ASISTENA PERSOANELOR CU BOLI CRONICE

1. ASISTENA SOCIAL-FUNCIE sI CARACTERISTICI Asistenta sociala desemneaza un ansamblu de institutii, programe, activitati, profesii, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, minoritatilor cu probleme speciale, aflate temporar n dificultate si care datorita unor cauze de natura economica, socio-culturala, biologica, psihologica nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii un mod normal, decent de viata.

Obiectivul interventiei asistentei sociale este de a i sprijini pe cei aflati n dificultate sa obtina conditiile necesare unei vieti decente, ajutndu-i sa-si dezvolte propriile capacitati si competente.

Aceste persoane sau grupuri, pe o perioada mai scurta sau mai lunga, nu pot duce o viata activa autosuficienta fara un ajutor economic sau fara un suport fizic, moral, social, cultural, ajutor venit din exterior. Acest ajutor are n vedere o perioada limitata de timp, care dureaza pna cnd persoana cu nevoi speciale si gaseste resurse sociale, psihologice, economice pentru a putea duce o viata normala.

Urmatoarele categorii de persoane constituie n mod special obiectul interventiei activitatilor de asistenta sociala: familii sarace: familii fara venituri sau cu venituri mici n care unul dintre parinti este somer, familii monoparentale, familii cu multi copii al caror necesar depaseste veniturile parintilor; copii care traiesc n mediu familial si social advers, abandonati si institutionalizati; minori delincventi, tineri neintegrati; persoane dependente de droguri si/sau alcool; persoane abuzate fizic si sexual; persoane cu handicap fizic si/sau psihic; persoane cu boli cronice si degenerative fara sustinatori legali; persoane n vrsta aflate n incapacitate de autoservire; persoane care au suferit n urma calamitatilor naturale, sociale; persoane care au suferit discriminari (sociale, fizice, economice, psihologice) - grupari minoritare cu mai putine drepturi fata de populatia majoritara.

Asistenta sociala, ca parte esentiala a protectiei sociale, reprezinta un mod operativ de punere n aplicare a programelor de protectie sociala pentru categoriile sus mentionate. Ea asigura prin serviciile sale specifice atenuarea partiala a inegalitatilor existente. Sistemul de asistenta sociala se bazeaza pe principiul sprijinirii persoanelor aflate n dificultate la un moment dat n functie de necesitatile lor, sursa financiara fiind reprezentata de fonduri bugetare de stat sau fonduri obtinute de la indivizi sau comunitate; n acest caz, prestatia se face n functie de nevoile existente, conform principiului solidaritatii sociale si nu dependent de contributia personala anterioara. Sprijinul acordat persoanelor n nevoie prin sistemul de asigurari sociale nu este precizat dect n limite mici prin lege, urmnd a fi specificat prin analiza individuala a cazurilor, pentru care este nevoie de anchete sociale efectuate de specialisti. 1.1. Functii ale asistentei sociale n societatea contemporana Identifica si nregistreaza segmentul populational care face obiectivul activitatii sociale. Realizeaza o diagnoza a problemelor socio-umane cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc crescut se pot confrunta ntr-o anumita perioada si n anumite conditii socio-economice si culturale date. Dezvoltarea unui sistem coerent de programe, activitati profesionalizate, de protectie si suport al acestora. Identificarea surselor de finantare a programelor de sprijin. Constientizarea propriilor probleme de catre cei aflati n situatie de risc. Stabilirea drepturilor si modalitatilor concrete de acces la serviciile specializate de asistenta sociala cu ajutorul cadrului legislativ institutional. Suportul prin consiliere, terapie individuala sau de grup n vederea refacerii capacitatilor de integrare socio-culturala si economica. Promovarea unor strategii de prevenire a situatiilor defavorizante. Dezvoltarea unui program de cercetare stiintifica la nivel national si local privind dimensiunea problemelor celor aflati n situatii speciale. 1.2. Niveluri de actiune ale mecanismelor de asistenta sociala

Mecanismele de asistnta sociala actioneaza la nivel individual prin asistenta economica, psihologica, morala pentru persoanele n nevoi-someri, persoane dependente de droguri si alcool, persoane cu probleme de integrare n munca si victimele a oricarui fel de abuzuri.

Un alt nivel de actiune este cel interpersonal si de grup prin terapiile de familie, de cuplu sau ale grupurilor marginalizate.

Un al treilea nivel este cel comunitar, n care actiunea se manifesta prin rezolvarea problemelor si conflictelor interetnice, mobilizarea energiilor individuale si colective pentru refacerea resurselor necesare integrarii lor normale.

