LUCRARIAPARUTE

iN EDITURA FUNDATIEI RomANIA DE mAINE

Aurelian Bondrea
ROMANIA LA iNCEPUTUL SECOLULUI XXI.
STAREA NAllUNII2004

Nicolae Radu, Carmen Furtuna si co lab.

PSIHOLOGIE SOCIALA '

Mihaela Minulescu
PSIHOLOGIA MODERNA
Chestionarele de personalitate

Mihai Golu
FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI Vol. I ~i II (edilia a II-a)

Nicolae Lungu
PSIHOLOGIE EXPERIMENTALA

Monica Delicia Avramescu

DEFECTOLOGIE~I LOGOPEDIE

Gratiela Sion
PSIHOLOGIA VARSTELOR

loana Orner
PSIHOLOGIA MUNCII

Matei Georgescu
INTRODUCEREiN CONSILIEREA PSIHOLOGICA

Nicolae Radu, Laura Goran, Angela lonescu, Diana Vasile

PSIHOLOGIA EDUCAllEI

'1m
9"789737
11imf~llllllll
252050

EDITURA FUNDAllEI ROMANIA DE MAINE

 CORINA BISTRICEANU

SOCIOLOGIA FAMILIEI

~~-~.
 Deserierea Clr a Biblioteeii Nationale a Romaniei
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
BISTRICEANU, CORINA
-~.~"c,;1
Sociologia familiei / Corina Bistrieeanu - Bueures;ti: .
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE - PSIHOLOGIE
Editura Fundatiei Romania de Maine, 2005
220 p.; 20,5 em.
Sibliogr.
ISBN 973-725-205-5

316.356.2(075.8) CORINA BISTRICEANU

SOCIOLOGIA FAMILIEI

© Editura Fundatiei Romania de Maine, 2005

EDITURA FUNDA TIEl ROMANIA DE MAINE
Bucure!7ti, 2005
I

~~_~_~II
II

~
 CUPRINS

Cuvant fnainte 7

I. Familia ca institutie universala. Abordarea teoretica a familiei, la

interferenta a trei discipline: sociologia familiei, antropologie,
istorie sociala 11

2. Perspectiva sociologica asupra familiei 17

3. Familia ca grup de rudenie. Dimensiunile rudeniei: descendenta

~i casatoria 29

4. Tipurile rudeniei: rudenia naturala, rudenia sociaIa, rudenia mitica ... 41

5. Evolutia istorica a familiei. Forme de organizare familiaia in epoca

preistorica '" '" 54

6. Modele de organizare a rlldeniei. Institlltia rlldeniei mitice

la indo-europeni 56

7. Familia antica in Grecia ~i Roma. Modelul familiei-cetate '" 61

8. Patriarhalismul familial~i manifestarea sa ritllalica. ClIltUJ

stramo~ilor 70

9. Modele de organizare a rlldeniei. Societatea familiala traditionala

in China 81

10. Familia cre~tina a EVlIlui Medill 87

II. Familia extinsa in societatile razboinice 102

12. Institutii familiale ~i sociale. Patriarhalismul familial- forma

initiala a puterii politice 110

13. Industrializarea familiei. Familia epocii mod erne 116

5
14. Locuinta - proiectia spatiala a familiei . 130

15. Cic1ul vietii familiale . 141

16. Familia - intre tinalitate ~i functionalitate 145 Cuvant inainte

17. Functia de reproducere a familiei sau reproducerea biologica
a societatii . 147

18. Femeia in familie ~i societate . 155

19. Conceptia Sfintilor parinti ai Bisericii cre~tine asupra reproducerii Familia face deja parte din categoria institutiilor disputate,
familiale 168 controversate, atat in plan etic, moral, juridic, teologic, religios, cat ~i
in plan ~tiintific. Care aItul ar fi rostul unor discipline precum istoria
20. Functia economid a familiei sau reproducerea materiala ' familiei, antropologia familiei, sociologia sau psihologia familiei dedit
a societatii . 177
tentativa de a elucida ori de a explica anumite trasiUuri ~i evolutii care
starnesc nedumerire ~i care antreneaza consecinte, chiar mutatii grave
21. Functiile de socializare ale familiei sau reproduce rea culturala
191 la nivelul societatii ca ansamblu ~i, implicit, la nivelul individului?
a societatii .
Daca inainte de descoperirea problemelor ~i "disfunctional itatilor"
22. Functia etico-juridica a familiei sau reproducerea nonnativa aparute in cadrul familiei in efortul ei de adaptare la societatea
a socieUitii . 199 moderna, parerea generala era ca familia este principala sursa a
socialitatii ~i sociabilitatii umane, ca modelul familial este cel care a
23. Functia identitara a familiei sau reproducerea sociala a persoanei .. , 209
fost - ~i trebuie, in continuare, sa fie- preluat in organizarea societatii
ca ansamblu (vechile societati, ca ~i actualele organizari sociale care
Bibliografie 217
se conformeaza inca unui model traditional, pastreaza modele de
structuri inspirate de comunitatea familialii), astazi este raspandita
ideea anacronismului modului de viatii familial, chiar a familiei ca
institutie de sine stiitatoare. Ideea autonomiei familiei fatii de muIte
din programele de dezvoItare sociala, capacitatea ei de a J:ntarzia sau
chiar de a se opune unora din prevederile acestor programe I, tinde

I Cum ar fi, de pilda, prevederile care incurajeaza emanciparea

individului de structurile care ii pot afecta libera afinnare personala. Ne
referim mai ales la ideologiile care vizeaza emanciparea femeii sau copiilor ~i
tinerilor ~i care ataca tati~ structura de baza ~i autoritatea familiei, precum !i'i
la proliferarea, in toate domeniile vietii, a paradigmelor individualismului.
Ironia este ca emanciparea persoanei de vechile institutii, incomode prin
rigiditatea lor !i'i prin fort,a cu care reu~eau sa-!i'i asigure ata~amentul
indivizilor, este insotita de incartiruirea acestora in noi forme de socialitate
artificiala - organizatii de asistentasociaIa, institutii de ajutor reciproc,
societate civila, c1uburi - mai mult sau mai putin abstracte ~i, eel mai
important, proiectate ~i 'indeaproape controlate de instantele de conducere
sociala.
6 7
evident, sa nemultumeasca arhitectii ~i gestionarii progresului social.
Astazi, sociologii cad de acord ca specificul individual al personalitatii
("individualitatea", dupa cum 0 definea Georg Simmel) cre~te
proportional cu extinderea mediului social al individului. Concurenta
dezvolta specializarea indivizilor pe masura ce ace~tia se Inmultesc,
favorizand, In consecinta, diferentierea ~i separarea lor. Este, prin
urmare, de a~teptat ca odata cu cre~terea numerica a comunitatilor ~i
structurilor de convietuire ~i interactiune umana sa creasca ~i
predispozitia de retragere In sinele individual a oamenilor. Conform
lui Simmel, cu cat grupurile carora Ie apartinem sunt mai mari, cu atat
individualitatea noastra va avea mai mult spatiu de dezvoltare; Insa, ca
elemente ale acestui ansamblu largit, yom avea mai putini'i specifi-
citate, caci, spre deosebire de grupurile mici, marile ansambluri
sociale tind sa se diferentieze foarte slab unele de celelalte. Cu alte
cuvinte, odata cu cre~terea taliei grupului caruia apartinem, ne
manifestam cu un tot mai pronuntat deficit de identitate sociala. La
Simmel, exista 0 variatie invers proportional a Intre identitatea sociala
sau culturala (data de apartenenta la un ansamblu social cu un grad
mare de specificitate) ~i identitatea individuala. Conform sociologului
german citat, singurul grup care poate favoriza tendinta spre
individualizare este tocmai familia, a~ezata In antinomie cu societatea:
"Individul este dezarmat In fata societatii Intregi; doar acordand 0
parte a Sinelui sau absolut altora ~i legandu-se de ei i~i mai poate salva
sentimentul individualitatii ... ,,2. Paradoxal pentru teoria expusa mai
sus, familia este adapostul in care individul i~i poate afirma mai
puternic individualitatea, dar ~i grupul care il integreaza cel mai strans.
Acest dublu rol al familiei (extensia personalitatii individului dar ~i
precizarea, definirea ei specifica In deosebire cu personalitatile celorlalti)
determina "ambiguitatea sociologica a familiei": ea poate fi interpretata
atat ca unitate, cat ~i ca grup.
Acest paradox se datoreaza, Insa, constructiei moderne a expli-
catiei, tributara influentei paradigmelor individualismului despre care
aminteam. Numai de curand familia ~i societatea au intrat in antinomie,
numai de curand individul ~i grupul sunt, de asemenea, notiuni distincte
sau chiar opuse. Noi sustinem Insa ca pentru explicatia sociologica
trebuie sa pornim de la legatura organica, indisolubila intre individ ~i
2 Georg Simmel, Sociologic. Etudes sur les formes de la socialisation,
Presses Universitaires de France, Paris, 1999, p. 694.
8
grup, intre familie ~i societate. Personalitatea, ca ~i identitatea sunt
notiuni prin definitie culturale, a~adar sociale. Oricat de mare ar fi
pretentia la individualitate, identitatea se define~te - chiar ~i etimo-
logic - prin faptul de a fi identic cu ceva, de a urma un model anteindi-
vidual ~i, desigur, supraindividual. Prin urmare ea nu poate fi un efect
aI delimitarii persollale de influenta vreunui grup, ci prin revendicarea
apartenentei la acest grup.
Invocam, In sprijillul acestei demonstratii, argumentele oferite
de ilustrullingvist Emile Benveniste. In istoria termenului de "libertate",
de venit slogan al programelor de individualizare, de "iluminare" indi-
viduala odata cu Renascentismul, intervine polaritatea extrem de
interesanta om libel' - sclav. Corespondenta intre lat. tiber ~i gr.
eleutheros, tradus ca ~i "cre~tere, dezvoltare din aceea~i radacina",
pune in lumina ca originea Ilotiunii de libertate provine de Ia notiunea
socializata de "cre~tere", adica de afirmare a unei categorii sociale, de
dezvoltare a unei comunitati. Toti oamenii proveniti din aceea~i spita
(trunchi sau radacina - denominative care pastreaza, ~i In romana,
sensul initial de cre~tere vegetal a) au calitatea de a fi eleutheros sau
tiber.3 Conform lui Benveniste, in latina, ca ~i In greaca, apar toate
acceptiunile cuvantului "Iiber" (omulliber al cetatii sau cel eliberat de
vreo suferinta). Conform analizei lingvistice, acest concept are 0
origine clar sociala: "Intelesul dintai nu este, cum am fi ispititi sa
credem (~i cum obi~nuim sa-I definim astazi - n.n. - C.B.) acela de
«scapat de ceva», ci cel de «apartenenta la 0 stirpe etnica», desemnata
printr-o metafora de cre~tere vegetala. Aceasta apartenenta confera un
privilegiu pe care strainul ~i sclavul nu-l cunosc niciodata.,,4 In cultura
latina, liberi a ajuns sa desemneze descendentii Iegitimi ai unei
familii, adica acei copii care, nascuti in cadrul unui grup de rudenie,
aveau garantata situatia de om liber, de cetatean.s Ca urmare, liber-
tatea constituia, initial, apartenenta legitim a la un grup cu specificitate
pronuntata. Cu atat mai mult identitatea este generata de 0 conformare
similara la modelul cultural dominant intr-un asemenea grup.
3 La romani, Liber era 0 divinitate a vegetatiei, identifieat ell Bacchus.
4 Emile Benveniste, Vocabularul institutiilor indo-europene, Editura
Paideia, Blieure~ti, 1999, p. 271.
S Conform formulei eitate de Benveniste, prin care eel care I;;i dadea
fiiea In easatorie 0 Ineredinta viitorllilli sot liberorum quaesundorum causa,
"spre a dobandi copii legitimi".
9
 Istoria familiei ilustreaza evolutia acestei institutii de la grupul
social larg, cuprinzator al tuturor aspectelor vietii individuale,
societate in sine, pana la familia ca grup restrans, ca unitate a unui
plan ce 0 inglobeaza (societatea extinsa). Tendinta de miqorare a ariei
;;i influentei sociale a familiei a lasat mult loc de manifestare "libera"
(aici in sensu I de lipsita de constrangere) individului. Transformarea ei
in unitate pare astazi, mai curand dedt a constitui 0 reduta de
construire integrata a personalitatii individuale (cum 0 vede Simmel),
sa fie perceputa ca 0 etapa spre desfiintarea ei ca structura autonoma,
constrangatoare. Tot sociologii sunt cei care ii anunta sfiir;;itul: "ea
(familia - n.n. - C.B.) nu mai fumizeaza individului nici un rol ;;i nici
un statut cristalizat, susceptibil sa-i asigure identificarea familiala sau
sociala,,6. "intarzierea culturala" a familiei fata de restul societatii,
dominata de rationalitatea economica, este invocata astazi ca argument
al pronuntarii falimentului definitiv al acestei institutii. Definitii
precum cea a Iui Reuben Hill, conform careia familia este doar 0
compozitie sociala bizara, neeficienta ca grup de lucru, de planificare,
de comunicare sau de distractie, sunt ilustrative pentru aceasta directie
"inovatoare", conform careia vechile institutii sociale trebuie sub-
stituite cu alte noi, adaptate dinamicii Iumii moderne.
Scopul intregului curs este de a incerca un raspuns la dilema
intuita inca din paradoxul lui Simmel: este familia 0 unitate ce poate
inca genera baza unor structuri sociale largite, caz in care tendintele de
emancipare individuala ;;i eficienta economica a functionalitatii sociale
trebuie partial sacrificate, sau este 0 institutie depa;;ita deja, nepro-
ductiva, caz in care va disparea insu;;i modelul dezvoltarii sociale
integrate, organice? in orice caz insa, intentia noastra este de a urmari
nu un obiect inert de studiu apatic ;;i contemplativ, ci un subiect cu
viata proprie ;;i eu ratiuni de existenta proprii. De aici VOl' veni ;;i
dificultatea, dar;;i frumusetea studiului propus in paginile de fata.
6 Andree Michel, "Familie, industrializare, locuinta", in Socia/agia
franceza contemporana, Editura Politica, Bucure~ti, 1971, p. 642.
10
1. Familia ca institutie universaIa.
Abordarea teoretidi a familiei,
la interferenta a trei discipline:
sociologia familiei, antropologie,
istorie sociaIa
Familia ca prototip al societatii
Familia face parte din categoria realitatilor primare sau funda-
mentale, fiind 0 institutie universal umana. Ca ;;i societatea sau natura
comunitara a omului, familia se poate constitui ca nucleu de intelegere
;;i explicare a realitatii. Tematica de studiu specifidi nu poate fi inca-
draHi unei singure discipline; ea se plaseaza la raspantia mai multor
;;tiinte socio-umane: sociologia, antropologia, psihologia, istoria,
etnologia, demografia au, toate, capitole consistente privind proble-
matica familiei. Sociologia familiei nu se delimiteaza foarte net in
spatiul acestor studii; familia este privita, in acest cadru, ca entitate
eminamente sociala aflata in raport nemij locit ;;i esential cu societatea
totala. Mai mult, ea constituie chintesenta insa;;i a sociabilitatii, a carei
consistenta concreta este trecuta cu vederea in desele ocazii in care se
pune sub semnul indoielii natura sociala a omului. Paradigma indivi-
dualista moderna "investigheaza", adica arunca umbra indoielii asupra
valentelor socia Ie ale personalitatii umane. Sociologia c1asica porne;;te,
dimpotriva, tocmai de la datul naturii sociale umane.
Familia consacra categoria primara a socialului, cea substantiala.
Ca fiinta biologica, omul se plaseaza intr-un grup de rudenie, adica de
consubstantiali, de indivizi a caror omogenitate ;;i interdependenta tine
de chiar constitutia lor fizidi. Este de neconceput 0 perceptie indivi-
dualista, a omului izolat, a carui structura genetic a este "curatata" de
orice contaminare de grup, adica de rudenie. Nici chiar cazul
"copilului salbatic", rupt de la na;;tere de societatea umana nu poate fi
explicat printr-o izolare totala de aceasta, prin lipsa oricarei solidaritati
cu semenii umani: de;;i lipsit de relatiile colaterale, cu indivizi de
aceea~i rasa coexistenti lui, copilul respectiv este solidar cu genitorii ;;i
descendentii sai. El este integrat socialului prin insa;;i na;;terea sa, are
11
 identitate umana prin consubstantialitatea de sange cu antecesorii sai,
cel putin. Este insa foarte important sa subliniem ca, pe hinga substanta
fizica pe care oamenii 0 imparta~esc intre ei, in cadrul grupurilor
familiale, prin insa~i constitutia lor biologica, exista ~i un patrimoniu
moral, unul intelectual, un aItul religios sau cultural care ii integreaza
magmei socialului supraindividual, adica 0 consubstantialitate spirituala
~i morala care ii identifica.
In lumina acestor argumente, sociologia familiei este un domeniu
de sociologie pura sau fundamentala. Debutul intelegerii societatii se
afla in explicarea familiei, ca tip social primal'. Cele dintai preocupari
in aceasta directie se regasesc in vestul continent!;'lui, in Franta ~i
Anglia ~i apar spre sfar~itul secolului al XVIII-lea. Intre cei ale carol'
lucrari au avut relevanta deosebita in aceasta directie sunt de
mentionat: Rene Villerm6, Auguste Comte, Frederic Le 'Play, Emile
Durkheim, Talcott Parsons, antropologii A.R. Radcliffe-Brown,
Claude Levy Strauss ~.a.
1. Abordarea antropologica
Poate ca din cauza caracterului "natural" al familiei, ea s-a
bucurat In primul rand de atentia antropologilor. Nume celebre,
precum Alfred R. Radcliffe-Brown, Claude L6vi-Staruss, Marcel
Mauss, Edward E. Evans-Pritchard ~i-au orientat cercetarile inspre
aspecte ale familiei ~i rudeniei. In special mariajul ~i sistemele
parentale au constituit obiectul predilect de investigatie antropologidi.
DateJe rezuItate in urma cercetarilor au dus la consolidarea unei baze
de cunoa~tere consistente, mai consistenta poate decat cea oferita de
studiile sociologice. Aceasta poate fi 0 cauza pentru care definitiile
antropologice date familiei constituie punct de reper ~i in abordarea
sociologica. Cele mai cunoscute ~i mai uzitate definitii ale familiei au,
de regula, doua acceptiuni:
'y cea restransa, conform careia familia este un grup social
format dintr-un cuplu casatorit ~i copiii acestuia (definitie care se
bazeaza, observam, pe casatorie ~i cuplu, ca institutie generatoare a
vietii fami liale, conceptie discutabila, dupa cum yom constata in
capitolele urmatoare);
'y cea largita, care identifidi familia cu grupul social ai carui
membri sunt legati prin raporturi de varsta, casatorie sau adoptiune,
care traiesc impreuna, coopereaza sub aspect economic ~i au grija
de copii (George Peter Murdock).
12
In corespondenta cu definitia antropologului mai sus citat,
Enciclopedia Britannica descrie familia prin trei caracteristici principale:
locuinta comuna a membrilor, cooperarea economica ~i reproducerea
biologica.
2. Abordarea istorica
Tot In Marea Britanie a luat na~tere un domeniu special, denumit
istoriafamiliei. Rel~vanta studiilor istorice asupra familiei, argumentata
~i in sociologie de Emile Durkheim, se sustine prin datele comparative
furnizate. Poate cea mai generoasa cale de cunoa~tere a unei realitati
eminamente traditionala, cum este familia, istoria sociala ~i a menta-
litatilor furnizeaza material de cercetare atat antropologiei, cat ~i
sociologiei familiei.
In cercetarile speciali~tilor britanici in istoria famiIiei (ca disci-
plina autonoma de studiu), investigatiile acestei institutii s-au concentrat
pe unul dintre urmatoarele trei aspecte (cf. Michael Anderson):
a) Dimensiunea afectiva (avand ca obiect de referinta relatiile
conjugale sau parentale, atitudinile sexuale, practicile prema-
ritale etc.); teza cercetarilor fntreprinse pe aceasta directie
este ca schimbarile socio-culturale majore injluenleaza
profilul afectiv al familiei. Contraproductiva este dificultatea
depistarii ~'iunei relative cuantificari a indicatorilor specifici.
b) Dimensiunea demografica (are ca obiect de studiu gospo-
dariile, numarul de botezuri, casatorii, inmormantari, iar baza
de cercetare 0 constituie registrele civile). Aceasta abordare
este mai apropiata de :jtiintele naturii, oferind informatii
verificabile, cu grad mare se exactitate.
c) Dimensiunea economico-gospodareasca (se refera la relatiile
economice dintre membrii familiei, relatii de mo:jtenire, de
proprietate, de succesiune a titlurilor :ji privilegiilor etc.).
Aceasta este, pana astazi, cea mai fructuoasa directie de
cercetare a domeniului.
3. Abordarea sociologica
Familia este, prin urmare, cea mai pura forma de manifestare a
socialului uman, cea care da profilul celor dintai forme de convietuire
colectiva. Primele comunitati umane, clanurile, triburile sau hOal'dele
primitive nu constituiau altceva dedit structuri familiale largi, grllpllri
de rudenie in care endogamia era garantul solidaritatii (In prillllli rillill
1\
 fizice, de consaguinitate) grupului. Ele suprapuneau structuri, roluri ~i
relatii familiale structurilor, rolurilor ~i relatiilor societiitii sau grupului
global. Multii vreme, de altfel, familia a constituit baza ~i modelul
dupii care societatea era construita. Pomind de la aceastii intelegere,
avem tipologii ale comunitatilor umane precum cea mcutii de socio-
logul german Ferdinand Tonnies in lucrarea sa de ciipiitai, Gemein-
schaft und Gesellschaft: pomind de la cele trei tipuri de relatii
familiale - materna, conjugala ~i fraternii - sociologul german contureaza
cele trei tipuri comunitare dominante: rudenia (comunitatea de sange,
asimilabila relatiei de descendenta), veciniitatea (comunitatea spatiala,
asemanatoare relatiei de colaborare conjugalii) ~i prietenia (comunitatea
spirituala, similara relatiei fraterne, bazata pe impartii~irea acelora~i
valori). Extinse de la nivelul familiei la cel al comunitatii liirgite, ele
definesc specificul sociabilitiitii umane.
Mai atenti uneori la contextul paradigmatic deciit la consistenta
subiectiva ~i obiectiva totodata a familiei, sociologii i~i incadreaza
studiile in cele trei mari perspective teoretice: functionalismul, con-
flictualismul ~i interactionismul7. Conform perspectivei func{ionaliste,
familia este 0 institutie sociala care, asemenea tuturor celelalte
institutii sociale, exista in virtutea exercitarii un or anumite functii.
Tipurile generale de functii familiale identificate sunt: reproducerea
(producerea unui numar suficient de urma~i pentru a garanta perpe-
tuarea comunitatii ori a societatii respective), socializarea (transmi-
terea catre copii - dar nu exclusiv catre ace~tia - a modelelor culturale
dominante), ingrij irea, protectia ~i afectiunea, identificarea (conferirea
unui status identitar ~i social prin legitimarea apartenentei la un
anum it grup de rudenie) ~i reglementarea comportamentului sexual.
Pespectiva conflictualista concepe familia ca un sistem de permanente
conflicte, negocieri ~i armistitii. Daca Marx ~i Engels considerau ca
familia reproduce, la scara mica, conflictele care au loc la scara mare,
intre c1asele sociale, sociologii americani - preluand oarecum traditia
lui Freud - sunt cu mult mai specifici, rezervand familiei 0 conflic-
tualitate de tip aparte: Randall Collins (1975) interpreteaza raporturile
conjugale ca pe 0 pennanentii confruntare intre sotul-gangster ~i sotia-
victima, in vreme de Jetse Sprey (1979) considera conflictul ca 0 parte
a tuturorsistemelor ~i interactiunilor, inclusiv sistemele familiale ~i
interactiunile maritale; in pofida constrangerii de a coopera pentru a
7 Cf. Gitalin Zamfir, Lazar Vlasceanu (coordonatori), Dictionar de
sociologie, Editura Babel, Bucure~ti, 1993.
14
supravietui~ sotii concureaza intre ei pentru autonomie, autoritate ~i
privilegii8• In sfiir~it, perspectiva interac{ionista (reprezentata de Peter
Berger, Sheldon Stryker ~.a.) intelege familia ca pe 0 entitate dinamica,
in care persoanele i~i modeleaza continuu existenta ~i i~i definesc
relatiile. Casatoria, chiar ~i na~terea copiilor, implica modelarea unor
noi definitii; procesul este cu atat mai complicat cu cat acestea trebuie
sa construiasca 0 sub-lume, un fel de sera in care sotii, doua persoane
cu biografii diferite ~i separate, sa poata coexista ~i interactiona.
lata ca, in sociologie, familia este privita ca institutie cu oarecare
utili tate, ca mediu conflictual sau ca inventare a unei biografii comune
de catre indivizii care 0 compun. In aproape toate cazurile - oarecare
diferenta mcand-o prima abordare - familia este subordonata intere-
selor sau bunastarii individului. Din aceasta pricina nu se intalnesc,
poate, conceptii sociologice unitare ~i cu adevarat relevante in ceea ce
prive~te familia ca atare, nu subordonata individului sau intereselor de
clasa. Eficienta de cunoa~tere a sociologiei poate fi, din acest punct de
vedere, neclara. Chiar ~i in ceea ce prive~te definirea familiei din
punct de vedere sociologic, ea este inca, din punctul de vedere al rigorii
~tiintifice, tributara antropologiei. Definitii stranii, care tradeaza
superficialitatea studiilor sociologiei mod erne (interactioniste) asupra
realitatii perene a familiei, intalnim astazi in tratate de specialitate ale
unor autori consacrati: "Compozitia bizara in ceea ce prive~te sexul ~i
viirsta 0 face (pe familie - n.n. - C.B.) sa fie un grup de lucru neeficient,
un slab comitet de planificare, un grup de distractii incomod ~i un grup
incert de comunicare spirituala. Conducerea ei e asumata de doi
amatori, relativ lipsiti de experienta, nepregatiti pentru rolurile de sot,
sotie, parinti" (Reuben Hill). De~i, in mod evident, autorul citat se
focalizeaza asupra ipostazei familiei contemporane, pronuntarea
falimentului acestei institutii, echivalentul falimentului bazei sociabilitatii
umane implica 0 mare doza de risco Ea denota, lucru la fel de gray, 0
prima tentativa sociologica de abandonare a unei teme perene de meditatie.
Pentru restabilirea unei abordari "cIasice" a familiei, propunem,
ca incercare personala de definire a obiectului studiului nostru, 0
raportare extinsa la grupul familial ca grup de rudenie ~i 0 definitie ce
8 Este de prevazut di evolutia recentaa interpretarilor familiei va lua 'in
calcul emanciparea tot maimare a indivizilor de mediul traditional al
grupului de rudenie, in sensul ca familia nu va mai fi neaparat 0 solutie de
supravietuire. Din asemenea perspectiva, ea se va manifesta exclllsiv ell
medill conflictual, Tara sa mai ofere compensatia de a fi unica - sall Illlklll
cea mai buna - sollltie de convietllire sociala.
vizeaza nu functionalitatea, ci finalitatea acestei institutii. Astfel,
familia este un grup social cubaza biologica sau sociala, a carui
trasatudi fundamentala consta in identitatea substantiala a
membrilor sai. Termenul de identitate substantial a se refera atat la
relatiile de sange stabilite Intre membrii unui grup familial
(consubstantialitatea fizica, trad usa In consanguinitate), cat ~i la
Impalia~irea unei aceleia~i "substante" morale, culturale, religioase,
etice etc., a~adar la conturarea unei identitati complexe. Un al doilea
repel' fundamental al familiei ca obiect al reflexiei sociologice este
finalitatea. Din acest punct de vedere, completam definitia familiei
distingand-o ca grup a dirui finalitate consta in preluarea, pas-
trarea, sporirea ~i transmiterea unui patrimoniu genetic (biologic),
economic (avere mobila ~i bunuri imobile), moral (norme ~i
valori), religios (ritualuri ~i credinte), cultural (traditii ~i cutume)
~i social-identitar (patronimul ca semn al unei identitati sociale
legitime). Accentuam In aceasta definitie - ~i 0 yom face ~i In conti-
nuare - caracterul de continuitate ~i deci dimensiunea descendentei
familiale ca principal factor modelator ~i explicativ totodata al profilului
sau social.
Adaugam ca subordonam familia categoriei socialului supra-
individual, ireductibilla suma indivizilor care 11 compun la un moment
dat sau a intereselar lor. Spre deosebire de socialul manifest In
grupurile In care oamenii, urmarind anumite scopuri sau interese, se
asociaza pentru a ~i Ie atinge, social a carui existenta se Iimiteaza la
manifestarea respectivelor interese asociative, socialul supraindividual
exista indiferent de interesul sau vointa celor care Ii apartin. EI se
manifesta prin ace~tia, tara a fi reductibil la ei. Genereaza, de obicei,
forme puternice de apartenenta exclusiva ~i neelectiva, cum sunt
familia, rasa, etnia sau religia. Ca atare, formele sale, printre care ~i
familia, nu sunt creatii ale gandirii ~i conceptiei umane, oricat de
inteligenta se poate dovedi aceasta. Ele sunt date dincolo de controlul
voin!ei ~i ratiunii umane9, iar existenta lor se supune altar legi decat
cele imaginate de om. Ne yom apropia, a~adar, cu sfiala cuvenita de
aceste teme de reflectie, nu pentru a Incerca sa identificam solutiile de
"adaptare" a lor nevoilor ~i trivialitatii existentei noastre singulare, ci
pentru a Ie urmari ~i Intelege - In masura posibilitatilor noastre -
sensurile profunde.
9 Sau sunt, conform terminologiei propuse de profesorul Ilie Badescu,
cadre noologice. Vezi Ilie Badescu, Noologia, Editura Valahia, Bucure~ti, 2002.
16
2. Perspectiva sociologidi asupra familiei
Auguste Cornte ~i cornunitatea rnoraHi
Forta sociala, cea care tine laolalti'i indivizii, care Ii coaguleaza
In cadrul societatii~i a carei expresie este socialitatea are trei compo-
nente: forta materiala, forta intelectuala ~i cea morala. La randul sau,
natura umana este structurata pe trei dimensiuni simetrice, ~i anume:
activitate, inteligenta ~i sensibilitate. Corespondentele Intre componentele
sociabilitatii, pe de 0 parte, ~i dimensiunile naturii umane, pe de alta
patie, constituie cele trei forme fundamentale de existenta sociala:
proprietatea (care traduce corespondenta dintre forta materiala ~i
activitate), limbajul (materializat la confluenta dintre forta intelectuala
~i inteligenta) ~i familia (concretizarea corespondentei dintre forta
afectiva ~i sentiment). Dintre acestea, cea mai importanta pentru Inte-
legerea constitutiei societatii este familia. La Comte, unitatea de baza
a societatii este familia ~i nu individul (ca la i1umini~ti, de pilda). De~i
autor al unui sistem de filosofie pozitiva, Comte recupereaza astfel
dimensiunea comunitara (familiala) a omului, In defavoarea celei ratio-
nale. Cu toate ca, In formula legii preponderentei sociale a fortei
materiale, el reia apasat principiul conform caruia fenomenele cele
mai nobile sunt subordonate fenomenelor celor mai grosolane, prin
teoria asupra familiei of era calea de recuperare a sensibilitatii ca
modalitate structuranta a vietii colective. Forta materiala se intelectua-
lizeaza ~i se moralizeaza treptat, pana la transfigurare, cand manifestarile
morale sau intelectuale ajung la existente de sine statatoare. De altfel,
atunci cand se refera la religie ca modalitate sintetica de asigurare a
statomiciei socieHitii, Auguste Comte 0 define~te ca "stare de deplina
armonie a existentei umane, individuale sau colective, la care se poate
ajunge atunci ~and toate partile componente ale societatii sunt perfect
coordonate". In acest punct am Incerca 0 ipoteza complementara
teoriei comteiene, anume aceea a alltonomizarii existentei morale In
paralel cu existentamateriala ~i nu inglobata acesteia. Exista voci, mai
17
ales dinspre etnologie sau antropologie care sustin ca fonnele gandirii
magice sau religioase s-au dezvoltat independent, concomitent sau
chiar anterior structurilor materiale. Din acest punct de vedere, yom
putea pleda pentru existenta unoI' trasaturi morale ale organizarilor
familiale 'inca din epoca preistorica.
Revenind la Comte, el spune ca "prin familie, individul incepe a
ie~i din personalitatea sa ~i 'invata a trai in celalalt", baza organizarii
familiale fiind, a~adar, altruismul sau sociabilitatea primara. Ca institutie,
familia se explicii prin exercitarea autoritatii naturale, adica prin
subordonarea sexelor (in etapa de fonnare a familiei) ~i a varstelor (in
etapa mentinerii familiei). Aceasta structura a autoritatii, de~i naturala,
nu este exclusiv fizica, deoarece, chiar daca putem vorbi despre 0
superioritate fizica a barbatilor asupra femeilor sau a adultilor asupra
copiilor ~i batnlnilor, aceasta nu ar explica persistenta grupului familial
ca atare. Din punct de vedere biologic, femeia se afla intr-o "stare de
copil, 'indepiirtata de tipul ideal al rasei", adica 'in inferioritate materiala.
In ceea ce prive~te forta intelectuala, ea este, de asemenea inferioa~a
datoritii propoqiei mai sciizute a activitatii cerebrale, speculative. In
schimb, "femeile sunt, 'in general, superioare barbatilor printr-o mai
mare dezvoltare a simpatiei ~i sociabilitatii, dar Ie sunt inferioare 'in
privinta inteligentei ~i ratiunii. Astfel, functia lor 'in familie ~i deci 'in
societate este de a modifica, prin exercitarea mai energica a instinc-
tului social, directia ratiunii prea reci sau prea grosolane a biirbatului."
Femeia este, a~adar, agentul sensibilitatii ~i ordinii in planul
familial, iar barbatul al inteligentei ~i ordinii 'in planul istoric concret.
Impreuna, cele doua categorii, afectul ~i inteligenta, genereaza puterea
spirituala care, in familie, este dominata de factorul afectiv, iar 'in
societate de eel rational. Rostul puterii spirituale este de a regIa viata
interioara, de a solidariza indivizii, de a consacra, modera ~i limita
puterea temporala. in anumite epoci, asimilate de Comte cu faza teolo-
gica a dezvoltarii societatii, puterea spirituala domina chiar domniile
temporale, ordinea sociala logica, a~a cum se mai 'intamplii 'inca ~i
astazi 'in anumite comunitati tradition ale, cum ar fi cele rurale. lutr-un
asemenea orizont, divortul, ca ruptura 'intre cele doua dimensiuni,
masculina ~i feminina, 'intre forta spiritualii ~i cea materiala, 'intre
familie ~i societate, este similar spiritului anm'hic, dezorganizarii
sociale. In aceasta conceptie, Comte face, 'insa, dovada unei
diferentieri prealabile, de substrat, 'intre familie ~i societate, a~a cum
distinge foqa spirituala de cea materiala sau afectivitatea de intelect.
18
Distantarea intre cele doua forme de structurare a socialului s-a produs
'insa relativ tarziu 'in istoria umanitatii, mulUi vreme familia supra-
punandu-se - ca structura, rationalitate, functionare etc. - societatii
globale ca atare. Chiar ~i astazi, in comunitati tarane~ti, religioase sau
'in orice grup care pastreaza 0 baza traditionala de organizare, relatiile
sociale sunt asimilabile celor familiale.
Frederic LePlay ~i abordarea monografidi a familiei
in desta~urarea cercetarilor de sociologie, mai ales 'in perioada
marilor ambitii pozitiviste ale acestei discipline, preocuparea principa}a
a fost gasirea unei metode cat mai exacte de descriere a socialului. In
acest curent s-a inscris ~i ~coala Le Play, care a consacrat metoda
monografica drept fundamentala in cunoa~terea societatii. Asemenea
luiAuguste Comte, Frederic Le Play porne~te de la familie 'in demersul
sau de cercetare, considerand ca toate relatiile sociale, politice, morale
sau economice ale unei societiiti pot fi regasite ~i 'in familie. Conform
principiului omologiei structurale, familia reproduce astfel toate carac-
teristicile empirice, substantiale ale societatii globale. In aplicarea tara
rezerve a acestui principiu al omologiei structurale intre familie ~i
societate se poate regasi, de altfel, ~i marea slabiciune a sistemului lui
Le Play. Altfel, Le Play intuie~te importanta fundamentalii a combaterii
individualismului prin cultivAareaforme lor fundamentale de apartenenta,
printre care ~i familia. " ... lntinderea domeniului individual este mai
degrabii una aparenta decat reala. Pretutindeni unde individualismul
devine preponderent in raporturile sociale, oamenii coboara rapid
inspre barbarie; acolo unde, dimpotriva, societatea este 'in progres,
indivizii cauta cu insistenta legaturile familiei ~i renuntii tara ezitare la
independenta autorizata prin rigoarea legii sau a naturii lucrurilor."
Familia este, a~adar, unitatea sociala elementara ~i fundamentala;
fundamental a fiind, inseamna ca transformarile ei conduc la transfor-
marea "tipului social", adica a societatii. Pentru evaluarea functionalitatii
ei, Le Play recomanda, ca instrument de investigatie asociat metodei
monografice, bugetul de familie, investit, astfel, cu puterea de analiza
a 'intregii societati. Modurile de asociere umana sunt c1asificate pe trei
niveluri: comunitati (societatile traditionale), corporatii (asociatii cu
1'01moral sau social) ~i asociatii profesionale, Sistemul familial este
cel mai puternic, a~a cum se poate biinui, in cadrul organizarilor
comunitare, traditionale, iar sistemele corporatist ~i asociativ sunt
19
'lU
proprii societatilor moderne. Familia este, Intr-un asemenea cadru
conceptual, 0 institutie eminamente traditionala.
Studiind structurile de rudenie in corelatie cu starea sau tipul
societatii umane, Le Play intreprinde 0 cercetare comparativa asupra a
45 de familii europene, de la societati pastorale, seminomade (bakiri)
pana la familii tipice societiitilor occidentale, acoperind intreaga gama
a organizarilor familiale, de la cele foarte stabile din estul ~i sudul
Europei pana la cele instabile, caracteristice mai ales, spune el, socie-
tatii franceze, in care Revolutia a dislocat traditia ~i bazele securitatii
comunitare, determinand aparitia a trei fenomene principale: prabu~irea
comunitatii paterne, ruperea legaturiiintre familie ~i traditie ~i afir-
marea ideologiilor individualiste. lncercand sa ridice cercetarea la
nivelul organizatiilor ce depa~esc familia, cercetatorii ~colii au constatat
insuficienta metodei monografice. De fapt, chiar la nivelul familiei
exista fenomene ce nu pot fi analizate prin bugetul de venituri ~i
cheltuieli (functia morala, afectiva, etica etc.). Solutia gasita la acest
impas a fost Nomenclatorul social, un soi de inventar al realitatii
sociale ce avea pretentia de a epuiza, in categoriile sale, toate formele
~i manifestarile societatii. Cele 25 de diviziuni urcau, gradual, de la
descrierea familiei (localizarea familiei, ocupatiile familiale, proprietate
etc.), la investigarea vecinatatii, parohiei, ora~ului, provinciei, statului,
societatii ~i chiar la raporturile cu societatile straine.
Complemental' acestui inventar metodic, conceput de abatele
Henri de Tourville, Edmond Demolins a formulat teoria spatiului fiZ1c,
III speta a drumului ca factor cu influenta determinanta asupra aparitiei
unui tip specific de familie ~i, deci, de societate. Spatiul, fie ca este
stepa, tundra, padure, fiorduri sau campie, detennina un anumit profil
al ocupatiilor specifice; aceste ocupatii determina, la randul lor,
adoptarea unuia din cele patru tipuri familiale principale: familia
patriarhaHi, familia tulpina (jamille souche), familia particularista
~i familia instabiBi. Suprapunerea intre harta spatiilor ~i cea a tipurilor
familiale a dus teoreticienii ~colii Le Play la postularea fonnulei de
articulare a tipurilor sociale majore. Nu rasa, abilitatile biologice, ci
locul sau drumul parcurs ~i tipul familial fac specificul unei populatii.
Familia patriarhaHi este proprie populatiilor de stepa ~ide camp~e,
a carol' ocupatie principal a este agricultura ~i cre~terea animalelor. In
cadrul acestor familii, definitorie este exercitarea autoritatii traditio-
nale a tatalui nu numai asupra fiilor ~j fiicelor sale biologice, ci ~i
asupra celorlalti membri ai grupului de rudenie. Dincolo de rolul
20
"procreator", termenul de "tata" desemneaza un tit]u ierarhic, 0 funetie
sociala; echivalentul sau este acela de patriarh ("cel mai batran tata"),
pozitie care reune~te rolurile de magistrat suprem (el judeca pricinile
~i pedepse;;te membrii familiei), preot (sluje~te altarul familial) ~i rege
(conduce domeniul familia], administreaza in regim de indiviziune
resursele, stabile~te aliante ~i asigura proteetia in fata du~manilor).
Copiii depind intru totul de comunitatea familiala condusa de patriarh,
astfel ca situatia lor economica, pozitia sociala, sistemul etico-moral
caruia i se sup un, religia pe care 0 respecta sunt definite In acest cadru.
Fami]iile pe care, la randul lor, ~i Ie VOl'intemeia, se VOl'subordona
suveranitatii patriarhului pana la inlocuirea acestuia cu un alt membru
al familiei. Intr-un asemenea sistem familial in care toti membrii,
casatoriti sau necasiitoriti, sunt tinuti laolalta, fie pentru a munci
impreuna, fie pentru a lupta impreuna (pentru ca, pe ]anga populatiile
agricole, ce]e care adopta acest model familial sunt ~i comunitatile
razboinice, societatile vendette i) este lesne de priceput ca initiativa
personala este subordonata riguros dominatiei conducatorului; sime-
tdca acestei trasaturi este aceea a ]ipsei responsabilitatii individuale:
pacatu] sau gre~ea]a unui membru apartine intregii familii, este asumata
~i trebuie ispa~ita de aceasta ca atare.
Un subtip al familiei patriarhale mult discutat de Edmond Demolins
este acela al familiei patriarhale sHibite sau mixte. Acest tip este
caracteristic mai ales societatilor agrare sedAentare,cum sunt ce]e bal-
canice ~i societatea taraneasca romaneasca. In acest tip de fami]ii, de;;i
traditia este la fel de puternica in reglementarea vietii grupului de rudenie
ca ~i in cele patriarhale, autoritatea tatalui (a tipului "abrahamic" pur,
dupa formula lui Hie Badescu) este limitata de autoritatea unui
"consiliu" al comunitiitii familiale. Mode]ul discutat de socio]ogi este
acela al familiei sarbe~ti, zadruga. Capul acesteia este numit gospodar
(domatchin sau starchina; sotia sa se cheama domatchitza); el admi-
nistreaza bunurile familiei, 0 reprezinta in fata strainilor, a instantelor
superioare, este responsabil de bunastarea membrilor fami]iei. Ascen-
dentu] sau - daca este acela al biitranetii - este amenintat, insa, de
scaderea fortei de munca, la mare pret in aceste societati agrare, in
care subzistenta este asigurata prin truda. Autoritatea patriarhului va
fi, astfe], completata de aceea a altoI' membri ai familiei, in principal a
biirbatilor in putere, cei care asigura resursele de hrana. De~i autoritatea
]01' nu mai este abso]uta, asemenea autoritiitii monarhice cu care
regimurile patriarhale sunt adesea asimilate, biitranii nu I~i pierd
21

prestigiul; ei continuii sii fie respectati in virtutea experientei, adica a
intelepciunii. Sursele prestigiului nu se schimbii, ci se diversificii: pe
langa varstii, vrednicia este un atribut al respectului in societiitile
traditionale.
Familia tulpina este familia patriarhaJa, traditionalii, asupra
ciireia intervin agenti disolutivi, externi, cum ar fi urbanizarea, indus-
trializarea. Mai cudind decat un tip natural, ea constituie 0 solutie, in
viziunea lui Frederic Le Play, la destriimarea tipului patriarhal. Fatii de
familia patriarhalii, familia tulpina se deosebe:;;te prin aceea cii
descendentii nu riiman 'impreunii In aceea:;;i gospodiirie, :;;iuneori nici
In aceea:;;i comunitate. Ei sunt liberi sii pIece, adesea chiar obligati la
aceasta de putiniitatea resurselor familiale, Insii piistreazii obligatia de
a mentine legiitura permanentii cu familia de origine :;;ichiar de a 0
sustine material. Acordarea "recunoa:;;terii" familiale unui membru
plecat depinde de aceastii sustinere a familiei-matcii. Cel mai "tipic"
exemplu de instaurare a unui model familial tulpina este cellntalnit la
populatiile din teritorii necultivate sau neocupate Incii: avand mult
spatiu la dispozitie, tinerii se griibesc sii piiraseasdi locuinta piirintilor
de Indatii ce pot intruni capitalul necesar stabilirii unei noi rezidente.
Defri:;;area Ie oferii acestor familii mijloacele de prosperitate :;;i de
perpetuare. Acestea sunt conditiile intalnite, de pildii, de pionierii
stabiliti in America de Nord :;;icare au asigurat acestui stat timp de
doua secole 0 dezvoltare atat de acceleratii.
Dezvoltarea socialii este, in cazul societiitilor care oferii conditii
propice familiei tulpinii, conform lui Le Play, sustinutii de dezvoltarea
famiJialii, incepand cu cea demografica. Abundenta spatiului detenninii
un surplus al fortei de muncii ce i:;;igiise:;;tedebu:;;eul in noi ocupatii al
ciiror obie~tiv este perfectionarea materialii, intelectualii :;;imoralii a
societiitii. In final, acest surplus demografic se va indrepta ciitre noi
zone de colonizare, emigratia constantii fiind - sustine autorul - un
simptom al oriciirei nationalitiiti aflate In progreso De:;;i imaginata ca
solutie la sufocarea demograficii din Europa Occidentalii, familia
tulpinii :;;i-acreat spatiu de afirmare in zone mai traditionale, cum ar fi
Europa Centralii sau Estica. Ilustrative sunt cazurile emigrantilor sarbi,
unguri, polonezi, care i:;;isubordoneazii veniturile personale adminis-
tratiei familiei de origine. Cei care refuzau acest suport material erau
excomunicati.
Conform tipologiei lui Frederic Le Play, Intre cele douii forme
polare ale familiei - familia patriarhaJa :;;icea instabilii - se plaseazii,
22
ca medie fericitii sau cel putin preferabilii, familia tulpinii. In opinia
autorului, aceastii formuJa familialii contribuie la cre:;;terea puterii
statului :;;ila expansiunea rasei. Ea satisface cele doua directii princi-
pale ale umanitiitii moderne, anume asocierea :;;ilibertatea. De asemenea,
ea garanteazii interesul public deopotrivii cu cel individual: degreveazii
statuI de povara asistiirii socia Ie, care se transfera serviciului familial.
Familia particularista, al treilea tip familial identificat de
~coala Le Play, este familia occidentului european medieval :;;imodern.
Ea este caracteristica mai ales societiitilor scandinave :;;ianglo-saxone,
iar zona de plasmuire este Norvegia :;;icampia saxona dintre Elba :;;i
Rhin. Odin :;;icaravanele sale de piistori au venit din Turkestan pana in
Baltica :;;iau trecut in Norvegia, parcurgand, dupa cum spune Demolins,
"drumul fiordurilor". Acest drum a transformat tipul patriarhal de
stepii in tipul famiJiei particulariste. In zona fiorduriJor, agricultura
este posibilii numai pe terenurile care despart muntii de tarm. In
consecintii, regimul ocupatiilor este unul mixt, care combina pescuitul
cu agricultura. Apare, ca forma de locuire, fenna individualii, denumita
gaard, compusa din rezidenta familialii :;;i cliidirile de exploatare.
Conform lui Demolins, "haf-ul german :;;i hame-ul englez nu sunt
decat reproduceri ale acestui gaard norvegian". Tinerele menaje din
societatea suedezii traditionaJii i:;;iIncepeau, in general, viata familialii
prin a defri:;;a un colt de piidure intr-un astfel de fiord, construirea unui
adiipost :;;ia drumurilor de acces. Caracteristicile acestei gospodiirii
sunt locuirea izolatii (nu exista sate, ci fenne distantate unele de altele)
:;;i familia redusii la menajul simplu, compus din parinti :;;i copiii
necasiitoriti. Tinerii casatoriti parasesc gospodaria parintilor pentru a-
:;;iintemeia propria familie, iar patrimoniul acestora este preluat doar
de un singur descendent, tara a fi impiirtit. Poate fi inteleasa :;;ica un
tip de familie tulpina, dar cu 0 influenta mult diminuata a familiei de
origine asupra familiilor lastar, caci In cadrul acestui sistem familial
"particularul nu mai poate conta decat pe sine insu:;;i. EI se bazeaza pe
propriile-i forte :;;ipe initiativa personalii".
Familia instabila a aparut in urma influentei unui alt tip de
spatiu, anume piidurea. Ea caracterizeaza unele societati europene
moderne (inclusiv pe cea franceza). Trasiitura sa cea mai importantii
consta in educatia nedirectionala pe care 0 ofera copiilor. Ace:;;tia nu
sunt nici orientati spre preluarea :;;irespectul autoritatii :;;itraditiilor (ca
in familia patriarhalii), nici pregiititi pentru 0 creatie independenta, ca
23
in cazul familiei particulariste. Calitatea subordonarii ~i cea a initiativei
sunt egal absente ~i, conform teoreticienilor Scolii Le Play, individul,
nepregiltit, incapabil de orientare devine "prada statelor ~i guvernelor".
Locul familiei este luat de societate ~i de viata publica. La fel ca in
padurile triburilor de vanatori din America de Nord, in societatea in
care predomina familia instabila varsta tanara devine, in acest caz,
superioara celor inaintate, gratie adaptabilitatii mai mari la sistemele
publice. De asemenea, prin procesul concurentei, stimulat de limitarea
mijloacelor de existenta, individualismul se accentueaza ~i duce la
afirmarea spiritului anarhic. Dintr-un deficit de solidaritate, acest tip
de organizare familiala lasa tara adapost batranii, copiii, bolnavii.
"lndivizii conserva numai raporturile de rudenie absolut indispen-
sabile pentru conservarea rasei" (Frederic Le Play, L'Organisation de
la famille).
Tipologia Scolii Le Play este una din cele mai importante
realizari din sociologie, in general ~i in special din sociologia familiei.
Tipurile formulate contureaza nu numai 0 harta spatial a a tipurilor
ocupationale, sociale ~i familiale dominante, ci contin ~i 0 posibila
harta cronologica de evolutie a familiei, de la formele extinse, predo-
minant patriarhale, pana la cele instabile, caracteristice celor mai
moderne societati. Caracterizarea tipurilor face referire la trasaturile
cele mai importante prin care se poate defini 0 structura familiala,
contine elementele fundamentale ale unei discutii generale asupra
familiei: distributia autoritatii, ierarhiile familiale, structurile de
statusuri ~i roluri, dimensiuni, locuinta, stabilitate/instabilitate etc. Cel
mai important, insa, este ca Le Play pleaca in formularea teoriei sale
asupra familiei de la premisa ca, in pofida atacurilor la care poate fi
supusa, familia este una din temele majore de meditatie: ea este "poate
singura institutie care, considerata in elementele sale esentiale, nu a
fost contestata formal in numele ~tiintei, justitiei sau dreptului
natural I 0. Familia se impune, in orice organizare obi~nuita, intr-un
10 Familia este, astazi, contestata, atat din punctul de vedere al dreptului
modern, care respinge supravietuirea cutumelor traditionale de mo~tenire,
loialitate etc., cat ~i din perspectiva drepturilor naturale ale individului, ce
vizeaza emanciparea acestuia de constrangerile vechilor cadre traditionale, ~i
a ~tiintei, care inoveaza alte ~i noi moduri de substituire a familiei ~i a func-
tiilor ei cu institutii "profesionalizate" de asistenta familiala, sociala sau
individuala.
24
mod chiar mai imperios decM proprietatea. Consider, a~adar, stabilit
ca, in~i~i aceia care refuza sa conceapa familia ca 0 creatie directa a
lui Dumnezeu, trebuie sa ii acorde macar consecinta necesara a legilor
naturale pe care ea Ie instituie."ll
Emile Durkheim ~i familia ca istorie
In buna traditie a sociologiei durkheimiene, distingem intre societilti
organizate (de tipul state lor modern e) ~i societati neorganizate, amorfe
(carora Ii se subscriu majoritatea formelor istorice ale societatii
umane, de la hoarda la cetate). Celor doua tipuri de structura sociaUi Ie
corespund, dupa cum ~tim, doua tipuri de solidaritate: una care se
datoreaza identitatii con~tiintelor, comuniunii ideilor ~i sentimentelor
(solidaritatea mecanica), cealalta provenind din diferentierea functio-
nala ~i din diviziunea muncii. Analiza formelor concrete de socialitate
porne~te, in mod firesc, de la cel mai simplu ~i mai vechi grup al
istoriei umanitatii - familia. Dimensiunile ce trebuie luate in conside-
rare atunci dind se studiaza familia sunt, conform lui Emile Durkheim:
a) relatia dintre persoane ~i bunuri, b) structurile de rudenie, legaturile
rezultate din mariaj ~i descendenta ~i c) relatia cu statui, cu societatea
globala. Pentru buna intelegere a acestor trei tipuri de structuri,
Durkheim analizeaza cutumele, moravurile, dreptul, distingand in aceste
practici regulate ~i con stante, in sistemul normativ in general ceea ce
este comun ~i statornic in toate conduitele individuale. Cutuma este
"un mod de a fi nu numai obi~nuit, ci obligatoriu pentru toti membrii
societatii". Semnul sau distinctiv este sanctiunea. Spre deosebire de
moravuri, care sunt norme difuze, instabile, dreptul este cel mai c1ar
sistem de norme, care i~i are asociat un sistem de sanctiuni materiale,
concrete, exact stabilite.
Sursele cunoa~terii in sociologia familiei sunt, conform sociolo-
gului francez, etnografia, istoria ~i demografia. Metoda considerata
optima ~i folosita de Durkheim in cercetarea sa asupra familiei este
studiul istoric al formelor familiale. "Formele vietii domestice, chiar ~i cele
mai vechi ~i mai indepartate de obiceiurile noastre, nu au incetat complet
de a exista; ceva din ele se mai pastreaza in familia contemporana",
II In Frederic Le Play, Textes choisis par Louis Baudin, cap. VI, "La
Famille", site-ul Universitatii Quebec, "Classiques _ des_sciences _sociales".
25
argumenteaza Ourkheim apelul neincetat pe care 11 face la istorie.
Argumentul sau, de~i gray, nu este chiar complet. lstoria nu numai ca
presupune 0 continuitate a devenirii, 0 supravietuire a vechilor forme in
sedimentele pe care se consolideaza noile forme. Ea este ~i cea mai
importanta verificare pe care 0 putem face validWitii unei teorii, a unei
paradigme, a unui mod de cunoa~tere. Istoria este cea mai con creta
perceptie pe care 0 putem avea asupra timpului. Ca imensitate, ca
eternitate, in lipsa sensului dat de conventia unei masuratori a
devenirii, timpul ne-ar anula, ne-ar reda staturii unor efemeride. Ca
istorie, iluzia unui minim control asupra timpului devine posibila. In
ceea ce prive~te studiul familiei, ca institutie universala, el nu se poate
realiza in afara istoriei formelor de rudenie. Chiar daca familia
contemporana se dore~te opusul acestor formule trecute, ea Ii se
raporteaza, ba mai mult, este produsul devenirii lor, in general, al
degradarii lor. Pentru a intelege structura naturaJa a familiei trebuie sa
ii cunoa~tem antecesorii. Oaca ne intereseaza numai domeniul efemer
al familiei actuale, el poate fi abordat in afara acestei probleme, de
vreme ce presupune doar 0 orientare aplicativa. Astazi, sociologia ~i
psihologia familiei se preocupa nu de cunoa~terea acestei forme de
convietuire umana a~a cum este ea, ci de eficienta pe care ea 0 poate
aduce in viata umana sau sociala. Prin urmare, este valabila astazi
abordarea operationala, functionaIa ~i, pana la urma, artificiala a
familiei, in dezinteres fata de realitatea sa naturala.12 Prin "legea
concentriirii progresive", Ourkheim sustine dependenta formei familiei
moderne de conditiile fundamentale ale evolutiei istorice. Odata cu
modernizarea sociala, cu urbanizarea, cu cre~terea importantei mijloa-
celor de comunicare, indivizii sunt eliberati de constnlngeri ~i de
dependenta fizica a unora fata de altii. Comunitatea, inclusiv cea
familiala pierde teren, iar cauzele acestei evolutii sunt de regasit, pe de
12 Astfel, preocuparile pentru evolutia diferitelor rate demografice, a
divortialitatii, problema feminista, homosexualitatea, familia monoparentaJa
sau uniunea consensuaJa nu reprezinta dedit abordari superficiale ale unor
aspecte particulare ale familiei. Ele sunt artificiale intrudit sunt promovate
intentionat, prin discursul ideologic ~i ~tiintific, pentru reinventarea ~i redefi-
nirea familiei ca structura slaba, incapabila de adaptare la dinamica societatii
moderne, mult inferioara noilor structuri de tip rational. Logica rationalitatii
economice invadeaza ~i redefine~te spatiul actual al ~tiintelor socio-umane,
supunandu-Ie imperativului aplicabilitatii, al cunoa~terii eficiente.
26
o parte, in adoptarea, tot mai generala, a unui sistem de valori care
promoveaza autonomia individuala ~i a conditiilor obiective (legale,
materiale, culturale etc.) care fac posibila aceasta autonomizare.
La Durkheim, beneficiul abordarii istorice este ~i unul meto-
dologic: " ... diferitele specii de familii care s-au format succesiv apar
ca parti, madulare ale familiei contemporane, pe care istoria ni Ie ofera
( ... ) natural disociate". Oincolo de aceasta "descendenta" se poate
intreziiri optimismul evolutionist allui Durkheim, care concepe familia
moderna ca ~i incununare a devenirii progresive a formelor familiale.
Complexitatea familiei moderne este atat de mare incat ea Ie include
pe toate celelalte. Dimpotriva, familia moderna, a~a cum se precizeaza
astazi, la mai bine de un secol dupa Durkheim, este 0 saracire, 0
atrofiere a formelor traditionale. Avantajul metodologic se pastreaza,
insa nu aHit ca posibilitate a "disecarii" structurii familiale, ci ca efort
comparativ. Conform teoriilor sociologului francez, familia moderna
este compusa din cuplul conjugal ~i copii, care constituie zona centrala
a acestui grup, inconjurata de mai multe zone secundare, din care fac
parte ascendentii ~i descendentii.
In urmarirea cadrului juridic ce define~te familia moderna,
Durkheim remarca 0 evolutie paradoxala a normelor de drept care
protejeaza spatiul intimitatii familiale, gran ita dintre acesta ~i spatiul
public, dar ~i a celor care permit, ba chiar conditioneaza familia de
atenta supraveghere ~i posibilitatea directa de interventie a statului.
Familia modema, tot mai "privata", ~i, totodata, tot mai "publica", este
pusa sub urmarire de legile care, din secolul al XX-lea, urmaresc
limitarea manifestarii formelor de autoritate familiala traditionala ~i
substituirea lor cu forme de control public (tribunale ale copiilor, orga-
nizatii ale femeilor, serviciile guvernamentale sau neguvemamentale
de asistare a persoanelor varstnice, institutiile de socializare extrafa-
miliala etc.). In general, interesul pentru copil, devenit slogan al
imperialismului social al statului inca din timpul Revolutiei Franceze,
~i noile mi~cari de emancipare feminista sunt cele care servesc de
justificare interventiilor statului in familie. Indivizii iau act de capaci-
tatea lor de autonomizare, de emancipare de structurile traditionale ~i
reactioneaza fata de familia nucleara prin refuzul institutiei casatoriei
~i prin critica adusa diviziunii muncii intre sexe. Daca cea dintai
atitudine nu este in masura sa ameninte familia, 0 structura sociaJa
27
anterioara :;;isuperioara casatoriei, cea de a doua, care cunoa:;;te astazi
manifestari aberante13, poate desfiinta nu numai bazele uniunii conjugale,
dar :;;ilogica asigurarii biologice a descendentei legitime prin familie.
Stergerea discriminarii sexelor :;;iideologia "politicii corecte", lansata
In urma cu mai bine de zece ani In Statele Unite, au ca efect inter-
zicerea oricarei diviziuni sexuale a muncii familiale, egalizarea sta-
tutelor :;;irolurilor in cadrul cuplurilor conjugale. Consecintele acestei
"democratizari" sunt Insa nefericite la nivelul familiei: instabilitate
(datorata perpetuarii disputelor de statut :;;i aIternarii exercitiilor de
autoritate, a scaderii solidaritatii :;;i coeziunii familiale), ineficienta
(din cauza impreciziei definitiilor de rol :;;i incapacitatii In determi-
narea unor sarcini :;;iresponsabilitati specifice) vulnerabilitate (In lipsa
unui sistem propriu de norme :;;ivalori, familia devine permeabila
influentelor externe) :;;i,In ultima instanta, disolutia grupului familial.
13 In Statele Unite se manifesta 0 adevaraHl isterie a nediscriminarii
sexuale: Inca din manulalele pentru ~colari se elimina sintagme precum "om
de zapada" (snowman) pentru a nu favoriza genul masculin, fiind prefenlt
neutrul "persoana de zapada" (snowperson), iar desenele care InIati~eaza
femei ~i barbati au grija de a desena siluete de Inaltimi egale, pentru a nu
sugera vreo posibila slabiciune fizid sau de statut a populatiei feminine.
28
3. Familia ca grup de rudenie.
Dimensiunile rudeniei:
descendenta, si
, disatoria
Familia, la 0 prima :;;isuperficiala vedere, pare a fi un grup cu
baza biologic a; solidaritatea membrilor sai este determinata, In primul
rand, prin legaturi de sange. Toate celelaIte raporturi familiale (alianta,
rudenie spiritual a) sunt asimilate acestor legaturi de consubstantialitate
primm"a. Termenul generic prin care se define:;;te acest tip proximitate
biologica :;;i sociala a indivizilor este acela de rudenie. In fapt,
rudenia, ca :;;i familia, nu presupun cu necesitate :;;i nici exclusiv
legaturi biologice Intre membri. Dupa cum yom vedea, exista fornle
ale rudeniei care fac abstractie totala de Inrudirea biologica, cum ar fi
cele pur sociale (adoptia), cele spirituale (na:;;itul) sau cele mitico-
religioase (ascendentele divine). Rudenia poate fi, conform definitiilor
acceptatel4, 0 apropiere Intre oameni realizata pe criterii biologice sau
spirituale :;;irecunoscuta social. Ea este 0 forma primara de convietuire
sau de societate.
Din acest punct de vedere, rudenia desemneaza raporturile de
consanguinitate (rude Intre care exisHi legaturi de sange), de afinitate
sau alianta (care apar in unna casiitoriei Intre familiile sotului :;;i
sotiei), dar :;;ipe cele de comuniune spirituaIa, consacrate de regula In
unna unui ritual de Inrudire. La vechile societati :;;iIn cazul formelor
traditionale de organizare sociaIa care mai supravietuiesc :;;i astazi
(cum ar fi cele tarane:;;ti sau cele religioase), rudenia se suprapunea
aproape peste intregul corp social. Ea este, a:;;adar, definita astfellncat
sa acopere atat dimensiunea verticala, a descendentei, a perpetuarii
(materiale, biologice, culturale etc.) societatii sau neamului, cat :;;ipe
cea orizontala, reprezentata In primul rand prin legiiturile frateme sau
cele derivate din fratemitate, care stau la baza solidaritatii prin
comuniune, :;;iIn al do ilea rand prin relatiile de alianta ce se stabilesc In
urma unei uniuni conjugale, care stau la baza solidaritajii prin cooperare.
14 Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu (coordonatori), Dic{ionar de
sociologie, Editura Babel, Bucure~ti, 1993.
29
 Rudenia se structureaza pe doua dimensiuni fundamentale,
descendenta sau dimensiunea verticala, de continuitate ~i perpetuare
sociala, ~i casatorie sau dimensiunea orizontala, de stabilitate sociala.
Fraternitatea este subordonata descendentei, fiind consecinta acesteia.
eel mai mare interes I-a suscitat, in cercetarile ~tiintifice efectuate
asupra rudeniei, cea de a doua dimensiune, casatoria, de~i in perceptia
comuna ~i in alte domenii de afirmare a spiritului uman (religie,
cuItura, drept) criteriile descendentei par a se afinna cu mai multa forta.
Descendenta
Descendenta inseamna succesiunea generatiilor unei comunitati
de neam. Este reprezentarea finalitatii sociale ~i familiale care consta,
conform definitiei propuse familiei intr-unul din capitolele anterioare,
in preluarea, pastrarea, sporirea ~i transmiterea patrimoniului genetic,
material, cultural al unui grup de rudenie. Descendenta este definita ca
grup de filiatie, ai carui membri sunt prin~i in relatii genealogice care
ii leaga pe unii de altii ~i pe toti de stramo~ul fondator15, Intaiul,
intemeietorullantului generational. Avand un sens mai specific decat
descendenta, filiatia desemneaza legatura de rudenie dintre un copil ~i
parintii sai. Cel mai adesea, filiatiei ii este asociat statutul de legiti-
mitate. Vnii autori (Malinowski, Radcliffe-Brown), acordand importanta
primordiala relatiei juridice ~i evocand "principiullegitimitatii", definesc
filiatia pornind de la institutia casatoriei. Confonn acestei pozitii, numai
disatoria poate defini statutul parental sau filial in adevaratul sens al
termenilor.
Considerata universal ca biliniara, aceasta legatura este supusa
diferitelor modele culturale ce guverneaza reproducerea sociala ~i
socializarea indivizilor. In functie de aceste contexte, filiatia, ca ~i
descendenta, poate fi matrilinara sau uterina (fiind considerati consangeni
sau consanguini cei care provin din aceea~i mama) ~ipatriliniara sau
agnatica (sunt rude cei proveniti din acela~i tata). Este foarte
important de retinut ca descendenta nu are sens exclusiv biologic, ea
nu se materializeaza exclusiv prin legaturi de sange intre genitor ~i
progenitor. Exisffi descendente pur sociale (cazul adoptiilor) sau spirituale
15 Vezi definitia lui J. Bouju din Dictionarul de etnologie §i antro-
pologie, Pierre Bonte, Michel Izard (coordonatori), Editura Polirom, Ia~i,
1999, p. 191.
30
(descendenta divina, a anumitor persoane sau a tuturor oamenilor din
zei). Mult timp, descendenta sau filiatia biologica a fost considerata
dominant matriliniara (aportul biologic al mamei in reproducere fiind
evident ~i incontestabil, muIt inainte ca aportul biologic al tatalui sa
fie detectat), iar cea sociala ca predominant patriliniara. Copilul este
dependent biologic in primul rand de mama, iar social in primul rand
de tata.
In acest sistem de inrudire, solidaritatea are extensie prepon-
derent longitudinala, raporturile de succesiune fiind acelea care asigura
coeziunea comunitatii. Legiiturile fraterne sunt expresia similaritatii
traseelor succesorale ~i con sacra solidaritatea transversala. Intrucat
decurge din descendenta com una, relatia fraterna are, fata de legiitura
de filiatie, rang secundar. Notiunea de descendenfCt a fost folosita
initial cu referire la gens, grupuri de filiatie patriliniara care ar fi
reunit, prin intermediul unor descendente presupuse sau fictive,
familiile suverane din vechea Roma. Antropologul Lewis H. Morgan a
precizat apoi sensul descendentei ca ~i criteriu de afiliere ce permite
integrarea indivizilor in grupuri (gentes) diferite, cu frontiere sociale
bine delimitate. Grupul de descendenta, al carui sens este unul
preponderent cultural ~i care este reprezentat, de multe ori, ca filiatie
mitica ~i ca celebrare a unui cult al originii sacre, poate avea ~i
trasaturile unei entitati socia Ie discrete, atunci cand societatea utili-
zeaza aceasta reprezentare culturala pentru a organiza interactiunea
indivizilor in vederea atingerii unor obiective precise. In general, insa,
ne yom referi la descendenta ca modalitate primara de perpetuare
sociala ~i familiala, ca raport fundamental de structurare a rudeniei, a
relatiilor familiale ~i ca prim criteriu al sociaIitatii.
De altfel, a~a cum yom avea ocazia sa discutam pe larg, fata de
complexitatea indusa in organizarea rudeniei de catre relatia de
descendenta, casatoria ocupa 0 pozitie secunda. Abia de curand ea a
capatat importanta pe care i-o acordam astazi, ca institutie centrala in
cadrul grupurilor de rudenie. Edificarea acestui statut a inceput In
perioada consolidarii dominatiei bisericii cre~tine. Abia atunci familia
incepe sa fie definita preponderent prin dimensiunea sa orizontala,
adica prin relatia conjugala. Pana in acel moment, familia desemna
continuitatea pe verticala generationala a unui anumit grup de rudenie.
Diferenta este una cruciala, caci de la acest moment, intreaga per-
ceptie umana asupra lumii ~i societatii se va limita la 0 temporalitate
totmai ingusta.
31
 Casatoria. Formele casatoriei
Departe de a nega casatoriei importanta structuranta din punctul
de vedere al legitimarii raporturilor de filiatie/paternitate ~i de frater-
nitate, pastram 0 anumita rezerva in a acorda relatiei conjugale in sine
un statut crucial. Aceasta atitudine este, de altfel, sprijinita de per-
speetiva antropologica asupra rudeniei. In studiile de paleoantropo-
logie fizica, a retinut atentia stare a de totala dependenta a copilului
fata de parinti (mai cu seama fata de mama, in conditiile in care, din
pricina unei alimentatii saracacioase, alaptarea se putea prelungi 3-4 ani).
Consecinta directa a acestei situatii a fost formularea unui principiu de
mare importanta pentru explicarea chiar sociologiea a primelor forme
de structura sociala: "prima categorie de persoane diferentiate func-
tional in sanul turmei au fost mamele. Aparea prima idee directoare,
capabila sa polarizeze ~i sa sistematizeze organizatia sociala ~i cultura
spirituala a omenirii: ideea de mama", preeiza Traian Herseni.16
Referitor la aceasta etapa initiala de coagulare a forme lor de convie-
tuire sociala, Herseni precizeaza, bazandu-se pe faptele antropologice:
"Rudenia de sange, care devine un principiu primitiv de organizare a
vietii sociale, are ca baza exclusiva, in aceasta faza a omenirii, femeia
in calitatea ei de mama"l7. Primul principiu al rudeniei a fast astfel
sintetizat de Robin Fox in formula "femeile au copii". Evidenta
prime lor fapte cunoscute slujea a~adar nu unei complementaritati
conjugale intre sexe, ci a unei diferentieri, functionale sau nu, intre
femei ~i barbati.18 Abia in al doilea rand, ~i muIt mai tarziu in plan
cronologic, se va apliea eel de-al doilea prineipiu identificat de Fox in
formula "barbatii fertilizeaza femeile", formula care sta la baza relatiei
conjugale. Al treilea principiu, "barbatii exercita, in general, controlul"
este unul menit sa sublinieze preponderenta sociala generaJa - nu
totala - a barbatului. Prefen'ind termenul de "familie conjugala" celui
de "familie nueleara", Robin Fox argumenteaza ca acest tip de for-
matie de rudenie nu este primordiala, preeum eea care contine raportul
de descendenta primara mama-copil.
16 Traian Herseni, Forme stravechi de cultura poporana romaneasca,
Editura Dacia, Cluj Napoca, 1977, p. 291.
17 Ibid., p. 292.
1 S Dupa cum yom vedea curand, intaia forma de descendent~ naturaIa a
fast matriliniara, in timp ce prima forma de descendentil mitica a fast patriliniara.
32
In vreme ce aceasta din urma este inevitabila ~i data ca atare,
uniunea barbat-femeie variaza in timp ~i spatiu. Chiar ~i inaintea
epocii moderne, cand familia conjugala sau menajul conjugal cunoa~te
cele mai inedite evolutii, formele de casatorie se diferentiau sub-
stantial: uniunea conjugala putea aduna in aceea~i structura familiala
un barb at ~i mai multe femei (poliginie), 0 femeie ~i mai multi barbati
(poliandrie); mai multe femei ~i mai multi barbati (poligamie) sau un
barbat ~i 0 femeie (monogamie). Pe langa acestea, exista fotme derivate
sau preferentiale de casatorie, care se deosebesc de casatoria "primara"
prin faptul ca presupun existenta unei uniuni conjugale anterioare pe
care se grefeaza. Dintre aceste forme "privilegiate" sau derivate sunt
de mention at leviratul, in care vaduva este luata in casatorie de fratele
sotului decedat, sororatul, prin care un barbat vaduv se casatore~te cu
sora sotiei decedate ~i casatoria avunculara, dintre unchiul patern ~i
nepoata sau dintre matu~a materna (sora mamei) ~i nepot.
In sistemul rudeniei, in care, dupa cum am constatat, solida-
ritatea are la baza consubstantialitatea, adica faptul de a fi identic din
punct de vedere substantial cu celalaIt, relatia dintre barbat ~i femeie
nu este una prioritara. Uniunea conjugala se sprijina pe legaturile intre
grupurile familiale ale sotilor, care vizeaza, de fapt, 0 descendenta
comuna intarita ~i legitima. De altfel, este graitor faptul ca cercetarile
antropologice asupra unor populatii izolate, primitive, arata clar ca
raporturile de afinitate sau de alianta se stabilesc in afara relatiei
conjugale, prin mijlocirea descendentilor acestuia. Abia prin copiii
care se nasc in urma unei legaturi conjugale se definesc relatiile de
aljanta. Odata cu aparitia generatiei urmatoare, relatiile conjugale ~i
chiar cele fraterne se transfigureaza prin intermediul relatiilor de des-
cendenta, iar un rol foarte important il au, in aceste civilizatii primare,
nOl"mele care reglementeaza relatiile intre nepoti ~i unchi, respectiv
matu~i. (Astfel, la latini, de exemplu, fratele tatalui este "aproape tata"
(patruus), iar sora mamei este "aproape mama" (matertera)].
Teoria schimbului matrimonial.
Endogamie ~i exogamie
Claude Levi-Strauss, studiind schimburile matrimoniale din
perspectiva teoriei limbajului, considera normele casatoriei ~i sistemul
inrudirii drept 0 structura de comunicare, iar femeile, mesajul destinat
sa circule intre clanuri, neamuri sau familii. Conform autorului citat,
33
rolul esential in realizarea aliantelor revine barbatilor (tatalui sau
fratilor femeii), care angajeaza relatii de schimb cu barbatii din alt
grup, obiectul schimbului constituindu-I femeile. Rolul acestei circulatii
sau schimb de femei intre grupurile conduse de barbati este substi-
tuirea unor relatii de consanguinitate, de ordin biologic, cu relatii de
alianta, de ordin sociologic. Aceasta teorie a schimbului matrimonial
se bazeaza pe cercetarile mai vechi ale lui Bronislaw Malinowski ~i,
mai ales, pe teoria darului ca mod de solidarizare a indivizilor
formulata de Marcel Mauss. Perspectiva antropologica porne~te, dupa
cum se observa, de la necesitatea perceputa de a explica originile
solidaritatii sociale prin nevoi a carol' rezolvare integreaza explicatia
unor abordari functionaliste. Astfel, indiferent de natura darurilor -
bunuri, femei, servicii - finalitatea lor 0 constituie coeziunea sociaJa.
Este, a~a cum da de inteles antropologia, societatea conditionata
de schimburile dintre indivizi? Ce s-ar intampla in absenta practicii
darului? Cum se explica, in teoria schimburilor matrimoniale, legatura
dintreYlembrii grupurilor de descendenta?
In stabilirea aliantelor matrimoniale, exista doua modele generale,
anume: endogamia ~i exogamia.
Endogamia este obiceiul selectarii partenerilor conjugali din
interiorul aceluia~i grup de rudenie. Intr-un societate endogamica, cum
sunt, de obicei, comunitatile traditionale, relatiile de afinitate sau
alianta nu sunt, a~adar, decat 0 consecinta a rudeniei biologice: oamenii
se casatoresc intrucat sunt inruditi prin ascendenta com una. Casa-
toriile erau reglementate de parinti ~i controlate riguros de grupul de
rudenie. Finalitatea strategiilor matrimoniale endogame era pastrarea
puritatii neamului ~i a integritatii patrimoniului. Solidaritatea ~i coe-
ziunea unor asemenea grupuri era maxima. 0 ramura de neam Inde-
partata putea fi recuperata printr-o casatorie ~i reintegrata neamului.
Solidaritatea era astfel remcuta.
In literatura se citeaza foarte adesea sistemul castelor din India,
ca pilda a unei societati endogame. Constituit pe principiul puritatii
starilor, acest sistem interzice casatoria In afara castei, intrucat
intruziunea unui individ provenit dintr-o clasa inferioara ar impieta
asupra armoniei castei In care ar intra. In plus, legalizarea unoI' casa-
torii exogame ar fi imposibila, de vreme ce fiecare casta I~i are
propriile norme ~i ritualuri. In acest caz, endogamia face parte din
definitia sociologica a castel or, constituite ca grupuri ierarhizate, bazate
pe 0 apartenenta ereditara ~i care i;;i pastreaza identitatea nepermitand
34
schimburi de persoane cu alte grupuri. 0 situatie asemanatoare 0
constituie toate organizarile cu baze traditionale (cum ar fi aristo-
cratiile), care exclud orice posibilitate de intinare a puritatii neamului
~i care pornesc de la premisele nobletei originare. Totu~i, chiar ;;i in
aceste cazuri, se creeaza anumite "supape" care permit casatoriile in
afara grupului. Uniunile prin care un barbat dintr-o casta inferioara se
casiitore;;te eu 0 femeie din casta superioara (sau invers), schimbandu-;;i
statutul social, dobandit prin ereditate pOalia numele de hipergamii ;;i
iau, de cele mai multe ori, forma unui schimb aparte, a statusului
pentru avere sau pentru alt tip de servicii sociale.
De la criteriul inrudirii, endogamia s-a extins la ace lea ale
teritorialitatii, socio-economice (ocupatie, avere), etnico-religioase sau
rasiale. Pentru satele traditionale, de pilda, universul endogamic
inseamna comunitatea taraneasca respectiva, apoi ;;i satele invecinate.
Astazi, acela~i univers se poate Intinde, in spatiul urban, la intregul
teritoriu etnic. Pentru evrei, spatiul endogamic, care initial se supra-
punea peste cel etnic, coincide astazi numai cu cel religios, fiind
acceptate pentru disiitorie persoane de orice etnie care au adoptat
credinta ~i cultul mozaice.
Exogamia este fenomenul invers fata de endogamie, cel care
spargesolidaritatea grupurilor de rudenie prin impunerea casatoriilor
intre palieneri apartinand unoI' grupuri de rudenie, locale, etnice etc.
diferite. Regula exogamiei, a casiitoriei In afara grupului de aparte-
nenta (sau de descendenta) se explica foarte coerent prin teoria asupra
schimbului matrimonial, alegerea unui paliener dintr-un grup exterior
crescand aria aliantelor ;;i a serviciilor sociale. Schimbul matrimonial
exogamic leaga oamenii intre ei prin alte mijloace decat cele ale
Inrudirii prin descendenta comuna ~i suprapune legaturilor naturale de
rudenie legaturi artificiale sau sociale.]9 Cu cat reteaua de relatii
sociale este mai larga, cu atat ea sluje;;te mai bine intereselor de aparare
sau de prosperitate materiala a societatii respective. (Observam ca
teoria schimbului matrimonial are la baza 0 conceptie utilitarist-mate-
rialista asupra "beneficiului social"). S-a spus ca, daca regulile de
descendenta caracterizeaza raporturile dintre oameni in interiorul
grupurilor de rudenie, regula exogamiei reglementeaza raporturile
dintre aceste grupuri. In ciuda avantajelor functionale pe care circulatia
"totala ~i continua" a femeilor Intre grupuri Ie prezinta In flexibilizarea
19 Din acest motiv, relatii1e de alianta se sustrag categoriei rudeniei
biologice, in care sunt incadrate de regula.
35
~i cre~terea ariei contactelor sociale, exista totu~i multe elemente care,
limiteaza aceasta circulatie. Printre aceste limite sunt de mentionat
cele spatiale (distanta fizica), culturale (imposibilitatea comunicarii)
sau chiar rasiale. Distinctia intre noi ~i ei, intre universul uman
acceptat sau dezirabil ~i cel strain, du~manos, era operata dintotdeauna
~i a ramas operationala ~i astazi. Exogamia este limitata la marginile
universului cunoscut, chiar daca uneori acestea nu depa~esc intinderea
unui sat, caci, chiar ~i in interiorul unor comunitati stabile ~i unitare
cum sunt cele tarane~ti, functioneaza departajari clare intre grupuri
apat'ent nediferentiate Uosenii ~i susenii, cei din satul nou sau din satul
vechi, ba~tina~ii ~i veneticii). Concluzia unor asemenea constatati este
cea formulata de Claude Levi-Strauss, anume ca orice societate este,
in acela~i timp, endogama ~i exogama. Pentru intelegerea mai buna a
limitei intre spatiul permis pentru schimbul matrimonial ~i cel interzis,
discutia trebuie completata cu abordarea incestului.
Incestul sau prohibirea consanguinWitii conjugale
Interdictia incestului se plaseaza simetric prescriptiei exogamiei.
De~i recent studiat sistematic, in cadru ~tiintific, incestul a cunoscut
reglementari ~i definitii implicite in aproape toate societatile. Mai
curfmd forma de reglare a raporturilor conjugale ~i familiale, in
general, decat institutie in sine, incestul a starn it, in epoca modern a,
interesul atat al psihologilor, cat ~i al antropologilor, biologilor sau
sociologilor. Primele preocupari sistematice in ceea ce prive~te
definirea ~i 0 oarecare "institutionalizare" a sa au avut insa loc in
perioada de afirmare a cre~tinismului. De altfel, dupa cum yom vedea,
incestul este, in general vorbind, 0 categorie ce tine mai mult de
inrudirea spirituala sau mitica, deci de legaturile familiale consacrate
religios, dedit de acceptiunea sa biologica sau chiar antropologica.
Definitia antropologica a incestului nu poate face abstractie de
reperele culturale sau sociale ale contextului acestui fenomen:
"stabilirea unei legaturi conjugale ilicite intre persoane aflate intr-un
raport de rudenie de sfmge sau prin alianta, intr-un grad interzis de
lege" este 0 definitie suficient de generala pentru a Jasa spatiu liber
variatelor formule de rezolvare a prohibitiilor conjugale specifice
fiecarei societati, fiecarei culturi familiaJe. Daca exista 0 oarecare -
nicidecum totala - concordie in ceea ce prive~te incestul vazutca
relatie conjugala intre rude Ie de gradul I (deci care fac parte, la nlndul
lor, din aceea~i familie conjugala), cum ar fi legaturile dintre parinti ~i
36
copii, nu s-a stabilit, nici pe departe 0 unanimitate de pared in ceea ce
prive~te un tipar general sau 0 finalitate generala a acestui tip de
interdictie matrimoniala. Incestul este 0 forma conjugala prohibita, dar
care se manifesta diferit la nivelul fiecarei societati concrete. Ceea ce
pare sa intruneasca acordul mai multor cercetatori este esenta cultural a
a definirii incestului. Sigmund Freud spunea ca "a trebuit sa devenim
nonincestuo~i pentru a deveni umani", iar Claude Levi-Strauss afirma
ca "prohibirea incestului este cultura insa~i".
S-a sustinut indeosebi ca incestul se refera la incruci~area
relatiilor in interiorul grupului familial conjugal, in forme diferite de
cele recomandate ~i recunoscute social. Conform lui L. Levy-Bruhl, el
nu a fost insa definit ca atare - ~i nici in vreo aM forma - de
populatiile primitive. La aceste populatii, incestul este ceva care nu se
intampla ~i nici nu se poate intampla, este, in cel mai rau caz, absurdul
accidental, monstrum. Etimologiile tennenului ar sustine aceasta definire
negativa ~i imprecisa a incestului. Astfel, incest, cuvant comun celor
mai cunoscute limbi europene (engleza, franceza, spaniola, italiana)
deriva din latinescul castum (pur, cast), reprezentand 0 negare a
acestei stari de curatenie, de armonie. In chineza, termenul indica
dezordine in relatiile sociale, avand 0 tenta socio-culturala ~i mai
clara, in timp ce in indoneziana, termenul pentru incest, suprapus celui
de adulter are atat 0 conotatie social-moral a, de impropriu, repugnant,
cat ~i una estetica, de ceva neplacut, dizgratios.
a) Teorii biologice finaliste
Explicatiile care au fost formulate pentru explicarea prohibitiei
incestului nu au tinut intotdeauna seama de acest context cultural.
Prima categorie de intetpretari, cele mai simple ~i mai la indemana, a
fost cea oferita de biologie. Conform acesteia, interzicerea incestului
are ca scop prevenirea efectelor negative ale incruci~arii rudelor
apropiate. Explicatia a fost criticata, de vreme ce ea atribuia tuturor
societatilor 0 viziune eugenica, 0 interpretare genetic a ce nu a putut fi
atinsa decat in urma progreselor ~tiintelor naturale. Pe de alta parte,
chiar geneticienii atrag atentia asupra dublului efect pe care relatiile in
interiorul familiei, intre rude apropiate Ie pot avea: atat consecinte
negative, degenerescente (fertilitate redusa, speranta de viata limitata,
slaba rezistenta la boli etc.), cat ~i pozitive (pastrarea ~i perpetuarea
trasaturilor genetice pozitive, eliminarea celor negative, a celor straine).
o aM explicatie a fost aceea care piasa cauzele prohibirii incestului in
37
comportamentul psihologic ~i in fiziologia umana. Conform acestor
teorii, exista 0 aversiune naturala, instinctiva a oamenilor fata de ase-
menea relatii; cu alte cuvinte, intre cei inruditi Indeaproape nu se
manifesta atractie sexuaJa. Daca asemenea aversiune sau blocaj ar
exista intr-adevar inscris intre datele naturale, biologice umane, ar fi
evident inutila 0 lege care sa 0 repete.
b) Teorii sociologice finaliste
Spre deosebire de aceasta pozitie conform careia incestul ar fi un
fapt opus naturii omului, Sigmund Freud ~i unii dintre continuatorii
sai considera ca toti oamenii sunt confruntati cu dorinte incestuoase,
pe care ~i Ie reprima. La originea acestei porniri (denumita de medicul
vienez "complexul lui Oedip") sta totu~i un fapt social negativ,
uciderea tatalui, masculul cel mai batran al hom'dei, singurul care avea
acces la to ate femeile, de catre fiii sai. Culpabilitatea uciderii parintelui
se va opune, insa, In incon~tientul acestora, insotirii cu nevestele celui
rapus, posibile mame ale fiilor sai. Teoria freudiana a fost amendata
chiar de catre unii din continuatorii ~colii sale de psihanaliza. lung
este printre cei care neaga existenta unui instinct al incestului, a~a cum
neaga ~i existenta generala a unui imbold criminal.
Ceva mai plauzibila pare a fi teoria conditionarii demografice.
Deoarece oamenii primitivi traiau relativ putin (35 de ani), pubertatea
era tarzie (in jurul varstei de 15 ani), fertilitatea femeilor era lil11itata
de perioade lungi de alaptare ~i de alil11entatia saracacioasa, erau
practic imposibile relatiile intre parinti ~i copii: la varsta cand cei din
urma erau l11aturi sexual, parintii erau batrani sau deja morti. Cu
timpul, institutiile rudeniei bazata pe cuplarea in afara grupului
familial primar avea sa dezvolte un set de norme ~i roluri care ordonau
viata comunitara. Aceste norme ~i roluri VOl' trebui protejate ulterior
prin illterdictia incestului, caredevenea 0 posibilitate de luat In seama.
In antropologie, continuand teOlia beneficiului social al exogamiei,
a fost formulata de catre Claude Levi-Strauss ipoteza ca incestul,
demers fundamental care marcheaza trecerea de la natura spre cultura,
de la hoar9a spre societate, nu este dedit reflexul negativ al prescriptiei
exogame. Inrudirea intre cei care sunt deja apropiati ar avea, in conceptia
autornlui citat, dezavantajul de a ignora caile aliantei intergrupale.
Interzicerea incestului, opunandu-se tendintelor separatiste ale consan-
guinitatii este conditia realizarii in exterior a schimbului de femei care
atrage dupa sine afinitatea ~i cooperarea. Teoria sociologica a lui
38
Claude Levi-Strauss a ramas una dintre cele in general acceptate. Ea
se bazeaza, la fel ca teoria schimbului matrimonial, pe conceptul de
utilitate ~i beneficiu social. Singura rezerva care poate aparea fata de
acest tip de explicatie este data de evidenta dominantei mitice a
gandirii umane in primele etape ale articularii societatilor, ~i nu a celei
economice sau social politice, forme care vor aparea mai tarziu.
Conform acestui mod al gandirii mitice sau religioase, incestul nu este
altceva decat incalcarea unor prohibitii sacre, a unei ordini date.
Pastrarea interdictiei incestului nu este atat un calcul de profitabilitate
social a, cat supunerea In fata imperativului acestei ordini.
A~a cum reiese ~i din. schemele etimologice mai sus mentionate,
incestul este generator de confuzie ~i dezordine, de perturbarea
structurii grupurilor de rudenie. Asemenea adulternlui, care ameninta
puritatea descendentei, incestul duce la suprapunerea rolurilor familiale,
la amestecarea treptelor filiatiei, la imprecizia definitiilor legitimitatii.
Am spune chiar ca reglementarea incestului se bazeaza pe inter-
sectarea ~i chiar subordonarea principiilor matrimoniale ratiunilor pas-
trarii structurii corecte (dezirabile social, conform a modelului cultural
general acceptat) a descendentei.
Tragedia lui Sofoele, Oedip Rege, este istoria exemplara a
incestului involuntar. intreaga (esaturel a piesei sta sub semnul
condamnarii divine a neamului incestuos. Consecin(a pacatului
este tulburarea ordinii cosmice, deopotriva cu cea sociala,
aglindita in confilzia rolurilor: ,,0 nunta, nunta, / Mi-ai dat
viata ~'i dandu-mi via(a, iara!ji / Ai semcmat acea saman(a :ji-ai
dat lumii / Parin(i, frati cu capiii lor, femei ce sunt / Si mame !ji
neveste acelora!ji copii, / Si tat ce paate fi mai rU:jinospe !zone. "
(Sofoele, Oedip Rege, in traducerea lui Dan Batta). Cea mai
grava pedeapsa este blestemul cazut asupra urma:jilor
casatoriei incestuoase, mai cu seama asuprafiicelor: "Si cand
ve(i fi ajuns la varsta-n floare a nuntii / 0, cine-ar fl, 0, cine-ar
cuteza, copile, / Sa ia asupra sa rU:jinea care fi-va / Napasta
alor mei :ji-a celor ce-i ve(i na!jte? / Cad ce lipse~'te-obidei
voastre? Tatal vostru / A ucis pe tatal sau !ji s-a-nsurat cu
muma~sa, / Cu cea ce I-a facut :ji-n pantecele-acela, / Din care
s-a nascut v-a zamislit pe voi. / A:ja or sa va-nfrunte! Cine-are
sa va ia? / Nici unu, niciodata, copile! Ci voi, sterpe / Si
nenuntite va trebui sa lancezi(i. "
39
 De altfel, cele mai puternice instante de control al legaturilor
incestuoase riiman cele religioase. Religiile invoca, in afara incestului
primar (intre rude de sange) forma incestului secundar, care se poate
produce intre rude prin alianta. Un caz cunoscut este interdictia "celor 4. Tipurile rudeniei: rudenia naturala,
doua surori", care se refera la casiitoria cu sora sotiei sau cu sotia rudenia sociaIa, rudenia mitica
fratelui. Aceasta interdictie apare, cu variante diferite, in Levitic, in
Coran ~i, desigur, in cultura cre:;:tina europeana. Biserica cre~tina a
motivat aceasta interdictie (care, conform canoanelor existente pana in
1983, se perpetua ~i dupa moarte - femeia vaduva nu se putea casatori
cu fratele sotului decedat) prin faptul ca sotii formeaza un singur trup
Am constatat ca cele doua principii de organizare a rudeniei sunt
(una caro). Formand 0 fiinta unica, impalia~ind aceea~i substanta,
descendenta (sau solidaritatea verticaJa) ~i casatoria (sau alianta). lntre
consanguinii unuia devin ~i consanguinii celuilalt, fratii unuia devin ~i
identitatea substanfialLl presupusa de legiitura de descendenta, de re-
fratii celuilalt. Casiitoria intre cumnati devine, a~adar, casatorie inces-
producere ~i diferenfierea Junc/ianalLl care se poate finaliza in
tuoasa intre frati.
complementaritatea conjugala (insu~i conceptul de alianta presupune 0
Pe langa interdictia referitoare la surori, mai sunt cunoscute cele
diferentiere prealabila a termenilor care VOl' deveni aliati, fiind diferita
care se opun raporturilor cu mama ~i fiica sau celor paralele intre mai
de solidaritate20), fraternitatea con sacra solidaritatea orizontala prin
Illulte rude (doi frati nu se pot casiitori cu doua surori). Varietatea
asemanare substantiala ~i functionala. Baza solidaritatii in cadrul
situatiilor de incest prohibite de religie este mult mai mare decat cea
grupurilor de rudenie 0 constituie consubstantialitatea membrilor, care
reglementata de legislatiile civile, iar acesta poate fi un argument
poate fi biologica, dar ~i spirituala. Cu alte cuvinte, rudenia se atesta
pentru esenta culturala, ~i nu biologica sau psihologica a incestului.
prin identitatea substantei corporale sau a celei spirituale. De~i s-ar
putea crede ca, in timpuri mai vechi, oamenii se concentrau ~i se
orientau preponderent pe baza observarii empirice a evidentei propriei
corporalitati, 0 istorie a relatiilor familiale atesta, dimpotriva, 0
concentrare pe categorii spirituale ale rudeniei, in defavoarea neta a
celor biologice. Initial, oamenii au extins rudenia dincolo de hotarul
care separa lumea naturala de cea supranaturala. Oamenii erau creatii
divine, mai muIt, erau descendenti ai zeilor. Existau dinastii care se
originau intr-un stramo~ divin ~i care pastrau, prin endogamie,
substanta aleasa a genitorului lor. Aveau loc casiitorii "mixte",
hierogamii, in care pamantenii ~i zeii se nunteau ~i creaudescendente
care innobilau rasa umana. Acest tip de organizare preponderent
religioasa, spirituala a grupurilor familia\e constituie ceea ce denumim
rudenie mitidi. Apoi, rudenia s-a concentrat pe spatiuI societatii

