01 : 29 AM Una dintre cele mai des intalnite fantezii ale femeilor este sa petreaca o noapt e lipsita de prejudecati alaturi

de un necunoscut teribil de sexy. Ar fi pacat s a nu experimentezi cateva dintre deliciile vietii, mai ales ca oportunitatile su nt la tot pasul! Thursday, April 24, 2008 SCURT ISTORIC AL MASAJULUI Din punct de vedere istoric, nu exista date precise care sa localizeze n timp exa ct aparitia masajului si a tehnicilor aferente acestuia. Exista afirmatii care s ustin ca ar fi fost descoperit de chinezi dar si altele care spun ca ar fi fost inventat de greci sau de vreun alt popor, nsa certitudinea originii aparitiei ace stuia se pierde n negura timpurilor. Practica masajului a evoluat n hi tratat cunoscut despre masaj 3000 .e.n. n anul 2500 .e.n. tratat de medicina interna din e specialitate n domeniu. timp la aproape toate popoarele lumii. Cel mai vec este considerat manuscrisul Kong-Fou aparut n anul apare lucrarea Huoang-Ti Nei King Sou-Wen , cel mai vechi lume, care constituie sursa tuturor lucrarilor d

n India n anul 1800 .e.n., Ayurveda (medicina traditionala a plantelor) prezinta to ate procedeele de masaj folosite de brahmani (neteziri, frictiuni, ciupituri, ra suciri), mreuna cu baia purificatoare si uleiurile aromate. Egiptul antic, prin papirusurile, inscriptiile si picturile rupestre ramase, pas treaza marturii incontestabile ale practicii masajului n scopuri terapeutice. Asiria, Persia, Babylon foloseau de asemenea masajul pentru vindecarea si recupe rarea razboinicilor. Evreii promovau n cartile de cult diferite tehnici de masaj si pastrarea igienei. Gecia antica foloseste pentru prima oara n istorie masajul si automasajul n pregat irea fizica a sportivilor olimpici. Hipocrat (460-377.e.n), parintele medicinii, descrie efectele si influentele fizi ologice ale masajului. n imperiul roman, gimnastica sportiva si masajul vor cunoaste o mare nflorire prin migrarea grecilor catre Roma, mpreuna cu arta lor. Practica masajului devine un mod de viata al celor puternici si bogati. Tehnicile de masaj folosite de practicieni erau netezirile, frictiunile, framntat ul, ciupiturile, presiunile, alaturi de folosirea pulberilor si uleiurilor aroma te. Tarile arabe, alaturi de lucrarile n domeniul stiintelor, pastreaza marturii prec ise despre practicarea masajului, hidroterapiei si dieteticii. Reprezentativa n a cest sens este Cartea legilor medicinei , opera marelui medic si nvatat Avicena. Renasterea aduce o noua lumina asupra stiintelor si medicinii antichitatii. Hier onimus Mercurialis, n lucrarea De arte gymnastica (Venetia, 1596), demonstreaza imp ortanta masajului, exercitiilor fizice si a bailor. Anglia, Franta, Germania si Rusia, promoveaza noi idei despre aplicatiile masaju lui prin gnditori ca Jack, Fenelon, Hobbes, J.J.Rousseau, Hoffman n Suedia, Pehr Henrik Ling (1776-1837), pune bazele stiintifice ale masajului si gimnasticii moderne. i urmeaza Gustaf Zander (1835-1920), inovator al unor aparat e speciale pentru masajul mecanic.

Poporul romn a cunoscut si practicat masajul din cele mai vechi timpuri. Scopul e ra deopotriva de a obtine efecte curative si de a ntretine sanatatea organismului . De asemenea, tot prin tehnici de masaj se cauta eliminarea oboselii. n satele s i orasele de pe teritoriul tarii noastre, anumite metode empirice, traditionale de masaj s-au transmis si sunt aplicate chiar si n zilele noastre, alaturi de alt e mijloace de ngrijire a bolnavilor. Masajul medical a nceput sa se dezvolte n Romnia ncepnd cu a doua jumatate a sec. XIX . Se pare ca primii medici care au introdus aceasta metoda n spitale au fost cei de ortopedie, chirurgii, traumatologii si reumatologii, mai trziu sfera de aplica re extinzndu-se si n alte specialitati medicale. Scoala romneasca de masaj ncepe sa se formeze cu adevarat n jurul anilor 1930, la I nstitutul de Educatie Fizica din Bucuresti, n cadrul catedrei de Gimnastica medic ala. Aici avea sa predea studentilor, cu multa convingere si maiestrie, profesor ul doctor Ioan Lascar. n 1939, dr. Adrian Ionescu redacteaza lucrarea Automasajul , sub forma de curs pentr u studentii A.N.E.F., apoi n 1940 lucrarea Masajul , ambele fiind considerate de o v aloare inestimabila, fiind valabile si n zilele noastre. n anii comunismului tehnicile de masaj nu au fost neglijate, dar a fost evitata c onsiderarea lor ca terapie de sine statatoare, fiind aplicata mai degraba ca met oda complementara. Abia n anii ce au urmat caderii regimului comunist, n tara noas tra masajul a cunoscut o implementare tot mai spectaculoasa, att prin multele pub licatii si scrieri de specialitate care au aparut pe piata, ct si prin cresterea numarului de terapeuti si al scolilor n care acestia s-au format ca adevarati spe cialisti. CAPITOLUL III. DEFINITII Masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale organismului, manual sau i nstrumental, n scop fiziologic, curativ, profilactic, regenerativ, estetic sau sp ortiv. Partile moi ale organismului asupra carora se actioneaza prin masaj sunt: Pielea si mucoasele; Tesutul conjunctiv; Muschii; Tendoanele si ligamentele Vasele si nervii; Organele profunde; Sngele si limfa; Elementele articulare. Masajul se poate realiza manual sau cu aparate special concepute. n acest curs vo m prezenta pe larg tehnicile manuale de masaj. CAPITOLUL IV.

MASAJUL SI SCOPURILE SALE Scopul masajului este deopotriva unul profilactic el reprezinta o metoda eficien ta pentru prevenirea bolilor, prelungirea vietii si ncetinirea proceselor de mbatrn ire ct si unul terapeutic este o metoda de tratament curativ a diferitelor afecti uni si dezechilibre patologice din organismul uman. Scopul fiziologic al masajului consta n obtinerea unei functionari normale a apar atelor, organelor si sistemelor organismului. S-a constat ca masajul : mbunatateste circulatia sngelui si a limfei, care la nivelul celulei aduc nutrienti si oxigen, ndepartnd deseurile si toxinele; Determina modificari n structura sngelui, mbogatindu-l cu oxigen cu 10-15% mai mult; Ajuta la detensionarea muschilor contractati si i poate stimula pe cei slabiti, fl asci; poate ntinde usor muschii si tesuturile, sustinnd mentinerea elasticitatii l or; Mareste secretiile si excretiile corpului; s-a demonstrat ca masajul mareste prod ucerea sucurilor gastrice, salivei si urinei, pe acest suport avnd loc o eliminar e marita de azot, fosfor anorganic si clorura de sodiu, ceea ce mareste rata met abolica; Echilibreaza sistemul nervos, calmndu-l sau stimulndu-l, n functie de nevoile indivi duale n acel moment; Influenteaza organele interne, prin stimularea directa sau indirecta a nervilor c e le alimenteaza, vasele de snge ale acestor organe dilatndu-se si permitnd o alime ntare marita cu snge Cunoasterea efectelor fiziologice ale masajului face posibila o mai buna nteleger e a beneficiilor asupra sanatatii si starii de bine a corpului. Ceea ce se produ ce n timpul unui masaj sub minile terapeutului, are o influenta profunda pentru ce i interesati de sanatate, de armonia propriului corp. CAPITOLUL V. EFECTELE MASAJULUI ASUPRA ORGANISMULUI V.1. INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA PIELII Pielea are un rol important n fiziologia umana, fiind un organ protector, excreto r si de termoreglare, mpreuna cu glandele sebacee, cu vasele sanguine si cu termi natiile nervoase. Activitatea acesteia influenteaza foarte multe dintre procesel e vitale ale organismului uman. Pielea este dotata cu un numar foarte mare de receptori, aflati ntr-o strnsa inter actiune cu sistemul cerebral spinal si cel vegetativ; ea este cea care preia cel e mai multe informatii legate de lumea exterioara si le transmite mai departe cr eierului pentru a fi prelucrate si filtrate prin procesul reflexogen. Masajul are asupra pielii urmatoarele efecte: Elimina stratul de celule moarte ale epidermei, fapt ce nlesneste respiratia cuta

nata si ajuta la intensificarea proceselor de eliminare din organism a produselo r de descompunere, prin glandele sebacee si sudoripare; Dilata vasele sanguine din piele, intensificnd circulatia locala iar nutritia pie lii si a glandelor ei sporeste; deasemeni, dilatarea vaselor produce cresterea t emperaturii pielii, fenomen ce duce la dilatarea porilor si intensificarea schim burilor cu exteriorul; Actioneaza asupra ntregului aparat nervos, prin terminatiile somatice si vegetati ve ale nervilor, influentnd n mod reflex repartitia sngelui n organism; Mareste activitatea vitala a elementelor celulare din straturile profunde ale pi elii, avnd rolul ce mai important n functia de secretie interna, n formarea histami nei si a substantelor similare d.p.d.v. chimic, rezultate din descompunerea mole culei de albumina. Dupa cum am aratat mai sus, pielea este primul organ al omului care primeste exc itatiile produse prin diferitele actiuni ale masajului. V.2. INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA TESUTURILOR CONJUNCTIVE Tesutul conjunctiv (sau de umplutura), are rolul de a face legatura dintre piele si celelalte tesuturi. Acest tesut ndeplineste un mare numar de functii mecanice si fiziologice: Completeaza functia de protectie pe care o ndeplineste pielea; Contribuie la functiile de sprijin si de deplasare n spatiu, prin raporturile pe care le are cu elementele aparatului locomotor; n acest tesut se ramifica o vasta retea vasculara si nervoasa; Au loc o serie de fenomene de natura hormonala de regenerare si protectie a tesu turilor; Aici se depoziteaza grasimea si alte rezerve necesare bunei functionari a organi smului Tesutul conjunctiv prezinta o suplete foarte mare, data de un numar important de fibre elastice ce intra n constitutia sa. Pierderea elasticitatii prin cicatriza re, fibrozare, sclerozare sau degenerare, scade considerabil rolul sau fiziologi c si mecanic. Se poate spune ca masajul ntretine si reface elasticitatea sa, care favorizeaza m iscarile corpului, dar dezvolta si tonusul si rezistenta elementelor care au rol ul de a fixa si proteja tesuturile si organele. Activnd circulatia sanguina, se s timuleaza schimburile nutritive locale si are loc un efect de intensificare a el iminarii reziduurilor metabolice. n mod normal, rezervele de grasime se depun n st raturile de tesu conjunctiv subcutanat, fie uniform, fie mai mult n anumite regiu ni ale corpului. n cazurile de obezitate, exercitiile fizice si masajul contribui e la resorbtia si scaderea acestor depozite din tesuturi. Influentele cele mai importante ale masajului asupra tesutului conjunctiv sunt d e natura reflexa, stimulnd ntregul organism. V.3. INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA SISTEMULUI MUSCULAR Una din proprietatile fiziologice esentiale ale muschilor este aceea de a se con tracta. Contractarea acestora este provocata de excitanti chimici, termici, meca nici si de alta natura. n grupa excitantilor mecanici intra si masajul. Masajul,

