Sunteți pe pagina 1din 6

Prima gramatic româneasc - 1757

de Vasile Oltean | Iulie 3, 2008

DIMITRIE EUSTATIEIVICI BRA OVEANUL (1730-1796) Director al colilor


Na ionale Neunite din Transilvania, autorul primei gramatici române ti, ini iatorul primei
reviste economice din ar , creator de c r i biserice ti i colare – iat doar câteva din
marile contribu ii pe care Dimitrie Eustatievici le aduce pe altarul culturii na ionale. Fiu
al protopopului cheian Eustatie Grid [1], n scut în anul 1730, în cheii Bra ovului,
înva carte în coala de lâng Biserica Sf. Nicolae – prima din ar - condus i
reorganizat pe atunci de tat l s u. Din anul 1744 este înscris la prestigioasa Academie
Teologic din Kiev (înfiin at de mitropolitul român Petru Movil ), unde, înv ând
teologia i filozofia în limbile de cultur ale timpului, slav , latin i greac , î i însuse te
vaste cuno tinte de cultur universal [2]. Nu se cunoa te durata studiilor f cute aici, dar
cele dou atestate, eliberate în limba latin de Academia amintit – p strate în arhiva
muzeului (doc. 173) - conving asupra faptului c Dimitrie Eustatievici a reu it s se ridice
la nivelul cerin elor acestei înalte institu ii spirituale. Primul atestat, eliberat la 19 aprilie
1753, de prefectul Academiei Georgius Czezerbaki, în limba latin , certific : “Dup ce
magnificul domn, Dimitrie Eustatievici s-a transferat la Academia din Kiev s-a dedicat
scolii teologice i a dat dovad de str duin în bunele moravuri, datorit respectului i
recuno tin ei la care a ajuns. Eu doresc i socotesc c trebuie s fie recunoscut
valoarea, credin a acestuia. Pentru domnul Dimitrie Eustatievici eu depun m rturie.
Scris cu mâna mea i prin sigiliul din partea amintitei Academii de mai sus. Kiev, anul
1753, aprilie 19 zile. Prefectul Academiei din Kiev, ieromonah Georgius Czezernaki.”
(Document aflat în Arhiva Muzeului Bisericii Sf. Nicolae: hârtie pergamentat , sigiliu
din ceara ro ie, semnat). Cel de-al doilea atestat, emis dor pentru 4 zile dup precedentul,
de data aceasta de c tre rectorul Academiei, Georgius Konicki, tot în limba latin ,
completeaz în con inut informa iile : “Prin str lucirea i generozitatea în orice
domeniu, domnul (n.n.Dimitrie Eustatievici) de o demnitate i o inut deosebit , lucru
care este important s fie cunoscut, ecunoscut i ar tat, c acest domn Dimitrie
Eustatievici, student priceput în tiin ele prezente, a dovedit o h rnicie deosebit în
Academia din Kiev, atât în domeniul artelor libere, cât i în tiin ele teologice. Printr-o
atitudine modest , prin inut deosebit , cât i printr-o înclina ie însufle itoare spre
tiin e prin h rnicie i inteligen pe o lung perioad de timp a promovat studiile sale
cu o apreciere maxim i fiind un model de probitate, modestie, inteligen i integritate
deosebit . Drept urmare a acestui lucru, în anul 1753, luna aprilie, ziua 23, dup ce s-au
dat voturile i în alte Academii celebre i renumite, s termine i s promoveze studiile
sale pân la cel mai înalt grad s-a cerut i de la Academia sus numit o atestare a
acestuia cu privire la inuta lui i tiin a sa, atestare, care este semnat de igiliul acestei
Academii solemne i chiar i de mâna mea semnat .“[3]. Celelalte ,,Academii solemne’’,
la care face referin atestatul, nu le cunoastem. Unii cerecet tori consider c Dimitrie
Eutastievici a studiat i la Moscova[4], iar al ii apreciaz c a urmat cursurile universit ii
din Halle (Germania)[5]. Ambele supozi ii sunt posibile, atât timp cât atestatul confirma
mai multe Academii, iar cronicarul bra ovean, , Joseph Trausch (1702-1770) afirma:
“Item komm des Pope Statie in Kronen Sohn, aus Teutsch landen heim ;er hatte in Halle
studieret” (de asemeni a venit fiul preotului Statie din Germania; el a studiat în Halle)[6].
