Contractul de vanzare-cumparare comerciala

Una dintre operatiunile comerciale uzuale este reprezentata de contractul de vanzarecumparare comerciala, acest tip de contract avand rolul esential de a inlesni si de a face posibil schimbul de marfuri, marea majoritate a actelor de comert prevazute in cadrul articolului 3 C aflandu-se in legatura cu contractul de vanzare-cumparare. Potrivit articolului mentionat anterior realizarea circulatiei marfurilor se realizeaza pe calea unei vanzari-cumparari comerciale, intreprinderile de transport facand posibila tocmai aceasta circulatie dupa ce in prealabil a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare. De asemenea intreprinderile de asigurare garanteaza realizarea echivalentului marfurilor vandute, daca au fost distruse in caz de forta majora si in acelasi timp, intreprinderile de banca finanteaza schimbul prin intermediul operatiunilor de credit, punand la dispozitie fondurile necesare cumparatorului sau vanzatorului. Elementele contractului, incheierea, executarea, respective desfiintarea sunt aspect reglementate de Codul Civil, care constituie principalul izvor de drept in material contractului de vanzare-cumparare. Raportandu-ne la art. 1294 din cadrul Codului civil vinderea este definita ca o conventie prin care doua parti se oblige intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celui dintai pretul lui, doctrina de specialitate adaugand acestei definitii cateva precizari care fac referire la transmiterea dreptului de proprietate, mai exact la faptul ca acesta este de natura contractului de vanzare-cumparare si nu de esenta lui, transmitandu-se fie un drept rea; fie un drept de creanta, si de asemenea o alta precizare este cea cu privire la aspectul vanzariicumpararii care poate sa aiba ca obiect unul sau mai multe drepturi corporale sau incorporabile, ori o universalitate juridica sau o universalitate de fapt. Pe baza aspectelor illustrate, vanzareacumpararea poate fi definite ca fiind acordul de vointa care se realizeaza intre doua parti, numite vanzator si comparator, prin care vanzatorul se oblige, in principal, sa transmita dreptul de proprietate si sa predea lucrul vandut, iar cumparatorul se oblige sa plateasca pretul lucrului. Este important de mentionat faptul ca, drepturile intuit personae, de exemplu dreptul la pensie, dreptul la intretinere si drepturile patrimoniale cu caracter strict personal cum e dreptul real de uz, nu pot face obiectul vanzarii-cumpararii. Contractul de vanzare-cumparare are cateva particularitati care formeaza caracterul juridic al acestuia, astfel o particularitate face referire la bilateralitatea acestuia, la reciprocitatea obligatiilor ce incumba ambele parti, vanzatorul are obligatia de a transmite dreptul de proprietate, de a preda lucrul vandut si de a-l garanta pe comparator pentru evictiune si pentru viciile lucrului, cumparatorul avand obligatia de preluare a bunului, de a plati pretul si, de regula, de a suporta cheltuielile vanzarii. Fiind un contract bilateral, se vor aplica efectele specifice acestei categorii de contracte, respective rezolutiunea sau rezilerea contractului, exceptia de neexecutare a contractului si riscul contractual. Avand in vedere ca, ambele parti urmaresc realizarea unui avantaj material, contractual de vanzare-cumparare este un contract cu titlu oneros si in acelasi timp comutativ, deoarece ambele parti cunosc existenta si intinderea obligatiuniilor pe care le au inca din
2

momentul incheierii contractului. Contractul de vanzare-cumparare este, de regula, un contract consensual, fiind incheiat in mod valabil prin simplul accord de vointa al partilor, fara indeplinirea vreunei formalitati sau predarea bunului vandut, insa acest aspect comporta unele exceptii, precum faptul ca, vanzarea de terenuri se face numai in forma autentica, in lipsa formei autentice contractual are nulitate absoluta, aceasta forma autentica nefiind insa necesara in cazul instrainarii constructiilor. Caracterul translativ de proprietate al contractului, aduce in atentie ca, dreptul de proprietate se transmite de la vanzator la comparator in momente diferite, in functie de natura bunului vandut. Daca este individual determinat, dreptul de proprietate se transmite din momentul realizarii acordului de vointa, chiar daca bunul nu a fost predate si pretul nu a fost platit, asa cum se prevede si in cadrul art. 1295 din Codul civil. Trebuie retinut ca, riscul pieirii fortuite apartine cumparatorului, astfel daca bunul este determinat prin caractere generice, dreptul de proprietate se transmite in momentul individualizarii bunului prin cantarire, masurare, numarare, operatiuni care se fac de regula in momentul predarii lui. In cazul