionale. acceptată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi înscrisă în preambulul constituţiei acestui for internaţional. Consiliul Europei. să se afle la polul său pozitiv. Ea nu semnifică doar simpla absenţă a bolilor. factori sociali etc. subiectivă sau obiectivă. Factorii biologici care exercită o influenţă hotărâtoare asupra unor indicatori ai stării de sănătate sunt: natalitatea şi fertilitatea. este nevoie ca fiecare dintre componentele sănătăţii: fizică. care descrie o stare de sănătate pozitivă a indivizilor şi include bună-starea fizică. Starea de bine este un concept holistic. Sănătatea negativă este asociată cu morbiditatea şi în caz extrem. de la bună-starea fizică sau psihică. socială şi psihologică. morbiditatea. factori ecologici. performanţa sau sănătatea. factori de mediu. mintală şi socială. 1980) Sănătatea este considerată a fi o condiţie umană cu dimensiuni de ordin fizic. social şi psihologic. factori demografici. Federaţia Internaţională de Medicină Sportivă. sănătate negativă). cum ar fi Organizaţia Mondială a Sănătăţii. fiecare dintre ele caracterizându-se printr-un continuu. după anumite criterii. să amelioreze funcţiile şi să contracareze deteriorările care tind inerent să apară datorită inactivităţii (sedentarismului) şi înaintării în vârstă. socială şi psihologică a acelei persoane. Gorgos C. activitatea fizică în general.CONCEPTUL DE SĂNĂTATE Definirea conceptului de sănătate. factori sanitari. Condiţia fizică reprezintă capacitatea de a executa un lucru muscular în mod satisfăcător. Acesta este motivul pentru care în ţările dezvoltate. subliniază faptul că prin sănătate trebuie înţeleasă „o completă bunăstare fizică. mortalitatea. mai puţin moartea. are efecte favorabile asupra dezvoltării fizice a individului şi a comunităţii este deja un lucru bine cunoscut. termenii de „fitness” (condiţie fizică) şi de „healtlh” (sănătate) sunt cvasi-similari.

creşte capacitatea muşchiului de a prelua grăsimile din sânge şi a le utiliza pentru procurarea de energie. susţinute. hipertensiune • sângele devine mai fluid şi circulă mai uşor prin arterială vene. . Caracteristicile fundamentale ale activităţilor corporale pentru a asigura condiţia fizică sunt următoarele: • să angajeze grupe musculare mari.ateroscleroză. 1988). . timp de cel.bolile pulmonare mai mare de are pe minut.. • să impună o sarcină mai mare decât ceea obişnuită. Multe forme de activităţi de recreare activă includ exerciţii viguroase. puţin 20-30 de minute. de împiedicare a apariţiei bolilor. Între aceste efecte funcţionale şi profilactice există o strânsă legătură. O capacitate fizică adecvată prin practicarea cu regularitate a activităţilor corporale se traduce printr-o performanţă fizică crescută.plămânul devine capabil să ventileze o cantitate . sistemul sau funcţia Adaptări funcţionale Efecte profilactice faţă de: cardiovascular pulmonar muşchii scheletici ţesutul adipos • creşte cantitatea de sânge pe care o poate împinge . Aparatul. (zilnic) a unor exerciţii ritmice. de îmbunătăţire ale funcţiilor tuturor aparatelor şi sistemelor. Efectele sanogenetice ale activităţilor corporale sunt: • funcţionale.fracturi musculatura se atrofiază mai lent o dată cu vârsta provo-cate prin cădere scade masa totală de grăsime şi din jurul viscerelor.creşte forţa şi rezistenţa musculară. . contribuind şi la calitatea percepută a vieţii. mersul alert îndeplineşte aceste condiţii minime. • se măreşte cantitatea de sânge existent în vase. majoritatea adulţilor fac progrese.R. creşte capacitatea muşchiului de a prelua glucoza din sânge. La majoritatea adulţilor. • să impună un consum energetic substanţial mai mare. • profilactice. încredere în sine şi independenţă în plan fizic şi psihologic. . cronice. În practică aceasta înseamnă executarea frecventă. Dacă mersul este completat cu alte activităţi în vederea exersării musculaturii.lombopatii. Ea se caracterizează prin: • abilitatea de a efectua cu vigoare activităţi zilnice. • o prezenţă a trăsăturilor şi capacităţilor asociate cu un risc minor de îmbolnăvire prematură şi de dezvoltare a stărilor asociate cu inactivitatea fizică obişnuită (Pate R. exemplificată în tabelul de mai jos. . Întotdeauna aceste activităţi asigură efecte sanogenetice cu condiţia ca ele să fie executate în mod regulat şi cu o pregătire adecvată.cardiopatie ischemică. inima. obezitate diabet ateroscleroză metabolismul glucidelor metabolismul grăsimilor 30 .sau nefavorabile şi care se raportează la statutul de sănătate.

Comportamentul psihoeficacitatea profesională. S-a ajuns. a căror identificare. Dar adăugându-li-se inactivitatea fizică. Pentru aceasta a fost nevoie să se stabilească modalităţile prin care se pot identifica din timp persoanele ce prezintă cel mai mare risc de îmbolnăvire. Sportul ca mijloc de modelare corporală Spre deosebire de alte epoci. se îmbunătăţeşte viteza de reacţie şi promptitudinea răspunsurilor la diverşi stimuli. fie anumite caracteristici sau comportamente: fumat. la nominalizarea unor aşa numiţi factori de risc. sistemul sau funcţia imunitatea procese digestive sistemul nervos funcţii cognitive Adaptări funcţionale se întăreşte capacitatea sistemului imunitar de a răspunde la o agresiune microbiană se îmbunătăţeşte tranzitul intestinal. Prin factori de risc se înţelege fie istoricul (antecedente familiale). a) Factorii primari de risc sunt reprezentaţi de acele caracteristici personale sau comportamentale. obezitatea. conceptul de corp uman un mai reprezentată astăzi un simplu „suport material” în care sălăşluieşte spiritul individului. Efecte profilactice faţă de: Infecţii cancerul de colon fracturi prin cădere fracturi prin cădere depresie şi anxietate se ameliorează imaginea despre propria persoană. stresul ei pot favoriza apariţia diverselor boli. Concepţia actuală despre corp tinde să-l transforme pe acesta într-un 31 . constituie practic „medicamentul” cel mai accesibil şi mai eficient în lupta cu aceşti factori de risc. El reprezintă din ce în ce mai mult o componentă importantă a personalităţii umane. alimentaţie excesivă etc. alimentaţia iraţională. De menţionat este faptul că efortul. activitatea corporală. înlăturându-se constipaţia. se îmbunătăţeşte coordonarea mişcărilor şi echilibrul. Factorii de risc sunt primari şi secundari. iar din altă perspectivă factori de risc sunt ce pot fi influenţaţi şi factori de risc asupra cărora nu se poate acţiona în nici un fel. de aceea. social se instaurează „starea de bine „ şi bucuria de a trăi Sportul ca mijloc de influenţare a factorilor de risc pentru sănătate Viziunea şi acţiunea preventivă asupra sănătăţii presupune luarea unor măsuri. cuantificare şi urmărire trebuie făcută sistematic şi periodic. Deşi sunt foarte virulenţi aceşti factori de risc prezintă avantajul că depind în mare măsură sau complet de dorinţa noastră de ai face inofensivi. b) Factorii secundari de risc sunt caracteristici personale sau comportamentale care nu se pot plasa singure sub riscul îmbolnăvirii. comportamentul familial. sedentarism.Aparatul. care ne plasează sub un mare risc de îmbolnăvire.

univers de interes major al omului contemporan. Atâta timp cât există o înţelegere corectă a necesităţii influenţării fizice al propriului organism şi atâta timp cât se folosesc modalităţi optime de producere a unor modelări corporale. s-au dublat din 1992. Asociaţia Americană a Operaţiilor Plastice şi Reconstituirilor Estetice a raportat că în ultimii 5 ani operaţiile de mărire a sânilor au crescut de 3 ori (Rogers 1999). sau dacă ne interesează mai degrabă motivele care duc la involuţia trupească (lumească) de-a lungul vieţii fiinţei umane? Această întrebare este justificată. Dutton. La prima vedere. Viaţa în sine solicită corpul. Operaţiile estetice în general. O modalitate de manipulare a prezenţei fizice a indivizilor este reprezentată de operaţiile estetice. Totuşi există diferite modele de a exista a corpului uman şi concepţii diferite ale indivizilor de a convieţui şi a înţelege această relaţie. iar în rândul bărbaţilor s-a triplat. care este interesat de o imagine fizică cât mai apropiată de ideal. poate părea fără sens. zi de zi. mai târziu ele au trezit interesul marilor vedete în scopul de aşi remedia defectele estetice. ca pe un obiect. ca un ceva cu care să ne construim viaţa aşa cum vrem şi dorim”. având în vedere contextul epocii industriale în care muncile grele sunt automatizate. tratament medicamentos 32 . 1994. aşa cum este el reflectat şi prezent. un habitat al spiritului şi al personalităţii psihice ci interesul este reprezentat de corp ca apariţie ideală. precum un obiect pe care-l putem perfecţiona sau sculpta. ar fi de interes. dar niciodată aşa cum sunt ele mediatizate astăzi. 1995). Jeffords.corp este percepută şi poate fi analizată ca o simplă relaţie instinctuală. Din ce în ce mai mulţi oameni îşi fac reparaţii estetice numite sugestiv de americani. Moda impune un singur model pe care toată lumea îl acceptă. ca pe un simplu fetiş. Dacă doreşti să fi modern eşti obligat să-ţi modifici propriile caracteristici conform modei. această concepţie este lăudabilă. Aşa că. atunci când (sau dacă) se acceptă modelarea lui după unele idei sau modele pe care le propune cultura contemporană. când „interesul nu este reprezentat de corp ca un sălaş. La început operaţiile estetice au avut rol reparatoriu în urma unor vătămări corporale iremediabile. (Glassner. în funcţie de caracteristicile şi potenţialele fizice individuale şi în funcţie de cultura şi cerinţele societăţii în care trăim. De-a lungul istoriei au mai fost prezentate corpuri perfecte. imagine care să-i servească la normele şi regulile sociale. 1992. Întrebarea este dacă ne interesează propriul corp. prin diferite modalităţi. Însă o analiză a relaţiilor particulare corp-persoană. o reflexie filozofică asupra imaginii unui corp uman perfect construit. „lunch-hour surgery1” care reprezintă procedee inofensive sau foarte puţin ofensive cum ar fi: întinderea ridurilor cu ajutorul laserului. lipo-absorbţia a crescut cu 200% în rândul femeilor. relaţia individ . Nu este locul aici de a analiza relaţiile dintre oameni şi corpurile lor şi nici ale modalităţilor diferite de existenţă a corpului uman. Astăzi chirurgia estetică stă la îndemâna oricui. fiind chiar puternic mediatizată prin programele comerciale ale televiziunilor şi prin lumea Internetului.

prietenii. devin dezapreciaţi” (Hannaford 1985). respectiv. Cu toate acestea. pentru că o prezenţă plăcută şi atractivă o ajută să-şi câştige mult mai uşor locul de muncă. prostia şi animalismul. indiferent de rasă şi etnie. acum o femeie slabă simbolizează încredere în sine. acceptă aceste procedee reparatorii artificiale (Hooks 1992. 2001). indivizii ce nu se pot apropia de acest ideal şi cei ce nu sunt interesaţi să-şi menţină sub control fizicul depreciat. posibil de observat de oricine. lipsa controlului de sine şi al voinţei. iar persoanele neîngrijite sunt încadrate în mediocritate şi inferioritate 33 . iar celelalte se situează între cele două categorii (MarzanoParisoli. Aceştia vor fi de regulă cei ce nu pot şi nu doresc să urmeze diete şi să practice sportul în scopul menţinerii unei prezenţe fizice agreabile. în filmele de succes şi în reclamele comerciale ale televiziunilor ca un simbol al siguranţei de a deveni ceea ce ţi-ar plăcea să fi şi o modalitate fără de care nu poţi obţine succes. Marcia Millman. popularitatea. bani şi afecţiune. Dacă în trecut o femeie obeză era asociată cu maternitatea. fără de care nu se poate ajunge la o integritate morală. slabă. libertate şi control.antilipidic. Dacă în trecut muşchii erau asociaţi cu insensibilitatea. lene. Din acest motiv. putere. Conotaţia termenilor „musculos” şi „slabă” s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. acuzele şi criticile la adresa corpurilor inestetice devin tot mai acerbe. că 69% dintre femeile de televiziune sunt slabe. şi are acum o reală conotaţie etică. independenţă şi control de sine. Valoarea socială a femeii este asociată cu prezenţa fizică. În sprijinul acestei idei. lipsă de voinţă. frumuseţea şi căldura căminului. Corpul musculos este prezentat din ce în ce mai des în mass-media. Adevărata faţetă a modelului ideal este reprezentată. statutul. Excesul de greutate corporală reflectă inadaptabilitate morală sau personală. relaţiile şi posibilii parteneri doriţi.. Pentru orice femeie înfăţişarea este foarte importantă. acum muşchii sunt un simbol al atitudinii corecte în faţa vieţii. stă faptul. înseamnă că te interesează propriul corp şi că ai puterea să-ţi „şlefuieşti” propria viaţă. Să fii musculos. „Într-o societate ce idolatrizează modelul ideal. Deci corpul ideal nu este doar estetică ci şi etică. doar 5% sunt plinuţe. şi este un semn al disconfortului emoţional moral şi spiritual. Pe lângă aceasta antrenamentul regulat şi conştient nu este o activitate neutră ci stimulatoare.M. de fapt. dezordine interioară. rezultatele obţinute măresc încrederea în forţele proprii. nu toata lumea. Controlul şi puterea de supraveghere a înfăţişării fizice este considerată o activitate etică. Ideea de cult al corpului feminin şi masculin a devenit din ce în ce mai puternică. cu silueta şi cu concepţia de apariţie publică. în lucrarea sa „Such a Pretty Face” subliniază faptul că obezitatea produce dezgust în cultura contemporană şi simbolizează lăcomie. M. O persoană de succes trebuie să-şi menţină condiţia fizică şi silueta chiar dacă este pusă în situaţia de a apela la dietă şi exerciţii fizice. 1996). egoism. Silueta şi agreabilitatea reprezintă simbolurile unei femei de succes: statut socio-economic stabil. Dietele şi activităţile fizice sunt cele mai bune căi de a-ţi dirija propriul corp şi implicit propria-ţi viaţă. de conexiunile dintre perfecţiunea estetică şi evoluţia etică a persoanei.

bodybuilding-ul a ajuns în ţările vest-europene un fenomen foarte semnificativ în acest sens. Sportul ca mijloc de autocontrol Ansamblul de reguli morale ce privesc capacitatea de autocontrol. ne încurajează să dorim un corp ideal. 1999). A fi în stare să-ţi controlezi aspectul fizic. Acest fel de activitate fizică te învaţă cum să acţionezi asupra tuturor grupelor musculare cu o precizie tehnologică care să-ţi permită „sculptarea” dorită a întregului corp. atâta timp cât eşti subţire şi atractivă”. modelele pot fi diferite în funcţie de deosebirile dintre culturi şi societăţi. Consecinţă a acestui fapt este că. Prin implementarea ideii de acceptare a remodelării propriul corp după capriciile modei şi nu după paternul cultural. reprezintă punctul culminant al construcţiei sociale a omului modern. Consecinţele acestor situaţii. Nu este surprinzător faptul că aceste două imagini reprezintă pentru diferiţi indivizi un criteriu de evaluare proprie. consecinţe patologice. Noţiunea de „naturaleţe corporală” presupune. respectiv subţire a top-modelelor şi corpolent respectiv musculos al bodybuilderilor. profilul intelectual şi etic reprezintă de fapt scopul real al vieţii. nu sunt numai negative ci şi periculoase. În acest context. întârzie fenomenul de uzură fizică şi morală şi înlătură frica de aţi asuma responsabilităţi care să te ajute să-ţi atingi idealurile” (Loland. au fost înlocuite cu Bărbie şi cu Ken care reprezintă fata de carieră şi băiatul plin de succes. se ajunge uneori la diete stricte şi la antrenamente severe.etică. Chiar dacă se acceptă analiza lui Foucault (1997) asupra corpului. 34 . Astfel. ce duc unele persoane la repulsie faţă de alimentaţie sau la consum înrăit de exerciţii fizice şi anabolizante. că corpul uman există şi este înţeles separat de interpretarea socială a realităţii. Orice persoană. Cu toate că aceste consecinţe privesc o mică parte a populaţiei. în întruchiparea sa. Reuşita modelării noastre fizice în concordanţă cu cerinţele modei fac dovada practică şi evidentă a puterii noastre de autocontrol. devine dificilă cu atât mai mult cu cât. „naturaleţea” corpului este iluzorie. din ce în ce mai mulţi oameni sunt convinşi că corpurile lor sunt doar nişte simple obiecte pe care le pot modela sau reconstrui după bunul lor plac. Suntem cu toţii supuşi presiunilor sociale ce ne cer să demonstrăm calităţi obiective conforme cu energia reglată de normele sociale. atâta timp cât eşti un bodybuilder şi om de succes” (Rogers 1999). Convingerea că avem puterea să ne corectăm neajunsurile fizice. pentru a trăi nu are doar dorinţe şi nevoi contextuale istorice şi culturale ci şi numeroase nevoi şi dorinţe sociale. totuşi. „Capacitatea de a-ţi controla conflictele interne şi propria-ţi viaţă publică. Ken pe de altă parte este imaginea exactă a ceea ce se înţelege prin” poţi să fi orice vrei să fi. Bărbie este imaginea perfectă pe care Rogers o exprimă prin „poţi să fi ceea ce vrei să fi. produsă doar de cultură. au pătruns până şi în jucăriile copiilor. este interesant de observat că noţiunile şi imaginile de slab. Păpuşile bebe. argumentarea necesităţii construcţiei sociale a corpului. ca o interpretare docilă. iar presiunea psihică asupra victimelor poate avea.

Corpurile lor trebuie să nege foamea şi să transforme alimentaţia într-o activitate care este perfect planificată fără a fi naturală. în particular. care vorbeşte despre corpul său ca despre ceva care îl face să se simtă în vârful ierarhiei mărimilor. Corpul ideal. Bodybuilderii sunt ahtiaţi după creşterea masei musculare şi a tonusului musculaturii pectorale. cu unul dintre cei mai mari. ale cărui nevoi şi dorinţe sunt controlate şi negate. Creşterea masei musculare poate fi văzută ca un fel de „megarexie” şi astfel obsesia creşterii masei musculare este de fapt cealaltă faţă a aceleiaşi probleme. Şi exact aşa de mare şi frumos este corpul meu”. Adevăratul scop al bodybuilderilor şi al anorexicilor este puterea de control asupra propriului corp şi dorinţa lor de a stârni admiraţia celorlalţi. ei şi le folosesc ca pe o modalitate de a-şi controla propriile vieţi. Aşa cum persoanele anorexice vor să scadă în greutate fără să aibă importanţă starea corpului lor. triumful suferinţei. Acţionând asupra corpului lor. Corpul anorexic nu este numai un corp docil. cu oroare. 1993). El simte că nu are altă alegere decât să încerce constant să-şi crească masa musculară. În analiza sa despre anorexie. Scopul bodybuilderilor este de asemenea utopic şi poate deveni periculos în special când ei încep să ingereze substanţe anabolizante. chiar dacă scopul lor nu este numai utopic. În acest sens. 1990-1995). se referă la unele interviuri cu bodybuilderi şi. „Vreau ca oamenii să mă privească şi să vadă ceva special”. aproape ca un Dumnezeu care ne spune să ne supunem scopului lui pentru a deveni mari. „Am aflat cum să fac ceea ce nimeni 35 . bodybuilderii şi anorexicii se ghidează de fapt după valorile culturale dominante. Dar adevăratul corp nu este acceptat. în special. în care se poare citi. comportamentul lor este exact opusul anorexicilor. extra large”. Foamea este văzută ca cel mai mare duşman în timp ce corpurile devin stranii şi ciudate. dăunătoare organismului. Grăsimea este văzută ca prim duşman. tot aşa şi bodybilderii vor să-şi mărească masa musculară fără să ia în considerare că sunt deja prea mari. numit „extra. în studiul ei sociologic despre sportivi şi atitudinile faţă de corpul lor. pe de altă parte. la fel ca şi mâncarea pentru anorexici. dar este de asemenea o consecinţă a comportamentului unei persoane foarte bolnave.Atât persoanele anorexice cât şi bodybuilderii sunt nişte victime a unui control extrem al corpurilor lor în încercarea de a ajunge la imaginea corpului perfect (Bordo. „este ca şi când ar fi un fel de putere spirituală a gimnasticii. pentru că în mintea lor corpul real este sursa tuturor durerilor şi problemelor. este mult prelucrat pentru că trebuie să fie „acceptat de societate”. În prezent sunt din ce în ce mai multe fete care duc război cu propriile lor corpuri în numele unor idealuri extreme şi periculoase. Corpurile lor devin din ce în ce mai slabe ajungând la un schelet acoperit numai cu piele. Nina Loland (1999). În astfel de context anorexicii vor să piardă din greutate fără să aibă importanţă cât sunt de slabi. Bodybuilderii şi persoanele anorexice îşi modelează propriile corpuri pentru a fi acceptaţi. Hilde Bruch (1982) explică faptul că oamenii anorexici refuză mâncarea chiar dacă sunt flămânzi. declara o tânără fată anorexică. Corpul lor musculos este modalitatea lor de a subscrie „directivelor” culturale a corpului perfect (Connell.

ntregul acceptate şi recunoscute. 1974). pe o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată de timp. primul scop al psihanaliştilor este a-i face pe pacienţi să primească. În funcţie de personalitatea şi capacitatea individuală de a reacţiona la stimulii din mediul înconjurător. Opinia noastră este că trebuie să ne controlăm. Studii efectuate pe studenţi şi adulţi sănătoşi au arătat o scădere remarcabilă a 36 . ciclismul. Durerea foamea şi oboseala sunt în mod frecvent negate. dar numai în măsura în care consecinţele acestui lucru sunt constructive. reprezintă mijloace eficiente de scădere a tensiunii psihice. Nu mulţi pot să fie în vârf. Aceasta înseamnă că sunt mai bună decât toată lumea”. dansul. gimnastica aerobică. fără să afecteze integritatea psihică şi fizică a individului. să ne influenţăm corpul şi să-l schimbăm în funcţie de cerinţele societăţii contemporane.megarexia ei ţintesc spre idealuri hipermasculine pentru că muşchi sunt văzuţi ca un semn al masculinităţii (Glassnerl992) Rezultatul este pierderea identităţii personale şi o goliciune interioară pe care nimeni nu o poate satisface. Aceste fenomene au în comun ideea că trupul nostru natural este ceva imperfect. cu intensitate mare sau moderată. dar care poate fi acceptat aşa cum este. de a obţine dragostea şi în final de a iţi construi o identitate masculină. Efortul aerobic (mersul pe jos. Poate numai unul şi acela sunt Eu”. Prin aspectul lor mare bodybuilderii cred despre ei însuşi că sunt mari. Se obţine un efect euforic care intervine în micşorarea stării de anxietate. Dar negarea nevoilor primare o atrage după ea pe cea a autenticităţii. Într-un asemenea context este important de subliniat că în psihanaliza tratamentului atât al dependenţei de exerciţii cât şi al dereglărilor alimentare. joggingul. Prin construirea propriului corp bodybuiderii îşi demolează propria personalitate şi nu mai sunt în stare să simtă propriile nevoi şi senzaţii. Via . de a atrage atenţia. urcatul scărilor) prestat 15-45 minute zilnic. Avantajele practicării sistematice a activităţilor corporale Practicarea sistematică a activităţilor corporale previne şi combate stresul psihic. antrenamentele fizice de durată. cât şi exerciţiile fizice rapid instituite produc o scădere considerabilă a stării de anxietate şi o persistenţă a stării mai bună pe o durată de 4-6 ore. Pe de altă parte „extra. Se pare că efortul fizic intră în competiţie cu perceperea stărilor anxioase şi schimbă optica asupra greutăţilor socio-profesionale pe care individul le are de înfruntat. Psihanaliştii se străduiesc să creeze medii de reabilitare emoţională unde nevoile să fie pe de-a. Persoanele anorexice şi bodybulderii trebuie să fie ajutaţi prin psihanaliză să-şi dezvolte perceperea corectă a propriei corporalităţi.altcineva nu poate. se asociază cu scăderea importantă a stării de tensiune psihică. Efectul este mult mai pronunţat în cazul existenţei unei încărcături nervoase accentuate. Eu pot să slăbesc cât de mult sau cât de puţin vreau. Construcţia fizică a corpurilor este văzută ca o modalitate de a ajunge la succes. unde nevoile şi apetiturile fizice pot fi cunoscute şi acceptate ca senzaţii proprii. Exerciţiile fizice practicate ritmic. să perceapă şi să accepte nevoile naturale a propriilor lor corpuri (Selvini Palazzolil. extra large” spune: „Gândiţi-vă la piramide.

Se pare că un rol deosebit în realizarea acestei stări de bine şi de relaxare îl joacă creşterea temperaturii corpului din timpul activităţii fizice.simptomelor de depresie în rândul acestora. sunt însă unele persoane care preferă efortului fizic. după participarea la programele de practicare a exerciţiilor fizice. din diverse motive. Senzaţia de relaxare a fost evidenţiată nu numai prin relatările sportivilor. 37 . antianxios şi relaxant ale exerciţiilor fizice contribuie la crearea unui climat interior propice împiedicării apariţiei sau agravării leziunilor sclerotice. Cercetări recente privitoare la efectele exerciţiilor fizice practicate sistematic au demonstrat reducerea stărilor tensionale şi implicit a mecanismelor iniţiatorii şi agravante ale aterosclerozei coronariane. inclusiv comoditatea. S-a observat că aceasta apare la 17-70% din alergătorii de fond. Din păcate. dar şi prin măsurătorile electrofiziologice care au demonstrat o scădere a activităţii măduvei spinării şi a sincronizării dintre cele două emisfere cerebrale. Efortul fizic acţionează asupra sistemului nervos central şi prin inducerea aşanumitei stări de bine (relaxare). utilizarea medicaţiei ca metodă combativă a tensiunii şi agitaţiei psihice. Cumularea efectelor antidepresiv.

). Această formă diversificată a sportului poate avea şi are semnificaţii pozitive dar şi negative. Sportul este un mediu ce contribuie la procesul de socializare la fel ca familia. alţii îl privesc ca spectatori. Avantajul sportului faţă de alţi factori socializatori constă în influenţa pe care acesta o exercită atât asupra corpului. colegii şi prietenii. „Socializarea este procesul prin intermediul căruia indivizii dobândesc deprinderi. având finalităţi formative. socializarea este şi procesul determinant în formarea personalităţii şi a identităţii de sine” (Rotariu T. Totodată. cât şi asupra minţii. cunoscând o creştere cantitativă şi calitativă cu atât mai însemnată. mass-media ş. Procesul de socializare se desfăşoară de-a lungul întregii vieţi şi facilitează tranziţia de la un rol la altul a individului pe toată durata ciclului vieţii. cu cât oferta varietăţilor moderne de exprimare este mai variată. care influenţează participarea la activităţi fizice. fiind influenţat de politicile sportive specifice fiecărei ţări. pretinzându-le un anumit comportament. Activitatea sportivă pătrunde tot mai mult în viaţa de zi cu zi. ea se adresează tuturor categoriilor sociale. Sportul implică din ce în ce mai mulţi oameni. valori şi comportamente care îi fac apţi să participe ca membrii ai societăţii în care trăiesc” (Anshel M. Această practică devine o necesitate în ceea ce priveşte trebuinţa de mişcare şi de manifestare a potenţialelor psihomotrice ale individului. 1991). printr-o serie de mecanisme şi agenţi (familia.a. Acesta este definit ca o combinaţie a condiţiilor sociale. fără limită de vârstă. fiind practicată nu numai instituţionalizat şi cu caracter de loisir. care devin participanţi activi sau pasivi la acest fenomen social. alţii citesc despre sport sau frecventează manifestările sportive.H. adaptării la necesitatea conformării la 38 . şcoala.SPORTUL CA MIJLOC DE SOCIALIZARE Practicarea exerciţiului fizic şi a sportului nu este limitată. ci constituind chiar o profesiune pentru tot mai mulţi oameni. comunităţile şi mass-media. Iluţ P. considerat normal în respectiva cultură. Majoritatea investigaţiilor în acest sens demonstrează influenţa pozitivă a sportului asupra personalităţii şi sănătăţii celor ce îl practică. Procesul de socializare prin sport este complex şi de o mare diversitate. atitudini. în funcţie de valenţele lor de ordin moral. care dă o anume orientare modului sănătos de viaţă. politice şi economice.. astfel încât prin efectele mişcării şi prin contactele sociale oferite de diverse sporturi contribuie la dezvoltarea personalităţii. culturale. Una dintre semnificaţiile pozitive a sportului este efectul său de socializare. prin faptul că unii practică sportul.. Socializarea se desfăşoară în cadrul mediului social. În societatea modernă sportul şi activităţile fizice ocupă un loc tot mai important. transmite bagajul cultural existent noilor generaţii. estetic şi cultural.. „Societatea. şcoala. 1996). condiţia fizică şi starea de sănătate. în funcţie de consecinţele neintenţionale ale comportamentului individual latent sau manifest şi în dependenţă de condiţiile specifice în care sportul este organizat şi practicat. Sportul poate avea un impact asupra asumării de roluri.

comunitatea. nimeni netăgăduind unitatea dintre aspectele psihice şi fizice ale omului. Fără îndoială. Dificultatea aprecierii factorilor şi măsurării evoluţiei socializării este evidentă pentru că procesul însuşi este prea complex şi depinde de numeroşi factori funcţionali. Sportul şi activitatea fizică se desfăşoară într-un ambiant care permite ca acest proces să aibă loc. Pe baza ideilor şi investigaţiilor care tratează socializarea prin sport şi pentru sport. Se consideră că prin implicarea oamenilor în activitatea fizică se dezvoltă atributele sociale pozitive ale personalităţii.H. Ea poate fi însă depăşită de alte influenţe personale sau de mediu. atitudini valori şi comportamente prin intermediul practicării exerciţiului fizic. mass-media etc. Experienţa sportivă poate deveni un agent de socializare a rolului adultului. The Effects of Physical Activity on Children. Prin sport se poate promova un comportament pro-social de ajutare a semenilor. Se consideră că valorile culturale. iar activitatea fizică şi sportul includ în ele contactele şi relaţiile sociale şi se desfăşoară în sensul acceptării principiilor sociale. că joaca. în relaţia dintre fizic şi psihic. jocurile şi sporturile oferă „un mediu propice pentru însuşirea atitudinilor. în lucrarea sa. Sage (1989) afirmă. calităţi care să îi facă apţi să participe ca membri ai societăţii în care trăiesc. Acest aspect este evident. datorită complexităţii lui şi a interacţiunii dintre multiplii factori de socializare. observabili doar pe lungi perioade de timp. şcoala. pe care o 39 . Este un mediu de socializare alături de alţi agenţi socializatori cum ar fi: familia. Aprecierea acestui fapt este însă foarte dificilă. cât şi a evoluţiei procesului într-o lungă perioadă de timp. colegii. atitudinile şi comportamentele individuale şi sociale învăţate în cadrul activităţii fizice se transferă şi în alte sfere ale vieţii. Adică măsura în care indivizii dobândesc deprinderi. pentru că toate contactele sociale contribuie la acest proces. întăririi respectului de sine şi a identităţii eu-lui şi solidarităţii. Întrebarea este dacă mişcarea în sine este cea care ajută la dezvoltarea calităţilor individuale recunoscute ca importante în societate sau dacă tocmai caracterul social al sportului şi al activităţii fizice este acela care favorizează dezvoltarea socializării individului consumator de sport. Se pune însă o altă problemă: în ce măsură sportul şi activitatea fizică pot fi un mediu favorabil socializării. În literatura de specialitate din domeniul sociologiei sportului. Problema este a afla explicaţia cauzală sau poate chiar mecanismele acestui proces. G. prietenii. valorilor şi comportamentelor socialpersonale apreciate pe plan cultural şi că ceea ce se învaţă prin activitate fizică se transferă şi în alte sfere ale vieţii”. pentru că sportul este o activitate liberă. cu efecte pozitive asupra învăţării fair-play-ului. această problemă este abordată şi investigată. foarte diversificat încercându-se o clarificare a problemelor principale.norme. de fapt. Dar esenţa problemei constă. se pune întrebarea: cât de mult şi în ce mod pot fi sportul şi activitatea fizică un mediu de socializare? Contactele sociale sunt acelea care contribuie în mare măsură la acest proces. care exercită un efect mai imediat la vârsta adultă. Socializarea presupune dezvoltarea valorilor morale sau a judecăţii morale. socializarea omului este ajutată de sport şi de activitatea fizică. prezentate în literatura de specialitate.

principii generale şi ideologii. Digel (1985) în M. 1996. dispune de legi şi regulamente specifice. care toate contribuie la armonia dintre membrii echipei. Consiliul Europei. Sportul influenţează într-o oarecare măsură socializarea politică. pentru că acestea pot deveni un câmp de educare a comportamentului cetăţenesc şi democratic. respectul reciproc. relaţii culturale şi sociale. forme de sancţionare.H. Sportul fiind o activitate organizată după regulamente precise. identificări de roluri. De obicei. Se consideră că sportul este doar o posibilitate. Scopurile practicării lui sunt trăirea de noi experienţe. în special al celui de echipă. Demersul privind modificările privind socializarea individului este mai dificil. aceste grupuri sunt neformate în sport.în M.T. Kaschuba (1989 . Experienţa sportivă poate deveni un agent de socializare a rolului adultului. sportul este privit ca o instituţie socială (Ikulayo. sportivii nu sunt influenţaţi de anarhism şi sunt mai puţin înclinaţi spre violenţă. G. care nu se creează decât în anumite grupuri şi în anumite situaţii. o şansă de socializare oferită de situaţiile întâlnite în activitatea sportivă şi nu reprezintă un efect direct. 1996. vol. A. iar efectele sunt minimale. care exercită un efect mai imediat la vârsta adultă. din proprie decizie. deoarece îşi are propria bază sociologică în societate. pentru că nu toate modificările pot fi demonstrate cu uşurinţă. pentru că sportivii trebuie să lucreze împreună şi să construiască coeziunea care se bazează pe buna comunicare. Sportul este o joacă ce se realizează în timpul liber.S.desfăşurăm în mod voluntar. ea poate fi depăşită însă de alte influenţe personale sau de mediu. care pot fi transformate de agenţi umani” şi care pot „extinde conştientizarea ordinii şi schimbării sociale”. verificarea performanţelor proprii. II) este cel care pune accentul pe socializarea politică pe care o asociază cu sportul şi activitatea fizică. Sage (1988) consideră că sportul organizat acoperă o zonă socio-culturală foarte intensă. El susţine că „Lumea socială a sportului nu se prezintă ca o entitate dată. T. atmosfera de prietenie.. Furnham (1990) introduce printre efectele sportului şi ale activităţilor recreative socializarea şi schimbarea modului de viaţă. sunt grupurile care practică sportul în 40 . Orlick (1986) subliniază aportul sportului. II) dezvoltă ideea nevoii de sociabilitate. vol. Din punct de vedere sociologic. Consiliul Europei. prin tipare diferite de interacţiune cu diverşi indivizi ce pot influenţa substanţial funcţionarea personalităţii. de emoţii care sunt în acelaşi timp corporale şi mentale.S. pentru că îşi canalizează agresivitatea în jocul sportiv. întărirea unităţii dintre minte şi trup. întrucât ele se desfăşoară pe perioade de timp îndelungat. linear de socializare. controlată de legi naturale inalterabile. Acelaşi G. ci sub forma unor procese socialmente construite. Sage (1986) consideră că există „mai multe modalităţi potenţiale prin care participarea sportivă poate sluji drept cale a mobilităţii sociale” Unii teoreticieni susţin că personalitatea poate fi modelată prin sport şi exerciţiu fizic. explicat prin necesitatea unui contact social şi emoţional foarte apropiat.H. sisteme de comunicare. la cooperare.T. 1992). sentimentul de apropiere. iar performanţa şi miza sa sunt complet diferite de performanţele şi miza activităţilor vitale.

mod neorganizat. Ea este de regulă precedată sau acompaniată de desocializare. de a dezvolta empatia. mai ales la vârsta adultă. Pentru a face carieră în orice profesiune. depresiei. pe criterii tradiţionale. în lucrările lor. psihice etc. anxietăţii. M. Numeroşi autori. neoficiale (care de multe ori sunt mai bune) construite în cadrul sportului. Ca şi în sport. de a ajuta alţi oameni. ele pot fi considerate ca surse pentru socializarea indivizilor participanţi activi la sport şi la activităţi fizice. care refuză statutele şi ierarhiile. contactele nu sunt rezultate naturale. Când aceste efecte benefice sunt dovedite. adaptabilitatea socială. oboselii şi confuziei. Situaţia în care activitatea celorlalţi motivează individul pentru o performanţă superioară poate avea ca rezultat o schimbare de comportament. Aceste calităţi se dezvoltă în activitatea sportivă prin sporturile de echipă. precum şi a mâniei.R. sau la vârsta adolescenţei. simţul răspunderii sociale. Weiss (1986) menţionează importanţa valorilor morale care proclamă faimoasa cerinţă a fair-play-ului. arbitri sau oricine face parte din regula jocului) bazată pe fraternitate sportivă. adică de 41 . Schimbările conceptuale ale sportului recreativ se datorează într-o oarecare măsură şi acestui fapt. când uneori aceasta se practică din dorinţa de a impresiona. de influenţare a personalităţii indivizilor asupra respectului de sine. ci şi relaţiile. În activitatea sportivă şi de sport propriu-zis. Astfel sportul devine un model social de contacte. al cărui principal scop sunt contactele sociale. Problema pe care o ridică este „dacă sportivul are tendinţa să se comporte în conformitate cu tiparele judecăţii morale celei mai elevate chiar şi atunci când convenţiile sau strategiile succesului ar încuraja comportamentele alternative”. Aceste tendinţe contribuie la socializarea prin sport şi activitatea fizică. au abordat problema activităţii fizice şi a efectelor ei cauzale pozitive de socializare prin sport. adversari. Iluţ (1996) opinează că „socializarea se întinde pe tot parcursul vieţii. adversarul nu trebuie privit (şi în activitatea sportivă nici nu este privit) ca un duşman. Cratty (1967) găseşte o altă sursă de socializare. Rotariu şi P. când acesta se desfăşoară mai degrabă în mod inconştient. munca în echipă etc. prietenia. Intrarea într-o nouă poziţie socială şi un nou rol se mai numeşte şi resocializare. prin dorinţa şi abilitatea de a conlucra în rezolvarea unor sarcini importante. Telama (1992) subliniază importanţa unui contact social lărgit. T. tensiunii şi stresului. procesul de socializare prin sport devine mai complex decât la vârsta copilăriei. Pe de altă parte. privit ca mediu social de contacte. datorită elementului competitiv. fireşti.) La maturitate. ceea ce constituie una din condiţiile esenţiale ale jocului. Cavadini (1990) consideră sursă de socializare capacitatea de tolerare a celorlalţi (coechipieri. şi anume „activitatea socială”. recunoscută nu numai în lumea sportului. Beneficiari importanţi ai resocializării prin sport şi activităţi fizice sunt indivizii cu probleme speciale cum ar fi delicvenţi. comportamentul altruist. preferând sportul cu caracter privat. sunt importante nu numai sănătatea şi buna condiţie fizică. 1989). ci ele trebuie cultivate pentru a genera succes prin dobândirea unor calităţi precum cooperarea. ci ca „un camarad” (Bunting. persoane cu diferite handicapuri (fizice.

