DICTIONARIULU

LIM. EI1-10MANE,
DUPO INSARCINAREA DATA DE SOClETATEA ACADEMICA ROMANA

ELABORATU rA PROIECTU

DE

A. T. LAURIANU si J. C. 111ASSIMU.

(9

BUCURESCI.
NOUA TYPOGRAPHI A LABORATORILORU ROMANL
19. 6TF lTA A.CADEMIE1 19

1 71.

www.dacoromanica.ro

MEMORIEI
FERICITULUI EVANGEL1U ZAPPA,
D'IN ALLU CUI FONDU

SE LUCREDIA SI SE TIPARESCE,
SE DEDICA ACESTU OPU.

www.dacoromanica.ro

PREFATIONE.
Presentandu nationei una carte de insemnatatea acestei-a, una carte care coprende tesauruln cellu mai pretiosu allu totoru Romaniloru, se semte imperiosa necessitate de a spune in cateva vorbe, ce coprensu s'a aflatu co s'ar cad se aiba cartea preste totu, cu ce planu si economa se se lucredie flacare articlu in parte, in
ce forma ortografica se se investimente fiacare cuventu, ce face obiectulu unui articlu.

I. COPRENSULU DICTIONARIULIJI SI ALLU GLOSSARIULUI.

Glossariu, Vocabulariu, Dictionariu, suntu numirile romanice celle mai usitate, cari s'au applecatu si se appleca la collectioni coprenditorie de materi'a, unei
limbe. Glossariele inse nu coprendu decatu vorbe mai multu sau mai pucinu essite
d'in usulu limbei. Vocabulariele nu dau decatu cuventele celle mai usitate cu insemnarile celle mai communi. Numai dictionariele cauta a imbraciosia tota materi'a unei limbe. Cei vcchi nu ne au lassatu decatu glossarie, si acestea rnai multu
sau mai pucinu necomplete; nu avemu neci una proba, co ide'a macariu de unu vocabulariu, si cu atatu mai pucinu de unu dictionariu, se fla germinatu in mentea
celloru antici : dictionariele limbeloru classice essira mai tardu d'in laboriosele
lucran i alle invetiatiloru d'in tenipurele mai noue. Dro si in capulu acestoru-a ide'a
despre coprensulu unui dictionariu fu la inceputu, si chiaru peno mai deunadi, forte
margenita : preoccupati numai de dorenti'a de a facilit, intellegerea minunateloru
capete de opera alle litteratureloru antice, imbraciosiara, in dictionariele limbeloru
greca si latina, numai limb'a autoriloru asia numiti classici. Dupo acsta norma
apoi se lucrara si dictionariele limbeloru noue, alle carorn litterature adjunsesse la
una desvoltare mai insemnata. Abia de currendu, multiamita lumineloru ce in annii
d'in urma addussHa insemnate' e progresse in filologa, invetiatii se convinsera, co,
linib'a unui poporu fiendu productulu acellui poporu, luatu in totulu desvoltarei selle
in tempu, a margen dictionariulu la una sengura epoca a limbei, si, ce e mai reu,
la una sengura forma ce a mata limb.'a sub penn'a unui micu numeru de scriptori,
ar fi, pre de una parte, a condemna limb'a la amortire si deperire, ro pre de alt'a
a face d'in limba una enigma anevoia de intellessu. Aceste principie condussera

www.dacoromanica.ro

vi

neapperatu la ide'a, co dictionariulu, ca tesauru allu limbei, cauta, sub pedepsa de

a fi de pucinu folosu, se coprenda limb'a in fotulu seu, se imbraciosiedie nu numai
form'a asid numita classica, ci tote cuv.entele si constructionile de cuvente, nu numai
Cate se afia scrisse in verce epoca a li ubei, ci i cate se pote cullege d'in viulu
graiu allu poporului, destullu numai ca aelle cm ente si combinationi de cuvente
se fia correcte si conforme ce geniulu Hebei. Numai asid se da addeverat'a fisionoma a limbei ; numai asiA lucrarea lessicografului ete ce se cade se fia, adeca
unu opu artisticu plenu de vitia. D'in contra, precumu morta si fora intellessu
este imaginea unui omu, in care pictoriulu n'a sciutu d caracteriulu acellei persone; tote asiA de pucinu intellessu va av limb'a intr'unu dictionariu, in care nu
se voru produce tote caracteriele essentiali alle limbei.
Pre aceste large basi s'au lucratu dictionariele celle mai noue alle limbeloru
antice, cumu si alle unoru-a d'in limbele moderne culte. In urm'a acestoru escellenti
modelle, dictionariulu limbei romane cauta se se essecute pre acea-asi scare, cu atato
mai multu co limb'a romana la neci una epoca a sa, in neci una parte benita de
Romani, n'a attensu inca acea efflorescentia numita cla6sica, la allu carui coprensu
si forma se ne potemu margeu. AsiA dro unu dictionariu romanu, demnu de acestu nume, cauta se coprenda tote cuventele, tote formele si constructionile de
cuvente curatu roma nice, cate vre una data s'au scrissu si cate mai allessu se audu
in gur'a poporului romanu d'in tote partile, pre unde sortea a arruncatu pre Romani :
verce vorba, verce forma curate romanica, aflese ea in verce angbiu, in gur'a unui
catu de margenitu numeru de Romani, are dreptulu necontestatu de a trece in gur'a
totoru Romaniloru, si prin urmare dreptulu de assemenea necontestatu de a capetO,
unu locu in dictionariulu limbei romane. Sengurulu criteriu, care cauta se conduca
pre lessicografulu romanu, este si nu pote fi de catu romanitatea euventeloru in
forma ca si in materia; abbaterea de la acestu criteriu duce de neapperatu la neintellegere, si prin acsta-a la periclu, la scissione intre fratii de acellu-asi sange,
peno astadi asi, de strinsu uniti prin legamentele limbei.
D'in contra vorbele de origine neromanica, ea slava, cinste, iubire, ibovnicu,
vreme, vremelnicu, stapenire, slujba, slujbasiu, etc., nu pote si nu se cade se aiba
locu intrlunu dictionariu romanescu. Cu atatu mai pucinu potu figurd bene in acestu
monumentu alluromanitatei nostre, vorbe, cari, romanesci de origine, au inse forma
straina, ca acarnitia, guraritia, amarnicu, etc., cari de neapperatu cauta se d loculu celloru ce se audu cu forma romanesca : acariu, gurare, amaru. La curati'a
formei cauta se tienemu si mai multu inca de cafe la a matei iei, pentru co form'a
determina si mai bene de cat' materra addeveratulu carecteriu allu unei limbe.
Limb'a nostra ar pot av de diece ori mai multe vorbe straine, si totusi ar rernan
romanica, pre catu tempu si ar pastrd, curnu si a pastratu, form'a sa romanica.
Catu de mare este superioritatea formei asupr'a rnateriei, s po,,e intellege forte

bene si d'in alte ordini de lured, cad cadu mai dereptu sub serntirile n6stre
frumosele pannure ce se tiessu d'in lan'a oiloru nostre, elega,ntile mobili ce se facu
d'in lemnulu superbiloru nuci ai Romaniei,-lussosele mPtassarie ce se tragu d'in
gogosiele vermiloru crescuti de Rom:dui, suntu verce, numai romanesci nu, pentru co, des fabricate d'in materra romanesca, form'a inq,, snb care ne revinu, le

www.dacoromanica.ro

vij

este intiparita de man'a artistului strainu. Asia clro pentru vorbele de origine romanica, inse de forma straina, cauta se fimu, de se pote, mai rigorosi de catu pentru celle ce si de origine si de forma suntu straine limbei nostre. Scimu co pentru
apperarea acestoru parasite, cari nu potu de eau suffoca arborele romhnu si impeded, regulat'a si perfect'a lui desvoltare, producu unii argumentele celle mai

speciose. 'Care limba, dicu ei, nu a admissu vorbe straine? A scote apoi d'in
limba assemeni vorbe, cari coprendu atatea trassure viue d'in viti'a poporului ce
vorbesce acea limba, este ca s unu sacrilegiu. Ce este in fine lirab'a, dco nu mediloculu de intellegere si communicare a ideeloru? Prin urmare dco vorbele straine
suntu lene intellesse de poporu, pentru ce re puneniu in loculu lora altele neintellesse numai pentru cuventulu de puritate a limbei? Aceste si alte assemeni
vorbe nu ar merita neci unu respunsu, (Moo amu prepune rnacariu, co vinu d'in una
rea credentia. Suntemu inse deplenu convinsi, co cei ce le dicu, nu si au datu tota
luarea amente la una cestiune asia de importante, si co, dco adjungu la conclusioni
atatu de pucinu fundate, caus'a este numai si numai co nu au consideratu lucrulu
destullu de affundu si pre tote faciele lui. Si mai anthiu ar cauta se ne intrebhmu,
cari anume si de ce natura santa vorbele straine ce au capetatu unu drepttz de cetate in alte limbe mile alle Europei? Numai unu respunsu categoricu si precisu la
acesta intrebare pote d una deslegare satisfactoria cestionei vorbeloru straine d'in
limbea nostra. Nu este ad loculu de a intr in ammenuntele ce s'ar cere spre a pune
in deplena lumina tote datele, chte ara fi necessarie la deslegarea unei probleme
asi de delicata. Cauta dro se ne margenimu a trage luarea a mente numai, co
in domeniulu vietiei intime : in religione, in politica, in administratione, in legislatione, in occupationile de tota diu'a si de tota or'a, in totu ce attenge mai de apprope pre omu, verce limba culta ca greu si forte rara a lassatu se petrunda si se
prenda radecina vorbele straine. Unu fericitu instinctu de conservare, assemenea
cellui ce are fiacare fientia viva, inspira fiacarei limbe orrore de verce strainismi.
Acsta-a se pote ved in limbele culte celle mai bene formate, si lacrulu nu potea
si nu pote merge almentrele cu limb'a romanesca. Au rea a facutu limb'a romanesca,
de a cautatu se se scape de zapcii, ispravnici, polcovnici, praporcici, etc.? Cene ar
fi acellu Romanu, care, verdta affectione ar porta, d'in errore credemu, vorbeloru
straine, ar vr se se numesca astadi slujbasiu, sin ya a stapanirei, etc., mai bene de
catu functionariu, ministru, etc.? Cene ar av coragiulu se sustiena, co stapanitoriulu si hospodariulu mai potu figura 16nga donznitoriu sau domnu, la care Romanulu a tienutu ca atat'a cerbica, pentru co nemica, n'a potutu se lu faca se uite,
co asi se intitula insusi divulu Traianu, care l'a addussu pre acestu territoriu? Cati
apoi d'in Romani au sciutu, si mai vertosu cati sciu astadi ce erau podorojnele, otnosicniele, pisa niele, aterdisirile, artorisirile, etc. ? Cati d'in Romani intellegu ce suntu
voscresnele, bogo.ro cinele, polonoscitiele, etc.? Pote cineva sustien macariu, co
assemeni vorbe straine suntu mai intellesse Romanului de catu celle curatu romanesci, cari au luatu si au se iea loculu acelloru-a? Este addeveratu, co unele
vorbe straine santa mai conoscute uneiparti de Romani, dero acelleasi suntu ca totulu neconoscute altei parti deRomani: vreme, duclu sau agudu,plugu,pormtcire, etc.
nu su de loca conoscute unui mare numeru de Romani, cari in bet& au vorbele

www.dacoromanica.ro

yiij

curatu romanesci : tempu, muru, aratru, demandare. Cene dro pote sustien, co
romanescele : tempu si demandare nu au dreptulu de a hilatura cu totulu parasitele : ureme si poruncire? Romanesculu demandare cauta se allunge pre strainulu
poruneire, cu atatu mai multu Cu Can acestu-a sterpu pre pamentulu romanescu
nu a datu si nu mai pote d decatu porunca, pre candu acellu-a se presenta incongiuratu de una numerosa familia : man ?are, mandatu, mandatariu, contmandare
comzanzia, reconzmandare, recommandatione, recommandabile, etc. Propuneti dro,

catu yeti vr, fora loca si fora temeiu, esseruplele altoru limbe la imitarea Romanului; spariati-lu de assemenea, cat i veti vr, ca pretensulu attentatu ce prin espulsionea vorbeloru strain ar committe asupr'a vietief sello istorice : ca nemica,
dro cu nemica nu lu yeti adduce se respecte strainismulu nerationale, care i suge
si sca cea mai buna vena a vietiei selle. Religionea, de care Romanulu addeveratu a avutu si are unu sentimentu asia de yin, religionea potut'a ore se lu faca a

adopt sfetu sau pr cist' a in Ion de santa si precurat' a? Faca ca acsta repulsion ce Romanii, casi vercare alta natione, semtu pentru totu ce este strainu limbei lora, barbatii luminati, cari ca argumente speciose cauta a apperd strainismii
d'in limb'a romana, convinsi co instinctulu mai neci una data nu inslla, ar fi
dtori se demonstre, co in acestu punta instinetulu poporului esto ratecitu. Acsta-a
inse, in starea de astadi a scientiei limbistice, le ar fi preste potentia : coci scienti'a reconosce, cumu si instinctulu poporului semte, co limb'a, casi suffletulu
poporului ce se manifesta intr'ens'a, este unu ce viu si organicu, care se desvolta
d'in unu micu numeru de radecini, intogmai precumu unu mundru si tufosu arbore
cresce d'in una mica sementia aruncata in pamentu. Marirea si inavutirea prin
adausse de d'in abra este dro totu atatu de contraria naturei limbei, catu si naturei unei plante sau unei animal. Consecentra neinlaturata a acestui principiu
este, co ca catu una limba se desvolta mai conformu naturei selle, d'in propriulu
sea funda, cu atatu acea limba este mai usiora de preceputu, cu atatu devine instrumenta mai commodu de communicare a ideeloru, de inaintare pre callea culturei, de intellegere si de infratire intre toti membrii ce ua vorbescu. D'in contra
limb'a ce are nefericirea de a fi petrunsa, si mai multa sau mai pucinu inundata
de vorbe straine, casi plant'a infasiurata de parasite, e impedecata in desvoltarea
sa regulata si condemnata a langedi, si prin acsta a opri sborulu cugetarei insasi. Asia mersulu mai rapedu sau mai lentu allu unui poporu pre callea civilisationei, marirea, poterea si prosperitatea lui, in fine sortea si posetionea lui in senula marei familie a genului omenescu, depende forte multa de la curati'a limbei,
ce si a data de organu cugetarei selle. Asia Ur puritatea limbei este una cerentia imperiosa nu numai a instinctului populariu, ci si a ni entei sanetosa si luminata prin esperientia i reflebsione. Co prin curatirea limbei romane de strainismi

s'aru sterge pretiose une d'in viti'a multu incercatei nostre natione, o! de acsta-a se nu ne tememu prea multu : coci plagele ce s'au addussu limbei nostre,
suntu asia de profunde; loviturele ce i s'au datu, suntu asi (IA gravi, in catu, vercatu de mari aru fi adoperationile uostre spre a le veldeca, totusi voru reman
ici si collo 61 ecari cicatrici, 6recari venetari pre formos'a facia a acebtei nobile si
gratiosa vergine a Italiei. In addeveru, afora de categori
beloru straine attensa

www.dacoromanica.ro

ix

mai susu, in loculu caroru-a au reintratu vorbe curatu romanice, si au reintratu in

modu nerevocabile, pentru co s'au popularisatu mai multu sau mai pucinu, se afla
inca unu numeru de cuvente, parte de origine inca neconoscuta, parte de origine
neindoiosu straina, cari, fiendu co se afla in pea Romaniloru d'in mai multe profiendu co prin intrarea lora in locutioni popularie si prin derivatele ce au
data, au prensu radecine mai multu sau mai pucinu affunde in limba; fiendu co in
fine neci in form'a loru grammaticale, neci in structur'a lora fonetica, nu presenta
nemica straniu urechiei romanesci, se potu admitte la dreptulu de cetatianfaromana,
si prin urmare introduce in dictionariulu limbei romane. Atari vorbe, cumu su, de essemplu, baba, bobu, bellanu, bellauru, platica, peticu, plosca, etc., potu satisface pre
deplenu dorenti'a celloru ce aru vr se afle si in limba urme d'in trecutulu nostru istoricu, fora se altere puritatea limbei : elle voru fi ca pucin'a amnia ce intra intr'una
formosa, moneta de auru. In fine cei ce d'in punta de vedere istoricu tienu cu sincerit ti e la strainismii ce au petrunsu dupo tempuri in limb'a nostra, se potu pre deplenu
liniscf : coci la tote vorbele straine escluse d'in dictionariu stau deschise portile glossariului, in care voru intra impreuna cu cuventele romane de origine, dro straine

de forma, cumu si ea vorbele, cari ca deranjamentu, attasiamentu, avangarda,

guerra, etc., de si impruinntate d'in limbe sorori ca a nostra, nu santa inse de origine
romanica. Pentru acesti d'in urma strainismi lessicografulu romanu cauta se fia cu
atatu mai inessorabile, ca data in Favorea lora nu se pote adduce neci macariu scus'a
ce se invoca pentru cei alti, scus'a co se afla mai demultu conoscuti cellu pucinu unei

parti de Romani. Totu in glossariu se voru arrunc, de una cama data si acelle
vorbe, cari, de side origine conoscutu romanica, cera inse desvoltari mai large spre
a se pot inveder modula lora de formation, sau cari, de si prin structur'a fonetica si alte caracterie nu presenta nemica contraria legiloru limbei, nu se potu inse
leg cu deplena certitudine de una annumita radeciva romanica, si au prin urmare
lipsa de a trece prin purgatoriulu unoru mai lunge si minutiose discussioni.
5. Materi'a glossariului astufelu definita, nu mai lassa, credemu, neci una indoientia asupr'a coprensului dictionariului. Totusi pentru mai multa lamurire nu va fi
de prisosu a adauge si urmatoriele esplecari. Si mai antaniu se intellege de sene,

co termenii grecesci de arti si scientie, admissi in tote limbele romanice, nu se

potu consider ca straini limbei rornane, precumu neci vorbe ca Lrufia, tegaia, tca,

pirostii, etc., cari de si de origine greca, porta inse sigillulu unei inalte vechime,
se afla in gur'a mai totora Romaniloru, si nu se potu neci decumu confunde ca celle
de importatione mai noua, cum syntrofia, etc. Apoi asupr'a materiei curatu
manica, asupr'a vorbeloru formate d'in radecine curatu latine, este necessariu ca
in interessea istoriei limbei se se stabilesca, co cuventele d'in acesta vasta fontana se
impartu, dupo epoc'a de formatione, in doue categorie bene destincte, si a name

1 vorbele ce s'art aflatu in usu inainte de 1830; 2 vorbele de atunci si peno asiadi intrate in Inuit' limbei. Celle de antani'a categoria se afla tote, ea pucine esceptioni, in gur'a R )manilora din tote partile ; celle de a dou'a categoria, de si unele
mai vulgarisate de catu altel-, totusi d'in natur'a lucrului insusi na s'au potutu inca
respandf intre toti Romanii. De acea, in interessea istoriei limbei, cumu s'a dissu,
se voru destinge cu accuratetia de celle alte prin semuulu (*).

www.dacoromanica.ro

6. Dupo essemplulu celloru mai none modelle de dictionarie, si pentru cuventulu

necontestatu si necontestabile, co dictionariulu cauta se coprenda limb'a in totulu
seu, dandu nu numai materi'a, ci si form'a limbei, precumu s'a admissu a se tractd
in artieli speciali particellele neseparabili, ca ab, ob, re, trans, etc., cari nu occurru
neci una data in limb'a nostra ca vorbe de seno statorie; asid a cautatu se se admitta a se tract& separatu si suffissele de derivatione, cumu osa, tate, ticu, etc.,
cari de assemenea nu au in limba una individualitate nedependente, dro cari in
vederea atatu a sensului delicatu si variatu ce dau vorbeloru, cu cari se incorpora,
catu si a legiloru bene determinate, dupo cari se affigu in capetulu cuventeloru, merita de certu fiacare una tractare particularia. Spre a prevenf inse de la inceputu,
co este vorb'a de una particula, sau de unu suffissu fora essistentia individuale in
limba, si unoru-a si altoru-a se prepune semnulu (t). In fine studiulu superficial allu
limbei nostre si allu limbei latine pie de una parte, influenti'a esclusiva a limbei
francesa pre de alt'a, an facutu co, in contea geniului limbed nostre, s'au introdussu
de unu tempu incoce in usulu limbei numai certe derivate d'in una radecina romanica, lassanduse la una parte atatu radecin'a, catu si celle alte derivate alle ei. Unu
assemenea processu ar av de resultatu scoterea limbei d'in mersulu ei regulatu in des-

voltarea organic4, care este, cumu s'a arretatu, un'a d'in conditionile fundamentali

spre a facilitd, intellegerea 'had. Ca se se puna una stavila acestei tendentie

contraria si chiaru funesta limbei nostre; ca se se d fiacarui Romani] mediloculu
de a petrunde in fundulu limbei selle si de a ua imbracid ca facilitate in totulu ei;
ca se se inlature pericluiu ce ne ammenintia de a perde, prin aventulu pr inainte a
unei parti a nationei si remanerea pr inderetu a massei poporului in callea culturei, de a perde marele privilegiu de care peno astadi ne ama bucuratu, vorbindu
cu totii acea-asi limba : a cautatu se se introduca in dictionariulu romdnu si radecinele, d'in cari, inainte de 1830, si mai vertosu de la acsta epoca in coce, s'au luatu
in usulu lirnbei numai uncle derivate. Dco ponderosele cuvente ce espusemu, milita cu potere in favorea acestei imbunetatire, essemple, cari se ua autorise, inca nu
lipsescu. In dictionariele limbeloru classice, mai alless.0 alle limbei ellenice, se dan
de ordinariu si acelle vorbe sau forme de vorbe, despre cari nu su probe, co ara fi
avutu cursu in usulu limbei, dro cari, ca radeclne, espleca alte vorbe derivate ; si
nu amu intellege, dece in dictionariulu romanu nu ne amu folosi de acestu processu,
care ar d, fiacarui Romanu mediloculu de a studid, peno la unu puntu, limb'a sa
en acellu-asi folosu ce d'in studiulu limbeloru classic trage una parte de Romni
mai favoriti de impregiurari. Assemeni radecine, cari au datu derivate in limba,

fora se intre si elle insesi in usu, se insemna, pentru destingere, ca (tt). Nu

mai remane acumu de cdtu una sengura si ultima observatione de facutu asupr'a
coprensului dictionariului romanu : in respectulu vorbeloru de arti, maiestrie sau
scientie, de cari ama av semtita lipsa, si cari nu s'aru pot afld in limb'a latina
sau formd d'in una radecina romanica, dro aru essiste in alte limbe romanice
noue, s'a adoptatu ca regula a nu admitte in dictionariulu romdnu de catu pro acellea, cari s'aru afld adoptate cellu pucinu in doue d'in acelle limbe romanice, in
cea italiana si francesa.

www.dacoromanica.ro

xj

II. ECONOMI'A FIACARUI ARTICLIT SPECIALE.

7. Pro catu conceptulu despre coprensulu unui dictionariu s'a largitu in cesti
d'in urma auni, pro atdtu s'au ingreuniatu si conditionile ce se ceru pentru una
buna tractare a fiacarui cuventu, in articlulu speciale, ce la loculu determinatu prin
ordinea alfabetica se consacra cuventului in dictionariu. Fincare vorba se considera
ca unu individu, ca una persona destinsa si insemuata, a carei biografa conscientiosa si ctu se pote de completa se core de la lessicografu; si precumu doue suntu
partile essentiali alle unui omu, doue suntu si momentele principali, asupr'a caroru-a
istoriculu unui cuventu e detoriu a si attintd, luarea a mente, si a nume : 1 elementulu esternu sau foneticu, care este 6recumu corpulu vorbei, si 2 elementulu
interna sau intellessulu, care este ca s suffletulu cuventului.
3. Parten esterna sau fonetica a cuventului presenta si ea doue elemento insemnate elementulu etimologicu si cellu granunaticale in intellessu strinsu. Etimologi'a are de obiectu a urmar originea cea mai departata a cuventului si a demoperi astufelu insemnarea lui asid numitapropria, originaria sau etimologica. Acsta
parte a istoriei ouventului este asid, de importante, in cdtu merita cu totu dreptulu
a i consecrd ad cdteva vorbe, fora cari ne amu ved nevoiti, candu amu ven la par-

tea interna sau intellessulu cuventului, a intrd in pr multe si menunte detalie.

Nu este in limba cnventu ceva mai usitatu, ba neci chiaru forma de cuventu, care
se nu presente una multime de insemnari asid de diverse unele de altele, in catu
ar fi ceneva tentatu a crede, co nu unulu si acellu-asi cuventu are aceste insemnari, cari adesea suntu in apparentia chiarukontrarie un'a alteia. Intre aceste multe
si diverse insemnari alle unui si acellui-asi cuventu numai un'a este propria sau
pro candu tote celle alte nascu d'in acsta-a dupo legi impuse de insusi Domnedieu mentei omenesci, si se numescu metaforice sau figurate. Candu unu poeta sau
oratoriu dice: " Ministrii moths colutnele statului, fiacare d'in noi intellege usioru,
prin ce processu allu mentei cuventulu columna, care in insemnare propria se dice
de una parte a unui edificiu, s'a applicatu si la ministrii statului. }lei bene, poporulu, prin unu instinctu neconscientiosu, dro in mersulu sea suppusu la legi
certe, poporulu mai poeta ca toti poetii lumei, a creatu metafore asid de cutediatorie, cumu n'ar pot cre astadi poetulu dotatu ca cellu mai mare geniu si ea cea
mai viva si capritiosa fantasa. Verce assemenare, cdtu de mica, verce relatione,
cdtu de delicata si departata, intre unu obiectu cu altulu sau mire conceptele acestoru-a, adjunge poporului, pentru cd unu cuventu destinatu in origine la espressionea unui annumitu conceptu se l'applece si la espressionea multoru altoru concepto
sau idee, cari se attengu mai de aprope sau mai de departe cu conceptulu sau ide'a,
la care s'a applecatu mai antaniu cuventulu. Se lumindmu mai bene lucrulu ca unu
cuventu sau doue, allesse ca essemple d'in celle mai communi in gur'a poporului
nostru. Vorb'a lume are una intellessu differitu in fiacare d'in frasile urmatorie
1. Dumne lieu a facutu lumea d' in nemica ; 2. lumea solare este numai unu
puntu in, senulu universului; 3. Columbu a descoperitu lumea notta ; 4. multa /um
mai este si pre patentu; 5. CIG placere vedemu asta lume nowt, asta munclra ju-

www.dacoromanica.ro

xij

nime, inaltiandu-se inzpregiurulu nostru; 6. mi vine se iu lumea in capu; 7. tota

lumea era la baserica; 8. nu potu sufferi cantecele de lume, etc. De assemenea
vorb'a limba are insemnari cu totulu differite in fiacare d'in frasile urmatorie
1. limb'a boului e nzai mare ca limb'a omutui; 2. am unu cutitellu cu una sengura liinba; 3. una angusta limba se intende peno in mediloculu lacului ; 4. nzultu
e dace si friwzosa limb'a ce graimu; 5. limb'a lui Tacitu differe de a lui Liviu;
6. lintb'a picturei vorbesee ochiloru; 7. in limb'a floriloru potemu espreme delicatele affecte alle suffletului; 8. multe limbe spwcate au cutreieratu si devastatu
terr'a Romdnului, etc. Amu pot immuft essemplele; amu fi potutu, mai allessu,
produce si alte multe insemnari alle celloru doue vorbe luate ca essemple dro si
Cate s'au addussu, suntu, credemu, indestulle spre a face se se vdia limpede si luminatu, cu c,ta libertate s'a servitu si se pote serv poporulu de metafora, spre a
da unui-a si acellui-asi cuventu insemnari immultite si variate ; si cumu, in mediloculu acestui labirintu de semuificationi alle acellei-asi vorbe, fora unu firu allu
riadnei, este cineva forte espusu a se confunde si a rated. D'in una suta de dispute
si neintellegeri ce se nascu pre tota diu'a, amu pot dice, fora tema de a ne inselIa,
co noue dieci si noue provinu numai si numai d'in impregiurarea, co cei ce se certa,
fora a se intellege, ieu fiacare acellu-asi cuventu in intellessu differitu. De acea-a cu
dreptu cuventu s'a dissu, co antaniulu passu in filosofa, in conoscenti'a luminata a
lucrureloru, este studiulu intellessului cuventeloru. Este addeveratu, co multi cugetatori, considerandu ca cellu mai mare defectu allu limbei, acestu processu de a espreme cu acellu-asi ci,ventu concepte adesea forte diverse, au visatu la una limba mai

perfecta, care se devina instrumenta universale de communicarea ideeloru pentru

tote poporele globului, si n'au lipsitu cie a incerca se creedie una assemenea limba;
dro esperienti'a n'a intardiatu a prob, co combinationile lora erau cu multu mai
relle si mai ametitorie de eau limbele essite d'in instinctulu poporeloru, si astufelu astadi este bene stabilitu, co, precumu in alte processe de formarea limbei,
asi si in applecarea metaforei, acestu instinctu a fostu forte bene inspiratu. Si in
addeveru se potea intellege si a priori, co vene cu multu mai usioru margenitei
mente a omului se applece unu senguru cuventu la una multime de idee, cari se
attengu macariu intr'unu punta 6recare, decatu se se incarce cu una multinae de
cuvente speciali pentru fiacare d'in aeeste idee. Asi, dro d'in acea-asi necessitate,
care impune mentei omenesci a reduce multimea confusa de sensationi la unitatea
luminata a unui conceptu generale, provine si processulu de a espreme multime de
concepte, intre cari mentea afla una analoga, vercatu de departata ar fi ea, prin
unulu si acellu-asi cuventu. Care este inse firulu ce ne pote conduce cu securitate
in labiriutulu multeloru si diverseloru insemnari alle fiacarui cuventu?
Intellessulu propriu sau originaria allu cuventului, care este datu de insasi etimologi'a
lui, si care mai multu sau mai pucinu se reproduce in tote celle alte semnificationi
metaforice. Asia, reluandu, pentru mai buna respic,are a lucrului, celle doue essemple mai susu addusse, forte nu greu ama pot, fora etimologi'a loru, se ne esple-

chau si se tinemu bene in mente, nu tote insemnarile dte au luatu si potu lu,
dro cellu pucinu cello ce noi ne amu margenitu a da : fiacare insemnare a cuventeloru este una enigma, si tote insemnarile loru impreuna unu chaosu pentru men-

www.dacoromanica.ro

tea nostra. Cercetandu inse etimologi'a celloru doue cuvente, si prin ea descoperindu intellessulu lora propriu sau originariu, totulu se luminedia si se espleca.
Cuventulu romanescu linzba fiendu acellu-asi ca latinesculu lingua, care si a pastratu

mai bene form'a sa originaria, ne duce prin acsta d'in urma forma la vorb'a lingere; si de ad f conchidemu co intellessulu primitiva al/u vorbei limba este : unu
ce cu care tinge unu animate. D'in acestu intellessu usioru se deducu acumu tote
celle alte insemnari alle cuventului. Si mai antaniu, prin una metafora fundata
pro assemenarea de forma, cuventulu s'a applecatu si se appleca la multe si diverse
obiecte de forma analoga cu a limbei de carne : limba de pamentu, limba de cutitellu, etc.; apoi, prin alta metafora trassa d'in relationea de organu cotra ce se face
ca organulu, cuventulu a luatu insemnarea de vorbire : limb'a romana, limb' a la-

tina, etc. Acsta d'in urma metafora a datu nascere la mai multe altele. Asia
in insemnare de vorbire, fiendu unu medilocu de communicare a ideeloru,
acellu-asi cuventu, prin generalisare sau estensione, s'a applecatu sau la veyce altu
medilocu de espressione a ideeloru si sentimenteloru : limb'a mutiloru, limb'a floriloru, limb' a picturei, etc., sau la modula particulariu, cu care se espremu unii in
limb'a unui poporu, la stilulu ori allu unui individu : limb' a lui Tacitu, ori allu mai
multoru individi, cari vorbescu sau scriu asupr'a unei materia de acea-asi natura: limb'a filosofiloru greci. In fine totu d'in intellessulu de vorbire allu cuventului limbavene

si insemnarea de gente, natione, limb'a, ca vorbire, fienau caracteriulu colla mai

essentiale allu nationalitatei. De assemenea cuventulu romanescu lume, allaturatu cu latinesculu lumen ne duce la lucere, adeca allu nostru lucire ; si prin urmare ne
ca insemnare etimologica : unu ce care luminedia sau este luminatu ;
si de ad : totulu luminatu de sore, adeca universulu, dupo ideele celloru antici, cari
conoscea numai unu sore, cumu conosce si peno astadi marea maioritate a poporului nostru, sau sistem'a solare a nostra, dupo ideele moderne asupr'a lumei. D'in
acestu intellessu usioru se potu trage tote cello alte insemnari alle vorbei lume,
si de acea-a credemu de prisosu a intrO in mai multe amenunte asupr'a acestoru
semnificationi. Unu lucru inse de mare importantia ama don l se nu se scape d'in
vedere : d'in desvoltarile, in cari amu intratu, spre a scote intellessulu propriu allu
cuventului limbez, si a arretd, cumu apoi d'in acestu-a essu tote celle alte, resulta,
co nu numai
uniculu intellessu propriu allu unui cuventu se tragu directa
mai multe intellessuri metaforice, d6ro si d'in aceste d'in urma essu elte intellessuri
metaforice, cari mai departe dau si elle altele, si asiO mai in collo, incatu avemu nu
numai metafore essite directa d'in intiellessulu propriu si pre cari le amu pot num
directe sau principali, ci s metafore nascute d'in metaf ore, si pre cari le amu pot
numf indirecte sau secundarie. Facia ca aasta impregiurare chiamarea lessicograftflui este catu se pote de delicata si grea : ella e detoriu nu numai se caute ca
multa bataia de capa intellessulu, primitiva allu unui cuventu, dero inca se coprenda si se destinga bene cate si cari suntu intellessurele metaforice principali,
ate si cari suntu intellessurile metaforice secundarie nascute d'in fiacare intellessu
metaforieu principale, si apoi tote se le ordinedie asiA, incatu se proceda de la insemnarile metaforice principali celle mai a ppropiate de intellessulu propriu cotra
elle mai departate, de la celle essite d'in intellessulu propriu prin una metafor a

www.dacoromanica.ro

xiv

trassa d'in una relatione mai materiale cotra celle essite prin una metafora scossa
d'in relationi mai ideali, si totu de una data se inclave in fiacare metafora principale metaforele secundarie, la cari ea a datu nascere. Numai sub aceste conditioni
se pote face lamina in intunereculu chaoticu allu multeloru si diverseloru semnificationi alle fiacarui cuventu.
9. In celle spuse peno ad despre elementulu etirnologicu allu cuventeloru ama
avutu in vedere numai intellessulu acestoru-a, fora neci unu respecta la partea esterna sau fonetica; si chiaru pentru intellessu amu produssu ca essemple vorbe,
cari espremu concepte mai multa sau mai pucinu appropiate de sensuri. Se intellege inse de sene, co difficultatile de a se orientd in semnificationile cuventeloru,
cari, ca de, a, in, precepere, mente, ratione, etc., espremu sau relationi, sau concepte mai multa sau mai pucinu curatu ideali, cauta se fia si mai mari, si prin urmare adjutoriulu etimologiei si mai necessariu. Ce s'attenge acumu de partea esterna
a cuventelaru, nemesurat'a multime de vorbe, ce s'au formatu si se pote forrad
intr'una limba, se trage, prin derivatione si compositione, d'in unu numera de vorbe
numite radecine, numera asid de mica, incatu in celle mai avute limbo nu trece
preste cate-va sute.
Etimologi'a dro, suindu-se de la una vorba derivata la cea d'in care a essitu immediata, si de la acesta-a, deco si dens'a e derivata, la alt'a mai primitiva, si continuandu asid, peno la radecina, reduce tota materi'a limbei la unu micu numera de
cuvente, usioru de invetiatu si pentru memori'a cea mai nefericita. Reducerea, ca
se dicemu asid, la cea mai sempla espressione a limbei, atatu in partea ei interna,
cata si in cea esterna, cercetarea si afiarea principieloru limbei, lege impusa mentei nostre pentru verce ramura de couoscentie; cca, in resumtu, titlulu de recommandare a etimologiei la cea mai seriosa luare a mente a lessicografului. Ce s'attenge, in parte, de etimologi'a cuventeloru d'in dictionariulu limbei romane, avemu
pucine de spusu. Cuventele curatu romanice se impartu, in respectulu etimologicu,
in doue categorie : unele, si acestea santa celle rnai multe, au, cu pucine modifican,
acelleasi sunete cu vorbele latine correspondenti in intellessu ; altele, in numera
forte micu, de si totu latine, nu correspundu in partea fonetica cu vorbele latine
de acellu-asi sensu. Fienduco s'a adoptatu in principia de a se da si in limb'a latina insemnarea generale a fiacarui cuventu romanescu ; si fienduco, de regula, vorbele de acea-asi compositione fonetica au, in amendoue limbele, mai multa sau mai
pucinu si acellu-asi intellessu ; de acea pentru cuventele de antani'a categora, cuma
arare, capra, ducere, facere, etc., ar fi fostu de prisosu a mai dd, una data in parentese cuventulu latina, d'in care vene cellu romanescu : numai la cuventele de a
dou'a categoria, ca batere, focu, etc., cari se esplica in limb'a latina cu cuvente
differite : verberare, ignis, erd de lipsa se se puna in parentese si vorbele latine :
batuere, focus, d'in cari provinu alle nostre : batere, focu. Vorbele de origine grecesca inca se presenta in doue aspecte principali : unele, cari directa d'in limb'a
greca au trecutu in cea latina si prin acsta-a in celle alte limbe romanice ; altele,
cari nu se afla neci chiaru in limb'a greca, si cu atatu mai pucinu in cea latina,
ci au fostu mai tarda formate d'in radecine grecesci si introdusse, ca termeni de
scientie si arti, in limbele moderne. Pentru celle d'antaniu, pre longa form'a latina,

www.dacoromanica.ro

xv

se dh, in parentese si cea greca Cu scurte esplicari despre insemnarea loru propria
pentru celle de allu douile se dan in parentese numai elementele grecesci, d'in cari
s'a formatu cuventulu, insocite de scurte esplicationi asupr'a intellessului loru originariu. In fine pentru vorbele de origine grecesca, proprie numai limbei nostre,
ca : teca,trufia, etc., se dh de assemenea in parentese numai vorb'a grecesca corres-

ponditoria , insocita si in acestu casu de scurte esplicationi asupr'a intellessului

primitivu, pentru c, d'in acestea se se lamuresca intellessurile metaforice, ce s'au
potutu desvolt in romanesce. Suntu inse vorbe, cari formate d'in radecine curatu la-

tine, se afla numai in limb'a nostra, fora a essiste neci in latin'a, neci in alta
limba romanica : pentru assemeni vorbe, cumu : coptoriu, terranu, etc., se dh in
parentese form'a mai simpla a cuventului romanescu, d'in care sunt derivate. La
cuventele romhne, pentru cari nu se afla radecina in limb'a latina, dro cari occuru
in alte limbe romanice, se voru produce formele d'in aceste d'in urma limbe. De
assemene se voru allaturi la cuventele, cari nu su de origine romanica, vorbele
correspondenti d'in un'a sau ma: multe limbe, in cari se afla acelle cuvente. Acestu d'in urma casu, dupo chte s'au spusu asupr'a coprensului dictionariului si glossariului, se va intempld desu in glossariu, doro raru si esceptionale in dictionariu.
D'in cause usiore de intellessu, nepotenduse face usu decatu de littere latine si
grecesci, se dau cu ortografra loru numai vorbele limbei grecesci sau alle acelloru
limbe straine prin origine de a nostra, cari se scriu cu littere latine ; pentru vorbele, cari vinu d'in alte limbe, se spune numai in chteva cuvente, fora se se scria
elle in form'a ce au in acelle limbe, de ce origine suntu. Se afla inse vorbe in
limb'a romana, a caroru origine, in starea de astadi a filologiei nationale, nu este
inca conoscuta : la acestea, se spune curatu si lamuritu, co nu se scie d'in ce fontane provinu, sau, cumu se intempla mai allessu in glossariu, se facu incercari critice de a li se descoperf originen. In fine, fienduco intellessulu primitivu allu addeverateloru radecine este, cumu s'a arretatu mai susu, de una asi, de mare insemnatate pentru una luminata si affunda precepere a limbei ; de acea-a, canduradecin'a
latina si are correspondentea sa in limbele de acea-asi familia cu dens'a, mai allessu
in cea greca, se dh si form'a radecinei d'in aceste limbe, pentru co numai prin compararea intellessuriloru ce are acea-asi radecina in mai multe limbe, se pote supprende
semnificationea ei primitiva, fora se mai adaugemu, co prin acestu processu se va

desceptd in junimea nostra gustulu studiului comparativa allu limbeloru, a carui

lipsa a adjunsu se se semta astadi asi, de tare. Cu acellu-asi scopu, si ca se se d
acelleiasi junime unu medilocu de a studiA, pre lnga limb'a latina, si celle alte
limbe romanice, ce possedu litterature asia de avute si frumose, la vorbele celle
mai usuali si popularie, se dau, pre longa cuventulu latinu, si cuventele italiane,
ispane si francese correspondenti athtu in forma, chtu si in intellessu. Prin acsta
d'in urma imbunetatire Dictionariulu limbei roman() va fi utile si acelloru-a d'intre
straini, cari nu ara connosce limb'a latina, si ar dorf a studia limb'a romana.
10. Prin elementulu grammaticale, in insemnarea restrinsa ce dhmu aicea vorbei, intellegemu numai acelle punte de vedere, d'in cari se considera si se cercetedia unu cuventu in partea grammaticei asi, numita etimologica sau analitica,
eu esclusione prin urmare de verce puutu de vedere, sub care cuventulu se consi-

www.dacoromanica.ro

xvj

dora in partea grammaticei sintactica sau sintetica. In data ce cuventulu intra in

relatione cu alte cuvente, ellu pote lua multe si diverse intellesuri, cari attengu fienti'a interna a euventului, despre care ne vomu occupa mai la valle. In acestu intellessu restrinsu elementulu grammaticale, intru catu pote intra in dictionariu, coprende trei parti prineipali : 1 speci'a sau natur'a cuventului, 2 neregularitatile de
pronuntia, 30 neregularitatile de flessione. Speci'a cere se se arrette de care d'in acelle
categorie, in cari grammatie'a a classatu cuventele dupo intellessulu loru, se tiene
cuventulu, ce se descrie; se se spuna, cu alte vorbe, deco cuventulu e substantivu,
adiectivu, pronume, verbu, participiu, preposetione, conjunctione. Abbreviationile,
de cari, pentru mai multa deslucire, ne amu feritu, pro catu amu potutu, s'au admissu numai pentru acestu scopu, cumu si spre a arreta genulu la substantive, sau
la verbe, asia in catu :
s.=substantivu,
conj.=conjunctiune,
adj.=adiectivu,
interj.=interiectione,
v.=verbu,
m.=masculinu,

part.=participiu,

f=femininu,

pr.=preposetione,
a.=activu,

et.=eterogeniu,

intr.intransitivt&

pas.=--passivu,
tr.:_-_-transitivu,
recip ..= reciprocu.
t. s.=tote sensurile sau semnificarile.
Pronunti'a cuventeloru este determinata de legile fonetice alle limbei, cari pen-

tru fiacare sunetu se desvolta si in dietionariu la litter'a, ce representa acellu sunetu ; si prin urmare in articlii speciali conseerati fiacarui cuventu in dictionariu
nu e de dissu nemica, afora de rarele casuri, in cari pronunti'a nimia sau mai multoru-a d'in sunetele verunui cuventu s'aru abbate de la legile generali alle foneticei.
In ce s'attenge de fiessione, care imbracia deelinationea sustantiveloru sau pronumeloru si conjugationea verbeloru, fienduco si dens'a esto de assemenea suppusa
unoru legi generali si simple, cari se dan in verce tractatu elementariu de grammatica, detori'a lessicografului este a nota, la cuventele particularie, numai acelle
forme de flessione, cari mai multu sau mai pueinu essu d'in analogiele generali
alle conjugationei sau declinationei, sau cari, desi se audu raru si numai in gur'a
unui micu numeru de Romani, dro suntu de cea mai curata romanitate si de cellu
mai mare pretiu in ochii unei critice sanetosa.
Celle mai insemnate casuri, in cari lessicografulu romanu este detoriu a nota
si espied cu accuratetia neregularitatile flessionei, suntu: I. substantivele terminate
in u, cari nu espremu fientie insuffletite sau plante, si cari potu forma plurariu
sau cu i, sau cu a, sau ea e, sau ca re (ri), cama: flocu, floci; poporu, popora; vasu,
vase; portu, porture sau porturi. Ca se despara dro verce fluctuatione in acestu

respectu, se voru nota formele de plurariu prin abbreviationile : i,a,e,re

sauri. Multe d'in aceste substantive potu lua doue d'in cello patru forme de plurariu, sau in un'a si acea-asi insemnare, differindu numai dupo provincie, dero amendoue bune si prin urmare meritandu a fi notate in dictionariu, cumu : braciu,
bracia si bracie; sau in doue differite iusemnari si meritandu cu atatu _.mai multu
una notare si esplecare accurata d'in partea lessicografului, cumu : ochiu, ochi si

www.dacoromanica.ro

xvij

ochiuri. 2. La verbe : a. d'in celle terminate la infinitivu cu are, parte au in pre-,

sente formele personali semple laudare, laudu, laudi, etc.; parte inse au la acelluasi tempu formele personali incarcate cu edi; lucrare, lucrediu, etc.; si de acea-a, ca

se se inlature verce fluctuatione, se voru destinge celle de categori'a d'in urma

prin abbreviatiunea ediu, precumu se voru not si celle ce se dicu bene in amendoue formele prinu siediu, cumu : lucru si lucrediu. b. D'in verbele cu.
infinitivulu terminatu in ire, pucine au in presente formele personali simple : fugire, fuga; ro celle mai multe au acelle-asi forme incarcate cu ese : inflorire, inflorescu; si de acea-a ceste d'in urma se voru destinge cu abbreviationeaescu,
precumu se voru nota celle ce se audu bene cu amendoue formele prinu si ens :
c. D'in verbele cu infinitivulu in ere, cea mai mare parte, ca
ordu si ordescu.
facere, ducere, etc., au e d'in aintea lui re, neintonatu, si nu mai forte pucine l'au
intonatu, ca vedere, cadere ; spre a eviti si ad verce fluctuatione, la cello d'in urma
se va pune pre e semnulu (-) : taci;re, tienJre.
d. D'in verbele cu infinitivu
in ere, unele au perfectu in uisi supinu in utu, altele au acellu-asi tempu in si (sei)
si supinu in su sau tu; si de acea-a la aceste d'in urma cauta se se d in dictionariu perfectulu si supinulu, spre a se sci co acelle, la cari nu se dau aceste forme le
facu in ui si utu. e. In fine parte d'in verbele cu infinitiva in ire, cari nu admittu
la presente formele incarcate ca ese, cum si parte d'in celle in re, se dicu si cu
unu i si fora ellu, la antaui'a persona sengularia d'in indicativu, cumu si la antani'a
sengularia si la a treia persona sengularia si pluraria
subjunctivu, cumu : audire, audiu si audu, se audiu si se audu, se audia si se auda; amendoue formele
suntu plausibili, si prin urmare se voru not in dictionariu cu abbreviationeaiu
siu. Afora de aceste categorie, se afla si alte vorbe isolate cu forme de fiessioni
neregulate, cumu : carnt, carnuri; calm, capete; eu, mi, ene, noi; sum, fui, eram,
fire, etc. Se intellege, co pentru acestea nepotendu-se defige, ca pentru celle peno
aci descrisse, unu semnu prin care se se ariete neregularitatile loru de flessione,
acestea cauta se se d in tota deplenetatea loru in articlii consecrati unoru assemeni cuvente. Totusi, pentru mai multa facilitate, formele celle mai estraordenarie
prin neregularitatea loru se voru d fiacare la loculu cuvenitu loru in dictionariu
dupo ordenea alfabetica, inse fora esplecari detaliate, pentru cari se va tramette
la form'a fundamentale a cuventului. Ca atare, ea forma fundamentale, pentru
verbe, s'a adoptatu, dupo essemplele de dictionarie alle limbeloru noue, infinitivulu lungitu, consecrandu-se fiacarui infinitivu doue article speciali, tractandu-se
adeca si ca verbu si ca substantivu, mai allessu candu ca substantivu a luatu insenmari, ce nu le are ca verbu. Pentru substantive, adiective si pronumeni, form'a
fundamentale, dupo essemplulu totoru dictionarieloru, este nominativulu d'in sengulariulu masculinu. Celle alte specie de vorbe, ca unele ce nu su flessibili, raru
se intempla se presente mai multe forme; de cate ori inse este casulu, de la formele mai complesse se tramette la formele mai simple si mai originarie. Inca
una observare, si trecemu la partea interna a cuventeloru. In vorbele, cari de secle
au cursu in gur'a poporului, critic'a cea mai severa forte raru si cu greu pote afli
ceva reprensibile in respectulu f )rmeloru grammaticali; nu se pote inse dice totu
attu si despre cuventele de formatione mai noua. Lessicografulu (Mr ar lipsi
2

www.dacoromanica.ro

iviij

cellei mai sante detone a insarcinarei, ce a luatu asupra-si, deco nu ar censurd si

desapprobd cu tota severitatea acelle forme, cari lovescu in frunte legile celle mai
bene stabilite alle limbei nationale. Nu e neci vorba de tote scalciaturele, ce s'au
potutu produce in intervallulu de tempu, la care facemu allusione ; acestea, dco li
s'ar face onore de a se considerd in dictionariu, aru face d'in acestu-a una addeverata
caricatura. Numai peccatele ce se committu de cei ce trecu ca mai buni maniatori

ai limbei, merita peno la unu puntu luarea a mente a lessicografului.

11. Precumu suffletulu, prin superioritatea sa asupr'a corpului si prin greutatile
de a se pot conosce, merita d'in partea filosofului cea mai incordata luare a mente;
asid si intellessulu cuventului, prin superioritatea sa asupea corpului seu foneticu
si prin difficultatile de a lu pot coprende in tota deplenetatea lui, cere de la lessicografu investigationile celle mai minutiose si conscientiose. Dupo ce a urmaritu
cu mare obstinatione, patientia si incordare a totoru poteriloru mentei, tote metamorfosile, tote faciele, ce fienti'a intima a cuventului a potutu lu, in sutele si miele
de anni ai vietiei selle, lessicografulu, ca se respandesca lumin'a cuvenita preste
acea indelunga vietia, este detoriu, cumu s'a dissu si mai susU, se stabilesca puntulu de plecare sau inceputulu vietiei cuventului, intellessulu originariu, si apoi se
arrete cumu d'in acestu unicu intellessu, intogmai ca si d'in uniculu trunchiu allu
untti tufosu arbore immultite ramure si ramurelle, au essitu tote celle alte insemnari alle cuventului, sistematisandu si ordinandu lucrulu asid, in catu se proceda
gradatu de la insemnarile cello mai appropiate de intellessulu proprio cotra celle
mai departate de densulu, si se allipesca de fiacare insenmare rnetaforica, principale
itoemnarile metaforice secundarie nemediatu nascute d'in ea, fora se i scape neci
un'a : cod, fiacare insemnare, in lantiulu unicu formatu de tote semnificationil
cuventului, este unulu d'in anellele, care medilocesce legatur'a intre celle ce precedu si celle ce urmdia, asid inctu lips'a d'in tota seri'a a uuei sengure insemnari comprornette totulu, rupendu firulu de transitione de la unele insemnari la celle
alte. D'in acestea urmedia, co ehiaru mulct intellessalu originaria sau verce altu
intellessu, d'in care nascu altele ar lipsf d'in usulu limbei, lessicografulu este detoriu se le restabilesca, sub pedepsa de a lassk intunPreculu se planedie prestra insemnarile derivate d'in celle ce ara lipsf d'in usulu limbei. La vorbele mai de currendu introdusse in usulu limbei se semte ca mai multa lips'a, de care este vorba
d'in vastulu complessu allu semnificationiloru ce a luatu vorb'a iu alte limbe romanice si pote inca lud prin applecarea larga a metaforei, s'au neglessu nu numai
sensulu primitivu, dro si tote celle alte sensuri mai multa sau mai pucinu directu
essite d'in acellu-a, si nu s'au luatu de eau unu senguru intellessu, care, ca si una
ramura taiata si despartita de tulpina, nu numai nu a datu si nu pote da alte intellessuri, (Mr inca trage a se used si a morf. Acestu processu asid Ur nu duce
la nemica mai pucinu de cAtu la petrificarea cuventului; si interesse vitali alle limbei cera de la lessicografulu romnu se combata d'in tote poterile acOsta tendentia, dandu la fiacare cuventu de formatione mai noua nu numai insemnarea, Cu
care a intratu in limb's., nostra, ci si acellea ce a luatu in alte, limbe romanice si
pote inca, cumu amu dissu, lud prin applecarea processului metaforicu. Spre a facilita apoi si mai multu conspectulu intellessului unui cuventu, spre a da unu me-

www.dacoromanica.ro

xix

dilocu usioru de a se pot imbraciosia, cu una sengura cautatura de ochiu variatele

si immultitele insemnari alle unei vorbe, dupo ce se dh intellessulu originariu,
celle alto urmedia insemnate cu numere. Articlii in cari se tractedia cuvente, cari
au unu coprensu de semnificationi forte desvoltatu, se impartu in marl divisioni
desemnate prin numere latine, acestea in altele desemnate prin littere maiuscule ;
subdivisionile acestoru d'in unna divisioni se arreta prin numere arabice, si celle
subordinate acestoru-a prin littere romane minuscule, desemnandu-se in fine ultimele subdivisioni prin minuscule grecesci. Vomu termina celle ce avemu de dissu
asupea coordinarei insemnariloru unui cuventu cu doue scurte observationi. La
vorbele derivate, cari au acelleasi insemnari cu primitivele, d'in cari se nascu nemediatu, este de prisosu a se da d'in nou tote acelle insemnari : candu se dau, de
essernplu, tote insemnarile adiectivului abile, la substantivulu abilitate este destullu
a se spune : calitatea cellui abile. Suntu vorbe, si mai allessu d'in alle glossariului,
la cari, in locu de a incepe cu intellessulu originariu, lessicografulu cauta se d mai
anthiu semnificationile celle mai de communu usitate, pentru ca d'in acestea se
traga in celle d'in urma intellessulu originariu, peritu d'in conscienti'a poporului.
Trecemu acumu la interpretarea intellessului cuventeloru.

E greu a coprende tote partile fientiei intime a cuventului si a le da una

coordinatione naturale si luminosa; si mai greu este inse a interpreta, a espune
cu precisione fiacare d'in semnificationile unui cuventu. Ecco in chteva vorbe, prin

ce mediloce s'a cautatu a se invinge, pre catu s'a potutu, greutatile ce presenta
acesta parte a istoriei cuventeloru. Dupo essemplulu unor'a d'in dictionariele chiaru

alle limbei germane, si pentru rationile mai susu espuse, la fiacare cuventu romanu, se dh insemuarea generale prin unulu sau mai multe cuvente latine; si prin
acst'a cati au conoscentia de limb'a latina, capeta una idea mai multa sau mai
pucinu clara despre intellessulu cuventului romanescu. Se intellege de seno, co la
cuventele de origine grecesca, cari s'a formatu mai de currendu si nu au trecutu
prin limb'a latina, era de prisosu si nu se potea d cuventulu latinu correspondente. Dupo esplecarea latina, pentru acelle cuvente romanesci usuali, cari au correspondenti si in limbele sorori : italica, ispanica si francesa, se dan si cuventele
d'in aceste limbe; si astufelu chti au conoscentia de vreun'a d'in aceste limbe inca
ieu una idea despre coprensulu generale allu cuventului romanescu. Fienduco pentru tiparirea testului ordinaria allu dictionariului si glossariului, pentru esplecarile facute de autori, s'au adoptatu litterele asia numite garmont, ero pentru essemplele addusse intru elucidarea insemnariloru s'au consecratu acelleasi caracterie
in form'a lora cursiva ; de acea-a cuventele date d'in alte limbo romanice ca esplecare a cuventului romanescu se tiparescu cu littere compacte, si acestu-a este sengurulu semnu de destinctione pentru celle /atine, ro pentru celie d'in alto limbe
manice se adaugu si abbreviationile : ital.=italicu,isp.=ispanicu, franc.=francesu.
Pero so lasshmu, co neci esplecarea latina, ueci cea facuta in alte limbo romanice nu este si nu pote fi sufficiente spre a da intellessulu cuventului romanescu
in tote insemnarile selle particularie; apoi aceste esplecari nu ajuta intru nemica
marea maioritate a Romaniloru, pentru cari este destinatu in parte dictionariulu
limbei romhne. Interpretarea dro a cuventului rornanescu prin alte espressioni

www.dacoromanica.ro

xx

curatu romanesci, este de una necessitate absoluta. Pentru acestu scopu accumularea de sinonime, adeco de vorbe mai multu sau mai pucinu appropiate prin intellessu de cuventulu de interpretatu, nu numai nu e de neci unu folosu, dro inco in
locu de lumina adduce si mai multa confusione. Numai esplicationi si definitioni,
catu se pote de large si precise, potu pune in addeverat'a lumina delicatele insemnari ce are unu cuventu in variatele si immultitele forme de constructioni, de eari
este susceptibile cuventulu. Apoi vagulu, ce si dupo aceste definitioni pote inca reman asupr'a intellessului cuventului, se resipesce prin producerea de essemple de
frasi, in cari figuredia cuventulu de interpretatu in tote constructionile, ce au luatu
si pote lu in usulu limbei. D'in natur'a lucrului, la cuventele, cari au avutu una
lunga vietia in limb'a poporului romanu, aceste essemple voru fi mai copiose; ro
la cuventele de formatione mai noua assemeni essemple nu potu fi decatu forte

marginite. Inteamendoue casurele inse, in lipsa de una litteratura nationale variata, care se coprenda scripte classice asqr'a totoru ramureloru de conoscentie omenesci, sarcin'a lessicografului romanu este cu atatu mai grea si delicata, co nu
pote cullege assemeni essemple d'in una simpla lectura a cartiloru, neci chiaru d'in
dictionariele romanesci peno astadi essite la lumina, forte defectose in acestu respectu, ci se vede nevoitu a le trage cu mari greutati sau d'in gur'a poporului, sau
d'in propriulu seu sentimentu de limb'a nationale, sail, pentru cuventele mai de currendu intrate in usnlu limbei nostre, din dictionariele altoru limbe romanice. Unu

altu medilocu de interpretare a insemnariloru unui cuventu suntu si contrariele

sau oppusele acelloru insemnari. De acestu medilocu de espressione se servescu cu
folosu toti artistii : pictori, poeti, oratori; si cu atatu mai multu lessicografulu este
nevoitu a face desu usu de coutrarie sau oppuse, mai allessu candu este vorb'a de
interpretarea cuventeloru sinonime, cari in intellessulu seu generale sau in unulu ori
mai multe d'in insemnarile selle particularie paru a se confunde. La assemeni cuvente lessicografulu cauta se insiste cu potere si se se adopere in totu modulu, se
se servesca cu tote medilocele de interpretare, cari i stau la desposetione, ca se puna
in deplena lumina delicatele nuantie de intellessu, prin cari aceste cuvente se destingu unele de altele. Sinonimic'a, parte asi, de insemnata a lessicografiei in genere, neglessa inse cu totulu in incercarile de dictionarie romane date peno astadi
la lumina, se impune lessicografului romanu cu atatu mai imperiosu, co multe d'in
cuventele de currendu introdusse paru marei maioritate de acellu-asi intellessu cu
allele vechie, asi incatu, prin dorenti'a unor'a de a innov, fora locu si fora tempu,
se puna unele in locula altor'a; si astu-felu se lipsesce limb'a de espressioni necessarie pentru delicatele nuantie alle acellei-asi idea, si se adduce de neapperatu la una
paupertate, in contr'a carei-a este detoriu lessicografulu a se lupt d'in tote poterile.
14. fare elementele, cari formedia obiectulu biografiei unui cuventu, se numera
si alte trei punte de vedere, d'in cari se considera unu cuven f-u, adeco puntulu de
vedere retoricu, puntulu de vedere chronologicu si puntulu de vedere statisticu. De
partea retoricei lessicografii se credu obligati a arreta, dco cuventulu, a carui istoria scriu, este poeticu sau prosaicu, deco se tiene de pro ''a malta si oratorica sa,u
numai de stilulu simplu si familiariu, deco in fine este nobile sau ignobile. Dro
poporulu romnu, precumu in ordinea sociale n'a conosc i Llta aristocratia afora

www.dacoromanica.ro

de a meritului, asid si in limb'a sa nu are vorbe nobili si ignobili : tote vorbele,

destullu se I'm curatu romanice, au unu titlu de nobilitate necontestatu, pentru co
fiacare, pusa la loculu seu, are meritulu si valorea sa necontestata. Chronologi'a
cuventeloru cere se se precisedie epoc'a in care elle au intratu in usulu limbei, precumu statistic'a acelloru-asi spune, dco elle au fostu usitate in tote epocele limbei
si de toti scriptorii, sau numai in unele epoce si de unii scriptori ; dco au fostu si
suntu in gur'a poporului intregu, sau numai in gur'a unei parti a poporului. Asupr'a acestoru doue punte de vedere, afora de destinctionile, ce s'a dissu mai susu

co se yoru stabil intre vorbele intrate in usulu limbei inainte de 1830, si cari
suntu, cu forte rare esceptioni, respandite la toti Romanii d'in tote partile, si intre
vorbele introdusse de la acea epoca, se va indicd, uncle va fi casulu, co cutare sau
cutare vorba sau forma de vorba se afla usitata in cutare parte locuita de Romani,

sau in cartile tiparite mai d'in vechiu. Numai insistemu dro asupr'a acestoru
punte, ci properrau a trece le cello ce avemu a dice despre ortografa.

ORTOGRAFIA CUTENTELORU
15. A serie unu cuventu, in intellessulu ce se d'a vorbei seriere in limbele, cari
nu reproducu la ochi, ca limb'a chinesa, fiacare cuventu ca un semnu particulariu,
a serie unu cuventu va se dica a traduce prin semne visibili sunetele elementarie,
d'in cari se compune cuventulu. Sunetele elementarie, d'in cari se face nemesurat'a
multime de cuvente a limbeloru celloru mai avute, se reducu la unu numeru forte
mica : limbele classice, de essemplu, au formatu infinit'a loru avuta de cuvente,

d'in 20-21 de sunete. Limb'a romana este mai avuta, in acestu respectu, Si cu
tote_acestea nu are mai multu de 30-32 de sunete elementarie.
A descoper dro prin una analise usiora de facuta acestu mica numera de sunete elementarie alle limbei; a defige pentra fiacare sunetu unu semnu annumitu ;
a face cunoscute aceste semne cellui ce invetia a serie limb'a ; a da acestui-a, ca
se seria bine, sengur'a regula de a insemn fiacare sunetu ce aude in cuventu cu
semnulu defiptu pentru acestu sunetu : cco suprem'a perfectione, paradisulu ortograficu, dupo care au oftatu si oftedia si astadi unii d'in invetiatii Romaui. Nu
vomu fi noi, cari se negamu, co principiulu formulatu asid in Vita generalitatea sa
este addeveratu si intru tote conformu rationei. Dro acestu paradisu Pau posseduta
Romanii in scrierea cu litterele cyrillice. De ce se fia cautatu dro a scald de fericirile
lui, si inca cu lupte c,umplit^, sufferintie si persecutioni d'in celle mai inversiunateP
Acea-asi ignorantia de benele ce possedea, care fac pre antaniulu parente allu genului omenescu se perda paradisulu paraentescu, se fia fostu ore caus'a, care full
pro Romani se se desfaca cu verce pretiu de litterele paftntelui Cyrilla? Fapt'a e,
co de unu seculu aprope Romanii se lupta a ess d'in acestu pretensu paradisu ; si
astadi toti cati sciu serie, seriu cu littere romane dupo unu principiu oppusu cellui
care presiedea la scrierea cu littere cyrillice, dupo principiulu etimologicu ; des
unii essecuta principiulu cu mai multa, altii ca mai pucina conscientia si rigore, si
de ac parut'a confusione ortografica, care domnesce astadi la noi si de care interesse nationali cera se ne scapkuu catu mai currendu. Candu societatea acade-

www.dacoromanica.ro

xxij

mica suppuse la probele unoru uoue si seriose desbateri eestionea ortografiei, ea ajunse a se convinge, co, sub pedepsa de a intunerecd cu totulu gramnaatic'a limbei,
de a ua lipsf de Nerce lumina a filosofiei, de a rupe celle mai pretiose relationi cu
limbele sorori, de a scinde limb'a romana, si prin acest'a nationea, in atatea limbe

cate pronuntie variate se audu, nu se potea departd in scrierea romana de principiulu etimologicu ; co principiulu contrariu, bunu pote si rationale pentru una
limba primitiva, nu pote adduce de catu confusione si intunerecu inteuna limba
derivata, cumu este a nostra; co etimologi'a, cu unu cuventu, precumu pentru intellessulu cuventeloru, asid si pentru sunetele ce compunu cuventele, si traducerea
acestoru-a prin semne, pote sengura produce cuvenit'a lumina si ordine in limba.
Principiulu etimologicu una data pre deplenu stabilitu ca senguru dreptariu bunu
pentru limb'a nostra, ca se ajungeniu la dorit'a unitate de scriere, nu se cerea de
catu a formuld acestu principiu cu claritate si precisione. In addeveru urmandu
acestu principiu in tota rigorea sa, s'ar cere, ca vorbele romane, cari si au originea
loru in alte limbe, se se reproduca, pre catu se pote, cu ortografi'a acelloru limbe;
s'ar cere, de essemplu, ca vorb'a tca, ca venita din grecwculu fyiptl, se se scria
theca; ca vorbele cinci, cocere, torcere, cerere, etc., ca provenite d'in latinescele
quin que, torquere, guterere, etc., se se seria si in linb'a nostra : quinqui, coquere,
torquere, querere. A impinge priacipiulu peno la aceste limite , cari de altumentrelea cu greu s'aru pot fipsd, ar fi fostu a stabili pentru bimba, care este
proprietatea cea mai legitima a poporului intregu, una scriere, pre care se nu ua
pota essecut, decatu unu micu numeru de privilegiati : spiritulu teuapului in genere, cumu si interessile celle mai vitali alle nationei in parte, se oppunea cu potere la adoptarea acestei estremitate. Ca se ne bucuramu de folosele unei scriere
dupo principiulu etimologicu, si pentru ca tau de una data fiacare Romanu, ce si a
facutu macariu scol'a sa primaria, se pota scrie cu deplena correctione in ortografi'a fundata pre acesta norma, Societatea academica formula si adoptii cu unanimitatea naembriloru sei mai puciuu unulu, principiulu ortograficu urmatoriu : Pentru
scrierea limbeironuine se va urm principiulu etimologicu, intru cdtu regulele, pentru essecutarea lui, se potu trage d'in limb'a romana insasi si complet4 prim analogia, iniaturanduse semnele de prisosu cari impedeca desvoltarea rationale si regularea limbei in grammatic'a ei.
16. D'in principiulu asid precisatu mentea sanetosa cm mai commune pote trage
consecentiele coprense in ellu. Ecco acelle consecentie
Se scriu asid cumu se audu, afora de esceptionile ce se enumera la No. III, urmatoriele 19 sunete, representate fiacare prin litter'a initiale d'in celle 19 essemple de vorbe, ce ad se asternu
1. are, 2. bate, 3. cade, 4. dare, 5. este, 6. fagu, 7. grase, 8. intri, 9. jure, 10.lacu,
11. mare, 12. nare, 13. orbu, 14. parte, 15. rade, 16. sare, 17. tare,18.ursu, 19. vulpe.

Celle alte sunete, cate se mai audu in limb'a nostra, ca derivate d'in cello
de susu 19 originarie, se scriu fiacare cu acea-asi littera ca si sunetulu originariu
d'in care se nasce. Acsta-a este sengur'a si unic'a regula orfografica a limbei nostre, cumu se vede d'in applecarea ei in speciele urmatorie
1. duci, duce (d'in ducu), si prin urmare : cercetare, incingu, etc.

www.dacoromanica.ro

frigu), si prin urmare . geru, ginga, etc.

frigi, frige
edi, verdi (d'in eclu, verde), si prin urmare dicu, diva, etc.
cosi, arsi (d'in cosu, arsu), si prin urmare : sinerare, sioreci, etc.
bureti, lati (d'in burete,latzt), si prin urmare : tinere, tinta, etc.
calli, molli (d'in callu, melle), porcella (d'in porcellu), si prin urmare : filiu,
paliu, teliu, liertare, margella, floricella, etc.
renzaniu, fiuniu (d'in renzanere, punere), si prin urmare : calcaniu, petroniu,
cuniu, etc.
a'randu, jurandu (d'in arare, jurare); cerenclu, avendu (d'in cerere, avere);
inse : frigundu, tacundu, placundu, torcundu (del d'in, frigere, tacere, placere,
torcere, cidro ca se nu se siuere e si g scriendu ; tacendu, frigendu, etc.);
omorire
(d'in morire), si prin urmare : riu, ridtt, rima, etc.
.9. calcare, batutu, rasura (d'in calen, batu, rasu); versu, appesu (versi, appesi);
preceputoriu, batutoriu (d'in preceputu, batutu);
pucine : locuire (d'in loen);
rotundu, locusta, apoi co spre destinctione de ca, si prin urmare compusele : coci,
Wco, pentruco, etc.; cumu si : lungo, peno, dupo.
doma, dontne (d'in dontnu); dornte, dorzna (d'in dormu), si prin urmare
forte, 'norte, torta, costa, etc.
cresca, omenesca (d'in crescu, ontenescu), si prin urmare : cresta, ferestra, etc.
Consonantile d, s, t, au sunetu siueratu nu numai cu i, ca in essemplele de susu,
ci si cu e dupo densele, candu dupo acestu e vine se, st, 7l, rr, sau r urmatu de
alta consonante : putredescu, passesci, catellu, intellegu, terrina, termu, testu, serpi,
desertare.
Semnele pre vocalile san sub consonantile derivate suntu de prisosu, intru catu
pronunti'a lora este determinata prin legea fonetica. Numai la casnrele cari essu
d'in lege, suntu necessarie urmatoriele semne
1. gravulu 0 in arer, cante?, spre destingere de ara, canta; laudenutt, aretmu
spre destingere de laudamu, aranzu; pat), factl, spre destingere de pati, facu.
Acutulu (') : a. in art, laz14, spre a le destinge si de aret, laudet, si de ara
lauda;
b. in a pati, a tace, spre a le destinge si de pati, tace, si de pat), tacea.
Circomflessulu pre a forte obscuru fora n dupo densulu : ccitzt, atatzt, miau,
Apostrofu (') in capr' a, hoz' a, bun' a, spre a le destinge de calva, luna, Urna.
ilL Sunetele derivate spurie, cari se ammesteca pentru andiu cu alte sunete originarie sau derivate, cauta se urmedie acea-asi lege generale, cumu se vede d'in
speciele urmatorie
stricatione, stricatiosu (d'in stricatu).
facia, judeciu (d'in facere, judecare).
coctu (d'in cocu), si prin urmare : lacte, lucta, octu, derectu, etc.
putrediune, vescedire (d'in putredu, vescedu).
plsci, pasee (d'in pasen), si prin urmare : sciu, scientia.
inglitire, vegliare, ocliu, vecliu, pareclia, ureclia, etc., cuma si pronuntia parte
d'in Romani.
mesa, fea, pena, etc., cuma si pronuntia unii Romani si cumu se si ande mai
la toti in mese, penne, fete.

www.dacoromanica.ro

xxiv

taliandu, molliandu, vegliandu, etc., (d'in taliare, molliare, vegliare).

rogare, portare, (d'in rogu, portu); covenire, collegere, carbone, monte, natione, ratione, etc. (nationale, rationare).
sena, teme (d'in se-ne, te-ne) si prin urmare dente, toldare, parente, etc.;
pedeca, scutecu, etc., cumu se si pronuntia de mare parte a Romaniloru.
11.lucratoria,vorbitoria (d'in lucratoriu, vorbitoriu); se scia, se fia (d'in scire, fire.
17. Atari sunt consecentiele neinlaturate alle principiului formulatu si adoptatu
de Societatea academica romana; elle inse s'au applecatu la transcrierea fiaCarui
cuventu in tota rigorea numai candu se produce cuventulu la loculu d'in dictiainariu,
unde se tractedia de ellu in speciale ; ro in testulu generale allu cartel s'a urmatu
principiulu cu restrictionile, ce societatea a aflatu de cuvientia a i face, inlaturandu
de una camu data unele d'in consecentiele, ce essu de neapperatu d'in principiulu adoptatu de dens'a. Totusi, ce s'a facutu pentru formele de flessione neregulate alle
unuia si acellui-asi cuventu, s'a urmatu si in ce s'attinge de ortografi'a fiacarui cuventu de tractatu in specialo, danduse la loculu seu si form'a lui de scriere, cu care
sunt mai deprensi peno acumu una parte de lectori, si tramettenduse la form'a ortografica mai correcta, de la coptu, de essemplu, la coctu. Caiu pentru duplecatione,
de s, dupo principiulu formulatu si adoptatu de Societate, n'ar pot fi vorba de geminare a consonantiloru decatu la vorbele compuse cu partic,elle : adducere, oppunere, etc.; cu tote acPstea, ca se se presente cuventele intr'una forma catu mai appropiata de originea sa, Societatea a adoptatu se se "llantina duplecationea si la celle
alte vorbe, in cari consonantile vinu gemina,te in iimb'a latina, in poterea unoru

legi, cari nu se potu trage d'in linib'a romana : calle, jurassem, terra, summettere, etc. In fine, dupo analogi'a cuventului romanescu vertute, in care e urmatu
de r, intogmai casi. urmatu de nasale in cercndu, etc., se aude forte intunerecatu,
s'a adoptatu de regula ca in tote cuventele straine, intrate mai de multu in usulu
limbei la una parte de Romaui, si in cari inainte de r se aude sunetulu forte intunerecatu, acestu sunetu se se seria cu e: ver re, perlire, sverlire, sfercu, etc., abra
de casurele, in cari acellu sunetu se aude dupo c sau g, si cari, spre a se inlaturk
siuerarea acestoru sunete, cauta se se seria cu a: carmuire, garliciu, etc.
D'in pucinele peno aci spuse asupr'a ortograflei se vede lamuritu, co celle 19 semne

alle alfabetului romanu, cu cari se representa celle.19 sunete originarie alle limbei
nostre, ajungu spre a serie tote cuventele lirnbei nostre, nu numai celle de origine
curatu romanica, ci chiaru si celle de origine straina, cari au intratu mai de multu

in usulu limbei la una sau alta parte de Romani. Prin urmare celle alte semne
d'in alfabetulu latinu : k, q, x, 2, y, ch, etc., se voru applec, numai la acelle vorbe
de origine neromanica, cari n'au huta inca form'a definitiva ce s'ar cad se aiba
in limb'a romanesca, si n'au capetatu inca pre deplenu, prin vulgarisare, dreptulu
de cetate romana.

Inclaiaiandu celle ce avea de spusu in acesta prefatione, susenmatii, membri ai

Societatei academice romane, onorati de insasi Societate si insarcinati cu spinos'a
elaborare si redactione a primei probe de dictionariu allu limbei romane, se semtu

www.dacoromanica.ro

xxv

detori a declar, co pentru tote defectele si rellele lucrarei suntu senguri responsabili
inaintea publicului, si prin urmare loru in parte, ro nu Societatei, se cuvine se se Ares-

sedie critic'a pentru totu ce s'ar af16, rea in dictionariu sau glossariu. Societatea
academica, prin acea-asi decisione, prin care a aflatu de cuvientia a pune lucrarea
unei prime probe de dictionariu romanu in sarcin'a unor'a d'in membrii sei, a regulatu se iea acesta proba ca unti proiectu, pre care se lu desbata si se lu cerna, se
allega ce va afl bunu, se elimine ce va afl, reu, se l' amende si se lu complete, si
asii, catu se va pot mai currendu, se scota, in numele Academiei insesi antani'a
editione de dictionariu romanu. Elko si intru catu acumu susemnatii au respunsu,
prin lucrarea ion!, la increderea Socletatei academice, cumu si la asteptarea publicului, altoru-a remane se judece. Unu lucru cellu pucinu nu se indoiescu co li se va
reconosce, buna voienti'a de a urmari progressele, ce a facutu lessicografi'a in acesti d'in urma anni, si de a calcd lucrarea loru dupo celle mai bune modelle de dictionariu, cari s'au elaboratu dupo principiele stabilite in urm'a acelloru progresse.
D6ro conceptionea, formarea prin cugetare a unui planu, este, fiacare ua, scie, mai
usiora decatu essecutionea perfecta a conceptionei ; si dco acst'a esto addeveratu
pentru verce lucru, este addeveratu ca atatu rnai multa pentru lucraren unui dictionariu in genere, si a unui dictionariu romanu in parte, pentru care, pre lunge
tote cele alte mari greutati, se semte si lips'a de materiali indestullatorie : coci mai
multo appelluri ce Societatea a facutu pentru acst'a la toti filologii romani au fostu
cu totulu nefructose; si fora cello ce se potu trago d'in dictionarielo peno acumu
essite la lumina, fora concursulu celloru alti membri ai societatei, cari mai toti s'au
insarcinatu a da insemnate parti de materiali, si acesta greutate appesa, in mare
parte, Cu pondulu seu strivitoriu totu pre membrii insarcinati cu elaborarea primei
probe de dictionariuromanu. Susemnatiireconoscu dro ei mai antaau, co au potutu
remall in multe parti mai prejosu de perfectionea, ce se cere de la una lucrare do
natur'a cellei, Cu care au fostu insarcinati vercari aru fi inse neperfectionile lucrului, totusi ei so lingusescu a crede, co effect d'in celle mai salutarie pearu bend()
nationei nostre au se resulte d'in publicaren catu mai neintardiata a lucrarei loru.
Si mai antaniu acesta proba de dictionariu va fi, pe.11tru toLi Romanii versati in
conoscenti'a limbei nationale, si preceputi in alle lessicografiei, casi una tema data,
pre care se si pota essercit critic'a, condenmaudu rellele, si arretandtt si supple-

nindu lipsele. Acsta desceptare a unei missicari critice pie campulu

nationale ara fi, pentru susemnatii, una dulce consolatione si recompensa indestullatoria pentru laborile si veglilarile ce i a costatu una lucrare ask% de ingrata ca a
dictionariului; ro Societatea academica, pentru editionea mai perfecta ce are in cugetu a scote catu mai currendu la lumina, va trago nemesurate folose d'in lumi-

nele entice si materialile, ce va capetd, fora indoientia, de la toti invetiatii nationei. Apoi si toti cei alti Romani, cari, fora a fi Illologi, scitt mai unlit' sau mai
puciuu carte, d'in acesta antania proba a dictionariului voru cullege, de nu mai
multu, dro cellu pucinu una idea, fla catu de strimta, despre ce a fostu, ce este si
ce pote fi limb'a loru; si prin acst'a se vorn pune mai belle in stare, ca prin acellu
minunatu instinctu allu poporului, a carui potere este decisiva in formarealimbeloru,

se deschida noue si large perspective pear t largirea si inavutirea limbei, si, prin

www.dacoromanica.ro

xxvi

acst'a, pentru progressulu national, asid indtu editionile ulteriori alle dictionariului se pota presentd d'in ce in ce mai perfecta imaginea fiiei Romei eterne assiediata
de mam'a pre ripele betranului Danubiu, ca se appere si se propage in resaritu luminele civilisationei. La redicarea nemoritoriului monumentu a neperitoriei nostre
nationalitate se cere ca toti ca totii se punemu man'a si umerii. Aceste considerationi, pro imago multe allele, au facutu se se incepa publicarea unui dictionariu
dtu mai currendu, si inainte de a av la desposetione tote cAte s'aru fi cerutu pentru una mai perfecta elaborare a opului. Susemnatii suntu dro pro deplenu convinsi, co una lucrare de natur'a cellei ce densii presenta, vercari ara fi lipsele ei, va

fi bene venita pentru toti Romanii : natione june si plena de nobili aspirationi
pentru vietia, RomAnil nu potu fi indifferenti pentru una parte a scientiei, care attenge eau mai de aprope fienti'a lora nationale, astadi mai allessu candu evenemente asid, de mari au probatu, co scienti'a este poterea, si co afora de scientia nu
este mantuire si sperantia de vietia pentru neci una natione.

Illembrii commissiunei insarcinate de Societatea academica romana cu elaborarea unui proiectu de dictionariu romanu :

A. Treb, Lauriann.
J, C. Illassium.

www.dacoromanica.ro

A.
manu si prim'a d'in celle cinci vocali

dou'a classe usulu este constante, &o

pentru celle de a trei'a categoria unii se

clare alle limbei romane. Attu cd semnu,

tinu de legile fonetice, bene stabilite,

10 A, prim'a littera d'in alfabetulu ro-

catu si cd sunetu, candu se iea absolutu,

alle limbei popularie, altii se abbatu de

este de genu masculinu : unu a micu,

doi a mici; candu inse se pune cu un'a

la densele ; si societatea academica nu

d'in vorbele littera, semnu, sunetu, etc.,

De notatu este si co a obscuru, candu

are inainte unu i, se aude in pronuntia

atunci se respecta genulu acestorn vorbe :

s'a pronuntiatu asupr'a acestei cestione.

litter'a a e tonica sau netonica. Ca su- mai multu cd e: fratia, donznia, urechia,
3. a forte
parechia, lucratoria, etc.
netu a este de trei specie, si a nume
I. a claru, totu de a un'a candu e tonicu, obscuru si nasale, totu de a un'a candu
afora de done casuri, in cari a, de si to- dupo densulu vine n sau mp, mb arandu,
nicu, se aude obscuru, si a nume : a. la cantandu, camp u, strambu, etc. Essu inse
a trei'a persona singularia i tempulu d'in regula : a. cene mai multe vorbe
perfecta allu verbeloru de conjugatio- cu suffissulu an : capitanu, collanu, camnea I, cumu : jura, furet, ara, eto.b. la peanu, ollanu, lunganu, etc. b. celle
antai'a persona pluraria a verbeloru de cu suffissulu andr : copillandru, puianacea-asi conjugatione jurennu, aramu, clru, catellandru, etc.
c. celle cu suffuranzu, etc.
In penultim'a substanti- fissulu ant : elegante, importante, adud. celle straine : blana,
veloru feminine terminate in i inca se nantia, etc.
ande a tonicu obscuru : luminari, cetati,

inse nu se justifica neci prin usulu constante d'in tote epocele limbei, neci prin

e. celle mai de curstctna, stanca, etc.

rendu introdusse in usulu limbei ; sanctione, espansione, etc. Pentru acsta d'in
urma categoria de vorbe unii, cd si pen-

usulu generale de astadi, neci in fine prin

tru a obscuru, urmedia legile fonetice

una ratione logica ore-care. Alte parti-

alle limbei popularie. E de notatu inca

assemilarea lui a obscuru cu i de inain-

portan, frigari, etc. ; acsta pronuntia

cularitati, ce vorbe singuratece potu present in acestu respectu, se voru notd cu

accnratetia, fia-care la loculu seu.

tea lui : asid taiandu, veghiandu, nzoiandu, etc., se pronuntia prin transfor-

2. a obscuru, totu de a un'a candu e netonicu, afora de urmatoriele casuri, in

cari a, de sl netonicu, suna claru : a. la
inceputulu cuventeloru : ajutare, arunb. la finitulu cucare, abbatere, etc. ;
venteloru cd articlu femininu : cas'a, ca-

marea lui a in i si contractarea acestoru

doi i intr'unulu, cd si cumu ar fi scrisse :
taindu, veghindu, nzoindu, etc. Alte
particularitati ce, in acestu respectu, potu
cad pre vorbe singuratece, se voru obSunetulu a cu
servd la loculu loru.

c. in

sau u de inainte sau dupo densulu se

vorbele romane de formatione mai noua :

unesce in diftongu, si in assemeni com-

preparatoriu, curatoriu, cassatione, etc.

d. in vorbe straine : baltacu, etc. Lassandu la una parte csta d'in urma categoria, pentru vorbele de antai'a si a

binationi a este clara sau obscura sub

acelle-asi conditioni, ce s'au descrissu
si pentru a simplu. Totusi asupr'a acestoru combinatioui merita a se not6, :

pr'a, oll'a, vulpea, marea, etc.

www.dacoromanica.ro

A.

A.

stu-a le absorbe aprope Cu

1. Candu i sau u vine inainte de a, aceno-ua,

o-ua-re, mo-ia-re, fi-en-tia, in-fi-en-tia-

stemperatu; b. candu vinu dupo substantive : acesta 0712% mula acestu-a;

acellui copilla, copillului acellui-a; acel-

re, etc. Se abbatu de la acesta regula

lora fete, feteloru acelloru-a.

substantivele abstracte cui tonicu in penultima, care nu se unesce in diftongu

cu urmatoriulu a : imperatia, domnia,

beloru cantitative : unu,

multa,
totu, pucinu, atitu, rata, candu stau in

tara, etc.; ro substantivele cu tonu la

antepenultima, in cari i se nu se unesca
cu a in acea-asi syllaba, sunt forte puCine: aria, furia, gratia, etc. 2. Candu
inse i sau u vine dupo a, atunci elle se

2. in
urm'a genitivului sau dativului vordiscursu singure, fora substantivu : amen-

doi acesti copii ti sunt fii, de ce dro

unui-a csci vitrega, altui-a buna mama?
3. in urma adverbieloru demonstrative : ici, icia; collo, collea; acimut, aman' a ; atunci, atuncia. 4. Cu acea-asi
potere demonstrativa se pune si inain-

audu pie deplinu : lau, lai, arai, etc. Loculu acestoru d'in urma diftongi este in
syllab'a finale, &o in syIlabele initiali tea adiectiveloru san adverbieloru desau medie ai se aude forte rara, ca in de- monstrative : cellu, acellu; cesta, acestu;
faima, spaimentare, etc., pre candu au collo, acollo ; ici, aici.
6 A, vedi ab.
incetedia in pronunti'a celloru mai multi
Romani de a fi diftongu : la-u-de, ca-u70 A, person'a III, in loca de va d'in
ta, etc. Numai Macedoromanii pronuntia voire, luatu ca aussiliariu la formarea fiisi in syllabele initiali sau medie pie a21 toriului : a veni, dco a vot; de n'a pot,
ca diftongu, inse asid cumu Grecii mo- n'a veni.
In gur'a unoru Romani se
derni pronuntia ay, adeca dandu pie u cd aude acea-asi forma ca a obscuru ca
semiconsona, aprope cd y sau cd f: lauda, sau o : deco n'o pot, n'o veni, si s'o alaprope cd lavda; cauta aprope cd caleta. lege eu atei u.
In limb'a latina a d'in radecin'a vor8 A, prep., ad, destinata in origine,
beloru simple, se stramuta in compuse, cd si latinesculu ad, italiculu a, gallisau in i : incipere, percipere, d'in capera; culu , se esprema relationi materiali
sau in e: perpetior d'in patior; progre- de locu, apoi applicata prin metafora si

dior d'in gradior; sau in u: insultare

d'in saltare, conculcare d'in calcare. Essemple de assemeni transformationi alle
lui a si in limb'a nostra sunt : incepere,
precepere d'in capere; resultare d'in saltare, desculciare d'in calciare, inculcare
d'in calcare.
2 A, a trei'a persona sengularia d'in

la espressionea altoru relationi mai ideali, cuma : modula, tempulu, etc.

A. In intellessu locale usulu acestei preposetione e forte restrinsu si redussu la
urmatoriele espressioni : a. singura :

Avere luatu ca aussiliariu la formarea

preteritului : a venitu, a fugitu.
3 A, femininulu : 1. d'in cala, 2. d'in
llu, 3. d'in articlu lu.

casa, a lana, a funda, a mente : siedu

a casa; nu te scii dci bene a funda; am
a mana tote cale mi santa de lipsa spre
a serie; luati a mente; ve adduceti sau
nu ve adduceti a mente? b. In uuire
cu prep. de in espressionile : de a casa,
de a drept'a, de a stang'a : venimu de a

40 A, pronuntiatu inchisu cd a, sau

casa; ca fesit crucifissera doilotri, anula

sau o, accusativu femininu d'in masculinulu lu allu pronumelui ella : vediut'ai

vac'a? nu (ua) am vediutu.
50 A, particea neseparabile , care se
pune : 1. in urm'a demonstra-tiveloru adiective : estu, cesta, acestu, ella, celta,
acellu : a. candu stau in discursu sen-

gure, fora substantive dupo densele : Petru si Paula sunt amendoibuni; acellu-a

inse este mai blanda, acestu-a mai ne-

de a drept'a, altulu de a stang'a; sunt

_Romeini si de a drept'a si de a stang'a

Dunarii. Pretotendenea aiurea, in intellessu locale, se pune /a sau in in loca

de a; chiaru in unele d'in pucinele espressioni de susu, prep. a a perdutu mai
multu sau mai pucinn intellessuln originariu de bou, luandu altulu mai ideale,
si lassandu totu preposetioniloru la si in
insemnarea materiale de locu. Asid es-

www.dacoromanica.ro

A.

A.

pressionile

1. am a mana unu ontu,

2. am la mana unu omu, 3. am in mana

unu omu, au fia-care unu intellessu differitu si bene destiuctu. Cea d'antaiu insemna numai co am la indemana, la desposetionea mea omulu, si me potu serv
cu densulu, vericandu voiu vr, fora inse
se d neci de cumu a intellege co omulu
s'ar afi in addeveru in man'a mea; d'in
contra cele alte doue dau se intellega co
tinu mai multu sau mai pucinu omulu

in man'a mea, si co potu, vericandu

voiu.vr, se i facu reu, se mi resbunu de
densulu, cu acesta differentia, co espres-

la veru-nzeit Antoniu ; de la noi la voi

nu este asiet departe.B. Mai multa de
catu in intellessu locale prep. a se iea in
alte multe si variate intellessuri mai
deali ; si a mime espreme : L Modulu,
intru unu nunaeru de casuri marginitu,

cum : a. la cateva vorbe ce espremu

semtirile esterne sau amblete : vasulu
acestu-a suna a spartu, a dogitu, a crepatu ; ce spuni tu, nu pute a izasu de
omu ; ve mir6se gur'a a cepa, a usturoiu,

a cunisiore; arose a friptura ; nu amblati a lene; nu calci a popa, a onzu de

ozenia.

b. In uuire cu prep. de, la

sionea : am la mana, este mai pucinu

verbe, ce espremu jocure sau amblete :

energica de Gatti am in mana, de ore ce

copiii se foca de a pore' a, de a petreculu,

prin antai'a nu se da a se intellege

co tiuu omulu meu asik de bene , in
Cali se nu mi pota scapd, cumu se intellege d'in a doua. Totu asid differu cu to-Wu in intellesu espressionile : 1. am a

mana una carte, 2. am in mana una

carte ; de ore ce prin antai'a nu se intellege co tinu cartea ca man'a mea, cumu
se intellege d'in a dou'a. De assemenea,
dicundu : a se dci a fundu, sau a se duce
a fundu, intellegemu cu totulu altu ceva
de chtzt dicundu : a se duce la fundu, sau
a se duce in fundu. Chiaru in espressionile : a casa, de a casa, de si prep. a pare
a fi pastratu mai bene intellessulu local6,
totusi acestu intellessu este forte intunerecatu, asi in eau prepositionea formecija cu subst. casa mai multa una locutione adverbiale corresponditoria in intellessu Cu : la nzene, la noi, sau ea galliculu chez moi, chez nous : veninzu de a
casa=nous venous de chez nous, me ducu
a casa=je m'en vais chez moi. Astn-felu
dro in espressionile : a casa, de a casa,
prep, a espreme mai multu una relatione
de possessione; si de ucea-a, candu numitele espressioni lassa indointia asupr'a personei possessoria, sau punernu
pre lnga densele si vorbele, ce espremu
accuratu person'a, insocite de prep. la :
a casa, la coi ; de a casa, de la frate-meu;
sau numai cu vorbele, ce espremu person'a possessoria, insocite de prep. /a,

arrethmu amendoue relatiole, ces de

possessione c si ces de loca: astadi
prandimu la noi, mane la er;, poimane

de a mincea, de a popiculu, de a bab'a

orb'a, de a mam'a gai'a ; pruncii mergu
de a busiele; de a inderetulu sau de a
inderetele nu potemu ambldbene; inimicii mergu de a dreptulu asupr'a capitalei; appucamu callea de a curmedisiulu.
e. In locutionea : a buzza sema, la verbele: scire, conoscere, credere, fire, cumu:

sciu a buna sema, credemu a buna sema,

asid e a buna seza, nu e asid a buna

sema, ve insellati a buna seza.

Dro cama in acellu-asi intellessu se
dice mai multu : de buna sema.d. In
espressionea : a buna, cu verbulu fire
luatu cu negation e: nu ti e a buna, nu
ve e a buna, MG ve a fostzt a buna.
e. Cu verbele semenare si tragare, in espressioni ca tragi totu a calicu, a cali-

cia , a seracu, a seracia , a ce semena

vorb'a ta? a ce semana portarea vostra?
asta copillu semena a mortu ; asta copilla nu, semena a morta ; semenati a
addeverati szentiti.Candu dieemu co
unu omit semana a ncbunu, nu intellegemu totu ce aniu iutellege, candu amu
dice : unu orna semena eu nebunulu ;

in casulu d'autdiu nu este vorb'a neci

de una assemenare reale, ci numai paruta, neci de una assemenare materiale
sau corporale, ci numai de un'a ideale,
de portare, de modu de lucrare, care si
adduce Cu modula de portare aIlu unui
nebunu orecare ; in casulu allu doilea
inse este vorb'a de una assemanare, fia
materiale, fia ideale, cu unu nebunu
amanita si bene conoscutu. 2. Tem-

www.dacoromanica.ro

A.

A.

pulu, in pueine espressioni, ca urmato-

lui 7. la verbulu avere, ca, se esprema

ide'a de fiitoriu unita cu ide'a de resolu-

riele : a. singura ;a desu, sau a dese, sau a

b. In tione sau si necessitate : am a pleat' la

unire cu de : de a pururea, de a una, munte ; avenzu a neluptd cu malte greutotu de a una. -- C. Dro usulu cellu tati; aveam a serie si a respunde la scrisdese ori, a rare ori, a purur6a.

mai intensu allu prep. a este in espressioni de relationi si mai ideali c, cello
precedenti, si a name se pane inaintea
infinitivului scurtatu, ca, se arrete : 1.
Obiectulu completivu :
a. cellu inderecta la verbe sau adiective ce insemna
indenznare, deprendere, aptitudine, adoperatione, etc., cari in alte limbe romanice se construescu de assemenea cu infinitivulu precessu de prep. a, ro in latin'a cu gerundinlu precessu de prep. ad,
sau cu conjunctivulu : an gerulu tutelariu
indemna pre omu a face bene ; diavolulu
impinge pre onzeni a lucrd reU ; capitanulu provoca pre inimicu a ineepe lupt'a ; _Romanii constringu pre Galli a se

sorile mai multorzt amid ; ce are a face

un'a cu alta ?-- 6. La verb ulu fire sau
venire, ca se esprema dorenti'a : mi e a
maned ; ti e a dorini; nu mi e a bee, ci

mai multu a tne culcd ; de bucuria mi

vine a te lud in bracie si a te sarutd;

de uritu ne vine a ne spendiurd si a ne
scapd, de tote amarurele vietiei ; mi vine

a lud lumea in capu.-2. Subiectu la

verbele unipersonali : nu se cade a lud
panea fililorzt si a ua aruned caniloru;
nu se euvine a vorbi, si verdi si uscate ;
cauta a ne pled& capulu inaintea necessitatei; greu ti vene a te ved eahonniatu
de cei ce i eredeai buni amici ; mare ne-

dereptate e a rapi de la unii, ea se dai

trage in apoi; nu su deprensu a serie altoru-a; nu siecle beneunui june a se arjute si bene ; nevoiti-ve
totu suffle- retd preszontiosu.Mai in tote casurele
tulu a invetid ; copillulu arestu-a e nascutu a deven omu mare ; toti crau parati a intrd in lupta ; nu esci applecatu
a fi amicu en mene : fora voi'a mea me
adduci a ti spune vorbe neplacute; Santa nostra religione ne indetoredia a face
bene si celloru ce nt face reu.
b. 0-

peno ad enumerate, in locu de infinitiva

precessu de a, se pote pane si conjunctiva : ne indenzna se facenizt reit ; doreseu se te vediu ; am se plecu la munte ;
mi e gretia se ti spout ce ai facutu ; nu

siede bene unui june se se ariete presumtiosu.

Constructionea cu conjunc-

biectulu derectn sau reale : a. la ver- tiva in aceste casuri, cas in celle mai
bele ce insemna voientia sau dorentia, josu enumerate, se aude aprope esclucari in alte limbe romanice se con- sivu in gur'a poporului, care forte raru
struescu sau numai cu infinitivu sau cu
infinitivu precessu de a ori de, ro in latin'a cu infinitivu ori conjutincvu : doreseu tare a te ved; de acea te matt a
trece astadi pre la noi; cugetain a trece
insitini pre la voi ; dro d'in causa marei melle nepotentie am decisu a std inca

face usa de infinitivu ; si este de preferitu, cumu se vede d'in essemple, ae cate

ori ca subiectu la infinith u nu se pote

dd subiectulu sau obiectulu verbului de
care spendiura infinitivalu, si mai allessu candu d'in constructionea cu infinitivu ar nasce indoientia asupr'a suin casa; nu vrezt a ti face reu, d(ro si biectului acestuia.
3. Predicatu, la
tu nu cautd im totu modulu a me sup- verbulu fire si parere, cumu s la altele
perd:n-- 6. La locutioni verbali formate de insemnare analoga : pentrit unu omit
cu substantive derivate d'in verbe de a- addeveratzt a Oaf, este a cugetd; a inori
cea-si insemnare sau de insemnare ana- nu e a peri ; a vorbi nu va se dica a
loga cu celle de susu, si unite cu verbulu spune vorbe desierte de intellesszt; a
fi re sau avere : mare doru avemu a te serie insemnedia a traduce prin senine
ved ; nu avezu, in cugetu a essi, astadi sunetele vorbirei ; sorele pare a se mind
d'in casa ; cdta sete aveti a versd san- de la resaritu s9re appusu ; parch a ntc
gele nostru ! mare dorentia ai a mi face intellege ce vi se spune. V erbulu pa-

reut mi e gretia si a spuzie ce ai fa- rere se construe in acea-asi insemnare si

cutu.De ad f prin ellipsea substantivu- Cu una propo-etione, allu carei verbu sta

www.dacoromanica.ro

A.

A.

la modu finitu si se lega de propos. principale prin conjunctionea co :pare co nu

intellegeti ce se spune. D, Pusa totu

inaintea infinitiveloru trunchiate, in unire cu prepositionile spre, pentru, fora,
de, prep. a espreme : 1. Cu spre, (si mai

raru si totu de una data pote mai pucinu bene cu pentru), scopulu : am venitu in adensu spre a te ved; cdte relle
facemu spre a capetd unu bene imaginariu ! anevoia se unescu ornenii spre a

face bene, dro forte usioru se intellegu spre a face reu ; pentru a ne inaltid se cade a ne umili.In acea-asi insemnare se pane inse si conjunctivulu
ca se, cd se, pentru cd se: am venitu se
te vedu, cd se te vedu, pentru cd se te
vedu.-2. Cu fora, despartire sau negatione : nu vorbi fora a cugetd mai antdiu
ce ai a spun6 ; a maned pesce fora a bee
vinu nu e sanetosu; fii modestu fora a
te nemic. In acea-asi insemnare sta si
conjunctivulu: fii nzodestu fora se te nimicesci. 3. Cu de : a. Attributu dupo
substantive : dorentea de a invetid este
de lauda; tempulu de a semend a trecutu ;

De una parte mentea sanetosa ne spune

a priori co doue espressioni, adeco si preposetionea si terminationea genitivului,

pentru una sengura relatioue, sunt de

prisosu; de alta parte limb'a insasi, cumu

se vorbesce si se serie, ne arreta co nu

se dice : callulu a vecinului, boii a fratiloru, furc'a a soru-mei, vacele a metu7
siei, etc., ci curatu si simplu : callulu
vecinului, boii fratiloru, furc' a soru-mei,
vacele metusiei. Errorea a provenitu parte

d'in celle cateva casuri, in cari s'a arretatu co prep. a espreme relationea attributiva, parte si mai allessu d'in impregiurarea, co de cate ori substantivulu in
genitiva, ca attributu, nu vine nemediatu
dupo substantivulu ce determina, se repetesce inaintea substantivului attributu
articlulu, care in forma feminina este a,
cumu : frunde a verde a prunului, faci'a

cea albastria a cerului, fruntea lata a

boului. Co in assemeni locutioni a este in

addeveru articlu sau pronume, ro nu

prep. a, se vede &Mu d'in usulu correctu
allu limbei proprie, care face se variedie
vorb'a in numeru si genu dupo substan-

tivulu, la care se refere, cum : boulu

fratelui si allu vecinului, cod'a vulpei
si a lupului, boii veciniloru si ai fratice insemna despartire, departare, ice- loru, codele vulpiloru si alle lupiloru;
tare, etc. : desvetia-te de a vorbi fora a catu si d'in analogi'a altoru limbe rocugetd : feriti-ve de a calunznid ; ince- manice, cumu cea francesa : le bceuf
tati de a mi impuid urechile cu fiecariele da frre et eelui du TOiSill. Parte inse
fric'a de a ve bate ve facie a lud fug'a;

omulu are de la natura poterea de a vorbi

si de a cugetd. b. Obiectulu dupo verbe

vostre ; abstineti-ve de a maned fientie

insuffletite. Relationea attributiva a

unui substantivu cu altu sustautivu se
espreme ca prep. a siugura forte raru, si
a nume numai candu substantivulu at-

tributu este precessu de una vorba ce

espreme numeru sau cantitate, cumu :
vitele a patru sate, averea a cinci familie, spus'a a cdtiva betrani, domnu a
multe turme de oi, doinnu a tota terr'a
Afora de assemeni casuri
prep. a nu espreme si Inu pote espreme
ronzanesca.

relationea attributiva, a carei espressione generale si regulata este sau prep.

de, ea in celle alte limbe romanice, sau
casulu genitivu, ca in latina; si prin ur-

mare reu si fora calle considera unii

grammatici prep. a ca totu de un'a necessaria inaintea genitivului attributivu.

d'in Macedoromani espremu de ordinaria prin prep. a pusa inaintea unui substantivu, carui dau si fiessionea genitivului, nu numai relationea attributiva,
ci si cea obiectiva personale, care la cei
alti Romani se espreme parte prin dativu, ca in latin'a, parte, dro mai raru,
prin prep. la, ca si in alto limbe romanice, cumu : leulu disse a asinului; vulpea assi sbori a gallineloru. Dro si
acsta constructione nu se pote justifica,
neci prin ratiene, neci prin usulu generale alla limbei, cuma se justifica usulu
preposetionei a inaintea infinitivului
trunchiatu pusu in discursu ca subiectu,
obiectu directu, predicatu, relationi cari
tote se espremu atktu in latin'a, catu si
in alte limbe romanice, mai multi] prin
infinitiva neprecessu de neci una prepo-

www.dacoromanica.ro

A.

A.

setione. In limb'a romftna d'in contra infinitivulu trunchiatu ca subiectu si predicatu nu sta neci una data fora prep. a,

de la indicativu. De acea-a chiaru candu

ro cd obiectu directu sta fora acesta

particula numai dupo verbele : 1. potere si scire, cumu : potu ambl, poti

Cu alte vorbe, cauta se le prepunemu a

sied, nu poteti face nemica, pote Mg;

2. voire c aussiliariu pentru formarea

fiitorului, cumu : voiu ambld, vei sied,
veti face, voru vena; inse candu voire nu
se iea ca vorba formale, ci espreme conceptulu de a vol, atunci cere si ellu dupo
sene infinitivulu precessu de a, cumu

voiu a ambld;-3. dupo avere : a. luatu

cd verbu formale pentru formarea optativului sau condictionariului, cumu : am
face, ai ambl;b. candu dupo avere vine
un'a d'in vorb ele interrogative : nu avemu

ce nzancd, nu am de uncle scote atti

bani, avemu ce bee si manc, nu ai uncle
te duce. De assemenea, de si preposetio-

nile de, spre, sau pentru, fora, espremu

sengure relationile de attributu, de scopu,

de despartire, totusi infinitivulu trunchiatu nu sta in discursu numai cu aceste preposetioni, fora a fi totu de una data
precessu si de prep. a, pre candu, pentru
acelle-asi relationi, in alte limbe roma-

nice, stau inaintea infinitivului numai

prepositionile corresponditorie ca alle
nostre de, fora, pentru, de essemplu in
cea gallica : spre a face sau pentru a
face =7: pour faire, fora a face = sans
faire, dorente a de a te ved = le d8sir
de te voir. Deci de sl d'in compara rea cu

alte limbe romanice ar par co prep. a

d'inaiutea infinitivului trunchiatu pusu
in relatione de subiectu, obiectu reale,
predicatu, scopu, attributu, separatione,
n'ar espreme prin ea insasi aceste relationi, si co prin urmare ar fi de prison,
usulu inse generale allu limbei proprie
cere acesta particula; si feu omenulu si afia

esplecarea sa rationale in impregiurarea,

co form'a infinitivului trunchiatu s'ar

confunde usioru cu forme de alle modului

finitu : asid cantd, joc, purtd, etc., sunt

nu numai infinitive, ci si neperfecte alle
indicativului ; audi, pati, sufferi, etc.
.sunt nu numai infinitive, ci si perfecte
alle indicativului : face, duce, merge, etc.
sunt nu numai infinitive, ci si presenti

cithmu infinitivele trunchiate absolute

si fora a le pune in neci una relatione

a caut, a tad, a face, a peri, etc., precumu si in limb'a anglica infinitivulu

de ordinariu e precessu de prep. to.
Totu pentru acestu cuventu si infinitivulu netrunchiatu, care in regula este
substantivu, inca sta in discursu de assemenea precessu de prep. a. cumu se

vede d'in cartile mai vechie : marea

dorentia a Domnidui de a facere venatore ; strabunii nostri vreau mai bene a
facere de ceitu a scriere fape laudate.
II. Prep. a are unu usu forte intensu si in
composetionea vorbeloru. Dupo decisio-

nea Societatei academice romdne de a

urmd, in respectulu ortogratlei compu-

seloru, norm'a limbei latine, prep. a

in composetione, pentru form'a ei, este
suppusa la urmatoriele regule : 1. la vorbele ce incepu cu vocale pastredia form'a originaria ad in deplena intregime
adunare, adumbrare, adapare, adaptare,

etc.-2) la vorbele ce incepu ca un'a

d'in consonele c, g, t, d, s, p, f,l, r, n,
litter'a finale d a preposetionei se assemila ca consonantea initiale a vorbei ce
intra in compunere : ,accumulare, agglo-

merare, attragere, adduccre, assentenare, appropiare, affundare, allunecare,

arrogare, annotare, etc.-3. la vorbele

ce incepu cu un'a din consonele b, j, m,
v, conson'a finale d a preposetionei sau
se pastredia ca in vorbele mai de currendu intrate in usulu limbei administrare, adjudecare, advenire, admonire
etc., sau se elide, ca in vorbele mai vechie : ajutare, aventare, amanare, ajun-

gere, amortire, etc. ; sau cu m se si

assemila : ammertire.
Un'a d'in formole antice alle preposetionei ad este
si ar, care inca se afla la cteva compuse, cumu : armesariu, arbitru. Insemnarile, ce preposetionea ad adauge
vorbeloru , ca cari iutra in composetione stint forte variate si adesea delicate si grele de esplicatu. In intellessulu
ei originaria si cellu mai desu , acesta

particea espreme directiunea unei miscari cotra unu obiectu, arpropiarea de a-

www.dacoromanica.ro

A.

AB.

cellu obiectu : satelitii addusera pm inculpatu inaintea judecatoriului ; accessulu la cetate erci anevoiosu ;si de ad
2. starea de appropiare, prossimitatea :
assistere, assiedere, assiduu.
D'in
fiacare d'in aceste doue insemnari gene-

rali decurru multime de alte mai speciali si a nume d'in antTa : a. directionea determinata in susu : ascendere,
ascensione, contrarie prin intellessu vorbeloru descendere, descensione; a se aventd, in un'a d'in insemnarile selle, va
se dica a si face ventu, a si lud sboru in
susu;
b. directione determinata inderetu, spre caus'a sau subiectulu miscarei : magnetulu attrage ferrulu; pen-

tru acldeverulu spuseloru nostre attestanzu pre toti dieii; in lipsa de fili ai
nostri adoptanzu pre ai altoru-a; d'in
doue allegeti-ve un'a; nu ti arroga ce nu
ti se cuvine ;
c. inceputu de actione

addornzire; d. pornire, mare dorentia,

multe, ba chiaru si tote semnificationile

mai susu descrisse, si inca in unele ca-

suri un'a si acea-asi verba are de una

data mai multe d'in aceste insemnari
asia addormire insemna nu numai a in-

cepe a dorm, ci s a face pre anula a

dorm; asid assiduu insemna de una
data nu numai acellu-a care siede lnga
cineva sau ceva, ci si care siede lnga

cineva sau ceva cu unu scopu annumitu, si care da tota Marea a mente,
si pune tote poterile la acellu cineva
sau ceva.

t AB, prep. care, in limb'a nostra nu

mai este in usu, separata, &R. in compuse are una parte forte insemnata. In
respectulu formei : 1. la vorbele ce in-

cepu cu vocale se pune asid cumu s'a

scrissu mai susu aberrare, abolire;
2. totu asid si la vorbele ce incepu cu
consonantile b, d, g, i, r, n, s, j, cumu

a dou'a insemnare generale decurru insemnarile speciali de : a. adaugere

accessione, accumulare, annumerare, a-

abbatere, abdicare, abrogare, abnornzu,

abjurare, absorbire; 3. la vorbele ce
incepu cu t si c, prep. ab admitte unu s
si devine abs : abstragere, abstinere, abscedere;
4. inaintea vorbeloru ce incepu cu unu p, abs perde b si devine as:
asportare; asid se intempla si la vorbele
mai vechie ce incepu cu unu C: ascun-

scriere, aggregatu ;.b. intetire a actionei :

dere; si unii chiaru si in vorbele mai

accuratu, affluire, affirmare; e. transformarea actionei dan netransitiva in

noue scotu pie b d'in ab pretotendenea,

unde vine inainte de unu s: astragere,
asorbire ;
5. inaintea vorbeloru ce
incepu Cu y, m, particul'a ab perde b
aversione.
Insemnarea originaria a

passione : aspirare, affectare, appetitu;

e. scopu: assenzenare, adjudecare; f. favore : acclanzare, sau defavore : assaltu,
accusare, attentare, adversariu. D'in

transitiva: assemenare, caldornzire;

d.

transformare a unui sustantiva sau a

unui adiectivu in verbi.': affenare, assecurare, ammutire, ammortire, allungare,

allaturare ; e. conformitate sau unire:

accordare, accomodare, adoptare, assonare, assensu; f. occasione sau causa:
In miele
arridemu celloru ce ridu.
vorbe compuse particul'a ad este de prisosu, cuma la 1VIacedoromani in celle
mai mulle vorbe ce incepu, cd simple,

cu unu I sau r, cuma : allepire, allaudare, arrapire, arrupere, si chiaru arronzcinu in loen de simplele lepire, laudare, rapire, rupere, romanu. Intellessuln in parte a fiacarei vorbe compasa en ad, ed, si cu vericare alta particula, este cu atatu mai delicatu si mai
greu de coprensu, cu cata un'a si acea-asi

vorba compusa pote av doue sau mai

acestei particule este peno la unu puntu

acea-asi cu a prepositienoi de sau de la,
insemnare oppusa cellei espresse prin ad;
si de acea-a si in composetione, in intel-

lessu primitiva si cellu mai desu, particul'a ab espreme: 1. departarea de la unu

obiectu : abbatere; abducere, oppusu la

adclucere; asportare, oppusu la apportare; abscedere, oppusu la acceden.
Din acesta insemnare originaria si generale essu multe alte/e derivate si speciali : 1. a. departare cu directiune determinata de susu in diosu: abieetare, si
de ad figuratu.
b. avilire, prostire
abiectu, abiectiune; 2. departare de

lini'a derepta, in intellessu materiale,

cumu si in intellessu morale : aberrare,

www.dacoromanica.ro

ADD.

ABB.

abusare;

3. negatione: abnornzu;

4. stricare, derimare, nemicire : abradere, abrupere, abrogare, absorbire.

* ABACU, s, m., plur. abacc, f., abacus
(44), tabla : 1. de scrissu, 2. de fa-

cutu figure, gaphrice, 3. de facutu calculu,

4. de numere, 5. de jocatu
6. de pusu vase
(rege, domna, cube),
7. in
sau de alle mancarii (buffet),
architectura, a. placa cadrata de brondiu, cristallu sau alto materie, ce se punea in muri sau in usie; b. tablitia
de pe capetellulu unei columne.

ABBA, s. m. abba, (in scriptura ca

form'a grecesca : avva), vorba syriaca,
care insemna parente, tata, si d'in care
deriva urmatori'a vorba.
* ABBATE, s. m., abbas-tis, mai marele unei communitate religise de barbati in baseric'a romano-catolica.
ABBATERE, abbatu, abbatui, abba-

tutu, y. tr. si intr., (ab-batuere), dafttere.

1. Ca activa; a abbate unu riu
d'in albi'a sa; a abbate unu carru d'in
druniu;
de ad in intellessu morale
a abbate unu omu d'in ca/lea benelui si
cu ellipsea obiectului
a addeverului;
reale : abbateti d'in drunzu, co noi nu ab-

batemu.Ca reflessivu : nu nevomu abbate neci una data de la detori'a nostra;

nu te abbate de la addeveru; v'ati abbatutu d' in calleabenelui;mai multe vorbe

se abbatu de la regul'apusa;abbatetive, deca poteti, pre la mene; betivulu se

abbate pre la tote ospetariele d'in calle;
candu vorbesci, nu te abbate de la subiectulu asupr'a carui curre vorb'a;
spune mi una data ce vrei, fora a te totu

abbate in drept'a si in stang'a. 2. Ca

netransitivu se dice de dorentie, cugete
si resolutioni subitane si caprftiose : Ce
ti a abbatutu se pleci? ti a abbatutu se
te insori si mai multe nu; multu te tine,
candu ti abbate? D'in essemplele citate se vede co insemnarea preposetionei ab este asid de predomnitoria in acestu verbu, in cat' insemnarea propria
a acestui-a s'a intunecatu cu totulu si a
adjunsu se esprema numai actionea in
genere, se traduca numai intellessulu de
departare allu particulei in verba.
ABBATERE, s. f. deftexio, are mai

tote insemnarile verbului de susu: abba-

terea unui riu d'in albi'a sa; abbaterea

de la addeveru, d'in callea benelui; mai
multe abbateri de la regul'a genera/e;
abbaterile de la legea lui Dumnedieu
suntpeccate; abbaterile unui deregutoriu
de la detoriele selle tragu dupo sene destituirea; abbaterile unui cetatianu de la
legile terrei selle se punescu cu amende
sau inchisore.
ABBA.TESSA, s, f., abbatissa, mai
marea unei communitate re1igi6se de femine in baseric'a romano-catolica.

ABBATIA, s. f., abbatia, 1. dem-

nitatea de abbate sau de abbatessa;

2. cenobiu, monasteriu, communitate religiosa de monachi sau monache in baseric'a romano-catolica.
* ABBATIALE, adj. abbatialls, 1. care se tine sau se attenge de unu abbate
sau abbatessa, 2. care se tine sau se
attenge de abbatia.
ABBATUTORE, s. f., deversorium,
vorba pucinu usitata in locu de ospetaria, popina, vadu. (Vedi aceste vorbe).
ABBATUTU, part. pass. d'in abbatere, deflexus, are cello mai multe d'in
insemnarile acestui verbu : riuri abbatute d'in firesc'a loru albia; deregutori
abbatuti d'in alle loru detone.
* ABBREVIARE, abbreviediu, v. a,
abbreviare, a prescurtd opere scrisse.
ABBREVIATIONE, s. t., abbreviatio, prescurtare de opere scrisse.
*ABBREVIATORIU-tria, adj. s., abbreviator, cellu ce prescurtedia opere
scrisse mai lunge.
* ABBREVIATU, part. abbreviatus,
prescurtatu, fiendu vorb'a mai allessu si
in speciale de opere scrisse mai muge.
*ABBREVIITURA., s. f., abbreviatio,
1. unu opu scrissu prescurtatu, 2. vorba
scrissa pre scurtu, adeco nu cu tote litterel e.

* ABDICARE, v., abdicare, S8 dice

in speciale despre regi, domni, etc., a de-,
clard, solemne si formale co se lapeda de

deregutori'a loru, co renuntia la derepturele si prerogativele ce le da posetionea lora : Domnulu a abdicatu domni'a
sau d'in domnia, sau absoluta: a abdiV orb'a inse compusa d'in ab si
catu.

www.dacoromanica.ro

ABD.

ABI.

dicare, alta forma a lui dicere, cu in-

Tationamentu a proposetioniloru, cari

devinu superflue pentru demonstrare.

semnare mai potente, adeco a dice tare,

a dice in gur'a mare, a declara lamuritu,
dupo tote formele, pote t spreme in ge-

nere : a dice nu in gur'a mare, a se lapedd formale, a respinge d'in tote poterile, a arrunca : cumplitulu tiranu abdicasse verce sentimentu de omenia.
Reu apoi si fora calle se intna penultim'a acestui cuventu la formele de trei
syllabe : abdicu, abdici, abdica, etc., in
locu de a se intona la antepenultima
adieu, dbdiei, etbdica, etc., cumu cere,
pre de una parte, analogi'a ca limb'a latina, ro pre de alt'a, necessitatea de a
destinge aceste forme de celle cu acelluabdicere.
asi sunetu
*ABDICA TIONE, s. f., abdicatlo,
actionea de a abdica.
*,ABDICERE abdissi si abdissei, abdissu si abdictu, v. abdleere, a dice contra
de ce dice, vr sau cere altulu, nega
sau recusa.
*ABD01IIINALE, adj., abdominal's,
care se tine sau se attinge de abdomine.
*ABDOMENE, s. m., abdomen, partea de giosu a pantecelui.
*ABDUCERE, abdussi si abdissei, abdussu siabducht, v. tr., abducere; a duce

departe, a departa prin violentia sau

ammagiri de acolo, uncle ceneva sau
ceva este de regula sau se cade se fia
Denzocritu si seosse ochii, pentru ca veJarca lucruriloru esterne se Au l pela
abduce de la eugetare si meditare.
ABDUCTIONE, s. f., abductio ; A. in

genere : I. actionea de- a abduce, 2. cu

iusemnare concreta : loen de retragere,
infundatura, senguritate. B. De ad i in
speciale : I. ca terminu de anatoma
a. essirea unei parte a corpului d'in pla-

nula san lini'a perpendicularia ce se imagina co este trassa de susu in giosu si

in directionea de inainte in apoi prin

mediloculu corpului intregu san allu
unuia d'in membrele lui. -- b. fractura
transversale a unui ossu cu smentirea
lui d'in locu.-2, Ca terminu de filosofa a. specia de syllogism, in care terminula maiore se coprende in cellu me-

diu, ro acestu-a nu este strinsu legatu

de cellu minore, b. eliminareakrin unu

3. Ca terminu de tactica militaria

punerea in urma aceitera serie de mi-

litari, spre a strimta fruntea armatei,

candu acsta-a d'in caus'a obstaclelorti nu

pote inainta sau opera in plenulu seu.

posetionea partei de armata commandata a remari in urma.
*ABDUCTORIU, toria, s. adj., care
abduce ;

si de ad, in speciale, ca ter-

miau de anatoma : muschi abductori,

cei cari au functionea de a departa partile ,corpului, ce ei punu in miscare, de
planulu verticale ce se imagina ca trassu
de susu in giosu si de inainte in apoi prin
mediloculu corpului intregu sau a unuia
d'in membrele lui.
ABECE, verba formata d'in numele

celloru d'antaiu trei littere alle alfabetului, spre a num alfabetulu intregu
nu ai invetiatu inca abece.
*ABECEDARIU, s. m., pl. e, (abeee-

darium), 1. totulu littereloru sau alfabetulu; 2. carte, care coprende alfabetulu si antaiele elemente alle lecturei.
* A.BERRA.RE, v. intr., aberrare, a

se departa de calca sau lini'a de urmatu, a ratec, in intellessu atatu mateteriale, catu si intellectuale.
* ABERRATIONE, s. f., aberratio,
actionea de a aberra : aberrationile Men-

tei,aberrationile planetei.
ABIA., (a-vix-a), adv., Tlx, tegre : abid potu std pre petiore; abid se misca ;
((bid s'a rulcatu si a addormitu ; abid se
pote crede ce spuni tu; abid intrassem
la densulit, candu luvediui sarindu assupra'nzi ; abid, resarisse sorele candu

pleat la campt.In unire cu de : de abid se misca; de abi mai sufild; de abid

in'ana culcatu, si vreti se me scollu; de
abiti am mancattc, si mi impuni se neappurtt de lucru ; dupo multe rogationi de
abid a vrutu a mi imprumutd U7126
care de abid mi va adjunge pentru pane;

de abid, de abi se scola

ABIECERE, y., akjicere, compusu

din ab, care in acsta vorba, pre lnga

insernnarea de deportare, unesce sl ide'a

de directione de snsu in giosu, si d'in

jacere,=arruncare, insemnedia proprie :
14

www.dacoromanica.ro

ABL.

ABI.

10

a arrund giosu Cu despretiu, si da na-

tolo sau constitu tionea corpalui; 2. por-

scere la urmatoriele.

tala, vestimentala ; 3. apparentia :

ABlECTARE, v. freq. abjieere, a

arruncd de la sene, a lapedd; si de ad:
a avil, a ingios.

4. stare a safIletnlai, fire, natura, despositione, appucatura. invetiu.

*ABITUALE, adj., ce se ti ne de abitu.

* ABIECTIONE, s. f., abjeetio, actionea de a arruncd giosu, de a face abiectu;

si de ad: 2. starea unei persone san alud
lucra abiectu.
* ABIECTU, a, adj. abjeetus, proprio

participiu pasiivn de la abieeere, insemna : arruneatu giosu cu despretin, si

de ad : 1. vile, bassu de caracteriu, des-

pretiuitu, fora demnitate ; 9. cadiutu,

umilitu, desperatu.
ABIETE, s. ni., abies-lis, arbore de
famili'a conifereloru. care are multa assemenare cu pi iuiln, bradu.

ABIETINU, a, adj., abietinus, de

bradu.
* ABILE, adj. habilis, d'in habere=a-

vere, insemndia proprio

: asilara de
avntu, de limita, de maniatu ; si de ad:
1. cornmodu ; 2. burla pentru ceva, apta;
3. indemanaticu.

ABILITARE, y, ti., habilitare, a

face abile.

ABILITATE, s. f., habilitas, calitatea unui lucra sau unei persone, care
este abile.
ABILITATIONE, s. f., habilitan,
actionea de a abilitd.
* ABISSU, vedi abyssu.
ABITABILE, adj., babitabilis, care
se pote locu, de locuitu.
ABITACLU, s. m., pl. -e, habitaculunt, 1. locuentia iii genere. 2. in parte
camera, cabinetu, cuibu, culcusiu.
ABITARE, y. tr. si intr., habitare,
a occupd una loen, a sied intr'unu loca,
a local.
* ABITATIONE, s. f., habitan,
1. actionea de a local, 2. locuentra insasi.

ABITATORIU, s. m., habitator,

calla ce locuesce, locuitoriu.
ABITATU, a, part. din abitare, habita.
tus, locuita, occupata.
ABITU, s. In., pl. -e, babillas, vorba
formata d'in habere=avere, insemna pro-

prio tinutulu, m'Oda, nuidulu de .a se

tin; de a st6, de a fi; si de aci : 1. sta-

AB1TUARE, r. ti., a face pie cineN a

se ice unu abitn, una invetin, una despositione.

ABITUATU, a, part. d'in abituare,

cui s'a data ami abitu : invetiatu, deprensa, dedatn, despasn.

ABITUDINE, s. f., babitudo, statu
allu suffletului, invetiu, despo.letione,
fire, natura.
* AB1TUIRE, vedi abituare.
* ABITURIENTE. s. m. si f. (abituricos), ceno ce doresce a trece de la unu
loca, si in speciale : de la ami institutu
la altula ; cellu ce a terminatu cursurile
anui gymnasia, 13 ceu, sau alta scola de
acellua-si gradu, a depusa eqsaminele
generale de tote studiele.acellei scole,

si a capetatu una diploma pentru acsta,-a.

*ABJUDECARE, v., abjudieare, a

lud prin judecata, a pronuntid co una ce

nu este allu cuiva, si de ad in genere

a lud, a rap; -- a respingo ori-cumu.
* ...ABJUNCTIONE, s. f., abjunet lo,
actionea de a abjungo.
ABSUNCTU, a, adj., alkjouctos; a
dou'a forma de participiu d'in abjungere:
starea sau calitatea mmi ce deRpartitn,
desprensa, dejugata, deslegatu.
ABJUNG ERE, abjungit, abjrnsi si
abjunsei, abjunsu si abjunetu, 1. tr., abjungere, a despart, a desprende, a dejugd.
ABJURARE, v. ti., abjurare, a jura
contra celloru jurate meti inainte ; a

negd cu juramentn,a jurd strambu,

a se lapedd ca juramenta ; a r spinge
cu potere, a se lapedd d'in tota anim'a.
ABJGRATIONE, s. f., abjuran,
actionea de a abjur.
ABJURATORIU,46ria, adj., s. ab-

juraos, :Morder, care abjura.

* ABJURA TU, a, abjnratus, participi u

d'in abjurare :Techirlecredentirabjurate.

ABLACTARE, v., ablactare, a mi
mai dd lacte, a intercd.
ABLACTATIONE, s. f., ablactaiio,
actiouea de a ablactd.

www.dacoromanica.ro

ABO.

ABLACTATU, ablaetatus, partici-

piu d'in ablactare,oppritu de la lacte,

intercatu.
ABLATIONE, s. f., abiatio, actio-

nea de a lua, despart, scadci ; in particulariu, ca termini' de medicina : 1.

taiarea unui membru sau organu orc-care
allu corpului ; 2. scaderea portionei de
mancare a unui morbosu.

ABLATIVU, adj., ablativus, care

11

ABLUTIONE, s. f. ablutio, actionea

de a ablu, 'de a curatia prin spellare;
mai allessu in intellessu religiosu spellare si curatire cu apa, curatire de peccate.
* ABNEGARE, v., abnegare, a dice

nu, a nega cu potere si obstinatione;

nemic cu totulu.
* A BNEGATIONE, s. f. abnegatto, ac-

discursu , care lipsesce cu totulu d'in

tionea, de a abnega; si in particulariu

I. virtute morale, sociale, prin care cinev, pentru pace si bana armonia, sacrifica drepturi, prerogative, paren i sau
credentie allo selle, se nga pro seno ea
totulu, se nemicesce orecumu : /ora abnegatione d'in panca cellora chianzati

limb'a romana; si de acea-a relationile

espresso prin acestu casu se arreta,

a bead pentru bowie COMMUM 1121 se

pote adjunge una invoire-2. virtute

limb'a nostra, eu preposetioni ca : de, de

I, d'in, cit, prin, etc.
Abltiva absolulu, constructione a limbei latiue, foruna substantivu si unu partimata

religiosa, prin care cineva se despolia

de natur'a rea, se desbraca , cum se

pote lua, caro pote scad ;

si de ad f in

speciale, ca termina de grammatica

cost& ablativir, east's ablativus, un'a d'in

flessionile, ce latinii dau numenilora ,

spre a espreme relationile acestoru-a in

cipiu sau adjectvu puse amendoue in

casulu ablativu, prin care se espreme
tempulu, modulu, caus'a si alto menstantie intr'una propesetione. In limb'a
romana, fiendu co lipsesce ablativulu,
fienda co lipsescu de assemenea celle mai

multe forme participiali; eonstructionea

ablativului absolutu so da sau prin proposetioni secundario legate de cea principal cu conjunctioni ca : ficndu co,
candu, clzzu, etc.; sau pi-in gerundin
absolutu, care are ore-care analogia cu
participiulu absolutu allu limbei latine;

san in fine prin substantive construite

cu preposetioni c : de la, dupo,prizz, etd.

*ABLEGIRE; v. tu., ablegare; in genere, a tramitte do la :mu loen la altulu,

departa; si de ad f in speciale : a tramitte in numele seu pre cinevd, spre a
tracta una facenda ; a insarcind, a committe, a manda.
ABLEGATIONE, s. f., abiegatio;
actionea de a ableg.
ABLGITU, a, abjegatus, participiu
d'in ablegare: tramisim, espedi tu, departatu ; si de ad, substantivu represen-

tante, deputatu, mandatariu, commis-

dice, de omulu cellu vechiu, cauta se nemicsca in seno tote impulsele carnei si
chiaru aspirationile suffietului, cari nu
au in vedere divinulu abnegtioneaeste
antane a virtute a ascetului.
* ABNORMU, a, adj., abuormis, de-

partatu de norma sau regula; fora system, fora principie.

ABOLIRE, abolescu, v. tu., abolere;

compusu d'in oleo =(olo) sau alo, nutrescu sau crescu, si d'in ab ca insemnare
de negatione , acestu verbu ospreme in
origine si proprie : a impeded, crescerea,

a oppr desvoltarea unui lucru, si prin

urrnare a pane pee calle de descrescere,
scadere, perire; si de ac : 1. a destientia, a nemicf, in genere; 2. in parte : a desfientia legi, usantie , datine , institu-

goal, etc.
ABOLITIONE, s. f., abolitio; actionea do a abol.
ABOLITIONISM s. m., fora plurariu : systema, doctrina, principie alle
abolitionistiloru.
*ABOLITIONISTU, s. in., mica, partisanu allu ideei do abolitionea sclaviei.
* A BOLITORIU,

adj. s., abolens,

abolitor, care abolesce.

sariu.

* ABOLITU, a, abolitus, participiu

d'in abolire.

*ABLUIRE, v. ti., abluere, a curatia

prin spellare.

treilea stoinacu allu rumegatorieloru.

* ABOMASU, s. 111., (abomasum),

www.dacoromanica.ro

ABO.

ABR.

* ABOMINABILE, adj., abominabilis;

demnu de abominatu.
ABOMINANDU, a, adj., abominandus; ce suntemu detori a abomind.

essire, resarire, nascere, insemna : a

nasce inainte de tempu, a lapedd; sau intransitivu : a se nasce inainte de tempu;

12

* ABOMINARE, V. tr. abominan; com-

pusu din ab cu insemnarea de departare,

si d'in oniinari cu insemnarea de presagire, augurare, acsta vorba vd se dica
proprie: a respinga cd, unu semita reu, a
si faca, cum se dice, cruce cd de draculu;
si de ad. : a uri cd, cevd care revolta in
noi sentimentulu divinului, justului, benelui sau formosului; a incarcd de anatheme, a detestd, a essecrk.
ABOMINATIONE,s. f., abominatio,

1. actionea de a abomind; 2. fapta

abominabile : abominationile pagnismului.
*ABOMINA.TU, a, abominatus, part.
passivu d'in abominare.

* ABONAMENTU, s. m., plur. -e.,

1. actionea de a abond sau de a se a-

si de acf : a incetd de a traf, a mor, a

perf.

* .A.BORRIRE, aborru, V. tr. si intr.,

abhorreo, compusu d'in ab Cu insemnare

de departare unita cu cea de augmentare, si d'in horrere ea intellessulu de a

se redecd, a se sberlf, a se increti (vorbindu de pelle si de peri), cea-a ce e effectu allu fricei sau spairnei, acestu verba

insemna : a urf forte, a fug cu spaima,

a avd n'are aversione si grtia, a datestd, a essecrd aborru tirani' a, mi e frica
de anarchia.
ABORTARE, abortediu, v., abortare, Si
* ABORTIRE, aborteseu, v., abortive,
a nasce sau a se nasce inainte de tempu;
a lapedd, a se sterpi.
ABORTIU, s. m., (abortium), vedi

bond ; 2. pretiulu abonarei.

ABONARE, v. tr., gallice abonner,
formatu d'in bonus=bunu, cu insemnarea ce are acsta vorba in ispaniculu abonar, cumu si in espressiouea romfinesca :
a ski bunu pentru cineva, v se dica proa
prie : a face bunu sau
respunditoriu'
; si de
respunde, a assecnrd, a incredent
aci : a oblegd pre cine% a respunde pie-

botn.

tiulu unui lucru. Reflessivu : a se abonA, a se oblegA a respunde pretiulu defiptu, sau a responde d'inainte acestu
pretiu. Vedi arbonare.

lapedatura.
ABRADERE, abradu, abrasi Pi ab-

*ABONATU, a, 1. participiu d'in abonare, 2. substantivu : cellu ce a fostu abo-

natu sau s'a abonatu la cevd.

ABOBE, aborire, borosu, vecli abure, abu) ire, aburosu.
ABORIGINI, s. m. pl., nborigineb;
in speciale, celli mai vechi locuitori ai La-

tiului : si de aci in genere, locuitorii primitivi ai ver-carei terre, in opposefione

cu veneticii sau coioniele venite mai

tardiu.
*ABORIGINU, a, adj., se dice de omeni, animali si plante ce se credu ori-

ginarie d'in trfa ande se afla.

ft ABORIRE, v., aboriri, compusu
d'in ab cu insemnare de dostructione
prematura, si d'in oriri cu intellessu de

* ABORTIV U, a, adj. abortivus, 1. care

pote casionA abortu; 2. Laxe abortesce,

se sterpesce, lapeda; 3. sterpitu, lapedato.

ABORTU, s. in., abortus, a dou'a

forma de supina d'in aborire, insemna
1. actionea de a aborti sau aborf; 2. una

nascutu inainte de tempu, sterpitura,

rasei, abrasu, v. tr., abradere; a rada

parti d'in ce% A; a face se Qcada, se se
impueine, prin radere; a sterge, a supprerne, a talia.
ABRASIONE, s. f., detiene de a ab-

rada; si de ad in speciale : morbo, in

care mernbrauele se cosiesen si bellescu
in mice fragmente.
ABRASU, a, abrasus, participiu d'in
abradere.
ABRODERE, abrodu, abrosi si abrosei, abrosu, abrodere; a perde, a stricd
prin rodere.
ABROGARE, v. tr., abrogare; fiendu

co ab insemna contra in acsts, vorba

compusa, de aeea abrogare este contrariulu simplultii ragare=cerere, si prin
urrnare N a se diea : a cere contrariulu
de ce s'a cerutu noti inainte ; si de acf,

www.dacoromanica.ro

ABR.

ABS.

fiendu co rogare, intr'una d'in insemnarile speciali, v, se dica : a cere cansen-

pleca numai la legi, ro abolire si la

* ABRUPTURA, s. f., abruptum, 111cru abruptu, abyssu.

* ABRUTIRE, abrutescu, v. tr. si intr.,
gallice abrutir (d'in latinesculu brutas=
brutu, greoniu, forte greu): a ingreonii,
a ingreuna, a face forte greu si ammortitu, in respectulu miscarei mai allessu ;
si de acf : 1. in respectulu mentei : a
tempf, a reduce pre unu ornu la starea

usantie, datine, etc.; 2. pentru co abrogarea nu se pote face de cata formale

animal iloru celloru mai degradate in

intellegere, asia incAtu se si parda ea

si dupo regule, si processe a mune prescrisse prin legi, si numai de cotra celli
cari sunt investiti cu poterea suprema
a republicei; ro abolirea se pote face
oricumu, si chiaru numai prin caderea in
desuetudene a unei institutione.

totulu poterea de cugetare ;

2. in respectulu morale : a degrad, pre omu peno
la starea bruteloru, a nemic in ellu verce
sentimeutu de demnitate omenesca.
* ABRUTITU, a, gallice abruti, ifarticipiu d'in abrutire.
t A_BS, vedi ab.
ABSCEDERE, abscedu, abscessi si
abscessei, abscessu, v. intr., abscedere; a
se departa de la unu loca, a se retrage,
unu loca in ala inceta, a se duce

timentulu poporului pentru stabilirea

unei lege, a propune si infientia una lecre :

abrogare insemna : 1. in speciale : a desfientia una lege; 2. in genere : a desfientia, a nemic. Abrogare inse differe
de abolire : 1. pentru co abrogare se ap-

* ABROGATIONE, s. f., abrogatio, ac-

tionea de a abroga.
ABROGATORIU,-t6ria, s. adj., abrogans, abrogator, care abroga.
ABROGATU, a, abrogatus, participiu
passivu d'in abrogare : legea vedija brogata dc vna nona.
ABROSU,a, abrosus, participin passivu d'in abrodere.
ABROTONITU, adj., abrotonitos,
facutu sau arnmestecatu ca abrotonu, se
dice mai allessu de vinu.
ABROTONOIDE, adj., care smena
cu abrotonulu.
*A BROTONU, s. m.,abrotomun (a3p6-

Tovov), specia de planta cu odore forte

tare si multa usitata in medicina.
ABRUPERE, abrupu, abrupsi si abrupsei, ab uptu, v. tr., abrumpore; a rupe
cu mate violentia una ce de totulu d'in
care firesce face parte ; a rupe, a interrupe (vorb'a sau tacerea) de una data, cu
violentia si pre neasteptate.
* ABRUPTIONE, s. f., abruptio, acsi in particulariu,
tionea de a abrupe,
de a vorbf fora transitiouile cerute, de a
vorbf cu foca si tonu animatu ;
moda
de fractura a unui ossu.
*ABRUPTU, a, abruptas, participiu
passivu d'in abrupere : ruptu de una data,
fora asteptare, si ca violentia; si de adi
ca adiectivu : 1. vorbindu de rupi, valli,
munti, precipitie : rapedu, dereptu in
susu sau in giosu; 2. de vorbe, gesturi
bite, violenta, brusca, furiosu.

13

tulu, a despar ; a se infunda inteunu

loca;
si de adin speciale, c6 terminu
de medecina, vorbindu de urnori stricate :
a se separa (de sange) si a se stringe la
una loca in forma de buba puroiosa.
ABSCESSIONE, s f., abscessio, actionea de a abscede.
1. ABSOESSU, a, participiupassivu,

cu intellessu activu intransitivu, ca si

porcessu, d'in abscedere.
2. ABSCESSU, s, m., abscessus, sub-

stantiva verbale d'in supinulu lui abscedere : 1. departare, 2. in intellessu con-

creta : buba, buboin, inflatura formaLa

prin umorile stricate strinse in acea-asi
parte a corpului.
ABSCINDERE, absoindu, abscinsi,
si abscinsei, abscinsu si abscissu, v. tu.,

abscindere; a despart cu violentia, a

ruin, a despicA, a crepa, a spanteca, a
*ABSCINSU, absciseus, part., d'in abscindere.
ABSCISSA, s. f., proprio partici-

piulu femininu passivu d'in abscindere,

Mata c, substantivu prin lassarea pre d'in

afora a vorbei lini, c terminu de geo-

mctria : parte a assoi sau diametrului

in cero, ellipse, parabola, etc.
*.ABSCISSIONE, s.f., abscisa, 1. in

www.dacoromanica.ro

ABS.

ABS.

genere : actionea de a abseinde; 2. in

specia, in medecina : taliarea.: a. mai

i place si essecutandu totu de una data.,

legile; systema oppusa constitotionalismului, in care monarchulu are numai poterea de a essecutA legile, i acsta-a ca
preveghiarea nationei prin represeptantii sei, 6ro poterea, de a legifed, ua imparte cu nationea prin acelli-asi representanti.

14

allessu a partiloru molli alle corpulai, b.

taliarea sau Stingerea subitaua a vocei.
*ABSCISSU, a, abscisas, parlicipiu
luatu c adjectivn d'in abscindere.
* ABSENTARE,-ediu, absentare, v.
intr., formatn d'in absente: a fi departe,
a nu fi facia, a lips'.
* A.BSENTE, adj. absens-lis, proprie
participiu d'in absum, =: sum departe

care nu e do lacia, care lipsesce; si de

ad : care nu e de loeu, care nu essistci.

*ABSENTIA, s. f., absentia, neattare

de facia la unit locu, lipsa de la acellu
bou.
ABSIDE si apside, s. f., absis-dis
proprie : ceva care lega; si de ad :

* ABSOLUTISTU, s. m., (gallice almalatiste), arnica allu systemei de guvernitt

numita. absolutism.
Al3SOLUTOR11J,-tria s. adj. , ab
absolutor, caro absolve san pote

absolve. Subs. attestatu de absolverea

cursuriloru premiss.
Al3SOLUTU, absolutas, proprie a
dou'a forma de participiu passivn d'in ab-

astreloru; 2. cerca sau arca do edificiu ;

solvere, luatu c adiectivu, are nu numai differitele insemnari alle acestui

verbu, ci si altele multe derivate d'in

3. partea arcata a basericei undo stau

cantatorii; 4. bolta.
abABSINTHATU, s. m.,
sintbate), sare in care infra acida absin-

terial si originaria : pre deplenn desfactitu de ceva, deslegatu, pro deplenu

2. in intellesu
scapatu si liberatu ;

I. puntu de conjuctione intro orbitele

thin.

acelle-a, si a nume : 1. in intellessu ma-

ideate si rnoralo : a. scapatu pro deplenu

ABSINTIIIARE, v. a., a ammesteca

ca absinthiu.

de detone sau oblegationi; -- b. cO terminu jnridicu : scapatu de accusationi si

ABSINTHIATU, a, absintltiatus, inculpan; c. ca, termina de domenialu
part. d'in absinthiare.
religionei : scapatu si iertatu de peccate,
ABSINTHICLT, adj., (gallice absin- deslegatu de anathemate sau juramente;
thique), care provine d'in absinthiu.
d. ca termina de politica nemarginitu
*.A.BSINTHINA, s. f., galice absiu- prin neci una lege, fiendu vorb'a de mothine, substanti'a amara a absinthiului. narchu care donmesce dupo system'a ab*ABSINTHITE, s. m., absinthites, solutismului ;
3. si de aci in genere:
proprie adiectivu, pro ltInga care so sub- nedependente, nemarginita , tiendu vorde
intellege vinu : vinu ammestecatu cu b'a, sau dP persone sail de lucran;
absinthiu.
uncle apoi: neconditionatu, completu, to* ABSINTHIU si apsinthiu, s. m., ab- tale, perfectu; si anntnnitu se dice : a. in
sinthium (Wktov), planta amara, pot- filosofia, in oppositione cu relativu, deline.
spre Dunmedieu, care senguru este absoABSOLBERE. vedi absolvere.
luta, pie Ganda celle-alte fientie stint t6te
* ABSOLTU, a, absolutas, antani'a for- relative: sau despre veritati addeverate
ma de participiu passivu d'in absolver, iii totu tempulu si leculu, cum si despre
(vedi absolvere).
certe idee, asupr'a earoru-a toti Mosel-1i
ABSOLUT1ONE, s. f., abtolatio, nu se inveiesca, celli mai mai multi inse
actione de a absolve.
califica ca absolute ideele de causa, bene
ABSOLUTISMU, s. ni., fora pl., si formosu, Mate in sene; b. in gram(galliceabsolatisme), systema de guverniu, inatica se dicu absolute sau vorbele ce nu
in care monarchulu se credo co are po- stau si nu ceru a se pune in relatione ea
terea suprema de la D-dien, si prin.ac- allele; sau propositionile, cari nit spensta-a ella senguru despnne, fora niei una dura de altele , ci stau si dam de seno
marginire, de republica, legirerandu, cumu unu intellessu completu ; sau participiele,

www.dacoromanica.ro

15

ABS.

A135.

despre ari vedi vorb'a, blatiyu. Acea-

departe sau in neunire cu altu sunetu

asi vorba se iea, ca, si alte adiectiN e, si in

1. despre voce: mentionosu, falsu, descor-

intellesu de substantil u abstracta : abso-

dante ; 2. in genere: desunitu, descordu.

ABSORBERE, absorpsi, si absorpsei,
absorptu, si absorbire , absorbitu , v. a.,
absorbere, a sorbi Cu totulu, a ingbit, a

lutulu si relativulu sunt contrarie intre

Sene. Ca atare vorb'a are una parte forte
mare in miele s3 stemate de filosofia
fiendu destinata a espreme addeverulu

cellu mai inaltu , puntulu de plecare

principitg fundamentale, fontan'a d'in
ar pot6 scote celle alte
veritati, basca pro care rationea ar potd
redecd edificiulu lumei intellectuali. Asupr'a acestui principiu, fdosofii sunt departe de a se intellege; bd inca celli ce
vedu in tote ideele omului numai simple
care

sensationi mai multu sall mai pucinu

transform ate prin actionea cugetarei
ne,ci admittu ide'a de addeveru absolutu,
cireducu tote la fenomene de cercnstantia variabili si individuali.
ABSOLYERE, absolvu, absolsi, ab-

11CMOC1, a perde.

ABSORBERE, si absorbire, s. f., absorptio, sorbire completa a unui ce , inghitire, perdere.

ABSORBITORIU,-Wia, s. adj., ab.
sorbens , care absorbe.
ABSORBITU, a, absorptus, antani'a

forma de participiu din absorbire. Pie

tonga insemnarile date la verbulu absorbire, participiulu acestuia, absorbitu se
dice si de nuu oniu cufundatu si perdutu
in cugetari. tare preoccupatu de certe idee.

ABSORPTIONE, s. f., absorptio, actionea de a absorbi.

eo, etc.. sunetulu y dupo i s'a, tranformatu in b, admittu si in verbulu absol-

Al3SORPTU, a, absorptus a dou'a forma de participiu d'in absorbire, luatu ca

ajectivu.
*ABSTEAIIIJ, s. adj. abstemias, 1. care se abqtine de a bee vinu, 2. care n'a
beutu xinu, nebeutu, sobriu.
ABSTENTIONE , s. f., (abstent io),

vere formele cu b : absolbu, absolbeam ,

obsolbere, etc., cari se potu fora indou-

actionea de a se astill.
ABSTINENTE, adj., abstinens-tis,

entia justifica prin legile fonetice alle

care se abstine; infrenatu, cumpetatu.

ABSTINENTIA, s. f., abstinentia
calitatea sau vertutea de a se abstind.

so1 sei si absolui, absolta si absolut u

Unii dupo analogi'a lorbeloru corbu, cerbu , ferbu , etc. , in cari
absolvere.

comparate cu latinele con us, eeri us, fer-

litnbei ; inse nu se potu justifica forme

date verbului absolrere dupo a patea,

conjugatiohe : bsolvire, absolvitu, etc.

de 6m ce limb'a nostra presenta forte

peine essemple pentru ac6sta-a; si cu
ataba mai pucinu forme de antani'a conjugatione : absolyare, absolvatu , etc.,

peutru co nu antuu in Buba neci unu

essemplu de assemenea scambare de
conjugatione.
compusu

Ccttu pentru intellessu,

ab, care, in acsta vor-

ba, la ide'a de departare unesce si cea

de completare, si d'in sol\ ere = deslegare, verbulu obsolrere insemna : a deslega, cu totulu, a desface pro deplenu ; si
de ad in speciale : 1. a desface detone

in baui, 2. a impleni deterie si oblegationi morali, 3. a Scapd de inculpan,

a deslegd de pecate san juramente,
a completa, depleni, perfectiona, lucrari sau studie.
* ABSONL, a, adj., absonaq, care suna

* ABSTINERE, abstina si abstiniu

si abstiiv, (p.2. abstini si abstii),abstinui,
abstinvtu si abstentu , abstinere; a tia
mai
departe, a departa,, a infrend ;
allessu reflessivu : a se abstin, a se de-

partd, a nu face, a fugf, a se infrend, a

se ferf de ver-ce, si in particulariu de
mancare si beutura multa.
ABSTINUTU, a. abstentus, part. d'in
abstinere.
ABSTRA.CTIONE, s. f., abstractio ;
actionea de a abstrap..,e; si de ad in particulariu, cd terminu'Illosoficu : 1. actio-

nea mentei, prin care acdsta-a dnparte

calitatile sau modurile do substantiele
lorn, si face d'in aceste rnoduri alle sub-

stantiei atatea fientie nedependenti de

a loru substantia : asia d'in rotunda si
rosiu , moduri , de usemplu, alle substantiei ceresia, mentea face, puma ab-

www.dacoromanica.ro

ABS.

ABB.

stractione, rosictio, rotundime, noue fientie sau substantie, cari au essistentia

numai in mente insasi;
2. facultatea
mentei de a abstrage, de a face abstractioni.
In plur.: abstractioni, se dice
de ideele abstracte , adeco de modurile
sau calitatile substantieloru despartite

ABSURDITATE, s. f., absurditas;

calitate de absurdn.
*ABSTRUDERE, abstrusisi abstrusei,

16

de substantie si redicate elle insesi la

gradulu de substantie.
*ABSTRACTU, a, abstract us, a dou'a
forma de participiu d'in abstragere, luata
cd adiectivu , 1. in intellessu originariu

si generale : despartitu cu violentia de

cea cu ce erd firesce unitu; departatu cu
2. in intelpoterea, smulsu, ruptu
lessu -particulariu : a. smulsu de la studiele si occupatiouile ordinarie ; b. copcentratu in seno, absorbitu in cugetarile

selle asid inatu nu mai vede si nu mai

ande ce se petrece in giurulu seu;
c. cd
terminu filosoficu si grammaticale in opposetione cu concretu. se dice de ideele de

calitati despartite prin cugetare de substantiele loru si considerate cd fientie

in mentea nostra : asid vorbele rosictia,

dulcetia, negretia, tara, marimc, etc.

se dicu abstracto cd si ideele- ce aceste
d. in matematica, de
assemenea in opposetione co concretu,
se dice de numere curate si neinsocite
vorbe espremu ;

de speci'a, obiecteloru numerate : in cinci

onzeni, de essemplu, numerulu este concretu , Oro cinci sencruru este numero
abstractu ; cantitatire desemnate 29rin

littere sunt si 92U potu fi de catu ab-

abstrustc, v. tr., abstrudere, a bagd a

fundu, a ascunde intr'unu loen anevoia
de aflatu.
* ABSTRUSU, a, abstrusns, part. pas.
d'in absrtudere; ascunsu bene , anevoia
de aflatu, si de aci: anevoia do,intellossu.
ABSURDU. a, adj., absurdus ; proprie : respinsu si de urechi'a unui surdu,

si de aci forte neplacutu la urechia;

de uncle : 1. contrariu mentei sanetose ;
2. fora tempu si fora bou;
3. tontu,
fora judecata, fora precepere, cu mente
sucita.
ABUNDANTE, adj. , abundants-ti s;
care abunda.
ABUNDANTIA , s. L. abundantia;

calitate sau stare de abundante.

* ABUNDARE, abundu si abundediu,
V. jntr. abundare, proprie : a essi- in

unde, a se versd , a se reversd; si de

ac : a fi in mare cantitate, a av 'multu
si chiaru cu prisosu, a fi cu indestullar
si chiaru a prisos, a fi forte avutu.
ABUNDATIONE, s. f., abundatio,
actionea de a abundd, de a se versd.
ABURARE, aburediu, vedi aburire.
ABURE si aburn , abore si abortt ,
s. m. , vapor, acea-asi vorba cd si latinulu vapor, vaptire, priu caderea lui
initiale si transformarea sunetului tenue

p ill medi'a b: aburi essu d'in ap'a ce

incepe a (la in fertu ; caldur'a sorelui

stracte.
* ABSTRAGERE, abstragn,abstrassi
Si abstrassei, abstrassu si abstractu , v.

solo aburi din lacuri, ri uri, mare ;

a
si negur'a 912t &Olt de catu dtsi aburi;

tr.; abstrabere, a despart cu violentia

unu ce de altu ce, cu care e firesce si

prin caldur'a sorelui din apele amentului; daui'a si rou'a se nascu totu d'in
aburii scossi
senultz pmentului ,
cure reciti se facu frasi apa; prin cal-

strinsu unitu; a deslip; a smulge, a rupe,

ten;

d ac in parte : a. a departd

de occupationi si studie favorite;

b. a

despart prin mente, moduli' sao cali-

norii inca Sc formedia d'in aburii SCOSSi

dura mare 1124 nannai, ap'a ,

ci si

celle

tatea de substantia; a despart mai multe

mai solide corpuri, cumu metallete, de

essemplu, se potu preface in aburi. Yedi

calitati unite in acea-asi substautia, si

vcip6).p.

a le considerd separatu, a anabsd; a des-

ABURIRE sau aborire, aurescu, sau

part modurile de substantra loro si a

aboresew, Si ctburare san abonare, aburediu. sau oborediu, V. tr. si intr., I aporare;
formato d'in abure: 1. cd transitivu, a es-

face si d'in elle substantie ideali , (vedi

abstractu si abstractione).
* ABSTRASSU, a, abstractus, antanra forma de part. d'in abstragere.

pune cevd sau pie Ciflell la aburi , a lu

trece prin aburi : 9nulti onteni , pentru

www.dacoromanica.ro

ACA.

17

ACA,

multe nepotentie, se aburescu : parti vetemate de alle corpului, inainte de a se trage,

se aburescubene. 2. cd, intransitivu , a

si plca foliele. La noi e mai connoscuba,

acaci'a falsa, unu arbore mare si formosu

scote aburi : callii de multa fuga aburiau infricosiatu; demaneti'a, dupo dille
si nopti caldurose, riurile aburescu;
de ad 3. a suffld incetisioru , vorbindu
de venturi : unu dulce venta aburesce

si in genere cultivatu mai in tta Europa,

cu una forma f6rte elegante, cu flori albe
ithea, si Cu unu mirosu f6rte placutu

despre media-di.

mele de acaciariu, in Daci'a inferi6ro

ABURITIJ, sau aboritu, si aburatu

sau aboratu, vaporatus, part. d'in aburire si aburar : espusu la aburi , incalditu sau moiatu prin aburi.
ABUROSU si aborosu , vaporosus,
1. plinu de aburi; 2. rara si affenatu

sub numele de salcdnu.

aburii; 3. intunerecosu, pucinu luminatu.

* ABUSARE (ab-usare), abusediu, v.
intr. , abuti; a face cu ceva usu departatu usulu ordinaria sau cuvenitu san

legitimu; a face usu reu sau contrariu;

a trage folosu de unde nu se cade a se
folosf.

ABUSATORIU,-Mria, adj, 6., caro abusdia.

addussu d'in Americ'a septentrionale ,

care se respandesce departe. In Daci'a

superi6re arborele e connoscutu sub nu-

ACACIARIU, s. m., acula, vedi Acacia.

ACADEMIA, s. f., academia, ((bocal/LEG), I. una gradina 16nga Athene, numita
asid, dupo numele proprietariului , Academu, care ua donh patriei selle cu condtitionea de a infientid intr'ins'a unu gymnasiu. Plaitone deschise intr'ins'a una
sc6la de filosofia, care luh numele de Academia. Sc61'a fuudata de Platone , Academia, durh peno la stingerea spiritului
filosoficu intre greci, si trecilprin diversa
fasi , d'in care causa se imparte in : Aca((mea vechia, inc,eputa de Platone , ea

* ABUSIVU (abusivas), adj., gallice

abusif; facutu prin abugu.
* ABUSU, pl. un, abusus, 1. actionea
de a abusd, 2. fapta abusiva.

representa idealismulu ; Academfa

inceputa de Arcesilau, ea representa

*ABYSSU, pl. e, f., abyssus, (goacoc),

proprio unu ce fora fundu ; si de ad:

mulu. Pilone nua,dmise distinctionea intro

Aeademi'a vechia, media si n6ua , ci ua

aduncime forte mare; si in particula-

considerh de una errre, pretendindu co

Academi'a n'a fostu neci una data dogmatica, cf totu de a una sceptica. Antiochu

riu : a. adunculu marei sau oceanului, b.

adunculu infernului.
*ACACIA, f., (acacia), (axcoda), ar-

bore spinosu de famili'a leguminaceeloru, subordinea niimosee/oru; cut foliele

simple, compuse sau &compuse; cu flori
frte varie , sessili, bractiolate, galbine,

albe, rosie verdfe. Numera mai bine

de trei ente de specie, d'intre cari cello
mai insemnate sunt acaci'a cu fructe sachar6se , d'in insul'a Santu-Dominicu ;
acaci'a mier6sa , d'in Arabia; acaci'a cu
tca mare, d'in America ; acaci'a feroce,
d'in China; acaci'a pennata , acaci'a saponaria d'in Cochinchina; acaci'a balsamica d'in Chili ; acaci'a de Egyptu sau
gummariu rosiu ; acaci'a de Senegallia
sau gummariu albu, caTe da substantila
connoscuta sub numele de gumma arabica; acaci'a porcului, d'in India; acaci'a
pudica, care la cea mai mica attingere ,

scepticismulu; Acadend'a 21646a, inceputa

de Carneade , ea representa probabilis-

inse se adoperh a impacd crea intre

academici si stoici, dicundu co differenti'a intre invetiaturia celloru doue sc6le
e mai multu in vorbe de catu in essentia.
Dupo densulu remase in Academia metodulu eclecticu-dogmaticu. II. Acade-

mia se numesce si sect'a academica in

comparatione cu celle alto secte contem-

porano , adeco cu cea Peripatetica, cea

Stoica si cea Epicur6a. III. 1. Academia
in tempurile moderna se numesce una
sala superiore in care se propune
sofi'a; apoi scole in cari se propunu cello
patru faculthti filosofi'a, teologi'a, juris-

prudenti'a si medicin'a, cari astadi de

commune se dicu universitdti; 2. Sc6le
speciali , precumu Acadando militare,
Academia de artile form6se, etc. IV. Academie se numescu societhtile de inve2

www.dacoromanica.ro

ACC.

ACC.

14

tiati pentru propagarea scientieloru, lit-

de a se innec se accatia de veri ce i

tereloru si artiloru : Academi' a de la

vine inainte ; neavndu ce se mi impute

Crusea, Academia de Inscriptioni, Academi'a de scientie essacte, etc.

ACADEMICU, adj. academicns, (xa-

se accatia de form'a vestimenteloru melle.

Fa-1132-4k), ralativu la Academia corpu academicu , discursu academicu , scripte

s6reci.

academice, societate academica.Subst.

membru allu Academiei.
ACAGIU, sau acaj, vedi acardtt.

pendens, appendeus, affigens, care accatia,

*ACANTIIA.CEE, sau acantacee, pl. f.

Bot. Familia de plante dicotyledonie, cari

Romanii d'in Macedonia dicu : catusi'a

accatia s6reci, miti'a sau pissicia prinde
A.CCATIATORIU,-tria, adj. s. sns-

spendura, affige, la MR. care prinde.

A.CCATIATURA, s. f., suspensio, appendix, spenduratura, adaussu.
*ACCEDERE, accedu, acces si, si acces-

au d t -pu genulu acanthu. Acanthaceele

sei, accessu, V., accedere) a se appropia,

se imiarti in trei mari triburi numite

a veu, a adjunge, a se unf, a appuca,

thunbergie, nelsonie, amatacanthee.

ACANIIIINU sau acantinv, a, adj.

a attach.
ACCELERARE, v. a., accelerare, a
face unu lucru se curra, se nArga iute, a
pressur, a men, rapide.
* ACCELERARE , s. verbale,

atuninus, ( -13.x.riekivoq), de acanthu, asse-

mine acanthulni, in form'a acanthului.

ACANTHU sau acantu, s. m. acanthus (axavaos), una planta erbacea, viyace, insemnata pentru formoseti'a sea.
Se connoscu d6uesprediece specie de acantu , proprio regioniloru tropice ; cu
esceptionea acantului mlle si a acantului,spinosu cari crescu natural in terrile
meridionali alle Europei. Aceste doue
specie d'in urma se numeseu si branca
de ursu. Folie de acantu se numescu ornamentele eapitellului corinthianu, sculpite dupo assernenarea folieloru naturali
alle acellei plante.
ACARIU, s. m., acuarius, 1. cellu ce
face ace; 2. instrumentu in care se tinu
acele.

* ACCANTARE, y., aceantare, a canta impreuna cu altulu, a canta pro 16nga

altulu, a insocf cu cantarea, a accompania
cu vocea sau ca unu instrumeutu musi-

ratio, in t. s. verbului.
ACCELERATIONE, f., acceleratio,
lucrare prin care se accelera.
ACCELERATIVU,-a, adj. modale,
acceierans , mediu accelerativu.
ACCELERATORIU ,-tcria, adj., s.,
accelerans, accelerator; care accelera, da
unu cursu rapidu unei lucrhri.
* ACCELERATU,-a, part. acceleratus,
miscare acc,elerata, in oppositione Cu mis-

carea retard ata.

* ACCENDERE, accendu , acccnsi, si
accensei, accensu, v., accendere, a apprin-

de, a inflamma, a attitia.

ACCENSIBILE, adj., acceusibilis,
cellu ce se accende, se appriude ca facilitate.
A.CCENSIONE, subst. f., accensus,

apprindere, inhumare.

de. Vorb'a oc5sta-a se pare a fi curatu

* ACCENTARE , si accentuare , accentediu si accentuediu , y. , syllabain

elevare, apune accentulu pre una syllaba,
a intond, a appesa tare pro una verba,
a espreme cu energa si claritate.

romana, inse radecin'a pote se fia dubia.

Cea mai probabile compositione se pare

* ACCENTARE, si accentuare, s. verbale, vocis elevatio, in t. s. verbului.

cale.

ACCATIARE, v., suspender, appen-

dere, affigere, a spendurd, a atarna, a

affige; la Romanii d'in Macedonia, a prin-

a fi d'in prep. ad, si subst. catas , ital.

gatto, gaita, isp. gato, gata, fr. cilla,
ehatte; mai pucinu probabile se pare cea
d'in ad, si fartiatulu verbu capciare, precumu si di] ivarea de la arborele acacia.
Usuln e forte desu, atatu in sensu naturale cht i si fi guratu : cellu ce e pre calle

* ACCENTATIONE, si accentuatione,

s. f., nceentunni lex, modulu de a pune

accentulu, intonatione.
* ACCENTATORIU, si accentuatoriurt6ria, adj., care pune accentulu, intona, inaltia vocea.
* ACCENTU, p1.-e, accentus, tonu, in-

www.dacoromanica.ro

ACC.

ACC.

tonatione, semnulu tonului: accentuacutu,

accentu grave, accentu circumilessu.
* ACCENTUARE, vedi acce9ztare, si
derivatele lui.
* ACCEPERE, accepu, accepui, acceputu, si acceptu, v., aecipere, a lud, a pri-

m; a audf, a intellege.
* ACCEPTARE, y., acceptare, a lud, a

prim, a admitte, a adoptd, a approbd.

ACCEPTARE, s. verbale, acceptio,
in t. s. verbului.
ACCEPTATIONE , s. f., acceptio,
adoptare, admissione , aprobatione.
ACCEPTATORIU,-tria, adj., acceptans, acceptator, care accepta, adopta,
admitte, appr6ba.
* ACCEPTIONE, s. f., aceeptio, luare,
primire; acceptionea unei vorbe, sensulu
intellesulu unei vorbe; acceptione de persone, respeetu pentru calitatea personeloru , preferirea sau reiectarea persone-

lora d'in respectulu Otra calithtile loru.

*ACCEPTORIU,-tria, adj., s. aceipimis, Receptor, acceptorius, care accepe ,
adopta, appr6ba.
ACCEPTU,-a, part. adj., acceptus,
primitu, placutu, gratu.
ACCEPTU, s. m., acceptum , actu
de primire in commerciu , declaratione
co primesce una obligatione.
ACCERERE, acceru, accerui, accerutu, si accesitu, v acquirere, a castigd,
a stringe, a cumperd.
* ACCERSIRE, aecersescu, v., acquirere, a castigd.
* ACCESITIONE, sau accisition e, s. f.,

aequisitio, castigare, castigu.

*ACCESSIBILE, adj., accessibilis,loeu
accessibile,Tucru acccesibile, persona aecessibile, adeco de care te poti appropid.
*ACCESSIBLLITATE, s. f. accessibili

tas , calitate de a se pot omuld appropid de cava.

ACCESSIONE, v. f., accesso,
aussu, lucrare prin care se adauge ceva.
* ACCESSIVU,-a, adj. modale, ce se
face prin accessione.
* ACCESSORIU,-s6ria, adj., aceesso
rius, (schol.), dependente de altulu. Lit-

19

accessu de friguri; intrare, accessulu la

principe e liberu.
* ACCESSURA, s. f. accessus, adaussu
prin accessione.
*ACCIDENTALE, adj., accidentalis,
aceidens, d'in intemplare.
* ACCIDENTE, m., accidens, intemplare, evenimentu neasteptatu.
ACCIDENTIA, , s. f., accideutia,
(pl. n.) intemplare; modu de manifestare

allu unei substantie substnti'a si aceidentiele ei.

tt ACCIDERE, y. mcidere (da la ad si

cadere), radacin'a vorbeloru acc. dente,

ccidentia, accidentale.
ACCIDERE, V. accidere, (de la ad
si eaedere), radecin'a participiului occisa
si a subst. occisa.
ACCINGERE, aeciligu , aceinsi , si
acrinsei, accinsu,v., accingere, recipr. a
se arcingt , a se prepard la una 1 al e.
ACCIPITRE, s. ni., ace"pit(r pt sere predat6ria, pas.,ere care plind alte
pasqeri; fig. predatoriu. furu
ACCIPITRLNA , s. f., mil llana ,
lactuca selbatica.
ACCISA , s. f (accisa), taiatu a
crestatura; una specia de tasse, de contributioni pre article.
*ACCLAMARE, v., acclamare, a stri-

tt

gd la cava, a approbd prin strigare, a

num pre cineva la una functioue priu
strigare.
ACCLAMARE, s. verbale, Reclama-

tio, in t. s. verbului.
ACCLAMATIONE, s. f., acelamatio,
strigare de bucuria, de approbatione, nominatione prin strigarea poporului.
ACCLAISLITIVU,-a, adj. modale ,
per acclamationem.
ACCLA'MATORILT ,-tdria , adj., acelamans, cellu ce acelama , striga apprOba prin strigare.
ACCLIMA.RE, wedi arelinzatisare.
ACCLLMATARE , vedi aeclimati&TM.

*A CCLIMATISARE, y., cceli natura

deprinde verunu animale

assnefacere,

em accessoriu, care se adauge la cellu

sau veruna planta cu clim a: a se aellmatisd, a se deprinde en clim'a.

principale.
*ACCESSU, s. m., accessus, appucare,

a se plecd spre cera, a favorl eeya.

* ACCLLNARE, v., accliirtre, a, pleca,

www.dacoromanica.ro

29

ACC.

ACC.

* ACCLINARE, s. verb., acclinatio, in

t. s. verbului.
* ACCLINATIONE , s. f., acelinatio,
plecare spre cava.
* ACCLINATORIUrtria, adj., accli
nans, cellu ce acclina, se plca spre ceva.
* ACCLINATU-a, part. , acclinatns,
plecatu, applecatu.
ACCLINU,-a, adj. acclinis, plecatu,

redimatu, allaturatu.
*ACCLIVITATE, s. f., accdvitas, redicatura sub unu Anghiu acutu la base,
redicatur'a unui terrena.

cu t6te derivatele ei, si a trecutu in t6te

limbele romanice, ba chiarn si in calle neromanice. Radecin'a ei e ital, compagno,

formata cu t6ta probabilitatea d'in lat.

med. compilaba, compasa d'in com si
panis, socia de pane.
* ACCOMPANIARE, s. verbale, cone
centns, in t. s. verbului.
ACCOPERIMENTU, pl.-e. coomperi
mentnm, coopertorinm , cooperculnm, te-

gumentnin, obiectu, acta sau moda de

accoperire in t. s. verbului.

* ACCLIVUra, adj., aeclivus si accli-

ACCOPERIRE, accoperiu, accoperii,

accoperitu v., cooperire, tegere, protegere,

vis, redicatu sub unu ftnghiu acutu la

velare, a accoperi una casa, unu lucru,

base.

una persna, a appera, a ascunde, a pune

ceva pre unu lucra ca se nu se vdia.
ACCOPERIRE , s. verb , cooperiendi,
tegendt actio, protectio, in t. s. verbulai.
ACCOPERISIU, pl.-e, tectum, tegmen.
ACCOPERITORIU,-t6ria, adj. s. coo-

ACCLVDERE, accludu, acclusi , si

acclusei, acclusu, v. acciodere, a adauge

la celle inchise; a inchide una epistola

sau alte scripte 16nga epistol'a principale.
* ACCOMMODABILE, adj., dc,commo.

das, care se p6te accommoda, se pato applica, se p6te invof.

* ACCOMMODAMENTU, m., accom.
modatio, invoire.
ACCOMMODARE, v., accommodare,

peHens, tegens protegens, tector, protector,

a applica , a adapta,, a adjusta, a invof;

recipr., a se accommoda, a se invol, a se

11101.

impaca.

liare, conducen), concedere; contendere

lides, a un, a impaca, a se invof asupr'a
unui pretiu, asup'ra unui servitiu; a concede, a permitte; a intonde cordele unui
instrumenta de musica ca se sune bene.

*A.CCOMMODARE, s. verb., accommo-

dallo, in t. s. verbului.
* A CCOMODATIONE, s. f., accommo-

dallo, applicatione, adaptatioue, adjustatione, invoire, impacare, concordatu.

*ACCOMAIODATIVU,-a, adj, modale,
accommodans, care se accommoda.
ACCOMMODATORIU,-tria, adj. s.
accommodans, accommodator,care accom-

moda, applica, adapta, adjusta, impaca,

face a se invof.
ACCOMMODATU ,-a, part., accom-

modatus, applicatu, adaptatu, adjustatu,

invoitu, impacatu.
* ACCOMPANIAMENTU, pl. e, comi-

tatns , assecntio, concentus, insociatura

insocire Cu unu instrumenta de musica
la cantarea cu vocea.
* ACCOMPANIARE, v., comitari, assectarl, concinere, a insocf in genere, apoi

a insocf cantarea ca unu instrumenta

de nmsica. Vorb'a achta-a e mata direpta d'in limb'a italiana, accompagnara

care accopere, protege, appera, ascunde.

ACCOPERITU,-a, part., eoopertus, te.
das, protect as, relatas.
ACCOPERITURA, s. f. tegmeu, velaACCORDARE, v., componere, conci-

ACCORDARE , s. verbale, in t. s.
verbului.
ACCORDATORIU rt6ria , adj. s.,
care acc6rda, unesce, impaca, se invoiesce, convine : care intende cordele unui

instrumenta de musica.
ACCORDU,

composttto, pac-

tio, pactum, conventual, consensns, concordia; concentus, invoire, unire, concordia ; unu accordu i musica , una consunantia de voci ; chiaue cu care se accarda instrumentele de musica. In vorb'a
acsta-a, precumu si in derivatele ei, sunt
daue radecine in jocu : corde, cor, eordis,

si carda, chonta, d'in cari se esplica si

diversele sensuri.
* ACCORPORARE, v., aecorporare, a
uni in una corpu, a incorpora.
ACCOSTARE, v. (ital. accostare), a

www.dacoromanica.ro

ACC.

ACC.

pune c6sta 16nga cesta, a allaturd, a com-

bing, a appropid; recipr. a se accostd, a

se appropid.
* ACCOSTATURA, s. f. (ital. aceosta-

21

cursei, aceursu, a., acenrrere, a allergi

la unu locu, sau spre verunu locu.
ACCURSU, m., accursus, allergare,
allergatura spre verunu locu.
ACCUSABILE , adj. , accusabills

tura), combinatura.
tACCREDERE, a ecredu, accredui, ae-

credutu, v., accredere, a di credimentu

la ceva, a face se crda.
* A CCREDITARE, v. Hem rei addere,

a face se se creda unu lucru, a dd, autoritate unui lucru.

*ACCREDITATU,-a, p art. auctorltate

pollens, cellu ce are creditu ; parere accreditata, parere cate se crede de multi.

caro se pete accusd, care merita a fi accusatu.

* ACCUSARE, v., acensare, a declari
co cineva a facutu una fapta, in genere
una fapta rea, unu peccatu, una errore,
unu delictu, una crime; a imputd, a critick, a mustrd, a inculpd.
* ACCUSARE, s. verbal, acensatio, in

t. s. verbului.

*ACCRESCERE, v. accrescere, a adau-

*ACCUSATIONE, s. f.,, accusatlo, lu-

ge prin crescere.
tt ACCUMBERE, v., aecumbere, a se

crare prin care se accusa, se critica, se

mustra, se crta, se inculpa cineva, i

pune, a se intende, a se mild 16nga cineva, a sed la mesa, (la vechii Romani

imputa ceva.
*ACCUSATIVUra, adj. modale, seensativus, casulu accusativu. Casulu accusativu (numitu de grammaticii moderni
complementu directu, obiectu reale, sau

cari maned culcati).

ACCUM.ULARE, v., accumulare, a

pune unulu presto altulu spre a formd

unu cumulu, a adauge, a multiplied, a
immulti.
* ACCUMULARE, s. verbale, accumu-

Ian, in t. s. verbultd.
ACCUMULATIONE, s. f., accumu-

latlo, adaussu de lucruri spre a forma

um] cumulu; immultire.
ACCUMULATORIU,46ria , adj. s.
accumulaus, accumulator, Care accumula,
pune unuln preste altulu, adauge, immultesce.
ACCUMULATU,-a, part., accumu-

latus, adaussu , immultitu, pusu unulu

preste altulu.

ft ACCURARE, v., accurare, a curd,

a se occupd ca =Ha diligentia de ceva,

passivu), nu se distingo prin forma in

romina de casulu nominativu, afora de pronuminile personali. Nominativu : eu, tu, ellu , ea, noi, voi, ei, elle.
Acusativu : me, te, se, lu, ua, ne, ve, se,
i, le, in conjunctione cu verbulu ; sau pre
mene, .2.e tene, pie setae , jre ellu, pre
ea, pre noi, pre voi, pre sene, pie ei,pre

elle, candu aceste-a stau singure , sau

candu se punu pleonastice pre 16nga celle

conjunct. La numinile de persone, fia

proprie sau communi , spre distinctione
de nominativu se pune pre inaintea accusativului, precumu si la numinile de a-

nimali candu ar pote cad indeuentia

asupr'a obiectului reale, cumu : leuluin-

a proved , a Mk mesure spre a se face

vinse pre ursu ; candu inse nu incape

ceva.

indouentia, prepositionea pre este superflua p. e. junghiati vitellulu cellu grassu.

Chiaru si inaintea numiniloru de persone
candu nu e bou de indouentia , prepositionea pie e superflua : fia-care parente

ACCURATETIA, s, f., cura exacta,

essactitudine , precisione , pun ctualitate.
*ACCURATIONE, s. f., accuratio, sollicitudine, essactitudine, diligentia, provisione cd, se se faca una lucrare.
*ACCURATORIU,-t6ria, adj. s. accurails, care accura, se occupa cu diligentia, provede cd se se faca una lucrare.
ACCURATU,-a, part. adj., accuratus, facutu cu multa diligentia, essactu,
precisu.
* ACCURERE, accurru, accursi,siac-

si ama copiii. Nu se pune prep. pre inaintea numiniloru de persone candu aceste-a figura numai c insemnare generale, p. e. connoscemu multi 6nieni cari
Rominii d'in Macedonu sciu serie.

nia inse nu facu neci una data usu de

prepositiunea pie, cd, se distinga accusativulu de nominativu, ci dicu semplu:

www.dacoromanica.ro

ACE.

22

ACE.

eu vr eu tene; tu nu vreintene; ausiulu vrea

nepotii sei;turculu uccise crestinulu;metna mama splla, etc.; in locu de incarcatele
daco-romane: eu te dorescu pre tate, tu nu

me doresci pre inane; 7nosiulu doresce

pre nepotii sei; meina pre mana spt',11a.
T6te prepositionile addeverate regu
accusativulu in limb'a romna, precumu
se p6te ved d'in constructionea loru cu
pronuminile personali : in mene, in ten e,
in sena, de V1C22C, de tene, de sane, d'in
tene, d'in sena, la men , la
mene,

tene, la se,,te, de la t tete, de la tenc, d

la sena, cv mene, cu tere, C14 sane, 16ra
mene, f6ra tare, f6 -a sot , pre n ene,
pre lene, pre sene, prin
nr'n tene,
prin sane, sub mene, sub tene, svb sene,

etc.; afra de ac lle repositioni car au

luatu form'a de s tbstar.tr e, precumu se
pte ved 0..'in s 1,,unueleP art'cluli , si
cari ceru genet;v1 u p. e.: e it a sei,

asupr'a n-ailt

i t co t a 1 g ru,

inderet, '? car -e7

cu cariplepositi ; con r

pr

lv r

im Ile
ub
-

possessive chiaru c6, cu ne

tive in genere si numeiu, n. e.: ina tte
mea, asupr'a nst -a, in e ltr a v ra,
d'inderetulu tau, e desup du seu, 6, si
cu subshntivele . in fac?'a mea, in dosulu ten, in parteanstra, n coprinsulu
L

seu, in madi-loculzt vostru, in um' a mea.

ACCUSATORIU,46ria, adj. s., accusans, accnsatorius, accnsator, care accusa.
ACCUSATRICE, f., accusatrix, femina care acensa, femin'a accusatoriului.