vanzarii unui teren, dreptul de proprietate se transmite in momentul intocmirii contractului in forma autentica, lipsa formei autentice determinand nulitatea absoluta a contractului incheiat. Conform dispozitiilor art. 1306 din Codul civil, cu trimitere la capacitatea de folosinta, regula este reprezentata de capacitate, iar antonimul, incapacitatea este exceptia. Cazurile de incapacitate de folosinta sunt expres si limitative prevazute de lege si au statutul de incapacitati speciale, in practica judiciara calificandu-se ca prohibitii sau interdictii de a cumpara. Aceste incapacitati speciale se grupeaza in doua grupe, interdictii legate de persoana care vinde si cumpara sau care cumpara, care pot fi la randul lor interdictii generale si speciale si interdictii stabilite in functie de natura bunurilor sau de destinatia lor. Prima categorie de interdictii speciale vizeaza vanzarea intre soti, care este interzisa atunci cand este incheiata direct, cat si atunci cand se incheie prin persoane interpuse, vizeaza tutorii care nu pot cumpara bunurile persoanelor aflate sub tutela lor atat timp cat nu au dat descarcare de gestiune, mandatarii conventionali sau legali care nu pot de regula cumpara bunurile pentru care au fost imputerniciti sa le vanda si administratorii bunurilor statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor care nu pot cumpara bunurile aflate in administrarea lor. De asemenea aceasta categorie mai face referire si la faptul ca functionarii publici si cei din comisiile de licitatii nu pot cumpara bunurile statului sau ale unitatilor administrativeteritoriale care se vand prin mijlocirea lor, dar si la faptul ca judecatorii, procurorii si cesionarii nu pot fi cesionari de drepturi litigioase care sunt de competenta Curtii de Apel in a carei circumscriptie isi exercita functia sau profesia de avocat. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor, dar in schimb, daca investesc in Romania constituind o societate comerciala care, potrivit legii romane, este persoana juridica romana, aceasta poate dobandi terenuri, chiar daca asociat unic este un cetatean strain sau apatrid. Este de retinut faptul ca
3

persoanele insolvabile sau in incapacitate de plata nu pot cumpara bunurile immobile care se vand prin licitatie publica. In practica dreptului commercial incheierea unui contract de vanzare-cumparare este precedata, uneori, de negocieri sau tratative prealabile, dar care nu au forta juridical, prin urmare nu creeaza obligatii pentru partenerii sai, lucru care inseamna ca ei nu vor fi tinuti sa perfecteze contractul. Incheierea contractului de vanzare-cumparare sau realizarea acordului de vointa este urmata de cele mai multe ori de unele acte juridice, cum ar fi de exemplu promisiunea unilateral de vanzare, promisiunea bilateral de vanzare-cumparare, pactul de referinta sau dreptul de preemtiune. Promisiunea unilateral de vanzare este in fapt un antecontract, care contine obligatia vanzatorului de a incheia contractul de vanzare, cumparatorul avand drept de creanta, respectiv optiunea de a cere promitentului sa incheie contractul. Spre deosebire de promisiunea unilaterala de vanzare, cea bilaterala de vanzare vizeaza obligatia ambelor parti de a incheia in viitor contractul de vanzarecumparare in conditiile stabilite si cu indeplinirea formalitatilor prevazute de lege. Definindu-se ca intelegerea prin care o persoana se obliga fata de alta in cazul in care va vinde un anumit bun sa-i acorde preferinta, la un pret egal, pactul de referinta nu vizeaza cazul in care promitentul se obliga sa vanda, asa incat beneficiarul nu il poate oblige sa incheie contractul.Raspunderea proemitentului fata de beneficiar intervine numai in cazul cand nu ii acorda preferinta incheind contractul de vanzare-cumparare cu o terta persoana. De regula, raspunderea vanzatorului promitent este angajata fata de beneficiarul promisiunii numai in privinta daunelor interese. Contractul de vanzare incheiat cu terta persoana ramane in principiu, valabil, exceptand frauda beneficiarului promisiunii si complicitatea tertului achizitor. In dreptul commercial, de cele mai multe ori, manifestarea de vointa poate sa rezulte si din remiterea materiala a titlurilor representative de marfuri, cand acestea sunt la purtator sau din girul titlurilor representative de marfuri la ordin. Conform uzantelor comerciale, dolul in materie comerciala nu se apreciaza cu aceeasi rigurozitate ca in cazul dreptului zivil, si acest lucru este datorat faptului ca este o obisnuinta pentru comerciant sa isi vanda marfa apeland la o serie de mijloace exagerate in raport cu calitatea marfii. In cazul contractului de vanzare-cumparare, obiectul este reprezentat de obligatiile