Roman Raluca

Anul I, sem. II, Iai

Profil: Psihologie
Universitatea Petre Andrei din Iai
Facultatea de psihologie si tiinele educaiei

Anorexia nervoasa
(referat)

1. Definiie si istoric
Anorexia nervoasa este o tulburare psihica din categoria tulburrilor de
alimentare, caracterizata printr-o reducere anormala a greutii corpului si
printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalenta, persistenta
de ingrasare. Persoanele suferinde de anorexie nervoasa isi limiteaz
greutatea corpului prin abinerea voluntara ndelungata de a se hrni
(anorexie nervoasa de tip restrictiv) si prin alte metode, cum ar fi: abuzul de
purgative, clisme si diuretice, folosirea de substane anorectigene si excesul
de exerciii fizice (anorexia nervoasa de tip eliminator, purgativ). Boala
afecteaz mai ales tinerele adolescente, insa 10% din cazuri apar la tineri de
sex masculin.
Anorexia nervoasa este o tulburare psiho somatica sau psiho
fiziologica complexa, implicnd componente psihologice, neuro biologice
socio culturale.
Termenul anorexia este de origine greaca veche: an lipsa de, orexis
dor, pofta, apetit. Bolnavul de anorexie nervoasa e numit de obicei anorectic,
dei termenul simplu, de anorexie, este de fapt sinonim cu inapetena, adic
lipsa de apetit, lipsa poftei de mncare. Bolnavul de anorexie nervoasa nu e
lipsit neaprat de pofta de mncare, ci mananca intenionat foarte puin.
Anorexice sau anorexigene sunt denumite substanele care taie pofta de
mncare, care suprima apetitul, folosite uneori in tratamentul obezitii. In
mass media, dar si in literatura tiinifica termenul anorexie nervoasa este
prescurtat de obicei sub forma anorexie. Anorexia nervoasa are un risc
crescut de mortalitate, pana la 10%.
Anorexia nervoasa a fost descrisa prima data in 1694 de ctre Richard
Morton (1637 1698), medicul regelui James al II lea al Angliei, in tratatul
sau despre atrofia nervoasa, in care a semnalat intre altele si apariia
amenoreei, precum si asocierea cu un comportament hiperactiv. Morton a
descris cazul unei fete de 18 ani, fara pofta de mncare si emaciata intr-atta
ca ramasese doar piele si schelet. Pierduse ciclul menstrual si studia zi si
1

noapte fara semne de oboseala. Morton nu gsise alte semne de patologie

fizica si gndea ca boala se datora unei stri anormale a spiritelor animale si
slbirii tonusului nervilor. El presupunea ca pasiunile violente ale sufletului au
deranjat spiritele animale ale acestei fete, trimind prea mult snge la creier.
De asemenea credea ca, poate, si schimbrile in clima nopile reci din anul
1684 au contribuit la apariia bolii. Terapia pe care a propus-o plasturi pe
stomac, sruri de amoniu, doctorii amare, coninnd sruri de fier, nu au
ajutat si pacienta a decedat dup cteva luni.
Secolul al XX-lea, mai ales in a doua jumtate a lui, a cunoscut o cretere
in incidenta tulburrilor de alimentare, inclusiv a anorexiei nervoase.
Creterea a fost confirmata de studii in SUA si Europa de Vest, de pilda, in
Elveia. In etiologie au fost implicai factori culturali ca noile standarde de
frumusee feminina impuse in diverse societati vestice, dar si factori
traumatici, ca de exemplu abuzurile sexuale suferite in copilrie. Dintre
psihiatri si psihoterapeuii care s-au ocupat in mod deosebit cu studiul
tulburrilor de alimentare, inclusiv al anorexiei nervoase, se pot meniona
psihanalista americana de origine germana Hilde Bruch, terapeutul
comportamental W. Stewart Agras, terapista cognitiva Katherine A. Halmi de
la New York, Christopher Fairburn de la Londra, psihanalistul francez Philippe
Jeammet.

