CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI

DE MARIN PREDA
Comentariu literar - referat

Romanul CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI este ultimul roman al scriitorului
Marin Preda si a aparut in anul 1980 cu cateva saptamani inainte de moartea scriitorului.
Surse de inspiratie, teme:
Romanul Cel mai iubit dintre pamanteni are la baza dramele personalitatilor culturale din
acea vreme L. Blaga, Ion Caraion. In conditiile instalarii regimului comunist in Romania
Romanul lui Marin Preda este o opera de fictiune - traseul existential al lui Victor Petrini,
personajul protagonist, este tragic: dat afara din functia de asistent universitar al facultatii de
Filozofie, lui Victor Petrini ii este data o existenta tragica: coboara pe scarile ierarhiei sociale,
personajul ajunge lucrator intr-o echipa de deratizare, unde cunoaste mizeria umana.

Structura romanului:
Alcatuit din zece parti dispuse in trei volume. "Cel mai iubit... " este un jurnal, o
confesiune lucida si amara, scrisa la persoana I de catre un om pe care sansa 1-a ocolit.
Tehnica este cea a retrospectivei, eroul (inchis pentru crima), povestindu-si intreaga viata;
exceptie fac doar vreo treizeci de pagini din ultimul volum, scrise de Ciceo, avocatul lui Petrini.
Volumul I incepe printr-o meditatie pe tema mortii ( "Moartea e un fenomen simplu. in natura,
numai oamenii il fac inspaimantator. Vorbesc de moartea naturala, care adesea e o dulce ispita");
volumul al III-lea se incheie prin fraza concluziva: "daca dragoste nu e, nimic nu el". in acest
mod, Eros1 si Thanatos2 se arcuiesc peste intreaga actiune.
Titlul romanului poate fi inteles abia la sfarsit si constituie o ironie amara: cel mai iubit dintre
pamanteni n-are parte de dragostea semenilor; mai mult decat atat, insasi Soarta nu-1 iubeste,
harazindu-i infrangeri si umilinte si facand din el un ucigas fara voie.

Subiectul romanului:

Romanul se constituie ca un jurnal, pe care detinutul Victor Petrini il scrie in timpul

ultimei sale condamnari si in care isi regandeste intreaga viata.
Prima parte a acestei retrospective cronologice evoca tineretea lui Victor Petrini, petrecuta
inaintea si in vremea celui de-al doilea razboi mondial, cand "timpul nu mai avea rabdare" (ca si
in "Morometii").
Crescut intr-un oras transilvanean, in casa unui muncitor de la fabrica de avioane, Victor Petrini
devine " un adolescent dur si turbulent", ocolit de fete (carora le era frica de el) si urat de colegi
pentru gandirea sa transanta.
Incetul cu incetul, tanarul se transforma intr-un alt Mare Singuratic, intr-un instrainat orgolios si
revoltat impotriva lui Dumnezeu (ca Lucifer).
Poate nu neaparat din aceste pricini, dar, in orice caz, existenta lui Petrini s-ar putea asemana cu
destinul luciferic: "caderea" in Infern incepe in adolescenta si tot ceea ce va urma (istoria
absurda, detentia, iubirea convertita in ura, cele doua crime) constituie "treptele" coborarii in
"subterana". Expresia simbolica a "subteranei" o constituie "munca" la ucis de sobolani in care
va fi aruncat profesorul universitar Victor Petrini. Deocamdata, persoana asupra careia isi revarsa
liceanul necazurile instrainarii sale este Mama. Cu aceasta, fiul poarta discutii contradictorii pe
teme religioase, ba chiar, intr-o seara, o loveste peste bratul care facea asupra lui semnul crucii.
Prima parte a volumului I ar putea fi privita si ca roman al formarii unui tanar.
Din aceasta formare face parte si initierea erotica (episodul legaturii cu Nineta Romulus), sfarsita
curand prin plecarea fetei. Dupa ce termina liceul, Victor Petrini se inscrie la Facultatea de Litere
si Filozofie din acelasi oras, devenind un student stralucit.
Acum traieste o noua iubire (pentru o frumoasa colega numita de el Caprioara), dar nunta
proiectata nu are loc: dorind sa scape de o sarcina ( "amintire" de la un medicinist), Caprioara
moare, se pare, in timpul interventiei.
Cautarea fetei de catre autoritati si ancheta la care este supus Petrini constituie un mic roman
senzational a carui enigma ramane pecetluita.
incepand cu partea a doua a cartii, viata personajului central curge dictata de aceeasi Soarta, in
interiorul careia notiunile de: fericire, iubire, prietenie, dreptate isi modifica sensurile.
Pregatindu-se pentru o cariera in invatamantul superior, Petrini preda la o scoala unde-1 are drept
coleg pe un anume Petrica Nicolau (ins anxios si autor al unui volum de versuri) care ii devine
prieten.
Invitat intr-o zi la masa, Victor ramane impresionat de frumusetea iradianta a Matildei
(sotia noului sau amic), de care se indragosteste.

