INGRIJIREA

BOLNAVULUI
CU
S.I.D.A.

IASI
2012
ARGUMENT
1

Din cauza afectiunilor , pacientul devine strain in fiinta sa, in sinele sau aflandu-se
ceva potrivnic lui, nu se mai regaseste in lume ca om intreg, avand constiinta
infirmitatii sale, de aceea asistentul medical are obligatia de a elimina orice
sentiment de instrainare, de a reda increderea in fortele proprii, inainte de a initia
un plan de ingrijire.
In conditiile vietii moderne, ale actualei evolutii dermatografice, cu formarea de
mari aglomerari urbane prin migrarea fortei de munca, ale modificarilor
comportamentului moral, social, ale insuficientei educatiei sanitare, in special al
celei cu privire la educatia sexual, s-a observant alarmanta progresie a unora dintre
bolile venertice, adaugandu-se grupului de boala cu transmitere sexual una din cele
mai grave afectiuni care a amenintat vreodata specia umana, respectiv Sindromul
de Imunodeficienta Dobandita.
Infectia HIV si evolutia ei pana la SIDA au dobandit o importanta mondiala prin
aspectele medicale pe care le antreneaza numarul din ce in ce mai mare al
pacientilor diagnosticati cu HIV. Infectia HIV/SIDA este in mod real o pandemie,
cu cazuri raportate pe fiecare continent. In SUA studiile arata ca raportarea
subestimeaza serios incidenta reala, datorita mecanismelor incomplete de raportare
disponibile si a lipsei facilitatilor de diagnostic si urmarire a cazurilor.
In tara noastra, primele cazuri de SIDA au aparut in 1985. Dupa datele oficiale din
octombrie 1995, numarul de imbolnaviri era de 3457, din care 2750 erau copii.
Trebuie constientizat faptul ca SIDA este o boala care schimba complet cursul
vietii persoanelor pe care le afecteaza. O buna informare despre bolile cu
transmitere sexual si mai ales despre SIDA, despre metodele de a-i apara pe copii
si adolescenti si de a-i invata pe ei sa se apere impotriva acestora este sarcina
cadrului medical, cadrului didactic si al parintilor.
Abordand aceasta tema, atat profesorii cat si parintii, pot avea un rol important in
educatia pentru sanatate a adolescentilor si a copiilor, ei reprezentand o autoriate
pentru acestia , uneori chiar niste prieteni, iar informatiile pe care le ofera au o
mare credibilitate.

CUPRINS
I.Argument..2
II. Partea teoretica.....4
A.Notiuni generale despre
S.I.D.A...4
a. Etiologie

..4
b. Mod de
transmitere
.5
c. Simptomatologie
..6
d. Stadializare

7
e. Diagnostic

10
f. Tratament
.11
B.Rolul asistentului medical in efectuarea examenelor
clinice si
paraclinice
13
C. Ingrijiri specific
bolii.
21
Interventii
autonome
..21
a.
Comunicarea
...21

b. Igiena bolnavilor spitalizatia.

21
c. Alimentatia
activa.
23
Interventii
specifice
..25
a. Masurarea frecventei
respiratorii.25
b. Masurarea frecventei
cardiac..26
c. Masurarea
TA..
26
d. Masutarea
temperaturii
27
e.Sustinere psihologica, spiritual si consiliere
28

III. Partea practica...

29
Studiu de
caz
..29
Prezentarea procesului de
ingrijire31
Planul de ingrijire a pacientului cu
SIDA.33

IV. Educatia pentru sanatate la un pacient cu

SIDA
36

BIBLIOGRAFIE

..37

A.Notiuni generale despre S.I.D.A

Generalitati
Infectia cu Virusul Imunodeficientei Umane (HIV) este o afectiune
contagioasa, specific umana, caracterizata printr- o evolutie stadiala, cu semne
initiale de infectie acuta, clinic reversibile, urmate de o lunga perioada de latenta,
cu o stare de sanatate aparenta si cu reexprimare clinica finala progresiva. HIV este
virulul ce produce Sindromul Imunodeficientei Dobandite .
Totusi a fi infectat cu HIV nu inseamna a avea SIDA.
SIDA este ultimul stadiu si cel mai sever stadiu al infectiei cu HIV. Unii
oameni traiesc cu infectia cu virus HIV multi ani, chiar 10 ani pana a avea SIDA.
Odata cu patrunderea virusului HIV in organism, acesta infecteaza un grup de
celule numite limfocite CD4+. Aceste celule albe sanguine reprezinta o parte
importanta a sistemului imunitar, care ajuta organismul in lupta cu infectiile. Prin
infectarea si distrugerea limfocitelor CD4+ de catre HIV sistemul imunitar devine
mai putin capabil sa se lupte impotriva infectiilor.

a.Etiologie
Infecia HIV este determinat de Virusul Imunodeficientei Umane. HIV
(HIV - Human Immunodeficiency Virus), care face parte din familia Retroviridae ,
genul Lentivirus. Virusul HIV se subdivizeaz n dou tipuri: HIV-1 i HIV-2 care
se deosebesc structural i antigenic.
Istoric: Virusul imunodeficienei umane a fost izolat i descoperit n 1983 de
Prof. Luc Montagnier si colaboratorii si din Institutul Pasteur din Franta, de la
pacienii cu adenopatii axilare, inghinale, cervicale, iar n 1984 Prof. Robert Gallo
si colaboratorii de la Laboratorul din Betsheda (SUA) au izolat acelasi virus din
limfocitele sngelui periferic de la bolnavii cu SIDA n stadii diferite ale bolii.
Ambele virusuri izolate erau identice i OMS n 1985 a aprobat denumirea unic
de HIV . HIV-1 cu repartiie mondial i HIV-2 limitat n Africa de vest.
5

Viabilitatea virusului HIV:

1. sensibil n mediul exterior;
2. se distruge uor la aplicarea dezinfectanilor chimici cunoscui (hipoclorid
de sodiu 0,5%, alcool etilic 70%.);
3. sensibil la iradierea ultraviolet solar i artificial,
4. la uscarea plasmei la temperatura 23-27C activitatea viral se menine 7
zile;
5. la 30C se distruge peste 3 zile; la 55C peste 5 ore;
6. n mediul lichid la temperatura camerei activitatea se menine pn la 15 zile;
7. n plasma i sperm congelat este viabil muli ani;
8. la 56C se inactiveaz n 30 minute, la 70-80C n 10 minute;
9. la prelucrarea cu alcool etilic 70% - se inactiveaz n 1 minut;
b. Mod de transmitere
HIV se transmite atunci cand o persoana intra in contact cu sangele, sperma
sau secretii vaginale ale unei persoane infectate.
Caile de transmitere sunt:
- contact sexual
- derivate de sange (parenterala)
- transmitere verticala de la mama

1.Contactul sexual
Prin contact sexual virusul poate intra in organism printr o discontinuitate
a peretului vaginului, rectului, uretrei, cavitatii bucale. 75-80% din totalul cazurilor
de HIV/SIDA au ca model de transmitere contactul sexual.
Sangele infectat cu HIV poate fi transmis atunci cand o persoana:
- Foloseste in comun ace, seringi, materiale folosite la injectarea ilegala de
droguri sau steroizi
- Se inteapa accidental cu un ac sau un obiect ascutit contaminat cu HIV
6

Contact sexual neprotejat cu o persoana infectata sau cu cineva al carui status HIV
este necunoscut, prezenta unei alte boli cu transmitere sexuala ca sifilisul, herpesul
genital, infectiile cu gonoreea tind sa creasca susceptibilitatea de achizitionare a
infectiei cu HIV prin contact sexual cu un partener infectat.