ca actiune mecanica asupra muschiului, determina contractia acestuia si produce modificari complexe chiar la nivelul celulelor musculare: Intensifica procesele metabolice din muschi; Reface muschiul obosit prin cresterea schimburilor vasculare cu aport de substan te nutritive proaspete si ndepartarea reziduurilor; Regenereaza si stimuleaza muschii atrofiati, traumatizati sau paralizati; Combate depozitele patologice periarticulare. V.4. INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA ARTICULATIILOR SI TENDOANELOR Datorita masajului, aparatul articular si ligamentar capata o mobilitate mai mar e. Tulburarea mobilitatii normale poate avea loc n articulatiile coxo-femurale, a le umerilor si ale gleznelor. n aceste cazuri are loc o ncretire a capsulelor arti culare si o modificare a lichidului intra-articular. Toate acestea pot fi ndepart ate prin diverse tehnici specifice de masaj. V.5. INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA SISTEMULUI CIRCULATOR SI LIMFATIC Se manifesta prin accelerarea scurgerii sngelui si a limfei, de la diferite organ e spre inima. Intensificarea curentului sanguin si a celui limfatic produce micsorarea stazei si a exudatelor n regiunea articulatiilor, a cavitatii abdominale, etc., contribu ind la resorbirea edemelor; Prin dilatarea moderata a vaselor periferice se usureaza activitatea aspiratoare a inimii; Prin masaj se favorizeaza cresterea numarului de globule rosii si de trombocite, avnd efecte benefice asupra bolnavilor anemici. V.6. INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA SISTEMULUI RESPIRATOR Influenta directa asupra cutiei toracice produce o inspiratie si o expiratie pro funda. Legaturile fiziologice ale plamnilor cu sistemul nervos si cu celelalte or gane sunt foarte numeroase. Pentru domeniul masajului nsa, un interes deosebit l p rezinta legaturile care au la baza actiuni nervoase reciproce de ordin reflex. V.7. INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA SISTEMULUI NERVOS Se realizeaza prin actiunea pe care masajul o exercita asupra aparatului recepto r si asupra terminatiilor senzitive ale sistemului nervos vegetativ din piele. Se produc efecte stimulatoare la nivelul sistemului nervos, marind reactivitatea nervilor prin manevre executate energic; Se produc efecte de relaxare, calmante, linistitoare prin manevre executate lent ; Se creeaza stare de relaxare, deconectare, destindere sau de crestere a energiei ; Se atenueaza intensitatea durerilor prin stimularea terminatiilor nervilor perif erici. V.8. INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA METABOLISMULUI

Cea mai importanta influenta a masajului asupra metabolismului este eliminarea u rinei n cantitati foarte mari, datorita actiunii mecanice directe asupra tesutulu i muscular sau indirecte, prin intermediul sistemului nervos. In cazul combinarii masajului cu procedee termice (bai calde si fierbinti), proc edee cu namol, se constata o crestere a eliminarii prin urina a fosfatilor, sulf atilor si acizilor organici, si n acelasi timp eliminarea prin transpiratie a exc esului de bioxid de carbon. Aceeasi intensificare a metabolismului se poate obse rva si atunci cnd exercitiile fizice sunt folosite mpreuna cu masajul. CAPITOLUL VI. CONTRAINDICATIILE MASAJULUI Utilizarea masajului fara a se tine seama de contraindicatii poate avea un efect daunator, chiar daca a fost corect executat. Schematic, contraindicatiile masaj ului se mpart n: generale si partiale; definitive si temporare. Contraindicatia generala saj; presupune interzicerea aplicarii oricarei tehnici de ma

Contraindicatia partiala se refera fie la aplicarea manevrelor de masaj doar pe anumite zone ale corpului, fie doar la aplicarea anumitor manevre; Contraindicatia definitiva se hotaraste doar n cazul unor boli cronice grave incu rabile, care s-ar putea inrautati prin masaj; Contraindicatile temporare iuni usoare si trecatoare. ntlnite frecvent sunt impuse de boli, tulburari sau lez

Cele mai frecvente contraindicatii sunt date de bolile de piele. Este foarte imp ortant de retinut ca masajul trebuie aplicat doar pe o piele perfect sanatoasa. Nu se va executa masaj celor care prezinta: eczeme, eruptii, plagi, arsuri sau a lte manifestari patologice, care prin masaj s-ar putea extinde, agrava sau conta mina. Nu se va aplica masajul pe regiuni ale pielii care acopera un proces infla mator profund (furuncule, abcese, flegmoane sau alte colectari purulente). Masajul este contraindicat n toate starile patologice febrile, nsotite de agitatie , oboseala acuta si debilitate intensa; n toate bolile infecto-contagioase; n infl amatia centrilor nervosi; n hemoragiile cerebrale recente. Se interzice categoric masajul n bolile sau leziunile cu caracter hemoragic si at unci cnd exista pericolul unor complicatii grave cum ar fi: bolile de cord si ale aparatului circulator miocardita, endocardita, infarctul miocardic si emboliile , hipertensiunea arteriala, flebite, anevrismele aortei, varice voluminoase si i nflamate, ulcerul varicos, hemofilia, leucemia. Contraindicatiile masajului sunt prezente si n cazul bolilor acute ale plamnilor s i pleurelor (pneumonii si pleurezii), tuberculoza pulmonara, dar mai ales n abces ele pulmonare si pleureziile purulente. Masajul abdominal este interzis n inflamatiile acute si cronice de orice natura, n tulburarile digestive, n bolile acute ale organelor abdominale cu caracter hemor agic (ex.: ulcer), tumoral, inflamator (ex.: apendicita-peritonita). n orice form a de abdomen acut , masajul abdominal este cu desavrsire interzis. Masajul este contraindicat cu desavrsire n cazul tumorilor canceroase dar si n unel e boli psihice cu caracter excitant si confuzional, sau stare de ebrietate. Nu s e face masaj mai devreme de 2-3 ore dupa servirea mesei, n timpul unei furtuni, d

upa mese copioase. Ca regula generala, se recomanda ca n toate cazurile n care mas ajul ar putea produce efecte negative, sa aplicam principiul hipocratic Primum No n Nocere! ( In primul rnd sa nu faci rau ) si sa se renunte la masaj. CAPITOLUL VII. PRINCIPALELE FORME DE MASAJ Principalele forme de masaj sunt: masajul manual si masajul mecanic. VII.1. MASAJUL MANUAL Reprezinta forma cea mai eficienta de prelucrare a tesuturilor supuse acestui pr ocedeu terapeutic, ntruct mna omului dispune de multiple posibilitati pentru adapta rea si perfectionarea miscarilor, ea se muleaza foarte bine pe segmentele masate , simtind perfect gradarea si dozarea manevrelor. Mna este o reala sursa de sanat ate, ea oferind persoanelor epuizate, dezechilibrate sau carentate din punct de vedere energetic, un supliment de energie. Acest fenomen se reflecta ntr-o stare buna de sanatate, ntr-un psihic echilibrat si optimizarea activitatii energetice a receptorului. Astfel, masajul nu se rezuma a fi numai o simpla procedura terap eutica prin care sunt prelucrate anumite segmente si tesuturi. Din ce n ce mai co nvingator, el a devenit o tehnica prin intermediul careia se poate completa defi citul de energie sau uniformiza surplusul acesteia la nivelul zonelor asupra car ora s-a actionat, pentru ca n final sa se realizeze echilibrarea energetica a ntre gului organism. VII.2. MASAJUL MECANIC Acesta se realizeaza cu ajutorul unor dispozitive si mecanisme care cunosc astaz i o mare varietate, dar care nu pot nlocui mna omului, a carei capacitate de a se adapta la sensibilitatea si particularitatile anatomice ale tesuturilor este ine galabila. CAPITOLUL VIII. CLASIFICAREA PROCEDURILOR DE MASAJ VIII.1. TEHNICILE DE BAZA ALE MASAJULUI VIII.1.1. NETEZIREA (sau EFLEURAJUL) Netezirea este cel mai raspndit procedeu de masaj. Ea actioneaza direct asupra pi elii avnd urmatoarele efecte: Curata pielea de celulele descuamate de pe stratul superficial; mbunatateste functia glandelor sudoripare si sebacee; Mareste temperatura locala a pielii; Accelereaza circulatia sngelui si a limfei n vase; Influenteaza terminatiile periferice ale nervilor; Influenteaza sistemul nervos central. Efectul ce mai important al netezirii este scurgerea mai puternica a limfei si a sngelui n vase.

Prin neteziri energice, circulatia sngelui si a limfei se intensifica. Acest lucr u are o influenta majora asupra distribuirii sngelui n portiunile masate, si deci contribuie la nlaturarea manifestarilor de staza si edeme. S-a constatat ca prin netezire de la periferie spre centru, circulatia sngelui si a limfei se amelioreaza si n vasele mai mari, nu numai n cele aflate imediat sub piele. n cursul masajului absorbtia lichidelor din tesutul celular subcutanat se accelereaza cu 1618%, si aceasta accelerare este direct proportionala cu durata n etezirii. Adresndu-se pielii, tesutului subcutanat si celui conjunctiv, executia acestei ma nevre cunoaste tehnici variate. Specialistii masajului practica efleurajul execu tat simultan sau alternativ, cu o mna sau cu ambele mini, folosind suprafata palma ra sau dorsala a minilor, cu degetele apropiate sau ndepartate. Miscarile descrise pot fi lungi sau scurte, n linie dreapta, serpuita, n zig-zag, dispuse transversal sau longitudinal, n cerc, elipsoidal sau cu priza n bratara , alu necnd sacadat sau nentrerupt, n functie de particularitatile anatomice ale suprafet elor masate. Pe suprafetele mici se recomanda efleurajul executat cu 1,2,3 sau toate degetele , sau numai cu fata palmara a policelor. Segmentele cilindrice ale membrelor superioare si inferioare necesita netezirea executata n bratara, cuprinznd regiunile masate ntre degetul mare si degetele opoza nte, naintnd sacadat cu pasi mici, dinspre extremitati. Indicatii metodice generale: a) sensul de executie al efleurajului este determinat de circulatia limfatica a organismului, convergenta spre ganglionii limfatici din regiunea cefei si gtului, axiala si inghinala si regiunea poplitee pentru membrele inferioare; b) directia minii maseurului este determinata totdeauna de directia anatomica a v aselor limfatice, deoarece scopul principal este de a realiza o mai buna scurger e a limfei;

c) netezirea nu se face prea rapid, ci ritmic, linistit, pentru ca limfa circula ncet prin vase; se face fara ntreruperi, n asa fel nct sa ajunga pna la ganglionii l mfatici cei mai apropiati; d) presiunea minii care face masajul trebuie sa creasca progresiv pe prima jumata te a segmentului masat si sa scada apoi pe cea de-a doua jumatate; e) minile maseurului nu trebuie sa se lipeasca de portiunea masata, ci dimpotriva , sa alunece usor si liber; f) orice masaj trebuie sa nceapa si sa se termine prin netezire, pentru a nlatura staza limfei si a contribui la scurgerea produselor metabolice n vase; g) n timpul unei sedinte de masaj nu trebuie n mod obligatoriu sa folosim toate fe lurile de neteziri. Fiecare procedeu de masaj depinde de scopul urmarit, de conf iguratia portiunii de masat, ct si de timpul rezervat masajului; h) netezirea este de obicei considerata un masaj pregatitor n edeme si atunci cnd partea masata a corpului este foarte dureroasa. n acest caz, n primele zile masaju l se reduce exclusiv la neteziri concentrice circulare; i) n chirurgie si ortopedie, n traumatismele articulare, netezirile si frictiunile

