Academia Romna Institutul de cercetare a Calitatii Vietii Sesiunea de Comunicari Stiintifice 22 februarie 2002

Calitatea vietii de familiei n Romnia

Raluca Popescu
Cercetator asistent

CUPRINS: I. O NOUA EVOLUTIE A FAMILIEI I.2. Postmodernitate I.3. Schimbari n sfera familiei I.3.1. Schimbari la nivel demografic: I.3.2. Schimbari n stilurile de viata familiala I.4. Viitorul familiei II. FAMILIA ROMNEASCA N CONTEXT EUROPEAN II.1. Comportamente nuptiale si reproductive II.2. Perceptia importantei familiei II.2.1. Locul pe care-l ocupa familia n viata individului II.2.2. Aprecierea calitatii vietii de familie I.3. Valori si mentalitati n sfera familiei I.3.1. Ce nseamna o casatorie fericita I.3.2. Aparitia problemelor n casnicie I.3.3. Roluri si mentalitati I.4. Concluzii ANEXA 1 ANEXA 2 BIBLIOGRAFIE 3 5 6 6 7 9 11 11 13 13 13 16 16 19 21 27 29 30 31

I. O noua evolutie a familiei

Majoritatea cercetatorilor din domeniul familiei, dar si actorii politici sau opinia publica n general, par sa sustina ideea ca n ultimele decenii familiile din societatile contemporane au suportat transformari profunde. Se considera ca schimbarile intervenite sunt att de importante, nct nsusi termenul de "familie" a devenit destul de ambiguu, tinznd sa acopere astazi realitati diferite de cele ale generatiilor precedente (Mihailescu, 2000, p.17). n acelasi timp, aceasta contina sa reprezinte o institutie fundamentala n societate, fapt pentru care n dezbaterile publice problema declinului familiei este privita cu tot mai multa ngrijorare. Ni se spune mereu ca familia se destrama, ori ca familia e problema numarul unu. Dar cnd vorbesc despre familie, ei nu se refera la familie cu varietatea ei luxurianta de forme posibile, ci la un anumit tip de familie: familia celui de-Al Doilea Val. De obicei se gndesc la un sot sustinator al familiei, o sotie gospodina si ctiva copii mici. Desi exista multe alte tipuri, aceasta forma specifica, familia nucleara, a fost idealizata de civilizatia celui de-Al D oilea Val, a ajuns predominanta si s-a raspndit n toata lumea (). Astazi, cnd autoritatile ne ndeamna sa refacem familia, ele au n vedere familia nucleara a celui de -Al Doilea Val (Toffler,
1983, p.281).

Studiile consultate n ultima vreme par sa sustina ideea ca asistam nu numai la sfrsitul familiei asa cum o stim, ci si la sfrsitul lumii pe care o cunoastem (The End of the World as We Know It Waters, 1995), la nceputul unui haos n care totul se schimba mult prea repede pentru a putea tine pasul. Au trecut nsa aproape 20 de ani de cnd Toffler a scris Al Treilea Val si aproape 30 de la Socul viitorului si lumea nu s-a schimbat chiar asa de mult n aceasta perioada, dupa cum nici predictiile sale privind sfrsitul iminent al dominatiei familiei nucleare nu s-au confirmat dect patial. Analiznd date statistico-demografice recente si ultimele rezultate ale sondajelor de opinie nu doar din Romnia caci s-ar putea argumenta ca nu este o tara postmoderna ci si din SUA sau alte tari Occidentale, nu am constatat o schimbare majora si ngrijoratoare fata de anii 70, cu att mai mult cu ct familia rmne pentru majoritatea indivizilor domeniul care le ofera cea mai mare satisfactie, cel care are cea mai mare importanta n viata lor. De altfel, comentarii la fel de pesimiste au nsotit si trecerea de la familia extinsa, proprie societatii traditionale la familia nucleara, proprie

societatii moderne 1 . Mai mult, analize ulterioare au aratat ca exista o puternica mitologie privind familia extinsa, aceasta reprezentnd n societatile occidentale mai curnd un ideal, un model puternic valorizat si mai putin o realitate "familia clasica a nostalgiei Vestului" (Morgan, 1985, p.162). Imaginea curenta a familiei, preluata n discursul politic si stiintific, este aceea a unei institutii care conserva traditiile si valorile nationale. Fiind o institutie ce se transforma foarte lent si anevoios, familia are o independenta relativa fata de contextul social-economic, avnd o mare capacitate de inertie; schimbarile ei nu se fac o data cu schimbarea regimului politic ci urmaresc succesiunea civilizatiilor (Ghebrea, 2000, p.5). Ultimele opinii sustin ca familia cauta acum sa se debaraseze de gloria conservatorismului, de meritul de a fi pastratoarea va lorilor nationale, devenind mai curnd barometrul schimbarilor sociale, trecnd printr-un vizibil proces de democratizare, laicizare si liberalizare (Mihailescu, 2000, p.17). Avem de-a face de aceasta data cu o familie integrata tot mai puternic n socie tatea globala, tot mai mult conditionata de schimbarile economice si sociale, influentnd la rndul ei dinamismul social global. Disputa privind stabilitatea sau shimbarea familiei, mentinerea sau declinul ei este probabil una care nu se va ncheia prea curnd. n contextul social tot mai dinamic si mai complex, confruntndu-ne cu cerinta de a fi analisti ai realitatii contemporane, avem tendinta de a vedea schimbare peste tot, de a ne ngrijora adesea nainte de vreme, de a ne pripi cu predictiile noastre si de a accelera noi nsine mersul lucrurilor. Opinia mea este ca pe de o parte, se exagereaza n privinta fenomenelor de eroziune a familiei, iar pe de alta, multe din schimbarile constatate se datoreaza n parte si dezbaterilor nesfrsite pe aceasta tema, avnd loc un proces de tipul celui descris de Thomas: o situatie definita drept reala devine reala prin consecintele ei. De altfel, n societatea contemporana opiniile stiintifice sunt mediatizate devenind n ipostaza lor vulgarizata unul din factorii schimbarii.

Am ales drept cadru de analiza un model pentru care opteaza majoritatea cercetatorilor familiei, cel al trecerii de la traditionalitate la modernitate si postmodernitate. Simplif icnd, iata care ar fi cele mai importante caracteristici: modelul traditional se ntinde pna spre sfrsitul secolului al XIX-lea n Europa (Occidentala), iar referinta principala este familia extinsa ; modelul modern este caracterizat prin forma nucleara (sot, sotie, copii), rata de fertilitate reducndu-se treptat, o data cu cresterea continua a nivelului de trai si emanciparea femeii; modelul postmodern sau modelul diversitatii a nceput sa se dezvolte prin anii '60 - '70 n Occident o data cu criza fa miliei nucleare si cu proliferarea modelelelor familiale alternative (ntre care: familia comasata, coabitarea informala, celibatul definitiv, cuplurile homosexuale, etc). Desi este propriu societatilor occidentale, majoritatea autorilor considera ca si fa milia romneasca se nscrie n acelasi pattern, fara a-l considera nsa universal, obligatoriu si liniar (vezi Ghebrea, 2000; I.
Mihailescu, 2000, etc).

I.2. Postmodernitate Schimbarile din ultimele decenii din societatea occidentala au nascut ideea ca ne aflam n fata unei noi civilizatii, diferita de cea industriala si denumita de majoritatea teoreticienilor postmoderna. Postmoder nismul nseamna n primul rnd renuntarea la definitii si clasificari; nu mai avem modele ideale dominante ntr-un domeniu sau altul, nu mai exista calea cea mai buna. Postmodernitatea nsasi nu se mai poate clar defini si caracteriza, caci ar nsemna sa procedam ntr-o maniera moderna. Conceptele nu mai au un nteles univoc, pot fi redefinite n functie de context. Iata cteva schimbari sociale (vezi Ghebrea, 2000) care marcheaza etapa postmoderna pe mai multe domenii: n economie procesul de globalizare, constituirea corporatiilor multinationale, predominanta sectorului tertiar (al serviciilor), investitia n imaterial (nu n materii prime sau salarii ci n marketing, publicitate, management, informatizare); n politica predominanta politicii locale si sectoriale, constituirea regionalismului, miscari sociale si politice (nu sindicaliste ca n epoca moderna, ci miscari ale minoritatilor sexuale, etnice, rasiale, miscari feministe, ecologiste); critica sociala nu mai e ancorata n vreo filosofie, ci e pragmatica; n morala epoca permisivitatii (totul e contestabil, nu exista reguli si nici solutii garantate); n comunicare noi mass-media si tehnologii de comunicare; ncepnd cu anii 90 era internetului; n viata cotidiana noi stiluri de viata2 , o filosofie a libertatii si experimentarii, noua faza a consumerismului, un hedonism controlat, noi modalitati de petrecere a timpului liber. n sfera familiei primatul intereselor individuale n fata asteptarilor pe care societatea le are de la famil ie, proliferarea altor tipuri de familii; chiar si n cadrul familiei nucleare se schimba statusurile si rolurile, casatoria este mai mult un parteneriat
2

