Sunteți pe pagina 1din 19

Despre contracepţie şi avort

Introducere:
În zilele noastre nu este mai considerată o binecuvântare, mulţimea de copii pe care o ai, ca în antichitate, când cine
avea copii mulţi, era considerat ‘mult binecuvântat’ după cum se spune în Geneza 22:17: „te voi binecuvânta
foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi
sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.” (vezi şi Psalmul 127,128). Astfel azi mai mult ca oricând oamenii
cât şi cuplurile pun accentul pe plăcerea în sine, şi nu pe scopul Creatorului de a folosi organele genitale şi spre
procreere.
Unele biserici lideri religioşi, afirmă că contracepţia nu este păcat, că doar avortul, alţii merg până într-acolo în care
afirmă că nici avortul, dacă este făcut ‘destul de devreme’. În acest vacuum de autoritate, şi în această stare de
confuzie e necesar să apelăm la Cartea cărţilor, Sfânta Biblie, că să vedem sfaturile Creatorului în această direcţie
şi principiile Lui sfinte de orânduire a vieţii noastre de familie, chiar în acest domeniu intim. De asemenea, vom
trece în revistă şi consecinţele atât fizice, psihice, emoţionale, dar mai ales spirituale ale contracepţiei şi avortului.
Dar să abordăm problemele pe rând:
 Ce este contracepţia?
 Istoria şi contracepţia
 Efectele negative ale contracepţiei
 Este contracepţia păcat?
 Efectele negative ale avortului
 Este avortul păcat?
 Ce este de făcut dacă am practicat contracepţia şi avortul?
 Care este soluţia pentru o viaţă de familie sfântă?

Ce este contracepţia?
Definiţie:
Termenul provine din două cuvinte latine ‘contra’ şi ‘concepţio’ şi indică împiedicarea pătrunderii unui
spermatozoid într-un ovul în trompa lui Fallopiu, şi prin aceasta, împiedicarea fecundării şi formării zigotului.
Mecanismul contraceptiv poate funcţiona în două feluri. Fie prin interpunerea unei bariere mecanice (prezervativ,
diafragmă) sau chimice (spermicide) care distruge spermatozoizii sau îi împiedică să vină în contact cu ovulul, fie
prin alterarea corpului bărbatului sau femeii astfel încât după un act sexual să nu poată urma conceperea
(contracepţia hormonală).
Pe lângă contraceptivele propriu-zise, mai există o serie de alte mijloace tehnice, prezentate în general cu eticheta
de contracepţie, dar care nu împiedică conceperea şi care nu acţionează asupra începutului sarcinii, ci asupra
evoluţiei normale a acesteia, odată începută. Este vorba de tehnicile abortive prin care se întrerupe sarcina până în
săptămâna a 24-a. Pentru a face mai acceptabile aceste tehnici şi pentru a masca realitatea, adică faptul că este
vorba de avort, tehnicile prin care se interceptează şi se distruge embrionul înainte de nidare sunt numite tehnici
‘interceptive’. Printre acestea se numără: dispozitivele intrauterine (steriletul sau IUD), aşa-zisa pilulă de a doua zi
şi progestinele. Tehnicile care elimină embrionul după nidare sunt numite ‘contragestive’.

Istoria şi contracepţia
Istoricul contracepţiei în antichitate:
E cunoscut faptul că omul, din totdeauna, a încercat să-şi controleze fertilitatea şi să planifice naşterile. Popoarele
antice, - chinezii, indienii, egiptenii - cu două mii de ani înainte de Cristos utilizau diferite tehnici contraceptive.
În Egipt, cinci papirusuri datând între anii 1.900-1.100 î.e.n. prezintă reţete de preparare a contraceptivelor. Cel mai
recomandat este cel preparat din excremente de crocodil pulverizate într-un mucilagiu fermentat, miere şi carbonat
de sodiu. La evrei, Biblia nu aminteşte decât de păcatul lui Onan, de unde şi numele de onanism atribuit acestei
metode de evitare a conceperii, însă „Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât şi pe el” (Geneza
38:9,10).
În tradiţia evreiască sunt menţionate şi alte metode care nu sunt amintite în Sfânta Scriptură: prezervative,
sterilizarea prin poţiuni sau intervenţii chirurgicale. Toate aceste metode s-au datorat, probabil, influenţei eleniste şi
erau utilizate în special de curtezane, de sclavii pe punctul de a fi eliberaţi şi de prizonierii de război.
Istoria contracepţiei din lumea antică greco-romană o cunoaştem din cele două tratate: „Natura femeilor” şi „Bolile
femeilor”, aparţinând Şcolii lui Hippocrate (sec. al V-lea î.e.n1.), din „Istoria animalelor” a lui Aristotel (sec. al IV-
lea î.e.n.), din „Istoria naturală” a lui Pliniu cel Bătrân (23-79 e.n.), din „Historia Medica” a lui Dioscoride din

1
Simbolul î.e.n. se referă la: înaintea erei noastre; iar e.n. la era noastră.
1
Cilicia (75 e.n.) şi din alţi numeroşi autori. Dar autorul cel mai important a fost Soranos din Efes, medic grec care a
practicat medicina la Roma între anii 98-138 e.n. El a scris tratatul intitulat „Ginecologia” în care prezintă toate
cunoştinţele în acest domeniu la vremea aceea. Soranos este primul autor din antichitate care face o clasificare a
diferitelor metode contraceptive pe care le descrie, deosebind metodele contraceptive de cele avortive.
Din vasta bibliografie de care dispunem, aflăm că greco-romanii antici utilizau în scopul evitării conceperii poţiuni
preparate după cele mai variate reţete, diafragme şi spermicide.
În afară de metodele mecanice şi chimice amintite, greco-romanii antici au pus şi problema recurgerii la perioada
de in-fertilitate a femeii, pentru evitarea conceperii. Iar Herodot raportează despre Pisistrate, tiranul Atenei (sec. al
IV-lea î.e.n.), că „nu voia să aibă copii de la noua sa femeie şi, din acest motiv, avea cu ea raporturi contrare
moravurilor”. Adică e vorba de păcatul făptuit şi de Onan (coitus interruptus – vezi Geneza 38:9,10), şi de
raporturi anale, singurele considerate imorale în lumea antică păgână.
Anticii foloseau şi alte tehnici bazate pe mişcările corpului cât şi de magie, adică la purtarea de amulete sau
talismane.
În Imperiul Roman sistemul sclavagist descuraja procrearea şi încuraja contracepţia. Întrucât căsătoria sclavilor nu
avea un statut legal, iar copiii sclavilor se năşteau tot sclavi, sclavii, pe cât posibil, evitau procrearea sau aşteptau
eliberarea pentru a procrea. Dar contracepţia era practicată pe scară largă nu numai în lumea sclavilor, ci şi în
lumea cetăţenilor liberi. Însă In-fecunditatea provocată, la care se adăugau mortalitatea feminină şi infantilă
ridicată, molimele, războaiele au dus la o depopulare progresivă a imperiului Roman. Din secolul al III-lea Imperiul
nu se mai poate apăra decât recrutând mercenari din rândurile barbarilor. Aceasta nu era o rezolvare. Treptat-treptat
contracepţia avea să ducă la prăbuşirea definitivă a Imperiului Roman.
Imperiul Roman, moral şi prolific până la cucerirea Greciei, cucerind Grecia şi lăsându-se contaminat de
cunoştinţele contraceptive şi de mentalitatea contraceptivă a grecilor, şi-a semnat, de fapt, condamnarea la moarte.
O lecţie a istoriei din care Europa, şi în special Occidentul, se pare că nu a învăţat nimic.
Evul Mediu:
Creştinismul, de la bun început, a luat poziţie împotriva contracepţiei. Teologia universală legată de această
problemă a fost elaborată, după cum am amintit, de teologul Augustin. Biserica a fost nevoită să-şi afirme
învăţătura cu privire la contracepţie în special în lupta împotriva ereziei Catarilor care condamnau procrearea
umană ca fiind lucrarea Satanei. Însă până după Evul Mediu contracepţia nu e practică curentă în Europa. Puteau să
fie doar cazuri cu totul izolate. E o problemă care nu e menţionată decât în tratatele de medicină. Marii predicatori
ai Evului Mediu care s-au ridicat vehement împotriva tuturor păcatelor, nu pomenesc de contracepţie, dovadă că în
drogherii nu se vindeau anticoncepţionale. Revelator este faptul că, în ciuda mortalităţii ridicate cauzată de ciuma
care a bântuit, populaţia Europei în Evul Mediu a fost în continuă creştere. De pildă, dacă populaţia Franţei în anul
800 era de zece milioane, în anul 1328 era de şaptesprezece milioane de locuitori. De abia în secolul al XIV-lea se
va vorbi pentru prima dată în Europa creştină de contracepţie.
Epoca modernă:
Cu timpurile moderne începe istoria contracepţiei în Occidentul creştin. Învăţătura creştină, luminată de teologia lui
Augustin, va cunoaşte, în practică, o degradare progresivă. După anul 1450, adică odată cu Renaşterea, se
introduce, mai întâi în păturile înalte ale societăţii, contracepţia din motive economice. Astfel studiile făcute asupra
natalităţii la familiile nobile din ţările în care a înflorit Renaşterea precum Italia, Franţa, Elveţia, arată că natalitatea
în perioada respectivă se poate compara cu cea a populaţiilor moderne la care naşterile sunt limitate în mod voit pe
toate căile cunoscute.
Prezervativele masculine au luat avânt începând cu 1840, o dată cu descoperirea vulcanizării cauciucului.
În secolul al XIX-lea practica contraceptivă a crescut şi a continuat să crească în secolul al XX-lea în special în
ţările industrializate ale Europei, în Statele Unite şi Canada.
În secolul al XIX-lea şi mai ales în secolul al XX-lea ştiinţa cea mai avansată s-a pus în slujba perfecţionării
mijloacelor de contracepţie. Fabricarea acestora s-a transformat într-o industrie extrem de profitabilă. În 1935 erau
în uz vreo două sute de tipuri de prezervative şi diafragme şi un larg evantai de metode chimice.
În 1928 medicul berlinez Ernest Gräfenberg inventează steriletul.
În 1924 Ksusaku Ogino publică în Japonia o lucrare cu noi date referitoare la perioada de sterilitate a femeii.
Independent de el, medicul austriac Hermann Knaus ajunge la aceleaşi concluzii pe care le publică în 1929. De
unde numele de Ogino-Knaus dat metodei de control al naşterilor elaborată pe baza descoperirii acestor doi medici.
În 1958 medicul american Gregory Pincus lansează celebra pilulă anticoncepţională pe bază de hormoni care va
cunoaşte imediat o imensă răspândire.
Prezervativele feminine au apărut şi s-au dezvoltat progresiv în cursul acestui secol, fiind rând pe rând chimice,
mecanice, extra- sau intrauterihe. Contraceptivele orale, pe bază de estrogeni şi progestativi de sinteză, desemnate
global sub numele de ‘pilulă’, sunt, în fine, intrate recent în uz şi adoptate în mod curent. Este la îndemâna tuturor
femeilor ca să şi le procure cu uşurinţă. Pilula suprimă ovulaţia şi creează o sterilitate aproape absolută, cu condiţia
să fie luată regulat şi fără întrerupere. Chiar dacă, în mod excepţional, ovulaţia nu este suprimată total, modificările
mediului uterin sunt de aşa natură, că ovulul fecundat nu se poate implanta în el. Însă care sunt riscurile şi efectele
negative?