La randul ei, femeia raspunde cu caldura acestei iubiri, vi-zitandu-1 pe Victor Petrini si
trimitandu-i scrisori, cu atat mai mult, cu cat sotul ei (dominat de un tata autoritar) devenise si
mai dificil.
Dupa doi ani, divortul dintre sotii Nicolau pronuntandu-se, Petrini se casatoreste cu Matilda si se
muta in somptuoasa ei casa.
Abia acum incepe iadul pentru proaspatul sot, caci iubirea stihiala a femeii oscileaza intre patima
si ura, cunoscand chiar momente de violenta, cand dragostea coboara "in subterana".
Intelectuala si ea (era arhitecta), dar avand o cultura diferita de cea filozofica, Matilda nu
poate crea o comunicare spirituala cu sotul ei (care devenise asistent universitar si scria o lucrare
despre o noua gnoza). in plus, femeia are destule momente in care isi arata adancurile (urate) ale
sufletului sau abisal, devenind parca un alt om.
Bunaoara, ducandu-si sotul in vizita la o ruda, Matilda il trateaza ca pe un necunoscut, ranindu-i
mandria in fata numeroasei ei familii; banuitoare fara temei, il actfza mereu pe Victor de simpatii
fata de alte femei, ba chiar, intr-o zi, sparge sertarele in care acesta isi pastra manuscrisul
viitoarei lui carti; nu de putine ori, ea incearca sa-si impuna dominatia, ba chiar sa-1 invite sa
plece.
Aceasta ar fi o parte din romanul de dragoste continut in cartea de fata. Imaginea care
sintetizeaza transformarea iubirii dintre cei doi soti este chipul Matildei, care capata trasaturi
masculinizate, ca intr-un mit intors al Androginului4: "imi arata un chip devastat, cu ochii pe
jumatate inchisi, acest chip care nu era frumos decat printr-un misterios suflu interior, era parasit
acum de armonia lui si mi se arata ochilor cu oribilele trasaturi ale unui barbat".
in paralel cu existenta cuplului Petrini, sunt infatisate aspecte din viata politica si universitara a
anilor 1950. Acestea constituie o noua "treapta" a coborarii in Infern, cand Istoria devine
absurda, mutilandu-i pe cei care nu se incadreaza in "patul" ei procustian. Astfel, noul decan al
Facultatii de Filozofie (unde preda si Petrini) este un anume Vaintrub, medic stomatolog devenit,
peste noapte, profesor de marxism. Tot acum, un mare filozof (probabil L. Blaga) este inlaturat si
inlocuit cu un ins total nepregatit, iar unele discipline sunt scoase din planul de invatamant; cel
mai puternic om din facultate este caloriferistul (devenit secretar de partid); din ordinul lui
Stalin, incepe amenajarea Canalului Dunare-Marea Neagra, pe santierele caruia este distrusa
intelectualitatea romaneasca; un coleg al lui Petrini (un anume Cubles) este arestat, in timpul
demonstratiei de 7 Noiembrie, din pricina ca strigase ca Ardealul este pamant romanesc.