au un rol hotartor n masajul pregatitor. VIII.1.2. FRICTIUNEA Frictiunea este cel de-al doilea procedeu din sistemul manevrelor de masaj. Procedeele care alcatuiesc frictiunea se deosebesc de netezire prin aceea ca pie lea mpreuna cu tesuturile profunde se frictioneaza n diverse pozitii. Ele se efect ueaza printr-o miscare de apasare si deplasare a tesuturilor moi pe planul osos, n limita elasticitatii proprii. Frictiunile se executa cu o singura mna sau cu ambele mini, alternativ sau simulta n, cu toata suprafata palmara sau numai cu suprafata palmara a degetelor, cu pum nul nchis sau seminchis, n spirala cu radacina palmei. Frictiunile au ca efect inte nsificarea circulatiei locale si maresc absorbtia diferitelor produse patologice care se acumuleaza n piele sau sub piele. Frictiunea este procedeu de baza terapeutic n urmatoarele situatii: traumatisme articulare; traumatisme sportive; transsudate si exudate vechi; pentru restabilirea mobilitatii normale a pielii; mareste supletea si elasticitatea tesuturilor; dureri n nevrite si nevralgii. Indicatii metodice generale: a) n frictiune, directia minii nu este determinata de directia vaselor limfatice, si poate fi executata si n sensul contrar circulatiei sngelui si a limfei; b) toate procedeele de frictiune se reduc la miscari rectilinii, n spirala sau ci rculare, la care participa n functie de necesitati o parte dintre degete sau toat e; c) eficacitatea frictionarii articulatiilor se mareste daca frictiunea se face nt r-o baie de apa fierbinte, asa cum o recomanda specialistii n domeniul masajului; d) frictiunile energice n punctele dureroase scad starea de hiperexcitabilitate a nervilor, accelereaza circulatia locala si mbunatateste considerabil nutritia te suturilor; e) frictiunea este un excelent mijloc profilactic, deoarece mpiedica n articulatii formarea diverselor exudate care determina n portiunea afecata procese inflamato rii de lunga durata; f) cu ajutorul frictiunilor, un masor cu experienta ncepe sa cunoasca modificaril e patologice care se produc n tesuturile profunde, mai ales n regiunea articulatii lor. VIII.1.3. FRAMNTATUL Framntatul este unul din procedeele de baza ale masajului cu ajutorul caruia se m aseaza n principal masa musculara. n timpul acestui procedeu se trage de pe planul osos grupa musculara masata.

Framntatul are urmatoarele efecte: produce o marire vizibila a mobilitatii tendoanelor; fortifica muschii si ajuta la regenerarea tesutului muscular; activeaza circulatia limfei si a sngelui, mbunatatind schimburile nutritive si aju tnd la eliminarea toxinelor rezultate n urma activitatii musculare; procedeele de framntare maresc puterea de contractie a muschilor, reprezentnd astf el o gimnastica pasiva deosebit de importanta n cazul atrofierii muschilor. Multi specialisti acorda importanta marita framntatului, afirmnd ca a masa nseamna a framnta . Tehnica framntatului variaza n functie de particularitatile anatomice si fiziologi ce ale suprafetelor pe care le masam. Astfel, pe regiunea spatelui, torace, brat e, coapse este indicat un framntat n cuta, cnd tesutul se strnge ntre degete si podul palmei, dupa care este ridicat si presat fara deplasarea minii de pe piele si fa ra a scapa cuta, n aceeasi directi sau n sens invers, n zig-zag sau circular, pna se maseaza ntreaga suprafata. Pe abdomen se poate aplica framntatul n cuta sau cel n v al, cu conditia de a nu presa tesuturile n profunzime. Pe membre se aplica tehnic a framntatului n cleste, n cuta sau n val. Indicatii metodice generale: a) framntatul se face ntotdeauna ntr-un ritm lent; b) se vor evita smuciturile bruste, smulgerile, rasucirea muschiului, provocarea durerilor si nu se va sari de la o parte a corpului la alta; c) la framntarea fasciculelor musculare izolate, masajul se va ncepe ntotdeauna din portiunea de trecere a muschiului n tendon, deoarece produsele metabolismului si ale oboselii se aduna n cantitati mari n tecile tendoanelor. Tot aici sunt retinu te timp ndelungat produsele infectioase de orice natura. VIII.1.4. TAPOTAMENTUL Este o manevra principala care se adreseaza tesuturilor superficiale, celor prof unde si terminatiilor nervoase. El se caracterizeaza prin aplicarea unor lovitur i scurte si ritmice, executate superficial sau profund n functie de scopul urmari t. Tapotamentul poate fi executat cu pulpa sau cu fata palmara a degetelor, cu p almele, cu pumnii, cu antebratul sau cu minile facute caus. Aceste lovituri se ex ecuta din caderea moale a minilor si a degetelor. Tapotamentul cunoaste mai multe variante, n functie de particularitatile anatomofiziologice ale suprafetelor pe care la masam: n nuiele; percutat; tocat; batatorit; plescait; cu palma n caus;

 cu pumnul seminchis; cu pumnul nchis. Tapotamentul se executa cu ambele mini, usor departate ntre ele, prin loviri care cad pe piele n ritm foarte viu. Efectele tapotamentului sunt: ajuta la micsorarea si ncetarea durerilor, cnd gradul de excitatie al nervului est e marit; favorizeaza un aflux puternic de snge spre regiunea masata, determinnd astfel nbuna tatirea nutritiei acelei regiuni; are efect vasodilatator la nivelul pielii si al tesutului conjunctiv; produce modificari favorabile ale tensiunii arteriale; influenteaza ritmul cardiac, rareste pulsul si corecteaza aritmia. VIII.1.5. VIBRATIILE Sunt miscari ritmice oscilatorii si presiuni continue executate cu o singura mna sau cu ambele mini, cu vrful degetelor sau cu fata lor palmara, cu podul palmei, c u radacina minii, cu toata palma, cu degetele ntinse, cu pumnul deschis sau nchis s i se aplica pe suprafata corpului cu un grad diferit de presiune. Vibratiile au urmatoarele efecte: intensifica functionarea glandelor; calmeaza durerile n diferite afectiuni (ginecologice, nevralgii, migrene); mbunatatesc capacitatea de efort; au efect calmant, relaxant; influenteaza organele si tesuturile profunde (stomac, ficat, inima, muschii, per etii abdominali si intestinali); influenteaza secretia majoritatii glandelor si organelor (stomac, glande salivar e, glande sexuale, etc.). Vibratiile care au o amplitudine si o intensitate mai mare dect vibratiile obisnu ite se numesc trepidatii. Ele se aplica pe spate si torace, asociate cu miscaril e respiratorii. Scuturatul este tot o tehnica de baza a masajului care se aplica membrelor super ioare si inferioare. Daca nu sunt nsotite de miscari trepidante, vibratiile se transforma n presiuni. A cest procedeu se executa cu vrful degetelor unei singure mini. Procedeul se execut a prin cteva presiuni scurte si rapide, aplicate asupra trunchiului nervos, sau a supra ramurilor care au un sprijin osos sau muscular. Scopul presiunii este de a nlatura durerea. Indicatii metodice generale:

a) vibratiile sunt unul dintre cele mai obositoare procedee pentru maseur si cer un antrenament sustinut din partea acestuia; b) pentru a obtine o executie satisfacatoare n vibratii, se va face urmatorul exe rcitiu: se aseaza vrfurile degetelor pe o masa de marime mijlocie, care are n cent ru un pahar cu apa, si se executa miscari tremuratoare, vibratoare; daca degetel e vibreaza bine, suprafata apei ncepe si ea sa vibreze n centrul paharului, n caz c ontrar se misca toata suprafata apei, de la o margine la alta a paharului; c) bratul care efectueaza vibratiile trebuie sa fie putin flexat, iar muschii ce nturii scapulare nu se contracta puternic. VIII.2. PROCEDEE AUXILIARE DE MASAJ VIII.2.1. CERNUTUL Este o manevra aplicata n mod special pe membrele superioare si inferioare, energ ic si ritmic. Tehnica de executie: cu ambele mini, asezate de o parte si de alta a segmentului masat. Regiunea carnoasa a bratului, antebratului, coapsei sau gambei se apuca c u degetele flexate, de jos n sus, si se deplaseaza de jos n sus si lateral, ridicnd si presnd, asemenea cernutului printr-o sita. Minile nu se ridica de pe regiunea masata, ci se deplaseaza din aproape n aproape. Efecte: actiune de relaxare a muschilor; mareste supletea tesuturilor; activeaza functiile circulatorii si trofice. VIII.2.2. RULATUL Este o manevra asemanatoare cernutului, executata foarte energic, si cu o presiu ne crescuta. Tehnica de executie: se apuca regiunea carnoasa a organului de masat (mna sau pic ior) n palme, tinnd degetele ntinse, si se ruleaza in toate sensurile, ntr-un ritm v iu, energic, apasnd mai puternic dect la cernut. Efecte: relaxarea muschilor; mareste supletea tesuturilor; activeaza functiile circulatorii si trofice; spre deosebire de cernut, rulatul actioneaza n mod uniform asupra tesuturilor moi din preajma zonei masate. VIII.2.3. SCUTURATUL Scuturatul consta n miscari oscilatorii mai ample, care se aplica segmentelor mem brelor superioare si inferioare, membrelor n ntregime sau ntregului corp. Tehnica de executie: se aplica ambele mini astfel nct degetele mari si portiunea co respunzatoare a palmelor sa cuprinda marginile minii sau ale piciorului pe care d

orim sa-l masam si le scuturam cu vioiciune de sus n jos si dintr-o parte n alta, exercitnd n tot acest timp si usoare tractiuni n sensul lungimii membrului respecti v. Efecte: de relaxare daca sunt efectuate cu blndete; de nviorare si stimulare generala, daca sunt executate ntr-un ritm mai viu. VIII.2.4. TENSIUNI SI TRACTUNI Tensiunile si tractiunile sunt procedee de masaj care actioneaza asupra articula tiilor si tesuturilor periarticulare, cu scopul de a mbunatati mobilitatea acesto ra. Tractiunea se aplica membrelor superioare si inferioare, la sfrsitul sedintelor d e masaj, asociate cu scuturarile. Trunchiul se ntinde din pozitia seznd prin apuca rea peste brate, ridicarea si scuturarea energica a ntregului corp. Tensiunile constau n cresterea sau scaderea presiunii intraarticulare, prin mobil izari pasive sau activo-pasive, n sensul amplificarii miscarii normale. Efecte: mbunatatirea circulatiei locale; creste supletea structurilor articulare si periarticulare; optimizeaza functiile la nivelul articulatiilor. VIII.2.5. PENSARILE SI RIDICARILE Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor. Tehnica de executie: se executa energic prinznd si ridicnd ntre degete o cuta de te sut subcutanat sau chiar muschi, se strnge usor si se ridica att ct permite elastic itatea acestor tesuturi, apoi se elibereaza brusc. Efectul este excitant. Ridicarile sunt o manevra energica ce se executa mai ales pe regiunea spatelui. Tehnica de executie: se prinde cu putere o cuta de piele, tesut subcutanat si mu schi, ntre police si restul degetelor si se trage n sus ca si cum am vrea sa o des prindem de pe planul profund sau osos. Masarea se repeta n sens ascendent sau des cendent. Efectul este excitant. VIII.2.6. PRESIUNILE Presiunile se executa pe portiuni mai reduse sau mai ntinse ale corpului, ntarind actiunea netezirilor, frictiunilor si framntatului. Ele sunt recomandate persoane lor sanatoase, robuste, si mai putin batrnilor, copiilor si femeilor. Tehnica de executie a presiunilor difera dupa particularitatile anatomo-fiziolog ice ale regiunilor pe care se aplica. Ele se aplica cu pulpa degetului, axial, c u palmele sau cu pumnul, n timpul sau la sfrsitul sedintei de masaj.