J.S.. vol. iar factorii genetici în proporţie de 65%. Toate acestea sunt considerate o pregătire a emancipării sociale. Kirkcaldy şi R.L. contactele sociale sunt influenţate favorabil. Ca o consecinţă.. şi autoaprecierea. randamentul salariatului şi angajamentul său. V. au şansa să cunoască. Shephard (1990) au examinat implicaţia terapeutică a exerciţiului fizic. Consiliul Europei.) şi cum se pregătesc pentru aceasta.D. 42 . Gerontologii susţin că modul de viaţă determină longevitatea în proporţie de cel puţin 35%. cu precădere că mai ales oamenii ezitanţi. Exerciţiul fizic practicat în mod regulat poate stimula funcţionarea emoţională astfel încât factorii de stres să fie mai uşor toleraţi. A constatat că acolo contactele sunt mai frecvente. timizi. cu privire la exerciţiul fizic. B. alţi oameni.în M. care prin pierderea statutului social poate produce diverse tulburări legate de izolarea socială. • influenţarea situaţiei sociale după pensionare.” Digel (1985 . La vârsta a treia influenţele exerciţiului fizic se fac simţite în special pe două planuri: • întârzierea afectării tuturor funcţiilor şi a tendinţei spre îmbolnăvire. anxietate etc. sunt îmbunătăţite contactele de comunicare şi se contribuie la igiena socială. şi au constatat efectele sociale pozitive de implicare în grup datorate modificărilor favorabile a imaginii corporale. iar aceasta poate contribui la dezvoltarea conceptului global de sine şi de facilitare a contactelor sociale. în cadrul activităţilor fizice sau grupurilor sportive.. Tucker (1990) arată că o bună condiţie fizică poate reduce în mod semnificativ riscul dereglării psihice la adulţii de ambe sexe. ceea ce semnifică socializarea anticipată care „se referă la modul în care indivizii îşi reprezintă viitoarea lor situaţie socială (. deoarece transferul nu se face automat şi este nevoie de educaţie socială chiar şi la adulţi. Pensionarea este un exemplu de desocializare şi resocializare.T. se poate pleda în favoarea acceptării ideii că sportul şi activitatea fizică au influenţe pozitive asupra socializării. ceea ce conduce uneori la depresie. Având în vedere abundenţa de date oferite de practică şi de constatările cercetătorilor. de renunţarea la normele şi conduitele ataşate acestui statut şi rol”. în consecinţă. chiar dacă nu sunt suficient susţinute ştiinţific. 1996. Sonstroem (1984) constată. să comunice cu ei într-un mediu în care nivelul inferior de autoapreciere nu joacă un rol important.ieşirea dintr-un anumit status şi rol şi. se formează noi relaţii. Sutherland şi C. Cooper (1990) discută raportul dintre condiţia fizică şi absenteism. II) a cercetat sportul practicat în cluburi.J. lipsiţi de ambiţie etc.

O caracteristică însemnată a acestor activităţi corporale o constituie caracterul ei opţional şi facultativ. antecedentele ei. Tot mai multe cărţi. Epuran (2001) prezintă. grade de pregătire fizică.conjuncturile favorabile întâlnite pe traseul evoluţiei sale cetăţeneşti: şcoală.ACTIVITĂŢI CORPORALE DE TIMP LIBER ŞI DE SĂNĂTATE Activităţile corporale recreative reprezintă orice activitate fizică organizată sau nu. Transmiterea valorilor în cauză este favorizată şi de mijloacele de comunicare în masă (radio. într-un studiu cuprinzător.modul personal în care omul modern înregistrează. dozarea efortului în funcţie de dorinţele de moment ale participanţilor. armată. Iniţiativa în valorificarea constructivă a timpului liber de care dispune aparţine individului. care desfăşoară o activitate deosebită de informare şi promovare a programelor privind „bucuria mişcării”.practica familială. presă scrisă. regulamentele. el poate fi stârnit prin bogăţia şi diversitatea informaţiilor. T. al influenţelor şi resurselor mediului înconjurător . mai mult sau mai puţin sistematică. broşuri. Flexibilitatea deosebită rezidă din faptul că se poate practica începând cu unele jocuri în jurul locuinţei. Internet). „Old boys” etc. O altă caracteristică este faptul că activităţile corporale recreative pot achiziţiona valori din domeniul sportului sau al experienţelor cotidiene. până la activitatea competiţională de diferite niveluri (în cadrul colectivelor de muncă. În cazul absenţei acestui interes.) şi din faptul că activităţile corporale recreative îşi pot modifica programele. şi reţine informaţia şi sensul care vizează adeziunea. în condiţii de concediu.. loc de muncă etc.practica colectivităţii din care face parte individul (urbană. 4 dirijat M. loc de muncă. vecini. reviste sunt editate pentru uzul practic.V.modul elaborat prin care instituţiile educogene politice şi administrative acţionează corelat şi deliberat pentru a satisface interesul omului de pe stradă. analizează. gusturi diferite. cu scopul promovării valorilor exerciţiului fizic în rândul celor mai diverse categorii sociale. . 43 . convingerea şi atitudinea lui faţă de problematica activităţilor corporale.familie. prin repetarea lor stăruitoare şi abilă. concepţiile despre activităţile corporale recreative precum şi formularea obiectivelor acestui gen de activităţi. Nu puţine sunt programele de gimnastică de întreţinere şi recuperare de exemplu. O altă trăsătură a activităţilor corporale recreative o constituie marea varietate de forme de adresare celor interesaţi. Toate acestea constituie elemente informale care se transmit pe căi diferite: 1 2 3 tradiţional incidental selectiv . zonală) . Acestea vizează: • menţinerea şi întărirea sănătăţii şi calitatea organismului. în care se arată modul concret în care acest gen de activitate acţionează şi se dezvoltă. programe recepţionate şi urmate de tot mai multă lume. varietate ce vine în întâmpinarea cerinţelor unor grupuri sociale de vârste. . rurală. . într-un spaţiu special amenajat sau improvizat.

Însă alegerea şi volumul mijloacelor. cu atât rezultatele vor fi mai bune. • contribuţia la înlăturarea unor efecte negative ale lipsei de activitate fizică sau ale activităţii unilaterale. reprezentând o verigă importantă a perfecţionării Oamenii în vârstă. în parte. efectul pe care condiţiile civilizaţiei tehnice le-au generat sau le amplifică. diferitele boli subminează forţele organismului.menţinerea dezvoltării armonioase a organismului. participarea ei la activităţile de educaţie fizică şi sport este o necesitate vitală. În principiu. îmbunătăţirea ţinutei. Activităţile corporale rămân. Având în vedere rolul educativ şi social al femeii. vine să contracareze. Se poate afirma că apelul la mişcare. Aşa se explică de ce pentru tot mai multe ţări activitatea corporală reprezintă interes naţional. • menţinerea atitudinii şi conduitei pozitive în colectivitate. un factor puternic în vederea pregătirii pentru viaţă şi muncă. Chiar dacă se începe această activitate la vârste înaintate. recomandând în acelaşi timp adaptarea parametrilor de intensitate. organizarea şi metoda trebuie să se deosebească foarte mult de activitatea desfăşurată de cei tineri. surmenajul. în calitate de practică activă. când se considera dăunătoare participarea sistematică a femeii la activităţile fizice. Organizarea incorectă a regimului de muncă şi odihnă. fiind mama şi educatoarea viitoarelor generaţii. dimensiunile afective emoţionale şi estetice ale indivizilor şi colectivităţilor. care vor trebui să primească o educaţie modernă din care educaţia fizică şi sportul nu pot lipsi sub nicio formă”. se poate ajunge totuşi la reversibilitatea unor procese: se pot înlătura atrofierea musculară. durată şi complexitate a efortului la structura şi funcţionalitatea organismului feminin. ci şi calităţile morale şi voliţionale. au nevoie să practice exerciţiile fizice mai mult decât în tinereţe. menţinerea dezvoltării psihomotorii. Femeile se antrenează şi participă la competiţii alături de bărbaţi. nu există contraindicaţii pentru a începe 44 . în esenţă. un important factor de profilaxie şi recuperare la scară de masă. fiziologia şi medicina sportivă de azi afirmă că ea este aptă să practice sistematic exerciţiile fizice. dar şi un mediu optim pentru dezvoltarea personalităţii umane nu numai în ceea ce priveşte calităţile şi aptitudinile fizice. la care funcţiile vitale scad. • instruire fizică recreativă. Practicarea exerciţiilor fizice şi a sportului în lupta cu bătrâneţea este bine să înceapă în tinereţe. mărirea tonusului vital general. Doctorul Roger Bannister subliniază: „Femeia are un rol social şi educativ extrem de important. Cu cât practicarea exerciţiilor fizice va fi începută mai devreme. abuzurile. efecte care contribuie într-un fel sau altul la deteriorarea fiinţei umane. menţinerea sau formarea obişnuinţei de practicare sistematică a exerciţiilor corporale. Faţă de concepţia începutului de secol XX. • • • Activităţile corporale la femei Activitatea corporală feminină cunoaşte astăzi o dezvoltare din ce în ce mai mare. depunerile nedorite şi repartizarea neuniformă a ţesutului adipos.

activitatea corporală la bătrâneţe, dar acum putem conta doar pe menţinerea tonusului general şi îmbunătăţirea stării generale. Ţinând seama de o serie de particularităţi legate de îmbătrânirea fiziologică, exerciţiile fizice trebuie adaptate riguros la posibilităţile vârstei. Se va acorda o atenţie deosebită odihnei active prin alternarea diferitelor activităţi. Mijloacele culturii fizice pentru persoanele de vârstă înaintată sunt variate şi adaptate la modificările datorate etăţii. Aceste modificări apar la început la nivelurile sistemul nervos, cardio-vascular şi al aparatului respirator, din această cauză capacitatea de adaptare a organismului scăzând. Modificările sistemului nervos, ale aparatului musculo-ligamentar, ale metabolismului au repercusiuni asupra capacităţii de muncă, înfăţişării externe, mişcărilor încetinite şi ţinutei defectuoase a omului vârstnic. Aptitudinea pentru mişcări intense cu caracter de viteză forţă şi rezistenţă scade. De aceea se recomandă exerciţiile fizice de o intensitate moderată, executate fără ca respiraţia şi circulaţia să fie intensificate brusc. Oboseala apare mai devreme, iar restabilirea forţelor este încetinită. Ţinând seama de aceste modificări datorate vârstei, activităţile corporale trebuie practicate de cel mult două trei ori pe săptămână. În timpul şedinţelor trebuie să existe una - două pauze de 3-5 minute. Se vor evita schimbările bruşte de poziţii, în special aplecările puternice. Menţinerea poziţiilor care îngreunează ritmul normal al respiraţiei vor fi excluse pentru că provoacă senzaţii neplăcute ca: zgomot în urechi, ameţeală, afluxul sângelui către creier, datorate creşterii tensiunii arteriale. Se exclud, de asemenea, exerciţiile însoţite de reţinerea respiraţiei, încordări musculare foarte mari, coordonări complicate, amplitudini prea mari. Mişcările simple, accesibile, plastice, line, cu amplitudine treptat crescândă, care favorizează respiraţia, şi care provoacă senzaţia de plăcere, sunt cele mai indicate. Cea mai bună formă de organizare a activităţilor fizice pentru persoanele în vârstă sunt şedinţele de grup. Grupele sunt constituite în funcţie de pregătirea fizică generală şi totodată pe diferite ramuri de sport (gimnastică, petanque, golf, turism etc.). În această organizare practicanţii pot fi supravegheaţi îndeaproape de medicul şi animatorul sportiv, înlăturându-se astfel riscurile. Activităţile corporale la persoanele cu dizabilităţi Kinetoterapia este terapia prin mişcare în scopul corectării mecanismelor deficitare ale motricităţii. Ea are multiple posibilităţi de acţionare asupra aparatului neuro-mio-artro-kinetic. Din acest punct de vedere, kinetoterapia este implicată, cu toate valorile sale, în elementul esenţial al domeniului ei, „boala”, putându-se distinge: • valoarea profilactică, kinetoprofilaxia, • valoarea terapeutică, kinetoterapia, • valoarea de recuperare medicală, kinetoterapia de recuperare. Din punctul de vedere al implicării kinetoterapiei în afecţiunile aparatelor şi sistemelor, precum şi al modului în care aceste sisteme îşi exercită influenţa asupra aparatului neuro-mio-artro-kinetic, putem considera că activităţile fizice adaptate îşi aduc o reală contribuţie şi fac parte din arsenalul de mijloace care o servesc. Aprecierea abaterilor de la starea normală de sănătate este, de fapt, o inventariere a
45

stării pacientului la începutul, pe parcursul şi la sfârşitul procesului de recuperare funcţională, apreciind disfuncţiile şi cauzele acestora, restantul funcţional, influenţele psiho-socio-profesionale asupra pacientului, pronosticul. În funcţie de această evaluare, trebuie în final să se impună programul de recuperare, precum şi refacerea şi adaptarea permanentă a acestuia la noile capacităţi dobândite. Aceasta va impune gradul de adaptare a jocurilor şi sporturilor de loisir şi de recuperare alese. În cazul copilului şcolar, aria la care ne vom referi este definită de abaterile de la normal în dezvoltarea fizică ale copilului. Semnalarea prezenţei acestor abateri şi implicit evaluarea atitudinilor deficitare şi ale deficienţelor fizice presupun, în primul rând, cunoaşterea atitudinii corecte a corpului uman (atât global, cât şi segmentar, parametrii optimi ai dezvoltării fizice armonioase şi parametrii optimi ai capacităţii de efort). Cunoaşterea acestor elemente face posibilă alegerea acelor activităţi corporale de loisir şi de recuperare care se pliază mai bine pe nevoile personale.

46

TIMPUL LIBER ŞI CALITATEA VIEŢII Pe măsură ce lumea modernă şi-a îmbogăţit dimensiunile vieţii cotidiene, a conştientizat tot mai mult timpul liber ca resursă existenţială cu rol în calitatea vieţii. În epocile premoderne, timpul liber era localizat în zilele de sărbători religioase şi în cele de odihnă stabilite pe baza religiei (duminica la creştini, sâmbăta la evrei etc.). Schimbarea naturii, structurii şi organizării muncii moderne neagricole şi implicit schimbările concepţiei despre muncă au extins timpul liber. În contextul general ale urbanizării treptate a vieţii moderne, durata muncii a fost limitată convenţional şi a fost redusă sub presiunea acţiunilor revendicative ale organizaţiilor profesionale, sindicale şi politice, ceea ce a dus la creşterea mărimii segmentului de timp liber. Este un timp liber complementar celui de muncă rezultat din reorganizarea muncii, implicit din scăderea timpului de lucru. În această ipostază, timpul liber are funcţia de odihnă. Treptat, la schimbarea concepţiei despre muncă se adaugă schimbarea celei despre viaţă, ceea ce a avut profunde implicaţii în sfera vieţii extraprofesionale. Timpul liber devine un segment al vieţii cu relativă autonomie, dobândind funcţii suplimentare. Circulaţia ideilor şi a normelor specifice vieţii moderne, sprijinită de mijloacele de comunicare în masă, face ca această perspectivă să fie adoptată de tot mai mulţi indivizi. În analiza de faţă adoptăm perspectiva timpului liber ca segment cu relativă autonomie, cu rol important în calitatea vieţii. Timpul liber este în egală măsură rezultat al transformării altor segmente de viaţă şi factor determinant al transformărilor concepţiei despre aceasta, o dată ce acest segment a fost ,,descoperit” şi a început să fie consumat conform preferinţelor şi necesităţilor fiecăruia, după eliberarea de orice angajament. În funcţie de tipul de societate, variază raportul dintre ipostaza de timp liber rezultat al unor transformări şi cea de timp liber determinant al unor transformări. Rămâne valabil faptul că rolul timpului liber în calitatea vieţii depinde de importanţa acordată lui în raport cu natura, mărimea şi dificultatea obligaţiilor profesionale, cu modul în care individul face faţă acestora şi cu nevoia resimţită mai mult sau mai puţin intens de a avea timp liber. Dar rolul timpului liber în calitatea vieţii depinde şi de sistemul de valori de viaţă. Cultura timpului liber imprimă şi determină o anumită mentalitate cu privire la acesta ca segment de viaţă cu relativă autonomie, dar şi influenţează modalităţile de petrecere a sa. Ea este rezultat şi determinant al unei „industrii” a timpului liber care oferă posibilităţi şi facilităţi de petrecere a acestuia pentru o diversitate de preferinţe. După 1989, transformările societăţii româneşti au influenţat cultura timpului liber uneori pozitiv, alteori negativ, iar în unele direcţii insuficient. Un început de formare a unei culturi a timpului liber s-a produs începând cu deceniul şase al secolului XX; migraţia masivă spre oraşe şi transformarea unui mare număr de oameni, veniţi din mediul rural, în salariaţi urbani, au avut implicaţii profunde, inclusiv asupra începutului formării unei culturi a timpului liber. Noul
47

individ urban a trecut de la munca agricolă la munca urbană salarială organizată întrun program precis delimitat. la o anumită relaxare a vieţii. vizionarea programelor de televiziune.. în fond. prin faptul că o parte a membrilor familiei s-au mutat în oraşe unde îşi au serviciul şi locuinţa. noul individ urban îşi creează el însuşi modelele de petrecere a timpului liber: ascultarea muzicii. Conştientizarea existenţei timpului liber a venit aproape inerent ca urmare a specificului şi duratei . ca urmare a noului mod de locuire în mediul urban. Săptămâna de lucru de şase zile şi menţinerea de multe ori forţată a locurilor de muncă cu programul de opt ore cel puţin zilnic au limitat mărimea timpului liber şi au introdus un control al acestuia. . Dacă se adaugă şi ocuparea exclusiv la un loc de muncă. consumul de alcool devin principalele modalităţi de petrecere a timpului liber la domiciliu. Comportamentul achizitiv predominant a fost un unul de tranziţie de la cel rural tradiţional la cel urban şi a fost nu numai rezultatul nevoii reale de înzestrare a locuinţei. fără posibilitatea oficială de a desfăşura şi alte activităţi aducătoare de venit.. în general austeră. Plăcerea de a petrece timpul liber este rezultatul îngustării şi uşurării .vrea să se simtă bine”.obligaţiilor profesionale” (8 ore zilnic) şi. mai ales pentru bărbaţi. respectiv apartamentul din bloc.obligaţiilor profesionale” pentru noul individ urban. sensul acesteia. care restrânge aria activităţilor extraprofesionale. la serviciu sau în blocurile de locuinţe. fenomenul a avut loc concomitent cu transformările mediului rural. Conştientizarea timpului liber şi a ideii de plăcere a petrecerii timpului liber marchează parcurgerea a încă trei etape în procesul urbanizării şi modernizării. prin simpla deplasare a indivizilor în locurile şi familiile de origine sau prin deplasarea navetiştilor. sunt imitate comportamentele de timp liber. a exercitat un anumit control asupra duratei acestuia şi a impus restricţii de ordin cultural. staţiunile turistice etc. ne referim la o anumită degajare de unele responsabilităţi prin cooperativizarea agriculturii. cinematografele. el s-a eliberat treptat de constrângerile valorilor şi normelor vieţii rurale tradiţionale (chiar dacă vor mai fi reminiscenţe ale acestora) şi. după o perioadă de comportament achizitiv în vederea înzestrării noii gospodării urbane. Noile mentalităţi şi comportamente de timp liber au fost modelate de specificul regimului politic. iar în anii ‘80 au intervenit problemele economice care au început să fie resimţite de populaţie. Fără a nega spiritul emancipator cu specific comunist care a fost promovat. întâlniri şi petreceri cu prieteni şi rude. implicit al societăţii în ansamblu. atunci se ajunge la uniformizarea mărimii timpului 48 . este necesar să se sublinieze şi faptul că statul comunist a acordat o atenţie limitată timpului liber. Trăind laolaltă. este efectul unei anumite oferte de posibilităţi şi facilităţi de petrecere a timpului liber.. ci şi rezultatul mentalităţii ţărăneşti rurale. începe să descopere plăcerea timpului liber. necunoscute până atunci în mediul rural de provenienţă. în afara domiciliului încep să atragă zonele de agrement. fără modele şi fără să ştie ce să facă cu timpul liber. şi rezultatul imitaţiei. conform căreia achiziţionarea de bunuri şi mulţumirea generată de aceasta sunt dominante ale existenţei. Noua mentalitate cu privire la rolul timpului liber (a te simţi bine) şi unele modalităţi de petrecere a acestuia apar şi la sate.

iar îmbunătăţirile posibile nu au fost făcute decât în mică măsură: resursele financiare insuficiente au fost deseori invocate şi sunt reale în mare măsură: a lipsit însă şi evaluarea corectă a importanţei dezvoltării unei industrii a timpului liber atât din perspectivă strict economică (sursă de venit şi sursă de locuri de 49 . în funcţie de vârsta şi de preocupările membrilor familiei. Toţi aceşti factori. ci dimpotrivă. Restricţiile de ordin cultural şi o anumită orientare de petrecere a timpului liber au fost făcute prin instituţiile şi serviciile destinate acestuia. dar cu acelaşi efect. calitatea construcţiilor şi spaţiul redus dintre blocuri accentuează lipsa posibilităţii de odihnă. sunt sursă de disconfort prin comportamentele violentgălăgioase. Acesta era tabloul societăţii româneşti la sfârşitul anului 1989 din perspectiva timpului liber. cu spaţii reduse şi număr de camere uneori insuficient. alături de alţii nemenţionaţi pentru a nu extinde prea mult analiza asupra a ceea ce s-a întâmplat. Tipul de apartament în bloc. au frânat formarea unei culturi a timpului liber şi au distorsionat mentalităţile asupra rolului timpului liber şi modalitatea de a-l petrece. eliberat de obligaţiile locului de muncă. Din păcate. Suprafaţa apartamentelor. de relaxare fără zgomote puternice. Noul individ urban. În ciuda faptului că s-a dorit în mod deosebit un conţinut educativ al modalităţilor de petrecere a timpului liber. cărora familiile nu ştiu să le ofere modele de petrecere a timpului liber. posibilităţile extrem de limitate de a petrece o parte a concediului/vacanţei în alte ţări etc. Se adaugă lipsa spaţiilor de recreare din vecinătatea blocurilor. dezrădăcinat. În consecinţă. În acest cadru. copiii. asupra unor comportamente şi atitudini nu au lipsit. a fost şi reţeaua puţin diversificată de servicii comerciale şi turistice.dedicat obligaţiilor profesionale. efectele negative ale modului de viaţă asupra petrecerii timpului liber şi. precum şi activităţile organizate mai ales pentru tineri în casele de cultură au fost formele cele mai evidente de orientare a petrecerii timpului liber. După acest moment de referinţă. nu a permis petrecerea timpului liber la domiciliu în mod diferenţiat. Mai puţin evidentă. societatea nu se mai află într-un proces de urbanizare masivă şi rapidă. în final. tendinţa a fost de stagnare a acestui proces şi chiar de o depăşire a migraţiei interne spre oraşe de migraţia spre mediul rural. a unor amenajări de joacă pentru copii. care nu are ce să facă după orele de servici. Durata timpului liber prin reducerea săptămânii de lucru şi posibilităţile ceva mai numeroase de petrecere a timpului liber sunt principalii factori care contribuie la o continuare a formării culturii acestuia. ceea ce a făcut convieţuirea extrem de dificilă. ele fiind menţionate uneori şi parţial în studiile cercetătorilor. dar au fost trecute sub tăcere. prin preocupări. obligaţiilor familiale gospodăreşti le revine rolul hotărâtor în mărimea timpului liber (în corelaţie cu caracteristicile sociodemografice). Mărimea şi conţinutul programelor de televiziune. a derapat de multe ori spre consumul de alcool şi spre comportamente violente şi gălăgioase. precum şi lipsa de interes pentru dezvoltarea unei industrii a timpului liber. În cele mai multe blocuri au fost constrânşi să locuiască oameni diferiţi prin educaţie. există fenomene care frânează această dezvoltare: mediul urban are încă sechele ale organizării spaţiului din perioada anterioară.

ori în a-şi prezenta propriile argumente. ci şi datorită mentalităţilor. îmbrăcăminte şi. Pentru o imagine completă asupra . menţinută în izolare şi lipsă de perspectivă. care are nostalgia oraşului. din păcate. Există.muncă). perseverenţă. cercetarea Diagnoza calităţii vieţii a cuprins şi întrebări referitoare la aceste aspecte. ca urmare. nu-şi pot aminti şi explica tot ceea ce au citit. dar întreprinzătorii particulari au fost interesaţi. Televizorul. Copiii nu pot înţelege (pătrunde semnificaţia). cu ocupaţii agricole şi neagricole. este mentalitatea tipică a unei societăţi sărace. înzestrarea gospodăriei. În mediul rural. cât şi din perspectiva funcţiilor timpului liber şi a posibilelor efecte negative ale unor modalităţi defectuoase de petrecere a acestuia. Statul nu s-a implicat în dezvoltarea industriei timpului liber şi. corespunzător. de investiţii mici urmate de profituri rapide şi mari. răbdare. Această categorie de populaţie este interesată de petrecerea timpului liber în afara domiciliului şi ei îi sunt adresate iniţiativele în acest sens. precum şi datorită preocupării aproape exclusive de a menţine ceea ce exista şi mai puţin de a se construi ceva nou. oare. în a urmări punctul de vedere al autorului sau succesiunea unei argumentaţii. ei nu au avut capacitatea de a evalua perspectivele sectorului de activitate corespunzător. reducerea drastică a fluxului migrator intern spre mediul urban a determinat rămânerea în sate a unui strat de populaţie mai tânără. statul în faţa computerului şi declinul abilităţii de a citi? Un studiu făcut pe un grup de 500 de copii între 9 şi 10 ani a indicat faptul că toţi au declarat că prefera să se uite la televizor sau să folosească computerul în scop recreativ. posibilitatea vizionării mai multor programe de televiziune până la ore târzii din noapte determină familiile tinere să nu se mai culce devreme precum ţăranul tradiţional. în ceea ce priveşte timpul liber. decât să citească. ceva mai târziu. a unei industrii a acestuia. noii investitori particulari provin dintr-o societate şi din straturi sociale ce nu cunoşteau acumularea treptată prin pricepere. în a trage concluzii dincolo de faptele simple. de fapt. ei s-au manifestat în acest mod nu numai datorită lipsei de capital. la modul în care populaţia percepe posibilităţile de petrece a timpului liber. discoteci şi diverse tipuri de restaurante. a eliminării unei mentalităţi reziduale din perioada când o astfel de problemă nu s-a pus. Televiziunea contribuie şi ea la schimbarea modului de viaţă rural. Aceasta este.. procesul continuu de sărăcire a populaţiei au întărit aceste mentalităţi şi au defavorizat procesul de dezvoltare a unei culturii a timpului liber şi. reacţia şi iniţiativa lor fiind expresia stării generale a societăţii: hrană. Degradarea situaţiei economice. computerul sau cartea în timpul liber Studiile realizate în SUA demonstrează că majoritatea tinerilor întâmpină mari dificultăţi în întelegerea unui text ce depăşeşte nivelul gimnaziului. o legatura între vizionarea TV. în primul rând. este nevoie să se apeleze şi la cercetările de teren privitoare la modalităţile concrete de petrecere a timpului liber.fenomenului timp liber” în societatea românească. complexitatea cercetării nu a permis însă abordarea timpului liber în detaliu. sacrificii pe termen lung. situaţia generală la nivelul 50 . Iniţiativa în domeniul timpului liber şi nu numai a fost lăsată în seama sectorului particular. iniţiativele se reduc la baruri.

video-copiii. un produs deviat de la modelul uman definit prin cultura scrisă şi vorbită şi transformat prin televiziune în homo videns. familia şi cultura cartii. în medie. Tabloul lecturii este chiar sumbru: copiii şi tinerii din zilele noastre nu mai citesc decât subtitrarea filmelor difuzate la TV sau „titlurile zilei” din cadrul jurnalelor de ştiri TV. adulţilor. Totuşi.cea a cărei formare este mediată în principal de televiziune (de semnele televiziunii şi mai puţin de semnele culturii scrise. familia şi şcoala concurează televiziunea şi previn încă instalarea ei ca un mediator absolut al structurarii modelului valoric al copiilor. generozitatea). astfel. ceea ce are ca efect că. Majoritatea celor mici percepe televiziunea ca pe un reper după care îşi orientează viaţa şi chiar modul de a gândi lumea. Şcoala deţine încă o influenţă semnificativă în cultivarea unor valori civice şi socio-profesionale ca libertatea de expresie (49%). competenţa (61%). Datele anchetelor releva acest fenomen istoric inedit: copiii şi adolescentii de astazi au devenit şi în România prima generatie care. devenită cvasi-atotputernică în zilele noastre. mai relaxante. toţi tinerii sunt în contact cu televizorul.şi exercita succesiv sau simultan rolul de tetina şi mama. Un număr impresionant de studii efectuate în ultimii patruzeci de ani în mai multe ţări converg spre concluzia că televiziunea reuşeşte să impună în scurgerea istorică a generatiilor şi a tipologiilor culturale ale identitatii umane o nouă generaţie . 51 . cultura civică (82%). adolescenţilor şi tinerilor. ca realizare de imagine în care valorile materiale sau sclipirile spectaculare le eclipsează pe cele intelectuale. Astfel. Urmărirea emisiunilor TV şi navigarea pe Internet sunt mai provocatoare. Chiar şi în România este uşor de constatat că nici copiii şi nici tinerii crescuţi cu TV şi calculator nu mai citesc cărţi. de doica. şi de aceea le preferă. comportamentul activ (49%). Mulţi gânditori acuză raritatea canalelor TV (în afara celor de desene animate) destinate în mod special copiilor de vârstă şcolară. fizic şi simbolic. rezultând un tablou confuz de valori. unde s-a generalizat ritualul zilnic al vizionării TV sau al activităţii în faţa monitorului computerului. spun copiii. Televiziunea. Aproape două treimi dintre elevi apreciază că televiziunea este importantă sau foarte importantă pentru viaţa lor. prin excelenţă etico-morale. Televiziunea preia . Indicatorul „audienţă cumulată” (toţi cei care privesc la TV în decursul unei săptămâni. Televiziunea apare. în proporţie de 65%. valori fundamentale ca adevarul şi respectul (compasiunea. practic. sunt considerate ca fiind învăţate de la familie. creativitatea (67%). Este evidentă predilecţia copiilor pentru canalele TV comerciale.ca rol principal acela de mediator cultural . de pedagog national.tuturor societăţilor occidentale. Acesta s-a instalat de mai mult timp ca membru central al familiei ca furnizor de modele culturale şi stiluri de viata mai puternic decât scoala. în timp ce procentul celor care citesc cărţi scade dramatic. indiferent de durata vizionării) arată că. nu pretind niciun efort. de parinte şi de învatator sau profesor. de fapt. ale cartii îndeosebi). cum îi numeşte Sartori. în postura de principal promotor al valorilor succesului. iar lectura se reduce preponderent la fragmente literare cerute/recomandate de programele şcolare. patriotismul (53%). creste cu televizorul. 80% dintre emisiunile vizionate de copii sunt adresate. respectiv 79%. a ajuns a fi un incubator şi o pepinieră în care cresc la scară planetară exemplarele unei noi linii în evoluţia speciei umane .

Anchetele au arătat că peste 51% dintre copii şi tineri urmăresc cu regularitate publicitatea TV. ca atare. . ceea ce-l face pe individ să găsească cititul ca fiind prea dificil. căci altfel îşi pierd rabdarea. Ei sunt abordaţi.dependenţa de televizor/calculator micşorează timpul pe care indivizii sunt dispuşi să-l petreacă spre a găsi răspunsul la problemele pe care trebuie să le rezolve şi. în timp ce grupul care a lecturat textul a descris mai mult dialogul povestirii şi a dat în mod semnificativ mai multe informaţii despre conţinutul textului şi despre personaje.cititul înseamnă concentrarea minţii. copiii procesează informaţia în mod diferit decât atunci când o lecturează. impunând un ritm foarte alert. copiii şi tinerii adolescenţi aşteaptă ca lectura să le pună la dispoziţie şi imaginile. Aşadar.televiziunea anulează satisfacţia pe care o produce lectura.Funcţia principală a programelor de televiziune este de a pregăti creiere disponibile pentru publicitate.lectura eliberează imaginaţia. ca viitori buni consumatori. ci de incapacitatea de a înţelege sau a lega sensul cuvintelor în frază. dezvoltarea atenţiei. Astfel. aşteaptă ca înţelesurile să fie primite de-a gata. De altfel. Această activitate necesită răgaz pentru reflecţie. . ci captivată şi susţinută prin stimuli externi. . cel mai puternic canal TV din Franţa. Diferenţa dintre copii şi aceştia este însă semnificativă. încep să se 52 . cel al derulării imaginilor. al lucrurilor citite. . Obişnuiţi cu televizorul. publicitatea îi pregăteşte temeinic pe copii şi pe adolescenţi pentru o societate a consumului. atenţia nefiind dirijată din interior. să se imagineze înţelesul cuvintelor. Cei care au văzut povestea la televizor au descris efectele vizuale şi acţiunea personajelor. ca ritmul în care se primesc informaţiile să fie rapid. obişnuinţa de a citi a fost substituită de vizionarea TV sau de navigarea pe Internet şi pentru cei mai mulţi adulţi. susţine o atitudine pasivă. de televiziune în ansamblu şi în special de publicitate. răbdare şi tenacitate în decodarea semnificaţiilor. în timp ce televiziunea. relaxant şi pasiv. prin confruntarea cu o experienţă cu totul diferită. înlocuind-o cu plăcerea facilă a micului ecran. ca cititul să fie comod. prezintă avantajul că. înţeleg din conţinutul acesteia cu mult mai mult decât percep tinerii generaţiei TV/Internet. oferind imaginile de-a gata (deja formate). Cercetările mai arată. Televizorul blochează procesul imaginativ. şi astfel inhibă dezvoltarea abilităţilor necesare citirii. îngreunează sau descurajează desfăşurarea unei activităţi precum cititul. atunci când citesc o carte. iar televizorul. Cercetători din Olanda (Universitatea Leyden) au identificat principalele mecanisme prin care televiziunea subminează lectura: . parcurgând aceeaşi carte. dimpotrivă. atunci se plictisesc. în funcţie de capacitatea de înţelegere a textului. de asemenea. aşa cum declara chiar directorul general al TF1.lectura presupune un ritm mai lent sau mai rapid. . nu este vorba de o lipsă de maturizare ideatică. Dacă aşteptarile le sunt înşelate. faţă de tinerii crescuţi în faţa micului ecran sau în faţa monitorului. depăşeşte de cele mai multe ori capacitatea omului de a procesa informaţia. Cu toate că mulţi adulţi se uită astăzi la televizor sau stau în faţa calculatorului mai mult decât citesc cărţi.vizionarea solicită un efort mental inferior celui cerut de lectură. că în cazul în care o primesc de la televizor. trebuie să construiască.