Un mod de actiune a specialistilor n asistenta sociala este furnizarea de date si cunostinte grupurilor minoritare din punct de vedere social pentru ca acestia sa se poata constitui n grupuri de presiune sau sa creeze programe tip lobby pe lnga forurile de decizie politica si administrativa, facilitnd solicitarea unor nlesniri pentru interesele lor.

n ultimul rnd, un rol tot mai important pe lnga institutiile guvernamentale l au institutiile nonguvernamentale, organizate pe sistem nonprofit, care se bazeaza pe o participare tot mai larga de tip voluntariat. Aceste organizatii preiau o parte din functia de protectie a statului, devenind o veriga importanta n constitutia societatii civile. 2. DUREREA PROVOCAT DE BOLILE CRONICE n cazul persoanelor care se confrunta cu diverse boli cronice sau SIDA ntlnim nu doar durerea fizica ci si "durerea emotionala, psihologica" legata de pierderile suferite (sanatate, loc de munca si implicit veniturile, status socio-profesional). Rando (1984) definea durerea ca fiind procesul si ncercarea de adaptare la irevocabilitatea pierderilor suferite. Definitia include raspunsurile spontane generate de aparitia bolilor cronice. Durerea poate sa apara si n alte circumstante ca: moartea sau la separarea de o fiinta draga, pierderea pozitiei comunitare, pierderea sperantei, a relatiilor sociale. Pentru a functiona optim la nivel psihosocial, ntruct consecintele pierderilor sunt uneori irevocabile, supravietuitorii trebuie sa caute strategii de acceptare si adaptare la noua situatie. De cele mai multe ori, aceasta adaptare genereaza stres si disconfort. Unele definitii considera ca durerea reprezinta: un raspuns la factorii declansatori (Kastenbaum, 1977), reactie (Crow, 1991), un proces de adaptare (Rando, 1984).

Bolile cronice cauzeaza stres si pot conduce la depresie si chiar abuz de alcool sau de diverse droguri. Se traieste sub frica si anxietate constanta. Suferinta complicata, durere anormala, durere nerezolvata, durere patologica sunt doar

ctiva termeni ce se refera la procesul durerii care nu-si urmeza cursul normal. Departe de a fi anormalitate, simptomele indicative ale suferintei cronice pot fi un raspuns normal la durere si pierdere. Sprijinul social este privit pe buna dreptate ca fiind deosebit de important n revenirea si depasirea starilor dureroase provocate de bolile cronice. Reprezinta un raspuns si o oportunitate de reconectare la ceilalti. nseamna oportunitatea de a identifica si exprima sentimente. Suportul social sau n caz nefericit lipsa acestuia, reprezinta o variabila cruciada n procesul de adaptare al supravietuitorilor la pierderile multiple cauzate de bolile cronice. Fiecare noua pierdere aminteste supravietuitorului de celelalte pierderi anterioare. Fiecare noua pierdere redeschide cicatricile pierderilor trecute provocnd astfel o noua suferinta. Varietatea caracteristicilor pierderilor anterioare influenteaza de asemenea tipul, intensitatea si durata durerii. Cnd apar si alti factori care pun n dificultate ameliorarea durerii sau cnd apare o alta suferinta nerezolvata n contextul pierderilor anterioare, supravietuitorul este pus n fata faptului de a face fata unor problme sumative ce dau nastere la dureri multiple. 3. REACII sI RSPUNSURI LA BOLILE CRONICE

Reactiile la aflarea diagnosticului unei boli cronice difera de la o persoana la alta. Asa cum am mai mentionat durerea este un proces individual. Fiecare individ coopereaza cu pierderea ntr-o modalitate unica si personala. Unii cercetatori considera ca a distinge ntre normal si anormal, ntre patologic si nonpatologic n sfera suferintei este extrem de dificil. 3.1. Reactii emotionale si comportamentale la aflarea diagnosticului n ceea ce priveste reactia emotionala si comportamentala la aflarea tristului diagnostic, ntlnim doua categorii mari de raspunsuri: intrapsihice si interpersonale.

Raspunsurile intrapsihice sunt raspunsurile ndreptate catre propriul sine, iar cele interpersonale sunt raspunsurile ndreptate catre ceilalti. Cele mai raspndite reactii care apar cnd suntem pusi n fata unei astfel de "vesti" sunt: negarea rusinea si vinovatia

ideatie suicidara anxietatea abuzul de substante chimice crize ale relatiilor interpersonale comportamentele de evitare supararea culpabilizarea

3.2. Raspunsuri stadiale la pierderile suferite Kubler-Ross (1969) considera ca persoanele care se confrunta cu bolile cronice si n mod special cele infectate cu HIV/SIDA parcurg urmatoarele stadii: negare si izolare ("nu, nu eu"), furie si revolta ("de ce eu?"), trguiala, negociere ("bine eu, dar..."), depresie ("da, eu"), acceptare ("viata merge mai departe").