20 Legiltura conjllgala sall de a1iantase apropie mai curand conceptullli

durkheimian de solidaritate organica, deoarece se bazeaza pe 0 completare, pe
o colaborare a unoI'entitati diferite structural $ifunctional. Dimpotriva, tipul
solidaritatii stabilite prin descendenta se apropie conceptului de solidaritate
mecanica, prin maxima asemanare - pana la identitate - a termenilor.
40 41
profane. Familia ~i rudenia erau organizate asemenea comunitatilor
Iargite, ba, de multe ori, se suprapuneau acestora (c1anurile ~i triburile).
Familia era asemenea unei cetati, cuno~tea ierarhizarea rolurilor,
reglementari normative proprii, sisteme de valori specifice. Ea cuprindea
pe toti cei care se supuneau autoritatii conducatorilor ~i care se
integrau sistemului sau, chiar daca nu aveau relatii de sange cuace~tia.
Rudenia era organizata asemenea unei unitati cvasipolitice, In forme
bine definite din punct de vedere social. De aceea, 0 numim rudenie
sociala. Abia In ultima vreme, In ultimele doua secole, mai cu seama,
rudenia a Inceput sa fie perceputa ca modalitate de relationare
biologica. Progresul biologiei, dar mai cu seama al geneticii a condus
spre Intelegerea aprofundata a proceselor de reproducere ~i a modului
de relationare parentaIa sau conjugala din perspectiva strict naturala.
Pe baza acestui tip de cunoa~tere exacta a substratului material al
rudeniei ~i familiei definim rudenia naturala ca cea care include
persoane intre care se stabilesc relatii naturale, de consanguinitate sau
conjugale (sexuale).
a) Rudenia naturala
Rudenia naturala include, conform demersului teoretic inaugurat
de Lewis H. Morgan (1871), consanguinitatea (existenta unoI' grupuri
de rude alcatuite din totalitatea persoanelor ce au eel putin un stramo~
comun) ~i afinitatea (grupuri sau categorii de rude reunite In urma
casiitoriei membrilor lor). De~i ambele sunt subsumate unoI' compor-
tamente naturale (de reproducere, In speta), exista deosebiri Intre cele
doua categorii, chiar dacaar fi sa ne referim numai la faptul ca unele
pot fi reduse la legaturabiologica, corporal a, iar altele nu. Distinctia
clara Intre cele doua tipuri de Inrudire care, de~i ambele subsumate
rudeniei naturale, sunt re,glementate separat ~i au evolutii diferite,
trebuie a~adar, mentinuta. Indeob~te, clasificarile cunoscute identifica,
In scopul organizarii cunoa~terii ~tiintifice In acest domeniu, afinitatea
~i filiatia. Pe de alta parte, exista societati care nu recunosc unlll sau
nici unul din cele doua modele de Inrudire naturala.
Consanguinitatea se circul11scrie domeniului clasic al relatiilor
parentale, avand a relatie directa cu reproducerea biologica. Ea a fost
studiata In cadrul teoriilor numite "ale filiatiei" (reprezentate de
studiile unor autori precum Alfred R. Radcliffe-Brown, Meyer Fortes).
Apartenenta la 0 anumita colectivitate consanguina se exprima In
maniera cea mai evidenta acolo unde filiatia sau descendenta define~te
42
identitati colective reciproc exclusive. Este yorba desocietatile In care
functioneaza regulile descendentei uniliniare (patriliniare sau matri-
Iiniare), conform careia apartenenta consanguinica a copiilor este
determinata prin referire la doar unul din cei doi parinti. Alte societati
cunosc Insa filiatia nediferentiata, biliniara sau cognatica, In care apa!-
tenenta la grupul de consanguinitate se transmite prin ambii parinti. In
star~it, unele societati definesc comunitatile consanguine nu prin
grupuri constituite de descendentii' unui aceluia~i stramo~, ci prin
totalitatea persoanelor care au 0 ruda com una. Relativitatea acestor
definitii dau 0 idee asupra gradului de imprecizie care apasa chiar ~i
asupra unei categorii biologice aHit de concrete cum pare a fi cea de
consanguinitate, dar care este supusa definitiilor culturale ale socie-
tatilor.0 teorie unitara pare, de aceea, dificil de construit. Astazi,
problt:;,matinde a fi rezolvata cu mijloacele exacte ale ~tiintei geneticii.
In vreme ce consanguinitatea sau rudenia de sange este tot mai
sigur atestata prin noile practici de observatie genetica, alianta este
supusa instabilitatii ~i impreciziei care rezulta din 1110bilitatea ~i
diversitatea formulelor de alianta conjugala cunoscute de-a lungul
timpului (ca sa nu mai punem la socoteala formele inedite de menaj
experimentate sau adoptate de populatiile moderne). In istoria familiei,
afinitatea ~i alianta au constituit unul din cele mai importante resorturi
de organizare sociala a comunitatilor ~i au reprezentat masura capa-
citatii de afirmare publica a grupurilor de rudenie. Principalele modele
explicative In acest domeniu au fost furnizate de teoriile aliantei,
formulate de autori precum Claude Levi-Strauss, Louis Dumont,
Rodney Needham. Au fost studiate regulile matrimoniale corespunza-
toare schimbului matrimonial, prescriptiile ~i prohibitiile de uniune
conjugala, repartitia universului social In functie de categorii comple-
mentare de consanguini ~i afini. In epoca actuala, data fiind insta-
bilitatea familiei conjugale ~i delimitarea tot mai rigida a spatiului
familialitatii de eel publ ic, al socialitatii (distinctie artificial operata),
legaturile de afinitate (dintre sotie ~i familia ei ~i familia sotului, pe de
o parte, sau dintre sot ~i familia lui ~i familia sotiei pe de alta parte)
tind sa se estol11peze. Reteaua cOl11plexade relatii ~i roluri rezultate In
url11acasatoriei (care include, pe langa legaturile primare dintre sot ~i
sotie, parinte ~i copil, dintre frati ~i pe cele cu definitii mai complexe,
precum legaturile dintre nora/ginere ~i soacra/socru, dintre cumnati,
dintre cuscrii ~.a.) pierde din importanta In fata ratiunilor delimitarii
celulei conjugale de familia extinsa.
43
 Rudenia naturala, fie ca se refera la relatiile de sange, fie la cele
conjugale (cu derivatele lor), se bazeaza pe constrangeri evidente ~i,
ca atare, naturale, cum ar fi concepti a bisexuaJa (care implica un
tennen matern ~i unul patern) sau reproducerea biologica. Cel mult, ea
mai poate Iua in considerare anumite contexte sociale specifice, cum
sunt cele care reglementeaza excluderea sistematica a unor parteneri
sexuali, adica incestul. Inrudirea nu este, insa, numai expresia unor
legaturi naturale. Integrate unor sisteme conceptuale, culturale
deosebite, relatiile de rudenie reprezinta, inainte de toate, 0 realitate
sociala ~i culturaJa, care poate fi abordata din diferite unghiuri, intre
care Ie deta~am pe eel social-normativ ~i pe cel mitico-simbolic.
b) Rudenia socialii
Rudenia sociala denume~te un tip special de relatii de tip familial,
care nu se intemeiaza pe legaturi de sange sau de afinitate, dar al caror
rost poate fi, in mai mare masura chiar decat in cazul rudeniei
biologice sau naturale, solidarizarea unei comunitati. Menirea sa
principala este de a integra social, prin subordonarea la un set social
de prescriptii, membrii pe care ii include. Aceasta integrare poate
implica, dar poate face ~i abstractie de inrudirea naturala a celor pu~i
in relatie.
De~i se poate crede ca, pentru reglementarea formelor rudeniei
sociale a fost nevoie de 0 evolutie mai indelungata a socialului.
lucrurile nu stau neaparat astfel. Societatile in care rudenia spirituala
functioneaza sunt cele traditionale, ~are pastreaza cadre stravechi de
definire a solidaritatii ~i socialitatii. In anumite cazuri, rudenia sociala
este reglementata legal cu mare rigoare, putand fi definita drept
rudenie legalii. Cea mai bine cunoscuta forma de rudenie sociala ~i
legala totodata este adoptia, consacrata ~i reglementatajuridic inca din
antichitate. Adoptia inseamna integrarea in grupul de filiatie a unui
membru care nu face parte din grupul de rudenie biologica (de
consanguinitate). De regula, se practica in cazul parintilor lipsiti de
mo~tenitori, dar ~i in situatia in care mo~tenitorii naturali se dovedesc
nepotriviti cu sarcina preluarii patrimoniului ~i sunt, din acest motiv,
repudiati sau dezmo~teniti. Adoptia este unul din resorturile principale
de functionare ~i reglare a descendentei. Importanta ei cre~te odata cu
semnificatia sociala acordata familiei ~i grupului de filiatie care
instante identitare primare. Dimpotriva, importanta aEioptiei scade 0
data cu atentia pe care societatea 0 acorda descendentei. In reglementarea
44
sociaJa a adoptiei se are in vedere, de aceea, succesiunea, adica
transmiterea patrimoniului de la parinti spre succesori. Esenta adoptiei
consta in aceea ca urma~ului adoptat i se confera, pe langa respon-
sabilitatea patrimoniaJa, identitatea patronimica a parintelui adoptiv.
De aceea, esentja! este ro~ul)parintelui social, adica al tatalui. Preluam
termenul de parmte soctal- sau legal pentru a desemna responsa-
bilitatea integrarii socia Ie a copilului, dincolo de cea a asigurarii
existentei lui biologice. In cele mai multe societati, cel care avea
sarcina acestei integrari, acestei recunoa~teri a descendentului de catre
comunitatea largita era tatal. In societatile cu descendenta matriliniara,
adoptia este un caz mult mai rar, din pricina coincidentei dintre
parintele social ~i cel biologic. Cu alte cuvinte, adoptia ,este legatura
dintre parintii sociali ~i descendentii lor recunoscuti. In societatile
moderne, in care descendenta ~i succesiunea patrimoniala au pierdut
mult din importanta pe care 0 aveau, ea tinde sa capete un aspect pur
legal, limitandu-se la a reglementa temporar relatiile dintre parintii
adoptivi ~i copiii adoptati.
Un alt tip de rudenie sociaHi - nelegala, adica nereglementata
prin coduri de Iegi scrise - este rudenia spiritualii. Definita, de
obicei, tot ca 0 relatie de tip conventional, ceea ce 0 apropie formei
legale, rudenia spirituala corespunde altui tip de criterii, anume cele
reprezentate in plan social de simboluti. Rudenia spirituala instituie ~i
con sacra in cadrul comunitatii legaturi de tip familial intre persoane
intre care nu exista relatii de consanguinitate. Recunoa~terea sociaJa a
acestor legaturi nu este impusa prin lege, ci prin cutuma ~i prin
anumite simboluri sociale. Pentru ca simbolurile imbraca adesea haina
ritualurilor, preferam denumirea de rudenie spiritual a, ce face trimitere
la formula inrudirii religioase, tara a se suprapune, insa, peste aceasta,
dupa cum yom vedea in continuare.
Forma cea mai cunoscuta a acestui tip de legatura familiala este
institutia na~'iei. Asemenea adoptiei, na~ia este substitutul pur social
(sau spiritual) al unei relatii de filiatie; na~ii tuteleaza 0 casatorie nu
pentru a se ingriji doar de cei doi soti, ci mai ales de fiii acestora. Un
21 Astazi, acceptiunea calitatii de parinte social este construita in opozitie
cu aceea de parinte biologic - ~i ne referim mai cu seama la cazurile mamelor
sociale, 0 adevarata institutie de asistenta publica, remunerata ~i profesio-
nalizata. Anterior acestei acceptiuni, rolul de parinte social nu se opunea ~i
nici macaI' nu se diferentia foarte precis de cel natural, avand aceea~i
indreptatire ~i acelea~i functii fata de cre~terea copiilor.
45
copil este botezat de na~i, adidi este integrat, prin ace~tia, unui alt
grup social ~i de rudenie, similar familiei - grupul religios. Numirea,
adica identificarea sociala a copilului nou-nascut a fost dintotdeauna
unul din momentele cele mai importante in viata individului. EI
consacra, de fapt, adevarata na~tere, cea prin care copilul este integrat
unei comunitati, unei culturi anume, este conformat unei identitati
sociale - ~i evident familiale - aparte. OdaHi cu primirea numelui
incepe existenta efectiva, ca persoana, a individului. In cele mai multe
cazuri se face 0 distinctie clara intre numele dat copilului inainte de
botez - un nume generic, adesea secret, necunoscut uneori niei chiar
de mama - ~i numele de botez. Riturile de acordare a numelui,
asimilate de catre antropologi riturilor de integrare, se materializeaza
in cazul botezului cre~tin, de pilda, prin scaldatul simbolic al copilului
(lustratio). Acest simbol traduce separarea de lumea dinainte, profana
sau impura, ~i integrarea noului nascut in lumea curata, luminata. De
aceasta "mica mantuire" sunt responsabili na~ii. Pe langa parintii
biologici, copilul dobande~te protectia superioara a unoI' membri de
frunte ai grupului de rudenie extins. Intre na~i ~i fini se instituie 0
legatura la fel de trainica precum aceea dintre parinti ~i fii. Ea va fi
sprijinita ~i reglementata printr-un set de drepturi ~i obligatii, de
servicii ~i contraservicii care fac parte din sistemul de nonne al
colectivitatii respective. Conform lui Henri Stahl, care a cercetat
indeaproape "relatia spirituala din na~ie" in cadrul cercetarii monografice
din Dragu~, "na~ul nu este numai 0 persoana care apare, cu un anumit
1'01ritual, la un botez sau 0 cununie, ci 0 persoana legata statornic de 0
serie de acte rituale, care formeaza intre ele un sistem. ( ... ) Na~ia
capata deci un caracter de relatie permanenta care leaga doua grupe
familiale intre ele, iar sistemul de rudenie spirituala izvorat din na~ie
ajunge sa reglementeze sfere cu mult mai largi ~i cu totul altfel decM
cum prevad canoanele biserice~ti, cu privire la botez ~i la cununie."n
Daca se mai intampla ca na~ia - sau mo~itul, 0 alta reJatie
importanta in familia romaneasca traditionala - sa se suprapuna uneori
peste relatii de consanguinitate mai apropiate sau mai indepartate, alte
forme de inrudire spirituala sunt cu totul lipsite de asemenea suport
natural, de~i, prin ritualudle de consacrare, il mimeaza. FraJiile de
cruce, infratirea sau insuratirea, confreriile de tineri stabilite pe criterii
22 Vezi Rudenia spirituala din na~'ie fa Dragu:j, in "Sociologie roma-
neasca", anull, nr. 7-9,1936.
46
de exclusivism sexual se realizeaza in interiorul claselor de varsta. Ele
imprumuta trasaturi ale rudeniei biologice, de vreme ce fartatii se
supuneau unoI' ritualuri de amestecare a sangelui, a substantei ingerate
(prin comensualitate, consumul comun de mancare ~i bautura, prin
care se realiza uniformitatea substantiala) sau, macaI', prin schimbul de
daturi - alimente, obiecte de uz personal (podoabe, imbracaminte,
atme), gesturi. Conform lui Arnold van Gennep, prin aceste schimburi
se realizeaza un transfer de personalitate, simbolizat in alaturarea
fiziea sau acoperirea cu aceea~i haina sau panza. Schimbul de sange
are, conform antropologului citat, aceea~i semnificatie cu schimbul
unei parti din imbracaminte, al unui inel sau al unui juramant. Trans-
ferul nu are, insa, ca scop, substituirea a doua individualitati distincte,
ci are, ca toate formulele de consacrare a rudeniei, un sens integrator.
"Fratii" sau "surorile" nu i~i pastreaza personalitatile distincte, chiar
daca "schimbate" intre ele, ci preiau, toti, 0 personalitate comuna,
asimilata tipului identitar dominant, arhetipului uman (~i divin.
totodata, cad, de cele mai multe ori, acest model era de provenienta
sau de inspiratie divina) al carui model structureaza grupul respectiv.
Un alt tip deosebit de inrudire social a, ate stat in dreptul cutumiar
romanesc, de pilda, dar ~i in alte societati tarane~ti sunt cele care se
raporteaza la specificul ocupatiilor ~i proprietatii rurale: fraJia de
mo,}'ie, in civilizatiile agrare, ~i biiciile de rand, in civilizatiile pas-
torale. Fratia de mo~ie se bazeaza pe comunitatea de proprietate.
Pamantul sau mo~ia, in acceptiunea de "pam ant mo~tenit de la un mo~",
are semnificatia comunitatii de origine a unui grup familial (a spita de
neam intemeiata prin descendenta din acela~i stramo~) ~i cansacra, in
acest sens, comunitatea de pasesie asupra pamantului, tradusa prin
formula cansacrata de Henri Stahl ca praprietate devalma~a. In ab~tea
devalma~a, puterea de stapanire a unui om era data de puterea lui de
munca, masurata prin suprafata pe care a putea curata sau pe care a
cuprindea prin "aruncatul cu securea". lntavara~irile agricale fie
intareau a legiltura de rudenie preexistenta, fie stabileau asemenea
legaturi intre persaane care nu -raceau parte din acela;;i neam, fiind
intiiriteprin zapise ari prin confirmarea martarilar sau a preatilor.
Fratia de ma~ie, na~ia de ma;;ie sau cuscria de ma;;ie sunt tipuri de
coaperare care se refereau la schimbul de servicii (intrajutorare) in
activitati specifice cum ar fi curatatul padurii, destelenitul sau gunoitul
ogarului. Numele sub care erau cunoscute asemenea schimburi de
servicii sunt: sambra (sambria), invaiaJa, insatire, ortacieetc. Fratiile
i 47
[
r
Jt-----

se puteau lega, in functie de caracterul muncilor care urmau a fi
impartite, pe miri~te, pe ogor sau pe islaz sau, in functie de sezonul
desm~urarii acestor munci, se incheiau tovara~ii de primavara, de vara
sau de toamna. In anumite cazuri, fratia de mo~;je avea ca scop punerea
in comun a averii - a pamantului in primul rand - care se transmitea in
conformitate cu regulile de mo~tenire aplicate fratilor adevarati.
In societatile pastorale, unul dintre principiile dreptului cutumiar
era principiul legiiturilor apropia~e, de sange sau alianta intre proprie-
tarii de turme ~i cei de mo~ii. In cazul inexistentei unei asemenea
legiituri, ea trebuia suplinita de 0 inrudire conventionala. Adesea, intre
proprietarii de turme din pastorituJ sedentar, functionau "baciile de
rand" sau impartirea responsabilitatii in conducerea stanei ~i suprave-
gherea turmelor.
c) Rudenia mitica
Anterior fata de formele rituaJizate sau legale ale rudeniei
sociale ~i inaintea atestarii ~tiintifice a criteriilor rudeniei biologice a
existat ~i s-a manifestat ca mod de structurare a societatii umane un alt
tip de inrudire, rudenia mitica. Rudenia mitica este prima perceptie a
identiUitii substantiale in cadrlll grupurilor umane ~i totodata eea care
atesta cea mai nobila forma de consubstantialitate: inrlldirea avea la
baza legatura intre oameni dar ~i dintre ace~tia ;;i zei, prin impar-
ta~irea substantei divine. Aceasta consacrare a omului - saeralitate a
fiintei umane - este cea care sta la originea sentimentului primar al
solidaritatii organice23.
Solidaritatea primitiva i;;i avea temeiul in asemanarea fizica a
indivizilor. Conform acestei perceptii imediate, cel dintai ,?riteriu de
structurare a grupurilor sociale pare a fi fost eel sexual. In virtutea
asemanarilor anatomice, femeile constituiau un grup distinct de acela
al barbatilor. Aceasta identitate anatomica era inteleasa ca descendenta
23 Dam aici acestei expresii un sens cu totul opus celui pe care i-I
atribuie Emile Durkheim. in sistemul durkheimian, solidaritatea organica era
cea care se realiza pe masura ce indivizii se diferen!iau ~i apareau premisele
colaborarii intre specializari diferite; solidaritatea definita prin asemanarea
indivizilor, cum este cea la carene referim in discutia de fata, era numita de
Durkheim mecanica. lndraznim sa rasturnam terme~ii clasici, dat fiind ca ne
referim la rudenie ~i la solidaritatea intemeiata pe descendenta com una, chiar
daca este mitica.
48
comllna dintr-un prototip mitic original'. Astfel, toate femeile societatilor
primitive descindeau din aceea;;i stramoa;;a mitica, iar barbatii erau
toti reproducerile unui aceluia;;i stramo;;. Identici fiind, solidaritatea
insemna chiar consubstantialitatea lor, avand natura organica. Chiar ;;i
in sistemul formelor elementare ale gandirii religioase (studiate ;;i inter-
pretate de Emile Durkheim), sistemul organizarii totem ice presupunea
inrudirea tuturor membrilor unei comunitati cu spiritul totemic prin
descendenta. Membrii clanului erau fiii zeului, iar relatia de consub-
stantial itate presupusa de descendenta se reafirma, in rastimpuri
consacrate, prin consumarea totemului, adica prin ingerarea substantei
originare a zeului parinte. 0 interpretare sociologidi a acestuisistem
de filiatie mitica releva 0 anumita structura a acestor societati prepon-
derent religioase, a~ezand la baza explicarii socialului relatia fraterna,
insa nu pe cea de consanguinitate, ci fraternitatea miticiL Biologia se
supune, in aceasta ordine de intelegere a lumii, mitologiei, a;;a cum a
mcut-o multe mii de ani. Socialitatea este forma pe care 0 imbraca in
planul comportamentelor ;;i atitudinilor concrete reprezentarea colectiva
a identitiltii tuturor membrilor unei societati, in virtutea descendentei
sau originii comune. Despre sistemul de gandire durkheimist s-a spus,
in randuri repetate, ca este unul sociologist, care absolutizeaza, a~adar,
in interpretarea umanului, dimensiunea sociala. Socialul nll este, insa,
~i nu poate fi separat de cultural, antropologie, istoric, economic,
psihologic etc., intrucat el tine de datul fundamental al existentei
umane, al1L1Inecon~tiinta unei comunitati - in sensu I unei existente
comune - inerente manifestarii umanului ca atare. Solidaritatea ~i
sociabilitatea se manifesta nu numai in planul coexistentei, al supra-
punerii ~i interactiunii celor care convietuiesc, ci ;;i in planul ceJor care
se continua. Prin descendenta, suntem solidari cu inainta~ii ~i cu
urma~ii no;;tri. 0 fiinta umana extrasa din societatea convietuitorilor ei
inca de la na~tere24 nu poate inceta de a fi umana ~i nici sociala, caci,
de~i sustrasa soJidaritatii coexistentei, ea nu se poate sustrage soli-
daritatii descendente. Neintegrata societatii timpului sail, ea este
integrata - chiar ~i numai genetic - unei societati verticale, ce 0 include
alihuri de ascendentii ;;i de descendentii sai.
In lumina principiului dublei sociaJitati - orizontale ~i verticale-
~i a intaietatiisistemului rudeniei mitice asupra celei biologice yom
intelege de ce raporturile care structureaza, din punct de vedere sociologic,
24 Vezi cazurile copiilor salbatici, crescu!i in afara oricarui contact uman.
49
grupurile de rudenie sunt, In prim\!1 rand, cele de ascendenta ~i
descendenta ~i nu cele conjugale. lnaintea stabilirii unoI' linii de
descendenta biologiea, umana, au existat liniile de descendenta mitica:
primii oameni sunt creatii divine, sunt c6pii sau reproduceri ai zeilor
Intemeietori. Ei sunt, astfel, datori sa conserve aceasta legi'itura de
descendenta divina, ~i tocmai aceasta este cauza ~i finalitatea care stau
la baza casatoriei, ca institutie de legitimare a descendentei.
Confreriile, adiea fratiile spirituale extinse, erau supuse protectiei
unei divinitati care devenea antecesorul, parintele ezoteric al tuturor
membrilor cetei. Ele se subsumeazii tipului rudeniei mitice, mai
degraba decat celei sociale, Intrucat au 0 {)ermanentii raportare la
substratul divin, mitologic al organiziirii 101'.25 Asemenea organizare
pe baza indistinctiei Intre membrii grupului ~i totodatii pe baza
exclusivitatii grupului respectiv (erau admi~i numai 0 anumitii
categorie de membri, mai cu seamii tineri nedisiitoriti, lipsiti de alte
tipuri de legiituri familiale -In special de cele conjugale -, gata sa se
dedice In Intregime rudeniei spirituale fraterne) se Intalne~te mai ales
In cazul organ iziirilor militare sau paramilitare (ordine cavalere~ti, cete
de luptatori etc.).
in socieNitile tradition ale, principala resursa a securitatii
~'i, deci. grupul cu cea mai mare valoGl'e pentru asigurarea
protec(iei comunitare erau tinerii razboinici. Organiza{i in
grupuri in care nu se accedea decat prin initiere, slujind unor
divin ita(i cu evidente atribute de agresivitate, supunandu-se
unor canoane stricte, menite sa-i fereasca de contagiunea cu
pGl'tea slaM, pa~nidi a vietii (in care intrau femeile ,'ji cop iii,
adicci via(a familiata) :ji sa-i familiarizeze cu duritatea traiului
razboinic, tinerii duceau 0 existenla deosebita de a celorlalli
membri ai comunita{ii. Renunfand, in mare masura, la viafa
familialci corljugata sau doar amanand cascitoria, ei se integrau
grupului de rudenie al confreriei.
Astfel este:ji cazul "cetelor" feciore~ti din satul romanesc,
care pastreaza urmele ancestrale ale organizarii de confrerie:
cetele de colindatori dar mai cu seamacele cu caracter clar
25 In timp ce fratiile de cruce, de pilda, dqi putemic ritualizate ~i ele,
nu mai pastreaza referinte explicite la un model divin pe care il reinstaureaza
respectivul ritual. Cel mult, juramintele sau blestemele cu care se garanteaza
transcendent soliditatea legaturii pot aminti de originea lor.ca ritual religios.
50
razboinic, pre cum calu~arii sau junii bra:joveni. Specificul
acestor obiceiuri, acestor mistere la care nu accedeau dedit cei
cu 0 foarte buna pregatire fizica ~i care initial nu numai ca
exclude au, de buna seama, participarea feminina, ci impuneau
castitatea participanfilor, ne sprijina la formularea ipotezei ca
ace~·tia erau ale~i dintre tinerii necasatorifi. Ele nu includeau,
lucru important, toti tinerii satului, a~'a cum se intampla cu
ceata fecioreasca, tot 0 organizare cu caracter paramilitar, dar
care era supusa autoritaJii sfatului Mtranilor; in cetele junilor
sau calu,'jarilor nu accedeau decat cei care aveau calitaJi fizice
,'jimorale deosebite :ji, mai ales, cei care erau iniliali in misterul
cultic - al zeului cabalin, Calu~ul, in primul caz sau al zeului
lycantrop, Cateaua, in cazuljunilor bra~ovenP6. De aici carac-
terul de confrerie secreta cu cm"acter militar, caci atat calul, cat
:ji lupul sunt, dupa cum am vazut, divinita(i zoomorfe protec-
toare ale razboinicilor.
Cele doua obiceiuri au a structura asemanatoare de desfa-
.'jurare :ji chiar un timp apropiat: calu:jarii i:ji venereazci zeul in
saptamana Rusaliilor, la 50 de zile dupa Pa~te, iar junii, de~i
intregullor ceremonial se desfa~oara astazi intre Blagove~tenie
~'i Duminica Tom ii, obi~nuiau sa conduca ob:jtea pe muntele
Postavarul in Ziua Rusaliilor, unde a:jteptau rasaritul soarelui.
La acel ceas, toJi aruncau cu ce aveau in mana spre soare,
pentru a goni "varcolacii,,27. Si un ritual §i celalalt se leaga,
a:jadar, ~'ide cultul soarelui.
Accederea la tainele acestor dou(l confrerii se face numai
dupa depunerea unui juramant in condifii ezoterice, in locuri
consacrate, nici acum deplin cunoscutede neiniJiati. Jurdmantul
membrilor cetelor se face numai dupd aparifia divinitdfii ~i este
primit de substitutul sau reprezentantul acesteia, vataful sau
Mutu/. Zeul protector al confreriei mai este fntruchipat, simbolic,
26 Astazi nu se mai pastreaza decat amintirea jocului Catelei, care avea
loc noaptea, in casa vatafului ~i in care junii se dezbracau pana la brau ~i se
bateau cu ciomegele. Dupaaprecierea lui Alexandru Surdu, dansul era legat
de retragerea solomonarului in pe~tera sa subterana, iar dezbracarea rapida
era legata de lepadarea ma~tilor in care erau transfigurati. (apud. V. OItean,
Junii bra,Joveni ,Ji troitele lor din Scheii Bra,Jovului, Editura Semne, Bucure~ti,
2000, ~. 93-94).
_7 V. Oltean, op. cit., p. 16-17.
 de steai8, obiect rilualic cu mare indirditura sacra, aidoma al cetei, Mutul, poate avea chiar arc cu sclgep, topor sau garbaci,
vechilor stdlpi totemici, care, pe toata durata obiceiului, nu arlna periculoasd a celui obi$nuit sd mane caii. La rdndul lor,
avea voie sa fie inclinat. Caderea sau prabu!jirea steagului era junii, toti cdlare pe cai voinici, au, ca armcl specificcl, buzdu-
sinonima cu prabu!jirea sau moartea divinitalii. Calu$arii mai ganul, pe care il arunccl in sus, .incercand apoi sd il prindcl in
pastreaza, ca efigie a zeului cabalin, Ciocul Calu,~ului, descris mdnd, intr-o intrecere voiniceascd de mclsurare a puterii.
de 1011 Ghinoiu astfel: "Ciocul Calu!jului este un ciudat totem Jocurile in hord incheiatcl (la ccllu$ari) sau neincheiatcl (lajunii
facut de Mut sau Vataf dintr-un lemn rasucit sau cioplit informcl bra$oveni), in care mi!jcdrile acrobatice, care dovedesc curajul,
de cioc ~'igat de pasare de balta, de cap $i gat de cal, de cap de mcliestria $i forla fizicd a executantilor, se fmpletesc cu aldtu-
lup, de bot de caine $i cap de om, imbracat intr-o piele de iepure, rarea in forma/iuni compacte a jldcdilor sunt, de asemenea,
impreuna cu diferite plante de leac"29. Aceasta divinitate avea indicii pentru caracterul inifial rclzboinic al acestor ritualuri.
putere deplina asupra celor care 0 slujeau $i care ii incredinlau
sufletele lor, caci masura calu$arilor, luata pe fire de ala, era
.fie insemnata pe prajina steagului, fie purtata in traista de Mut.
Inilierea feciorilor se facea prin mimarea trecerii in spa!iul
sacru, fie prin aruncarea "in !ol ", la inal!imi impresionante, in
cazuljunilor bl'a~'oveni, sau prin "Sclritul Ccllu~'ului" sau trece-
rea pe sub steagul Ccllu$ului de ccltreceatafeciorilor-cai, ccllu~'arii,
care, cu aceastd ocazie, i$i iau nume sacre, de cai: Cal, Ccllucean,
Cdlut etc. 30 Ie~'irea lor din aceastcl ipostazd se fdcea odatcl cu
savdr,}'irea ceremonialului funerar de ingropal'e a divinitdtii
moarte: ingropatul vatafului sau spartul Ccllu~'ului.
Caracterul militar al acestor cete nu este dat numai de
prC!filul divinitcljii protectoare, ci $i de fapte cu mult mai evidente.
Feciorii ~'i pclrdsesc casele !ji locuiesc in com un, mdndnccl
impreuncl, dorm laolaltd, in regim cazon, ca "Scl preintdmpine
pericolul catastrofal al impurificdrii sacrului prin atingerea de
jemei"3!, dar ~'ipentru prezervarea virilitcljii, asemenea tinerilor
luptcltori din societdfile antice $i medievale. Ei se supun fclrd a
cdrti vdtafului ales $i oriee abatere de la poruncile acestuia este
sanc!ionatcl cu asprime, prin pedepse corporale dureroase.
Cdlu$arii sunt inarmati cu sabii de lemn, cu bete (bate), iar
divinitatea veneratd, intruchipatcl de cel mai misterios personaj

28 Ne amintim de stindardul dacie, draco, a carui conota!ie totemic a era

evidenta.
29 Ion Ghinoiu, Obiceiul'i popula~e de peste an. Dictional', Editura
Fundatiei Culturale Romane, Bucure~ti, 1997, p. 44.
~o Idem, p. 39..
31 Idem, p. 40.

52 53

5. Evolutia istoridi a familiei.
Forme de organizare familiala
in epoca preistoridi
Preistoria - era familiei universale
Cele trei varste ale epocii preistorice sunt cele in care se a~eaza
bazele mitice ale organizarilor familiale. Acum se nasc marile sisteme
de reprezentari sociale ~i se precizeaza rolurile sexuale.
Paleolitic. De aceasta epoca se leaga descoperirea unOf a~ezari
de forma dreptunghiulara, impartite in doua jumatati ~i avand
inventare care tradeaza repartitia lor pe sexe, incaperea din dreapta
fiind rezervata barbatilor, iar cea din stanga femeilor. Din acest specific
al locuirii, interpretabil ca proiectie spatiala a structurii familiale,
precum ~i prin interpretarea simbolica a un or reprezentari mitico-
religioase (idoli feminini, in locuinta femeilor sau masculini, in cea a
barbatilor), s-au tras doua concluzii principale: una este cea a comple-
mentaritatii valorilor masculine ~i feminine in aceasta epoca, iar
cealalta se refera la existenta unor menaje poligamice (convietuirea
unui grup de barbati cu un grup de femei). A~adar, este epoca de aur a
convietuirii - de~i separate - a zodiilor femininlmasculin, in care se
precizeaza forma elementara a solidaritatii umane, anume cea sexuala.
Nu putem vorbi inca de preponderenta social a a unuia dintre cei doi
actori conjugali ~i nici de familie ca uniune de cuplu sau ca sistem
ereditar, succesional. Poligamia presupune cre~terea in comun a
copiilor ~i 0 reproducere "comunista" a grupului, asemanatoare celei
propuse de Platon. Astfel, competitia masculina este redusa ~i coope-
rarea cetelor de vanatori este asigurata.
Mezolitic. Este epoca in care familia se 1arge~te dincolo de
hotarele vietii ~i mortii. Apare ideea descendentei viilor din morti, prin
fecundarea femeilor de spiritele celor defuncti ~i mo~tenirea trupurilor
(este prima reprezentare a reincarnarii). Fiecare nou nascut este astfel
54
intruparea unui stramo~ mitic. Conform lui Emile Durkheim, numarul
sufletelor "alocate" unui trib (unui grup familial sau clan) este fix;
na~terile trebuie sa echilibreze numarul mortilor. Cultul stramo~i1or
incepe sa se impuna ca ~i cult familial ~i de clan. Ca ~i in paleolitic,
rudenia atinge proportii cosmice, caci obiectele sacre (arbori, stanci,
animale) sunt pastratoare ale sufletelor sau divinitati in sine.
Neolitic. Este cel mai important interval inaintea antichitatii. Are
loc revolutia agrara, cand, pentru prima data, pamantul este cultivat ~i
animalele sunt domesticite. Cultivarea solului revine femeilor care, ca
~i acesta, cunosc taina germinatiei ~i a na~terii (aparent, tara aportul
barbatului). Este era matriarhatului, in care femeia, oficianta a cultului
pamantului fecund (Zeita Mama primordiala), devine inti:iia putere in
plan social ~i familial. Fertilitatea femeilor, ca ~i a Zeitei Mame, era
independenta de virilitatea masculina (partenogeneza); se credea ca
pruncul patrunde direct in pantecul femeii in urma atingerii unui obiect
sau animal din spatiul inconjurator. Parintele nu este tata al copiilor sai
decat in sens social, nu ~i biologic.32 EI asigura, cel mult, integrarea ~i
securitatea copiilor, tara a diferentia foarte clar intre proprii descen-
denti ~i cei ai altora. Tatal legitima, din punct de vedere social, copiii,
prin ritualuri care aveau toate caracteristicile adoptiunii. Putem, astfel,
accepta ipoteza inexistentei sentimentului de procreator biologic al
parintilor. Paternitatea era un concept anterior ~i superior acceptiei
sale biologice, moderne. Din punct de vedere substantialist, oamenii
erau, a~adar, legati intre ei numai prin mame, ceea ce poate anunta 0
anumita precaritate a organizatiei familiale, insa numai din punct de
vedere biologic. Caci, din perspectiva rudeniei mitice, ei sunt oameni
aiunui anum it loc, crescuti, inainte de a ajunge in pantecul matern, in
pamant, in ape, in stanci, solidari in virtutea acestei filiatii cosmice.
32 Mircea E1iade, Istoria ideilor :ji credintelor religioase, vol. I, Editura
$tiintifidl, Bucure~ti, 1991.
55