* ACCUSATU,-a, part. adj., accusa-his, care se accusa, inculpatu, datu inaintea judechei prin declarare co a commissu una fapta contraria legiloru.
ACELLU, acalla (acea); genit. acellui,
acellei ; pl. acelli (acei), acalle; genit.
acelloru, pron. dem. ine, lila, illud, compusu d'in ellu , ella (ea) , elli (ei), ella,
mai ant-Mu in cellu , cella (cea), cclli ,
(cei), celle, apoi in acellu, accha (acet9,

acelli (acei), acalle. Partea anteri6re se

pare a provenf d'in hic, brec,itoc, care
la latini e posteri6re lilie, itlice , Bloc,
(adeco iflhic, Mimeo, illhoc), prin transpositione hic-111e , htec-lila , hoc-illud.
Candu pronumele e substantivu, i se ad-

auge suffissulu a in t6te casurile, acellu-a, acella-a (acea-a), acellui-a, acellei-a , acelli-a (acei-a), acalle-a, acelloru-a; assemine candu e pusu dupo substantivu, omulu acellu-a,muierea acella-a
Acellu-asi, acalla-asi
(acea-a) , etc.
(acea-asi), acellui-asi, acellei-asi, acelli-

asi (acei-asi ), acelle-asi, acelloru-asi ,

insmna identitate, idem, eadem, idem.
* ACEPHALU, sau acefalu, s. m. aceplialiis
fra capu; 1. animale
fra capu apparente , p. e. molluscele ;
clericu care nu reconnosce pre episcopu
de capu allu seu , una specia de eretici;
versu acefalu, versu f6ra inceputu.
ACEPHALIA , sau acefalia, s. f.
lipsa totale de capu.
* ACERA s. f., agnila, passere rapace

d'in famili'a falcomloru, pentru tara si

ageritatea ea, num ta .regin'a passeriloru. Acer a figurdia c, emblema a stab lui romal u, apoi e insemnu allu leg;
i r mane. cera se numesce si
C

ellati lea de a 'pea caprului.

ACEI I ,kRE, y, acerbare, a amarf,

a i spri, a invenin. prin vorbe, a supp r presto mesura.
ACERBARE, s. verbale , acerbandi
actio, in t. s. verbulni.
ACERBATORIti,-t6ria, adj. s., acerbans, care acerba, amaresce, inaspresce, invenina.
* ACERBATIONE, s. f., acerbandi itch, lucrare prin care se acerba, se amarme, se inaspresce. se invenina.
* ACERBATU,-a, part. adj., acerbatus, amaritu, inaspritu, afflictu, inveninatu.
ACERBITA.TE , s. f., acerbitas, amartme, amartia, amaritione, erudelitate, aftlietione.
*ACERBU,-a, adj., acerbns, amaru,
crudu, necoctu, nematuru, acru; severu,
inimicu, ostile.
ACERLFERU , s., aquilifer, legionariu care duce acer'a c6, insemnu allu
legionei.
ACERINU, sau acilinu,-a, adj., aquilinus, de acera; nasu acerinu, nasu
curbu ca nasulu acerei.

ACERU, m acer, aceris, n., unu

arbore allu carui nu= a degeneratu f6rte

www.dacoromanica.ro

ACI.

ACH.

in limba romana, in ctu a devenitu arciariu.

ACERVALE, adj., acervalis, in forma de acervu, cumulo, gramada ; syllogismu acervale, adeco sorite.
* ACERVARE, v., aceryare, a forrad
unu aceivu, sau una gramada, mai vertosu de grAnu.
ACERVATIONE , f., acervatio, lucrare prin care se acerva , se cumula, se
formdia una gramada.
* ACERVATORIU,-t6ria, adj., s. acervans, acervator, care aduna multe lucruri
si le arrunca unulu preste altulu.
ACERN ATU,-a , part. , aeorvatus,
cumulatu, incarcatu.

*ACERVU, s. m. acervns, gramada,

mai vertosu de grdnu.
ACESTU, acesta; genit. acestui , acestei; pl. acesti, aceste; genit. acestoru;
pron. dem. iste, ista, istud, compusu d'in
estu, sta, csti, este, mai antftiu ii cestu,
csta, cesti, cesto, apoi in acestu, acista,
acesti , aceste. Partea anteri6re se pare
a provent d'in lile, 'me , hoe, care la latini e posteri6re istie, istmc, istoc, (adeco
isthic , istlute, isthoc) prin transpositione
hic-iste, luec-ista, hoc-istud. Candu pro-

numele e substantivu, i se adauge suffissulu a in t6te casurile, acestu-a, acsta-a, acestui-a, acestei-a, acesti-a, aceste-a, acestoru-a; assemine candu e pusu
dupo substantivu, omulu acestu-a, mulierea acsta-a, etc.
Acestu-asi, acesta-asi, insmna identitate.
ACETABLU , acetabulum, vasu de
acietu, acietariu; in anatomia cavitatea in
care intra capulu unui osu , inclavatura.
ACETU, s. ni. acotan), vedi acietu
t6te derivatele lui.
* ACHROMATICU, a, 11j. (axpay.amc64)

f6ra colore, prisma, lente sou

vitru achromaticu, care destruge colorile.

ACHROMATISARE, v. (axpolioccE-

Cm), a destruge, a absorbe colorile d'in

imaginea unui obiectu vedutu prin vitru.
ACHROMATISMU, a. m. Caxpa.y.a-

Ttap.64), destructionea coloriloru in instrumentele optice.

ACI, adv. locale, ibi, compuse : acia ,
plane ibi, acillea ibidem. Aci, in acellu
locu unde tsci , unde vedi, mide arreti

23

tu; acia, chiaru ad; acillea in acellu-asi

locu. Pre aci, de aci, ca9nuaci; pre acillea, de acillea.
ACIA , s. f. acia, filuni, fibra, firu, fiamepa, acia
bra; acia de l'nu, ocia
t6rsa, acia r sucita, ac'a de cosutu, acia
svpti -e, ocia grssa. n unele parti d'in
Daci'a super'ore se dice si in Ion de fu, cordella , si chiaru in loca de
t'una : lga cu aci'a corne e boului, a mecu aci'a, ad8co cu funea.
suret
Aci'a cutitului, firulu de aciariu care se

desface de pre ascutitulu cutitului prin

continu'a ascutire.
ACIARIOSU , a, adj. (deriv, d'in aclariu), chalybe refertus, plinu de aciariu.
ACIARIRE, escu, v. (deriv, d'in aciariu), chaly be inducere, indurare, a preface

in aciariu, a intarf; fig. a interritd, a invenind.

ACIARITU, a, part. (d'in aciariu) ,

chal) be inductus, induratus, intaritu; fig.

interritatu, inveninatu.
ACIARIU, s. m. (de la acia), cellu ce
face sau vende acie , fire. In unele parti
d'in Daci'a superiore cellu ce face sau
vende funi, funariu, restio, rostiarins.
ACIARIU, pl. je, ales, chalybs, combinatioue de ferru cu carbone spre a lu
face mai dura sau mai rigidu. Pronunti'a vorbei acestei-a s'a alteratu f6rte in
gur'a poporului : a netonicu a trecutu in
et, care fiendu greu de pronuntiatu la inceputulu vorbelotu s'a prefacutu in o;
terminationea ariu a trecutu in forma diminutiva ellu, aciellu. Acea-asi pronuntia

alterata s'a intensa si assupr'a derivatelora aciarire, aciaritu, aciariosu.

ACIDWERU, a, adj. (aeidifer). In
chymica se dice despre materiele cari
coprindu in sene unu acidu.
ACIDIFICARE, v. (acidificare). In
chymica, a face acido, a preface in acido
unu corpu, a i comniunici proprietatea de
acidu.
* ACIDITATE, s. f. aciditas, calitate
de acidu, acrime.
*ACIDU, a, adj. midas, acru; ape acidc; corpuri acide in chymica.

ACIDULARE, v. a preface in acidulu, a communi J. uuui corpu proprietatel de acit ulu.

www.dacoromanica.ro

ACE.

* ACIDULU, adj. acidulus, -acrisioru

subacidu, sarbedu, unu gradu inferiore

de aciditate in chymica.
ACIELLIRE, v. vedi aciarire.
ACIELLITU, a, part. vedi aciaritu.
ACIELLOSU, a, adj. vedi aciariosu.
ACTELLU, p. e, vedi 2. aciariu, pl.
je. Intre altele , in pl. acielle la pusca ,
insmna amnarie la pusca.
ACIETARESSA , s. f. uxor confectoris vei venditoris aceti, fernin'a acietariului.
ACIETARIU, s. m. confeetor vel
venditor aceti, care face sau vende acietu.
ACIETARIU , s. m., acetabulum,

vasu sau butelia de acietu.

ACIETIRE, e.scu, v. a preface in acietu;

recipr. a se acieti, aceseere, a se preface in acietu.

ACIETOSU, a, adj. (acetosus), trecutu

in stare de acietu, plinu de acietu, imbetatu Cu acietu.

ACIETU, s. m. metal, vinu trecutu

in stare acida sau acra, mustu de mere
sau de alte p6me trecutu in stare acida
sau acra. Pronuntra vorbei acestei-a s'a
alteratu f6rte in gur'a poporului : a netonicu a trecutu in a, care fiendu greu de
pronuntiatu la inceputulu cuventeloru s'a
prefacutu in o; intre c si e s'a veritu unu

i scurtu, si asii c a trecutu in siueratri'a suptire, ch in acia, acie, scia, skie,

lacia, 1 iciu , licie, bract* u , bracie. Asupr'a

acestoru modifichri de pronuntia se pare

a fi avutu locu si greculu 6,!oq , isfatoy.
Derivatele acietariu, acietosu, acietire,

au dussu cu seno pronunti'a alterata a

radecinei bru.
Vedi discussionea in
Glossariu,

ACILINU, a, adj. vedi acerinu.

ACILLEA, adv. midem, in acellu-asi
locu unde esci, vedi, arreti, sau dici tu ;
pre acillea, de aeillea.
ACILONE, s. ni. natal, ventu care
bate despre mdia-npte.
* ACLLONARIU, ia, adj. aquilonarius,
despre mdia-npte.
ACIOSU, a, adj. flbris refertus, plinu
de fibre, fibrosu.
ACIRARE,- v. aspirare, a aspirti, a astepth sau a cautd, a ambld se capete de
la altulu : eau tin omulu at* allu sett, 92/4

acira la man'ca

Vorb'a acsta-a e,

fOra indouentia, alterata d'in aspirare,

preen= arrta t6te sensurile ei. Deci

vedi insusi aspirare.
ACISIORA, s. f. Ilium subtile, acia
sau firu suptire. Diminutivulu de la acia
d'in care causa pastrdia si siuerat6ri'a
sup tire aciisi6ra.
ACOLLEA , adv. 1bi, determinarea
mai de appr6pe a lui acollo; pre acollea,
de acollea, infracollea.
ACOLLO , adv. Ibi, in acellu locu ,

uncle nu sum neci eu neci tu; pre acollo,

de acollo, inteacollo.
* ACOTYLEDONIU, ja, adj. (&lamX718(6), fOra lobi sau cotyledoni (xotoXyla6r)); terminu de istori'a naturale, se
dice despre plantele cari sunt lipsite de
lobi, precumu sunt buretii, muschii, algele, ferigele, etc. Plantele acotyledonie
se numescu si inentbryonie, pentru co in
addeveru celle ce n'au cotyledoni n'au neci
embryone.
ACORE, s. f. acor, acrime, calitate
de a acrf.
*ACRIFOLIU , s. m. acrifolium, unu
arbore.
A.CRIME, s. f. acor, acritudo, gustu
acru. La Romanii d'in Macedonia, mustariu.

ACRIMONIA, s. f. acrimonia, sap6re acra , muscatria si piscatoria; acrimonia stomachale , desvoltare de acrime in stomachu ; fig. vivacitate , ard6re, severitate, veementia; acrimone a
in caracteriu, in vorbe.
ACRIRE, escu, y. a. acidum redden;
recipt. a se acri, acere, aeescere, a se
face acru; se acresce vrdi'a , se acrescu
leguminile, se acrescu pomele, se acresce
laptele, etc.
ACRIRE, s. v., acor, in t. s. verbului.
ACRISIORU, a, adj. subacidus, dimi-

nutivulu lui acru, adeco pucinu acru.

ACRITATE , s, f. aeiditas, aciditate,
stare acra a unui lucre; fig. acritatea vorbelorac, gesturiloru.

*ACRITUDINE, s. f. acritudo, form'a

antica care a trecutu in acrime , gustu

acru, stare acra.
ACRITITRA, s f. res acida, lucru acru,

sucu acru, supa acra; pL acrituri, legu-

www.dacoromanica.ro

AcT

mini, p6me acre, adeco trecute prin fermentatione in stare acida.

* ACROBATICU, a, adj. acrobaticas,
(empopecrot60, relativu la artea acrobatica.
*ACROBATU, s. ni. acrohates,
OTO, cara j6ca, salta pre fune.
ACROCHORDU, sau acrocordu, s.
acrochordou, (3expozopa6v), negu sau
negellu
*ACROLITHIT sau =plan, s. ni. acreiithas, (3.xpai.0.0), casa de p6tra sau de

marmure, sau a carei parte superi6re e

de Otra sau de marmure. Arda.
ACROPODIU , pl. ie , acropodimn,
(Capoirdatov) , base , pedestallu ,

in ar-

pului,ed si actionea corpultd,asupe a suffletului, tiu se pte neg4; actionea srclui

asupr'apamentului, cd si asupr' a cellorn
alte pl anete, consiste in attractionea ce essercita acellu-a asupr'a acestoru-a, pre-

cumu si in luntin'a si caldur'a ce srele

tramitte planeteloru; fia-carei actione respuncleuna reactione; actionei de (atraetione a srelui r espun de act ion ea de repul-

sione a pamentuluisi a cellorualte planete. In scientiele physice : a. in chymica,

actione chmica,prin care mai multe corpuri puse in presentia unele cu altelelucredia miele asupr'a altoru-a, se descom-

punu si intra in combinationi n6ue;

b. in physiologia: aetione animale,actione

ACROSTICHU, s. m. (dospom),,M,

vitale, actione muscularia, actione Mrv6sa, actione organica , etc., in bou de

lucrare a principiului de vi6tia, a muschiloru, a nerviloru, etc.;e. in mecha-

versuri alle caroru littere initiali dan

pica, miscarea communicata de u uu carpa

unu cuventu sau unu nume. In baseric'a

oriental mai Oto stichirele sunt acrostiche cari presenta numele autoriului.

altiii corpu : actionea massima, actionea

minima , cantitatea actionei, productulu
datu de mass'a unui corpu multiplicata
cu teleritatea corpului; ecalitatea actio-

chitectura.
* ACROPOLE, s. f. aeropol le, (a)r.p6-

itatO, castellu pre unu loca inaltu.

*ACROTERIE, s. pl acroterla (&r.pco-

rfpta), estremithti (in architectura), pe-

nei si a reactionei.

destalle la estremiatile unui frontispi-

ner); a intenti processu (actione), a trage

lucrare, potere, facultate, functione, medilocu : caracteriulu principale allu substantiei spirituale este actionea; cui tipsesee cugetarea, lipsesce si actionea.
3. productu sau resultatu allu lucritrii
fapta : in tte actionile acestui more barbatu se vede stralucindu vertutea in ttita
fortnoseti'a ei. II. De la insemnarea generale vorb'a actione a trecutu la multe

inaintea justitiei ; am actionata pre toti

alte speciali, in care iuse se reproduce

debitorii mei cari n'ait voitu se respunda

datoriele.
A.CTIONARIU , s. m. (fr.. activn.
naire), possessoriu de actione sau de actioni , adeco de una parte a capitalelui

insemnarea generale de lucrare, miscare,

potere, functione, fapta, sau resultatu allu
lucrarii; si a nume: 1. in spher'a juridica :

chi; (in anatomia) estrimitAtile corpului,

capulu, mftnile, peti6rele.
ACRU, a, adj. (a eer, ncris, aere),acidus,

care are calitate de a pisa, la ffustu, de

a produce in organele gurei, guturelui,
stomachului sensulu de acrimonia.
ACTIONARE, ediu, v. (fr. t'aloa-

2. principiu de

a. traducere sau tragere in judicata ,

pusu in commerciu. Actionarii bancei

dreptulu de a trage in judicata, de a intent processu, de a reclami ce e allu

Romaniei, actionarii canalelui de Sum,

nostru : a ar actione pentru cera in

actionarii calliloru ferrate romane. A

intruni pro actionari in una societate

contr'a cuiva ;

generale.
ACTIONE, s. f. a etio, (de la verbulu

agere), I. lucrare, miscare 1. in oppositione cu passione sau passivitate si Cu

reactione: mentea este in necontenita actione; actioneapropria mentii se chiama
cugetare; actionea suffietului asupr' acor-

adione civile, care are

de obiectu interesse a unui cetatianu (ci ve),

in oppositione cu actionta criminate sau

publica, care are de obiectu una fapta

criminale , ce attenge ordinea publica si
pte vetemd, societatea intrga; in dreptulu romanu actionea civile, care decurre

d'in dreptulu civile, in oppositione cu

actionea pretoriana, care decurre -d'in
2*

www.dacoromanica.ro

26

ACT.

ACT.

dreptulu pretorianu ;
actione perso- lorit si corpuluiintregu, precumu si flesnale, care e indereptata incontr'a unei sionile vocii, cari in pronuntiarea unei
orationi, sau in representarea unei drapersone ce credemu obligata atra noi;
actione male, care are de obiectu reven- m , cauta se se faca commessuratu cu
dicarea unui lucru ce se afla in mn'a ideele si sentimentele espresse prin vorcuiva, f6ra c6, acestu-a sa fia personale be : actionea este limbacorpului; actione
obligatu ;
actione hypothecaria, care pathetica si plina de focu; Demosthene
se da unui creditoriu hypothecariu in con- intrebatu de trei ori, care e calitatea pr intria uuui tertiu ce tine lucrulu immobile cipale a unui aratoriu, respunse contihypothecatu;
actione mobiliaria, care nuu : actionea; b. evenimentulu prinare de obiectu cererea unui lucru mobile, cipale allu unei compositioni poetice,
in oppositione ca actionea immobiliaria, allu unei epopee, unei drame, unei ficprin care se reclama unu lucru immobile; tioni romantice : Aristotele cere dela
actione possessoria, prin care cine va epopee si drantate tripla unitate de accererecuperarea possessionei unui dreptu, Gone, de tempu si de locu,modernii respecta in dramate numai unitatea de acsau mantinerea in acea possessione;
actione negatria, prin care unu proprie- tione; actionea dramatica, de si un'a, se
tariu nga co proprietatea sea ar fi sup- compune d' in mai multe parti de actioni
pusa verunei servituti; actione directa, numite acte ;
c. insemnrile de sub
care se da incontr'a auctoriului unei a. si b. se applica si la pictura, sculptura,
fapte, in oppositione cu actionea indi- etc. : in acestu tabellu t6te sunt pi acute,
recta, data incontra cellui suppusu auc- actionea rpresentata c si aclmirabilea
toriului unei fapte sau obligatione ;
dispositione a figuriloru in parte, cari
actione mista, care fiendu personale in de si in mare numeric, nu se impedeca
principiu , duce la acellu-asi res ultatu
inse un' a pie alt'a in actionea loru.
si cea reale;
actione principale, care De aci: d. vivacitate, ard6re, focu in luare in vedere obiectulu principale allu crare san vorbire : cata actione in t6te
reclamationei, in oppositione Cu actionea cate dice si face acestu orna! celle mai
incidente; in drephilu romanu actione multe scene d'in acsta drama sunt f6ra
3. in artea militare, batalia
arbitraria, prin care judicele p6te deter- actione.
min ci ce satisfac ere se dea cellu trassu pre uscatu sau pro apa. 4. in commerin judicata cellui ce fu trage , f6ra se ciu : a. partea de spese si de fol6se ce
mai condamne pre acellu-a, d6co ellu da are cineva d'inteunu capitale pusu de
acea satisfacere;
actione de bunacre- una societate pentru essecutarea certortt
dentia , prin care judicele p6te estima lucran i ;
b. cartea sau documeutulu
dupo ecitate la ce summa se condemne care representa acea parte si care se pte
pro cineVa, in oppositione cu actionea de negoti c ver-ce alLe valori : a vende
dreptu strictu, in care judicele nu pte sau a comperd actioni, actionile cada s au

condamn pro cineva a respunde una

se urca, am mata trei actioni de alle

summa mai mare sau mai mica de ctlEu

cea prescrissa de lege;
b. forma sau
formula legale dupo care se cadea la Romani, a se cere dreptulu sea : Flaviu divulge; actionile connoscute pno aci numai patriciiloru si tinute secrete de den-

5. actione sau
cedlei ferrate romane.
actioni de gratie, manifestare de recoilnoscentia , multiamire : pentru acsta
insemnata victoria armae a si poporulu

sii; actionile flaviane, cietionile aeliane;

c. orationea sau cuvntulu patronului (actoriului) pronuntiatu sau scrissu in una causa j udiciari a (fr. plaidoierip):

admirabile e actionea lui Cicerone

contr' a /ui Verre.
2. ca tern3inu de
retorica a. misdrile faciei, alle

addussera lui Domnedieu actioni de

gratie.
* ACTIONISTU, s. m. (fr. actioniste),
care face commerciu cu actioni, compera
si vende actioni, jca la bursa cu actioni.
* ACTITUDINE, sau attitudine, s. f.
habitus ad agendum paratns, (ital. attitn.
dine, fr. attitude), positione parata, spre
una lucrare 4bilitate , dispositione ; la

www.dacoromanica.ro

ACT.

ACT.

pictori positione, positura, statura: actitudine sau attitudine pictorsca, actitudine grati6set, actitudine fortiata; ellu
luet una actitudine ammenitiat6ria;l'am
aflatu infrunaactitudine pucinu cuviin-

lucru care presenta una inter esse actu ale,

ti6sa.

nerea acteloru publice.

* ACTUOSITATE, s. f. status actin).
sus, lucrare cu multa fatiga.
* A CTUOSU , a, adj. actuosns, plinu

* ACTIVARE, ediu, v. urgere, excitare, (fr. activer), a pune in activitate;

a face cl lucrarea se mrga mai iute, a
pressi, a pressurl, a anim6; in medicina:
a activ circulationea sangelui; activati
lucretrile.

una utilitate.
ACTUARIU, s. m. actuarius, csre
serie, conserva actele, (adeco lucarile
scrisse), notariu insarcinatu ca compu-

de lucrare, plinu de actione , pEna de

fatiga.
ACIT ,

ACTIVITATE, s. f. activitas, lucrare diligente, energica, seri6sa; facultate de a lucrd , potere , taria energia ;
stare activa : activitatea omului, activitatea suffletului, activitatea focului; ellu
are multa activitate, ellu e onzu fora activitate; acestuofficiariu nu tnai e in activitate, adeco in functione, in servitia.
* ACTIVIJ , a, adj. modale , activas,
lucratoriu, diligente, energicu. In grammatica, verbu activu, care arrta una lucrare a subieetului , in oppositione ca
verbu passivu.
* ACTORITJ , s. m. actor, lucratoriu,

factoriu ; in specie in teatru jucatoriu ,

essecutoriu allu unei drame; in fora cellu
ce intenta processu, cellu ce trage in judicata; la Romani accusatoriu inaintea
judeciului.
ACTRICE s. f. actrix, lucratria;
in specie in teatru jucat6ria, essecutria
a unei drame.
ACTU, pl. e, actus, lucrare, faptu,

fapta; in teatru parte de drama, in genere se impartu dramatele in cinci acte,

dro potu se aiba simai pucine; in affacerile juridice sau politice documenta,
scriptu official e; in cancellaria acte, lega-

tare de rnai multe scripte relative la una

cestione; in filosofia in acta, opp. in po-

tentia, ce essiste in actualitate sau in

realitate; in baserica actele apostoliloru,
lucrhrile, faptele apostoliloru; in adunhrile officiale actu de presentia.
* ACTUALE, adj. actual's, ce e in lu-

crare, ce se manifesta prin lucrare, ce

se face acumu, presente.
ACTUALITATE, s. f. status actu-alis, res pra3sentes, stare presente, stare

manifestata prin lucrare; calitatea unui

27

pl. ace, acns, instrumenta de

ferru suptire ascutitu cu care se c6se, se

impunge sau se infige.
A.C26 magneticu, acula bussolei, pertica fina de ferru
ascutita la amend6ue capetele, sustinuta
in ecilibriu, care se indereptedia regulatu ou unulu d'in polii sei spre m6dian6pte.
ACt, adv. vedi acumu.
ACUARIU, s. m. acuarlus, cara face
ace. Vedi acariu.
-11-ACUERE, v. amen), radacin'a vor-

belora : actinic, acutu, acutire, ascutire, etc.

* ACULIU, s. m. aculeus, acu suptire,
acusioru, aculu albinei, totn lucrulu prin
care se p6te impunge cl prin anti acu.
* ACUME, m. pl. acvmini, acumen,
vertice suptire, punsetura, petrunsetura,
penetratione, spiritu petrunditoriu, subtilitaters ingeniu acutu.
ACUMINARE, v. acuminare, a ascutf verticele, a face unu vertice suptire
ca se p6ta impunge.
*ACUMINARITJ, m. acuminarlus, care
ascute.

ACUMINOSU,-a adj. acuminatus,

plinu de acume, lidos ascutitu, f6rte penetratorin, Mae petrunditoriu.
ACUMU. ac, adv. ma, modo, in acestu punctu, in acestu momenta, anunci.
De acumu, din acestu mementu ; pno acurnu, peno in acestu momenta, contrassu: acing, amzi, compuse: acusi, aeumu-a.
ACUSIORIU, m. acus parva, acti mica.
*ACUSTICA, f. acustica, (&xouarcx)),
scientia care se occupa cu teoria audiului.
*ACUSTICU, adj. acusticus (&xcipatc7.60 relativu la audiu.
ACUTTRE, v. acnero , vedi aseutire.
ACUTITU, s., ado', vedi a,scutitu,

www.dacoromanica.ro

ADA.

ADD.

ACUTITU, m. culter, vedi cutitu.

ACUTIU, s. acus parva, acu micu,
* ACUTU, part. adj. acntus, ascutitu,

tonu acuite in musica, accentu accutu

in grammatica (p. e. ard).
t AD, ad, propositione latina care occurro in limb'a romna numai in compositioni, vedi a.
* ADACTIONE, s. adactio, constringere, constrictione, obligatione de a face
ceva, p. e. de a presti juramentu.
* ADACTUra, part. adj. adactus, constrinsu, impinsu, bagatu.

* ADAGIU, pl. adagie, s. adagium,

sententia morale, proverbiu; copillii

vitia, adagie in sala.

* ADAMANTE, m. adamas, (&aat.m4),

ferru tare, ferru massivu in anticitate,

acumu insmna una para preti6sa diamante.
*ADAMATINU,-a, adj. adamantinas,

de ferru tare, sau de diamante, dura ca

diamantele.
ADAPARE, v. adaquare, a di apa de
beutu; a adapd vitele, callii,boii; se dice

si a adapd pre unu/u cu veninu.

ADAPARE , s. verbale , agnatio, in
t. s. verbulni.
ADAPATORE, s. f., loculu mide se
adapa vitelo.
.ADAPATU,-a part. potns, cellu ce a
beutu, imbutne, adapatu cu principie sanet6se.
ADAPATU, s. m. aquatio, potio, po-

* ADAPTARE, s. verbale, adaptandi

actio,in t. s. verbului.
*ADAPTATIONE, f., adaptandi
lucrare prin care se adapta.
* ADIPTATU,-a, part., adaptas, accommodatu , formatu asi el se correspanda scopului sau destionationei selle.
ADASTARE, v., (ad-abstare), exspectare, a astepta.
ADAUGERE, adaugu, adaussi , si adaussei, adaussu, si adauctu, V. adangere,
addere, adjungere, adjicere, a mai pune
cava 16nga colla alte : nu mai potu adauge nimica;ellumai adaussela celledisse
de mena; la fapt'a rea adausse cruclelitatea. Formele adaugare si aelaugire nu
se potu approbi, de si unii credu co prin
trecerea la alto conjugationi s'ar modific, intellessulu verbului. De assemine
este anormalescambarea lui uin o, adaogene, adaossu.
ADAUGERE , s. verbale , adauctus,
additio, adjunctio, adjectio, eppendix,

t. s. verbului.
ADAUSSU, part., additus adjectus,
adjunctus.
ADAUSSU,
s., additamentum,
appendix, appendice.

tt ADDERE, adder e, radacin'a derivateloru additamentu, additione, additionale, additionare.

ADDEVERARE, addeverediusi cuideverme, addeverescu, v., demonstrare, pro-

bare, attestari, confirmare, a arreti ad-

tallo, lucrare prin caro se adapa; adapatulu viteloru ; mena vitelela adapatu.
ADAPATURA, f., aquatio, potatio,
starea de a fi adapatu.

verulu, a demonstrk, a attest, a confirmi.

ADDEVERATU,-a, adj. (ad-de-veras),
veras, certus; t6te cate ve am spusu sunt
acldeverate ; addeverat'a causa a acestei

ADAPPOSTARE,ealapostediu, v., de-

fapte nu se pte connesce. Addeveratu

asid este. Addeveratu co a inviatu.

rivatu de la adappostu, tatua, reddere,

a pune, a assedii pro cineva sau ceva la
loen securu, apperatu de pericle sau de
infiuentie stricati6se.
ADAPPOSTIRE, escu, vedi adappostare.
ADA.PPOSTU, p1.-un i s., (adappositul), tutamentum, refugium, perfugium,
receptus, loca securu, apperatu de pericle
san de influentie stricatise.
* ADAPTARE, adaptu si adaptediu, v.
adaptare, a accommod A, a form unu lucru

asi di se correspunda destinationii selle.

ADDEVERENTIA, f. testimonian', apoda a, cortificatu.

ADDEVERITATE, s. f. ventas, in car-

tile vechie in locu de veril ate.

ADDEVERIRE, v. vedi addeverare.
ADDEVERITORIU,-t6ria, adj. testans
conftrinans, unu actu addeveritoriu,adeco
acta prin care se confirma addeverulu.
A.DDEVERU, s. m. (ad-de-verus), eAtas, veritata ; caldeverulu e neconnoscutu; in addeveru asid este; gur'a nebunului addeverulu vorbesce.

www.dacoromanica.ro

ADD.

ADD.

tt ADDICERE, addicu, addissi, si addissei, addissu, si aeldictu, v., addicere,

a approba, a adjudeca, a consecra, a suppune.

* ADDICTIONE, s. f., addictio, approbatione, adjudecatione, consecratione.

* ADDICTUra, part., addictus, adjudecatu, condemnatu, consecratu, suppusu.

ADDITAMENTU, pl.-e, addltamentum, adaussu, appendice, augmentu, supplementu.

20

address'a ministrului de ju,stitia ara

procuratur'a generaie.
ADDRESSANTE, part. adj. s., care
addressdia sau se addressdia cotra cineva; eontrariu addressatului.
* ADDRESSARE,-ediu, v., inscriber,
superscribere, mittere, a indrepta, a scrie
address'a pre una epistola : a se address6
/a poporu , la adunare, alloqui.
ADDRESSATORIU,-tria , adj. s.,
care addressdia , sau se addressdia la

ADDITARE, v., additare, a adauge

mai de multe ori.
ADDITIONALE , adj., additivus,
parte care figura intro celle adausse; termini additionali;
* ADDITIONARE,-ediu, y., addere,
a connumera, a aduna, a face additione
in aritmetica.
* ADDITIONE, s. f., additio, operatione prin care se connumera, se collegu,
se aduna numerii.
*ADDITIVU,-a, adj., additivus, ce se
adauge; numeri additivi, parti additive.
ADDORIVIIRE, v., addormire, Odormire, a incepe a dorm, a cad in somnu,
a perde conscienti'a de seno : nu vorbiti
co desceptati pre amicU care abiet a adc6, transitivu, sopire, a face
dormitu;
se drma : nu poti addormi copillulu?
fig. a repausa , a mor: amiculu nostru a addormitu intru Domnu/u.

cineva.
* ADDRESSIT13,-a, part. adj. s. care

ADDORMIRE, s. v. obdormiendi actio,

talui, dussera pie Jesu de la Caiafa in

pretoriu. In celle d'antaniu frasi prep.

in t. s. verbului.fig. Addormirea nas-

e indreptatu la cineva ; carui-a epistol'a

e addressata sau indereptata.
ADDUCERE, adducu, addussi, si addussei , addussu, si adductu, imperat.
addu, v., adducere, adferre; ca si simplula ducere, compusulu adducere Obi)

av de obiectu passivu atatu persone

catu si lucruri, fientie animate si inani-

mate : addu apa, adduceti callii de la

dimpu , militarii addussexa mai 9nulti
prinsi. In multe casuri adducere pare a
si confunde intellessulu ca simplulu ducere, inse in faptu acellu-a difiere de acestu-a prin semnificationile particularie
alle prepositionii ad; asia p. e. in fragile:

cuidu apa tatalui, acldussera pre Jesu

de la Caiafa in pretoriu, etc. compusulu
adducere are intellessu differinte de allu
simplului ducere in frasile : du apa ta-

cut6riei de Dumnedieu , Santa-Mara

mare, la 15 Augustn.
ADDORMITARE, v., obdormitare, a

ad da a intellege co vorbitoriulu se afla

in fapta sau se pane prin cugetare in lo-

addorm cate pucinu, a repet addormirea.

ADDORMITIONE, 8. f. status obdor-

ducerea; ro in cello d'in urma frasi lip-

mientis, starea addormitului.

IDDORMITORM,-tria, adj.; s., obdormiens, care addrme , care adduce

vorbitoriulu nu este in loculu sau longa

obiectulu la care adjunge actionea, ci in

501311111.

ADDORMITU,-a, part. somno sopitus,

appucatu de somnu; fig. repausatu, mortu;

ce omu addormitu, adeco fra

tate.
ADDRESSA, s. f., (ad-dressu, d'in
dregere sauderegere), directio, inscriptio,

indreptare pusa pro epistola, scrissre

officiale : pune adress' a, pie scriss6re sau

pre epistola ; da-mi acklress'a tea; cco

culu sau longa obi ectulu la care se face ad-

sea propositionii ad da a intellege co

loculu sau leinga obiectulu de uncle plca
actionea de a duce,
In poterea dro a

particulei ad compusulu adducere insmna : a duce ctra una obiectu determinatu espressu sau subintellessu care
'Ate fi : 1. obiectu personale espressu
prin dativu : adduceti-mi lucrurile ce
vi s'au certittc; se cade se adduce= lui
si in partiDomnedieu incliinatione;
culariu ca obiectu directa ce insmna folam sau damnu, bene sau rea, a produce,

www.dacoromanica.ro

30

ADE.

ADD.

a di, a face, a casionfi : mosiele adducu

astadi pucinu venitu; ce adduce r'a nu

adduce annulu ; a adduce bucuria parentiloru, a adduce multiamire celloru

ce ne indetordia , a adduce onre sau
clesonre; audaci' a multoru-a adducepe-

tire; mari greutciti ni ati addussu pre

capu; mari incurcaturi addussera Romeiniloru vecinii loru crestini; intempe-

rantia adduce derapenare sanitatii.

2. obiectu locale, in care se ammesteca de

regula si relationea mai susu attensa, co

adeco obiectulu locale e, in fapta sau si
numai in cugetare, appropiatu de vorbitoriu : a. cu prepositionea la, addussera
pre inculpatu la inchisre; add ussera pre

Christu la Pilatu ; in speciale cu a in

locutionea : a adduce a mente, care are
d6ue semnificationi bene distincte, adeco
a,ctionea subiectului se reflecte spre densulu si nu trece spre alta obiectu de persona: a si repune siesi in mente, recordari,
(fr. se souvenir, se rappeler), si in acestu

casu subiectulu cl obiectu allu actionei

selle se espreme prin dativulu pronumelui: mi adducu amente, ti adduci amente,
si adduce amente, ne adducemu a mente; vc
acluceti a mente, si adducu a mente; sau ac-

tionea subiectului are alta obiectu personale differinte de subiectu: apune in mente
cuiva, a face mentione, a mentioni; admonere, sau mentionem facere, (fr. rappeler
sau mentionner), si in acestu casu obiectulu personale se espreme totu prin da-

tivu : eu ti voiu adduce a mente, adduceti tatalui a mente; ro obiecthlu passivu

sau reale se espreme cu de, si numat cu

vorbe generali c ceva,lucru, multe, etc.
se espreme si prin accusativu : addit-ti
a mente D6mne si de noi intru imperati'a tea; nu mi adducu acumu a mente de

the celle spuse atunci, sau tte celle

spuse atunci nu mi adducu a mente acwmu; addu a mente domnului Si de me-

ne; addussei parentelui a mente ceva;

b. ca prepositionea in : addussera pre
inculpati in carcere;
c. cu prep. inainte militarii achlussera pre inimicii
prinsi inaintea capitanului. Afara de
aceste trei prepositioni , se potu pune ,
mai rara inse , si altele , cari espremu
acea-asi relatione de obiectu in direc-

tionea in cotrau, cumu: spre, cotra, etc.,

ro obiectulu ce arrta punctulu de plecare se espreme de regula cu de la sau
d'in, si mai rara cu alte prepositioni de
acea-asi insemnare ; cama : d'intru , despre, etc.: addussera pre inculpati de la
De assemine
carcere la judecatoria.
se p6te construi adducere si cu adverbie
locali : aici, acollo, afara, in, intru, etc.;
3. obiectu de scopu sau de resultatu
espressu : a. cu acelle-asi prepositioni la,

in, intru : Domnedieu addusse lumea

d'intru nefientia in fientia; n'ai, addussu
la indeplinire ceite ti am commandatu;

m'ai, addussu in sapa de lemnu;b. in

speciale cu una propositione conjunctiva,
a reduce, a constringe, a indupled: n' am
potutu adduce pre tata teu se ti dea voi' a

ceruta; 4. construitu cu prep. cu, adducere insmna a semen6 intru cata va, a av

6re-care assemenare : acestu coppillu si

adduce cu tata seu. In fine d'in insemnarea particularia a prepositionii ad de
a espreme intrcerea actionei spre sub-

iectulu ei, adducer va se dica a trage

inderetn , a incurbi inderetu : addusse
man'a se mi traga una palma; crnele
unoru boj sunt tare addusse spre spate.
ADDUCERE, s. verbale, adlatio, in
t. s. verbului.
ADDUCTIONE, s. f., adlatio, adducere.

ADDUCTIVU,-a, adj. niodale , addncens, cellu ce are calitatea de a adduce.

ADDUCTORIU,-t6ria, adj. s., addocons, adductor, cellu ce adduce.
ADDUCUTORIU,-Mria, adj. s., 7edi
adductoriu.

ADDUSSU, part., adductus, in t. s.

provenit6rie d'in verbu, in special insmna si recurbatu.
ADECA, adv. vedi adeco.
tt ADECARE, v., radecin'a vorbeloru
adecatu; adecatione , culecatoriu , adso-

quare, a face ecale, a (Tali, a compark

a adjung,e prin lucrare in acea-asi stare.
ADECATIONE , s. f., adamnatio ,
lucrare prin care se ecala , se compara;
se adjunge ceva.
ADECA.TORIU,-tria , adj. s. arisequator, , cellu ce ecala, compara.
ADECATU,-a, part. adrequatns, o-

www.dacoromanica.ro

ADE.

ADI.

31

calatu, conforme cu obiectulu; idee ade* ADESIONE, s. f. anteado, lipire,

cate si inadecate.
invoire, consentire, convenire; mi
ADECO, adj. nempe,scilicet,videlicet, dau adesionea la celle disse de voi;n'amu
Id est, hoc est, 1. terminu esplicativu
potutu av adesionea lui;
adesionea
mentea', adeco poterea de a cugetd; 2. ter- apei de paretii unui vasu.
rninu sPecificativu: in acellu locu erau
ADI, adv. hodie, (formatu directu d'in
pomi, adeco: unu meru,unuprunu siunu latin'a vulgaria l'adi') sta-di; de adi
peru. Radecin'a acestei vorbe curatu ro- peno mane. Adi demamtia, demanti'a
mane e ascunsa sau sub adweina, sau sub ce pertine la diu'a de adi ; adi npte,
adde quod, sau sub id est quod.
n6ptea ce pertine la diva de adj. ComADEGERE, radecin'a vorbeloru a- para: eri demanitia, eri npte.-- A sra

ft

dactu, adactione, adactoriu, adigere, a

insmna sr'a trecuta ; sta sra, sra

constringe, a adduce, a reduce.

j-t ADEMERE, y. radecin'a vorbeloru
ademptione, ademptoriu, ademptu, adimere, a lud, a rapf, a redicd.
ADEMPTIONE, s. f., ademptio, ac-

de asta-di; sta npte, nptea in care peSe observa ca vorb'a adi se

trecemu.
estrude pre di ce mergemu prin compositionea moderna sta-di sau astadi.
ADIECERE, T. radecin'a vorbeloru
adiectare, adiectione, adiectivu, v. adjicere, a adauge, a pune unulu longa altulu.
ADIECTARE , v. adjectare, a arruncd, mai allessu a arrunci cu violentia :
a se adiectd, a se arruncd, cu rapedione.
ADIECTATORIU,-tria, adj. s. adjectans, cellu ce adiecta, arrunca Cu violentia.
* ADIECTATURA , s. f. impetus, arruncatura Cu violentia.
ADLECTIONE, s. f. adjectio, adaugere, immultire priu adaugere.
ADIECTIVU,-a, adj. adjectivus, de
adaussu, ce se adauge;
in speciale in

tione de a lud, de a rap, de a redicd,

ademptionea vietiei, luarea
rapirea vietiei.
* ADEMPTORIU,-tria, adj. s. adem-

ptor, luatoriu, rapitoriu.

ADEMPTUra, part. ademptus, luatu, rapitu, redicatu,
mortu.
ADEPTUra, part. adeptos, initiatu
in secrete , p. e. initiatu in secretele unei scientie occulte, initiatu in secretele
sau mysteriele unei secte; disciplu initiatu in t6te secretele maiestrului.
*ADERENTE, adj. s. adhcerens, 1. ce
se lipesce, se tiue de alta ceva : materie
aderenti; 2. care se unesce, se invoiesce,

de aderente, in t. s. acestui cuventu.

*ADERERE, si aderire, v. adkerere,
a se lip, a se un, a se invo, a consent, a
conven; aderu sau aderescufa celle disse
de densulu; nu potu ader6 sau culeri la
t6te celle disse de lene; aderimu Cu
tulu celloru disse de vol.
ADESCARE, v. adescare, a adescd

grammatica se numescu adjective (adjectiva), vorbele cari espremu calitati

verde, albastru, bunu, reu, etc.In respectulu formei limb'a romana are d6ue
specie de adiective : 1. celle terminate
la masculinu singulariu in u, care la femininu se scamba in a : albastru albastra; rosiu, rosia, etc.; 2. celle terminate
la masculinu singulariu in e, care remane nescambatu la fernibinu : mare,
tare, dulce, suptire, ferbente, etc. Dupo
analogia : prudente, generale, speciale,

pescii, a i attrage si a i prende prin in-

etc.; nu insep) udentu, gen eralu, cumu se

sellatione; se dice figuratu despre ver-ce

lucrare seductiva.
ADESCATIONE , s. L adeseatlo,
alleetatio, attragere prin insellatione, seductione, allectatione.
ADESCATORIU,-tria, adj. s. adescans, cellu ce adesca , attrage prin insellatione, allecta, seduce.

applica de cara unii noui scriitori fra

consente; acestu 0211U n'are aderenti; ellu

a venituinconqiuratu de toti aderentii sei.
ADEREITTIA , s. f. adhiesio, stare

critica. Diversel e terminationi alle adiectiveloru derivate se voru desvolti la loculu

In respectulu sensului adiectiloru.
vele sunt cd si verbele , sau absolute ,
cumu : rosin, rerde,etc., cari n u cera una
obiectu compktivu necessariu pentru intellessulu lora; sau relative, cumu : plinu,

www.dacoromanica.ro

32

ADJ.

ADJ.

deninu, deprinsu,doritoriu, etc. cari ceru

de neapperatu unu obiectu completivu.
plinu de apa, denznu de lauda, doritoriu

celiu ce se adauge , so unesce, se combina, se lga cu altulu;parti culjunctive.

* ADJUNCTORIU,-tria , adj. s. adjungens, adjunctor, cellu ce adauge , unesce, combina, ltga cu totulu.
* ADJUNCTU,-a, part. adjuuctus, ad-

de invetiatura. Dro precumu vorbele,

asid si adiectivele mai t6te potu av si
intellessu absolutu si intelessu relativu,
sau in genere sau in unele casuri parti- aussu, unitu la altulu.
*ADJUNCTU. s. m. adjunctus, sociu,
cularie, si de acea-a numai la fie-care adiectivu in parte se pte determind cu adjutoriu in una 'functione, subalternu.
ADJUNG ERE, sau ajungere, adjungu,
accuratetia, dco este absolutu sau relativu , si in acestu d'in urma casu , cari adjunsi si adjunsei,adjunsu si adjunctu,v.
sunt constructionile ce adiectivulu p6te adjungere, attingere, assequi, perrenire,
admitte dupo intellessulu sou.
In res- *snfilcere. Essemplele potu mai bine lupectulu locului ce adiectivele occupa in min diversele intellessuri alle verbului
constructione, se observa ca adiectivulu acestui-a : vuipea nu adjunge strugurii,
vine regulatu dupo substantivulu ce ca- nu attinge; ellu adjunge penolaceru, se
lifica; cumu: omu mare, muiere frum6sa, inaltia, se inteude; me adjungi cu lucraetc., si numai emphatice se pune inainte: rea, urmdi 'Ano la punctulu in care su
mare ontli , frum6sa muiere.
Intre a- eu cu lucrarea; l'a adjunszi in processu,
diective se numera si possessivele : 911C2G,

l'a invinsu, 4a, castigatu processulu; relle

teu, seu, nostru, vostru, sj demonstrativele : acestu, acellu , etc.; si numerable

utzu, tnultu, pucinu, etc. Fia-care d'in
aceste vorbe sunt tractate la loculu cuvenitu loru in dictionariu, precumu generalittile asupr'a fia-carei-a
aceste

tempuri amu adjunsu, amu traitu el se

specie de cuvente se potu ved la vorbele:

demonstrativu, possessivu, num er ale , etc.
* ADJACENTE. adj. s. adjaceus, cellu

ce jace ranga altulu ; locurite adjacenti,

adeco confine, vecine.
* ADJACENTIA, s. f. adjacentia loca,

starea loeuriloru
pregiuru.
tt ADJACERE, adjacu, adjacui, adjacutu, v. adjacere, a jaca lnga altulu ,
a fi vecinu, a confind.
ADJUDECARE , v. adjudicare, a
pronuntil c judecatoriu , co unu lucra
se cuvine cutarui-a.
* ADJUDECARE, s. v. adjudican, in
insemnarea verbului.
*ADJUDECATIONE, s. f. adjudican,

sententia prin care se prpnuntia co unu

lucru se cuvine cutarui-a.
* ADJLDECATORIU,46ria , adj. adjudleans, cellu ce adjudeca.
*ADJUDECATU,-a, part. adj udicatus;

lucrurile adjudecate; adjudecatu mortii,

condemnatu la mrte.
* ADJUNCTIONE , s. f., adj unctio,
adaugere, unire, combinare, legatura.
ADJUNCTFVU,-a, adj. adjunetivus,

vedemu; ellu a acljunsu omu mare, a de-

venitu ; noi anzu adjunsu la sapa de

letnnu, amu devenitu cu totulu lipsiti;
peno de sera nu potemu adjunge la B ucuresci, nu potemu pervenf; ellu nu se ad-

junge ca venitulu ce are, nu si p6te accoperf t6te lipsele; adjunge ea' te ai dissu,

fia destullu cu cate ai vorbitu ; nu adjunge , nu e destullu; nu ne anzu potutu

adjunge d'in pretiu , nu ne aniu potutu
invof asupr'a pretiului.
ADJUNGERE , sau ajungere, s. verbale in t. s. verbului.
ADJUNSU , sau qiunsu , s. p1.-uri,
perTentus; la adjunsulu nostru toti ni ati,
essitu inainte.
ADJUNSU, sau ajunsu, d adjunsu,
adv, satis affatim, d9stullu.
ADJURARE, v. adjurare, a confirmd, prin juramentu, a adauge la juramentulu ordinariu, a protesti prin juramentu.
ADJTJSTARE , v. (ital. aggiustare,
compusu d'in ad si jnstus), accommodare,
a accommodd, a face cd, unu lucru se vina
sau se sda justu, precisu.
* ADJUSTATIONE , s. f. accommo.
datio accommodatione.
* ADJUSTATORIU,-toria, adj. s. accommodans, accomodator, cellu ce adjusta,
accommoda.

www.dacoromanica.ro

ADN.

ADM.

*ADJUTABILE, adj. adjutabilis, cellu

ce se p6te adjuti.
* ADJUTAMENTU, s. p1.-e, adjuinen-

tam, ;maitu% inodulu de a adjutd, sau

de a se adjutd.
* ADJUTANTE, adj. s. (adjutans), la
militia T'atol., una militariu ordinatu a
fi purnr6 la indemana unui officiariu superiora.
* ADJUTANTIA, 8. f., offlcium
toris, officiulu adjutantelui.
ADJUTARE sao ajutare, y. adjutare,
adjuvare, juvare, a cld adjutoriu, a VPllf

in adjutoriu : adjuta pre vecimulu ten;

adjuta-te, si dieu te va adjutd; adjuta-

ti-ve unii pre altii; me adjutu cumu

potu; 1121 se pile adjutd.; dmane adjuta!

nu e fapta de d6tnne adjuta.

ADJUTARE sau ajutare, s. verbale,
adjuvandi actio, in t. s. vorbului.
ADJUTITIONE sau ajutatione, s. f.,
adjntorium, auxilian', lucrare prin care
se adjuta, se da adjutoriu.
ADJUTATIVIJ,-a, adj. modale, auxiliaris, prin care so p6te adjutd; medie adjutative.
ADJUTATORIU sau ajutatoritc,-tdria,
adj. s., adjutor, cellu ce adjuta, cellu ce
da adjutoriu.
ADJITTORARE sau ajutorarc,-ediu,
v. adjutare, adjuvare, a d adjutoriu.

ADJUTORENTIA sau ajutorintia,

allevatio, sublevatio, usiorare do
sarcine.
ADJUTORM sau ajutoriu , p1.-ie,
adjutorium, auxilinm; adjutor iulu no str u
in dotnultt; n'ain neci una adjutoriu.
* ADMINISTRABILE, adj. cellu ce
se p6te administrd.
ADMINISTRANTE, adj. s. administraos, cellu ce administra, administru,
admiuistratoriu.
ADMINISTRANTIA, S. f. ofilcium
administrant is, officiulti administrantelui.
s. f.,

ADMINISTRARE, a irnnistrn si
administrediu, v. administrare, a serv,
a procurd, a conduce, a guvernd: azu
fostu insarcinatu a administra' cene
necessarie; cco unu orna care scie ad-

ministrd ; am administratu trei anni

districtulu.

38

*ADMINISTRARE, s. verbale, admi-

nistratio, in t. s. verbului.
ADMINISTRATIONE, s. f., administratio, directiono data affaceriloru publica, guvernu, prefectura.
ADMINISTRATIVU,-a, adj. administrativns, relativu la administratione;

potest ate administrativa; medie admi

nistrative.
* ADMINISTRA.TORIII,-tria, adj. s.,

administrans, administrator, care administra, guverna, conduce affacerile publica; capulu unui- districtu.
ADMINISTRATRICE, s f.) administrans f. administra, cea ce administra, guverna, conduce affacerile publico;
consrtea administratoriului.
ADMLNISTRATIT,-a, part. administratus, guvernatu, condussu; in opposi-

tione ca administratoriulu: administra-

torii cauta mai multa interesstie lora

de celta alle administratiloru.
ADMINISTRU, s. administer, servitoriu, adjutoriu sau adjutatoriu, functionariu.
ADMLRABILE, adj. admira/Mis,

demnu de mirare, minunatu, ostra ordinaria.

ADMIRABILITATE, s. f., admirabilitas, calitate care descpta mirarea
admirabilitatea lucrurilorit ceresci.
*ADMIRARE, v. admiran, a se mir
de cava, a venerd ceva; admirdmu faptele v6stre; aMu admiratu frte
admirdmu planurile provedentiei.
ADMIRARE, s. verbale, admiratio,
in t. s. verbului.
* ADMIRATIONE, s. admiratio, ad-

mirare: e mare admirationea ce ella a

desceptatu in noi pi-in vorbele selle; ne
a pusu in admiratione.
ADMIRA.TIVII,-a, adj. modale, ad-

mirativas, MI ce inspira admiratione.

ADMIRATORIU,-t6ria, adj. s. admirans, admirator, cellu ce admira, cellu

co se mira: aclmiratorii lui au remisa

attoniti, marmuriti.
ADMIRATRICE, s. f., admiratrix,
cea ce admira, admirat6ria.
ADIIIRATU,-a, part. (adiniratas),
lucrulu admiratu, fapte admirate.
ADMISSIBILE, adj. (admissibilis),
3

www.dacoromanica.ro

34

ADO.

ADO.

admittendns, recipiendus, cellu ce se p6te

admitte, se p6te lassi se intre, cellu ce

se p6te prim, accepti, approbi : acata
idea nu e admissibile.
ADMISSIBILITATE, s. f., admittend facultas, calitate de a fi admissu;
admissibilitatea acestoru idee nu se p6te

contestd; admissibilitatea la functioni

judecatoresci.
*ADMISSIONALE, adj. admissionalis,

ADOLESCENTIA, s.f. adolescentia,

juntia, tinerkia.
ADOPERARE, v. r., operani dare,
conari, niti, refl. a se adoperd, a pune in
lucrare poterile selle, a si incorda poterile, a tende spre ceva, a se fatiga, a nu
pregeta.
ADOPERARE, s. verbale, couatio,
conatus, conamen, nisns, in t. s. verbului.
* ADOPERITIONE, s. f., conatio,

cellu ce e insarcinatu cu admissionea.

conatus, nisus, tendentia prin care pu-

* ADMISSIONARIU,-ria, adj. s. vedi

admissionale.
* ADMISSIONE, s. f., admissio, lu-

nema in lucrare poterile n6stre ; tta ado-

crare prin care se admitte, se lassa a

intra, se primesce, se accpta, se ad6pta;
adnzissione la scaa, la militia, 7a func-

tioni pnblice; admissionea unei cereri

unei escuse.
* ADMISSIVU,-a, adj. modale, admissivus, 4111u ce admitte.

* ADMITTERE, admittu, admisi, si

admisei, admissu, v. admittere, a lass,
se intre, a prim, a accepta, a adopta; a
admitte in functioni, a admitte la scaa,
la militia; se admitte una cerere, se ad-

nzitte una escusa; n'amu admissu pre

cei rei in societatea n6stra; nu potemu

perationea nstra a fostu desrta. Adoperatiunea e tendenti'a spre operatione,

inse nu tta adoperatiunea este si operatione,pentru co 22U t6ta adoperationea
produce opere, fapte, actioni.
* ADOPERATIVU,-a, adj. modale,
potere sau, facultate ad operativa, vis sive
facultas appetendi, conandi.
* ADOPERATO.RIU,46ria, adj. s. operam dans, conans, nitens, cellu Ce SO
adopera, cellu ce si inc6rda, pune in lucrare poterile selle.
*ADOPTABILE, adj. adoptabilis, cellu

ce se pote adopta, cellu ce merita a se

adopta, a se prim.
ADOPTARE, v., adoptare, a allege,

admitte argumentele v6stre.

* ADMITTERE, s. verbale, admissio,
in t. s. verbului.

a prim, a lua intru alle selle, a lua pre

* ADMONERE, si admonire, v. admonere, a adduce a mente, a descepta

attentiunea, a consilia, a advert, a essort, a mustra, a repreme prin vorbe.
ADMONITIONE, s. f., admonitio,
adducere a monte, desceptare de attentione, consiliu, advertimentu, essortatione, mustratione, reprimenda.
*ADMONITIVU,-a, adj. modale, admonens, cellu ce p6te admon, in tte
verbului; modu admonitivu, forma
admonitiva.
ADMONITORIU,46ria, adj. s. ad-

stre, amu adoptatu principiele stoiciloru,

Augustu a adoptatu pre nepotii sei Caiu
si Luciu.
ADOPTARE, s. verbale, adoptio, in
t. s. verbului.
ADOPTATIONE, s. f., adoptatio,
adoptio, lucrare prin eare se adOpta.
* A DOPTITORIU,-t6ria, adj. s., adoptans, adoptator, cellu ce ad6pta.
ADOPTITU,-a, adoptatus, cellu ce
s'a adoptatu, s'a allessu, s'a, primitu, s'a

monens, admonitor, cellu ce admone, ad-

duce a mente, adverte, ess6rta, mustra.

* ADMONITRICE, s. f. admonitrix,
cea ce admone.
* ADIVIONITU,-a, part. admonitus,

advertitu, essortatu, mustrata.

ADOLESCENTE, adj. s. adolescens,

june, tneru.

cineva in locu de fiiu : adoptdmu unu pa-

tronu, unu appe,ratoriu allu causei n-

luatu intru alle selle.

*ADOPTIONE, s. f., adoptio, primire,
luare in locu de fiiu.
*ADOPTIVU,-a, adj., adoptivns, cellu

ce adpta, patre adoptivu; cellu ce se

ad6pta, fiiu adoptivu, fiiu de suffletu;
fructe acloptive, capetate prin altuire.
ADORABILE adj., adorabilis, cella
ce merita a fi adoratu.
ADORARE, v., adorare, a venera,

www.dacoromanica.ro

ADII.

a onora ca pre dieu, a roga, a se inchina

cui-va ; adoramu pre dieu, adoramubunetatea divina; 22U numai roganclu-ne,
ci si lucrcindu, acloreanu pre dieu.
* ADORARE, s. verbale, adoratio, in
t. s. verbului.
ADORA.TIONE , s. f., adoratio, rogatione, inchinatiene, cultu divinu, ceremonia religisa.
ADORATIVU,-a, adj. modale, adorans; vorbe adorative,lucrare adorativa.
ADORATORILL-t6ria, adj. s., ad.
rans, adorator, cellu- ce ad6ra, se inchina,
adduce cultu divinu.
*ADORATRICE, s. f.; l'enana adorans,

cea ce abra, se inchina.

* ADORATU,-a, adoratus, veneratu,
onoratu prin cultu
ADORNABILE, adj., adornandus,
cellu ce merita a fi adornatu.
*ADORNARE, v., adornare, a prepard,

a informosetia, a adauge la formosetia.

ADORNARE, s. verbale, ornatio, in
t. s. verbului.
A.DORNA.TIONE, s. f., ornatio, lucrare prin care se adorna.
* ADORNATIVU,-a, adj. modale, a dornans, prin care se adorna.
ADORNATORIU,46rfa, adj. s., adornans, calla ce adorna.
ADORNATU

part., adornatus,

preparatu, informosetiatu.
* ADORNATURA , s. f., ornatura,
ornatus, resultatulu adorndrii.
* ADORTAMENTU, pl.-e, hortamentum, indemnare, consiliu, admonitione.

35

ADULARE, s. verbale, adulatio, in

t. s. verbului.
* ADUIATIONE, s. f., adnlatio, lingusire, voientia pe a plac, lauda preste
mesura, basstia.
A.DULATIVIT,-a, adj. modale, adu-

latorins.
ADULATORIU,46ria, adj. s., adulans, adulatorins, adnlator, cellu ce adula, lingusesce, voiesce a plac.
* ADUL1TRICE, s. f., adulatrix, cea
ce adula, lingusesce, voiesce a plac.
* ADULA.TU, part., (adu/atus), lingusitu.
ADULMARE, vedi adurmare, cu tte
derivatele.
ADULMECARE, vedi adurmecare, cu
t6te derivatele.
* ADULTERA, s. f., adultera, femina
care calca credenti'a conjugale. Vedi adultera.
* ADULTERARE, v., adulterare, adulterari, a calc credenti'a conjugale, a
falsifica, a mesteca, a spurcd.
ADULTERARE, s. verbale, adulte.

ratio, in t. s. verbului.
* ADUITERATIONE, s._ f., adulte.

ratio, mestecatura, falsificatione, spurcatione, spurcatura.

ADULTERATIVU,-a, adj. modale,
adulterans, prin care se adultera.
ADULTERATU,-a, part., adulteratus, mestecatu, corruptu, falsificatu, spurcatu.
*ADULTERINU,-a, adj , adulterinus,

demna, a consilia, a admonf.

ADORTATIONE, s. f., adhortatio,
lucrare prin care se adrta. se indmna,
se consilia, se admonesce.
* .A.DORTATIVU,-a, adj. 'noble, ad-

nascutu d'in adulteriu, nascutu d'in mestecatura crucita, crucitu.

ADULTERIU, p1.-ie , adulterium,
unire prin calcarea legii conjugale.
ADULTERU, s. ni., (ad-alter), adulter, cellu ce calca credenti'a conjugale.
ADULTU,-a, adj. s., adultus, eres-

hortans, vorbe adortative, tonu ador-

cutu mare, adjunsu in etatea pho in

tativu.
ADORTATORIU,-Mria, adj. s., adhortans, adhortator, cellu ce adrta, consilia, admonesce.
ADORTATU,-a, part., (adhortatus),
indemnatu, consiliatu.
* ADULARE, v., adular!, a lin,gusf,
a vol a plac, a dd cuiva mai multe laude
de catu merita, a accumula laude.

care crescu 6menii de ordinariu, maituru,

mare.
ADUMBRARE,-ediu, v., adumbrare,

A.DORTARE, v., adhortari, a in-

a pune in umbra, a umbrf, a trage celle

d'ant6iu linie pentru representarea unui
obiectu, a proiectd, a represeutd, a imita,
a inventa,.
ADUMBRARE, s. verbale, adumbra-

ti, in t. s. verbului.

www.dacoromanica.ro

36

AD1J.

ADV.

ADUMBRA.TIONE, s. f., adumbran,

representatione iin perfecta, proiectatione

vestigans, sagiens, cellu ce adurmeca,

eructa, adeco numai prin celle d'fintaiu

linie.
ADUMBRATIVU,-a, adj. modale, adumbrans.
ADUMBRATORIU,-tria, adj. s., adumbrans, cellu ce adumbrdia, proiecta.
representa in modn crudu sau imperfectu.
ADUMBRATU,-a, part., adumbratus,

proiectatu, representatu in modu imperfectu.

ADUMBRIRE, vedi adumbrare, cu t6te
den i va tele.

ADUNANTIA., s. f., meto, concilium,

congregan, con ventus.

ADUNARE, y., adunare, comiere,

congregare, a stringe la unu locu, a college, a un, a intruin; a se adund, convenire, congregar!.
ADUNARE, s. yerbale, congregan,
concillum, comitia; adunarea poporului,

merge pre urm'a cuiva cautndu.

ADURMECATU,-a, part., vestigatus,
investigatus.
ADUSTIONE, s. f. adustio, arsura,
pirlitura
A.DUST1J,-a, part., adustas, arsu,
pirli tu.

ADVENIMENTU si avenimentu,
pl.-e, adventns, momentulu venirei la unu

loen; advenimentu la &out. regid principlum, inaltiare la domnia, la domnitatea suprema.

* ADVENIRE si avenire, advinu, adviniu, acluin, advenii, advenitu si adventu, y., advenire, a veni, a adjunge.
ADVENIRE, s. yerbale, adventus,
in t. s. verbului.
ADVENTU, s. in. adyentns, venire,
adjungere, (tempulu de 40 dille inainte
de serbarea naseerii lui Christu in ba-

nans, congregans, cellu ce aduna, stringe,

college.
ADUNATU,-a, adunatug, congregatus,
strinsu la unu locu, intrunitu, collesu.

serica romano-catolica).
* ADVENTU si avntil, impetus, impetu, sboru.
* AD VENTURA. si aventura, s. f.; fortuna, casas, eventus, eventum, intemplare
rara, ueasteptata, mirifica.
ADVENTURARIU si aventurariu,
S. ni., erro, erraticus homo, omu fra capetniu, Ira stare, omu care "alubia dupo
secature.
ADVENTUROSU si aventurosu,-a,
adj., audax, proieetus ad audendum, te-

ADUNATURA, s. f., colluvies, totu

genulu de lucruri adunate la unu locu,
mestecatura de lucruri sau de 6meni.

tuerarius, ceno ce se arrunca in casuri

dubie, in pericle; spiritu plinu de audacia, temerariu, plinu de fantasie, fan-

ADUNCATURA, s. f., abyssus, cascatura de pam'entu +1-te profun la.

ADUNCIME, s. f., profuuditas, profunditate.
ADUNC111,-a, adj., (adunens), profundas, profundu.
ADUNCU,
s., profundum, profunditas, aduneulu
tl-ADURERE, y., adurere, a arde. Radecin'a verbeloru adusta si adustione.
ADURMARE,-editc si adulmare
vestigia sequi, a merge pre urm'a cuiva.

tasticu.
ADVERBIA.LE, adj., adverbialis,

adunare generale, adunare rationale,

adunare representativa; adunare in aritmetica se pune in locu de additione.

ADUNATIONE, s. f., adunan, lucrare prin care se aduna.

ADUNATORIU,-ttiria, adj. s., adu-

ADURMECARE si adulmecare, v.,

vestigare, sagire, a cautd unu anintale cu
adjutorinlu mirosului cauiloru.
ADURMECATORIU,-tria, adj. s.,

relativu la adyerbiu.
* A DVERBIU, pl.-ie, adverbium, parte

de cuventu invariabile, care seryesce a

determind mai de apr6pe yerbulu; sunt
iuse bi adve bie de tempu si de locu.
ADVERSARE,-ediu, v., advera ri,
a se oppune, a resiste, a contrarid, a fi
contrariu.
AD VERSARE, s. verbale, adversa-

ti, in t. S. yerbului.
*ADVERSARIU,-ia,adj., adversarias,
contrariu, oppusu, inimicu.
ADVERSA TIONE, s. f., adversatio,
oppositione, resisteutia. contrarietate.

www.dacoromanica.ro

AER.

AER.

ADVERSATIVU,-a, adj. modale,

37

ratu; a sc6te vestimentele, plantele, animalile la aeru curatu.

adversativas, con.junctioni adversative.

* AD VERSATORIU,46ria, adj. s., adversans, adversator, cellu ce se oppune,
resiste, contraridia, contradice.
ADVERSITATE, s. f., adversitas,

cipale d'in care e nascutu aerulu, nitrogeniu, azotu.

AEROGRAPHIA, sau aerografia,

casa contraria, nefericire, calamitate,

s. m., artea sau scienti'a de a descrie

fortuna adversa.

aerulu.
ALROGRAPHIT, sau aerografu, s.
rn.. care descrie aerulu.
AEROLOGIA, s. f., scienti'a despre
aeru.
AEROLOGU, s. ni., care se occupa

ADVERSIL-a, adj., adversas, intorsu spre noi, in faci'a n6stra, contrariu, oppusu, inimicu.
AD VERTIMENTLT, pl.-e, adversio,
animadversio, mouitum, admonitio, desceptAre de attentione, admonitione,
strare, remustrare.
AD VERTERE si advertire,-eseu, v.,
advertere, moliere, a desceptk, attentionea, a face attentivu, a admoni, a spune,
a lud a in ante.
*ADVVCARE, V. advocare, a chiamk

a invitk a cbiarnd intr'adjutoriu.

ADVOCATIONE, s. f., advoeatio,
chiartiarea, ventrea intradjutoriu c advocatu, adjutoriulu data de advocatu,
starea de advocatu.
AD VOCATIVLT,-a, adj. modale, ad-

vocalls, prin care se chiatna inteadjutoriu.

ADVOCATORIU,-tria, adj. s., advocans, RO atar, cellu ce adyuca, chiam a
i nteadjutori u.
ADVOCATU, s, m., advocatas, cellu

ce appera una causa, oratorin, patronu,

pi.otectori t, jurisconsultu cu drei ulu de
a apper causele inaintea tribunarieloru.
ADVOCATURA. s. f., conditio adyucati, starea, conditionea, officiulu advocatului.
ADVOLBERE, vedi advolvere.
*ADVOLVURE. advolvu, advolsi, si
advoNi, advoltu si a dvolut u, V. adyolvere,

a arrunck a resturn spre unu bou sau

spre una persona, a se advolvela genunelni cuiva.

AERARE,-ediu, v. pernare; vedi

aerire.
AERIANEr,-a, adj. fi rrius, de aeru,
in mili.
AERTFORMU,-a, si aeriforw, adj.
(aertformis), in forma de aeru, vapidu.

AERIRE,-escu, v. peritare, a curetf

aerulu strica tu prin immittem 'tuia cu-

* AEROGENIU, s. ni. elementulu prin-

ca scienti'a despre aeru.

AEROLITHU, sau aerolitu, s. ni.,
lapis cielo delatas, Otra caduta din aeru.
AEROMANTIA; s. f. aeromautia,
(Ccepoptavrer.a), divinarea d'in starea aeru-

lui sau a cerultti.

AEROMA.NTICU,- a, adj aeromanticas, relativu la aerornantia.
AEROMETRIA., s. f., artea sau
scienti'a de a mesur aertdu.
AEROMETRU, s. m. cellu ce mesura aerulu.
AERONAUTICA., s. f., artea sau
sci nti'a de a navig in aeru.
AERONAUTU, s. ni. cellu ce naviga in aeru.
AEROPHAGIA., sau aerofagia, s. f.
acropliagia, (cer off aT[a), mancare de aeru;

buce, e de passeri ca.ri sb6ra in acr.

AEROPHAGU, san aerofagu, s. m.,
aerophagtu., (aEpocpecto;), mancatoriu de

aeru. de passeri cari sb6ra in ami.

A EROPHOBIA, sau aerofobia, s. f.,
aeropl.obia, (rie;opopEa), fric'a de aeru.
AERCrPHOBU, sau aerofobu, s. M.,
aeropt.obus, (aerivi,-6po;), cellu ce se teme

de aeru, cui e frica de aeru.

* AEROSTATICA, s. f., scienti'a deaerului.
s
*AEROSTATU, s. ni., badea sau ballone care sta in aeru.
AEROSU,-a, adj. acre plenas, plinu
de aerrt.
corpulu calla
AERD, s. ni., aer,
vapidu care incongiura pamentulu, compasa d'in azotu si oxygeniu; aeru respi-

rabile; aerulu in miseare se maltesa

vntu; corpurile Inai usi6re de &fati ae-

rulu inn6ta in aeru, passerile sbra in

www.dacoromanica.ro

AFF.

AFF.

38

aeru; aerulu este transparente; aeru cu- a vetemd, : perderea acestui filiu a affeeratu, aeru stricatu.
tatu sanetatea tatalui; c. a applied,
AFARA, vedi afora.
a destind,, a alloc ceva la unu scopu :
AFFABILE, adj. affabilis, facile la pentru aceste lucrri de mare utilitate
vorba, cu care se p6te vorb, care sta la se s affectaira summe insemnate.
vorba; feminele sunt affabili; unchiu
AFFECTATIONE, s. f., affectatio,
mea era unu omu pucinu affabile.
cautare, pretensione, dorentia, ambitione,
AFFABILITATE, s. f., affabilitas, passione, mana, imitatione, simulatione.
calitate de a std la vorba, de a prim pre
AFFECTATIVU,-a, adj. modale,
6meni cd se ti vorbsea; affabilitatea nu affectans, prin care se affectdia, se face
e una d'in, calitatile lui principali.
impressione, se simulaa.
AEFECTATORIU,46ria, adj. s., afAFFACERE, s. f., (aa-facere), negotinm, lucru ce debe omulu se faca, occu- fectans, affectator, care affectdia, dopatione necessaria, interessi fia publice resce tare, care face impressione, care
fia private; affacerile statului, affacerile pretende unu lucru, care simuldia unu
interne, affacerile esterne, avemu multe caracteriu.
* AFFECTATRICE. s. f., aflectatrix,
affaceri cu
acesti-a.
AFFECERE, v. afficere, compusu cea ce affeetdia, doresce tare, cea ce asd'in ad si lacere, va se dica proprie : a pira la mu lucru, pretende unu lucru,
face spre, a face vntu unui lucru intr'ima cea ce simuldia unu taracteriu.
AFFECTATU,-a, part., affeetatus,
directione, a porn spre ceva cu mare potere, a pune sau a se pane in mare mi- cautatu, simulatu, asseranatu : summe
scare, mai allessu de suffletu. Radecin'a affectate lucrariloru proiect ate.

if

vorbeloru : affectu, ctffectare, etc.

AFFECTARE,-ediu, v., affectare,
intensiva d'in affecere (afficere), verbulu
affectare insmna : 1. d'in caus'a parti-

* AFFECTIONARE,-ediu, v., diligere,

amare, cama habere, a av mare affectione, a dor, a amd cu affectione,

AFFECTIONATU, a, part., dilectas,

culei ad cu insemnarea de directione a

lucrarii spre subiectulu activu : a. a si

caras, doritu, amatu, urmatu cu affec-

pune tte poterile spre a si face ceva allu

IFFECTIONE, s. f., affectio, dispositione, compassione , amore, sentimentu, desideriu.

AFFECTIOSU,-a, adj., affectiosas,
vedi affectuosu.
AFFECTIVU,-a, ad. modale, aireetiras, care espreme unu affectu, unu desideriu, d.esiderativu : verbe affective, in
grammatica.
AFFECTU, p1.-e, affectus, miscare
a suffietului, care tinndu multu, trece in
passione, sentimentu, impressione; affecte
lene, affecte violente; a descept affectele, a repreme affectele. Toti 6menii
sunt sztpusi affecteloru, pucini pota se
si domine affectPle; 6tenii san genii si
cholerici sunt mai espusi affecteloru de
eau cei flegmatici, cei melancholici sunt
mai espusi pasrioniloru.
* AFFECTUOSITATE, s. f., affectuositas, sta rea de .affectuosu.
AFFECTUOSU,-a, adj., affectuosus,
plinu de affectione.

seu, spre a si approprid ceva, a aspird,

a dor cu focu, a ambld dupo ceva, a ambitiond : giyantii affectau domnia ecrulai; multi affecta glori' a, fra se fia demni

de dens'a;

b. in speciale de calitai

de sentimente, de portu sau portare, de

stilu, etc., cari nu le are cineva si vd, cu

tte acestea se se arrete co le are : a

imit cu essageratione, mai allessu a simuld, a se preface : multi ctffecta in scrierile lora una simplicit ate salt una pompa
fra loca; fiti naturali si nu affcctat',i ne-

mica in ntiscarile v6stre, d(co voiti se

fiti placuti. 2. d'in causa particulei
cu insemnarea de directione a
spre unu obiectu determinatu: a. a mised,
cu energa ceva, mai allessu suffletulu, a
attinge tare anim'a, a impressiond f6rte
ce auclizu ne, affecta mai pucinu de cata
ce vedennt; scirea despre nurtea paren-

telui sea a affectatu profundu anint'a amicului nostru; b. de ad i : a turburd,

tione.

www.dacoromanica.ro

AFF.

AFF.

AFFENARE, v. (d'in ad Si fati),

rarefacere, rama sive miaus compactum
reddere, a rarf, a face mai pucinu comp actu.

39

se potu un si forma unu nouu corpu. In

Moldavia affing mei insmna consangenii mei de aprpe.
*AFFINGERF, affingu, affinsi, si af

AFFENATU, a, part. rarus, minus

finsei, affinsu, v., affingere, a attribuf

compacta, raru si de pucina consistentia, frte pucinu compactu ; neindesatu.

* AFFERENTE, part. adj. afferens;
in jurispr. parte afferente, parte care se
cuvine fia-carui d'in compartitori in una
obiectu indivisu; in medicina vase afferenti, vase lymphatice cari conducu in
ganglie licorile absorbite spre a le suppuna actionei acestoru organe, in op-

cuiva unu lucru, a fiction pre computulu

altui-a.
* AFFINITATE, s. f., affinitas, veci-

netate, cumnatione, consangenitate, legatura, relatione, asseminare, analogia;

in chymica affinitate de allegere intre
mai multe materia cari fiendu puse im-

preuna, se separa de acelle-a ca cari

au mai pucina affinitate (attractione reciproca) si se unescu cu acelle-a cu cari

au mai multa affinitate.
AFFIPTIONE, s. f., vedi affictione.
AFFIPTU, a, vedi affictu.
* AFFIRMABILE, adj. affirmabilis,
ft AFFERIRE, v. afferre, radecin'a
vorbeloru afferente, afferentia, d'in fami- cellu ce se p6te affirm
*AFFIRMARE, V. affirmare, a intarf,
li'a compuseloru ca feri2-e, sufferire, ofa assecurd, certifica, a addeverd, a dice
ferire, preferire, differire, etc.
* AFFICTIONE, s, f., affixio, acca- asii este; se affirma co, se dice positiva
co; spunu multe f6ra de a affirma netiare, spendurare.
*AEFICTIVUra, adj., modale, prin mica, fOra de a certific, sau addeveri.
Oppusu negare.
care se affige.
positione cu vase efferenti.
*AFFERENTIA, s. f., afferentia, adducere, in sensulu participiului affereute,
si allu radecinei afferire.

* AFFICTU,-a, part., afilsus, accatiatu, spenduratu, allipitu.

AFFIGERE, affigu, affissi, si affissei,
affissu si affictu, v., affigere , a accatik,
a spendur a allipf, a legk, a fissa, a af-

* AFFIRMA.RE, s. verbale, aflirmatio,

in t. s. verbului.
* AFFIRMATIONE, s. f., affirmatio,
intarire, assecurare, certificare, acideverare.
* AFFIRMATIV13,-a, adj. modale, af-

fissia.

AFFILIARE,- ediu, &ociare, coop-

tare, allegere, a asocia, a unf

societate; a se affilid, consociari, a se
un cu altii intr'una societate.
AFFILIATIONE, s. f., cooptatio, associare, unire intr'una societate.
AFFILIATUra, part., consociatus,
cooptatus, associatu, unitu Cu altii intr'una societate.
* AFFINARE, v. (fr. affluer), a face

finu, a cureti, in specie metalle, a affind aurulu, argentulu.

* AFFINATil, a, part. de la affinare,
suptiatu, caretitu, auru, argentu affinatu.
AFFINE , adj. s. affluis, vecinu,
cumnatu, consangenu; se diceidespre 6meni, despre animali, despre lucruri si
despre idee cari stau in una legatnra de
origine; in chymica materie affini, cari

ilrmativus, prin care se affirma, se dice

asia este; modu affirmativu, modu negativu; judeciu affirmativu, judeciu negativu; Taracea affirtnativa, particea negativa.
AFFIRMATORIU,46ria, adj. s., afffrmans, affrmator, care affirma, intaresce, assecura, adeverdia.
AFFIRMATU,-a, part. affirmatus,
intaritu, assecuratu, certificatu, datu ea
positivu.
AFFISSIARE,-ediu, v. afligen), a
affige, a accati, a spendura, a allipf.
* AFFISSM-e, tabula suspensa, folia

afficta pre parete prin care se publica

cava.
AFFLICTARE, v. afflictare, a a git,

a torment a supperi, a incarca de relle

morali.
AFFLICTATIONE, s. afillotatioi

www.dacoromanica.ro

AFL.

A.FL.

46

supperatione, tormentatione, sufferentia

de relle moran.
* AFFLICTATORIU,-tvia, adj. s. affiletans, aftlietator, care afilige, suppera,
tormenta.
* AFFLICTATU,-a, part. afflietatus,
supperatu, tormentatu.
AFFLICTIONE, s. f., afffietio, sup-

perare, tormo ntu, dorere, sufferentia,

tristetia, mer6re profunda.
AFFLICTIVU,-0, adj. aftligens,pedpsa affectiva, punitione care attinge
directu corpulu condemnatului, punitione
corporale.

AFFLICTU,-a, part. affiletus, sup-

peratu, tormentatu, tare intristatu petrunsu de mari doren i moral

AFFLIGERE, affligu, afflissi si afafflissu si afifictu, y. aftligere; a
supperk, a tormentk, a incarck de relle
morali.
AFFLUENTE, adj. part. afiluens,
abundante; subst. unuriu mai mieu care

se vrsa in altulu mai mare : Dunari'a

are multi affluenti; Prutulu e unu affluente allu Dunarii.
AFFLUENTIA, s. f., affinentia, abundantia.
*AFFLUERE, sau affluite, v. affluere,
a curre de t6te partile spre verunu punctu
sau loen, a abundk, a av in abundantia.
*AFFLUSSU, s. m., affluxus, concursu
la verunu loen; in specie concursulu umoriloru spre veruna parte, (in medicina).
AFFRECATIONE, v. affricare, a applick, prin frecare.
AFFRECATIONE, v. affricatio, applicatione prin frecare.
AFFRECATORIU,-tria, adj. s.
frican, cellu ce affreca,

AFFRECATU, part. affricatus, frecatu do cava.

AFFRENARE, ediu, v. frenare, la

Romknii d'in Macedonia, a pune fr6nulu
a frenk.

AFFRONTARE, ediu, v. (ital. affrontare), aggredi, a attack Cu intrepiditate; a affrontd periclele, a affront
m6rtea.
AFFUMARE, V. infamare, sufftrei a

d, fumu, a espune lucruri la fumu;

adurere, a strick prii fumu; a affutnci

bucatele la focu, a strick buccatele prin

infumare.
AFFUMARE, s. verbale, sufatio,
t. s. verbului.
AFFUMATIONE, s. f., suflatte, starea de affumatu sau lucrarea prin care
se affuma, espunerea la fumu, implerea
de fumu,
AFFUMATORIUrt6ria, adj. s. cellu
ce affuma.
AFEUMATU,-a, part. inrumatus, carne affumata, pesci affitmati.
AFFUND..kRE, v. immergere, a bagk
a fundu ; ase affund, a merge spre fundu,

a intrk, a penetrd a fundu; a se affundd

in detone, in placeri, in vitie.
AFFUNDARE, s. verbale, immersto,
in t. s. verbului.
AFFUNDATIONE, s. f., lamento,
bagare sau intrare a fundu.
AFFUNDATORIU,-t6ria, adj. s. immer en , cellu ce baga sau intra a fundu.
AFFUNDATU, part. immersus, bagatu sau intratu a fundu.
ttAFFUNDERE, affundu, affunsi,si
affunsei, affunsu, v. affundere, a ver.6,
preste cava. Radeciu'a vorbeloru affusu,
aftusione.
AFFUNDIME, s. f., profundum, aduncime, abyssu.
.AFFUNDITATE, s. f.-, pro"unditas,
profunditate.

AFFUNDU,-a, profundas, aduncu,

profundu.

AFFUNDU, sau a funda, profunde.

* AFFUNSU sau affusu, part. affma+,
versatu, spellatu, scalda,tu, udatu.
* AFFUSIONE, s. f., anso, versare
pro de asupra, udare.
AFLARE, v. (c/Xcpecv), invenire, repe-

Are, detegere, a mi la connosointi'a

sau in posessionea unai lucru sau numai d'in intemplare, sau dupo multa
cautare; a vent in possessionea nnui lucra perdutu; a descoperf, a audf, a face
esperientia d ndu-me la cancellaria
am aflatu pre frute ten acollo; Petru
aflet neci una us a deschisa; n'ama afiatu
nemica despre cel7e ce ni a spusu ellu;
ce ai mai aflatu nouu? Eu IZU aflubunu
vinulu acestu-a; ei au aflatu cu calle a
serie collegiloru sei se nu se misce d'in

www.dacoromanica.ro

AGE.

9GG.

411

locu; nu afleinzu de cuvientia a mai sed

AGERIRE,-eseu, v., amere, acumi-

aici; Unde se cilla ei? Cumu ve aflati?

nare, a asent unu lucru, a ascutf mentea.

AGERU,-a, acer, agilis, habilis,

Se afla bene ; ne aflainu a casa; ne afleiniu

intr'una grea situatione; ne afldnau sanetosi, morbosi, tristi supperati.

AFLARE, s. verbale, Juvenil, reperto, deteotio, habitas, in t. s. verbului.
AFLATORIU,-tria, adj. s., inventor,
repertor, detector, cellu ce afta; cellu
ce se afla in cutare locu sau in cutara
stare, adeco eate.
AFLATU-a, part., inventas, repartas.
AFLATURA, S. f., repertum, luyentina, lucrulu aflatu.

AFRA sau afara sau affara, adv.

oris, extra, ;meter, contrariu
in intru : ellu e afra, eu su in casa;
ellu e afta d'in casa, eu su in intru in
foras,

casa; de cif6ra, in afra, d'in af6ra, pre

d'in af6ra; a essi afra, a sc6te pre ci-

neva afra; a ti afta; afra d'in marginile prescrisse, afra d'in lege; nemine nup6te inderept acsta stare de
lucruri afra de Dieu. Toti au votatu
Cu noi, afra de trei patru.
*AGATA, s. f. (achates, Cixemlg, nu
de la avrc0.6q), una Otra preti6sa, varietate de quartiu, semitransparente, Cu colori
* AGENDA, S. f., agenda,-ooum, negotia, affacere, lucru de facutu, facenda;

mai vertosu in ilurariu : agende, afro,ceri, facende.

AGENTE, s. m., agene, curator,

procurator, care lucrdia, care e insarcinatu cu una lucrare, cu una missione;
agente energicu, care lucrdia tare, agente politicu, agente diplomaticu, agente secretu, agente chymicu.
AGENTIA, s. f., procuratio, offi-

ciulu agentelui, missionea, sarcin'a de

agente.

tt AGERE. v., agere, radecin'a derivateloru : actu, actione, activu, actual",

etc., agitare, cuget are, si a compuseloru :
adegere, cogere, essegere, redegere,transrgere.

AGERIME, s. f., (derivatu d'in ageru), mimen, sagacitas; agerime de

mente, agerime de spiritu, mente agera,
spiritu ageru, acume de spiritn, sagacitate ,

iugeniosus, sagas. Sub form'a cuv6ntului acestui-a se vedu ascunse mai

multe radecini, cari tate au contribuitu
la diversele lui sensuri; cea mai naturale se pare a fi agile, si de acea-a tramittemu pre lectori la dens'a.
AGGERARE,-ediu, v., arerare, a
puna mai multe lucruri unulu preste altulu, a accumula, a forma unulu cumulu,
una redicatura, a impl unu locu.
AGGERATA, s. f., eumulus, acervus, cilmulu, redicatura.
AGGERATIONE, s. f., aggeratio,
cumulare, redicatura, impletura.
AGGERATORIU,-tria, adj. s., aggerans, cellu ce aggeredia, cumula.
AGGERATU, part., aggeratns, cumulatu, implutu.
AGGERE, s. m., agrer, impletura,
redicatura ae pamentu sau de Otra spre
a assecur unu locu in contr'a apeloru sau

altoru lucruri stricati6se. Vedi argine.

AGGLOMERARE, v., ag -lomerare,
a aduna si a un inteunu glomu (ghemu),
in unu corpu compactu; a se agglomerd,
a se stringe multi la unn locu. Vedi radecin'a glonzu, (ghenzu).
AGGLOMERATIONE, s. f., agglomeratio, adunare sau stringere de multe
pers6ne sau lucruri la unu loen.
*AGGLOMERATORIU,-tria, adj. s.,
ag -lomerans, cellu ce agglomera, aduna,
stringe multe pers6ne sau lncruri la unu
loen.
*AGGLOMERATU,-a, aeglomeratus,

adunatu, strinsu la unu locu. Subst. adunatura, composetura.

AGGLUTINARE, v., agglutinare,
a colla, a combina san a lega, cu glutine
d6ue sau mai multe lucruri.
AGGLUTINATIONE, s. f., arglutinatio, collatione, combinatione, legatura cu glutine.
* AGGLUTINATORIII,-Mria, adj. s.,

agglutinans, cellu ce agglutina, colla.

combina, lega cu glutine.
* AGGLUTINATU,-a, agglutinatus,
collatu, combinatu, legatu cu glutine.
* AGGRATIARE ,-ediu, v. paulan) re-

www.dacoromanica.ro

42

AGG.

AGN.

mittere, a liertd una pedpsa. Vedi gratiare.

* AGGRAVANTE, part. p., aggravans, cellu ce aggravdia : circunstan-

grediens aggressor, attacatoriu, latrone.

AGGRESSURA, s. f., aggressura,
attacu, cursa.
AGGRESSU,-a, part., (aggressus),

tie aggravanti si circunstantie attenuanti, in jurispr.

AGGRAVARE,-ediu, v., aggravare,

a adauge la greutate, a ingreuik mai

tare, a incarck mai multu; a aggrav
unu morbu, a aggravd culp' a, a aggrav
pre accusatu, a aggrav sortea cuiva;lucrulu se aggravdia.
AGGRAVATIONE, s. f., aggravatio, adaugere la greutate.
*AGGRAVATORIU,-t6ria, adj. s., aggravaus, cellu ce aggravdia, adauge la
greutate.
* AGGRAVATU,-a, part. aggravatus,
ingreuiatu.
AGGREDERE, aggredu, aggressi,
si aggressei, aggrsesu, v., aggredi, a appuck, a attack, a incepe vorb'a.
AGGREGARE, v., aggregare, a aduna, a un intr'una turma (grege), a associk, a numerk intre.
* AGGREGA.TIONE, s. f., aggrega-

attacatu.
AGGRESSU, s. m., aggressus, attacu, actu de attacare.
AGIA.S1VIA, s. f., (ciyEaccsticE), agua be-

nedieta, agua lustralis, apa benedissa,

apa sanctita.
AGILE, adj., agilis, habilis, mor,
acatas, ingeniosas, sagax, care se misca
usioru, intellege cu facilitate, petrunde
iute, descopere asseminarile si differentiele celle mai mici, se precepe la verce
intreprindere.
AGLLITATE, s. f., agilitas, abilitate, desteritate, celeritate, rapiditate.

AGITABILE, adj., agitabilis, cellu

ce se pte agitk sau misek cu facilitate.

AGITARE, v., agitare, a face de

multe ori, a essercita, a persecutk, a mend,

a indemnd, a stimulk, a misck, a cu-

gregans, cellu ce aggrega, aduna, unesce intr'una turma sau societate, cellu

getk, a turbur, a desbate.

AGITARE, s. verbale, agitatio, in
t. s. verbului.
* AGITATIONE, s. f., agitatio, lucrare repetita de multe ori, miscare, cugetare, stimulare, turburare.
AGITATIVU,-a, adj. modale, agi-

ce associdia.

taus, prin care se agita, se misca, se

* AGGREGATU,-a, part. aggregatus,

adunatu, unitu, associatu, numeratu intr'una societate : professori aggregati,

turbura.
AGITATORIU,-t6ria, adj. s., agiagitatorius, cellu ce agita,
tans,
mena,agitator'
misca,turbura.
AGITATTRICE, s. f., agitatrix, cea
ce agita.
AGITA.TU, a, part., agitatas, miscatu, essercitatu, turburatu.
AGITATURA, s. f., agitatus, agi-

tio, cooptatio, adunare, unire intr'una

turma sau societate, associatione; adunatura.
* AGGREGATORIU,-tria, adj. s., ag-

associati celloru alti professori fra a

av drepturile loru intru t6te; aspiranti
la professur'a definitiva.
* AGGREGA.TU, p1.-e, congeries re-

ruin, adunatura de lucruri;-unu aggregatu de atomi, aggregatu de diverse materie.

AGGRESSARE, v., aggredi, a appuck, a attack, a pass la ceva. Vedi aggredere.
AGGRESSIONE, s. f., aggressio,
appucare, attacare, supperare.
AGGRESSIVU,-a, adj. modale,
grediens, prin care se attaca; vorbe aggressive, actitudine aggressiva.
AGGRESSO1IITJ,-s6ria, adj. s., ag-

tatio, stare agitata.

AGNATIONE, vedi amnatione.
AGNATU, vedi amnatu.
*AGNOME, sauagnume,ipl. agnumini,

agnomen, supranume luatu de la fapte

mari, de la merite sau calitati personali. Romanii aveau de ordinaria trei

numini, une ori si patru, a rare ori numai d6ue. Publiu Corneliu Scipione Africanu, ad Publiu e prenume, Corne-

www.dacoromanica.ro

AGR.

AJU.

liu, nume, Scipione cognume, Africanu

artea de a bu& pamentulu, artea de

a gnume.

AGNOMINATIONE, S. f., agnomi-

natio, figura de retorica, prin care se

reproduce una vorba cu una mica scambare, inse cu altu sensu, (mxpcovoliotcsEct),

a inceputu cantandu si a finitu cautandu.

AGNU, vedi amnu.
*AGONALE, adj., agonalis, circulu agonale, in care se faceaujocurde agonali.

* AGONALIA, pl., agonalia, serbatare in on6rea liii Janu.

* AGONE, s. m. agon (3c1ciw), jocu de
lupta, lupta, ceremonia, serbat6re, solennitate.

AGONA, s. f., agona, (CITtovEct),

lupta cumrtea, ansietate, turburare estrama.
AGONIRE,-escu, v., agonizare, a Se
luptd.
AGONISSIRE,-escu, v., acquirere, a
castigd, prin lucru, prin fatiga, prin lupta
ca nevoiele.

AGRARITJ,-ia, agrarius, relativu

la agru sau la loca de aratu ; legi agra-

rie, legi relativa la agri, in urmarea

caroru-a fia-care orna avea dreptu a
possede una cantitate de agru; starea
agraria, starea lucruriloru de la tarra.
AGRATICU, s. m., agraticum, numitu si terraticu, impositu pre pamentu
(pre agru).
AGRESTINU,-a, adj., agrestiuus,
terranescu, campanescu, satescu. Derivatu de la urmatoriulu.
AGRESTE, adj., agresiis, de la agru, de la campu, de la trra, terranescu
vizttia agreste, casa agreste, vestimente
agresti.
AGRICOLU,-a, adj. s., wzricola,
agricolaris, relativu la agricultura, sau
la lucrarea pamentului ; lucruri agricole,
instrumente, macine agricole ; poporulu
agricolu.

AGRICULTORIU,46ria, adj. s., a-

gricola, agricultor, lucratoriu, cultivatoriu de agru, aratoriu , cellu ce se

occupa ca lucrarea pamentului, cu aratura, etc. Agricultorii sunt fundamentulu unui statu. Romanii au fostu
multu tempu unu poporu pastoriu si agricultoriu.

43

AGRICULTURA, s. f., agricultura,

a ar, semend, secerd, etc.

* AGRIMENSORITJ, adj. s., agrimensor, agrimensorius, mesuratoriu de agru,
de campu, de pamentu; relativa la artea
de a mesura agrulu, etc.

AGRIMENSURA, s. f., agrimensura, mesurarea sau mesurat6ri'a agru-

lui, campului, pamentului; artea sau

scienti'a de a mesurd agrii,
AGRIMONIA, s. f., agrimonia, una
planta de famili'a rosaceeloru.
AGRONOMIA, s. f., scienti'a cart)
se occupa cu cultur'a pamentului, agricultura.
AGRONOMICU,-a, adj., relativu la
agronomia; scientiele agronomice, cari
se rapp6rta la cultur'a pamentului.
AGRONOMU, s. m., cellu ce possede scienti'a agronomica, cellu ce essercita artea agronomica, agricultoriu.
AGRU, s. m., ager, locu de aratu, pamntu arabile.
*AGRYPNIA, s. f., agrypnia (&TpuzvEa), insomnia, lipsa de somnu, starea de
a nu pot6 dorm.

AIARE,-ediu, v., vedi alijare.

AICI, adv. Me, compusu aicia, lacee,
in acestu loen unde tu vqi.
ATEPTARE, v., 1. abjicere, a arruncd,
de la serie, a arruncd ca violentia; 2. ad-

jicere, a arruncd spre cava; 3. leviter

indicare, a india, pre scurtu; 4. alludere,

a attinge pucinu prin vorbe sau prin

alte semne.
AIIRE,-escu, v. vedi alliire.

AIITU, pl. e, cibi allio conditi, bucate facute cu alliu; vedi alliate.
AIITURA, S f., res allio eondita3,1ucruri facute cu alliu; vedi alliatura.
AIU, s, m. allium, vedi alliu.
AIURARE,-ediu, v. delirare, vedi aliurare.
ATURE, adv., alibi, intr'altu ion; vedi
aliur.
AIURIRE,-escu, v. delirare, vedi aliurire.
AJUNARE, v., jejunare, a nu matad,
nimic'a, a se abstin de la mancarea de
buccata; la Romanii din Macedonia
a sputi f6nie, a fi flamndu.

www.dacoromanica.ro

44

ALC.

ALI3.

MUNATORIU,46ria, adj. s., jejunans, Je Rumor, cellu ce ajuna.

AJUNU, a, adj. je unas, care n'a maucatu inco, fiamenidu la Romanii d'in Macedonia.

AJUNU, s. m., ejunium, abstinentia

de la mancarea de buccate. Asia se numesce diu'a inainte de una mare serbatre6, d'in causa ca se ajund in acea lf;
apoi in genere diu'a inainte de unu evenimentu insemnatu, prediva,
* ALABASTRITE, s. m., a abastri-

tes, Otra de alabastru.

* ALABA.STRU, s. m., alaba. trnm

aularlus, possesALBINARIU,
soriu sau proprietariu de albine sau de
al bi nari e.

ALBINETIU,-a, adj., subalbus, care

bate in albu. Se dice despre unu omu de
colore alba.
ALBIRE,-escu, v., albare, albescere,
insola -e, 1. a face al bu, a color& cu albu;

2. a se face albu, a inalbi; 3. a spellg,

pandi'a si a ua espune la s6re spre a deveni alba.
ALBISIORU,-a, adj. sabalbldns, dirninutivu de la albu, pucinu alba. Subst.

f. albisi6ra, unu pesca mica de riu

(3)2(f3ccarpov), specia de marmure; vasu

scamele si aripi6rele albe.

de alabastru.
ALBA, s. f., alba, marglla.
ALBA, s. f., lintea, vestimentu albu
de linu sau de cnepa, camsia, etc. De
ordinariu in plurariu albe, apoi si albelle.
ALBA, s. f., de ordinariu c,u articlu
alb'a, pa alba.
ALBASTRU,-a, subalbus, subalbidus,

ALBITIONE, s. f., albithdo, starea

de a fi albu.
ALBITIOSU,-a, adj., albidulus, pu-

subalbicans, albidus, candicans, ceraleus, de colore veneta care bate tare in

albu, de colorea cerului.
ALBELLA pl., albelle, s. f., linlea,
vestimente albe de linu sau de canepa;
vestimente spellate.
ALBETIA., s. f., album, albedo, albitudo, col6re alba; cataracta care se face
in ochiu, a bugo. La Romanii d'in Macedonia albulu ochiului.

ALBIA, s. f., alveus, 1. albea unui

riu, escavatur'a de panintu prin care
curre riulu, partea cea mai profunda a
nnui riu prin care curre firulu apei ;

ci n u albo.

ALBITORIU,-46ria, adj. s., f. albans,

albescens, ins data, cellu ce albesce in
t6te s. verbului.
ALBITURA, s. f. vedi albelle.
ALBORE, s. f., albor, colore alba.
ALBU,-a, adj., albas, de cubre alba,
candidu, t'Ora macula.
ALBU, s. m. albumen, albulu
albulu ouului.
ALBUME, s. m., albumen, albulu sau
albusi ulu otiulni.
* ALBUMINA, s. f., in chymica materia vegetale vise6sa, care in specie constitue albulu ouului, se afla apoi in substantiele ser6se, in materi'a cerebrale si

nerv6sa, in uin6rea vitrea a ochiului,

in ap'a hydropiciloru , i in celle mai
multe sucuri de plante. Albumina se

2. canale, bassinu; 3. vaso pentru spellare

in forma de barca, muierile splla rufele
in albi a , 4. luntre, barca, navicella, vasellu.

considera de chymici cg, una compositione de azotu, de hydrogeniu si de car-

ALBICARE, v., albicare, a bate in

albo, partea cea frageta d'intre sc6rtia

albu.

ALBIDU,-a, adj., albidus, albastru,

ca,re bate in albu.
ALBIME, s. f., albitudo.

ALBINA, s. f., apis, apicula, musca

boniu.

*ALBURNU, s. m., alburnum, lemnu

si mediulu arborelui. Nume propriu allu
unui oppidu d'in Dacia, Auraria.

ALBUSIU, s. m., albumen, albulu

ouului. Vedi albume.
* ALCALI, sau alcaliu, s. m. (arabicu)

ALBINARIU, pl. rie, 1. alvear, al-

in cliymica materie salificabili, numite

basi salificabili, pentru co an proprie-

veare, alye rium, casuti'a in care locuescu

tatea de a abs6rbe acidele si de a le

si lucrdia albinele; 2. apiarlum,

mide se afia casutiele de albine.

preface in ski. Chymicii reconnoscu acumu cinci specie de alcalie

care face miere.(1.1.6XEma).

www.dacoromanica.ro

ALE.

ALE.

potassiulu, sodiulu, strontiulu si ammoniulii.

ALCALINU,-a, adj. chym. relativo
la alcalie : car acteriu alcalinu, reactione
alcalina.

D'in manu (mana, vedi acsta vorba),

mense, usu, intellectu, spiritu, etc., se

me : ale, ile, are, nu su de catu unulu

stantive : brachiale = braciare, luminale = luntinare, apoi : Tile, bqvile,

45

face : manu-ale, mensu-ale, usu-ale, intellectu-ale,spiritu-ale; d'i n anntt,ann-ale

si annu-ale.
Dco in tema se aria unu
ALCALISARE, v. a da unei substanatunci ale se transforma in are : paltie proprietati alcaline.
mare, vulgare,populare, etc., d'inpaltna,
ALCALOIDU, pl. e, alcalie organice vulgu, populu; inse acsta regula nu se
sau vegetali, numite asia spre distinc- observa ca rig6re, co-ci se dice : fluviale,
tione de alcaliele minerali.
pluviale, etc., d'in fluviu, pluvia.
La
* ALCHYMI.1, s. f. (hybridu), scientia pu cine, ale se transforma in ile : ostile,
pretensa prin care s'aru pot transmuta juvenile, unzile, etc., d'in oste, juvene sau
metallele; secretulu de a face auru, sau june, unta.
In aceste din urma, sufde a compone unu remediu universale fissulu ile, care se vede co este numai
prin care s'ar pot6 prelung vitra o- una modificatione d'in ale, atatu pentru
mului in indefinitu. Ac6sta scientia chi- co ile este intouatu ca si ale, catu si penrnerica prin esperimentele cello multe a tru co ile ca si ale se aflige la substandatu uascere addeveratei scientie chy- tive, se nu se ammestece cu suffissulu ile
mice, precumu astrolcga a data nascere sau bile (vedi aceste suffisse), care are i
astronomiei.
neintonatu si se affige la verbe : facile,
ALCIIYMICO-,-a, adj. relativu la al- docile, nzirabile, etc., d'in facere, mirare,
docere.
chymia.
Applecatu la fide, suffissullu
*ALCHYMISTU, s. m. care se occupa ale se transforma nu in ile, ci in ile:
ca alchymi'a.
fidle.! La pucine adiective se appleca
ALCOHOLICU,-a, care coprinde in suftissulu ale sau transformatu ile : lisene alcoholu.
berate d'in liberu; bissestile d'in bissestu;
ALCOHOLISARE, v. a preface in al- crudele d'in crudu.
In fine precumu
coholu.
d'in latinele : sole, sale, satire, etc., prin
* ALCOHOLOMETRU, s. m. instru- transforinarea lui l in r (vedi litter'a l),
mental prin care se mesura intensitatea s'au facutu la noi : sore, sare, sarire ;
alcoholului in unu licidu.
asid a urmatu ca si suffissulu ale sau ile
ALCOHOLU, s. m. (arabicu), spiritu se se transforme in are sau ire : suptire
de vim' bine destiliatu.
= suptile,luntinare=luminale. Verb ele
ALCE, s. f., aloes, si alcis, unu a- romanesci cu suffissulu ale sau ile transnimale d'in terrile sptentrionali.
formatu in are si ire suntu, afora de
ALCORANU, s. m., (arabicu), vedi puciue esceptioni, uu adiective, ci substantive : frigare,.braciare, stemurare,
coranu.
t ALE, ile, are, ariu, suffisse corre- laminare, ostire, etc. Wirt) i in latin'a
sponditorie cu latinescele : alis-e,
celle mai multe vorbe cu acellu-asi sufaris-e, arins.
Celle d'antaniu trei for- fissu se iea sub form'a neutra, ca subsi acellu-asi suffissu; 6ro cea de a patr'a

forma : arm, este compusa d'in are si

iu, si fieudu co prin aasta computer
suffissula ariu iea insemnari, ce nu are
suffissulu ale, de acea-a vomu tracta
antaniu pro acestu-a si apoi pie acellu-a.
I. uffissulu ale se pune la una tema
de substantivo, ca se fortnedie adiective :
natur-ale, reg-ale, fut-ale, nzort-ale, ver-

gin-ale, nunzer-ale, etc., d'in natur-a,

reg-e, fat-u, nzort-e, vergin-e, 911dMer-11.

sau ca lapedarea lui e : animal, calcar, etc.

Chiaru acesta stramutare a lui ale in

are a fostu caus'a, co ac6stu suftissu, ca
intellessulu sea de adiectivu mai allessu,
a adjunsu se se perda aprope d'in usulu
limbei populare : generate transformatu
in generare a adjunsu se se confunda ca

verbali generare; s mi6, se s dispara

d'in limba. Fiendu co relationile espresse
de acestu suffissu, atatu de insemuatu si

www.dacoromanica.ro

ALE.

ALE.

atatu de estensu in latin'a si cello alte

perdiare; ro in espressionea : legile fatali alle naturei, acellu-asi adiectivu insemna : care e pusu sau stabilitu de fatu,
care vine de la fatit. 6. Fiendu co d'in
celle Ono ad espuse resulta, co suffissulu ale espreme calitati estrinsece; de
acea-a ellu pote arreta si una relatione
de forma, adeco pote espreme cu form'a
carui lucru sau genu de lucruri are analoga obiectulu calificatu prin adiectivulu terminatu in ale ; si acsta-a : a. in
intellessu concretu sau materiale : roralo, in forma de roua; formosetia verginale, formosetia ca a uuei vergine;
b. si mai desu inco in intellessu abstracta
sau ideale, caracterisandu form'a sau modulu de portare, de lucrare sau vorbire :
licentia teatrale, licentia assemene cellei de teatru; espressioni vulgari, assemeni cu alle vulgului; edttcatione liberate, educatione cuvenita unui omu libera.
Scurtu suffissulu ale espreme
una relatione mai multa sau mai pucinu
departata, una relatione care se tine nu
de partea interna, ci de cea esterna, nu

46

limbo romanice, nu se potu espreme cu-

venitu cu neci unu altu suffissu; bine

este, co s'a restabilitu si se restabilesce
in limb'a nostra, numai se i se d form'a
ceruta de geniulu limbei insasi : co-ci general, moral, oral, etc., sau si mai re*:
generalu, moralu, oralu, (d'in cari apoi
femininele : generala, morala, orala),
sunt imitatioui facute dupo limb'a fran-

cese fora respecta cotra natur'a limbei

nostre, caro, precumu.d'in daleis-e, mollis-e, taus-e, etc. , a formatu : dulce,
molle, atare; asi, si d'in gene ralis-e, oralis-e etc., cere de neapperatu generate, orate, numerate, etc. Catu pentru
intellessu, suffissulu ale espreme una relatione a substantivului calificatu cotra
substantivulu d'in care se formedia adiec-

tivulu in ale. Care e natur'a acestei relatione ?

1. In intellessu originariu
si cellu mai desu, suffissulu ale espreme
una relatione locale : regionile occidentali, apele flztviali, statu orientate, etc.;
si de ad : 2. una relatione temporale

annale, biennale, triennale, Incnsitate,

trimestrale, etc.,
uneori acellu-asi adiectivu in ale pote espreme, sub aceaasi forma, amendoue relationile si cea
de spatiu si cea de tempu : diu'a natale,
terr'a natale. 30. De la espressionea
relationei de posetione in spatiu sau in
tempu, adiectivele in ale au trecutu usioru la espressionea relationei de posetione mai abstracta, de posetione in ordinea sociale, de demnitate, de gradu
regale, imperiale, principale, pastorale,
pontificate, augurale, consulare, etc.
4. Scopulu sau destinatiouea inco se cugeta ca unu locu, la care tendemu a adj unge; si de acea-a adiectivele in ale potu
espreme si relationea de causa finale sau

scopu, de resultatu : pedepsa capitale,

pedepsa care adduce perderea capului ;
erbe medicinali, cari servescu la medicina; apa lustrale, apa pentru purificare;
consiliu salutare, etc. _50 Precumu ale

espreme finitulu, asia pote espreme si

inceputulu sau originea : fatale in espressionea discordie fatali unui poporu, insemna, conformu intellessului esplicatu
sub precedentele numeru 40: care adduce

de fundu, ci de forma, nu de essentia,

ci de moda. De cate ori vinu inainte adiective cu suffissulu ale in concurrentia
Cu adiective formate prin affigerea de
alte suffisse la acellu-asi substantivu,
cama filosofale si filosoficu, amendoue
formate d'in filosofa, se espunu, la loculu
cuvenitu, differentiele ce le caracterisa.

Totusi spre a lumina ca unu essemplu,

cum suffissulu ale, in coucurrentia cu
alte suffisse, espreme relationi mai multa

sau mai pucinu departate si formali, se

luhmu adiectivele regale si regescu sau
regiu, formate d'in rege. Regescu sau re-

giu, in poterea suftisseloru escu si ill

(vedi aceste suffisse tractate la loculu
loru), se dice de cea ce se tine de aprope de person'a sau demnitatea regelui; pre candu regale espreme una relatione mai departata ca person'a sau demnitatea regelui : casa regesca, avere regesca, etc., se dice de insasi cas'a sau
averea regelzti ; avere regale, casa re-

gale, va se dica cumai una avere sau

casa demna de unu rege, casa sau avere
ca acelle-a ce possede unu rege; sentimentele regesci sunt sentimentele rege-

www.dacoromanica.ro

ALE.

ALE.

lui, sau alle unui rege, sau cuvenite unui

rege; sentinzente regali sunt sentimente

pucina dosa cea ce formedia unu addeveratu opu de spiritu.

De assemenea

inalte si nobili ca alle unui rege; dreptureleregesci sunt drepturi essentiale legate de demnitatea unui rege, drepturele regali sunt drepturi, cari decurru

differu , prin intellesu : ZUC214 de enana,

d'in demnitatea de rege asi cumu se in-

precandu lucrulu nzanuale este unu lucru ca celle ce se facu sau suntu destinate a se face cu man'a, fora inse se d
a se intellege co s'a facutu sau are se se
faca in addeveru cu man'a.
De alta
parte flessionea casului genitivu (vedi
acestu cuventu) espreme una relatione
si mai intensa de catu prepositionea, in
eau lucrulu manei, differindu de lucrulu
de mana, difiere cu attu mai multu de
lucrulu manuale.
In fine e de obser-

tellege acsta demnitate in cutare sau

cutare terra, si in cutare sau cutare
tempu; fora ca acelle drepturi se se tina
de essenti'a demnitatei regesci.
In
limb'a populare relationile espresse prin
suffissulu ale se arrta prin preposetioni,
si mai allessu prin preposetionea de : avere regale= avere de re g e,lovitur a mor-

tale =lovitura de morte, venitu annuale

:r.--venitu de unu annu sau de pre fia-care

annu, etc.; sau prin flessionea casului

genitivu (vedi acsta vorba) : facultatile

spirituali= facultatile spiritului, poterile mentali= poterile mentei, etc.

Cu

tte acestea intre espressionile prin adiective terminate in ale si intre celle prin sub-

stantive insocite de prepositioni sau de

flessioni differenti'a, in celle mai multe casuri, nu sta nun] ai in popularitatea unoru-a
mai mare de catu a altoru-a, ci si in intel-

lessu : unu onzu spirituale, de essemplu,

nu va se dica unu omit de spiritu , precumu neci unu omu geniale, unu oniu de

geniu. In poterea intellessului prepositionei de (vedi articlulu speciale asupr'a

acestei prepositione), omu de spiritu, va
se dica uuu 0131U in care spiritulu este
una calitate essentiale, care possede a-

csta calitate in tota plenitatea , care

este facutu si fermentatu orecumu d'in
spiritu ; pre candu omulu spirituale are
numai ceva d'in acesta calitate. Adiectivulu se dice de totu ce manifesta cellu
mai mica semnu de spiritu, si in particulariu despre lucruri, asi in catu se pote
dice : lumea spirituale, administratione
spirituale, etc., nu inse si administratione de spiritu. Ce e spirituale se tine
de spiritu numai prin una legatura usiora si superficiale, asi in catu omulu

47

lucru manuale. Lucrulu de mana e unu

lucru facutu de mana ori cu man'a, sau
destinatu a se face in addeveru cu man'a ;

vatu, co suffissulu ati/e=atilis se tine

de suffissulu ale sau ile ca speci'a de
genu, asi, in catu atile espreme numai
relationea locale , si a nume cea de locuire sau sedere a subiectului in loculu
arretatu de tem'a adiectivului : apatile,
fluviatiale, umbratile, care locuesce sau
siede in apa sau pre apa, in riu sau pre
riu, la umbra : pa,sseri apatili, pesci fluviatili, etc. Adiectivele de acsta forma
suntu pucinu numerose : co-ci nu intra
intre densele celle ce cu acea-asi forma
deriva d'in verbe : versatile, volatile, etc.
(vedi suffissu tile).
II. Ca si ale, suffissulu ariu applecatu de regula la una
tema de substantivu, da adiective : origin-

ariu, agr-ariu, judeci-ariu, frunzent-ariu

etc. d'in origin-e, agr-u, judeci-u , frument-u. Una micu numeru de adiective
in ariu deriva : 10. d'in numerali ordinal : prinzariu , secundariu , tertiariu,
20. d'in
d'in prima, secundu, tertiu;

numerali distributive : binariu, ternariu , octogenariu , etc., d'in bini, terni ,

octogeni; 30. d'in adverbie : contrariu,
Catu
necessariu, d'in contra, necesse.
pentru insemnare, suffissulu ariu fiendu

compusu d'in are=ale si d'in iu=icu

spirituale nu arrta spiritu de ctti in

sau escu (vedi aceste suffisse), urmedia

co, pre candu ale sau are espreme, cumu
vedumu, mai rnultu relationi de forma,

jocuri de vorbe, precandu onzulu de spiritu produce opere seriose si solide; asi

tiali sau de fundu, arrta, cu alte cuvente,

in catu intr'unu opu spirituale se afla

numai d'in candu in candu si in forte

co fienti'a calificata prin adiectivulu in

ariu se tine de genulu sau speci'a fien-

d'in contra ariu arrta relationi essen-

www.dacoromanica.ro

ALE.

ALE.

tiei desemnata prin substantivulu, d'in

granariu ,ordiariu, furnicariu, erariu,

erbariu , armariu , seminariu , vestia-

48

care s'a formatu adiectivulu. Differentra

de intellessu intre ale sau are de una

parte, si arito de alta parte, fiendu forte
delicata si adesea aprope neperceptibile,
se intempla casuri , in cari insemnarea
celloru doue suffisse pote fi aprope iden-

tica ; totusi diferenti'a de intellessu in-

tre ale sau are si ariu este bene sentita si carecterisata mai allessu la vorbele, in cari ameudoue suffissele vinu in

concurrentia, cumu la litterale si litteraria, amendoue, formato d'in littera ;

la originale si originariu , amendouo

venite d'in origine ; la judeciale si judeciariu , amendoue d'in judeciu, etc.

Litterale, de essemplu, nu espreme de
catu una relatione superficiale ca litter'a,
pre candu litterariu arrta una relatione
essentiale : una scriere litterale ar fi
una scriere cu littere, in opposetione Cu
una scriere cu cifre sau alte semue; pre
candil una scrierelitteraria presenta ca-

litatile de fundu si essentiali alle unei

composetione estetice. Dro vorbele
terminate in ariu, cari se iea cuinsemnare de adiective , sunt forte lancine in
nostra, cu neassemenare mai pucine de catu in limb'a latina : precumu
in acesta d'in urma limba mare parte
d'in vorbele cu suffissulu arias au luatu
insemnare de substantive, asi in limb'a
romana mai tote vorbele Cu suffisulu cor-

responditoriu ariu suntu in regula substantive cu doue insemnari bene carecteterisate, si auume : I. substantive perso-

nali, arretandu : a. person'a care se occupa cu cea ce espreme tem'a substantivului , d'in care suntu formato : argentariu, ferrariu, carturariu, portariu, vacariu , carbunariu, prunariu, merariu,
pescariu, moraria, etc.--b. person'a, cui
se increde ceva , in opposetione ca cea
care increde sau da una insarcinare : depositariu, cui se increde unu depositu ,
in oppositione cu depositoriulu, care increde depositulu; asid, si legatariu, mandatariu, commissariu, etc. in oppositione
cu comniittente, mandante sau mandato-

riu, etc.-2 substantive reali, arretandu

loculu, in care se afia in mare cantitate
lucrul i espressu prin tema : porumbariu,

riu, etc. Tuse in acsta insemnare occurre mai multu form'a feminina in in :

ordiaria, 'cenara, erbaria, floraria ferrara, etc. (vedi suffissu ia), prin care se
evita confusionea de intellessu ca celle
personali: fenariu,florariu,ferrariu, etc.
ALGA, s. f., alga, rba marina.
ALGEBRA, s. f. (arabicu), scientia
matematica care se occupa cu operationile fundamentali, numita si Aritinetica
generala si Analytica, de altii tradussa

prin Caleulu cu littere, ra de altii restrinsa la artea de a deslegd ecationi.

AIGEBRAICIT sau algebricu ,-a ,

adj., relativa la algebra; calculu algebraicu, cantitti algebrice.

ALGIDU,-a, algidas, rece, inglaciatu.

ALGORE, s. f., Rigor, frign tare,

geru.

ALGOSUra, adj., algosas, coperitu

de alga, plinu de alga.
ALICA, s. f., alias, una specia de
granu.
ALICARIU, s. in., alicarias, cellu
ce macina si destilla alica, cellu ce face
bere de auca.
ALIENARE,-ediu, v., alienare, abalienare, a instrain a departd, a cede,
a stramutd , a scambk , a vende, a turburd.
ALIENATIONE, s. f., alionatio, ab-

alionatio, instrkinare, departare, stramutare, scambare, turburare.

ALIENA.TORIU,-tria, adj. s., anemias, al enater, cellu ce aliendia,
straindia, cede, vende.
ALIENATU,-a, part., alienatus, instrainatu, departatu, stramutatu, scambatu, vendutu , turburatu, essitu d'in
mente.
ALIENIGENU,-a, adj.. allenifrenus,

de alta genu, de genn strainu, eterogeniu, compusu de elemento diverso.

ALIENU,-a, adj., aliena, strainu,

contrariu, oppusu, inimicu.

ALIMENTARE,-ediu, v., alero, a

nutr, a (Id cuiva celle necessarie spre

a se intertin. Figuratu se dice a alimenta foculu, a pime materia combusti-

www.dacoromanica.ro

ALL.

ALL

bile pro focu; a alimentd, unu cande, a

d apa canalelui.
ALIMENTARIII,-ia, adj. s., anulentarlus, ce p6te serv spre alimentu ; cellu
ce da alimentu si cellu ce primesce alimentu.
*ALBIENTATIONE, s. f., lucrare prin
care se alimenta, se nutresce, modulu de
alimentare.
* ALIMENTII, p1.-e, alimentum, nutrimentu, nutretiu, nutritura.
ALIURA.RE,-ediu, v., delirare, avorbi

49

* ALLEGATORIII,-tria, adj. s., alegane, allegator, cellu ce allga, citddia.

* ALLEGATU,-a, allegatus, addussu
inainte.
ALLEGERE, allegu, allessi si allessei

allessu si allectu, y. allegere eligere,

creare, seligere, deligere. Verbulu acestu-a are f6rte multe insemnari, essem-

plele potu facilita intellessulu diverseloru acceptioni : Allegemu intre senatori,

allegemu in numerulu senatoriloru, allegemu la senatu, allegemu el' intre sena-

intriaiur, a delird, a visa desceptu, a

tori. Din aue relle ainu allessu cellu

nu si pot6 domind fantasi'a.

mai micu. Nu m'am allessu cu nemica.

Nu se allege nemica de densulu. Drm'a
va allega. Nemine nu scie ce se va allege

ALIURE, adv. alibi, intr'altu locu,

ALIURIRE,-eseu, v., vedi aliurare.
ALLACTARE, sau allaptare, v., allactare, a da lapte copillului.
ALLARMA, s. f., tumatus, strigare la arme, turburare, incurcatura.
ALLA.RMARE,-ediu, v., ad arma
Tocare, ad arma conclamare, bellicnm

canere, terrorem incutere, a strig, la

arme, a sperid, a turburd, a baga frica
in 6meni.

ALLATRARE, v., allatrare, a latra

la cineva,
ALLATITRARE,v., adjungere,addere,
adjicere, adnectere, a pune unu lucrul6nga altulu, a insoci, lucrulu principale cu
altele secundarie; a confronta, a compard.
ALLATURE sau a lature, adv., jaita,
secundan', contra, e regione.
ALLECTARE,-ediu, allicere, alle-

ctare, a indemna, a invitd, a attrage, a

ammagl.
ALLECTITIONE, s. f., allectatio,
lucrare prin care se allectdia.
* ALLECTATORIII,-tria, adj. s., al-

lectans, allectator, coa ce allectdia,

attrage, ammagesce.
* ALLECTATII,-a, part., allectus, attrassu, ammagitu.
* ALLECTIONE, s. f., allectio, allegene intre cei alti, aggregare, associare
prin allegere.

ALLECTU-a, part. adj., allectus,

allessu, associatu, aggregatu.
*ALLEGARE, v., allegare, a adduce
rationi, essemple, a cita vorbele cuiva.
*ALLEGATIONE, s. f., allegatio, citatione, adducere de rationi, escusa.

d'in acata incurcatura.

ALLEGERE, s. verbale, alectlo, eleen, selectio, delectus, in t. s. verbului.
* ALLEGORIA, s. f., allegoria (&XX-1)-

TopEa), figura retorica, prin care se es-

pune unu addeveru generale sub una

forma sensuale, metafora continua.
* ALLEGORICII,-a, adj., allegericns,
(&XXvropcx6c), in figura retorica.

* ALLEGORISARE, v., allegorizare,

a vorbf in figure, in allegorie.
ALLEGUTORIII,-tria, adj. s., alle-

gens, eligens, seligens deligens, elector, cellu ce allege in t6te sensurile

verbului.

ALLENARE, sau allinare, v. alleviare, loare, sedare, a face len u, a usiora,

a usior, dorerea, a stemperd, a imblandf ;
a se allenci, a se stemperd, a incetd ; s'a allenatu ventulu, s'a assediatu, a incetatu.

D'in caus'a pronuntiei verbulu acestu-a

se confunde in unele locuri alle Daciei
superiore cu anninare.
ALLENARE, s. verbale, lenimen, in
t. s. verbului.
ALLENATIONE, s. f., lenimen, allenimentum, lucrare prin care se allena.
ALLENATORDJ,-tria, adj. s., leniens, cellu ce allena.
ALLENATU,-a, part., lenitus, usioratu, stemperatu, imblanditu.
ALLENIMENTII, p1.-e, allenimentum, stemperamentu, modu de alienare.
ALLENTARE, v., allicere, a seduce
prin vorbe, prin promissioni.
4

www.dacoromanica.ro

ALL.

50

ALL.

ALLERGARE, v. currece, verba for-

rnatu d'in ad si largu, cd, si allungare

d'in ad si /miga.
ALLERGARE, s. verbale, cursi,
cursas, limblare multa si iute.
ALLERGATORIU,46ria, adj. s., cur-

reas, cursor, cellu ce allerga, Imbla

multu si iute.
ALLERGA.TU, s. m., cursus, amblatu.
ALLERGATURA, s. f., cursi, curricub.m, amblatura, fatiga.
ALLEVARE, v., allevare, a redicd,
a scolld.
* ALLEVIARE, v., alleviare, a usiord,
a alien,.

ALLIARE,-ediu, v., ailio enndire, a

pune alliu in buccate, a da buccateloru
gustu si od6re de alliu.
ALLIATU,-a, part., allio comillas,
facutu cu alliu; pl. alliate, alliata, buccate facute cu alliu.
ALLIATURA, s. f., alliatain, conditura cc alliu.
A_LLIDERE, allidu, allisi si allisei,

allissu, v., aIlidere, a frecd, de ceva, a

lovf de ceva, a strivf. Radecin'a vorbeloru allisu si allisione.
*ALLIGANTIA., s. f.. (ital. allianz a, fr.

alliance), afilnitas, fcedus, legamntu, unire prin casatorfa, prin diverseinteressi,

in specie prin interessi politice, federatione; lligantia offensn.0 si defensiva.
* ALLIGARE, v., ailigare, a lega unu
lucru de al um, a legd cotra anula, a ob-

ligl,; ieff. a se allig, a se un prin diverse interessi.

ALLIGATORIU,-turia, adj. s., all-

cana, aliigator care lga, leg ,toriu.

Subst., unn srpe mare vare lga animalile de arbori prin incollaciturile selle.
ALLIIRF,-esru. v., ante condire, vedi
iare.
ALLIITU,- part., ai locotulitus, vedi
(dliatu.
ALLIITURA, s. f., alliatum, vedi alNatura.
ALLIN ARE. s vedi alienare c,u thte
'derivatele
* ALLTNLIlsIENTU, pl. e,(fr.

ent), , unPreic linia, effectulu alliniarii.

ALLINIARE,-ediu, v. (do la ad si
linea), a puue in unja.
*ALLINIA.TU,-a, part., pusu in unja.

Subst., (a linea) inceputulu unei pdrti

d'in unu articlu, partea unui articlu care
incepe d'in nouu.
ALLIORU, s. in., allium silvestre,
una planta selbatica.
ALLIOSU,-a, adj., alijo plenus, plinu
de alliu.
ALLIPIRE,-eseu, (d'in a si XEZO
&XEE9W, aXik00), v., allinere, ag.r1utinare, a lipf de ceva; recipr. a se allipi
* ALLISIONE, s. f. allisio, frecare, lovire, strivire.
ALLISIORU, s. ni., asphodelus ramosus, una planta care cresce in prate fra
cultura si galena Cu alliulu.
ALLISU,-a, part. allbus, frecatu de
ceva, lovitu de ceva, strivitu.
ALLITERATIONE, s. f. (alliteratio), parouiceon, figura de retorica caro
consiste in repetitionea acelloru-asi littrre sau a acelloru-asi syllabe.
ALLIU, s. m., ahlinin, usturoiu. Ro-

mdnii desmna diverse plante cu acestu mime : alliu de gradina, alliu dontestieu, alliu de padure, alliu selbatieu,
alliu greceseu, alliu serbeseu, alliu
ccscu. In pronunti'a vulgare li s'au immolliatu inainte de i, dupo regul'a generale, atatu in radecina, cata si in derivatele ei.
ALLOCARE, v. attribuere, decer
nere, a destina' una sumina pentru una
servitiu.
ALLOCATIONE, s. f. attributum
(aes), lucrare prin care se aldea, se destina una summa.
ALLOCATU,-a, part. decretas, destinatu pentru unu servitiu.
ALLOCUTIONE, s. f., allocutio,
vorbire addresciata ctra cineva; insasi
addess'a vorbirei.
ALLOCUTOMUAria, adj. s., alloquens, allocutor, celta ce addrssa vorbirea c6tra (Meya.
ALLOCI. TIVTJ,-a, adj. modale, alloquens.

* ALLODIALE, adj. relativa la-allodiu.

www.dacoromanica.ro

ALL.

ALL.

51

* ALLODIATURA, s. f vorba d'in legile feudali: proprietate de pamentu antica si nesuppusa sarcineloru ctra statu,
si d'in care proprietariulu nu distribuii

nativa si accusativu ; la cei mai vechi

inse se afla si formele de dativu si genitivu : Jesu disse bunei soru ailui Lazara.
3. Allu tine mediloculu intro

coloniloru; in oppositione cu colonicatura.

intellessulu de demonstrativu si cella

articlu in tote constructionile, in cari la

* ALLODIU, pl.-e, termina feudale

pamentu ereditatu de la strabuni, dupo
ideele feudali, de la impartirea primitiva intre primii occupanti.
ALLU, (alla) a, pl. (alli) ai, alle, de1. CA demonmonstrativu si articlu.
strativu, compusu d'in a si ellu, casi astu
d'in a si estu, se dice ca multu mai raru
decatu simplulu llu, sau compusele acestuia cellu si acellu, si are t6te formele
de casuri : allu, allui,
ai, alloru; f.
(alla) a, allei,alle,alloru: impaca allu copillu, da allui copillu apa, dati alloru cersitori cate una buccata de pane, spuneti
alloru majen i ce aveti de spusu.
Casi
tote celle alte demonstrative, allu, candu

sta senguru, fora substantivu, sau in

urm'a unui substantivu, iea particul'a
determinativa a (vedi 5. A) : allu-a ,
onzulu allu-a, onzului allui-a, alloru-a, etc.

In acestu casu femininulu sengulariu, in

nominativa si accusativu, prin introducerea unui i eufonicu, adjunge ase confunde
cu acelle-asi forme alle masculinului plu-

rariu : muicrea a-i-a, omenii ai-a.

2. CA articlu, allu se pune : a. in constructionile inverse :.u/tu maim sufiletu

= suffletu-lu omului, a munCloru arbori = arbori-i muntiloru, alle Carpatiloru crescete= crescete-le Carpatiloru.
b. in constructionile, in cari substan-

tivulu, determinatu prin altu substantivu in genitivu, este totu de una data
insocitu de unu adiectivu, care precede
subs tantivului si este articulatu : mundre-le crescete alle Carpatiloru, inalti-i
pini ai muntiloru.
c. in genere, inaintea vercarui attributu in genetivu, candu

substantivulu determinatu prin acestu

attributu nu este articulatu : onzu allu
peccatului,fiiai intunerecului, copille alle
Ronzaniei.

d. inaintea possessiveloru

mate absoluta, fora substantivu, sau puse

inaintea substantivului allu meu, allu

tea, ai nostri, ai vostri, alle nostre,
teu parente, etc.
CA articlu, anu se
dice astadi numai Cu formele de nomi-

acellu-asi substantiva stau mai multe

genitive attributive : spusele parentiloru si alle invetiatoriloru ; crescetulu
Parnasului si allu
ALLITATIT, s. m., eleyatum, fermen-

tum, substantra care descepta fermentationea.

* ALLUCINA.RE, v., hallucinari, a
errk, a errateci, a divagA, a visd, a fantasiA, a se insellA in fantasjele selle.
* A.LLUCINATIONE, s. f., hallucinatio, err6re, erratecire, divagatione,
visu, fantasia desrta, nebunia.
*ALLUCINATORIU,-tria, adj. s.,
hallucinator, cellu ce allucina, divaga,
fantasidia, face nebunie.
*ALLUD ERE, alludu,allusi si allusei,

allusu, y., alludere, a face allusione la

ceva, a surride, a favori.

ALLUNA, s. f avellana nux, fructulu arborelui allunu.

ALLUNA.RIIT, s. m., coryletum, allunetu.
ALLUNECARE, v., labl, hallucinari,

lubrican, in lubrico esse, copiii alluneca pre ghiacia, allunecatu pre unu terrena nesecuru, amu allunecatu cu mentea; onzulu usioru se alluneca.

ALLUNELLA, pl. allundle, s. dim.

de la alluna, lenticulm, semne pre pelle,
mai allessu pre facia.
ALLUNELLE, pl. una planta tuberculosa.

ALLUNETU, s. m., coryletum, mul-

time de alluni, gradina, selba, padure

de alluni.
ALLUNGARE, v., fugare, propellere,
repeliere, amoyere, amoliri, verba formatu d'in ad si lungu, c si allergare d'in

ad si larga.
ALLUNGARE, s. verbale , fugatio,
propulsio, depulsio, amotio, amolitio,
departare de la sene, respingere, reieptare, scotere d'in hell, d'in terra.
ALLUNGA.TU,-a, part., fugatus, propulsus, depulsus amotus, eject's, de-

www.dacoromanica.ro

52

ALP.

ALT.

partatu, fugatu, respinsu, reieptatu ,

ALPI, m. pl. alpes, muuti inalti,

scossu afora d'in terra.

ALLUNISIU, vedi allunetu.
ALLUNU, s. M., avellana arbory co
rylus. De allunu, colurnus.
ALLUSIONE, s. f., allusio, attingere, numire prin vorbe improprie, inse
Cu intentionea de a se intellege lucrulu
fora difficultate.
ALLUVIONALE, adj., de alluvione
sau prin alluvione; pamntu alluvionale,
formatu prin alluvione.
A_LLUVIOAE, s. f., alluvio, lucrarea apei prin care r6de painntulu, si lu
duce intr'altu locu.

munti accoperiti cu atta; in specie mun-

ALLUVIU, s. m., alluvium, pamntu formatu sau addussu prin lucrarea apei, prin alluvione.
ALMENTRELEA, adv., anter, vedi
altramente.

ALMU,-a, adj., alma, nutritoriu,

tii d'intre Italia si Gallia.

* ALPLNIT,-a, adj. s., alpinas, locui-

toriu d'in alpi.

ALSINA, s. f., alsine, (aXaoc), una
planta care cresce in paduri.
ALSIOSU,-a, adj., alstosas, frigurosu, sensibile la frigu, cellu ce se teme
de frigu.
ALTAMENTERE, adv., aliter, vedi
altramente.
ALTAMENTRE , adv., vedi altraments.
* ALTANU, s. in., ;lamine, v ntu care

suffia de la mare, vntu care suffla de

la uscatu, rntu care sufila d'intre m6dia-di si appussu.
ALTANU, s. m., podium, intentanum, projectum, folisioru de asupr'a
casei.

sanctu, venerabile.
ALNU, alinu, arinu, aninu, s. m., al-

ALTARIU, pl.-ie, altar, altare, alta.

rium, locu inaltu destinatu pentru sa-

nus. Vedi arinu si aninu.

ALOE, s. f., (&lb)), una planta amara; fig. amarime.
ALOGIA, s. f., alogia (aXerra), lu-

crificiu, maa destinata pentru sacrificiu;

loculu ande se face sacrificiu, identicu
ca sanctuariu.
ALTERARE,-ediu, v., mutare, 1m-

crare sau vorba f6ra ratione; ospetiu

mutare, turbare, vitiare, eorrumpere,

fara vorbire.

a scambl, a preface, a turbura, a strica;

t6te lucrurile se potu alterd.
ALTERATIONE. s. f., mutatio, adulteratioy :cambare, prefacere, turburare, stricatione, falsificatione.
* ALTERATORIU,-t6ria, adj. s., mutaus, adulterina, cellu ce scamba, preface, turbura, falsifica, strica.
ALTERATU,-a, part., mutatus, adulteratus vitiatus scambatu , prefacutu, turburatu, stricatu.
*ALTERCARE, v., altercar', a scamb6, vorbe, a disputi, a discute, a desbate,

ALOGU,-a, adj. s., alogus, (3iXoToc),

t'Ora ratione, estravagante.

ALOPECIA, s. f., alopecia, (CatorceIda), morbu in urmarea carui-a cada perulu de pre capu si de pre barba.
*ALOPECIOSU,-a, adj., alopeclosus,

cellu ce are alopecia, cellu ce perde

p6rulu.

ALOPECURU, s. m., alopecurus,

(aXo.nrixoupos), una planta, c6da vulpei.

ALPESTRE, adj., (alp es tris), d'itt

alpi.

Vedi alphabetu.
* ALPHABETICIT, sau alfabeticu,-a,

a se cert6,.
* ALTERCATIONE, s. f., altercatio,
scambare de vorbe, disputa, discussione;
desbatere, crta.
* ALTERCATORIUrtria, adj. s., al-

adj., relativa la alfabetu; ordine alfa-

tercans, altercator, cellu ce scamba

betica ; ca substantiva : Abecedariu.

ALPHABETU, sau alfabetu, s. m.,

vorbe, disputa, discute, desbate, se crta.

* ALTERCA.T11,-a, part. disputatu ,
discussu, desbatutu, certatu.

*ALPHA sau alfa, s. f., alpha, (Cacpa),

alitftnra littera d'in alfabetulu greca,

ALPHABETA, sau alfabeta, s. f.

alphabetum (&pzo), litterele greca

in ordinea loru, precumu se dicu celle
latino Abece.

ALTERNARErediu, v., alternare,

a face unulu dupo altulu, a face acumu

www.dacoromanica.ro

ALT.

AM.

unulu, acumu altulu, a scambk lucrarea. A altern agrii, a despart agrii in

trei parti, a lassd un'a se repause, a ard
si a semind un'a cu gramil si alt'a cu
porumbu, si a seambi cultur'a in annulu

venitoriu, si a continui in cellu alta.

A altern vegkiele, a scambd pre veghiatori unulu dupo altulu.
* ALTERNATIONE, s. f., alternatio,
lucrare alternativa, prin care se scamba

obiectulu unulu dupo altulu, scambatione alternativa.

* ALTERNATIVU,-a, adj. modale, a-

ternus, alternans, prin care se alterna,

se samba unulu dupo altulu.
* ALTERNATORIU,-tria, adj. s., al-

ternans, cellu ce alterna, samba, face

acumu un'a, acumu alt'a.
* ALTERNATU,-a, part., alternatus,
scambatu, facutu unulu dupo altulu.
*ALTERNU,-a, adj., alternus, de una
parte si de alt'a, unulu dupo altulu, alternativu.
* ALTETIA, s. f., altitud, altitudine,

inaltime ; cd titlu celsitud, serenitas,

serenitate, inaltime.
ALTIARE, v. vedi inaltiare.
ALTLME, s. f altitud, vediinaltime.
* ALTISONU,-a, adj., altisonus, cellu
ce suna inaltu, resuna in aeru, sublime.
ALT1TIA , p1.-ie, figurte tunicarum
humeris appictte, figure cosute pre umerii camesiei femineloru romane.
ALTITONU,-a, adj., altitonus, altitonans, cellu ce tuna d'in inaltime.
ALTITRONU,-a, adj., altithronus,
cellu ce side pre unu tronu inaltu.

53

alta, G. altui, altei, pl. N. alti, alte, G.

altoru. In nominativi admitte si artidula candu sta singura : altulu, alea,
altii altele, ro in genetivi si dativi suffissulu a, altui-a, altei-a, altoru-a. Spre
insemnarea lui alter latinu, se puna cellu
altu, cea alta, cellui altu, cellei alte, cei
alti, celle alte, celloru alti, unde pentru
irnpedecarea hiatului se aude laltu, cellulaltu, etc. Altu omu alius homo; altulu,
alias guldam, cellu altu, alter; cine altul u
p6te sci mai bene acsta-a de catu voi?
Unu altulu e gallicismu.
quia alter?
ffiu potu primi monet'a acsta-a, da-mi
alea. Alta lume te astpta pre tene, suf-

flete. Unulu merge inainte, altulu vine

dupo mene. Spuneti aceste-a altoru-a,
nu mie.

ALTUIRE,-escu, v., inserere, inoculare, a inoculd in genere atatu plantele

cata i materi'a morb6sa, si fig. doc-

trin'a. Vorb'a acsta-a s'a formatu in

gur'a poporului, cu insemnarea de alterare, adulterare, a preface in altulu.
ALTUITUra, adj. s., iusitivns; ci
subst. insitio.
ALUME, pl., aluntini, alumen, Otra acra.
ALUMINA, s. f., combinatione chymica d'in doui atomi de aluminiu si d'in
trei atomi de oxygeniu.
ALUMINARIU, s. m., aluminarius,
care face sau vende alume.
ALUMINATU, s. M. compositione
salina formata d'in alumina in combinanatione cu certe basi, si solubile in acide.

ALTRAMENTE, altamentre, alta-

ALUMINIU , s. m., (aluminium)

corpu chymicu d'in care se compune alumele (ptra acra).
ALUMINOSU,-a, adj., aluminosusj

mente,- , almentrelea, adv., aliter, secus,

mestecatu cu alume, care are gusta de

in alta modu. Vorb'a acsta-a ne presenta d6ue terminationi adverbieli a-

alume.
ALUMNA, s. f., alumna, eleva, nu-

pr6pe perdute, un'a in mente, si alt'a er

sau ter, de cari s'ar cuvenf se facemu
usu cu prudentia, co-ci adverbiele n6stre se confundu f6rte adese ori cu adiee-

trita, educata, scolaria.

ALTITUDINE, s. f., altitud, altime, inaltime.

tivele.
ALTRU,-a, adj., alter, alius.Vedi altu.

ALTU,-a, adj., alter, alius, Vorb'a

acsta conserva inca multe turne d'in
declinationea latina, asid: N. sing. altu,

ALUMNATU, pl.-e, convictns, casa

de educatione, pensionatu, seminariu.
* ALUMNU, s. m., alumnus, eleva,
nutritu, educatu, scolariu.
* ALUTA, s. f., aluta, pelle m611e,
ealciamente de atare pelle.

AM, ai, are, avemu, aveti, au, vedi

avere.

www.dacoromanica.ro

AMA.

AMB.

AMABILE, adj., amabills, deninu

de.amatu, care merita a fi amatu.
AMABILITATE, s, f., amabilitas,
calitatP de a fi amabile.

AMARU,-a, adj., amarns, aeerbus;

anzaru la gustu, lucruri amare.
AMARU, interj., Vtle; amaru de mene!

54

* AMALGAMA, s. f., mixtura, me-

stecatura de diverse lucruri, amalgama

de salse, amalgama de metalle.
* AMALGAMARE,-ediu, v., miseere,

eonrundere, a mesteca si un lucruri diverse.

* AMANTE, part. adj. s., amans, cellu

ce ama, unu amante; cea ce ama, una

amante; antantii sunt amenti, amantes
snnt amantes.
AMARACINU,-a, adj., amaracinus,
de amaracu.
* AMARACU, s. ni., amaraeus, (extiecpcmos), una planta odorifera.
* AMARANTU, s. m., nmarantus, (Ecphpavroc), una fl6re, merisioru.
AMARE, v., amare, a sent ambre,
a sent placere, a av gustu pentru ceva;
contrariu verbului mire : anzeonu binele

si urimu reulu.
AMAREA, vedi amarella.
AMARELLA, s. f., earduns Maria3,
una planta.
AMARELLUTIA s. f., diminutivu
d'in amarella, alta planta care are assemenare ca amarll'a.
AIVIARTIA, s. f., amarties, calitate
amara, gustu amaru.

amarte v6ue ! amaru peccatosiloru!

AMARULENTU,-a, adj., amarulen-

tus, f6rte amaru, amaritiosu, fig., muscatiosu, sarcasticu.

AMATORIU,-t6ria, adj. s., amans,
amator, amatorius,cellu ce ama, doresce,
desidera, afta placere, acellu-a de la care
procede amdrea; amatoriu de 6m,eni, amatoriu de dreptate, amatoriu de scientia, anzaJoriu de artile form6se, amatoriu
de calli, anzatoriu de venatu, etc.
AMATRICE, s. f., amatrix, cea ce
ama, doresce, afla placere.
A/VIATU-a, part., amatu, doritu, desideratu, placutu, acellu-a a supr'a carui-a
e indereptata am6rea n6stra.

AMAZONE sau amazona, s. f., amazon, (atpaCcbv), femina bellicosa.

AMBAGI, s. f. pl., ambages, intorseture, sinuosithti, incurcature, circunlo-

cutioni, ambiguithti, obscurithti, enigmate.

AMBAGIOSU,-a, adj., ambagiosus,
plinu de ambagi, do obscurithti.
AIVLBARIU, pl.-ie, enmara, ameras,
granarium, cosiu, cosiariu , granariu.

Vorba de orgine incrta, inse familiarisata la Romani.

* AMBASSATA, s. f., legatio. Vorba

AMARME, s. f., amaritudo, calitate

de origine incrta, inse tare usitata in

de a fi aman.
AMARIRE,-eseu, v., amarleare, a

limba diplomatica.
AMBASSA.TORIU, s. m., legatus,

face amaru, a supperd, a interrit, a menia, a elige; reciprocu a se anzari, a se

face amaru, a se supper, a se interrit,
a se menia, a se afflige.
AMARITIONE, s. f , amaritudo,
mo3ror, stare amarita in t6te insemnkrile verbului amarire.

AMARITIOSU,-a, adj., plinu de amaritione.

AMARITORIU,-t6ria, adj. s., amarieaus, cel/u ce amaresce.
AMARIT11,-a, amaras, mmstus, exacerbatus, iratus, miser, amaru, supperatu, intristatu, interritatu, meniatu, meseru, ticallosu.
* AMARIT UDINE, s. f., amaritude, am azim e.

orator, tramissu in causele statului la

unu guvernu straniu ; insarcinatu cu ambassat' a.
*AMBASSATRICE, s. f., legata, tramissa in causele 4tatului la unu guvernu
straniu, femin'a ambassatoriului.
AMBI, ambe, pl., ambo. ambw, amendoui, amend6ue; ambi fui mei, ambe filiele melle ; ambe partile.
AMBIGUITATE, s. f., ambiguitas,
stare ambigua, cu d6ue intellessuri, obscura, incerta.
* AMBIGUU,-a, adj., ambiguus, ecivocu, Cu d6ue intellessuri, indouiosu, in-

certu, obscuru, variabile, vacillatoriu,

insellatoriu, periculosu, contrariu.
* AMBITIONARE,-ediu, v., ambire,

www.dacoromanica.ro

AMB.

AME.

a don, a aspir,, a ambla dupo unu lucru,

demnitati, cellu ce ambla dupo demuitati, infiatu, a4Mpullatu, arrogante, fa-

gestns, cathedra, ambon (443cov), catedra in baserica de pre care se predica.

AMBRA, s. f., sucinum, substantia resin6sa solida si transparente, d'in
care se facu diverse obiecte mai vertosu
buccine de pipe: ambra galbina, ambra
ngra. In Romanra se afta multa ambra
in regionea Budienlui.
* AMBRONE, s. m., ambro, ressipitoriu, dissipatoriu.
AMBROSIA, s. f., ambrosia, (4.-

stuosu.

ppocsEce), nutritur'a dieiloru.

dupo unu postu sau demnitate, a sollicita, a intrica.

AMBITIONE, s. f., ambitio, dorentia, cupiditate, am6re, mana, sollicitatiene, aspiratione la demnitati, ostentatione,

AMBITIOSU,-a, adj., ambitiosus,

plinu de ambitione, cellu ce aspira la

AMBITU, s. In., ambitus, circuitu,

circunferentia, circunlocutione, periodu;
estensione, sphera.
AMBLARE, v. intr., ambulare. Vorba f6rte usitata in limb'a romana, care
dupo diversele ei transitioni prin mici
differentie de intellessuri, da occasione
la summa de frasi : Conblu in susu si in
giosu, dmbli in carru, dmbla pre diosu,

antblu callarie, mbli cu ide'a, dnibla

dupo draculu, etniblantu duivo averi,

blati cu latronii, dmbla ascunsi, dmbla

cu mida in saccu, dmbli in locuri relle,
d ntblu in affacerile statului, ce dmbli?
nu dinb14! cumu ti dnibla? ni a' mbla
bene, reu; cumu ai cimblatu? am dmblatu catu se p6te de reu. Iruperativulu
blanzu san blemu, blati sau bleti; blantu
la msa, blati a casa!
AMBLARE, s. verbale, ambulatio, in
bite s. verbului.
AMBLATCRE, s. f. , secessus, latrina,
cacastre.
AMBLATORILT,46ria, adj. s., ambu-

lans, ambulator, ambulatoilus, cellu ce

ambla, in t6te s. verbului.
.A_MBLATU1-a, part., versatus, cellu

ce a amblatu prin multe si a trecutu

prin t6te.
AMBLATU pl.-e, ambulatus, iter, fatigium, cursulu facutu in amblare, incercare, sollicitare, fatiga.
AMBLATURA, s. f., ambulatura,MOdulu de amblare.
AMBLETU, pl.-e, iter, vagatio, eundi

55

AMBROSIACU,-a, adj., ambrsacus, dulce ca ambrosi'a, vinu anabrosiacu.

AMBROSIO.,-a, adj. s., ambr
divinu.

AMBULANTE, part., ambulans,

care ambla d'in loca in locu.
AMBULAN TIA, s. f., ospitariu mobile.

tt AMBURERE, v., ambnrere, a arde

impregiuru, a pul. Radocin'a vorbeloru
ambustu si ambustione.
AMBLTSTIONE, s. f., ambustio, ar-

dere iinpregiuru, arsura, perlitura.

AMBUSTUca, ambustus, arsu, impregiuru, perlitu.
A_MENDA, s. f., (einen
mulo a,
pedps't pecuniaria, pullitione clre sP res-

milpera cu moneta sau co vite. Vorb'a

acsta-a e de currendu introdus3a, si ar
fi fostu de preferitu form'a emenda, cu
t6te derivatele ei.
AMENDABILE, adj., emendabili,.
care se p6te inderept, se p6te correge.
* AMENDAMENTIT, pL-e, emendatio, scambare in mai bene, indereptare,
corregere; modificare facuta unei legi,
derogatio, dupo limb'a classicitatii.
*1MENDARE,-ediu, V., emendare, a
inderept6,, a corroge, a ammeliora ; a cor-

rege unu proiectu de lege, rogationem

corrigere; a amend, una lege, de lege
aliquid derogare.
AMENDATORIU,-t6ria, adj. s., emendans, emendat or, emandatorius, cellu
ce amenda, inderepta, correge.

lergatura; noi lu conn6scemu pre am-

AMENDATU,-a, part., emendatus,

indereptatu, reformatu, corressu.

bletu, dupo atdte amblete abid am potutu

adjunge la acestu micu resultatu.

ambo, ambo, forma vulgare, contrassa

*AMBONE sau ambonu, s. m., sur

d'in ambidoui, ambed6ue, si popularisatat

vel ambulandi modus, mersu, ClITS11, al-

AMENDOUI, AMENDCUE, adj. num.

www.dacoromanica.ro

AMI.

AMM.

in loen de ambi, ambe : amendoui 6me-

* AMIRALITATE, s. f., classis regimen, officiulu amiralelui.

AMISSIONE, s . f., amissio, perdere.
AMISSU,-a, part., amissus, perdutu,
ce amu lassatu d'in mani se cada, ce nu
mai avemu.
*AMITTERE, amittu, anzisi si amisei,

56

nii, amend6ue muierile. In genitivulu

amendouoru se aude syllab'a or duplicata
in gur'a poporului, amendororu, ck si in
totororu, in loen de totoru.
* AMENITATE, s. f., amcenitas, placere, stare placuta, imperssione placuta,
formostia, incautare, desfetare.
AMENTE, adj. v, amena, fOra mente,

alienatu de mente, smentitu.

AMENTIA, s. f., amentia, stare f6ra
mente, dementia, alienatione de mente,
perdere de mente.
AMENIJ,-a, ad., amomus, placutu
vederei, formosu, care attrage am6rea
n6stra, gratu, gratiosu, plinu de gratie.
Vorb'a acsta-a derivata d'in amare, confina cu amabile, inse insmna mai pucinu,

si se distinge ck placerea de amore.

*AMETHYSTU san ametustu, s. in., a-

methystus (ailgancrroc), una Otra preti6sa.

* AMICA, s. f., amica, femina care ni

voiesce benele si pre care ua amamu;

amante, concubina.
AMICABILE, adj., amicabilis, demnu de amicitia, amicale.

AMICIBILITATE, s. f., calitatea

de amicabile.
AMICALE, adj., amicus, amicu, de
amicu , benevoitoriu, cumu se cuvine
unui amicu : vorbe amicali, relationi amicali, portare anticale, cu facia amicale.
AMICtTIA, s. f., amicitia, (forma
vulgare).
AMICIA, s. f. amicitia, (dupo analoga vorbeloru domnia, fratia, socia.)
* AMICITIA, s. f. amicitia, (forma
latina).
* AMICOSU,-a, adj., amicosus, care
are multi amici sau amice.
AMICU, s. ni., amicus, omu care
ni voiesce benele si pre care lu amamu;
intre anzici tbte su commune; amicii se
connoscu in nefericire ; nu toti cei ce ni
se dicu amici, sunt in realit ate.
* AMIRALE, s. ni., elassis praefectus, commandantele unei flote. Vorba
de origine straina, inse adoptata in t6te
limbele europeane. Form'a admirale este
affectata, si duce la una etymologia care
nu p6te av6 aodsta vorba.

amissu, y., amittere, a lassk d'in mani

se cada sau se se duca, a perde.
AMMAGIRE,-escu, v., fallare, sedu-

cere, decipere, fraudare, a insellk, a

seduce, a induce in err6re. Derivationea
probabilitate este de la magu, magas
(i.o.erros), care insmna si fermecatoriu, si

insellatoriu, si ammagitoriu.

AlOIA.GIRE, s. verbale, seductio,

deceptio, fraudatio, circumventio, in t6te
s. verbului.
AMMAGITORIU,-t6ria, adj. s., dolo-

sus, fraudulentus, fallax, seductorins,

seductor, deceptorius, deceptor, cellu
ce ammagesce, ins611 a, seduce, induce
in err6re.
AMMAGITU,-a, part., seductus,
ceptus, defraudatus, insellatu, sedussu,
indussu in err6re.
AMMAGITURA, s. f., seductio, deceptio, defraudatio, insellatione, seductione, deceptione.
AMMAN ARE, v., procrastinare, pro-

rogare, proferre, differe, a lass& ceva

pre mane, a lassk se se faca intr'alta df,
a prorogk, a difer una lucrare.
AMMANARE, s. verbale, procrastinatio, prolatio, prorogatio, dilatio, in
tte s. verbului.
AMMANATORM,46ria, adj. s., prorogans, prorogator, dilator, dilatorius,
cellu ce ammana.
AMMANATU,-a, part., proerastina-

tus, prolatus, prorogatus, dilatus, prorogatu, differitu.

* AMMELIORARE,-ediu, v., melius
faccre sau reddere, in melius mutare, a
face mai buuu, a derege, a indereptd.
AIVINLELIORATIONE, s. f., mutatio

in melius, scambare sau imruutare in

mai bene, deregere, indereptare.
* AMMELIORITU,-a, part., j am melior, facutu mai bene, indereptatu.
AMMENITIA.RE, v., minar!, minitarl, comminari, minas jactare. In pro-

www.dacoromanica.ro

AMM.

AMM.

nunti'a vulgare se aude ammenintiare,

si ammerintiare, inse interpolarea litterei n e una anomalia in acsta vorba,
fiendu co syllabia penultima in animenitia e totu de a una scurta neintonata.

ammesteculu meu ; n'alza neci unu am-

Trecerea lui n in r provine assemine numai d'in unu invti reu.

AMMENITIARE, s. verbal mime,

minatio, comminatio, in t. s. verbului.
AMMENITIATORIU,-t6ria, adj. s.,
minan, mivator, minitabundus, cellu ce
ammenitia.
AMMENITIATU,-a, part., minis expositus.
AMMENITIATITRA, s. f., minae,

natio, comminatio, actulu de ammenitiare.

AMMENUTU, pl.-e, (ad-minutum), cu
de ammenutulu, minutatim, carptim,
gillatim particulatim; ammenutele,
singula, singulaa res, minuta3. .Aru connoscu t6te ammenutele acestei affaceri.
In pronunti'a vulgare se aude ammenuntu
si amnzeruntu, inse interpolarea litterei
n e una affectatione copillaresca. Trece-

rea lui n in r provine assemine numai

d'in unu invtiu reu. Vedi nzenutu, merun tu.
AMMERENDARE,-ediu, v., commea-

tum procurare, a approvisiondi recipr.

a se ammerendci, commeatum sibi comparare, a se approvisione, cu celle necessarie pentru calletoria.
AMMESTECARE, v., admiscere, immiscere; recipr. a se ammestec,
immisceri. Ellu ammesteca tac
adralsceri,
lucrur l'e, se ammesteca unde nui ferbe 611a,
nu me ammestecu in affacerile altui-a, ce

te ammesteci unde nu esti chiantatu?.

AILMESTECARE, s. verbale, mixtio,

admixtio, immixtio, in t. s. verbului.

AMMESTECATORIU,-t6ria, adj. s.,
admiscens, immiscens, cellu Ce ammesteca si cellu ce se ammesteca.
AM_MESTECATU,-a, part., admixtus,

immixtus, cellu ce e ammestecatu sau

s'a ammestecatu.
AMMESTECATURA, s. f., mixtura,

confusio, resultatu allu ammestecarii,

lucruri ammestecate, incurcatura.
.A_MMESTECU, p1.-e, admixtio, par-

ticipatio, ingerentia, participare : fra

57

mestecu cu acei nzeni.

AMMETIRE,-eseu,v.,(p.E.Fmetv)ver-

tigine afficere, intr. vertigine affici, a

turbar mentea, a imbeta, a lessine, : vinulu cellu tare ni a ammetitu pre toti ;
ellu i ammetesce cu vorbele selle; ellu e
ammetitu c unu pesce afra d'in apa.
AAIMETIRE, s. verbale, vertigo,
liquium, in t. s. verbului.
AMMETITORIU,-tria, adj. s., vertigine afficiens, cellu ce ammetesce, imbeta, turbura mentea.
AMMETITU,-a, part. vertigine correptus, turburatu, beetu, imbetatu, smentitu ; nu potiu stci pre petire de ammetitu ce sum.
AMMETITURA, s. f., vertigo, starea
de ammetitu.
* AMMONIACU, adj. s., ammoniacus,

(ewontax6g), si ammoniacum, substantia chymica; sare de ammoniacu, gummi

de ammoniacu.
* AMMONITRU, s. in., ammonitrum,
(4.116vvrpov), mestecatura de arena si
de nitru d'in care se face vitrulu.
AMMCIRTIRE,-escu, v., torpere, ri-

gere; amu ammortitu de frigu; mi a

anzmortitu petiorulu.
AMMORTIRE, s, verbale, rigor, tor-

por, in t. s. verbului.
*AMMORTLSAMENTU, pl.-e, exstiu-

etio, stingerea unei detone prin respunderea successiva a partiloru ei. Terminu
finantiariu modernu, c si celle d6ue urmat6rie.
*IMMORTISARE, v., exstinguere, a
stinge una detoria prin respunderea successiva, a partiloru.
* AMMORTISATU,-a, exstinctus,
stinsu, desfacutu cu totulu.
AMMORTITU,-a, part., torpidus, rigidus; nu se pte misal de ammortitu ce
este; tte membrele mi sunt ammortite.
AMMOTIARE, vedi ammutiare.
AMMUTIARE, v., irritare, incitare"
concitare, (forma corrupta este asnautiare); se dice mai allesu a ammuti
canii.
AMMUTIARE, s. verbale, irritatio,
incitatio, concitatio.
AMMUTIATORIU,46ria, adj. s., ir-

www.dacoromanica.ro

AMO.

AMP.

ritans, ineltans, coneitans, irritator,

AMMUTIATU,- a, part , irritatus,
ineitatus, coneitatus.

AMORATU,-a, adj., amore captus,

vedi inamoratu.
MIGRE, s. f., anusre, affectu sau
passione ca care imbracihmu obiectele

AMMUTIATURA, s. f., irritatio, pro-

sau personele ce ni sunt placute, cari-

58

cellu ce ammutia.

TO esto.

AMNA, s. f., agua, vedi amnella.

AMNARIU, p1.-ie, igniarium, scaperatoriu, instrumenta de aciariu cu care
se bate focu
cremine, Cu care se
scdpera.
*AMNATIONE, s. f., agnatio, consan-

genitate de partea patrelui.

AMNATU, s. in., agnatus, consangenu de partea patrelui; mai restrtnsu
de catu contnatu, coguatus, ccinsangenu
in genere.
AMNELLA, s. f., agnena. In Macedoni'a se pronuntia amna, in Daci'a

lui Traianu ca stramutarea accentului

pre syllab'a penultima a cadutu a de la

tate, bunavoientia, sympathia viva; contrariu ura, antipathia viva. .Amore de

sene, aluna appropelui, amorea ctra

parinti, amorea parentiloru ctra fui,
antre fraterna, amre filiale, ambreplatonica, ant6re sensuale; arde de anure ;
am6re de lauda, de domnia, de gloria,
de argentu, de onteni.
AMOROSII,-a, adj., amore captus,
amore saucius, plinu de amore, coprinsu
de amore, nebunu de amore , inamoratu.
AMOTIONE, s. f., amotio, departare, sc6tere, degradare.
tt AMO VERE, v., amovere, radecin'a
vorbeloru anzotione, amovibile, antovibi-

inceputu, si cuventulu a trecutu in mnct,

apoi in mia, inse plurariulu conserva ll,
muelle, nzielle. Vedi mia.

lit ate.

AMNELLU, s. m., agnellus. In Macedoni'a se pronuntia aninellu, in Daci'a

postu.
* AMOVIBILITATE, s. f., (fr. amo-

lui Traianu cu stramutarea accentului

pre syllab'a penultima a cadutu a de la

vibilit), proprietatea de a se pot de-

inceputu, si cuventulu a trecutu in mnellu,

apoi in miellu, plurariulu 7/27/Ci, miei.

Vedi miellu.
AMNESTIA, s. f., amnestia, (aplasta), uitare de celle ce s'au intemplatu,
iertare de celle commisse, se dice mai
allessu despre criminile politice.
AMNESTIARE,-ediu, y., a di uithrii
celle commisse, a iertd pre cei preveniti
pentru crimini politice.
AMNESTIA_TU,-a, iertatu, redintegratu.
AMNINU,-a, adj., agninus, de amnellu ; carne amnina, carne de amnellu.

AMNI6RA, s. f., agua Tetuia, amnella mare. D'in caus'a stramuthrii accentului pre penultim'a, a cadutu a do

la inceputu in pea poporului, si cuventulu a trecutu in mitra, precumu si

cellu urmatoriu, in mioru. Vedi mira.
AMNIORU, s. m., agnus yetulus, amnellu mare. Vedi mioru.

AMOVIBILE, adj., (fr. amovible),

care se p6te departd d'in locu, d'in unu

partd d'in loen.

AMPHIBIU, sau anfibiu, p1.-e, (4.cpEpto animali cari trajesen in apa si
pre uscatu.
AMPHIBOLIA sau anfibolia, s. f.,
amphibolia (tmctpo)1a), ambiguitate.
AMPHIBOLICU, sau anfibolicu,-a,
adj., cu d6ue intellessuri, ambiguu.
AMPFIIBOLOGIA sau anfibologia,
s. f., amphibologil (a.v.cptpoXoya), vor-

bire in doue sensuri.

*AMPHIBOLOGIGU sau anfibologicu,-a, adj., relativn la amphibologia.
AMPHIBALTI sau anfibalu,-a, adj.,
amphibalus (atiptflaXen), ambiguu.
AMPHIBRACHIT san anfibracu, s.

amphibraehus, (4143pc7.6), petioru

metricu compusu d'in una syllaba lunga
intre d6ue scurte. In limb'a romana sunt
summa de atari vorbe, inse nu facu unu
petioru mari re.
AMPHIMA.CRU sau anfimacru, s.
m., amphimaerns, (3.p.?Ep.capoc), petioru

AMNU, s. m., agmus (ip.v6) , vedi.. metricu compusu d'in una syllaba scurta
anznellu.

intre d6ue hurgo.

www.dacoromanica.ro

AmP.

ANA.

AMPHITEATRALE sau anfitea-

trale, adj., amphiteatralis, ielativu la

anfiteatru.
AMPHITHEATRU sau anfiteatru,
pl. e, amphitheatrum,(4.cpc,56=pov), edificiu ellipticu (c, s compusu d'in d6ue

teatre) in care se representau diverse

lupte, mai allesu de gladiatori.
AMPHORA sau anfora, s. f., amphora (apApopek), vasu cu daue anse in
care se punea vinu, sau si alte lucruri;
mesura de capacitate identica cu patrantariulu, quadrantal, care coprendea optudieci de libre (sau litre moderne).
AMPHORALE sau anforale, adj.,
amphoralis, de una anfora.
* AMPHORARIU sau anforariu, adj.
s., amphorarius, coprinsu in una anfora;
cellu ce face sau vende anfore.
AMPLIARE,-ediu, v., ampliare, a
marl, a immultf, a illustrk, a inaltia.
AMPLIARE, s. verbale, ampliatio,
in t6te s. verbulut.
AMPLIATIONE, s. f., ampliatio,
marire, immultire, illustrare, inaltiare,
AMPLIATORIU,-tria, amplians,
ampliator, cellu ce amplidia.
AMPLIAT11,-a, pa rt. , =pitfalls,
maritu, immultitu, illustratu, inaltiatu.
* AMPLIFICARE, v., amplificare, a
marf, a impl, a desvolta.
AMPLIFICARE, s. v., amplificatio,
in t6te s. verbului.
AMPLIFICATIONE, s., amplidcatio, marire, implere, desvoltare.
AMPLIFICA.TORIU,-tria, adj. s.,
amplifcans, ampliileator, cellu Ce am-

59

AMPULLARE,-ediu, y., ampullari,

a se espreme cu emphase.
AMPULLARIU, S. m., ampullarius,
cellu ce face sau vende ampulle.

* AMPULLATU-a, part., ampullatus, inflatu, emphaticu, stylu ampullatuy

frasi ampullate.
AMPUTARE, v., amputare, a talia,

a scurta, a deminuf, a curetia; se dice

mai allessu despre taliarea ramuriloru,
si in medicina despre taliarea membreloru morb6se.

AMPUTATIONE, s, f, amputatio,
taliatura, scurtatura, deminutione.
AMPUTATOTIU,-tria, adj. s., am-

putatorius, cellu ce talia, curetia.

AMPUTATUra, part., amputatus,
taliatu, suppressu.
AMULETU, p1.-e, amuletum, preservativu de morbi.
AMURCA, s. f., amurca, (ect.tp79),

spum.a de olive, partea cea necurata la

starcerea oliveloru, care se separa de oliu

si se lapeda, lapedatura.
* AMURCARIU,-a, adj., amurearlus,
relativu la amurca; vase amurcarie, in
care se pune amurca.
AMUTIRE,-escu, v., obunteseere, a

devenf mutu. a perde faeultatea de a

vorbf, a perde vocea, a taca.
AMUTIRE, s. verbale, perderea vocii,
perderea facultatii de a vorbf.
AMUTITU,-a, part., devenitu mutu.
AMYGDALA, s. f., am3 gdala, (apArfacal). Vedi migdala.
* AMYGDALU, s. m., amygdalus,
Pirracaos). Vedi migdalu.

AMYLARE,-ediu, v., amylare, a

plifica.

AMPLIFICATU,-a, part., ampliheatus, maritu, desvoltatu.

AMPLIFICU,-a, adj., amplifieus,
mare, magnificu.
*AMPLITUDINE, s. f., amplitado, m arime, largime, circunferentia , dimensione, estensione; demnitate, distinc,tione
* AMPLU,-a, adj., amplus, mare, magnificu, largu, spatiosu, pomposu, copios;
illnstru, importante, considerabile.
AMPULLA, s. f., ampulla, butelia,
cu f6lle largu, butelia inflata; de acf figuratu : vorbe inflate, stylu inflatu, emphaticu.

mestec, Cu amylu.
AMYLU, s. in., amylum (ectLuX0v),

fl6re de farina estrassa d'in granu. In

limb'a italiana a trecutu in amido, in
cea fancese in amidon, in cea ispanica
II almidon. S'ar pota intrebk, Ore vorb'a
romana lamura, prin care se insanana f6rea de farina, nu provine d'in acasta radecina?
ANABAPTISMU, s. m., anabaptismus (civapwczcallc), baptesmu repetitu,
ceremonia religi6sa a unei secte de ere-

stini (anabaptisti) in primele secle, reinnouita in Germania in seclulu XVI.

www.dacoromanica.ro

ANA.

ANA.

ANABAPTISTU, s. m., (anabapti-

matica sauretorica : repetitionea unei sau

sta, avaparrtani), care repete baptes-

mai multoru vorbe d'in una frase la inceputulu cepei urmatdrie mari sunt my-

60

mulu, care se rebapteza, care a adopta.tu

dogm'a anabaptesmului.
* ANABASE, s. f., (nnabasis, Etvipaca0, proprie : ascensione, gain; si de
: 1. titlulu cartei in care Xenophonte
narra espeditionea lui Cyru Juniore, pentru co acestu-a plech de la mare, d'in partea de diosu, spre a merge in partile in teriori alle A.siei, in susu; 2. in medicina:
antftniulu periodu allu unui morbu, periodu in care morbulu cresce, 0 se suie
6re-cumu Ono la cellu mai inaltu gradu
de potere;
3. in nausica la antici
parte a melodiei ce merge crescendu.

* ANACARDIU si anacardu, s. ni.,

(ital. anacardio si auacardo, d'in greculu Scvec = dupo sau assmine cu, si
zapaa=corde, Anima), anaeardium
arbore d'in India, numitu asil
d'in caus'a fructeloru selle care au form'a
unei corde sau Anima uscate, si care au
unu sembure bunu de mancatu, ro pericarpiulu lora coprinde unu succu acru
si corrosivu ; arborele acagid sau acaj.
*ANACHORETU. sau anacoretu, s.m.,
auachoreta (EcvaxtopyiriM, solitariu, care
locuesce in solitudine; una specia de asceti

sau calhigari.
ANACHRONISMU sau anacronismu, s. m., (avaxpovcol.t.60, errore eta
scientia sau f6ra scientia prin care una
fapta se pune intr'unu tempu in care nu
s'a petrecutu; si de ad, prin estensione :
ver-ce fapta sau vorba fora tempu si fora
loca.
*ANACOLUTHITsau anacolutu, p1.-e
(i'occx6Xouaoc), proprie fora successione,
interruptu, se dice in grammatica sau re-

torica, de una constructione elliptica,

asii in cAtu pare co diversele phrti alle
frasei nu se lega intre densele, si cu t6te
aceste-a assmine constructioni occuru
f6rte desu in t6te limbele ; asi, spre es-

semplu, in frasea : nu sciu emu intrai

in casa, eram atatu de ametitu, avemu
unu anacolutu, si frasea intrega, neinterrupta, ar suni : attu eram de ametitu, in catu nu sciu cumu intrai in casa.
,

* ANADIPLOSE, s. f. (avaafirXtocmg),
conduplicatio, reduplicatione, 1. in gram-

ster iele naturei, mari si necoprinse in totulu loru legile ei.

ANFORA, s. f., vedi anaphora.
ANAGALLIDE, s. f. (auagallis,
avarXXEq), genu de planta d'in famili'a
primulaceeloru sau d'in pentandria monogynia lui Linneu.
*ANA.GLYPTARIU sau anaglupta-

riu, s. m., auaglyptarius, sculptoriu in

relevu.
*ANAGLYTPICU s au anagluptioura,
adj., anazlypticas, (Eaicrdomrcot60, soul-

pitu in relevu.
*ANAGLYPTU sau anagluptu, pl.-e,
anaglyptaroruni, (avecTXunTex), sculptura

in releva.
* ANAGNOSTU, sau anagnoste,s,m.,
auagnostes, (rrycisar-q), lectoriu , la
antici servulu insarcinatu cu lectur'a in
tempulu cinei; la crestini lectoriuiu unei
basrice, apoi copillulu care insociesce
pre archiereu in basrica ca luminhri si
canthri.
*ANAGOGE, s. f., auagoge(avalorrii),
inaltiare : I. in basrica inaltiarea mentii la Domnedieu; interpretarea chrtiloru
sacre in intellessu spirituale ; 2. in medicina versare sau scuipare de sange.

ANAGOGIA, s. f., annogia (avayo)fEct), inaltiare.

* ANAGOGICU,-a, adj., anagogicus

(awayonoMs), relativa la anagoge sau
la anagogia.
*ANAGRAMMA, p1.-mate, anagram-

transpositionea littereloru unui cuvntu asi c se ssa altulu, p. e. .Roma, amor, armo.
ANAGR1MMATICU,-a, adj., auama

grammaticus, (avaypap.p.catv.60, relativa

la anagramma.
ANAGRAMMATISARE, y., (CivetTpap.pATECecy), a face anagrammate.

* ANAGRIMMATISMU, s. m., (ava1pap./.1.mrtail60 , compositione de ana-

gramma.
* ANAGRAMMATISTIT, s. m., care
face anagrammate.
ANAGYRIDE s au anaguride, s. f.,
(Eoecroptq) anagyril fcetida, una planta

www.dacoromanica.ro

ANA.

ANA.

d'in famili'a leguminoseloru si d'in decandria monogynia.

sofica desfacerea unui conceptu in partile

*ANALECTARIU, s. m., analectarius,

cellu ce college remasitiele de la unu

61

selle constitutive; 6. analyse estetica

sau litteraria, arretarea formosetieloru
unei composetioni litterarie; arretarea

ospetiu; collectoriu de analecte.

ANALECTU, pl.-e, analecta,-orum,

ideeloru principali alle unei compositioni

(EoecXevica), proprie recollessu, p1.-e, de

: L la antici : remasitiele unui ospetiu;

smna processulu mentii de la compusu

la simplu, de la particulariu la generale,
de la consecentie la principiu, de la effectu la cause.
*ANALYTICU,-a, sau analuticu, adj.,
analytieus (devaXustx6c), relativu la analyse, caro se occupa cu descompunerea si
essaminarea phrtiloru.
*ANAPESTICU,-a, adj., anapa3sticus

2. la coi noi : fragmente allesse si collesse d'in unulu sau mai multi scriptori.
ANALEMMA, p1.-mate, analemma

(Civecktsia), redicatura , base sau constructione destinata a supportd unu orologiu solariu; substructione.
*ANALEMMATICU,-a, adj., relativu
la analemma.
* ANALOGIA, s. f., analogia @vexXoT(a), relatione, proportione, symmetria, similitudine; modu de argumentare
in logica, unde de la asseminarea douoru

lucruri in multe phrti, se conclude la

asseminarea in t6te.
ANALOGICU,-a, adj., analogicus,
(iivaXoyock), ralativu la analoga.
* ANALOGU,-a, adj., analogus (&vetXoyoq), proportionatu, symmetricu, assmine, conforme.
*ANALPHABETU, s a u analfabetu-a,
adj., analphabetus (eivaXcpecp-trcos), care

nu conn6sce neci alfabetulu.

ANALYSARE sau analusare,-ediu,
V., dissolver, a desface unu totu in par-

litterarie; 7. analyse ci methodu in-

(beratcrroc), versu compusu d'in anapesti.

ANAPESTU, s. m., anaptestus (eivincuaros) petioru metricu compusu
d'in d6ue syllabe scurte si d'in una lunga,
p. e. secer.
ANAPHORA, sau anafora, s. f., anaphora (aya,,00pet), relatione, repetitione ; 1. in seclulu trecutu se numid asid
rapportula facutu de ministru la domnu;

2. in basrica se numesce anafora sau

scurtu nafora panea binedissa care se imparte poporului la finitulu liturgiei.

ANAPHORICU, sau anaforicu,-a,

adj., (avapoptx6), relativu.
ANARCHIA, s. f., (avapx(x) re

rum pertarbatio, starea unui poporu

tile selle, a dissolve, a descompune, a

desvoltd, a esplicd, a essamind; a face

care nu mai are guvernu neci legi, in-

analyse,
ANALYSE sau analuse, s. f., (analysis ayeaucH4) desfacere sau descompunere, in opp. ca synthese compunere.

ANARCHICU,-a, adj., (avapxo),

seditiosus, turbulentus, relativu la anar-

In scienti'a moderna vorb'a analyse a

luatu una mare estensione : 1. analyse
chymica, descompunerea unui corpu in
elementele selle, p. e., analysea apei, analysea aerului, analysea sangelui; 2. analyse mathematica; deslegarea problemateloru mathematice cu adjutoriulurcal-

curcatura, perturbatione, confusione, disordine.

chia; spiritu anarchicu, portare anarMica.

* ANARCHISTU, s. m., tnrbator

vulgi, care face anarchia, care turbura
poporulu; cui place anarchi'a.
* ANA.TARIU, s. m., anatarius, ratiariu, care custodesce, nutresce ratiele.
ANATE, s. f., anas, anatis, ratia.

culului algebricu; 3. analyse gramati-

*ANATHEMA, sau anatema, p1.-mate,

cale, desfacerea unei proposetione in vor-

anathema (civedva), 1. in anticitate :

bele d'in cari e compusa si cercetarea

offerenda, donu addussu dieiloru; 2. a-

variationiloru fia-carei vorbe; 4. analyse

cumu : escommunicatione, si condemnatione; 3. escommunicatu, condemnatu :

se fia anatema adeco condemnatu.
ANA.THEMATISARE, sau anate-

logica desfacerea unei propositioni in

partile selle principali : subiectu, predicatu, attributu, obiectu; 5. analyse filo-

www.dacoromanica.ro

ANE.

ANG.

matisare, sau anatematizare, V. anathematizare a escommunicg, a condemni,

a essecrg!.
ANATHEMATISATU, sau anate-

cuvientia : armandu, de armatu, necessariu

armatu, venerandu, care merita
a fi veneratu, reverendu, care merita a

matisatu, sau anatematizatura, part.,

(Ccvcaomcip.6c), prefacerea interessiloru in

acestoru-a au luatu semnificationea de

substantivu locanda, agenda, legenda.
facenda, offerenda, prebenda, memorandu, considerandu, etc. Vedi vorbele la
loculu lora.
* ANECDOTARIU, s. m., labulator,
cellu ce narra anecdote.

capitale, interessi compuse.

ANA.TOCtSTU, s. m., care preface
interessile in capitale; usurariu.

ratione particularia, in genere pucinu

connoscuta, sau nepublicata, d'in care

62

escommunicatu, condemnatu, essecratu.