Granitele dintre aceste stadii nu sunt precise, ci mai degraba fluide si ntr-o agitatie continua. Dupa alti autori este mentionata o alta clasificare a stadiilor: soc si negare supralicitare si confuzie acoperirea realitatii reevaluare si redresare.

4. PRINCIPII N CONSILIERE

Scopul consilierii este de a ajuta beneficiarii sa gaseasca solutii adecvate pentru a face fata cu bine noilor situatii aparute n viata lor. 4.1. Calitati necesare consilierului Nu price persoana, chiar daca poseda pregatirea profesionala necesara, are un nivel nalt de cunostinte de specialitate, poate fi un bun consilier. Sunt necesare anumite calitati native, calitati ce nu se pot obtine din carti sau biblioteci, ci se afla, poate uneori ascunse, n sufletul nostru, n fiinta naostra, ne-am nascut cu ele si putem doar sa le scoatem la lumina sau nu. 4.1.1. Calmul Un bun consilier trebuie sa-si pastreze calmul n situatii de criza. Nu este indicat "sa intram" si noi n criza. Tonul vocii consilierului, calitatea, viteza vorbirii si inflexiunea trebuie sa reflecte ncredere si sprijin. 4.1.2. Atitudinea non-critica Consilierul trebuie sa demonstreze respect pentru beneficiari prin respectarea dreptului acestora de a-si mentine propriile standarde. Desi n viata personala consilierii nu ar fi ales aceeasi optiune, nu trebuie sa-si impuna valorile si morala lor asupra beneficiarilor. 4.1.3. ncrederea n sine Pentru a fi eficace, un consilier trebuie mai ntai sa se considere eficace. ncrederea n noi nsine va creste odata cu pregatirea, dezvoltarea deprinderilor si experienta pozitiva pe care le vom cstiga prin munca intensa si pregatire profesionala. 4.1.4. Abilitatea de a empatiza si preocuparea sincera pentru celalalt

Motivatia principala a unui consilier o reprezinta preocuparea sincera pentru oameni. Ea reprezinta capacitatea de a ntelege si de a se identifica cu sentimentele, gndurile si experientele cuiva, fara ca acestea sa fie direct communicate, l ajuta pe consilier sa stabileasca o legatura cu beneficiarul. Trebuie evitat riscul de a supraestima capacitatea proprie de ntelegere a ceea ce simte beneficiarul. Relatia stabilita se bazeaza pe consideratie si respect fata de beneficiar, n mod special atunci cnd exista diferente ntre atitudinile privitoare la credinte sau comportamente. Capacitatea consilierului de a demonstra caldura si interes fata de beneficiar va ncuraja ncrederea si deschiderea acestuia, lucru att de necesar n relatia dintre cei doi. 4.1.5. Rabdarea

Este foarte posibil ca beneficiarii sa nu urmeze imediat sfaturile consilierilor, ei nu au totdeauna capacitatea de a exprima problemele cu care se confrunta, chiar le este greu sa gaseasca cuvintele. Consilierul trebuie sa astepte cu rabdare si sa nu forteze beneficiarul, sau sa-i impuna valorile / parerile sale.

4.1.6. Constiinta de sine Valorile personale influenteaza reactiile consilierului care, la rndul sau va influenta modul n care va reactiona beneficiarul. Valorile si credintele consilierului pot fi diferite de cele ale beneficiarului iar greutatile personale din viata consilierului pot afecta capacitatea acestuia de a asculta n mod eficient si de a raspunde pacientului. 4.1.7. Deprinderi de consiliere Deprinderile de consiliere se deosebesc de calitatile de consiliere prin faptul ca deprinderile pot fi nvatate, pot fi nsusite de catre consilier ca un material nou. Spre exemplu, deprinderea de a fi un bun ascultator se poate nvata n timp si cu multa rabdare.

5. FORME DE SPRIJIN 5.1. Grupurile de suport

n sprijinul alinarii si mentinerii unui echilibru psihosocial al persoanelor cu boli cronice si SIDA se pot constitui grupurile de suport, att de necesare celor ce se trezesc dintr-o data ca sunt "altfel dect ceilalti oamni".