sau prestatiile la care s-au obligat partile contractante si care se refera la bunuri/lucruri corporale, respective lucrul vandut si pretul. Lucrul vandut potrivit dispozitiilor Codului Civil trebuie sa indeplineasca cateva conditii, considerate de baza, oprima conditie fiind faptul ca lucrul sa fie in circuitul civil general, in comert. Interdictia vanzarii bunurilor scoase din circuitul civil poate fi absoluta in cazul cand bunurile prin natural or sau prin determinarea legii sunt de uz sau de interes public si din acest motiv sunt inalienabile sau pot fi relative in cazul bunurilor care nu sunt inalienabile, dar care pot fi vandute numai de catre anumite persoane si in anumite conditii. A doua conditie pe care trebuie sa o indeplineasca lucrul vandut este ca el sa existe in present sau sa poata
4

exista in viitor, astfel daca in momentul incheierii contractului bunul se pierduse vanzarea devine nula absolut, tocmai din cauza lipsei obiectului, insa acest aspect se schimba in cazul in care in momentul inchierii contractului bunu exista in parte, cumparatorul avand in acest caz posibilitatea sa ceara rezolutiunea contractului sau sa ceara executarea partii din lucru ramas cu reducerea corespunzatoare a pretului. O conditie generala, comuna tuturor contractelor este cea de-a treia, care se refera la faptul ca bunul trebuie sa fie determinat sau determinabil, posibil si moral, care trimite ulterior la ultima conditi, si anume cea referitoare la calitatea vanzatorului de a fi proprietarul lucrului vandut. Unul dintre componentele esentiale ale contractului de vanzare-cumparare commercial este reprezentat de pret, acest fiind in acelasi timp si principal contraprestatie a cumparatorului. Un contract este calificat contract de vanzare-cumparare doar daca, in schimbul prestatiei pe care o face cumparatorul, vanzatorul primeste de la acesta o suma de bani, aspect ce are in vedere doua puncte si anume, determinarea pretului si clauzele contractuale privind pretul. Libertatea de vointa a partilor, care este principiul fundamental in formarea contractului, isi pune amprenta si asupra determinarii pretului contractual. Acest principiu aduce in atentie ca preturile si tarifele se stabilesc si se adapteaza de catre agentii economici, indifferent de forma de organizare si titularul dreptului de proprietate, prin negociere cu beneficiarii, punand accent si pe existenta unor exceptii de la principiul libertatii stabilirii pretului, exceptii justificare de existenta monopolului de stat asupra unor bunuri ca, electicitatea sau gazelle naturale. Pretul este determinat si in cazul in care in contract se prevede ca se va putea plati pretul practicat pe piata pentru categoria respective de produse, putand fii de asemenea determinat si de o terta persoana, numita arbitru, aratata in contract sau nominalizata ulterior. Partile contractante au posibilitatea ca in cuprinsul contractului sa prevada o clauza prin care pretul care se va plati va depinde de un anumit indice convenit de catre parti, numit moneda de cont a contractului, partile avand de asemenea posibilitatea sa stabileasca o cluaza de revizuire a pretului, care face posibila stabilirea ulterioara a pretului in functie de pretul practicat pe piata. O clauza contractual privind pretul este cea referitoare la vanzarea cu plata pretului in rate si care, poate fi calificata ca o vanzare pe credit, pretul fiind fractionat si platibil la diferite perioade de timp. In momentul incheierii contractului se achita un avans, dupa care sunt evaluate ratele in cote progresive egale sau regressive, creditul putand fi acordat de catre un vanzator sau de o terta persoana. Este important de retinut ca la pretul convenit se adauga dobanda si cheltuielile accesorii vanzarii. Dreptul de proprietate si riscurile pieirii fortuite se transmit de la vanzator la comparator in momentul semnarii contractului de vanzare-cumparare. Alta conditie pe care trebuie a o indeplineasca pretul este ca el sa fie sincer, adica sa corespunda realitatii si serios, mai exact sa existe o vadita disproportie intre valoarea bunului vandut si pretul stabil. In cazul in care pretul este fictive contractul este nul ca vanzare-cumparare dar poate fi valabil ca o donatie
5