Tabloul vietii universitare din acei ani este completat, in volumul al III-lea, prin amintirile lui
Suzy Culala (iubita lui Petrini). Aceasta evoca sedintele in care, in fata amfiteatrelor pline de

studenti, erau "infierati" tinerii care proveneau din familii instarite; in urma unei asemenea
"demascari", o fata se spanzurase.
Petrini resimte, in curand absurditatea timpului pe care-1 traia; chiar in seara botezului fiicei sale,
Silvia, acesta este arestat. Aici se incheie primul volum al romanului.

Volumul al II-lea prezinta, la inceput, interogatoriile absurde la care este supus Victor
(acuzat ca ar fi facut parte din miscarea "Sumanele negre", de esenta antimaghiara). Dupa trei
luni, cu toate ca nu recunoscuse ceea ce nici nu era adevarat, Petrini este condamnat si ajunge in
minele de plumb de la Baia Sprie.
Este o noua "treapta" a coborarii in Infern, concretizata in imaginea dantesca a galeriilor
intunecate, dar si in rautatea gardienilor analfabeti, dar stapaniti de mandria puterii. Unul dintre
acestia ravneste sa-1 ucida pe Victor Petrini, tinandu-1 nopti intregi descult si numai in camasa,
in ghereta din scanduri a carcerei, in luna februarie. Scena in care acest gardian mimeaza
zdrobirea tamplei detinutului este edificatoare pentru Istoria stupida care agresa fiinta umana,
distrugandu-i inteligenta.
Asa se face ca, intr-o zi, Victor Petrini il ucide pe gardianul primejdios, impingandu-1 in abisul
intunecat al minei si salvan-du-si astfel viata. Considerata drept un accident datorat neatentiei,
aceasta moarte trece neobservata.
Eliberat dupa trei ani si trei luni, personajul se intoarce in orasul sau, dar nu mai poate fi vorba
de a fi reintegrat in invatamant; el este obligat sa intre in echipa de deratizare a orasului, uciderea
sobolanilor fiind, poate, ultima "treapta" a coborarii in Infern.
Toate aceste aspecte (viata universitara, atitudinea autorita tilor, existenta puscariasilor politici,
trimiterea la "munca de jos" a intelectualilor) alcatuiesc romanul politic si social.
La putin timp dupa intoarcerea sotului sau, Matilda (deranjata de noua pozitie sociala a acestuia)
divorteaza si se casatoreste cu un anume Mircea - activist de partid de rang superior.
Victor Petrini devine strungar, apoi contabil la o intreprindere (ORACA), incercand sa ramana
om intr-o lume ilogica: "intr-o lume absurda, de rinoceri^ trebuie sa ramai om, chiar cu riscul
de a deveni tu insuti absurd ca nu esti rinocer." (Andreea Vladescu)
Volumul al II-lea se incheie cu paginile de mare vibratie evocand moartea Mamei, care se
desparte de viata indurerata si plina de amar.

Volumul al IlI-lea prezinta intoarcerea lui Victor Petrini la mitul iubirii.

Nascuta din nevoia de a umple golul lasat de moartea Mamei, aceasta dragoste se va dovedi o
iluzie: Suzy Culala (iubita lui Petrini) isi ascunde nu doar infatisarea (sub pletele castanii ca un
alt val al Mayei), ci si statutul social. Casatorita cu un inginer dipsoman, Pencea, ea "uita" acest
"amanunt", fapt care va avea urmari grave: in timp ce se aflau la munte, Suzy si Victor sunt
urmariti, pana in cabina telefericului, de catre Pencea (hotarat sa-i ucida). Pentru a se apara,
Petrini il impinge in prapastie pe dipsoman, savarsind a doua crima.
Marturisindu-si fapta, Victor este inchis din nou, timpul detentiei fiind si cel in care isi scrie
jurnalul.
Finalul il evoca pe acest om batut de soarta in perioada urmatoare eliberarii; acum scapa de
iubirea-iluzie (prin plecarea din tara a lui Suzy) si se pregateste sa-si publice cartile. La numai
treizeci si cinci de ani, personajul intelege ca mitul fericirii prin iubire va dainui etern.
Exista, in roman, minunate pagini inchinate Mamei, suflet " bogat in absolut, dincolo de timp si
de spatiu "; tot asa, exista pagini pline de duiosie in care este exprimata iubirea pentru micuta
Silvia. impreuna, aceste fragmente alcatuiesc un roman al familiei.