2
Efectele negative ale contracepţiei
Reducerea natalităţii şi fertilităţii:
Statisticile disponibile indică, pentru a doua jumătate a secolului trecut, o rată a natalităţii în jurul valorii de 40
născuţi vii la 1000 locuitori. Trecerea la regimul modern (cu o rată sub 30/1000 s-a făcut în anii '30 (1935), câteva
decenii mai târziu faţă de Occident. Evoluţia ulterioară, a avut loc astfel: 1940 - 26,5; 1960 - 19,1; 1970 - 21,1;
1980 - 17,9; 1989 - 16.
Ne întrebăm unde o să ajungem dacă o să se continue aşa? Dacă oamenii au să caute doar propria plăcere şi nu vor
atinge scopul pentru care Dumnezeu la înzestrat pe om cu organe de reproducere, şi anume: procreerea.
Efecte negative psihice şi fizice:
Metoda contraceptivă folosită de Onan cel menţionat în Biblie, ‘coitus interruptus’, poate avea urmări nefaste
asupra cuplului deoarece creează o stare de anxietate şi tensiune psihică şi, pe termen lung, poate provoca dezordini
sexuale la parteneri ca impotenţa la bărbat şi frigiditatea la femeie.
Spermicidele pot provoca iritaţii şi infecţii şi, foarte probabil, în cazul în care totuşi a avut loc fecundarea, au un
efect avortiv: ucid ovulul fecundat sau împiedică nidarea.
Aceleaşi efecte, precum şi altele de ordin psihic, pot apărea în cazul folosirii condomului şi a diafragmei.
Steriletul folosit azi de circa 80 de milioane de femei, - 74 de milioane numai în China -, aduce cu el numeroase
riscuri: crampe dureroase, contracţii uterine în încercarea de a respinge corpul străin, infecţii pelviene, uneori
perforarea uterului provocând hemoragie internă şi peritonită, obstrucţie tubară, şi prin aceasta sterilitate, riscul
sarcinii extrauterine de zece ori mai mare decât la femeile care nu poartă sterilet. Şi ceea ce e mai grav, steriletul,
cum am amintit, nu este o tehnică contraceptivă, ci una abortivă.
Datorită efectelor deosebit de dăunătoare, companiile care fabrică sterilete în Statele Unite au fost date în judecată
de multe femei care s-au îmbolnăvit. Drept care, din anul 1986, aceste companii au încetat să le mai vândă pe piaţa
americană. Ceea ce nu înseamnă că respectivele fabrici nu mai produc sterilete. Însă din 1986 ele sunt fabricate
numai pentru export.
Deosebit de grave pot fi efectele pilulei anticoncepţionale pe bază de hormoni.
Ginecologii dau o listă foarte lungă cu bolile şi complicaţiile pe care le pot avea femeile care recurg la această
metodă contraceptivă: tensiune a sânilor, greaţă, cefalee, ameţeli, acnee, frigiditate, sângerări uterine, obezitate,
hiperlipemie, stări depresive, oboseală, accidente tromboembolice, diferite forme de cancer hormonodependent:
cancer mamar, cancer uterin şi al colului uterin; dereglări de natură psihică, dezordini de hipercoagulare cu
tromboflebite, tromboze venoase profunde, embolie pulmonară, tromboză cerebrală; accidente cardio-vasculare:
infarct, hipertensiune, ateroscleroză, afecţiuni coronariene, în special la fumătoare şi la femeile care au trecut de 40
de ani.
Un studiu făcut în 1977-1981 în Anglia pe 200.000 de femei arată că la femeile care folosesc pilule procentajul
deceselor cauzate de afecţiuni cardiace şi vaso-cerebrale e cu 40% mai ridicat decât la femeile care nu folosesc.
Riscul hemoragiei cerebrale este de 6,5 ori mai mare iar la femeile care mai şi fumează este de 22 de ori mai mare
decât la femeile care nu folosesc pilule.
Pericolul de infecţii pelviene e de 7 ori mai mare la femeile care folosesc pilule decât la celelalte.
Este apoi riscul sterilităţii. În Statele Unite sunt circa un milion de femei devenite sterile din cauza pilulei şi
numărul lor creşte cu circa 100.000 pe an. S-ar mai putea aminti blocajul permanent al funcţiei hipotalamice,
încetarea creşterii la persoanele care sunt încă în creştere.
Există şi alte riscuri: accidente respiratorii, sarcini extrauterine, naşteri premature, tumori benigne, iar unii
specialişti consideră că răspândirea SIDEI nu e străină de folosirea pilulei întrucât pilula ar slăbi sistemul imunitar.
Riscurile şi efectele ne-dorite la metode contraceptive hormonale:
Pilula anti-baby conţine hormoni sintetici, care de asemenea aduce diferite boli. Din cauza pilulelor, femeile sunt
predispuse la cancer de piele, rnamar şi uterin, la pericolul de hemoragie cerebrală şi infarct miocardic; sunt mult
mai predispuse infecţiilor, deoarece hormonii din pilulă seamănă cu aşa numitul corticosteroid (ceea ce înseamnă
că ei suprimă sistemul imunitar). Pilula afectează nervii optici, ficatul şi cauzează perturbări în coagularea sângelui.
Femeile care folosesc pilula sunt predispuse flebitelor şi pericolului formării de trombi, care, conduşi prin sistemul
circulator, pot cauza embolii pulmonare, cerebrale etc.
Astfel, pilulele cauzează multe boli grave, precum cancerul de sân, cancerul uterin, cancerul de piele, infarcturi,
flebite, embolii, etc. în timp ce femeia foloseşte orice fel de pilulă contraceptivă’, ovulaţia şi concepţia au loc.
Copilul moare de foame, pentru că pilulele deshidratează glandele mucoasei uterine şi scad nivelul de glicogen din
endometru. Dacă mama a luat pastila şi ciclul menstrual este totuşi absent, acesta este un indiciu că copilul
supravieţuieşte.
Menţionăm mai jos cele patru moduri în care acţionează pilula:
 Împiedică ovulaţia (eliberarea ovulului), cu toate că de multe ori ovulaţia se produce în ciuda înghiţirii pilulelor
de orice fel. La primele pilule, la sfârşitul anilor '60, ovulaţia avea loc în timpul consumării a 2-10 % cutii cu
pilule. Pilulele actuale conţin o cantitate mai mică de hormoni decât pilulele anterioare şi, în consecinţă,
ovulaţia are loc mult mai des.
 Pilula dăunează mucusului colului uterin, iar ca, urmare, acesta îngreunează penetrarea spermatozoizilor. Este
însă sigur că, chiar dacă mucusul este afectat, spermatozoizi pot pătrunde spre celula ou. Aceasta înseamnă că,

3
folosind orice tip de pilule, fecundarea oului totuşi poate avea loc. Cel mai des în aceste cazuri, fătul moare din
cauza următoarelor efecte ale pilulei:
 Pilula deteriorează mucoasa uterină, care se subţiază, şi nu mai are destule glande şi hrană (glycogen) pentru
copil. Acesta moare de foame, în timp ce mama sa râde, se plimbă, vorbeşte sau mănâncă.
 Aşa numitul „factor tubar”: Pilula deteriorează dinamica trompei, astfel încât fetiţa sau băieţelul conceput
adeseori nu poate ajunge la timp în uter. Din această cauză, copilul uneori moare.
Având în vedere faptul că pilulele omoară fătul încă înainte de lipsa menstruaţiei, femeia totuşi sângerează crezând
că nici nu a fost gravidă, dar de fapt ea a fost. Daca auziţi că vreo femeie a consumat pilule anti-baby şi totuşi a
observat că din lipsa menstruaţiei este gravidă, spuneţi-i că fătul se va naşte sănătos, dar să înceteze imediat luarea
pilulelor.
Trebuie să subliniem făptui că pilula nu este o soluţie nici pentru femeile cu cicluri lunare haotice. Iregularitatea
ciclului, de cele mai multe ori, nu este boală. Menstruaţia poate să întârzie datorită întârzierii ovulaţiei în luna
respectivă, ca urmare a unor situaţii stresante. Pilula nu vindecă ciclurile haotice şi nu îmbunătăţeşte situaţia.
Hemoragia care apare atunci când încetează luarea pilulelor nu este o menstruaţie adevărată. După întreruperea
luării pilulelor, situaţia este ca şi cea anterioară, numai că pilula a adus multe consecinţe negative menţionate şi ne
menţionate. In cazul care o femeie este cu adevărat bolnavă, de exemplu dacă are o tumoare a glandei pituitare
(hipofiza), pilula nu face altceva decât să amâne diagnosticarea corectă deci şi tratamentul. Când se folosesc Depo-
Provera, implanturi, injecţii, diferite mijloace de după relaţiile sexuale etc., fecundarea are, de asemenea, loc şi
aceste mijloace în mod automat ucid pruncii. Toate acestea dăunează foarte mult sănătăţii femeii.
Astfel doar privind problema din punct de vedere fizic şi nu spiritual, Pilula nu este o soluţie!
Riscurile şi efectele ne-dorite la metode contraceptive non-hormonale:
Acestea pot fi: poate produce o perforaţie a uterului; Poate apărea o infecţie pelviană.
În plus, dispozitivul intrauterin (steriletul „IUD”) ucide copiii, în timp ce folosiţi IUD, fertilizarea se poate petrece,
dar acest dispozitiv nu permite copilului să se „cuibărească” în uter. El moare in primele zile de viaţă. Absenţa
sângerării menstruale reprezintă dovada că copilul a supravieţuit şi s-a implantat. Dispozitivul intrauterin
îmbolnăveşte femeia, producându-i sângerări, dureri, anemie, supuraţii purulente în uter, în trompele uterine, în
abdomen, etc.
Nu uitaţi: deoarece sterilizarea este o metodă definitivă, ireversibilă, astfel femeia care acceptă sterilizarea prin
blocarea, legarea sau secţionarea trompelor; sau bărbatul ce îşi face o operaţie de vasectomie (secţionarea
cordonului spermatic, adică a canalului care transportă sperma din testicul la penis, astfel încât sperma nu mai
poate fi ejaculată), pe viaţă se lipseşte de fericirea de a avea copii, şi pe viaţă îşi va dezonora organele genitale pe
care Dumnezeul le-a dat spre pro-creiere.
Este demn de ştiu că şi modul de acţionare al fiecărei spirale este avortiv, chiar şi cele de cupru! Testele beta-HCG
timpurii de stabilire a sarcinii, care arată că femeia este gravidă încă înainte de lipsa menstruaţiei, au dovedit că
femeile care au purtat spirala şi au avut relaţii sexuale, au rămas însărcinate în medie de câteva ori pe an. Insă
spirala împiedică nidarea fătului, şi astfel fătul moare, de cele mai multe ori, după una sau două săptămâni.
Fecundaţia are loc cu aproximativ două săptămâni înaintea menstruaţiei care va lipsi. Spirala ucide fătul, cel mai
adesea înainte de menstruaţia aşteptată. în această situaţie, hemoragia totuşi apare, astfel încât femeia, care fusese
însărcinată, poate crede că, de fapt nu a fost. Dar, uciderea unui copil mai mic sau mai mare este la fel de mare
păcat şi aceasta nu este voie să se facă! Uneori se întâmplă că, luptând pentru viaţă, fătul totuşi se nidează, astfel că
nu mai are loc menstruaţia. în acest caz spirala încearcă să elimine fătul, chiar după nidare. Deci să luăm aminte că
avortul nu este permis nici într-o asemenea situaţie, iar viaţa copilului trebuie păstrată! Spirala este un corp străin,
şi de aceea intervine o reacţie a organismului. Din cauza prezenţei spiralei apar infecţii care se pot extinde în
trompă şi chiar în interiorul abdomenului, în trompă pot apărea aderenţe, care cauzează obstrucţie şi, deseori
infertilitatea sau sarcini atopice. Puroiul trece din trompa uterină şi în peritoneum cauzându-i inflamaţia. În aceste
cazuri, poate avea loc foarte uşor infectarea sângelui (septicemie), femeia putând să moară în chinuri îngrozitoare.
Spirala poate cauza dureri, sângerări grave şi anemie, în cazul anemiei, femeile devin palide şi nervoase, îşi pierd
puterea de concentrare, obosesc repede, au ameţeli şi chiar leşină. Uneori se întâmplă că spirala perforează uterul.
Definiţia spiralei ar putea fi următoarea: un şarpe, pe care unele femei îl poartă sub inimă; acest şarpe se hrăneşte
cu copii, îmbolnăvind femeia sănătoasă! In Statele Unite, unele firme care produc spirale au dat faliment deoarece
au trebuit să plătească despăgubiri femeilor care au suferit urmări. Au mai rămas însă câteva firme care exportă
spirala în alte ţări.
Eficienţa prezervativului: care să fie oare adevărul?
S-a stabilit posibilitatea infectării cu SIDA şi prin folosirea prezervativelor.
S-a constat că prezervativul are microfisuri cu diametrul între 5-50 microni iar virusul SIDA este mult mai mic
(doar 0,1 microni). Astfel, medicul ginecolog Prinz, din München, a stabilit prin calcule statistice că 100 bărbaţi
infectaţi cu SIDA infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul.
Mulţi dintre cei infectaţi cu HIV nu sunt conştienţi de acest lucru, deoarece perioada medie de incubaţie a virusului
este de 10 ani! Spre deosebire de SIDA, care se transmite prin fluidele corpului, virusul papilomatos uman (HPV)
este o boală cu transmitere sexuală care contactează prin contact intim direct (de la piele la piele). Virusul
papilomatos uman este una dintre cele mai răspândite boli cu transmitere sexuală din SUA. Câteva tipuri ale
virusului papilomatos uman generează cel puţin 90% din cazurile de cancer cervical.
4
Cancerul cervical este pe locul doi în ce priveşte numărul deceselor de cancer în rândul femeilor din lumea
întreagă. În fiecare an, aproape 5000 de femei din SUA mor de acest tip de cancer. (Consultanţi ştiinţifici: dr.med.
Rudolf Ehmann - Elveţia, dr.med. Antun Lisec - Croaţia)
Alte consecinţe negative:
Să ne oprim şi să medităm puţin la contraceptivele orale. Uşurinţa lor de folosire şi liberalizarea regulilor de
prescriere le fac utilizabile de către toate cele care, în afara unei incompatibilităţi medicale, o doresc: de la femeia
‘care munceşte’ până la prostituată, şi de la mama de familie ‘care nu mai vrea copii’ până la ‘tânăra eliberată’ care
vrea să dispună de corpul ei. Rezultă de aici o degradare a valorilor morale şi un laxism crescând care uşurează
stricăciunea şi desfrânarea.
Astfel raporturile sexuale în afara căsătoriei se banalizează. Divorţurile se înmulţesc. Bolile venerice se răspândesc
tot mai mult, mai ales la cei tineri. Dragostea se devalorizează. Contracepţia, asigurând aproape total sterilitatea
feminină, face ca relaţiile sexuale să se intensifice. Dar există ceva şi mai grav pentru omenire. Acest nou stil de
viaţă, marcat de egoism, conduce progresiv la o adevărată sinucidere demografică colectivă care, pentru moment,
nu pare să impresioneze pe cineva. Când numărul celor pensionaţi se va apropia de numărul celor activi, deoarece
vor fi tot mai puţini copii, şi prin urmare persoane care vor munci, cine va finanţa pensiile de bătrâneţe? Atunci va
fi prea târziu pentru a mai medita la această problemă.

Este contracepţia păcat?