Numita de unii autori si vrsta inocentei(Maris, 1988, p.67), anii 60 si o parte a anilor 70 re prezinta perioada unei intense curiozitati, a unei dorinte de a experimenta; este epoca hippie, a revolutiei sexuale, a consumului de droguri n rndul tinerilor, a unor puternice miscari studentesti, a tulburarilor sociale n general. Este de fapt revolta tineretii care nu mai recunoaste autoritatea parintilor si vrea sa-si creeze propria societate. Etica protestanta prin care realizarea unei persoane era judecata mai ales dupa succesul material a fost nlocuita de etica existentialista, centrata pe a fi si nu pe a avea, pe a te cunoaste, a experimenta. Anii 80 au marcat trecerea la maturitate, aducnd n prim-plan o revigorare a conservatorismului, nsa unul mai tolerant la diferente, un hedonism controlat (un mare impact a avut aparitia SIDA care a curmat milioane de vieti). Indivizii ncep sa fie din nou interesati de cariera profesionala si obsedati de succes; se pune un pret tot mai mare pe imagine, pe un aspect fizic placut, astfel nct devin interesati de sanatatea organismului lor, fac mult sport, ncepe moda operatiilor estetice iar n privinta consumului ncepe epoca fara: bauturi fara alcool, cafea fara cofeina, dulciuri fara zahar, hrana fara colesterol, naturista si vegetariana, etc. Anii 90 pot fi caracterizati prin mbinarea celor doua tendinte, n sensul cresterii tolerantei si dorintei de a experimenta dublata nsa de o crestere a luciditatii avnd n vedere experientele generatiilor trecute.

I.3. Schimbari n sfera familiei I.3.1. Schimbari la nivel demografic: Criza nuptialitatii Reculul ca satoriilor a nceput n Occident n a doua jumatate a anilor '60, nti n tarile Scandinave, apoi n Elvetia, Austria, Germania, vestul Europei si n final n sudul Europei3 . Tot n aceasta perioada a avut loc explozia demografica a celibatarilor. La ultimul recensamnt din Suedia 51% din totalul gospodariilor erau reprezentate de persoane singure (Yerbook of Nordic Statistics, 1994,
p.55).

Banalizarea divortului Divorturile se multiplica si survin din ce n ce mai devreme n viata cuplului. Unul din 7 copii

americani este crescut de un singur parinte, n zonele urbane-unul din 4 (Toffler, 1983, p.288) . Se apreciaza ca aproximativ jumatate din casatoriile din SUA4 se termina prin divort (Broderick, 1988,
p.328).

Rata divortialitatii a crescut n Marea Britanie de 6 ori ntre 1960 si 1980, iar numarul

cuplurilor care au divortat n anii '70, e de trei ori mai mare dect numarul divortatilor din deceniul anterior (Parkinson, 1988, p.12). De fapt, casatoria propriu-zis ramne destul de populara (n ciuda unui recul care se nregistreaza si aici). Cu alte cuvinte experienta divortului nu mpiedica oamenii sa se recasatoreasca, dar aceste recasatoriri au o probabilitate mai mare de a se termina la rndul lor prin divort. Totusi, cercetari care nu s-au rezumat la simple comparatii de date statistice demonstreaza ca trebuie sa privim cu retinere prezicerile pesimiste cu privire la dezintegrarea familiilor si disparitia casatoriei ca un contract pe viata. Comparatiile nefavorabile dintre prezent si trecut pot fi nselatoare. Stabilitatea familiei ar putea fi un mit mai degraba dect o realitate istorica. Paradoxal, n unele tari, unul din motivele pentru care ratele divortialitatii au crescut este ca un numar mai mare de oameni se casatoresc. n 1911, circa 20% dintre englezoaice nu se casatorisera niciodata, comparativ cu 10% n prezent. n SUA, proportia de celibatari la barbatii cu vrste ntre 55-64 ani a scazut de la 8,4% n 1950 la 4,3% n 1983, iar la femei de la 7,9% la 4,4% (Hardyment, 2000, p.39). Cercetatorii sugereaza ca n secolele trecute, ratele recasatoririlor consecutive decesului unuia dintre parteneri (si sa nu uitam
3

Declinul autoritatii parentale, nmultirea posibilitatilor de a dobndi independenta economica si sociala mai devreme au facut ca ntr-o prima perioada (anii 60) rata casatoriilor sa creasca iar vrsta la casatorie sa scada. Miscarile de emancipare a femeii, cresterea perioadei de scolarizare ca si schimbarile valorice mai largi au condus ulterior la cresterea vrstei la prima casatorie si nu neaparat la scaderea nuptialitatii (vezi Capllow&all, 1982; Scanzoni, 1995 etc.) 4 Anexele 1 si 2 prezinta o evolutie a statutului marital al populatiei si a tipurilor de gospodarii din SUA n perioada 1970 2000

ca mortalitatea era foarte ridicata) ar putea sa fie la fel de mari ca cele de astazi consecutive divortului (Parkinson, 1993, p.12). n plus, numarul casatoriilor care se terminau n separari informale nu poate fi comparat cu cifrele de astazi pentru ca nu era nregistrat. Durata medie a casniciei din prezent este comparabila cu cea de acum 100 de ani. Scaderea natalitatii Datorita emanciparii femeii, a cresterii participarii ei pe piata muncii, datorita accesului tot mai larg la mijloacele contraceptive, n contextul schimbarilor valorice recente, tot mai multe cupluri amna conceptia copiilor sau chiar renunta la a mai avea copii. A stfel, n Suedia 18,6% din gospodarii erau cupluri conjugale cu copii si 23,5% cupluri fara copii (Yearbook of Nordic Statistics, 1994,
p.55).

Cel mai adesea numarul de copii ai unei femei se reduce prin amnarea nasterilor si deci prin

scurtarea perioadei fertile. n 1999 indicele sintetic de fertilitate pe plan mondial era de 2,9 copii pe femeie nsa n Europa acesta era de doar 1,4 - sub nivelul necesar nlocuirii generatiilor. Cresterea fertilitatii ilegitime Desi n cupluri se nasc tot mai putini copii, n afara casatoriei numarul de copii a crescut considerabil. Acesti copii sunt n mare parte doriti de mama (exceptnd probabil mamele adolescente al caror numar a crescut de asemenea) fara ca aceasta sa doreasca o legatura cu tatal biologic. n Franta, un nou-nascut din cinci este nascut n afara casatoriei, n timp ce n anii '70 era doar unul din opt (Ferreol, 1994, p.514). I.3.2. Schimbari n stilurile de viata familiala Dezvoltarea familiilor monoparentale Unii autori afirma ca ne ndreptam catre o societate "matricentrica" ntruct mama este cel mai adesea cea care are grija de copil. Acest tip de familie manifesta o stabilitate mult mai mare dect cuplul, cum este si firesc. n 1991 n Marea Britanie erau 1,3 mil. de familii monoparentale comparativ cu 0,5 mil. n 1971 continnd aproximativ 2,2 mil. de copii dependenti fata de 1 mil. n 1971. Aceasta nseamna ca una din 5 familii cu copii este familie monoparentala (Haskey, 1992, p.118) . Aparitia familiei comasate Doua persoane divortate cu copii se recasatoresc, adunnd copiii din ambele familii ntr-un nou tip de familie largita unul din 4 copii americani fac parte din asemenea familii (Toffler, 1983, p.289). Aparitia altor tipuri de menaje Este vorba despre casatorii homosexuale, grupari de persoane care se aduna pentru a mparti cheltuielile, casatorii n serie, conglomerate de familii, etc. Toate acestea trebuie privite nsa cu retinere ntruct desi se bucura de o mare mediatizare, studii recente asupra comportamentului sexual 7

din SUA si Anglia arata ca nu au fost niciodata att de raspndite pe ct ar indica opinia publica. Poate datorita amenintarii SIDA si a altor boli care ne amintesc de destinele noastre biologice, poate datorita unei morale nnoite, toate aceste aranjamente ndraznete vor ramne optiunea unei minoritati si escapade numai ocazionale ale majoritatii celor care le experimenteaza (cazul comunelor de hippioti care desi au cuprins marea masa a studentimii americane la un moment dat, au avut o viata scurta). Un studiu de opinie din 1997 din SUA arata ca a petrece cea mai mare parte a vietii cu o singura persoana ramne idealul pentru 95% dintre femei si 84% dintre barbati (Hardyment, 2000, p.47). Dezvoltarea uniunilor consensuale si aparitia relatiei pure Tot mai multe c upluri prefera coabitarea neoficializata n locul casatoriei legale. Raspndirea acestui stil de viata a impus nenumarate analize, cercetatorii observnd ca uniunile consensuale sunt de fapt un simbol al relatiei de dragoste din societatea postmoderna, astfel nct interpretarile sunt valabile si pentru cuplurile casatorite legal care n acest context dezvolta un nou tip de relatie, numita de Anthony Giddens, relatia pura, relatia de dragoste confluenta. Relatia pura este o situatie unde relatia sociala a fost initiata numai pentru ea nsasi, pentru ceea ce poate obtine fiecare persoana dintr-o asociere sustinuta cu cealalta, si se continua numai n masura n care amndoi partenerii considera ca le aduce suficiente satisfactii pentru ca fiecare s-o mentina (Giddens, 1992, p. 59). Dragostea confluenta, sentimentul caracteristic relatiei pure nu are loc ntre doua persoane menite una pentru cealalta, ci ntre doua persoane care s-au gasit mai mult sau mai putin ntmplator. Ele nu sunt alese, ci se aleg ncontinuu una pe cealalta. Nu mai este importanta gasirea unei persoane deosebite si conteaza tot mai tare realizarea unei relatii deosebite (Giddens,1992, p.62) . Succesul relatiei depinde de rezultatul ncercarilor de compatibilizare, de ntelegere reciproca. Este vorba de un proces de productie mai mult dect de o armonie statica si necesita efort si tehnica: tehnica de comunicare, de rezolvare a conflictelor si nu n ultimul rnd tehnica sexuala. Cuplurile consensuale, care traiesc mpreuna fara a fi casatorite oficial, ofera un prilej de explorare detaliata a provocarilor relatiei pure. Respingnd oficializarea, ndragostitii ncearca sa realizeze o relatie integral autosuficienta, ambitie destul de riscanta: coabitarea juvenila contempor ana poate aparea ca o ncercare (problematica) de sinteza a caracteristicilor, greu de conciliat, ale vietii conjugale si ale legaturilor extraconjugale ceea ce caracterizeaza obsesia moderna de a cstiga pe toate planurile si de a nu sacrifica nici una dintre posibilitati (Bjin,1998, p.
178) .