deghizata, in masura in care sunt indeplinite conditiile legale in material donatiei. Daca pretul nu indeplineste conditiile referitoare la sinceritate si seriozitate, contractul va fi lovit de nulitatea absoluta. De regula vanzatorul are doua obligatii principale si anume sa predea cumparatorului lucrul vandut sis a il garanteze pentru evictiune si pentru viciile lucrului. Privind obligatia de predare a lucrului vandut trebuie avut in vedere cadrul conceptual al obligatiei de predare, prin predare intelegandu-se obligatia vanzatorului de a pune la dispozitia cumparatorului bunului vandut, in asa fel incat cumparatorul sa intre in detentia bunului, si obiectul predarii si conformitatea. Daca bunul este individual determinat acesta se va preda in starea in care se afla in momentul realizarii acordului de vointa, iar daca bunul este determinat prin caractere generice el se va preda in starea existenta in momentul individualizarii lui cantarire, masurare, numarare, iar daca bunul vandut este un imobil, mai cu seama teren, se pune problema clarificarii conditiei de conformitate stabilita de legiuitor in art. 1327 C. Civil pe atat masura. In lipsa unei stipulatii exprese in contract, predarea se va face la locul situatiunii bunului vandut, in momentul incheierii contractului. In cazul bunurilor determinate prin caractere generice in lipsa unei stipulatiuni, plata se va face la domiciliul sau la sediul debitorului. Referitor la obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul civil, vanzatorul este obligat s ail garanteze pe comparator pentru linistea si utila posesie a bunului, evictiunea intervenind in momentul in care o terta persoana sau vanzatorul insusi pretinde ca are un drept asupra bunului vandut. Vanzatorul raspunde pentru evictiunea care provine din fapte tertei persoane, daca sunt indeplinite cumulative cateva conditii precum, fapta tertei persoane sa fie o tulburare de drept, cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii si cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de comparator. Obligatia de garantie pentru evictiune exista numai daca, in momentul cumpararii, cumparatorul nu a cunoscut faptul ca o terta persoana are un drept asupra lucrului cumparat. Exista de asemenea cateva efecte ale obligatiei de garantie pentru evictiune, evictiune care poate fi totala sau partiala. In ceea ce priveste evictiunea totala, cumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului valoarea fructelor pe care le-a predate tertului evingator, fructe percepute dup ace a luat cunostinta de adevaratul proprietar, pentru ca din acel moment el este considerat de rea credinta. In cazul evictiunii partiale cumparatorul isi pierde o fractiune din lucrul cumparat, fie o cota ideala din dreptul de proprietate, fie ca terta persoana si-a valorificat un drept cu privire la lucru, exemple ar putea fi un drept de abilitatie, superficie. Rezolutia vanzarii intervine in cazul in care evictiunea unei parti din lucru sau drept este atat de importanta pentru ca, in cazul in care aceasta ar fi stiut, cumparatorul nu ar mai fi cumparat. Este stiut ca vanzarea comerciala are ca obiect bunuri mobile, asa incat este interesant de stiut daca dispozitiile din codul commercial referitoare la bunuri mobile vandute se aplica si in materie comerciala. Fata de imprejurarea ca in legislatia comerciala nu exista dispozitii speciale
6

referitoare la obligatia de garantie pentru evictiune, evident ca se vor aplica dispozitiile din Codul civil. Este interzis vanzatorului s ail tulbure pe comparator in linistea folosinta a dreptului de proprietate asupra fondului de comert prin fapta de exercitate a aceluiasi comert sau a unuia asemanator in vecinatatea fondului de comert vandut. Cumparatorul are obligatia de plata a pretului in cadrul careia locul si data platii, precum si obligatia cumparatorului la plata dobanzilor sunt importante si obligatia de primire a lucrului vandut. Plata pretului se face la locul si in momentul in care se face predarea bunului vandut daca nu s-a prevazut altfel in contract, predarea facandu-se la locul unde se afla bunul sau domiciliul ori sediul vanzatorului. Plata pretului se face integral, potrivit principiului indivibilitatii platii, aceasta putandu-se realiza si in rate, dar si in acest caz plata pretului este o prestatie unica, plata in rate fiind o modalitate de executare. Cumparatorul poate face plata si anticipat, insa in acest caz dobanda va fi calculate si datorata pana la termenul prevazut in contract, exceptie facand cazul cand vanzatorul consimte recalcularea ei in functie de data platii. In dreptul civil, articolul 1363 din codul civil, prevede obligatia pentru comparator de a plati vanzatorului dobanda pana la achitarea integral a pretului, daca sunt implinite in mod cumulative cateva conditii, precum existenta conventiei in sensul obligarii cumparatorului si la plata unei dobanzi, lucrul vandut, prin natura lui, este producator de fructe naturale sau civile si nu in ultimul rand o conditie este cea referitoare la faptul ca, in toate celelalte cazuri numai din momentul punerii in intarziere a cumparatorului printr-o notificare, dobanda calculandu-se din momentul notificarii