*ANATINU,-a, adj., anatinus, de rati a.
* ANATOCISARE, v., a preface interessile in capitale.
ANATOCISMU, s. m., anatocismus

ANATOLICIT,-a, ad., (civazokoc54),

orlentalis; orientale, resaritanu, de la

resaritu.
ANATOMA, s. f., anatoma (avadissectionea corpului, artea
sau scienti'a care se occupa cu disectionea corpuriloru organice.
ANATOMICU,-a, adj., anatomicus,
zop.mil)

cellu ce invtia sau practica anatomia;

ce se tine de anatomia.
ANCIPITE, adj. anceps (am si caput), ca d6ue capete, dupla, ambiguu,
ecivocu, indoiosu, criticu, periculosu.
ANCILLA, s. f., ancilla, serva, servi tria.
/

ANCILLARE, v. ancillare et anda servf, a ascultg de altulu.

lar'ANCILLARIU,-ia, adj., anciliaris,
i

servile, bassu.

* ANCILLATU,-a, part., ancinatus,

su ppusu.

* ANCILLATU, s. m., andllatus, servitute, starea de ancilla.

ANCORA, s. f., ancora, (a-otnprz),
instrumentu carbata de d6ue pgrti peutru

stabilirea naviloru in apa; media de

salute : la tene allergu, cd la sengur'a
ancora de scapare.
ANCORA.RIU,-ia, adj. ancorarius,
de ancora, relativa la ancora, fuuea ancoraria, funea de care spendura ancor'a.
ANCORARIU, s., ancorarius, cellu
ce face ancore, cellu ce lucredia cu ancorele.
*ANDROGYNU, s. m., (etvap(uvoq),

barbatu si femina, de amend6ue sexele.

t ANDU, endu, suffisse de adiective

verbali cari indica una necessitate sau

fi reveritu, etc. Unele adiective de speci'a

* ANECDOTE., pl.-e, (vixaarov), nar-

causa p6te se fia si fabula.

ANELLA RIU. Vedi annellariu si inel-

lariu.
ANELLU, pl .-e.Vedi annellu si inellu.
* ANEMOMETRU, s. m. (d'in livep.oc

si p.stpiw), mesuratoriu de vntu.

ANEMONA, s. f. anemona (dozp.63v7/), una planta.

ANETHATU,-a, si anetatu part.,

anethatus, conditu cu anethu.
ANETHINU,-a, adj., anethinus, de
anethu.
ANETHU, si anetu s. in., anethum,
una planta odorifera de farnili'a ombelifereloru d'in pentandria digynia dupo

Linneu;merar iu?
ANEVOLIA. Vedi a nevolia, sau a
nevoia, la nevolia si nevoia.
ANEVOLIRE,-eseu, niti, conarl, a se
anevoll. Verbu pucinu usitatu.
ANGARIA, s. f., anzaria, (&'pea), detorfa de a di mediele de trans-

portu pentru domnu si. pentru cei alti

functionari publici.
*ANGARIALE, adj., angarialls, rela-

tivu la angaria.
*ANGARIARE,-iediu, v. anaariare,
a indetorg pre 6meni la transporturi pen-

tru statu.
*ANGELICU,-a, si augerescura, adj.,
angelicus (EcTreXot64), de angeru, rela-

tivu la angeru.
ANGELU, si angcru, s. m., angelus

(a11eX4, nuntiu, fientia imaginaria,

spiritu ca intellegintia si vo/ientia, fuse
ftra corpu, ea care se servesce divinitate c. cu unu nuntiu.
Metaforicu
angeru de omu, angeru de copillu, etc.

www.dacoromanica.ro

ANI.

ANI.

ANGHIU, vedi angiu, si unghiu.

A' ANGINA, s. f.. angina, iuflamatione
de gfittu.
ANGINARIA, s. f., einara, earduus,
una planta care se manca (ital. articioceo,

artieltaut).
ANGLU, einghiu sau unghiu ,p1.-uri,
anguilas (apcgo;), apertur'a d6uoru linie
cari se talla in unu punctu; dnghiu deanghiu oblicu, ughiu acutu,
ghiu obtusu. D6ue linie cari se intertalia
formdia patru dnghiuri.
ANGLARIU, tinghiariu,anguiariu,-a,

adj., cu aughiuri, care se puna in In-

ghiu. Vedi anglu si dnghiu.

63

numai se appropia de angustu, angustare, dra nu dan ide'a in t6ta essactitatea ei.
* ANICETU, s. ni., anieetum, una
planta care se dice si anisu. Vedi anisu.
ANIMA, s. f., anima (avetto = suf-

fiare). In pronuntia a inainte de n a

trecutu mai antaniu in nasale, apoi in i,
asid in cata cuventulu se ande cdinima.
Cata pentru intellessu, c6, mai origi-

nariu se afla in grecesculu ecvst.un =

sufflare in miscare, venta; cu acsta insemnare se afla latinesculu anima forte

rara si numai in scriptorii mai vechi,

cuma in Lucretiu : aurarum anime=

*ANGORE, s. f., aligar, supperare, turburare , afflictione, dorare de suffletu,

tormentare.
*ANGUILLA, s.f., auguilla, nnu pesca

sufflarile venturiloru; Oro in scriptorii

suptire si lungu care srnina cu serpele

(auguis), tipariu.
ANGUILLARIU,-ia, adj., anguilla-

tiele organice viue, pre &anda cuventulu

animas (de acea-asi radecina cu anima),
are acea-asi insemnare cu allu uostru suffletu, asid in cata anima, c, si espressionea romanesca suffiare de vitia, se applaca la t6te animalile, Oro animas, cd,

rius, de anguille, pli na de anguille; subst.

celln ce prende anguille.
ANGUSTARE,-ediu, v., agu stare , a

face angustu, a str1mtd, a stringe, a restringe.

ANGUSTATIONE, s. f., angustandi

mil, lucrare prin care se augusta, se

strimtedia, se stringe, se restringe.

cellei mai bune 1 atinitati cuventul u anima

occurre numai cu insemnarea de prineijuitt de vietia sau de miscare in fien-

si suffletu, se appleca numai la omu.

Cuventulu a trecutu d'in latin'a si in hmbale romanice noue, sau cu amendoue
formele si cu intellessuri differite, cumu
in cea italica si sub form'a anima eu in-

ANGUSTATORICI, -t6r i, adj. s. au-

tellessulu de principiu de vitia si de

gustans, calla ce augusta, strlintdia.

ANGUSTATU,-a, part., angustatus,
strimtatu.
ANGUSTATURA, . f., angustum,
stare angustata.
*ANGUSTIA, s. f., angustia, angre,
ausietate, afflictione, estremitate molesta, penuria, paupertate, miseria.
*ANGUSTIARE, v., angustiare, a afflige, a tormentd, a turburd, a supperd
tare.
ANGUSTIATU,-a, part., angustiatus, tormentatu, turburatu, afflictu, tare
supperatu.
ANGUSTU,-a, adj., angustias, contra-

sentire- in Omn, si sub form'a animo cu

intellessulu de principiu de voire ; in cea
francesa numai sub form'a dme, femininu,

cu intellessulu de principiu de vietia si

de sentire in omu; Oro in cea romana
arosi numai sub form'a aninza, sub care
a pastratu parte d'in intellessulu celloru
doue forme latina : anima si animas,
applecaudu-se si la intellessnlu de corde
=e9r, considerandu-se cordea ca scaunu
allu principiului de vitia si de seutire,

precumu si in latin'a classica anmu,

d'in contra, cuventulu car applecatu
intellessuri cuvenite cuventului anitnus

f6rte preciselutre largu, contraria strimtu,

yee rs =- fora mente, etc. Apoi d'in insemuarea de corde, ce a luatu vorb'a anima in romauesce, s'a,u nascutu alta

iatit, contraria angustu; deci de si

insemnari, ce se voru descrie precumu ur-

am pasa la esplicarea derivateloru acestei vorbe synouymele stringere, strinztu,

media : I. Si mai autaniu in intellessula

cel1umaiordiaariu prin cuventulu nima,

strinitare, cauta se observamu co elle

iiiromanesce, se desemna aordea sau

ria lui latu. Romanii faca distinctioni

si

www.dacoromanica.ro

ANI.

ANN.

organulu interna, d'in care sangele se

raspandesce in totu corpulu : anim'a
mi bate de frica; de frica mi s'a facutu
anim'a numai ed tu unu purece; anint'a
anintaliloru este buna de mancatu.
De ad : 1. partea cea mai d'in intru
a unui obiectu ore care : anim'a arbori-

taiature la stomachu, cata si cellu morale de adunco, intristare.

ANIMALE, s. ni., animal, fientia
organica cu potere de a sent, si de a se
misc d'in loca cu spontaneitate.
ANIMALE, adj. animalis, relativa
la anima si la animale ck substantiva.
Substantia animale, vietia animale, spre

64

loru ; 2. gradulu cellu mai mare de

intensitate : in anint'a iernei; 3. pantecele, stomaculu : sentu =ti taiaturi la
anima.II. D'in intellessulu latinescului
anima si animas, cuventulu romanescu
anima a pastratu insemnari, cari se referu la celle trei mari facultati alle suffletului, si a nume : 1. in opposetione cu
capu, consideratu ca scaunu alluintellegerei si preceperei, anima espreme poterea de sentire, sensibilitatea; partea affectuosa a suffietului; onzu cu capu, dro

fora anima; me dore anim'a de voi ca

si de mene; multe ne cere anim'a, dero
cauta se ne infrenamu; nu ti tnai face
anima rea; fiti cu anima buna; mi se rupc
Aaninect, candu te vedu sufferindu.

nima rea, ca si anima buna, santa espressioni cu doue intellessuri, insemnandu cea d'antkniu atktu sentimentulu
de adunca intristare cata si applecarea
de a face reu, ro cea de a dou'a atktu
sentimentulu de bucurfa cata si applecarea de a face bene. Ca espressioni de
applecari, anima rea si anima buna tina
si de : voire sau voientia, care inco se
espreme prin cuventulu anima : lucrati
cu anima; nu ne maitrage anint'a se lucrednu; te voiu adjut d'in tota anim'a;
eu tota anim'a v'amu improtnutd, dco
anzu despune de nescariva bani; lucrati
3. In
foratteci una tragere de anima.
fine anima espreme si poterea de a elige* si mai allessu celle cugetate : Domnediu senguru pote petrunde si connosce
III. Ca termenu
nimele omeniloru.
de resfeciare, cuventulu anima espreme
obiectulu unei affectuose amori : Nu face

asid, anint'antea.D'in celle espuse se

pote intellege, co afora de celle citate,
multe alte locutioni, in cari intra cuventulu anima, potu av doue intellessuri cu totulu differite : asik, e, de essemplu, si locutionea : dorere de anima,
care are anta intellessulu material de

distinctione de substantia vegetale, si de

vietia vegetale: Corpurile organice sunt
sau animali sau veqetali.
ANIMALITATE, s. f., starea de animale, natur'a animale, calitatea animale.

ANIMALUTIU, s. m., mica animale, deminutivulu de la animale.

ANIMARE,-ediu, v. animare, a dk,
anima, a pune principiulu de vitia in
unu corpu organicu, a insufiletf ; a desceptk, a apprinde, a incuragik.
ANIMATIONE, s. f. animatio, lucrare

prin care se anima, se inspira, se descpta, se insuffletesce.

A.NIMA.TORILT,-tria, adj. animans,

animator, cellu ce anima, inspira, desapta, insuffletesce.

ANIMATU,-a, part. animatns, petrunsu de vitia, inspiratu, insuffletitu.
ANIMIOR1 s. f. animan, corealum,
deminitivulu de la Anima.
ANIMOSITATE, s. f. animositas, sta-

rea de animosa, ard6re, tara, energia,

affectu, men,.

ANIMOSU,-a, adj., animosas, plinu

de anima, Cu anima, ardente, coragiosu,
audace.
*ANUAL", s. B1., animas, ecvey.4,

suffietu, spiritu, mente, ratione, sentimenta.

ANINU, a. m., alnus, una specia de

arbore selbaticu. Pronunti'a a trecutu
d'in alnu, in alinu, arinu, si aninu. In
Dacia superiore se aude mai multa arittu,

in cea inferiore mai multa aninu.

ANISU, s. ni., Balboa (Isitcov), una
planta.
ANNALE, adj. s., annalis, de unu
annu.In pl. annali, anuales, lucrkile sau
faptele insemnate d'in annu in annu. Annalga societatii academice, lucrkrile societhtii de preste annu.
ANNARIU,-a, adj. s., aunarlas, relativa la annu..

www.dacoromanica.ro

ANN.

ANN.

ttA.NNECTERE, anneetu, annessi si

annessei, annessu, V., annectere si ad-

ANNOTATIONE, s. f., annotatio,

insemnare, nota, ob6ervatione.
* ANNOTATORIU,46rta, adj. s., annotans, anti 'Wit., cena ce observa, insemna, tine nota.
ANNOTATU,-a, part., annotatus,
observatu, insemnatu, notatu, trecutu
in lista.
ANNOTINU,-a, adj., aunotinus, de
unu annu. Ntinu, n6tina, callu sau 6ue
de unu annu.
ANNU, s. m., annus, cerculu ce face
pamntulu in giurulu s6relui, durat'a acestei revolutioni. Annu lunariu, annu

neetere, a adauge, a un, a legd. Radecin'a vorbeloru annessu, annessare,

annessione.

ANNELLARIU, s. m., annellarlus,

cellu ce face sau vende annelle. Degetulu

annellariu, in care se p6rta annellulu.

Vedi annellu cu pronunti'a lui vulgare.
ANNELLU, p1.-e, annellus, cercu, car-

cellu, cercu min care se p6rta in degete. In pronunti'a vulgare a inainte de n

a trecutu antniu in nasale, apoi in i eura,tu, si cuventulu se aude inellu.
ANNESSARE,-ediu, v., annectere,
a adauge, a allaturd, a un, a legd, a pune
16nga altele.
*ANNESSIONE, s.f., unnexio, adau-

gere, allaturare, legatura.

ANNESSU,-a, part., anuexus, adaussu, unitu, legatu.
ANNESSU, p1.-e, aunexum, lucruri,
acte adausse, allaturate, sat' unite eu celle
principali.
A.NNINARE, v., 1. adpendere,

gere, a accatid, a intind, 2. palpare, a

attinge lenu.

ANNINATU,-a, part., 1. adpensus,

adtlxus, accatiatu, intinatu, 2. palpatus,
attinsu lenu.
*ANNIVERSARIU,-ia adj., anniversarius, ce se face sau revine pre fia-care
annu, serbatori care se tinu pre fia-care
annu la dile fissate.
ANNONA, s. f., annona, cantitate
de buccate necessaria unui omu de atraf
cu dens'a unu annu, de ad buccate in genere, provisione de buccate.
ANNONARIU,-ia, adj. annouarius,
relativu la buccate, sau la provisionea
de buccate.

ANNONARIU, s. m., anuonarlus,

commissariu de buccate, insarcinatu cu
approvisionarea.
ANNOSITATE, s. f., annositas,
stare betrana, betrdnetie.
* ANNOSU,-a, adj., almost's, mearcala de anni, betranu.
ANNOTAMENTU, p1.-e, annotamentinn, nota, annotare, insemnare.
*ANNOTARE, v., anno tare s. adnotare, a insemnd, a pune una nota, a lud nota.

65

solariu, annu siderale, annu tropicu,

annu ordinariu, annu bissestile.
ANNUALE, adj., annuus, care dura
unu annu revolutionea annuale a pamentului ; unu officiu annuale ; sarcina
annuate.
ANN17ARIU, p1.-e, annarius liber,
carte care coprinde evenimentele sau lucrhrile d'intr'unu annu; calendariu.
ANNULLARE,-ediu, v., abrogare,

rescindere, irritum lacere, a nemici, a

stria., a desfienti6,, a abrogd.
ANNULLATIONE, s. f., abuogatio,
reseissio, antiquatio, nemicire, stricare,
desfientiare, abrogatione.
ANNULLATORIU,-tria, adj. s.,

abrogaus, abrogator, calla ce annulledia, desfienti6die,

*ANNULLITU,-a, part:, abrogatus,

reseissus, nemicitu, desfientiatu.
ANNUMERARE, v., annumerare san
adnumerare, a numerd intre, a pune in numerulu, a adauge la numerulu cellorualte.

ANNUMERATIONE, s. f., annumeratio, numeratione intre celle alte, supputatione.

ANNUMERATORIU,-tria, adj. s.,
annumerans, cellu ce annumera, pune in
numerulu celloru alte.
ANNUMERATU,-a, part., anumeratus, numeratu intre cei alti.
*ANNUNTIARE, v., annuntfare, San
adnuutiare, a spune, a inscientid, a inconnoscentid, a adduce la connoscentia.
ANNUNTIARE. s. verbale.
tlatio, in t6te s. verbului.
* ANNUNTIATIONE, s, f., amain..
tiatio, inscientiare, inconnoscentiare.
5

www.dacoromanica.ro

ANT.

66

ANT.

* ANNUNTIATOBIU,-t6ria, adj. s.,

annuntiator, cellu ce annuntia, inscientidia, inconnoscentidia.
ANNUNTIATU,-a, part., annuntiatus, spusu, inscientiatu, inconnoscentiatu
*ANNUNTIU, s. m., annuntius, cellu
ce annuntia, sau prin care se amuntia.

*ANTARCTICU,-a, adj., antarelleus

(avsapwax6q), aoArale, meridionale

arcticu, si poluto antarcticu, adeco

oppusu cellui arcticu.

ANOMALIA, s. f., anoinalia (&vo.)-

t ANTE, ente, suffisse de adiectil e

verbali sau participio presenti, prin cari
se arrta immediatu lucrarea verbului
in forma de adiectivu : importante, ferLente , plouente, patiente, moriente. In

p.aXia), inecalitate, disparitate, irregularitate.

limb'a popularia participiulu presente

allu latiniloru se espreme sau prin des-

*ANOMALU,-a, adj., anoinalus (avd)-

facerea verbului : cellu ce imp6rta, cellu

raoc), irregulariu.

te ferbe, cellu ce ploua, celta ce pate,

* ANONUMTA, s. f., (Etwavuti.f.a.), stare

fra nume.

ANONUMU,-a, adj., aluno mus (1.4vutiog), t'Ora nume, sau allu carui nume

nu e connoscutu.
*A.NOTERICU, p1.-e. anote rica,-o ruin
(avonspcv.60 , remedie pentru stomacu.

ANSA, s. f., alisa, mauusia, torta,

appucatura; fig. occasione.

ANSATU,-a, adj., ansatus, cu anse,

cu manusie.

ANSE, conj., ast, sed, enim. Vedi

inse.

ANSIETATE, s. f., anxietas, dorere de suftletu provenitoria d'in nesecuranti'a resultatului, d'in fric'a de a erra.
* ANSIOSU,-a, adj., auxiosus, plinu

de ansietate, de dorere care tormenta

suffletulu.

ANSIC1,-a, adj., anxius , agitatu,

tormentatu, turburatu, plinu de temere
co va mula unu reu.
ANTAGONISMU, s. m., (antagonismus, avta.^(Wvtap.a), oppunanantia, op-

positione de lucruri, lupta, crta, disputa.

ANTABONISTU, s. m., antagonista

adversariu, oppumna(naTcovccrii)'
toriu,
care se lupta incontra.

cenit ce m6re, etc., sau prin adjectivulu

substautivu in oriu : lucratoriu, veditoriu, facutoriu, auditoria; inse acestu
urma nu da essactu sensulu participiale,
si constructionea lui core cu totulu alte
versioni, ro desfacerea in verbu produce
repetitioni cari flaccescu cu totulu energa

espressionii, si cu tte acestea nu adjungu a ne d addeverat'a idea. De aci

se intellege necessitatea de a restabili
in genere participiulu presente. In multe
s'a si restabilitu prin scrierile autoriloru

cu critica, ca adiectivu verbale, si cari

urmdia a se insenind in dictionaritiln
nostru ed vorbe particularie. La aceste-a
averm a admon ca junii nostri seriitori
se se fersca de a confunde participiulu
presente cu adiectivulu verbale prin care
se arrta una necessitate, p. e. : importante cu importandu, amante cu amand t,
credente cu credendu, appetente cu ap-

petendu, fugiente cu fugiendu.Unele

d'in vorbele de form'a acsta-a au perdutu cu totulu semnificarea de participiu, si au devenitu curatu substantive,
p. e. parente. De la serpt.ntc si recentc
au cadutu syllab'a nte, si a remasu
mai serpe, rece.

ANTINIETATE sau antdietate , s.

t ANTIA, entia. suffisse de substan-

f., primatus, dereptulu de a fi cellu d'antaiu, antaiulu locu, primatu, prioritate,

superioritate.

tive verbali, formate d'in participie/e

ANTANIU sau antcliu,-a , adj. antaneus, primus, cellu d'anatiu. Ca adverbiu antaiu, primo admitte si comparativulumai antdiu. In compunerile cellu
d'antdiu, cea d'anteciu, ccideintaio, celle

d'eintaiu remane invariabile, prin armare sub forma adverbiale.

prespnti (in ante, ente) tractate mai susn,

si cari sunt frte dese in limb'a romana;
hui ortantia , ele gantia , speranta, sc;entia, credent'a, C012710.9Centia, (*Jifia,
volientia, cuvientia, CSSentia, sententia,

sementia. Usulu generale allu acestoru

substantive ne arreta indestullu si dreptulu si modula restabilirii participielora
d'in cari elle sunt numai nesce derivate.

www.dacoromanica.ro

ANT.

ANT.

Asid, cd, se ne servimu totu numai cu

67

ANTECURSORIU,-ria, adj. s., an-

importante, elegante, sperante, sciente,

tecursor, precursoriu, inainte allergatoriu, speculatoriu, militariu tramissu

creciente, connoscente, potente, voliente,

inainte cd, se specule locurile.

cuviente (contrassu d'in conveniente).

Multe d'in substantivele de form'a acst-d admittu derivationea verbeloru cu
infinitivulu in-are si pres. in-edite, precum inscientiare, inscientiediu, inconnoscentiare, inconnoscentiediu, incre-

ANTEDATARE, v., antiqulorein

diem litteris inscribere, a pune datulu

essemplele de mai susu, participiele sunt

dentiare,incredentiedia, etc., cari se voru

ved la loculu loru.
t ANTE, prep., ante, d'in care avemn
compusulu in ante sau inainte, si urmat6riele compositioni.

ANTEA.CTU,-a, part., anteactus,

facutu mai inainte, trecutu.
* ANTECAMERA, s. f., procoeton
(7spoxotubv), camera secundaria care este immediatu d'inaintea camerei principale, camera de astep tare, in care siedu

celli ce voru se intre la principe sau

alte persone distinse.

pre unu scriptu inainte de tempulu in care

s'a facutu.
ANTEDILUVIANU,-a, adj. s., gut

ante diluvium exstitit, lucruri, plante,

animali antediluviane, cari au stotutu
inainte de diluviu; tempulu antediluvianu.
ANTEGRESSU,-a, part. antegressus, cellu ce a passitu inainte, a precessu.

ANTELATU,-a, part., antelatus

addussu inainte, preferitu.
ANTELNIRE, vedi intelnire.
ANTELUCANU,-a, adj., antelucanus, ce este sau se face inainte de diva:
v'ntu anteittcanu, care suffla inainte de

a se face dina; cena antelucana, care

precedente, cellu ce merge inainte, an-

dura t6ta n6ptea peno se face dina; lucrare antelucana; detorfe antelucane,
cari se implinescu inainte de a se face

teriore.
ANTECEDENTIA, s. f., anteceden-

diva.
ANTEMERIDIANU,-a, adj., ante-

tia, n. pl. precedentia, mergere inainte,

fapte intemplate mai inaiute. D'in an-

meridianus, ce este sau se face inainte

de mdia-dl; oree antemeridiane, occu-

fixed entie se potu conn 6s cc consecentiele.

patioui antemeridian e.
ANTEMISSU,-a, part., antemissus,

* ANTECEDENTE, part. antecedens,

Antecedentiele ucestui ontu sunt benc

connoscute.
ANTECEDERE, antecedu,antecessi

ft

si antecessei, antecessu, v., antecedere,

Radecin'a vorbeloru antecedente, antecedentia, antecessione, antecessoriu, antecessu.

ANTECESSIONE, s. f., auf ecessio,

lucrarea de a merge inainte, anteceden-

tia, precedentia, summ'a fapteloru intemplate mai inaintp.

* ANTECESSORIU,-ria, adj., antecessor, cellu ce merge inainte,.precede,
precedente, precessoriu, predecessoriu,
precursoriu.
* ANTECESSU,-a, part., antecessus,
trecutu, facutu mai inainte, anteriore.
* ANTECESSU, pl.-un, ante cessus,
auticipatione, lucrare anticipativa.
ANTECURRERE, antecurru, antecursi si antecursci, antecursu, v., ante-

eurrere, a allergd inainte, a procure.

tramissu inainte, pusu inainte. In baserica, subs. antemissu este velulu copsecratu care se intende pre ms'a altariului spre a servf. de asternutu donuriloru
sacre.

ANTEMPINARE, vedi intempinare.

ANTEMPLARE, vedi intemplare.
ANTEMITRALE, s. m., antemurale,
muru implutu care se intende inaintea
cetatii spre a i servf de apperatoriu, (boulevard, rempart, fr.)
ANTEMURANU,-a, adj., antemuranus, redicatu inaintea murului.
* ANTENATU, pl. antenati, s., antenatus, celli nascuti inainto de cutare
generatione, strabuni; antenatii nostri,
celli nascuti inainte de noi , strabunii
nostri.
* ANTENNA, pl.-e, antenna, buccata
de lemnu care travrsa catartulu navei
spre a sustin velulu.

www.dacoromanica.ro

ANT.

ANT.

* ANTEPENULTIMU,-a, adj., antepenultimus, syllaba antepenultima, ina-

ANTHRISCU, sau antriscu, s. ni.,

anthriscus (Ivaptaxoq), planta umbel-

68

inte de penultima, a treia incependu a lifera.

ANTHROPOGRAPHIA, sau antronumer6 de la Oda.
* ANTEPILANI, pi. s., autepilani, pografia, s. f. anthropographia (avaptola Romani : militari cari se luptau in antftni'a linia
* ANTEPOSTIT, pl., un, presidium,

zoTpcapia), pictura de figure omenesci,

descrierea omului, caracterisarea genului omenescu.
ANTHROPOGRAPHICU, sau antropograficit,-a, adj. authopographieus,

statio, statione militaria assediata inaintea armatei.

ANTEPUNERE, antepunu, antepu- 1(vapancoypacptx6q), relativu la pictur'a de
niu, antepuiu, antepusi si antepusei, antepusu, v., anteponer, a pune inainte,
a prefer; contrariu a postpune. Tu ante-

figure omenesci, la descrierea omului.

ANTRHOPOGRAPHU, sau antropografic, s. m., anthropographus (ikyl5pco-

puni argentulu totoru lucruriloric. Tu

postpuni argentului tte lucrurile. 1'oi

iroTptpos), pictoriu de figure omenesci,

antepunenzu ainiciti'a totorulucruriloru.

* ANTERIORE, adj., anterior, cellu

de 6meni.

anteriore si partea posteriore.

* ANTERIORITATE, s. f., status an-

iroXatpEa), adoratione de omu.

* ANTHROPOLATRU, sau antropolatru, s. ni., authropolatra (ivapanroXec-

descriptoriu de 6meni, caracterisatoriu

ANTHROPOLATRIA, sau antrod'inainte; contrariu posteriore; partea polatria, s. f., anthropolatria (ay8pco7

terior , prtestantia, starea anteriore ,

Tpvls), adoratoriu de omu; ereticu care

prioritate, ftntanietate, superioritate.
ANTEVENIRE, antevinu, anteviniu, ad6ra pre omu in pers6n'a Mi J. Cristu.
ANTHROPOLOGIA, sau antropoanteviu, antevenii, antevenitu, v., anteknoroXoy[ot),
logia, s. f., anthropologia
venire ; a ven inainte, a preven
tt ANTE VERTERE, v., autevertere, doctrin'a despre omu, scienti'a care se
occupa cu studiulu omului. Anthropoloa preven a ven mai currendu.
* ANTHERA, s. f., anthera, (Cwayi- g'ia se imparte in Somatologia si Psyp60 , remediu sau medicamentu com- chologia , acea-a considera pre omulu
pusu din mai multe fiori pentruulcerile materiale, acsta-a pre omulu spirituale
c fientia sentit6ria , connoscut6ria si
gurei.
* ANTHOLOGIA sau antologia, s. f., voit6ria.
ANTHROPOLOGICU, sau antroauthologia (ivaoXoyEa), collectione de
flori; fig. collectione de bucchti allesse, polo gicu ,-a, adj., authropologicus (eivO.ponro)soycx60, relativu la doctrin'a desfia in prosa, fia in versuii.
*ANTHOLOGICU, sau antologicu, a, pre omu; tractatic anthropologicu.
ANTHROPOLOGU, sau antropoloadj., anthologicus (CivkXoycx60, relagu, s. ni., anthropologns (atvaponroMpq),
tivu la collectionea de fiori.
*ANTHOLOGTJ, sau antologu, s. in., cellu ce se occupa cu studiulu omului.
ATHROPOMORPHISMU, sau anauthologus (2cv&X61oq), collectoriu de
tropomorfismo, s. m., doctrina care atflori sau de bucchti allesse.
* ANTHRACE , sau antrace , s. f., tribue lui Domnedieu figura omen6sca
anthrax (avapota), carbone; miniu brutu; si passioni omenesci.
ANTHROPOMORPHITU, sau anin medicina : buboniu, furunclu, buba
troponzorfitu, s. m., anthropomorphita
ngra, buba rea.
* ANTHRACINU, sau antracinu, a, (ayariconop.opcpirtM, cellu ce attribue lui
adj., anthraelnus (hapeatvog), de car- Domnedieu figura omensca si passioni
bone, de col6re de carbone, negra.
omenesci.
ANTHROPOPHAGIA, sau antro* ANTHRACITE, sau anthracitu, sau
antracitu , s. m., anthracites, ptra pre- pofagia, antropophagia (CoaponrosoaTa),
mancarea de carne de omu.
ti6sa, numita si carbunclu.

www.dacoromanica.ro

ANT.

ANT.

ANTHROPOPHAGU, sau antropofagu, s. m., anthropophagns, (avapco-

nopirg), cellu ce manca si se nutresce Cu carne de omu.

ANTI, (dan, prepositione greca,

de acea-asi origine Cu latin'a ante, occurro in una multime de compuse cu insemnare de contra, precum se pte vede
d'in urmatriele.
ANTIAPOPLECTICU, -a, adj. s.,
remediu in contr'a apoplessiei.
* ANTIARTHRITICU, sau antiartriticura, adj. s., remediu in contr'a arthritidei sau a podagrei.
ANTIA.STLENIATICU, sau antiasmaticu,-a, adj. s., remedia in contr'a

asthmei sau angustiei.

ANTIBACCHIU, s. m.,autibacchius
(ivtcpaxxatoq), petioru metricu compusu

d'in una syllaba scurta si deue lungi.

Versu compusu d'in patru atari petiore.

ANTICARE, y., antiguare, a declara unu lucru de invechitu, essitu d'in

usu; a abroga una lege; a reiepta unu

proiectu de lege.

69

nea altui-a, sau inainte de terminulu

fissatu prin contractu; fig. a anticipa'
mrtea, a preveni mertea.
ANTICIPATIONE, s. f., anticipatio, primire inainte, presentire, prescientia, connoscintia anticipata. Anticipationile
sunt determinationi
a priori despre cea ce noi potemu conneme prin esperientia.
ANTICIPATIVU,-a, adj., modale,
anticipans, prin care se anticipa.
A.NTICIPATORIU,-t6ria , adj. s.,

anticipator, cellu ce primesce inainte

de terminu, cellu ce presente, connesce
mai inainte.
* ANTICITATE, s. f. antiquitas, tem-

pulu de mai inainte, tempulu trecutu,

starea lucruriloru d'in tempulu trecutu,
usantiele si consuetudinile
tempurile
trecute, omenii d'in tempurile trecute.
ANTICONSTITUTIONALE, adj.,
contrariu constitutionii unei terri.
* ANTICONSTITUTIONARIU, s. m.,

cellu ce lucra in contr'a constitutionii,

cellu ce calca constitutionea unei terri.

ANTICARIU, s. m., antiquarius,

care se occupa cu lucruri antice, amatoriu de anticitati.
ANTICATIONE, s. f., antiguan%

* ANTICU,-a, adj., antiells, d'in ainte,

anteriore ; contrariu posticu. Laturea

abrogatione do lege.
ANTICATORIU,46tia, adj. s., cellu
ce abr6ga una lege, declarandu-a de invechita si essita d'in usu.
ANTICHRESE, sau anticrese, s. f.,

i nainte, trecutu, vechiu, b e tranu. Lucruri

antice, d'in tempurile trecute; anticii, betranii. Antica,s. f., obiectu d'in antic itate.

a usa de unu lucra hypothecatu, In locu

de interesse.
ANTICHRISTIANU, sau anticristiano,-a, adj., in contea legei crestine,
contrariu precepteloru crestine.
ANTICHRISTU, sau anticristo, s.
m., antichristus (CevrExptercos), contrariu lui Christu, adversariu lui Christu,

tEaryrov), presevativu, contraveninu.

antichresis et't;), dereptulu de

diavolu.

* ANTICHTHONI, sau antictoni pl.,

antichthon es (acvtik&ovs0, locuitorii unei
zone oppuse.

ANTICIPARE, v. anticipare, a lua

inainte, a appuca mai inainte, a coprinde
lucrurile mai inainte de vederea si cercetarea loru ; a primi una summa de moneta inainte de a de, lucrulu in possessio-

antica si laturea postica a unui lucru.

ANTICU,-a, adj., antiquus, do mai

ANTIDORU, s. m., antidornin (aytEacopov), donu sau daru reciprocu.

ANTIDOTU, s. m., antidofinn (.v-

ANTIDYSENTERICU,-a, adj., remediu in contr'a essirei afera (flussului

pantecelui).
*ANTIEPILEPTICU,-a, adj., in contra epilepsiei.
ANTIFEBRILE, adj. (hybridu), in
contr'a friguriloru.
ANTIGRAPHARIU, sau antigrafariu, s. m., anthigrapharius, controllatoriu.
ANTIGRAPHU, sau antigrafu, pl.un, antigraphum, (avrEypacpov) , controllu.
* ANTIGRAPHU, sau antigrafu pl.antigraphus (&vrEypacpo;), controllatOriu.

www.dacoromanica.ro

ANT.

ANT.

* ANTIHYDROPICU,-a, in contra hydropicei.

doreriloru hysterice.
ANTILENA, s. f., antilena, corell'a
de la peptulu callului.
ANTILOGIA, s. f., antilogia (avv.XoyEa), contradictione intre d6ue propositioni.
ANTILOGICU,-a, adj., contradic-

antiphrasis (dottppacaq), espressione simulata in contr'a veritktii, irona.

*ANTIPLEURITICU,-a, adj., in contr'a pleuritidei sau a junghiului.
adj., in conANTIPODAGRICU,-a'
tr'a podagrei
sau a dorerii de incheiature
la peti6re.
ANTIPODALE, adj., in contr' a pe
ti6reloru ; directione antipodale, meridianu antipodale.
ANTIPODE, p1.-i, antipodes (avdiroSeq), locuitorii unui loca allu globu-

toria; contraria logicei, contrariu legi-

lui terrestre oppusu, san cu 1800 de-

loru cogithrii.
ANTILOPE, s. f., specia de crba
sau de capri6ra.
ANTIMELANCHOLICU, sau antitnelancolicu,-a, in contr'a melancholiei
sau tristetiei permanente.
ANTIMEPHITICIT, sau antirtefiticu-a, adj. in contra aerului stricatu.
ANTBIONIU, s. m. antimonium
stibium, specia de metallu , corpu chymica.

parte pe cellu altu.

70

* ANTIHYPOCHONDRIACU,-a, in
contr'a hypochondriei.

ANTIHYSTERICU,-a, in contr'a

* A NTIMONIALE, adj. de antimoniu.

ANTINOMIA, s. f. antinomia (Etvtt.voga) oppositionea d6uoru legi.

ANTIPATHIA, sau antipatia, s. f.

antipathia (&m'ir:Lacta), repumnantia
dissensione, neplacere.
ANTIPATHICU, sau antZpaticu,-a,
adj. repumnante, neplacutu, uritu.
* ANTIPERISTALTICU,-a, adj. care
appsa in susu, produce versare sau vometu.

ANTIPERISTASE, s. f. relucrare,
reactio n e.

ANTIPESTILENTIALE , adj. in
contr'a pestilentiei.
ANTIPHARMACU, sau anillarmaca, antipliarniacum (avwipp.cocov),
remediu contrariu.
ANTIPHILOSOPHICU, sau antifilosoficu,-a, adj. ne-philosophicu, contraphilosophicu.

ANTIPSORIC11,-a, adj. (Ctvw.pcopc-

x60 in contea r6niei sau a morbului

de pelle.
ANTLPTOSE, s. f., antiptosis (av-

I(rnca,;), punerea unui casu in loca de

altulu, (in gram.)
*ANTIPUTREDU,-a, adj., in contr'a
putreditionii.
ANTIREPUBLICANU,-a, adj., in

contr'a republicei, care nu admitte cd

buna form'a de guvernu republicana.
*ANT1REVOLUTIONARIU,-ia, adj.,
in contr'a revolutionei , care nu admitte
revolutionea cd remediu pentru reformarea unui statu, cellu ce lueredia in contr'a revolutionii.
ANTISATYRA, s. f., sat3-ra facuta
in contr'a altei satyre.
ANTISCII, pl. m., antiseii (VCCcatoc), locuitori de pie done puncte alle
glo,Dului terrestre cu unibre oppuse.
ANTISCORBUTICU,-a, in contr'a
scorbutului.
ANTISEPTICU,-a, in contr'a putreditionii. Vedi antiputredu.
ANTISOCIALE, adj., contrariu societatii civile, care d'in principia nu admitte societatea.
* ANTISPASMODICU,-a. adj., in con-

tr'a spasmului, sau ammortirei membreloru.

*ANTIPHONARIU, san antifonariu,

ANTISPASTICU,-a, adj., antispa-

s. m., antiphonarium, carte in care se

sticas @WV:MCC-M. 60, compusu d'in an-

coprindu antiphonele.
ANTIPHONU, sau antifonu, p1.-e,

tispasti.
ANTISPASTU, s. m., antispastus

antipliona (avwdriyi), canten alternativu d'in d6ue choruri (in basrica).

(Cor67Eacstoq),

ANTIPHRASE, sau anti frase, s. f.

petioru de versu compusu d'in unu ian bu si d'in una trochen.

www.dacoromanica.ro

ANT.

APE.

ANTISPODIU, s. m., spudia sau ce-

nusia de plante san de animan.ANTISTITA, s. f., antistia, priorssa, sau preutssa, maistra.
*ANTISTITE, s. m., autistps, priora,
preutu, maiestru.
ANTISTROPHA, sau antistrofa,
s. f., ala istropha (aottsrpor), partea unui
canteen de choru prin care se respunde
6re-cumu altei parti ; figura de retorica
prin caro mai multe membre alle unei
phrase se tPrmina cu acea-ai vorba.
ANTISTROPHU,-a, adj., antistropitas (an(Trpoepoq), ce se p6te int6rce, reciprocu.

ANTISYPHILITICU,-a, in contr'a
syphilitei sau a morbului veuerianu.
ANTITHESE, sau antitese, s. f. antitlieds (avcamq), oppositione. Lucrare
logica prin caro thesea (positionea) se
considera ca simpla hypothese (suppositione), i i se oppune alt'a contraria,
antitheso (oppositione).
ANTETHETICU, sau antiteticu,-a,
caro formdia oppositione.

ANTITHETU, son antiktu, antithetam (a.vr[Dnov), oppusu; antithetele,

terminii oppusi san propositionile opprke.

* ANTELA, s. f., alai a (tvrXEce), machina spre a traga sau a suge ap'a, pumpa ;

maja pncomatica, machina sau pmnpa

spro a suge aerulu.
ANTITRINITARIU,-a, in contr'a
ttinitatii, ereticu care nu credo interim'
domnedieu in trei persone.
,k.NTITYPU, s. in., (CeyzEzoisov), co-

pia, figura, (in baserica) encharistia.

ANTIVENERIANU, sau antivencriu,-a, adj., in contr'a veneriei.
ANTIVERMINOSU,-a, in contr'a
vermiloru, sau a lumrbicilorn.
ANTONOMASIA, s. f., a itonomasia (avrovolicha:a) figura re,tmica, candu
se puna numele genericu in loculu numelni propriu.
ANTONOMAHICU, autonomastiems (avrovop/rra,.6(;), prin antonomasia.
ANTROSU,-a, autrosas, plinu do
antro, cavernosn.
ANTRU, pl.-c, anima (vzpov), caverna, gaura, pescara, grotta.

71

f ANU, ana, suffisse de substantive

si adiective derivate, precumu se vedu
romana, pagtinu, betrdnu, fontetna,
septemcilta. Multe d'in categorf a aces toru-

a primescu unu e d'inaintea terminationii anu, precumu : munteanu, campeana,

valleanu, sateanu , cetatianzt; in Dacia
inferi6re se ande terranu, ollana. La acasta categora appertinu : I. Numinile
proprio de familia: Lucia nu, Julianu,
Jovianzt,Marcianu,Traianu,Aurelianu
Valentinianu, Justinianu, etc; numinile
poporeloru : Albanu, Germana, judanu,
Ti gana, Venetianu, Sicilianu, Africana,

Dacianu, Tracianu , Italiana,

Ungurianu, Russianu , Persianu, Indiana, insmna locuitorii terrei , si se
etc.

distinga de Daca, Trace, Bala , Unguru, Bussu, Persa, Inda, cari insemna
pre indigenii dupo allu carera nume s'a
numitu t6rra. II. Numinile proprio alle
animaliloru domestica, mai allessu alle
vacciloru, luate de la dillele in cari s'au
nascutu, precumu : luniana, martiana,
zercuriana, joajana, vineriana, santbateana.
AORISTU, s. m., aoristus (at6ptoroq),
indefini tu (terminn de grammatica).
AORTA s. f., aorta (Ccovril), arteri'a cea mare in care se unesca tote cello

alte arteria, si caro sta in legatura cu

ventriclulu stitingti allu cordei (animei).
APA, s. f., agua, alza limpede, apa turbare, apa calda, apa rece; apa tare (aqua
regia).
APARELLU, ni., (ital. aquarollo),
pictura cu colori moniato in apa : a
pingo in aparellu, cu colori molliato in
apa, nu in olio.
APARIEr, s. ni., aquariuin, reservatoriu de apa.

APARIC,-a, adj. s., a tuariu s, calla

ce adduce apa. Versatoriu, constellatione
d'in zodiacu.
APATHIA. sau apatia s. f.. a 'rabia
(Fhitii5Eta), lipsa de passione, indolentia,
insensibilitate.
APATHICU, sau apaticu,-a, apatlacus, (aza0-4q), f6ra passione, indolente,
insensibile.
*APATICU,-a, adj., aipiaticas, de apa,
apatosu; locuri apatice, anintali apatice.

www.dacoromanica.ro

72

APO.

APO.

APATILE, adj., aquatilis, care locu- aphrouitrum (Capptapov), spuma sau

esce sau side in sau pre apa; passeri .116re de nitru.
apatili.
APATOSU,-a, adj., aquosus, plinu de
apa, umedu, plouiosu.
APEDUCTU, p1.-e, aqueeductus, canale prin care se duce apa.

APERIRE, aperu, aperii, aperitu si

apertu, v., aporire; a deschide, a desface ; a descoperf, a invedera ; La Romanii d'in Macedonia cu insemnare intransitiva, si in speciali : apere diu' a,
se crepa de diva, incepe a se lumina de

APHTHA, sau afta, p1.-e, aphtha3

(licpaca), ulcere la gura.
* APHTHICIT, sau afticu,-a, adj.4pb-

thicus (dapacx60, cellu ce are ulcere la

gura.
APHYA, sau apua, s. f., aphya, aPita, apbye 01(4 sardina, (pesce).
APHYLLANTHA, sau afollanta,
s. f., bot. gar6fa fra folie.
* APHYLLU, sau afollu,-a, adj., acpuXXos, fra folie.

dere, incepere; buccat'a de musica cu

* APIACU, s. m., apiaeum, melissa,

planta cautata de albine.
* APLASTRA, s. f., apiastra, passere
care persecuta albinele.
APIA.STRU, s. m. apiaster et apiastrum, petrinsellu selbaticu.
APIU, s. m., (whim, petrinsellu.

care se incepe unu concertu.

* APHELIU, s. m., apheliain, (dap-4-

acea-si origine si insemnare fundamen-

distanti'a cea mai departata a

tale cu latin'a ab, (vedi acsta verba),

unei planete de la s6re. Contrariu peri-

occurre in multe compuse ce voru urmd,

mai la valle.
* APOCALYPSE, sau apocalupse,s. f.,
apocalypsis (CuroxiXu4c0, revelatione,

diva.

* APERTIVU,-a, adj., modale, apertivas, prin care se deschide.

*APERTU,-a, part., aportas, deschisu,
clam, manifestu, sinceru.
*APERTURA, s. f., apertura, deschi-

Xtov) ,

heliu, peribelium, (7repripaov), distanti'a

cea mai aprpe de Ore.
* APHERESE, sau aferese, s. f.,aplueresis (acTocpsocq), taliarea unei littere
sau syllabe la inceputulu unei vorbe. Fig.
gram. Limb'a romana are una summa de
vorbe in care s'a taliatu sau s'a suppressu
syllab'a de la inceputu: t6mna, aut9nna;

unchiu, avunchiu; urechia, aurechia;

miellu, atnnellu.
*APHERETICIT, sau afercticura, adj.
apluereticus (ri4capeTtx.60, prin care se
i6a, se talia, se supprme.
APHONIA sau afona s. f. Cepoax,
lipsa de voce, de facultatea de a vorbf.
APHORISIVIU, sau aforistnu, s. m.,
lphorismus (4or3v3/3,6s), senteutia prin

care se enuntia pre scurtu una veritate.

APHORISTICU, sau aforsticu,-a,
adj. aphoristieus (acpoptarock), compusu
aforismi, sau sententie scurte.
APHRODISIACU, sau afrodisiacu,-a, adj., aphrodisiacus (Cuppoalmax6q).

prin care se descpta stimululu sexuale,

APHRODITA, sau afrodita, s. f.,
Aphrodite ('AcppoUrti), Venere, radecin'a
adiectivului afrodisiacu.
* APHRONITRU, sau afronitru, s. In.,

.APO, (3c7c6), preposetione grca de

descoperire; in sensu ecclesiasticu: revelatione divina; si in particulariu: un'a

d'in scrierile noului testameutu ce se

attribue lui Joanne evangelistulu, si in
care auctoriulu sub velulu unoru allegorie greu de intellessu, predice mai multe
d'in el, enimentele ce avea se se intemple,

si mai allessu triumfulu deplinu allu

crestinismului.
*APOCALYPTICUsau apocalupticu-a,
adj., apocalypticus (CamtaXuTot6q), revelatoriu, descoperitoriu, relativu la revelatione.
* APOCATASTASE, s. f., apocatastasis Ce'riroxxvicstamq) , intrcerea unui

astru la unu semnu cerescu dupo unu

tempu determinatu.
APOCATASTATICIT,-a, adj., apoeatastaticus (Coromccaarcux6s), care se
int6rce la unu semnu : Marte apocatastaticu, planet'a lui Marte care intra in
unu semnu cerescu. Numeru apocatastaticu, numeru care se reproduce in verce

multipilcatione d'in care ellu e unu factorlu.

www.dacoromanica.ro

APO.

APO.

* APOCHA, sau apoca, s. f., aphoca

(&roxil), addeverentia de primire, rece-

discursu appologeticu, scripte apologetice, tractate apologetice.

pisse.

73

APOLOGIA, s. f., apologia (CercoXo-

* APOCHATICU, sau apocaticura,

l(a), justificatione, apperare in contr'a

adj., apochaticus, relativu la adeve- unei imputatione sau accusationi. Arentie.
pologi'a lui Socrate , apologi'a lui Apu* APOCOPA, S. f., apocopa si apocope

di, du, fa, in Ion de dice, duce, face.

leiu, apologiele crestiniloru in contr' a caluninieloric paganaoru.

APOLOGU, s. m., apllogus (&rcoX670s), fabula , fabula 2esopica. De unii

Infinitivele nstre sunt t6te apocopate :

se distinge c6, fabula in care vorbescu

a ani, a tad, a face, a aud, in locu de

a arare, a tacere, a facere, a audire.

6menii cu animalile.
APONEVROGRA.PHIA, s. aponeurografia, s. f.,aponeurographia(aurovsupo-

(aroxont), taliarea sau suppressionea

unei littere finale, p. e. in imperativele:

* APOCOPARE, v., a talid, a sppreme

syllab'a finale.
* APOCOPATIJ,-a, part., taliatu, suppressu la fine, scurtatu la c6da.
* APOCRISIARIU, s. m., apocrisiarius (roxprztiptos) , deputatu sau ablegatu ecelesicesticu.
* APOCRYPHU, sau apocrufura, adj.,

apocryphus (rxmoo), neconnoscutu,

nesecuru, suppositiciu; scripte apocrufe,
alli caroru autori nu sunt securi.
* APODE, adj., apus (amps), frapeti6re.
* APODE, s. f., apus, apodis, (3.2rou0,
rondinella marina.
APODICTICU,-a, adj., apodicticus
(cinoSetxtcx6c), demonstrativu, peremto-

riu, necessariu. In logica : judeciu apodicticu, care espreme una necessitate,

care nu p6te fi altramente, p. e. totu effectulu debe se aiba causa.
APODOSE, s. f., apodosis (a/c6f3o-

Tpapia) descrierea tendiniloru muscularie.

* APONEVROLOGIA, s. aponeurologia, s. f., apoueurologia (exlsovEopoXoyfa),

doctrin'a despre tendinile muscularie.

* APONEVROSE, s. f., aponeurosis,
(Curovetpum.0, tendine muscularia, legatura muscularia.
APONEVROTICU,-a, adj., aponenrotieus, (eiroveopernx6), tendinosu, re-

lativu la tendini; membrana aponevrotica, membran'a unei tendini muscularie.

APONEVROTOMIA, s. f., aponeurotomia (Cbroveuporop.k) , anatomi'a
tendiniloru , dissectionea legatureloru
muscularie.
APOPHLEGMATISMIT, s. apoflegnzatismu, s. m., apophleginatismus (azocpXsTp.aTtati.6s), remediu in contea flegmei

sau pituitei.

mg), partea unui periodu (grammaticale)

care se lga cu propositionea principale

*APOPHTHEGMA, s. apottegma, s. f.,

apophthegma (Car6Orrp.a), sententia ponderosa.

APOGEU, s. 111., apoegomm (3ut1t-

APOPHTFIEGMATICU, sau apottegniaticura, adj., plinu de sententie pon-

(taca0.

0v), punctulu cella mai departatu de

la pomentu (Trra) in curb'a elliptica
ce face luna in miscarea sea. Contrariu
perigeu, care e punctulu cellu mai appropiatu de pamntu in miscarea lunei.
* APOGRAPIRT, sau apo grafu, s. m.,
apographum, (Et1r6Tpoupov), copia, transcriptu.

APOI, adj., postea, delude; eau disse

pucine vorbe, apoi se dusse.
* APOLOGETICU,-a, adj. , apologetieus (CuroXonrcx6;) , justificativu ap-

peratoriu in contr'a uaei imputationi ;

der6se, autoriu care se occupa cu atari

sententie, carte care coprinde atari sententie.
APOPHYSE, s. apofuse, s. f., processus , apophysis (aur(epocg0 , term. de
anat., ramu de ossu , protuberantia de
ossu, essitur'a unui ossu d'in corpulu seu
principale in forma de ramu.
* APOPLECTICII,-a, adj., apoplectlcus (dosor)Ixrc.x6.0, attacatu de apoplessia, sau de morbulu de a nu pot raise&
unu membru, sau si corpulu intregu.
APOPLEXIA, s apoptessia, s.

www.dacoromanica.ro

APO.

74

APO.

apoplexia
apoplexis (ecir67rX7i t)
term. de medicina, morbu prin care unu

lulu clomnescu, scurt'a resolutione a dom-

membru, sau si corpulu intregn perde

nitoriului insemuata pre rapportulu ministrului.

Si

facultatea de a se miscd.
APOREMA, pl. mate, aporema
rcpripax), indoueutia, perplessitate, controversa.
* APORETICU,-a, adj., aporetieus,
(ircopvtx6.), indouitoriu, cellu ce se indouesce, scepticu.

APORTA, s. f., aporia (ircopEce)

indouentia, stare nedeterminata, perplessitato.
APORISMA, sau aporisma, (ital. a-

porisma) in math. problema irresolubile, sau apprope irresolubile.

APOSIOPESE, s. f., aposiopesis,

(zoottbrnrEq), term. de ret. reticentia,
interrui tionea unei propositioni spre
nu dice ceva.
APOSTASIA, s. f., apostasia (CorocsrasEa.)

desertarea de la addeverat'a

religione si trecerea la alt'a; desertarea

de la partit'a nationale, mu si in genera
de la ver-ce partita cu care mai inainte
omulu a facutu causa commune.
APOSTASIARE,-e iiu, v. n.,

* APOSTILLARE,-ediu, v. a., no tat e,

adnotare, a pune4mu appostillu pre una

scriss6re , a insemnd in scurtu pre margine sau in frunte sau diosu pararen sau
resolutionea sea in respectulu celloru coprinse in scriss6re.
APOSTILLATO1IIU,-t6ria, s. adj.,
cellu ce pune unu apostillu.
APOSTOLATU, pl.-e, apostolatus,
sarcin'a, missionea, functionealapestolica;
missionea de a propagd, una invetiatura.
* APOSTOLIA, s. f., (CoroltoX-4), vedi
apostolatu.
* APOSTOLIC17,-a, adj., apostolieus
(anoo-roXtx6;), relativu la apostoli, con-

forme cu invetiatur'a apostoliloru; baseric'a sau crelesi'a catolica si apostolica.

* APOSTOLU, s. m., apostolus (&76groXo0, tramisstt. Asid se numescu dis-

ceplii lui Cristu tramissi in lume ea se

propage invetiatur'a sea. Celli doui-sprediece apostoli, la cari se maL adauge si
Paula apostolulu, cellu mai invetiatu si

cellu mai zelosu propagatoriu allu erestinismului. Apoi se vorbesce in tradideverat'a religioue, sau de la ver-ce alta tionea ecclesiastica de siepte-dieei de apartita cu care omulu a facutu rnai postoli, si in fine mai multi propagatori
inainte causa commune, i a trece la alt'a. posteriori ai crestinismului se decdra
APOSTATICH,-a, adj., apostatieus cu numele de apostoli. In temp idle mo(&rroatotttz(4), relativu la apostasa sau derne se numescu apostoli ver-ce propagatori de invetiaturi politice, sociali
si la apostatu.
APOSTATE, s. m., apostata (Can- sau si morali.
A.POSTROPHA, s. apostrofa, s. f.,
orartIO, desertoriu, cella ce a desertatu,
s'a ruptu de la addeverat'a religione si apostrophe (Ecrcoatpop4), figura de retoa trecutu la alt'a. Asid se numesce impe- rica, allocutione facuta in trecere ctra
ra,toriulu Julianu care fusse crestinu, ro persone sau fientie, ctra cari nu e indreptata orationea in totulu ei, attacu,
apoi trec la paganismu.
APOSTEMA, p1.-mate, apostema, mustrare.
*APOSTROPHARE, s. apostrofar ,(7E6Trritiot), abscessu , agglomerare de
edi4, v., a interrupe cursultt vorbirei spre
puroiu, buba tare, buboniu.
*A POSTERIORI, a posteriori, tPrni. a se addressd la cineva, prin unaallocuesperieutia, nu d'in rationea tione particularia; a attacd pro cineva
philos,
curata. Oppusu apriori, adeco mai inainte prin vorbe, a lu mustrd, a strig4 ctra
de tta asperientia , d'in rationo curata. cineva. A pune unit apostrofu.
APOSTROPHE, s. apostrofa, s. m.,
APOSTILLA, s. f., sau apostilla,

core, a se rupe sau a desertd de la ad-

s. m., nota, aduotatio, insemuare pre

apOstrOplitiS (au 63,rpoToo, minim de scrip-

marginea scrissorii, recommendarea sau

tura prin care se arrta co s'a elisu

resolutionea unei petitioni, sau a uuui

vocal, precumu, spre essemplu, scriemu

cas'a in loca de casa-a.

rapportu. Se dice : apostill'a sau apostil-

www.dacoromanica.ro

APP.

APP.

APOSU,-a, adj., aguosas, plinu de apa

apatosu, plouiosu, umedu.
* APOTHECA, s. apoteca, s. f., apo-

theca (crox71), depositu, magazinu,

speciarfa, farmacia.

* APOIHECARIU, s. apotecariu, s.
m., phannacopola (rpapp.axcnr6X714 spe-

ciariu, farmaceutu, farmacistu, cellu ce

vende medicine, medicinariu.
APOTHEOSE, sau apoteose, s. f.,
apotheosis (auroa&oxitg), consecrationea
unui omu, numerarea lui intre diei. Ro-

manii consecrdu pre imperatorii celli

buni prin ceremonra numita apoteose.
* APOTOME, s. f., apotome Verozoi4,

taiatura; in geometria segmentu ; in

musica differenti'a intre unu torm intregu si intre semitonulu urmatoriu.
* APOZEMA, p1.-mate, apozema (6.7viCei.ta), term. de med., zma sau decoctu de diverse erbe.
* APP...kRAMENTU, pl.-te, apparamentum, apparatu, ornamentu, adornatura, decoratione.

APPARARE, v., apparare, a prepark, a adornd,, a decork, a ordink, a

disimile, a lud t6te mesurele necesarie
spre a adjunge unu scopu.
APPARATIONE s. f., apparatio,
in t. s. verbultii.

APPARATIVU, -a, adj., modale,

pentru t. s. verbului.
* APPARATORI13,46ria, s. adj., ap-

parator, cellu ce appara, prepara, ordina, ad6rna, decora.

* APPARA.TRICE, S. f., apparntrix,
l'entina care prepara, ordina, ad6rna, decora.

75

facia a unui lucru, modu cumu appare

unu lucru. JJIulti judeca dupo apparentia, ra nudupo essenti'alucrului. Mula
se insala prin apparentect lucruriloru.
Suptu una apparentia de amicitia, de
credentia, de libcrtate, de scientia. Mula
azeni in locu de a fi virtuosi, cauta numai a salvd apparentiele.

APPARERE, appariu si appartt,

apparui, apparutu, v., appatei o, a se
arret6, a se ved, a se manifestO, a se
presentk, a fi presente, a se face. A ap-

pandit una data, si a disparutu pentru

totu de a una.D'in celle disse appare
co are dreptu.

APPARITIONE, s. f., apparitio,

arretare, manifestare, essire la lumina ;
apparitionea unei fere selbatice; apparitionea stelleloru ; la apparitionca ltotei
plecareanupre calle; apparitionea anginei speriet pre locuitorii cetettii; de la
apparitionea philosophiei incep lumea
a se indreptd.
* APPARITORIIT, s. f., apparitor, servitoriu publicu pre Muga magistrati, mai
vertosu pre lnga tribunarie.

APPARITURA, s. f., apparitura,

functionea unui apparitoriu.
APPARTAMENTU, p1.-e, teettun,

l'abitatio, locuentia compusa d'in mai

multe camere, despartimentu; appartamentultt barbatiloru, appartantentulu fe-

mineloru ; casa impartita in multe apparlamente.

APPELLANTE, part. pres. appellans, cellu ce appella, appellatoriu.
* APPELLARE, v., appellare, a chiamd, a strigd, a numi. a provocd, a invitO,
a invocd, a convoa, a reclama, a recurre

APPA_RATU,-a, part., apparatus,

preparatu, ordinatu, adornatu.
APPATATU, p1.-e, apparatus, preparatioue, preparative, instrumente, ma-

la unu tribunariu superiore, a citd in

justitia; appelletmu la bunulu sensu
allu 6meniloru; appellati la curtea de

chino ; decoratione, pompa, magnifican-

cassatione; a_p_pellu la judecat'a poporu-

tia. Apparatele pentru una ceremonia,

apparatele bellice, apparatele ttnui cabinetu de physica, alle unui laboratoriu

lui; nu appellci pre frateleteu injustitia.

APPELATIONE, s. f., appellatio, in
t. s. verbulni.
APPELLA.TIVU,-a, adj., modale,
appellativus, (in gram.) unte appellativu, nume commune, in opp. cu numele
propriu.

chyticu.

* APPARENTE, adj. part., apparens,

ce se pare, bate la ochi, manifestu, visi-

bile, evidente; virtuti, vitie apparenti ;

dreptulu Ni este apparente.
* APPARENTIA s. f., apparentia ,

*APPELL A.TORIU,-t6ria, s. adj., appellator, appellatorins, cellu ce appella;

www.dacoromanica.ro

APP.

APP.

tempuri appellatimie, in cari are omulu

dreptu de a appelld, carte appellat6ria,
prin care applla la una instantia supe-

APPERARE, s. verbale, defensio,

proteetio, in. t. s. verbului.
APPERATIONE, s. f., defensio, protedio, tutameu, lucrare de apperare in
t. s. verbului.
APPERATIVU,-a, adj., modale, defendens, protegens; medie apperative.
APPERATORIA, s. f., instrumentu
de apperare : 1. in contr'a musceloru
muscarium; 2. in contr'a aerului prea

76

riore.
* APPELLATRICE, s. f., appellatrix,
femina care appella.

APPELLATU,-a, part., appellatus,

in t. s. verbului.
APPELLATURA, s. f., appellatio,
lucrare facuta prin appellare.
APPELLU, s. m., appellatio, lucrare de a appellh cu vocea sau prin unu

semnu, chiamare, strigare, citare pre

nume; appellu nominal, appellu la arme,
appellu in justitia, appellu de la unu tri-

bunariula altulu superiore.

ft APPENDERE, v. appendu si appendiu , appensi si appensei, appensu,
appendere, a suspende, a spendurh, a
accatid unu lucru de ceva.
*APPENDICE, s. f., appendix, adaussu,
additamentu, supplementu, complementu; la cartea sea a facutu una appendice
f6rte interessante.
APPERAMENTU, pl.-e. proosidium,

protectio, tutela, modu sau mediu de

apperare, scutu.
APPERARE, V. defender, tueri,

proteger, a sustin una persona sau

unu lucru attacatu de cineva sau de ceva,

a protege, a defende, a lid sub scutulu

seu, a respingo attaculu. Reciprocu : a

se apperd. *pera= pedrea; ni apperdnau drepturile; ellu cippera caus'a amicului seu inaintea tribunariului; ei nu
se potu apperd in contr' a inimiciloru potenti; me dpperu de cdni (in contr'a cci-

niloru) ; dppera-te cumu vei pot. Oppusu : supperare. VeYbulu acestu-a se

,caldu, liabelium; 3. in contr'a inundatio-

nei, unui riu, agger; 4. in contr'a l'heloru selbatice in circu, caneelli; 5. loca
de apperare in contr'a inimicului inarmatu, propuguaculum.
APPERATORIU,46ria, adj. s. defendens, defensor, cellu co appera, defende, protece, scutesce.
APPERATU,-a, part., defensus, protectus, tutus.
APPERATU, p1.-un, tutamen, pmesidium, apperamentu, actu de apperare.
APPERATURA, s. f., defensio, protectio, essecutionea apperhrii.
APPESARE, v., premere, pressare,
comprimere, opprimere, appesa cu man'a, appsa cu petiorulu, nu se cuvine
a appesd pre cei fra potere ; a appesd
cu accentulu pre una syllaba; nu appesati cu atdta greutate; materi'a acesta-a
nu appsa multu in cantariu.
In secund'a syllaba este e precumu se vede
d'in appesi, se appese. Radecin'a e d'in
latinulu pondere, pensum, pensare, prin
espunctionea litterei n, ch in mesa d'in
mensa, desu d'in densus, masu d'in mansus, mesura d'in mensura. Accentula
cacle pre secund'a syllaba , sau pre radecin'a : appesu, appesi, appsa, se appese.

pare a fi compusa d'in una radecina care

APESARE, s. verbale, f., pressio,

figuredia in latina numai in imperare

compressio, oppressio, lucrare prin care

se appsa, in t. s., verbului.
.A,PPESATORIII,46ria, adj. s., promens, comprimeus, opprimens, oppressor, cellu ce app6sa , cellu ce essercita
una appesare.
APPESATURA, s. f., pressura, essecutionea appeshrii.
* APPETENTE, part. pr., appetens,
cellu ce doresce, avidu, passionatu; ap-

si properare, si formedia una familia cu

aceste-a si cu supperare si cumperare.

Accentulu cade pre prim'a syllaba in

t6te aceste compuse (in numerulu singuiara si in a treia persona plurale in
tempurile presenti), si neci una data pro
secund'a syllaba. In secund'a syllaba este
e, precumu se vede curatu d'in apperi, supperi, cumperi, se appere,suppere,cumpere.
Se cere attentione spre a nu confunde ap-

parare, apperare, apparere, aperire.

petente de gloria, de virtute, de auru,

si de argentu.

www.dacoromanica.ro

APP.

APP.

APPETENTIA, s. f., appetentia,

appetitu, dorentia, passione, facultatea
appetitiva; appetentia desfrenata; omului cultu se cuvine a si infrend appeten-

liare, Redore, 1. a inclina, a plecd, unu

lucru spre ceva; 2. a applecd copillul u,
miellulu, a allaptd copillulu, miellulu ;
3. a se applecd spre vreuna lucrare, a

tiele; appetenti'a de gloria p6te se devina

virtute.
* APPETIBILE, adj., appetibilis, de

av propensione pentru una lucrare, 4. se

appleca diu'a, se appropia diu'a de finitulu ei, se face sra, inserdia.
APPLECARE, s. verbale , inelinatio,

doritu, lacru care merita a fi doritu.

* APPETIMITATE, s. f., calitatea
lucrului appetibile.
* APPETIRE, appetescu, appetii, appetitu, v., appetere, a dorf, a desiderd,
a cere si a cautd ceva d'in impulsulu de
placero; oppusu urire.
* APPETITIVU,-a, adj. modale, appetithus; facultate appetitiva ; oppusu
facultate aversativa.
* APPETITORIU,-tria, adj. s., appetens, appetitor, , cellu ce appetesce,
doresce, desidera f6rte.

APPETITU,-a, part. appetitus, doritu, desideratu, cerutu de impulsulu de

pi acere.

APPETITU, s. m., appetltus;

1. impulsulu de placero de a adjunge la
ceva, de a si approprid ceva; 2. gustulu
de a mancd; astadi am mare appetitu,
mi a trecutu appetitulu, amatorii de mese
bune si-urdia bunu appetitu.

tt APPINGERE, appingu, appinsi,

si appinsei , appinsu, v., appiugere ;
1. a'adauge una figura, pictura sau scrip-

tura la unu lucru deja scrissu; 2. a accatid cuiva unu lucru spre a lu face ridiculu ; 3. a inventi asupra cuiva una
calumnia, una batjocura.
* APPLANARE,-ediu, v., appianare,

a netedf, a curetf coltiurile, a delaturd

difficulthtile : anzu applanatut6te obstat6te difficultatile.

77

flexio, propensio, in t. s. verbului.

APPLECATIONE, s. f., inelinatio,
propensio, in t. s. verbului; n'are cea
mai mica applecatione spre scientie.
APPLECAT6RIA, s. f., laetaus ovis,
6ue care allapta miellulu.
APPLECATORIU,-tria, adj. s., inelinans, tieetens, cellu ce applca.
APPLECATU,-a, part., applieatus ,
prop eusus ; applecatu sprebeutura, spre
estravagantie, spre cut are arte sau scientia ; applecatu spre bine sau sprereu.
* APPLICARE, v., applieare, apune
ltmga ..., a adaptd, a imbin, a pune

in lucrare, a essecutd, a face usu practicu de ceva ; militarii applicara sea-

rile la murii cetatii, ellu i a appli-

catu una palma; elli applica connoscentiele loru la viti'a practica; noi applicamu teori'a n6stra, nu voimu a applicd
tte mediele cate avemu la dispositionea

n6stra; a se applicd la una functione.

Applicare, in origine este totu una ca
applecare, si s'ar pot6 serie in genere
applecare in t6te sensurile; noi inse
lasshmu usului viitoriu fissarea modului
de scrissu.
* APPLICARE, s. verbale, applicatio,

in t. s. verbului.
APPLICATIONE, s. f., applieatio,
in t. s. verbului.
APPLICAT1V U ,-a, adj. modale ,

s. verbale, applanatio, in t. s. verbului.

qui applioari potest, cellu ce se p6te

*APPLAUDERE, applaudu, appiausi

si applausei, applausu, v., applaudere,

* APPLICATORITJ,46ria, adj. s., applicans, cellu ce applica.

* APPLICATU,-a, part., applieatus,
pusu in practica; scientie teoretice si

clele'APPLANARE,

a si arret6, approbarea prin baterea in

palme sau priu altu semnu, a approba
in genere : a applaudela cuvintele cuiva,
a applaude pre cineva.
* APPLAUSU, p1.-e, sau-uri, applau-

sus, approbare prin baterea in palme,

approbare in genere.

APPLECARE, v., applieare, lud-

applied.

scientie applicate; functionariu applicata la ministeriulu lucrariloru publice.

APPONERE, vedi Appunere.
APPORTARE, v., apportare, a adduce; apportamu lemne si petre.
* APPORTATIONE, s. f., apportatio,

www.dacoromanica.ro

78

APP.'

APP.

APPRINDERE, apprinclu si ap-

lucrare prin care se app6rta, se adduce.

* APPORTATIVU,-a, adj. modale,

prindiu, apprinsi si appi insei, ap-

qui apportari potest, cellu ce se pote

prinsu, v., accendere, iucendere, suceen-

apportd.
* APPORTATORIU,-tria, adj. s., apportans, cellu ce app6rta.
* APPORTATU,-a, part., apportatus,
adausu.

dore; 1. a apprinde foculu, a apprinde

luntinewile; 2. a se apprinde de mora,
de passione. Apprindere in origine este

APPORTU, p1.-un, adlata, pl. apportulu acteloru, depunerea acteloru prin

care se denaustra unu dreptu; apportulu
sociiloru casatoriti, partea de avere ad-

dussa de densii; apportulu diversiloru

associati, partea de capitale addussa de
densii si depusa in comrnerciu.
*APPOSITIONE, s. f., appositio, ad-

augere (terminu de grammatica), prin

cale se determina unu mime Traianu
imperatoriulu.
APPOSITIVU,-a , adj. modale, ap-

positivas (terra. de gramil.); pronione

appositivu, p. e., eat insu-mi.
APPOSITU, pl.-e, appositum, epi-

thetu (term. de gramm.), numele adaussu prin appositione.

ft APPREMERE, apprenzu, appremui, appremutu, si appressi, appressa,

appressu, v., apprimere; a appesd, a applied, a intyparf. Radecin'a derivatului
appressare.

APPRENDERE, apprendu, apprensi si apprensei, apiwensu, v. apprendere et apprehendere, a appued, a

lud, in specie a lud in conscieutia, a si
formd una ida despre unu lucra.
APPRENSIONE, s. f., apprebensio,
luan in conscientia, connoscentia.

APPRESSARE, v., apprimere, a

stringe, a indesd, a appropid unu lucru
de altulu prin stringere.
APPRETIARE, ediu, v. appretiare,
a determin pretiulu, a estimd, a judec
despre val6rea unui lucru, a av una parere.
APPRETIATIONE, s. f., mstimatio,
judicium, estimationea valorii sau pretiului unui lucru, judecata, opinione, parere.
APPRETIATORIU ,-t6ria , adj.

APPRINSU,-a, part. accensus, incensas, sueeensus, coprinsu de focu sau

de passione, inflammatu, itiflacaratu.
APPROBARE, v. approbare, a deciar de bunu, a ineuvientid, a laudd, a
confirmd; donan itoriulu approbalucrarea
ministriloru, invetiatoriulu apprba por-

tarea scolariloru; nu potentu approbci

tte faptele vstre.
APPROBATIONE, s. f., approba-

to, declarationea unui lucra de bunu,

incuvientiare, confirmare; lucrulu s' a facutu cal approbationea generale; zinistrii

au essecutatu acsta lucrare f6ra a asteptd approbationea domnitoriului.

APPROBATIVIT,-a, adj. modale,
approbativus, prin care se appr6ba (term.

de gramm.), conjunctioni approbative,

cari indica consentimentulu.
APPROBATORIU,46ria, adj. s.,
approbans, approbator, cellu ce appr6ba.
* APPROBA.TU,-a, part. approbatus,

declaratu, reconnoscutu de bunu, incuvientiatu, confirmatu.

APPROPE, sau a prpe sau aprpe,

adv. si prep., prdpe; 1. cd adv. fere,

ferme, se pune simplu sunt appr6pe
trei re, ellu cadd apprpe 9nortu, si in
genere.: e departe, nu e appr6pe ; 2. cd
prep., penes, prope, se construesce cu de :

apprpe de mrte, apprpe de cas'a veCinului, vino mai appr6pe de noi; 3. in

sensu adverbiale de locu se pune cu

s.,

mstimator, judex, cellu ce appretiedia,

judeca despre pretiulu sau valrea unui
lucru,

totu una cu apprendere, si s'ar pot scrie

in genere apprendere in t6te sensurile.
APPRINDERE, s. verbale, ineensio,
incendien', in t. s. verbului.
APPRINDITIOSU, adj., aceendibilis,
care se apprinde usioru.
APPRINDITORI17,46ria, adj. s., incensor, cellu ce apprinde, si cellu ce se
apprinde.

de inainte : de apprpe, de departe, rana

vedutu de apprpe, mi este consangenu
de appr6pe, ne conn6seentu de apprpe.
APPROPIA.RE v. (appropiare), ap.

www.dacoromanica.ro

APP.

APP.

propinquare; I. in sensu activu, Mimovere, adpellere, applicare, a pune apprpe : appropiati scaunelo de msa, appropiati scarile de muri; 2. reciprocu,
appropinquare, a veni appr6pe, me appropiu de casa, se appropia tempulu de

in diverse acceptioni: 1. appuca penn' a

a merge la sc6la, nu ve appropiati de

mane, co dau ; limb' a romana se appro-

pia tare de cea italiana.

APPROPME, s. verbal (approplano) appropinquatio, in t. s. verbului.
APPROPIATIONE, s. f. (appropiatio) appropiu patio, propinquitas, starea de apprpe, venirea de appr6pe.
APPROPIATORIUrtaria, adj. s., appropinquan , cellu ce se appropia.
APPROPRIARE, v., appropriate,
a si face unu lucru propriu, allu seu, nu
este iertata a si ctpprop.iti hienda altui-a, ella si a appropriatu ideele stoicilortt.

79

in, mana, iea penn'a in mana; 2. n'am

appucatu nentica, n'am primitu, n'am
capetatu, n'am castigatu nemica; 3. abid am appucatu ceva cu poterea, abia
am coprinsu ceva; 4. n'appucu se essu
d'in casa si me vediu impresuratu de
cersitori, abia essu d'in casa; ntt appuci
se deschidi gur'a, si ella incepe a animenintid, nu adjungi ; 5. asid ami& appucatu

de la strabuni, asia ne amu deprinsu a

face; ett am appucatu pre strabunuluteu
in vitia, eram in fientia pre duda traia
gtrabunulu teu; 6. alud appueu se vediu
pre tata tett, asteptu cu mare dora ; 7. nu

appucati callea acsta-a, co nu duce

la scopu, nu procedeti pro calla acsta-a ; 8. appttca inainte, ett vinu dupo
tene , mergi inainte ;

9. appucati in

drepe a, appucati spre resaritu, ellu a

appucatu c6traGiurgiu, a plecatu, a processu; 10. me appuca frigurile. me prindu
frigurile; 11. ntultu te tine candu Je ap-

* APPROPRIATIONE, s. f., appropriatio, actione prin care unu lucru se

face propriu, allu seu.
* APPROPRIATORIU,-t6ria, adj. s.,
approprians, cellu ce si appropria unu

paca? 12. reciprocu, me appucu de lu-

lucru.

de mene, nu me attinge, nu me sup-

ft APPROSSIMARE, v..

cru, de scrissu, de invetiatu, me punu pre

lucru, incepu a lucra; 13. nu te appuca

(. p p ro x i-

pera, da-mi pace. Compositionea ver-

atare) a se appropia, a veni appr6pe, a

bului acestui-a s'a facutu de poporu divo

fi appr6pe.
* APPROSSIMATIONE, s. f., (appro-

analogi'a verbulu occupare, accupare

ximatio,) appropiare (torra. do mat.)

a deslegd una problema ntatentatica ivin
approssim ttione, adeca prin mare appropiare de essactitate.
APPROSSIMATIVII,-a, adj. 1110dale, (approximativus), care se appropia
tare de essactitate: calculu approssimativa, lucrare apKossintativa.

APPROVISIONAMENTU, pl.-e,
commeatns, res necessarite ad victum,
stringerea lucruriloru necessario pentru
nutrimentu, mai vertosu la armata.
* APPROVISIONARE,-ediu, v., res

(d'in ad si capere), si apoi prin metathese

appucare.
APPUCARE, s. verbale, appreliensio,

m'Ajo, in t. s. verbului.
APPUCATORIII,46ria, adj. s., appre-

Itendens, arripiens, cellu ce appuca, in

t. s. verbului.
APPUCAT U - ,-a, part., ap p rol/ en s u s,

arreptus, luatu, primitu, attacatu, rapitu ;recitu (de copii).

APPUCATU, pl-e, raptus, pre appucate, rapt*m.
APPUCATURA, s. f., raptio, raptus,

necessari s ad N ictum comparare, a strin-

rapina ao.entli modus, mos; 1. punerea

manilorn, marea in mani: cu una appu-

ge, a aduna lucrurile necesaria pentru

vi6tia; recip. a se approvisiond ca t6te

catura l'a arruncatu in aeru; 2. rapire

sau rapina : traiesce d'in appucature;

elle necessarie.
APPROVISIONE, s. f., vedi prori-

3. maniera: nutni placzt appucaturele lui.

sione.

APPUNERE, appumt, appuniu, appuitt, appusi si appusei , appusu, (ap-

APPUCARE, v., capero, occnpare,

pustu), v., 1. appouere, a pune 16nga...;

a pune man'a pre ceva, de aci trece apoi

2. occidere, a se puna diosu, a cad6 a

www.dacoromanica.ro

ARA.

APT.

80

dispar, se dice despre astre : appune

bilitas, dispositione naturale de a face

s6rele, lun'a, stellele, si despre 6meni in

locu de perire sau morire : a appusu in

ce va, capacitate, abilitate, stare apta spre

ceva: ellu are multa aptitudine spre s cien-

teneretie, a monta fiendu inco theru.

tie, nu i potemu neg aptitudinea pen-

La Romanii d'in Macedonia; a se sui ;

tru affacerile publice.

in oppositione cu depunere, a se cld diosu.

*APTU, a, adj., aptos, capace, capabil e,

APPITNERE, s. verbale, censas, in

t. s. verbului.
APPUSU, s. m., occasus, occideus,
disparitionea astreloru sub orisonte, loculu unde dispare s6rele sub orisonte
la appusu, de la appusu pno la resaritu.
APRA, s. f., apra, scr6fa selbatica.
* APRARIU,-ia, adj., aprarius, relativu la porculu selbaticu : curse, laciuri
aprarie, prin cari se prindu aprii, porcii
selbatici.
APRIATU,-a, adj., apertus, clarus,
perspicuus, luminatu, claru, limpede.
Desfiguratu d'in apertu.
APRICARE, v. apricare, a incaldi
la s6re.
APRICATIONE, s. f., apricatio,
incaldirea la s6re.

abile, indemanaticu.
AR, person'a ILI sing. de la presente
optativa a verbului avere.

*APRICOSA, s. f., prunum armeuium

sive armeniacum, poma numita caissa

in Dacia inferiore.
* APRICOSU, s. f., armeniaca, poma
numitu caissu in Dacia inferi6re.
APRIC13,-a, adj., apricus, espusu luminei s6relui, de ad : caldu ferbente, agile, iute.
APRILE, s. in., Aprilis, a doua luna
de primavra in calendariulu romanu,
inchinata Venerii, precumu antani'a era
inchinata lui Marte. In limb'a roman'a
numinile luniloru se tractdia ca numinile proprie de persone, si se dice lun'a
lui Illartiu, lun'a lui Aprile, antai'a di

a lui Aprile. Candil se punu numerii

cardinali in loculu celloru ordinali se o-rnitte articlulu si se dice simplu : in trei,
in diece Aprile, d'in cinci-spre-diece A-

ARA, s. f. ara, altariu pre care sacrificau anticii.

ARABESCU, a, adj., (arabicus), relativu la arabu sau la Arabia, propriu arabiloru : lucru arabescu,limbaarabesca.
Cd substantivu in plurale se iea in locu
de picture interlaciate cu fiori, folie, p6me etc. inumerae rerum effigies, cari se
applica mai allessu la pingerea paretiloru.

* ARABILE, adj., arabilis, care se

p6te ard, bunu pentru aratura : pamentu
arabile, locuri arabili.
* ARACHNEA s. f. arachne, (apefxv1)
animale marinu care are form'a unei aranee, (ist. nat.).

ARACHNEOLITHU, sau araneolitu,s. m. ptra de arachnea, arachnea marina petrificata.

* ARACHNOIDU, a, adj., in forma de

aranea, nembran'a aracnoida, care imbraca crerii (cerebru).

ARAMA, sau arame, s. f., los, cap= , (quasi foramen), metallu connoscutu in chymica sub numele de cupru ;
vase de arama; prov, si-a arretatu aram'a, adeco co nu e curatu, metaphora
imprumutata de la monet'a de auru sau
de argentu tare ammestecata cu arama,
fiendu co aram'a este de una mie de ori
mai vile de catu aurulu, si de siepte-dieci
de ori mai vile de catu argentulu.
ARAMARIU, s. in., terarius, fauru

care lucredia la arma, face vase si instrumente de arama.

prile.
APRINITra, adj., aprinas, de porcu
selbaticu : carne aprina.
* APRIT, s. m., aper, porcu selbaticu.
* APTARE, v. aptare, a adaptd, a applica , a pune in buna stare , a prepara.
*APTATURA, s. f., aptatura, punerea
in buna stare.
* APTITUDINE, s. f. (aptitudo), ha-

ARAMARErediu, v. a3rare, a lega

ca arama.
ARAMIRErescu, v. arare, vedi aramare.
-

ARIMOSII,-a, adj., terosus , cuprinus, care contine ararua.

* ARANIA, s. f., anima (clpxv1),
unu insectu ca multe peti6re, care tsse

www.dacoromanica.ro

ARB.

ARB.

una 'Dandis, frte fina, pandia de arania.

D'inpindinu cu cl sibilante se pare a se fi

* ARBITRU, s. m., arbiter, judecatoriu chiamatu de litiganti in moda a-

formatu termnele vulgariu paiadjinu.

* ARANIOLA sau arani6ra, s. f., araueola, mica arania, (micu pindinu.)
* ARANIOSU, a, adj., araneosus, as-

micale ca se judece asupr'a unei controverse d'intre densii; se dice si in genere

semine unui firu, sau unei pndie de

supremu.

arania.
ARARE, v., arare, a lucra pamentulu

ARBORARE,-ediu, v., arborare, a

planta arbori, a curet arbori, a cultiva

cu instrumentulu numitu aratru, a tali

glebele in linie.
ARATELLU, pl.-e, 1. aratrum parvum, micu instrumente de aratu; 2. una
planta numita si limb'a cftnelui eyno-

arbori.
ARBORARIA., s. f., arboraria, Mera
negra, una planta.
ARBORARIU,-a, adj., arborarius, relativa la arbori; subst., cellu ce cultiva
si vende arbori.
ARBORATIONE, s f., arboratio, lu-

glossum o fileinale.
ARATIONE, s. f., aratio, lucrare prin

81

in bou de judecatoriu, si se pene si in

loca de domnu, de despotu, de domnu

crare prin care se face plantarea, cu-

care se face aratura.

ARA.TORIT3,-tria, adj. s., aranb, ara-

tor, cellu ce ara, cellu ce se occupa

retirea, cultur'a arboriloru.

ARBORATORIU,-t6ria, adj. s., arbo-

aratur'a.
ARATRU, pl.-e, antro m, instrumenta
sau machina cu care se ara pamentulu.

rator, cellu ce planta, curetia, cultiva

ARATU,-a, part., aratus, lucratu cu

nale, cu trunchiu, radecine si ramuri

arbori.
ARBORE s. m., arbor, planta peren-

aratrulu.
lemn6se. Arborii cari producu fructe se
ARATU, s. m., aratus, -us, lucrarea, numescu ponzi, 1 fructele lora ponze.
tempulu lucrarii campului.
Pomii sunt sau selbatici sau domestici,
ARA.TITRA s. f., aratio, essecutarea 'acesti d in urma sent in genere nobiliti
arftrii; uta' ni' a, a dou' a, ab fa aratura. prin iusertione (occulare, al uire). Ar*ARBITRA, s.f.,arb-tra, judecatria 4, borii sun de diversa marime si de di-

chiamata de litiganti in moda amicale

c se judece asupr'a unei controverse
d'intre densii.

* ARBITRARE,v., arbitrari, a si da
parerea, a judeca in calitate de arbitre,
a se pronunti asupra unei controverse.
* ARBITRARIU,-a, adj.,arbitrarias,
cellu ce procede d'in libera volientia
(arbitriu), nerestrinsu de veruna lega,
absoluta, despoticu : fapta arbitraria,
dispositioni arbitrarie, pentru co asid a
placutu cellui ce le a facutu.
* ARBITRATU, s. m., arbitratus, -us,

judecat'a unei controverse prin arbitri,

sententi'a data, decisionea mata de arbitri.
* ARBITRIU, s. ni., arbitrium, volientia libera, potestate, judecata; arbitriutu
omului este liberu, ellu p6te allege intre

faptele bune si relle, si se pte decide

pentru unele sau pentru, catete, Cu t6te
aceste-a suyit secte cari nga onaidni liberutu arbitriu.

versa- e

te. Sunt arbori cari traiescu

mai multe centennie.

ARBORE genealogieu se numesce
classificarea unei familie dupo generationi in figura de arbore.
ARBORELLU, s. ni., arbuscula, arbore micu.
ARBORETU, p1.-e, arboretum, loca
plantatu cu arbori.
ARBOROSU,-a, adj., arbuseulosus,
plinu de arbori.

* ARBUSTARE, v., arbustare, a

planta arbori spre a lega vini'a de densii.
ARBUSTIVU, , adj., arbustivus,

plantatu ca arbori vinia arbustiva, arbustiva vitis, vinia sustinuta de arbori.

* ARBUSTU, p1.-e, arbustum, arbore

care nu cresce la una mare inaltime,

arbore bassu si ramificatu, in forma de
tufa.

ARBITNA. sau arvuna, s. f., arillo,

arrhabo, (4fmcpcird), pretiu date la facerea unui contracta de comperare in6

www.dacoromanica.ro

82

ARC.

ainte de primirea lucrului comperatu, in

semnu de obligatione pentru *tile contractanti.
ARBUNARE sau arvunare,-ediu, v.,
arrhabonem dare (cigaPtovEtetv), a d
arbuna, a confirmi contractulu prin darea
unui pretiu ivainte de primirea lucrului.
ARBUNIRE, sau arvunire,-escu, vedi
arbunare.
* ARCA, s.f., arca, cassa, cassetta, ar-

mariu, spatiu inchisu prin sees pareti

de lemnu, de ferru sau de alta metallu,
in care se depunu lucruri, -mai allessu
pretise. Arc'a legamentului la judani;
arc'a lui Noe, navea lui Noe, in forma

de arca.Barca se pare a fi formata

totu d'in radecin'a arca prin prefigerea
litterei b.
*ARCANU,-a, adj., arcanus, secretu,
mysteriosu, mysticu.
* ARCANU p1.-e, arcanum , secretu,
ysteriu, lucru ascunsu, lucrare ascunsa.
ARC.ARIU, s. m., arcarius, cassariu, tesaurariu, vestiariu.
ARCARIU, s. m., arcuarius, calla ce
face arcuri.
* ARCATA, s. f., arenatio, arcuatura,
p6rta sau porticu redicatu pre arcuri.

ARCE, s. f., arx, castellu, loca inalta intarita ca muri.

ARCHANGELU, s. m., archangelus
(apxemeXo), nuntiu de antnra ordine
(term. eccl.), angeru primariu.
*ARCHEOLOGIA, s. f., archteologia,
(acpxcaoXoya), tradatu despre lucruri an-

tice, despre anticithti.

ARCHEOLOGICUra, adj., archaiclogicus, (apzeuoXoytx6), relativa la archeologia.
ARCHKOLOGII, s. m., archtecdogus,
(e3cpxcnoX6Tos), cellu ce se occupa eh con-

noscenti'a lucruriloru antice.

* ARCHETYPU, s. m., archetipum,
(cipxitorov), modellu, originale.
*ARCHT_ATRIA, s. f. , archiatria, (cipxtcapEet), functionea de medicu primariu.

* ARCHIATRU, s. m., archiater (apxtettp164), medica primariu.

*ARCHICANCELLLARTU, s. m.. ar-

chicancellarius, cancelariu primariu.

* ARCHIDIACONATU, s.-m., arcitidiacouatus, vedi archidiaconia.

ARC.

ARCHIDIACONIA, s. f., (archidiaconia), (term. awl.), functionea de diaconu

primariu.
ARCHIDIACONU, s. m., archidiacouus, (term. ace].) diacouu primariu.
ARCHIDUCALE, adj., relativu la
archiduce : delimitate archiducale, titlu
archiducale, casa archiducale.
*ARCHIDUCE, s. m., archidux, duce

primariu, titlu care se da principiloru

d'in cas'a austriaca.
* ARCHIDUCESSA, s. f., ducessa
primaria, titlu care se da principesselora d'in cas'a austriaca.
ARCHIEPISCOPALE, adj., relativu
la archiepiscopu; titlu archiepiscopale,
palatiu archiepiscopale, baserica archiepiscopale.
ARCHLEPISCOPATII, s. m., archiepiscopatus, functionea de archiepiscopu,
regionea preste care se intende autoritatea archiepiscopului.
ARCHIEPISCOPIA, s. E, archiepiseopia, demnitatea de archiepiscopu ,
resedentia archiepiscopului, baserica care

sta immediatu sub autoritatea archiepiscopului.

ARCHIEPISCOPU, s. m., archieplscopus, (&rizteirEaxozoq), (term. ecci.) epi-

scopu primariu.

ARCHIERATICU, s. m., archieraticon, (apxcepeacx6v), (term. eccl.) carte

in care sunt prestrisse ceremoniele cari

sunt de competenti'a unai archiereu.
ARCHIEREIA, s. f., archiereia, (CtpxtepEct), (term. eccl.) demnitatea, functionea de archiereu.
ARCHIEREU, s. m., archiereus, (atpzespek), (terra. eccl.), sacrificatoriu primaria, identicu ca episcopu. In anticitate se dicea in loca de pontefice, astadi
se numesce asi6 unu episcopu care are
facultatea de a face t6te ceremoniele ecclesiastice prescrisse in archieraticu, tuse

n'are diecese; prin armare n'are jurisdictione episcopale.

ARCHIEROSYNA, s. f., archierosyna,
(term. eecl.), vedi archiereia.
* ARCHIGALLU, s. m., archigallus,

(antic.) primulu sacerdote allu dieessei

Cy bele.

ARCHIGYMNASIU, p1.-e, archi-

www.dacoromanica.ro

ARO.

ARD.

gymnasium, gymnasiu de prim'a ordine,

gymnasiu modellu.
ARCHIMAGIRU, s. m., archimagi
rus, (cipxyhistpo), buccatariu primaria.
ARCHIMANDRITU, s. m. archimandrita, (Ctpxtp.avaprtiO, superiora allu unui monasteriu.
ARCHIPIRATIC11,-a, adj. archiplraticus, (ipmrstpartx6q), relativu la archipiratu.
ARCHIPIRITU, s. m., archipirata,
(pxcretpotr4q), capitanu de pirati , de
latroni pre mare.
* ARCHIPRESBYTERU, s. m., arcliipresbyter (dcpxurpsapTspbg), (titlu eccl).

83

* ARCHONTIA, s. f., demnitatea de

archonte.
* ARCHONTOLOGIA, sau arconto-

logiu, cartea in care eran insemnati archontii (boiarii).

ARCIARIU, s. m., leer, unu arbore
selbaticu, vedi aceru.
* ARCITENENTE, s. m., arciteneus,
sagettariu, unulu din calle doue-sprediece semne alle zodiacului.
*ARCTICU,-a, adj., arenen s (4=700
boreale, septentrionale, merinoctiale, in
directionea polului de mdia-npte.

* ARCTU, s. m., arctus (apwroq),

ursu sau ursa, constellatione appr6pe de

presbyteru primaria, protopresbyteru ,

polulu de mdia-n6pte, compusa din

decanulu presbyteriloru.
* ARCHITECTONICUra, adj., (trolatec tonteas (apkTemovot6g), relativa la
architectura : ordine architectonica, ornamente architectonice, scientia architectonica.
ARCHITECTU, s. m., architectus,
(apxvrmov), maiestru de architectura,

sipte stelle luminse (septemtriones),

sunt d6ue assemine constellationi, urs'a

mare, si urs'a mica, stka polaria este

cellu ce possede artea de a constru e-

chiaru in c6da ursei mice; urs'a mare se

numesce si carruiu, ea e mai departe de
polu, Cu t6te aceste-a pentru noi nu appuna neci una data.
ARCU p1.-e si-un, arcas; I. parte d'in
cerca; 2. instrumentu de sagettatu; 3. in-

dificie.

strumenta de musica ca care se traga

* ARCHITECTURA, s. f., architectara, scientia architectonica, de a constru edificie, insasi constructionea : architectur'a form6sa , architectur'a romana, greca, arabica gothica, etc.
*IRCHITRICLII413, p1.-c, architri-

preste c6rde, plectrum; 4. arcu cerescu,

Iris, curcubeu (mai bene cucurbeu).

clinium sall'a de mancare cea mare, sana

ARCUARE, v., arcuare, a curbi in

forma de arcu.

ARCUARIU, s. m., arcuarius, vedi

arcariu.
ARCUATIONE, s. f., arcuatio, curba-

* ARCIIITRICLINU, s, m., architrimaiestru de ospetie, pers6na primaria insarcinata Cu prepararea si darea

tura in forma de arcu, arcata.

ARCUATURA, s. f., arcuatura, curbatura, arcata.
A_RCUATU,-a, part., arcnatus vedi

ospetiuluI.
ARCHIVARIU, s. m., fu nction ariu in-

avcatu.
* ARCUBALL1STA, s. f., arcuballi-

sarcinatu ca pastrarea vechieloru docu-

sta, arcu mare cara servi, in anticitate

de instrumentu bellicu spre a arrunch

principale.

mente.
ARCHIVU, p1.-e, loca in care se conserva vechiele documente.
ARCHONTARIA, s. f., casele in cari
se priruescu ospetii la monasterie.

ARCHONTARIU, s. m., callugarulu

insarcinatu ca primirea ospetiloru in

monasterie.
*ARCHONTE, s. m., arzhon (rcpxon)

magistratu la frreci, pretore, principe.

In terrile de la''Dunaria se numidu archonti demnitarii terrei, boiarii.

sagettile cu violentia si in mare distantia.

* ARCUBALLISTARIU, s. m., arcaballistarlus, militariu armatu de arcuballista.
* ARDEA, s. f., ardes passere rapace, care mnca puii domestici.

ARDEIARE, v., ardere, a pisc, a

perstringe gufa prin.succulu cellu acutu
allu ardeiului.

ARDEIATUra, part., ardens, plina

www.dacoromanica.ro

ARE.

84

ARE.

de sueca acutu, care perstringe gur'a,

de pamentu vegetabile.Circulu, thea-

dotatu cu calitatea ardeiului.

ARDEIU, s. m., capiscum annaum,
legume cu tara de piperu, numita asi
de la gustulu seu cellu arditoriu.
ARDENTE, adj. part., ardens, cellu
ce arde, in sensu propriu si figuratu.
ARDERE, ardu si ardiu, arsi si arsei,
arsu, v., ardere, a trece prin unu processu
chymicu desvoltandu caldura, a arde cu
flacura, a arde ascunsu. Fig. a arde de
passione. Se pune si activa in sensu de
nrere amu arsu multe lemne in irn'a
acsta-a, in medievu ardeau pre eretici
de viui.

trulu, amphitheatrulu asternutu cu arena,

loculu de lupta.
ARVNA.RIU, adj., arenaras, de a-

ARDERE, s. verbale, ardor, usto ,

combustio, contagratio, in t. s. verbului.
Ardite de totu, holocaustum, in sacrificiele

rena; ptra arenaria.

ARENARIU, s. m., arenaras, colla
ce adduce arena, cena ce se lupta in arena, gladiatoriu.
ARENOSU,-a, adj., a .enosna, plinu
de arena, aminestecatu cu arena; locu arenosu.

AREOMETRIA, s. f., artemetria,

(apacoverpEcx) artea de a mesuri lucruri rare, in specie de a mesuri intensitatea (vice-versa raritatea) de spiritu
de vinu, de alcoholu, de rachfu.
* AREOMETRICU,-a, relativu la me-

surarea de raritate; instrumentu arco-

* A RDESIA, s. f., ardesia, Otra argill6sa sau scistu argillosu, care se despica frte usioru in table suptiri, cu cari

metricu, scara areometrica.

*AREOMETRU, s. m., arammetra,
(apatop.rpriO, cellu ce mesura, possede
artea de a mesar, lucruri rari, in specie

se servescu 6menii spre a accoperf case,

raritatea (sau intensitatea) de licori

si spre a serie pre deusele cu condeliu

de Otra.
ARDITIOSU,-a, adj. combnstibills,
cellu ce se p6te arde.
ARDITORIU,-tria, adj. s., ardens,
cellu ce arde, in t. s. verbului.
ARDORE, s. f., ardor, lucrarea ar-

spiritu6se.
AREOPAGITU, s. in., areopaglta,

derii, caldura, focu; fig. passione, dorere.

criminali) la Athene, de ad in genere

ARE, person'a III de la presente indicativu a verbului avere.

t ARE, ere, ere, ire , terminationile
infinitivului verbeloru, trecute in substantive cu immediat'a insemnare a verbului, precumu : portare, amblare, mancare, dare, stare, avere , potere, sedere,
vedere, nasare, crescere, sentire, patire,
etc. Limb'a roma e f6rte copisa in atari substantive verbali, si are una mare
facilitate de a si espreme ideele indicate
prin verbu in forma de substantivu, prin

tribunariu supremu.
AREOSTYLU, s. M., ara3ostylos,
(apac6aTeXo) (archit.) stylu raru, columne rare, edificin cu columna rare.
AREOTECTONICA, s. f., parte d'in
architectur'a militada relativa la attacarea si la apperarea locuriloru fortificate.

tare intre,ce pre t6te sororile selle de

gente latina.
1- ARE, aria, suffisse. Vedi ale.

AREA, s. f., area, vedi aria.

* ARENA, s. f., arena, Otra rneruntu
sfermata prin lucrarea plouiei si a aerului, care se afia depusa in strate considerabili de multe ori pre suprafaci'a pameutului, de multe ori suptu. stratulu

(ayELOICU1ET1C), membru allu are o pagului .

*AREOPAGITICU,-a, areopagiticus,
(pstoza-rectxs) rolativu la areopagu.
AREOPAGU, s. m., areopagus, (apec6zaro) tribunariu supremu (in cause

* AREOTIC U ,-a, arteotieus , (apatont-

x6c); medicamentu areoticu, care lace se

ssa sudrea d'in corpu.
ARETALOGIA, s. f., aretalogia,
(aspeTaXoy(a) occupationea aretalogului.
*ARETALOGU, s. M., aretalogus, (apaTaX6Toc), nume sarcasticu data celloru
ce vorbescu multa despre virtute, parasita filosofu, bufona.

ARETOLOGIA, s. f., aretologia,

doctrina, tractatu despre virtute, filosofia
morale, ethica.
* ARETOLOGICU,-a, adj., relativa la
aretologia.

www.dacoromanica.ro

ARG.

ARI.

ARETOLOGU, s. m., (aretologus,)

cellu ce tractdia despre virtute, filosofu
morale, ethicu.
ARGATU, s. m., operarius (ipyda10,
lucratoriu, mercenariu, servitoriu, se dice
in specie despre servitorii cari se occupa
ca lucrhri gr6sse la cari nu se cere arte;
lucrdtoriu de campu.
ARGEMA, p1.-mate, argema (apTep.a) (medic.) ulcerationea cercului indei la ochiu.
ARGEMONIA, s. f., argemonia,
specia de papavere sau macu selbaticu.

ARGENTARE,-ediu, v. argento inducere, a induce, a accoperf cu argentu,

a dd unui lucru facia de argentu.
ARGENTARIA, s. f., res argintarim,
lucruri sau vase sau ornamente de argentu; artea argentariului.
ARGENTARIO, s. m., argentarius
faber, cellu face lucruri de argentu.
ARGENTINU,-a, adj., argentens, de
argentu, cellu ce coprinde in sene argentu,

85

ARGITMENTATORTU,-toria, adj.
s., argumentator, cellu ce argumentdia.
ARGUMENTATRICE, s. f., argumentatrix, cea ce argumentdia.
*ARGUMENTOSU,-a, adj., argumen-

tosus, plinu de argumente, bene rationatu, bene lucratu; care cere argumente,
difficile, spinosu.
ARGUMENTU, p1.-e, argumentam,
rationamentu, ratione, proba, principiulu
pre care se basdia poterea demonstrationei; subiectulu, summariulu unui tractatu

litterariu.
* ARGUTARE, v., argutare, a repet
neincetatu, a face sophismate.
ARGUTATIONE, s. f., argatatio,
repetire continua.
ARGUTATORIU,-toria, adj. s., argutator, cellu ce repete neincetatu; sophistu.
ARGUTIA, s..f., argutia3, inventione ingenisa, subtilitate, spiritu finu.
ARGUTU, a, adj., argutus, petrun-

cellu ce are col6re de argentu, cellu ce

suna a argentu tonu argentinu, voce
argentina.
ARGENTOSU,-a, adj., argentosus

ditoriu, ingeniosu, finu, suptire.

ARIA, s. f., area, locu deschisu ap-

ammestecatu cu argentu, plinu de argenta

ARGENTU, s. m., argentum (iipyr-g)

figure geonzetrice, superfaci'a unei figure,

metallu nobile f6rte connoscutu, de co16re alba, de la care si-a luatu si numele
(Cepy6c).Fiendu co cea mai mare cantitate de moneta ce circula in lume este
de argentu, se iea in locu de moneta in
genere, si in bou de denari in specie, si
atunci face pl. argenti.
ARGENTO viuu, s. m., argentum vi.
vain mereuriam, hydrargyrum, metallu
licidu, care la colre se appropia cu argentulu.
*AR GILLA, s. f., argina (arrilXoc), lutu

planatu, bene calcatu. Aria de gretnu,

loca unde se treiera grdnulu. Ari'a unei
spatiulu coprinsu intro laturile figurei.
ARIA.LE, sau areale, adj. s., snails,
relativu la aria, spatiulu areale, si simplu areale subst. in loca de aria in sensulu de superfacia.
ARIANISMU, s. m., arianismus
(apecavtop.60, secta crestina, care tine
dogma propagata de Ariu, care nga divitatea lui Christu.
ARIANU, s. m., aranus, sectariu
allu lui Ariu. In tempurile moderne a-

rianii se numescu unitari si antitrinitari.

de 611e, pamentu d'in care se faca 611e.

*ARGILLOSU,-a,adj., a rgillosu s, am-

ARIDITATE, s. f., arlditas, s6cceta,

uscatione.

mestecatu cu argilla, plinu de argilla.

ARIDIT,-a, adj., andas, seccu, uscatu, fra succu, in sensu propriu si figuratu. Pamentu aridu, onzu aridu, stylu
aridu.

*ARGUMENTA.LE, adj., argumenta-

lis, relativa la argumente.

* ARGU1VIENTARE,-ediu, v., argumentan, a adduce argumente, a rationd,
a pro)* a demustr,.
* ARGUMENTATIONE, s. f., arm'.
mentatio, lucrare prin care se rationdia,
se probedia, se demustia.

ARICIII, s. m., Heins, hericluR, herinacens, animale accoperitu Cu unu peru

f6rte spinosu, si care de altramente s6menatare cu sorecele, de diversa marime.
Ariciulu candi se vede ammenitiatu

www.dacoromanica.ro

86

ARI.

ARM.

stringe intr'unu ghiemu si se 6.ppera Cu

rimmeticu,-a, adj., arithineticas (Cych-

spinii sei.

plzosk) , relativa la scienti'a numeri-

ARIETARIU,-a, adj., arletarlus, in

forma de ariete; machina arietaria.
ARIETE, s. m., mies, berbece. Unii

lora, cellu ce possede scienti'a numeriloru.

t ARIU, aria, suffisse de substantive si
adiective derivate 1 .d'in numeni, c u insem-

distinga intre ariete si berbece, numindu

ariete pro berbecele castratu. Machina cu
carii batu parii coi grossi, maiu, ilstuea.

narea : a. de lucratoriu sau formatoriu,

precumu argentariu, ferrariu, caldararitt, macellariu, pellariu, rotariu, morariu, sapunariu, fitnariu, gradinariu,lentnariu, tenzplariu, ollariu, b. (16 pastoriu
bouariu, vaccariu, vitellariu, caprariu,
pecurariu, porcariu, gallinariu; c. de lucra coprinditoriu, precumu ; granariu,
ambariu, cellariu , vestiariu, caldaria,
d. de instrumenta sau vestimenta, procuma : niortariu , cantariu, serpariu;

La antici se numil ariete machin'a cu

care bateau murii cetatii.
* ARIETLNU,-a, adj., arletinas, de ariete, de berbece ; carne arietina, carne
de berbece.
ARLPA, sau &epa, s. f., ala, braciele
passeriloru prevedute cu penne, Cu adjutoriulu caroru-a elle sb6ra sau innta in

aeru. Figuratu : drip'a drpta, drip'a

stanga a casei; cirip' a drpta, drip' a stan-

ga a unei armate puse in ordine de batalia.

2. d'in numeralile ordinali, precumu :primariu, secundariu, sestariu, etc.; 3. d'in

numeralile destributive , precumu : bi-

nariu, trinariu sau ternariu, denariu,

centenariu, millenariu, millionariu, etc.

D'intre adiectivele in are mare parte au
trecutu in ariu, aria, precumu : militare
sau militariu , f. militaria; vulgare sau
particulariu la pesci, pinna.
ARIPOSU,-a, adj., alatus, plinu de vulgariu, f. vulgaria; populare sau poaripe, tare in aripe, iute.
pularizt, f. popularia; assemine singulare
* ARISTOCRATE , sau aristocratu, sau singulariu, f. singularia; plurale sau
s. ni., (arlstoorata, iipterroxpartig), opti- plurariu, f. pluraria. Vedi suffisula ale.
ARMA, s. f., arma,-oram, instrumate, cellu ce face parte d'in guvernulu
aristocraticu, celta ce este de principiulu menta defensiva si offensivu ; arme taiaaristocraticu.
t6rie, arme de f ocu : taculegile intr e arme,
ARISTOCRATIA, s. f., aristocratia, armele prudentiei, ne apperanzu ca ar(Cymoxpeasta), guvernarea celloru mai mele ce avemu, natur' a a datu anizalibuni, a optimatiloru , a nobililoru. Cu- loru diverse arme, caniloru dintii, boiventa formosu care fusa prin degenerarea loru cornele, callilorzt petiorele, albineacelloru-a cari se credeau a fi coi mai loru aculu, etc.
buni in societate, ro in realitate nu e*ARMAMENTARITJ,p1.-ie,annamenrau de ala nesce pretentiosi fora me- tarium, loculu, casele unde se tina arritu, si de multe ori f6rte vitiosi, a de- malo, arsenale, magazinu de arme.
generatu in intellessulu de domnire a u*ARMAMENTARIU, p1.-i, amamannei classe egoistice ca intentionea de a tadas, relativa la armamentu, prefectin6 pro poporu in servitute, si de a se tulu niagazinului de arme.
folos de densulu , precumu se folosescu
* ARMAMENTU, p1.-e armamenta,kmenii de animali.
orum, inarmarea, incarcarea, instruirea
* ARISTOCRA.TICU,-a, adj., arista- cu celle necessarie c ca nesce arme, p. e.
eratieus, aptatoxpatocg), relativa la ari- arnzamentulu unei navi.
stocratia; guvernu aristocraticu, constiARMARE.-ediu, v., armare, a d, artutione aristocratica; aeru aristocraticu. me, a instru cu arme, a proved6 cu
ARITHMETICA, sau aritmetica sau arme; si apoi in genere a proved6. Fig. a
ARLPATU,-a, part., (datas, provedutu
cu aripe.
ARIPIORA, s. f., 1. aripa mica; 2. in

arimmetica,s.f.,arithmetica(Cipt'Orycouj),

se arnid cu potenti'a, a si armt ochii

scienti'a numeriloru.
ARITHMETICU, aritmeticu san a-

cu instrumente optice.
ARMARILT, p1.-1,e, armarium, cassa,

www.dacoromanica.ro

ARR.

ARM.

scriniu destinatu pentru con servarea lucruriloru, mai vertosu a vestminteloru.

AR1VIATA, s. f , ezercitas, multimea

6meniloru armati si organisati pentru

apperarea patriei, corpulu de militari destinati a se luptd pentru patria, 6ste, essercitu.

ARNIATORIU,46ria, adj. s., arma-

tor, , cellu ce armedia. La marina se

numesce arnzatoriu incarcatoriulu unei
nave de commerciu ; in seclele trecute, ar-

matoriu insemna corsariu, apoi capitanulu unei navi bellice cu insarcinarea de

a prinde pro corsari.
AR1VIATURA, s. f., armatura, accoperirea cu arme; armele c collectivu;
6meni armati; armatura grea, armatura
usi6ra.
* ARMENTALE, adj., armentalis, de
turma, d'in turnia, relativu la turmele de
vite; pa armentale, care se afla in turma.
ARIVIENT ARIU,-a, adj. s., armen-

tarius, cellu ce cauta de vite, pastoriu ;

conductoriu de turma de vite.
ARMENTU, p1.-e, armentum, turma
de vite; vita, callu, bou, asinu.

ARMESSARIU, s. m., admissaritts,

callu intregu, necastratu; fig. omu desfrenatu,
ARMIFERU,-a, adj., artnifer, cellu
ce prta arme, armatu, bellicosu.
ARMIGERU,-a, adj., armiger, por-

tatoriu de arme, spatariu, scutariu, ar-

87

ARMIS TE TIU, p1.-e, (armistitium),

duche, incetare de la arme, suspensione de arme, incetare de la batalia pentru

unu tempu convenitu intre belligeranti.
* ARMONIA, s. f., harmonia (ecpp,oy(a), consonantia, succesione melodi6sa
de tonuri, melodia ; symmetria, ordine,
systema.
* AR1VIONICU, -a, adj., harmonieus
(Cyllovvy.6g), bene ordinatu , proportionatu, symmetricu.
* ARMONIOSU,-a, adj., vedi armonieu.
* ARMONISARE, y., eonsentire, concordare, a consund,, a concorda, a se unf
spre a formk una armonia.

ARMU, s. m., armus, inchiaiatur'a

braciului si a umerului, inchiaiatur'a
dpsei, c6psa.
AROMA, p1.-mate, aroma, (polLa),
substantia vegetale cu myrosu placutu,
perfumu.
AROMA.TARIA., s. f., officina in care

se vendu aromate.
AROMATARIU, s. m., aromatarius,
cellu ce vende aromate, perfumariu.
AROMATICU,-a, adj. , aromaticus,
(&pcop.anz.6c) ce are aroma in seno.

* AROMATISARE, v., aromatizare,

(aponionECety) a U, aroma, a av in seno
aroma.
* AROMATITE, sau aromatitu, s. m.,
aromatites (Cipellat(ziq), specia de suc-

matu.
ARMILLA, s. f., armilla, braciaria
de metallu, cercu sau annellu de metallu,
de ferru, etc.
A.RMILLARIU,-a, adj. s., armilla-

cinu sau de ambra.

ARRENDA, s. f., locatio, conductio,
conductum, contracta spre a se buccurl
de venitulu unui agru pentru una summa

ris, relativu la armille, compusu d'in

summa convenita prin contractu; a luc

in arrenda, a dd in arrenda, a respunde
arrend'a. Vorb'a acsta-a d'impreuna cu
famili'a sea este imprumutata de la Neapolitani : arrendar, arrendatore, arren-

armille, cercuri sau annelle de metallu

sfera armillaria. Subst. cellu ce face armille.
* ARMILLATU,-a, part., armillatus,
cellu ce p6rta armille, braciarie, cercuri,

=lene de metallu.
ARMIPOTENTE, adj., armipotens,
tare in arme, bellicosu, valente.
ARMITOTENTIA., s. f., armipotentia, potentia, taria in arme.

ARMISONU,-a, adj., armisonos,

alle carui arme resuna, unde armele resana.

de argentu pre unu tempu convenitu,

damento.
ARRENDARM, s. m., vedi arrendatoriu.

ARRENDARE,-ediu, v., a d, in arrenda unu campa, unu agru, una vinia.

ARRENDATARIO-, s. ni., cellu ce da
in arrenda.
ARRENDATORIU,46ria, adj. s., cellu
ce iea in arrenda.

www.dacoromanica.ro

ARP,

88

ARS.

ft

ARREPERE, v., arripere. Radecin'a cellui urmatoriu.

*ARREPT17, part. arreptus, appucatu, rapitu la sene.

ARRESTARE, v. (ital. arrestare), capere,prehendere, compreltendere, arripere, manus injicere alicui, a face pre
cineva se stea in locu, a prinde, a inchide
pre cineva.
ARRESTATORIU,-a, adj. s., cellu ce
prinde, inchide, pune la arrestu.
ARRESTATU,-a, part., tinutu in locu,
prinsu, inchisu.
ARRESTU, p1.-un, (ital. arresto), tinere in loen, opprire, prins6re, inchis6re.
ARRETARE, v., indicare, monstrare,

ostendere, docere, probare, a Mick a

pune la vedere, a addeverd, a demustrd,

portare prin care cineva se crede mai pre

susu de altii, si pretende se i se conn6sca drepturi care nu le are.

ARROGARE, v., arrogare, a si approprid, a si attribuf, a lud fra dreptu;
ellu si arrga dreptulu de a dictd legi,
nu ni arrogdmu functioni cari nu ni le
da legea, ve arrogati una autoritate care
nu ua aveti.
ARROGATIONE, s. f., arrogatio,
(jur. rom.) actione de a adoptd cd filiu
una persona care nu e sub potestatea parentsca.
ARROGATORIU,-tria, adj. s., arrogator, cellu ce ad6pta prin arrogatione.

ARROGATU,-a, part., arrogatus

adoptatu prin arrogatione.
ARRUNCARE, v., (averruneare), ja-

a probd, a face se intllega, a inveti,

care, abjicere, projicere, dejicere, re-

pro cineva ceva ; recipr. a se arretd, viden; neutru, arrta benela facia. Vorb'a

jicere, objicere, exprobrare, a impinge cu

t. s. verbului.

ARRUNCARE, s. verbale, jactio, jaetas, objectio, exprobratio, in t. s. verbului.

violentia unu lucru cd se sana in altu

acsta-a se pare compusa sau d'in ad- locu : arruncu petri, tu arrunci cu perite sau d'in ad-recte prin espunctionea tri asupr'a n6stra, ellu se arrunca asulitterei e; in hypothesea din urma s'a si pr' a inimicului, voi arruncati t6ta culp'a
scrissu do multi arrett are.
asupr'a altoru-a, arruncati af6ralucruARRETARE, s. v., indicatio, osten- rile de cari n'aveti necessitate, ei se armonstratio, probatio, demonstratio; runca c leii asupr' a pradei. Ce mi arvisto, visum, ostentum, apparitio, in runci rapte la cari neci n' am cugetatu?
ARRETATORTUi-t6ria, adj. s., index,

ostensor, monstrator, cellu ce arrta;

degetulu arretatoriu, index; minutariulu
la orologiu inco se numesce arretatoriu
in Daci'a superiore.
ARRETATU, - a , part. , indicatus,
monstratus, probatus.
ARRETATURA, s. f., monstrum, portentum, semnu prin care superstitionea
crede co se predice ceva.
ARRIDERE, arridu, arrisi si arrisei,arrisu, V., arridere, a surride, si arretd approbarea prin surrisu , a plac.
ARRISIONE, s. f., arrisio, surddere, approbare priu surrisu.
* ARRISTJ, pl.-uri, ar
s, surrisu ,
semnu approbativu prin surrisu.
ARROGANTE, adj., a rogans, insolens, superbus, cellu ce si attribue ca-

litati sau drepturi cari nu le are, cellu

ce se credo mai pro susu de altii.
* ARROGANTIA, s. f., arrogantia, insolentia superbia calitate, opinione ,

ARRUNCATURA, s. f.,
jaculatio, essecutarea arrunchrii.jactus'
Intrediversele acceptioni alle acestei vorbe figura
si : partea proportionata a unei contributioni fortiate impusa unei persone; apoi credenti'a superstitiosa co unu lucru
(fermecatu), arruncatu in calle ar pot
se adcluca stricatione unui omu prin poterea magica.
ARSETURA, s. f., ustio, adustio, vedi

arsura.
ARSE, sau arsa, s. f., arsis (40(4),
redicare, redicatura, elevare, elevatione,
1. redicarea vocei, accentu tonicu; 2. vendeie sau comperare cu redicat'a, cu grossulu.

ARSENALE, sau arsenariu, p1.-ie,

armamentarium, magazinu de arme, armamentariu; arsenariu maritimu, navalia, pl.
ARSENICl7, s. m., arsenicum, unu

www.dacoromanica.ro

ART.

ART.

metallu, corpu chymicu care intra in diverse combinationi, si cari tte au proprietatea de a fi venin6se.
ARSU,-a, part., ustus, adustus, coma

bastas; vins arsu, crematum, rachiu

(in Daci'a superiora).
ARSURA, S. f., ardor, ustio, adustio,
calitate de a arde, de a consume prin focu,
resultatulu arderei; in membrele corpului, inflamatione, inflammatio.

89

*ARTICLU, s. m., articulus, inchiaia-

tura, junctura de 6sse; de aci apoi I. in

gramm. particell'a care servesce spre a
determina substantivele, si cari in limb'a romana se lga immediatu Cu densele. In limb'a romana avemu unu articlu masculinu si altulu femininu, nascutu
d'in pronumele ellu, ella, in pl.
elle,
cari suffigundu-se substantiveloru se a-

pocopdia in 'lu,'a,'i, 'le, p. e. domnu'lu

*ARTE, s.f., ars (apoc sau Cepatt), scien-

dmn' a, domngi, d6inne'le. Pusu c em-

tia practica, lucrarea cu scientia. Scienti'a sta ctra arte ca teorem'a ctra problema. In oppositione cu lucrarea naturei, artea e cultura. Sunt diverse specie

phaticu inaintea adjectiveloru, se conserva intregu, p. e. ellu mare, ea mare,

ei mari, elle mari, sau se adauge prin c,

de arti : arti mechanice, arti technice,

cellu nutre, ceamare, cei mari, cellemari.

Inaintea genitiviloru sau a pronuminiloru

arte milit aria, arte retorica, arte poetica,

arte musicale, arte theatrale, arte gymnastica, artile form6se, etc.
* ARTEFICE, arteficiu, etc., vedi artifice, artificiu.
* ARTERIA, s. f., arteria (areelpic(),
(anat.) vena cu sange rosiu; vena in genere.
ARTERIACU,-a, adj., arteriacus
(Ctprotux6s), relativu la arterie.
* ARTERIOLOGIA., s. f., arteriologia,

possessive trece in allu, (alla) a, (alli)

ai, alle, p. e. allu meu, a mea, ai mei,
alle melle, allu domnului, a domnului,
ai domnului, alle domnului, construindu-se in genu si numera cu substanti-

(dcprripcoXoTE), parte de anatomia care se

a despart, a distinge, a separa, a pro-

occupa cu connoscenti'a arterieloru.

* ARTERIOTOMIA, s. f., arteriotomia
(aprilptoropla), deschiderea unei arterie
prin taiatnra; dissectionea arterieloru.
* ARTERIOTOMU, s. m., arteriotomus, ((iimpultop.00, cellu ce deschide arterie.

nuntia disti nctu.

* ARTICULARIU,-a, adj., articularis,

ARTESIA.NU,-a, adj., putiu artesianu, lucratu prin perforatione cu unu

diametru f6rte micu, si in una mare profunditate, d'in care esse ap'a sarindu in
susu dupo legile hydrostatice, asia numitu de la cetatea Artesi'a din Franci'a,
unde s'au facutu mai antaiu in Europa
atari putiuri.
* ARTHRITICU, sau artriticu,- a, adj.,

arthriticus (pOpcmtq), relativu la inchiaiature; doren i artritice, doren i la inchiaiaturele manelorusau alle petioreloru.

ARTHRITIDE, sau artritide, s. f.,

arthritis ((ipOpitt), (med.) dorere la inchiaiature. Candu dorerea se manifesta
la mani se numesce in specie chiragra,
ca,ndu se manifesta la petiore, podagra.

vulu suptintellessu.
*ARTICLU se numesce si ver-ce scurtu

tractatu. Articlu de diurnariu, articlu de

credentia, articlu de lege, articlu de dictionariu.
ARTICULARE,-ediu, v., articulare,

Si articularius, relativa la articlu saula

articulatione.
* ARTICULITIONE, s.f., articulatio,
inchiaiatura, pronuntiare distincta.
ARTICULATORIU,46ria, adj. s.,
articulator, cellu ce articuldia.
ARTICULA.TUra, part., articulatus,
bene distinsu.
* ARTICULOSU,-a, adj., articulosus
plinu de articli, de parti minuti6se.
ARTIFICE, s. m., artifex, cellu ce

practica una arte, cellu ce lucrdia cu

arte. Vedi artistic.
* ARTIFICIALE, adj., art* ficialis, lucratu cu arte; oppusu naturale.
ARTIFICIOSU,-a, adj., artificiosus,
plinu de arte, ingeniosu; prefacutu, astu tu,
ins ellatoriu.

* ARTIFICHT, pl.-ie, artiticium, essercitiulu artei, professione , abilitate,

industria, lucru produssu prin arte; in

sensu reu astutia, fraude, insellatione,

www.dacoromanica.ro

90

ASA.

ASO.

appucatura insellat6ria.Focu de artificiu, focu pyrotechnicu, ca adjutoriulu

artei chymiee, care se da pentru delectarea poporului.
ARTILLARIA, s. f., tormenta belIlea, (collectivitate de) tunuri, militi'a
care se luptd, cutunuri, scienti'a sau artea

de a face tunuri, si de a se luptd, cu tunuri.

ARTILLARIU, s. m., tormentarius,
militariu applicatu la artillarfa.
* ARTISTICU,-a, adj., arte lactas, relativu la artistu, facutu cu arte.
* ARTISTU, s. f., artifex, cellu ce
lucrdia cu arte, orna cu scientia prac-

elsardu, alea. Cuventulu acesta-a e f6ra

indouentia de origine asiatica, a intratu
inse in tte limbele europeane.
ASBESTU, s. m., asbestas (eca3scrro), minerale incombustibile d'in care
se faca tegle.
* ASCALIA, s. f., ascalia) (Cuntcaa),
anginaria, planta.
*ASCENDENTE, adj. part. ascendens,

cellu ce se suie, se inaltia; personele de

la cari ne tragemu noi descendentii loru ;
in astronomia nodulu ascendente, punctulu unde una linia curba taia pre cealalta, si pro care se pare co se suie unu
astru ; in oppositione cu nodulu descen-

tica in una specialitate, si mai allessu

dente.

in artile form6se.
* ARTOPHORU, sauartoforu, (Eyrecp6pov), (eccl.) cellu ce adduce pane; vasulu in care se adduce pane, in care se
tine panea benedissa.
* ARUNDINARIU, s., arundinarius,
celln ce vende arundini.
:Ic ARUNDINE, s. f., arundo, planta

* ASCENDEN TE, s. m., auctoritas,

autoritate, influentia; ellu are unu mare
ascendente asupea coneetatianiloru sei.
ASCENDENTIA, s. f., auctoritas,
influentia. Vedi ascendente.
ASCENDERE sau adscendere ,,ascendu, ascensi si ascensei, ascensu, y.,

cava, drpta, lunga si suptire, cu care

se accopere casele la Una. In Italia, ck
si la noi in multe parti, se applica ck
pari (characi) la vinie. In anticitatea se

la care se p6te adjunge.

applick la scrissu ck condeiu.

* ARUNDINETU, pl.-e, arundinetum,

selba de arundini, loen plantatu, cu arundini.

* ARUNDINOSU,-a, adj., arundino-

sus, plinu de arundini, fertile in arundini.

*ARITSPICE, s. m., haruspex, profeta
care consult& starea intestineloru victimeloru (animaliloru taliate la sacrficiu),
si predicea d'inte6nsele.
ARUSPICIU, p1.-ie , baruspicium,
scienti'a sau functionea aruspicelui.
ARVITNA, s. f. Vedi arbuna.
ARVUNARE, v., vedi arbunare.

ASARDARE,-ediu, v., in aleam

dare, a face unu passucutediatoriu, allu

carui resultatu depinde de la circunstantie nesecure; a pune in joeu. Vedi

ascendere, a se suf, a se urea, a se inaltik,

ASCENSIBLLE, adj., ascensibilis ,
ASCENSIONE, s. f., ascensio, suire,

urcare, inaltiare.
ASCENSU, p1.-un, ascensus, actionea de a se suf, suitulu, urcatulu, inaltiatulu.
ASCETICU,-a, adj., asceticus, (avsxvc.xc), relativa la ascetu, virtuosa, religiosu, pietosu.
ASCETISMU, s. m., vitia ascetica,
religiosa, pietosa.
ASCETU, s. m., asceta (&artirtjc)
cellu ce se essercita in virtute, callugaru, monachu.
ASCHIA, s.f., assula, ramentum, buccata mica de lemnu care cade ck, superflua la lucrarea lemnului, si care servesce
spre a apprinde foculu.
ASCIA, s. f., ascia 7, vedi asehia.

ASCRIERE, sau adscriere, ascriu, ascrissi si ascrissei, ascrissu si ascriptu,

V., adribere; 1. a adauge la cello scrisse;

2. a scrie in numerulu; 3. a attribuf, a

asardu.
*ASARDU, s. in., casas, fors, fortuna,

sors, casita fortuitas, intemplare, casa,

s6rte, evenimentu alle carui cause nu se
veda, sau nu se potu preved. Jocu de

imputk.
ASCRIPTIONE, s. f., adscriptio, adaussu la unu scrissu.
ASCRIPTIVU,-a, adscriptivus, sup-

www.dacoromanica.ro

ASO.

ASP.

plementariu; militarizt a,scriptivu, militariu supplementariu.

ASCRIPTORM, s. m., adscripto r, approbatoriu, fautoriu.
ASCRIPTU,-a, part., adscriptas; ceta-

tianu adscriptu, admissu in numerulu

cetatianiloru, naturalisatu.
ASCULTARE, v., auscultare, obedire;

1. a audi ca intentione, a si indrept6 urechile spre a audi ceva mai bene; 2. a

primi si a implin ordinile cuiva, a se

suppune la consuele sau ordinile cuiva.
Copiii sunt detori a ascultd de i2tvetiaturele parentiloru, a le audi ca attentio-

ne, a aicult pre parenti, a ascult de

parenti, a se suppune parentiloru. Pentru

ce nu ascultati de nzene? pentru ce nu

impliniti consiliele, ordinile melle?
ASCULTATIONE, s. f., auscultatio,
in t. s. verbului. In medicina indreptarea
audiului Cu attentione (si cu adjutoriulu
unui instrumentu acusticu) spre a audi
baterea arterieloru la intrarea si essirea
sangelui in corde (cor, cordis).
ASCULTATORIUrt6ria, adj. s., auscultan, auscultator, colla Ce asculta in
t. s. verbului.
ASCULTATU, s. m., anscultatus, actulu de ascultare.
ASCUNDERE, ascunclu sau ascundiu, ascunsi si ascunsei, ascunsu, V., ab-

ASCUTITORM,-tria, adj. s., acidiator, cellu ce ascute; vedi acutitoriu.

ASCUTITU, p1.-un, toles, acntela,

partea ascutita a unui instrumentu, ascutirea unui instrumentu.

ASIA, adj., sic, ita, bou modo. Nascutu d'in lat. sic, prin suppressionea lui
e finale, si prin prefigerea si suffigerea
lui a, casa f6rte desu in particellele romftne. Asid dro, sic orto, er4o.Sepune
ca substantivele si in loca de atare, sau
estu-genu : asid oniu n'a: mai vedutu,
atare omu, sau estu-genu de omu n'am
mai vedutu; asid ceva nu mi vine se credu,
atare lucru nu mi vine se credu, unde ceva

figuredia cd substantivu.
ASINA, s. f., asina, vedi asinu.

ASINARIUrria, adj. s., asinarius,

relativu la asinu, cellu ce pasce sau conduce asini.

ASINELLU, fem. asinella, asalta,

ascua, m'u asinu micu, puiu de asinu.
* ASININUra, adj., as ininus, de asinu;

urechie asinine, urechie de asinu, carne

asinina, carne de asinu.
ASINU, fem. asina, asinus, asina,
magariu, animale de speci'a calliloru, inse
mai mica si cu urechile mari, cama lenosu,
d6ro f6rte p i tiente, in Asia in mare usu

pentru callaritu si pentru portarea sarcineloru, la noi mai rara.

scondere, abdere, occuIere, occultare,

* ASOMATUra, adj., asomatus (eccs(1)-

celare, a substrage d'in vedere, a accoperl,

a nu lassd se se vdia; recip. a se ascunde,

phaoc) fra corpu, incorporale.

* ASOTIA, s. f., asotia (3no.nEtx), des-

a si ascunde cugetele, intentionile.

ASCUNDERE, s. verbale, abconsio,
occultatio, celatio, in t. s. verbului.
ASCUNDITORIA, s. f., latebra, latbulum, locu de ascunsu.
ASCUNDITORM,46ria, adj. s., abscondens, ab sco nsor, oecultator, celator,
cellu ce ascunde.
ASCUNSU, p1.-un, absconditum, ocultan', lucru ascunsu; pre ascunsu, intr' ascunsu.
ASCUTIRE, V., acuere, vedi acutire.
ASCUTIRE, s. verbale, acuendi actio,
vedi acutire.

frenare, prodigalitate, applecare proamara la placeri.

ASCUTISM, pl.-iuri, acies, partea

ea care se presenta unu lucra vederii

ascutita a unui instrumentu.

ASCUTITORIA., s. f., cos, rota servi-

ns acuendo, vedi acutitria ,

ASOTU,-a, adj., asotus (&moros) ,

desfrenatu, voluptuosu, prea-multu applecatu la placeri.
ASPARAGU, s. m., as arugas @oirperroc), asparga sau sparga, planta de
buccatarfa, legume connoscuta.
ASPECERE, aspecu, aspessi sau

ft

aspessei, aspectu, adspicere, a si indreptA

ochii spre coya, a se uiti la ceva. Radacin'a vorbeloru, aspectu, aspectare, etc.
ASPECTARE, v., vedi asteptare.
ASPECTU, pl.-e, aspectus, faci'a
n6stre, vedere.
ASPERARE, v., asperare, a fue aspru, a asprf., a inasprf.

www.dacoromanica.ro

92

ASP.

ASS.

*ASPERATIONE, s. f., asperatio, asprire, inasprire.

* ASPERATORIU,-tria, adj. s., asperans, cellu ce aspresce, inaspresce.
ASPERITATE, s. f., asperitas, as-

prime, ariditate, ruditate, duritate, rig6re, difficultate.

ASPERITUDINE, s. f., asperitudo,
vedi asperitate si asprime.
* ASPERNABILE, adj., asp ernab ills,
demnu de despretiu.
ASPERNANDU,-a, adj., aspernandus, cellu ce merita despretiulu.
*ASPERNARE, v., aspernari, a respinge, a despretid, a nu ludin consideratione.
ASPERNATIONE, s. f., asp ernatio,
despretiare, respingere.
* ASPE RNATORIU,-tria, asp erna-

tor, cellu ce respinge, despretidia, nu

iea in consideratione.

in intellessu materiale si morale, portare

aspra, severa, fella indorare.
ASPRIRE,-escu, v., asp erare, exasperare, a face aspru; recipr. a se aspr, a se
interritd, a vorb aspru; a se aspri asupr' a
cuiva, a tractd pre cineva cu vorbe aspre.
ASPRIRE, s. verbale, asperatio, in t.
s. verbului.
ASPRIT,-a, adj., asper, durus, seaber,
acerbus, severus, austerus, rigidus; cellu
ce n'are una superfacia neteda, cellu ce

nu se p6te attinge fOra a produce una

impressione durer6sa in noi, in intellessu

materiale si morale; sunt lucruri aspre,

vorbe aspre, cautatura de ochi aspra, etc.
* AS SALTARE, v., adorirl, invader,
Impugnare, oppugnare, a sar ca batalla

asupr'a cuiva, a se arruncl cu armele

asupr'a cuiva, a attacd.
ASSALTATORIU,-tenia, adj. s., im-

4 ASPERNATIVU,-a, adj. modale ,

aspernans, prin care se despretidia.

pugnans, oppugnans, cellu ce assalta,

attaca, sare ca armele asupr'a cui-va.

* ASPHALTICU, sau asfaitieura,adj.,

de asfaltu, de ptra sau arena ammestecata cu materia bitumin6sa.
ASPHALTU sau asfaltu, s. m., as -

asphodelus, (Ecor,o68eXog), una planta, lap-

ASSALTU,
impetus , impugnatio, oppugnatio, lucrare prin care se
assalta, se attaca, in specie se dice despre attaculu unei cetati cu poteri incordat e alud una cet ate cu assaltu, a commandd la assaltu.
* ASSARIU, s. m., as, assarius (numus), una moneta de arama care la inceputu fu de una libra (sau litra), apoi
se redusse cu incetulu pho la una uncia,

tuca selbatica.

la una semiuncia, la una sestula, sau 1/72

phaltus, (acscpcOvroc), bitume, pecura; p-

tra sau arena ammestecata cu materia

bituminosa, si cu care se asternu stratele, curtile, sallele.
ASPHODELU sau asfodelu, s. m.,
ASPHYXIA, s. f., asphyxia, (CcacpuEct), suffocatione, suppressionea respira-

tionei, prin care se produce m6rte.

ASPYXIARE,-ediu, v., a produce
asphyxia, a suffocd, a stranguld.
ASPIDE, s. f., aspis (cionf.g), unu srpe veninosu.
ASPIRANTE, adj., adspirans, cellu
ce aspira, astpta, doresce ceva, doritoriu
de ceva, candidata la ceva.
* ASPIRA_NTIA, s. f., starea de aspirante, dorentia, candidatura.
ASPIRARE, v., adspirare, a dor, a

astepti, a fi amatoriu, a se presentd

candidatu la ceva.
ASPIRATIONE, 8.1., aspiratio, aspirare, asteptare, dorentia, tendentia.
ASPRIME, s. f., asperitas, aeerbitas,

severitas, ansteritas, rigor, stare aspra

de libra.
* ASSASSINARE, v., trucidare, 'netdere, interfieere, neeare, jugulare, a uccide pro cineva in moda de sicariu.
* ASSASSINATU,

efedes, ho-

micidum, uccidere commissa dupo modula sicariloru.

*ASSASSINI3, s. m., interfeetor, pereussor, sicarins, latro, homicida, cellu
ce uccide 6meni c unu sicariu, latrone,
sicariu. Radecin'a vorbei acestei-a si a
derivateloru ei este asiatica, p6te arabica.
*ASSE, s. m., as, assis, una libra, una

libra de arama, unu totu in genere, care

se p6te impart. In joculu de carti uni-

tatea, figur'a cea mai mare care bate

pro tote celle lalte.
* ASSE, s. f., assis, tabla de lemnu,
scandura.

www.dacoromanica.ro

ASS.

ASS.

ASSE, s. f., axis, fusulu in giurulu

carui-a se int6rce rt'a; in mathematica
lini'a care trece prin centrulu unui corpu
sau allu unui volume. Unu corpu sau unu
volume are trei assi, una in lungu alt'a in

latu, i alt'a in inaltu, cari se talia in

centru, si stau perpendicularie un'a pre
alt'a.
*ASSECLA sau asseclu, s. m., asseela,
urmatoriu, unulu care urmedia pre altulu,

care lu insociedia, ministru, servitoriu,

disceplu care urmedia invetiatur'a unui
maiestru, in sensu scientificu sau politicu
sau religiosu.
* ASSECTARE, v., asseetari, a urml

pre cineva, a lu insocid, a i ministra, a

lu serv.
ASSECTATIONE, s. f., asseetatio,
in t. s. verbului.
ASSECTATORITJ,-tria, adj. s., as-

sectator, urmatoriu, insociatoriu, servitoriu, disceplu.

* ASSECURANTIA, s. f., flducia, cae.-

tio, securitas, vorbe sau fapte prin cari

se assecura, se confirma, se garantedia
ceva. Assecurantia in contr'a focului,
grandinei, etc., institutu de assecurare.
ASSECURARE, v., securum, tutum

reddere, firmare, confirmare, stabilire,

asseverare, aface secuni, a pune in stare
secura, a intar, a stabilf, a affirmd, a
garantd, a respunde pentru unu lucru.
*ASSECITRITIONE, s. f., fidueia, Ilrmallo coufirmatio asseveratio, lu-

93

pullo, a ordind, assdia lucrurile cumu

se cuvine; 3. a colloci, ella si-a assediatu

toti copiii, ni amu assediatu fetele prin

casatoria; 4. a institu, a pune la calle,
asid s'au assediatu _Kilt lege; 5. a stemperd, a allevid,, le amu assediatu menia ;
reciprocu in t6te sensurile de mai susu,

a se assedi la unu loca, a se assedi

intr'una trra, vinulu se assedia, ventulu se assedia, assedia-te I pentru ce nu
ve assediati?
ASSEDIARE, s. verbale, positlo, loesto, conocatio, quies, in t. s., verbului.
ASSEMMARE sau assemenare, v., adsimilare, Eequiparare, comparare, a face
assemine, a compard; a assemin deuelucruri intre densele, a assemin pre omulu
astutu cu vulpea; neutru, a fi assemine ;
lupulu assminature cnelui, in care sensu
se dice si simplu smina : lupulu smina
cu cande.
ASSEMINARE sau assemenare s. f.,
similitud, comparatio, in t. s. verbului.
ASSEMINE sau assmene, adj., 1. similis, cellu ce are celle mai multe n6te,
semue sau caracterie commune ca alle
altuia; 2. planas, planu, netedu, f6ra redicature ; tta aria e assemine, a facutu
teta curtea assemine.
ASSEMINE sau assmene, adv., simiMor, pariter, in acellu-asi modu; paren-

tii nostri au tacutu multe fapte vitiese,

assemine facemu si noi din nefericire.

In sensulu adverbiale se serie si al suffisulu a: assminea sau assemenea.

bului.
ASSEMNARE, v., assignare, a arretd,
* ASSECURATORIU ,-t6ria, adj. s., a indicd, a destina, a affectd; a assenzn
cantor, cellu ce assecura sau da assecu- cuiva loculu unde se seclia, a assemnd
rantia.
clava unu salariu, a assemn cuiva tem*ASSECURATIT,-a, part., securus, tu- pulu 'no cdndu se termine una lucrare,
tus, eautus, pusu in securantia.
a'i assemnd diu'a cd ndu se ~paria
tt ASSEDERE, v., assidere, a sed inaintea judeciului.
ASSEMNATIONE, s. f., assignatio,
lOnga cineva. Radecin'a lui assessoriu.
ASSEDIAMENTU, p1.-e, dispositio, destinarea, affectarea unui fondu, unei
iustitutio, coustitutio, conventio, dispo- summe pentru respunderea de spese, de sasitione, institutione, constitutione, regu- larie etc.; chiamarea, citarea in judecata.
lamentu, invoire intre d6ue sau mai multe
ASSEMNATORIU,-tbria, adj. s., assiguator, cellu ce ass6mna, indica, depersone, stibilimentu.
ASSEDIARE I v., (ad-sedes), locare, stina, affecta una summapentru unu sco pu .
collocate, pollera, disponere, ordinare,
ASSEMNATU,-a, part., assignatus, instatuere, instituere, sedare; 1. a pune; dicatu, destinatu, affectatu.
ASSEMNATU , pl. - e, ass ignatum
assediu lucrurile la loculu loru; 2. a dis-

crare prin care se assecuta, in t. s. ver-

www.dacoromanica.ro

94

ASb.

ASS.

una specia de obligationi alle statului

scrisse pre carta, cari circula dreptu moneta, p6no la respunderea in numerarin.
Faim6se sunt assemnatele Franciei inainte de revolutione, prin cari se mingo,
francesii in respectulu finantiariu.
ASSEMNATURA, s. f., actulu prin
care se assmna in t. s. verbului.
* ASSENSIT,
assensus, usen-

* ASSERVARE, v,, adservare, a tin6

sub preveghiarea sea, a preveghia ceva,
a tin6 in securantia.
* ASSERVATIONE, s. f., asservatio,

lucrare prin care se tine ceva in securantia.

*ASSERVATORIU,-tria, adj. s., as-

servaus, cellu ce asserva, tine in secu-

rantia,

timentu, consentimentu, adesione, in-

ASSFRVIRE, asservu si asservescu,

voire, compiacere, applausu.

ASSENTARE,-ediu, v., assentari,
a as acea-asi parere, a complac, a approba, a lingus, a adula.

in servitutem redigere, addicere, a reduce in servitde ; a tine in servitute, a

ASSENTARE,-ediu, v., adesse, a

se presenta la appellu, in specie se presenta la appellulu pentru servitiulu mi-

*ASSENTATIONE, s. f., asseutatio,

actu de complacere, lingusire, adulatione.
ASSENTATORJU,-tria, adj. s., as-

sentator, cellu ce assentedia, approba,

lingusesce, lingusitoriu, adulatoriu.
* ASSENTATRICE, s. f., assentatrix,
lingusit6ria, adulatrice.
* ASSENTIMENTU, p1.-e, assensus,
vedi assensu.

* ASSENTIRE, v., assentiri, a sent

suppune, a subjuga.
ASSERVITIQNE, s. f., servitus,
servitum, reducerei in servitute, tinere
in servitute, suppunere, subjugare.
ASSERVITORIIT,-tria, adj. s., in
servitutem redigeus, cellu ce reduce in
servitute, cellu ce face servi, suppune,
sub juga.

ASSERVITU,-a, part., Atlictus, in

servitutem redactus, cadutu, tinutu in
servitute.
* ASSESSIONE, s. f., assessio, flinctione de assessoriu, lucrarea unui jude-

catoriu care sde lnga presidente, 94,-,

sculta si decide processele impreuna cu
densu/u.

c si altulu, a fi de acea-asi parere, a con-

ASSESSORIU, s. m., assessor s.

sent, a se invo, a applaude, a favor, a

assessorius, adj., cellu ce sde 16nga altulu; judecatoriu care sde lOnga presidente, adjunctu.
ASSESSURA, s. f., assessura, officiulu assessoriului.
*ASSEVERARE,-ediu, v., as severare,

approba, a si da assensulu sau assentimentulu la ceva.

t ASSERERE, sau asserire, v., asserere, a affirma, a pretende unu dreptu.
Radecin'a vorbeloru assertu, assertione,
assertoriu.
ASSERTIONE, s. f., assertio, affirmatione, pretensione.
* ASSERTORIU,-t6ria, adj. s., asser-

tor, assertorius, cellu ce affirma, pretende, sustine. Judeciu assertoriu (in

logica), propositione prin care se affirma
ceva ca positivu, nu inse ca apodicticu.
In respectulu modalitatii judeciele sunt
problematice, assertorie, apodictice, celle

problematice implica una possibilitate,

celle assertorie una realitate, celle apodictice, una necessitftte.
* ASSERTU, pl.-e, assertum, propositione affirmativa, assertione , pretensione; dupo assertelP, lui, faptele nu s' au
intenaplatu precumu spuneti voi .

a vorbf seriosu, a affirma, a sustin, a

assecurd prin vorbe.
ASSEVERATIONE, s. f., asseveratio, affirmatione, assecuratione,
ASSEVERATORIU,-tria, adj. s.,
asseveransf cellu ce asseverdia, affirma,
assecura.
ASSIDITITATE, s. f., assiduitas,

diligentia, lucrare continua, activitate,

perseverantia.
ASSIDUU,-a, adj., assiduus, diligente, activul perseverante, continua,
cellu ce nu lipsesce neci una data de la
lucrarea sea.
ASSIGNARE, etc. vedi assemnare.
ASSIMILARErediu, v., assimiiare,

a face assemine, a reduce in una stare

www.dacoromanica.ro

ASS.

ASS.

assernine sie-si; stoniaeulu si-assinziledia buccatele, le reduce in una stare assernine substantieloru selle; litter'a d se
assinziledia in compositionea prepositionii ad cu vorbele cari incepu cu consone,
p. e. ad-simile in assimile si assemine.
In origine assizilare si asseminare e a-

cea-asi vorba, si s'ar pot6 reduce la acellu-asi modu de scriere.

ASSEVILLATIONE , s. f., assimila-

tic, prefacerea, reducerea la una stare

assemine ; assimilationea buccateloru ,

assimilatiotzea substantieloru organice,

assimilationea littereloru.
ASSIOMA, p1.-mate, axioma (ClaEco-

pa), propositione evidente care n'are

necessitate de demonstratione; in intel-

lessu mai originariu si anticu : demnitate, titlu. Vedi axioma.

ASSIOM.A.TICIJ,-a, adj., axiomaticus (64uoiLocrot6g), relativu la assioraa ;

in intellessu mai originariu si anticu

demnu, maiestosu, invetiatu.
* ASSISSA, sau assisa , p1.-e, conventu s, adunare de judecatori, curte de assise.

95

sortimeuto), convenieutia, congrueutia,

allegere prin sorti, allegere de lucruri

cari convinu, convenientia, congruentia,
de lucruri. Negotiatoriulunostru are unu
mare assortimentu de merci pretiose.
ASSORTIRE,-escu, v., (ital. assor-

tire), attexere, aptare, conneetere, instruere, armare, a allege prin sorti, a

allege lucruri cari convinu, a proved cu
t6te celle necesarie; mi am assortitu cas' a
cu t6te lucrurile necessarie.
ASSUDARE, v., sudare, adsudare, a
sc6te sud6re d'in corpu, a transpira.
ASSUDARE, s. verbale, sudatio, lucrare prin care esse sud6rea d'in capu.
ASSUDATORIU,-t6ria, adj. s., sndans,
sudator, cellu ce assuda.
A.SSUDATU,-a, part., sudans, sudabandas, plinu de sud6re.

ff ASSUMERE, v., assumere, a lua

la sene. Radecin'a vorbeloru assunzptu,
assumptione, assumptivu.
ASSUMPTIONE, s. f., assumptio,
luare la seno; 1. in gramm. adaugerea u-

nei littere sau syllabe la finitulu nnei

* ASSISTENTE, adj., adsistens, cellu

ce sta 16nga cineva, sau ceva, cellu ce e

vorbe, paragoge; 2. in.logica propositionea minore in unu syllogisrnu; 3. in ba-

presente, iea parte, da mana de adju-

serica, addormirea matrei domnului si

luarea ei la ceru.
ASSUMPTIVU,-a, adj. modale, as-

toriu, adjutatoriu.
ASSISTENTIA, s. f., pramentia,

auxilium, presidium, presentia, adju-

sumptivus, luatu de af6ra; causa as-

toriu.
ASSISTERE, v., assistu, astetei, astetutu, v., adsistere, a st, 16nga cineva
sau ceva, a lua, parte, a da mana de adjutoriu.
* ASSOCIARErediu, v., socium adjungere, recipr. a se associd, societatem

sumptiva, apperata prin argumente luate

af6ra d'in fondulu ei.
ASSUPRIRE,-escu, v., ad-supra, opprimero, injuria arlicere, a appesk pro cineva, a lu calca, a face cuiva nedreptate,
fia prin fapte, fia prin vorbe, a maltract.
ASSUPRIRE, s. f., oppressio, injuria,
calumnia, lucrare prin care se assupresce
cineva, se appsa, se oppressa, i se face
nedreptate.

inire, a intra in societate cu cineva.

* ASSOCIATIONE, s. f., associatio,
consociatio, societas, conj unet io luso rti um, collegium, unirea mai multoru persone pentru unu scopu commune, unirea

ASSUPRITORM,-tria, adj. s., op.

pressor, cellu ce assupresce, face nedrep-

mai multoru lucruri, mai multoru idee;

poporulu este una associatione fundata

tate.

pre comntunionea inferessiloru; i au for-

matu una associatione illicita; prin as-

ria affectus, appesatu, oppressatu, maltractatu, nedreptatitu.

sociationea ideelortz se facilita memoria.

* 1SSOCIATU,-a, part., associatus, unitu in una societate; toti associatii primindu fia-care partea sea,s'au desfacutu.
* ASSORTIMENTU, p1.-c, (ital. as-

re, a perde audiulu, a devenf surdu; activu surdum reddere, a face surdu; tn'a
assurditu cu vorbele lui, nu ne mai
surditi Cu atdte seccature!

ASSUPRITU,- a, part., opp res sus, inju.,

ASSURDIRE,-escu, v. n., obsurdesce-

www.dacoromanica.ro

96

AST.

AST.

ASSURDIRE, s. L, surdigo, surditas,

in t. s. verbului.
ASSURDITU,-a, part., surdus, stupe-

t'actas, attonitus, redussu la starea de

surdu, in sensu propriu si figuratu.
ASSUPRA., praep. vedi asupra.
ASTADI, adv., hodie, adi, in diva currente. Vedi adj.
ASTEMPERARE, v., temperare, moderar', a reduce la temperatur'a cuvien-

ti6sa; 1. a recor; 2. a atad; 3. infrenk

a m'ab* 4. a ineeti; astenzpera-ti
dur' a, mi s'a astenzperatudorerea, astem-

perati-ve tnena, ella nu se mai astempera; spuneti copiiloru se se astempere.

ASTEMPERARE, s. verbale, temperatio, moderatio, in t. s. verbului.
..18TEMPERATORIA, s. L, tepida-

necessario spre a pot6 manc6; a asterne

viteloru, a face asternutu viteloru; a a-t
sterne pre ceneva la pamentu, a lu arrune6 la pamentu; fig. a asterne ideele selle
pre carta, a serie ideele selle; proverbiu

cuma ti ai asternutu asia vei dorm.

ASTERNITTIT, pl.-uri,-stratus, strame% stramentum, locu de culcare asternutu cu paie sau alte obiecte, patu, vestiminte de patu.
* ASTHMA., sau asma, p1.-mate, (8615-

rium, loen in bania unde se recorescu

anhelatio, anlielitus, difficultate de

a respirl.

cei ce au luatu banie caldo.

ASTEMPERATORM,-tria, adj. s.,

asthmaticus (Evaallamt6c), relativu la

temperans, temperator, temperativus,

cellu ce astempera, in t. s. verbului.
ASTEMPERATIL-a, part. temperatus, moderatus, modestas, sedatus, tren-

quillas, moderatu, assediatu, allinatu,

neturburatu.
ASTEPTARE, v., exspectare, praestolari, a st6 Ve) candu vine una persona

sau se intempla unu lucru; sperare, a

sperd, adeco a astept6 cu incredere; astpta-me, co vinu indata, asteptu se mi
respunda la .,crissorea ce i am tramissu,
asteptu inviarea mortilo, u, asteptmupa-

scile cu buceara, ce mai asteptati? ce

bene poti asteptd de la atari ffineni? la aceste-a 92U me am asteptatu.

ASTEPTARB, s. f., exspectatio, pra3-

stoiatio, lucrare prin care se astpta, in

t. s. verbului.
ASTEPTATORI11,46ria, adj. s., exspectans, exspectator, cellu ce astpta.
ASTEPTITH,-a, part., exspectatus,
doritu, desideratu.
'

ASTERNERE, astenia, asternui, asternutu, v., steruere, a prepar6 unu asternutu : a asterne patulu, a pune pre
patu vestimentele necessarie (lenti6lele
etc.) spre a pot6 dorm pro densulu; a
asterne nzs'a, a adornd ms'a eu celle

*ASTERIA, s. f., asteria, una ptra pretisa care lucesce e& una stella sau astru.
* ASTERISCU, s. m., asteriscus, (64cyceptax6g), stellutia, semnu in scriptura
in form'a unei stellutie.

* ASTERISMU, s. m., asterismus

(IxarepLapk), insemnarea sau desemnarea

stelleloru pre unu globu cereseu.

*AS THMATIGU, sau asnzaticu,-a, adj.,

asma, cellu ce are asma, cellu ce respiracu difficultate.

* ASTRAGALU, s. m., astragalus sau
astragalum (Curpci7aXo0, ornamentu de

architectura.
ASTRAGERE, astragu, astrassi si astrassei, astrassu si astraetu, v., abstragene; vedi aberagere.
* ASTRALE, adj., astratis, relativu la
astre sau la stelle, stellariu.
*ASTRATU,-a, part., stellatus, stellatu, adornatu cu astre sau cu stelle.
* ASTRICTIONE, s. f., adstrictio, lucrarea unei materie astringente.
* ASTRICIT,-a, adj., astricus (aarpcx60, relativu la astre sau la stelle, stellariu.
*ASTRINGENTE, part. pres., de la
astringere, adstriugens, reprirnens, care
stringe: substantie astringenti, alimente
astringenti, medicamente astringenti,
cari stringu ventrele.
ASTRINGERE, astringu, astrinsi si
astrinsei, astrinsu si astrictu, v., adstringere, a stringe la ceva, a suppune, a constringe, a forti6 : a astringe pre cineva
la temperantia.
* ASTROLABM, pl.-ie, astrolabium,
(Inpaapoy), instrumentu opticu en care
se observau stellele, astadinu mai e in usu,
fiendu co s'au inventatu alte mai bune.

www.dacoromanica.ro

97

ASY.

AST.

* ASTROLOGIA, s. f., astrologia, (aarpoXoTEa), scienti'a despre stelle, care a

degeneratu in pretins'a arte de a predice

d'in positionea stelleloru , superstitione
nascuta d'in desrt'a parere co stelleleau
influentia asupra sttrii physice si morale
a omului.
* ASTROLOGIOU,-a, adj., astrolgicas, (3.cstpoors.60, relativu la astrologia, carte astrologica.
* ASTROLOGU, s. m., astrologns, (dcarpoX61o0, care possede scientra despre

stelle, care scie lege in stelle, care predice d'in positionea stelleloru.
* ASTRONOMIA, s. f., astronoma,
(earcpovop.ia,), scientia care se occupa cu

positionea, miscarea, marimea si attractionea stelleloru, scienti'a despre cerulu

stellatu. In dillele n6stre se distinge astronomra de astrologa, ca scientia reale
de scientia imaginaria. Astronomi'a coprinde verititti, astrologra, nutresce superstitionea cu mentioni.
*ASTRONOMICU,-a, adj., astronomicus, (aatpoyoti.m.6), relativu la astronomia,carti a sir onomice, instrumente astronomice.

* ASTRONOMU, s. m., astronomus,

(Eimpov6p.oq), care possede scienti'a astronomica, care se occupacu astronomi'a.
*AS TRU, p1.-e, astrum, (ciatt p, acrrpov)

astrussei, astrussusi astructu, v., adstrnere, a adauge, a attribu, a affirml, a assecurk, a suborn. Radeein'a vorbeloru
astructione Si astructoriu.
ASTUPARE, v., obstlpare, obturare, obstruere, a impl una apertura, gaura
sau spartura cl se nu mai p6ta trece nemica printr'ens'a; fig. a astupd gur' a cuiva.
ASTUPARE, s. verbale , stipatl o ,

obturatio, obstructio, in t. s. verbului.

ASTUPATORIU,46ria, adj. s., obturans, cellu ce astupa.
AS TLTPAT LIRA, s. f., abturatio, obstructio , stare astupata, effectulu astupkii.
*ASTUTIA, s. f., astutia, desteritate,
abilitate, finetia, perspicacitate; dissimulatione, prefacutora, insellatora.
* ASTUTIOSU,-a, adj., astutus, plinu de astutia, insellatoriu, insellatiosu.
*ASTUTU,-a, adj., astutas, destru,
abile, finu; astutiosu, malitiosu, insellatoriu, prefacutu.
ASUPRA, prep., (d'in ad si supra), su-

per, supra, versus, er;a, contra. Pro-

positionea acsta-a e de familra celloru

ce se construescu c substantive, primindu articlulu si regundu genitivulu substantivului subsecente, sau concordandu
cu possessivele pronuminiloru asupr'a
mea, asupr' a tea, asupr' a sea, asure a
nstra, asupr'a vdstra, asupr'a lui, asu-

corpu cerescu, stella, constellatione.

fASTRU,astra, suffisse de substantive
si adiective peiorative , precumu : filiastru, filiu vitrigu, filiastra, filia vitriga,
poetastru, poeta mediocre, popastru, popa miseru ; albastru , verdastru , galbi-

pr'a lei, asupr' a loru, asupr'a prandiu-

nastru, surdastru.

pr'a fratiloru, incontr'a fratiloru.

* ASYLU, sau asulu, p1.-c, asylum
(aanXov), locu de scapare , loca de ap-

* ASTRUCARE, y., sepelire, obruere,

a ingrop6, a immorment. Verbulu acestu-a fu tare in usu, precumu marturescu
chrtile vechie, acumu inse se aude frte
a rare ori. Derivationea lui este incerta.

P6te co sta in legatura cu obstruere Si

cu obruere, d'in care s'a formatu antaiu
obstrucare, apoi astrucare, c d'in occupare, antaiu oppucare, apoi appucare.
* ASTRUCTIONE, s. f., adstructio, argumentu, proba.
* ASTRUCTORIU,46ria, adj. s., ad-

structor, argumentatoriu, dialecticu.

*ASTRUGERE, astrugu, astrussi Si

lui, spre prndiu, asupr' a acestei materia,

despre acsta materia; asupr' a appr6pc-

lui, asupr'a vecinului, asupr' a parenti-

loru, potu insemn, si c6tra appropele, si

incontr'a apprpelui ; s'au scollatu asu-

perare, bou inviolabile, loen sanctu,

templu, refugiu.
ASYMMETRIA, sau asummetria,
s. f., (3cauplierpia), lipsa de symmetra,
incommensurabilitate.
ASYMMETRU, sau asummetru,-a,
(dca6HLETpos) , f6ra symmetrfa, incommensurabile.
ASYMPTOTE sau asumptote, pl.
(as6pirconos), linie cari nu se mai intelnescu : asymptotele hyperbolei in seetionile conice.
7

www.dacoromanica.ro

ATH.

ITO.

ATARNARE, v., (*am, &prim)

pendere, dependere, a spendur6, a de-

cellu ce nu admitte essistenti'a lui domnedieu, cellu ce nu crede in domnedieu.

98

pende, a trage in diosu, a st6, accatiatu

(arm multu de la volienti'a v6stra,

atdrna de la noi, nu atarnannt de nemine.
ATARNARE, f., s. verbale, pendendi

vel depeudendi actio, in t. s. verbului.

ATITU,-a, adj., tot, tantas. Adiectivulu acestu-a cantitativu admitte si suffissulu a, atalu in singulariu, ate:Um-a,
ateitu-a, all' si in plurariu, atati-a,
atatoru-a, si e de insemnatu co admitte adsta-a chiaru si cndu substantivulu urm6dia immediatu , inse numai
in nominativu : atati-a timeni , atate-a
mulieri, nu si in genitivu unde se dice
numai atatoru omeni, atatoru mulieri.
Vorb'a adsta-a respunde la interrogativulu catu, si se construe in acellu-asi
modu ceitu pamntu ai ? attitu-a; ccita
apa curge pre riu? ateita-a ; cati 6meni
sunt in casa? ateiti-a ; cdte vite aveti ?
atate-a; catoru 69neni ati facutu bene? a-

tatoru-a ; de Cate ori ati juratu? de atale ori; ccitu de mare e nunzerulu mili-

ATHEU, sau ateu, s. m., atheus,

(Osoc), cellu ce nu crede in essistenti'a
lui domnedieu.
* ATHLETICU, sau atleticu,-a, adj.,
athleticus, (ac,Nortxq), relativu la atletu; subst. athletica sau atletica, artea
atletului.
ATHLETU, sau atletu, s. m., athle-

ta sau athletes (ecaxvo, luptatoriu,

cellu ce se lupta la jocurile publice ; fig.
omu tare.
*An, ANTE, s .m., Atlas ("krka0, Mime mythicu, filiulu lui Japetu, transformatu in unu munte mare in Mauretania,
pre care (dupo credenti'a mythologica)

se sustine cerulu ; de ad in sensu figuratu : una collectione de charte geografice. Se dice si atlante geograficu spre
distinctione de atlante uranograficu care
e collectione de charte uranografice. Radecin4 adiectivului urmatoriu.
* ATLANTICU,-a, atlanticus (EaXavTM 6
relativu la atlante; oceanulu atlanticu, mare care splla muntele Atlante si
se intende intre Afric'a, Europ'a si Americ'a.
*ATMOSPHERA, sau at9nosfera, sau

tariloru inarmati? ateitu de mare; catu

de multu ve tormentati? atatu de multu;
cu ccitu ve indestullati? cu atectu-a; la
cti ati potutu face bene? la
aatmospera, s. f., atinospha3ra (Emp.6cycLEAteitu noi ceitu si voi perdemu tenzpulu
indesertu. Vocalea a a devenitu obtusa
caus'a nasalei n, care se vede co a

duratu multu tempu spre a pot6 essercit6 una influentia permanente : cantu,
teintu, atntu, in urm'a escidentiei litterei n : catu,teitu, atatu. Cestionea despre restabilirea litterei n in scriere inco
nu e decisa.
ATELLANA, s. f., atellana, comedia rustica, farsa.
ATELLANICU,-a, adj., atellanieus,
relativu la atellane.
* ATELLANU,-a, adj. s., atellauus,
actoriu sau jucatoriu de atellane.
AT REISMU, sau ateismu, s. m., (a-

theisms), doctrina care nu admitte essistentra lui domnedieu , necredentia in

domnedieu.
* ATHEISTICU, sau ateisticu,-a, adj.,

relativu la atheismu.
ATHEISTU, sau ateistu, (atheista),

pa), volum ele de aeru care incongiura pa-

mntulu
ATMOSPHERICU sau atmosfericu
sau atmospericze,-a, adj., relativu la atmosfera : aeru atmosfericu, regione atmosferica .
ATOMISMU, s. m., (d'in aitop.oc),
doctrina filosofica dupo care bite corpu-

rile sunt compuse d'in atomi sau

particelle asik de mice incatu nu se mai
potu divide (corpuscula individua sau iudivisibilia), cari inse nu se potu ved
cu ochii armati. Dupo atomistii moderni,

atomii se unescu intre sene si compunu

molecule, cari se potu ved cu ochii armad; moleculele se unescu intre sene si
compunu particelle, cari se potu ved cu
ochii liberi ; particellele se unescu intre
sene si compunu parti; *tile se unescu
intre sene si copunu corpuri. Unirea atlu la atomi, catu si la molecule, si la
particelle, si la Ord se face prin poterea

www.dacoromanica.ro

ATE.

attractiva, distanti'a inse intre densele

se determina prin poterea repulsiva.
* ATOMISTICU,-a, adj., relativu la
atomismu : doctrina atomistica, systema
atonzistica, filosofia atomistica.
* ATOMISTU, s. in., (atomista), cellu

ce admitte doctrin'a sau system'a atomistica, filosofu atomisticu.

*ATOMOLOGIA, s. f., tractatu despre
atomi, studiu asupr'a actionei recipr6ce
a ultimeloru elemente alle unui corpu.
* ATOMOLOGICU,-a, adj., relativu
la atomologia.

* ATOMU, s. m., atoms (&aop.oc),

*ATRIARIU, s. m., at *wit's, cellu

ce si6de in atriu, custodesce atriulu.

*ATRIU, pl.-ie, atrium, (captov),

salla de intrare, allu douile vestibulu in
casele romane, salla in genere; cartea interiore, porticulu in giurulu curtii.
* ATROCE, adj., atrox, cruda, cradele, barbaru, tyranuicu, escessivu, enormu; fapta atroce, suppliciu atroce, tormente atroci, torture atroci; perfidia atroce.
ATROCIT A.TE, s. f., atrocitas, actione atroce, crudime, crudelitate, barbara,

tyrannfa, enormitate

atrocitatea unei

proprie netaliatu sau care nu se pote

crime, alrocitatea tornzenteloru; despotulu

apoi corpu indivisibile, ultimele

nu scie domni de catu prin supplicie si

elemente d'in cari se compune corpulu.

*ATONIA., s. f., atoula, (ToyEa), lipsa

de tonu, sau flaccitate a unui organu,

si in partieulariu a unui organu contractile. Atonia stontachultti, (in medicina).

* ATONICU,-a, adj., fra tonu; relativu la atona, unde proprietatile vitali

langedescu.
* ATONU,-a, adj. (tovoq), fra tonu,
feira accentu, neintonatu, neaccentuatu.

* ATRABILARIUria, adj. (de la atra

bilis), melancholicu, tristu, supperatu,
irritabile; MU atrabilariu, muliere atra-

bilaria, facia atrabilaria, figura atrabilaria, unzore atrabilaria, spiritu atrabilariu.

* ATRABILE, s. f., atra bills , bile

ngra, melancholia, tristtia. Bilea este
una um6re galbina-verde si amara coprinsa in fiere (vasu de form'a unei pere,
lipitu de lobula cellu mare allu ficatului), si care d'in caus'a vasului coprinditonic' se numesce si fiere, si d'in caus'a
amarimei, veninu. Essistenti'a atrabilei
(bilei negre), se considera astadi c6, bypothetica.
* ATRAMENTARIU, p1.-ie, atramentarimn, vasu in care se conserva Womentulu la scrissa, calamariu sau calimariu.

atrocitetti.

* ATROPHIA sau atrofia, s. f., atroplita, (dar,ocpEoc), lipsa de nutrire, (in

med.) consumptione, ectica, eftica sau of-

tica (0E04); atrofia generale, atrofia

partiale, atrofi! a unui membru.
* ATROPHU sau atrofu,-a, adj. s., atroplins, (aitpotpog), ecticosu sau ofticosu.
*ATTACARE, v., aggredi, adorirl, la-

cessere, incessere, InTadere, impetere,

impugnare,incurrere, incursare,leedere,
iufestare, a attinge iute si tare cu vorb'a, eu man'a, sau cii arm'a, a da iute si
tare asupr'a cuiva, a ven ea violentia
asupr'a cuiva, a incepe crt'a sau batali'a, a vetema; m'a attacatu cu vorb'a,
mi a dissu vorbe necuviintiOse sau s'a
servitu Cu unit tonu neeuvientiosu; nu at-

tam pre nomine, dro neci nu sufferiu

se me attace cineva; inimiculu ne a attaeatu n6ptea. Radecin'a vorbei se pare
ascunsa in tango, tetigi, tactuni, quasi
ad -tactare, ital. attaccare, isp. atacar,
fr. attaquer, si a trecutu de currendu in
limb'a n6stra d'in celle alte limbi romanice modern.
*ATTACARE, s. verbal, lucrare pria
care se attaca, in t. s. verbului. Vedi at-

tacu si attacatura.
*ATTACATORIU,-t6ria, adj. s., cena

*ATRAMENTU, pl.-e, atramentum,

colore sau
ngra, materia negra
colorata cu care scriemu.
*ATRATU,-a, adj., atratus, innegritu,

ce attaca, in t. s. verbului
*ATTACATU,-a, part. passivu de la
verbulu attacare.

investitu sau imbracatu in negru, in

attacu.
*ATTACU, pl.-uri, impetus, incursus,

vestimente de doliu.

*ATTACATURA, s. f., effectulu atta-

www.dacoromanica.ro

100

ATT.

ATT.

ATTERNARE, v., pendere, dep enincursio, aggressto, oppugnatio, actionea de a attack, attacatura.
dere. Vedi atarnare, cu t6te derivatele
ATTARNARE,v.,pendere, dep en dere. lui.
Vedi atarnare, cu t6te derivatele lui.
ATTESTARE, v., attestari, testad,
ATTENDERE, attendu, attensi si testificad, a marturi, a assecurk, a cerattensei, attensu si attentu, y., atten d ore, tifick, a testified, a addeverd, a probk, a
a tende la ceva, a inderepti mentea la demustrk.
ceva, a luk a mente, a fi Cu attentioue.
* ATTESTATIONE, s. f., attestatio,
*ATTENTARE, v., attentare, a in- marturia, assecuratione, affirmatione ca
cerek, a pune mftn'a, a violk, a veteml, deplina connoscentia, addeveratione.
a face unu attentatu; a attent la ono*ATTESTATORIU,-tria, adj. s., atrea, la demnitatea, la viti'a unui omu; testans, attestator, cellu ce attesta, colla
a attentd la pudrea unei mulieri.
ce marturesce, cellu ce da attestatu.
* ATTENTATIONE, s. f., attentatlo,
* ATTESTATU,-a, part., attestatus,
incercare, violare, vetemare, facerea u- probatu, addeveratu prin marturi.
nui attentatu.
A TTESTATU, pl.-e, testimonian',
*ATTENTATORIU,-tria, adj. s., hs- documentu prin care se attesta, testimodens, dolans, cellu ce attenta, vtema, niu, certificatu.
violdia.
* ATTENTATU, p1.-e, facinus, scelus,
neras, uefarium facinus, scelus nefadum,

*ATTICISMU, s. m., atticismus, (arrtIttap.6c), 1. elegantia si puritate de lim-

ba propria Atticiloru (Athenianiloru),

fapta criminale bau illegale in contr'a

2. prin estensione : stylu care unesce ele-

pers6neloru si a lucruriloru; attentatu infioratoriu, attentatu in contr' a religionii,

attentatu in contri a maiestatii, attentatu

ganti'a cu puritatea limbei.

in contr'a pudorii.
* ATTENTIONE, s. f., att entio, luare a mente, incordarea poteriloru intellectudli spre ce va; nutre attentionc, a
ascult cu attentione, a lucrd cu attentione, a desceptd attentionea, a attrage
attentionea, a fissa attentionea, a stucli
cu attentione, a consider cu attentio9ze,
a merit attentionea auditoriloru.

ATTENTIVU,-a, adj. modale, attentus, Cu attentione ; urechie attentive,

mente attentiva, auditor attentivi.
*ATTENTU,-a, adj. part., attentus, cu
mentea indereptata spre ceva, attentivu;

a fi attentu, a std attentu, fiti attenti la

cene ce voliu se ve spunu !

ATTENUANTE, part. pres., attemiaus, care usiordia, contrariu aggravante care ingreudia; fapte aggravanti
sau attenuanti, circu9zstantie aggravanti
sa u attenuanti.
ATTENITARE,-ediu, v., attenuare,
a suptik, a miel, a micusiork,, a usiord.
* ATTENITATIONE, s. f., attenuato, diminutione, micusiorare, usiorare.
* ATTENUATU,-a, part., attenuatus,
suptiatu, micitu, micusioratu, usioratu.

ATTICU,-a, adj., atticus, (a.matg),

propriu Atticiloru, dupo gustulu atticu,
pura, elegante : stylu atticu, gusta atticu,
dialectu atticu, puritate attica, elegantia
attica.
* ATTINENTE, part. pres., attinens,
coutinens, coutingens, contiguas, care
e appr6pe, 16nga, care sta in legatura im-

mediata; canzer'a attinente, cas'a attinente, gradin'a attinente, constructioni

attinenti.
ATTINENTIA, s. f., res contigum,

stare de lucruri cari se tinu unulu de

altulu : cas'a cu tte attinentiele ei.
ATTINERE, attinu, attiniu, attiiu,

attinui, attinutu, v., attinere, a tia de

apprpe, a fi 16nga, a pertin.
ATTINGERE, attingu, attinsi, si attinsei, attinsu, v., attingere (comp. d'in
ad si tangere) ; 1. a face una mica impressione : %U me attinge cu degetele,
vorbele vstre nu me attingu, attinge-lu

cu vergell'a; 2. a adjunge, pertingere

se fitt attingu lun'a Cu tnan'a, neCi s6rele cu peti6rele; 3. a concerne : aceste-a
nu me attingu, fatig' a nu attinge pre dornnedieu.

ATTINGERE, s. verbale, attingendl

actlo, in t. s. verbului.

www.dacoromanica.ro

ATT.

AT17.

ATTINSU,-a, part., adtactus, tactus,

in t. s. verbului : mana attinsa, scopu attinsts, obiecte attinse.
ATTINTARE, v., collineare, a indoreptft vederea la unu punctu, aindereptft

arm'a la una tinta, la unu scopu. Litter'a t in syllab'a tin e siuerat6ria.

ATTITIARE, v., excitare, concitare,
materiam igni pra3bere, a apprinde foculu, de ad in genere a apprinde, a descepta, a inflacari, a desceptft passionile,
a pune in miscare tumultu6sa : a attitici
foculu, a attitid passionile itmeniloru, a
attitid poporulu, a attitid furi'a poporu-

lui. Litera t in amend6ue syllabele titi

e siuerat6ria. Radecin'a se pare a fi ascun sa sub derivatulu latinu titio, d'in
care s'a nascutu si ital. attizzarey Si isp.

atizar, si fr. attiser,

ATTITIARE, s. verbale, excitatio,

101

ellu attrage ochii 6meniloru asupea sea,

attrage attentionea publica, a si attrage am6rea poporului.

ATTRAGERE, s. verbale, attraetio,
in t. s. verbului.
ATTRAGUTORIU,-tria, adj. s., at-

trahens, cellu ce attrage. Form'a vulgar in bou de attractoriu.

*ATTRECTARE, v., attrectare, a at-

tinge, a pune mIn'a pro ceva, a trece

ceva prin mftni : a attrectd averea altui-a.
* ATTRECTATIONE, s. f., attrectallo, attingere, tractare ea mftn'a.
* ATTRIBUIRE,-u si-escu, v., atte.
buere, a di, a assemnft, a reconnosce
cuiva ceva e/ una proprietate a lui : a
attribui unui omu victori'a, a reconnosce
co ellu e autoriulu victoriei; ellu ve attri-

bue virtuti si vitie cari nu le aveti, olla

concitatio, in t. s. verbului.
ATTITIATORIU,46ria, adj. s., excitaus, concitans, excitator, eoncitator,
cellu ce attitia.
ATTONITU,-a, adj., attonitus, im-

dice, pretende, sustine co; ellu si attribue

operele altoru-a, affinna co ellu e autoriulu; elli si attribuescu drepturi, privi-

marmuritu de tunetu, spariatu, pusu

nismului, se reconn6sce c unu meritu.

ATTRLBUTIONE, s. f., attributioy
lucrare prin care se attribue, modu de
attribuire, concessione , competentia,
prerogativa, proprietate, attributu.
ATTRIBIJ TIVU,-a, adj. modale ,

in admiratione.
* ITTRACTIONE, s. f., attractio, attragere, tendentia de a se appropil prin
a,ctione reciproca; potere attractiva : attractione magnetica, attractione elect rica,
attractione chymica, attractione electiva,
attractione molecularics, attractione planetaria; attractionea corpuriloru ceresci
e in rapportu directu cu mass'a corpului
attractoriu si in rapportu inversu cu patratulu distantiei.
ATTRACTIVU ,-a , adj. modale, at-

tractivus, prin care se attrage : potere

attractiva, potere de a attrage;_ in medi-

cina: remediu attractivu, prin care se

attrage flagele san umorile; ungentu attractivu.
* ATTRACTORIUrt6ria, adj. s., attracto rius, care attrag..

legie mari, pretenda co au; lui Paulu

apostolu se attribue propagarea cresa-

attributivus, 1. prin care se attribue :

decisioni attributive de drepturi, prin
cari se dan drepturi; 2. prin cari se espreme una attributu : adiective attributive.

ATTRIBUTU, p1.-e, attributum,

proprietate care se envine unei persone
sau unui lucru, semnu prin caro se espreme calitatea unui lucru perfectionea
e attributulu lui domnedieu. In gramm.
se numesce attributu cea-a ce se affirma,
sau se nga despre subiectulu unei propositioni, p. e. : Domnedieu e dreptu, me-

ritulu e modestu, nu e data omului a

ATTRAGERE, attragu, attrassi si

attrassei, attrassu si attractu, v., attra-

connosce secretele

here, a trago la seno in sensu propriu si

figuratu : tnagnetulu attrage ferrulu, electrulu frecatu attrage corpurile usi6re
nemetallice, corpurile ceresci se attragu
unele pre altele, mirea attrage

in acellu momentu; atuncia in acellu

ATTUNCI, attuncia, adv., tunc, vedi

atunei si atuncia.
ATUNCI, adv., tulle, in acellu tempu,
tempu sau momentu determinatu : atunci

eram a casa, atunci mi veni in mente,

www.dacoromanica.ro

102

AUC.