Pentru mbunatatirea circulatiei limfatice se pot executa presiuni pe vasele limfa tice ale membrelor si trunchiului, de la regiunile proximale spre cele distale s i invers. CAPITOLUL IX. MASAJUL DIFERITELOR PARTI ALE CORPULUI 13.1. MASAJUL CAPULUI 13.1.1. MASAJUL ZONEI CU PAR A CAPULUI Cnd se executa masajul pe aceasta parte a capului, nu trebuie pierdut din vedere ca vasele limfatice merg de la regiunea parietala in jos, nspre sus si lateral sp re ganglionii limfatici aflati n zona urechilor si a gtului. Directia n care creste parul corespunde cu directia vaselor limfatice. Pilea capului are o mobilitate marita, de aceea se va strnge usor n cute, cu exceptia zonei care acopera regiunea parietala, deoarece n aceasta regiune vasele sanguine alcatuiesc o retea deasa d e vene si artere dispuse radial. Liniile de masaj pornesc din crestetul capului si coboara radial n toate directii le. n felul acesta, zona paroasa a capului se maseaza numai pe directia cresterii parului, adica pe directia canalelor excretoare ale glandelor din piele. Masaju l nu se poate face contra directiei normale a parului, deoarece exista riscul de a astupa canalele excretoare si de a putea leza bulbul pilos. n timpul executarii procedeelor de masare a capului, maseurul sta n spatele celui masat. Se folosesc urmatoarele procedee: netezirea (cu o singura mna sau cu ambele); frictiunea (longitudinala sau circulara cu pulpele degetelor); batatoritul (se executa cu pulpele a 3-5 degete, cu ambele mini, simultan sau alt ernativ); vibratiile Masajul capului este indicat n cazuri de: migrene; oboseala; stari congestive; insolatii; caderea parului. 13.1.2. MASAJUL FETEI Masajul fetei consta n masarea pielii, a muschilor fetei si a nervilor. Nu trebui e pierdut din vedere ca n acest masaj procedeele generale se coordoneaza cu direc tia vaselor care pleaca de la fata. Vasele limfatice ncep de la linia mediana a fetei si se ndreapta n ambele parti. Pe frunte ele au o directie aproape paralela cu linia care defineste radacina paru

lui. Pe tmple, fac o curba ndreptata spre n jos, iar aproape de ureche coboara spre unghiul interior al maxilarului inferior. Aceeasi directie o au si vasele limfa tice ale nasului, ochiului si jumatatii superioare a obrazului. Vasele limfatice ale buzelor si ale partii inferioare ale obrazului fac o curba spre marginea ma xilarului inferior, trecnd la o anumita distanta de unghiul lui. Aceasta distanta este n functie de locul de iesire al vaselor, si anume: cele care se gasesc mai sus fac o curba mai aproape de unghiul maxilarului, iar cele care se gasesc mai jos fac o curba mai aproape de barbie. Dupa de fac aceasta curba, toate vasele s e aduna sub unghiul maxilarului inferior. Vasele limfatice ale barbiei coboara d rept n jos spre stern, pe marginea anterioara a gtului. Muschii fetei sunt asezati n jurul orbitelor, nasului si al gurii, sub forma de i nel, chiar lnga orificii si radial nspre periferie. Nervii fetei sunt: nervul trigemen si nervul facial. Nervul trigemen iese din ca vitatea craniana prin trei ramuri: ramura superioara orbitala, ramura maxilarulu i superior si ramura mandibulara. Punctele de masaj sunt urmatoarele: a) primul punct sensibil al ramurii superioare orbitale este la locul de iesire a nervului din orbita, n santul orbital superior; al doilea punct se afla n perete le superior al orbitei, lnga radacina nasului. b) Primul punct sensibil al nervului maxilarului superior este sub ochi, pe orif iciul maxilarului superior; al doilea se afla pe buza superioara. c) Punctul sensibil al ramurii mandibulare se gaseste la trei degete distanta de mijlocul barbiei, aproximativ pe linia perpendiculara care trece prin al doilea molar. d) Nervul facial iese din cavitatea craniana prin orificiul stilo-mastoidian al osului temporal. Pentru masajul fetei se folosesc urmatoarele procedee: Netezirea (cu palma, cu un deget sau cu mai multe, corespunzator partii masate a capului si configuratiei ei) Frictiunea (se executa circular, cu degetul mare, cu ambele aratatoare sau cu ce le patru degete, pe punctele sensibile, pe traiectul nervilor si al vaselor limf atice)

Framntatul (se foloseste metoda framntatului n cleste , care se efectueaza cu ajutoru degetului mare si al celorlalte degete sau cu degetul mare si cel aratator) Batatoritul (se executa cu vrfurile falangelor unei mini sau ale ambelor, pe locul de iesire al nervului facial si ale celor trei ramuri ale trigemenilor) Presiunea (se executa pe punctele sensibile cu pulpa falangei degetului mijlociu , usor ndoit) Vibratiile (se pot face manual cu degetul mijlociu sau cu cele patru degete sau de cele mai multe ori cu aparate electrice specializate) 13.1.3. MASAJUL GTULUI Una din caracteristicile regiunii gtului este dispozitia superficiala a vaselor s anguine mari si un numar mare de vase limfatice. Masajul gtului are n vedere cele doua regiuni ale sale (cea anterioara si cea post erioara), care se deosebesc ntre ele prin forma, structura si functiuni.

Masajul regiunii anterioare a gtului, datorita complexitatii anatomice si functio nale, este indicat destul de rar. Tehnica de masaj a acestei regiuni este mult s implificata, constnd din netezire, frictiune, framntatul muschilor si vibratii. n t impul masajului pacientul va fi culcat pe spate, cu capul n usoara extensie. Nete zirea consta n alunecari usoare de sus n jos, de la nivelul barbiei spre stern si clavicule. Frictiunea se executa cu mare atentie, evitndu-se glanda tiroida. Framn tatul se executa numai pe muschi sub forma de cuta, n jurul muschilor sterno-clei do-mastoidieni. Vibratiile sunt foarte eficiente pe aceasta regiune, iar netezir ea de ncheiere se face lent, linistitor. Masajul regiuni posterioare a gtului (masajul cefei) se face din pozitia culcat c u fata n jos, cu fruntea rezemata pe dosul palmelor. Manevrele folosite sunt: Netezirea (se executa usor, cu o mna sau cu doua mini, pornind de sus de la nivelu l insertiei muschilor cefei pe osul occipital de o parte si de alta a liniei med iane si cobornd pna la baza gtului, ntre omoplati si pe umeri. Frictiunea (se executa cu vrful degetelor, cu podul palmei si radacina minilor, cu miscari liniare si circulare). Framntatul (se aplica n forma de cuta si de sus n jos, pe partile laterale si infer ioare ale cefei, acolo unde musculatura este mai voluminoasa). Percutatul si tocatul (percutatul se aplica n parte de sus a cefei cu vrful degete lor, iar pe masura ce minile coboara, percutatul se transforma n tocat) Vibratiile (se executa cu vrfurile degetelor pe insertiile occipitale ale muschil or si cu suprafata palmara a degetelor pe mijlocul si partea inferioara a cefei) . Masajul cefei este indicat in tratamentul nevralgiilor occipitale, durerilor de cap si de ceafa, al oboselii nervoase, al hipertensiunii arteriale, n spondilozel e cervicale si n tratamentul depunerilor locale de grasime. 13.2. MASAJUL SPATELUI Pentru masajul spatelui pacientul ramne culcat pe partea anterioara a corpului si cu bratele pe lnga corp. Masajul ncepe de la bazin spre regiunea cervicala. Se maseaza urmatorii muschi: Muschii lati ai spatelui; Muschii lungi ai spatelui; Muschiul trapez. Manevrele folosite n masajul spatelui sunt: Netezirea; Frictiunea; Framntatul;

 Tapotamentul; Presiunile; Vibratiile; Batatoritul cu pumnii si palmele; Tocatul. Netezirea se executa cu toata suprafata palmara a minilor, simultan sau alternati v, de o parte si de alta a coloanei vertebrale, de jos n sus, pe toata musculatur a spatelui spre regiunea cervicala, spre umeri, spre axile, de unde vor aluneca descendent pe partile laterale pna la pozitia initiala. Netezirile se pot realiza si dinspre flancuri spre coloana. Dupa netezirea superficiala se trece la netez irea profunda, executata n forma lunga si n forma scurta, simultana sau alternativ a, mai nti pe una din cele doua jumatati longitudinale ale spatelui, apoi pe ceala lta. Urmatoarea manevra este frictiunea, executata cu palmele ntinse, cu buricele dege telor, cu radacina minilor, cu partea cubitala a minii. Miscarile vor fi liniare, serpuite, n zig-zag sau elipsoidal. Manevrele de frictiune se aplica si coloanei vertebrale, cu policele, de o parte si de alta a apofizelor interspinoase. Framntatul se executa n urmatoarele variante: n cuta, n val sau prin rulare. Tapotamentul poate fi executat cu marginile cubitale, cu fata palmara a degetelo r, sau sub forma de percutat, batatorit si plescait. Sensul manevrelor de tapota ment va respecta ntotdeauna orientarea fibrei muschilor masati. De retinut ca tap otamentul NU se executa n regiunea lombara a spatelui, pentru a proteja rinichii. Presiunile realizate de o parte si de alta a coloanei vertebrale sunt foarte imp ortante si nelipsite din masajul spatelui, deoarece elibereaza coloana de tensiu ni si relaxeaza musculatura. Tot astfel se preseaza cu degetele mari si pe nervi i intercostali din spatiile intercostale, cuprinse ntre cele doua vertebre si dou a coaste vecine. Vibratiile se executa pe spate pe partile laterale ale coloanei vertebrale, pe l ocurile de iesire a ramurilor posterioare ale nervilor spatelui si se vor face c u ajutorul pulpei degetului mare. Vibratiile se aplica si pe spatiile intercosta le, combinate cu celelalte manevre de masaj. Masajul spatelui se termina cu efleurajul (netezirea) de ncheiere. Masajul spatelui este indicat n: oboseala generala, oboseala muschilor lombari, d ureri ale articulatiei sacro-coccigiene, insuficienta musculara, tratamentul dev iatiilor coloanei vertebrale. 13.3. MASAJUL TORACELUI Masajul toracelui se face din pozitia culcat pe spate, cu capul usor ridicat. Se ncepe cu efleurajul, executat n forma lunga si scurta, simultan sau alternativ, pe muschii costali spre stern, clavicule, umeri, dupa care se coboara pe partil e laterale pna n regiunea intercostala, de unde miscarea se reia. Frictiunile vor urma acelasi traseu al netezirilor si vor fi executate cu palmel e, cu regiunea palmara a degetelor, sau cu radacina minilor. Datorita structurii anatomice a toracelui, framntatul se executa prin miscari len