Arta realizarii personajului principal

Personajul central al romanului este Victor Petrini - profesor universitar dintr-un oras
transilvanean si autorul jurnalului lucid si amar, care trebuia sa tina locul spovedaniei dinaintea
mortii.
Din paginile lui se incheaga imaginea unui personaj complex, sincer pana la duritate, care
cauta in scris o modalitate de izbavire.
Aflat intr-o situatie-limita a vietii (asteptand condamnarea la inchisoare pe viata), el isi
regandeste altfel intreaga existenta condusa de o Soarta nemiloasa si atotputernica, asa cum se
intampla in marile tragedii antice. Din acest punct de vedere, Victor Petrini este un personaj
tragic.
Prenumele primit la botez ar fi trebuit sa-i aduca un statut de invingator, dar acesta se lasa
asteptat pana la sfarsitul cartii; ca si titlul romanului, prenumele este o ironie, Petrini fiind mereu
un mare invins.
Ca si eroii lui Camil Petrescu, personajul este un intelectual de elita, iar numeroasele
citate si referinte la Platon, Socrate, Spinoza, Rousseau, Dostoievski ii atesta aceasta calitate.
Ganditor profund (asa cum reiese din discutiile purtate cu prietenul sau, Ion Micu, dar, mai ales,
din numeroasele pagini in care analizeaza viata si lumea), Victor Petrini este un idealist; pentru
el, sensul existentei consta in apararea valorilor ei sacre: credinta in ideal, prietenia,
devotamentul, iubirea.

Din pacate, viata ii ofera revelatii dureroase personajul traind complexul unei adevarate "caderi"
luciferice.
Cea dintai dintre acestea o constituie istoria aberanta al carei martor este; onest in gandire
si in relatiile cu ceilalti oameni, Petrini nu poate intelege schimbarile la care asista: inlocuirea
marelui filozof si a altor profesori renumiti, condamnarea lui pentru un cuvant dintr-o scrisoare
(trimisa de un fost amic) rautatea gratuita in numele unei dogme.
Cu toate ca incearca sa reziste cu stoicism loviturilor soartei, se simte un instrainat, din pricina ca
muncile pe care le face dupa prima detentie ii anuleaza calitatea de creator.
A doua mare revelatie a lui Petrini este legata de mitul fericirii prin iubire. in care se refugiase,
intr-un soi de bovarism (ca si Ilie Moromete).
Se vadeste insa ca amandoua femeile pe care le-a iubit poarta parca o damnare, un blestem de
care nu pot scapa.
Astfel, Matilda il fascineaza numai atunci cand este sotia altuia, reprezentand pentru el
Trecatoarea, Necunoscuta plina de mister. Ulterior isi da seama ca femeia era jucaria unor forte
obscure, a unor "demoni" care o invadau din adancurile ei sufletesti si niciodata nu va fi altfel.
Suzy poarta si ea blestemul minciunii si este atragatoare numai pana la aflarea
adevarului; pe urma, devine parca o straina, iar plecarea ei reprezinta o binefacere.
Pana la sfarsit, Petrini ramane un alt Mare Singuratic, personaj fascinant si unic in literatura
romana.
Fragmente din romanul cel mai iubit dintre pamanteni:
"Da, avusese dreptate, fusesem necrutor: nu trebuia s iau hotrri de unul singur. nct, dup
ce redevenii liber, continuarm s trim mpreun, ca nainte, dar asta nu dur mult i curnd ne
desprirm definitiv. Am spus ca nainte, dar nu se mai putea ca nainte, fiindc nu mai eram
aceiai. Vraja, cum se zice, se spulberase, dei noi ncercarm la nceput s-o renviem. Ea ns,
dorind s fie sincer, cum nelesese din nvinuirile mele c nu fusese, zdrnici acea renviere i
m fcu s descopr c eu iubisem pe nesincera aceea, care m fermeca, i nu pe sincera asta fr
vocaie; nu mai tia s fie fascinant. Sursa misterului unui suflet e insondabil. Sinceritatea
poate amei mult mai tare dect falsul mister al minciunii, dar exerciiul seduciei ei nu se fcuse
pe sinceritate i era prea trziu, adic era prea btrn acum ca s se schimbe. Iar s continui eu
ca nainte nu se mai putea, nu mai aveam n faa mea o ingenu ca atunci cnd o cunoscusem, ea
nu mai putea simula perplexitatea, uimirea... Pe scurt, nu mai avea putere asupra mea... ntlnirile
noastre erau tot mai scurte, tot mai terne, tot mai rare.