Or, afirma ia cronicarului local, atât de bine imformat asupra realit ilor, nu poate fi pus
la îndoial , fiind contemporan evenimentelor. tiut fiind adev rul c în anul 1753
Eustatievici î i termina studiile teologice i de filozofie la Kiev, iar întoarcerea în ar are
loc doar dup doi ani, putem în elege c în acest interval a urmat cursurile vestitei
universit i germane, motiv pentru care istoricul Sultzer, care l-a cunoscut personal, îl
aprecia în termenii elogio i: “ein Mann von dem besten Karacter und ein Kenner der
moisten europenischen besondere slavischen Sprachen” (un om de cel mai bun caracter i
a mai multor limbi europene cu prec dere slave, cunosc tor) [7]. La numai 2 ani de la
sosirea sa în cheii Bra ovului, definitiveaz prima gramatic româneasc , care poart în
manuscris un pompos titlu: “Întru m rirea sfintei cei de o fiin , f c toarei de via i
nedesp r itei Troi e a Tat lui i a Fiului i a Sfantului Duh, GRAMATICA ROMANESC,
afierotisit prea blagocestivului, prea luminatului i prea înaltatului domn i obl duitor
a toat Ungro-Vlahia, domnului Io Constatin voievod, acum înt i izvodit prin Dimitrie
Eustatiev Bra oveanul, metodos prea folositor i prea trebuincios înt rit cu pilde prea
folo itoare a ezat cu rânduial dreapt i rodit în Bulgaria ( cheiul) Bra ovului, anul
1757 sep.1“. Se certific din titlu, nu numai autorul, dar i locul ( cheii Bra ovului),
precum i anul definitiv rii, (1 septembrie 1757), dat la care începea i anul colar, care
corespundea i cu începerea anului bisericesc. Dac formularea în stil medieval
corespundea gramaticii lui Smotri ki, editat la Râmnic în anul 1755[8] i pe care
Eustatievici a cunoscut-o în timpul studiilor din Rusia, în schimb con inutul modelat dup
gramaticile latine, trimite la gramatica lui Gregorius Molnar, scris în limba latin i
editat pentru a doua oar la Cluj, în anul 1756. Faptul ca Dimitrie Eustatievici închin
gramatica sa domnului muntean Constantin Mavrocordat, c ruia îi dedica în prefa i un
cuvânt de afierotisire pentru vrednicia de ,,ap r tor înv turilor celor adev rate’’, poate
sugera adev rul c dasc lul cheian întrez rea posibilitatea tip ririi c r ii sale în
Muntenia, unde se imprimase de altfel, i gramatica rusesac a lui Smotri ki (la
Targovi te,1755). Prin lucrarea sa, Dimitrie Eustatievici, nu numai c urm rea o adaptare
dup gramaticile latine ti, slave sau grece ti, i eavând un alt model în limba român ,
realizeaza o carte proprie limbi noastre, pus în slujba colii. La aceasta contribuie i
exemplele aplicative, folo ite mai mult în partea de sintax , constând din proverbe,
cugetari, diferite fraze cu con inut educativ, extrase din Biblie sau din operele unor
scriitori i filosofi antici ca : Homer, Aristotel, Demostene, Plutarh, Platon, Socrate,
Herodot .a. Dac în prima parte a gramaticii, consacrat ortografiei i în care se ocup pe
lerg de alfabetul chirilic i scrierea limbii române, de accentul cuvintelor i de semnele de
punctua ie, se observ o mai consecvent p strare a modelului slav, în schimb în celelate
trei p r i (etimologia, sintaxa i prozodia) se observ o cola ionare a gramaticilor folosite,
în special cea latina a lui Molnar, din care preia atât elemente de structur , cât i
prezentarea no iunilor sub form euristic . Se recunosc i modele grece ti, în special în
ultima parte a lucr rii, dedicat prozodiei i în acest sens se poate cita gramatica lui
Cnstantin Lascaris din secolul al XV-lea, pe care, de altfel o i men ioneaz fiindu-i la
îndeman , datorit multiplelor edi ii colare din secolul al XVIII-lea. Se poate remarca -
dupa constatarea lui Nicolae Ursu[9] – c , în ciuda multor modele folosite, fiind ,, tiuitor
de mai multe limbi europene’’, n-a fost zadarnic efortul lui Eustatievici de a oglindi în
lucrare cât mai judicios structura morfologiei i sintaxei limbii române, de a consemna cu
grij eventualele excep ii de la regulile stabilite, de a face s se vad ‚”de tept ciunea