te si usoare, n cuta, sau prin rularea pumnului pe masa mare de muschi a pectoral ilor. Pentru torace, este ideala combinarea framntatului cu frictiunea. Tapotamentul de va aplica prin loviri usoare, ocolind regiunea cordului. Se pot executa presiuni pe stern, cu o palma sau cu palmele suprapuse, n ritmul r espiratiei. Vibratiile vor fi nsotite de netezirile de ncheiere, executate ca o mngiere. Se mai poate aplica, n afara de vibratii, si frictiunea adnca a rebordului costal. Masajul toracelui va ocoli la femei regiunea mamara. 13.4. MASAJUL ABDOMENULUI n procesul terapeutic, masajul abdomenului are o importanta deosebita. Abdomenul se maseaza odata cu cutia toracica. Cel masat sta culcat pe spate, cu picioarele usor departate si ndoite. Peretele abdominal este o adevarata centura, constituita din muschi lati, supli, legati ntre ei prin puternice formatii fibroase. Pielea care acopera aceasta reg iune este subtire, moale si elastica. La unele persoane, regiunea abdominala pre zinta o mare sensibilitate cu caracter specific, care mpiedica deseori aplicarea manevrelor de masaj. Sub piele se depun la persoanele predispuse, sau cele bine hranite si sedentare, straturi abundente de grasime, formnd cute groase si moi, c are modifica forma si functiunile centurii abdominale. n aceste cazuri, musculatu ra este predispusa la atonie si insuficienta functionala. Pentru executarea masajului, se folosesc manevrele si tehnicile cunoscute, adapt ate la conformatia anatomica locala. Netezirea initiala se orienteaza dupa sensul circulatiei de ntoarcere venoase si limfatice. Alunecarile ncep din regiunea supra-ombilicala si se ndreapta n sus spre marginile costale. Minile se duc apoi n sens lateral, spre flancuri, si n final co boara spre regiunea sub-ombilicala, ndreptndu-se n jos si nauntru n lungul santurilor iliace, spre zona pubiana. Manevrele pot fi executate pe rnd, sau pot fi legate ntre ele printr-o miscare ond ulata care le nsumeaza. Aceste manevre se executa lent si prelungit, ncepnd cu vrfurile degetelor si terminn d cu radacina palmara, atunci cnd se ndreapta n sus si n sens lateral, pornind cu ra dacina minilor, continund cu fata palmara si terminnd cu degetele atunci cnd se ndrea pta n jos si nauntru. Miscarile se executa simetric, simultan sau alternativ, de o parte si de alta a abdomenului. La nevoie, netezirea se poate aplica si pe portiuni limitate: Epigastrica; Subcostala; Pe flancuri; Ombilicala si sub-ombilicala; n santurile iliace; Regiunea supra-pubiana.

n aceste cazuri manevrele sunt efectuate cu o frecventa marita, mna dupa mna, si vo r exercita o actiune mai profunda si mai staruitoare. Frictiunea se constituie n masajul abdominal ca fiind procedeul de baza. Elastici tatea pielii si a tesuturilor subcutanate permite miscarile ample si usor de exe cutat. Aceasta manevra se aplica cu: palma ntreaga, podul palmei, cu radacina mini i, cu marginea cubitala a palmei, cu degetele. Framntatul nu poate influenta prea mult musculatura peretelui abdominal, pentru c a anumite reflexe locale de aparare mpiedica aplicarea manevrei. Din aceasta cauz a, actiunea framntatului se limiteaza la straturile de grasime subcutanata, atunc i cnd acestea exista. Cuta de piele si de tesuturi grase este prinsa ntre degete s i palme si prelucrata insistent. Tocatul se aplica dupa aceea sub o forma usoara, cu vrfurile si pulpele degetelor , executat cu multa suplete si tangential la suprafata abdomenului. Nu este perm is sa aplicam alte procedee de batere, nici daca musculatura abdominala este foa rte bine dezvoltata, puternica si rezistenta. Masajul peretelui abdominal se ncheie ntotdeauna prin usoare manevre de vibratii, n sotita de neteziri. Efectele masajului abdominal sunt mai putin mecanice si mai mult de natura refle xa, ele se rasfrng n primul rnd asupra elementelor constitutive ale peretelui si n a l doilea rnd asupra organelor din cavitatea abdominala. 13.5. MASAJUL REGIUNII FESIERE Pe muschii fesieri, n special la femei, se formeaza depuneri mari de grasime. Mas ajul acestei regiuni ncepe de la marele trohanter spre osul sacru si iliac. Misca rile sunt conditionate de directia fibrelor fesiere, dintre care unele au o dire ctie oblica spre osul sacru, iar altele merg n sus, vertical, spre creasta iliaca . Pe muschii fesieri se pot aplica urmatoarele manevre: Efleuraj; Framntat; Tocat; Batatorit cu pumnii. De retinut este ca tapotamentul din regiunea fesiera nu trebuie sa depaseasca ra za bazinului, pentru a nu afecta rinichii. 13.6. MASAJUL MEMBRELOR SUPERIOARE Masajul membrelor superioare se face din pozitia culcat pe masa de masaj sau din pozitia seznd pe scaun. Masajul membrelor superioare se face n etape, efectundu-se separat masajul: Degetelor si al palmei; Articulatiei pumnului; Antebratului; Articulatiei cotului;

 Bratului; Umarului. Masajul degetelor si al palmei. Din vrful degetelor spre palma se maseaza fiecare deget prin neteziri executate p e ntreaga lungime a degetului si pe fiecare falanga. Frictiunile se aplica insist ent, mai ales pe fata palmara a degetelor. Masajul se ncheie prin tractiuni si sc uturari ale fiecarui deget n parte, dupa care se poate face o mobilizare activa a tuturor degetelor. Urmeaza masajul palmei, care ncepe cu efleurajul se fac neteziri usoare pe partea dorsala si mai apasate pe fata palmara, folosind toata palma sau chiar pumnul nc his. Frictiunea se face cu o miscare liniara pe fata dorsala a palmei, n lungul t endoanelor si a spatiilor inter-osoase, folosind degetul mare sau trei degete, a poi pe fata palmara cu o miscare circulara, folosind degetele sau pumnul nchis. S e framnta apoi muschii tenari si hipotenari, ct mai apasat, folosind pentru aceast a degetele. Acest framntat se poate completa cu scuturarea spatiilor inter-osoase , care se face tinnd palma de marginile sale ntre minile maseurului si tensionnd n su s si n jos falangele. Masajul degetelor si al palmei se ncheie cu un efleuraj usor . Masajul antebratului. Efleurajul se face prin alunecari lungi si lente, executate cu ambele mini simult an, plecnd de la nivelul pumnului, netezind antebratul pe toate fetele si urcnd pna la cot. Se pot face si alunecari scurte si repezi, executate cu ambele mini alte rnativ (mna pe sub mna), pe toata lungimea antebratului. Frictiunea se executa cu degetele mari de al ambele mini, printr-o miscare continua pe toata lungimea ante bratului, tinnd degetele unul lnga altulsau unul sub altul pentru a da mai mare pr ofunzime miscarii. Pe partea carnoasa si pe tendoane se fac miscari circulare fo losind degetele ori podurile palmelor. Framntatul se poate executa n bratara , serpuit si n cuta . Masajul se ncheie de asemenea cu un efleuraj usor. Masajul cotului. Se face usor si delicat, tinnd seama de conformatia speciala a zonei. Efleurajul se face usor, cu toata palma, prim miscari circulare att pe fata anter ioara ct si pe partea posterioara a ncheieturii. Frictiunea pe partea anterioara a ncheieturii se face cu miscari liniare scurte, alunecnd policele, unul dupa altul , dinspre antebrat nspre brat. Pe partea posterioara a cotului se folosesc degete le, care descriu cercuri n jurul oaselor cotului. Tot pe partea posterioara a cot ului se poate folosi podul palmei pentru a face frictiuni circulare relaxante. L a sfrsit, efleurajul de ncheiere. Masajul bratului.

Efleurajul se executa cu o mna sau doua, alunecnd din regiunea cotului pna la umar pe toate fetele bratului. Frictiunea se executa cu degetele sau cu podul palmei, n miscari circulare, pe toata lungimea bratului, ncepnd de la umar si pna la cot. F ramntatul poate fi n bratara se cuprinde bratul cu ambele mini si se prelucreaza mus hii prin manevre ondulatorii; serpuit cu ambele mini de aceeasi parte a bratului ce lui masat se prinde o cuta de piele si muschi si se prelucreaza serpuind din reg iunea cotului si pna n zona umarului; n cuta se apuca o cuta de muschi si piele, cu mna sau cu amndoua, si se preseaza ntre degetul mare si restul degetelor. Tapotame ntul se aplica n lungul bratului, cu partea laterala a degetelor. Se poate face u n plescait usor cu degetele si palmele pe partea anterioara si posterioara a bra

tului. Manevre secundare: rulatul se cuprinde bratul ntre palmele maseurului si se rulea za energic cu miscari laterale, alunecnd gradat de la umar si pna la cot; cernutul se face la fel ca rulatul, dar mai usor, palmele maseurului fiind mai departate ntre ele si folosind n special degetele (miscarea este asemanatoare cernutului cu o sita) Masajul umarului. Se fac neteziri circulare peste umar si n jurul lui, folosind o singura mna. Frict iunea se efectueaza tot cu o singura mna, circular, mai nti cu degetele iar apoi cu podul palmei; se va insista cu degetele n special n jurul oaselor umarului. Si n c azul umarului, framntatul se combina cu frictiunea, executndu-se practic la fel da r cu mai multa forta. Tapotamentul se efectueaza cu ambele mini, folosind vrful de getelor. 13.6. MASAJUL MEMBRELOR INFERIOARE Masajul membrelor inferioare se ncepe cu partea posterioara a piciorului. Pentru masajul partii posterioare a piciorului, pacientul trebuie sa adopte pozi tia culcat cu fata n jos. Masajul ncepe cu un efleuraj scurt n talpa executat cu pu mnul, cu podul palmei sau cu radacina minii. Ambele palme cuprind simultan picior ul si aluneca de la calci pna n zona fesiera. Se face efleuraj mna pe sub mna, forma lunga, alunecnd cu palmele una dupa cealalta, de la calci pna la fesa cu miscari co ntinue si lungi. Efleurajul mna pe sub mna n forma scurta se face alunecnd cu palmel e una dupa cealalta de la calci pna la fesa cu miscari profunde. Frictiunile ncep din talpa si vor fi executate cu pumnul sau cu degetul mare. Mai departe se insista asupra degetelor si tendonului lui Achile, cu ajutorul efleu rajului si frictiunii circulare asupra maleolelor si prin frictiuni n cleste pe t endon. La masajul gambei se folosesc toate manevrele. Efleurajul va fi lung sau scurt, executat simultan sau alternativ, cu suprafata palmara sau cu partea dorsala a d egetelor pentru segmentele paroase, n bratara naintnd sacadat dinspre calci spre gen unchi, dar se poate aplica si transversal, n ferastrau. Frictiunile si framntarile vor fi mai ferme, iar tapotamentul se va adapta la masa musculara existenta. Nu se loveste deloc zona spatiului popliteu, tapotamentul facndu-se doar pe coapsa si gamba. Daca aceasta regiune prezinta dilatari vizibile ale venelor (varice) se vor evit a manevrele dure, masajul reducndu-se la manevrele de netezire, frictiune si vibr atii. Coapsa posterioara si fesele vor fi masate cu toate manevrele si cu variantele l or cele mai eficiente pentru masa musculara abundenta din aceste regiuni, binente les lund n consideratie succesiunea lor. Manevrele aplicate se executa cu toata su prafata palmara, cu podul palmei, cu radacina minii, cu pumnul pentru neteziri, f rictiuni si vibratii; n cuta, n cerc sau serpuit pentru framntat; n timp ce tapotame ntul va recurge la variantele tocat, plescait sau batatorit. Alte manevre aplica te la acest nivel n cadrul unei sedinte de masaj, sunt tractiunile, tensiunile si scuturarea. Miscarile pasive din articulatii nu trebuie sa lipseasca naintea net ezirilor de ncheiere, care se executa fie segmentar fie pe lungimea ntregului memb ru. Masajul membrelor inferioare continua apoi cu partea anterioara a piciorului. Pentru a se putea aplica masajul pe aceasta regiune, pacientul va sta n pozitia c