Intr-o zi mi spuse cu un aer preocupat c a reuit s obin un paaport, s plece n Italia, unde
au chemat-o nite rude. Rudele, adic, au reuit s obin acel paaport. "Te mai ntorci?", o
ntrebai. "Bineneles c m ntorc", protest ea. Bineneles c minea. Nu se mai ntoarse...
M-am recitit acest lung manuscris i, dincolo de ceea ce el conine, m-a uimit barbaria
concretului, pe larg etalat, i cu plcere vizibil, i pe care nu l-am putut ocoli, fiind ncredinat
c astfel m-a fi chinuit ndelung, fr s obin, spiritual-mente, eliberarea total a contiinei
mele de ceea ce am trit. Am fost ispitit, o clip, s-1 arunc n foc. i totui, mi-am spus, trebuie
s-i dau drumul s mearg. Muli dintre semenii mei au gndit poate la fel, au jubilat ca i mine,
au suferit i au fost fericii In acelai fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire, al acestei iubiri
descrise aici i nu al iubirii aproapelui, n-a ncetat i nu va nceta s existe pe pmntul nostru, s
moar adic i s renasc perpetuu. i atta timp ct aceste trepte urcate i coborte de mine vor
mai fi urcate i coborte de nenumrai alii, aceast carte va mrturisi oricnd : ...dac dragoste
nu e, nimic nu e!...
(Din vol. Cel mai iubit dintre pmnteni)

APRECIERI CRITICE
"Cvasiunanimitatea criticii a ntmpinat cu mari elogii romanul n trei volume (autorul l
numete i "trilogie") Cel mai iubit dintre pmnteni (1980), vznd n el o culme a creaiei lui
Marin Preda, o nsumare a tuturor eforturilor de pn acum ale artistului, "un bildungsroman
intelectual", un roman "total", "best-sel-ler-ul pe tema obsedantului deceniu" etc, cutat cu
febrilitate de un public din ce n ce mai mare, cumprat la preuri de specul din pricina
neajungerii ediiei, un roman-eveniment de epoc, n fine, putnd constitui unul dintre cele mai
interesante obiecte de studiu pentru sociologii psihologiei de mas, ca s nu spunem ai
"psihozei". Cci trebuie s recunoatem c la toate acestea a contribuit mult i moartea cu totul
neateptat a scriitorului - n plin maturitate creatoare - la nici dou luni de la nceputul difuzrii
crii.
ntr-un interviu realizat de M. Ungheanu (Luceafrul, nr. 17/1975), Marin Preda ddea dreptate
criticului din Vocaie i aspiraie, mrturisindu-se din nou: "Teza dumneavoastr cu privire la
vocaie i aspiraie se vede confirmat. Moromeii este romanul vocaiei, dar ceea ce voiam eu s
fac n continuare, pornind de la el, reprezint aspiraie". Ei bine, trecnd prin experiena Marelui
singuratic, a Risipitorilor, a Delirului, i mai ales a Intrusului, dup toate aparenele scriitorul i-a
atins din plin inta "aspiraiei" prin Cel mai iubit dintre pmnteni. Aflat n nchisoare, n
ateptarea procesului i verdictului pentru omucidere -fptuit ns n legitim aprare - Victor
Petrini, eroul principal, i povestete viaa, avnd ca fundal central deceniul al Vl-lea, cruia i
face la rndu-i procesul, scrutnd totodat condiia uman n general. Destituit din postul de
asistent universitar, n urma unor excese de zel i a unor mainaii carieriste (dar rmas n
continuare un intelectual i un filosof, scriind chiar unele eseuri inute n sertare), suspectat a fi