Fragilitatea acestei relatii este ceea ce o face valoroasa n ochii partenerilor. Ea ofera un spatiu

vast de alegeri. Partenerii sunt liberi sa stabileasca reguli care sa protejeze cuplul de la disolutie

privind de exemplu fidelitatea sexuala, sau distributia responsabilitatilor casnice, reguli care nu au nsa nici un sprijin extern. Coabitarea juvenila oscileaza ntre acesti doi poli: stabilirea unei complementaritati favorabile vietii prelungite n comun, dar care conduce la specializarea fiecarui partener n anumite sarcini si astfel la diminuarea unor potentialitati si, pe de alta parte, cautarea acestei egalitati, acestei simetrii perfecte (). Aceasta oscilatie se traduce printr-o negociere nencetata asupra diviziunii atributiilor: ineluctabile diferende ntre egali (Bjin,1998, p. 180). Tipul relatiei pure nu se rezuma la relatiile de dragoste ci este valabil si pentru celelalte: parinti copii, rude, neamuri, prieteni. Toate acestea devin relatii care evolueaza permanent si n care se descopera modul de raportare la celalalt din mers. Apar strategiile alternative de crestere a copilului: calitatea relatiei este pe primul plan, sensibilitate si ntelegere de ambele parti, intimitatea nlocuind autoritatea parinteasca. Parintii sunt mai degraba prietenii copilului, ocrotitorii confidentii si sfatuitorii lui. Prietenii devin la fel de importanti ca rudele. Prieteniile devin un fel de pacturi si pot reusi acolo unde familia a esuat. Studii recente desfasurate de South Bank University din Londra arata ca n termenii folositi de cei intervievati pentru a descrie prietenia limbajul familiei este foarte viu. Prietenii devin un fel de familie pe care ti-o creezi, o familie la alegere(Hadyment, 2000, p.87). De altfel, Mark Granovetter a scris n 1974 un articol intitulat Puterea legaturilor ntmplatoare (The Strength of the Weak Ties) n care demonstreaza ca prietenii, vecinii cu care mentii o legatura puternica, de lunga durata, joaca un rol important important n viata individului si chiar n

functionarea plina de succes a familiei (Broderick,1988, p.298). Pe lnga suportul afectiv si emotional, ei asigura legaturi cruciale cu lumea economica si sociala exterioara. Mai mult, familiile care nu dis pun de asemenea legaturi sufera adesea de lipsa de informatie, ramnnd izolate. Functia de informare este una din cele mai importante functii ale unor astfel de legaturi, conferind nu n ultimul rnd accesul la influenta si putere. I.4. Viitorul familiei Prezicerile n privinta casatoriei si familiei asa cum o stim sunt de multe ori pesimiste. Ritmul accelerat al schimbarilor si pune amprenta asupra indivizilor si face n opinia unor observatori aproape imposibil un proiect de durata ntre doi parteneri.Este posibil de demonstrat ca, pna si ntr-o societate relativ stagnanta, probabilitatile matematice sunt clar defavorabile oricarui cuplu care ncearca sa atinga acest ideal al mplinirii paralele (...) ntr-o societate aflata n miscare rapida, n care multe lucruri se schimba n mod repetat, n care sotul urca si coboara o diversitate de 9

scale economice si sociale, n care familia este iar si iar despartita de camin si comunitate, n care indivizii pleaca din ce n ce mai departe de parinti, de re ligia de origine, si din ce n ce mai departe de valorile traditionale, este aproape un miracol daca doua persoane se dezvolta n ritmuri ct de ct asemanatoare (Toffler,2000, p. 250). Parerile sunt ca de obicei mpartite: observatorii pesimisti observa un cerc vicios al degradarii familiale amplificata prin intermediul unei socializari deficiente sau datorita presiunilor infrastructurale (n special cele ocupationale, datorate schimbarilor la nivel economic) n timp ce observatorii mai optimisti cred ca perioada actuala este una a tatonarilor, a explorarii n vederea atingerii unui nou echilibru familial. A ncerca sa rezolvam aceasta criza a casatoriei prin masuri morale, sociale sau stiintifice, provenite din simpla dorinta de a pune capat degradarii, n-ar nsemna oare sa negam n mod arbitrar caracterul pe care pare sa -l prezinte ea: acela al cautarii, nca oarbe aproape, a unui nou echilibru al cuplului? (de Rougemont,2000, p. 320). Analiznd experienta societatilor occidentale si a celor nordice n special multi autori (din categoria celor optimisti) considera ca tendinta de individualizare se amplifica pna la un anumit punct. Semnele unei individualizari continue sunt contrabalansate de o crestere a importantei valorilor traditionale asupra structurii familiale, mai cu seama n unele dintre cele mai individualizate state (...) Avem impresia ca pendulul individualizarii se misca napoi, dupa ce oamenii au fost confruntati cu consecintele ideilor duse prea departe. (Van den Akker, Halman, de
Moor,1993, p. 109).

ncercarile de echilibrare de la nivel individual se vor agrega ntr-un echilibru, mai

mult sau mai putin stabil, la nivel social. n final vom avea o crestere a atasamentului fata de familie, fie ca este vorba de familie asa cum o stim , fie ca este vorba de noile tipuri familiale. Este interesant de remarcat ca dorinta pentru cresterea atasamentului fata de familie este mai puternica n tarile n care schimbarile n modelele familiale au fost profunde (n.n tarile nordice) dect n societatile n care aceste schimbari au avut un rol mult mai mic (...), iar explicatia ar putea fi: fie constientizarea dificultatilor generate de schimbari si dorinta de a consolida familia nucleara, fie dorinta de crestere a atasamentului fata de noile forme de familie (Mihailescu ,2000, p. 24) n aceeasi nota qvasi-optimista trebuie amintit ca numeroase cercetari au confirmat faptul ca, n ciuda asteptarilor, proportia comportamentelor familiale relativ traditionale a ramas foarte mare. Acceptarea n crestere a relatiilor alternative nu nseamna ca oamenii se vor implica ei nsisi n astfel de relatii. Casatoria nu mai este considerata indispensabila, dar n acelasi timp casatoria este nca preferata (); ceea ce s-a schimbat n aceste arii ale vietii familiale a fost o crestere a tolerantei pentru comportamente anterior inacceptabile, dar nu si o crestere a implicarii active n astfel de comportamente (Elster, Halman, de Moor,1993, p. 14). 10

II. Familia romneasca n context european II.1. Comportamente nuptiale si reproductive n continuare vom trece n revista principalii indicatori demografici relevanti n sfera familiei, comparnd valorile din tara noastra cu cele de la nivelul Europei Occidentale, analiznd acolo unde este cazul si date din anchete desfasurate recent, n scopul identificarii modelului familial dominant precum si structurii gospodariei5 . Rata nuptialitatii este semnificativ mai mare n Romania 6,2 la mie (6,6 la mie n urban si 2,05 la mie n rural) fata de media din tarile occidentale 5,4 la mie. Totusi, valoarea este n continua scadere, avnd n vedere ca n 1990 era de 8,3 casatorii la 1000 locuitori. Constatam n acelasi timp o tendinta de amnare a casatoriei reflectata prin vrsta medie la casatorie, care a crescut de la 23,7 ani pentru femei si 26,9 ani pentru barbati n 1990, la 25 ani pentru femei (23,6 n rural si 26 n urban) si 28 ani pentru barbati (27,7 n rural si 29 n urban) n 1999. De asemenea, vrsta medie la prima casatorie a crescut de la 22 ani la femei si 25 la barbati n 1990, la 23,3 ani la femei (22,2 n rural si 24,2 n urban) si 26,5 ani la barbati (26,3 n rural si 26,7 n urban) n 1999. Totusi, valorile se mentin mai mici dect n tarile din Comunitatea Europeana unde vrsta medie la prima casatorie era n 1992 de 25 ani pentru femei si 27,5 ani pentru barbati, valori comparabile cu cele privind vrsta medie la casatorie de la noi. V. Ghetau observa n acest sens ca asistam la o conservare a unui model cultural al casatoriei definit prin preferinta ridicata pentru legalizarea relatiei, proportie scazuta a celibatului definitiv si vrsta tnara la ncheierea casatoriei (Ghetau, 2000). Rata divorturilor este de 1,53 la mie (1,53 n urban si, asa cum era de asteptat, mult mai mica n rural 0,92). n Comunitatea Europeana este de 1,59. Faptul ca cele doua valori sunt apropiate nu nseamna ca Romania are o rata a divortialitatii crescuta, ci ca rata divortialitatii occidentale este n continua scadere (dupa punctul maxim atins n deceniul 8), fapt explicabil prin scaderea nuptialitatii. Coabitarile ramn ancorate n aspectul juvenil (pna n 30-35 ani) si provizoriu. La recensamntul din 1992 s-au nregistrat doar 1% coabitari din totalul cuplurilor. Conform Barometrului de Opinie Publica din 2001 proportia persoanelor care traiesc n uniune libera/concubinaj/casatoriti fara acte este de 3.3%, reprezentnd 5,2% din totalul uniunilor