ulcat pe spate. Masajul se ncepe de la degete spre glezne, prin manevre de netezire, frictiune, f ramntat, nsotite de miscarile articulare. Dupa un efleuraj scurt, executat cu supr afata palmara a degetelor si a minii, dupa o frictiune executata cu pulpele deget elor n spatiile interosoase, dupa un framntat cu priza mica, dupa efectuarea tensi unilor si tractiunilor se trece spre glezna, avnd grija ca regiunea maleolara sa fie masata prin neteziri si frictiuni circulare, executate cu regiunea palmara a degetelor sau cu portiunea tenara si hipotenara a minii. n continuare, masajul se aplica pe gamba urmnd succesiunea manevrelor. n regiunea genunchiului, netezirea se executa circular n jurul rotulei urmata de u soare frictiuni executate n acelasi sens cu netezirile. Framntatul se va aplica pe partea antero-interna, acolo unde tesuturile sunt mai abundente. Pe coapse masajul se aplica de deasupra genunchiului spre radacina membrului res pectiv. ntruct aceasta regiune abunda de tesuturi musculare, se pot folosi toate m anevrele nvatate, respectnd succesiunea lor. Ele vor fi aplicate amplu, energic si profund, pe toata regiunea. Trebuie totusi retinut ca pe partea interna a coaps ei se va evita framntatul puternic si tapotamentul dur, deoarece prin aceasta zon a trec marile vase sanguine ale membrului inferior, iar pielea este foarte sensi bila. n schimb, pe partea externa a coapsei pna la nivelul soldului, manevrele vor fi adaptate la volumul muscular. nainte de netezirea care va ncheia masajul pe partea anterioara a piciorului, nu t rebuie uitate miscarile fizice pasive ale articulatiilor sale (flexia si extensi a degetelor, piciorului, gambei pe coapse, precum si rotirile acestor segmente s i nu n ultimul rnd scuturarile membrului ntreg din articulatia coxo-femurala). CAPITOLUL X. DURATA SEDINTEI DE MASAJ Masajul general executat pe segmente, dupa o succesiune bine stabilita, presupun e aplicarea minutioasa a manevrelor de masaj, adaptata caracteristicilor morfolo gice si functionale ale fiecarui sector al corpului. Se apreciaza ca timpul necesar pentru realizarea unui masaj general este de 60-7 0min. Se poate realiza si un masaj general redus, care necesita 45-50min. n cadrul unei sedinte de masaj, timpul necesar pentru masajul fiecarui segment al corpului este urmatorul: spate 15 min. 2 x 7 = 14 min. 5 min. 2 x 5 = 10 min. 3 min.

membre inferioare abdomen si torace membre superioare regiunea fesiera ceafa si gt fata 5 min.

5 min.

Cnd din anumite motive nu se urmareste realizarea formei extinse a masajului gene ral, se poate reduce durata acestuia prin:

 excluderea unor manevre secundare ca de exemplu: vibratiile, presiunile, tractiu nile; micsorarea numarului de repetari a unei manevre; combinarea unor manevre: frictiuni + framntari, tractiuni + scuturari; combinarea unor regiuni nvecinate cum ar fi aplicarea manevrelor de masaj pe toat a ntinderea membrelor inferioare (gamba, coapsa, fese) sau superioare (antebrat, brat, umar) Masajul partial se adreseaza unor anumite regiuni (ex: spate, torace, abdomen), segmente (ex: brat, antebrat, gambe, coapse, solduri) sau zone (ex: grupe de mus chi, articulatii, degete). Timpul necesar de aplicare a masajului poate fi de 5, 10 sau 15 min. INGREDIENTE FOLOSITE PENTRU MASAJ Pentru a mpiedica efectele neplacute rezultate din frecarea pielii, masajul trebu ie facut cu adjuvante care sa ajute la alunecare si la obtinerea efectelor terap eutice dorite (pudre, creme, solutii alcoolice, uleiuri). Pudrele sunt folosite doar pentru masajul unor suprafete restrnse, deoarece pot p rovoca reactii alergice la nivelul pielii. Alcoolul este utilizat n tratamentul racelilor si se aplica fie prin masaj fie pr in tehnica frectiei. Uleiurile sunt folosite n masaj pentru lubrifierea segmentelor masate, pentru o m ai buna alunecare si efectuarea manevrelor n conditii optime, dar si n scop terape utic. Nu este nevoie sa cumparati uleiuri de masaj gata preparate, care sunt des tul de scumpe. Puteti folosi la fel de bine un ulei vegetal, cum ar fi cel din s eminte de strugure, de floarea-soarelui, de soia, de masline, presate la rece. P uteti folosi si uleiuri minerale, cum ar fi uleiul pentru sugari, cu toate ca ac esta sunt absorbite mai greu. Daca totusi folositi un ulei obisnuit, adaugati 5 picaturi de ulei esential la o ceasca de ulei de baza, pentru a-i conferi acestu ia din urma o aroma deosebita. Pentru cei lipsiti de pregatire n aromaterapie, ce l mai bine este sa ramna n sfera uleiurilor relaxante sigure , cum ar fi uleiurile de levantica, de musetel sau de santal, stiut fiind ca unele uleiuri esentiale sun t contraindicate n anumite boli. CAPITOLUL XI. SUCCESIUNEA MANEVRELOR DE MASAJ Pentru a obtine efectele cele mai bune n urma sedintei de masaj, manevrele de mas aj trebuiesc executate ntr-o anumita ordine si anume: efleurajul introductiv; frictiunea; framntatul; pensari, ridicari; tapotamentul;

 cernutul si rulatul; tensiuni, tractiuni, scuturari; vibratii; presiuni; efleurajul de ncheiere. CAPITOLUL XII. SUCCESIUNEA REGIUNILOR DE MASAT Masajul general este bine sa se execute dupa o anumita regula logica, fara schim bari prea dese de pozitie si fara discontinuitati n lucru. Practicarea corecta a masajului impune alegerea unei pozitii ct mai favorabile, a tt pentru pacient ct si pentru maseur. Este indicat ca maseurul sa lucreze din poz itii ct mai lejere, care sa-i permita o abordare corecta a regiunii de prelucrat. Cea mai buna succesiune a regiunilor si segmentelor care vor fi masate se bazeaz a pe cele doua pozitii fundamentale: pozitia culcat pe partea anterioara (decubit ventral); pozitia culcat pe spate (decubit dorsal). Masajul se ncepe cu partea posterioara, prelucrnd fara a schimba pozitia: spatele; regiunea fesiera; coapsa stnga; gamba stnga; coapsa dreapta; gamba dreapta. Se schimba pozitia n culcat cu fata n sus, continund masajul de unde l-am lasat. Se maseaza: laba piciorului drept; gamba dreapta; genunchiul drept; coapsa dreapta; laba piciorului stng; gamba stnga;

 genunchiul stng; coapsa stnga; abdomenul, toracele; masajul membrelor superioare (se ncepe cu masajul degetelor minii drepte, al anteb ratului, bratului si umarului respectiv; trecem apoi la membrul superior stng, ur mnd aceeasi ordine); ceafa, gt; capul. CAPITOLUL XIII. INTRODUCERE N REFLEXOLOGIE Ca ramura a medicinii orientale, reflexologia este stiinta zonelor reflexogene a le organismului situate pe suprafata corpului, n general la distanta fata de orga nele pe care le reprezinta. Organele sunt componente inseparabile n ansamblul org anismului uman, avnd legatura vasculara si energetica directa cu zonele reflexoge ne corespunzatoare. Reflexologia sau terapia zonala a fost introdusa si popularizata n occident la nce putul sec. al XIX-lea de catre medicul american William Fitzgerald, care dupa o n delungata practica medicala n mari metropole ale Europei, se ntoarce n America nata la si aduce n atentia lumii medicale cercetarile sale cu privire la vechile tehni ci terapeutice chinezesti. El demonstreaza practic cum prin apasarea unor puncte -cheie situate pe extremitatile corpului (mai ales picioare), putem normaliza ac tivitatea fiziologica n alte zone ale corpului, situate la distanta fata de punct ul masat. Cercetarile sale au fost preluate de prietenul si colegul sau Joe Riley, prin in termediul caruia au ajuns n atentia fizioterapeutei Eunice Ingham, practicanta ntr -un mare spital din Saint Petersburgh, Florida. Ea a introdus reflexoterapia, as a cum o cunoastem noi astazi, n sectia sa de fizioterapie, si a obtinut rezultate exceptionale n mbunatatirea mobilitatii, tratarea diverselor dureri, vindecarea u nor boli cronice si accelerarea proceselor de recuperare dupa interventiile chir urgicale grave. Reflexologia, cu toate ca nu poate explica stiintific existenta proiectiei la ex tremitati a organelor interne si sistemelor fiziologice ale organismului, stipul eaza existenta n corpul uman a zece zone energetice. Aceste zone sunt longitudinale si traverseaza ntregul corp, ncepnd de la picioare, continund prin mini si terminndu-se n crestetul capului. Cnd fluxul energetic este ne stingherit, suntem sanatosi, dar cnd este blocat de o tensiune sau o congestie, a pare boala. Prin tratarea reflexelor, blocajele sunt eliminate si armonia se res tabileste n toate sistemele. Componentele principale ale reflexologiei sunt: reflexo-diagnosticul si reflexot erapia. CAPITOLUL XIII. INTRODUCERE N REFLEXOLOGIE Ca ramura a medicinii orientale, reflexologia este stiinta zonelor reflexogene a le organismului situate pe suprafata corpului, n general la distanta fata de orga