.gândească la altceva sau pur şi simplu citesc alunecând peste litere şi cuvinte. Pentru copiii şi tinerii societăţii tehnologiei moderne. .afectarea capacităţii de memorare. . . de a gândi. consiliere şi educare ai copiilor.deficienţe de învăţare. cei care apelează excesiv la vizionarea TV sau la activităţi recreative asistate de calculator sunt predispuşi şi altor riscuri precum: . indiferent de utilizarea lor. se poate afirma că. există un timp liber creat de religie. De pildă. . Din această perspectivă. fără să priceapă sensul. urmări şi înţelege. ca şi televizorul. ei trebuie să selecteze activităţile recreativ-distractive sănătoase şi utile pentru copii şi să-i orienteze spre ele. După opinia unor cercetători. Concluzionând. scade capacitatea de a mai adânci înţelesurile ascunse dincolo de rândurile parcurse prin citire. impulsivitate. anxietate. se poate ajunge la concluzia că structura corticală a celor care au crescut cu televizorul ca baby-sitter va defavoriza în mod decisiv capacitatea de a citi. iar rezultatele şcolare. nu acelaşi lucru este să citeşti un text pe ecran cu a uita de sine. Adulţii.tulburări de limbaj. au sarcina de a organiza şi supraveghea timpul liber al acestora. Impactul negativ are o intensitate mult mai mică atunci când calculatorul este folosit ca instrument pentru informare şi cercetare sau pentru învăţare. instituţiilor. motivaţiei. studenţilor.probleme de atenţie cu sau fără hiperactivitate. lăsându-te absorbit în spaţiul virtual al jocurilor video. iar frecventarea 53 . Prin prisma celor prezentate anterior. porninduse de la faptul că introduce restricţii asupra activităţilor asociate cu munca în anumite zile. a imaginaţiei. părinţi şi/sau profesori. fenomen care îngreunează înţelegerea şi însuşirea semnificaţiei lucrurilor citite. Astfel. . Totodată.creşterea gradului de irascibilitate. folosirea Internetului ca resursă pentru educaţie se bucură de un sprijin aproape universal din partea elevilor. În cazul computerului însă. Asadar. pentru a le asigura o dezvoltare adecvată şi armonioasă. profesorilor. părinţilor. de a face conexiuni. profesionale şi performanţele intelectuale sunt din în ce mai slabe. voinţei. agresivitate. cât mai cu seamă unei nedezvoltari normale a cortexului.efect hipnotic şi dependenţă. De altfel. religia este producătoare de timp liber. incapacitatea de a citi a omului de astăzi nu se datorează atât indispoziţiei pe care ei ar arăta-o faţă de această activitate care cere un efort mai mare decât o vizionare TV. analiza trebuie particularizată în functie de modul în care este utilizat. proporţional cu timpul acordat vizionării TV şi a jocurilor pe calculator. . cartea se pare că este un lucru plictisitor. calculatorul. Timpul liber şi religia Situarea frecventării bisericii în cadrul preocupărilor de timp liber necesită unele consideraţii. constituie un important factor de stres pentru creierul uman.apatie şi dezinteres pentru lectură.tulburări de somn. principalii factori de îndrumare. fiindcă nu o mai poate citi. Prin urmare.

laică. funcţia morală (aşează moravurile pe temelii ce nu sunt lipsite de arbitrar) şi cea ideologică. conştiinţă împăcată. devenind simple ritualuri prin care se asigură destinderea. În societatea modernă. 54 . pentru a se cere ajutorul Divinităţii. care s-au manifestat inclusiv prin practicile religioase mai frecvente. exaltare ş. comuniune. practicile religioase sunt golite de semnificaţia originară. Asocierea acestor funcţii cu cele ale timpului liber este dificilă. atunci din nou apropiem frecventarea bisericii de timpul liber. Sensul acestor practici venite dinspre biserică este acelaşi. care a permis manifestările libere ale religiei şi bisericii. religia se doreşte a fi o soluţie. securitate. nici pentru cei ce o fac frecvent. Apelul către divinitate a venit firesc în acest context. în contexte istorice în care nesiguranţa. însoţite şi de fenomene negative. Rezultatele cercetării arată că doar circa 25% dintre persoanele intervievate merg des la biserică la sfârşitul săptămânii. frecventarea bisericii este făcută exclusiv în momente sau situaţii dificile. de multe ori. la 19% în anul 1999).). În alte cazuri. În general. În acelaşi sens au influenţat procesele profunde de schimbare ale societăţii româneşti. prezenţa în mijloacele de comunicare în masă şi mai ales la televiziune a diferitelor momente religioase şi a unor emisiuni cu teme de profil. mai ales la persoanele cu studii postliceale (de la 11% în anul 1992. la 28% în anul 1999) şi la persoanele cu studii superioare (de la 11% în anul 1992.a. Se mai poate asocia funcţia timpului liber de dezvoltare a personalităţii cu practicile religioase care pot întregi personalitatea umană. teamă. ceea ce a generat incertitudine. Rezultatele cercetării. ci tot ca pe o obligaţie. Dacă asociem natura benevolă a preocupărilor de timp liber cu practicile religioase benevole. celelalte preocupări luate în considerare sunt fără îndoială specifice timpului liber. sentimentul neputinţei. Este evident că nu ne referim la sectele ale căror norme şi reguli intră în contradicţie cu reglementările statului modern laic şi nici la statele organizate şi guvernate pe baze religioase (statele islamice). toate acestea favorizând o anumită creştere a practicilor religioase. practicile religioase (inclusiv frecventarea bisericii) sunt benevole. Dacă frecventarea bisericii ridică anumite probleme abordată ca preocupare de timp liber. Diagnoza calităţii vieţii nu poate aduce precizări cu privire la semnificaţia frecventării bisericii nici pentru cei care o fac rar. Funcţiile religiosului sunt cea umană (satisface anumite necesităţi ale naturii umane. îndatorire a fiinţei umane. angoasa sunt amplificate de transformări profunde. frecventarea a început să crească începând cu anul 1991.bisericii poate fi considerată o preocupare de timp liber. teama. Creşterea poate fi explicată prin contextul specific societăţii româneşti de după 1989. La procesele înnoitoare şi transformatoare ale societăţii româneşti a existat şi o reacţie a tradiţiei şi a tradiţionaliştilor mai ales. ce se situează deasupra vieţii concrete. Dar indivizii profund religioşi şi practicanţi nu percep frecventarea bisericii doar ca pe o acţiune benevolă desfăşurată în timpul rămas disponibil după îndeplinirea obligaţiilor ocupaţionale şi gospodăreşti familiale. considerarea frecventării bisericii ca preocupare de timp liber poate fi făcută totuşi cu multe rezerve. Există fără îndoială şi indivizi pentru care frecventarea bisericii este asociată cu anumite sărbători (religioase) şi. precum curiozitate. materiale. Dacă ne raportăm la natura şi funcţiile fenomenului religios.

A avea aceste două-trei ore de timp liber pe zi nu înseamnă să renunţi la carieră. de la teatru. şansele să ajungă acolo cresc foarte mult. semnări de contracte. nu toţi aceştia reuşesc să iasă seara sau în weekend în oraş sau pur şi simplu să se relaxeze acasă. la ora 22. maşinile adunate în intersecţie nu trec de la primul verde al semaforului. furnizorii de servicii de leisure nu au de ce se plânge: cei care ies în oraş s-au înmulţit considerabil în ultimii ani. Numărul celor care ies în oraş a crescut mult în ultimii patru-cinci ani. în afara orelor de somn. cu studii de la medii în sus. întotdeauna partea care merge prost o va influenţa negativ pe cealaltă. alţii transpiră la sală. 21 zile de concediu pe an şi cheltuieli de 3. „Astfel de consumatori alcătuiesc clasa mijlocie din Romania şi ei tind să se dezvolte pe modelul actual european. Din nefericire. legate mai ales de orele suplimentare de muncă. În practică. Ideea de bază este nu să te întrebi neputincios „Cand am eu timp să merg la film?”. de oameni) a fost şi cauza. cu aspiraţii personale şi profesionale bine definite. Până la ideal însă apar piedici. sau că vineri seară va merge într-un club. că vor să vadă vineri seara un spectacol de teatru şi trec asta în agendă. Cam la aceeaşi oră. Expansiunea clasei de mijloc (care. ajungând la aproape o treime din clasa de mijloc. cu venituri peste medie.cheltuielile cu petrecerea timpului liber.00. abonamente la piscină sau bilete la concerte. E aglomerat: multă lume se îndreaptă de la birou spre casă. cam cu 70-100% pe an. Teoretic. uneori nu e nici atât. dar are o metodă sigură să se 55 . iar serile lungi petrecute la serviciu par să excludă noţiunea de relaxare după muncă. adică să le pese din ce în ce mai mult de timpul lor liber”. Cu toate acestea. în weekend sau în serile când pot să ies mai devreme de la serviciu?“. concediile s-au scurtat. iar cei care se relaxează astfel sunt în principal cei ce câştigă peste medie şi ating nivelul profesional care să le permită să nu mai fie sclavii serviciului. În serile când ora 22.Veniturile şi importanţa acestora în opţiunea de a consuma timpul liber prin întâlniri şi petreceri Nimeni n-are timp liber. aşa cum era ea înţeleasă acum o generaţie sau două. telefoane. sociologii şi psihologii spun că zilnic ar trebui să ne rămână. reprezintă targetul preferat al tuturor marketerilor. Managerul respectiv munceşte 12-14 ore pe zi. oamenii fac ceea ce şi-au scris în agendă că au de făcut: teren. modul prin care un manager de 27 ani se răzbună pe situaţie este să se gândească la faptul că mâine seară la aceeaşi oră se va întoarce acasă după două ore de tenis. de la concert sau se îndreaptă către un club. întâlniri. şi efectul dezvoltării afacerilor din zona aşa-numită „de leisure” . piaţa timpului liber din România a crescut şi s-a rafinat în ultimii ani.00 îl prinde la birou. ci „Ce vreau să fac atunci când am timp liber. Dar dacă oamenii şi-ar trece în agenda. Cu alte cuvinte. indiferent că este vorba de vânzarea de credite. iar alţii iau cina în oraş. Dacă nu există un echilibru între viaţa particulară şi cea profesională.3 miliarde de euro pe an. pe lângă programul de la serviciu. Cei cu vârsta de 24-40 de ani. ci pur şi simplu să te organizezi mai bine. într-o seară de joi. dar cel puţin la fel de multă lume iese de la film. conform estimărilor dintr-un articol al Business Magazin înseamnă 4-5 mil. Totuşi. În centrul Capitalei. O ecuaţie pe care statisticile o prezintă cam aşa: în medie 3 ore libere pe zi. două-trei ore libere. făcând şi programare la teatru.

cafenele. euro în 2004).000 lei pe lună şi mai bine de jumatate din bani vor merge pe facturi şi mancare.). Datele Institutului Naţional de Statistică arată că românii cheltuiesc în medie lunar 4. din cele peste 7 mil. după ce trag atâta de mine.9 mil. Food service.000 lei pe lună în sus. proporţiile se schimbă: categoria care îşi permite la noi să aloce 33% din venituri pentru recreare este acum cam de 15% din populaţia ţării. a spectacolelor (teatru şi film). estimată de „Business Magazin” la 3. Estimarea a luat în calcul cifra de afaceri cumulată a pieţei de food service. a bazelor sportive şi a tot ce înseamnă „home entertainment” .000 de restaurante. sociologii spun că este vorba şi de o problemă de sociabilitate. într-o familie cu venituri de la 4. el a înţeles că dacă nu îşi programează ieşirile. conform „Euromonitor”. sunt şi alte afaceri care se bazează pe timpul liber al consumatorilor . cafenele. dacă avem o familie în care veniturile sunt de 3. indicele de sociabilitate e încă scăzut la noi. deoarece încă mai sunt gospodării în Romania. Conform aceluiaşi for.conform unui studiu AC Nielsen. puţină lume iese cu prietenii. ştiu însă sigur că. Există o relaţie direct proporţională între veniturile unei persoane şi disponibilitatea sa de a-şi folosi constructiv timpul liber. agenţii de turism sau baze sportive să crească în ultimii ani cu cel puţin două cifre pe an: vedeta este de departe piaţa de food service. încerc să recuperez prin «investiţii» în timpul liber. la 5.4 mil. numărate de statistică.8% din venituri pe „recreare şi cultură” şi pe mersul la restaurante. cheltuie cât mai mult: „Nu am calculat nici în valori absolute.am abonament -.pensiunile şi hotelurile. îşi va petrece mult prea multe seri la birou: „Merg la tenis de două ori pe săptămână . a pieţei agenţiilor de turism. Cel puţin în România. Evident. „trade-off”-ul se va face prin scăderea progresivă a timpului de vizionare TV şi prin creşterea cifrei de afaceri a restaurantelor. În timp însă.5 ore zilnic. când toate casele din România vor avea cablu şi veniturile vor fi mai mari la nivelul întregii populaţii. o reminiscenţă a perioadei comuniste. iar vara încerc să ies măcar un weekend pe lună din Bucureşti”. În schimb. construită în jurul familiei. adică aproape două treimi din întreaga piaţă de leisure. Venituri şi timp liber. la 2 mld. Cele 6. tocmai ca să simt că trăiesc”. Fără să meargă la cursuri de „time management”. fast-food-uri şi baruri din 56 .cam 2. numărul abonamentelor TV aproape s-a dublat din 2000 până în 2005 (de la 3. iar creşterea probabil va continua. Tendinţa de a comprima timpul petrecut la birou şi a rupe câteva ore pentru sine a făcut ca afacerile cu restaurante.3 miliarde de euro. conceptul de „home entertainment” include sistemele de home cinema. nici în procent cât cheltui cu timpul meu liber. Este vorba de societatea atomizată. vânzările de echipamente sportive. care a ajuns în 2006. Veniturile reduse nu sunt singurul motiv pentru preferinţa acordată televizorului. euro (faţă de 1. atunci timpul liber va reprezenta maxim 10% din venituri. Spre exemplu. Categoriile cu venituri mici stau acasă şi preferă televizorul ca modalitate de recreare .revanşeze . ce nu posedă abonament TV. ies cam în două seri pe săptămână în baruri/cluburi.3 mld. vânzarea de carte şi segmentul din FMCG.în serile când reuseste să se rupă de servici. însă extragerea unui procent exact care să arate cât din hoteluri este ocupat de segmentul business şi cât de turismul de recreare ori cât din echipamentele sportive sunt cumpărate de sportivii amatori şi cât de cei profesionişti. e mai dificilă.

aspect motivat de faptul ca oamenii s-au plictisit de TV şi de faptul că s-au schimbat generaţiile de actori. „tranzacţia”. euro. are unul la 300 de locuitori . e selectiv. România şi Polonia sunt ţările care au cunoscut însă cea mai mare scădere a numărului de spectatori de cinema în 2005 faţă de 2004. faţă de 15-18 euro cât era în 2003. iar Statele Unite sau Japonia au înregistrat scăderi între 6 şi 9% ale numărului de spectatori la film. sunt caracterizaţi prin veniturile reduse şi apetenţa pentru piese interesante. În 2003. euro. joacă în filme. în limbaj profesional.000 (cu toate acestea. Cu toate acestea. Cea mai bună dimensiune a profitabilităţii în restaurante este. iar cel al restaurantelor a crescut de la 800 la peste 1. să se hotărască marţi să meargă vineri) îi va fi mai uşor să înţeleagă cât de mult a crescut fenomenul teatral: majoritatea teatrelor au funcţionat prima lună cu casa închisă.000 de locuitori. În fine. dar cea mai pregnantă revenire este cea a teatrului. Mersul la teatru a avut o cădere în anii ‘90. astfel că tranzacţia medie la o masă de restaurant este de 30 de euro (fiind luată în considerare o masă de trei persoane). cel între 25-40 de ani. creşterea numărului de spectatori se resimte la toate teatrele. scăderea fiind de 29% în ambele ţări.4%). după cum arată un studiu „Euromonitor” . la vederea acestor date. biletele fiind achiziţionate cu minim o săptămână înainte. adică nota pe care o plătesc consumatorii. Tendinţa de scădere a numărului de spectatori la cinema se înregistrează însă în toată lumea (cu excepţia Marii Britanii). câştigând notorietate suplimentară). Capitala are un restaurant la 2. Creşterile afacerilor din această zonă i-au uimit până şi pe întreprinzători: cei care au început să dezvolte lanţuri de restaurante sau cafenele cu doi-trei ani în urmă s-au trezit că planurile iniţiale au fost depăşite înainte de termene. Pentru nişte oameni care lucrează de ani de zile în domeniul restaurantelor.9 mld. un alt segment este cel al spectatorilor de 40-65 ani. au avut creşteri cel puţin atractive în ultimii ani. pe când Parisul. tendinţă care se menţine încă. „cu o adevărată criză în anii ‘96-’99”. Teatru sau film? Cui i s-a întâmplat să vrea să mearga la teatru de când a început stagiunea 20010-2011 (mai precis. iar actuala generaţie face şi altceva decât teatru clasic (cântă. spre care îi atrage tema sau titlul lor.comparaţia rezistă însă doar până la un punct. mulţumită faptului că oamenii iau din ce în ce mai mult masa în oraş. diferenţa dintre consumatorii de azi şi cei din urmă cu 10 ani este enormă.„Consumer Services in Romania”. Afacerile cu restaurante. Între 2003 şi 2006 s-au schimbat şi alte lucruri: numărul meselor luate acasă a scăzut cu peste 25%. Tinerii şi studenţii. Deşi un consumator urban de film s-ar intreba. Un alt segment. mergând des la teatru. dar cu toate acestea foarte activ. statele Uniunii Europene înregistrând în 2003 cu 115 milioane de spectatori mai puţin faţă de 2004 (ceea ce reprezintă o scădere de 11.România au avut cifre de afaceri în 2008 de 2 mld. nu foarte mulţi. de exemplu. Dimensiunile culturale ale timpului liber au cunoscut o creştere importantă în ultimii ani. aceasta a crescut considerabil în ultimii ani. în Europa a fost sesizat cel mai mic număr de spectatori (892 milioane) de la începutul deceniului. de ce 57 . aici fiind vorba de persoane atrase de un actor mare sau de o piesă celebră. iar în 2009 cifra de afaceri a sectorului a ajuns la 2. având în vedere că Parisul este una din principalele capitale turistice ale lumii). care absorb cea mai mare parte a bugetelor de timp liber.

Sălile de fitness au avut o bună creştere numerică începând cu 2004. Acasă se şi citeşte cel mai mult.000 de euro. aceste vacanţe au început să ţină locul concediilor anuale). între 70 şi 250 de euro/persoană. pe fondul declinului cinematografelor de stat şi al închirierii de casete video. au crescut vânzările de DVD-uri. e preferat şi de agenţiile de turism. Conform lui Eugen Driga. Deocamdată. pasionaţii de sport merg mai ales la săli de fitness. Vânzările au avut de câştigat şi de pe urma lansării unor blockbustere. când acestea se vând cu preţuri în jurul a 100 de euro”. în funcţie de categoria de confort al hotelului. iar terenurile.5 mil. sunt destul de scumpe. regulat sau sporadic. de aproximativ 7. există o explicaţie: „Societatea este mai stratificată. reprezentantul Fitness Academy. Numărul celor care joacă însă tenis este deocamdată mai mic în valoare absolută. dulciuri şi ceai. persoanele cu venituri mai mari îşi permit să meargă des la film în sălile renovate din mall-uri sau din oraş. joacă tenis sau fotbal. Aceasta face ca profitul celor care îşi deschid baze sportive să nu fie deloc de neglijat: investiţia într-un teren. trei mese pe zi şi diverse activităţi de divertisment. văzând că în ultimii ani apetitul pentru vacanţele de weekend a crescut (pentru unii. la fitness. de circa două ori şi jumătate în 2005 faţă de 2004. de achiziţionare a unui sistem home cinema sau măcar a unui DVD-player. insuficiente (mai ales iarna). la preţuri cuprinse. an în care s-au dezvoltat şi francize precum Fitness Academy. Statul acasă nu exclude socializarea: invitarea prietenilor şi urmărirea unui film la sistemul home cinema atrage creşteri în două segmente: sistemele audiovideo (piaţă estimată în 2004 la 620 mil. Vânzările de cărţi au crescut în anii 2004 şi 2005. Sportul sau măcar activităţile de fitness sunt invocate de o categorie destul de restrânsă a celor care izbutesc să nu muncească peste program. de Crăciun. lectura fiind modul de relaxare preferat de o treime din consumatori. 58 . cifra suna normal: „S-au ieftinit şi au crescut foarte mult vânzările de DVD-playere.cafea. o poţi recupera în doi-trei ani dacă îl închiriezi doar pentru joc şi nu faci şi cursuri de iniţiere. Ca urmare. un român din 25 ai Bucureştiului şi unul din 50 ai mediului urban merg.trebuie să facă rezervare la film şi să meargă să ia bilete mai devreme. de 1 Iunie. care includ două-trei nopţi de cazare. În mişcare. Pentru vânzătorii de echipamente. cu venituri medii şi peste medie. pentru că tenisul este un sport mai scump. unde biletele sunt mai scumpe”. A face sport e mai ales o ocupaţie amânată pentru viitor. dar şi de hotelieri. dar şi a promovării. Acelaşi segment de consumatori. Vacanţe de weekend. Foarte multă lume are acum un astfel de player şi se fac reduceri de preţ cu toate ocaziile: de Paşte. euro. cifra totală de afaceri înregistrată în 2005 de cele mai importante 22 de edituri fiind în jurul valorii de 21. de care mai toată lumea susţine că se va apuca „în curând”. unde vânzările sunt estimate la 300 de milioane de euro. Principalul motiv care a dus la scăderea numărului de spectatori de cinema este posibilitatea. Programul de acasă. mult mai accesibilă în ultimul timp. euro) şi segmentul FMCG aferent pieţei de „home entertainment” . dezvoltată de Asociaţia Naţională de Fitness. au început să lanseze pachetele de weekend. Aceştia din urmă.

să facă sejururi culturale sau cu obiective precise . dar persoanele cu venituri mai mari le cumpără de la agenţiile de turism. deoarece dacă un weekend la munte în România dureaza în medie 1-2 zile. Sinaia şi Predeal. Structura clientelei face ca raportul munte Romania/citybreak extern să fie de 1 la 2-3. diverse evenimente. sociologii ne-ar încadra în acel segment de persoane care sunt confiscate aproape complet de munca lor. care preferă sejururi de odihnă. iar în city-breakuri merg tinerii cu venituri medii şi peste. ca să poată mai apoi să-şi savureze mai bine timpul liber. în zonele Bran . dar şi familişti (pachete mai scumpe). diferenţa apare tot la nivelul veniturilor.Aceste pachete se vând fie cu rezervare. Clienţii acestui segment sunt tineri (care cumpără pachete mai ieftine). 59 .mai ales pachete de 2-3 stele. cumpărate predominant de tineri. Cei cu venituri mici nu solicită acest gen de pachete de la agenţii. de clienţi care se grăbesc sau care au cumpărat suficiente vacanţe încât să devină clienţi fideli ai unei agenţii) şi înseamnă weekenduri . „workaholicii” îşi revin şi încep să pună preţ pe viaţa personală. întâlniri. cel mai probabil fiindcă ne-am afla în plină ascensiune pe scara profesională şi nu ne-am permite să tratezăm timpul liber ca pe o categorie aparte în viaţa noastră. mai statice decât scurtele vacanţe în afara ţării). care diferenţiază cele două categorii de clienţi prin faptul că la munte merg predominant familiştii (cu copii. cu buget şi organizare specifice. Pachetele „mai ieftine”. sunt cel mai des procurate din agenţii (aşadar. respectiv circa 70-100 euro pe weekend. cu venituri medii şi peste medie. fie chiar de la recepţia hotelului. Dacă nu ne recunoaştem în niciuna din ipostazele de mai sus. Problema timpului apare şi aici. Sociologii susţin însă că. ci îşi fac singuri programele.concerte. dispuşi să se deplaseze mult ca să vadă oraşele. de fapt. aceştia nu fac decât „să tragă tare acum”. unul în străinătate se întinde pe 2-4 zile. Între cei care merg la munte mai des şi cei care preferă să combine weekendurile în ţară cu city-break-uri (vizite de weekend în oraşe europene).Moeciu. Dacă nu cumva e vorba în cazul lor doar de o iluzie optică şi. cu vârstnici. la preţuri cuprinse între 25-30 de euro pe noapte. mai devreme sau mai târziu.

cum putem să simţim libertatea când depunem efort fizic şi înfruntăm vântul. Din ce în ce mai mult. sincer. un mod activ şi plăcut de petrecere a timpului liber. este o simbioză aproape perfectă între om şi natură.ACTIVITĂŢI SPORTIV-RECREATIVE ŞI DE TIMP LIBER: PAINTBALL. câştigă încredere în ei înşişi. Paintball-ul reprezintă una dintre cele mai noi. eliberându-se în acelaşi timp de stres. Pur şi simplu se întâmplă. în care jucătorii învaţă despre spiritul de echipă. Paintball-ul este un sport interesant. au întemeiat ligi şi au organizat campionate ale jocului. paintball-ul a devenit un fenomen internaţional. Jocul de paintball este deocamdată departe de a avea popularitatea fotbalului. baschetului sau schiului în ţara noastră. Pe de altă parte. ca şi activităţile sportiv-recreative şi de timp liber. nu poate fi oferită. condiţiile economice. paintballul este mai mult decât un simplu sport şi în orice formă sau latură s-ar regăsi. dezvoltă abilităţi de lideri şi se distrează. ploaia sau căldura? O explicaţie „ştiinţifică”. El a apărut la începutul anilor ‘80 având ca 60 . Ceea ce-l deosebeşte de celelalte sporturi este echipamentul necesar: nu se găsesc puşti şi proiectile cu vopsea la prea multe sporturi tradiţionale. nu poţi să nu te îndrăgosteşti de fiorul jocului! Paintball-ul este ideal pentru teambuilding. cu o mare răspândire în Lume. marile companii descoperă beneficiile participării personalului şi conducerii lor la astfel de jocuri. dar mereu apar noi terenuri de joc şi organizaţii. Entuziaştii au format echipe. Fiind vorba despre libertate şi paintball. Este în acelaşi timp o oportunitate de a uita de responsabilităţile cotidiene şi de a regăsi gustul distracţiei. foarte importante. ŞI ESCALADĂ Paintball-ul. la fel de fals. iar reculul psihologic pozitiv este de-a dreptul impresionant. de la cea pur recreaţională la cea competitivă. preţul scăzut la care este supus acest sport ne determină să alegem paintball-ul. Când adrenalina începe să crească. oferind totodată o experienţă de neuitat angajaţilor. în locul tradiţionalelor picnicuri. Din ce în ce mai multe firme practică acest sport ca o modalitate de sudare a echipelor şi de detensionare a conflictelor. Libertatea este înainte de toate o stare de spirit şi se reflectă în maniera şi capacitatea noastră de a interpreta şi a înţelege aspectele lumii ce ne înconjoară. Cu toate acestea. „injectorul de adrenalină” al vieţii trăite pe margine. desigur. cele mai tari senzaţii sportive. ne putem întreba: cum ne poate ajuta paintball-ul să ne simţim liberi. domneşte mitul sportului extrem. Ambianţa mediului şi capacitatea fizică a practicantului de paintball sunt. Noţiuni introductive despre paintball De la introducerea sa în anii 80’. MOUNTAIN BIKE. Preţul unui joc de paintball este accesibil şi poate fi jucat de întreaga familie. Amploarea pe care au luat-o sporturile extreme în România. al senzaţiilor „tari”.

Obiectivul (celui mai comun joc dintre variantele oferite de paintball) este de a captura steagul echipei adverse. În timp ce veţi încerca să capturaţi steagul. 1970 . Jucătorii de paintball sunt costumaţi cu haine de camuflaj numai datorită faptului că jocul se desfăşoară în pădure şi nu trebuie să fie văzuţi de adversari. recreative şi de timp liber se hotărăsc să folosească paintball-ul.instrumente de folosinţă pistoale folosite la marcatul vitelor în urma unei discuţii între un broker şi un fermier despre încercarea de a se marca unul pe altul cu pistoale. Între jocuri. sigur veţi realiza foarte rapid că terenul de luptă nu este acel loc sigur pe care filmele de cinema îl realizează pentru a te face invincibil. aţi încercat acest sport. De la acea mică discuţie s-a dezvoltat rapid o industrie vastă. acesta promovează gloria învingătorului. împărtăşind în acelaşi timp şi poveştile lor despre emoţiile victoriei sau despre obişnuitele glume pe seama înfrângerilor suferite. A 61 . Inteligenţa şi determinarea (voinţa) reprezintă atuuri cu mult mai importante decât înălţimea. jucătorii pot lua o pauză pentru a-şi verifica echipamentul. terenuri pentru practicarea jocului şi turnee recunoscute. femeile. Acei jucători care vor acorda atenţie simţurilor personale. Scurt istoric al paintball-ului. Paintball-ul este un sport unde bărbaţii. toată lumea se va simţi bine şi întotdeauna va exista un următor joc. de toate vârstele şi categoriile sociale. cu fabricări de echipamente adiacente. Deşi se vorbeşte uneori despre paintball ca fiind un joc „de război”. pentru a-şi reîncărca armele şi pentru o mică gustare sau o răcoritoare. Oamenii joacă paintball în toată lumea. oameni care provin din toate profesiile şi câştigă încredere în propria lor persoană odată cu punerea în aplicare a aptitudinilor de a conduce şi a se descurca în acest joc.James Hale de la Daisy Manufacturing. Aceste lucruri ne-au determinat să prezentăm cât mai multe informaţii obligatorii şi necesare persoanelor care în activităţile sportive. O dată ce aţi experimentat. forţa fizică sau caracterul. Paintball-ul nu este violent. Jocul se desfăşoară cu arme pe bază de gaz care pot trage (împuşca) capsule cu gelatină biodegradabilă. Indiferent că sunt studenţi. iar ulterior a fost vândută pentru utilizarea în jocul de paintball. Milioane de oameni (bărbaţi şi femei). tinerii sau vârstnicii pot concura de la egal la egal. veţi încerca să eliminaţi şi jucătorii adverşi ajutaţi de arme (cu aer comprimat) numite arme paintball. care vor pune în aplicare strategii foarte bune de orientare a echipei şi care vor planifica şi comunica se vor impune destul de uşor şi rapid în faţa adversarilor. toţi jucătorii de paintball au în comun dragostea pentru aventură şi un puternic spirit competitiv. profesionişti sau pensionari. sub numele Nelson. Este un joc de supravieţuire. Indiferent că veţi câştiga sau veţi pierde. Aceasta puşcă originală cu vopsea a fost fabricată şi folosită la marcarea copacilor şi a vitelor. depinzând de mărimea câmpului şi de numărul de jucători. Actualmente a devenit un sport organizat pe echipe. dar în acelaşi timp protejându-l pe cel propriu. Jocurile au de obicei o limită de timp de 20 până la 60 minute. a inventat şi brevetat ceea ce a devenit apoi prima puşcă de paintball. vopsea netoxică. practică paintball-ul în peste 40 de ţări. în ciuda aparenţelor pe care le poate întâlni un neexperimentat.

Charles Gaines şi alţi nouă participanţi. Suedia. se organizează competiţii în Canada. precum şi în alte oraşe din SUA. 1982 . folosind pistoale Nel-spot 007. Venezuela.Se inaugurează terenuri de joc.Paintball Competitions and Ratings Magazine) a NPPL. 1994 . de către Caleb Strong.A fost fondată Asociaţia Internaţională a Jucătorilor de Paintball (IPPA . PCRI. sub numele de Jocurile Puşcaşilor. dezvoltării şi siguranţei sportului numit paintball.Charles Gaines înregistrează pe piaţă jocul de paintball sub numele de Jocul National de Supravieţuire (NSG . 1988 . Norvegia. precum şi în alte publicaţii naţionale.fost de asemenea folosită pentru marcarea zonelor periculoase şi a celor care urmau a fi distruse. Bowie. “DC Cup”.National Survival Game). cu scopul de a pregăti magazinele de paintball şi proprietarii 62 . Noiembrie 1984 . scrise de actualii jucători.Jocul de paintball ajunge în Australia.Canalul de sport ESPN a filmat şi transmis cupa organizată de Revista competiţiilor şi evaluărilor jocului de paintball (PCRI . 1992 . Jocul consta în capturarea steagului. 1996 . Boston.Primul teren în aer liber a fost înfiinţat în Rochester. 1998 . Ritchie White. Thailanda şi Filipine. Anglia. Canada. fără să tragă nici o împuşcătură. Iniţial aceste pistoale au fost folosite de serviciul forestier. PMI (Pursuit Marketing Inc. Australia.) a fost compania care comercializa şi distribuia produsele necesare pentru paintball.. Danemarca.International Paintball Players Association) ca o asociaţie non . magazine. New York. Printre jucători s-au numărat: un angajat al bursei de pe Wall Street. Franţa. Florida.C. 27 iunie 1981 . autorul documentarului “Pumping Iron”. Hayes Noel. Israel. Italia. în suburbia Washington D. S-au deschis primele terenuri de paintball în aer liber în Toronto.profit dedicată învăţării. Robert Gurnsey. 1993 . au fost publicate în “Sports Illustrated”. iar seriile Pro . Germania. N.Primul joc de paintball s-a desfăşurat cu 12 jucători care concurau unii împotriva celorlalţi. Canada.Jocul de paintball ajunge în Franţa.000 $. 1996 . Noua Zeelandă. 1991 . Rusia. 1983 .A fost înfiinţată Liga Naţională Profesionistă de Paintball (NPPL National Professional Paintball League). Austria. New York. Africa. Scoţia. din Toronto. Articolele despre primul joc.Caleb Strong deschide primul teren acoperit de paintball. Brazilia. la centrul Skydome. 1984 . unul dintre actualii proprietari ai PMI Northeast.. la Buffalo.Am ale NPPL au participat la competiţii sportive în Reno. Danemarca şi alte ţări din Europa. Statele Unite. Era prima dată când ESPN transmitea un joc de paintball. Învingătorul.ESPN şi Paintball Sports au transmis Campionatele Mondiale ESPN de Paintball desfăşurate în Orlando. Irlanda.S-a deschis primul teren acoperit de joc din Anglia. câtă iscusinţă! Aprilie 1982 . Olanda. 1985 . Belgia. Maryland. Airgun Designs şi Worr Game Products au organizat prima şi cea mai mare conferinţă de certificare tehnică de până atunci. a capturat toate steagurile.Focus International a organizat cea mai mare competitie de paintball pe teren acoperit. Y.Primul Campionat National de NSG a costat 14. pentru marcarea copacilor care urmau a fi tăiaţi.Warpig a construit pentru prima dată un site Internet pentru paintball. Coreea. Grecia.

a paintball-ului european.de terenuri în tehnologia armelor cu vopsea. oameni care iubesc paintball-ul. 18-19 Mai Sibiu. anul acesta se evoluează în două divizii: novici şi amatori. Liga de Paintball Sportiv militează pentru o legislaţie şi reglementari clare şi accesibile atât pentru jucători cât şi pentru operatorii şi comercianţii de paintball şi doreşte creşterea accelerată a paintball-ului recreaţional şi sportiv până la nivelul avansat la care se practică el în străinătate precum şi recunoaşterea paintball-ului (mai exact a speedball. Începutul a fost greu. popularizarea lui în rândul liceenilor. Calendarul competiţional 2006 a arătat astfel: 1-2 Aprilie . Bucureşti. cu preponderenţă urbane. generează izolare şi stagnare. şi 2 turnee locale. Timişoara. până la momentul respectiv.) a organizat 6 turnee de bază. în toamna anului 2004. Liga de Paintball Sportiv are ca obiective promovarea paintball-ului sportiv în zone special amenajate.S. Datorită succesului obţinut sa decis continuarea popularizării şi promovarea acestui sport pentru a putea oferi unui număr cât mai mare de oameni o alternativă reală la oferta existentă în acest domeniu. Practic.P. Apariţia primilor jucători şi a primelor cluburi în România este legată de dezvoltarea. Sibiu. Constanţa. Iaşi şi Suceava. Alba.Constanta. în anii ‘90.Bucureşti. dar s-a reuşit impunerea unui standard pentru terenuri. departe de ochii lumii. Şi-au arătat intenţia de a se alătura echipe şi operatori de paintball din Cluj. şi derularea într-un cadru organizat a Campionatului Naţional de Paintball Sportiv.Pentru 2006 Liga de Paintball Sportiv (L. la iniţiativa mai multor cluburi de paintball s-au pus bazele unui Campionat Naţional şi a unei Ligi Naţionale de Paintball (LPS). primul club din ţară a apărut în anul 2001. Practicarea paintball-ului în păduri. Braşov şi Deva). la Constanţa.ului latura sportivă) ca sport de către Agenţia Naţională pentru Sport. un număr mare de oameni s-au arătat interesaţi de fenomenul paintball şi datorita campaniei susţinute în vederea informării şi prezentării tuturor detaliilor legate de acest sport. În urma acestor evenimente. Iată de ce prezenţa unor terenuri amenajate în interiorul oraşului. 63 . 17-18 Iunie . fiind urmat aproape imediat de unul la Ploieşti şi unul la Bucureşti. iar pentru ca noii jucători să intre în competiţie şi să capete experienţă.Deva. În acest sens. studenţilor şi companiilor oferă posibilitatea ieşirii din stadiul primar de dezvoltare în care se află la ora actuală acest sport în ţara noastră. Braşov şi Deva. Liga de Paintball Sportiv (LPS) a fost fondată în noiembrie 2004 de către un grup relativ numeros pentru momentul respectiv de jucători şi cluburi din Constanţa. a unui regulament competiţional solid (şi perfectibil) şi cel mai important atragerea mass-media. cu un aer militar. 19-20 August . 23-24 Septembrie Braşov. 2006 . În prezent. Încă de la prima ediţie a Campionatului Naţional de Paintball (2005) au participat 18 echipe din cele patru oraşe în care s-au organizat cele 6 turnee ale campionatului (Bucureşti de 3 ori. majoritatea oraşelor mari din ţară au unul sau mai multe cluburi private.

biodegradabilă şi solubilă în apa (ceea ce înseamnă ca se va spăla de pe piele şi haine). încapsulat în gelatină.144 cm/s) sau 205 mile/h (329 kilometri/h). seamănă cu pilulele cu gel sau cu perlele de ulei de baie. Bila de vopsea (paintball). spre deosebire de aceste sporturi tradiţionale. proiectează la distanţă bilele cu vopsea (paintball) cu ajutorul aerului comprimat. valori monitorizate şi reglate pentru maximum de siguranţă. „Paintball” în traducere liberă înseamnă bilă cu vopsea. Bilele cu vopsea au o arhitectură extrem de simplă. la paintball se folosesc zeci sau chiar sute de “baloane” în acelaşi timp. Pistoalele pot fi semiautomate sau foc cu foc. Arma propriu-zisă de paintball (marker sau pistol) Arma are un trăgaci care dirijează bila cu vopsea. Dar. denumit şi marker. Aceste bile cu vopsea sunt formate din gelatină. De fapt. balonul este elementul central al jocului. Bila iese din pistol cu o viteză de 20-50 m/sec.68 de inch (1. este de a mări viteza de deplasare a bilei cu vopsea.Bucureşti. Ca şi în tenis sau fotbal. aceste bile sunt recipiente mici cu vopsea. astfel încât aceasta cade din încărcător pe ţeava pistolului. Pistolul. Piesa cea mai importantă a jocului este chiar bila cu vopsea (paintball). ele au o viteză maximă de 300 de picioare pe secundă (9. Când este proiectată de către arma de paintball folosită în joc. care cântăreşte câteva grame şi măsoară 0. este netoxică. “Vopseaua”. o bilă cu vopsea este ca un balon mic de apă. Arma propriu-zisă (Marker). Sarcina armei de paintball. După cum arată şi numele. De obicei preţul unei astfel de bile îl ajută pe jucător să-şi facă o idee despre calitatea acesteia.21-22 Octombrie . Apoi. Sunt formate dintr-un miez plin cu lichid colorat. ea explodează la impact şi lasă o pată de vopsea de 6 inch (13 cm). Calitatea bilelor variază în funcţie de producător. care este de mai multe culori. chiar în 64 . Capsula rămâne întreagă dacă o ţii în mână sau dacă o scapi de la o distanţă mică. Echipamentul de paintball. la fel şi conţinutul acestora. uneori numită şi marker sau marcator. are loc ieşirea unei mici părţi din gazul comprimat pe ţeavă. În principiu.7 cm) în diametru.

prevăzute cu mânere sau pat pentru umăr şi cu butoiaşe mai mari. armele de paintball sunt de o mare varietate. Pistoalele (markerele) sunt de mărimi şi forme variate. cu sisteme diferite de tragere. Gazul comprimat împinge bila din spate. 65 . Există mai multe tipuri de pistol. Pistol de paintball complet echipat După cum am mai afirmat. o armă de paintball poate trimite o bilă cu vopsea la aproximativ 45 de metri. a puştilor. dar ideea de bază este aceeaşi pentru toate tipurile. dar ceea ce au în comun este limitarea puterii şi a distanţei la care acestea pot bate.spatele bilei cu vopsea. şi datorită gradientului de presiune creat între aerul comprimat şi aerul din atmosferă. Unele sunt reprezentate de pistoale (cu mâner sau pat) ce folosesc vopseaua expediată prin mici cartuşe de 12 g de CO2 care trebuie să fie schimbate după 15-25 de împuşcături (focuri). bila este propulsată înainte. Modele de pistoale de paintball Alte modele de arme folosite în paintball sunt cele de genul carabinelor. Trăgând în direcţie verticală.

de CO2. fiind capabile să suporte sute de focuri. 66 . reîncărcabile.Modele de arme de paintball de tip carabină Acestea sunt armate cu butelii mai mari.