Ultimele anchete au considerat gospodaria unitate de analiza, n consecinta analiza va viza n principal structura gospodariei si nu a familiei. Prin gospodarie am nteles totalitatea persoanelor cu menaj comun.

11

si fiind mult inferioara valorilor din Europa Ocidentala. Totusi, fenomenul este mai raspandit n cadrul tinerilor si mai ales n mediul urban.
Tabel II.1.1: Casatoriti legal si n uniuni consensuale pe vrste n Bucuresti (%)

Vrsta (n ani mpliniti) 18-24 25-34 35-44 45-54 55-64 65+ Starea civila Casatorit(a) cu acte Casatorit(a) fara acte / n uniune libera / concubinaj
Sursa: Baza de date Barometrul de Opinie Publica 2001

9,6 7,7

64,7 5,8

85,0 5,1

82,8 3,4

68,1 2,7

60,1 1,2

n cadrul tinerilor ntre 18-24 ani din Bucuresti este o practica aproape la fel de raspndita ca si cuplul legal constituit, proportii peste medie nregistrndu-se si la grupa de vrsta 25-34 ani si 35-44 ani. Amploarea fenomenului variaza nvers proportional cu vrsta, dupa 45 de ani fiind mai degraba marginal. Rata natalitatii este de 10,4 la mie n timp ce n Comunitatea Europeana media este de 11,4. Astfel, natalitatea este mai mica dect n majoritatea tarilor occidentale dezvoltate. Iata cteva exemple: SUA 14.6, Norvegia 13.3, Olanda 12.7, Franta 12.6, Marea Britanie 12.3, Suedia 10.0, Germania, Ita lia, Spania 9.3. Scaderea numarului de nascuti nu surprinde n contextul tranzitiei si avnd n vedere politica pronatalista de dinainte de 1989. Ceea ce

surprinde este faptul ca dupa dramatica evolutie a fenomenului dinainte de 1990 nivelul nu a cobort sub 10 la mie, asa cum s-a ntmplat n cele mai multe dintre tarile aflate n tranzitie, nca din 1993 1994 (Ghetau, 2000, p. 26). Iata n acest sens cteva exemple: Ungaria 9.4, Slovenia 9.0, Federatia Rusa 8.8, Cehia 8.7, Ucraina 8.3, Bulgaria 7.9. Mai mult, n cazul tarii noastre, n anii 19971998 s-a nregistrat chiar o crestere a natalitatii, determinata de dorinta de recuperare a parintilor care au amnat o perioada nasterea celui de-al doilea sau al treilea copil n speranta unor vremuri mai bune (acestea au ntrziat sa apara iar parintii nu mai aveau timp sa astepte).

12

II.2. Perceptia importantei familiei II.2.1. Locul pe care -l ocupa familia n viata individului Familia detine primul loc n ierarhia diferitelor domenii ale vietii, la diferenta destul de mare de celelate. Aproximativ 85% dintre persoanele intervievate considera ca familia este foarte

importanta n viata lor, comparativ, de exemplu, cu un sfert care apreciaza ca timpul liber sau prietenii sunt foarte importanti. La polul opus se afla politica pe care majoritatea subiectilor o considera neimportanta. Munca, domeniu plasat pe locul al doilea si religia, domeniu plasat pe locul al treilea sunt considerate de asemenea importante sau foarte importante n viata individului.

Grafic II.2.1.1: Importanta diferitelor domenii in viata individului 100 80 60 40 20 0 Familia Munca Religia
Important

Prietenii
Neimportant

Timpul liber

Politica

Sursa: Baza de date EVS 1999

II.2.2. Aprecierea calitatii vietii de familie Daca analizam comparativ satisfactia fata de diferite aspecte ale vietii individului, cea fata de viata de familie ramne n continuare cea mai ridicata, la diferente semnificative de restul.

13

Grafic II.2.2.1: Multumirea fata de cateva aspecte ale vietii

90

60

30

0
Viata de familie Realizarile Modul de din viata petrecere a timpului liber Profesia Locul de munca Relatiile dintre oameni Veniturile obtinute Viata politica

Multumit

Nici multumit, nici nemultumit

Nemultumit

Sursa: Baza de date Diagnoza Calitatii Vietii 1999

Si relatiile de familie n general ofera mare satisfactie indivizilor, mai mult de 80% din subiecti apreciindu-le drept bune si foarte bune.

Grafic II.2.2.2: Aprecierea relatiilor de familie si a altor aspecte

90

60

30

0 Relatiile din familie Relatiile cu vecinii Buna(e) Satisfacatoare Locuinta Proasta(e) Veniturile familiei

Sursa: Baza de date Diagnoza Calitatii Vietii 1999

14

Astfel, putem stabili un model familial n care relatiile din interiorul familiei dar si cele din exterior, cu vecinii, sunt bune si foarte bune, n care locuinta este n general buna, daca nu oricum satisfacatoare, dar n care veniturile familiei sunt mai degraba apreciate drept proaste si foarte proaste. Cu alte cuvinte, satisfactia fata de resursele imateriale ale familiei (relatiile dintre membrii, retelele mai largi cu vecinii) este foarte ridicata n timp ce satisfactia fata de resursele materiale este mai degraba scazuta - locuinta e considerata satisfacatoare dar venitul apare ca principalul motiv de insatisfactie si, asa cum vom vedea pe parcurs, este considerat principala cauza a aparitiei problemelor n familie. Analiznd evolutia satisfactiei fata de relatiile de familie dupa 1989 observam ca aceasta ramne crescuta, proportia celor care apreciaza relatiile drept bune si foarte bune depasind trei sferturi din populatia chestionata. Totusi, semnalam n ultimii doi ani din analiza o usoara tendinta descendenta, o deplasare a unei parti din aprecieri de la foarte bune si bune catre satisfacatoare.

Grafic II.2.2.3: Dinamica aprecierii relatiilor de familie 1999 - 1999

80 70 60 50 40 30 20 10 0

1990

1991

1992

1993
Bune

1994

1995

1996
Proaste

1997

1998

1999

Foarte bune

Satisfacatoare

Foarte proaste

Sursa: Bazele de date Diagnozele Calitatii Vietii 1990 1999

15

I.3. Valori si mentalitati n sfera familiei I.3.1. Ce nseamna o casatorie fericita

Tabel I.3.1.1.: Lucrul cel mai important pentru ca o casnicie sa fie fericita6 ( % )

Conditii bune de locuit

Criteriul

Sex

Masculin Feminin

21,5 25,3 22,5 18,8 23,2 30,0 24,1 29,3 31,7 23,6 24,3 20,6 20,6 26,2 23,6

20,8 19,8 21,2 20,3 16,1 19,9 14,7 21,5 18,8 24,8 20,6 18,3 20,0 20,4 20,2

16,6 15,6 15,9 21,9 19,6 20,1 17,9 12,5 13,5 15,7 17,1 16,0 17,1 15,2 16,0

13,4 13,1 14,6 12,5 7,1 15,6 6,6 5,8 11,9 11,6 17,4 15,2 11,5 13,2

13,5 12,6 13,1 18,8 7,14 10,1 14,3 11,3 11,5 11,9 13,4 13,6 14,8 11,4 13,0

2,6 2,9 3,6 1,8 2,8 2,0 1,6

2,1 1,7 2,0 1,5 1,7 1,3 1,5 1,4 0,9 2,6 1,7 1,8 1,9 1,8

0,9 0,9 0,1 4,3 5,3 10,0 3,9 3,4 0,9 0,7 0,3 0,5 1,2 0,9

0,6 0,8 0,4 0,4 2,3 1,4 0,9 0,7 0,4 0,4 1,0 0,7

Starea civila

Casatorit(a) Uniune libera/ concubinaj Divortat(a) Separat(a) Vaduv(a) Necasatorit(a)

8,9 1,8 9,9

4,0 0,9 3,5 2,3 4,3 2,5 2,6 3,2 2,9 2,5 2,1 2,1

Vrsta

Pna n 24 ani 25 34 ani 35 54 ani Peste 55 ani

Mediul

Rural Urban Total

3,2 2,2 3,1 2,3 3,2 2,3

Sursa: Baza de date Barometru de Gen 2000

Constatam ca att la nivelul ntregului esantion, ct si la nivelul celor mai multe din categoriile de populatie7 obtinute prin mpartirea n functie de diferite criterii socio -demografice, pe primul loc se afla iubirea, considerata esentiala pentru ca o casator ie sa fie fericita, iar pe locul al doilea, la o diferenta destul de mica, ncrederea reciproca ntre parteneri. Procente destul de ridicate au nregistrat si locuinta proprie, sprijinul reciproc si banii, celelalte aspecte ntrunind
6 7

S-a solicitat un singur raspuns la ntrebare. Mai putin la categoria celor care traiesc n uniune libera, la categoria de vrsta de 25-34 ani , la cei cu educatie primara si cu studii superioare.

