Universitatea “Babeş - Bolyai” Cluj- Napoca

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport

MODULUL PEDAGOGIC

NIVELUL II
Metodica Activităţilor de Loisir

Timpul liber la persoanele de vârsta a III-a

Nume :Simionescu
Prenume:George Liviu
Specializare : Moas I
Forma de învăţământ :Zi
Localitatea: Cluj-Napoca

1
 “Activitatea duce la mai multe împliniri decât prudenţa” (Luc de Clapiers)

Activităţile corporale recreative reprezintă orice activitate fizică organizată sau nu, mai mult
sau mai puţin sistematică cu scopul promovării valorilor exerciţiului fizic în rândul celor mai
diferite categorii sociale.

“O caracteristică însemnată a acestor activităţi corporale o constituie caracterul ei obtional şi

facultativ. Iniţiativă în valorificarea constructivă a timpului liber de care dispune, aparţine
individului.

O altă caracteristică a activităţilor corporale recreative o constituie marea varietate de forme

de adresare celor interesaţi, varietate ce vine în întâmpinarea cerinţelor unor grupuri sociale de
vârste, grad de pregătire fizică, gusturi diferite. Flexibilitatea deosebită rezidă din faptul că se poate
practica începând cu unele jocuri în jurul locuinţei, într-un spaţiu special amenajat sau imporvizat,
până la activitatea competiţională de diferite niveluri şi din faptul că activităţile corporale recreative
îşi pot modifică programele, regulamentele, dozarea efortului în funcţie de dorinţele de moment ale
praticipantilor.

O altă caracteristică este faptul că activităţile corporale recreative pot achiziţiona valori din
domeniul sportului sau a experienţelor cotidiene, a influientelor şi resurselor mediului înconjurător:
familie, vecini, loc de muncă etc.” ( M. Câmpeanu, F. Rusu, 2008, pag 61)

Mulţi pun problema dacă activitatea fizică ( vezi Fig.1) se mai poate practica la bătrâneţe?
Răspunsul este unul afirmativ deoarece exerciţiul fizic e beniefic oricui, fie că este vorba de copii,
adulţi sau oameni în vârstă.

Fig.1 Activitate fizica la varsta a treia

2
 “Oamenii în vârstă la care funcţiile vitale scad, au nevoie să practice exerciţiile fizice mai
mult de cât în tinereţe. Însă alegerea şi volumul mijloacelor, organizarea şi metoda, trebuie să se
deosebească foarte mult de activitatea desfăşurată de cei tineri.

Practicarea exerciţiilor fizice şi a sportului în lupta cu bătrâneţea este bine să înceapă în

tinereţe. Organizarea incorectă a regimului de muncă şi odihnă, surmenajul, abuzurile, diferitele
boli subminează forţele organismului. Cu cât practicarea exerciţiilor fizice va fi începută mai
devreme, cu atât rezultatele vor fi mai bune. Chiar dacă se începe această activitate la vârste
înaintate se poate ajunge totuşi la reversibilitatea unor procese: se pot înlătura procesele de atrofiere
muscular, depunerile nedorite şi repartizarea neuniformă a ţesutului adipos, îmbunătăţirea ţinutei,
mărirea tonusului vital general. În general nu există contraindicaţii pentru a începe activitatea
corporală la bătrâneţe, dar acum, putem conta doar pe menţinerea tonusului general şi îmbunătăţirea
stării generale.

Ţinând seama de o serie de particularităţi legate de îmbătrânirea fiziologică, exerciţiile

fizice trebuie adaptate riguros la posibilităţile vârstei. Se vor acorda o atenţie deosebită odihnei
active prin alternarea diferitelor activităţi. Mijloacele culturii fizice pentru persoanele de vârstă
înaintată sunt variate şi adaptate la modificările datorate vârstei.

Aceste modificări apar la început în sistemul nervos, cardio-vascular şi aparatul respirator,

din această cauza capacitatea de adaptare a organismului scade. Modificările sistemului nervos, ale
aparatului musculo-ligamentar, ale metabolismului au repercursiuni asupra capacităţii de muncă,
înfăţişării externe, mişcărilor încetinite şi ţinutei defectuase a omului în vârstă. Aptitudinea pentru
mişcări intense cu caracter de viteză, forţă şi rezistentă scade. De aceea se recomandă exerciţiile
fizice de o intensitate moderată executate fără că respiraţia sau circulaţia să fie intensificate brusc.
Oboseala apare mai devreme iar restabilirea forţelor este încetinită.