A UD.

atunci vei ved ce va urm; ciindu mrbid ellu nu poteam ascult, co-ci atuncia
eram occupatu cu meditarea altoru obiecte

de mai more itnportantia.

De atunci,
de atuncia, d'in acellu tempu, d'in acellu

momentu; .peno atunci, pno atuncia,

'Ano in acellu tempu, pno in acellu momentu.
AU, conj., aut, in loculu carei-a acumu

e mai multu in usu compus'a sau : au

noi, au voi; sau noi, sau voi.
AU, conj. interr., au, care se pune la

inceputulu intrebhrii spre a i da mai

multa potere : au nu sciti co trainzu intr'unu statu constitutionale? Au ara tu
escidonznu in trra? Au dra ati uitatu
ce v'am spusu asid de claru si limpede?
AU, pers. III pl. de la verbulu avere,
habent; vedi avere.
* AUCTIONARE,-ediu, P., auctionari,

a vende la licitatione, a licita, a strigd :

cine da mi, multu?
AUCTIONARIU,-ia, adj., auctionarius, relativu la auctione sau licitatione :
table auctionarie, pre cari sunt scrisse
lucrurile de licitatu, curte auctionaria,
und o se vendulucrurilalicitatione. Subst.

auctionariu, care face auctione, vende

lucruri la licitatione.
AUCTIONE, s. f., auctio, (de la augere, marire , suire, crescere), vendere
prin strigarea : cine da mai Inultu? licitatione.
AUCTORAIIENTU, p1.-e, auctora-

mentum, contractu prin care se obliga

cineva, in particulariu contractu prin care

AUCTORIARE, v. (fr. octroyer), a

face, a da ceva d'in propri'a sea autoritate:

a auctorid una constitutione se dice despre domnitori caudu dau una constitutione d'in propri'a loru autoritate.
AUCTORIATU,-a, (fr. octroye), fa-

cutu sau datu d'in propri'a sea autoritate : constitutione auctoriata, in oppositione cu constitutione stipulata, adeco
concordata intre domnitoriu si poporu
prin intellegere mutuale.
AUCTORISARE, v., auctoritatem
dare; vedi autorisare, cu tote derivatele lui.
4 AUCTORITATE, s. f., auctoritas ;
vedi autorit ate.
AUCUPARE, v., aucupare si a ucu-

par!, a vena passeri, a ambld dupo passeri, a le prende cu laciulu; de ad fig. a

ambld dupo ceva, a speculd, a spiona, a
persecuta, a desidera : a aucupd applausele poporului.
UTCUPATIONE, s. f., aucupatio,

amblarea dupo, venarea, prenderea de

passeri.
*AUCUPATU,-a, part., aucupatus, ve-

natu, prinsu, castigatu.

AUCUPIU, p1.-ie, aucupium, venatu

de passeri; studiu, amblare dupo ceva,

cautare, speculare.
AUDACE, adj., audax, cutediatoriu,

temerariu; arrogante, impudente, insolente, effronte.

AUDACIA, s. f., audacia, cutedian-

tia, audentia, temeritate; arrogantia, im.

pudentia, insolentia, effrontaria.

se obligau gladiatorii la Romani, obli*AUDACIOSIJ,-a, adj., audacia prompo

gatione, legamentu, pretiulu legamentu- tus, plinu de audacia, plinu de cutedianlui, salariu stipulatu prin assemine con- tia, cutediatoriu, temerariu; impudente:
tractu.
proiecte audaciose, ellu e forte audaciosu
*AUCTORARE,-ediu, v., auctorare, a
vende; refl. a se auctord, auctorare se, a
se vende cd gladiatoriu ; fig. a se auctord,
la focu, a se destina focului ; a si auctord
mortea, a si procur mortea.
AUCTORATIONE, s.f., auctoratio,
obligatione a unui gladiatoriu.
AUCTORATU,-a, part., l'acto ratas,

legatu, obligatu. Subt. auctoratu, gladiatoriu.

AUCTORE, s. m., auctor, vedi autore
si autoriu.

in vorbele selle.
*AUDENTE, part. pres. audens, cellu
ce cutedia, cellu ce interprinde cu audacia.
* AUDENTIA, s. f., audeutia, cute-

diantia, libertate de a cutedia.

*AUDIENTE, part. pres., audiens, cell u

ce ande, cellu ce asculta.

AUDIENTIA, s. f.,. audientia, proprie audire, actu de audire, modu de andire, attentione, ascultare; se dice despre

domnitori : a dd audientia, a primi in

audientia, auclientia publica, andientia

www.dacoromanica.ro

AUD.

AUG.

103

privata, auclientia secreta; a cere auDesbatere

(Nadia, a av auclientia.

adiulu totoru; mi ai assurditu audiulu.

tt AUGERE, augu, aussi si aussei,

inaintea tribunariului : audientia publica, audientia cu usiele inchise, audientia civil, audientia criminal.
AUDIRE, audu si audiu, audii, auditu,
V., andire, a percepe prin organulu urechieloru, a percepe sunetulu, vocea, vorbele : a awn bene, a midi reu, a audi usioru, a audi gre u; audiu cantarea pas-

aussu si auctu, v., augere; radecin'a verbului compusu adaugere.

*AUGMENTARE,-ediu, v., augmentare, a marl, a multi, a cresce (in sensu
activu).
AUGMENTARIU,-ia, adj., au gmentarius, cellu ce maresce, multesce,
cresce (in sensu activu).
AUGMENTATIONE, s. f., augmen-

seriloric, audiu vorbele v6stre celle appesate, am auditu multe vorbe relle, audiu
vocea con,scientiei; audiu co nu ve por-

tati bene ; ce ai mai auditu? Ce se aude

despre certile diplomatice intre France a
si Germani'a? Beu se aude despre voi.
Auditi ce dice lumea desprevoi? Asculta

si audi ce ti spunu eu! Se audimu de

bene!

AUDIRE, s. verbale, auditio, in t. s.

verbului.

AUDITIONE, s. f., auditio, perceptionea audiului; ascultareaunei lectioni,

ascultarea unui processu.
AUDITORIU,-t6ria, adj., auditorius,
cellu ce aude.
AUDITORIU, s. m., auditor, 1. disciplu care asculta la lectionile professoriului ; 2. judecatoriu care asculta processulu, cercetedia pre inculpati, asculta
pre marturi, pre accusatori si pre apperatori ; 3. in specie auditoriu militariu,
care cercetdia process ele militarie.
AUDITORIU,
auditorium, 1. auditorii, colectivitatea auditoriloru : professoriultz de filosofia a avutuastadi unu
numerosu auditoriu ; 2. loca sau salla in
care se aduna auditorii, auditori ele acaderniei nu sunt bene construite; 3. salla
de audientia, tribunariu, la tractarea acestei pause auditoriulu ere& plinu de
adrocati.
ATJDITUra, part., auditus, perceputu
prin audiu.
AUDITU, p1.-e, auditus, effectulu audirei, sciu acsta-a
auditu, d'in audite se vorbesce. Se pune si in loca de

tandi actio, marire, multire, crescere,

adaugere prin additarea unui lucru la
anal"' de acellu-asi genu : augnzentatione

de salarie, augmentatione de venituri,

augmentation de avere.
A.TJGMENTATORIU,46ria, adj. s.,
augmentator, cellu ce augmentdia, maresce, multesce, cresce, adauge.
*AU GMENTU, p1.-e, augmentum, ma-

rire, in intellessulu de lucrare, precumu

si intellessulu de productu allu lucrarii.
In gramm. limbei grece: augmentu syllabicu, augmentu temporale.
AUGURALE, adj., auguralis, relativu la augure.
AUGURARE, v., augurare si augurari, a consult semnele divine prin sboratulu, cantatulu si maucatulu passeriloru ; de ad : a predice d'in semne, a rogd
divinitatea pentru ceva, a optd. In acestu sensu d'in urma a trecutuprin gur'a

poporului antiu in : aunare, apoi

urare : a si urd multi anni, augurare
sibi anuos longos. V. Fi.
AUGURARIU, s. m., augurale, 10culu unde consultan semnele divine ; vergella augurale ; omu care afostu augure,

auguralis vir.
AUGURATIONE, s. f., auguratio,
lucrarea prin care se augura, scienti'a
auguriloru, divinatione.
AUGURATORIU,46ria, adj.

guraus, cellu ce augura, consulta semnele divine, predice.

*AUGURA.TRICE, s. f., auguratrix,
cea ce augura, consulta semu ele divine,

audire si in Ion de audiu.

predice.

AUDIU, pl. -un, auditus, sensulu

audirei; audiuiu se face prin organutu

AUGURATU,-a, part., auguratus,

pentru care s'au consultatu auguriele.
AUGURE, S. f., augur, omu care
conselta semnele divine prin sboratulu,

urechieloru, precumu vediulu se face prin

organulu ochiloru; ellu disse aceste-a

www.dacoromanica.ro

104

AUR.

AUR.

cantatulu si mancatulu passeriloru, si

predice d'in atari semne, predfctoriu,

AURECHIA, s. f., auris, aurcula,

vedi urechia cu t6te derivatele selle.
AUREOLA, s. f., aureola (sol corona), conuna de auru, cerca luminosu

profetu, divinatoriu.
AUGURIALE, adj., augurialis, relativu la augurie.
*ATJGURIU, p1.-ie, augurium, scienti'a auguriloru, presagiu, previsione, divinatione, semnu, indiciu : de bunu auguriu, de reu auguriu.
AUGUSTA, s. f., augusta, venera-

bile, sancta; titlulu imperatriciloru romane, allu mamei, filieloru si suroriloru

imperatoriului.
AUGUSTALE, adj. s., augustalis,
relativu la Augustu imperatoriu, sau la
imperatoriu in genere: sacerdoti augujocuri augustali (augustalia), prefectu augustale, prefectulu Aegyptului.
*AUGUSTIT,-a, adj., augustus, venerabile , sanctu, maiestosu, imperiale.
Subst. 1. titlulu imperatoriloru romani;
2. epitetu, apoi nume propriu allu impe-

ratoriului Octavianu; 3. numele lunei

in giurulu capului sanctiloru, nimbu ;

splendre, gloria.
AURICHALCU, s. m., auriehaleum,
(c6pov xcalss); vedi oricalcu.
AURIFERU,-a, adj., aurifer, care da

sau produce auru; riu auriferu, munte

auriferu, pamentu auriferu.
ATJRIFICE, s. m., aurifex, lucratoriu in auru.
AURIFICINA, s. f., aurifleina, officin'a lucratoriului in auru.
AURIFICITJ, pl. - ie, auriileium,
lucrare in aun.
*AURIGA, sau aurigu, s. m., auriga,
cellu ce mna callii la carru, cellu ce
conduce carrulu, menatoriu de calli, contluctoriu de carril, guvernatoriu.
AURIGARE, v., aurigare, a mena
callii prinsi la carru, a conduce carrulu,

sestile, datu acestei-a in on6rea lui Augustu care report victori'a la promontoriulu Actiu in acea luna.
* AULA, s. f., aula, (a6X-), curte, mai
allessu curtea domnsca, curtea regale,
curtea imperiale.
ATJLICU,-a, adj., aulicus, relativu
la curte, mai allessu la curtea domnsca;
functioni aulice, officie aulice.

a guvernA.

*AURA, s. f., aura, (apa), vntu lenu,

sufflare lena, aeru, vntu ; aurapopulare,
vntulu favorii populare, popularitate.
AURARE,-ediu, v., aurare, a inaurd,

mnatu, condussu, guvernatu.

AURIGATU, p1.-e, aurigatio, occupationea aurigariului.
AURIGU, s. m., auriga, menatoriu
de calli, conductariu de carru, guvernatoriu. Vedi auriga.
* AITRILEGU, s. m., gurilegulus, care
college auru d'in aren'a riuriloru.
AURIPIGMENTIT, s. m., auripigmentum; vedi oripigmentu.

a induce cu auru, a adornk cu auru, a

color& Cu auru.

AURARESSA, s. f., auraria, mulierea

aura riului.

AURARIA, s. f., auraria, minera de

auru.
ALTRARIU, s. m., aurarius, lucrato-

riu de obiecte de auru , fauru de auru;

cellu ce sc6te auru d'in minere, cellu Ce
college auru d'in riuri.

AURATORM, s. m., aurator, cellu

ce aurdia, cellu ce colordia in auru.
AITRATU,-a, auratus, indussu cu aur u ,

coloratu in auru.
AURATURA, s. f., auratura, indusaura Cu auru, coloratura in auru.

AURIGARIU, s. m., aurigarius,

cellu ce mna carrulu in circu.
AURIGATIONE, s. f., aurigatio,
in t. s., verbului.
AURIGATORM, s. m., aurigator,

cellu ce mna callii, cellu ce conduce

carrulu, aurigariu, guvernatoriu.
AURIGATU,-a, part., aurigatus,

ATJRIRE,-eseu, v., aurare; vedi aurare.

AURITU,-a, part., auratus, indussu

cu auru, coloratu in auru.
AURITURA, s. f., auratura, colora-

tira in auru.
AURORA, s. f., aurora, versatulu
de diva, diorile, lumin'a s6relui inainte
de resaritulu lui; resaritulu, terrile de la
resaritu. Auror'a boreale, lumina electrica care se arrta nne ori la mdia-npte.

www.dacoromanica.ro

AUS.

AUS.

Aurora nume propriu, auror'a personificata sub figura de vergine.

AUROSU,-a, adj., anrosus, plinu de
auru, assemine aurului, de col6rea aurului.
AtTRU, s. m., aurum, metallu nobile,
solidu, frte malleabile, de col6re gal-

bina, de unde si monetele de auru s'au

numitu galbini ; aurulu este de 19 k ori
mai greu de cata ap'a sub acellu-asi volume, prin urmare cellu mai greu d'intre
t6te metallele (afora de platina care e de

20 g mai grea de catu ap'a, si de 2 ori

mai grea de catu argentulu, a carui greutate specifica e numai de 10 I.) Aurulu
se afta in Otra, in pamntu si in apa, in
stare nativa. In Daci'a superiore se afla
multu auru d'in tempurile celle mai antice. In tempurile moderna s'a descope-

ritu f6rte multu auru in Americ'a si in

Australia. Acumu aun& in commerciu
e de 15 ori mai scumpu de catu argentulu, fine cu immultirea actuale p6te se
scada la acellu-asi pretiu. De auru se facu
monete si diverse obiecte : corone de

auru, vase de auru, statue de auru, etc.

Se dice figuratu etatea de auru, tempulu
fictionatu de poeti in care 6menii sub
domni'a lui Saturnu, aru fi fostu cei mai
fericiti. Etatea de auru a litteratureilatine se numesce periodulu de la dictatur'a
lui Sulla pno la m6rtea lui Augustu, in

care litteratur'a latina prin cellimaimari

genii a adjunsu la cellu mai malta gradu
de desvoltare, si a produssu opere neperit6rie.
AUSARE, v., audere; vedi cutediare.
AUSCULTARE, v., auscultare; vedi
ascultare.
AUSCULTATIONE, s. f., ausculta-

tio, lucrare prin care se asculta. In medicina : applicarea urechiei la peptuln

morbosului spre a descoper loculu morbului, mai allesu caudu c6rdea sau plumaulle se eredu a fi attacate. Auscultationea se face sauimmediatuoz urechi' a,

105

* AUSPICARE, v., ~picar', a observa passerile spre a present volienti'a

divina; a face auspicie spre a incepe ceva,

a incepe, a intra in functione, a lua possessione.

AUSPICE, s. m., auspex, cellu ce

observa passerile spre a predice, cellu
ce predice, cellu ce face auspicie, cellu
ce incepe ceva cu adjutozialu lui domnedieu.
AUSPICIU, pl.-ie, auspicium, o bservarea passeriloru cu scopu de a present
volienti'a divina, si de a predice, predictione, divinatione, inceputu ca volienti'a

lui domnedieu, inceputu in genere : sub

auspiciele lui domnedieu, sub auspiciele
imperatoriului, sub auspicieleprincipelui,
sub conducerea imperatoriului sau a principelui pentru care s'a declaratu fav6rea

divina; dro se puna si in locu de protectione.

AUSSILIARIU,-a, adj., auxiliaris

si auxiliaras, adjutatoriu; verbu aussiliariu in gramm. prin care se adjuta conjugationea verbeloru. In limb'a romana
avemu trei verbe aussiliarie : avere, fire
si volire, cu allu caroru adjutoriu se conjuga verbele in tempurile compuse : am
lucratu, nu su applecatu a veni cu voi,
voliu veni dupo cevoliu fi finitulucrarea.

Subst. adjutoriu sau adjutatoriu : noi

9nergeamu cu corpulu armatei inainte,
aussiliarii veniau in urma.
ATISSILIU, p1.-ie, auxillum, adjutoriu.
AUSTERITATE, s. f., austeritas,
severitate, rig6re, duritate.
* AIISTERII,-a, adj., austeras, (c6crcuk), severu, rigidu, rigurosa, duna,
crudu; regula austera, vietia austera, religione austera,penitentia austera, ajunu
auster u, portare austera, doctrina austera,

disciplina austera, caracteriu austeru.

Pictura austera, sculptura austera, architectura austera.
AUSTRALE, adj., australis, de la

sau cu adjutoriulu unui instrumentu a-

austru, de la mdia-di, meridionale ; par-

custicu, numitu stethoscopiu.

*AUSPICALE, adj., auspicalis, relativula auspiciu, provenitoriu de la auspiciu;

tea australe, terrile australi, oceanulu

prin care se incepe : ptra auspicale,

pasa in fundamentulu unui edilicia.

australe. Subst. australe, pl. australi, locuitori ai terriloru australi, locuitori ai

Australiei.
AUSTRINU,-a, adj., mustrinus, de-

www.dacoromanica.ro

ATJT.

spre mdia-di; pescele austrinu, constellationea pescelui despre mdia-di, verticele austrinu, polulu australe sau antar-

peratoriu, care face legi si le essecuta

cticu.

domna absoluta, imperiu absolutu, gu-

ft

singuru fra concursulu poporului.

AUTOCRATIA, s. f., (dycoxpeastoc),

1TJSU, s. m., ausum, cutediare cu- vernu absolutu. Oppusu syncrata, in care
tediantia. Radecin'a verbului ausare, au- principele guverna cu concursulu popodere.
rului, sau cellu pucinu poporulu iea parte
*AUTHENTE, sau autente, s. m., (au- la facerea legiloru, si principele da rathenta, atieivt-0, domnu, principe, pro- tioni poporului despre essecutarea lora.
prietariu, autoriu.
* AUTOCRATICU,-a, adj., (ccinoxpa*AU THENTIA, sau autentia, s. f., au- Topcx6), relativu la autocrate sau la authentia, (ccOsnicc), domnfa, independen- tocratfa.
tia, proprietate, autoritate.
AUTOCRATORLA., s f., (ctinoxpocAUTENTICARE, sau autenticare, Topia), potestate assoluta, imperiu abV., fidem facere, a declark unu actu de soluta.
aulenticu a legalisi.
* AITTOCRATORICU,-a, adj., (wireAUTHENTICITATE, sau autenti- xpctropLx6q), vedi autocraticu.
citate, s. f., fides, auctoritas, calitate de
* AUTODIDACTU,-a, adj., (autodiautenticu; nu reconn6scemu autenticita- dactus, cdno8E8comq), care a invetiatu de
tea acestui scriptu.
la seno, s'a formatu, s'a cultivatu prin
*AUTHENTICU, s au autenticu-a, adj.,

authenticus, (cd4evtr.x60, genuinu, investitu cu autoritatea Ipublica, reconnoscutu de propriu autoriului allu carui nume 'Arta, acte, scripte autentice. Subst.
autenticele lui Justinianu, legi reconnoscute co sunt de la Justinianu.
AUTOBIOGRAPMA, sau autobiografia, s. f., (cdycoptoypcupia mod.), des-

criere a vietiei proprie , istori'a vietiei

selle, scrissa de insusi autoriulu.
AUTOBIOGRA.PHU, sau autobiografu, s. m. (ccircoptypocc,00g mod.), scripto-

riu allu vietiei selle proprie, autoriu allu

istoriei selle.
* AUTOCEPHALIA, sau autocefatia,
s. f., (cdnoxesocaa), independentia, stare
independente.
* AUTO CEPHALU, sau autocefalu,-a,
adj., (dysoxecpecX71), independente, care

nu reconn6sce unu capu mai mare rreste sene, este insusi capu. Episcopu autocefalu, care nu e suppusu autoritatii
patriarchului ; basrica autocefala care
nu e suppusa altei basrice; basric'a romina e autocefala.
AUTOCHTHONE, pl. autochthoni,
autochthones, (a6T6x8.ove0, 6meni cari

locuescu pre pamentulu unde sunt nascuti si nu sunt veniti d'in terri straine.
* AUTOCRATE, sau autocratu, s. m.,

(ainoxpanj;), domnitoriu absolutu, im-

sene.
*AUTOGRAPHIA, s au auto gr afia(a6-

topapEct mod.), scriss6re cu man'a propria.

* AUTOGRAPHU, adj. s., autographus , (dyroypdapoq), scrissu Cu man'a
propria ; test amentu autografu, scrissu cu
man'a testatoriului.
* AUTOMATARIU,-ia, adj. s., automatarius, de automatu; figure automatarie, mechanicu automatariu, care face
automate.
AUTOMATU, p1.-e, automaton (cd)Tp.cmov), machina care are in sene principiele miscarii selle.
*AUTOMATII,-a, adj., automatus (a6-

,r6p.ca6g), care se misca de sene, spontaneu.

ATJTOMNA, s. f., autumns; vedi
t6mna.
AUTOMNALE, adj., autumnalis, de

t6mna; ecinoptiulu automnale, ecinoptiulu de t6mna.

AUTOMNATICU,-a, adj., autumualis; vedi tom,naticu.
*AUTONOMIA, s. f. (autonomia, aiitovoliEcc), domnia de seno, independen-

tia, mai allessu independentia politica,

dreptulu de a si face legi si de a se guverna fra ingerentia straina ; autonoma
rationii practice, autonoma nationei romane, surnu detori a ne apperd autono-

www.dacoromanica.ro

AVA.

107

mi'a d'in tete poterile Si Cu tte mediele.

* AUTONOMU,-a, adj. s., (autonomus, akvolloq), sui !axis, independente,

cu mare autoritate ; ellu a perdutu t6ta

autoritatea; acestu omu face autoritate;
in scientie nu admittemu autoritate, toti

care traiesce dnpo legile selle proprie,

avemu dreptulu de a cercet addeverulu.

Autoritate politica, autoritate ecclesiastica.
*AUTOR Ill, s.m., auctor, or ditoriu,fundatoriu, productoriu, inventatoriu, com-

care lucrdia dupo volienti'a sea propria,

care e domnulu seu propriu, care nu recon6sce domna straina, mai allessu in respectuIu politicu; statu autonomu, terra
autonoma, multi c fientia morale e auknows, rationea practica e autonoma.
* AUTOPATHIA, s. f., (autopathia, aiitonOscot), patirea propria; egoismu care
face pro omu nesentitoriu la fericirea sau
nefericirea altuia.
* AUTOPSIA, s. f., (autopsia, mireVa), vederea cu ochii proprii; in medicina: I. essaminarea morbului prin vederea immediata, 2, dissecarea cadaverelui spre a descoper causele cari au addussu m6rtea omului.
* AUTORE, s. m., auctor; vedi autoriu.
* AUTORISARE, v., auctoritatem dare,
a da autoritate, a da dreptu, a d, facultate, a da potere, a di permissione : autorisamu pre delegatii nostri a tract cu
vecinii despre fissarea mar giniloru ; prin
faptele nestre autorisamu pre altii a face

assemble; u te am autorisatu a tract

in numele met cine te a autorisatu a
dice si a face aceste-a?
* ATORISATIONE, s. f., auetoritas,
permissio, lucrare prin care se autorisa,
permissione; cu autorisationea doninului,
anzu capetatu autorisationea guvernului
de a deschide una sala publica; fra autorisationea mea n'ai dreptulu de a vorbi
in numele meu ; autorisationea nzinistrului nu se intende asid de parte.
* AUTORISATU,-a, part. permissus,
coneessus, care are autorisatione, carui-a

s'a datu facultatea ; nu esci autorisatu

a vorbi in numele meu; amu venitu autorisati de concetatianii nostri a tract
cu voi; totu omulu e de la natura autorisatu a se conserv, a se nutr si a se
apperd in contr' a totoru attacuriloru.
*AUTORITATE, s.f., auctoritas, dreptulu sau poterea de a commanda, potestate, demnitate, imperiu; creditu, consideratione ; autoritate publica, autoritate parentsca, autoritate superiore, autoritateprivata, autorit ate absoluta; omu

positoriu, scriptoriu : autoriulu totoru

lucruriloru e domnedieu, autoriulu legii
morale siphysice, autoriulu fapteloru acestoru-a, autoriulutotoru relleloru e diavoluiu, autoriulu revolutionii, autoriulu
bellului civile, autorii serbatorii d'inlun' a
lui Maki; connoscu pre autorii acestoru
opere; Omeru e autoriulu Iliadei,
giliu allu Aeneidei. Toti autorii se unescu intr'acesta-a. Autorii istoriei auguste sunt de pucina val6re. Autorii classici nu sunt multi la numeru. Scriptele

celloru mai multi autori d'in anticitate

au peritu. Pucini d'intre autoriimoderni
se potu campar Cu autorii antici. Noi
amu facutu mari progresse in scientiele
essacte, der n'avema autori cari se p6ta
st allature cu anticii in artile formse.

Ellu s'a facutu autoriu, siprestepucinu

se va face aetoriu.
AUTOTELE, adj., (autoteles, ato-

care e scopu in sane; omulu e

una fientia autotele.
AITTOTELIA, s. f., (autotelia, drro-

Tam), starea de a fi scopu in seno (de

a fi au- totele).

AUTU1VIARE, v., autumare, a cugeta, a judeca, a dice.

AUXILIARIU,-ia, auxiliarls; vedi
ausiliariu
AUXILIII, p1.-e, auxilium; vedi aussiliu.
*AVARITIA, s. f., am6re immoderata
de avere, nu atatu epre a se buccura de
dens'a, ctu spre a possed, mana de a
stringe si de a nu spende banii, parsimonia essagerata; avaritia &bet, bassa, sordida, cruda, barbara, rosinesa. Avariti' a
este mam'a multoru vitie. Crestinii numera avariti'a intre celle sipte peccate
de m6rte.
* AVARITIOSII,-a, adj., avaritim de-

ditus, plinu de avaritia, frte avara; ella

unu omu divitiosu, (Zero avaritiosu.

www.dacoromanica.ro

108

AVE.

AVI.

AVARU,-a, adj., avarns, amatoriu

de avere, care stringe multu si spende
pucinu; avarulu e totu de a una seracu,
avarulu prefere banii totoru bunuriloru
d'in lume, avarulu se tormentedia pre
sene, avarulu e sordidu.
AVELLANA, s. f., avellana; vecli
alluna.
AVENA, s. f., riven% una specia de
cereale care la noi servesce numai pentru
nutretiulu calliloru. In pronunti'a vugare
a la inceputu fiendu scurta, a trecutu an-

ar, amu, ati, aru, p. e. asiu maned, ai

vede, ar pote, amu allege, ati bee, aru
fugi. Intregu se pune Cu conjunctivulu
pentru formarea futurului sau pentru espremerea detorfei, p. e.: am se vorbescu cu

ministrulu, ai se mi respundi toti banii,

are se vinala patru re, avemu se ve chia-

mamu la nunta, aveti se respundeti inaintea lui domnedieu, au se ne cra mai

multu de ceitu ni au datu. Reciprocu a
se av, p. e. : me am bane cu toti emenii,
nu ne avemu bene cu nouii vostri vecini,
elli se au rem De altramente usulu verbului acestui-a e f6rte intensu, si cu to-

Wu in tt, apoi in o curatu, consun'a n a

trecutu in s, f6ra analogia, si vorb'a intrga se aude ovsu.
tulu analogu limbeloru romanice moavenariu, avena- derne. Auemu parenti, avetifilii, au case,
rills, de avena. Subst. care vinde avena, are multi amici, avemu cdtu ni e necesavenaria una specia de cicada care se sariu, n'am ce face cu ellu, n'am de ce
arrta ctra finitulu verei.
se me appucu; tu aveai maimultude cdtu
AVENTURA, s. f., fortuna, casus, poteai don; ellu a avutu trei filii si dew
eventus, eventum, intemplare rara, nea- filie; n' am se pldngu de voi; n'am avutu
steptata, mirifica; aventurele lui Ulysse, occasione de a ve servf; spune i se n'aiba
aventurele lui Telemachu, aventurele lui neci una frica co va perde ce a castigatu.
Don Quixote; in callatoriele melle am Avemu multe de spusu; avemu de scrissu,
avutu multe aventure; cede aventure n'a de invetiatu ; aveti de lucru.
incercatu si omulu acestu-a!
AVERE, s. verbale, habitio, res, opes,
* AVENTITRARIU, s. m., erro, er- capia, bona,-orum, fortunta3,-arum, farations homo, omu fOra capetaniu, tara cultates, divitim, possession, totu ce
stare, care ambla dupo secature ; ellu e are cineva, fortuna, substantia, abunmare aventurariu, nu miplace conversa- dantia; are multa avere, a perdutu teta
rea cu acestu aventurariu.
averea, averile lumei acestei-a sunt deAVENTITROSU,-a, adj. , audax
sertationi, ce va face ellu cu atdta avere?
projectus ad audendum, temerarlus, spi- Averile nestre stint suppuse casuriloru
ritu plinu de audacia, temerariu, plinu Artunei; nu e avere in lume cu care s'ar
de fantasia, fantasticu, carui-a placu a- pot comperd viti'a unui omu.
venturele, plinu de aventure.
AVERSARE,-ediu, v., aversari, a
AVENTARE, v., projicere, prmcipi- un, a se desgusta : amdmu calla placute
tare, a arrunca in vntu, a da vatu; si aversdmu calla unte.
recipr. a se aventd, provolare, prosiiire,
AVERSIONE, s. f., aversio, desguse pra3cipitare, impetam facere, a se stu, ura, neplacere; ellu are mare averarrunca in vntu, a lua sboru, a sbora.
sione pentr advocati.
AVENTU, s. m., bnpetus imr tu,
AVERSU,-a, adj., aversus, intorsu
sboru.
cu dosulu ; laturea aversa,
aversa,
AVERE, am, ai, (ave) are, avemu, a- port'a aversa.
veti, (avu) au, aveam, avui, avutu ; conj.
* AVIDITATE, s. f., aviditas, cupise (abiu) aibu, se (abii) aibi, se (abia) ditate viva, passione de a as, appetitu
aiba, habere; c aussiliariu cu supinulu de a manca si bee, mana de a castiga,
pentru fprraarea tempului trecutu : am, fig. aviditate de gloria, avidit ate de domai, a, amu, ati, au, p. e. : am aratu, ai lu- nia.
cratu, a vedutu, amu perdutu, ati scrissu,
* AVIDU,-a, adj., avidus, care doreau poritu; ca aussiliariu cu infinitivulu seo tare, care e passionatu pentru aware,
pentru formarea optativului : asiu, ai, care manca, bee cu mare cupiditate; fig.

www.dacoromanica.ro

AXE.

AZO.

avidu de gloria, avidu de domnia, avidu

de a audi ceva nou, avidu de connoscentie.

AVILIRE,-escu, v., (fr. avilir), a

face vile, a despretia, a degradk a des-

109

unui globu sau allu unei sphere. Axea

lumei, lini'a imaginaria care trece prin
centrulu pamntului si in giurulu carei-a
se musca pamentulu, si ni se pare co se

misca cerulu. Axea unui cercu, a unei

onord; refl. a se avili

parabole, hyperbole. ,Fia-care
* AVILITU,-a, part. (fr. avili), despre- corpu are trei axi cari se intereseca
tiatu , degradatu, desonoratu, -a.biectu, perpendiculariu in centrulului. In mecanica lini'a in giurulu carel-a se prelapedatu.
AVISARE ,-ediu, v., prtemonere, suppune co se misca unu corpu sau mai
providere, considerare, consulere, a dd, multe corpuri cari stau in legatura unele
avisu, a inscientid ; a proved6, a consi- cu altele. Vedi asse.
derd, a cugetd, a reflecte, a lud mesure.
AXIOMA. sau assioma, p1.-mate,
AVISU, p1.-un, (ital. avviso, ispan. axioma, (aceEcoptc), demnitate, titlu, proaviso, fr. avis), parere, consiliu, adver- positione evidente.
timentu, inscientiare. Formatu d'in lat.
AXIOMATICU sau assiomaticura,
visum, si introdussu in limb'a n6stra prin adj., axiomaticus, (gtom.certx6q), cu axiocelle alte limbo romanice.
ma, in demnitate, cu titlu, decoratu, o* AVITICITATE, s. f., ereditate de la noratu ; relativu la axioma.
strabuni; dreptulu de aviticit ate, de a re*AZIMUTALE, adj., in astronoma,
care representa sau mesura azimuturile :
scumperd fundurile avitice.
AVITICU,-a, adj., (aviticus), de la instrumentu azimutale, compassu azistrabuni; funduri avitice, ereditate de la mutate, cercu azimutale, orologiu azimutate, orologiu solariu cu indicele perstrabuni.
AVITUra, adj., avitus, de la stra- pendiculariu pre planulu orizontale.
buni, ereditariu.
AZIMUTU,
(de origine araAVU, s. ni., avus, radecin'a vorbe- bica), in astronoma, azimutulu unui
lora avitu, aviticu, aviticitate, avunu, a- astru, arculu orizontale coprinsu intre
vunclu sau unchiu.
punctulu meridionale, numeratu pro oA.VUNCLU, sau unchiu, s. in., vedi rizonte, si intro punctulu unde orizonunchiu.
tale se talla prin cerculu verticale, care

AVUNU, sau abunu, sau bunura,

s., avus, avia. Vorb'a acsta-a a remasu
numai scurtata : bunu,buna, si compusa :
strabunu, strabuni, strabuna, strabune,
ar deb inse restabilita Cu atatu mai vertosu, cu catu bunu si buna ducu la ambiguitate, confundendu-se prea-usioru cu
adiectivele de acea-asi forma.
AVUTIA, s. f., habentia, opes, divi-

trece prin centrulu astrului. Azimutu

the, starea de omu avutu, summ'a lu-

organice.
* AZOTATU, pl.-e, in chymica : nume
genericu allu combinationiloru de acidu
azoticu cu basi salificabili, si care se dice

cruriloru ce are cineva, abundantia, copiositate.

AVUTU,-a, part. (habitus), dives, opulentus, locuples, care are catu i e necessariu, copiosu, abundante; omu avutu,

casa avuta, parenti avuti.

AVUTU, p1.-un, opes, divitia3, avere,
substantia, fortuna.
* AXE sau asse, s. f., axis, (aco), fusub..' in giurulu carui-4 se int6rce r6t'a;
in geom. lini'a care trece prin centrulu

orientate, azimutu occidentale. Azimuturi sau cercuri verticali, cercuri mari

cari s talia la zenithu si la nadiru, si
cari formdia cu orizontele angluri drepte

pre bite punctele acestui cercu.

*AZOOTICU,-a, adj., (de la 3c si Cdiov),

f6ra animali, epithetu care se da terraneloru cari nu coprindu reste de corpuri

si n itr at u

* AZOTICII,-a, adj., in chymica : care

coprinde in seno azotu in escessu; elementu azoticu, adeco aerulu, fiendu co

azotulu domnesce intr'ensulu.
AZOTIDE, pl., nume datu unei famine de mineoli allu carom typa e azotulu.

www.dacoromanica.ro

110

AZT.

AZO.

* AZOTIFERU,-a, adj., care coprinde

in sene azotu.
* AZOTIODICIT,-a, adj., care e compusu de acidu azoticu si de acidu iodicu.
* AZOTISARE, v., a impremna de azotu, a saturi cu azotu; recipr. a se azotis, a se impremna, a se satura cu azotu.
AZOTISATIONE, s. f., lucrare prin

care se azotisa, resultatulu acestei lu-

AZOTURA, s. f., in chymica : combinatione.de azotu ca corpurile combu-

stibili simple ; azotura dupla, azotura

metallica, azotura de sodiu, de potassiu.
AZURIRE, v., a colora cu azuru.

AZURATU,-a, part., coloratu cu

azuru.
* AZURICU, s. m., specia de vitriolu
rosiu.

crkri.
* AZOTITU, s. m., in chymica : nume
genericu allu sariloru formate d'in una
base si d'in acidu azoticu.
AZOTOIDE, pl., nume datu unei fa-

pucinu azuru, albastru,AZITRINU,-a'

vnetu pallid''.
AZURITU, s. m., in mineralogia :
carbonatu vnetu de cupru.

milie de corpuri cari coprindu azotu,

compositione de mercuriu, de sulfure si

de sare ammoniaca,
numita asia d'in
caus'a fumului vnetu care se desv6lta
in cursulu operationei chymice.

phosphoru, arsenicu.
AZOTOXYDU, s, m., genu de minerali cari coprindu combinationi de azotu cu oxygeniu.
AZOTIT, s. m. (de la a si Cm-4, fra

vitia, pentru co nu pote intertin respirationea), in chymica : corpu simplu,

gasosu, incoloru, transparente, elasticu,
care intra in combinationea aerului

atmosphericu 79 phrti d'in 100; azotulu

stinge dorpurile in combustione, asphyxidia animalile, nu e solubile in apa,
nu rosiesce colorile vinete vegetali, si
contribue a forma acidulu nitricu, ammoniaculu, si mai t6te substautiele ani-

mali si vegetali. Mai raru in regnulu

minerale, azotulu se afla cu t6te aceste-a
combinatu cu oxygeniulu in stare de a-

cidu azoticu unitu cu basi. In chymica

se numesce si nitrogeniu si aerogeniu.

* AZURIU, s. m., (azurium), in pharm.

* AZURU, s. m., (ital. azzurro , fr.

azur, isp. azul, cu probabilitate d'in
limb'a persica lazur, de unde au formatu

europeanii lapis lazuli), minerale d'in

care se face una col6re vheta f6rte form6sa si de mare pretiu; minera in care
se afla azuru; azuruultramarinu. Azuru
facticiu sau azuru de cobaltu. Azuru de
cupru, carbonatu de cupru nativu. Col6re
vneta, clara cd, col6rea azurului. Azu-

rulu cerului.
*AZYMA, s. f., panis azynms, (golio),

Vane netrecuta prin fermentatione. La

judani : septeman'a azymeloru, in care
judanii nu manea Vane fermentata.
AZYMU,-a, adj., az) mus (gov.oc),
nefermentatu.

www.dacoromanica.ro

B.
B, a dou'a littera in alfabetulu ro-

si asik de regula in tote imperfectele ver-

manu , si antani'a d'in consonanti, si cea

beloru : araam=arabam, taceam=taeebam, duceam=ducebam, audieam=

mai usiora d'in labiali , ck un'a ce se

pronuntia numai prin una delicata allaturare a celloru dalle budie. Attu ea
semnu, catu si ci sunetu, candu se dice
absolutu, este de genu masculinu : unu
b micu, cloi b reu formati; ro candu se
dice insocitu de verunulu d'in cuventele :

sonu, littera, senznu, etc., atunci se observa genulu acestoru substantive : lit-

ter'a b este numerata intre labiali.

Sonulu b se pastredia, de regula, in limb'a romansca, si nu se stramuta in altele, decatu intr'unu singuru casu, adeco
candu dupo densulu vine immediatu vo-

calea i; dro si acsta stramutare se

practica numai intre una parte de Romani, caripronuntia albi, corbi, cerbi, etc.,
ck cumu aru fi scrisse : alghi, corghi, cer-

ghi, si chiaru : algi, corgi, cergi, etc.,

stramutare analoga cu cea ce facu si
Italianii in unele casuri : deggio=(debio d'in debeo), dro care la noi nu s'a
adoptatu in scriptura. Considerandu inse

lucrulu cu respectu cotra limb'a latina,

afihmu, co sonulu b suffere, in limb'a no-

stra, mai multe transformationi, si a

nume : 1. intre doue vocali sau inainte

de l sau r, a trecutu in y sau u : avere

=habere, fauru=faber, sula=sabala,

fieura sau fievra=febris (si mai transformatu in fiuru sau fioru,infiorare,etc.),
staulu=stabuiam, ciuru ift locu de criuru

=cribrum, etc. Aasta lege inse nu este

asik de rigorosu urmata, incatu se nu
sufferia orecari esceptioni : tabla=tabula, aiba in locu de abia=habeat, roibu
in locu de robiu=roblus, etc. De alta
parte molliarea lui b in v, apoi in u, a

audiebam, spargeam=spargebam, etc.

De ad vine, co unele forme au cautatu
se despara d'in limba, cumu cea in bile,
de essemplu ; fiendu-co vorbe ck laudabile, mirabile, respectabile, etc., au cautatu, prin caderea lui b, si transformarea

lui l in r (vedi litter'a 1), se se reduca

la infinitivele : laudare, mirare, respectare. 2. D'in contra b se afla in locu
de y allu latiniloru : a. aprope normale,
candu precede I sau r: corbu=corvus,
cerbu=cervus , serbare=servare, albia

=alveus, volbere=volvere, etc. ;b. in

inceputu, dro numai la unele cuvente :
boce=voee, berbece=vervece, etc., pre
candu la celle mai multe se pastredia V:
vulpe=valpes, vertute=virtute, versare
=versare, verme=vermis, etc. Ac-

sta stramutare s'a practicatu si in alte

limbe romanice, de essemplu , in italian'a : serbare, boce, etc.; si chiaru in

limb'a latina se vede, co erk una fluctuatione intre b si y, co-ci multe cuvente se

afla scrisse si in acsta limba , candu

ca b, candu ca V: ververx si berbex=
3. Cu cene alte labiali b se
berbece.
permuta mai raru, si numai in modu
esceptionale, cu p, de essernplu : lampire=lambere , dinepa=cannabis.
C sonu dulce si mono, b nu suffere, in
limb'a romansca, neci inainte neci dupo
sene, alte consonanti vertose si aspre;

cautatu se adduca perirea lui completa :

si de acea-a inainte de t si s sau pere,

precumu in : aseondere=abscondere ,
sau trece in p: scriptura d'in scribere,
sau dco se scrie, totusi mai multu se
ande ck p : abstragere, absurdu, obtinere, etc. D'in acea-asi causa s erina-

scriere=scribere, liertare=(libertare),

intea lui b inco se ande mai molle,

www.dacoromanica.ro

BA.

112

BA.

sborare, sberare, desbi-

miniu. Candu eu sufferu cu arnaru, tu

BA, (latiu. valia=vall, ital. b a sau

franc. ball), partcula, care, dupo dicto-

ba mi oiu perde si eu sanetatea.

nu mi faci, ca alti barbati, si mie vesti-

nariulu de Buda, ar fi si affirmativa si

negativa, care inse, in fapta, este numai
negativa, sau mai bone contradictoria,

mente d moda. Bam'oiu vende pre mene,

ca se ti multiamescu desertationile telle
In particulariu se pune ba
muieresci.
cu certe locutioni contradictorie celloru

aprope ca z
nare, etc.

clorzi in deplina pace. Ba n'oiu dorm;

punendu in loculu celloru predisse altele

contrarie, sau adaugundu la celle de mai

inainte spuse altele mai insemnate sau

corrective : d'in contra, Cu totulu d'in
contra, si mai multu de catu atitu; lino,
quin etiam. L Si ma antaniu in intellessu Cu totulu contradictoriu, oppune
1. disse positive la alte/e negative : Nu
cugetu a ti face neci ?MU reu. Ba totu
de a un'a ai cugetatu si cugeti a mi face
reu. Nu ne potezu intellege anzendoi.
Ba ne vomu intellege forte usionc. Nu e
asid. Ba asid e. 2. disse negative la
altele positive : Yrei se te duci si se me
lassi cu
fripta. Ba neci prin
mente nu mi a trecutu un'a ca acsta-a.
Taci! Ba nu tacu. Asid e. Ba nu e asid.
Da. Ba nu. 3. la intrebdrile urgenti,
respunsulu cu ba se face nu dupo Intellessulu, ci dupo form'a intrebdrii, asid:
a. la intrebdrile negative, cari ceru respunsu affirmativu, se respunde cu ba
positivu : Nu ti am implinitu tote do-

disse mai inainte : a. ba ce : Ti e frica

de mene.Ba ce ! "Team co nu me vrei.
Ba ce! b. ba se me feresca Domediu : Am se me facu milionariu. Ba se
te feresca Domnedieu ! Mi au moritu
mai multi copii. Ba pre mene m'a feritu Domnedieu peno acumu de assemene amaru; cu augmentativele numeniloru predisse in irona : Laptele e
negru. Ba negroiu. Vedu unu callu. Ba
calloiu. Esti fta. Ba fetoitt. II. In int ellessu nu rigor su contradictoriu, ci nu-

mai oppusu mai multu sau mai pucinu :

1.. mai multu oppusu : Ai se jocetnzu.
Ba mai bene se invetiennu. Astadi potemu bee tota diu'a. Ba mai bene se ne
tinemu banii in punga; mai pucinu
oppusu, adaugundu numai la cello pre-

disse, ceva mai insemnatu, si mai allessu cd correctivu : Estu omu nu pr

vede. Ba e orbu cumu se cade. Nu vede.

rentiele? Ba mi ai implenitu. Nu te

Ba neci n'aude. Furii te prda. Ba te

si omoru. Nu ti respunde detori'a. Ba

tractediu ca si pre unu copillu allu meu?

te si bate.

Ba da. Nu ti procuru tote Mee ti su de

lipse? Ba mi procuri.
b. la intrebhrile positive, cari de neapperatu cera res-

punsu negativu, se respunde cu ba negativu : Lipsesce-ti ceva in cas'a mea?

Ba nu mi lipsesce. Maltractedia-te cineva ? Ba nu. Indeninatu-te-am eu se

faci asid ? Ba nu m'ai indemnatu.

De assemenea si in frasi ironice : Tebatu,

te injuru, te maltractediu, si de acea-a

meo de multu m'am scollatu. Ba inco amu si dejunatu. Nu mi

a respunsu interessile. Ba inco mi a
mancatu si caivetele. Catilina traiesce.
Traiesce? Ba inco vine si in senatu.
2. In locutioni particularie : a. ba se
dici, ba se mai dici, prin care cineva ad-

auge la cello spuse, affirmandu co aceste-a su si mai presusu de ce spune

Ce omu ineetiatit! Ba se dici, frate. .Reu
nzai este domnulu I Ba co se dici, dieu.

nu nzai vrei a tin casa cu mene. Ba

b. repetitu, cd se puna celle disse in

neci me bati, neci me injuri, neci me mal-

oppositione si totu de una data, se arrete,

co ce urmedia e mai insemnatu de cdtu
ce precede : ba u9z'a, ba alt' a; ba un' a,ba
doue, ba trei, ba patru, ba diece, ba una
mie, totu ceri si nu mai incetedi.-111. In

tractedi, ci nu mai vreu se traiescu cu

tene.
4. contra,rie la contrarie : Se
stamu cu totii aici. Ba eu me ducu. Mer-

gemu cu totii. Ba tu stai loculni. Noi

ne ducenzu. Ba eu stau aici. Se vede
co inco dortni. Ba de multu su desceptu;
si in irona : Lucrati, cumu vedu, pre

morte, pre vitia. Ba siedentu si dor-

fine al intellessu cuatu negativu, in

locu de nu : unii dicu da, altii ba; inse
mai vertosu in casurile urmatorie : 1. la
intrebdrile duple : a. directe : Facut'ai

www.dacoromanica.ro

BAC.

113

BAC1.

sau ba? Intelless' ai satt ba?

b). nedirecte : spune mi de faci Satz ba, ce ti

la universitate. Yedi discussionea in

dicu eu; de voiu invetici sau ba, e lu-

*BACCALE sau bacale, adj., baccalis,

care porta sau produce bacce.
BACCARM si baccariu, s. ni., balecarinm, vasu de apa, si mai vertosu de
vinu.
B.ACCHABUNDU si baccabundu,
adj., haccliabundus, care se afla, in furie
de bacchante, care face escessu, nebunie
si larma ca una bacchante, care se frementa, se sferma si sbiera ca appucatu
de furiele unei bacchante.
BACCHANALE si baccanale, adj.,
bacchanalia, ce se refere la Bacchu sau
la bacchanalie.
*BACCHANALIE si baccanalie, s. f.

crtau nzeu; nu mi-ai respunsu, dco vini

astadilantenesau ba.-2. Cu subjunetivulu : de ceindu am taiatu

bene nasulu, ba se mai faca ce facea ;
de atunci ba se mai d pre la mene.
Negationea curata se esprenae prin nu,
addeveratulu contraria lui da. Deci la

una intrebare ca : Scii tu serie? se va

respunde cu : da, sau nu, cu sciu sau nu
sciu, dco intrebarea este simpla, adeco

nu prejudeca respunsulu; d'in contra,

dco acea-asi intrebare ar fi numai prefacuta , ar espreme adeco una negatione
sub form'a intrebhrei; atunci se cade a
respunde ba nu, cu tote CQ se pote respunde si simplu cu nu. De assemenea la
intrebarea nu scii serie? se va respunde
cu da si ba da, sau nu, dco intrebarea
este simpla; ro dco este numai prefacuta, atunci se respunde bene cu ba da,

Glossariu, la baccalariu.

pl., bacchanalia, serbat6re in area lui

Bacehu, care se serb6, ca forte mari nebunie, cu escesse de mancare si beutu-

ra, cu desordini de totu genulu, nop-

ba sciu, cu tote co pote sta si da sea-.

guru. D'in aceste-a se vede si mai lu-

tea pre intunerecu; si de ad metaforice :

a trai im bacchanalie, a traf forte desfranatu.
*BACCHANTE, pl. bacchanti, si bac-

minatu intellessulu vorbei ba, chiaru in

cante, s. f., bacclia si bacchis, (franc. bac-

casurile in cari s'ar par, co se con-

chante, ital. baccante), proprie, parti-

funde cu allu negativului nu.

* BACCA si baca, s. f., bacca nume

cipiu presente d'in verbulu bacchare, luatu c substantivu femina care serbedia,
adora si urmedia pre Bacchu;b acchan-

generieu ce se da la tote fructele rake

si rotunde, cumu : oliva, ceresia, slotguru, porumba, agresia, c6cadia, etc.;

de aci, in genere, la verce mica si rotunda, cumu 1, margaritariu, margea

de margaritariu sau de alta nestemata;
2. cacaredia de oue; 8. unulu d'in ochiurile unei catene, cari au forma de globutie ; 4.
cercellu, si alte asannellu' in forma de globusemeni cu nestimata
tie, franc. bague.
* BACCALAUREATU, s. m. (latin.
media baccalaureatus, fraim. baccalaurat), starea, conditionea sau demnitatea
baccalaureului, gradu ce se confere cellui
ce trece unu essame generale de comic,-

scentiele cerute spre a pot urnia ca

successu cursuri de facultati.
*BACCALAUREU, s. in. (lat. m. bacca-

laureus, ital.

3 isp. bachiller,
fr. bachelier), baccellier'
tillu ce so da unui studente
care a trecutu essamele generale de connoscentiele cerute spre a pot fi admissu

tile, impreuna ca Silenu si ca satyrii,

incoronate ca conune de dera, ca una
pelle de capriora pre umerula stangu, si
in mIn'a derepta cu unu part' infasiuratu
iii edera, numitu thyrsu, Cu perulu despletitu, serbau asia numitele bacchanalie ca una turbare impinsa p6no la nebunfa si neitnitire de selle; de ad metaforice: fmina, I. care nu scie ce face

de turbare, 2. care se da f6ra rosine si

mesura la placen i desfrenate,

tt BACCHARE si baccare, v., bile-

chari, a serba serbatorile lui Bacchu

(vedi bacchante); si de ad, in genere:
a
a face desordini, nebunie, escesse ;
se portd si lucra fOra mesura si rosin,
a ambla turbatu, a se agiti c coprensu
de furie.
BACCHICIT si bacchiu, adj., bacchi-

us si bacchius, ce se refere la Bacchu : cantece bacchice, cantece ce celebra

pre Bacchu sau vinulu si placerile me8

www.dacoromanica.ro

114

BAT.

BAT,.

sei ; fur6rebacchica, fur6re inspirata de

pre copillii cari au trecutu preste etatea

Bacchu sau de vinu; poesia bacchica,

poesa scrissa de poetu cd coprensu de
una inspiratione assemene furorei, de
cari erdu coprense bacchantile; petioru
bacchiu sau bacchicu, petioru de versu
poeticu formatu d'in trei syllabe, d'in
cari antani'a scurta, si celle doue urma-

in care se scalda de mame; 2. spre a

torie lunge, cumu ar fi in vorb'a :

*BACCHU, s. m., Bacchus, (136xxoq),

numele propriu allu unui dieu, care trecea de inventoriu allu vitiei de vinu si
alle carui serbatori se celebrd.0 cu celle
mai mari escesse (vedi bacchante) ;

de acf metaforice in loen de : vitia de

vinu, si mai allessu vinu.
*BACCIFERU, adj., baccifer,care
porta sau da bacce : bacciferuiu lauru.
* BADIANU, s. m., genu de plante d'in

distinge pre copilli dupo sexu: este baiatu

sau Pea? Vedi baliatu.

BAIERA, s. f., la Macedoromani si

masc. baieru sau bairu=salba, (isp.

babera=sgarda de caciulla, sibabero=
servetellu ce se spendura la gatulu co-

piiloru, spre a le preservd, vestimentele

de balle ; ital. baviera=sgarda de casca
sau fascia la caciulla, care, la trebuentia, se adduce preste gura, si btivero =
gulleru.de mantellu) (vedi in Glossariu
balle, allu carui singulariu baua, a cau-

tatu se d si in limbia nostra, cd, si in

sororile ei, bdiera si baieru; vedi si baia):

acia mai multa sau mai pucinu grossa,

cordella, fascia, etc., cu care se prinde,

se lega, se inchide ceva, sau de care

famili'a magnoliaceeloru, d'inpolyandria polygynia lui Linneu, care are de

tipu anisulu stellatu (ants.= stellatum).
* BADIU,-a, adj., badins, castaniu,
de colre inchisa care bate in negru.
BAGARE, v., immittere, Imponere,
InjIcere, a pune in intru. Vedi discus-

spendura ceva : camesiele terraniloru nostri au,la gulleru, douebaiere sau chiaua-

sionea in Glossariu.
BAGARE, s. verbale, Immissio, Impo-

tr'a deochiului sau altoru relle, ori cd

sitio, Injectio, in t. s. verbului.

*BAGATELLA, s. f. (ital. bagatella),

lucru micu, netnsemnatu, fOra valre,

secatura, nuga, (nugae).
BAGATORIU,-tria, adj. s., limittens, imponens, injiciens, cellu ce baga,
cellu ce pune in intro.
BAGATU,-a, part., immIssus, impositus, injectus, pusu in intru.
BAGATURA, s. f., immissio, impositio, injectio, effectulu bagdrii.
BAIA, s. f., baise, balnete, therma3,
scalda, scaldat6re , apa de scaldatu,
therme. Vedi balia, si discussionea in

tari ; mantellele si alte vestimente inco

au adesea, la gulleru,baiere inlocu de nasturi ; multe punge inc. au baiere; in
speciale sgarda ce se pune la gitu, mai
allessu, la copii, cd preservativu in conavendu poterea de a vended relle si nepotentie , amuletnin : de candu am pusu
baiere copillului, ba se sa mai deochie;
portati, MUM vediu, baiere de friguri ;
metaforice : baierele
: mi s' a ruptu
baierele
BAIERIT, vedi baiera.

BAIERUTIA, s. f., deminutivu d'in

baiera.
I3AIONETTA, s. f., (ital. bajonetta,

franc. bayounette, vorba formata de la

numele cetatei Bayonne, unde se fabricara antaniele baionette), arma, specia de

pumnariu, care in loca de manuchiu

are una torta, pin Care se imbucca in

Glossariu.
BAIARE,-ediu, v., lavare, recipr. a se
baj, lavan; a scald, recipr. a se scaldd,

capetulu puscei.
* BALANINU,adjbalaninus, de lui-

a face baie. Vedi baliare.

BAIATELLU, s. m., puellus,deminutivu de la baiatu.
BAIATU,-a, part. lotus, scaldatu,
spellatu in baja. Vedi baliatu.

* BALANITE, s. f.. balanites, (pceXavErgs), ptra pretiosa in forma de balanu

sau ghiande; struguru cu bobe in forma de ghiande.
* BALANOIDE, adj., ([3c1ctvost8lig),
ce smena cu ghiandea sau balanulu.
BALANOMORPHU, s. m., genu de

BAIATU,-a, s., puer, puella, prun

prunca ; copillu, copilla. Se dice 1. des-

lanu.

www.dacoromanica.ro

BAL.

BAL.

coleopterie tetramerie, care copriude

sesse specie.

BALIATRICE, s. f., balneatrix,- fmina care scalda, fmina applicata la balie.

BALIATIT,-a, part., lotus, scaldatu,

* BALANOPHAGU, adj., (f3aXavowec-

7oc), mancatoriu de ghiande, vorbindu

mai allessu de animali cari manca mai
multu ghiande.
BALANORRHAGIA, s. f., in medecina scurs6re mucosa prin balanulu
sau ghiandea membrului virile.
BALANTIA, balantiare, etc., vedi bilance, bilan ciare, si in Glossariu balancia, etc.
BALANU, s. m., balanus, ([36)1/4avo0,

proprie, fructulu stegiariului, ghiandea,

si de ad applecatu la mai multe lucruri
de form'a ghiaudei : 1. fructulu feniculai, fenica, turcesce eurnut;
2. capetulu mebrului virile la omu, cane, etc.
3. in istori'a naturale : a). genu de cirropodi; b). genu de conchilie marine.
4' BALBU, adj., balbus, care ineurca
vorb'a, care nu pronuntia bene, balbuitu.
BALBUIRE, vedi balbutire.
BALBUITU, vedi bhlbu.
BALBUTIRE, balbuteseu, v., balbutire, (franc. begayer), a ineurci vorb'a,

a voll incurcatu, a pronuntik reu cd

copiii ce abik invtia a vorbi.
BALENA, s. f., balieua, (fpiXatva),
animale de nespusa marime, care traiesce in mare, si care este unu mammiferu

d'in ordinea cetaceeloru; ossu de balena, d'in care se facu vergelle de pusee,
de umbrelle, de rochie, etc.; vergellele
facute d'in acellu ossu.
*BALENARIA, s. f., nave de pescuitu
balene.
BALENARIU, adj. s., baltenarius,

1. relativu la balena, 2. ei subst. : a).

pescariu de balene;
b). fabricante de
vergelle d'in ossu de balena.
BILIA, s. f bajte, baluete, balueum,
scalda, scaldatre, theme, apa de scaldata; vasulu in care se scalda, Nauman'.
BALIARE,-ediu, v., lavare, -recip. a
sebalid, lavan, a scaldk, recip. a se scald a face baie.
BALIATELLU, s, m.. paellas, deminutivu de la baiatu.
BALIATORIU,-tova, adj. s.. balnea-

tor, balneatorius, scaldatoriu, relativu

la scaldare; sub st. maiestrulu balieloru.

115

spellatu in balia.
BALIATU,-a, s., p uer, paella, primen, prunca; copillu, copilla. Vedi baiatu.
tt BALLARE, v., ballare, (f3aX(Cetv),

a sank, a jock.
* BALLATA, s. f., (ital. ballata, frauc.

bailado), proprie participiu trecutn d'in

bailare, luatu ea, substantivu, si prin urmare reu introdussu sub form'a bailada
dupo franc. ballade : canteen insocitu de
saltare, canteen ce se canta saltandu.
*BALLERIN1J, m., ballerina, f., (ital.
ballerino, ballerina), omu sau fmina,
care si face una professione d'in saltatu.
*BALLETISTU, s. m., balletista, s. f.,
omu sau fmina care face parte d'in unu
balletu.

BALLETU, s. m., (ital. balleto),

1. joeufiguratu, essecutatu de un'a saumai

multe persone, cari prin passii sau gesturele loru representa una actione; 2. ac-

tionea insasi representata prin joculu

sau gesturile saltatoriloru; 3. totulu saltatoriloru in assemeni jocuri mimice.
* BALLISTA, s. f., ballista (d'in PeaXto = arrimen), mare machina bellica,
in forma de arcu intensu eu funi si nervi, cu care se arrunck petre si alte missive grelle; missiva, proiectile, ce se arrunek cu acea machina.
BALLISTARIU, s. mballistarius,
fabricatoriu de balliste; 2. arruncatoriu, datatoriu cu ballist'a.
BALLU, s.m., pl.-balluri, (ital. ballo,

franc. bid, isp. baile), 1. saltu, jocu;

persone ce se aduna la unu locu, ca se
petreca saltandu; 3. ospetiu cu jocu.

BALSAMARE,-ediu, v., vedi imbalsamare.

BALSAMICU, si balsaminu, adj., balsaminus, (ficacsvavoc), de batsamu, trassu

sau facutu d'in balsamu.

*BALSAMIFERU, adj., datatoriu sau
productoriu de balsamu.
BALSAMINA, s. f., (ital. balsami-

na, franc. balsamine), genu de planta

d'in famili'a balsamiceeloru, d'in pentandria monogynia a lui Linneu; speci'a cea
mai connoscuta e balsamina de gradina.

www.dacoromanica.ro

116

BAL.

13AL.

* BALSABITE, s. f., tanacetum balsamita, (ital. balsamite, fr. balsamite),

specia de rba aromatica, d'in care in
farmacfa se destila una apa aromatica
si antisterica, si care se cultiva in gra-

numele de baltiatu, cauta se aiba, la

medilocu sau pro alte prti, fascia de
peru negru sau de alta facia inchisa.

dine.
BALSAMIT, s. m., balsamum, (PaXcstxp.ov), substantia resinosa, ce cura d'in

callii si epele baltiate fiendu si mai rari ca

boii si vaccelebaltiate, cuventulu baltiatu
nu se dice pentru calli in modu absolutu,

certe plante si are de ordinariu una od6re forte placuta, dotata si de potere
vindecatoria, o iobalsamum lui Linneu;
prin estensione : verce substantia fluida, resinosa sau nu, cu odore tare si aromatica; metaforice, pentru verce allina dorerile suffietului : blandele telle
vorbe sunt unu balsamu pentru dnim'a
Totu asi6, se chiama
mea iminerota.
si arborellulu ce da substanti'a balsamica, amyris opobalsamum lui Linneu.
BALTIARE, v., (balteare), vario co-

fOra substantivu, cumu se dice pentru

bol; baltiatu, baltiaea, luate asia abso-

lore distin7aere, (franc. bigarrer), a

trage sau a face pre ceva verge , fascie
de diverse colori, a pestriti6,.

* BALTIARIU, s. m., baltearius,

care face sau vende baltie.
BALTIATIT, adj. (balteatus), versicolor, disc olo r varius; proprie participiu
passivu d'in baltiare, cuventulu baltiatu
a devenitu curatu adiectivu, siinsmna
I. in intellessulu cellu mai usuale, appli-

catu la vite : 1. c, mai desu la boj si

la vacci cu peru in genere negru sau de
alta facia, numai se fia inchisu : a). incinsu pro la medilocu c6, cu unu branu
sau baltiu de peru albu vacc'a nostra
a nascutu unu vitellu baltiatu; boiiasid
baitiati sunt mai rari; de ad proverbiu:
a ambld dupo boj baltiati, a vrboi ba7,tiati, a don i lucruri anevoia de capetatu;

2. dupo acelle-asi norme se appleca baltiatu si la calli cu differentia numai co,

lutu, se intellegu pentru bou, pentru

vacca ; Oro pentru calla sau epa, cauta
se se dica : calla baltiatu, pa baltiata.
H. In intelessu metaforicu si mai raru:
1. de colori, cari nu su bene precise, intu-

necatu, vbetu, in doi peri, etc. ;-2. de

stofe, muri, tabelle etc., colorate cu diverse colori reu si fora arte combinate
intre densele.-3. de opere si producto
alle spiritului, in cari intra idee luate
de la resaritu si de la appusu, fOra neci
una legatnra intre densele.
BILTIATURA , s. f., colorum mixtura, inscita colorant mixtura, (franc.
bigarrure), 1. ammestecatura Ora prece-

pare si fra arte de diverse colori, ce

nu armonisa intre seno: baltiatur'a ce
se observa in acestu tabellu, face ochiloru

una impressione dorerosa; de ad metaforce; ammestecatura de idee disparate;

gustulu si mentea sanetosa se offensa de
baltiatur'a ce coprende acsta composetime; 2. luau baltiatu : a). in intellessu
materiale : baltiatur'a acea de vacca,
vacc'a acea baltiata; baltiatur'a de calla,
callulu baltiatu; b). in intellessu spirituale : baltiatura de composetione ; mi
ai facutu una baltiatura, nuunutabellu

artisticu; asta-a e baltiatura, nu pic-

nu esti tu mai baltiatu cd altii, nu esti

mai destinsu, mai bunu;forte desu c6,

tura.

substantivu, lassandu se se subintellga

cuventele bou sau vacca : aisu Joianu,

ferreus quo modioli rotatum religantur;

cercu de ferru, cucare butile roteloru

ced Baliatu; Baltiae a nostra remeine

sterpa si estu tempu.b). mai raru cu

se lega la capete san pro la medilocu;

la Macedoromani legatura de capu,
mai allessu alba; 3. in genere : laciu,

peto albe pre differite parti alle corpului, peto inse cari se aiba una mare intinder, asi6, incitu se infasciore pkrti
insemnate d'in corpu, fiendu co, la d'in
contra, vit'a nu ar mai fi baltiata, cipe-

stritiata.c). dco boulu sau vacc'a au

in genere peru albu, atunoi, ca se merite

BALTIU, s. m., (baltens), circuit's

ochiu, fascia, cu care se prende, se lega,

se incinge si se stringe ceva (vedi in

Glossariu vorb'a belciugu).
BALTIUIRE, baltiuescu, v., (formatu

d'in baltiu), a legi si stringe cu baltie,

vorbindu in speciale de butile roteloru.

www.dacoromanica.ro

BAR.

BAR.

BAPTESTERIII, s. M., baptisterium,

(parnactcov), locu unde se face baptezulu,

117

albe, betrani, si de aci, ruginiti, impetriti in ideele vechie, i oppusi la

si mai vertosu, vasu in care se torna

ideele noue (vedi si barbara): barbele

lipsiau tote de la baserica ; peno ce nu
ap'a de baptezu.
BAPTEZARE si, la Macedoromani, se voru petrece tote barbele, nu potemu
battezare, baptezu si battezu, baptezatu face neci unu passu pre callea progressi battezatu, etc., v., baptizare, (f3arrE- sului ; cu barbele eu unulu a nevoia me
Cetv), ital. battezzare, a baptezi, a cre- potu intellege. II. De la omu cuvenstink unu omu, mai vertosu unu copillu, tulu se stramuta la alte animali si chiaru
cofundandu-lu si spellandu-lu in ap'a lucruri neinsuffietite, cari au ceva asAmine cu barb'a omului : 1.1a animali :
curatiarei de peccatu.
BAPTEZATORM si battezatoriu, s. caprele au si elle cdteva fire de barba;
m., baptizator, care bapteza, in spe- ce frumeso barba are cocosiulu nostru
ciale : Joanne battezatoriulu, care bap- 2. la lucruri neinsuffietite : barb'a spitez, pro mantuitoriulu in apele Jorda- cului ; este una specia de granu cu spice
fora barba; 3.1a numirea unoru plante :
nului.
BAPTEZU si battezu, s. m., baptis- barb'a imperatului, viola tricolor horm's, (parcrtaitc), formatu d'in bapte- tensis ; barb' a caprei, spiraea; barb' a lui
zare unulu d'in celle septe sacramente Aron= petiorulu vitellului, arum macualle basericei crestine , sacramentu , in latum; barb'a sassului=cod'a callului,
care omulu, prin cofundare in apa san- equisetum arvense.
BARBARESCE si barbarescu, vedi
tita, se curetia de peccatu si se admitte
barbarice si barbaricu.
in turm'a credentiosiloru.
BARBARIA, s. f., proprie : barba
BAPTEZIIINE si batteziune s. f., baptizatio, actione de a batteza, dro mai mare si tufosa; inse nu se dice in acestu
desu ap'a de baptezatu. In crtile vecbie: intellessu, ci, in despretiu, numai de
unu betranu : nemine nu pote intrd barbatteziunile Jordanului.
BARBA, s. f., pl. barbe (reu, la u.nii, bariei in voia ; nu te poli intellege Cu
betrbi), barba. I. in intellessu propriu si barbari'a acsta-a de mosiu; care porta
celu mai usuale, applicatu la omu : peru barba, dro n'are mente : barbari'a de
ce cresce pre barbia si falci : barba n- capra intra in putiu.
BARBARIA, s. f., barbarla, (vedi
gra, alba, canunta, rosiatica ; barba
lung a, scurta, rotunda, rara, dsa, tufesa, barbaru), stare, calitate sau fapta de bardespicata, aspra, molle, metassosa, etc.; barn, lipsa completa de cultura, salbeca barba = barbatus, fora barba = tecia intrga, in oppositione cu cultura,
imberbis; barb'a incepe a essi sau a dd umanitate, civilitate sau civilisatione
in respectu materiale : lips'a de ancuiva; barba cresce, cade cuiva ; a rade,
niele instrumente delucru, la cea naai
tonde, face barb'a cuiva ; a si rade, a si
tonde,a si face barb'a (senguru sau prin mare parte de Oceaniani, probdia co
altulu) ;
in speciale : a radebarb' a u- densii se afia inco in stare de barbara;

in respectu intellectuale : barbari'a

nui popa, a lu despopi : nu mai taci, popa,
z smulge - limbei unui pop oru deneta barbari' a spico facu de ti rade barb'a ;
barb'a cuiva=a lu bate, a lu batujocori ;

ritului sets; 3. in respeetu morale mai

a si netedi barb'a, a se arreta, a fi

allessu : portare fora delicatetia; vorbe,

forte multiamitu in anim'a sea : vediendu

pre fiiu-sea asid, de mentosu tatalu si ne-

crude, nepolite : barbari'a, cu care ai u-

tedid barb' a cu mundra;proverbiu : a

trage sperantia ca spanulu de barba=
sper6, ce nu are a se face ; metaforice : a). barbia, loculu barbei : ce de

bit:a mui ere nu mai pot sufferi barbariele acellui barbatu fora firu de omena.

bube a scossu copillulu pre barba; b). o-

meni cu barbe; mai veezosu cu barbe

disse , appucaturi, fapte neomenesci,

cisu bietulu animale, este de spaima;

BARBARICE, adv., barbarice, c,
unu barbaru, in modu barbaru.
BARBARICII, adj., barbarieus dt

www.dacoromanica.ro

BAR.

BAR.

118

baru, inse nu se iea de-cItu cu intellessulu speciale : 1. stricare si scalciare a

formei vreunui cuventu d'in una limba;

viriliter, fortiter, aeriter, gnave, cu Anima, cu energa, cu vig6re : mna, baiate,

barbatesce; nevomuluptd barbatesce.
BARBATESCU,-a, adj., maseulinus,
Thins, fortis, :seer, guavas, relativu la
barbatu in t. s. substantivului.
BARBATIA, s. f., (de la barbatu), vir-

asi6, mutatia, prorogatia, considera-

tus, fortitudo, industria, di ligenti a ;

tia, etc., in locu de mutatione, prorogatione, consideratione, sunt barbarismi;

2. cuvente straine si contrarie geniului
limbei nationale.
BARBARU, adj. v., barbarus, (PpPapoO, in intellessulu cellu mai origina-

ma, tragere de ftnima, energa, vigore,

deligentia, activitate : cu multa barbata
affruntati periclele ; batrbati'a mulierei
face bucurea barbatului.
BARBA.TU, s. adj., (barbatus Cu

barbaru, relativa la unu barbaru sau la

barbari'a lui.
BARBARISMU, s. m., barbarisms,
(papPaptaiL6c), in genere : fapta de bar-

: care incurca vorb'a, care balbutesce,

borborosesce, nu vorbesce bane limb'a ;

si de ad : I. strainu, de alta limba, de

alta natione sau gente : 1.1a Greci, totu
ce nu era grecu : Persi, Medi, Macedoni,
Itali, etc.; 2. la Romani, totu ce nu
ark Romanu : Galli, Germani, Daci, etc.,
afora de Greci; ba inco poetulu Ovidiu,
essiliatu pre termulu Pontului eussinu ,

serie de ad unui amicu allu seu d'in

Rom'a, co densulu este intre locuitorii
terrei unu barbaru neintellessu de den- si fiendu co Grecii si Romanii fura
celle doue popore antice mai culte, de
:

II. strainu de cultura, in stare

de selbaticu, oppusu la cultu, civile, sau

civilisatu, omenitu, politu : 1. in ce s'attenge de vitia materiale : tri burile d'in

Oceani'a sunt asid de barbare, in edit,

ca si brutele, ambla fora vestimente, locu,escu si dormu in scorburi de arbori
sau in spelunce, manca carnea neferta,
nu connoscu infine neci un'a d'in cantmoditatile unei vietie addeveratu culte;
2. in respectulu portarii d'in afora, allu
appucaturiloru, allu vorbirei, etc. : vorbele barbare, appucaturele si mai barbare
alle acestui omu suppera pre totalunzea;

3. in respectulu spiritului : neinvetiatu, brutu, etc., si mai vertosu, in respectulu ftnimei : crudu, neimblanditu,
fra selbateca : barbarulu usu de a sacrificd omeni.

BARBATELLU, s. m., deminutivu

d'in barbatu (sub 1. b), cu insemnare mai
allessu de resfaciare : barbatellulu meu
e suffletulu meu.
B4RBATESCE, adv., (d'in barbatescu),

barba, carui-a cresce sau a crescutu

barb'a), maritus, mas, vir, gnavus, industrius ; proprie, ca., si latin. barbatus,
participiu d'in unu verbu barbare, ce nu
essiste , trecutu la stare de addeveratu
adiectivu si substantivu, insemna : 1. ea
substantivu, candu neci pote av6 form'a
de femininu : a). oppusulu mulierei in genere prin sessu, latin. vir numerubu

barbatiloru nascuti este aprope ecale cu

allu mulieriloru; b). oppusulu mulierei in
parte, c6, socia de casa, latin. maritas ;
ro barbatulu se si ame nzulierea, precumu si (ihristu a amatubaseric' a; e). oppussulu fminei, latin, mas sau maseulus : taurulu este barbatulu vaccei, cocosiulu allu gallinei, arietele allu ouei,

callulu allu epei; 2. ca adiectivu, variandu prin urmare dupo genu : a). oppusulu lui lenesiu, codace, putorosu :
activu, industriosu, laboriosu : ce barbati argati mai avemu noi; argatulu
e barbatu la mancare, cod,ace la lucru;
amu avutu parte de muliere barbata, ca
se fin datu preste una putorosa, pul bere
nu s'ar fi allessu de cas'a mea; b). oppusu la mulierescu, 'none de fire, fora
energa, fricosu : virile, energicu, plinu
de vigre, animosu, coragiosu : barbatele fapte cdle strabuniloru se fia essem-

pie nepotiloru; stile nostre, de si pentru antani'a ra bagate in focu, s' au arretatu pre deplinu barbate lacia cu osti
mai numerse si mai invetiate etc foculu
bataliei; in acestu d'in urma intellessu,

oppusu la muliere, barbatu pote sti si

ca, substantivu : acumu candu ai cadutu,

in nevoia, fii barbatu, si nu plange, ca

mulierile.

www.dacoromanica.ro

BAR.

BAR.

BARBATUSIU, vedi barbatellu.

BARBIA si

BARBILIA, s. f., plur. barbilie sau

barbie, mai puciuu correctu : barbili sau
barbii,(barbilium),mentum, (franc, men.
ton) ; partea faciei coperita de barba, si

mai vertosu, partea inferiore ascutita

in punta.
BARBIARESSA, si barbieressa, s. f.
(barbiariu), tonstrix; fmina ce scie
barbiari'a, mulierea barbiariului.
BARBIARIA si barbieria. s. f. (de la
barbiariu), tonstrina, barbitoria, maiestrfa de barbiariu: ce scii? sciu barbiarg a; 2. incapere, unde barbiariulu si essercita maiestri'a sea : se intrdMit in cea
barbiaria, se ne tundemu.
BARBIARIRE si barbierire, barbtarescu, v., (de la barbiariu), tonstrinam

exercere, barbam facere, a essercit

barbiarg a, a face cuiva barb'a, a tunde
sau rade pre cineva : ets barbierescu pre
Domnulu Basiliu.
BARBIARIU si barbieriu, s. m. (de

la barba, barbia), tonsor, (ital. barbiere, franc. barhier), cellu care scie
maiestri'a de a rade si a tunde pre omeni.
BARBIE, barbieressa,barbieria, etc.,

vedi barbia barbiaressa, etc.

BARBIRA, s. f., barbula, deminutivuresfeciatoriu d'in barba si d'in barba.
BARB1SIORA, s. f., deminutivu d'in

barba, barbnla.
* BARBITU, s. m., pl.-e, barbitos
(ppmov), specia de lyra la antici, lyr'a
insasi.
BARBOTA, s. f. vedi bar bonia.
BARBONIA, s. f., (barba), rhombus,
specia de posee marinu.
BARBOSA, s. f., (proprie fmininu
d'in adiect. barbosu), 1. specia de planta,
2. specia de pesca marinu, ck, si barboia?
BARBOSU, adj., (de la barba), magna
barba Dra3ditus, barbiger, (franc. barbu,

ital. barhuto), 1. cu barba marb si dsa,

cui cresce tare barb'a; 2, cu:barb'a: barbosulu anin2a/ez--_capru.

BARBU, s. DI., barbus, niullus 11uviatills, (franc. barbean), specia de pesco

de apa dulce, de riu.

BARBUSIORA si
BARBUTIA, vedi bui bisiora.

119

BARCA, s. f., plur. barce (mai pu-

cinu correctu barci), barca, scapha,

cymba, 1 untre.

BARCUT1A, s. f., barcula, deminutivu d'in barca.

* BARDU, s. m., bardus, poetu si
cantatoriu la vechii Galli sau Celti.
BARETARE si
BARETARE, bdretu,baretatu, V., (ba

litare, sberare continua, ck forma iterativa d'in balare=sberare), clamitare,

vociferare, delitigare; a si versk foculu
in vorbe, a nu mai tac d'in gura, a blastemk candu pentru un'a, candu pentru

alt'a : mulierea asta nu face de cdtu

bareta tta diu'a, bareta barbatulu, &g-

reta copiii, bareta argatii, bareta tota

lumea : de baretatulu ei toti avemu se
luan/u lumea in capu.
BARETATORTU,-t6ria, adj. s., care
bareta 9nuliere baretatoria, mulier mo-

rosa, (franc. femme acariatre et querelleuse) : se te fersca Domnedieu de

mulierea baretatoria.
BARETATU si baritatu, 1. participiu
passivu; 2. substantivu d'in baretare.
* BARIU, s. ni., (barium, d'in ficcp6s
=greu), metallu albu ca argentulu, mai
greu ca acidulu sulfuricu, asik de molle

in catu se pote taik cu cutitulu; se estrage d'in bar yte prin pil'a galvanica.
*BAROMETRICU, adj., (franc. barometrique, ital. barometrico), ce se refere la barometru.
* BAROMETRU, s. m., pl.-e, (d'in

= greutate si phtpov = mesuraOre, franc. baomtre, ital. barmetro),

instrumentu, cu care se mesura pressionea atmosferei si variationile ei; ellu se
compune d'in una columna de mercuriu
inchisa intr'unu tubu de vitru, sunt inse
si barometre metallice, in cari nu intra
mercuriu, neci altu licidu, ci sunt formate d'in unulu sau mai multe metalle.
* BAROMETROGRAPTIU, s. m., pl.-e,
(d'in papoc =greutate, /.1.6,:pov=mesura,
ipiTo)
scriu , ital. barometr6g,rafo
franc. baromatrograpb,e), barometru fa-

cutu asik in catu de sene, prin unu mecanismu ce are, serie san insmna variationile atmosferice intr'unu tempu datu,
in absentia, de essemplu, a observato-

www.dacoromanica.ro

120

BAS.

BAS.

riului; cu Me co spre a si meritd nu-

bare saucercare, franc. pierre de tonche),

mele, baronzetrografulu n'are de lipse se

ptra forte tare de incercatu aurulu si

notedie tote acelle variatiuni, ci e de-

argentulu.

stullu se insemne munai pressionea massima si minima, ce se intempla in acellu

tempu data.
* BARYTE, s. f., (d'inf3apk=greu),
(ital. barite, franc. baryte), oxidu de ba-

riu sau oxydu bariticu, compusu d'in

oxygeniu si bariu, care in natura se afia

in stare de sulfatu si de carbonatu, si

se pote prepard numai prin operationi
chymice; ella e de natura alcalina si
BARYTICU, si bariticu, adj., (ital.

baritico, franc. bary thine), relativa la

baryte : carbonatu bar yticu.
BARYTINA, si baritina, s. f., (ital.
baritina, franc. bary tine), mime speciale
datu sulfatului de baryte, altramente nu-

mitu spatu greu, care se cristallisa in

typulu prismaticu rectangulariu.
BARYTONALE, adj., de barytonu,
(ital. baritonale).
* BARYTONARE, si bariton are, v.,
1. a cantd, ca barytonu; 2. a.intond grave, (franc. baryt
BARYTONIT, s. adj. (papkovoq),
(ital. baritono, franc. bary tau), 1. c, sub-

*BASARE, basediu, v., (de la base, ital.

basare, franc. baser), a pune, a media

pre base sau alta ceva assmenea : unu
edificiu asid de mare nu se p6te basez
pre fundamente asid de pucinu solide;
metaforice mai allessu : pre ce se basedia pretensionile vostre? ne antu basatu
pre vorbele si promessele vostre; ve basati pre unu ce neprobatu, spre a demonstrd altu ce indoiosu.
* BASATU, part., d'in basare : 1. ea
intellessu passivu: tyranne a basata pre
temere si frica e totu de a una in periclu
de a cad ; cuventele vostre nu su basate
pre nemica; 2. cu intellessu refiessivu

basatu pre vorb'a tea am inceputu lucrulu.

*BASE s. f., pl. basi (mai pucinu cor-

recta : basa, base; cu totulu barbara :

baza,bazzl, basis, (peots), proprie : mergere, calcare; apoi urma, pass u, loca pro
care calca cineva; si de ad : fundamentu,

temeiu, temelia; I. Cd mai desu si mai

appropiatu de insemnarea originaria
1. partea de diosa a unei columne, care
face orecumu petiorulu columnei, pre-

stantivu : oantatoriu cu voce intre a tenorelui si a bassului : unubunubarytonu,

una formosa voce de barytonu;
vocea
de barytonu; specia de instrumentu

cumu capetellulu formedia orecumu capub.]. ei : base dorica,ionica; 2. posta-

de cantata ca corde; 2. ca, adiectivu

ca accentulu grave pre ultim'a syllaba,

scrissu nuntele eroului culitere forte tnari ;

vorbindu mai vertosu de verbele grecesci : verbe barytone.

BASALTE, si basaltu, s., basaltes,
(f3ctaaXrti , cuventu de origine africauu),
specia de ptra forte tare, raru omogenia, de colore inchisa negrastra, verdastra, rosiatica, veneta.
BASALTICU. adj., de b Isalte (ital.
basaltic , franc. basaltique).
* BASALTIFORMU, adj. (franc. basalti 'orme), ce smena a busalte.
* BASALTIGENU, adj. (franc. basaltizne), nascutu si crescutu pro rupi basaltice.
* BASALTINU, adj., vedi basalticu.
BASANITE, s. f., basanitps, (potscty(rtic, de la Paccvog = medilocu de pro-

mentulu pre care sta unu monumentu,

una sta,tua : pre basca statuei se vede
3. in genere, fundamentulu pre care sta
una constructione sau parte de construetione : basca casei a putreditu, basca acestui turtzu e pr mica, basea frontespiciului, basea muntelui, etc.
II. Ap-

plicatu si in alte scientie si arti cu insemnari mai multa sau mai pucinu departate de cea originaria 1. in scientiele
matematice : a). in geometra : partea
inferiore a unei figure geometrice, oppu u 14 verticele figurei : cd base a _mud,

triangliu rectanylu se iea de ordinariu

hypotetzus' a ;

ca base a unui triangliu

isoscelu se iea laturea inecale cu celle

alte doue; basca unci pyratnide, polygonulu pre care e cons truita pyramidea ;
basca unui conu, curb'a pre care sta;
b). in agrimensura : base = linea mesa-

www.dacoromanica.ro

BAS.

BAS.

rata pre terrenu Cu tta accurateti'a, pre

una base putreda ; argumentationelunga

care se construe tote triangliurile, ce

si plina de abilitate, inse fra basi so-

servescu la fissarea situatiunei obiecteloru de pro terrenu ; c). in aritmetica

lide; justiti' a este basca societatiloru civili.

* BASELICA si basilica, s. f., basi-

base == numeru ce arrta cate unitati

sau collectioni de unitati mai mice se
ceru la formarea de unitati sau collectiuni de unitati immediatu mai mari :
diece este basea modului nostru de numerare, pentru co se ceru diece unitati
la formarea uneidiece, diece dieci la fortnarea unui centu, diece cente la forma-

rea unei milie, etc.;d).'in algebra: base

a unei systeme de logaritmi = numeru
ce are de logaritmu unitatea, si care redicatu la potentiele intrege sau fractionarie, ce au de indici logaritmii acestoru
numeri, reproduce seri'a numeriloru naturali ; e). in astronoma base lini'a
mesurata pre pamentu intre doue punte
cuventu departate pentru mesurarea unui gradu terrestru; 2. in scientiele naturah : a). in geognosa : a. base=spatiulu
occupatu de una seria de munti : basca Al-

piloru, basca Jurei; p. base = partea de

materia predominante in compositionea
unei rupi : mic' a este basca micascistului;

b). in chymica : base=substantia ce se

combina cu acide si da sari : basile sunt
organice si neorganice, dupo cumu vinu

d'in corpuri organice sau neorganice;

basile, elementu electropositivu, se dicu

oxibasi, sulfobasi, etc., dupo cumu se

combina ca oxygeniu, sulfure, etc.; c). in

botanica : base=fulcrulu unui fructu,

unui grauntiu; d). in anatoma : base=
pre ce sta sau de unde incepe una parte
a corpului : basca craniului, basca thoracelui, basca aripeloru, etc. 3. in musica,
base=partea mai grave a armoniei:
base=.--not'a mai grave d'in unu accordu; 4. in artea militare: base de operationi=locu fortificatu de arte"gau de natura , unde se concentra stile si armele, de
unde plca parti de armata la locurile de

121

lica, (f3cocXos-4), proprie adiectivu femininu d'in basilicas, (pacaktx6c)=--.regiu,

regale, subintellegundu otrAcc = casa ;

casa regale, palatiu, edificiu maiestosu:
si de ad in speciale : 1. la Romanii antici edificiu in forulu cellu mare cu
doue serie de columne, ce serviea atatu

ca palatiu de justitia, catu si el locu

de stringere pentru negotiatorii mari,
ca asia numit'a bursa de asta-di, palatiulu bursei ; 2. in allu patrule seclu,
(data demna de notatu bene), crestinii
incepura a redid, temple in stilulu maiestoseloru baselice romane; si de atunci
devenf baselic'a = templu grandiosu si
principale, baseric'a cea mai insemnata,

catedrale.Dissemu se se notedie bene

epoc'a, de candu cuventulu baselica lua
cea d'in urna semnificatione, pentru co
cuventulu nostru populariu baserica sau

beserica nu este decatu latin. basilica,

in care I a trecutu in r, ca si in sare=-.
sale, sore=sole, etc. (vedi lit. 1). Basericele nostre, mai allessu celle de pre
la sate, sunt, fora indouentia, departe
forte, prin modesti'a loru, c, se nu dicemu mai multa, departe de baselicele
strabune ; nu este inse mai pucinu addeveratu, co vorb'a baserica, impreuna cu
altele multe, probedia co Rom,nii erau

crestini inco d'in cello d'antaniu sede

alle erei crestine, si n'au asteptatu,

cumu pretendu unii invetiati straini ,

pre Bulgari si alti Slavi , c de la
densii se se initiedie in doctrin'a lui
Christu.
BASELICE si basilice, pl. f. (paccOsoci,

proprie adiectivu neutru plur. d'in pa3LXLx6c=regeseu, imperatescu, subintellegundu (3cpXEct=carti), carti coprendi-

lupta si unde se retragu la nevoia; 5. in

grammatica : base=radecina a unui cuventu derivatu.
ffl. In insemnari mai

torie de legi imperatesci; si de ad in

speciale : legile imperatesci romane,

ideali: principia, pre care se fundedia una

systema filosofica, unu discursu, una argumentatione, etc., ratione, cuventu, mo-

filosofulu, apoi adausse si promulgate

tivu, etc. : totu cliscursulu teu jace pre

ordinate antaniu de imperatoriulu Leone

de imperatoriulu Constantinu porphyrogenitulu, legi, cari la Romani, fura, intru catu usantiele terrei nu le modificaul

www.dacoromanica.ro

BAS.

BAS.

in vig6re, pno la promulgarea codicelui

lui Caragi in Terr'a romanesca si a lui

dieu, etc. : pucinalume er la baserica;

la baserica sau a casa aveti in cugetu se
si pentru templulu juve conunati?

122

Callimachu in Moldavi'a;form'a inse

de vasilicle, data de unii cuventului,
este cu totulu barbara.
*BASELICU si basilicu, s. m., basilieum, ocymum basilieum allu lui Linneu,
de la paatXtx6y=regescu, imperatescu,
vedi mai susu baselica si baselice,(vedi
si in Glossariu busuiocu), planta de famili'a labiateloru d'in didynamia gy 11

nospermia a lui Ilinneu; baselicu de

cmpu=baselicu rosiu = prunella vulgaris a lui Linneu;baseliculu cerbiloru=
mentba pulegium a lui Linneu; ma-

nuchiu de baselicu, cu care battezia

daniloru : acestu-a a dissuco in trei dille

va stric si va reedific baseric' a ; la

Inortea nzantuitoriului catapetasm'a basericei se rupse in doue; proverbiale si
metaforice : mergi si tu la baserica d'in

joui in pasci, mergi forte raru la baserica ;

nu m'a imbetranitu calca basericei, la lucrulu de care e vorb'a me precepa forte bene; draculubaserice nu face,

de la unu omu rn, reu se ascepti; 2. in

intellessupirituale: a). crestinetate, crestinii in totu, toti cti s'au batteziatu in
Christu si s'au legatu a crede in ella si

preutii.
BASELISCU si basiliscu (in scriptura
dupa pronuntia greca moderna, vasiliscu), s. m., basiliscus (PacaMov.o0, proprie, regula s=regisioru, si de ad in speciale : 1. in intellessulu anticu : animale
imaginaria, care se credea co e unu srpe
galbinu, avendu pre capa trei mice eminentie albastre in forma de corona (de

a urm, invetiatur'a lui, c, formandu u-

unde si numele lui), si co numai prin

sise face unulu d' in membrele acestui

cautatur'a sa potea uccide pre cineva; de

ad metaforice, c, si vipera : persona

plena de furia veninosa. 2. in intellessu
rnodernu : a). genu de reptile d'in or-

dinea sauriloru, carui-a Linneu a datu

acestu nume d'in caus'a marei assemenri cu babilisculu celloru antici, dro
care nu are in ellu nemicu offensivu;
b). stea forte formosa in constellationea
Leului, numita si regulu, essactu in ecliptica.
BASERECA, si baserica, (la Macedoromni : basireca, la Dacoromani : besereca saubeserica, si biserica, sau biserica, in carti mai vechie inse baserica),
s. f. pl., baserice (mai pucinu correcta
basereci), (basilica, vedi mai susu baselica), templam, 83des, sacelium , ecclesia; L in intellessu materiale : verce edificiu sacru, de la cellu mai pomposu
pgno la cellu mai modestu, in care preutii facu sant'a liturgia, si in care cresti-

nii se aduna, la serbatori si alte ()ocasioni solemne, ca se asculte sant'a litur-

gia si invetiaturele religiose, ca se se

roge si se adduca multiamiri lui Domne-

nula si acellu-asi corpu animatu de unulu si acellu-asi spiritu allu divinului

mantuitoriu : totu crestinulu crede intr'una santa,universale si apostolescaba-

serica ; preeunzu Christu a amatu baseric'a, asid se si ame si barbatulu mulierea ; ereticii se scotu d'in senulu basere-

cei; prin battezu omulu intrainbaserica

ntu corpu ; b). una parte d'in crestinetate:
baseric'a rontdna, baseric' a grca, parentii basericei latine, baseric'a resaritana,baseric'a appusana, baseric'a protestante, etc.; c). si mai vertosu personele
basericesci, clerulu; d). invetiaturele, as-

siediamentele, administrationea basericei universale sau a basericeloru particularie, cultulu, ceremoniele, etc. : sanea
nostrabaserica ne invetia ce se facemu,
ca se ne mantuimu; baseric'a nu e bene
se fia asservita statului; baseric'a libera

in stattelu liberu; baseric'a si scol'a se

se adjute un' a pre &t'a.
BASERECESCE, si basericesce (vedi

basereca), adv., conformu reguleloru

stabilite de baserica, c, in baserica : nu
vreu se mi canti lumesce, cibasericescc ;

a se despartl basericesce, a se despart

formale si definitivu, se dicea de casatoriti mai inainte de a se stabilf casatori'a civile, de orece casatori'a er,
unu sacramentu, unu legamentu basericescu, ce numai basericesce se potea
desleg.
BASERECESCU, si basericescu, (for-

www.dacoromanica.ro

123

BAS.

BAS.

me mai pucinu correcte : besericescu,

sie, basium, (franc. baiser, ital. bacio),

la Macedoromani, sarutatu, sasutare.
* BASSARE, (vedi bassu), v., demittore, decrescere, (ital. bassare, franc.
baisser), a lassA in diosu, a di in diosu,

bisericescu), adj., (vedi basereca), eeelesiastieus , ce se tine de baserica : vestimente basericesci , facia basericsca,
preutu, diaconu, archiereu, etc.; Inaba-

sericescu, care servesce basericei, fra

se aiba daru preutescu, cantoriu, cantatoriu, parecclesiariu, etc.; cantan i basericesci, cartibasericesci, administratione
basericsca, invetiaturi basericesci, ser-

a diosuri, a affund6 ; a se lass& in diosu,

a scad, a decresce.
BASSETIA, (vedi bassu), s. f., ha-

vitiu basericescu, etc.

BASERECOSU, si basericosu, (forme
mai pucinu normali - besericosu, biseri-

calitate de bassu, in tote simnificationile

acestui cuventu; fapta bassa.

cosu), adj., (vedi basereca), religiosus,

templum sedule frequentans; cui place
a merge la baserica si nu lassa se i scape

bas, de la f3a.0.6g = profundu, pilacsa si

dance piacsa = valle, celt, bas = diosu,
umile; latin. in Isidoru bassus=scurtu si

neci una occasione spre a se duce in cas'a

lui Domnedieu, se se roge, se se inchine ;

grossu, menuntu, indesatu si grassu),

L in insemnare materiale : I. oppusu la
inaltu , redecatu , de susu, superiorej:

de ad : religiosu , pietosu, cu fric'a lui

Domnedieu.

BASERECUTIA, si basericutia, (forme mai pucinu correcte : besencutia si

bisericutia), s. f., (vedi basereca), a3dicula, sacellum, deminutivu d'in baserica,
basereca mica.
BASERICA, basericescu, etc., vedi basereca, baserecescu, etc.
BASIARE, basiu, basi, basia, basidmu, etc.,basiatu, v., basiare, (franc. bai-

militas, ignobilitas, vilitas, abjectio ,

(ital. bassezza, franc. bassesse), stare,
BASSU, adj., (ital. basso, franc.

pentru locuri si situationi : de prelo C24rile redecate apele se scurru in cellebasse ;

insule asid de basse, in cdtu marea le accopere cu flussulu seu; partile basse alle

terrei sunt continuu inundate de ape;

pentru omeni si alte animali, pentru
plante si alte obiecte naturali sau arteficiali, cari nu au inaltime mare sau cuvenita : tavanulu acestei case eprbassu ;
usi'a casei e asid de ba,ssa, in cettu dai

ser, ital. basciare si baciare), la Mace-

cu capulu de susu, candu vrei se intri

doromani cu acea-asiinsemnare ce la Dacoromani are verbulu sarutare : l ierta-me

sau se essi; omubassu de statura si usca2. plecatu in diosu, lastivu la facia.

satu in diosu, inchinatu, scadutu : tem-

si da se ti basiu manule; fminele mai

tenere, la essirea d'intru baserica, ba- peratura bassa, cu frunte bassa, a 61'6
sia manule acelloru mai betrane; vinu ochii bassi, a se intrce a casa cu capulu
bassu. II. mai allessu inse in intellessu
in c6ce se te basiu pre frunte.
* BASICIJ,-a, adj. (ital. basic, franc.

basique, de la base), relativu la base,

numai in intellessu chymicu : sane basica.

BASIGENU, adj., (ital. basigeno,

franc. basigne), care produce basi in
intellesu chymicu.
BASIGYNIU, s. m., (Pciacc=base,
si yowiI=fmina, franc. basigyne), se dice
de basea pistillului planteloru, candu a-

csta base nu este decatu prolongarea

suptire a basei ovariului.
BASTEARE, adj., (ital. basilare,
franc. basilaire), de base, in intellessu
anatomicu.

BASIU, (vedi basiare), s. m., pl. ba-

metaforicu, in opposetione cu inaltu, nobile, mare, etc., umilitu, degradatu, obscuru, neconnoscutu, avilitu , neinsemnatu, etc. : 1. cu referentia la nascere,
la conditione sau stare : essitu d'inbassele
strate allesocietatii, acestu omu sci, prim
meritele selle a se redicd la celle mai in-

nalte demnitati; 2. Cu referentia la

espressioni, la stilu, si prin urmare la
cugetari si idee : espressionile basse denota modu de a cugetd bassu. 3. dro

mai allessu cu referentia la portare, la

fapte, si prin urmare la caracteriu : faptele vostre basse si abiecte nu potu inspird de cdtu grtia; dnimele basse nu
su capaci de sentimente nobili; 4. in

www.dacoromanica.ro

BAT.

13AT.

fine cu referentia si la multe alte lucruri,

claro mai allessu la voce : a cant cu voce bassa, sauinmodu adverbiale : a cant
bassu , a canta incetu, sau a canta
grossu;
asid, claro voce bassa are doue

verbera, agitatio, (ital. battaglia, franc.

battaille, isp. batalla), actionea de abate
san resultatulu baterei : 1. in intellessu
de a di loviture cu man'a, cu batiulu, cu

124

(battualla si battalia), pugna,

intellessuri cu totulu diverse : a). voce

incta, pucinu tare sau mare a vorbi
cu voee bassa, a vorbi incetu, a nu vorbi
tare;b). voce grossa, grave, voce care
pote fi tare, sau mare, inse nu e susu,

curu'a sau ca alte instrumente : a d

bataia, a bate; a lu sau manc bataia,
a fi batutu, a trage bataia sau a trage
una puiu de bataia, a bate reu, de

acuta, suptire, cumu se dice : a vorbi, cu

bataia in carti, sau in alte jocuri a lu

voce bassa, a vorbf grossu, in tonu de

de ad bassu cu insemnare de
diosu ;
substantivu : a), personale ; cantatoriu

bate, a l'invinge in jocu ; speciLe ca

medilocu de castigare allu copiiloru si
chiaru omeniloru mari : ca batali'a nu

cu vocea cea mai de diosu, cea mai grave

d'in celle patru voei principali in music'a

se invetia mente copii; proverb. : toba de

moderna : unu bunu bassu, bassu profundu, bassu cu mare si potente voce;
b). reale, cu mai multe insemnari : instrumentu, corda sau voce, care canta
partea cea mai grave a uuei armonie ;
bassu de vibra, celle patru voci principali sunt bassulu, tenorele, contraltulu,
si altulu sau supranulu; partea armoniei, cea mai grave : bassulu acestei o-

impromutatu de la batai'a tobei de ctra

unde metaforice : a d,a' sau trage cuiva

bataia, omu batuta de toti, intellessu

unu militaria sau alta cineva; atrage

bataia la spate, la euru, etc.,
de unde
proverb : a trage sau da bataia la curu,

ca se vina mentea la capu;a av frica

de bataia, a fugi de bataia; 2. in intellessu reciprocu si reflessivu de a se

bate unulu cu altulu, de a se lupta

crt'a fra bataia n'are lipiciu, bata a

.brosceloru ca sbrecii, a se bagd in batai'a, a face bataia, a sparge crt'a si bar

BATA, (a d'in syllab'a prima, desi taia, a caut bataia, a se appuc de bar.
tonicu, s'a facutu obseurupentru destine- taia, etc.
3. in intellessu de scornire
tione, pote, de bata), pl. bete, s. f., (d'in la venetare : a face bataia cu onzeni, ca
bat ere, ea duca d'in ducere), pedum, (fr. cani; a facebataia delupi, de iepuri, etc.
houlette); 1. in intellessu speciale si
in intellessu de miscare, sarire, vicellu mai dessu : bettiu mai lungu si mai brare, frementare, agitare : batai'a vengrossu, ce porta pecurarii si alti pastori tului,batai'a frundieloru,batai' a dnimei;
pere e in genere reu essecutatu.
BATA, s. f., vedi bta sau btta.

de vite si cu care se servu a mena vitelo,

a appera pre aceste-a si pre sene, etc.
peeurariu/u redimatu in bata se uitd cu
placere la joculu mieiloru;-2. in intellessu generale, verce batiu destullu de
lungu si grossu, eare serve ca arma la
bataia : eu nu me seiu bate cu spat' a, se
ne batemu dro cu btele.
BATACE, si bataciu, (d'in batere, ea
fugace si fugaeiu, d'in furere), adj. s. pugnaz, ad eertament promtus; paratu

si dispusu a se bate, pusu pre bataia,

care cauta, eumu se dice, bataia si crta
eu luminarea, eui place crt'a si batai'a
cocosii sunt forte bataci.
BATATA, etc. vedi batalia, etc.
BAT.AT,T A , si batia, s. f., pl. batalie
bataie, (mai pucinu bene ; batali si ba-

batai'a ochiului, batai'a pescelui, fato.

de unde : bataia de nima, morbu ce

stainbaterea de anima, sau spaimamare,
temere nespusa : mare bataia de nima
am avutu, pno se me ineredentiediu,

co n'ai fostu vulneratu; in una bataia

de ochiu, in unu momentu, in una
clipa de ochiu;
bataia (le cugetu, mustrare de cugetu, saude conscientia, d'in
causado verunu reu commissu, bataia

de capa, mare frementare cu mentea ;

in intellessu de locu, unde bate, tende
sau lovesce eu violentia ceva : in batai'a
apei, sorelui, focului, etc.-6. in intellessu
de mesura, tempu musicale': cantecu in
douebataie; 7. in intellessu de distantia
la care bate una arma : batai'a tunului e
mai mare ca a puseel6ru ; 8. in intellessu

www.dacoromanica.ro

BAT.

BAT.

cu totulu speciale, in locutionea bataia de

jocu, luare in risu : a lud pre cineva in

bataia de jocu, a si ride de ellu; a face
pre ceneva de bataia de jocu, a lu face
de risu; omu de bataia de jocu, omu de
risu; lucru de bataia de jocu, lucru reu

facutu;de unde fora lucru : nu mi ai

facutu vestimentu, cibataia de jocu, frase
in care bataia de jocu insmna lucru reu
facutu.

* BATALIA (l nemoiatu), s. f., pl.batalie, (mai pucinu bene : batalii), proe-

lium,pugna,(it.battagliayfranc.bataille,
isp. batalla), acellu-asi cuventu cu
precedentele batalia sau batata, cu dif-

125

arme bataiose, caibataiosi; muiere bataiosa, forte rea, dam si mai desu : forte
formosa; vestimenta bataiosu, forte formosu; sore bataiosu, forte arditoriu, etc.

BATALILITIA sau bataiutia, s. f.,

deminutivu d'in batdlia sau bataia, (ital.
battagliuzza) bataiuti' a tea nemine nu
va maned , de nu vei face emu ti dicu.

BATATORM, batatura , etc., vedi

batutoriu, batutura, etc.
BATEA., s. f., vedi batella.
BATELLA si bated, s. f., planta de
apa, typba lui Linneu.
BATERE, batu, batui, batutu, T., batuere=verberare cuderey ctederey

ferenti'a specifica, co batalla se dice mai

core; pugnarey certare; pulsare, moverey

vertosu de una bataia mare, intre doue

osti a doue popore in stare delbellu

agitare; moren, agitarl, micare ; tererey payire; corrumperey ciado Yel

batalg a de la Callugariani, batale a de la

malo atlicere; Yergere, spectare, pro-

Vallea alba; a dd batalia, a incepe

lupt'a, se dice de doue osti, si numai cu

una nuantia de ironfa, se dice batalla

in bou de bataia: ce? vrei se taci cu mene

batalia? Mora de acsta-a batalla,

chiaru in acestu intellessu speciale, insamna mai multa ordinea, in caro se lupia

6stile, pro candu batdlia sa,u bataia insamna mai vertosu lupt'a insasi, asia, in
catu se pote dice : a lud parte la bataia
intr'una batalla ; sau espeditione, stare

de ostilitate a unui poporu cu altulu:

a se duce la batalla, a pled in una espeditione; a veni de la batalla, a se intorce d'in una espeditione; nu, se face
batalla, nu se strica pacea. M.
In totu
modulu batalia si batalla e acea-asi
vorba cu differentia, co in cea d'in.urma

accentulu e ratecitu si s'ar cuvenf a fi

restabilitu, sau cu alto vorbe, intrt'a

forma batalla e de repudiatu. L.
BATALIOSU si bataiosu, adj., (batdlia), plagosusy bellieosusy excellens;
cui place se bata, brutale invetiatoriului nu se cade a fi bataiosu; rosi
ne vinu bataiosii de militari pre capu;
cui place a se bate sau a se certi,
bellicosu, animosu; de candu mi te ai
facutu asid bataiosu?-3. infricosiatu,
de spaima, fia in bene sau in reu, escellento, estraordinariu, insemnatu in genulu seu : vinu bataiosu, care bate la
eapu, daro mai desu : forte bum; am

pensum esse, deleclariy studere, amare;

metiri rol lustrare aliquam regionem;

(ital. batterey franc. battrey isp. batir).
I. ca, transitivu: a lovf de mai multe
ori, a di mai multe loviture, insemnare,
care dupo subiectulu sau obiectulu baterei, dupo instrumentulu sau scopulu
lovirei, se modefica, in multe si variate
intellessuri : A. cu subiectu si obiectu
directu de persona sau de alta fientia,
insuffletita: 1. a maltracti prin loviture,

a castiga, a punf : unu orna ca mente

nu si bate mulierea; nu batch i boii, caii;

cc ai ea bi,etulu cane de lu bati asid?

oniulu nu se bate cm batiulu, ci ca cuventulu ; Doninedieu bat pie Aegyptiani cu diece infricosiate plage; instruinentulu baterii se espreme prin
prep. cu, Oro partea pre care se dau loviturele prin prep. la : a bate la spate,

la palme, la talpe, etc. ;a bate la trei

aste, a bate reu ;
proverb : de departe
calla-si bate, ro de aprope ochi-si scote,

cea ce fora cuvenita luare a mente sau

la distantia pare bunu sau formosu, de
aprope sau dupo accurata consideratione pare reu sau uritu; nu te mai batu
ea, co te a batutu domnedieu, nu te mai
batu eu, co-ci faptele telle te au facutu
destullu de miseru;de ad: ornu batuta
de domnedieu, omu in stare forte misera ;

abate pre spate, pre umeri, a lauda,

nu nutnai co nu mi a dissu ftemiea rea

www.dacoromanica.ro

126

BAT.

BAT.

pentru fapt'a mea, dro inco m'a batutu Cu 9nultiamire pre umeri ; 2. a bate
in lupta, a invinge, a fi superiore, a res-

pingo, a triumfa: leulu bate pre ursu;la

Callugariani .Ronzeinii batura infricosiatu pre Turci; in ateltea lupte cu atdtea popore Stefanu cellu mare nu remase
mai neci una databatutu; de s avearn con-

currenti multi si tali, pre toti inse i am

batutu; nemine tau te pote bate in cezrti;

tu bati pre toti la joculu de tnince;in

acestu intellessu si Cu subiectu sau
obiectu de fientie neinsuffletite; assele

bate tote celle alte carti de jocu; cartea mea bate pre a vostra; cuventele
se batu cu cuvente; fora a un pre onzu,
vomu bate d'in tete poterile vitiele lui;
comed/ea bate vitiele societatei; nu vei
pote bate tarile argumente, ce am produssu infavorea causei melle;si

nopte, etc. ,batere, luandu astufelu ins emnarile de a cad continuu Si cu violentia,

a tende cu tarfa, a se naisca, etc.b). vorbindu despre diverse lucruri, cari potu
adduce belle sau reu, a adjunge, a atten-

ge, a frementa, a agita, a turbura : pre

voi ve bate fericea de starea mea; bata-te

mai allessu in urari si blasteme : bata-te toc'a, mane a lui domedieu, langorea, etc.; in speciale : me

fortun'a;

bate cugetulu, me mustra, nu mi da pace;

sau in insemnare mai lena, mi pare real;
sau in fine, me impinge, me indemna cu-

getulu : candu te bate cugetulu pantry,

rellele facute, nu poti neci dorm in pace;
ne batea cugetulu se plecezmu; in acestu

d'in urma intellessu si : me batea men-

tea (sau nzentile) se vinu si eu;

ve

bate capulu, ve duce mentea, ve precepeti; c). cu obiectu directu de fientie ne

absolutu fora obiectu directa : cine a insuffietite, a vetema, stria., a infesta,
batutu si cine a fostu batutu in acellu a perde brum' a abatutureu viniele; granconcursu?de asta data am batutu eu. dinea a batutu grncle si celle alte bu3. pentru certe animali, a fi in cal- cate; locustele, secetele, choler'a si alte
dur'a amorei, a se incalleca, a se caled flagelle batu de cativa anni acesta nefepentru fecundatione ; pescii se batu, ricita terra; lotrii batu casele omeniloru,
berbecii batu ouile, callii epele , taurii le fura; geiscele au batutu reu ordiele de
vaccele; 4. pentru certe animali, a estutempu;si fora obiectu directu, a caintorce, a castra : a bate unu berbece
d, a pica, a stria., : bate brunt' a ; a batutu
a). a lu maltracta Cu lovituri, b). a lu petr' a, etc. B. cu obiectu directu de
castra, c). a lu bate taiatu, ca seta car- lucruri : 1. de metalle, a bate ca maiulu
5. cu subiectu neinsuf- sau ciocanulu, a). spre a fabrica obiecte
nea frageda.
fletitu : a). vorbindu despre unde de apa,
de aeru sau de lumina, a cad cu potere,

a attenge in continua, si de ad, a agita,

a incommoda, a suppera, a vetema unu
sore violentu ne batea in facia; unu ventu
cu plia ne a batutu tota noptea pre calle ;
batutu de tote venturile, nu sciu unde se
mi afflu rep ausu;batuta cu furia de ventu,
navea se lovi de unu scopellu si se sparse;
puneti-ve pellariele in capu, co ve bate sorele ;
in speciale pentru beuture spirtose si alte lucruri ammetitorie, a merge

d'in elle : ferrarii batu f erruls, aurarii au-

rulu, argentarii argentulu; Romtinii au

derepticlu de a bate moneta; monet'a se
bate d' in auru, argenta, aranza; d'in ferru
se batid cer curi, baltie, cuie, pir one, si alte

obiecte de mare utilitate; b). spre a ascutf celle fabricate d'in metalle : nu
taia ces'a, pentru co de multa nu e ba-

la capu, a se suf in capu, a imbeta, a

tuta; secerile si csele se batu d'in tenzpu

in tempu, eci se se faca tnai taiose; proverb : bate ferrulu, peno candu e caldu,
lucrulu inceputu nu lu lassa, se ammortesca, folosesce-te de inceputu si de bune

ammetf : vinurile moue te batu la capu

mai reu ca celle vechie; vinulu beutu eri

si peru.

m'a batutu reu la capu ; carbunii ne au

batutu la capu; a moritu batutu de carbuni; si fora obiectu directu: bate sorele; lun'a batea in ferestra; vinulu 920U
bate la capu, ventulu bate despre media

desposetioni, pAno candu aceste-a nu trecu

2. de chi, drumuri si alte locuri sau spatie, a bate cu petiorulu, cu

carrulu, ca maiulu sau alte instrumente :

a). spre a le netedf, a le face bune de

amblatu : callea este inzpetrata si bene
batuta; anevoia anabli pro acellu drum,

www.dacoromanica.ro

BAT.

BAT.

pentru co mimo nu e batutu; are a se bate

bene, pentru cd se nu se perda multe grauntie; de ad, b). metaforice, a ambla,

a strabate, a percurre : am batutu tote

cetile si carrarile, fora se potu aild ce
cautam; nu te abbate d'in canea batuta de
toti, co nu scii cunzu va essilucrulu; callea batuta este totudeauna ceamaiscurta;

cdte terri si mari a nzai batutu si acestu

miau; callula bate ctimpii, padurile, Udtile, etc.; acsta vacca bate laturile, ambla ratecita de altele; tota diu'a batenzu
podurile; bate usiele, ambla fora cape-

taniu d'in casa in casa; venatorii batu

padurile sau campii cu n'ami sau cu cani,
de acf si abca se scornesca venatul u ;
solutu, fora obiectu directu : canii mei

batu de nzinune; tota diu' a s'au auditu

cdni batendu in acesta padure, amblandu

si latrandu spre a scornf venatu: in desertu douedieci de enneni au batutu trei

dille, co nu amupottitu prende neci maeariu unu iepure; proverb : a bate ceimpii, a vorbf altele de ce se cade, a essf
d'in subiectulu vorbirei;
a bate podurele, a ambla fora capetaniu si fra lucru,

de unde ca sub stantivu compusu :

unu bate-poduri, unu perde-vra, care

nu se mai astempera de pre drumuri, ca
se si cauto de lucru. 3. de vestimente,
straie si stofe, sau materiele, d'in cari
se facu acelle-a , a bate cu vergelle sau
alto instrumente : a). spre a le curetia
de pulbere sau alte necuratfe, a allego
d'in elle ce e bunu de lucru d'in ce nu e

127

dine de batutu grdnulu si porumbulu;

une grd nu in cea piva si lu bate bene.
5. de pomi, a i bate, a i scutura de fructe,
dandu in ei cu pertece sau agitandu-i
am batutu cei doiperi, si mi au datu doue
carre de pere; prunetele sebatupretzmna;
candu bateti pomii, luati a mente se nu
i vetenzati, rupendu-le ramure; veniti se
batemu nucii.
6. de lucruri ce intra,
sau se introducu, sau se fissedia : a). a

bag, batendu : a bate pari, cuie, pirone; abate cercurilauna bute;b). a fissa
batendu : abate una brosca la unza usia ;
a bate una ferstra , etc. 7. de fructe

a). a le scutura, a le da diosu, batendu

pomulu cu ceva : a bate nucile, perele,
merele, etc.; b). a le strivf, strica ,
mollesf : perele si merele batute se allegu d'in nebatute, cd se nu se strice si
aceste-a; de acf, despre parti de alle
corpului, a freca, a vetema, a suppera,
a vulnera, etc. : incaltiamentele me batu
reu la petiore ; bietulu bou e reu batutu
de jugu la cfa; callulu naeu e reu ba-

tutu la petire de t'erra si la spate de

s8la ;

de unde batatura, inflatura sau

impetritura produssa prin ba,tere sau

frecare multa. 8. de licide , sau vasele ce le coprendu, a ammesteca batendu-le, agitandu-le si, de acf, in genere,
a agita, a scuturd : abate oue; pune vinu,

piperu si ardeiu in acellu-asi vasu, si

bate-le bene, se se ammesteee ; bate bene

ciocolat'a cu lapide, in care ai pusu-a;

abate laptele, ca se scota untu; de unde

bunu ieca acestuvestimentu silubatebene

de pulbere; scoteti scaunele d'in casa si
bateti-lebene de pulbere; de trei ore batu

lapte batutu ; in acellu-asi intellessu

abate putineiulu; a bate stupii, ca se
essa, albinele si se se scota mierea; a

scorti'a si nupotu satepulberea d'in ea;

inulu, ccinep'a se topescu antdniu, apoi

bate st'a, c, se ssa din ea licidulu sau

se batu, ca se se allega ce ebuzatc de torsu;

lein'aineo se bate, inainte de a se bagd in

straie, ca se se afene si se se curetie de

pulbere;b). spre a le face dese : pandia
bene batuta, pandia rara si pucinu batuta; de ad batatura, fire ce se intro4. de
ducu prin urditur'a unei stofe.
grauntie, a le bate cu cai, cu flagelle,
sau alte instrumente, spre a le allege de
paie, pellicelle, etc. : porumbulu s'a col-

lessu si s'a batutu ; grnulic nostru sta

inco nebatutu; s'ata inventatu bune ma-

farin'a ; a bate ciurulu, ca se ssa d'in

ellu grauntiele; ventulu bate frundiele ;
canele-si bate coda; passerea-si bate
aripele ; proverb : a bate apa in piva,
a assuda in desertu; 9. de grauntie sau bobe, forte mai vertosu, a le reduce in stare licida : a bate mazere, fasole, lente : fasole batuta, (purs de ha-

ricots). 10. de obiecte sunadrie, a le

face se sune, lovindu-le cu maiutie, cu
limb'a loru, sau agitandu-le : a bate ttic' a,
clopotulu, clopotellul orologiulu bate

trei ore;

de unde in modu imperso-

www.dacoromanica.ro

128

BAT.

BAT.

nale : bate mediulu noptei; a bate tob'a

de bataia.
11. de pkrti alle corpului,
cu differite insemnari : a). a si bate peptulu, a se lovi cu man'a in peptu in semnu
de resbunare; b). a si bate buccile curului,

in semnu de nepesare si despretiu; e). a

si bate capulu Cu cava sau eu cineva, a

usia,
de mide metaforice : a bate la
161e usiele, a se indrept, si salid* la
toti, c se capote ceva; b). a bate la
ochi, a face mare impressione ochiloru
rosiulu bate la ocia nzai tare ca verdete;
copara acea-a mi a batutu tare la ochi;

c). a lui si tin una directione, a

se frementi, a assudi, a si di mari labor, a se fatiga multa multu mi am

batutu capulu se precepu ce spuni; mi
am batutu indelungu capulu cu den-

tende, a se stringe, a se concentra, a

venf continua la cineva sau undeva, a
se misci spre una parte, a inclina, a
tintf : cartea batea la tene eri, astadi

sulu, fora se lu potu induplecd ; multu

ne amu batutu si noi e,apulu cu acsta
cestione, fora se ua potemu scote la capetu- in acellu-asi intellessu se dice,
candu e vorb'a de labore intellectuale,
s : a si bate mantea au cava. d). a
bate capulu cuiva, a sti de densulu, a
nu i di pace, a supperk cu una cerere
nzultu am batutu capulu bi,etei muieri,
fora se ua potu abbate d'in calleavirtu-

bate la mane; nu sciu de ce lumea bate

asid la densulu; limb' a cantariului bate

muierea mi bate capulu de lune

tei'
dedille,
ca se ua ducu la ballu; e). a
bate ochiulu, a face impressione bulla
acestu omu nu mi bate ochiulu; acestu
callu mi bate mai multu ochiulu ca cellu

altu; mie unui-a lucrultc nu mi bate ochiulu.

12. de obiecte de jocu, a face
se merga, a rapedi, a arranca lovindu-le
cu ceva : a bate mincea, popieul drechi'a, porc'a, etc.
13. de arme arruncatorie : a bate murii, cetatea, intariturile, etc. 14. de vorbe, tonu, mesura musicale : a bate mesur'a, a arreti
sau d messur'a musicale prin batere de
mina, de petiore, etc.; abate tonulu pre

una syllaba, a appesi vocea pre acea syllaba;

15. de saltatu, a jock
cu foca batendu tare si iute in pamenta cupetiorele: abate chor'a,brdulu,
etc.;
de ande batea, salta ca misicare rapede si animata.
16. la Macedoromani : a bate fluerulu sau fluer'a

(cuma dicu ei), a sufflk in ibera, a

canta cu fluerulu. 17. a bate telegrafulu, abate una telegramma, a d, scire

la una parte; am se cantarescu asid

de bene, incaitu se bata de la mena la
tene, adeco cantariulu sau limb'a cantariului se bata, se incline de partea mea

intr'a tea; acumu intellegu unde batea

vorb'a tea, ce intellessu sau scopu avea
vorb'a tea, ande tintiea.
2. cu in,
cama in acelle-asi insemnkri c, si cu la:
sorele bate in
radielelunei ba-

teau in, speclulu

ferstra'
d'in faci'a; unu dulce
ventu batea in pndiele nostre ; in mane

bate foculu; cantariulu bate in usioru,

in greu ; radi'a ochiului se bata in firulu

odianului; pusc'a bate in tinta; lacea

frundieloru incepea se bata in gatbinu.

3. cu d'in : a). a bate d'in palme, sau

spre a chiami pre cineva, sau spre a lu

applaude, sau spre a ride de ella : de

una ora batu d'in palme, si nu audi se
vini? candu actoriulu se presenta pre
scena, toti spectatoriibatura d'in palme;

b). a bate d'in petioru, sau d'in impntienti'a, sau pentru ammenintiare si intimidare : focosulu armessariu bate totu

intr'una d'in petiore; n'am de ceitu se

batu d'in petioru la ei, si toti se baga in
gaura de srpe, c). a bate d'in buza
sau d'in buze, a si face se tremure buz'a,
si in intellessu metaforicu : a fi meniosu,
a remall doiosu de ceva, a perde si duce
dorulu de ceva : dco nu manci acumu,

prin baterea fireloru telegrafului.

18. a si bate jocu : a). de nnu omu, a

multu ai se bati d'in buze de mancare.

4. cu prep. cu : a fi plecatu tare spre
cineva sau ceva, a av mare placere, a
affectionk : vulpile batu cu gainele; co-

ride de ellu,

b). de unu lucru, a lu face

pillulu bate cu tata seu; n'am vedutu

reu si prostu. ILI. ca intransitiva, construitu : 1. cu la: a). a di mai multe sau
repetite lovituri : a bate la ferestra, la

oMu care se bata asid de multu cu allunelle si nucile; fetele batu nzai multu cu
manz'a, baialii cu tatalu; copillulu no-

www.dacoromanica.ro

BAT.

BAT.

stru bate tare cu cartea; mai raru in

acestu intellessu cu dupo sau spre: bate
dupo mulieri=ambla dupo mulieri.

5. absoluta, fora neci unu obiectu cu

prepositione : a) a se raised , a sari , a
tremurd, , a fi agitatu , a se scutura
ven' a bate incetu; anida bate ',Jai tare;
ventulu bate furiosu; b) a face se percurra una distantia , a strab ate, a -Liad
una directione, vorbindu de arme : tunulu bate mai departe ca pusc'a ; asta
arma bate bene, rea; dereptu, strambu ;
c) a cadd cu potere, a ven, a se misa, in una directione : bate sorele, bate

ventulu, etc. (vedi mai susu). III. In

forma pronominale , a se bate : 1. construitu cu prepos. cu sau intre : a) a si
da loviture impromutate, a se maltracti
reeiproce : cocosiulu se bate cu gain'a;

scolarii d'in una classe s'au batutu cu

129

mai multa d'in ea ;

2. in intellessu
refiessivu : a) a si da sie loviture : a se
bate ca pumnii in capa, a fi desperatu ;
a se bate cu pumnulu in peptu, a arretd,
co vr a si resbuna;
b) construitu cu
la si de, a se lovi, a se freca, a, se vetema, a se vulnera : boulu se bate la cefa
de jugu; callulu se bate la spate de siea;
costele callului,se batu de opritori=callulu se bate la coste de opritori; pomele
se batu de paretii carrultzi; absolutu
callulu se bate;=se cossesce, se lovesce ca

petiorulu de petioru;
variatele constructioni arrta , co in assemeni Trasi
verbulu se pote tu& ca refiessivu-passivu.
3. in intellessu neutra : a) a fi
agitatu, a se mina continuu si cu viva-

citate, a tremura, a se scutura, a sarf,

a salta, a palpita, a se svercoll ; a se
frementa : scossu d'in apa pescele se

cei d'in alta classe; barbatulu se bate ca

muierea; ollarii s'au batuta intre densii;

bate pre uscatu, peno more; tota noptea

fratii nu se batu unulu ea altulu;

chide ockii; en vedi cuma se bate limb'a

serpelui in gur'a lui; passerile si alte a-

b) a se 'apta pre campulu de bataia : Rode ad, in

nieinii se batura ca Turcii;

genere, a se lupti cu unu adversaria ore-care : a se bate cumortea, a fi in agona; a se bate ca mori de ventu=cu adversari sau greuthti imaginario;
pro-

verb. : a se bate in parte; a se bate si

lupta, asid, co neci anula nu invinge pre

cellu alta;
c) a fi in stare de bella
Russii se batu ca Turcii; d) absoluta,
fora ca: a fi bellicosu, a av coragiulu de
a se bate : poporele invetiate me pacea
a nevoia se batu; Francesulu se batebuccurosu.

Cauta inse a destinge bene

relationea obiectului necessariu, cerutu

de verba in insemnkrile descrisse, de

relatione obiectului de instrumenta sau
modu , care hico se espreme de regula
prin ca : a se bate cu petre, cu tunuri ,
ea pusce, cu pumnii, etc.; taurii se batu
ca cornele, caii ea petiorele Si Cu gilr'a, etc., care inse, spre a incongiura
ambiguithti, se espreme si cu alto prepositioni, mai vertosu cu in; ne batemu

m'ana batuta in patu, fora se potu innimali injunghiate se batu mai multe
monzente, peno se mora;
speciale
pescele se bate, sare prin apa sau afora
d'in apa, sau : e in caldur'a de impuiare ;

b) in speciale pentru phrti de

alle corpului : ochiulu, sprincen'a, peptulu, ven'a, anim'a se bate; desertele callului se batu infricosiatu.
Espressio-

nile de forma pronominate dicu mai

multa ea celle de forma simpla : anille a

se bate este una espressione cu multa

mai energica de e htu aninf a bate; anim' a se bate numai candu e attensa de
bucura mare, de spaima , de frica, de
veri-ce alte sentimeirte viue si tari; anim'a bate totu de g'un'a in starea ei normate. 'De assemenea ven' a, pulsulu bata
in starea lora ordinaria si normale, se
batu inse numai in parossismulu frigureloru;

c) eonstruitu cu prep. ca, a

affectiona , a av mare placere sau applecare pentru ceva sau cotra cineva, a
se occupd, seriosu: barbatulu mease bate

in caven te; berbecii se batu in capete; ne

vonzu bate, dco vrei, in lancie; meta-

multa du alle casei; copillulu no st ru se bate

force: a se bate ca una buccata, ea una

placenta, etc., a si pune poterile, ca se
u mance tota, a se adopera ca se mance

ambiguithtile, se pune mai bene dupo ,

sau alto prepositioni analoge : se bate
dupo placente, etc.; coci ca placentele

tare ca cartea; -- inse, spre a inlatura

www.dacoromanica.ro

130

BIT.

ar insemnd a se adopera se le manee.

Vericumu, de cate ori nu e tala de ambiguitate, e de preferitu form'a pronominale ca mai energica de catu cea simpla, cumu s'a arretatu mai susu : se bate

servindtt: 1. a bate pro cineva sau cm a

l'au batedu cu bertiulu, nu eu palm'a ; a
rupe mai multe betie iwe spin arca cuiva=.
a lu bate reu.; copiii cu betie batuporc'a,
popiculu, etc.;
2. a se bate, a se ap-

strabun'a sau dupo strabun'a, dice

mai multu ca bate C21 strabun'a.

perd : cu batiulu ne apperdmu de cani;

candu san canela la tene, iea unubdtiu
(7) cu la, a se indesd, a allergi : ve bateti si da in ellu; proverb. : a gasitu sutil
la castigu, si fugiti de perdere, muscele fora cala, se preambla fora batiu,=d'in
se batu la mi ere,
espressione mai e- prosti'a altoru-a face ce vr; omu calnergica de catu batu la micro;
e) cu lare iwe batiu, fora neci una stare si fora
de, a se apperd, a allungd de la seno, a stabilitate; 3. a se redimd in mersu :
se scuturd batendu-se cu, ceva : batete betranii porta betie; este asia de betranu,
bene de pulbere; caii si boii se batu cu in catu abiti mergr in bdtiu; cei eu prcod'a de musca;
cu iwe , a affectd, tiorcle moi nu potu ambla decatu in bea dorf ferbente, a se certd, a se luptd, a tie. 4. a incallecd pro densulti: copilse intrece care mai de care se capete lulu si face callu din veri-cebdtin :pro
unu ce : toti se batu pre
pre verb.: a face pre cineva se amble callare
ministerie , pre functioni ; multi se mai pre Ud ,=a lufarmecd, a i lii mentile,
batu pre man'a acestei formose si avute cspressione luata de la farmecatoressele
veduve; eredii se batu preremasulu mor- nostre, despre cari se crede, co prin fartului.
mocete selle potu inspira amantilorn
2. BATERE, s. verbal , actionea de asid de mare doru si focu, incatu se-i faa bate sau a se bate, in t. s. verbului.
ca a veni la momentu, si in veri-ce modu,
BATETORIU, batetura, etc., vedi ba- chiaru callari pro b,tiu. 5. in genere
tutoriu, batutura, etc.
la vario si diverse usuri : a mesteca cava
BATEZARE, batezatoriu, batezu, ve- cu unu batiu, a infird collaci iwe unn
di baptezare, etc.
balite, etc.
* BATHOMETRIA si batometria ,
BATOMETRIA, batomet ru; vedi : ba
s. f., franc. bathometric, arte de a me- ihometria, bathonu tru.
sur& cu bathometrulu.
BATRACELLU, s. in., deminutivu
*BATHOMETRICU si batomctricu, d'in btracu; vedi batrachu.
adj., franc. bathomtrigne , relativu
BATBACHIANU.,-a, adj. (pectrinzc4
bathometru.
=b1 osca), franc. batraelen; ce se tine
* BATHOMETRU si batometru, p1.-e, de brosca, ca,re Amena cu bro, c'a; bas., franc. bathomtre , ital. batmetro trachiane=batraehi, (vedi batraehu), a
(d'in plet&o4=profunditate , si p.6tpov= patea ordine d'in classea reptililoru ,
instrumental de mesuratu care are de t3 pu brosc' a.
mesura),
profunditatea manid.
BATRA.CHITE, s. m., ([3:rporzog=
la macedo- brosca), batrachites, (Parpazi*r); speBATIA, s. f., (bato?),
romani lovitura cu pahn'a, palma, ala- cia de petra pretiosa cu colore vneta
pa, franc. sonfilet.
verdastra ca a pellei de brosca.
BATISIORU si betisioru, S. In., derniBITRACHIU, s. m., batrachium
nutivu d'in bidiu : btiu micu,
((3arpiztovz-_broscutia); specia de brosca
BATISTA, s. f., franc. batiste, ital. mica, ranunculus acris lui Linneu.
pandia de inu forte supth e,
batista,
BATRACHOIDE, adj. (f3Capoczo:;=
ct

numita asia dupo .Baptistu=,Batistu,

brosca si erao=forma), franc. batra-

antaniulu fabricatoriu de acsta pandia.

BATIU, pl. bedie sau betie, (batere)
baculus, scipio, Tustis, frane. latton,
gourdin,badine; buccata de lemnu mai
suptire ca 1)lit't4 mai grossa ca vergell'a,

~de, cu forma de brosca, care Amena

cu brosc'a, vorbindu de unu pesce d'in
famili'a de pesci numita : batrachoidi.
BATE ACHOMYOMACHIA, s. f.,
ParpazopoliazEu , (pzpotzo
brosca,

www.dacoromanica.ro

BAT.

BAT.

tilig=sorice, si pitn=lupta sau bataia);

lupt'a brosceloru cu SOriCii; asi se intitula una mica poema eroicocomica, attribuita fora cuventu lui Omeru si allu
crei subiectu este in adeveru lupt'abrosceloru Cu sorecii, una parodia a Iliadei.
* BATRACHOPHIDE, adj., (pdapazoq=brosca,6cpEq=serpc,st8oq=forma),
franc. batrachophide; care prin form'a

131

BATTEZARE, battezatoriu, etc., vedi

baptezare, baptezatoriu.
BATTOLOGIA , s. f., battologia=
PavcaoyEa(Xyn=euventu, B.TT0q= nu-

me propriu de omu ce avea invetiulu

rea de a repet, fora necessitate, celle
disse); repetitione nefolositoria si uHtiosa a acelloru-asi cuvente sau cugetationi.

sea tine de serpe; ro prin pellea sea

BATUCIRE, batucescu,v.,(batere), eu-

fora scame sau soldi semena ca brosea.

dore, calcando azquare,vorba neconnosarta d'in coce de Carpati, ca insemnare

de a bate, ca se se moie, se se sferme,
sau se se indese, se se netedesca, se se
batuturesca.
BATUJOCORA si batujocura, s. f.

* BATRACHOSPERMA, s. f., (pirpot-

zw=brosea, csigpv.a=sementia), franc.

batrachosperme; germ de planta, alle carei ramurelle forme dia globule assemeni
Cu ouale de brosca.

BATRACHU si batracu (in pronunti'a popularia, prin mutarea tonului de

la antepenultima la penultima, prin stramutarea lui r d'in penultima in antepe-

nultima, si prin intunerecarea lui a in

o se aude : brotdcu, cumn si in derivate :
brotacellu, brotacinte, in locu de : batracellu,batracinte; laMace doro m ani inse to-

nulu s'a pastratu la antepenultima, d6ro

s'a intunerecatu a d'in penultima in i

sau e: br6ticu sau br6tecu), s. m., batrachus=0Capaxo0, rana; 1. in usulu populariu : a) la Dacoromani, Cu acellu-asi
intellessu ea si lat. batrachus, adeco spe-

cia de brosca de apa, pro candil grec.

Peerpaxog=lat. rana=brosca in genere;
b) la Macedoromani, Cu acellu-asi intellessu ca si grec. fiitrraxoc = rana =
brosca in genere, pre candil la acei-asi
brosca se dice nun ai la cea-a ce Dacoromanii numescu brosca testosa; 2. ca
termenu scientiflcu de istora naturale,
batrachu, sau batracu, si mai vertosu in
plurariu : batrachi san batraci,=intreg'a
ordine de reptili, care coprende tote generile de brosce, cu acellu-asi intellessu
prin urmare ea si plur. batrachiane, d'in
batrachianu, (vedi batrachianu).
BATRACIANU, vedi batrachianu.
BATRACIME, s. f., multime de batraci, (vedi batrachu).
BATRACITE, batraciu, batracomyomacho, batraeosperma, batraeu, etc.;
vedi atrachite, batrachiu,batrachonlyomachia, batrachosperma, batrachu.

(baterejocu), derisus, ludibrimn, deri(Iiculum, contumelia, injuria, opprobrium , dedecus ; ignominia; attengere
grave in demnitatea cuiva : I. cu cuventulti : a) risa, bataia de jocu cruda si offensatoria : mi place risulu,
dro MG sufferu batujocur'a de la veri-

cine ar veni ea ; b) mustrare aspra si

injuriosa, injuratura , vorbe plene de
despretiu si desonoratorie ce se arrunca
cuiva : batujocuea ce mi a trassu, mi a

cadutu asid de greu, in ctitu credeam,

co voiu crepd de dorerea cruda ce sinttic= in aninea mea, nu me voiu indiosi
a respunde la spurcatele si gratiosele
telle batujocore, 2. cu fapt'a : a) offensa

desonoratoria, maltractare avilitoria

Nantuitoriulit lumei &tifo.) tote batujocorele,ca se ne rescumpere d'in servitutea peccatului, b) injuria, vetemare facuta en despretiulu demnitatei mellesci : ce cruda si amare batujocore avura
se su/feria Romeinii, in tempu de multe
si bingo seele, d'in partea barbariloru,
c) ignominia, pedepsa avilitoria, ce se
inflige cuiva : spre batujocura se decise
ca Jesus se mora spenduratu pre cruce,
nu v'ati multiamitu a inflige condenznatului pcdeps' a cea 9nai cruda, ci ati vrutu

inco a (mili umanitatea in ellu, espunendu-lu la batujocur'a cea mai neaudita; 3. ca concretu : a) obiectu de batujocora : a se face, a adjulzge, a deveni,
a fi batujocora, ase face, a adjunge, a de-

veni, a fi de batujocora : nu voiu se fiu

batujocor'a nemenui, cu assemeni appu-

www.dacoromanica.ro

132

BAT.

cature nu numai onzeni in parte, ci nationi intrege adjungu batujocor'a lumei

intrege; nu vremu se ne facenzu de batu-

jocur'a lumei; Judanii, prin portarea

13AT.

care batujocoresce, care adduce sau face

batujocora : batujocoritorii de cellesant6
porta numele de impii; batujocoritorii de
omenime nu merita numele de omu; cuvente batujocoritorie, fapte si mai batu-

loru politica, au adjunsu si au fostu indelungubatufocor' alumei;intre espres- jocoritorie amu avutu se sufferu chiaru
sionile : a se face, a adjunge sau fi ba- d'in partea celloru cdroru anzu facutu
tujocora, si espressionile : a se face, a bene, (vedi si batujocora).
adjunge sau a fi de batujocora, este una
BATUJOCURA , batujocurire, etc.,
diffArentia de intellessu, asid co espres- vedi batujocora, batujocorire.
sionile fora prepos. de sunt mai enerBATUTORIA sau batutore, s. f., vedi
gice si dicu mai multu de ctu celle batutoriu.
construite cu de : cine se face de batuBATUTORIU,46ria, adj. s., verbejocora, merita prin portarea sea batu- rans, verberator, ferlens, pulsans, etc.;
jocor'a, dro espressionea in sene nu im- palmula, ilstuca, pavieula; 1. in genere :
plica, co batujocor'a meritata i se si ap- care bate, cu celle mai multe d'in inplica in fapta de cotra cineva; d'in con- semndrile verbului batere : batutorii au
tra, cine se face batujocora, acellu-a nu scorkitu multu venatu; rosiulu e mai banumai merita prin a sea portare, dro tutoriu la ochi de di tu verdele ; colorile
si suffere in fapta batujocor'a; b) lu- tare batutorie la ochi nu mi placu, precru facutu cu cea mai mare neglegentia, cumu neci odorile tari, cari suntu batucu nepesu si despretiu : nu mi ai facutu torie la capu; pusca nzai bene batutoria
camesia, ci batujocora de camesia; nu a- de ditu acesta-a n'am avutu neci una
vemu adrninistratione, ci batujocora de data ; batutorii de granu s'au fatigatu
adnzinistratione; tu nu esci omu, ci ba- forte ; batutorii de poduri sunt omeni

tujocura de onzu; batujocora si batujocorire differu forte tare, in intellessu,

de bataia de jocu si batere de jocu; ba-

tai'a de jocu nu este de ctu unu risu,

una satirisare, care pote fi cdtu de impungutoria si amara, dro nu tintesce
neci decumu la despretiu, avilire si desonorare, cari sunt totu deun'a motivulu
si tint' a butujocorei.
BATUJOCORIRE si batujocurire
escu (prin syncope : bajocorire), v., ludiRead, irridere; contumelia, ignomini,

injuria Odeon; a adduce cuiva batujocora : dupo ce batura si batujocorira

in totu modulu pre Jesus, i dedera apoi
se si duca sin guru crucea; cine batujocoresce unu omu, batujocoresce in ellu
insasi umanitatea ; potemu pedepsi cdtu
de aspru p. re criminali, dro ca omeni

nu se cade a-i batujocori;pentru mai

ampla esplecare a cuventului, dumu si
pentru differenti'a lui, in intellessu, de
batere de jocu, vedi batujocora.
BATUJOCORITORIU si batujocuritoriu,-t6ria (prin syncope : bajocoritoriu),

adj. 3., luditicator,irrisor, contemptor;

coutumelio sus, injuriosus, ignominlo s us;

fora capetaniu, etc.; 2. in speciale, ca

substantivu reale : a) ca masculinu

batutoriu=ceva ce serve a bate altu

ceva , si in particulariu : instrumentu
de batutu putineiulu , ca se se allega
untulu; b) ca femininu batutoria sau
batutore=instrumentu de batutu, si in
particulariu : instrumenta de batuta
pandi'a , candu se inalbesce , rufele ,
candu se spella, etc.
BATUTU, verberatus, pulsatus, cat-

sus, victus, etc.; pulsatio, verberatio,

proiligatio;
ca participiu passivu d'in
batere, cu t6te insemndrile acestui verbu
copillulu multu batutu se invetia cu bataia, de nu i mai face acesta-a neci una
impressione ca medilocu de correctione;
grnele batztte de bruma se strica, termurile maraoru sunt tare batute de venturi; inimicii bene batuti ceru pace; podurele impetrate si bene bat ute sunt bunu
mediu de communicatione; batutula capu
de fumulu viziului, ozu mai scii ce faci,
de ammetitu ce esci; calca batuta de toti
este ceo mai scura; ne amu infundatu

in locuri nebatute de petioru de onzu;

2. ca supinu sau ca intellessu activu, in

www.dacoromanica.ro

BAIL

BEA.

tote insemnrile verbului batere ca activu : instrumentu de batutu granu, de

batutu podulu, de batutu cuie; arme de
batutu, vergelle de batutu culpabilii; vasu

bunu de batutu, laptele in ellu, etc.; sau

cu intellessu passivu, in acelleasi insemnari:porumbu uscatu si bunu de batutu,

pentru atdtea strangarie esci bunu de

batutulatrei coste; 3. ca substantivu: batutulu granului, grd ndinei; batutulu yenB.A.TUTURA, s. f., verberatio

pul-

satio; subtemen., trama; callus; pavimentum; 1. actionea de a 'bate sau de

a se bate : batutur'a venei; inse in acestu

intellessu se dice mai multu bataia

ro batutura se iea de regula : 2. ca resultatu allu actionei de a bate, ca ceva

produssu prin batere, si in speciale

a) carne intarita sau buba pro dussa prin
batere sau frecare, la mane si la petiore
mai allessu : de multu lucru palmele lui
sunt plene de batuture; incalciamentele
strimte facu batuture la petiore; una bets-

tatura infricosiata s'a facutu pre spinarea callului d'in batai'a sellei; b) locu
batutu prine multa calcare sau batere
cif alte instrumente, si mai vertosu loen

d'inaintea casei, care prin multa calcare de vite si de omeni se bate bene,
asia in catu nu mai cresce erba pre densulu : vitele stau inco in batutura; vedu
adunati muni omeni in batutura, la noi;
firulu de
a scote vitele d'in, batutura;

138

verba: baubari=latrare, urlare; in romanesce inco se dice bauire pentru urlarea lupului; se dice irise si auire, cu
acellu-asi intellessu , trassu, cumu se
vede, d'in au, au, voce cu care inco se
imita in speciale, si mai desu de catu
ca bau, urlatulu lupului.
BAUIRE,-ieseu, v., a urla ca lupulu,
(vedi bau).
BDELLA , s. f: (piXXa=lipitore,
d'in pae0,Xecv=sugere); 1. Mime ce se

da une ori, in scientia , lipitorei; 2. arborele care da 4delliu; 3. gen' d'in familra bdellateloru acaridi, d'in cari unele specie se afla adesea sub petre ;
4. genu d'in familra hirudinateloru, allu

carui typu este bdell'a de MN, care

traiesce ca parasita pre crocodilu.
*BDELLA.RIU,-ia, adj., care are ven-

tuse ca bdell'a=lipitorea; de ad in pl.:

bdellarie, familia de vermi intestinali

podi, cari se punu in miscare, ca si lipitorile, prin doue ventuse assediate la

celle doue estremitati alle corpului loru.
BDELLATIL-a, adj., care smena

cu una bdella=lipitore; de aci plur.

bdellate, familia de animali d'in ordinea
acaridiloru , care are de typu genulu
bdella; tote auimalile de acesta familia

locuescu sub petre, si e probabile, co

elle se accatia de alte animali, ca se
suga sange.
*BDELLIANIJ,-a, adj., care se tine

de natur'a bde//ei=lipitorei; de aci in

pl. bdelliane, sectione d'in familra hirutortu ce se bate in urditur'a pandiei
batutur'a acestei pandie este de bum- dinateloru , care are de typu genulu
bacu, ro urditur'a de inu; d) ramure bdella.
*BDELLIU, s.m., bdellium (ph)Xtov),
uscate picate d'in arbori prin bataf a
ventului sau a omeniloru : nu e per- substantia gumoresinosa, care esse d'in
missu a taid 'mole d'in acsta padure, unu arbore numitu Mena, genu de ferien,
ci a se folosi tzumai de batutura.

BITUTURIRE,-eseu, v., pavire,

stacare; a face unu loen batutura, a lu
bate bene ca petiorele sau cu maiele,
a l'applana sau netedf bene.
BAU, voce cu care se sparia copillii:
compara ital. bau, cu acea-asi insemnare; acea-asi, voce serve inse si pentru
joculu de ascundere, cu care se desfeta
multi copilli; in fine ca bau,bau, se imita

si urlatulu lupului; in latinesce essiste,

trassu d'in acea-asi fontana, si unu

si care se usita forte multu in medicina,

astadi inse se usita numai in veterinaria.

BE, numele cellei de a dou'a littera d'in alfabetulu romanu, (vedi litter'a B).
BE, vedi bee.

* BEATIFICARE, w, beare, beatificare; a face beatu, a feria cu fapt'a,

sau cu cuventulu, a face fericitu.
* BEATLFICATIONE, s. f., .beatificalla ; actione de a beatifick.
BEATTFICATORIU,-toria, s. adj.,

www.dacoromanica.ro

BEC.

134

BEE.

beati cate r, beatilicanb; care beatifica,

face fericitu.
BEATITUDINE, S. f., beatl'udo;
stare de beatu, de addeveratu fericitu.

moll e sau duplu bemolle; in vechi'a notatione musicale gregoriana becadru representa modernulu si naturale.
*BECHICU,-a, adj., 3mt.71,6c=pentru

BEATUn,-a, adj., beatus; pre deplenu

tusse, d'in 6-0(31x6c=tusse), care e

bunu de tusse, vorbindu de plante si

multiamitu cu sene si cu starea sea, care

se semte perfectu bene, addeveratu ferice sau fericitu; inse ferice,=felix, con-

form etymologiei, espreme ruai multu

buna starea materiale, sueressulu. f ortun'a huna, etc.. p-ntru addeverat'a fericire, care st'a in despositionea suffietului, cuve,ntulu beatn, ca essitu d'in acea-asi fontana cu beue, bonu, etc., este

una esprPssione mai cuvenita si mai

propria. Cu t6te aceste-a la antici se iea
si in loca de avutu, de unde pare co s'a
nascutu si form'a begatu, apoi bogatu.
* BEBACE si bibaee, adj., bans; applecatu a bee sau suge multu : omu bebace=betivu; charteia bebace=charteia
ce Sligo si inghite bene.
BEBACITATE si bibacitate, s. f.,
bibacitus; calitate de bebace.

BEBIONE si bibione, s. m., bible;

musca ce se ti asce in vinu.

BEBRU (prin stramutarea lui r

brebu), s. M., bebrus si fiber; specia de
animale amfibiu, castoru.
BECABUNGA, s. f., veronica ben-

bunga lui Linneu; specia de veronica

recommendata de medici ca antiscorbutica ; ea cresce pro longa ape stagnanti,

inseparabile de nasturtielu de apa=

franc. cresson, ca care d6co se confunde
si se ammesteca in mare cantitate, pote
casion6, doren i de ventre, vomite, diar-

reia si alte relle.

BECADRU (reu, becaru) , s. m.,
ital. bequadro, franc. b6carre ; semnu
musicale, care mai antniu av form'a
de unu b micu cadratu, si caruia in urma

se adausse, la drept'a, una liniora ce

de,scende indiosu, symmetrica cu cea care, la stang'a lui b, ascende in susu; pusu
inaintea unei note musicale, becadru re-

pune not'a in tonllu seu naturale, adeco

destruge effectulu accidentiloru asi6,
numite bemolle si diese, scadendu cu
unulu sau doue semitonuri chromatice
not'a ce are diese san duplu diese si inaltiandu de assemenea pre cea ce are be-

remediele bune pentru allinarea tussei.

* BECHIU, s. n., beeh1um.-743.4xEcy
(d'in (31[31x6c=tusse) , specia de
planta, tu`ssila ro far ara lui Linneu.
BEE si b, bee; onomatopeia , prin

care se imita vocea ouiloru ; de ad si

verbu : 1)( eire sau beire, beiescu=a sberd

ca ouea. cu tote co beire pote fi in locu

de belire, cu i moiatu chiaru si d'in ne-

cessitatea distinctionei de intellessu,

spre a nu se confunde cu cellu alta beltire=a 1u6, pellea ; belire:_--sberare ar
.fi una alta forma d'in latinesc. belare,
care, ca si balare, se dice de sberetulu
ouiloru; cea-alta forma romanesca, trassa

d'in latin. helare, este berare, de unde

compusulu s-berare.
BEEIRE, y,, vedi bee.

BEERE si contracta : bere, y., bibere , ital. bevere si bere, ispan. si

port. beber, provenc. beure, vechiu franc.

boivre, nou franc. heir (in tote limbele romanice asi6 dro form'a latina
bibere s'a alteratn mai multa sau mai
pucinu, confornm cu scambationile , la
cari, in &care 'd'in elle, sunt suppuse

somile elementarie; in limb'a ispanica si cea portugalica s'a pastratu

form'a latina ca mai bene; acea-asi
forma, bebere, ar cautd se fia in limb's,
nostra, ca si in cea italiana ; dro prin
transformArile , la cari, in amendoue
limbele, este suppusu b, (vedi litter'a B),
form'a bebere a cautatu se se reduca succ es sivu la: bcv( re,beuere,beere,bere; de a-

cea-a pentru esplecarea ca mai usiora a

formeloru de cmjugatione, cari, in acestu verbu, paru estraordinarie, cau,ta se
se ie, in limb'a nostra, ca tema fuvdamentale, form'a : beit-ere,' din care presentele indicativului : beu-u=beu (reu :
bcau), beu-i=bei, beti-e=--be-e=b4beuemu=be-emu=bemu , ben-eti=be-eti=
beti, beu-u=beie; presentele subjunctivului : se beu-u=se beu, (ron: se beau)
se beu-i= sebei,sebeu-a=sebea, sebeu-e-

www.dacoromanica.ro

BEE.'

BEE.

mu=se be-enau=se bemu, se beu-eti=

se beTeti=se beti, se beu-a=se bea; imperativu : beu-e=be-e=be, beu-eti=be-

wittulu ei; imparte acestu continutu Si cu

eti=_-beti, beu-a=bea (se bea); perfectulu

beu-i este regulatu; de assemenea si

supinulu beu-tu; inse bettere sau beere
are in romanesce, ca multe alte erbe,
si una a dou'a forma de supinu, Cu intellessulu de curatu adiectivu, form'a
buetu=betu=bau, care se pte usioru
esplicd, si d'in latinulu bibitus, de unde
deriva apoi betia,betivu, etc.);I. pentru
omeni si alte animali, a sorb cu gur'a
si inghit pro gfitu unu licidu orecare
1. in genere : vitele, fGrele si alte animalibeu apa; omettii ben nu nuzai apa, ci

si vinu, rachizt, caf ea, lapte; unii onteni

bete si tutunu (=_-tragu pre giltu fumulu

tutunului); spre a si pastr vocea, cantatorii bet( oua numai trecute prin spwlia
(=beu a lbusiulu si galbinusiulu oualoru
pucinu copte);ca obiectu i cale la verbulu beere sta de regula numele licidului sau
gazului beutu; inse forte adesea se pune si
continutoriulu beuteloru in lout de beute
insesi : callulu a fostu asid friptu de sete,
in adze abeutu patru galleta; asid desetosu
sum, co asiu bee mai multe cofe (16 apa;
nu e bene a bee cupa dupo cupa, ci, dupo

ce ai boutu un'a, astepta cdtu-va peno

ce se bei alea;
ba chiaru si pretiulu
beuttu ei in locu de beutura insasi: einci

lei a castigatu astadi, si pre toti i a be-

utu ; am unu lea si vreu se lu beu;

asid e de betivu, in eau e in stare
se si bea si caciull'a d' in capu ; de ad
espressionea si mai cutediatoria : a bee
pre eineva=a bee pie comptulu lui, a lu

135

altu cineva; e de observatu inse, co nu

totu de un'a d'in de pro longa beere are
intellessu partitivu, ci adesea espreme
simplu instrumentulu ca care , sau vasulu d'in care se bee : callulu a beutu
ap'a cl'in, galleta, boii beu apa d'in ulluce, etc., instrumentu sau vasu, cari se
construescu, pie longa beere, si cu prep.
cu sau in : bennt vinu cu cupe (in cupe
sau d'in cupe) de aunt; nu mi place a

bee apa ca vasu sau d'in vasu de pamentu; cu mare placere benzu unit bunu

vinu d'in vase de cristallu; locutioni

a bee eu sete, a bee pie neresufflate, pre
resufflate, a bee grossu (=multu); a dd
se bce=a offer bentura, a adapA, sau :

a di, vinu sau bani de beutu; a dd

beutu, in acestu d'in urma intellessu,
este una espressione mai usitata si mai
clara de cfau : a chi se bea; a bee apa,
pentru cei caduti in apa, a inghit apa,
a se innec6, inghitindu apa; 2. in parte:
a bee vinu sau alte spiritose : se manMotu, se bento si se petrecenzu cu voia

buna; a bee in sanetatea cuiva, intru

memori'a cuiva; si in speciale : a bee fora

mesura spirtose, a f betivu.: tote danirile retie le are acestu omu : nu numai
joca carti , dero si bee infricosiatu; bei
de ti perdi si mentile; cine are uritiosulu
dam de a bee, crede co more, dco nu va
bee intr'it na di II. applecatu la fientieina-

nimate, a sorb, a suge, a inghit : este

una Rpecia de charteia , care bee forte
bene; aren'a bee multa apa;luntrea cre-

obiectulu reale st'a adesea, pie long,

pata bee apa si se pote eofundd d'in MU

momenta in altulu.
BEETIA si betia, s.
obriotas ebriositats, i tniolentia; 1. starea de ame-

beere, cu prep. d'in : a bee d'in fructulti

tire in care se afla cellu ce a beutu pr

vitiei; cine a beutu d'in acestic vasu?

CUMU as bee d'in attic vinu rosiu si

multu vinu, rachiu sau a lte beuturi spirtose si ametitorie; de ad prin metafora,
ametire, essire d'in menti, orba a mentei produssaprin veri-ce passione desfrenata, sau prin escessu de placere : in be-

storce de bani pun beere pie spesele lui;

riditorin! tmendoi aunt beutu, bemzi si

vomit bee d' in acea-asi cupa a fericirei

si a nefericirei, etc. ; differenti'a de

intellessu intre constructionea cu d'in
si cea fora acesta prepositione este
usiora de perceputu : cine bee cup'a,
ua bee senguru intrega , bee senguru totu contitzutulti ei; cine bee d'in
cupa, bee numai una parte in conti-

tea furiosei selle menie nu mai scie ce

face; orbitu de beti'a jocului de edrti, ai
fi in stare se ti dai si copillii in &VG;

in beti'a sangelui barbarii soldati nu

mai respecta neci sessu,neci et ate; 2. pe-

trecere cu beutura nemesurata , orga,

www.dacoromanica.ro

186

BEL.

escessu de mancare si beutura inainte

de deluviu omenii petreceau in betie si
in desfrenetri de totu genulu; a duce in-

ir' una betia,=a se iinbet, continua; a

face bella; 3 passione de a bee spiritose
beti'a este unttlu d'in celle septe peccate
mortali; darulu betiei este cellu mai nbella, ea
ritu d'in tote darurile relle;
derivatu d'in Uta, este una espressione
adecata pentru insemnarile de sub 1 si 2;
ro pentru insemnarea de sub 3, form'a
betivia , derivata d'in betivu , ar fi mai

cuvenita si mai propria , de orece bella,

ca si btu , esprenae numai starea unui
omu care intennu momentu data a beata
pr multa; ro betivia, ea si betivu, espreme despositionea passionata de a bee
pr maitu.
BEETMOSU si betiuost1,-a, adj., orapulse dedItas ; preste mesura betivu, betivu gredosa. BEETIVESCE, si betivesce , adv., ebriosoram modo; ea unu betivu, relativa
la unu betivu.
BEETIVESCU si betivescu,-a , adj.,
1. relativu la unu betiva, de betitnt: fapte si cuvente betivesci ; 2. puiu , fiiu de

betivu, applecatu cuiva ca cuma d'in

nascere ar fi predestinatu a fi unu betivu.
BEETIVIA sibetivia, s. f., vedi beetia.
BEETIVU si betivu,-a, adj. s., ebriosus, bibax, inebriaus; 1. applecatu a bee

pre multu, care are passionea de a se

imbet ca spiritose : betivu imperatescu
=betivu forte mare; 2. careimbta, care
adduce betia : vinuri tare betive=vinuri
tare imbetatorie.
BEETU si btu,-a, (la Moldoveni pronuntiatu batu,bata; vedi, pentru form'a
-cuventului, verbulu beere), adj., ebrias,

viuolentus; care a beutu spiritose sau

alte beuture ammetitorie in cantitate
asi, de mare, in ala si a perdutu mentile ; de ad si metaforice, ammetitu, cu
mentea orbita de veri-ce passione sau de
veri-ce escessu de placere betu de mandria, de mula, de sange, de placer. e, de
anwre, de resbunare, etc. (vedi si beetia).
'BEIRE, v., vedi bee.

if

BELARE, v., lat. belare=balare

=a sber, vorbindu de oui; radecina a

BEL.

cuventeloru : s-ber-are, beretare, etc.

(vedi in Glossariu : haretare, baretatoriu, etc., si in Dictionariu : bee).
BELLA, s. f., appellatione ce se d
la oui in genere, sau la ouile bellane in

parte; dupo antani'a insemnare caven-

tulu sta in relatione cu latin. belare

(vedi helare); ro dupo a dou'a insemnare

se refere la latin. bellas, bella, (vedi in

Glossariu : balanu, si in Dictionariu
2. bellu).

BELLA, s. f., bellua; animale selbatica, fra infricosiatoria prin marimea

si selbateci'a sea; de ad applecatu si la
vite, si chiaru la omeni : blla de miau,
bala spurcata de omu ;
la unii Romlni e d'in syllab'a initiale se aude asi,
tare deschisu ca si a : balla; &o la altii ca
o mestecatu ea a : blla; sub acesta d'in
urma forma forte desu applecatu la vite

cornute, la boj si vacce mai vertosu

cea, bolla; aisu, bolla.
* BELLADONA, s. f., atropa belladona lui Linneu; planta cu proprieati narcotice destullu de biolente, adesea prescrissa de medici; baccele ei assemini cu

ceresiele negre, de sapore dulcida, au

fostu adesea causa de inveninare, mai
vertosu pentru copii.
* BELLARE, v., bollare; a port, bella,

(vedi 1. bellu).
* BELLARIU, s. in., bellarhun; apparatu bellicu, (vedi 1. bella).
* BELLATORIU,-toria, s. adj., care
porta bellu, care se lupta, (vedi 1. bellu);
ce serve la portarea unui
* BELLATRICE, s. f., bellatrlx; luptatoria, bellatoria.

BELLAURU, s. m., bellua, draco;

vedi in Glossariu : balauru.
BELLICOSU,-a, adj., belicosas; animatu de spiritulu de lupta, cui place
a se lupt cui nu e frica a infrantA pe-

riclele luptei in bataia, valente, animosa, plena de coragiu : ontu bellicosu,

natione bellicosa; strabunii nostri au
fostu poporu forte bellicosu.

* BELL1CU,-a, adj., bellicus; relativu la bellu, (vedi 1. bellu) : consiliu

bellicu, disciplina bellica, preparative
bellice, cantece bellice; une ori cu aceaasi insemnare ca si bellicosu.

www.dacoromanica.ro

BEL.

BEM.

BELLIGERANTE, adj., belligerans;

care porta bellu cu altulu : poterile belligeranti, cari porta bellu un'a cu alt'a.
BELLIGERARE , v. belligerare

(bellum=1. bellu, si gerere =portare);

a porta bellu, a fi in stare de ostilitate
bellica : a belliger cu vecinii, a belliger cu fortun'a.
* BELLIGERU,-a, adj., belliger; care
belligera, porta bellu, se lupta in bataia.
* BELLIPOTENTE, adj. , b ell p o
tens; potente in bellu dieulu belli potente.
* BELL1SONU,-a, adj., bellisonus;
care resuna de scomotulu armeloru; care
da sonuri bellice : cantece bellisone.

187

delieatu, amenu, amabile, etc.; cu acesta insemnare a treeutu si la noi in derivate ea : bella, .(vedi 1. bella), bellanu,

bellanellu, bellanioru, (vedi bellow in

Glossariu); in alte limbe sorori : ital.
bello, franc. beau si bel, cuventulu are
insemnares: romanescului fornsosu sau
fruntosu; in aeesta insemnare s'a luatu
si la noi in espressionile : belle-littere,
beNe-arti=litteratur'a ca mediu de espressione a formosului, artile cari au de
obiectu espressionea tormosului : poe-

si'a, pictur'a, statuarra, sculptur'a , architectur'a.

BELLUINU,-a, adj., belluinus ; de

BELLONA, s. f., bellona; diea a

bella,relativu la una bella, (vedi 2. bella).

bellului, in mythologia.
BELLOSU,-a, adj., vedi belluosu.
1. BELLU, s. m., p1.-e, helium (vechia forma duelium=cluellu, care se dice

BELLUOSU,-a si bellosu,-a, adj.,

belluosus; plenu de belle, de fre monstrose, (vedi 2. bella).
BELU si abelu, s. m., p1.-e (f36),(4=
sagetta); 1.1a Macedoromani : petricea
rotunda, cu care se joca copillii, arruncandu cu dens'a in alte assemeni petricello; 2.1emnisioru taiatu pedisiu la amendoue capetele, cu care se joca copillii, lovindu-lu cu unu batiu mai mare
la unulu d'in capete si facundu-lu astu-

astadi numai de lupt'a intre doue persone senguratice), ca oppusu la pace,

stricare a buneloru relationi d'intre
doue popore, stare de ostilitate intre
doue terri : a port bellu cu cineva, a
fi in bellu cu cineva, a declarbellu cuiva, a merge cu bellu assupr'a sau contra
cuiva; a adntinistr, derege sau conduce

unu bellu; omu destinsu in pace si in,

bellu; bellu complitu, inversionatu, barbaru;
pria metafora, stare de inimicetia, de ositilitate in genere : intre ca-

tusie si sioreei e unu bellu naturale;

multi sustinu, co in lum eeste unu bellu
perpetuu allu totoru-a contr' a tot oru- a=
(bellum omnium contra omnes);
bellulu este proprie stares, de ostilitate sau

inimicetia, care pote adduce bataie si

lupte complite intre belligeranti; dro
doue terri se potu afla in stare de bellu
in cursu de tempu indelungatu, fora se
incepa ostilitatile, fora se si d batalle;

fellu se sana in aeru (compara franc.

bble Cu acea-asi insemnare , cumu si
driclzia d'in Glossariu).
* BEMOLLE, s., ital. bemolle, franc.

bmol; nota musicale in forma de b,

care se pune inaintea altei.nota, ea se
arrete co tonulu espressu prin acesta
nota e de scadutu pre diumetate; candu
bemolle se pune la chiaia, atunci not's
ce cade pre lini'a, pre care sta benzene,

se canta scaduta cu una diumetate de

tonu; benzene asia dro este contrariu ,
prin intellessu, lui becadru; duplu bemolle =caracteriu musicale compusu di'n
doi bentolli, care pusuinaintea une note

asi, dro bellu differe, in intellessu, de

lupta, bataia, etc., precumu differe cau-

arreta, co acea nota e de scadutu

doue semitonuri;in notationea musi-

s'a de effectu, de s bellu se i forte a

desea, prin una metafora din mile mai
communi, in locu de lupta, bataia, etc.
2. BELLU,-a, adj., bellus; ca deminutivu d'in benus=bonns; latin. bellus
insemna proprie : in buna stare, care e
bene; de ac : care e bene in respectulu
formei, si a mime : gratiosu, placutu ,

cale gregoriana bemolle arreta, pre liniele basului, modernulu si benzene, in

oppositione cu becadru, care, in acea-asi
notatione, representa si naturale.
BEMOLLIARE, bemollist, si
BEMOLLISARE, benzollisu, v.,
insemni en bemolle una nota musicale,
fia prin accidentia, fia la chiaia.

www.dacoromanica.ro

138

BEN.

BEN.

BENE (pronuntiatu ; bine, si pre a a vende bene=--a vende cu folosu, a canzlocurea : ghine, si chiaru : gine, jine), perd bene=a cumperd eftinu; in amenadv. si s., bene, bonum; ital. beue, franc.
bien, isp.bin, provenc.ben,portug.bcm;
de si allu nostrubene este latin. belie, adverbiu d'in benus, alta forma in locu dP

bonus, (vedi bona, 2. bellu, bi sau bis,

des sau dis); cu tote acestea cuventulu
romanescu are chiaru ca adverbiu una
estensione si varietate de intellessu niai
mare de cdtu adverbiulu latinescu; apoi
bene are, in romanesce, si intellessu de
sub stantivu, care lipsesce latinescului
bene; acestu intellessu allu euventului
nostru se accopere in parte, in latinesce,

prin form'a neutra bouum d'in bonub ,

luata ca substantivu; ro in cello alte
limbo sorori form'a adverbiale se i ca
si in limb'a nostfa, cu intellessu de substantivu; inse, precumu latin. bonum,
asid si ital. il bene sau franc, le bien,
au, pre de una parte, una mai mare estensione de intellessu, ro pre de alt'a

una estensione mai mica, cumu se

pote ved mai apriatu d'in desvolthrile

detaliati ce urmedia;ca derivatu d'in

bona, bene are intellessulu multiplu si
variatu allu acstui adiectivu, (vedi bo-

na), intellessu contrariu, in celle mai

multe casuri, celui ce are reu, luatu de
asseminea si ca adverbiu si ca substan-

tivu, ro in unele casuri, si a nume in

compositione, (vedi mai la valle), contrariu cellui ce are adverbiulu male : I. ad-

verbiu : in modu satisfactoriu, in modu

sufficiente , asid cumu se cade sau
cere natur'a, scopulu, ordinea, mentea
legea, dreptatea, etc. : A) in genere
agru bene lucratu, casa bene edificata,
onteni bene armati, militari bene disciplinati, orna bene capuitu, cu tote celle

de lipse, bene imbraratu, bene mancatu,

bene beutu ; a tin mente bene, a ved si
audi fortebene; a maned sibee forte bene;
a depinge si desemnd bene ; a gubernd

si cbninistr bene ana trra ; a ploud

si ninge bole; a dorm belie ; a digere.
forte bene ; a cugetd si a jilied bene
despre tote lacrurile ; a sentt si precepe

bene tote edte ni se spune; a invetic

bene pre cineva, a invetidbene ceva, etc.;
B) in particulariu 1. in modu utile :

done espressionile inse bene pote av si

insemnarea mai diosu desvoltata, adeco
insemnarea de indestullu, multu ; compara si : latin, bene emere, bene Tedere,
ital. a buon mereato, franc. A bon mareli6; negotiulu tea merge bene, allumeu
merge forte reu, negotiulu teu prospera,

dandu-ti folose;-2. in modu fericitu,

prosperu ; cu fericire, in modu placutu,
dupo dorenti'a animei : am callatoritu
belie si am adjunsu bene ; a tra bene=a
petrece bene , in intellessu materiale,
a se buccurd de tote placerile, ce potu
procurd medilocele materiali, large si
indestullatorie, sau : a av traiu fericitu ; nemenea nu e pre deplenu belie in
lumea acesta-a, pre deplenu fericitu si
multiamitu ; nenzene pre lame nu e midtiamitu ca sortea sea, ci fiacare crede, co
altiti-a e mai bene de cdtu siesi;-3. cu
indestullare, in modu sufficiente, cumu

si chtu se cade, si de ad : tare, f6rte,

prea ; in francesce mai vertosu acestu
intellessu este ca mai desvoltatu : bien
grand, blen bon=_-f ortelnare, forte bumf;

dro si in italianesce nu e mai pucinu

usitatu; in latinesce occurre de assemenea flirt desu : dolor bene magnus,
dorore forte mare; bene prtebere, a d

multu si cu indestullare; la noi inco

resare acellu-asi intellessu : a) la participe : spata bene ascutita, lapte bene
prensa, 'mitt bene batutu, nzeina belie
deprensa, nodubeue strinsu, grd nu bene

macinatu, lente bene batuta, mat bene

rescopte, omubene imbuibatu si imbetatu,

calla bene strinsu in curdle, dororebene

senitita, lectione bene invetiata si preceputa ; carru incarctu, si bene incarcatu;
bene sciutu, bene cugetatu si rumegatu;
repetitu : piperu bene, bene pisatu. etc.;

mai rani sta bene cu acestu intellessu

la adiective proprie : vasu nu bene plena,

nu de totu plenu;b) la verbe : a ascunde brim, a ascunde tare, asid in chtu

cu greu se se pota afld ce s'a ascungu; a
bee si maned bene insemna nu numai
a bee si maned ditu se cade, sau : a bee
si maned, lucran i placate si delicate, inseninhri ce resultu
celle mai susu

www.dacoromanica.ro

BEN.

BEN.

139

espuse, ci si : abee si maned multu, mai

multu de eau s'ar cad, insemnare conforma intellessului de care este vorb'a
in acestu numeru ai inceputu se bei

unu dorerosu vaietu ce audissem; nu

bene, si mi e tema se nu devini unubetivu

ceptatu d'in sonanu;d) in locutionea :

mai bene=mai multu ;
urmata de

imperateseu ; a bate bene pre cineva=

deschisessem bene ochii, candu vedui in-

trandu pre amiculu spariatu ; nu se luminasse bene de diva, candu m'am des-

a trap una bataia buna cuiva=a lu numeri sau alte vorbe de cantitate
bate tare, a lu bate reu, cumu se mai in acea bataia au cadutu morti mai
dice; inse a bate bene differe in intellessu de a bate reu, intru cfttu a bate
bene va se dica a bate cumplitu, den
asid cumu se cade, spre a intellepti pre
cellubatutu, fora inse se i se adduca vre
una vetemare; pro qandu a bate reu va
dica totu a bate cumplitu, inse asid
co batutului se adduce mare vetemare;
chiaru in frasi ca : a bate sau freed bene
pre inimici, a bate sau freed reupreini-

MiCi, in cari differenti'a de intellessa

pare mai grea de coprensu, acesta differentia nu este mai pucinu reale : batai'a sau frecarea buna a inimicului se
refere la intelleptirea lui si mantuirea
invingutoriului, care l'a batutu sau frecatu bene, ro batai'a sau frecarea rea
are in vedere mai multu daunele si perderile infricosiate addusse inimicului,
fora se d a intellege, co inimiculu s'a

intelleptitu sau co cellu ce l'a batutu

sifrecatu s'a scapatu de densulu cu atfttu-a; a se bate bene=a se bate cumu se
cade, sau : a se bate ca anima si cu co-

ragiu, dro si : a se bate cumplitu, cu

furia, cu inversionare ;. a mori bene=a
morf linu si fora doren, spasnti, etc.;
dro si : a mori de totu, pre deplenu
nu morisse bene, si vreau se lu puna in
secriu; 202,24 omu e bene mortu, candu a
inceputu se se recesca si se inghiaeie ; a

lovf pro cineva Cu vrg'a una data si

bene, a dci cuiva bene preste nasu, a lu
mustra tare si aspru; (Id bene in cineva Cu vergea, bdtiu sau curea, a lovf
cu potere si violentia; a bate bene mazerea, a nutcinci bene grdnulte; a agglutind bene scandurele mesei, a tin bene

pre ceneva in frenu; repetitu : pisati

grdu bene, bene; cugetati si ve luati
sem'a bene, bene; sarati carnea bene,
bene, etc.;e) in speciale cu negationea
nu . . . . bene=abid : nu addormissem
bene, candu sarii d'in pata, desceptatu de

bene de doue mii de omeni; de candu

nu te am mai vedutu sunt ,

credu,

mai bene de cinci-anni; de aci peno acollo e mai bene de una posta; numele
de cantitate pote si precede : erau patru ore si mai bene, de candu asteptamu
in desertu; nu l' am vedutu de patru lune
si mai Irene: mai avemu doue poste si mai
bene peno la statione; (3) eu vrere sau

voire, placere, fire, etc. : mai bene vreu

a mori de cdtu a Oa cu desonore; mai
bene voiu ami face senguru sma de ditu
se sufferu torturele cumplite alle omoritoriloru; mai bene niiplacerosiuludectu

albulu; mai bene stau in casa si dorm

de cdtu se me incarcu cu lenuittcru asid
de greu, fora se mi se d plat'a cuvenita ;
7) forte desu cu ellipse a unui-a
verbele susu mentionate, mai vertosu in
proverbiele si dicutorile popularie : mai
bene seracu si curatu deditu avutu si cu
cugetulu neimpacatu (subintell. : vreu a

fi, e, etc.); mai bene acum'a unu ou de

citu la annulu unu bou;
4. in intellessulu cellu mai inaltu si mai nobile
conformu cu rationea, ca legea, ca ordinea eterna stabilita de Domnedieu, ca
justu/u, ca detori'a, ca legea morale, ca
legea benelui, a addeverului si a formosului, etc.: cea mai incita si mai formosa
lege deportare omenosa si adcleveratu omenesea s'a formulatu de Mantuitorittlu
lumei in cuventeleurmatorie : faceti bene
si celloru ce ve fact& reu; coci a face bene

celloru ce ne faca si ei bene este numai

una impromutu; cei ce de fric' a pedepseloru se porta bene, nu su addeveratu
buni, neci cei ce de rosinea lumei salt
d'in ostentatione factt bene; numai cellu
ce d'in amorea benelui face bene si se
porta bene, lnerita 'monde de bunu ; cine
face Vac una data bene nuntai ca se pota
la soccasione face reu, este tout faciariu,
care nu inerita neci numele de onatt, Ile-

www.dacoromanica.ro

140

BEN.

BEN.

cumu cellu, de omu bunu; dro omulut

nu e datu a adjunge, cdtu traiesce, se lucredie si se faca pre de plenu bene; detori'a lui este a se ad,oper in tote 'nomentele vietiei a face necontenitu bene
si d'in ce in ce mai bene; nuniai Domnedieu face , a facutu si va face totu
de un' a tote belie; ellu a promissu celloru ce facu bene vitia eterna, gro celloru ce facu reu morte eterna, (vedi pentru mai ample desvolthri alle intelles-

tere, sau : asi, cumu cere natur'a ei;

in speciale, sub puntulu de vedere alla
benelui si justului, adverbiulu bene se

sului de sub acestu numeru si celle spuse

dereptu) a lud panea fiiloru si a ua arruncd caniloru; nu e bene a despoid pre

spre a dd altoru-a; bene e co m'ai
faeutu se perdu ce aveam tnai pretiosu ?

sub II. despre bene ca substantivu); a

cugetd bene, a cuget, conformu cu addeverulu; a vorbi bene, a vorbf nu numai
correctu si conformu cu legile limbei, ci
si a espreme ideele in tota splendorea si
formoseti' a loru; in acellu-asi intellessu
se dice si : a cuventd bene, differitu de
a bene cuventd, (Vedi mai diosu la E);
dro a vorbi bene de cineva, oppusu la a

construe forte desu ca fire, formandu

acestu-a una locutione, unu fellu de verba

impersonale, iu care adverbiulu se appropia multa de intellessulu unui adiectivu; limb'a latina, ca si celle alte limbe

sorori, appleca in assemeni casuri, adiectivulu bonus sau altele de intellessu

analogu : nu e bene (=--nu se cade, iirt e

bene e ca unii se assude si altii se se buc-

cure de sudorea loru? dco nu e bene a

inselld, cu atdtu mai multu nu e bene a
furd; d'in essemple se vede co locutionea e bene se construe, dupo intellessu,
cu infinitivu, cu co urmatu de indicativu

a spune de densulu vorbe de lauda, de

onore si de favore; a dice bene=a grai

si ca se sau ca se urmatu de subj

tivu; intr'unu intellessu mai largu inse,
in intellessu de covenientia de veri-ce

bene, a spune addeverulu, a av cuventu,

genu, ce are adv. bene, acea-asi locutione

vorbireu de cineva, va se dica :a lu laudd,

a av dereptate : bene did, asid e CUM se construe si cu de urrnatu de supinu

dici tu; de graiescu bene, marturesce de prelonga apele morte.nu e bene de locuitu;
bene,=de am dereptate, spune curatu co pre tempu nuorosu nu e bene de bagatu
am; bene dice proverbiulu, co cine face in. aria; in, incaperi umede nu e bene de
bene altuia, sic-si face; dro a grai bene
cu stomaculu incarcatu nu e
are si insemnarea mai susu mentionata bene
dortnitu.'
dedornzitu; pre fortuna tau e bene
de a vorbi bene, a cuventd; a invetici si de imbarcatu si de plecatu pre mare;
deprende bene pre cineva, unu copillu, ro avendu mai =Hu puntulu de vede essemplu, a i d principie si depren- dere allu formosului in ochi, adv. bene se
deri morali, inse si : a lu deprende tare construe cu siedere, ca care, ca si ca fire,
ca ceta, ce sau se espreme a nume in formedia una specia de verbu impersofrase, sau se subintellege : a l'invetici si nale, care admitte acelle-asi construedeprende bene cu mancdri delicate; ci- tioni ca si cea formata cu fire :
neva se pote deprende bene si cu reulu; siecle bene junelui a se arretd presunanumai candu invetiare, deprendere, etc., tiosit; bene ti siede, co stai acumu la inau obiectu directu unu lucru, atunci bene chisore pentru una misellia asid de roce sta pre longa densele are de regula sinosa? nu siede bene se faci si se vorinsemnare de sufficiente, tare, forte, etc. besci asid; acea-asi locutione inse are si
(vedi B. 3.) ; a invetid bene lectionea, a alte insemnri ca numeni de vestisi deprende bene man'a, a precepe bene mente si alte lucruri de adornatu, puse
ceva sau pre cineva=a precepe accuratu, ca subiectu sau ca prepos. cu , a sied
in tota intenderea; a cresce bene unu co- bene face si mai bene se resara puntulu
pillu, a educi, a face se se desvolte bene de vedere allu formosului : mai bene ti
atatu in respectu fisicu, catu si mai ver- siede cu flori albastre la capu deed tu cu
tosu in respectu morale; una planta cre- fiori albe ; unu vestinzentu largu siede
sce si se desvolta bene, candu cresce mai bene deal' tu unuits strimtu; cu vesau se desvolta cu rapiditate si po- stimente romanesci ne siede mai bene

www.dacoromanica.ro

BEN.