16

Vrste apropiate

ncredere reciproca

Iubire reciproca

Fidelitate

Locuinta proprie

Potrivire sexuala

Aceeasi educatte

Sprijin reciproc

Copii

Bani

0,1 0,2 0,1 0,3

0,3 0,3 0,2 0,1 0,2

doar o mica parte din adeziuni. Sa vedem daca identificam variatii semnificative n functie de criteriile considerate. Sexul nu reprezinta un criteriu de diferentiere, att n rndul femeilor, ct si n rndul

barbatilor pastrndu-se aceeasi ierarhizare. Totusi, femeile par sa acorde o mai mare importanta iubirii dect barbatii diferenta nu este nsa dect de 4%. La celelate aspecte diferentele dintre sexe nu depasesc 12%. Starea civila induce diferentieri semnificative. Chiar daca diferentele dintre ponderi nu

sunt mari, apar adesea schimbari de ierarhie. Un pattern atipic identificam la persoanele care traiesc n uniune libera/concubinaj: pe primul loc se afla locuinta proprie, pe locul doi ncrederea reciproca, iar pe locul trei, la egalitate - iubirea si banii (procentul celor care considera banii lucrul cel mai important este cel mai ridicat dintre toate categoriile luate n considerare). Spre deosebire de totalul populatiei, ca si de alte categorii n cadrul carora identificam prin structura lui un pattern romantic, n acest caz avem de-a face cu un pattern realist, pragmatic, postmodern n care iubirea nu mai este considerata cea mai importanta. Faptul ca locuinta este n acest caz pe primul loc, avnd de altfel si pentru celelalte categorii o importanta deosebita se datoreaza distorsiunilor induse de perioada tranzitiei. Scaderea nivelului de trai, cresterea costurilor si lipsa facilitatilor n domeniu a facut pentru majoritatea cuplurilor aproape imposibila achizitionarea unei locuinte proprii, devenind n final pe l nga o problema stringenta si un aspect deosebit de important si puternic valorizat. Problema locativa este un fenomen raspndit n cazul tinerelor cupluri, chiar si n rndul celor casatorite8 . De altfel, marimea medie a gospodariei este net superiara altor tari europene, constatndu-se o usoara crestere dupa 1989. Pe de alta parte, importanta atribuita locuintei dezvaluie implicit un atasament crescut fata de familia nucleara, majoritatea cuplurilor dorindu-si un camin propriu. Pentru cei care traiesc n concubinaj si care nu doresc sa oficializeze legatura lor lipsa acestui camin devine o problema cu att mai mare, avnd de nfruntat mai multe dificultati n cazul unei gospodarii n comun cu alte persoane. Interesant este si procentul relativ mare de indivizi din rndul celor separati, divortati si n uniune libera care considera cel mai important aspect potrivirea sexuala comparativ cu procentul din rndul celor casatoriti, demonstrnd n cazul celor dinti o atitudine mai liberala si orientarea catre un model postmodern al relatiei.

Conform unor date mai vechi, mai mult de o treime din tinerele cupluri conjugale locuiesc mpreuna cu parintii, avnd menaj comun cu acestia, ntr-un tip de familie extinsa tributara nu att persistentei modelului traditional, ct dificultatilor generate de perioada tranzitiei. Georgeta Ghebrea a coordonat n cadrul ICCV o cercetare a acestui fenomen al coabitarii intergenerationale

17

Vrsta constituie un element semnificativ de diferentiere. Constatam

o scadere a

importantei iubirii o data cu naintrea n vrsta paralel cu cresterea importantei ncrederii si sprijinului reciproc dar si a resurselor materiale: locuinta proprie si banii. Fidelitatea, ca si potrivirea sexuala nregistreaza un procent relativ crescut comparativ cu celelate categorii la cei foarte tineri, de pna n 25 de ani, iar copiii sunt considerati importanti mai ales n rndul maturilor. Cu alte cuvinte tinerii, aflati la nceput de drum, sunt nca tributari modelului dragostei romantice n casatorie, considernd ca celelate aspecte se vor rezolva de la sine daca exista iubire, ncredere si fidelitate ntre parteneri, n timp ce maturii sau vrstnicii, n urma unei experiente mai bogate, adopta un model mai echilibrat, n care conteaza sprijinul reciproc si n care partea materiala joaca de asemenea un rol important. Mediul de rezidenta nu induce diferentieri de ierarhie, dar constatam diferente

n procentele nregistrate: iubirea este considerata cea mai importanta ntr-o proportie mai mare n urban n timp ce sprijinul reciproc sau banii sunt considerati mai importanti n rural. Variatiile pot fi explicate probabil prin persistenta diferentei de model (adesea traditional n rural si modern n urban) dar si prin diferentele n nivelul de trai. n concluzie, patternul identificat la nivelul ntregii populatii este unul modern, romantic, care plaseaza iubirea si ncrederea reciproca pe primul plan, adaptat nsa la conditiile tranzitiei locuinta proprie si banii avnd de asemenea un rol important. Importanta acordata locuintei (plasata pe locul trei) trebuie nteleasa si ca atasament fata de familia nucleara, ca optiune pentru un camin propriu. Surprinzatoare este n acest context importanta relativ scazuta atribuita copiilor ntr-o casnicie fericita. Celelalte conditii sunt mai degraba negijate: fidelitate, conditii bune de locuit, aceeasi vrsta sau educatie. Potrivirea sexuala, conditie postmoderna a unei relatii este considerata importanta de asemenea de foarte putini.

18

I.3.2. Aparitia problemelor n casnicie

Tabel I.2.3.1.: Cauzele aparitiei problemelor - doua mentiuni (%) Masculin Feminin Total populatie

Lipsurile materiale sau lipsa de bani Comportamentul copiilor Bautura Parintii / socrii Neglijarea familiei de catre unul dintre soti/ parteneri Sotul(sotia) / partenerul(a) nu aduce bani n cas a Discutiile contradictorii Stresul / oboseala Lucrurile minore Bolile Alte probleme Nu apar probleme NS/NR

57,5 45,1 9,3 12,6 9,0 3,3 1,9 4,0 4,4 3,4 5,0 7,0 11,3

54,7 35,6 19,2 10,3 7,4 3,5 3,8 2,4 0,6 1,4 5,9 2,8 11,0

56,3 39,3 15,2 11,2 8,0 3,4 3,0 3,0 2,1 2,1 5,9 4,5 11,2

Sursa: Baza de date Barometrul de Gen, 2000

Cea mai importanta cauza a aparitiei problemelor n casnicie este reprezentata de lipsurile materiale sau lipsa de bani, la diferente foarte mari de restul aspectelor mentionate. De retinut ca la prima mentiune aceasta a fost invocata de aproape jumatate din subiecti, n conditiile n care celelalte probleme au fost mentionate de maxim 3-4%. Lipsa de bani este considerata drept principala cauza a aparitiei problemelor ntr-o masura mai mare de catre barbati, explicatia fiind probabil faptul ca responsabilitatea asigurarii necesarului material n gospodarie revine n mare parte barbatilor. n familia romaneasca persista nca asteptarile complementare de rol conform carora barbatul trebuie sa aduca bani n casa iar femeia trebuie sa aiba grija de copii si de gospodarie. Comportamentul copiilor este a doua cauza a aparitiei problemelor, la diferenta destul de mare de celelalte mentionate, barbatii fiind se pare mai afectati de acest lucru dect femeile desi, asa cum vom vedea, femeile sunt cele care se ocupa ma i mult de ngrijirea si educarea copilului. Bautura este considerata cauza problemelor ntr-o masura mult mai mare de femei dect de barbati, probabil datorita faptului ca acest obicei este mai raspndit n rndul celor din urma. Parintii/socrii ca si neglijarea familiei de catre unul din soti sunt considerate cauze ale aparitiei problemelor mai mult de catre barbati, diferenta fata de femei fiind totusi mica. Ultimele aspecte 19