6. Modele de organizare a rudeniei.
Institutia rudeniei mitice
la indo-europeni
Tiparul familiei europene i~i are originea in vechiul sistem al
rudeniei indo-europene. Studierea structurilor indo-europene de rudenie
nu se poate face tara cunoa~terea termenilor indo-europeni care
desemneaza principalele grade ~i functii familiale. Emile Benveniste,
ilustru lingvist ~i filolog, remarca faptul ca termenii indo~europeni
referitori la inrudire se afla printre cei mai statornici ~i mai bine
stabiliti in cadrullimbilor vechi, de vreme ce sunt reprezentati in mai
to ate limbile. Studiul lingvistic a fost completat de cel etnologic ~i
antropologic in conturarea unor teorii asupra structurilor familiale sau
de rudenie indo-europene. Concluziile lingvi~tilor ~i antropologilor
preocupati de investigarea aeestor structuri sunt ca, pe de 0 parte,
structura familiei, schitata prin mijlocirea vocabularului veehi, este
aceea a lInei societati patriarhale intemeiata pe filiatia patriliniara ~i
inchegand tiparul familiei mari (care mai supravietuie~te in societatile
traditionale, razboinice sau tarane~ti33). Structura clasiea a acestui grup
familial este fixata de un strabun In jurlll caruia se grupeazatoti cobo-
ratorii sai de sex barbatesc, eu familiile lor restranse. Pe de aM parte,
termenii indo-europeni care descriu relatiile de rudenie se refera mai
ales la barbat, iar cei care privesc femeia sunt putini la numar, nesiguri
~i cu forme adesea sehimbatoare.
Astfel, eel mai important termen, cel in jurul earuia se con-
struie~te un Intreg sistem de rudenie, este cel de tatel. Eehivaientul
indo-european al cuvantului tata era pater (skr. pitar, gr. pater, got.
fadar), a carui utilizare dominanta era aceea mitologica. Jupiter, con-
ducatorul marelui panteon grec, este un nume proven it dintr-o designanti'i
familiala, anume Dyes Pater sau Zeus Pater. Acest termen nu se
referea In primul rand la descendenta fizica, biologica, ei are sens
33 Vezi wdruga sarbeasca, studiata I'n sociologie din secolul al XIX-lea.
56
cultural, social, ilustrat, dupa cum am aratat, in plan mitologic. De la
sensul de "intemeietor, civilizator" al lui pater a plecat familia
termenilor patrius (forma adjectivaIa care se refera la ceea ce tine de
lumea tatalui), patria (Ioc stramo~esc, patrie), care desemneaza spatiul
cultural, social, aflat sub jurisdictia tatalui (nu au existat, de pilda,
derivati asemanatori de la mater). Pentru a desemna sensul familial al
descendentei exista termenul aUa (gr. aUa, got. aUa, v. s1.otici), forma
care a dat In limbile vedica, greaca, latina ~i romana cuvantul tata,
formula de adresare copilareasca, afectuoasa. Sensul acestui term en
era de "tata care hrane~te, care cre~te" copilu\. Societatile care nu au
cunoscut sensul termenului pater nu au avut niciodata 0 mitologie
dominata de un zeu tata (ex.: dificultatea melanezienilor in a asimila
cre~tinismul, de a con cepe divinitatea ca pe un Zeu- Tata), nu au
cunoscut niciodata organizarea de tip patriarha\.
Pentru mama, indo-europenii foloseau mater (skr. matar, gr.
meter, v. s1. mati) care i~i avea, de asemenea, un corespondent familiar
- ~i familial - in anna (gr. annis, lat. anna). Aceasta dualitate poate
sluji ipoteza ca a existat ~i 0 ipostaza mitologica materna (asemenea
celei paterne, patriarhale), insa cu mult mai veche ~i aproape ~tearsa in
vocabularul indo-european. Un alt argument in acest sens ar fi
termenul cu care erau desemnati in greaca fratii - adelph6s sau
homogasterios - literal co-uterini. Fratia era garantata de provenienta
nu din acela~i tata, ci din acela~i pantece matern, ceea ce tradeaza 0
filiatie straveche dominant matriliniara. Dupa cum am mentionat deja,
mater nu cun~a~te derivati echivalenti celor de patrius sau patria.
Conform lui Emile Benveniste, exista, totu~i, cel putin un tip de
derivare comun celor doua functiuni familiale, anume cel format in
-monium, care se asociaza mai ales tennenilor cu sens juridic. Matri-
monium, In acest context, insemna literal "starea legala de mater", a~a
cum patrimonium desemna, din punct de vedere juridic, proprietatea
familiala, transmisibila de la tata la fiu. Nu exista nici 0 similitudine
intre cele doua constructii, ci 0 diferenta fundamentaIa: daca patrimoniu
se referea la 0 realitate sociala, juridica, formala, matrimoniu se
circumscria vietii familiale riguros delimitata, mai exact trecerii femeii
de la statutul de fecioara la cel de mama. Ulterior, in limbileromanice
(printre care, evident, ~i romana), matrimonium a capatat intelesul
general de "casatorie".
o alta categorie importanta era aceea a fraternitatii (baza soli-
daritatii orizontale, a generatiilor convietuitoare). Fratii (IE bhrater,
57
skr. bhratar, gr. frater, lat. frater, got. brothar) nu erau neaparat
cobonltori din aceea~i parinti, ci cei Intrecare exista 0 Inrudire
~nistica, descendenti dintr-un stramo~ mitic comun (un zeu tata).
Inainte de a atesta 0 stare sau 0 evidenta biologica, fraternitatea a
Insemnat 0 stare sociala, spiritual-culturaJa, un statut social derivat din
apartenenta la 0 fratrie.34 Rolul biologic al tataJui fiind dominat de
rolul sau social, nu este de mirare ca descendenta dintr-un tata comun
era 0 trasatura mai degraba spirituala dedit biologica. Numai pentru
descendentii aceleia~i mame era evidentiata apropierea materiala,
biologica Intre frati. De aceea, In comunitatile religioase, care se
bazeaza pe descendenta dintr-un tata mitic, 0 divinitate masculina, a
fost preluat modelul fratiei spirituale dintre membri. Pentru sora exista
un termen generic (IE swesor - skr. svasor, lat. soror, got. swistar,
v. s1. sest~a).' care desellll1a, indistinct, t?ate ~~mei~e ~upului de
apartenenta ~l care reunea un tennen al unel relatll soelale-- (swe-) cu
un element lingvistic arhaic ce denumea femininul (-sor).
In cadrul acestor grupuri de rudenie largi, principiu] dominant
era acela al endogamiei. Fratele bunicii era, In general, acela~i cu tata]
tatalui, ceea ce denota obiceiul casatoriei Intre veri. Numai casatoria
Intre veri, care suprapune tatal tatalui eu fratele mamei mamei, expliea
suprapunerea avus-avunculus, adiea a denominativului pentru bunic
eu eel pentru unehi, sau eoincidenta Intre nepotul de unehi ~i eel de
bunie (ambii denumiti eu termenul nepos, In romana, nepot)36. 0
ilustrare fidela a aeestui principiu al endogamiei, adiea a] suprapunerilor
lingvistiee In diseutie gasim In romane~te, unde mo§ inseallll1a atat
"strabun", "bunic", cat ~i "unchi" ~i unde, de asemenea, nu exista
distinetie lingvistiea Intre nepot (de bunic) ~i nepot (de unehi). Re]atia
privilegiata Intre unehi ~i nepot, ~i mai eu seama aeeea dintre bunic ~i
nepot, atestata la popoarele euro-asiatiee dar ~i ]a populatiile africane
sau indo-amerieane, reprezinta reluarea eiclului rudeniei, atestarea
finala a descendentei.
34 Tn greaca, se Tacea distinctia neta Intre categorii]e biologica ~i sociala
de fratie; astfel, pentru "membrul unei fratrii" a fost pastrat phrater, iar
pentru "frate]e de sange" a fost alcatuit un nou term en, adelphos ("nascut din
ace]a~i pantece"). Tn latina, pentm fr~tele de sange se foloseafrater germanus
sau, pur ~i simplu, germanus. (Vezi Emile Benveniste, op. cit., p. 181-183).
35 Relatia sociala ]a care se refera acest termen este, se pare, una de
colaborare, de ~lianta (inclusiv familiala), de Inrudire, de prietenie.
36 Vezi Emile Benveniste, "Principiul exogamiei ~i aplicatiile sa]e", in
Vocabularul institu{iilor indo-europene, Editura Paideia, Bucure~ti, 1999.
58
Intr-un asemenea sistem, intalnit i)'ial alte populatii dedit
indo-europenii, este Wior de imaginat ca aetivitati/e de ere§tere
§i de edueare a eopiilor aveau loe in eadrul grupuri/or sexuale,
de femei, pana la 0 anumita varsta, de bCirbati, odata depa§it
pragul eopi/ariei. Cereetarile unoI' antropologi amerieani
(Lewis H Morgan) asupra triburilor de iroehezi au aratat ea eei
eare sunt naseuti din doi frati sau din doua surori i§i spun
"frati", in vreme ee naseutii din 0 sora §i unfrate i!ji spun" veri".
Aeest fapt atesta inea 0 data anterioritatea §i importanta mai
mare a solidaritatii sexuale in fata eelei de sange; aeeasta
intaietate a apartenentei la grupuri omogene sexual despartea
fratele de sora §i sotul de sotie, integrandu-i in grupuri separate.
Dovada este §i faptul ea fratele mamei §i sora tatalui aveau
statute diferite de eele ale parintilor. Cereetarile antropologiee
din Africa de Sud eu aratat ea sora tatalui este ruda eea mai
respeetata §i mai aseultata; in multe eazuri, nepotul trebuie sa
se eomporte fata de sora tatalui eu mai mult respect ehiar deeat
fata de tata. De asemenea, el trebuie sa fie foarte respeetuos eu
sora sa §i sa nU-i)'ipermita!amiliaritatifata de ea, mai ales daea
ii este inferior ea varsta. In eeea ee if prive§te pe unehiul dupa
mama, el avea 0 relatie eomplementara fata de eea a tatalui eu
fiul surorii sale. Daea tatal era sever, rolul unehiului era de aft
bland; invers, blandetea tatalui era eompensata de un eompor-
tament mai dur din partea fratelui mamei. In anumite triburi,
fratele mamei avea 0 autoritate mai mare deeat tatal, avand
ehiar put ere de viata §i de moarte asupra nepoti/or.
In eeea ee prive~te easatoria, nu exista, In sistemul indo-euro-
pean, 0 reeunoa~tere ]ingvistica a acestei institutii, care s-a precizat
mult mai tarziu. Casatoria era 0 actiune, nu 0 institutie In sine. Ca
actiune, implica doi termeni specializati: barbatul ~i femeia. Pentru
barbat - ~i starile corespondente aeestuia - au fost atestati termeni
verbaJi, iar pentru femeie, termeni nomina]i. Partea maseulina este,
a~adar, conform acestor eonstruetii lingvistice, cea care aetioneaza,
partea dinamica, In vreme ee termenii feminini sunt cei care identifiea
actiunea suportata de femeie. Barbatu] "I~i ia sotie", iar aceasta
actiune a sa este numitii, In indo-europeana, wedh. In latina va aparea
un nou verb cu ace]a~i sens, anume ducere - respectiv uxorum ducere
(a lua in casatorie). Tatal fetei - sau, in Jipsa acestuia, fratele ei - 0
59
incredinteaza mirelui: nuptum dare. Cat despre participarea feminina
la actul dinamic al disatoriei, savar~it intre barbatii familiei sale de
origine ~i sot, ea nu este redata de nici un verb. Latinescul nubere
(luarea valului ritualic de pe cre~tetul sotiei) este mai degraba un verb
poetic; uzuale raman cele deja mentionate. Femeia este a~adar, con-
form acestor argumente lingvistice37, obiectul pasiv, care nu initiaza ~i
nu Indepline~te nici 0 actiune, care da consistenta - nominal a ~i
substantiala - actiunii savar~ite de barbat. Ea materializeaza initiativa
acestuia prin schimbarea statutului sau, de la conditia de tanara fata la
starea legala de mater (term en cu conotatie juridica). Barbatul, cel
care este partea dinamica a casatoriei, nu sufera 0 schimbare funda-
mental a de statut. De aceea, el este important ca factor declan~ator,
dar mai putin ca factor de materializare a casatoriei. In cele din urma,
consumarea casiltoriei, adica procrearea, se va desavar~i ~i va deveni
evidenta prin femeie.
Expresiile actuale din limbile europene pentru casatorie sunt,
toate, creatii secundare: franceza - mariage (sau engleza - marrige)
sunt derivate ale latinescului maritus, care desemna pe cel care avea 0
mari, adica 0 fata tanara, de maritat, sau 0 tanara sotie. In indo-iranica,
marya Insemna barbat tanar, aprig, curajos, luptator; ca termen colectiv,
el desemna 0 intreaga clasa de tineri razboinici. In greaca ~i latina,
cuvantul s-a specializat pentru sensul de "fata tanara". ~i in alte limbi
avem acceptiuni derivate ale casiltoriei: in german a, ehe inseamna lege,
accentuand caracterul normativ al relatiei; termenul rusesc brak
inseamn~ "a lua", adica a imbogati neamul cu un capital reproductiv
pretios. In romana, casatorie are ca radacina casa, locul de Intemeiere
a unei familii, proiectia spatial a a acesteia.
37 Pentrumai l11uIte
referinte,vezi EmileBenveniste,op. cit., Carteaa II-a.
60
7. Familia antidi in Grecia si Roma.
Modelul familiei-cetate '
Familia extinsa a societatii antice.
Structura grupurilor de {udenie
In antichitate, familia desemna, dupa Fustel de Coulanges,
grupul de oameni adunati In jurul vetrei sau in jurul mormintelor
neamului. Este 0 definitie spatiala, dar care se refera la 0 spatialitate
sacra, intrucat atat vatra sau altarul casnic, cat ~i mormintele erau
locuri sacre. Herodot sau Plutarh au folosit, in scrierile lor, in lac de
termenul familie pe acela de casa sau camin (greaca - epistion, ceea
ce se afla langa 0 vatra sacra).
Vechii greci cuno~teau patru nivele de rudenie: fratria (phrater),
c1anul aristocratic (genos), rudenia (anchisteis) ~i locuinta (oikos).
Fratria ~i clanul grupau familiile care i~i revendicau inrudire comuna
~i drepturi ereditare comune (in special religioase, adica tinerea cultului
acelora~i divinitati protectoare familiale38). Rudeniile (anchisteis)
includeau legaturile de sange pana la verii de gradul 11; acesta era
cadrul in care era posibila mo~tenirea.
Familia romana era 0 unitate economica integrata unui sistem de
rudenie patriliniar, condus de unul sau mai multi ~efi, In care ereditatea
masculina avea intaietate. Nivelele organizarii familiale erau reprezentate
de gentes/curii/triburi. Ginta era forma largita a familiei antice, care
avea un cult particular, sarbatori religioase deosebite de ale altor
familii, un altar propriu ~i mormant pentru strabuni. Membrii sai puteau
prelua, unii de la altii, mo~teniri1e, la fel ca in rudenia greaca (anchisteis).
Solidaritatea intre membrii gintilor se baza pe responsabilitatea comuna
~i pe supunerea fata de un ~ef,pater familias, care cumula functiile de
magistrat, preot al cultului familial ~i comandant militar. La gred,
conducatorul grupului de rudenie se numea arhonte. Un grup de rudenie
38 Vezi referirile anterioare asupra rudeniei mitice.
61
 (gens) avea drepturi proprietare funciare comune (care inc1udeau
mormintele), care se transmiteau in interiorul gintei, responsabilitate
juridica sau sociaIa comuna39, identitate comuna. Obiceiul de a fi
numit dupa numele tatalui (sau identitatea patronimica) dateaza tot din
aceasta epoca a gintilor. Original', patronimul era numele comun tuturor
membrilor unei gens, numele stramo~ului mitic, intemeietor al neamului.
Rudenia era, in societatea romana, de doua tipuri: agnatic a ~i
cognatica. Distinctia era tacuta de descendenta patriliniara com una,
care indrituia numai relatiile agnatice. Acestea se definesc prin
legatura dintre persoanele aflate - sau care s-ar fi putut afla - sub
puterea comuna a unui singur pater familias ;;i include sotia, copiii,
nepotii de fii (nu ~i de fiice), fratii ~i descendentii de frati (nu ~i de
surori), precum ~i gentilii, adica fiii naturali nelegitimi, care pastrau,
totu~i, un statut deosebit de al celorlalti membri. Cogna1iunea desemna
filiatia nediferentiata (atM patriliniara, dit ~i matriliniara) Iegatura dintre
cei care, de~i au un parinte comun, nu se mai afla sub autoritatea
morala a aceluia~i pater familias, cum ar fi, de pilda, Iegatura dintre
frati ;;i surorile casatorite sau dintre descendentii acestora.
Termenul de familie, de;;i va Incepe a fi folosit In acceptiunea
actuala muIt mai Hirziu, In epoca medievala, deriva din cuvfmtuI Iatin
famulus, care denumea servitorii, cei care slujeau in casa. La romani,
termenul familia a cunoscut mai multe sensuri distincte: initial, dupa
cum am vazut, eI desemna totalitatea sclavilor aflati In stapanirea
cuiva; prin extindere, a ajuns sa denumeasca un grup de persoane
aflate sub ascuItarea unui conducator, precum ~i totalitatea bunurilor
de care acesta putea dispune40• Paterfamilias capata, a~adar, conotatia
unui conducator al unui grup de oameni ;;i a unui proprietar, a unui
stapan de bunuri. Puterea - observam, de natura sociala sau politica -
pe care pater familias 0 avea asupra bunurilor ;;i persoanelor era
desemnata printr-un singur termen, manus, al carui sens original'
39 Un membru al unci familii care saviir~ea0 crima pedepsita de legile
ceta!ii, era 'insotit la tribunal de toti membrii gintii sale; niciodata ace~tia nu
puteau depune marturie 'impotriva lui, indiferent de aversiunile personale.
Judecata cetatii, publica, era 'insa dublata de tribunalul familial, al carui
magistrat era conducatorul grupului.
40 Este forma ini!iala de definire a familiei ca forma de proprietate.
Asupra acestui extrem de interesant subiect vezi mai jos, Functia economidi
afamiliei -Proprietateafamiliala (p. 177-182).
62
indica faptul ca romanii nu taceau distinctie Intre familie ca forma de
convietuire sociala ;;i familie ca forma de proprietate. Mai tarziu,
manus a ajuns sa desemneze inclusiv puterea legitima pe care sotul 0
avea asupra sotiei. Treptat, puterea lui pater familias s-a specializat pe
trei dimensiuni, care nu s-au manifestat distinct, ci in cadrul aceleia~i
structuri comune familiale: 1) patria potestas era autoritatea absoluta a
tatalui asupra descendentilor; 2) dominica potestas reprezenta autoritatea
asupra sclavilor, a carei manifestare avea forme foarte asemanatoare
cu patria potestas; 3) dominium reprezenta stapanirea asupra bunurilor,
proprietatea inalienabiIa (spre deosebirede bona, care se referea la
posesiunea asupra bunurilor ce puteau fi instrainate, expropriate).
Patria potestas
o particularitate cu totul deosebita a legii romane era aceea care
supunea fii, puberi sau casatoriti, autoritatii tatiilui, pan a in momentul
decesului acestuia. Pater familias pana la moarte, tatal era judecatorul
natural al fiilor ;;i fiicelor sale, avand dreptul de a-i condamna la
moarte printr-o sentinta particulara41• Fiii nu deveneau conducatori de
familie, nu puteau semna contracte, nu puteau elibera sc1avi atata timp
cand tatal era In vi~ta. De asemenea, tot ceea ce ca~tigau sau mo;;teneau,
revenea acestuia. In schimb, putea primi, pI'in bunavointa patriarhului,
o alocatie de care dispuneau liberi (peculiu). Aceasta dependenta
economica total a de conducatorul familiei ii apropia pe fiii legitimi de
conditia sclavilor. Din pricina acestei servituti, n ici nu puteau face
cariera publica tara autorizatia parintelui, caci chiar daca In virtutea
nobilei lor stirpe erau ale~i senatori, cheltuielile presupuse de exerci-
tare a acestei functii trebuiau neaparat sustinute din averea familiala.
Legatura de descendenta ca temei al familiei antice.
Descendenta selectiva san adoptia
Dupa stabilizarea structurilor de rudenie, in epoca marii migratii
indo-europene, a antichitatii greco-romane, familia i~i va preciza pro-
filul public, eminamente social. Nici in aceasta epoca nu se ajunge la
dominatia structurilor biologice in cadrul familiei. Legaturile familiale
erau consacrate inca din punct de vedere cultural, religios (in Antichitate
41 Ultimelecazuri s-au 'inregistrat'intimpul lui Augustus, primul 'imparat
roman (27 i. Hr. - 14 d. Hr.).
63
cre~te ~i se structureaza in forme maistabile cultul stramo~ilor), social
- ~i doar subsidiar biologic. Chiar ~i na~terea nu este inca translata in
acceptiunea sa biologista, ci este un fapt preponderent social. Copiii
sunt primiti in cetate ~i in neam numai daca au sustinerea familiala,
acordata de conducatorul familiei. Nascuti de mame, ei sunt depu~i de
moa~e pe pamant42• De acolo, ei pot fi ridicati de tata sau nu. In primul
caz; cel fericit, nou nascutii sunt admi~i ca fi} legitimi in familia tatalui
~i, deci, i~i au viitorul asigurat in cetate. In al doilea caz, cand nu
primesc consacrarea paterna, ei VOl'fi expu~i la intrarea casei sau, in
vase de pam ant, in locurile publice. De aici ii putea lua oricine; soarta
care Ii se rezerva in mod obi~nuit era aceea a cre~terii ~i vinderii lor
ulterioare de catre negustorii de sclavi. De regula, copiii expu~i nu erau
totu~i, rodul iubirii matrimoniale legitime; de cele mai multe ori, ei
erau bastarzi, conceputi de capul familiei cu sclavele caseL sau de
matroana in timpul vreunei absente indelungate a sOfului. De altfel, in
Tmperiul Roman contraceptia era 0 practica frecventa. Numarul optim
de urma~i, in familiile nobiliare, era unul sau doi. Plinius scria ca,
odata ce apare ~i al doilea copil, parintele trebuie sa se gandeasca la un
ginere sau 0 nora cu avere, pentru ca nimeni nu vroia sa imparta
mo~tenirea. Totu~i, interesul cetatii mentinea 0 natalitate ridicata in
randul cetatenilor: mamele care na~teau trei copii beneficiau de
anumite privilegii legale ~i se considera ca i~i mcusera datoria fata de
cetate.
A~adar, odata nascuti, copiii trebuiau adaptati de conducatarul
grupului pentru a face parte legitim a din familie. Faptul social, tradus
ritual, cutumiar sau juridic in prevederile de adoptie primeaza ciaI' in
fata faptului biologic43. In general, voce a sangelui era acaperita de
ratiunea pastrarii patrimoniului familial, de primatul numelui de
familie. Fiii naturali sau ilegitimi nu aveau decM putine ~anse de a fi
recunoscuti de tati; ei purtau numele mamelor ~i emu exclu~i de la
ma~tenire. In schimb, 0 practica frecventa era adoptiunea sau
descendenta selectiva. Un capil erau dat in adaptie chiar de catre
proprii parinti, pentru a i se asigura un viitor mai bun, a cariera
42 Vechi ritual ce trimite la credintele neolitice ale maternitatii primor-
diale a4?amantului. A'" •• ' ••
. Acesta este un argument III spnjlllul demersulm 1m EmIle Durkhelm
de interpretare a formelor familiale prin studierea eutumelor, moravurilor §i
dreptului, ea practiei comune §i constante in toate conduitele individuale,
singurele ee pot da seama asupra esentei stabile a institutiei familiei.
64
prestigioasa. De partea cealaIta, parintii mra copii sau care, din diferite
motive, i~i dezmo~tenisera proprii fii, doreau sa adopte tineri ai carol'
talente, demne de a duce fala familiei adoptive in Senatul cetatii, sa
justifice investitia de avere mcuta. Cel mai celebru exemplu este,
poate, cel allui Octavianus, fiul adoptiv allui Cezar, devenit apoi, la
randul sau, Caius Iulius Caesar Octavianus Augustus, primul imparat
al Romei. Acest prim at al apartenentei legitime la a ramura patro-
nimica, justificabil pI'in criteriul selectarii celor mai buni cetateni
(criteriul cetatii), face anumiti autari sa se pronunte dezaprobator asupra
familiei antice ca lipsita de fundament natural. Nu putem reduce,
totu~i, intelegerea familiei doar la afectivitatea cu baza genetica. Dim-
potriva, dincolo de a constitui doar a institutie de natura bialogica,
asemenea spetelor animale, familia este, in primul rand, ~i in
Antichitate,o institutie sociaJa, culturala, religioasa, a carei impOlianta
a egala, de multe ori, pe aceea a cetatii. De altfel, complexitatea
relatiilor dinastice a influentat pana tarziu, in Evul Mediu, structura
socieHitii globale. Ceea ce noua ni se pare nenatural, era firesc intr-o
epoca in care natura se supunea moralei in virtutea unui idealism
moral superior, iar familia era unul dintre principalii exponenti ~i
responsabili de pastrarea acestui idealism.44
Cuplul conjugal. Casatoria ca instrument
de obtinere a descendentei legitime
Fata de relatia de descendenta, de paternitate sau de filiatie,
relatia conjugaJa pastreaza un rang secundar ~i in Antichitate. La
anticii greci sau romani, casataria insa~i, inainte de a fi a institutie in
sine, constituia 0 indatorire civica ~i familiala; ea este una din nume-
raasele hotarari dinastice pe care trebuie sa Ie ia un nabil. Casatoria
este instrumentul prin care se realizeaza legatura intre ascendenti ~i
descendenti ~i nu are decat impartanta derivata din slujirea acestui
scap. Femeia, devenita nubila inca de la 12 ani (cand barbatii incepeau
44 Lucrurile nu s-au complicat din antichitate pana la noi, ei, dimpo-
triva, s-au simplieat, uneori exeesiv. Abandonarea dimensiunii moralitatii
ideale in favoarea unor curente precum pozitivismul, materialismul sau
naturalismul se poate interpreta ~i ca 0 asumare a uno I' limitari spirituale ee
ne plaseaza pe 0 pozitie net inferioara celei ocupate de vechile sisteme de
morala, antic a sau cre~tina.
65
 sa i se adreseze cu "doamna" - domina, kyria), era considerata 0
natura inferioara celei a barbatului. Legea lui Manu spune ca"Femeia,
In timpul copiUiriei, depinde de tatal ei; In timpul tiheretii, de sotu1 ei;
daca-i moare sotul, de fiii sai; daca nu are fii, de rudele apropiate ale
sotului; caci 0 femeie nu trebuie niciodata sa se conduca dupa bunul ei
plac,,4s. In casiltorie, ea se desparte definitiv de familia de origine prin
initierea religioasa Intr-o alta forma de cult46 ~i prin supunerea cvasi-
total a autoritatii sotului. Dupa cum am amintit, puterea conduciltorului
familiei asupra sotiei sale era desemnata, la romani, prin termenul
manus, preluat de jurisconsultii lor. De~i multi comentatori fac din
acest termen dovada supunerii femeii In fata fortei fizice a barbatului,
este mai probabil ca aceasta supunere sa se datoreze, ca Intreg dreptul
privat, credintei adanc Inradacinate In superioritatea barbatului. De
altfel, de~i casatoria 0 face pe femeie supusa sotului ei, ea Ii confera,
In acela~i timp, cea mai Inalta demnitate la care putea aspira, anume
aceea de sotie, mater familias, matroana, pe care 0 poate pierde daca
W pierde sotu!.
Morala casnica recomanda ascultare sotiei ~i putere de comanda
sotului, dar ~i respect reciproc. Cei doi nu sunt persoane legate prin
sentimente sau interese particulare, ci Impart 0 responsabilitate care ii
depa~e~te pe fiecare In parte. Atat sotul cat ~i sotia reprezinta cate un
statut important In structura familiala, cate un sacerdotiu chiar. Ei
poarta acela~i titlu In familie: pater familias - mater familias la romani,
oikodesp6tes - oikodispoina la greci, grihapati ~i grihapatni la
hindu~i. Acela~i principiu al legaturii de statut familiala este sugerata
~i In formula pe care 0 rostea femeia romana la casatorie: Ubi tu
Caius, ego Caia (unde e~ti tu Caius, eu sunt Caia)47. EI este conduca-
torul cultului, iar ea este executantul unui mare numar de ritualuri, mai
ales al celor care privesc religia casnica. Religia nu acorda femeii un
rang egal cu al sotului sau, ea nu este stapana vetrei sacre la care
sluje~te. Ea nu detine religia prin na~tere, ci delegat; este initiata In
cultul domestic al familiei sotului prin casatorie. Nu ii poate reprezenta
45 Legile lui Manu, V, p. 147-148.
46 Initiere foarte asemanatoare ritualurilor de botez ale religiilor pub lice.
Pentru amanunte, vezi mai jos, Functia de reproducere a familiei sau repro-
ducerea biologier, a societiitii - Ciisiitoria (p. 147-153).
47 Fustel de Coulanges, Cetatea anticii, vol. I, Editura Meridiane,
Bucure~ti, 1984, p. 141.
66
1.~[1
pe stramo~i, Intrucat nu descinde din ei ~i ea Insa~i nu va deveni un
stramo~. Totu~i, sotia I~i are propriul sau domeniu ~i drepturi
specifice. Unde nu exista sotie, nu exista nici urma~i, iar cultul casnic
este insuficient ~i incomplet. Conform lui Plutarh, la romani prezenta
sotiei este atat de necesara In savar~irea ritualurilor sacrificiale Incat
un preot I~i poate pierde sacerdotiul ramanand vaduv. Cu toate
acestea, ea nu era oprimata Intr-o cariera matrimoniala tara cale de
Intoarcere, caci nu erau rare cazurile In care sotia divorta spre a se
recasatori (caz In care I~i recapilta zestrea) sau savar~ea adulter.
Gre~eala ei era, tocmai prin prisma inferioritatii conditiei sale morale,
imputata slabiciunii barbatului, care a perm is adulterului sa pilteze
viata publica a cetatii48. Adulterul era, de altfel, una din cele mai grele
crime care se puteau comite Impotriva familiei. Semnificatia sa nu
consta In IncaIcarea fidelitatii afective a sotilor, ci In pericolul Intinarii
descendentei prin na~terea de fii bastarzi, descendenti ai altui tata,
care, netacand parte din grupul agnatic (lntemeiat de descendenta
patriliniara) supus lui pater familias, riscau sa pangareasca religia
familiala ~i cultul stramo~ilor. lata de ce legile antichitatii greco-Iatine
dadeau tatalui dreptul de a nu recunoa~te copilul, de a-~i judeca sotia
~i de a pedepsi adulterul chiar prin moarte. Mai mult decat dreptul,
sotul avea obligatia morala fata de neam ~i fata de cetate sa nu lase
nepedepsita 0 asemenea fapta, chiar daca sanctiunea se putea limita la
repudierea vinovatei.
Familia de dincolo de moarte. A1ti membri ai familiei:
sclavii, libertii ~i clientii
Familia antici'i, In care primordiala era legatura de ascendenta
(dependenta totala, biologica, sociala, identitara, economica de parinte)
~ultiva cu precadere relatia cu mortii neamului, cu familia de dincolo.
In continuitate cu extensia dincolo de moarte a familiei mezolitice ~i,
mai ales, neolitice exista convingerea ca stramo~ii fac, In continuare,
parte din familia de care au tinut. Prezenta lor era fizica, pentru ca ei
48 In Iliada lui Homer, de pilda, slabiciunea evidenta a Iui Menelaos,
la~itatea lui manifesta in timpul razboiului troian, pare a fi unul din motive Ie
pentru care Elena cedeaza planului ilicit allui Paris. El nu schiteaza insa nici
o tentativa de a raspunde sau de a pedepsi gre~eala femeii. Neamul sau va
suferi, de aceea, prin omorarea fratelui sau, Agamemnon de catre sotia acestuia,
Cliternnestra, sora Elenei ~i prin declan~area dramei orestiene.
67
erau ingropati in proprietatea familialii, in apropierea domiciliului
familial (pana dind, la Roma sau in marile ceUiti s-a interzis, din
motive de igiena publica, ingroparea mortilor in incinta cetatii ~i s-au
proiectat cimitire comune), dar era mai ales resimtita in plan mitico-
religios, dici spiritele parintilor morti deveneau semidivinitati protec-
toare sau, dimpotriva, razbuni'itoare, in functie de de~otamentul cu
care urma~ii in viata Ie respectau sau Ie neglijau cultul. In coerenta cu
vechile credinte neolitice, stramo~ii erau cei responsabili de fecunditatea
femeilor, dimpului, vite1or.
Fustel de Coulanges descrie astfel vecinatatea in care
traiau viii (;'imortii aceleia:ji familii: "in afam easei, pe dimpia
invecinata, se ajla un mormant. Este cea de-a doua locuinta a
familiei. Aici se odihnesc la un loc mai multe generatii de
strabuni; moartea nu i-a desparld. in aceasta a doua exi;t~nla,
ei ram an impreuna (;'icontinua saformeze 0 familie unda. Intre
cei vii §i mortii familiei nu-i decat aqeasta distanta, de ca{iva
pa§i, ce desparte casa de mormant. In anumite zile, cei vii se
aduna langa strabunii lor. Le aduc pranzul funebru, Ie varsa pe
mormant lapte §i vin, depun pdijituri (;'ifruete sau ard pentru ei
earnea unei vietime. in sehimbul aces tor ofrande Ie eel' sa-i
ocroteasea; if denumese zeii lor (;'i Ie eel' sa fad; astfel ea
roadele eampului sa fie imbel§ugate, easa injloritoare, inimile
pline de virtute". 49
Pe langa membrii naturali ai familiei (ascendenti, in viata sau
morti, ~i descendentii naturaJi sau adoptati), in familia antica mai
intrau alte trei categorii: sclavii, libertii ~i clientii. In familiile antice
sclavii intrau printr-un ritual ce seman a in mare masura cu cel de
adoptie sau de casatorieso. Din momentul integrarii intr-un neam,
sclavul asista la acela~i cult cu toti ceilalti membri, iar zeii familiei i~i
intindeau puterea protectoare ~i asupra lui. De~i avand, ca ~i femeile, 0
natura inferioara, sau tocmai pentru acest motiv, el va fi iubit ~i ocrotit
~i va avea un loc rezervat in cimitirul familial; sufletul sclavilor este
49 Fustel de Coulanges, op. eit., p. 63.
50 Tot Fustel de Coulanges descrie ciudatul ritual prin care sc1avul intra
in familie: ,,1 se spunea sa se apropie de vatra sacra; era pus in prezenta
divinitatii casnice; i se turna pe cap apa lustrala; in sfiir~it, selavul impartea
cu familia ciiteva turte ~i fructe." (op. eit., p. 161).
68
lipsit de autonomie, ei au nevoie de un indrumator. Sclavia presupune,
a~adar, legatura pe viata ~i pe moarte cu familia stapanului, dar, in
acela~i timp, ea garanteaza ~i existenta unui statut stabil, a unui forme
de apartenenta. Eliberarea nu despartea sclavii de familiile pe care Ie
slujeau, caci ar fi fost 0 impietate ca, odata initiati unui cult, sa il
abandoneze. Acest lueru nu se putea face fad a atrage mania ~i
razbunarea divinitatilor. Fostul sclav devenea libert, ~i era dator sa
pastreze legatura cu familia fostului stapan, acum patron, chiar numai
in mod simbolic, prin aducerea periodica a omagiilor (obsequium). El
va pastra numele familiei. Clientii, autoproclamati ca atare, sunt
oameni liberi (sau Iiberti), ce se pun, de buna voie, sub protectia unei
familii ilustre. Ei i~i aduc zilnic salutul patronului, in schimbul unui
baqi~ simbolic sau unor recompense mult mai substantiale. Clientela
se structureaza ierarhic, in functie de statutele membrilor ei, care puteau
fi poeti sau arti~ti (Juvenal, Martial), oameni de afaceri, aspiranti la 0
cariera politica etc. Astfel, pater familias prime~te in casa 0 parte
semnificativa a cetatii, asupra careia exercita 0 autoritate moralii. De
altfel, puterea publica sau politica era, in antichitate, aceea~i cu auto-
ritatea familiala. Multa vreme, in Roma, indatoririle fata de clienti VOl'
fi mai importante dedit cele fata de cognati (rude prin alianta).
Familia este extinsa la dimensiunile ceti'itii. Cetatea este, in
spiritul ~i normele organizarii sale, reprezentata in cadrul familiei.
Acelea~i valori domina cele doua tipuri de organizari, inca indistincte.
Intre spatiul public ~i spatiul familial este 0 continuitate al dirui garant
este pater familias, conducatorul politic al familiei ~i conducatorul
moral al cetatii. Aceasta coerenta intre spatiul familial ~i cel public nu
se va mai regasi de aici inainte in istoria familiei.
69

8. Patriarhalismul familial
, manifestarea sa ritualica..
si
,
Cultul stramosilor
Dupa cum am subliniat deja, familia depa~ea cu mult, in formele
sale traditionale, importanta ~i aria sociala pe careJe detine in prezent.
Dadi in perioada preistorica familia s~ suprapunea, intr-o mare
masura, cu forma de societatea existenta (hoarda, clan, trib, ginta etc.),
in Antichitate ~i chiar la inceputurile Evului Mediu, pfma la definiti-
varea intluentei cre~tine in ceea ce prive~te impunerea nucleului
conjugal ca baza a familiei, descendenta sau filiatia era cea care
extindea granitele familiale - pe baza criteriului originii eomune - atilt
pe orizontala celor din aceea~i generatie sau din generatii apropiate,
cat ~i pe verticala spite10r de neam, incluzand nl;! numai membrii in
viata ei ~i - mai ales, uneori - pe cei morti. In cadrul familiilor
extinse, familia patriarhala ocupa un loc distinct datorita orientarii
specifice a legaturii primordiale a filiatiei: aeeasta acorda cea mai
mare importanta antecesorilqr, nu suceesorilor, nici largirii grupului
de rudenie con generational. In cadrul acestor familii, definitorie este
exercitarea autoritatii tradition ale a tatalui nu numai asupra fiilor ~i
fiicelor s~le biologice, ci ~i asupra celorlalti membri ai grupului de
rudenie. Intemeietorii, aseendentii, eei care au inaugurat 0 filiatie
nobila (de multe ori revendicata din vreo divinitate) sunt cei in jurul
earora se artieuleaza familia patriarhala. Ea este, de aceea, strans legata
de eultul stramo~ilor mitici ~i se bazeaza, ca mod de eontinuitate ~i de
formare a spitei de neam, pe criteriile deseendentei spirituale, a
rudeniei mitiee - ~i abia secundar pe acelea ale inrudirii biologiee.
Cultul stramo~ilor ~i importanta lui
in organizarile £amiliale patrilinare
Cultul stramo~ilor este alteeva deeat cultul mortilor. Daca, de
pilda, occidentul cre~tin i~i cinste~te mortii (dintre care unii, sanctifieati,
pot deveni obiect de cult), asta nu inseamna ca defunctii intervin in
vreun fel in viata celor vii, ca aee~tia ii invoca pentru a-I implica in
70
existenta lor. In schimb, in societatile care cunosc cultul stramo~ilor,
ace~tia se constituie ea 0 autoritate divina, care i~i judeca descendentii
in functie de capacitatea aeestora de a pastra ordinea data a lucrurilor.
Nu toti cei care mol' devin stramo~i. Doar mortii care devin obiect al
veneratiei eelor rama~i in viata, care inaugureaza un cult sau se
integreazaunei forme de cultinchinata lor pot fi considerati ca atare.
In numeroase societati, cercetarile antropologice audescris aeeasta
transformare a mortilor in stramo~i ca avand doua etape, a~a cum arata
practica dublei inmormantari: prima este eonsacrata ingrijirii cada-
vrului ~i poate deschide 0 perioada nefasta, in timpul careia spiritul
celui raposat se manifesta rauvoitor fata de eei rama~i in viata; cea de-a
doua, con stand in ritualuri speeifiee care sugereaza integrarea
raposatului in grupul stramo~ilor, este cea care marcheaza metamorfoza
aeestui spirit in divinitate. Pentru grupul de rudenie, stramo~ul este 0
fiinta sacra, la care trebuie sa se raporteze in actiunile cele mai
importante intreprinse ~i care trebuie onorata (venerata) prin ritualuri
specifice, care au dubla menire de a nu-i atrage razbunarea (in cazul
abandonarii cultului, a tulburarii puritatii descendentei sale etc.) ~i de
a-I solicita interventia binemciitoare sau protectia.
Dupa cum am mentionat, "adoptarea" unui stramo~ sau pozitia
pe 0 ocupa in cadrul unui grup de rudenie poate sa fie definita printr-o
relatie genealogica reala cu de1'cendentii sai, sau printr-o genealogie
simbolica, mitologica, fictiva. In primul caz, cultul prive~te 0 unitate
familiala mica, de multe ori 0 singura unitate domestica; in al doilea
caz, cand este yorba despre stramo~ii mitici, ei sunt revendicati ca
fondatori de structuri de rudenie largite, ginti, clanuri, triburi sau
grupuri etnice. De cele mai multe ori figuri transcendente, stramo~ii
mitici pot fi identificati cu anumite animale totemice (cum este cazul
triburilor australiene sau indo-amerieane), eu eroi (oameni cu destine
~i calitati exceptionale care, datorita meritelor lor au fost divinizati)
sau chiar cu zei. Adesea, insa, intre stramo~ii "naturali", cei apropiati
~i stramo~ii mitici exista 0 legatura bazata pe continuitatea gene a-
logica, ce tine cont atilt de istoria recenta a neamului, cat ~i de originea
aeestuia, printr-o raportare permanentii la scenariul intemeierii sale.
Opinia antroplogilor moderni este ca, de fapt, descendentii sunt cei
care "il fac" pe stramo~, astfel incat, la moarte, existenta unei
descendente este singura eonditie care poate garanta transformarea
defunctului in stramo~. Crearea unei descendente este, insa, una din
cele mai de seama - daea nu chiar cea mai importanta - din datoriile
pe care stramo~ii Ie impun unna~ilor. Stingerea neamului este cea mai
71
mare nenorocire Intrucat presupune stingerea cultului; totu~i, dadi
oprirea succesiunii este vina urma~ilor, pastrarea ei este meritul
stramo~ilor. Este impropriu, a~adar, ~i Impotriva oricarei logici sa
vedem In succesori pe adevaratii creatori ai neamului; ei VOl' deveni
astfel numai prin metamorfozarea, la randullor, In stramo~i.
in lumea antica, familia se compunea din unul sau mai multe
nuclee care includeau tati, mame, copii ~i sclavi. Autoritatea ii revenea
tatalui sau celui mai biHran membru. Totu~i, el era numai reprezen-
tantul, "delegatul", purtatoruJ unei puteri care Ii era conferita de
dincolo de sine, de dincolo de existenta sa lumeasca limitata. Puterea
pe care 0 avea asupra celorlalti (de viata ~i de moarte) avea conotatie
sacra ~i nu se justifica prin meritele sau. calitatile sale personale.
Adevarata sursa a autoritatii sale era zeuJ suveran al religiei casnice,
pe care grecii 11 invocau prin vatra sfiinta (estia despoina), iar romanii
prin Lar familiae pater (Land, tatal familiei). Acesta nu era, de cele
mai multe ori, decat un stramo~ mitic, Intemeietorul In plan sacru al
neamului respectiv, un zeu, un semizeu sau un erou divinizat. Inainte
de a fi conducatorul neamului de aici, patriarhul era succesorul
strihl1o~ilor mitici ~i viitorul stramo~. EI trebuia sa slujeasca ~i sa
vegheze ca cei de aici sa. nu coboare sub demnitatea antecesorilor. EI
era cel care raspundea de slujirea focului sacru, era pontiful religiei
neamului. Dupa cum am mai amintit, dincolo de rolul sau de "pro-
creator" (in sens social ~i religios mai mult decat in sens biologic),
termenul de tata desemneaza un titlu ierarhic, 0 functie social a;
echivalentul sau este acela de patriarh ("cel mai batran tata"), pozitie
care reune~te rolurile de magistrat suprem, conducator militar, rege ~i
preot. Fustel de Coulanges descrie astfel exercitarea acestei din urma
functii a patriarhului, pe care el 0 vede ca cea mai importanta in cadrul
familiei antice:
in toate ceremoniile religioase el este cel ce indepline~te
cea mai inaltafunctie; taie animalul pentru sacrificiu; gura sa
roste.Jte formula de ruga ce trebuie sa atraga asupra sa ~'i
asupra a lor sai protectia zeilor. Familia ~i cultul continua prin
el; el reprezinta prin sine insu~i intregul ~ir al descendentilor.
Cultul casnic se bazeaza pe el; aproape c-ar putea spune
precum hindusul: Eu sunt Zeul. Cand va veni moartea, el vafi 0
.fiinta divina pe care urma~ii 0 VOl' invoca?
51 Fustel de Coulanges, op. cit., p. 126.
72
Modelul societatii patriarhale chineze
in China, pietatea filiala a constituit temeiul moralei domestice ~i
civice. in Intreaga societate chineza, respectul autoritatii paterne
reprezinta cea mai importanta obligatie sociala. Conform opiniei lui
Marcel Granet, marele pasionat al civilizatiei chineze, in aceasta
societate morala domestica este determinata de 0 anumita moral a civica.
Cu toate acestea, legatura este inversa: nu familia urmeaza modelul
formalizarii ~i ritualizarii societatii, ci societatea preia formulele de
organizare familiala. Conform primelor modele anuntate de stmcturile
familiale neolitice, ca ~i in familia antica, rudenia, inainte de a se reze-
ma pe criteriile descendentei biologice ~i al afectiunii care leaga, in
virtutea acesteia, parintii de copii sau sotii intre ei, este sustinuta de
descendenta mitica ~i de relatiile de natura spirituala dintre membrii
grupului. Deoarece inainte de a se cunoa~te exact contributia fiziologica,
biologica parintilor in procreatie, prima lor responsabilitate era.de a
integra social, cultural ~i religios descendenta in cadrul societatii, ~i
rudenia a capatat importanta sociala, culturala sau religioasa inainte de
a capata importanta biologica. in Antichitate acest primat al rudeniei
mitice s-a mai atenuat, dar nu a disparut: de aceea, fiii adoptivi erau
plasati in acela~i plan al importantei cu descendentii naturali sau
biologici; tot din aceasta cauza ritualul adoptiei (inteleasa, de fapt, ca
integrare sau initiere in comunitatea familiala, aidoma integrarilor sau
initierilor in anumite grupuri religioase) era - in linii mari - acela~i
pentru toti membrii grupului familial, sotie, sclavi sau copii. Ceea ce
este important de retinut in organizarea grupurilor familiale vechi sau
a celor traditionale este ca, avand caracter cultural, social sau religios,
rudenia era reglementata formal ~i ritualic din aceste perspective, ~i nu
din cea biologica sau psihologica (al carei accent cade pe afectiune).
Intimitatea nu i~i avea, in cadrul rudeniei miticesau spirituale, rost, de
vreme ce exista 0 similaritate aproape deplina intre ritualurile de
natura familiala ~i cele de natura sociala, culturala sau religioasa care
organizau viata societatii. intre familie - grupul de rudenie spirituala
sau sociala - ~i cetate exista 0 continuitate deplina.
in concluzie, suntem indreptatiti sa consideram familia nu 0
institutie mimetica a organizarii institutional-formale a societatii, ci,
dimpotriva, 0 sursa de inspiratie, un model pentru societatea globalii.
Extinse la nivel general, relatiile familiale sunt cele care structureazii,
initial, societatea. A~a se explicii gradul superior de coeziune al
73
familiilor fata de societate. Abia ulterior familia pierde teren in fata
societatii, care preia ~i rafineaza aproape toate tipurile de structuri
familiale. A~a s-a intamplat ~icu structurile patriarhale, a caror origine
familiala este evidenta, darcare. au generat,la nivelul societatii,
fOflllulele conducerii $1 puterii politice. Astiizi, familia, retrasa eu totul
in spatiul intimitatii, este aproape artulata ca importanta fata de
societate, iar intre cele doua s~au creat bariere ~is-a iscat 0 contrarietate
care tinde sa fie rezolvata in defavoarea celei dinHH.
In orice caz, atunci cand se discuta - fortand oarecum explicatia
- despre 0 relatie de determinare intre morala civica ~i cea domestica
in spatiul societatilor traditionale, precum cea chineza, sensul corect
este cel dinspre familie catre societate~i nu invers.
Tipul familiei nobile chineze cuprinde, pe Hinga grupul descen-
dentilor unui singur parinte, ~i pe rudele colaterale; toti se afla, insa
supu~i autoritatii unui singur conduciitor-patriarh. In cadrul nuc1eelor
familiale (formate dintr-un cuplu conjugal ~i descendentii sai),
autoritatea tatalui este limitata de cea a unchiului mai mare (fratele cel
mai mare al tatalui) ~i, desigur, de aceea a conduciitorului grupului de
rudenie. Organizarea familiala are ca dimensiuni esentiale: a) comu-
nitatea de nume (tong xing), cea care structureaza rudenia ~i sta la
baza unei cOl11unitatiindivize ~i b) comunitatea de cult (tong zong), 0
comunitatea ierarhizata, care determina organizarea domestica (de
rezidenta cOl11una).Se observa ca ambe]e criterii de definire a grupului
familial (cultul sau numele) sunt de natura sociala, culturala sau
religioasa, criteriul biologic fiind, inca 0 data, secundar. Rudenia este
separata de organizarile domestice ("colegii cultua]e"), prin aceea ca
cele din url11areunesc rudele legate printr-un stral11o~comun, caruia ii
ce]ebreaza, unitar, cultul. Diferentierea este ~i una cantitativa, grupuI
de rudenie fiind, evident, unul mult mai mare decat diferitele ramuri
care pot intemeia, fiecare, un colegiu cultual, adica pot ce]ebra, separat
de cele]alte rude, un stral11o~comun. La baza organizarilor domestice
sau cultuale sta, dupa cum observam, rudenia l11itica, a~adar criteriu]
religios.
Comunitatea de cult - sau orice grup familial - este impartita in
patru eolegii cultuale eu ramuri inegale:
- ce] dintai este grupul fratilor care celebreaza cultu] tatalui
defunct; ei sunt condu~i de cel mai mare dintre frati: "Un fiu care nu
este principalut mo~tenitor at tatalui sau defunct nu poate, cu de la
74
sine putere, sa-i aduca ofrande: el ia pur ~i simplu parte la ofrandele
facute de fratele sau mai mare;,,52
- un aIt grup, condus de ce] mai mare dintre unchi, ii aduna pe
toti descendentii aceluia~i bunic; comunitatile fraterne sunt inglobate
in aceasta comunitate superioara ~i ierarhizate dupa rangul condu-
catori]or lor (grupu] fraWor mai mari sunt mai importante decat
grupurile conduse de fratii mai mici);
- urmeaza grupuri]e formate de descendentii aceluia~i strabunic,
ierarhizate, de asemenea, dupa rangurile conducatorilor grupurilor
fraterne sau ale unchilor ~i descendentilor lor;
- in sfar~it, ultimul nivel este constituit de organizarea ierarhica
a descendentilor aceluia~i stra-strabunic. Pentru celebrarea cultului
unui stramo~ ~i l11aiindepartat, se reunesc grupuri sau co]egii analoge,
care l11aipastreaza acela~i cognomen.
In acest tip de organizare de tip agnatic, care se structureaza in
functie de descendenta pe linie masculina dintr-un stramo~ COl11un
(rudenia patriliniara), familia este 0 religie: apartenenta ]a un grup
agnatic inseal11na apartenenta la un colegiu cultual, adica la un grup
religios, condus de un ~ef-preot, care simbolizeaza centrul eultului,
prin care familia se exalti'i, ~i, dupa expril11area lui Granet, "pare sa
capete un caracter august ~i sublim".53
Comunitatea de nume este cu mult mai larga, incluzand pe toti
purtatorii ace]uia~i nume, adica pe toti membrii tuturor spitelor
desprinse, la un moment dat, dintr-un grup cultual comun. Numele de
familie este un criteriu social sau cultural, care, daca se acorda unui
strain, ii asigura acestuia, asemenea ritualurilor de adoptie ale Antichi-
tatii europene, apartenenta ]a neamul respectiv.54 Rezulta, a~adar, ca ~i
norme de definire a grupuri]or familiale in societatea traditionala chineza,
criteriul religios (rudenia mitica) ~icriteriul socia] (identitatea patronimica).
52 Marcel Granet, Civilizatia chineza, Editura Nemira, Bucure~ti, 2000,
p.307.
Idem, p. 307.
53
54Exista, Insa, doua exceptii notabile de la aceasta regula a definirii
identitare, prin nume a familiei: sotia, odata intrata In cultul familiei sotului
I~i pastreaza, totu~i numele neamului din care provine. La fel ~i orfanul care
poate deveni mo~tenitorul cuItual al tatalui sau vitreg, dar nu ~i mo~tenitorul
numelui acestuia. Aceste exceptii pot indica 0 posibila slabiciune a rudeniei
sociale, patronimice fata de cea cultuata, de sorginte mitica. In arice caz, ele
atesta separarea grupurilor legate prin alianta conjugala, adica distinctia care
se face intre familia conjugala ~icea agnatica, de descendenta sau de origine.
75
 Succesiunea este asigurata pe calea primuluinascut. Autori-
tatea cultuala (sacerdotala, a ~efului unui colegiu cultural asupra
celorlalti membri ai famiIiei) sau senioriala se mo~tene~te de intaiul
nascut, tara a fi impartita cu nimeni altcineva.55 Un fiu mai mic nu are
cum sa dobandeasca 0 asemenea autoritate in timpul vietii sale. Abia
dupa moalie cap,ata dreptul de a ti venerat ca stramo~ de toti
descendentii sai. In viata fiind, el ~i toti ai lui sunt supu~i liniei de
descendenta reprezentata de fratele sau mai mare; de pilda, el nu are
dreptul de a-~i trata fiii - nici chiar pe cel mai mare dintre ei - altfel
decM i~i trateaza nepotii, ba chiar este dator cu un respect suplimentar
fiului cel mai mare al fratelui cel mai mare. "Ierarhia care carac-
terizeaza familia nobiliara are drept principiu stabilirea cultului stra-
mo~ilor ~i nu 0 autoritate naturala, rezultand din faptul paternitatii".56
Autoritatea paterna se baza, a~adar, a~a cum am precizat deja cu
referire Ja familia patriarhala in general, pe sacralitatea pe care tatal,
viitor stramo~, 0 va primi dupa moarte, dar din care se imparta~e~te ~i
pe timpul vietii. Conform modelului gandirii religioase chineze, el este
cerul, principiul suveranitatii absolute ~i are dreptuI de a comanda
fiiIor sai a~a precum yang ii comanda lui yin. Tatal ~i fiul cel mare,
succesorul sau, se crede ca sunt inzestrati cu genii diferite; exista 0
distanta care ii separa ~i care se datoreaza, in opinia lui Granet, supra-
vietuirii vechiului principiu uterin, care il face pe fiu descendentul de
sange aJ mamei sale ~i fiul ritual sau formal al tatalui sau. Asemenea
ritualurilor de adoptie formala, prin care tatal familiei romane i~i
recuno~tea fiul ca descendent, in familia chineza exista anumite
formule care corespund adoptiei.
Ca ~i la romani sau la greci, copiii nefa~ti erau expu:ji .}'i
se intalnea chiar obiceiul a~ezarii copilului pe pamant in
primele trei zile de via{a, 0 reminiscen{a a vechilor credin{e
neolWce coriform carora pClmantul, mama primordiala, are
puterea de a recunoa~te :ji de a intari constitu{ia celor ce ii erau
astfel incredin{a{i ca proprii sai copii. "Copiii nefa~ti erau
expu~i in camp: Ii se intampla sa jie lua{i ~i alapta{i de un
animal salbatic, atat de evidenta era virtutea lor animala pe
55 La fel, ne ammtlm, era reglementata succesiunea ~i In familiile
nobile 56ale AntichitiUii
'
europene.
.
, Marcel Granet, op. elt., p. 311.
76
care cercetarea ce Ii se facuse in primele zile 0 scosese la iveala
in ei. Mamele erau prime Ie care cereau expunerea noilor
nascu{i marcati cu vreun semn funest; uneori tatalui ii era greu
sa Ie invinga voin{a. Fara indoiala ca numai de mama depindea,
In vechime, expunerea copilului. Aceasta corespundea, mai
degraba, unei ordalii decat unei condamnari la moarte. Noul
nascut, abandonat pe pamant, strigand cat il tinea gura [. ..],
forta uneori simpatia oamenilor, dupa ce 0 cucerise pe a
animalelor. Atunci, mama illua de pe camp ~i-i dadea un nume:
aceasta a fost soarta lui Hou-zi, stramo~ul regilor Zhou. Chiar
:ji in cazul unei na~teri normale, copilul trebuia sa petreaca;
fara hI' ana, primele sale trei zile pus pe pamant, caci «spiritul
vital ~i suflul copilului sunt fara forta» :ji numai in contact cu
Pamantul-muma via{a poate sa se conjirme in el. Pentru fete
(care nu s-au desprins niciodata complet de dependenta ma-
terna), expunerea pe pam ant pare sa jie 0 incercare sujicienta.
Baietii, ca prim rit de apropiere, prima abilitare succesorala,
mai trebuie expu:ji ~i pe patul patern. Cu aceasta ocazie, ei sunt
ridicati de la pamant de un vasal al tatalui :ji la ordinul
acestuia. ,,57
Din punctul de vedere al obligatiiIor impuse, aceste ritualuri de
recunoa~tere sau de respingere a fiului par sa intemeieze 0 relatie mai
asemanatoare cu ceea ce cunoa~tem despre institutia vasaIitatii decat
cu ceea ce ne imaginam noi a fi relatia de filiatie. Paternitatea simpla,
lipsita de aceasta ceremonie a adoptarii pubIice a fiuIui cel mare, nu
este, prin ea insa~i, generatoare de vreo legatura diferita de cea care il
leaga pe tata de oricare din descendentii spitelor grupului de rudenie
din care face parte. Ceremoniile de intalnire intre tata ~i fiu se supun
caracterului ritualic aI relatiei, definit de Granet ca "inrudire artificiala",
iar de noi ca inrudire socialii sau spirituala. 0 parte a ritualului de
recunoa'~tere a fiului era "oferirea sufletului", ~i tinea de logica
razboinica a timpului: pentru a putea oferi un nume copilului sau, tatal
trebuia sa ucida tin du~man, al carui cap il ingropa sub u~a. Numele
victimei (~i sut1etul, vlaga acesteia) trecea la noul nascut care, odata ce
a primit acest dar din partea tatalui, ii apartinea in calitate de fiu; din
acel moment, drepturile materne ramaneau in umbra celor paterne:
57 Idem, p. 314.
77
1111111111111

dadi mamei i se datora materia, tatal era cel care 0 Insufletise. Ca $i In blanda ce se cuvine unui fidel, ei merg dimineata Si seam sa-i
adudi omagiul. Dupa care sunt asteptate ordinele. Nu se pot
civi.liza~iile europene, tatiil a~ea Arolul P!i~cipal ~e pa~inte spiri~~al ~j sustrage executar;; acestora, dar sunt indreptati{i sa-si dea cu
social, m vreme ce mama ramanea parmtele biOlogic al coplllor:
Educatia urma sa se desm$oare, pana la majorat, sub directa influenta parerea. Fiul, ca Si vasalul, trebuie sa-Si dea sfatul cu toata
sinceritatea si nu trebuie sa ezite sa adreseze mustrari; numai
a femeilor $i sa fie completata de instruirea $colara sau de 0 ucenicie
ca trebuie sa pastreze un ton plin de bldndete, figura amabila Si
In casa unchilor materni. Odata cu atingerea pragului de varstii care
aerul modest, orice s-ar fntampla. Daca parintii se incapata-
despartea copilaria de maturitate, tanarul primea un nume de barbat,
neaza fn dedzia lor, copiii nu au decat sa-si dubleze bldndetea,
iar numele personal prim it la trei luni ramanea secret. Mama era
cu scopul de a Ie intra in gratii, cad vor putea atund sa-si
paras ita, iar educatia era preluata In Intregime de tata.
refnnoiasca avertismentele. Loviti pana la sange, ei nu resimt
Cea mai importanta $coala urmata de tineri era omagierea
nici indignare, nid resentiment, Si se supun, fara sa ezite, de
parintilor $i pregiitirea pentru moartea lor.
exemplu, daca este vorba despre propriul lor menaj, s-o
Citam, din nou, din Marcel Granet:
favorizeze pe aceea dintre sotWe lor care este pe placul tatalui,
Fiul mai mare, primul vasal al tatalui Sent, Si sotia sa, mai curand decat pe aceea pe care 0 gasesc ei agreabila.
prima vasala a mamei, conduc, ca un cuplu ministerial, aceasta
Aseultarea se impune atat fn lucrurile mid, cat si in cele mari Si
curte de vasale ~'ivasali, formata din fii §i nurori. Datoriile lor
chiar serviciul fiului consta mai degraba fn a face mid servicii:
sunt ace lea pe care Ie au la Curte fidelii: aeestea sunt omagiul,
prin acestea se arata adevaratul respect. Fiii cer permisiunea sa
sfatul ~'iserviciul. lnfamilie, ea Si la Curtea senioriala, omagiul,
earpeasca hainele parintilor imediat ce zaresc 0 gaurica. (oo.)
refnnoit in fieeare zi, consta fn salutul matinal Si salutul de
Dar, daca un sef de cult trebuie sa fie cur at, un viitor stramos
seara. Din obligatia omagiului deriva regulile de tinuta si de
trebuie sa fie bine hranit. Prima datorie a pietatii filiale este de
euratenie; fiii ~'inurorile se spala ~'ise impodobese pentru aface
a veghea la asigurarea hranei care imbogateste substanta
onoare parintilor. La cantatul eoeo~'ilor,fiii ~'inurorile iSi spala
parintilor. Un fiu bun, a spus Zeng zen, "vegheaza ca nimic sa
mainile, uji clatesc gura, l!)'ipiaptana parul, it ruleaza pe 0
nu lipseasca din dormitorul parintilor si sa Ie procure hrana Si
bentita de stofa, barbatii periindu-~'i eu grija parul care Ie
bautura cu 0 afee{iune sincera". Elle preparcl manearurile care,
ramane liber la tample si fixandu-~'i bine pe cap tiehiile cu
condimentate cu grija, sunt potrivite cu diferitele anotimpuri Si
pangliei ce atarna. (...) Femeile nu uita sa-si atarne un saeulet diversele varste ale vieth eu cat parin{ii sunt mai in vdrsta, cu
eu parfum. Toti L'ji aranjeaza cu grija .}'ireturile pantofi/or.
atdt mai rafinate trebuie sa fie alimentele care li se ofera: la
Frumoasa lor tinuta ~ste, in sine, un omagiu. Ea va valora ca 0
,'japtezeci de ani, ei au constant nevoie de alimente delicate si, la
ofrand a de respect. In fata parin{ilor, gravitatea se impune: se
optzed de ani, de dulciuri. (oo.) Fiul mai mare ,'jisolia sa (nora
evita, deci, ragditul, tusea, cascatul, scuipatul sau suflatul nasului.
mai mare) asista, dimineala si seara, la mesele parin{ilor, dar
Orice expectoralie ar risca murdarirea sfinteniei paterne. A lasa
numai pentru a-i fncuraja sa manance bine. Resturile, in
sa se zareasca partea de dedesubt a imbracamintei ar.ft un
schimb, sunt pentru ei (asa cum sunt pentru vasal resturile de la
adevarat atentat. Pentru a dovedi tatalui ca este tratat ca un sef, masa seniorului), cu exceptia, totusi, a mancarurilor dulci,
fiii Si nurorile trebuie sa ramana mereu in picioare fn prezenta
fi'agede Si suculente, pe care ei trebuie sa Ie pastreze pentru
sa, cu privirea drept fnfata, cu corpul bine sprijinit pe picioare,
copiii lor. (...) Vasali mai indepartali, fiii si nurorile secundare
fara a fndrazni vreodata sa se sprijine de vreun obiect, nid sa
consuma, la sfarsit, resturile de lafratele mai mare Si de la sotia
stea inclinati sau pe un singur picior. As((e! cu vocea umila Si
acestuia. Astfe! se stabileste, in viala de toate zilele, ierarhia de
substanta care sta la baza ordinii domestice.59
58 Tatal, se spunea, este eel care i~i invata copiii sa rada ~i Ie ofera
sufletul superior (hun), care se adauga sufletului inferior (po) eu care se nasc,
sufletul sangelui. 59 Marcel Granet, op. Git., p. 319-321.
78 79
 Cultul stramo~ilor sau prelungirea familiei
dincolo de moarte
Moartea tatalui trebuia pregi'itita de la implinirea, de catre acesta,
a varstei de 70 de ani, varsta retragerii din activitatea publica. Urma
un "stagiu" de pregatire in vederea mortii, care trebuia sa dureze cat
mai mult (perioada optima era estimata la 30 de ani, deci varsta
optima pentru moarte era de 100 de ani). Aceasta pregatire era extrem
de importanta pentru cel care avea sa devina un stramo~ venerat,
centrul cultului familiei sale. Integrarea in familia de dincolo, in grupul
stramo~ilor se fiicea, intotdeauna, sub protectia bunicului defunctului
~i nu avealoc decat dupa consumarea, de asemenea, a unui "stagiu de
acomodare" (de purificare, de fapt), corespunzator perioadei de dol iu
care trebuia respectata de descendentii rama~i in viata. Structura de
autoritate a familiei, relatiile ieral'hice se perpetueaza ~i dupa moarte:
acela care, in timpul vietii, a ocLipat un loc subordonat in grupul
familial, ramane subordonat ~i pe timpul carierei sale ancestrale. Intre
cele doua ramuri ale familiei (familia de aici ~i cea dedincolo) nu
exista separatie, ci continuitate: intre vii ~i morti are loc un schimb
permanent de servicii, intermediate de conducatorii celor doua
grupuri. ~eful de cult sau patriarhul, in calitatea sa de oficiant religios,
are 0 serie de obligatii din care l~i extrage superioritate ~i care derivii
din conformarea sa total a la prevederile ritual ice: curiitenia, garantata
de nobletea purtarii ~i cunoa~terea ritualurilor, a tehnicilor ~i
limbajului ceremonial, sinceritatea, disciplina. Obligatia sa principala
de conducator al unui grup religios (cultual) este de a savar~i
sacrificiile pentru onorarea stramo~ilor. Autoritatea unui patriarh, a
unui ~ef de cult este data de numarul de stramo~i pentru care poate
sacrifica: cu cat sunt mai multi, cu atat prestigiul sau, ca succesor al
lor, este mai mare.
80
9. Modele de organizare a rudeniei.
Societatea familiahi traditionala
in China I
Revenim la familia chineza pentru a ilustra un alt caz de orga-
nizare familiala cvasipolitica. La fel ca in cazul tipului de rudenie
asociat societatii europene feudale, rudenia chineza este structurata
conform criteriilor suveranitatii de neam. Consecintele aplicarii
acestor criterii sunt dintre cele mai spectaculoase din punct de vedere
sociologic.
Casatoria ~i statutele colective
Un model al rudeniei sociale, spirituale, artificiale sau culturale
iI constituie societatea taraneasca din China. Principiul diviziunii
sexelor, primul ~i cel mai general criteriu de clasificare sociala, era
dublat ~i sustinut, in aceasta societate, de 0 riguroasa diviziune a
muncii: tesatoarele (femei) ~i agricultorii (barbati) erau doua caste
distincte, perfect suprapuse peste cele doua sexe, intre care intalnirea
se produce a in rastimpuri exceptionale.60 In vremuri normale, InHH-
nirea sexelor era considerata sacrilegiu; in momentele sacre, cand
apropierea era permisa, intalnirea era incarcata de sensuri fecunde.
Casatoria era exogama, dar se practica numai intre clanuri care susti-
neau, de multa vreme, relatii de intermariaj. Astfel, era obi~nuit ca fiul
sa i~i caute sotie in fami lia mamei. Incestul era respins numai daca se
consuma cu rudele pe linie paterna (cu care exista 0 identitate
patronimica, de nume). Etimologia ilustreaza aceasta cutuma avand
60 Separatia nu tine in primul rand de ordinea sociala, ci este de natura
mitologica. Exista, in credinta chineza, un mit care inflW~eaza doua divinitati
stelare, Tesatoarea ~i Bouaml, despartiti de Calea Lactee. Acest fluviu ceresc
nu poate fi trecut decat 0 data pe an, noaptea, cand Tesatoarea ~i Bouarul i~i
celebreaza nunta. (Marcel Granet, Civilizatia chineza, Editura Nemira,
Bucure~ti, 2000).
8]
acela~i tennen pentru unchi matern ~i socru sau pentru matu~a paterna
~i soacra.
Totu~i, casatoria semnifica 0 relatie familiala de ordin secundar,
complemental'. Ea sustine solidaritati secundare, inferioare celor care
exista in grupurile de neam (constituite prin descendenta patriliniara).
lntre soti, chiar dad exista proximitate rriaxima, nu se stabile a 0
identitate de substanta. Sotul era adesea perce put ca un rival sau chiar
un adversar al intereselor familiei de provenienta, careia femeia ii
ramanea loiala. Schimburile de femei erau adevarate tratate de alianta
politica, iar limbajul diplomatic are multi termeni care se refera direct
la uniunea matrimoniaIa. Casatoria era un contract colectiv, schim-
buriIe matrimoniale se realizau intre grupuri, caci sotia avea insotitoare
(surori), pe care Ie aducea in mariajui sau, iar .sotul insotitori; printr-o
astfel de casatorie erau legati intre ei toti membrii unei generatii.
Instabilitatea familiala atri'igea instabilitatea politica,de aceea
aliantele trebuiau alese cu grija, pe tenl1en lung (ele se perpetuau de-a
lungul multor generatii, dupa cum am mentionat deja). "Grupul de soti
anexati unei familii indivize, in timp ce formeaza ungrup de ostatici,
este ~i un grup de delegati reprezentand un rleam rival", pre-cizeaza
Marcel Granet in lucrarea sa consacrata Chinei. Sentimentele conju-
gale erau, prin urmare, amestecate: ele implicau atat solidaritate cat ~i
rivalitate.
Relatiile de rudenie erau atestate, pe langa nume, de 0 serie de
obiceiuri ~i simboluri culturale. Astfel, comllniunea de doliu sau
comuniunea de hrana (consumarea bllcatelor gatite la aceea~i vatra)
consacrau relatiile de neam. De asemenea, rudenia rezulta din teritoriu
~i nume comll;1e, mai degraba decat din comuriiunea de sange. rntre
loc ~i nume exista 0 legatura necesara, de neevitat. Locllitorii llnlli sat
erau, de altfel, numiti dupa provenienta: strainii, adu~i prin casatorii,
aveau nume de "anexati", iar autohtonii imparta~eau nume comune, se
considerau un neam. Rudenia era structurata pe generatii; rudele din
aceea~i generatie form au 0 personalitate colectiva, indistincti'i, iar iden-
titatea dintre ele este completi'i. De asemen,ea, nomenclatllrade rudenie
se rncea pe categorii, ~i nu pe indivizi. Astfel, prin apelativul "mama"
se denume~te cea mai respectabiIa femeie din generatia mamelor. De
asemenea, pentru un copil, "mama" era atat cea care I-a nascut, dar ~i
surorile acesteia ~i toate sotiile fratilor tatalui sau. Corespunzator, tatal
nu se distingea de unchii paterni, fiii erau indistincti de nepoti, iar
fratii nediferentiati de veri. Un loc aparte il aveau batranii, adica cea
82
mai veche generatie. Cel mai bi'itran barbat din cea mai bi'itrana
generatie era decanul grupului, dele gat cu puteri speciale asupra
celorlalti membri.
Grupul de rudenie, avand caracter global, nediferentiator - cu
exceptia ciitorva categorii generale - este omogen ~i inchis. Nu se
adoptau decat copii ce purtau dinainte numele grupului. Proprietatea
nu se instraineaza niciodati'i complet: "Niciodata 0 persoana care
dobande~te un bun (atunci cand Statui a permis negotul cu pamanturi)
nu a putut crede ca I-a deposedat complet pe vechiul proprietar." 61
Nici chiar mortii nu evadeaza din acest univers bine delimitat.
Stramo~ii, al caror cult este central in familia ~i cultura chineza,
primesc numai ofran de Ie pregatite in casa (familia) urma~ilol'.
Viata de familie ~i rolul femeilor
Am precizat deja ca grupul de rudenie cu caracter de colecti-
vitate globaIa, nediferentiata, cunoa~te totu~i cateva categorii generale.
Printre ele, evident, cele mai bine precizate sunt categoriile sexuale.
,,( ... ) In timp ce in na~terea unui bi'iiat este vazut un principiu de
onoare, 0 fata apare ca un principiu de inflllenta", preciza Granet.
Asemenea multor civilizatii vechi, ~i cea chineza detine multe valori
ce amintesc de dominanta matriarhala a inceputurilor societatii agrare.
Printre ele, aceea a influentei pe care femeia 0 exercita in cadrul
familiei. Devenite nubile la varsta de cincisprezece ani, ciind primesc
un nume nou ~i i~i schimbi'i pieptanatura - indicatori cIari ai trans-
figurarii lor in alte persoane, cu alt statut - fetele au ragazul, pana
atunci, sa deprinda ritualurile ~i supunerea. Ca logodnice, deoarece
pudoarea rituala im£unea ca mirele sa vada chipul miresei numai la
ceremonia nuptiaUi 2, ele i~i exerseaza caracterul in izolare totaIa,
traind in turnuri, intre cer ~i pam ant, in templul ancestral al familiei
sau in acela al Marii Stramoa~e. Odata sotii, ele trebuiau sa faca dovada
abilitatii diplomatice in promovarea intereselor familiei lor.
61 Marcel Granet, op. cit., p. 161.
62 Remarc[un, cu uimire pentru criteriile noastre, cat de putin impor-
tanta era individualitatea, adica trasaturile fizice sau psihice particulare ale
mirilor. Ei erau perceputi nu ca individualitati, care ar putea surprinde prin
originalitatea caracterului sau compOliamentului, ci ca reprezentanti ai unui
neam, capabili de a se conforma, adica de a reproduce, trasaturile ideale ale
unui pmiener conjugal.
83
 Ca institutie cvasipolitidi sau demers diplomatic - la fel ca ;;i in
Evul Mediu european - casatoria avea rolul de a reface 0 veche alianta
sau de a incheia una noua. Ca in diplomatie, este extrem de important
rolul intermediarului-ambasador, deoarece este de dorit ca sa nu se
ajunga la un refuz matrimonial, care ar submina autoritatea ;;i
prestigiul celor ce fac cererea ;;i ar putea declan;;a un conflict intre
neamuri. De aceea, se stabilesc anterior acorduri intre cele doua
familii; ritualurile oficiale se declan;;eaza abia dupa incheierea
acordului, iar in locul intermediarului care a realizat legatura este
numit un ambasador "oficial", un reprezentant al familiei respective.
Forma obi;;nuita a menajului conjugal este monogamia
poliginica. Casatoria se incheie cu un grup de surori; mireasa are
insotitoare, ale caror numar ;;i frumusete este semn de prestigiu.
Regula este totu;;i ca, din partea unui grup familial sa nu provina mai
mult de doua surori, pentru a nu epuiza potentialul matrimonial al
neamului respectiv; mai degraba, ele sunt insotite de 0 nepoata a lor,
care va lega dinainte mirele de generatia urmatoare a familiei aliate.
Astfel el va fi definitiv ata;;at de familiasocrilor. De-a lungul carierei
sale de sotie ;;i mama, femeia va ramane 0 buna fiica; inf1uenta
familiei materne asupra copiilor este importanta. Transferul tutelei lor
catre sot sau catre fiul cel mare (in cazul in care femeia ramane
vaduva) nu suprima dreptul sau responsabilitatea tatalui ;;i nici nu
confera acestora deplina putere asupra sotiei, respectiv mamei. Inte-
reseIe familiei de origine raman, de cele mai multe ori, mai apropiate
decat cele ale sotului. Citam inca 0 data din Marcel Granet:
Data pentru a compensa sau a preveni vendetta, sofia
apar{ine celor doua familii contract ante la fel ca un gaj asupra
diruia cele doua par{i au drepturi antitetice. Situa{ia pe care 0
ocupa sofia este a unei Sabine, dar este limpede ca interesele
tatalui sau ii sunt mai apropiate dedit cele ale so{ului. Se vad
fiice care-§i avertizeaza tatal psupra unei capcane intinse de sot.
Altele i§i consulta mama: "lntre tata ~'i sol, care este cel mai
apropiat §i care trebuie sa-mi fie cel mai drag?" - "Oricine
poate sa-Ii fie sot, dar nu ai niciodata dedit un tata!" raspunde
mama, care nu ezita asupra datariei ce trebuie aleasa; dar sofia
sim{ise deja ca-i varbe,5te inima ei de fiica, caci, marturise§te,
daca a ajuns sa ob{ina irifarmalia care, salvandu-l pe tata, l-ar
costa via{a pe sot, inseamna ca §i-a dat taata osteneala sa-l
84
seduca pe acesta §i sa-l "amuze ". in serviciul so{ului, sa{ia
trebuie sa se gandeasca sa-§i slujeasca parin{ii. De aceea, dupa
acest armisti{iu pe care-l reprezinta casataria, femeia §i
barbatul ei traiesc intr-o stare de pace armata, fiecare, in
jocurile sale, cautand sa ca§tige pentru ai sai, in detrimentul
celuilalt, prestigiu. Jocuri delicate: trebuie facut in a~'afel ca
triumful sa nufie prea mare. Qi Ji §i so{ul saufac 0 plimbare cu
barca ~'i, dupa un vechi abicei, se amuza incercand sa incline
barca. Soria estefoarte indrazneala injocul sau; sOfullasa sa se
vada ca ii efrica. Apoi, 0 trimite la ai sai pe aceastafemeie prea
aventuraasa. Ace§tia din urma se supara, 0 recasatoresc cu
altcineva pe fiica lor, iar vendetta izbucne§te intre fo§tii aliafi.63
In ceea ce prive;;te relatiile conjugale, acestea sunt intennediate
de tabuuri de atingere foarte puternice, prin care se atesta separatia
esentiala, fundamental a a sexelor, precum ;;i preponderenta relatiilor
de filiatie fata de cele conjugale. Separatia rituala a sexelor nu este
suspendata in timpul relatiilor sexuale, ci este mentinuta ;;i in cadrul
acestora. Abia -dupa moarte cei doi soti vor fi, cu adevarat, uniti:
"Atunci cand trupurile lor vor fi reunite in acela;;i mormant ;;i tablitele
lor in aceea;;i saUi, ei vor forma, strans uniti, un cuplu de stramo;;i.
Numai ;;i numai atunci sotia va fi definitiv integrata in grupul familial
in care casatoria a rucut-o sa ocupe rangul de nora", precizeaza Marcel
Granet. Observam in aceasta ;;tergere a separatiei femininului in
ritualurile de dupa moarte, cre;;terea ponderii rudeniei agnatice ;;i a
descendentei patriliniare in cadrul cultului stramo;;ilor. Mo;;tenire
indo-europeana, cultul mortilor atesta autoritatea incontestabila a
antecesorului, intemeietorul neamului, iar, in fata acestei autoritati,
figurile feminine sunt dizolvate; ele devin parti integrate in neamul
barbatilor lor.
Ca ;;i structura de autoritate, populatia familiala feminina se
subordoneaza primei sotii a fiului cel mare; ea Ie conduce pe toate
cumnatele sale, autoritatea sa In gineceu avand valoarea unei ordini
statutare. Poliginia sororal a evita conf1ictele: surorile formeaza, din
punct de vedere juridic, 0 personalitate colectiva. Vaduvia sotului se
afirma abia dupa disparitia intregului grup, caci surorile mici Ie
Inlocuiesc pe cele mari In cazul In care acestea dispar. Autoritatea
63 Marcel Granet, op. cit., p. 340.
85
primei sotii, de~i pare derivata din cea a sotului (fiul principal,
mo~tenitorul) are 0 origine independenta, anume cea care stabile~te
ierarhiile Inauntrul grupului sexual ~i care atesHi 0 mai veche practicii
poligamica (care este atestata ~i prin obiceiul ca fiii sa I~i caute sotii In
familia mamelor lor). Confonn acestei practici, exista organizari separate
In cadrul celor doua grupuri sexuale. Astfel, 0 sotie este supusa unei
duble autoritati: cea a sotului, In propriul sau menaj ~i cea a cumnatei
mai mari, In familia largita. Nora principalii avea ~i titlul de mama
principala; ea era singura abilitata de a da socrilor sai un succesor,
care va fi fiul sau cel mare. Ceilalti fiii sunt secundari ~i vor fi tratati
indistinct, la fel ca nepotii de cumnate. La randullor, ace~tia I~i abor-
deaza mamele nediferentiat, ca matu~i, cu exceptia mamei principale.
Astfel, In definitia maternitatii nu cantare~te numai legatura de sange:
nu este nevoie sa na~ti ca sa ai un copil (ca sotie principala, orice copil
al unei sotii secundare este In primul rand al tau) sau nu este suficient
ca sa na~ti un copil pentru a fi mama. Nepotul lui Confucius, Li Ki,
spunea: "Cea care era sotia mea era ~i mama fiului meu. Incetand (prin
repudiere - 1'1.n.- C.B.) sa mai fie sotia mea, ea a Incetat sa mai fie
mama fiului meu". Atribuirea fiilor se face, de altfel, In multe cazuri,
prin decret paterno Rivalitatile care framanta gineceul se datoreaza
geloziei materne, mai mult decat celei conjugale. Sursa acesteia este
devotamentul pentru prestigiul familiei de origine, care poate fi
continuat prin urma~ul acestei stirpe. De multe ori, pentru aceasta
continuitate, mamele I~i plaseaza copiii unor Insotitoare mai bine
situate In ierarhia familiala. Fata de rivalitatile care macinau
generatiile succesive de agnati, omogenitatea grupului feminin (In care
soacra era In acela~i timp ~i matu~a, In ipoteza casatoriei fiului cu
nepoata materna) putea fi de temut. Acest atu pastra concurenta Intre
autoritatea sotului ~i cea materna. Ceea ce este semnificativ, Insa, este
cii Intregul prestigiu feminin se bazeaza, In sistemul familial chinez,
pe recluziunea socialii64. Izolarea gineceurilor potenta influenta pe
care femeile 0 aveau In cadrul neamului. Virtutea femeii, rncuta din
"modestie rituala ~i tin uta frumoasa" era sursa autoritatii sale.
64 La fel ca in socieHltile europene feud ale, una din cele mai puternige
pozitii in plan social §i familial era ocupat de vaduvele mo§tenitoare. In
istoriile neamurilor chineze, ele sunt figuri marcante, mame-regine, dirora
nki 0 putere din interiorul propriei familii nu Ii se poate opune.
86
,
10. Familia crestina a Evului Mediu
Daca Antichitatea a stat sub semnul familiei ca grup de sustinere
~i promovare a suprematiei morale patriarhale ~i supusa primatului
filiatiei patriliniare, In Evul Mediu, epoca framantata de razboaie ~i
vendete, ea I~i·va atinge deplina suveranitate ca unitate politica. De
altfel, aceasta va fi ~i epoca In care va fi consacrata denumirea de
"farnilie". Doua au fost fenomenele cu cea mai mare influenta asupra
evolutiei familiei ~i societatii: aparitia ~i dispandirea cre~tinismului
~i Inlocuirea domeniului familial Inteles ca loc al originii neamului cu
domeniul-feuda, ca~tigat prin forta armelor sau ca rasplata a loialitatii
fata de un senior-protector. Consecvent acestor doua fenomene, are
loc afirmarea, mai Int&i In randul populatiilor germanice, apoi In
majoritatea societatilor vest ~i nord europene a distinctiei intre public
~i privat.65
Rudenia se afirma prin trei dimensiuni: consanguinitatea
cognatica (biliniara, spre deosebire de cea cunoscuta In Antichitate -
uniliniara, agnatica), alianta ~i rudenia spiritualii (prin Biserica), ce va
capMa importanta tot mai mare. Consaguinitatea biliniara se bazeaza
pe preferinta exercitata In Evul Mediu pentru succesiunea In linie
directa, conform careia 0 fiica mo~tene~te mai degraba decat 0 ruda
masculina mai Indepartata, Incep&nd cu fratii defunctului. Aceasta
preferinta are la baza criteriile loialitatii fata de idealul politico-miliar
al unui spite de neam, care sunt mult mai u~or de impus la rudele
apropiate decat la cele mai Indepartate, dornice de a-~i promova
propria descendenta. Daca, totu~i, In general, femeile sunt partial
65 In epoca medievala au existat diferente intre societatile din estul §i
sudul Marii Mediterane, care au pastrat modelul roman al rudeniei patri-
liniare, ~i cele din vestul ~i nordul Europei, societati cu rudenie bilaterala
(ce1tii, germanii).
87
 exc1use din jocul succesiunii, aceasta nu se Intampla In virtutea unui
principiu patriliniar care guverneaza filiatia, ci a proceselor sociale In
care se combina preeminenta sociala a barbatilor - fireasca Intr-o
societate a razboinicilor - ~i constrangerea patrimoniala. In ceea ce
prive~te alianta, ca mijloc de asigurare a unei evolutii politice bune,
ea I~i are asociate strategii matrimoniale foarte elaborate, din care fac
parte hipergamiile, divorturile ~i repudierile, adoptiunile, recasatoriile.
Totu~i, casatoria cre~tina, monogamica ~i indisolubila, precum ~i
interventia activa a Bisericii prin multiplicarea prohibitiilor de casatorie
vor Ingreuna desfa~urarea acestor strategii. Ele vor fi suplinite, din
partea Bisericii, de promovarea unui tip alternativ de relatii sociale,
stabilite prin inrudirea spirituaHi. Impunerea acestei rudenii se bazeaza
pe sacralizarea zamislirii Intm duh ~i pe diabolizarea corelativa a
sexualitatii, adica a zamislirii Intru trup, In numele pacatului originar.
Ritualul botezului i1ustreaza tocmai competenta clericilor - a Bisericii
Insa~i - de a zamisli Intru duh. Odata cu secolul al VI-lea, cand
parintilor Ii s-a interzis sa ia parte activ l'l botezul copiilor lor, na~ia a
devenit institutie In sine. In ritual, preotul Infaptuie~te, prin apa ~i
cuvant ~i In conlucrare cu Duhul Sfant" na~terea noului cre~tin, fiinta
incompleta care prime~te, In acel moment, caritas, forma spirituala de
dragoste care include ~i formele materiale ale caritll(ii. Na~ii, repre-
zentanti ai Bisericii In sens larg, dar ~i ai comuniHitii locale ~i ai
parohiei, Infati~eaza preotului mica fiinta atinsa de pacatul originar,
transmis prin zamislire trupeasca, ~i 0 primesc Inapoi, purificata la
capatul celei de-a doua na~teri, dupa ce a prim it un nume, semn al
identitatii sociale care 0 Incadreaza deopotriva Intr-o structura de
rudenie ~i de societate nu neaparat suprapusa structurii originare. In
afara acestor trei forme de rudenie, nu trebuie sa pierdem din vedere
rudenia socializata, transfigurata In institutie publica: astfel este cazul
vasalitatii, care extinde la nivelul societatii globale dominatia ~i
structurile ierarhice specific familiale, sau al confreriei cavalerilor. De
asemenea, nobilimea, proven ita probabil dintr-o eliHi razboinica (mai
ales In cazul triburilor germanice) s-a bazat pe rezistenta familiilor, prin
politica familiala (de mobilizare a neamului pentru sustinerea reciproca
Intre membri, de limitare a partajelor succesorale, de casatorii stra-
tegice) ~i patrimonial a (stabilirea unei re~edinte Intr-un castel, intr-un
nume, intr-un blazon sau Intr-o senior,ie). Ea s-a constituit multa vreme
ca ~i criteriu allnrudirii selective.
88
Familia medievala - unitate politica elementara
Cea mai importanta directie de evolutie a grupului familial In
epoca medievala consta In afirmarea neamului ca unitate politica
elementara. Structura demograficii a societatilor occidentale din Evul
Mediu era una In care femeile ~i copiii alcatuiau poate chiar trei sfer-
turi din populatie. 0 ase~nenea disproportie fata de numarul barbatilor
adulti a impus 0 structura familiala larga, cuprinzand rude Indepartate,
vaduve, tineri orfani, toti supu~i barbatului. Legile precizau, In unele
cazuri distinct, ca individul care nu face parte dintr-o asemenea rudenie
nu are drept la ocrotire. Supuse ordinii ierarhice care caracteriza 0
societate razboinica, relatiile dintre sexe au cunoscut, la randul lor, 0
a~ezare specifica.
Daca In Antichitate familia se supunea unei morale civice ~i
avea 0 structura puternic ierarhizata, consacrata In urma recunoa~terii
~i omagierii publice a anumitor reprezentanti ai sai, In Evul Mediu se
afirma puternic familia-neam sau stirpea, unitati cvasi-politice guvernate
de interese politice sau militare. Structura sa complementara In plan
social este vasalitatea ca sistem de dependenta filiala de un senior-
parinte, a ciirui Indatorire este ocrotirea ~i formarea tinerilor Incre-
dintati autoritatii sale. Realizarea unitatii membrilor prin delimitarea
spatiului privat, familial, de cel exterior se conjuga cu telul dobandirii
suveranitatii familiale. Grupul de rudenie feudal cel mai activ ~i mai
tipic este 0 comunitate largiti'i de interese ~i afectiune Imparta~ite de
membrii sai adulti, angajata In competitia publica a privilegiilor.
Conducerea sa apartine seniorului, barbatul cu cel mai Inalt rang ~i
care detine cea mai mare putere militara, ~i se transmite Intaiului
nascut. Capul familiei este responsabil de conducerea acestei unitati
politice, de Intarirea ei prin razboaiele declarate neamurilor adversare
~i de stabilirea aliantelor prin casatoriile fiilor sai. lmpunerea exo-
gamiei de catre biserica cre~tina deschide un spatiu mult mai larg de
alianta decat cel endogam, dominant pana atunci, de~i este Inca
marcanta tendinta de a se cauta parteneri de casiitorie In primele grade
de consanguinitate Ingiiduite. Tinerii nobili I~i cautau insistent sotii de
rang mai Inalt dedt allor, pentru intrarea In aliante cat mai puternice.
Acest criteriu de casatorie poarta numele de hipergamie ~i, In anumite
fonne, se mai perpetueaza Inca ~i astazi. Datorita importantei tot mai
mari pe care schimbul de femei 0 capata In logica Inrudirii, mai ales
Intre familiile nobile, legatura agnaticii, Intre indivizii care I~i recunosc
un ascendent comun, predominanta ca importantii pana In acest moment
89