limbii românesti, cât este i ce feli este i cât este dialectul românesc, mai îndestulat sau
mai neîndestulat decât alte dialecte“. Cititorul de azi poate în elege, citind gramatica lui
Eustatievici, cât de mare a fost str dania acestuia pentru a modela particularit ile limbii
române la terminologia g sit de el în gramaticile pe care le cuno tea. În cadrul foneticii,
el denume te vocalele i consoanele, ,,glasnice’’ i ,,soglasnice’’ sau ,,împreun
glasnice’’; Virgula o nume te ,,împiedicare’’ sau ,,jum tate de soroca’’; punctul era
,,întreaga împuns tur sau soroac ’’. Morfologia este denumit etimologie, în cadrul
c reia ’’numele’’ era de fapt substantivul, ’’numele adaug tor’’ definea adjectivul;
numeralul era ,,numele num r tor’’. Cazurile sunt numite ,,c deri’’, fiind 6 la numar’’:
numitoare (nominativ), n sc toare (genitiv), d t toare (dativ), pricinuitoare (acuzativ),
chematoare (vocativ) i lu toare (acuzativ)’’. Conjugarile erau ’’înjug turi’’, interjectiile
,,în mijloc arunc toare’’, conjunctiile- ,,pentru împreunare’’ .a.m.d. Fire te c aceast
gramatic a fost folosit i la coala bisericii Sf. Nicolae din chei, unde Dimitrie
Eustatievici, func iona ca dasc l, cu atât mai mult cu cât în protocolul dasc lilor se
consemnau pentru aceast perioad ,,copiii care vor înv a gramatica’’, cu obligatia de a
pl ti 20 fl., spre deosebire de cei care înv au alte materii i pl teau cel mult 6 fl. pe
an[10]. Pe de alt parte, slujitorii colii din chei semnau ca ,,dasc li normalicesti’’, iar
scoala figura în actele oficiale ca ’’scoal de norm ’’ sau ,,normal ’’, deci dep ea
statutul unei coli elementare. Aceasta l-a determinat pe Eustatievici s copieze gramatica
sa în 2 exemplare, unul fiind folosit la scoala din chei, iar altul pentru a fi predat
domnului Muntean în vederea public rii lui. Începând cu anul colar 1786, când se
înfiin eaz Directoratul colilor Na ionale Neunite din Transilvania cu sediul la Sibiu,
Dimitrie Eustatevici este numit primul director al acestei prestigioase institu ii, dup ce
func ionase o scurt perioad de timp ca secretar episcopal al Mitropoliei Ardealului cu
sediul pe atunci la R inari i Sibiu. În noua calitate de director scolilor nationale pe care
o îndepline te pân la moarte (1796), o prim ini iativ este infiin area unui curs de
preg tire pedagogic , cu durata de ase s pt mâni, care înc de la început, s-a bucurat de
un larg r sunet, fiind frecventat anual de numeroase cadre didactice din lumea satului.
Cum era de a teptat, se preocupa în mod deosebit i de bunul mers al colii din chei,
interesându-se în continuare de frecven a elevilor i asigurarea colii cu cadre necesare.
Printr-o adres semnat la 30 septembrie 1789, Eustatievici solicita inspectorului colar
Ioan Marcu, de la coala Bisericii Sf. Nicolae, s întocmeasc un tabel cu to i p rin ii care
nu i-au trimis copiii la coal . Drept urmare, inspectorul întocmeste un tabel cu 61
p rin i men inând numele i adresa lor (documente necatalogate în arhiva muzeului). La
numai câteva luni, printr-o nou adres Eustativici dispune ca “plata dasc lilor s se
pl teasc din venitul bisericii…….. i de la parin ii copiilor nimic s nu trag … i to i
oamenii s de-a copiii la scoal , s înve e … i s i-a seama – îl avertiza Eustatievici pe
Ioan Marcu – ca dasc lii s înve e cu us rdie pruncii i s p zasc coala i pruncii s
mearg la coal …’’. În încheiere inea s -i atrag aten ia :”Dumneata sile te cu coala
spre os bit binele i lauda dumitale” (doc. 719/1790). Tot în urma înterven iilor sale,
guvernatorul Transilvaniei emite la 13 iulie 1787 un decret pentru înfiin area unei coli
capitale în chei[11]. Începutul a fost mai mult decât promi tor, c ci în primul an al
func ion rii colii capitale, acela i guvernator felicita pe organizatorii ei în termeni
elogio i [12] Cu toate acestea, exigen ele lui Dimitrie Eustatievici sunt i mai mari, c ci