2. Diagnostic si tablou clinic

Criteriile cele mai utilizate la diagnosticarea anorexiei sunt cele ale
clasificrii DSM IV TR (Manualul Diagnostic al Tulburrilor psihice) a
Asociaiei Americane de Psihiatrie si clasificarea ICD 10 (clasificarea
statistica internaionala a bolilor si problemelor legate de sntate) a
Organizaiei Mondiale a Sanatatii.
Dei testele biologice pot ajuta la diagnosticul de anorexie, diagnosticul se
bazeaz pe o combinaie de comportamente, de credine si experiene
relatate, precum si caracteristici fizice ale pacientului. Anorexia nervoasa este
de obicei diagnosticata de psihologi clinici, psihiatri sau ali clinicieni cu
calificare necesara. De reinut ca criteriile diagnostice au menirea de ai ajuta
pe clinicieni si nu de a fi reprezentative pentru ceea ce pacientul individual
simte sau traieste in timpul bolii.
Criterii DSM IV:
Refuzul de a menine greutatea corpului la nivelul sau deasupra greutii
minime considerate normala pentru o anumita vrsta si inaltime
(exemplu: pierderea ponderala ducnd la meninerea unei greutati
corporale sub 85% din greutatea optima; sau incapacitatea de a realiza
creterea ponderala optima in cursul perioadei de cretere, ducnd la o
greutate a corpului sub 85% din ponderea optima).
2

 Teama intensa de a creste in greutate sau de a se ingrasa (de a deveni

supraponderal sau obez).
Tulburare in modul de a percepe greutatea si forma corpului, influenta
exagerata a greutatii si a formei corpului asupra auto evalurii, sau
negarea gradului sever de slbire.
La femeile postmenarheale, premenopauzale (femei care au trecut de
vrsta menarhei, dar nu au ajuns la menopauza), amenoreea (absenta
a cel puin trei cicluri menstruale succesive).
Sau alte tulburri de alimentaie.
DSM IV TR specifica doua tipuri de anorexie nervoasa:
Tipul restrictiv: in timpul episodului curent de anorexie nervoasa,
persoana nu a avut comportamente regulate de accese de mncare
rapida sau de eliminare sau purgaie (adic de vrsturi auto
provocate, de exerciii fizice exagerate sau abuz de laxative, diuretice
sau clisme).
Tipul cu accese de mncare rapida sau tipul eliminator: in cursul
episodului curent de anorexie nervoasa, persoana s-a angajat in mod
regulat in comportamente ca accese de mncare rapida sau
comportamente de eliminare (vrsturi auto provocate, exerciii fizice
exagerate sau abuzul de laxative, diuretice sau clisme).
Criteriile ICD 10 sunt similare, dar in plus fac meniunea unor:
Moduri prin care pacienii induc scderea in greutate sau isi menin
starea subponderala (evitarea alimentelor care ingrasa, vrsturi auto provocate, purgaii auto provocate, exerciii fizice excesive, uz excesiv
de substane anorexice sau diuretice).
Trasaturi fiziologice, inclusiv o tulburare endocrina rspndita in axa
hipotalamo hipofizo gonadica, care se manifesta la femei prin
amenoree si la barbati prin pierderea interesului sexual si a potentei.
De asemenea pot exista valori crescute ale GH (hormonul de cretere
somatotrop), ale cortizonului, schimbri in metabolismul periferic al
hormonilor tiroidieni si anomalii ale secreiei de insulina, iar daca debutul bolii
este nainte de pubertate, ntrziere sau oprire in dezvoltare.