Unele metode sunt avortine nu anticoncepţionale:
Unii creştini care socotesc că avortul e un păcat, deoarece se ucide o viaţă, totuşi folosesc din păcate, unele metode
contraceptive gândind că contracepţia nu e păcat.
Însă de fapt unele din aceste metode anticoncepţionale, sunt un avort mascat şi nu o contracepţie.
Astfel un aspect grav, şi despre el nu se vorbeşte deloc şi anume, pilula nu este numai contraceptivă dar în acelaşi
timp este şi abortivă interceptivă ca şi steriletul. Întrucât modifică endometrul uterin, ea împiedică nidarea în
cazurile, destul de numeroase, în care fecundarea totuşi a avut loc. Nu e vorba, deci, numai de o inhibare a
ovulaţiei, ci în acelaşi timp de o inhibare, de o împiedicare, a implantării ovulului fecundat în uter. Citez din câţiva
specialişti actuali care au studiat problema şi au ajuns la această concluzie.
Mutschler: „Contraceptivele orale împiedică implantarea oului, atunci când ovulaţia a avut loc". Finjentscher
(Münster) arată că 7% din cazurile în care are loc fecundarea ovulului la persoanele care iau pilule, contracepţia
(mai exact avortul) e datorată împiedicării nidării. Beller (Münster) vorbeşte despre efectul avortiv al pilulei care ar
trebui numită „avortiv precoce".
Taubert şi Khul vorbesc în cartea lor „Kontrazeption mit Hormonen" (1980) despre „efectul de împiedicare a
nidării la aproape toate tipurile de pilule". În 1985 la Congresul "National Abortion Federation" din Boston s-a
făcut această declaraţie: „Nu vă înşelaţi. Pilula şi steriletul sunt avortive".
Ca o concluzie la cele de mai sus citez dintr-un raport al Consiliului Pontifical pentru Pastorala Familiei din 1997
în care se tratează exhaustiv, cu tot aparatul ştiinţific, problema contracepţiei şi a urmărilor acesteia. Referitor la
pilula hormonală se spune: „Nu a existat niciodată în trecut un drog atât de puternic, posedând atâtea proprietăţi
necunoscute, care să fi fost administrat unor persoane atât de sănătoase, fără motive medicale (cum este pilula).
Niciodată în trecut, odată descoperite un număr atât de mare de efecte secundare şi în acelaşi timp atât de
serioase, un drog nu a fost pus astfel în vânzare cum sunt puse contraceptivele orale. Niciodată în trecut n-a adus
vreun drog atâţia bani industriei farmaceutice"
Astfel prin administrare de ‘depoprovera’, de implanturi, prin folosirea diferitelor metode postcoitale, etc.,
fertilizarea totuşi se produce, aceste metode ucigând copiii în mod automat, şi călcând în picioare sfinţenia vieţii.
Viaţa umană începe din momentul conceperii. Aceşti copiii micuţi, abia concepuţi, sunt cei mai mici fraţi şi surori
ai noştri, ceea ce facem cu aceste suflete nevinovate reflectă respectul cel avem pentru viaţă şi Dumnezeu.
Însă poate ne întrebăm: de ce este totuşi contracepţia păcat? Având în vedere că pot exista metode care nu sunt
avortine?
1)Contracepţia este păcat, deoarece este împotriva perpetuării vieţii aşa cum a fost lăsată de Bunul
Dumnezeu, ea nu încurajează la naşterea de copii aşa cum se arată în Biblie, ci la oprirea procrerii.
Dumnezeu la început a dat următoarea misiune omului, consemnată în Geneza 1:28: „Dumnezeu i-a binecuvântat
şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste
păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” Porunca lui Dumnezeu era ca primii oameni
să umple pământul, ce s-ar fi întâmplat dacă ei s-ar fi gândit doar la ei, doar la satisfacerea plăcerilor lor şi nu ar fi
procreat? Dumnezeu şi după potop a dat o poruncă identică: „Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-
a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul.” (Geneza 9:1 vezi şi v.7).
Dumnezeu este viaţă, şi El încurajează spre viaţă, chiar râul vieţii care iese din casa lui Dumnezeu, pe unde trecea
acel râu era viaţă (Ezechiel 47:7-12), însă contraceptivele se aseamănă mai mult cu un râu al morţii decât cu râul de
viaţă ce trebuie să-l lăsăm să izvorască şi să curgă din noi (Ioan 7:38).
În poporul Israel era încurajată naşterea de copii şi nu contrariul, observaţi ce binecuvântări şi ce urări se făceau în
Israel cu ocazia căsătoriei: „Domnul să facă pe femeia care intră în casa ta ca Rahela şi ca Lea, care amândouă
au zidit casa lui Israel! Arată-ţi puterea în Efrata şi fă-ţi un nume în Betleem! Sămânţa pe care ţi-o va da
Domnul, prin această tânără femeie, să-ţi facă o casă asemenea casei lui Pereţ, care s-a născut lui Iuda din
5
Tamar!” (Rut 4:11,12). De aceea mai târziu în timpul lui Solomon poporul a ajuns numeros şi binecuvântat după
cum se descrie la 1 Împăraţi 4:20: „Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei
mâncau, beau şi se veseleau.” Oare ajungeau ei în starea aceasta binecuvântată dacă practicau într-o formă sau alta
contracepţia?
În Noul Testament, cu toate că se încurajează cel mai mult spre ne-căsătorire, spre o viaţă celibatară, pentru a sluji
Domnului deplin (1Corinteni 7:7,8,32-35) vorbeşte şi încurajează în cadrul familiilor, la naşterea de copii nu la
contracepţie.
Observaţi ce se spune în 1Timotei 2:15 NTTF - 20072 despre femeie: „Dar va fi salvată prin naşterea de copii,
dacă au să rămână în credinţă şi în dragoste şi în sfinţenie, cu cumpătare.”
Observaţi că traducerea literală arată, că femeia va fi salvată „prin naşterea de copii”, dar şi prin faptul că îi va
educa, pe copiii, şi ei „au să rămână în credinţă şi în dragoste şi în sfinţenie, cu cumpătare.”
Chiar dacă unii teologi interpretează că cuvântul pentru salvare (mântuire) de aici are sensul de ‘ferire de pericole’,
adică femeia prin naşterea de copii şi prin ocupare de educarea lor, este ferită de pericolul bârfei, căci nu mai are
timp de bârfe sau alte păcate (1Timotei 5:13,14), şi astfel nu ar fi vorba de iertarea păcatelor, de salvarea din păcat
şi moarte. Totuşi cuvântul din greacă e identic, derivând din ‘sozo’ = salvare. În plus, în context se arată despre
răscumpărarea efectuată de Cristos (v.5,6), iar această răscumpărare se primeşte prin credinţă (Romani 3); însă e
clar că o faptă a unei credinţe vii (Iacov 2:17), este naşterea de copii, şi bineînţeles creşterea şi educarea lor.
Dacă am interpreta că femeia prin naşterea de copii în sine, se salvează, atunci şi omul prin predicare se auto-
salvează (comp. cu 1Timotei 4:16). Însă aici Pavel, cu alte cuvinte, vrea să spună că salvarea (mântuirea) este prin
naşterea de copiii, deoarece aşa îşi îndeplineşte femeia rolul ei, şi nu i-a rolul bărbatului de a învăţa, a lua iniţiative
ca Eva (comp. 1Timotei 2:11-14 cu Geneza 3:1-6). Salvarea la care face referire aici Pavel este ceea a sufletului,
deoarece el spune că cu toate că Eva a păcătuit, ea poate fi salvată, nu urmând exemplul lui Eva, luând rolul
bărbatului, de a învăţa, sfătui, a lua iniţiative, ci păstrând rolul ei dat de Dumnezeu, printre care şi naşterea de copiii
şi educarea lor ca ei să rămână în credinţă.
Tot în 1 Timotei, Pavel arată că o însuşire a unei văduve este creşterea de copii, ceea ce implică şi naşterea lor şi nu
contrariul, şi anume contracepţia. Observaţi ce spune el inspirat de Spiritul Sfânt: „O văduvă, ca să fie înscrisă în
lista văduvelor, trebuie să n-aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decât un singur bărbat; să fie
cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii…” (1 Timotei 5:9,10). Oare văduvele creştine din prezent
care au folosit toată viaţa contracepţionale, se pot încadra în lista adevăratelor văduve, şi prin extensie a femeilor
care se tem cu adevărat de Dumnezeu?
Tot aici se încurajează nu la anticoncepţionale, ca în unele broşuri creştine, din păcate, ci la a avea copii. Observaţi
îndemnul lui pentru văduvele tinere: „Vreau, deci, ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie
gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară” Învăţătură diferită de aşa zisa îngăduinţă
creştină pentru contracepţie, care lasă la conştiinţa cuplului dacă să folosească sau nu anticoncepţionale,
argumentând, că deoarece Biblia nu discută direct şi clar problema trebuie să o lăsăm la latitudinea conştiinţei. Dar
ce dorim mai clar decât afirmaţia pentru femeile văduve: „Vreau, deci, ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă
copii” cât şi pentru celelalte femei măritate: „va fi mântuită prin naşterea de fii” mai putem să ne permitem să
lăsăm la conştiinţa cuiva, când în joc este salvarea (mântuire)? Nu e vorba de o decizie oarecare, ci e vorba de
‘joaca de-a Dumnezeu’. Dumnezeu a spus ca femeia să nască fii, iar noi spunem altceva, Biblia spune că prin
naşterea de fii ea este salvată, noi spunem: ‘faceţi ce doriţi !?
În concluzie: Atât V.T.3 cât şi N.T. încurajează nu la contracepţii indiferent de metodă, ci la concepţii, la a avea
copii.
2)Este o lipsă de respect faţă de trup şi faţă de organele de reproducere şi o folosire greşită a acestora, nu
după scopul lui Dumnezeu.
Un alt argument care arată că contracepţia este păcat, este următorul: Pilula absorbită regulat, nu acoperă o nevoie a
corpului femeii, ci ea provoacă o dereglare a trupului, care este templul lui Dumnezeu (1Corinteni 3.16,17); şi
creează o întrerupere (temporară) a funcţiei naturale şi normale, după placul celei care o utilizează.
În aceasta constă un element care trebuie să-i pună în gardă pe creştini. Dumnezeu, Creatorul nostru, ne-a făcut
într-un mod perfect, până în cel mai mic amănunt. Ce construcţie uimitoare este corpul omenesc! Ce ansamblu
complex cu mecanisme gingaşe fin echilibrate! David exprimă lucrul acesta mai bine ca oricine atunci când spune
în Psalmul 139:13-16: „Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o
făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu
nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau
rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.”
Însă noi nu avem respect faţă de sfinţenia vieţii a trupului, a mecanismelor create de Dumnezeu şi ne jucăm de-a
‘dumnezeu’, făcând cu trupul nostru ce vrem noi, nu ce vrea Creatorul. Astfel, ne dovedim mai mult iubitori de
plăceri decât de Dumnezeu (2Timotei 3:4). Dumnezeu a transmis viaţa şi a conferit cuplului capacitatea creatoare,
de fapt numele primei femei a fost: Eva (viaţă). Acesta defineşte misiunea care i-a fost dată de Dumnezeu, ca şi