istoric, tinde sa fie egalata de legatura cognatica, care traduce modul
in care grupurile de consanguini sunt legate prin alianta casatoriei.
Familie, nobilime ~i seniorie
Familia a intemeiat, in epoca timpurie a medievalismului, 0
adevarata clasa sociala. In continuitate cu organizarea gintilor de neam
ale anticilor, cu fala conferita de descendenta dintr-un stramo~ legendar,
se precizeaza, in acest moment, categoria nobililor, 0 categorie origi-
nara, subliniem, din structurile familiale preponderent de descendenta
patriliniara. Textele vremii, nehotarate asupra unei date exacte de
aparitie ~i a unui loc de sorginte al acestei clase66, marturisesc asupra
unui singur criteriu stabil de definire a nobilitatii, anume inrudirea:
genere nobilis, nobilibus ortus parentibus. Nobilii se nasc, originea
nobletei sunt parintii, cu alte cuvinte, nobletea este 0 categoriea
consubstantialitatii. Modul de transmitere a conditiei de noblete este,
a~adar, descendenta; mijlocul utilizat - endogamia. Cu toate acestea,
nobilimea nu este 0 clasa cu totul inchisa, mai ales din pricina ca este
putin numeroasa. Ea pierde multi oal'Tleniin razboaiele private ~i in
vendetele in care sunt implicate neamurile concurente. Hipergamiile
sau casatoriile fetelor ~i viiduvelor cu soti sub conditia lor (care se mai
numesc ~i nuptiae impares, nunti inegale) nu reu~esc sa recruteze mai
multi aliati deciit cei pierduti in batalii. Aceasta inegalitate tinde sa fie
remediata prin ierarhiile vasalitatii, care subordoneaza 0 patte tot mai
mare a familiilor nobile puterii regelui, cel mai mare senior ~i cel mai
puternic parinte. Din alaturarea nobilimii cu 0 alta categorie socialii,
aceea a cavalerilor, 0 casta sau 0 confrerie cu caracter razboinic, tute-
lata de rege, in calitatea sa de conducator militar, rezulta 0 patura
sociala intinerita, imbogatita, pastrand traditiile ~i privilegiile nobiliare.
Principele sau suveranul, in calitatea sa de tutore al tinerilor razboinici
~i de "patriarh" al celor mai nobile neamuri ale regatului, este cel care
investe~te cavalerii, oferindu-Ie ca recompensa dreptul de proprietate
asupra unei bucati de pamant (proprietatea funciara ramane, ca ~i in
Antichitate, unul din cele mai importante semne ale apartenentei la 0
stirpe aristocratica) ~i, daca este posibil, casatoria cu vreo doamna din
66 Se eonsidera, indeob;;te, de catre medievi;;ti, mai cu seama de eatre
Marc Bloch, ea anul de na;;tere al nobilimii este 1000, iar ca origine, ea este
fie 0 mo;;tenire a Romei fie 0 zestre a soeietatii germaniee ..
90
inalta nobilime. De asemenea, in plan juridic, el este cel care poate
elibera, ba chiar vinde, incepand cu secolul al XIV -lea, in Franta,
titlurile de noblete, acest din urma mijloc venind, din pacate,
impotriva logicii clasei nobiliare. In Evul Mediu tarziu, datorita mai
cu seama acestui comert cu privilegiile care, initial, au tinut numai de
criteriile descendentei, nobilimea este 0 clasa eterogena.
De asemenea, in evolutia sa ca unitate politica, familia sau
neamul se va confrunta ~i cu 0 alta if!,stitutie ce i~i revendica puterea in
planul politic: Biserica cre~tina. In infruntarea pentru dominatia
sociala care a avut loc intre marile spite de neam ~i biserica, cea din
urma a biruit. Restransa in perimetrul ingust al spatiului privat, riguros
limit at la celula conjugalii, familia se va retrage din scena publica,
politica ~i sociala, pentru a constitui baza de dezvoltare a individua-
litatii unui numar tot mai restnins de membri. Ea decade odata cu
spiritul aristocratic, ce tinea de organizarea patriarhalii, atat a familiei,
cat ~i a societatii. Noua moralii cre~tina favorizeaza aparitia unor noi
clase, in care nu mai functioneaza ierarhiile prestigiului familial, ale
descendentei nobile, ci acelea stabilite in urma afi~arii unor merite
personale, indiferent de origine.
Disputa asupra spa!iului public:
neamul contra bisericii
A~adar, 0 tendinta importanta care marcheaza evolutia familiei
este retragerea ei din spatiul public intr-un perimetro mai ingust,
riguros delimitat, in domeniul privat sau in intimitate. Concepte cu
totul noi, acestea desemneaza 0 realitate domestica diferita de cea
antic a, a familiei supusa valorilor ~i judecatilor cetatii sau a familiei
care sustine ~i impune valorile ~i criteriile de judecata ale cetatii. Viata
privata a familiei 0 delimiteaza pe aceasta de domeniul public, de
societate, rezervandu-i un statut ~i un mod particular de existenta, ce
converge in jurul castelului seniorial, a rezidentei, simbol al prestigiului
stirpei. Ordinea interna este alta decat cea sociala, reglementarile ~i
sistemul de sanctiuni sunt diferite, chiar ~i tradarea cunoa~te alte chi-
puri decat in familia antica. Cu alte cuvinte, familia devine un domeniu
rezervat numai celor direct implicati.67 Din aceasta cauza, cre~te
67 Dupa eetate ;;i familie, ultima treapta a afirmarii intimitatii va fi
eoneentrarea ei in jurul individului unie, in epoea moderna.
91
importanta acordata liantului grupului ~omestic, care trebuie sa se
deosebeasca de acela al societatii largi. In familia antica, acest liant
era comun cu aI,societatii ~i avea la baza morala publica. Cetatea era 0
familie largita. In Evul Mediu, coeziunea familiaIa este de aha natura
decat cea sociala; planurile se despart, iar stabilitatea devine conditia
principaIa de mentinere a unitatii familiale. Ea se traduce prin devota-
ment, fidelitate, loialitate, adica prin accentuarea trairii sentimentale
(fata de dominatia trairii morale a Antichitatii ~i a celei rational-
functionale In epoca moderna), potentata printr-un nou tip de traire
religioasa.
Cre~tinismul a substituit spiritului public al Antichitatii, In care
umanitatea se definea prin raportare la idealul civic, al entitatij politice,
al cetatii ca ordine cosmica, singura care face posibila civilizatia,
spiritul solidaritatii uniforme a oamenilor. Ca religie universala, el a
redirectionat explicatia universului uman In plan orizontal, c1amand
egalitatea oamenilor In fata lui Dumnezeu. PreIuand, prin VechiuI
Testament, Inca foarte apropiat vechilor reprezentari ale societatii
patriarhale, concepti a potrivit careia totceea ce este particular este
periculos, sentimentele ~i motivele personale, mobilurile individuale
ale fapteIor sunt izvoare virtuaIe de tensiuni care pot provoca fisuri in
comunitatea ideaIa, cre~tinismul Noului Testament localizeaza aceste
energii ce se pot sustrage con~tiintei comune In inima. Inima poate fi
mincinoasa, ratarnica, Indoita; pentru a prelntampina acest pericoI,
oamenii trehuie sa I~i pastreze "simplitatea" inimii. Privirea scrutil-
toare a lui Dumnezeu strahate inimile rele, astfel ca pedeapsa sanctio-
neaza atat pacatullnruptuit, cat ~i pe eel nelnruptuit, ravnit de un cuget
rau, contaminat de Indoiala. Mesianismul Iui Iisus va demoIa zidurile
despartitoare dintre neamuri pentru alaturarea lor In credinta "inimilor
simple", supuse Invataturilor biblice. In scrisorile sale, Sfantul Pavel va
enumera lista traditionala a grupurilor antagonice care trebuie Impa-
cate: evreii ~i neamurile, sclavii ~i oamenii liberi, grecii ~i barbarii,
femeile ~i barbatii, carora Ie putem adauga ~i altele, saracii ~i bogatii,
aristocratii ~i pleheii etc. Vechea solidaritate antica, fundamentata
tocmai pe acestediferentieri care structurau ierarhii sociale ~i familiale
stabile, este, a~adar, substituiUi de solidaritatea nediferentierii, posibila
numai prin il11punerea unei discipline de 0 rigurozitate rura precedent
~i controlului unei alte instante decat ceaa rudeniei.
Prin anularea vechilor ierarhii familiale, In cre~tinism s-a produs
marea mutatie morala In ceea ce prive~te structura grupurilor familiale.
92
Aceasta evoluase deja de la morala aristocratica, a ~efilor marilor ~i
nobiIeIor familii antice, la rigurozitatea ierarhiilor neamurilor raz-
boinice, urmarind permanent Intarirea descendentei ~i crqterea dome-
niului, adica afirmarea propriei suveranitati. Cre~tinismul a impus
morala oamenilor vulnerabili, a cetatenilor de conditie l11edie ~i infe-
riOal'a. Daca un pater familias avea raspunderea de a sustine cetatea pe
baza exercitarii unei autoritati fal11iliale riguroase, prin care permitea
ascensiunea publica doar a celor Inzestrati cu talent, bogatie ~i cultura,
detinand, astfel, rolul celui mai bun filtru social, daca un senior,
comandat militar In primul rand, urmarea Incheierea de aliante ~i
purtarea unoI' razboaie care sa Ii impuna neamul ~i propria moraIa In
spatiul public, capul unei familii modeste era mult mai putin capabil
de a pastra ordinea familiaIa interna. Este interesant de mentionat, In
acest punct, ca personaje cu un 1'01 important In viata Bisericii au fost
femeile. Ele au constituit marea majoritate a primilor cre~tini ~i
Imparta~eau cuvantul sfant altoI' femei cu 0 putere de persuasiune pe
care harbatii nu 0 detineau. Atrase de milostenia Bisericii sau de
posibilitatea de a se afirma public In spatiul bisericesc, femeile, sarace
sau bogate, au fost varful de lance in transformarea structurilor
familiale produsa de cre~tinism. Conform acestor modele, familia nu
mai are caderea implicarii In treburile politice. Ea decade din statutul
de unitate politica sau publica, a~a cum se afil~mase la Inceputul Evului
Mediu, ~i se define~te, tot mai mult, s~b presiunea Bisericii, ca spatiu
al intimitatii, net separat de cel public. In Evul Mediu familia, alungata
din so~ietate, cunoa~te invazia spatiului privat.
In clasele putin Instarite, sclavii ~i femeile nu puteau fi controlati
printr-un simplu act de autoritate; din aceasta cauza, preocuparile
privind ordinea domestica, reglementarea comportamentelor, fidelitatea
trebuiau impuse ~i Indeplinite prin inventarea noii discipline. De-a
lungul secolelor al II-lea ~i al III-lea se stabilesc in randul comu-
nitatilor cre~tine noi structuri ale casniciei ~i disciplinei sexuale,
despre care medicul Galienus scria: "Dispretul lor fata de moarte
devine mai evident pe zi ce trece,precum ~i retinerea lor privitoare la
Insotire. Caci ele sunt alcatuite nu numai din barbati, ci ~i din femei
care se abtin de la Insotire timp de 0 viata ... " Reprimarea sexualitatii
Inspre zona pacatului, dezaprobarea severa a recasatoriei, exaltarea
moralei abstinentei sexuale ~i a celibatului ar trebui sa asigure
dominatia "simplitatii cugetului" ~i In zona, familiala, caci adulterul
sau intrigile sexuale ale cuplurilor casatorite pareau a fi simptomele
93
r
II'
cele mai ingrijoriitoare ale "intimitiitii famiIiale" ce putea da na~tere
"fiitiirniciei inimii". De fapt, reIigia cre~tinii a substituit famiIiei, grup
dominant in societatea antic ii, 0 nouii comunitate, cea a Bisericii.
Rezultatul interventiei Bisericii a fost spargerea puternicei
coeziuni a grupurilor de rudenie care, impreunii cu dispersarea pro-
prietiitii, 0 altii consecintii fundamentalii a exogamiei, au subminat
puterea foarte mare pe care aceste grupuri oaveau in plan social. Nu
este clar dacii acest efect a fost previizut sau urmarit de Bis~ricii sau a
fost doar 0 consecintii nepremeditatii care i-a intiirit pozitia ~i deci
puterea ~i influenta socialii. Familia a fost transformatii, din grup
extins, exercittind 0 puternicii autoritate socialii, in unitate nuclearii,
deposedatii de muIte din functiile sale. De asemenea, odatii cu impu-
nerea modelului famiIiei nucleare, a crescut importanta legiiturii
conjugale. Pentru prima datii in istoria famiIiei, Biserica a impus
consimtiimantul ambilor soti la oficierea ciisiitoriilor.
Influenta Bisericii cre~tine asupra familiei nucleare
europene: ciisiitorie sau celibat. Ciisiitoria asceticii
o societate riizboinicii pre cum cea medievalii se ordoneazii, pe
langii preceptele biserice~ti, ~i pe b;;tzaprincipiului superioritiitii fortei
materiale a biirbatului ~i pe pretuirea capacitiitii reproductive a femeii.
Aceastii pozitie "Iaicii" este evidentiatii in scrierile populare (Evan-
gheliile furcii de tors), unde se subliniazii ~i capacitatea femeii de a
actiona asupra lumii - mai ales prin descendenti -, de a control a fortele
naturale sau destinele omene~ti. Definirea pe care Biserica 0 oferii
relatiilor intre sexe nu este una tran~anta. Conform Dic!ionarului
tematic al Evului Mediu Occidental, "gandirea occidental a a fost
marcata nu numai de dezechilibrul intre sexe ~i de 0 inclinare in
favoarea masculinului, ci ~i de constituirea femininului intr-un concept
abstract, ai ci:irui mo~tenitori suntem astazi". Augustin interpreteaza
cele douii Faceri (I, 26-27 ~i II, 2 I-24) ca traducere a na~terii omului
interior, purtand chipul lui Dumnezeu, simuItan ~i virtual atat biirbat
cat ~i femeie ~i a creatiei omului exterior, a individului sexuat.
Femeia, dependentii material ~i temporal de biirbat, a fost creatii pentru
a-I ajuta in inmultirea spitei umane. Supusa biirbatului inca dinaintea
Ciiderii, nn poarta, a~adar, responsabilitatea pacatului originar. La
randul sau, Toma d' Aquino, celiilaIt stalp al cre~tinismului medieval
afirma, peste opt secole, ca sufletul biirbatului reflectii intr-un mod
mai aparte chipul divin; femininul este 0 categorie preponderent
94
natural a ~i 0 categorie rationala inferioara acestuia, care se exprima in
carnalitate ~i sexualitate.
Cel mai direct mod in care Biserica a intervenit in reglementarea
~i controlul vietii famiIiale a fost, pe de 0 parte, limitarea importantei
pe care 0 avea descendenta prin impunerea modelului celibatului ~i
castitatii ~i, pe de aIta parte, controlul aliantelor matrimoniale prin
obtinerea exclusivitatii dreptului de oficiere a ciisatoriilor. Promovand
idealul castitatii ~i al celibatului - conditie pentru dobandirea puterii in
ierarhiile ec1eziastice - Biserica reu~ea reducerea numarului casa-
toriilor ~i al descendentilor ~i, prin urmare, slabirea puterii marilor
organizari familiale. Oferind barbatilor celibatari rasp lata unor functii
in cadrul institutiei sale, Biserica inlocuie~te fala neamului cu exer-
citiul ~i orgoliul puterii personale. Pe de aIta parte, ocoIind primejdia
de a nega paternitatea, unul din cele mai putemice resorturi de autoritate,
Biserica permitea, ba chiar recomanda manifestarea acesteia in
randurile oamenilor sai, in forma simboIica, insa, dar nu mai putin
puternic(l: fiii carnali erau inlocuiti cu fii spirituaIi, iar rudenia era
substituita cu totul de religie.68
La dndul sau, casatoria devine un comportament social controlat
de Biserica. Din hotarare dinasticii, al carui scop era asigurarea unei
descendente legitime ~i puternice, care sa asigure perpetuarea puterii
neamului, a~a cum era in Antichitate, casatoria devine in Evul Mediu
o institutiein sine.Ea nu se mai supune imperative lor dinastice ale
marilor famiIii, ci canoanelor biserice~ti ~i noii logici a sentimentelor.
o lege promulgata in secolul allX-lea face din binecuvantarea cIericalii
formalitatea necesara ~i suficientii pentru celebrarea casatoriei, ine-
xistentii pana atunci. Ea va capata consistenta prin apIicarea, in jurul
anului 1100, in Europa Occidentala, mai exact in Franta de Nord, a
primelor ritualuri Iiturgice de casatorie. Acest fapt indica prezenta
crescanda a clericilor in viata familiilor, rolul lor la incheierea cas a-
toriilor fiind acela de a verifica daca ambii soti au consimtit la unirea
lor ~i de a cerceta relatii1e de consanguinitate pentru prevenirea
legiiturilor incestuoase. Decizia radicala, care a acordat Bisericii cele
68 Rudenia a avut dintotdeauna 0 conotatie mitico-religioasa, a~a CU!TI
am demonstrat In referintele noastre la familia preistorica sau la cea antica. In
Evul Mediu cre~tin, totu~i, religia, autonoma de structura comunitara de
neam, tinde sa I~i supuna familia. Vechiul model al rudeniei mitice se insti-
tutionalizeaza ~i se emancipeaza de cadrul familial, devenind 0 organizare
sociala paralela ~i concurenta.
95
mai mari puteri in ceea ce prive~te viata conjugaIa a supu~ilor
Sfantului Imperiu Roman de Apus a fost luata de Carol cel Mare in
802. Se prevedea explicit ca "episcopii ~i preotii, asistati de sfatul
batranilor, sa faca 0 cercetare temeinica asupra legaturilor de rudenie
dintre cei doi soti, ~i numai in urma acestei cercetari tinerii sa fie uniti
printr-o binecuvantare". lata, deci, ca 0 forma contractuala intre
indivizi este ~i cea nuptia1a, consacrata prin Biserica cre~tina. Actul
casatoriei nu mai este doar un act ritual, social, ci un sacrament. Chiar
~i logodna trebuia sa se incheie in prezenta unui preot. Elementul
esential introdus, insa, de Biserica, ~i care, ca ~i interdictia incestului,
avea ca url11are dizolvarea autoritatii grupului familial, era consim-
tamantul - indispensabil - al tinerilor la casatorie. Teoretic, chiar din
secolul al XII-lea, acordul parintilor la casatoria copiilor lor nu mai
era necesar, ba chiar Ii se interzicea orice incercare de influentarea
acestora. Biserica se substituie autoritatii familiale ~i vechilor cutume,
astfel ca 0 casatorie incheiata in fata altarului nu putea fi desfacuta
decat in cazul dovedirii unei legilturi de rudenie intre soti. Adulterul,
sterilitatea, 0 boala incurabila sau absenta unuia din soti nu mai erau
considerate motive intemeiate pentru desfacerea casatoriei. Cutumele
care rezervau, insa, grupurilor f2uniliale - mai ales neamurilor nobile,
adica vechi - dreptul de a decide cariera familiala a progeniturilor ]01'
prin institutia logodnei, incheiata de la varste foarte til11purii, inca nu
pierisera. Conciliile ~i papii (Nicolae I, Adrian II) au recunoscut, in
continuare, legitimitatea casatoriilor civile. De altfel, in realitate,
libertatea alegerii sotului exista doar in c]asele sarace.
A~adar, 0 l110dificare majora a familiei este data de proliferarea
unei noi morale familiale, care are in centru preocuparea ascetica ~i
abstinenta sexuala. Erau dezavuate nu numai relatiile ilicite, dar ~i cele
care, de~i aveau loc in cadrul unei casnicii legitime, nu aveau ca scop
explicit zal11islirea copiilor. In ceea ce prive~te sentimentele conjugale,
niciodata nu se aplica unei casatorii oficiale tennenul de amor,
dragoste pasionala, rezervata zone lor intunecate ale patimii ilicite.
Dragostea dintre soti era numita charitas conjugalis sau dilectio,
expresii greu de tradus pentru noi, desemnand un fel de har conjugal,
devotal11ent, 0 imbinare de tandrete, prietenie ~i respect.6'i
69 In Imperiul bizantin, 0 asemenea evolu!ie nu a fast cunoscuta. Nu
cre~tinii, ci abia musulmanii vor interlice definitiv cultul trupului. ~i mani-
festarile publice ale sexualitatii. De altfel, impactul severei doctrine cre~tine
chiar ~i asupra societatii europene apusene va fi destul de tarziu.
96
Dad, in iudaism, rabinatul capata temei admitand casatoria ca
pe un criteriu cvasiobligatoriu de intelepciune, cre~tinismul adopta 0
pozitie diametral opusa, caci accesul la pozitiile conducatoare in
comunitatile de cre~tini ~i mai ales in cele biserice~ti este conditionat
de celibat. Celibatul garanteaza inlaturarea a ceea ce Biserica cre~tina
considera drept periculos pentru instaurarea noii ordini sociale, anume
societatea familiaHi, in care puternicele solidaritati ale grupurilor de
rudenie nu cedau intaietatea comunitatii biserice~ti. Barbatii celibatari
care se lupta sa preia conducerea sociala consacra un nou spatiu
public, din care atributele carnalitatii tind sa fie excluse. Femeile ~i
barbatii trebuie, conform unor parinti ai cre~tinismului timpuriu
(Evagrie ~i traducatoruJ sau latin, loan Cassian) sa se conformeze
modelului angelic, al vietii tara sexualitate. Chiar in cadrul reJatiei
conjugate, sexualitatea este bine sa se limiteze numai la actiunea
zamislirii, in afara careia sotul ~i sotia pot trai ca fratele ~i sora. Sf.
Augustin este cel care deschide calea atacurilor pe care biserica Ie va
da asupra familiei medievale prin duhovnicii Evului Mediu de mai
tarziu prin doctrina sa care sustine di sexualitatea inseamna inabu~irea
spiritului con~tient, a vointei, fiind semnul eel mai evident al caderii
originale. Este momentul in care incepe sa se manifeste obsesia
occidental a a sexuaJitatii.
Pacatele vietii familiale: incestult adulterul, divortu1
o grava problema in reglementarea reJatiilor familiale prin
prisma noii morale 0 reprezenta incestul. Pana in acel moment,
incestul era, de regula, casatoria consumata intre frate ~i sora sau intre
parinte ~i copii. In sensul sau larg, insa, el se va aplica tuturor inso-
tirilor intre rude de sange sau pI'in alianta. Abia dupa 814 (Conciliul de
la Mainz) au inceput insa sa dispara casatoriile considerate neJegiuite,
dar care constituisera 0 practica endogamica indelungata, intre vaduvi
:?i sora sotiei sau vaduve ~i fratele sotu1ui, ori intre veri. Incestul eu 0
rudii a fost, a:;;adar, multa vreme un fapt normal.
Adulterul nu era insa tolerat, nici de familii, nici de Biserica. La
burgunzi, de pilda, "putoarea adulterului" atragea pedepsirea imediata
a femeii prin alungarea, strangularea :;;iinecarea femeii 1ntr-o mla~tinii.
La galo-romani, sotul care surprindea pacatul avea dreptul de a-i ucide
pe vinovati pe loc. La franci, gre~eala femeii afecta intregul grup de
rudenie ~i emu dese incaierarile intre familii din aceste motive. Pentru
97
a se veri fica acuzatia, suspecta era supusa ordaliei apei, adica era
aruncata In apa dupa ce i se lega 0 piatra grea de gat. Daca reu;;ea sa
pluteasca, era dezvinovatita. In cele mai multe cazuri, pedeapsa era
Insa cea capitala, pe masura gre;;elii. Caci adulterul nu Inseamna
numai Incalcarea unor canoane, ci distrugerea legitimitatii urma;;ilor.
Divortul nu era permis decat barbatilor. 0
femeie care se
Incumeta sa-;;i lepede sotul era omorata, caci gestul ei nu se putea
explica decat prin adulter. Se manifesta aici deosebirea Intre civilizatia
Imperiului Roman, care accepta 0 oarecare egalitate a sexelor in ceea
ce prive;;te dreptul la divort (galo-romanii acceptau divortul prin
consimtamant mutual) ;;i ierarhizarea lor In favoarea barbatului la
populatii1e german ice. Incepand cu primajumatate a secolului aIIX-lea,
Biserica va introduce interdictia absoluta a divortului. Pentru nobili,
care acordau casatoriei toate avantajele Incheierii unor aliante profitabile,
care, odata rupte, erau lesne rezolvate prin repudierea sotiei ;;i
restituirea dotei sale, monogamia ;;i indisolubilitatea casatoriei au
devenit constrangeri greu de supOliat, rezolvate, conform unor marturii
ale epocii prin sangerosul "divort carolingian". Conform acestui
obicei, 0 sotie devenita indez\,rabila era omorata pentru a lasa locul
unei aliante mai convenabile. In general, piedica In calea pronuntarii
definitive a casatoriei ramanea, la germanici, poligamia, iar la galo-
romani, concubinajul cu sc1ave.
Familie ~i feudalitate
Conform lui Marc Bloch, autor consacrat In studiile de istorie
sociaIa a Evului Mediu, legaturile sociale erau, ln soeietatea feudal a,
la diseretia pornirilor emotionale. Dovada erau puternicele razbunari
Intre ;;i lnlauntrul familiilor, lntre frati, fii ;;i tata, nepoti ;;i unehi. Spre
deosebire de Antichitate, uncle dreptul eutumiar familial era la fel de
bine organizat - sau chiar mai coerent - ca cel care reglementa viata
publica, a cetatii, in familia medievala categoriile sunt mai confuze.
"Barbaria" populatii1or noi ;;terge vechile norme ;;i obiceiuri ~i insti-
tuie concurenta generalizata asupra pamantului perceput nu ca sursa a
legitimitatii neamului, ci ca resursa de bunastare economica ;;i, even-
tual, de prestigiu politic. Sentimentele colective erau inca superioare
afectiunii dintre persoane, iar lezarea lor determina cruntele eicluri ale
razbunarii - vendetele. Aeeste razboaie particulare nu mai erau sustinute,
ea ln veehime, de cultul originii, de orgoliul eonsaerarii descendentei
98
.prin impunerea eelei mai nobile aseendente, ci de disputele asupra
suportului material al bunastarii ~i puterii politice: domeniul. De
aeeea, dintre problemele "interne" ale familiilor medievale, poate eea
mai importanta era "obsesia rivalitatii intre mo;;tenitorii cu teluri
eomparabile,,70. Tot din aceasta eauza, capata importanta aspeetul
material al descendentei, anume mo~tenirea, a~teptata ~i disputata atat
pe linie masculina cat ~i feminina.
Conform opiniei documentate a lui Marc Bloch, Occidentul nu a
mai eunoscut, Inainte de perioada medievala, neamuri vaste (orga-
nizate dupa modelul gintilor) legate de sentimentul sau cultul unei
descendente comune. Anticii cUI!0~teau organizarile vaste legate Insa
de cultul ascendentei eomune. In Evul Mediu fiecare generatie i;;i
redefinea cercul de rude - care nu era acela~i eu al generatiei prece-
dente - conform criteriului impunerii propriei deseendente. Grupurile
familiale rurale mari, care mai existau In Occident pana In seeolele al
XV -lea ~i al XVI-Iea7l, lncep sa se restranga odata eu veacul al Xlll-lea.
De asemenea, marile spite de neam nobil, tind ~i ele sa l~i diminueze
dimensiunea. S-a vazutln aeeasta evolutie influenta activa a Bisericii
cre~tine care urmarea rndimitarea neamurilor ~i deci a mo~tenirii In
favoarea sa. Prin controlul easiltoriilor, al na~terilor ~i al morti1or,
Biserica a obtinut 0 putere imensa. Donatiile ~i darurile catre biserici
sau catre protejatii bisericilor, mai ales donatia testamentara ere~tina a
rncut ca In Galia, de exemplu, lntre seeolele al V-lea ~i al VIIl-Iea,
bunurile acumulate de Biserica sa se ridiee la mai muIt de 0 treime din
totalul pamantului arabil al regatului. Tot aeest pamant provenea de
fapt din averile marilor familii ~i fusese obtinut fie prin donatii, fie
prin mo~tenire. Biseriea cerea un procent din fiecare testament, ca
"parte a sufletului", dar In unele cazuri primea mult mai mult, ca de
pilda In situatia In care nu existau mo~tenitori legitimi. Regulile
Bisericii limitau strategiile posibile de mo;;tenire familiala (prin
lmpiedicarea divortului, deseurajarea recasatoririi ~i a adoptiilor) ~i
aduceau, In consecinta, eontributii uria;;e fata de propria organizatie.
Pe de alta parte, motivatia deeMerii familiilor numeroase pare a
fi, din nou, una de ordin politic: cereul persoanelor legate de inda-
toririle razbunarii - eelula de loialitate familiala - se limiteaza pana la
70 Cf. Danielle Regnier-Bohler, lstoria vierii private, vol. IV, P. Aries,
G. Duby Scoordonatori), Editura Meridiane, Bucure~ti, 1995, p. 35.
7 In Balcani, asemenea modele familiale supravietuiesc pana in zilele
noastre.
99
verii primari. Devotamentul ~i solidaritatea familiaIa, determinaHi la putea cere asisten!a financiara din pal'tea vasaIiIor; celelalte
antici de cuhul originii, capi'itil coloratura subordonarii fata de trei erau rascumpararea, in cazul in care seniorul era capturat
domeniul-feuda. Un ah motiv poate fi identificat in sporirea puterilor in razboi, plecarea in cruciada ifi casatoriafiicei ce/ei mari.
pub lice, afirmarea statului, prin care protectia pe care 0 puteau asigura Stagiul pentru a deveni cavaler se efectua sub protec!ia
grupurile de rudenie era concurata de cea a statului. (De altfel, dupa unui alt senior decat tatal novicelui, de regula fiind cautat un
cum yom vedea, organizarea statului medieval preia multe din unchi matern. Antrenamentul se va prelungi, dupa investitura,
,
atributele exercitarii autoritatii familia!e, patriarhale, extinzfmdu-Ie la
nivelul institutiilor globale.) In sfar~it, cre~terea ponderii schimburilor
prin turniruri. Cavaleril se considerau in slujba Bisericii deifi,
de multe ori, idealurile pentru care luptau erau de altO.natura.
de bunuri a impus, de asemenea, limitarea amestecului familial in Chiar ifi mitologia acestui ordin este una pagano., care are in
reglementarea ~i controlul averilor. Ca exemplu pentru consecintele centru mitul cavalerului ratacitor, care parcurge un traseu labi-
acestui din urma fen omen avem substituirea aprobarii familiale pentru rintic, ini!iatic, pentru a se c0rtrunta cufortele supranaturale ifi
instrainarea unui bun cu dreptul de rascumparare a bunurilor vandute a reinstaura ordinea cosmica. 2 Cavalerii, ale CarOl'valori erau
de catre rude. vdejia ifi fidelitatea vasalica (de aceeaifi natura cu cea filiaIa)
erau sUPUifi unei singure forme de dependen!a sociala, cea
Forme de inrudire sociaHi in Evul Mediu: rezultata din inrudirea ritualica intre ei (egaIitara) §'i cu seniorul
confreria cavalerilor (subordonata). Pretul libertatii lor era dependen!a totala de
senior ifi de idealuri cavalereifti; caci libertatea, departe de a
Dincolo de sensul militar, anterior §'i mai important este avea vreun sens individual, nu se poate referi decd! la colecti-
sensul social al cavaleriei, diruia i se adauga conota!ii etice, vita{i, ifi anume la cele mai coezive dintre eZe.
ideaIiste, mitologice. Proveni!i din randul razboinicilor "de
casa", cavaleril constituie 0 casta in care se intra printr-un
ritual de integrare, numit investitura sau arm are. investitura are
un sens dublu, de I'd de ini!iere §i de I'd de trecere, indeplind
catre ~far§dul adolescenfei. De§i initial ceremonia de invest ire
era mai importantli decat obarifia (asemenea societatilor arabe
sau oricaror aIte societa!i razboinice, §'i societatea medievala
europeana era una meritocratica), spresecolul al XIII-lea casta
capata un caracter aristocratic, exclusivist, doar fiii nobililor
putand accede la acest ritual. Revendicat de Biserica, dar incIu-
zand multe elemente pagane, scenariul armarii consta in inma-
narea armelor caracteristice ordinului cavaleresc ifi neamului:
lancea cu flamura (pe care era brodat semnul casei seniorului
pe care fl va sluji), scutul decorat cu blazon, spada, pintenii.
Ceremonia era precedata de 0 baie (ritual de purificare, similar
botezului). La sfar§'itul secolului al XII-lea apare ritualul prive-
gherii armelor, care impunea asceza ifi meddatie din parte a
postulantului. Ulterior, ceremonia capata un caracter somptuos, 72 In mitologia populara romaneasca, acest mit supravietuie~te in
obiceiul tinerilor colindatori care, la hotarul dintre timpul vechi, degradat, ~i
impIicand cheltuieli ifi festivita!i ex~raordinare. Pentru seniori,
fnvestitura fiului eel mare era una din cele patru oca'lii dmd se eel nou, colinda spatiul social pentru a-I pazi de influentele malefice ~i pentru
a vesti victoria binelui.
100 101

11. Familia extinsa In societatile razboinice
Zadruga sau familia slavilor de sud
In Peninsula Balcanidi s-au mai pastrat, chiar pana In secolul
nostru, forme de organizare fami/iala extinsa care, In restul Europei,
au disparut curand dupa apusul Evului Mediu. In Albania ~i Serbia,
societati dominate de spiritul razboinic al rafuielilor Intre neamuri
(vendetta), familia pastreaza dimensiunile ~i structura unui grup cvasi-
militar. Daca In secolele al XVIlI-lea ~i al XIX-lea mai erau Intalnite
familii de 0 suta sau chiar de doua sute de membri, toti locuind Im-
preuna, astazi nu se mai pot afla familii mai mari de patruzeci - cinci-
zeci de persoane. Chiar ~i a~a, este remarcabila permanenta acestui tip
de organizare, bazat pe coeziunea ~i pe dimensiunea grupului de
rudenie, singurele capabile de a·-i asigura existenta In cadrul unei
societati dominate de razboaie ~i rafuieli.
Predominanta unei ordini razboinice se vade~te In preponderenta
sociala ~i familiala a barbatului ~i a valorilor masculine. Conform
structurilor de rudenie indo-europene, barbatul, parintele-stapan este
capul gospodariei atata timp cat traie~te ~i este In stare sa conduca sau,
In alte situatii, pentru 0 perioada determinata. Functia sa poate fi
transmisa fiului cel mare sau celui mai varstnic dintre ceilalti barbati
ai grupului. Daca nu exista nici un barbat adult care sa poaUi prelua
conducerea, rudele masculine care tin de alte gospodarii, Inrudite cu
cea de referinta, asigura interimatul ~i au grija de femei ~i de copii. In
general, se considera ca 0 familie exista atata timp cat exista des-
cendenti masculini. Daca Intr-un neam au murit toti barbatii ~i nu mai
sunt nici macaI' baieti care sa-i succeada, neamul respectiv nu mai
exista. Femeile, incapabile de a reorganiza familia, se risipesc la
case Ie tati/or, casa se naruie, buruienile sunt lasate sa invadeze mo~ia,
astfellncat nimic sa nu mai aminteasca de drama stingerii unei spite
102
de neam. Structura ierarhica a familiei pome~te de la pozitiile dominante
ale ~efului de neam ~i Insotitoarei sale; dupa ace~tia unneaza, ca
importanta a rangului, barbatii, casatoriti ~i necasatoriti; apoi femeile
maritate (mamele de baieti Inaintea celor care au doar fete); la sfar~it,
pe ultimele trepte, se afla fetele ~i copiii.
Tatal-conducator (domatchin sau starchina) este un suveran al
familiei sale. EI are atributele unui ~ef militar, dispune de arme ~i cal,
organizeaza apararea sau atacurile Impotriva inamicilor. Este ~i admi-
nistratorul patrimoniului material, vinde ~i cumpara, face Imprumuturi
~i este garant, repartizeaza sarcinile In interiorul muncii dome stice ~i
stabile~te rasplatile. Are ~i functia unui magistrat suprem, caci este
singurul care poate judeca ~i pedepsi pe cei gasiti vinovati de
perturbarea sau amenintarea securitatii vietii comune; pedepsele pe
care Ie poate aplica sunt de la cele mai u~oare - privarea de hrana sau
de arme - pana la cele mai grave - Inchiderea, excomunicarea ~i
alungarea vinovatilor sau chiar omorarea 101'73. Nu In ultimul rand,
tatal este preotul care oficiaza mai ales cultul familial sau care sluje~te
In mica bisericuta Injghebata In apropierea gospodariei. Tot ceea ce
face acest "rege" al domeniului familial trebuie sa aiba un caracter
exemplar. Nimeni nu Ii contesta autoritatea, ordinele sale nu sunt
discutate. Este secondat de 0 "regina", (domatchitza), care reprezinta
autoritatea central a In ceea ce prive~te partea domestica a gospodariei
(bacita). Ea are dreptul de a da Imprumut produse alimentare; Ie
supravegheaza ~i conduce pe celelalte femei, supravegheaza educatia
copiilor ~i este scutita de munci grele. Printre atributiile sale se mai
numara pregatirea mancarii, curatenia In camera de masa, camera
barbatilor necasatoriti ~i In propria sa camera (niciodata nu va intra In
camera unui bi'irbat casatorit, chiar daca este yorba de fiul sau; dome-
niile feminine sunt la fel de bine delimitate, in interiorul gospodariei,
ca ~i cele masculine, dincolo de gospodarie). Drepturile sale gospo-
dare~ti sunt limitate In ceea ce prive~te comercializarea unor bunuri,
pentru care trebuie sa ceara acordul capului de familie.
73 Alungarea sau exilul au, de cele mai multe ori, aceea~i gravitatea
sanctionala ca ~i moartea: lipsiti de protectia familiei, exilatii sunt expu~i
razbunarii neamurilor cu care se allau in razboi. De aceea, la aceste populatii,
ospetia are un sens cu totul special, caci adapostirea unui strain - care
insemna ~i apararea lui impotriva oridirui perieol - putea antrena familia-
gazda in vendetele in care aeesta, impreuna eu neamullui, era impIicat.
103
 Ceilalti membri ai grupului urmeaza nlnduielile stabilite de
perechea dominanta. Barbatii se intrunesc, discuta, participa la luarea
deciziilor, la muncile grele (arat, treierat, ti'iiatul lemnelor etc.) ~i
lupta; femeile fac majoritatea·muncilor, atat inauntrul cat ~i in afara
gospodariei (ele se ocupa de semanat, secerat, adunatul vreascurilor,
ingrijirea animalelor). Copiii ajuta ~i ei, de timpuriu, la intretinerea
familiei, indeplinind sarcini u~oare, pe masura puterilor lor. Grupul
este solidar in fata justitiei exterioare sau a oricarei institutii externe
(sat, trib, stat etc.). Membrii sai nu au raspundere individuala, ci una
comuna, iar aceasta este intruchipata de conducator. Identitatea este
data de numele unui stramo~ sau al capului de familie ~i deftne~te
fiecare membru in parte. Proprietatea este, la randul ei, com una ~i
indivizibila.
Casiitoria
Casatoria este un eveniment important in viata unui grup
familial, caci ea reprezinta principala sursa de asigurare a continuiHitii
~i a celor mai pretioase resurse: bratele de lupta. De aceea, na~terea
baietilor este celebrata ell bucurie, in vreme ce aducerea pe lume a
fetelor este considerata 0 nenorocire, 0 irosire, in urma careia tinerele
mame trebuiau consolate. Nascandu-se, in general, mai putine fete,
alegerea unei mirese se dovede~te 0 decizie diftcila pentru un tanar. El
trebuie sa faca dovada capacitatii lui de a intretine ~i de a apara 0
familie, iar aceasta dovada consta, de cele mai multe ori, in dota pe
care poate sa 0 ofere sotiei sau familiei ei. Alegand fiilor neveste din
alte grupuri de rudenie, conform principiului beneficiului social al
exogamiei, prin care se asigura alianta intre doua grupuri diferite,
conducatorii familiei "contractau" legaturile matrimoniale inca de
cand logodnicii promi~i erau copii. De altfel, fetele se maritau la 12-13
ani, pentru a putea profita cat mai mult de perioada de fertilitate.
Intelegerile intre parinti vizau intarirea neamului, incheierea unoI'
aliante cat mai puternice. Promisiunile matrimoniale erau modul de ilL
anticipa 0 colaborare cvasipolitica intre neamuri ~i, ca atare, trebuia ca
ele sa fie respectate. In cazu! in care fetele se sllstrageau deciziei
parintilor ~i se opuneau casiitoriei prestabilite, ele lezau onoarea ~i
interesele grupului ~i riscau sa i~i atraga familia intr-un razboi in care
grupul fost potential aliat avea sa i~i razbune jignirea. Existau ~i cazuri
in care, odati'! 1l1cheiata alianta matrimoniala, ea putea fi rupta
J04
izgonirea femeii, singura forma de divort permisa. Altfe!, pentm
judecarea ~i pedepsirea gre~elilor grave care puteau fi comise de sotie,
soW1 avea drept de viata ~i de moarte asupra acesteia, simbolizat, in
anumite zone, printr-un glont de argint care era inmanat ginerelui la
casatorie. Interesant este ca aceste gre~eli grave ale femeii, care puteau
fi pedepsite cu moartea (de~i 0 asemenea sanctiune nu era intalnita
decM in cazuri extreme), erau adulterul ~i incalcarea legilor ospita-
liHitii. Tradarea oaspetelui care cerea ajutorul gazdei era, in conceptia
acestei societati, la fel de grava ca intinarea neamului prin amestecarea
sange!ui. Totu~i, sotia era aparata de abuzurile de putere ale sotului.
Faptul ca 0 femeie apartinea, chiar ~i dupa casatorie, ~i familiei sale de
origine complica deciziile care i-ar ft adus vatamari nemeritate: dad
ar fi fost ran ita sau omorata pe nedrept, ea ar ft fost razbunata de cei
de acela~i sange cu ea. in cazul in care se intampla sa ramana vaduvii,
femeia era luata de nevasta de fratele, vaml sau unchiul celui decedat,
ramanand in neamul sotului. La fel ca la vechii evrei, practica leviratului
prevenea, ~i la aceste familii, orice scadere a capacitatii reproducatoare.
Fata de cariem casatoriei, existau ~ifete care preferau castitatea.
Exista 0 categorie de amazoane, care depuneau juramantul de feciorie
~i care se numeau "vadik" (curat, integru). Pozitia lor sociala, mai
bun a decat a nevesteior, se apropia de cea a biirbatilor: ele capata drept
de mo~tenire (pe care femeile casatorite nu-I au), participa la adunarile
barbatilor (de~i nu au drept de decizie, nu voteaza), poarta haine
barbiite~ti .
Locuinta
Locuinta familiei extinse de tip "zadruga" este extrem de complexa.
Familia se confunda terminologic cu casa sau cu vatra. Cand se sEar-
i'e~te constructia unei case noi, dupa ce se a~eaza acoperi~ul, primul
lucru care trebuie facut este aprinderea focului de catre capul familiei.
Gestul are conotatii propitiatoare ~i augurale, caci, dupa primul fum,
este ghiciti'i soarta noii familii. Locuirea se face dupa trei tipare
cunoscute:
a) Primul model este al unei cladiri centrale in care se intrune~te
tot grupul, la masa sau la discutii, ~i in care locuie~te perechea
dominanta ~i membrii necasatoriti. De jur imprejurul acestei case
mari, a~ezata strategic, in mijlocul domeniului ~i care, la nevoie, poate
pea ~i fOlrta]'-ea~ta, se construiesc colibe, ell 0 singura
105
pentru fiecare cuplu casatorit. Intre domenii este convenita 0 distanta
"de buna vecinatate" stabilita, de regula, la distanta unei "batai de
pu~ca".
b) AI doilea tipar se prezinta cu 0 cladire central a foarte mare,
care are 0 incapere principala unde se mananca, se iau hotarari ~i au
loc intruniri. Fiecare cuplu casatorit are repartizata 0 incapere separata
de dormit, pe acela~i nivel sau la etaj. De asemenea, exista 0 incapere
de oaspeti, extrem de importanta in arhitectura locuintei. Casa are un
aspect fortificat, fiind intarita, atai. la tarani, cat ~i la seniori.
Suplimentar, locuintele sunt prevazute uneori (mai ales in Albania) cu
un turn de aparare, numit kula. Acesta nu poate fi locuit decat la ulti-
mul etaj; in rest, scara ~i palierele care 0 segmenteaza sunt organizate
ca baricade in fata potentialilor asediatori. Acoperi~ul este, de
asemenea, intarit cu lespezi de piatra. Cuplurile casatorite pot locui in
camere a~ezate intr-o casa lipita de kula, toate u~ile dand intr-un
coridor ce duce direct la etajele superioare, fortificate ale turnului. In
alte cazuri exista 0 constructie separata pentru locLlirea femeilor, care
nu sunt implicate niciodata in vendette ~i care trebLlie sa i~i desfa~oare
activitatile indiferent de starea ostilitatilor. Aceasta locuinta are
ferestre mari ~i nu este intarita, de vreme ce nu este niciodata supusa
atacurilor. De jur imprejur i~i au loc cladiri u~oare, ~ure, depozite,
grajduri etc.
c) Mai recent, se intalnesc, in satele musulmane mai ales, case
a~ezate in curti mari, imprejmuite cu garduri inalte, care nu permit nici
o intruziune, n ici macar vizuala. In interiorul acestui spatiu locuit,
fiecare cuplu are 0 casa proprie, nu numai 0 singura incapere, ca in
modele anterioare, mai vechi.
Familia islamidi
Si populatiile islamice cunosc acela~i tip familial extins sau unLlI
foarte apropiat de cel care caracteriza societatile europene medievale
sau cele balcanice. Descendenta, calitatea ~i cantitatea sa emu esentiale
in organizarea familiei musulmane. Na~terea era un eveniment mult
a~teptat, mai cu seama venirea pe lume a baietilor. Ceremoniile care 0
insoteau erau extrem de laborioase: pentru a se indeparta orice pericol,
nou-nascutul era purificat prin apa (scalda rituala) ~i foe (care era tinut
aprins in odaia copilului trei zile ~i trei nopti). Alaptat de doica in
primele patruzeei de zile, interval in care mama era considerata
106
impura, primeau un prenume tinut secret in prime Ie secole ale
civilizatiei islamice ~i un nume de intimitate. Numele de farnilie apare
relativ tarziu, (secolul al X-lea) ~i nu este altceva decat numele unei
profesiuni, al unei localitati sau regiuni sau, cel mai adesea, 0 referinta
la numele tatalui (Ibn = "fiul lui"). Rama~i in grija mamei pana la
sfar~itul primei copilarii, erau apoi circumci~i (Ia varste cuprinse intre
~apte ~i doisprezece ani) ~i preluati sub tutela paterna. Grija parintilor
pentru succesori era remarcabila ~i intrecea, adesea, obiceiurile
educatiei familiale europene. Chiar ~i logodna ~i casatoria copiilor
erau atent stabilite, atat dupa interesele de alianta ale parintilor dar ~i
in functie de ceea ce se putea dovedi favorabil tinerilor. Horoscopul
era L1ncriteriu important ~i, in cazul fiicelor, firea soacrei pe care
acestea urmau sa 0 aiba.
Casatoria, asemenea oricarei alte institutii musuhnane, avea in
primul rand caracter religios, ~i abia apoi sens social sau legal.
Formal, ea se concretiza printr-un contract de drept civil incheiat intre
sot ~i tatal sau tutorele legal al fetei. Pentru a fi valabil, contractul
trebuia sa respecte urmatoarele conditii: sa nu existe piedici in calea
casatoriei; persoanele implicate (tutori sau cei doi soti) sa-~i dea
consimtamantuC4; sa fie constituWi dota (mahr)7S; casatoria sa fie
oficiatii conform preceptelor musulmane. Piedicile care se puteau
opune casatoriei se refereau la legaturile incestuoase (erau considerate
incestuoase relatiile intre rude de sange, de lapte sau prin alianta76,
exceptie facand casatoria intre veri, care era nu numai permisa, ci
chiar recomandata), la casatoria cu 0 femeie repudiata prin ,juramfmtul
de anatema", care 0 eticheta definitiv ca adultera, la diferenta de
religie (nu era permisa casatoria unei musulmane cu un barbat de alta
74 Consimtamantul tutorilor legali avea putere de constrangere asupra
baietilor pana la varsta pubertatii, iar asupra fetelor pana la prima casatorie;
dupa aceste praguri, logodnicii puteau decide singuri asupra casatoriei lor.
7S Dota era absolut obligatorie, fiind interzisa orice tentativa de a se
renunta la ea. Nu era doar un transfer simbolic de bunuri, ci unul consistent ~i
apartinea femeii, lara sa presupuna nici un fel de zestre din partea familiei
acesteia, ca reciprocitate. Femeia avea dreptul la intreaga dota daca se des-
partea de sot dupa ce casatoria a fost consumata sau daca sotul murea inainte
de a se consuma casatoria; la 0 jumatate din dota daca mariajul se desIacea
inainte de a se consuma; nu primea nimic in cazul in care casatoria era anulata.
76 Era interzisa ~i casatoria cu doua femei inrudite prin sange, alianta
sau lapte.
107
 religie, dar se permitea insotirea dintre un musulman ~i 0 femeie de
aha reiigie, cu conditia ca aceasta religie sa nu fie politeista) sau la
perioada de interdictie idda, interval de "continenta" care trebuia sa
separe doua casatorii succesive ale unei femei. Idda dura patru luni ~i
zece zile, iar in aceasta perioada femeia trebuia sa se retina de la arice
fel de raporturi sexuale, in scopul de a clarifica patemitatea eventualilor
capii nascuti dupa casatorie. Drepturile ~i datoriile reciproce in cadrul
disatoriei musulmane insemnau coabitarea, respectul ~i afectiunea
reciproca, dreptul de succesiune, drepturile comune asupra copiilor
rezultati din casatorie. Sotia avea dreptul la intretinere (care includea
hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala), dreptul la trata-
ment egal cu al celorlalte sotii, dreptul de a face ~i de a primi vizite
(din partea parintilor), de a-~i administra bunurile tara interventia
sotului. Sotul avea dreptul de a pretinde sotiei fidelitate, supunere,
alaptarea copiilor, ingrij irea gospodariei, respectul pentru parintii sai
~i pentru rudele apropiate.
In pofida imaginii pe care europenii 0 au adesea asupra "opri-
marii" ~i constrangerii care incarcereaza femeile musulmane in cadrul
casniciei, posibilitatea desfacerii casatoriei exista. Divortul se poate
pronunta la initiativa sotului, sub forma repudierii in trei timpi,
separati de perioade de continenta de cateva luni, intervale care dau
posibilitatea ilnpacarii; se poate pronunta in situatiile de incalcare a
obligatiilor casatoriei (cum sunt cazurile de adulter), cand are loc
"juramantul de anatema"; poate avea loc la initiativa oricaruia din cei
doi soti atunci dnd se constata neimplinirea conditiilor fiziologice
pentru consumarea casatoriei sau neindeplinirea obligatiilor matri-
moniale. De pilda, divortul se poate pronunta la initiativa sotiei atunci
dnd sotul lipse~te mai mult de un an de acasa sau dnd nu asigura
intretinerea sotiei la nivelul cerut de conditia sa sociala.
In ceea ce prive~te poligamia sau, mai exact, poliginia permisa
de legea musulmana, ea limiteaza numarul sotiilor la patru ~i impune
conditii destul de dure capului de familie. De aceea, cazurile de
menaje poligamice sunt rare, fiind astazi estimate la mai putin de 5%
in cele mai multe state arabe. Coranul prevede tratament ~i conditii
egale pentru toate nevestele. De~i femeia este perceputa ca inferioara
barbatului, ea are dreptul ate stat legal ~i religios de a fi intretinuta ~i
satisfacuta de catre barbat; femeia este tacuta pentru "bucuria
omului", pentru implinirea sa, iar sexualitatea conjugaUi este unul din
modnrile de a-I sluji pe A1lah. Concubinajul este descurajat, de~i
108
sclavele sunt pretuite pentru frumusetea, bunele maniere, cultura ~i
talentele lor. Se spunea ca sclavele Ie injoseau pe femeile arabe prin
rafinamentul lor, ca ~i pe barbatii care se Jasau prada farmecelor lor.
Conditia de sclava era totu~i una ingrata, care nu putea fi depa~ita
dedt prin aceea de mama de baiat (umm walad) nascut stapanului,
deci posibil succesor al acestuia ..
Si legislatia islamica ~i mai ales Coranul imp un separarea
sexelor, delimitarea fizica a barbatului de femeie. Femeile au locuinte
proprii (haremul, in arab a haram, insemnand loc smnt) ~i acces
separat de al barbatilor in locurile publice. Asumarea statutelor diferite
se reflecta ~i in tinuta: barbatii trebuie sa poate barba, sa nu poarte
matase, nici bijuterii ~i sa se inve~manteze in alb, negru sau verde.
Femeile trebuie sa poarte val, mai ales nobilele, acest articol vesti-
mentar fiind un simbol al respectabilitatii; numai 0 situatie sociaJa
prospera dadea posibilitatea manifestarii acestei forme de pudoare.
Separarea sociaJa ~i familiaJa a sexelor este caracteristica societatilor
razboinice ~i a fost intalnita ~i in Europa, asemenea tendintei de
spiritualizare a dragostei pentru feme ie, care caracterizeaza, de pilda,
mediul beduin, dar ~i Occidentul cavaleresc.
o aha apropiere intre cele doua medii este gravitatea ~i sobrie-
tatea cu care se celebra moartea. Defunctul era insotit la moschee de
un cortegiu (din care lipseau femeile, dupa cum au impus legile). Aici
era purificat ~i ingropat cu capul spre Mecca. Dupa inmormantare se
organizau ospete rituale, la ~apte ~i la patruzeci de zile, pentru saraci.
o data pe saptamana, rudele vizitau ~i ingrijeau mormantul. Cultul
celor rapu~i in razboaie, pentru cauze sfinte, religioase, se aseamana
celui de care se bucurau cruciatii. Apropierile care se pot face la
nivelul organizarilor traditionale, inclusiv al familiei, intre societatile
musulmane ~i cele ale Europei medievale sau ba1canice nu ne dau
dreptul infierarii unui mod de viata pe care, ca europeni modemi,
ne-am grab it sa-l renegam.
109