la pu in timp dup aceasta, la 24 mai 1789, nemul umit de starea colii , se adreseaz
inspectorului colar , acela i Ioan Marcu, cumnatul s u, pe un ton destul de poruncitor:
“înc o dat s chemi în fa a p rintelui protopopului, a preo ilor, a jupanului Zaharii
(n.n.Duma) i a jup. Niculi ii Nicolaus (n.n Nicola Nicolau) i a jup. staro ti i a
cinstitilor jurati, pe aceia, care au f g duit a da ajutorul cel sfânt pe seama
procopsitoarei înv turi i tinerea i p zirea leg turii ce s-au f cut cu tirea în l atului,
cr escului Guberniu i cu înt rirea Cur ii Împ r te ti, s nu dea pricina a r mânea mai
slab decât la sate proaste … fiindc nu iese vreo sum mare, care s treac peste
putin a averii i puterii dumnealor… i mie îmi cade cu ru ine – scria Eustatievici în
încheiere – c ar t c patrio ii mei, c a a paroli ti sunt, pe care eu pretutindeni îi laud
i îi aduc pild bun spre înt trirea numelui celui bun al dumnealor…Dumneata s le
cite ti cartea aceasta i s le-o talm ce ti, doar doar s vor in elege i nu vor a tepta
mijlociri ilitoare s -i întâmpine…“[13]. Str daniile directorului Eustatievici se dovedesc
în continuare zadarnice, c ci în cursul anului 1792 curatorii bisericii se plâng
magistratului c nu pot scoate de la oamenii din chei salariul dasc lilor, motiv pentru
care coala este în continuare pu in frecventat . Din ce în ce mai bolnav, Eustatievici nu
mai este în stare s intervin pentru redresarea situa iei colare. La pu in timp, în 1796
când înc nu împlinise vârsta de 66 ani se stinge din via l sând urma ilor o contrbu ie
valoroas la dezvoltarea înv mântului românesc. Ca pedagog, Dimitrie Eustatievici era
con tient de necesitatea înzestr rii colii cu manuale colare de valoare. În acest scop
realizeaz mai întâi un “Catehism mic sau scurta pravoslavnica marturi ire a legii
grecesti neunite“, editat la Sibiu, în anul 1789 în limbile sârb , german i român .
Pentru realizarea acestei c rti, colaboreaz cu mai mul i c rturari între care Ioan Raici,
pentru textul slavon, Teodor Ioanovici, pentru cel german, iar în perioada când era
bolnav, Eustatievici apeleaz la ajutorul cronicarului b n ean Nicolae Stoica din Ha eg.
Într-o prim form acest Catehism a fost publicat la Viena 1776), bucurându-se de un real
interes din parte bisericilor ortodoxe i a colilor din subordine, c ci în acela i an Maria
Tereza dispune, prin statut colar, s se foloseasc aceast carte obligatoriu, în colile
române ti dependente de mitrpolia din Carlovi . Tot la Sibiu, în anul 1789, Eustatievici
tip re te “Ducere de mana sau pova uire catre aritmetic sau socotel ” cu text bilingv,
român-german, folo indu-se, de igur, de manualul lui I. Fellinger, publicat la Viena
(1774) pentru colile elementare s se ti. În anul 1790 în acea i tipografie sibian edita
“Dezvoaltele i talcuitele evanghelii a dumunicilor s rb torilor i oarec rora zile“, din
care s-a pastrat un exemplar i în arhiva din chei (C.V.419). Dup cum apreciaz autorul
în prefa (f.2-6), “cartea este rânduit a se ceti…pentru c e plin de înv tur i sunt
vrednice (epistolele) de a se cerceta i a se în elege … ca s tim înv turile pentru
obiceiurile cele bune ale noastre“. Cartea con ine, pentru prima dat , o metodic de
predare în coala timpului, motiv pentru care cit m cateva fragmente: “Dasc lul s
porunceasc , prin ucenicii aduna i împreun , rar s citeasc … arat capul sau stihul
împreun , de la care începe stiucul i ascult … toate acestea… le scrie dup modelul
slovelor pre tabla cea neagr a colii, porunce te de vreo câteva ori s le poftoreasc i
to i împreun s le zic apoi dechilin… tiucurile sau p r ile le aduce înainte ca s le
fac mai cunoscute supt tiute înv turi i îi înva totdeauna stihul, între care i
tiucurile cele vrednice de luare de seam , se afl … Dasc lul le tâlcuie te lucrurile cele
prea vrednice de luare de seam … Mai pre urm , dasc lul arat înv turile cre tine ti
i obiceiurile cele bune, care s cuprind în Evanghelie i însemneaz locul sau stihul.
