HISTAMINA I ANTIHISTAMINICELE NATURALE

Histamina este o amin care provine din histidin, n urma unei

reacii de decarboxilare. Pierderea gruprii carboxilice i confer
substanei un caracter bazic prin activitatea pronunat a gruprii
aminice, care are caracter alcalin.
Histamina este o amin biogen care apare ca produs intermediar n metabolismul
protidelor. Ea este rspndit att n lumea plantelor ct i n regnurile superioare.
n corpul uman, cea mai mare cantitate de histamin se gsete la nivelul plmnilor, a pielii
i a mucoasei gastrice.
Din punct de vedere biologic i fiziologic, histamina, pentru om este:
- o substan fiziologic cu aciune local,
- un hormon tisular,
- un mediator chimic.
Histamina ca substan fiziologic cu aciune local
Histamina acioneaz prin contactul direct cu diferite esuturi (vase de snge, mucoase,
glande cu secreie extern), avnd un efect mai mult sau mai puin iritant sau chiar lizant (n
funcie de sensibilitatea individual) asupra acestora.
Histamina, la nivelul leziunilor hemoragice ale vaselor mici de snge, intervine n faza final
a hemostazei, grbind fibrinoliza
Aciunea de contact a histaminei este mult amplificat de efectul de hormon local, cele dou
aspecte necesitnd o abordare comun.
Histamina ca hormon tisular
Ca hormon tisular (local), histamina provoac dilatarea vaselor capilare i contractarea
vaselor mari. Ea mrete permeabilitatea capilarelor, determin contractarea musculaturii
netede i mrete secreia de acid clorhidric n stomac. Histamina este responsabil de
apariia strilor alergice, mai ales a guturaiului produs de polen.
Aciunea de hormon tisular a acestei amine, depinde de sensibilitatea receptorilor de
histamin. Receptorii histaminici sunt situai la nivelul membranelor celulare.
Recepto
Localizare
r
Endoteliul capilarelor,
H1
creier, plmni
Mucoasa gastric, miocard,
H2
creier
H3
Creier

Semne ale sensibilitii

Mncrime, bronhocostricie, vasodilataie periferic,
edem, dureri de cap.
Hiperaciditate gastric, piroz, deprimare cardiac.
Inhibarea neurotransmisiei sinaptice

Histamina ca mediator chimic

Histamina ca mediator chimic intervine att n transmiterea impulsurilor nervoase, ct i,
mai ales, n activitatea mastocitelor (cele mai multe histamine sunt eliberate de ctre
mastocite).
Atunci cnd are loc o hiperproducie endogen de histamine sau cnd se nregistreaz un
deficit a enzimei histaminaza (ferment ce degradeaz histamina), euzinofilele, numite i
acidofile - elemente figurate din rndul leucocitelor, sunt atrase spre esutul conjunctiv printrun mediator chimic (factor chemotactic) eliberat de mastocite. Euzinofilele migrate spre
conjunctive, vor elibera enzime i prostaglandine, care au tendina de a inhiba histaminele
eliberate de ctre mastocite. Deoarece eliberarea de histamine de ctre mastocite se face cu
consum de energie i de calciu ionic, de multe ori secreia n exces a acei amine conduce la
instalarea unor crize de tetanie.
Aciunea histaminei n corpul uman
Histamina se formeaz preponderent n elementele celulare fixe ale esutului conjunctiv
(mastocite) precum i unele leucocite (bazofile). Histamina din organism mai poate s
provin direct din sursele de hran (histamina exogen) sau din reaciile biochimice ce au
loc n organismul uman (histamina endogen). Este discutabil i destul de puin probabil ca
histamina din hran s i manifeste nocivitatea n mod direct, mai ales c, dup cum se tie
alimentele histaminofore pot fi srace n histamine libere, ele producnd mai degrab o
reacie de tip alergic, care conduce la o secreie endogen sporit de histamin.
Histamina, n cantitate mic, dac are o scurt existen n aceast form (n mod normal se
nlocuiete ciclic), este benefic organismului uman, avnd un rol stimulent i reglator al
esuturilor din corp. Histamina stimuleaz secreiile gastrice, produce vasodilataie periferic,
provoac vasoconstricia vaselor mari, mrete permeabilitatea capilar, crete sensibilitatea
cutanat amplificnd senzaiile neplcute (mncrimea) sau cele plcute (excitaia sexual,
orgasmul).
Persoanele sensibile la diferite substane nenocive pentru majoritatea oamenilor, sufer
efectele unui nivel crescut al histaminei n organism. Dup cum am mai artat, nu histamina
din hran produce excesul histaminei din corp, ci diferii alergeni (polen anemofil, alimente
histaminofore, acarieni, etc.). Sensibilitatea la aceast amin se manifest prin semne ca:
urticarie, edem, hipotensiune (rar - hipertensiune), hiperaciditate gastric, arsuri n zona
cardia a stomacului, stri alergice, pusee astmatice, contracii involuntare ale muchilor,
cefalee pulsatil, tahicardie, nroirea pielii, oc anafilactic. Aceste semne apar individual
sau asociate, n funcie de sensibilitatea receptorilor histaminici.
Histamina prezint i un rol detoxificant, constatndu-se c un organism intoxicat este
anergic ("anergic" este termenul opus la "alergic"). Cnd ficatul nu-i mai poate ndeplinii n
mod optim rolul antitoxic i atunci cnd organismul nu mai produce destul histamin, se
instaleaz boli cronice degenerative, aa cum este i cancerul. De aceea reaciile alergice,
care apar la un moment dat n diferite boli, pot fi considerate ca semne de vindecare