Ţinând seama de aceste modificări datorate vârstei, activităţile corporale trebuie practicate
de cel mult două trei ori pe săptămâna. În timpul şedinţelor trebuie să existe una sau două pauze de
3-5 minute. Se vor evita schimbările bruşte de poziţii, în special aplecările puternice. Menţinerea
poziţiilor care îngreunează ritmul normal al respiraţiei vor fi excluse pentru că provoacă senzaţii
neplăcute ca: zgomot în urechi, ameţeală, afluxul creierului către creier (datorate creşterii tensiunii
arteriale). Se exclud, de asemenea, exerciţiile însoţite de reţinerea respiraţiei, încordări muscular
foarte mari, coordonări complicate, amplitudini prea mari. Mişcările simple, accesibile, plastic, line,
cu amplitudine treptat crescândă, care favorizează respiraţia şi care provoacă senzaţia de placere
sunt cele mai indicate.

3
 Cea mai bună formă de organizare a activităţilor fizice pentru persoanele în vârstă sunt
şedinţele în grup. Grupele sunt constituite în funcţie de pregătirea fizică generală şi totodată pe
diferite ramuri de sport (gimnastică, pentaque, golf, turism etc). În această organizare,
practicantiipot fi supravegheaţi îndeaproape de medicul şi animatorul sportive, înlăturându-se astfel
riscurile.” ( Gh. Roman şi F. Rusu, 2008, pag 58-60)

Melania Câmpeanu şi Flavia Rusu (2008) îl citează pe M. Epuran (2001) care “prezinta,
într-un studiu cuprinzător, concepţiile despre activităţile corporale recreative precum şi formularea
obiectivelor acestui gen de activităţi. Acestea vizează:

 Menţinerea şi întărirea sănătăţii şi calitatea organismului;

 Menţinerea dezvoltării armonioase a organismului;
 Menţinerea dezvoltării psihomotorie;
 Menţinerea sau formarea obijnuintei de practicare sistematică a exerciţiilor corporale;
 Menţinerea atitudinii şi donduitei pozitice în colectivitate;
 Contribuţia la înlăturarea unor efecte negative ale lipsei de activitate fizică sau ale activităţii
unilateral;
 Instruirea fizică recreativă.
Se poate afirma că apelul la mişcare, în calitate de practică activă, vine să contracareze, în
parte, efectul pe care condiţiile civilizaţiei tehnice le-au generat sau le amplifică, efecte care
contribuie într-un fel sau altu la deteriorarea fiinţei umane.

Activităţile corporale rămân în esenţa, un important factor de profilaxie şi recuperare la

scară de masă, rămâne de asemenea un mediu optim pentru dezvoltarea personalităţii umane nu
numai în ceea ce priveşte calităţile şi aptitudinile fizice, ci şi calităţile morale şi voliţionale,
dimensiunile affective emoţionale şi estetice ale indivizilor şi colectivităţilor, un factor puternic
pregătirii pentru viaţă şi muncă. Aşa se explică de ce pentru tot mai multe ţări activitatea corporală
reprezintă interes naţional.” ( M. Câmpeanu, F. Rusu, 2008, pag 62-63)

Tenis de câmp

Terenul ( vezi Fig.2 ) este în formă de dreptungi, de dimensiunile 23,77 m x 8,23 m pentru
simplu şi 23,77 m x 10,97 m pentru jocul la dublu. Acelaşi teren este folosit pentru ambele jocuri,
atât că are linii vizibile trasate pentru fiecare tip de joc. Terenul este împărţit în două jumătăţi
despărţite de un fileu care are o înălţime de 0.914 m.

Sunt mai multe tipuri de terenuri:

4
  pe suprafeţe argiloase
 pe iarbă
 pe suprafeţe dure
 pe suprafeţe tapetate

Fig.2 Teren de tenis

Un meci de tenis este jucat de doi sau patru sportivi. Un arbitru, ajutat de nouă arbitri de
linie decid asupra jocului. Înaintea meciului arbitrul aruncă cu monedă. Există mai multe posibilităţi
pentru cel care câştiga:

 alege servă
 alege terenul
 alege primirea
 cedează opţiunea
La începutul jocului se serveşte din partea dreaptă a terenului pe care îl are sportivul, în
diagonală, în partea stânga de teren a celuilalt. În următorul joc (game) servă trece la celălalt
jucător. Scopul este de a lovi mingea cu racheta şi a face-o să treacă în partea cealaltă, peste fileu.

Sportivii fac puncte dacă:

 mingea atinge terenul advers şi sare de două ori

 mingea atinge corpul adversarului
 adversarul loveşte mingea şi aceasta iese în afara terenului
 adversarul nu reuşeşte să o trimită peste fileu
 corpul sau racheta adversarului atinge fileul în timp ce mingea este încă în joc

5
 Câştigător este cel care câştigă 3 seturi din 5 (există şi 2 din 3) . Un set este format din 6
jocuri. Fiecare joc este format din 4 puncte.