Pentru a trage un alt foc trebuie armată din nou arma şi trebuie acţionat trăgaciul ori de câte ori vrei să împuşti. Un alt exemplu de arme cu vopsea sunt cele semiautomate adică prima dată când vrei să împuşti trebuie să armezi cocoşul.300 de bile. totuşi.Armă de paintball de tip carabină dotată cu butelie de CO2 mare Unele arme de paintball sunt activate prin pompare. Arma propriu-zisă de paintball are ataşat şi un încărcător (rezervor care ţine bilele cu vopsea) denumit în general „magazia de bile” şi care are drept scop asigurarea încărcării ţevii cu bile (proiectile). Bilele cu vopsea nu vor produce accidente prin lovire atâta timp cât procedurile de siguranţă sunt respectate. dar după prima împuşcătură arma va reactiva automat cocoşul şi de aici puteţi acţiona trăgaciul ori de câte ori veţi dori să împuşcaţi. Această „magazie de bile” este detaşabilă şi are o capacitate de 200 . Armele din clasa celor cu mâner reprezintă armele de bază folosite. marea majoritate a terenurilor pentru joc nu acceptă folosirea acestora. încărcătorul este standard pentru foarte multe modele de arme. După tragerea bilei. adică de fiecare dată când vrei să împuşti trebuie mai întâi să armezi arma folosindu-te de o pompă şi apoi să acţionezi trăgaciul. odată cu dezvoltarea paintball-ului constructorii de arme au introdus pe piaţă mai multe forme de încărcător: 67 . Deşi există şi arme total automate. următoarea bilă este automat introdusă pe ţeava armei cu ajutorul aerului comprimat. În general. Încărcătorul (magazia de bile).

Butelia de gaz a unei de arme de paintball Aceste butelii de gaz sunt ataşate armei propriu-zise de paintball şi cu conţinutul unei asemenea butelii se pot trage aproximativ 300 de bile. asemănător celor folosite la umplerea sifoanelor. Gazul respectiv este depozitat în cartuşe mici sau într-un rezervor mai mare. La începuturi. butelia de gaz poate avea mai multe forme: Modele de butelii de gaz a unei de arme de paintball Masca de protecţie. 68 . Sistemul de propulsie al armei de paintball se bazează pe gazul comprimat. mulţi jucători fie nu foloseau deloc echipament de protecţie pentru ochi. care poate fi dioxid de carbon (CO2).Modele de încărcător al unei de arme de paintball Butelia de gaz. fie foloseau doar ochelarii de protecţie ca echipament de bază. Acest gaz. La fel ca şi încărcătorul (magazia de bile). azot (N2) sau aer obişnuit comprimat.

Acestea protejează ochii. ochilor în principal şi urechilor. nasul şi gura şi au o acurateţe vizuală de 91%. sunt ergonomice. urechile. Distanţa minimă dintre adversari este recomandată a fi de aproximativ 7 metri. oferind protecţie completă feţei. Participanţii la joc nu trebuie să tragă în adversarul care. dintr-un motiv sau altul. nu poartă masca de protecţie şi nici în alte eventuale persoane pătrunse accidental în zona de joc sau împrejurimile acesteia. o distanţă mai mică facilitând accidentele. În cazul apariţiei unei probleme de vizibilitate.Masca de protecţie este construită din plastic dur şi are rol de a preveni orice incident. acesta oprind jocul până la rezolvarea problemei. jucătorii de paintball poartă măşti de protecţie pentru faţă şi căşti. Mască de protecţie pentru paintball Masca de protecţie se poartă OBLIGATORIU pe toată durata jocului. uşoare şi permit chiar folosirea fără probleme a ochelarilor de vedere. 69 . trebuie atenţionat arbitrul. până la ieşirea din suprafaţa de joc în zona de siguranţă delimitată de organizator. Mai nou. Jucătorii eliminaţi părăsesc zona de joc cu masca de protecţie pe faţă şi cu mâinile sus pentru a evita alte lovituri suplimentare.

Modele de măşti de protecţie pentru paintball Combinezonul. De aceea este bine. veţi simţi o mică înţepătură. şi peste aceasta un combinezon în culori de camuflaj. 70 . dar nu obligatoriu. să purtaţi o vestă de protecţie. pentru a fi mai greu reperat de către adversari şi pentru a vă proteja hainele de vopseaua din bile. Când bila cu vopsea atinge corpul dumneavoastră.

Este localizată numai în afara zonei de joc. 2. ARBITRUL: Oficialul şi antrenorul pentru fiecare echipă . În această zonă este obligatoriu să purtaţi echipamentul de protecţie. El trebuie să se asigure că jocul poate începe şi să comunice acest lucru Judecătorului. să înţelegeţi şi să vă asumaţi toate riscurile înainte de a intra pe terenul de joc! DEFINIŢII: JUDECĂTORUL: Oficialul care dă semnalul de start sau de oprire a jocului sau de întrerupere a jocului (verificarea vopselei. accidente sau penalizări).Combinezon de protecţie pentru paintball Definiţii în jocul de paintball. El trebuie să semnalizeze orice incident.el este responsabil pentru respectarea următoarelor reguli: 1. accidentare sau orice necesitate de verificare a vopselei. 71 . ZONA DE JOC: Zona unde jocul poate fi practicat. Este obligatoriu să citiţi şi să înţelegeţi toate regulile generale. ZONA DE SIGURANŢĂ: Este zona unde jucătorii îşi pot da la o parte ochelarii de protecţie şi să-şi încarce armele.

6. etc. acest joc nu este nici balet aşa că poţi să te aştepţi la senzaţii “tari” în timpul jocului. Nu modifica puterea de tragere a armei peste limita normală. 3. 4. Probabil vei avea ocazia să-ţi iei revanşa în runda următoare. Sunt conştient că este responsabilitatea mea să 72 . Înţeleg că dacă nu port echipamentul sau îl port defectuos şi nu-mi protejează corpul pot suferi accidente. 4. Sunt conştient că echipamentul de protecţie pentru ochi se poate aburi. vom prezenta în cele ce urmează regulile unui club de paintball din Baia-Mare: 1. Nu încerca să ştergi vopseaua de pe tine. 1. O bilă cu vopsea are o viteză destul de mare încât să provoace orbirea în cazul în care loveşte ochiul fără protecţie. 3. Tehnologia şi în acest domeniu este în progres astfel încât este greu să ştii tot În general. Pentru o imagine mai clară. Reguli principale ale jocului de paintball. să fie încărcată şi în stare de funcţionare. Bilele tale vor lovi mai tare şi poate şi adversarii vor răspunde în acelaşi mod. Prudenţa în astfel de cazuri poate să te scutească de probleme mari sau chiar de accidente destul de grave. Deşi se ia foarte uşor. rezultatele jocurilor. înregistrările video. 2. Sunt de acord ca pozele. Acest teren este situat în incinta zonei de joc. fiecare organizator de paintball are stipulate o serie de reguli pe care fiecare participant la joc trebuie să le respecte. jocul are foarte mult de suferit din cauza celor care nu joacă corect. Nu te teme de loviturile bilelor. deci este obligatoriu să fie respectate toate regulile de siguranţă prevăzute în această zonă. cât şi să nu tragă prea tare. când te afli în spaţiul de joc sau în apropierea acestuia. Deşi nu este considerat un sport extrem. apoi jucătorii se împart în echipe şi îşi aleg o culoare care să-i reprezinte. numit căpitan. Chiar dacă joci cu o armă închiriată încearcă să o cunoşti cât mai bine pentru că este singurul tău prieten pe terenul de joc (cei din echipa ta pot fi eliminaţi înaintea ta şi rămâi singur). Asigură-te că îţi cunoşti bine arma. 2. numele. Paintball-ul este un joc care se practică pe un teren special amenajat şi strict delimitat. Bilele cu vopsea sunt special făcute ca să nu producă durere mare şi să se spargă la impact. culoarea vopselei bilelor şi culoarea steagului. înceţoşa sau murdări şi sunt de acord cu faptul că aceşti ochelari de protecţie vor trebui purtaţi tot timpul pe teren şi nu-i voi îndepărta sub nici un motiv. Dacă nu ştii ceva despre armă sau echipament mai bine întrebi decât să ajungi în teren şi să nu ştii ce să faci. Nu ezita să pui întrebări despre ceea ce nu ştii. 5. să fie folosite în scopuri promoţionale. Prima regulă şi cea mai importantă. CĂPITANUL: Fiecare echipă trebuie să aibă un lider al ei. Începutul jocului constă în prezentarea regulilor de către organizatori. comentariile. 7. Certific vârsta minimă de 18 ani pe care o dovedesc prin act de identitate (pentru minori paragraful 7). în nici o zonă unde pot fi lovit de bilele cu vopsea. este să porţi în permanenţă echipamentul protector. Trebuie purtată mai ales masca.TERENUL NIMĂNUI: Zona unde jucătorii eliminaţi trebuie să aştepte până când jocul se va sfârşi.

au obligaţia de a prezenta regulamentul. combinezon pierdut sau total avariat _________ USD. Jucătorul este de acord să practice acest joc potrivit regulilor care i-au fost explicate şi să urmeze indicaţiile organizatorilor. În cazul în care jucătorul aduce stricăciuni sau pierderi echipamentului pus la dispoziţie (mască. În cazul în care jucătorul face modificări la reglajele de presiune ale armei se percepe o amendă de _________ (fiecare jucător poate cere oprirea jocului. 7. pentru verificarea presiunii armelor de către organizatori). încărcător _________ USD . b) amenajări teren: conform lucrări similare pe piaţă. ansamblu armă pierdut sau total avariat _________ USD. 5. Nerespectarea aceste reguli duce la întreruperea definitivă a jocului şi la sancţionarea jucătorului. Reprezentanţii S. terenul şi echipamentul de joc. Fiecare minor trebuie însoţit de un tutore legal care îşi asumă responsabilitatea sub semnătură pentru jucătorul minor conform acestui regulament. 11. spectatori) să poarte ochelari de protecţie atunci când aceştia sunt expuşi în mod direct acţiunilor din câmpul de joc în timp ce jocurile sunt în plină desfăşurare sau atunci când sunt expuşi unei zone în care armele sunt folosite. pălărie) sau amenajărilor din teren el este obligat să plătească după cum urmează: a) echipament: mască pierdută sau total avariată _________ USD. altfel penalizarea va fi: ELIMINARE. Purtarea echipamentului de protecţie este atât responsabilitatea cât şi obligaţia fiecărui jucător. ce va fi inserat în ţeavă de fiecare dată exceptând momentul când vă aflaţi pe terenul de joc sau în raza de tragere. combinezon. Fiecare sistem de ochelari de protecţie trebuie să includă o mască de faţă complet aprobată şi un dispozitiv de protecţie a urechilor. în orice moment. 8. jucători.port ochelarii de protecţie şi îmi asum răspunderea consecinţelor în cazuri contrare. arma de paintball _________ USD. 12. butelie CO2 _________ USD. 6. pălărie pierdută sau total avariată _________ USD (valorile exprimate în USD vor fi calculate în lei la cursul BNR al zilei). terenul a fost special amenajat astfel încât să imite teatrul unor operaţii militare ceea ce presupune asumarea riscului şi răspunderii individuale a jucătorului pentru orice accidentare datorată terenului. Reguli obligatorii în incinta terenului de paintball. 9. fabricat special pentru 73 . ______________________. 10. ansamblu armă. Este interzis accesul în terenul de joc în stare de ebrietate. Toţi jucătorii trebuie să folosească aceste dispozitive sub aceste circumstanţe. fiind astfel exoneraţi de orice obligaţie cauzată de o eventuală accidentare a jucătorului ce a luat la cunoştinţă sub semnătură de instructajul efectuat. Pentru persoane sub 16 ani. În conformitate cu specificul jocului. În cazul în care observă orice acţiune neobişnuită sau suspectă în timpul jocului jucătorul are obligaţia să o aducă la cunoştinţa organizatorilor.C. Este obligatoriu pentru fiecare persoană (arbitrii. Armele de paintball trebuie să aibă un dispozitiv de blocare. Este interzisă lovirea intenţionată a persoanelor sau obiectelor care nu se află în incinta terenului de joc.

Pe terenul de joc nu au voie să fie mai multe persoane decât numărul dinainte anunţat de jucători. Este obligatoriu ca în acest caz jucătorul să strige: “VERIFICARE DE VOPSEA”. Toate sistemele de ochelari de protecţie fac obiectul inspecţiei de siguranţă şi de aprobare.fiecare model de ochelari de protecţie. Când arbitrii sunt siguri că jocul poate începe. OCHELARII DE PROTECŢIE TREBUIE PURTAŢI ÎN FUNCŢIE DE ZONELE CARE AVERTIZEAZĂ ACEST LUCRU! Un jucător activ care îşi descoperă ochii intenţionat (suficient pentru a fi rănit) în timpul unui joc. ei ridică mâna dreaptă pentru a-l anunţa pe Judecător. Dacă doi sau mai mulţi jucători sunt marcaţi simultan. el trebuie să strige “SUNT ELIMINAT” pentru a-i anunţa pe ceilalţi jucători că a fost eliminat. Ceasul. (de exemplu: cât timp a mai rămas. Verificarea poate fi cerută de către orice jucător activ în orice moment în timpul jocului. De asemenea el poate elimina orice jucător care părăseşte zona de start înainte ca semnalul de începere să fie dat. Jocurile nu vor fi amânate pentru jucătorii întârziaţi sau pentru defecţiuni la echipament. De asemenea nici judecătorii nu vor răspunde la întrebări privitoare la situaţia jocului. Verificarea vopselei din partea neutră: un judecător va efectua o verificare 74 . Se poate întâmpla ca o echipă să înceapă jocul cu un număr mai mic de jucători decât cel anunţat. după aceasta Judecătorul trebuie să dea un semnal folosind o trompetă. arbitrul va decide care jucător este eliminat atunci când jucătorii implicaţi nu sunt de acord cu ordinea în care ei au fost marcaţi. STARTUL JOCULUI. Nerespectarea purtării ochelarilor de protecţie sau îndepărtarea temporară. Arbitrul va elimina orice jucător care nu este împreună cu echipa sa la locul începerii jocului şi în momentul când semnalul de începere a fost dat. locaţia steagurilor. în afara aprobării şi sub directa supervizare a unui arbitru. aşezarea jucătorilor activi. Nerespectarea acestor indicaţii duce la ELIMINARE. Penalizare: ELIMINARE. etc. va fi ELIMINAT din joc. În acest caz jucătorul trebuie să strige: “VERIFICAREA VOPSELEI”. Penalizare: ELIMINARE. Dacă un jucător este lovit. Numărătoarea inversă şi semnalele “jocul poate începe” vor fi anunţate ambelor echipe simultan.). timpul de joc nu este oprit pentru verificarea vopselei. dar jucătorii nu sunt obligaţi să răspundă superfluu şi/sau la cererile care sunt pentru distragerea atenţiei. Acest sistem nu trebuie stricat sau deteriorat. Un jucător care nu strigă oprirea jocului pentru verificarea vopselei asupra unui jucător în momentul în care a observat că acesta a fost lovit (fără ca jucătorul în cauză să ştie) comite o infracţiune. Un jucător este ELIMINAT din joc atunci când este marcat cu vopsea în orice loc al corpului sau echipamentului. Acest semnal va anunţa începutul jocului. inclusiv ridicarea deasupra sau lăsarea dedesubtul ochilor sau în alte condiţii decât cele aprobate va avea ca rezultat: ELIMINAREA jucătorului.

Un jucător care cere o verificare a vopselei asupra lui însuşi rămâne în joc numai până când un judecător efectuează o verificare a vopselei asupra lui. Un jucător care ascunde sau şterge intenţionat o marcare cu vopsea comite o infracţiune. abuzuri sau limbaj obscen folosite împotriva jucătorilor. penalizarea va fi: ECHIPA DESCALIFICATĂ. este eliminat. El este obligat să se arunce la pământ şi să strige “OPRIŢI JOCUL”.“neutră” a vopselei dacă în timpul verificării. ridicând o mână sus deasupra capului jucătorului. În timpul jocului. de înregistrare) PĂRĂSEŞTE JOCUL” (de exemplu: nr. Comportamentul agresiv. Un jucător nu are voie să tragă intenţionat în direcţia capului altui jucător de la o distanţă mai mică de 5 metri. şi nu părăseşte jocul. şi semnalizează neutralitatea jucătorului tuturor celor din teren. Împuşcarea unui alt jucător aflat la o distanţă foarte mică şi împuşcarea intenţionată în zone neprotejate (cap. certuri. să-şi acopere faţa sau capul cu mâinile şi să strige: “OPRIŢI JOCUL” atâta timp cât este necesar pentru ca jocul să fie oprit. Împuşcarea intenţionată a unui arbitru. judecător. 6 roşu părăseşte jocul). Pentru fiecare jucător care este conştient sau nu. că încalcă regulile. Când un judecător efectuează o verificare neutră. arbitrul sau judecătorul trebuie să strige: “CULOAREA NUMARUL (nr. Penalizarea este: ELIMINARE. Penalizarea: ELIMINARE. Această penalizare nu se aplică dacă se va demonstra că au fost respectate condiţiile acceptate de regulament care prevede o distanţă minimă împuşcării. el este obligat să se arunce la pământ cu faţa în jos. el trebuie să semnaleze neutralitatea jucătorului pentru toţi cei aflaţi pe teren: 1. constituie infracţiune. gât) sunt interzise şi se penalizează. Penalizarea: ELIMINARE şi adversarul rămâne în joc. Orice argumente. arbitrilor sau judecătorilor în incinta sau în afara terenului sunt interzise. un jucător marcat cu vopsea de către colegii de echipă sau de către el însuşi. spectator sau jucător deja eliminat este interzisă. sau 2. inclusiv contactul direct sau încercarea de a pune mâna pe arma adversarului se penalizează cu ELIMINAREA. Dar. În cazul în care se refuză părăsirea jocului. până când arbitrul strigă că jucătorul care e verificat este neutru. Un jucător devine neutru numai când judecătorul se apropie îndeajuns ca să atingă jucătorul strigând “Acest jucător este neutru”. jocul continuă. strigând “Acest jucător este neutru”. el va expune jucătorul la loviri care să interfereze cu activitatea normală a jocului. Dacă un jucător s-a accidentat pe teren în timpul unui joc el trebuie să respecte regulile de la “mască pierdută” (vezi paragraful anterior). Toţi jucătorii trebuie să respecte acest lucru şi să oprească focul imediat. Un 75 . Atunci când nu se încetează focul şi/sau deplasarea spre un jucător neutru. Dacă în timpul jocului masca de faţă a unui jucător este din întâmplare dată la o parte şi acesta se află în zona de joc. Penalizarea: ELIMINARE.

Imediat ce s-a determinat că un jucător a fost marcat acesta trebuie să-şi ridice arma deasupra capului şi să părăsească terenul imediat în asemenea fel încât să nu interfereze cu jocul care se desfăşoară în continuare. Se va permite jucătorului să anunţe că este lovit dacă se va elimina singur din joc. sponsor. ARBITRUL POATE FLUIERA O SINGURĂ DATĂ (UN FLUIERAT SCURT). Orice jucător care primeşte echipamentul pasat va primi. urmând direcţiile date de arbitru. Penalizarea: ELIMINARE. Strategiile şi purtătorii de steaguri în paintball. răniri sau a unei urgenţe (de exemplu: fulgerare sau trăsnet). Un jucător eliminat care comunică. etc. DACĂ JUCĂTORUL SE ELIMINĂ SINGUR. Dacă acest lucru se va întâmpla va atrage după el o penalizare împotriva echipei cu care persoana joacă în acel moment. jucătorii adverşi. să gesticuleze sau să transmită orice informaţie care ar aduce un plus de cunoaştere jucătorilor activi aflaţi în teren. Penalizarea: ÎNCĂ UN JUCATOR AL ECHIPEI RESPECTIVE VA FI ELIMINAT! Jucătorii eliminaţi nu pot pasa echipamentul sau muniţiile coechipierilor. Dacă încălcarea regulilor menţionate mai sus are loc în altă parte. Purtătorul de steag trebuie să ţină steagul la vedere astfel încât să fie văzut atât 76 . La dispoziţia arbitrului jocul poate fi repornit sau reprogramat ulterior. Un jucător eliminat trebuie să părăsească terenul cât se poate de rapid şi pe drumul cel mai scurt. Dispozitivul de blocare al ţevii trebuie activat atunci când jucătorul a trecut în afara terenului de joc. Steagul poate fi transferat între jucătorii activi. Jucătorul eliminat care nu merge direct către exteriorul terenului. Dacă va fi eliminat de arbitru. penalizare: ELIMINARE. jucătorii respectivi trebuie să părăsească terenul fără să semnalizeze verbal sau în alt fel coechipierii. punctele de penalizare vor fi îndreptate spre echipa persoanei.) să vorbească intenţionat. Penalizarea: AMBII JUCĂTORI ELIMINAŢI ŞI STEAGUL RETURNAT. Nu se poate transfera steagul de la un jucător eliminat la unul activ. de asemenea. rămânând să asiste la joc/luptă comite o infracţiune. SE VA PENALIZA PRIN PUNCTE ECHIPA ÎN ACEL JOC/LUPTĂ. jucători de rezervă. În afara anunţului auditiv în momentele în care se anunţă că sunt eliminaţi. el nu trebuie să vocifereze sau să creeze situaţii jenante ce nu îşi au locul. jucătorii eliminaţi sau spectatorii. Dacă un joc este oprit pentru o urgenţă şi arbitrul conduce această urgenţă toţi jucătorii trebuie să rămână pe loc până când localizarea lor exactă a fost adusă la cunoştinţa judecătorului din teren. Este interzis oricăror persoane asociate cu o echipă care joacă în momentul respectiv (antrenor. comite o infracţiune. el poate anunţa o singură dată că este eliminat.arbitru are voie să oprească jocul pe întreg terenul în cazul unei accidentări. Acesta trebuie să înregistreze şi timpul exact scurs de la începutul jocului. când se produce ceea ce s-a interzis mai sus. verbal sau vizual cu coechipierii.

fiecare arbitru trebuie să ridice mâna dreaptă în faţa Judecătorului pentru a-i acorda acestuia libertatea de a anunţa sfârşitul jocului. dar nu trebuie să folosească steagul ca scut sau să-l ascundă intenţionat. 8. “Eliminat” (strigat de un jucător): pentru a anunţa un jucător eliminat. 10. 2. Acest jucător este neutru: pentru a anunţa că jucătorul este neutru şi nu poate fi o ţintă.de arbitri cât şi de ceilalţi jucători din teren. se opreşte jocul sau se anunţă rejucarea acestui joc. să se anunţe “AFARĂ!”.2 baze cu steag. un purtător de steag eliminat sau pentru orice verificare cronografică. 77 . El poate purta steagul în mână sau în jurul gâtului. Înainte de aceasta. urmat de un fluierat scurt (strigat de un jucător. SEMNALELE: 1. 5. Un fluierat mic. Penalizarea: JUCĂTOR ELIMINAT ŞI STEAGUL RETURNAT LA STAŢIA CENTRALĂ. steagul este ridicat. timpul pentru joc a expirat. Ridicarea braţului drept deasupra capului unui arbitru: pentru a anunţa Judecătorul că jocul poate începe/fi oprit. pentru a anunţa jucătorul că încalcă regulile şi acesta trebuie să părăsească terenul de joc. Nr.Opriţi jocul. 9. să-şi scoată banderola şi să-şi ridice mâinile deasupra capului pentru a semnaliza faptul că este eliminat şi să părăsească imediat terenul. arbitru sau Judecător): pentru a anunţa un accident sau rănire ce a avut loc pe teren. 6. ____ părăseşte jocul!. 3. 4. 7. Semnalele în jocul de paintball SEMNALUL DE SFÂRŞIT AL JOCULUI: Semnalul de sfârşit de joc va fi sunat dacă: 1. Verificarea vopselei (strigat de un jucător): pentru a anunţa cererea pentru verificarea vopselei de către arbitru sau Judecător. după strigătul “Opriţi jocul”. “Afară”. acesta fiind dat de Judecător. Un fluier va suna pentru a anunţa sfârşitul jocului. Ridicarea unui braţ al arbitrului deasupra capului unui jucător: pentru a anunţa că jucătorul este neutru pentru verificarea vopselei sau alte motive şi deci acesta nu poate fi o ţintă. Toate focurile trebuie sistate la semnalul de sfârşit de joc iar jucătorii din teren trebuie să activeze dispozitivele de blocare a ţevilor. Un purtător de steag eliminat trebuie să lase steagul imediat. Pentru a marca orice accident. Penalizarea: STEAGUL ESTE RETURNAT. Sunet de fluier: pentru a marca începutul şi sfârşitul jocului. Jocuri de paintball Capturarea steagului . 2.

Datorită acestui lucru.2 steaguri care sa fie arborate în bazele respective. . să-şi indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse. 4. Reguli: 1. . Toţi jucătorii trebuie să-si înceapă jocul de la baza unde se află steagul propriu şi nu pot părăsi baza decât atunci când jocul a început.echipele sunt duse la bazele proprii. Probabil că şi ei încearcă acelaşi lucru. acest grup trebuie să stea tot timpul cu Căpitanul.2 echipe egale numeric. Reguli: 1. Dacă un jucător este eliminat în timp ce poartă steagul. Jucătorii care au fost loviţi sunt eliminaţi din joc. Dacă se joacă varianta cu arma legată. Timp sugerat: 30 minute. pentru a apăra steagul propriu şi o forţă ofensivă pentru a captura steagul echipei adverse şi a-l aduce în baza proprie. 3. Tactici. Echipa trebuie împărţită astfel: o forţă defensivă. prin cuvinte sau gesturi. Echipa cu cel mai mult calm câştigă de obicei. Tactici: Desemnaţi un număr corespunzător de jucători care să-l păzească pe căpitan la baza unde se află steagul. 4. Forţa ofensivă trebuie să fie mai numeroasă decât cea defensivă. 3. . 78 . el trebuie să lase steagul acolo unde a fost lovit sau să îl agaţe de cel mai apropiat obiect (nu de alt jucător). prin cuvinte sau gesturi. Timp sugerat: 30 minute. Toţi jucătorii trebuie să înceapă jocul de la baza unde se află steagul propriu (sau punctul desemnat a fi punct de pornire) şi nu pot părăsi această zonă decât atunci când jocul a început. forţa ofensivă trebuie să acţioneze rapid şi să revină înainte ca adversarul să aibă timp să vă cucerească. Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie.. 2. Pentru a câştiga jocul: capturaţi steagul echipei adverse şi aduceţi-l la baza proprie. Împuşcaţi-l pe căpitan . să indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse. . Căpitanul nu-şi poate părăsi baza. Pentru a câştiga jocul: eliminaţi căpitanul echipei adverse.2 baze cu steag. 2. Jucătorii care au fost loviţi sunt eliminaţi din joc.un membru al fiecărei echipe e ales Căpitan. 5. 5. Altă tactică este de a avea toată echipa pe poziţie de apărare şi să se aştepte cealaltă echipă indiferent de cât timp ar dura. Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie.2 echipe egale numeric.

Jucătorii care au fost loviţi sunt eliminaţi din joc. dar este foarte dificil de organizat. prin cuvinte sau gesturi. 5. Dacă este posibil un atac în valuri. Toţi jucătorii trebuie să înceapă jocul de la baza unde se află steagul propriu (sau punctul desemnat a fi punct de pornire) şi nu pot părăsi această zonă decât atunci când jocul a început.Alegeţi o zonă unde vă puteţi apăra pentru a numi baza. Timp sugerat: 30 minute. Toţi jucătorii trebuie să-si înceapă jocul de la baza unde se afla steagul propriu (sau punctul desemnat a fi punct de pornire) şi nu pot părăsi această zonă decât atunci când jocul a început. prin cuvinte sau gesturi. Timp sugerat: 30 minute. 2.2 baze. Tactici: 79 . Jucătorii care au fost loviţi sunt eliminaţi din joc. .O echipă este numită “Atacatori” şi cealaltă “Apărători”. Pentru a câştiga jocul: . Pentru a câştiga jocul: Echipa care va reuşi să elimine toţi jucătorii din echipa adversă având cel puţin un jucător neeliminat va fi desemnată câştigătoare. 2. Va fi fixată o limită de timp de 30 de minute.Apără obiectivul .Echipa care atacă va fi desemnată câştigătoare dacă elimină toţi jucătorii adverşi (capturează obiectivul). Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie. să indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse. TERO .2 echipe egale numeric. înainte ca apărarea să se reorganizeze.Echipa care se apără va fi desemnată câştigătoare dacă nu pierde obiectivul în 30 minute sau elimină toţi jucătorii adverşi. 3. acesta va asigura succesul în acest gen de joc. “Apărătorii” nu pot părăsi baza cu steag sau ariile unde au fost limitaţi. De îndată ce se provoacă o slăbire a apărării adverse. să-şi indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse. Reguli: 1. amplasându-vă steagul. Reguli: 1. “Atacatorii” pot ataca din orice loc al terenului.“Apărătorii” trebuie să aibă restricţie la limitele bazei cu steag. e bine să vă infiltraţi cât mai aproape de adversar pentru a culege informaţii despre poziţiile adversarilor. Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie. . . Deoarece apărătorii vor şti că atacul vine şi vor avea o mulţime de jucători stând de gardă. . este important să fie exploatată imediat. 3. 4. SWAT vs. Tactici: Forţele atacatoare trebuie să fie agresive pentru a câştiga.

Câştigă vânătorii. .2 echipe egale numeric se confruntă pe terenul convenit ca suprafaţă de joc. Arma şi bilele adversarului eliminat din joc pot fi folosite. Jucătorii au număr egal de bile. Pentru a câştiga jocul: . Vânătorii au un număr limitat de bile.Câştigă iepurele. Vânătorii pleacă în grup. Fiecare este pe cont propriu. Deathmatch pe echipe . dacă în limita de timp elimină iepurele. 4. fiind consideraţi morţi.2 sau mai mulţi jucători se confruntă pe terenul convenit ca suprafaţă de joc. 3. din acelaşi punct al terenului. Echipa a cărei membri comit această faptă este descalificată. acestea sau markerele nefiind transmisibile. 5. Reguli: 1. Vânătoarea de iepure . Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie să comunice prin cuvinte sau gesturi poziţia şi intenţiile adversarilor. Timp sugerat: 30 minute. Timp sugerat: 20 minute 80 . Loviturile primite în scut nu duc la eliminarea “iepuraşului”. “iepuraşul” fie primeşte un număr nelimitat de bile. Reguli: 1. 2. Deathmatch individual . 3. fie un număr mai mare de bile şi un scut. Pentru a câştiga jocul: Câştigă echipa care rămâne cu cel puţin un combatant în viaţă cu muniţie disponibilă. Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie să comunice prin cuvinte sau gesturi poziţia şi intenţiile adversarilor. la semnalul arbitrilor. Pentru a avea un oarecare avantaj. dacă la terminarea limitei de timp este în viaţă. Fiecare echipă pleacă din baza sa. Pentru a câştiga jocul: Câştigă ultimul jucător rămas nelovit.Nu există echipe. 4. Jucătorii au număr egal de bile. ceilalţi fiind “vânătorii”. 2. Reguli: 1. 2.O persoană este aleasă ca “iepure”. Jucătorii care au fost loviţi şi la impact bila s-a spart şi cei care au rămas fără muniţie părăsesc terenul. Forţa ofensivă trebuie să fie mai numeroasă decât cea defensivă. “Iepuraşul” are avans 5 minute la plecarea în teren. Datorită acestui lucru. maxim 20 pentru fiecare. forţa ofensivă trebuie să acţioneze rapid şi să revină înainte ca adversarul să aibă timp să vă cucerească. .Echipa trebuie împărţită astfel: o forţă defensivă. pentru a apăra steagul propriu şi o forţă ofensivă pentru a captura steagul echipei adverse şi a-l aduce în baza proprie. Timp sugerat: 1 oră. 3.

Trebuie salvat “ostaticul” pe cât de repede posibil şi apoi plecaţi repede de acolo. Formaţi-vă câţiva jucători pe postul de “cercetaşi”. braţele şi arma . .Se desemnează 2 arii de detenţie a “ostaticului”. . protejând “preşedintele” care este neînarmat. pentru echipa “preşedintelui” nu sunt luate în considerare loviturile de la centură în sus excepţie făcând capul. Una dintre acestea va fi comunicata “salvatorilor”. Aceştia vor trage la întâmplare către locuri de ascuns mai probabile pentru a-l scoate pe iepure afară din ascunzătoare. Nu sta într-un loc prea mult timp. Reguli: .2 echipe: “salvatori” şi “terorişti”.Spre deosebire de celelalte strategii. Acest lucru le dă prilejul să joace câteva jocuri. Salvează ostaticul . Escorta preşedintelui . “Teroriştii” au 5 minute avans pentru a duce “ostaticul” într-una din cele 2 zone de detenţie. 3. “Teroriştii” nu cunosc care dintre arii a fost indicată.Tactici: Iepure: Mişcă-te continuu. dar are voie sa anunţe poziţia în care se află. “ostaticul” rămâne pe loc. Tactici: . 81 . şi de asemenea nu are voie să evadeze. Pentru a câştiga jocul: . Evită grupurile mari de vânători.2 echipe egale numeric.Trebuie să localizaţi “ostaticul”.Câştigă “salvatorii” dacă reuşesc să escorteze “ostaticul” până la “sanctuar”.Una din echipe desemnează unul dintre membri ca fiind “preşedintele”.“Teroriştii” selectează un “salvator”. să estimaţi numărul de “terorişti” şi să organizaţi o ambuscadă. Vânători: Formaţi o linie de-a lungul terenului şi înaintaţi. Dacă “salvatorul” este eliminat. Timp sugerat: 30 minute. . Poate părăsi zona numai în compania unui “salvator”. “Ostaticul” nu poate fi mutat din zona aleasă.2 baze amplasate la extremele terenului de joc. fără a-şi face probleme de muniţie.se consideră că aceştia au “veste antiglonţ”.Echipa “preşedintelui” trebuie să traverseze terenul de la o bază la cealaltă. mai ales dacă jucaţi varianta cu limitare de muniţie. . care devine “ostatic”. . 2. Reguli: 1.Dacă “ostaticul” este lovit de membrul unei echipe. . . Majoritatea jucătorilor preferă această variantă pentru că nu dispun de destula muniţie pentru un joc “Capturează steagul”.Se alege o baza în care trebuie adus “ostaticul” de către “salvatori” denumita “sanctuar”. . aceasta pierde. Acest joc este un mod minunat de a încheia o zi de paintball.

6. Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie.2 baze cu steag. 3. Când un jucător poartă steagul. el trebuie să lase steagul acolo unde a fost lovit sau să îl agaţe de cel mai apropiat obiect (nu de alt jucător). Tactici: . Dacă un jucător este eliminat în timp ce poartă steagul. . Reguli: 1.2 echipe egale numeric. acesta trebuie să rămână vizibil tot timpul şi trebuie cărat în mână. 4. la un moment dat şoferul vă spune că trebuie să oprească imediat. legat de mână sau de gât. Pentru a câştiga jocul: capturaţi steagul echipei adverse şi aduceţi-l la baza dumneavoastră. acestea sau markerele nefiind transmisibile. . Timp sugerat: 30 de minute. Toţi jucătorii trebuie să-şi înceapă jocul de la baza unde se află steagul propriu (sau punctul desemnat a fi punct de pornire) şi nu pot părăsi această zonă decât atunci când jocul a început. . 5. Timp sugerat: 30 minute. Când un jucător şi-a terminat mingile de vopsea el este eliminat din joc.Echipa preşedintelui are un avans de 2 minute la plecarea din baza. Blackjack .Un jucător are 21 bile cu vopsea. prin cuvinte sau gesturi. Echipa “teroriştilor” pleacă din o a treia bază (necunoscută de membrii echipei preşedintelui) la semnalul arbitrului. Obiective: 82 . . . . deoarece camionul militar este foarte “pe zero” cu combustibilul. Limita poate fi schimbată în funcţie de mărimea terenului de joc.Cea mai bună tactică este să staţi împreună. când.fiecare jucător are la dispoziţie 21 bile cu vopsea.Jucătorii au număr egal de bile.Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie să comunice prin cuvinte sau gesturi poziţia şi intenţiile adversarilor. acoperire sau numărul de jucători. Jucătorii care au fost loviţi sunt eliminaţi din joc. Se recomandă un teren cu suprafaţă considerabilă.2 steaguri care să fie arborate în bazele respective.Echipa a cărei membri comit aceasta faptă este descalificată. să-şi indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse.. Jocuri speciale de paintball Misiune imposibilă Echipa din care faceţi parte se află într-o misiune de recunoaştere destul de avansat în teritoriul inamic. . 2. Jucătorii nu au voie să-şi împrumute mingile de vopsea. 3 jucători au 63 bile cu vopsea. 2 jucători pot avea 42 bile cu vopsea.

