1. Cu cat metalul este asezat la inceputul seriei cu atat cedeaza mai usor electroni si este mai electropozitiv.

2. Combinarea metalelor cu oxigenul se face cu atat mai energic, cu cat acestea sunt asezate la inceputul seriei.
Astfel Li, Na, K, Ca, se oxideaza usor la aer in conditii obisnuite, Mg, Al, Zn, Pb, si Cr numai la cald, iar Cu si Hg se
oxideaza numai la incalzire puternica. Ag, Pt si Au nu se combina direct cu oxigenul, din aceasta cauza ele numindu-se
si metale nobile (pretioase).
3. Cu cat oxidarea este mai energica, cu atat oxidul rezultat este mai stabil. Oxizii metalelor sunt anhidride bazice,
diferentiindu-se de anhidridele acide ale nemetalelor. Diferentierea nu este stricta, mai ales la valente superioare. De
exemplu: Mn2O7 caracter acid iar Al2O3 are caracter amfoter.
4. Metalele asezate inaintea hidrogenului il pot inlocui din combinatiile lui. Astfel sodiul si potasiu reactioneaza energic cu
apa, pe cand Mg reactioneaza cu apa numai la fierbere, iar Fe descompune vaporii de apa la incandescenta; Cu si Ag nu
reactioneaza cu apa.
5. Metalele de la inceputul seriei reactioneaza usor cu acizii diluati punand in libertate hidrogen. Metalele cum ar fi Cu la
Ag sunt atacate numai de acizii puternici oxidanti (acidul azotic si acidul sulfuric), cu degajare de oxizi, platina si aurul
nu sunt atacate de acizi.
6. Cu halogenii metalele se combina direct, energia de combinare cea mai accentuata se intalneste la metalele alcaline.
Aurul si platina pot fi halogenare numai de apa regala (amestec 1:3 HNO3 si HCl).
7. Cu sulful, cu exceptia aurului metalele formeaza sulfuri; reactia sulfului cu metalele alcaline este energica. Argintul
reactioneaza numai in stare de pulbere fina.
8. Fiecare metal dislocuie din sarurile lor metalele care il urmeaza in seria potentialelor electrice si este dislocuit de cel care
il precede.