, familiale si, sociale.
12. Institutii
Patriarhalismul familial- forma
initiala a puterii politice
Originea divina ~i reprezentarea patriarhala
a puterii politice la chinezi
Dincolo de a fi numai preotul care oficiaza cultul familial,
patriarhul detine, tocmai in virtutea acestui contact sacru cu stramo~ii
~i cu celelalte divinitati, puterea cea mai mare in nlndul comunitatii. EI
este consacrat religios ca ~i conduciHor pentru ca este cel care, in viata
fiind, are acces la tainele zeilor, iar, dupa moarte, va deveni el insll~i
divinitate. Sursa divina a autoritatii sale este garantata de descendenta
sa ilustra (apartenenta la un ~ir de stramo~i mitici) care ii permite
accesulla cunoa~terea temeiurilor sacre ale ordinii lumii.
Vorb~am mai devreme despre opinia lui Marcel Granet ca
structura de autoritate a familiei se origineaza in ordinea feudaHi a
societatii chineze. Argumentul sau este acela ca, in legaturile fami-
liale, respectul primeaza asupra afectiunii. De aici, din aceasta ritua-
Iizare ~i formalizare a vietii fami liale, din preponderenta pe care
eticheta, ordinea rituaIa 0 are asupra intimitatii, s-ar putea deduce un
mimetism al familiei fata de structurile ~i institutiile organizarii
sociale, juridice, politice, religioase etc. El aduce ca argument 0 presu-
pusa origine a raporturilor de subordonare, dominatie ~i competitie
familiala in raporturile feud ale, care il sup un pe vasal seniorului sau.
Ni se pare, dimpotriva, ca raporturile de vasalitate au imprumutat
caracterul relatiilor de familie - nu numai in societatea chineaza, ci ~i
in cele europene. Daca in lumea Extremului Orient, ordinea feudala ~i
cea familiala s-au instaurat cu prea multa vreme in urma pentru a mai
putea stabili cu c1aritate care dintre ele a precedat-o pe cealalta, 10
Europa, sistemul feudal a succedat, la 0 distanta semnificativa in timp,
consolidarea familiei patriarhale. De aceea, ipoteza ca familia patriar-
hala imprumuta din trasaturile organizarii feudale ou se verifica In
cazul civilizatiei europene, a~a cum nu se veri fica, probabil, nici io
110
acela al civilizatiilor asiatice. Dispunerea de viata vasalului sau de
virginitatea sotiei acestuia (obiceiul "primei nopti", In care seniorul
avea dreptul de a fi primul care Intretinea relatii sexuale cu mireasa
unui supus al sau) confirma preluarea de catre senior a rolului tatalui,
patriarhul, fecundator ~i stapan pe viata ~i moartea fiilor sai - ~i nu
invers. Acest drept, este adevarat, nu provine din contributia biologica
pe care tatal a avut-o la existenta fiilor sai, a~a cum nici seniorul nu
are nici 0 contributie (decat una simbolica, cum 0 demonstreaza ~i
obieciul mai sus mention at) la na~terea fizica a vasalilor sai. Autoritatea
patriarhala, fie ca este paterna sau senioriala, deriva din faptul ca tatal
este autorul spiritual, social ~i mitic al fiilor sai. Ca fiinta sociala, ca
om, vasalul ii apartine seniorului a~a cum fiul Ii apartine tatalui. El
trebuie sa i~i cheltuiasca intreagaenergie pentru a alimenta onoarea
acestuia. Prin omagiul depus, el apartine, trup ~i suflet, tatalui-senior.
De aceea, nu mai are dreptul de a se lega, de la sine putere, de nimeni:
nll poate avea prieteni, nll poate promite devotament, caci nu este
stapan pe viata sa. Din aceea~i cauza, nu i~i poate nici periclita
existenta: in China, un fiu nu trebuie sa se expuna pe metereze in
timpul unui atac, nu trebuie sa pa~easca pe 0 gheatii prea subtire, sa se
apropie de 0 prapastie, dadi nu i se porunce~te asta de catre tata - caci
ar ameninta un corp care nu ii apartine.
Vasalitatea ca forma de inrudire sociaIa
in societatile razboinice medievale
In societatea medievala europeana, vasalitatea ~i fieful au consa-
crat 0 noua forma de inrudire sociala, anterioara ~i la fel de puternica
precum rudenia spirituala instaurata de Biserica cre~tina.
Suportul pe care s-a dezvoltat aceasta forma de inrudire sociala,
care preia formele rudeniei familiale, este fieful. Spre deosebire de
domeniul familial al anticilor (oikos), loc sacru, de rezidenta a
mortilor neamului, in Evul Mediu pamantul devine plata a serviciilor
vasal ice sau pur profesionale. Cei care slujeau I~i primeau rasplata ca
"Intretinuti", companioni hraniti la masa stapanului sau ca "depen-
denti" inzestrati cu un fief (cuvantul provine de la vieh, echivalentul
lui pecunia, avand sensu I de "vite, avere mobila"). Dependenta
religioasa a familiei antice de pamant - ca vatta ~i izvor al neamului -
a fost substituita de dependenta cvasisalariala fata de senior. Intr-o
scriere medievala din secolul al XIV -lea se spune clar: "Fieful este
III

solda cavalerului". Marc Bloch subliniaza: "Lotul de pamant (tenure),
indatorat astfella servicii de 0 natura foarte special a, pe care Ie fha, in
fiecare caz, 0 conventie sau 0 traditie diferite, se definea in primul
rand prin caracterul sau de remuneratie: intr-un cuvant, ca un lot-
salariu"n. De asemenea, exista ~i 0 circulatie inversa, de inchinare a
pamanturilor unui senior a carui protectie era solicitata; acesta ii res-
tituia vasalului proprietatea, incarcata ell redevente in natura sau bani
~i corvezi ,agricole. Legaturile politico-militare de eautare a protectiei
sau a influentei ~i puterii, prin stabilirea de aliante matrimo-niale ~i
legaturi vasalice se substituie celor de statornicie, de pastrare a
formulei ideale a puritatii neamului. 0 civilizatie razboinica 0 substituie
pe cea a cetatii intemeiate divin; suveranul iI inlocuie~te pe patriarh;
loialitatea ~i respectul rangului substituie devotiunea fata de neam ~i
pastrarea cultului stramo~ilor. Ritualul tauritor allegaturii de fidelitate
(0l11agiul ~ijuramantul de credinta) era url11atde investitura ~i salariu
(chasement, fief sau precarium).
Ulterior, s-a trecut la acordarea fiefurilor "de camera" sau de
tezauf, rente tara suport funciar, exprimate in zeciuieli, vami, targuri
etc. In orice caz, dupa ce a aparut inzestrarea Cll pamant, apare ~i
interesul (transformat in obligatie) fiului deA a-i succede tatalui in
legatura de credinta care-i leaga de senior. In secolele al IX-lea ~i
al X-lea se instaureaza ereditatea ~i apar pril11ele dinastii de castelani,
care pastreaza ~i transmit succesorilor feudele obtinute de antecesorii
lor, dar ~i obligatiile serviciului catre seniorii de la care aceste feude
au fost obtinute. Mi~carea de la lotul-salariu sau "beneficiu" la patri-
moniu, pamant mo~tenit, excludea, in anumite cazuri, transmiterea
acestuia catre parinti (cad obligatiile militare aferente nu puteau trece
de la tanar la batran) sau catre femei (care nu puteau servi miJitar un
senior). eu timpul, femeile au putut fi admise ca descendenti cu drep-
turi succesorale, datoria militara fiind preluata de sot, ceea ce a
dezvoltat in mare masura politica mariajelor.
Forma de rudenie dezvoltata pe suportul material al fiefului ~i al
obligatiilor instituite de acesta este vasalitatea. Ritualul omagiului vasalic
i~i are cea mai veche fOIn1ain a~ezarea mainilor il11preunateale vasalului
in cele ale seniorului; din secolul al X-lea, gestul a fost insotit de
santtul pe gura. Numele acestui act ritualic - hommage-homme _
77Marc Bloch, Societatea feudala, vol. I, Editura Dacia, Cluj, 1996,
p, 182.
112
denume~te, literal, faptul de "a fi omul cuiva", 0 legatura similara
celei familiale, rudeniei sociale sau spirituale. Obligatii1e celui care se
incredinta (se commendait) unui protector erau denumite "serviciu"
(servitium - din latinescul servio, "a fi sclav,,).78 De~i, asemenea
casatoriei, vasalitatea lua sfar~it, in mod formal, odata cu cele doua
vieti pe care Ie unea, in practica ea a devenit ereditara. Ea ajunge sa
devina apanajul unei paturi privilegiate: "Vasalitatea era forma de
dependenta proprie claselor superioare, pe care Ie distingeau inainte de
toate vocatia razboinica ~i cea de comanda"79. Este forma de inrudire
sociala care succede clientelei romane, supusa insa ratiunilor unei
societati razboinice, dominata de ambitii politice; se bazeaza pe ierarhia
ordonata, conform criteriului autoritatii ~i protectiei patriarhal-senio-
riale. "Ca odinioara la Roma, tanarul de familie buna care doreasa-~i
faca un lac in lume se incredinta unei persoane de rang inalt, daca nu
cumva viitorul sau fusese deja asigurat in acest mod, inca din copilarie,
de catre un tata prevazator", spune acela~i Marc Bloch.
Forma specifica a vasalitatii, caracteristica societatii feudale,
este reprezentata de "razboinicii de casa"; prima forma a acestei
institutii este descrisa insa din secolull de catre Tacitus, care 0 remarca
in randul populatiilor gemanice. Succesiunea terminologica vasal-
valet-baiat tdnar-puer-sclav domestic da seama mai bine despre evo-
lutia acestui tip de relatiei asimilabila celei de patemitate.
Autoritatea patriarhala ~i autoritatea politica
a suveranului. Societatea patriarhala
in conceptia sociologica a lui Frederic Le Play
Autoritatea senioriala sau regala in societatile premoderne deriva
din modelul autoritar patriarhalist. Ea este de natura religioasa, culturala
~i familiala, in egala masura. Conform lui Frederic Le Play, autoritatea
paterna este cea mai necesara ~i mai legitima forma de putere sociala.
Fara a fi 0 institutie sociala in adevaratul sens al cuvantului, ea emana
, din insa~i natura omului, a barbatului, femeii sau copilului. Ca atare,
constituie fundamentul ~i principiul familiei.
78In timpul dinastiei merovingiene, libertate insemna, mai presus de
orice, a apartine, in calitate de membru direct, poporului condus de suveranii
merovingieni, populus Francorwn; sinonimia franc-libel' avea sa dureze.
79 Idem, p. 163.
113
 In cazul socieHitilor mai putin intinse, cu 0 populatie putin distinctive sunt cele traditionaliste. Ne referim la societatile medievale,
numeroasa, organizarea familiala ~i autoritatea patriarhala sunt sufi- dar ;;i la comunitatile rurale sau la anumite societati cu puternic
ciente pentru asigurarea stabilitatii sociale. In societatile foarte dez- caracter conservator, cum ar fi cea engleza. Se admite, in mod general,
voltate material ~i ca dimensiuni ale populatiei - cum sunt societatile subliniaza Le Play, ca in Anglia familia constituie adevarata unitate
moderne -, aceste doua repere au fost substituite cu structuri complexe sociala ;;i fundamentul oricarei formule nationale sau politice (home-ul
ale autoritatii sociale legitimate formal sau rational. In orice caz, nici 0 englezesc inseamna in acela~i timp ;;i casii ;;i patrie.) De asemenea, a
societate nll a putut omite sau ignora aceasta etapa familial-patriarhala refuza, in Anglia, tatalui exercitiul unei autoritati ferme este totuna cu
de organizare ~i exercitare autoritara rnra a viola legile cele mai evidente a refuza suveranului dreptul de a dispune de forta publica. Libertatea
ale naturii fizice ~i ale ordinii morale umane. Legile civile imediat civila se dezvoIta dimpreuna cu autoritatea paterna ;;i, pentru a pastra
urmatoare vechilor cutume patriarhale, impunand copiilor respectul ~i deschise aceste doua cai, englezii fac apella religie, la lege ;;i la opinia
supunerea fata de parinti, se autosustin in masura in care nu fac publica. In Franta, dimpotriva, dupa cum demonstreaza Le Play,
altceva decat sa sustina autoritatea paterna naturala. Pentru ca aceasta autoritatea paterna nu gase;;te sprijin nici in religia combiituta constant
din urma sa-~i pastreze forta, este suficient ca autoritatea legala (legea odata cu sfar;;itul secolului al XVII-lea, nici in legea civila care, dupa
civila) sa nu i se opuna formal. 1793 retrage increderea investita in decurs de secole in conducatorul
Conform aceluia~i autor citat mai sus, tatal are, in fata familiei familiei, ~i nici in opinia publica. Varsta inaintata ;;i intelepciunea
mai restranse sau mai extinse pe care 0 conduce, misiunea de a continua tatalui de familie, care nu i;;i mai poate tine fiii alaturi pentru a Ie
opera principala de creatie, reproducand singurul model uman care are transmite experienta sa, sunt ignorate prin retragerea sa prematura din
senti mente morale ~j care se poate ridica pana la cunoa~terea lui activitatea publica sau productiva. Revolutia franceza a avut drept
Dumnezeu. EI este investit, din aceasta cauza, cu cea mai inalta functie consecinte dezastruoase la nivelul familiei prabu~irea comunitatii pateme,
sociala, superioara, sustine Le Play, chiar ~i celei a suveranului, al ruperea legaturii intre familie ~i traditie ~i afinnarea ideologiilor indi-
carui 1'01 e de a conduce 0 societate pe care nu a creat-o. Autoritatea vidualiste.
asociata acestui rang deriva din acest statut natural ~i din principala sa
functie, care e aceea a asigurarii existentei femeilor ~i copiilor.
Toate religiile sunt de acord in a a~eza legea divina la baza auto-
ritatii paterne; la randul sau, insa, aceasta este cel mai puternic sprijin
al oricarui cult, la fel cum se constituie ~i ca principal auxiliar al
puterii civile. lnterventia activa a parintilor, in speta a tatalui, in
educatia religioasa a copiilor este adevarata sursa a credintei. Chiar ~i
in cazul celor mai putin obi~nuiti cu practicile religioase, cultul domestic
ramane reprezentat prin autoritatea paterna care reglementeaza ruga-
ciunea comuna pentru cei vii ~i pentru morti, substituindu-se astfel
autoritatii clericale.
Date fiind responsabilitatile tatalui, este necesar ca legea sau
moravuri Ie sa-i garanteze puteri la nivelul acestora. Era nevoie, in
primul rand, sa poata dispune liber de posesiunile care asigurau
subzistenta, iar in al doilea rand, ca dreptul de mo~tenire sa nu confere
satisfactia avantajelor sociale descendentilor care nu ~i-au indeplinit
indatoririle fata de parinti ;;i nu ;;i-au dovedit devotamentul fata de
neam. Societatile in care autoritatea patriarhala ;;i-a pastrat trasaturile
1 ]4 115

13. Industrializarea familiei.
Familia epocH moderne
Epoca modern a se na~te odata cu lIuminismul sau chiar mai
devreme, cu orgoliul umanist al Rena~terii. Revolutia franceza va fi
eruptia definitiva a noii epoci, echivalentul unui paricid, caci alun-
garea sau omorarea nobililor poate echivala cu renegarea parintilor,
conform ordinii feudale familiale, in care regele este echivalentul
tatalui pentru vasalii sai. in timpul Conventiei mai ales, prioritatea era
protectia cetatenilor de eventuala tiranie a familiilor ~i a Bisericii.
StatuI a limitat, de atunci ~i pana astazi, controlul familiei sau al Bisericii
asupra individului, tocmai spre a-~i consolida propria influenta. StatuI,
care este garantul drepturilor individuale ~i primul interesat In afir-
marea acestora, urmare~te Incurajarea tipului familiei conjugale ~i
limitarea oricarei forme de autoritate paterna.
Revolutia industriala a marcat sfiir~itul familiei patriarhale, extinse.
Ea con sacra, In acela~i timp, ~i un debut, al aparitiei unui hibrid al
grupului familial, pe care 11yom denumi familia industriala, In fapt 0
forma denaturata a conceptului familiei clasice.
Atomul familial
Inainte de a-~i pierde cu totul functiile specifice (ne referim mai
cu seama la acelea de preluare, sporire ~i transmitere a unor patrimonii
specifice Inrudirii prin fiIiatie), familia devine, Inca din timpul Rena~terii,
nucleara, atomista sau conjugala. Rolul sau de matrice a societatii este
uzurpat printr-o diviziune sociala sau institutionala a muncii, In cadrul
careia serviciile sociale se vor substitui functiilor familiale. Asigu-
rarile sociale, casele de alocatii familiale ~i pensii, ~colile ~i institutiile
para~colare (tab ere sau colonii de vacanta, cluburi ale copiilor ~i tine-
rilor) asigura un model nou de reproducere sociala. Cu alte cuvinte, In
era moderna, societatea are ambitia de a se perpetua in afara controlului
familial. Reproducerea sociala este una rationalizata la maximum; ea
116
respecti'i programele ~i graficele progresului social. Trecutul este renegat
In numele unui viitor al carui autor este ratiunea umana. De la ideali-
zarea trecutului, a originilor, se face trecerea decisa spre idealizarea
viitorului proiectat.
Trecerea de la familia extinsa la cea nucleara se definitiveaza In
urma mi~carii initiate de iIumini~ti, cei care, Incoronand ratiunea
umana ca instanta suprema, deschid drumul afirmarii autonomiei
individului In lume. Avand suportul ratiunii sale, acesta I~i poate
proiecta, la nevoie, viata, a~a cum Ii dicteaza nevoile sale naturale ~i
interesele rationale. Interesele ~i trebuintele sau ratiunea ~i natura, deloc
opuse, guverneaza epoca moderna. in acest cadru, familia devine 0
realitate caduca, depa~ita, apasatoare, care nu trebuie sa tina individul
sub control, ci care trebuie sa fie ea insa~i tin uta sub control de
individ. Astfel, ea va ajunge sa nu mai of ere individului nici un rol sau
statut sigur, capabil sa-i asigure identitatea. Rolurile ~i statute Ie tradi-
tionale, a~ezate Intr-o ierarhie clara conform criteriilor varstei, sexului
sau capacitatilor fizice ~i spirituale se descompun sau se inverseaza.
Familia nn mai cunoa~te decat ierarhii labile, in care "democratia"
anuleaza pozitiile de autoritate.
In societatea din afara familiei, in care individul este tot mai
"integrat", el nu se mai legitimeaza prin prestigiulla care Illndrituie~te
apartenenta sa familiala, ci prin competenta profesionala, economica
sau sociala pe care 0 poate sustine.80 In ultima vreme, valorile econo-
mice Ie depa~esc adesea pe cele pur sociale (prestigiu, statut, recunoa~tere
publica).
Secularizarea vietii familiale
Un domeniu supus secularizarii este casiitoria, care, incepand cu
anul 1792 trebuie sa aiM loc In prezenta unui Inalt functionar muni-
cipal pentru a fi legala. Dad'l, In Evul Mediu, casiitoria era mediata
prin prezenta ~i cu binecuvantarea liturgica a unui preot, art. 7 al
Constitutiei franceze din 1791 prevedea ca "Iegea nu mai considera
casatoria decat ca un contract civil". Stare a matrimoniala devine "stare
civila", nu Intrucat mai este echivalentul unei pozitii sociale (ca In
societi'itile traditionale) sau 0 definitie consacrata religios (Biserica
so Vezi la Max Weber, distinctia intre societati de status/societati de merit.
117
 cre~tina), ci pentru ca este garantata de legalitatea civila. Autoritatea
publica va lua, a~adar, parte activa la formarea familiei Incepand cu
Revolutia franceza. StatuI va impune conditiile In ceea ce prive~te
Incheierea casatoriilor, adoptiunea, acordarea de drepturi eopiilor
naturali, exercitarea autoritatii paterne, divortul. In 1790 se instituie
chiar, In ceea ce prive~te salvarea victimelor tiraniei familiale, un
tribunal de familie; el va fi totu~i suprimat In 1796, dar statuI I~i va
pastra dreptul de a limita autoritatea paterna In materie de dezmo~-
teniri, de exemplu. Aceste tribunale renasc In vremea noastra, deeizand
scoaterea eopiilor de sub tutela parintilor In eazul In care aeuza
tratamente nedrepte. Aberatiile la care se ajunge In cazurile eopiilor
care hotarasc sa divorteze de parinti sunt enorme.
Autorii studiilor de sociologie moderna81 acuza adesea inertia de
natura cutumiara a dreptului care nu se adapteaza Indeajllns de rapid
schimbarilor de idei ~i moravuri, impllnand Inca familiilor veehile
structuri normative caraeteristice organizarilor patriarhale. Astfel,
"discriminarea" celor care traiesc In concubinaj, a celor divortati, a
copiilor naturali, interzicerea avortului, exercitarea autoritatii parinte~ti
chiar ~i dupa parasirea caminului de catre copii, atribuirea pozitiei de
~ef al familiei barbatului sunt, se spune In asemenea stud ii, tot atatea
relieve ale unei conceptii veehi, retrograde, neadecvate imperative lor
vietii moderne. Sociologii (F. Ogburn, R. Koenig) numesc acest deealaj
"Intarziere culturaIa" (cultural-lag); el se manifesta prin supravietuirea
"miturilor" sau reprezentarilor patriarhale (cuvantul "mituri" desemneaza,
de aceasta data, 0 realitate degradata, himerica) In cadrul ierarhiilor
sexuale ~i generationale care pun piedici emanciparii femeilor ~i
copiilor. Intrebarea evitata In aceasta discutie este "La ce serve~te
emanciparea?". "Familia, se spune, are 0 InHirziere de secole fata de
evolutia economica". Este normal, cata vreme aceasta evolutie a avut
loc In afara ~i Impotriva familiei, caci societatea schimbului pretinde
singularizarea ~i diferentierea intereselor, drept conditie obligatorie a
competitiei ~i, deci, a cre~terii economice.
Nici sincronizarea vietii familiale cu ritmul industrial al societatii
moderne s-a manifestat la fel la to ate categoriile sociale. In paturile
urbane, proletarizate, lipsa mo~tenirii patrimoniale (mobila sau imobiHi)
81 Andree Michel, "Familie, industrializare, locuinta", in Sociologie
franceza contemporana, Editura Politica, Bucure~ti, 1971.
118
elibera individul de dependenta de cadrul stramt familial pentru a-I
supune unei noi dependente, de "sistem", adica de salariu, de nevoia
gasirii unei locuinte acceptabile In conditiile crizei urbane a locu-
intelor, de sistemulde creditare al bancilor, de serviciile sociale etc.
Demolarea "miturilor" familiei clasice Inseamna, de fapt, substituirea
lor eu mitologia "sistemului" social, aparent mai putin represiva
pentru tendintele individualiste dar, In fapt, mult mai nociva pentru
integritatea naturala ~i moral a a acestuia, de vreme ce opereaza prin
izolarea ~i insecurizarea cronica a omului.
Dominatia varstei tinere
In secolul al XIX-lea, copilul devine eentrul familiei. El este
obiectul unei i,:-vestitii nu numai afective, dar ~i economice, educative
~i existentiale. Tnnoua ordine seculara, istorica, ei sunt viitorul, modul
d~ a lupta Impotriva timpului, garantia singurei supravietuiri posibile.
(In Antichitate, In Evul Mediu, urma~ii nu erau "soldati" Inrolati In
razboiul declarat de umanitate timpului, ci continuatorii unei spite de
neam; ei nu erau rupti din timp, ci integrati conceptiei continue asupra
aeestuia.)
Grupul familial trebuie sa se conformeze "cererii" impuse de
ritmul de dezvoltare stabilit. Evoilltia societatii trebuie sa raspunda
Intru totul cadre lor anticipate prin predictii rationale. 1ntr-o asemenea
orientare fllturista, familia nu mai reprezinta 0 pepiniera a valorilor
sociale, ci doar una a reproducerii biologice. Copiii devin persoane
sociale, iar pe seama controlului educatiei lor Incepe batalia Intre
mediul familial traditional ~i acela al a~a-numitelor "servicii sociale".
Ei sunt miza progresului, iar societatea care se construie~te perpetuu
trebuie croita pe masura lor. De fapt, ei sunt cei care trebuie sa
raspunda "imperativelor" noii ordini, de la care ata~amentul exagerat
pentru valorile traditionale i-ar putea abate. Ei nu mai apartin numai
familiei, caci reprezinta viitorul societatii, natiunii, rasei; ei sunt
producatorii, cetatenii ~i soldatii de maine. 1ntr-un asemenea context,
In timpul Revolutiei franceze Danton spunea ca toti copiii "apart,in
Republicii Inainte de a apartine parintilor lor", iar Bonaparte va insista
ca "Iegea sa ia copilullnca de la na~tere sub obladuirea ei, sa participe
la edllcatia sa, sa-I pregateasca pentru 0 profesie, sa reglementeze cum
~i In ce conditii va plltea sa se casatoreasca, sa calatoreasca, sa-~i
aleaga 0 cariera."
119
 Dictatul naturii ... sexuale
Revolutia sexuala a urmat indeaproape revolutia industriala.
Sexualitatea, pe care Antichitatea a reu$it sa 0 integreze unei morale
ideale superioare, pe care cre$tinismul a exacerbat-o pentru a 0 reprima
$i a 0 incarcera in domeniul pacatului, industrialismul $i ruda sa spiri-
tuala, pozitivismul, au recuperat-o $i promovat-o, ca natural pur. Nu
inHiI~rla!or: secolul al XIX:lea Inc~p~e sub seIn?~1 mar~hizului .de
Sade -. In mtreaga sa opera, descnsa de amllTIltl auton (Maunce
Blanchot) ca "Declaratie a drepturilor erotismului", natura $i ratiunea
sunt puse impreuna in slujba egoismului absolut. Viciul triumta asupra
virtutii in numele naturii, caci Sade proclama: "Nu sunt dedit 0
ma$ina in mainile naturii, pe care ea 0 pune in mi$care dupa bunul ei
plac." Pentru intaia oara, poate, in aceasta lume care rastoarna siste-
matic to ate tabuurile, femeile sunt intati$ate cavictime sau prizoniere
ale sexului, ca obiecte sexuale.
Desigur ca teribilismulmarchizu]ui de Sade nu a fost dedt un
alt tabu al unei epoci care i$i tacea dicton din "buna natura". In acest
cult general al naturii, $i intr-o societate in care anarhia incepea deja sa
i$i faca simtita prezenta, familia devine un garant al ordinii ~i, deci, a]
mora]itatii naturale.
Hegel, In analiza pe care 0 face raporturilor dintre cele trei
instante fundamentale, individ, societate civila $i stat, rezerva familiei
unitatea unui intreg superior partilor: ea este 0 fiinta mora]a, ,,0 unica
persoana, ai carei membri sunt simple accidente". Totu$i, e] se
desprinde de conceptia familiei-arbore, a carei ratiune de a fi este
descendenta, pentru a exalta virtutile stabilitatii civice garantata de
familie, "piatra unghiulara a societatii moderne", care nu este altceva
dedt "adunarea colectivitati1or familia]e dispersate".
La randul sau, Kant va teoretiza situatia familiei ]a rascrucea
epociloL EI restaureaza familia patriarhala, in care tatal este detina-
torul ratiunii ~i dreptului domestic. Tata] este singurul in stare, spune
Kant, sa domesticeasca instinctele, sa imblanzeasca femeia, factor cu
mare potentia] destructurant. "Femeia poate deveni un vandal; copi]u],
contaminat de mama, 0 fiinta tara v]aga sau razbunatoare, iar
servitorul i$i poate regasilibertatea."
82 Operele care I-au consacrat ca promotor al libertinajului sexual
extrem sunt Justine, Filos(~fia de budoar, 0 suta douazeci de zile ale Sodomei.
120
Dincolo de eforturile filosofilor de a mentine 0 oarecare stabilitate
Intr-o societate ce plate$te tribut tot mai consistent individualismului,
initiativei libere, particu]arului, "constrangerile" familiei devin tot mai
insuportabile spiritelor eliberate. Singurele justificari ale mentinerii
coeziunii familiale mai pot fi oferite, in vremea noastra, de inclinatii]e
naturale: instinctul sexual, instinctul de reproducere, inclinatiile
afective, regasirea echilibru]ui psihic $i fizic. Natura pare, insa, sa
joace feste familiei care i$i cauta in ea intemeierea sau explicatia
rationaJa. Atunci cand ne indeamna, de pi Ida, sa nu ne reprimam
tentatia de a ne schimba partenerii conjugali in virtutea unei cat mai
bune compatibilitati sexuale. Sau atunci cand ne sugereaza ca poate
gre$i harazindu-ne, din punct de vedere anatomic, unui grup sexual, In
timp ce ne-a inzestrat cu instincte ce tin de ceJalalt sex. Psihanaliza, cu
teoria nocivitatii impulsurilor refu]ate, reu$e~te sa $tearga, dintr-o
trasatura de condei, toata educatia morala care recomanda sublimarea
trairilor umane in idei $i idealuri, pentru a 0 inlocui cu goana dupa
instincte (intre care troneaza cel sexual) $i cu terapia defularii.
Concluzia: Sexul este natura, iar natura este buna. Rationalitatea
modern a, uneori chiar tacand abatere de la logica, nu este suficient de
sensibila la capcanele silogismului. In ceea ce prive$te multe din
aspectele familiei, ele trebuie decise in stransa legatura cu gradul de
satisfactie sexuaJa al fieciiruia dintre membri.
Individul contra familiei
Persoana (femeie, copil, tanar, barbat, batran) este conceputa ca
subiect de jure, responsabil in fata "sistemu]ui" chiar inainte de a se
concepe pe sine ca membri cu ro]uri $i statute asumate in cadrul unei
comunitati familiale. Familia este "suspectul nr. 1" pentru 0 gama foarte
]arga de simptoame care afecteaza eficienta sociala a individului:
inhibitii, complexe, obsesii, prejudecati care ii afecteaza mobi]itatea,
flexibilitatea de a se adapta unor roluri foarte diverse, care constituie
noua interfata cu socialul. Inainte, in epoca dominatiei sociale a
familiei, aceasta interfata era asigurata de grupuJ de rudenie. Astazi,
individul este pus In contact direct cu realitatea.
Sociologul Rita Liljestrom sublinia nevoia indivizilor de a se
integra altor forme de familie decat cea traditionalii, pentru a se
"elibera de complexul nucleului familial", al "primatului legaturilor de
sange asupra altor legaturi sociale $i sentimentale". Afirmatia, pe
121
 blnga faptul ca tradeaza necunoa~terea formelor familiale premoderne,
cand legaturile de sange erau, in cadrul familiei, alaturate legaturilor
de alianta, adoptiune sau celor dintre stapani ~i sclavi/servitori, este
dominata de modelul preponderentei sociale a individului.
Spatiul privat, care, in Evul Mediu european, insemna spatiul
familial in opozitie cu cel social, larg, in epoca moderna are in centrul
sau individul, unic ~i irepetabil, original ~i singur. Conform lui Georg
Simmel, specificul individual de existenta ~i actiune al personalitatii -
ceea ce el numea "individualitate" - cre~te proportional cu extinderea
mediului social al individului. Cu aIte cuvinte, cu cat dimensiunea
grupului este mai mare, cu atat personalitatea individuala este mai
bine precizata. Acest lucru se verifica in moduri diferite daca ne
raportam la cre~terea dimensiunii unui grup familial sau la cre~terea
grupului formal al populatiei unui ora~, de pilda. In primul caz, este
vorba despre accentuarea ace lor trasaturi individuale care rezulta din
asimilarea personalitatii colective a neamului. In cel de-al doilea caz,
accentuarea individualitatii se face prin izolarea persoanei, nu prin
"contagierea" ei CLlinfluente colective; este 0 individLlalitate construita
in singuratate, lipsita de identitate, intrucat este lipsita de model ~i
temei comunitar. Simmel sugereaza aceasta distinctie atunci cand
remarca faptul ca, de~i libertatea individuala se reduce cu cat grupul
caruia ii suntem integrati este mai mic, individualitatea este mai bine
definita in aceste cazuri. Grupurile mici, spre deosebire de cele
numeroase, sunt ele insele individualizate, distincte, cu personalitate
pl'oprie. Astfel, dad! grupul caruia apartinem cre~te, individualitatea
noastra are mai mult spatiu de dezvoltare; insa, ca elemente ale
acestui ansamblu, yom avea mai putina specificitate. Ca ansamblu
vast, 0 populatie numeroasa nu se diferentiaza decat slab ~i superficial
de altele asemenea. Simmel pune in relatie directa gradul de speci-
ficitate al unui grup cu omogenitatea indivizilar care il compun sau
gradul de nespecificitate al colectivitatii cu diferentierea membrilor
sai. Ceea ce propunem in completarea acestui tab Iou sociologic este
observatia ca diferentierea membrilor unei colectivitati ea insa~i slab
diferentiate este una superficiaJa, nu una reaJa. Exista a depersona-
lizare a indivizilor marilor grupuri, 0 imprecizie a definirii lor care ii
face pe speciali~ti sa vorbeasca despre "atomizarea" marilor societati.
Astfel ca personalitatea sau individualitatea autentica se construie~te -
paradoxal, intr-o prima perceptie - in grupurile puternic diferentiate,
care se reprezinta prin indivizi la fel de puternic definiti. Chiar ~i
122
Simmel intuie~te acest lucru atunci cand rem area, printre micile
colectivitati "tiranice", care oprima individualitatea, ingradind-a in
propriullor caracter, una care, dimpatriva, pare sa ofere eel mai mult
spatiu deplinei afirmari a personalitatii: familia. Explicatia acestei
"exceptii" tine de antinomia familie/societate: "Individul este dezarmat
in fata societatii intregi; cloar acordand 0 parte a Sinelui sau absolut
aItara ~i legandu-se de ei i~i mai poate salva sentimentul individua-
litatii.,,83 Familia este adapostul din care individul i~i poate extrage
siguranta de a nu se pierde in colectivitatile largi, ~i, totodata, grupul
care 11integreaza eel mai bine. Acest dublu rol al familiei - a conta-
giune comunitara a personalitatii individuale, dar ~i 0 precizare a ei
fata decelelalte individualitati -, ce poate parea paradoxal, la 0 prima
evaluare, I-a flicut pe Simmel sa postuleze"ambiguitatea sociologica a
familiei": ea este atat unitate, avand caracter individual, dar ~i grup.
Istoria familiei ilustreaza acest dublu rol al sau. Familia patriar-
hala, in care autoritatea conducatoare a tatalui ordoneaza mult mai
muIte persoane dedt cele provenite din descendenta sa naturala, i~i
era suficienta, avand autonomia unei societati in sine. Ulterior, familia
restransa pe criteriul descendentei naturale a Jasat loc de manifestare
comunitatii suprafamiliale a statului. Totu~i, se considera ca tendinta
de mic~orare a dimensiunilor familiei a flicut posibila afirmarea lips ita
de constrangeri a individului. Transformarea ei in "unitate" pare astazi
a fi mai degraba 0 etapa in desfiintarea ei ca structura sociala autonoma,
integratoare. Daca Simmel recunoa~tea inca valentele pozitive ale
integrarii familiale, sociologia moderna tinde sa priveasca familia ca
pe 0 comunitate tiranica, opusa drepturilor ~i "libertatilor" indivizilor.
De aici rasare intrebarea: In ce masura StatuI, formula sociaJa de
suprema rationalitate, permite coexistenta altor tipuri de asociere umana?
Cdt de mare este izolarea indivizilor inauntrul familiei
moderne putem constata din mozaicul "faptelor diverse"
reproduse in pres a vremii §i lumii noastre. Cu titlu ilustrativ
reproducem 0 §tire publicata in "Daily Mirror" in februarie
2004: un pensionar britanic a locuit in aceea§i casa cu fratele
sau, fara sa observe ca acesta era mort de 18 luni. H s., de 72
de ani, explica: "Mi s-a parut mie ca e ceva in neregula cdnd
83 Georg Simmel, Sociologie. Etudes sur lesfonnes de la socialisation,
Presses Universitaires de France, Paris, 1999, p. 694.
123
 am vazut ca nu mai apare. E drept, nici eu n-am mai intrat In
camera lui de dlteva ore, zite ... , mfine, defapt de ceva vreme.
in cele din urma, mi-am luat inima m dinfi $i m-am hotarat sa
arunc 0 privire. Mi s-a parut un pic cam slabit, aproape
scheletic, a$a ca am sunat la politie ". Inutif sa adaugam ca, la
sosirea politiei, nu s-a gasit un cadavru, ci un schelet. Cd doi
/rati, burlad, locuiau impreuna de 12 ani ~'i duceau 0 viata
retrasa. "Lui G. ii placea sa-i fie respectata intimitatea $i,
sincer sa fiu, ~'i mie imi placea acela$i lucru ", continua
explicatia lui H Atat de mare era respectul pentru intimitate In
aceasta "familie ", mcat doar intamplarea a facut ca politia sa
nu descopere doua cadavre, perfect izolate in intimitatea lor.
Proliferarea modelelor familiale alternative
Impusa ca model general Inainte de revolutia industriala, familia
nucleara a suferit modificari accentuate datorita mai multoI' factori,
identificati precum urmeaza:
- cre~terea mobilitatii populatiei (teritoriaJe, sociale, ocupationale),
care a determinat 0 dinamica familiala proportionala cu instabilitatea
acestui grup;
- cre;;terea eterogenitatii culturale, etnice, religioase etc. a popu-
latiei, care a ingreunat coagularea grupurilor de rudenie;
- modificarea bazei de rezidenta (In urma urbanizarii), care a
dus la disparitia gospodariei, proliferarea locuintei unifamiliale ;;i criza
urbana a locuintelor care Intarzie formarea familiilor conjugaJe ~i Ie
diminueaza dimensiunile;
- atragerea femeilor in activitatea de productie industriala, care
a avut drept consecinta Iimitarea numarului de copii ~i pierderea sau
slabirea unora din functiile familiale;
- modificarea conceptiei asupra muncii, conform careia efortul
depus este retribuit prin salariu, iar perioadele de munca alterneaza cu
cele de odihna, care a dus Ia artificializarea ;;i rationalizarea vietii
familiale;
- modificarea conceptiei asupra timpului, prin care ritmurile
naturale, cosmice ~i biologice sunt substituite cu ritmurile artificiale;
efectele acestei schimbari sunt ca, odata cu cre;;terea perioadei de ~co-
larizare, copilaria ~i tineretea sunt prelungite, maternitatea este
intarziata, perioada fertila este miqorata; pragurile vietii sunt marcate
124
prin bilanturi profesionale sau economice, mai curand decat pnn
evenimente familiale etc,;
- accentuarea individualismului, prin generalizarea schimbului,
care determina cre~terea dificultatii de integrare intr-un grup familial,
lipsa coeziunii ~i loialitatii, negarea sistemului normativ propriu fami-
liei etc.
Industrialismul, prin toate fenomenele mentionate ~i prin altele
omise, dar de aceea~i natura, a avut ca efect principal impunerea unor
forme abe~ante de familie. loan Mihailescu Ie define~te ca menaje
nefamiliale ;;i grupeaza in aceasta categorie menajele de 0 singura per-
soana (celibatul definitiv sau temporar), uniunile de coabitare, menaje1e
formate din persoane intre care nu se stabilesc relatii sexuale, menaje
homosexuale. Aceste evolutii tradeaza, evident, degradarea accentuata
a solidaritatii de tip familial, a familiei ca institutie. Paralel cu impunerea
paradigmei individualiste In societatea moderna, coeziunea structurilor
familiale se naruie. Acela~i autor84 enumera principalele schimbari pe
care epoca moderna Ie aduce in structura familiei.
Reducerea nuptialihitii, Rata nuptlalitatii a scazut spectaculos,
in special in tarile din nordul EUl'opei. (In acest spatiu, Romania a
pastrat, inca, una din cele mai ridicate valori ale acestui indice).
Fenomenele corelate acestei evolutii sunt:
y" Generalizarea celibatul~i. Indezirabil, amend at public sau
legal in vechime, la inceputul industrialismului celibatul era conse-
cinta unor cauze obiective, externe: dezechilibrul distributiei pe sexe a
populatiei, provocat de migratia inegala (preponderent masculina)
dinspre sate spre zone Ie urbanizate a mcut ca in mediul rural sa
ramana 0 populatie majoritara feminina, iar in ora~e sa apara 0 infuzie
de populatie masculina. Astazi, celibatul este un fen omen acceptat,
rezultat al unei decizii personale ~i nu neaparat impus de conditii
exterioare; el se regase;;te in toate cIasele sociale ;;i nu mai este in nici
un fel amendat de opinia publica.
y" Cre;;terea accentuata a varstei la prima casatorie, in ultimele
doua decenii ale secolului al XX-lea. In special femeile se casatoresc la
v:lrste mai inaintate decat inainte de aceasta epoca, datorita, in special,
alegerii unei cariere ~colare de lunga durata.
84 Vezi loan Mihiiilescu, Schimbiiri in modelele familiale, Editura
Universitatii Bucure;;ti, 1987; ;;i Familia in societati1e europene, Editura
Universitatii Bucure;;ti, 1999.
125
 Modificarea comportamentelor sexuale. Varsta medie de
incepere a vietii sexuale scade In epoca moderna datorita emanciparii
economice timpurii a tinerilor, precum ~i schimbarii moravurilor ~i
atitudinilor sociale fata de aceste comportamente. S-a constat ca, In
cadrul acestei tendinte generale, opteaza pentru 0 initiere mai tarzie
fete Ie, cei care au un nivel de ~colaritate mai ridicat, cei puternic
integrati social (loeuitorii din sate sau ora~e mici), cei integrati Intr-o
comunitate religioasa sau familiala puternica. Frecventa relatiilor
sexuale premaritale a crescut accentuat, in paralel cu permisivitatea
sociala fata de aeestea. De asemenea, relatiile extramaritaTe sunt mult
mai adesea Intalnite, indicand cre~terea libertatii sexuale a membrilor
grupului familial.
Diversificarea tipurilor de "familii"
Modelul dominant la inceputul epocii industriale, familia
nucleara, ~cade ea proportie astazi, In special In societatile nord-
europene. Tn aceste tari, mai muIt de 0 jumatate din populatie adopta
aIte modele familiale, considerate cu totul marginale nu cu multa
vreme In urma. Asistam, astfel, la redefinirea sau, mai curand,
pierderea !10tiunii de familie, atat ca finalitate, eat ~i ca structura
specifica. Tn ceea ce prive~te finalitatea, familia are astazi In vedere
preponderent oferirea unui cadru afectogen membrilor sai ~imai putin,
sau chiar deloe, preluarea, sporirea ~i transmiterea unor valori morale,
culturale, etice, a unui patrimoniu economic, religios sau identitar; in
ceea ce prive~te transmiterea genetiCa, prin urma~i, ~i aceasta functie a
familiei este periclitata de tendintele tot mai pronuntate ale tinerelor
menaje de a amana sau renunta la a mai avea copii in favoarea unei
a~a-zise afirmari personale.
Ca structura, exista 0 mare varietate de forme mai mult sau mai
putin familiale: exista menaje de 0 singura persoana (celibatari definitiv
sau temporar), uniuni de coabitare (consensuale) tara eopii sau cu
copii, menaje formate din persoane Intre eare nu se stabilesc relatii
sexuale, menaje homosexuale ~i, desigur, form~le familiale cunoscute,
familia nucleara ~i familia cu 3-4 generatii. In Romania exista ~i
menaje nefamiliale, Insa cea mai mare pondere 0 au menajele farniliale
ee pot fi: neparentale (tara copii), parentale sau grandparentale (copii
erescuti de bunki). Familiile parentale formeaza marea majoritate a
tipurilor familiale romane~ti85. Cea mai mare proportie a familiilor
85 1. Mihailescu, op. cit.
126
nucleare (aprox. 70%) se gas~~te In mediul rural, unde modelele tradi-
tionale supravietuiesc Inca. In Europa se constata cre;;terea ponderii
familiilor de coabitare, a menajelor nefamiliale ;;i a familiilor mono-
pare.ntale. Centrul de Stiinte Sociale de la Viena a constatat, In urma
unui studiu desfii;;urat Intre anii 1970-1980, ca populatia din Europa,
Japonia, India I~i dore;;te 0 cre;;tere a ata;;amentului fata de familie,
adiea 0 schimbare In sensul revenirii la modele tradition ale ale
familiei statornice, de;;i se a;;teapta la 0 scadere a acestuia.
Demitizarea ~i demonizarea familiei
Daea In Europa familia Incepe a fi privita ca realitate vetusta, cel
putin din punctul de vedere al reglementarilor judiciare, peste ocean ea
tinde sa devina 0 realitate de-a dreptul periculoasa. Sotii sunt
potentiali agresori ai sotiilor, copiii - potentiale victime ale parintilor,
bunicilor sau unchilor. In ceea ce prive;;te relatia conjugata, ea este
deja de muIta vreme sursa de insecuritate, mai cu seama la adresa
femeilor, aflate in permanent pericol de a fi agresate de sotH sau de
partenerii lor. Insa nu cuplul conjugal era garantul principal al
stabilitatii familiale. Relatia de paternitate sau filiatia sunt cele care
mentineau, asemenea unei coloane vertebrale, familia ;;i organizau
sistemul de rudenie. Din pacate, In acest punct ataca mai vehement
noile institutii ale socializarii profesionalizate, subminand Insa;;i
definitia autoritatii paterne ;;i Inlocuind-o cu etichete ce Incearca sa
inventeze 0 realitate care sa Ie corespunda: copii "In risc", violenta
"prin autoritate", copilarie traumatizata, "lIcidere psihica".
Partiztmii unei asemenea realitati fae trimitere la scrieri
pseudo-~tiintifice, cum ar fi "The Courage to Heal", aparuta la
"Harper and Row", New York, in 1988. Autoarele, Ellen Bass §i
Laura Davis, nu sunt nici terapeute, nici psihologi, neavand nici
un fel de pregatire medicala sau profesionala. Ele avanseaza 0
serie de teoreme, cum ar fi: "Daca sunteti incapabil sa va
amintiti de 0 presiune earaeteristiea (abuzului sexual), dar aveti
vaga impresie co eeva de felul acesta s-a petreeut, inseamna ea
abuzul a avut loc. " Succesul eartii a dus la 0 avalan~a de alte
asemenea publieaJii ~i de emisiuni de televiziune care adopta
aeeea~i pozitie: aeeste bombardamente mass-media se afla la
originea a mii de denunfuri (multe urmate de ineulpari in
instante de judecata). Pentru speciali§tii ad-hoc in fenomenele
de abuz, orice manifestare nevrotica (de la paniea nemotivata la
127
 migrene sau obezitate) are, fara indoiala, la origine un abuz
sexual infantil refulat. Dupa autoarea uneia din carlile de profil
(" Secret Survivors "), nici macar absenla contactelor fizice nu
poate dovedi inocen{a unui parinte presupus incestuos. "Copilul
poate fi victima incestului prin ji'azele rostite, prin intona{ie sau
fiindca este martor al unor gesturi sau comportamente cu
caracter sexual, chiar daca acestea nu-l vizeaza direct. " A fost
"descoperit" ~'i incestul emotional, ai carui victime sunt copiii
ai caror par inti, devota{i ~'i afectuo~'i, ii cople~'esc cu lau,de §i
cadouri numai pentru a-§i satisface propriile frustrari, Intr-o
emisiune de televiziune, 0 vedeta a tematicii abuzurilor familiale,
Brenda Wade, consilier familial, afirma: "exact In momentul In
care cineva trece pragul biroului meu, sunt In stare sa-i diag-
nostichez traJ:lmatismul" (a se in{elege "abuzul sexual irifantil
reprimat "). In statuI New Jersey, Roland Summit, psihiatru ~'i
expert In abuzuri sexuale infantile, a prezentat formula" sindro-
mului de acceptare a abuzului sexual de catre copil" (Child
Abuse Accommodation Syndrome), care spune ca tocmai atunci
dind copiii neaga ca s-ar fi abuzat sexual de ei este sigur ca
acest lucru chiar s-a petrecut.
AsUizi, legea ~i sistemele de asistare social a sunt aproape de a se
substitui In totalitate familiei. Denuntand-o ca un mediu cu potential
ostil individului, spatiu de manifestare a unui nou tip de violenta -
domestica - ce poate lua forme fizice, psihice, sexuale sau materiale,
legile, importate, sub presiunea imperativa a integrarii europene, $i de
sistemullegislativ romanesc, transfera Politiei, judecatoriilor, case lor de
asistenta sociala sau Serviciului Medico-Legal responsabilitatea
desfacerii legaturilor familiale, conjugale sau parentale $i a substituirii
acestora cu asistenta de·specialitate. lnteligenta ~i multi bani sunt puse
In slujba "campaniei" de pregiitire a populatiei pentru denuntarea
violentei domestice. Clipurile publicitare care ne arata femei izbite ~i
apoi dilcate In picioare de treditorii indiferenti sau transformarea unui
cantec de leagan In obsesie scelerata au contl}rat imaginea unor parinti
~i soti la fel de odio$i ca asasinii In se~ie. In Statele Unite lucrurile
sunt mult mai avansate dedit In Europa. In 1974, Congresul a votat un
document - "Child Abuse Prevention and Treatment Act" - care pune
bazele unui sistem de asistare financiara directa din partea
Washingtonului pentru jUAstitia$i politia locala confruntata cu anchete
de abuz asupra copiilor. In urma aplicarii acestor prevederi, aparatul
128
local social, judiciar ~i politienesc are tot interesul de a scoate la iveala
un numar maxim de "abuzuri", caci numarul anchetelor va fi direct
proponional cu sumele puse la dispozitie.
In America, practica educatiei In ceea ce prive~te tehnicile de
evaluare $i de aparare Impotriva agresiunii s-a dovedit extrem, de
eficienta. Asociatii benevole sau subventionate Ii Invata pe copii, prin
prezentarea unor piese de teatru, care sunt pericolele de care trebuie sa
se fereasca. in piese este yorba despre bunici pedofili sau despre dadace
exhibitioniste. La Inceputul acestor proiecte, nimeni nu a prevazut
consecintele pe care Ie va avea 0 asemenea educatie: temerile micilor
spectatori s-au extins asupra tuturor bunicilor, tuturor dadacelor, Incat
astazi, conform marturiei unei fetite de unsprezece ani, "ne este frica
tot timpul. Daca acum este a$a, cum 0 sa fie pentru noi mai tarziu?"
Consecintele substituirii familiei cu asistenta specializata sunt
greu de evaluat In perspectiva Indepartata. Insa chiar de acum se
constata deja desolidarizarea, desocializarea indivizilor asimilati, de
sistemele oficiale, masei asistatilor (medical, social, psihologic, afec-
tiv etc.) ~i se fac simtite efectele acestei atomizari: insecuritatea cronica,
instabilitatea, evaziunea. Individul trebuie salvat, pe de 0 parte, de
agresiunea familial a, adica de insistenta cu care familia impune primele
norme de socializare, iar in al doilea rand de agresiunea modelelor
culturale traditionale, de asemenea oprimante pentru natura umana,
~are are nevoie, se spune, de eliberarea din lanturile oricaror apasari.
In continuarea acestor teorii, politicile sociale "profesionalizeaza"
structurile familiale pana la a Ie desfiinta ~i a Ie Inlocui cu institutii
specializate de educare, Ingrijire, securizare etc. 0 asemenea evolutie
avea probabil In vedere Reuben Hill atunci dind vedea In organizarea
familiala traditionala "un grup de lucru neeficient, un slab comitet de
planificare, un grup de distractii incomod # un grup incert de comuni-
care spirituala", condus "de doi amatori lipsiti de experienta, nepregatiti
pentru rolurile de sot, sotie, parinti". Nici chiar aceasta optica, sufi-
cient de radicala, nu a prevazut amploarea pe care 0 va lua mi~carea
de culpabilizare a familiei, demonizarea mediului familial In numele
unei presupuse demitizari a unei structuri anacronice. In marele proces
pe care omul, debusolat, devitalizat, izolat este gata sa II intenteze
noilor culturi moderne ~i postmoderne, sistemele sociale se grabesc sa
a$eze In boxa acuzatilor tapii ispa~itori: printre ace~tia, la loc de
frunte, familia.
129