2.Transmiterea pe cale parenterala

Prin acest mod de transmitere sunt afectate in principal trei grupe de risc:
consumatorii de droguri pe cale intravenoasa, hemofilici si recipientii de sange
contaminat. La aceste grupe majore, se adauga grupe secundare de risc cum ar fi
personalul medical, din anumite sectoare. Introducerea screeningului obligatoriu si
a anticorpilor anti- HIV la donatorii de sange ( din 1985 pentru tarile occidentale si
in 1990 pentru Romania) a redus considerabil riscul de infectare prin transfuzii de
sange integral.

3. Transmiterea verticala de la mama infectata cu HIV la produsul de

conceptie este evaluata la 12-30% dintre mame
Riscul de transmitere verticala a fost asociat cu:
- Factori materni : nivelul scazut de celule CD4+ si de anticorpi neutralizati,
incarcatura virala plasmatica mare, transfuzii de sange.
- Factori perinatali :varsta gestationala, tipul nasterii, travaliul. Femeia
infectata poate transmite virulu la fat in timpul nasterii sau in timpul alaptarii
la san.

c. Simptomatologie
Incubatia este variabila, mai scurta dupa transmitere prin sange (1-3 luni),
mai lunga dupa transmitere sexuala (10-14 luni), in cazul infectiei asimptomatice,
durata de la stadiul de infectat pana la seropozitivitae , ceea ce atesta
contagiozitatea , este de 6-12 saptamani. Infectia HIV evolueaza in mai multe
satdii. Stadializarea este facuta pe baza unor virusi si pe inacarcatura virala
(cantitatea de virus din sange).
Primele manifestari clinice ale infectiei HIV se instaleaza de obicei acut,
sugerand o boala virala, simptome grupate in asa numitul sindrom retroviral acut ;
adeseori simptomele ale altor infectii virale cum ar fi gripa sau mononucleoza.
7

Simptomele sindromului retroviral acut pot fi:

- Colici abdominale, greturi , varsaturi, diaree, febra, dureri musculare si
articulare.
- Marirea de volum a ganglionilor de la nivelul gatului, axilei si abdomenului,
eruptii cutanate, scadere ponderala.
Aceste prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar dupa 2-3
saptamani.

d. Stadializarea infectiei HIV/SIDA

1. Perioada de infectie latenta, asimptomatica (starea de purtator sanatos
cronic).
Stadiul initial
Perioada de incubatie, timpul scurs de la infectia cu virusul HIV si pana la
aparitia primelor simptome, poate varia de la cateva zile la cateva saptamani. In
acest prim stadiu al infectiei, sunt comune simptome asemanatoare gripei,
simptome grupate in asa numitul sindrom retroviral acut. Adeseori simptomele
acestui sindrom sunt gresit catalogate ca simptome ale infectiilor virale, cum ar fi
gripa sau mononucleoza infectiasa (determinata de virusul Ebstein- Barr ).Aceste
prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar spontan dupa 2-3
saptamani.
Perioada de latenta clinica ce urmeaza fazei acute se poate prelungi pana la
aproximativ 10 ani in absenta tratamentului. Infectia este recunoscuta in primul
rand prin examene de laborator, care demonstreaza scaderea limfocitelor TCD4+ si
inversia raportului celulelor TCD4 helper/TCD8 superioare ca prezenta a
seroconversiei. La unii pacienti asimptomatici se poate observa o limfocitopenie
generalizata persistenta.
Ganglionii au diametru de 1 cm., cu localizare preferentiala in zonele
cervicale posterioare. Chiar daca acuza disconfost, infectia HIV progreseaza, i

2. Perioada de stare
Dupa infectia HIVse poate trai multi ani fara nici un semn de boala. Cand
simptomele reapar, ele pot fi vagi si greu de descris (desi unii oameni acuza
oboseala sau dureri cu diverse localizari). Medicul specialist poate suspecta
infectia HIV daca simptomele persista sau daca nu poate fi identificata o cauza a
simptomelor .
De asemenea se poate suspecta infectia HIV in prezenta urmatoarelor simprome:
-

Stari confuzionale
Diaree sau alte modificari de tranzit intestinal (constipatie/diaree)
Dificultate de concentrare
Tuse uscata
Fatigabilitate
Febra
Lipsa poftei de manare
Ulceratii la nivelul mucoase bucale
Modificari ale unghiilor
Transpiratii nocturne
Cresterea in volum a ganglionilor la nivelul gatului , axilei si abdomenului
Disfagie
Tulburari de personalitate
Infectii repetate cu virusul Herpex Simplex
Respiratie dificila
Parestezii, amorteala, slabiciune la nivelul pembrelor
Scadere inexplicabila in greutate
Afte.

In plus , infectia HIV poate fi suspectata la o femeie atunci cand aceasta prezinta
cel putin unul din urmatoarele simptome:
- Mai mult de trei episoada de infectii vaginale micotice pe an, infectii care nu
au legatura cu folosirea de antibiotice
- Boala inflamatorie pelvina recurenta
- Test Babes-Papanicolau anormal sau cancer de col uterin
ncarcatura virala se amplifica, iar deficientele imune se accentuaza.
9

3. Stadiul final
Corespunde stadiului de SIDA instalata, iar clinic se inregistreaza:
1. Febra persistenta cu scadere in greutate fara cauze aparente (10%).
2. Aparitia infectiilor oportuniste cu agenti bacterieni, virali, sau paraziti care
la gazdele normale nu determina imbolnaviri sau determina forme de boala
controlabile, manifestarile oportuniste apar cand limfocitele TCD4+ scad
sub 200/mm3, unele dintre acestea se asociaza cu infectia HIV in fazele
timpurii de boala (herpesul).
3. Neoplaziile din timpul sarcomului Kaposi, leucoplazia cu celule paroase
survine devreme, fiind uneori primul indicator de infectie HIV.
4. Tulburari neurologice, ca manifestari tarzii ce debuteaza cu : deficite de
concentrare, cognitive, de memorie, disfunctii motorii, agitatie psihomotorie.
Evolutia infectiei HIV este constant letala, durata medie a bolii fiind de 10
ani, cu variatii de supravietuire intre pacienti. Intr-un studiu efectuat la San
Francisco, s-a constatat ca unii indivizi infectati cu HIV si monitorizati au ramas
asimptomatici peste 10 ani , iar 12% au prezentat valori ale limfocitelor TCD4+ la
cote normale.
Investigatii
-

Recoltarea sangelui pentru VSH

Recoltarea sangelui pentru HLG
Fibrinogen
Uree, creatinina, acid uric, TGO, TGP, bilirubina, LDH, trombocite
Testul Elisa
Testul Western Blot
Test pentru sifilis
Radiografie toracica
Teste pentru hepatita (anticorpi).

e. Diagnostic:

10

Faptul ca infectia HIV/SIDA nu produce adesea nici un simptom imediat,

infectia se depisteaza in principal prin testarea sangelui pentru prezenta
anticorpilor impotriva HIV/SIDA. Acesti anticorpi nu ating niveluri decelabile in
general decat dupa 1-3 luni de infectie, si se poate intampla sa dureze sase luni
pana ce nivelul lor poate fi detectat prin teste standard.
1.Testele ELISA reprezint metoda de baz i cel mai frecvent utilizat
pentru determinarea anticorpilor anti-HIV. Aceste teste folosesc antigene preparate
prin liza virusului ntreg (teste de I generaie), sau peptide recombinate i/sau
sintetice (teste de genaraia III). Este un test specific i foarte sensibil, d
posibilitatea depistrii anticorpilor virus-specifici la 95% de persoane HIVinfectate.
Sunt posibile rezultate fals-pozitive a acestei metode, preponderent la
persoanele cu maladii autoimune (scleroza diseminat, lupusul eritematos), cu
infecii provocate de virusul Epstein-Barr, la cei cu tuberculoz, malarie, nounscui pn la 18 luni (din cauza transferului transplacentar de anticorpi Ig G).
I etap la investigai se aplic determinarea anticorpilor anti-HIV cu ajutorul
test-sisteme RIF, destinat depistrii anticorpilor fa de ambele tipuri de virusuri:
HIV-1 i HIV-2.
Primele test-sisteme pentru diagnosticul de laborator al HIV-infeciei au fost
elaborate pe baz de lizat de virus. Acestea se caracterizau prin sensibilitate sub
100%, specificitate joas, cu obinerea aproximativ 60% de reacii fals-pozitive.
Aceasta se datora faptului, c n rezultatul formrii virionilor n cultura limfocitelor
prin nmugurire, n componena membranei externe virale se ncorporeaz
moleculele Complexului major de histocompatibilitate (HLA) dac n sngele
pacientului sunt anticorpi fa de alloantigenii histocompatibilitii. Una din cele
mai bune test-sisteme dup sensibilitate i specificitate este aceia, n componena
creia intr combinaia dintre lizatul viral i peptidele sintetice/proteine
recombinate generaia III.
2. Western Blot (imunoblot) reprezint practic metoda final de verificare n
lanul examinrilor serologice, care permite aprecierea final n vederea statutului
HIV pozitiv sau negativ.
11

Anticorpii anti-p17 i anti-p24 sunt depistai aproximativ la 75% de HIVinfectai i aproximativ la jumtate de bolnavi cu SIDA. Exist corelaie destul de
bine definit ntre rezultatele examinrii serurilor n imunoblot i ELISA - serurile
dublu pozitive n ELISA (n diferite test-sisteme), se interpreteaz ulterior n
imunoblot ca HIV-pozitive n 96-98% cazuri.
3.Teste rapide
Contin suspensii microscopice de particule (latex, gelatina, hematii) cuplate
cu antigenul viral. Anticorpii din serul testat aglutineaza aceste particole care
formeaza un depozit care poate fi ,,citit cu ochiul liber sau la microscop dupa 5
minute. Aceste teste sunt utile in zonele endemice, daca este necesara rapiditatea in
orientarea diagnosticului serologic mai ales daca sunt efectuate de persoane cu
experienta.

f. Tratament
Primul grup de medicamente care au aparut in tratamentul infectiei
HIV/SIDA au fost inhibitorii revers-transcriptazei, care actioneaza prin
intreruperea precoce a replicarii virale. Din aceasta categorie de medicamente fac
parte: Zidovudina, Zalcitabina, Stavudina, Lamivudina. Ele incetinesc progresia
bolii si intarzie debutul infectiilor oportuniste. Este de retinut faptul ca ele nu pot
preveni transmiterea virusului altor persoane.
O alta clasa de medicamente sunt inhibitorii de revers- transaminaza nonnucleozidici : Delvaridina si Nevirapina care se folosesc in combinatie cu alti
compusi antiretrovirali.
Recent a devenit disponibila o noua clasa de medicamente eficiente in
tratamentul infectiei HIV: inhibitorii de proteaza, care actioneaza prin inhibarea
replicarii virale intr-un stadiu tardiv. Din aceasta clasa fac parte medicamente ca
Ritonavir, Nelfinavir. Din cauza ca virusul HIV poate deveni rezistent la oricare
din caregoriile de medicamente prezentate mai sus se folosesc combinatii din
ambele calse de medicamente, care sunt necesare pentru a supresa in mod eficient
multiplicarea virusului.
Medicamentele antiretrovirale la ora actuala nu pot vindeca infectia HIV , si
in plus toate au efecte secundare. Zidovudina (AZT) poate provoca scaderea
marcata a globulelor rosii sau albe, in special atunci cand este folosita in stadiile
avansate ale bolii. Daca pierdera globulelor rosii este severa, tratamentul cu AZT
trebuie oprit.

12

Cele mai frecvente efecte secundare provocate de inhibitorii de proteaza sunt :

greata, diareea si alte simptome gastrointestinale. In plus, inhibitorii de proteaza
pot interactiona cu alte medicamente, producand astfel efecte secundare foarte
serioase.
Ingrijirea pacientilor cu infectie cu HIV/SIDA
Ingrijirea paleativa este abordarea o abordare care imbunatateste calitatea vietii
pacientilor si familiilor acestora, facand fata problemelor asociate cu boala
amenintatoare de viata, prin prevenirea si inlaturarea suferintei, prin identificarea
precoce, evaluare corecta, tratamentul durerii si al altor probleme psihice si fizice
sociala si spirituale.
La 30 iunie 2011 numarul de persoane cu HIV/SIDA care traiau la noi in tara
era aproximativ 10.642.
De la inceputul epidemiei si pana in 2011 (1985) in Romania au fost inregistrate
17.038 cazuri.
De la inceputul epidemiei si pana in 2011 in Romania au fost inregistrate 5081
decese.
La Iasi sunt declarate 260 persoane infectate cu HIV care se afla sub tratament
de specialitate.

B.

Rolul asistentului medical in efectuarea examenelor

clinice si paraclinice
13

Asistentul medical este o persoana care a parcurs un program complet de

formare profesionala aprobat de Colegiul Asistententilor Medicali; a trecut cu
success examenul stabilit se asemeni de C.A.M.; este autorizat sa practice aceasta
profesie, conform pregatirii si experientei sale; este autorizat sa execute anumite
procedure si ii este interzisa efectuarea celor pentru care nu este autorizata.
Asistentului medical ii revin 4 responsabilitati descrise de C.A.M.:
-

promovarea sanatatii
prevenirea imbolnavirilor
restabilirea sanatatii
inlaturarea suferintei.

Una din sarcinile importante ale asistentului este colaborarea si examinarea

clinica a bolnavului. Pentru aceasta asistentul trebuie sa tina cont de urmatoarele
sarcini:
-

sa pregateasca fizic si psihic pacientul

sa pregateasca materialele si instrumentarul necesar examinarii
sa asigure conditiile de desfasurare a examinarii
sa pregateasca documentele ( fisa de consultatii, foaia de observatie)
asigura linistea necesara desfasurarii examinarii.

Efectuarea pregatirii psihice a pacientului consta in instruirea acestuia

privind comportamentul sau in timpul recoltarii, colaborarea sa pentru reusita
tehnicii.