Înv torul, care iaste iscusit va ti singur toate acestea s fac …’’. În prefa a acestei
c r i se face referin la o alt carte a sa, numit ,,Cartea iadului’’, despre care nu avem
cuno tin , nefiind înregistrat nici în Bibliografia Româneasc Veche i nici în alte
studii de specialitate. Dup un an, tot pentru trebuin ele colii, Eustatievici tip re te
,,sinopsis, adec cuprinderi în scurt a cei vechi i cei noao scriituri, adic a Biblii’’,
reeditat la Sibiu în anul 1808, în tipografia lui Jan Bart i la 1830, în cea a lui Georgius
de Clozius. În condi iile în care, în toate regiunile t rii, în a doua jumatate a secolului al
XVIII-lea, apar bucoavne, Eustatievici editeaz , la Sibiu, în anul 1788 “Bucoavna pentru
pruncii cei rumanesti“, propunând text bilingv, român i german. În anul 1792, tot la
Sibiu, Eustatievici redacteaz un alt manual, intitulat ,,Scurt izvod pentru lucruri de ob te
i dechilin în scrieri de multe chipuri’’, pe care îl tradusese din limba slav “pentru
trebuinta catehetilor i dascalilor neuniti“, preg tind astfel material didactic pentru
coala pedagogic de la Sibiu. Nicolae Iorga, studiind un ,,Sbornic’’ voluminos, provenit
din Bra ov, considera c ,,însemnarile de cronic ’’, înscrise pe filele de forzat, i-ar
apar ine lui Dimitrie Eustativici[14], iar Ioan Pop apreciaz c i ,,cronica Bra ovului’’
socotit anonim , a fost scris de Dimitrie Eustatievici i dup modelul ei, s-au copiat
ulterior celelalte cronici publicate de N. State i I. Cr ciun’’[15]. În ultimul an al vie ii,
,,cu pre ul v t m rii s n t ii i scurtarea vietii’’ sale, traduce i tip re te, la Sibiu,
,,Alexandria sau via a lui Alexandru Macedon’’, din care am putut identifica, în chei, un
exemplar, lipsit de prefa i fila de titlu (C.V.1181). La sfâr itul c r ii Eustatievici
adaug o frumoas poezie, având ca tem vitejia. Animat de idealuri iluministe, încearc ,
în anul 1789, s pun bazele unei reviste românesti, în Ardeal, cu numele ,,Foaia român
pentru econom’’, pe care voia s o editeze sub egida ,,Societ ii filosofice ti a Neamului
Românesc din Marele Principat al Ardealului’’. Autorit ile guvernamentale ale
Tran ilvaniei, apreciind c ,,Dimitrie Eustatievici este unul din cei rumâne ti b rba i, care
i-a dobândit merite mari pentru întemeierea colilor normalice ti’’, înainteaz Cur ii din
Viena propunerea c rturarului, înso ind-o de o rezolutie favorabil editarii acestei reviste.