Timp sugerat: 30 de minute. Obiective: Capturaţi cât mai multe buncăre posibil fără a pierde turnul de control al propriei echipe. jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie. Limita poate fi schimbată în funcţie de mărimea terenului de joc. Jucătorii loviţi sunt eliminaţi. prin cuvinte sau gesturi. echipa ta va trebui să fie în alertă nu numai pentru supravieţuire. Reguli: 1.jucătorii au dreptul doar la câte 30 de bile cu vopsea. o mulţime de baricade şi găuri de vulpe. jucătorii care au fost loviţi sunt eliminaţi din joc. 3. să indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse. Jucătorii nu-şi pot împrumuta mingi de vopsea.2 baze cu steag. . . să indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse. Dacă un jucător este eliminat în timp ce poartă steagul. 5. Reguli: 1. Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie. acoperire sau numărul de jucători. Există 25 de oameni care au făcut buncăre. se va da un semnal de start şi echipei adverse pentru a şti că jocul a început. 83 .Rapoartele serviciilor de informaţii spun că în apropiere se află o forţă ostilă ce deţine 45 galoane de combustibil. Limita poate fi schimbată în funcţie de mărimea terenului de joc. Pentru a câştiga trebuie să capturaţi combustibilul de la adversari. Când un jucător a terminat muniţia este eliminat din joc. 2. 4. Jucătorii care au fost loviţi sunt eliminaţi din joc. Caută şi distruge Acesta este un joc de arme cu forţă mare de distrugere. Pune steagul. bucură-te şi plânge-ţi morţii Sunt necesare următoarele: . Timp sugerat: 30 de minute. turnuri care pot avea un larg câmp vizual.2 steaguri care să fie arborate în bazele respective. Toţi jucătorii trebuie să înceapă jocul de la baza unde se află steagul propriu (sau punctul desemnat a fi punct de pornire) şi nu pot părăsi această zonă decât atunci când jocul a început. el trebuie să lase steagul acolo unde a fost lovit sau să îl agaţe de cel mai apropiat obiect (nu de alt jucător). 2. Reguli: 1. acoperire sau numărul de jucători. . acoperire sau numărul de jucători. Este un joc greu de câştigat. Limita poate fi schimbată în funcţie de mărimea terenului de joc. 3. lăsând în urma şoferului un 10 metri Dacă aveţi noroc veţi supravieţui şi veţi părăsi zona în viaţă. prin cuvinte sau gesturi. 2. Timp sugerat: 30 de minute.2 echipe egale numeric.

în mediile urbane (case. Pentru a câştiga: Înfigeţi steagul în baza adversă. vehicule vechi) sunt cel mai bun exemplu. Şi nu în cele din urmă camuflajul se poate sintetiza în: lipsa mişcării şi absenţa culorilor prea luminoase. Zidurile naturale (copacii căzuţi. şi să limitaţi posibilitatea de mişcare a inamicului. Jocul se va termina când purtătorul de steag înfige steagul în zona adversarului şi jucătorul este găsit curat (neîmpuşcat). Orice lovitură ratată înseamnă implicit şi sunetul emis de armă. şi anume: în zonele de pădure. nu staţi într-un loc pentru mai mult timp. să indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse. Camuflajul. Cel puţin un arbitru trebuie să dea un semnal scurt pentru a întrerupe jocul pentru verificarea vopselei. . Puteţi spera să prindeţi o privire furişă sau să reuşiţi să-l faceţi să fugă. Dacă purtătorul de steag este curat.Cea mai bună tactică este de a sta împreună. jocul s-a terminat. să aveţi timp să reîncărcaţi arma. Dacă purtătorul de steag a fost lovit (împuşcat) înainte ca acesta să ajungă la baza adversă şi timpul nu a expirat în timpul verificării. 8. apoi ceva mai încet de data aceasta ţintind.Mişcaţi-vă continuu. după cum urmează. 84 . 10. Strategii folosite în jocul de paintball Conform aceloraşi texte avute în vedere la documentarea acestei lucrări. se poate aburi şi îngreuna vederea. Cel mai important lucru privind aceste „ascunzişuri” este să nu vă expuneţi direct focului. respectiv Armonizarea echipamentului cu mediul înconjurător. Cea mai buna strategie este aceea să trageţi cu viteze diferite. vizorul poate luci. Acomodaţi-vă cu arma. acesta trebuie să rămână vizibil tot timpul şi trebuie cărat în mână. Când un jucător poartă steagul. 7.6. 9. jocul de paintball se bazează pe următoarele strategii în obţinerea victoriei. legat de mână sau de gât. etc). grădini. Asigurarea victoriei. verdele şi negrul sau stilul camuflaj vânătoresc este cel mai bun. Camuflajul înseamnă să ai o poziţie bună atunci când vrei să eviţi o confruntare directă şi nu neapărat o „atitudine. Tactici: . Acoperirea. bolovani) şi obstacolele făcute de om (genţi de maşini. un look războinic”. o alta componenta importantă este vizorul. Camuflajul se adaptează situaţiilor particulare î care se desfăşoară jocul. judecătorul va elimina purtătorul de steag şi va muta steagul în afara bazei la aproximativ 25 de paşi (în direcţia din care a venit) şi jocul va continua. tragând câteva salve succesiv.Încercaţi să împuşcaţi purtătorul lor de steag şi folosiţi-vă de agitaţia din tabără lor. Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie. Acoperirea cea mai bună este aceea care va permite o vedere bună asupra ţintei şi împrejurimilor cu condiţia să fiţi de neatins. . prin cuvinte sau gesturi. intuind distanţele şi abaterile. iar inamicilor dumneavoastră s-ar putea să le pese pentru localizare. alegeţi îmbrăcămintea particulară locului. sclipi.

Situaţiile neplăcute pot fi “îmbunătăţite” dacă toţi ştiu ce au de făcut. fiind mult mai bine decât să trageţi la întâmplare. dacă vreţi să vă schimbaţi acoperirea fiţi siguri că coechipierul va coopera.armaţi şi fiţi gata de atac. nu veţi şti niciodată când va fi necesar. Fiţi gata întotdeauna de atac . Deplasarea laterală ţintind întotdeauna spre ţinta aleasă este soluţia cea mai bună iar păşirea în lateral face ca ochirea să nu fie dificilă. 85 . Cooperarea. verificaţi de două ori dacă aveţi alte posibilităţi de atac. Când vă deplasaţi folosiţi toate acoperirile posibile.Deplasarea. Un grup cu jucători mai slabi în ceea ce priveşte “ochirea” care comunică efectiv este mult mai periculos decât un grup cu buni ţintaşi care nu ştiu unii de alţi şi nu îşi cunosc mişcările. Planificarea înainte de joc este esenţială. se va evita alergarea în linie dreaptă care poate aduce surprize neplăcute. Deplasarea în paintball constă într-o deplasare rapidă şi inteligentă inspectând toate locurile. Asiguraţi-vă ca fiecare ştie ce are de făcut în aşa fel ca reacţia să fie promptă şi potrivită. pentru tacticile generale stabilind cine lucrează cu cine. Spre exemplu. Comunicarea creşte eficienţa grupului.

îşi poate depăşi limitele prin forţe proprii. din momentul în care. Mersul pe bicicletă se poate învăţa în ore sau zile şi se poate perfecţiona în luni şi ani. omul învăţă greu şi uită extraordinar de uşor. la nivelul solului cu o viteză minimă devine posibil! Limita fizică este ceea ce îi sperie pe cei mai mulţi dintre noi. „injectorul de adrenalină” al vieţii trăite pe margine. Ambianţa mediului şi capacitatea fizică a ciclistului sunt desigur. Pe de altă parte domneşte mitul sportului extrem. „Forţă”. Ceea ce ne depărtează de ciclism şi ne face să ridiculizăm uneori ciclismul sub toate aspectele lui. de la cea pur recreaţională la cea competitivă. gustând praful sau noroiul drumurilor. a creşte productivitatea sau în scopuri recreaţionale. nu mai uiţi întreaga viaţă. un start pe care îl regăsim în majoritatea activităţilor. este categoric un indiciu al faptului că mersul pe bicicletă are latura sa naturală şi poate fi unul ce conclude că practicarea ciclismului nu poate fi dăunătoare organismului. înfruntând vântul şi ploaia ivite din senin. „încredere”. ciclistul. cu toate acestea factorul psihologic este cel mai puternic şi determinant. Este adevărat: pentru a propulsa bicicleta înainte trebuie să cheltuim energie. acel start. atunci când spunem că „Începutul este întotdeauna mai greu”. Vei fi surprins dacă după ani de zile vei lua o bicicletă şi după câteva încercări firave vei prinde din nou echilibrul. este o simbioză aproape perfectă între om şi maşină (bicicleta). iar reculul psihologic (pozitiv) este de-a dreptul fantastic. Când în anii ‘80 ciclismul montan (mountain bikeing) şi-a făcut simţită 86 . Omul a creat şi perfecţionat unelte şi maşini secole de-a rândul pentru a-şi uşura munca.cam aşa ar putea înţelege profanii. Acest aspect al conservării. ciclismul montan şi ciclismul în general = fals. Căţărând munţii pe două roţi. ciclismul este mai mult decât un simplu sport şi în orice formă sau latură s-ar regăsi. dintr-un motiv sau altul ai renunţat. Dacă am încercat să luăm startul şi am renunţat. fie ele chiar lipsite de o latură fizică. foarte importante. la fel de fals. Se spune că odată ce ai învăţat „să te dai” cu bicicleta. „Zborul” pe două roţi. cu siguranţă unul pozitiv şi sănătos şi constituie modalitatea prin care omul.MOUNTAIN BIKE-UL Noţiuni introductive despre mountain bike Omul şi bicicleta. Bicicleta este una dintre acestea. din orice motiv atunci acest start ratat poate face diferenţa între ciclismul ca utilitate sau simplă curiozitate şi ciclismul recreativ pe care îl putem practica cu plăcere. dar oricât de puţin ai progresat. al senzaţiilor „tari”. este un aspect subiectiv. transpirând din greu şi tânjind după încă o picătură de apă . „sănătate”. Adevărul este că se uită. capacităţile dezvoltate se conservă foarte bine. necruţând. sunt departe de a fi un aspect 100% natural dar sunt. „libertate” şi „motivaţie” sunt cuvinte ce stau mereu alături de ciclişti. „transformarea eficientă a lucrului mecanic” îl poate transporta pe om mai repede şi mai departe. bineînţeles. Cu toate acestea.

prezenţa în America de Nord. care în 1996 a devenit probă olimpică. aici regăsind cea mai perfectă „fuziune” între ciclist şi bicicletă. o replică la viaţa sedentară şi nocivă pe care este obligat să o trăiască omul modern. dacă este atent planificată poate reprezenta o experienţă constructivă. Preţul bicicletei este accesibil. condiţiile economice. În cele din urmă nu putem uita competiţiile BMX. Excursiile pe bicicletă sunt tot mai populare. Cine nu auzit de Turul Franţei. Ceea ce totuşi susţine ciclismul este. declin care este remarcabil şi astăzi în unele zone. şi care se datorează în principal industriei auto. considerat ca fiind una dintre cele mai solicitante competiţii sportive? Competiţiile de acest gen. ciclismul recreaţional a devenit o modalitate de petrecere a timpului liber. iar istoria bicicletei este una care se adânceşte în negura timpului. cu performanţele lor deosebite. Trebuie menţionat faptul că bicicleta este cel mai rapid mod prin care omul se poate deplasa prin forţe proprii. Amploarea pe care au luat-o sporturile extreme în România. Nu putem să nu menţionăm ciclismul montan (mountain bike) sub toate formele sale de la downhill la crosscountry. sa produs un salt tehnologic care avea să aducă ciclismului un plus binemeritat de popularitate. De-a lungul timpului bicicleta a cunoscut un declin semnificativ de popularitate. o astfel de excursie de câteva zile. au fost de departe cele mai numeroase şi cele mai populare de-a lungul timpului şi reprezintă fără îndoială cea mai reuşită formă a ciclismului. Istoria ciclismului se leagă inevitabil de bicicletă. astfel nu este de mirare că sau făcut încercări de stabilire a unui record de viteză. Aceste încercări care implicau biciclete modificate special au determinat atingerea unor viteze de sute de kilometrii! Ciclismul recreaţional a câştigat în popularitate în ultimele decenii ale secolului trecut. Cu o prezenţă dominantă în Europa. Dincolo de a fi obositoare. Cele mai semnificative progrese se pare că au fost făcute în secolul XIX iar cel mai important eveniment s-a produs în 1885 când a fost folosit pentru prima dată lanţul pentru transmisie. ciclismul este remarcabil reprezentat prin competiţiile de velodrom. De asemenea. însă. preţul scăzut la care este supus acest sport ne determină să alegem mountain bike-ul. ca să nu mai vorbim de aportul fizic. noi concepte şi noi tehnologii au făcut ciclismul mai atractiv. şi care fără îndoială este latura cea mai entuziasmantă a ciclismului şi am spune noi şi cea mai naturală. influenţat de cele mai diverse aspecte de la apelul la o viaţă sportivă şi activă până la configuraţia geografică şi infrastructura drumurilor. Alegând un traseu şi parcurgându-l pe bicicletă poţi deveni mai receptiv şi poţi descoperi aspecte pe care altfel le-ai fi ignorat. ca şi activităţile sportiv-recreative şi de timp liber. Mountain bike-ul ca activitate de timp liber se confundă cu drumeţiile în aer 87 . Activitatea sportivă implică mult mai multe aspecte decât cele menţionate aici. bicicleta putând fi utilizată de întreaga familie. numite „curse”. şi pe lângă asta câştigi încredere în tine. posibilităţile de a merge pe munte în weekend-uri şi în concedii. activitatea sportivă. Impulsul tehnologic a fost enorm.

dar care erau în linie (roata din faţă nu putea vira). care era puţin mai mare decât cea din spate.. în mileniul IV Î. trebuia să te apleci pe o parte. vehiculul a primit numele „dandy-horse” sau „hobbyhorse”. Este vorba despre un mecanism simplu.liber specifice prin apariţia bicicletei. aparent la îndemâna şi înţelegerea oricui. Baronul von Drais a inventat o „maşină de mers” cu ajutorul căreia se putea deplasa prin grădinile regale cu viteză sporită.Ch. Practic. Posibilitatea de a lua curbele prin orientarea stânga/dreapta a roţii din faţă a fost pentru prima oară realizată în 1817. apare conceptul de velociped („picior iute” în traducere din limba latină) .un vehicul cu doua roţi de lemn. 88 . mai târziu roţile fiind şi din fier. Se pare că utilizarea roţii în scopul deplasării îşi are originile în Mesopotamia. Velociped cu pedale fixate direct pe roata din faţă Făcut tot din lemn. La sfârşitul secolului XVIII. Propulsia se realiza prin mişcarea picioarelor pe sol. ca în familia Flinstone. Cum s-a ajuns însă aici? Putem afirma că totul porneşte de la roată. Datorită asemănării cu un cal. Scurt istoric al bicicletei Mersul pe bicicletă pare acum un lucru banal. pentru a lua curbele. Toată maşinăria era din lemn. acest model a venit cu ceva nou: pedale fixate direct pe roata din faţă. Cadrul care unea cele doua roţi avea o şa.

1890 . După aproximativ 20 ani.Maşina de mers inventată de baronul von Drais În 1839-1840. deşi costa foarte mult echivalentul salariului mediu al unui muncitor pe şase luni. Având pedalele fixate tot pe roata din faţă. noua invenţie arăta foarte ciudat: roata din faţă. La începutul anilor 1860. Şi a devenit tot mai mare. 1870 . Iar cel ce mergea pe ea cădea de pe roata înaltă exact în cap! De aceea. fără lanţ între roţi.acest strămoş al bicicletei purta numele de „bone-shaker” (scuturătorul de oase). Această maşinărie a fost şi prima care a purtat oficial numele de bicicletă. era mult mai înaltă în comparaţie cu cea din spate. dar era şi foarte periculoasă! Prima „bicicletă” Toată greutatea fiind în partea din faţă. un sistem pedalier este conceput cu aplicare direct pe roata din faţă. primele utilizări ale pedalelor sunt menţionate în Scoţia. Şi nu numai că era foarte scumpă. a fost inventată tricicleta cu 89 . roţile fiind prevăzute cu cauciucuri foarte tari. Modelul a fost o atracţie între anii 1880 . bicicleta se răsturna în faţă. este introdus un sistem de frânare pe roata din spate. pentru mai multă siguranţă.Bicicleta din lemn este înlocuită de cea construită în totalitate din metal. cu atât se parcurgea o distanţă mai lungă la fiecare pedalare. pe care era fixată şi şaua.1890. Datorită materialelor folosite (în principal lemn) . pe măsură ce constructorii şi-au dat seama de un lucru foarte clar: cu cât era roata mai mare. la orice oprire bruscă sau la lovirea roţii de o piatră.

s-au adus modificări formei bicicletei. pe numele sau John Boyd Dunlop. pentru a elimina riscul „căderii în cap”. O parte din invenţiile tehnice utilizate astăzi în industria auto au fost gândite iniţial pentru triciclete. a fost adusă în 1887 de un medic veterinar irlandez. apărând în plus pedalele legate prin lanţ şi pneuri în loc de cauciucuri. Bicicleta cu roata înaltă în spate Ambele modele nu au rezistat însă prea mult. Tot el a inventat 90 . deoarece le dădea un aer de superioritate şi eleganţă. preoţii. care erau mai cu seamă folosite de doamne sau de domni respectabili. Mai târziu.roţi înalte în spate. Tricicleta De asemenea. În aceeaşi perioadă s-au dezvoltat tricicletele. sau oamenii mai bogaţi. prin amplasarea roţii mici în faţă şi cu acţionarea pedalelor pe roata din spate. este realizat sistemul de angrenare prin care forţa este transmisă din pedale la roata din spate prin intermediul unui lanţ. Roţile erau în continuare din cauciuc masiv. ce făcea mersul mult mai confortabil. special construită pentru femei. Cu ea se plimbau însă şi doctorii. La sfârşitul secolului XIX. deoarece în scurt timp s-a trecut din nou la cele două roţi egale. Proaspăta inovaţie. s-a inventat un nou model şi mai interesant: bicicleta cu roata înaltă în spate.

Astfel. coarnele ghidonului au fost îndoite. a făcut o bicicletă specială pentru un ciclist celebru în acea vreme . bicicleta nu a mai suferit mari schimbări faţă de modelele dinainte. Iver Johnson.sudând cele trei bare ale cadrului în formă de triunghi. mai joasă. modelul acesta fiind. apoi la cea din spate. Trecând în secolul douăzeci. femeile au trecut încet . exact ca la bicicletele de azi). bicicleta ajunsese un vehicul foarte popular. Diverse descoperiri şi principii utilizate în industriile auto ori moto au fost preluate la biciclete. unde pune bazele unei companii de biciclete care va avea un aport deosebit de însemnat la dezvoltarea bicicletei ca mijloc de locomoţie şi ca activitate sportivă. În anii ‘60 s-au dezvoltat primele biciclete cu mai multe viteze (prima oară 3. Îmbunătăţirea calităţii bicicletelor a continuat pe parcursul secolului XX. Prima semicursieră inventată La începutul anilor ‘70 se dezvoltă o bicicleta robustă.doi ani mai târziu pneurile pentru automobile. În plus. Revenind la bicicleta cu pneuri (pneul este format din cauciuc şi cameră.englezul Major Taylor . Au apărut. pentru o mai mare rezistenţă la traseele de concurs foarte denivelate. un constructor din statul american Massachusetts. în 1910. 91 . iar metalul greu din care era făcut cadrul şi tuburile a fost înlocuit de alte metale mult mai uşoare. mai întâi la roata din faţă. Germanul Ignaz Schwinn emigrează în Chicago. vorbim despre unul dintre modelele care a fost foarte apreciat la vremea lui. rând pe rând. prima semicursieră inventată. Apoi. pe măsură ce creştea cererea pentru bicicletele pentru curse. suspensiile s-au perfecţionat.încet de la fustă şi corset la o îmbrăcăminte mult mai lejeră. pentru a putea merge mai comod cu bicicleta. apoi 10). la comanda ciclistului. suspensiile. Începuseră să apară primele forme instituţionalizate de asociere a bicicliştilor. iar în 1890 a înfiinţat una dintre cele mai mari companii producătoare de pneuri din lume: DUNLOP. Mai mult. Astfel. de fapt. la finele secolului XIX. adaptată drumurilor grele: acest model va fi cunoscut drept „mountain bike”.

cât şi ca mijloc de agrement. reuşeşte să îmbine extrem de multe utilităţi. Cadrul şi sistemul de rulare a unei biciclete de tip mountain bike. ca autorităţile din România să înţeleagă beneficiile bicicletei şi să sprijine utilizarea ei. Există reţele de drumuri speciale pentru biciclişti. cadrul şi sistemul de rulare a unei biciclete de tip mountain bike are în componenţă următoarele: 92 . pe şosea sau pe drumuri de munte.Primul model de mountain bike La originea acestui concept de produs se afla Gary Fisher şi Charles Kelly (după alte surse. amatori şi sportivi. la serviciu. Milioane de oameni merg pe bicicletă. de parcat. La ora actuală. iar bicicleta s-a impus atât ca mijloc de locomoţie. este sănătoasă şi ecologică. cursiere. în vacanţe şi zilele libere. bicicleta de munte o datorăm producătorului american Marin). Sperăm. un lucru atât de simplu. similar maşinilor ori motocicletelor. city. de cărat în orice loc. de mişcare. hibrid. considerăm primordială prezentarea structurii şi a ansamblelor unei biciclete de acest tip în scopul corectei informări a cititorilor. să satisfacă un mare număr de nevoi umane: de deplasare. Bicicleta. După cum se poate vedea şi în imaginea următoare. BMX. avem pe piaţă numeroase tipuri de biciclete: moutain bike. tandem. este uşor de manevrat. Sperăm să fie folosită şi în România din ce în ce mai mult. de asemenea. Structura de bază a unei biciclete de tip „mountain bike” Având în vedere faptul că pe piaţa din ţara noastră au apărut o multitudine de firme care comercializează biciclete de tip mountain bike.

Furcile cu suspensie cu cursă integrală prezintă braţe telescopice de înălţimea braţului central. 4) se prezintă cu sau fără suspensie. 12. 3. 5a. 11.1. 5. 4) prezintă braţe telescopice care culisează presând la interior un arc. 10. 6. Între anvelopa (13) şi janta (12) se fixează camera de aer care prezintă o supapă de umflare. de regulă furcile fără suspensie. Anvelopa (13) şi camera formează împreună un ansamblu denumit pneu. Acestea se fixează în găurile prevăzute în jantă cu ajutorul 93 . 3. Braţul central al furcii (3) se fixează în interiorul cadrului cu bile fixate în poziţie de piuliţe conice speciale. 3. 13. Anumite modele de furci. Butucul (10) prezintă un anumit număr de găuri (de regulă 36 sau 32) care fixează capătul spiţelor. aer sau ulei. care se introduce în interiorul furcii. prezintă un braţ central (3) scurt şi necesită o pipă specială cu braţ. Furcile includ una sau mai multe punţi (4) de care se ataşează braţele. cadru metalic braţ telescopic al furcii braţ central al furcii punte a furcii ghidon mâner al ghidonului pipă de prindere a ghidonului 7. 2. la exterior. 8. 4. Cadrul cu suspensie pe spate este prevăzut cu un punct articulat de îmbinare a părţilor şi un arc spiralat între două puncte de prindere. O furcă cu suspensie poate să includă sisteme de reglarea a cursei. 9. Furca (2. şa bară de susţinere a şeii manetă şi şurub de fixare a şeii butuc al roţii faţă ax central al roţii jantă anvelopă Cadrul şi sistemul de rulare al unei biciclete de tip mountain bike Cadrul (1) poate prezenta diferite forme şi dimensiuni. Furca cu suspensie (2. Furcile fără suspensie sunt o singură piesă.

Sistemul de angrenare şi frânare a unei biciclete de tip mountain bike. Sistemul de angrenare şi frânare al unei biciclete de tip mountain bike Blocul de pinioane (1).5).niturilor cu filet interior. lanţul (6). saboţi de frână. ax al braţelor pedalelor. subansamblul foilor (4). manetă a frânei. 16. braţ al frânei. sistemul de angrenare şi frânare a unei biciclete de tip mountain bike are în componenţă următoarele: 1. Butucul pe spate prezintă pe o parte. După cum se poate vedea şi în imaginea de mai jos. 12. un filet exterior invers pentru fixarea blocului de pinioane (1B). schimbătoarele (3. 11. 3. 12. manetă a schimbătorului. 5. 6. pedală. 94 . braţ al schimbătorului spate. schimbător pinioane. 2. 11. punct în care se permite reglarea înclinaţiei faţă-spate a acesteia şi pe cadru prin intermediul barei care pătrunde în cadru şi este fixată în poziţie printr-un şurub prevăzut cu manetă (9). bloc compact de pinioane. 15. 7. Acestea se fixează în poziţie cu conuri înfiletate pe ax. 13) se fixează pe cadru respectiv pe furcă cu piuliţe înfiletate pe ax. tub flexibil de ghidare al cablurilor de frână şi al cablurilor schimbătoarelor. 13. 4. lanţ de angrenare. 10. cablu al schimbătorului. 9. braţ al pedalei. ansamblul foilor. Butucul (10) atât pe faţă cât şi din spate adăposteşte două lagăre speciale pentru bile sau rulmenţi. schimbător foi. Ansamblul roţii (10. 14. pedalele (7) şi braţele pedalelor (8) formează împreună sistemul de angrenare. cablu al frânei. 8. Şeaua (7) se montează pe o bară (8).

raport care dă eficienţa preluării rotaţiei aplicate foi prin intermediul pedalelor. 13) fixate pe ghidon. Începând de la înălţimea şi lungimea cadrului şi terminând cu pasul filetului axului. Foaia şi pinionul prezintă un anumit număr de colţi (pini) care „agaţă” lanţul. 95 . de diferiţi fabricanţi pentru a obţine un maxim de performanţă. o rotaţie dublă a roţii prin intermediul pinionului. Compartimentul axului din interiorul cadrului conţine bile sau rulmenţi fixaţi în poziţie de capace prevăzute cu filet exterior. Schimbătorul pinioanelor (3) este prevăzut cu două arcuri: unul între braţ şi schimbător cu rol în poziţionarea lanţului pe pinion şi un al doilea în punctul de fixare a suportului roţilor de ghidare cu rolul de a menţine lanţul întins. începând de la schimbătorul clasic tip pivot şi continuând cu manetele rotative şi cele combinate. Modul de funcţionare a unei biciclete de tip „mountain bike” Nu doar simpla interconectare a componentelor unui mountain bike este ceea ce o face „să meargă” ci mai ales compatibilizarea şi interconectarea lor inteligentă. Manetele de frână (12) se acţionează prin strângerea spre ghidon. Frânele se fixează pe cadru şi pe furcă pe suporţi special prevăzuţi. Cablurile sunt ghidate prin tuburile flexibile (14) şi suporţi prevăzuţi pe cadru. cu un anumit număr de pinioane (roţi cu colţi). Manetele schimbătoarelor (13) prezintă trepte marcate pentru fiecare viteză. Ansamblul foilor (4) şi braţul pedalei (8) corespunzătoare formează de regulă ca un bloc compact neseparabil. Sistemul de angrenare. separabilă. Axul braţului pedalelor (9) fixează braţele pedalelor (8) prin presarea lor şi fixarea cu şuruburi pe acesta. Prezintă compartimente pentru bile şi doi clicheţi cu arc care prin pătrunderea în interiorul a unor trepte împiedică rotaţia blocului şi antrenează roata. Acesta este responsabil cu transmiterea forţei mecanice aplicată de ciclist pe pedale spre roată prin intermediul angrenajul foaie-lanţ-pinion. Blocul de pinioane (1) este o structură compactă. totul a fost proiectat şi testat. Numărul de colţi a foii şi a pinionului se constituie într-un raport. În cazul frânei pe disc butucul trebuie să fie prevăzut cu un suport special pe care se fixează discul. în decursul anilor. Frânele cu braţ pot fi frâne în „B” cu braţ scurt sau frâne în „V” cu braţ lung (mai eficiente la frânare. Ansamblul sistemului de angrenare este partea majoră şi critică a fiecărei biciclete.Sistemul de angrenare se montează pe partea dreaptă a bicicletei. necesită o forţă de acţionare mai scăzută). Spre exemplu un raport de 2:1 va asigura pentru fiecare rotaţie completă a foi. Frânele (11) se prezintă cel mai adesea ca frâne cu braţ care acţionează prin presarea a doi saboţi (10) pe jantă şi frâne pe disc care acţionează prin presarea mecanică sau hidraulică a plăcuţelor pe un disc metalic fixat pe tambur. Manetele schimbătoarelor (13) pot prezenta mai multe forme constructive. La acţionarea acestora se întind cabluri de oţel care acţionează asupra frânelor sau a schimbătoarelor. Frânele şi schimbătoarele sunt acţionate manual prin intermediul manetelor (12.

Pentru teren neaccidentat. putem să alegem varianta cu amortizor sau fără. Varianta fără amortizoare se numeşte de obicei „rigidă”. Sistemul de frânare are rolul de a asigura reducerea vitezei atunci când acest lucru este necesar. Desigur. Sistemul de frânare. Cadrul susţine furca. plasat pe butuc. este recomandabilă o bicicletă rigidă. Acesta asigură punctele de contact cu solul. Un raport mai mare (foaie mare. frâne. genţi etc. ca să comparaţi senzaţia. Cadrul cu suspensie integrează un arc care se constituie ca un absorbant al şocurilor interpus între ciclist şi roata din spate. Trenul de rulare este format în principal din cele două roţi.Schimbătoarele au rolul de plasa lanţul pe o altă foaie sau alt pinion în sensul modificării raportului. care la rândul ei fixează roata din faţă şi ghidonul. Ghidonul se montează pe furcă prin intermediul unei pipe care împreună cu ghidonul amortizează şocurile transmise în partea superioară a cadrului. Întinderea cablului dă măsura drumului manetei şi a forţei necesare la acţionare. Lungimea braţelor şi suprafaţa de contact a saboţilor influenţează direct eficienţa frânării şi forţa necesară la acţionarea manetelor de frână. Între manete şi braţe forţa de frânare este transmisă prin intermediul cablurilor. Cadrul. Trenul de rulare. ceea ce permite urcarea rampelor. Amortizorul poate fi plasat în cadru sau doar pe furcă. conduce la diminuarea considerabilă a forţei de acţionare necesare. Furca are rol în menţinerea direcţiei şi poate prezenta suspensie. pinion mic) însemnă o eficienţă ridicată ceea ce permite atingerea unei viteze sporite. prin scurtarea braţului forţei de rotaţie. În principiu. cât şi a efectelor forţei inerţiale. Un raport mai mic (foaie mică. scheletul bicicletei are dublul rol de a se constitui ca o punte de montare şi susţinere a pieselor componente şi ca un absorbant secundar al şocurilor rezultate în cadrul rulării. Cadrul şi furca. întotdeauna suiţi-vă pe bicicletă şi faceţi o tură mică. deşi opţiunile se pot referi şi la alte componente (şa. pinion mare) însemnă o eficienţă mai mică dar o rezistenţă mai scăzută la înaintare. sau altfel spus. Şeaua constituie principalul punct de sprijin pentru ciclist şi poate constitui şi un ultim punct de amortizare a şocurilor. sau pentru urcări. Trebuie sa vă simţiţi 96 . În ceea ce priveşte alegerea cadrului. şi mai ales pentru coborâri. Amortizoarele sunt recomandate în principal în cazul în care estimaţi că veţi merge mult pe teren accidentat (inclusiv piatra cubică). poate fi şi pe furcă şi în cadru (full suspension). Tipuri de biciclete mountain bike În urma studierii principalelor site-uri cu privire la bicicletele mountain bike am observat ca majoritatea autorilor clasifică bicicletele mountain bike după elementele de bază (cadru şi formă). Frânele pe disc sunt mai eficiente pentru că acţiunea directă asupra unui disc metalic. Încercaţi mai multe biciclete. Frânele cu braţe acţionează asupra jantei pe care o stâng într-o structură tip cleşte formată din braţe şi saboţi. ce acţionează asupra roţii. aderenţa şi preiau cea mai mare parte din şocurile apărute la rulare prin proprietăţile elastice ale pneului şi a jantei spiţate.).

Cadrul de femei are o formă specifică. dar dacă v-aţi cumpărat un cadru prea mic de la început.bine pe bicicletă. să aveţi o poziţie comodă a spatelui şi a braţelor. şi să nu uităm de copii! Producătorii nu i-au uitat.com) 97 . acestea se ajustează şi prin poziţia ghidonului. a şeii. ce le permite să încalece pe şa mai uşor. nu mai este nimic de făcut! Pe bicicleta de tip mountain bike nu merg însă doar tineri masculi feroce. Sperăm să vedem din ce în ce mai multe fete/femei. există modele şi pentru ei. Desigur. Modele de mountain bike pentru femei (după http://mountainbike.about.

98 . Au roţi mai mari şi rapoarte între foaia de angrenaj şi pinioane care favorizează viteza. Mountain bike tip MTB Rando (plimbare. foarte uşoare. sunt acele balerine zvelte.Mai avem câteva categorii de biciclete mountain bike care trebuie menţionate: „bicicletele de curse” (cursierele). relaxare) Tipul de mountain bike cel mai des întâlnit. În general. roţile au baieuri (practic. de regulă este primul MTB al fiecăruia dintre noi. poate fi „hardtail” sau „full suspension” şi este departe de orice fel de idee de competiţie. Modele de biciclete de curse Sunt clasicele la care mulţi dintre cei ce iubesc bicicleta şi au o anumită vârstă au visat. cauciucurile nu au cameră). pe care le vedeţi la competiţiile de şosea.

) sau a sistemelor de transmisie (angrenaj. şa etc. Acestea pot fi de tip „hardtail” sau „full suspension”. ghidoane. tija şa. cu o cursă de 60-100 mm iar în cazul full-urilor. apoi a urmat o perioadă în care duralul părea preferatul tuturor constructorilor de cadre. iar materialul de referinţă pentru construcţia cadrului este duraluminiul. suspensia spate este gestionată de un amortizor arc-ulei.Mountain bike tip MTB Rando Greutatea acestor biciclete se învârte în jurul a 13-17 kilograme. frâne în „V” sau discuri. Furcile telescopice sunt de tipul arc-elastomer. fibra de carbon şi titanul. punându-se accentul pe confort şi plăcerea de a pedala şi mai puţin pe randament şi nervozitate. fiind folosită atât în construcţia cadrelor cât şi a perifericelor (pipe. Mountain bike tip MTB Cross-Country (XC) Sunt de fapt cele mai uşoare mountain bike-uri. Acum 10-15 ani materialele folosite pentru construcţia cadrului acestui mountain bike erau: crom-molibden (acum căzut în desuetudine). iar acum suntem martorii unui „boom” al fibrei de carbon. în alegerea pieselor fiabilitatea fiind cel mai important criteriu. Un astfel de mountain bike poate avea între 21 şi 27 de viteze. între 8-11 kilograme. schimbător pinioane. celelalte două materiale rămânând atu-ul unor constructori mai mici. duralul. Unghiurile cadrului sunt relaxate. iar greutatea lor se înscrie la categoria “muscă”. 99 . butuci roţi).

Cursa este limitată la 80-100 mm. 12-13. amortizoare şi pipe mai lungi decât media.5 inch . pneuri tubeless şi pedale „clipless”.MTB Cross-Country (XC) Referitor la unghiurile cadrelor de XC. Modele de mountain bike . roţi din materiale uşoare („light”). 100 . asemănătoare cu cele de XC RACE. Furcile şi amortizoarele sunt pe aer-ulei şi de cele mai multe ori dotate cu blocatoare („lock-aut”). Un tip de bicicletă din ce în ce mai des folosit este BMX-ul.Pentru construcţia cadrelor de XC se folosesc ultimele tehnologii de „manipulare” a materialelor de calitate aeronautică. dar cu o cursă mai mare la ambele capete ale amortizoarelor (100-130 mm) şi adaptate unor curse de durată mai mare în timp. sunt concepute noi sisteme (sau reactualizate cele vechi) de suspensie anti-bob (care nu „pompează” la pedalat) iar constructorii de cadre lucrează împreună cu fabricanţii de amortizoare pentru realizarea unor cadre şi amortizoare dedicate care încă din faza de proiectare sunt gândite să lucreze numai împreună (Specialized Epic şi Fox Brain). rezultând astfel un mountain bike cu un comportament nervos.garda la sol (distanţa dintre butucul pedalier şi sol). 27 de viteze. Tot aici trebuie amintit despre mountain bike-urile de XC MARATON. dar ca puncte de referinţă avem 71-72 grade pentru unghiul de atac (direcţie). cu puţine spiţe. la XC nefiind nevoie de mai mult. ar fi de spus că diferă de la „hardtail” la „full”.

Mountain bike tip MTB All mountain/ Enduro/Trail bike Mountain bike-ul cel mai performant.Este vorba despre acele biciclete mici. roţile mai mici (20 inch) . foarte rezistente. Probabil că aceasta categorie se apropie cel mai mult de spiritul original al MTB-ului iar ţările unde există un cult pentru mountain biking acest tip de bicicletă este cel mai bine vândut. Mountain bike tip BMX Prin toată lumea. Mountain bike tip MTB All mountain /Enduro/ Trail bike cu suspensie numai faţă Sintetizând. şi tot mai frecvent şi în România. veţi vedea tipi care fac nişte chestii incredibile cu aceste biciclete. pe orice teren. mountain bike pe care putem urca muntele pe drumul forestier pentru ca apoi să îl coborâm pe o potecă sinuoasă şi 101 . MTB-ul pe care ar trebui să-l aibă toţi cei care iubesc ieşirile la munte şi excursiile în aer liber. Au o foaie şi un pinion. pe lângă skateri şi rolleri. putem spune că este vorba despre un mountain bike care se comportă bine în orice situaţie. cât manevrabilitatea.deoarece nu mersul pe bicicletă este principala utilizare. prin pieţe. conceput să se comporte excelent în orice situaţie. cu forme deosebite. aparent „de jucărie”.

spate este de până la 150 mm iar ca echipament obligatoriu avem frâne pe disc şi anvelope de minim 2. Mountain bike tip MTB 4X-Dual Mountain bike-ul de 4X/dual. Având în vedere greutatea sa redusă.full suspension Referindu-ne la unghiuri şi dimensiuni. un tub superior lung combinat cu o pipă medie şi cadrul special construit pentru o bună manevrabilitate pe sectoarele descendente. cu o greutate de pană în 14 kilograme. constructorii folosesc pentru construcţia cadrului acestui tip de mountainbike duraluminiul uşor. poate fi un „hardtail” super uşor sau un „full”.70 de grade. Cursa suspensiilor faţă .abruptă. 102 .10 inch. Trail bike-ul anului 2005 a fost un „full suspension”. Bicicleta are cadrul din duraluminiu. Cursa suspensiilor faţă la acest tip de bicicletă mountain bike este limitată la 80-100 mm. Modele de mountain bike tip MTB All mountain /Enduro/Trail bike . furcă telescopică hidraulică de 100-130 mm şi frâne pe disc. avem unghiul de atac la 69 .