3. Factori etiologici
Nu exista o singura cauza a acestei boli. Etiologia ei este pluiricauzala:
Cauze sociale

 Cauze psihologice
Cauze biologice
A. Factori biologici
Studiile pe familii si pe gemeni au sugerat ca factorii genetici contribuie cu
50% la dezvoltarea tulburrii de alimentare. Iar anorexia impartaseste un risc
genetic cu depresia clinica. Aceste date sugereaz ca gene care influienteaza
in acelai timp reglarea alimentaiei, cat si personalitatea si emoiile, pot
reprezenta factori etiologici importani. Pentru testarea ipotezelor legate de
efectele unor gene asupra unui comportament anumit s-au creat mai multe
modele de anorexie, implicnd supunerea animalelor la diferite stresuri
externe sau folosirea unor oareci transgenici gene knockout.
Deficitul de zinc cauzeaz o scdere a apetitului, care poate degenera in
anorexie nervoasa, in tulburri de apetit si mai ales intr-o inadecvata nutriie.
Folosirea zincului in tratamentul bolnavilor de anorexie a fost susinuta din
1979, cnd a fost lansata de ctre Bakan. Cel puin cinci experimente au
artat ca zincul amelioreaz scderea ponderala din anorexie. In 1994 un
experiment dublu orb si controlat cu placebo, a artat ca administrarea de
zinc (14 mg pe si) a dublat rata masei corpului in anorexie.
B. Factori psihologici
Numeroase cercetri asupra factorilor psihologici sugereaz ca anumite
tendine in gndire si percepie pot contribui in meninerea sau riscul de
apariie a anorexiei.
B1. Tulburare a imaginii corporale despre sine
Comportamentul alimentar anorectic este considerat ca provenind din
sentimente de ingrasare si de imagine despre sine ca fiind neatractiv si este
meninut de variate tendine, nclinaii cognitive care denatureaz evaluarea
de ctre individ a propriului corp, a alimentelor si nutriiei.
Unul din cele mai cunoscute constatri este ca oamenii suferind de
anorexie nervoasa tind sa supraestimeze dimensiunile sau grsimea corpului
lor. Studii recente sugereaz ca persoane cu anorexie nervoasa au o carenta
intr-un anumit tip de bias de ncredere excesiva in sine care face ca
majoritatea oamenilor sa se considere mai atractivi dect sunt considerai de
alii in realitate. Dimpotriv, persoanele suferinde de AN par sa-si judece mai
realist propria atractivitate dect persoanele neafectate de AN, adic ele nu
poseda acest bias, inclinaie argumentatoare a stimei de sine.
B2. Trasaturi de personalitate

Persoanele cu anorexie nervoasa au fost gsite ca avnd anumite trasaturi

de personalitate considerate ca predispozante pentru tulburri de alimentare:
un nivel nalt de obsesivitate (avnd gnduri intrusive despre alimente, sau
despre chestiuni legate de greutatea corporala), de ascentism, restricie
(capacitate de rezistenta la tentaii) si nivele clinice ce perfectionalism
(cutare patologica de standuri personale nalte si nevoia de control). Acetia
sunt factorii gsii cel mai des de ctre cercettori.
B3. Co morbiditate psihiatrica
La persoanele cu anorexie nervoasa coexista si alte dificultati psihologice
si tulburri psihiatrice. Cele mai frecvente sunt:
Depresia clinica;
Tulburare obsesiva compulsiva;
Una sau mai multe tulburri de personalitate: de exemplu tulburarea de
personalitate de limita;
Abuzul de substane.
In peste jumtate din cazurile de AN la tinere femei se diagnosticheaz si
prezenta in acelai timp de tulburri afective (mai ales depresie) si tulburare
de personalitate de limita (borderline). Sunt prezente grade nalte de depresie
si anxietate, chiar daca nu ntotdeauna ele ndeplinesc criteriile diagnostice ale
unui sindrom specific.
B4. Factori cognitivi
Rezultatele cercetrilor in domeniul neuropsihologiei in AN au dus la o
constatare destul de fiabila, cea a existentei unei slabe flexibilitati cognitive,
adic a capacitaii de a schimba tipare de gndire, mai ales legata de funcia
lobilor frontali si de sistemul executiv.
Alte studii au sugerat ca anorexia ar fi meninuta de anumite tendine
deviante (biases) in atenie si memorie. Bias-urile par sa se concentreze in
special in conceptele legate de corp si dimensiunile corpului, acestea fiind mai
evidente la persoanele cu anorexie. Unele studii limitate au gsit ca bolnavii
de anorexie au mai mare tendina de a-si aminti materiale legate dect
materiale nelegate de aceste subiecte.
Profesorul Chris Faiburn de la universitatea Oxford si colegii, au creat ceea
ce se cheam un model transdiagnostic, care aspira spre o explicaie a
modului in care sunt meninute anorexia nervoasa, condiiile nrudite cu ea, ca
bulimia nervoasa si tulburarea de alimentare nespecifica. Modelul lor s-a
dezvoltat odat cu terapii psihologice, mai cu seama cognitiv psihologice.
Modelul se bazeaz pe ideea ca toate tulburrile majore de alimentare (cu
excepia obezitii) au un numr de tipuri nucleare de psihopatologie:
Perfecionism;