5.1.1. Obiectivul grupurilor de suport Obiectivul grupurilor de suport este acela de a dezvolta un mediu securizant unde beneficiarii si pot mpartasi experienta proprie, dificultati si probleme ntmpinate dar si modalitati de solutionare a acestora. Constituirea grupurilor de suport include selectia participantilor, stabilirea continutului si a regulilor de grup, folosirea relaxarii, informare, evaluare continua, psihoterapie. Se poate utiliza si umorul. Deseori sunt invitati diversi specialisti cu diverse preocupari: asistent social, medic, jurist, psiholog, psihoterapeut. Regula de baza a grupului de suport o reprezinta confidentialitatea. Se asculta si respecta unul pe altul, o singura persoana vorbeste la un momet dat, se schimba numarul de telefon dar nu adresa, se respecta punctualitatea n nceperea si terminarea sedintelor,

nu se accepta utilizarea alcoolului. Continutul se poate axa pe discutii asupra procesului durerii si suferintei provocat de bolile cronice ca si pe efectele acestora la nivel social. Se fofosesc: casete, fotografi, muzica, poezie; recunoasterea si exprimarea sentimentelor negative (furie, vinovatie, blamul); comunicarea si nvatarea deprinderilor; discutii despre alimentatia celui infectat cu HIV; exercitii de exprimare a stresului; probleme religioase si spirituale. Structura unui grup de suport difera n functie de specificul grupului si de problemele pe care le abordeaza. La un numar de 6 - 10 participanti se recomanda doi moderatori. Selectia participantilor se face n functie de scopul grupului, bolile cronice si tematica de discutii. 5.1.2. Ritualurile si ceremoniile 0 alta modalitate cu valente terapeutice o constituie ritualurile si ceremoniile. Ritualurile sunt extrem de necesare si utile n comemorarea pierderilor, dezvolta o perspectiva controlabila asupra separarii si mprospateaza aducerea aminte. Ritualurile sunt proceduri formale si solemne, obiceiuri practicate pentru a comemora ceva anume. Simbolizeaza tranzitia, vindecarea si continuitatea. Sunt investite cu sens si multe ntelesuri. Ritualurile sunt o forma a vindecarii, o evidenta a modului n care suferinta provocata de bolile cronice afecteaza mintea, vointa si psihicul. Ritualurile pot fi modalitati practice de rezolvare cu succes a durerii individuale sau familiale. Ele sunt o modalitate excelenta de actualizare a pierderii, simboliznd natura irevocabila a acestora. Serviciile memoriale, funerariile si veghea sunt cele mai comune forme de ritualuri pentru cazurile de deces. Acestea sunt extrem de importante n mod special pentru supravietuitorii din mediul rural. Aceste ceremonii ndeplinesc urmatoarele functii: ntrerup rutina zilnica; aduc n prim plan realitatea pierderii; ofera oportunitate pentru suport; stabilesc o punte de legatura ntre supravietuitor si cel decedat.

Ceremoniile demonstreaza ntelegerea continuitatii legaturii dintre viata si moarte. Varietatea ritualurilor difera de la o regiune la alta, de la o latura la alta, de la un popor la altul, de la o tara la alta.

Specialistii cei mai apropiati de sufletul celor care au trecut prin durerosul proces al multiplelor pierderi sunt consilierii, psihoterapeutii si asistentii sociali. Un rol important l detin adesea si voluntarii implicati ntr-o asemenea munca. Profesionistul trebuie sa fie constient de unicitatea pierderilor suferite si de specificitatea sa n comparatie cu alte probleme care necesita terapie si sprijin psihosocial. Evaluarea initiala include gndurile clientului, deprinderile acestuia, pierderile anterioare, stresorii existenti, magnitudinea si impactul pierderilor, strategiile de care dispune, reteaua sociala n care convietuieste. Supravietuitorul vine la consiliere pentru a gasi usurare pentru problemele si durerea sa, pentru a descoperi o alta perspectiva asupra pierderilor, pentru a obtine mpreuna cu terapeutul o reasezare si o interiorizare corecta a celor ntmplate. Cel mai util consilier este acela care detine deprinderile fundamentale pentru munca de consiliere si cel care este constient de specificul problemei cu care se confrunta. Calitatea personalului afecteaza calitatea ngrijirii primite. Un bun consilier trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici: sa detina deprinderi foarte bune de comunicare, empatie, compasiune, sensibilitate, abilitatea de a fi alaturi de oameni, constiinta limitelor personale. Consilierul trebuie sa aibe atitudini de acceptare neconditionata a diferentelor si sa respecte diversitatea. Este extrem de important ca dialogul sa nu se focalizeze n mod exclusiv pe problemele prezentate. Consilierul ajuta beneficiarul sa evalueze situatia n care se gaseste, sa identifice ceea ce vor n fapt, sa exploreze alternativele de atingere a scopurilor propuse si sa-i ncurajeze n efortul de realizare a acestora. Clientii pot prezenta o varietate de probleme: anxietate, ahedonism, depresie, abuz de substante chimice, probleme de relationare, angoasa existentiala, complicatii somatice. 5.2. Retele de sprijin social Una dintre cele mai importante directii n domeniul asistentei si consilierii este analiza retelelor din cadrul sistemelor de sprijin/suport social. Analiza se concentreaza att asupra grupurilor de sprijin formal cat s asupra sprijinului informal oferit persoanelor aflate n situatii de dificultate de catre prieteni, vecini si membri familiali (boli cronice, SIDA, abandon, divort, violenta domestica). Orice persoana convietuiste n cadrul unor retele formale sau informale iar gradul de conectivitate la aceste retele asigura socializare, adaptabilitate si functionare la parametrii optimi dn punct de vedere psihosocial. Prin retea sociala ntelegem un ansamblu de relatii sociale ce variaza de-a lungul vietii n functie de diverse statusuri si roluri sociale, contexte socio-culturale, obiceiuri si traditii, zona de existenta, tipul si caracterul persoanei, migratia, evenimente de viata, etc.