2
Simbolul NTTF – 2007 = Noul Testament Traducerea Fidelă 2007, o traducere literală a N.T.
3
Simbolul V.T. este pentru Vechiul testament, iar N.T. pentru Noul Testament.
6
urmaşelor ei: să asigure permanenţa posterităţii în rodire şi înmulţire, ca să umple pământul. Atât organismul
feminin cât şi masculin, este conceput pentru această responsabilitate glorioasă.
După cum am observat din capitolele anterioare, ne-am dat seama că anticoncepţionalele în toate formele sunt
riscante pentru trup şi chiar se pot dovedi dăunătoare. Noi suntem chemaţi să onorăm (Psalmul 8:5) şi să avem grijă
de trupul nostru care este templul lui Dumnezeu nu să-l ruinăm.
Biblia avertizează în 1Corinteni 3:16-19: „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui
Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci
Templul lui Dumnezeu este Sfânt: şi aşa sunteţi voi. Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede
înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. Căci înţelepciunea lumii acesteia este
o nebunie înaintea lui Dumnezeu.”
Noi suntem chemaţi avem grijă de trup, nu să-l dereglăm şi îmbolnăvim cu pilule, suntem chemaţi să trăim în
sfinţenie, adică puşi deoparte pentru Dumnezeu nu pentru plăcerile noastre (1Petru 1.15,16).
Biblia ne mai îndemnă în Efeseni 5:28-30: „Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile
lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte,
îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui.”
Noi suntem mădularele Domnului! Trupurile noastre sunt temple ale lui Dumnezeu! Noi avem datoria nu să ne
ruinăm trupurile ci să le îngrijim cu drag.
Dumnezeu a lăsat organele de reproducere ca prin ele să se reproducă specia umană, iar plăcerea era un efect al
acestui scop, nu un scop în sine. De fapt, relaţiile intime dintre cei căsătoriţi trebuie să fie o finalitate a iubirii lor.
Creaţia şi planul lui Dumnezeu era foarte bun (Geneza 1:27-31). Dar Diavolul l-a pervertit şi i-a îndemnat pe
oameni pe parcursul secolelor la egoism şi la căutarea propriei plăcerii, fără a dărui viaţă, accentul fiind pe a
primi, pe a fi satisfăcut, nu pe a-l satisface pe Dumnezeu dând viaţă mai departe. Astfel din păcate se poate ajunge
în căsnicie ca să se caute doar plăcerea, şi astfel, cel căsătorit, să considere partenerul de sex opus, drept un obiect
sexual, care să-i satisfacă dorinţele, şi nu o finalitatea a iubirii celor doi spre viaţă şi procreere.
Scopul lui Dumnezeu pentru crearea organelor de reproducere a fost şi este: 1) înmulţirea speciei umane (Geneza
1.28). 2) satisfacţia şi plăcerea ce izvorăşte din unirea celor doi, ca o finalitate a dragostei lor (Proverbe 5:15-21;
1Corinteni 7:3-5).
Contracepţia loveşte în primul punct al scopului lui Dumnezeu cu organele de reproducere, ba mai mult, chiar dacă
există iubire între cei doi, ei nu sunt cuplaţi la iubirea divină pentru copii, ei se gândesc doar la ei şi nu la planul lui
Dumnezeu cu ei. Ei se aseamănă într-o oarecare măsură cu Onan care a oprit însămânţarea cumnatei lui, după legea
divină a leviratului (vezi Deut. 25:5,6). El a acceptat să se culce cu soţia fratelui său mort, după legea leviratului
(adică aceea de a da urmaşi fratelui mort), el nu a respins actul sexual şi plăcerea, însă nu a dorit să dea urmaşi,
fratelui său, şi pentru aceasta, el a fost omorât de Dumnezeu, observaţi ce relatează Biblia în Geneza 38:8-10:
„Atunci Iuda i-a zis lui Onan: „Du-te la nevasta fratelui tău, ia-o de nevastă şi ridică sămânţă fratelui tău.
Onan, ştiind că sămânţa aceasta n-are să fie a lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta
fratelui său, ca să nu dea sămânţă fratelui său. Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât şi pe el.”
Chiar dacă în prezent Dumnezeu a dat mai mult har oamenilor ne-pedepsindu-i neapărat imediat ca şi pe Onan,
totuşi ei se vor întâlni cu Dumnezeu (Amos 4:12), şi la judecată finală vor suferi condamnarea şi pedeapsa Lui
dreaptă.
Putem compara contracepţia cu păcatul îmbuibării sau excesului de alimentaţie. Ca şi în această situaţie, când
omul, nu mai înţelege că mâncarea a fost dată cu scopul hrănirii sănătoase a trupului cu elemente nutritive,
îmbuibarea, nu mai caută nevoile trupului, adică scopul pentru care Dumnezeu a creat alimentele, ci caută plăcerea
în sine: „gustul alimentelor”, tot aşa prin contracepţie se caută plăcerea în sine, nu scopul actului sexual:
procreerea.
3)Contracepţia o putem încadra în sfera sterilităţii, fiind o sterilitate temporară şi deci un semn al
blestemului nu al binecuvântării
Să reamintim aici una dintre constantele care reies din revelaţia biblică. Cei care ascultă, şi pun în practică
poruncile Domnului moştenesc binecuvântarea; cei care le încalcă şi se abat de la ele îşi atrag asupra-le blestemul.
Ori, fertilitatea, ca şi sterilitatea, îşi au obârşia (originea) în aceste rânduieli divine.
Este contracepţia blestem sau binecuvântare? În primul rând, putem spune că contracepţia provoacă o stare de
sterilitate, indiferent dacă temporară sau definitivă. Şi ce este din punct de vedere divin: sterilitatea (incapacitatea
de a mai procrea)? Să lăsăm ca Biblia să răspundă:
SEMNUL BINECUVÂNTĂRII:
 Geneza 22:17: „ te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa şi anume: ca stelele
cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.”
 Geneza 32:12: „Şi Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine, şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării,
care, de mult ce este, nu se poate număra.”
 Deuteronomul 7:13-15: „El te va iubi, te va binecuvânta şi te va înmulţi; va binecuvânta rodul trupului tău
şi rodul pământului tău, grâul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor
tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da. Vei fi binecuvântat mai mult decât toate
popoarele; şi la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă (sterilă), nici vită stearpă în turmele tale.”

7
 Deuteronomul 28:11: „Domnul te va copleşi cu bunătăţi, înmulţind rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi
rodul pământului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.”
SEMNUL BLESTEMULUI:
 Deuteronom 28:15-18: „Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi
nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor
veni peste tine şi de care vei avea parte…Rodul trupului tău, rodul pământului tău, fătul vacilor tale şi fătul
oilor tale, toate vor fi blestemate.”
 Osea 9:7-14: „Vin zilele pedepsei… Slava lui Efraim va zbura ca o pasăre: nu mai este nici o naştere, nici o
însărcinare şi nici o zămislire! Chiar dacă îşi vor creşte copiii, îi voi lipsi de ei înainte ca să ajungă oameni
mari; şi vai de ei, când Îmi voi întoarce privirile de la ei! Efraim, după cum văd, îşi dă copiii la pradă; şi
Efraim îşi va duce singur copiii la cel ce-i va ucide! Dă-le, Doamne! Ce să le dai? Dă-le un pântece, care să
nască înainte de vreme şi ţâţe seci!”
Deci este clar, asculţi de Dumnezeu, eşti binecuvântat, iar binecuvântarea implică înmulţire, pe când semnul
blestemului este sterilitate, lipsă de copii, de naşterii, cum spune Osea: „nu mai este nici o naştere, nici o
însărcinare şi nici o zămislire!” Chiar eu l-am întrebat o dat personal pe Dumnezeu despre problema contracepţiei,
şi El mi-a vorbit prin Psalmul 127-128, în special prin versetele, unde se spune:
 Psalmi 127:3: „Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. Ca
săgeţile în mâna unui războinic, aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi
cu ei! Căci ei nu vor rămâne de ruşine, când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă.
 Psalmi 128:1: „Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul
mâinilor tale, eşti fericit, şi-ţi merge bine. Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi
stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. Aşa este binecuvântat omul care se teme de Domnul.
Să te binecuvânteze Domnul din Sion, să vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vieţii tale, şi să vezi pe
copiii copiilor tăi! Pacea să fie peste Israel!”
Este clar că copii sunt o binecuvântare, dar chiar mai mult ei sunt o moştenire şi o răsplată de la Dumnezeu, vrei tu
să opreşti binecuvântarea, moştenirea şi răsplata sau să o primeşti?
Copii sunt ca săgeţile în mâna unui războinic, cel care îi are, şi îi creşte în frica şi disciplina Domnului, vor fi de un
real folos în lupta contra celui rău, căci în momente grele vor avea un ajutor real, şi la bătrâneţe un sprijin pe
măsură.
Aşadar să nu uităm, noi am fost cumpăraţi cu un mare preţ, să-L glorificăm deci pe Dumnezeu vieţii cu corpurile
noastre (1Corinteni 6:20). Unii au unele întrebări sau obiecţii, ca de pildă:
Ce facem dacă suntem săraci şi nu abia ne descurcăm cu copii pe care îi avem deja?
Ce facem dacă suntem prea săraci şi nu ne descurcăm nici pentru noi? Însemnă că putem fura? Însemnă că putem
ucide ca să ne acoperim sărăcia? De multe ori sărăcia pleacă tot de la neascultarea de Dumnezeu (Deut. 28:15-46,
53-55). Problema nu este sărăcia, căci dacă ne uităm la sărăcie şi la probleme, păcătuim, căci noi avem îndemnul
să-l urmăm pe Cristos, şi să privim ţină la El (Evrei 12:2,3). Biblia ne învaţă să privim la lucrurile care nu se văd nu
la cele ce se văd (2Corinteni 4:18; 5:7). Problema nu este sărăcia, ci problema este necredinţa că Dumnezeu va
purta de grijă. El însuşi a promis în domeniu material:
 Psalmi 37:25: „Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii
lui cerşindu-şi pâinea.”
 Evrei 13:5: „Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am
să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul
meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?”
Astfel în loc să ne întrebăm: oare am suficienţi bani? Ar trebui să mă întreb: Oare are Dumnezeu suficienţi bani? Şi
am eu credinţa care îl crede pe cuvânt pe Dumnezeu că „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi
părăsi.”? O altă obiecţie:
Ce facem când soţia este bolnavă şi nu mai poate să susţină o sarcină şi nici să o nască sănătos?
Unii oameni motivează folosirea metodelor contracepţionale din pricină că de pildă, soţia este prea bolnavă ca să
poarte o sarcină, şi să nască, şi numai aşa pot întreţine relaţii sexuale, ca cuplu, dacă se protejează de o eventuală
sarcină. Oare este aceasta o scuză pentru folosirea metodelor contracepţionale?
Să ne întrebăm sincer? Ce au făcut creştinii din primul secol în situaţia aceasta, ei nu avea pilule sau tratamente
anticoncepţionale? Răspunsul dacă suntem sinceri ar fi, pur şi simplu ar opri relaţiile sexuale dintre ei, bucurându-
se de părtăşie, prietenie şi de o relaţie afectivă. Dragostea adevărată între soţi poate exista şi fără relaţii sexuale, dar
din păcate şi relaţiile sexuale pot exista fără dragoste, cum? Prin căutarea plăcerii proprii, adică egoism.

8
Cineva ar putea spune, vrei să spui că dacă soţia nu mai poate avea copii, că trebuie să nu mai am relaţii sexuale cu
ea4 că să nu o pun în pericol? Vrei să mă îndemni la păcat? Vrei să ard (comp. Cu 1Corinteni 7:9) şi să cad în
adulter?
Unii creştini consideră că deoarece Pavel menţionează situaţia ca unii să ardă sexual, şi la aceştia li se îngăduie să
se căsătorească, ca să poată avea relaţii sexuale legitime, şi să nu ardă, şi să cadă în păcat. Unii profită de acest
pasaj scoţându-l din context, căci în context este vorba de cineva necăsătorit care are dreptul să se căsătorească.
Astfel nici cei ce nu au dreptul din motiv că au divorţat fără temei scriptural, nu au voie să se recăsătorească şi
astfel chiar dacă ard, trebuie să înveţe stăpânirea de sine, şi tot aşa şi cei căsătoriţi care nu se pot atinge de soţiile
lor din motive de sănătate, şi securitate, pentru o eventuală sarcină trebuie să se abţină. O căsnicie poate funcţiona
fără relaţii sexuale.
În plus, Pavel mai dă şi un alt motiv de abţinere sexuală printre soţi, în 1 Corinteni 7:29-35: „Iată ce vreau să
spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste, să fie ca şi cum n-ar
avea; cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum
n-ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.
Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să
placă Domnului. Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între
femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea ne-măritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie
Sfântă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. Vă
spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să
puteţi sluji Domnului fără piedici.”
În contrast cu unii sexologi, şi chiar cu unii lideri spirituali şi conducători de biserică, care au scris cărţi prin care
mirare! Să rămân stupefiat nu alta, susţineau ca cuplu trebuie să aibă cât mai multe relaţii sexuale, Pavel susţine
contrariul. Aici după ce Pavel descrie 5 stări: 1) bărbaţi căsătoriţi; 2) cei ce plâng; 3) cei ce se bucură; 4) cei ce
cumpără şi stăpânesc; 5) cei ce se folosesc de lumea aceasta; Pavel spune că aceştia să nu-şi folosească drepturile
lor (dreptul de a avea relaţii sexuale cu soţia, de a te plânge, de a te bucura, de a stăpânii, etc.), nu pentru că ei nu
au aceste drepturi, nu, motivul este altul: „vremea s-a scurtat”.
Prin urmare, din acest text se desprinde, că un motiv pentru care chiar cei căsătoriţi să se abţină de la relaţii sexuale
este acela că „vremea s-a scurtat”, şi pentru că timpul s-a scurtat, noi trebuie să ne folosim tot mai puţin de
drepturile noastre fizice legitime, şi să căutăm interesele şi domeniile spirituale nevăzute dar eterne, ca să fi găsiţi
înaintea Domnului, fără pată şi fără vină, şi să devenim tot mai spirituali şi evlavioşi (2Petru 3:11-14).
Ba mai mult, în 1Corinteni 7:29-35, se arată în mod clar că cei necăsătoriţi se pot îngriji mai mult de lucrurile
Domnului, în mod asemănător o pot face cuplurile ce au decis rărirea relaţiei sexuale, sau abstinenţa relaţiei
sexuale.
Chiar un cuplu sănătos fizic poate decide să aibă tot mai rar relaţii sexuale sau chiar deloc, dacă în cazul lor, prin
aceasta, se reuşeşte a da prioritate în viaţa cuplului şi a familiei, domeniu spiritual sau interesele lui Dumnezeu. În
1Corinteni 7:3-5, Pavel enunţă un principiu pentru relaţiile sexuale din cadrul căsătoriei, dar şi un principiu al
separării, care să nu fie pentru multă vreme, din cauza lipsei de stăpânire. Cu alte cuvinte cuplurile fără stăpânire de
sine, slabe spiritual, se pot învoi doar pentru un timp scurt, în care soţii se dedică rugăciunii, postului, să se abţină
de la relaţii, dar cu siguranţă există cupluri, care se pot lipsi de relaţii mai mult timp (eu cunosc personal o astfel de
familie creştină), pe acestea le putem numi tari, sau liberi şi stăpâni pe propriul vas (comp. 1Corinteni 7:37 cu
1Tesaloniceni 4:4,5).
De ce nu putem să ne planificăm câţi membri să aibă familia noastră, ca să avem doar copii care ni dorim?
Răspunsul e simplu, deoarece nu avem dreptul acesta, o dată ce viaţa noastră nu mai e a noastră, ci este a Domnului
(Romani 14:8). Noi ne-am predat drepturile şi am recunoscut că nu avem înţelepciune să ne guvernăm, în apa
botezului, i-am predat domnia asupra vieţii noastre Domnului Isus (Romani 10:9; 1Corinteni 6:19,20; 7:23). Sau
este Isus doar un Domn de ocazie? Şi astfel când dorim ascultăm de El, şi când nu dorim, facem ce ne place nouă?
Pentru a îndepărta orice conştiinţă vinovată a adepţilor lor, instituţiile de planificare familială (planning familial)
explică faptul că, în felul acesta, „cuplurile vor avea numai copiii pe care şi-i doresc”. Fapt care, de altfel, nu se
verifică totdeauna. Uneori pot apărea sarcini ne-dorite chiar şi cu planning familial, şi apoi, ele vor evita astfel
recurgerea la avort. Orice s-ar zice, modificarea hormonală profundă adusă de bunăvoie prin înghiţirea „pilulei”
dereglează echilibrul stabilit de Creator. Creştinul trebuie să ştie că tot ceea ce se împotriveşte voii lui Dumnezeu,