PREGATIREA PSIHICA A PACIENTULUI

O buna intelegere si informare despre testul pe care pacientul trebuie sa-l
efectueze in scop diagnostic ne va ajuta sa pregatim pacientul adecvat pentru
respectiva manevra. Explicandu- i pacientului procedura medicala cu claritate ii
vom castiga increderea si cooperarea sa. De exemplu, inaintea unei recoltari
dificile si dureroase trebuie sa informam pacientul asupra tipului si gradului de
discomfort pe care probabil il va simti. De asemenea trebuie informat cat timp va

14

dura procerdura, la ce efecte adverse sa se astepte, in cat timp vor fi gata

rezultatele.
Stiind procedura, la ce efecte se va astepta, pacientului ii va fi mult mai usor sa
coopereze si sa suporte manevra in sine. Daca trebuie doar sa asistam medical in
timpul unei recoltari, trebuie vorbit cu pacientul pe parcursul acesteia, sa-l
incurajam, si apoi sa- l supraveghem pentru eventualele efecte adverse sau
complicatii. Unele teste necesita instructiuni detaliate pentru a ne asigura de
cooperarea totala a pacientului si de a corecta recoltarea probelor, cu atat mai mult
cu cat unele necesita anumite conditii de recoltare si schimbarea regimului de viata
inaintea recoltarii.
CONSIMTAMANTUL PACIENTULUI
Este un drept al pacientului sa i se ofere toate informatiile pentru a intelege exact
ce i se va face, procedura medicala in sine, riscurile si implicatiile manevrei inainte
de a consimti si a semna ca este de accord cu efectuarea procedurii.
A explica procedura , cum va fi efectuata si potentialele riscuri este in primul rand
responsabilitatea medicului. Asistentul va relua explicatiile medicului, se va
asigura ca pacientul le- a inteles bine si va verifica daca pacientul a semnat
consimtamantul atunci cand este necesar.
PREGATIREA FIZICA
Se realizeaza in functie de investigatiile clinice si paraclinice:

PUNCTIA VENOASA
- reprezinta creearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de
punctie.
Scopul: explorator si terapeutic.
Explorator - recoltarea sangelui petru examenele de laborator precum cele
biochimice, hematologice, serologice si bacteriologice.
Terapeutic
15

administrarea unor medicamente sub forma injectiei si a perfuziei

o
intravenoase
o

recoltarea sangelui in vederea analizei sale

executarea tranfuziei de sange sau derivate ale sangelui.

Locul punctiei

venele de la pliul cotului (cefalica si bazilica), in locul unde se formeaza un

"M" prin anastomozarea lor

venele antebratului

venele de pe fata dorsala a mainii

venele subclaviculare

venele femurale

venele maleolare interne

venele jugularei si epicraniene (de regula se executa la sugar si copil mic)

vene profunde mari (subclaviculara, jugulara interna, femurala), in situatiile

cand venele superficiale sunt colabate sau nu sunt vizibile, cand avem nevoie de
administra medicatie cardiotonica pe termen lung ( dopamine, dobutamina,
noradrelalina).
Materiale necesare
Pentru protectie se foloseste o perna elastica pentru sprijinirea bratului,
musama si aleza. Pentru a dezinfecta locul unde va fi executata punctia se foloseste
alcool medicinal si tampoane.
Se utilizeaza ace de unica folosinta.
Pregatirea pacientului:
Psihica: - Se informeaza si se explica necesitatea si se incurajeaza pacientului
- se obtine acordul pacientului
16

- se asigura confortul fizic si psihic.

Fizice: - se atentioneaza bolnavul ca in dimineata recoltarii nu mananca.
Pacientul se asaza intr-o pozitie confortabila atat pentru el cat si pentru cel care
executa punctia (in decubit dorsal).
Se examineaza calitatea si starea venelor avand grija ca hainele sa nu impiedice
circulatia de intoarcere la nivelul bratului.

Executie: Punctia venoasa se face de catre asistenta

- se spala si se dezinfecteaza mainile
- se imbraca manusile de protective
- se aplica garoul la distanta de 7-8 cm deasupra locului unde se va executa
punctia
- se palpeaza din nou cu indexul mainii stangi locul punctiei
- se dezinfecteaza locul ales
- se recomdat ca pacientul sa stranga pumnul
- cu mana stanga se exercita o compresiune si o tractiune in jos a tesuturilor din
jurul locului punctiei, iar cu policele mainii stangi se fixeaza vena la 4-5 cm
sub locul punctiei
- cu mana dreapta cu acul atasat la siringa si fixat de aceasta cu indicele mainii
drepte, se patrunde in mijlocul venei, cu bizoul acului in sus circa 1-2 cm, pe
directia venei, sub un unghi de 30 grade.
- Se impinge acul in lumenul venei inca 1-1,5 cm.
- Se desface garoul
- Se verifica pozitia acului in vena - prin aspirarea sangelui in siringa
- Se cere bolnavului sa deschida pumnul
- Se aplica un tampon cu alcool langa ac si se retrage acul brusc.
- Se mentine tamponul 1-3 minute , fara a indoi bratul pentru a se realize
hemostaza.
Notare: - se noteaza procedura
- Se eticheteaza eprubeta cu numele bolnavului, CNP-ul, sectia si data
recoltarii.
Accidente

Hematom (infiltrarea sangelui in tesutul perivenos).Asistentul trebuie sa

intrevina si sa retraga acul, apoi sa comprime locul punctiei timp 1-3 minute.

17

Strapungerea venei (perforarea peretului opus).Se retrage acul in lumenul

venei.

Ameteli, paloare, lipotimie

Consideratii speciale
- Nu se va recolta niciodata de pe bratul sau piciorul care au fost folosite dj
pentru diverse terapii intravenoase sau transfuzii, deoarece rezultatul
analizelor poate fi afectat.
- Se va evita recoltarea de sange din zonele edematiate, sunturi arterio- venoase,
zone cu hematoame sau rani vasculare
- Daca pacientul are vene vizibile, pronuntate, se va recolta evitand folosirea
garoului, prevenindu-se asfel formarea de hematoame.
- Daca pacientul are tulburari de coagulare , sau este sub tratament cu
anticoagulante, se va presa ferm locul punctiei cel putin 5 minute pentru
prevenirea formarii hematomului si se va specifica tratamentul anticoagulant
pe cererea de analize ce se trimit la laborator
Recoltarea cu vacutainer se face in functie de culoarea dopului de cauciuc
Eprubete cu dop MOV
Se recolteaz HLG, indici eritrocitari
Contine autocoagulant (E.D.T.A.)
Eprubete cu dop NEGRU
Se recolteaz V.S.H.
Contine coagulant (citrat de Na 3,8%)
Eprubete cu dop ROSU
Nu contine anticoagulant
Se recolteaz analie de biochimie (ex: uree, creatinina, acid uric, TGO,
TGP,GGT,glicemie, rezerva alcalina, amilaza, lipaza, ionograma, CK,CK-MB,
LDH, colesterol, trigliceride,)
Eprubete cu dop BLEU
Se recolteaz timpi de coagulare (INR, TQ, IP, APTT)
Contine anticoagulant (citrat de Na 3,8%).
1.Recoltarea sangelui pentru HLG
Recoltarea se face prin punctie venoasa, strict 2 ml de sange.
18

Asistentul medical pregateste materialele necesare:

-

Manusi sterile
Siringa de 2 ml de unica folosinta
Ace sterile de unica folosinta
Vacutainer cu dop mov
garou, vata, alcool 70 grade, tavita renala
Perna elastic pentru sprijinirea bratului si aleza.