BEN.

noue Ronzaniloru cleat' tu Cu vestimente

straine; ornamentulu se pote espreme

S Cu unu participiu : imbracatu asid ti
siede forte bene, ro imbracatu altumen-

trelea ti siedea forte reu,' sau Cu unu

verbu la modu personale : nu ti siede
bene se teimbraci asid;
a sied bene,
luatu ca verbu personale , insmna sau
a st in locu sau positzone commoda si
bina de sedutu : pre scaunulu pre care
te aiTusu mi pare co nu siedi bene; ba
siediu ciitu se pote de bene, sau : a std

141

venientza mia multu esterna, de forma

si accidentale; form'a si fondulu, fienti'a
si modulu, benele sau addeverulu si formosulu se correspundu, in addeveru,
cumu correspundu totu de un'a umbrele
corpuriloru ; da, addeverulu, benele si
formosulu sunt unulu siacellu-asi lucru,
dro numai in Domnedieu si in rationea

omenesca; in fapta inse, in realitate,

pentru noi fientie finite si imperfecte,
form'a si apparenti'a nu suntu totu-dea.
un'a in perfecta armona cu fondulu ,

in pace, a se astemperd, a nu supperd

si de ad differentra intro forma sau

pre altii cu scomotu si miscdri turbulente :

formosu si intre fondu, fientia,addeveru

sau bene, (vedi sill, d'in acestu articlu).
C. nu e verba sau participiu, pre longa
care se se allature adverbiulu bene, fora

siedi bene, nu mai allergd si strigd asid; siedeti bene, si nu ne mai spargeti
capulu cu strigdrile si nebuniele vostre;
locutionea a fi bene are insemnari si mai

multiple si mai variate decatu a sed

ca acestu-a se nu lu modefice in un'a

bene, dro despre acestea vedi la urmatoriule C.; ad vomu observa numai, co se
dice si a sed formosu, in km de a sed

sau mai multe d'in insemnarile espuse ;

sunt irise certe verbe, cu cari acestu adverbiu se construe de preferentia in insemnari varie si delicate, si cari, pentru

bene, mai in tote insemnrile acestei

d'in urrna locutione : nu side formosu

luare amente; asia sunt : 1. fire, a fi bane :

unui june se fia presunttiosu; cu albu la

capu ve siede mai formosu de cdtu cu
rosiu; unu copillu cu mente siede formosu pre scaunu; d6ro acesta d'in urma
frase face se resara bene differenti'a de
intellessu a celloru doue locutioni ; copillulu ce siede formosu pre unu scaunu,

pote se nu sieda bene pre aeellu-asi

seaunu, deco scaunulu este pucinu commodu, sau d6co scaunulu, fiendu cumu-

acesta-a, merita ad una particularia

a) a fi conformu cu rationea, cu legea
morale, cu ordinea stabilita de Domnedieu, etc.; sau : a fi utile, folositoriu,
conforma cu impregiurarea, etc. : nu e
bene se assupresci, nu e bene se te
beti; nu e bene se ti incarci stonzacluzlu;
dupo unii cosmopoliti de astadi , acollo
e patri'a, unde e bene omului , etc.
(vedi B. 4); b) a fi sanetosu : eri mi

erd reu;. actadi mi e bene, nu me mai

va stricatu, amrnenintia a cad cu co-

dore nemica; nu e bene vaccei, co geme

pillulu si a i adduce vetemare; de acea-a

si suffta greu; au nu ti e bene? te dore

ceva ? cumu ve aflati? sunteti toti bene
si sanetosi? a fi bene la facia=a av
facia de omu sanetosu : multi su bene
la facia, des i pote nu su sanetosi;c) a
fi multiamitu si fericitu, sau a se afla

a sed formosu nu are neci una data,

ca a sed bene, insemnarea de a se stem-

perd si a nu vetemd pie altii prin seomotu si nebulae; in celle alte casan i dif-

ferenti'a de intellessu intre celle doue

espressioni este, fora indouentia, mai
suptire si rnai delicata, dro nu mai pucinu reale : cu unu vestimentu de nzuiere

pote sed formosu unui omu, dro nu

siede bene barbatului se se adorne ea
muierea; de acea-a bane si formosu se
potu si un impreuna : nu siede neci
bene, neci formosu se te porti asid; cu

in posetione materiale baria : etc su beam

uncle sunt, asiu vr se fiti si voi asid de

bene si fericiti; nu esti bene, mi separe,
uncle stai; ba sunt forte bene, mai bene
nu pote anew fi; fiacare d'in noi crede
co altui-a e mai Lene deccitu sie-si; mu-

ierile credu, co nuntai barbatiloru l'e

bene; seracii credit, co nuntai avutilortc

alte cuvente bene espreme una cuvenien- le e bene; nu mi e nzai bene nae de cdtu
tia intima, de fondu, essentiale .si de or- tie,in moda mai energicu si mai apdine morale, 6ro formosu arreta una cu- pesatu : a fi bene de : fa asid, cumu ti

www.dacoromanica.ro

142

BEN.

BEN.

dicu eu, si va fi bene de tene; deco te

porti asid, 9114 e bene de tene;pre tempulu

epiclenzieloru lumea crede co ntonai

naedici e bene; la tempulu de apoi bene
va fi de cei ce au facutubene, rea de cei
ce au fostu rei; e bene de ten e, care nu ai
copilli se ti adduca camie atatea supperari; de ad Si elliptice, fora verbulu fire:
bene de voi, rea de noi; bene de copilli,
reu de bietii parenti ; bene de cei ce mom,
co scapa de amarulu vietei, der rea
cei ce remanu in vitia, ca se sufferia si

planga de dorulu loru;

applecata la

lucruri, espressionea a fi beoe arrta sau

positione cuvenita : bene e scaunulu ande
e, nu lu mutd de acollo; sau tnerszt prosperu, desvoltare fcricita granele sunt

bcne pino amnia, ordiele sunt mai rea;

observa di fferenti'a de intellessuintre
granele Stint bene, si: granele sunt bane;
prinfa espressione arrta co granele sunt

inca in desvoltare si co in acesta desvoltare mergu bene, pro candu a dou'a

da se intellega co granele au attensu
ca fericire deplin'a lora desvoltare; in
casulu de allu douile nu mai e nemica
de temutu pentru una buna recolta, pre
candu in casulu d'antaniu multe accidontie potu frustra sperantiele agricul-

toriului; (1) pentru ornatu, a fi asia

densulu; canele nu pote fi bene ca catusi'a; suntemu detori a fi bene ca totalumea, si mai vertosu cat vecinii si consangenii nostri; cine nu e bene ca consangenii, ea able alta pote fi bane? adesea
se intempla, co vrendu a fi bene ca tota

lumea, nu e walla bene cu nemene ;

numulti rea nu pole fi bene ca
nemene'
mai bunetatea animei ne face
a fibene
ca toti;-2. facere, a face bene : a) a
conform ca rationea, eu legea, cu
detori'a morale, cu bun'a cuvientia, etc.:
a face bene si ininziciloru sei; bene faci,
co te culci de tempuria si te scolli de demanetia; fortebene ai facutu, c nu te ai
attensu de ce nu era allu tea; belle faca

junii, candu respecta pre betrani;

bene faci se taci de anti se vorbesci ce
nu se cale, etc. (vedi B. 4; se se observe
ad f inco, co a face bene difiere, in intellessu, de a bene face; abeney'ace sau
maibene, ea compusn : a beneface=bene-

faeore, [vedi si mai diosa la El, va se

dica a av abitudinea morale de a face
bene, pre candu a face bene este a esser-

cad, sau pune in actione, a traduce in

fapte particularie dispositionea de a
b) a lucr, conforma ca
beneface);
folosulu si interessea sea, conforma cu
tempulu, loculu si alte impregiurari

investity, cumu cere impregiurareal sau

cumu siede belle si formosu : cine e formosu veri cu ce se investe, e bene; cine e
unta nu pote fi betze yeti, ca ce s'ar invest; matierea formosa e bene cu celle

co impromutibani ca interesse, bene faci ;

dro reu faci co id usura pre mare; bene
faci tu, co stringi in dille Lune, ea se aibi

mai simple ornamente, era unta e rea

face effectulu cuvenitu, a fi balm pentru sanetate sau pentru insanetosiare

beuturele amare faca bene la stomacu;
must aria la talpe saula pulpele petioreIona face bene la dorerea de calm ; pr

ca celle mai i.etise;e) de loca sam de

tempu, a fi formosu si bunu pentru certe
operationi : era bene, candu am essitu
d'in casa, fortun'a si plea m'a appucat at

pre drum; eri era bene si seninzt, astadi e nuera si ploia; e bene de amblatu
pre diosa, co s'a uscata bene noroildu si
nu e neci pulbere ; la unabr' a unui tufosic
arbore, pre unu molletapetu de verdetia,

longa unu riurellu ca (Mee marmitru,

ce bene e de dormita! (vedi si B. 4.);

f) a fi bene cur.:a se afla in relatione

de amicetia si de favore cu cineva, a fi
in buna
a fi in pace si in
armona: intellegere'
nu cere de la mene se te recommendu vecinului mea, co nu su bene ca

in dille relle;c) pentru medicamente,

mancan, beuture, etc., a fi efficace, a

multa mancare nu fizee bene; umiditatea

mesurata face bene planteloru ; am luatu
atatea ntedicatente, fora se mi faca de
loca bene; znia de carne caldicea face

forte bene stomaculaqd) a st bene,

a se afla in stare multiamitorial a petrece ca fericire, a fi in deplena sanetate si voia buna, a fi bone, a Merge
bene : ce faci tu ? ca faeu bene, dro
tata meu face rea, co e apprope se si
d cea d'in arma sufllare; ce facu co? faca bene, co sunt sanetosi; ce

www.dacoromanica.ro

DEN.

BEN.

face fratelc? face bene, co lucra si castiga grossu; ce face scolariulu? face
bene, co si invetia lectionile ; ce faci?
bene, co su sanetosu si potu lucrd; ce

va se lu puna si pre densulu bote?

portare, a portd bene : a) ca transitivu, pentru vestimente si alte lucrad

mai faceti? C2112221 mai sunteti?si S2191-

se tina in delungu, fora, se se strice

tentzt si facemubene, multiamita cerului;

n'am, ved utu onzu care se porte maibene

vestimentele de cata tene, le porti aflu,

e) a da cuiva pedeps'a,meritata, ca formula de approbatione a acellei pedepse:

143

de usa, a se serv cu densele asia, in catu

si le ai totu ca noue; asia, si : a portd

de regula inaintea verbuliti : bene ti lace,

bene aratrulu, ferrale, boii, caii, etc.; cu

obiectu directu de persona ori alta fientia insuffletita sau personificata, a conduce bene, a direge : 7121 scie a porta

si nu in urma : ti lace bene, peutru co

bene U1221 copillu, ne cumu a portd bene

nz' a pum invetiatoriulu in genuchie, pe2z-

fin co n'ay; sciutu lectionea,bene ti a

faculte ; in acestu casu adverbitilu sta

ar av ca totitin alta insemnare;

3. parere, apar bene : a) ca verbi' personale , a air apparentia de mil sanetosu nu credu se sufferi de ceva, fiendu
co pari bene la lacia; desi greulangedu,
acestzt ontu pare bote la lacia; dici co
nu te dore nemica, si cit tote acestea la

faca nu mi pari bene (compara si a

fi, bene de.mai susu), b) ca verbu impersonal, a semt placero in suffletu, a

se buccurd : mi pare bene co te 01 sanetosu ; 1221 120 pare bene, co te dttci de

la noi asid de currendu; ne pare Lene,

candu *out& bene, (Viro ne pare reu,

candu faccmu reu; numai invidiosilorzt le pare bene de real altui-a; untti

omu cumu Sc cadt, i pare bene de benele altzti-a ca si de benele sezt;-4. pu-

una nave sau unu statu; sau a imbraca

in moda cuvenitu si elegante : de si are
multi copilli, pie toti inse i porta bene si
formosu; sau a preambla multu si catu
cere anim'a celhii preamblatu 'am portatu bene iwetotendene, pie apa si pie
uscatu, pie unde i a cerutu anim'a se se
preamble; sau in fine, a tracta omenesee
si cu cuvenientia; catu ai statu la meIte,
te am tinutzt ca in senu si te amu potatu bene ca in palma; b) ca reflessivu
a se port& bene, a av una portare conforma cu detori'a : copillii, suntu detori
a se portt bene cuinvetiatorii,ascultandu-i, respectandu-i, si facunda tote cate
invetiatorii le dicu se faca; in totelunc-

tionile, en cari a fostu onoratzt, acestu

lue, a pum benc : a) a stabill cn tara,

onzu s'a portatu forte benr, impleninclusi detoriele fiacdrei functione si ne-

a assiedia solidu : be ne am pus u teteli,' a,

facandzt neci unu abusu de potere; se

cel in-

bene va essi totu edifiiciulu ; nnpunibene.

cade a ne portd bene si

fundamentele, tau edificiulu essr Yen;

N a pune la 'loen cuvenitu : bene e pum

feriori noue; sau, a av portare blanda,

polita si de multe ori lengusitoria

luminariztlu, ulzde e pusu; nit szentilttcrulud'in,acestu loen, co bener a pum, cine

l'a pusu aici; e) a pune la loen de pastrare, a pastra, a econom : ce castiga cine-

en cineva, spre a i castiga favorea si

benevalienti'a in folosulu nostru : te
porti bene cu avutulu sperandu co

C21

va 1221 despende totu, ci mai pune si bene,

are se te lasse erede; sau in fine, a lucra

cu anima si energa, a se lupta eroice

ca se aibapentru tempuri, cunda nu pote

amendoi consulit se portara minunatu

castigti; d'upo ce te ai servitu eu 212211 121-

de bene in acea complita batalia; --

Cr11,92Ill'arruncci ve ri-it 72 d e, ca se se perdct,

venir e, , a veni bene : a) ca personale,

a ven rapede, conamodu si fora pericle :

cilupunebene ca se te poti servi cu densul u,

candil vei av rosi nevoict de den sulu;

tino acesti ba2zi, de i punebene; d) a repune, a perde, a ommor : de me va tract
neomenosulu acestu-a de (Ana totzt asid

de reu, apoi se scia co in currendu am

se 121 punu bene; pre multi a puszt bote
lotrulu acestu-a de 012111; 1221 se afta cine-

am venitu bene, asid co in trei ore am

Nata mai bene de patru poste; am venitu forte bene, nu mi s'a intemplatu neci

unit neadjunsu; sau, a ven pentru fericirea si buceuri'a ceIloru, la cari vine
cineva, in speciale la saldad, cu adverbiulu totu de un'a inaintea verbului

www.dacoromanica.ro

144

BEN.

BEN.

bene ai venitu ! de ad t : benevenitu, ca

adiectivu si substantivu : cellu pre care
totu de un'a lu vedemu cu placere intre
noi; b) ea impersonale, a fi commodu : nu
mi vene bene vestimentulu, e pr strimtu

si pr lungu; sau, a fi placutu, usioru,

cuvenitu, folositoriu : nu mi vene bene,
candu te audu vorbindu asid; mi vene
mai bene se mecum cu stang'a deed tu cu
drept'a; tie ti vene bene, co siedi in patu

si dui la ordeni, dro nu mi vote bene

mie, care am se le essecutu; voue ve vine
bene se vorbiti asid, co n' ati perdutu neci
aveti se perdeti ceva, nzie inse nu mi vene
de locu bene se nzai perdu pre longa ce
am perdutu, etc.;-7. ducere, a duce bene:

a) ca transitivu, a trasporti rapede,

versatu; scimu bene, co avemu se mori-

mu; inainte de a face unu passu nzai

inainte, uita-tebene pre wade calci; bene
vedi D-ta co asid e; bene vedeti si insive
co nu se pote altufellu ; vediu si eu bene
co m'ant insellatu;te connoscu forte bene,

cine esci tu; ce spuni tu se pote forte

bene intempld.

2. concessiva , mai al-

lessu in locutionea bene co : bene co

ne dati bani, dm ateitu nu adjunge spre
a scote a bunu capetu ce vreti voi; bene
co ati venitu, dro de ce ati venitu near-

mati; bene co te au indemnatu altii se

ad asid, dro tu nu ai avutu data

mente, ca se intellegi, co nu era bene se

faci ce ai facutu?locutionea bene co

formedia astufellu una specia de con-

si ne a dussu forte reu; b) ca netransi-

junctione analoga in sensu cu de si, cu

tote co, etc., compara franc. bien que,
ital. bench, cu acellu-asi intellessu;
3. locutionea bene co ars inse si alte in-

tivu, a prosper6 in facendele selle de in-

tellessuri, si a nume : a) de felicitare

teresse, sau a se afil in bune si multiamitorie relationi ca cineva, a fi bene

pentru unu ce opportunu, venitu la

commodu si fora supperki : carrausiulu

ce ne ai recommendatu ne a dussu bene

peno la unu locu, apoi s' a inzbetatu

cumu mai duce frate meu? ua duce forte

berte, co negotiulu de care s'a appucatu,
l'a scapatu de seracia; cu assemeneaomu
nenzeni nu pote duce bene; Tote duce cine-

va bene in lume si fora multa avutia;

8. in fine, cumu s'a dissu, mai nu e ver-

bu, pre care adverbiulu bene se nu lu

modifice in mai multe si variate intellessuri : beere construitu cu bene, a bee
bene (vedi si B. 3.), insemna : a) a bee

catu se cade; b) a bee multu; c) a bee

preste mesura; d) a fi betivu; e) a bee
beuture delicate; f) a bee beuture sanetose, etc.; dro essemplele produsse
peno, ac sunt indestulle, credemu, spre

a pune in deplena lumina multiplulu

si variatulu intellessa allu adverbiu-

lui bane; restulu se va produce la

articlele speciali assupr'a acelloru cuvente, caroru-a adverbiulu in cestione
adduce particulari modeficationi de intellessu.
D. d'in intellessulu de sufficientia sau indestullare ce implica adv.
bene (vedi B. 3.), resulta nuantiele de in-

tensitate, de affirnzatione, de approbahone, de concessione, de certitudine, etc.

1. intensivu : sciu bene, co nu am se

castiyu ceva d'in atalea sudori ce am

tempu, fortunatu, imbuccuratoriu, etc.,

(vedi B. 4. si C. 1. si 2. de ore ce locutionea bene co, in intellessulu acestu-a,
ca si in cellu urmatoriu, este elliptica,
si lassa a se subintellege verbulu fire
sau facere) bene co ai venitu, de candu
te asteptantu! bene co se dusseflecariulu
mai currendu si scapai de uritulu ce mi
casiond nesaratele lui cuvente; bene co
nu a datu domnedieu omului tnai multe
gure; b) de felicitare pentru scapare de
unu rea mai mare cu unulu mai mica:
bow co te ai lovitu in frunte, si nu te ai
lovitu in ochiu; bene co am scapatulcu
perdere de diteva mii de lei, co mi poteam perde tota starea si remane in sapa
de lemnu; bene co ai scapatu cu una bataia pcntru una deltic de mare blastematia; 4. intensivu, in intellessu de

cu data mai multu, mai vertosu insocita si intaritu de forte : dco poti tu,
co esti nzai micu, duce acsta sarcina,
forte bene ua voitc pot eu, co suntu nzai
mare si mai vertosu ea tene; poli rabdd

tu, co esti muiere, voill pote dro forte

bene rabdd eu, co su cruce de barbatu;
dco credi tu, omit luminatu, in assemeni

superstitioni, forte bene potu crede eu,

omu fora multa invetiatura; dco cei a-

www.dacoromanica.ro

BEN.

BEN.

145

nimosi s'au spariatu, potu forte bene se

se sparie si unu bietu fricossu ca mene;
5. approbativu si affirm ativu : am fa-

pentru co ua cautamu acollo unde nu e

si nu pote fi ; mi ai inveninatu anim'a,
mi ai rapitu veri-ce sperantia de fericutu, cum mi ai commandatu, bene; cire ; hei bene, astpta de la 9nene ce se
de vrei se manci, bene; de nu, scala de cade se astepte cineva de la unu omu
la msa; belle dici, bene ai facutu, etc.; perdutu fora sperantia.-47. din celle
pentru mai multa corroborare, sau se espuse peno ad f s'a potutu ved pre de
repete : bene, bene, sau se insociesce Cu una parte intensulu si variatulu intelalte cuvente intensive : f6rte bene, pr lessu allu adverbiului bene, ro pro de
bene, minunatu de bene, nzai bene nu se alt'a observ,, co intellessulu acellui-asi
pote, bene de totu, etc.; dro acelle-asi variedia, dupo loculu ce i se da inaintea
espressioni potu fi si ironice, arretandu sau in urm'a cuventnlui modeficatu, si
chiaru contrariulu approbationei : bene variedia nu numai iu gradu sau intende totu, dormiti diu'a, dormiti noptea, sitate, ci chiaru si in natur'a sau genulu
si ve mai plangeti, co 9IU dati inainte; intellessului (compara d'in essemplele
de ad. : 6. iutellessulu passionatu
mai susu addusse : a face bene si abene
acestui adverbiu,,esprimendu supperare, face, a ven bene si a bene veni, vedi C.
indignatione, impatientia, imploratione, 2. si 6, cumu si a bene cuventd si a cuammenintiare, etc. : benebene, mi ai fa- ventd bene, B. 4.); totu asii differe, prin
cutzt tu acestu reu, dro ai se milu pla- natur'a intellessului, a bene vol de a vol
tesci scumpu; bene, bene, nu tac6 d'in bene; a vol bene va se dica totu atatu
gura si nu te astemperd, d6co vrei se ti catu si a vr bene, ca triplulu intellessu
persecu spinarea; bene, bene, veda eu co a) metafisicu, a av una volientia justa
ti s' a facutu de bataia ; bene, fratiloru, ce si correcta, conforma ca dictatele menv'ant facutu eu de me torturati asid? tei sanetose : cine saute bene, si cugeta
bow, omeni buni, de ce vreti se me uc- bene; cine cugeta bene , voiesce bene; si
cideti? bene, me baiate, 9221 intellegi tu.
ce ti sirunu eu? bene, me blastenzatule,
9221 nz'asculti, se taci si se te astemperi

una data?pentru espressionea indig-

cine voiesce bene,lucredza si bene ;b) mo-

rale, a av una volientia totu de un'a

parata la implenirea legei morale, sau
a fi bene dispusu ctra cineva, a i fi fa-

nationei ammestecata ca amara irona,

adverbiulu se insociesce cu. dieu : bene
dieu, dupo ce m'ati clespoiatu, vreti se

vorabile si applecatu a i Lace bene

; bene dieu, co ve indetorati a mi dd si ntie una buccata de pane,

dupo ce m'ati despoiatu de tote ; sedeti
cu made in senu si asteptati se me de-

tia tare, a voi veri-ce cu potere : candu

voiescu, voiescu bene, si nemica nu me

me si

sellu, lucrandu eu senguru pentru voi

toti, bene, dieu, bene de totu,--intellessulu passionatu unitu cu celluintensivu,
concessivu, si altele espuse mai susu sub
D, resare si mai bene, candu adverbiulu
se insociesce cu una interiectione : ah

Domnedieu scie, co eu ti voiescubene, si

tu nu vrei se m'asculti; c) a av volienface a renuntid la ce voiescu ; d'in contra

a benevol are, de regula, una insemnare d'in celle mai departate, in apparentia , de intellessulu ordinariu allu
cuventului voire si belle, adeco insemnarea de a condescende, a fi gratiosu :
benevoindu Domni'a mea te numesce se-

bene, oh bene, si mai vertosu cu hei

cretariu de statu; nu ati benevoitu a ve

un cu noi; nu benevoiesci a ne onord

hei bene : hei bene, ce se ne facenzu noi

cu a Domniei telle presentia; chiaru

in acsta nevoia; nu vrei alba, nu vrei

candu celle doue cuvente bene si voire,

pastredia, dupo ce se allatura anula de

negra; hei bane, ce vrei? am cercatu tote

mediloceie se l'impacu, hei bene, nu s'a
potutu ; tote cede mi ati ce-ruta, v'ain

datu; hei bene, de ce nu me lassati

pace? toti aspirantu la fericire, ei bene,
mai neci unulu 92U adjungentu la dens'a,

altulu, dtu mai bene, fia-care, intellessulu seu originaria, asi, in chtu a
benevol pare a se confunde cu a
vol bene intr'un'a d'in insemnhrile acestei d'in urma locutione , adeco
10

www.dacoromanica.ro

146

BEN.

BEN.

insemnarea morale de a fi favorabile

totusi intellessulu uneia d'in a-

sau mai pucinu morale, ideale si abstracta; de acea-a neci se dice in plu-

mendoue locutionile differe de allu cellei

alte, filtra cata a vol bcne cuiva espreme

rariu, ci mimad in sengulariu ; plurariulu

ceva mai energicu, in acestu intellessu

co voirea de bene, in acestu casa, este
de faptu, espressa, manifestata si pasa
in actioue intr'unu momentu de nevoia
datu, pre candil a bene voi espreme una

traduc in romanesce, cu plurariu d'in

bonu sau bunu, si a mime, parte cu fornia pluraria in e : bono sau Note, parte
ca coa iii uri: bonuri, sau bunuri; chiaru
partea de intellessu materiale a latinescului bollara, franc. bien, se traduce, in
roimmesce, totu prin form'a de sengu-

voire de bcne in addeveru constante, den

chiaru prin ace,sta-a mai puebla presente gi energica; d'in aceste-a resulta,

hit. boli I,

d'in bonnm=franc. biens, se

laiiu bonu sau b 1112U : bien meub le =bona

co in espressionea a bene voi, ca in al-

?noble; acea-asi forma, bona sau bttnu,

tele mai susu citate : a bene cuventd,

a bene face, a bene ven, adverbiulu
pusu inaiutea verbului formedia cu a-

s'a huta, in tempurile mai d'incoce,

cestu-a unu senguru cuventu compusu,

nul sul-cmu (ved i bonu); benele dro,

huila : A. in inLellessula cellu mai generale si cellu rini commune, ca oppositalu rettlui, va sa dica : ce se doresce
de una fientia ca conforma naturei selle,
ce tote fientkle dorescu : nu e rosa fora
spini, 22U e bene fora rcu; viti'a e una
benepentru tote fienti le vine; fiacare d'in
elle c uta a COUS rrci si amer& arestu

cu unu senguru accentu , esprimendu

unu sengurn conceptu speciale si bene
caracterisatu; in acestu intellessu Lene
este ca si una particea de compunere,
avenau de oppositu adv. malo: benevolu
oppusa la malevolu; rea s'ar applied cu

greu la assemeni casuri : reu'a volientia sau volienti'a rea espreme cea ce francesulu intellege prin mauvaise volont,

si ea intellessulu ce are substantivulu

bou', mai vertosu in espressionea : bo-

bene ca veri-ce me liloce; benele suffletu-

latinulu prin mala yo/untas, dro neci

lui este virtutoa; cineva se deprende eu

decumu cea ce se intellege prin malevolientia, franc. malveillanee, latn. malevoire de reu, in locu de malevoRenga, ar fi numai una carpitura inadecata conceptului, ca si facere de bene in
loca de beneficentia, ca si voire de bene
in locu de benevolientia; chiaru fiend.ico
assemeni cuvente sunt addeverate com-

roda ca si cu benele; na e 2422U belte pentrubietulu bou, co porta jug uta; tote fien-

puse, cauta se se si seria ca anula si

satisface, pentra una tempu mai multa

sau mai p tema in ?clanga, dorenti'a sau
cugetarect.
B. in intellessu filosoficu,
In intellessulu cellu mai nobile si mai
inaltu, la care Domnedieu a datu omului se adjunga ca menten : 1. sub punta

senguru cuventu : a bene vol, a benecuventd, a beneface, etc.; intellessulu lora,

ca speciale, are se se definesca la articlele speciali consecrate fiacaruia ; adi

este destullu, co s'a definitu legea generale de formatione a unoru assemeni

cuvente.
II. ca substantiva, bene se
dice numai in sengulariu : benele, una
bene, correspundendu, prin intellessu,
numai in parte, la lat. bol= , franc. le
bien, ital. il bene, care se iea si cu intellessulu materiale de una ce possedutu,
avere : bien immeuble--z.mosfa, casa, etc.,

precandu romanesc. bene nu ie neci

una data acesta insemnare materiale,
ciare totu de-a-un'aiutellessu mai multu

tiele aspira la hene, si fuga de reu; benele ne face fericiti ;

bene se dice si
ce e onestu, placutu, utile; dro onestulu
este benele in sene si pentru sene desiderabile ; atilde este numai mediulu de
a adjunge lt bene; placutula in fine e ce

de vedere metafisicu : a) desvoltare con-

forma en natur'a si scopalu finale, perfectionare, asid in cd,ta benele particularia aliti unei fientie orecare d'in marele si vastulu universa este desvoltarea
acestei fientie conforma ca natur'a ei si
ett scopuln finale, care este propusu acellei-asi fi mtie; ro b ncle universale este

desvoltarca totora fientieloru d'in universa conforma ca natura fiacaruia

parte si in armona ca scopulu, care este

www.dacoromanica.ro

BEN.

BEN.

propusu marelui totu numitu universu;

de ad se intellege marele addeveru coprensu in massim'a filosofiloru stoici
bene vivero est eonvenienter Batumi)
vivere=a trai bene este a trai conform
cu natur'a; si fienduco benele este cea-a
ce e desiderabile pentru fiacare fientia,,
de acea-a realisarea si possederea benelui face fericirea, complet'a multianzire
a fiachrei fientie ; fericirea asia dro este

benele insusi, sau mai dereptu

sarea si possessionea benclui, buccurarea

reale de bene; si de ad se intellege addeverulu massimei : beate vivere est

bene vivere=a trai fericitu este a era

bene, massima eare se ied, de ordinariu

in intellessulu morale, despre care va fi
in data vorba, dro care are si sensulu
mai largu, in care ua luhmu noi ad;
b) adjungere la complet'a desvoltare conforma Cu naturia si scopulu finate, stare
de perfectione, completa perfectione; in
acestu intellessu benele in sene coincide
cu fienti'a, addeverulu, formosulu coci
addc,verulu, in intellessulu rigurosu allu

cuventului, nu este totu de un'a realitatea; d'in contra in celle mai multe casuri realitatea ce cade sub sensurile nostre este cu totulu departata de addeverulu

conceputu de rationea nostra : unu omu

langedu de corpu, pethicu de statura,

difformu, reu de anima, stupidu, monstrosu in tote, este una realit ate, in con-

tr'a careia inse se revolta conscienti'a

nostra omenesca , chiaru pentruco ea
porta in sene typulu de ontu=omuluaddeveru, cu totulu contrariu onzuluirealitate ; dco omulu d'in realitate ar
correspunde typului d'in conscienti'a

147

tru omu, ca si pentru veri-ce alta fientia, benele suprema, in sensulu cellu
mai largu 'allu cuventului, este cellu

mai malta gradu de perfectione, de

desvoltare in tote directionile;

dro

perfectionea in tota poterea cuventului , perfectionea care implica fienti'a

redicata la cea nzai malta potentia, care,
fieudu addeveruliz completa, este totu
de una data si benele-completa, se afla
numai in Donaedieu ; de acea-a benele
supremu=benere infin,itu=benele perfectuz.-_-benele=Donaneclieu; Aristotele si

alti mari cugetatori, antici si moderni,

dan lui Domnedieu numele de bene :
si in addeveru, d'in fientiele cate noi
connoscemu pro pamentu, omulu este
cea mai perfecta, si prin urmare benele
relativa in lumea sensibile ; de acea-a
tote fientiele de pro pamentu te9du cotra omu, precandu omulu, caro porta
in conscienti'a sea benele infinita, pre
Domnedieu , nemultiamitu Cu veri-ce
gradu de perfectione ar attenge in fapta, tende necontenitu cotra acestu bene
infinitu ; tote dro tendu cotra oinu, si
omulu. cotre Domnedieu, ca cotra scopula finale a totu co essiste, ea cotra
unu magnetu cu potere de attractione
inesistibile; acesta tendentia cotra benele infinita, cotra Domnedieu, constitue ordinea universului; religionea erestina, in unire cu aceste date alle rationei, numesce pre Domnedieu fontana a
benelui, bene eterna, precumu numesce
imperatia a lui Donznedieu sau imperatia
cerului acea stare de lueruri, in care s'ar
realisa benele absoluta, ineare ordinea, la

care tendu tote in lume, ar fi una reali-

nostra, acellu orna ar fi si buzzu, si addeveratu si formosu, cu alte cuvente acellu omu ar fi in tota poterea cuventului omu; acestu gradu de cea mai mare
perfectione allu unei fientie, se chiama
bene sau bonu suprenzu=summum bentun=frane. bien souverain , bien snprme; sau finele benelui=iiflis bonerum, sau benele perfecta; pentru omu,

tate; in rellg,ione inse benele eternu se iea

si en intellessu sub iectivu, adeco pentru
sentimentulu deineffabile efricire, de care
are se,se buccure multi vedenclu, cuum

in parte, bowie suprema sta mai ver-

vina si justu, si de una data cu acesta

tosa in practic'a benelui morale, in virtute, in onestu (vedi urmatoriulu 2); nu

e mai pucinu addeveratu inse, co pen-

notione malta ella se semte si se reconnosce si detoriu a lucra d'in tote pote-

se dice in termeni religiosi, face a lui

Donanedieu, contenzplandu splendorea
benelui, si gustandu nespus'a lui dulceomulu senguru are conscientia
tia;
clara despre bowie infinita, despre di-

rile pentru realisarea acestui bene, se

www.dacoromanica.ro

BEN.

BEN.

reconnosce, cumu s'ar espreme cineva

in termeni religiosi, ca luptatoriu allu
lui Domnedieu care este benele, in contr'a diavolului, care este reulu; acestu-a
este, in addeveru, cellu mai mare titlu
de nobilitate , prin care omulu merita
numele de omu : a combate d'in tote poterile reulu, si a collucrd d'in tote poterile la realisarea benelui, a imperatiei
lui Domnedieu, cco addeverat'a chiamare a omului pre pamentu; dro pentru acesta cooperatione omului este lassata intrega si deplena libertate, si de

biectu de connoscentia ; coci benele antdiu se connosce, apoi se ama si se vr,

in fine se practica;
a crede bene de
toti, a crede co uemenea nu este reu, a

148

ad.: 2. in intellessu morale, ben ele esta

a) applecarea cu deplena libertate a omului la realisarea benelui in scne; in

acesta insemnare benele este virtutea,
carea nu este altu ceva de catu poterea
sate.desvoltarea poterei, ce e data omului, a combate reulu si a luptd in favorea ben,elui; b) parte d'in benele in sene
realisata prin virtute sau prin applecarea cu libertate e energiei morale a omului; in acesta insemnare Uncle este
onestulu, benele onestu; cumu differe benele de onestu, de utile, de placutu, etc.,

s'vau vedutu si mai susu la II, A. d'in

judeca pre toti dupo bunetatea animei

selle totu de una am credutu bene dc
tene, neci una data n'am credutu se fii
reu ; a crede in bene , a credo in essistenti'a benelui, a nu se induoi de vic-

tori'a bezzaui assupr'a reului, a credo

co, de si in realitate reulu domina,

una data inse Uncle are se triumfe;
dro in espressionea : a crede bone, cuventulu belle este adverbiu, asia in catu

a crede bene va se dica sau : a crede

tare, a av credentia nestramutata , a
nu se indouf de locu; sau : a crede dereptu, a credo ce e addeveratu, a nu se
insella in credenti'a sea : bene creclentiosu, din puntu de vedere religiosu ,
este cellu ortodossu , cellu ce crede in
dogmatele si invetiaturele reputate ca
addeverate; a lud in bene sau in nunze
de bene, a interpreta ca buna una dissa,
una fapta, unu evenimentu , de care ar
av dereptu se se suppere, si a nu se supped, : vorbele celle mai offensatorie, in-

celle espuse ad . se vede si mai lamuritu,

cumu differe benele atItu de onestu, catu
si de virtute : benele nzorale, virtutea, o-

templar ile celle mai nefericite, acestu onau,

nestulu, este addeveratulu, supremulu

de bene ; cellu ce nu crede in bene , tote

bene allu suffletului; benele morale este

sengur'a si addeverat'a possessione a omului, caproductu allulibert at eilui; fora

le iea in name de reu; b) mai speciale

libertate nu este bene morale, nu este

meritu, neci demeritu ; usulu rationale
allu libertatei in servitiulu benelui face
fericirea omului, precumu abusulu acellei-asi in servitiulu reului face tota mi-

seri'a omu/ui; bmulu s'ar cad se nu

scape, unu nzonzentu, d'in vedere, co lui
s'a facutuonorea de a collabord cu conscientia la realisarea benelui , a imperatiei lui Domnedieu; in mediloculu paradisului erd pomulu connoscentiei be-

nelui si reului; 3. intellessulu cuventului d'in acesta divisione , B, merita,

prin importantia sea, mai ample desvolari, si de acea-a mai damu si noi
acf cateva essemple : a) benele intelligentiei este sau desvoltarea deplena a
intelligentiei, sau benele in sene ca o-

care crede tare in bene si nu crede reu

de nemenearle iea totu de una in nume
in intellessu morale, mai allessu cu verbele vrere sau voire si facere : cellu bunit
face benele d'in anima, ro nu ciz scopu
de a se folosi; cine de fric'a pedepseloru

practica benele , nu e addeveratu omu

bunu; bene morale, fora deplena libertate a voientiei, nu pote fi; benele addeveratu e onestulu, precumu reulu addeveratu este vitiulu; fa bene si cellui ce ti
face reu; faceti bene si nu ve pese de ce
dice lumea; onzulu pare mai applecatu la
reu de celiac la bene, si de aci necessitatea crescerei, recozznoscuta de tote poporele, chiaru si celle mad barbare, ca necessaria pedant prepararea ozului pen-

tru lupia in favorea benelui; a vr bene

sau a voi bene pre longa insemnarile
espuse la E, II, are si insemnarea de a
fi favorabile sau applecatu spre benele
cuiva : multi, sub pretestu, co vreu al-

www.dacoromanica.ro

BEN.

BEN.

toru-a benele, le facu totureulu ce potu;

copillii sunt detori a ascultd de parenti,
cari le vreu in adcleverubene; une ori si
in. irona : acestu-a e benele ce diceti co
ne vreti? multiamimu de asid bene, mai
bene lipse de asid bene; a face bene, a
face benele, a face unit bene, a bene face

situ d'in casa, (vedi mai susu la C), este

greu de determinatu, dco bene este adverbiu sau substantiva cu insemnkrile :
locu bunu de culcatu,tempubunu de es-

sau : a beneface, sunt patru locutioni,

cari tote se appleca la espressionea

practicei benelui, morale, dro in intellessuri bene distincte si differite: a bene
face sau a beneface este una addeverata
vorba compusa, care espreme abitudinea
de a practicd continuu si fora denzentire
benele niorale; in acesta espressione bene,

ca adverbiu, devine una simpla particula de compositione ; candu bene sta

inainte de facere ca cuventu destinctu
de acestu-a, ca cuventu cu tonulu seu,
fora se se unesca inteuna si sengura
vorba cu facere , atunci intellessulu
este cu totulu altulu, bene, ca adverbiu, avendu in acestu casu, vreun'a d'in
insemnkrile espuse sub I. : bene faci

tu, ro nu te turburi de nemica, bene

ai facutu, del' aibatutu, etc., in care casu

adverbiulu, cu tonu mai pucinu appesatu, sta si in urm'a verbului : faci bene

149

situ d'in casa; totusi intre locutionile,

in cari bene intra ca adverbiu, si celle
in cari acellu-agi cuventu stk ca substantivu, este si n'ar pot se nu fia una
differentia de intellessu, de ore ce este
popularia espressionea ; a face bene si
reulu, in care bene este adverbiu, cu intellessulu de a face si reulu in modu cuvenitu, si totu asid de popularie sunt si
espressionile : a face reulu bene, si d'in
contra : a face benele reu, in cari bene
este substantivu si cari se dicu cu acelluasi intellessu ca si : a face d'in bene reu,
a face d'in reu bene, analoge cu espressionile : a face albulu negru sau a face
d'in albu negru, acestea. promisse, este
usioru acumu a semt differentra de intellessu ce sta intre celle trei espressioni:
. a face bene sau a bene face, a face unu
bene, a face benele, in care bene are intellessu de substantivu cu insemnarea
morale, de care este ad. vorb'a : a face
benele va se dica sau : a face unu bene

cerutu, unu bene sau actu de benefa-

tu, co nu te turburi, (vedi si I, C, 2, si E);

dro in espressionea : a face be2ze sau a
bene face, cuventulu bene pote fi si sub-

cere determinatu intr'una impregiurare

data : benele ce reclami de la mene, nu
sta in potenti'a onzensca de a ti lu face,

stantivu, si ca atare vine ad in consideratione cu intellessulu seu morale;

in franc. le bien que vous reelamez; sau :

a practica benele in genere, a traduce in
fapta despositionea constante de a bene
face: omulu bunu face benele totu deun'a
fora considerationi de folosu sau de recompensa, face benele, pentru co e bene;
a face bene in fine=franc. faire (In bien,
dice mai pucinu de cktu a face saupractied benele, in a dou'a insemnare ce ve-

candu bene, ca substantivu, este insocitu

de articlulu definitu : benele, ori a articlulu nedefinitu : unu bene; sau candu
este insocitu de unu adiectivu de calitate ori de cantitate, su de una prepositione : marebene, nzicubene, multu bene,

pucinu bene, de bene, cu bene, etc., atunci nu mai incape indouentia assupr'a
naturei lui de substantivu; candu inse
bene sta senguru, si fora neci una determinatione, in intellessulu partitivu
si vagu, in care se dice franc. du bien=
ital. del bene, precumu se dice si pane
=franc. du pain=ital. del pane, atunci
differenti'a intre bene, ca adverbiu, si

demu mai susu co are acsta d'in urma

locutione : bene ai facutu la totalumea,
numai tnie nu mi ai facutu; cu alte cuvente : a facebene nu espreme, ca a face
benele, resolutionea de a bene face vercandu si veri cu ce pretiu, cellu ce face
benele, este entusiasmatu si Ono in fundulu knimei petrunsu de ide'a benelui;

bene, ca substantivu, este asid de suptire,

cellu ce face bene, pote face benele si d'in

iu eau, in multe casuri, cu greu se pote

coprende : asid in espressioni ca : e bene

alte motive mai pucinu pure si nobili;

de curreudu a inceputu se se dica si

de culcatu aici, erd bene candu am es-

la noi : onzu de bene in acellu-asi intel-

www.dacoromanica.ro

150

BEN.

BEN.

lessu morale ca si franc. itomme de bien

=ital. uomo dabbene sau uomo da bono;
dro pentru acestu conceptu espressionile popularie sunt : 01)124 bunu=vir bonus, omu de onzenia.
C. de la intelles-

5. de bene : a) in genere :parere de bene,

sulu espusu sub B, in poterea intellessului largu, ce are substantivulu bene,

cumu s'a vedutu sub A, acellu-asi descende la alte insenanri analoge, cumu:
folosu, servitiu, adjutoriu, usiorare, fa-

nu astepta maltractare, fortiare, ba-

facere de bene, doru de bene, si altele

ce se espleca d'in celle peno acf espuse
clero, b) in speciale : a intellege de bote,

a intellege de vorbe bune si blande, a

taia, etc., spre a lace ce se cere : tu nu
intellegi de bene, ci me cuiduci a te per-

secti; de asseminea si : a nu ascultd de

bene, a nu face de Une; cu benele inco
vore, fericire, etc.: 1. benele publica, fo- are acea-asi insemnare : etz balde faci
losulu totoru-a cti facu parte d'in una nzai maitu, la copilli, de dita cu reulu ;
corpu sociale; in acellu-asi intellessu se in speciale : a lud cu benele pre cineva
dice si benele poporului, benele terrei, sau a se tuet cu benele prelonga .cineva:
benele statului, ben ele nationi, benele lealu cit benele, si face totu; delu veilud
commune; inse intre benele publica si ca reata, nezica nu capeti de la ella ;
benele commune este acesta differentia iea-te cu benele pre longa densulu, dco
de intellessu, co benele publica se dice vrei se ti faca veri-ce vei vr; cu benele
cu respectu la corpulu sociale ca unu tau de un'a faci mai multa deceitzt
totu indivisibile, pre candu benele com- rada, cu blandetia si bune tractri mai
mune se dice cu respectu la individii ce bene induplecrnu pie omeni la voliele
compunu corpulu sociale : cinc nu are nostre dectu cu asprime si relle traedontlu de benele publicu, nu merita neci thri;
a audi de bene despre cineva,
numele de cetatianu, ne cumu de buzzu a audf, co este bene, in stare prospera
cetatianu; 2. adjutoriu, servitiu, indeto- si fericita ; de ad ca formula de urare
rire : fa ce te rogu, co mi faci una ?izare pentrn plecare : se audimu de bene, se
beue; pentru eeuu insetatu una pocariu aflmu co sunteti bene si sanetosi, rede apa rece este llTIU piare bene; fa mi maneti sanetosi si fericiti ;
a fi de
bene cu trei cente de /ei=imptomuta-mi bene, a fi spre fericire, mai vertosu ca
trei cente de lei; mi ai j'acata multa formula de tirare pentru veri-ce, si in
bene CU recommendarea tea; proverb. speciale pentru beere, candu se inchina
a face btne. se si audia reu, a prim in sanetatea ori in memori'a cuiva sau
imputri in locu de multiamiri pentru pentru prosperarea vreunei affaceri
unu bene facutu, a aud plangeri pen- ati albea bunu genere pentru fii'a votru unu bene ce se considera ca l'CII de stra, se ve fia de bene; ai cumperatu bune
cellu cui s'a facutu acellu bene; 3. fo- case, se ti fia de be,ze; beu pentru sanelosu, utilitate, fericire : parentii venirle tata tea, se fia de bene si mie si tie ; si
benele copilliloru assuda; a se uri cuiva in irona : se ti fa de bene cit intellepcu benele, a nu con nosce starea fericita, tionea tea ea tau, eu nu vrezt assentenea
in care se afla, si in urmare a vid se ua intell ptiozze;
a y rbi de bene pre clscmbe : ti s'a mita czt benele in cas' a ueca, oppusu la a vorbi de rea pre cemea; si de (c a-a vrei se cssi d la lene neva, a spune vorbe le lauda pentru cisi se te bagi argatu la altii; se stresce o- neva cu scopu de a-i Ice bene, de a lu
m'alai si cu benele; 4. pentru remedie, recommend, precandu a vorb de bote
mancitri, beuture si alte lucruri asse- de cineva , oppusu la a vorbi rea de cimeni folosu, usiorare, etc. : remediala neva, nu implica neci decumu intentioce mi ai prescrissu, mi a /acata multa nea de a face boite cellui de care se vorbene; benturele amare faca multu bene besce bene.
la stomaczt; mustarialu pusu la dla Plti

a 'acata multa bene; pelara una orna

asservitu panteceltti mancarile bune si
beuturele allesse sunt benele suprema,

BENECREDENTIOSL",-a, s. adj., ortodoxas; care crede dereptu, in speciale,

ca terminu de domeniulu religiosu, ortodossu, care cre,de in doctrin'a cea sa-

www.dacoromanica.ro

BEN.

BEN.

netosa si de toLi adoptata a basericei

benecredentiosulu nostru Domnu ; dupo
doctrin'a basericei numai cei benecredentiosi se voru nzantui;
cuventulu
vine de a clereptulu d'in unu substantiva benecredentia, care inse nu se dice,
de s s'ar pot introduce forte bene in
usu cu acellu-asi intellessu ca ortodo'isict, (vedi bene si credentia).
1. BENECUVENTARE, benecuventu
si benecnventedizt, v., beredicere; lau-

dare; pextlicare; sacrare; permittere;

1. a chiama assupea cuiva favorea lui
Domnedieu, a pronuntia vorbe de fericire si de prosperitate pentru cineva ,
oppusu lui blastrmare: parentii benecuventa .z.e fiii loru, mida sr casatorescu ; fii bunu, fiittle , si plenu de res-

pecta cotra parrnti si ala benefarit-

tori, ca se te benecuvente; coci benecuventarea parentiloru si a bozefacutori-

loru ti va adduce bene si feririre, ro

blastemulaloru ti va adduce mil si ruina; chiaru fienduco totu deun'a s'a
credutu si se crede, co beneeuventarea,
in acestu intellessu, adduce bene cellui
benecuventatu, de acea-a a benectiveNd

=a feria, a daru ca tote bunetatile

Domnedieu a benecuventatu tc:rr'a Romanilora; nu e trra mai benecuvent tta
ca a nostra; Dontnedieu s'a indoratu si
a benecuventatu cas'a nostra en tote fericirile ;
2. a lauda, a glorifica : se
laudmu si se benceuventmu pre Domtzedieu ; laudatu si bineruventata fia 2226-

inele Domnedieului nostru si alfa paren-

tilont nostri ; pre tene, Domne, te lau-

151

4. a permitte, a da voia, a autorisa : nu ti dan

se fii benecuventatu, fiittle ;

benecuventare se te insori C26 acesta

mulera; cauta ti alt'a si vei fibenectIventatu si de mene; tota benecuventarea ai

de la mene se fcici cea cc vrei a face ;

a benectIventd, ca addeveratu compum, differe ca totulu in intellessu de
a ~da bene, (vedi bene
cuventar e).
2. BENECU \TENTARE, s. f., benehie-

tio, priedicitlo; permi-isio; actione de a

benecuventd, in tote insemnarile acestui
verbu : benecuventarea parentiloru intaresce .casele fiiloru, (vedi 1. benecuventare).
BENECUVENTATU,-a, part. pass.
d'in benecuventare, in tote insemnarile
acestui verba, (vedi 1. benecuventare).
BENEDICERE, benedissi, si benedissei, benedissu si benedictu, benedcere; cu acelle-asi insemnari ca si 1. b enecuventare, si mai multu : 1. a vorb
de bene pre cineva sau a vorb bene de
cineva; 2. a tira bene sau de bene, a augura bene, a dice vorbe de bunu auguriu.
BENEDICTIONE, s. f.; beuedictio;

actione si resultatu allu actionel de a

benedice, (vedi benedicere).

BENEDICTU si
BENEDISSU,-a, part. pass. d'in benedicere, benedietas, cu acea-asi diffe-

rentia de intellessu, ce se afta si intre

strinsu si strimtu, amendoue participio
d'in stringere, intre corressa si correcta,
amendoue participie d'in corregere, etc.
(vedi form'a participiale : tu si su); benecuventatu se dice si in locu de benedissu si in loen de benedictu.

damu, pre tene te beneeztventam si glorificivint, tie ne incltinennu ;

3. a sacra, a prommtia cuvente b t cra me ntali,
win care se chiama darulu sau adj tito-

te ammenunte asupr'a formeloru de con-

riulu lui Domnedieu assupr'a unui ce

jugatione a acestui verbu la simplulu

a be7tecuventd unu tenzplu, unu altariu;

a benecuventd u:s'a; abra cuventd una
benecav ntedia 2), e fiacarc, orna cele saruta nidn'a, facunda assupralui semnulu

1. facere), benefacere; a face bene, a aIr voientia constante si abitudine nedementita de a practica Ulula morale,
de a implen detori'a ce e impusa ornului de legea morale ;
a fi paratii de

crucei ea Indita derpta dispusa asid co

a face vert-cui, si veri-candu si veri-cumu

))ollicariUbu ca medittlu de la acesta tndna

bene , a fi generosu , indetoritoriu;

cumu differe , in intellessulu naorale a

mortu, una nauta, etc.; preutii 92,ostri

forntedia de assetenea &maula ruca,

precanda celle alte trei degcte se tina in
susa, si pronuntiandu Iota d una lata

1. BENEFACERE, benefaci si benefacui,benefactitsi be nefacutu,(vedi mai mul-

ben,eface, ca compusu , de : a bene face,

a face bene, a face benele, a face 20226

www.dacoromanica.ro

152

BEN.

BEN.

bene, in acellu-asi intellessu , s'a arretata la art. bene.

2. BENEFACERE, s. f., beneflcentia,
benefactinn ; 1. actione de a beneface,
despositione de a practica benele, de a
si implen detori'a morale, sau : despo-

ficiu, cui se da una beneficia.

BENEFICIARE, v., lucrum facere;

sitione de a indetork totu de una pie

neva se traga beneficia, a i accorda unu

altii, de a le face bene, de a le da adjutoriu; in acestu intellessu terminulu mai

propriu este benficentia ; 2. una fapta
Moza in intel/essu morale, sau unu bene,
adjutoriu, servitiu, folosu facutu cuiva;

s. m., benefi-

ciarias; care se buceara de una benebenefician' alicui dare; 1. ca netransiUva, a trage beneficia; 2. a face pre cibeneficia.

* BENEFICIU, pl.-e, beneficiam, literam b ,num; I. in intellessu morale,

benefacere, facere de bene, bene, factu

sau in fine, folosu, utilitate in genere

de indetorire ce face cineva d'in buna

voi'a sea, servitiu, bunetate; inse nu

benefacerile uneibune educatione, bene-

veri-ce bene este unu beneficia, ci numai

facerile pacei; in acestu intellessu se

dice mai desu si mai bene, pote, sau

benele in addeveru morale , care e facutu Cu voia si intentione si care adduce unu folosu cellui ce lu face sau
cellui cui se face; in sengulariu beneficia, insemna atatu actionea sau actulu,
cata si effectulu actionei, sau una serie

bene : a face cuiva unu bote; sau beneficiu, care supplenesce si plurariulu, ce
lipsesce lui bene : beneficiele agriculturei; sau in fine bunetate, care de assemenea se dice si in plurariulu , ce lipsesce lu bene : a face cuiva una bunetate, mai multe bunetti;
in loca de
benefacere se dice si facere de bene in
amendoue intellessele espuse, (vedi si
bene).

BENEFACTORI , si
BENEFACUTORI13,-toria , s. adj.,

benefactor, beneficus; 1. care traduce

in fapta despositionea de a practica benele morale veri in ce occasione; 2. care
ca fapt'a face bene cuiva in parte, l'ad-

jata si lu sustine in tote occasionile

tu esti sengurulu meu benefacutoriu, de

la lene nurnai am vedutu totu de un'a

bene, de la tene asteptu si acumu in acesta nevoia bene si adjutoriu; 3. salutariu, folositoriu, adjutatoriu in genere :
acumu santa benefacut6riele effecte alle
renzediului ce mi aiprescrissu; in loca
de bene facutoriu se dicu si langedele pe-

de acte, &o in plurariu, beneficie se dice

cu respecta la acte in parte: lapo Dona-

nedieu parentii ne dau celle mai mari

beneficie; tau benele de care ne bucenretina este beneficia allu lui Domnedieu;
prin beneficie ne devincimu omenii si ?le
i facemu amici devotati; cine nu connosce, neci reconnoscebeneficiele, este una

ingrata, si n'ar meritd se i se faca bene,

deco n' ama fi detori a face bene si chiaru
celloru ce ne faca reu; precumu Ben ele

suprema, Doinnedieu, respandesce ca

larga mana beneficie assupr' a celloru rei
ca si assupr'a celloru buni, a face, a dd,
a confer unu beneficia sau beneficie ; a
accepe, a recepe unu beneficia sau beneficie; a se bucear de beneficiu. II. folosu,

bene, castiga, favore, si chiaru unu ce

d'in care se trage folosu, unu bona materiale, una possessione, etc.: A. in genere: beneficiulu educationei, allu inve-

rifrasi : de bene facutoriu si facutorizt tiaturei, beneficia publica; a trage benede bote, (vedi si bene).
ficie d'in commereizt, d'in agricultura,
BENEFICE, adv., beneftce, ca unu d'in industria, din crescerea viteloru,
beneficu, ca heneficentia.

* BENEFICENTIA, s. f., benelicen-

tia; calitate a cellui applecatu a benelace, applecarea insasi de a beneface.

BENEFICIALE, adj., beneficialis;
relativa la unu beneficia: castiga bene-

d'in scambulu monetei, panzentulu redde

totu deun' a ca beneficie celle ce i increde
onzulu, d'in labore tragemu tote beneficiele, fora labore nit e beneficia; mortea
insasi este unu beneficia pentru cei miseri si ca prisosu aclapati cu =anda vie-

ficiale=trassu sau proventiu d'in unu tiei; m'am insanetosiatu nu prin remebeneficia.

diele vostre , ci prin beneficiulu burtei

www.dacoromanica.ro

BEN.

BEN.

153

melle nature ; a asteptd totu de la belienzari stint beneficiele

ficiulu fortunei;

cipelui sau generariului; de ad registru

unei pace indelungata; pentru cellu ce

jace in intunereculu inchisorei una radia de lumina este unu mare beneficiu.
B. in parte : 1. representatione teatrale in favorea sau folosulu unui actoriu sau altui cuiva : asta sera se da una

cei ce acceptasse sau aveau dereptulu de

a accept beneficie; b) pamentu data veteraniloru sau colonistiloru; bona mobile
sau immobile, ce unu principe sau domnitoriu don cuiva d'in averea sea; c) pamentu ce capitanii si principii distribu-

representatione in beneficiulu seraciloru

iau sociloru sei de arme d'in Urea cu-

si inundatiloru; mne sera este beneficiuluprimului bassu d'in trup'a italiana;

ca terminu de jurisprudentia, privilegiu, favore, derepiu, facultate data de

cerita; acestu pamentu se chiam, feudu,

lege, sententia, etc. : a se folosi de beneficiulu legei ; de ac locutionile : a) beneficiu de ctate=dereptu de majoritate

data unui minore, spre a si pot senguru administr, averea sau face alte
acte, ce ca minore nu ar pot face dupo
lege; in vechi'a nostra legislatione acesta-a se chiamdscutentia de versta; b) beneficiu de divisione=dereptu ce a,u debitorii, cari nu su solidan, a cere de la
creditoriu se si imparta actionea sea in
contr'a loru; c) beneficiu de cessione=

dereptu data unui debitoriu de a cede

creditoriloru tota averea sea, pentru ca
se scape de inchisore; d) beneficiu de dis-

cussione=dereptu data garantiloru, cessionariloru, etc., de a cere se se discuta

si allega mai antaniu de tote averea

debitoriului principale ; e) beneficiu de
inventariu=dereptu data unui erede sau
moscenitoriu, ca, inainte d'a accept ereditatea, se se assecure de starea ereditatei, se nu platesca decatu atate datorie, pentru ale adjunge ereditatea, si
se pota chiaru, (Mc insusi are detone,
se se desfaca de elle in sarcin'a ereditatei : a accept una ereditate cu beneficiu sau sub beneficiu de inventariu ;
ca termina de medicina : a) beneficiu de natura=urdinare favorabile, desertare a pautecelui prin actionea naturale a poterei de vitia, care usioredia

pre omu de unu reu, de care suffere;

b) beneficiu allu naturc.i=actione

tana a poterei de vietia, prin care unu

morbu orecare esse bene, se termina cu
bene, se trece; 4. ca termina istoricu si
politicu : a) la Romani, promotione in
unu gradu militariu detorita favoreiprin-

de beneficiez---registru, in care se inscrieaa

si se da antkiu pre vietia, apoi ca ereditariu d'in tata in fiiu; d) in baseric'a

appusana, titlu sau demnitate eclesiastica, de care era legatu unu venitu; venitulu insusi legatu de demnitatea eclesiastica, sau bunulu d'in care se tragea
venitulu; loculu in care se afla baseric'a
si bonulu benificiului , de ad : beneficiu
/iberu=beneficiu de care una persOna

basericesca se buccurl in tota viti'a ;

beneficiu servu=locu ce se da unui preutu

la una baserica cu insarcinare de a offici, regulatu la acea baserica; beneficiu

simplu=de care cineva se buccurd fora

a se face callugara; beneficiu seculariu
=care se pote6 d, si preutiloru d'in olenula seculariu (necallugariti); beneficiu
regulariu=care se potea d, numai unui
callugaru; beneficiu consistoriale= insemnatu, pre cumu unu episcopatu, unu
egumenatu, etc., pre care numai marele
pontefice lu potea confer cuiva dupo una
deliberatione in consistoriu cu cardena-

lii, si pentru care apoi se cerca numirea

formale a domnitoriului; beneficiu incozpatibile=care nu se invoiesce cu conditionea cellui cui s'ar d.; beneficiu ma-

nuale=dependente de una abata, si administratu de unu callugaru amovibile,

care se revoc dupo placulu abbatelui,etc.
*BENEFIC1.1,-a, adj beneueus; bene-

facutoriu, facutoriu de bene, applecatu

a face totu de un'a bene morale; care

face sau adduce bene in cellu mai largu
intellessu allu acestui cuventu : cellu ce
face altuia pre placu ceva care i ar adduce vete mare, nu e beneficu, ci perniciosulengusitoriu; de si cellu ce facebene
amicului, se chianza beneficu, si e in addeveru; mai beneficu inse e cellu ce face
bene celloru straini, pentru co cellu d' an-

itz spera unu sambit, ce nu astepta

www.dacoromanica.ro

tEN.
de ordenariu cenit de allic doile; vietia
benefica, volientia benefica; ce me fotosesee co esti beneficu in cuvente, fora se
fii Si czt f apta;
institutubeneficu; ploia
benefica; remediu beneficu; apa, /unaina
benefica; benefic'a mna a lui DOM22Cdieu; beneficie differe, in intellessu, de
bencifacutoriu, intru ctu acellu-a se dice
mai multu eu respecta la despositionea
interna, la volienti'a constante de a b
nef ace, ro acestu-a mai multa cu res-

BEN.

154

peetu la manifestare, la traducerea in

fapte a acellei despositione.
BENEVOINTIA, benevoire, benevoitoriu ; vedi benevolientia, benevolire, benevolitoriu.
*BENEV OLE, adv., be Re vole, in modu
benevolu.

* BENEVOLENTE si benevoiiente,
adj., beuevolens; care vr benele cuiva,
benevoitoriu, de bene voitoriu, voitoriu
de bene : avenzu dcstulli amici benevolenti, ca se ne appPranzu de inizicii
malevolenti; Donineclicu e a totu-potente,

a totu-sciente, a totu-b ,nevolente; pentru differenti'a de intellessu intre benevolcnte, benevoitoriu, benevolu, vedi be-

benele corpului sociale in totu si a fia

carui membru in parte : intre cetatianii
acellei-asi terre se cade se domnesca una
generale Concordia si benevointia;bene-

vointf a cetatianiloru amera si assecura

ordinca si pctcea cetatei maibene decdtie
armatele numerose si despendiose; bene-

vointi' a intre cetatiani se castiga si se

pastredia prin beneficie impromut ate; de
la cctatiani benevointe a unza onzu se pote
intende si nzai departe, assupr'a genului
onzenescic intregu : coci este in orna una
benevoin tia universale, mai multu in po-

tentia de, cata in actu, sentimientu naturalc, care inse se desvolta prin bune
cugetationi, si adjunge se imbracie toti
onecnii, chiaru neconnoscuti si neplacuti; 4. benevointi'a fiendu dispusa a se
manifestd, espreme adesea senmele esteriori de benevointia : scninu, actu, f apta,

cailtatura de benevointia; niediculu e

dctoriu a se port cie omenosa benevoin-

tia cotra patienti; pote ceneva chiarte

nuestra si castiga cie benevointia, si a-ttunci benevointia se oppune la zalevolentia; sau acte de malevolcntia ; 5. in

speciale vorbindu de relationile unui

nevolu.

mai mare cu unulu mai mieu, indulgen-

BENEVOLENTIA si benevolientia
(prin immoiarea lui : benevoientia, benevoiintia,benevointia), s. f., benerolentia; 1. applecare de a vr bene altoru-a,

tia, blandetia, bunetate, bunavointia,

sau acte de indulgentia, de condescen-

miscata d'in unu affectu abituale alle

bune mai multu dectu una bunetate
in actu; dro despositione potente si parata a se manifest prin semne esteriori;
benevointi'a dice inse mai pucinu decatu
anzorea : benevointe a nu e amicitia, clero
e inceputu de amicitia ; debenevointi' a nostra cotra vol zzu ve poteti unu montentu
indoi; a castiga, a capeta, a si attragebenevointi'a cuiva; a ave multa benevoin-

dentia, de bunetate ;
benevointia inse
differe , in intellessu de buna vointia si
de buna voire, (vedi vointia, voire).
BENEVOLIRE si benevoire, iescu ,
(vedi pentru mai multe detalie assupr'a
formeloru de conjugatione simplulu voire

sau vrere), v., bene relle; dignari, non

gravan; 1. ca addeveratu compusu d'in
bene si voire, acestu verbu ar cautd se
aiba intellessulu de a fi benevolent.,
a fi animatu de b evointia, dispusu de
a vr totu de una si vcri-cui bene; dro cu

tia cotra .sau pentru cineva; 2. affectu

acesta insemnare, pre ctu noi scimu,

mai vivace, ce se appropia mai multu de

amore:pentru la; eateabenevointia cotra
amicu suffcri acecina ce sufferi; absenti'a,
fue si indelunga, 921( pote st izge, ba neci

cuventulu nu se applica ca verba, ci numai in formele derivate d'in verba bencvoitoriu, benevointia, etc., resare acestu
iutellessu; ca verbu, benevoire are aprope
esclusivu : 2. insemnarea de sub 4. a
substantivului bencvointia (vedi lumevolentia), t condescende, a se indord,
a fi indulgente, a ti gratiosu, ca si franc.
bien vou1oi2: benevoindu Domni'a no-

chiaru micusiord benevointi'a (nitre ainici; e in mine unte instinctu do benevointia, acre lu face Sc vrea ben seme,nelui seu; 3. in iutellessu sociale, dorulu ce are fiacare membru sociale de

www.dacoromanica.ro

BEN.

BEN.

stra ainu onoratu pre credentiosulu nostru servitoriu cu demnitatea susu clissa;
tu Domne, in marea tea amore de omeni,

ai benevoitu a luc figura ~pesca si

a sufferi mortea cea nzaibatujocoritoria,

spre a ne scapd pre noi peccatosii d'in

servitutea peccatului; benevoiti a cend
astadi cu noi; acumu Domnulu a benevoitu se te ierte, alta data iea-ti senz'a se
nu nzai faci ce ai facutu; si ironice : nu
benevoiesce inari' a sea a vorbi elt 1ZOi

fiendu unn addeveratu compusu, acestu cuventu se serie mai bene inteun'a :
benevoire, a benevoi, am benevoitu, va
benevoi, benevoiesce; la tempurile peri-

frastice se pote si despart adverbiulu

de verbu : bene.ant voitu in locu de am
benevoitu; inse neci una data nu se pote
pune adverbiulu in urm'a verbului, fora
se nu se scimbe cu totulu intellessulu
bene voi nu va se dica neci de cumu

155

strue en prep. cu : fu forte benevolu Cu

'nene; 2. despre relationi alle unui mai
mare cu mai micu, indulgente, condescendente, blandu, bunu, appropiatu, gratiosu : Domnulumeu e totzz de un'abenevolu cu mene si dispusu a me iertc, si a
trece cu vederea celle ce nu faca braze;
auditori benevoli, lectori benevoli= cari
d'in indulgentia si bunetate voru a lege
sau a asculti; indulgenti'a fiendu numai
effectulu voientiei fora motiva rationale,
allu bunului placu, benevolu a adjunsu
se insemne cui bene place, care face ceva

numai d'in bunulu seu placa, si de

espressionile : benevolu auditoriu,
benevolu lectoriu, se iau adesea si in
risa; benevolu, benevolente, benevolitoriu, differu, in intellessu, intru catu
ad

benevolente espreme mai multu vrerea

d'in anima a benelui cuivq, benevolimtia san benevoiaztia abituale si nedenzen-

a benevoi, ci a ra bene se appropia ,

tita, pro candu benevola se refere mai

prin intellessu, mai multu de a vre bene,

(vedi si bene, voire, vrere).
BENEVOLITORIU si benevoitoriu,-

multu la senznele esterne si relationi so-

toria, s. adj., benevolens, benevolns

de s derivatu d'in verbulu benevoire,

benevoitoriu, in poterea suffissului toriu,

are apprope esclusivu in vedere manife-

(vedi acestu cuventu), are inse intellessu

de benevolente, benevolu, cari vr bene
cuiva, de acellu-asi intellessu asi clro
cu espressionile mai popularie : voitoriu
de bene sau de bene voitoriu; benevoitorizclu este cu respectu la despositionea

starea esterna a benevointiei, cu acesta

marginire inse co vrerea de a face bene
nu este in benevoitoriu asii de constante
si abituale ,cumu se presuppune a fi sau

interna, cea ce este benefacutoriulu cu

re6pecta la traducerea acestei despositione in acte, (vedi si benevolic).
* BENEVOLU,-a, adj., benevolus,
1. benevoitoriu, careare si arreta benevointia; Gro benevointia dice, cmnu s'a arretatu la acestu euventu, mai pucinu de

citu anzore, si mai pucinu de citu altu

orecare affectu, si de acea-a nu ar fi una

bulla gradatione in associatioui de cuvente ca : amorosa si benevolu, amical

si benevola; Cicerone dice : benevolu si
canica, pentru co anzieu dice mai multa
de ctn benevola : se cere multa arte de
la oratoria, ea se si faca auditorii henovoli, docili si attotti; a se arretci btizevolu, ca riza va dice mai multu de citu
a se arretd benevol u cotra cine va; in intellessulu de affabile mai allessu se con-

ciali, in cari nu intra totu de un'a addeverat'a benevointia a anintei ; in fine

e in addeveru in benevolu si bcnevolente;

benevoitoriu pote fi ven-cine cuiva, in

certe impregiuriri alle vietiei; din, benevolu si benevolente este numai cellu
ce d'in natura sau prin invetiu moral
este totu de un'a despusu a vrbene altorn-a.
* BENIGNITATE, s. f., beniguitas;
calitate sau despositione de benigna
1. in intellessu morale : a) ca despositione a animei : justite a, ca care suattu
collegatepietatea,bualetatea,liberalitatea,
affabilitatea; benignitatea este virtute a
suffletalui despusu a face totora-a bene
pentru amoreabenelui; forte desu apprope

cii acellu-asi intellessu ca si generositate, iiberaiitate=despositione de a di,

de a impart cu larga mina daruri, beneficie; benignit ate, ca causa a blandetiei,
indulgentia, banetatiei in intellessu mai
strinsu, se dice de assemenei in bou de

www.dacoromanica.ro

156

BEN.

BEN.

blandetia, bunetate, indulgentia, b) ca fostu beni gnu si usioru la una persona,

despositione tradussa in fapte : liberali- pote deveni greu si malignu la alta pertatea ce se face d'in avere, secas imasi sona; unele friguri su scurte si benigne
fontan'a benignitatei, asid in ccitu be- si salutari;
construitu cu numiri
nignitatea uccide benignitatea, 2. in in- de medicamento, beni gnu va se dica nu
tellessu materiale, applecatu la lucruri violentu.
fora vointia si libertate, si prin urmare
BENISIORU , balee deminutivu
incapaci de moralitate, cu duplu intel- d'in Lene, se iea, ca s acestu-a, alga
lessu de natura buna si manifestare ca adverbiu, catu si ca substantivu, in
prin effccte a acestei nature : benigni- celle mai multe d'in insemnkrile ce are
tutea terrei trage pre locuitorii ei la si bene, cu intellessulu de deminutivu
otiu, benignitatea clinzei relle indulcite curatu : destulu de bene, de s nu bene,
de benignitatea aerului , benignitatea cumu se cere : casa benisioru edificata,
morbului, oppusu la malignitatea mor- a fi b nisioru, a sed benisioru, a manc
benisioru, a lua cu benisiorulu pre cibului.
*BENIGNU,-a, adj., benignus (in loen
de beni-genusz---de bunu gen; de buna
natura, si prin urmare proprie) : de buna
natura, bunu d'in natur'a sea : 1. in intellessu morale, avendu virtos'a si constantea despositione abituale de a face
cu mftna larga bene altoru-a si de a le
crutia veri-ce reu : a) in anima si in por-

neva, a serie si vorbE benisioru, a inserd

benisioru, etc., (vedi bene); se va observd, inse co : 1. benisioru in locu de

a fi simplu deminutivu este pejorativu,

blandu, indulgente, affabile, dulce : se

candu este vorb'a de benele detoritu, de

benele morale, de beneleperfectu sau formosu : a film benisioru ce se cere a faee
bene si formosu, este totu atdtu cu a face
rea; 2. unitu cu cuvente, ce espremu benele mai multu de partea formosului,be-

finzu judecatori benigni ai altoru-a ,

mamma benigna cara ai sei fii ; pre-

nisioru are intellessu resfetiatoriu asi,

in catu espreme formosulu cu mai multa

ClIMU noi iertdma reulu ce ama sufferitu,

gratia de catu bene : ce benisioru ti

asid si tu, benigne Dome, ierta-ne, fora

se cauti de nzeritmu iertare; Apelle erci
benigna si cotra rivalii sei; vorbe ben,igne, aspectu benigna; pote fi cineva si
cotra sene insusibenignu,iertandusipassionile; defectele; vitiele, etc., cautandic
a le satisface si economi, in locu de a le

side cu acestu vestimenta! si de assemene, fiendu irona la medilocu, benisiont ua presenta si mai amara deciltu
bene : benisiora ti mai side ca tu, feta
mare, se te ammesteci cu copillutiele in
.jocu !
3. cu verbe ce au sau ieau insemnare rea, benisioru, conformu intellessului ironicu mai susu notatu, dice
de assemenea mai multu decatu bene
a bee benisioru, in intellessulu de a fi

tare cu altii , bunu forte,

benevolu,

combate, a le invinge si sterpi ; b) in

fapta, prin acte : generosu, liberale, beneficu : gratuita e libe,ralitatea sau mercenaria? dco se face fora interesse e gratuita, d'in contra e mercenaria; unu orna
addeveratu liberale si benignu nu se uita

la folosu; ci are in vedere numai satisfactionea morale a aninzei sell, caritatea e benigna cotra seraci; 2. in intellessu materiale, de buna natura, bunu,
dulce, blandu, placutu, fecundu, benefacutoriu : umbra benigna; /mina benigna; ploia benigna; pamentu benignu;
benigna bore de ventu; in speciale pentru morbi, ca oppusu la malignu : unu
medien nic pote indemn pre cineva se
cer ce a capet unu morbu ; care, dco a

betivu, dice mai multa de cata a bee bene;

cametarii junzullescu benisioru gscele

ce le cadu pre meina;
4. in fine benisioru are una insemnare forte intensa,

care lipsesce primitivului bene, dro

care deriva, de certu, totu d'in un'a d'in
insemnrile acestui primitivu , insemnarea de sufficientia, indestullare, prisosentia, etc., care in deminutivulu benisioru se traduce in cea de incetu, linu,
ca puebla potere, nu violentu si de ad:

fora precipitare, cu luare a mente, cu

mare precautione : mbla benis ion& prin

casa, ca se nu destepti pre tata-ten, care

www.dacoromanica.ro

BER.

BER.

abia a potutu adorm; mergi benisioru,

si iea sm'a se nu te inapedici de ceca
se cadi ; da-te diosu benisioru, ca nu
cumuva se ti scapete petiorulu si se cadi;

lassa benisioru cosiulu cu sticle diosu,

ca se nu le spargi; unge-me la buboiu be-

nisioru si usiorellu, coci cea mai mica

appesare a mdnei pre clensulu mi d doreri de morte, etc.
BENZENU, s. m., si

BENZINA, s. f., franc, benzine,

ital. benzeno si benzina ; substantia licida, compusa
carboniu si hydrogeniu, cu odore forte si aromatica, volatile, si care e buna de scossu petele
d'in vestimente, pentru co topesce mrsorea si apoi se evapora, fora se lasse
odore neplacuta sau se altere colorile.
BENZOATU, s. m., franc. benzoato,

ital.

benzoato;

sare formata d'in acidu

benzoicu combinatu cu una base orecare.

BENZOICU,-a adj., ital. benzo1eo,

; caleficativu datu certoru producte ce chymistii estragu d'in
substanti'a balsamica numita benzoinu,
ca se le arrete originea si se le destiuga
de alte composite, cu cari au communi
certe calitati caracteristice; asia se dice:
acidu benzoicu, alcoolubenzoicu, la acidulu si alcoolulu ce se prepara d'in benzoinu.
BENZOILU, s. m., ital. benzoilo,
franc. benzoyle; nume datu in chymica
la unupresuppusu radicale chymicu, d'in
care ara deriva compositele benzoice ;
de ad diverse numeni, intre cari si cellu
de hydrura de benzoilu sau benzoina,
franc. benzaque

ce se da la una essentia estrassa d'in

migdale amare.
BENZOINA, s. f., franc. benzane;
ve di benzoilu.
BENZOINIT, s. m., ital. benzoino ;
arborellu nativu d'in Sumatea sau Jav'a,

styrax bewail, care da benzoinulu=

substantia balsamica, formata d'in lacrime albe unite prin una pasta negruia,

de fractura luciosa, de sapore calda si

camu acida si de odore aromatica placuta.
BERARESSA, s. f., femina care face
sau vende bere; muierea unui berariu.

BERARIA, s. f., stabilimentu uncle

157

se fabrica sau se vende bere ; arte de a

fabrica bere : berarii 9124 applica buceu-

rosi pre fiii loru la beraria.

BERARIU, S. m., cellu care scie fabrica bere, care fabrica sau vende bere;
cui place a bee bere.
BERBECARE, v., anotare; mai usitatu ca compusu, imberbecare, 1. proprie

de berbeci, a se bate rapedinduse si lovinduse in capete; 2. in genere, a lovf cu

mare yiolentia.
BERBECE (mai pucinu bene : berbecu), s. m., aries, vervex; listtica; 1. ma-

scululu ouei, care la alti Romani se nuraesce ariete=aries ; in latinesce

sau berbex, (vedi litter'a B) are si

insemnarea lui berbece allu nostru,
mai multu se iea Cu insemnarea generale de oue, fora respectu la sessulu animalelui, ro pentru mascululu ouei se
dice totu de un'a aries, care se applica

esclusivu si in insemnarile, de cali e

vorb'a la 2 si 3; uoi inco amu face mai
bene a appleca cuventuln populariu ariete in acelle-asi insemn,ri, in cari se
applica si latin, aries, dandu cuventului berbece insernnarea ordinaria ce are
si lat. vervex=--frano. mouton ou tote

co la noi s'a pastratu pre eau form'a,

pre atatu si insemnarea cuventuluitrassu

d'in latinesculu vervex, pre candu in

alte limbe romanice si un'a si alt'a s'au
alteratu mai tare : asia , de essemplu,
in limb'a francesa d'in vervex sau berbex s'a formatu brebib=oue; berbece
batutu=berbece castratu; sau berbece
taiatu a carui carne s'a batutu, ca se se
fragedesca, (vedi batere); 2. prin metafora, trassa de la abitudinea ce au ber-

becii de a se bate cu furia in capete:

a) maiu, cu care se batu pari sau se batuturesce unu locu; b) machina bellica, cu

care, la cei vechi, se bateau raurii cetatiloru; 3. un'a d'in celle doue spre diece
constellationi alle zodiacului, in dreptulu carei-a adjungea sorele la inceputulu primaverei, pre tempulu inainte de
domni'a lui Dioclitianu, astadi inse d.'in
caus'a precessionii sorele trece prin co n-

stellationea berbecelui sau a arietelui

in decursulu lunei lui Aprile in calendariulu nostru Iulianu , prin urmare

www.dacoromanica.ro

158

BER.

BER.

bina, s. f., verbena, hlerobotane=verbena officinalls lui Linneu (dupo mili

ca si a cuventului berbena sau verbena

de sub 1; 2. la Macedoromani ca in-j
semnare de macrisitt.
BERBENE, (si prin metatese : brebene; cuventu essitu , probabile, d'in acea-asi fontana cu bcrbena si berbenaca;
vedi berbena), anemone silvestris lui
Linneu; specia de planta d'in genulu anenzonei, genulu cellu mai splendidu
famili'a renuncalaceeloru, alle ehtoru colori sunt forte mundre si variate;

compusa d'in Venus= Venere san diVa

berbenele sau anezon'a silvestre are flore

formosetiei si d'in yena=vena, pentru

co se credea co este afrodisiaca, adeco
provocatoria la placeri veneree ; dupo
altli derivatu d'in verrere=meturare,
pentru co cu acesta planta se serviea
auticii a metur6 altariele; de ad si numirea ei de bierobatane sau bierabota-

crocea, alba sau purimrea.

ne=Espo(3ozm sau ispexporavii=erba sa-

cra; si in addeveru la Latini verbena se

lud cu intellessulu generale de ramura

0.ippept=conchyliu ce coprende in ella

margaritarie, de unde apoi numele plantel in cestione d'in caus'a formei fruti-

sau frunclia sacra, cumu se vede d'in

urmatoriulu locu allu lui Serviu : ver-

lui ei) , franc. berbtris , ital. berberi

douedieci si doue de dille dupo ecinoptiulu de primavra.

BERBECELLU, s. m., verveculus ,
deminutivu d'in berbece.
BERBECINU,-a, adj., VerVOCIIIIIS; de

berbece, relativa la berbece : lana berbecina.

BERBECUTIC, s. m., vedi berbecellu.
BERBENA, berbizza si verbena, ver-

benas vocamus omnes frondes sacras, ut

est myrtus, oliva, laurus_=verbene numimu tote ramurele sau frundiele de arbori sacri, cumu : mirtu, oliva, lauru; in

intellessulu cuventului d'in acestu arteta Latinii faceau usu de verbenaca

(vedi mai diosu berbenaca), derivatu d'in

BERBENELLU, si, prin metatese,

brebenellu, s. ro., deminutivu d'in berbene, se applica mai vertosu la berbenele
cu flore crocea.
BERBERIDACEE, vedi berberidee.
BERBERIDE si berbere , s. f., (d'in

si berberide; genu de plante d'in famili'a berberidaceeloru , d'in care speci'a

cea mai importante este unu arbustu

forte spinosu, ce se afla mai vertosu pre

la garduri , d'in alle chrui fructe forte

acre se face dulcetia, sorbetu, conserva, cte., allu carui lemnu serve la colorata in galbenu, si a carui scortia se re-

verbena,' mai multu de cata de primitivulu verbena); genu de plante dicoty-

commenda de medici ca astringente pen-

ledonie, monopetale , typu allu familiei

verbenaceeloru, coprendendu mai multe

arbustu porta diversele numiri de' macrisiu spizzosu sau .macrisiu de spinu=
spina acuta, lemnu galbenu, berberitia.

specie , d'in cari mai insemnate sunt

tru pantece; in limb'a vulgare acestu

1. verbin'a asii numita commune sau

* BERBERIDEE si berberidacee, adj.,

officincile; pentru co alta data se facea

luatu ca substantiva femininu plurariu,

subintellegundu plante, ital. berberidee
si berberidaeee, frane. berbrides; familia de plante dicotylidouie, c,u flori
hermafrodie polypetalie , cu stamini
hypogynie, cari au de typu genulu berberide, (vedi acestu cuventu).
* BERBERLNA, s. f., ital. berberina,
franc. berbrine; substantia alcaloide,
azotata, galbina si amara, ce se estrage
d'in radecin'a berberei vulgare , (vedi
berberide), si care se considera ca huna
in contr'a friguriloru.
BERBERITIA, s. f., vedi berberide.
BERBINA, s. f., vedi berbena.

mare usu de dens'a in medicina d'in

caus'a virtutiloru vendecatorie ce i se
attribuiea; astadi inse nu se mai da ca
medicamentu, ci se arde si se estrage d'in
ea potasse; usulu ce avea acesta planta,

la Romanii si la Gallii antici, s'a arretatu mai susu; 2. verben'a odorifera,

care se cultiva in gradene si alle chrei
frundie potu inlocuf pre alle theei.
BERBENACA (pronuntiatu de Macedoromani , prin intunerecarea in u a
celloru doi e, ca burbunaca) si verbenaca, s. f., verbeuaca , verbena, Illerobo-

tane; rumex; 1. cu acea-asi insemuare

www.dacoromanica.ro

BER.

I3ER.

1. BERE, s. f., cervisia, z3 thum; franc.

bire, ital. birra; beutura spiritosa prepa,rata prin fermentare in apa a diverse
substantie , dro mai allessu a cerealiloru, si in specia, a ordiului , pro chndu
beutur'a facuta, prin fermentarea, farinei de naeiu se chiama covasia, (vedi acestu cuventu in Glos,sariu) : bere tare,
placuta la gusta, pr amara, etc.;
beutur'a de specfa, cellei in cebtione
se connosce d'in cea mii malta vechime, inco de la anticii Egypteni; Romaua numiea of n Isla Si ce. vitia, cu-

ventu ce pare de acea-asi origine cu

ceres, cerealia, fiendu co bona se face
cu cereali sau grne, buccate; uu e dro
de credutu ca cuventulu nostru bere=
franc. bibre=ital. birra , se fia venitu
d'in germ. bier.
2. BERE, v., vedi beere.
BERGAMUTA, s. f., vedi bergamutu.
BERGAMUTU,-a, adj. s., ital. ber-

gamotto, 1. ca adiectivu se applica la

unu genu de peri, cari dau unu genu de
pere cu gustu forte placutu si cari se
topebcu in gura, lassandu unu succu abundante si suave; peruber gamutu, per e
berganzute ; 2. ca substantivu : a) mas-

culinu, peru bergamutu : am plantatu

multi bergamuti in gradin'a mea; b) fe-

mininu, Ora bergamuta

bergamute

veratece, berganzute tomnatice; c) mas-

culinu, varietate de cedru, citrus bergamia vu.haris, cu fructu mai micu de

catu pori
ordinaria, in scorti'a
chrui-a se afla unu lilt volatile forte
placutu, care serve a prepard essenti'a
de berganiuta, de nude
ca substantivu femeninu, bergamuta=essentia de
bergamutu, sau : fructu de bergamutu;

dupo unii cuventulu ar fi venitu de

la numele propriu de cetate, Berganzu,
de unde ar fi venitu siperolubergamutu;

dupo altii cuventulu ar fi turcescu cu

insemnarea proprie : peru sau pra a
domnului, a imperatului.
BERICARE, bericato, bericu, etc.;
vedi buricare, buricu.
BEMIRE, beriiu, v., a strigh ouiloru

beru, bent, ca se le faca se mrga, se

fuga, se appuce intr'una directione; -cuventu formatu d'in esclamationea beru,

159

care sta in affinitate cu bee, belare, 'beretare, etc. (vedi bee).

BERILLU, s. m., vedi beryllu.
BERNACULA si bernacla, s. f., ital.
bernacla, franc. bernacie Si bernache;
specia de couchiliu univalvu, ce se, lipesce de stance, do carinele naviloru,
de trunchii arboriloru d'in mare sau de
pro termilln marei, si care alta data se
chiamh si anitra, pentruto se credea co
d'in acestu conchiliu nasce una specia
de passere palmipede, assemenea cura-

ti'a sau cu gasca; de ad i bernacla applecatu si Ia acesta specia de passere,

despre care se credea; co se nasce d'in
arhori, sau d'in fructele loru, sau d'in
conchilie, in insulele de pro louga Scoti'a.

BEROE, s. f., ital. beroe, franc.

bro (de la Beperti=uume de nymfa);
genu de zoofiti acalefi cu corpu globosu
sau ovale; beroile se topescu in apa, indata ce le vetema chieva chtu de pucinu,
attingundule cu mhn'a; plur. beroi,

familia de plante d'in ordinea medusineloru.

*BEROIDAT17,-a, adj.,franc., berod;
assemene unei beroe; plur. beroidate, or-

dine d'in famili'a acalefiloru, allu chrei

typu e genulu beroe.
BEROIDE, adj., franc. Wade; de
form'a unei beroe; plur. beroidi, cu apeaasi insemnare ca si beroidatc, (vedi beroklatu).

BERTIA, s. f., parte a aratrului, si

a nume spatedi'a care, ca si cornele unesce grindeiulu aratrului en plasulu
sau talp'a lui si care e despusa si facuta
asih, in eau pote servi a marl sau micusiorh anghiulu , ce face grindeirdu
cu plasulu, dupo clunu vr cineva se
are mai affundu sau mai in facia,; cuventulu e, probabile, unu blastariu d'in
acea-asi radecina, d'in care a essitu si
lat. feretrum, adico
fer, de undo
fer-o=portu, sustiuu, etc.; pentru stramutarea lui f in b vedi in Glossariu
batu, bagare, etc.; in italienesce inco se
afla berza=tibiaz-_-fluerulu petiorului,
analogu prin urmare si in intellessu cu
allu nostru bertia; dictionariulu Rhea
acestu cuventu cu insemuarea de peria, ce noi nu connoscemu neci din au-

www.dacoromanica.ro

160

BES.

BES.

dite, neci d'in lesse; in acestu intellessu

a urind cu greu, a av petra in besic'a

cuventulu e sau una transformatione

udului; b) besica' a pes celui=brouchiele ,

d'inperiutia sauimpormutatu d'in germ.

receptaclu membranaceu de respiratu,

la pesci; c) besic'a fierei=receptaclu
metnbranaceu, la omu si alte animali,

blirste=peria.
BERU, esclamatione, cu care se provoca ouile a fug]: sau a appuca intr'una
alta directione bent, bella! beru, oue !
(vedi bee, helare, beriire).
BERYLLU si berillu, s. m., ber311us
-=poXXo; nume ce se da de cei vechi
si se da inco de multi moderni la certe
varietati de smaragdu, cari n'au colore
verde curata ; cea mai formosa si mai

cautata d'in aceste varietati este asia

numit'a ap'a 9narina=ital. acqua-inarina=franc. aigac-marine, sau berilltt
9zobile, sau simplu si propriu berillu,
care are una formosa colore albastra
fora firu de amestecu en verde;
numele de berillu s'a applicatu de unii si
la certe varietati de topazu sau de cartitt.

BERZELINA, s. f., (de la Berzelius=chymistu suedesu), franc. berzline; seleniura de cupru.

BERZELITHU si berzelitu, s. m.,

(d'in Ber:dius=chymistu suedesu, si

VO.o4=ptra), franc. berzlitile; minerale descoperita in Suedi'a, care sgaria
bene vetrulu si scanteia, lovita cu amnariulu ; se numesce si petalithu sau
petalitu.
BERZELIU, s. m., (numele propriu
allu chymistului suedesu Berzelius, luatu ca nume commune), franc. berzlins

gum de plante cu frundie mice si cari

ca fructe dau nucusiore pucinu numerose.
BESERICA, besericesce, besericescu,

in care se stringe fierea; d) ezbryozzele

into sta infruna specia de besica in

pantecele maznmei , e) copilliloru place
a se :hoed cu besice= (membrane implute

Cu gazu ce plutescu in aeru); ballanii

sau aerostatele into sunt besice; 2. inflatura a pellei produssa prin arsura,
friptura, inflammatione, sau alte cause
muscatur'a albineloru si a vespiloru produce besice ; pellea tea este numai una
besica, se vede co te au piscatu peduchii
de leninu; pre uncle attengeurdic'a, esse
besie'a; ardeiulu ce ai pusu in buccate a

fostu asid de tare, in cdtu mi a facutu

gur'a si limb'a una besica; applecatu
si la lucruri, care, de si n'au una pelle,
au inse una coja, clunu Vann si alte
lucran i ce se cocu : pre face a placentci
s'au redicatu mari si fromose besice; de
tare arsu ce a fostu coptoriulu, azimele,
cuznit le mu bagatu in elltt, au si inceputu se faca besice ; 3. globu de licidu
formatu prin aeru, bulla : copilliloru le
place a face besice d'in spum'a de sapunu
si a se jocd cu elle; vieti'a omului trece
asid de currenclu ca si besicele ce se far-

media prin picaturele de ploia pre faci' a apei; a ploud cu besice=a plou forte

tare, a ploui cu picature asa de mari,

in cltu se formedia besico pre faci'a apei, in care cadu picaturele ploiei.
BESICARE, besicu, v., vesieare, ve&learn vel pustulam efileere; verberare ;

I. ca transitivu : a face sau produce

una besica sau mai multe besice prin
BESICA, s. f., vesiea, ital. veseleas ardere, frigere, inflammare, muscare,
si vebsica, ispan. vejiga, portug. bexiga, batere, impungere, piscare, etc. : urdietc.; vedi baserica, basericesce, etc.

provenc.vesiga, veziga si veissiga, franc.

vessie.'; de ad si alban. psica sau fista,

cumu si nou slay. serv. besil.a; 1. receptaclu membranaceu ce implenduse
cu unu licidu sau unu gaza iea forma

mai jmultu sau mai pucinu rotunda;

cumu : a) besic'a udului, la omu si alto

animali, receptaclu membranaceu in

care se stringe urin'a sau uduiu : a sufferi de besic'a udutui=a sufferf de udu,

cele unde adjungu, besica pellea omului;

ardeiulu acestu-a mi a besicatu gur'a; a
besicd pre cine-va cubatai'a, a lu bate cu

ceva asia in catu se i se besico pellea,

a lu bate reu ca ceva, care casiona dorere semtitoria, fora inse se i veteme
vre-unu organu ;
2. ca reflessivu, a
se besicd, cu intellessu neutru passivu,
a face una besica sau mai multe besice,
a se infla in unu locu sau mai multe :

www.dacoromanica.ro

BES.

BES.

Pelea tota mi s'a besicatu de multa caldura; placent'a s'a besicatu bene; dco
vrei se nu ti se besice pelea uncle te a
impunsu vespea, freca-ua cu sare; ca se
nu ti se nzai besice facea, spellate cu acosta apa ce ti prescriu eu.
BESICATA, s. f., vedi besicatu.
BESICAT6RE, s. f., vedi besicatoriu.
BESICATORIU,-toria, s. adj., care
besica, face se se besice; care are po-

terea sau desposetionea de a besic :

urdicele sunt besicatorie;

ca substantiva femeninu, besicatoria sau besicatore, ca intellessulu reale ceva care are
poterea de a besicci, de a produce una
besica, si in speciale : emplastru cu potere de a besicd, de a produce una in-.
flatura a pellei, applecatu la parti alle
corpului unde suffers cine-va de vreunu
morbu; in.acestu intellessu inse se dice
asta-di mai multu vesicat6re.
BESICATU, I. part. pass. d'in besi-

161

canalea sedutului;
besin'a callului=
specia de burete sau fungu, lyeopordon
bovista lui Linneu; compara si franc. ve sse-de-40 up = (proprie : besin'a lupului),

eu acellu-asi intellessu.
BESINOSU,-a, adj., stepe pedens; de
crepitas; care da besine multe; invetiatu
reu a da besine, asi, in cata nu si le mai

pote tin; si de ad, sau : puturosu, nesufferitu; sau care nu si pote tin besinele, de betranu ce e, decrepitu, adjunsu in stare de mare nepotentia prin
etate; applecatu si la lucruri lemne
besinose=cari, de si periia si facu mare
scommotu, candu le puni pre focu, ardu
inse forte reu, fora se d flacura.
BESIRE, besu (besescu e asia de incorrectu ca sfpatesetf in locu depatiu sau
patu), y., pedere; a scote venturi puto-

arose pre canalea sedutului; proverb.

capr'a bese si ouea pate rosine=unulu
face blastemati'a si altulu pate rosinea;
care : besicatu, besicata, cu acelle-asi
de s cuventulu se dice proprie nuinsemnari ca si verbulu : besicatu de mai de omu si de alte animali, se apalbine, besicata cu batai'a ; dro forte plica inse si la lucruri lemnele besu in
desu cu intellessu de adiectivu : sticla focu, nu ardu si nu dau flacura, de si
besicata este un'a, care are form'a unei fesuescu si faca scommotu; foculu bese,
besice impluta cu gazu; de unde apoi, nu arde cumu se cade; furc'a bese, siede
ca substantiva reale sub form'a feud- arruncata, fora se torca ca dens'a cine
nina besicata, sub intellegundu uutc:=. ar fi detoriu a torce;
in latin'a elasuva=strugure (la Macedoromani auua): sica cuventulu usitatu pentru acellu-asi
uua cu bobe mari si rotunde, cari in- iconceptu este pedere; se afla inse in Lutr'una pellitia suptire coprendu sueca ciliu si Thire ca acellu-asi intellessu,
ratan;
2. supiuu cu intellessu ac- d'in care se vede co era cuventu d'in
tivu : buna vergea de besicatu copillii limb'a rustica si d'in care la noi besire,
nebunatici si nestempe ati; de unde a- in franc. vesber=pter.
poi ca substantiva verbale : besicatulu
* BESSALE, adj., bes,alls; de unu
albinPloru, besicatulu de urdica.
BESICATURA, s. f., actione de a
besicci, dro mai desu resultatulu acestei actione , inflatura , un'a sau mai
multe besice produsse pro pelle sau pro
alta ceva : besicatur'a de vespe este mai
veninosa de cdtu cea de albina.
BESICOSU,-a, adj.,vesioulosus; plenu
de besice, forte tare besicatu; applecatu
tare a se besicci, a se infla;
ca substantivu, sub form'a feminina : besicosa.
BESICUTIA, s. f., yesietda; deminutivu d'in besica.
BESINA, s. f., (d'in besire), peditem,

pedor; ventu putorosu ce se scote pro

besse, de valorea unui besse.

* BESSARIU, s. m., bessnrius, unu

numu care representa doue treime d'in
unu assariu : unu besse.

* BESSE, s. m., bes bessis (contractu d'in bis-triens=de doue ori unu
triente, saa doue treime d'in asse=as,
care se impartiea in doue-spre-diece
uncie); optu uncie , si de ad

celle

doue treime alle unui totu orecare impartitu sau presuppusu ca impartitu
doue-spre-diece parti ecali, sau in genere : doue treime alle unui ce ; asia
d'in una ereditate de noue-dieci de mii
de lei, bessele ar fi de sesse-dieci de mii.
11

www.dacoromanica.ro

162

13E8.

BES.

BESTIA, s. f., (se afta deja in dictionariulu de Buda), bestia; I. in intellessulu cellu mai generale : fientia animata,
dro Iipsita de ratione, pro candu animale este una appellatione si mai generale, asid incdtu se appleca si la omu,
ea fientia animales si rationale; ro be-

stia, mai pucinu estensu dechtu animole, se appleca la tote celle alte fientie animate, afora de cmzu , de la elefantu peno la verme; bella=bellua, se

dice de una bestia mare, corpulenta,

robusta, cumu : elefantu, balena, leu, ti-

gru, etc.; /era este, in intellessu mai

strinsu, una bestia tu instincte sangerose, ca lupulu, ursulu, tigrulu, etc., ro
in intellessu mailargu, verj-ce bestia selbateca : cerbu, capriora,iepure,lupu, etc.,
ca oppusu la bestia domestica: cane, cata,

tina barbara ce se stabill la Rom'a pre

la annulu 583 de la ftmdarea Romei

sau 171 inainte de Christu); de ad espressionile : a da sau arruncd la bestie, a condenzn la bestie : marturii religionei crestine erau adesea condemnuti

la bestie de fanaticii pagani; de ad esplecarea lui Isidoru : bestiarum yoeabalum proprie eonvenit leoilibus, pardis,

lapis, tigribus et vulpibus, m'albas et

simiis ae eeteris, quia vel ore vol llagabas slaviunt, exeeptis serpeutibus=numele de bestie se applica proprie la lei,
pardi, lupi, tigri, vulpi, cani, mimutie
si altele, cari sau cu gur'a sau ca unghiele
sfasi prd'a loru, afora de serpi; dero

bitocu este si de prisosu si pucinu de

acesta esplecare este strimta, imbracisiandu numai una parte l'in intellessilla ce a avutu cuventulu in limba latina, si are in tote limbele noue latine;
2. insocitu de unu attributu, arreta
differitele generi, specie sau varietati
de fientie animate, dro private de ratione : 'bestia cornuta=oite, copra, si
mai vertosu, bou sau vacca ; bestia bovina=bou, vacca, vitellu, mansatu; bestia cabai/ina=callu, epa; bestia de transportu=eallu, bou, asinu, mula, camila, etc.; bestia dontestica=eallu, bou,
oue, capra, asinu, cane, gaina, etc.; bestia selbateca=lupu, cerbu, iepure, ursu,
serpe, corbu, etc.; bPstia Prosa= fera

recommendatu, (vedi in glossariu dobitocu); d'intre bestie unele, cari locuescu

in apa,innota; &tele shora in aervlu liberu, altele serpu, altele ambla ; unele
sunt selbatice si ferose, altele blande;
da bestiele tote, cate sbora, innota sau

unu orna, in batujocura, arreta : a) sub

punta de vedere intellectuale, lipse de
intellegere, lipse de precepere, de judecata, de burm sensu, asid incdtu bestia
=prostu, toutu, stupidu fetiorulu nteu

bou, etc.; intre bestiele domestice, se dicu

vite sau pecuri celle ce prin labore, carne, lapte, peru sau lana, servu la commoditatile vietiei omului, cumu : oue,
capra, bou, callu, etc.; in scriptur'a sacra ca intellessulu de animale occurru
cuventele vietiuitoriu sau vietiuitoria si
sufflare; in limb'a poporului occurre, pro
a locurea, dobitocu cu intellessulu generale de bestia, sau cellu mai restrinsu
de pecure sau vita, dro intr'unu intellessu, ca si in cellu altu, cuventulu do-

ambla, cate sunt selbatice sau do9nestice,

feroci sau blande, au instinctulu conservarei; cu catu mai multu in omu acestu
instinctu este naturale si potente; bestie
sunt cadrupedile, pescii, serpii, vermii,
passerile, tota sufflarea de pre pamentu,
afora de anau.
II. in intellessu mai
restrinsu si speciale : 1. in loca de fra
cu intellessulu strinsu (vedi mai susu),

adeco bestia ea instinctu sangerosu

leu. tigru, lupu, hyena, ursu, pantera,
leopardu, etc.; si in particulariu, fra de-

stinata la lupta, in amtiteatru, ca gladiatorii sau criminalii condemnati, (da-

lupu, leu, tigru, etc.; 3. applecatu la

este una bestia, care sau nu intellege Ve-

ralca d'in cate spuni, sau intellege pre

dosu, si care veri-ce face, 1 ace reu si cumu

nu se cade; taci d'in gura tu, bestia, co

nu intellegi de locu ce spuni; pentru mai

multa energia bestia, in acestu intellessu, se insociesce cu attribute, cari

desemna specie de bestie d'in celle mai
pucinu intelligenti : bestia eornuta, bestia de legatu la gardit, bestia wechiata
(espressione mai detorsa si mai delicata,

den) tau asid de energica ca si calificationea unui omu ca epitetulu de asinu); proverb, bestia se i dai fenu si

www.dacoromanica.ro

BEir.

13ET.

se manee= forte stupidu ;

a face bestia=a reduce pre cineva la stare de bestia, a i tempi mentea; b) sub puntu de
vedere morale, bestia=sau omu lipsitu
de veri-ce sentimentu nobile, lipsitu de
notionea detoriei morale, applecatu, cm
despretiulu acestei notione, a si satisface numai appetitele basse si degradatorio demnitatei omenesci : bestie, ce nu
connoseu alte placeri decatu alle pantecelui; sau, insocitu mai vertosu de attributulu selbaticu, omu fora omenia, cru-

du, barbaru, fora indurare, ca si una

fra selbatica : besa a de tyrannu, care
ne torturedia de atcitu-a n'are de tempu;
sau in fine, partea de animalitate, in-

stinctele bestiali ce se afla in onii in

lupta ca sontimentele mai nobili si rationali : omulu, dco vre se merite Mime/e de omu, este detoriu a invinge besti' a d'in ellu, tau de un' a rebelle la d ictatele mentei sanetose ;
pentru differenti'a de intellessu a cuventului bestia,
si derivate : bestiale, bestial itate, apple-

163

*2. BETA, s. f., beta; genu de plante

d'in famili'a chenopodaceeloru sau d'in
pentandria digynia lui Linneul d'in cari

speciele celle mai utili omului sunt

1. ber a proprie dissa, bet'a eyela lui
Linneu; 2. bet'a barbosa, beta yulgaris
lui Linneu, d'in care mai mute varietni Cu tuberu candu fusiformu, candil
cylindricu, candil conicu, si cu carne,
de regula, rosia, dro adesea si galbuia
sau albitiosa ; sfecla este nnmirea cea
mai connoscuta in poporu pentru aceste
varietitti : beta rosia, beta alb' a, beta
galbina; aceste varieati se cultiva forte
multa pentru alimentulu omului si aIlu
pecuriloru sau viteloru, dro mai vertosu
pentru estractione de sacharu.
BETA, feminiun d'in btu, vedi
beere si beetu.
BETA, batea, betellia, etc.; vedi
betta, bettella, bettellia.
* BETACEU,-a, adj.; betacens; ce se

tine de 2. beta : plante betacee=plante

de natur'a betei.

cate la omu, de una parte, si a cuventului brutu, si derivate : bruta, brutale,

brutalit ate, de alta parte, vedi bruta.

* BETELU, s. ni., piper betel lui Linneu; specia de piperu, d'in alle cui frun-

* BESTIA.LE, adj., bestialis; relativa

facu, in mai multe parti alle Indiei, una

die, ammestecate ea alte ingredienti,

la bestia, ce se tine de bestia, athtu in

fellu de mesteeatoria de gustu forte intie-

intellessu propriu : peri bestiali=peri de

bestia, catu si in intellessu metaforicu:
disse sau tapte
Sall fapte
de onm stupide sau iguobili.
* BESTIALITATE, s. f., 1. natura
de bestia, calitate sau calitati cari constituescu besti'a ; 2. applecatu la omu,
dissa sau fapta stupida, fapta avilitoria,,
instinctu de bestia, in tote insemniaile
acestui cuventu de sub II, 3.

patoria, care se pretende a fi buna de

* BESTIORA, s. f., bestiola; demi-

Lea si vetonica ((le la Vetones, poporu

nutivu d'in bestia.

L BETA (pronuntiatu dupo Grecii

moderni : vita), s. f., beta=pira ; nu-

mele grecescu allu litterei a dou'a d'in

alfabetulu grecescu, acea-asi ce in alfabetulu romanu se chiama be; imita cu
alfa (munele antaniei littere d'in alfab etulu grecescu), bet'a d, cuventulu compusu alfabeta sau aliabctu=tetulu lit-

tereloru, cu care se serie una Ihnba, si

prin urmare differitu, in intellessu, de
abeeedariu=carte de antani'a lectura.

gingie si de stomacu.
BETIA, betivesce, betivu, etc.; vedi
beetia, beetivesee, beetivu.

* BETIZARE, v., betizare, ital. betizzare; a fi molla ca una beta, si de ad

metaforice : a fi langedu, amortitu, fora
energia, a fi mollesitu, a langedi; a fi
fricosu si lasiu.
BETONICA si vetonica, s. f., betoispanicu, care mai antanin fece usa de
acesta planta); genn de plante d'in famili'a labiateloru sau d'in didynamia
gymnospermia lui Linneu, d'in care spe-

ci'a cea mai connoscuta este betonie'a

officinale=botonica officina lis lui
neu, co cresce pro campa si se recommenda de medici ca cefalica si desopila toria.

BETRAIORU, vedi betranioru.

BETRANATECU,-a , adj., sennis
qui senior vitletur; de betranu, care are

www.dacoromanica.ro

164

BET.

BET.

ceva d'in alle betranului, mai vertosu

in intellessulu cuventului betranu de
sub 2; si in speciale, care pare nzai be-

(=buni , strabuni , etc.); sau : datina

tranu de catu e, sau care a plecatu spire

betranetia; franc. yieillot respunde intru

loru a 12U uccide cu nzanule loru passerile destinate a fi preparatepentru mancare; datina betranesca e a fi suspiciosu;

catu-va, in intellessu, cu allu nostru

betranaticu :junebetranat icu=june tomnaticu, plecatu spre betranetia, sau: j une

cu mente si appucature de betranu, adeco de omu maturu : la copillulu acestu-a audi cuvente betranatice; asia si
barbatubetranaticu; ce betranatica arrta
asta fta, de si abid este de doue dieci de
anni, (vedi si betranitiosu, si betranu, a-

tatu pentru intellessu, catu si pentru

etymologa).

BETRANELLU, s. m., vedi betranioru.

BETRANESCE, adv., seniliter,prisce;
ca betrd nulu sau ca betrdnii : 1. in intellessulu defavorabile allu cuventului
betranetia : a lucrd betranesce=a

fora energa de corpu sau de mente;

2. si mai desu inse in intellessulu favo-

rabile allu betranetiei : a) sub punctu

de yedere intellectuale, cu maturitate

si intelleptione : de si ~Jai unu copillu, fliulu nostru cugeta, vorbesce si

Zucredia betranesce; se 22U facenzu ca
junii tenzerari, ci se cugetettnu maibetra-

nesce, inainte de a face unu passu de

care in urnza ne va pare pote forte reu;
b) sub puntu de vedere morale, sau: cu severitatea, en bun'a credentia ce se presup-

pune celloru betrani sau antici; sau nu:mai pentru portu si datine antice, dupo

mod'a sau datin'a celloru betrani sau

antici, fia acesta moda sau datina buna
sau rea : eu ti vorbescubetranesce, cumu
amu appucatu si sciu de la buni si strabuni; a se portd betranesce=a tia por-

tulu appucatu de la betrani in contr'a

vreunei noua moda de imbracamentu,

sau : a lucra in tote cu severitate si

buna credentia, (vedi betranu).
BETRANESCU,-a, adj., senilis, anilis; prisons, antiquus; ce se tine de betranu, in insemnarea de sub 2. a acestui
cuventu : 1. cu intellessu indifferente
despre bunetatea sau reutatea lucrului

caleficatu : datina betranesca=datina,

fia buna sau rea, care vine de la betrani

ce au betranii in genere : :este una datina betranesca la fenzinele Romdni-

2. ca intellessu relativu la rellele sau

bunele betranetiei sau alle betraniloru
a) la relle : langedu, fora energa, storsu
de poterile corpului ori alle mentei : betratzesculu seu braciu tretnura si nu pot

bene manid arpe a; in betranesc'a lui

simplicitate l'insella ven-cine forte usioru; b) labune : maturu, intelleptescu,
grave, severu; simplu, sinceru, de bulla
credentia, addeyeratu, fora ammestecu de
reutate sau faciara : de mirare e se audi
assemeni vorbe betranesci de la unu copillu asid de miczt; in faptele, in dissele,

in scriptele accstui onzu totulu este betranescu, tau adduce amente una betra-

nesca si placuta simplitate;portu betranescu=portu cuvenitu unui betranu

in genere, ce affecta betranii in genere,
sau porta remasu de la betrani (=buni
si strabuni), sau : portu essitu d'in moda;
vorba betranesca e : nu ti bagd letzgur'a
unde nu ti ferbe oll'a, (vedi betranu).
BETRANETIA, s. f., seneetus, seneeta, senium; oppusu la teneretia (mai

pucinu bene si essactu la junetia), etate de betranu, una d'in celle patru etati priueipali alle vietiei unui animale
in genere, si omului in parte : celle patru effiti alle vietiei omenesci sunt : copillarf ajuneti'a,barbati'a si betraneti'a;
betranete a nu vine sen gura, ci insocita
de nepotenti' a corpzclui si a nietztei; Cu
tote acesteastrabunulu Cicerone a scrissu
unu minunatif tractatu, in cure probedia

co betraneti'a nu este inferiore neci unei-a d'in celle alte etati, si co una rea
betranetia este effectulu unei relle junetia; betraneti'a s'a assenzinatu de multi
cu irn'a, pre cunzu juneti'a s'a assentinatu ca primavr'a sau cu ver'a; 'betranetia verde= plena de vigore corporale
si spirituale;
piar. betranetie, betranetiele, are intellessu differitu de sing.
betranctia, betran etz' a; la latini differitele punte de vedere, d'in cari se considera acsta ultima etate a vietiei orne-

www.dacoromanica.ro

BET.

BET.

nesci, se espremu Cu differitele forme

seneetns, senecta, senium, asia co senectus sau are intellessu collectivu, ca

allu nostru betranime, s au presenta betra-

neti'a puru si simplu cu intellessu indifferente, din punctu de vedere abstractu,

165

ce i se adduce, pre candu betranetia, ca

espressione abstracta, nu are in vedere
de catu etatea in genere, fora neci unit

respectu la impregiurarile, dupo cari

greutatea betranetiei pote varia in diversi individi betrani.

fora neci unit respectu la bunele sau

BETRANIA, s. f., invetiatura, scien-

rellele acestei etkti; d'in contra formele

seneda si senium presenta betranetea,
in concretu, cu accessoriele selle, si a
nume : senecta de partea cea buna, ca
etatea maturitatei si intelleptionei, ro
sealant de partea cea rea, ca etate a debilitatei de corpu si de mente; in romanesce prin sengulariulu si plurariulu cuventului se espremu unele d'in aceste
differentie : asia betranetia, ca espres-

tia appucata de la betrani : dco nu

sione abstracta, se iea totu de una in

intellessu generale, pre candu betranetie,

ca espressione concreta, se dice de betraneti'a cuiva tn parte, considerata cu

bunele si rellele, in care se petrece; de

acea-a dicemu mai bene in genere

sunteniu detori * a respectd betraneti'a,
(Mr mai bene in parte : a respechi betranetiele cuiva; betraneti'a este una etate, ca espressione generale si abstracta;
(Mr : cutare a adjunsu la adunce betranetie, ca espressione particularia si concreta; dco dicemu si : cutare a adjunsu

la adunca betranetia, nu e mai pucinu

addeveratu co in acsta frase betranetia
se considera sub unu punctu de vedere
differitu de cellu sub care se considera
betranetie in frasea precedente; asia, ca

se luamu unu altu essemplu, a amari

betraneti'a cuiva, si : a amari betranetiele cuiva, differu, pre de una parte, in-

tru atatu, intru catu betraneti'a, in prim'a frase, fiendu una espressione abso-

luta, d a intellege, co tota betraneti'a

a fostu cuiva adapata cu amaru, pre

candu betranetie, ca espressione relativa, in a dou'a frase, pote until numai, co parte sau parti , monzente d'in

sciti se me invetiati cera mai bene, lassati-me in pace cu nouele vostre idee, ca
se mi tacu lucrurile , cumu sciu eu pre
betrani' a ; totu noi cu betrani'a nostra
avemu se ve scapinau de incurcaturele,
in cari v'ati bagatu, luandu-ve dupo idee noue si inco nu bent rumegate ;

pre betrania=dupo traditionea venita

d'in betrani, si de ad:
cu
maturitate, cii bfine mesure, cu precautione, cu esperientia, pre calle secnra si
arretata de esperientia, dupo moda vechia.
BETRANICA, s. f., ve di betranu sub 2.

BETRANIME , s. f., senedus, seneeta; vetustas; 1. ca si betranetia; 2. on

intellessu collectivu, multime de betrani, betranii d'in uuu tempu sau etate; 3. datinele, assiedimentele, scientiele,

artile, vieti'a celloru betrani sau antici;

anticitate si vechinte sunt mai usitate
in acestu
urma intellessu.
BETRANIORII,-a, (prin immoiarea
lui n : betraiontra, ca si galbiioru,-a
locu de galbinioru,-a; vedi litter'aN) si
betranellzt, betranella=betranea; betra-

nica, in acestu intellessu, nu e de recommendatu, cu atatu mai multu, co

antaniu nu essiste, pie catu scimu, neci
unumasculinu betranicu. apoi chiaru d'in

tranica nu se dice plur. betranice sau

betranici), s. adj., seniculus, senicula;
vetulus, vetnia, senior; deminutive d'in
betranu , mai vertosu in insemnarea acestui cuventu de sub 2 : 1. in intellessu
de puru deminutivu, camu betranu, des-

tullu de betranu, inse nu de totu be-

betranetia, au fostu amante; ro pie de, tranu, intro betranu si teneru, plecatu
alta parte betranetie pote dice mai multu spre betrauetia, dro differitu de betrade catu betranetia, iutru atatu, intru naticu, care pote numai par betranu,
catu betranetie, ca espressione concreta fora se fia in addeveru, sau av in sene
pune in vedere circunstantiele particu- ceva betraneseu, fora se fia de locu belarie alle unui betranu a 1, umitu, cir- tranu : mi ai spusu, co frate teu e betracunstantie cari potu agg .arS, amarulu nioru, si ellu e betranu cumu se cade ;

www.dacoromanica.ro

166

BET.

BET.

fet'a este betraniora, dro placuta si modesta; 2. in intellessu de resfetiare, ap-

plecatu chiaru la unu betranu, fia catu

de decrepitn, sau la cineva, fia catu de
june , care are ceva bumt d'in alle betranului : betraniorulu mammei , dice
mamm'a cu affectosa doiesia pentru unu
copillu, care cugeta, vorbesce si se porta
cu mente de Omu betranu; betraiaiorulu
nostru, care in tote dentanctiele vine se
cera una imbuccatura de pane, de ce 2111
va fi venitu astadi ?
BETRANITIOSU,-a, adj., 1. despusu

a imbetrani currendu, care d'in natur'a

sea imbetranesce, se trece currendu
fenainele d'in terrele de la mediatii sunt
2nai betranitiose de Mtn celle d'in terrele de la media-nopte; in fanaili'a no-

stra toti au fostu betranitiosi, numai

frate mea, care la putrwlieci de anni
pare numai de doue-dieci si cinci, este
una esceptione fericita; 2. care de faptu
este destullu de betranu, fora inse se fia
de totu betranu, care a traitu buna parte
d'in betranetia : multe tenere se Marita
dupo barbati betranitiosi, si multi teneri se insora ca muieribetranitiose; uritu siedu unei femine betranitivse pre-

tensionile de tenera, 3. care pare betranu, fora se lia; care arrta mai be-

rivatu d'in veter sau vetus=vechiu, betranu, de unde,prin deminutivulu yeti!,

lus a venitu allu nostru vechiu, transformatu d'in vetlu in veclu=vecliuz-_
vechiu, eumu si d'in fistula s'a formatu :

astla, ascla, ascua, aschia; veteranus

are multe d'in insemnArile lui betranu
allu nostril, dro in speciale se appleca
la militari , care se afla de multi anni
in militie, si mai vertosu la cei cari si
au facutu annii de servitiu si Cu cari
Romanii colonisau terrele cucerite; de
ad se intellege, cumu la noi, mundr'a
colonia a divului Traianu, cuventulu
veterauus, transfornaatu in betranu, a
luatu una ash% de mare estensione de
intellessu, ce nu are neci in latin'a neci
in alte limbe sorori , asi, in cab,' sen-

guru acestu cuventu, in Iipse de alte

probe, ne ar da in mediu originile istoriei nostre, cari pentru unii straini benevoitori sunt si peno astadi una enigma : coci cuventulu spune cui vre se
l'intrebe en
adensulu si in sinceritate, co numerosele colonie romane, cu
cari eau populatu terrele de a derept'a
si de a stang'a Dunarei, d'in Istri'a peno

la fontanele Tissei, au fostu in mare

parte vcterani, adeco cei mai buni si
mai addeverati Romani, de orece peno

train' de catu ar fi se fia dupe etatea la

la epoc'a cellei d'in urma colonisare

care a adjunsu: nu sciu de ee acestu onnt

prin divulu Traianu nu petrunsesse

elemente straine in legionile romane ;
acellu-asi intellessu, ca si la noi, se a-

arrta asid betranitiosu,in Mtn i ar

cineva cincidieci de anali, pre candu a-

bid merge pre treidieci, 4. care e applecatu d'in natur'a, sea, sau care affecta,

de si nu are etatea, a Mork ca betranu,

a si appropria calitati si fapte de alle

betranetici : precumn nu mi placa junii
betr3nitiosi, asid nu mi placa neci betranii ce se porta ca junii;
d'in aceste esplecitri yesare, credeinu, de sene,

differenti'a de intellessu cc este intro

betranitiosu si betranatieu (compara in se

si celle espuse la osa si teca sau ticta

despre intellessulu acestoru suffisse).
BETRANU,-a, adj. si s., vans, veteranus, vetulus, vetustus, antiquus, prisetts, anuosus, grandwvus; senex, anus
(d'in veteranus, cu b in locu de 22, ca si

fia cuventulu si la Istriani sub form'a

betar, cumu si la Albanesi sub form'a
vjetere, ro la Macedoromani se dice
sub form'a bertanu; in alto linibe soron i : ital. si isp. veterano, franc. vtran, cuventulu are mai multu insenina-

rea speciale a latinescului veteranus

emu are si la noi form'a veteranuonai
de currendu intrata in usu, ro insemnarile lui betranu allu nostru, se dan in
acelleasi limbo prin form'a conesponditoria la a nostra vechiu : ital. vecehio,
franc. vieux; in fine pentru mai deplena

intellegere a variatului intellessu, ce

boce in loen de voce, si cu suppressionea

are atatu betranu, catu si vechiu, se va

observ, co lath'. veter salt vans, d'in
care au essitu betranu si vechiu, este

lui e de longa t; veterauus este nun de-

de acea-asi radecina Cu grec. kog=

www.dacoromanica.ro

BET.

BET.

167

care traiesce sau se desvolta in modu

si a reului : a) a benelui : adjunsu la

deplena desvoltare, si de ad solidu,

organicu, fia in intellessu propriu i OnZU

betranu, arbore betranu, fia in intellessu

bene stabilitu si certu, vigorosu, sanetosu, potente, sau : maturu, intelleptu,

metaforicu : institutione betrana , cuventulu betranu, contrariu prin intellessu la teneru, nou si modernu, affinu

mai allessu de cugetare, portare, insti-

tempu, annu); applecatu la veri-ce fientia,

inse Cu verhiu si anticu, va se dica: care

numera multi anni in vieti'a sau durat'a sea, si anume : 1. ca adiectivu

a) care traiesce de multu tempu, contrariu lui teneru, si affinu cu vechiu, in
intellessulu latinesceloru : vetus, vetustus, annosus, graudtevus, etc. : civilisationea betraneloru popore alle betranei
Asia pare stationaria si ammortita; be-

salutariu, respectabile, ete., fiendu vorb'a

tutioni, datine, doctrine, etc.: de siteneru

de anni, e inse betranu de mente; vorba
betrana si buna, betrana si formosa da,
tina, betrane si folositorieinvetiature, cuvente betrane si sanetose, betrana si salutaria doctrina, cuvente betrane si plene
de intelleptione, institutioni betrarae si
demno de toturespectulu; p) dro si mai

desu a reului : caducu, inclinatu spre

cadere si deperitione, in decadentia, in

tranele selbe alle betraniloru Carpati

sunt pentru Romani'a una tesauru de
avutie inco nefolosite; una betrana si
tundra rupe infrunta de sede nesciate

scadere de poteri si de vigore materiale

sau morale, ha ,inco si mai multu cadutu, trecutu, vesceditu, debile, nepotentiosu, pre calla mortei sau a perirei,

furiele betranului oceanu; celta mai be-

adjunsu in stare de a ou pot nimica,

de a nu fi de neci una utilitate una
poporu betranu si corrupta more, fora

trane strate d'in erust'a betranului pamentu santa celle produsse pi-in aetionea
focului ; _Romnii, mai vertosu cei de la

trra, pase ridia peno astadineattinse si

ca cea mai tare fidelitate betranele datine, eredite de la betranii .Romani; (lapo

se se Inca vota renasce;poporelebetrane

si corrupte nu se guberna ca celle tenere
si plene de vietia; una institutione betralla, cancha nu mai pote serv la seo-

una vechia si betrana datina feminele pula sea, cauta se faca loca alteia teromne neci torea, neci tessu Ven aria, nere; de bdranu ce este, bietulu orna s'a
ci numai si spoiescit si curetia casete; la
untbria unui betranu arbore t'edema ade-

sea redicandu-se una numerosa generatione de teneri arborei; generationile

betrane faca necontenitu loca, la ospetiulu vietiei, generationitorutenere; este
mai bene si mai intelleptu a respectd in-

stitutionile betrane, candtt na modem

pre deplenu convinsi de bunetatea reformeloru, ce ni se predica; muierile betrane invidiedia pre celle tencre; carnea

viteloru betrane ferbe anevoia si rea;

ro carnea viteloru tenere ferbe bene, si
currendu; dro gainele betrane faca zem'a
mai !nana de cata eelle tenere; de unde
proverb : gain' a betrana face zent' a Luna

=ce e betrann nu attrage ueci farmeca

ochiulu prin cello d'in afora, merita inse
tota Marea amente prin calitaii interne
solide si bulle; 1)) si in addeveru de la
insemnarea indifferente de annostt, cuventulu betranu trece la insemnari, cari

au in vedere considerationea benelui

copillaritu; arborii betrani se despoia de

ornamentele, eu cari farmecau ochiulu,
mula erau teneri; vitela betrane se taia

pentrit maneare; respeda in omulu betrana si nepotentiosu fire semenele teu;

Jesus dice lui Petra maula erai" mai
teneru, te incingeai senyuru si mergeai
unde vreai; ro acutu, candu esti betranu, altii te incingu si te ducu unde
tu nu vrei;
in acestu intellessu se
dice si : una tenerubetranu, pentru uau
omu, care, de si nu traiesce de multu,

si a perdutu iuse poterile si vigorea,

precumu se dice d'in contra: unu betranu

teneru, pentru unu omu, care, de si incarcatta de anni, pastredia irise tota verdeti'a si vigorea de teneru; e) care a
traitu una data, fostu in tesmpu anteriore, si mai vertosu in tempu de multu
scursu si trecutu, in intellessulu grec,
&pxaoc si latiu. antiquus si prisons, oppusu de assemenea la teneres, eu tete co
in addeveru se oppune, in acsta insem-

www.dacoromanica.ro

168

BET.

BET.

nare, mai bene la nou, modernu sau re-

cente, si affinu cu vechiu sau anticu

betran' a Rotna =Rom'a de alta data,
cumu erd, alta data, in oppositione cu
tener' a Roma=Rom'a cumu este astadi;
betrunii Romani=Romanii de de multu,
cei vechi, in oppositione cu Romanii cei
noui sau tenerii _Romani, cei mai d'in
stranepoti ai celloru de de multu;

randu mai multe secle de vietia, (vedi

mai susu la a); sau : Rom'a adjunsa la
betranetia, Rom'a in decadentia, care
si a perdutu vigorea si poterea de yietia,
si astufellu merge cu passi rapedi spre
morte, (vedi mai susu la b); sau cu cellu

d'in urma intellessu de sub c ; Rom'a

cumu er, alta data, in tempurile mai
vechie ; sau in fine : una cetate cu nu-

betranii Elleni=Ellenii d'in antieitate,

mele de Roma fundata inaintea altei ce-

in oppositione cu tenerii Elletti=Ellenii

moderni; Dionysiu cellu betranu, in oppositione cu : Dionysiu cellu teneru, care
a trait u in urm'a celluibetranu;Mircea
cellu betranu , in oppesitione cu alti

tati cu acellu-asi nume, cumu ar fi

Rom'a Italiei facia cu Rom'a de pro

Mi r ci posteriori; tatabetranulu, mosiulu,

bunulu, in oppositione cu tatalu nascutoriu ca mai teneru de ccitubunulu; asid

si mamm'a betran'a=bun'a sau mosi'a;

Bosforu sau Constautinopole = nou' a

Roma; spre a evitd, confusionea acestoru

diverse intellessuri, pare-ni-se, co Romlnii cauta unu refugiu inscambarea ordinei de constructione, punendu adiecti-

yulu candu inaintea, candu in urm'a

substantivului, asi, in catu in betranii

inse neci una data, in acesta insem n are :

_Ronzeini, de essemplu, bttranu ar av mai

betranulu sau betran' a, absolute si neinsocite de tata si mama, ci numai in insemnarea de sub 2. a; senguru femininulu deminutivu : betranica se iea, in
acestu intellessu, absolutu ca substantivu, si acestu-a totu numai in sengu-

vertosu insemiarile de sub a si c, adeco

lariu ca si : tat' a betranulu, mamm' a be-

tran'a ; betranii Romani, cei cari au

traitu in tempurile anteriori tempului
in cari noi traimu; in tempurile mai be-

trane, in tempurile mai de de multu ;

scri ptorii betrani, cari au scrissu in teat-

sau : _Roma' nii ca natione ce traiesce de

multu si indelungatu tempu, sau Roma'-

nii d'in tempurile vechie, sau Romdnii

cu virtuti antice; pre candu in Romei nii

betrani cuventulu betranu ar av mai

multu insemaxile de sub b, adeco : acei d'in Romcini cari se afla in etatea
betranetiei; dro in limb'a nostra adiectivele prin scambarea locului d'in con-

structione nu admittu, ca in fracesce,

de essemplu : grand homme=omu mare

puri de de multu , in oppositione cu in intellessu intellectuale si morale, si

scriptorii noui, cari scriu astadi sau cari

au scrissu in tempuri mai d'in coce,

mai appropiate de noi cesti acumu in
vitia; datinele betrane=datinele mai de
de multu ; portulu betranu=portu ce avea

cursu la omenii ce au traitu cu. multu

inaintea nostra, etc.; in speciale, cu nuantia morale de simplu, severu, sinceru,
puru, innocente, respectabile , etc. : betran' a virtute numai in tene mai vidia
inco; omu de betrana buna credentia; oniu

in care mai afli ur9ne d'in acea betrana

si santa bunetate de anima; d'in celle

peno aci espuse se pote usioru ved, co
acea-asi locutione, in care intra cuventulu betranu, ea attributu, pote av mai
multu de cdtu una insemnare : betran'a
Roma=Rom'a ea cetate annosa, ca cetate vechia, ee trajeses si astadi, mime-

homme grand=omit mare de corpu, una

scambare de intellesiu fundamentale, ci
numai una formale : onizi mare este, in
romanesce, de acea-asi insemnare essentiale cu rizare omu, differenti'a intre aceste doue constructioni standu numai
in forma, adeco in una appesare de tonu

mai mare sau mai mica pro adiectivu,

(vedi adiectivu), appesare ce spendiura
mai multu de sentimentu decdtu de cugetarea pura; prin acesta-a nu voimu a
dice co dora sentimentulu n'ar av totu
asid de mare dereptu, ca si cugetarea,
a se manifest& in tota poterea sea prin
limba, ci numai a constatd, co una dif-

ferentia de conceptu nu essiste intro

doue constructioni ca : _Romeiniibetrani
si betranii Romni; dro reconnoscemu
co betranii ROM dni, verj-care ar fi Intel-

www.dacoromanica.ro

BET.

BET.

lessulu in care s'ar lu betranu, este una

forma mai poetica si mai plena de sentimentu decatu _Romdnii betrani ; una
addeverata differentia de conceptu re-

sare numai d'in natur'a /ui betranu ca

substantivu sau ea adiectivu betranulu

Bonzdnu=numai cu intellessulu : betranu de natione romana, ro betranulu

.Romcinu=Romcinulu betranu in tote
insemnarile lui betranu mai susu espuse;
mai departe betran'a .Roma=veche a
Roma, precumu Rom' a betrana=Rom' a
vechi'a, in tote insemnarile mai susu descrisse, ce are locutionea : betran'a Ro-

ma, asia in catu betranu, ca adiectivu

pare co ar av unulu si acellu-asi intellessu cu vechiu; differenti'a inse de intellessu intre aceste doue cuvente fiendu

cu atatu mai grea de pusu in lumina,

cu Wu elle vinu d'in un'a si acea-asi
radecina, se pote arreta cu mai multa
precisione numai la art. vechiu, dupo ce
se voru espune si semnificationile ace-

stui cuventu in tota intenderea si varietatea loru; ad ne vomu marginf a obBeryl : antaniu co betranu, cu intelles-

sulu de curatu substantivu, de sub 2

urmatoriu, nu se confunde in intellessu
cu vechiu; allu doilea, co, in unele din

insemnarile lui betranu ca adiectivu,

mai de currendu au intratu in usu, cu
folosu pentru claritatea espressionei, si
cuventulu anticu cu parte d'in intellessulu de sub 1. c, cellu mai conformu etymologiei selle, dro prin estensione si
cu parte d'in cellu de sub 1. a; ca tote
acestea betranu va fi, chiaru in aceste

insemnari, de preferitu lui anticu, de

ate ori va fi vorb'a de una espressione
en ergica si pictoresca, care se ne puna
in vedere ceva ca in addeveru sau in i2. ca
maginatione dotatu cu vitia.

substantivu : unu betranu, betranulu,

una betrana, betran'a, oppusu la teneru
(mai puciriu bene si essactu lajune, care
Cu asseminea intellessu pare a fi unu
gallicismu de currendu intratu in limba;
vedi june, junia, junetia, etc.), si applecatu in speciale numai la orna : a) care
se afia in cea d'in urma d'in celle patru
etati principali alle vietiei, care se appropia de finitulu vietiei, care si a traitu

169

traiulu, cumu se dice, incarcatu de anni,

latin. senex : betranulu este gravu, tnerulu usiorellu ; betrannii sunt, de regula,
nemultiarniti cu presentele, parendulise,
co mai bene erd, candu erau teneri; betranu cu unu petioru in gropa si cu altulu

de assupr'a=ca si mortu , apprope de

mormentu; suntemu detori a respectd perii albi de betranu, de si proverbiulu romaneseu canta, co debetranu ti poti ride,

pentru co betranu ai se fii si tu ; unu

betranu chicond mortea, dro, candu ea
se presentd, betranulu se sperid forte ;
de ce betran'a ce vine in tote demanetiele
dupo cersiutu nu va fi venitu astadi?
b) in plur. betranii, numai ca masculinu,

ca si lat. anttqui, veteres , si cu intellessu de cei ce au traituialta data, (vedi

1. c), si in speciale de cei ce au traitu

in tempuri departate de noi : betranii

erau mai patrioti deed tu tenerii; betranii

nu vorbiau, cumu vorbimu noi astadi ;

betranii ne au lassatu de ereditate una
formosa simanosa trra; betranii aveau
nzai multa sinceritate de anima deed tu
noi cei de astadi:eellubetranu, cea betrana, ceibetrani , sunt espressioni ce tinu
mai multu de adiectivului natur'a decatu

de a substautivului; de acea-a in senaulariu neci se dice cellu betranu sau

cea betrana in loculu de betranulu sou
betran'a, ci intellessulu in cari se ieau
aceste espressioni este cella attensu la
1. e : fratele cellu betranu , in oppositione cu altulu mai teneru (vedi la cellu
differenti'a de intellessulu acestui cu-

yenta de allu articlului propriu) ; in

plur. cei betrani se appropia mai multu
in intellessu de betranii, in insemnarea
de sub b : cei betrani asid vorbiea
scriea=betranii asid vorbiea si scriea ;
si in acesta insemnare se dice cei vechi
(nu inse si vechii), cu acesta differentia
de intellessu co cei betrawi, ca si latin.
antiqui sau prisci, sunt cei cari au traffic
intr' unu tempu departatu de noi si alle
cdroru datine, portu, tnodu de cugetare
si de vietia nu mai sunt neoi potu fi alle
nostre; precandu cei vchi, ca si lat. veteres, sunt cei cari ne au precessu nunzai in callea vietiei si cari, de si morti
pote, traiescu orecunzu intre noi prin

www.dacoromanica.ro

170

BET.

BET.

Iluenti'a ce essercita moo assupr'a modului nostru de vietia ; la sengulariu,

cellu vechiu, nu se lea Cu intellessu de

substantivu decdtu in espressionea :

cellu vechiu de dille=Domnedieu=fiente q care d'in eternitate vidia; si d'in a-

cestu essemplu, care nu s'ar pot fora

unu neintellessu d'in celle mai mari,
traduce prin cellu betranu de dille, resare si mai bene differenti'a de intellessu , ce noi amu indicatu , co essiste
intre espressionele : cei betrani si cei
vechi; co espressionile mai noue : anti-

teria ar fi, chiaru si cured, destullu numai ca assemenea cingutre se nu fia asid, de lata, cumu este una breinu sau
unu serpariu ; 4. marginen camesiei de
pre longa gutu, guleru infloratu; 5. marginea superiore a unei rochia , care infasiora gutulu sau peptulu ; 6. fascia de

acea-asi stofa sau si differita de a rochiei, ce se cose pre pollele acestei-a

ca ornamentu , afora de cea ca care se
termina pollele , care se dice nu betta,
ci tivu; 7. fascia ce termina manec'a unei camesie sau altui vestimentu; 8. fa-

cii si cei antici potu av parte d'in in-

scia ce marginesce in lungn cei doui

tellessulu espressioniloru vechiel betranii si cei betrani, resulta invederatu d'in

celle spuse mai susu la 1. c; (Mr totu

pepti ai unei camesie; in intellessulu

de sub 1. 2. si 3. cuventulu se ande nu-

de acollo resaru si differentiele ce se

mai Cu form'a betta, ro in celle alte

insemnari mai multa cu form'a benta ;
in celle d'antaniu trei insemnari se iea

potu pune intre unele si altele d'in aceste espressioni.

BETRANUTIU,-a, vedi betranioru.
BETTA si beta (la Moldoveni cu e asid de crescutu spre a, in cdtu se ande
ca beta), s. f., limbos, ora, fascia, patagium,
latin. vitta=legatura, si
mai allessu legatura de capu, intellessu
resare si in deminutivulu romanescu
bettella; perderea in pronuntia a unuia

pre eineva=:a se desface de densulu , a

dd afora d'in casa, a l'espedf, a lu goni
de la sene cu mediloce pucinu omenose
si in momente =Ida densulu neci s'ar

d'in cei doui t ai cuventului s'a compensatu la unii Romni prin una n

e superatoriu, standu pedica la vreunu

plana, a se desface si curatf callea de
densulu prin veri-ce mediloce.

benta, si eu e forte crescuta : banta, ro

la altii prin r: berta, de ande si bcrtelia
in loen de bettelia; vedi si in glossariu
berta si bertelia; de alttunentrele varie-

tatea de insemnari, la cari s'a applecatu cuventulu, inco a potutu duce la

variarea formei pentru destinctionea de

intellessu); fascia ce marginesce una

tessatura , si in speciale : 1. fascia de
pandia sail de Omura care marginesce
una buccata de pandia sau de Omura in

totu lungulu ei, sau, fieudu tessatur'a

de form'a eercularia, ua infasiora pre
margine de gittru in pregiuru , si care
de regula are colore differita de a buctatei principale; 2. buccata de betta care
serve la incinsu bracele sau pantalonii
ori braciuele; 3. de acf in genbre, aprope cu acellu-asi intellessu ca si bracitle,
bracinariu, sa u fascia pentrn veri-ce serve a incinge mediloculu, sau a infascid,
scuteculu unui pruncu, veri d'in ce ma-

si plan bette cu acellu-asi intellessu ca

sengul. betta;

proverb : a dci pe bette

fi asteptatu la un'a ca acest'a ; a restorni pre cineva , pre unu adversariu,

ce pote fi pedica de successu in ceva, ce

BETTEA. si
BETTELLA, s. f., (vedi betta, si in
glossariu : betela), vitta nuptialis; betta,
lega,tura facuta d'in fire de aura san de
argentu, at care miress'a si adorna capultt in ditt'a de cununa ; firulu insusi
d'in care se face bett'a nuptiale : bettea

galbena=de awn; bettea a/ba=de argentn.

BETTELLARIEJ, s. m., care fabrica
sau vende bettea.
BETTELIA (si bertelia , vedi betta),

s. f., Walrus braccalis, ora, fascia; cu

unele d'in insenmarile speciali alle eaventului betta : 1. bett'a ce termina
partea superior a braceloru sau imbracamenteloru de petiore : pantaloni, bra-

cine, etc.; 2. bett'a salt fasci'a ee termina manec'a, unei camesie sau altui
vestimentu ; 3. fascia de tessatura salt
de curca ca care Se incinge cineva pre-

www.dacoromanica.ro

BEZ.

13EU.

ste bettelfa braceloru sau preste medilocu; 4. cercu trassu pre marginea unei
tessuture prin cosutura, refecu, tivitura.
BETU, adj., vedi bietti.
BETU, adj., vedi beetu si beere.
* BETULA si betulla, s. f., betula Si
betulla; genu de plante d'in famili'a amentaceeloru , d'in monecia polyandria

lui Linneu, d'in care speci'a cea mai

importante si mai commune este betura
alba=betulaalba lui Linnet., connoscuta
in vulgu sub numele de mestcantl.
BETULACEU,-a, adj.., ce semena cu
betul'a;plur.betulacee=amentacee, plante cari au de typu genulu betula.
* BETULINA , s. f., it. betulina,
franc. btuline ; alcaloide volatile solida, ce se estrage
scorti'a betulei.
BEUTIOSU,-a, adj., care se bee bene,
placutu sau bunu de beutu; care se pote
bee.

BEUTORIU,-toria, s. adj., bib ens,

care bee; care are abitudinea de a bee:
boulu e beutoriu de apa; applecatu la omeni, cari beu, de regula, spirtose mul-

te : tom bunu beutoriu=care bee ben

si multu , nu inse peno inteatatu-a in
catu se si perda mentile, ca betioulu ;
beutoriu dro dice mai pucinu de catu
betivu.

171

dro dice mai pucinu de catu btu, cellu

beutu n'a adjunsu se si perda mentile

ca cellu btu;
2. supinu d'in beere
Cu intellessu activu : vasu de butti
apa; nu e tempu de beutu si petrecutu ;
Cu intellessu passiYu apa buna de
beutu, vinu greu de beutu; a dd de beutu

=a di vinu sau alte spirtose de beutu;

sau : a da bani cari se se dea pre bentura; sau in fine : a da duiva unu micu
daru in bani pentru unit servitiu.
BEUTURA, s. f., polio, potus, 'Antrum; 1. actione de a bee (vedi beere):
beutur'a de spiritose; 2. mai desu ins
ca concretu , ce se bee : a) in genere
cap'a estebeutur'a cea mai sanetosa; mancare pucina sibeutura multa face mai reu
decdtu mancare si beutura pucina; beu-

tura Luna, beutura rea, beutura sarata,

beutura dulce, beutura acra, beutura

de portocalle, beutura de visine (=

visinata), beutura de limonia (= limonata), beutura de ceaclie; b) in special
beutura spiritosa : vinu, rachfu, licore,
veri-ce licidu bunu de beutu, dro imbetatoriu si vetematoriu , dco se bee
pr multu : proverbiulu betiviloru e,
co beutur'a e uncle e, ro mancarea nu e
decdtu fasta; orna data la beutura=betivu; ase ddlabeutura, a se da la beutu,
a se da dupo beutu, sau : a se face betivu, a se da la betia : afflassemula os-

BEUTU,-a,potus; 1. part. d'in beere :

a) cu intellessu passivu : vinulu belcha
fora mesura vtenta in loca de a folosi ; petaria vinu bunu si ne dedessemu la beuspiritosele beute in mari cantitati rui- tura, uitandu, co caii stau injugati la
nedia sanetatea si ebetedia scat tempescu carrutia; candu unu omit s' a data la beumentea; b) cu intellessu activu neutru , tura , anevoia se mai vendeca de acecare a beutu nu essi demanetia afora stu unta, gretiosu si ruinatoriu invetiu;
d' in casa nebeutu si nemancatu ; totu asia dro espressionea : a se cici la bendeun'a esti bene mancatu si beutu , ce ti tura are doue intellessuri cu totulu difmedicamentu licidu, care se
lipsesce dro, de te veda asid supperatu? ferite;
candu ai fostu la mene nemancatu sau bee pentru insanetosire sau ca farmecu
nebeutu, cumu se cade? nebeutu si ne- inspiratoriu de =ore : farmecatores.s' a

maneatu = cu deplena luciditate de

tecle fetei una beutura; beutur'a,: ce me-

mente, cu deplena conscientia, fora periclu de a se amagf, nesciendu ce dice si

ce spline cineva, in opositione cu
tionea dupo mesa : asid e, cumu dicu ,
coci vorbescu nu cittpo msa, ci nebeutu
Si nentaticatit; beata, in speciale, cellu
ce a beuta spiritose, nu inse mid, in catu
se fia btu; esti cama beutu, si de acea-a
ti treca cu vedereaprostiele ce faci; beutu

diculu mi a prescrissu amnia in urma,

pare co mi a mai usioratu greutatea, ce
mi appesd peptulu si stomaculu; beutura
soporfera.
* BEZOARDICU,-a, adj., ital. bezoar-

Coo, franc. bzoardique; de bezoardu,

care coprende bezoardu sau are proprietalile bezoardului, applecatu la tote substautiele ce se credeau alta data bune

www.dacoromanica.ro

172

Bl.

Bl.

iii contr'a effecteloru veri-carui veninu;

acidu bezoardicu=acidu uricu.
* BEZOARD1NA, s. f., ital. bezoardin% franc. b6zoardine; substantia care
face basea bezoarclului.
ital.
* BEZOARDU si bezoaru,
bezoar Si bezoardo, franc. baoard (d'in
arab. bedzaliar=antido tu); calcula, p-,
tra ce se formedia in stomaculu, in matiele sau in besic'a udului, la certe animali, si careia alta data se attribuiea mari
virtuti medicali : ochii de cancru sunt
una specia de bezoardu; bezoardu omenescu=petra formata in besic'a omului,
ce se consider, ca unu remedia eroicu
p entra multi morbi; acea-asi numire se
di la calculele sau petricellele formate
in urina, in fiere, in saliva, etc.; astadi
inse in veterinaria, se numescu asi, in
speciale, petre calcarie cu strate concentrice, cari se formedia adesea in canaHala alimentaria allu animaliloru erbivore, si cari une ori se faca destullu de
mari;in vechi'a chymica se d, acea-asi
numire la diverse petre naturali sau arteficiali cari se credeau dotate cu acelle-asi
virtuti ca si bezoardulu; bezoardu fossile
=petricea pre scoc'a unid- conchiliu; bezoardu animaie=ficatu de vipera uscatu
si pulberisatu, in opositione cu bezoardu
minerale=oxydu alba de antimonia; bezoardu martia/e=preparatione compasa
d'in doue parti de antimoniu si un'a de

limatura de ferru cu pucinu nitrn; bezoardu /unariu=preparatu d'in argenta

si d'in untu de antimoniu, in oppositione

cu bezoardu solariu=bezoardu minerale unitu ca una caliu de aura; bezoardu de stamnu=substantia compasa d'in
stamnu si d'in antimoniu puna bezoardulu lui Saturnu=substantia compusa
d'in tintura de vetru plumbeu, unta de
antimoniu rectificatu si spiritu de nitru;
bezoardulu Venerei=tintura d'in limatara de cupru, untu de antimoniu rectificatu si spiritu de nitru; bezoardu mercoriale=medicamentu data alta data ca
antisyfiliticu; bezoardu vegetale= con-

mm d'in ducal", bonus d'in duonns,

prin invertosiarea lui u in y, apoi in b :
dvis,dbis, si prin caderea lui d care nu

mai potea st inaintea lui b: bis; d'in

acea-si forma, prin desparitionea lui u,
vine si dis=cu allu nostru ths sau des;
in unele m'yente u s'a invertosiatu numai in y, cuma viginti=doue dieci, si
la noi, la Macedoniani in parte : vinivici=doue dieci; cidro formele cu u in-

vertosiatu in b sunt, si la latini si la

noi, cu multa mai numerose coci afora
de bis, care e in cestione, avemu inco
bini=cftte doi, de ande apoi : binarins

=binariu, si la noi, in usu populariu:

im-bin-are, des-hin-are' com-bin-are);
de doue ori, a dou'a ora : 1. ca cuventu

independente si despartitu , applecatu

in pucine impregiurari, in form'a deplina bis, si a nume spre a cere se se
faca, se se dica sau se se cante inco una
data cea-a ce s'a dissu, facutu sau can-

tata una data : tati spectatorii strigau

bis; a cant bis=a repet acellu-asi canteca; la numere, cari se repetu de a
dou'a ora : eu siedu in calca poetului,
la numerulu doue spre diece bis; in una
buccata de musica arreta co acellu-asi

loca d'in buccata cauta se se cante de

doue ori; bis ! bis! este strigarea spectatoriloru d'in teatru, prin care cera se
se alai cante una data acellu-asi cantecu;
pusu inaintea numeriloru le duplica bis cinci=diece, bis spte=patru spre diece, bis cinci spre diece=trei
dieci,bis trei cente=sesse cente, etc.;
2. in compositione cu alto cuvente, bis
inainte de vocali pastredia pre s : bisacuta=cu doue ascutite, de doue parti
ascutitu, si ad inse nu totu deun'a,
coci se dice biacidu in loca de bisacidu;

ro ivainte de consonanti se dice totu

de un'a fora s : bicordu, bisestu,
catu, bipede, biremo, etc., afora de pucine
esceptioni ca biscoptu; intellessulu caventului este acellu-asica si luatu despartitu:

de doue ori, indoitu lucrulu ce espreme

cocu.

vorb'a cu care se compite bis, cuma

in genere : bicordu=cu doue corde,
bicornu = ca doue corne, bicepite = cu

* BI si bis, adv., bis (formatu d'in

dais, ablativu d'in dao=doi, ca si bel-

doue capete,bilingu=cu doue limbe, etc.;

in speciale, chymistii appleca bila nu-

cretione petrosa ce se ala in arborele

www.dacoromanica.ro

BIB.

BIB.

173

mirea de substantie chymice, ca se arrete

unu certu gradu de compositione, si anume acelle composite, in cari componentele principale coprende una cantitate de

cuventu applecatu pentru antanita ora

in acestu intellessu de santulu Joanne
arysostaniu; bibli'a se mai numesce si :

doue ori mai mare de catu altu compositu d'in acelle-asi subtantie compositorio bioxydu, ca oppusu la protoxydu,
coprende de doue ori mai multu oxygeniu decatu protoxydulu.
* BIACIDU,-a, adj., ital. blacido; applecatu la una sare : sare biacida=care
coprende inco una data atatu acidu, cata
s'ar cere pentru saturationea unei base.
BI1CUMINATU,-a, adj., (bisecaminatus); cu doue acumine sau verticri

tura, santele scripture, scriptur' a sacra,

scripturele sacre, cartile cante ori sacre,

ascutite, si in speciale, ca terminu de

botanica, se dice de perii cu doue ranutre oppuse un'a alteia, asia in cata
paru legate la medilocu.
BIARCHIA, s. f., biarchia; functione de biarchu.
*BIARCHU, s. m., biarchus (3apo);

commissariu insarcinatu ca alle mancarei la curtea impera,toriloru bisantini.

BIBACE, bibacitate, bibione, vedi be-

vechiulu si noulu testamentu,sant' a scr4.)ayta ptf1XEct, sau simplu : scriptur' a, scrip-

tunde, cutote co biblia se dice mai multa

de cartea sau eartile

ro scriptur'a sau scripturele de celle scrisse sau
de coprinsulu cartel sau cartiloru; noulu
si vechiulic testamentu sunt celle doue
parti principali alle bibliei; numele de
vechiu testamentu se applica la cartile
sacre alle Ebreiloru, ro numele de nou
test amentu se da la cartile sacre alle erestiniloru; vechiulu si noulu testamentu
coprende carti protocanonice si deuterocanonice,(vediprotocanonicusideuterocanonicit), cari se sub-impartu in crti
legali, morali, istorice, profetice, dupo
coprensulu lora, adeco qupo cuma acelle
carti coprendu legile,fapteleistorice,invetiaturele morali sau predictionilt carti
legali in, vechiulu testamentu sunt : _pen-

bace, bebacitate, bebiene.

tateuculu sau celle cinci carti alle lui

BIBASICU,-a, adj., ital. Libaste,

franc. btbasique (vedi bi si base); applecatu, in chymica, la sari cari coprendu
de doue ori mai multa base de catu in
stare neutra, sau cari Gen' de doue ori
mai multa base, ca se fia neutre.
BIBINARIU,-a, adj., franc. bibinaire (ved bi, si binariti); se dice de unu
cristallu produssu prin doue decresceri
in doue rnduri.
BIBLIA, s. f., bibliabibliorum, sa-

Maise, istoriele, josua, crudecii sau jude-

ca codIces; ptpkfa, EiTtoc f3:13XEct, (plur.

d'in ptpXEov=carticea sau carte, deminutivu d'in pEpXo, pentru care vedi

mai la vale biblu; la noi, ca si in franc.

bible, ital. biblia, cuventulu s'a luat'u
sub form'a feminina ca intellessu collectiva, applecatu la cartile sacre;, to-

tusi intellessulu generale allu lui

catorii, Roth, regii,paralipomenele, an-

tani' a si a dou'a calle a lui Esdra (a

dou'a se chiama si a lui Nehenzia), cartea Ni Jobic, cartea lui Tobia, cartea fu-

dithei cartea Esterei si doue carti alle

Machabeiloru; cartile morali sunt
psalmii, proverbiele sau paremiele, can-

tarea cantariloru, sapientr a sau intelleptionea si ecclesiasticulu; cartile profetice sunt allelui lsaia, Jeremia cu Baruch, Ezechiel, Daniel si altoru doi-sprediece mici profeti; lu noulu testamentu,
carti legali sunt celle patru evangelic;
cartile istorice coprendu talgo/e Aposto-

liloru; morali sunt epistolele santului

Paulu si alle altoru apostoli; carte prof etica este ap ocal y p sea;
catu pentru
limb'a in care s'a compusu bibli'a, car-

Atov, care este cellu de libru sau carte,

resare in compuse ca : biblioteca, biblio-

tile vechiului testament u s'au scrissu in

gratia, etc.); 1. collectione a cartiloru

religiose alle crestiniloru, cartile sacra
alle crestiniloru, luate in totulu lora si
numite asia inco d'in seclulu allu cin-

intelleptionei si a dou'a a Ilfachabeiloru,

cari s'au scrissu in grecesce ; despre
cartea lui Tobia si a Judithei nu se scie
bene, dco s'au scrissu in limb'a ebraica,

cile dupo Christu, candu aflamu acestu

in cea greca sau in cea chaldaica; in

ebreesce, afora de cartenapientiei sau

www.dacoromanica.ro

174

BI13.

13IB.

antanra, carte a lui Esdra, in Daniel si

in Jeremia se afla multime de locuri in
limb'a chaldaica; celle d'in urnra septe
capete alle Esterei, cartile intrege alle
ecclesiasticului, lui Baruch, si antni'a

acelle-asi societati fecera incercari de

assemini traductioni si in limb'a nostra,

altrachabeiloru s'au compusu in ebreesce,

dro testulu originale este de multu perdutu; cartile noului testamentu s'au

ideele sanetose alle religionei, espresse

inteuna buna limba romanesca, au fostu

scrissu- in limb'a greca;bibli'a a fostu

conservarei nostre nationale; sunt probe,

co inco mai inainte de ConstantinuBrancoveanu Romdnii concepusse si urmariea
ca ardore. ide'a ce astadi, dupo curgere

apoi tradussa in multime de alte limbe

cea mai vechia traductione a bibliei este
asid nurnit'a traductione a cellorzt septe
dieci, case s'a facutu d'in ebreesce in grecesce sub domni'a lui Ptolonteu Filaclelfit

si care coprende numai vechiulu testamentu; dupo traductineagrecesca a cellorusepte died se fece cea mai vechia tra-

ductione in limb'a latina, care a portatu

si porta numele de vulgat'a (vedi acestu
cuventu); acea-asi traductione se corresse mai in arma, in unele locuri, dupo
cea ce santulu Jeronimo fe.cesse de pre
testulu ebraicu, 111 seclulu IV, si acesta
traductione, reconnoscuta de conciliulu

tridentinu, este sengur'a cu autoritate

in baseric'a romano-catholica, sub nu-

dro cu pucinu successu; ar fi dro tempulu ca noi insine se punemu man'a la

acestu lucru de mare insemnatate

si vera fi cellu mai bunu factoriu allu

de secle, abid au conceputu si lamarescu societatile biblice formate la alte

popore : (Mc dero ama perdutu sentimentulu de formosa ambitione ce aveau
betra,nii de a si capeti, prin respandirea
lumineloru crestinismului, una justa in-

fluentia intre alte popore, n'ar fi ore

tempulu se cugethmu cellu pucinu la
Considerata chiaru d'in
punctu de vedere curatu omenescu, bible a este cellu mai vechiu, cellu mai
venerabile, cellu mai completa d'in tote
monumentele : neci una alta carte, la
noi insine P

neci unu alta poporu d'in lume, n'are

rnele de nou'a vulgata, in oppositione cu

atiitea caracterie de antenticitate; isto-

cea precedente, numita si vechi'a milgala; baseric'a romano-catholica s'a oppusu totudeun'a la traducerea bibliei in
blade noire, viue, vorbite de pupore;

ri'a lumei e narrata in biblia, in modula cellu mai cuvenitu; doctrin'a ce

acsta carte contine este cea mai in-

prin a,vQntulu inse ce luara ideele noue

si protestantismulu, acesta pedica se

rupse, si bibli'a incep se se traduca
in differite limbe viue; limb'a nostra a
fostu un'a d'in celle d'antilniu, in care
a trecutu acestu vechiu si venerabile
monumeutu; tote aceste traductioni alle
bibliei in limbele noue s'aufacutu parte
de pre traductionea celloru septe dieci,

parte de pre vulgara latina; in tempurele presenti s'au facutu si se faca, de

a dereptulu de pre testulu ebraicu, tra-

alta si mai curata d'in tote .doctrinele;

iii stilulu autoriloru sei domnesce una
simplicitate, una varietate, una delimitate admirabile. 2. in intellessu metaforicu, biblia se dice : a) de una carte,

in pregiurnlu careia grivitedia vieti'a

unui poporu, sau si mai multoru more
cartile lui Omeru au fostu bibli'a vediloru greci; istore a nationale ar fi bene

se se seria asid, in ccitu ea se fa una

biblia pentru natione; b) de una carte
voluminosa : ce biblia este acea pre care

tu legi; multi d'in scriptorii germani

ductioni alle vechiului testantentumai in

tote lirnbele noue vorbite de popore cre-

sunt in stare a serie una biblia assupr'a

stifle si chiaru in limbe vorbite de popore hico netrestinate; socittatile asid

monde biblice desvolta una activitate
plena de ardore si demna de tota laud'a,
ca se respandesca, catu mai multa si in

BIBLICE (rea biblicesce), adv., btbike; dupo biblia, conforma cu bibli'a,

in intellessu sau in forma : a interpretd
ceva
intellessulu si spiritulu
bibliei; a serie biblice=in stilulu bibliei.
(reu : biblicescu), adj.,
(MMus), ital. biblico, franc. biblique,

traductioni eau se pote mai fideli si

mai correcte acesta carte a cartiloru;

cellei mai neinsemnate cestione.

www.dacoromanica.ro

BIB.

BIB.

175

de biblia, ce se tine de biblia, ce se re-

care si propune a da connoscentie despre

fere la biblia, prin una relatione de fondu

sau de forma : 1. de fondu : doctrina
biblica; dogma biblica=_-care este stabi-

valorea esterna a cartiloru adeco despie raritatea, pretiulu, modulu impressionei, etc., in oppositione cu bibliografa litteraria sau scientifica; bibliografa

lita prin testulu bibliei, in oppositione

cu dogma ecclesiastica, care e stabilita
munai prin autoritatea basericei, fora se

generale=care se occupa cu totu genulu de carti fora distinctione, in op-

se pota redimd pre autoritatea bibliei;

positione cu bibliografa speciale=--care

archeologa biblica, geografa biblica; lit-

se occupa numai ca carti, ce. au de obiectu una ramura de scientia , si de

teratura bib/ica=totulu scientieloru si

ideeloru si artiloru ce se referu la es-

ad : bibliografa istorica= care se occupa

aceste materie, sau : connoscentita aces-

numai cu carti de istorici, bibliografa

matenzatica=care se occupa numai cu
carti de matematica, etc.;in diarie sub

toru carti; filologa biblica=parte a

mime de bibliografa se &a scire despre

filologei antice, care are de obiectu testulu originale allu vechiului si noului

testamentu, cumu si allu cellorn mai

cartile essite la lumina,, scire insocita

sau nu de una notitia assupea coprensului cartiloru si assupea valorei lora

vechie traductioni alle bibliei; faptebiblice=narrate in biblie ; subiecte biblice

intrinseca si estrinseca,.
BIBLIOGRAPHICU si bibliogra-

=trasse de scriptori, pictori, etc., d'in

biblia; 2. de forma : stilu
lulu bibliei, dro si : stilulu unui scrip-

ficu,-a, adj., ital. blbliografico, franc.

bibllographique; de bibliografa, ce se
tine de bibliografa : notitie bibliogra-

toriu profanu, care are calitati de alle

stilului, in care este scrissa bibli'a; de

fice, connoscentie bibliografice, catalogu

bibliograficu, dictionariu bibliograficu.

assemenea : idee biblice, espressioni biblice, imagini biblice, similitudinibiblice,

BIBLIOGRAPHU, si bibliografu,
s. m., ital. bibliograro, franc. bibliograt.

etc., potu av, ca si stilu biblicu, unu

dupla intellessu; societate biblica=societate formata ca scopu de a typar si

phe (fhpaoypipoq=care serie carti sau

assupea, cartiloru); 1. cellu ce copiedia
carti, dro acestu intellessu este rarn;
intellessulu ordinaria allu cuventului

plicarea cuventeloru si ideeloru coprense

in biblia, sau : cartile ce tractedia de

respand

BIBLINU,-a, adj., biblintis; de biblu.

BIBLIOFILIA, bibliofilu; vedi bibliophila, bibliophilu.

BIBLIOGRAPHIA si bibliografia,

este: 2. celln ce e versatu in connoscenti'a

cartiloru , a editioniloru acestoru-a, a

manuscripteloru, sciendu se appretiedie
si valorea lora intrinseca si litteraria
addcver atulubiblio grafu, dem 122i de acestu

s. f., (6E6XtoipapEa, compusu d'in 60XEov-

flume, este cellu ce 2.efere cartile bune

=carte si ypeapw=scriu);

celloru rare, si scie trage din lectur'a

autoriloru noui si vechi solide conno-

1. scriere

assupr'a cartiloru, prin care se face istori'a acelloru carti, si b. se arreta copren-

sulu si meritulu lora; 2, scientia sau

arte a bibliografului, prin care aceptu-a
appretiedia si judica valorea intrinseca
si estrinseca a cartiloru, facundu istori'a
loru, ce nu se pote separ, de istori'a litteraria si civile : cartile de bibliografia
2/U su astadi simple compilationi si nomenclature typarite si retyparite, ci resultatulu unui essa2ne geriosu si unui
studiu affundu asupe a autoriloru insisi;
acesta-a e bibliografi'a sciintificanumita
si bibliologa; bibliografia materiale=--

scentie, _pin care pote dd cellortz ce 121

consulta celle mai bune consilie, care se
le d una buna directione in studiele, cu
cari vrezi a se occupd.

BIBLIOLITHU si bibliolitu, s. m.,

franc. bibliolithe (d'in f3tpXtov=carte si
X[19.0=ptra); nume datu certoru petre

calcarie si schistose, in cari se vedu

urine de foie vegetali, si cad se desfacu
in lamine assemeni cu foiele unei carte.
BIBLIOLOGIA, bibliologu; vedi bibliographia si bibliographu.
BIBLIOMANIA, s. f., ital. biblionia-

www.dacoromanica.ro

176

BIB.

BIB.

u1a, franc. bibliomanle (d'in f3cf3Mov=

intru ccitu in acestu-a se presuppunu

carte si p.avEa=manfa, nebunfa); passione nebuna, furore de a comperd si

possed chrti nu atfttu bune, precatu

mai estense connoscentie deccitu in acel-

rare, nu spre a se folosf de elle, ci spre a

si multiamf una desrta ostentatione

bibliomani'a este una aberratione a bibliofiltei, (vedi bibliofilia); bibliomani'a
pote fi un u genic de avaritia sau de prodigalit ate, de desertatione sau de nebuna.

* BIBLIOMANU, s. adj., ital. biblioman, franc. bibllomane; cellu attensu de

bibliomana.
* BIBLIOMANTE, s., franc. bibllomanden; care practica bibliomantect.
BIBLIOMANTIA., s. f., ital. biblio
manzia, franc. bibliomantie (d'in grec. f3c-

f3X(ov =carte si tiavvea =predictione);

divinatione, predictione prin una carte ;
1. la cei vechi, la Greci si la Romani,
se credea Co se pote afld ce are se se intemple cuiva, care are se i fia sortea,
deschidendu una carte si cetindu celle
scrisse la pagin'a deschisa;
2. cre-

stiuii eredira acesta datina de la pagani, si consultau adesea bibli'a assupea celloru ce avea se li se intemple in
cutare sau cutare impregiurare; 3. Romnii inco se servu peno astadi cu unele
ckrti sacre spre a davind certe Iucruri :
asid, de essemplu, spre a descoperf pre
autoriulu unui furtu, se tine psalteriulu,
assediatu pre ceva, pre care so se pota

lu-a; sunt inse si bibliogritfi ignoranti ;

bibliofilulu este in periclu de a cad in
bibliomana, cea-a ce nu se pote internplc unui addeveratu bibliografu; in bibliofilu resane mai multu gustulu si affectulu amorei de carti, in bibliografu

mai multu judecat'a severa si lumin'a

scientiei; nu pote inse fi cinevabunubibliografu, fora a fi totu de una data si
bibliofilu.

BIBLIOPOLIA , s. f., commerciu

sau stabilimentu de bibliopolu.
BIBLIOPOLU, s. m., bibliopola=
f3t,f3Xco7talg, venditoriu de drti, (d'in
pt6Mov=carte si ncoXey=vendere); care

vende drti , care face commerciu Cu

arti, librariu; inse intro librariu si bibliopolu este acesta differentia, co bibliopolu este simplu venditoriu de carti
typarite, precandu librariulu nu numai
face commerciulu de arti pre una scara
mai intensa, retiparindu si editandu cu
alle selle spese operele autoriloru ce
nu mai traiescu, cumperandu si dandu
la lumina manuscripte neconnoscute
meo, pro vocandu, prin remunerationi si
premie, pre autorii in vietia a scrie noue

opere, pre cari ella se le scota la lumina, etc.; ci inco face acestu commer-

ciu si cu scopu de a promov respandirea lumineloru, ro nu numai cu scopu

'misled invertinduse, assupea capului fiacaruia d'in cei suspecti, si, dupo misich-

de a se inavutf pre sene; librariu are

inn, sau cellu pucinu avea la cei mai

rile ce psalteriulu asid tinutu face pre

capulu cutaruia sau cutaruia d'in suspecti, se crede co e innocente sau cul-

vechi4 si intellessulu de bibliogratu, mai

vertosu in insemnarea de transcriptortu
de carti, (vedi librariu), intellessu ce nu
a avutu si nu are bbliopolu.
BIBLIOTAPHIU si bibliotafiu,s. m.,
ital. bibii Ail& (d'in f3tf3Xov = carte si

pabile de furtulu commissu.

*BIBLIOPHILIA .Si bibliofilia s. f.,
calitate de bibliophilu.
* BIBLIOPHILTJ si bibliofilu, s. m.,
ital. Mono filo, franc. Mil )phile (d'in
pcf3Mov=carte si soRw=amicu sau a-

matoriu); amatoria de chrti bune, cui

place a av chrti pretiose prin valorea
lora intrinseca, prin varietatea loru ,
sau prin suvenirile ce se lega de acelle
ckrti, avendu totu de una data gustulu
si connoscentiele necessarie spre a destinge pre celle bune d'in celle relle
bibliofiltau se destinge de bibliografu ,

Ti,.pw mormentu); locu in care cartile

stau immormentate, pentru co nemine
nu le pote cetf si folosf : pucinele bibliotece, ce avenzu si noi, sunt inro mai multu
sau mai pucinu in stare de bibliotafie.
BIBLIOTAPHU si bibliotafu,s. m.,

franc. bibliotaphe (d'in ptf3Moy=carte

si Teupetv =.7.0.6tictEco immormentare); cellu

care, d'in pigretia, d'in rea volientia,

sau d'in ignorantia, neci insusi se folosesce de cartile ce possede, neci altoru-a

www.dacoromanica.ro

BIB.

le impromuta, ca se se folosesca de elle,

ci le tine ore cumu ca si immormentate.
BIBLIOTHECA si biblioteca, s. f., bibliotheca (PcAtox71d'in f3tf3),Eov=carte

si t.47q--..lincapere, locu de deposal*

1. incapere sau loca de pusu carti

a) armariu de pusu si pastratu in ellu cartile : biblioteca de nucu, biblioteca cle arinu, biblioteca de ceru cu sculpture,biblioteca cu vitre sau fora vitre; 1)) politiore sau scandurelle imbinate , pre
cari se punu cartile ; c) camer'a in care

se afla depuse cartile sau armariele cu

carti : stam in biblioteca, unde legeam
si scrieam; am allatu pre amicu in biblio-

tec' a sea cofundatu in cugetetri si impressuratu de summa de carti; tota diu'a

si tota noptea stai infundatu in biblio-

tec'a tea, mai lassa si tu cartile si mai

essi la lume; d) edificiu a nume construitu pentru depunere de carti : Bomanii nu au construitu inco neci in capitate una biblioteca; in acsta insemnare, ca s in cea de sub c), biblioteca
differe de librara, intru dau librara
este una incapere sau edificiu, in care
se depunu carti de vendiare, ro bibliotec'a este incapere sau edificiu, in care
stau depuse cartile numai cu scopulu de

folosentia a celloru ce vreu a le con-

sul*

11/

BIB.

2. prin metafora, collectione de

carti mai multu sau mai pucinu munerosa : a) biblioteca privata,=care e formata de unu privatu pentru usulu sea
in parte, si nu e deschisa publicului; ci
cellu multa unoru-a d'in amicii possessoriului ei; biblioteca allessa, formata
d'in carti pre allessu, d'in cartile cello
mai bune; biblioteca istorica,=compusa
d'in carti istorice; asi si biblioteca classica=compusa din autori classici; biblioteca filosofica,bibliotecachymica, ins e:

biblioteca de carti assupr' a fisicei sau

istoriei naturale, de ore ce biblioteca fi-

sica sau naturale nu ar av neci una

intellessu; bibliotecamedicale,=formata
d'in carti bune pentru medici; biblioteca
medicinale=compusa d'in carti ce tractedia despre medicina; bibliotec' a copil-

/ariei,=formata d'in carti bune pentru

instructionea copiiloru; bibliotec'a unui
bunu crestinu.= fermata d'in carti, d'in

care pote crestinulu trage una sanetosa

invetiatura crestinesca; bibliotec'a sco-

lariului=compusa d'in cartile necessarie la studiu pentru unu scolariu, biblioteca romantica=compusa d'in opere
romantice;intre espressioni ca bibliotec' a filosofului, de una parte, si biblioteca filosofica, de alt'a, essiste una differentia, care resulta d'in intellessulu
propriu genetivului si cellu propriu suffissului icu, (vedi genitivu si suffissuicu;
compara si celle spuse la suffissu ale as-

supr'a differentiei de intellessu intre acestu suffissu si genitivu) : bibliotec'a filosofului este sau una espressione gene-

rale, cu intellessu de tote cartile necessarie cellui ce aspira la formosulu, nume

de filosofu, sau : una espressione particularia, cu intellessu de bibliotec'a filosofului, collectionea de carti, ce possede
unu anuntitu filofosu, de care este vorb'a,
biblioteca care pote se nu coprenda tote
operele ce s'aru cad se se afle ii biblio-

tec'a filosofului, mata in intellessu generale si rigorosu, pre cinnu de alta parte

pote se coprenda carti, ce nu au a face

intru nemica cu studiulu propriu allu
filosofului; bibliotec'a filosofica se com-

pune d'in carti ce tractedia despre filosofia, dro neci pote fi asik de completa,
cumu ar fi bibliotec' a filosofului, in in
tellessulu sea generale si rigoro su, neci
facuta ca scopulu de a adjunge, prin ea,
la titlulu de filosofu;
b) biblioteca publica, formata ca spesele statului sau si

alle unui privatu, alle unei societate,

dro, intr'unu casu ca si intr'altulu, deschisa publicului, pusa la despositionea
veri-cui vrd a se folosf d'in lectur'a cartiloru ce se afta in ea : noi abid avenzu
in Bucuresci si in Iassi di le una biblioteca publica, formate si tinute amendoue
ca spesele statului, dero si acesteacu totulu neconzplete si in asid stare, co sunt
inco departe de a correspunde scopului
unei bibliotece publice; neci unu privatu
inse, nect una societate de privati nu s'a
aflatu inco, care se fundedie una biblioteca publica; si cu tote acestea astadi, mai
multu de cdtuvercandu, ar cautti se ne petrundenau de importanti' a si necessitatea
biblioteceloru publice; d'in cea mai mal12

www.dacoromanica.ro

ta anticitate necessitatea si importanti'a

biblioteceloru in genere, si a biblioteceloru publice in parte, s'a semtitu si ap-

DIa
pusu numai a preveghid se nu se perda
cartile d'in biblioteca, sau se le ingrigsca se nu se deterioredie, se tina cu-

pretiatu dupo marea influentia ce au

rata incaperea bibliotecei, etc,1 pre candu

bibliotecele in cultur'a si progressulu

tiloru si scientieloru : e probabile co neci

bibliotecariulu ca insarcinatu cu administrarea bibliotecei detoriu nu numai

a pastra bibliotec'a in buna stare, ci si a
cugeti cuma se ua amelioredie prin iva-

unu poporu de alle anticitatei, intratu

pre calle de civilisation e,- nu a fostu lipsita de benefacerea bibliotecelorupublice;

Ebreii avea una cetate, care se numiea

cetatea cartilorm; bibliotec' a egyptianului
Osymandia este famosa in istoria; despre

vutire de noue carti, prin mesure, cari

facilita publicului folosirea de biblioteca, etc.; bibliotecariulu se cera se fia
unu omu cu eruditione intensa.

Greci si Romani se scie, co au avutu

BIBLIOTIIECUTIA, si bibliotecutia,

bibliatece si publice si private; cea mai

famosa biblioteca publica d'in auticitate
fostu cea d'in Alessanclri'a, in Egyptu,
care coprendea peno la septe sute de mii
de volumine, si alle carel avutie,
fanatismulu unui califa, se &cura pred'a
flacureloru; in primele tempuri alle crestinismului si in evulu media cartile scapate d'in naufragiulu culturei antica a-

s. f. bibliothecilla, ital. bibliotecuccia,

deminutivu, d'in biblioteca, atfitit in intellessu de tncapere de carti, catu si in

fiara refugia prin monasterio si convente;

transcrierea, fiendu in tempurile mediano, ca si in anticitate, sengurulu media de immultirea cartiloru, nu se potura
forrad, bibliotece neci private, neci pub-

lice, de 'Ata cu mari greutati ; Gro in

tempurile mai noue, dupo aflarea artei
typografice , bibliotecele atatu private
cdtu si publice se immultira forte, asid,
in cdtu astadi, la poporele mai inaintate
in cultura, nu numai cetatile mari posseda mai multe bibliotecepublice cumil-

lioni de volumeni, dro si cetatile mai

mice si chiaru sate mai populate se mundrescu ca una biblioteca publica inavutila cu dieci de mii de volumine; 3. prin
una metafora mai cutediatoria, biblioteca

se appleca si la una oniu plenu de eruditione, in a cui memoria se afla pre-

sente una nespusa summa de cunnoscentie : acestu invetiatu este una biblioteca viva si vorbitoria.
BIBLIOTHECARIU si bibliotecarizt,
s. m., bibliothecarins, cellu insarcinatu

cellu de collectione de carti, sau cu sensu

de deminutivu simplu, cuma capital ea

judeciului possede una bibliotecutia de

cartile celle mai bune in fiacare ramu
de connoscentie; sau cu sensu deminutivu resfetiatoriu ori prejorativu chi am
in capitalea terrei abid aveti una bibliotecutia necompleta in tote rcspectele.
BIBLISTICA, s. f., franc. biblistique

=scientia a unui biblistu, in insomnerea de sub 2.

adj., ce se fine de
biblistu.