Doar moartea timpurie a lui Eustatievici z d rnice te valoroasa initiativ . Ca o aprecierte
final , la acest moment aniversar, consider m semnificativ remarca f cut de Nicolae
Albu, privind valoarea c rturarului bra ovean, similar cu cea despre Gheorghe incai
:,,c ni te orândui i preste aceste coli directori, Dimitrie Eustatievici i Gheorghe incai,
se învoiesc despre de teptarea i buna cre tere a copiilor celor române ti… Ace ti de
lauda vrednici domni - încheia referentul - multe c r i rumânesti, cu v t marea s n t ii i
scurtarea vie ii sale, pentru treaba pruncilor celor rumâne ti au facut i în tiparul lumii le-
au dat..’’[16]. Bibiografie [1] 1. Eustatie Grid (1721-1767) este fiul protopopului
cheian Vasile Grid (1686-1747), venit de la F g ra . Se formeaz în mediul de familie,
propice aspira iei spre cultur , cunoscând de copil fr mânt rile politice ale românilor din
chei. Gra ie preg tirii sale intelectuale, cronicarul local, David Cepescu, îl prezint ca
,,un om împodobit cu tiin e i cu mare în elepciue’’ (1. Protocol 2, p.87), referindu-se
atât la activitatea ob teasc , în calitatea sa de protopop, cât i la cea didactic , ca dasc l al
colii. Cea mai important fapt a sa a fost ridicarea în piatr a etajului colii, reu ind
astfel s dep easc opreli tile impuse de autorit ile locale. S-a folosit, în reu ita sa, de
patronajul domnilor români de peste mun i, cât i protec ia Elisavetei Petrovna a Rusiei,
care a oferit bani (3.000 ruble), c r i (cca. 20) i haine preo e ti. Izvodul dup care Petcu
oanu a tip rit primul calendar-almanah a fost recent descoperit într-o bibliotec
particular din chei i a fost achizi ionat pentru muzeu, fiind expus în sala ,,Cartea i
c rturarii bra oveni’’. Pe plan politic, cheienii ob in protec ia acestei împ r tese,
Elisabeta Petrovna, care intervine pe lâng Maria Tereza în favoarea românilor din chei,
cerându-i s înceteze presiunile pentru unire cu biserica Romei. În acela i scop, Eustatie
Grid se deplaseaz de mai multe ori la Carlovi , reu ind s ob in la 28 august 1735
hrisov de protc ie de la mitropolitul Vichentie Ioanovici, prin care se oblig s -i apere pe
ortodoc i de presiunile ,,Unia iei” (Sterie Stinghe ,,Documente privitoare la trecutul
românilor din chei, 1700-1795”,Bra ov, 1901-1906,, vol.I, p.179-181). Alte ori îl g sim
la Sibiu, Râmnic, Bucure ti, la Curtea Canacuzinilor sau în Moldova, la Curtea
Mavrocorda ilor, ob inând drepturi i hrisoave de curte pentru românii din chei (Candid
Mu lea op.cit. vol.I, p.179-189). Actul testamentar de mo tenire, conceput cu pu in timp
înainte de moarte, ne îng duie s apreciem valoarea bibliotecii sale i prin ea s apreciem
omul de cultur , care a slujit cu d ruire bunul mers al bisericii i al colii. Men ion m
între acestea o Biblie româneasc , în valoare de 24 fl. (retribu ia pe trei luni a unui
dasc l), care nu putea fi decât ,,Biblia de la Bucure ti’’ (1688), aflat azi în chei; o
,,Pravil româneasc ’’, în valoare de de 10 fl. Fiind cu siguran ,,Îndreptarea legii’’ de la
Târgovi te a lui Matei Basarab din 1652, prezent i ea în chei în patru exemplare; un
,,Apocalips scris cu mâna’’, în valoare de 2 fl. (nu s-a mai p strat); ,,o carte greceasc de
cânt ri, un epistolar grecesc, o Psaltire slavon ’’(înc neidentificate). [2] Petre
Constantinescu-Ia i ,,Rela iile culturale româno-ruse din trecut’’,Bucure ti, 954, p.67 [3]
Andrei Bârseanu ,,Istoria coalelor centrale române gr.or. din Bra ov”, Bra ov, 1902,
p.16 a. + p. 17 a. [4] Nicolae Ursu ,,Dimitrie Eustatievici Bra oveanul – Gramatica
Româneasc -1757”, Bucure ti, Editura Academiei, 1969, p.VI. [5] Candid Mu lea
,,Biserica Sf. Nicolae din cheii Bra ovului”, Bra ov, 1946, vol.II, p.44. [6] xxx ,,Quellen
zur Geschichte der Stadt Brasso”, Bra ov, 1886-1926, vol.VI, p.486 [7] Nicolae Ursu,
op.. cit., p.VI. [8] Nerva Hodo[, Ion Bianu ,,Bibliografia româneasc veche”, vol.II,
Bucure ti, 1903-1909, p.132. [9] op. cit. p.XXII. [10] Vasile Oltean ,,Acte, documente i
scrisori din cheii Bra ovului”, Editura Minerva, 1981, p.12. [11] Andrei Bârseanu, op.
cit. p.17 a. [12] Idem, p.8 a. [13] Idem. p. 19 a. [14] Nicolae Albu ,,Istoria înv mântului
românesc din Transilvania, pân la 1800”, Blaj, 1944,p.286. [15] Aurel Ioan-Pop
,,Raportul dintre cronica atribuit lui Dimitrie Eustatievici i a a-numita cronic anonym
a Bra ovului”, în ,,Anuarul Institutului de Istorie Na ional , Cluj-Napoca”, an XX(1970),
313-319. [16] Nicolae Albu, op. cit, p.245.

Topice: Studii | Edit |