Teoria alergiilor fr alergeni

Creierul uman, prin centrii endocrini cerebrali, sintetizeaz numeroase neuropeptite, cu rol
de adaptare a organismului la factorii de mediu. Se presupune c doar 10 % din aceste
neuropeptide au fost identificate pn n prezent. Fiecare celul din organism, prezint
numeroi receptori de neuropeptide, astfel nct, adaptarea global a tuturor esuturilor
devine facil. ns aceti produi endocrini cerebrali, odat intrai n fluxul sanguin n calea
lor spre celulele receptoare, pot determina reacii alergice cu eliberare de histamin. Aa se
explic unele reacii indirecte, n lipsa oricrui alergen depistabil, cum ar fi alergiile la: frig,
cldur, diferite mirosuri, stri nervoase, schimbri existeniale, adevrsitate fa de ceva sau
cineva, etc. Astfel, spre exemplu, ceea ce se spune n mod ironic despre un lene, i anume c
prezint "alergie la munc", ar putea fi adevrat.
Antihistaminicele naturale
Eliminarea histaminei din organism este neglijabil. Mai puin de 3% din histamin se
excret pe cale renal cu structura neschimbat. Pentru a se putea debarasa de acest compus,
organismul trebuie mai nti s-l degradeze. Neutralizarea histaminei se face sub cataliz
enzimatic, sub aciunea fermentului histaminaza.

Organismul uman nu dispune de mecanisme eficiente de neutralizare a excesului de

histamin. Cele mai multe substane endogene, care limiteaz cantitatea de histamin, nu
sunt antihistaminice propriu-zise, deoarece nu blocheaz receptorii (H1,H2, H3) histaminici
de pe suprafaa membranelor celulare. Antihistaminicele propriu-zise sunt ntotdeauna
substane de sintez, care posed capacitatea de a bloca receptorii histaminici, ele neavnd
similitudine n natur. Dei nu exist antihistaminice naturale propriu-zise, o serie de
principii active de origine vegetal acioneaz pe ci indirecte, n sensul diminurii excesului
i sensibilitii la histamin.
Bioflavonoidele
Bioflavonoidele sunt substane naturale vegetale din grupa glicozidelor, care acioneaz
prin inhibarea unor sisteme enzimatice la nivelul leucocitelor, n special a fosfolipazelor,
blocnd astfel trecerea acidului arahidonic n leucotrien. Datorit acestui mecanism,
bazofilele i mastocitele nu mai elibereaz histamina, acidofilele pierzndu-i totodat,
atracia pentru mastocitele, situaie n care simptomele caracteristice alergiilor diminueaz. n
acelai timp, flavonoizii din grupul vitaminelor P, reduc permeabilitatea capilar, cu
consecine favorabile asupra edemului de natur alergic (Bojor O., Popescu O).
Cele mai bogate surse de flavonide i flavonoizi sunt citricele, ardeii roii, mceele, hrica
i coaczele negre.
Nigelona
Nigelona este o component a uleiul volatil din seminele de negrilic (Nigella sativa),

Acest compus prezint proprieti inhibante asupra histaminei.