4
Creştinii trebuie să conştientizeze, că chiar relaţiile sexuale din cadrul căsătoriei pot fi păcat, în anumite situaţii cum ar fi: în
cazul relaţii sexuale din timpul menstruaţiei femeii (Levetic 18:19,29; Ezechiel 22:10; 36:17); în cazul în care, în timpul
relaţiei sexuale, unul din soţii se gândeşte la o altă persoană de sex opus pe care o pofteşte (comp. cu Matei 5:28); în cazul în
care relaţia sexuală devine un refugiu în caz de probleme, stres, sau o fugă de probleme, de realitate. Creştinii trebuie să-şi
arunce poverile asupra lui Dumnezeu (Psalmul 55:22; 1Petru 5:7), El trebuie să devină, turnul lor de refugiu în clipe grele
(Psalmi 59:17; 62:2; 62:6; 94:22), nu altceva, cum ar fi: sexul (chiar în cazul căsătoriei), îmbuibarea de mâncare, drogurile,
televizorul, etc. Şi astfel să facem din aceste lucruri, salvatorii noştri pe timp de probleme. Creştinii trebuie să se raporteze la
relaţiile sexuale, nu ca la un panaceu, sau o soluţie la toate problemele familiale, sau de altă natură. Relaţiile sexuale, sunt
sfinte (comp. cu 1Corinteni 7:14), astfel când e la mijloc dragostea sinceră, altruistă, care nu caută propriul folos, sau propria
plăcere, ci plăcerea partenerului (1Corinteni 7:2-4; Filipeni 2:4), când relaţiile sexuale sunt finalitatea iubirii unui cuplu, şi
când este lăsată posibilitatea procrerii, acestea sunt relaţii intime aprobate de Dumnezeu (Proverbe 5:15-23; 1Corinteni 13:4-7).
9
şi care nu poate deci să ‚vină din încredinţare, este păcat’, iar încredinţarea sau credinţa vine prin Cuvântul lui
Dumnezeu (Romani 14:22,23; 10:17). I-am întreba pe cei ce i-au anticoncepţionale, pe ce baza sau încredinţare din
Cuvântul lui Dumnezeu o fac? Vine această practică prin credinţa izvorâtă din Cuvânt?
În plus, o dată ce ne-am predat viaţa lui Dumnezeu nu moi mai putem decide, ci El este Stăpânul în toate domeniile
de decizie ale vieţii. Deci problema nu se pune: „Câţi copii doresc eu să-mi planific pentru ai avea”, ci dorinţa unui
creştin este: „Câţi copii doreşte Dumnezeu să am eu?” Oare ar dori Dumnezeu ceva peste puterile mele? Iar orice
teamă că Dumnezeu este absurd, sau că vrea să-mi pună poveri prea grele pentru mine este ne-justificată, având în
vedere că vorbim de un Dumnezeu al dragostei şi al ordinii (1Ioan 4:8; 1Corinteni 14:33).
În plus, oare doresc eu ceea ce spune Cuvântul:
 Deuteronomul 7:13-15: „El te va iubi, te va binecuvânta şi te va înmulţi; va binecuvânta rodul trupului tău
şi rodul pământului tău, grâul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor
tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da. Vei fi binecuvântat mai mult decât toate
popoarele; şi la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă (sterilă), nici vită stearpă în turmele tale.”
 Deuteronomul 28:11: „Domnul te va copleşi cu bunătăţi, înmulţind rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi
rodul pământului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.”
Eu cred că dacă eşti fermier, nu cred că ţi-ar place ca turmele tale să fie sterpe, şi nu ai considera aceasta o
binecuvântare, ci ai consider-o un blestem, nici nu cred că le-ai face „planificare familială”.
Însă tu care eşti „turma păşunii Lui” (Psalmi 100:3), vrei ca tu, cel din turmă să stabileşti câţi copii să ai în loc să-l
laşi pe Stăpân!? Nu cred că ai dori să ai animale sterpe, dar nu ai dori, nici cealaltă extremă, animale-mame, care
din cauză mulţimii puilor să nu le poată alăpta, şi astfel ca acei pui să moară de foame. Cu siguranţă că nici una
dintre extreme nu este bună. De aceea e nevoie să-l implicăm pe Dumnezeu în viaţa noastră, dar şi să-l lăsăm ca El
să decidă, şi să ne călăuzească, ca lucrurile să iasă bine, şi să nu cadă în nici o extremă. Biblia promite dacă Îl
implicăm pe El, că lucrurile vor ieşi bine, fără ca să se cadă în vreo extremă:
 Osea 12:6 BCR (GBV): „De aceea, întoarce-te la Dumnezeul tău, păstrează bunătatea şi judecata şi
aşteaptă totdeauna toate de la Dumnezeu.” Cu alte cuvinte dacă ne întoarcem la Dumnezeu, la principiile
Lui, şi păstrăm echilibru, şi aşteptăm timpul Lui, implicarea Lui, atunci toate lucrurile vor ieşi bine,
deoarece vin „de la Dumnezeu.” (vezi şi Isaia 64:4)
 Psalmi 87:7: „Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă: „Toate izvoarele mele sunt în Tine.” Dacă toate
izvoarele noastre sunt în Dumnezeu, atunci toate pornirile noastre, chiar şi cele sexuale, trebuie să vină din
Dumnezeu, ca „Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.”
(Romani 11:36).
 1 Corinteni 10:31: „Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui
Dumnezeu. Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui
Dumnezeu. După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al
celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi.”
De aceea vreau să te întreb sincer: Este Creatorul Stăpân şi peste organele tale genitale? Aşa cum este Stăpân, peste
bani, peste timpul nostru, energia noastră, bunurile noastre, etc., aşa ar trebui să fie peste organele noastre genitale,
şi peste copiii noştri.
Unii aduc argumentul, că unele din aceste argumente sunt din V.T. şi prin urmare sunt din legea Vechiului
Legământ, însă mulţi care aduc aceste argumente, nu conştientizează că aceste principii le regăsim în N.T.
(1Timotei 2:15; 5:14). Oare Isus, care a cunoscut că există perioade dificile în viaţa omenirii, de ce nu a spus că
este îngăduit în aceste circumstanţe dificile economice, să se practice contracepţia? El a profeţit o astfel de perioadă
în Matei 24:19,21, unde este consemnat: „Vai de femeile, care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele
acelea!...Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi
nici nu va mai fi.” El însă nu a spus: „în timpul necazului cel mare, aveţi îngăduinţa să practicaţi contracepţia,
din pricina împrejurărilor grele, unice în greutatea lor din istoria omenirii”.
Unii însă persistă în a contesta, spunând: „e o nebunie, să faci copii cu nemiluita!” Însă este demn de ştiut,
că în secolele trecute erau şi familii cu 12 sau cu 15 chiar cu 25 de copii, şi fără alocaţii lunare! Însă media copiilor
se situa în jurul a trei copii. Deci reţineţi! Media pe familia care nu foloseşte anticoncepţionale este de trei
copii, nu un număr extraordinar de mare. În plus, din nou accentuez importanţa implicării lui Dumnezeu, şi
importanţa supunerii poftelor noastre voii lui Dumnezeu (comp. cu 1Corinteni 9:27).
Unii spun: „trebuie să avem înţelepciune, nu putem merge pe aceste principii, că am fi ca animalele”! Păi ce
înţelepciune este în cei ce nesocotesc Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu? Nu e vorba de a fi ca animalele, ci e
vorba de a înţelege că căsătoria creştină, este o funie împletită nu doar în doi, ci în trei, adică trebuie implicat şi
Dumnezeu nu doar pofta, ci şi stăpânirea de sine. Problema este, că mulţi au stabilit cu mintea lor ce este bine şi
înţelept, şi nu au întrebat pe Dumnezeu, uitând că gândurile oamenilor nu sunt gândurile lui Dumnezeu (Isaia 55:8),
şi că Dumnezeu ne-a lăsat o călăuză şi învăţător în locul lui Cristos: Duhul Sfânt (Ioan 14:16-20,26). Eu vă îndemn
să-l întrebaţi pe Dumnezeu cu o inimă deschisă, fără prejudecăţi, şi veţi avea surprize, când vă veţi da seama că
gândul vostru nu era şi al Creatorului.
Dacă am lăsa liberă naşterea de copii, oare am putea să ne ocupăm de satisfacerea nevoilor lor: spirituale,
afective şi materiale?

10
Unii aduc ca motiv pentru folosirea Anticoncepţionalelor, faptul că dacă se nasc prea mulţi copii, nu mai au timp de
închinare, de relaţia soţ-soţie, de biserică, de loc de muncă, etc. Unele mame cu mulţi copiii se pot simţi
împovărate, şi acest lucru este adevărat.
Problema nu este în a înţelege că Dumnezeu e vinovat de situaţie, sau că El nu s-a implicat în limitarea naşterii de
copii. Problema poate să fie alta, cum ar fi: necumpătarea cuplului, sau soţul nu o ajută pe soţie suficient în a purta
poverile vieţii; etc.
Soluţia ca cuplurile să nu ajungă în situaţia de mai sus, este simplă, şi anume: al implica pe Dumnezeu, dar şi a
asculta de îndemnurile Duhului Sfânt (Romani 8:1,4,5 comp. cu Osea 12:6) în ce priveşte viaţa sexuală.
Cuplurile care nu pot da naştere la copii5, sau care au născut un copil sau mai mulţi, şi nu pot da naştere la alţi
copii, pentru acestea nu este un păcat să aibă relaţii sexuale, chiar dacă ele nu duc la naşterea de copii, deoarece, nu
este decizia lor să fie aşa, ci a lui Dumnezeu, care a permis această situaţie, sau chiar a închis pântecele (vezi:
Geneza 20:18; 30:2; Iov 3:10).
Este adevărat că sterilitatea este un semn al blestemului, şi era un motiv de nefericire în timpul biblic (Geneza
30:1,2), însă creştinul poate să privească la aspectul pozitiv (Romani 8:28), că poate să se ocupe aşa mai mult de
lucrurile Domnului, cât şi poate da naştere la copii spirituali prin Evanghelie, şi de care să aibă timp să se ocupe,
pentru ai creşte în învăţătura Domnului. Acest gen de creştini, poate pot căuta mai mult lucrurile de sus (Coloseni
3:1-3), şi binecuvântările spirituale din locurile cereşti (Efeseni 1:3).
Cuplurile care consideră o nouă naştere în familie, o povară, pot să se oprească de la a naşte copii abţinându-se de
la relaţii sexuale. Aceasta decizie o i-au soţii de comun acord, şi sub călăuzirea Domnului. Unii ar putea protesta, şi
ar putea spune: „dar bine dar eu am nevoie de acest tip de relaţie intimă”, da, înţeleg, însă o iubeşti pe soţia ta?
Vrei să împovărezi?
Apoi să ne gândim, o persoană care poate când era în lume a divorţat de soţia sa, nu din motiv de desfrânare, are
nevoie de relaţii intime, însă trebuie să se stăpânească deoarece şi-a pierdut dreptul la relaţii intime, prin divorţ.
În mod asemănător, cei nu mai doresc copii, îşi pierd dreptul la relaţiile intime, deoarece acesta s-a dat cu scopul
procrerii, nu pentru plăcerea în sine (comp. Geneza 1:28 cu Geneza 38:9,10).
Subtilă mai este tentaţia oferită în interiorul cuplului, de folosirea unor mijloace care îi permit, în toată
legitimitatea, să aibă toată plăcere mult dorită, fără a-şi asuma responsabilitatea creşterii copiilor. Multe cupluri nu
au copii, astfel din egoism, dorind să fie liberi de orice responsabilităţi, oare dacă ar fi făcut şi părinţii tăi la fel?!
Atunci nu ai mai fi existat azi să citeşti acest material!
Trebuie să înţelegi că anticoncepţionalele pune voia omului mai presus de ordinea şi funcţionarea stabilită de
Dumnezeu în corpul tău. Cu ce scop? Ca să dăm frâu liber plăcerii sexuale, dar fără funcţia reproducătoare inerentă
stabilită de Creator, cu alte cuvinte vrem plăcere fără responsabilitate!
Este planificarea familială un păcat?
Nu este păcat atunci când planificarea se face împreună cu Dumnezeu, sub călăuzirea Duhului Sfânt (Romani
8:14). Unii nu folosesc metode contaceptive nici sub formă fizică sau hormonală, ci doar pur şi simplu aleg să aibă,
relaţii sexuale în perioada de ne-fertilitate a femeii. Este aceasta păcat?
Este tot o metodă de a alege doar plăcerea fără responsabilitate, eu cred că iubirea de Dumnezeu şi de semeni, ar
trebui să îndemne, ori să acceptăm întregul pachet, al efectului unor relaţii intime, ori să-l refuzăm din motiv că
dăm la o parte unul din scopurile acestui tip de relaţie.
Sexualitatea trăită pentru ea însăşi este golită de sens. Ea este dată şi pentru reproducere, nu degeaba, a pus
Dumnezeu, sămânţa de parte bărbătească în bărbat, şi de parte femeiască în femeie.
De asemenea, să nu uităm, sexualitatea îşi are originea în lucruri vizibile temporare, deoarece Isus a spus în Matei
22:30: „Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.”
Altfel zis, plăcerea sexuală, atât de mult căutată pe acest pământ nu va mai fi întâlnită în cer. De aceea, bărbatul şi
femeia conduşi de Spiritul Sfânt, nu vor avea nevoie de un surogat de planificare, pentru a-şi controla naşterile în
căminul lor, ci însuşi Duhul Sfânt, iubirea sfinţită care îi uneşte, şi care nu caută folosul său, le va dicta atitudinile,
şi le va permite să rămână în „faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”
(Efeseni 2:10).
Cu toate că lumea poate considera demodată, sau chiar stupidă o astfel de atitudine, Biblia descrie epoca zilelor din
urmă, prin cuvintele: „oamenii vor fi iubitori de sine, ...ne-iubitori de bine, iubitori mai mult de plăceri decât
iubitori de Dumnezeu” (2Timotei 3:1-4). Astfel este de aşteptat ca optica lui Dumnezeu să fie diferită de cea a
lumii. Oamenii îşi caută mai mult plăcerile lor decât să aprecieze darul procrerii, care derivă din darul căsătoriei
(1Corinteni 7:7). Ei se aseamănă cu Esau, un bărbat lumesc, care pentru plăcerea de a mânca o ciorbă de linte şi-a
vândut dreptul de întâi-născut (Evrei 12:16,17), mulţi fac la fel, pentru plăcerea sexuală îşi vând dreptul şi darul de
a procrea, mai exact anhilându-l prin anticoncepţionale.