 Auto apreciere sczuta;

Intoleranta la anumite stri emoionale dificultatea de a reaciona in
mod potrivit;
Dificultati interpersonale.
C. Factori sociali si culturali
Studii socio culturale au pus in lumina rolul factorilor culturali in apariia
AN ca alegere de simptom (M. Stone). Exemple de factori culturali:
C1. Promovarea slbirii
A fost folosita ca forma ideala feminina in rndul naiunilor vestice
industriale, mai ale prin mass media. Un studiu epidemiologic recent efectuat
pe 989,871 de locuitori ai Suediei a indicat ca: sexul, originea etnica, statutul
socio economic, au avut influente considerabile asupra riscului de a se
mbolnvi de anorexie nervoasa cei avnd prini ne-europeni fiind cel mai
puin afectai de aceasta boala, iar cei provenind din familii albe, nstrite,
avnd riscul cel mai ridicat.
C2. Profesii
Un studiu clasic al lui Garner si Garfinkel a demonstrat ca persoanele
avnd profesii unde se exercita o deosebita presiune sociala in direcia
pstrrii unei greutati corporale sczute (manechinele, gimnastele, balerinele
etc.) sunt cele mai in risc de a suferi de AN in cursul carierei lor. Iar cercetri
ulterioare au sugerat ca persoanele avnd anorexie au avut mai mult contact
cu surse culturale care promoveaz reducerea greutatii corporale.
Dei anorexia nervoasa este de obicei asociata cu culturile occidentale, se
crede ca expunerea la media din Vest a contribuit la creterea cazurilor de
boala si in tari ne vestice. Totui s-a constatat ca in alte culturi nu exista
aceeai fobie de ingrasare ca in Vest, ci mai degrab o scdere a poftei de
mncare, nsoind celelalte semne ale tulburrii. In tari si colectivitati unde
exista frecvent foamete si subnutriie sau mari lipsuri de alimente, anorexia ar
fi o alegere absurda ca mijloc de exprimare a unui conflict psihologic.
C3. Tradiii religioase culturale de post si ascentism
Abinerea de la mncare a fcut parte din experienele mistice ascetice
ale multora in femeile sfinte din istoria medievala a bisericii catolice. Cazul cel
mai faimos a fost al Sfintei Ecaterina de Siena (Caterina Benincasa, 1347
1380).
In veacurile precedente, inclusiv in secolul al XIX-lea, in epoca victoriana
in Marea Britanie, dar si in SUA au devenit faimoase unele cazuri de fete
6

postitoare, care, ca un fel de minune a naturii fata care nu mananca

inspirau ori un respect mistic ori curiozitate ca pentru un fenomen patologic
de circ. Unele puteau fi cazuri de patologie psihica, inclusiv de probabila
anorexie nervoasa, isterie sau de schizofrenie.
C4. Ali factori psiho-sociali: abuzurile sexuale
Pacientele diagnosticate cu tulburri alimentare au avut si o istorie mai
ncrcata de experiene de abuz sexual in copilrie (pana la 50% din cazurile
internate in spitale). Dei trecutul de abuz sexual nu este considerat un factor
de risc specific pentru anorexie, cele care au suferit astfel de abuzuri au riscul
mai crescut de a avea forme mai severe cu simptome cronice. Intre femeile
suferinde de tulburri alimentare s-a constatat ca in istoria celor suferinde de
anorexie nervoasa pura se gsesc procentele cele mai mici de cazuri raportate
de abuzuri sexuale in copilrie (6%), fata de pacientele pur bulimice (75%).