BIBLISTII, s. m., franc. bibliste,

(cu intellessu trassu d'in ptpxiov, parte
cu insemnare generale de carte, parte
ca cea speciale de biblia); 1. in genere,
colla ce se occupa cu stringere de notbtie assupea eartiloru, appropiatu forte,
prin intellessu, de biblomanu; 2. in spe,
ciale : a) colla ce se ocupa ca bibli'a,
cellu ce connosce bone bibli'a atdtu in
sone, in coprensulu ei, cata si in impregiurdrile ei estorne, iii editionile ei, etc.;
b) cellu ce nu admitte alto eredentie si
alte regule de portare afora de cello coprense in biblia, celln ce se tine numai
de biblia, si respinge veri-ce alte prescrip-

tioni alle basericei, cari nu se potu justified prin celle eontinute in biblia.
cu administratiouea si ingrigirea unei
BOLU, s. m.,
pa.
biblioteca, fia privata, fia publica : bi- pyru sau papiru, (vedi acestu cuventa
bliotecariulu universitatei=insareinatu in dictionariu), si mai vertosu seortia
cu administrarea bibliotecei ce are uni- de papiru, cafre, la coi antici, serviea ea
versitatea;
bibliotecarhilu inse nu e charteia de scrissu; de ad, la Greci,
una semplu custode de biblioteca, caro e

ea intellessuln de charteia, de carte seris-

www.dacoromanica.ro

131C.

sa, carte in genere, intellessu ce are in

speciale derivatulu fhfiXiov, de unde apoi
si la noi biblia, Cu insemnarea de cartea

prin escellentia, cartea sacra, precunm

si compuse sau derivate Ca : biblioteca,
bibliografia, etc., in cari cuventulu are
intellessulu de carte in genere; chiaru
asik si in latinesce liber=proprie scortia de arbore a adjunsu se insemue sclusivu : libru sau carte, de unde apoi
librariu, libraria, etc.

1/9

tal); ce se tine de bicepite, in insemnarea de sub 2. a acestui cuventu : tuberositate bicepitale=apophyse, de case
se lega capetulu interna allu bicepite-

lui; canale bieepita/e=aduncaturi la

capetulu superiore allu faciei interne a
ossului umerale, in care e bagatu capetulu cellu lungu allu bicepitelui, (vedi
bicepite).

BICEPITE, adj., biceps cu doue

BIBORATU, s. m., franc. biborate;

capote : 1. in intellessulu cellu mai larga

allu cuventului capu, adeco atfttu cu in-

asift se chiama, in chymica, una sare,

semnarea de capu de animale, cumu :

in care oxygenula acididiti biboricu intra

inonstru bicepite, eTanu (dieulu annului)

in cantitate de done ori mai mare de

bicepite, ca representatu cu hue facie;

eau ill baso.

BIBROMURA, s. m., (ital. bibro-

cfttu si cu insemnare de capetu allu veri-

muro); veri-ce compositu chymicu binariu, in care se coprende de done ori atfaa

bicepitile petiore alle cancrului; bicepi-

bromura, cata coprende unu altu compositu reconnoscutu ca primula gradu

scete sau piscuri; fiacare Mau e bicepite;

argumentu bicepitc=--dilemma; furcebicepiti,=cu doue corne, Cu doi denti; afr

de combinatione a bromiclui ca acea-asi

radicale, (vedi bi si bromic).

BICAMERATU,-a, adj., bicaineratus ; cu doue boite : baserica bicamerata; incapere bicamerata, cave bicamerate, etc. (vedi bi si camera).
1. BICARBONATU, s. m., (ital. bi-

carbonata, franc. bicarbonate); sare ce

coprende de doue ori atfttu acidic carbonicu, eau intra in alta sare compusa
d'in acelle-asi elemente, (vedi bi si carbonatu).
* 2. BICARB ONATU,-a, adj., care co-

prende de done ori atatu carboniu, cfttu

se afla in altu corpu compusu d'in acel-

le-asi elemeute : hydrogeniu bicarbonatu, care coprende indoitu carboniu de

cfttu hydrogeniulic carbonatu (mai bene
ar fi bicarboniatu sau bicarburatu; vedi
si urmatoriulu bicarbura; vedi bi si carbura, carboniu).

* BICARBURA, s. m., (ital. blearbar, franc. biearbure); 1. in genere

veri-ce carbura dupla sau compositu chymica, in care intra de doue ori atfttu car-

boniu, catu iutra in altu compositu d'in

acelle-asi elemente, (vedi bi si carbure);
2. in speciale : cu acellu-asi intellessu
ca si hydrogeniis bicarbonatu, (vedi 2.
bicarbonatu)-.

BICEPITALE, adj., (franc. bicipt-

Arai altu lucru, de estremitate, etc.:

tele Parnassu, ca munte cu doue cre-

cer'a bicepite, cu doue capote, cumu e

a Austriei; 2. in speciale, ca termina

de anatoma, se aplica la acei muschi,

alle ckoru estremitati presenta invederatu doue capote; mai vertosu luatu
ca substantivu : bicepite braciale sau
bicepitele braciutui=muschiula de par-

tea anteriore si interna a braciului,

care resare asift, de bene, candu cinevas

plca partea anteriore a braciului spre

cea posteriore; bicepitele crurale sau
bicepitele copsei=muschiulu d'in partea
posteriore a copsei, ce serve la plecarea
petiorului spre copsa, (vedi bi si capu).
BIOHLORURA, s. in., (ital. bicloruro, franc. bichlorure); compositu chp
mica, care coprende de doue ori atfttu
chlora, cfttu coprencle alta compositu,
consideratu ca prima combinatione d'in
chloru ca acea-asi radicale, (vedi bi si

dlorura).
BICINIU, s. m., bicinium, ital. bichito; buccata de musica scrissa pentru
doue voci sau doue instrumente vocali;
cantecula insusi cantata do doue voci

sau pre doue instrumente; acestu cuyenta espreme dro cea-a ce se dice unu

duo sau una (luau, si e de preferitu acestoru doue cuvente , atatti d'in respectulu form ei, cfttn si mai vertosu anti

www.dacoromanica.ro

180

DIC.

intellessului, care se espreme prin bici-

fiacare d'in celle doue facie alle selle

niu cu claritate si precisione, (vedi bi

vitre biconvesse.
* BICORDE si bicordatu,-a, adj., (bi-

si canere).
*BICODALE, adj., (bicaudaiis); care
smena ca ceva bicodu : muschiu bicodale = muschiu d'in partea posteriore a
urechiei, care e formatu d'in doue manuchie assmeni ami code, (vedi bicodu).
* BICODATI1,-a, si
BICODU,-a, adj., bicodulus; care

cordatus); scavatu la amendoue capetele, (vedi bi si cordc).

* BICORDU,-a, adj. biebordulu s; ea

doue corde : instrumentu bicordu; ca

sulistantivu : instrumenta ca doue corde;

accordu de doue sonad cantata pre

doue corde.

are sau pare a av doue code prin ra-

* BICORNE si bicornu,-a, adj., bi-

ped'a agitare a codei, (vedi bi si coda) :

codabatur'a bicoda.
BICOLLA (prin metatese : cobilla ;
vedi acestu cuventu in glossariu), ital.
blcollo; lemnu curbu, crestatu la amendoue capetele, cu cafre se porta pre
umeru cofe, gallete, etc.; deminutivulu

cornis; cu doue come, in insemnarea cea

mai larga a cuventului cornu, adeco nu

bicollutia, (prin metatese: cobillutia; vedi

cobillitia in glossariu), ar fi pote mai

uumai de coma la animalile cornute,

ci si de veri-ce asscnienea cornului : bicornele turme, unu rinocerote bicorne;
furca bicorne, bicornulu conciu allu femineloru ;
plur. bicorni, familia de
plante ce au stamine munite ca doue late

aptu a espreme conceptulu in cestione,

punte;bicornutu,-a, se dice in acellitasi intellessu cu bicorne, (vedi bi sil.

pre candil bicolla 'ar appleci la una

parte a aratrului, care ar fi portandu

cornu).
*BICORNIGERU,-a, adj., bicorniger;

numele de cobilla, prin metatese, in loca

de bicolla, (vedi cobilla in glossariu).
BICOLLITTIA. (prin metatese : cobillutia sau cobillitia), s. f.; vedi bicolla.
BICOLORE si bicoloru,-a, adj., bicolor, cu doue colori : bicolorulu nzyrtu
(vedi bi si colore).
* BICOME si bicomu, adj., (bicomis);

cari porta doue corne, epithetu data lui

Bacchu, lui Silenu, satyriloru : bicorni-

cala cui com'a se desparte in done, in

cata pare a av doue come: bicomulu
callu, (vedi bi si coma).
*BICONCAVIT,-a, adj., (biconcavus);
Cu amendoue faciele concave, vorbindu

de unu corpu plana, care are fia care

d'in celle doue facie alle selle concava :
vitru concavu, (vedi bi si concavu).
BICONJUGATU si bigenzinatzt,-a,

adj., (ital. biconjugato si bigeminato,

franc. biconjugu si bigmia6); se applica la una foia sau frundia, allu carui
petiolu commune se termina cu alte doue
petiole secundarie, d'in cari fiacare porta
una parechia de foliore sau frundisiore;

gerulu Bacchu, (vedi bi, cornu si gerere).

*BICORNUTU,-a, adj., vedi bicornu.
*BICORPORE U,-a, adj., bicorporeus;

ca doue corpuri, applecatu in speciale

la certe animali, cari paru formate d'in
doue corpuri, (vedi bi si corpu).
* BICITSPIDATU,-a, adj., si
BICUSPIDE, adj., (bis-caspis); cu

doue punto : primii doi denti molari

sunt biscuspidi sau biscupidati.

* BIDENTALE, s., Mental, bidentalis; 1. substantiva reale : a) mica templa, unde, la vechii Romani, se sacrificau oui de doi ani; b) mica templa sau

altariu inaltiatu pre unu loca attensu

de fulgeru ande de assemenea ca piacule
se sacrifican oui de doi anni; 2. substan-

tiva personale : preutu la unu templa,

de care a fostu vorb'a mai susu, (vedi
bidente).
* BIDENTATU,-a, adj., (bideatatas);

in locu de bigeminatu se dice si bige-

de tloue parti dentatu : 1. de animali

nzinura, (vedi bi, conjugatu si geminatu

sau geminu).
*BICONVESSU,-a, adj., (biconvexas);

allu chroru botu sau rostru presenta de

amendoue laturile unu dente sau una
crestatura; 2. de antenele insecteloru,

pre amendoue faciele COMCSSIl, vorbindu

candu sunt crestate sau dentate de a-

de una corpu planu, care are conressa

mencione partile.

www.dacoromanica.ro

ME.

BIE.

181

*BIDENTE, adj. s., bldens; cu doi

denti, in insemnarea cea mai larga ce
are dente, applecatu nu numai la den-

vietus, catu si abieetus, esplica pro de-

tele de animale, ci si la veri-ce assemenea

sbercitu, vesceditu, si de ad in genere

cu acestu-a : 1. ca adiectivu : a) in genere : bidentea /urca, bidentele betranu;

bidentea aneara, bidentele ferru (=forfeci sau veri-cealtu instrumentu de ferru
cu doue ramure); b) in speciale, pentru

in stare trista si demna de plansu; a-

una oue, care a scambatu antanii doi

denti delapte si a adjunsu la etatea de optu

sprediece lune peno la doi anni, sau in

genere : veri-ce animale, care are celle
done serie de denti coMplete, si care,
la cei antici , chiaru pentru acesta-a,
se considera ca bunu de immolatu dieiloru : bidentele yerra; bidentea copra;

pleu u intellessulu cuventuluiromanescu :

rictus va se dica : incurbatu, strimtoratu,

biectus de assemenea insemna : arruncata diosa, cadutu, avilitu, si de acf in

genere : demnu de despretiu sau de

plansu; pote co amendoue cuventele latinesci au coucursu a da cuventului romanescu atatu form'a, catu si intellessulu),miser, misellus; miserandus; parvi

pretil vel momentl, vilis; in stare de

plansu, demnu de plansu d'in caus'a sa-

raciei, strimtorarei, nevoiei, miseriei,

in care se afla, a maltratariloru ce suffere, cu nuantia pronuntiata de compas-

2. ca substantivu : a) instrumentu de

sionea ce destpta in cellu ce calefica

agricultura cu doi denti de ferru incur-

cera cu attributulu de bietu, asia in

hati, cu eari se sfrma bdlgarii si se

catu cuventulu espreme mai multu unu

aggruinura pamentu in pregiurulu planteloru; b) ancura cu doi denti; veri-ce

animale bunu de immolatu : porcu, oue,
bou, capra, etc., si in speciale : oue, oue
de doi anni, (vedi si mai susu la 1, 1));
(vedi bi si dente).
BIDUANU,-a, adj., biduanus; care
dura done dille, (vedi bidua).

affectu subiectivu, ad eco unusentinientu,

BIDUU,-a, adj., bidulls; de doue

dille, care dura doue dille sau de done
dille;ca substantiva : biduu=bidnum,
tempu de doue dille, (vedi bi si di sau
BIENNALE, adj., bienualis; ce se

ro nu una judecata a subiectului vorbitoriu; de ad vine, co bietu nu sta neci

ca predicatu neci chiaru ca attributu
dupo substantivu, mi se dice adeco neci :

una cata e biela, neci : unu onza biela

sau omulu biela; loculu acestui caleficativu este totu de un'a inaintea substantivului : unu biettc orna seubietulu omu,

loen ce lean, de regula, adiectivele,

ca,ndu au una nuantia affectiva mai multu

sau mai pucinu pronuntiata : formosa

unciere se dice appesatu si ca affectu,
pre candu maiere famosa nu implica,

repete d'in doi in doi anni, ce revine

de regula, neci unu affectu, (vedi adiec-

dupo doi anni : serbator e biennale, (vedi

tivu); pusu asia totu de un'a inaintea

biennitc);si cu intellessulu lui bienne.

substantivului nu numai cu insemnarea

BIENNE, adj., bienuis; de doi anni,

de simplu attributu, care ar espreme

care dura doi anni san de doi anni

judecat'a vorbiteriului as supea starei lu-

functioni bienni; plante bienni=cari nu

crului caleficatu, ti mai vertosu ca espressione a unui sentimentu de doiosfa,

de compassione, d'in partea acellui-asi

trajesen inai multa de doi anni (vedi

bienniu).

BIENNIU, s. ni., bienuittm; tempu

de doi anni : e una biecznia de candil 1126

v-orbitoriu pentru caleficatu, adiectivulu

bietu correspunde, in intellessu, franco-

ne ama vediutu, (vedi bi si anua).

BIETU,-a, adj., (reu : beta; coci cu-

scului pauvre (=pauperu sau seracu),

pum de assemene inaintea substanti-

ventulit vine sau d'in rictus, prin invertosiarea lui y in b, ca in berbece=

vului: un pauvre homm e=atnu biela omu,

le pauvre homme=bietultc orna, mes pan-

verveee, san d'in ablectus, prin caderea

vres enfauts=bietii mei copii; CU acellu-asi intellessu se id., si in limb'a nostra, seracu : lo pauvre inendiant, com-

Ini a initiale, ca in bore in bou de abore, cumu si a lui e inainte de t, ca in

dereticure in locu de derecticare; at(tu

me il tremble de frold!=seraeuiu cer.

www.dacoromanica.ro

182

DIE.

sitoriu, cumu tremura de frigu ! dro

mai antaniu seraculu cersitoriu este una
espressione, care insemna nu numai bietulu cersito. riu, ci si : seraculu care cersesee, in oppositione cu seraculu necer-

sitoriu (seracu fiendu, in acestu casu,

substantivu, ro cersitoriu unu adiectivu attributivu); sau cersitorizau seracu
=--care constrinsu de seracia cersesce, in
oppositione cu avutuZu cersitoriu sauces.-

sitoriulu avutu=care, de si are cu ce

traf, totusi impinsu de callecfa cersesce (seracu fiendu, in acestu casu, adiectivu attributivu, ca si in espressionea seraculu cersitoriu=bietzdu cersitoriu); chiaru pentru acea-a seracu ar-

rta cu mai pucina claritate si precisione cea-a ce espreme bietu fora ambiguitate; dro chiaru pentru co seracu
se dice numai in certe impregiurari cu
intellessulu de bietu ; seracu , in aceste impregiurari estraordinarie, este
una espressione cu maitu mai energica

BIE.

care tnerita nzisericordi'a si indorarea

vercui; ce trista srte are bietulu omu
pre pamentu; biee a fmina se roya de
tene ca lacrimele in chi, si tu nu vrei
neci se te uiti la dens' a si se ucs asculti;

ce geru infricosiatu ! ce facu bietii seraci, cari n'au cu ce si cumperd imane?

dco uresci pre momia, indura-te,cellu
pucinu de bietii copilli, cari 9114 ti au
facutu neci UnIt reu; n'are bietulu otniu

unde se si plece capulu si cu ce se si

aliene fotne;si in irona : bietulu 097ZU
ambla in vestimetzte rupte, co d'in mide
de galbeni ce are venitu, nu si pote face
alte ttoue ; bietulu (luz e mortu de fome,

co MG e una ora de candu, pre longa

alte buccate, a mancatu senguru trei
mari si grassi pui friptl ;
b) la animali ce sacra morbi, fome, sete, maltractari, sircinari preste mesura, etc.:
ai semi desellibietulucallu, punendu atate-a in spinarealui; bietii eai n'au beutu
apa de eri, si sunt tripa de sete; ce reu ne

de catu bietu;bietu este espressionea unui

facu bieteleoui, de le si uccidemu, dupo ce

linu sentimentu de campassione sau de

indorare a amului penlru verce fientia,

ne dau tapie de mancatu si lana de investimentatu? unii onseni n'ata indarare

chiaru pentru unu ce cu totulu

de bietele vite, ei le maltractedics in totu

de sentimentu : bieea sapcs,bietele vestimente, etc., pre candu seracu se applica

la espressionearunei viste si profunde dorere de anima, ce sentimupentru fientie
dotate si elle cu sentire ca a animei no-

modulu; vai de biee a vitca pre tnanele

unoru assemeni omeni ! cu una lovitura
de bata sferma eapulu bictului cane in
patru; ce blastematu va fi ruptu petiorulubietei nostre catusie? audi dorerosele sberete alle bieteloru vacce, caro-

stre; acesta potere de energa a lui seracu se vede mai allessu d'in locutioni

ru-a li s'au injunglsiatzt vitelli? c) la

ca : seracii de noi, ce ase ne facemu !etc.;

M.o se precisnm mai heno intellessulu

plante, ce se vescedescu, ce sufferu vre

una stricatione : bietele selle lion, eri

lui bietu : 1. luatu ca espressione curato, a sentimentului de compassione,

se appleca cuma s'a dissu mai susu ,
la veri-ce fientia, care ni se pare, co

asid de ntundre si ridenti, stau astadi

vescede si triste; nu rupeti ramscrele
biGtiloru ponzi ; ce tristu pare bietulu
arbore despoiatu de frundea sea!

pate sau a patita cera re', necuve-

nitu, nedemnu : a) la omeni in miseria, in seracfa, in sufferentia de betranetia, de morbi, de bataia, de maltrae-

thri, de intristitri si alto amaruri alle

vietei : ce ai cu bietulu copillic de lu
bati asid? clati ceva bietului betranu
ce sta afora la usia; aczens'a sentu si eu
aorerea bietului paraste, emula nu l'asculta copillii; bietii copilli tipau cabr6se'a in gur'co serpelui; nu ti bate jocu de
acestu ontu, ce e unu bietu nevoiasiu,

d)chiaru la lucruri fora neci una sentire,

eandu sunt maltractate cumva : mi ati

lassatu bielde vestimente se le roda pulberea si mucegaiulu ; nu ntend asid tare
prin acesta noroiu, co vai de biet'a carrutia ; ce ti au facutu bieea mea carte,
de ai maltractatu-a asid de reu, in cdtu

nu i a rentasu foia nerupta? ce ai cu

asta bieta para, de zsa maltractedi asid?

2. ce e in stare de plansu, in bou

de a fi consideratu ca demnu de comps-

sione, se pote considera ea demnu de

www.dacoromanica.ro

BIE.

despretiu; si de ad biela insmna si : in

copilli ; de candu sbera de sete bietele

stare rea, in stare prosta, fora valore,

fora pretiu, fora insemnatate, fora meritu, rea, de pucina utilitate, micu si
neinsemnatu : abid a adjunsu si eau

vite, si nemine 1224 le aude;

propositionea coneponditoria cellei in care 80,
biela pote sau a se reduce la una simpla
circumstantia : fora folosu (=itadesertu
se roga bietulu onzu se i implenescu dorentect=bietulaarrau se roget . . . . , dro
nu folosi nemica); sau a lipsf cu totulu
si a se subintellege : te a cautatulaietunt
omu mai de multe ori pro a casa (subintellege : clro in deserta, co nu te a a-

unu bietu scrietoriu ; ce mundru e poetastrulat de nesce biete versuri schiope

si orbe! aveana si eu troj biete caiure pre
totu suffletulu meta, si pre acellea mi le
furara; junele, ce vrei se faci genere, nu
e 4 cant U112t bietu advocatu, care abid
si scote pentru seno panca de tote dillele; ea unu bietu plebea fora credita in
societate, nu me punu cu tote, potente

patricita; tota starea mea sta intr'una

biela casa, si acea-a derapenata si fora
neci una valore; de acf constructionea
asid de desa a lid bietu cu substantive
in forma de deminutivu : nesce biete vitisiore, unu bietu advocatellu, una biela
scrittorasiu, nescebieti negustorasi, etc.;

3. ide'a de labore si sufferentia grecc,

ce provoca compassione, seunesce in bietu

ca cea de lipse de resultant, Cu cea de

pucinu successat anti laborei si sufferen-

tki, cu care se incarca cineva, si asid

sentimentulu espressu de bietu este, de
regula, nu lenadat affectu allu compassio-

nei, ci ceva mai multu : una viva parcre

de reu, una dorere. de anima, cu atiltu

mai amara, cu cftitu de multe ori d'in

nesuccessulu mariloru labori si sufferentie alle cuiva urmedia relle irreparabili ; in acestu casu la propositionea,

fiatu a casa);in acestu intellessu bietu

se pune a desea sub forma adverbiale :
Cassandr'a fece, bietu, totu ce potea
pentru mantuirea Troiei; parentii facu,
bietu, totu ce potu pentrat fericirea fiiloru

sei, etc.: intro biela inse luatu ca adietivu si intre bietu luatu ca ad-verbiu essiste acesta differentia de intellessu, co

adiectivulu biela, ca si vericare altu

adiectivu se refere mai multu la substantivulu, pre longa care st, ro adverbiulu biela la actionea sau resultatuluactionei substantivului : in frasea:
biet'a Cassandra fece, etc., cellu ce tia
pronuntia si espreme prin adiectivu mai

=Hu doios'a sea compassione pentru

nefericit'a profetes'sa a Troiei; ro in
frasca: Cassandr'a fece,bietu, etc., prin
adverbiu se pune in vedere mai multu
dorerea de anima ce se sente facia cu
tristulu essitu ce ava pentru Troiani ne

ascultarea loru de profetiele Cassandrei; si de acea-a, candu vr cineva Se

in care figuredia bietii, corresponde totu

deun'a alLa proposition, care espreme

puna si mai bene in lumina intellessulu ce are bietu ca adiectivu, in con-

nesuccessulu tristeleru labori arretate

tr'a constructionei ordinaria, acestu adiectivu se pune in urm'a substantivului : Cassandea fecebiet'a totu pentru
scaparea Troiei; parentii assuda bietii

prin Web& in prim'a propositione : biet'a

Cassandra nu incetd de a pred ice ruin' a

Troiei, di,ro, vai, nimene Illt vr se am

asculte ; bietii parent i au facututota penIra fericirea mea, dro eat prim neascultarea mea tau numai am amarita betranetiele lora, ci Ileum cofundata si pre
mene in, miseria; bene dicea biettalucrestinal, de ce nat V ascultarantia? ce bene
asiu fi eat astacli, d6co ascultam consi-

nunaaipentru fii;copillulta facebiettalu.,...e

pote;-4. in fine, in poterea etymologiei

selle si differiteloru intellessuri espuse
peno ad, bietu, in amendoue formele
selle, ces de adiectivu ca si coa de adverbiu, insemna inco : a) d'in tote po-

terile, d'in tota anim'a, cu tota bun'a

liele ce bietulu tata mi dedo si de pre

panda mortei! bietii parenti assuda, inghitu anuarari, sufferu tote ca se faca
pre copilli buni si ferieiti; dt"ro numai

vointia, fora cea mai mica codire : m'a

adjutant bietunt crestinu totu de un'a si
de wade a avant si de made n'a avutu,
si d'ira ce a potatit si chiaru d'in ce n'a
Donanedia scie ce are Je ssa d'in acesti potutu; tu faci, biotic, totu ce poti; dro

www.dacoromanica.ro

BIF.

184

BW.

netnine nu ti crede; b) sau d'in contra,

cu greu, Cu anevointia, cu mare greu-

tate si rea vointia, cu avaritia fora

rique); se dice de unu compositu chymin, in care oxydulu ferricu este de done

ori atatu, catu in alta compositu d'in

voia, de chiu de vai, abia, de abia, cu

codire, cu despretiu, etc., am scossu

acelle-asi elemente : sulfatu biferricu,

(vedi bi si ferricu).
BIFIDU,-a, adj., bilidus; despicatu

dro 024 ce rogationi si vmileintie ! a ve-

in doue unghiele vacceloru suntbifide,

(vedi bi si findere).
* BIFLORU,-a, adj., biflorus; cu doue

bietu edam lei d'in avar'a lui mina,

nitu,hiettd. clro dupo multe rogationi;

mi a data bietu si ntie ceva;in acestu

intellessu, ca si in urmatoriulu de sub e,
bietu sta numai ca adverbiu; c) de certu,
fora indoientia, nu se pote nega, recon-

flori, vorbindu de plante ce coprendu

doue flori : plante biflore, (vedi bi si

noscu co asia e, inse totu de un'a ca

nuanti'a de parere de rea sau dorere

* BIFLUORURA, s. m., (ital. Winoruro, franc. blfluorure); compositu chymicu binariu, care coprende de doue ori

de anima, co addeverulu sau benele reconnoscutu nu e practicatu de vorbitoriu

flore).

atatu fluoru, catu se coprende in alta

sau de alti omeni : asid e lnetu, cumu

compositu defluoru cu acea-asi radicale,

pote nega nomine co e addeveratu; dro

BEFOLIATU,-a, adj., si
BIFOLIU,-a, adj., (franc. bit)116);
cu doue foie sau frundie, compusu d'in

dici=ce dici tu nu potu nega eu, nu (vedi bi si fluoru).

ce se faci co neci eu, neci altii nu urrnamu cumu dici tu ?si ironice: asid
va fi bietu=ba ce! in frasi ca : mi am
perdutu sanetatea, lucrandu ea unu bou
penttu tene,asid va fi biettd; te-ai spetitu, bietu (=vorba se fia, nu e de loca

asia);e bietu deligente, dro are capa

grossu (=e in addeveru deligente, nu
se pote nega co e deligente); in acestu
intellessu bietu e aprope de acellu-asi
intellessu affirmativu ca si dicu, in ad-

doue foie, vorbindu de certe plante a

ckroru radecina se compune d'in doue
foie oppuse : planta bif oliata sau bifolia,
(vedi bi si foliu sau folia).

BIFORATU,-a, adj., si
* BEFORE si bif oru,-a, adj., biforis si

biforus; cu doue deschiditure, cu doue

aripe (vorbindu de usie); ca doue gaure :

BIFARIU,-a, adj., bifarius (acTi-

biforulu nasu;planeebiforate=petrunse
de doue gaure; biforile sau biforatele=
familia de cirripedi, (vedi bi si fora).
BIFORIPALLU,-a, adj., (franc. biforipalle), cu mantellu gauritu in doue
locuri, vorbindu in speciale de unu conchiliu, care are doue gaure in scoica,
d'in care pre un'a scote petiorulu si pre
alt'a se deserta, (vedi bi, fora, palliu).
BIFORMAT U,-a, adj., si

aco); despartitu in doue, divisu in doue :

divisionile bifarie sunt celle mai Lune,

BIFORME sau bi for mu,-a, adj., bifonnatus si biformis; cu doue forme, cu

(vedi bi si fariu).
BIFERU,-a, adj., bifer; care produce sau da de doue ori intr'unu tempu
determinatu , intr'unu temp* de unu
annu, do essemplu : bifere plante,=cari
in cursulu unui annu dau de doue ori

doue facie;cristallu biforme=care in

deveru, etc., inse fora a perde valorea de

espressione a sentimentului de compas-

sione ce semte vorbitoriulu pentru nesuccessulu laboriloru ce si da cellu de

care e vorb'a, valore ce nu are dicu, in
addeveru, de certu, etc., care sunt espressioni alle conceptului puru, fora neci
unu ammestecu de affectu.

fructe sau inflorescu de doue ori;eubifertcr,--alle carui anghiuri solide

sufferu doue descrescentie, (vedi bi si

pm

ferere).

BIFERRICUra, adj., (franc. hirer-

tote faciele selle presenta combinationea

de done forme; planta biforme=care are

doue specie de flori de forma differita,

(vedi bi si forma).
BIFRONTE, adj., birrons; cu doue
frunti, cu doue facie : Janu, dieulu annului, se representd ca bifronte; de aci
prin metafora, faciariu, bilimbu : onus
bifronte= omu cu doue facie, talleru cu
doue facie, faciariu, (vedi bi sifronte).

www.dacoromanica.ro

BIG.

BIG.

BIFURCARE, v., (ital. biforcare,

185

numai de religionea crestina, dro chiaru

franc. bifurquer); a despart ceva in si de legea civile a totora poporeloru

asi, in eatu se presente form'a crestine ; intre causele ammortirei,
unei
dove'fume Cu doi denti sau mai multi : care se Oa civilisationea la multe d'in
mai in collo callea se bifurca, tu se ap- poporele asiatice, este si co, la densele,
puci pre ramur'a ei de la drept'a ; trun- este pertnissa nu numai bigamea, ci si
chiulu se bifurca in mai multe ramure, polygami'a in genere.
precumu si fiacare ramuraprincipale se
* BIGAMU,-a, adj. B., bigamus=(&bifurca in mai multe ramurelle; acesta 7n1Log, d'in 8k=:bis, si ycip.og:= nunta);
vena, inainte de a intr in lobu, se bi- care face de doue ori nunta, care in afurcain mai multe parti, (vedibi si/urca). ellu-asi tempu se insora cu doue sau
BIFURCATU,-a, part. d'in bifur- se manta cu dei: intre crestini nu se
care, luatu si ca adiectivu in acellu-asi potu all bigami, neci bigame; iellea reintellessu ca si bifurcu : barba tufosa ligiosa, ca si cea civile, condemna aspru
si bifurcata, calle bifurcata, unghia bi- pre cellu ce a cadutu in peccatulu de bigamu ;
larcata, sagette bifurcate, etc.
chiaru la betranii .Romani,
* BIFURCATIONE, s. f., (ital. bi- c,ari 2114 erau inco crestini, pretoriedu inforcazione, franc. bifurcation); 1. ac- Terra cu Waimea ,pre bigami ;
in intione de a bifurc sau a se bifurc; 2. sta- tellessu mai largu, care, dupo lege, se
rea unui ce bifurcatu ; 3. ca si bifurca- insora sau se manta de a dou'a ora :
loen unde se bifurca unu ce.
numai preutiloru nu le e permissu, in
sBIFURCATURA, s. f., ital. bifor- acestu intellessu, a fibigami;unu billamu,
tura'
cutura; starea unui ce bifurcatu :bifur- tupo legea basericei nostre, nu se pote
cagur'a unghiei unei vacce nu e asi preuti, precumu necipreutulu nu se pote
mare ca a doue ramure de arbore; pun- insord cu alt'a, candu i a moritu antanea
tulu sau loculu uncle se bifurca ceva
socia sau s'a despartitu de dens'a.
la bifurcatur'a acestei calle; in bifurcaBIGARIU,
ni., bigarius; cellu
tur'a arboriloru multe passeri faca cui- ce mena caiisau baii injugati la una. biga.
buri.
* BIGATU,-a, adj., bigatus; munitu
BIFURCU,-a, adj., binircus; cu doi cu una imagine de billa, vorbindu de
denti, cu done ramure; despicatu in doue monete pre cari se afid intyparita imaca furc'a : bifurculu compassu, bifurcele ginea unei biga;
ca substantivu : biunghie alle unoru-ad' in runiegatorie; gatu, pl. bigati, banu cu asserninea imaintre bifurcu si bifurcatu este acesta gine pre densolu.
differentia de intellessu, co ceva e bi*BIGEMINATU si
furcu d'in natur'a sea, pre candu bifur*BIGEMINU,-a, adj.,vedi biconjugatu.
catupote fi numai prin artificiu;ca subBIGEMME si bigemmu,-a, adj., bigemstantivu masculinu bifurcu=btrurcum mis; cu doue gemme : una anellubigemse dice de veri-ce bificrcatu, cu doue me=cu doue getnme sau nestimate; planramure, emu : unu circinu sau com- ta bigemme=cu doi muguri, cu doi bopassu, forcipi, forfeci, etc.; (vedi bi si boci, (vedi bi si gemma).
furca).
BIGENERE si bigeneru,-a, adj., bi* BIGA, s. f., biga (contrassu d'in bi- gener; nascutu d'in doue specie diffeiuga=trassa (sub intell. carrutia) de doi rite : bigenerulu mulu, (vedi bi si genu).
(cai sau hot); carru trassu de doi cai sau
BIGERRICA, s. f., bigerrica; vestide doi boj, si prin urmare in biga, ca si nientu de phnura grossolana; pitnnuf a
in catriga, se considera numerulu ani- insasi d'in care se faced assemine vestimaliloru injugate la dens'a, ro nu, ca mentu, de la Bigerri=poporu celticu in
in birota sau cotiga, numerulu roteloru Galli'a, (cari fabricara mai antaniu assetrassurei, (vedi si bi, agere).
menea p,nnura).
BIGAMIA, s. f., stare sau fapta a
BIGNON1A, s. f., ital. bignonia,
cellui bigatnu bigamea este opprita nu franc. biguonie; genu de plante d'in fa-

www.dacoromanica.ro

BIB.

186

BIL.

mili'a bignoniaceeloru, d'in didynamia

a-ngiosperma lui Linnen, coprendendu
unu mare numeru de specie, originarie

multe plante eu corone si calicibilabiati,

(vedi bi si labiu).

d'intre tropice, d'in cari celle mai in-

lanci sau catine, diseuri, table, etc., cumu

-semnate sub puntulu de vedere allu formosetiei loru, ca ornamente pentru gradine, sunt : bignonia grandzilora,bignonia jastninoide,bignoniacapreolata,big-

-ctimpena,*(vedi bi si lance).
* BILANCIA, s. f., Itbrabilaux,

nonia radicante; acesta d'in runa pote

balance (rea e, dupo celle spuse in glos--

t'uf descoperita si in climatele nostre mai

sariu, form'a balancia, si mai rea hico

balantia; coci euventulu e formatu d'in

aspre, si accopere forte formosu murii

edificieloru sau alto obiecte, pre cari
desfasiura alle selle ramure si frundie.
BIGNONLiCEU,-a, adj., ital. big
nonlacen, franc. bignonlac6; ce semena
en una bignonia; de aci in plan bignoniacee---.- familia de plante, arbusti si ar-

borei, cari au de typu genula Ugnonia,

insemnate prin marimea si formosetra
florilorn.

BII, vedi
BIIODURA, s. m., (ital. bijoduro,
franc. bliodure); compositu chymicu blnariu, care coprende de done ori atan
iodiu, dan coprende unn altu compositn
de iodiu cu acea-asi radicale , (vedi bi si
iodura).
BIJUGATU,-a, adj., (ital. bijugnio,
franc. bijualai); de done ori imparechiatit,

vorbindu de plante, cari an foie sau

frundie compuse asid., co petioluln lora
sustine doue parechie de foiore sau frundisiore, de essemplu: ntizos'a fagifolia,
mintos'a nodosa, etc. (vedi bijugr).
* BIJUGE sau bijugu,-a, adj., bijugis
si bljugus; cu doi jugani, trassn de doi
jugani, vorbindu de unn carru sau car-

rutia : luptatoriulu cadh pre spate d'in

bijugulu seu carne; cu done juguri, vorbindu de carril trassu de patru jugani injugati cale doi la una jugn : principele
trece gloriosu im bijugulu Sett carrtt; injugatu cu unu altulu la acellu-asi jugn,
tragundu impreuna en ruin allu doilea
la acellu-asi carru, imparechiatu cu unu
altulu la jugu, (vedi bi si jugu).

BILABIATU,-a, adj., (ital. bilahiato, franc. bilabi6); ce presenta forma

de dott6 budie, vorbindu de corte organe alle planteloru : corolla bilabiata,

calice bilabiatu, petale bilabiate; fantili'a
labiateloru si a acanthaceeloru presenta

* BILANCE, adj., bilanx; cu done

e, de essemplu, una bilancia :bilancea,

trutina, atadora; ital. bilancla, franc.

bi=de done ori, si d'in lance = catinu

sau discu, tabla, tava, etc., insemnandu

proprio : instrumenta dc cantaritu cu

(loue lanci; en acestn intellessu, mai
conforma etymologiei selle, a intratu
cuventulu Manda in usuln limbei nostre mai popularisatu, pro candu in
limbele sorori ella are una mai nutre
estensione de intellessu, applecandu-se
si la instrumentulu de ponderatu en una
sengura lance sau, iii loen de lance, cu
unu can gellu ori cinghellu, bilancia care
porta, in romanesce, numele speciale de
cantariu, ro in latinesce numele de sta-

tera=ital. stadera, si cellu de romaine

sau balance romaine in francesce; veri-ce

altu instrumentu de estimatu pondula

unui ce, deco mi e unn cantariu, in

limb'a nostra popularia se chiarna si
cumpena, mai vertosu sub form'a plur.
cumpenr,(vedicampana);in limb'a scientiei bilancia se iea, in ronianesce, ca si

in celle alto limbe sorori, si cu intellessulu estensu de veri-ce serve a estim

pondulu sau intensitatea);
mime genericu applecatu la multe si varie instrumente, cari au in commune acestu
caracteriu, co servu ca medilocu de a
mesur, pondulu corpuriloru san intensitatea poteriloru;
I. proprie : A. in
genere : veri-care ar fi tornea bilanciei,
ea se compune d'in watt vecte sau
una per ghia sau perghiora, sustinuta in
unu punta intre celle doue estrentitati,
de cari atrna ponduriTh ce zta punu in ecilibrizt. B. in speciale : 1. bilancia com.-

mune san bilancia ordinaria =

cu care se mesura pondulu lucrurilora ce se vendu in commerciii: bilaner a
comm una este de ferru, de urania sau de

alama; partile principai alle bilan,c[ei

www.dacoromanica.ro

B1L.

commune, in form' a sea cea nzai connoscuta, sunt : per ghior'a sau jugulu, lancile sau catinele, si ustior'a sau ferestr' a;

ustior'a bilanciei este formata d'in doi

ustiori imbinati in. partea superiore si
muniti de Ulttl baltiucu, de care appuca
cellu ce vr a face usu de bilancia, ro
in partea inferioreimpreunati prin unu
asse, in care se afta bagatu jugulu gauritu pentru acestu scopu dereptu in me-

dilocu ; gawr'a jugului bilanciei nu e

neci pr larga, neci pr strinita ; celle
doue capete alle jugului eccdiin lun gime
si in pondu se chianza braciele lid; de e-

stremitatea fiacdrui braciu allu jugului

bilanciei se cilla spendiurata Cu trei fir.e
de nwtase sau cu la ele de metallu cdte

aceste lance se
una lance; in un'a
pune obiectula, allu carta izondit vreinu
a mesura', ro in rea alta lance se puziu
obiecte de greutate connoscuta , cari se
numescu ponderi sau mesure de greutate; candil greutatea obiertelorzt d'in amendoice lancile bilaiiciei este ecale, atunci bilanci'a sta in ecilibrizt, adecojitgulu bilanciei nit bate=_- (nu inclina) in
zieci una parte; inclinarea cea mai mica

a bilanciei intr'una parte Sc arreta ca

mai bene prin limb'a sau aculit bilanciei, stilu fissatu .2.e jugulu bilanciei
in dereptulu assei , cate, candi& jugulit

187

celle doue lanci, in loen de a fi spendurate de estremitatile bracieloru jugului, se afla puse assupr'a acestoru estremitati , cari pentru acestu scopu
Aunt buricate; jugula acestei bilancia
este ascunsu in una cuteiora orizontale; 3. bilancia cu punte=statera sau
hilando, in care braciele jugului sunt

inecali si care are una sengura lance, una tabla plana, ce se misca de
susu in diosu si de diosu in susu, servindu asi a redici masse de ponderatu
mai mari sau mai mice , pre candu in
partea oppusa mentionatei lance pon-

dula portatu pre braciulu lungu allu

bilanciei , sau alte lucruri de greutate
connoscuta , puse pre una alta tabla,
facu ecilibriu masseloru d'in lance si
arreta greutatea loru ; 4. bilancia de
torsione=instrumentu de fusica , a ehrui parte principal esta unu firu metal-

licu cu mare elasticitate de torsione,

de care se afla spenditratu unu acu ori-

zontale, si prin care se mesura fortra

de attractione sau de repulsione a unui
corpu ; 5. bilancia electrica= bilancia

commune modificata asi, co se potu

dens'a mesur fortie electrice, sau : bilanda de torsione adaptata la acellu-asi

scopu; 6. bilancia magnetica=bilancia

assemene cellei electrice, dro adaptata

este in ecilibriti, staperpendiculariu in-

la mesurare de fortie inagne(ice; 7. bilazz-

tre cci doi ustiori ; ro candu jugulit

bate intr'una parte, limb'a esse d'intre
ustiori, si prin acesta-a chiaric arreta

cia Infilare=machina assemene cu una

bilanci a de torsione, cu care se mesura

co obiectek d'in una lance traguniai greu

de ccitic celle d'in cea alta lance;pentrit estimarea pondiclui obiecteloru de

mare pretiu, cittu suntu celle lucrate
din metalle pretiose si altele, bilanci'a
ordinaria este mal mica, (vedi bilanciora)
si cdtit se pote de antitoria; precumupenti u bit:che de mili piccina valore, cumjc

fortie magnetice si electrice, in care

aculu spendura de docce fire fora torsione; 8. bilancia hydrostatica=bilancia do forma assemene cu a bilanciei
commune ca doue lanci pendenti de
jugu, in cari se punu sau de cari se aVana corpuri, cari au se se cofunde si

fenu, sare si &tele, se facubilancientari

de lemne, alle cdroru lazzci sunt dotte
;nazi table de seandure, spendiurate ca

se se cantaresca intr'unu licidu orecare,

spre a le all, greutatea specifjca : greittatea specifica a acestoru ape, la acellu-asi grada de caldura , s'a mesuratu
mai de multe ori C21 bilancra hydrosta-

patru funi sau ca patru pari de estre-

tica; 9. bilancia de anatyse=bilancia

mittile celloru (lime bracie alle perghiei,

care e olisca in una asse fissata in una

forte sentitoria, cu care clzyznistii determina greutatea substantieloru sup-

turca infipta perpendiculariu in. pamentu; 2. bilancia burieczta sau bilan-

puse la analysa cltymica, cumu si a proacelle-asi substanducteloru trasse

cia a lui .Roberval = bilancia In care

tie pre calle de analyse.

www.dacoromanica.ro

II. meta-

188

BIL.

force,applecatula diverse concepte, cari

au una relations mai departata sau mai
appropiata cu scopulu, la care e desti-

naerciului se connosce, dco una terra

perde sau castiga in commerciulu seu

nata bilanci'a sau cu star de alle bilanciei : A. relatione mai appropiata si

mai multu sau mai pucinu materiale

cu alte trre; 4. bilancia politica t.-ecilibriu intre statele politice, care

resulta d'in poterile ion i, d'in alb.gantie si tractate inchiaiate intre den-

1. bilanci'ar=un'a. din celle doue-sprediece constellationi alle zodiacului, oppusa cellei numite ariete sau berbece,
si numita asid, pentru co, pre timpulu

sele, combinate asia ca neci unulu

aceste state se nu adjunga la atat'a potere, in eau se derime sau se opprema
pre celle alte :prin invingerea Franciei,

inainte de domnirea lui Diocletianu,

candu sorele venia in dreptulu acestei

in cellu &in 'arma bella, s'a perdutu

constellatione, dillele erauecali cu soptile; in acestu intellessu s'a luatu si se

iea inco si vorb'a cumpena; espressionea cea mai buna pentru acsta insem-

mare ar fi pote clasic'a tibra=libra ,

luata de Latini, ennui s'a luatu si de

unu pretiosu elementu in bilanci'a statelortt Europei;in acestu intellessu se

B. relationi
dice mai desu ecilibriu ;
mai departate si mai ideali, prin metafora trasse : 1. d'in starea de leganare,
sau d'in starea de ecilibriu, de immobili-

unii d'in invetiatii nostri, cu acelln-asi

intellessu; 2. bilancip=parte a unui orologiu cu rote, compusa d'in unu ce

tate, de neclintire a jugului bilanciei

in neci una parte : esitare, stare la indaientia, stare de irresolutione : a std
in bilancia=a sta in cumpena, cu in-

salidu oscillante, bene ecilibratu pre una

semnarea materiale de a nu se misci in

vergea sau fusu munitu de una sau neci una parte, vorbindu de corpuri,
done rotille, care serve a da miscare la mai multa sau mai pucinu despuss a
tote rotele si alte parti alle machinei,
cumu si a mantin si reguld acea miscare; 3, ca termina de commerciu si de
comptabilitate,*bilancia se iea in insem-

narile de : a) constatare a relationei

activului cu passivulu, a averei cu a detoriei, sau: constatare a situationei gein acestu innerale, a affaceriloru;

tellessu se dice mai desu si mai bene

se legana; dro si cu insemnarea : a sta

la indoientia, a nu scf ce se faca, a nu

se resolve, a nu se determind , a nu
inclina cotra neci una resolutione ;
2. d'in scopulu bilanciei : norma sau
modu de a estimO si appretia, valorea
morale si intellectuale a personeloru
sau fapteloru loru : a estimd cu justa bilanciabunele si rellele diva; a mesur

sub form'a masculina: balanciu; se dice

inse mai bene bilanciadeessire=comptu

fia cetruia, dupo faptele selle, cuacea-asi

facutu la finitulu librului asia numitu

malta vecltime si este peno astadi symbolutit strictei justitia; in aceste insemnari ideali ce iea si cumpeua, cu intellessu inco si mai estensu de catu cellu

maiestru, candu acestu-a se imple asia,

co nu se mai pote scrie in ellu, in oppositione cu bilancia de intrare = acea-asi situatione a compturiloru constatata prin bilancia de essire, dro tre-

cuta la inceputulu noului maiestru;

declaratione de tote cu cate este incarcata una nave; c) in speciale, bilanci'a commercinlui=differenti'a intre valorile esportate si importate alle unei
terre, sau : acea-asi differentia intre
differentiele de importatione si esportatione a doue terre : bilanci'a commerciului intre Bomani'a si .Austri'a este,
in acestu annu, cit cinci minima in favorea terrei nostre; prin bilancea cona-

bilancia; bilanda a fostu d'in cea mai

ce a luatu bilancia peno acumu, (vedi

ctinapena, cumu si cumpenire, care are
si insemnarea de tinere in deplentt ecilibriu sau de More in mesura, etc., insemnari ce n'au luatu bilanciare).
* BILANCIARE (rea : balanciare;
vedi bilancia), v., pendere, librare, pon-

derare; examinare, considerare; aestimare; ital. bilanciare; franc. balancer;

cu celle mai multe insenmari alle cuventului bilancia, d'in care e derivatu
bilanciare : 1. a pune si trage ceva in

spre a an greutatea lui, a

www.dacoromanica.ro

Bit.
cantad ceva ca bilane a : bilauciati acestu nitru, si, dupo ce veti afid cdtu
trage, anantestecati-lu cu a cinci'a parte

de sulfure si a patr'a de carbone; 2. a

ecilibra, a faca ecilibriu, a puna san
tin in ecilibriu, si a nume a) in intellessn materiale : Downedieu, care puse
margini marei, bilancid si pantentulu in

BIL.

189

duse, mai vertosu candil e vorb'a de sal-

tata : bilancidti, ca termina de orehestica, saltati bilanciandu-ve; cte unde

in speciale, la joculu numitu cadrillu,
bilanciatte (subintellegundu passu) sau
bilanciata (subintellegundu naiscare san
figura [rea : balans, cumu se dice dupo

franc. Mana, part, d'in balancer=bi-

aeru; greutatea pusa intr'una lance a

lanciare], passu san miscare de saltatu,

bilanciei nu pote bilancid obiectulu ce

vrei se puni in cea alta lance; b) in intellessu ideale , a ecald; a fin peptu

in care jocatorinlu ea faci'a spre cellu, cu

care e irnparechiatu, salta lekanandu-se

poporele latine unite intr' una strinsa

acestu d'in urma intellessu se dice mai

multa sub form'a reflessiva, a se bilan-

confederatione aru pot usioru bilancid

poterea Germaniei ammenitiatoria; meritele unui-a bilancia pre alle altui-a; a
compensa : bunele bilancia rellele acestui onau.; a tina in cumpena, a intardia, a nu lassa se se decida cava mai cur-

de pra una petioru pre cellu alta; in

cid = a se lega* a se misa sau a

marga, a ambla leganandn-se millioni

de naillioni de corpuri cu neassemenare
mai mari de cd tu globulu terrestru se

rendu : generariulu romanu bilancid

bilancia in spatiulic infinita allu universului, cerculandu unele in giurulu

indelungu victori' a inimicului; 3. a essa-

altor u- a; (intru cata bilan ciare se attenge

mina, a cerceta, a pondera, a considera

de aprope si cu cea mai mare attentione, si de ad : a estima justu, a ap-

in intellessu ca cumpenire vedi acestu

d'in arma cuventu, cumu si bilancia; de
assemenea vedi la cantarire, librare, e-

pretia ca accuratetiava lorea veri-carui

cilibrare, ponderare, etc., cari su puntele

lucru de veri-ce natura ar fi : ponderati si

de contacta mire intellessulu acestord

miente si allu lui bilanciare).
* BILANCIARIU, s. m., 1. cu intellessu personale , ca si ital. M'anclaje>,
care fabrica bilancie ; 2. ca iutellessu
reale, ca si ital. bilanclere, franc. balancier, parte a unei machine care oscilla si serve a regula miscarea altoru
pitrti alle machinei : asia la unu orolo-

bilanciati in mentea vostra, cate eu ve

spunu; generaritdu e detoriu a scibilanci accuratu fortun'a si periclelebelliclui;
4. a bilancid,vorbindu de compute, (vedi
bilancia, II, A, 3.), a face bilanci' a com-

putelonc, a scote bona si essactu computele ; de ad si : computele sunt bilanciate sau se bilancia=au essitu sau essu
bene, sunt justa si essacte; 5.a 'agalla,

a agita, a defina, a face ventu, etc.

a) ca transitiva : funditorii, inainte de a
amanec petrel e d'in funde, bilancia bene

si cu potere ftazdele, pentru ca se faca

mai multa venta petrelorte; ventulu bilancid frundiele si erb'a; si metaforice
a bilancid pre cineva in sperantie amagitorie; b) ca netransitivu : a sta in bilancia, (vedi bilancia, II, B, 1.), a esita,
a sta la indoientia, a nu se determina,
a nu scf in ce sonsa se se determine : a
bilanci j'are cei buni si cei rei, a nu ser

cu cari se se unesca, ckroru-a se dea

dereptate, pre cari se favoresca; a bilanci intre sperantia si frica, a nu sc clac
se cade se spere sau se despere; a marga,
a so misca bilanciandu-se sau leganan-

giu, bilanciariu este una rotilla sau

cercu de aciariu sau de alta metallu,
care d, si reguledia miscarea altoru rotille; la chronometre si alte orologie de
parete bilanciariulu ar fi pendululu ; in
pompele de incendiu, in machinele de
vapori, inco se afla unu bilanciariu, care
puna in miscare unele d'in partile acein anatoma bilan,
storu machine ;
ciarie sunt done membrana mobili forte

suptiri, mai multu sau mai 'mina

assediate la fiacare d'in colla doue
latan i alle metathoracelui diptereloru,
cari servu la sborulu si bilanciarea pasbilanciariu e si ma-.
seriloru ce le au;
iulu cut caro se bate moneta.
* BILA.NCIA.TORE, s. f., vedi bacancitoriu.

www.dacoromanica.ro

BIL.

190

BILANCIATORIU,-tria, s. adj. ,
care bilancia sail se bilancia ;
sub
foym'a fenainina : bilanciatoria sau bilanciatore, si ca substantivu reale : ceva
ce se bilancia, sau ceva cu care bilancielmu, sau ne bilancimu, cu intellessu
mai intensu decatu Mganu sau alte assemini, lucruri ce se bilancia sau cu care
cineva se bilancia, ca si franc. balanvoire.
BILANCIORA, s. f., deminutivu

d'in bilancia, in speciale applecatu la

una bilancia mica si forte sentitoria, Cu

care se mesura poudulu metalleloru

pretiose si altoru obiecte de mare valore;

sub form'a masculina bilancioru

este deminutivu d'in bilanciu.
BILANCIORU, s. m., vedi bilanciora.
BILANCIU, s.
noniinum codex; (ital. hilanclo, franc. Ulan);

1. cu intellessu abstracta de bilanciare

sau legan are; dro mai desu : 2. cu intellessuconcretu de compute trasse si allesse,
si anume : a) dare de computu, dare de se-

ma a unui negotiatoriu cotra sene sau

contra soci sau si cotra altii de mersulu
facendeloru selle intr'unu certu spatiu
de tempu sau de situationea acestoru
daraveri l unu tempu datu : bilanciulu
unei bance, bilanciulu unei societati de
assecurare; pre tene te insarcinu a face
bilanciulu de catu a intratu in cassa si
de cdtu a essitu d'in ea; b) in special,
dare de sma despre activu si passivu,
despre avere si dare ce unu negotiatoriu,

candu a data sau sta se d fallimentu,

detoriu se presente; c) ca mai buna
espresssione ar fi bilan,ciu si in locu de
strainulu budgetu, (vedi acestu cuventu
in glossariu), ca dare de computu despre
veniturele si spescle statului, alle unci
administrationi, alle SO? Ci commune, alle

maid, particulariu, etc. : bilanciulu statului e prea incarcatu; bilanciulu nicu

nu mi permitte assentini spese; d) metaforice, cu insemnarea cea mai generale
nu potu Tune in bilanciu vitiele cu vir-

tutile acestui barbatu; in bilanciu=in

cumpena, in bilancia, (vedi si bilancia,

din care, ca si bilanciare, a essitu bilanciu, cu insemnarea general de puwere in bilancia, si ea cea special Aim-

nere in bilancia a averei cu detorea, a

dauneloru Cu castigurele, d yenituriloru
cu spesele, etc.).

* BILATERALE, adj.. (ital. bilateral, franc. bilateral), de amendoue la-

turile san partile : 1. ca terminu de

jurisprudentia: obligatione bilaterale=
obligatione impusa la amendoue partile

contractanti; 2. ca terminu de istoria

naturale : a) planta bilaterale=care
are certe parti dispuse de amendoue
animale
partile acellui-asi organu;
bilaterale=care se pote despart in doue
parti assemeni, care cade una spre de-

rept'a si alt'a spre stang'a planului ce

ar taia corpulu animalelui in lungimea
lui, (vedi bi si laterale).
* BILITERU,-a, adj.. (bis-latus), cu
doue laturi : fla-care anghiu planu este
bilateru.
t 1 BILE, suffissu de addiectivu, correspunditoriu si in forma si in intellessu cu lat. bills-bile : lauda-bac=laialitbilis, ama-bile=amabilts. I. in respectulu formei, se observa :1.prin stranuttarea lui 1 in /;, (vedi littera L), acestu
suffissu a cantata se ice form'a bire salt
bere; apoi prin moiarea lui b d'intre doue

vocali, (vedi litter'a B), cuvente ca

laudabile, probabile, etc., s'au redussu
successivu la : laudavere, probavere; la
laudauere, probauere; la : laudaere, pro-

baere; in fine la : laudare, probare, si

asia au adjunsu se se confunde cu infinitivele verbeloru, d'in cari se formedia
cuventele in bile; acsta-a esplica de ce

suffissulu bile a desparutu apprope cu

totulu d'in limb'a poporului; la reintroducerea sea unii in loen de form'a bile,
mai originaria si mai classica, vreu se
i d fornia vere sau vent : laudaveru=
laudabile, onoraveru= onorabile, respectaveru=respectabile, etc., ca mai con-

forma ea fonetic'a limbei roinanesci ,

asia cumu e vorbLa de marea maioritate a poporului; Ur, dupo fonetic'a
beno stabilita, a acellei-asi limbo, sonulu y pere, ca si b, si nu sta de regula
intre doue vocali, si priu urmare b, ca
mai originariu, e de preferitu lui

catu

pentru stramutarea lui 1 in r, ea Inca

nu se pote observa cu rigorosa conse-

www.dacoromanica.ro

BIL.

13IL.

alaturea cu care =

191

adiective cu form'a bile se deriva d'in

dicemu calitate, calificare, etc., si nu:

caritate, careficare; a laturea Cu lumin are dicemu generale=generile, animale=amimale, etc., si nu ; animare,
generare, cari au luatu si cauta se iee,

supinulu verbeloru in ire, si mai allessu

d'in a dou'a forma de supina : sens-ibile

centia

in limba, intellessu differitu de animal,

generate; de acea-a si in form'a bile bene
e se se pastredie 1 si se nu se stramute
in r; nu e bene inse a se da, cuventeloru
cu Kassala in cestione terminationea u,

la masculina sengulariu, de unde apoi

se se traga femininu seugularia ou a Si
plurariu cu e : ontu onorabilu, ntuiere
onorabila, nittieri onorabile; terminatio-

nea correcta, ca si la du/ce=ddeis-e,

si tote cello de acsta categora, (vedi
si suffissu ale), este e la sengulariu, a-

tau pentru masculina cata si pentru

d'in sensu, ea si la verbele in ere, de

cari in urmatoriula :
verbele ca
caracteria in e, puciue adiective se formedia prin affigerea immediata a suffissului bile la acellu caracteriu, cuum :
ddebile d'in dei ere; cu acestu moda se
affige, de regula, suffissulu bile, la verbele ce au inainte de terminationea ere
una 2,, care inainte de b allu suffissului
devine u : solu-bile d'in scqv-ere, volubile d'in volv-ere; la alte verbe terminate
in infinitivu, eu ere, suffissulu bile se
allipesce de radecin'a verbului prin intermediala unui i de legatura
bile d'in cred-ere; ciao cu modula acestu-a se Itasca mai pucine adiective in

femininu, si i la plurariu, de assemenea

bife d'in verbele cu caracteriu e; mai

pentru amendoue generile : onnt res-

multe se frmediad'in supina: fless-i-bile

d'in flessu de la flectere, eoprens-i-bile
d'in coprensu de la coprendere, ostens-ibile d' in ostensu de la ostendere,corrupt-i-

pectabile, feminarespectabile; omenirespectabili, femine respectabili; 2. marea

multime de cuvente cu form'a bile, cari
s'au introdussu de una tempu in coco in
multi limbei, si mai vertosu celeritatea,

cu care celle mai multe d'in aceste cu-

vente s'au si popularisatu mai multu

satt mai pucinu, probedia cab' este de
necessariu acestu suffissu d'in caus'a
intellessului particulariu, ce da caven-

teloru, la cari se Fine, si care nu se

pote supplen prin intellessulu neci unui
altu suffissu d'in celle ce mai d'in vechiu
se all in usulu limbei popularia, cutuu se
va vedti si mai luminata la cello espuse
despreintellessultt suffissulnibile; 3. suf fissula bile este esclusivu verbale, adeco
se affige numai la verbe, dupo normele
urmatorie : a) la verbele terminate la

bile d'in corruptu de la corrupere, etc.,

si mai vertosu d'in a don'a forma de

supina candu verbulu are doue forme de
supina, (vedi si mai susu b) : percept-i-

bile d'in pereeptu de la percepere, reduct-i-bile d'in reductu de la redurere,

dtstruct-i-bile d'in destructu de la destrugere , vis-i-bile d'in visu de la vedere, etc.; d'in noscere se face nobile,
si d'in movere, ?mobile; 4. in loca de
bile sta , ca acellu-asi intellessu , si
orm'a mal simpla ile, fora so se pota
determina, eu deplena certitudine, dco
bile este una forma mai desvoltata d'in

ile, sau dco ile este prescurtata d'in

bile; forme latine mai vechie ca titib Ills

infinitiva in are, suffissulu se pine do

a dereptula la tem'a verbulai : d'in lauda-re, onora-re, proba-re, muta-re, respecta-re,imputa-re, anta-re, ara-re, etc.,
se facu adiectivele : lauda-bile, onora-

in loca de nttits paru a milita in favorea opinionei co ile n'ar fi de catu una
prescurtare d'in bile; certu e co ile, ca
mass% verbale, differitu prin in mare

bile, proba-bile, muta-bile, respecta-bile,

imputa-bile, ama-bile, ara-bile; b) laverbele Cil caracteritt in i, cumu audi-re,

ale), are, cu pucine esceptioni, cumu se

va ved mai la valle, acellu-asi intellessu
cu bile, si se affige, de regula, la verbe
ca infinitivn in ere, cumu fac-ile d'iti

de ile, ca suffissu nominale, (vedi suffisstt

suffissulu se paue de assemenea de a

dereptula longa caracteriu:

fac-ere, ag-ile d'in ag-ere, ab-ile d'in

inse pacine stint adiectivele derivate cu

acestu moth d'in verbele cu earactetin i;

ab-ere=avere, cloc-ile d'in doc-ere, et64

dro multe si d'in adiectivele formate ea

www.dacoromanica.ro

19

ile se tragu, ea si celle cu bile, d'in supinulu verbeloru fiss-ile d'in fissu de la
findere, fossile d'in fossu de la fodere, so-

desonorante, nu desonoredia dectitu

momentulu si impregiurarea data; cate
fapte desonorabili nu su desonoranti

lut-ite d'in solutu de la solvere, si mai

vertosu d'in a dou'a forma de supinu a
verbeloru, cati au done, cumu : duct-ile
d'in ductu de la ducere, testae d'in testu

certe conditioni, dupo opinioni, usuri

si prejudecie! si cate fapte, d'in contra,
reputate ca desonoranti s'aru aflO, co nu
su desonorabili , dco le ar consideri
de la tessere, coctile d.'in coctu de la co- cineva d'in punte de vedere mai inalte !
cere, etc.; acea-asi forma se applica, de
insemnarea de simpl'a potentia de a
si mai rara, si la verbe cu caracteriu se face, ce resare in essemplele mai susu
a : versatile d'in versatu de la versare, citate, resare si in multe altele ca : pervolatile d'in volatu de la volare.-11. in ceptibile si impereeptibile = ce se pote
respectulu intellessului : 1. bile espreme percepe sau nu, sensibile sau insensibile
potenti' a de a fi facutu, de a deveni cea-a =ce se pote sent sau nu; visibile si ince arreta tem'a verbului la care se af- visibile=ce se pote ved salt nu; audifige, in oppositione cu sufftssulu ivu, bile=ce se pote audi, potabile = ce se
care espreme potenti'a de a face vea ce pote bee, arabile=ce se pote ard, soluarreta tem'a verbului la care se alli- bile=ce se poto solve, etc.; dro, fiendu
pesce, asid in catu bile espreme in forma co bile espreme , cumu vedemu, totu de
passiva cea-a ce ivu espreme in forma una data si ceva de dome niulu dereptului,

activa; si de acea-a bile se pote numf

de acea-a acesta forma pote arreti si

suffissu potentiale passivu, ro ivu suffissu potentiale activu : destructibile

care se pote destruye, d,estructivu=care
pote destruye; dabile= care se pote clet,

ide ele de dereptu, cadentia, cuvenientia,

tneritu, etc., la cea ce espreme tem'a, la
care se affige bile : laudabile = care se
pote /audd, dro si : care merita laud' a;
onorabile=care se pote onor, clro si :
care merita, cui se cuvine onore, si chiaru
cu sensu activu : care pnte face onore
receptione onorabile pentru cineva, (vedi

dativu=care pote da; gesturi approbabili=cari se potu approb, gesturi approbative=eari potu espreme approbatione; amendoue suffissele asid dro es-

premu numai facultatea sau potentga

de a se face sau de a face, una calitate
ce tine in addeveru de essentra, de na-

pentru intellessulu activa allu formei

tur'a lucrului calificatu, care se pote ma-

de plansu; adorabile=care se pote adori,

dro si : cui se cuvine a fi adoratu, etc.;
2. intellessulu regulatu allu formei bile
este, dupo celle mai susu espuse, cellu
passivu, suut inse esceptioni, in cari a-

nifesti, la occasione, prin fapte, dro

care se cugeta mai multu in sene si fora
respectu la manifestarea ei in fapta;candu

este vorbia de a espreme calitatea nu in

potentia, ci in actu, ca manifestandu-se

prin actionea ei, atunci se face usu de

alte differite forme : asid, in espressionile : gesturi approbatorie si sentne approbanti, formele : approbatoriu si approbante arreta una approbare reale,
facuta in cutare sau catare impregiurare,
pro candu in espressionile de mai susu:
gestan i approbabili si gesturi approbative, formele : approbabile si approbativu, dau se intellega co este vorbia nu-

mai de una approbare cugetata; de as-

hile mai diosa la 2); respectabile=demnu

de a fi respectatu; miserabile=demnu

cesta forma are, ca si ivu, intellessulu

activu : penetrabile d'in penetrare insemna nu numai : care se potepetrunde:

scute penetrabili sagetteloru, dro si :

care pote petrunde : frigulu penetrabile
allu Unei aspre ierne; terribile insemna
totu de un'a : care are proprietatea de
a terrified sau spainzentd; asil si: orribile=care pote insufld, orrore; dro la a-

ceste rare esceptioni n'ar fi bene a se

adauge si altele, dupo essemplulu al-

semenea desonorante difiere de desonorabile; ce e clesonorabile este totu de un'a

toru sorori noue latine,

sensibile,
dupo franc. sensible, care are si insemnarea passiva de a pot fi sentitu les

si pretotendenea asil, pre candu ce e

hoses seusibles=lucrurele sensibili=

www.dacoromanica.ro

13It.

193

mid se potu senti, cari cadu sub sensu,

cumu si cea activa : une femme trssensible=una feminaprsentitoria, dotata cu forte delicat a potere de a sent;
d'in tote celle espuse resulta co bile
nu se pote applica de catu la verbe cu

fin gere=a hurl, vorbindu in speciale do

vase faurite d'in pamentu; si vice-versa
participio passive se ieau cu intellessulu
appropiatu de allu formei bile sau ile,
candu se compunu cuparticul'a negativa

intellessu mai multu sau mai pucinu

in : incorruptu=incorruptibile; asii la

obiectivu sau transitivu : la verbe, cari,

ea venire, atnblare, etc., sunt curatu subiective si nu admittu, in neci unu casu,
unu obiectu direetu, form'a in cestione
nu se appleca bene, si prin urmare cuvente ca eouvenable, ce se afla in limb'a
francese, n'ar poto trece in Jimb'a nstra sub form'a convenibile (d'in come-

latini inyietns=invincibile, (vedi si suffissele tu si su); 4. in limb'a poporului

taire, ca audibile d'in audire), si cu atatu mai pucinu sub form'a convenabile;
3. form'a ile are : a) acellu-asi
intellessu cu bile : fac-ile d'in facere=
care se pote face, uy-ile d'in agere=care
se pote miscd, usioru in miscare; doc-ile
docere==eare se pote inretid; ab-ile

=care se pote tnanid; ut-ile=de care se

pote cineva servi, care pote servi; fragile d'in frang-ere =care se pote frange;
fissile=care se pote finde sau despicti,etc.;

cea-asi insemnare ca si fictu sau finsu d'in

form'a bile are de corresponditoria form'a

iosu, (vedi acestu suffissu tractatu la articlulu ostt), ce se affige la tem'a supinului reale in tu sfricat-iosu d'in stricatu, scambat-iosu d'in scatrabatu, mancat-iosu d'in mancatu, etc.; sau la tem'a
unei forme de supinu in itu, imaginata
pentru acelle verb& ce n'au supinulu in
: ardit-iosu d'in supinulu imaginariu
arclitu, apprendit-iosu, etc.; dro form'a
iosu nu espreme intellessulu cellu mai
generale si mai curatu allu formei

ci de ordinaria si regnlatu iosu arreta

una desposetione forte pronuntiata a deveni cea ce arreta tent'a verbale, si mai
allessu una despositione rea; de acea-a
se si appieca mai multa la cuvente, cari

b) dro in cello mai multe cnvente, mai

allessu in cello trasse d'in supinulu verbelorn, form'a le espreme in particulariu, spre destinctione de bile, usiorente a
cu care urns ce pote deveni coa-a ce es-

si fora acesta forma insemna ceva reu,

asi6 in catu neci s'a dim neci s'ar pot6

preme tem'a verbale : versatile nu se

pote lua insemnarile vnai speciali ce are

bile, insemnarile de dereptu, cuveraientia , meritu, etc.; pentru acestea poporulu
allerga la perifrasi : orna respectabile=
deatitu de respectu; fientia adorabile

dice, ca versabile, numai de unu ce care

se pote inverti sau intorce, ci mai allessu
de unn ce despusu a se inverti cu usio-

rentia ; de ad metaforice : mu versatile = onm fora neci una constantio4

ehiaru pentru co essiste una differentia
de intellessu intre bile si de, amendoue
formele se afla app/ecate la imulu si aeellu-asi verbi:, dandi: asi nascere la
doue cuvente cu intellessu bono- caracterisatu solubile==care se pote dissolve:
sare solubile in apa rece; solutile=care
visions se pote dissolve : nave soltitile=_
eonstruita asia, in Mu u,sioru se se pota
desface si destruge; c) in unele cuvente,
trasse d'in supinu, form'a ile are aprope
intellessn cu participiuln passivu, care inco sti in relatione de forma
en suspinulu : fissile cu acea-asi insemnare ca si fissu=despicatu; firtile cu a-

dice : laudatiosu, onoratiosu, etc., in loca

de laudabile, onorabile; ca Matti mai

pucinu dro forma nu a potutu si mi

de acloratu, etc.; cari inse nu espremn

cu precisione intellessulu formei bile.

* 2 BILE, s. f., bills; 1. proprio: licidu destillatu de ficatu, de colore galbuia

sau verdia, de sapore amara si gretiosa,

viscosu si mai greu de catu ap'a, pre

candi: fiere = fel, caro se iea in usuln
limbei popularia si ca acelln-asi intellessu ce aro bile, insemna proprie receptaclulu sau besic'a bilei; bilea, care, de

regula, are una colore intro verde si

galbiniu, devine une-ori negra sauatra;
bilea galbinastra este necessaria la economi'a vieliei, pro candu cat negra este
vetematoria sanitatei; superabundanti'a
bilei inco este vetematoria : bile cistica
18

www.dacoromanica.ro

BIL.

BIM.

care intra in fiere, bile epatica:---care

puiusau cupipire ori piuire, (vedi chittire

merge dereptu in intestine, bile porracea=de colorea porrului, bile roginosa

=de colorea roginei, bile sincera=ne-

ammestecata cu seru sau cu alte u-

in glessariu si puiu in dictionariu); in

singulariu ital. billo insemna curcanu;
bibillica, cumu si bibillu, care se dice si
puiu, paru essite d'in acea-asi fontana,

mori, assemenea cellei ce se afla in fiere;

(vedi in glossariu bibillu si bibillica).

194

bile vitellina=de colore assemine cu a

BILLIONE, s. m., (ital. billione,

galbinusiului de ou, bile suffusa= g alb e-

franc. billion); 1. dupo system'a de numerare adoptata de Francesi, una billione=una miie de millioni; 2. ro Italianii, Ispanii si chiaru alte popore neromanice intellegu prin billione unu numeru formatu d'in unu millione de millioni; acestu d'in urma intellessu ar fi
mai conformu cu etymologi'a cuventului
billiozze, compusu d'in bi si nzillione, in
care syllab'a initiale mi s'a suppressu
billion, ca si trillione, etc., este cuventu
fauritu in seclulu XVII dupo Christu;

nare sau icteria; 2. metaforice : caracteriu supperatiosu, supperare, veninu, amaxitione de caracteriu : a crepd de bile;
crep, de mare supperare; a interit
cu supperare.
Hat euiva=a

BILIARE, adj., ital. biliare; care

se tine de bile, care intra in compositionea bilei, (Vedi 2 bile).

BILIARIU,-ia, adj., (ital. biliario,

franc. bilinire); ce se tine de bile, care
contine bile : besic'a biliaria = fierea,
(vedi 2 bile).
* BLLIBRE si bilibru,-a,adj., bilibris;
care contine doue libre, (vedi bi si libra).
BILINIBU,-a, adj., vedi bilingu.
BILINA, s. f., (ital. bilina, franC.

biline); substantia d'in care se produce

bilea, (vedi 2 bile).
* BILINGIT si bilimbu,-a, adj., bilinguis; 1.care are doue linzbe, 2. care vorbesce doue limbe biting' a Belgia; 3. care

e scrissu in doue limbe : manuscriptu

bilingu; 4. care un'a dice si alt'a intellege, alt'a are in gura si alt'a in anima,
altele spune unui-a si altele altui-a assupr'a unui si acellui-asi lucru : bilingulu faciariu; bilinge cuvente=cu doue
intellessuri, sau : faciaresci.
BILIOSU,-a, adj., biliosas; plena
de bile : temperamentu biliosu, a vome
nzaterie biliose, colore biliosa; de acf me-

taforice, plenu de veninu, de amaru, de

anima amara, supperatiosu, inveninatu
scripte biliose, cuvente biliose.

BILLI (si prin moiarea lui 1: bii),

voce cu care se chiama passerile domestice, si, in speciale, curcele, pre candu
pentru chiamarea passeriloru doraestice
in genere serve cuventulupui, plur. d'in

puiu; la Italiani bUll billi, serve a

chiam, si mangaid, gainele, precumu la

noi bii, bii serve a chiamA cur cele; intr'u-

na limba, ca si in cea alta, cuventulu

pare a se leg& de acea-asi radecina cu

mai inainte in loca de unu billione se

dicea una miie de mii de mii.

BILLOTTIA, s. f., (ital. billottia,

franc. billottie, dupo numele fiiei lui
Ludovicu Collo, Teofila Collo-Biotti);
genu de plante d'in famili'a myrtaceeloru.
* BILOBATU,-a, si
BILOBIT,-a, adj., ital. bilobo, franc.
bilobe; ca doi lobi, vorbindu de unu or-

ganu de planta impartitu in doue parti

late si rotunde, (vedi bi si lobu).
BILOCULARE, adj., (ital. biloeulare, franc. biloeulaire); cu doue mice
cavitati sau incaperi : legume biloculari,
foie biloculari, cuteia biloculare, (vedi bi
si locu).
BILUSTRE si bilustru,-a, adj., bilustrib; de doue lustre, care dura de doue

lustre (= de diece anni) : facia de copillu bilustre, (vedi bi si lustru).

BIMANU,-a, adj., (franc. blineue);
cu doue mni, vorbindu in speciale de
orna : antulu e si bimanu si bipede; mimuti' a e cadrumana; liliaculu e bipede,
fora sefiabimanu;plur. bimane, s., antani'a ordine d'in classea mammifereloru, care coprende numai pre omu; multi
zoologisti inse nu admittu acesta ordine,

classandu pre omu in afora de veri-ce

ordine d'in seri'a animale, a dzei corona este omulu, fora se faca parte integrante d'in ea.

www.dacoromanica.ro

DIN.

BIN.

*BIMATRIT,-a, adj., blinnter; cu doue

mamme : bimatrulu Bacchu, (vedi bi si

9natre).

BIMEMBRE si bimezbrura, adj.,

bimembris; cu doue membre, cu indoite
inembre: 1.cellu ce are membre indoite,
cumu : meinele, petiorele, etc., la omu
sau la alte animali; 2. care are membre

de doue nature : bimembrii centauri;

3. impartitu in doue : una divisione bimembre.

Ig5

binariu, se dice de tactulu cu doue bataie, se applica inse, prin estensione,

si la mesur'a de patru bataie : rythmulu

binariu este cellu mai usitatu in musica; 4. corpu binariu=compusu d'in

doue elemente chymice : oxydele si aci-

dele sunt corpuri binare, (vedi binu).

BINE, si derivate sau compuse cu acestu adverbiu : vedi bene.
BINIONE, s. m., biulo; numerulu
doue, numerulu formatu d'in de doue

BIMESTRE si bimestru,-a, adj., bi

ori unulu;la joculu de cubi sau zari

mestris; de doi mesi;pre doimesi : 1. care

tine doi mesi sau de doi mesi : 2. care

se chiama asid cubulu ca doue punte,

cumu si datatur'a care adduce caderea

se face una data la fia-cari doi mesi,

acellui-asi cubu; asid si la joculu de

a doue lunatiuni, sau in tempu de doue

revolutioni syno dice alle lunei, (vedi bi

dominu si altele assemeni, (vedi binu).

* BINOCTIU, s. m., biloctium, tempu
de doue nopti, corresponditoriu la biduu
=tempu de doue dille, (vedi bi si noct").
BINOCLU si

si nzesu).

BIMESTRUU,-a, adj., bimestruus;

care se repete la fia cari doi mesi, (vedi
bi si mesu).
* BIMETRU,-a, adj., bimeter; cu doue
specie de metru sau mesura, vorbindu

de versuri;cristallu binzetru=in care

BINOCULU, s. 131., (binus-ocalas),

ital. binor,uto, franc. binoele, instrumentu opticu, ochianu ca doue tieve,

doue decresceri dau nascere la facie relative la doue solide de dimensiuni forte
differite.
BIMU,-a, adj., bimus, de doi anni :
bou bimu=mansatu, callu bimu=anno-

prin cari se potu spect, si ved obiecte

mai appropiate cu amendoi ochii in acellu-asi tempu : binoclulu serve nzai
vertosu spectatordoru in teatru; de adi
si numirea lui de ochianu de teatru.
BINOMIALE, adj., care se refere

tinu, oue bima=amniora;cuventu formatu d'in bi.

la unit binontiu : a mzilteplicci catitit atea

de divisuprin cantitatea trinontiale, apoi

BINARE, v., (trassu d'in binu), a im-

prin cea binomiale.

BINOMIU (reu : binomu), adj., in..
nOmius, ca doue numene, care are doue
numene : 1. proprie : cine se chiama si
Petru si Antoniu, este binomiu; 2. me-.
taforice , cu doi termini, vorbindu in
speciale de cantitati compuse d'in doi

parechid, a duplecd; a un doue, si de

ad, mai multe lucruri; a face de doue

ori;usitatu mai multu in compuse

inz-binare, com-binare.

BINARIU,-ia, adj., bivarius, compusu sau formatu d'in doue : 1. nuzeru

binariu=compusu
doue numere :
numerulu doue este binariu, ca compusu
d'in doue unitati; 2. aritmetica binaria
=care se serve de doue sengure numere,
spre a representa. pre tote celle alt,; systema de numeratione binaria=systema
de numerare, in care numerulu doue ar
forrad basea numerarei, ro nu diece, ca
in system'a de care ne servimu astadi;
in system' a de numeratione binaria doue
semne, adeco : 1 si O, ar fi destulle spre
a se pot serie veri-ce numeru; 10, de es-

semplu, ar insemnd 2; ,3. in musica

tempu binariu, mesura binaria, rythnzu

termini legati prin semnele : (+) sau

(): ab si 5-3 sunt cantitati bino-

mie; de ad luatu ca substantivu masculinu : binomiu= cantitate compusa d'in

doi termini uniti prin unulu d'in semnele mai susu mentionate : multiplicati
acestu productu prin binomiu, apoi prin
trinomiu; cei vechi numieau binomiu
sunim'a a doue cantitati incommensurabili; binomiula lid Newton, numitu
si forme abinozildui, este unu metodu,
afiatu de Newton, de a redicd unu binomiu la una potentia orecare.
* BINU,-a, adj., binas, duplu, indoitu,

www.dacoromanica.ro

196

BIO.

BTO.

geminatu; formatu d'in bi, cuventulu

binu a datu si ellu nascere la : binare,

rirea unei biografa; studiu biograficu,

im-binare, des-binare, binariu, binione,

binoclu, etc.
BINUBU,-a, adj., binabas; care se

BIOGRAPHIJ si bioqraf u, s. ni.,

(ital. biografo, franc. bio;raphe), cellu
ce se occupa cu scrierea unoi sau mai
multoru biografe: biografulu lui Traianu; acestu eruditu nu e de coitu biografu=narra viti' a cuiva, fora se sentia
insusi sau se faca pre altii se sentia acea
vitia.
*BIOLEATIT, s. ni., (fine. hioNate),

insora sau se manta de a dou'a ora.

BIOCHYMIA, s. f, (franc.

late, d'in flo;=vietia si rwsEct=chymia); parte a chymiei, care tractedia de

substantie produsse prin actionea poterei de vietia.

cercetari biografice.

* BIOCHYMICU,-a, adj., ce se attenge

de bioehyma fortia blochynzi ca= fortia
a corpuriloru odorifere assupea nerviloru
unui animale.
BIOCOLYTU, s. m., bi000lyta (d'in

sare ce coprende de doue ori atfttu acidu

p(a=violentia si t (oX6 s tv = imp e die a r e);

in imperiulu romanu de resaritu, offi-

ventu); parte a fysicei care tractedia

ciari u insarcinatu a impedecft si repreme

curan si despre delicatele legi alle vietiei,

actele de violentia.
* BIOGRAPHIA, s. f., san biografia,
(ital. blograll i franc. blograpide, d'in
p(og=vietia si yptoszv=scriere); scriere
ce are de subiectu vieti'a unui omu, unid orno illustratu prin faptele selle; ter-

cautandu a scote, prin rationamentu,

minulu mai simplu pentru acellu-asi con-

ceptu este vietia, ca si in latinesce vita,

care inco so iea cu acellu-asi intellessu,

si in multe casuri e mai bene a dice

vietia de cfttu biografa: vietiele parallele allelui Plutarchn se dice mai bene de
cfttu : biografi ele parallele alle lui Plu-

tarehu; bioyrafia ca cuventu mai doctu

se pote appleci la descrierea vietiei u-

nui omu litteratu san politicu insemnatu, cale, afora de vieti'a propria dissa
a barbatului, ar coprende si espunerea
doctrineloru acellui barbatu, a tempuriloru si impregiurariloru in cari ellu a

traitu, cumu si a infinentiei ce barbatulu a essercitatu assupi'a acelloru-asi

tempuri, etc.;carte sau volume, care
coprende una sau mai multe biografie;
studiulu si artea de a serie biografie
consid eran du benelucridu, ne vozu con-

vinye, co biografi'a nu e mai usiora, si

pote fi adesea mai folositoria si mai placuta de ditu istori'a.
BIOGRAPHICU si biograficu,-a ,
adj.(ital.biografice,franc.biographique);
attengutoriu de biografa : notitie biografice=notitie pentru scrierea si typa-

oleicu, cfttn se coprende in alta sare

neutra compusa d'in acelle-asi elemente.
*BIOLOGIA, s.f., (ital. bioloria, franc.
biologa, d'in p(c4=vietia si Xh1o4=cu-

despre vitia, despre variatele forme

d'in datele esperientiei, legile celle mai
inalte alle vietiei, si a se suf la principiulit acestei-a.
*BIOLOGICU,-a, adj., (RO. biologie o,
franc, biologique); ce se tine de biologa.
* BIOLOGISTU si

BIOLOGU, s. m., (ital. biologo,

franc. hioiogue si biologiste); invetiatu
care se occupa in speciale cu biologi'a.
BIOMETRIA, s. f., (franc. bionlt de, d'in pLoq=vietia si p.6-rpov=mesura);

arte de a mesurft si calcula poterea de

vietia, spre a face de acesta potere usulu calla mai bium si mai folositoriu.
BIOMETRICU,-a, adj., (franc. btom6trique); relativii la biometra.
BIONOMIA, s. f., (franc. bionomie,
d'in p(oq=vietia si v61.1.oq=lege); parte
a biologiei, care se occupa in speciale cu
legile vietiei.
BIONOMICU,-a, adj., (franc. hioamigue); relativu la bionoma.
BIOSPHERU si biosferu, s. m.,
(franc, hiosphre, d'in pEog=vitia si
Opetv adducere); atomu globulosu ce se
crede a fi basca totoru fientieloru viue.
13IOTHANATU,-a, adj., blothanatus (d'in pEa=violentia si ,a.ecvavk mor-

te); ommoritu cu violentia, mortu de

morte violenta.
BIOTICLT,-a, adj., (franc. biotique

(d'in pEog=vietio ; care se attenge de

www.dacoromanica.ro

BIP.

BTP.

197

vietia, care dh vietia : principiu bioticu

chisu in doue phrti, care se deschide

:r.....-presuppusa substantia imponderabile,

in doue phrEi : la bipatentea porta ski,

multjme de poporu, asteptandu se mire,
(vedi bi si patente).
BIPECTINATU,-a, adj., (franc. bipeetin); pectinatu de doue phrti, vor-

care ar fi principiulu materiale allu poterei de vietia.

BIOXALATU si biossalatu, s. m.,
(franc. bioxalate); sare ce coprende de

dono ori athtu acidu ossalicu, chtu se

coprende in alta sare neutra compusa
d'in acelle-asi elemente, (vedi bi si os-

bindu de antennele certoru insecto, (vedi

bi si pectine).

BLPEDALE, adj., bipedalis; 1. de

doue petiore in lungime, in latime sau
in inaltime : una scandura bipedale in
blossido, franc. bioxyde); compositu chy- latu; 2. cu done petiore sau craci assemicu binariu, ce are doue molecule de meni cu cracii petiorului, (vedi bipede).
oxygeniu unite cu radicaba.
BIPEDE, adj., bipes-bipedis; cu
BIPA_LEOLATU,-a, adj., (ital. bi- doue petiore, cumu e omulu si alte anipogliettato, franc. bipaleol); cu doue. mali : rea este definitionea care spune
paiore, vorbindu de certe plante.
co omulu este animale bipede ; cocosiulu
BITALMATUra, adj., (franc. bi- inco e bipede ; gainele, ratiele, eorbii si
pelted); care presenta forma de doue tote passerile sunt bipedi ;
luatu si
salatu).
* BIOXYDU si biossydu, s. m., (ital.

palme, vorbindu in speciale de una frunalle chrei petiole partiali

da
divergu de la capetulu petiolului commune sidau si elle frundisiore distribuite

ea substantivu : unu bipede, una bipede,

bjpedea, (vedi bi si pede).
*BIPENNATIJ,-a si bipinnatu,-a, adj.

in acellu-asi modu, (vedi bi si palma).

!Anne); de doue ori pinnatu, vorbindu

de una frundia, d'in allu chrui petiolu
commune nascu petiole secundarie, ce

BLPALIVLE si bipalmu,-a, adj., bi-

ealmls si bipalmns; de doue palme in

lungime sau in latime.
BIPARTIBILE, adj., (ital. biparMile, franc. bipartible); despubu a se
despart in doue, vorbindu de organele
sau fructele certoru plante, cari, candu
su aprope de maturitate, se despartu
doue, (vedi bipartire).

BIPARTIRE, v., bipat tire; a impart in doue : armat'a se biparti in-

(ital. Went/eta, franc. bipennd si bI-

sustinu frundisiore assemeni cu una

frundia pinnata, (vedi bi si pinnata).
BIPENNATIFIDU si bipinnatifi-

du,-a, adj., (franc. bipinnatilde); despicatu in doue pinne sau penne, vorbindu de foie sau frundie despartite in
lobi laterali, ca,ri se intendu peno la fibr' a media, (vedi bi, pinnatu si findere).

cea mai usitata

BIPENNE, adj. s., bipennis; 1. cu

doue arripe; 2. cu done ascutite : cu bi-

forma d'in acestu verbu este partici-

pennea secure culcai la panaentu mai

piulu : bipartitu,-a, applecatu in genere

la veri-ce divisu in doue : cuventare bi-

nzulti lotri, care vreau se inc despoje si

se me ommoria; de ac, ca substantivu

partita, dissertationi I ipartite, co2n' a cal -

femininu : bipennea:-.--secure, cutitn, etc.,

lului bipartita, etc., si in speciale la organe despartite in doue peno aprope

de basea loru, cum de essemplu petalele alsinei media ; de ac plur. bipartite,

cu doue ascutite;

tre cei doi capitani;

una divisione de insecte d'in familra

carabiceeloru, (vedi bi si parte).
BLPARTITIONE, s. f., blpartitio;
actione de a biparti sau starea unui.ce
bipartite&

* BIPARTITU,-a, part., (vedi bipartire).

metaforice : bipen-

nea=specia de poesa d'in versuri despus asih, co dan form'a unei bipenne
sau secure cu doue ascutite, (vedi bi si
penna).
BIPENNIFERU,-a, adj., bipennifer; care porta una bipenne, armatu cu
una bipennP, (vedi bi, penne si ferere).
BIPERFORATU,-a, adj. (franc. bi-

perford); cu doue gaure, ganritu prin

done locuri, cumu e nasulu, de essemplu,

BEPATENTE, adj., bipatens; des-

(vedi bi, per si forare).

www.dacoromanica.ro

BIS.

BIR.

198

BIPHOSPH...A.TU si bifosfatu, s. m.,

(franc. bipbospbute); sare, in care oxygeniulu acidului fosforicu este multiplulu lui doue prin allu basei : bifosfatu calcicu, (vedi bi si phosphatu).
BIPHOSPHITU si bifosfitu, s. m.,
(franc. bipbosolite); sare, in care oxygeniulu acidului fosforosu este multiplulu
lui doue prin all u basei : bifosfitu baryticu, (vedi bi si phosplatic).
* BIPHOSPHURA si bifosfura, s. m.,

terminate cu doue rostre ceieau nascere

d'in basea stelului, la conchilie terminate la fiacare d'in celle doue estremitati cu cate unu tuba lungu si dereptu,
(vedi bi si rostru).
BIROTU,-a, adj., biretus, cu doue
rote ; ca substantivu femininu, birota
(subintellegundu trassura sau carrutia),

franc. blphosphure); compositn chymicu binaria, in care intra de doue ori

atatu fosforu, catu se Oa in altu compositu din acelle-asi elemente, (vedi bi

=trassura cu doue rote, cotiga.

BIRRU. si burru,-a, adj. s., birrus,
si burrus, (=tof)6q); rosiu, si mai vertosu rosiu inchisu; ca substantivu :
reale, panura rosia, d'in care se facu
vestinaente si alte lucruri, si mai vertosu mantelle de ploia ; vestimentu sau

si phosphura).
BIPINNATU, bipinnatifidu; vedi bipennatu, bipennatificlu.
BIPL UMBICU,-a, adj., (frane.biplombhiue); care coprende de doue atata base

altu ceva facutu d'in assemenea panura;

personale, persona imbracata cu vestimente facute d'in birru, si in speciale :
ministru subalternu de justitia, care urmaresce pro coi culpabili sau suspecti,

de plumbu, cata se coprende in altu

compositu d'in acelle-asi elemente

i prende, i custodesce si i conduce la

pedepsa; in acestu din urma intellessu
se aude mai multu sub form'a : s-birru.
t BIS, vedi bi.
BISICRAMENTARIU, s. m., (bisacramentu), ereticu care admitte nu-

chromatu biplurnbicu.
* BIPOLARIU,-ia, adj., (franc. bipo-

laire); cu doi poli, cumu e fiacare magnetu.

BIPOLARITATE, s. f., (franc. bi-

polarit); starea unui corpu bipolariu.

* BIPOTASSICU,-a, adj., (franc. bipotassique); care coprende doue ori atata potasse, cata se aila in altu compo-

situ d'in acelle-asi elemente : boratu

bipotassicu.

BIPUPILLATU,-a, adj., (franc. bi-

pupill); cu doue pupille la acellu-asi

ochiu; de ad, ca substantivu femininu
plurariu : bipupillate=tribu d'in famili'a cyprinidiloru, care coprende pesci cu
doue pupille, (vedi bi si pupilla).

* BIREFRINGENTE, adj., (franc.

birfringent); care refringe de doue ori,
cari prin refractione d una dupla ima-

mai doue sacramento d'in spte, adeco :

baptezulu si eucharisti'a.
BISACUTU,-a, adj., bisaoutus, ascutitu de doue parti, cu doue ascutite

implanta bisacutulu pumnariu in peptulu bietului copillu.

* BISANNUALE, adj., vedi biennale.
BISCOCTELLU si biscotellu si biscotella, s., deminutivu d'in biscoctu,biscocta.
BISCOCTU si biscocta, s.,(ital. blseotto,

franc. biscuit, d'in bis-coctus=de doue

ori coptu, rescoptu, bene coptu) (prin assemilarea lui c cu t biscottu, biscoctasau

biscotta, si prin urmare si deminutivu

biscoctella sau biscotella; biscotta si bi-

gine : prisma birefrin gente.

BIREME, adj. s., biremis, cu doue

scotella ar fi pote mai bene, de ore ce cu-

reme, sau : cu doue ordini de reme;

ca substantivu femininu (subintelle-

participiu, care se iea ca substantivu, lassandu-se a se subintellege pane, coca, etc.,

gundu nave), biremea=uave cu doue or-

dini de reme, sau : barca, luntre menata cu doue reme, (vedi bi si remu).
BIROSTRATU,-a, adj., (ital. birostrut, franc. birostr6); cu doue rostre
sau ciociri; se applica in speciale la fructe

ventulu este in seno unu adiectivu sau

cari sunt de genu femininu; Dictionariulu de Buda da in addeveru cuventulu
sub form'a feminina : biscotta; nu mai
d'in coce de Carpati se ande form'a masculina : biscottie, transformata pre a
locurea si in piscottu) : 1. pane de doue

www.dacoromanica.ro

BIS.

BIS.

ori copta, pane care se rescoce bene, ca

se nu. se strice currendu si se pota servf
pentru provisione la una callatoria, mai
vertosa pentru militari in espeditione,

pentru marinan, etc.; 2. buccatella de

coca frementata cu ou si sacharu, si
copta bane ea s unu biscottu pentru

199

dile : in addeveru, dupo modula cu care

vechii Romani numeran dillele unei

lune, diu'a de 24 Februariu se chiamk
a sessea di=sextu a dies (subintellegunduse : ante calendas Martias=inainte de

provisione de callatoria; in intellessulu

calendele sau antani'a di a urmat6riei

lune Martiu); de acea-a in annii, cari
numera cu una di mai multu, adeco

de sub 1. se dice si pesmetu sau pesmete,

cuventu care se appleca si la biscotte in

366 de dille in locu de 365, diu'a in mai

multu, adaugundu-se la luna lui Febru,

intellessulu de sub 2, candu sunt mai

mari, dro care este strainu si de pri-

aria, si a nume numerandu-se indata

dupo diu'a de 24 a acellei-asi lune, se
chiamd bisextus dies=diu'a bisesta,

sosu in limba.
BISCOTELLU, biscottu ; vedi biscoctellu, biscoctu.
BISELLIARIU, s. m., biselliarius;
cellu ouoratu cu unu biselliu.
BISELLIU, s. m., pl.-e, bisellium;

cari neci mai numerkmu, ca vechii Romani, dillele mesiloru, neciintercalmu,

ca densii, diu'a in mai multu a annului

1. scaunu destullu de largu, in eau se

bisestile indata dupo 24 Februariu ,

pota sed doi insi pre densulu; 2. scaunu

de onore, la Romani, ce se accordk ce-

ci ua adaugemu simplu la finitulu acel-

tatianiloru destinsi; scaunu reservatu

personeloru d'in famili'a imperiale in
municipie si colonie, precumu sell'a cu-

rule erk reservata certoru magistrati

d'in Rom'a.
BISERICA, bisericesce, bisericesru,
etc.; vedi ba,serica, basericesce, etc.
BISETACEU,-a, adj., (franc. bistac); cu doue sete la abdomine; de ad.
ca substantiva femininu : bisetacee, una
familia de insects, cari au done sete la
abdomine, (vedi bi si seta):
BISESSU.A.LE, adj., (ital. bisessuale, franc. bisexnel); care unesce in sene
amendoue sessele : mai toti arborii de
padure sunt bisessuali; multe flori sunt
de asseminea bisessuali.
* BISESTILE, adj., bisextili,; in care
cade una di bisecta: annu bisestile, anni

bisestili; unu annu ordinariu numera

365 de dille, ro unu annu bisestile nu-

mera cu una di mai multu, adeco 366

de dale, (vedi bisestu).
(reu scrissu dupo grecesce: uisectu=f3Eaextoc), adj. s., bisext us

(d'in bla=de done ori si d'in sextus=

allu sssele); de a dou'a ora allu sssele;

amid. numerau Romani diu'a de doue

dieci si patru Februariu in annii, candu

adeco diu'a de a dou'a ora a sssea ina-

inte de calendele lui Iliartiu ; la noi,

lei-asi lune, care numera atunci 29 in

loca de 28 de dille, la noi cuventulu
bisestu nu s'a mai potutu applick, in in-

tellessulu seu propriu, la ditea de 24

Februariu nunzerata de doue ori, ci se
dice despre annu annu bisestu, cu acea-asi insemnare ca si annu bisestile=
annu, in care vechii Romani numerau
una di bisesta, annu de 366 in locu. de
365 de dille : fia care allu pata ule annu
este bisestu; prin urmare potemu afld,
co unu annu este sau nu bisestu, dco

numerulu, prin care annulu se arreta,

se imparte sau nu essactu cu patru ;
anaii erei crestine : 1600, 1700, 1800,
1872, 1876, sunt bisesti pentru co numerele, prim, care se arreta acesti anni
se intpartu essactu cu patru ; d'in contra
annii : 1870, 1873, 1877, nu subisesti ;

unu annu bisestu se chiama mai proprie si mum bisestile sau annu intercalariu, in oppositione cu annu ordinariu;
in, annii bisesti se numera una di mai
multu de ceitu in annii ordinceri, pentru
ca tumult( civile se concorde pururea cu

anntau solare sau astrononzicu : in adeveru annulu civile ordinariu numera

numai 365 de dille, pro candu annulu solore, determinatu prin una apparente re-

acsta luna, in locu de a a v 28 de dine,

volutione a sorelui de giuru in giurulu

pamentului, este, in realitate, aprope de

are mai multa cu una di, a deco 29 de

.365 de dille si sesse ore; aeeste sesse ore

www.dacoromanica.ro

200

BIS.

BIS.

dupo trecere de patru anni facu 24 de

ore sau una di, si, deco acesta di nn s'ar

genulu bistnuthu coprende cellu pucinn

sesse specie , d'in cari mai insemnate

numer la a-caro allu patrulea annu sunt : bismuthulu nativu=substantia

eivile, acestu-a ar adjunge se nu mai metallica cu cualitatile espuse mai sum;
concorde cu annulu solare;
ca sub- bistnuthu oxydatu=substantia pnlberosa
stantivu masculinu : a) subintellegnndu
annu : in optu anni avenue doi bisesti;
glnu bi,sestu revine nu9nai dupo pablz

anni impleniti de la bisestulu precedente; b) en intellessu mai precisa si

mai conform etymologiei, subintelle-

de colore galbina batendu in verde, fu-

sibile si reductibile prin caldur'a de

carbune ; bismuthu sulfuratu=bismuthina.
BISONTE, s. m., bisons-bisontls;

dupo 24 Februariu allu fia-carui allu

patrule annu; in 16 anni se coprendu
patru biseste.
BISMETHATU, s. m., (ital. bismutate); nume genericu applecatu la

bou sau tauru selbatecu d'in terrele septentrionali : in selbele ilmericei de media nopte se cilla turme de bis onti.
BISONU,-a, adj., bisonns; ou &me
differite sonuri, (vedi bi si sonu).
BISSA, s. f.. bixa lui Linneu ,
(ital. bissa); genu de plante d'in famili'a teliaceeloru sau bissaceeloru, polyandria monogynia lui Linneu, d'in care
speci'a cea mai insemnata e biss'a orellana=bixa orellana lui Linneu, arborrellu originaria d'in Americ'a meridio-

veri-ce sare compusa

acida bismuthicu cu una base orecare.

nale, alle cui fructe dau una materia

colorante, numita orellana verde eau

BISMETHICU,-a, adj., (ital. bismutito, franc. bisniuthique); care contine bismuthu : sare bismuthica, oxydu

secca.

gundu spatiu de tempu de una di, ca si

latin. bisextuni; insemnandn diu'a ce
Romanii antici numerlu de done ori

mil bisestili, sau : anntdu in care se

numeri una di bisesta dupo 24 Februariu, annulu bisestile : bisestulu cadea

bismuthicu.
BISMUTHIDE, adj., (franc. bisum-

*BISSACEU,-a, adj., (ital. bissaeee,

franc. bixaee); care semena eu biss'a ;
de ad ca substantiva femin. piar. : bigsaeee=familia de plante ce au de typu

thide); care Anna ca bismuthulu; de

g en ulu bissa.

ad piar. femin. : bismuthidi=familia de

BISSECTIONE, s. f., (ital. hissestone, franc. bissection); tajare sau impartire in done pitrti ecali, vorbindu in
speciale de divisionea unui angliiu, uuei
linia, unui cercu; cu acellu-asi intellessu
se dice si bipartitionc, (vedi bi si se-

minerali, cari au de t3 pu genulu bismutlau.

BISMUTHIPERU,-a, (bismuthu si
ferere), adj., (franc. bisimithifre); care
da sau contine bismuthu : telluriu bismuthiferu.
* BISMUTHINA, s. f., (franc. bismuthine); substantia
compusa
d'in done atome de bismuthu si trei de
sulfure, acea-asi cu bismuthu sulfuratu.
BISMUTBE, s. ni., (ital. bismuto,
franc. bismuth); nietallu fragile, de colore alba batendu in galbinu sau in rosiatecu, de sbructura curatu lamellaria,

de splendore metallica, forte greu, si

forte fusibile, asi in catu se pote topf
simpl'a caldura a unei luminare ;
bismuthulu serve la prepararea dressului sau albultei de facia ; ammestecatu
eu alte metalle,bismuthullt le petrunde,
Je albesce si le face mai fusibili;dro

care).
* BISSECTRICE, s. f., proprie femininu

d'in bissectoriu, (vedi bi si secare), sub-

intellegundu unja : unja care imparte

ceva in doue pkrti ecali, in speciale, ea
termina de geometra: linia care intr'unu

trianghiu isoscelu impreuna verticele

anghiului coprensu intre celle doue laturi ecali ca mediloculu laturei oppuse
acellui anghiu, si care in addeveru divide in doue Orti ecali atfttu anghiulu,
Mu si laturea oppusa lui.
*BISSESTILE, b issestu ;v edibisestil e,

bisestu ; vedi si la bi pentru ce formele

cu unu s sant de preferitu cellora cu

dei s.

www.dacoromanica.ro

BIS.

BIT.

* BISSINU, bissuf,etc.; vedi byssinu,

ori atitu acidu sulfuricu, cktu ar fi ne-

byssu.

BISTORINU, s. in., (ital. bistori

Si 'Astoria , franc. bistouri); instrumentu taiosu, assemene unui cntitellu,
compusu d'in una lamina si unu mane-

riu, cu care se servu chirurgii a wad,

Ord molli alle corpului , a face incisioni in carne;diverse forme de bistorinu bistorinu clereptu, cu lamina recWince, si allu cui ascutitu se intende
in tota lungimea laminei; bistorinu con-

vessu, a cui lamina are una curbatura

convessa si care serve la incisioni simple; bistorinu recurbu sau bistorinu de

hernia, cu lamina angusta si rotunda,

cu ascutitu pre convessitate, servindu
in speciale la operationi de hernia sau
surpatura ; bistorinu bisaeutu, en lamina ascutita de amendoue partile ;

storinu gastricu, servindu la dilatarea

plageloru pantecelui; bistorinu regale,
cu lamina angusta si curba, cu ascutitu
concavu bulbu, eu capeta in forma de
acu cu bulbu, numitu asi, pentru co
cu unu assemene bistorinu se servira
antaniu la una operatione chirurgica,
facuta regelui Franciei, Ludovicu XIV;
bistorineleiau Mal multe muniri dupo
formele sau inventorii loru (cuventulii
se crede essitu d'in numele propriu de

cetate l'Istoria=Pistoja, unde alta data

er una celebre fabrica de assemint instrumente, numite in latinesce : Pistorienses gladii; prin urmare medi'a b ar
fi in lout de tentlea p : bistorinu in loca
depistorinu, care d'in adiectivu : instrumentu pistorinu, cutitellupistorinu, etc.;
prin suppressionea substantivului, a devenitu ella insusi substantivu).
BISULCARE, v., (bis-sulcare); a

sulci de doue ori, a trage doi sau si

mai multi sulci; a despick in doue sau
mai multe directioni : fulgerele bisulca
negrii nuori in tote partite, (vedi si bis ulcu).

* BISULCU,-a, adj., bis (dens; despi-

catu in done : bisidc'a unghia a cornutului animate.

BISULFATU, s. m.,
bisolfato,
franc. bisulfate); name genericu data
la veri-ce sere, care coprende de done

201

cessariu pentru saturationea basei, (vedi

bi si sulfatu).
* BISULFITU, s. m., (franc. bind fite),
sare , care coprende de doue ori atitu

acida sulfurosu, citu ar fi necessarin

pentru saturationea basei, (vedi bi si
sulfitu).

BISULFURA, s. m., (ital. biselfuro, franc. blsalfure); nume genericu

data la veri-ce compositu chymicu, care
coprende de doue ori atata sulfure, cite
intra in altu- compositu consideratu ca
antiniulu gradu de sulfuratione, allu acellei-asi radicale, (vedi bi si suture).
*BISYLLABU,-a, adj., bisyllabus;
doue syllabe cuvente bisyllabe ; mai

bene inse se dice disyllabu, (vedi bi si

syllaba).

BITARTARATU, s. m., (ital. bitartarato, franc. bitartrate); nume genericu data la veri-ce sare, care coprende de doue ori atitu acidu tartaricu, cltu se coprende in sarea neutra
correspondente ; unulu d'in bitartaratele

cene mai communi si mai connoscute

este cremorea de tartaru.
BITERNATU,-a, adj., (ital. biternoto, franc. /Merlin); de doue ori itn-

partitu in trei, vorbindu de una foie

sau frundia, allu cui petiolu commune
se termina in trei petiole secundario,
si fiacare d'in aceste petiole sustine trei
foliore sau frundisiore, (vedi bi si ternu).

BITESTACEU,-a, adj., (franc. bitestac) ; cu doue teste, cu unu testa bivalvu; de acf ca substantiva p1w. femin.
bitestacee, nume data la una familia de
crustacee d'in ordinea branchiopodeloru,
allu croru corpu este coperitu de unu
testu bivalvu, (vedi biAsi testu, testa).
BITORTU,-a, adj., bitortilus, duabus ands instructus; 1. de doue ori torsu
sau sucitu, resucitu, de doue ori intortochiatu ; reu intortochiatu; 2. cu doue
torte, cu done anse san urechie : bitortutu caldaroiu.
* BITTA, s. f., (ital. bias, franc. bitte
d'in acea-asi origine cu betta); lucru de
lemnarfa, compusu d'in doi usiori verticali, uniti prin unulu orizontale, assie-

diatu si bene fissatu aprope de pror'a

www.dacoromanica.ro

202

BIT.

navei, servindu la infasciurarea si desfa,

sciurarea catenei ancurei.

BITTARE, v., (ital. bittare, franc.

bitter); a face se joce bitt'a, a infasciura
sau desfasciura caten'a ancurei cu adjutoriulu bittei.
BITTERN-A, s. f., (ital. bitterna,
franc. bitterne); licidu ce remane dupo
cristallisationea sarei commune, numitu
si apa marina,
BITTONE, s. m., (ital. bittone,
franc. bItton, augmentativu d'in bitty);
paru sau terrusiu grossu si bene batuta
in pamentu pre ripe si termuri, de care
se lega unu vasu de plutitu, care se allatura de ripa sau termu; in plur. bittoni, doi grossi usiori verticali, care se
hicrucisia cu unu allu treile orizontale,
formandu astufellu unu puntu de rdimu pentru miscare de mari greutati.
*BITUBERCULATU,-a, adj., (franc.
bitabercule), Cu doue turbecule, (vedi bi
si tuberculu).
BITUBEROSU,-a, adj., (franc. bi-

tubereux); cu doue tuberi, (vedi bi si

tubere).
* BITUME, s. m., pl. bitunaine, bitu-

men; substantia de natura organica ,

forte inflammabile, de consistentia si co-

lore varia, adeco licida si galbinastra

sau solida si negra, de odore, in regula,
neplacuta, care se nasce prin actionea
focului d'in vegetali sunt bitumine naturali, ce se afla in corte terrene si cari
se credu produsse, ca si diversele specie
de carbune fossile, d'in plantele supp use
ottionei focului; carbunele de pamentu
este tom bitume solidu, precumu pecur'a
este unu bitume licidu; Chinesii astupa
secriele mortiloru Cu biturne, pentru co
bitumele este un'a d'in materiel licide,
care se iritaresce mai tare Cu ternpulu si
opresce aerulu de a petrunde in secrie;
cu acestu medilocu ei conserva si appera
in delungu pre morti de putredione; Judanii cubitume balsamau corpurile mortiloru; bitume judaicu=asfaltu, bitume
solida.
BITUMINARE, v., bituminare; 1. a
unge, a spof, a lepf, a astupi Cu bitume :
ateittz lemnele ccitu si murii se bitumina,
ca se se appere de actionea umeditatei.

BLA.

* BITUMINOS U,-a, adj., bltumino sus;

plena de bitzone; care are calitatile bitumelui, care coprende bitume : terrenu
bituminosu, odore bitunzinosa; electrulu
e substantia bituminosa.
* BIURATU, s. m., (franc, biurate);
sare ce coprende de doue ori atatu acidu
unen, catu coprende sarea neutra correspondente, (vedi bi si urina).
BIVALVU,-a, adj., bivalvis, (ital. bivalve, franc. bivalve), ca doue valve z
porta bivalva= cu doue aripe; conchiliu
bival vu = allu cui testa e formatu d'in
doue buccati; fructe bivalve=cari adjunse la maturitate se despartu in doue
valve, (vedi bi si valva).
BIVALVULATIT,-a, adj., ital. bivalvolate, franc. bivaLvelti); ca doue mice

valvule : anthere bivalvulate=eari au

doue gaurelle formate de doue valvule,
ce in tempulu inflorirei se deschidu, ca
se essa pollinea, (vedi bi si valvula).
BLACTERARE, v., vedi blaterare.
* BIVIU,-a, adj., bivlus; ca doue
pre doue chili, si metaforice : cu doue
metode, in doue moduri; ca substantivu : biviu=bivium=dupla calle, duplu
metodu; loca de incrucisiare a doue chili,
si de acf : incurcatura, indoientia.
BIZINCICU,-a, adj., (franc. bizinclque); care coprende de doue ori atatu

oxydu de zincu, catu se ails, in sarea

neutra correspondente, (vedi bi si zincu).
BIZINCONICU,-a, adj., (franc. bi-

zinconlque); care coprende de doue ori

atatu oinconiu, catu alta compositu d'in
acelle-asi elemente, (vedi bisizinconiu).
BLANDA, s. f., papulo3; besice ce se
producu pre pellea omului, dro cari nu
su purulente, ci casiona numai una man-

carime sentitoria, si desparu de seno

(nu d'in russesculu bienda=franc. blinde
blinda=blinda, de care vedi mai
diosa, ci d'in romanesc. blandu, ca morbu

blandu=morbu benignu).
BLANDETIA, s. f., blanditia, lenltas, placlditas, mansuetudo, dementia;
(ital. blandizia, ispan. blandicia si blan(leza, franc. plur. blandices); calitate de
blandu, mai in tote insemnarile ce are
aces tu adiectivu : nu te increde in blandete a callului, neci a canelui; blandeti'a

www.dacoromanica.ro

BLA.

BLA..

203

lingusitoriului este fatale cellui ce selassa

arnmagi de dens' a; cu blandeti'a face ci-

loru pre arteficiali nu su sanetose;totu

neva mai multu de cdtu cu asprimea;

blandeti' a este cea mai formosa nesti-

placute blandimente alle arditorieloru

mata d' in, coron' a unui Domnitoriu;blan-

deti' a in portare cotra cei inferiori este

semnulu cellumaineindoiosu de una buna

nima; blandete a aerului de primavera, etc.;la plur. blandetie=fapte de

blandetia morale, sau : vorbe, gesturi,
fapte resfaciatre, lingusitrie, incanta-

torie, cari ne placu si ne mergu la anima.

*BLANDIDICU,-a, adj., blau didieus;

de acea-asi insemnare cu blandilocu.

BLANDIENTE, part. adj., blandiens; care blandesce sau lingusesce, (vedi

blandire).

cc stemper a, indulcesce, allena:borile sunt

caldure de vera; nu se pote all unit blandimentula ascutitek doren i ce mi casiona

asta veninosa plaga? (vedi blanclire).
BLANDIRE,-escu, v., blandiri, lenire,
plaeare, mansuefaeere; 1. a face blandu :
a domestic, a face se si prda selba-

teci'a, vorbindu in speciale de animali

omulu a sciutu blandi madame de bestie
spre a se servi, cu densele dupo placu;
a scote d'in barbara, a indulc portarile, vorbindu de omeni : anevoia se
potu bland selbatecii Oceaniei; prin cuttur'a artiloru si scientieloru se blandescu
d'in ce in ce mai multu portdrile onteniloru ; c) a stemperd, a allen, a moderd,

a indulc, a micusior, furi'a sau violenti'a : cu nemica nu potemu blandi

BLANDIFICU,-a, adj., blanditleus;

care face blandu, care res fatia, mangdia
blandaficelelui cuvente mi usiorara ania' a, (vedi blandu si facere).
* BLANDIFLUU,-a, adj., blandifluus;
care cura blandu si lenu, care se reversa

pote blandi intru ctituva foculu ce ai

la stomacu, medicamentulu ce mi ai

in asid modu, in ctu ne face mare pla-

datu, in locu se mi blandesca reulu, mi

cere : nu me poteana saturd de spectaclulu

l'a interitatu, in aceste insemnari se

blandiflueloru uncle alle lenului si maiestosului fluviu; una blandiflua odore

se respandi in tota cas' a.
*BLANDILOCENTE siblandilocu,-a,
adj., blaudlloquens si blandlloquus; care
spune vorbe blande, dulci, mierose; d'in
a cui gura vorb'a cura dulce ca mierea;
a cui vorba farmeca, incanta, merge la
anima: blandiloculupoetu farmecasse pre
toti ca'ti l'ascultau, (vedi blandu si lo-

dice mai desu compusulu : im-blandire;

cere).

* BLANDILOCENTIA, s. f., blandlloquentia; vorbe blande, dulci, mierose;

cuvente farmecatorie : blandilocente a
acestui omu te face se nu recusi nemica
d' in ctite cere, (vedi blandilocente).
BLANDILOCU, vedi blandilocente.
BLANDLMENTU ,

s. m., blandi-

mentum; mediu de a bland, adeco de a

resfacid, de a farmed, si ammag : lengusiri, resfaciari, laude essagerate, prontisse de fericire blandimente de totu genulu fece amagitoriulu, ca se inselle pre

bietii omeni;totu ce place, totu ce titilla blandintentele unei vietie munite cu

tote commoditatile;blandimentelebuccate-

menieatyrannului; acumu e furiosu si cu

nentica ItUlupoti bland; laptele de capra

2. a resfaci a desmerdi, a mangaid, a

caretid : a bland pre mamma ca unu
copillu, vedi cumu se blandescu poruntbeii, se ne blandimu si noi asid, de ac

a spune vorbe blande, dulci, placute

cuiva, a lingusi prefacunduse, co me
certa 'vr se me blandesca ; te blandescicu

sperantie ammagitorie;a titill, a face

impression placuta, a incantd : voluptatea blandesce sentirea omului; sunt scene

campestre, cari prin formoseti' a loru

a ammagt,
a seduce : sunt vitie cari ne blandescu
prin formos'a apparentia, sub care ni se
blandescu ochii omultti, ;

presenta; 3. a se blandi=a scote blanda,

ca si a se versd=a scote versatu, (vedi
blanda).
BLANDISIORU,-a, adj., blandieellus;
deminutivu d'in blandu.
BLANDU,-a, adj., blandns, lenis, plaeidus, mitis, mansuetns, elemeus; (ital.
si ispan. blando, portug. brand, observa
in cuventulu portugallicu stramutarea

lui I in r, care s'a facutu si in limb'a

nostra in cuventulu brandusia); 1. res-

www.dacoromanica.ro

204

BLA.

faciatoriu, mangaiosu, placutu, attractivu, farmecatoriu, incantatoriu, care ne

BLA.

dusea, vacca blanda, care se lassa se ua

scarpeni si se ua mulgi, fora se d neci
place, ne merge la anima; ne lingusesce, cu cornulu neci cu petiorulu ; catusia atitilla in modu placutu sentirea nostra : sia de blanda, inccitu se ua supperi ctu
ce bene se sente copillulu pre blandele vrei, totu nu te sgetria ; b) la omu, caro
bracie alle mamma/ nemene nu potea re- nu e aspru, benignu, affabile, plenu de
siste la bland'a voce Sirenei ; se dice bnnetate, de indorare : tata text eblandu
co blandele tonuri alle lyrei lui Orfeu pre longa tata tneu , care e asi de asattragea in pregiurulului ferele si chiaru pru; mantm'a e totu de tElect mai blanda
arborii si petrele; blancl'a lumina a unei cotra copilli de cdtu tatalu; fiti blandi
lune plene se revers in abundanti uncle cotra toti, dro mai vertosu cotra cei mai
pre tote obiectele; blande suffiari de ventu mioi ; n'anau vedutu omu mai blandu ca
lgana si resfacia formosele si blandele acestu-a, care nu face reu, neci dice unu
fiori; in blandii ochi ai acestei femine se cuventu superatoriu nemenui, neci chiaru
reversa totabunetatea suffletului ei; mam- celloru ce l'olrensa ; unui Do9nnitoriu se
tre a bagd blanclele selle degete prin me- cade a fi blandu cotra toti suppusii sei,
tassosele vitie de peru alle copillului sett; (Mr mai vertosu cotra cei seraci si imde ad si la fapte de alle oblandele vorbe alle anaorei petrundu ni- pilati ;
m'a cu nespusa placere ; cuventele lui mului : portare blanda, cuente blande,
blande si mierose mi mergeau la anima; a caut se corre gemu pre eineva cu verba
bland' a unda a maiestosului fluviu se blanda ;
ca adverbiu : candu ti vorprelinge incetu de ripele lui inflorate ; bescu asid de blandu, nu crede dora co
blandee colori alle floriloru resfacia ve- mi ar fi frica de teme;
a face pre ciderea nostra, cumu blandele loru odori neva blandu, a l'imbland, a lu domelingusescu olfactulu nostru ; cu blande stic, si de ad i : a stemperk, a impack,
laude vrei se me anamagesci si se 2ne in- sau : a umil : lassa-lu pre mene, co cu
selli ; bland'a muiere cu blande vorbe si doue cuvente ti-lu facu blandu ca mielgesturi vr a 6716 pre erou in laciele ei ; lulu; proverb. : pissica (=mitia) blanvai de cellu ce nu scie discerne unu blan- da sgaria reu=nu e mai reu omu dedulingusitariu de unu addeveratu amicu; cfttu cellu ce in cuvente si portare se
blandula otiu ne mollesesce; bland' a pla- arrta blandu, ro in seine cugeta reu
: nu e mai reu omu dechtu
cere attrage la sene veri-ce fientia senti- cuiva,
4. ca substantivu fetoria ; blande si ammagitorie sunt vi- lingusitoriulu;
tiele, cari se presenta cu blandele appa- mininu, blanda; vedi acestu cuventu la
rentie alle virtutiloru; 2. lenu, stempe- loculu seu.
BLAND1TTIU,-a, adj , blandulus; deratu, moderatu, placutu prin lipse de escessu, de violentia sau furia : undele minutivu d'in blandu.
* BLASFEMA.Bl1E si blasphentabile,
cura blande mire doue ripe seminate cu
flori ; ventarile ce suffia de la media di adj., blasphemabilis ; care so pote sau
sunt mai lene si mai blande, ro celle ce merita a fi blastematu, (A edi blasfemare).
batu de la tnedia-nopte sunt mai aspre
* BLASFEMARE si blasphemare, Y.,
si mai reci ; blandele bori alle unei for- blasphemare=fiXamplIterv, d'in fiXa7C-TEV,
mose demanetie de .11Taitcleganau cu dulce =a vetema si d'in cp-0,71=vorba); a vemurnturu frunde a plopliloru d'in curte; ternA cu vorb'a, a profer vorbe batujo3. applecatu in speciale la emu si alto coritorie, vorbindu in speciale de Domanimali : a) la bestie, care nu face reu, nedieu sau de celle divine ; a profer
care nu e selbatica : de si animosu si vorbe impie, a batujocor ce e glut'', a
focosu, armesariulu meu e asid deblandu, si ride si bate jocu de celle sante : Juincdtu si unu copillu lu pote incallecd danii imputau lui Jesus co blasfema,
fora neci una tema de periclu; srpele se candu acesta-a dicea, co in trei dillepote
facusse asid de blandu, inceitu coping se stric si redic erosi baseric' a lui Domjocau Cu densulu, fora se i musce; Bran- nedieu; nu blastemati scintulu nume allu

www.dacoromanica.ro

l3LA.

l3LA.

lui Domnedieu, co grea va fi urgi'a care

va cad pre capetele vostre, (vedi si blamare in glossariu).
* BLASFEMATORTU,-t6ria, si blasphematoriu ,

adj. s., care blasfema

cu intellessu personale : unu blasfe-

matoriu nu pote fi decatu smentitu ;

applecatu la lucruri : cuvente blasfematorie=blasfeme, (vedi blasfentat).
* BLASFEMU si blasphenau , s. m.,

tia; si

gOS

frundia de vitia tnera ;

e) surcellu, ramurea ce se plantedia in

pamentu sau se inocula in alta planta;
2. pentrn animali, si mai allessu pentru omeni : nascutu, fiiu, copillu, si mai
vertosu, Unieru nasciitu , fragedu co-

pillu, june generatione, poporu essitu

d'in altulu mai betranu, etc. : .Romnii
de astadi sunt unu nobile blastariu allu
gloriosei Borne; tenerele blastarie de a-

cosiate a dice, co Donanedieu este ne-

stadt sunt sperantiele venitoriului patriei; Ercule erei nobile blastariu allu
lui Joue;
3. metaforice : limb'a ronzanesca este unu blastariu d'in trunehlulu betraneloru limbe once;
intre
blastare si blastariu pare a inedilocf a-

dereptu; blasfemele vostre de smentiti nu

cesta differentia, co blastariulu se COII-N

potu attenge intru ?Ioniza santitatea re-

sidera mai multu sau mai pucinu ca

formandu ellu sengurn unu in dividu,

p1.-e, blasphemium s blasphemia=pkanrilLEct; cuventu batujocoritoriu de celle

sante, blastemu proferitu in contea cel-

lorn ce s'ar cad se benecuvenamu

este unu blasfema d'in celle niai infri-

ligionei, (vedi blasfemare).

BLASPHEMARE, etc., vedi blasfemare.

BLASTARE, s. f, si blastariu, s. in.,

p1.-i, (dupo pronuntia greca moderna
vlastare, vlastar in; si, prin caderea lui

independente de cellu d'in care resare

sau se nasce, pro candu blastare pune
mai multu in vedere dependenti'a lucrului semnificatu, care se considera ca

parte integrante a hicrulni, d'in care

astar e , lastariu, vedi si blastemar e), Acc-

nasce : unu blastariu de pena este ellu

orequov; germen, eyma, tuno, clavcula,

malleolus; palmes, pampinas; ramuluc;
proles, soboles, progenies, propago;
ce rosare, nasce sau cresce d'in altu ceva
1. pentru plante : a) antaninlu coltiu ce
dan sementiele loru, copillarra plantei,
ca se dicenm asi6. : sementiele de peru
senzenate esta tonina au datu, in primavera, cei mai formosi blastari ; blastarii
essiti d'in sementiele dentera, ingropate in
acellu-asi tempu, Mi su asid de formosi;
d'in cate ana senzenatu in tomn'a trecuta
n'a datu neci unet blastariu; noua planta ce nasce d'in alt'a mai betrana, noua

insusi unu peru, ro blastarile vitiei sunt

ramura sau frundia essita d'in vechi'a

radecina sau trunchiulii unei plante
copillii stau in pregiurulu mesei ca tenere blastari impregiurulu vitiei; la umbr'abetranzdni arbore se redica d'in alle

lui radecine multime nespusa de blastari; erb'a cossita a datu noui blastari
forte formosi; viti'a betrana da pucine
blastari; la viti'a de via, in speciale,
blastare sau blastariu este si : una Venera vitia, vitia de currendu plantata;
Si : raznura de vitia, care da d'in non.
si : clavicula sau carceiu, malora de vi-

numai parti integranti alle vitiei, fora

se faca elle insesi alte vitie ; de altramente blastare si blastariu differu simplu numai dupo localithti, asi, co in unele locuri se dice numai blastare, ro
in altele esclusivu blastariu.
BLASTARELLA, s. f., si blastarelln,
s. ni., plur.-i, deminutive d'in blastare
si blastariu, (vedi blastare).
BLASTARIRE,-escu, v., f3Xcosavecv ;

germinare, pubeseere, frondeseere; a

dd blastari ; a di blastari multe, a inverdf, a infrundf ; a se desvolti bene si
formosu ; a resarf, a se nasce, a si Mi
inceput-ulu, (vedi blastare): viile au blast u-jiu esto tempu catic se pote de hene
si formosu; in loculu erbei smulselablastaritu alt' a mai formosa;d' in acea betrana bimba au blastaritu mai multe altele tenere.
BLASTARIU, s. in.; vedi blastare.
* BLASTEMA, s. f., (ital. blastema,

franc. blastme d'in pkistv.a=germe,

essitu, ca si blastare, d'in f3Xuatchetv);
parte a embryonelui vegetal, care coprende cotyledonii si care se compune

www.dacoromanica.ro

206

BLA.

BLA.

d'in plumula, radicula si nodulu vitale.

BLASTEMARE (prin assemilitionea
lui a d'in syllab'a initiale cu e d'in syllab'a urmatoria blestenzare, dro mai
pucinu bale), v., maledicere, mala allcal precari, dirts Tovere; imprecari,
secrari; blasphemare; acellu-asicuventu,
dupo etymologa, cu blasfemare, prin
scambarea labialei f in dentalea t, (vedi

blamare in glossariu), seambare care

s'a facutu si in alte limbe sorori, cumu
in italienesce : blastemiare si biastemiare, ba meo in ispanesce si cu b initial cadiutu : lastimar in locu de bias-timer, ca s la noi lastare in locu de
blastare; dro blasteznare are intellessu
Au multu mai intensu de CAW blasfenzare;

eoci in adeveru : 1. blastemare are acea-asi insemnare cu blasfemare=a pro-

fer vorbe, a face fapte sau a cugetA

cugete batujocoritorie de Domnedieu
sau de ce e santu si inviolabile : unulu
d'in cei doi crucefipti impreuna cu Alantuitoriulu lumei lu blastemd si cerea unu
miraclu; voi blastemati pre Christu mai

reu de cdtu pagdnii; pentru veri-ce nemica impiulu blastema pre Domneclieu;
nu e de lipse se proferia ci2zeva vorbe
injuri6se in contra divinitatei, neci se

faca fapte de despretiu in contr' a lui

Domnedieu, ci este destullu se cugete sau

se atribue prin cugetare divinitatei attribute nedenzne de dens'a, si cu dereptu

cuventu se pote dice, co blastema in contr'a lui Doninedieu; dro 2. blastenzare,

ca s maledicere, si oppusu la benecuventare sau benedicere, insemna mai ver-

tosu : a pronuntia vorbe relle, cuvente

prin care urhmu cuiva reu, chiammu
asupr'a lui nefericirea, urgi'a lui Domnedieu, si a nume : a) a pronuntia vorbe relle si injuriose pentru cineva : Apostolulu Paulu diceapersecutoriloru sei si
ai celloru, alti discipuli : voi ne blastemati , ro noi ve benecuventanzu si ne
roganzu pentru voi; b) a chiama, si fora
vorbe injuriose, asupr'a cuiva urgi'a si
tote rellele, a l'essecil, a lu devove reului si miseriei : portati-ve bene copii, cu
parentii, si nu i supperati, ca se nu veblastone, cociblustemulu parentiloru derapena casele fiiloru, precumu benecuven-

tarea parentilont intaresce casele fiiloru;

te VOit6 blastemd, de nu se va allege pul-

bere de tene ; n'am traitu di senina in

vieti'a mea, se vede co asid am fostu eu
blastematu, se nu sorbu de ditu amaru
in tota vieti' a mea; Jesus blastemes Jerusalimulu, se nu remdna d'in, ellu p-

tra pre *Ira, si blastenzulu justu allu

fflantuitoriului adjunse pre peccatos'a
cetate; Jitdanii blastemati pentru versare de sange innocente ratecescu peno
astadi in tota lumea, fora se si pota afid

una patria; una trra blastemata de

Domnedieu este una trra sterpa de verice bene, precumu una trra benecuventata de Domnedieu abunda de tote bunurele; unui omublastematu de Domnedieu

nemica nu i merge bene ci tote i se intorcu spre reu; pentru peccatulu loru
Domnedieu blastemet pre Adamu si pre

Ev'a : pre Adamu lu blastent ca intru

sudorea faciei se mance panea sea, ro
pre Ev'a ua blastema ca intru doreri se
nasca fii; blastemet de assemenea si pre
amzagitoriulu srpe se se terresca pre
pantece si se si veda capulu strivitu de
muiere ; unu blastematu de Domnedieu,

ca unu Cainu, sau de omenime, nu si

pote afldrepausu necaire; tota lumea se
infivara si fuge de unublastenzatu; unit
nefericitu si tare amaritu blade= diu'a,
or'a, tempulu, in care s'a nascutu; fui ce
nu auf ostu crescuti de parenti in fric' a lui

Domnedieu, vediendu-se nefericiti prin

rellele invetiuri d'in copillaria, voru blastemd terrin' a parentiloru d'in mormente; dro a blastenid pre parenti este a bla-

stemd in contr' a ce se cade a fi santa

pentru unu filiu, si filii ce blastenza pre
parenti, si VOnt attrage senguri pre capa
blastemulti lui Domnedieu; c) in intellessu mai pucinu energicu de catu cellu
precedente : a pronuntik in mena, vorbe
relle, prin cari chiamhmu urga si res-

bunare prin grelle sufferentie asupr'a

celloru ce ne supera : multe mamme si
blastema, in furi' a supperarei, eopillii,
chiamandu asupr'a acestorti-a relle, ce
d'in anima nu le dorescu : unuomu din
fire supperatiosu blastenil argatii, blastenza filii,blastema ami cii, blastema

micii, blastenza tota lumea, coci lui toti

www.dacoromanica.ro

BU..

BLA.

207

se paru co i facu reu, si co merita bla- si a te face omu de omenia, ce s'a internstemele selle, (vedi si blamare in glos- platu, co rosi te ai blastematitu si misellitu nzai reu de catu mai inainte?
sariu).
BLASTEMATORIU,4oria, adj. s.
BLASTEMATESCE (maipuciuu ben e:
blestematesce ; vedi blastemare) , adv., malediceus, exsecrater; care blastema
cu intellessu personale, cellu sau cea
sceleste, nequiter; in moda
blastematescu, ca unu blastematu, in in- care blastema : blastematorii pre nedesemnarile acestui cuventu de sub 2 si 3: reptu pre capulu loru si attragu bla,steblastematesce ti ai petrecutu viti'a de mele pronuntiate in. contr'a altoru-a ;
applecatu la unu lucru, care espreme
tneru, blastematesce te porti si acumu,
candu esci betrnu.
BLASTEMATESCU,-a, adj., fiagitia-

sus, seelestas, sceleratas, nequam; de

blastemu : cuvente blastenzatorie.

BLASTEMATU,-a, (mai pucinu bene:
blestematu; ve di 1)/astemare), maledictus,

blosstematu, in insemnarile acestui cu- exsecratus, diris devotus; infamis, turventu de sub 2 si 3: pui potu place bla- pis, liagitiosus; uequam, uebalo;
stenzatescele telle fapte? nu ve e rosine fer, scelestus. 1. participiu d'in blastemare, cu tote insemnarile acestui verbu :
de assemeni blastematesci cuvente?
BLASTEMATIA (mai pucinu bene : filiulu blastemata de parenti nu pote av
blestematia; vedi blastemare), s. f., ne- butzu finitu; Domnedieu, reli gione, de-

quitia, turpis et ilagiosa agendi ratio; reptate, nemica sntu n'a remasu neludiguam facinus, scelas; ca blastenzatu si neitnballatu de tene; 2. aabstractu, calitate de blastenzatu, des- diectivu, care pre longa intellessulu parpositione abituale de a lucri ca unu ticipiului se incarca si cu altulu mai
blastematu; ca concretu, fapta de bla- originariu , mai conforma etymologiei
stematu, in insemnrile Scestui cuventu

verbului bla,stemare ; coci f3Xceacpv,sfy,

de sub 2 si 3 : 1. abstracta: blastema- d'in care, cuma s'a arretatu, (vedi blati' a degrada demnitatea omului,l'avilesce

si l'espune la despretiulu altoru-a si

diaru alla seu propriu, dco nu s'a affundatu inco in blastematiapeno acollo,
in cant se prda cu totulu sentimentuln
demnitatei selle de omu; essempluluunui
parente blastematu currendu face pre fii
tnaiestri in blastematia; 2. dro mai adesea concreta, si de acea-a forte desu

stemare), a essitu atatu blasfemare, cfttu

si blastenzare, pote insemna nu numai :
a vetenui prin vorbe, a proferi, vorbe vetematorie, ci si: a vetemd(=Ain-Tscv)fara' a (=,A /170, a vetemd, monde bunu, a de.

sonor, a diffamd sau defaimd, etc.; for.

m'a romanesca blastemare, (dco n'amu
connosce bene filiationea ei, dco n'amu
sci, co ea a essitu, ca si ital. blastimare

in plurariu : tota lumea s'a spariatu de

blastematiele telle, numai tu nu senn
uncle ai se adjungi, mergundu astufellu
d'in blastematia in blastematia; tote am

(vedi blastemare), d'in blasphemare =

incercatu, ca se te desbaru de blastematiele telle; tote inse au fostu in desertu,

te lassu der si eu in, apele telle, si dee
Domnedieu ca blastematiele se ti mance
capulu, deco nu te vei lassd de densele.
BLASTEMATIONE , s. f., maledictio, exsecratio; actione de a blastemd.
BLASTEMATIRE,-escu, v., nequain,
flagitiosum, scelestum, nebulouem lied;
de regula ca reflessivu, a se blastemati,

venta grecescu de form'a pXOCCSTL[J49, d'in

cu intellessu neutra : a se face blastematu, in insemnarile acestui cuventu de

sub 2 si 3 : incepussesi a te inderept

AcorgieN, care chiaru in grecesce luasse, in evulu mediu, form'a AcorritiEtv), au

tenti pre cineva a ua refer la unu ca-

paz-my = vetemare sLtt = pretiu,

onore, cu intellessulu de a vetemd pre-

tiulu say onorea, si prin urmge : a avili, a degrada, a desonord, etc.; ce resulta inse de certu d'in cello espuse asupr'a etymologiei verbului blastezare,
este co blastematu, ca adiectivu, insemna

atau : devotatu si inchinatu euluj, cltu

si : avilitu, degradatu, desosoratu, infanta, cu nume reu, de neci unu prenu,
fora neci una valore, de nemicu, nzisellu,
nedentnu, sau demnu de totu despretiulu,

www.dacoromanica.ro

ILA.

208

reu (in intellessulu cellu mai largu allu

acestui cuventu), etc.; si in speciale

a) care si face name reu, care se avilesce prin fapte rosinose mai mult,u de
cfttu criminali, vetematorie demnitatei
proprie mai multu de cfttu altorn-a, ca
latin. flagitiosus, famosus, tarp's, nequam, nebulo, etc. : Blastemati copilli,
cari in desfrenan i si orgie au resipitu,
in cdte va lune, formos'a stare remasa
de la parenti; nu invidiati sortea muie-

riloru blastemate, cari, fora red unu

sentimentu de demnitatea omenesca, se
avilescu si se sordescu cu tote infamiele ;
una junetia blastemata nu pote adduce
de cdtu una betranetia devretiata; barbatulu blastematu nu pote tin casa eu
una muiere virtosa, precumu neci untierea blastemata cu unu barbatu cum se

cade; d'in blastematu, care a perdutu

veri-ce rosine, usioru se pote face cineva

crintinale; applecatu la lucruri, in acel1 u-asi intellessu, are insemnare activa de

avilitoriu, desonoratoriu, etc.: f apte blastemate; se 7214 te mai alldi14 proferindu
assemini vorbe blastemate; iota reulu de

care te plangi, ti vine d'in blastematele

telle urmari;
b) applecatu inse la
hicruri, ce nu su fapt'a ornulni, cum
si la plante, bestie, etc., blastematu insemna : rea, care face reu sail care nu
face bene, care nu e bunu de nemica,
vile, prostu, de neci una valore, de neci
unu folosu : blastetnatu calla mi ai mai
vendutu : musca, da d'in petiore, svrle,
trentesce, tote rellele le are; pirulu e
plantablasteinata, uncle adjunge se se ineuibe, anevoia se sterpesce; n'anzu vedutu

pi ssica mai blastemata de eau asta-a,

n'are se ua attenga unu copilla, si lit
sgaria infricosiatu; m'am taiatu reu cu
blastentat' a custura, cu care alta mentcre
nu poli taid una buccatella de pane; arrunca in collo acea blastemat a spata, care

damnatu, lapedatu, in addeveru demnu

de spenduratu :poporu blastematu,
natu a versd neincetatu sange fratescu;
blastematii iotri nu se muttiamira a despoid pre bietii callatori, cii uccisera pre
toti cu celle mai cumplite tortUre; blaste-

matele telle fapte au se te duca la spendiuratore, sau in insemnare mai pucinu

grave : care nu face bene, care nu face

cum se cade, care se abate d'in callea

derepta, Ur si : care nu face nemica
bene, care nu e bunu la nemica, misellu,
etc.: eu ti di cu se faci asid, si tu, blaste-

matule, te faci co nu intellegi, si, ca se

me supperi, f aci altamentrele; copillii bla-

stemati faca nebunie, spargu veri-ce le

da de mcena, te assurdescu ca strigarile
lora si te suppera ca mii de secature ;
asiu vr se me scapu de una blastemata
servitoria, care are ghiare lunge si mi
pisca din tote; am argati asid deblastemati, co lipsindu eu de longa ei nu /ucredia si nu faca nemica ; nu fii blastematu de me trage asid tare de urechia;
blastematu de Domnedieu este una espressione plena de energia, analoga cu
batuta de Dontnedieu (vedi batere), ce
redica intellessulu lui blastematu la gradula superlativu : cellu blastematu
Domnedieu este misellu in cellu mai i-

liana gradu si fia in respecta morale,

fia in respecta materiale; 3. ea substantivu blastematulu, blastemar a, unu
blastentatu, una blastemata, etc., cu tote
insemnarile adiectivnlui : nu te insoci
cu blastematii si perdutii in opinionea
omenilont ; me mirant si eu ca una blastematu ca tene se fia si ella una data
orna de omenia ; filiulu vecinului e unu
blastematu si tom spenduratu, de a (Id
societate se fugi, fiittlit mea, ca de foca;
tu esci blastematulu blastematiloru;
forte &ea substantivulu, la care se re-

erosi la omu si faptele lui, blastentatu va

fere blastematu, se pane dupo acestu d'in

urma cuventa, si se lega de densulu prin
prep. de : blastematulu de callu=callulu

se dica de assemene rea, care face reu

blasternatu sau blastematulu calla, una

altui-a, care de natura e applecatu a face

blastemata de callu=unu blastematu

rea, predestinatu orecumu a face reu,

si acesta-a, sau in insemnare grave, ca
latin. seelestus, seeleratus, exheerabt-

calla sau 10114 calla blastematu; inse con-

nu mai e buna de nentica; c) applecatu

li Bp etc., sceleratu, crimi ale, essecrabile,

structionile en de au una energa de espressione, de cari sunt lipsite construetionile fora de (vedi de); asift si : eau

www.dacoromanica.ro

13LA.

209

13LA.

predatu nesce blastentati de lot,i; blastematulu de argatu nu face nentica, candu

nu su eu longa densztlu;unublastentatzt de

Judanu m'a insellatu de m'a frivtu; blastenzatulu de copillu si a spartzt capulu

ett nebuniele lui ; blastemat'a de servitoria mi a perdutu tote ornamentele; blastenzat'a nostra de vacca da ett cornulu
si nu se mi lassa se ua mulgi.
BLASTEMU, s. m., pl.-e, (reu plur.
cu ure:blastemure, sau blestenturi; de assemeni nu e bene blestemu, cu ble in loen de

bla), blaspheminm si blasphemia, (kaapittEct) maledictio, exbecratIo; precumu

blastentare este acellu-asi, prin origine,

cu blasfemare; asid si blastemu e acellu-asi , prin etymologfa, , cu blasfemu

(vedi in dictionariu : blastenzare, si blasfemare, si in glossariu : blantare); si
de assemenea blastemo are intellessu
mai estensu decdtu blasfemic, cuma si
blastentare decdtu blasfemare; coci
1. blastentu se dice, ca si blasfema, de
veri-ce attengere sau vetemare grea, de
veri-ce batujocura addussa cu vorb'a, en
cugetulu sau fapt'a in contra 'ni Domnedieu si a celleru sante : e unu mare
blastemu si a ne cugetd, co Doninedien
ar vot fi nedreptu; se imputd lui Jesus
ca unu blastenzu, co s'ar fi numitzt pre
sene fiiulu lui Domnedieu ; indoientea
de bene, de addeveru, de formosu, de justu, de totu ce este santu, ce alta e dc:co
un celltt mai nutre
blastente? bla-

simula in contea spiritului santa este

peccatu neiertatu; cine nu s'ar in liurd
audindublastemele, ce tu proferi in contra a totu ce ontulu respecta si veneredia?

2. ddro blastemu insemna si : chia-

stemu assupr'a fibra, este destullu ea

fui se nzerite blastenndu parent

pentru ca acestu-a se i adjunga intr'una di;

b) in intellessu speciale religiosu, vorbe
prin cali cineva se scote d'in turm'a ere-

dentiosiloru ca nedemnu de fericirea

promissa acestoru-a, si se devota tormenteloru eterne alle infernului, ce astpta pre cei necredentiosi si rei, essecratione, anathema : conciliulu una'timo pronuntia una infricosiatu blastenzu in confra anzmagitoriului ereticu;
synodulu metropolitiloru, episcopiloru si
altoru facie basericesci scosse mai multe

carti de blastemu in contr'a celloru ce

propaga cc doctrine asid de ratecite si ab-

batuta de spiritulu crestinismului; sau

vorbe de essecratione, prin cari se de-

vota reultti, se essecra cei ce nu amu

spune addeverulu san nu s'aru tind cu.
strictetia da celle ce s'au assediatu si
regulatu a se tin : essistu de la vechii
domni ronidni mai multe carti de blastenzu, prin cari se lega pre selle c nyinatorii lora a MI nicti admitte Greci

functionile terrei, neci a mai ineltind

mosie romanesci la monasteriele grecesci; marturii chiamati a depune pen-

tru limiti de proprietati se lega prin

carte de blasteinu a spune addeverulu si
numai addeverulit ; pentru veri-ce cestioni litigiosa ntai importanti, in cari
addeveruitt nu se pote afld pre alte calli,

cei interessati sczu marturii lora cauta

Sc accepte carta de blaqternu; ne czmu le-

gata ea celle mai mari blasteme, co nu

ne como abbatr, in tempu de diece anni,
neci ca una punta de la acesta lege; cu
blastentu voiu lassd prin testamentu,

mare a resbunarei justitiei pre capan

cellui ce na, merita , devotare a euiva
la reu si nefericire, si a nunr : a) chiamare a reului pre capulu cuiva, vorbe

nenzine d'in consaAgenii nzei se nu se at-

prin cari se uredia reu si nefericire, maledictione, in oppositione cu benedictione

sau cu benecuventarc : blastemulu pa-

de a communied en baseric'a, se scote d'in

rentiloru derapena casele fillorzt, pr celan u

generale se appleca atatu ca intelles-

benecztventarea parentiloru in taresee ca-

sulu de anthenta, cumu s'a vedutu mai

tele fiiloru ; filii dro se se feresca de a

si attrage blastemele arentiloru; chiaru
dco parentii, pieza de doiosia si bulo,-

susu, cdtu si ca cellu de aforisire

escommunicare, (vedi aforisire in glossariu), ba chiaru si cu intellessulu de

tate otra fii, nu pronuntia unu bla-

essorcismu : blastentele stintuluiBasilizt

tenga de una banu din averea mea; sau

in fine : cuvente prin cari unu credentiosu se marginesce, pentru unu tempu,
senula basericei, escommunicare, etc.,
asid in cdtu blastentu, ea espressione mai

14

www.dacoromanica.ro

210

13LA.

sunt essorcismele sau rogationile, prin

cari cellu reu, draculu, este blastematu
si provocatu a essf d'in cellu ce se crede

possedutu de densulu si a se duce la

loculu de tortura eterna, care este lui
destinata ; in aceste essorcisme se repetu necontenitu cuventele : blastenzate pre tene Domnulu, Satana;blastemate pre tene, drace, etc.; cu intellessu de
escommunicare sau formula de escommunicare figurdia cuventulu blastemu
in frasi ca : prin cartea sca deblastenzu
in contr'a capiloru acestei noue eresia,
synodulu opresce pre acesti' a de la veri-ce

conzmunicare eta baseric'a, pno candu

ei si voru Mfg in fire si-si volt connosce
ratecirea; sau in fine : cuvente prin cari
unu archi6reu sau altu pastoriu suffletescu devota pre cineva reului, fora ca
acesta essecratione se attraga dupo sene
esclusionea cellui essecratu d'in senulu
basericei, sau de la participarea celloru
sante : se crede co cei caduti sub blaste-

mulu unui archiereu sau altei persone

santite, dco ntoru nedeslegati de acestu
blastemu, nu potu putredi, ci cadaverele

loru stau cu annii intrege nevetemate,

peno candu, prin repetite rogationi inadensufacute pentru acesta-a,nu se deslega de blastenaulu, sub care au potutu
cad; c) in intellessu mai lenu : vorbe
disse in mana si supperare mare, prin
cari cineva chiama urgi'a cerului assupr'a cuiva, l'anathematiza si lu devota
reului, dro insusi cellu ce le dice n'ar
vr se le vedia implenindu-se : tata zneze,
pre cdtu ede bunu, pre atatu e le stepperatiosu, asid in ccitu cauta se te feresci
de a l'interritd cumuva, elk Wei SC 7124

ti audi de la densulu blastemele celle

mai infricosiatorie; blastenzele parenti-

loru nu su adesea de catu vorbe mai

ce versu pre totu minutulu, in locu de

benecuventare, nu vedu de ceitublastemu

in cas'a mea; totu ce facu, cu celle nzai

bune mesure si cis cellu nzai curatu cugetu, mi esse reu : pare co una blastento
me urmaresce pretotendenea, ca se scambe

in amaru si dorere tote cate mi promitteau fericirc; ce blastemu e pre ten e, ca

dupo atateca per(leri dorerose se ti vedi

si sezigurulu copillu ce aveai rapitu de

morte in florea etateil e unu blastemu
pre acestu poporu, co nu pote duce neci
ctiva anni in pace si armonia, ci necontenitu petrece in discordia si in belle
civili; (3) de flagellu, calamitate, urga
divina, ce se considera de assmine ca
implenirea unui blastezu attrassu prin
peccate si crimine inespiate : ceblastemu
va mai fi si acesta terribile epidemia de

angina, care de nod multi anni secera

fora indorare copilii Romaniloru ! ce
blastenzu a cadutu pro capital nostru de
trei anni, de candu nu se mai facubuecate ! pestea furiosa ce infesta trr'a de
mai multi anni, nu pote fi de catu unu
blastenzu pentru peccatele nostre celle
multe; obiectu de blasteznu, orna sau

poporu, care, prin faptele selle, e respinsu, uritu, lap edatu,abominatu de toti:
pentru mene vieti' a este una sarcina grea

de portatu, coci adjunsu de blastemulu

totoru-a nu intempinu, veri-incotro me
izatorcu, de catu amaru si dorere.
BLASTOCARPU,-a, adj., (franc.
blastoearpe, d'in f3Xaatk=germe, bla-

stare, si d'in zaprk=fructu); care incepe a se desvolta inainte de a essf d'in

pericarpu, vorbindu de embryonii planteloru.
BLASTODERMA, s. f., (franc. bin3XacT6q = blastare si
stoderme,
Sipp.a.=pelle); corpu membraniformu in

aspre, dictate d'in prea multulu doru de

fericirea in care aru vr se vda pre fui
loru; el) dro in intellessu forte grave,
(vedi si blastenzatu sub 2) : a) de stare

ou, d'in care se desvolta tote partile

nefericita, sorte rea, de care se sente

cineva persecutatu si de care nu pote

derma.
BLASTOGENESE, 8.f., (franc. blastognsie, d'in 13),m:sr6; = blastare si

Napa veri-ce ar face, considerata ca implenire a unui blastenzu pronuntiatu de

Domnedieu sau de altu cineva assupr'a
cell ai nefericitu : cu tote sudorile de sange

puiului.
*BLASTODERMICU,-a, adj., (franc.

blastodermique), ce se tine de blasto-

Tivsat = generatione); multiplicare a

planteloru prin germine sau blastari.
BLASTQGRAFIA si blastographia,

www.dacoromanica.ro

211

131-4.A.

s. f., (franc. hlastographie, d'in pXacT6g

=blastare si ypiefav=scriere sau descriere); parte a botanicei, care se occupa cu cerceta rea germineloru sau bla-

stariloru, cautandu a descrie natur'a si

legile loru de desvoltare.
BLASTOGRAFICU si blastographicu,-a, adj., (franc. blastographique),
care se tine de blastografia.

*BLATERONE, s. m., blataro; mare

blateratoriu, care are invetiulu de a blaterd continuu si multa, (vedi blaterare).

BLATTA, s. f., blatta (in locu de

blapta d'in Acirretv=vetemare); genu
de insecte orthoptere, putorose, lucifuge,

si forte vetematorie stupiloru, in cari

se incuiba; molle a este una specia de

phistu, s. m., (franc. bfastographiste);

omu versatu in blastografia.

blatta.
BLATTARIA, s. f., vedi blattariu.
BLATTARIIT,-ia, adj., blattarins;
ce se tine de blatta; de aci ca substan-

* BLAST FORIT si blastophoru,g. m.,

tivu : a) femin. singul : blattaria, yer-

blaa em-

bascum blattaria lui Linneu, planta care

bryonelui, care porta sau contine blastulu,

loru, etc.; b) femin. plur.: blattarie=familie de insecte d'in ordinea orthoptereloru, care are de typu genulu blatta.
BLATTIDE, adj., (franc. blattide);
ce smena cu blatt'a; de ad ca substantivu femin. plur. blattidi=familia de
insecte dqn ordinea orthoptereloru, cari
au antenne forti, care ambla numai noptea cu una agilitate si velocitate forte
mare, si de cari passerile de curte sunt
forte avide.
*BLECHNOIDE, adj., (franc. blechnoTde); care smena ca bleanulu, care
se tir e de blecknu; de ad ca substan-

BLASTOGRAFISTU, si blastogra-

franc. blastopbore (d'in (3XCE6T6g

stare si T.ipecv
portare); parte

(vedi si urmatoriulu blastu).

BLASTRU si blasturu, s. m., vedi

emplastru.

BLASTU, s. m., (franc. blade, d'in

Xacrck=blastare, essitu prin 'mare

d'in acea-asi radecina cii allu nostru blastare; vedi acestu cuventu); parte a em-

bryonelui certoru plante, care se pote

desvoltd prin blastarire sau germinare.
BLASTURU , s. m., acellu-asi cu
blastru; vedi emplastru.
BLATERARE si blacterare , v.,

blaterare, si blacterare (cumu se vede

d'in form'a blac-terare, d'in acea-asi
radecina cu grec Al.!-ACM-6q=molle,
mollesitu de corpu sau de spiritu; lasiu; simplu, stultu; vedi in Glossariu
blegu, blotocarire); 1. a vorbf verdi si
uscate, a vorbf ca copillii care nu cugeta la celle ce vorbescu; a limbutf, a
flecari , spunendu lucruri nefolositorie
seccature, prostie; a sberd ca omenii
ce vorbescu Cu securitate, dro fora siru

si fora idee : cine te asculta, candu tu

bluteri cu furia catu-ti iea gur' a? incetedia de a blaterd si a mi sparge urechiele cu sberctele telle; 2. a sberd, vorbindu in speciale de ariete, de camelu,
de brosca: deblateratulubrosceloru d'in
loculu vecinu nu potu inchide ochii tota
noptea ; auclieum camele blatcrandu
departarc.
*BLATERATIONE, s.f., blateratio;
actione de a blaterd, (vedi blaterare).
BLA.TERATORIU,-toria, adj. s.,
blaterans; care blatera, (vedi blaterare).

e bu ia in contr'a blatteloru, mollie-

tivu f emin. plur. : blechnoidile, sectione

de plante d'in tribula polypodiaceeloru,
care are de typu genulu blechnu.
BLECHNU, s. m., blechnon (Afix-

ital. blecno, franc. blechne; genu

de plr,nte acotyledoni d'in ordinea ferigeloru, d'in cryptogamia lui Linneu,
vov),

d'in care speci'a cea mai connoscuta este

blechvuiu spicante osmunda spicans

lui Lnneu, recommendata pentru ticatrisar,a plageloru si allenarea doreriplaga.

loru
* B LECHONE, s., (blechou=p4ixow),

franc. h1(3010n; genu de plante d'in famili'a acanthaceeloru, care coprende unu
nume-u de specie tropicali.
BLEFARA, blefaricu, blefarite, etc.;
vedi blepharu, blepharicu, etc.
I LENNA, s. f., (pX.i.vvoc = mucu,
balle); 1. veri-ce materia mucosa, cumu
su ba.ele, nmcii, etc.; 2. genu de pesci
caraci crisati prin insasi mucositatea ce
scaturesce d'in a lour pelle.

www.dacoromanica.ro

ELE.

212

ELE.

BLENNELYTRfA, s. f., (franc.

bleundlytrle, d'in (3X6yva.=blenna siao-

Tpov=vagina); se dice in medicina de

mucositatile ce se forme dia prin inflammatione in vagina, (vedi si blennosu).
BLENNENTERIA , s. f., (franc.

* BLENNOPIITHALMICU,-a, adj.,
(franc. blennopIrthalmique); ce se tine
de blennophthaltnia : remedieblennophthalmice.
* BLENNOPYRIA, s. f., (franc. blen-

blennenterle, d'in Ablia = blenna si

nopyrie, d'in Advwx=blenna sau mucu

si d'in iciip = focu); febre sau feure mu-

gvcEpov=matiu); mucositati ce se forme-

cosa.

dia in matie prin inflammationea loru.

BLENNIA , s. f., (franc. bleunie,

* BLENNORRAGIA si blennorrhaga s. f., (ita/. blenuorragie, franc. Wen-

vedi blenna); genu de pesci d'in ordi-

norrhagie, d'in 13X6vva=blenna sau mucu

nea acanthopterygiloru, famili'a globoidiloru, numiti asik d'in caus'a ballosei

loru pelle : cornea blennieloru e alba si
fragida.

* BLENNIOIDE, adj., (franc. bien

si d'in [Sayilvat=a se rupe); scursore de

una materia mucosa galbinfa si verdfa in
urm'a unei inflammatione acute a membraneloru mucose; scaunulu acestei affectione morbid este, de ordinaiiu , la

Wade, d'in biennia si Elaw-7_-.forma);

care are form'aunei biennia, care se tine

barbati, in uretra si in preputiu, ro la

muieri in uretra, in vagina sau in ma-

de genulu blenniei; de ad substantivu

masculinu plur. : blennioicii=familia
d'in classea pesciloru, cari au de typu
genulu biennia.
BLENNISTHMIA , s. f., (franc.

trice ; acea-asi affectione se uumiea alta

data gonorrea; poporului e connoscuta
sub numele de sculamcntu san scursorc;
in fine medicii au inceputu acutnu a se
servf mai multa de cuventele : uretrite
si uretrovaginite;
blennorragia falsa,
scursore ce vine numai d'in superfacra
preputiului; blennorragaprimitiva, care
se manifesta la pucine dille dupo con-

blennlathmle, d'in 3X6vva=blenna si la&

p.6g=gfitu); ca terminu de medicina,

se applica la catarrulu laryngei si faryngei.

* BLENNOGENIU,-a, adj., (franc.

blennogbne, d'in kbya=blenna si yEvvp=generare); care genere dia sau produce blenna.
*BLENNOIDE,adj., (franc. blenuoYde,

d'in Aivya=blenna si EI6o;=forma);

care are forma de bloom, care se tine
de natur'a blennei sau blenniei; de aci ca
substantivu masculinu plur. : blennoidi

subdivisione d'in famili'a de pesci

numiti globoidi.
*BLENNOPHTHALMIA si blennoftalmia, s. f., (franc. bleunoplitittamie,
d'in pX6vva=blenna sio0a)4tia=morbu
de ochi); nume datu in medicina la diverse imflammationi de ochi, allu caroru caracteriu speciale este unu fluidu
mucosu sau puroiosu, ce cura d'in conjunctiv'a ocularia : blennophthalmia catarrale, cea mai commune d'in tote blen-

nophthalmiele casionata de ordinariu

prin actionea aerului rece sau a umeditatei; blennopthalma de Egyptu, ca
si cea precedente, (Mr mai purulenta,
mai veninata si mai contagisa.

tacta si in locuIu contagiatu, in oppo,

sitione cu blennorraga consecutiva, care
se manifesta dupo mai multe septemane

de la contactu; blennorraga
,
care se manifesta singura, in oppositione cu blennorraga cotplicata, care
e insocita si cu bubonie, cancri, etc.
*BLENNORRAGICU si blennorrhagicu,-a, adj., (franc. blennorrhagigte);

ce se tine de blennorrhaga : retnediu

blennorragicu , ophthalmia blannorragica.
* BLENNORRHEA si blennorra, s.
f., (ital. blennorra, franc. blennorrhe,
d'in pXvva=blenna sau mucositate si
d'in ' a'-etv=curare); scursore de materia mucosa si puruiosa d'in uretra; blennorre'a este blennorragia chronica, mai
vertosu la barbatu.
* BLENNORRHEICU si blennorreicura, adj., (franc. blennorrhlque);
care se tine de blennorrhea.
*BLENNOSU,-a, adj., plenu de blenna,
care coprende blenna; in speciale apple-

catu, in medicina, la familfa affectio-

www.dacoromanica.ro

BLE.

BLE.

213

niloru de cari potu sufferf membrauele

(ital. blefarite, franc. blpharite, d'in

mucose; de ad ca substantivu femin,

f3Xicpapov=pleopa); infiammatione acuta

plur. : blennose (subintellegundu-se affectioni), a diecea familia d'in nosologi'a lui Alibert, in care se coprendu tote
catarrele membraneloru mucose.
BLENNOTHORACE, s. f., (franc.

sau chronica a palpebreloru sau pleopeloru.

BLEPHAROBLENNORRHA si
blefaroblennorra, s. f., (franc. blpharoblennorre d'in f3k6cpapov = palpebra,
f3k6vva = mucositate si Pan) = curare);

blennotherax, d'in Abya=mucositate

si 0.6pae=peptu); asid se chiama in medicina catarrulu pulmonariu, allu doile
genu d'in famili'a blennose.
BLENNOTORRHEA si blennotor-

ra, s. f., (franc. bleuuotorre, d'in

f3X6vva = mucositate, &ro; = urechia si

t)estv=curare); catarru de urechia, numitu mai simplu si otorra.

BLENNURETHRIA, s. f., (franc.
blennurtbrie, d'in f3X6vva=mucositate

si oi)ppa=urethra), in acea-asi insemnare cu blennorrhagfa.

ophthalmia la prunci, affectione morbida care face se puroiedie palpebrele

Primciloru.
*BLEPHIRONCOSE si blefaroncose,
s. f., (franc. blpharoncose, d'in f3X6yapov=palpebra si Kpcovn.q=inflare);inflare
a palpebreloru sau pleopeloru.
*BLEPHAROPHORIT si blefaroforu-a,
adj., (franc. blpharophore, d'in f3Xcpapov

=palpebra si cppetv=portare);care porta

palpebre sau pleope, vorbindu proprie

de animali, sau metaforice;de certe plante

BLENNURIA, s. f., (franc. biend.'in f3X6vva si oiipourina); catarru allu besicei udului.
BLENNU,-a, adj., (blennus, 13X6vvoq); proprio : mucosu, plenu de muci,
si de ad, prin metafora : bobleticu,
prostu, stultu, stupidu.
BLEPHARACANTHA si blefaracanta, s. f., (franc. blpbaracanthe, d'in
pXEcpap(g si axav4a=gena si spinu); genu

de plante d'in famili'a dcanthaceeloru.

BLEPHARU si blcfaru, s. m., (franc.
blpbare, d'in f3X6f,oapov=palpebra sau
pleopa); se dice in botanica de firele ce
formedia una specia de gene in giurulu
peristomei certoru plante.
BLEPHARIDE si blefaride, s. f.,
(franc. blpharide, d'in 13XscpapEf3Xecpapitg=gena, peru d'in gena); genu de

coleoptere tetramere, d'in famili'a alticideloru.

* BLEPHARIPTERU, s. m., (fraile.

blphariptre, d'in 13),ElpapE = gena si
rrepdv=aripa); genu de insecte d'in famili'a athericereloru muscidi, cari adesea se afia pre vitrele ferestreloru si se
desvolta in fungi.
*BLEPHARICU,-a, si blefaricu, adj.,
(franc. blpbarique, d'in (3Xcpapov =
pleopa); ce se tine de gena sau de pleopa

ale& blefarica.
BLEPHARITE si blefarite , s. f.,

alle aroru frundie au denti pre margine,

cari formedia ca nisce gene.
BLEPHAROPHTHALMfA si blefaroftalmfa , s. f., (franc. blepharophtbaimie, d'in pX6Tapov = palpebra sau
pleopa si d'in 60aXp(a=morbu de ochi);
inflammare a palpebreloru sau pleope-

loru, numita si blennorrhagia palpebrale.

BLEPHAROPLEGfA si blefaroplegia, s. f., (franc. blpbaroplgie, d'in f3X6epapov=palpebra san pleopa si 7rX7m1=
plaga); paralysia de palpebre sau pleope.
* BLEPHAROPTOSE si blefaropt ose,
s. f., (franc. bldpbaroptose, d'in pX6Ta-

pov=palpebra sau pleopa si iraimc=cadere); caderea palpebrei superiore, cre

se lassa pre ochiu asid, in diu cellu ce
suffere de acestu reu, e nevoitu, candu
vr se se uite la ceva cu ochiulu, se redice palpebr'a cu degetele.
BLEPHAROSTOMU,-a, si blefarostomu, adj., (franc. blpharostome, d'in
(3X6Tapov=palpebra sau gena si ar6p.a=
gura); cu gene la gura, vorbindu de certe
plante, allu chroru perianthu are impre-

giurulu orificiului seu nesce fire, cari

formedia ca si nesce gene.
*BLEPHAROTITE si blefarotite, s. f.,
(franc. blpbaretis), de acea-asi insemnare cu blepharophtlialmia.
BLESARE, y., a face blesu.

www.dacoromanica.ro

214

BLI.

BOB.

* BLESIRE, v., a fi blesu, a av6 defectulu de blesu.

BLESITATE, s.-f., defectu de blesu.

BLESU,-a, adj., blmsus (Amok);

1. cellu ce are petiorele strambe, si anume intorse afora, asi incdtu nu pote
ambli bene, ci calca cu greu si schiopetandu, si de ad : molle de petiore ,
schiopu, paraliticu; 2. cellu ce pronuntia
reu, balbu, balbuitu, si a nume : a) cellu
ce nu pote pronuntid certe littere, ci le
suplenesce cu altele, celle mai dure, de
essemplu, cu celle mai moi, cumu : zudecu in locu de judecu, lupu in bou de
rupu, etc., defectu care se observa forte
desu la copillii mici; b) cellu cui se in-

curca limb'a sau d'in unu defectu naturale in organele vorbirei, sau pentru
co a beutu multu, sau pentru co vreunulu
organele vorbirei e ammortitu, paralisatu, etc., (cuvontulu pare a
se legd, de acea-asi radecina cu 13Xg,
d'in care si blaterare ; vedi acestu cuyenta in dictionariu, cumu si blegic, blo-

tocarire, blejire in glossariu).

BLINDA, s. f., (ital. blinda, franc.
blinde, isp. blinda); ca terminu. de arte
militare : lucru de apperare facutu d'in
fascine sau manuchie de nuelle puse ihtre
doue serie de pari de inaltimea, unei sta-

ture de omu si destinatu a protege de

inimicu luptatorii sau lucratorii, impedecandu-lu de a-i ved ce facu (cuventulu e de origine germanic, blende, d'in
blendenz=orbire, si de aci : ascundere,
mascare, protegere, etc., si de acea-asi
radecina Cu blind=orbu; dro a trecui u

ca termina militare nu numai in tote

limbele romanice, ci si in altele, emu
in russesce sub form'a blenda, despre
care vedi si la articl, blanda; si de acea-a se pote adoptd, si in limb'a nostra,
afora dco nu ama prefer classiculup/uUu=plutens, care are si insemnarea cuventului blinda).
BLINDARE, v., (franc. blinder); a
face una blinda, a urnbr san protege cu
birinde in contr'a bombeloru inimicului
impressuratoriu: in tempt de impressu-

strele si portile; de. assemenea se blindedia puntile naviloric cu tnanuchie de

curnzeia de funi, cu saci impluticu lana
sau cu peru; asid dro a blindd, in intellessulu seu cellu mai largu, va se dica
a accoper ceva cu ce e mai propriu a
protege acellu ceva de effectulu hembeloru sau altoru proiectili.
BLITEU,-a, adj., bliteus; de blitu,
ce se tine de blitu, care are natur'a
tului; metaforice : vile, de fled unu pretiu, nefolositoriu, sau : insulsu (=--nesarata), stultu, bobleticu (in limb'a popo-

rului cuventulu spinacu sau spattacu,

care e una specia de blitu, inco se iea cu

intellessu de ceva fora gustu, fora importantia).

BLITU, s. m., (blitum, ital. blito
si bledone, franc. blitum si blette); genu
de plante d'in famili'a chenopodiaceeloru, monandria digynia lui Linneu,
d'in care speciele mai connoscute sunt

blitulu capitatic=blitum eapitatum lui

Linneu, alle cui foie se recommenda in
medicina ca emollienti; blitulu amaranthinu=amarantluas blitum lui Linneu,
planta leguminosa assemenea spinacului
sau spanacului.
BOA, boare, boariu, etc.; vedi boua,
bouare, bouarici, etc.
BOBLETICIA., s. f., btul ti tin, stupiditas; calitate de bobletictt.
BOBLETICU,-a. (in Ion de bolbeticu,
si acestu-a in loca de balbaticu d'in una
forma latinesca balbatieus, care a datu
si in ispanesce bobatico, cu acellu-asi
intellessu, casi allu nostru bobleticu; vedi
si in glossariu : bobleticu si bobu), adj.,
ineptus, stolidus, stunt's, stupidus; pucinu priceputu, fora precepere, fora judecata, prostu; care nu intellege sau int ellege pre dosu, care veri-ce face, face reu

si cumu nu se cacle (de la insemnarea de

incurcatu in vorbire, care e semnu de pucina potere de cugetare, bobleticu a tre-

cutu usioru la insemnare do lipsitu

rare a unei cetate se blindedia cu lem-

precepere si judecata; vedi balbu).

BOBLETIA, s. f., calitate de bobl ctizt,
de acea-asi insemnare cu bobleticitt.
BOBLETIU,-ia, adj., d'in una forma

naria si pam,entu magazinele cupulbere,

edificiele ce/ternaiformose, ospitiele, fere-

latina (balbitins), prin stramutarea lui

syllab'a initiale in penultima si

www.dacoromanica.ro

BOC.

BOC.

prin trasformarea lui a in o; de acea-asi

insemnare cu bobleticu.
BOCA si boca, s. m., (bocas si boxbocis=pcoe-pont6g si [364-13c5axos, d'in
popz:_-bouare sau mugire; vedi si buga

in glossariu) (ital. boca, boga si boce,

franc. bogue); genu de pesci marini d'in
familea sparoidiloru, ce se afia pro longa
termurele marei, si mai vertosu la gur'a
fluvieloru.
BOCALE, s. f., si bocaliu, s. in., (baucalls=f3a6xxXK si f3canceatev, d'in una
forma mai simpla bauca=Patzii, acellu-

asi, prin scambarea gutturalei a in labiale b, cu eauca=xx5x1; vedi si cauca,

caucu), (ital. boccale, franc, bocal); vasu
de pamentu sau de vitru cu gfitu scurtu
si largu, ro in restulu corpului presen-

tandu forma de perfectu cylindru sau

de unu cona trunchiatu, sau de done
conuri trunchiate, alle chroru basi impreunate formedia mediloculu pantecosu
allu vasului (borcanu, datu in glossariu,

a potutu essf d'in acea-asi fontana cc

bocaliu, si a nume sau de a dereptulu
d'in bauca=boca, ca si cauda=coda, prin

suffissulu anu : bocanu, care in urma

s'ar fi crescutu cu unu r ,:borcanu, ca si
borbona in locu de bobona; sau prin intermediulu formei derivate bocaliu, care,
prin stramutarea luil in r [vedi liter'a L],
ar fi luatu formta bocariu, si d'in acesta
forma apoi ar fi essitu ; bocarinu, bo-

carnu, si, prin stramutarea d'in ion a

lui r, borcanu; s'ar pot inse ca borcanu

se fia essitu d'in barca prin acellu-asi

suffissu ctnu si fan, alte iusemnate scam-

bari fonetice, afora de simpl'a intunerecare a lui a in o : borcanu in locu

de barcanu ; do intellesulu milita in
favorea cellei d'antaniu etymologia; macedoniculu botia , cu acellu-asi intellessu de bocaliu, pote fi in locu de bocia,

de ore ce la Macedoromani ci se pronuntia de regula ca ti: tinti=cinci, cal-

ti=calci, etc. [vedi litter'a 61, si prin

urmare , in ce s'attenge de forma, cuventulu macedoromanu s'a potntu nasce
d'in acea-asi radecina cu bocale, adeco

d'in boca=.bauca; dro atatu de partea

intellessului, pentru-co insemna si butala, catu si mai vertosu de partea for-

245

mei se pote refer mai bene la acea-asi

fontana, d'in care a emita bute, butoiu,
butilla, bota, etc.).
L BOCE, s. in., vedi boca.
2. BOCE, s. f., vox-vocls, (ital. boce
si voce, sard. boje, ispan. voz, franc.
voix); sonulu ce emitte d'in peptu pro

glitu si gura omulu si partea cea mai

mare d'in animali ;
cuventu, cara si
in latinesce se afla cu b in locu de v
box in locu de vox, (vedi litter'a B), si
care in gur'a poporului d'in multe parti,
mai vertosu la Macedoromani, s'a pastratu asi6, de bene, fora se i pota lu loe'alu

slaviculu glasu, introdussu numai prin

manita ce aveau alta data carturarii nostri de a slavisi si fora.neci una necessitate; derivatele d'in boce, cumu: bocire, bocitoria,bocetu, etc., sunt pretutendine forte popularie; catu pentru boce si
alte derivate, se dicu si se scriu astadi
mai multu cu : voce, vocare,!vocatione,

invocare, etc.; si de acea-a desvoltari

mai ample assupr'a intellessului cuventului boce se voru da la articlulu voce.
BOCETU, s. m., pl.-e, clamor; Matas, lamentum, lessus; strigare cu VOC8
mara, si in speciale, strigare plangero-

sa, plansetu cu voce mare , cu tipete,

vaiete, etc.: n' am mai auditu asid bocete

A muieri ca la immormentarea acestei

fete ; biet'a f eta , morta in florea etatei,
formosa si buna ca unu angeru, merad
cu totu dereptulu aceste bocete; sunt bocete de buccura, ca si bocete de dorere ;
cu tote aces tea bocetulu nu e totuclea
un'a espressionea unui addeveratu sentimentu de dorere sau de buccuriaaeminele romcine, prin una (latina d'in cellc
ce probedia camaibene rontanitatea nationei nostre, se credu indetorate a Id bocete veri-carui mortu, veri- cdtu de strainu

le ar (vedi bocitoria); b6cetu differe

de bocitu, ca si mugetu de mugitu , dmbiela de amblatu, suffletu de sufflatu ,
plansetu de plansu, risetu de risu, (vedi
suffissu tu si su; ro pentru etymologi'a
lui bocetu vedi boce).

BOCIA, s. f., vedi bocale si botia.

BOCIRE,-escu, y., clamare; ejulare,

latneutari, lugere, deplorare; (ital, bo

ciare); a strig4 cu mare boce, si in spe-

www.dacoromanica.ro

216

BOL

BOC.

ciale, a striga cu bocc plangerosa, a

plange cu boce mare, a tipa, a se vaieta, etc. : 1. ca transitivu sau obiectivu :
feminele rowing , in tote dominicele si
alte serbatori , in reversatulu dioriloru,
manec alamortnente,ca sebocesca fientiele

care mai de currendu sau mai de multu

sunt immormentate; sunt luni de candu
doios'a mamma bocesce uniculu fiiu ce
avea, nentica nu pote allend dorerea si
curm bocetele ei ; ce me bociti ca cumu
asiu fi si moritu? me sentu in addeeertz
greu, di-1-o nu me credit inco in stare de
bocitu; la strabunii _Romani se luau cu
bani femine, ca se bocesca pre mortu; a-

cesta datina s'a pastratu intre noi,

stranepotii , inn obilata inco prin influenti' a crestinismului; coci feminele romdne

au de una detoria crestinosca si onzenesca a boci, fora neci una recompensa,

chiaru pro mortii straini, si pre acei-a

mai vertosu, cari n! au consangeni, ca se
i bocesca; elle credu co mortutu inzmormentatu , tora se fia bocitu de nemene,
este espusu a fi desmormentatu si devo-

frasile mai susu date se vede, co peno

astadi la noi muierile bocescu , d'in detoria omenesea, unu mortu strainu, precumu preficele , la betrauii Romani ,
bociea, pre bani, una mortu ,strainu de
densele ; nuanti'a de bocire fora sentimentu, bocire prefacuta, resare mai allessu in forma reflessiva a acestui verbu,

care de alta parte este mai espressiva

si mai energica, candu e vorb'e, de unu
sentimentu addeveratu, (vedi reflessivu,
vedi si la batere essemple de energi'a
de espressione a formei reflessive), (vedi
boce).

BOCITORIA si bocitore;vedi bocitoriu.

BOCITORIU,-toria, s. adj., ejulans,

lugens ; lamentabilis lugubris;
flea ; care bocesce sau se bocesce : boci-

tori si bocitorie nu lipsieau la immor',rent area bunului si stralucitului barbatu ; dro vorbindu de lucruri : care espreme dorerea : bocitorea lui voce

loca de misericordia ti inspira neplacere si desgastes;

ca substantivu
a) fernina, care bocesce unu mortu strai-

ratu de lupi ; 2. ca subiectivu sau intransitivu, mai allessu sub forma retiessiva, a se boci : destullu ai bocitu doue
lune intrege , si ai bocitu diu'a si nop-

nu, care nu i e consangenu, neci altu

tea; nu vecii co cu bocitulu nu poti se in-

pr'a unui mortu ce e in puntulu de a

viedi pre cellu una data mortu ? lassa

fi immormentatu, sau : tempulu de bocire assupea unui asseminea mortu, care

me se bocescu, coci bocete7e mi mai usio-

cumuva connoscutu si caru , ca si pra3-

tea la betranii Romani; b) cu intellessulu male de bocetele bocitorieloru assu-

redia greu'a dorere ce mi appesa

m'a ; dco cineva coprensu de grea si

vine dupo terminarea officiului religiosu

mare dorere nu se pote boci, este in 'izare

veniti, frati, de mi dati sarutarea ceo mai

periclu; mamm'a ce si vede uniculu fiiu

rapitu de crud'a nzorte, si sta ca immarmorita, fora se scota tip6tu , fora se incepa a se boa , e in pericia de a si essi
d'in menti, de a innebuni ; ce ve bociti

de pre una, etc.; in acestu intellessu

asid ca cumu ar fi se ve onrmoria cineva?

feminele cm anima doiosa sebocescu si la
vederea unei fientia pe care n'au vedutu

detempuindelungatzt;bocirea asid dro

este effectulu nu numai allu unei profunde dorere, ci si allu unui sentimentu
de buccuria neasteptata; in totu casulu
bocirea este manifestarea unui viu sentimentu; cu tote acestea bocirea se pote
produce, mai multa inco de catu plangerea sau mai bene lacrimarea , si fora
una addeverata miscare a animei : d'in

funebru, candu iucepu preutii a canti :

se serie si bocitore in loca de bocitoria :
officiulu religiosa funebru se terminasse
si erau la bocitore, candu mortulu, care
se vede co tusse numailesinatu, deschise
ochil si se descept de marea boce unita
a multoru muieri ce incepusse a lu boa.
BOCITU, deploratus-a; ejulatus, les-

bus; 1. participiu passivu d'in bocire :

bocitu sau neboeitu mot-lulu nu pote std
mai multa neingropatu ; 2. supinu d'in
5ocire : nu e acumu tempt de bocitu mor-

tu; 3. de acf ca substantivu : bocitzdu

are si ellu una mesura si una capetu;
differitu, in intellessu, de bocetu, (vedi
acestu cuventu).
BOIA, s. f., boia (Eta d'in (366Lo=

www.dacoromanica.ro

BOL.