14. Locuinta ~ proiectia spatiahi a familiei
La fel cum satul, ora~ul, eetatea, ehiar teritoriul administrat de
un stat sunt expresii ale spatiului soeializat, gospodaria ~i locuinta
reprezinta expresia spatiala a familiei, neglijata de multe ori de catre
eereetatori. Ca oriee grup eu baza teritoriala, a dirui stabilitate depinde
de sedentarizare, de "eivilizarea" unui anumit spatiu, familia i~i
eonstruie~te, i~i proieeteaza prin loeuinta 0 buna parte din earacterele
sale specifiee. Casa, spatiul familial evolueaza, se modifidi odata eu
schimbarea strueturii familiale, dar ~i in raport de evolutia modurilor
de constructie ~i de materialelor folosite. In interiorul aeeleia~i
eivilizatii, materialele de construetie variaza prea putin. Sunt civilizatii
dominate de lut (civilizatia romaneasea veche), lemn (China, eivili-
zatiile nordiee, Rusia, Polonia), caramida (societatiJe islamiee) sau
piatra (Europa CentraJa, de Sud), conform constrangerilor naturale ~i
abilitatilor de exploatare. De regula, eu cat importanta unui edificiu
este mai mare, eu atat materialul folosit la construetie este mai rezistent,
mai greu de preluerat ~i mai scump. Piatra are locul privilegiat in
ridicarea templelor, a edificiilor publice sau a caselor principilor.
In mod constant, insa, casa pastreaza caraeterul de unitate
primara de rezidenta. Pentru familie, locuinta reprezinta oglinda
ierarhiei ce structureaza grupul de rudenie; ea este spatiul economiei
domestice (fie ca este yorba de 0 eeonomie agricola, me~te~ugareasca
sau de comerO; este, de asemenea, domeniul politic deexercitare a
autoritatii patriarhale sau democratice a grupului de rudenie, miza
incheierii aliantelor sau disputelor razboinice interfamiliale; este, de
asemenea, domeniul sacru, aflat sub protectia directa a divinitatilor
dome stice ~i spatiul de rezidenta privilegiat pentru mortii familiei; in
conc1uzie, ea este loculin care ia na~tere ~i care garanteaza cea mai
puternica forma de cgeziune sociala.
130
Clasifidirile locuintei
Criteriile dupa care locuintele pot fi c1asificate sunt numeroase ~i
variate. Ne yom opri numai la acelea care par a avea relevanta pentru
problematica familiaJa. Din aceasta perspectiva, un prim criteriu la
care ne putem opri se refera la nomadismul sau sedentarismul familiei
rezidente. Din acest punct de vedere, formele de locuire pot fi mobile
(cort, rulota) sau imobile.
Alt criteriu se refera la numarul de camere, locuintele impar-
tindu-se in cele cu 0 singura incapere (locuirea com una) ~i cele cu mai
multe }ncaperi (locuirea separata pe sexe, generatii etc.).
In sfar~it, exista locuinte tempo rare ~i permanente, acest eriteriu
dobandindu-~i sens mai ales in perioada modern a, a afirmarii noului
nomadism al societatii urbane.
In ceea ce pri~e~te prima distinctie fiicuta, ea separa formele
loeuirii imobile de cea mobila sau nomada. Cea mai simpla locuinta
mobiJa este cortul, specific populatiilor nomade. Forma f1exibila de
locuire, specifica mobilitatii teritoriale ~i unei flexibilitati echivalente
a familiei, ea nu cunoa~te 0 specializare a spatiilor similara locuintelor
sedentare, cu exceptia punetului central, marcat de stalpul de sustinere86,
in jurul earuia se organizeaza viata domestica a familiei, coincizand,
de multe ori, cu vatra, cu focul domestic. Mult mai important, in acest
tip de organizare familiala, este, insa spatiul exterior locuintei, vatra
com una, in jurul careia se polarizeaza existenta sociala a membrilor, a
carei pondere covar~e~te viata familiala. Cu totul alt caracter are
rulota, care corespunde unui nomadism individual ~i nu comunitar sau
social. Ca locuinta mobila permanenta, rulota adaposte~te, de cele mai
multe ori, indivizi izolati ~i nu familii, fiind 0 forma atrofiata de
locuire (la fel cum menajul individual este 0 forma atrofiata a
familiei). Structura ei corespunde nevoilor tehnice de deplasare, astfel
ca prezinta 0 semnificatie soeiala redusa. Zone Ie de odihna, de socia-
lizare, de activitate sunt suprapuse, inghesuite sau anulate in virtute a
schematismului exploaHirii eficiente a spatiilor mici ~i a preeminentei
factorilor de confort asupra celor de socializare sau de activitate.
(Aceasta unitate rezidentiala mobila reprezinta, de cele mai multe ori,
asemenea eelor mai primitive locuinte, doar loc de adapostire. Semni-
ficatia sa sociala, sustinuta de trasaturi culturale ~i de structura
86 Asimilat, de M. Eliade, reperului ontologie fundamental, acel axis
mundi incepand de la care se a~eaza,se ordoneaza cosmosul.
131
familiaUi a locuitorilor, nu se manifesta dedit prin acumularea canti-
tativa a acestui fenomen de locuire, ce poate capata proport,ii de masa.)
Locuinta familiala capata importanta odata cu sedentarizarea
populatiilor; acesta este modul de coexistenta sociala care furnizeaza
criteriul descendentei, al originii ca sursa a prestigiului social ~i al
rezidentei ca nucleu al vietii familiale ~i referential al vietii pub lice.
Locuintele sedentare au doua dimensiuni fundamentale: casa, con-
structia in care se adapostesc membrii familiei ~i 0 parte a bunurilor
familiale ~i pamantul sau domeniul familial. Foarte importante sunt,
in acest sistem al averii imobiliare, relatiile de proprietate care pun in
legatura familia ~i locul de rezidenta ~i prin care se realizeaza socia-
lizarea (civilizarea) spatiului locuit. Daca spatiul natural este neutru,
omogen din punct de vedere al semnificatiilor sociale, spatiul socializat
este structurat in functie de aceste semnificatii, care pot fi economice
(spatiu destinat activitatilor economice, spatiu destinat altoI' tipuri de
activitati), religioase (spatiu sacru/profan), politice (spatiu cucerit,
spatiu dobandit prin aliante etc.), pur sociale (spatiu rezervat femeilor,
copiilor, barbatilor; spatiul pentru primirea strainilor sau pentru
adunarea celor ai casei etc.). Locurile privilegiate, incarcate cu 0
simbolistica aparte, ale acestor locuinte sunt, ca ~i in cazul teritoriului
unei cetati, al unui sat sau chiar alunui stat national, definite riguros.
Se remarca, intre ele:
• lncinta sau grani{a care separa locuinta de lumea exterioara,
potential straina, deci du~manoasa. Gardurile, zidurile, feres-
trele, portile ~i pragurile deosebesc ~i, in acela~i timp, fac
legatura dintre exteriorul strain ~i interiorul familiar/familial.
Zone de contact ~i, totodata, de izolare, ele sunt puse sub
protectia unor divinitati specifice. Dupa marile intrari ale
vilelor antice, in perioada medievaIa ~i moderna u~ile sunt
inguste ~i permit doar trecerea unei persoane. Spatiul privat,
bine delimitat, este aparat cu vigilenta. Ferestrele, pana in
secolul a1 XVill-Iea, sunt doar obloane de lernn. C<lndvitraliul
trece din biserica in locuinte, el este prea pretios pentru a fi
mobil, fiind, astfel, fixat in batante, protejat pe dinafara cu
obloane de lemn, iar pe dinauntru cu perdele. Alte solutii de
amenajare a ferestrelor sunt hartia unsa, panza Imbibata cu
terebentina, foile subtiri de gips. Abia din secolul al XVI-lea
apar, In ora~e, geamurile transparente. Obscuritatea spatiului
132
domestic accentueaza, la ora~e mai cu seama, caracterul
distinct al spatiului intim, locuit de cel exterior, supus luminii
crude, solare.
• Vatra, nodul care leaga solidaritatea membrilor familiei,
punctul central allocuintei, este adesea ~i altarul divinitatilor
familiale. De foarte multe ori, vatra este asimilata casei sau
chiar familiei rezidente, denumita, in multe zone ~i multa
vreme, cu denominativul rezervat acestui centru iradiant de
energie casnica. In multe civilizatii, printre care ~i cea tara-
neasca romaneasca, focul casei se stingea numai odata cu
risipirea familiei, cu abandon area locuintei respective. De~i
valoarea cultural-simbolica a vetrei 0 depa~e~te pe cea prac-
tica, ea a reprezentat, multa vreme, unica sursa de incalzire a
Jocuintei. In camerele lipsite de camine, Incalzirea se facea cu
braseros sau chaufferettes, recipiente cu jaratec. Din secolul
al XII-lea, caminul se instaleaza ~i In camerele principale ale
rezidentelor nobiliare ~i, in apropierea sa, apar banci, care
consacra spatiul de discutii, de socializare din jurul focului.87
• Masa este locul de consacrare a relatiilor de solidaritate intre
cei care impart aceea~i hrana, dar ~i de stabilire a raporturilor
de autoritate intre membri,
• Patul sau a1covul este nu numai spatiu de odihna, ci ~i loc cu
Incarcatura misterioasa, dominat de femei. Este spatiul de
conceptie, de aducere pe lume sau de petrecere din lume a
membrilor familiei.
Cea mai imp011anta trasatura a locuintei sedentare este relatia
directa pe care 0 are cu stabilitatea familiaIa, mai ales In cazul rezi-
dentei permanente.88
Al doiJea criteriu imparte locuintele in spatii de rezidenta frag-
mentate sau nefragmentate (locuinta cu 0 singura incapere sau locuinta
cu mai mult incaperi). Locuinte cu 0 singura camera, erau, de pilda,
colibele vechilor germani in timpul lui Caesar, cele mai primitive
forme de casa cunoscute in Europa.
87 Totu~i, ealdura diminelor este insufieienta. Oamenii se aeopera eu
blanuri. Abia in seeolul al XVIII-lea eo~arii ~i sobarii modifica arhitectura
eaminelor, ingustandu-le ~i adancindu-le, Taciindu-Ie laea~uri multiple, ee
ingaduiau inealzirea mai multoI' eamere deodata.
88 Vezi relatia dintre Penelopa ~i Ulisse, raportul intre stabilitate ~i
peregnnare.
133
 Ele erau ovale, Iargi de 2-3 metri, -Iacute din pari infipti In
pamant, cu acoperi~ de trestie sau stuf coborand pana in pam ant. In
mijloc se aprindea focuI, iar intr-un colt era cuptorul. Mobila insemna
banci de lemn in~irate de-a lungul peretilor, pe care se ~edea ~i se
dormea, 0 masa rudimentara ~i scaune rezervate, de regula, oaspetilor.
Construite Ia distanta una de aha, fiecare din aceste case era incon-
jurata de pamantul care asigura baza de existenta familiaIa. Tacitus i~i
exprima uimirea in legatura cu aceasta dispunere risipita a satelor
germane: "nu sufera nici case Ie sa fie una langa aha, ci stau despartiti
~i risipiti, dupa cum le-a placut un izvor, un camp sau 0 padurice.
Satele nu Ie a~eaza ca noi, sa-~i in~ire casele ~i sa Ie lipeasca una de
aha: fiecare i~i lasa loc imprejurul casei, ori ca paza impotriva
primejdiei de foc, ori pentru ca nu se pricep a cladi" (Opere, I, XV, 1).
Aceasta este prima afirmare a spatiului privat, separat distinct de spatiul
public, intotdeauna deficitar la populatiile germanice, concentrate pe
izolarea, interiorizarea, particularizarea familiei in spatiul casei.
Locuinta nefragmentata se regase~te in majoritatea cuhurilor
rurale, europene sau asiatice. Ea determina 0 forma foarte simpIa de
organizare familiala, in care membrii participa laolalta la reglemen-
tarea vietii comune. De regula, se asociaza familiilor nucleare, in care
copii i parasesc locuinta parinteasca in momentul casatoriei (comporta-
ment lesne de inteles daca ne gandim la pudoarea oricarui cuplu
conjugal). De cele mai multe ori, ea este insa doar 0 treapta spre
Iocuirea in case cu mai muhe camere, specializate.
Intr-adevar, forma cea mai raspandita este locuinta fragmentata,
pe care 0 regasim inca din paleolitic ~i mezolitic. Dupa cum am vazut,
in societatile preistorice locuintele familiale erau impartite in doua
zone echivalente ca importanta: incaperea femeilor ~i cea a barbatilor,
conform celei dintai diviziuni sociale, cea a sexelor. Aceasta distributie
spatiala atesta forma primara a solidaritatii de sex, iar simetria inca-
perilor da seama despre relativa egalitate a statute lor celor doua
grupuri. Copiii erau crescuti, de regula, in incaperea femeilor, ceea ce
deta~eaza deja rolul principal al mamei in stabilirea descendentei ~i
primul spatiu consacrat relatiilor de maternitate ~i actiunij educative.
Informatiile vagi despre formele de delimitare ale locuintei de restul
teritoriului social nu permit alte ipoteze despre integrarea acestei
forme primitive a familiei in spatiul public. Odata depa~ita, insa,
aceasta perioada confuza, exista patru tipuri principale de locuire, care
134
se suprapun, in mare, peste tipurile familiale cunoscute: vila antic a,
edificiu citadin supus autoritatii lui pater familias, locuinta domeniala
a familiei medievale extinse, locuinta rural a cu mai muhe camere89,
apartamentul familiei industriale.
Unul din cele mai complexe modele de locuire este, po ate,
acela al villae-ei antice, locuinla eminamente urbana, a carei
funclionare depinde de amenajarile colective, publice. Daca in
Evul Mediu, casa va deveni un regat sau 0 cetate in sine, un
domeniu seniorial incluzand nu numai castelul de rezidenla,
pamanturi, dar §i satele vasale, in antichitate ea se plaseaza in
imediata continuitate cu spaliul public, cu cetatea. Casele au, de
aceea, mai multe intrari, intre care una este insa marcata cu
deosebita grija, prin care se faceau, simbolic ~'i concret, trece-
rile dinspre inauntru spre in afara §i invers. U§a sau poarta
casei, loc foarte important, prag in care se confrunta demonii
straini cu cei domestici, are acela§i rol, din acest punct de
vedere, cu poarta cetalii. Ea este singurul punct vulnerabil al
incintei care protejeaza familia de pericolele exterioare. Ea
apara casa, averea, onoarea familiala dar §i ordinea acestui
cosmos domestic. Casa romana sau greaca au insa, a~'acum am
spus, mai multe intrari care deschid spajiul familial spre cel
public. Exteriorul unui asemenea edificiu este foarte important,
caci el este destinat tuturor cetalenilor, chiar §i celor care nu
patrund in interior; este 0 recomandare publica a stapanului.
Spaliile interioare incep cu vestibulul sau atrium-ul, spaId
de tranzilie, de regula, in care sunt intampinali toli vizitatorii,
fnainte de a-i selecta pe cei care VOl' ramane mai multa vreme in
domus de cei care se retrag imediat dupa rezolvarea unor
petitii. Din aceasta cauza, de§i fac parte din casa, aceste locuri
sunt inca supuse unoI' controale ale paznicilor (ianitor), fn
apropiere existdnd, de multe ori, 0 anexa care ii adapostea pe
ace§tia.
89 Locuinta rurala a fost muM vreme desconsiderata de cercetiitori,
care 0 defineau ca adapost, mai degraba dedit locuinta. Ea prezinta, insa,
importanta ca model care prefigureaza marile spatii rezidentiale urbane i?ica
purtatoare a unor structuri familiale, ecol1omice, sociale, culturale etc. spe-
cifice societatilor tarane~ti.
135
 Peristilul sau curtea interioara, plasat in continuarea
vestibulului, substituie atrium-ul fn anumite cazuri. EI devine
nuc/eul caselor somptuoase, fiind fnconjurat de majoritatea
camerelor de recep/ie. Loc de circulatie, de contempla/ie, de
rugaciune (uneori altarul este plasat m apropiere sau chiar m
perimetrul peristilului), de munca, rezerva de apa, semnifica
gradul pana la care spa/iul socializat supune spa/iul natural.
Salile de prim ire care inconjoara acest perimetru se
remarca prin amploare $i prin bogatia decorului. Stapdnul unui
domus are obiceiul de a organiza frecvent sindrofii, iar socia-
bilitatea se manifesta cu maximum de intensitate m cadrul
banchetelor. De aceea, printre aceste sali, cea mai importanta
(de~i pot fi mai multe) este trielinium (wla cu trei intrari) sau
sufrageria, locul de de~fa~urare al ospetelor. Pentru prestigiul
familiei, aceasta mcapere are un rol cheie, caci ceremonialul
mesei este eel care da seama asupra puterii pub/ice pe care res-
pectiva familie 0 define. La ospaf luau parte, in lumea romana,
femei §'i chiar copii care mancau la masa parintilor; dincolo de
acest cerc stramt al rudeniei, la masa era asigurata ~i reiterata
coeziulleafamilialii a tuturor locuitorilor casei ~i se mtareau, in
acela,}'itimp, distantele sociale dintre ace,}'tiasaufata de invitati.
in sufragerie erau primi/i oaspetii de seama, iar locul care era
atribuit .fiediruia de catre un slujitor anume instruit (nomen-
elator) codifica pozi/ia safata de stapanul casei. Acesta ocupa,
m acest spatiu, cel putin, pozitia suprema de "magister convivio ",
simbolizata de locul din dreapta al patului central.
De asemenea importanta m definirea relatiilor sociale ale
familiei era incaperea de lucru a lui pater familias (exedra),
unde acesta l:ji exersa arta epistolara ,Jifarmecul conversa/iei;
aici erau primite omagiile elientilor ~i darile supu§'ilor.
Dormitorul se afla in inima casei, caci trebuia sa fie eel
mai ferit de ispita mcalcarii moralei familiale. EI revenea adesea
administratiei femeilor. Camerele rezervate femeilor sunt marginite
de 0 parte ~i de alta de sc'ilivaste de prim ire, ~i aveau adesea, la
capete, 0 absida pentru banchetele intime.
Edificiile locuintelor familiale se situau in continuarea
.fireasca a spatiilor pub/ice precum baile, templele, agora sau
Forumul. Cu vremea, insa, ceta/enii de vaza, "potentes ", apar
mai rar in spatiul public; ei tind sa l:ji domine ora~ul (cetatea
136
este rezidenta largita a unei forme familiale largite, specifice
societatii antice) cu palate somptuoase, maltate un pic mai
departe de spatiul public traditional. Baile particulare care apar
m incintele vile/or sunt dovada cre~terii autarhiei nobilimii fa/a
de no/iunea colectiva a confortului. Accentuarea ierarhizarii
sociale se va reflecta in ierarhizarea locuintelor. Acestea nu mai
sunt nici-decum adaposturi retrase, private, ci mai curand
forumuri particulare. Stapanul unei asemenea case era asimilat
conducatorului-parinte al unei intregi comunitati, intr-o epoca
in care relatiile pub/ice, sociale erau asimilate relafiilor
familiale, cu precadere celor de paternitate.YO Apogeul acestei
evolutii va duce la rezidenta {ipica medievala, m care domeniul
familial, concentrat fn jurul castelului, este guvernat politic de
tatalfamiliei, substitut al regelui.
Locuinta rurala era supusa randuielilor de constructie stabilite de
ob~te sau de autoritatea senioriala care controla accesul la materia
prima (avea proprietatea asupra padurii, de pilda, in cele mai multe
cazuri). Detaliile cunoscute despre a~ezarile rurale din jumatatea de
vest a Europei se refera la existenta unei piete a satului, a unui zid care
inconjura ansamblul caselor ~i a bisericii care juca, de cele mai multe
ori, ~i rol de fortareata. MobiJierul caselor tarane~ti din Europa
occidental a este sumar. Pana in secolul al XVIII-lea el se compune, in
general, dintr-o masa, 0 lavita, un pat, saltele de paie, perne, unelte, 0
lada cu incuietoare, diverse obiecte de uz gospodaresc.
In civilizatiile tarane~ti ale Europei de est, identitatea dintre
familii ~i locuinta era maxima, incat vechile documente oficiale
denumesc familiile ca vetre, case, porti, fumuri, focuri - dupa locuinta
sau elementele sale centrale (vatra cu auxiliarele sale). Un principiu
respectat cu rigoare de tarani era aprinderea unui singur foc (care
putea incalzi concomitent, prin comunicarea cu 0 soba oarba,
construita in prelungirea vetrei, doua incaperi aJaturate). Cele mai
simple constructii aveau 0 singura camera, ce cumula to ate functiile
gospodare~ti (de activitate, pregiitirea ~i servirea mancarii, cre~terea
90 Ne amintim ca, In epoca antica ~i cea medievala, pana la aparitia
primilor germeni ai iluminismului, relatii1e sociale se interpretau ca fiind
similare celor dintre parinte ~i copii; raportul taHi-fiu domina orice institutie,
inclusiv pe cea familiala.
137
copiilor, de odihna, de primit oaspeti, de discutii etc.), mobilata cu pat,
lavite, masa, scaune, obiecte gospodart;)~ti. In unele cazuri, i se ata-
~eaza un culoar de trecere, 0 camara (cu rol de depozit) ~i 0 incapere
de oaspeti (casa mare, camera cea buna). Spre secolul al XX-lea,
bucataria tinde sa se separe, spre extremitatea planului casei, evadand
chiar, pentru sezonul calduros, in afara locuintei.
Locuinta urbana, nobiliara sau populara, este marcata de
mobilitatea foarte mare a populatiei, de situatia economica instabila,
de saracie. In 1619, familia londoneza era alcatuita din capul familiei,
nevasta, copii, servitori ~i ucenici. Stapanul-me~ter se ocupa de
conducerea intregii gospodarii, care reunea zona de locuit ~i cea de
munca. Familia ~i angajatii formau, a~adar, aceea~i unitate domestica.
Ora~ul tinde sa se aglomereze pe masura ce economia progreseaza.
Lemnul devine 0 materia de constructii primejdioasa, datorita
incendiilor ce se extind cu mare repeziciune In aglomerarile urbane.
De aceea, la Londra, Paris, Amsterdam, in ora~ele din Germania,
Polonia, Rusia, se interzic constructiile din lemn. In Parisul anului
1782, in fauxbourg-ul Saint-Marcel, ,,0 familie intreaga ocupa adesea
o singura camera [... ] in care paturile nu au perdele, in care vasele de
bucatarie se rostogolesc printre oalele de noapte.,,91 Mutarile tacute in
graM au, in descrierile autorilor moderni, nuante sinistre: "Un hamal
pune pe targa din spinare toata gospodaria unui om sarac, pat, saltea,
scaune, masa, dulap, lucrurile de bucatarie, i~i coboara toata averea de
la al cincilea ~i 0 urca la al ~aselea ... ,,92.Cu cat etajele se inalta mai
sus, cu atat situatia sociala a locuitorilor este mai dezastruoasa.
In secolul al XVIII-lea, locuintele tind sa se specializeze. Apar
camere de odihna, de mancat, cele in care cresc copiii ~i stapane~te
femeia, cele in care se Ingramadesc servitorii ~i camerele masculine,
in care se lucreaza, pravalia, adesea alipita locuintei, biroul stapanului.
Cu timpul, locul de munca se separa de locuinta. De la interioarele
inchise ale goticului tarziu, cu spatiul strans, umbros, in care singurul
lux sunt perdelele ~i acoperitoarele de pat, se ajunge, in Franta,
Anglia, Italia ~i Tarile de Jos la decorul cu semnificatie sociala,
solemn, grandios: "lncaperea de primire a devenit imensa, cu tavanul
91 Fernard Braude!, Structurile cotidianului, Bucure~ti, Editura Meridiane,
1984, ~7 19.
- Idem, p. 19.
138
foarte Inalt, Intr-o mai mare masura deschisa spre exterior, solemnii
tara constnlngere, supraincarcata de ornamente, de sculptUli, de mobile
de aparat (vitrine, bufete), care suporta piese de argintarie,,93. Acest tip
. nou de lux respinge intimitatea. Camerele sunt dispuse in anfilada,
nediferentiate; saloane, galerii, dormitoare se succed una dupa alta,
astfel ca oricine este nevoit sa Ie traverseze pe toate pentru a ajunge la
scara. Razboiul dintre public ~i privat este reluat din acela~i secol al
XVIII-lea, cand societatea incepe sa i~i revendice spatiul familial.
Re~edintele W diferentiaza spatiile: apare spatiul de primire (de socie-
tate), de parada ~i cel destinat intimitatii familiale. Camerele i~i reduc
dimensiunile, dar sunt mai bine delimitate una de alta, mai comode,
"ca ni~te cochilii bine implinite ~i lustruite" (S. Mercier). Lewis Mummford
exc1ama: "Dragostea, pan a atunci activitatea estivaJa, devine 0 activitate
de zi cu zi !,,94
Locuirea rationalizata
De la locuinta traditionala, corespunzatoare familiei traditionale,
cu zone specializate diferitelor ~i multiple lor functii familiale, tranzitia
se face ditre concepti a "rationalitatii" locuirii. Dupa explozia urbana
~i standardizarea locuirii conform cerintelor economiei de spatiu ~i
industrializarii vietii, s-a ajuns la etapa constatarii deficientelor de
adapt are intre locu-inta ~i familie. Incetand a mai fi "proiectia spatiala
a familiei" (la fel cum Henri Lefebvre definea ora~ul ca proiectie a
societatii in teren), locuinta i~i pierde dimensiunea culturala, devenind
loc de intalnire, mai mult sau mai putin adecvat, pentru membri
familiei. Conflictul mocnit intre familie ~i formele locuirii moderne s-a
tacut, in cele din urma simtit, declan~and reactii la nivel ,,~tiintific".
Inca de la inceputul secolului al XX-lea s-au tacut cercetari care au
urmarit "adaptarea familiilor la apartamentele tipice" dintr-o anum ita
zona urbana. Urmarindu-se evolutia actuala a structurilor familiale, se
incearca diminuarea potentialului conflictual prin specializarea zonelor
locuintelor. Astfel, daca se constata posibilitatea unui conflict intre
copii ~i parinti, se recomanda 0 structura de locuire prin care tinerii sa-~i
poata primi prietenii tara a-~i inoportuna parintii. Nevoile familiei sunt
93 Fernand Braudel, op. cit., p. 57.
94 De~i intensificarea erotismului nu se va reflecta in registrele de stare
civila.
139
~i obiectul striidaniilor arhitectilor. In America, de pilda, urmarindu-se
activitatile membrilor familiilor ~i relatiile dintre ei, a fost dedus un
"plan al vietii familiale", luandu-se in considerare trei necesitati
primordiale: I) posibilitatile de conflict (sunt preconizate zone de
retragere ~i zone de cooperare); 2) circulatia; 3) intimitatea "de diferite
grade". In Viena, 0 orientare ceva mai traditionala incearca sa a~eze
dorintele ~i atitudinile in cadrul obiceiurilor ~i culturii locale pentru a
preciza modificarile imediat posibile. In Franta s-au intreprins anchete
complexe, s-au realizat comparatii statistice, urmarindu-se stabilirea
unei situatii a familiilor ~i locuintelor. Toate eforturile au dus la
coneluzia cvasi-generala a nesatisfacerii nevoilor familiale de catre
locuinta urbana mica, mai ales in cazul mediilor muncitore~ti. Solutia
a fost plasarea locuintei urbane in cea mai mare proximitate fata de
institutiile care suplinesc sau preiau functiile familiale: ~coli, locuri de
munca, de aprovizionare, de agrement etc.
o problema chiar mai grava dedit inadecvarea dispunerii
locuintei moderne la profilul familiei traditionale (intre altele, prin
miqorarea spatiului destinat pregatirii mancarii ~i stabilirii intimitatii
familiale reale - bucataria, prin impersonalizarea spatiului destinat
socializarii - sufrageria, prin rationalizarea spatiului destinat aspec-
telor elm"obscure ale sexualitatii - dormitorul) este modularizarea sau
instabilitatea locuirii. Proliferarea locuirii temporare - cu chirie -,
datorita crizei de locuinte caracteristica societatilor moderne puternic
urbanizate a dus la conturarea tipului familiei industriale din
hoteluri95. Lipsa bunurilor transmise prin succesiune, dependenta
puternica de sistemul de salarizare ~i de asistare sociala, favorizeaza
distrugerea structurilor familiale stabile ~i impunerea celibatului sau a
uniunilor conjuncturale ca mod de substituire a acestora. Locatarii
hotelurilor sau ai apartamentelor inchiriate pe termen scurt nu se mai
inscriu tiparului familiei traditionale, ci tipului individualismului
"radical". Ei au renuntat mai u~or la ideile referitoare la "familia
veche": conditiile in care traiau au favorizat schimbarea; de asemenea,
modul lor de a intelege ~i de a trai noua realitate familiala s-a adaptat
mai repede imperative lor vietii industriale ~i urbane.
95 Andree Michel, "Familie, industrializare, !ocuinta", in Sociologia
franceza contemporana, Editura Politica, Bucure~ti, 1971.
140
15. Ciclul vietH familiale
In afara varste10r biologice, viata este delimitata de cicluri cul-
turale, sociale sau familiale, care definesc omul in functie de rolul pe
care iI joaca in organizarile de tip social sau familial. Durata vietii
umane, masurata prin cicIul vietii familiale, nu este una omogena: 0
varsta nu seamana cu alta, ci se define~te prin indatoriri ~i roluri
specifice. Separatia intre aceste etape este, uneori, marcata extrem de
puternic, prin ceea ce antropologii numesc rituri de trecere. Viata
individuala consta in a trece, succesiv, de lao varsta la alta, prin
ceremonii de consacrare ale existentelor specifice acestor varste. Orice
schimbare in viata unui individ trebuie reglementata astfel incat
societatea sa nu fie perturbata ci, dimpotriva, individul sa adopte modele
sociale prestabilite.
Na~terea, copilaria, pubertatea, casatoria, paternitatea, biitranetea,
moartea sunt asemenea praguri ce presupun transformarea indivizilor
conform unor modele sociale. De la copil la tanar nubil, de la celibat
la casatorie, de la batranete la integrarea in comunitatea sfiinta a
stramo~ilor sunt treceri, praguri care consacra - sarbatoresc - existenta
familiala. Le prezentiim, sumar, pe cele mai generale, care se intalnesc
in cele mai multe societiiti familiale.
Alegerea partenerului in vederea disatoriei. Exista doua forme
de intillnire intre sexe: 1) intre grupuri omogene din punct de vedere
sexual; 2) individual. Inainte de inceputul secolului al XX-lea, perioada
premarital a presupunea adoptarea unor modele de comportament ce
indicau cIar intentia de casatorie. Se daruiau diverse obiecte, aveauloc
intalniri intre familii, vizitele tinerilor sau intalnirile dintre ei se des-
fii~urau sub supravegherea parintilor, in anumite cadre consacrate etc.
Incepand cu secolul al XX-lea, tinerii se intalnesc fara sa mai adopte
aceste tipuri de comportamente, sustragandu-se observatiei sociale ~i
evitand astfel, de multe ori, incheierea unei relatii prin disatorie. AceasUi
etapa a "cUliarii" ~i-a pierdut, in prezent, multe din semnificatiile sale;
141
cuplurile convietuiesc multa vreme inainte de casatorie, iar frecventa
schimbarii partenerilor premaritali este foarte mare, mai ales la baieti.
Casatoria. Este un moment fundamental in cic1ul familial, care
semnifica desprinderea cuiva de familia de origine ~i intemeierea
uneia noi. Casatoria nu a dipatat dedit relativ recent sens juridic, civil
in ceea ce prive~te indivizii. Inaintea cre~tinismului, de~i era marcata
de un ritual religios, casatoria nu era inregistrata de vreo institutie
publica.
Stabilirea rezidentei cuplului nou casatorit se face diferit, de la 0
societate la aIta, in sistem patrilocal (sotia i~i urmeaza sotul in casa
acestuia), matrilocal (sau uxorilocal: sotul intra in casa sotiei) sau
neolocal (cei doi soti i~i stabilesc impreuna un domiciliu nou).
Implicatiile casatoriei privesc, in general, petrecerea a mai muIt
timp impreuna, in vederea acomodarii, cre~terea activitatii sexuale,
schimbarea status-ului social; relatiile individuale sunt substituite de
relatii familiale (prieteniile "de familie").
Na~terea copiilor. Este un fapt ce are nu numai sens biologic,
dar mai ales social. Distinctia intre legitimitatea sau nelegitimitatea
copiilor este una dintre cele mai vechi. In Antichitate, de pilda, ea se
referea mai cu seama la aduIterul femeilor, gre~eala capitala ce putea
duce la intinarea neamului. Legitimitatea era oferita copiilor numai
prin recunoa~terea lor de catre tata. Legatura biologica dintre acesta ~i
copii era un fapt de importanta secundara fata de legatura sociala, de
recunoa~tere a unui fiu drept continuatorul tatalui. Apartenenta legitim a
la un neam ofere a un statut social demn; in Iipsa demonstrarii unei
asemenea apartenente, individul era ceea ce astazi numim "un
marginal", 0 persoana tara statut, tara recunoa~tere sociala, ce putea fi
totu~i integrat unui neam strain din punct de vedere biologic, fie prin
adoptie, fie ca sclav sau client. In Evul Mediu cre~tin, importanta
legitimitatii fiilor a scazut ca importanta; adulterul era reprobabil ca
incalcare a juramintelor depuse in biserica, la savar~irea tainei casa~
toriei. Astazi, el este motiv de intrerupere a contractului civil dintre cei
doi parteneri.
In ziua de astazi, na~terea copiilor ridica probleme ce nu tin de
legitimitatea sau excluderea familiala a descendentilor, ci de redefinirea
rolurilor familiale (sotii devin parinti, parintii bunici, iar copiii-frati) ~i
de problemele induse de aceste redefiniri. Accentul deplasat de la familie
ca ~i continuitate sociala la individ, "colectionar" al unorroluri carora
Ii se adapteaza saunu; care se completeaza sau se armonizeaza sau nu
142
conducespre proliferarea problemelor de ordin individualist, psiho-
logic. Aceste "disfunctii" influenteaza, din nefericire, negativ familia,
care depinde astazi de labilitatea manifestarilor individuale.
Maturizarea copiilor. lmplica, in primul rand, realizarea finalitatii
fundamentale a familiei. Descendentii sunt pregatiti sa preia patrimoniul
familial ~i sa-i asigure continuitatea, adica sa aiM, la randullor, des-
cendenti. in familia moderna, acest prag inseamna, in primul rand,
emancipare, adica ruperea legaturilor cu familia de origine, slabirea
legaturii intre parinti ~i copii; in familia traditionala, el marca
imbogatirea cadrului familial cu noi tipuri de relatii familiale (dintre
parinti ~i partene-,:ii conjugali ai copiilor: soacra-nora,socru-ginere,
incuscrirea etc.). In ceea ce prive~te viata familiala a parintilor, ea
poarta, spun autorii moderni, apasarea unei posibile scaderi a
increderii reciproce, a carei cauza ar fi diminuarea, odata cu inaintarea
in varsta, a activitiitii sexuale. Negam insa criteriului sexualitatii
puterea de a fundamenta 0 institutie de importantacelei familiale.
Batranetea. Este epoca in care are loc transferul de putere ~i
autoritate intre generatii. De asemenea, apar noi relatii de dependenta,
de aceasta data aparintilor de copii. Venerarea biUranilor este 0 tra-
ditie general a in cadrul societatilor traditionale, unde ei reprezentau
cea mai mare acumulare a cunoa~terii ordinii universale. Ea este sub-
stituita, insa, astazi de tolerarea ~i "asistarea" lor in cadrul unor institutii
speciale ~i, in paralel, de anularea acestui privilegiu al intelepciunii
varstei prin proliferarea politicilor, ideologiilor ~i tehnicilor de intar-
ziere sau anulare a batranetii (de reintinerire).
Moartea. Disparitia fizica a unui membru al f,!:miliei poate avea
implicatii foarte diferite in functie de tipul familial. In familiile socie-
H\tilor antice sau cele din comunitati rurale conservatoare (a~a cum se
intalnesc inca in Romania, mortii neamului formeaza 0 comunitate de
rudenie ce se plaseaza in continuarea neamului viu, al celor traitori.
Mortii nu dispar, neamul nu se imputineaza prin actul retragerii lor
dintre cei vii; dimpotriva, ei vor forma "neamul de dincolo", rudenia
transcendenta, peste limita vietii ~i mortii. Comunitatea strabunilor
(sau stramo~ilor, cuvant cu implicatii etimologice extrem de importante
pentru intelegerea conceptiei romane~ti asupra inrudirii) se va pastra in
apropierea urma~ilor, ocrotindu-i ~i, in acela~i timp, avand nevoie de
slujba pe care ace~tia 0 fac in cinstea lor. Membrii acestor familii i~i
slujesc mortii aducandu-le ofrande, asigurandu-le, prin ritualuri speciale,
odihna $i pomenindu-i, adica pastrandu-le, perpetuandu~le amintirea.
143
Parintii se ingrijesc de timpuriu ca moartea lor sa fie slujita cum se
cuvine de catre copii; astfel, ei i~i vor asigura 0 nemurire lips ita de
suferinta, in continuitate familiala cu cei rama~i in viata.
In societatea modema, moartea unui membru al familiei inseamna
disparitia lui de langa ceilalti. Aceasta disparitie poate avea ca urmare
fie cre~terea solidaritatii prin responsabilizarea membrilor supravie-
tuitori, fie scaderea ei, accentuand tendintele de individualizare sau
insingurare ale acestora. Toate ritualurile familiale traditionale ce se
cereau executate de catre rude Ie defunctului aveau, pe langa rolul
magic-religios, de celebrare a trecerii unui hotar, ~i functie solidariza-
toare, caci ii alaturau pe cei inruditi in aceasta responsabilitate com una.
Un aspect foarte important al faptului mortii unui membru al
familiei este succesiunea sau mo~tenirea. Transmiterea catre mo~te-
nitorii legitimi a patrimoniului material ~i spiritual al familiei era un
act de importanta capitaIa. Trebuie sa amintim, totu~i ca mo~tenirea nu
a avut dintotdeauna forma testamentara sau legala cunoscuta astazi. La
romani, de pilda, testamentul niei nu era cunoscut. Averea tatalui se
transmitea fiilor inca din timpul vietii acestuia; ei erau co-proprietari,
sau, mai corect spus, aveau impreuna cu ~eful familiei, uzufructul
proprietatilor pe care acesta nu Ie putea instraina mra acordul lor.
Proprietatea nu era obiect de tranzactie, ci se considera data pentru
ve~nicie de stramo~ii venerati; ea nu apartinea bunului plac sau
liberului arbitru al unui proprietar vremelnic, ci generatiilor succesive
care se adaugau neamului. ~i in societatea taraneasca romaneasca se
pastreaza aceea~i traditie: pamantul de atribuie mo~tenitorilor (pe linie
masculina, in general, cel putin pana la inceputul secolului al XX-lea)
inainte de moartea tatalui.
144
16. Familia - intre finalitate si
, functionalitate
,
o explicatie "mecanidi" a familiei
Ca mai toate fenomenele umane, ~i familia a fost, la randul ei,
integrata viziunii functionaliste in sociologie, al carei reprezentant
cunoscut este Talcott Parsons. Definind, in general, arice realitate prin
"functionalitatea" sa, adica ata~andu..:i 0 "fi~a a postului", al direi rost
este de a masura eficacitatea fenomenului respectiv, acest curent
traduce arice manifestare infuncfionare ~i arice realitate in eficacitate.
Cu toate acestea, putem accepta 0 explicatie functionaIa, care este mai
accesibila intelegerii pragmatice, dominanta in paradigmele contem-
porane.
Un lucru sau un fenomen exista atata timp cat indepline~te
anumite functii in care nu poate fi substituit. Avem de a face, dupa
cum ne dam seam a, cu a teoria a utilitatii care cu greu se poate integra
unei perspective totalizante a umanitatii. Autenticitatea nu este 0 cate-
gorie dependenta de utilitate, ci autonoma. Nu intotdeauna lucrurile
exista pentru ca raspund unei necesitati fizice, ci intrucat ele insele
genereaza temeiuri ~i cauzalitati specifice. A considera familia drept
unitate functionaIa inseamna a 0 raporta in sens subardonat unei
unitati superioare. Cu alte cuvinte, inseamna a-I nega 0 finalitate proprie
pentru a 0 supune unei finalitati externe. Aceasta entitate superioara
fata de care fami! ia se poate dovedi functionala sau disfunctionala nu
poate fi decat societatea. Fata de societate, familia poate manifesta
anumite functii cum ar fi cea de reproducere biologica (functia repro-
ductiva a familiei), culturala (functia de socializare sau de educare a
copiilor) sau materiaIa (functia economica). Paralel ~i mra deosebire,
insa, s0ciologia familiei alatura acestora ~i alte functii precum cea
sexuala sau cea afectiva, care insa nu vizeaza finalitatea societatii ca
entitate exterioara ~i superioara familiei, ci 0 finalitate precara, legata
de individ ca entitate suprema. lata inca 0 dovada a invaziei para-
digmei individualiste in teorii eminamente sociale.
145
 Ca mecanism functional, familiei i-au fost, a;;adar, rezervate
anumite functii. Distinctia intre acestea este adesea greu de realizat ;;i
se apropie, ca dificultate, de incercarea de a afla carar functii corespund
socieUitile umane ca ansambluri sau, de ce nu, chiar individul.
T. Parsons simplifica schema functiilor familiale, redudindu-le la
doua: functia de socializare primara a copiilor ;;i functia de asigurare a
securitatii emotionale a adultilor. Ambiguitatea acestei finalitati ;;terge
caracterul autarhiei ;;i autonomiei familiale, reducfmd familia la un tip
grupal cu identitate imprecisa, supusa, conform explicatiei de mai sus,
finalitatii individualiste: socializarea copiilor in prima perioada a vietii
presupune, ce-i drept, deprinderea categoriilor sociale fundamentale
(limba materna, valori axiologice primare, modele fundamentale ;;i
generale de comportament etc.), dar, restnlnsa fiind la aceasta scurta
perioada a dezvoltarii copiilor, ea nu da nici 0 ;;ansa consolidarii ;;i
definitivarii unui profit familial claro De partea cealalta, securitatea
emotionala a adultilor tine, In mare masura, de 0 anumita educatie a
vointelor ;;i da intaietate relatiei conjugale biunivoce, implicand,
a;;adar, indivizii cel putin la fel de mult ca ;;i grupul virtual pe care ei II
pot alcatui -;;i ne referim la familie.
La noi, Traian Herseni a lasat ceva mai multa libertate desrn;;u-
rarii functiilor fal1liliale, impartindu-Ie in a) cre;;terea copiilor;;i b) com-
pletarea social-econol1lica a sotilor. De asemenea, Henri H. Stahl a
deosebit functiile externe ale fal1liliei (de reprezentare a membrilor ei
in societate, de intermediere a relatiilor acestora cu instantele pub lice )
de cele interne, printre care a enUl1lerat:a) funqiile biologice ;;i sanitare
(care se refed nu numai la reproducerea biologica a membrilor, adica
la na;;terea copiilor, ci ;;i la Ingrijirea ;;i asistarea muribunzilor; nu
numai la pastrarea sanatatii, dar ;;i la ingrij irea bolnavilor etc.);
b) functiile economice (in care include nu numai relatiile de productie
domestica, dar ;;i complicatul sistem al relatiilor de mo;;tenire ;;i
succesiune); c) functia de solidaritate familiala (care distinge familia
ca grup social de sine-statator, ai carui l1lembri se caracterizeaza prin
asemanare ;;i apartenenta neconditionata la ansamblul organic familial);
d) functiile pedagogice, educativa ;;i morala (care se refera nu numai
la socializarea copiilor, dar ;;i a adultilor ;;i la prezervarea unei anumite
stari morale familiale).
146
~'-
17. Functia de reproducere a familiei sau
reproducerea biologidi a sodetatH
Functia de reproducere a fost considerata functia primara a
unitatii familiale, fiind asimilata necesitatii primare de dezvoltare a
societatii globale, necesitatea de perpetuare fizica, biologica. La nivel
familial, ea este asimilata, in mod firesc, functiei sexuale, de;;i anumiti
autori din sociologia americana fac distinctie intre functia repro-
ductiva ;;i cea sexuala. Aceasta diferentiere se datoreaza tendintei
actuale, mult mai pronuntate in tarile dezvoltate, de a ridica sexua-
litatea la rang de categorie socialii fundamentalii ;;i de a 0 investi cu
valente explicative. Ea devine, astfel, 0 institutie fundamentalii, iar
teoriil~ pe care Ie genereazii studierea vietii sexuale au ambitii tot mai
mari. In sociologia clasicii, insii, sexualitatea nu a parvenit inca la un
asemenea statut, ea desemnand, inca, un comportament cu bazii
instinctualii, pe care mai avem, totu;;i, ambitia de a-I domina prin
vointii, moralii, viata intelectuala etc. Functia reproductivii, de na;;tere
a copiilor in cadrul familial inseamna, de fapt, finalitatea de a continua
existenta unei spite de neam, de a-i asigura supravietuirea fizica. Sub
acest aspect, ea este simbolizatii prin casatorie.
Casatoria, intre spatiul easnic ~i eel public
Ciisatoria este, ca institutie familialii, 0 inventie de data relativ
recenta, dacii ne raportiim la vechimea formelor de familie. Vreme de
secole, ea nu a existat decat ca ritual casnic, prin care biirbatul ;;i
femeia Intemeiau 0 noua casa, un nou mediu de perpetuare a valorilor
ce tineau de 0 anumitii forma cultica, anume religia domesticii. Centrul
semnificatiilor sale era transferarea tutelei femeii de la familia de
origine spre cea conjugala. De aceea, ciisatoria, ~a institutie, se leagii
de pozitia femeii In spatiul familial ;;i public. In antropologie, prin
Claude Levi-Strauss, a fost lansatii teoria conform careia femeile au
147
constituit, In cea mai mare parte a istoriei umanitatii, moneda de
schimb care reglementa relatiile dintre barbati. Oferirea unei neveste
atragea pretentia la un serviciu cu valoare sociala. Circulatia femeilor
de sus In jos (descendent) pe scara sociala determina 0 circulatie
ascendenta (de jos In sus) a serviciilor. Hipergamia, de~i avea 0
incidenta mult mai scazuta dedit izogamia, atragea consecinte mult
mai spectaculoase. Foarte rar se inHimpla ca un barb at sa i~i ia 0 sotie
de rang inferior (hipogamie), caci nici un tata nu i~i propunea sa-~i
perpetueze patrimoniul prin fete, ci prin fii. De aceea, era mult mai u~or,
ca parinte, sa iti mariti fiicele decat sa gase~ti sotii potrivite fiilor.
Casatoria avea, in principal, functia de alianta dintre doua neamuri
straine sau de refacere a aliantei dintre neamuri inrudite (a~a cum se
Intampla In cazurile endogamiei, cand nevasta era aleasa din primele
grade de rudenie ingaduite). Ea viza pastrarea coeziunii familiale ~i
Intarirea descendentei, prin aJaturarea resurselor a doua ramuri de rudenie
cat mai puternice. Era 0 conventie incheiata intre ~efii celor doua
neamuri, iar tinerii, de regula, trebuiau doar sa consimta la promo-
varea lor la rangul de adulti ~i stabilirea locuintei: un camin ~i un
statut erau incheierea fireasca a "cre~terii" pe care parintii sau protec-
torii le-o asigurasera tinerilor. De la 0 societate la alta, stabilirea rezi-
dentei se face diferit: in model patrilocal (tinerii se stabilesc in casa
sau in apropierea gospodariei parintilor sotului), matrilocal (rezidenta
tinerilor este aHituri de familia sotiei) sau neolocal (tinerii i~i stabilesc
rezidenta independent de localizarea familiilor de provenienta).
a) Casatoria ca ritual familial
Pentru tineri, casatoria reprezinta initierea in societatea familiala.
In acest cadru, a carol' responsabilitate Ie revine in intregime, ei trec de
la statutul de fiu/fiica, de descendent, la acela de parinte, de ascendent.
Ei raspund direct de pastrarea ~itransmiterea patrimoniului familial, in
primul rand cel biologic.
Cu toate acestea, sentimentul R.aternitatii biologice este a achizitie
destul de noua a moralei familiale. In vechiul drept cutumiar sau legal
antic sau chiar medieval (insa in afara preceptelor bisericii cre~tine),
fiii biologici ~i cei adoptati aveau statute filiale similare. Nu erau rare
cazurile in care fiii naturali, legitimi sau ilegitimi, erau exc1u~i din
familie In favoarea unor descendenti adoptati, mai merituo~i. Aceasta
situatie se leaga de ambiguitatea rolului de procreator al tatalui. El
]48
urmare~te sa transmita fiilor nu neaparat zestrea sa genetica, ci mai
curand un nume onorabil, faima, avere ~i indatorirea de a-I venera in
timpul vietii ~i dupa moarte. Fiii eta "salvatorii caminului patern"
(Eschil), cei care, conform legilor hinduse, asigurau nemurirea
parintelui lor. Insa, a~a cum am mai spus, intrarea fiului in familie nu
era un act fizic, ci unul social: na~terea nu insemna nimic tara decIa-
ratia de acceptare a tatalui, care consimtea sa il pastreze ca fiu ~i urma~.
In lumea antica, existau trei faze ale casatoriei:
• Enghyesis (gr.) sau traditio (lat.) - ceremonia de desprindere a
tinerei fete de vatra tatalui, pe care 0 onorase pan a in acel moment ~i
langa care i~i aflase protectia.
• Telos (gr.) sau deductio in domum (lat.) - conducerea fetei la
cas a sotului. Ea era acoperita de valuri albe, la fel ca In timpul marilor
ceremonii religioase. In tot acest rastimp, se intonau imnuri religioase.
Ea va fi trecuta pragul noii locuintei printr-un simulacru al unui act de
violenta (rapirea era un obicei un vremurilor in care disproportia
demografica dintre barbati ~i femei facea dificila gasirea unei sotii).
• Pompe (gr.) sau confarreactio (lat.) - initierea tinerei in cultul
noii vetre, prin atingerea focului sacru, a apei lustrale, aducerea unei
jertfe pe altarul casnic ~i impartirea unui aliment ritual (0 poama sau 0
prajitura) cu cel cu care se insotea.
b) Casatoria ca sacrament
Casatoria cre:;;tina dubleaza caracterul casnic, exclusiv familial
al acestei ceremonii printr-un ritual celebrat in spatiul public, al
bisericii de parohie. In secolul al XI-lea, atunci cand in Europa (Franta
de nord) au loc primele casatorii liturgice, unirea mirilor se tacea in
doi timpi, logodna ~i casatoria propriu-zisa, separate de un interval de
timp a carui marime depindea de varsta logodnicilor sau de distanta
geografica ce separa cele doua rezidente:
Primul moment era acela al logodnei (desposatio). Prin acest
prim ceremonial cu caracter privat era Incheiat contractul maritallntre
tatal fetei ~i sot, prin care, in schimbul unei zestre pe care mirele se
obliga sa 0 constituie, autoritatea asupra tinerei femei trecea de la
~eful familiei de provenienta la eel cu care se insotea.
Casatoria reprezenta repetarea publica, in prezenta unui preot (a
carei binecuvantare 0 substituie pe cea a tatalui), a unei ceremonii
identice, in linii mari, celei desfa:;;urate in spatiul familial. Pana in
149
 secolul al XIII-lea, prelatii erau doar spectatori-martori la acest ritual
de nunta, In care nu interveneau dedit la final, cu 0 predica prin care
dadeau indrumarile morale cre~tine cuvenite tinerei perechi. Logod-
mca (sponsa) era incredintata sotului de catre tata sau 0 ruda masculina
apropiata. Mainile drepte ale mirilor erau impreunate, iar barbatul
trecea inelul - simbol al casatoriei, care avea sa apere familia de
ispitele diavole~ti - in trei degete ale sotiei sale.96 Astfel, de~i teologia
proslavea egalitatea ~i daruirea reciproca a sotilor, ritualul nuntii
marchAeazapredominanta barbatului.
In cre~tinism, odata cu reprimarea, dar, paradoxal, afirmarea
negativa a sexualitatii, paternitatea biologica este valorizata puternic.
Casatoria este asimilata consumarii sale, adica indepliniriirolurilor
legitime de parteneri sexuali ale sotilor. Totu~i, cu toate stradaniile
institutiilor religioase sau civile de a controla viata familiala a indivi-
zilor, nunta nu putea fi transferata in intregime in spatiul public.
Benedictio thalami sau binecuvantarea iatacului tinerei perechi, mai
exact a patului in care avea loc adevarata casatorie, se desta~ura intr-un
cadru exclusiv familial: a~ezati in patul conjugal, tinerii soti primeau
recomandarile, salutul ~i urarile membrilor familiei care se perindau
pentru a onora conceperea unui nou membru al neamului. Familia
conjugala era dominaHi de importanta covar~itoare a rolului ;;i, mai
mult dedt atat, a datoriei sale continuatoare, care 0 supunea marii
familii a neamului, ;;i care integra cic1ul familiei particulariste, nuc1eare,
Iimitat In mod necesar la durata vietii unei generatii, in permanenta
supravietu irii stirpei.
Formal, Biserica stabile;;te imperios criteriul consimtamantului
mirilor la incheierea casatoriei. Consecinta particularizarii deciziei
maritale este, insa, confuzia alegerii. Afectivitatea, impulsurile erotice
care constituie, de cele mai multe ori, mobilul principal al unei alegeri
maritale individuale sunt baze instabile pentru intemeierea unei familii
ce, conform canoanelor Bisericii cre;;tine, nu va mai putea fi desfa~
cuta. ~i importanta tot mai mare a institutiilor premaritale tradeaza
precaritatea criteriilor care stau la baza deciziei de casatorie. Desigur
ca aceste instante au existat, in forme mai timide, dintotdeauna.
Existau chiar spatii consacrate intalnirilor dintre tineri. Fereastra sau
baleonul era un asemenea loc privilegiat pentru dezlantuirile pasionale.
De asemenea, piata, fan tan a, moara sau chiar biserica favorizau
96 Gestu1reciproc va aparea abia dupa secolul al XVI-lea.
150
intalniriIe mai mult sau mai putin intamplatoare dintre fete ;;i baieti.
Interdictiilede a stabili relatii inainte de casatorie erau eludate prin
schimburile de priviri, primul act al jocului seductiei ~i cuceririi.
Aceste relati i premaritale sunt, adesea, lipsite de consecinte. Ade-
varata initiere familiala este data de casatorie. Eleaveau insa rolul de a
atrage pretendentii, dintre care familia il selecta pe cel mai merituos.
c) Casatoria, un contract civil
CasiHoria in lumea moderna are un caracter eminamente civil,
secularizat. Odata cu ambitia i1uminismului de a elibera omul din
lanturile sclaviei religioase, familiale, sociale etc., 0 noua inventie este
lansata: dragostea a carei putere supune omul celor mai ciudate
tentatii, care 11 rupe de locurile care ii pretindeau devotament ~i il
arunca in valtoarea patimilor necontrolate. Din robia colectiva a iubirii
de Dumnezeu, omul evadeaza pentru a e~ua intr-o noua sclavie, de
data aceasta individuala, a iubirii omene~ti. Diferenta este d'i, daca cea
dintai supune sufletul pe viata, cea de a doua poate lua sfar~it in orice
moment. Inima curata a cre~tinului devine inima navalnica a omului
emancipat, care nu se poate supune, se spune, pretentiilor abstracte ale
vointei individuale sau sociale. De fapt, dragostea devine instrumentul
subtil care opereaza incizia ce separa individul de orice instante care ii
pot controla destinul din punct de vedere emotional.
Nimic mai imperativ decat aceasta conditie a dec1ararii iubirii
pentru cei care doresc sa incerce 0 relatie conjugala. Declaratia de dra-
goste joaca, in scenariul dragostei moderne, rolul pe care altadata in
avea binecuvantarea preotului. Ea garanteaza bune1e auspicii ale unei
casnicii, mai mult decat compatibilitatea economica, sociala sau
culturala a partenerilor. Niciodata ea nu a capatat, insa, gravitatea unui
angajament real. Nerabdarea cu care este pretinsa ~i grab a cu care este
consumata astazi dragostea este responsabili'i de viata scurta unei ase-
menea relatii, care sucomba odati'i cu oboseala pasiunii. Instabilitatea
nelini;;te~te dernografii alarmati de cre~terea divortialitatii ~i de scaderea
simetrica a nuptialitatii. Dad acum cateva zeci de ani, aceasta
instabilitate avea ca sursa neastamparul inimii, astazi ea este acceptata
ca 0 consecinta a naturii sexuale a omului. Fata de primatul instinc-
tualitatii umane, declararea dragostei capata caracterul formal al unui
angajament lipsit de referential real. lsteria cu care sunt pretinse
"dovezile" de dragoste tradeaza tocmai teama de asemenea lipsa de
151
autenticitate. rar atunci cfmd detinem asemenea probe, trebuie sa ne
intrebam: ce fel de dragoste ni se ofera?
Ca i/ustrare pitoreasea §i totodata deprimanta a seeula-
rizarii disatoriei, 0 institutie eonsiderata altadata sacra, eitam,
din nou, presa vremii noastre. Ziarele din 1 martie 2003
reprodueeau 0 ~'tire halucinanta: "Britanieii J P., de 42 de ani,
§i P. F., de 54 de ani, au hotardt sa-~'i uneasea destinele zntr-un
supermagazin din zona York, nordul tard. roo] Mireasa §i-a
flieut intrarea pe seara rulanta a magazinului oo.insotita de
familie §i prieteni, ea a strabatut raionul eu haine barbate§ti ~'i
apoi pe eel de lenjerie intima pentru a ajunge in eele din urma
la eel de inealfaminte, unde a avut loe eeremonia. "
Actual, functie de reproducere biologidi a familiei este descrisa
pe baza unor parametri de 0 simplitate aritmetica. Ea este influentata
de 0 serie de factori cum ar fi:
- varsta sotiei;
sanatatea partenerilor;
- durata casatoriei;
distributia rolurilor in familie;
- utilizarea mijloacelor contraceptive;
nivelul de instructie al sotilor ~i in mod special al sotiei;
- statutul profesional al femeii;
dorinta de a avea copii.
De asemenea, se specifica factorii care influenteaza exercitarea
functiei reproductive a familiei: factori economici, demografici, legis-
lativi, politicile sociale etc. Indicii demografici care traduc in limbaj
cantitativ eficacitatea cu care familia i~i indepline~te aceasta functie
sunt, de asemenea, enumerati: nuptialitatea (m. de casatorii/lOOO de
locuitori), varsta medie la prima casatorie, indicele precocitatii casa-
toriei (se masoara la varstele de 20-24 de ani pentru femei ~i de 25-29
de ani pentru barbati) ~i indicele celibatului definitiv (care se masoara
la varstele de 45-49 de ani).
Divortul era justificat, in aceasta acceptiune a casatoriei, mai
ales in ipoteza sterilitatii femeii sau a periclitarii descendentei legitime
prin adulter. Legile lui Manu prevedeau ca ,,0 sotie stearpa trebuie
inlocuita in al optulea an, cea ai carei copii sunt toti morti, in aI
152
zecelea; cea care nu na~te decat fete, in al unsprezecelea; cea care
vorbe~te cu rautate, imediat".
Divortul este consecinta logica a ideilor liberale exprimate in
Constitutia franceza din 1791. Art. 7 secularizase casatoria ("Iegea nu
mai considera casatoria decat ca un contract civil."), iar consecinta sa
cea mai directa a fost transformarea casniciei intr-un mod contractual
de convietuire a sotilor. Ca orice contract, acesta putea fi rupt, iar
legea din 1792 prevedea ~apte motive pentru cererea divortului:
dementa, condamnarea unuia din soti, crimele, maltratarile sau injuriile
intre parteneri, desfranarea de notorietate publica, parasirea parte-
nerului pentru mai mult de doi ani, absenta de la domiciliu mai mult
de cinci ani, emigrarea. Ele au fost apoi reduse la trei, condamnarea,
maltratarea ~i adulterul. Opunandu-se initial, Biserica nu a acceptat
divortul decat daca nici unul din soti nu se recasatorea. Ulterior, insa
ea i~i va nuanta pozitia ~i, dupa 1816, va accepta recasatoriile, cu
conditia ca cele anterioare sa fi fost doar civile.
Iubirea conjugala ~i sexualitatea
Primele forme ale dragostei erau cele care veneau din identitatea
~i nu din diferentierea sexuala. In virtutea asemanarii lor anatomice,
femeile constituiau un grup deosebit de al barbatilor. Aceasta identitate
era inteleasa ca descendenta com una dintr-un prototip originar. Astfel,
toate femeile societatilor primitive descindeau din aceea~i sAtramoa~a
mitica, iar barbatii erau toti reproducerile aceluia~i stramo~. Intre cele
doua tabere, relatiile erau conjuncturale, mai mult sau mai putin
intamplatoare ~i vizau strict continuitatea familiilor. Vointa ~i emotio-
nalitatea individului viza nu relatiile eu partenerul conjugal, ci cu
propriul grup de apartenenta, in interiorul carui solidaritatea era
puternica ~i totala. Fraternitatea mitica a fost prima forma de dragoste,
care se stabilea intre cei de acela~i sex.
Ea se va perpetua, apoi, in formele religioase ale iubirii frateme.
Cre~tinismul atinge culmea intensitatii acestui sentiment. Numai ca
fratia cre~tina depa~e~te pragul identitatii sexuale: ea nu va leg a numai
barbatii intre ei sau femeile intre ele, ci ~i barbatul de femeie. Prill
consacrarea relatiei dintre frate ~i sora se arunca prima punIc lllln'
sexe. Odata cu ea apare insa ~i confuzia in ceea ce privqlc kglillllU
conjugala, care se cere explicata prin dogma iubirii fj'lIll;'I'IIQ lllllf
femeie ~i barbat. Pentru prima data in istoria lilllliliQI. DI•• rl"lI
,..
recomanda, in primele secole ale Evului Mediu, 0 viata com una bazata
pe consimtamantul ambilor soti ~i pe dragostea reciproca. Femeile ~i
barbatii trebuie sa se conformeze modelului angelic, al vietii tara
sexualitate. Chiar in cadrul relatiei conjugale, sexualitatea este bine sa
se limiteze numai la actiunea zamislirii, in afara careia sotul ~i sotia
pot trai ca fratele ~i sora. Sf. Augustin este cel care deschide calea
atacurilor pe care biserica Ie va da asupra familiei medievale, prin
doctrina sa care sustine ca sexualitatea inseamna Inabu~irea spiritului
con~tient, a vointei, fiind semnul cel mai evident al caderii originale.
Este momentul in care Incepe sa se manifeste obsesia occidentaJa a
sexualitatii. In ceea ce prive~te sentimentele conjugale, niciodata nu se
aplica unei casatorii oficiale termenul de amor, dragoste pasionala,
rezervata zonelor Intunecate ale patimii ilicite. Dragostea dintre soti
era numita charitas conjugalis sau dilectio, expresii greu de tradus
pentru noi, desemnand un fel de har conjugal, fidelitate, devotament, 0
Il11binarede tandrete, prietenie ~i respect.
Cea mai il11portanta trasatura a afectiunii conjugale, fidelitatea,
devine, In epoca l11edievala, unul dintre cele mai grele canoane ale
vietii fal11iliale. Il11pulsurilor patima~e ale iubirii cavalere~ti ~i ratiu-
nilor politice de rupere ale vechilor aliante de familie ~i de cautare a
ahora noi, mai profitabile, Ii se opune obstacolul fidelitatii sotilor pan a
la moarte. In fata acestei interdictii, nobilii apeleaza la a~a-numitul
"divort carolingian": 0 sotie devenita indezirabiIa nu poate fi repudiata,
dar poate fi trimisa sa inspecteze bucataria un de un sclav, devotat
stapanului, 0 a~teapta cu pumnalul pregatit. Femeile nu au avut un 1'01
activ In evolutia sentimentala a relatiilor dintre sexe. Dragostea era,
pentru 0 femeie necasatorita, un pacat, iar pentru 0 sotie, 0 Indatorire
care se traducea, cel mai adesea, prin fidelitate. Barbatilor celibatari
care, din Inaltimea autoritatii lor ecleziastice, impuneau asceza sexual a
chiar ~i In cadrul familiei, Ii se opuneau barbatii cavaleri, Intre ale
carol' idealuri I~i tacea tot mai insistent loc dragostea Inaripata a
vreunei frumoase dOl11nite. Dragostea cavalereasca era un soi de
amalgam Intre divinizarea idealizata a femeii, impusa prin cuItul
cre~tin al fecioarei Maria, ~i vechile deprinderi ale patimii carnale.
154
18. Femeia in familie si
I societate
Pentru femeie, casatoria insemna abandonarea casei tatalui
pentru a se integra cultului domestic ~i casei sotului; riunta era, de
fapt, initierea fetei In religia noii familii ~i avea 0 forma exclusiv
ritualica. Ceremonia se desfa~ura, pana nu demult, in casa sotului, in
prezenta ambelor familii.
Rolul sau principal este cel de mama: Ducere uxorum liberum
querendorum causa ("a lua sotie pentru a dobandi urma~i legitimi")
era legea care postula importanta esentiala a femeii in familie. De
aceea, fecunditatea sa, garantata de virginitatea la casatorie ~i de fide-
litate dupa casatorie, era conditia sine qua non pentru a accede la
statutul de sotie: pentru a fi sotie trebuia sa ai garantia materniHitii.
Sterilitatea femeii atragea repudierea ei, In vreme ce sterilitatea barba-
tului determina substituirea lui temporara cu un aIt barb at al neamului
ce va prelua rolul de tata biologic, prea putin important, mult mai
nesemnificativ dedit acela al mamei biologice.
Initiativa femeii a fost multa vreme exclusa din demersurile
incheierii casatoriei. Singurul mod in care vointa sa se putea exprima
cu privire la insotire era negatia totala: refuzul unei casnicii lume~ti ~i
alegerea calugariei erau singurele motive pe care 0 fata Ie putea invoca
pentru a respinge un pretendent ales de parinti.
Grecii i~i izolau sotiile in gineceu, nu Ie acordau dreptul de a
vorbi in adunari sau de a purta arme. Cu toate acestei, cele doua mari
epopei ~i 0 mare parte din tragediile grecilor au In centru personaje
feminine: Elena ~i Andromaca, Penelopa ~i Calipso, Hecuba, Electra,
lfigenia, Antigona, Medeea, troienele ~i bacantele lui Euripide,
Lysistrata lui Aristofan. Rolul femeii in Grecia veche era acela de
pastratoare, de pazitoare a caminului familial; sotia era simbolul
stabilitatii. Numai din pricina tradarii acestei meniri de catre Elena, la
indemnul necugetat al lui Paris, este dezlantuit infernul razboiului
troian. Si numai din pricina virtuoasei ~i statornicei Penelopa, Odiseu
155
 gase~te drumu] spre casa, in ciuda obstaco]e]or Odiseei. Este graitor,
pentru acest din urma caz, ca iatacu] Pene]opei, camera de refugiu a
doritu]ui sau sot (~i sa ne amintim de cate ori ii aflam pe eroii troieni
cautand a]inarea trudei razboinice in paturile neveste]or) era c]iidit pe
radacina unui "mas]in cu frunze ]ate/Vanjos ~i verde, gros ]a trunchi
ca stalpul" (Odiseea, XXIII, 234-235), a carei tu]pina, netezita "cu ~art
~i drept pe ciripie" chiar de catre erou, (idem, 243) a devenit picior de
pat. Crivatul nu putea fi, astfe], mi~cat, dupa cum nici Pene]opa nu a
putut fi ademenita de tinerii petitori sa-~i abandoneze caminul.
]n filiatie indirecta cu mito]ogia greaca, doctrina cre~tina rezerva,
]a randu] ei, femeii 0 conditie inferioara fata de cea a] barbatu]ui.
Totu~i, in mitul cre~tin aceasta conditie este sensibi] imbunatatita, ciici
cei doi imparta~esc acee~~i substanta telurica, femeia fiind p]asmuita
din coasta intaiului om. ]n mitologia popu]ara romaneasca scenariul
bib]ic este urmat aproape total. Faptu] ca provine dintr-o creatie
considerata desavar~ita ii poate da atributu] perfectiunii, dar nu ii
anuleaza statutul de creatie secundara, cu rang inferior, asemanator
ce]ui pe care il au copii in fata genitori]or lor. ,,~i a zis Adam: «lata,
aceasta-i os din oase]e mele ~i carne din carnea mea; ea se va numi
femeie, pentru ca este ]uata din biirbatu] sau»". (Facerea, 2, 23). In
cre~tinism, a~adar, barbatii ar trebui sa recunoasca in femeie propria
lor natura, propria substanta, chiar daca aceasta se afla, cumva, impu-
tinata. in pofida acestei consubstantialitati consacrate ferm de Vechiul
Testament, catoJicii ~i protestantii au considerat multa vreme femeia
drept 0 natura straina, ostila lumii biirbiite~ti, inaltata prin mora]a
cre~tina muIt deasupra statutu]ui de fiinta carna]a. De altminteri, inca
de la inceputurile cre~tinismului, din secolu] a] IV-lea, noua mora]a
intervine cu severitate pentru a izola femeia J:ntr-un spatiu al circum-
spectiei, ba chiar a] panicii. Problema femeii pacatoase nu este cea mai
noua din ce]e pe care morala recenta Ie ridica. Dupa cum yom vedea,
aceasta este preluata ~i rezolvata in mod asemanator in cadrul
societatilor traditiona]e, prin apJicarea ':!,neimorale comunitare ce nu
tine neaparat de canoane]e biserice~ti. ]n Evu] Mediu, in occidentu]
european se considera ca femei]e, "mai slabe ~i mai inclinate spre
pacat, trebuiau tin ute in frau,,97 de conducatoru] casei (caput mansi),
care avea drept de viata ~i de moarte asupra sotiei, surori]or, fiice]or ~i
97 Georges Duby, Philippe Aries, Istoria vie?ii private, vol. I-VI,
Editura Meridiane, Bucure~ti, 1994.
156
vaduve]or sau orfane]or ce]orla]ti barbati din neamu] sau. Nu se punea
]a indoia]a conduita sau statutul care se cuveneau femeilor, ci chiar
natura lor. intreagafire femeiasca era contaminata de pacat, de aceea
nici 0 s]abiciune nu ]e putea fi ingaduita, caci fiecare abatere de ]a
mora]a putea fi asemenea unei porti imense spre infern, intai abia
intredeschise, dar care oricand se putea pravali sub nava]a rau]ui.
Femeile erau a~adar chiar primejdia prabu~irii ]umii credincioase, a~a
cum, in mitu] cre~tin a] prabu~irii, a] separarii ]umii divine de cea
profane, Eva este unealta ~arpe]ui, ma]eficu] intruchipat. Morali~tii
bisericii cre~tine se pare ca au omis ]ipsa vointei distructive care se
regase~te ]a Eva, ca ~i in cazu] Pandorei. Pentru ace~tia, femeia era
unu] dintre acolitii ]ui Satan, ]a fe] ca ereticii, musu]manii ~i evreii, 0
momea]a pentru pierzania sexu]ui tare. In secolul a] xv -lea, autorul
unui tratat intitulat Malleus maleficarum infiiti~a astfe] etimo]ogia
denumirii celui de-al doilea sex: femina provine de la fe ~i minus,
tradudlndu-se, adica, prin cea fara de credinta. Demonismul parea ca
tine de insa~i natura feminina, caci aceasta este "un diavo] domestic",
"amazoana a diavolu]ui", care se inarmeaza din cap pana in picioare
cu frumusetea trupeasca pentru a porni razboiu] impotriva castitatii.
Petrarca 0 descrie ca pe "un adevarat diavo], 0 du~manca a lini~tii, un
izvor de sacaie]i, un pri]ej de galcevi de care biirbatu] trebuie sa se Tina
departe dacii vrea sa traiasca in tihna ... " ~i dadi, trebuie sa adaugam
impreuna cu predicatorii epocii medieva]e, vrea sa se pazeasca de
ciider~a in pacat; macar sa fi irwatat ceva din gre~ea]a ]ui Adam98.
In Evu] Mediu occidental, a~adar, femeile erau excluse de ]a
orice fe] de manifestare publica. Singuru] domeniu a] vietii socia]e in
care ]e mai era pennisa intruziunea era ce] a] romanelor galante, al
iubirii cava]ere~ti, care ]e idea]iza frumusetea angelica. in rest, chiar ~i
in ceea ce prive~te menirea lor casnica, erau suspectate de tradare ~i
erau considerate asemenea unor mpturi periculoase, care trebuie tin ute
ocupate cu truda gospodareasca pentru a nu da ocazia naturii lor
distructive sa se manifeste.
in societati]e tarane~ti din sudul ~i estu] Europei, ]ucrurile erau
intrucatva diferite. De pi]da, in societati cum erau cea greaca sau
a]baneza, in care vendetta ~i micile razboaie locale decimau popu]atia
mascu]ina ~i in care nevoia de ]uptatori dicta intaietatea biirbati]or in
98 Jean De1umeau, Friea In Occident (seeolele XIV-XVIII). acetate
asediatii, cap. X, Editura Meridiane, Bucure;;ti, 1986.
157
 cadrul comunWitii, statutul femeilor era foarte scazut. Aparitia pe
lume a unei fete ~i nu a unui baiat era considerata aproape 0 catastrota,
iar nevasta care na~tea doar fete era inlocuita. La aceste popoare, ca ~i
la sarbi, in lipsa barbatilor, antrenati in conflict~, muncile agricole
cadeau tot in sarcina femeilor, ca ~i cre~terea vitelor mari. In conditiile
unei asemenea stari de aservire fata de conducatorul-patriarh al
grupului domestic largit (mai putin la greci, care cuno~teau gospodaria
unifamiliala, ca ~i romanii), adesea se intampla ca femeile sa fie
vandute sau imprumutate de la un barb at la altul, tara ca vointa lor sa
incerce sau sa poata a se manifesta. Paul Stahl mentioneaza in
volumul Triburi iji sate $i sud-estul Europei obiceiul ca sotii sa nu i~i
numeasca nevestele pe nume; ei Ii se adresau impersonal, iar cand
vorbeau despre ele Ie numeau "ea" sau, cu 0 formula care a ramas In
memoria speciali~tilor domeniului, "sotia mea, sa-mi fie iertat". Era 0
grosolanie sa ceri infonnatii despre aceste "pardon, sotii" care, uneori,
nici nu apartineau de familia barbatului lor, ci de cea a tatalui. Copiii,
insa, erau revendicati exclusiv de catre tata.
in secolele XIV-XV, comportamentul casnic al femeilor din
societatea occidentala trebuia sa fie modelat conform manualelor unor
autori grijulii cu statutul femeii In cadrul public: acesta nu trebuia sa
depa~easca discretia pe care 0 adevarat~le doamne trebuiau sa 0
demonstreze In mediul privat allocuintei. Indreptarul vietii casnice la
Paris, Pedepsirea doamnelor, Evangheliile furcii de tors sunt numai
cateva din aceste carti de Invatatura prin care purtarea femeilor In
societate trebuia atent controlaHi. Cu to'ate acestea, exista marturii ca,
izolate In camere speciale In interiorul gospodariei, femeile constituiau
un adevarat "stat in stat", un domeniu In care autoritatea lor se
manifesta cu legitimitatea pe care le-o ofere au ocupatiile specifice:
tesutul ~i brodatul, rugaciunile, na~terea ~i cre~terea copiilor, ingrijirea
bolnavilor ~i a muribunzilor. Aceasta "incarcerare" a femeilor poate sa
fi fost tocmai una din cauzele care au dus la considerarea lor drept
fiinte ciudate, nesociabile, predispuse la tractare ~i la distrugerea
comunitatii. Continuata, in mod firesc, cu exaltarea sexualitatii lor,
aceasta suspiciune In ceea ce prive~te capacitatea de manifestare in
spatiul public sau cu refer ire la spatiul public a dus la aparitia unor
fenomene nefaste din punct de vedere social, cum ar fi mi~carile
feministe care urmaresc emanciparea femeii nu numai de conditia sa
de obiect sexual, ci ~i de soti, de copii, de parinti, de gospodarie, in
general de tot ce Insemna, pana acum mai putin de un secol, stabilitatea
conditiei femeii.
158
Insocietatile tarane~ti, aceste cutremure Innoitoare nu au avut
ecou. Spatiul rural a fost dintotdeauna, ~i pentru feme ie, un spatiu In
care munca stabile~te 0 continuitate sau chiar 0 confuzie Intre public ~i
privat. In epoci in care femeile marilor cetati urbane nu aveau dreptul
de a pa~i nelnsotite In afara iatacului lor, In sate Ie europeneaveau loc
chiar anumite fenomene de "matriarhalizare", a~a cum se Intalneau ~i
in satele occitane din sud-estul Frantei, descrise de Emmanuel Le R~y
Ladurie99, sau In societatea taraneasca a principatelor romane. In
aceste cazuri, casa sau gospodaria era cea care atribuia puterea, iar
hazardul genealogic putea face ca 0 mo~tenire de acest tip sa revina
unei femei. Prin urmare; nu emanciparea conferea un statut social
important femeilor, ci administrarea unei proprietati imobile, domi-
narea, prin propriile puteri, a unui loco De altminteri, dupa cum am
vazut deja, In societatile sedentarizate de multa vreme, precum cea
romaneasca, femeilor, chiar celor casatorite pe modelul virilocal, adica
stabilite In gospodaria sotului, Ie este recunoscuta functia de "directori"
sau administratori ai veniturilor bane~ti ~i celorlalte resurse ale familiei.
Le Roy Ladurie pune In relatie matriarhatul ~i pastrarea traditiei
sau, spune el, "a unei gandiri salbatice". Noi am fi tentati sa ripostam
ca, In ceea ce prive~te pastrarea traditiilor, In special a celor legate de
dreptul cutumiar ~i de institutiile sociale traditionale, patriarhatul este
mai Indreptatit sa-~i revendice Intaietatea. Nu aceasta este, credem,
cea mai importanta problema la care ar trebui sa i se caute astazi un
raspuns. Spinul din coasta societatilor, cel care face sa se clatine
institutia familiala, deposedand-o de functiile sale pana la a 0 ameninta
cu evanescenta, cel care clatina societatile prin impunerea unor criterii
de recunoa~tere sociala cu totul neobi~nuite, cel care a transformat
relatia Intre sexe Intr-o negociere perpetua este curentul feminist de
care am amintit. Stabilitatea unui grup este data de stabilitatea unitatilor
sale. Femeia, a direi conditie a suferit modifidiri spectaculoase, ca ~i
cea a barbatului, este responsabila, In masura egala cu acesta, de
instabilitatea lumii noastre. Personalitatea feminina, ie~ita din matca,
poate antrena cutremure teribile,iar cel mai important este amenin-
tarea supravietuirii noastre biologice. Din momentul In care populatia
feminina devine con~tienta de aceste pericole, nu este oare vremea sa
se emancipeze de emancipare?
99 Montaillou, sat occitan, de la 1294 la 1324, Editura Meridianc,
Bucure~ti, 1992.
159
 Femeia in societatea traditionala romaneasca
La romani, grupul domestic este compus din doua persoane,
sotul ~i sotia, care intemeiaza, in momentul casatoriei, noua gospo-
darie. Pentru na~terea noii familii este nevoie de pam ant, cu care, de
regula, sunt inzestrati feciorii ~i de 0 locuinta, care va fi cladita de
tinerii insuratei, impreuna cu neamurile ~i tovara~ii din sat, pe locul
dinainte rezervat lor, tot de ditre socrii mari. Odata construita, casa va
dimane in grija feme ii, care 0 va zugravi, 0 va impodobi ~i pastra
curata. Casa, batatura cu pasarile ~i gradina vor fi domeniul pe care
femeia nu il va parasi decat pentru cateva activWiti importante:
cultivarea inului ~i canepii pe campul arat de barbat, strange rea
gatejelor, a ramurilor u~oare din padure ~i, eventual, pra~it sau cosit.
Si ]a romani, ierarhia familiala 0 supune pe femeie barbatului
sau, capu] gospodariei. El are chiar dreptul de a-~i amenda nevasta cu
bataia, atunci cand considera ca a gre~it, iar acest drept este atestat de
vechile coduri de drept cutumiar ~i acceptat chiar de catre femei.
Totu~i, pedepse]e sale nu trebuie sa atinga pragu] dincolo de care pot
fi calificate drept cruzime. Pemeia i~i respecta barbatul, adresandu-i-se
adesea cu "badita" ~i "dumneata". La masa, i] serve~te, ea ramanand
sa manance dupa aceea. Cu exceptia celor cateva zile de ]auzie care
urmeaza unei na~teri, nevasta se afla intr-o activitate continua. Paul
Stahl remarca: "Mi s-a intamplat adeseori sa constat ca criterii]e de
apreciere a frumusetii unei femei sunt legate de calitatile ei de lucra-
toare: e frumoasa pentru ca este puternica este 0 afirmatie curenta.
Femeia trebuie sa munceasca; ea incepe s-o faca inca din copilarie ~i 0
va face toata viata, trezindu-se inaintea sotului, culcandu-se ultima. Ea
serve~te ]a masa pe toata ]umea ~i ramane in picioare in timp ce
cei]alti mananca sau se odihnesc." (op. cit., p. 142) Cu toate acestea,
comparativ cu mare parte din restul societati]or balcanice, situatia
tarancii romance era mult mai buna. Un calator italian care a vizitat
Mo]dova in 1612-1613, remarca dominatia femeii in gospodariile
satelor romane~ti. De asemenea, est~ uim it de libertatea acestora de a
discuta in public ~i in particular cu barbatii, tara sfia]a sau ceremonie,
acest lucru nefiindu-Ie interzis. Aceasta nu se traduce, insa, neaparat,
prin ]ibertinajul moravurilor. Caci tot in secolul al XVII-lea, Miron
Costin citeaza un episcop de asemenea din Italia care se arata incantat
de sfiala ~i buna cuviinta a mo]dovencelor, ce se feresc din ca]ea
strainilor ~i nu merg pe drum decat in urma barbatilor lor. In ceea ce
160
prive~te, insa, remarca asupra dominatiei femeii in gospodarie, este
posibil sa se fi referit la faptul ca, in fami]ii]e noastre tarane~ti, cea
care gestioneaza resursele, mai ales financiare, ~i hotara~te destinatia
lor este in primul rand femeia.
In ceea ce prive~te statutul ei in cadrul familiei de provenienta,
acesta era, in anumite privinte, superior chiar celui al doamnelor din
apusul Europei. Mo~tenirea averii parinte~ti ~i a numelui revenea, de
obicei, feciorilor. Totu~i, in familiile in care nu existau decat fete,
numele ~i averea nu se pierdeau, ca in cazul altor societati, ci erau
preluate de una dintre fiice, a] carei sot se integra in neamul ~i
patrimoniul acesteia. Era cazul "ingineririi pe curte" des pre care
vorbe~te pe ]arg Henri H. Stahl, in care casatoria era uxoriloca]a;
barbatul se marita, adica adopta nume]e de neam al nevestei ~i se
considera mo~tenitoru] socrului sau. Chiar ~i in afara acestor cazuri,
descendentii fiicelor aveau acela~i drept de mo~tenire ]a averea
bunicilor ca ~i descendentii feciori]or. Acest lucru este exclus in
]egis]atii precum cea a francilor, in care celebra lege salidi excludea
femeile ~i descendentii lor de ]a orice drept de mo~tenire.
Femeia in conceptia psihologica a lui Otto Weininger.
Legile atractiei sexuale
Figura unica in istoria psihologiei, Otto Weininger este autorul
uneia dintre cele mai controversate tratate de psihologie a sexelor, Sex
$i caracter. Pornind de ]a formularea legii proportiilor variate de
caractere masculine ~i feminine, conform careia in realitate nu pot fi
intalnite tipuri "pure", deplin masculine sau deplin feminine, Weininger
descopera legea complementaritatii ~i a atractiei sexua]e. Dat fiind ca
fiecare celu]a a organismului are un caracter bine precizat, procentele
de masculinitate, respectiv feminitate se distribuie in ponderi diferite
]a indivizi. Legea atractiei san a afinitatii sexuale spune urmatmirele
"Catre unirea sexual a tind totdeauna un barb at deplin ~i 0 femeie
dep]ina, tipuri ideale care se gasesc distribuite in proportii diferite la
doi indivizi diferiti"lOO.Conform aeestei teorii, un individ posed a atata
caracter masculin cat caraeter feminin ii lipse~te, astfe] ea, impreuna,
ce]e doua proportii formeaza un intreg. Pereehea sa ideaJa este eel care
100 Otto Weiniger, Sex ~'i caracter, Editura Anastasia, Bucure~ti, 2002,
p.74.
161
completeaza pana la intreg atat proportia de feminitate cat ~i pe cea de
masculinitate. Astfel, dacii un individ II este constituit din 3/4 caracter
masculin (M), ~i, deci, din1/4 caracter feminin (F), complementul sau
ideal, 12, va fi constituit din 1/4 caracter masculin (M) ~i 3/4 caracter
feminin (F), astfel incat II + 12 = 1M + IF. Instinctul sexual - sau
ceea ce noi numim astfel - este numai un efect chimiotactil al acestei
atractii. Conform legilor, biologice ~i chimice, chiar ~i adulterul sau
orice alta manifestare a instinctului sexual este perfect naturala ~i,
a~adar, j ustificabila.
La randul sau, homosexualitatea este un dat natural ~i nu social.
In masura in care, in fiecare individ, proportia de masculin ~i feminin
variaza, el tinde spre completarea acestei distributii; daca cele doua
caractere se afla la egalitate ~i numai 0 trasatura nesemnificativa
decide sexul unui ins, este posibil ca el sa-~i intalneascii perechea
complementara intr-un individ cu proportii de asemenea apropiate de
masculinitate ~i feminitate ~i de acela~i sex.
Din acela~i punct de vedere, femeile se definesc prin ponderea
mai mare a proportiei lor de feminitate. Emanciparea femeilor inseamna,
conform acestei ecuatii, emanciparea partii masculine din femeie,
aceea care este oricum destinata afirmarii sociale. Exemplele care
slujesc aceasta afirmatie sunt ale femeilor celebre cu masculinitate
puternica: Sappho, Caterina a II-a a Rusiei, Jeanne d'Arc, George
Sand, George Eliott erau toate femei fie bisexuale, fie cu barbati foarte
efeminati.
Natura feminina
Femininul pur nu resimte nevoia de emancipare. Weiniger
spune, relativ la orice posibila revendicare de con~tiinta a femeilor:
"Barbatul traie~te con~tient, femeia traie~te incon~tient." Upsa memoriei
fidele asupra propriei vieti, lipsade pietate in ceea ce prive~te istoria
personal a, Jipsa accesului la genialitate ~i la capacitatea de intelegere
fundamental a a lumii, lipsa oricarei nevoi de nemurire fac femeia
incapabila de a percepe imperativullogic sau moral (de a-~i asuma sau
macar de accepta fara ipocrizie ceea ce se traduce prin lege, obligatie,
valoare moral a etc.).
In schimb, femeia este mult mai excitabila sexual: "iritabilitatea
(nu sensibilitatea) ei fiziologica este mult mai mare in sfera sexuali'i";
excitarea sexuala este, pentru femeie, potentarea maxima a intregii ei
162
fiinte. De aceea, femeile, spre deosebire de barbati, care se pot distanta,
i~i pot controla sexualitatea, sunt total absorbite de sfera disatoriei ~i a
procrearii, de relatia cu barbatul ~i cu copiii. Ele se incadreaza legilor
~i logicii cicIice, anistorice, a ritmurilor naturale ~i cosmice.
Minciuna tine de natura feminina. Ea este posibila la feme ie,
precizeaza Weiniger, datorita slabei sale memorii ~i identitatii discon-
tinui. De asemenea, pentru ca nu are acces la logicii, in sensul ca nu
accepta axiomele logice drept principii ~i indreptare ale gandirii sale,
a~a cum nu accepta nici lecturile filosofice, femeia nu are perceptia
imoralitatii comportamentelor sale; ea se afla intr-o stare de amoralitate,
derivata din neintelegerea absoluta a valorii de adevar. Amoralitatea
reprezinta incapacitatea de a fi bun sau rau, de a discerne intre cele
doua pozitii. De aceasta trasatura tine, de fapt, compasiunea sau
"bunatatea" feminina, manifestata in afara logicii, ca in cazul infirmie-
relor care ingrijesc bolnavii chiar ~i atunci cand, de fapt, nu ii pot ajuta
in mod real. Compasiunea feminina se exprima prin apropierea fizica
de fiinta compatimita, fiind 0 "tandrete animala cu conotatii sexuale".
Un argument in favoarea acestor conotatii ar fi lipsa de compasiune la
femeile batrane, a caror conditie este una aproape asexuata.
Femeia nu este niciodata solitara; ea traie~te in "contopire" cu
ceilalti, este nemarginita, in sensul ca nu este separabila de natura
(este definitorie dragostea pentru natura a femeilor) sau de ceilalti
oameni ("pentru ca femeia nici nu percepe a doua persoana ca pe 0
fiinta aparte, de aceea nu sufera niciodata din cauza aproapelui ei ~i
numai de aceea se poate simti in permanenta superioara tuturor oame-
nilor"IOJ). Sociabilitatea specific feminina poate fi efectul acestei inse-
parari, a nesesizarii limitelor proprii. Capabila de empatie mai mult
decat de ]'ntelegere, femeia resimte solidaritatea neprogramat, nerational.
De aceea, poate, comunismul femeilor, vechea idee platonica, este 0
ipoteza mai plauzibila ~i 0 ipostaza familiala mai des intalnita (ca
poliginie) decat comunismul barbatilor. Prin empatie, compasiunea
fata de altii se transforma in compasiune de sine, in vreme ce com-
pasiunea masculina este tainuita, secreta.
Valorizarea sinelui, care la barbat se manifesm in vointa de valoare
la nivelul personalitatii, este derivata la femeie: lipsindu-i perceptia
valorii intrinseci a personalitatii umane, ea i~i extrage valoarea de la
barbat sau din alte "posesiuni", cum ar fi banii, bijuteriile, copiii.
IOJ OUo Weiniger, Of}. cit., p. 326.
163
Chiar ~i simtul posesiunii este mai slab dezvoltat la femeie, chiar ~i
ata~amentul de numele propriu.
Din cauza unei individualitati nedefinite, femeia este, funda-
mental, asociala. Ea este, insa, organic comunitara. De aceea, familia,
spatiul de Intalnire intre barbat ~i femeie, este unitatea "de frontiera"
intre comunitatea biologica, naturala, ~i cea sociala, culturala. De~i
Weiniger sustine ca familia este, la randul sau, 0 structura asociala ~i
ca barbatii care se casatoresc se retrag, In felul acesta, din societatile
carora Ie apartinusera pana atunci, el pierde din vedere contextul
cultural a celor mai multe din definitiile structurilor ~ivalorilor familiale.
Cele doua psihologii
Din aceasta diferentiere fundamentala a barbatului de femeie
rezulta necesitatea elaborarii a doua psihologii diferite: "Pentru femeie
pare adecvata 0 prezentare pur empirica a vietii spirituale, pentru
barbat orice psihologie trebuie sa tinda catre eu, ca spre cel mai inalt
fronton al edificiului, dupa cum Kant I-a conceput ca pe absoluta
necesitate".I02 Psihologa moderna (definita de Friedrich Albert Lange
"psihologie tara suflet") este, sustine Weininger, una feminina, supusa
metodei experiment ale, deoarece porne~te de la exterior ~i de aici
cauta sa patrunda in interior, iar pe aceasta cale ocolita nu se poate
clarifica legatura interna profunda a fenomenelor psihice. °
psihologie
a barbatului va trebui sa aiba in centrul sau ego-ut. Determinismul
psihologiei moderne (care deriva personalitatea din perceptii ~i
senzatii) este incompatibil cu libertatea de a voi ~i de a gandi: "Orice
psihologie vrea sa derive Totul din parti ~i sa-l prezinte conditionat de
acestea: orice reflectie mai profunda recunoa~te ca manifestarile
partilor decurg din Tot ca din sursa lor originara. Astfel, psihologia
(modern a - n.n. - C.B.) neaga psyche-ul, iar psyche-ul, conform
conceptului acesteia, neaga psihologia".
Iubirea 1;'ifrumusetea
Exista 0 diferenta neta intre dragoste ~i sexualitate. Dorinta ~i
iubirea sunt antinomice: "atractia sexuala se intensifica odata cu
apropierea trupeasca, dragostea se manifesta cel mai puternic in
102 Idem, p. 343.
164
absenta persoanei iubite,,103.Femeia iubita este total diferita de femeia
dorita, iar dovada sta afirmarea idealului iubirii platonice - Madona,
femeia angelica, pura, preafrumoasa. Frumusetea femeii nu deriva din
sexualitatea ei, nu este un efect al instinctului sexual masculin, ci, mai
curand, opusa acestui instinct. Schopenhauer afirma ca "sexul mic de
statura, cu umerii ingu~ti, cu coapsele late ~i cu picioarele scurte a
putut fi numit frumos doar de catre intelectul masculin intunecat de
instinctul sexual; in acest instinct sta, de fapt, intreaga ei frumusete."
Frumusetea este 0 proiectie, 0 emanatie a nevoii de dragoste a barbatului,
gata sa-~i conceptualizeze dorintele. Ca fenomen de proiectie - ca ~i
ura, de altfel '- dragostea este reflectarea in afara a idealului comple-
mental' al propriei fiinte. Frumusetea este moralitatea proiectata in
afara: frumusetea naturii este simbolul nobletei spiritului, frumusetea
artei este norma artistului ("caci arta creeaza natura ~i nu natura arta"),
iar frumusetea femeii este moralitatea barbatului. Frumusetea nu este
ceea ce place, ci ceea ce iube~te cineva. La randul sau, iubirea este
personificarea sinelui, izbavirea de propriul rau - de aceea este legata
de ideea de mantuire ~i de transcendenta. Femeia este, a~adar, obiect
ce suporta pasiv iubirea barbatului ~i calea sa de izbavire. "A~a cum
sexualitatea trupeasca este incercarea unei fiinte organ ice de a-~i
fundamenta mereu propria forma, tot astfel orice dragoste este in
principiu doar nazuinta de a realiza definitiv 0 forma sufleteasca, 0
.individualitate."I04
Maternitate 1;'iprostitutie
Independenta de fenomenele socio-economice induse de capitalis-
mul modern, prostitutia, existand dintotdeauna, tine de 0 anum ita pre-
dispozitie feminina. Polaritatea c1asica intre femeia-mama ~i femeia-
prostituata este sustinuta de obiectul fixatiei: prima este interesata doar
de copil, cea de a doua, exclusiv de barbat. Cele doua ipostaze nu se
exclud neaparat. Atat cocota, cat ~i mama se aseamana, macaI' in ceea
ce prive~te lipsa pretentiilor fata de individualitatea complementului
lor sexual. Una ravne~te la toti barbatii, a doua se multume~te cu
primul care ii poate oferi sustinere. Monogamia, ca ;;i fidelitatea, i~i au
originea in ideea de individualitate masculina; ele traduc credinta ca,
103 Idem, p. 400.
104 Idem, p. 416.
165
pentru completarea desavar~ita a individualitatii, nu este nevoie de cat
de 0 singura persoana, una ~i aceea~i. Casatoria, ca institutie legalii,
este tot 0 idee masculina.!05 Dovada pentru aceasta idee este etero-
genitatea celor doua categorii alaturate 'in casatorie, tinute laolalta prin
regulamente.
Maternitatea are ca baza "siguranta speciei", 'in fata careia ~i
barbatul poate redeveni copil, dar de care se fere~te - "rejectia
paternitatii", caracteristica celor mai multi biirbati, nu este decat
desprinderea de specie. Pentru barbat, paternitateapur biologica nu
satisface cele mai profunde nevoi suflete~ti, ci are conotatia groazei
fata de gandul dizolvarii propriei individualitati 'in specie.106 Pentru
femeie, maternitatea este legiitura dintre sinele imprecis ~i lume.
Supusa scopului speciei, mama este superioara barbatului, privindu-l
ca pe un copil ("chiar fiecare fiica este 'intr-un anumit sens mama
tatalui sau"). Relatia cu copilul este trupeasca, lipsita de conotatii
morale ~i individualizatoare. De aceea, 'in cele mai mute sisteme de
educatie familiala, mama este substituita cu tatal'in momentul'in care
personalitatea sociala a copilului trebuie sa se precizeze. Dragostea
materna nu este nimic altceva decat "un sistem de atitudini reflexe",
nediferentiate; impulsiva, instinctiva, ea nu este iubire, nici altruism,
de vreme ce este lipsita de 0 moralitate autentica. Ea presupune, 'insa"
Intr-o masura mai mare decat poate exista la barbat, abnegatie.
Hetaira, celalalt tennen al ecuatiei feminine, este un tip mai
evoluat inteJectual (tipul Aspasiei). Este femeia cautata de barbatii
care doresc productivitate spirituala mai mult dedit trupeasca, pentru
cei care sunt mai satisfacuti de paternitatea sociala dedit de cea
biologica ~i care, 'intr-un anumit sens, se pot considera "parintii" inte-
lectuali ai acestor femei, Femeia-curtezana, care 'infrunta lumea
barbatilor, este, dupa Weiniger, "analogul marelui cuceritor 'in dome-
niul politic": "Ca ~i Alexandru sau Napoleon, tarfe cu adevarat sedu-
catoare nu se nasc decat 0 data la 0 mie de ani ( ... ), 'insa triumfullor
este celebrat de lumea 'intreaga."
105 Justitia, categoriile de lege, ordine, regula, tin de categoria masculi-
nului, in vreme ce moravurile tin de cea a femininului.
106 Arthur Schopenhauer, "Despre moarte ~i indestructibilitatea esentei
noastre", in Lumea ca vointa :jireprezentare, Editura Moldova, Ia~i, 1995.
166
Fiinta 1;'irostul femeii
Atat mama, cat ~i hetaira sunt departe de idealul fecioriei, 0
constructie ideala masculina, asemenea fidelitatii. lntreaga moralitate
a femeii este preluata din vointa masculina, careia i se supune cu
plasticitate extrema, mult mai u~or dedit reu~e~te sa se supuna
propriilor imperative fiinta masculina 'insa~i, a carei capacitate moralii
~i actionala duce adesea la cC'1flicte ~i reconstructii interioare totale.
Principal a trasatura a femeii este impresionabilitatea. Ea nu 'i~iobtine
convingerile din analize independente, obiective ale lucrurilor, ci prin
influentare. De asemenea, nu renunta la aceste convingeri decat daca
exista 0 vointa mai puternica ~i opusa celei care i le-a impus initial:
"De aceea femeile sunt cele mai intolerante cand are loc 0 'incalcare a
cutumelor ~i traditiilor sanctionate, oricare ar fi continutul acestor
institutii." 107
Aceasta moralitate secunda este natura artificiala a femeii. Con-
tradictia dintre aparenta sa moralii ~i adevarata natura amorala duce la
manifestarea isteriei, "pedeapsa igienica pentru 'in~elarea adevaratei
naturi", "criza organica a ipocriziei feminine", care se manifesta mai
acut acolo unde diferenta artificiului de esenta nu mai este nici macar
con~tientizata. Aceasta dualitate a naturii feminine este relevata 'in
psihanaliza freudiana. Conflictul 'intre eul defensiv (con~tient) ~i cel
ofensiv (incon~tientul isteric) traduce neadecvarea dintre cele doua
laturi ale fiintei femeii. Autentic este, 'insa, eul ofens iv, subliniaza
psihanaliza. Din pacate, concluzia, adecvata 'in cazul naturii feminine,
a fost preluata de psihologia moderna ~i generalizata asupra tuturor
indivizilor, indiferent de sex, teorie care a dus la anularea moralei ca
vointa.
107 Ouo Weiniger, op. cit., p. 444.
167