Reteaua de sprijin social reprezinta o parte a retelei sociale a persoanei ce corespunde si satisface unele nevoi psihosociale ale acesteia cursul vietii zilnice s-au n situatii de criza, asigurnd sprijin afectiv, emotional si instrumental, concret persoanei n cauza. 0 retea puternica este protectiva iar una slaba sau absenta vulnerabilizeaza persoana la evenimente de viata negative. Orice retea de sprijin social ndeplinette doua functii foarte importante: (a) functia de suport psihologic sau afectiv care asigura comunicare intima, ncredere, confidenta, apreciere si acceptare; (b) functia de suport instrumental care asigura rezolvarea unor probleme concrete, practice n viata de zi cu zi sau n situatii de criza (pierderi, schimbari, boli cronice). 5.2.1. Structura retelei de sprijin social Structura retelei de sprijin social cuprinde: numarul total al persoanelor, caracteristicile demografice ale membrilor retelei, pregnanta contactelor (frecventa ntlnirilor si comunicarilor), modalitatea legaturilor (simetrice, asimetrice), intensitatea legaturilor reciproce, gradul de accesibilitate al persoanei aflate n relatie, tipul de relatie, stabilitatea si durata legaturilor, proportia legaturilor multiple, contextual n care se realizeaza legaturile.

Se poate interveni fie la nivel personal (sprijin psihologic, dezvoltarea deprinderilor, dezvoltarea competentei si a abilitatilor n rezolvarea propriilor probleme) fie la nivel social (educatie si informare).

Sprijinul personal si social are drept scop sustinerea clientilor capabili sa se implice n reteaua sociala ce le ofera resursele necesare dar n acelasi timp acestia trebuie sa contribuie la rndul lor la sprijinirea altor persoane aflate n situatii similare. Rolul asistentului social este acela de a fi mai degraba un intermediar ntre oameni, de a realiza o interdependenta ntre client si alte persoane si mai putin de a realiza independenta clientului. Mai degraba un consultant dect un clinician, mai degraba realizeaza abilitarea indivizilor dect o simpla acordare de servicii.

BIBLIOGRAFIE
Colledge, R., 2002, Mastering counselling fheory, New York: Polgrave Macmillan. Kubler-Ross, E., 1987, AIDS: The ultimate challenge, New York: Macmillan. Manea, L., 2000, Protectia sociala a persoanelor cu handicap, Bucuresti, Editura sansa. May, R., 1981, Freedom and destiny, New York: Dell. Mitrofan, I., Buzducea, D., 2002, Psihologia pierderii si terapia durerii, Bucuresti, Editura SPER. Pop, L. M., coord., 2002, Dicttionar de politici sociale, Bucuresti, Editura Expert. Vladescu, C., 1999, Politica de reforma a sistemului de sanatate din Romnia, Bucuresti, Editura Infomedica. Zamfir, E., 1997, Psihologie sociala - texte alese, Iasi, Editura Ankarom. Zamfir, E., Zamfir, C., (coord.) 1995, Politici Sociale. Romnia n context european, Bucuresti, Editura Alternative. Zarkovic, G., Enachescu, D., 1998, Politicile de sanatate n tarile Europei Centrale si de Rasarit, Bucuresti, Editura Infomedica. Buzducea, D., 2007 / 2008, Asistenta persoanelor cu boli cronice, Bucuresti, Suport de curs - Specializarea - Asistenta Sociala - (ID).