2. Recoltarea sangelui pentru VSH

Asistentul medical pregateste materialele necesare:
-

Manusi sterile
Siringa de 2 ml de unica folosinta
Ace sterile de unica folosinta
Vacutainer cu dop negru
garou, vata, alcool 70 grade, tavita renala
Perna elastic pentru sprijinirea bratului si aleza.
3. Recoltarea urinei

Recoltarea urinei se realizeaza in urinar (pacient imobilizat in pat), in plosca.

Reguli de recoltare:
-recipientul (borcanul sau sticla) in care se recoltaza urina sa fie perfect curat,
spalat cu apa si soda si apoi clatit cu apa multa;
- se va recolta urina proaspata de dimineata, imediat dupa desteptare, direct in
recipient; cantitatea minima necesara de urina este de 100 ml;
- pe sticla se va lipi o eticheta cu numele bolnavului si varsta
Recoltarea urinei din 24 de ore.

19

In cazul in care este necesara recoltarea urinei din 24 ore se va proceda astfel: se
goleste vezica urinara, dimineata la ora 6. Incepand de la aceasta ora, se recolteaza
toata urina pana a doua zi la ora 6. Pentru a nu se pierde din cantitatea de urina se
recomanda sa se urineze separat, inainte de scaun. Se masoara apoi volumul urinei
din 24 de ore si se noteaza. Apoi se amesteca urina (in cazul in care a fost recoltata
in mai multe sticle) se agita si pentru laborator se opreste numai o cantitate de 100200 ml, iar restul se arunca.
Se trimit la laborator 100 ml de urina omogenizata si etichetata cu urmatoarele
date:
- Nume si prenume bolnav
- Volumul de urina din 24 ore
- Varsta
- Greutate
- Sex
- Natura regimului
- Volumul de lichide ingerat
- Medicatie luata
- Analiza ceruta si sectia
Recoltarea urinei pentru examene bacteriologice: UROCULTURA
Scop:- explorator- pentru depistarea bacilului Koch, colibacili, E coli . etc.
Important :
-sa se faca inainte de inceperea unui tratament cu antibiotice pentru ca acestea
distrug flora microbiana, iar rezultatul poate fi negativ chiar daca infectia urinara
exista.
- se foloseste prima urina de dimineata, care trebuie recoltata numai dupa ce s-a
facut o igiena a zonei genitale, cu apa si sapun.
- Recipientul de recoltare, numit urocultor, trebuie sa fie procurat de la o farmacie
sau de la laboratorul care efectueaza analiza. El trebuie sa fie steril si etans.
- Primul jet de urina nu se recolteaza pentru ca este contaminat cu bacteriile care
exista in mod obisnuit in segmentul inferior al uretrei.
-In urocultor se colecteaza numai urina din jetul mijlociu. Pentru o urocultura nu
este nevoie de o cantitate mai mare de 30 ml de urina.
4.Radiografia toracica
20

Are ca principiu permeabilitatea selective a structurilor toracice pentru razele X

actiunea fotochimica a radiatiei Rontgen asupra emulsiei fotosensibile din
structura filmului. Reprezinta principala procedura de investigare o organelor
intratoracice.
Tehnica radiografiei permite obtinerea unor imagini radiologice fixate pe un suport
conservabil (filmul radiologic)
Pregatirea pacientului pentru radiografia toracica
Pregatirea psihica a pacientului se face prin informarea asupra modului de
desfasurare a examenului radiologic, precum si asupra limitelor de explorare.
Completarea biletului de trimitere cu datele personale ale pacientului si cu
diagnosticul prezumtiv sau observatii special privind examinarea pacientului.
Instiintarea serviciului de radiologie pentru examinarea ceruta pentru a se putea
planifica in functie de gradul de urgenta, contagiozitate si programul de lucru al
serviciului de radiologie. Transportul pacientului la serviciul de radiologie se
realizeaza in functie de starea acestuia dupa normele transportului intraspitalicesc.
Pacientul este intodeauna insotit de asistentul de la salon care alaturi de
biletul de trimitere trebuie sa ia foaia de observatie a bolnavului.
Pregatirea conditiilor de mediu sunt in sarcina asistentei de radiologie.
Temperature optima pentru examinare trebuie sa fie de aproximativ 20 grade C.
Pacientul se dezbraca in regiunea examinata, iar bijuteriile de metal se
indeparteaza. Asistentul ajuta la aducerea pacientului in pozitiile cerute pentru
examinare.
Pozitia pacientului
Pentru realizarea radiografiei toracice in incidenta posteroanterioar : in
ortostatism, in apnee dupa inspire profund sau apnee postexpir fortat pentru
diagnosticul pneumotoraxului si pentru explorarea functionala in dinamica a
pacientilor cu bronhopneumopatie cronica obstructiva; cu degajarea omoplatilor
prin pozitionarea anterioara a umerilor si ridicarea barbiei.

21

Pieptul trebuie lipit de caseta care poarta filmul. Pozitionarea pacientului in

decubit dorsal se face pentru cercetarea motilitatii unor colectii pleurale de mici
dimensiuni. Imaginea de profil este indispensabila in interpretarea topografiei
imaginilor vizualizate in incidenta posteroanterioara.

C. Ingrijiri specific bolii

1. Interventii autonome
a. Comunicarea
Omul este capabil de a comunica cu semenii sai din punct de vedere fizic,
dar este capabil sa primeasca si stimuli intelectuali, afectivi si senzoriali, care sunt
transmisi din anturajul sau. Pentru a se realize din punct de vedere al nevoii de
comunicare individual trebuuie sa aiba o imagine de sine pozitiva, o cunoastere a
eului sau mental, adoptiv si social.
Trebuie sa tinem cont de factorii fiziologici si socio-culturali care pot
influenta comunicarea, asigurarea unui confost psihic si fizic al pacientului,
castigarea increderii pacientului, sa fie ales bine momentul, mesajul sa fie scurt si
clar.

22

Asistentul medicala trebuie sa stea in fata pacientului cand vorbeste, s- l

priveasca in ochi, pentru a demonstra dorinta de a-l asculta; isi mobilizeaza
intreaga atentie asupra lui pentru a intelege mesajul transmis.

b Igiena
Obiective:
- ndeprtarea de pe suprafaa pielii a stratului cornos descuamat i impregnat
cu secreiile glandelor sebacee i sudoripare, amestecate cu praf, alimente,
alte substane strine, care ader la piele
- deschiderea orificiilor de excreie ale glandelor pielii
- nviorarea circulaiei cutanate i a ntregului organism
- producerea unei hiperemii active a pielii, care favorizeaz mobilizarea
anticorpilor
- linitirea bolnavului, crearea unei stri plcute de confort
Principii in efectuarea toaletei:
- se apreciaz starea general a bolnavului , pentru a evita o toalet prea lung, prea
obositoare
- se verific temperatura ambiant, pentru a evita rcirea bolnavului
- se evit curenii de aer prin nchiderea geamurilor i a uilor
- se izoleaz bolnavul (dac e posibil printr-un paravan)
- se pregtesc n apropiere materialele necesare toaletei,
- se descoper progresiv numai partea care se va spla
- se stoarce corect buretele sau mnua de baie, pentru a nu se scurge apa n pat sau
pe bolnav
- se spunete i se cltete cu o mn ferm, fr brutalitate, pentru a favoriza
circulaia sanguin
- apa cald trebuie s fie din abunden, schimbat de cte ori este nevoie, fr a se
lsa spunul n ap
- se insist la pliuri, sub sni, la mini i n spaiile interdigitale, la coate i axile
- se mobilizeaz articulaiile n toat amplitudinea lor i se maseaz zonele
predispuse escarelor
- ordinea n care se face toaleta pe regiuni: splat, cltit, uscat
- se mut muamaua i aleza de protecie, n funcie de regiunea pe care o splm
Toaleta pacientului face parte din ngrijirile de baz, adic din ngrijirile
acordate de asistenta medical cu scopul de a asigura confortul i igiena
bolnavului.
23