19. Conceptia Sfintilor Piirinti ai Bisericii
cre~tine asupra reproducerii familiale
Conceptia Bisericii cre~tine asupra rolului reproductiv al familiei
este ilustrata in opera Sfintilor Parinti. Intervenind cu autoritatea noii
morale, consacrate de monoteismul cre~tin, in viata familiala, ei se
refera detaliat, din epoca cre~tinismului timpuriu ~i pana la finalul
Evului Mediu, la aspectele procreatiei. In ultimii ani, aceste aspecte au
dat na~tere la multe interpretari, continuand sa fie discutate in socie-
tatile europene, cu precadere. Dezbaterile nu sunt depa~ite nici asti'izi,
cand ideea Uniunii Europene include referirea la uniunea religioasa a
bisericilor nationale cre~tine. Proliferarea metodelor contraceptive,
generalizarea avortului, crqterea tolerantei sociale fata de comporta-
mente deviate de la modelul familiei cre~tine, precum adulterul,
concubinajul, inceperea vietii sexuale inaintea disatoriei, homosexua-
litatea au starn it reactii puternice in mediul clerical. Chiar daca ecoul
acestor reactii nu mai razbate astazi cu aceea~i putere in planul
societatii politice sau civile, ele reprezinta, in acest moment, cea mai
importanta contrapondere la proliferarea modele1or familiale alternative:
menaje monogame (celibatul definitiv sau temporar), uniuni de coa-
bitare (consensuale) tara copii sau cu copii, menaje formate din per-
soane intre care nu se stabilesc relatii sexuale, menaje homosexuale ~.a.
Sterilitatea ~i fertilitatea
Sterilitatea sau imposibiJitatea procrearii constituie, pentru medici
~i biologi, 0 prioritate profesionaJa ~i 0 provocare. Bioetica i~i are, la
randul ei, aportul de reflexie, de vreme ce ultimele evolutii ale
medicinei ~i tehnicilor biologice propun astazi moduri parafamiliale,
ba chiar paraumane de reproducere. Conceptia in afara corpului uman
sau c10narea sHirnesc controverse etice, in cadrul carora cea mai
constanta atitudine de condamnare 0 are Biserica. in conditiile in care
fecunditatea este tinuta astazi sub control de generalizarea metodelor
168
contraceptive, sterilitatea devine, la randul ei, ,,0 problema rezol-
vabila". Ea trebuie "rezolvata", adica tratata, in masura in care se
opune fericirii ~i implinirii individuale. In scrierile patristice, insa, ea
nu este privita ca 0 problema de natura medicala, in primul rand, ci ca
una de natura spirituala. In Vechiul Testament, sterilitatea apare ca 0
nenorocire, la fel ca in cele mai multe societati traditionale. Adesea,
proorocii 0 invoca ca forma de blestem impotriva celor care nu
implinesc poruncile divine: "Fie femeile lor sterpe ~i vaduve", spune
Ieremia (Jeremia, 18, 21), iar Osea Ii cere lui Dumnezeu sa-i pedep-
seasca dandu-Ie "pantece sterp ~i sani uscati" (Osea, 9, 14). In
general, Dumnezeu nu daruie~te vrajma~ilor lui "nici rama~ita, nici
samanta" (Jsaia, 14, 22), in vreme ce fecunditatea apare ca un bine,
garantia gratiei divine revarsate asupra celor credincio~i. Astfel,
Avraam este asigurat ca: "Pe urma~ii tiii fi voi face multi ca pulberea
pamantului; de va putea cineva sa numere pulberea pamantului, fi va
numara ~i pe urma~ii tiii." (Facerea, ]3, 16) Fagaduiala data patriar-
hilor va fi extinsa, apoi, la tot poporul ales. Moise, vorbind in numele
Iui Dumnezeu, ii spune poporului lui Israel: "Vei Ii binecuvantat mai
mult decat toate neamurile, ~i nu va fi fntru tine barb at fara rod sau
femeie stearpa." (Deuteronom, 7, 14). Fecunditatea, atribuita naturii
umane odata cu' alungarea din rai, este darul lui Dumnezeu, care
recompenseaza astfel durerea aflarii mortii, consecinta a pacatului
originar. Dimpotriva, sterilitatea este consecinta perseverentei in
pacaL Conform lui Jean-Claude LarchetlO8, limitele firii sau vointa rea
a oamenilor sunt responsabile de nenorocirea opririi reproducerii.
Vointa divina, capabiJa sa Ie infranga pe amandoua, dar dispusa sa 0
corecteze doar pe cea dintai (caci reaua vointa a omului rareori i~i afla
iertare), poate aduce fertilitatea acolo unde firea (natura) s-a dovedit
stearpa. Avraam ~i Sarra, Isaac ~i Rebeca, sau Zaharia ~i Elisabeta
sunt cupluri sterpe, dar carora Dumnezeu le-a dat urma~i, depa~ind,
prin harul sau, limitele naturii. Sarra ~i Elisabeta, care nu mai putea
na~te caci erau batrane, au redevenit fertile ~i i~au adus la viata pe
Isaac, cel care va incheia legamantul cel ve~nic cu Dumnezeu, ~i pe
loan, cel care va vesti na~terea Mantuitorului. Aceste minuni ale
ferti]itatii ca revarsare a gratiei divine vor atinge apogeul odata cu
na~terea cea casta, din fecioara, a lui Iisus, fiul lui Dumnezeu.
Castitatea este apogeul starii de puritate, in vreme ce sterilitatea este
108 Jean-Claude Larchet, Etica procreatiei in invatatura Sfintilor Parinti,
Editura Lo<pia, Bucure~ti, 2003.
169
conditia neintentiona]a a acesteia. Ambele, Insa, pot determina, In
p]anul Inrudirii mitice, 0 ferti]itate sporita. Binefacerea fertilitatii
depa~e~te, a~adar, dimensiunea familiala, In sens restnins, ~i pe cea
strict biologica; cei care se nasc sub zodia miracolului, In pofida - sau
poate tocmai prin conditia - steri]itatii initia]e a parinti]or lor, vor fi
cei care I~i vor salva neamu] In plan transcendent, adica cei care se
Inrudesc, mitic, cu divinitatea care intervine direct In na~terea 10r.109
Sa]varea Inseamna refacerea rudeniei initiale, uman-divin. Simetric,
rau] pe care 11 reprezinta steri]itatea depa~e~te nive]ul cup]u]ui,
amenintand viitoru] unui neam ales. Ea reprezinta atat Intreruperea
continuitatii neamu]ui, cat ~i a ]egaiurii cu Dumnezeu.
Contracepfia ~i avortul
Contraceptia este, ca practica, de aceea~i vechime cu rasa
umana. Ca norma socia]a, Insa, ea a cunoscut perioade in care a fost
va]orizata ca mod de se]ectie ~i de innobi]are a descendentei, ca
metoda de reg]m'e a resurse]or fami]ia]e sau ca metoda de planificare a
traseu]ui vietii individua]e. La Sfintii Parinti, contraceptia este un
aspect tratat implicit, atunci cand exista referiri la rostu] casatoriei.
Parintii rasariteni, precum Clement Alexandrinul, Sf. Justin Martirul,
Sf. Maxim Maliurisitoru], ca ~i cei ]atini (Lactantiu, Sf. ]eronim, Sf.
Augustin) arata ca unicul scop a] relatii]or sexua]e este procrearea.
Cultivarea pJacerii care Insote~te aceste relatii duce ]a aparitia
pofte]or, ~i ]a socotirea semenului (femeii) ca un instrument a] acestei
p]aceri, deci ca un obiect. "Cel ce urmare~te p]acerea gre~e~te in
judecata, socotind ceea ce nu e bine ca bine. A~adar, unu] ca acesta
face rea Intrebuintare de femeie Impreunandu-se cu ea." Chiar ~i in
cadru] casatoriei, sotii nu trebuie sa se apropie decat la timpul ~i in
modu] cuvenit pentru a zamis]i. Sexualitatea, In cadrul cuplului, este
,,0 realitate survenita ulterior, nu Innascuta, ci adaugata, netinand de
natura esentia]a a omu]ui, ci de natura sa secunda, cazuta"IIO, spune
Larchet. Ea nu a fost data In mod originar omu]ui paradisiac, ~i nu I]
va Insoti In veacu] fericit ce va sa vie. Este 0 situatie intermediara, 0
so]utie gas ita ]a problema decaderii din starea desavar~irii initia]e.
109Acela~i era ~i principiul prostitutiei sacre practicata In templele
pagane ale Antichitatii. Castitatea preoteselor era conditia nuntirii lor Cll zeul
adorat, substituit de anumite personaje cu rol sacerdotal. Copiii nascuti erau
ai zeului.
110Jean-Claude Larchet, op. cit, p. 61.
170
Este condamnata, a~adar, casatoria, chiar trainica ~i fide la, in care
barbatul ~i femeia nu vor copii, ci doar "sa-~i implineasca poftele",
ferindu-se de zamislire. Sfantul Augustin, de pi]da, se Impotrive~te
tati~ oricaror practici anticonceptionale: "Savar~esc un mare paeat cele
care constrang in ele natura pe care Dumnezeu a voit-o roditoare,' band
licori drace~ti care sa Ie Impiedice sa aiba copii. Unele ca acestea sa
~tie bine ca au savar~it tot atatea ucideri cati eopii au fi putut sa aiM ~i
nu i-au avut."III Antieonceptia este asimilata, iata, ca vina, avortului ~i
omuciderii. Tertulian, Sf. leronim, Cezar de Aries sustin aceea~i
pozitie rigorista. Paralel, Insa, unii parinti rasariteni (Vasile cel Mare,
Eusebiu din Cezareea ~.a.) dezvolta 0 gandire mai toleranta, eare i~i
afla sprijin in Epistola intai catre Corinteni a Sf. Pavel. Aici se afirma
ea "bine este pentru om sa nu se atinga de femeie. Dar, din cauza
de!!.frdnarii, fie care sa-si aiba femeia sa Si fie care femeie sa-si aiba
barbatul sau. Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata, asemenea Si
femeia barbatului. Femeia nu e siCtpdna pe trupul sau, ci barbatul;
asemenea, nici barbatul nu este stapdn pe trupul sau, ci femeia. Sa nu
va lipsiti unul de altul, decdt cu buna invoiala, pentru un timp, ca sa
va indeletniciti cu postul §'icu rugaciunea Si iara§'i safiti impreuna, ca
sa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfrdnarii voastre. Si aceasta
o spun dupa ingaduinta, nu dupa porunca. Eu voiesc ca toti oamenii
sa fie cum sunt eu insumi. Dar fie care are de la Dumnezeu darullui:
unul a§'a, altul intr-altfel. Celor care sunt necasatoriti §'ivaduvelor Ie
spun: Bine este pentru ei sa ramdna ca Si mine. Daca insa nu pot sa se
infi~dneze,sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca,
decdt sa arda." (I, Corinteni, 7, 1-9). Sfantulloan Gura de Aur explica
invatatura Sfantu]ui Pavel subliniind ca, daea procreatia a fost finalitatea
principala a omenirii In vremea primu]ui Testament, in timpul Noului
Testament ea devine un seop seeundar. Cele trei cauze care determina
aceasta pierdere In importanta a procreatiei sunt: 1) pamantu], altadaUi
nelocuit, s-a umplut de oameni; 2) prin garantarea invierii ~i credinta
in viata de apoi insuflata In urma venirii lui Mesia, perpetuarea prin
fiii nu mai este esentiala pentru asigurarea supravietuirii; 3) pe langa
fiii naturali, exista ~i fiii duhovnice~ti, pentru care nu este nevoie de
disatorie. Casatoria are, a~adar, ca scop principal, impiedicarea desfranarii.
Infranarea in disatorie, pe de alta parte, nu se poate face decat cu
acordul ambilor soti. Altfel, subliniaza cu finete sociologiea loan Gura
de Aur, daca unul din soti se infnlneaza tara voia celuilalt, se stamese
certuri, adultere, desfranare.
III Apud. Jean-Claude Larchet, op. cit, p. 74.
171
 In sfar~it, pe langa zamislirea copiilor ~i evitarea tiraniei poftelor,
disatoriei i se mai da ~i sensul stabilirii unei uniuni a sotilor ~i a copiilor
lor. Taina analoga unirii dintre Hristos ~i Biserica sa, unirea conjugala
stabile~te 0 forma de uniune similara adunarii credincio~ilor in biserica.
Totu~i, aceasta mica biserica va fi mereu inferioara vietii monahale.
In ceea ce prive~te avortul, el este infierat deopotriva de parintii
rasariteni ~i latini. Discutia asupra insufletirii sau neinsufletirii em-
brionului rafineaza pozitia directorilor de con~tiinte cre~tini. Astfel, in
cadrul bisericii apusene apare conceptia potrivit careia, in primele
saptamani de sarcina, embrionul nu are forma, nu "este implinit".
Aceasta pozitie se origineaza in teoria lui Aristotel, conform careia
embrionul ajunge la diferentierea organelor ~i capata forma umana la
patruzeci de zile dupa zamislire, daca este de sex masculin, ~i la
optzeci sau nouazeci de zile dupa aceasta, dad este de sex feminin.
Inainte de aceste termene, el nu este decat ,,0 gramada de carne
informa", avand doar 0 viata vegetativa. Pentru Aristotel, avortul
provocat inainte de aceasta limita, nu ridica nici 0 problema de ordin
moral. Un pasaj din lucrarea sa Politica, in care recomanda limitarea
volumului populatiei in cetate, este explicit in acest sens: "Numarul
na~terilor trebuie sa fie Iimitat. lar dad unele perechi concep peste
aceasta limita, atunci trebuie sa se recurga la avort, inainte ca senzatia,
adica viata, sa se iveasca in copil. Se poate determina dupa criteriul
senzatiei, adica al vietii, daca acest lucru este ingaduit de legea divina
sau nu"ll2. Anterior, Platon sustinea, la randul sau, avortul, din ratiuni
de reglare demografical13. Este de retinut ca, daca la Aristotel, avortul
poatefi autorizat pana la varsta de ~ase saptamani la fetusul de sex
masculin ~i de cincisprezece saptamani la fetusul feminin, legislatia
actuala da ca limita zece saptamani in Franta, douasprezece in Spania,
douazeci ~i doua in Anglia.
Revenind la textul biblic, in Vechi ul Testament exista 0 referinta
explicita la avortul involuntar, comis de 0 terta persoana. Conform
unui pasaj din Ie~ire, se prescriu pedepse diferite pentru cei care
provoaca avortul in unul sau altul din cele doua stadii: "Dadi doi
oameni, luandu-se la bataie, vor lovi 0 femeie fnsarcinata, ~i aceasta
va lepada pruncul neimplinit ['.J va pliiti atat cat se euvine; dar daca
pruncul va fi fmplinit, atunci se va da suflet pentru suflet, ochi pentru
112 Aristotel, Politica, VII, 16.
Platan, Republica, V, 461c.
113
172
oehi, dinte pentru dinte, mana pentru mana ... " (Ie~irea, 21, 22) Dis-
tinctia este conforma interpretarii aristoteliene, iar pacatul este scuzabil
daca embrionul ucis este neinsufletit. Parintii apuseni, inspirandu-se
din recomandarea scripturii, considera, a~adar,avortul ca fapta de
gravitate mai mica in cazul in care fatuI nu este inca format; daca el
are loc dupa cefatul are deja forma omeneasca, fapta este asemana-
to are cu omuciderea, considerandu-se ca a fost ucis "un om aflat in
atelierul Naturii, care nu socotise ca e vremea sa-l scoata la lumina,
dupa cum statuile terminate a~teapta sa fie scoase afara ~i trimise
acolo unde trebuie,,114 Sfantul leronim, de pilda, de~i considera ca
fatuI deja format trebuie protejat, admite di "semintele se formeaza
treptat in pantecele femeii, ~i nu se poate vorbi de omucidere inainte
ca elementele disparate sa capete infati~are ~i madulare".115 La randul
sau, Fericitul Augustin, definind uciderea ca lipsirea de suflet, se arata
mai tolerant fata de lepadarea unui fetus neformat: neavand un suflet
senzitiv, nu i se poate lua ceea ce nu are inca.
Aceasta nuantare dispare in conceptia parintilor rasariteni, care
considera ca, de~i putem admite di inainte de patruzeci de zile,
embrionul nu are inca forma omeneasca deplina, el are totu~i, din c1ipa
zamislirii, un suflet rational ~i mintal (nous).116 Astfel, la Vasile eel
Mare, a carei pozitie este marcata de antropologia fratelui sau, Grigorie
de Nyssa, apare explicita condamnarea femeii care ~i-a provocat
avortul la aceea~i pedeapsa cu uci9a~ii, "fara a se mai cerceta daca
fatuI era format sau inca nu era".ll A~adar, in vreme ce in Occident
teoria insufletirii ulterioare domina pana in secolul al XVII-lea ~i i~i
continua influenta, in cadrul magisteriului roman, pana in secolul
al XIX-lea, parintii rasariteni au adoptat teoria insufletirii imediate.
Paradoxa I este ca atitudinea generala a bisericii rasaritene este mult
mai toleranta, mai iertatoare fata de pacatul avortului decat cea
apuseana. Un argument este ~i existenta unei slujbe de pocainta prin
care mamele ~i toate persoanele responsabiIe de un avort voluntar sau
involuntar eel' ~i pot spera la iertarea pacatului. Canoanele, de~i severe,
114 Filan Alexandrinul, De specialibus ligebus, III, 108-109. Cf. Jean
Claude Larchet, op. cit., p. 127.
liS Apud. Jean Claude Larchet, op. cit., p. 133.
116 Opinia este imparta~ita de Tertulian. Tatu~i, el adauga ca, de~j em-
brionul are sufiet din momentul zamislirii, el nu este om (homo) dedit atunci
cand caRata forma definitiva.
1 7 Jean Claude Larchet, op. cit., p. 137.
173
 sunt, astfel, aplicate cu mai multa flexibilitate, Imblanzind pedepsele,
raporHlndu-se la situatia personala a fiecaruia. Jean-Claude Larchet,
vorbind despre reducerea, In lumea bizantina, a pedepselor prescrise
de canoane de la ~apte la cinci sau chiar trei ani, subliniaza: "In zilele
noastre, daca dispozitiile canonice pe care Ie-am prezentat suntlnca In
vigoare In Biserica Ortodoxa (~i, deci, aceasta penitenta de ~apte ani
ramane, In principiu, valabila), In realitate ele nu sunt aplicate, cei care
s-au fiicut vinovati de comiterea unui avort putand, daca se caiesc, sa
reintre In comuniune cu Biserica prin taina pocaintei.,,1 18
Conform opiniilor comentatorilor Sfintilor Parinti, condamnarea
avorturilor se leaga de contextul social ~i religios In care se practica
acesta: practicarea lui de catre prostituate, de cele care au avut legaturi
nelegitime (fecioare necasatorite sau femei adulterine) sau legatura
frecventa dintre practicile abortive ~i vrajitorie. In cea mai mare ~i mai
importanta masura, acesta se leaga Insa de statutul embrionului, 0 dis-
puta care mai anima ~i astazi mediile teologice, ~tiintifice ~ijuridice.
Pozitia Sfintilor Piirinti asupra naturii ~i persoanei
umane. Manipuliirile genetice
Natura umana este 0 notiune mai familiara filosofilor, dar care a
fiicut obiectul gandirii teologice cre~tine. Esenta acestei naturi este
asemanarea dintre oameni, conform unei identitati esentiale (de sub-
strat) a lor. Prin aceasta trasatura de identitate ea tine de inrudire, ca
principiu ontologie. Obar~ia com una, comuniunea spirituala sau mate-
riala este chiar principiul rudeniei mitice ~i spirituale. Sfintii Parinti
leaga aceasta identitate esentiala de Dumnezeu, de originea divina a
omului. Sfantul Maxim Marturisitorul 0 define~te ca logos, plin originea
~i finalitatea sa spirituala, daruite de Dumnezeu. Unul din cele mai
importante argumente pentru legatura dintre natura umana ~i latura
spirituala a omului este afinnatia din Facerea conform careia "a zis
Dumnezeu: «Sa facem om dupa chipul ~i asemanarea noastra ... ». Si a
fiicut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau ... " (Facerea, 1, 26-27).
Pentru cei mai multi dintre Parintii Biserieii, chipullui Dumnezeu i-a
fost omului model pentru ealitatile sale spirituale, virtutile ~i bunurile
fiindu-i sadite de la Ineeput In fiinta ~i Ineredintate capacitatii sale de
autodeterminare (ea insa~i de provenienta divina). Chipullui Dumnezeu
se reflecta, astfel, nu In Infiiti~area fizica a omului, ei In sufletul sau
118 Jean Claude Larchet, op. cir., p.145.
174
rational. Asemanarea cu Dumnezeu este idealitatea spre eare fiinta
umana trebuie sa tinda, ea corespunde nu fiintei care este omul, ci
aceleia care trebuie sa fie, prin manifestarea acordului libel' la aceasta
contopire dintre natura sa reala (chip) ~i cea latenta (asemanare). De
aeeea Sfiintul Grigorie din Nyssa spune ca ariee om este, virtual,
desavar~it, iar Sfiintul Maxim Marturisitorul sustine repetat natura
deiforma a omului. "Fiecare dintre fiipturile cugetatoare ~i rationale,
ingeri ~i oameni, este ~i se nume~te parte a lui Dumnezeu prin Insa~i
ratiunea dupa care a fost ere at, care este In Dumnezeu ~i la Dumnezeu,
pentru ratiunea lui care preexista In Dumnezeu, cum s-a zis. Daca se
mi~ca potrivit acestei ratiuni, va fi In Dumnezeu, In Care preexista
ratiunea existentei lui, ca obar~ie ~i cauza. Si dad! nu vrea sa se
prinda cu dorinta de nimic altceva decat de obar~ia proprie, nu
cade de la Dumnezeu, ci devine, intinzandu-se tot mai mult dupa
EI, dumnezeu ~i se nume~te parte a lui Dumnezeu, prin faptul ca
se imparta~e~te dupa cuviinta de Dumnezeu, ca unul ce
Imbrati~eaza, potrivit cu firea, in chip inte1ept ~i rational, printr-o
mi~care cu bun chip, obar~ia ~i cauza proprie. Caci dincolo de
obar~ia sa ~i de urcu~ul ~i de restaurarea in ratiunea dupa care a
fost creat, nu mai are spre ce sa se mi~te sau cum sa se mi~te,
mi~carea lui spre tinta dumnezeiasca primind ca hotar insa~i tinta
, 119
dumnezeiasca." (subl. ns. - C.B.)
A '
In logos-ul despre care vorbe~te
Sf. Maxim apare nu doar arhetipul, matrieea dupa care modelul divin a
fost transmis omului, ci ~i scopul spre care acesta trebuie sa tinda,
adica Intoarcerea spre obar~ie, spre unirea eu Dumnezeu, Parintele
Absolut, Inceputul ~i finalul oricarei identitati. Aeeasta viziune, care
suprapune obar~ia cu finalitatea existentei, este desavar~irea modelului
Imudirii. A deveni ceea ce a stat la baza aparitiei tale, a suprapune
initialul peste final este idealul devenirii in plan mitic, religios. Ase-
menea interpretare confera naturii umane In ansamblul ei ~i fiecarei
persoane In parte 0 valoare absoluta, deoarece fieeare persoana este 0
ipostaza a acestui ci~~uit ideal Sal;!"In formularea Sfintilor Parinti, sta
In relatie cu Dumnezeu, care este Insu~i Absolutul. De aceea, conform
antropologiei patristice, tot ceea ce s-ar intreprinde impotriva unui om
s~ rasfrange Impotriva lui Dumnezeu. (Vezi trimiterea evanghelica:
"lntrucat ati fiieut unuia dintr-ace~ti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati
fiieut. ( ... ) lntrueat nu ati fiicut unuia dintr-ace~tia prea mici, niei Mie
nu Mi-ati fiicut.", Matei 25, 40, 45)
119 Apud. Jean Claude Larchet, op. dt., p. 246.
175
 I!I

!IIII

Degradarea naturii umane prin contagiunea pacatului stramo-

~esc, acceptarea bolilor, handicapurilor, infirmitatilor ca urmare a , economidi a £amiliei sau
20. Functia
acestei intinari face ca, in cre~tinism, boala sa aiba 0 origine ~i 0
definitie spirituala ~i nu una fizica, strict biologicii. Solutia definitiva
reproducerea materiala a sociehitii
in fata bolilor nu se poate afla, de aceea, dedit pe plan spiritual.
Formele de terapie medicala i~i afla legitimitatea in masura in care se
supun judecatii cre~tine de neinterventie asupra esentei naturii umane,
asupra ratiunii (logos) care sta la baza ei. Conform Sf. Maxim, teh-
nicile de interventie medicala trebuie sa se restranga la a action a
Familia este un grup care i~i asigura continuitatea materiala ~i
numai asupra modului de existenta (singuruI care poate suferi de pe
urma pacatului stramo~esc), nu asupra ratiunii, neintinata de acesta. spirituala. Ea serve~te, din acest punct de vedere, ~i societatii globale
in care este integrata, asigurandu-i fundamentul de perpetuare. Cele
Altfel, in afara pericolului denaturarii prin creatia monstruoasa (cre-
area unoI' specii derivate din specia umana), tehnicile care ar interveni doua forme prin care societatea se perpetueaza material sunt proprie-
asupra acestui substrat fundamental, dumnezeiesc al persoanei umane tatea (mod de prezervare a resurselor existente) ~i productia (mod de
transformare ;;i acumulare de noi resurse).
ar ajunge sa il altereze, deformandu-I conform exigentelor sociale,
Din punct de vedere material, familia a constituit multa vreme
imaginatiei celor care Ie-au conceput sau ar ajunge sa reconstruiasca
primul cadru de manifestare a diviziunii muncii, baza productiei eco-
,,0 noua fiinta care, facutii dupa chipul omului, insarara a mai fi chip
nomice ;;i agentul principal al proprietatii.
allui Dumnezeu, ar inceta, in mod paradoxal, sa mai fie propriu-zis ~i
cu a d evara
~ text
0 lap ·ura~ umana.
~ ,,120
Proprietatea familialii
Pozitia actualii a Bisericii ~re~tine asupra familiei In ceea ce prive;;te proprietatea, lucrurile au pornit de la 0 ordine
Pozitia actual a a Bisericii cre;;tine asupra familiei se afla in con- cu totul straina de cea in care obi~nuim sa integram asUizi sensul
acestui concept. Familia era cea care avea proprietatea asupra bunu-
tinuitate c'u cea veche. Intr-un dialog cu preotii romani purtat in
rilor. De altfel, termenul de economie deriva din grecescul oikas, ce
februarie 2004, Papa loan Paul al II-lea a spus ca accentuarea impor-
tantei familiei in Bisericii ~i societate a constituit una din misiunile desemna domeniul familial, locuinta ;;i terenul aflat in stapanirea familiei.
Exceptie mcand societatile nomade sau de cunind sedentarizatel2J,
sale de sacerdot, episcop ;;i pontif. "Familia ;;i casiitoria nu pot fi con-
bunurile capitale, cele care mceau esenta relatiei de proprietate erau
siderate doar un produs al circumstantelor istorice sau 0 suprastructura
cele imobile, funciare, in principal casa ;;i pamantul. Astazi, relatia de
impusa din exterior", ci "constituie 0 exigenta interioara a dragostei
proprietate are doi termeni, subiectul proprietar ~i obiectul detinut.
umane pentru a se putea reaIiza plenar in adevar ;;i daruire reciproca.
De asemenea, a adaugat Papa, unitatea, indisolubilitatea ~i deschiderea Sensul ei este cel dat de suprematia subiectului, a proprietarului, a
carui vointa este libera sa decida statutul obiectului posedat. Obiectul,
ciitre viata a uniunii matrimoniale - caracteristici adesea ignorate in
lipsit de vointii proprie, este supus intereselor economice ale posesorului.
timpurile actuale - sunt extrem de importante pentru ca pactul iubirii
sa poata fi autentic." Interesant a fost ca pontiful a apasat asupra
12] Astfel, la tatari proprietatea se exereita numai asupra turmelor. La
misiunii preotilor de a sluji familia ;;i valorile ei nu doar in plan
veehii germani, de curand sedentarizati, pamantul nu apartinea nimanui. La
liturgic sau moral, ci ~i ca implicare sociala ~i personala.
'inceputul anului, tribul 'incredinta un ogor fieearui membru; in anul urmator,
repartizarea pamantului se sehimba. Folosinta nu atragea ~i proprietatea
omului asupra terenului, eu numai asupra recoltei.
177
120 Jean Claude Larchet, op. dt., p. 253.
176
Universalizarea reIatiiIor de schimb a determinat, in societatea dominata
de ratiunea economiei capitaliste, ~i fluidizarea proprietatii, astfel
indit aceasta imbraca astazi forme tot mai abstracte, tot mai u~or de
transferat, precum banii, actiunile, creantele, polite etc. Bunurile
imobile, greu circulabile, au astazi valoarea data de profitul ce poate fi
extras din valorificarea lor secundara.122
Proprietatea desemna, insa, initial, domeniul neamului, care era
dat in pastrare unor indivizi lipsiti de importanta particulara. Familia,
neamul, erau puse in slujba proprietatii, mai Cll seama a pamantului,
care nu reprezenta obiectul pasiv al relatiei de proprietate, ci subiectul
activ care supunea ~i dispunea continuarea cu orice preta unei forme
primordiale de cult: cultul locului ~i, in stransa legatura cu acesta,
cultul stramo~ilor. Puten'l spune ca, initial, omul era proprietatea
pamantului ~i nu invers. In lucrarea sa de referinta, Cetatea antice'i,
Fustel de Coulanges se refera la statutul de proprietar al vechilor greci,
accentuand ca ace~tia, spre deosebire de vechii germanici, erau
proprietarii pamantului, dar nu ~i ai recoltei obtinute prin cultivarea
acestuia. Proprietatea asupra pamantului este astfel separata de cea
asupra productiei obtinuta prin valorificarea acestuia, fapt care demon-
streaza ca proprietatea nu avea numai sens economic, a~a cum intelegem
noi astazi economia, adica nu era impolianta numai ca generatoare de
utilitati. 0 parte a acestei recolte avea destinatie exclusiv sociala, fiind
rezervata ospetelor publice, cadru de manifestare a socialitatii largi, a
cetatenilor. Pamantul era proprietatea familiala prin excelenta, cOl1sacrat
prin religia casnica. Reprezentat de la inceputul gandirii religioase a
omului ca divinitate primordiala, el era onorat printr-un cult aparte fie
ca zeitate in sine, fie ca re~edinta divina. Stramutarea cultului era
imposibila, tolerata numai in conditii exceptionale. Locuirea, vene-
rare a ~i ingrijirea pamantului erau menite sa se desta~oare ve~nic, tara
intreruperi. Acesta era imperativul eel mai putemic pentru perpetuarea
neamului de ba~tina, a spitei de rudenie a~ezata intr-un anumit spatiu,
devotata unui anum it cult.
122 Numim valorificare primara exploatarea bunurilor funciare conform
naturii ~i destinatiei lor primare, Tara alterarea naturii lor (ex.: valorificarea
primara a pamantului in agricultura, a c1adirilor in scopul locuirii). Valorifi-
carea secundara a bunurilor inseamna transformarea lor ~i utilizarea conform
unei destinatii determinate de calculul profitabilitatii (ex.: valorificarea
pamantului prin constructiile care se pot edifica in spatiul respectiv, a caselor
in scopul inchirierii lor etc.).
178
Fustel de Coulanges vorbe§te despre legatura misterioasa
dintre zeii casnici §i pamant ca garant al statomiciei cu/tului
domestic. "Cel ce a§eaza vatra sacra 0 face cu gandul §i cu
speran{a ca ea va ramane intotdeuna in acela§i loco Zeul se
instaleaza aici nu pentru 0 zi §i nici chiar pentru 0 via{a de om,
ci pentru tot timpul cat va dainui aceasta familie §i va exista
cineva care sa-i intre{ina flacara prin sacrificii. in felul acesta,
vatra sfanta pune stapanire pe pamant; aceasta parte de pamant
devine a sa; ea este proprietatea sa. " Legatura dintre familie §i
pamant este intermediata, la autorul citat, de vatra sacra, adica
de cultul domestic. Este 0 intermediere simbolica, de vreme ce §i
astazi s-au pastrat credin{e conform carora oamenii al caror
neam a-Iocuit vreme indelungata acela§i pamant sunt numi{i
"oameni ai pamantului ", "ai locului ", "localnici". Religia con-
sacra importan{a capitala a legaturii familiei cu locul de
ba§tina. Coriform poruncilor cultului domestic, nici unui strain
i
nu se ingaduia sa asiste la cultul zeilor interiori (penafii) sau
ascun§i (mYhioi). Pentru aceasta protec{ie a proprietafii
familiale sacre s-au ridicat ingradituri, la randul lor protejate
de zei ai gardurilor. Chiar §i conducatorul dinastiei divine a
Olimpului era invocat §i cu atributul de Zevs Herkeios (pazitorul
gardurilor). Un alt spa{iu de cult era mormantul mor{ilor
neamului. Ei erau cei care luau cel mai direct in stapanire
pamantul unei familii. Nimeni nu ii putea deposeda de acest
pamant, caci un mormant nu putea fi niciodata distrus sau
mutat. Familia i§i insu§e§te pamantul ingropandu-§i in el mor{ii.
Urma§ii celor ingropa{i sunt, la randullor, fiiipamantului, mai
mult dedtt proprietarii lui. Legea romana cerea ca, daca 0
familie i§i vindea campul unde se afla mormantul neamului, ea
sa ramana proprietara pe acel mormant §i sa aiM dreptul de a
strabate oricand pamantul instrainat pentru a putea oficia cultul
mor{ilor. ingroparea mor{ilor in pamantul din jurul locuin{ei,
" la mijlocul campului sau in marginea lui", dupa cum
prevedeau Legile celor Douasprezece Table, a fost 0 cutuma
care a disparut odata cu impunerea condi{iilor de igiena urbana
in Roma. La romani, inca se intalnesc cimitire de curte.
La inceput, a~adar, proprietatea a avut sens religios, nu legal ~i
nici economic. Domeniul familial era protejat de divinitati domestice
179
,Iil!I'
1'111
(larii, la romani). Proprietatea trebuie despartita de cele invecinate nu
prin ziduri, ci printr-o fa~ie de pam ant cetrebuia sa ramana necuItivat:
acest spatiu era declarat de lege imprescriptibiI. Din loc in loc, aici
erau a~ezate pietre sau trunchiuri de arbori, sedii ale altoI' zei ai
locului, termes. Pentru a incalca domeniul unei familii, trebuia mi~cata
sau rasturnata Terma. Sacrilegiul era ingrozitor, iar pedeapsa pe masura.
Vechea lege romana spunea: "Daca a atins Terma cu brazdarul plu-
gului, omul ~i boii sai sa fie dati zeilor infernului,,123. La randul sau,
legea etrusca ~i cea ateniana prevedeau acelea~i interdictii in ceea ce
prive~te hotarele. Platon spune: "Prima noastra lege trebuie sa fie
urmatoarea: Nimeni sa nu se atinga de piatra de hotar ce desparte
campul sau de cel vecin, dici ea trebuie sa ramana nemi~cata. Nimeni
nu trebuie sa indrazneasca sa mute piatra ce desparte prietenia de
du~manie,
- ,,124
piatra pe care ne-am legat prin juramant sa 0 Iasam la locul
el.
Ovidiu, atdt de aproape de civilizatia traditionala romdneasca,
care desparte ogoarele cu cruci !}i insemne de hotar, recomanda in
Fastele, I/, ca la 23februarie safie celebrata sarbatoarea Terminalia:
Noaptea trecdnd, sa serbaji cu obi!}nuita cinstire
Zeul ce cu-allui semn pune la jarini hotar.
Terminus, ori e~·tide piatra, ori trunchi ingropat in pamant q'ti,
Si tu aifost socotit zeu de ai no!}tri strabuni.
Te-ncununeaza pe tine stapdnii de fiece parte,
Doua coroane ji-aduc, turte tot doua prime!}ti.
lata-ti altarul, aici aduce tarancajaratic
Ce intr-un hdrb mititel ea de pe vatra a luat.
Lemne-un batrdn marunte:;te, taiate, le-a:;eaza cu grija,
Se straduie:;te-mpldntdnd crengi in pamdntul vdrtos.
Dupa aceea ajdjllfocul cu scoarja uscata.
Ldnga el un copiljine in mdna un CO$.
Dupa ce in mylocul fumului roade de trei ori arunca,
Fata cea mica i-a-ntins faguri de miere taiaji,
Altii tin vinul; pe rand pe toate le-arunca inflacari;
Gloata-mbracata in alb sta :;iprive:;te tacand.
m Cf. Fustel de Coulanges, Cetatea antidi, vol. T, Editura Meridiane,
Bucure~ti, 1984, p. 99.
I 4 Ibidem, p. 99.
180
Terminus cel dintre campuri de-al mielului sange stropit e,
Daca-i jertfesc 0 purcea care-alapteaza-i de-ajuns.
Vecinatatea cea simpla se-aduna :;ise ospateaza,
Lauda tie cdntdnd, Terminus sfinte, cu toti.
" Tu desparje:;ti popoare, ora:;e ~'i-ntinse regate,
Fara de tine ar fi certuri in orice agar".
Nu partine!}ti tu pe nimeni:;i aurul nu te corupe,
Cdmpul ce ji-e-ncredintat tu cu credinja-l pastrezi.
Daca tu ai fi-nsemnat candva pamdntul Thyreei
N-ar fi fast uci:;i trei sute de luptatori,
Nici n-arfi-nscris Otriade-al sau nume-n mormanul de arme;
0, cat sange-a varsatel pentru patria sa!
Ce s-a-ntamplat Capitoliul cand s-a zidit? toata ceata
Zeilor i-afacut mare/ui Jupiter loc:
Terminus, cum pomenesc cei vechi, nemi:;cat in loea:;ul
Sfdnt, a ramas pe loc, tempul eu Joe-mparjind.
Chiar :;i aeum, ca el numai stele deasupra-!}i sa vada,
Oferestruiea e-ntr-al templului acoperi:;.
Terminus, dupa aceasta, din loc sa te muti nu e:;tislobod:
Stai neclintit aeolo unde aifost a:;ezat.
Sa nu ingadui nimica vecinului care te roaga,
Ca sa nu pari ea l-ai pus pe un om decat Joe mai sus.
Fie ca e:;ti izbit de al plugului fier saude grebla,
Striga: "AI tau e acest camp, iar acela-i allui!".
Este un drum care duce in laurentine ogoare,
Unde odata cata prinjul dardan un reg at;
Piatra a :;asea din Roma, pe-acela, vede cum tie,
Terminus, jertfe ji-adue eu maruntaie de oi.
Altor popoare pamdntulli-e dat cu hotare-anumite;
Dar alRomei jinut edt universul e-ntins.
(Traducere de lonFlorescu ;;i Traian Costa)
In lumea in care pamantul era mai muIt deeM 0 proprietate,
era insu~i temeiul existentei familiale, vanzarea lui era interzisa.125
Oamenii nu puteau fi deposedati de pfunant decat in urma exilului.
Chiar ~i exproprierea in folosul public sau confiscarea pamantului
125 Aristotel, Politica, VI, 2, 5: "In muIte ora;;e, legea cea veche
prevedea sa nu fie vfmdute pamanturile stramo;;e;;ti".
Ig I
datornicilor apar mai tarziu, dici datornicul se aservea cu trupul sau
creditorului, devenind sclav pana la achitarea datoriei, dar nu cu
pamantul. Cand aservirea corporal a va fi inlaturata, se opereaza dis-
tinctia intre proprietate (dominium) ~i posesiune (bona), iar creditorul
va avea dreptul de a vinde posesiunile (bunurile) datornicului pentru
a-~i acoperi pagubele. Este prima deosebire legala intre averea fun-
ciara (imobila) ~i cea pecuniara.
Succesiunea
In sistemul proprietatii care supune ~i nu se supune individului
proprietar, mo~tenirea i~i schimba ~i ea sensul. Testamentul nu exista,
caci nu i~i mai are rost. Fiul legitim este heres necessarius, urma~ul
care nu poate refuza mo~tenirea, preluarea ~i continuarea proprietatii
(~i a cultului) fiind atat un drept, cat ~i 0 obligatie. El este, de
asemenea, heres suus, caci donatia sau transferul de proprietate sunt
imposibile, de vreme ce, chiar din timpul vietii tatalui, fiul este
coproprietar. Conceptia .asupra proprietatii este, vazuHi in orizontul
succesiunii generatiilor, aceea a unei realitati fixe, netransmisibiIe,
imuabile; doar cel care 0 detinea era trecator.
In sistemul patriliniar al civilizatiei indo-europene, fiica nu putea
mo~teni de vreme ce, casatorindu-se, ea abandona caminul paterno In
cadrul casatoriei nu exista, a~adar, 0 alaturare a averilor, ci doar
transmiterea unui singur domeniu, al barbatului. De asemenea, pro-
prietatea nu era fiiramitata intre mo~tenitori: fiul intai nascut lua in
stapanire intreaga avere parinteasca. Ceilalti frati urmau sa traiasca
sub tutela sa, a~a cum traisera sub cea a tatalui. Legile lui Manu, legis-
latia tebana sau cea din Corint prevedeau ca numarul proprietatilor
trebuie sa ramana neschimbat, ca ~i acela al familiilor. Fiii mai mici
nu aveau alta ~ansa, in acest sistem al pastrarii averii familiale, decat
de a fi adoptat, de a se casatori cu fete care erau un ice mo~tenitoare
sau de a fi trimi~i in colonii.
o situa{ie extrem de interesanta era aceea f! Jetei singura
mO$tenitoare. Legal, ea avea drept de mO$tenire. In acela$i timp,
ea erapusa sub tutela uneirude masculine, Tninteresul pastrarii
averii TnJamilie. Practic, ea nu avea dreptul de a instraina
proprietatea, ci doar de a se bucura de uzufructul acesteia. Mai
tdrziu, legile ateniene vor autoriza casatoriile intre Jrate :ji sora
182
(nu de mama) sau se va fmpamdnteni obiceiul ca tatal cu 0
singura flica sa adopte un flu sau sa numeasca un mO:jtenitor
care se va casatori cu flica sa. Daca tatal nu rezolva acest
lucru, vechea lege, care atribuia tutela fetei orfane celei mai
apropiate rude masculine, recomanda acesteia casatoria cu
fi"llca-mO$temtoare.
. -
]76
Indiviziunea averii era acela~i lucru cu indiviziunea familiei.
Principiul proprietatii familiale imuabile persista in sistemul
economiei familiale a Evului Mediu ~i in acela traditional al familiei
rurale. El va fi intrerupt abia 0 data cu principiile dreptului familial
modern, in care mo~tenirea se face pe baza descendentei naturale ~i a
contractului matrimonial.
Contractu I prenuptial, propus in dreptul familial modern, presu-
pune 0 diviziune ab initio a averii sotilor, perpetuata ~i pastrata ca
atare pe toata durata casatoriei. Aceasta formula statueaza diferentierea
economica a sotilor ~i separatia proprietati1or, astfel incat, in momentul
divortului (prevazut de dreptul modern al familiei ca ipoteza cu grad
maxim de plauzibilitate), bunurile sa revina celui de care au apartinut
initial. Proprietatea nu se transmite, a~adar, de la sot la sot, ~i nici de la
parinti la copii, de vreme ce emancipareaA timpurie a celor din urma
vizeaza mai ales independenta economica. In aceasta evolutie generala
de anulare a importantei sociale a proprietatii familiale, exceptiile sunt
consacrate prin testament.
Diviziunea muncii in interiorul familiei
Diviziunea muncii presupune separare ~i diferentiere. Exista,
dupa cum se spune, 0 atractie a celor ce se aseamana, dar ~i una a celor
ce se deosebesc. "Prietenia, zice Aristotel, lasa loc la foarte muIte
discutii. Dupa unii, ea consta intr-o anumita asemanare ~i cei care se
aseamana se iubesc: de aici proverbul cine se aseamana se aduna,
corb la corb trage ~i altele asemanatoare. Dar dupa altii, dimpotriva,
toti cei care se aseamana sunt unii fata de altii ca olarii intre ei.127 Sunt
126 Erau free vente insotirile intre unehi ~i nepoata. Chiar daea eei doi
erau anterior easatoriti, se despart,eau pentru a putea salva patrimoniu1 familial.
127 Aluzie 1a Hesiod, Munci $i zile, 25 ("olarul il pizmuie~te pe olar,
poetul pe poet, saraeul pe sarae ... ") - vezi Aristotel, Etica nicomahica,
Editura Stiintifica ~i Eneielopediea, Bueure~ti, 1988, nota ]2, p. 359.
183
date ~i alte explicatii care se bazeaza pe observarea naturii. Astfel,
Euripide spune ca pamantul secetos iube~te ploaia, iar cerulmaiestuos,
greu de ploaie, se arunca cu 0 furie amoroasa asupra pamantului.
Heraclit pretinde ca numai ceea ce se opune este in armonie ~i ca cea
mai frumoasa armonie se na~te dil~ diferenta, ca discordia este legea
intregii deveniri.,,]28 Conform lui Emile Durkheim, cel care a teore-
tizat in sociologie temeiurile ~i consecintele diviziunii muncii sociale,
diferentierea are un profit moral, de accentuare a solidaritati i celor
intre care intervine diviziunea muncii, profit ce 11 depa~e~te cumult pe
cel pur economic. Modelul acestui efect este ilustrat prin diviziunea
sexuala in cadrul familiei. Diferentierea sexelor, sustine sociologul
citat, are drept efect afirmarea casatoriei ca institutie complexa, cu
mare forta coeziva in cadrul familiei. Daca, in societatile vechi,
familia nu presupunea definirea jurididi riguroasa a rolurilor distincte
ale sexelor, dreptul modern statueaza aceasta diferentiere. lmprecizia
delimitarii sexelor avea drept consecinta labilitatea casatoriei ca
institutie legala. "Din contra, pe masura ce avansam catre timpurile
moderne, vedem cum casatoria se dezvolta. Reteaua de relatii pe care
o creeaza ea se extinde din ce in ce mai mult, obligatiile pe care Ie
sanctioneaza se' multiplica. Conditiile in care poate fi incheiata 0
casatorie, cele in care poate fi desTa.cuta se determina cu 0 precizie
crescanda, ca ~i efectele acestei desfaceri. Datoria de fidelitate se
statornice~te; mai intai impusa numai femeii, devine mai tarziu
reciproca. Cand apare dota, reguli foarte complexe vin sa fixeze
drepturile respective ale fiecarui sot asupra propriei averi ~i asupra
celei a partenerului. Este suficient, de altfel, sa aruncam 0 privire
asupra codurilor noastre, pentru a vedea ce loc important ocupa in
cadrul lor casatoria. Uniunea dintre doi soti a incetat sa mai fie efe-
mera; nu mai este un contact exterior, trecator ~i partial, ci 0 asociatie
intima, durabila, adesea chiar indisolubila a celor doua existente in
intregimea lor.,,129
Pripa judecatii durkheimiste asupra vechiului sistem familial I-au
Ta.cut sa piarda din vedere translatia care a avut loc odata cu ilumi-
nismul ~i explozia urbana de la familia-neam, a carei solidaritate este
una verticala, succesionala, la familia-nucleu, sustinuta de 0 solidaritate
]28 Aristotel, Etica nicomahica, VIII, I, 1155, a, 32.
129 Emile Durkheim, Diviziunea muncii sociale, Editura Albatros, Bucure:'?ti,
2001, p. 75-76.
184
orizontala, conjugala. Aceasta translatie, totu~i, nu s-a efectuat in urma
unei accentuiiri a diviziunii sexuale a muncii, cat a instabilitatii crescande
~ia decaderii familiei ca unitate de sustinere a societatii. Degrevata de
responsabilitatea de a asigura baza perpetuarii sociale, familia a devenit
penneabiUi tendintelor generale a unei diviziuni contractuaIe, formale a
sexelor. Diferentelor organice, care separau, in vechile coduri fami-
Iiale, arborele de sange (descendenta masculina) de arborele de lapte
(descendenta feminina), care distingeau, in interiorullocuintei familiale,
locurile rezervate femeilor de cele rezervate barbatilor, care erau funda-
mentate de reprezentari unor mitologii distincte feminine ~i masculine Ii
se substituie diferentele legale, prevederile dotale ~i,negocierile de status.
Diferente de manifestare a diviziunii muncii
in familia traditionala ~i cea moderna
Caracterul aparte al diviziunii muncii in familia traditionala este
dat de aceea ca functiile specifice indeplinite de fiecare membru sunt
diferentiate, in general, dupa sex, varsta ~i capacitati, fiind distribuite
astfel incat fiecare sex ~i varsta sa fie mai adaptata propriei specia-
lizari decat pentru oricare alta. Cea mai epuizanta munca fizica este,
de obi~ei, executata de barbati ~i adulti; cea mai putin extenuanta, dar
nu mai putin importanta ~iexacta, revine femeilor ~i tinerilor. Conform
acestei diviziuni a muncii, toti componentii unei familii lucreaza con-
stant impreuna, ca 0 echipa, intr-o singura gospodarie, in proximitate
spatiala unii fata de altii.
In cadrul familiei moderne, pe de aha parte, diviziunea functiilor
in randul membrilor este, de regula, 0 diviziune a unor ocupatii
diferite. Uneori, barbatii ~i femeile indeplinesc functii similare, ca, de
exemplu, lucrul in fabrica sau in comunitatea parohiala. In cadrul
acestor ocupatii diferite, insa munca este prestata pentru obiective
diferite, in locuri diferite, astfelca membrii familiei sunt separati unul
de celalalt. Raporturile dintre ei sunt slabe sau exista doar in masura in
care veniturile, ca~tigate in diferite locuri de munca ~i in diferite
ocupatii, sunt adunate laolalta intr-un fond familial comun.
In familia traditionala, cooperarea este constanta, manifestandu-se
prin munca in comun, prin aJaturarea neincetata a eforturilor, prin
proximitatea fizica a membrilor care locuiesc impreuna, mananca,
beau, dorm, se joaca ~i petrec laolalta, ~i prin existenta unui fond
185
familial comun unde se strang veniturile tuturor ~i din care sunt exercitarea meseriei pe care intentionau sa 0 deprinda, ci i$i asumau 0
acoperite toate cheItuielile, administrat, in general, de capul familiei. serie de sarcini casnice (ajutor dat la bucatiirie, aprovizionare, intretinerea
In familia moderna, multe din aceste manifestari de cooperare sunt locuintei etc.). Intre ucenici erau statornicite relatii frate~ti, astfel
absente; altele sunt mai putin vizibiIe sau sesizabile. incat, atunci cand unul dintre ei era bolnav, toti ceilalti erau datori sa il
vegheze, pe rand. Abandonarea casei me$terului echivala cu renegarea
Familia ca agent produditor familiei adoptive, iar vinovatul era exclus din breasla.
In cadrul familiei traditionale existau trei dimensiuni pe care se
Pe langa proprietate, ca functie economica de pastrare a patri-
putea exercita functia productiva a familiei: a) cea dintai era de pro-
moniului familial ~i de transmitere a lui prin succesiune, familia a
due ere propriu-zisa a bunuriIor de folosinta familiala sau destinate
jucat ~i un important rol de producere. Averea nu trebuia numai men-
vanzarii; b) cea de a doua consta In pregatirea profesionala a copiilor
tinuta, ci chiar sporita, mai ales in epocile dind sistemul mo~tenirii
pentru ocupatii asemanatoare, daca nu identice, celor parinte~ti (este
permitea impartirea bunurilor familiale intre toti urma~ii, adidi divi-
chiar principiul pe baza carui functiona sistemuI breslelor); c) a treia
zarea patrimoniului familial.
presupunea administrarea unui buget com un, gestionarea com una a
Productia agricola, me$te~ugareasdi sau comertul au fost forme
ale economiei familiale. Chiar atunci cand erau concentrate sub tutela resurselor ~i acoperirea cheItuielilor.
Functia procurarii mijloacelor de subzistenta pentru membrii
unui administrator sau stapan al patrimoniului, formele de organizare
familiei a fost mai bine Indeplinita de catre familiile traditionale decat
a munci i tineau tot de tipul culturii familiale. Astfel, in Antichitate,
de cele moderne. Aceasta nu inseamna ca vechea organizare familiala
cand patricienii sau marii proprietari de pamanturi, de ateliere s-a dovedit mai eficienta decat cea moderna In a oferi resursele nece-
n1e$te~ugare~ti sau de pravalii concentrau sub gestiunea lor mari averi
sare indivizilor care 0 compun, ci ca 0 proportie mai mare a resurselor
~i conduceau munca sclavilor ~i servitori lor, ace~tia erau integrati
pe care ea Ie ofera tuturor membrilor sai sunt rezuItatul propriei sale
familiei stapanului.130 Ei purtau acela~i patronim, slujeau aceia$i zei,
activitati. Familia moderna tinde sa cedeze multe din aceste activitati
erau ingropati in mormintele neamului. Cand intrau in slujba (domes-
altoI' agenti decat cei familiali, pierzandu-~i astfel, una dupa cealalta,
tidi sau productiva) unui stapan, ei treceau printr-un ritual de initiere
functiile economice. Concomitent, odata cu progresul urbanizarii, tinde
asemanator pana la identitate celui de adoptie. In Evul Mediu ~i la
sa descreasca ~i responsabilitatea ce revine familiei In procurarea
inceputurile epocii modeme, in sistemul corporatist, breslele erau
acestor mijloace de existenta, atat din punct de vedere cantitativ, cat ~i
organizate pe principiul familiei extinse, in care me~terul ~i sotia sa
din punct de vedere calitativ. Familia din trecut sau cea actuala din
erau parintii sau tutorii calfelor, ucenicilor, invataceilor. Ace~tia i~i
tarile slab industrializate atinge Iimita autosuficientei, din punctul de
abandon au familia de provenienta ~i, asemenea unor fii adoptati, erau
vedere al procurarii hranei, Imbracamintei, bauturii, adapostului ~i a
integrati familiei patronului. Sedeau la aceea~i masa, erau ingrij iti de
mijloacelor de recreare, fiind astfel independenta de piata. Amploarea
sHipana cand se imbolnaveau, erau na~iti de patroni cand se d'isatoreau
urbanizarii $i industrializarii a dus la intarirea pietii ~i a economiei de
sau i$i botezau copiii, celebrau impreuna cu ace~tia marile sarbatori
piata, care au fortat pierderea, una cate una, a acestor functii de catre
religioase (in special pe acelea inchinate patronului meseriei exer-
familia urbana. In prezent, asemenea roluri precum coacerea pain ii,
citateI31), iar rolullor in gospodaria adoptiva nu era limitat numai la
gatitul, fabricarea bauturilor, spalatul rufelor, tesutul ~i cusutul hainelor
sunt pe cale de disparitie, iar produsele disponibile pe piata tind sa Ie
130 Sa nu uitam ca, initial, termenul familia desemna totalitatea servi-
substituie din ce in ce mai muIt pe cele fabricate in casa. Declinul
torilorl~\ scl.av!l?r u~el.case partic~l~r: . acestor functii este descifrabil prin unnatoarele serii de fapte. Familia
. Vmtila Mlhatlescu, Vecznatatzle dzn Transzlvan/a, Edltura PaJdela,
Bucure~ti, 2002. traditional a era, pentru membrii sai, atat familie cat $i companie de
186
187
asigurare, bandi de economii, organizatie de caritate, piata de desfacere, Istoria economidi a familiei 132
fond de investitii, pe scurt, 0 incorporare a tuturor agentiilor care in
ora~ asista indivizii in scopul asigurarii prezentului ~i a bunastarii lor Compozitia Bunastarea eeonomiea din punet
care
munca.
munca
sustin
necesitatiiIe raman
aextinsa,
familiei
prinde alaturi.
scade
propriile
acre~tere
sus(ine ca~tiguri; 0~iiparte
StadiulTanar
Cuplu
Cuplu cuplu
Cuplu cu unul
marital,
vilrstnic;
cu unul sau
saudescreasca.
S treblli
imai
Cea
mai
Relativ
suficiente
0cuplului. mai
copiilor.
posesiunile
Prin
dintre
~i pentru
succesorii
abundentei
tii
ea,
Largita,
i~i sa
plecarea
Relativmult
copii,
adulti
din
reduca
Perioada
munca
trebuie
Posesiunile Jamiliale
Forta
fie
u~oara
limitate,
sustinerii
familia
~i
sa doar
tind
callza
din sunt
de
buna.
de de
sustinuti
datorita
dar
acesteia.
unora
dificiJa
cauza sa de
perioada.
consumatori
paternala
forta
un
propriul
Ambii
neimpovarati
i~i fiul
Parintii
ajutor
deconsum
perioada.
intensifice dde~i sau
Descenden-
pentru
pretios
asunt ~i
devin
va
capabili
Cuplul
pentru
ificultati
eforturile
de cre~terea
vedere fiii
setot
a-~i
de
~i sa
comparativ
viitoare. Un membru al unei familii traditionaleI IVIIIlucrameiaza
de
dentepentru
familiala
familiala.
receuta
adulti.
familii,
maimultia(stadilll
independenta
cas[ltoriti
parte
mai multi familie;
indepen-
copii
copiilor
propriile
~i i~iI).inte-
copii. mai multicopiilor
sunt plecarii membri.~i II turi,
din iar consumu!
0eisustina
chiar
imbatranirii
realizeaza.
intretine
sa parasesc familial
familiaproduc
parintilor.
Toti
copiii.
din mel11brii
veniturile estecare
pe redus.
continuiind
veni-
Ie
investea in ea, ~i doar in ea, toate roadele muncii ~i activitatii sale;
daca avea nevoie de 0 recompensa, nu 0 a~tepta decat din partea
familiei. Veniturile sale se varsau in fondul familial comun, iar chel-
tuielile ii erau platite de familie. Nu indivizii, ci familiile erau,piina de
curiind, unitatile interactiunii economice cu agentiile extra-familiale.
Astazi, familia of eta mult mai putina securitate materiala. Patrimoniul
familial este precar, producerea bunurilor in interiorul familiei este
abia simbolica.

Familia a functionat ca agent colectiv aviind 0 responsabilitate

nelimitata in ceea ce prive~te bunastarea economica ~i existenta
membrilor sai. Parintii ~i ceilalti adulti procurau resursele necesare
cre~terii copiilor; ace~tia, dupa ce atingeau maturitatea, i~i ingrijeau
parintii batriini ~i pe ceilalti varstnici. Functiona astfel 0 forma de
asigurare reciproca, economisire ~i investitii cu 0 responsabilitate
colectiva nelimitata fatade membrii sai. In ora~, aceasta responsa-
bilitate familiaIa colectiva ~i preocuparea de a investi in familie a
disparut intr-o mare masura. Copiii devin independenti relativ devreme
~i Incep sa-~i procure singuri cele necesare, familia parinteasca fiind
astfel scutita de necesitatea de a Ie mai furniza resurse de traL Mem-
brii familiei nu mai investesc totul in fondul familial comun, ci in Moduri de masurare a exercitarii functiei economice
agentii specializate extra-familiale ~ banci, fonduri de investitii, orga-
de catre familia moderna '
nizatii de intrajutorare publice sau private etc. Pe scurt, familia urbana
Singura modalitate prin care familia societatilor moderne se mai
a redus considerabil responsabilitatea economica ce revine membrilor
manifesta astazi din punct de vedere economic ca unitate coeziva este
sai. Fondul familial com un este tot mai putin in masura sa adune hugetul comun de venituri ~i cheltuieli. El contine:133
laolaIta toate ca~tigurile indivizilor ~i, prin urmare, tot mai incapabil - raportul dintre veniturile ~i cheltuielile totale ale familiei;
sa Ie acopere cheltuielile. Individualismul economic urban tinde sa se - modurile de obtinere a veniturilor;
substituie din ce in ce mai mult colectivismului familial rural. Aceasta - numarul ~i calitatea persoanelor aflate In incapacitate de munca;
tendinta, manifestata Intr-o multime de modalitati, implica atrofierea - structura cheltuielilor.
graduala a functiilor economice ale familiei.
132 Cf. P. Sorokin, C. Zimmerman, Ch. Galpin, A Systematic Source
Book in Rural Sociology, cap. "Familia ca institutie de baza ~i familismul ca
relatie fundamentala a organizarii sociale rurale", Minneapolis, 1930.
133 Maria Voinea, Sociologiafamiliei, Editura Universitatii Bucure~ti, 1993.
188 189
 Gestionarea bugetelor de familie devine, in societatea moderna,
o forma foarte complexa de economie familiala. De~i indivizii sunt
interesati in ca~tiguri tot mai ridicate, 0 proportie crescanda a acestora 21. Functiile de socializare ale familiei
se sustrage bugetului familial com un, pentru a fi gestionata individual. sau reproducerea culturahi a societatii
Un alt mod folosit de sociologi pentru masurarea gradului de
manifestare a functiei economice a familiei este constatarea conditiilor
unicei
•
forme
134
de proprietate familiala urbana, locuinta.
"
Fi~a locuintei
contme:
- tidul de proprietate asupra locuintei;
- densitatea de locuire; Funetionalitatea de reprodueere soeiala a familiei nu se refera
- starea locuintei (vechime, uzura, lumina, caldura, umiditate); numai la aspeetele perpetuarii biologice sau materiale (economice).
- dotarea locuintei (electricitate, apa eurenta, inealzire); Odata asigurata baza fizica a societatii, apare nevoia de identificare a
- mobilier (paturi, tehniea menajera, "tehnica culturala"); acesteia conform criteriilor culturale; aItfel spus, este nevoie de asigu-
- modul de utilizare a spatiului locuibil (spatii speeializate rarea continuitatii sociale sau culturale. Aceasta se realizeaza prin
pentru pregatirea mesei, odihna, studiu, igiena etc.). edificarea propriului sistem de valori ~i norme, de conceptii ~i
o aneheta sociaIa gase~te relevanta datelor inregistrate in fi~a mentalitati specifice familiei ~i prin stabilirea unei relatii intre acest
locuintei. Altfel, cata vreme locuinta este, pentru familia moderna, un sistem ~i cadrul social global. In cea mai mare parte a istoriei, cele
spatiu mai mult sau mai putin tranzitoriu, de multe ori aflat intr-o doua dimensiuni culturale (familiala ~i sociaIa) au fost armonice sau
proprietate temporara (inehiriata), informatiile obtinute pe un ase- chiar s-au suprapus (ca in Antichitate sau Evul Mediu, dind familia ~i
menea instrument de masura sunt, fundamental, nerelevante. societatea respectau acelea~i valori ~i aveau chiar un sistem normativ
complementar). In societatile industriale, Insa, apar, odata cu urbani-
zarea, discontinuitati culturale cum ar fi cele dintre spatiul privat ~i
spatiul public, familie ~i societate, individ ~i grup. Cultura familiala
devine distincta de cultura sociala (a societatii), ba chiar se ramifica pe
subcategorii tot mai Inguste ~i tot mai indepartate de finalitatea
culturala: subculturile diferitelor grupuri sau institutii.