în general atunci când ne propunem să parcurgem distanţe mai lungi. atât în creşterea performanţei. „respiră” acceleraţie pură şi manevrabilitate. cât mai ales în scăderea ei. Cunoştinţe minime necesare pentru practicarea mountain bike-ului ca şi activitate sportiv-recreativă şi de timp liber Pregătirea psihică pentru practicarea mountain bike-ului. nu exploziv ca 103 . psihicul îşi poate aduce aportul în mod semnificativ. Anvelopele cu care este dotat acest model de mountain bike au un profil inspirat direct din BMX RACING.Specificitatea acestui tip de mountain bike constă în faptul că are un angrenaj cu o singură placă cu 36-40 dinţi şi pinioane de cursieră. În mersul cu bicicleta. compacte. iar după colţ observi că greul abia începe! Acest fenomen apare şi în alte ramuri sportive sau activităţi recreative cum ar fi alergarea. Mountain bike tip MTB 4X Dual . unde efortul este consumat gradual.„Full” Geometria cadrului unui astfel de mountain bike. cu şaua joasă şi rulmentul pedalier cât mai jos pentru stabilitate maximă pe viraje. joggingul sau schiul de fond. Cine a urcat serpentine cu mountain bike-ul ştie care este sentimentul care te cuprinde când crezi că te apropii de vârful pantei. cadrele fiind mici.

O bicicletă cu cadru şi furcă specială de munte nu este deloc potrivită pentru oraş şi cu atât mai puţin pentru şosea. Aceasta depinde în principal de doi factori: „unde şi când?” şi bugetul disponibil. căutaţi să investiţi într-un echipament de calitate. înainte de organizarea unui asemenea traseu de petrecere a timpului liber să ne transpunem mental în faţa pantelor. Din păcate. Trebuie să menţionăm.cât acesta vă permite. cu excepţia câtorva magazine de specialitate apărute relativ recent. Din punct de vedere al bugetului disponibil . datorită preţului scăzut. slaba calitate le face contra-recomandate din punct de vedere al siguranţei.într-o cursă de 100 metri Având în vedere subiectul prezentei cărţi . dar niciodată mai mult decât vă este necesar. Desigur. adică: unde şi când vei dori să foloseşti bicicleta respectivă. Biciclete sunt uşor de achiziţionat în marea majoritate a magazinelor din ţara noastră. încă de la început. Puţinele magazine specializate sau adaptat pieţei şi vând în cea mai mare parte echipamente „low-tech” (tehnologie ieftină) care fiind mai accesibile se vând mai bine. Este uneori chiar mai bine să amplificăm dificultatea traseului pe care ni-l propunem să-l parcurgem decât să îl minimalizăm. şi apoi vom propune câteva sfaturi necesare la achiziţionarea unei biciclete de tip mountain bike. în condiţii de maxim de efort. Este foarte util. Unde şi când. Aceste tehnici ne pot ajuta în depăşirea situaţiilor dificile şi sunt deosebit de utile pentru toţi cei ce vor să îşi petreacă timpul liber cu ajutorul mountain bike-ului. să anticipeze greutăţile care îi pot apărea. mai mult. Nu cumpăraţi frâne pe disc decât dacă plănuiţi să coborâţi pante abrupte şi nu investiţi în pinioane cu opt sau nouă viteze dacă nu aveţi unde se vă căţăraţi. Totuşi unele dintre aceste magazine comercializează piese şi ansamble mai avansate pentru cei interesaţi de un plus de performanţă şi dornici să simtă aerul de munte. înainte de a cumpăra o bicicletă ne vom întreba ce anume ni se potriveşte.activităţile sportiv recreative avertizăm cititorii că pregătirea unei ieşiri mai lungi cu o bicicletă de tip mountain bike nu trebuie să cuprindă doar antrenamentul fizic. Alegerea unei biciclete de tip mountain bike. Aceasta abordare ne va furniza rezerve de energie pe parcurs. în situaţii de epuizare. componentele cu care sunt echipate acestea sunt în general de o calitate prea scăzută pentru a oferi performanţa şi fiabilitatea necesară pe teren accidentat. că acest subcapitol este de fapt un rezumat al mai multor materiale extrase de pe site-urile prezentate la bibliografia acestui capitol. la fel cum deplasarea pe teren accidentat nu va fi deloc plăcută cu o bicicletă de tip cursieră. pe lângă banii salvaţi. Dacă veţi face astfel. faţă de situaţia în care vom subaprecia efortul şi astfel vom obţine abandonul. veţi avea şi o bicicletă mai uşoară şi mai uşor 104 . Biciclistul trebuie să îşi pregătească psihicul. sau cel mult blazarea. În cadrul acestei secţiuni vom încerca să prezentăm câteva aspecte legate de magazinele care comercializează acest tip de bicicletă.

dar mult mai scumpe. fiind recomandate aproape exclusiv pentru activităţi sportive. Pericolul care poate apărea la bicicletele gata asamblate. Totuşi. celelalte pot fi de proastă calitate în scopul menţinerii costului total al bicicletei la un preţ scăzut. Preferaţi jantele de aluminiu mult mai uşoare şi potrivite pentru activităţi recreaţionale. Cadrul constituie în cea mai mare proporţie masa bicicletei. O drastică scădere a performanţelor. Ghidonul trebuie să fie suficient de lat pentru lăţimea umerilor iar pipa de prindere de o lungime potrivită astfel încât să vă permită o poziţie corectă a braţelor şi a spatelui! Alegeţi frânele potrivite! Datorită eficienţei şi uşurinţei în manipulare cele mai recomandate sunt frânele în „V”. se produce din „împerecherea eronată” a componentelor ansamblului de angrenare. dacă aţi cumpărat o bicicletă gata asamblată înainte de a urca pe ea şi a face „prima tură” asiguraţi-vă că toate şuruburile sunt bine strânse şi scaunul este reglat potrivit înălţimii dumneavoastră! Nu cumpăraţi cadre cu suspensie pentru oraş! Majoritatea specialiştilor din ţara noastră susţin că acele cadre cu suspensie cu care sunt construite bicicletele ieftine sunt de proastă calitate iar arcurile îşi pierd rigiditatea în timp. Pentru aplicaţii generale preferaţi anvelopele cu bandă de mijloc (care prezintă o suprafaţă proeminentă continuă pe mijloc). Jantele duble mai grele se recomandă doar unor aplicaţii solicitante precum downhill. Pe lângă faptul că vă vor fi nefolositoare. felul pinioanelor şi foilor trebuie să fie potrivit tipului respectiv de bicicletă. implică o greutate suplimentară şi prin acţiunea de balans contribuie la creşterea rezistenţei la înaintare. Alegerea şi combinarea nepotrivită a pinioanelor. două degete pentru copii. Cursele mici (mai mici de 6 cm) sunt în general cele mai recomandate pentru aplicaţiile recreaţionale. foilor. În general bicicletele gata asamblate comercializate în România conţin una sau două piese de calitate. Alegerea unui cadru de aluminiu reduce considerabil masa bicicletei însă acesta nu prezintă proprietăţile de elasticitate şi durabilitate a unui cadru de oţel. Sistemul de angrenare. Anvelopele trebuie alese cu grijă. Furca cu suspensie nu este recomandată în mare măsură din aceleaşi motive cu cele de mai sus. Cadrele cu suspensie sunt potrivite pentru munte şi într-o mai mică măsură pentru bicicletele de oraş.de manevrat. schimbătoarelor şi lanţului conduce la uzura prematură şi excesivă o acestor piese îngreunând în acelaşi timp operaţia de reglare. Atenţie la tipurile de manete de frână! Alegeţi mărimea potrivită: Trei degete pentru adulţi. un număr mai mare de viteze nu însemnă neapărat şi o performanţă mai ridicată! Numărul de viteze. Mai mult o furcă de proastă calitate este un atentat la siguranţa dumneavoastră! Cursele mari de peste zece centimetrii ale unei suspensii sunt rezervate aplicaţiilor solicitante precum downhill. Frânele pe disc mai eficiente. 105 . Atenţie.

care pleacă de sub şa până sub ghidon. ci de la ţeava superioară a cadrului. În general însă. Picioarele sunt relativ strânse. Alegerea anvelopelor a camerelor şi a jantelor trebuie făcută respectând indicii corespunzători de mărime. astfel încât bicicleta să fie menţinută în poziţie verticală între coapse. sistemul de iluminare este necesar şi obligatoriu atât pentru semnalizare atunci când se circulă pe şosea cât şi iluminarea drumului pe timp de noapte.BMX & freestyle . de „bărbaţi”. Marea majoritate a cadrelor pleacă de pe la 13-14 inch (pentru trial) până pe la 21-24 inch pentru MTB. mărimea jenţilor este de asemenea mai mică (20 inch. această distanţă ar trebui să fie de circa 1-2 inch.pentru un mountain bike.54 cm). un cadru se măsoară de la punctul cel mai inferior din zona pedalelor (partea inferioară a ţevii prin care intră axul de pedale) până la cel mai înalt punct al ţevii în care se introduce tija de şa. Nu apare ca o problemă în sine. Forma bicicletei. Sunt mai multe aspecte care trebuie avute în vedere când discutăm despre mărimea unei biciclete.pentru o bicicletă de şosea (sau hibrid). Sistemul de iluminare. . pentru bicicletele clasice. Deşi activităţile recreative sau de timp liber nu sunt recomandate a se desfăşura pe timp de noapte. 106 . Mărimea dată de furnizor nu este o măsură standard. Este indicat să vă alegeţi cadrul în funcţie de lungimea picioarelor. există mai multe moduri de a merge pe bicicletă. . standard). Valoarea poate fi şi mai mare. în funcţie de stilul de utilizare a bicicletei: . Măsura în funcţie de care se va lua decizia este distanţa de la partea superioară a cadrului şi zona de îmbinare a picioarelor. distanţa ar trebui să fie de circa 4 inch (aprox.toate sunt în funcţie de scop. 10 cm). Această distanţă („clearance”) ar trebui să aibă următoarele valori orientative. geometria cadrului poate induce diferenţieri. mai multe tipuri de utilizări. Atenţie. nu se măsoară de la şa. Mărimea unei biciclete depinde de scopul pentru care vă cumpăraţi bicicleta.ghidon (reach-ul). Mărimea cadrului este considerată de mulţi ca fiind alegerea fundamentală. deoarece la acest tip de biciclete. adică aproximativ 2-5 cm. . cu ambele tălpi pe sol şi cadrul între picioare.în general mărimea cadrelor este mai mică. calitatea diferitelor componente şi nu în ultimul rând mărimea sa . dacă sunteţi orientaţi către coborâri (downhill) sau credeţi că veţi merge pe teren foarte accidentat. După cum se ştie. modalităţile de măsurare putând fi diferite de la producător la producător. Cadrele sunt cunoscute în general pentru mărimea lor în inch (1 inch = 2.la bicicletele „de damă”. mărimea cadrului este mai puţin importantă datorită lipsei acelei ţevi transversale implicate în măsurătorile anterioare. În general. Cele mai importante însă ar fi mărimea cadrului şi distanţa: şa . În plus.Acestea vă vor asigura o aderenţa bună pe terenuri accidentate iar când sunt bine umflate banda de mijloc constituie principalul punct de contact permiţându-vă o bună înaintare pe asfalt. înălţimea adecvată a cadrului se măsoară în felul următor: se încalecă bicicleta.

În aceasta poziţie. ar trebui să nu vedeţi butucul de faţă din cauza ghidonului (ochii. cu ambele picioare pe pedale şi mâinile pe ghidon. pentru limita inferioară. pentru coborârea centrului de greutate şi îmbunătăţirea manevrabilităţii. Din păcate. Dacă braţele sunt prea întinse. şeaua se coboară. Pentru activităţi recreaţionale poţi opta pentru o îmbrăcăminte sport uşoară. şi vice-versa.De asemenea. O poziţie incomodă poate induce dureri şi o stare generală de disconfort. se poate doar înlocui. ghidonul şi butucul pe faţă ar trebui să se situeze în acelaşi plan). Modele de căşti de protecţie pentru mountain bike Ochelarii speciali sunt recomandaţi pentru aţi proteja ochii de vânt sau insectele rătăcite prin aer. dar îi poţi înlocui cu succes cu ochelarii de soare. practic de la linia definită de ax. chiar în condiţii de viteză. Ca regulă empirică de potrivire a acestei distanţe se utilizează următorul procedeu: vă aşezaţi pe şa. Îmbrăcămintea de biciclist. pipa nu este reglabilă. În această poziţie. de la centrul cercului descris în secţiune de ţeava prin care intră axul de pedale. Pentru aceasta. Pentru coborâre sau teren accidentat. este bine să nu ajungeţi cu piciorul perfect întins atunci când sunteţi cu pedala corespunzătoare în poziţia cea mai de jos a cursei. Alegerea echipamentului adecvat pentru mountain bike Chiar pentru activităţi recreaţionale echipamentul de protecţie pentru mountain bike ar trebui să includă minim o cască simplă de protecţie şi mănuşi. Distanţa până la ghidon este al doilea element foarte important în ergonomia mersului pe bicicletă. este esenţială pentru controlul bicicletei. se poate „lucra” din pipă (acea ţeava care leagă ghidonul de ţeava superioară a furcii). se mai poate măsura. În orice caz. Atenţie însă la alegerea materialului în special pentru hainele pe care le îmbraci imediat pe corp: bumbacul este un izolator termic excelent 107 . De asemenea. distanţa până la ghidon ar trebui redusă. braţele şi picioarele trebuie să fie puţin flexate.

mănuşi de ciclism de vară. Pe munte nu se pleacă fără echipamentul adecvat. într-o tură pe munte cu mountain bike . şosete. şapcă. Aceasta trebuie să fie uşoară şi să asigure o priză bună cu pedala. Iată o lista ideală a echipamentului pentru o tura de ciclism montan pentru mai multe zile: Tricou de ciclism cu mânecă scurtă Pantaloni de ciclism scurţi .ul vă recomandăm rucsacul. Ciclistul trebuie să poată manipula sticla cu o singură mână. 108 . Materialele textile sunt bune izolatoare împotriva vântului însă oferă o izolaţie termică deficitară. iar dopul este special proiectat a permite deschiderea lui cu gura. Dacă bugetul vă permite şi sunte-ţi un împătimit al mountain bike-ului vă recomandăm achiziţionarea unei perechi de încălţări speciale pentru mountain bike: Modele de încălţăminte pentru mountain bike Pentru transportul bagajelor. pentru a permite alimentarea din mers. Flacoanele care se găsesc acum pe biciclete din comerţ au fost proiectate iniţial pentru cursele de şosea şi erau destinate băuturilor reenergizante. Hidratarea este una dintre acţiunile pe care un ciclist este nevoit să o execute constant. ochelari de ciclism. Alegerea încălţămintei este foarte importantă.însă absoarbe transpiraţia şi o menţine în bună proporţie. pantaloni de ciclism scurţi.Îmbrăcămintea de biciclist: tricou de ciclism cu mânecă scurtă.

lenjerie şi şosete de schimb. b. ciorapi de lână. a. pantaloni şi căciuliţă fleece (Polartec). Pentru dormit se pot folosi bluza. Echipamentul de bivuac: sacul de dormit şi salteaua izolatoare sunt necesare în zone în care nu sunt cabane sau în cazul în care cazarea este prea scumpă. 109 . mănuşi de ciclism de iarnă. tibierele şi cotierele sunt folositoare pe majoritatea traseelor. pantalonii şi căciuliţa fleece (Polartec). Cortul este considerat echipament colectiv. oalele pentru gătit şi cutiile pentru alimente. rezistente şi cu volum redus. bluză. pantaloni de ciclism lungi.Genunchierele. Genunchiere (a). Îmbrăcămintea pentru vreme rea: (este necesară şi în turele mai scurte deoarece pe munte condiţiile meteorologice se pot modifica brusc) tricou de ciclism cu mânecă lungă. Îmbrăcămintea minimă de biciclist pentru vară . hanorac şi suprapantaloni impermeabili (Gore Tex).semibocanci de munte uşori (Gore Tex). tibiere (b). c. sandale sau tenişi. ciorapii de lână. cotiere (c) Îmbrăcămintea de schimb şi de bivuac: tricouri şi pantaloni uşori de bumbac. . Este de preferat ca sacul şi cortul să fie uşoare. La fel şi primusul (cu benzină sau gaz).Casca de biciclist este un articol de protecţie elementar şi obligatoriu pentru turele montane.

etc. crema de protecţie solară. De asemenea. Cel care transportă sculele va rămâne ultimul pe traseu (mai ales la coborâre). pasta şi periuţa de dinţi. cabluri de schimbător şi de frână . pompă. hârtie igienică. Se vor evita genţile de bicicletă (coburile) la turele pe trasee dificile deoarece 110 . farfuria (gamela). spiţe şi şuruburi de diferite tipuri. un spray lubrifiant. Un lanţ de rezervă. Trusa de scule face parte din echipamentul comun dar este mai bine ca fiecare membru să aibă asupra lui cameră de rezervă. un set de petice şi lipici. bateriile şi becurile de rezervă. Transportul echipamentului este de preferat să se facă în mod egal şi la bună înţelegere de câtre toţi membrii echipei. lanterna (preferabil lampa frontală).Îmbrăcămintea minimă de biciclist pentru vreme rea Individuale vor fi briceagul. lingura. o cutie de film foto) şi o lumânare. cana şi bidonaşul . vaselină şi alte piese se vor lua pentru toată echipa.de rezervă. bricheta sau mai bine chibrituri în cutie impermeabilă (de ex. prosop. Trusa de igienă personală va conţine: săpun. Trusa medicală este obligatorie şi trebuie să conţină un minim necesar acordării primului ajutor.

Mănuşile ajută . ci şi ieşire din ritm. tineri.menajează-ţi inima. 3. conlucraţi şi amândoi trebuie să fiţi compatibili şi să vă puteţi ajuta unul pe celalalt. Ghid de conduită pentru mountain bike Născut pentru a oferi un nouă modalitate de recreaţie. 11. Trebuie să ştii care sunt limitele tale şi care sunt limitele bicicletei tale. 111 . provocând căzături. Clipele astea îţi pot da însă odihna şi liniştea necesară după o săptămâna de muncă. 6. 10. nu e concurs. 8. mic şi uşor. Totdeauna e vina TA.aşa vei rezista la un drum mai lung. Fii totdeauna stăpân pe direcţie dar ţine coatele uşor flexate (moi) .Respiraţia regulată (poţi să îţi faci tu însuţi un sistem de regularizare a respiraţiei) . Alege-ţi partenerii de tură în aşa fel încât să fie o tură „de la egal la egal amical”. bea un suc sau apă minerală. nu se dă nici o cupă diseară.nu uita că mersul pe bicicletă înseamnă un efort de durată.ului. Din ce în ce mai mulţi copii.Fă pauzele odată cu ceilalţi. cercetează-i nevoile şi tratează-l cu respect.rişti să cedeze sau să te arunce ca un cal când îţi este lumea mai dragă. mai apropiat de teren) a condus treptat la apariţia unei noi forme de sport şi la infiltrarea sa treptată prin modele hibride în bicicletele de oraş şi şosea. Dacă echipamentul este de calitate.legăturile se pot desprinde şi pot bloca roata. Nu poţi face raliu cu o maşină de formula I şi nici invers. mountain bike . susţinut . 13. când vei ajunge sus nu te vor mai durea palmele şi încheieturile).cu ele nu va luneca nici chiar o mână care transpiră uşor . nu fă sprinturi aiurea .vor funcţiona ca un fel de amortizoare pentru restul corpului. 7.ul (impropriu tradus bicicleta de munte. dă-i ce-i trebuie când îi trebuie şi îţi va întoarce asta înmiit.nu o transforma în silnicie şi chin. chiar dacă se rupe sau nu îi ţin frânele. învaţă să-l asculţi şi mai ales să-l auzi. Pauză la drum lung nu înseamnă numai odihnă.nu fă risipă de energie strângând fără rost ghidonul (în plus. cu atât mai mult nu poţi face competiţie cu o maşină de stradă. 12. 4. Majoritatea site-urilor studiate ne recomandă ca odată urcat în şaua mountain bike . atunci este suficient un rucsac de 30-40 litri. 2. adulţi şi chiar vârstnici. 14. pentru a ajunge la timp şi întreg acasă.Când urci ţine mâinile relaxate pe ghidon . Ţine mâinile pe ghidon tot timpul. 9. să nu uităm: 1. Încearcă să faci din tură cele mai frumoase clipe din zi . Învaţă să convieţuieşti cu MTB-ul tău. Tu şi cu bicicleta nu sunteţi un tot unitar ci mai degrabă o simbioză. aleg să-şi petreacă timpul liber în compania mountain bike-ului. Nu cere mountain bike-ului ceea ce nu îţi poate da . indiferent de vârstă şi de durata turei pe care ne o propunem. 5. tot vina ta este pentru că i-ai cerut mai mult decât putea el.

asta ar fi o aterizare bună dar dacă ajungi pe pământ întreg şi călare pe bicicletă continuându-ţi drumul înseamnă că ai făcut un pas înainte! 20. mutarea centrului de greutate în spate va împiedica bascularea datorită blocării roţii de faţă. 21.. mutarea centrului de greutate odată cu înaintarea va face ca bicicleta să se lipească de potecă scutindu-te de neplăcerea „zborului”.O şa bună poate face diferenţa dintre plăcere şi chinul de a sta la masă seara când toţi povestesc aventurile de peste zi. Dacă ajungi în aer din greşeală nu te panica. 24 sau 27 de viteze ca să poţi alege rapoarte astfel încât efortul să fie cât de cât constant şi să îţi permită să păstrezi cadenţa. iar coborârea posibilă acolo unde aveai dubii. aceasta fiind în dreptul abdomenului.. 18.astfel încât să nu trăncăne. în plus te protejează de crengi sau spini ce pot apărea în cale. leviere mici (din plastic sau metal). Când treci un prag.toate intră într-o borsetă mică sau într-o geantă de şa. 24. 16. Când pe o coborâre rapidă iţi apar denivelări mari pe care nu le poţi sări aceasta poziţie îţi permite să „descarci” roata de faţă şi să treci fără a risca să te trezeşti în nas. dar dacă nu ai cu ce .de aia ai 18. o culme sau o săritoare unde nu vrei să sari. 25. Asta nu implica o poziţie împietrită . Ai nevoie doar de un set de petice. frânarea fiind mult mai eficientă. ea poate fi o piedică serioasă în calea de întoarcere.Când vrei să te opreşti brusc fie şi pe şosea.Nu pleca nepregătit .Când sari.Când ai de abordat o pantă foarte abruptă aceasta poziţie.Când cobori ţine ferm ghidonul şi totdeauna ţine un deget pe maneta de frână (arătătorul de regulă). nu frâna în aer.Mănuşile te protejează de bătături şi nu îţi lunecă mâna chiar dacă transpiri. 17. 26.Picioarele trebuie să se mişte într-un ritm relativ constant (cadenţa să fie cam aceeaşi) . 23. datorită mutării centrului de greutate mult în spate şi mai jos.Înainte de a pleca la munte e bine să exersezi poziţia asta pentru că este una dintre cele mai utile poziţii pe bicicleta. 21.o pană în vârful muntelui se poate repara repede şi uşor dacă ai cu ce. permite frânei de spate să preia o parte din sarcina frânei de faţă. păstrează mâinile moi dar ferme pe ghidon şi încearcă să aşezi cu grijă bicicleta pe sol . 27.coatele şi umerii trebuie să lucreze suplu astfel încât şocurile să nu-ţi ajungă la cap şi să nu-ţi afecteze atenţia şi concentrarea. 28. e bine să aterizezi pe roata de spate fără însă a te lăsa pe spate pentru a nu bascula.15. set imbusuri . în timpul „zborului” aşează-te într-o poziţie joasă cu şezutul în spatele şeii. 19. 22.Ochelarii de soare sunt şi ei necesari şi chiar e indicat să aveţi din cei speciali pentru bicicletă care protejează şi de soarele lateral (care poate fi deranjant sau chiar fatal la o coborâre mai serioasă).Dacă ai obosit mai bine las-o mai încet dar nu te opri decât odată cu ceilalţi. Ei sunt de neînlocuit în pădure când alternanţa lumină/umbră este atât de rapidă că ochiul nu are timp 112 .

orice cale de comunicaţie (potecă. animale. sunt recomandabile precauţii suplimentare. de exemplu: 1. Sunt valabile principiile codului etic internaţional pentru mountain biking. drum de care. Pe poteci se va circula numai în zonele cu trafic redus de drumeţi şi li se va acorda prioritate acestora. să se circule preventiv. 2. impunând practicanţilor de mountain bike să fie totdeauna pregătiţi să facă faţă unor condiţii meteo dificile.să se acomodeze. 3. faţă de localnici şi faţă de cei din jur în general.).La coborâre. mountain bike . Casca poate face diferenţa dacă seara te întorci acasă sau te aduc alţii! Mountain bike-ul . majoritatea specialiştilor recomandă o documentare prealabilă cu privire la starea traseului propus iar la drumeţii lungi în zone la mare depărtare de localităţi. În cazul în care ne hotărâm să ne petrecem timpul liber la munte nu trebuie să uităm că vremea la munte este schimbătoare şi se poate strica oricând şi foarte rapid. drum de tractor. să se manifeste grijă faţă de natură. datorită dezvoltării rapide a acestuia. în general. Practic. mai apropiat de teren) a condus treptat la 113 . excepţiile fiind foarte puţine (rezervaţii ştiinţifice cu regim sever. să nu se sperie animalele. cunoştinţe. accesibile mountain bike-erilor. echipament.ul (impropriu tradus bicicleta de munte. căruţe. în caz de accident salvamontul e mai dificil de alertat (neexistând acoperire GSM în multe zone montane) şi intervenţia poate dura mult. de drumuri nedestinate circulaţiei publice. pe munte sau în oraş. Trebuie ţinut cont că. 29. acum beneficiem de multe trasee marcate. în ţara noastră nu existau marcaje specifice mountain bike-ului. Dacă până nu demult. Născut pentru a oferi un nouă modalitate de recreaţie. să nu se circule în afara căilor de comunicaţie sau pe cele sensibile (cu risc de degradare). să se respecte celelalte categorii de utilizatori. Totuşi.) din orice masiv montan este deschisă pentru mountain biking. pot fi întâlnite pe neaşteptate obstacole (gropi. în special drumeţii. zonă de frontieră etc. deoarece. drum forestier. ceea ce impune conduita preventivă în special la coborâri. 4. autovehicule etc. etc.). pe drumurile de munte.mijloc de recreare sau activitate de timp liber Mountain bike-ul folosit drept mijloc de recreare sau activitate de timp liber. conduită. fiind vorba. 5. 30. şanţuri. impune respectarea regulilor în ceea ce priveşte pregătirea sub toate aspectele: antrenament. Pe drumurile forestiere trebuie circulat cu atenţie la traficul auto forestier şi la corhănitul buştenilor. la drumeţiile cu bagaje mai mari. din nou sunt folositori pentru că protejează ochii de curenţii de aer care i-ar face să lăcrimeze tăind astfel din plăcerea coborârii.

114 .apariţia unei noi forme de sport şi la infiltrarea sa treptată prin modele hibride în bicicletele de oraş şi şosea.

În practicarea alpinismului şi a escaladei sportive se întâlnesc enorm de multe 115 .schi-alpinismul: consta din parcurgerea în principal pe schiuri (minim 80% din traseu) a unei rute din zona montană. extrem de puţini îl înţeleg şi despre care aproape nimeni nu scrie. însumând diferenţe de nivel semnificative. escalada sportivă este însă cea mai variată disciplină (ca probe. pentru a se avânta brusc. Treptat-treptat. evoluţia escaladei în lume permiţând realizarea unei asemenea previziuni Relaţia om-munte a cunoscut de-a lungul timpului o evoluţie continuă. ajungând în numai 200 de ani la diversificarea fabuloasa din zilele noastre. Astfel stând lucrurile. Cel mai bun exemplu ar fi escalada sportivă care reprezintă „arta de a te căţăra natural”. au apărut câteva ramuri ale alpinismului clasic care au păstrat o parte din regulile sale şi au introdus altele. Au apărut astfel: .a.escalada sportivă. consacrate. fără a folosi mijloacele artificiale decât pentru asigurare. Această evoluţie ascendentă s-ar putea reprezenta grafic printr-o curbă care plecând de la zero (momentul apariţiei omului) urcă lin până către sfârşitul secolului al XVIII. . În plus. Alpinismul). alpinismul a evoluat rapid. cu numeroase porţiuni stâncoase. . cu urcuşuri şi coborâşuri. temerară . cu multe ramuri (n.lea. Printre domeniile cu evoluţie vertiginoasă şi destul de recentă se află şi alpinismul şi escalada sportivă. printre ele şi escalada sportivă. în cadrul căreia sportivii parcurg în alergare trasee de lungime dată. de la simpla năzuinţă de a urca o culme la diversele forme de practicare din zilele noastre. iar acest fenomen tinde să devină în scurt timp.şi-a adăugat şi o componenta sportivă competiţională. Data „naşterii” alpinismului este 3 august 1787. nu şi pentru înaintare. dezvoltând unele din numeroasele sale ramuri până la nivelul de discipline sportive distincte. un mijloc educaţional-cultural. perfect încadrabile în matricea unor sporturi moderne. şi în România. sa fie privită de la înălţimea piscurilor himalayene şi redus la modul “popular” de percepţie: urcarea cu orice preţ pe vârful muntelui. Dintre toate acestea. cuprinzând o gama variata de aspecte. numărul admiratorilor şi practicanţilor acestui sport este în continuă creştere.cursele montane: întreceri de cros desfăşurate într-un teren muntos. Ca şi celelalte activităţi umane. ziua în care geologul Horace Benedict de Saussure a urcat pe Mont Blanc fiind însoţit de medicul Jacques Balmat. stiluri şi posibilităţi de practicare) şi totodată cea care s-a păstrat cea mai aproape de esenţa înaintării pe verticala: căţărarea.ESCALADA Noţiuni introductive de alpinism şi escaladă Escalada sportivă este un sport pe care puţini români îl practică. s-a ajuns ca o mişcare alpină deosebit de variată. Se împlinesc însă mai bine de două decenii de când alpinismul clasic cunoscut publicului exclusiv ca o activitate expediţionară.

munţii Ciucaş. Scopul final al acestui capitol se vrea a fi un mini ghid destinat tuturor persoanelor. Având în vedere afirmaţia anterioară. cel mai experimentat sau în formă conduce echipa şi poartă toată răspunderea. abrupţi (denumiţi „pereţi”) caracterizaţi printr-un unghi de înclinaţie de peste 45 grade. Echipa de doi este cea mai uzuală. Escalada se efectuează alternativ. hotărârea şi capacitatea de analiza în situaţii critice. tavane. orizontale: brâne. munţii Rodnei. fisuri. Este indicat să se păstreze întotdeauna o rezervă de timp pentru cazuri neprevăzute ca: înrăutăţirea vremii. compactă şi solidă (ideală pentru căţărare) sau putredă şi dezagregată sub acţiunea intemperiilor (foarte periculoasă deoarece se rupe uşor sub sarcină). rapidă şi sigură. Roca din care este alcătuit peretele poate fi: cristalină . vom încerca să prezentăm cât mai multe date obligatorii şi necesare persoanelor care în activităţile sportive. turnuri. sau verticală. indiferent de vârstă. Microrelieful este complex. înclinată. Stratificaţia rocii poate fi orizontală. Intrarea în traseu se va face numai cu condiţia ca ambii parteneri să fie echipaţi corespunzător. Prudenţa şi îndrăzneala trebuie să fie într-un bun echilibru. Suprafaţa peretelui este golaşă. surplombe.riscuri care pot fi reduse la minimum. care doresc să practice escalada sportivă ca formă de petrecere a timpului liber. Cheile Bicazului. diedre. îmbinate cu prezenţa de spirit. Escalada se practică pe versanţi stâncoşi. conglomerat . hornuri. vegetaţia neputând prinde decât în crăpături şi pe formele de relief orizontale. fapt care ne determină să afirmăm că nu sunt cunoscute de cei care se hotărăsc să practice escalada în cadrul activităţilor sportiv recreative sau de timp liber. Roca poate fi sănătoasă. Traseul se va alege întotdeauna în funcţie de capacitatea echipei. masivul Ceahlău. fiind alcătuit din diferite forme de relief care pot fi de două tipuri: verticale: creste ascuţite. calcaroasă . Orice persoană care practică aceste activităţi montane trebuie să fie sănătoasă fizic şi mai ales psihic. De asemenea. În caz contrar. Straturile pot fi înclinate către perete ca o scară sau către vale ca ţiglele unui acoperiş. sex. masivul Rarău.masivul Bucegi. masivul Retezat. Foarte importantă este cunoaşterea propriilor noastre limite şi a posibilităţilor fizice.munţii Piatra Craiului. fiecare partener parcurgând câte o lungime de coardă. nivel de pregătire fizică. depitonare a traseului sau accident.masivul Făgăraş. fiecare va fi cap de coardă pe rând cu condiţia ca valoarea partenerilor să fie egală. muchii. colţi. recreative şi de timp liber se hotărăsc să practice escalada sportivă. 116 . Aceste date prezentate în paginile anterioare nu sunt prezentate în literatura de specialitate a domeniului nostru. Este recomandabil un control medical amănunţit efectuat cel puţin o data pe an. folosind un echipament de bună calitate şi o tehnică de căţărare corespunzătoare.

căderea este sigură. ci să revenim la punctul de plecare sau să ne autoasigurăm într-un piton 117 . având în vedere efortul mare pe care îl reclamă orice traseu. 1. În cazul în care nu putem trece un pasaj dificil nu trebuie să ne risipim forţele. fluide. asigură o economie substanţială de energie contribuind la securitatea căţărătorului şi la succesul acţiunii. Multe prize ţin numai dacă sunt folosite într-un anumit fel. Explicaţia acestei reguli este că. ţinându-se cu o mâna de a treia priză. ce stau la baza escaladei sunt următoarele: 2. fără contracturi. conform anumitor reguli. Iarba rezistă slab la tracţiune şi în plus poate fi smulsă cu tot cu bucata de pământ pe care a crescut. Regula celor trei puncte. rămânând într-o singură priză. fără smuncituri şi sărituri. Escalada trebuie să se desfăşoare calm. acest bloc poate tăia coarda. Stând cu picioarele pe două prize solide. urmările pe care le poate avea alunecarea sau căderea. fără să se încalece. 4. se rămâne totuşi în două prize. Persoana ce escaladează trebuie să aibă în permanenţă trei puncte de sprijin pentru trei din membrele sale. lichenii şi mâzga. ies ca un sertar). 5. căţărătorul poate mişca un picior pentru a-l muta pe priza următoare. Mişcările trebuie să fie ritmice. calculate şi prevăzute ordinea lor. Fiecare priză trebuie încercată dacă rezistă sau nu. Căzând. Escalada trebuie să se facă cu economie de forţă. care este locul următor de odihnă. Se poate întâmpla ca un bloc sau o lespede foarte mare să se disloce brusc fără vreun semn premergător. dacă în timpul mişcării una din cele trei prize cedează. cu atenţie şi îngrijit. Deosebit de fragile sunt prizele de iarbă care apar de obicei pe brânele dintre doi pereţi. recunoscute de toţi specialiştii domeniului. în special la apăsare şi nu la tracţiune (trăgând de ele. cu cheltuială de energie fizică şi psihică. Aplicată corect. Pasajul care urmează escaladat trebuie examinat cu privirea. Principalele 10 principii. 7. Mai periculoase decât iarba sunt muşchii. Numai după ce se convinge de soliditatea ei şi se ţine bine de ea.Principiile ce stau la baza escaladei Escalada constă dintr-o serie de mişcări. 3. În cazul folosirii unui astfel de bloc instabil pentru tracţiune cu ambele mâini se poate întâmpla să rămânem cu el în braţe. Siguranţa unei prize nu depinde de mărimea ei. se va întinde cealaltă mână după a patra priză. în acest timp el rămâne din nou în trei puncte de sprijin: două prize de mână şi o priză de picior. poate strivi pe coechipierul aflat mai jos sau îi poate accidenta pe eventualii spectatori aflaţi la baza peretelui. 6. mişcările cu anticipaţie. posibilităţile de asigurare. Numai după ce am examinat toate aceste aspecte părăsim locul sigur pe care ne aflam şi parcurgem fără prea multă şovăială pasajul respectiv până la locul unde ne putem odihni şi examina pasajul următor.