facute cumparatorului. Neexecutarea obligatiei de plata a pretului de catre comparator da dreptul vanzatorului sa aleaga intre, executarea in natura, fortata a obligatiei de catre comparator, actiunea putand fi intentata in termenul de prescriptive de 3 ani sau invocarea exceptiei de neexecutare a contractului daca vanzatorul insusi nu si-a indeplinit obligatia de predare a bunului vandut. De asemenea mai exista o alta posibilitate in cazul neexecutarii obligatiei de plata, cum ar fi rezolutia contractului. Luarea in primire a lucrului se va face la locul si la termenul la care vanzatorul era obligat s ail predea, cumparatorul urmand sa suporte si cheltuielile ridicarii bunului de la locul predarii. Exista cateva varietati ale contractului de vanzare-cumparare, cum ar fi vanzarea dupa greutate, numar sau masura si vanzarea pe incercate. Obiectul contractului il formeaza bunurile de gen dintr-un lot determinat, dintr-un gen limitat si este absolut necesar a se proceda la individualizarea bunurilor prin cantarire, masurare si numarare. Efectele contractului, respective dreptul de proprietate si riscul pierderii fortuite, se transmit dupa individualizarea bunurilor, fie prin determinarea pretului. Efectele contractului in privinta transmiterii dreptului de proprietate si a riscului pieirii fortuite se produc din momentul realizarii acordului de vointa, data la care se individualizeaza bunurile vandute. Vanzarea pe incercate este o varietate a contractului de vanzarecumparare, in care realizarea acordului de vointa este supus incercarii bunului de catre comparator.
7

Pentru determinarea calitatii bunurilor trebuie efectuata o expertiza si trebuie retinut ca, vanzarea pe incercate nu se confunda cu vanzarea pe gustate, cand contractul nu se considera incheiat decat dupa ce cumparatorul a gustat bunul si este de acord sa il cumpere. Rezolutiunea conventional a contractului de vanzare-cumparare comerciala opereaza numai in cazul in care la momentul incheierii contractului sau ulterior, printr-o conventie separate, dar inainte de executarea obligatiilor, partile au stipulate printr-o clauza expresa, rezolutiunea de plin drept a contractului in cazul neexecutarii obligatiilor de catre una dintre ele. In literature juridical, clauza expresa poarta denumirea de pact comisoriu expres, iar in cazul in care leiuitorul nu a reglmentat regimul clauzelor comisorii, in principiu ele sunt valabile, insa avand in vedere consecintele lor asupra finite contractelor, sunt interpretate restrictive si cu o mai mare severitate de practica judiciara. In functie de intensitatea efectelor pe care le produc, pactele comisorii pot fi de patru grade, pactul comisoriu expres de gradul I care este clauza contractual prin care partile stipuleaza ca, in caz de neexecutare a obligatiilor de catre una dintre parti, contractul va fi rezolvit, pactul comisoriu expres de gradul II care este clauza prin care partile stabilesc ca in cazul in care o parte nu va executa obligatiile contractual asumate, cealalta parte are dreptul sa desfiinteze unilateral contractul, pactul comisoriu expres de gradul III, aceasta fiind clauza prin care se prevede ca in cazul in care una dintre parti nu executa obligatiile sale pana la un anumit termen contractul este rezolvit de plin drept si pactul comisoriu expres de gradul IV, care este clauza prin care partile prevad ca in cazul neexecutarii obligatiilor contractul se desfiinteaza de plin drept fara actiune in justitie si fara nici o alta formalitate prealabila. Pactele comisorii exprese de gradele III si IV sunt cele mai energice, neexecutarea obligatiilor contractual inauntrul termenelor stabilite avand ca efect rezolutiunea de plin drept a contractelor fara nici o alta formalitate prealabila. Un aspect interesant de discutat in ceea ce priveste contractul de vanzare-cumparare comerciala este deosebirea de contractul de vanzare-cumparare civila, diferenta care este numai de ordin functional. Vanzarea-cumpararea comerciala este asemanatoare cu vanzarea-cumpararea civila, aspect datorat faptului ca si intr-un caz si in celalalt este vorba de un contract prin intermediul caruia se transmite proprietatea unui lucru in schimbul unui pret. Ceea ce deosebeste cele doua operatiuni este insa functia economica a contractului si anume interpunerea in schimbul bunurilor, aceasta functie conferind vanzarii-cumpararii un caracter comercial.

Bibliografie Stanciu D. Carpenaru. Drept commercial roman, Editura ALL BACK, Bucuresti, 2001 Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica. Drept comercial, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2000 Raul Petrescu. Drept Comercial Roman, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1996