Educatie, socializare ~i cultura

Socializarea este un concept ce poate fi contestat din perspectiva
vocatiei sociale innascute a omului. Fiinta sociala prin excelenta, omul
este socializat prin chiar natura sa. 0 problematizare a acestui aspect
al socialitatii ar fi desocializarea omului modern (care este cam acela~i
lucru cu individualismul, prezentat, insa, in teoriile moderne ~i
postmoderne ca 0 forma aparte a socializarii). Socializarea inseamna
Insa~i existenta societatii ca atare ~i reflectarea sa inevitabila in natura
umana. Ea este definita drept totalitate a proceselor, mecanisme lor ~i
institutiilor prin care societatea se reproduce in personalitatea umana.
134 Idem. Ea este privita, de teoreticienii moderni ai societatii, ca un proces
190 191

.'
'" "
 interactiv de comunicare Intre con~tiinta sau personalitatea individuala
~i influentele sociale. De fapt, socializarea este proces cu 0 participare
minima, daca nu chiar nula, a con~tiintei ~i vointei umane, Intrucat
realitatea sociaIa, este suverana, supunand individul propriilor ratiuni
de reproducere. In esenta, socializarea este un fenomen cultural, iar
aspectul sau observabil consta In invatarea sociala, adica In initierea
culturala. Dupacum spunea Leo Frobenius, fata de oamenii care sunt
purtatorii ei, cultura trebuie Inteleasa ca un organism independent, ca
o fiinta vie care are 0 na~tere, 0 copilarie, 0 maturitate ~i 0 batninete. "Nu
vointa oamenilor da na~tere culturii, ci cultura 11 re-invie pe om". 135
Cadrul primal' al socializarii sau al manifestarii culturale a indi-
vizilor este familia. Sociologia familiei enumara patru aspecte prin care
familia realizeaza functia de socializare:
a) educatia morala, ce are la baza relatiile de autoritate prin
intermediul carora modelele ~i regulile culturale se impun persona-
litatii individului;
b) invatarea sau cunoa~terea, adica aflarea ~i deprinderea repe-
relor necesare vietii sociale;
c) dezvoltarea capacitatii creatoare, a gandirii participative, pe
care se pune pret mai ales in perioada modern a ~i in cadre Ie culturii
postmoderne;
d) comprehensiunea, comunicarea afectiva, dezvoltarea afecti-
vitatii specific umane.
Nu mai trebuie sa adaugam ca aceste dimensiuni difera de la 0
zona culturala la alta ~i depind de ceea ce L. Frobenius numea paideuma,
ca realitate culturala independenta, cu 0 viata proprie. Formulele
seci sunt traduse in limba categoriilor fundamentale ca tensiune sufk-
teasca (L. Frobenius) sau matrice stilistica (L. Blaga). Ele sunt deprinse
in mediul familial ca ~i continuator al mediului etnic. Socialul este un
mod de existenta inainte de a fi un mod de cunoa~tere. Este natura
umana inainte de a fi efortul congnitiv de deprindere a normelor socia-
litatii. Dincolo de experienta cotidiana a actorilor care fac "obiectul"
sociologiei, dincolo de experienta lor cognitiva, emotionala, creativa
sau morala, socialul are existenta de-sine-statiitoare, intrucat formele
sale primare (familie, rasa, comunitate etnica etc.) nu presupun
manifestarea vointei umane, nu implica decizia umana. Nu ne na~tem
Intr-o anum ita familie, etnie etc. pentru ca a~a decidem, ci ca un dat
135 Leo Frobenius, Paideuma, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1985, p. 39.
192
transcendent, caruia socialul ii este explicitarea. 1ntr-o asemenea
perspectiva, educatia devine mentinerea individului in stare a sociala in
care se na~te, cu adevarat un proces integrat organic socialului. Departe
de a fi un proces evolutiv, educatia este un proces conservativ. Dimpo-
triva, in paradigma individualista moderna, conform careia individul
alege socialul caruia dore~te sa ii apartina, educatia este modul de
asimilare a unor nonne externe. Ea este constitutiva socialului formal,
functional, institutional, pierzandu-~i caracterul organic.
Elisabeta Stanciulescu afirma, intr-un foarte labOlios studiu despre
educatia familialal36, ca functia educativa a familiei este de data recenta.
Pana de curand, parintii, spune autoarea, erau cvasi-indiferenti fata de
proprii copii, pe care ii plasau unor instante externe (doica, la varstele
fragede, sau, in adolescenta, alte familii). De fapt, socializarea era rea-
lizata de intreaga societate, cu care familia nu se afla in discontinui-
tate. Ba dimpotriva, intre societate ~i familie exista 0 coerenta per-
fecta, data de extrapolarea valorilor familiale in cadrul societatii Iargite
~i de interiorizarea valorilor pub lice in spatiul familial. Simbioza era
aproape desavar~ita. Pedagogia, ca sa folosim un termen care doar de
curand a capatat aura ~tiintifica cu care se mandre~te astazi, era un
fenomen difuz ~i implicit. Familia nu trebui sa-~i "educe" membrii
pentru a-i transforma in fiinte sociale; ei se na~teau in societate
Intrucat erau membri ai unei familii. Cele mai semnificative instante
ale socializarii erau constituite de riturile de trecere, care integrau
indivizii in corpurile sociale, -racandu-i indistincti in cadrul acestora,
conformi cu anumite modele superioare naturii umane.137 Cu timpul,
136 Elisabeta Silineiuleseu, Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom,
la~i, 2002.
137 In soeietatile primitive, aeeste treeeri sunt puternie marcate de
ritualuri de eonsaerare: "Baietii sunt du~i Intr-o padure, expu~i unor scene de
groaza, petree in jungla un timp mai scurt sau mai lung, iar inainte de ie~irea
din aceasta asociere dinjungla ~i de reintoarcerea in satul natal, sunt tatuati, Ii
se ciuntesc dintii, Ii se taie paml sau primese alte insemne ale barbatilor din
tribul lor. [... ] Extraordinar de raspiindita este ... credinta ea, in timpul
acesta, baietii sunt saerificati sau chiar inghiNi de duhul junglei ~i nascuti din
nOli." (Leo Frobenius, Paideuma) Comuniunea cu padurea ~i animalele lua,
in cele mai multe din aeeste societati vechi, forma totemismului, prin care
razboinicii se imparta~eau din substanta (earnea, siingele) ~i spiritul anima-
lului venerat, pentru a-~i insu~i trasaturiJe dominante ale acestuia. 0 expunere
amanuntita a eomplexitatii riturilor initiatice 0 face Arnold Van Gennep in
eunoseutul sau studiu, Riturile de trecere.
193
aceste corpuri sociale au luat forma grupurilor de varsta exclusive, in
care nu accedeau decat tinerii de 0 anumita varsta. In imperiul roman,
ca $i in societatea elina, erau cunoscute ca fapt fo1cloric, semioficial,
organi-zarile sau asociatiile tinerilor (collegia juvenum), al carol' scop
exact nu a fost inca deslu$it de istorici.138 Ceea ce se cunoa$te este ca
mceau sport $i scrima, vanau $i, uneori, asociatia lor dadea in amfi-
teatre spectacole de lupta cu fiare salbatice. De asemenea, profitand,
pare-se, de numarul $i statutul semioficial pe care il aveau, se dedau $i
la activitati mai putin laudabile. "Intoarce-te cat mai devreme acasa,
caci 0 banda de tineri din cele mai simandicoase familii devasteaza
ora$ul", se-poate citi intr-un roman latin.
Din punctul de vedere al socializarii, adica al formarii in spiritul
unei culturi, indivizii sufera un fen omen modelator in trepte, care
traduce, in planul paideumei individuale, succesiunea pragurilor
initiatice din societate. Aceste trepte ale spiritului sunt, in viziunea
aceluia$i Leo Frobenius, varsta intuitiva sau lumea demonismului
pueril (viata culturala $i spiritual a a varstei copilariei), varsta idealista
$i lumea ideaIa (viata cultural a $i spirituala a varstei tineretii) $i, in
sfar$it, varsta mecanicista $i lumea faptelor (viata spirituala $i cultu-
rala a varstei mature).
In ceea ce prive$te manifestarea con creta afuncfiilor educative
§'i de instruire ale familiei in societatile traditionale, inzestrarea
membrilor sai cu anumite trasiituri psiho-socia1e - obiceiuri, maniere,
moravuri, limba, cuno$tinte, experiente, anumite credinte $i convingeri
morale, religioase, estetice $ijuridice, pe scurt, intreaga lor conduita -
era realizata in absenta $colilor, a gradinitelor, a cursurilor de instruire
$i a institutiilor speciale de educatie religioasa sau moraIa. Upsa unei
concurente solide a unoI' agentii extra-familiale a permis familiei
consolidarea unui monopol in acest domeniu, $i, ca urmare, modelarea
indivizilor conform propriei sale naturi $i propriilor modele, extinse la
nivelul intregii organizari sociale (comunitatea ca familie largita).
Societatile industriale $i postindustriale au cunoscut, insa, 0 sporire a
numarului institutiilor educative extra-familiale, care au intrat intr-o
disputa din ce in ce mai apriga cu institutia familiaIa, disputa a carei
miza erau "sufletele" membrilor ei, educarea $i modelareaacestora.
138 Philippe Aries, Georges Duby (coordonatori),lstoria vieth private,
Editura Meridiane, Bucure~ti, 1995.
194
Copiii sunt sco$i de sub influenta monopolista a familiei la varste din
ce in ce mai mici, acest fapt avand ca urmare pierderea de ditre familia
modern a a functiilor educative in favoarea agentiilor extra-familiale.
Daca inainte familia era doar una din instantele de socializare
care i$i disputau individul (pe langa familia extinsa, grupurile de varsta,
grupurile de status sau, mai tarziu, cele ocupationale $i comunitatea ca
ansamblu), astazi ea trebuie sa suplineasca deficitul de socialitate al
noilor institutii ale societatii virtuale.139 In acest sens, ea devine, in
exprimarea lui Robert K. Merton, cea mai importanta "curea de tran-
smisie" a normelor culturale din generatie in generatie. Durkheim pas-
treaza perspectiva educatiei globale, definind-o ca actiune exercitata
de generatiile adulte asupra celor tinere in vederea crearii in acestea a
fiintei sociale .
. In continuarea intelegerii omului ca individ izolat, care trebuie
modelat, "educat" pentru a deveni sociabil, psihopedagogia moderna
sustine ca impulsurile umane pro sau antisociale sunt determinate de
primele experiente ale copilariei, intiparite in incon$tientul acestuia $i
care formeaza baza comportamentelor ulterioare. Educatia devine, in
acest sens, un proces de modelare $i de manipulare a unui "material
uman" mai mult sau mai putin amorf, ai carui autori concurenti sunt
familia $i societatea. Ceea ce inainte era simbioza se transforma in
competitie. "Traumele ontogenetice" sunt accidente education ale pro-
vocate de agresiunea masiva cu care cultura se impune naturii umane.
Frustrarile, complexele de tot felul a carol' cauza se plaseaza in
violenta cu care normele culturale sunt impuse copilului genereaza un
anumit registru cultural, deficitar, la randul sau.
Intr-un studiu al lui G. GoreI' $i J. Rickman se face urmatoarea
deductie sententioasa referitoare la na$terea unei paideume sau a unei
culturi etnice majore, de talia culturii ruse: socializarea copiilor ru$i
este traumatizanta intrucat ei sunt supu$i unui tratament care
alterneaza tara nici un fel de regula doua atitudini opuse. "In intervalul
in care mama este antrenata in activitati agricole, atitudinea ei protec-
toare se manifesta in inta$area cat mai stransa a copilului, procesul de
inm$are desta$urandu-se intr-o maniera impersonala, aproape tara nici
un contact intre mama $i noul nascut, prin gesturi precise $i repezi.
139 Vezi, la F. T6nnies, definirea socieUitii ca virtualitate, realizata pe
masura separarii membrilor ei.
195
Atunci cfmd copilul pHinge, i se «indeasa» in gura 0 «suzeta» tacuta
din paine mestecata ~i indulcita. Cand mama revine de la camp, ea
deplange singuratatea ~i nemi~carea la care a fost supus copilul, il
dezleaga, il mangaie, ii face igiena, il hrane~te etc. In acest fel, viata
micului rus incepe intr-o stare de paralizie aproape completa, in care
orice manifestare individuala este blocata ~i care genereaza frustrari,
urmata de scurte perioade de libertate ~i tandrete excesiva. In
continuare, in relatiile parinti-copii, frustrarile ~i recompense Ie se
succed tara alta logic a in afara logicii instabile a sentimentelor. Acest
dualism aI socializarii se regase~te in dualismul personalitatii specifice
poporului rus, care alterneaza tara motive aparente pasivitatea,
depresia ~i dezgustul de sine cu agitatia, exaltarea ~i starile explozive,
in acela~i timp mistice ~i sexuale. Frustratiile sunt prezente ~i in
socializarea precoce a copiilor americani, dominata de ideologia
puritana care cultiva ascetismul ~i culpabilitatea [Mead, 1942], de
reguli stricte de hranire ~i igiena [Benedict, 1946], ca ~i in aceea a
copiilor francezi, orientata de principiul dirijarii naturii [Mead ~i
M6traux,1953]."140
Educatori ~i parinti
Este cunoscuta ~i obligatorie distinctia sociologica intre sociali-
zarea primara ~i cea secundara. Daca cea primara se refed la primii
ani de viata, in care sunt deprinse categoriile sociale fundamentale
(limba materna, reperele axiologice primare, deprinderea gusturilor, a
modelelor bazale de comportament etc.), socializarea secundara este
cea care are loc in afara familiei, in instante specializate (~coli) sau
nespecializate (grupuri profesionale, de varsta, politice etc.). Putem
distinge, mai mult sau mai putin conventional, din punctul de vedere
al agentului principal al educatiei, 0 epoca a pedagogiei materne
(perioada timpurie, pana la ie~irea copilului de sub zodia grijii feme-
ie~ti, reprezentata de mama ~i doica) ~i una a pedagogiei paterne, care
vine in completarea intrarii copilului in viata publica (mai intai prin
intermediul ~colii). Tatal a fost dintotdeauna "ghidul social" al fiilor.
Este adevarat ca, la inceput, cre~terea copiilor era sarcina mai
multor persoane: in Roma, ei erau ingrijiti de parinti (naturali ~i
140 Elisabeta Stanciulescu, op. cit., p. 43.
196
adoptivi, in multe cazuri), doica, frate de lapte, pedagog (nutritor sau
tropheus). Educati!l se tacea cu severitate, pentru calirea caracterului
celui ce trebuia sa reziste ispitelor moliciunii. Morala care reglementa
relatiile dintre parinti ~i copii ii definea pe cei din urma ca pe cei
meniti sa perpetueze numele ~i faima familiei. Responsabilitatea
"educativa", pedagogica era, prin urmare, una primordiaIa morala.
Scoala desavar~ea formarea moraIa a copiilor.
Pana la 12 ani, ~coala era mixta in antichitatea greco-ramana.
Vacantele erau fixate prin calendarul religios. Pe de aM parte, ea era
completata prin angajarea, mai ales in familiile instarite, a unui
preceptor particular. (In Antichitate, preceptorii vor fi, de cele mai
multe ori, calugari. Ei trebuiau sa transmita tinerilor nu numai ~tiinta
pe care 0 detineau, cunoa~terea limbilor, ci ~i valorile moralei reli-
gioase.) Dupa 12 ani, bogatii se separau de saraci. Doar baietii din
familiile bogate i~i vor continua studiile. Ei invata mitologia ~i autorii
c1asici. Fetele, la aceasta varsta, erau declarate nubile (barbatii Ii se
adresau cu "domina" sau "kyria") ~i chiar se casatoreau. Baietii i~i
continuau invatatura nu pentru a dobandi vreo meserie utila, ci pentru
innobilarea spiritului. La Roma nu erau predate materii utile sau
"formative", nicidecum "aplicative" in sensul mecanicist, actual, ci
discipline prestigioase, intre care un loc foarte important il ocupa
retorica. In istoria educatiei, un sistem de invatamant care sa prega-
teasca tinerii pentru viata materiala este cu totul exceptional. lnstitu-
tiile educative, inclusiv cele familiale, vizau intotdeauna idealismul
uman ~i nu trivialitatea vietii concrete, materiale.
Educatia greaca tacea parte din viata publica. Ea avea drept
cadru de desta~urare palestra ~i gimnaziul. J umatate din educatia
tinerilor greci consta in cultivarea corpului; apoi urmau muzica, limba
materna, Homer, retorica ~i putina filosofie. Invatamantul dura pana la
16 ani, dupa care urmau 1-2 ani de efebie. Adolescenta incepe, a~adar,
prin aprapierea tinerilor de categoriile barbatilor, mai intai ca 0 categorie
distincta, care cerea protectia duioasa a acestora, apoi ca egali. La
14 ani eraulepadate ve~tmintele de copil (praetexta), iar la 16-17 ani
puteau alege deja 0 cariera publica, dupa ambitiile ~i puterea tatalui
sau, care ramanea instanta autoritara suprema a familiei, careia fiul i
se subordona neconditionat, pana la moarte.
Prima instanta educativa a fost familia. Primul educator social,
in sensu I de transmitator alunor norme morale, a fost tatal. Preluarea,
197
In epoca moderna, a rolului educativ al familiei de catre instante Ie
externe (~coala) a pus problema tranzactiei educationale comerciale.
Invatamantul familial sau cel initiatic (maestru-discipol) a fost inlocuit
de relatia comerciala Intre profesor - institutia de Invatamant -
student/elev, relatie intermediata de bani. In acest context, singura
solutie la Inrobirea con~tiintei dascalului criteriului material este
vocatia didactica sau capacitatea (atat de rara!) de a constitui un model
moral, intelectual, comportamental pentru cei care trebuie "modelati".
S-a spus ca rolul dialectic al unui educator trebuie sa fie cel al unui
transformator, ca a educa nu mai Inseamna sa reproduci pozitii ideolo-
gice, ci sa creezi conditii noi, la care fie care "fiinta educabila" are
dreptul.
Educatia nu Inseamna inovatie, ci conservare. Profesorii trebuie
sa preia rolul tatalui, sa fie depozitari, nu inventatori.
198
22. Functia etico-jurididi a familiei
sau reproducerea normativa
,
a societatii
In familie se realizeaza trecerea de la un comportament normativ
la unul normal, prin autoreglare, autonomie morala, interiorizarea
imperativelor eticii sociale. Acest proces de reproducere etico-morala
~i normativa a societiitii se materializeaza, la nivelul familiei, prin
functia etico-juridica. In comparatie cu familia de tip traditional, cea
moderna a suferit pierderi In ceea ce prive~te exercitarea eelor mai
multe functii familiale, precum cea economica, culturala, de secu-
ritate, religioasa etc. Pe langa acestea, asumarea responsabilitatii
juridice colective pentru comportamentullegal sau ilegal al acestora,
cu alte cuvinte functia etico-juridica a familiei a fost, de asemenea,
cedatii instantelor extrafamiliale. Pe de alta parte, responsabilitatea
familiala colectiva a fost Inlocuita cu responsabilitatea individuala.
Familia nu mai raspunde pentru crimele comise de un membru al sau;
pe de alta parte, recompense Ie sociale pentru 0 conduita adecvata
revin doar individului, reflectandu-se doar indirect asupra farniliei.
Functia de protectie a familiei, complementara celei de asigurare a
unei normativitiiti specifice, a fost, de asemenea, asumata de stat ~i de
alte agentii nefamiliale sau suprafamiliale.
Slabirea fortei integratoare a familiei se accentueaza pe masura
ce trecem de la un mediu traditional spre unul modern. Acest lucru
duce la pierderea controlului exercitat de familie ~i a puterii de
reglementare a comportamentului membrilor sai ~i, de asemenea,
atrage declinul interactiunii directe ~i al activitatilor colective ale
membrilor. In cadrul distributiei clasice a autoritatii familiale, intere-
sele ~i functiile familiei ocupa Intotdeauna primul loc in importanta,
cele ale individului ramanand pe locul secund. Familia controleaza
aproape toate deciziile ~i actiunile importante ale membrilor sai, hota-
rand in comun, de exemplu, cine ~i cu cine se va casatori; daca va fi
199
aleasa 0 ocupatie sau alta; ce fel de munca este de tacut ~i in ce
moment; ce educatie trebuie sa se acorde ~i cui; ce fel de tranzactii
economice sunt de tacut; ce se vinde, ce se cumpara, ce se schimba; in
ce sau in cine se va avea credinta, cine va fi pedepsit sau recompensat;
pe scurt, toate activitatile de 0 importanta semnificativa. Asemenea
lucruri sunt arareori decise de un individ tara consultarea, statui rea sau
decizia intregii familii. Formulele de organizare a autoritatii pot fi mai
despotice (autoritatea unica a patriarhului) sau mai democratice (con-
siliile familiale, care se intalnesc ~i astazi in multe familii europene).
Familia clasica reactioneaza in virtutea responsabilitatii colective
pentru ofensele ~i gre~elile savar~ite de membrii sai. In familiile
urbane responsabilitatea colectiva este inlocuita, in mare masura, de
responsabilitatea individuala.
Dizolvarea individualitatii in familia rurala
Fuziunea reciproca a personalitatilor membrilor ~i dizolvarea
"sinelui" individual In familialul "noi" in cadrul familiei rurale duc la
intelegerea multora din trasaturile organizationale psiho-sociale ale
acesteia in mod destul de diferit de interpretarea oferita de abordarea
atomista, care ignora intregul Gestalt al familiei c1asice. Cercetatorii
acestei din urma orientari, aplicand standarde urbane realitatii familiei
rurale, tara a lua catu~i de putin seama la fenomenul specific de
fuziune a personalitatilor, au pretins, de pilda, ca familia din mediul
rural este mai autocratica, mai despotica ~i mai tiranica in raporturile
dintre capul familiei ~i ceilaiti membri, dintre sot ~i sotie sau dintre
parinti ~i copii. Daca studiem in mod obiectiv, luand in considerare
intregul Gestalt al familiei, aceasta concluzie, yom descoperi gre~eala
savar~itii de cercetatori. Logica lor este similara celei aplicata in
propozitia "Un om are doi ochi; un caine are doi ochi; ergo, un om
este egal cu un caine." Pretinsul despotism, autocratie ~i oprimarea
membrilor de catre capul familiei, a sotiei de catre sot ~i a copiilor de
catre parinti in familia rurala nu sunt altceva dedit 0 falsa interpretare
a fenomenului profundei fuziuni reciproce a personalitatilor in
conceptul colectiv de "noi". Multe relatii care pot parea despotice unei
persoane foarte individualiste nu sunt decat manifestari ale acestei
accentuate fuziuni. Membrii familiilor respective nu simt, nu inter-
preteaza, nu gandesc aceste relatii ca fiind exploatatoare sau opresive.
Cand un conducator al unei familii rurale pretinde membrilor acesteia
200
un anumit tip de comportament necesar bunastarii comune, ei nu
considera acest lucru ca pe 0 forma de "exploatare", ci ca 0 necesitate
impusa de conceptul de "noi", in care sunt inclu~i atat ei, .cat ~i
conducatorul familiei. Grice diviziune intre functiile sotiei ~i mamei,
pe de 0 parte, ~i ale sotului ~i tatalui, pe de aWl palie, sau intre cele ale
altor membri ai familiei este, de regula, nu 0 urmare a despotismului
sau toanelor capului de familie, tatalui sau sotului, ei 0 rezultanta a
tuturor circumstantelor existentei, careia 0 experienta indelungata i-a
determinat necesitatea in vederea asigurarii bunastarii intregii familii.
Ea nu este resimtita ca exploatare sau oprimare ~i nici nu apartine,
obiectiv sau subiectiv, acestui tip de fenomene.
Greutateajudecatii ~i sanctiunii familiale era, In multe cazuri, in
soeietatile traditionale, anterioara ~i superioara judecatii ~i sanctiunii
sociale. In dreptul cutumiar, familia este 0 institutie primordiala. Rolul
sau este ilustrat de prevederile vechiului drept albanez: in acest sistem
normativ, atunei cand 0 faHi gre~ea, pierzandu-~i fecioria inainte de
casatorie, ea trebuia pedepsita prin lapidare de intreaga comunitate.
Pietrele cele mai mari, cele care savar~eau, in ultima instanta, pedep-
sirea, erau aruncate de rude ~i de cei apropiati. Dimensiunea justitiara
a familiei supravietuie~te chiar ~i in Europa de astazi, prin obiceiul
albanez ca socrul sa inmaneze ginerelui, la nunta, un glont de argint cu
care acesta are dreptul de a-~i ueide sotia vinovata de in calcarea
normelor cutumiare. Mult mai putin simbolica este supravietuirea
cutumelor patriarhale in societatile musulmane. In sud-estul Turciei,
de pilda, au loc anual cateva zeei de judecati familiale ce se sfar~esc
prin condamnarea ~i executarea vinovatului.
in aprilie 2003, de exemplu, agen!iile de ~tiri au facut
public cazul tinerei NR, care a fost rapita pe una din strazile
din partea europeana a Istanbulului, pe cand se indrepta spre
un supermagazin. Sechestrata §i violata, fata, in varsta de 14 ani,
a reu$it sa scape de agresor dupa patm zile $i s-a intors acasa.
Convocat, consiliul familial a hotarat ca intamplarea nefericita
intineaza morala familiala $i ca, pentru evitarea ru~inii, solu!ia
este uciderea, dimpreuna, a vinovatului # a victimei. Pedeapsa
nu a putut fi aplicata decat asupra fetei, tatal §ifratele acesteia,
care ~i-au asumat rolul de executori ai pedepsei, nereu§ind sa
ajunga la agresorul aflat deja in paza poli!iei.
201
 Multe din aceste pretinse tiranii ~i despotisme apar intr-o lumina
diferita atunci ciind Ie analizam mai atent. Ele dezvaluie adesea cea
mai intima solidaritate, 0 forma a celei mai organice democratii in
care corpul, sufletul ~i mintea fiecarui membru sunt amalgamate in
sentimentul familial de "noi", pe care fie care 11 sluje~te conform
capacitiitilor ~i abilitatilor sale. Daca am analiza acelea~i trasaturi
pretinse tiranice dintr-un punct de vedere ~i mai profund, acela al
drepturilor ~i indatoririlor fundamentale comparative ale sotului ~i
sotiei ~i ale parintilor ~i copiilor, am vedea ca distributia obiectiva a
acestor drepturi ~i indatoriri nu este deloc mai inegala sau partinitoare
in familiile din mediul rural deciit in familiile din ora~e, in care
relatiile sunt mult mai relaxate.141
, In plus, trebuie sa ne amintim ca, mai ales in trecut, dar ~i astazi
in cadrul societatilor putin urbanizate, familia rural a s-a bazat doar pe
ea insa~i atiit din punct de vedere economic, cultural, moral ~i social,
intr-o masura mult mai mare deciit a flicut-o familia ora~eneasdi.
Aceasta din urma devine capabila de a-~i satisface necesitatile prin
intermediul multor agentii nonfamiliale - ~coala ~i biserica, politie ~i
stat, piata ~i industrie. Astfel, este de inteles de ce familia sateasca, in
scopul satisfacerii nevoilor sale ~i al supravietuirii, a trebuit sa-~i
impuna 0 organizare mai disciplinata, mai integrata, mai ordonata, ~i
de ce membrii sai au fost determinati sa adopte 0 mai mare disp~-
nibilitate pentru a se sacrifica ~i pentru a-~i indeplini indatoririle, In
caz contrar, dad s-ar fi dezvoltat Intr-o organizare relaxata, nu ar fi
rezistat dificultatilor ~i nu ar fi supravietuit. Explicatiile ulterioare au
demonstrat ca de ciite ori a avut loc 0 cre~tere a severitatii conditiilor,
populatia rural a a reactionat cu 0 intarire a institutiei familiale, atiit din
punct de vedere cantitativ cat ~i calitativ, 0 cre~tere a marimii, a ariei
functiilor sale ~i 0 intensificare a fuziunii, disciplinei ~i obedientei
membrilor sai. Fenomenul este similar celor care au loc in cazul unei
arm ate atacate de un numar in cre~tere de inamici, cum este descris
mai ales In textele referitoare la familia de tip zadruga, dind stimulii
erau invaziile ~i exploatarea turca. In alte cazuri, inasprirea conditiilor
se poate datora presiunii sociale sporite exercitate de nobilime sau de
mo~ieri. In lumina acestor idei, organizarea interna a familiei rurale
capata cu totul aha infliti~are dedit cea pe care i-au atribuit-o multi
cercetatori superficiali.
141 P. Sorokin, C. Zimmerman, The Principles of Rural-Urban Sociology,
vol. I, New YOrk, 1929, p..353:369.
202
Ca orice grup puternic inchegat ~i disciplinat, famil ia ruraJa are
un conducator, care organizeaza ~i administreaza eforturile membrilor,
supravegheaza educatia, instruirea ~i pregatirea pentru viitor a copiilor
~i ii protejeaza prestigiul ~i bunastarea. Acesta este fie un conducator
de model maternalist fie unul paternalist, dar nici intr-un caz doar un
~ef, un comandant sau un alt fel de autoritate arbitrara. De altfel, ea
sau el- dici exista atiit felJlei, dit ~ibarbati distribuiti in rolul "capului
de familie" - nu exercita 0 conducere autoritara, ci prin consultarea
directa ~i constanta a celorlalti membri ai familiei. Uneori, ca ~i in
cazul familiei tip zadruga, capul familiei este ales In mod fliti~ ~i
conduce doar atiita timp ciit hotarasc membrii familiei. De obicei, nu
exista nid un fel de caracter electiv al conducerii exercitate de capul
familiei, insa conducerea patriarhaJa, de pilda, este influentata de
decizia luata impreuna de catre membrii adulti ai familiei.
Daca unul conduce ~i ceilaJti sunt condu~i, se va stabili, in mod
evident, intre ace~tia, 0 relatie de doniinatie §i subordonare. Din ciite
se pare, acest tip de relat}e se exprima cu mai multa claritate in mediul
rural dedit in eel urban. In orice caz, poate fi yorba despre 0 dominatie
sau subordonare patriarhaJa sau matriarhala. Dominatia ~i subor-
donarea sot-sotie sau sotie-sot este organica, dar nu mecanica in natura
sa, distingiindu-se astfel de toate celelalte forme de dominatie ~i subor-
donare, cum ar fi ace lea dintre guvernanti ~i guvernati, angajatori ~i
angajati, generali ~i soldati etc. Calitiitile sale intime 0 fac sa aiba
foarte putine lucruri in comun cu aceste relatii mecanice de dominatie-
subordonare. Ea se manifesta in mod organic ~i este incalzita de cea
mai intensa intimitate. Poate fi comparata cu dependenta organica a
unei anumite parti a corpului de 0 alta parte a sa. Se diferentiaza, de
asemenea, de a~a-numita egalitate a membrilor familiei urbane, care,
eel mai adesea, reprezinta doar un minus de ordine ~i 0 tendinta a fie-
carui individ de a-~i urmari propriile interese, independent de ceilalti.
Dimensiunile exercita.rii fundiei
etico-juridice a familiei '
Prin socializare, familia transmite modelul cultural dominant
membrilor sai. Ea nu il propune spre "dezbatere" con~tiintelor acestora,
ci 11impune ca norma culturala ~i sociaJa. Impunerea acestui model se
face prin aplicarea unui mod constrangator de modelare a conduitelor,
concretizat in sistemul normelor ~i sanctiunilor specifice ~i in
203
structura de autoritate a familiei. Acest sistem punitiv dezvolta
forme de sanctiuni, din care unele pot fi calificate ca violente, provo-
catoare de suferinta fizica.
Conform structurii de autoritate, care organizeaza orice colec-
tivitate, fiecare membru al familiei ocupa 0 anumita pozitie 1n raport
cu ceilalti, care fac parte din acela~i grup. lerarhia familiala este foarte
clara ~i, 1n acela~i timp, solid constituita, din suprapuneri de pozitii ce
au la baza definitii de varsta, sex, grad de rudenie. Aceste criterii ordo-
neaza structura de autoritate a familiei, care, la baza, cunoa~te doua
tipuri fundamentale, traditionale de propagare: autoritatea barbatului
asupra femeii ~i autoritatea celor mai varstnici asupra celor mai tineri,
a parintilor asupra copiilor.
Aceasta structura cunoa~te, asffizi, perturbari grave, fiind substituita
cu scheme de negociere a statusurilor ~i rolurilor 1n cadrul familiei.
Copii ~i parinti, sot ~i sotie nu mai cunosc 0 definitie clara a
drepturilor legitime ~i a obligatiilor asociate statutului lor familial. In
cautarea celui mai potrivit rol, 'in competitia pentru cel mai 1nalt statut,
ei intra 1n contlict ~i, de tot mai multe ori, e~ueaza 'in construirea unei
familii. De asemenea, pe langa structura de autoritate, ~i sistemul nor-
melor ~i sanctiunilor familiale este contestat de instante "profesionale",
extrafamilale, care acuza familia ca mediu cu potential contlictual,
ostil dezvoltarii "libere" a personalitatii membrilor ei. In acest curent
de contestare, de ocultare a functiei etico-juridice a familiei se 'inscrie
~i discutia referitoare la violenta familiala.
Violenta familia Hi
In societatile cele mai avansate ale globului 'in ceea ce prive~te
promovarea drepturilor omului este cunoscuUi, conform statisticilor, ~i
una din cele mai mari incidente ale violentei familiale. Concept recent
inventat, care a reu~it sa edifice 0 1ntreaga "industrie" de asistenta
legal a, psiho-sociala, medicala, ba chiar politica ~.a., violenta familiala
este tema de dezbatere preferata de multe studii de sociologia familiei
de peste ocean. Statisticile pol itiei vorbesc despre frecvente uimitoare
ale abuzurilor familiale. Ceea ce se omite sa se spunaeste ca, 1n SUA,
de pi Ida, unde 6 milioane de femei sunt abuzate anual (din care un
procent de 1,8 sufera agresiuni severe), sunt agresati un numar egal de
barbati (din care 2,2 milioane sunt gray raniti). De asemenea, In ceea
ce prive~te agresarea copiilor, se demonstreaza, In studii sociologice,
204
neagreate, ba chiar respinse de asociatii1e feministe, ca cele mai multe
acte de lovire, bruscare sau amenintare a copiilor sunt savar~ite de
femei. (Mai mult, 55% din cazurile de ucidere a copiilor au ca autori
femei.) Conform cercetarilor, atunci cand, dintr-o familie completa,
tatal pleaca, iar copiii raman doar 1n grija mamei, riscul expunerii lor
la agresiuni cre~te.
In ciuda acestor date sustinute de institute de cercetare cu pres-
tigiu ~tiintific indubitabil, statisticile politiei 'inregistreaza 0 majoritate
covar~itoare a autorilor actelor de violenta domestica la barbati.
Explicatiile propuse de sociologii americani pentru aceasta nepotrivire
tin de rezerva barbatilor ~i copiilor de a declara comportamentul
agresiv al sotiei/mamei, precum ~i de disponibilitatea mai mare a
femeilor de a-~i asuma statutul de victima In fata autoritatii pub lice -
atat familiala, cat ~i sociala. Acest comportament poate avea beneficii
concrete - 'in cazurile de divort, revendicarea custodiei copiilor sau a
unoI' bunuri obtinute 'in perioada casatoriei - ~i avantaje compen-
satorii, care se refera la respingerea statutului social/familial inferior
prin acuzarea pozitiilor dominante din familie ~i societate (tata, sot,
~ef, profesor etc.).
In plan social ~i familial, exagerarea importantei fenomenului
I . violentei domestice reprezinta contestarea, cu precadere de populatia
feminina, a formelor naturale, traditionale ale autoritatii (a barbatului
asupra femeii, a adultilor asupra copiilor). Ceea ce se pierde din vedere,
conform ideologiei drepturilor naturale ale omului, este ca violenta
este legitima atat timp cat are sustinerea unei pozitii de autoritate.
Nimeni nu contesta violenta armatei sau politiei 'impotriva celor care
Ie Incalca autoritatea de a apara teritoriul sau de a impune legile unei
comunitati. Comunitatea, de orice tip ar fi, are dreptul la exercitiul
violentei (sub forma pedepsei) asupra membrilor sai, 'in scopul
supunerii ~i aproprierii con~ti intelor acestora. Suferinta provocata
acestora prin pedeapsa de catre 0 comunitate are, din acest motiv, sens
purificator, expiator: comunitatile religioase practica exorcismul,
impun asceza ca suferinta expiatoare ~i propitiatoare; comunitatile
rurale cunosc, la randul lor, ritualuri violente de purificare a spatiului,
obiectelor ~i fiintelor ~.a.m.d. La fel, nimeni nu ar trebuie sa conteste
dreptul familial, In dimensiunea sa prescriptiva sau 'in cea punitiva, de
norma, ca definire a crimei (vezi Emile Durkheim) ~i pedepsei. Abuz
este doar acea violenta care nu are la baza legitimitatea unei autoritati
(a abuza 'inseamna a-ti asuma drepturi pe care nu Ie ai). Definitia
205
moderna asupra violentei familiale desfiinteaza orice legitimitate a
pedepsei, adica a structurii de autoritate a familiei. Familia este trans-
formata, 'in acest fel, 'intr-o institutie lips ita de autoritate sau careia i se
acorda doar 0 autoritate formala ("competenta"), imponderabila.
Legitimitatea violentei domestice
Una din cele mai controversate teme ale psihopedagogiei actuale
este aceea a pedepsei corporale aplicata copiilor. Recent, in Romania a
fost importaHi 0 parte semnificativa a legislatiei europene, anume
aceea a carui scop este pedepsirea parintilor car~ i~i pedepsesc copiii.
Initiativa europeana nu este cu totul noua. In timpul Revolutiei
franceze, Danton spunea ca toti copiii "apartin Republicii inainte de a
apartine parintilor lor", iar Bonaparte insista ca "Iegea sa ia copilul
'inca de la na~tere sub obladuirea ei, sa participe la educatia sa, sa-l
pregateasca pentru 0 profesie, sa reglementeze cum ~i in ce conditii ya
putea sa se casatoreasca, sa calatoreasca, sa-~;j aleaga 0 cariera." . In
1790 se instituie chiar, in ceea ce prive~te salvarea victimelor tiraniei
familiale, un tribunal de familie; el va fi totu~i suprimat in 1796, dar
statui i~i va pastra dreptul de a Jimita autoritatea paterna 'in materie de
dezmo~teniri, de exemplu. Aceste tribunale renasc astazi 'in cele mai
bogate societati, decizand scoaterea copiilor de sub tutela parintilor in
cazul 'in care cei dintai acuza tratamente nedrepte. Aberatii1e la care se
ajunge in cazurile copiilor care hotarasc sa divorteze de parinti sunt
enorme. Denuntand familia ca un mediu cu potential ostil individului,
ca spatiu de manifestare a unui nou tip de violenta - domestica - ce
poate lua forme fizice, psihice, sexuale sau materiale, legea adoptata
de Parlamentul Romaniei la sfar~itullunii august transfera catre Politie
sau Serviciul Medico-Legal responsabilitatea desfacerii legaturilor
familiale, conjugale sau parentale.
Tendinta legii de a demonetiza, ba chiar de a demoniza familia
~i de a elimina modurile traditionale de educatie ('intre care se include,
conform celor mai vechi ~i mai autentice prevederi de drept cutumiar
~i hataia parinteasca) este puternic sustinuta de speciali~tii 'in stres,
abuzuri ~i frustrari, care fac din pedeapsa corporala pacatul capital al
unei omeniri retardate.
Bataia, spun ace~ti speciali~ti ai psihicului, elibereaza frustrarea
parintilor, tara a corija, neaparat, 'in mod eficient, comportamentele
gre~ite ale copiilor. De asemenea, eanu ofera copilului uncomportament
206
alternativ la cel pe care dore~te sa 'il corijeze. Dupa ce sunt hatuti,
copiii se simt nemultumiti, umiliti ~i neajutorati; ei sunt, cu alte
cuvinte, reprimati 'in exprimarea libera a personalitatii lor. "In cazul 'in
care bataia este metoda principala de disciplinare, pot aparea efecte
daunatoare ~i de durata, cum ar fi cre~terea ~anselor unui comporta-
ment gre~it, agresiv, violent sau chiar criminal, probleme cu 'invatatul,
deprimare". Problema bunei naturi umane, pe care 'incercarea impunerii
unui model cultural anume, prestabilit, 0 deformeaza, este veche. Per-
sistenta'in acest mod de 'intelegere conflictuala a relatiei 'intre societate
~i indiyizi a dus la aparitia ~i exagerarea rnra limita a individualismului.
In aproape toate societatile traditionale, incepand de la cele
antice ~i pana la civilizatiile tarane~ti ale zilelor noastre, hataia are un
sens social, cultural chiar, pe care microscopul psihologiei, focalizat
asupra pulsiunilor ~i instinctelor animalului uman 'il pierde din vedere.
Integrarea omului 'in mediul cultural nu este una confortabiIa, 'in care
individul poate gasi placerea oferita de defularile recomandate 'in lite-
ratura umanista a zilelor noastre. Dimpotriva, literatura antropologica
este graitoare 'in sensul demonstrarii suferintei ~i, totodata, a violentei
care insotea despartirea individului de natura (reprezentaHi, 'in multe
societati, de sfera domestica feminina, materna) ~i integrarea lui 'in
cultura, in societate ('intruchipata prin comunitatea masculina, paterna).
Din acest punct de vedere, violenta sociala se exercita asupra
copiilor ~i tinerilor de la cele mai fragede varste. Chiar botezul este -
in aceasta perspectiva - un act violent exercitat asupra copiilor, nu de
parintii sai directi, ci de cei simbolici. In culturile semitice, cores-
pondentul sau este circumcizia, forma de mutilare care ar trezi
indignarea aparatorilor integritatii naturale a copilului, ~i care are loc
la varste diferite, 'in functie de contextul cultural, de la 7-8 zile de la
na~tere pana la 12-13 ani. Ambele ritualuri au aceea~i functie de
socializare fundamentala, mitica, prin care diversitatea naturala a
tipurilor umane este redusa a unitatea culturala a societatii prin care
acestea se legitimeaza cultural.
Un alt exemplu de exercitare a violentei sociale asupra copiilor
este cunoscuta "bataie la hotare", care se administra,'in satele
romane~ti, celor mai tinen membri ai comunitati 'in vederea memorarii
locului 'in care un hotar despartea 0 proprietate de alta, mo~ia de
pamfmtul nelucrat,cu alte cuvinte, spatiul locuit, civilizat de spatiul
strain. Ei deveneau, 'in urma acestei haUiii, martori, care purtau 'in
trupul1or· adevarul ~i istoria comunitatii de care tineau. In ceea 207 ce
prive~te bataia rituala, ea se exercita in cele mai multe din ocaziile
care impuneau ceremonii de purificare. Nu numai oamenii erau batuti,
in aceste momente sarbatore~ti, mai mult sau mai putin simbolic (ce
altceva este sorcovitul de Anul Nou?), ci chiar obiectele din gospo-
darie, vitele sau chiar pamantul.
Astazi, cand singura explicatie pe care omul 0 mai poate da
violentei este rabufnirea unoI' instincte sau impulsuri refulate, cand
societatea a dezvoltat un sistem de control al indivizilor, care i~i
revendica monopolul violentei, singura forma in care se perpetueaza
socializarea prin suferinta este familia. Copilul pedepsit corporal de
catre parinti este eel care ia contact direct, sensibil, cu limitele impuse
de morala sociala a comunitatii culturale careia apartine. Consecinta
sociologica a sustragerii lui de la acest tip de suferinta po ate afecta
procesul de asimilare a propriei identitati culturale ~i izolarea intr-un
camp de angoasa generat de nefamiliarizarea cu suferinta, chiar in
sens fizic.
Jose Ortega y Gasset i~i intitula 0 prelegere "Celalalt-ul ca
pericol ~i eul ca surpriza", distingand intre doua lumi ce se ameninta
reciproc, lumea interioara a fiecaruia dintre noi ~i lumea extern a, a
celorlalti, a non-eului, "marea straneitate", domeniu "absolut strain ~i
inospitalier". Este 0 conceptie indeob~te acceptata cea care distinge
intre "Iumea mea", alcatuita din lucruri care exista pentru avantajul ~i
in folosul meu, ~i lumea exterioara, straina, formal ~i constitutiv peri-
culoasa. Conduita noastra devine determinata de anticiparea reactiilor
celuilalt, ~i anume a celor mai amenintatoare dintre ele. Ca atitudine
general a, ne este caracteristica prudenta (sentiment anterior fricii), iar
orice efort de adaptare la celalalt presupune lupta, confruntare, osti-
litate generalizata, incurajata de paradigma individualista care domina
lumea noastra.
Ceea ce inainte era simbioza se transforma in competitie, iar
acesta este efectul pervers al adapostirii artificiale a omului de efectele
violentei. Departe de a deveni refrenul ironic al unoI' parinti scelerati
(ne amintim de campania sprijinita de Consiliul National al Audio-
vizualului prin care se lansase videoc1ipul-rec1ama in care parintii erau
identificati cu figurile cele mai abjecte ale pu~cariilor ~i in care un
cantec de leagan era transformat in obsesie criminal a), proverbul
"bataii rupte din rai" este adevarul care a fundamentat societati mult
mai stabile ~i mai sigure decat cea moderna.
208
23. Functia identitara a familiei
sau reproducerea sociala a persoanei
Functiile familiei, pe langa cele care presupun na~terea, educarea
~i inzestrarea materiala a copiilor, adica reproducerea principalelor
cadre ale societatii, are ~i 0 finalitate care prive~te definirea, coagu-
larea acesteia. Identitatea sociala este data de precizarea unoI' forme de
identificare individuala care integreaza persoana umana unor modele
comunitare ~i comunionale. Prima forma de fixare a identitatii
individuale este oferirea unui patronim, mo~tenit, in majoritatea socie-
tatilor europene, pe linie paterna. Daca asigurarea de catre familie a
unui cadru afectiv securizant da posibilitatea constituirii unei perso-
nalitati armonioase a individului, iar deprinderea valorilor ~i normelor
de baza prin educatia familiala detennina conformitatea indivizilor
fata de un model cultural dominant, evolutia identitatii sociale a
membrilor familiei depinde de construirea unui model familial solid, a
unui repel' identitar puternic. De asemenea, statutul social al familiei ~i
identitatea familiala constituie rampa de pe care se lanseaza identitatea
de status a individului. Locul ocupat de orice persoana in societate -
care genereaza, conform definitiei pe care Ralph Linton a dat-o
statusului, 0 serie de drepturi ~i datorii - era, in societatile traditionale,
determinat de originea,sa, de apartenenta sa nevoluntara la 0 forma de
comunitate familialii. In vremurile mai noi, acest loc este rezultatul
eforturilor personale, traduse in competente educative sau profesionale,
statut material ~i alte trasaturi "achizitionate" (in exprimarea lui
Talcott Parsons). Sociologii au c1asificat statusurile pe care 0 persoana
Ie poate detine}n trei categorii: status biologic, status familial ~i status
extrafamilial. Intre acestea, categoria familiala, deasupra definitiei
biologice a identiti'itii ~i mai statornica dedit pozitia socio-economica
sau profesionala pe care 0 persoana 0 poate ocupa la un moment dat,
se exprima prin identitatea fiecarui membru al unei familii cu tipul
familial dominant, in jurul caruia se structureaza ordinea morala,
finalitatea ~i manifestarile proprii oricarei familii ~i care 0 diferentiaza
de alte familii.
209
;
Jose Ortega y Gasset identifica trei momente care, reluate ciclic
I,
in decursul istoriei omene~ti, sustin diferenta fundamentaHi intre om ~i
animal: in primul moment, in care omul se "treze~te", singur, ratacit,
pierdut printre lucruri care ii sunt exterioare, are loc perturbarea; in al
doilea moment, omut se extrage ~i se retrage, cu un efort magnific,
dinspre exterioritatea lucrurilor spre intimitatea fiintei, deci a ratiunii
sale, pentru a Ie putea intelege, deci recrea ~i domina rational ~i moral
pe acestea: este momentul interioriulrii, acea vita contemplativa a
latinilor, sau theoretikos Mos, theoda a grecilor; in final, omul se
sustrage interioritatii sale pentru a se rea~eza intre lucruri ~i pentru a Ie
manevra, conform unor planuri prestabilite: acesta este momentul
ac/iunii, a viefii practice, praxis. Acest traseu care penduleaza intre
interior ~i exterior aduce cu sine cel mai mare pericol pentru ceea ce
inseamna rasa, deci identitate umana, anume dezumanizarea. A~a cum
spune Ortega y Gasset, "individualitatea noastra personal a este un
personaj care nu se realizeaza niciodatii pe de-a-ntregul, 0 utopie
incitanta, 0 legenda secreta pe care fiecare 0 pastreaza in cel mai
secret ungher al cugetului sau". Se intelege, a~adar, de ce etica eroica
a anticilor era rezumatii de numeroasele indemnuri la interioritate:
imperativullui Pindar, sa devii eel ce e.'jti;filosofia lui Heraclit, m-am
cautat pe mine lnsumi; indemnul profetic al Phytiei, cunoa~'te-te pe
tine insufi; filosofia interioritatii a lui Socrate; opera Catre sine a lui
Marcus Aurelius - ~i de ce indemnurile lor au fost preluate de filosofia
modern a, de la Descartes la Husserl ~i Heidegger. A pastra umanitatea,
a nu te risipi in exterioritate purii este tot una cu a descoperi ~i proteja
identitatea. Prin identitatea personal a, relatia dual a ~i conflictuala
dintre Ell ~i Celalalt este rezolvatii in lInitatea lui NO!, unitatea
nostratica, imposibila in afara lImanitatii. "Noi" define~te identitatea
de fiinta, comuniunea substantialii sau, in termenii in care am definit
grllpul familial, orice forma de inrlldire. Familia furnizeaza, a~adar, pe
de 0 parte, sentimentul altruismlllui prin identificarea cu cei de un fel,
cu semenii, ~i, pe de alta parte, legitimarea alteritatii in fata celorlalti,
in exterior. Aceasta se traduce prin identitatea familiala, a carei repre-
zentare este psihologica, socialii, filosofica ~i religioasa deodata.
Patronimul - numele intemeietor
Unul dintre ce1e mai semnificative simboluri care definesc tipul
familial ~i, in continuitate (nu spre diferentiere) cuacesta, tipul personal
al fiecarlli membru este numele. Originar, numele a fost unul din
210
insemnele distinctive ale celor mai importante organizari familiale ale
Antichitatii, marile grupuri de rudenie denumite gentes (la romani) sau
genos (in Grecia Antica). Numele consacra 0 rudenie ce 0 depa~ea pe
cea naturala, caci el se putea acorda nu numai fiilor legitimi sau
adoptivi, dar ~i sclavilor ~i libertilor unui neam. Era refuzat, insa,
bastarzilor, celor care trebuiau sa tina de 0 alta gintii, de un alt tata, de
un alt nume.
Din dUe se pare, institutia gintei (gentes), definita, in principal,
prin identitatea de nume a membrilor, a fost universal a pentru toate
popoarele vechi. Fiecare asemenea organizare de rudenie avea un cult
special, religia fiind una din principalele garantii ale unitatii sale. In
Grecia, membrii unei aceleia~i genos se cuno~teau dupa faptul ca
savar~eau sacrificiile in comun. Plutarh mentioneaza locul sacrificiilor
celor din ginta Lycomezilor, iar Eschine pomene~te despre altarul
gintii Butazilor. La Roma, de asemenea, fiecare ginta i~i avea locurile,
datele ~i riturile de oficiere religioase stabilite de religia sa particulara.
Pentru rigoarea cu care erau reglementate sarbatorile
comunitare ale gin/ilor, istoricii mentioneaza situa/ii limita,
precum cea in care Capitoliul este asediat de catre gali; totu§i,
un Fabius iese de aici, strabate liniile du§mane, imbracat in
haine religioase §i purtdnd ofran de: el trebuie sa of ere jertfe
gin/ii sale, in altarul aflat pe Quirinal. in timpul celui de-al
doilea razboi punic, un aft Fabius, supranumit scutul Romei, fl
infrunta pe temutul Hannibal; el i!ji abandoneaza armata cdnd
aceasta are mai multa nevoie de el, pentru ca este ziua sarba-
toreasca a gin/ii sale §i trebuie sa alerge la Roma §i sa aduca
C!Iiran d e stra~b'l
un! or. 142
Dupa cum fiecare gentes i~i avea zeii, cultul ~i sarbiitorile sale
proprii, i~i avea$i mormantul sau. Fiecare ginta i~i ingroapa mortii in
locul sau sacru; arice intruziune a unui strain ar pangari memoria
stramo~ilor, ar fi 0 impietate. Membrii unui asemenea grup erau, a~adar,
legati intre ei ca nimeni altii. Ei se ajllta reciproc ~i, chiar dacii intre e;
pot aparea conflicte, in fata instantelor exterioare se sustin neconditionat.
Daca un membru al gintii este acuzat intr-o instanta publica, toti
ceilalti membri se prezinta pentru a-I sprijini. Fustel de Coulanges
\42 Fuste1 de Cou1anges, Cetatea antidi, Editura Meridiane, Bucure~tj,
1984, p. 147-149.
211

prezinta eazul unui Claudius, personaj important, du~manul personal
allui Appius Claudiu, deeemvirul; totu~i, dind acesta a fost chemat in
judeeata ~i amenintat eu moartea, Claudius s-a prezentat sa-l apere ~i
sa implore poporul in favoarea lui, ariitand ca faee aeest lueru "nu din
dragoste, ci din datorie".
Ginta este eondusa de ~efi, eare 0 reprezinta, 0 condue in lupte,
eonvoaea adunari la care sunt date adevarate deerete. Membrii ei sunt
I
1,111
apti sa mo~teneasca unii de la altii, iar Legea Celor Douasprezeee Table
I
spune ca, in lipsa fiilor sau a rudelor paterne, mo~tenitorul firese este
gentilis-ul; aeesta, de~i poate sa nu aiba 0 legatura de sange eu
defunctul, este mai apropiat decat eognatul, adicii deeat 0 ruda pe linie
feminina. Soliditatea aeestei organizari nu a fost explicata unitar de
eereetatori: unii au afirmat ea gentes nu este dedit 0 similitudine de
nume; altii spun ,ea este grupul eare reune~te 0 familie-patroana eu
familiile-c1iente. In orice eaz, este evident faptul di solidaritatea spe-
ciala a gintilor are sustinere eultuala. 0 eereetare atenta va evidentia
faptul ea religia fiecarei ginti este eonstituita in jurul unui strabun
divinizat. La Atena, Eumolpizii il venereaza pe Eupolmos, inteme-
ietorul neamului lor; Phytalizii il adora pe Phytalos, Butazii pe Butes,
Buselizii pe Buselos, Lakiazii pe Lakios. La Roma, cei din neamul
Claudius descind dintr-un Clausus; ginta Caeeilius il venereaza pe
Caeculus, Calpurnius pe Calpus, neamul Cloelius pe Cloelus, iar ginta
lulius onoreaza un Iulius. La baza aeestor organizari sta legatura de
filiatie, tradusa prin eomunitatea de nume. Este adevarat ea, in timp, 0
ginta va ajunge sa includa mai multe familii eu nume diferite: cu toate
au avut totu~i, initial, aeela~i nume sau aeeea~i poreela. Astfel, de
exemplu, eei din neamul Claudius ram an uniti intr-o singura familie,
fomie numeroasa, timp de ~apte generatii, ,purtand toti poreela de
Sabin us sau Regillensis, semn al originii lor. In timpul primului razboi
punie, ei se vor separa in trei ramuri ce adopta trei porecle ee devin
ereditare: Claudius Pulcher vor rezista doua seeole; Claudius Centho
se vor stinge curand; Claudius Nero se vor perpetua pana in timpul
Imperiului.
Obieeiul de a fi numit dupa numele tatalui (sau identitatea
patronimica) dateaza din aceasta epoea. Originar, patronimul era numele
comun tuturor membrilor unei genos, numele stramo~ului mitie,
intemeietor al neamului. La romani, exista obiceiul ca fiecare patrician
sa poarte trei nume: daca cineva se numea, de pilda, Publius Cornelius
Scipio, i se putea construi deja un portret social: Publius era un
pronomen, un nume pus inainte; adevaratul nume era Cornelius, eel al
212
gintii din carerncea parte, numele saeru, eare trebuia sa dureze tot
atata timp cat ~i familia ~i zeii sai; in fine, ultimul era un cog-nomen,
de eele mai multe ori 0 porecla ee viza trasaturile personale ale
individului respectiv, individualitatea sa. In Grecia, eei eare apartineau
unei familii vechi aveau, de asemenea, trei nume: unul era propriu,
altul era numele tatalui, iar eel de-al treilea era numele gintii. Primele
doua alternau, astfel ca nepotul se numea la fel eu bunieul, obieei
pastrat pana astazi. Se spunea, astfel, Miltiade, fiullui Cimon, Lakiade,
iar, in generatia urmatoare, Cimon, fiullui Miltiade, Lakiade.
o ilustrare a importantei patronimului in soeietatile antice este ~i
eazul civilizatiei chineze. Organizarea domesticii in aeeasta eivilizatie
se eoaguleaza in jurul aeelora~i elemente pe care Ie-am identifieat ~i
pentru. societatiJe antice europene: pe de 0 parte este yorba despre
comunitatea de cult (tong zong), ee stabile~te ierarhia comunitatii
domestice, ~i, pe de alta parte, exista comunitatea de nume (tong xing).
Aeeasta din urma eonsacra adevarata inrudire, organizaHi ca 0
eomunitate indiviza. Comunitatea de nume impliea, de asemenea, un
numar de obligatii earacteristiee: intre membrii sai nu se pot incheia
ciisatorii, dar nu pot exista nici razbunari. Dimpotriva, toti membrii
sunt datori sa-l seeondeze pe dizbunatorul principal al unei rude ucise.
Numele de familie sunt un obstacol in calea casatoriei, ehiar ~i atunci
cand nu exista nici 0 dovada a unei aseendente eomune. Comunitatea
de nume poate include, ea ~i ginta greeo-latina, ~i membrii care nu fae
parte din aceea~i rudenie naturala. Numele poate crea 0 inrudire,
indiferent de legaturile de sange sau de alianta existente. Marcel
Granet precizeaza: "Cand un nume de familie chinez este dat unei
grupari barbare, toti barbarii din grup devin rudele gruparilor familiale
ehineze eare poarta acel nume. Numele 11 poseda pe individ mai mult
decat il poseda individul. El este inalienabil.,,143
Numele de botez in Evul Medin
A~adar, la antici, civilizatii vechi, statorniee, primul ~i cel mai
important nume a fost eel al neamului, al intemeietorului, patronimul.
Individul nu era decat un membru inseparabil al gintii, al grupului de
rudenie, iar identitatea sa era definita in primul rand de acesta. Numele
_ ~i, odata eu ele, concepti a asupra identitatii - au cunoscut 0 evolutie
143Marcel Granet, Civilizalia chineza, Editura Nemira, Bucure~ti,
2000, p. 306.
213
cu totul diferita odata cu epoca medievala. In Evul Mediu, pana 111
secolul al XII-lea, adevaratul nume era numele de botez sau numele
individual.
Numele patronimice au aparut destul de tarziu, dupa aceasta data,
ca nume legate de posesiuni (de feuda sau domeniu) sau ca porecle.
Pentru noua religie, cre~tinismul, ~i pentru noile culturi vest-europene,
aflate sub influenta civilizatiei semibarbare a triburilor germanice,
individul avea 0 viata proprie, libertate personala ~i putea fi considerat
separat de neam. El era reintegrat unui plan familial superior, precum
cel al marii familii - Biserica - sau al organizarilor politico-militare -
nobilimea, confreriile cavalere~ti, vasalitatea etc. In cre~tinism, numele
de botez devine cel mai important semn identitar. Sacramentul botezului
are drept consecinta individualizarea religiei, recunoa~terea indepen-
dentei personale, a vointei~i responsabilitatii proprii. Botezul apare ca
un rit de separare de lumea dinainte, "profana" sau impura, contagiata
de pacatul originar, de zamislirea intru trup, ~i de integrare in noua
lume, purificata, prin zamislirea intru duh. Numirea copilului echiva-
leaza cu "lumirea" lui, cu introducerea in lumea cre~tina, a Bisericii,
cu ajutorul parintilor spirituali, na~ii sau preotii. Numele de botez este
cel care il identifica in aceasta lume, nu in aceea a familiei dupa trup.
In acela~i timp, insa, copilul, conform imperative lor educatiei In
spiritul luptator, militar al epocii, era integrat unui alt tip de rudenie
mitica, pagana - asemenea rudeniilor totemice ale triburilor primitive
- cu reprezentari ale naturii. Dupa a doua jumatate a secolului al V-lea,
aristocratii galo-romani ~i francii incep a renunta la sistemul antic de
numire cu trei nume, luandu-~i un singur nume. Pentru a atrage asupra
copiilor Insu~irile vreunei salbaticiuni invidiate pentru ferocitatea.
forta sau curajul ei, Ii se diideau nume compusedin doua radacini, care
11 identificau pe viitorul adult cu animalul: Bern-hard insemna "urs
puternic" (devine, In franceza, Bernard); Bert-chramn era "corbul
stralucitor" (Bertrand, astazi); Wolf-gang II denumea pe "cel ce umbla
precum lupul". Si nobilimea razboinica germ:j-nica ajunge sa poate
nume de fiare: astfel, ducele Lupus avea un frate Magnulfus (magn[ls
wolf, lupul cel mare) ~i doi fii, loan ~i Romulfus.
In perioada firamitarii neamurilor mari (intre secoleleal XlII-lea
~i al XV-lea) au reaparut numele de familie, in forma inca rudimen-
tara. Neamurile cu genealogie bine-cunoscuta s-au lipsit multa vreme de
acest supranume de identificare. Incepand cu secolul al XVII-lea s-a
instaurat obiceiul de a adauga numelui unic 0 porecla sau un al doilea
214
prenume. eu timpul acesta a devenit ereditar (patronimic), din ratiuni
civice, sustin istoricii. Conform lui Marc Bloch, numele de familie
avea sa fie, in Europa, "creatia nu a spiritului de neam, ci a institutiei
funciar potrivnice acestui spirit: statuI suveran." Noi am identifica 0
alta posibila cauza pentru aceasta rea~ezare a importantei numelui
ereditar, patronHnic, anume stabilirea ereditatii pamanturilor: numele
de neam capata importantaodata cu definirea domeniului familial ~i
slabe~te in importanta, in favoarea poreclelor individuale, odata cu
disparitia acestui suport teritorial al familiei ~i cu afirmarea statu-
surilor "achizitionate" prin merite proprii, individuale. Cum societatea
medievala timpurie era una razboinica, deci meritocratica, identitatea
era construita individual. Intr-o societate sedentara, aristocratica, cum
erau societatile antice des pre care am vorbit, identitatea era legata de
prestigiul neamului ~i al numelui de neam.
Numele se schimba, deci, in raport cU,momentul existentei,
cu experientele sau cu varsta individului. In societatile arhaice
s-a trecut de la denumirile vagi ale indivizilor la 0 denumire
personala secreta, cu trimitere spre riturile totem ice, apoi la 0
denumire de clan sau de familie. Riturile de acordare a numelui
sunt asimilate riturilor de integrare, sinonime, in cre.},tinism,
botezului. La romani, exista 0 distinc{ie clara intre numele dat
copilului inainte de botez Iji cel primit la botez. Primul era un
nume care deJinea copilul in raport cu spatiul !ii timpul carom
Ie apartinea, eu alte categorii generice (se indica daca este baiat
sau fata, primul, al doilea sau al .}'aptelea copil al familiei); el
ramanea adesea secret, uneori neeunoscut nici chiar de catre
mama. Copilului i se putea spune, dupa ziua in care se naljtea,
Lunila, Marin, Mercurel, Joian, Verila, Sambotin, Duman sau
Marto1ea. I se putea conferi statutu! de strain Turc, Turculet-
sau putea fi chemat generic - Coca, Bebe - pentru a pacali
atentia duhurilor care incercau sa iIfure sau sa-l sminteasca.
Apoi, insa, odata cu botezul, ei era numit conform canoanelor
de catre naljii sai, cu care avea sa pastreze relatii privilegiate
de-a lungul intregii vieti. Daca se na§tea sub 0 zodie mai nefasta
(in familii in care morti1e infantile filSeSera numeroase), copilul
putea primi numele unei salbaticiuni care sa ii imprumute forfa
ei in lupta impotriva sor{ii rele: Lup, Lupa§cu, Ursea, Ursache,
Martin etc.
215
11111
Individualizarea numelui
Actual, numele de familie, ca ~i cel individual, nu mai reprezinta
decato proportie variabila din identitatea sociala a indivizilor. Neamul
nu mai furnizeaza individului nici un statut cristalizat, capabil de a-i
asigura identificarea familiala sau sociala. In familia moderna, rolurile
~i statute Ie traditionale ce tin de sex, varsta, rang, religie, se des-
compun sau se inverseaza potrivit imprejurarilor. Prioritate are statutul
economic ~i profesional. Recomandarea sociala se face, a~adar, tin and
cont mai ales de aceste criterii, in subsidiar considedlndu-se ~i "forma-
litatea" recomandarii numelui. Cu toate acestea, numele i~i pastreaza
capacitatea unica de definire integral a, unitara, omogena a persoanei.
In functie de aceastii definire, se construie~te personalitatea altruista,
nostrati~a sau, dimpotriva, cea izolata, alienata. In masura in care
numele, ca sernn identitar central, mai poate pastra ceva din senti-
mentul gregaI' al neamului, el furnizeaza securitate ~i afirma senti-
mentul nostratic. Daca, dimpotriva, devine 0 marca identitara de context,
supusa modelor, ce poate fi schimbata la initiativa individului, el poate
genera insecuritate ~i "criza identitara".
216
BIBLIOGRAFIE
Aries, Philippe, Duby Georges, Istoria vielii private, Editura Meridiane,
Bl:1eure~ti, 1994-1997.
Babu, Violeta, De bono coniugali, Editura Meridiane, Bueure~ti, 2003.
Badeseu, Hie, lstoria sociologiei, Editura Emineseu, Bueure~ti, 1996.
Benveniste, Emile, Vocabularul institutiilor indo-europene, Editura Paideia,
Bueure~ti, 1999.
Bloch, Marc, Societateafeudala, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996.
Bock, Gisela, Femeia in istoria Europei, Editura Polirom, la~i, 2002.
Braudel, Fernand, Structurile cotidianului, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1984.
Constantinescu, Nicolae, Relaliile de rudenie in societalile tradilionale,
Editura Academiei, Bucure~ti, 1997.
Coulanges, Fustel de, Cetatea antica, vol. I, II, Editura Meridiane, Bueure~ti,
1984.
Delcomt, Marie, Sterilitali misterioase ~'ina'lteri male/ice in antichitatea clasidi,
Editura Symposion, Bueure~ti, 200 I.
Elias, Norbert, Procesul civilizarii, Editura Polirom, la~i, 2002.
Etzioni, Amitai, Societatea monocroma, Editura Polirom, la~i, 2002.
Evola, Julius, Metqtizica sexului, Editura HlImanitas, Bucure~ti, 2002.
Frazer, James George, Creanga de aur, Editllra Minerva, Buellre~ti, 1980.
Frobenius, Leo, Paideuma, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1985.
Ghitulescu, Constanta, in salvari .5i ell i'llie, Editura Humanitas, Bucurqti,
2004.
Goody, Jack, Familia europeana, Editura Polirom, la~i, 2003.
Granet, Marcel, CiviLizalia chineza. Viala publica !ji viala particulara, Editura
Nemira, Bucllre~ti, 2000.
Larchet, Jean-Claude, Etica procrea(iei in conceplia Sfinlilor Parinli, Editura
l:O(j)lCX, BlIcure~ti, 2003.
Le Play, Frederic, Textes choisis par Louis Baudin, 2004.
Lemny, ~tefan, Sensibilitate ~'i istorie in secoLuL XVIII romanesc, Editura
Meridiane, Bucure~ti, 1990.
217
Levi-Strauss, Claude, Antropologie structuralii, Editura Politidi, Bucure~ti, 1978.
Mihailescu, loan, Familia in societiitile europene, Editura Universitatii Bucure~ti,
Bucure~ti, 1999.
Ortega y Gasset, Jose, Omul $i 111ullimea,Editura Humanitas, Bucure~ti, 200 I.
Radcliffe-Brown, Alfred Reginald, Structurii .fjifunctie in societatea primitivii,
Editura Polirom, Ia~i, 2000.
Rousseau, Jean-Jacques, Emile ou De l'education, Librairie Aristide Quillet,
Paris.
Simmel, Georg, Sociologie. Etudes sur les/(Jr/nes de la socia/isation, Presses
Universitaires de France, Paris, 1999.
Stahl, Paul H., Triburi $i sate din sud-estul Europei, Editura Paideia, Bucure~ti,
2000.
Stanciulescu, Elisabeta, Sociologia educatiei{amiliale, Editura Polirom, la~i,
2002.
Van Gennep, Arnold, Rilurile de trecere, Editura Polirom, la~i, 1998.
Van Gennep, Arnold, Totemismul. Starea actuala a problemei totem ice,
Editura Polirom, la~i, 2000.
Vigarello, Georges, Istoria violului, Editura Amarcord, Timi~oara, 1998.
Voinea, Maria, Familia $i evolulia sa istorica, Editura Stiintifica ~i Enci-
clopedica, Bucure~ti, 1978.
Voinea, Maria, Sociologia /cll71i/iei, Editura Universitatii Bucure~ti, Bucure~ti,
1993.
Weininger, Otto, Sex.fji caracler, Editura Anastasia, Bucure~ti, 2002.
* * * Diclionar de sociologie, Catalin Zamfir, Lazar VIasceanu (coordonatori),
Editura Babel, Bucure~ti, 1993.
* * * Dictional' de elnologie .~·ianlropologie, Pierre Bonte, Michel Izard (coor-
donatori), Editura Polirom, la~i, 1999.
* ", ", Dictiol1arlemalical£1.lIll1i Medill Occidenlal, Jacques Le Goff, Jean-Claude
Schmitt (coordonatori), Editura Polirom, la~L 2002.

218