9. elegant şi sigur. ca şi la pârtiile de schi. 10. lipit de stâncă în pasajele de perete. cu picioarele depărtate. căci depinde de greutatea în sine.sau nimic. o cotare unică este necesară. Cel ce atacă un pasaj dificil trebuie să se elibereze de toate reţinerile datorate unei poziţii expuse (de exemplu: un pasaj surplombant). IV-. V+. 8. Escalada se adaptează la forma stâncii şi la caracteristicile pasajului. Totuşi. Clasificarea gradelor de dificultate în alpinism şi escaladă Traseele de escaladă pot fi mai uşoare sau mai grele. Escalada în sprait. altă succesiune de prize. se poate cota şi un anumit pasaj sau o lungime de coardă dintr-un traseu dar şi traseul pe ansamblu. S-au încercat foarte multe modele. după care putem găsi altă variantă de căţărare. În mişcare. Singura modalitate de eliberare de aceste reticenţe o constituie antrenamentul. etc. E destul de greu să caracterizezi într-un unic element dificultatea unui traseu. în speţă „scale de dificultate”. 10. de lungime.din respectivul pasaj. De fapt. Întotdeauna trebuie păstrată o rezervă de forţă şi evitată mergerea până la epuizare. s-au propus clasificări diverse. Ea cotează traseele de alpinism sau escaladă cu cifre romane şi fiecare grad cu + sau . III+. Aşadar o manşă de 15 metri cu gradul VII+ şi un traseu de 5 lungimi de coardă în care fiecare porţiune de câte 15 metri e la fel de grea ca şi manşa amintită e dat tot 118 . V. datorită poziţiei sale nesigure în spaţiu. III. 11. Când auzi „un traseu de gradul . Caracteristica de bază este că această scală de dificultate dă ca şi „grad de dificultate” a unui traseu gradul celui mai dificil pasaj. centrul de greutate al corpului se află în general în afara punctelor de sprijin. de condiţiile meteo. adică avem de exemplu III-.. Poziţia de sprait asigura un echilibru mai stabil împiedicând o răsucire nedorita a corpului în jurul unei axe verticale. din contra. V-. trebuie depărtat corpul de perete în special pe muchii şi creste sau. Dar regulile sunt diferite după fiecare sistem. care preiau întreaga greutate a corpului. omul se inhibă în faţa unui loc periculos. Pentru a putea fi comparate şi pentru a putea cei interesaţi să ştie cam la ce să se aştepte într-un anume traseu.. stă la baza unui bun stil.” referirea e la tot traseul. la 1 metru de pământul ferm sau la câţiva zeci de metri deasupra văii. din contra. etc. fisuri. Astfel. după cum vom arăta în paginile următoare. altă tehnică sau altă poziţie de echilibru. IV+. IV. Escalada se face pe picioare. Mâinile servesc pentru menţinerea echilibrului şi sunt folosite pentru tracţiune în pasajele dificile unde se depăşeşte verticala. în timpul odihnei. centrul de greutate este bine să se afle în interiorul perimetrului determinat de punctele de sprijin. Nu este acelaşi lucru (din punct de vedere psihologic) să ataci un pasaj de gradul VI sau VII. La ora actuală este tot mai răspândită şi acceptată pe plan internaţional aşanumita „SCALĂ UIAA” adoptată de Uniunea Internaţională a Asociaţiilor de Alpinism. etc. Instinctiv.

mai lungi. spre noi grade. s-a spus că s-a atins limita posibilului şi totuşi a venit cineva şi mai bun. Caracteristica de bază a scalei româneşti este că. gradul românesc îţi dă o privire de ansamblu asupra efortului total necesar şi în consecinţă. dar pe la începutul anilor ‘80 sistemul s-a blocat. Sunt trasee pe care le fac 2-3 oameni din lume. Astfel. căci de fiecare dată. De aceea. a fost vedeta escaladei sportive pe stâncă. teoretic deschisă la partea superioară.ca şi VII+. echipate cu spiţuri. XII. deoarece au apărut tot mai multe trasee noi şi nimeni nu mai făcea omologări şi nici măcar nu se ţinea o evidenţă. Dar Reinhold Messner. Scala Welzenbach era o scală care propunea 6 grade de dificultate. Aşa că scala Welzenbach a ajuns scala UIAA actuală. la „rotpunkt”. 3A. Erau trasee cu pasaje de 5 şi 6 dar nu li se puteau da decât gradul 4B căci aveau numai 2-3 lungimi de coardă. 5B. spre deosebire de scala UIAA. primul cuceritor al Everestului fără oxigen. echipamentului şi a antrenamentului intens şi special pe care îl făceau unii căţărători au apărut trasee de gradul VI dar evident mai grele ca restul cotate ca fiind de gradul VI. gândite numai pentru escalada liberă („rotpunkt”). pe care cei de acum îl cunoaştem mai ales ca şi as al Himalayei. ca şi în alte domenii. 3B. la noi se ia dificultatea de ansamblu a traseului. În ţara noastră cotarea e destul de nesistematică. 5A. Tot în această perioadă au apărut traseele moderne. înainte de a ataca Himalaya. în România se folosesc la ora actuală în paralel şi sistemul clasic românesc (pentru traseele clasice de alpinism) şi sistemul UIAA (pentru traseele clasice care au fost escaladate la liber şi pentru traseele noi de escaladă sportivă). axată pe alpinism. în mod clasic. Încet-încet s-a recunoscut şi gradul VIII şi IX şi X iar acum la „bouldering” se vorbeşte şi de gradul XI. care se definea ca cea mai mare dificultate pe care o poate trece un alpinist experimentat şi bine antrenat. Mai demult exista o procedură foarte riguroasă de cotare şi omologare. Această dualitate este într-un fel benefică: în cazul traseelor clasice. un traseu scurt dar foarte greu e cotat la fel sau mai slab decât unul cu pasaje nu prea grele dar foarte lung. la limita dintre turism şi alpinism) şi până la gradul VI. nu prea mai avea aplicare deoarece se orienta după dificultatea de ansamblu şi punea accent şi pe lungimea traseelor. datorită perfecţionării tehnicii. şi primul care a reuşit să obţină recunoaşterea gradului VII a fost Reinhold Messner. la care scala românească. chiar dacă mergi în stil de escaladă sportivă. 4A. A scris şi cartea „Der siebente Grad” (Gradul VII). sau în ultimii ani autor de expediţii extreme prin pustiuri de gheaţă sau nisip. cu lungime de obicei mică dar dificultate mare. un traseu nu putea avea gradul 6 dacă nu avea o diferenţă de nivel de minim 300 metri. 1B. Scala a rezistat multe decenii dar cu timpul. 2B. 2A. În România avem o scală cu 1A. Această scală UIAA este de fapt „Scala Welzenbach extrapolată”. chiar dacă ştii că ai forţă şi treci pasaje de VIII dar nu ai antrenament general fizic şi psihic foarte bun nu 119 . primul om care a urcat toţi cei 14 optimiari. Era clar că trebuiau acceptate noi grade. 6B. 4B. 6A. de la I (traseu foarte uşor. Astfel. Pentru fiecare s-a încercat o anumită definiţie şi criterii de încadrare.

Într-un traseu clasic de 4B/VIII+ ştii că dacă mai prinzi un piton sau pui scăriţe mergi lejer. Diferenţa e doar. la fel dacă ai obosit sau se strică vremea. B . nu ai probleme de orientare. Hornurile sunt scurte şi prezintă asperităţi bune pentru ramonaj. încât să necesite şi cotaţie în scala românească şi în scala UIAA. Gradul 3. apă. A . gradul UIAA îţi spune la ce să te aştepţi. Trasee lungi combinate cu bârne. hornuri şi creste. Gradul 2. Predomina căţărarea liberă. apar diferenţe substanţiale.Văi şi creste. Dificil Caracter general: începe să se practice căţărarea prin aderenţă sau prin opoziţie. la trasee relativ scurte escaladate la liber şi cu dificultate constantă nu prea e diferenţă. etc. A . În anumite porţiuni este necesară asigurarea în coardă a unor participanţi. În România avem totuşi noroc că 3A şi 3B echivalează cu III-. B . III. cu pasaje de scăriţe. Şi de aceea nu e aşa mare diferenţa între dificultatea fiecărui pasaj şi dificultatea de ansamblu. combinate cu pasaje uşoare.Hornuri stâncoase şi tancuri izolate..Văi şi bârne de abrupt. aşa cum am amintit. Săritorile de pe parcurs sunt uneori dificile. pelerină. În schimb. Dar la trasee lungi sau la cele clasice. Unele obstacole mai înclinate se trec artificial cu ajutorul pitoanelor. Dificultate medie Caracter general: trasee uşoare care cer cunoaşterea tehnicii de căţărare liberă.te prea bagi într-un traseu de 6B căci probabil e de căţărat multe ore şi nu e voie să fii neantrenat. În plus.Văi de abrupt şi hornuri. B . e altceva şi gradul UIAA îţi este suficient deoarece acolo nu e alpinism. deci e o paralelă între scale. în această categorie se încadrează traseele cu caracter turistic şi de introducere în alpinism a începătorului. totul e o dificultate tehnică. Uşor Caracter general: drum de munte cu aspect turistic greu. unde încerci şi cazi până reuşeşti să treci sau dacă nu renunţi şi te dai jos fără probleme. fără mâncare. fără espadrile şi carbonat de magneziu nu prea treci.Pereţi. Tancurile sunt cu diferenţe de nivel mici. sau cu un coechipier insuficient verificat.” Prezentarea gradelor de dificultate FRAE pentru traseele clasice de alpinism şi escaladă Gradul 1. 120 . La traseele scurte moderne. III+ iar 6A şi 6B cu VI-.Pereţi şi creste cu porţiuni de căţărare pe stâncă. căci deşi mergi în stil de căţărare sportivă eşti de fapt în sfera alpinismului. VI+ etc. de acces şi retragere iar parcurgerea traseului nu durează ore multe. Prin urmare. că cele două scale se referă la lucruri uşor diferite: scala românească dă dificultatea de ansamblu iar cea UIAA dă pasajele cele mai grele. VI. de escaladă sportivă. dar dacă vrei să mergi „rotpunkt” dai de pasaje unde fără experienţă şi antrenament special foarte bun. A . creste sau hornuri cu mai mult de două lungimi de coardă. cu echipament precar. caracteristice gradului 2.

A . Pitoanele intermediare sunt mai importante în prima jumătate a lungimii de coardă decât în a doua. Gradul 6. cu succesiuni de obstacole care cer un efort susţinut. pentru a se trece pasajul respectiv cu un factor de cădere cât mai 121 . 7. regruparea să se facă după un pasaj dificil şi nu înainte. Se trec hornuri spălate şi feţe stâncoase. Cel mai recomandabil echipament este cel omologat UIAA. Se folosesc pitoanele de expansiune în lipsa fisurilor necesare baterii pitoanelor. Gradul 5. Aceste valori sunt oferite prin calculul matematic al factorului de cădere şi a forţei de şoc. traversări. B . Cel ce asigură trebuie să fie capabil în orice clipă de a rezista unei forţe de 10 KN (~1 tonă) indiferent de înălţimea de cădere a partenerului. 3. Prizele sunt mici şi rare iar distanţele dintre pitoane sunt şi ele mari. A . înclinate şi netede. această regulă nu mai este valabilă. foarte dificile.Se folosesc scăriţe în loc de prize de picior. Platformele de regrupare sunt mici sau inexistente.Se trec tavane. Foarte dificil Caracter general: trasee lungi şi foarte înclinate. uşoare şi uneori întrerupte de porţiuni greu de trecut. Dacă este posibil. Accentuat dificil Caracter general: apar pasaje dificile. treceri de surplombe. Niciodată nu trebuie riscat. se trec surplombe. B . B . mai ales dacă starea pitoanelor nu permite acest lucru. sau lungi. 5. În traseele de escaladă sportivă echipate cu spiţuri care respectă cotele şi modalităţile de plantare elaborate de UIAA. 4. Extrem de dificil Caracter general: trasee foarte dificile şi foarte lungi.Trasee cu puncte de trecere dificile. Pentru a nu se depăşi limita rezistenţei echipamentului sunt necesare după prima regrupare cel puţin două pitoane intermediare la cca.Gradul 4. Regulile de bază ale securităţii în alpinismul clasic şi în escalada sportivă 1. 2 metri şi la 10 metri deasupra regrupării. Regrupările sunt incomode. dar dificile.Se trec succesiuni de surplombe care cer manevre de corzi şi cunoaşterea tehnicii de căţărare artificială.Trasee lungi. Pentru a te căţăra la un nivel de securitate maximal se recomandă ca distanţa dintre două puncte de asigurare intermediară să fie de maxim 45 metri 6. Traseul are minimum 300 metri altitudine. fisuri deschise. 2. A . Căderea în alpinismul clasic reprezintă întotdeauna un pericol foarte mare pentru cel ce cade chiar cu cea mai bună asigurare. Traseele sunt în general scurte.Trasee de minimum patru lungimi de coardă cu treceri directe de surplombe şi cu traversări expuse.

singura care apără omul şi materialul de supraîncărcare. 9.Orice piton intermediar (chiar şi cel mai sigur în aparenţă) poate fi smuls. Dacă avem o singură coardă la dispoziţie. o vom trage prin inel până la mijlocul ei.Toate asigurările statice sunt interzise. care permite o recuperare mai uşoară a corzii. un colţ de stâncă. cum am fi tentaţi. 13. De aceea. Acest rezultat a fost dovedit experimental în 1997 de Clubul Alpin Elveţian în cooperare cu UIAA. plăcuţă Sticht.mic. În cazul folosirii a două pitoane se utilizează o cordelină pentru repartizarea uniforma a efortului. Capetele corzii se înnoadă. adică dublul lungimii). întrucât valorile forţei de şoc sunt prea mari pentru om şi pentru material. Corzile statice pot fi folosite numai în traseele de escaladă cu asigurare de sus (top-rope). 15. pot fi ţinute numai printr-o asigurare dinamică. Fii tot timpul atent.5 metri. Pregătirea rapelului cere prevedere. 17. Dacă folosim două corzi. Autoasigurarea în regrupare trebuie făcută cât mai scurtă. Cea mai importantă regulă este rezervarea unui interval de timp suficient pentru pregătirea rapelului. rapelul se face după un piton. apropierii unei ploi sau a nopţii. Rapelul în alpinismul clasic şi în escalada sportivă Rapelul reprezintă coborârea prin alunecare de-a lungul unei corzi. le înnodăm şi tragem corzile prin inel până când nodul ajunge lângă inel. 16. 14. Cel mai bine este să se echipeze colţul cu o buclă de cordelină. 12. oboselii.Nu se face rapel după bucle găsite. De obicei însă.Căderile grele. datorită euforiei. Cele mai multe accidente au loc la coborâre.Nu folosiţi corzi statice în traseele de escaladă sportivă sau alpinism. Alte metode de asigurare decât cele acceptate de UIAA (optar. totul înmulţit cu trei (nu cu doi. 10. În lipsă. chiar aparent noi.Nu te juca cu viaţa partenerului. la cel puţin două pitoane şi cu o buclă de chingă omologată de UIAA. semicabestan. GRIGRI) sunt absolut interzise. Înălţimea maximă de cădere într-un piton intermediar se calculează ca diferenţa de nivel între el şi pitonul de mai sus minus 1.O coardă uzată sau care a suportat numărul de căderi pentru care a fost testată trebuie scoasă din uz. se poate folosi un piton normal echipat cu o buclă din cordelină. 8. coordonează-te cu mişcările lui când îl asiguri. există o serie de reguli ce trebuie respectate pentru eliminarea tuturor riscurilor. apoi se strânge coarda de la 122 . frigului. Pentru rapel este indicat un piton cu inel. nu te baza niciodată 100% pe un piton intermediar. Cel mai simplu punct de fixare al corzii îl constituie un copac sau mai rar. cu un factor mare de risc. experienţă şi conştiinciozitate. 11.

se trage de firul apropiat de stâncă. Ca dispozitiv de frânare se utilizează „optul de rapel”. trăgând de celalalt fir. acesta apasă inelul către perete. lin. În timpul rapelului trebuie evitată răsucirea corzilor.picioarele se ţin depărtate pentru a evita răsucirea laterală în jurul axei corpului. pentru ca recuperarea să se facă cu uşurinţă. Înainte de coborârea ultimei persoane. Recuperarea se face trăgând constant şi fără grabă.corpul se lasă uşor spre spate. Coborârea în rapel se face cu viteză constantă. în cazul corzii duble se trage de firul cu nod. firele trebuie menţinute tot timpul paralele. cealaltă mână având rolul de frână (cea care ţine firele libere dinspre vale): . această mâna nu trebuie să servească decât pentru menţinerea echilibrului. în aşa fel încât recuperarea să se facă fără probleme. cel rămas sus schimbă dispoziţia corzii. ceea ce nu trebuie să ne alarmeze. . pentru a nu solicita peste măsură pitonul de rapel. în aşa fel încât să nu rămână agăţată pe parcurs. O greşeală frecventă pe care o fac începătorii este de a frâna cu mâna care conduce coarda. Viteza trebuie să fie moderată pentru a nu ne „arde” mâinile prin frecarea corzii. frânarea se face fără nici un efort deosebit. La rapelul peste surplombe corpul rămâne liber atârnat în coardă şi începe să se rotească. coechipierul ajuns jos încearcă să afle dacă se poate recupera cu uşurinţă coarda. .mâna care ţine firele venind de la pitonul de rapel are rolul de a conduce coarda. Dacă rapelul se face după un piton. . cea dinspre vale. În general. Înainte de a porni în rapel trebuie verificat dacă capetele corzii ajung până la o platformă de regrupare şi dacă şurubul carabinierei în care se află dispozitivul de frânare a fost închis. în mână nu se simte practic nici un efort. 123 . În acest caz efortul este mare. În caz contrar. fără smucituri. Tehnica rapelului: . blocând coarda. Gâtul trebuie ferit de atingerea corzii. nu e recomandabilă coborârea în salturi. Cu cealaltă mână.capete spre piton în bucle largi şi se aruncă cu o mişcare largă. iar picioarele se sprijină pe perete. La recuperare se trage de capătul care vine mai lesne.coarda trece prin ambele mâini. Există pericolul ca prin tragerea corzii să fie dislocate pietre şi astfel capătul corzii poate lovi în cădere un coechipier.întreaga greutate a corpului este preluată prin frecarea corzii.

Optul de rapel Coarda de rapel se trece prin urechea mare şi peste urechea mică. În caz de pierdere a optului, se va utiliza nodul semicabestan.

124

Echipament minim obligatoriu în practicarea alpinismului şi escaladei sportive Coarda Coarda reprezintă cel mai important material tehnic, de calitatea şi folosirea ei corectă depinzând securitatea şi viaţa membrilor echipei. La achiziţionarea unei corzi, unul din principalele criterii este eticheta UIAA care atestă faptul că produsul respectiv respectă normele de calitate şi securitate impuse de Uniunea Internaţională a Asociaţiilor de Alpinism. Conform normelor UIAA se face deosebirea între o coardă simplă şi o semicoardă. Orice coardă cu eticheta UIAA este marcată la capete: - cu cifra 1 pentru coarda simplă; - cu 1/2 pentru semicoardă; - cu două zerouri intersectate pentru corzile gemene. Coarda simplă îşi găseşte utilizarea prioritar în escalada sportivă, în traseele uşoare de alpinism şi în turele de escaladă pe gheaţă. Semicoarda se foloseşte exclusiv în traseele alpine dificile şi lungi şi în turele de escaladă mixtă (gheaţă şi stâncă), coarda introducându-se alternativ în buclele echipate. Corzile gemene se folosesc împreună exact ca o coardă simplă nefiind acceptate totuşi în escalada sportivă. Coarda simplă atestată de UIAA (vezi figura următoare) are următoarele caracteristici: - diametrul: variază între 10 şi 12 milimetri; - lungimea: 50 metri; - alungirea statică: variază între 6,5-8%; - forţa de şoc maximă suportată: 9.000-10.000 N (~920 - 1.000 kilograme); - numărul minim de căderi normate: 6; - forţa de rupere: 25.000 N (~2550 kilograme); - greutate: 65-77 grame/metru.

125

Corzi simple atestate de UIAA Corzile care nu sunt atestate de UIAA nu au aceleaşi calităţi ca cele omologate dar în general sunt relativ bune. O fabrică mică nu va investi pentru omologarea corzilor pe care le produce întrucât costurile sunt foarte mari. Eticheta UIAA este garantul calităţii, dar lipsa ei nu înseamnă neapărat că putem cataloga coarda respectivă ca fiind de slabă calitate. Testele UIAA sunt efectuate cu greutăţi de 55 kilograme pentru semicoardă, respectiv 80 kilograme pentru coarda simplă şi pentru o pereche de corzi gemene, simulându-se căderi cap de coardă de 5 metri înălţime cu factor de cădere 2. Se foloseşte exclusiv o metoda de filare statică. Corzile de calitate sunt impregnate hidrofug şi au denumirea comercială „superdry”. Durata de viaţă a unei corzi este o problemă încă incomplet elucidată, datorită mulţimii de factori care influenţează acest aspect: manevrele, stilul de căţărare, căderile suferite şi gravitatea lor, tipul rocii (de exemplu: gresia accelerează uzura prin abraziune). În general, o coardă este apreciată în funcţie de numărul de căderi normate UIAA. Astfel, o coardă ce rezistă la 6 căderi are o durată de viaţă de 400 ore de folosire. Firma Edelrid recomandă folosirea corzii pentru o perioadă de 2 ani pentru căţărătorii „de duminică” şi de 1 an pentru utilizările intense. Durata de utilizare garantată de firma producătoare este de 5 ani, dacă nu se depăşeşte durata de folosire exprimată în ore. De asemenea, trebuie precizat că
126

Această metoda este foarte riscantă. deoarece dacă săritoarea este verticală.talpă flexibilă. ci doar cu apă călduţă.foarte bună aderenţă la stâncă. Pentru depozitare se recomandă strângerea corzii sub forma din poza prezentată anterior şi păstrarea într-un loc perfect uscat şi la întuneric. Pentru alpinism. la acţiunile de salvare (prin confecţionarea unor noduri de blocare Prusik). Dacă mantaua prezintă strangulări sau uzură pronunţată. unde înălţimile de cădere sunt de obicei mici iar peretele de obicei este vertical sau surplombant. Coarda nu se spală cu detergenţi. Aceste măsuri preventive pot fi corecte sau un lux inutil. coarda nouă poate ceda chiar şi la un rapel! Cercetările în domeniu au demonstrat că rezistenţa la forfecare peste margini ascuţite se reduce la 50% după circa 5000 m. etc. Bocancii sunt foarte apreciaţi pentru turele cu pasaje artificiale. de murdărie şi de căldura excesivă. De asemenea espadrilele trebuie să se închidă bine pentru a evita pierderea lor în timpul escaladei. 127 . la trasul rucsacului în pasajele dificile (hornuri. . Espadrilele trebuie să aibă următoarele caracteristici tehnice: . Încălţămintea Se folosesc espadrile speciale pentru căţărare. Accesoriu indispensabil. parcurşi (lungimile de căţărare plus lungimile de rapel). în lipsa espadrilelor se folosesc bocanci cu talpă rigidă (dacă e posibil „Vibram”) care trebuie să corespundă perfect piciorului. dar unde intervin muchii. cu stânca mai puţin dificilă din punct de vedere tehnic. deoarece rezistenţa cordelinei este mult mai mică decât cea a corzii. în bătaia vântului. Din familia corzilor face parte şi cordelina. unde se merge mult la scăriţe. . . rezistă la căderi corzi utilizate destul de intens.greutate redusă. însă în alpinism. coarda se verifică metru cu metru. În escalada sportivă. astfel încât să strângă puţin. nu trebuie călcată cu piciorul. surplombe). După fiecare folosire. Coarda trebuie tratată cu blândeţe.formă ergonomică adaptată după laba piciorului. În general rezistenţa este de 200-400 kilograme. ea este folosită în foarte multe momente ale activităţilor alpine: la pregătirea unui rapel (prin consolidarea a două pitoane). uscându-se la aer. trebuie avută o mare grijă. Totuşi. Trebuie ferită de muchii ascuţite.materialul îmbătrâneşte în depozit chiar dacă nu este folosit. Espadrilele se achiziţionează de obicei cu un număr mai mic decât cel normal. coarda respectivă trebuie scoasă urgent din uz. de căderi de pietre. ori cel ce filează nu o va putea frâna datorită diametrului scăzut (în jur de 4-6 milimetri). căderea va fi liberă şi ori se va rupe cordelina. Multe persoane folosesc cordelina la filat în pasajele mai dificile ale unei ture turistice alpine (săritori).

aceasta denumire poate trezi confuzii întrucât hamul presupune pe lângă prezenţa scaunului şi existenţa unei veste ce se poartă peste piept. Anumite modele sunt prevăzute cu cureluşe pentru reglarea şi ajustarea în funcţie de grosimea piciorului. De aceea. Buclele rigide ajută să se păstreze orice alte angrenaje sau obiecte sunt agăţate de acestea. Greutatea corpului este distribuită pe întreaga suprafaţa a benzii magnetice. Când urcăm. Mărimile variază în funcţie de lungimea taliei (L-XXL) iar greutatea scaunului este de aproximativ 300-400 g. „nodul de cravată” trebuie să suporte întreaga să suporte şi să reziste la presiunea corzii. Scaunul trebuie bine strâns pentru a repartiza uniform efortul în caz de soc. Verificaţi să aveţi suficientă libertate de mişcare şi confort. Banda magnetică cu rezistenţă mare de-a lungul muchiilor brâului şi a inelelor de picior. Modelele omologate de UIAA sunt cele mai recomandabile. Partea verde care susţine elementul de literă prelungit în jos. aceste suprafeţe sunt întărite pentru a creşte trăinicia acestora. cu scop de asigurare a sprijinului. Reglajele acestui tip de cataramă pot să se facă cu o singură mână.Modele de espadrile speciale pentru căţărare Scaunul („hamul”) Scaunul („hamul”) este confecţionat din chingă de cel puţin 5 centimetri lăţime. departe de corpul căţărătorului. Catarama „Doubleback” este patentată de către firma Petzl. Scaunul (vezi foto) trebuie să corespundă perfect cu dimensiunile utilizatorului. dispozitiv de care se pot ancora (lega) alte obiecte necesare căţărătorului. Deşi între căţărători scaunul este cunoscut cu denumirea de „ham”. La achiziţionare este recomandabilă o probă în suspensie. Cataramele doubleback se blochează în mod automat. cădem sau atârnăm pe coardă. El este partea ce mai solidă a hamului. Desenul lor înclinat ajută să facă acest angrenaj al hamului uşor accesibil pentru căţărător. aceste modele numindu-se scaune reglabile. Dacă jenează în părţile laterale ale corpului înseamnă că scaunul este prea mare. Angrenajul buclelor flexibile din spate are rol de a reduce presiune de pe inelul 128 .

curelele elastice din spate pot să fie cu uşurinţă date jos fără a scoate hamul. Pentru a detaşa parţial inelele de picior. Cingătoarea hamului este proiectată cu fante pentru a accepta suportul de angrenaj modular CARITOOL. Componentele unui scaun (ham) pentru căţărare Ham multilateral ajustabil Orice cădere liberă poate evolua astfel ca momentul „prinderii” omului în coardă să coincidă cu poziţia lui orizontală. Puteţi să trageţi o coardă prin acest dispozitiv al hamului sau să prindeţi un săculeţ. Ham ultra-uşor pentru căţărări 129 .de compensare din spatele hamului.

Carabinierele Carabinierele se confecţionează din duraluminiu sau oţel. 7 kN desfacere. gheaţă). pentru a ataşa un scripete. Automat . hamuri. Conform normelor UIAA sarcina de rupere minimă a unei carabiniere este de 20 KN pe direcţia axei longitudinale şi 7 KN pe direcţia axei transversale. Pentru a se evita deschiderea involuntară a clapetei se folosesc carabiniere cu filet. De asemenea.. 15 kN desfacere.Interfaţa de uşă de corp nu are nici o un cârlig care ar putea produce vreo defecţiune pe ancore. Ele îşi găsesc utilizări la dispozitivele de asigurare şi la rapel. care evită încărcarea clapetei. centrul de greutate va acţiona ca un cuplu mecanic în jurul nodului. există diferite forme de carabiniere (4): simetrice. una din cele mai importante firme de echipament sportiv de alpinism şi escaladă. oferă trei tipuri de sisteme de închidere a carabinierelor: 1. Fără vestă există posibilitatea ca şocul prinderii să echivaleze cu o forţă ce rupe de jos în sus o grindă aşezată pe două reazeme.necesită utilizatorul pentru a închide carabiniera şi este recomandat pentru ambianţele murdare (noroi. corzi.. Sistemul Keylock . Greutate: 92 g 130 . Greutatea unei carabiniere variază între 55-90 g.Ham cu bucle de picior ajustabile Ham cu bucle de picior elastice Dacă este folosită şi o vestă. mici sau pară mare-conturată sau D-shaped. însă de câţiva ani eliminarea vestei începe să afecteze şi alpinismul. etc. În escalada sportivă nu se foloseşte vesta. Căţărătorii trebuie să fie conştienţi de riscurile apărute prin această decizie. Forma uzuală este cea trapezoidală. Grinda reprezintă coloana vertebrală . 3. readucând corpul în poziţia verticală. Greutate: 90 g Carabiniere semicirculare Putere: 15 kN axa lungă. etc.carabiniera se închide în mod automat şi este recomandat pentru căţărătorii începători. 15 kN axa scurtă. 7 kN axa scurtă. fiecare formă având o folosire specifică: pentru a conecta un dispozitiv la un ham. Carabiniere cu deschidere mare tip pară Putere: 25 kN axa lungă. Manual .. Firma Petzl. 2.

Modele de carabiniere din duraluminiu Carabinieră semicirculară Putere: 25 kN axa lungă. Greutate: 150 g Carabinieră rapidă ovală Putere: 25 kN axa lungă. 10 kN axa scurtă. 10 kN axa scurtă. Greutate: 55 g Carabinieră triunghiulară Putere: 25 kN axa lungă. 10 kN axa scurtă. 10 kN axa scurtă. Diametru: 10 mm. Greutate: 85 g. Diametru: 10 mm.Carabiniere cu frână Putere: 25 kN axa lungă. Greutate: 60 g 131 . 9 kN desfacere.

Trebuie menţionată şi existenţa unor bucle de lungime mai mare (50-70 cm) 132 .25 cm . Anumite modele sunt tratate pentru a se încălzi mai greu la frecările cu coarda. dar şi pentru asigurare în trasee.11 cm . Greutatea sa este de aproximativ 100 de grame şi se poate utiliza pentru corzi de la 8 la 13 mm. Optul de rapel Se confecţionează din duraluminiu anodizat (rezistenţă sporită la frecări) şi are multiple forme (normal. dreptunghiular) şi grosimi. Majoritatea buclelor rezistă până la forţe de 21-22 KN şi sunt confecţionate din chingă cu secţiune tubulară sau plină. optul de rapel. pentru a evita deteriorarea ei din cauza căldurii excesive.bucla mare. trebuie îndepărtat cât mai rapid de pe coardă după rapel. Lungimea unei bucle poate avea trei valori (după normele UIAA): .Conector direcţional cu închizător automat Putere: 25 kN axa lungă.bucla mică. Lungime: 232 mm. Orice model ar fi. . . cu urechi. Greutate: 455 g Optul de rapel Optul de rapel este folosit după cum sugerează şi numele sau ca dispozitiv de frânare prin frecare la coborâre. Buclele Buclele folosesc la prelungirea lanţului de asigurare în scopul micşorării forţelor de frecare rezultate din contactul corzii cu carabinierele sau prin prezenţa unghiurilor datorate schimbărilor de direcţie pe linia traseului. Deschidere: 60 mm.17 cm .bucla medie.

Întrucât solicită destul de puternic pitoanele. Dispozitivul GRIGRI Acest dispozitiv reprezintă cea mai sigură metodă de asigurare în acest moment. Casca Casca este un obiect foarte important în practicarea alpinismului.). pitonul. în momentul când se încearcă reuşita la rotpunkt (în stil liber) a unui traseul clasic de alpinism. Dispozitivul GRIGRI cu mâna. etc. deformându-se până la rupere. carabinierele şi implicit securitatea celui ce cade. deoarece în majoritatea cazurilor orientarea peretelui este verticală sau surplombantă şi riscul de a „încasa” pietre este foarte mic. rolul ei fiind de a absorbi maximum de energie. Absenţa caştii predomină în escalada sportivă.care îşi găsesc utilizarea sub tavane sau în zonele sinuoase. combinată cu greutatea exercitată asupra capului. După o cădere puternică. domeniul exclusiv de utilizare este escalada sportivă. buclele sau carabinierele trebuie neapărat înlocuite pentru a evita eventualele surprize neplăcute. Anumite modele au şi o ventilaţie foarte scăzută 133 . În momentul când se depăşeşte această valoare critică a rezistenţei echipamentului şi a corpului uman începe să scape coarda permiţând celui ce asigură să oprească căderea prin frânare Fig. GRIGRI-ul se blochează automat la şoc şi rămâne blocat suportând sarcini de până la 9 KN. ieşirea pitonului. protejând coarda. În vocabularul curent un lanţ de asigurare format din 2 carabiniere şi o buclă poartă numele de buclă echipată.56. casca este foarte recomandabilă. Deci. cu respectarea valorilor de şoc impuse prin normele UIAA. Totuşi. Omologat de UIAA. GRIGRI-ul nu este recomandabil în traseele pitonate clasic ci în cele pitonate cu spiţuri (pitoane forate). Numeroase accidente s-au produs datorită pietrelor prăvălite din zonele superioare ale traseelor iar altele se produc prin lovirea capului de stâncă în timpul căderii necontrolate (ruperea unei prize. Buclele fiind foarte elastice (au alungiri procentual mult mai mari decât coarda) absorb şi ele o parte din forţa de şoc. Dezavantajul principal al caştii este limitarea spaţiului vizual.

se poartă într-un săculeţ specific. cu o bună ventilaţie. poziţionate stabil pe cap. Modele de cască Săculeţul pentru carbonatul de magneziu Carbonatul de magneziu. cu chingi de legătura sub bărbie şi la ceafă. acel praf care asigură aderenţa sporită mâinilor în pasajele dificile de escaladă sportivă.care implicit contribuie la transpiraţia excesivă a zonei protejate. 134 . Acesta se confecţionează din materiale textile impermeabile şi au diferite forme şi modele ergonomice. În prezent ne stau la dispoziţie modele omologate cu greutatea între 250 şi 500 grame.

pentru pitoanele confecţionate din otel dur: 135 . Modele de pitoane clasice Piton colţ (tabără) Piton lamă (tabără) Piton în V Piton mixt • • Piton universal Ele pot suporta următoarele sarcini: pentru pitoanele confecţionate din oţel moale: în fisuri longitudinale: 6-10 KN. Pitoanele se împart în două grupe: I. Opţional. Materialul din care se produc pitoanele este oţelul moale şi oţelul dur. unele săculeţe sunt prevăzute cu o centură ajustabilă sau cu o minicarabinieră pentru hamurile dotate cu o ureche specială de prindere a săculeţului. cu diferite forme şi profile. Totodată săculeţul trebuie închis pentru a preveni pierderea carbonatului de magneziu în momentele când căţărătorul stă aşezat pe platforma de regrupare. în fisuri transversale:9-12 KN. clasice: pitoane ce pot fi plantate doar în fisurile naturale ale stâncii prin batere cu ciocanul. Pitoanele Pitoanele stau la baza tehnicii de asigurare. Există enorm de multe tipuri de pitoane.Modele de săculeţ pentru carbonatul de magneziu Săculeţul trebuie să fie dotat cu cureluşă de închidere pentru a nu permite intrarea umezelii în contact cu carbonatul de magneziu (în caz de ploaie).

În concluzie. - Plasarea unui spiţ de expansiune Plasarea unui spiţ cu cimentare rapidă Începând cu ultimul deceniu se folosesc cu precădere pitoane forate. Pana se despică prin batere. în funcţie de modelul diblului. La alte modele diblul se fixează în gaură folosind un adeziv special (spiţuri cu cimentare rapidă). Pitoanele forate se numesc în mod uzual spiţuri. Pentru traseele vechi se încearcă repitonarea sau măcar plantarea pitoanelor forate în regrupări sau în pasajele cheie. Un piton forat în stâncă compactă suportă 25 KN.în fisuri longitudinale:10-15 KN. ce reprezintă un piton clasic prevăzut însă cu o pană de metal ca la pitonul forat pentru o mai bună fixare. în fisuri transversale:15-20 KN. putem afirma cu certitudine ca pitoanele forate rezistă mult mai bine decât cele clasice. în rapel. II. În final se înfiletează pitonul folosindu-se şuruburi sau piuliţe. în gaură se bate un diblu de metal cu filet pe interior care la capăt are o pană de metal. Spiţurile cu cimentare rapidă Petzl suportă până la 50 KN (recordul absolut de rezistenţă al spiţurilor). pentru plantare este forată o gaură cu o bormaşină (sau în lipsă cu o foreză de mână). 136 . O variantă a pitonului forat este pitonul de expansiune. forate: pitoane ce pot fi plantate în orice loc. Modalităţile mecanice de plasare a spiţurilor sunt prezente în figurile de mai jos. fixând mai bine diblul. multe trasee fiind pitonate de sus în jos.

inventat de americanul Ray Jardine. La recuperare. ele aveau scopul de a înlocui cu succes pitoanele prin noduri înţepenite în crăpături sau piuliţe prin care se trecea o bucată de cordelină. menţinute în poziţie deschisă prin arcuri spirale aflate pe ax. Concepute iniţial pentru a nu deteriora locurile frecventate. Formele penelor sunt foarte diverse: secţiune trapezoidală pentru fisuri cu feţe neparalele. au apărut dispozitive bazate pe principiul excentricelor. etc.legarea în coardă. Cel mai vestit aparat este friendul. iar cele mici ajutându-ne cu un piton. Principalul atu al friendului este uşurinţa de plasare şi recuperare şi totodată posibilitatea de plantare în fisurile surplombante. Rezistenţa penei variază bineînţeles în funcţie de mărime. Fabricat în 7 mărimi. Dimensiunea potrivită a penei se alege având la îndemână un set compus dintr-o scară judicioasă de mărimi. cu condiţia amplasării corecte. Treptat-treptat tehnica a evoluat şi după câţiva ani au apărut penele din plastic şi aliaje de aluminiu. până se trage puternic în sensul efortului probabil. manevrează 4 tiranţi subţiri.Punctele de asigurare demontabile Punctele de asigurare demontabile au apărut în două regiuni pe care natura nu le-a înzestrat cu prea multă stâncă: nordul Angliei şi turnurile de gresie ale Elbei. Astăzi se recurge la folosirea cablurilor de oţel care înlocuiesc cu succes buclele de cordelină. o faţă convexă şi alta concavă. Cunoştinţe minime necesare pentru practicarea alpinismului şi escaladei sportive Asigurarea . Odată poziţionată în locul potrivit. Pana se plasează în aşa fel încât ambele suprafeţe de sprijin să fie în contact cu peretele. Modele de friend Principiul său de funcţionare se bazează pe 4 came excentrice. Atenţie la posibila distrugere a cablului în punctul unde pătrunde în pană. Deseori stânca trebuie curăţată de pământ şi pietricele. Pentru fisurile largi. penele mari trebuie lovite cu vârful piramidal al ciocanului. 137 . secţiune hexagonală. semilună cu aşezare pe trei puncte. Pentru legarea în coardă se foloseşte nodul în opt prezentat în imaginea următoare. strângând camele pentru dimensiunea fisurii. Amplasarea corectă a „noilor pitoane” pretinde multă îndemânare şi imaginaţie. are utilizare largă şi s-a bucurat de o apreciere deosebită. O traversă acţionată cu degetele.