Ce este avortul, şi poate avea el efecte negative?

5
În situaţia în care un cuplu este steril, deoarece fie soţul; fie soţia, prin metode medicale, au acceptat o intervenţie asupra
organelor genitale, problema trebuie adusă în faţa tronului de har, ca cuplul respectiv să fie iertat de acest păcat, şi cuplul
trebuie să se pocăiască.
11
Avortul este: Întrerupere accidentala sau provocata a gravidităţii înainte ca fătul să poată trăi în
afara organismului matern.
Cum se realizează un avort?
- avort prin chiuretaj
- avort prin aspiraţie
- avortul cu normometrul prostaglamdine
- avortul prin operaţie cezariana
- avortul cu RU 486 (pâlnia abortivă)
Efectele negative şi riscurile posibile ale avortului:
Exista câteva efecte secundare care pot apărea în cazul avortului provocat. Acestea includ
dureri si contracţii abdominale, greţuri, voma şi diaree.
Majoritatea avorturilor nu sunt urmate de complicaţii medicale grave. Totuşi, rata apariţiei lor
este de una la o suta de avorturi timpurii şi una la cinci zeci de avorturi târzii. Asemenea complicaţii includ:
- sângerarea abundenta, avortul incomplet, reacţie alergica la medicamente, rănirea mucoasei uterine, moartea,
efectul asupra sarcinilor viitoare, consecinţe emoţionale, consecinţe spirituale, infecţie, perforarea uterului, ruperea
colului, vătămarea organelor interne, cancerul la sân.
Simptoame ale stresului post-avort:
- vinovăţie, furie, anxietate, depresie, tendinţe suicidale, mâhnire la aniversarea copilului ne-născut, amintirea
obsesiva a unor secvenţe din timpul procedurii, disfuncţii sexuale, probleme relaţionale, perturbări de alimentaţie,
abuz de alcool si droguri, reacţii psihologice negative. Nu exista sentiment de vinovăţie si durere mai mare ca acela
al femeii care a experimentat tragedia avortului.
Strigătul îngrijorător al statisticilor:
Statisticile din 1994 înregistrau circa 40 de milioane de avorturi legale, declarate, pe an în lume. Pe primul loc se
situează România cu 172,4 avorturi la mia de femei având vârsta între 15 şi 44 de ani, urmată de Rusia cu 119,6,
Cuba cu 56,5, China cu 37,5, Statele Unite cu 26,4, pe ultimul loc fiind Polonia cu 3,6.
Gândiţi-vă în mod serios că în anul 1990 s-au efectuat un milion de avorturi în România. Asta înseamnă patru
avorturi la un născut viu. În numai zece ani de la legalizarea avortului, în România se făcuseră 11 milioane de
întreruperi de sarcina. Ne dăm seama de cât de extinsă este această problemă! Dar să trecem la miezul problemei.
- În România avortul este cea mai cunoscuta şi mai utilizata metoda de control a naşterii.
- Din peste un milion de sarcini într-un an mai mult de doua treimi se sfârşesc prin avort.
- România are cea mai ridicata rata a mortalităţii, datorate avortului, de cinci ori mai mare decât rata medie a
statelor europene.
- 20% din femeile din tara noastră sunt ne-fertile ca urmare a unor complicaţii datorate avortului.
- moartea prin avort reprezintă mai bine de jumătate din totalitatea deceselor materne.
Dar să trecem la întrebarea cheie pentru un creştin: „Este avortul un păcat în faţa lui Dumnezeu”?

Este avortul păcat?


Copil sau ghem de celule?
Majoritatea oamenilor nu ştiu ce se întâmpla în timpul unui avort. Nici femeile care au avortat
nu ştiu ca de fapt au omorât un copil. Ele „au auzit" ca de fapt până în luna a treia este doar
un ghem de celule şi nu un om adevărat. Nimic mai fals! Mamelor! După 8 săptămâni când se efectuează avortul,
copilul are deja toate organele formate. Simţurile sunt prezente: ei simt durerea! şi avortul devine un măcel. Le bate
inima dar apoi se opreşte când va fi rupt în bucăţi prin chiuretaj sau aspiraţie.
O întrebare importantă este: „la câte săptămâni sau luni de la concepţie începe omul să fie om?”
Ce spune ştiinţa:
Însă această întrebare aparţine trecutului. Dacă punem astăzi această întrebare celei mai avansate ştiinţe biologice,
unul dintre reprezentanţii ei de seamă, geneticianul Jérôme Lejeune ne răspunde prin afirmaţia pe care a făcut-o:
„Omul este om din momentul concepţiei”. În zilele noastre s-a dovedit clar că viaţa umană începe în momentul
concepţiei (concepţie = fecundaţie) . Recentele progrese ale ştiinţelor biologice dovedesc clar că noua fiinţă, chiar
de la concepţie, posedă un cod genetic propriu, diferit de codul genetic al mamei şi de cel al tatălui, deci chiar de la
concepţie este fiinţă umană. Codul genetic este tiparul genetic complex al dezvoltării umane şi conţine: sexul
copilului, culoarea părului şi a ochilor, înălţimea, nuanţa tenului, forma feţei, forma nasului etc., practic toate
trăsăturile umane în formă incipientă. În momentul în care spermatozoidul pătrunde în ovul, cei doi gameţi
formează zigotul, care poartă în el un nou cod genetic, un nou program după care se va dezvolta. Zigotul, noua
fiinţă umană minusculă, va cunoaşte în continuare stadii de dezvoltare care vor primi diferite nume: embrion, făt.
Însă nu există vreo discontinuitate, vreun salt calitativ sau vreo modificare revoluţionară de la un stadiu la altul.
Sub aspect ştiinţific, faptul că avortul înseamnă uciderea unei fiinţe umane este un lucru atât de evident, încât
ilustrul biolog Botella Llusia afirmă: „Pentru un biolog este imposibil să fie de acord cu avortul, ca şi pentru un
teolog”.
Ovulul fecundat şi embrionul care se dezvoltă în uter, fiind o fiinţă umană cu un tipar genetic nou, diferit de al
mamei şi de al tatălui, nu este proprietatea mamei, nici a tatălui, nici a unui alt om, nici a statului, nici nu este un
organ, o parte din corpul mamei. Nici mama, nici tatăl şi nici un alt om nu au dreptul să dispună de viaţa acestei noi
12
fiinţe umane, deci nu au nici un drept să hotărască dacă va trăi sau nu. Nici un om nu poate fi proprietatea altui om,
chiar dacă acel om este copilul său. Avortul nu poate fi considerat un drept al femeii, după cum nu poate fi un drept
al nimănui să ucidă un adult. O ucidere legalizată nu încetează de a fi ucidere. Dreptul la viaţă este dreptul
fundamental al omului. Avortul este contrar moralei, contrar drepturilor omului, şi datelor ştiinţei.
În 1967 s-a ţinut la Whashington prestigioasa Conferinţă internaţională asupra avortului la care au luat parte cei
mai renumiţi biochimişti, obstetricieni, ginecologi şi geneticieni din lume. Concluzia acestei comisii a fost că omul
este om în orice moment din dezvoltarea sa, începând de la concepţie:
„Membrii acestei comisii nu au putut descoperi un moment situat între întâlnirea spermatozoidului cu ovulul şi
naşterea copilului în care să se poată afirma că ceea ce s-a conceput nu ar avea viaţă umană. Schimbările care
intervin în momentul nidaţiei, în momentul când embrionul are şase săptămâni, în momentul când fătul are şase
luni şi când noul-născut are o săptămână sau când ajunge la vârsta adultă nu sunt decât diferite faze ale unui
singur proces de dezvoltare şi maturizare al unei fiinţe umane”.
Aşadar fiinţa concepută în pântecele matern e o fiinţă umană complet nouă, diferită, unică, independentă, cu
drepturi egale cu ale fiecăruia dintre noi. Naşterea înseamnă părăsirea uterului matern, tăierea cordonului ombilical,
existenţa noului-născut în afara organismului mamei şi separat de el. Dar nu este nici o diferenţă revoluţionară între
copilul din uter şi copilul de după naştere. Singura schimbare se referă la metoda de alimentare cu hrană şi oxigen:
înainte de naştere, hrana şi oxigenul erau preluate de la mamă prin cordonul ombilical; după naştere oxigenul este
luat din atmosferă prin plămâni şi hrana prin stomac, dacă noul născut este destul de matur pentru a fi hrănit în
acest fel. Dacă este prematur, hrana continuă să-i fie administrată prin sisteme artificiale într-o formă asemănătoare
cu cea pe care i-o acorda cordonul ombilical. După cum am văzut mai sus, ovulul fecundat are aceeaşi valoare de
persoană umană ca şi un copil după naştere sau ca şi un om matur.

Poză folosită cu permisiune


O chestiune foarte dezbătută în lumea ştiinţei este chestiunea zilei a 14-a a embrionului. Din ziua a 14-a embrionul
ar deveni individ uman deoarece în ziua a 14-a se încheie procesul de nidare al embrionului în uterul mamei; în
această perioadă apare linia primitivă care prin adâncire formează şanţul neural, iar prin apropierea crestelor
neurale, formează în cele din urmă tubul neural. Cu alte cuvinte, în acest moment se formează sistemul nervos şi
începe viaţa şi activitatea cerebrală.
Pentru alţii, din ziua a 14-a embrionul devine fiinţă umană individualizată întrucât, din acest moment, nu mai este
posibilă diviziunea gemelară sau hibridarea.
Fiecare naştere este rezultatul unor procese uimitor de complexe. Un spermatozoid de la un bărbat se uneşte cu un
ovul, cele două celule devin una singură, şi ea începe să se dividă. Ea devine două, cele două devin patru, cele patru
devin opt, până când se ajunge la aproximativ 60 miliarde de celule din care este compus un adult.
La început noile celule erau toate la fel, apoi ele au început să se diferenţieze în: celule osoase, celule musculare,
celule nervoase, etc. Embrionul se dezvoltă rapid, în a patra săptămână el are creier, sistem nervos şi aparat
circulator cu o inimă care pompează sânge. Nu mai continuăm cu detaliile dezvoltării embrionului, e clar că
cuplurile ar trebuie să arate recunoştinţă faţă de Dumnezeu care a rânduit toate acestea. Cuplurile ar trebui să fie
fericite că au această putere de procreere, astfel să dea naştere la un copil care este o părticică din amândoi, şi nu să
oprească acest proces al vieţii fie prin contracepţie sau prin avort.
Şi tot în ultima vreme a apărut în lumea medicală expresia gratuită şi fără acoperire ştiinţifică: aceea de pre-
embrion aplicată embrionului în primele zile după fecundare, mai exact până la nidare.
După cum se vede, toate aceste termene-limită ale dreptului de a întrerupe sarcina sunt răspunsuri arbitrare, diferite,
contradictorii la întrebarea: cât timp îi trebuie omului ca să devină om? Paisprezece zile de la fecundare, spun unii;
3 luni, 6 luni, nouă luni, spun alţii. Douăzeci de ani, spunea Napoleon, gândindu-se că omul este om când poate fi
înrolat în armată şi trimis la război. O viaţă întreagă, spunea un filosof. O veşnicie întreagă, ar spune creştinii.

Ce spune Biblia:
Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre viata umana?
Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:26-27). În Biblie fătul este numit viaţă (suflet – ebr. Nefeş)
înainte de a se naşte (Exod 21:22,23). În această lege dată prin Moise, dacă sarcina se pierde, persoana care a lovit
femeia însărcinată îşi va pierde viaţa, dând astfel ca pedeapsă: „viaţă pentru viaţă”.