Const n meninerea pielii n stare de curenie perfect i n prevenirea

apariiei leziunilor cutanate, fiind o condiie esenial a vindecrii. Toaleta
pacientului poate fi: - zilnic, pe regiuni, sptmnal sau baia generala

Observatii
- nainte de a ncepe baia pe regiuni, asistenta va colecta date cu privire la starea
pacientului : puls, tensiune, respiraie, ce mobilizare i se permite n ziua respectiv,
dac se poate spla singur, pe care parte a corpului;
- toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea
tegumentelor i observarea unor modificri
- de exemplu, roea, iritaie luarea unor msuri terapeutice;
- pacienii care se pot deplasa vor face baie la du sau la cad, sub supravegherea
personalului dengrijire.

c. Alimentatia
Alimentatia se face in trei feluri:
- Alimentatia activa : pacientul mananca singur
- Alimentatia pasiva : pacientrul trebuie ajutat
- Alimentatia artificiala : introducerea in organism prin mijloace artificial (sonda
nazo-gastrica, gastrostoma)
Intervalul dintre mese trebuie stabilit incat perioada de repaus din cursul noptii
sa nu fie mai mare de 10-11 ore.
Mesele principale nu vor fi servite niciodata inaintea aplicarii tratamentului.
Dupa pranz vor fi rezervate ore de odihna, intrucat in aceasta perioada
procesul de digestive blocheaza energia organismului prin angajarea unei cantitati
mari de sange la nivelul organelor abdominal.
Alimentarea pasiv

24

Cnd starea general a bolnavilor nu le permite s se alimenteze

singuri,trebuie s fie ajutai.
Vor fi hrnii bolnavii:
- imobilizai
- paralizai
-epuizai , adinamici
-n stare grav
-cu uoare tulburri de deglutiie
Pregtirea materialelor
- tav
- farfurii
- pahar cu ap sau can cu cioc
- ervet de pnz
- can de sup
- tacmuri
Asistenta
mbrac halatul de protecie
aaz prul sub bonet
se spal pe mini
Pacientul: se aaz n poziie semieznd cu ajutorul rezemtoarelor de pat
sau n decubit dorsal cu capul uor ridicat i aplecat nainte pentru a uura
deglutiia.
- i se protejeaz lenjeria cu un prosop curat
- se protejeaz cu un prosop n jurul gtului
- se adapteaz msua la pat i i se aaz mncarea astfel nct s vad ce i se
introduce n gur
Servirea mesei
- asistenta se aeaz n dreapta pacientului i i ridic uor capul cu perna
- verific temperatura alimentelor (pacienii n stare grav nu simt
temperatura, nici gustu lalimentelor), gustnd cu o alt lingur
- i servete supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide
- supravegheaz debitul lichidului pentru a evita ncrcarea peste
puterile de deglutiie ale pacientului
- este ters la gur, i se aranjeaz patul
- se ndeprteaz eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav,
(pot contribui laformarea escarelor )
- schimb lenjeria dac s-a murdrit
- acoper pacientul i aerisete salonul
- strnge vesela i o transport la oficiu
Observatii
25

 se ncurajeaz pacientul n timpul alimentaiei, asigurndu-l de

contribuia alimentelor n procesul vindecrii
se stimuleaz deglutiia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura
se ofer pacientului cantiti nu prea mari deoarece , neputnd s le
nghit, ar putea s le aspire.
De evitat
- servirea alimentelor prea fierbini sau prea reci
- atingerea alimentelor care au fost n gura pacientului

2. Interventii specifice
a. Masurarea frecventei respiratorii
Scop : evaluarea functiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al evolutiei
bolii, al aparitiei unor complicatii.
Elemente de apreciat sunt : - tipul respiratiei
- amplitudinea miscarilor respiratorii
- frecventa respiratorie
Materiale necesare : ceas cu secundar, creion de culoare verde, foaie de
temperatura.
Interventiile asistentei
- aseaza pacientul in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi executata
- se prefera perioada de somn a bolnavului
-se plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si se numara inspiratiile
timp de un minut.
26

- consemnarea valorii obtinute print-un punct verde pe foaia de temperatura.

Valorile normale a respiratiei sunt :
- la nou-nascut 30-50 respiratii / minut
- la 2 ani 25-35 respiratii / min
- la adulti 16-18 respiratii / minut
- la varstnici 15-25 respiratii / minut.

b.Masurarea frecventei cardiace

Scop : evaluarea functiei cardio-vasculare. Se apreciaza ritmul, frecventa,
amplitudinea si celeritatea.
Pulsul poate fi luat la orice artera accesibila palparii care poate fi comprimata pe
un plan osos : radiala, temporala, carotida, humerala, brahiala, femurala, poplitee .
In practica curenta pulsul se ia la nivelul arterei radiale.
Materiale necesare :
-ceas cu secundar,
-creion sau pix rosu.
- foaia de observatie.
La luarea pulsului, bolnavul trebuie sa fie in repaus fizic si psihic cel putin
5-10 minute inainte de numaratoare, deoarece un efort sau o emotie oarecare in
timpul sau inaintea luarii pulsului ar putea modifica valorile reale.
Se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului; dam de un sant
marginit de tendoanele muschilor flexor radial al carpului si brahioradial in
profunzimea caruia se gaseste artera radiala.
Palparea pulsului se face cu varful degetelor index, mediu si inelar de la mana
dreapta. Dupa ce s-a reperat santul lui, se va exercita o usoara presiune asupra
peretelui arterial cu cele trei degete palpatoare, pana la perceperea pulsului.
Notarea pulsului se face cu pix sau creion rosu, fiecare linie orizontala a foii de
temperatura corespunde la patru pulsatii.
Valorile normale a pulsului sunt :
- la nou-nascut 130-140 pulsatii / minut
- la copil mic 100-120 pulsatii / minut
- la adult 90-100 pulsatii / minut
- la varstnic 80-90 pulsatii / minut

c. Masurarea tensiunii arteriale

Scop: evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a inimii).
27

Materialele necesare:
- aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva Rocci sau cu
manometru),
- stetoscop biauricular,
- tampoane de vata si alcool pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului
- creion sau pix rosu pentru insemnarea valorilor in foaia de temperatura.
Elemente de evaluat:
- Tensiunea arterial sistoloca (maxima)
- Tensiunea arterial diastolica (minima)
Exista doua metode de masurare a tensiunii arteriale : auscultatoric si palpatoric.
Metoda auscultatorie :
Interventia asistentului:
-se explica pacientului tehnica
- i se asigura un repaus fizic aproximativ 15 minute.
- pregatirea psihgica
Asistentul se spala pe maini, aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului
sprijinit si in extensie. Membrana stetoscopului se fixeaza pe artera humerala, sub
marginea inferioara a mansetei. Se introduc olivele stetoscopului in urechi. Se
pompeaza aer in manseta pneumatica cu ajutorul parei de cauciuc pana la disparitia
zgomotelor pulsatile. Aerul din manseta se decomprima usor prin deschiderea
supapei, pana cand se percepe primul zgomot arterial, care prezinta valoarea
tensiunii arteriale maxime (sistolice). Se retine valoarea indicata de coloana de
mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnata. Se continua
decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Se retine valoarea
indicata de coloana de mercur sau acul manometrului in momentul in care
zgomotele dispar acesta reprezentand tensiunea arteriala minima (diastolica). Se
noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute.
Valorile normale
- la copil intre 1-3 ani
75/90-50/60 mmHg
- la copil intre 4-11 ani
90/100-60/65 mmHg
- la copil si la adolescenti 12-15 ani 100/120-60/75 mmHg
- la adult
115/140-75/90 mmHg
- la varstnici
>150/>90 mmHg
Valori peste cele normale: hipertensiune
Valori sub cele normale: hipotensiune