. persoana care se caţără este asigurată prin coarda ţinută de coechipier. Eficienţa asigurării depinde de o serie de factori ce alcătuiesc lanţul de asigurare: ham. . Metode de asigurare Împotriva căderii. Avantaje: . . Nodul în opt este un nod foarte solid. . dezavantajul său constând în faptul că la solicitare puternică se strânge tare iar după aceea se desface cu greutate. Rezistenţa corzii: la solicitare normală cu nodul opt: 55% din rezistenţa corzii. .Multifuncţional. Dezavantaje: din chingă se desface.Nodul în opt (nodul de mijloc dublu) Se recomandă trecerea corzii prin cele două puncte de legătură ale scaunului pentru a se evita solicitarea la cădere într-un singur punct (inelul de chingă).Se poate desface mai uşor. oricât de solid ar părea.Amaraje. dispozitiv de frânare.Este sigur şi flexibil.Greşelile sunt vizibile şi se pot uşor depista. Frânarea se face cu mâna. Folosirea altor noduri de legare în coardă (de exemplu: nodul bulin) este interzisă de UIAA începând cu anul 1992.Se poate solicita în toate direcţiile şi plasa pe parcursul corzii. Asigurarea se execută dinamic (prin frânare treptată) şi nu static (prin blocarea corzii) deoarece se pot depăşi uşor limitele de rezistenţă ale echipamentului. Polden a avut loc un accident foarte stupid: nodul bulin s-a desfăcut la cădere şi un sportiv italian a căzut aproape de lângă top-ul panoului artificial (~20 m. recomandându-se începătorilor purtarea unei mănuşi de piele pentru 138 . Nodul în opt sau nodul de mijloc dublu este considerat şi regele nodurilor datorita rezistentei şi folosiri dese acestui nod de către speologi. coardă.Uşor de realizat. . obţinem un spor de rezistenţă de 10%. Utilizare a acestui tip de nod: . nod. pitoane.Dacă partea direct solicitată a corzii trece prin interiorul nodului. .Asigurare. . carabiniere. când la Cupa Mondială din St.Uşor de realizat prin urmărire. .Legare în coardă.) alegându-se cu paralizie generală definitivă.

nodul semicabestan. .dispozitivul GRIGRI. Este o metodă destul de sigură. foloseşte o plăcuţă (cu o gaură ovalizată) confecţionată din duraluminiu. rolul cel mai important fiind deţinut de mâna aflată după dispozitivul de frânare.placuţa Sticht. Prin gaură se va trece coarda de asigurare. Plăcuţa Sticht Aceasta metodă de frânare destul de răspândită. Opt de rapel Forţa de frânare este cu atât mai mare cu cât mâna care frânează se află mai aproape de opt sau dacă se frânează cu ambele mâini. formând astfel o buclă.(~200 kg.).opt-ul de rapel. însă necesită foarte mare atenţie în cazul căderilor grele a capului de coardă. . . Opt-ul de rapel Metoda de asigurare cu opt-ul de rapel aplică modelul nodului de rapel. Cele mai cunoscute dispozitive de frânare sunt: . Mâna poate bloca coarda până la sarcini de 2 KN. Plăcuţa Sticht În bucla corzii se introduce o carabinieră cu filet care la rândul ei este legată de 139 .evitarea arsurilor. Dimensiunea găurii trebuie să corespundă cu diametrul corzii folosite.

Nodul semicabestan Este un nod de asigurare a capului de coarda sau a secundului în timpul unei escalade sau a unui rapel dirijat. După materialele conferite de Clubul de Speologie Rhinolophus din Lupeni.5 KN (aproximativ 250 kg). Filetul carabinierei trebuie să se afle în partea mâinii ce frânează. 140 . Distanţa dintre plăcuţă şi carabinieră trebuie menţinută constant la circa 10 cm. Dezavantajul acestei metode este faptul că la solicitare puternică (cădere cap de coardă). Mâna poate bloca coarda până la sarcini de 2. acest tip de nod prezintă următoarele avantaje şi dezavantaje: Avantaje • Este cea mai sigură metodă de asigurare (chiar cu o singură mână). coarda este gâtuită în plăcuţă. Se foloseşte numai o carabinieră cu filet (cu formă ovalizată) atârnată în ham sau în piton. • Este extrem de uşor de manevrat. Forţa de frecare este cu atât mai mare cu cât mâna care frânează se află mai aproape de carabinieră sau dacă se frânează cu ambele mâini. Forţa de frecare este cu atât mai mare cu cât mâna care frânează se află mai aproape de plăcuţă sau dacă se frânează cu ambele mâini. Mâna poate bloca coarda până la sarcini de 3 KN (aproximativ 300 kg). Coarda formează în carabinieră un nod semicabestan care are tendinţa de a frâna coarda prin frecare în caz de solicitare. • Este un aparat foarte simplu. Această metodă a fost inventată de Werner Munter. • Se poate ţine blocat timp nelimitat fără ca cel care asigură să obosească. În caz de solicitare. un colaborator al UIAA în probleme de tehnică a securităţii. Nod semicabestan Cu o mână se conduce coarda şi cu cealaltă se frânează. obţinându-se astfel efectul de frână. plăcuţa se apropie de carabinieră.ham.

dar nu asigură blocare. Dispozitivul GRIGRI La căderile importante forţa de şoc depăşeşte uşor 3-4 KN iar în cazul folosirii opt-ului de rapel. nodul semicabestan se poate realiza doar cu o singură mâna.Etapele de formare a nodului semicabestan După o perioadă de practică. se blochează la şoc şi începe să scape coarda de la valori ale forţei de şoc mai mari de 9 KN (pentru a nu fi depăşite normele suportate de echipament) permiţând asigurătorului să execute frânarea căderii. Omologat de UIAA. plăcuţei Sticht sau a semicabestanului mâna nu mai poate ţine sarcina şi începe În final căderea mai poate fi oprită prin frânare dar există riscul ca spaţiul de cădere să crească periculos datorită unei frânări slabe din partea coechipierului ce se teme să nu îşi ardă mâinile. • Forţa este cu atât mai mare cu cât mâna care frânează este mai aproape de carabinieră (sau se frânează cu ambele mâini). Dezavantaje • Pentru acest tip de nod se folosesc numai carabiniere cu şurub în formă de pară suficient de mari nu trapezoidale! • Uzează coarda foarte tare. Acest tip de nod prezintă următoarele avantaje şi dezavantaje: Avantaje: • Este un nod simplu şi nu necesită decât o carabinieră. Este recomandat numai în traseele pentru escalada sportivă echipate cu pitoane forate (spiţuri). • Răsuceşte coarda. • Coborârea poate fi oprită cu mâna. • Asigură coborârea. deci la fracţionări necesită lonje de asigurare. • Se foloseşte numai în lipsa de coborâtor. Acest risc nu există cu un dispozitiv GRIGRI. întrucât solicită mult mai mult pitoanele la cădere decât celelalte metode de asigurare. 141 .

blocare a corzii după o cădere a partenerului pentru acordarea primului ajutor. rapel pe un fir. Se foloseşte nodul cabestan şi o carabinieră cu filet. 142 • . Trebuie să fim foarte atenţi pentru a nu confunda nodul semicabestan cu cel cabestan. Nod cabestan În numeroase momente poate apărea necesitatea de blocare a corzii: autoasigurare. întrucât primul nu blochează coarda ci reprezintă o modalitate de asigurare dinamică. Etapele de formare a nodului cabestan După o perioadă de practică.GRIGRI Este foarte recomandabilă purtarea unei mănuşi de piele (mai ales la începători) pentru evitarea arsurilor mâinii şi implicit a urmărilor măririi distanţei de cădere. Nodul cabestan Nodul cabestan este un nod de autoasigurare. nodul cabestan se poate realiza doar cu o singură mână! Acest tip de nod prezintă următoarele avantaje şi dezavantaje: Avantaje Este cel mai avantajos nod de autoasigurare. folosit în special la escaladă.

Dezavantaje .Blochează în ambele sensuri de solicitare. Pentru ca nodul să funcţioneze corect. Poate fi folosit la fracţionarea balustradelor. Este un nod de autoasigurare autoblocant. Un exemplu de caz în care folosirea lui este esenţială: căderea capului de coardă (sau a secundului) într-un pasaj surplombant. chiar cu o singură mână. • Nodul Prusik Nodul Prusik reprezintă un nod cu ajutorul căruia se poate urca pe coarda fixă şi este de fapt un nod de ancoră înfăşurat în dublu. . Nodul de legare a două corzi După cum sugerează şi numele său.Sigur şi simplu de executat. putând înlocui cu succes un blocator. Nodul Prusik are proprietatea de a se bloca în sarcină. iar din acest punct poate relua escalada. . Nodul Prusik se blochează în ambele sensuri de solicitare. . Etapele de formare a nodului Prusik Nereuşind să ajungă la perete.Se execută greu pe corzi argiloase sau umede. Se foloseşte la autoasigurare la rapel. Nodul Prusik prezintă următoarele avantaje şi dezavantaje: Avantaje .• • • Este un nod simplu şi uşor de făcut.Se mută şi se desface greu.Trebuie păstrat raportul între diametrele cordelinei şi a corzii %. trebuie să ţinem cont de raportul dintre diametrul cordelinei şi cel al corzii. când se impune economisirea Dezavantaje Reduce cu 40% rezistenţa corzii. . corzii.Nu necesită decât o bucată de cordelină cu diametrul de minim 4 milimetri. Se desface şi se mută uşor pentru reglarea autoasigurării. ce se realizează cu ajutorul unei cordeline şi este folosit în special la urcare pe coardă. acest nod serveşte la legarea a două corzi. dar el se mai poate utiliza şi ca nod de prelungire a unei corzi precum şi la legarea la 143 . capul de coardă va folosi nodul Prusik să urce pe coarda blocată de secund până la pitonul pe care s-a căzut.

144 . Plasarea buclelor echipate Coarda trebuie să alunece uşor prin carabiniere şi peste muchiile stâncoase pentru ca escalada să decurgă normal. De obicei o buclă echipată are cele două carabiniere plasate cu clapetele spre sensuri opuse. mai ales în cazul în care coarda trece prin mai multe pitoane. Principala condiţie pentru circulaţia nestânjenită a corzii este de a o trece corect prin carabiniere. folosind unul din cele două procedee prezentate în figura 73. Cu capătul celeilalte corzi se realizează nodul prin urmărire. Nod de legare a două corzi Este foarte practic pentru instalarea unor tope-rope-uri mai lungi. Dacă o singura buclă nu satisface condiţia de trecere uşoară a corzii se vor folosi două sau chiar mai multe bucle aşezate în lanţ. capul de coardă va introduce în acesta carabiniera cu clapeta plată (clapeta fiind orientată spre direcţia de urcare până la următorul piton).ochiurile hamului. etc. După aceea. se va introduce coarda prin carabinieră cu clapeta curbată. acest nod se poate executa prin urmărirea unui nod în opt. Ajuns la piton. Mai exista o variantă a acestui nod care se numeşte triplu opt. se pot folosi şi bucle mai lungi. după care pe capătul corzii de sus se execută un nod opt pentru asigurare. lăsat special mai lung. Un unghi nepotrivit poate produce o frecare destul de mare. În nici un caz coarda nu trebuie să facă o buclă care ar putea duce la blocarea ei punând capul de coardă în imposibilitatea de a continua escalada. în funcţie de poziţia carabinierei. De fapt. Acest tip de nod prezintă următoarele avantaje şi dezavantaje: Avantaje: se execută uşor prin urmărire ca la nodul în opt. ceea ce înseamnă că trebuie prevăzută direcţia pe care o va lua coarda după trecerea capului de coardă dincolo de piton. fără piedici. pentru plasarea unui rapel mai lung. se face nodul opt simplu. Dezavantaje: se strânge sub sarcină. Bineînţeles. Pe capătul corzii ce vine de sus.

prezentând şi gravele erori ce se pot produce prin plasarea incorectă a carabinierelor în pitoane sau prin incorecta pregătire a buclei (ambele carabiniere au clapeta orientată spre acelaşi sens). care să reziste la solicitări în jos. lateral şi chiar în sus. Carabiniera cu clapeta plată se introduce în piton cu clapeta orientată spre direcţia în care se va urca pentru a se evita decarabinarea în caz de cădere laterala a capului de coardă. Sensul de trecere a corzii prin carabinieră faţă de verticală este interior spre exterior. Prin plasarea corectă a primei carabiniere în piton se asigură automat şi trecerea corectă ca direcţie a corzii prin cea de-a două carabinieră. Desenele următoare sunt destul de sugestive.Procedee de plasare a buclelor echipate Procedeul de introducere a corzii trebuie exersat intens mai ales de către începători întrucât în acel moment potenţialul de cădere este maxim. Erori ce se pot produce prin plasarea incorectă a carabinierelor Organizarea platformei de regrupare Asigurarea ideală se bazează pe minim două puncte fixe solidarizate între ele. 145 . mai ales când nu putem prevedea direcţia lor probabilă.

Autoasigurarea este practică şi în timpul căţărării pentru odihnă. Nu trebuie consumată toată coarda întrucât sunt necesari câţiva metri buni 146 .Solidarizarea a două puncte fixe se face prin „triunghiul forţelor” urmărind repartizarea judicioasă a efortului. dar în nici un caz nu trebuie reîncepută căţărarea cu autoasigurarea plasată. dar în nici un caz nu va depăşi 1200. . iar la „slab” că slăbeşte şi devine mai liberă. întrucât şocurile datorate căderii capului de coardă pe o buclă de 60 de centimetri este fatală. Comenzi de coardă Înţelegerea dintre membrii unei echipe se face prin comenzi scurte şi clare. Unghiul favorabil este cuprins între 00 şi 600. . deoarece încărcarea sistemului ar deveni mai dezavantajoasă decât cu un singur punct! Cel mai bine este să se folosească o buclă lungă de chingă care permite carabinierei suficientă mobilitate.La dislocarea unei pietre se strigă „piatră” pentru a-l avertiza pe coechipier. Secundul nu trebuie să răspundă comenzii căci capul de coardă vede sau simte dacă a fost înţeles: dacă a cerut filaj. capul strigă „fiiil!”. va simţi imediat că se întinde coarda.Dacă are nevoie de tracţiune de coardă. capul pleacă anunţându-l pe secund „am plecat”. Pentru parcurgerea unei lungimi de coardă cu o echipă formată din două persoane se procedează în felul următor: Triunghiul forţelor . După ce primeşte răspunsul afirmativ. Dacă nu mai are nevoie de tracţiune. Dar atenţie! Este obligatorie realizarea unei articulaţii prin încrucişarea unuia dintre fire pentru a se forma un sistem de prindere al carabinierei la cedarea unui punct de asigurare.Capul de coardă îl întreabă pe secund dacă este gata să îl asigure. Orice persoană odată ajunsă în regrupare trebuie să se autoasigure utilizând o buclă de chingă omologată (22 KN) şi 2 carabiniere. Secundul trebuie să îl ţină la curent pe capul de coardă cu lungimea corzii rămasă disponibilă pentru ca acesta să se îngrijească la timp de găsirea unui loc de regrupare. capul strigă „slaaab!”.

iar o lungime de coardă nu trebuie să depăşească 40 m. Fisurile ceva mai largi permit introducerea mâinii. În general trebuie plecat în traseu cu corzi de 50 m. pitoanele şi celelalte mijloace artificiale nefiind folosite decât pentru asigurare. Fisurile de ordinul milimetrilor se pretează la baterea pitoanelor. Degetul poate fi înţepenit într-o fisură cu muchia vie şi care se îngustează (cheie de deget). însă este preferabil să căutăm pentru ele prize în afara fisurii căci în caz de scăpare a mâinii riscam să rămânem cu ele prinse în fisură. Escalada se desfăşoară cu precădere în forme de relief verticale. ţinându-se cont de faptul că poziţiile sunt extrem de incomode. etc. 147 . Capul de coardă trage la el restul de coardă disponibilă. iar după aceea strigă „poţi să pleci”. Astfel deosebim tehnica de escaladă în fisuri. în hornuri. Secundul comunică „am plecat” şi începe să escaladeze cerându-i capului să fileze. capul de coardă se autoasigură în minimum două puncte. fără folosirea mijloacelor artificiale pentru înaintare. să slăbească. stabilite de comun acord de coechipieri. după care strigă „am regrupat”. Palma se înţepeneşte cu degetul mare strâns într-un loc în care fisura se îngustează. care poate să varieze de la câţiva milimetri până la 10-15 centimetri. Capul de coardă trece coarda prin dispozitivul de asigurare. Escalada în fisuri Tehnica de escaladă în fisuri depinde de dimensiunea fisurii.pentru frânarea unei căderi grele a capului de coardă iar în regrupare sunt necesari 23 m de coardă pentru autoasigurarea în cel de-al doilea piton. Tehnici de escaladă Tehnicile de escaladă sunt diferite în funcţie de conformaţia terenului şi conform majorităţii site-urilor accesate. Ajuns în regrupare. Secundul nu va urca până la cap ci se va opri cu vreo 2-3 pitoane mai jos.. secundul strigând „gata” în momentul când coarda este întinsă. Numai în caz de nevoie (se termină buclele echipate înainte de parcurgerea completă a lungimii sau se ratează din neatenţie regruparea) se va efectua o regrupare dificilă în pitoane intermediare. Pentru escalada liberă este necesară o lăţime egală cu cel puţin grosimea unui deget. ceea ce înseamnă că secundul nu mai trebuie să asigure şi se poate pregăti de plecare. întrucât capul de coardă regrupează într-un singur piton. în diedre şi pereţi. Picioarele se pot şi ele înţepeni în fisură. rezultând astfel o priză excelentă (cheie de mână). Anumite comenzi vocale se pot substitui cu semnale prin coardă. acestea sunt: Tehnica de escaladă liberă (Rotpunkt) Escalada liberă este escalada cu prize naturale. cele orizontale fiind folosite pentru traversări.

se alege poziţia astfel încât faţa să fie îndreptată către peretele mai accidentat. sau ca puncte de asigurare. care face imposibilă o escaladă 148 . pe de altă parte. acoperite cu licheni şi muşchi. Aceasta poziţie trebuie aleasă la timp. mâzgoase. deşi instinctiv omul se simte mai în siguranţă la interiorul hornului. Când fisura se lărgeşte. Aceste blocuri se folosesc drept prize. bogat în prize. escalada într-o astfel de fisură este dificilă şi obositoare şi în plus. mai mici sau mai mari. În concluzie. ramonajul nu mai este posibil şi nu mai rămâne decât spraitul sau escalada în perete. Uneori blocurile încastrate mai mari formează surplombe greu de trecut prin exterior. Escalada în interior prezintă două dezavantaje majore: prize rotunjite. al lipsei de libertate de mişcare. cu atât mai mult se indică a nu se înţepeni picioarele în fisură. pericolul înţepenirii.fr. Se mai poate încerca înţepenirea ambelor mâini alăturate cu palmele orientate spre sensuri opuse. Dacă hornul se lărgeşte. în care putem „ramona” (ramoner . ci a se căuta prize laterale. iar spatele către peretele neted. care oferă prize mai bune. şezuta şi genunchii pentru sprijin prin frecare. un horn se escaladează. în hornuri se află blocuri încastrate. Ca în fisurile largi. Oricum.Cu cât priza de mână în fisură este mai nesigură. Cele mai uşoare de escaladat sunt hornurile de circa 1 metru lărgime. În acest caz poate fi favorabilă trecerea prin „fereastră” (prin spatele blocului) dacă spaţiul permite. Adeseori. astfel încât faţa să fie îndreptată spre partea mai netedă. câmpul vizual este limitat. Uneori poate fi mai avantajoasă poziţia de sprait. ramonaj = escaladă interioară). la muchiile exterioare. precum şi piciorul prin opoziţia călcâiului şi a genunchiului. cu atât escalada este mai dificilă. trebuie remarcat că spre deosebire de escalada în perete. = a curăţa coşul. Se alege poziţia cu jumătatea stângă sau dreaptă a corpului în fisură. mai ales dacă ambii pereţi ai hornului oferă prize suficiente. pe cât posibil. ea oferă spaţiu pentru o jumătate a corpului astfel încât se poate înţepeni umărul şi antebraţul. folosind presiunea în opoziţie a picioarelor. fiindcă odată angajaţi va fi dificil a o mai schimba. De la caz la caz. spatele. Cu cât hornul este mai îngust. totodată şi câmpul vizual mai redus. trecându-se o buclă în jurul lor. locuri de odihnă sau de regrupare. în hornuri se folosesc nu numai mâinile şi picioarele dar şi umerii. În general. pe de o parte. uneori umede. Escalada în hornuri Hornul este definit ca o fisură suficient de largă că să permită intrarea întregului corp al căţărătorului. mâinilor şi spatelui. vom alege poziţia cu ambele picioare pe peretele din fata sau cu o mâna în faţă şi una la spate. descrise anterior. în timp ce cealaltă mână şi celalalt picior folosesc prize situate în afara fisurii.

De obicei. iar pentru cealaltă mână şi celalalt picior vom căuta prize în peretele din faţă. Tehnica cea mai eficace de escaladă este tehnica de sprait. sigură şi eficientă. cu atât va trebui să se facă apel la o tehnică mai rafinată şi la un simţ dezvoltat al echilibrului. cu atât se aplică o tehnică apropiată celei de escaladă în hornuri. Cu cât placa se apropie de verticală. Bavareza Denumită şi tehnica de escaladă în opoziţie. la nivelul ochilor sau prize întoarse aflate mai jos. ne vom întoarce cu faţa către peretele opus. Spraitul în diedru este mai dificil decât într-un horn. iar cu picioarele se face sprait pe pereţii diedrului. trebuie făcută schimbarea 149 . folosindu-l pe cel neted pentru sprijinirea prin frecare a umărului sau spatelui. o mână şi un picior le vom înţepeni în fisură. Tehnica de escaladă în fisura din diedru seamănă cu cea expusă anterior şi variază după lăţimea fisurii. bavareza este o spectaculoasă metodă de escaladă aplicabilă în diedre cu fisura clară şi cu muchiile vii. dar pot fi şi dedesubt (prize întoarse). lipsit de prize. care permite folosirea optimă a prizelor de picior prin opoziţia picioarelor desfăcute. se trece la o tehnică de escaladă în perete. Echilibrul corpului este menţinut prin tracţiune cu ambele mâini prinse de muchia fisurii şi presiune cu picioarele pe peretele opus al diedrului. se folosesc mâinile înţepenite în fisură. Dacă diedrul nu prezintă fisură. mână-picior. Dacă unul din pereţii diedrului este neted. Dacă nu dispunem decât de o singură priză de picior. Escalada pe plăci se bazează mai mult pe frecare. cât şi presiunea cu picioarele se fac aproximativ perpendicular pe linia fisurii. În traversări se aleg de preferinţă prize de mână nu prea înalte. De la caz la caz. Ordinea mişcărilor depinde de împrejurări şi poate fi mână. care oferă posibilităţi de fixare a pitoanelor şi prize pentru escalada liberă. picior-picior sau alternativ mână-picior. cât şi a palmei aplicate pe placă. perete se numeşte. cu prize mici. intersecţia celor doi pereţi este marcată de o fisură. Prizele de mână pot fi (şi sunt de obicei) deasupra nivelului ochilor. se numeşte placă. Un perete neted.mână. cursivă. cu cât unghiul se deschide. ca o carte deschisă. atât a picioarelor pe asperităţile şi prizele mici ale stâncii. paşii se fac aducând al doilea picior lângă primul sau prin încrucişare.elegantă. tehnica variază după unghiul diedrului. în sens restrâns. Escalada în diedre Un diedru este format de doi pereţi de stâncă care se întâlnesc sub un anumit unghi. iar prizele sunt mai mici şi mai rare. hornuri sau diedre. Cu cât unghiul este mai ascuţit. întrucât pereţii divergenţi oferă mai puţine posibilităţi de opoziţie. Atât tracţiunea cu mâinile. o faţă stâncoasă lipsită de fisuri. Escalada pe perete Spre deosebire de sensul larg al cuvântului. respectiv peretele diedrului. Spraitul împiedică de asemenea răsucirea corpului lateral.

piciorului, rămânând pentru moment numai în prizele de mână, ceea ce nu ne putem permite decât în caz de prize foarte solide. Schimbarea piciorului se face cu multă atenţie şi în nici un caz printr-o săritură. Revenind la poziţia de sprait, trebuie să insistăm asupra economiei de forţă pe care o realizăm prin ea. În sprait se trec adesea cu uşurinţă pasaje care, cu altă tehnică sunt extrem de dificile şi obositoare. Astfel, se pot trece, ieşind mult în afară, chiar şi surplombe mai mari, fără ajutorul scăriţei şi al altor mijloace artificiale. De regulă, nu se folosesc genunchii drept sprijin dar şi această regulă admite excepţii, în special dacă lipsesc prizele de mână sau dacă prizele sunt slabe, la ieşirea pe o prispă (treaptă) situată deasupra unui pasaj vertical sau surplombant. Ieşirea pe o astfel de prispă se poate face prin ridicare în braţe. Mai dificil este de escaladat o prispă situată deasupra nivelului capului. În acest caz, se prinde cu ambele mâini marginea prispei, se ridică picioarele pe perete cât mai sus posibil şi cu o mişcare rapidă se va smuci cotul în sus astfel încât să se preseze cu palma puternic în jos; apoi cu altă mişcare rapidă se efectuează ridicarea şi cu a doua mână, în aceeaşi poziţie şi astfel, în final, se ajunge ca ambele braţe să fie întinse. Tehnica de escaladă artificială Escalada artificială începe din momentul în care se folosesc pitoanele drept prize de mână sau de picior. Deşi fiecare persoană e liberă să stabilească limita dintre escalada liberă şi artificială, totuşi trebuie să căutăm ca prin antrenament să împingem această limită cât mai departe posibil. Deşi este clar că numai escalada liberă cere maximum de artă şi oferă maximum de satisfacţii, pe de alta însă, nici trecerea unor surplombe sau tavane cu mijloace artificiale nu este de neglijat. Autotracţiunea de coardă (autofilarea) este avantajoasă faţă de tracţiunea directă la piton, prin economia de forţă care se realizează. Pentru autotracţiune se trece coarda prin bucla echipată plasată în pitonul aflat deasupra noastră, apoi cu o mână se trage de firul care ne leagă de secund, ajutândune să urcăm către piton. Autotracţiunea nu se poate face decât la un singur piton sigur şi situat suficient de sus, cel puţin la nivelul pieptului; în caz contrar riscăm să extragem pitonul din stâncă. Pentru a preveni acest pericol este preferabilă utilizarea scăriţei. Autotracţiunea o poate aplica şi secundul în escalada sa. Folosirea scăriţelor apare necesară în pasajele artificiale ale traseelor extreme sau în trecerea directă a surplombelor sau tavanelor cu anvergura mare, deşi tendinţa actuală este de a reduce pe cât posibil utilizarea lor. De obicei, se merge cu două scăriţe de persoană, dar în prezent majoritatea persoanelor folosesc doar una, deoarece a două scăriţă este absolut necesară doar în traseele de extremă dificultate. Urcând în scăriţă din treaptă în treaptă vom avea grijă să o îndepărtam de perete cu piciorul întins pentru a putea introduce mai uşor celalalt picior în treaptă. Pentru ca scăriţele să nu se agaţe în pasajele de escaladă liberă, ele se strâng
150

treaptă cu treaptă şi se prind cu o cordelină de ham. Reguli de securitate în alpinism şi escaladă sportivă Regulile de securitate în alpinism şi escaladă sportivă redate de Mastacan „Kobe” Florian, considerăm că sunt oportune pentru prezentate şi respectate în scopul asigurării securităţii depline în timpul acestor tipuri de activităţi. 1. Căderea în alpinismul clasic reprezintă întotdeauna un pericol foarte mare pentru cel ce cade chiar cu cea mai bună asigurare. Niciodată nu trebuie riscat, mai ales dacă starea pitoanelor nu permite acest lucru. În traseele de escaladă sportivă echipate cu spituri care respectă cotele şi modalităţile de plantare elaborate de UIAA, această regulă nu mai este valabilă. 2. Secundul trebuie să fie capabil în orice clipă de a rezista unei forţe de 10 KN (~1 tonă) indiferent de înălţimea de cădere a capului de coardă. 3. Cel mai recomandabil echipament este cel omologat UIAA. 4. Pentru a nu se depăşi limita rezistenţei echipamentului şi a corpului uman sunt necesare după prima regrupare cel puţin două pitoane intermediare la cca. 2 m. şi la 10 m. deasupra regrupării. 5. Pitoanele intermediare sunt mai importante în prima jumătate a lungimii de coardă decât în a doua. 6. Dacă este posibil, regruparea să se facă după un pasaj dificil şi nu înainte, pentru a se trece pasajul respectiv cu un factor de cădere cât mai mic. 7. Autoasigurarea în regrupare trebuie făcută cât mai scurtă, la cel puţin două pitoane consolidate şi cu o buclă de chingă omologată de UIAA. 8. Alte metode de asigurare decât cele acceptate de UIAA (opt, plăcuţă Sticht, semicabestan, GRIGRI) sunt absolut interzise. 9. Toate asigurările statice sunt interzise, întrucât valorile forţei de şoc sunt prea mari pentru om şi echipament. 10.Căderile grele, cu un factor mare de risc, pot fi ţinute numai printr-o asigurare dinamică, singura care apără omul şi echipamentul de supraîncărcare. 11.Orice piton intermediar (chiar şi cel mai sigur în aparenţă) poate fi smuls; nu te baza niciodată 100% pe un piton intermediar. 12.Nu se face rapel după bucle găsite, chiar aparent, noi. 13.Nu se folosesc corzi statice în traseele de escaladă sportivă sau alpinism. Corzile statice pot fi folosite numai în traseele de escaladă cu asigurare de sus (top-rope). 14.coardă uzată sau care a suportat numărul de căderi pentru care a fost testată trebuie scoasă din uz 15.Înălţimea maximă de cădere într-un piton intermediar se calculează ca diferenţa de nivel între el şi pitonul de mai sus minus 1,5 m., totul înmulţit cu trei (nu cu doi, cum am fi tentaţi, adică dublul lungimii). Acest rezultat a fost dovedit experimental în 1997 de Clubul Alpin Elveţian în cooperare cu UIAA.
151

16.Nu te juca cu viaţa partenerului. Fii tot timpul atent şi coordonează-te cu mişcările lui când îl asiguri. Căderile în alpinism şi escaladă sportivă Forţa de şoc şi factorul de cădere Forţa de şoc reprezintă efortul cu care este solicitată coarda în timpul căderii. Solicitarea corzii începe după parcurgerea distanţei de cădere liberă; din această clipă coarda începe să se întindă, efortul din coardă creşte şi atinge valoarea maximă când devine egal cu forţa de frânare. Dacă forţa de şoc este mică căderea se termină în acest punct deoarece lucrul mecanic necesar reţinerii corpului ce cade a fost realizat de coardă prin alungire. Dacă forţa de soc depăşeşte aceste praguri urmează o nouă fază în care coarda alunecă prin dispozitivul de frânare cu forţă constantă până când întreaga energie de cădere este absorbită prin frecare. Energia de cădere este egală cu produsul dintre greutatea căţărătorului şi înălţimea de cădere. Ea este absorbită de coardă şi de dispozitivul de frânare. Rezumând cele spuse mai sus rezultă că forţa de şoc este egală cu forţa de frânare iar cantitatea de coardă ce alunecă prin dispozitivul de frânare este proporţională cu energia de cădere. Valoarea forţei de şoc variază în funcţie de cinci factori: 1. greutatea corpului ce cade; 2. caracteristicile de alungire a corzii; 3. factorul de cădere; 4. factorul de frecare; 5. amortizarea corpului celui ce cade şi a celui ce asigură. Pentru cel ce cade este hotărâtoare înălţimea de cădere; pentru cel ce asigură este hotărâtor factorul de cădere. Definim factorul de cădere ca fiind raportul dintre lungimea de cădere şi lungimea corzii de la asigurător până la căţărător. Factorul de cădere maxim este egal cu 2 şi se realizează în cazul unei căderi libere fără piton intermediar şi fără frânare. Conform testelor UIAA forţa de şoc poate depăşi 12 KN (limita suportabilă a corpului uman). Valoarea de 2 a factorului de cădere poate fi întâlnită numai după prima lungime de coardă, în căderea capului de coardă peste regrupare. Atenţie la pitoanele din regrupare care pot ceda la un asemenea şoc. După punerea primei bucle de asigurare factorul de cădere va scădea constant şi va rămâne sub 2. Între timp ce se întâmplă cu pitonul pe care se cade? Eşti pe perete, coarda şi hamul sunt bine legate, pitoanele intermediare sunt bine plantate, buclele sunt corect puse, deci te simţi în siguranţă. Gândul unei eventuale căderi nu te sperie. Dar orice cădere generează o mare cantitate de energie. Foarte multe accidente au avut loc în urma cedării punctului intermediar de asigurare datorită greşitei estimări a forţei de şoc ce acţionează asupra acestuia. Dacă se cade pe un piton intermediar cu o forţă de şoc x, iar cel ce filează foloseşte o forţă de frânare y pentru a opri căderea, asupra pitonului va acţiona suma celor două forţe x+y.
152

Niciodată nu trebuie riscat în mod conştient. Astfel îţi poţi asigura o poziţie în care capul nu este ameninţat. Totuşi. datorate de obicei ruperii unei prize. accidente nu vor surveni. chiar cu câteva milisecunde înainte de a se întâmpla. julituri sau zgârieturi. De remarcat că o cădere într-un pasaj vertical sau surplombant este mai puţin periculoasă decât o cădere în teren înclinat şi cu pitoane rare. Posibilele accidente apar în căderile capului de coardă. De multe ori acest lucru generează lipsa de reacţie. Şocurile statice pot avea loc când se folosesc corzi statice sau la incorecta folosire a buclelor de autoasigurare. Întrucât loviturile în zona capului sunt cele mai periculoase. Prima îţi dă un moment de a te pregăti înaintea căderii şi chiar de a te împinge uneori din perete. Indiferent de evenimentul ce produce căderea. cele pe care le prevezi. O mare atenţie trebuie acordată şocurilor statice care deşi sunt produse la înălţimi mici de cădere pot provoca leziuni ireversibile (paralizie) sau chiar moarte. problema e un pic mai complicată. o mare atenţie trebuie acordată. fiind posibile totuşi câteva vânătăi. O atenţie deosebită trebuie acordată pereţilor înclinaţi în care o cădere te poate pune în situaţia să te freci de perete. 153 . te poţi prinde cu ambele mâini de coardă iar corpul tău e pregătit de impact pe măsură ce coarda se alungeşte. capul de coardă are de înfruntat mai multe riscuri şi de aceea nu trebuie să atace pasaje mai dificile decât cele pe care ştie că le poate trece în siguranţă. Dacă toate condiţiile de securitate sunt îndeplinite. Pentru cea de-a doua categorie. 2. Căderea este mult mai periculoasă deoarece corpul tău este deja în cădere în timp ce creierul primeşte informaţia. dacă înălţimile de cădere nu sunt mari. cele pe care nu le prevezi („surpriza”). niciodată nu trebuie sa te afli cu coarda după picioare (mai ales în traversări). prevenind astfel căderea cu capul în jos.Sunt două tipuri de căderi: 1. nu vei păţi mai nimic într-o cădere de secund. Faţă de secund. cea mai sigură metodă de a evita rănirile este prinderea cu ambele mâini de coarda de asigurare. Cum în România traseele sub 3A nu prea sunt bine pitonate. Se recomandă încordarea muşchilor şi reţinerea respiraţiei pentru mărirea capacităţii de rezistenţă şi de elasticitate a corpului.

forţa de şoc este de 7 KN.2 m Din figura anterioară se observă că în cazul unei căderi cap de coardă de înălţime 1. 154 . când se revine în poziţia de căţărare (după o pauză în care s-a stat atârnat în piton folosind autoasigurarea) prima grija a căţărătorului este de a scoate autoasigurarea din piton. concluzia este mai mult decât evidentă. Conform testelor UIAA în primul caz. 2. iar în cel deal doilea 18 KN. în traseele de căţărare nu se folosesc niciodată corzi statice. factorul de cădere este 2. Cum limita suportabila a corpului uman este 12 KN.Cădere cap de coardă de înălţime 1. De aici rezultă următoarele reguli: 1. O cădere cap de coardă de înălţime 10 m. neexistând piton intermediar. în primul caz folosind coarda dinamică iar în cel de-al doilea folosindu-se o coardă statică. având în primul caz un piton intermediar plasat la 0.2 m.2 m de regrupare iar în cel de-al doilea caz având plasate două pitoane intermediare după primii 4 m (vezi imaginea alăturată).

În caz de stricare bruscă a vremii (vânt puternic.Cădere cap de coardă de înălţime 10 m Concluzia este următoarea: plasând cât mai multe bucle. ninsoare) imediat trebuie luată decizia de abandonare a traseului. Continuarea traseului pe stânca udă poate genera mai mult ca sigur o cădere. ploaie. înainte de pierderea forţelor. Decăţărarea poate fi uneori foarte dificilă şi poate conduce la o cădere. De multe ori. de asigurare şi de retragere. reducem drastic factorul de cădere. O zi de pauză după un traseu greu este oricând binevenită. în caz de dificultate neprevăzută. Retragerea trebuie făcută din timp. 155 . nu încerca să faci mai mult de un traseu pe zi. Dacă condiţia fizică nu îţi permite. Vara. Evitarea căderilor Cel mai bun mijloc pentru evitarea căderii este studierea pasajului ce urmează a fi parcurs. Oboseala poate genera şi ea accidente. ceaţă. în caz de averse torenţiale. capul de coardă intră în pasaj fără a-l studia şi are surpriza de a constata că nu a ales direcţia bună şi a părăsit traseul său că nu mai rezistă fizic să ajungă până la următorul piton. în vederea cunoaşterii posibilităţilor de căţărare. trebuie aşteptată trecerea ploii iar după aceea trebuie pregătită coborârea prin rapel. Este bine să ştim cât de cât linia traseului din cărţile de specialitate sau de la cunoscători ai zonei.

strangularea corzii pentru oprirea unei căderi.Nu lăsaţi coarda să ruleze în spatele piciorului Tehnici de bază ale asiguratorului în escaladă Tehnici de bază privind folosirea corzii Tehnici de bază privind folosirea corzii (1. 2. slăbirea lejeră a corzii. 3. reluarea uşoară a desfăşurării corzii) 156 .

157 . iar pentru a elimina situaţiile neplăcute prezentate în figura 81 b. adică dedesubtul căţărătorului şi cât mai aproape de peretele pe care acesta îl escaladează. sau în caz contrar să se ancoreze de baza peretelui.Poziţia asiguratorului faţă de dispozitivele proprii Conexiunea corectă între dispozitivul de prindere al asiguratorului şi carabina de care este prinsă coarda Asiguratorul faţă de perete şi căţărător Pentru a se asigura o poziţie corectă din punct de vedere al siguranţei. asiguratorul trebuie să fie sigur că are o greutate mai mare decât cel care este pe perete. asiguratorul va trebui să se poziţioneze ca în figura 81 a.

a b Asiguratorul faţă de perete şi căţărător 158 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->