13
În plus, Biblia îi tratează pe cei ne-nascuţi ca pe fiinţele umane (Ieremia 1:5), Dumnezeu poate alege un om din
pântecele mamei (Isaia 49:1,5; Galateni 1:15,16). Biblia ne adevereşte că Dumnezeu cunoaşte ce se întâmplă cu
fiinţa umana de la concepţie, la naştere (Psalmii 139:13-16). Avortul este un blestem - Exod 23:26.
Daca Dumnezeu a auzit glasul sângelui (sufletul) unei singure persoane (Abel) strigând la El după răzbunare, cum
poate suna în urechile Lui drepte glasul a milioanelor de glasuri strigând din gunoaiele lumii? Creştinii din primele
secole nu au fost de acord cu avortul, de pildă, Vasile cel Mare (329-379 e.n.) a avertizat: „Cei care dau
medicamente abortive, sunt ucigaşi şi ei precum şi cele ce primesc otrăvuri ucigătoare de embrioni”.
A fi părinte este alegerea de a purta până la capăt sarcina, cu sprijinul oamenilor care ţin la tine.
Pe drept cuvânt, ne putem întreba câţi posibili sfinţi, profeţi, poeţi, compozitori, profesori, meşteşugari, genii,
savanţi, au fost aruncaţi la lada de gunoi numai pentru ca cineva foarte apropiat n-a vrut sa fie „deranjat" de
prezenţa lor. Avortul distruge fiinţe umane. A accepta privilegiul relaţiilor sexuale şi a încerca sa „omori rezultatul"
este o iresponsabilitate şi o răutate crasa. Modul de a preveni sarcini ne-dorite la adolescenţa şi înainte de căsătorie,

este castitatea sexuala. Avortul nu rezolva problema părinţilor ne-căsătoriţi, ci doar adaugă păcat la păcat.
Confruntarea cu o sarcina ne-dorită poate părea copleşitoare. Dar gândeşte-te, cum ar fi
daca în cazul tău părinţii ar fi ales avortul?

Există scuze pentru a face un avort?


Unii scuză avortul spunând că sunt prea săraci sau nu au condiţii să crească un copil, însă există în cazuri extreme,
mai ales în cazul unei persoane sau familii ne-pocăite şi varianta adopţiei. O mama a declarat: „Datorita faptului
ca nu am putut să îi ofer minimul necesar, cea mai buna decizie pe care am luat-o vreodată a fost ca găsesc fiicei
mele o familie adoptivă care să o iubească şi să o crească. În prezent îşi iubeşte familia adoptivă şi mă iubeşte şi
pe mine. Fără să renunţ la ea, i-am oferit mult mai mult.”
În cazul creştinilor, este normal ca adunarea să sprijine familiile sărace.
În cazul în care medicii spun că copilul se va naşte bolnav sau handicapat, unii apelează la avort, însă medicii nu
pot garanta că aşa stau lucrurile. Şi chiar dacă copilul este bolnav, să înţelegem că trebuie să ucidem o persoană,
doar pentru că este bolnavă? Există familii care declară că chiar aceşti copiii bolnavi au fost o adevărată
binecuvântare şi un imbold la o apropiere mai mare de Dumnezeu, cât şi i-a ajutat să vadă anumite defecte de
caracter.
O altă situaţie este sarcina rezultată de la un viol, sau de la o relaţie adulteră, ulterior ne-dorită. Şi în acest caz
mama care poartă sarcina, (eventual şi tatăl vitreg) se poate gândi la viitorul copil, ca la un copil pe care l-au
adoptat. Trebuie să se gândească că acel copil e nevinovat, el nu are nici o vină şi merită şi el o şansă la viaţă, nu
aşa ca cel din poza următoare:
Avortul este o crimă!

Ce este de făcut dacă am practicat contracepţia şi avortul?

Poză folosită cu permisiune

Să nu uităm că sunt păcate contra legilor lui Dumnezeu: contracepţia, sterilizarea, avortul, fertilizarea artificială,
când concepţia se realizează în afara actului conjugal (prin însămânţare artificială, şi fertilizare în vitro). Foarte rar
se întâmplă ca copii concepuţi în vitro să supravieţuiască. Ştim că majoritatea dintre ei sunt ucişi sau menţinuţi în

14
viaţă, dar puşi la păstrare în congelatoare. Nu luaţi parte la nici un păcat! Păcatul nu este niciodată o soluţie! Nu
permiteţi să vi se facă şi nici nu participaţi în vreun fel la examenul de amniocenteză timpurie sau la alte metode de
diagnosticare prenatală, care au drept scop depistarea şi uciderea copiilor bolnavi. Să respectăm sexualitatea
umană, la care nu se poate recurge în afara căsătoriei indisolubile, binecuvântate de Dumnezeu. Rugaţi pe
Dumnezeu să ne lumineze, ca să vedem ce putem face pentru a proteja valorile morale şi viaţa, atât de periclitate
astăzi.

Ce este de făcut dacă am practicat contracepţia şi avortul?


Dacă am practicat contracepţia şi avortul, trebuie să ne pocăim sincer, şi pentru a putea să ne pocăim cu adevărat,
trebuie prima dată să conştientizăm gravitatea păcatului nostru, cerându-i de la Dumnezeu lumină şi descoperire,
cât şi studiind principiile Biblice în acest sens pentru a înţelege gravitatea păcatului.
Abia după aceea ne putem mărturisi în mod complet şi profund păcatul la Dumnezeu (1Ioan 1:9), dar e necesar ca
să ne şi lăsăm de astfel de practici ca să căpătăm îndurare (Proverbe 28:13). Unele familii au considerat chiar că o
practică compensatorie şi o manifestare de pocăinţă, ar fi chiar adoptarea unui copil, sau mai multor copii în funcţie
de câte avorturi s-au efectuat (comp. cu Luca 19:8).
În acelaşi timp cuplurile sau femeile care au avortat, pot să vină pline de încredere la tronul harului pentru a primi
iertare, îndurare şi îndrumare de la Cel care este bogat în milă, şi care nu oboseşte iertând (Efeseni 2:4; Isaia 55:7).
Se poate apela de asemenea, la păstori, consilieri, care pot consilia cu iubire pe cei care sunt în această situaţie.

Care este soluţia pentru o viaţă de familie sfântă?


Soluţia există! Soluţia este să iubim copiii, să fim generoşi faţă de ei, iar nu să ne fie frică de ei. Pentru copii,
merită să facem sacrificii. Trebuie să păstrăm castitatea înainte de căsătorie şi fidelitatea în căsnicie, să respectăm
faptul că sexualitatea umană nu poate fi folosită în afara căsătoriei binecuvântată de Dumnezeu şi care este
indisolubilă. Contracepţia, sterilizarea, uciderea copiilor şi fecundarea artificială (însemânţarea, fecundarea în
eprubetă...), în urma căreia a avut loc concepţia fără raportul conjugal caracteristic sunt păcate, iar păcatele sunt
întotdeauna interzise. Trebuie să înţeleagă că nu trebuie să lucreze împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor Sale.
Nu participaţi şi nu permiteţi procedurile de diagnostic prenatal cu intenţia de a detecta şi de a ucide un copil
bolnav! Ceea ce nu este îngăduit să-i faci unui copil născut bolnav, nu este îngăduit să-i faci nici bolnavului încă ne
născut! Nu există nici o deosebire între omul născut şi cel ne născut. Singura deosebire constă doar în locul în care
acesta se află. Nu locul îl face pe om. Omul este om, este fetiţă sau băiat, chiar din momentul conceperii sale!
De aceea, indiferent de situaţia în care a fost conceput, indiferent de condiţiile de mediu, dacă copilul a fost dorit
sau nu, dacă este sănătos sau bolnav, întotdeauna, iubeşte copilul şi lasă-l să trăiască!
Următorul exemplu pentru noi este Ioan Botezătorul care s-a dus cu curaj la regele Irod şi i-a spus să nu greşească
chiar şi cu preţul vieţii sale şi astfel trebuie şi noi să spunem şi să scriem farmaciştilor, doctorilor, surorilor
medicale, ziariştilor, oamenilor din conducere, politicienilor şi altora care greşesc, să nu participe în lanţul morţii şi
a păcatului, să se renunţe la rău şi să se căiască. Dacă ştiţi că cineva foloseşte spirale, pilule şi alte mijloace
împotriva copiilor, spuneţi-i cât este de dăunător şi că aceasta nu este voie. Dacă auziţi că vreo femeie este gravidă
angajaţi-vă pentru ocrotirea vieţii copilului ne născut.
Următoarea poză ilustrează care ar trebui să fie hotărârea fiecărei familii:

Poză folosită cu permisiune (fraza de sus a fost adăugată)


15
Concluzionez cu cuvintele lui Solomon: Eclesiastul 7:29: „Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu i-a
făcut drepţi pe oamen, dar ei umblă cu multe şiretenii.”