Primul punct este numit 15, al doilea 30, al treilea 40 şi al patrulea este pur şi simplu jocul.
Dacă există egalitate la puncte se joacă la avantaje, adică câştigă cel care ia două puncte
consecutive. De asemenea, la 6 jocuri dacă există egaliate se joacă aşa numitul "ţie break" care
presupune jucarea a încă unui set. Aci servele se schimbă la două puncte şi terenurile se schimbă la
fiecare şase puncte. Cel care ajunge primul la 7 ( sau peste 7 ) şi are două puncte avantaj câştiga.
Ţie break se joacă în toate seturile mai puţin în ultimul unde câştigătorul se stabileşte în funcţie de
celelalte jocuri anterioare ale setului.

De cele mai multe ori nu privim dansul (Vezi Fig.3) ca pe o formă de mișcare, însă această
activitate reprezintă cea mai bună modalitate de a face mișcare și de a menține corpul sănătos, în
același timp.
Indiferent de vârstă, dansul poate fi practicat fără probleme.

Fig.3 Dans practicat la varsta a treia

De-a lungul timpului s-au făcut numeroase studii și cercetări care au pus în valoare
beneficiile dansului. Unul din aceste studii a fost efectuat de cercetători și oameni de știință de la o
universitate americană, pe parcursul a 12 săptămâni.

Grupul țintă era constituit din persoane în vârstă, care sufereau de dureri la nivelul
genunchilor și șoldurilor. Pe perioadă studiului, vârstnicii au participat la cursuri de dans cu un
impact scăzut. Rezultatul studiului a fost următorul: cei care au participat au redus cu până la 39%
medicația necesară calmării durerilor, iar cei care nu au luat parte la cursuri au înregistrat o creștere
a acestui tratament cu 21 procente.

6
 Lista de beneficii pe care le aduce dansul pentru sănătate se extinde la orice vârstă:

 Menținerea unei posturi corecte

 Îmbunătățirea densității osoase
 Creșterea nivelului de energie
 Eliminarea stresului și tensiunilor
 Risc potențial redus de afecțiuni cardiace, tensiune, osteoporoză și diabet

„Influenţa sportului şi a activităţilor fizice asupra omului şi societăţii este complexă, în

special datorită efectelor pe care le produce asupra menţinerii sănătăţii, formării şi dezvoltării
personalităţii. Timpul a validat efectele pozitive ale activităţilor fizice şi sportului asupra
conceptului de sine, autoaprecierii, anxietăţii, depresiei, tensiunii şi stresului, energiei, dispoziţiei,
eficienţei şi stării de bine.

Sportul şi activităţile fizice contribuie la socializarea oamenilor şi îndeosebi a tinerilor în

condiţiile în care există o bună dirijare. Socializarea în sport nu poate fi promovată decât atunci
când sunt puse în evidenţă calităţile morale. Aptitudinile, deprinderile şi regulile acumulate pot fi
transferate în orice altă sferă socială şi pot fi adaptate la specificul oricărei alte instituţii.

Statul, trebuie să intervină în promovarea, organizarea şi dezvoltarea "sportului pentru toţi",

până când populaţia în majoritatea sa va putea participa la activităţi sportive, susţinută de
posibilităţi financiare proprii, de condiţii (infrastructură, baze sportive, materiale, spaţii accesibile şi
agreabile) şi în special de mentalităţi favorabile, atitudini pozitive şi active la toate nivelurile.”
(marathon.ase.ro)

7
 Bibliografie:

1. Gheorghe Roman, Flavia Rusu. 2008. Activităţi sportive pentru populaţia de vârstă adultă.
Cluj-Napoca: Editura Napoca Star;
2. Melania Câmpeanu, Flavia Rusu. 2008. Sport pentru timp liber şi sănătate. Cluj-Napoca:
Editura Napoca Star;
3. Melania Câmpeanu. 2003. Activitatea corporală la polulaţia adultă. Cluj-Napoca: Editura
Napoca star;
4. Beneficile practicării exercitilor de timp liber. ( 2017, Mai 20 ) preluat de pe
http://www.marathon.ase.ro/pdf/vol2/22/brinescu.pdf

5. Regulamentul Jocului de tenis. (2017, Mai 20 ) preluat de pe http://www.antrenor-

tenis.ro/regulament/regulament.html
6. Sursa Imagini https://www.google.ro/