28

d. Temperatura
Locuri de masurare: axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin.
Materiale necesare:
- Termometru electronic/cu mercur
- Casoleta cu tampoane de vata si comprese sterile
- Recipient cu solutie dezinfectanta
- Tava medicala
- Lubrefiant
- Alcool medicinal
- Ceas
- Pix albastru
- Foaia de temperatura.
Interventiile asistentei:
- pregateste materialele langa pacient
- Spalarea pe maini
- Pregatirea psihica a pacientului
- Se scoate termometru din solutia dezinfectanta, se clateste si se sterge cu o
compresa sterila.
a. Masurarea axilara
- se aseaza pacientul in decubit dorsal sau sezand.
-Se ridica bratul bolnavului,
-se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului.
-Se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei paralel cu
toracele.
- Se apropie bratul pe trunchi cu bratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui.
Termometrul se mentine timp de zece minute.
b. Masurarea temperaturii pe cale rectala
-se lubrifiaza termometrul.
-se aseaza pacientul in decubit lateral cu membrele inferioare in semiflexie
asigurandu-i intimitatea.
-se introduce bulbul termometrului in rect prin miscari de rotatie si inaintare.
- se mentine trei minute. Dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului
acesta se scoate, se sterge cu o compresa si se citeste gradatia la care a ajuns
mercurul. Se spala termometrul, se scutura si se introduce in recipientul cu solutie
dezinfectanta (cloramina 1%).
In foaia de temperatura, temperatura se noteaza cu pix de culoare albastra. Pentru
fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespund doua diviziuni de grad
.
Valorile normale a temperaturii :
- copil 36-37,8C
29

- adult 36-37C
- varstnic 35-36C
e. Sustinere psihologica, spirituala si consiliere
Durerea este suportata mai greu daca se asociaza depresia, senzatia de vina,
frica de moarte. Discutand cu pacientulacesta poate fi ajutata sa invinga frica si
nelinistea din suflet.
Acupunctura
Implica introducerea de ace foarte fine in piele, pentru a stimula fluxul
energetic prin corp. Aceasta poate deasemenea reduce reactiile adverse ale
medicamentelor folosite in tratamentul HIV

III Partea practica

Studiu de caz
1. Anamneza
- Numele si Prenumele: M.S
- Varsta: 44 ani
- Sex: masculin
- Starea civil: necasatori
- Localitatea de domiciliu: Iasi
- Diagnosticul la internare: SIDA. HVB, Hepatocarcinom
2. Obinuinele de via
a. Consumator de: Alcool - nu; Cafea da; Tutun DA; Drog - nu
b. Dieta/regim alimentar - alimentaie normal; fara grasimi
30

c. Alergii cunoscute - nu
3. Antecedente patologice:
Antecedente personale: hepatocarcinom - 2010, ciroza hepatica cu virus b -2008,
HDS- manifestata prin hematemeza -2010, MTS- osoase
Antecedente heredo-colaterale: NEAGA
Motivele internrii:
- varsaturi, febra,
- greata; inapetenta
- scadere ponderala, tegumente icterice, fatigabilitate, adenopatie cervical posterioara

4. Examen clinic general:

Tegumente i mucoase: tegumente icterice

Greutate: 52 Kg
nlime: 1,68 m
esut celular subcutanat slab reprezentat.
Sistem ganglionar: palpabil in regiunea cervical posterioara, nedureros.
Sistem osteoarticular: aparent integru
Sistem muscular: hipoton, hipokinetic, hipotrofic
Aparat respirator: torace normal conformat, excursii costale simetrice
bilateral murmur vezicular fiziologic bilateral
Aparat cardio-vascular: oc apexian spaiul V intercostal stg. TA =
160/90 mmHg, AV= 120/ minut.
Aparat digestiv: abdomen marit de volum, mobil cu miscarile
respiratorii, dureros la palparea superficiala, ficat la 5 centrimetri sub
rebordul costa ( hepatomegalie), tranzit intestinal fiziologic
Aparat renal: loje renale nedureroase, miciuni fiziologice, urini
hipercrome
5. Investigatii:
a) Examenul sangelui:
31

Hb =9,7g%;

Creatinina=1mg/dl;

Ht=36%;

TGO=89U/L;

GA=13500/mmc;

TGP=125U/L;

VSH=10mm/h;

Colesterol=120mg/dl;

Glicemie=85mg/dl;

Trigliceride=120mg/dl;

Uree=36mg/dl;

Bil. T=5,2mg/dl, BD=3,2

b) Examenul urinei:
- sumar de urin: albumin absent, glucoz absent, sediment cu rare
leucocite, rare celule epiteliale.
c) Alte examene de specialitate: Examen radiologic: - normal pleuro-pulmonar,
Ecografie abdominal: hepatomegalie

Procesul de ingrijire al pacientului cu SIDA

Nr. Nevoia
fundamental
Crt
a

Manifestari de
independent

1.

TA=160/90mmHg - hipertensiune

-panica

T=39,20C
,P=120b
/min,R=24r min

- boala

Nevoia de a
respita si a
avea o buna
circulatie

Manifesteari de
dependenta

-tahicardie

Sursa de dificultate

- polipnee
- febra

2.

Nevoia de a
bea si a
manca

Inapetenta si
deshidratare

3.

Nevoia de a
elimina

Miciune
fiziologica

Consum redus de
alimente, lichide
Independent

32

Scaun zilnic
4.

Nevoia de a
se misca si a
avea o bun
postur

_____________

-amplitudine
diminuata a
miscarilor,se
mobilizeaza
greu;

5.

Nevoia de a
se odihni

insomnie

Insomnie

6.

Nevoia de a Autonom in
se imbraca si satisfacerea
a se dezbraca nevoii

Independent

7.

Nevoia de a
fi curat si a
avea
tegumente
integre

Nesesit ajutor

8.

Nevoia de a
pastra
temperature
corpului in
limite
normale

9.