BOL.

de bou); laciu de guttu, arcanu, strangu

de guttu, facutu antaniu d'in curea, d'in
pelle de bou, apoi d'in lemnu sau d'in
ferru, ce se pune in guttu, mai vertosu
in guttulu criminaliloru si condemnatilor u.

BOIANU, vedi bovianu.

BOLARE si bol ariu, adj., (ital. bolare, franc. bolaire); ce se tine de bolulu
armenicu: strate d e pamentubolari, (vedi
1. bolu).

* BOLBITE, s. f., (franc. bolbitis, d'in

1364moy=ballega); vedi si bolbitu; genu
de plante d'in famili'a polypodiaceeloru.

BOLBITU, s. m., bolbiton (Papt'coy); scrementu de bou, de vacca, de

callu, etc.; ballega, ballegariu, (vedi 2.
bolu).

BOLBOCERATE, s. f., (franc. bolWebrus, d'in 130)436c=bulbu si x...6pa;=

cornu ; vedi si bolbu); genu de insecte

coleoptere pentamere, famili'a lamellicorneloru, care coprende sessesprediece

217

ma de borete, vorbindu de certi polypi,

ce smena intru eltuva en. boretii.
BOLETINU,-a, (si boretinu, vedi
2. bolu si borete), adj., franc, boltin;
care vidia intr'unu borete, vorbindu de
certe insecte cari traiescu in boreti.
*BOLETOIDE, adj., (franc. boltoTde,

d'in pco)vfIq=bolete sau borete si d'in

elarn=forma); care are forma de borete;

de ad plur. mascul. : boletoidi=divisione d'in classea fungiloru, cari au de

typu genulu borete.
BOLIDE, s. f., bolis (f3oMg) (vedi
si 2. bolu); 1. cercatore de profunditate,

plumbu legatu de una acia, ce se baga

si se lassa se se affunde in ap'a marei
sau unui fluviu, spre a cen, si aili aduncimea ei; 2. instrumentu de chirurgfa, cu care se creo, una plaga sau se
baga pre unu canale, ca allu besicei udului, de essemplu, spre a lu cercet
sau largi, specillu, etc.; 3. meteoru focosu, sau luminosu, una stella cadente,

specie de insecte de forma forte convessa

de essemplu, si in speciale, globu focosu

si apprope globulosa si cari anevoia se

vedu, pentru co ambla numai noptea,
ro diu'a se ingropa, flenduco nu vedu
la lumin'a dillei , ci numai in diarea

ce in rapidulu seu cursu prin ceru pare

a se sparge cu detunatura si a arrunci,
d'in senulu seu aerolithe, (vedi si aero-

noptei.

BOLBORE, s. f., vedi bolbore in glossariu si volvore in dictionariu.

BOLBU, s. m., (vedi bulbu).
BOLBURA, bolburare ; (vedi volbura,
volvurare).
* BOLETACEU,-a, (si boretaceu, vedi

2. bolu si borde), adj., (franc. bolkne);

ce smena cu unu bolete sau borete ; de

ad substant. femin. plur. : boletacee=

famili'a fungiloru.

BOLETATU (si boretatu, vedi 2.

bolu si borete), s. m., franc. bo16tate;
nume genericu data la sari cari resulta
d'in combinationea acidului boletieu cu
una base.
BOLETICTJ,-a, (si boreticu, vedi 2.
bolu si borete), adj., (ital. baetiec), franc.
boletique); estrassu d'in bolete sau borete : acida boleticu=acidu estrassu d'in
una specia de borete.
BOLETIFORIVIE (si boretiforme,

vedi 2. bolu si borde, cumu si forma),

adj., (franc. bol6tiforme); care are for-

lithu).
BOLITOBIU,-ia, adj., (franc, bolitobie, d in 13(oXEnic=borete sau pattoc

=paptto=bolbitu sau ballega si d'in

pioq=vietia); care traiesce in borete sau
in bolbitu ; de ad ca substantivu, bolitobie=genu de insecte coleoptere pentamere, d'in famili'a brachelytreloru, insecte in genere forte mice, cari traiescu
in boreti, in paisiu, in frundie putrede,
in ballege, etc.
BOLITOCHARU,-a, adj., (franc.
bolitoebare, cuventu compusu, in care

antaniulu elementu este acellu-asi cu

cellu d'in precedentele bolitobiu, ro allu
doil elementu e trassu d'in xarliz=placere) ; cui place a trai in borete sau in
bolbitu, vorbindu de unu genu de insecte

cole4tere pentamere d'in famili'a brachelytreloru, cari trajesen in boreti si in

ballege.

BOLITOPHILU si bolitofilu ,- a,
adj., (franc. bolitophile, d'in ficartiq=
borete si Ttlery=amare); cui place boretele, care ama boretele, applicatu ca

www.dacoromanica.ro

218

BOL.

BOL.

substantivu la unu genu de insect() d'in

ordinea diptereloru , famili'a tipularieloru, alle chroru larve traiescu in boreti
sau fungi, ro , dupo ce attingu deplin'a loru desvoltare, ca se se scambe in
nymph, se baga in pamentu.
* BOLONU, s. m., bolona (po)4v-tiq
d'in (36Xog=2. bolu si eoveral5ca=a cum-

peri); care cumpera unu bolu de pesce,

si de ad in genere : care cumpera sau
vende pesce cu redicat'a, care face negotiu mare de pesce.
BOLTA, s. f. , plur. boite, (reu : bolti),

camera, fornlx, testudo; (ital. volta, ispan. vuelta si boveda, port. abobeda si
abobada, provenc. volta si vouta, franc.

volte si yoke; nu d'in ungur. bolt, ci

acestu-a d'in romanesculu bolta, precumu si bulg. si serb. bolta; romanese.
bolta nu este altu de cdtu volta=ital.
volta, in care v a trecutu in b, ca si in
ispan. boyada, ca si in boce, berbece si
multe altele [vedi litter'a B]; voila apoi
este femininulu d'in participiulu voltu
allu verbului volbere=volvere, care se
ande in multe locuri in gur'a poporului
atdtu in acesta forma de covjugationea
a treia, cdtu si in form'a de conjugationea antani'a : volbare, involbare ; y initiale d'in acestu verbu si derivatele selle
se mule nu numai ca b, ci si ca h : inholinvolbare, kultore vul tor e, holbura=__volbura si bolbura); constructiobar e

ne arcata in lungu sau in giuru, si in

speciale, coperementu de forma arcata
sau emisferica : 1. proprie cerulu se intende asupr'a capeteloru nostre ca una
bolta emisf erica, alba,stra si adornata etc
stelle; coperementidu basereceloru este de
regula unabolta; coperementulu cellaricloru vaste este de assemenea una bolta;
cavernele d'in senulu pazentului se ter-

mina in partea superiore cu boite; una

bolta de forma emisferica se chianta
testucline, pentru co smena cu testulu
tinei brosce testose; ero una bolta in
lungu se chianza fornice ; cerulu, fiendu
co are form'a unei boite emisferice , iea
differitele numiri de bolt'a cerului ,bol-

t'a ceresca, bolt'a stellata, bolt'a albastria, etc.; in respectulu basei do constructione , boltele se impartu in doue

mari categorfe : bate cu unu senguru

centru si boite cu mai multe centre; boltele cu unu-senguru centric sunt celle a

droru curba , formata cu una sengura

deschisura de compassu ce pleca d'in
unu senguru centru , descrie totu de un'a una portione de cercu ; arculu acestei categorfe de boite este sau unu semicercu completu sau una portione de
semicercu de 180 de grade; boltele cu
doue centre sunt celle ce nu se potu descrie cu una deschisura de compassu, afora dco DU se ieau, ca centre, differite
punte contigue ; curb'a acestui genu de
boite este ellipsoide sau se compune d'in
doue portioni de cercu, fia-care cu can-

trulu seu particulariu, si speciele celle

mai connoscute sunt : bolta delumbata
=camera deluntbata (proprie : bolta de-

sellata=franc. votlte surbaisse sau

Tait i anse de pallier, bolta arcata ca
torra de paneriu), bolta allu carei arcu
este una sectione de ellipse in cea mai
lunga a ei dimensione , in oppositione
cu bolta superelevata, (franc. votite surleve) , allu carei arcu este una sectione de ellipse in dimensionea ei cea
mai scurta, si cu unu cuventu tote boltele neregulate sau miste, cari au unu
aren de ellipse in una sau alta demensione ;
mai tote speciele de boite se
refern la unulu sau altulu d'in celle doue
generi descrisse : bolta annularia, care
se 3:alma pre doui muri c'erculari paralleli; bolta elicoide sau bolta in vertetitc, care se inaltia invertindu-se in giuruin unui asse, ca bolt'a unei scare; bolta sferica,bolta e9nisferica sauboita coptorita, care e cercularia in planulu seu,
ca cea de la certe turnuri de baserica ;
bolta muchiata sau bolta cumuchie, care

e formata d'in mai multe portioni de

bolta, produssa d'in mai multe boite, ce

se imbina intrlunla sengura, etc.;bolta acustica, asid coustruita co vocea unui omu ce vorbesce incetu la un'a d'in
estremitatile edificiului coperitu cu assemenea bolta se aude de altu omu de
la estremitatea oppusa, fora ca personele ce se afia in punte intermediare se
pota audf ceva ;
cliai'a boltei, petr'a
d'in mediloculu boltei, de unde metafo-

www.dacoromanica.ro

BOL.

BOM.

219

batei=puntulu capitale,
puntulu sau momentulu cellu mai in-

cuiu sau de pironu, de acu, etc.,form'a

semnatu intr'unu lucru oreca,re;-2. me-

masculina a lui bolta, si prin urmare

rice :

taforice : a) ce smana cu una bolta,

veri-ce lucre care, ca bolea, are una su-

perfacia convessa si rotunda pre d'in afora, concava si arcata pre d'in intru
bolea craniului, parte superiore a osseloru ce formedia craniulu ; bolea palatului, sau bolea palatina==cerulu gurei;
bolta de vitia , bolta de verdetia ;
dele ape alle riurellului cura sub bolea
de verdetia a ripeloru lui ; b) edificiu,
allu carui coperementu este boltitit, si
in speciale : cellariu boltitte sau magazinu boltitu, si de ad in genere : magazinu saupravallia, fia si nebeltita, des-

telle numai se fia une mare si insemnatu stabilimentu de vendiare : in boltele nzonasterieloru aggrumurau de tempuriu strabunii nostri de alle mancrei,
pentru ca se aiba eu ce ra, candu invsionilebarbariloru i facea se se retraya la adappostultz acestoru custelle, cari
servieau la apperure pre cata a religionei , pre atettu si a nationalitatei ; deco
vrei se campen i lucruri bune, nic cumpera de la Judanii, ce ambla ca mercile
lora in spinare, cite du la una bolta de
ti campera tote de cdte ailipse; frateteu
merge bene ca negotiulu , bolea lui de
metassera e cea mai biaza si mai cautata de cumperatori.
BOLTIRE,-escu, v., concemerare, con-

fornicare, 1. a termin& une edificiu in

bolta : basericele de regula se bottescu;
cellariele vaste inco se boltescu ; 2. (le
ad, prin metafora , a U, la ceva forma
de bolta, si in speciale : a sapl in forma de bolta, a escavd, a cuptori : apele
sapa ripele, i coptorescu si le boltesca.
BOLTITU,-a, part. d'in boltire,luatu
mai desu ce intellessu de adiectivu applecatu la veri-ce are forma de bolta: caverna boltita, palnzele omului sunt mai

multa sau mai pucinu boltite ; spinare

boltita, gebosa, cocosi ata.

BOLTITURA , s. m., actione de a

bolt, dro mai desu : resultatu allu ac-

BOLTU, s. m., capital= ;

capta de(

de acea-asi radecina, ca ceva rotunda ;

vedi si boltu in glossariu.
BOLU, s. m., plur.-i, b6lus (13Co-

Xo, ital. bolo, franc. bol); massa mica

de parnentu sau de alta ceva care de ordinariu are forma globosa, buccata sau
buccatella de ceva : 1. proprie : a) buccatalla de pamentu, bulgaru, gleia, etc.;
b) imbuccatura de pane sau de carne, si
in speciale : cocollosiu de carne sau de

pane ce se pene in unditia, ca se ammagesca si se attraga pescii, si de ad,

prin metafora, veri-ce media de a ammagi, de a impad pre cineva, ossu de
rosa, etc.; e) ca terminu de medicina sau
de farmacia : specia de pilula de form'a
unei olive, mai voluminosa si mai molle

de ale pilul'a ordinaria; cl) ca terminu

de fisiologia : massa formato, d'in alimentele mestecate si insalivate; 2. metaforice : materi'a d'iu care nasce unu
bolu, si in particulariu de certe specie
de pamentu limoso mai friabili de c'atu
argill'a commune : boln de .zirmeni'a sau

bola armeniacu=argilla rosia ce se afla

nu numai in Armeni'a, ci si in multe

parti alle Europei, si care este rosia mai
multa sau mai pucinu inchisa, molle si
grassa, dissolubile in apa; bolu orientale
=bola assemine cenia armeniacu, care
vine d'in Constantinopole.
BOLU, s. m., b6lus (f3c5X(4, d'in
pciUm(=-.arruncare); arruncatura, si in
speciale : 1. la jocurele aleatorie, arruncatura de cubil sau de zara; 2. arruncatura de plessa de prensa pesci ;

3. concrete : a) cau pesce se prende cu

una arruncatura de plessa; cate se castiga ca una arruncatura de zara; M
genere : castigu, folosu, si mai vertosu
ca medilocu de ammagire.
BOMBA, s. f., (ital. blmba, franc.
bombe, vedi 2. bombu); 1. mare si grossu

globu de ferru cava, care se imple cu

pulbere detunatoria si care arruncata
cu machin'a bombaria, la loculu, pen-

tionei de a bolti cava, starea unui ce

tru care e destinatu , crepa in mai

boltitu : boltitur'a acestei boite este perfectu cercularia.

multe buccati ce sferama, uccidu si apprenda pro unde adjungu a apprende

www.dacoromanica.ro

220

BOM.

BOM.

una nave Cu bombe, a incende una cetate cu bombe; de ad f metaforice, evenimentu, scire neasteptata si rea, care
imple de stupore : scirea despre nzortea
tatalui seu fu una bombapentru densulu;
nu se scie bene neci unde,neci candu
s'a aflatu, neci cine a afiatu acestu infricosiatu instrumentu de ommoriu; unii
sustinu co ne ar fi venitu d'in Asi'a, altii
co ar fi una inventione a Italiei d'in seclulu XI, dero abid in 1621 se fece, pentru

antani'a ora, usu de dens'a in Franci'a;

Cu acellu-asi intellessu ca si boba,
(vedi in glossartu: bomba, boba sibobu).
BOMBACARESSA si bumbacaressa,
s. f., 1. femina ce scie bombacare a, 2. fe-

de bombace, care esiste mai benela frigu,

este bombacele erbaceu, care s'a potutu
cultiv si in Europ'a; &o bombacele arborellu cu greu se pote acclimatd in terrele nostre; sementia de bornbace, etc.
BOMBACELLU si bumbacellu, s. m.,

tenue ilium xylinum; ca deminutivu

d'in bontbacu, insemna bontbacu suptire

si bene resucitu, adeco firu subtire de

bombacu, care serve la cosutulu camesieloru si altoru vestimente sau la impletitulu differiteloru specie de retelle
pentru adornatu.
BOMB.A.CINU,-a, adj., (bombacinus),

xylinus; de bombacu, lucratu, tessutu,

irnpletitu, etc., d'in botnbacu : pancha

mina ce tine officina de lucratu sau de

vendutu bumbacu, 3. femina a bombacariului.

bombacina, camesie bombacine, stergariu

bombacittu;
ca substantivu : 1. mas-

BOMBACARIA, si bumbacaria, s. f.,

tortu, firu, vestimentu, etc.); 2. femininu,

bonzbacina (subintellegundu : acia,pandia, cantesia, etc.).
BOMBACIRE si bumbacirerescu, v.,
goss3pii lanngine tenuissima interfa-

1. arte de a lucrk bumbaculu : bumbacari'a este tnaiestria castigosa, a inveti

butnbacari'a; 2. multime de bumbacu,
sau obiecte lucrate d'in buntbacte, pan-

calina, bombacinu (subintellegundu

dia, tortu, etc. : ce se foci cu ateitu- a bum-

are; a pune bontbacu intre doue stofe :

bacaria ce ai cumperatu? se vede co ai

vrutu se cumperi tota bumbacari'a
nzercatu; 3. officina unde se fabrica sau

copertura de patu bombacita sau nebombacita; vestimentele se bombacescu, ca se

tina mai caldu.
BOMBACITORIU,-toria, s. adj., cale

vende bunzbacu si bumbacarie.

BOMBACARIU si bumbacariu, s. m.,
1. care scie artea de a lucrd bontbacu sau

obiecte de bontbacu : bombacariulu nu

pote fi bontbacariu, dco n'a invetiatu

bombacari'a; 2. cellu ce tine stabili-

bonzbacesce si scie bonzbaci.

BOMBACITU, 1. participiu
bombacire : vestinzente bombacite; 2. supinu
d'in acellu-asi verbu : ceitu se mi iei de
bonzbacitu acesta copertura ? 3. de uncle

mentu de fabricatu bombacu sau obiecte

de bonzbacu; 3. cellu ce tine officina de
venduta bombacu si bombacarie.
BOMBACE si bombaciu, s. m., (bornbax-bombacis) gossypion, xylum; arborellu care dd bombacu, genu d'in famili'a malvaceeloru, coprendendu arborei

apoi ca substantivu abstracta: bomba-

ce au fiori mari, formose si cu ampla

tulu inapoi si pune-i una bonzbacitura

mai grossa.

corolla, cari dan capsule rotunde sau ovali si acuminate cu trei sau patru despartiture in intru, cari corrtinu in sene
fiacare de la trei peno la septe sementie negre, ovoidi si infasciurate in nesce
fulgi forte delicati ; acesti fulgi se numescu bombacu sau bumbacu : bombacele pare a fi originariu d'in Arabi' a de
media di; astadi bombacele se cultiva in
elite cinciparti alle lumei; clro speci'a

citulu acestuivestimentu costa fort emultu.

B OMBACITU RA si bumbacitura,s.f.,
actione de a bonzbaci, (Mr si mai desu :
resultatulu acestei action : bombaci-

tur'a este prea suptire la vestizentulu

ce mi ai cosutu, de acea-a iea vestinzenBOMBACOSU si bumbacosu,-a, adj.,
1. plenu de bombacu : a) care coprende
in sene multu bonzbacu :tessutura bombacosa ; b) care produce multi bonzbaci
sau multu botnbacu : trra bombacosa,
statele meridionali alle unionei americane sunt bonzbacose; 2. care e ca bombaculu: a) flocosu, fulgosu, lanuginosu,
coperitu de una lanugine molle ca ful-

www.dacoromanica.ro

BOM.

BOM.

221

gii : frundie bombacose, persica boitebacosa, bombacosele gutuie; b) molle la

tactu, mollessitu, affenatu : bonzbacosii

lan'a, ne pote espune adesea la reeire ;

prin estensione fulgii, pufulu de pre

fulgi, cu cari implemu perinele de cul-

cumu alle gutuiului, de essemplu; si de

ad : ceva delicatu si molle, san molle-

catu.
BOMBAC1J si bunzbacu,s. m., (foraplurariu), gossypii yel xyll lanugo; xylinum;

specia de lana ce da fructulu bombacelui si d'in care se fabrica differite stofe

pentru vestimente si alte lucruri utili

omului : statele de mediadi alle unionei
americane esporta celle 9nai mari cantitati de bombacu; Anterie'a tramette celle
mimare eantit ate d' inbombaculu ce produce Angliei, alle carei numerose si ntari

fabrice de bot9zbacu aru cad si s'arte

ruinci, candu n'arte ntai fi alimentate
bonzbaculu. Americei, ro millionile de
Angli ce traiescu culucrulu bombacului
in acelle fabrice arte reman moritori de
t'orne; pre longa inu, cnepa si lana, bombaculte este materi'a cea mai necessaria
pentru vestimente ; bombacztlu consiste

in nesce fulgi lungi, metassosi si forte

suptiri, mai multa sau mai pucinu albi,
cariinf asciura sementiele fructelorubombacelui ; b) in commerciu differitele specie de bombacu se numeseu dupo terrele,
d'in eareprovinu: bombacu de Georgi' a,
bombacu de Carolin'a, bombacu de Ara-

N'a, etc.; a college, a scarmind, a toree

bombacte ; ciorapi de bontbacte, camesie
de bontbacu, charteia de bontbacu, etc.;

prin metafora, obiecte facute d'in

bombacu : a) tortu, firu de bombacu
urditur'a pandiei e de inu, &o batutur'a
de bombacte, pandia si ca batutura si cu
urditztra de bonzbacte; abate bombacze in
inu ; botnbaculu de tessutu e bene restecitu, bontbaculu de i9npletitu ciorapi nu
este bene resucita, si de acea-a se chianta
bombacti cleslanatu , sau lanosu, sau
lanatu ; totu asid este si bombaeulu de
allessu sau de i9zfloratu, pre candubontbaculu de impletitu certe retelle cauta se
fia bene resucita; b) tessutura de bom-

bacu, vestimente si alte obiecte facute

d'in assemenea tessutura : e mai sanetosu a portd pre pelle lana decdtu bombaca; lan'a absorbe sudorea pellei si ne
appera de periclulu de a reci, pre candu
bombaculu, nefiendu asid de bibace ca

superfaci'a certoru frundie si fructe

sitoriu : a cresce una copillu in bonabaca.

BOMBANIRE si bontbaliire (cu i mo-

iatu : bombaire),-escu , y., bembilare,

bombitare; susurrare, mussitare, secum
murmurare; 1. a di una V0e6 confusa
ca a musceloru, albineloru, bombariloru
si altoru insecto, a bombita, a bombila
sau bizif er d una di, d'in cene ntai formose

dille de primavera, albinele essieau ca

nuatiznea d'in stupi si se aventau bombanindu ca voiabuna in aeru; 2. a vorbf
incetu

a vorbf intre denti , a mur-

mura sau mormaf n'am potutubene intellege ce bombaniea d'in gura; si in speciale, a spune incetu, a murmura vorbe

de nemultiamire, ce nu are ceneva coragiu a pronuntia tare si pre intellessulu cellui cui sunt adressate : muda ti
dicte ett se f aci) asiu Vr se ftil te mai audiu

bonzbanindu, (vedi 2. bombu).

BOMBANITORIU,-toria, s. adj., bom-

bitaus, mussitaus, morosus; care bontbanesee; care e dispusu a bombani, care

nemica nu face cu voia buna sau care

de nemica nu e multiamitu, ci de tote
bombanesce : nu mi e tnai uritte nemica
pre lume ca servitoriulu bombanitoriu;
unu betranu botbonitoriu, candi ca nemica nu i poli intrd in, voia : de i faci
bene,bontbanesce; de i faci rea, erosibont-

banesce ; i faca dro si eu in pisma, ea

se aiba de ce bombani.
BOIVIBANITH, s. m., bombitatio
mussitatio; ca abstractu, si de acea-a fora

plurariu : actione de a bombani : bombanitztlu acestu-a allu tea nu mi place

de loca; lassa-te dro de bonzbanitu, dco

vrei se mai fii argatte la mene ; fa currenda ce ti dicu, 222G e tempu de bomba-

nitu.
BOMBANITURA, s. f., bombitatlo,

mussitatio; resultatu allu actionei de

a bombani, sonu sau vorbe bombanitorie :

bonabanitur'a albineloru ; ineetedia ca

bombaniturele, dco vrei'se nu ti tune in
capa.

www.dacoromanica.ro

22

DOM.

130M.

* BOMBARE, v., (f3op.pEtv) (vedi si

2. bombu), bombitare, obinurmitrare,

secum murmurare; 'rala verba murmurare, Increpare, tonare, strepere; glo-

sau mai pucinu potente, de la bombanitztlu unei musce peno la bubuitulu tune-

tului sau allu tunului, de la urletulu urechiei peno ta allu undeloru marei in fu-

bos ignitos injicere; In gibbunt ilectere;

ca intransitiva: a) a bombit, a bombanf, fiendu vorb'a de murmurulu albi-

nata de fortuna.

neloru si altoru insecte, sau de mur-

bombu, (vedi suffissu one sau oniu), bombu mare, bubuitu; bomba nutre, si de ad:

murulu unui omu ce vorbesce incetu; ce

pronuntia intre denti cuventemai allessu
de nemultiamire; b)a pronunti, vorbe de

menfa, a tunA de supperare in contr'a

cuiva; c) a resun, cu potere, a bubuf, a
d unu sunetu potente ca allu bonzbei
ce se sparge sau allu tunului ce iea focu;
ca transitiva: a) a arruncd bonzbe, a
bate cu bombe una cetate sau una nave

BOMBONE si lzomboniu ,s. m., ca aug-

mentativu a-tata d'in bomba ctu si d'in

veri-ce alta globu mare, sau veri-ce alta

lucra ce da una mare si potente soriu,

(vedi 1. bombu si bomba).
BOMBONEZARE si bumbunezare, V.,

tonare, intonare; la Macedoromani, cu

insemnare de a di unu bomboniu, a bubuf, si in speciale cu insemnarea de verba

(mai bene dectu botbarclare; ve di acestu

impersonale, ca tunare la Dacoromani:

scapera si bomboneza va se dica fulgera

cuventa in glossariu); lz) a d, in parte

si tuna, (vedi bonzbone).

unui ce fonn'a de bomba, a face convessu,

1. BOMBU,-a, adj., morosas, queru

lra; mussitans, secum murmurare assuetus; convexus, innatas; rotundus;
care nu vorbesce bene, care bomba-

a burici : pelera cu fundulu bombatu.

BOIVIBARETIA si bumbaretia, s. f.,
vedi 2. bontbu.

BOMBARIU,-ia, s. adj., 1. ea adj.,

nesce, vorbesce intre denti, asi co nu se

care se tine de bomba sau de bonzbu; ma-

aude neci se intellege bene ce spune;

china bombaria=machina de arruncatu

bontbe; 2. ca subts. masculina, bonzbariu:

care are invetiulu de a bomban, de a

se plange de veri-ce, de a nu face cu voia

a) care fabrica bombe; b) care incarca

si trage bombe; in acestu intellessu form'a bombistu e mai propria; c) musca

buna ce i se dice se faca; care nu primesce ca multiamire ce i se face, ci de

tote S3 plange bombaniudu; 3. inflatu,

triare, vespe mare cu acu forte intieposu

si veniuosu, latin. erabro; in acestu in-

bucea u, convessu, rotunda, etc. (vedi si

2. bomba).
2. 130MBU si bunzbu, s. m., bombas
(P64Iog); globus, globulus; 1. sonu sarda

tellessu mental se ande pre a locurea

cu forma mai multa sau mai pucinu modeficata : a) priu stramutarea lui b in (1 :
bonclariu sau bundariu, apoi prin stramutarea lui i d'in ultima in penultima :
bondiarzt sau bundiaru.
BOMBICARE, bonzbice, etc.; vedi bombyeare, bonzbyce, etc.

BOMBIRE,-escu, v., cu acelle-asi insemnari ca si botbanire sau bombare de

sub 1.
* BOMBITARE, bombitzt, v., bombitare; a bombanf continua, a scote si d,

una voce ca a certoru insecte, cuma albinele, muscele, etc. : albinele bombita.
BOMBISTU, s. ni., vedi bombariu.
* BOIVIBITATIONE, s. f., bombitattlo;

actione de a bombitd.

si confusa mai multa sau mai puciuu

potente, de la bombanitulu unei albine
peno la bubuitulu tunetului : audieam
bombulu albinelorn de la stupin'a vecina;

m'ant desceptatu in bombulzt undelorit

fluviului, 2-e a cui Tipa addormissem.
unu bombu de passi de calli se audiea
in departan; in bontbztlu unei vertelizt

nu pote uredi'a appercepe Witt sonu

in speciale se applica la sunetulu produssu de una bomba sau mai
multe, de unu tuna descarcatu sau mai
multe : unu bombu assztrditoriu de arNimia juega se se audia d'in tote partile cetatei impressurate; 2. obiecte, cari
musicale;

dausau scotu bonzbu, sau cari, casf bonib'a

* BOMBITU, S. 331.,p1.-e,boinbitattio,

sau insectel e ce bombita, au forma mai

murmur, fragor; sonu confusa mai multa

multa sau mai pucinu rotunda si glo-

www.dacoromanica.ro

228

130M.

rectulu, partea
bosa, si in speciale :
intestinului de la sedutu pre care essu
scrementiele omului si altoru animali,
si care se chiama si matiulu curului; capetulu esternu sau orificiulu acestui matiu se dice bombaretia sau bumbaretia;
b) globu mai mare de metallu : bontbulu
ce termina turnulu acestei baserice;

BOMBISIORU si bumbisioru, s. m.,

deminutivu d'in bombu in insemnarea
de sub 2.
BOMBURIT, s. m., deminutivu d'in
bombu in insemnarea de sub 1, bonzbu

celle doue capetc alle culmei se afld cdte

217214 bonzbu; sau mai micu de materie

BOMBUTIU si bumbutiu, s. m., deminutivu d'in bambu, de acea-asi insemnare cu bombisioru.

ori si de metallu, nastura rotundu : formosi bombi de aunt adornau amendoi

peptii vestimentului seu ; am perdutu

unu bontbu de la btt'a camesiei; am se

ti cumperu una parechia de bombi de

corallu pentru bettele camesieloru; doi
splendidi bombi de adamante radian pre
peptulu seu, (vedi si in glossariu : bobu).
BOMBULICT,-la, si bumbuliu (si cu
r : bomburiu), adj., rotundus, globosus;

bucculentus, in aretum collectus; rotundu, globosu, sfericu ; unit vasu de vetru bombuliu, cumu e una cara/a; in spedale, rotundu la facia, cu buccele grasse

si rotundiore : am doi copilli bontbulii

si formosi ca doi cupicloni; si de a:

grassu si indesatu, mai grossu de cdtu
s'ar cuvenf in proportione ca inaltimea:
deco e bombulia, CUMU pote fi formosa
muierea ce mi reconzmendi de socia? (vedi
1. bombu si 2. bonzbu).
BOMBURARE si bomborare,bumburu
(sibomburezare,bo9nburezu), v., tituban-

ter loqui, balbutire, balare; ca derivatu

d'in deminutivulu bomburu, a dd san scote

unu micu bombu, a pronuntid reu sonurile limbei sau ingand rea tonurile musicali, si prin urmare : 1. a vorbf incetu,
reu si incurcatu; a bombani cuvente neintellesse; yongurare, care pare a fi, prin

stramutarea labialei b in gutturalea g,

acellu-asi ca bonzburare, (vedi bobu in
glossariu, si litter'a G. in dictionariu),

abid perceptibile.

BOMBUTIA, s. f., deminutivu d'in

bomba.

BOMBYATU, s. m., (franc. bombyate); nume genericu applecatu in chymica la sari formate d'in combinationea
acidului boinbicu cu una base.
BOMBYCALE, adj. , (franc. bornby eal) ; care smena ca unu bombyce
bombycali.

BOMBYCE, s. M., bombyx, (pa/J.-

(30); (ital. bomblee, franc. bombyee);

genu de lepidoptere nocturne, d'in cari
celle mai multe specie dau una materia metassosa; speci'a cea mai insemnata este bombycele, in intellessu strinsu, sau asid numitulu verme de metasse
=boiabyx mori lui Linneu; genu de
plante d'in famili'a malvaceeloru, (vedi
ibiscu).
LOMBYCELLU, s. m., (franc. born-

byeel e, deminutivu d'in bombyce); sectione

genulu de plante, ibiscu, famili'a malvaceeloru.
*BOMBYCIA, s. f., (franc. bombyele);

genu de lepidoptere nocturne, d'in famili'a noctuidiloru, avendu de typu noctua vizinale.
* B )MBYCIANU,-a, adj., (franc. bombyeie 1); care smena cu bombycele; de
ad plur. femiu. : bo2nbyciane, antani'a

famil.'a d'in lepidopterele nocturne.

LOAIBYCICU,-a, adj., (vedi bonabycu)

dice mai multu de cdtu bomburare, in acestu intellessu, co gongurare se appleca

esclusivu la sunet ele fora sensu ce pro-

BOlVIBYCIDE, adj., (frauc.bambyMO; care scsmena ca bombycele; de acf

subst. femin. plur. : bombycidi, tribu
de insecte d'in famili'a lepidoptereloru

nuntia pruncii inainte de a invetid a

nocturne, cari au de typu genulu bom-

vorbf; 2. a ingand unu cantecu ca cellu

cucare nutricile addormu pruncii; 3. vorbindu apoi de insecte, a bontbani forte
incetu, a produce unu bonzbu abid per-

b yce, cu septe specie.

BOMBYCINARE, y., bombyeinare;
a lucrk metasse, (vedi bombycinu).
* B 0 MBYCINAT ORIU,-toria, s. adj.,

ceptibile.

bomb3 cinator; care bombycina, lucra-

www.dacoromanica.ro

24

BMW.

toriu sau fabricante de metasse, metassariu sau cultivatoriu de bombyci.

BOMBYCLNU,-a, adj., bombycipus ; de bombyce; ce se trage d'in bonabyce : fire bombycine=fire de metasse
de aci
ce se trage de pre bonabyce;
ca substantiva: 1. masculinu, bombycinu (subintellegundu-se firu, etc.), 2. ca
femininu, bombycina (subintellegundude
se materia, stofa, tessutura, etc.);
acea-a ea adiectivu si ca insemnarea
tnetasse, care e facutu d'in metasse.
BOMBYOU,-a, adj., (ital. bombieo,
franc. bombyque, prescurtatu d'in bom-

tribu de insecte d'in ordinea diptereloru,

famili'a tanystomeloru, coprendendu

culi, femine si neutri; dro societatile

formale nu tinu, ca alle albineloru, mai
multu de unu annu , ci pre la mediloculu tomnei se spargu si se resipescu;
feminele ingrecate se ascundu in crepa-

ceta perfecta allu marei, candu superfacra, ei nu se misca de loca: marinii se

teanu de bonacia ca semnia cc annuntia

turele muriloru, in scorburele arburiloru, uude siedu irn'a peno la incepu-

in cltu neci cea mai mica bore nu adeia

(d'in bonu, si a nume d'in una forma bonaciu=.bgnaccio, applecatu la Una, cat
insemnarea de preabunu, ca si fugaciu,
applecatu la fuga, Mandu-se bene, cu in-

treisprediece generi, cari au de typu

genulu bombyla.
BOMBYLLFERU,-a, adj. , (franc.
bombyliare);propie care porta bombyle,

vorbindu de una planta alle crei frundie au assemenare cu insectulu numitu

bonabyla.

BOMBYLITIT,-a, adj., (franc. born-

lite); care se tine de bombyla; de adi

ca substant. jfemin. phir. : bombylite,

un'a d'in divisionile ordinei diptereloru,

fondata pie metamorfosea genului bonabycicu-a,); care vine d'in bonabyce: acidu byla.
BONA si /now, s. L, avia feminaqum
bombycu, a'cidu trassu d'in bonibyce sau
verme de metasse.
puerum educanaum suseiplt; 1. m6sia,
BOD1BYCIVORU,-a, adj., (franc. mamma a mummei sau a tatalui; 2. febombyclvore d'in bombyx=bombyce , mina insarcinata cu preveghiarea si cresi d'in vorare=--devorare); care se nu- scerea unui copillu; in cellu d'in urma
intellessu, dupo franc. bonne, cu acea-asi
tresce cu bombyci.
BOMBYDE, s. adj., (franc. bom- insemnare; in romanesce, ca si in franbyde); genu de insecte d'in famili'a mel- cesce, s'a luatu femininulu adiectivului
lifereloru, ordinea hymenoptereloru, a- bouts ca substantivu ca intellessu cu tovendu de typu crabonele ; tote speciele tulu spediale, (vedi boatu).
* BONACIA, s. f., malacia, marls molbombydiloru, cumu, de essemplu, albinele, se compunu de trei sessuri : mas- lifies; (ital. bonaeeia, franc, bonaee); in-

tulu primaverei; nentrii si masculii moru

toti la antaniele dille de geru, (vedi bonabu si bombariu ; vedi si nzelliferu).
BOMBYLA, s. f., (franc. bombyle,
pop.pkti=sonu de albina; vedi si Lombat,
bombyce, etc.); genu de insecte d'in or-

dinea diptereloru, familfa tanystomeloru, tribulu bombylarieloru, care coprende unu mare numeru de specie avendu ca caracterie communi corpu

latu, turtitu si coperitu de desi peri ,

capa micu, rotunda si.armatu de una
lunga proboscide, petiorele lunge, aripele mari si sborulu forte rapidu.
BOMBYLARIU,-ia, adj., (franc.
bombylaire si bombylier); care smena
cu una bombyla:insectu bonabylariu; de
act substant. piar. femin. : bombylarie,

ver; una mare fortuna; applecatu si la

aeru, canduse afta cu to tulu traucillu, ashi

semnare de tempu bunu, (vedi lame ca a-

cesta insemnare ; compara si inibunare

sau mai bane resbunare cu insemnare
de a se face tempu bunu, a insenind, etc.).

BONACREDENTIA, s. f., vedi credentia si bonta.

BONAVOINTIA si
BONAVOLIENTIA, s. f., vedi volientia si bonu.
BONETATE, vedi bonitatc.
BONETIA, s. f., bonitas; Cu acelluasi intellessu ca si bonit ate, inse mai puchill commune de catu acestu d'in urma

cuventu; compara ispan. bonicia, provenc. bonessil si boneza, cari au acea-asi

www.dacoromanica.ro

BON.

225

BON.

forma si acellu-asi intellessu cu allu nostru bonetia.

BONICA si bunica, s. f., avia; deminutivu d'in bona, cu intellessulu de mosia de sub I.
BONICELLU,bonicefla sibunicellu,-a,

adj., bellus, bellulus; deminutivu d'in

bonu, ca adiectivu : cu Unit leu poti comperbonicellu vinu; dici co buccatele sunt
bone fora se fia neci macariu bonicelle,
(vedi si bonisioru, bonutiu).
BONICU si bunicu, s ni., fans; deminutivu d' in bonusaubunu, eu intellessu de

mosiu sau tata allu mammei ori allu tatalui, (vedi bona ea substantivu sub II).
* BONIFICARE, bonificu, v., (vedi
bons si facere), (ital. bonificare, franc.
bonifier) : 1. a face bonu sau mai bunu,
a imbunetatf, vorbindu mai vertosu de
lucruri de cultura sau de constructione :
agrii se bonifica prin stercu, care i in-

ar fi bonisioru, dco n'ar fi nou, (vedi si

bonutiu).
BONITATE si bunet ate, s. f bon1tas. ,
probltas; benignItas; humaultas, affabilitas,eomitas; benefielum,offlolum; gra-

tum; (ital. bontd, ispan. bondad, proven. bontat, franc. bont6); calitate de
bonu, in multiplele si variele insemnari

alle acestui cuventu, abitudine de a fi

bunu, sau de a face bene, cumu si benele ce e sau se face, fia materiale, fia
morale : 1. in iutellessu material : a) ap-

titudine de a fi utile, de a servl altuia,

de a implen scopulu, la care e destinatu : bonitatea apei, vinu/ui si altoru
beuture sta in utilitatea loru pentru sanetatea si crescerea poteriloru celloru
cari le beu; bonitatea aerului sta in curati'a si salubritatea lui; bonitatea climei sta in dulcetia, in acea temperatura
ce adjuta ca mai bene desvoltarea fientie-

grasia si le da noue poteri de producgone; acelle parti alle terrei s'au boni-

loru, cari traiescu in am clima; bonitatea agrului e capacitatea lui de pro-

ficatu in gradu sentitoriu, de candu s'au

scursu baltile ce le infectau; si bonifica
cineva cas' a, canduprin reparationibene
intellesse sau maresce commoditatea ei

ductione ca mai mare in folosulu omului; bonitatea unui animale : bonitatea

callului, bonitatea boului, bonitatea candid, etc., sta in aptitudinea de a face

sau aclauge la dens' a incaperi necessarie;

2. ea terminu speciale de finantie, a con-

servitiulu ce se cere de la densulu, cumu,

sider, de bona una spesa, si a ua eredita : naululu de la Gallatila Constantinopole ti l'am bonificatu la commissio-

nariulu meu d'in ultim'a cetate; sau, a

supplen unu deficitu de finantie : dco
nu ti vora adjunge -emolumentele functionei ce ti am data, ti voiubonific ea
d'in allu meu ce ti va lips; in locu de a
ne bonific, Tit a damnificatu.
* BONIFICATIONE, s. f., (ital. bonitleazione, franc. bonitication); actione
de a bonific : veri-ce bonificatione a agriloru este folositoria; nu ti potu mai
multu accordd de catubonificationea speseloru ce ai facutu; si en intellessu concretu de resultatu allu bonificarei, ?item
bonificatu : vreu se mi tini in buna stare
tote bonificationile de pre mosi'a ce ti
dan in arrenda.
BONISIORU si bunisioru,-a, adj., belmies, deminutivu d'in bonu ca adiectivu:
bumbaculu acestu-a ar fi bonisioru, deco

n'ar 6 prea deslanatu; vinulu ce bona

spre essemplu, de la cane in genera se

eere a custod bene cas'a sauturm'a, ro
in parte : bonitatea canelui de venatore

sta in aptitudinea lui de a ulmeci si

scorn venatulu sau de a ulmed, afik
urmari si prende venatulu; bonitatea re-

medieloru sta in efficacitatea loru, in

capacitatea de a produce de certu effectulu, pentru care se prescriu; boaitateavestimentelont sta in parte in calitatea
lora de a fi commode si de a sent bene de

intemperie, parte in calitatea de atin si

tra multi', de a nu se deteriord currendu; de assemenea : bonitatea pandiei,

bonita! ca pannurei, etc.; b) curata, sinceritate, stare in care unu lucru este fora
ammesticu, coprende numai materi'a ce

constitue addeverara lui natura, nu e

falsu sau falsificatu : bonitatea aurului
sta in aptitudinea lui de a serv la usurile ce vremu a face de densulu, dro si

in gradulu seu de curata, in asia numitulu titlu allu acestui metallu ; asik
si : bonitatea argentalui, bonitatea ne15

www.dacoromanica.ro

226

BON.

BON.

stinzateloru, bonitatea sarei , bonitatea

can in intellessu rigorosu nu pote fi

merciloru ce se campera si se vendu, etc.;

vorb'a de bonitate in onzu , ci numai de

bonitatea unui cantariu, bonitatea unei

bilancie,bonitateaunei mesure in genere

virtute, de applicarea energiei lui spre

a adjunge la bonitate ; in limb'a nostra,
asid cuma ua vorbesce poporulu, boni-

sta in nefalsitatea, in justetra ei;

2. in intellessu ideale : a) pentru facultatile intelligentiei, cuma si productele
acestoru-a : bonitatea judecatei, bonitatea judecieloru, bonitatea ratioazamentului, bonitatea stilului, bonitatea architee-

turei, etc.; b) mai desu inse pentru vointia, ca dispositione abituale de a face
totu de una bene, si neci una data reu,
de a face bene aliara cu daun'a sea, de
a face bene si celloru ce ne faca reu, bo-

nitatea de anima, bonitate de suffletu,

caro, cuma dice strabunulu Cicerone,
este una dispositione naturale si constante de a face bene , dispositione ce
necicresceneci scadedupoinapregiurari=

perpetua naturais bonitas, quso nullis

easIbus neque augetur, neque inInalur,
(vedi si bene si bonu in acea-asi insem-

nare); bonitatea , in acestu intellessu,

este, pre pamentu, numai attributu allu

tate e, in addeveru, synonimu ca virtute,

asid in cata acestu d'in urma cuventu,

sub form'a virtute, are esclusivu, in limb'a poporului, intellessulu mai originaria de potere corporale, co are si in latinesce, precandu In intellessulu morale
allu cuventului virtus se dice bonitate ;

bonitatea omului asid clro, in cena

mai inaltu intellessu allu vorbei , este
virtutea sau vointi'a constante si nestramutata de a se conformad Cu ordinea eterna sau culegile reconnoscute de rationea lui ; in acellu-asi intellessu bonit ate
e synonimu si cu onest ate, (vedi bonu si
bene pentru mai ample desvoltari in acestu respecta); de ac vine co bonitate,
preoumu se dice cu intellessulu de virtute in genere, asid se lea si ca intellessulu do una virtute orecare speciale, dro

mai allessu pentru acelle virtuti ce se

omului, care senguru se pote redicd prin

intelligentia la connoscenti'a ordinei e-

numescu sociali si cari destingu in par-

terne si lucra ca libertate la realisarea

selbatice, curial : justitia, blandetia, benevolientia, benignitate, generositate,liberalitate, indulgentia, clementia, affabilitate, politetia, etc., in oppositione en
virtutile individuali , ca : temperantia,

si mantinerea acellei ordine ; attributulu

bonitatei morale appropia pre orna mai

multa de creatoriulu seu, precum contrariulu bonitatei, reutatea, departedia

ca mai multu pro omu de Domnedieu ;
coci bonitatea in tota poterea cuventului este primulu attributu allu lui Domnedieu, este insusi Domnedieu, si de ad
espressioni ca : bonitatea divina, bonitatea ceresca, bonitatea suprema, bonitatea infinita, etc., insemnandu tote atatu
catu si Donznedieu, care esto bonitatea
insasi ; bonitatea in acestu inaltu grada
este santitatea si prin urm are, casi san-

titatea in tota poterea cuventului, bonitatea numai in Domnedieu resede ;

bonitatea omului, in care appetitele bestiei sunt in continuu bella cu cerentiele
rationei, nu attenge si nu poto attenge
in neci una momentu allu vietiei la gradula de santitate ; ha inco bonitatea in
(imu nu e dedal.' virtutea, adeco poter ea
morale desvoltata de omu in lupt' a sea

pentru bene in conte a reului, asid in

ticulariu pro omulu sociale de ferele

sobrietate , continent ja, sau mi virtu-

al ce cera una mare energa, ca : barbatia, fortitudine, coragiu, despretiu de

morte, etc.; asid, de essemplu, in urmatoriele frasi bonit ate insernna un'a san
alt'a d'in virtutile asid numite sociali
a) bonitatea laci nu pote sufferi se veda
pre unu senzene allu seu sufferindu de
frigu si de fonze (bonitate=umanitate,
filantropa, caritate crestinesca); in acesta intellessu se afla de atatea ori, in
cartile basericesci , bonitatea unita eta
filantropi' a lui Domnedieu : ca una bonu
si de omeni itibitoriu; p) marei bonitate
a sociului teta esti detoriu, co nu ti ai perdutu total ce ai avutu, (bonitate probitate); 7) totu ce possedu, reconnoscu co
le umu obtinutto de la bonitatea tea,
(bonitate = liberalitate , generositate ,
munificientia, etc.); 6) n'asi fi credutu

www.dacoromanica.ro

BON.

BON.

ca bonitatea tea se merga peno acollo,

in ceitu se mi ierte cea mai cruda offensa
ce ti poteam face ; cu bonetatea potemu
invinge si face adesea amici pre cei mai
inversionatii ninzici, (bonitate=generositate, magnanimitate); bonitatea Domnitoriului intarescetronulu seu, (bonitate

227

ca densulu, si selassa
inselle tott,
in imbecillitate de caracteriu: bonitatea

parentiloru corrupe pre copilli; nu se

auk a ducebonitatea peno acollo, in call
se permittemu blastematiloru a nebatu
jocori si despoid fora tema de punitione;

3. atlu in inseinnarile de sub. 1

= benignitate, benificentia, blandetia,

dementia); nobilele conzite ne priml si

ciltu si in celle de sub 2., cuventulu bo-

ne tractez cu multa bonitate, (bonitate=

affabilitate, politetia); de ad f locutionile
de politetia : a face bonitate, a av, bonitate, cu cari ne adresshmu cotra vericine si chiaru cotra inferiori, caroru-a
amu av totu dereptulu a vorb cu tonu
imperativu aibi bonitate, de mi addu,
si apprende una lumina; fa bonitate, de
mi du aceste carti peno a casa; aveti bonitate, ve rogu, de vorbiti mai incetu; de
ad si locutionea elliptica : bonitatea
tea, bonitatea vostra, bonitatea Domniei

plurariu, cu tote acestea bonit ate se pane

telle, etc., care intrega, fora ellipse ar

fi : acesta-a e bonitatea tea, sau : acesta-a arreta bonitatea tea, etc., si care
e una formula de politetia, prin care se
respunde la 'bon'a primire, la laudele,

nitate, ca abstractu, nu are, de regula,

adesea si in plurariu : a) candu in insemnarea de sub 1. a), este vorb'a de mai

multe diverse calitati bone alle

asi lucru : nu ti am descrissu inco tote
bonitatile acestei terre; b) dro mai desu

in insemnarea de sub 2., candu este

vorb'a nu de despositionea insasi de a
face beno , ci de manifestarea ei prin

fapte, candu adeco prin bonitate se intellege beneficiu, servitiu, indetorire, ad-

jutoriu, etc. : multe bonitati am vedutu

de la tene, fa-mi dro si bonitatea ce ti
ceru acumu; cine adapa unu insetatu,
face mare bonitate; Domnedieu cu nulna

larga respande bonitatile selle asupr'a

c,elloru peccatosi ca si asupr'a celioru

la ceremoniele altui-a : bonitatea Dom-

santi; bonitatea ce mi faci astcali intrece

niei telle, co stezmu asid de commodi; bo-

nenumeratele bonitati ce n'ai incetatu

a mi face peno acumu; a facebonitate=
a indetor, a serv, a se arret1 indetoritoriu si plena de benevointia si poli-

nitatea Domniei telle, co mi dici, co am

copii formosi ca si mene;
a face bene

se dice cu acellu-asi intellessu ca si a

face bonitate sau a avbonitate : fabene
de redica cellu condeiu de diosu =-. aibi
bonitate sau fez bonitate de redica cellu
condeiu de diosu; cate trelle locutionile
se dieu si in irona, espremendu ammenitiare sub forma de rogatione : fa bene

de te carra de aici = ai bonitate de te

carra de aici=--fet bonitate, de te carra de

aici; dro a face bene si a face bonitate

nu au, cumu are a ave bonitate, si insomnarea de abenevoi.=a condescende=
Domnulu adz bonitatea de me
ascultez cu blandetia si patientia ; si in
acestu d'in urma intellessu a av bonitate se dice adesea in irona : amiculu
devenitu acuma boiarin wit bonitatea
de a mi dci connoscentia si a me salutd

cu tonu mundru ca pre unu inferiore

allu seu ; e) proa multa bonitate degenera sau in simplicitate : in bonitatea
sea acestu onzu credo co toti omenii sunt

tetia, (vedi si mai susu);

4. mai multa

de ctu veri-care altu substantivu, bo-

nitate se construe cu prep. de si unu

substantivu, pre longa care ar fi cantata se stea adiectivulu bonu ca attri- .
butu : bonitate de oniu, bonitate de cu
titu; mi s'a stricatubonitate devinu; am
perdutu una bonitate de copillu; mi s'a
innecatu bonitate de bou, etc. tIn gar'a
poporului, d'in caus'a lui de urmatorin,
te d'in capetulu cuventului bonitate ge

tala, as16, in Mu se ancle : bonit de

omu, bonitd de cane, etc., in loca
bonitate de amu, bonitate de cane). Assemeni espressioni, caroru-a aflilluu a
naloge in limba, latina : stupor eon i=
stupore de corbu, sunt de una nespusq,
energa, asia in cfitu bonitate ck oznu
dice mai multu de catu omu forte b zu,
de ore ce prin bonitate d onzu vremu a
intellege co acellu omu este bonitatea

www.dacoromanica.ro

BdN.

BON.

insasi, bonitatea impclliciata; numai se

pu se confunda acata intellessu cu celln
altu, ce au acelle-asi espressioni, candu
adeco substantivulu concreta ce se lega
de calla abstracta prin de, este una addeveratu attribdtu, asia in cfttu bonit ate
de ontu se insemne bonitatea omenesca,
(vedi prep. de).
BONO. Pi bunu,-a,adj., bollas (vechia
forma : duma, ca si duollum in loca
de

bolina, bis in loen

de

duls, binas

in

loca de Mula), nmltiplele si variele

semuari alle romanescului bonu corres-

panda, de regula, ca alle /atinescului

oumu se va ved d'in desvoltaile particularie;
I. ca adiectivu : A. in
genere, luatu absoluta, bona insmna
care are perfectionea genului seu, care
e in addeveru asid, cuma cere natur'a
sea, si se dice : 1. despre lucruri
a) materiali sau corporali : bona trra,
bonus,

bona clima,bonupamentie, sementi a bona,

lentne bone, vinu bonu, mancare bona,

apabona,poinebone,carnebona,prandiu
bonv, bona cena;pannitra bona, vestimente boite; ochi boni, urechia bona,
voce boi a, bone petiore, bone bracie, boni
d enti,bone masselle, bonu izaste;
bonu

orologiu, bona spata, bonu cutitu, bone

instrumente;bani boni, aurubonu, argentu forte bonu, ferru de calle mai

bonu, etc.,in acestu intellessu si latin.
bonus : bonus ager=agru bonu, boni
b) dspre lucruri
spirituali : bona memoria, bona natura,

sitia Anglii, boni militiri sunt Francesii, bonu i.eutte, aiboni advocati, Cartesiu fu borne geometru, boni innotatori,
boni lentnari, bonie vaccariu, etc.; asi, si
latin, bollas poeta, bon,us advocatuS=
bona poeta, bona advocatu sau marturu;
U/2,26 bonu callu de Arabea,bone vacce,

boni boi, unte bonte cane de oui, una

bona vacca de lapte; 3. se applica si la
una ce vetematoriu, adeco relativa reu,
aiba perfectionea naa) la lucruri : bona arsenicu,

deshila numai se
turei selle :

bona tusse, bonte sublimatu corrosivu,

bonie acietatu de morfina, adapatu cu unu
Unte veninu, bona cuenta; b) la persone :
447M borne meittionosit, unu bonu desfre-

natu, unte borne lotru, unte bonu faciaritt, etc. B. in speciale, luatu cu respecta la alte fientie (lifferite de cea caleficata pria adiectivulu bonte, acestu cuventa iea multe si vario modificationi de
intellessu, insemnandu : 1. utile, propriu, accommodatu, apta, capace, etc. :

a) luatu absoluta, ca si la A., si subintellegundu lumia de ce e bona ceva :

apa bona (subintellessu : de beutte),buccate bone (subintell. : de mancatu), bonie

gubernatoriu, bonu negotiatoriu; bona

maiestria, bona professionc, fuitctione
bona, pretiu bonu , etc.; asa si latin. bonus sutor:----bonucalcionariu;

b)d6ro mai
desu relatiN u, cu obiectulu de relatione
espres.su prin prep. de : cc) CU Un sub-

numml=boni Vani;

ShiltiVU : liecruribone de zancare, campu

&me, seizsu, bona judecata, bona intellege) e, bona opinione , bona idea,

borne de bataia, pandia bona de cantesie,

ca/lit borne de sella, osse boite de pepteni,
tempubonudecallatoria.boibani de jugu,

bono probe, bone argumente, bonit metody, idee bone cspresse in, limba bona,
bone motive, causa bona, doctrina bona,

acestc restimente bone de callatoria nu

su boite de balite, cu assemeni vestimente esti numai boizu de ballu, a fi bonu
bone principie, bona regula de por- dt ceva, a /2/4 fi bonu de nemica, a nu fi
tare, etc.; asiiti si latin. bona oratio, borne neci, de ciori (=a nn serv la nebona ars, bona compositio=boua cumica), a nu fi Unte nici de corbi (=a fi
ventate, bona arte, bona compositionc. asiA de inutile. ashi de putorosu sau ledespre omeni si alte animali : un t
nevosa, in cata neci corbiloru se nu pota
km tata, una bona momia, boite so- fi utile prin carnea sea); boitu de genere
rori, boni frati, bonu autoriu, boni. mar- =bona de &cata genere; asiA si : bonu
turi, bonu capitanu, boi u poetu, boni
d anticu, borne de barbatu, bonu de adboni inagistrati, boni functonar, vocatu, borne de professoriu, borne de
bon t administratorizt, bonu pastoriu, vacrariu, etc.; bonte de militia, bonu de
bone servitork, boni ferrari,bonu gram- jocu, etc.; p) dro mai desu cu unu supin atice bou' oratori, boni negotitori nu : apa bona de beutts, campu bonu de

2.

www.dacoromanica.ro

BON.

BON.

229

aratu si semenatu, carti bone de bagatu

su bone si pentru unu stomacu stricatu;

in focu, vestimente inco bone de portatu,

merci bone pentru Constantinopole, clero

charteia bona de scrissu, esti bonu de

batutu, bonu de spenduratu, 'nonti boni

de neci una tttilitate pentru Buccurisci;

buccate bone de mancatu altoru-a, clro

de pastionatu pecuri, vitzubonu de betitu,

grane bone de seceratu, cu assenzeni ve-

neci de cuinu boite voue; assemeni vestimente sunt bone de portatu unuibetranu,

stimente ai fi nutnai bontt de mersu la

ro nu untli tnerzt ca ntene, etc.; in a-

ballu; tempu bonu de treieratu, etc.; asid

si in latinesce, cu differenti'a co obiectulu sta pro longa bonu cu prep. ad=la,
sau in datiVu : eampi militi Ihmano ad
prmlium boni=carnpuri bone de bataia
pentru militariulu Romanu; mons pecori
bonita alendo=monte bonu de pascutu
pecuri; in celle alte limbe sorori obiec-

cesto si alta assemeni constructioni, deco

obiectulu reale, in locu de a se espreme

tulu pro longa bonu, in aeesta insemnare, sta de assemenea cu piepos. ital.
a=franc. a : ital. buono a qualche clba
=franc. bou A, quplque eimse=bonti de
ceva; la Francesi totu asid si cu infinitivulu in locu .de suspinulu nostru : bou
boire=bonu de beutu; dei o la Italiani
Si cu da=de allu nostru : buono (la bcre
=bonu de beutu; constructionea cu prep.
/a=latin. ad=ital. a, se afla si in limb'a
nostra, inse mai raru, si a nume mai numai in locutionile : la ceva, la ce :la ce
mi esti bonu? voiu fi si &u bonu la cera;
ntc scitc, dieu, la ce mi pote fi bonu una
onus de nemica ca tene; mai desa este con-

cu de, se arreta, cumu s'a vedutu mai

susu, prin subjunctivu, atunci obiectulu
personale, espressu cu dativu sau cu pentnc, devine subiectulu verbului d'in subjunctivu : aceste vestimente suntu bune
se le porte una betranu, ro nic unic teneru ca mene, sau in forma passiva : aceste vcstimente sunt bone se se porte de
una betranu, ro nit de una tneru, sau
si mai scurtu, luandu supinulu in intellessu passivu : aceste vestimente sunt
bone de portatu de unu betranu ro nu
de un t tc.n i u; de unde apoi, piin
sea supinuliti, de a,djunge se e pi ema pie

longa bonu acea-asi relatione ca si pent ric sau dativulic : vestimentu bontt de
uno copilla MI pote fi bonu de unu onnt
mare; sen u bonu de lene, dero nebt deafora de acestea,
ount bonu de mene;
obiectulu construitu pre longa bonu cu
de, pote se nu esprema neci lucrulu la

structionea cu subjunctivu in locu de

supina sau de unu substantivu verbale

ce e utile, neci person'a cui e utile lu-

cu prep. de : esti bonu se te spendure cineva=estibontt de spenduratu, sau : csti

bonu de spendurato, e; &o constructioni
ea : remediu bona pentru frigttri sau
contr'a friguriloru, ale fa bona pcmt .0
ochi, pulbere bona pent r u dinti, etc., sunt
gallicisme in bou de : remidiu bonu de
friguri, alefia bona de ochi, pulbcre bona

si simplu parten in care ceva sau mueva

escelle : omu butzu de gura=care se pi ecepe a vol bf, sau : caro vol be ce multu,
liinbutu : sunteti boni de (jura, dro rei
de lucra, si prin urmare differitu de oniu
ca bott t gura sau gura bona, in emnandu

de denti, descantecu bonu de ti em,ltiu, etc.;

cupentru se espreme, de regula, person'a

sau lucrulu personificatu, caruia e utile
lucrulu calificatu de bonu, precaniu s'a
vedutu d'in essemplulu mai susu citatu :
campus militi ad prmliumbonus =campit

bonu de bataia pentru milita)* si precumu se pote ved si d'in urinatoriele,

in cari obiectulu personale se vede espressu, ca si in latinesce, si cu dativa
in bou de pentru ; lucruri forte boite de
mancatu pentru una orna sanetosu, 71U

criad caleficatu de bona, ci se ai i ete pm u

adeco, sau gura in care se semte untt gusttc

bunu ori placutu, in oppositione Cu gata

rea, in care se semte unu gusta neplacutu :
atesta buccata, nzt
de ctite ori manou
e gur'a bona; sau gura ce pronuntia totu
de a un'a vorbe placute, de laude sau de
bonu auguriu, in oppositione de d886-

mima cu gura rat, care pronuntia totude un'a cuvente supperatorie, defainiatorio sau tuneste; sau gura eu dentiboni
si cu bona odore, in oppositione de a se-

menea bu gura ea=gura cu dentz stricati si cu ica oclo) e; sau in fine plasta ate

aspa, certai e cu mare strigai e, Oedi

www.dacoromanica.ro

230

BON.

BON.

mai diosu la 3) : a cici cui-va una gura

bona ; bonu de capu=preceputu, bonu
de Vraciu=vigorosu in bracie, bonu de
petioru=t are si celeru in petiore; bonu
de mtina=indemenatecu, si in speciale,
indemenatecu la furatu : aibi ochii deschisi asupr'a acestui onzu, co e camu
bona de mna, si prin urmare differitu
de mana buna, care insemna sau mana

fericita mana d'in care veri-ce se accepta , prosperedia : vreu se cunzperi

ceva de la mene, coci sciu co ai mana

bona, si voiu face mare ventliare; voiu
se mi battczi tu copillulu, coci ai mana
bona, si de certu mi va trai copillultt ;
sau omu de credentia, in man'a cui poti
incredentiA, veri-ce cu deplina securitate : banii nu mi sunt percluti, ci se afla la bona mana; sau in genere mana
apta la unu ce ore-care : ferice de una
bona natura de copillu ce cade pre una

vorb'a de unu computu, de una spesa,

de una obligatione, de una addeverentia , effectu orecare de daraveri commerciali ; vedi si bonificare)=a prende
in sema, a reconnosce si a accept6, ca
bonu : mi scrii co ai datu fratelui tneu
cinci cente de lei, ti facu dro bona acesta suma; mai multe concleie sunt mearcate in computele ce mi ai presentatu, si
de acea-a nu ti le potu face bone; de adt

si locutioni ca : bonu pentru cinci mii

de lei, bonu pentru cincidieci de galbeni, etc., formula ce se pune pre inscrisse si alte afecte de commerciu,

spre a constat& summ'a de platitu, valorea inscrissului; acea-asi formula se

pune si pre billete de spectacle : bonu

pentru una persona, bonu pentru trei

persone, etc.; pentru differenti'a intre espressioni ca : bou bonu de jugu,
apa bona de beutu, etc., si espressioni

bona mana de crescutorizt," (ve& mana

pentru mai ample desvolnri);
rela-

ca : bou de jugu, apa de beutu, etc., veai

prep. de;
2. prosperu, satisfactoria,

tionea e pressa prin de in locutioni ca

bonu de gura, etc , se espreme si cu
prep. la : bonu la anima ; inse prep. la
construita cu bonu espreme nu atatu
partea in care escelle cineva, ci mai
multu lucrulu, artea sau scienti'a, pentru care e cineva aptu: d'in scolari unii
suntbonila matematice, altii boni la istot 'a altii boni la limbe ;
prep. pen-

placutu, favorabile, opportunu, abun-

tr t inco sta pre longa bonu,cu intellessu

llogu cellui mai susu attensu, in casurile urmatorie : a std bonu pentru ci-

neva=a se pune bonu pentru cineva=

a respun le san garant& pentru cine-va,
cu atesta differentia, ediponere si sta), co a st bonu pentru cineva are intellessu mai particulariu si precisu, intellessulu de a garanta cu person'a sau
cu averea sea pentru cineva, in insemnare juridica mai multa san mai pucinu
stiieta, precandu a se punebonu pentru
cineva are insemnarea mai generale si
al vaga de a nzediloci in favorea cuiva,
a se in to:pune pentru densulu, al' apperd,

adjutd se essa d'in nevoia; in acesta

In lumia locutione pote si lipsf bonu
a staa se nu mai faci blastenzatie, co

t me 9 mi punit pentru tene; a face

bo u pentru cincva sau si cuiva (fiendu

dante, fecundu, ferice, multiamitu, etc.:

tempu bonu va se diea, dupo celle espuse
la precedentele numeru 1., tenzpu pro-

priu pentru ceva : tempu bonu de plecare, de preamblare, de aratu, de seceratu, etc.; dero si tempu de fericire : noi
ama traitu in tetpuri mai bone de ditu
voi; sau tetnpu de prosperitate si de fecunclitate : kv/pu/u in acestu annu a

fostu asid debonu, incatu a compensatu

cu prisosu perdPrile celloru d'in urma
trei anni de seceta ; sau tempu favorabile, opportunu, propitiu : allegeti tempu
9nai bunu, dco vreti se ve asedie Donznula cu bcnevointia ; sau tempu for1710S16

si placutu : in tota lung'a no-

stra callatoria ama ctvutu neinterruptu

tempu ctu se pote de bonu ; ecco si

alte essemple, in cari bonu are insemnarile in cestione : unu bonu inceputu
da, de regula, una bonu essitu ; toti erau cu voia bona pentru bon'a scire ce
luasse ; sunt bone semne de bonulu successu cdlu lucrului; ca bone auspicie vei
incepe totu ce vei face pentru benele publica; proverb. : diu'a bona de demanetia
tempuriu, des de la inse vede
ceputu se connosce cumu are se fia ci-

www.dacoromanica.ro

BON.

BON.

neva sau ceva in venitoriu); bon'a stea

sub caro m'ant nascutu me appera de
tote rellele; rare dille bone am avutu in
antar'a mea vietia; raru afii pre acestu
ama in bone tone; unu ventu bona suill

de la spatele navei; una bona ploia ne

va dd bone buccate; annu bona cu mu nu
prendu mai multu de septe mii de lei de
pie nzosia; dupo septe anni boni si de
mare fecunditate urmara alti seivte anni
rei si de infricosiata seeder, (compara
franc. bonne amide Cu acellu-asi intel-

lebsu de annu fecundu); cui nu placu

buccatele bone? astadi (manic se ne ospetainuben e, co ci am comiveratu multe lucr ar i bone; folosesce-te de bonelemomente

si bonele despositioni, in cari ai aflatu

pe tata mezt, ca se lu rogi se me ierte; nu
lassati se ve scape bon'a oceasione ce vi
se presenta spre a ve face avuti; in

speciale la uvari, si de regula in forma

elliplica, subintellegundu-se vorbe ca
arare, fire, se de Doznedieu, etc.:bona
diu'a! bona demanetia! ser'a bona! calle
bona! bona prandiu! somnubonu ! bona
mes'a! bona successza bonze inceputte!
bona dentanett' a la equine note ! etc., (vedi

si art. speciali : di, diem, calle, etc., wide

se va ved co bona diu'a se applica in

impregiurari dilferite do celle in cari
se dice diu'a bona); asi6, si in latin. bo.

nus dies=di fericita, bona oceasio=

bttna occasione, bona res
bona stare,
fericire, prosperitate, avutia; ignorantia
bonarmn reruni.-_-_-ignorantia de lueritri
bone (adeco de buccate placute, delicate);
dro in limb'a nostra, bona, ca adiectivu,

231

tih Cu insemnazea de suf4ciente, mare,

multu, etc., (vedi urmatoriulu 3.); de acea-a espressionea bona stare sau stare
bona, pre longa insemnarea de dare de
viana sau avere, care resare in frasi ca
/rate ten a facutu bona stare cu commer-

ciulu, vecinulu nostru a ereditu stare

bona de la parenti, etc., are si alte insemnari, adeco sau stare de deplena integrit ate vestimentele sunt inco in stare
forte bona; de si edifieatu aivrope de unu
seclu, acestu palatiu se afla in cea mai
bona stare; sau stare de prosperit ate, de
inflorire preutulu se roga pentru bona
starea santelorului Domnedieu baserice;
mai desu si totu de una data mai bene
se appleca bona la una position sociale
destinsa ce occupa cineva nu numai in
poterea averei, ci si mai vertosu in poterea calitittiloru morali, (vedi urmatoHula C) : copillu de familia bona, a se

insord ca feta din bona casa, a capet

una bona genere d'in boni parenti, a
av in vene bonulu sange ante boniloru
sei parenti;
(Mr bonze sange sau

sange bona insenma nu numai sange

nobile, ci si sange sanetosu, sange curatu, in oppositione cu sange reu=sange stricatu, necuratu, si prin urinare cu
insemnarea desvoltata mai diosu la 4.;
3. sufficiente, milltu, tare, mare, forte, potente, -energicu, etc., vorbindu
mai \,Tertosu de mesure : a petrece una
bona parte d'in nopte in lectura si veglziare, a si face bona provisione de carti; bona parte de cetatiani nu si connoscu
neci drepturile neci detoriele; unu bonu

applecatu la persone, n'are, ca in lati-

numeru de juni cadura victime

nesce, insemnarea de avutu, care resare

lora sentimente ce aveau;pune in caldare

doue bone mani de sare; bde un'a dupo
alt'a trei bone cupe de vinu; bona parte

in frasi ca : ld boni usurai preser11)untz-zonteitii avuti date bani cu usura; in

limb'a nostra bonu, atittu ca adiectivu,

cittu si ca substautivu, (vedi mai diosu
la II), espreme conceptulu do (were nu-

mai intru catu se appleca la lucruri,

d'in, di ni se vcrcle en nemicuri ; a lad

bona dote, a fraye bonu castiga a d'in com-

mercia, a dormi 449224 bonu somnu (=a

dorm soninu indelungu, profunda si li-

cari constituu sau producu avuti'a; clriaru

in espressionea bona stare, in care bona

niscitu); a av una bona dose de bona

calefica unu luau, conceptula de avutia

11U se rreta prin adiectivu, ci prin sub-

a clti bona bataia , a si face bona parte

(=a si (1,1, siesi parte mai mare si de
acesta inmai bona calitate), etc.;
semnare espleca si locutioni ca urmatoriele : bona voia.z---deplena libertate ,

stantivulu stare, care, intro alto insenmari, are si coa de avere sau (emetic',

ro bona sta pre longa acestu substau-

sensu; a (lei cuiva doue trei bone palma,

www.dacoromanica.ro

232

BON.

BON.

spontanu, fora impulsa strainu de voia

sau liberulu arbitriu, fora indemnu sau
constringere fiiu nieu s'a dussu la militia de bona voi'a lui ; d'in bona voi'a
nostra aniu donatu acesta mosia santului monasteriu cupatronulu Santu-Antoniu, etc., si prin urmare differitu de
voia buna=despositione bona, anima
bona, franc. bonne bumeur; bona placere sau bonup/aeu=iibido=franc. bon
plaisir=voia capritiosa si nesuppusa la
neci una directione a rationei , arbitrau: a gubernd dupo bonulu sets placu,

netosa si convingutoria in cliz e de ad-

junsu a lumin cestionea si a inchide

gur'a adversariului); asi si: a sci un'a
si bona, a se ting de un'a si buna, etc.;
acellu-asi intellessu intensivu si cantitativu are cuventulu bonu si in latinesce : bona pars hominum=bona parte

de omeni cama si in celle alte limbe

romanice : ital. di bon'ora=franc. de
bonne heure=(litterale : de bona ora)

=de tempuriu, de demanetia ,

etc.;

franc, de bou mutin=franc. de grand

matin=tare de demanetia, forte de de-

a si permitte tote in bon'a sea place-

mancha;

re, etc., si prin urmare differitu de pla-

riginea sau materi'a d'in care essu lucrurile, bonu insemna curatu, sinceru,

cere bona--7.-_bona voluptas=placere onesta, nobile, permissa de ratione; bona

sema , in locutionile : a bona sema sau

de bona sona=de certu, dupo tote probabilitatile : seis co tata nzeu mane vine de bona sema; cine peno la betranetia n'a invetiatu mente, de bona sema
nu se va mai intellepti; de bona sema asid e, cum dici tu, etc.; in alte constructioni bona sema are unu intellessu intru catuva differitu, fora inse ca bonu
se si perda insemnarea de deplenu, com-

pletu, essactu, redicatu la cea mai malta potentia, (vedi si urmatoriulu 4.) : a
si dd bona sema de tote cate face si dice

(=a si d computa essactu, a av deplena conscientia despre fapte si disse);

bona ora=---verbi gratia=de essemplu,
spre confirmarea sau intarirea si luminarea celloru spuse, cum am dice : fiacare pote face acesta-a, bona ora cliiaru

si tu; irise bona ora si ora bona, (vedi

ora), la Macedoniani, se iea si cu intellessulu de urare de sub 2., cu acellu-asi
intellessu adeco ce an la Dacoromani espressionile : l'opte bona, sera bona, etc., si la toti Romanii ora bona insemna si ora de fericire : pucine, forte

pueble ore bone am avutu in vieti'a

mea; in fine locutionea un'a si bona,
allu carui sensu vagu se determina prin
verbulu, longa care se pune : a dd un' a

si lotta (=a da una sengura lovitura,

do vigorosa in catu se fia de
dro a
adjunsu); a spune sau dice un'a si bona
(=a espune una sengura idea, a produce una sengtua proba, dro asi, de sa-

4. fiendu co applecatu la o-

addeveratu , etc., in oppositione cu ammestecatu, falso sau falsificatu, mentionosu sau neaddeveratu, cumu : bani bo-

ni, auru bonu, callu de bona sementia

arabica, etc.; de ad vine co bonu se appleca la relationi de cumnata, spre a
arret co aceste relationi sunt addeverate, reali, naturali sau appropiate
a) reali : tata bonu, tata addeveratu, tata
dupo nascere, in oppositione cu tata vi-

trigu, tata ce are cineva prin a dou'a

casatora a mammei; asi si mamma bo-

na, in oppositione cii manuna vitriga;

trate bonu, nascutu d'in acellu-asi tata
si mamma, latin. frater germanus; asi,

si sora bona=soror germana : fratii

inse potu fi fratiboni de tata, dero vitrigi
de mamma; totu asid si sororile potu fi

sorori bone despre tata, dro nu si despre mamma; d'inc ontra potu fi sorori
si frati boni de mamma, dro vitrigi de
tata; b) appropiate veru bonu=veru
primariu, nascutu d'in frate sau sora,
in oppositione euveru allu doile sau vera
allu treile, vera nascutu d'in veril; asi,

si vera bonavera primaria;

de ad

prin metafora, espressionile trate bonu

sau veru bonu applecate la veri-ce in-

tima relatione sau analoga : insellatorigdu e Trate bonu cu ammagitoriulu.

C) dro insemnarea cea mai nobile
a cuventului bonu este cea moral, (vedi
si celle espuse la articlulu bene assupep,
acestui intellessu), applecatn la fientie
dotate cu personalitate, alle chroru acte
si stare correspundu la conceptulu bene-

www.dacoromanica.ro

BON.

BON.

233

lui, cumu si la actele, relationile sau

starea unoru atari fientie : 1. absoluta

celle-ce cere de la Domnedieu : roga te

tu, copille, pentru sanetatea tatalui teu,

si rigorosu vorbindu, numai Domuedieu,

a benele supremu, este bonu : ce mi dici
bqnu ? disse Jesus; nunzai unedu Dom-

co pote vei fi mai bonu la Domnedieu; unu

nedieu este bonu; laudati pre Eternulu,

thee Psalmistulu, co este bonu; fiti boni,

cumu bonu e si tatala vostru cellu d'in

eery, allu cui sore luminedia celloru boni ca si collorit rei ; nu te despret , co
bonu e Donznedieu, cu allu cu.,: culjutoriu

ai scapatu d'in relle mai mari de eau

cellu presente ;
2. applecatu la omu
si la faptele lui, bonu are mai multe
differite insemnari : a) in intellessulu
cellu rnai inaltu, ca si latin. bonus, grec.
xakbc xEcra.46q, bonu=cellu ce prin vir-

senguru omu bonu la Domnedieu traid

in acea cetate peccatosa, si pentru densulu Domnedieu nu se indora a perde
cetatea;

bonu la anima=care are a-

nima bona, care doresce si voiesce totu

de un'a benele, dro care in impregiurari particularie, d'in neluare a mente,
d'in precipitatione, sau impinsu de vreunu affectu, face si se porta reu; acesta
oppositione a practicei cu despositionea

interna se espreme mai accuratu prin

bonu la anima de catu prin anima bona,
de ore ce omu cu anima bona nu va se

dica totu de un'a omu d'in anima destutea sau energi'a sea morale a attensu pusu la benele morale, ci si mai vertosu
sau mai bene tende a attingo perfectio- omw cu voia bona, omu ce nu e tristu, in
nea (vedi bene la II) , cellu ce a reali- oppositione cu omu cu anima rea, care
satu sau mai bene tende a realis6, con- va se dica si omu d'in anima despusu
ceptulu totoru vertutiloru unui omu o- la reu, d6ro si omu cu anim'a amarita
nestu, cellu ce in tote momentele vietiei de intristatione; d'in contra omu bonu
cu nestramutata vointia face benele si la anima espreme cu precisione numai
tende, fora abatere de la dictatele ratio- conceputulu de unu mu d'in anima apnei, cotra perfectionea mo.rale; 6cco cumu
Cicerone definesce pre omulubonu: omni-

plecatu la benele morale; se dice inse totu

deaun'a omu cu suffletubonu, de fire bona,

bus virtutibus instructos et ornatos tum

de natura bona, si nu : bonu la suffletu,

sapientes, tum viros bonos die imus=cci-

la fire, chiaru pentru co suffletubonu, etc.,

loru cu tote virtutile armati si adornati

nu are unu intellessu indoiosu ca es-

le dicenzu candu intellepti, candu omeni

boni; cco si alte frasi, in cari bonu are
acellu-asi intellessu : omeniiboni urescu
peccatulu d'in amorea de virtute; la fapt' a

pressionea anima bona; d6co se audu si

espressionile bonu la suffletu, bonta la
fire, sau bonu de suffletu, bonu de fire,
mai antaniu aceste espressioni suntu de
prisosu, peutru co nu dicu nemica differitu de ce se arreta prin suffletu bonu,
fire bona; apoi, ce e si mai reu, sunt asi6, de incorrecte, in catu presenta addeverate neintellessuri : coci, fiendu vorb'a de fienti'a morale a omului, suffletu

bona pucini s' aduna, dro multu potu

pucinii boni impreuna; toti omenii boni
aspira la elereptate in sene, si cellu in addeverubonu nu pote don i neciaffectei ce nu

e in sene amabile si de doritu; nu e bonu

edits ce d'in motive de utilit ate facebene;

fericite sunt nationile, in cari se nascu

omeni boni, cari prin bone essemple si
fapte virtose conducu acelle nationi pre

si fire imbracia acesta fientia in intregulu ei, si prin urmare espressioni par-

calleabenelui si a fericirei; asi6 si femina

bona, muiere bona=-Semina, muiere vir-

neci unu iutellessu; pre candu anima, ca

parte numai d'in suffl etu sau d'in natur' a

tosa, inse si cu alte insemnari de cari a

morale a omului, a nume partea sentitori a

fostu vorba mai susu sau de cart are sefia

vorba mai la valle; omubonula Dom-

a acestei nature, sta forte bene in es-

nedieu=omu bonu in sensulu cellu mai

inaltu, plenu de pietate, care prin santitatea sea este placutu lui Domnedieu
si pote prin alle selle rogationi capet6,

titive, ca bonu de suffletu, etc. nu potu av6

pressionea partitiva bonu la anima; d'in

acestea se pote intellege si differenti'a
de intellessu ce medilocesce intro celle
trei espressioni : anima bona seu bona
la anima, suffletubonu, fire bona sau na-

www.dacoromanica.ro

234

BON.

tura bona; elle formedia una gradatione

asid, co natura bona dice mai multa de
cdtu sufffetu bonu, si sufffetic bonu de

assemenea dice mai multu de catu anima bona; dro una mai accurata determinatione a acestei differentia de intellessu so va face la articlele speciali
fire, natura, suffletu; ad vomu observd
numai co celle doue cuvente, d'in cari
se compunu locutionile in cestione, for-

media ca unu senguru cuventu espri-

mendu unu swuru conceptu simplu

si abstracta; si de acea-a, precumu se
dice bonet ate de omu in loca de omit forte
bonu; asid se dice si suffletubonu de omu,

anima bona de muicre, fire bona de copillu, etc., in loca de orna eu suffietubonu,

BON.

prin portarea sea nu lassa nemultiamiti

neci chiaru pro coi droru legea si conscientf a nu.i permittu a d dereptate;
sau in intellessu si mai larga : judeca-

toriu de capacitate, care are calitatile

cerute, (Mr mai allessu celle intellectuali; inse in acestu d'in una intellessu
se dice bonit judecatoriu mai bene de
ctujudecutoriu 6ons, cama si b onu medien se dice mai bene, candu e vorb'a de
capacitate? si abilitatea medicului, pro
candu prin espTessionea medien bonu se
patio in vedere mai multa bonitatea morale, blandcti'a,aff abilitatea, omeni' a me-

dieului, etc. (vedi mai diosu la si la

D);
f3) probu, care si implenesce ea
scrupulositate detoriele sociali, care se

nzuiere at anima bona sau bona la anima, copillu de fire bona; si precumn es-

feresce de a vetemd pro cineva in ceva;

pressioni ca bonit ate de onau, (vedi boni-

acea-asi differentia de intellessu ce essiste si intre justa si bonu, (vedi mai susu
a): person' a cc-ti recommen(lucom bona,
caruia poli increde vcri-ce vei vr(; nu ve
incredeti omeniloru cari senguri se totu
lauda co sunt boni; 7) blandu, appropiatu, affabile, poi Un, (mimosa : clesi a-

tate si prep. de) sunt ca neassemenare

mai energice de cdtu celle ordinarie onzu
bona sau omu de mare bozzitate, asid sunt
si espressionile ea suffletubonu de mu in
comparatione cu celle ca onzu cu suffletic
bonu;
ciltu pentru alte cuvente, de do-

totubi intro probu si bonu assist cam

meniu morale, pre longa cari pote std,

bonu, s'a attinsu si mai susy, (vedi la B,

vutu, acestu omit e bona eu totii; team

voia bona si bona voia) si se voru ddmai

aunple desvoltari la articlele speciali consecrate acelloru cuvente; b) in poterea insemnarei large, care imbracia totu

serrescu amnia; fiti boni eu totii, dro

nod vertosu cu cci inferiori si ca cei amariti de sorte; fu bona, si me lassa in

affuta domnic mai bona de cdtit edict cui

(Mr justu dice pro de una parte In ai multa

pace;
de ad in formule:de politetia ca:
fui bona de mi addu una canna de apa;
fiti asid de boni de treceti esta sera prela
nzene; fui bonu de m'asculta si apoi me
condmn; ascultati-ne, omeniboni, etc.;
si ea intollessu de annnenitiare : fii bow,

de cdtu bonu, in acestu intellessu cojustu

si mi da pace, We vrei se nu ti tune

arreta bonitatea interna manifestanduse prin fapte bone, ro pre de alt'ajustu

dice mai pucinu de cdtu bonu, in acestu
intellessu co cellu ,justu da fia carui ce

bone se C072720SCe; cine scie (Mc eellu a-

in capa; a) gratiosu, indoratoriu , favorabile, benevoitoriu, indulgente, generosa, liberale : .Domnedieu e bonu,
dro si dcreptu ; bona, forte bona e tata
ten cutcne, maned, se Mt lu supperi prin
portarea tea; cdte lucruri n'ant perdutic
si stricatu
d&o ellu e asid de
bonu, in dittc tote mi le ierta ; pentru co
esti asid dcbonit pentru mew, de acea-a
afli in mote perfectioni ce nu atnu, etc.;

vutu e si bonu? omulu bonu d'in tesau-

E) simplu, znolle de caracteriu, care e asid

ruin neseccaiu allic animei selle bone pro-

de bonze, inchtu prin bonetatea sea devine sio si altoru-a vetematoriu : siesi,

ce e OnCS1U5 &MU se appleca la insemnari

mai stritnte si particularie, la virtuti

senguratice, insemnandu a nume ce)justu,

dereptu, cu care adesea se unesce bonu;

se cade, si numai ce se cade, celloruboni

bene, ro celloru rei reu; pre candu cellu
bonu da fia caruia mai multa de ce i s'ar

cad, facundu bene si cebra ce nu aru

meritd, benele : cine e bonu, d'in fapte

duce bowie; judecatoriu bonti=judecatoriu dcreptu; dro si : judecatoriu care

credendu in simplicitatea si deplen'a

www.dacoromanica.ro

BON.

BON.

curatfa de anima, co toti sunt, ca si den-

sulu, incapaci de a face reu ; altoru-a,

prin molletia de caracteriu, care lu face
se nu pota fi aspru, candu se cere, cu
densii unu parente preabons si indulgente corrupe copillii sei ; pentru co
Inammele sunt, de regula, bone fora loen

si indulgenti fora tempu, de acea-a colassati numai pre mande loru essu
mai totudeun' a omeni corrupti si miselli;
n' csnu vedutuomu asid de bonu, inctu se
selassesel'inselle si copillii;de ad vine
co bonu se lea, ca si bietu, cu intellessu de
.

compassione : bonulu betnanu trentura

de data mare de tempu la usi'a vostra,

fora se ve indorati a i arruncd una

buccatura de pane; C) in fine bonu de

braciu, animosu, etc., cumu se iea si in

latinesce bonus=fortib=coragiosu, in
oppositione Cu ignavits=lasitt : pentru
acesta greaintreprendere se puse la des-

positionea unui capitanu una mana de

ntilitari allessi d'in cci mai boni ; ostea
nu numerd de patru mii de omeni etc
boni eu rei ; asi merge lumca : dupo
victoria si cei miselli se lauda, &o in
adversit ate si ceiboni se cl( fainta; la glo-

ria, la onori, la domnia si cci miselli, ca

ca si
si cei boni, aspira si se indesa;

la y, se va observa si a( f, co militariu
bonu, de essemplu, are nu numai insemnarea de militariu animosu, intrepick etc.; ci si insemnarea mai generale de militariu care are tote calitatile
cerute, fia morali, intellectuali sau corporali ; totusi militariu bonu este una
espressione ce face se resara in militariu mai multu calitatile lui morali, si
a nume nu numai calitatile morali de
specialitate, cumu barbati' a, fortitudinea, coragiulu, etc.; ci si calitatile de
omu in genere, cumu : blandeti'a, omene a, etc.; d'in contra espressionea bonu
militariu se refere mai multu la calita-

tile speciali cari se ceru de la unu militariu, si mai vertosu la celle corporali
si intellectuali : deprenderea armeloru,
scienti'a tacticei, disciplin'a rigorosa,etc.
(vedi si urmatoriulu D); 2. applecatu
la certe animali bonu insemna : care nu
face reu, blandu : cane bonu:.--cane ce
nu se da la omeni si nu musca ; callu
bonu=callu blandu : multe fere se bra-

blandescu si se facu asid de bone, inccitu

si copillii potu jocd cu densele ;
inse
callu bonu, catusia bona, cane bonu, etc.,

potu insemna nu nunmi callu blandu,

catusia blanda, cane blandu, ci s: callu
care trage bene sau e bonu de sella, catusia ce venedia bene soreci, cane ce custodesce bene cas'a san turm' a; in acestu d'in urma intellessu se dice mai desu:
bonu callu,bonu cane, bona catusia, (vedi

urmatoriulu D).
D. d'in cello peno
acf espuse s'a potutu vede, co adiectivulu bonu are una forte mare varietate
de insemnari ; co acestu insemnatu cuventu si scamba intellessulu nu numai
dupo diversele ordini de concepto la cari
se appleca, ci chiaru construitu cu unulu

si acellu-asi substantivu pote lua cello

mai multe d'in modificationile de intellessu peno ad descrisse, si acsta-a se
intempla mai cu tote substantivele, pro
longa cari se allatura bonu ca attributu,
chiaru cu acellea ce espremu conceptele
cello mai vulgari essemplele produsse
mai susu, si mai vertosu tempu bonu,
gura bona, etc., sunt indestullatorie spre
a pune in lumina addeverulu acestei assertione; de acea-a ne vomu margenf

a stabilf ad, co bonu, in insemnarile

selle cello mai precise, cumu sunt de
essemplu insemnarile morali si in genere tote insemnarile in cari acestu cuventu are intellessu relativu, se pune de
regula in urm'a substantivului; d'in con-

tra, in insemnari vage si mai pucinu

precise, cumu sunt cello in cari acelluasi cuventu se iea cu intellessu absolutu,

bonu sta de regula inaintea substantivului : asia bonu tata, bona mamma,
bonu filiu, bonu administratoriu, bonu
callu, etc., espremu typuri absolute, ideali de cea-a ce s'ar cad se fia in sene,
in deplina perfectione, unu tata addeveratu, unufiliu demnu de acestu nume, etc.;

dro acestu typu de perfectione ideale

nu pote fi de ciltu vagu si variabile de
la unu cugetatoriu la altulu; d'in contra
tata bonu presenta unu conceptu forte
precisu, adeco sau tata naturale, (vedi
mai susu) sau tata picnic de bunavointia,
de more si de blandctia, (vedi mai susu

la C); se nu scapamu irise din vedere,

co precumu adiectivele in genere, asia

www.dacoromanica.ro

236

BON.

BON.

si bonu, in limb'a nostra, nu si scamba,

ca in alte limbe sorori, intellessulu prin
scambarea locului, (vedi adiectivu si

betranu); ci atatu inainte &hi si in

urm'a substantivului pastredia de regula acea-asi insemnare, si tota differenti'a intre unu bonu cane, de essemplu, si unu cane bonu, sta numai intr'una nuantia de sentimentu; dro nu e
mai pucinu addeveratu co in multe impregiurari limb'a tende ca prin scambarea locului adiectivului se esprema insemnate differentie de conceptu : asid
bona voia, si voia bona au intellessu cu
totulu differitu ; asiA in frasea : bonulu
omu se credea assecuratu in positionea
sea, nu ar pot intri omulu bonu, precumu nu s'ar pot pune bonulu omu intr'una frase ca : omulu bonu face totu-

deun'a bene ; pentruco onildu bonu=

omulu morale bonu, ro bonidu omu=
bietulu omu sau simplulu oniu.
U. ca
substantivu : A. in intellessu personale,

mai vertosu in plurariu, ca in latinesce

boni, si in celle alte limbe sorori

franc. les bons=ital. i buoni, rnai nu se

dice la noi bonii, ci cuventulu pastredia, in limb'a nostra, natur'a sea de adiectivu, insocindulu cu demonstrativulu cellu : cellu bonu, cei boni, si nu
cu articlulu propriu : bonulu, bonii : cei
boni voru merge la lumin' a vietiei, ro
cei rei /a intunereculu nefientiei;
d'in
sentimentulu delicatu ce are Romanulu
de a distinge celle de destinsu vine co
bonulu in sengulariu nu se lea cu intellessulu personale ce are locutionea cellu

bong, ca se se evite pie de una parte

veri-ce confusione cu bonulu luatu : 1. cu

intellessulu reale despre care e vorb'a

mai diosu la B. 2. Cti intellessu personale

de tata allu tatalui sau allu mammei,

latin. avus, de unde si femininulu bona
cu intellessu de 9namma a tatalui sau a
mammei,latin. av in: tata bonulu, mamma

bon'a, bonii si strabonii, bonele si strabonele, (mide inse in respectulu etymo-

logicu p6te se fia in jocu si radecin'd

abunu, abuna, d'in latinulu avus, avia);
ca neologismu, dupo franc. bonne, bona
se lea astadi si cu intellessu de preveghiatoria a unui copillu (vedi bona si

pentru acellu-asi cuventu de

destinctione, in femininu, nu se dice, ca
intellessu personale, neci in sengulariu
bonica);

cea bona, neci in plurariu celle bone, cama

se dice la masculinu : cellu bonu, cei

B. dro usulu cellu mai latitu
a lui bonu, ca substantiva, este in intellessu reale , ca forma atatu masculina, catu si feminina : 1. ca forma feminina, in pucine espressioni, cumu
boni.

a) in locutionea a bona cu verbulu fire :

nu e a bona cuivasi face de capu, cupesce reu : nu e a bona copillului, co

totu plunge; nu ti e a bona, co te scolli
noptea si nu dai pace altoru-a se dorma;
atatu-a risu se dee Domnedieu se ve fia
a bona; b) in locutionea in bonacu ver-

bulu dare : a des cuiva in bona = a accepta propunerea lui, sana dO bona scire:
pre unde ne anzu dussu in petitu, necaire

nu ne a data in bona;pre uncle amuintrebatu de pecurile perdute, necaire nu

ne a datu in bona; c) munai in plurariu
se cade a acceptci Cu acea-asi gratitudine boucle ca si reticle ce ne vinu de
la Domnedieu ; se ne resemannu a acceptd omenii cu bonele si rellele loru;
in acestu intellessu se dice si celle bone,
ro in singulariu atatu bonulu, eau si
cellu bonu au cu totulu alte insetunari,
cellu bonu adeco numai insenmare personale, cumu s'a arretatu mai susu, ro
bonulu atatu insemnare personale de
niosiu = &ills, care jaco s'a esplecatu
mai susu, alit si insemnare reale, de-

spre care e vorb'a mai la valle; 2. ca

forma masculina : a) bonulu, fora plurariu, cu acea-asi insemnare ca si benele
(vedi bene II): bonulu supremu=benele
supremu, bonulu suffletului e virtutea=
benele suffletului e virtutea; -b) bonulu,
de assemenea fora plurariu : tu ai mancatu bonulu acellui omu, voi ati trassu
bonulu d'in aceste lucruri; bonu, plur.
bonuri a) precipitatu de fiere ce se face
la boj sau vacce, care se crede bonu pentru certi morbi : bonu de yucca, bonu de
bou; bonulu de yucca se crede fi, efficace pentru vendecarea femineloru, ro
bonulu de bou pentru vendecareabarbatiloru; (3) totu ce serve la commoditatile

vietiei, total ce possede cineva, veri-ce

www.dacoromanica.ro

BOO.

BOR.

specia de avere, possesione, proprietate,

avere in p'amentu, in caso, in bani, in

averi ce
scrisse, etc. : bonuri
nu se potu mutd d'in unu locu in altulu,
cuniu case, rnosie, etc.; bonuri mobdi =
averi ce sau d'in natur'a loru san dupo

lege se potu muta d'in locu in altulu,

237

*BORACE, s. m., (ital. bornee, friic.

borax); nume datu, in chymica, la una
sare compusa d'in acidu boracicu si soda.
*BORACICU si boricu,-a, adj., (ital.
boracieo Si borle, franc. boracique si

borique); applecatu in speciale la acidulu estrassu d'in borace : pcidu boricu

tesci=averi ce ne vinu do la parenti;

bonuri ereditarie=averi venite prin e-

sau boracicu.
BORANA, s. f., procella, tempestas;
sufflare violenta de ventu, fortuna (aug-

reditate; bonuri dotali= averi ven ite prin

dote, etc.; bonurde statului, bonurile com-

lungu; compara venet. borana si burana

cumu bani, pPoducte, etc.; bonuri paren-

mentativu d'in bore, ca lunganu d'in

mune ; a confiscd bonurde cuiva; betranu de bonu=bonu de la boni si straboni = bonu vOnitu prin ereditate d'in

=negura).

tata in fiiu; y) in speciale, inscrissu prin

care se addeveresce, co ni se detoresce
una summa , si mai verte su inscrisqu
datu in numele statului pentru una assemenea detorfa : bonu de tesauru.

franc. borasse, d'in grec. P6paccso; =

BONUTIU si bunutiu,-ia, adj., (bonuseulus); deminutivu d'in bonu; pro

longa boni cellu si bonisioru, bonutiu este

a treia forma de deminutivu; ddro una

reale differentia de intellessu intre a-

coste troj forme ca greu se pote stabilf d'in datele limbei popularie : totu
ce se pote dice, este numai co bonutiu
pare a fi mai usitatu d'in collo de Carpati, 6ro bonicellu si bonisioru d'in coco
de Carpati, (vedi inse si celle espuse la
articlulu deminutivu).
* BONZU, s. m., (ital. bonzo, franc.
bonze); preutu Chinesu, Japonesu, etc.;
bonziisunt impartiti in mai multe secte:
bonzii lui Foe predica elemosyn'a, mai
allessu cotramonasterie, sipetrecuvietia

forte austera; ei se perpetua, comperandu juui ce crescu si initiedia in alle

loru mysterie, dupo ce i suppunu la celle

mai aspre incercari; bonzii lui Lao se

lega a observd castitatea, si unu suppliciu infrieosiatu se inflige celloru ce
aru viold acesta oblegatione ; despre
densii se credo ea au datrulu de a predice
celle venitorie si de a essorcizd demonii.
* BOOTE, s. m., hootes (f3o6rri, d'in
Poi)q-pok=bou); constellatione d'in par-

tea septentrionale a cerului, aprope de

constellationea ursei mare sau carrului
cuboii; cea mai insemnata stea d'in acesta constellatione este arcturulu.

BORANTIA, s. f., vedi borragine.

* BORASSU, s. m., (ital. borasso,
fenica); genu de fenicu d'in Indi'a orientale, d'in care speci'a cea mai insemnata
este borassulu flabelliformu = borassus

flabelliformis lui Linneu, numitu asid

d'in caus'a foieloru selle pahnate forte
mari, cari se imbina ca una umbrella
sau corona la capetulu fustelui; d'in fustii teneri ai acestui arbore se estrage
una specia de sacharu; frnctele lui sunt
pulposo si bone de mancatu, lemnulu
bonu de construitu case.
* BORATU, s. ni., (i tal. borato, franc.
borate); nome genericu ce se da, in chymica, la vence sare provenita d'in combinationea acidului boricu sau boracicu
cu una base.
BORBOROS1RE, bordeiu, bordellu, etc.; vedi in glossariu.
BORE, s. f., aura, vapor (d'in vapor
vapore, care, prin caderea lui y si stra-

mutarea tenuei p in medi'a b, a datu

mai antaniu abore si abure cu acea-asi
insemnaro ca si latinesculu vapor; apoi
d'in abore, prin caderea lui a initiale,
a essitu bore : de partea formei mi se
pote obiecti nemica in contr'a acestei
etymologfa, Un, intellessulu cuventului
bore, cumu si allu celloru strinsu legate
cu densulu prin communitatea de origine,
se esplica mai heno, prin una forma borio,
care in pronuntia a adjunsu a se dice bore,

ca si serbatore, ninsore, scrissore, etc.,

in locu de serbatoria, scrissoria, ninsoria, etc., si care in origine a fostu unu
adiectivu, trassu d'in vapore', femininu

d'in vaporeas=de abore, 6ro mai in

www.dacoromanica.ro

238

BOR.

BOR.

urma s'a Maui ca substantiva., ca intellessulu de ceva vaporeu = sufflare,

venta, etc.; pentru destinctione de intellessu o d'in syllab'a initiale a cuventului
boria s'a stramutatu in u in vorb'a baria,
care, prin caderea lui i, se dice bura, ea
si se sara in loen de se sana; influenti'a
asupr'a intellessului cuventeloru ce se
tina de acea-asi familia cu boria pare co a
avutu si vorba brea sau boreas=f3opiaq,

[vedi boreiu];certu inse e, co d'in aceaasi radecina ca allu nostru boria se afia
cuvente cu forme si insemnari forte variate, dro analoge cu alle cuventeloru

nostre, nu numai in limbele sorori, ci

si in altele straine : sard. borea, friul.
buore=negura; ital. brilla, venet. boriva, franc. bruine=negura, ploia menunta brin urmare analoge in intellessu
si in forma cu alle nostre bu, ja sau bura,
burna , buraca]; milan. borda si burda
=negura;ital.bora=boreiu; alban. Tora

=boreiu si bora=neua; turc. bora=

boreiu; vechiu slav. maja =-- fortuna ;

nou slav. burja=boreiu; russ. burja si
boburanil = furtuna ; serb. bura
reiu, etc.; compara si roman. borana);
1. essalatione, abore ce esse d'in coya
bore de putiosa, bore esse d'in resufflatorile acestei cave; 2. in speciale, aura,

lena sufflare de venta, adeiare forte

lena de venta : blandele bori alle unei

pestrs lui Littnett; boretelc duice=azarieus lactilluus lui Linneu; boret ele g albints=a,- aricus eantliarellus vol delleiosus lui Linneu; boretele venetu=agarieas violaceus lui Linneu; boretele pestravu=bolotus arborarius; boretele de
diada=agarieus lui Linneu; boretele

socu= tremella sau aurcula Jadie lui

Linneu; 2. metaforice, applecatu a)la
mancan i ce se faca d'in boretii boni de
mancare, luatu totu de un'a in plurariu
boreti Cu untu, nu mi placu boretii; de
scI proverb. : a tocci cuiva gur'a boreti
san la boreti=a vorbi cu nespusa Tolu-

bilitate verdi si uscate : cumu ti toca

gur' a bureti; b) la certe plante, cama:
a) boretele ealluha=agarieus Ilmetarius
lui Linneu; (3) boretele cerbiloru= 1)coperdon cerril= lui Linneu;
la

unu genu de spongiari, latin. spougla

=franc. 6pouge, care formedia una tessutura fibrosa si forte porosa, susceptibile de a absorb veri-ce genu de licidu:
borde marinu=borete de mare, care se
produce in apele marei; borete fluviale=
bonete de fluviu, care se formedia in ape

de iluviu; buccatide bonete, cari servu

las tersa, la spellatu, etc.; bonete de stersu
tabr a de scrissu, borete de buccataria; de

ad metaforice : a trece cuboretele peste

ceva_=a nu fin computa de ceva, a

considerd ca si cumu n'ar fi fostu acellu

formosa demanetia de primavera; dupo

una caldurosa di de vera os placere a-

ceva.

steptOmu ca se in cepa a sufild recoroscle

unde se afia sau crescu multi boreti

locu boretiosit, si prin armare differitu

bori alle serei; 3. de ad metaforice, recore placuta.

* BOREALE, adj., borealis; de boreiu, de media nopte : ensisfo 'u boreal e,

oceanu boreale.
BOREM, s. m., vedi boreu.
BORETE si burete, s. fu., boletus (Po).XEnig; ital. boleto, franc. bolet); 1. genu

BORETIOSII,-a, adj., plenu de boreti,

intru catuva de boretosu, care insemna

nu numai plenu de boreti, ci si : de natura boretelui, spongiosu, porosu, etc.
BORETOSII,-a, adj., vedi boretiosu.
*BORE11,-a, si boriu,-ia si boreiu,-a,
adj., boreus si borius ((36pEtog, d'in bo-

reas =opk=ventu de media-nopte);

ce se tine de boreiu, (vedi urmato-

de fungi cu una capetina conica coperita de pori, cari continu organele reproduetorie, si ca unu pedunculu de regula plenu si solida, une ori inflatu si

riulu 2), de media nopte, si prin armare

de acea-asi insemnare cu boreale, care
e si mai usitatu, pre candu boreu, bo-

bulbosu la base; speciele mai connoscute

riu, etc., se iea mai multa ca intelles-

sunt : boretele acru=boretele iute= agarieus piperatus lui Linneu; boretele

dontnescu=agarieus e pestris lui Lin-

sala de substantiva de sub 2 urmatoriu;

mes; boretele de campu=agarieus cam-

ca substantivu mas culinu, boretc, boriu

sau boreiu=boreas sau borras=f3op6a

san qfyi, venta ce suffia de spre me-

www.dacoromanica.ro

BOR.

BOS.

dia nopte, si prin urmare de acea-asi

insemnare cu aciione=oquilo; de ad,
priu estensione, vence ventu violentu,
aspru, rece', cumn su veuturile de ierna,

(la articl, bore s'a observatu co acestu

cuventu, fiendu in locu de boria, pote fi
form'a feminiva
boviu).
BORIA., s. f., vedi boro.
BORICU,-a, adj., vedi boracicu.
BOBINA, s. f., vedi borinu.

* BORINU,-a, adj., borinus, (vedi

boreu); 1. de boriu, de media-nopte, si
prin urmare cu acea-asi insemnare ca si
boreale, care e si mai usitatu ea. adiec-

tivu, pre candu borinu se iea ca substantivu in intellessulu de sub 2. urmatoriu; 2. ca substantivu femininu, bovina, (ital. borina si bolina, franc. bouun'a
principalilo funi ce serve
la maniarea vele/oru unei nave, si anume

* BORU, s. ni., (ita/. boro, franc.

boro); corpu elementariu, nu-mellalicu,
solidu, sub forma de una pulbere ver(lastra, fora sapore; combinatu cu oxygeniulu borulu da acidulu boricu.
* BORURA,s. f., (ital. boruro, franc.
borure); nome genericu datu la veri-ce
cornbinatione de boru cu altu corpu elementariu.
BOSINFLARE (cuiintunerecatu in u:
bosunflare), v., de regula cu forma reflessiva, a se bosinfl, buceas inflare,
irasci, mussare (d'in bos in loen de bot
si inflare, ca si franc. boursoufiler d'in
bour in bou de bond san bout=botu si
soufiterz-_sufflare; in proventialea se dice

in acea superfacia, (borina prin caderea

lui i devine borna, forma analoga cu a

curatu : boudenfiA4 vedi bota in glossariu); 1. proprie, a infla budiele sau

buccele; si de ad metaforice : 2. a se
supperd, a se menid, a infld buccele san
budiele de mare supperare '; ce mi stai
bosimflatu, ca cumu ti asiu fi facutu nu
sciu ce mare reu? proverb. : a se bosinfld ca yaccariulu pre satu, candu nu

nostra popularia Llana; vedi si borc,

i dau lapte cu pesatu=a se supperd, a

la intenderea si tiyrea superfeciei veleloru asid, ca ventulu se bata piedisiu

boreu).

se menid fora motive si fora ca de menfa

BORIOSU,-a, adj.; 1. plenu de bori,

(vedi bore), 2. plenu sau batutu de boriu,
(vedi boreu), sau de veri-cealte venturi
violente si aspre ca si boriulu.
* BORRAGINE, s. f., (ital. borragine

franc. bourrache); genu de plante d'in

famili'a borragineeloru, pentandria monogynia lui Linneu, d'in care speci'a
cea mai commune, originaria d'iu oriente, este borraginca officinale=bovrav officinallslui Linncu, cu flori de
ordinariu albastre, une ori rosiatice sau

albe, cuItivata pretotendine ca forte

lui se pese cuiva; 3. a infld, tare, preste

mesura : stilu bosinflatu.

BOSINFLATUra, part. d'in bosinfiare, in tote insemnarile verbului.

BOSINFLATURA., s. f., actionea de
a bosinfl sau a se bosinfld, dro mai

allessu resultatu allu acestei actione

starea unui ce bosinflatu : nu mi place
acesta bosimflatura.
BOSIU, s. ni., vedi in glossariu.
* BOSTRYCHITE, s. f., bostrychites
(PostpuXErflq), (vedi bostrychu); petra

bona de mancare, si de decoctioni, (vedi

in Glossariu borantia, forma sub care se

pretiosa care semena ca unu bostrychu

de peru.
* BOSTRYCHLT, s. m., bostrychus

aude cuventulu pre a locurea in pea

(f36zpoxog); franc. bostr) olio; 1. cercellu

poporului).

de peru, motiu de peru cercellatu, bucla; 2. genu de coleoptere tetramere ;

3. genu de pesci.

* BORRAGINEU,-a, adj., (ital borragineo, franc. borragimi); ce semena

Cu borraginea; de ad ca subst. pl. femin.

BOSTULARE, v., Tastar, devastare,

borraginee, familia de plante ce au de

typu genulu borragine, si cari mai tote

&popular', (cl'in unu deminutivu : vastolare, prin scambarra lui y in b, intunerecarea lui a d'in syllab'a initiale
in o, si stramutarea lui i in r; Nedi litterele B, C, si 0); a devastd , a predd,
a depopuld; de acf si bosturatione, acti-

snnt mucilaginose, emollienti si diuretice, pentru co continu nitratu de potasse.

BORTIU, bortiosu, etc., vedi in Glossariu.

www.dacoromanica.ro

240

BOT.

BOT.

lessu se dice si fusiologia vegetale; bota-

one de a devast6,, devhstatione; bosturatoriu, care bostura, care devasta.

BOSTURATIONE, bosturatoriu; vedi bosturare.
BOTA, s. f., scaphium , doliolum;
vasu micu facutu d'in doge, infundatu
de tote partiele , cu care se carra si se
adduce apa, (vedi botu in glossariu)."
BOTANICA, s. f., vedi botanicu.

nica app/ecata=scientia botanica care

se occupa cu plantele sub puntulu do
vedere allu utilitatei loru pentru orneni, invetiandune a le cultiva si perfectiona, a le face mai bene si folositorie,
a le convert in alimente, a le appled
la arti si economi'a domestica, ce con-

* BOTANICU,-a, adj., botanicus (L3oTa.vtxc, ital. botanic, franc. botauique ,

applecate , care se occupa cu vegetalile

d'in parwq=erba, planta); 1. ca adiectivu, relativu la plante, sau la botanica,

luatu cu intellessulu de substantivu de
sub numerulu 2. urmatoriu : connoscentie botanice; gradina botanica=gradina

in care se afta unu numeru mai mare

sau mai micu de plante straine si indigene, prin care se facilita studiulu assu-

pr'a planteloru; geografa botanica=

scientia care se occupa cu descoyerirea
legiloru, dupo cari plantele se Oa destribuite pro faci'a pamentului; in acestu
intellessu se dice mai bene botanica geografica, (vedi botanica mai diosu sub 2);
regione botanica, spatiu ce se considera
ca patri'a addeverata certoru plante; lit-

teratura botanica, carti scrisse assupr'a

scientiei botanice; 2. ca substantivu

a) masculinu, botancu, cu intellessu

personale : care se occupa cu studiulu
planteloru ; in acestu intellessu se dice

mai bene botanistu; sau eu intellessu

reale : botanicu=lat. botauicum=catalogu de plantele unui locu, enumerare
cu una lcurta descriptione a planteloru
ce crescu intr'unu locu; in acestu intellessu se dice mai desu flora ; b) femininu, botanica (subintellegundu scientia)=---scientia ce se occupa cu cercetarea, descrierea si classificarea unui a d'in
celle trei domenie, in care se afta impar-

tite tote fientiele, adeco domeniulu vegetaliloru; botanic'a formedia, astufellu

celle trei mari parti alle istoun'a
riei naturale; in locu de botanica s'au incercatu unii a introduce cuventulu
tanologia (d'in pozetvq=planta si X67og

:=tractatu);botanica organica=parte
a botanicei care se occupa cu descrierea
organeleru vegetaliloru considerate ea
fientie dotate cu vietia; in acestu intel-

nosce proprietatile loru medicinali, etc.;

botanica maicale=parte a botanicei

d'in puntulu de vedere allu actionei
loru assupr'a economiei animale, ca alimente sau ca medicamente; liotanica a-

gricoia=care se occupa cu plantele utili la nutrire sau la industria; botanica

inclustriale=care se occupa cu plantele
ce servu industriei si Cu modulu de pre-

parare allu acestoru plante pentru scopulu, la care su destinate; botanica econonlica=care se occupa cuplantele celle
mai utili la economra domestica; botanica descriptiva=care se occupa cu descriptionea vegetaliloru de pre faci'a pamentUluit botanica comparata=care stu-

dia in comparatione mai multe specie

sau generi de vegetali; botanica istorica=care se occupa a determina pro ce
earn scienti'a botanica a adjunsu la cutare sau cutare gradu de perfectione,etc..
* BOTANISARE, v., (franc. botan!Ser); a se occupa cu studiulu botanicei.

BOTANISTU, s. m., (franc. botautste) ; care se occupa cu botanic'a ,

(vedi botanicu).
BOTANOGRAPHIA. si botanografia, S. f., (franc, botanograplite; d'in poTearti=planta si ypeapEtv=scriere); seriere sau tractatu assupr'a planteloru, coprendendu principie de anatoma si fusiologfa vegetale.
BOTANOGRAPHICU si botanograficu,-a, adj.,(franc. b o tan o grap 'quo);

ce se tine de botanografa : scientia botanografica.

B.OTANOGRAPHU si botanografu,
s. m., (franc. botanographe): cellu ce se
occupa cu. botanografia.
BOTANOLOGIA, s. m., vedi botanicu sub 2.
* BOTANOIVIANTIA, s. f., (franc. bo-

tanomautio, d'in potan=planta si t.o.xv-

www.dacoromanica.ro

BOT.

BOU.

TeEa=devinatione); devinatione cu plante, pre cari se scriea numele si cestionea

consultantelui.
BOTANOPHAGU sibotanofagu,-a,
adj., (franc. botanophage, d'in potetvli=

erba si cpayetv=a maned); care manca

rba.
*BOTANOPHILU si botanofilu, s. m.,

(franc. botanophile, d'in poreol=rba si

9:EXo;=-amicu); amatoriu de plante, ama-

toriu de studiulu planteloru.

BOTARIA, s. f., 1. arte de a face
bote; 2. officina sau stabilimentu unde
se fabrica sau se Vendu bote, (vedi bota).

BOTARIU, s. m., faber sou venditor

scaphlorum, care scie face bote sau care
vende bote, (vedi bota).
BOTAURU, s. m., (franc. botaurus,

bos=bou si taurus=tauru; vedi in glossariu buga); specia de passere

genulu erodiu sau ardea, numita asid d'in
caus'a potentei selle voce.
BOTELLU, s. m., botellus (deminutivu d'in botulus; vedi in glossariu
botu); matiu implutu cu carne tocata sau

sange, carnatiu, si in speciale carnatiu grossu -cacellu ce porta numirea

straina de ghiudenu sau numirea indoCu

iosa de caltabosiu.
BOTEZARE, botezu, vedi baptezare,
baptezu.
BOTIA, s. f., la macedoromani cu acea-asi insemnare ca si butella.
BOTINA, s. f., (franc. bottlue); calcionu de pelle suptire ce eopere petiorulu

peno la pulpa; de ad in genere pentru

veri-ce calcionu de alta materia, care nu
are tubulu asid de inaltu ca una ciobota,
si in speciale ciobotelln pentru femine
sau pentru copii, (vedi in glossariu botu
si cibota).
BOTIOCHINA, botire; vedi in glossariu.
BOTISIORA, s. f., deminutivu d'in
bota.

241

vel ore prteditus; protervus, petulans;

1. care are unu mare botu sau gura botosulu asinu; ar fi formosa acesta muiere,
dco n'ar fi prea botosa; 2. metaforice,
fora rosine, pucinu modestu, insolente
tu, botosule, se taci, bandu yorbescu eu.
BOTRONATU, s. in., botronatum;
specia de ornamentu de peru, la muieri,
in forma de unu botru.
BOTROSIT,-a, si botruosu,-a, adj.,
botrosus si botrnosus; 1. plenu, de botri,

incarcatu cu multi botri; 2. forma de

botru.'
BOTRU, s. m.,
botrus si botrys, (36rpog); 1. strugure, una ciorchina

de strugure; 2. diverse lucruri ce presenta form'a unei ciorchina de strugure.

* BOTRYTE, s. f., botryites si botryltIs (f3tycpurtl; si potpur.Teg; ital. botrite,

franc. botryte); 1. specia de cadmIa ce se
prende, in forma de botri, pro bolt'a coptorieloru de topitu metalle; 2. specia de
nestimata de colore fusca, asseminea cu

a strugurelni candu da in coptu.

BOTRYTICU,-a, adj., ce se tine de
botryte, ce are forma de botryte : arame
botrytica.

MAU, s. m., vedi in glossariu.

BOU, s. m., boa (136q; ital. boye si
bue, franc. boauf, prov. bueu si bou, ispan. buei si boy, port. bo3 ); 1. in intellessu scientificu, genu de catrupedi rumigatorie, cu ungbra petioreloru bifurcata si cu corne secce si netede, cari se
destingu de celle alte generi de acea-asi
familia, cumu capre, oui, antilopi, etc.,
prin membre scurte si robuste, prin unu
guttu sub care spendura una pelle molle
numita talariu sau barbia, prin corne ce
se incurba mai antaniu in diosu si in a-

fora, apoi in susu si in intru; in acestu

intellessu, ca genu, bou se appleca la tote
speciele in numeru de patru : tauru, bubalu sau bibolu, etc., pro candu in intellessulu vulgariu se applica nrunai la t au-

BOTISIORU, s. m., pl.-e, deminutivu

d'in botu : esti inco puisioru cu casiu la
botisioru, esti inco fora neci una esperientia, ca puii de passPre ce nu au lapedatu inco casiulu de la gura.
BOTIU, botosiu; vedi in glossariu.

rulu castratu; 2. in intellessu commune

BOTOS11,-a, adj., magno rostro, rictu

boulu se appera cu cornele; lentiiboi stau

si restrinsu, tauru castratu si domesticitu, animale de jugu si macellaria

a) proprie : carnea de bou este unulu
d'in celle mai bone alimente; boulu este
un'a d'in pecurile celle mai utili omului;
1,6

www.dacoromanica.ro

242

BOU.

BO1J.

Pre batutura rumegandu; turma de boj,

boi de macellarki, etc., proverb. : mai bene
acumu unu ou de cdtula annulu unu bou,

mai bene pucinu si certu de Mu multu

si incertu; lapte de bou=ce nu essiste : nu
6 place lapteld devacca, vrei cumuva lapte

de bou?b) metaforice, applecatu : a) la

certe plante sau aniinali, ce au caracterie analogice cu unele d'in caracteriele boului : bou selbaticu=bisonte; bou

marinu =bou de mare= hippopotamu,

foca, etc., boj fossili=boi petrificati ce
s'au aflatu in senulu pamentului i cari

dco nu su identici, sunt irise forte

appropiati de speciele boului de astadi; boulu Domnslui=boulu lui Domnedieu=?eautharis unctuosa lui Linneu
(pro catu ne adducemu noi amente d'in
celle audite d'in gur'a poporului, baulu
lui Donanedieu este unu insectu cu aripiorele pestritiate cu picatelle rosii si
negre, caruia, deco nu ne insola memori'a, se da si mai desu numele de vacc'a
lui Domnedieu; de altamentrele e certu,
co baulului Dotnnedieu, are si intellessulu morale, de care e vorb'a la urmatoriulu 6); ochiuluboului=bnphtlialmum,
campanula perficifolia lui Linneu, planta
a carei flore e bene desvoltata caunu ochiu
de bou; 6) applecatu la omu, bou se lea

mai rani cu intellessulu de otnu laboriosu si patiente, care se injuga cu lacrulu, fia catu de greu, si persiste a lu
duce la bonu capetu; cu multu mai desu

se dice cu intellessulu reu de stupidu,

ignorante, grossu de capu,, etc. : ai, se
vede, capu de bou, co nu ti pote intrd in
ellu unu lucru asid de simplu si usioru
de intellessu; boule, asid ti am dissu eu
se faci? nu mai intellessu, boule; de adi
espressionea : boulu lui Doninedieu =
stupidulu stupidiloru.

* BOITA, s. f., boa si born, (ital. si

franc. boa d'in bos-bovis=bou); 1. familia de reptili d'in ordinea serpiloru, nomiti asia chiaru pentru co sunt cei mai
mari d'in serpi, au ore-cumu statura de
bou; d'in fericire irise ei n'au dentii ve-

ninosi, cari carecterisa pro alti serpi,

dro au vertebre mai multe de catu alte
reptili, si acesta impregiurare esplica poterea de compressione, facilitatea ca care

acesti serpi se suiu pro arbori; sunt serpi

de acesta familia lungi de 10 metre si

grossi catu unu omu; ei se lupta cu cello
mai potenti animali, attacandu si invingundu chiaru lei si tigri; ascunsi in erba

desa si mare sau in caverne, ei astepta

cu patientia pred'a, si, cumu acsta-a le
vine la indemana, se rapedu asupr'a ei ca

velocitatea unei sagetta, urmarind'ua

ca furia, deco se intempla se le scape la
antaniulu assaltu; eumu appuca pred'a,
se incollacescu in giurulu ei si ua stringu
asiA de tare, in cata paralysata de una
data si lipsita de sufflare, reman() immobile de spaima; indata sufflarea veninata a serpelui infecta aerulu peno la
mari distantie; immens'a lui gura vome
balle putorose, si victim'a in acesta atmosfera pestifera se asfissiedia; reptilea
flamunda sfrema atunci pred'a de arbori
sau petroie appropiate, ua pisedia si ua
face una coca, udand'uacu licidulu putorosa alk stomacului sea; dco animalele
este micu, bou' aVare lipse se desfasciure
atat' a potere, ci l'inghite viu; numai candu
pred'a este mare, atunci bou'a, dupo tote

luptele si laborile mai susu espuse, deschide euorm'a sea gura, inghite liumetate d'in victima, si astepta se ua digera

in parte inainte de a inghiti si restulu;

dro dupo manctre ingreunatu forte, si
perde agilitatea si se affunda inteunn
somnu de digestione ce dura une ori mai
multe lune, si d'in care esse, ca se reincepa acelle-asi lupte; bou'a si scamba,
ca si alti serpi, pellea pre fia-care annu,
si acesta pelle, mai vertosu a bouei de-

vinatoria, se cauta forte multu, mai

allessu de Americanii indigeni si de
Negri , cari adora acestu serpe; famili'a boueloru se imparte in chid triburi, cari se destingu dupo scamele sau
soldii capului : autaniulu tribu coprende

acelle baue, ce au la capa scame assemini ca celle de pro restulu corpului,

cumu : bou'a constrictoria, bou'a devi-

natoria, etc.; in allu doile tribu intra

bowie ce la cap.' au scame mai late de
catu pro corpu, cumu : bou'a murivora,
bou'a lateristriga, etc.; boucle d'in allu
treile tribu au scamele de pro falci concave, cumu : bou'a anullata; boucle d'in

www.dacoromanica.ro

130v.

allu patrule tribu se destingu prin una

gropitia longitudinale de asupr'a ochiului, cumu bou'a inflorata; in fine allu
ciacile tribu coprende acelle boue ce
au la capu scame menunte si carinate,
cumu su bouele de
: bou'a carinata, bou'a ocellata, bou'a viperinata;
bouele se afia in Asi'a, in Afric'a si
2. specia de serpe de
in Americ'a;
apa, cui se crede co place laptele de vac3. versatu micu; spuditura rosia,
ca;

pentru care se credo a fi bona balleg'a

de vacca , precumu pentru versatulu

cellu mare este bona vaccin'a trassa

totu de la vacca; 4. infiatura de petiore,
provenita d'in multa arnbletu; 5. morbu,
de care sufferu boii, si vaccele; 6. lega-

tara de guttu lunga si rotunda, facuta

d'in pelle ca perulu ei, oe feminele porta

in tempu de ierna numita asi pentru

co semena in forma ca una serpe : boua
de vulpe, boua de ermina.

* BOUARE, v., boare si boyare=

(poEvr); a sberd, tare ca boulu sau taurulu, si de acf in genere : a mug; a url; a Imbu, a resun tare, etc.: de strigari bouau collinele resunandu infricoin locu de boare sau boyare
siatu ;

se dice in lat. si boere sau boyere, de

unde si allu nostru boire , si ea o intunerecatu in u : buire, buetu, etc., care
se aude mai desu duplicatu : bubuire,
bubuetu, (vedi inse sil, bu).
BOUARSSA., s. f., ternilla ce castodesee boj; muiere a unui bouariu.
BOUARIU, adj. s., boarius, bubulcus, pastor boarius; 1. ca adiectivu, re-

243

doisprediece bourelli in coda codalbellii,

2. metaforice, limace sau melca, (vedi

bouru si boutiu).
BOURIANU, s. ni., vedi bou/eanu.
BOURU, s. ni., buculus (d"in una forma latina bovulus,deminutivu d'in besbovis=bou), si prin -armare proprio : bou
micutellu, inse ca acesta insemnare noi
nu lu connoscemu neci d'in lesse neci
d'in audite; insemnarea cu care ()ocurre
in carti si in gur'a poporului este metaforica , adeco cea de imagine de bou, si
in special e , imagine de capu de bou,
nzarc'a Moldaviei ;
asi& dro insem-

narea de bou selbaticu=urus, data in

dictionariulu de Buda, cumu si etymologi'a de bou- uru, contractu bouru, orecumu bos-urus ca greu se pote admitte; certu e co d'in .deminutivulu
bouru au essitu alte doue forme de deminutivu bourellu si bourianu, acestu

d'in arma transformatu in pronunti'a

de pro alocurea in
ca si procuriana in porculianu,
bouleanu'
(vedi deminutivu
si litter'a L si R) (vedi si boutiu).
BOUTIU, s. m., buculus; deminutivu
d'in bou;
d'in celle patru forme de
deminutivu : bou-ru, bou-r-eltu, bou-rianu sau bou-l-ianu, si bou-tiu , trasse
d'in acellu-asi cuventu bou, cea d'antaniu bou-9.0

ca cea mai antica si mai

classica, s'a applecatu la -Gnu conceptu

speciale si nobile, marc'a, unei terre romano; celle alte doue, bourellu si bourianu, ca provenite d'in classiculubouru,
espremu nuantie de gratia, de cari pare

lipsita cea de a patr'a forma boutitt

personale, M'u ce custodesce boj, pastoriu de boj, in acea-asi insemnare ca

(vedi inse si articl. deminutivu).

BOVIANU (pronuntiatu pre alocarea si : boghianu, bouianu), d'in una forma (bovieuos), o proprie unu adiectivu,
care , ca trassu
bovu=bove=bou

Si vaccariu.
BOUESTR U,-a, (pronuntiatu in mul-

ca suffissulu anu sau ianu, (vedi suffissu

ami), insemna cellu essitu d'in bou; dro

te locuri ca buiestru); vedi buicstru in

cu acsta insemnare de adiectivu nu

glossariu.
BOULEANU si boureanu, s. ni.; bu-

scimu se se dica pre undeva , ci numai

ca cea de substantiva, ca nume propriu
de bou : cea, Boianu; aisu, Joianu, (in
acesta forma si ca acestu intellessu cu-

lativu la boj : staulu bouariu:__staula

de boj, platia bouaria=platia unde se
vendu si Gumpera boj; 2. ca substantiva

culus; deminutivu d'in deminutivulu

bouru, (vedi bouru si bourellu).
BOURELLU, s. m., buculus, cochlea;

ventulu pastredia analogi'a cea mai

strinsa c u nnmenile patronymice in ianu,

deminutivu d'in deminutivulu bouru
1. proprie : menati, menati aratrulu cu cari adiective in origine se ieu astadi

www.dacoromanica.ro

244

BRA.

BRA.

mai multu ca substantive : Petrianu=

fiiulu lui Petru, etc).

fu usitata mai antaniu la Galli, (vedi

mai diosu la bracatu), la Germani, la

* BOVICIDIU, s. m., bovicidium (bos-

Persi, la Indi, apoi mai tardiu si la Ro-

bovia=bou si ciedere=uccidere); occi-

mani ; de ad in genere pentru vestimentu ce copere membrele inferiori, ver-

dere de bou sau de boj; sacrificiu de bol.

BOVICIDU, s. adj., bovicida, (vedi
bovicidiu); care uccide bol.
* BOVILE si

* BOVILLUra, adj., bovilis-bovile

si bovillus, 1. ca adj., de bou, ce se tine
de bou : turmabovilla; 2. ca substantivu
femininu, bovile si bovina (subintelle-

gundu incapere), staulu de boj sau de

vacce.
BOVINU,-a, adj., bovinus; de bou:

stercu bovinu=stercu de bou, vitia bovina forte bona.

BRIBEU si brabiu, s. m., brabeum
si brablum=(Ppaperov); premiu de lupta,

premiu de onore ce da cellui ce essiea

triumfatoriu d'in una lupta, (vedi si

brabeutu). D'in acea-asi radecina d'in
care a essitu brabeu, brabiu, braviu, se
pare a fi provenitu si bravu, adv. bravo,
care figuredia in tote limbele moderne.

BRABEUTU, s. M., brabeuta =

f3paPeurtjq; cellu insarcinatu, la greci, a
ordin& si inspect& jocurile de lupta si a
decerne premiele destinate invingutoriloru in acelle lupte : numerulu brabeu-

tiloru nu erl fissu; de regula se da la

septe peno la noue membri acesta sarcina, care erd asid de onoratu, in cdtu
si regii ambitiond de a ua porta.
BRABM, s. in., vedi brabeu.
BRACA, s. f., braca, (d'in care la
noi cuventele popularie : brac-are sau
compusu im-brac-are, brac-ina, brac-inariu, brac-ille, etc.; cuventulu se afla
nu numai in tote celle alte limbe sorori,
d6ro si in alte limbe straine de famili'a
celloru romanice : ital. braca, isp. braga,

provenc. braga si braya, franc. brate

[scutiou], alban. breca, nou grec. ppauE,

vechiu slav. bracina si bracini1=vestis

serica=vestimentu de matasse ; ?de acea-asi origine cu vechiulu grec. f3paxoq4xo4=buccata de pannura sau de
pandia, vestimentu, etc.); vestimentu ce
copere petiorele peno la genuchie, specia

de pantaloni scurti, largi in partea superiore si strimti la cea inferiore, care

care ar fi formA si lungimea sea, pantaloni, iciari, etc.

BRACARM, s. m., bracarius; care
face sau care vende brace, (vedi braca).
BRACATU,-a, adj., bracatu3 ; incalciatu sau investitu cu brace ; investitu cu large si fluturatorie vestimente ;
la vechii Romani; bracatu, in
oppositione cu togatzt, a insemnatu mai
antaniu : cellu ce nu erA invegtimentatu
ca unu romanu, strainu, barbaru ; apoi,

in iutellessu mai strinsu, s'a applecatu,

ca espressione geografica , la trfa si
poporele transalpine, si in speciale la
Galli' a Narbonese, numita si Galli' a bracata.
BRACHELYTRU,-a, adj. (franc.

brachlytre, d'in pax6q=scurtu, si no)Tpov=velu, pelle; etc.); cu pelle sau tunica semi t; luatu ca subst. brachelytru,
familia de graminee.
BRACHIOCEPHALU si brachiocefalu,-a, adj., (franc. brachiocpbale, d'in
(3paxEo.w=_braciu si xecpcxXii=capu) ; cu

bracie sau ramure la capu, applecatu in

speciale, ca subst. femin. plur. : brachiocef ale, la una classe de cefalofore cu capulu munitu de patru sau cinci parechie
de cornutie coniee.
BRLCHIOCEPHALICU si brachiocefalicu,-a, adj., (franc. brachiocphaligue), care se tine de braciu si de capu
arteria brachiocefalica.
BRACHIONCOSE, s. f., (franc. brachioncose, d'in ppxxEow=braciu Si 6puo-

ctq=inflare); asi se chiama in medicina, una genu de inflatura la braciu.

BRACHIOPITHECU si brachiopitecu,-a, adj., (franc. brachiopithque d'in
paxEcov=braciu si Irtalxog=mimutia);
proprie, cu bracie de miniutia, si de aci,
ca substantivu, brachiopitecu, nume datu

unui genu de animali, cari auintre alte

caracterie communi si membre anteriori
forte Muge ca alle mimutieloru.
BRACHIOPODU,-a, adj., (franc.

brachiopode , d'in ppaxkoy=braciu si

www.dacoromanica.ro

BRA.

BRA.

245

iso13-noS6=petioru); vorbindu de mol-

se dice si brachminu, de unde apoi brach-

lusce cu ghioce bivalve, cari au doue

minismu = doctrina a brachminiloru

bracie carnose formate d'in Jiumerose fire

brachmana sau bradminii Tm-media an-

ce se potu intende si stringe ; de ad, ca

substantiva plur. : brachiopode, familia
de mollusce cari, in locu de petiore, au
doue bracie carnosa estensibili.
BRACHIOPTERU,-a, adj., (franc.
brachioptre, d'in ppazkov=braciu si
irrep6,.=aripa) ; cu aripa sau aripiore in

taza' a d'in celle patru caste alle Indianiloru ; ei se credu descendentii lui
Brachmanu,delacari au priimituvedele;
sengur'a loru occupatione este studiulu

forma pe braciu; de aci, ca substant.

acestoru carti sacre; brachmanii au portu

speciale, nu manca carne, ci e nutrescu
numai cu legume si lapte; si, ca se merite recompensele vietiei venitoria, se sup-

plur : brachioptere, familia de pesci cari

au aripiorele de la peptu pediculate.
BRACHIOSTOMU,-a, adj., (franc.

punu la celle mai aspre incercari : unii

stau tota vieti'a immobili in acellu-asi
locu si in acea-asi posetione supperato-

brachiostome, d'in (3pocxEcov=braciu si

ria ; alta ambla nudi in mediulu ier-

cvc6p.a=gura); cu bracie la gura, vorbindu de animali a caroru gura este armata cu nesce fire, ce servu la prensu
ca si braciele; de ad, ca substant. plur. :

nei, etc.; dupo acesta d'in urma impregiurare se vede co brachmaniloru s'au

brachiostome, ordine d'in c1as3ea poly-

piloru, in care se coprendu polypii ce

au gur'a armata, cu assemeni bracie.
*BRACHIOTOMIA, s.f., (franc. brachlotomie, d'in ppocxEo)Y=braciu si 'Co pa)

=taiare); ca terminn de anatoma sau

de chirurgia, arte de a amputa, unu braciu; operationea amputarei braciului.
BRACHIOTOMICU,-a, adj., (franc.
bractiotomique, vedi brachiotomia); relativu la brachiotontia : dcscriptione br achiotomica.

BRACHIOTOMISTU, s. m., (franc,.

brachi>tolniste, vedi brachiotomia); cellu
ce se occupa in speciale cu brachiotomi' a;

cellu ce possede desteritatea de a face

amputationi la bracie.
BRACHMA, s. m., (franc. b rahma);
asia, numescu Indianii : 1. fientra unica
si suprema, care este caus'a si essenti'a
totora lucruriloru create; 2. creatoriulu
lumei, ca anta,nra persona d'in trinitatea indiana.
BRACHMANU, s. m., brachmaaa,
(ital. braman() si braman, franc. brachmita, brahman si brachmane); 1. tatalu
brachmaniloru in intellessulu de sub
urmatoriulu 2; dupo ideele Indinniloru
Braclzmanu este fiiulu antaniu nascutu
allu lui Brachnza, essitu d'in gur'a acestui-a, d'in care prinal si vedele sau
cartile sacre alle Indianilorn; 2. preutu
si invetiatu indianu; in acestu intellessu

datu de Greci nurnele de gymnosophisti,

(vedi acestu cuventu).
BR A.CHONYCE, -s. f., (franc. brachouys,
f3pax6g=scurtu Si 6vue=

unghia) ; proprie, ca unghie scurte, si

de ad : 1. genu de passeri d'in subfamilra alaudineeloru; 2. genu de insecte
coleoptere tetramere, d'in famili'a curculionidiloru.
* BRACHYASPISTU,-a, adj., (franc.

brac1iya91fte d'in ppax(=scurtu si

aanun6c=_-scutatu) ; ca scutu angustu;

de ad, ca substantivu, brachyaspistu,

genu de insecte coleoptere tetramere
d'in familra curculionidiloru.
* BRAOHYBEMU,-a, adj.,(franc. bra-

ch)bme d'in ppazk=scurtu si pilla=

passu); ca passu scurtu; de ac ca substantivo, brachybemu, genu do insecte
coleoptere tetramere d'in famili'a curculionidiloru.
BRACHYCARPU,-a, adj., (franc.
brachycarpe, d'in ppax6;=seurtu si )acpir.64=fructu); care ate fructe scurte : astragalu brachycarpu.
BRACHYCARPEU,-a, adj., (franc.
brachycarp vedi brachycarpu); care se-

mena ea ceva brachycarpu ; de ad, ca

substant. plur. : brachycarpee, genu de
plante d'in famili'a crucifereloru.
BRACHYCATALECTICU,-a, si
BR1CHYCATALECT U, - a , adj. ,

brachyeataiectus Si braclucatalectious
(Ppoquxcae)verog si ppaxu/swraX7pcttxd,

d'in ppaxq=zscurtu si xarearixToq=ter-

www.dacoromanica.ro

BRA.

246

BRA.

minatu); scurtu terminatu, terminatu

inainte de a fi completu, vorbindu de

chypue, din pars=scurtu si nvol=

unu versu poeticu, caruia lipsesce unu

petioru si diumetate : versu:brachycata-

serva mai vertosu la 6ei prensi de fri-

lecticu.

BRACHYCEPHALU si brachycefalu,-a, adj., (franc. brachycphale, d'in

(3pctx6=scurtu si xeTaX71=capu); cu
capu scurtu; de ad, ca substantiyu, brachycefalu, genu de batrachi cu capu forte
micu.
BRACHYCHRONIU,-a, adj., (brachychronius, d'in f3pax6q=scurtu si xp6vo=tempu); de scurtu tempu, de scurta
durata, ca terminu de medicina applecatu in speciale la morbi chronici, cari
se termina mai curendu sau mai tarea.
* BRACHYDACTYLU,-a, adj., (franc.

brachydact)le, d'in ppax6q=scurtu si

saxt-oXog =d egetu); care are de gete s curte.
BRACHYGRAPHIA , s. f., (franc.

brach3 graphie) , arte de brachygrafu,

(vedi brachygrafu).

BRACHGRAPHICU,-a, adj., attengutoriu de brachygraphia.

BRACHYGRAPHU si brachygrafu,-a, adj., (franc. brach) graphe, d'in
ppax6q=scurtu si ypiTetv=scriere)
scrissupre scurta; care serie cu abreviature ; de ad si ca substantivu, care scie
artea de a serie abbreviatu.
BRACHYLOGIA , s. f., (franc. brachylogie, d'in p p ax6=scu r t u si X67oq=
cuventu); modu de a se espreme pr scurtu, asi, incAtu espressionea adjunge grea

de intellessu; stylu sententiosu.

BRACHYL O G IC U,-a, adj., (fra nc.

braehilogique, vedi brachylogia); attingutoriu de brachylogia.

* BRACHYLOGU ,-a, s. adj., (franc.
braeb3 logne, vedi brachylogia); care se
espreme prea scurtu, in sententie, asi,

in ctu cu greu pote ti intellessu ; care

affecta brachylogi'a.
BRACHYPHYLLU,-a, adj., (franc.
brachyphylle , d'in ppax6g =scurtu si
cp6XXov=foia); cu foie scurte; de ad, ca
substantivu, brachyphyllu, genu de vegetali fossili, aflate in terrenulu oolithicu
inferiore, cari au ramure pennate cu foie
forte scurte, conice si despuse in spirale.
* BRACHYPNEIA, s. f., (franc. bra-

sufflare); ca terminu de medicina se dice

de respirationea scurta si desa ce se ob-

guri inflammatoria.
BRACHYSCIU,-a, adj., (frano. brachyscien , din ppax6g=scurtu si crxtet=
umbra); cu umbra -murta, care da um-

bra mica ; in speciale, ca substantivu,

brachyscii, locuitori din zon'a torrida,
asi numiti pentru co umbr'a loru , la
amdia, este mai mica de catu a locuitoriloru din veri-care alta regione a pamentului.
BRACHYSYLLABU,-a, adj., brach3 s3 liabas (ppapcs5XXaoq, d'in ppax)
=scurtu si auXXi67)=syl1aba); Cu syllabe

scurte: cuventu brackysyllabu ; in speciale, applecatu la unu petioru anticu,

compusu d'in trei syliabe scurte, numitu
pentru acesta-a tribrachu.
BRACIA, vedi si bracilia.
BRACIALE, adj., brachlalis; attengutorill de braciu : osse braciali,.(vedi si
urmatoriulu braciare).
BRACIARE, (ci pronuntiatu ca ti.
bratiare), s. f., brachia le

stramu tarea lui l in r, cu adiectivulu

braciale; yedi littera I si suffissu ale;
manai co s'a luatu Cu intellessu de substantivu femininu, curnu sub form'a de

neutra se iea si latinesculu brachiale

d'in adiectivulu brachialis); ornamentu
de forma anullaria ce porta feminele la
braciu : braciare de auru; braciarile celle
mai elegctnti sttntu de auru adornate cu
nestimate ; nu mai pucinu eleganti sunt
braciarile de corallu; fetele inse d'in poporu porta braciari de vitru si de marOle; acestu ornatnentu se connosce

d'in cea mai in alta anticitate: la strabunii Romani portau braciari nu numai
muierile, ci si barbatii; feteloru inse
era permissu se porte braciari; curiosu e
co form'a cea mai ordinaria, sub care se

produce astadi braciarea, er, totu de

una data cea mai placuta si vechiloru Ro-

mani, si mai vertosu vechiloru Greci, adeco forma 'de serpe incollacitu, ce si im-

bucea sau musca coda, (vedi braciu).

BRACIARELLA, s. f., deminutivu
d'in braciare.

www.dacoromanica.ro

BRA.

BRA.

BRACIARIA, s. f., si
BRACLA.RIU, s. m., pl.-e, de aceaasi insemnare Cu braciare.
BRACIARULIA, (cu / moiatu : braciaruia) si
BRACIARUTIA., s. f., deminutivu
d'in braciare, braciare mica.

247

intelessulu precisa de cingutore definitu

mai susu la articlulu consecratu acestui

cuventu; eau pentru cingutorea : acia,

curea , etc., ce serve a tin bracele sau
bracinele, adj unge cuventulu bracinare

BRACILIA., (ci, pastredia!sonulu seu,

si prin moiarea lui 1, cuventulu se ande
pr a locurea braciia), s. f., zona, cingulum, bracile; eingutore angusta, cor-

sau bracinariu; applecandu in fine braca

sau brace ca intellessulu precisu de pantaloni mai scurti si strimti la partea inferiore , ro bracone sau braconiu ca
intellessulu de pantaloni lungi , avemu
espressioni citrate pentru mai multe for-

dea; cea ce incinge cineva peste medilocu,

me de vestimente de petioru, (vedi si

pre d'inainte, fota, (vedi si bracina).

BRACILLA, s. f., zonula, cingulum,

braca).
BRACINARE, s. f., si
BRACINARIU, s. m., pl.-e; cingulum
bracarum vel femoralium; limbus bracarum vel femoralium ; acus flbulatoria;
1. bett'a superiore a braceloru,bracineloru saubraconiloru; 2. acia, carca, etc.,
ce se baga pro gaur'a bettei braceloru sau

bracile; de ordinariu in plurariu, bracille,

specia de cingutore angusta tessuta d'in
lana, inflorataeu flori d'in acea-asi materia sau cuflori de margelle, de fluturi, etc.,

ce se porta de ordinaria pro alta cingutore mai lata numita brnu;bracilla,

ca si precedentele bracilia au essitu d'in

braca ; pentru una mai accurata destinctione a intellessului loru se se veda

celle espuse la bracina.

bracineloru si care serve a stringe pro

medilocu acea betta, pentru ca bracele
sau bracinele se nu se lasse in diosu ;
3. acu cu care bracinariulu, in intelles-

BR.A.CINA, s. f., cingulum, femoralia;

cingutoria; vestimenta de pandia, cu care
se imbraca petiorele; cuventulu vine
d'in braca, ca si br acilia, bracilla sau bracille, cu cari se confunde, in intellessu, de

sulu de sub 2, se introduce in bett'a

orece ate trelle aceste cuvente se ieau

bracioiu); augmentativu d'in braciu.

BRA.CIORU, s. ni., brachiolum ; deminutivn d'in braciu.
BRACIOSH,-a (ci pronuntiatu ca ti),

cu insenmarea de cingutore care tine bracele, Cu sengur'a differentia, co bracilia

si bracina sunt mai connoscute si mai usitate in unele locuri, ro bracille in alte
locuri; spre a se fissi (Mr bene intellessulu acestoru cuvente, se care se db,mu

fiacaruia insemnarea indicata prin form'a sea grammaticale, asi, in catu bracina, ca femininu d'in unu adiectivu bracinu, trassu d'in braca, se insemne ceva
analogu cu bracele, si in speciale bracele de pandia sau ismenele , cuventu
strainu de care amu scapd, cu modulu
acestu-a; bracilia si bracilla, ca deminative d'in braca, se insemne brace redusse la cea mai simpla espressione , si
a name bracilia se se applice sau la bracele de diumet ate, cumu su cello de scal-

datore , sau cello ce accoperu numai

partea anteriore, siortiulu, de essemplu,
pestelca sau fota ; ro bracille, ca form'a

de diminutiva cea mai pronuntiata, la

braceloru sau bracineloru ; proverb :

deco te tine bracinariulu =deco te tine
curcu'a=deco ai coragiu.
BRACIONIU , s. m., (ca n moiatu :

adj., lacertosus; care are bracie muschiose, venose, robuste braciosululuptatoriu appuca bene de medilocu pre adversariulu seu.
BRACISIORU, s. m., brachiolum; de-.

minutivu d'in braciu: unu bracisioru

copillu, clam bracisiore de fenu, etc.
BRACIU (ci pronuntiatu ca ti), s. m.

plur.-e, brachium , lacertus, ulna, (acellu-asi cu lat. brachium=ppaxion, prin

caderea aspiratei h, care, in limb'a no-

stra, ca si in cea italiana, a disparutu

regulatu d'in tote cuventele, in cari ea
se alla in latinesce [vedi litter'a C]; formele acellui-asi cuventu in limbele soron i sunt : ital. ;braccio si brazzo, sardin.
brazzu, isp. brazo, portug. brim: o, proven.

bratz, vechiu franc. braco, nou franc.

bras); membru allu corpului omenescu

www.dacoromanica.ro

248

BRA.

BRA.

care incepe de la umeru si se termina

propria de a tin de fapta ceva sau pre

la mana; acestu intellessu larga are

cuventulu atItu in latin'a chtu si in

cineva in bracio; a appuc, a tin de

peno la mana, pre candu partea supe-

braciu pre cineva, ca 60 lu conduca, se

lu sustina, sau se l'oppresca de a lovf;
a luc de braciu, in acellu-asi intellessu
ca si a appuc de bracie, si prin urmare
differita de a luc la braciu, care va se
dica : 1. a lud braciulu cuiva, unei mu-

riore a acellui-ccsi membru, care se intende numai de la umeru peno la cotu,

iere, de essemplu, in semnu de deferentia

sau de affectione, ca se ua duca undeva:

se chiama proprio lacertns; in limbla

italiana si francese, d'in contra, se iea
braciu cu intellessulu strimtu allu latinescului lacertus =parte superiore a

fratii /uara la braciu pre sorori s essira

la preamblare ; in acestu intellessu se

celle alte limbo sorori ea a nostra; dro

in latin'a are, ca s la noi, si intellessulu

mai strimtu de parte inferiore a braciului, car e se intende numai de la cotu

braciului de la umeru peno la cotu, ro

partea inferiore de la cotu peno la mana

se chiama ital. antebraocio=franc. avant-bras; unu compasa analogu, ante-

braciu, pentru espressionea precisa a

partei superiore a braciului, amu pot
si noi form in limb'a nostra; de preferitu inse e classiculu lacertu=latin. lacsertus, (vedi lacertu): I. proprio : omulu
are doue bracie,braciulu dereptu si braciulu stangu; braciu venosu, braciu ner-

vosu; bracie carnose si rotunde; bracie

suptiri;braciu armatu; a redicd, a intende,
a clesface, a stringe, a deschidebraciele;
a luc, a tin inbracie; a port in bracie;

a av in bracie; a lu, tin, av pre

bracie ;
constructionile cu in dicu
mai multu de cfttu celle cu pre : a
tin in bracie, de essemplu, va se dica
a tin ceva sau pro cineva cu braciele

bene strinse si incollacite in pregiurulu acellui ceva sau cineva, pre candu
a tin pre bracie insemna numai a tin

asupr'a bracieloru fora a le stringe si

incollaci in giurulu obiectuluitinutu; de
acea-a constructionile cu in sunt espressioni mai apte pentru insemnari precise,
pro candu celle cu pre se appleca de preferentia la insemnari mai vage si meta-

forice, despre cari va fi vorb'a mai la

valle : a av pre bracie ceva, sau pro
nova, de de essemplu, are nunum.ai insem-

narea materiale de a tin acellu obiectu

asupr' a bracieloru, ci si in insemnarile
ideali si metaforice de a fi insarcinatu
cu acellu obiectu, ,ct l' av in greutatea

sea, etc., pro candu a av in bracie se

dice, de regula, numai in insemnarea

dice si a cid braciulu cuiva; 2. a se appuc

de lupks : in fine /uai pro adversariu la

braciu, lu strinsei bene, lu redicai susu
si l'arruncai la pamentu; 3. ca obiectu
reale de lucru, a appuc si duce in braciu
sau sub braciu : lua la braciu tate vesti-

mentele si se dusse cu elle; clec in insemnarea de sub 1. se dice si a luc de

braciu; acesta locutione nu are inse si
nu pote av insemnarile locutionei a luc
la braciu de sub 2. si 3.; cu acelle-asi
differentie de intellessu se dice si a duce
de braciu, a duce la braciu, etc.;II. metaforice, braciu se applica la concepto
cari au cu acestu membru allu omului

sau una relatione materiale de assemenare in forma sau una relatione

mai ideale, cumu cea de instrumentu,
causa, etc.; A) pentru obiecte ce stau
in relatione material de assemenare cu
braciulu omului ; 1. la animali, petioru
d'inainte sau alta membru ce face una
functione analoga cu a braciului : braciele ea//u/ui=armurii callului; braciele

mimutiei=petiorele anteriori alle mimutiei ; braciele cancrului = petiorele

cancrului, etc.; 2. la lucruri personificate : braci ele somnalui,braciele mbrtei,

braciele placerei; me allana in braciele

cellui mai dulce somnu ; leganatu in

braciele celloru mai placute vise, etc.; 3.1a

lucruri chiaru nepersonificate : braciu

de mare=parte de mare angusta, strimtore : unu braciu de mare desnarte Sicili'a de Itali'a; braciu de riu-, de ca-

nal, etc., parte de riu sau de canale,

care se divide in doue, trei sau mai multe

ramure : Danubiulu,inainte de ase vers

in mare, se desparte in troj bracieprincipali; braciele erucei=celle doue ca-

www.dacoromanica.ro

BRA.

BRA.

peto alle vergei tranversale a unei cruce;

braciele unei bilancia, unui cantariu, unui arcu, etc., celle doue capete alle ju-

249

bracie stau parate se ne appere; mii de

bracie stau fora lucru; de ad proverb:
a std sau sed cu braciele incrucisiate=a
sed cu manule in senu=a nu lucra nemica; a fi braciulu dereptu allu cuiva=
a fi man'a derepta a cuiva, a fi person'a
cucare se serve cineva buccurosu la tote

gului bilanciei sau cantariului, alle arcului, etc., braciele compassului, forfeciloru, etc., celle doue ramure alle compassului sau forfeciloru; braciele arborelui, ramurele lui principali; braciu affacerile selle, fora care cineva nu pote;
artificiale=braciu mecanicu, braciu fa- in acestu intellessu se dice chiaru si de
cutu d'in lemnu sau alta materia si pusu lucruri : spat'a e braciulu dereptu allu
la cellu cui s'a taiatu unu braciu natu- luptatoriului ; dro cu multu mai desu
rale; 4. la continutulu unui braciu, la si mai bene se dice in acestu intellessu :
una cantitate de ceva catu pote contin man'a derepta, (vedi mana); 4. sentiunu braciu sau amendoue braciele : unu mentu de doiosfa, de favore si bona vobonu braciu de fenu; am datu boiloru lientia, de indorare, etc. : a tin sau
mai multe bracie de paie;B) dro mai portd pre cineva in bracie sau pre bracie
estensa este applicarea cuventului braciu nu va se dica numai a lu duce in bracie,
la concepto ce au cu braciulu, in intel- in insemnarea materiale de sub I, ci si
lessupropriu, unazelatione ideale, cumu:

1. potere : braciulu lui Domnedieu ne

va scapd si de acesti periculosi inimici;
braciulu ce ne appesd deveni, cellu mai
potente adjutoriu allu nostru; unu presumtiosu erou crede co nemica nu pote
resiste braciului seu; -- in speciale potore fusica sau corporale : tare debraciu,
imbecillu de capu, si mai vertosu potere
brutale si tyrannica : braciu de ferru va

se dica in intellessu materiale : braciu

plenu de nervu, ro in intellessu ideale :

mare taria de caracteriu, volientia tare

si nestramut ata, sau: essercitiu aspru calu
poterei de care despune : asid me strinse

gigantele in braciele selle de ferru, in

cdtu audii ossele mi rupenclu-se; numai
unu braciu de ferru ar pot oppri si scote

acesta natione d'in calca perirei; sub

braciulu de ferru allu tyrannului geme
una lumeintrega; de ad si espressioni
av bracielelegate=a av manule
legate=a nu aye potere, a fi oppritu de
obstacle materiali sau morali; a se arruncd in braciele cuiva=--a se da in maca

nule lui, ase suppune bonei placere a lui,

a cere protectionea lui; 2. barbatfa, coragiu, fortitudine : de braciulu lui 111ichaiu ad junsesse se tremure sultanii, capitanu bonu de braciu si de niente=capitanu animosu si prudente; 3. persona care
lucredia, care pote lucra; instrumentu de
lucru bellele privedia agricultur'a de

braciele, cari i sunt necessarie; Mii de

a lu tractd cu cea tnai mare si affectuosa

amore : nu poti dice co esti reu la mene,

candu eu te tinu si te portu pre bracie

ca pre unu copillu allu meu; in speciale a portd pre bracie va se dica si a
manifestd cuiva sentimente de admiragone si de entusiasmu pentru vre una
fapta mare si stralucita : bietii omeni
scapati de una certa morte, cu strigari
debuccuriaportau pre bracie preliberatoriulu loru;
cu bracie deschise are nu
numai insemnarea, materiale de sub I,
adeco de bra cie in addeveru intense, ci
si mai vertosu insemnarea morale de
cu cea mai mare placere, cu cellu mai
mare doru, cu estrema indulgentia, etc.
a asteptd cu braciele deschise, a primi
cu braaiele deschise, tatalu cerescu primesce in imperati'a sea cubraciele deschise pre peccatosulu ce /assa ca//ea peccatului; prin acestea se esplica si alte
insemnari speciale ce are locutionea
a tim in bracie, adeco iusemnarea de a
fi patrinu sau parente suffletescu cuiva,
de a lu tin in bracie la battezu.
* BRACONE si braconiu, s. m.,
braca3; ital. braeone; vestimentu cu

care se incalcia sedutulu si membrele

inferiori sau petiorele peno la calcanie,
pantaloui lungi peno la calcaniele petioreloru, (vedi braca si bracina).
* BRACTEA, s. f., bractea, (ital. brat-

tea, franc. braete); 1. foja suptire de

metal'', si mai vertosu de metallu pro-

www.dacoromanica.ro

250

BRA.

tiosu cubractce de auru se suffla multe

vasede argentu; de ac metaforice, splen-

dore, si mai vertosu splendore ammagitoria, care pote bate la ochi, dro care
nu are nemica reale si solidu in sene;
2. applecatu la plante : a) frundisiore ce
insocescu florile si cari differu de celle
alte frundie, pentru co sunt si mai mice,
si de alta forma si de alta colore; b) frundie ce infasciora una flore ca nesce scame
san soldi.

*BRACTEARM, s. adj., bractearius;

1. ca adiectivu, care e relativu la bractea,

care semena cu bracte'a; 2. ca substantivu, fabricante de bractee.

BRACTEATORM, s. m., bractea-

tor; care fabrica bractee sau suffla cu

bractea, (vedi si bracteatu).
BRACTEATU, adj. part., bractea-

tus; 1. sufflatu cu bractee de auru : tablatu bracteatu, selle bracteate; 2. de ad

metaforice : a) splendidu, formesu, auritu : espressioni bracteate;b) numai pre
d'in afora splendidu, mentionosu; ammagitoriu : bani bracteati, fericire braeteata, (vedi bractea).
BRACTEIFERU.-a, adj., franc. bractifre; care porta bractee, (vedi bractea
si ferere).
BRACTEIFORIVIU,-a, adj., (franc.

braet6rorme); care are forma de bradea, vorbindu mai vertosu de organe ve-

getali cu foie assemini cu una bractea,

(vedi bractea si Arma).
BRACTEOLA, s. f.,bracteola, (ital.
bratteola, franc. bractole); deminutivu
d'in bradea, bractea mica si forte suptire : 1. fiendu vorb'a de bractea de metallu, si mai vertosu de metallu pretiosu,
de auru, etc.; 2. fiendu vorb'a de plante,
frundisiora ce se nasce la petiorulu unei
flore sau immediatu sub dens'a.
BRACTEOLARIT3,-a, adj., (franc.

BRA.

de coleoptere tetramere ,
famili'a
curculionidiloru.
* BRADYPEPSIA, s. f., (franc, bradyppsie, din 3paS6g=lentu si ncinq=
cocere sau aigerere); ca terminu de medicina, digestione lenta, morbu sau mai
bene symptoma de gravi desordini in economi'a vitale.
*BRADYPODIT,-a, adj., (franc. brady-

pode, d'in P'paS6q=lentu si rotignoad;

:=petioru); lentu de petioru, care ambla
forte incetu, si de aci ca substantiv-u,
bradipodu, genu de mammifere.
BRANARM, s. m., zonarius; care
face brane, (vedi branu).
BRANCA, s. f., pes, manus, brachium,
unguis , lotus, erysipelas, (in alte limbe
sorori : ital. ispan. portug. branca =

branca, mediu latin. branca=branca si

ramura; proven. branca si mace. branc
branca si ramura , franc. brauche
= ramura) ;
in tellessulu cellu mai
ordinariu allu cuventului este cellu de
membru de animale, cu care acestu-a se
serve a ambl sau a appuc, si mai vertos u, estremitote a unui asse,minea nzembru : mana, petioru, braciu, unghia, ghia-

ra, etc. : 1. la bestie petioru, mai vertosu

petiorulu d'inainte, si in particulariu, estremitatea aces tui petioru: unghia,ghiara, etc., cari servu bestieloru in loen de
mana, precumupetiorulu d'inainte insasi
le serve de braciu:branc'a catusiei, catus'ia vostra ereuinvetiata, co sibagabotulu
si brancele, unde nu s'ar cad se le bage;
branc'a ursului este cu multu mai mare
de ditu a cdnelui; lupulu st pre brance
si se uit la noi; vulpea se appropi incetu pre brance de gainark broscele au

patru brance, etc.;metaforice : branc' a

ursului, planta care si in latinitatea 'media se chiama braiica ursina si in ital.

*BRACTEOLATU-a, a dj .part. (franc.

branca orsina, lycopodium clayatum sau

heracleum spboudylium lui Linneu;
2. la omu, braciu, mana : copillii ambla

bracteole); munitu cu bracteole : plante

brance; a ambl inpatrubrance=a am-

bracteolate.

blA ca bestiele si pre potiore si pre mane ;

a se pune,a stci, a sed pre brance; a cad

bractolaire); ce se refere la bracteola.

BRADU, vedi in glossariu.

* BRADYBATU,-a, adj., (franc. bra-

dybate , d'in ppanq=incetu, lentu si

pecceiv=amblare); care ambla incetu, si
de acf ca substantivu, bradybatu, genu

inbrance; a da inbrance=a cad in brance; a dprebrance, ca intransitivu, cu acellu-asi intellessu, ca s a dd in brance,

dro si cu intellessulu mai ideale de a

www.dacoromanica.ro

BRA.

BRA.

tau mai pot, a cad ca deseccatu de po-

teri : caii nostri au datu pre brance; de

naultu lucru cu care m'am incarcatu, am
datu pre brance ; ro ca transitivu a dd

pre brance pre cineva=a lu rupe cu fa-

tie'a, a l'invinge : l'am fatigatu asid

de tare, incei tu 1' am datu pre brance pen-

applecatu si la
bestie : mi a datu bah pre brance ; ba
chiaru si la lucruri cu intellessulu mai
tru indelungu tempu;

generale de a derinad, a dd diosu : a dci

una casa pre brance, si asia, prin una

metafora mai potente, in brance si pre
brance, luandu una insemnare adverbiale

aprope synonyma cu diosu, se appleca

la Incrnri lipsite de brance ca si la celle

ce au brance : cas'a sta se cada pre

a dd brance cuiva=a l'imbrance ;
pinge cli branc'a, a lu respinge, a i face
venta cu man'a, ca se se departedie sau
in acestu intellessu brance
se cadia;
sau branci se aude si ca unu substantivu
masculina, unat branci : mi a datu unu
branci de am cadutu in nas u; dro assemenea espressione, fora analoga in

limba, este unu solecismu inadmissibile, si ar cauti se se dica unu branciu,

formatu dupo acea-asi analoga d'in
brand, ca si unu deciu d'in deci, cu tote
co noi credemu co branciu este unu substantivu masculinu essitu d'in acea-asi
radecina cu braciu, ca si branca, si d'in
care femininulu brancia a data de a dereptulu franc. branche, precumu la fe-

mininulu branca ar correspunde unu

masculinu brancu, ce se si afla in provenc. brane; branca in fine applecatu
la omu cu intellessulu de mana se iea
mai multa sau mai pucinu cu intellessu
despretiativu, cumu s'a potutu ved d'in
celle peno ad f citate, si cumu se pote
ved si mai bene d'in urmatoriele : nu
ti bagd branc'a aceito, co ti ua, rupu ; a
dd cuiva, unui copillu, peste &ranee= a
lu lov preste mane; scapi tote ce ti dau
in mana, ca cumu ti ar fi branc'a morta, etc. ; 3. inflatura ce se produce la

guttu sau la capu : angina sau caucru

la guttu, eresypelate la capu sau falca, etc. (Cumu co branca este, de si nu
se afla in latiuitatea classica, unu cuventu de curata romanitate, nu mai in-

251

cape indoientia, de orece cuventulu se

afla in tote limbele romanice; ellu e, de
certu, unulu d'in acelle numerose cuvente alle limbei rustice; mai greu ar fi
de determinatu, deco in cello doue insemnari alle selle, in apparentia asia de
disparate, adeco in insemnarea de braciu si cea de inflatura, cuventulu se refere la un'a si acea-asi radecina ; dco
cercarim a espied intellessulu de infiatura allu cuventului branca prin grec.
f30.7xta, (Spetizo [vedi si branchia]; prin
acesta-a nu inaintamu cu neci unu passu
spre deslegarea cestionei; sengtfrulu lucru ce resulta d'in assemenea comparare

a cuventului romanicu cu cellu grecescu, este co grecescele ppecatoc, ppecrxo,

flp(rrzog, ppyxca, fipaxEcov, ca si romani-

cele branca,brancu,branciu,braciu, etc.,

paru a se refer la una si acea-asi radecina; basandu-se eineva pre acesta impregiurare, pote affirm& cu mare proba-

bilitate, co branca s'a potutu appleca

la insemnarea de UM morbu ce consiste

in inflammatione si inflatura, cumu si

medicii au applecatu la unu morbu analogu cuventulu bronchite, trassu d'in
bronchu=f3p6rxeq, [vedi bronchite]).
* BRANCHIA , s. f., luatu de regula
in pl. branchie, branellim (13payxtoc), or-

ganu respiratoriu la animalile ce potu

respira numai in apa, cumu pescii, crustaceele si cea mai mare parte de mollusce.
* BR ANCHIALE, adj., (branehialis),

attengutoriu de branchie.
*BRANCHU, s. m., branehus (=ppecy-

xos); gutturaiu, inflammatione la gutetc.

tu'BRANCIRE,-escu, v., impeliere, pulsare,prolligare; addbrance cuiva, a l'impinge cu manele, ca se se dee in lature
ca se se departedie sau se cada : ce meitn-

brancesci asid; a se branci=a si dd

brance unulat altuia; mai desu se aude
ca compusu cu in : im-brancire, (vedi
branca).
BRAN CITURA, s. f., pulsus, ietus;

actione de alda brance, de a brand :

abid cu branciture violente l'am potutu
duce peno acollo ;
mai desu ca compusu cu in : imbrancitura.

www.dacoromanica.ro

252

BRA.

BRA.

BRANCIU, s. m., ietus, pnisus; (vedi

branca).
BRANCONE si branconiu (prin mo-

iarea lui n : brancoiu), s. m., augmentativu d'in branca ; compara ital. brancone.
BRANCOSU,-a, adj., erysiypelate la-

borans; cellu ce suffere de branca, in

intellessulu cuventului de sub 3.

frnu; inse la plurariu pretotendenea si

constante cun : brdne, ca si grdne, frne);

S. m., zona, ciugulum, balteus, torus,

corona; (nu d'in frente, ci d'in acea-asi
fontana ca ital. brano=buccata, si in
speciale buccata sau fascia de pannura
sau de pandia, de unde si sbranare=
allu nostru desbranare=sfasciare, si ca
mediu latin. braudeum=paudia de in-

BRANCUTIA., 8. f., (i tal. brancuccia);

fasciorasu relicele santiloru, si in genere

deminutivu d'in branca : brosc'a are patru brancutie.

BRANDIA, brandiaria , etc. ; vedi
brendia, brendiaria; etc.
BRLNDUSIA (in loco de branducia,

fascia de pandia sau de materia, etc.;

si acesta-a in loca de blanducia ; vedi

blandu); 1. una planta ce appare cu antaniele dille de primavera, primula, galanthus nivalls, I colcbium autumnale
des d'in antaniele dille alle primaverei, cumu se redica nett' a, copillii satea-

Isidoru, in glossele selle, inco da cuven-

tulu prandeum ca esplecarea de zonarum genus=gem: de cingutori, si ca acellu-asi intellessu occurre cuventulu si
la scriptori greci d'in evulu media sub
form'a npecv&ov); 1. cingutore mai multa

sau mai puciuu lata, ca care se iucinge

si se coprende niediloculu : toti terranii
si terranele lionkine porta brane de lana
preste medilocu; aceste brane tinu stomaculu caldu si SalieSCU de taiature de

niloru essu in cete pre campulu ce incepe a inverdi, ca se sape si se adune pantece si de doren de medilocu; branele
brandusie; 2. nume propriu de femina : terraniloru nostri sunt de regula colomamm'a Brandusi'a, Um mai vertosu rate : rosii, verdi, purpurie, negre, etc.;
de vacca : Brandusi'a nostra s'a ster- raru terranu vei ved portandu branu
pitu in annulu acestu-a.
albu; d' in contra in Turd' a co: mai multi
BRANETIU (prin stramutarea lui r porta brame albe, pentru co brane rosie,
d'in locu pre a locurea si barnetiu), si
si mai allessu verdi, nu e iertatu veri-cui
BRANISIORU (pre a locurea, prin se porte; preutii nostri porta peno astadi
stramutarealui r d'in loca si barnisioru),

si prin cetatibrane de tnetasse si alte stofe

s. m., pl.-e, cingulum femoralium vel bra-

pretiose; in tempurele mai vechie Domnulu si boiarii portaubrane de celle mai

pretiose stole; se porta si.brane de pelle,
cari se numescu in speciale cimerie, serparie, etc.;-2. metaforice : a) fascia sau

eorum; deminutivu d'in brdnu, ca insemnarea speciale de acia,rcurea,fasciora

de pandia sau pannura, care se baga

in bett'a braceloru, bracineloru, etc.,
si care incinsa preste medilocu face
ca acelle vestimente se nu se lasse in
diosa;
cuventulu prin urmare este
synonymu cu bracinariu , de ore ce
in unele locuri se mule cu acellu-asi
intellessu bracinare sau bracinariu, ro
in altele branetiu sau branisioru; de alta
parte branetiu si branisioru differu intru atfttu, intru atu branetiu se applica
numai la cingutorea de brace si bracine,
pro can du branisioru se dice, cu intel-

verga ce se trage pre parete de colore

differita de cea fundamentale : terranele
Boma' ne tragu brane rosie, negre, alba-

stre, etc., pre ntarginea superiore sau

inferiore a paretiloru spoiti cu albu;
b) toru, corona sau ornamentu proeminente, care se face pre marginea superiore sau inferiore a paretiloru, sau care
incinge una columna spre base sau spre
capetellu : mai multe brane incingu co-

lessu de deminutivu allu lui brnu, si

in alte iusemnari alle acestui cuventu,

lunzann'a aprope de capetellu; c) jocu sau

saltatu plenu de vivacitate, asi numitu,
pentru co cei ce lu joca se tinu de brame

(vedi brdnu).

unulu pro altulu : cantati branulu,lau-

BRANU (Cu n moiatu : brdu, ca si

grdu in bou de greinu, fru in bou de

tari; d) a fi sau a se ,;in de branu cu cineva..=a fi in mare familiaritate cu den-

www.dacoromanica.ro

BRA.

BRE.

sulu : asiu vr se nu te mai tini de branu

etc misellulu acellu-a de copillu allu ve-

cinului; de ad si : a se lud de branu cu

cineva=a intri Cu densulu in strinsa

legatura sau familiaritate, vorbindu mai
vertosu de cineva inferiore sau nedemnu
de connoscentia si amicitia eu 9121 me
potu diosord peno acallo, in catu se me

ieu si se fiu de branu cu toti betivii si

derivatele

menta trassu d'in lapte inchiagatu, si

storsu de seru, ca si casiulu, cu acesta

este una

misellii d'in lume.

BR1NUTIU, s.m., pl.-e, zonula; torn-

lab; curatu deminutivu d'in branu, presentandu conceptulu acestui cuventu in

tote insemnarile selle cu simpl'a mode-

ficatione de micusiorare sau de resfaciare, fora se iee unu intellessu asid de

speciale, cumu e cellu espressu prin cello
doue precedenti deminutive d'iu branu,

adeco branetiu si branisioru.

BRASILINA, s. f., vedi brasilinu.
* BRASILINU,-a, adj., de Brasilea,

care vine d'in Brasili'a, trra a Americei; de ad ca substantivu : a) masculinu, brasilinu (subintellegunduiemnu),
ital. brasile, franc. bois de Brsil, lemnu
de Brasili'a, care serve a tinge pannurele
in rosiu; bacanulu (vedi in glossariu) Cu
care se rosescu oue nu e de catu brasilinu; b) femininu, brasilina, (ital. bra-

silina, franc. brsiiine), nume datu in

chymica la una substantia ce se estrage
d'in brasilinusi serve la coloratu in rosiu.
BRASSICA, s. f., brassiea (d'in acea-asi radecina Cu fipecacso)=ppecCo.)=

ferbu, asid in catu brassica insemna proprie ce se ferbe, si de acf, planta ce serve
la fertura, planta leguminosa); genu de

plante, d'in care speci'a cea mai connscuta este curechiulu sau vrdi'a=
brassiea oleracea lui Linneu.
BRASSICARIU,-ia, adj., relativu
la braSsica, care are a face cu brassica,
(franc. biaz,sicaire); de acf ea, subst.femin. plur. : brassicarie, familie de lepidoptere, ai caroru vermi se nutrescu cu
brassica sau curechiu.
BRASS ICEU,-a, adj. (franc. brassiode); care smena cu brassic'a; de ad
ca substant. femin. plum. : brassicee, tribu de plante d'in famili'a crucifereloru,
avendu de typu genulu brassica.
BRATU, s.

(vedi in glossariu bradu si

lui).
BRAU, s. m., vedi brdnu.
BREBENE, brebenellu, brebu ; vedi
berbene, berbenellu, bebru.
BRENA, s. f., vedi murena.
BRENDIA, s. f., easeus Mattis; ali-

m., acellu-asi cu bradu,

differentia inse co casiulu

brendia bene frementata si redussa la
certe forme determinate, sibene conden-

sata,

asid in catu
ca se manchmu d'in
ea, cauta se taihmu cu unu cutitu , pre
candu brendea propriu dissa , nefiendu
redussa prin frementare si condensata,
in forme determinate
se pote usioru
sferm, Cu man'a : brendia de vacce ,
brendia de oui, brendia prospeta , brendia pr sarata; ca se se conserve pentru
tempt mai indelungu, brendi'a se sara
bene si se depune in putine sau in utri
(burdusie); laptele s'a facutu brendia=
laptele s'a inchiagatu, etc.;ca si verice altu substantivu materiale, brendia
nu are plurariu , ci sub acea-asi forma
,

a sengulariului se appleca la veri-ce

cantitate, fia cfttu de mare sau mica, de

la sfermatur'a cea mai mica peno la

mass'a cea mai mare de acesta materia;
noi nu ne adducemu amente se fimu au-

ditu d'in brendia neci unu plurariu ca

brendiuri, formatu dupo analogi'a plurarieloru estraordinarie saruri, carnuri,
1 apturi, etc., d'in sare, carne, lapte, etc.,

plurarie, prin cari se arreta nu numerulu proprie dissu allu unoru assemini
substantive, ci differitele loru specie;
2. prin metafora, brendia intra in mai
multe locuticini si proverbie popularie
cu differite insemnari : a) de ceva, result atu, resultatu bon u, folosu, etc.: n' am

potutu face neci una brendia in cestionea sciuta; pucina brendia am facutu
cu omulu ce mi ai recommendatu, nu te
mai eercti se i vorbesci, co sciu be7ze co

n'ai se faci neci una brentlia cu ellu;

n'am potutu face neci una brendia cu
securea ce mi ai impromutatu, pentru co

nu taia de locu; acestu omu nu e bonu

de neci una brendia; ce brendia mi ai

facutu pre unde te am tramissu?

www.dacoromanica.ro

BRt.

13itE.

in bou de nu esti de neci una brendia

se dice cu mai multa energa si : nu e
neci una brendia de tene;
b) proverb. :
brandia bona in utre de cane, applecatu

la unu omu cu capacitate, dro lipsitu

de moralitate, sau, in intellessu mai generale, la veri-ce care cu caliati bone si
insemhate unesce relle nesufferite. (Dupo

dictionariulu de Bud'a cuventulu ar fi

essitu d'in acea-asi radecina cu prandial')

=prandiu, pentru co brendi' a ar fiprandiulu sau tnancarea ordinaria a partei

cellei mai mare d'in poporu; dupo acesta etymologa p initiale ar fi trecutu
in medi'a b, si in locu de terminationea
mascul. u ar fi luatu cea feminina a, si
prin urmare cuventulu ar cauti se se
scria sub form'a brandia; dre aceste
modificationi, si mai vertosu stramutarea luip initiale in b, nu se potu justified, fora se mai adaugemu si difficul-

tatile ce se redica de partea intellessului; dro alta esplicare a originei cuventului cu greu s'ar pot6 dk; certu e
numai, co euventulu nu se Oa, pre catu
noi scimu, in limbele straine, d'in cari

breada], se Oa applecata, in autorii antici, si ca mime propriu la una cetate, adeco la cetatea ce, prin longirea cuventu,
lui, se chiaand, siBrundisium; dupo vechii

commentatori brenda sau brunda ar fi

insemnandu cerva=cerba sau cornu ,
capu de ccrbu, si cetatea brundisiu ar fi
meritatu acestu nume prin configurationea sea topografica asseminea unui
capa de cerbu cu ramosele lui corne : la
intrebarea, dco essiste vreuna relatione
iutre brenda sau branda Cu intellessulu
ce ar fi avendu in numele cetatei Brundisiu si intre adiectivulu brundus Cu in-

tellessulu datu de Isidoru, cu greu s'ar

potd respunde ; veri-cumu inse , dupo
celle espuse, noi credemu co allu nostru
brendia sta in relatione de filiatione

adiectivulu brundus, si de acea-a preferimu a serie brendia sau brindia sau

brundia , si nu brandia dupo suppositionea dictionariului de Buda).
BRENDIARESSA, s. f.; 1. femina ce
scie fabric& brendia; 2. femina ce vende

brendia ; 3. muiere a brendiariului cu

intellessulu de sub 1 si 2.

s'au introdussu cuvente in limb'a nostra;

BRENDIA.RIA, s. f., caseapia; 1. arte

d'in contra in limb'a latina bassa, asid

ctunu se vorbiea si scriea in partile
Austriei , se afia cuventulu burenda,

de a fabrica brendia; 2. loca unde se

vende brendia ; 3. mare cantitate de

luatu Cu intelIessulu lui brendia allu nostru, pre candu Ungurii si Germanii au,

pentru acellu-asi conceptu, cei d'antaniu cuventula turo [--=grec. 00], ro

cei d'in urma cuventulu ka3se=latin.
classicu easeu8=[casiu]; acsta impregiurare ne face se credemu co buren da
san berenda in latinesc'a vulgare d'in
partile Austriei s'a introdussu d'in roman. brenclia; mad departe in glossele
liii Isidoru se afla euventulu bruudus,
esplecatu prin sondus=selidu, condensatu; d'in unu assemenea cuventu rusticu, cumu se vede, a potutu ess pre. de
una parte pruntu allu nostru, ro pre de

alt'a, d'in una forma intermediaria de

adiectivu, brundiu==brandias, s'a po tutu nasce femin. brundia, luatu cu intellessu de substantivu, ca ceva consolidata scut inchiagatu, si in speciale : lapte solidificatu, brendia; form'a feminina

d'in brundus, adeco brunda [si cu e

brendia : ne am saturatu de attita brendiaria.