sunt mentionate de un procent foarte mic, nemultumirea pe sexe variind de la caz la caz - faptul ca sotul/sotia nu aduce bani n casa ca si discutiile contradictorii nemultumesc ntr-o mai mare masura femeile, n timp ce stresul/oboseala, lucrurile minore, bolile nemultumesc ntr-o mai mare masura barbatii. Revenind la problema lipsurilor materiale, nu surprinde faptul ca a fost invocata de marea majoritate a subiectilor. Iata cum se prezinta n timp aprecierea veniturilor familiei Analiznd datele pentru anii 1990 1999, observam ca proportia celor care apreciaza ca veniturile familiei nu ajung nici pentru strictul necesar a crescut de 4 ori (de la aproximativ 10% n 1990 la aproximativ 40% n 1999) n timp ce proportia celor care sustin ca ajung doar pentru strictul necesar a crescut cu aproximativ 7%. Aceasta nseamna ca de la aproximativ o treime a popultiei care se considera saraca n 1990 s-a ajuns la trei sferturi n 1999. Interesant este ca a crescut mai ales ponderea celor care se considera aflati n saracie extrema (am considerat ca aprecierea veniturilor ca neacoperind nici macar strictul necesar corespunde unei stari de saracie extrema n timp ce aprecierea veniturilor ca asigurnd numai strictul necesar corespunde unei stari de saracie relativa). n acelasi timp ponderile n cadrul celorlalte categorii care ar acoperi clasa de mijloc (urmatoarele doua categorii) si bogatii (ultima categorie) au scazut vertiginos: cei care apreciaza ca veniturile ajung pentru un trai decent s-au njumatatit (de la aproximativ 40% la putin peste 15%), cei care si permit cumpararea unor obiecte mai scumpe au scazut de trei ori (de la aproximativ 18% la 6%), iar cei care considera ca au tot ce le trebuie s-au diminuat de sapte ori (de la 3,4% la 0,5%). Asa cum se observa si din grafic, schimbarile au fost mult mai accentuate n primii ani, panta fiind abrupta pna prin 1994 la toate categoriile, si apoi mai lenta, nsa respectnd tendinta, n anii urmatori.

20

Grafic I.3.2.1: Aprecierea veniturilor in raport cu necesitatile 19901999

45 40 35 30 25 20 15 10 5 0 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Nu ajung nici pentru strictul necesar Ajung pentru un trai decent Au tot ce trebuie

Ajung numai pentru strinctul necesar Pot cumpa unele obiecte mai scumpe

Sursa: Bazele de date Diagnozele Calitatii Vietii 1990 1999

I.3.3. Roluri si mentalitati Traditionala diviziune a muncii n familie este n proces de modificare. Diferentierea rolurilor a ramas, dar situatia este ntr-o schimbare structurala observndu-se o mai mare flexibilitate din partea celor doi parteneri. Totusi, 63% au considerat ca este datoria femeii mai mult dect a barbatului sa se ocupe de treburile casei si 70% ca este mai mult datoria barbatului sa aduca bani n casa.
Tabel I.3.3.1.: Responsabilitatile femeii si barbatului n gospodarie (n functie de sex)

Masculin
Da Este mai mult datoria femeilor dect a barbatilor sa se ocupe de treburile casei? Este mai mult datoria barbatilor dect a femeilor sa aduca bani n casa? 71,2 22,1 6,7 61,6 Nu 32,1

Feminin
NS/NR Da 6,3 65,6 Nu 27,6 NS/NR 6,8

68,6

24,4

7,0

Sursa: Baza de date Barometrul de Gen, 2000

21

Observam ca nu exista diferente semnificative n functie de sex.. Mai mult, un procent mai ridicat de femei considera ca este datoria lor sa se ocupe de treburile casei ca si un procent mai ridicat de barbati care considera ca este datoria lor sa aduca bani n casa, fapt care demonstreaza asumarea deplina si voluntara a acestei identitatii de rol n cadrul familiei. Interesant este nsa procentul de 52% care considera ca muncile casnice ar trebui platite (rasplatite) ca oricare alta munca si procentul de 81% care considera ca muncile casnice nu sunt cele mai usoare munci, cu att mai mult cu ct nu exista practic diferente n functie de sex.
Tabel I.3.3.2.: Aprecierea muncilor casnice (n functie de sex)

Masculin n general sunteti de parere ca: Da Muncile casnice trebuie platite / rasplatite ca orice alta munca? Muncile casnice sunt cele mai usoare munci? 51,8 10,0
Nu

Feminin
Nu m-am NS/NR Da gndit Nu Nu m-am NS/NR gndit

28,4 80,4

13,6 6,9

6,2 2,7

52,2 10,9

29,1 81,8

13,7 5,6

5,0 1,7

Sursa: Baza de date Barometrul de Gen, 2000

Familia moderna, egalitara este preferata de majoritatea subiectilor. Totusi, cei care considera ca barbatul ar trebui sa conduca n familie reprezinta un procent destul de ridicat.

Grafic I.3.3.1.: Sunteti de parere ca in familii ca a dvs..(Barometrul de Gen,2000)

NS/NR 3% Este de preferat ca barbatii sa conduca 32%

Nu conteaza sexul 61%

Este de preferat ca femeile sa conduca 4%

22

De aceasta data diferenta dintre barbatii si femeile care sustin ca este de preferat ca barbatii sa conduca este de 11%. n acelasi timp, procentul femeilor care sunt de parere ca ar fi mai potrivite n acest scop este dublu fata de cel al barbatilor, tot ele raspunznd ntr-o masura mai mare si ca nu conteaza sexul.
Tabel I.3.3.3.: Cine ar trebui sa conduca n familie (n functie de sex)

Sunteti de parere ca n familii ca a dvs:

Este de preferat ca Este de preferat ca barbatii sa conduca femeile sa conduca Nu conteaza sexul NS/NR

Sex

masculin feminin

38,5 27,6

2,7 5,7

57,0 62,4

1,8 4,3

Sursa: Baza de date Barometrul de Gen, 2000

Analiza itemilor urmatori ne va da o imagine mai cuprinzatoare.

Tabel I.3.3.4.

Masculin
Da Nu

Feminin
Depinde NS/NR Da Nu Depinde NS/NR

Femeia trebuie sa-si urmeze barbatul Barbatii pot creste copiii la fel de bine ca si femeile Femeia este stapna casei

82,1 28,4 57,4

5,3 52,2 27,5 6,8

11,8 17,7 13,2 6,4

0,7 1,6 1,9 1,0

74,8 24,8 64,7 81,1

7,1 53,5 19,4 8,1

17,5 19,3 13,7 9,4

0,6 19,3 2,3 1,5

Barbatul este capul familiei 85,8

Sursa: Baza de date Barometrul de Gen, 2000

Astfel, marea majoritate a celor intervievati considera ca femeia trebuie sa-si urmaze barbatul, diferenta dintre barbati si femei nefiind semnificativa. Pe de alta parte, faptul ca barbatii nu pot creste copii la fel de bine ca femeile ntruneste un acord mai slab, depasind totusi 50%, fara a se nregistra diferente semnificative n functie de sex. Interesanta este nsa analiza comparativa a ultimilor doi itemi. n cazul afirmatiei ca femeia este stapna casei parerile sunt mai curnd mpartite, n timp ce n privinta adevarului afirmatiei ca barbatul este capul familiei nu pare sa ncapa vre-o ndoiala. Cu prima afirmatie este de acord doar majoritatea simpla n cazul barbatilor si un procent mai mare, nsa relativ modest din rndul femeilor, fata de cea de -a doua exprimndu-si acordul o majoritate covrsitore, diferentele ntre sexe fiind abia perceptibile.

23

Sa vedem cum arata diviziunea muncii n gospodarie.

Tabel I.3.3.5.: Diviziunea muncii n gospodarie (%) - (dupa sexul respondetilor)

repara

Are grija zilnica de copil

Merge cu copiii la doctor

Eu
Masculin Feminin

86,1 13,9 3,6 96,4

89,3 10,7 3,2 96,8

12,9 87,1 96,1 3,9

12,9 87,1 96,1 3,9

16,3 83,7 95,5 4,5

11,5 88,5 95,9 4,1

17,2 82,8 95,6 4,4

9,7 90,3 96,1 3,9

20,2 79,8 94,1 5,9

21,9 78,1 89,4 10,6

21,7 78,3 88,1 11,9

Sot / Partener
Masculin Feminin

Sursa: Baza de date Barometrul de Gen, 2000

Daca analizam tabelul de mai sus observam ca majoritatea treburilor gospodaresti revin femeii. Barbatul se ocupa cu reparatiile din casa si ale automobilului, femeia cu restul: pe de o parte muncile casnice - gatit, spalat, calcat, curatenie si pe de alta cresterea si ngrijirea copilului - supravegherea lectiilor si timpului liber al copilului, mersul la scoala sau la doctor. Pe de alta parte, observam o discrepanta destul de mare, o lipsa de acord n privinta a ce si ct considera ca face fiecare. Daca 10 15% din barbati apreciaza ca ei fac multe din muncile casnice, femeile sunt mult mai intransigente, procentul celor care le recunosc asemenea ndeletniciri partenerilor lor fiind de trei-patru ori mai mic (spre exemplu, daca 17% dintre barbati considera ca se ocupa cu spalatul si calcatul hainelor, numai 4,5% din femei admit acest lucru). Si n privinta ngrijirii copilului diferentele de optica se mentin, nsa o proportie mai mare de femei sunt de acord ca sotii lor se ocupa de aceste probleme (n general jumatate din procentul barbatilor). De altfel, la ntrebarea "Cine ar trebui sa se ocupe ntr -o familie de cresterea copilului", 71% au raspuns ambii parinti si numai 28% mai ales mama, fiind nsa recunoscuta priceperea mamei n acest sens asa cum am vazut, 53% afirma ca barbatii nu pot creste copilul la fel de bine ca femeia. Analiza comparativa a raspunsurilor la ntrebarea daca sotul/sotia ar face mai bine sau mai putin bine diferite munci ntareste ipoteza ca treburile gospodaresti apartin n mare masura femeii. Att barbatii ct si ele nsele considera ca sunt mult mai pricepute n majoritatea muncilor casnice si chiar n cresterea si ngrijirea copilului.