nele pe care le reprezinta. Organele sunt componente inseparabile n ansamblul org anismului uman, avnd legatura vasculara si energetica directa cu zonele reflexoge ne corespunzatoare. Reflexologia sau terapia zonala a fost introdusa si popularizata n occident la nce putul sec. al XIX-lea de catre medicul american William Fitzgerald, care dupa o n delungata practica medicala n mari metropole ale Europei, se ntoarce n America nata la si aduce n atentia lumii medicale cercetarile sale cu privire la vechile tehni ci terapeutice chinezesti. El demonstreaza practic cum prin apasarea unor puncte -cheie situate pe extremitatile corpului (mai ales picioare), putem normaliza ac tivitatea fiziologica n alte zone ale corpului, situate la distanta fata de punct ul masat. Cercetarile sale au fost preluate de prietenul si colegul sau Joe Riley, prin in termediul caruia au ajuns n atentia fizioterapeutei Eunice Ingham, practicanta ntr -un mare spital din Saint Petersburgh, Florida. Ea a introdus reflexoterapia, as a cum o cunoastem noi astazi, n sectia sa de fizioterapie, si a obtinut rezultate exceptionale n mbunatatirea mobilitatii, tratarea diverselor dureri, vindecarea u nor boli cronice si accelerarea proceselor de recuperare dupa interventiile chir urgicale grave. Reflexologia, cu toate ca nu poate explica stiintific existenta proiectiei la ex tremitati a organelor interne si sistemelor fiziologice ale organismului, stipul eaza existenta n corpul uman a zece zone energetice. Aceste zone sunt longitudinale si traverseaza ntregul corp, ncepnd de la picioare, continund prin mini si terminndu-se n crestetul capului. Cnd fluxul energetic este ne stingherit, suntem sanatosi, dar cnd este blocat de o tensiune sau o congestie, a pare boala. Prin tratarea reflexelor, blocajele sunt eliminate si armonia se res tabileste n toate sistemele. Componentele principale ale reflexologiei sunt: reflexo-diagnosticul si reflexot erapia. CAPITOLUL XIV. DEPUNERILE TOXICE N ZONELE REFLEXOGENE n reflexologie se considera ca depunerile de toxine sunt principala cauza a mbolna virilor curente si modul de viata, hrana si deprinderile vicioase sunt furnizoru l lor. Astfel, toxinele localizate n ficat produc hepatita, n pancreas diabetul, n rinichi nefrita, n piele dermatitele, n articulatii artritele, etc. n esenta putem spune ca depunerile de toxine n zonele reflexogene, ne indica o def ectuoasa functionare a organului aflat n corespondenta si nu invers. Principalii factori care duc la acumularea nociva de toxine sunt: Modul de viata, de alimentatie; Starea psihica si starea mentala; Circulatia sanguina insuficienta ntr-un anumit organ sau zona corporala; Bataturile de la mini sau picioare duc la staza circulatorie zonala; Fracturi consolidate gresit sau calusuri vicioase la mini, picioare sau coloana v ertebrala, conduc la perturbari circulatorii si de flux nervos zonal, care afect

eaza zonele corespondente; Folosirea de ncaltaminte incomoda dau strmta timp ndelungat, conduce la perturbari zonale ce influenteaza negativ functiunile organice. CAPITOLUL XV. REFLEXODIAGNOSTICUL Consta n reperarea si interpretarea punctelor sensibile sau dureroase din zonele reflexogene, combinat cu informatiile primite din dialogul cu pacientul, despre afectiunile sale si starea generala de sanatate. Prin reflexo-diagnostic se poate descoperi o suferinta morfo-functionala a organ ului corespondent, palpndu-i zona reflexogena, bogata n terminatii nervoase si vas culare. Punctele reflexogene devin dureroase la presiune datorita depunerilor de toxine si dereglarilor energetice, si au drept consecinta o proasta circulatie sanguina si nervoasa. Boala se manifesta la palpat ca o mpunsatura de cutit sau ca niste boabe de orez sau nisip dureroase, aflate sub piele. Grimasa aparuta pe fata pacientului, sau o exclamatie de durere, reprezinta semn e certe ca zona reflexogena este afectata iar organul de care este legata se afl a n suferinta. Este necesar sa se faca o examinare atenta, deoarece unele puncte reflexe pot fi dureroase si datorita unor afectiuni locale: bataturi, tumori, traumatisme, mal formatii, boli dermatologice, etc. Pentru diagnosticare se folosesc cu precadere zonele reflexogene ale talpilor, c ele mai complexe si mai concludente zone de proiectie organica. n cazuri exceptio nale de persoane cu membrele inferioare amputate sau lezate grav, se poate folos i si examinarea si palparea zonelor reflexogene ale minilor. Cu toate ca palmele prezinta aceleasi zone reflexogene ca si talpile, diagnostic area pe palme este mai greoaie si mai putin precisa dect pe talpi, datorita faptu lui ca toxinele au tendinta de a cobor spre zonele inferioare ale corpului, local izndu-se n punctele reflexe din talpi. Reflexo-diagnosticul cere, deci, un studiu amanuntit, experienta, sensibilitate deosebita si nu n ultimul rnd, solide cunostinte anatomice si patologice. Foarte important n diagnosticare este si dialogul preliminar cu pacientul. De cel e mai multe ori, acesta si cunoaste vechile afectiuni, a consultat si alti medici , a urmat tratamente diverse si informatiile pe care le putem obtine de la el su nt foarte pretioase pentru determinarea starii sale de sanatate si afectiunilor potentiale care urmeaza a fi diagnosticate si tratate. De asemenea, echilibrul psiho-afectiv ntre diagnostician si pacient, ncrederea si colaborarea reciproca, sunt importante pentru remediile prin refelexoterapie. Reflexoterapeutul nu trebuie sa se substituie total medicului, ci trebuie sa fie constient ca el practica alte metode de tratament care pot avea efecte favorabi le acolo unde medicina clasica a esuat. CAPITOLUL XVI.

REFLEXOTERAPIA Este componenta reflexologiei care se ocupa cu tratamentul prin masaj al punctel or reflexe diagnosticate ca fiind sensibile (dureroase). Masajul se practica cu vrful degetului mare de la mna (policele), cu indexul (dege tul aratator) sau cu articulatiile inter-falangiene, fara obiecte intermediare ( baghete, betisoare, etc.). Prin masaj se faciliteaza circulatia sanguina, accelerndu-se transportul toxinelo r spre organele de eliminare sau de detoxifiere. Perturbarea circulatiei n zonele reflexe face ca suferinta organului corespondent sa avanseze. Masarea zonelor r eflexogene afectate, pe parcursul mai multor sedinte, implica fisurarea cristale lor de toxine, depuneri pe care circulatia sanguina le va trimite prin fluxul sa nguin spre organele de eliminare, mbunatatind astfel starea de sanatate. Buna circulatie a sngelui este vitala pentru fiecare organ sau zona din organism, deoarece transporta material nutritiv, hormoni, anticorpi, oxigen, deseuri meta bolice si alte substante neidentificate nca. Cu ct circulatia sanguina este mai an evoioasa, cu att mai greu va surveni vindecarea. Exista unele cazuri n care terapia prin masajul zonelor reflexogene nu este recom andata. Ea necesita precautii si manifesta contraindicatii n urmatoarele situatii: n cazul mbolnavirilor acute grave; n caz de hemoragii interne; n boli cauzate de ciuperci; cnd exista leziuni ale pielii; n caz de contuzie, entorsa sau fractura la nivelul picioarelor; sarcina cu risc crescut; prudenta n cancer; n cazul afectiunilor acute neidentificabile. T.B.C. n cazul bolilor contagioase (gripa, hepatita, pojar) Inflamatia acuta a varicelor. Reactii posibile. Stimularea organelor de eliminare si detoxifiere prin reflexoterapie implica acc elerarea circulatiei libere a toxinelor n corp, provocnd stari de ameteala, greata , somnolenta, cefalee, neliniste si rau general. Daca punctele reflexe sunt intens solicitate prin masaj, pot aparea urmatoarele reactii pasagere: Cresterea n volum a varicelor deja existente; Inflamatii articulare datorate stazelor limfatice;

 Febra daca n corp exista o infectie latenta si se stimuleaza formatiunile limfati ce; Pete vinete pe corp, cnd metabolismul calciului este deficient; Deschiderea varicelor n cazul unei proaste circulatii n membrelor inferioare; Dureri vii n organele corespondente datorita cresterii rapide a volumului sngelui care asigura functionarea acestora; Precizam ca aceste reactii posibile atesta partial raspunsul organismului si nu reprezinta contraindicatii n aplicarea masajului reflexogen, ci impun numai regla rea intensitatii si a duratei acestuia pna la confirmarea adaptarii la tratament prin disparitia tulburarilor. n general practica a dovedit ca sunt necesare aproximativ 15-20 de sedinte pentru a contribui la ameliorarea sau vindecarea suferintelor, n functie de fiecare org anism. n afectiuni acute, efectul ameliorant se produce dupa 2-3 sedinte de reflexoterap ie. CAPITOLUL XVII. TEHNICILE MASAJULUI REFLEXOGEN Conditia prealabila a unui bun masaj reflexogen este ca maseurul si pacientul sa adopte pozitii confortabile relaxante, specifice punctelor aflate n tratament. Masajul poate fi executat cu policele, cu indexul sau cu falangele celorlalte de gete. Important este sa folosim creme sau uleiuri aromatice, pentru a se obtine o buna alunecate pe piele. n corespondenta cu pozitia piciorului, vom masa cu miscari circulare, punctiforme , fie cu miscari laterale de du-te-vino. Presiunea n timpul masajului trebuie sa fie crescatoare n intensitate: se ncepe cu apasari usoare si se mareste gradat apasarea. Cnd se maseaza zone ntinse, sensul d e lucru este dinspre calci spre degete si nu invers, pentru a nu frna curentul lim fatic, care de cele mai multe ori este deja perturbat, iar n cazul zonei reflexog ene a intestinului gros masajul se va aplica n sensul natural de evacuare. Zonele supuse masajului trebuie sa fie sanatoase, fara traumatisme, afectiuni in flamatorii, dermatologice sau bataturi, cu o igiena riguros respectata. Durata sedintelor de tratament si numarul punctelor reflexe pe care le putem mas a n cadrul unei sedinte vor fi strict individualizate, n raport cu starea de funct ionare a organelor de detoxifiere, filtrare si eliminare. Nu este indicat sa dis locam mai multe toxine dect poate elimina rinichiul si detoxifica ficatul, splina , sistemul limfatic, fortnd astfel posibilitatile reale ale organismului. De obicei masajul trebuie sa urmeze o anumita succesiune fiziologica n bolile cro nice: Se maseaza la nceput rinichiul, vezica urinara si uretra, pentru eliminarea toxin