4. Tratament
Cura de cretere in greutate
Prima linie de tratament pentru anorexia nervoasa se concentreaz pe
imediata cretere in greutate, mai ales in cazurile in care necesita spitalizare.
In cazuri deosebit de grave se pot aplica ordine de spitalizri forate, acolo
unde legislaia o permite. In majoritatea cazurilor persoanele bolnave sunt
tratate ambulatoriu, de ctre medici, psihiatri, psihologi clinici si alte profesii
din domeniul sanatatii mentale.
Psihoterapia individuala
Un studiu de revista clinica a sugerat ca psihoterapia este o forma
efectiva, care poate duce la restaurarea greutii, reapariia menstruaiei la
paciente si o ameliorare a funciilor psihologice si sociale, in comparaie cu
eantioanele care au primit numai programe educaionale sau simplu suport.
In cadrul psihoterapiei individuale avem psihoterapie psihodinamica
(promovata mai ales de Hilde Bruch in 1973) si psihoterapia
comportamentala. Cea din urma se clasifica in:
Tehnici de reinforcement pozitiv (Agras 1974) in condiii de spital:
gratificarea pacientului cu un anumit privilegiu (vizionarea unui program
TV, permiterea ntlnirii cu un prieten) in cazul unui anumit ctig in
greutate intr-o anumita perioada de timp.
Terapia comportamentala cognitiva.
Terapia de familie

Aceasta terapie a fost gsita de asemenea ca un tratament efectiv pentru

adolescente cu anorexie si mai ales o metoda pusa la punct la spitalul
Maudsley, larg folosita si cu rezultate pozitive de ameliorare clinica in timp. In
anorexie sunt deseori evidente lupte de putere intre fiica si mama, temeri de
asumare a rolului adult de soie si mama (ingrasarea devenind in ochii
pacientei o echivalenta a graviditii).
Tratamente medicamentoase
Tratamentele medicamentoase ca SSRI si alte medicamente
antidepresante, nu au fost gsite in general eficiente pentru anorexia
nervoasa ori pentru prevenirea relapse-ului. Totui s-a menionat rezerva ca
nu exista suficiente cercetri adecvate in acest domeniu.
Medicamentele antidepresive sunt prescrise de obicei in anorexie, aceasta
pentru cura depresiei si anxietii coexistente. Suplimentarea cu zinc 14 mg/zi
este recomandata ca tratament de rutina in anorexia nervoasa, aceasta dup
ce un studiu a artat dublarea greutii corpului dup nceperea tratamentului
cu zinc. Mecanismul de aciune presupus in acest caz ar fi creterea eficientei
neurotransmisiunii in diverse pari ale creierului, inclusiv in amigdala. Dup un
aport adecvat de zinc apare o cretere a poftei de mncare.
Tratamente de grup
Exista de asemenea terapii de grup in cadrul unor asociaii non profit si a
unor comunitati, care ofera suport si ndrumare persoanelor suferind de
anorexie si aparintorilor si apropiailor lor.

Bibliografie:
Wade T.D., Bulik C.M., Neale M., Kendler K.S. : Anorexia nervosa and
major depression: shared genetic and environmental risk factors, 2000,
Am J Psychiatry
Kaye W.H., Frank G.K., Bailer U.F., Wagner A. : Serotonin alterations in
anorexia and bulimia nervosa, 2005, Physiol Behav
Fairburn C.G., Cooper Z., Shafran R. ; Cognitive behavior therapy for
eating disorders, 2003, Behav Res Ther
Lindberg L., Hjern A. : Risk factors for anorexia nervosa: a national
cohort study, 2003, International Journal of Eating Disorders
Toro J., Salamero M., Martinez E. : Assessment of sociocultural
influiences on the aesthetic body shape model in anorexia nervosa,
1994, Acta Psychiatr Scand
Pompili M., Mancinelli I., Girardi P., Ruberto A., Tatarelli R. : Suicide in
anorexia nervos: a meta-analysis, 2004, Int J Eat Disord
www. Anorexia nervoasa.com