participat la aciunile unor contrarevoluionari, arestat i condamnat la munc silnic ntr-o min
(unde fusese nevoit, spre a supravieui iari, s ucid un torionar nrit, crim rmas
nedescoperit), eliberat dup trei ani i pus s practice meserii dintre cele mai nepotrivite pentru
ei, de la contabil la "Oraca" pn la "deratizator" n echipa condus de fiorosul, grotescul
Bacaloglu, Petrini este mpins mereu n "situaii limit", ncercat la punctele cele mai de jos ale
decderii condiiei umane, fcut s reziste, s ias nvingtor, n plan spiritual, se nelege, prin
voin, tenacitate i raiune ndreptat mpotriva a tot ceea ce este "agresiv". Nu au dreptate deloc
cei care reproeaz scriitorului cum c personajul nu se comport ca un "filosof, ca un
"universitar" care cunoscuse la un moment dat pe Lucian Blaga (evocat de altminteri n roman;
ntmplrile se petrec, n parte, la Cluj). Mrturisim c noi nine am fost stpnii de acest sentiment, c Petrini nu se comport ca un "intelectual". Relund lectura, lectura integral a operei lui
Marin Preda, plasnd-o n epoc, innd seam de temperamentul scriitorului i, mai ales, de inta
pe care i-a propus-o - de a prezenta soarta unui om din zilele noastre, a unui om mai nti i
numai n al doilea rnd a unui intelectual, a unui om care vrea din rsputeri s supravieuiasc ne-am cenzurat prerile.
Situaiile n care e pus eroul sunt att de tari, att de mpinse la-limit, nct el nu se poate
comporta altfel (mai ales c n el slluiete chiar Marin Preda!). S evocm doar cteva din
zguduitoarele pagini, parc i cu dorina de a trimite pe cititori din nou la ele: Stnd la
nchisoare, nainte de a fi trimis la mina de la Baia Sprie (cap.IV, vol.II), la un loc cu nite "foti"
minitri, subsecretari de stat, patroni de uzine, bancheri puternici, generali etc, Victor Petrini
constat (nu constat raionnd deductiv, ci vede) cum un ins care pe vremuri, la recepii
splendide, consuma icre negre, pstrug, ceg ori cine tie ce delicatese stropite cu ampania cea
mai scump, poate deveni foarte bine o epav hmesit de foame, cu pungi sub ochi, rvnind la
un castron cu ceva murdar n el ori la un mizerabil chitoc de igar, de care, nu se tie cum,
fcea totui rost poetul bucuretean, "un ins nalt ca o prjin, semnnd cu o barz" (bgat i el
la zdup pe opt ani, pentru c plasase ru bancurile nscocite de Ion Barbu i de "covrigarii din
Geti", nite critici, rmai totui liberali)."
( Ion Rotaru )