elor n exces; Se continua cu masarea reflexogena a capului, centrala coordonatoare a tuturor o rganelor; Urmeaza masajul zonelor corespondente organelor metabolice si de detoxifiere (st omac, intestine, ficat, vezica biliara si pancreas); Se maseaza n continuare punctele limfatice pentru producerea agentilor imunitari; Urmeaza masarea punctelor sensibile sau dureroase corespunzatoare afectiunilor c e urmeaza a fi tratate. Fiecare punct reflex va fi supus masajului timp de 2-3 minute. n cazul afectiunil or acute, durata masajului se poate dubla. Punctele reflexe ale ficatului si ale coloanei vertebrale vor fi masate cu prudenta si pe durate mai mici. Iata ordinea de executie a traseelor n reflexoterapie, pentru stabilirea diagnost icului si ameliorarea bolilor cronice: 1) Rinichi / Ureter / Vezica urinara / Uretra / Organe genitale; 2) Suprarenale / Hipofiza / Epifiza / Hipotalamus / Creier mic / Creier mare / S inus frontal / Tmpla / Nerv trigemen / Ceafa / Paratiroida / Laringe / Esofag / T iroida / Plex solar; 3) Stomac / Pancreas / Duoden / Intestin subtire / Intestin gros / Ficat / Vezic a biliara / Inima / Splina; 4) Umar / Plamn / Muschi trapez / Ochi / Urechi / Sinusuri / Nas / Coloana Verteb rala; 5) Uter / Prostata / Zona pelvina / Rect / Hemoroizi / Articulatia soldului / Li mfa inferioara / Cot / Genunchi / Ovare / Testicule / Nerv sciatic; 6) Limfa superioara / Caile respiratorii / Marea limfa / Urechea interna cu zone de echilibru / Tensiunea (n caz de necesitate) / Zona intercostala / Limfa gangl ionara / Piept / Diafragma / Amigdale / Maxilar superior/ Maxilar inferior; 7) Centrul sistemului nervos / Centrul organelor sexuale. Se ncepe n general cu masarea piciorului stng si apoi se continua cu dreptul. Se re alizeaza toate fazele pe un picior si apoi se trece la celalalt, sau se maseaza concomitent. Trebuie sa respectam urmatoarele precautii: A nu se leza pielea; Sa nu se produca suferinta prin masaj; Sa nu se maseze pielea afectata de eczeme sau rani; Noi doar masam, vindecarea vine de la pacientul nsusi sau de la Dumnezeu. Terapeutul trebuie sa aiba o igiena impecabila, o tinuta ordonata si placuta, min ile perfect curate, cu o manichiura riguroasa. Este imperios necesara existenta unei mese sau pat special de masaj, a prosoapel or, cearceafurilor, uleiurilor sau cremelor, indispensabile unei sedinte reusite

. Cele mai importante tehnici de masaj folosite n reflexoterapie sunt: netezirea, care se face ntotdeauna pe suprafata anterioara, de la vrful degetelor spre gamba; prinderea alternativa, se executa cu degetele mari ntr-o succesiune rapida (ex:pe ntru zonele reflexogene ale rinichilor); masajul circular, se executa cu pulpele indexului, policelui sau mediusului, pe zone reflexogene mai ample (ex: uter, ovare); prinderea laterala, se executa cu degetul mare pe zonele de articulatie ale dege telor; masarea nainte-napoi (sau du-te-vino), se executa cu pulpa policelui; framntarea, este o tehnica de masare cu pumnul nchis, aplicata pe zone ntinse (ex: intestin subtire); tehnica pasilor, reprezinta miscari succesive efectuate n trepte, ca si cum am pa si cu pulpa degetului (pt. coloana si colon) Daca dorim sa practicam reflexoterapia cu rezultate optime, este de importanta c apitala folosirea corecta a policelui si a indexului. Un element important este faptul ca n reflexoterapie se foloseste cu precadere pu lpa degetului si nu vrful. Forta de presiune exercitata cu degetul pe zonele reflexogene este si ea de mare importanta pentru reusita masajului. Trebuie sa folosim intuitia si experienta: o presiune prea slaba nu va conduce niciodata la vindecare, iar o apasare prea puternica ne va obosi degetele si pacientul va avea senzatii de durere sau disco nfort. CAPITOLUL XVIII. REGULI GENERALE COMPLEMENTARE REFLEXOLOGIEI Este foarte indicata combinarea terapiei cu o alimentatie lacto-vegetariana, som n regulat si suficient, multa miscare si gimnastica, drumetii n zone montane, mer sul pe jos descult prin iarba, cura marina si renuntarea sau reducerea viciilor daunatoare ca fumatul sau alcoolul. Este recomandata o ncaltaminte usoara, lejera si elastica. Hainele ideale pentru mentinerea sanatatii sunt cele confectionate din materiale naturale. CAPITOLUL XIX. COMUNICAREA CU PACIENTUL: STABILIREA NECESITATILOR INDIVIDUALE; NTOCMIREA DOCUMENTELOR DE EVIDENTA.

n raporturile cu persoana pe care o maseaza, practicianul va proceda cu mult tact si ntelegere, cu rabdare si calm, cu seriozitate si constiinciozitate. El trebui e sa fie ntotdeauna comunicativ, discutiile cu pacientii fiind conduse si orienta te n vederea obtinerii de informatii referitoare la afectiunile pacientului, la a lte tratamente urmate de pacient, la prescriptii medicale s.a.m.d. Toate aceste informatii culese din comunicarea cu pacientul se consemneaza ntr-o fisa individuala. Ea trebuie sa contina numele si prenumele pacientului, vrsta, p rofesia, forma de masaj solicitata, motivul prezentarii, numarul de sedinte si r ezultatele obtinute n timpul aplicarii tratamentului. Maseurul stabileste ntotdeauna programarile n functie de solicitarile pacientului. n urma discutiilor cu pacientul, n corelare cu vrsta si starea sa de sanatate, n fun ctie de forma de masaj solicitata, maseurul examineaza regiunea de masat si stab ileste aplicarea specifica a tehnicilor de masaj. Dialogul cu pacientul este mentinut permanent pentru adaptarea intensitatii masa jului la sensibilitatea partii masate. El se informeaza n permanenta despre efectele pe care sedintele de masaj le au as upra pacientului. Dialogul cu pacientul este mentinut permanent pentru adaptarea intensitatii masa jului la sensibilitatea partii masate. CAPITOLUL XX. CONDITII IGIENICO-SANITARE ALE MASAJULUI Pentru ca masajul sa fie aplicat ntr-un mod corect, care sa nu puna n pericol sana tatea pacientului, si sa dea rezultatele asteptate, este nevoie de mai multe ele mente: de deprinderea temeinica a tehnicii, de o cunoastere profunda a efectelor , de asigurarea unor conditii optime de lucru si de respectarea tuturor normelor igienice si metodice ale acestei activitati. SPATIUL N CARE SE EFECTUEAZA MASAJUL Masajul trebuie practicat de preferinta ntr-o ncapere speciala, numita sala de mas aj sau cabinet de masaj. ncaperile destinate masajului trebuie sa ndeplineasca toate conditiile de igiena n ecesare unei institutii profilactice si/sau curative, fiind ntotdeauna luminoase, bine aerisite si calduroase. n ceea ce priveste temperatura aerului din aceste ncaperi, ea nu trebuie sa coboar e sub 20oC, pentru a nu expune clientul la pericolul racelii, dar nici nu trebui e sa fie cu mult mai ridicata, pentru a nu-l obosi pe practician. Curatenia cabinetului de masaj trebuie sa fie perfecta, trebuie sa se poata face repede si sa se poata ntretine cu usurinta. Banchetele, scaunele si toate celelalte elemente din ncapere vor fi n asa fel aran jate nct cel care lucreaza sa aiba spatiu suficient pentru a-si desfasura n conditi i optime activitatea, pentru a putea sa se deplaseze n voie n jurul mesei de masaj . Pentru efectuarea masajului n conditii tehnice superioare, sunt recomandate banch

etele speciale de masaj. n ncaperea de masaj nu trebuie sa existe dect mobilierul strict necesar pentru exec utarea masajului. REGULI FUNDAMENTALE DE IGIENA Practicianul din domeniul masajului trebuie sa si dezvolte si sa si pastreze calit atile sale profesionale printr-un regim meticulos si corect de viata si munca. E l trebuie sa manifeste tot timpul o grija deosebita pentru curatenia corporala s i pentru curatenia echipamentului sau. Costumul sau de lucru trebuie sa fie foarte simplu: pantaloni lungi si o bluza c u mneci scurte. Echipamentul de lucru este mentinut curat si schimbat ori de cte o ri este necesar. Lenjeria utilizata este nlocuita conform normelor de igiena. Spalatul pe mini nainte si dupa sedinta de masaj este o regula fundamentala care a re ca scop evitarea transmiterii de germeni patogeni de la o persoana la alta. P racticianul, barbat sau femeie, trebuie sa aiba unghiile foarte ngrijite, nu treb uie sa poarte inele, bratari sau alte bijuterii care-l pot deranja n munca sau po t leza pielea celui pe care l maseaza. Maseurul trebuie sa fie rezistent la oboseala, deci sa aiba o pregatire fizica g enerala buna, pentru a ajunge sa capete forta si rezistenta, suplete si ndemnare, sensibilitate si ritm. Timpul de odihna planificat este respectat pentru mentinerea conditiei fizice pe durata ntregii zile de lucru. Potentialul de lucru al maseurului este refacut pr in respectarea pauzelor dintre sedintele de masaj. Profesiunea de maseur nu este compatibila persoanelor cu deficiente fizice, orga nice si psihice. Pregatirea teoretica da oricarui practician convingerea n valoarea activitatii sa le, l face sa aiba ncredere n sine si sa fie cu mult mai operativ, de aceea conside ram ca fara o baza teoretica solida nu se poate pleca la drum. n raporturile cu persoana pe care o maseaza, practicianul va proceda cu mult tact si ntelegere, cu seriozitate si constiinciozitate. El trebuie sa fie ntotdeauna b ine dispus si comunicativ, dar n acelasi timp cuviincios si discret. Crearea unui mediu relaxant este vitala pentru orice forma de masaj, si cu ct va straduiti mai mult sa asigurati o atmosfera calma si confortabila, cu att mai efi cace va fi tratamentul pe care l aplicati. n timpul masajului profesionist se folosesc ntotdeauna prosoape pentru acoperirea acelor parti ale corpului asupra carora nu se lucreaza, att pentru protejarea int imitatii, ct si pentru conservarea caldurii corporale. Principiul aranjarii prosoapelor este foarte simplu: descoperiti doar acea parte a corpului clientului pe care urmeaza sa o masati n continuare, lasnd restul corp ului acoperit; de ndata ce ati terminat de masat o zona, acoperiti-o din nou cu u n prosop. Igienizarea zilnica cu ajutorul materialelor de curatare, dezinfectare si dezodo rizante este foarte importanta pentru a preveni transmiterea infectiilor cutanat e si pentru a pastra un climat placut si sanatos.

Lumina din ncapere trebuie sa fie pe ct posibil naturala, iar cnd acest lucru nu es te posibil, ea trebuie sa fie difuza, asezata pe un perete lateral, pentru a nu cadea direct n ochii pacientului. BIBLIOGRAFIE Liviu Bulus - MANUALUL MASEURULUI DE RELAXARE SI NTRETINERE Editura PROXIMA, 2003 Liviu Bulus MASAJUL CLASIC SUEDEZ, TRADITIONAL THAILANDEZ

Editura SYLVI, 2001 Lucy Lidell GID PRACTIC DE TEHNICI ORIENTALE SI OCCIDENTALE DE MASAJ

Editura PRO, 2003 Liviu Bulus, Mihai Ilincescu Editura SYLVI, 2001 Ion Chiruta, Vasile Postolica Editura POLIROM, 2001 Corneliu Crstea CURS DE MASAJ INCURSIUNE N REFLEXOTERAPIE REFLEXOLOGIA, O SPERANTA PENTRU FIECARE

Scoala de masaj OR-CO, 2001