24

Merge cu copiii la scoala

Supravegheaza lectiile si timpul liber al copiilor

Calca rufele

Spala automobilul familei Repara instalatiile din casa

Spala haine

Spala vase

Face curat n casa

Pregateste mncarea

Tabel I.3.3.6.: Aprecierea comparativa a priceperii personale si a partenerului la anumite treburi gospodaresti

Comparativ cu dvs. credeti ca sotul(ia) / partenerul(a) ar face mai bine sau mai putin bine urmatoarele: ngrijit Curatenie Reparatii Gatit copilul generala n casa mncare bolnav n casa Mult mai bine Masculin Feminin La fel de bine Masculin Feminin Mai putin bine Masculin Feminin Nu le face deloc Masculin Feminin NS/NR Masculin Feminin

Zugravit casa

9,0 48,2 6,4 5,4 32,1 3,7 28,1 6,3 24,5 36,3

67,8 4,9 4,3 7,6 2,8 31,2 0,7 20,5 24,5 35,8

41,3 2,6 7,7 12,7 1,9 20,8 1,8 8,5 47,3 55,5

60,1 5,4 12,6 14,1 2,6 27,4 0,4 17,0 24,3 36,1

16,0 22,5 14,2 12,3 16,8 9,6 25,9 17,1 27,1 38,4

Sursa: Baza de date Barometrul de Gen, 2000

n primul rnd trebuie subliniat numarul mare de raspunsuri de tip nu stiu sau de nonraspunsuri - n medie un sfert din barbati si o treime din femei. Asa cum era de asteptat, femeile considera n general ca sotii lor ar face mai bine dect ele reparatiile n casa (totusi mai putin de jumatate cred acest lucru) si eventual zugravitul (nsa comparnd datele reiese ca acesta din urma constituie mai degraba unul din aspectele la care se pricep amndoi, oarecum n aceeasi masura). Barbatii considera ca sotiile lor fac mai bine att muncile casnice gatitul si curatenia nregistreaza procente foarte ridicate (pna la doua treimi din barbati considera ca sotia le face mult mai bine), ct si ngrijitul copilului bolnav, nsa cu un consens mai redus (putin peste 40%). De altfel, ngrijitul copilului bolnav este aspectul cel mai controversat, aproape jumatate din barbati si mai mult de jumatate din femei raspunznd nu stiu sau refuznd sa raspunda la aceasta ntrebare. Pe de alta parte, analiznd raspunsurile la ntrebarea cine are mai mult timp liber, femeile nu par sa fie n dezavantaj fat a de partenerii lor, dimpotiva.

25

Tabel I.3.3.7.: Aprecierea timpului liber disponibil n comparatie cu cel al partenerului

Sex Masculin Feminin Total

Fata de sot(ie)/partener(a) considerati ca aveti mai mult sau mai putin timp liber? Mai mult La fel Mai putin Nu pot aprecia 27,2 33,5 28,9 1,6 21,5 33,1 35,1 1,5 24,3 33,3 32,1 8,7
Sursa: Baza de date Barometrul de Gen, 2000

NS/NR 1,6 1,5 1,5

n ciuda treburilor casnice pe care le are de realizat, se pare ca n opinia femeilor ct si n cea a barbatilor tot ele au mai mult timp liber. Dupa cum se observa, proportia barbatilor care considera ca au mai mult timp liber este egala cu cea care considera ca au mai putin, reprezentnd aproximativ o treime. La femei diferenta este mare, proportia celor care considera ca partenerii lor au mai putin timp liber dect ele fiind cu 15% mai mare dect a celor care considera ca au mai mult timp liber. Pentru aceasta apreciere exista cel putin doua explicatii. Pe de o parte, este posibil ca prin timp liber sa se nteleaga timpul n afara serviciului, si fiind mai probail ca barbatul sa stea mai mult la lucru iar femeia mai mult acasa, aceasta are n acest fel mai mult timp liber (muncile n gospodarie fiind practic n timpul liber). Totusi, explicatia trebuie privita cu precautie, avnd n vedere faptul ca majoritatea subiectilor considera ca muncile casnice nu sunt cele mai usoare si ca acestea ar trebui platite/rasplatite ca oricare alte munci. Pe de alta parte, trebuie tinut cont de faptul ca multi dintre barba ti mai au si o a doua slujba fie permanenta, fie temporara, aceasta diminundu-le timpul liber. Practica de a munci n timpul liber n scopul sporirii veniturilor familiei este destul de raspndita. n concluzie, rezultatele obtinute prin analiza raspunsurilor la toate aceste ntrebari demonstreaza ca barbatul este capul familiei si ca femeia este stapna casei, dar nu neaparat n termeni de autoritate si putere. Barbatul trebuie sa aduca bani n casa iar femeia este responsabila n continuare de treburile gospodaresti. Important este ca majoritatea femeilor, nu doar majoritatea barbatilor considera ca efectuarea acestor munci casnice, ca si ngrijirea copilului tine de datoria lor, fapt care demonstreaza asumarea deplina si voluntara a acestei identitati de rol n cadrul familiei. Similar, barbatii considera ca datoria lor o reprezinta muncile mai grele si mai ales responsabilitatea de a aduce bani n casa. n acest context este evident ca schimbarea de mentalitate, atitudinea postmoderna n privinta distributiei rolurilor familiale nu si face simtita prezenta dect la un procent scazut din rndul populatiei. Clasica diviziune a muncii n cadrul gospodariei se mentine, femeia avnd n fapt doua servicii, unul pe piata muncii si altul acasa. Probabil ca explicatia trebuie cautata nu doar la nivel valoric. Fara ndoiala ca nivelul de trai, 26

dificultatile economice ntmpinate de majoritatea familiilor pot influenta aceste alegeri voluntare transformndu-le mai degraba n modalitati de adaptare la situa tie. Supraaglomerarea femeii cu sarcini n cadrul gospodarie poate fi un indicator al standardului de viata scazut.

I.4. Concluzii Adaptarea familiei la schimbarile din perioada tranzitiei este un proces activ si relativ autonom; astfel, nu trebuie vazuta o cauzalitate stricta de genul: schimbari sociale exterioare schimbari n interiorul familiei (vezi Ghebrea, 2000). Dupa 1989, este evident ca patternul familial romnesc este n schimbare, nsa acest lucru nu trebuie interpretat doar prin prisma tra nzitiei la economia de piata. n prezent ne aflam n plina consolidare a modernizarii familiei, manifestnduse chiar unele tendinte spre postmodernitate9 . Tranzitia cu toate aspectele ei economice si sociale a avut fara ndoiala impact asupra familiei, una din cele mai grave consecinte fiind scaderea drastica a natalitatii. Pe acest fundal, ngrijorarile n privinta viitorului familiei au aparut tot mai mult si n discursul politic sau stiintific din Romnia: s-ar putea spune ca familia romnesca evolueaza nca pe linia caracteristica poporului nostru, n ciuda bulversarii actuale (...). Dar ct va mai putea ea sa ramna o institutie fundamentala a societatii romnesti, ale carei radacini se afla n fondul sanatos al acestui popor? (Mitrofan,1999, p.477). Mitul declinului sau al disolutiei familiei asa cum o stim se raspndeste si n societatea noastra la fel ca n cele occidentale, desi, asa cum reiese si din acest studiu, motivele de ngrijorare sunt putine. Daca n societatile occidentale se constata o tendinta clara de scadere a numarului casatoriilor si de amnare a lor, modelul nuptial romanesc se caracterizeaza prin universalitatea casatoriei si printr-o vrsta medie la prima casatorie destul de scazuta. Chiar daca n Occident se extind modelele familiale alternative ntre care cele mai raspndite sunt coabitarile informale si celibatul, n Romnia acestea sunt fenomene destul de slab reprezentate, familia nucleara ramnnd dominanta.

De remarcat totusi regresul la patternuri traditionale de viata ale ctorva segmente de populatie (familii sarace, cu multi copii, familii de rromi, etc) vezi Zamfir, 1999.