Metionina
Metionina este un aminoacid esenial pentru om. n corp, aceast substan, reuete s
inhibe histamina circulant.
Protopina
Protopina, numit i fumarin, este un alcaloid prezent n prile aeriene ale plantelor care
aparin genului Fumaria. Aceast substan, posed capacitatea de a neutraliza o parte din
histamina aflat n exces, motiv pentru care, fumria este ntrebuinat ca plant medicinal
n combaterea alergiilor. este posibil ca aciunea antihistaminic a fumriei s se datoreze i
prezenei n compoziia plantei a acidului fumaric.
Principiile din polenul apicol
Polenul recoltat de albine (polen entomofil), se comport ca desensibilizant al reaciilor
alergice provocate de polenul anemofil (vezi: Polenul i pstura, ca produse naturale
dietetice i curative).
Factorul unculus
Factorul unculus este un principiu (dup unii autori chiar o vitamin) cu structura chimic
nc neelucidat, prezent n unele plante folosite n fitoterapia tradiional n tratamentul
gastritei i a ulcerului gastric.
Cercetrile tiinifice au demonstrat c factorul unculus acioneaz asupra ulcerului
experimental provocat de histamin, de unde s-a dedus efectul antihistaminic al acestui
compus (Neamu,1996). Este chiar posibil ca factorul unculus s blocheze receptorul H2,
deci s posede o aciune antihistaminic propriu-zis.
Factorul unculus este prezent n zeama de varz fermentat, n sucul de banane
(Neamu,1996) i n extractele de ctin. Este posibil ca principul s fie produs de ctre
microorganismele care triesc n esuturile vegetale (Lactobacillus acidophilus ).
Primavara se apropie si odata cu ea pentru multi dintre noi incep suferintele produse de alergii !
Desigur, nici in restul anului nu suntem feriti de acestea, totusi, in sezonul cald mai mult decat
oricand vom avea nevoie de medicamente antihistaminice!
In cazul unei reactii alergice sistemul imun recunoaste o substanta straina, inofensiva pentru
organism, ca una potential periculoasa si produce impotriva acesteia anticorpi. La o viitoare
expunere acesti anticorpi declanseaza o reactie complexa, eliberand mai multe substante chimice,
intre care un rol important il are histamina. Din aceasta cauza medicamentele antihistaminice,
desi nu vindeca propriu zis alergia, vor duce la ameliorarea simptomelor generate de raspunsul
imun.

Antihistaminicele folosite in tratarea alergiilor blocheaza receptorii H1 (exista si medicamente

care blocheaza receptori H2 si care sunt folosite in tratarea bolii ulceroase). Ele amelioreaza
toate simptomele prezente in alergii, intr-o masura mai mica obstructia nazala. Exista un numar
mare de astfel de medicamente, clasificate in antihistaminice de prima generatie (cele mai
vechi) si de a doua generatie. Ele se administreaza sub forma de tablete, sirop, supozitoare,
spray nazal, picaturi, solutie injectabila. Daca se administreaza oral se iau dupa masa, cu un
pahar mare de apa, incepand sa actioneze dupa o jumatate de ora - o ora, efectul mentinandu-se
de la 4-6 ore pana la 12-24 de ore.
In principiu cele doua tipuri de medicamente au eficienta asemanatoare, dar cele din prima
generatie au mai multe efecte adverse si o durata de actiune mai mica. Medicamentele trebuie
administrate cu prudenta la varstnici (care sunt mai sensibili la efectele adverse) si copii (nu
trebuie administrate la copiii sub 4 ani, iar intre 4 si 6 ani trebuie folosite cu prudenta). Gravidele
trebuie sa ia aceste medicamente numai la recomandarea medicului, daca sunt absolut necesare
(exista totusi medicamente de prima generatie care pot fi folosite la nevoie). Prudenta trebuie si
in cazul mamelor care alapteaza, deoarece substantele se elimina prin lapte si pot avea efecte
periculoase asupra nou nascutului (de la iritabilitate la convulsii).
Efectele adverse, care apar cu precadere la medicamentele de prima generatie sunt: somnolenta
(de aceea antihistaminicele de prima generatie se folosesc seara la culcare sau cu maxima
prudenta ziua si mai ales trebuie evitate de persoane care conduc autovehicule sau manuiesc
utilaje), uscaciunea gurii, ameteala, dureri abdominale, greata, varsaturi, dificultati de urinare,
dureri de cap. Ele trebuie evitate sau administrate cu atentie bolnavilor cu glaucom, prostata
marita, afectiuni ale tiroidei, hipertensiune arteriala, boli cardiace, boli hepatice sau renale
cronice. Atentie si in cazul in care urmati tratament cu hipnotice, sedative, relaxante musculare,
anticonvulsivante, antidepresive, antifungice. Consumul de alcool trebuie evitat in aceasta
perioada.
Trebuie precizat ca raspunsul individual la tratament este variabil si trebuie facute de obicei
tatonari pentru descoperirea medicamentului cu efect optim, la care bolnavul reactioneaza cel
mai bine si pe care il suporta mai usor. De aceea, desi exista multe astfel de medicamente care se
pot cumpara fara reteta, este mai bine sa va adresati medicului, initial medicului de familie si,
daca este necesar, la recomandarea acestuia, unui specialist alergolog. De asemenea, tratamentul
devine eficient atunci cand este urmat toata perioada prescrisa de medic, nu doar ocazional, la
nevoie. Uneori, se foloseste si varianta unei asocieri de antihistaminice de prima si a doua
generatie.
Dintre antihistaminicele de prima generatie fac parte: bromfeniramina, clorfeniramina,
difenhidramina, doxilamina etc. Ele pot fi folosite si pentru combaterea raului de miscare, in
cazul tulburarilor vestibulare (in vertij), in stari de agitatie si neliniste sau in insomnii. Printre
medicamentele de a doua generatie se numara: loratadina, desloratadina, fexofenadina,
cetirizina , levocetirizina etc.