"Cel mai iubit dintre pmnteni (1980) e romanul unor experiene fundamentale de via,
romanul unor triri eseniale. Titlul ascunde, iari ca i Bietul Ioanide, o ironie. Eroul principal,
Victor Petrini, e un asistent la Facultatea de Filosofie, care a fptuit o crim i n nchisoare, n
ateptarea procesului i a sentinei, povestete circumstanele care l-au condus la neateptata
fapt, un memoriu la persoana nti. Desfurat pe fundalul deceniului VI, memoriul scruteaz
condiia uman. Petrini a scris un eseu despre ceea ce el numete o nou gnoz "care s redea
integritatea contiinei umane n faa universului", pornind de la ideea c "omul este liber n sine
i pentru sine i singur acest concept este izvorul dreptului i al creaiei spirituale". Alt eseu al
su se intituleaz Era ticloilor, eroul fiind n plus de prerea c orice poate fi trit, ns nu

oricum. Romanul are zece pri repartizate n trei volume, din care primul i o mare parte din cel
de-al doilea se refer la iniierea erotic a lui Petrini n liceu, la Universitate i apoi ca
universitar, cnd ntlnete pe Matilda, soia poetului neieit nc de sub autoritatea patern,
Petric Nicolau. Petrini desface cuplul nereuit al poetului cu arhitecta Matilda (inversare a
situaiei din Bietul Ioanide), antrenndu-se ntr-un adevrat comar matrimonial, fiindc Matilda
(una din cele mai interesante figuri feminine din literatura romn) e o femeie de o incredibil
vitalitate, acaparant, imprevizibil, visceral violent, agresiv, obstinat, trecnd brusc de la
tandree la ur, expresie a unui suflet total iraional, obscur i absurd.
Fetia care se nate din aceast uniune, Silvia, nu ntrete legtura, ci mai curnd i desparte pe
cei doi, mai ales cnd Victor e nvinuit de participare la isprvile unei bande contrarevoluionare,
arestat i condamnat s lucreze trei ani ntr-o min de plumb. Va ucide acolo un torionar, apoi,
eliberat, degradare crescnd a condiiei sale, se va angaja ntr-o echip infernal-hilariant de
deratizare, prilej pentru autor de a nfia indivizi abrutizai precum Bacaloglu sau Calistrat, ori
pstrnd i sub crusta abjeciei un rest de umanitate, precum Vintil. Matilda prsete pe Victor
pentru un om al puterii, Mircea, care admitea c universitarul nu avusese legturi cu "sumanele
negre", dar nu era sigur c n caietele sale confiscate la percheziie nu erau gnduri periculoase
pentru ordinea social. Tot un fel de trdare e aceea a prietenului Ion Micu, critic al exceselor de
tot felul, dar partizan al ideii c mai nti de toate trebuie s supravieuieti, n sfrit, Petrini
ajunge contabil la "Oraca" (iari ironie) i se ndrgostete de o casier, Suzy Culala, fiica unui
industria, exmatriculat din facultate din acest motiv. Suzy pare ntruchiparea idealului regsit i
Petrini rezist ncercrilor Matildei, divorat de Mircea, de a-1 readuce lng Silvia, pn cnd,
invitat la schi, e ntmpinat pe prtie de inginerul Pencea, soul nemrturisit al noii iubite pe care,
atacai, e nevoit s-l arunce din cabina telefericului, s declare apoi crima i s fie din nou
nchis".
( Al. Piru )

"Oper epic de mare ntindere, cu numeroase personaje surprinse n episoade dramatice,

zguduitoare sau ilariant-groteti, cronic a unei ntrgi perioade istorice, romanul Cel mai iubit
dintre pmnteni e totodat o mrturisire fcut la persoana nti, n mprejurri decisive pentru
existena unui om. El se simte mpins n chip firesc s amestece evenimentele politice
contemporane i figuri notabile ale vremii cu datele biografiei sale, s istoriseasc ntmplri
trite nemijlocit, intimiti conjugale i fapte de o influen covritoare asupra vieii sociale, si comenteze experiena adunat pe toate planurile existenei".