27

Modelul familial spre care se tinde este modelul copilului unic10. Familiile extinse, multigenerationale sunt destul de numeroase n Romania att din cauza unor presiuni economice, ct si ca o manifestare a persistentei modelului traditional. n urma analizelor ntreprinse se constata ca atasamentul fata de familie ramne foarte ridicat, aceasta ocupnd primul loc n ierarhia de valori si fiind domeniul care ofera cea mai mare satisfactie. Totusi, ar fi de adaugat ca satisfactia fata de viata de familie a nregistrat un usor declin mai ales datorita dificultatilor materiale pe care le traverseaza majoritatea gospodariilor. Principala cauza invocata pentru aparitia problemelor n familie o reprezinta lipsa de bani. n privinta lucrurilor care fac o casatorie fericita, patternul identificat este unul modern, romantic (n care iubirea si ncrederea reciproca sunt pe primul plan), adaptat nsa conditiilor tranzitiei (locuinta proprie si banii avnd de asemenea un rol important). Importanta acordata locuintei trebuie nteleasa si ca atasament fata de familia nucleara, ca optiune pentru un camin propriu. Traditionala diviziune a muncii n familie este n proces de modificare. Diferentierea rolurilor a ramas, n ciuda unei flexibilitati mai mari din partea celor doi parteneri. Atitudinea fata de statusurile si rolurile barbatului si femeii n gospodarie este n general una moderna, pozitiva fata de egalitatea relatiilor. Totusi, se mentine stereotipul potrivit caruia datoria barbatului este sa aduca bani n casa si a femeii sa aiba grija de copii si de gospoda rie.

10

Explicatia acestui fenomen cuprinde mai multe aspecte. Pe de o parte scaderea continua a nivelului de trai a facut ca parintii sa-si concentreze resursele pentru a ngriji un singur copil. Un rol deosebit de important l a jucat si mostenirea unei sciziuni valorice n atitudinea fata de copii n urma politicii pronataliste a regimului socialist. n acea perioada s-a cristalizat cultura natalitatii restrnse, a carei cerinta centrala era reglarea numarului de copii n raport cu posibilitatile familiei de a oferi acestora sprijinul material necesar reusitei n viata, astfel nct, desi copilul era nalt valorizat n societatea romneasca, numarul de copii era mai degraba tratat negativ. (Zamfir coord., 1999). Nu n ultimul rnd trebuie avuta n vedere schimbarea generala a atitudinii fata de copii din postmodernitate, efectele ei ntlnindu-se practic n toate societatile occidentale si facndu-si probabil simtita prezenta si la noi.

28

Anexa 1
Statutul marital al populatiei din SUA de 15 ani si peste in functie de sex: 1970, 1980, 1990, 2000. Barbati 80 60 40 20 0 Casatoriti Necasatoriti Separati / divortati Vaduvi 1970 1980 1990 2000

Femei

80 60 40 20 0 Casatorite Necasatorite Separate / divortate Vaduve 1970 1980 1990 2000

Sursa: U.S. Census Bureau, Americas Families and Living Arrangements, 2000

ntrzierea casatoriei ncepnd cu anii 70 att de catre femei, ct si de catre barbati a dus la o crestere substantiala a procentului tinerilor necasatoriti. Spre exemplu, proportia femeilor necasatorite ntre 20 si 24 de ani s-a dublat ntre 1970 si 2000: de la 36% la 73%. Rata divortialitatii a crescut de asemenea. Proportia barbatilor si femeilor necasatoriti, ca si a celor divortati a crescut n timp ce proportia celor casatoriti s-a diminuat considerabil. De exemplu, n 2000, 25% dintre femeile de 15 ani si peste sunt necasatorite si 13% sunt divortate/separate comparativ cu 22%, respectiv 6% n 1970. n paralel, n 2000, 52% dintre femeile de 15 ani si peste sunt casatorite comparativ cu 60% n 1970. Aceeasi tendinta se remarca si n cazul barbatilor. Totusi, proportia femeilor casatorite comparativ cu cea a barbatilor se mentine mai ridicata de-alungul ntregii perioade. De asemenea, conform acelorasi statistici, barbatii au o probabilitate mai mare de a nu se casatori niciodata, iar femeile de a fi divortate sau vaduve.

29

Anexa 2

Tipuri de gospodarii (familiale si nefamiliale) in SUA: 1970, 1980, 1990, 2000

100% 1,7 11,5 5,6 80% 10,6 8,6 12,9 60% 30,3 29,9 40% 29,8 28,7 14,8 16 9,7 3,6 14

4,6 14,9

5,7 14,8 10,7 Alte gospodarii nonfamiliale Femei singure Barbati singuri Alte gospodarii familiale Cupluri casatorite fr copii Cupluri casatorite cu copii

20%

40,3 30,9 26,3 24,1

0% 1970 1980 1990 2000

Sursa: U.S. Census Bureau, Americas Families and Living Arrangements, 2000

n mod traditional gospodariile familiale reprezinta marea majoritate a gospodariilor 81% n 1970 . n 2000 procentul scade la 69% din totalul gospodariilor. Cea mai notabila schimbare este declinul proportiei cuplurilor casatorite cu copii de la 40% din totalul gospodariilor n 1970 la 24% n 2000. n paralel, proportia gospodariilor cuplurilor casatorite fara copii a ramas relativ stabila n aceasta perioada. Alte tipuri de familii au cunoscut o crestere de la 11% la 16%. Graficul arata ca mare parte din cresterea gospodariilor nonfamiliale se datoreaza cresterii ponderii gospodariilor de o singura persoana. Acestea au crescut cu 9 procente de la 17% n 1970 la 26% n 2000, comparativ cu alte gospodarii nonfamiliale care au crescut cu numai 4%. Femeile care traiesc singure reprezinta 67% din totalul gospodariilor de o singura persoana n 1970. n 2000 diferenta s-a micsorat considerabil, femeile mentinndu-se totusi majoritare: 58%. Ultima categorie, cea a altor gospodarii nefamiliale a crescut substantial ca pondere fata de 1970. n aceasta categorie sunt incluse si cuplurile consensuale 3,8 mil n 2000, ceea ce reprezinta apoximativ 3,7 din totalul gospodariilor din SUA. Totusi, procentul pare relativ scazut comparativ cu cel din alte state occidentale.

30

Bibliografie Bjin, Andr , Casatoria extraconjugala de astazi, n Phillipe Aris si Andr Bjin (coord.), Sexualitati occidentale, Antet, 1998 Broderick, Carlfred, History Currents in Family Forms, n Marriage and the Family, Prentice Hall, Englewood Cliff, New York, 1988 Caplow, Theodore; Howard M. Barr; Bruce A. Chadwick; Margaret Holmes Williamson, The Myth of Declining Family, n Middletown Families Fifty Years of Change and Continuity, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1982 CNS, Anuarul Statistic al Romniei 2000 De Rougemont, Denis, Iubirea si Occidentul, Univers, 2000. Elster, Peter; Loek Halman si Ruud de Moor, Value Shift in Western Societies, n Peter Elster, Loek Halman si Ruud de Moor (editori), The Individualizing Society. Value Change in Europe and North America , Tilburg University Press, 1993 Ferreol, Gilles, Se poate vorbi de o criza a familiei? , n Sociologie Romaneasca, anul V, nr.5, Editura Academiei Romne, Bucuresti, 1994 Ghebrea, Georgeta, Regim social-politic si viata privata (Familia si politica familiala n Romnia) , Editura Universitatii din Bucuresti, 2000 Ghetau, Vasile, Demografia anilor 90 si populatia tnara, n Mihailescu, Ioan (coord.), Un deceniu de trazitie. Situatia copilului si a familiei n Romnia , UNICEF, Bucuresti, 2000 Giddens, Anthony, Dragoste, angajament si relatie pura , n Transformarea intimitatii. Sexualitatea, dragostea si erotismul n societatile moderne, Antet, 2000 Hardyment, Christina, Viitorul familiei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 2000 Mihailescu, Ioan, De la familie la familii, n Ioan Mihailescu (coord.), Un deceniu de trazitie. Situatia copilului si a familiei n Romnia, UNICEF, Bucuresti, 2000 Mitrofan, Iolanda, Schimbari si tendinte n structura si functiile familiei din tara noastra, n Revista romna de sociologie, nr. 5 6, Editura Academiei Romne, 1999 Morgan, D.H.J, The Family, Politics and Social Theory, Routledge and Kegan Paul, London, 1985

31

Rotariu, Traian, Starea demografica a Romniei n context european. Posibile politici demografice si consecintele lor, n Elena Zamfir, Ilie Badescu, Catalin Zamfir (coord.), Starea societatii romnesti dupa 10 ani de tranzitie, Editura Expert, 2000

Toffler, Alvin, Familiile viitorului, n Al treilea val, Editura Politica, Bucuresti, 1983. Toffler, Alvin, Socul viitorului, Antet si Lucman, 2000 (1972) U.S. Census Bureau, Americas Families and Living Arrangements, 2000 Van den Akker, Piet; Loek Halman; Ruud de Moor, Primary Relations in Western Societies, n Peter Elster, Loek Halman si Ruud de Moor (editori), The Individualizing Society. Value Change in Europe and North America, Tilburg Unversity Press, 1993

Waters, Malcom, The End of the World as We Know It, n Globalization, Routledge, 1995 Yearbook of Nordic Statistics, Nordic Statistical Secretariat, 1994. Zamfir, Catalin (coord.), Politici sociale n Romania 1990 1998, Editura Expert, Bucuresti, 1999.

32