Anexă
CE NU SE SPUNE DESPRE METODELE CONTRACEPTIVE
Pilulele contraceptive. În anii ‘55 au încercat doi medici din America să descopere o metodă contraceptivă. Ei au
aflat că cei doi hormoni, şi estrogen şi progesteron, pot să pună ovarul în repaus. Însă de curând s-a dovedit că
aceşti hormoni de fapt nu fac altceva decât să producă unele, şi chiar mari, dereglări în organism.
În momentul în care noi luăm pilula, noi introducem în organism, de fapt, un surplus de hormoni, nu naturali, ci
sintetici (hormoni modificaţi în laborator). Structura lor chimică este în aşa fel modificată ca să aibă un efect
maxim contraceptiv şi abortiv. Şi în primul rând abortiv.
În momentul în care ingerăm aceşti hormoni, nu se întâmplă ca în cazul celor naturali, când, dimineaţa, după un
timp de înjumătăţire, se elimină din organism orice surplus de hormoni naturali. Aceştia sunt hormoni sintetici,
chimici, care se depozitează în timp în organism. Oricine care ia pilula timp de ani de zile, şi mai ales cinci ani şi
peste cinci ani, va avea un stoc de hormoni în ficat. Acest stoc de hormoni din ficat va produce în lanţ nişte reacţii
ireversibile, cronice, care duc la boli cronice, pe care noi, medicii de familie ne străduim să le vindecăm. Şi nu
reuşim. Este deja târziu! Pilula nu este doar contraceptivă, este şi abortivă. Pilula duce la avorturi. Ele nu fac nimic
altceva decât înlocuiesc un avort chirurgical cu un avort hormonal. Ce înseamnă acest lucru?
Avort hormonal. În momentul în care aceşti hormoni intră în organism, ei acţionează astfel: în primul rând pun
ovarul în repaus, în al doilea rând acţionează pe mucoasa uterină.
Ce fac aici? Când are loc fecundarea - pentru că trebuie să ştiţi că pilula are o mare rată de eşec, între 3 şi 8 %,
chiar mai mult - în acel moment copilul, după fecundare ajunge în mucoasa uterină. Mucoasa uterină este
modificată de această pilulă în aşa fel, este chiar distrusă, ca acest copil să nu se poată nida şi atunci el este avortat.
Şi iată că se ajunge la un avort. Statistic, o femeie care ia o pilulă timp de 2-3 ani de zile are cel puţin două avorturi
hormonale.
Tu iei o pilulă, are loc fecundarea, care duce, desigur, la acea sarcină nedorită, copilul ajunge la nivelul uterului
unde este avortat după aproximativ 7-14 zile. Copilul care este avortat este atât de mic încât nu se vede, nimeni nu-
şi dă seama că are un avort, doar atâta îşi poate da seama o femeie, că are un ciclu menstrual mai abundent, dar este
de fapt un copil avortat. Luând pilula 5 ani, o femeie are deja multe avorturi hormonale. Ea nu le ştie, nu le
conştientizează, dar ne trezim cu sindrom post-avort hormonal.
Sindromul post-avort hormonal. Ce înseamnă asta? Că deşi nu au nici un avort chirurgical, sunt tot mai multe
cazuri de femei care intră în depresii nervoase cronice, care intră exact în acelaşi sindrom post-avort, cu aceleaşi
simptoame, după ce iau ani şi ani de zile pilula. De aceea avortul hormonal poate fi mai periculos, pentru că nu ştii
că ai făcut avort, există chiar cazuri de schizofrenie. Există cazuri de femei care au luat pilula ani şi ani de zile şi
ajung în acest sindrom post-avort fără să aibă nici un avort chirurgical.
Sigur că o să spuneţi că pilula totuşi este şi contraceptivă. Este, e adevărat, dar micropilula, cu cât se ajunge la o
scădere a cantităţii substanţelor hormonale de inhibare a ovulaţiei, ca să nu dea acele reacţii secundare, cu atât mai
mult e abortivă.
Boli favorizate de pilulă.
După vârsta de 35 de ani pilula nu se mai administrează. De ce dintr-o dată, după 35 de ani, nu mai e voie să se
administreze pilula? Fiindcă ea produce şi favorizează o mulţime de boli cronice. Pilula produce aceleaşi boli
cronice şi înainte de 35 de ani şi s-a dovedit - cel puţin materialele care au venit din străinătate au dovedit că, chiar
prin întreruperea pilulei după ani de zile, nu se poate stopa cursul acestor boli.
Şi care sunt aceste boli? Aceste boli sunt date de acel stoc de hormoni care rămân în organism. Mai ales afecţiunile
cardiace.
Dr. Rudolf Einman împreună cu ceilalţi ginecologi au spus că este cel mai ucigaş medicament care a existat
vreodată şi care se dă acestor tinere. De ce credeţi că, după 35 de ani, dintr-o dată nu se mai dă? În Germania, după
ce au murit atâtea tinere şi într-un singur an au fost 370 de accidente vasculare cerebrale, 4 dintre ele au murit -
între 14 şi 25 de ani - s-a pus problema şi au fost daţi în judecată aceşti ginecologi. Avem decese, dovedite
ştiinţific, că sunt din cauza pilulei. Şi atunci au recunoscut ginecologii şi oamenii de ştiinţă că e adevărat şi s-a
impus o listă întreagă de analize înainte ca să se dea această pilulă.
Să ştiţi că se poate renunţa la ea în toate afecţiunile în care medicii le recomandă ca tratament. Chistul ovarian se
rezolvă la prima naştere de obicei, tulburările menstruale se rezolvă la doi ani după primul ciclu menstrual. Este
normal ca aceste tulburări să existe. Ciclul nu se reglementează decât după doi ani. Să nu mai vorbim de
endometrioză, care apare de obicei din cauza avorturilor. Şi cu pilulă nu rezolvi ceea ce ai stricat cu avortul.
Dar ştiţi ce fac medicii, mai ales în occident? Mai mult de 4-8 luni nu recomandă pilula. La noi în ţara după 8 luni
nu se opreşte, în occident după 8 luni se face pauză. La noi nu se face pauză. Se dă 3 ani, 2 ani, 5 ani. După un
16
singur an deja, o tânără a fost paralizată. După un singur an pot apărea efectele, pentru că depinde de fiecare
organism cum reacţionează la pilulă. Sunt persoane care au o hipercolesterolemie familială, altele care au înclinaţie
spre diabet, altele care au atâtea şi atâtea probleme şi pilula nu face decât să le agraveze, inclusiv hepatitele şi
altele. Mamele noastre, în trecut, nu se tratau cu pilulă, şi totuşi câţi copii năşteau? Sterilitatea se ştie că este dată de
pilulă, care ani şi ani de zile bombardează această mucoasă uterină.
Pilula de urgenţă este o cantitate de hormoni, estrogen şi progesteron, care însumate duc la avort în primele zile de
sarcină. Cantitatea lor e atât de mare, este ca şi dacă iei o pilulă timp de 2-3 ani într-o singură doză sau în două
doze - cel puţin estrogen. De aceea această pilulă de urgenţă este atât de periculoasă încât duce de multe ori la
hemoragii. Produce doar avorturi. Deci încă o dată: această pilulă de a doua zi nu este contraceptivă, ci avortează
copilul.
Medicamentul cel mai bine vândut în lume să ştiţi că este pilula.
(dr. C. Todea-Gross - Conferinţă la Oradea, 2004)
Statisticile actuale demonstrează eşecul total al programe de planificare, nu numai în Statele Unite, ci în lumea
întreagă, în ceea ce priveşte reducerea cazurilor de sarcină sau a numărului de adolescenţi activi sexual, în ultimii
20 de ani activitatea sexuală premaritală aproape s-a dublat la adolescenţii din SUA (The Miami Herald, 5 ianuarie
1991). Statele Unite, ţara cu cele mai multe contraceptive, inclusiv pentru minori si fără acordul părinţilor,
înregistrează cele mai numeroase cazuri de sarcină la adolescente din lumea industrializată. (International Dateline,
septembrie 1991).
(Consultanţi ştiinţifici: dr.med. Rudoff Ehmann - Elveţia, dr.med. Antun Lisec - Croaţia)
Partea cea mai gravă este cea nevăzută, despre mentalitatea anti-baby pe care o împărtăşesc majoritatea dintre
concetăţenii noştri. Copiii cei mai firavi sunt principalele victime încă atunci când nu au nici un mijloc de apărare,
atunci când sunt ucişi într-un sistem aşa-numit medical.
V-aţi pus întrebarea vreodată ce înseamnă viitorul neamului pentru noi? Vedeţi dincolo de ziua de mâine? Ce viitor
putem prevedea cu o ţară secătuită de copii? Noi suntem o ţară de pensionari. Pentru că în România pensionarii
sunt vreo 6,5 milioane, iar încadraţii activi sunt sub 4 milioane. E ceva ce nu s-a mai auzit.
Şcolile s-au golit. Dacă mergeţi acum în sate în care şcolile s-au creat cu foarte mare greutate, au dispărut pur şi
simplu din lipsă de copii. Nu mai e nevoie de şcoli. Pentru cine să mai fie şcoli? Casele ele însele sunt goale. Ţara
noastră bogată nu-şi mai poate hrăni pruncii!
Este un adevăr foarte simplu şi esenţial, fundamental: copiii sunt binecuvântarea lui Dumnezeu. Noi nu mai ştim ce
înseamnă binecuvântare. Pentru foarte multe familii copiii nu mai sunt binecuvântare, ci sunt blestem.
Oare de ce nu poţi să-l iubeşti pe copilul acela ne-născut tot aşa ca şi pe cel născut ştiind că diferenţa între ei este
numai de vârstă? Peste câteva luni, copilul ne-născut va fi tot aşa de scump, tot aşa de unic, tot aşa de nepreţuit ca
şi copilul de care nu te poţi despărţi.
Copiii sunt trataţi pur şi simplu ca nişte guri de hrănit. Ori nu este aşa. Copilul este şi cel care, foarte curând, va
deveni un producător.
Nimic mai de plâns decât ceea ce vezi astăzi peste tot: nişte părinţi bătrâni, lăsaţi singuri să se descurce. N-au în
jurul lor pe care să-i ajute. De multe ori când vezi bătrâni cu totul neajutoraţi, ajunşi de plâns, şi te uiţi mai de
aproape la ei, îţi dai seama că îşi merită soarta. Ei şi-au făcut-o, cu voia lor. Ei n-au vrut copii. Şi acum au ajuns de
aruncătura tuturor. Dar ne-o spune firea însăşi, dacă suntem atenţi la ceea ce înseamnă omul şi la ceea ce înseamnă
familia, ne dăm seama că ei sunt binecuvântarea lut Dumnezeu. Ce lucru mare e un copil! Te uiţi la el şi vezi că
totul este minunat. Este făptura lui Dumnezeu. Ştiţi că România este o ţară scăldată în sângele pruncilor nevinovaţi.
Şi de aceea, la toate devierile vieţii noastre răzbate prezenţa acestui blestem. Şi chiar dacă vom intra în comunitatea
europeană, chiar dacă vom începe să avem bani şi maşini frumoase, chiar dacă vom începe să avem şosele şi
autostrăzi, ca-n occident, blestemul tot va stărui asupra noastră, atâta vreme cât nu ne vom întoarce, cât nu ne vom
da seama de marele păcat în care ne aflăm.
Ori ucizi omul de 30 de ani, ori îl ucizi la un ceas după ce s-a zămislit, tot ucidere este, adică un păcat grav contra
lui Dumnezeu.
ŞTIAŢI CĂ…
* Pilulele anticoncepţionale provoacă avort timpuriu?
Ele sunt cunoscute ca o combinaţie de hormoni artificiali care au rolul de a împiedica ovulaţia (eliberarea ovulului).
Ceea ce se cunoaşte mai puţin este faptul că, de multe ori ovulaţia se produce în ciuda pilulelor de orice fel.
Prin hormonii artificiali, pilula Anti Baby are efect asupra mai multor organe din corpul feminin, fie împiedicând
sarcina, fie provocând avort timpuriu:
• asupra ovarelor, împiedicând eliberarea ovulelor;
• asupra ţesutului mucoasei uterine, care se subţiază, având loc atrofierea glandelor, reducându-se astfel resursele
de hrană (glycogen) pentru copil (inhibarea implantării, deci efect de avort timpuriu). Astfel, fetiţa sau băieţelul
conceput moare de foame, în timp ce mama sa poate că râde, mănâncă, se plimbă, sau participă la Sfânta Liturghie.
• asupra trompelor uterine, în sensul că ovulul fecundat este transportat atât de lent, încât nu mai ajunge la timp la
implantarea salvatoare şi piere (factorul tubar, tot efect de avort timpuriu).
Având în vedere faptul că fecundarea are loc aproximativ cu două săptămâni înaintea menstruaţiei aşteptate şi că
pilulele omoară copilul chiar în aceste două săptămâni, menstruaţia totuşi va avea loc şi femeia nici nu va şti că a
fost însărcinată.
17
Dintre EFECTELE SECUNDARE ale anticoncepţionalelor asupra organelor şi sistemelor enumerăm:
- aparatul cardiovascular: boala trombo-embolică venoasă şi arterială, cardiopatie ischemică, accident vascular
cerebral, hipertensiune arterială;
- metabolismul: creşterea coleste-rolului, diabet zaharat;
- sistemul endocrin: anovulaţie, pubertate precoce, multiparitate, tulburări de ciclu menstrual;
- sistemul nervos central: cefalee, migrenă;
- pielea: eczeme, urticarie, acnee, herpes;
- organele de simţ: tromboza şi hemoragii venoase retiniene;
- sistemul imunitar: scăderea apărării organismului faţă de infecţii;
- sistem hepato biliar: litiază biliară, agravarea hepatitelor acute existente etc.;
- aparatul urinar: favorizează infecţiile uterine;
- aparat genital: scăderea fluxului menstrual, creşterea numărului de avorturi spontane, scăderea contracţiilor
tubare care duc la propagarea infecţiilor genitale;
- cancer: de sân, de col uterin, de ficat, de piele etc.
În occident, se vorbeşte tot mai mult de efectele negative şi dezastruoase ale pilulei contraceptive. Există cazuri în
care adolescente, după doar câteva luni de administrare a pilulei, au avut accidente vasculare cerebrale cu pareze şi
paralizii.
* Steriletul (spirala sau firul uterin) are în primul rând efect abortiv?
După testele folosite pentru stabilirea sarcinii timpurii, în ciuda folosirii spiralei, fecundaţia se petrece de câteva ori
pe an. Prin producerea intenţionată a unei congestii de iritaţie în ţesutul conjunctiv uterin, fixarea fătului este
împiedicată şi acesta moare, de cele mai multe ori, după una sau două săptămâni.
Astfel, steriletul ucide pruncul, cel mai adesea înainte de menstruaţia aşteptată când femeia care fusese însărcinată
poate crede că, de fapt, n-a fost.
Dintre EFECTELE SECUNDARE ale steriletului menţionăm:
- infecţia mucoasei uterine, anexite, cervicite sau chiar pelviperitonite;
- perforaţia uterină, sângerări, sarcina extrauterină (una din cele mai mari pericole pentru viaţa mamei);
Din cauza acestor efecte deosebit de periculoase, din anul 1987, steriletul a fost retras de pe piaţă în SUA.
Când se folosesc Depo-Provera, implanturi sau diferite mijloace de după relaţiile sexuale, fecundarea are de
asemenea, loc şi aceste mijloace în mod automat ucid pruncii.
Argumentele amintite mai sus arată, aşadar, că există diferite mijloace incorect numite „anticoncepţionale”. Chiar
dacă sunt folosite, fecundarea poate avea loc, iar pruncii sunt omorâţi în primele zile ale vieţii lor.
Prin intermediul acestor metode sunt ucişi aproximativ acelaşi număr de copii ca şi prin metodele chirurgicale.
S-a căutat ani de zile să se ascundă efectul de avort timpuriu al pilulelor şi al steriletului, ştiindu-se foarte bine că o
divulgare promptă a acestui adevăr ar fi determinat multe femei să se abţină de la folosirea lor.
* Eficienţa prezervativului: care să fie oare adevărul?
S-a stabilit posibilitatea infectării cu SIDA şi prin folosirea prezervativelor. S-a constat că prezervativul are
microfisuri cu diametrul între 5-50 microni iar virusul SIDA este mult mai mic (doar 0,1 microni).
Astfel, medicul ginecolog Prinz, din München, a stabilit prin calcule statistice că 100 bărbaţi infectaţi cu SIDA
infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul.
Mulţi dintre cei infectaţi cu HIV nu sunt conştienţi de acest lucru, deoarece perioada medie de incubaţie a virusului
este de 10 ani!
Spre deosebire de SIDA, care se transmite prin fluidele corpului, virusul papilomatos uman (HPV) este o boală cu
transmitere sexuală care contactează prin contact intim direct (de la piele la piele).
Virusul papilomatos uman este una dintre cele mai răspândite boli cu transmitere sexuală din SUA. Câteva tipuri
ale virusului papilomatos uman generează cel puţin 90% din cazurile de cancer cervical.
Cancerul cervical este pe locul doi în ce priveşte numărul deceselor de cancer în rândul femeilor din lumea
întreagă. În fiecare an, aproape 5000 de femei din SUA mor de acest tip de cancer.

Bibliografie selectivă:
Pozele şi anumite informaţii publicate cu acordul şi permisiunea celor de la:
http://www.crestinul.ro/nuavortului.htm
Celelalte informaţii medicale de pe site-urile publice de pe internet, cu informaţii în domeniu:
http://www.provitacraiova.ro/
http://www.mariestopes.ro/contraceptia_alegere.html
http://www.agonia.ro/index.php/essay/67527/
http://www.profamilia.ro/culturavietii.asp?omulafi
http://www.avort.net/category/anticonceptionale/
Cartea: „Biblia şi haosul sexual” (Editura Agape - http://www.edituraagape.ro/index.php).
Puteţi cere gratuit un CD sau DVD cu documente şi filme în problematica avortului de la:
http://www.provitacraiova.ro/cd-gratuit.php
În plus informaţii vezi şi pe site-ul: http://www.avort.ro/

18
Persoană de contact: Işfa Alin.
E-mail: calea@rdslink.ro www.biblii.uv.ro www.calea.uv.ro www.exm.uv.ro

19