Nevoia de a
evita
pericole

Autonom

_____________
_

______________

10. Nevoia de a
comunica

Normala

_____________
_

______________

11. Nrvoia de a
realiza

Autonom

pe perioada
spitalizarii este
inactiv din punct

-tegumente
uscate, icterice

- febra

- Hipotonie ,
hipotrofie,
hipokinezie
musculara
anxietate

______________

T=39,20C

33

Deshidratarea, icterul
sclero-tegumentar

- posibila
infectie
- sau
sindromul
febril se
asociaza cu
neoplaziile

- boala
spitalizarea

Planul de ingrijire la pacientul

cu SIDA
de vedere
profesional;
12. Nevoia de a
se recrea

Tristete

13. Nevoia de a
invaa

14. Nevoia de
ai practica
religia
Probleme de
dependenta
1.Dificultate
in alimentatie,
inapetenta,
varsaturi,
greata

_____________
_

spitalizare

Cunostinte
insuficiente
despre boala

Educatie precara

Lipsa de educatie
sanitare

Cooperant

_____________
_

______________

- se recreeaza
citind carti si
ascultind radio;

1`
Combaterea
greturilor si
varsaturilor.
Prevenirea
complicatiilot

Interventii autonome si delegate

Asigura pacientei o pozitie antalgica
-asez bolnavul in pozitie semisezand;
- linistesc bolnavul din punct de vedere psihic

-Aerisesc salonul
-Pastrez temperature si umiditatea
-Masor functiile vitale
-Administrez metroclorpramid I.V. , IM
-Pregatesc materialele necesare pentru a ajuta pacienta in
timpul varsaturilor, sustinand-o n pozitie de decubit late
sustinandu-i capul, colectez lichidul de varsatura in tavit
renala, patul fiind protejat cu musama si alez si apoi adu
la cunostint medicului.
-Ofer pacientei un pahar cu solotie aromata pentru a-si cl
gura
- institui o perfuzie cu ser glucozat 5% si electroliti pentr
hidratarea pacientului (la indicatia medicului), pe o durat
de 6 ore, dupa care incerc hidratarea si alimentatia orala.
34

-invat bolnavul cum sa faca exercitii pentru a diminua

senzatia de greata (inspir si expir adanc);

2. circulatie
inadecvata
manifestata
prin tahicardie
-120batai/min
HTA, TA=
160/90mmHg

- prevenirea
complicatiilor
- bolnavul sa aiba
TA in limite
normale si FC
normala

-Aerisesc salonul
-Pastrez temperature si umiditatea
- administrez O2 umidificat cu intermitenta
- se reduce aportul de lichide pana la 120 ml/kgc/zi
-Masor functiile vitale: TA, puls, respiratie si le notez in
foaia de observatie la fiecare 30 min, pana la normalizare
valorilor.
- recoltez analizele prescrise de medic :- recoltez sange
pentru examenele de laborator
- insotesc pacientul la EKG, si efectuez electrocardiogram
-administrez la indicatia medicului medicatia antihipertensiva (Nifedipin 10mg s.l., Furosemid 1 cp,
Prestarium 10mg/zi,Tertensif SR 1,5mg/zi, );
- sfatuies bolnavul sa nu manance cu sare
-mai explic bolnavului ca tratamentul pentru tensiune
trebuie luat continuu si evaluat la intervalele stabilite de
medic.

3. alterarea nevoii de a
dormi din cauza insomnii

-pacientul sa beneficieze de
somn corespunzator
cantitativ si calitativ

35

- am observant si notat in
- obie
foaia de observatie calitatea
somnului, gradul de
satisfacere a celorlalte nevoi
- am familializat pacientul
cu mediul spitalicesc
- I am favorizat legatura cu

familia
- am linistit pacientul
explicandu-I ca este in
siguranta si ca ingrijirile si
tratamentul il vot ajuta sa-si
recapete starea de bine fizic
si psihic,
- asigur confortul
bolnavului prin adoptarea
unei pozitii commode
relaxante
- discut cu bolnavul,
explicandu-i ca aceste
fenomene vor disparea pe
masura ce tratamentul va fi
instituit.
- administrez la indicatia
medicului tratamentul
prescris (Alprazolam 0,25
mg ora 21.00);
4. reducerea
- pacientul sa nu
febrei datorate prezinte complicatii
procesului
ale febrei
inflamator
manifestat
prin : - febra
39,2 grade C

- am administrat la indicatia medicului antibiotic conform

antibiogramei
- am administrat antitermine la indicatia medicului
-se asigura conditii si confort termic in salon
- schimbarea pacientului dupa fiecare val de transpiratii
profuse
- asigur hidratarea corecta
Masor, pulsul, TA, si le notez in foaia de observatie.

36

37

IV. Educatia pentru sanatate la un pacient cu

SIDA

Infectia HIV poate fi prevenita prin evitarea practicilor care

ne pot aduce in contact cu sangele, sperma, secretii infectate,
folosirea in comun a acelor, siringilor, picuratoare pentru ochi,
contact sexual neprotejat.
Facand numeroase cercetari pentru a vindeca pacientii
infectati cu HIV recent s-a descoperit un vaccin impotriva acestei
boli incurabile.
Cea mai sigura cale de prevenire a infectiei HIV/SIDA pe
langa folosirea prezervativului este limitarea contactului sexual la
un singur partener neinfectat.
Intrucat multi dintre cei infectati cu acest virus nu prezinta
simptome, nu exista nicio modalitate de a sti cu certitudine daca
partenerul sexual este infectat sau nu.
Specialistii recomanda fie abtinerea de la relatii sexuale, fie
protejarea prin folosirea prezervativelor ori de cate ori se intretin
raporturi sexual cu o persoana despre care nu se stie cu
certitudine daca este sau nu infectat, sau are alte boli cu
transmitere sexual. Este bine de stiut ca prezervativul este o
bariera relative eficinta inpotriva virusului HIV.
Din cauza unor pori care exista in mod natural in latexul de
cea mai buna calitate, exista riscul transmiterii infectiei chiar in
conditiile folosirii prezervativelor.
Protectia personalului medico- sanitar se face prin masuri
preventive identice cu cele folosite in hepatitele virale.

38

Se va evita contactul cu sangele si secretiile oricarui pacient,

in timpul recoltarii sangelui, injectiilor, a pansamentelor, a
preluarii probelor de laborator.
Purtatul manusilor de protective trebuie generalizat, iar
evitarea intepaturilor accidentale cu ace trebuie prevenit .
Circuitul instrumentarului folosit si dezinfectat sau
distriugerea lui trebuiesc respectate.
La ivirea unui caz, acesta se izoleaza obligatoriu la spital
pentru precizarea de diagnostic si tratament, se amenajeaza
spatii special de izolare pentru copii si adulti.

BIBLIOGRAFIE
1. Anghelescu, Eufemia, Bocsan Epidemiologie Editura Mitron,
Timisoara 1999.
2. Azoicai Doina Ancheta Epidemiologica In Practica Medicala, Editura
Polirom 1998.
3. Banea Elisabeta Managementul Bolnavului Cu Infectia HIV. Bucuresti
2001.
4. Cernescu C. Virusologia Medicala Note De Curs, Editura Medicala,
Bucuresti.
5. Ciufecu Elvira Sanziana Virusologie Medicala, Editura Medicala
Nationala, 2000.
6. Cupsa A. Infectia Cu Virusul Imunodeficentei Umane, Editura
Medicala, Bucuresti 2000.
7. Constantin Bocarnea Boli Infectioase si Epidemiologie, Manual Pentru
Scolile Sanitare Posliceale, Editura Info Team 1995.

39

8. , Lucretia Titirca - Ingrijiri Speciale Acordate De Catre Asistentii

Medicali, Editura Viata Medicala Romaneasca 2001.
9. Petrea Sorin Prevenirea Transmiterii HIV In Practica Medicala, Editura
All Bucuresti 1999.
10. Rebedea I. Boli Infectioase, Editura Medicala, Bucuresti 2000.
11. Voiculescu C. Actualitati In Infectia HIV/SIDA, Editura Medicala,
Bucuresti 2000.

40