BRENDIARIU , s. m., casearins ;
1. MIR ce scie fabried brendia; 2. cellu
ce face negotiu de brcndia; 3. care bate
ca brendi' a, cui place forte brencle a
n'am vedtau otnu maihrendiariu.catene.
BRENDIETU, s. m., p1.-un, vis
maspa case! copia; maim general!' cams; 1. brendia multa, mare can-

titate de brendia, ca si brendiaria

sub 3: astadi se impor tabrendietu strainu

in terr'a nostra; 2. mancare ca brendia,

sau specia de brendia, mai vertosu in
forma pluraria : brendieturile nu faca
bene la stotnacu; atdtebrendieturi cine la
mai pote connosce marariu de nume?
BRENDIOSU,-a, adj., plena de bren-

dia; care confine in sene bretulia; care

usioru se transforma in brendia.
BRENDIRE,-escu, v., de regula ca
reflessivu, a se brendi=a se face brendia, a -se inchiaga=-coagulari.

www.dacoromanica.ro

BRt.
, s. m., breBREPHOTROPH
photrophelim (f3psefoTpo9Eiov, d'in ppicpog=pruncu si Tpicpsv=nutrire); institutu de crescutu prunci.
* BREPHOTROPHU, s. m., brepbo
trophus (f3paTozp6cpoc, vedi brephotro-

pheu); cellu insarcinatu cu directionea

unui brephotropheu.

BREVE, adj.., brovis ; oppusu la

longu, si synonymu cu scurtu , se dice
de cea ce are. mica estensione, fia in spa-

tiu, fia in tempu.

BREVIARIU,-ia, adj. s., brevia-

rins; breviarium; 1. ca adj.: ce s'a facutu breve; 2. ea subst. breviariu, pl.-ie,

ceva presantatu in scurtu, estractu, su-

mariu, conspectu, si in parte : a, carte

sau registra ce presenta starea finantiaria a unei torre, a unei commune, etc.;

b) carte ce oprende rogationile celle

mai necessario, cumu, de essemplu, moliftelniculu unid preutu.
*BREVIFLORU,-a,(franc.brviflore);

13RO.

255

*BREVIROSTRTJ,-a, adj., (franc. br-

virostr); cu rostru scurtu, applecatu in

speciale : 1. la una familia de animali
mammifere; 2. la una familia de insecto,

la una familia de passeri.

BREVISETU,-a, adj., (franc. brvhste); cu sete scurte, ca peri scurti,
(vedi breve si seta).
BREVISTYLU,-a, adj., (franc.brevisty le); cu stylu scurtu, (vedi breve si
stylu).
BREVITATE, s. f., brevitas; calitate sau stare de breve, applecatu mai
allessu ca terminu scientificu : brevitatea stylului, brevitatea syllabeloru.
BREVIVENTRE si breviventrura,
adj., (franc. b reviventre); cu ventre mica si angusta , applecatu in speciale la
certe insecte (vedi breve si ventre).
*BRIOGRAFIA, briologia,brionia,etc.
vedi bryografia, bryologia, bryonia.
*BROCHITA.TE si brocit ate, s. f., bro-

.chitas; calitate de brochu sad brocu.

cu flori scurte : astragalu brevifloru,

BROCHU si brocu , bronchu si

(vedi breve si flore).

* BREVIFOLIU,-a, adj., (franc. irrviroli); Cu foiescurte: brevifigliutu cimbru, (vedi breve si foliu).1
BREVILOCENTE si ibrevilocura,

broncura, adj., broehus si bro cus, bron-

adj., broviloquens si breviloquus; care

vorbe,sce scurtu, care se espreme in pucine cuvente ;. brevilocu istoricu, (vedi
breve si locore).

BREVILOCENTIA, s. f., breviloquentia, brevitate de espressione, concisione, laconismu, (vedi brevilocente).

BREVILOCU,-a, adj., vedi brevilocente.

* BREVIPEDE si brevipedura, adj.,

(franc. brvipitde); cu petiore scurte; de
ad ca subst. femin. plur. brevipedi san
brevipede, familia de passeri cari au petiore forte scurte, (vedi breve si pede).
I3REVIPENNE si brevipennura,
adj., franc. bravipenno; ca penne scurte,
cui lipsescu aprope pennele lunge de la
aripe; de acf ea subst. femin. piar. brevipenni sau bremPenne, familia de passeri canora lipsescu pennele mari de la

arip, cumu strutiulu, (vedi breve si

penna).
BREVIROSTRATU,-a si

chus si broncus ; Cu budie essite, budiatu ; ca denti essiti, coltiatu, (vedi si

in glossariu : brosia si brusiu);
ca
subst. : brochu, brocu sau broncu, dente
mare si essitu, coltiu.
BROMITOLOGIA si bromologa,
s. f., (jul.. bromatologia si bromologia,
franc. bromatologie , d'in ppSinc=alimentu sau f3p6iloq=bromu de sub 1. si
d'in Xowq=discursu); 1. ca terminu de

medicina, tractatu despre alimente, espunere despre celle ce se attingu de alimentare; 2. ca terminu de botanica ,
parte a botanicei applicate ce tractedia
despre pIantele bone de alimentatu pecurile.
BROMATOLOGICU,-a, adj., (ital.
bromatologico, franc. bromatologique);
relativu la bromatologia : notioni bromatologice.

* BROMATU, s. m., (ital. bromato, franc. bromato); nume genericu data

in chymica la veri-ce sane fermata d'in
combinationea acidului bromicu cu una
base, (vedi bromicu).
* BROMAT13,-a, adj., (franc. brome); 1. ce smena cu bromula de sub 1,

www.dacoromanica.ro

258

BRO.

BRO.

si de ad ca subst. femin. plur.: bromate, tribu d'in &min gramineeloru, cari

au de typu genulu bromu ; 2. care contine bromu de sub 2.
BROMELIA, s. f., (ital. bromella
franc. bromlie, dupo numele propriu
Bromei, botanistu suedianu); genu de
plante d'in essandria monogynia lui Linneu, famili'a bromeliaceeloru, d'in care

speci'a cea mai connoscuta este ananassulu.

*BROMELIACEU,-a, adj., (franc. bromellace) ; care smena cu bromeli' a,

de ad t ca subst. femin. plur. : bromeliacee , familia de plante monocotyledonie.

ven'a, unu bonu nutretiu pentru pecuri;

2. (ital. broth, franc. 'brome, d'in 13p6)-

clog=putore), corpu elementariu , uu

metallicu, licidu la temperatura ordinaria, forte volatile, de colore rosia inchisa, veninosu forte si cu odore acuta
si putorosa.
* BROMUBA, s. f., (ital. bromuro,

franc. bromure); nume genericu datu,

in chymica , la veri-ce compositu binariu, in cave bromulu, (vedi bromu 2), ca
principiu electronegativu, intra in comVinatione cu una !radical organica sau
anorganica : bromura de argentu.

* BRONCHIALE, adj., (ital. bronchide , franc. bronchial); relativu la

*BROMICU,-a, adj., (ital. bromico,

franc. bromique); provenitu d'in bromu
in insemnarea de sub 2, vorbindu de acidulu ce se nasce
combinationea
bronzului cu oxygeniulu, sulfurele, chlorulu, etc. : acidu bronzicu.
BROMHYDRATU, s. m., (franc.
bromhydrate); nume genericu applecatu,
in chymica , la veri-ce sare proveuita
d'in combinationea acidului bromhydricu
cu una base.
BROMHYDRICU,-a, adj., (franc.
bromhydrique, ital. bromidrico); provenitu d'in bromu in insemnarea de sub 2.
si d'in hydrogeniu, vorbindu de unu a-

bronchie: ven ibronchiale, (vedi bronchiu).

cidu, formatu princombinationea brom u-

ital. bronchi), canale membranaceu ce

resulta d'in bifurcationea tracheei, ser-

lui cu hydrogeniulu acidubromhydricu

BROMIDE, s. f.,,(franc. bromide);
flume gen ericu datu la veri-ce combinatione de bromu in insemnarea de sub 2.
cu corpuri elementarie mai pucinu electro-negative decaLu bromulu insusi.
BROMIU, s. m., (franc. bromion)
genu de coleoptere tetramere d'in famili'a chrysomelineloru.
BROMOGRAPHIA, s f., cu acelluasi intellessu ca si bromatologia.
BROMOSU,-a, adj., bromosus; putorosu, (vedi bronzu sub 2).
BROW, s. m., 1. bromos a3p6m0,
specia de avena selbatica ; de ad, prin
.estensione , ital. bromo, franc. brome,
genu de plante d'in famili'a gramineeloru, care coprende unu mare numeru

de specie, cari au tote analoga cu aven'a, si sunt celle mai multe, ca si a-

* BRONCHICIT,-a, adj., (franc. bronchique) ; ce tine strinsu de bronchie,

(vedi bronchiu);
espreme una relatione mai appropi ata dectu bronchiale:
nervi bronchiei, inse respir?tione bronchiale, (vedi suffissu ale si suffissu icu).
*BRONCHITE, s. f., (ital. bronchite,
franc. bronchit e); inflammatione in bronchie, (vedi bronchiu).
* BRONCHIU,-a, adj., (prhyxun =relativu la bronchu; vedi 2 bronchu); I. ca adie ctivu, strinsu legatu de bronchu; 2. ca
substantivu : a) bronchiu, plur. bronchi e,
bronchia, (Pperrxta), (franc. bronche ,
vin du la intro ducerea aerului in plumoni,

cumu si la essirea aerului d'in plumoni,

si, fienduco acestu canal este duplu,

de acea-a cuventulu occure mai desu
in plurariu : bronchiulu stangu, bronchiulu dereptu; inflammatione de bronchie=bronchite, dilatarea bronchieloru,
etc.; b) bronchiu, piar. bronchie, si branchiu, plur. branchie, branchia, ([3parc.cc,

ital. branchia, franc. bronchies si branchies,) organu de respiratione ailli pesciloru, care se afta la urechie, si care
fiendu duplu se dice do assemenea mai
desu in plurariu, (vedi si branchia).
* BRONCHOCELE, s. f., (franc. bron-

chocle, d'in prirrxt4=2 bronchu si d'in

wilXii=inflatura) ; ca terminu de medicina, inflatura la guttu assemenea unei
gusia.

www.dacoromanica.ro

27

13R.

BRONCHOPHONIA si bronchofo-

Wu, s. f., (franc. bronehophonie, d'in

[3p6Ixoc .-:-_- 2 bronchu si cpanil=voce);
resun are a vocei d'in bronchie ; a sufferi

de bronchophonia=a fi ragusitu.
BRONCHOTOMIA , s. f., (franc.
bronehotomie,(d'in [3p6ixo.4=7.2 bronchu

si tot.I.t=taiare) 4 operatione chirurgica

prin care se face una incisione in trachea, pentru ca se se scota d'in ea cor-

1. reptile batracicu cu pelle nuda, lusa

si molle, ea pantece galbenn maculatu

ca negru, ca gura larga, ca ochi tare

essiti; aceste animali au una potere de
vietia estraordinaria, de ore ce s'au ve-

dutu brosce traindu si dupo Ce li s'a

scosu anim'a; la Macedoromani brosccs

se dice cu intellessulu ce are la Dacoromani brosca testosa=testudo, ro in-

tellessulu ce are, la Dacoromani, brosca,

puri straine, ce astupa bronchiele si im- se espreme, la Macedoromani, prin bropedica respirationea.
brosca riiosa=
teas (vedi batrachu);
BRONCHOTOMU, s. m., (franc. bufo; 2. metaforice : a) morbu, ce sta
bronehotome, vedi brochotonsia); 1. per- in una inflatura sau sub limb'a bestiesonale, calla ce face operationea numi- loru, sau in stomaculu omului : nu bee
ta bronchotonzia; 2. reale, instrument]: apa multa, co faci brosca la anima ;
taiosu, cu care se face operationea nu- b) sera sau zara, cuiatore do ferru la
mita bronchotomia.
usia : brosc'a usiei de la dormitoriu s' au
* 1.BROgCHU), adj., vedi brochu.
stricatu ;
copillu mica : nu mai taee
*2. BRONCHU., s. m., (f3p6yzo5), parte
brosc'a de copillu; audi ce da din ellu,
interiore A guttului, ca canale de re- brosc' a; d) orna carui nu mai tace gur'a,
spirare, de inghitire, etc.; inflammare care face necontenitu gura, care suppera
de guttu, gutturaiu.
pro altii prin mult'a, sea vorbire : mi
BRONCU, adj., vedi brochu.
au impuiatu urechile broscele de copii.
* BRONZEU,-a, adj., 83 reus ; (franc.
BROSCARIA , s. f., ranarum multibronze; ital. bronzeo); de bronzu, ca tudo; ca collectivu : multime de brosce,
de bronzu voce bronzea=voce sonora (vedi si broscetu).
si curata ca cea ce da unu clopotu de
BROSCESCE, adv., ranarum modo;
bonu bronzu.
ca brosc'a : a innotd brosceses=a in* BRONZISTU, s. m., (ital. bronzi- nota ca brosc'a, si cu mande si cu pesta), fabricatoriu de obiecte de bronza, tiorele affundate in apa, in oppositione
artefice ce lucredia obiecte de bronzu.
cu a innot junesce=a innota numai
* BRONZU, s. m., a3S, (ital. bronzo, cu petiorele necontenitu affundate in
franc. bronze); amalgama de cupru sau apa, ro manele a le amnia, alternativa
arama cu stamnu sau cossitoriu, in care afora d'in apa, (vedi broscescu).
intra, dupo necessitate , si zincu sau
BROSCESCU,-a, adj., ad ranas attiplumbu, forte adesea si unulu si al- fleas; ce se tine de broca, ce are anatulu, si d'in care se faca differite obiecte loga cu brosc'a sau Cu ceva allu broscei:
de usa si de arte : statua de bronzu, ochi broscesci=ochi ca ai broscei, tare
canes de brortzu, porta de bronzu, can- essiti d'in capu; mersubroscescu=mersu
delabre de bronzu, etc.;prin matafora, ca allu broscei , in sariture; menta
applecatu la diverse obiecte facute de broscesca, lana broscesca , (vedi menta
si lana); innotu broscescu= innotu ca
bronzu sau avendu vre una relatione
bronzulu sau cu obiectele facute d'in allu broscei si ca mande i ca petiorele
bronzu bronzulu resuna tristu d'in affundate in apa, (vedi broscesce).
BROSCETU, s. m., ranarum multiinaltimea turnului basericei (bronzulu
=clopotulu de bronzu); voce de bronzu tudo; collectivu, ca si broscarics, adeco
=voce sonora ca a unui clopotellu de multime de brosee, ca acesta differen-

bronzu ; omu de 'bronzu =statua de

tia, co broscetu pare a se applicl mai

bronzu representandu unu omu, dro si :

omu inflessibile si fora anima.

multa ca intellessulu cuventnlui brosca

de sub 2, e si d: de uncle s'a strinsu a-

BROSCA, s. f., rana; tegtudo; sera;

teitu-a broscetu de copii? pre candu bros17

www.dacoromanica.ro

58

BRIJ.

13101.

caria se iea Cu intellessu collectivu atatuiin celle alte insemnari alle cuventului brosca, catu si in celle de sub 2, c si d.
BROSCIANU, s. m., ranula; 1. puiu
de brosca, brosca mica; 2. una planta?
BROSCOIU, s. m., vedi brosconiu.
BROSCONIU (cu n moiatu: broscoiu),

rana ingens, rana mas; 1. brosca mare,

2. (mai pucinu bene, vedi suffissu oniu
si one) luatu si ca masculinu d'in femininulu brosca.
BROSCUTIA, s. f., rauula; demiimtivu d'in brosca.
BROTACARIU (in locu de batracariu, vedi batrachu, batracellu), s. m., calamites; brosca verde.
BROTACELLU , brotacu, brotecu ;
vedi bqtracellu, bratacu, bratecu.
BRUCHU si brucu, s. M., bruchus si
brucus; (ital. bruco, franc. bruche);
in intellessu mai strimtu, specia de
locusta fora aripe; 2. in intellessu mai
largu, nume genericu allu totora insecteleru in prim'a fase a vietiei Ioru, a-

ce, candu nu vi cinelra se pronuntie

unu blastemn greu;fiendu co buccatele
batute debruma se vescedescu si degera
de acea-a batutu de bruma, applecatu la

omeni, va se dica sau vesceditu, langedu, etc. sau ruinatu in respectulu averei, redussu la miseria, etc., sau in
fine perdutu in respeeulu morale, mide ad bruma ca
intellessulu de pucinu, aprope nemicu,
sellu, de nemicu, etc.;

mai netnicu, forte pucinu : ce brum'a

vomu allege d'in vi'a nostra batuta de
petra? dco d'in diece lei ce amu pre
suffetulu meu mi iei opta, c brum'a
lassi si mie? dupo ateitea sudori nu ne
ama allessu neci cu b'rum'a; bruin' a nu

s'a alles u de starea acestui orna; brum'a se nu s'allega detencsi de averea tea.
* BRUMALE,
brumalls, ital.
brumnie; de brumaadj.'
: 1. in genere : solstitiu bruma/e=solstitiu de irna , dille

brumaii,=dille de irna, sau dille reci

ca celle de irna, sau dile in oari cade

deco de la nascere peno la chrysallidare ;

brunia; 2.in speciale, applecatu la plante:

plante brumaliz-_-plante infiorescu aprpe de solstitiulu de irna, sau plante

vermi ce rodu frundiele, blastarii, etc.

ce crescu in terrele a caroru vra re-

in particulariu, applecatu la acei

BRUMA, s. f., bruma (contractatu d'in

brevima=brevissima=cea mai scurta [subintellege di] in breuma, apoi

brama), pruina, (in celle a/te limbo soron i : ital. bruma, ispan. bruma si broma, franc,. brume, ro in alban. briuma
Si brima, Cu intellessu de ntediulu iernei
sau de 4egura); 1. in intellessulu anticu

si primitivu, perdutu in usulu limbei

popularia : diu'a co. mai scurta d'in

annu, solstitiulu de irna ca care se in-

cepea annulu la anticii Romani, inceputulu iernei, si, prin estensione, iern'a;

in intellessulu pastratu peno astadi

in gur'a poperului, latin. pruina, (ital.
brim, franc. gele blanche) : roue inghiaciata si forte alba, de care so vede
coperita faci'a pamentului demaneti'a
dupo noptile reci si serine alle tomnei,
iernei si chiaru primaverei : n6ptea e
serina si rece, neci una bore nu adeia,
si de acea-a are se cada bruma grossa;
brum'a e vetematoria planteloru si ponieloru; cade bruma, bate brum'a ;
bate-te bruma, formula de blastemu dul-

spunde approssimhtivu cu irna d'in terrele nostre.

BRUMARE, v., luatu in forma impersonale, ca si plouare, grandinare, etc.:

present. bruma si brumedia , perf. brunusz, part. brumatu, etc. ; a cad bruma
a bate bruma: cadebruma=pruina eadit,
pruina terrain to git; part. brumatu
S i Cu intellessu passivu : struguri brunzati, batuti de bruma.
BRUMARELLU, s. m., October; deminutivu d'in brunzariu en intellessulu
de sub 2, a), applecatu de poporulu romanu la lun'a lui Octobre, ca mai pucinu brumosa:de ea tu Nouembre, numitu

de poporu brumariu; in loca de brumarellu si dice si brumariu mica, (vedi 2

bruntariu sub 2, a).
BRUM ARIA (si brumaria), s. f., vedi

brumariu, si mai vertosu 2 brumariu

sub

a.

1. BRtMARIII, (eu accentulu pro

syllab'a ri brumariu, spre destinctione
de urmatoriulu 2 brumtiriu, ca touu pie
sillab'a ma), adj., gill colorem pruinie

www.dacoromanica.ro

BRIT.

BRIT.

babel-5 cu facia ca a brumei : pruneln umarie, caciullabrumaria, perubrumariu

=pera nu de totu alba, pera eanutu.

2. BRITMARIII,-ia, adj. s., (brumarius), November; 1. ca adj., de bruma,
relativu la bruma ; dille brumarie=dille
de solstitiulu ieriei, sau dillo de irna
in genere, sau in fine dille in cari cade
ori pote cad bruma, in acestu intellessu
inse se dice mai desu brumale; ro brumariu se iea mai multa cu in,tellessulu
de substantiva de sub 2 urmatoriu; 2. ca
substantiva : a) masculina, brumariu,
lu,n'a lui IsTouembre, in cari cacle brum'a mai grossa, in oppositione cu brumarellu=Octobre, (vedi si brunzarellu);
in locu do brumariu se dice si brumariu
mare, in oppositione cu brumariu mica,

=brumarellu=Octobre;

in ealendariulu republicei francese de la 1790, s'a

datu numele de brumaire cam acelleiasi lune ce si Romftnii numescu brumafeinininu brumaria (subintelleriu;
gundu rba), brumarla, specia de planta,
numita in latinesce si leontopodium ( ? si
eu tonu pro ri : brumaria).
BRUMOSU,-a, adj., pruinosus; plenu
de bruma; rece, gerosu, frigurosu, negurosu, nourosu.
IIRUSTURE si brusturu, s. m.; vedi
in Glossariu.
BRUTA, s. f., vedi bruta.
BRUTALE , adj., (ital. brutale,

brutalitatea passionei acestui

2. fapta sau dissa brutale : nu
mai potu sufferi brutalitatile telle;
pentru differenti'a de intellessu hita,
reloru,
onzu;

bestialitate si brutalit ate vedi si brutu.

BRITTIRE,-eseu, v., brutescere, a
devenf brutu, synonymu prin armare cu
refiessivulu a se abruti din abrutire, dif-

ferindu inse de acestu-a, intru cata a

se abruti, si ca compasa si ca reflessivu,
(ve di batere si r eflessiv u), dice mai multa

deenu brutire : se abrutesce cineva si

senguru prin propriele selle fapte misellesci; brutesce inse cineva nu d'in
propri'a sea culpa, ci d'in impregiurari
independinti de a sea vointia.
BRUTU,-a, adj. s., brutus; brutum
(d'in acea-asi radecina cu pap(c=greu,
a nume d'in una forma barus, d'in care
barutus, contractatu apoi in brutus, s'a

formatu ca si versutus d'in versus);

de la insemnarea originaria de greu,
greuiu, etc., bruta a trecutu Ja insemnarile principali de greu de mente sau
lipsitu de intellegere, forte intensa sau
violentu, neperfectu, d'in cari apoi vario
alte insernnari secundarle : I. ca adiectivu : 1. in intellessu originaria de greu,
si mai vertosu greoiu in miscare, lipsitu
de veri-ce agilitate: brutele petiore alle
ursului nu potu essecutd ca usiorenti'a

si grati'a ceruta miscari de saltatu ;

franc. brutal), de brida, ce stimena a

si mai multa, lipsitu de veri-ce miseare,

mai vertosu de miscare de vietia orga-

fapta de bruta, (vedi brutu sub II); 1. ap-

nica : materia bruta=materia inerte,

materia anorganiea ; fientie brute =

plecatu la acto sau fapte de bruta sau

de omu crude si selbatice sau cellu pucilla violente : instincte brutali , passialy brutale; 2. in speciale la fapte de
omu ce causa pudorea si avilesee ama-

fientie anorganice, cumu su petrele si

tote mineralile ; corpurile brute M4

nitatea; 3. in intellessu mai dulce, la

de animali, lipsitu de vitia spirituale, si in parte : lipsitu de intellegere, stupidu in eellu nrai inaltu gradu:
porculu si asinulu suntu d'in cclle mai
brute bestic; b) lipsitu de ratione, fora

fapte nepolite si grossolane; in tote

aceste intellessuri appleeatu si la orna

insusi : omu brutale=omu selbatieu,

cruda si violenta, sau omu ce nu si pote
infreni appetitele libidinose, sau in fine
pura si simplu, omu fora politetia si delicatetia; pentru differenti'a de intelles su intre bestiale sibrutale, vedi si brutu.
BRUTA1ITATE, s. f., (ital. bru-

crescu, ci se marescu numai prin a-

dausse le part orno gene; 2. vorbindu

neci unu seutimentu de legile rationei,

ascultanda numai do orbe si violente
instincte : bestiele ~tedia orbesee bru-

talitg, franc. brutaiitd); 1. calitate de

se se observe co cutele loru appetite;

ventulu bruta applecatu la bestie ebiara
este una espressione forte energiea, ar-

brutale : brutalitatea instinctelortz fc5.-

retandu lipsea cea mai niare, dca nu

www.dacoromanica.ro

260

13RY.

BRET.

completa, atatu de intelligentia catu si

de sensibilitate : sunt, in addeveru, animali dotate ca una minunata dose de
sentire si de intellegere, si acestoru-a
nu se applica si nu se pote applick epithetulu de brutu, cumu, de essemplu, cei

mai multi cani asia de affectuosi si intelligenti; epithetulu de brutu nu se cavine de catu bestielo'ru a caroru vietia,
afora de miscarile violente alle unoru
basse si selbatice appetite, este profund'a

de intelligentia, si care mai allessu nu

asculta de dictatele rationei, stupidu,
selbaticu si cautandu u furia orba a
si satisface acelle appetite ce suntu oD'in celle
mului communi cu besti'a.
peno ad espuse si mai allessu d'in observarea facuta la 1, 2, se pote usioru
deduce differenti'a de intellessu ce essiste intrg bestia cu derivatele selle de
una parte si intre bruta cu derivatele
selle de alta parte, candu cuvente d'in
aceste doue categorie se appleca la a-

amortire si inertia a materiei; de acea-a applecatu si la orna sau actele o- . celle-asi concepte.:: pearl' fientiele viue,
mului, brutu va se dica, forte stupidu in afora de omu, bruta dice mai multa de
respectu intellectuale; 6ro in respectulu
morale : lipsitu, cu totulu de ratione,
fora neci unu sentimentu de onestate si
de omenia, si de ad : violentu, desfrenatu in appetitele selle, crudu, barbaru,
sau, in sensu mai dulce : incultu, nepo-

litu, grossolanu, etc., (vedi si urmatoTiulu 3); 3. lipsitu de perfectione, nelucratu, nelimatu, si mai vertosu nelucratu de man'a omului, asia cumu a essitu d'in manule naturei sau alle internplarei, sau cumu a essitu d'in man'a omului lora cea d'in arma politura:ferru
brutu, auru brutu (=auru nelamuritu),
nzarmura bruta, si in genere materie
brute, materie asia cumu le afiamu in

natura, de essemplu : petra, pecura,

lana, etc., sau materie asia cumu le da
una prima lucrare a omului, cumu : ca-

nepa , inu, etc., dro cari, ca se pota

servf la usurile omului, au lipse si de
alte lucran i ulteriori;

de acf si espres-

sioni ca :productu brutu=catu produce

unu negotiu, una mosfa, etc., in totu,
fora se se scada spesele facute, asia si

catu bestia, si de aceaf-a, si candi se ap-

plica la omu, bruta este unu califica-

tivu cu multu mai avilitoriu de eau

bestia; totu asia si brutale si brutalilate
sunt, applecate la orna, ca si la animali,
calificationi ci multu mai despretiatorie
de catu bestiale si b.estialitate : in respectu intellectuale , de essemplu, unu
orna si pote dice sie-si bestia, de cate
ori baga de sema co d'in pucina attentione nu a intellessu ceva sau a commissu imprudentie; in assemini casuri
brutct ar fi una neintellessu, de orece
brue a in ammortirea sea intellectuale
nu pote neci macariu venf la conscientia
de errorile intelligentiei selle, necumu
se se mustre pre sene pentru densele.
BRYOLOG1A, s. f., (ital. briolegla,
franc. bryologie, d'in Pribov
briu si
X6To = discursu); tracta,tu sau studiu
asupea b yiloru.
BRYOLOGISTU si

BRYOLOGIT, s. m., care se occupa

cu bryologi'a.

venitu brutu=venitu in tau fora se se

scada spesele facute cu intreprinderea
ce da acellu venitu. U. ca substan-

*BRYONII, s. f., (ital. brionia,*anc.

bryouie, d'in acea-asi fontana cu bryu);
genu de plante d'in familra, cucurbetaceeloru, numite asia d'in caus'a multi-

tivu femininu, bruta : 1. bestia privata

de ratione, vorbindu de animal" ce dau
semne de cea mai mare, dco nu com-

loru blastari ce dau si d'in cari speci'a

cea mai commune e bryonia dioca lui

pleta, lipse de vietia intellectuale si

sentimentale, quibus eor durum=carcru-a anim'a le e impetrita si ammor-

tita, cumu dice latinulu, si cari, ce e

mai multa, se afla sub domni'a unoru
furiose si orbe appetite; 2. orna asseminea unei bruta, care da pucine semne

Linneu, connbscuta in vulgu sub numele

de curpene.
BRYON1NA, s. f., (ital. brionIna,
franc. bry nine); substantia amara ce se
estrago d'in bryonia.

BRYII, s. m., bryou (f3p6ov, d'in

[3pbetv=-_resarire, blastarire abundante,
franc. bry); 1. cellu mai insemnatu genu

www.dacoromanica.ro

BUB.

de muschiu sau de paisiu, 2. specia d'in

acestu genu numita si sfagnu.
* BRYUACEU,-a, adj., (franc. briaode); ce semena cu bryulu (vedi bryu);

de ad ca substant. femin. plur. bryuacee, tribu de plante d'in famili'a muschiului acrocarpu, avendu de typu genulu bryu.

BU, voce imitativa, prin care se

espreme unu sonu surdu si potente ca
mugetulu bozdui, tipetulu buhei, etc.: audiu facunda bu, bu; de acf bubuire, bubone, etc.
* BU, bu=f305, particula ce se prepune adiectivbloru si substantiveloru for-

mate d'in adiective, ca se esprema marime, intensitate, si mai allessu nzarime

si intensitate forte mare, nespusu cfe
(d'in MOO
urmatori'a frase
d'in Festu esplica originea acestPi particelle : Grant assueti magnis et amplis
rebus pmeponere Pon, a magnitudlne
soilreet bovis=Grecii punu inaintea eu-

mare, de essemplu
::---fome forte mare;

venteloru ce espremu lucruri mari si

ample particul'a Poo, applecata cu acestu intellessu d'in caus'a marimei

261

lulu mammei; in latinesce inco nu annul

bu-ere ea simplu, ci numai in compusulu
im-bu-ere, (vedi imbuerT; co radecin'a

bu, care a datu bu-a si bu-ere, -este acea-asi cu bi, d'in care a essitu bi-be-re
=be-ere sau be-re, se vede si intellege
de sene.
*BUANTHROMA, s. f., (franc. buanthropie, d'inf3o5sr.--bou si avapenroc =
onm); termini' de medicinl, prin care se
arrta una specia de monomana sau ne-

bonfa, in care cineva se credo transformatu in bou.

* BUANTHROPICIT,-a, adj., (franc.
buantbropique, vedi buanthropia); relalativu la buanthropia: vise buanthropice.
BUBA, s. f., pustula, tumor; scabies;
plaga, vulnus, ;dells; morbus; dolor; nodns; ee gritudo; cuventulu eqreme affeetioni morbose alle corpului de la cello
mai usiore, cum su besicutiele ce essu
pre facia, peno la celle mai gravi, cumu
su dorerosele buboie, sau de la sgaria-

tura sau impunsura cu aculu peno la

plag'a cea mai seriosa; apoi, prim metafora, affectioni alle suffletului de intristare, de melancola, etc, : 1. in intel/essulu cellu mai commune, affectiOne mor-

BUA si buia, s. f., bile; voce cu caro

copillii numescu beutur'a, precumu cu
papa numescu mancarea : copillulu cere
buia, si nemine nu l'aude; dati buia copillului; a face buia = a b, precumu a
face papa =a maned, : fa antaniu papa,
puiulu mammei, apoi fa buia; peno nu

bosa ce consiste in inflatura mai mare

faci papa, nu face buia, puisiorule; co

copillii celloru mai vechi straboni Romani si esprimea antaniele necessitati
alle corpului si alle suffletului cu acel-

bubele sunt mai dorerose peno spargu de

le-asi cuvente, cu eari le espremu si filii

nostri de asta-di, proba e urmatori'a

frase d'in Noniu : quum album et potionem buns et pap_pas voeent, et matrem
inammam, patrem tatant=precumn (co-

pan beutur'a si mancarea le numescu

buia si papa, asid chiama tata si mamtna
pre patre si matre, (vedi si dada in glossariu);d'in acea-asi radecina, d'in care
a essitu bua sau buia, s'a trassu si unu
verbu bu-ere sau buire, d'in care se ande
numai imperativulu bui, prin care se
indemna copillii a bee : bui,bui, suffletel-

sau raai mica, insocita de doren i si cari

spargundu scote puroie : a) in genere
nu me potu curd de bubele ce mi essu pre
facia; bube de versatu; buba copta, apprope de a sparge si a scote puroie; bub'a

sparge=bub'a crpa si scote puroie

cdtu dupo ce au spartu;
prin metafora, applecatu si la plante si fructe
b) in speciale : buba rea=buba negra= anthrace,
carbune; bub'a ouei = carbune, (vedi si
dalacu in glossariu); buba dulce=buba
ce se face mai vertosu la copii pro capu
sau pre facia, mai allessu pre longa budie;bubaspurcata=spurcatione sau buba
de lapte; 2. plaga, vetemare a pellei si
carnei intr'unu modu orecare : prin tamere cu multebube pre elle;

iare, impungere, frecare, batere, etc.,

destullu numai ea acea vetemare se adj unga puroiosa si mai multu sau mai pucinu veninosa : vulnerele celle mai usi ore,
neglesse la incept% potu deveni in urtna

www.dacoromanica.ro

262

BU.

13UB.

bube periculose; una impunsura de acu

neinsemn ata adjunge adesea, prin negligentia, buba seriosa;
in limb'a copillaresca se dice nu numai de vulneri
devenite plage, ci si de veri-ce vetemare
catu de mica a pellei, ba meo, prin una
estensione de intellessu si mai mare, de
veri-ce affectione morbosa si dorerosa,
fia chiaru interna : manim'a si a facutu
buba la nzana cu aculu; de ce nu manci,

puiule? au ai buba la anima?de ac :

3. prin metafora, npplecatu : a) la dorere de suffietu, intristare profunda si
durabile, melancola, anima rea, etc. : de

ateitea amaritioni, cu care tu m'ai adapatu, am facutu buba la anima; bub'a

ce am facutu de dorulu teu, nu se va pot
neci una data inchicle si vendecci; 6) la
sensibilitate forte mare fia fisica, fia mo-

stice cari s'au pastratu in gur'a poporului, fora se fia trecutu in scriptele autoriloru classici, dro cari, pentru acesta-a
nu eran mai pucinu blastari curati d'in
radecine romanice; asid, buba se refere
la acea-asi radecina bu, d'in care a es-

situ si bulla, bullire, etc.; vedi inse si

botu iii. Glossariu).

BUBALA, s. f.,.vedi bubalu.

* BUBALINU,-a, adj., buballaus,

de bubalu speci'a bubalina; 2. de
bou, felativu la bou : viti'a bubalina.
BUBALU, s. m., f. bubala (la Macedoromani, prin moiarea lui b ii y : buyo/u; formele bibolu sau bivolu si bivolitia nu su de recommendatu; vedi si in
glossariu bibolu,bibolitia), bubalus, (ital.

se planga reu, sau de unu omu forte

bafalo, franc. bulle); specia de animale

manamiferu d'in genulu bou, cu peru negru, cu coda nuda si de aspectu selbaticu : laptele de bubala e de preferitu
celjui de vacca; inse carnea de bubalu
nu e bona de mancare; prin metafor'a,
applecatu la unu omu grossu de corpu

susceptibile de superare : buba copta, in

acestu intellessu, va se dica onza forte
supperatiosu, omu ce se inveninedia de

sau de capu, ori greoiu n miscari sau

grossolanu in portare, ori in fine tare
mancatiosu : nzisca-te mai cu anima,

cea mai mica attingere ce i se face la

bubale; nu te mai saturi, bubule; 2. specia

corpu sau le suffletu : anzbla benisioru

cu acestu omu, coci e buba opta, ce se

de antilope de Afric'a.
BUBARE,-ediu, v., pustulis, turnadbus vol afio1is afIlei; 1. a scote bube,
in speciale, a scote bube de ve.rsa,tu,
a se versa; in form'a reflessiva; a se
bubd, se dice cu acellu-asi intellessu ca
si cea simpla bubare, este inse mai espressiva de catu acesta-a, (vedi reflessivu).

rale, se dice mai vertosu in reu, vorbindu de unu omu plapandu sau de una
parte plapauda a corpului acellui omu,
care n'ai se un attingi fora se lu faci se

invenina de cea mai usiora attingere;

c) la greutatea, difficultatea, nodulu unei
cestione : acesta-a e bub'a lucruliti de
care e voz-b'a ; d) la veri-ce reu grave
bub'a de care su Iftrzt mai multzt societalile civile, este discortli'a (la alte limbo
sorori cuventulu si cu forma si cu intel-

lessu analogu se afla numai in : franc.

bube=pustuln, bubutia pre pelle; ispan.
buba si bua, portug. bolilla Si buba =
franc. b, be; d6ro in forma augmenta-

tha se afta si in ital. blibboae=franc.

bubon=isp. bubou=in intellessu cu allu
nostru bubquiu sa'u buboizt; in liulab'a la-

tina se afia de asseminea nurnai bubonieta, analogu in forma cu allu nostru

bubonizt, dro cu intellessii de erba bona

de buboniu; de orece inse form'a mai

simpla buba, [si in ispanesce cyaru bua

in loen de buba], se afta ma in tote

limbele romanice, acestu cuventu afostu
de certu unulu din numero sele vorbe ru-

BUBATU, pustults vel variolts affeetus, variolte; 1. part. d'in bubare, Cu

amendoue insemuarile acestaii cuventu :

a) care a scossu bube; b) can s'a versatu, a scossu bube de versatt; 2. ca

substantivu, bubele insesi de versatu,
versatulu.
* BUBIRE, v., bubire; se dice in spe-

ciale de vocea butaurului (d'in acea-a

radecina cu bubztire, bubone de sub
2. etc.; vedi 1 bu).
BUBOIU, s. m., vecli buboniu.

* BUBONE, s. m., 1. babo, (ital.buboue, franc. baben); divisione de passeri

rapit orle nocturno cu petiorele coperite

www.dacoromanica.ro

BUB.

BUB.

263

de fulgi peno la unghie; 2. liquen, ven-

buie cerulu de tunete; panzentulu bu-

tre sau mai bene inchiaiatuf a ventrei

buiea sub greii passi ai eallarimei. (Cu-

cu cops'a (in grecesce Poopclw=iugueu=--,

ventulu este essitu d'in acea-asi rade-

inchiaiatur'a ventrei cu cops'a, cumu si

cina cu bubi re, bouare, bubone sub 2, etc.,

inflatura sau buboiu la acesta parte a

neflendu de ctu onomatopei'a 1. bg duplecata si tradussa in verbu; acesta duplecare este espressionea poterei de insemnare a cuventului, cumu se pote ved
d'in compararea verbuluibubuirecu ver-

corpului; in acesta insemnare cuventulu

grecescu, si prin forma si prin intellessu, se refere la acea-asi radecina cu

romanescele buba, bubare, buboiu [vedi
buba]; ro in insemnare de sub 1. cuventulu bubone se lega de radecin'a bu,
prin care se imita vocea unoru-a d'in
passerile de genulu bubonelui; si care
inca se reproduce sub forma mai simp)a
in grecesc. poa; = bubone, bulta; vedi
1. bu in dictionariu si bufa in glossariu).
* BUBONOCELE, s. f., (franc. hubonocle, d'in poupCov=bubone sub 2. si

d'in xrp=inflatura); inflatura la bubone sau.ventre, provenita d'in surparea

epiploului sau a intestineloro.
BITBONIU (prin moiarea lui n : buboiu), s. ITI. pl.-e; tumor, tumor laguinalis (bubonium; ital. bubboue, franc.

bubon), (vedi buba si bubone sub 2);

1. in genere, ca augmentativu d'in buba,

una mare buba produssa pria inflare si

insocita de forte mari doren peno ce
sparge si scote puroie : baboniele essu
mai vertosu la suptu-suare, la guttu, la
inchiaiaturele vntrci Cu copsele; 2. in
speciale, buba mare venero, co se desvolta la bubone sau inchiaiatur'a ventrei ca cops'a (reu pro nuntiatu pre a locurea babonu); de
: 3. planta bona
de buboniu vetzereu.

BUBOSU,-a, adj., pustulosus, ulcerosus; scabrosus vol seabiosus (compara

ispan. buboso); plenude bube sau bubonie;

espusu a scote hube si bubonie; applecata ,si la plante sau fructele loru, cari
presenta pre scorti'a sau pellea loru bube
sau asperitati assemini bubeloru :pepene
bubosu, cucurbete bubose.
BUBITIETU, s, m., vedi bubuitu.

BUBUIRE, bubuiu si bubuiescu, v

boare, touare, Jubilare; strepere; a d,
unu sonu surdu, dro potente, curan e
allu tunetului, allu tunului, cumu e callu
ce resulta d'in loviture cu potere in cava
pucinu sonoru : se audiea de mai multe

parti tunulu bubuindu infricosiatu; bu-

bulu 2.

care este onomatopeil

1. bu simpla,
buire'tradussa in verbu).
B17BITITORIU,-toria, s. adj., boans,
intonans; strepens; care bubuie.
BUBUITU, 1. cu tonu la penultima-:
bubuitu; a) part. d'in bubuire : tunetele

au bubuitu in grossii si negrii nuori;

b) supinu d'in bubuire, luatu ca substantivu abstractu bu,buitulu unui tuna nu
o asid de potente ea bubuitulu unui tu-

netu; 2. cu tonulu la antepenultima :

bubaitu, luatu ca substantivu concretu,
differindu in intellesu de precedentele
bubuitu de sub 1, b, cumu differe si izcita sau bocetu de bocitu : buldzitele tunetului erau assurditorie, (in acestu intellessu e mai bene, pentru destinctione,
a se serie bubdietu, ca si Weetufacia cu
boeitu).

BUBUITURA, s. f., boatus ingens

et ileratus strepltus actione de a bubui, dro mai vertosu resultatulu acestei

actione repetite bubuitur'a tunuriloru
nu mai incetd.

* BUBU.LAR, v., bubulare; a tipa,

a strig vorbindu in speciale de buha
sau de bubone in intellessulu de sub 2.
(cuventulu essitu, ca si 1mM/re, bouare,
bubone sub 2. etc., d'in onomatopera
1. bu, care, de s duplecata in bu balare,
ca si in bubuire, totusi nu d cnventului
bubulare acea potere de intellessu ce aro
bubuire, pentru co effectulu duplecationei se perde in parte prin form'a de deminutivu al ce are bub-ul-are).
*B
s., bubulcus; 1. Mili
ce ara cu bol, aratoriu sauplugariu; pa-

storiu de boi; 2. ca substantivu reale

sub forma feminina, bubulca, agru ce
se pote ar, intr'una di cu una parechia
de boj.

* BUBULINA, s. f., (vedi bubulinu,

d'in care bubulina e feminiim luatu ca

www.dacoromanica.ro

264

Me.

BIJC.

substantivu; franc.bubuline); substantia

ce se estrage d'in scrementele animaliloru cornute, dro care pare a nu fi numai in aceste seremente, ci a intr, ca
principiu si in scremente de animali de
diverse specie.
* BUBULINU,-a, adj., si
* BUBULU,-a, adj., bubuiinus si bubulus, de bou, ce se tine sau se attinge
de bou : pelle bubulina, carne bubula.
BUBURA, s. f., pustula; deminutivu
de antica si cea mai bona forma, (vedi

ventulu romanescu si latinescu este, de

certu, in legatura de cuninatfa eu grec.
p6-sty san p6-,Csty, care insemna si a se

infla si a dt unu tipetu, una strigare,

ea a bubi , a bubui, a bubula, etc.; prin
urmare bucea pare a se legfi de aceaasi fecunda radecina cu buba, de radecin'a representata f prin onomatopei'a
1 bu, viva in gur'a poporuluf nogtra;
pre candu in limb'a nostra cuventulu
bucea a pastratu forte bene si form'a si

sufAssu ulu) d'in buba, buba Mica, (vedi

intellessulu latineseului bucea, iii celle

alte limbe romanice acellu-asi cuventu

si- bubusiora, bubutia); de acf si urmatoriulu

s'a departatu de cella latinescu, prin

intellessu mai vertosu , applecandu-se

BUBUROSU,-a, adj., pustulo sus; sca-

la insemnarea de os=gura : ital. bocea,

ispan. si portug. boca, frane. boliche,

biesus, scabrosus; plenu de buburc;

applecatu la seorti'a sau pellea plantelora si fructeloru, plenu de bubure sau

in alban. boueo=buccatura de pane,

pane); 1. in intellessu essactu cu allu

asperitati assemini cu buburele : una

buburosa mama, buburosa scortia

latinescului buoca, parte d'in rnediloeu

a pellei d pre falca, care, in mancare,

pepenelui.
BUBURUDIA, s. E, papilla, pustula;
ca deminutivu d'in deminutivulu bubura

in sufflare, sau candu se ingrassia cineva, se- infla si presenta una superfa-

(terminationea udia fiendu in loca de

a infla buccelebuceas Inflare, in intellessu materiale : a face se se infle

utia, cumu se va ved la suffissulu utiu),

buburudia arreta una buba si mai mica
decdtu bubura, una sgrubuntia.
BUBUSIORA (prin caderea lui u d'in

syllab'a bu ce vine dupo initialea bu :

bubsiora) si
BUBUTIA., s. f., instala, papilla;
forme de deminutivu d'in buba, cari inse
se destingu, in intellessu, de- form'a bu-

bura, intru cdtu acesta d'in urma forma este unu deminutivu simplu, precand uformele bubusiora si bubutia la ide'a de deminutivu adaugu si ideele de
resfatiare, mangaiare , etc.; bubusiora
apoi si bubutia differu numai dupo locu,

intru ctu un'a d'in aceste forme se

aude mai multu in unele locuri, ro alt'a in alte locuri.
* BUCARDIU,-a, adj. (d'in f3o5g=
bou si xapSa=anima); care are form'a
une anime de bou; de acf ca substantivu : a) masculina, bucardiu, (franc.
bucardo), genu de conchylie bivalve acefale; b)femininu, bucardia=bucardia
=franc. bucardio, nestimata ce are form'a unei anime de bou.
BUCA si bucca, s. f., bucea; villa; (cti-

cia mai multu sau maipucinu convessa:

buccele, inchidendu gur'a si oprindu in

intruhm ei aerulu ce esse inderetu d'in
plumoni; ro in intellessu ideale : a se
supperd, a se menid, a se bosinfli, a si
arretd meni'a prin inflarea buceeloru si
pufuire sau bufuire; a face bucce=a se
ingrassid in oppositione cu eiscad euiva

bucc'a sau buccele=a devenf macru, a

perde d'in grassime sau carne; a mancd
cu bucce=a mam, cu mare appetitu,
bagandu multu in gura, asid in eitu se
i se infle buceele ; 2. in intellessu mai
estinsu de cata latin. buce% si a nume
in insemnarea latinescului geno=frane.
joue, un'a d'in cene doue parti in care se
divide faci'a prin nasu de la gura peno
la templa, si prin urmare, chiaru &Seo
in acestu intellessu nu adopthmu clas siculu gene, tottni nu avemu lipse de slav.
olirazu ossulu buccei, Ossulu ce se afla
la capulu buccei despre ochiu; 3. meta-

forice, applecatu la ceva ce are form'a

buccei inflate : bucc'a sediului sau earubui=cluilis=franc. fesse; 4. intellessu

analogu ca cellu ce are cuventuln in

cene alte limbe sorori, ad eco de gura,

www.dacoromanica.ro

BUC.

BIJO.

si de ad, de. gaura, cavitate in genere,

resero in derivate ca buccata, buccatur a ,
imbuccare, desbuccare, etc., in frasi ca:

cuiulu nu se imbuccabene in gaur'a ce

ai datu.
BUCALATU,-a, adj.,' vedi buculatu.
* BUCALE si buccale, adj., franc. buo-

cal; ce se attinge de bucea nervi buccali, membrana buccale= membrana mucosa d'in intrulu gurei; capitate buccale,

cavitatea gurei.

f BUCARE si buceare, v., in gur'a

poporului, precatu noi scimu se aude
numai compus* im-buceare; clero derivatele buccata, buccatariu, etc., presuppunu unu verba buceare, care ar ave

intellessu differitu de allu lui imbuc-

care, si a nute intellessulu de a appucd si rupe cu guria una buccata ce

ineape in gura, si de, ad in genere, a
rupe, a frange, a face tuccati, etc.
BUCATA si buccata, s. f., (plur. buccate si buccati, despre cari vedi observarea de la finitulu articlului), buccella,
bucees; offa; frustum; esca, eibus pars,
fragmentum; spatium,loens; &bula; pro-

prie femininu d'in participiulu buccatu

allu verbului buceare, luatu cu intellessu

de substantiva in insemuare, mai antaniu, de di tu se rupe et4 gur'a, cettu se

bagd una data in gurai apoi stramutatu

la insemnarea de ce se prepara pentru

gura sau mancare, ori de ce se serve la
prepararea demancarei, pre de ung parte,

&o pro de alt'a la insemnarea de parte

rupta d'in ceva sau parte in intellessulu
cellutnai generale; d'in aceste insemnari
principali au essitu apoi altele secundar* cumu mai la valle se specifica: 1. in intellessulu cellu mai originaria de cdtu se
baga-in gura : cine altu decd tu otnulu ce te
ama si scotebuccat' a d'in gura ca se ti ua d

tie?in acesta insemnare se dice mai

265

mi adjunge neci /a una mancare buccat'a ce mi ai datu; 2. in intellessu de

ce se prepara sau d'in ce se prepara de-

mancare : a) demateare, fertura sau

friptura : vedu co nu manci bene, pote
co nu ti placu buccatele nostre; puneti
tns'a, co su parate tte buccatele ; batecatele prepar ate cu untu sunt mai bone la
gustu si mai sanetose decatu celle prepa-

rate cu untura; a fac,e buccate=a ferbe

sau coce buccate, a prepara buccate: Ce
fellu de buccatariuesti tu, dco nu scii face

buccate ; nu e bona economa muierea ce

nu se percepe la buccate sau a si face

buccate ; buccate de dulce= buccate facuto cu carne, lapte, oue, casiu , etc.,

cari nu se manta in dille de ajunu, in

oppositione ca buccate de secuz--.buccate

facute ea legume, untu de lemnu, etc.,

cari se manca in dille de ajunu;buccata , in insemnarea d'in cestione , implica totu deauna ide'a de condire sau

preparare cu tnai multa arte, si de acea-a nu se appleca bene la acelle mancari, cari nu ceru sau cera pucina arte,
cumu : panea , untulu prospetu , laptele
numai fertu, casiulu si brendi'a in atarea in care essu de la Casiarfa, etc .; !mecata se pote applic la aceste lucran i de

mancare numai prin unu ingeniosu abusu de espressione , candu cineva vre
se desemne, prin contrariu, simplicitatea traiului cuiva untu prospetu, radichie de luna, verdetie fora neci una
preparatione, ecco buccatele melle celle
mai bone; buccate bone inse, in intellessu
propriu si ordinariu, nu va se dice neci
macariu mancan i sattetose , ci mancani
placute, mancari ce linguseseu gustulu
si provoca appetitulu, si prin urmare

potu adduce, prin escessu, vetemarea

stomacului; b) cereali : grinu, ordiu,
meiu, etc., cuna si leguminose : lente,

multa buccatura, applecandu-se buccata

fasole, etc., Watt' ca acesta insem-

ca preferentia la una cantitate de ceva

nare mai vertosu in piar., buccate : grdnulat este cea naai insemnata
buc-

de mancatu, d'in care essu mai multe buc-

cature : /rango panea in cinci buccati,

ea se dama la citad insi; dati si bietului
cersitoriu una buccata de pane ; una
bona buccata de pane se chisma codru;
taia placent'a in patru buccati; da-mi
una buccata de casiu mai nutre, co nu

cate pentru nutrimentulu multa, precuma ordiulta este cea tnai bona d'in
buccate pentru tzutrint,entulu viteloru ;
annulu aces tu-a am fa,cutu buccate multe
si de totu fellulu : meiu, porumbu, lente,

fasole; annu nu am watuneci semenatu

www.dacoromanica.ro

266

BUC.

BUO.

buccate; pre la noi, estu tempul tau s'au

facutu de lacta buccate , pentru co le a
batutu grandinea;
de ad, prin una
noua metafora, si Cu insemnarea de semenatura, bou semenatu cu una specia de
buccate, ager sau agellus, (vedi si la 3. de
mai diosu) : in buccae a, in care annuam

la sufficienti'a eipentru unu obiectu ore-

care : d'in acesta metasseria nu vendu

cu cotulu, ci numai cu bUccae a ; pentru
dai coti de pandia ce vrei se cumperi, nu
potu stricd buccat'a intrega; vorbindu

de alte lucruri ce se vendu si se cumpera, buccata va dica unu individu, in

semenatu ?miza, am se senzetzu estu tempu

oppositione Cu diecea, centulu, mica, ve-

granu de tomna; de ce ti aibagatu ara-

ri-ce altu numeru de acelle individe sau

totalitatea loru
trei cente de globuri vitrine ce am cumperatu de la fa-

trulu inbuccae a mea? am seceratu asktdi

amendoue buccatile de ordiu, nu credu

inse se potertau secerd mane amendoue
buccatile de grd nu; pentru co aceste-a
sunt mai mari de cdtu celle de ordiu (se
va observa co acf plur. este buccati , si
nu buceate, ea in insemnarea precedente); 3. in intellessu departe rupia, franta, taiata, despartita, etc., din unu totu,
si de ad, de parte in genere, de marime
orecare, de spatiu de locu sau de tempu :

a) parte rupta , taiata sau despartita

d'in unu totu : a taid unu lemnu pr
mare in mai multe buccati; am datu Cu
batiulu asid de tare in bou, in cdtu s'a
fratatu in mai multe buccati; taia mi d'in
acesta stofa unabuccata de cinci coti;
a face buccati=a rupe, a frange, a sfa-

sia, a taja, etc., (in mai multe parti);

a se face buccati=a se rupe, a se sparge, a se sferma, etc.; b) parte nedespartita de totulu seu , dAro totu de un'a
parte mechanica, cu mai multe particularie insemnari : a) in genere : pendululu utzui orologiu consta d'in mai multe
buccati; una conzpositione litteraria

este unu totu mech,anicu fornzatu d'in

buccati desparate si numai allaturate
sau lepite mire densele, ci unu totu addeveratu organicu desvoltatu in. parti
strinsu legate prin una unitate ; ca se

faci una rota de carru ,

decatu se
imbini, se inzbocci si se lepesci unele cu

altele buccatile, d'in cari ea se compune; f3) in speeiale , applecatu la diverse

obiecte, cari , desi intr'unu intellessu
sunt parti d'in altele, formedia inse de
sene lucruri bene determinate, individe,
marimi mai multu sau mai pucinu de- finite ; asia, de essemplu , vorbindu de
tessuturel buccata se dice nu numai de
una parte d'in una stofa mai mare , ci
chiaru de una stofa intrega cu respectu

brica, am trassu unu castigu de doue

cente de lei, vcndendu-le cu buccat'a;
cumu vendi lemunf a ?-92,u vendas cu buccae a , ci numai cu centtalu ; de acf cu

buccat'a=-eu amenuntulu, in insemna-re

contraria la cu redicata ; a cumperd cu

redicaea si a vende cu bucear a ; cine

cumpera cu redice a este mai folositu
decdtu cellu ce cunapera cu buccae a;

vorbiudu de spatiu, buccata va se dica

unu local definitu , una estensione mai
mare sau mai mica, dro mai vertosu
mare : mai e nzultu peno la cetctte? mai
e una.buccatabona de drumu; facussem
una bona buccata do calle;
vorbindu
de tempu, buccatc1 va se dica spatiu de
tempu mai multu sau mai pucinu lungu
e una bona buccata de tempu, de candu
nu ne anzumai vedutu; mai e multupeuo

la pasee? mai e una buccata;

de ad
cu insemnare si mai generale da intensitate, mai multu, tare, multu, forte, etc. :
dupo ce bietulu omu e destullu de smentitu, voi, cu vorbele vostre aveti se lu mai

smentiti una buccata ; dupo ce erai nebonu, ai mai innebonitu una buccata;
vorbindu de una composetione litteraria, buccata va so dica sau unu locu allessu d'in una autoriu , ea franc, morceau : a invetid pre d'in atora bucCati

allesse d'in autorii classici

sau una

drama, commedia sau tragedia, ca flan,

pice : buccae a s'a jocatu forte bene, de

si cena mai bonu actoriu, d'in tavsa de

tnorbu, nu pota lud parte in acsta buccata; buccatile immorali nu su demne de
scena.
Caventulu buccata se ande cu

doue forme de plurariu, un'a in e buccate, alt'a in i : buccati; form'a regurata

este, de, certu, cea in e; ro fdrm'a in i
a provenitu d'in necessitatea destine-

www.dacoromanica.ro

BCC.

B1JC.

tionei de intellessu, una principiu cotra

care cauta se avemu respectu in margivile cuvenite, si de.acea-a acesta forma
nu e reprensibile in buccati, cumu e in
alte cuvente eaporti in locu deporte, etc.,

in cari plur. i nu se justifica prin neci

una consideratione rationale ; regura,
dupo care cuventulu buccata face plurariulu candu in e, candu in i, se pote for-

mula asia insemnarile de sub 2, afora

de cea d'in urma (insemnarea de pamentu aratu sau de aratu), ceru piurariu cu e; tote celle alte insentnari ceru
plurariu Cu

267

se faca buccate : zma fara buceatelle,

legume fora buccatelle; cdte buccatelle
ati friptu, nu ne adjungu la toti cdti suntemula mesa;

de acfproverb. : a maned

senguru bucatellele si a lassd altoru-a

ztn'a=a trage senguru totu folosulu,
lassandu pro sem'a altoru-a forte pucinn
sau nemica.
BUCCATURA, s. f., buccea, buocella;
cata mancare baga cineva in gura : una
buccatura de pane, mai multe buccature
de casiu; imbucca si tu doue trei buccature d'in placene a nostra;
buccatur'a

BUCCATARESSA, s. f., eoqua; 1. femina ce scie face buccate, (vedi buccata

sub 2); 2. muiere a buccatariutui.

d'in gura=la ce tine cineva multu : ca

se te vedu adjunsu la fericire, mi scotu
si buccatur'a d'in gura; vomu scote si dd
si buccatur'a d'in gur'a fiiloru, nostri, ca

BUCdATAR1A, s. f., cultua, ars co-

se scapcstnytt trra de inimicu, (vedi si buc-

quinaria; 1. locu, incapere in care se cocu

si faca buccate : in buccataria se tinu tote

cata,
BUCCATURELLA, (mai pucinu bane :
buccaturitia), S. f., bucoella, offula; de-

vasele, in cari se facu buccatele; 2. arte

de a face buccate : buccatari'a cere esperientia si gustu delicatu si bonu; (vedi
buccata sub 2).
BITCCATARIII, s. DI., cowls; care
scie face buccate : fora multa esperientia
si fora nnu gustubonu si delicatu nupote
fi cineva bonu buccatariu.
BUCCATELLA, bucatella si buccata,

(reu buccatica, d'in care neci plurariu

se pote face), s. f., buceen, buccella ;
deminutivu d'in buccata, luatu inse numai in unele d'in insemuarile variate
alle acestui cuventu, si anume : 1. cu
insemnarea generale de particea rupia,
franta, etc. : a laid unu lemnu in mai
multe buccatelle; a taid sau rupe una buc-

cata de pane in mai multe buccatelle; a

face buocatelle este mai espressivu decatu

a face buccati, a se face buccatelle mai

espressivu deeltu ase face buccati; 2. cu
inserunarea speciale si mai originale de
ce se baga in gura, fora inse se inseume,

ca buccatura, numai cdtu se baga una

data in gura, ci ceva mai muitu decatu
una bucatilra, dro mai pucintt decdtu
una buccata : shin getibuccatellele de pan e
ce au rentasu de Ta mesa si le puneti bene

pentru mane; multa pane manci, ti, am

datu peno acumu cinci bucatelle, si totu
mai ceri inco una buccatella; in particulariu, applecatu la carne d'in care

minutivu d'in buccatura.

BUCCATURITIA, s. f., vedi buccaturella.
BIT CCELLA, s. f., buocella, modiolus;

deminutivu d'in bucca, luatu mai multu

cu intellessu metaforicu, pre candu in
intellessulu propriu se ieamai multu sub
form'a buccutia, si a nume : 1. gur'a bu-

tei unei rote, care tontine piu'a; 2. cavitatea unui candelabru, in care se pune
luminarea; 3. collacellu, pane in forma
de corona, turtisiora, biscoptu de callatorfa, mai yerto sil pentru Militari, etc.
* BUCCELLAR1T1,-ia, s. adj., buooel-

larius; relativu la buccella in intellessulu de sub 3.; de aci ca substantivu

a) personale, omu armatu ce imperatorii byzantini tinea pentru custodi'a
personei loru; Cu intellessu mai generale de omu ce manca panca cuiva,
ontu devotatu cuiva; b) reale, cu acea-asi
insemnare ca si buccella sub 2.
* BUCCELLATU, S. m., buccellatanq
cu acea-asi ins enmare ca si buccellasub 3,

fiendu vorb'a mai vertosu de pane pentru armata.

BUCCENTRE,-escu, (pro a locurea si
ca g in bou de c bugenire; vedi buchisare in Glossariu), v., 1. ca provenitu
d'in bucca, proprie: inilatis Micas Ignem
excitare, a suf1 cu bucce, a suffla, d'in

www.dacoromanica.ro

268

BUC.

BUC.

tote poterile in focu ca se se apprenda

de candu buccenescu in estu focu, fora
se lu potu attitid; in acestu intellessu
mai desu sub forma refiessiva, a se buc-

loru eroice alle strabuniloru; 3. ca substantivu reale masculinu, buccinatoriu=

muschiu de la falca, asid numitu, pen-

ceni : nu te nzai bucceni etc cellu focu, co

nu lu poti apprende, veri-catu se te buccenesci tu cu densulu; 2. metaforice

tonuri.
BUCCINISIU, s. m.,

tru co serve la articulationea certoru

specia de

cucuta , team tnaculatum lui Linneu;

a) cu forma totu refiessiva : a) multum

temper's et operte in nugis conturere,

buccinu de apa = aleuta

fora se se appuce de neciuntz lucru; (3)pen-

lui se punu la mesa si se seola de la

tru lucruri, a std, in nelucrare sau ne-

mesa, in sunetulu buccinului incepuluptele; cu buccinulu annuntiau cei vechi si

orele dillei ; 2. metaforice, applecatu :

iro sa

Linneu, (numitu asid d'in caus'a steluniti ve! 811111Ma vi nitiy a perde multu lui seu seccu).
tempu si multa labore in lucruri de neBUOGINU (prin stramutarea lui n
mica, sau in lucruri ce s'aru pot face in na, care a attrassu si intunerecarea
si mai currendu si mai usioru, sau in ge- lui i in iu, pre alocurea se aude si : bunere, a si pune tote poterile la ceva greu, cimu, buciumu), s. ni., pl.-e (reu un),
a se oc,cupd, cu unu greu si laboriosu lu- buccina, buccinum; modiolus, cautinus;
cru: de trei ore ve bucceniti se scrieti trei truncus cavus truncus, (d'in acea-asi
linee, si inco n'ati terminatu; tota diu'a radecinatu bucca; vedi acestu cuventu);
ve bucceniti se ve adornati de nunta, si a- 1. instrumentu ce resuna cu potere, sufdornate inco nu sunteti; cea mai fornzosa flandu in ellu cu bucc' a sau gor'a, si 0,parte a vietiei m'am buccenitu lucrandu nume : a) flueru mare de lemnu, 'd'in
ca unu bou fora se mi potu imbonetati care suma pastorii de vite : sorele erd
sortea; P)miseram vitam agere, a si maned aprope de apusu si zntele incepusse se
amarulu, a duce vietia amarita: pre candu mire in satu in sunetulu buccineldru;
tupetrecisitepreambli d'inballu inballu, potentea voce a unui buccinudestepta si
eu stau si me buccenescu in casa; b) cu puse in petiore totu satulu ; b) fiueru
forma simpla (nu retlessiva), jacere, Ian- mare de metallu, de regula incurbatu,
guere, cessare : a) pentru persone, a lan- ce serve in speciale. de datu semne in
gedf, a sed in nelucrare, a putredi in militia, asid numit'a trompeta sau trominactione : multi& ai se buccenesci inco pitia : in sunetulu buccinului se culca si
in patu? tota cliu'a buccenesce in casa, se scola militarii, in sunetulu buccinumiscare, a nu merge : foculu nostrubuccenescer.--focula nostru nu arde sau arde
reu; furc'a buccenesee=nu torce cineva
cu dens'a.
BUCCIMU, si bucciumu, s. m., vedi
buccinu.
BUCCINARE, buccinu, v., buccinare,
cancro vel predicare; 1.a dice sau cantd,

d'in buccinu; 2. metaforice, a cantd, a

laudd, a glorified, a annuntid, in gur'a

mare , a spune la tota lumea : poetii

mari, buccina faptele stralucite alle barbatiloru mari; candu faci unu bene, nu
lu buccind tu, ci lam se lubuccine altii.
BUCCINATORM,-toria, s. adj., hueeinator, pra3dicator; care buccina : 1. care

dice d'in bue,cinu : buccinatoriulu ostei

nu dedesse d'in buccinu semnulu de ba-

taia; 2. care lauda, glorifica, spune in

gur'a mare, etc. : buccinatoriulu fapte-

a) la obiecte ce au una assemenare de

forma cu buccinulu, cumu: a) butea unei roti; p) fornu sau hornu, pre care
esse fumulu d'in caminu; y) trunchiu
de arbore, mai vertosu candu este scorburosu; 8) genu de testacee d'in ordinea gastropodeloru, compusu d'in spe-

cie oh tote au conulu acutu si gur'a

larga; a) conca sau scoica de assemenea
testacea, cu care, dupo poeti, canta Tritone; b) la concepte ce au una relatione
mai ideale cu intellessulu de sub 1. allu
cuventului buccinu, cumu a) sunetu de
buccinu, si de ad f in genere, veri-ce su-

netu potente ca allu buccinului : buccinulu se perde in echuri depart ate ;

fi) vorba ce se face de ceva sau de cineva nri de faptele lui in beue sau in

www.dacoromanica.ro

Bue.
reu, destullu numai se se vorbesca multu
si intre multi, dro mai vertosu in bene :
buccinulu famei faptelorueroului resund

131TC.

269

implenite, grassu si bene la facia; si prin

urmare differitu, in intellessu, ca si in

BUCCOIU, s. m., vedi bucconiu.

BUCCONE, s. m., p1.-i, si
BUCCONITJ, s. m., pl.-e, tugens /men,

forma, de buccosu : copillii bucculati ne

placu, dro copilli buccosi nu potu fi de
clitu disgratiosi, (vedi si buccula, d'in
care vine directu buccuiatu si d'in a cui
forma de deminutivu inco se intellege,

buceo-buccone; 1. Cu intellessu reale,

co cellu bucculatu are bucce mice sau cellu

bucca prea mare, bucca desproportiona -

pucinu proportionate, pre candu cellu

ta; 2. cu intellessu personale (cu plur.

in i), oniu ea bucee mari si despropor-

buccosu fe are mari si desproportionate).

in tote partite.

tionate, si de ad, prin metafora ; a) omu

pucinu preceputu, grossu de capu; b) lim-

BUCCURARE, v., gaudere, heart,

gratulari; frui, uti; potiri, possidere,

butu,. flecariu.

habere; gaudio vel hetitia afficere, hilarare, lretiticare; I. ca netransitivu

BUCCOSU,-a, adj., (buceosus), bueoulentus; careare bucee mari si tare in-

sub forma reflessiva, a se buccurd : 1. a

flate, cu bucce desproportionate : omenii

buccosi se credu a fi pucinu preceputi.

semtf sentimentu de placere viva, a fi

tare multiamitu, oppusu a se intristd :
a) cu obiectu construitu cu prep. de :

* BUCCULI (prin syncope : bucla),

s. f., bnceula ; 1. ca deminutivu d'in

ne buccurdmu si noi de buccure a vostra;

cine se buccura de reulu altuia, este unu

bucca, bucca mica, buccutia; gura mica;

invidiosu; parentii si invetiatorii nu se

2) prin metafora, applecatu la diverse

lucruri ce semena sau stau in relatione

potu de di tu buccur de pro gressele v6stre; nu me buccuru de ce audiu; me buc-

cuconceptulu de buccula de sub 1, cumu:

torta, annellu, urechia de care appucamu

curu d'in tota anim'a de benele la care

ai adjunsu; b) cu obiectu de una prepositione secundaria legata prin con-

unu ce, etc.; si a nume : a) aftellu sau

baltiu de laciu; b) cercellu de perut sau
de urechia, ca si franc. boucle : auriele
buccule alle perului junelui fiutturau pe
largele lui spate ; c) torta de scutu , si
de acf, prin una noua metafora, scutulu
intregu ca si franc. bonelier; 10 baiera
sau urechia de caciulla, care copere
buccele si gurta, fiendu mai vertosu vorb'a de coperementulu de capu allu mi-

junctionea co : me buccuru d' in suffletu,

co te ai insanatosiatu; tare ne amu buccuratu , co nu ai patitu nemica reu ;
c) construitu cu gerundiulu sau una prepositione secundaria legata prin candu:

litariloru; Oparte a catapultei, in care

se imlmcci sagett'a; f) la Macedoro-

manifestd sentimentulu de placere, de a

petrece : se mancettnu , se betnu si se ne
buccurdmu; toti se se os,petedie si se se
buccure astadi, coci a invivatu Mantuitoriulu ; buccurati-ve si saltati , popore,

mani, (vedi bucla in glossariu), vasu de

lemnu cu gura larga si cu urechie (de

si deminutivulu buccula nu se aude astadi in gur'a poporului, d'in ellu inse
au essitu mai multe cuvente forte popularie, cumu : bucculatu, in care i nu
s'a scambatu, dupo regula, in r; bucla
la Macedoromani, in care u d'in penultima s'a taiatu, si d'in care, prin molarea lui I, s'a nascutu buchisare=buclisare; buccurare, in care I s'a scambatu,
dupo regula, in r).
BUCCULATIL-a (prin intunerecarea

lui u d'in syllab'a cu : buccalatu), adj.,

bucculentas; care are buccele plene sau

ne ama buccuratu cu totii, audindu co

ve afiati sanetosi sau candu amu auditu, co ve aflati sanetosi; d) absolutu,
fora obiectu : a) cu insemnare de a si

coci sorele tnantuirei a resaritu voue;

p) cu insemnare de a gratuld, de a fericit,

a salutd, etc., mai allessu,in cartile basericesci , ca si grec. xaEpecv : buccura-

te, Maria, nascutoria a Mantuitoriului

nostru ; 2. a trage folosu, a cullege
fructu, a possed, a av, etc., cu obiectu
construitu , de regula, cu prep. de: a) a
se folosf : eu me buccuru , de mai multi
anni, de venitulu acestei mosie, de si nu
e proprietatea mea ; se ne bucurdmu de
tlis'a de astadi, coci Domnedieu scie de

www.dacoromanica.ro

270

Bile.

vomu adjunge pre cea de mane; numai

de tempulu presente se pote buccurd omulu, si cu tote acestea pucini omeni se
buccura de presente, cei mai multi ducundu dorulu trecutului si aspirandu la
venitoriu; bietulu parente cu 'nazi greutati crescusse mare unu fiiu unicu, si,
candu erci se se buccure de densulu, mortea i its rcip; cine lucredia, are si derep-

tulu de a se buccurd de fructulu stalorei

selle; b) a av : omulu onestu si lumi-

natu se buccura de increderea celloru

ce lu connoscu; de si betranu, tata nzeu

se buccura de una deplena sanetate si

de tote senztirile si poterile suffletutui.
II. ca transitivu , a face pre ciueva
se semta placere , a multiam , a satisface, etc., oppusu a intristd : scirea ce

curia si ript=gratia, formosetia; numele propriu si populariu Buouru, care

ar fi, dupo suppositionea invetiatului
nostru filologu, acellu-asi eu connumele
Pulcher, asik de commune la vechii Romani, ar confirmk si mai multu acesta
suppositione asik co, in intellessulu seu
cellu mai diginariu, bucuru , ca si, al-

ban. bucuru, ar fi unu adiectivu cu acea-asi insemnare de gratiosu, ce are si

latinesculu pulolter, si d'in acestu adiectivu s'ar fi nascutu apoi buccurare, buccuria, buccurosu; de partea iutellessului
n'ar fi, in addeveru, neci una difficul-

tate ; dero de partea formei se redica

difficultti ce cu greuni se pare co s'artt
pote invinge, mai vertosu trecerea luip
initiale in b a nevoia s'ar pote justified,

ne adduceti, nu ne buccura de locu; co-

macariu cu unulu sau doue alte es-

pillii

semple; form'a buccurare duce de sene

la unu deminutivu buccura d'in bucca

deligentia la invetiatura si

prin bone portan i buccura pre parenti ,

pre invetiatori si pre arnici. (Cuventulu,
prin form'a sea de conjugationea autani'a, si mai vertosu prin flessionile simple alle acestei conjugatione : buccuru,
buccwri, buccura, etc., ro nu incarcate
buccurediu, buccuredi, buccuredia, etc.,
nu lassa indointia asupr'a romanitatei
selle, de si pare co e greu de referitu la
una anumita radecina romanica; de certu

numai turcescu, cumu au pretensu unii, nu pote fi, ci e mai probabile co tur-

cesculu balm , deco are acellu-asi intel/essu , e impromutatu de la noi sau

are cu allu nostru una asseminare numai accidentale ; Domnulai
place a refer cuventulu romanescu la
albanesculu bucuru=formosu, de unde
si bucuri=formosetia, fora inse se probedie deco acestu cuventu este origin ariu

limbei albanice sau impromutatu d'in

romanesce, ea multe altele; totu de una
data invetiatulu slavistu, citandu-a pre
longa a sea, respinge parerea eminentelui nostru filologu , T. Cipariu , care
refere cuventulu la latin. pulcher==formosu, gratiosu , intellessu identicu cu

[vedi buccula], remanendu asik a se justifici, intellessulu: in acestu respectu,

consideranda, co buccele bene implenite
sunt espressionea unei depliue sanetate

si vigore, si prin acesta-a chiaru a deplenei satisfactione suffletesci; considerandu co a face bucce=a- se ingrassid,
si co ingrassiarea se applica, in limbia
nostra , la espressionea satisfactionei,
cumu : mi se ingrassia anima vedendute fericitu, si apoi co la risu care e semnulu buccuriei se implu buccele; noue nu

ni se pare co, in geniulu limbei in genere si allu limbei romanesci in parte,

una metafora applecata de la bucca la
espressionea buccuriei ar fi pre cutediacouformu acestei etymologa
toria;
scriemu cu doi C: buccurare, buccurza,
buccurosu).
BUCO URATORIU,-toria, s. adj., (vedi

buccurare sub It); lietitteus; care buccura, face pre cineva se se buccure
scire buecuratoria.
BUCCURIA, s. f., gaudium, ketitia;

unu concretu buccuru

abstracta
(vedi buccurare), cu insemuare de son-

allu alhanescului bucuru, dro potendu,

timentu viu de multianzire a suffletului,

prin estensione , a se applece, si la in-

sau de stare placuta a suffletului , oppusu la intristatione sau intristare : a

sent buccura, a impart buccuri'a sea

semnarea ce au alle nostre buccurare,buccura,buccurosu, cumu si in grecesce d'in

acea-asi radecina au essitu xcepdt=bue-

cu cineva; a nu sc ce face cineva de ?me-

www.dacoromanica.ro

BIT.

271

curia; a saltc de -buccuria; a nu si pot

ascunde buccuri'a ce semte cineva; pote
mori cineva de buccuria mare, ca si de
intristare mare ; buccuri' a straluce pre

faci'a totoru-a; se ingrassia cineva de

buccuria, cama langedesce de intristare ;
buccuria se construe, in modu
ellipticu , forte desu cu unu genitivu
possessivu, ca se se esprema marea vivacitate a acestui sentimentu : buceurila lui, co i am cumperatujocurie; buccure a feteloru, co au se salte mane- la
nunta; buccurect bietului cersitoriu, co
am data cinci bani; buccuri'a nostra,
co avemu se mergemu la terra; in acel-

lu-asi intellessu, in locu de genetivu

possessivu, se construe si Cu prep. pre:
buccuria pre copii, co le am cunaperatu
vestinzente noue ;
Cu intellessulu de

vinu buccurosu, etc., paru a fi germanismi ich esse:gern=eu mancu buccurosu, in loca de espressionile curatu ro-

manesci : nu mi place a maned carne

de mnellu, mi place a b vinu, sau mai
simplu si mai bene : nu mi place carnea
de mnellu, mi place vinulu; de regula

buccurosu, pusu pro longa unu verba,

nu remane invariabile, ca unu adverbiu,

ci variedia, ca unu adiectivu, concordandu in numeru si genu cu subiectulu

verbului, cumu se pote ved d'in essemplele citate.
BUCCUTIA, s. f., buccula; deminutivu d'in bucca.
BUCEFALU (pro a locurea pronuntiatu rea : ducipalu), s. m., bucephaius
(pooxicpaXog, d'in pok=bou Si zteivaXii=

capu); cu capu de bou, applecatu in spe-

sentimentu sau de obiectu allu sentimentului , buccuria se dice si in plura-

ciale la callulu lui Alessandru cellu

riu buccuriele si intristarile sunt communi anaiciloru; emu am impartitu cu

tene buccuriele voiu impart si amarurile.
BUCCUROSUra, adj., (vedi buccurare); libens; voiosu, care cu placere si
cu tragere de anima face ceva, dispusu
d'in anima a face ceva suntemu buccurosi se perdemu veri-ce, numai onorea
se ni scapetanu; mai buccurosi suntemu
se morimu de ceitu se ne cletnzu prensi
cu assemini conditioni; buccurosu ti faeu
si dau veri-ce vei cere de la mene, nunzai
ce ceri acumu nu ti potu chi; suntbuccurosu se me bagat argatu la cellu d'in arma
terranu mai bene, de ccitu se fizz avutu,
dro suppusu capricieioru unui despotu;

cedoniei, pentru co acestu callu avea

unu capu assernenea cu cellu de bou

a prendebuccurosu=a accepti cu placore ce ni se propune, a fi paratu a face

servitie , indetoriri ce se cera, sau a

porta insarcinari ce se impunu : veri

ce i dici se faca, nu dice nu, ci prende
totu de a un' a buccurosu; eunau le amu
propusu de easatori' a fiiei loru cu fiizilu
nostru, au prinsu in data buccurosi;
de ad, in genere, cu intellessu de affirtnare, de consentire : vrei se mi faciplaeerea de a mi impromutd si mie acsta
carte? buccurosu; vreti se ospetati cu
noi? forte buccurosi; frasi ca : nu
matacu buccurosu carne de mnellu, beu

mare, fiiulu lui Filippu si rege allu Ma-

sau cu frunte lata ca a boului: ca si minunatele fapte alle lui Alessandru, bueefalu este connoscutu poporului nostru
prin.cartea nunzita Alessandria.
* BUCENT.A.IIRU, s. m., (ital. bucentauro, franc. bucentaure, d'in poii=
bou si x6vraupw=centauru); specia de
omufabulosu, care avea corpu de bou sau
tauru, pro canducentauruluproprie dissu
avea corpu de callu; prin metafora,
applecatu la una nave mare in care dogele de Venetra se suiea, ca se faca co-

remoni'a de casatorfa a sea cu marea,

si in care dogele, pro fiacare annu, la
inaltiare, mergea, cu mare ceremonia,
se arrunce in mare una anellu in somnu
co ellu SQ casatoriea cu dens'a.
* BIJOERU,-a, adj., bacons, (tio(nts-

(mg, d'in (305q=bou si xipa;=cornu);

Cu corne de bou, cornutu: pecan i bucere;
de ad f ca substantiva masculinu, buceru,

bucero, genu de passeri, originarie

d'in Afric'a si d'in Indi'a, cari pro partea

superiore a rostrului au una specia de

BUCETE, (pro alocurea ca g in loen
de e : bugeru), s. m., bucetum (proprio
collectivu d'in bou, ca si nucetu d'in nucu
fagetu d'in fagu, insemna niultime de boi

www.dacoromanica.ro

212

BU1).

numerose turme de boi, si de act) : vastu

campu de pastionatu boj, de pastionatu

vite in genere : in Bassarabi'a se afla

vaste si grasse bucete;prin metafora,
veri-ce campu vasta, si mai vertosu de-

serta in care te poti rated si perde, de

unde espressionea de blastemu : ducete-ai in bucetu=perde-te-ai in lume, se
nu mai audiu de tepe, duce-te-ai se nu
te mai intorci.
BUCHISARE si
BUCLISARE, v., vedi buccuta in dictionariu si buchisare in glossariu.
BUCLA, s. f., vedi buccula in dictionariu si bucla in glossariu.
* DUCOLICU,-a, adj., bucolicos (3opxoXcx6q, d'in pooxaog=pastoriu de vite);

sau de susu; budiele-barbatiloru se coperu de peru; perulu cu care se copere

budi'a de susu a barbatului, se chiama
mustacia; butliele boului, callului, ouei
si altoru assemini bestie sunt munite de
unu potente apparatu musculariu,
care se servu spre a smulge sau a rupe
erb' a necessaria la nutrirealoru; 2. prin
metafora, applecatu la marginea si a al-

toru lucran:
plagei, budiele vulvei, etc.; 3. dro la mu mai vertosu
budi'a e dotata ca mare sensibilitate si
nespusa mobilitate, prin care ea pote
lu, tote formele necessarie la essercitiuluvorbirei si espressionea diverseloru
miscari alle suffietului : in 'urea meniei

budiele tremura; pentru unu surrisu

relativu la pastori, si, prin estensione,

relativu la terra in opposetione ea cetate :poemate buco/ice=poemate pastorali, idyllie, poemate ce au de subiectu

reutatiosu budiele se stringu ; cellu ce

espressionea sentimentelorusi datineloru

popularie pleno de energa, cama: a

pastoriloru sau terraniloru; cesura bucolica=bucolica tome=cesura in versala essametru dactyllicu la allu patru
petioru, candu acestu-a este dactylu si
formatu d'in cuventu deplenu ;
ca

infici budiele=a se bosinfl; a reman

cu budiele inflate=a pende ceva , a re-

substantivu femininu, bucolica (subintellegundupoema), poema bucolica : cu pla-

cere legemu bucolicele lui Theocritu si

alle lui Virgiliu; in speciale poema comica, poema representandu scene comice,
ca si comedi'a, cu acesta differentia inse,

co comedi'a imita si esprime vieti'a ordinaria a cetatianiloru, ro bucolic' a reproduce vieti'a ordinaria a terraniloru.
* BUCRANIU, s. m,, bucranium (pouxpcivcov, d'in pok=bou si xpeanov=craniu
sau capetina); 1. proprie craniu sau cape-

tina de bou fora cornele ei; 2.(mai desu

inse in intellessu metaforicu de : a) or-

namentu de architectura, care sta in

imitationea unei capetina de bou fora
corne si pelle, ce se pune la metopulu
unui templu sau la anghiwele unu altariu.
BUDIA, s. f., labrum, labium, (pentru

etymologi'a cilventului vedi buza in

glossariu); 1. margine a oritiului gurei
omului sau altoru animal', .care serve
la apprensionea alimenteloru : budi'a
inferiore sau de diosu, budi'a superiore

scapa d'in mana ceva in modu irrevocabile si bate sau trage &Lulea de
diosu, etc.; de ad multime de locutioni

man doiosu, a fi insellatu in asteptarea

sea, a nu capeti ce astept, se capete;

a lassd budi'a=a pnne budi'a=a fi parata se planga; a dd sau bate d'in budie
=a suffer lipse, a nu av ceva de mare
necessitate, a duce dorulu de ceva necessariu; a dd budia=a sail& in ceva,
de essemplu, in foca, d'in tote poterile;
a crepd cuiva bucli'a=a fi in mare nevoia, a se aflk in una necessitate, a carei
satisfacere nu mai suffere amanare.
BUDIATU,-a, adj., lablosus; cu mari
si grosse budie : acestu omu ar fi formosu, dco n'ar fi cama budiatu.
BUDILLA, s. m., laboo; oellu cu bu-

die mari si grosse;applecatu in speciale ca connume la omeni sau ca mime

propriu la boi.
BUDISIORA si
BUDIUTIA, s. f., labellum, deminutivu d'in budia.
BUFA, s. f., vedi in Glossariu.
* BUFONE, s. m., bufo, genu de batracu ca corpu orbiculariu, negosu si sordidu, mai indesatu si maigreoniu de citu
br6sca vulgare, (vedi si bufa, bufnire in
Glossariu).
BUFU, s. m., vedi bufa in Gloskriu.

www.dacoromanica.ro

BIIL.

273

BUGENIRE, vedi buccenire.

BUGETU, vedi bucetu.
* BUGLOSSA, s. f., buglossa (367Xoriaoc=eLlimba de bou); planta mil
numita, pentru co frundiele ei mena
cu limb'a boului si in forma si in asprime;

bulbino, franc. bulbille); deminutivu d'in

bulbu : 1. bulbu micu in genere; 2. in
speciale, ca terminu de istorra naturale :

ea smeni tare cu borraginea si ate a-

a) micu bulbu care da d'in altu bulbu

blastaritu si care, in annulu urmatoriu,
are se dee una noua planta; b) micu
muguru solida sau scamosu, de form'a

celle-asi proprietati medicinali; in Itali'a

bulbului, ce se produce la differite parti

se manca ferta ca curechiulu; un'a d'iu

speciele ei, anchusa officinalis lui Linneu, porta si in gur'a poporului nostru

alle planteloru; cumu la suptu-suar'a

frundieloru sau bracteeleloru , in capsulele pericarpiului, in flore, etc.; d'in
butbilli se reproduce plant'a ca si d'in

numele de limb'a boului.

BITHA, s f., vedi bufa in Glossariu.

BOA, a. f., vedi bua.

BUIESTRU,-a, adj., vedi bovestru.
BITEETU, s. m., murmurrrumor; resultatu allu actionei de a bui, (vedi 2.
buire).

BUIRE, v., vedi bua.

BUIRE,-eseu, v., murmurare, rumorem facere; a di -gnu sunetu surdu

sementia sau d'in bulbu insusi; c) corpuscule d'in cari se reproduce ferig'a si alto

plante cryptogame.
VULBINA, s. f., bulblne (f3o1q3Ev1),

speoia de cepa cu bulbu micu.

* BULBOCASTANU, s. m., (ital. bulbocastano, vedi bulbu si castanu); planta
d'in famili'a umbellifereloni, insemnata

prin radecin'a sea bulbosa, carnosa si

mai pucinu potente de catucellu espressu

bona de maucatu ferta sau copta in

prin bubuire : buiescu inco murii templului de resunetutu detunetului,' (d'in

acea-asi radecina cu bubuire, adeco d'in

spudia.
*BULBOCODIU, s. m., (franc. bulbocode, ital. bulbocodlo, formate d'in bul-

1. bu; compara si bubuire,bubulare,boua-

bus=f3oXf3k=buibu si xd)Stov=pelle);

re; buire, prin stramutarea lui b in v,

se ande pro a locurea si vuire, cuma si

genu de plante d'in famili'a colchicaceeloru, essandria monogynia lui Lin-

in derivate : vuietu; cu una mojare si mai

neu, asia numitu dupo tunic'a ce copero

fructele lui; bulbocodiulu primaveraticu

mare a consonantei initiale se aude si :

uire, uietu, si mai iertosu compusu pu a:
auire, vorbindu in speciale de urletulu
lupiloru).
* BULAPITHU, si bulapatu, s. m.,
bulapathum (f3oAcincta.ov; vedi 2. bu si
lapathu); lapathu sau macrisiu tare des-

voltatu.
*BULBIFERU,-a, adj., (bulbifer; vedi
bulbu si ferere); care da unulu sau mai
multi bulbi : radecina, bulbifera; de aci
ca substant. femin. plurarin, bulbifere,
bulblterep franc. burbifres); genu
de insecto coleoptere tetram ere d'in famili'a curculionidiloru.
* BULBIFORMU,-a, adj., Oran. bul-

biforme; vedi bulbu si forma); care are

forma de bulbu.
* BULBILLIFERIT,-a, adj., (franc.
bulbiiiirere; vedi bulbillu si ferere); caro
are bulbilli intr'una parte orecare : aiu
bulbilliferu.

* BULBILLIT, s. m., bulbuIus (ital.

-=bulbocodium vernum lui Linneu, de

s de mica statura si cu mice fiori se
cultiva inse gradine, pentru co infloresce destullu de tempurfu.
BULBOSU,-a, (pronuntiatu pre a locurea si bolfosu; vedi bulbu), adj., bulbosus; 1. formatu.d'in unu bulbu, a cui
radecina e unu bulbu : plante bulbose=
plante a caroru radecine e unu bulbu,
cumu cep'a, aiulu, etc.; 2. care are forma de bulbu : capu bulbosu,.applecatu in

speciale la fungii sau buretii, ce au basea pedunclului inflata in form'a unei

cope.

BULBO, s. m.,

bulbus (f3o)436q),

(pro allocurea cuventulu se aude si in

romanesce cu o in syllab'a initiale, si

.totu de una data ca f in loca de b in

syllah'a finale, adeco bolfu, si ehiaru
cu form'a feminina boTfa, de unde pote,

prin stramutarea lui l in r, a essitu si

borfu, borla; vedi si in Glossariu bol/u,
18

www.dacoromanica.ro

274

BUL.

BITL.

borla); I. in intellessulu cellu mai largu,

culu bulbuca de marile picature de ploia

asid cumu se applica de poporu, cuventulu

ce cadu in ellu; ratielebulbuca in apa=

ratiele scotu bulbuci in apa prin borborisire; b) metaforice, a se bosinfld, a
infla buccele si 1?udiele de mena : ce
mi te bulbuci asid?
BULBUCATU, part., d'in bulbucare.
BULBUCELLU, s. m., bullida, bulbous; deminutivu d'in bulbucu;
metaforice, uua planta cu flore galbena de
odore tare petrunditoria.
BULBUCOSU,-a, adj., Mana almadans; plenu de bulbuci, care scote sau
face multi bulbuci.

se dice de veri-ce are forma rotunda sau

globosa, oblunga sau ovale : bulbulu ochiului.-=--globulu ochiului (vedi la bulbu-

catu : ochi bulbucati); bulbu de para=

petroiu rotundu, si de ad bulbu cu insemnare de petroiu in genere (vedi bolfu

in Glossariu) ; cu acestu intellessu

applecatu si in scientie, mai vertosu in
anatoma, la differite parti alle corpului ce au forma bulbosa : bulbulu unui

dente=titina a dentelui vascularia si

nervosa , imbuccata in cavitatea lui ;

bulbulu unui peru=folliculu globosu in

care se afla imbuccata radecin'a perului; bulbulu uretrei=inflatura a uretrei
aprope de radecin'a inembrului virile;
asid si bulbulu aortei, bulbzdu nervului
olfactivu, bulbulu venei cerebrali. IL in

intellessu mai strimtu se applica cuventulu la plante, si a nume : 1. la una

radecina oblunga, compusa d'in pei forte

suptiri si d'in scame carnose, allepite

si imbuccate orecumu unele in altele
bulbulu cepei, bulbulu aiului, bulbulu
crinului, etc.; 2. la una radecina tuberosa, compusa d'in una massa solida si
neinterrupta, cumu e radecin'a safranului; in acestu intellessu inse se applica mai bene cuventulu tuberu ; 3. la
estremitatea inferiore si inflata a pedunclului certoru fungi sau bureti.
BULBUCARE, v.. inflare; bullare,

bullas edere, bullire; bulero, turgeseere; trusa, ira exardeseere; 1. ca transithru, a face se scota bulbuci, se scota
besice, se se infle, vorbindu de unu licidu agitatu sau suppusu actionei focu-

lui ; foculu violentu bulbuca ap'a d'in

cuidare; prin sbaterile melle in baia faceant se bulbuce ap' a ; applecatu si
la ce-va ce nu e licidu : a bulbucd o-

chii=a scote ochii tare d'in orbitele

loru; ochi bulbucati=ochi tare essiti
d'in capu; cu acestu intellessuinse mai
raru se aude; 2. mai desu ca netransitivu, si mai vertosu sub forma reflessiva, a se bulbucci : a) a face sau scote
bulbuci, a scote sau face besico, a se infla, a ferbe, a unduld : ap'a bulbuca sau
se bulbuca in calclarea de pre focu; la-

BULBUCU, s. m.,p1.-i, bulla, buliolus;

besica, inflatura, cea ce are form'a unui

bulbu, si in speciale, besica de apa, unda
de unu licidu orecare : ploua cubulbuci
=ploua cu besice; ap' a d'in caldare face
bulbuci, (deminutivu d'in bulbu, ce pare
luso, prin intellessu, a se lega si de bulla,
cu tote co bulbu si bulla, ce espremu amendoue ide'a de inflare, au potutu ess
d'in un'a si acea-asi radecina ; vedi si
bubo ne).

* BULBULU, s. m., bulbulus; deminutivu d'in bulbu.

BULBUCUTIU, s. m., p1.-c, bullula,
deminutivu d'in buibucti.
* BULIMIA, s. f., si
* B ULEVIU, s. m., bulimus (f3o6Xcp.og;

vedi,2 bu); fome forte mare, specia de

morbu, care sta in unu appetitu proa

mare, asid in ctu cellu ce suffere de
acestu morbu, este necontenitu suppusu
la stricare de stomacu.
* BULLA, s. f., bulla; I. besica, ce

se face pre faci'a apei sau altui licidu

prin ferbere sau prin agitare a licidului : bullele se immultesca pre faci'a apei d'in cuidare; bulla de opa este vieti'a omului; II. prin metafora, applecatu
la obiecte ce su mai multa sau mai pucinu rotundo ca s una bulla, sau la concepto ce au alte relationi mai ideali cu
conceptulu unei bulla de apa : 1. la o-

biecte analoge in forma cu bull'a de'

apa, eumu : a) bulla de sapunu=besica
de sapunu, cu care se joca copillii; bulla

de aeru=mica cantitate de aeru sub

forma de bulla, ce remalle inchisa intr'una materia topita si tornata : bullele

www.dacoromanica.ro

BUL.

B1Jt.

de aeru sunt unu mare defectu in vitrulu de spectu; 1)) in medicina, bailase

chiama una besica de marimea unui

bobu de lente peno la marimead unu
ou, besica ce redica pollea, a carei apparitione e precessa de una viva rositia si care coprende in seno uun licidu
limpedu sau pucinu turbure; c) in isto-

ri'a naturale, bulla se applica : a) la

unu genu de conchilie gasteropode, (3)1a

una divisione de insecte; cl) specia de

ornamentu, ce portau la guttu strabunii
Romani, si a nume : a) bulla de auru,
ce mai antaniu portan la guttu uumai
triumfatorii, 6ro mai tardiu copillii totoru patriciiloru peno la essirea d'in copillara, in oppositione cu

pt)

bulla de pelle

sau de altu metallu mai vile ca aurulu,

ce portau filii plebeiloru si mai vertosu
ai libertiloru : bullele acestea erau cave
si implute cu substantie ce se credeau
preservatorie de relle, asid in cdtu, prin
destinationea loru , semenau forte cu
baierele, ce si peno astadi Romcinii atcirna de guttulu copilliloru, ea se i appere de deochiu si de alte relte; e) cuiu,
pironu, si in speciale, cdpetin'a ullui assemine cuiu sau pironu , ce se bate in
usie sau in alto obiecte , ca se serva si
de ornamentu, nasturu ce se prende de
una cingutore, etc. : scossera si luara
lotrii si formosele bulle, ce aclortaau usiele templului; serpariele multoru-a

pastorii nostri sunt munite cu bulle;

f) sigillu mare, ce se allipesce de unu
documentu, si in speciale marele sigillu
de plumbu allu pontificelui romanui de
aci, prin noue metafore :
sigillu in
genere ce se punp pro acto emanate de

275

plumbu : constitutionea lui Carolu IV

asupr'a electionei imperatoriului porta
n'almete de bulla de auru; chrysobullele
vechiloru Domad romdni sunt bulle in
acellu-asi intellessu;
2. applecatu la
concepto ce stau in relatione mai ideale
Cu bulla : a) ceva trecutoriu, peritoriu,
desertu , vanu, etc. : bulla de upa este
omulu, si bulle sunt consiliele lui; b) es-

pressione inflata, vorba lata si grassa,

dro cu pucin-u intellessu : in inflatele
bulle alle discursului teu eu nu petu all neci ua idea solida si sanetosa, (vedi
si bullire).
BULLARE, s. f., trullare; signare,
sigillare; bulla vol bulls ornare vel mu.
nire; 1. a scote sau face bulle sau besice,

a da in unda, a se infla, etc., vorbindu

de apa sau alta licidu in ferbere sau
agitare : pune mustulu in caldare, da-i
focu, si, candu va incepe a bulld vinulu,
traga foculu de sub cuidare;
prin me-

tafora, cuvente bullate=vorbe late si

grasse, espressioni inflate; 2. a insemna

ca unu typariu, cu unu sigillu, cu una

marca, etc.: impartitorii de scrissori
stau de bullau multele scrissori de espeditu in acea di; 3. a adorna ea bulle de
lussu, en nasturi, etc. : portile templu-

lui erau bullate; imagine bullata=imagine de filiu de patriciu cu una bulla de

auru la guttu, (vedi si bailla,
BULLARIU,-ia, adj., (bullarlus
bullarium); attengutoriu de bulla, cu intellessu de scrissore san decreta allu unei inalte autoritate; de acf, ca substantiva masculinu, bullarin, collectioue de
bulle alle papiloru, libra in care sunt
adunate bullele pontificali.

la una autoritate publica sau si de la

BULLATII,-a part. d'in hilare

unu particulariu : la finitulu actului se

(vedi acestu euventU si bulla), care, prin

vedu semnaturele si bullele celtoru ce au

una transformatione a lui a d'inaintea

lui t in e, da forme ca bulletu, ital. bolletto, bulleta, ital. bolletta; aceste forme se ieau ca substantive, sub-intellegundu-se, pentru masc. bulletu, cuventulu scriptu sau inscrissu , rt) pentru
bulleta, cuventulu serissore, si Se appli-,
ca mai vertosu sub form'a masculind ,
cu intellessulu 1. de'veri-ce attestatione sau addeverentia in scrissu, si a nu-'
me a) inscrissumunitu en sigillulu au-

luatu parte la invoirea coprensa in

actu; fi) semnu, marca, typariu, etc., ce
se pune pre una stofa, unu vasu si alte
obiecte de vendiare : unu fabricante si

insetnna cu una bulla propria tote fabricatele selle; scrissore essita de la

una autoritate , de la domnitoriu mai
allessu (vedi si chrysobullu), si in speciale scrissore a ponteficelui romanu,
caro de ordinaria porta sigillulu de

www.dacoromanica.ro

276

BUL.

BUN.

toritatei pentru libera trecere, asi numitulu billetu de drunits; pentru voia de
importare sau esportare de merci, pentru desfacerea unui impositu, etc.; b) cu

intellessulu si mai generale de verice cedula, recepisse, charteiora prin care

se da attestatione, sau prin care se face
connoscutu ceVa, cumu e, de essemplu,
cea pro care se seria numeni trasse la
sorti, etc.;
2. cu intellessulu de ceva
ce are forma de bulla, cuma, de essemplu, pironu sau cuiu cu capetina mare;
d'in form'a bulletu, esse apoi bulletinu.
BULLETA, bulletu; vedi bullatu.

* BULLETINU, s. m., pl.-e, (vedi

bullatu), ital. bulletino, franc. bulletin;

derninutivu d'in bulletu cu celle mai

multe d'in insemnarile acestui cuventu,

cama si altele derivate d'in acelle-a

1. mica inscrissu , prin care se addeveresce sau se face connoscutu ceva,
cumu adeverentia de darea impositeloru, charteiora de scrissu votulu sau
amuele de trassu la sorti, billetu de
drama, etc.; 2. prin metafora , scire
data pro scurtu despre ceva : bulletinults bursei=conspectu tabellariu ce
se O, la bursa peutru cursulu diverseloru valori; bulletinu bellicu=relatione
pro scurtu a celloru petrecute pro fiacure di pie scen'a bellului; bulletinulu

sanetatei principlui; celle mai multe

diario inco dau, in fia-care numeru allu

loru, unu bulletinu, adeco una scurta

scire despre celle mai insemnate intemplari sau fapte petrecute in intervallulu
de tempu scursu de la apparitionea ultimului numeru allu diariidui; in acestu

d'in arma intellessu astadi se dice re. vista in locu de bulletinu.

*BULLIFERU,-a, adj. I (franc. bullifre; vedi bulla si ferere); care porta bulle; se applica, in speciale, la plante, alle
caroru ,petiole presenta nesce besicutie
oblunge : planta bullifera.
BULLINU, s. m., hostia; erustuluin;
specia de panisiora rotunda, ce serve
1. la sigillatidu epistoleloru, 2. ca communicatura la romanocatholici (d'in

bulla, antaniu ca adiectivu bullinu-a=

care serve de bulla cu intellessu de sigillu, apoi luatu cu intellessu de sub-

stantivu sub forma masculina, ca ceva

servindu de bulla, de ande s'a nascutu
in urma, prin metafora, si intellessulu
de sub 2).
*BULLIRE,-eseu, v., bullire; a di in
anda, a ferbe; a face ande sau besice;
a ferbe -de menia, a se inferbenta, a se
inversiona, (de acea-asi radecina ca bullare,bulla, etc., espressioni formate prin

imitationea sonului; vedi si 1. bu, bubone sub 2, si buba),

BULLITIONE, s. f., (bniiitio);. actione de a bull, (vedi bullire).
BULLONE si
butione);
BIILLONIU, s. m.,
augmentativu d'in bulla.
BULLULA, s. f., bullida; deminu-

tivu d'in bulla.

BULLULATU,-a, adj., (franc bulluid); coperitu cu bullule, vorbindu in
speciale de plante, elle caroru frundie
sau stele sunt coperite de mico besicutie albitiose.
*BULU, suffissu; vedi suffissu cults.
*BUMASTU,-a, adj. s., bumastus

pacrroc, d'in fio5=-_ 2. bu si pazc=titia); Cu titia malle, si de ad ca substan-

tivu masculinu, bumastu (subintellegundu strugure), si femininu, bumastal

(subintellegundu uva sau poma), specia
de strugure ca mari bobo, titi'a vaccei.
BUMBACU, buntbarits, bumbu, bumbunizare, etc., vedi bombacu, bombariu,
botnbu, bombonizare. .
BUMELIA, s. f., bumelht (f3oup.eXta,

franc. bollan,

f3o5= 2. bu si p.eX(ct

=frassinu); 1. mime datu de antici la

cea mai mare specia de frassinu; de ad,

2. genu de arbori si arborei originad

d'in Americ'a tropicale sau boreale.
BUNA, s. f., vedi bona, si ayuna la
avunu.
* BUNIADE, s. f., bunias (f3oovuk,
franc. bunias); specia de napa ce cresce
in grane si a carai semeutia pisata intra in composetionea theyiacului, (vedi
si buniu)
BUNICU, s. m., vedi bonicu si bonu
sub II, precumu si avunu.
BUNITA.TE, s. f., vedi bottitate.
*BUNIU, s. m., bunion (potnnov, franc.
bunion); genu de plante umbellifere, d'in

www.dacoromanica.ro

BUR.

BUR.

277

care speci'a cea mai eonnoscuta si mai

cautata este bulbocastanulu sau napulu
selbaticu Cu radecina bulbosa mare catu
una nuca, forte alba pre d'in intru, d6ro
forte negra pre d'in afora.
BUNU, vedi bonu, si avunu.
* BUPHTHALMIA, si buftalmia, s.
f., (franc. buphthalmie, ital. buftalmia,

si adduceala nasu-mi una placuta odore,

facea se mi lasse gur'a apa; 2. prim me-.
tafora, applecatu la diverse producto alle
aborelui, cumu : a) nouru necondensatu,
nouru respanditu peno pro faci'a pamentului, negura; b) apa ce cade, in menunte
picature, d'in assemiuea nouru, si in ge-

d'inf3o5...-= 2. bu si oc0a)116q:-..-- ochiu);

concentrati in regionile de susu alle cerului, (Mr in picature forte menunte sau

morbu de ochii care sta in inflarea volumelui ochiului d'in caus'a hydropicei

nere, ploia ce cade chiaru d'in nourii

in cantitate de totu mica : dupo attu

acestui organu, sau in inflarea partei tempu de secceta se astept -nu una bura
vitrea a acelluia-si organu, inflare ce ca cea de eri, ci una bona ploia; bura de
intende ochiulu si impinge inainte cri- pioia, espressione forte usitata in locu
stallinulu si iridea.
de kimplulu bura cu intellessu de ploia
*BUPIITHALMICU si buftalmicu,-a,
adj., ce se attinge de. buphthalmia : dorere buphthalmica.
*BUPHTHALMU si bultalmu, s. ni.,

in mica cantitate; c) negura ce inghiacia

cadendu pro pamentu, si formedia, mai

buphthalmus (poGcpacap,nc, ital. buftalme,

BURACA (pro a locurea cu u intunerecatu : baraca), s. f., erassior nebula

franc. buphthalme, d'in 3ot3c = bou si

60-cap5c=ochiu); genu de plante cuflori
conjuncte d'in famili'a corymbiaceeloru ,
asi6 numite d'in caus'a assemenarei ce
s'a credutu co ar .fi intre florile acestoru
plante si ochii boului, de unde si espressionea popularia : ochiulu boului, (vedi
bou).

* BUPLEURU, s.m., bupleuron (f306a)sepov, ital. bupleuro, franc. buplenre,

d'in pot5=-. 2. bu si lasnix5y=costa); genu

do plante d'in famili'a umbelliferelorn,

pentandria digynia lui Linneu, asi6, numite d'in caus'a lateloru loru frundie si
coste.

*BUPRESTE, s. f., buprestis (fiounnarK, ital. bupreste, franc. bnpreste, d'in

[3o5q = bdU si nor* = care incende

si arde); 1. la cei antici, specia de insectu venjnosu, a carui piscatura facea
se se infle boii; 2. la cei noui, genu de
insecte coleoptere, cari mancate de boj
cu rb'a, facu se se infle si se mora aceste
animali; prin metafora, veninulu unei.
bupreste.

vertosu pre erbe si arbori, una grossa

bruma.

vel pruina; formatu d'in precedentele

bura ca insemnarile : 1. de negura desa
si grossa : in burac'a ce se lassasse numai poteai ved omulu la doi trei passi;
2. de bruma grossa, ce se prende de erbe
si arbori, cea ce in unele locuri se chiama pole* ro in altele piciura : burac'a,
ca una alba si trista pandia, investimentasse arborii selbeloru.

BURARE, v., impers. burdia sau

bura=franc. 11 bruine=pruina vol pluvia minntissimis guttis eadit; a fi sau
cad6 bura : 1. cu intellessu de ploia
menunta, sau in pucina cantitate : a inceputu se buredie, si dupo nuorii negri
si grossi, ve accoperu totu cerulu, credu
co bur'a se va scamb in ploia mare;
plouat'a pre acollo ? de trei septemani
de carulu nu ploua abia eri a buratu pucinu; 2. cu intellessu de bruma sau pol-,
leiu ce inghiacia pre plante : de multu

ce a,buratu eri si astadi, bietii arbori

paru coperiti ca Ct4 Oise a pandia de mortu.

plana qum minutus guttulls eadit; (pentru etymologfa vedi bore) : 1. in intellessu ca mai appropiatu de etymologfa,

RURDONE si
BURDU, s. m., burdo si biadus; mulu,
nascutu d'in una asina si unu callu, pro
candi mululu e nascutu d'in unu asinu
si una epa.

sufflare lena, abore suptire, si in spe6

ciale, abone ce se essala d'in una buccata calda : bur'a ce essiea d'in buccate

decin'a, d'in care au essitu : bustu, comburere, combustibile, etc.

BURA, s. f., nidor, pruina, nebula,

ti- BURERE, v., burere=ardere, ra-

www.dacoromanica.ro

BUR.

278

BURETE, s. m., vedi borete.

BURICARE, (la formele presentelui
urmatorie eu tonulu la antepenultima :
bricu, burici, brica, si bzirice, ro
la penultima : buricu, burici, etc.; sub-

in alte limbo sorori cuventulu a luatu

transformad si mai mari : ital. Wilco

stantivulu buricu, plur:, burice are to-

nulu pre penultima), v., in umbilici

nombril n locu de lombril=rombril);

1. partea de la mediloculu pantecelui

format!) redigere, convexnm facere; arrepere, reptando ascendere; summis di-

omului si allu bestieloru cadrupedi, care

nu e de cdtu eicatricea ce remane dupo

gitis Ineedere ; superbe et arroganter

incedere; 1. ca transitivu, a di unui ce
form'a buricului, si de ad, a face con-

taiarea matiului, prin care fetulu, pre

cfttu e in pantecele mammei, si trage
nutrimentulu : niosi'a taia si lega buri-

vessu, a bombd : vitrele convesse au for-

eulu pruncilora; buriculu, dco nu e bene

legatu, se pote deslegd si periclit vieti'a
pruncului ; copilluliA Cu mosie multe

ma buricata; 2. ca netransitivu, luatu

cu forma reilessiva, a se buried : a) a se

si nmbilico, ispan. ombligo, portug. embigo si nmbigo, provenc. umbelic, embolic, umbril, emboril, embonil; franc.

inaltid la medilocu, a lud forma con-

remane cu buriculu netaiatu=.:lucrulu,

in care se ammesteea multi, sau remane
nefacutu sau se face reu ; 2. prin metafora, applecatu la concepte ce au una
terisiu grapisiu pre una costa rapeda relatione sau analoga orecare cu consau pre unu arbore, etc. : nunzai cu mari ceptulu buricului : a) mediloculu sau
greutati ne amu buricatu peno pre cre- centrulu unui lucru orecare : buriculu
scetulu rapedului munte; c) a se inaltid pamentului=umbiliens terrte; b) capetu
pre buricele degeteloru de la petiore, ca rotundu : buricele sellei, buricula degese merga undeva nesemtitu, sau ca se tului; de mare geru me usturet buried&
para mai inaltu de cdtu e, si de ad, a degeteloru; c) cavitate ce se observa ,la
se punk a se mundr : cine e mai seccu, pome in partea oppusa codei sau la me
acellu-a se si burica mai nzultu; dro diloculu basei certoru conchilie; d) buvessa : vastulu campu, pianu in tota intenderea sea, se burica pucinu cotra medilocu; b) a se ten f pre buricu, a se su

insemnarea de a se mundri, a se ingonfd,

rieu/u Venerei= umbilicus Veneris=

a potutu ess si d'in cea de a scote bu-

saxifraga, planta asid numita d'in caus'a

frundieloru. selle concave cu una mica
achmcatura assemine cu a buricului.

riculu sau pantecele tare inainte a vier ge

Cu pantecele inainte, insemuare ce inco
are verbulu buricare.
BURICATU,-a, umbilicatus; part. d'in
buricare, (vedi acestu cuventu sub 1. mai
vertosu).

BURICATURA, s. f., actione si resultatu allu -actionei de a buried, (vedi

bur icare).

BURICELLU, s. m., deminutivu d'in

buricu.

BURIN., s. m., pl.-e, umbilicus (euventulu nostril este acellu-asi cu

umbilicus, d'in care syllab'a nm, fiendu
neintonata s'a taiatu, si l, dupo regula,
a treeutu in r, asid, in cfttu s'a nascutu
una foima biricu,bericu, cumu se si aude
la unii Romftni cu e sau i intunerecatu
in syllab'a bi, pre candu la cei mai multi,
in acea-asi syllaba, se aude u in locu de

sau e; tonulu e ea si in radecin'a latina, pre penultima buricu,bericu, etc.;

BURLA. (vedi si in Glossariu burlitia),

s. f., deminutivu d'in bura cu intellessu

de ploia menunta si rece.
BURNA, s. f., nebula rorans; ca pro-

venitu d'in bum, cuventulu burna se

applica, in speeiale, la-una ploia cu picaturelle asid de menunte, in cfttu neci
co le semte omulu cadendu, la unu nueru

resolutu si lassatu peno pre faci'a pamentului, d'in care roredia mai multu
de cfttu ploua in addeveru : cdtu am
callatoritu pre intre munti, nu ne amu
potutu buccurd de formosetiele loru d'in
caus'a burnei ce 1244 a incetatu in tempu
de trei dille.
* BURRANICU,-a, adj. s., (burranicus); barranica; burranioum; 1. ea adj.,
care trage in burru san rosiu ; 2. de.ac
ea substantivu : a) femininu, burraniea,
specia de beutura facuta d'in mustu sau

www.dacoromanica.ro

BUR.

BUS.

vinu fertu cu lapte, asid numita dupo

colorea sea rosia; b) masculinu, burra.
nicu, vasu de burranica, si in genere,

279

vasu orecare de Heide.

* BURRTJ,-a, adj. s., burrus (acelluasi Cu birrns; vedi birru); rosiu, rositu,
(vedi si in Glossariu buriiana).`
*BURSA, s. f., (bi rsa=p6pca=pe1le,
cura, ital. borsa, franc. bourse); 1.saccutiu de pelle si apoi de veri-ce materia,

.bursucatu ce e; 2. ea netransitivu, sub

forma reflessiva, a se bursucd : a) a se
ingrossid si ingrassid preste mesura, a
devenf bursucu : pre clitu acsta tnuiere er mai inainte stiptire, si formosa
de statura, pre atdtu acumu s'a bursucatu si s'a facutu greonia si disgratiosa;
b) a se bosinfid, a se menid : bursuca-te
cau vei vr, co nu mi pesa de bursucarea tea, candu n'ai cuventu se te bur-

in care se punu bani, punga; 2. de acf,

syci, (vedi si bursuc,u).

priu metafora : a) continutulu uneiburse,

bani cd,ti incapu intr'una bursa; b) am-

nia de bani ce membrii unei societate

BURSUCELLU, s. adj., deminutivu

d'in bursucu : bursucellulu inamnzei, este
una espressione de resfaciare a mammei

purm in commune pentru spesele societatei; c)summa de bani determinata, cdtu

facuta unui copillu bursucu.

adjunge pentru accoperirea speseloru

cuiva, si in speciale, summa de baui ce
guberniulu sau si altu cineva da unui
copillu sau june ca adjutoriu, cu care
acestu-a se si faca studiele, stipendiu;
d) in scientie se applica la diverse lucruri ce au una certa analoga cu burs'a
in intellessulu de sub 1: folliculu, cap-

supli inflatns ; pinguis, obesns, breviter

sula, etc.: bursa mucosa=saccutiu membranosu p,ssediatupre longa articulation',

mai vertosu pre longa celle mari, plenu
de unu fluidu oleosu care face lunecose
superfeciele pre cari se misca tendinii ;
bursae testiculeloru=bosiele; e) in com-

tru femeia, este unu defectu de formose-

merciu : a) unione a negotiatoriloru

semnare nu vine din russesc. barsykii, ci,

mari d'in una cetate insemnata prin commerciulu seu; f3) loculu unde se stringu

membrii acestei unioni pentru daraverile

prin una metafora d'in celle mai coinmuni, d'in bursucu, ca adiectivn, derivatu d'in bursa, ca si bosiu ; (vedi bosiu in Glossariu).

*BURSILE, adj., (ital. bors ale, franc.

BUSIRE, busiu, etc., vedi in Glssariu.

boursal); relativu la bursa.

* BURSARIU, s. m., (ital. borsajo,
franc. boursier); 1. care face sau vende
burse; 2. care se buccura de una bursa

BUSSETU, s. m.. buxetum ; locu

plantatu cu bussu.
BUSSEU,-a, adj., buxeus; de bussu, ce smena cu bussulu : colore bussea ; substantivu feminin. plur : bussee, tribu de plante d'in famili'a euforbiaceeloru, care are de typu bussulu.
BUSSIFERU,-a, adj., buxifer; care

in intellessulu de sub 2. c); 3. care se oecupa cu daraveri de bursa in intellessulu

de sub 2. e); 4. care tine burs'a cu banii,
care faee spesele.
BURSUCARE, v., instar marsupii aliquid Inflare; tuMescere, pingnescere;

1. ca transitivu, a infli tare ca una bursa bene impluta si indesata cu bani sau
alta ceva acestu omu e asid de grassu,
in cdtu nu mai e buccuTatu, ci bursucatu ; are buccele asid de bursucate, in cdtu

stau se i crepe; sta se i crepe pellea de

BURSUCU,-a, adj. s., instar mar-

in artus suos concretus; melts, taxo;

1. ca adiectivu, inflatu ca una bursa bene

impluta si indesata c.0 bani sau cu altu

ceva, si de ad, grassu si grossu, proa

grossu in proportione cu inaltimea ; gra-

su si grossu, doro menuntu : feta prea

bursuca; a fi bursucu, mai vertosu pen-

tia; 2. ca substantivu, animale d'in famili'a plantig,radeloru, d'in genulu ursului, asid numitu d'in causa co e proa
grossu in proportione cu lungimea sea,
(prin urmare cuventulu si in acesta in-

produce bussu :pamentu bussiferu, (vedi

bussu si ferere).
BUSSIFOLI.A.TU,-a, si
BUSSIFOLIU,-a, adj., (franc. bux,ivedi bussu si foliu sau folia); care
are foie asserneni cu alle bussului.
* BUSSOSU,-a, adj., buxosus; plenu
de bussu : locu bussosu.

www.dacoromanica.ro

280

BUS.

BTJT.

BITSSIT, s. m., buxus (icRoc), (ital,

franc. bnis); 1. genu de plante

d'in fa mili'a euforbiaceeloru, cari stau
bosso'
totu de un'a verdi si d'in care speci'a cea
mai connoscuta este bussulu commune=

buxus sempervirens lui Linneu, connoscutu in poporu sub numele de merisioru (vedi si cimisiru in Glossariu), arbustu care nu cresce mai inaltu de unu
semimetru si cu care, pentru formoseti'a
sea, se inohidu ochiurele de flori in gradine; lemnulu bussului duru si galbinastru serve la fabricare de diverse obiecte de lussu, cumu instrumente musi-

cali si altele; de ad luatu cu intellessulu : 2. de lemnu de-bussu, 3. instrumente musicale si alte obiecte d'in lemnu de bussu, 4. frundia de bussu d'in
care se facu cununi de incununata pre
cei ce se destingu in ceva, si mai vertosu pre scolarii diligenti.
BUSSULA, s. f., si
BUSSULU, s. m., (ital. bossolo si

si'a corpului arsu ; 2. prin metafora

a) mormentu ; b) monumentu -funebru ;
fiendu co pre mormente se puneau, la

cei vechi, imaginile de diumetate alle

immormentati/oru, de ad si insemnarea
de imagine in tnarmure, bronzu, d,epinsa, etc., care representa numai capulu si
parte d'in peptu a unei persone ; de uncle, prin noue metafore : a) partea su-

periore a unei persone, capulu cu una

parte d'in peptu : ce fortraosu bustu are
acesta muiere !
(3) parte a vestimentului, mai allessu la femine, care accopere peptulu si spinarea, altramente numita si talia, cu tote co acestu cuventu
se applica proprie si mai bene la par tea
vestimentului ce copero mediloculu ;
prin estensione , applicatu la totu
corpulu , sau la corpu fora capu.
* BUSTUARIU,-ia, adj. s., bustuarius; bustuarium; 1. relativu la bustu,

cu intellessulu de sub 1. : altariu bustuariu=altariu pro care se arde unu

bussola, franc. boussole); (ca deminuti-

mortu sau chiaru si unu viu ; 2. ca sub-

vu d'in bussu, cu intellessu de obiectu d'in

stantiVu : a) personale, cellu ce arde

corpurile
cellu ce se usar-

lemnu de bussu, si mai vertosu de cuteia de bussu, ca si grec. iroaEg=pyxis=

cuteia de bussu ; vedi bussu): I. ceva

facutu d'in lemnu de bussu, si mai vertosu vasu sau cuteia de bussu, si, in genere, vasu sau cuteia de veri-ce altu lemnu pretiosu sau chihru si de metallu
si de alta materia, cumu este, de essemplu, una asia numita, turcesce, bisactea
(vedi acestu cuventu in Glossariu), sau
una asia numita tabachiere, etc.; 2. in
speciale, sub form'a feminina mai vertosu, bussula, cuteia de lemnu sau de
metallu, in care Se afla ros'a ventureloru si unu acu magneticu, care serve
a indici puntulti cardinal de media nopte si a. da directione pre mare; de ad,
prin una noua metafora : 3. veri-ce serve
a conduce, omu sau principiu conductoriu : rernasu de tempuriu fora tata,junele se all fora bussula in mediloculu
pericleloru de totu genulu.
BUSTIT, s. m., bustum (vedi burere) ; 1. ce se arde sau locu unde se arde,

si a nume : a) bou unde se arde unu

mortu ; b) rogulu sau altaxiulu pre care
se arde mortulu ; c) corpulu,arsu, cenu-

cina cu immorment
mortiloru'area mortiloru; gladiatoriu ce se lupti la rogulu unui mor-

tu; b) reale, bou unde se ardu mortii.

BITTARIA, s. f., doliaria; 1. arte de
a fabrica buti, 2. stabilimentu uncle se
fabrica si se vendu buti.
BUTIRIRE,-eseu, v:, dola fabricari
vel vendere; a fabric& sau vende buti.
BUTARIT ET, s. m., 1. participiu d'in
butarire; 2. supinu d'in acellu-asi, lua,tu
S i cu intellessulu speciale de impositu
pro vinu, care se dice si vinaritu.

BUTE, s. f., dolium; modiolus; (nu

d'in german. butte, ci d'in acea-asi radecina, d'in care a imprumutatu si germanulu cuventulu, si d'in care au nascutu in romanesce akateacuvente, cumu:
bota, botu, etc. ; vedi botu in Glossariu;
cuventulu se afla in tote limbele roma-

nice : ital. botte, isp. si portug. bota,

ba chiaru in grec. prLc si (3cgync, in latin'a media butte); 1. vasu mare de con-

servatu vinu sau alte Spirtose, facutu

d'in doge de lemnu legate cu cercuri de
nouelle sau de ferru : una bute de vinu ;
a face mai multe buti de vinu; una bute

www.dacoromanica.ro

BUT.

BYS.

de rachiu in buti se inearca si carra si

necwratieie latrineloru
proverb. : a

281

reu); care coprende butyru : substan-

bou capului si stabilitate undeva; 2. prin

tiele butyrose allelaptelui.

BUTYRIT sau buturu, s, m., butyrum (f3o6ropov); nume datu in seientia la
substanti'a grassa ce se trage d'in lapte

baga unu capetu allu assei unei trassure : ca se tina mai bene si mai inde-

allessu de seru si de alte substantie ce

lungu , butile roteloru se lega cu baltie

de feru.
BITTELLA, butelia si
. BITTILLA, s. f., dollolum, lagena
(compara si franc. bouteille, ital. bottiglia, mediu lat. buticula); 1. deminutivu
d'in bute cu intellessulu de sub 1.; 2. applecatu in speciale la unu vasu micu de
vitru negru, in care se pune, se congerva si se da vinu la masa : a bee una butilla de vinu ; butillele se astupa bene cu
pluta, ce se unge apoi cu cera sau alta
materia resinosa.
BUTINA, butineiu; vedi putina, putineliu.
BUTOIII, prin moiarea lui n in bou de
BUTONI17, s. m.., dolium ; vasu de
acea-asi forma ea si bute, dro mai micu
de catu acesta-a, desf, dupo forma butoiu este augmentativu d'in bute : vinulu
d'in una bute se pote trage si desert in
tnai multe butonie ; de acea-a butoniu
se applica, in speciale, la vase de rachiu :
a sumperd mai multe butonie de spirtu
de buccate ; butoniu, .de alta parte, nu
se applica, ea bute, la una parte a rotei
unui carru.
BUTYRACEIT, adj., (franc. buty-

urmare cu cuventulu populariu untu.

BYSSACEIT,-a, adj., (franc. byssace); care are aspectulu sau form'a de
byssu; de acf ca subst. femin. plur. byssacee , plante d'in famili'a algeloru sau
tribu d'in fa'mili'a mucedineeloru, cari
au de typu genulu byssu.
BYSSEIT,-a, adj., (franc. lusse);
care semena cu byssulu; de acf ea sub-

=bid d'in bute in b.:1=a nu si afi,

metafora, parte a rotei, in care se

rude ; vedi butyru); care semena cu

butyrulu prin consistenti'a sea.
BUTYRATU, s. m. (franc. butyrate);
nume genericu datu , in chymica , la
veri7ce saie produssa prin combinationea
acidului butyricu cu una base, (vedi bu-

tyricu).
BTJTYRICIJ,-a, adj. (franc. butyAqua) ; care vine d'in butyru, vorbindu
in speciale de unu acidu, care este principiulu odorei untului : acidu butyricu,
(vedi butyru).
BUTYRINIJ,-a, adj., de butyru; ca
substant. femin. but yrina, (franc. buty-

rine), un'a d'in substantiele grasse e

formedia untulu, (vedi butyru).
* BUTYROSUra, adj., (franc. buty-

mai coprende meo laptele, synonymuprin

stantivu femin. plur. byssee, tribu de

plante d'in coortea byssaeeeloru, cari
au de t3rpu genulu byssu.
BYSSIFERIT,-a, (franc. byssirre;
vedi byssu si ferere); care produce byssu;

de ad ca substant. femin. plur. byssif ere, familia de mollusce ce se lega de

corpuri d'in mare prin fire ce scotu d'in
insasi substanti'a loru.
BYSSINEr,-a, byssinus ; de byssu :
vestimentu byssinu ; ea substantivu :
1. masculinu, byssinu (subintellegundu
vestimentu), sau 2. femininu, byssina
(subintellegundu stofa sau tessutura)
avutulu evangeliului se investiment MA-

mai in byssinu sau in byssina (reu inse

visonu luatu dupo gree. pocoy , fora

forma romanesca).
BYSSOIDE, adj., (franc. byssolde,
d'in (36000q=byssu si stSoc=forma); care
semena cu unu byssu ; de acf substant.
femin. plur. : byssoidi, seria de plante
d'in ordinea mucedineeloru.
BYSSOIDEU,-a, adj., (franc. bysso'id ; vedi byssoide); care gmena cu
una byssoide; de acf plur. femin. byssoidee , ordine de fungi de genu si natura
forte differita , dro cari au toti ea earacteriu commune una compositione d'in
fire forte suptiri;
acea-asi numire se
applica si la certe vegetali fulgose, a caroru modu de fructificare nu se connosce inco bene.
BYSSIJ (si bissu sau bussu), s. M.,
byssus (i3Goaoc); 1. specia de bombace
sau arbore ce da bombacu, d'in care an-

www.dacoromanica.ro

282

C.

C.

ticii tragea materi'a, pentru fabricarea

celloru mai pretiose si mai eleganti tessuture;prin estensione, tessutura d'in
acsta materia, cumu si vestimentu d'in
adata stofa, (vedi si byssinu);
dupo
unii, byssulu ar fi fostu una specia de
metasse galbina, trassa d'in asi& numit'a pinna de rizare; dupo altii, byssulu
ar fi fostu una specia de lana metassosa, trassa d'in certe plante, cumu bombacele, de essemplu ; certu este co pretiulu byssului se mantilla totu de un'a
forte susu , si pote co acesta numire se

applici la materiele tessute mai pretiose decfttu celle de lana ; 2. prin estensione, applicatu si astadi E a) la tessuture de celle mai fine; b) la tessuturele
metassose trasse d'in firele pinneloru de
mare si altoru conchilie; 3. genu stabi-

litu de Linneu pentru certe specie de

plante acotyledonie, fulgose si pulveru-

lento, referite luso astadi de botanisti

parte la alge, parte la fungi, parte la
licheni, (vedi mai susu : byssaceu, bysseu, byssoide, byssoideu). Pentru for-

m'a bussu, etc. va decide venitoriulu.

c.
C, a treia littera d'in alfabetulu romanu, allu carei nume se pronuntia cu
unu e : ce, si care, ca substantivu, Mata

nice, si care, pentru acesta-a, se pote cu

totu dereptulu consider& si mun origi-

absolutu, este de genu masculinu : unu c,

cursu=cursus, cantarez.---cantare, cre-

mai multi c tnici; ro insocita de alta

substantivu, tu= littera, de essemplu,

dere=credere, cruce=crace, etc.;in-

si dirige genulu dupo acestu-a : litt el-1a c

este muta; sonulu representatu de so-

appropiata de a lui u, c representa a-

nulu e este unulu d'in gutturali, adeco

pronuntiate mai vertosu cu guttulu, si
a nume sonu gutturale tenue sau suptire, in opposetione cu cellu gutturale
aspiratu ori grossu ce se representa cu
semnulu compusu d'in e si h, adeco ch
=x, sau in opposetione cu sonulu gut-

Zacynthu;-2. inse c, urmatu de i sad e,

se pronuntia cu unu sonu siueratu, care

turale medilicare se representa in scriere

prin g; sonulu gutturale tenue se repre-

senta in latinesce si prin semnulu q, si

de acea-a nu se pote bene tract& c despartitu de ch si q. I. pentru cuventele, in cari c allu nostru representa aeellu-asi sonu cu cellu latinu, e de insemnatu : 1. inainte de vocalile a, o, u
si inainte de consonanti (afora de t si s,
cumu se vede d'in urmatoriulu 2), c representa unu sonu ce avea si-in latin'a,
ce are si in tote celle alte limbe roma-

nariu : calle=callis, corbu=cervus,

ainte de y, a carui pronuntia antica er&
cellu-asi sonu originariu: cymbalu,Cyru,
pare compusu d'in t- si : duc-i=ducis, du-

cere=ducere, d'in ducu=daco, cepa=

cepa, incingu=incingo, etc.; vechii
Romani, peno mai tardiu sub imperiu,
se vede co nu siuerau pre c urmatu de
i sau e, cija gur'a lora c, precumu sun&
in daeat=duca, asi& s'in& si in (lacere
=ducere, adeco ca dakere, (vedi si mai
diosu sub LE); de ad vine co pronnnti'a
siuerata a lui c variedia nu numai de la
una limba romanica la alt'a, ci chiaru in
acea-asi limba : asi& unii Rotnani pronuntia e siueratu ca si ti siueratu in lati
d'in latu : cumu : fati, duti,plati,tati, etc.,
in bou de faci, duci, placi,taci; altii, Moldavii mai vertosu, pronuntia c siueratu

aprope ca si aspru siueratu in cosi d'in

www.dacoromanica.ro

C.

C.

cosu fasi, dusi, plasi, tasi, etc., in locu

283

de faci, duci placi, taci; in celle &he

sonulusiueratu,genuinu, pre candu la altii s se siuera aspru, ro ci si ce se audu

limbo sorori Lflamu apoi reprodussa cu

ca t nesiuratu: pasci=pascis si pasee=

preferentia un'a d'in celle trei pronuntie principali ce se audu intre Romani :

pascit d'in pascu=pasco , crescere=

orescere, scientia=scientia, etc.; mo-

Italianii pronuntia, de regula, pre c siueratu, cumu pronuntia si scriu Romftnii:

dulu de pronuntiare a celloru d'antaniu,

ital. eercare=cercare si in intellessu si

in pronuntia; Francesii dau acellu-asi
sonu sau ca s lenu : franc. procder=
por cedere, sau ca s aspru siueratu : franc.
chercher =cercare (apr6pe ca si Molda-

ca cellu mai originariu si totu de una

datu cellu mai facilitatoriu si pentru
scriere , este, fora indoientia , cellu de
preferitu;
3. afora de transformarile
prin siuerare , sonulu representatu prin
e admitte inco si alte scambari, cumu :

ro Ispanii pronuntia ca th= :

ispan. cercar (pronuntiatu ca thercar)
=cercare; d'in celle mai susu attense
Uei moduri de siuerare a litterei c, cari
se audu in gur'a Romaniloru d'in differite parti, nu mai incape indoientia, co

a) inainte de t si s trece in p : cop-si

sau cop-sei=oext (=coc-si), cop-tu=
coc-tus, cop-sa=coxa (=coc-sa), derep-tu, direc-tus op-tu=oe-to pep-tu

cellu adoptatu si peno acumu in scriere

este cellu de preferitu; nu mai pucinu
inse merita una scrupulosa luare a mente

si=tras-si=traxi (=trae-si), trap-tu

si celle alte doue moduri de siuerare,

pre cari le vomu numi spurie in opposetione ca numele de genuinu sau ca-

nus) , etc., pre candu la Dacoromani

vii) ;

ractaresticu, ce vomu d cellui mai susu

mentionatu, ca se se pota intellege mai
bene urmatoriele observationi ce avemu

a face asupea lui c siueratu : a) ci urmatu de alta vocale se pronuntia intre

toti Romftnii ca ti siueratu in lati d'in
latu, pronuntia ce s'a reprodussu si in

=pec-tus, fap-ta=fac-ta; la Macedoromani si cu mai multa consecentia : trap-

=trac-tus, collep-tu=collee -tus, frap-

sinu=fras-sinu= fraxinns (=frac-siinainte de s de regula c s'a assemilatu,

cumu se vede d'in essemplele citate
frassinu , trassi , si d'in altele multe

intelles-si = Intellexi (= inteliec-st) ,

dus-si=dnxi (=duc-si) , etc.; Italianii
si inainte de s si inainte de t assemila
pre e cu consecentia rigorosa : dis-si=

dis-si, notte=nop-te, pet-to=pep-tu ;

la noi assemilarea lui c cu t
facutu

sorierea cu littere cyrillice, si reu se re-

numai prin esceptione in cateva cuven-

produce hico de unii si in serierea cu

litterele romane, cumu : facia=facies
d'in facere, judeciu=judicium d'in ju-

te : vet-tentare=vic-timare, arret-tare
=arrec-tare deretticare (=direc-ticare); in cuventele inse de formatione

decare , sociu=socius liciu sau iciu=

licium; in deminutivele terminate in aciu; eciu, iciu, uciu; cumu :
ca-

mai noua e se mantine neattensu si

inainte de t: nocturnu = nocturnus
pectorale=pectoralis , actione=aetio

casucia'
siuciu, codicia, albineciu, etc.;
oscilldia

Be; candu inse c, urmatu de t sau s, este

scrierea intre ci si ti, precumu oscilldia si la Italiani intre ci si o (care representa pre ti rom.) : casuccia si casazza=cu allu nostru casucia sau castiga; ha chiaru la Latini, in terminationi
analoge, aflamu si ti si ci : tribunicius
si tribunitius, Albutius si Albricias, adventicins si adventitius,!etc., totusi form'a mai originaria si mai correcta pare

precessu de i sau r, atunci , de regula,

se supprime , ea si in latinesce , cu
totulu tor-si=ter-si si tor-su sau tortu=tor-tam d'in tor-c-ere; asia si candu
precede nasalea n, pre candu in, latinosce, in acestu casu, e se mantine strin,

a fi cea cu c (vedi deminutivu); b) ci, ce,

precessu de unu s, adeco sci, sce, se pronuntia de Romftni in doue moduri, asia
co la unii s se aude lenu, ro ci sau ce ca

si= strinxt (= strtno-si) , plan-si=

alte casuri, in
planxi (=planc-si) ;
cari c trecutu in p, sunt sporadice si
nesuppuse unei legi bene definite, cumu :

poturniclia (= potUrnichia)= coturniaula; copinu=pupillas, (vedi inse si ma i

diosa la II. 2. d) ; de acea-a unele d'in

www.dacoromanica.ro

284

C.

C.

aceste easuri potu fi contestate ; mai

desa si mai regulata este trecerea luip

in e in conditionile de sub urmatoriulu 4. f); b) strins'a affinitate ce

se afta intre sonulu representatu prin e
si calla representatu prin g pote face ca
aceste sonuri se se commute unulu cu
altulu asiA g s'a substituitu lui e in
cuvente ca sgabia:sau sgaiba=scabies,
sguria=scovia, agresia d'in acru (vedi
agrisia in Giossariu), ragusitu d'in rancia, aprigu=apecns ; si in mai multe
verba de conjugationea I terminate cu
igare in loen de form'a cu e originariu
icare, cumu : fumigare comparatu cu

ferricare , puricare, etc.; in castigare

inse g este originariu , ca si in latin.
castigare ; totusi acesta stramutare a

lui e in g este, in limb'a nostra, cu

rogatione=rogatioue (d'in rogatu), plecatione (d'in plecatu) , sfricatiosu (d'in

stricatu), potentiosu (d'in potentia), fetioru (d'in fetu), etc.; ba inco pre a locurea ti se aude cu acellu-asi sonu si in
alte impregiurari, cumu potiu ca pociu;

acsta transformare a unui t sineratu este correlativa si orecumu oppusa

cellei mai susu indicate la 2. a), unde

s'a vedutu co e siueratu se pronuntia
ca t siueratu ; in cuventele de formatione mai noua nu se practica regulatu
acesta pronuntiare a lui t siueratu ca e
siueratu, cumu esplecatione, mutatione, administratione, etc.; e) t inainte de
de asseminea a trecutu in e: asil d'in
vetulus, pustula, rotula, etc., au essitu
antaniu prin syncope : watt, pustla, a-

stla; apoi, prin stramutarea lui t in

multu mai marginita decatu in alte limbo sorori: ltalianii, de essemplu, dicu ago=acti..7.--acus, agro=acru=neer,etc.;
4. cu multu mai desu inse se intempla,
in limb'a romanesca, ca alte sonuri se
traca in sonulu representatu prin c;
: a) g se transforma antaniu in e si

veclu, puscla , ascla; in fine, prin introducerea unui i care a attrassu moiarea
lui I : vecliu, pusclia, asclia, cumu pronuntia unii-RomAni, pre candu in pro-

apoi in p, candu urmedia unu t sau unu s,

asiA in cgtu, in celle mai multe d'in cu-

transformatu in e, cumu tit/u=titulus,

sunt esceptioni forte rare; de assemine

ventele, de cari a fostu vorb'a mai susu

diree-tne d'in dereg-ere=dirigere, intellep-tu=intellec-tns d'in intelleg-ere

=intelleg-ere, infip-tu d'in infig-ere,

e de observatu co in combinationea fonetica cli (chi dupo pronunti'a altoru-a)

e nu este totu de un'a provenitu d'in t,
ci de regula sonulu c este originariu
inclinare (=inchinare)=Inclivare, pa-,
reclia (z-,---parechia)=paricula (synco-

collec-tione=collec-tione d'in colleg-ere

patu panela), corecliu sau curecliu=

la 3, a), c sau p d'in aintea lui t sau

lui s este provenitu d'in g : dereptu=

= oonig-ere , pic-toriu= pie-ter d'in

ping-ere=ping-ere, etc., (vedi si litte-

nunti'a altoru-a I despare apropre cu

totulu : vechiu, puschia, aschia;
cu-

vente/e, in cari t inainte de l nu s'a

(curechiu)7=coliculus (syncopatu conchis) , oeliu (=ochiu)=ocaus (synco-

r'a g); b) b d'in prepositionile sub si ob

(vedi si ob, sub) se transforma in e, prin
assemilare , candu ob sau sub intra in
compositione eu unu cuventu ce incepe
eu : -oc-currere=oc-eurrere (d'in ob

patu ocins); acsta moiarea a lui i du-

si ad si a prep.) inco se transforma in e,

oandu ad intra In compositione eu unu
cuventu ce incepe cu e: ac-curatu=aeeuratus (d'in ad si curatu), ac-creditare
(d'in ad si creditare); d) t d'in terminationile ione, ioru, iosu (vedi si litter'a t)
se sude ca c cu sonulu siueratu genuinu

pronunti'a ce moia pre 1, fora inse se lu

faca a despar, e de preferitu ca mai o-

po e (si g, vedi litter'a g) se practica

si in alto limbe sorori : ital. parecido
=ispan. pareja=pareclia sau parechia;
ba inco unele d'in aceste limbe moia
si currere), suc-currere=suc-currere pro 1 si candu sta dupo labiali : ital.
(d'in sub si curriye), oe-cidere oe-eidere plangere=plangere, itaL itore=flore,
(d'in ob si 2 cedere); e) d d'in ad (vea ital. picgare=plecare; in limb'a.nostra
riginaria, si pentru co prin ea se inlatura incurcatur'a ce adduce in ,scriere
cea alta pronuntia cara face se despara

(vedi si II, 2); f) p, urmatu de i (vedi

si litter'a p), se aude in gura unoru Ro-

www.dacoromanica.ro

C.

mIni ca e

Cu

C.

sonulu originaria de sub 1:

/upi d'in lupu, stupi d'in stupu, spini

d'in spinu , etc.; asid si in cuvente ca
pelle, perdere, etc., prin introducerea unui i longa labiale : pielle , pierdere;
g) d'in celle precedenti esse ca resultatu
finale, co sonulu e, in limb'a nostra,

este unulu d'in celle ce s'au pastratu

mai bene, asid in cdtu, de si, in certe
inapregiurari , se transforma in alte sonuri , totusi ellu se pastredia chiaru si
sub formele selle celle mai immoiate si
siuerate, fora se dispara cu totulu, cumu

a desparutu d'in multe cuvente in celle

alte limbe romanice: ital. fare=fr. faire

285

doile d'in form'a litterei latino e assemenea ca a grecesculni r, mai vertosu

la Doriani, cuma si d'in loculu ce occupa

acea-asi littera in alfabetulu romanu si

care este acellu-asi Cu cellu ce occupa si
in alfabetulu grecescu si chiaru in cellu
fenicianu, d'in care s'a nascutu colla grecescu ca si cellu romana; pentru inseni-

narea sonului representatu mai tarda

prin c se applicd, semnulu k, cu care a-

fama scrisse in latinesce, prin esceptione, certe cuvente si in tempulu candu

e luasse de multa si definitiva loculu lui
k, cumu : kaeso, (nume propriu), kalen-

dm (vedi calende), in loca de Cso si

=facere=lat. facere, ital. dire=frane.

dire=dieere=dicere, ispan. llamar=
=chamare sau chiamare=elam are; de

Calendce; pre longa k Romanii, pentru

acea-a noi credemu co in deretticare si

alto assemeni citate mai susu la 3. a),
sonulu representatu prin e nu a desparutu, ci s'a assemilatu cu urmatoriulu

puri, si de unu alta semnu, de q, ba inco

sonu; de acea-a in cuvente ca buaiu, (vedi

buga in Glossariu), noi amu presuppusu
numai cu reserva de cercetari ulteriori una
cadere a lui c, considerandu buaiu ca una
forma venita, prin caderea lui e si n, d'in
buccaniu, si essita d'in acea-asi radecina

cu buccinu, buccinar e; 5. d'in puntu de

vedere armonicu mula c se pote afld, a
laturea : a) in acea-asi syllaba numai Cu
I sau r dupo selle si cu s inaLite de selle:
credere, cre-scu-ti, in-chi-nare, pro-clamare, pe-sca-riu; b) in syllaba differita
numai cu licidele l, r, n sau alta e ina-

inte de seno si cu t dupo seno : ar-canu, in-cin-gu, con-cur-su, ac-ce-dere, oc-

scrierea acellui-asi sonu, in certe cuvente,

se serviau, d'in celle mai vechie temmai tarda, candu facura connoscentie
cu litteratur'a grecesca adoptara si unu
allu treile semnu, ch, nu numai pentru
scrierea cuventeloru grecesci, in cari se

afli unu x=ch, ci si pentru unele cuvente curatu latine; ce se attenge acumu
de usulu acestoru semne pen tru scrierea
limbei nostre, vomu observi : 1. fiendu
co c a luatu de atdtea secle loculu Jai k,

nu numai in limb'a latina, ci si in tete

celle alte limbe romanice; de acea-a k
nu se mai pote applici neci in limb'a nostra la scrierea neci unui cuventu romanicu; sengurele cnvente, in cari poto in-

trd acestu semnu, suntu celle straine,

mai vertosu numele proprie, in cari sonula representatu prin e, de si urmatu
de unu e sau i, (vedi mai susu la I, 2),

cu-pare, ac-tivitate, fac-tio-ne, etc.;

numai in cuvente straine se potu afld si
alte combinatioui, cumu : en, cm : acme, pro-cne.
II. in celle mai vechie

nu se siuera, cama ; kefs, kisea, keri-

tempuri semnulu c d'in alfabetulu latina

nula q se applica in latinesce in locu de

sau romanu represent sonulu ce mai

tarda si peno astadi representa semnuIn g; acesta-a resulta invederatu d'in

c numai candu dupo sonulu ce representa

c, vine unu u, care cauta se se pronuntie

doue impregiurari: antaniu d'in inscriptioni romaue mai vechie, cuma e, de essemplu, inscriptionea de pre column' a

rostrata, in care se afla scrissu : ledones, macistratos, pucnaudod, eartacln'ene', etc., in locu de : legiones, magistratos, pugnando, cartaginieusi; allu

mu, etc., cari se scriu Cu multa mai bono

asid, decdtu sub form'a : chefu chisea,
Cherimu, (vedi si lurmatoriulu 3); 2. sem-

aprope ca y intr'un'a cu vocalea urmatoria, cuma : qui, gneis, qumrere, etc.,

pronuntiate aprope ca cid, erais, OT1B.
rere; de ac vine co, in diversele selle
forme, acellu-asi (Inventa se serie candu

ca c, candu cu g : loqu-or, &Sr loentus; qui, dro eui; c3q-nere, dro eoo.
tus, etc., ba inco acellu-asi cuventu, in

www.dacoromanica.ro

286

C.

C.

acea-asi forma, occurre scrissu in amendoue modurile : rellqu-us, rellqu-a, claro

si relien-us, rallen-a, cu sengur'a differentia co reliquus, reliqua, se pronuntia
in trei syllabe : re-li-quus,

ro rellenas, rellena in 'Atril syllabe

re-li-eu-us, re-li-eu-a; combinationea fonetica cv, representata de latini prin qu,
nu s'a pastratu in neci un'a d'in limbele
romanice noue, afora de cea italiana, in
care questo, quello se pronuntia aprope

ca Testo, rolo; Francesii si Ispauii

facu de qu acellu-asi usu ce facemu si
noi, in unele impregiurari, de ch, adeco
ca se impedichmu siuerarea lui c urmatu

de i sau e : franc. qui sau suna ca chi,

in ochi, pre candu scrissu cu c ar sutil
ca si allu nostru nesiueratu; in ispan.
aquel, syllab'a qu'el suna ca hel, pre
candu scrissa cu c, c ar suni thel (vedi
mai susu la I. 2.; latinesc. guando se
pronuntia si serie in ispanesce : en-ando, in limb'a nostra de asseminea a desparutu cu totulu combinationea fonetica

qu=cv, si s'a redussu la simplulu sonu

oumu se pote ved d'in urmatoriele
cuvente, allaturate Cu corresponditoriele
latina, d'in cari resulta totu de una data,
co romanesculn c essitu d'in lat. qn este
suppusu la acelle-asi legi fonetice ca si
romanesculu c corresponditoriu cu latinesculu c, si a nume : a) e corresponditoriu cu qu are pronunda originaria de
sub I, 1., candu dupo densulu vinu vo-

cablo a, o, u : coc-u=eoq-no, torc-u=

torq-neo , c-andu = q-nando, e-are =
q-uale, sc-anta=sq-uama, etc .;b) c corresponditoriu
qu, urmatu de i sau e, are

sonulu siueratu genuinu de sub I. 2.:

c-ecoc-i=e0q-uis, c-i sau
rere=q-me-rere, torc-etorq-uet, c-ine
= q-uisne, c-in-c-e = q-nia-q-ue, etc.,
c) flaco dupo ci corresponditoriu cu qui

urmedia si alta vocale, atunci iea sonulu siueratu spuriu allu lui ti in lati
d) ur(vedi I. 2. a)) :
matu de unu t immediatu, c corresponditoriu cu qu, suffere scambarile de cari
a fostu vorba la I. 3. a), scambari ce suffere, in parte, si lat. qu : coc-tu (=cop-

tu)= eoe-tus d'in coc-ere =teoq-uere;

scambarea inse cea mai importante de

acesta categora este cea, prin care qua

latinescu de la inceputulu sau finitulu
certoru cuvente a trecutu in pa (vedi si
mai susu la I. 3. a)) : a-qua=a-pa, quatuo r=patru , o- qua =e-pa, qua-dragesinne=pa-resime; acesta scambare este

insa forte antica, de ore in multe dialecto antice alle Italiei, cellu oscicu, de
essemplu, cellu umbricu, etc., se vedo
practicata cu una rigorosa consecentia,
asi6 in ctu in loen de qu latinescu se
afia mai pretotendene unup : p is=quis=
ci sau ce, pempe sau pompe=quinque=
cince, de unde apoi numeni proprio caPom-

p Ilins = Quintillas; chiaru in. latinesce,

pra longa equus-equa=callit-epa, afihmu

epona=diea a cailoru ; ba inco d'in

compararealimbei grecesci cu cea latina
se vede, co limb'a greca are unup=n

locu de c sau qu latinu : icinetv (=gisrsty) =cocere, zesPa=quinque=cince (in

irens si t in loen de c sau q, rvre in local

de cipte=pempe sau pompe mai susu

citatu; asik si in Tivrape=quatuor=
patru, in TEc=quis=cine, t sta in loen
de e sau q, de ore ce, dupo datele de
peno astadi alle filologiei, e se considera ca mai vechiu si mai primitivu de
cltu p sau t;
d'in calle peno ad es-

puse assupr'a litterei q resulta co in

nostra acestu seranu este totu asi de prisosu ca si k, si co, precumu k,
asi6 si q se pote applicA numai in cuvente mai multu sau mai pucinu neromanita, mai vertosu la numene proprio:
Quebee=nume de cetate, quinet=nume
de omu, Quintilianu=nume de omu, etc. :
a serie que, guaro, aquestn, etc., in loen

de ce, vare, acestu, ar fi numai una ingreun are a scrierii gratuita si nej u stificasemnulu ch s'a introdussu, cumu

s'a dissu mai susu, in alfabetulu latinu

sau romanu mai tardiu, candu Romanii,
prin connoscenti'a litteraturei limbei
grecesci, incepura a ;impromutA corte
cuvente d'in acesta limba, ca se represente souulu insemnatu prin grecesculux,

strainu limbeilatine, si care se pronunti, atunci de Greci asi6, cumu arrta senr-

nulu ch, adeco ca c cu una usiora suffiare representata priu h; acestu spiritu
de acea-asi valore cu cellurepresentatu,

www.dacoromanica.ro

C.

C.

287

omme, erbe; la noi sengur'a

in grecesce Cu semnulu (C), cumu se vede

scriase

d'in cuvente imprumutate de Latini

esceptione de la regula pare a fi huma,

comparatu ca lat. humus, inse coi mai
multi Romani pronuntia i acestu cuven tu fora spiritu : urna; f3) d'in ince-i
putulu unei syllabe d'in mediloculu eaventului : curte = ital. corte = franc.
eour=cohorte, ohorte si corte, sichiaru

de la Greci, hyades=i3aSec, hellas=Xt-

a, etc., er6., in latinesce, asia de pucinu sentitu, in catu aflamu scrisse, mai

d'in vechiu, cuvente si cu ellu si fora

ellu : htedus si a3dus=edu; de regula
spiritulu representatu prin h se afla inaintea unei vocale cu care incepe una
cuventu: humerus=unteru, homo=omu,

herba=erba, etc., sau mai raru inaintea unei vocale ce incepe una syllaba
d'in mediloculu cuventului, cumu : cohors=curte, ineohare=incepere , etc.,

cari mai tarda, prin contractione sau

transpositione, au luatu form ele lucho are,

ehors si corscorte (ca si la noi curte);

mai tarda manra de a imit, pronunti'a
grecesca purcesse peno acollo, incatu in
loca de vechiele triumpus,Graccus,Cetegus, Sulla, puleer, etc., intrara nouele
triumphus=triumfu, Gracchtis=nume
propriu romanu, Cethegus=uume propriu romanu, ca si Sylla=nume propriu
romana, puleher=formOsu; poetulu Catulla si ride de unu Romanu attensu de
acsta mana intr'una epigramma, care

imprumutatele din grecesce corda=

ital. eorda=franc. eorde=lat. ohorda
coma (la Macedoromani)=
ital. eoro=chorus=xop6g, etc. ; inse
cuventuluchora=ehorea=x0pga se aude, la unii Romani, prin caderea lui c,
si cu simpla aspiratione h: hora, sA pro
a locurea chiaru si fora spiritu ora;
b) dco se aude una aspiratione in cuvente ce au inco cursa intro Romani, acestea sunt sau straine sau calla pucinu
indoiose, si cu pronuntia asia de fluc:=xop,33i ;

tuante ca s mai susu citatulu ehora,

cumu : cherbu, herbu si erbu, chabaru,
habaru si abaru, chindichiu, hindichiu
si indichiu, chaita, haita si aita, etc.; in

cartile typarite ca littere cyrillice acsta aspiratione se representa de regula

prin cyrilliculu x (slavonescu) =grec. x

incepeasia: chommoda dleebat, si quando

== ch;noi le trecemu in Glossariu, pre celle

comn;oda yellet=chommode dicea, de

mai panne cu h; c) pentru Dictionariulu

romanu au se se scria cu ch si cu h numai
acelle cuvente mai noue, speciali si scientifice,cari, impramutate d'in grecesce sau
alte limbo, s'au scrissa sau s'ar fi scrissu
si in latinesce ea acelle-asi semne : ma-

cate orivrea a dice commode, (adeco pronuntia ch in loca de c, chomnaode in loca

de commode); dro despre sonurile as-

pirate representate prin ph, th, rh, se

voru di mai ample desvoltari la litterole p, t, r, cautandu se ne marginimu
ad numai la sonulu aspiratu representata prin ch si aspirationea representata prin simplulu h, asupr'a caroru-a
facemu urmatoriele observationi, usiere
de intellessu d'in celle peno ad espuse :
a) aspirationea sau spiritzdu simplu re-

presentatu prin h a peritu cu totulu

d'in cuventele romanice alle limbei no-.
stre , ea s d'in alle celloru alte limbo
romanice : a) d'in inceputulu cuventeuomo=homo,
loru, cumu :

erba= ital. erba=herba eri=ital.

ieri=heri, oraital. ora=hora, umeru

ital. umero=humerus, etc.; la francesi,

de s se scrie aspirationea , inse nu se

pronuntia : homme=omu, herbe=erba, etc., se pronuntia ca s cama ar fi

dina=machin -a=mxtzvii, cherubinai=

xspeoap., archangelu=arehaugelus=
apxer(TeXo ,

eucharistia = kaptotia

chloru (=xXoy6q), hypotheca=hype-

theea=inroOttl, etc.; d) se intellege

de sene, co confusionea introdussa de
currendu intre h si ch e represensibile,
si prin urmare nu se va serie necaire h
in loca de ch, cuma scriu unii : arhiereu, arhivu, etc., in locu de archiereu,
archivu; de assemine (calla pucinu de
una cama data la loculu uncle se tractedia in article speciali cuventele ca
ceste sonuri) nu se va scrie chi si che in loot],

de cli si che sau clia, cumu urechiao,

rechie, ochi, vechiu, chiamare, etc., in locu
de ureclia, ureclie, ocli, vecliu, cliatuctrer

sau urecla, urecle, ocli, veclu, clamar,.,

www.dacoromanica.ro

288

CA.

CA.

(vedi si mai susu sub I. 4. e; vedi si litterele h,

CA, conj., quam; tanquam, nt, yelut,

Instar, quasi, qualis; ut si, perinde se

s s'ar pot applic, ar d, inse unu intellessu indoiosu; asii frasea : a moritu
mai bene ca unu erou, pote av doue
intellessuri, adeco sau : a preferitu a

si, (in forma ca=quam, cumu si prin intellessu in frasi ca : itlins menor quam
pater=fihu nzai bonu ca tatalu; prin urmare differitu, atatu in forma cata si in
intellessu, de co=qued, care de unii se
serie totu sub form'a ca cu unu accentu

mori asid cumu se cacle unui erou a mori,

dupo normele urmatorie : 1. cu insemparea lui de cdtu, dupo adiective sau adverbie in e,omparativu, candu de regula

actione in doue subiecte differite, candu,

ca si in casulu precedente de sub 1. allu

allu doile termenu de comparatione,

de regula a se subiutellege : formosa

ca ros'a esti tu (ca ros'a=cumu ros'a e
formosa); asii si : dulci ca mierea cura
cuventele d'in a tea gura; omu tare ca

sau : a avutu una morte tnai formosa de

ccitu a unui erou; in assemini casuri, dco

nu se pote intellege luminatu d'in alto

impregiurari de care a nume d'in celle
doue insemnari este vorb'a, e de prefegravu, cea, spre a lu destinge de cellu ritu ca pentru antaniulu intellessu, inse
precedente; vedi co); I. in intellessulu de ctu pentru cellu de allu doil;
seu cellu mai originariu particul'a ca es- 2. cu insemnarea de cumu, pre cunau,
preme una relatione de intensitate, de esprimendu calitate, intensitate intre
moda, de cantitate, de asseminare intre doue calitati ori actioni, sau acellu-asi
doue concepte comparate, si acestu-a modu de fire allu acellei-asi calitate ori

fiendu acellu-asi cu primulu, se subintellege totu de un'a : asi6 frasea : vorb'a

tea e mai dulce ca naierea, fiendu co in ea

se compara calitatea de dulce a vorbei

cu aeea-asi calitate a mierei, ar fi com-

pleta sub form'a : vorb'a tea e mai

dulce cumu mierea (e dulce); cco mai

multe essemple de acesta applecare a
particulei ca : mai famosa ca ros' a de
Maiu erec copill'a mea; argatu maibonu
ca acestu-a raru vei afici; noi scimu mai
multe ca voi; Romdnii se batura mai Cu

doile termina de comparatione se lassa

pte a, ageru ca sagett' a; vorbesci ca unu

angeru, lucredi ca unu dracu; innoui-sevoru ca alle vulturului teneretiele telle;
cine va mai face ca mene, ea mene se pa-

ga; nourii erau negri ca pecur'a; vestimentele angeriloru erau albe ca neu' a;
ca unu leu inversionatu se arrunca Michaiu in mediloculu Turciloru; speranti 'a mea d'in lurrae s'a stensu ca cea lu-

nima ca Ungurii; mai reu ca de unu

core ce fulgera in nouri; ne buccureamu

impestatu fuge lumea de tene; n'am vediutu omu mai avaru ca tene; pre mene
m'au batutu mai reu ca pre tene; a dice
e mai usioru ca a face; noiluerdmu mai
barbatesce ci voi;ca, pentru usiorentra
si grati' a espressionei, este preferitu, in
acestu intellessu, lui de cdtu, care intra
de necesse in constructione.numai candu
allu doile termina de comparatione este
differitu de colla d'antaniu omu mai
animosu de ceitu prudente, mai multe

de fericirea amicului ca de a nostra;

vorbesci de cd tu faci, etc.; inse mai bene

cumu; si precumu de ccitu, asi6, si eutnu

onsu mai anitnosu ca noi (de ceitu noi

sau precumu iea loculu lui ea numai

candu allu doile termina de compara-

suntemu animosi), vorbesei mai multe ca

noi (de cdtu noi vorbinau multe), etc., de
si se pote dice si : omu mai animosu de
ciitu noi, vorbesci mai multe de cei tu noi;

claritatea apoi cere ca se substituimu

de ca.tu lui ea acolo, linde acestu-a, de

Donanedieu, dice psalmistulu, se investe

cu lumin'a ea cu unta vestimentu; selbaticii adora ca diei fientiele celle mai de-

gradate; ca unu tata te am amatt6, ea

unu filiu se me ami si tu; calocustele se
versaubarbarii mereu in nefericitele terre
alle Romanilorta; pentru acelle-asi cuvente, pentru cari s'au vediutu mai susu

la 1. co ea e de preferitu lui de ccitu,

este de preferitu si lui eumu sau pre

tione espreme unu conceptu diversa de

cellu d'antaniu

precutnu untulu de

lemnu esse in faci'a apei, asid se da pre

lacia dereptatea si addeverulu; inse mai
surta si mai elegante : dereptatea si ad-

www.dacoromanica.ro

CA.

289

CA.

deverulu essu la lumina ca untulu de

lenznu in faci'a apei (ca untulu delenanu
in faci' a apei=zeumu untulu de lemnu

esse in faci'a apei), &re chiai u candu

terminulu de comparatione e acelluasi cu cellu comparatu, totusi este una
mare differeutia de intellessu intre con-

structionea cu ca si cea cu cuntu sau

precumu, de essemplu intre cumu mi

bie ca le udeux, le plus facilement, etc.,

nu se dau bene prin comparativele mai
bene , nzai usioru , ci prin ca mai bene;

ca mai usioru : tu entend le mieux de

tous=tu intellegi ca mai bene d'in toti;
b) pusu cu numene de cantitate , ca espreme, ca si camu, approssimatione

vorbesci, asid ti vorbescu, si intre vorbescu ca ene;

chiaru pentru co prin
ca se espreme una comparatione in mo-

eram atunci copillu ca de septe anni; nu

eram tai depairte de acollo decdtu ca de
una allergatura de callu;
mai vertosu, insocitu cu la sau vre inimicii erau ca la septe 9nii, noi aveamu abid ca

dulu cellu mai simplu si fora pretensioni

vre cinci cente de juni allessi si ani-

de retoriu, correlativulu lui cu, care ar

fi acellu-asi cu allu lui cumu sau precumu, adeco asici, nu se espreme de regula mai neci una data; comparationea
espressa prin ca devine inse si mai elegante si mai energica totu de una data, punendu adiectivulu sau adverbiulu
comparatu dupo terminif.0 de comparatione legatu prin ca : nueri ca pecur'a

mosi; -- se nu se confunda, inse acestu

de negri, facia calaptele de alba, ca cer'a

de galbinu,ca fluturele de usiont, ca por-

culu de neintellegutoriu, etc., in assemini espressioni ca are intellessu mai

vertosu intensivu sau cantitativu, d'in
care apoi, 3. urmatoriele casuri : a) pusu
inaintea unui comparativu de adiectivu
sau de adverbiu, espreme cellu mai inaltu

intellessu, ce are la pre louga ca, cu

intellessulu propriu allu acestei prepositioni (yedi la); spre a appesi si mai
tare pre ide'a de approssimatione, ca se
insocesce de una data si cu la si cu vre:
eramu cu totii ca la vre septe dieci ;
insocirea lui ca cu la sau vre face se se
evite intellessulu de curata asseminare
sau cantitate, ce ar espreme acestu cuyenta in frasi ea : diec,e de ai nostri
sunt ca unu centu de ai vostri; c) pusu
Cu adverbie de loca sau de tempu ca

are si mai pronuntiata ide'a de cantitate : ca mane am se inchidu ochii (ca

mane=forte currendu); candu mi dede

espressu prin adiectivu sau adverbiu, ca

Unti brand adjunsei ca collo (ca collo=

tu col/o=departe , irise cdtzt collo espreme mai claru ide'a de marime dis-

in latinesce gum pusu inaintea unui

tantiei intr'unu modu absoluta , pro

superlativu de adiectivu sau de adverbiu

sau adverbiu quam Inaximis itiueribus
=cu mersu ccitupott atai rapedu, cumu

candu ca collo presuppune co vorbitoriulu iea unu terminu de comparatione

particulariu, pre care cauta se l' indice
ascultatoriului cu degetulu orecumu);
ca pre ad i erd se cadu, (ca pre aci=forte

gradu de intensitate allu conceptului

dute ca nzai currend t unde te am tra9nessu; ca mai bene al' fi se Mt te turburi de loen, candu cuuli calomniele
ce fora cuventzt ti adducu omenii in-

vidiosi; ca mai reu d'in toti scolarii

invetia filiu teu, de care credi co invtia ca nzai bene ; negotiatoriulu cauta
a cumperd si vende ca mai bene;
ca
mai are de synonyma, in, acestu intellessu, locutionea ccitu mai sau ccitu se

pote mai ; inse nu totu de un'a se pote

supplenf ca mai priu ctu mai : dco supexlativulu de adiective francese, de essemplu, ca le meillcur, le plus uoir, etc.,

se potu d prin cellu mai bontt, cellu

nzai negru; apoi superlative de adver-

apprope=pre ad, pro ad); d) prin insemnarea cantitativa a lui ca se esplica

si frasi ca s' a ingrassiatu ca unu munte,
(ca ?MU nzunte =cfttu unu munte); venisse turcime in terre ca frundi'a si erb'a, (se potu inse esplid assemini frasi
si prin ellipsi turcime (multa) ca frundi' a, sau ca frundi' a (de multa); 4. cu
intellessu de calificativu generale, ca

latin. quails, sta particula ca in frasi ca : omu ca mene nz 9nai alli tu; callu
ca allu nzeu a nevoia se pote afici; 9nuiere ca acesta-a n'am mai vedutu, (acestu

intellessu generale correspunde la in19

www.dacoromanica.ro

290

CA.

CA.

tellessulu particulariu de sub 2. mui ere

rea ca una vespe); de aci si: 5. cu intellessulu de in calitate de: ca parente Brutu

sentiea cea mai mare dorere de nima,

ca consule inse cauta se pronuntie si

se essecute mortea fililoru sei ; ca privati, multe ne permittemu , multe ce nu
ne amu pot permitte, ca investiti cu u-

mai vertosu
na autoritate publica;
in locutionea ; ca.... ce esti : ca intelleptu ce esti, poti forte bene intellege ceti
spunu; ca omu de nemicu ce esti, credu

si prepunu co ai potutu face si acesta

de aci cu differite nublastematia ;
antie de tempu : ca teneru faceai ce
vreai; cabetranu, faci mai multu ce trreu
altii,(ca teneru=candu erai teneru, asia

si ca betrdnu = candu erai betranu) ;

de causa : ca muiere , nu uitd co pudorea este cellu mai formosu ornamentu
ca in acestu intellessu
allu teu; etc.
pote si lipsf : teneru, faceam senguru ce
vream; betranu, astadi nu mai potu senguru face voiele melle; 6. unitu cu si, ca
si, particura ca espreme mai accuratu
si cu mai multa potere unele d'in relationile peno ad espuse, si a nume : a) ca

indicatu mai susu la b) : unu casiveru,

una casisora, cellu ce cu noi a suptu de
la senulu acellei-asi nutrici, e pentru noi
unu casifrate (casifrate:_-_-quasi frater);
asia si casi possessione= quasi possessio; d) Cu intellessulu lui si copulativa,
insemai energieu de catu acestu-a, e spre-

mendu una legatura mai strinsa intre

conceptele ce unesce, ca lat. atque,
sau franc. aussi bien que : avutulu ca si
cersitoriulu, imperatulu ca s cellu d'in

urma d'in suppusi, toti au se mora; si

mie ca s tie mi ar plac ceva asid, etc.;

II. cu intellessu mai multu de conjunctione, care lega una proposetione

de alt'a, se iea ca in casurile urmatorie :
.1) in unire cu cumu sau candu: ca cumu,
ca candu, ca se puna in relatione cu una
proposetione alta proposetione conditionale sau modale, allu carei verbu sta de
regula in modulu conditionale : dco vrei
se nu cadi neci una data in peccatu, tra-

iesce asid ca cumu ai fi sub ochiulu /ui

Domnedieu ; nu pote se vedia orna in
ochi, fora se se suppere, ca candu tota lu-

mea i-ar stricd; spre a espreme aceaasi relatione in moda mai appesatu, in

si latin. ieque ao, chiaru ca, neci mai

locu de ca simplu se pune ca si (vedi I, 6):

multu neci mai pucinu ca eu, de si unu

ca si cumu, ca si candu : se buccura de

celle nurnai promesse, ca si cumu le aru
fi capetatu; modulu indicativu intra
ca bite aceste conjunctioni, candu proposetionea legata prin elle espreme

strainu, ti am fostu ca si 2492.24 tata bonu;

sciu bene ca si tene; unulu e ca si altulu;

fratele de cruce ti e ca si unu frate de

sange; pote trai cineva bene cu pucinu
in acestu intellessu
ca si ca multu ;
are de correlativu pre asid sau si, care,
candu se cere si mai multa appesare, se

espreme : asid de bene traiesci cu pucinu ca si cu multu; si cu pucinu traieb) in intelsci bene ca si cu multu ;
lessu mai pucinu energicu , aprope
latin. quasi in espressioni ca quasi pater=ca si tata, apprope ca, nelipsindu
decatu forte pucinu, ca se fia cineva sau

ceva cea ce se arreta prin cuventulu,

care vine dupo ca si : nu a tnoritu inco
bietulu omu , del. e ca si mortu ; de si
n'ara facutu inco contractulu vendiarei,
dro vendiarea e ca si terminata; c) candu

se compune cu unu substantivu, atunci energi'a de intellessu scade si

mai multu , asia in catu e identicu in
insemnare cu lat. quast in intellessulu

una actione ce se petrece in realitate : fet' a, de si langeda, a jocatu astadi

ca si candu a fostu cd tu mai sanetosa;

2. pusa in capulu unei proposetione
secundarie cu verba la subjunctivu, particul'a ca espreme scopulu sau caus'a fi-

nale, pentru care se face cea-a ce espreme verbulu proposetionei principale :

multi omeni traiescu, numai ca se manee;
de acea-a a datu Domnedieu omuluiochi,
ca se nu cada in gropi;
cama se vede

d'in cellu d'in urma essemplu ca are ea

correlativa in preposetionea principale
un'a d'in locutionile de acea-a, pentru
acea-a, etc., cari annuntia in modu vagu
relationea de scopu, ce se espreme precisu in propositionea secuudaria legata
prin ca; aceste locutioni lipsescu de regula, cidro e bene si folositoriu a sci se le

www.dacoromanica.ro

CAB.

CAB.

supplenimu, ca se ne potemu heredentid, dco iucape sau nu unu ca in capulu

proposetionei secundarie : coci ar fi, de
essemplu, reu se se dica : se cacle ca se
lucramu in locu de : se cade se lucramu,
de ore ce se lucramunu std, cu se cade in
relatione de scopu, ci de subiectu, relatione pentru a carei espressione adjunge
conj. se, ro adaussulu si de ca adduce
numai incurcatura; cu unu medilocu asi
dro mechanicu ne poterna incredentid co
de prisosu este ca in se cadeca selucramu,
si acestu medilocu este co in acesta frase
nu pote incap de acea-a, pentru acea-a,
etc., pre longa se cacle; d'in contra in frasea: se cade selucramu, ca se ne castigamu

senguri panea de tote dillele, bene stk

ca in fruntea proposetionei se ne castigamu, etc., de ore ce pro longa se cade
poterna puna de acea-a, etc.; numai a-

tunci ca pote sti bene in capulu unei

proposetione secundaria, ce stk pre longa
alt'a C1 subiectu sau obiectu completivu,

candu subiectulu acellei proposetione

precede verbulu seu : in acea di se intemple; camai multi amici se vina la mene,

Inse forte bene : in acea di se intempla

se vina mai multi amicila mena, (vedi si
se, conjunct.).
CABALA, s. f., (ital. cabala, franc.
abate); 1. ca cuventu ebraicu, cu intellessulu de esplecare orale a legei, ce Domnedieu ar fi datu lui Moise pre muntele

Sinai, pre care acestu-a apoi ar fi communicatu-a fratelui seu Aaronu si celloru septedieci de betrani ai poporului,
cuma si veri-carui alta Israelita ce vr se
l'asculte, si care s'a pastratu dupo acea-a

prin traditione d'in tata in fiiu, tinendu-se totu de un'a ca ceva mysteriosu;
2. de ad, prin metafora : a) pretensa
arte de a se pune in relatione cu fientie
superiori, genii, spirite, etc.; sau de a divini prin certe combinationi de numere, etc.; b) urditura ascunsa de intrige in
contr'a cuiva; c) persoilele ce urdescu
una cabala in intellessulu de sub b.
CABALISTICH,-a, adj., (i tal. cab olio-

stica, franc. cabalistique); co se tine de

cabala sau de cabalista ; scientia cabalistica, vise cabalistice; urditure cabalistice;
ca substant. femininu, cabali-

291

stica (subintellegundu arte sau scientia),

pretens'a scientia a cabalei sau cabalistului.

CA_BA.LISTU,-a, s., (ital. cabalista,
franc. cabaliste); calla ce pretende a av
pretens'a scientia sau arte a babalei; calla
ce face cabale in intellessulu de sub b).
CA.BALLARIU,-ia, adj. s., caballa-

das; ce se tino de caballu, si in specia

de call ala mythologicunumitupegasu;
ca substantiva masculina, caballariu ,
scutariu iasarcinatu cu insellarea si portarea callului unui domnu.
CABALLINA, s. f., vedi caballinu.
CABALLINU,-a, adj., caballinus; de
caballu, relativa la caballu : aloe cabal-

lina=substantia estrassa din aloe bona

pentru cai; ca substantiva : 1. femininu, caballina, ca acellu-asi intellessu
ca si aloe caballina; 2. mascul., caballinu, (subintellegundu fonte=tons), una
fontana in muntele Parnassu, consecrata
museloru, numita asid, dupo caballulu
poeticu pegasu.
CABA.LLIONE, s. m., caballio; calla
de mare, (vedi caballa).
CABALLIU, s. m , e ab allio n; planta,
specia de cynoglossa.
CABALLU, s. m., caballas; (acallaasi cu calla, in care b d'intre doue vocali

a peritu, dupo regula; vedi litter'a B);

calla, si in speciale : callu de sella; callalu poeticu numitu pegasu.
CABINA, s. f., (franc. caba()); ca-

mara pro unu vasu de plutitu, in care

siede capitanulu va,sului sau callatori,(vedi si urmatoriulu cabinetu).
CABINETU, s. m., (franc. cabinet),
(cuventulu se afla in dictionariulu de Buda; prin originea sea ella pare a se legi

de radecin'a lui eavare=scobire sau a

lui capero, de unde la noi in-capere en
insomnare analoga ea a hii cabinetu si
cabina); incapere destinata pentru unu
usa speciale, si mai vertosu incapere retrassa, propria la studiu, etc. , cuma: 1. in-

capere mica intr'una casa a cuiva, destinata la studiu, la lucra, la receptione de

persone intime, la retragere; etc.; 2. edificiu intregu destinatu la collectione de obiecte, cari adj ata studiulu unei scientia
sau unei arte: cabinetu de istorianatur ale,

www.dacoromanica.ro

292

CAC.

CAC.

edificiu ce coprende collectioni zoologice,

botanite sau mineralogice; cabinetu de

fisica, edificiu sau incapere coprendendu

instrumentele si apparatele necessario

la esperimente de fisica; cabinetu de ana-

toma, incapere destinata la dissectioni

de cadavere pentru stadiulu anatomiei;
cabinetu de lectura, stabilimentu in care

se afia una collectione de carti ce cu

micu pretiu pote cineva lege pre locu
sau impromutd, se lega a casa la sene, etc.;

3. incapere paTticularia, in care unu

contr'a analogiei, cu a d'in penultima

obscuru caeace) ; frequenter cacaus ;
homo unlit rei utilis, homo mud; 1. ca
adiectivu, despusu a se cacti, care nu si
pote domind impulsulu de cacare, si de
: nepotentiosu, in capace, misellu, ne-

voiasiu, care nu e bonu de nemicu, sau

care, de si face ceva, inse face reu, fora
energia de mente si vigore de braciu;
mai desu inse se applica : 2. ca substantivu : a) proprie, cellu ce nu si pote domind neci decumu impulsulu de cacare,
cumu su copillii mici, la cari se si applica cuveutulu in speciale : unu mucea
si unu cacacea ca tene nu se appuca
lucruri ce chiartt omenii mari cu greutate potu duce la bonu capetu; apoi prin

domnitoriu se occupa de facendele statului cu Ministrii strinsi in consiliu;

de ad, prin metafora : a) consiliulu Ministriloru : in statele constitutionali cabinetele se ieau d'in majoritatea adunarei nationale;b)guberniulu insusi allu estensione, applicatu si la omeni forunui statu, consideratu mai vertosn in mati, cari de acesta parte semena cu corelationile selle cu alte state : cabine- pulii mici barbatu in tota firea, ai atulu d'in Vienn'a, cabinetulu d'in Ber- junsu cacace, ca unu copillu de trei patru
linu; omu de cabinetu=omu politicu, anni; b) metaforice, omu de nemica, incapace a portd facendele politice alle capace de a face ceva, misellu, nevoiasiu :
Statului.
unu cacacea nu pote face de cdtu cacarie;
CACA, s. f., merda, stercus (de si cu- ce poteai asteptd de la unu cacacea de
ventulu ea substantivu nu occure in car- MI mania.2 culp'a tea e co ai insarcitile latine, occurre inse ca verbu ca- uatu pre cacacea acestu-a cu unu lucru
care; occurre si ca substantivu in tote asi de delicata, cara cerea una prececello alte limbe romanice : ital. caeca, pere si energa ce nu pote av tom caispan. si port. caca, grec. zmt-ii, si in cace.De observa tu e co acestu cuventu,
alban. caca); espressione ce copillii mici, ca substantivu, nu admitte plurariu; co
sau si omenii mari, candu vorbescu co- chiaru in sengulariu se applica numai
pilliloru mici, appleca : 1. proprie, la la barbati : una cacace nu se dice, ci
scrementele omului sau altei animale
uumai una cacace; dro cu tote acestea
a face caca=a se desertd, a se intend; se iea cu articlulu definitu de forma fe2. prin metafora : a) la veri-ce sorde minrna si invariabile : cacace-a, care in
materiale, care sordesce corpulu pro d'in

afora sau vestimentele : nu ambld prin

lacu, co ti Nei cac'a vestintentele; b) la
veri-ce spurcatu, ce nu se cade a bagd
in gura : nu maned d'in acea pane, d'in
care a mancatu catusea, co e cac'a.

vocativu se ande inchisu ca o : cacace-o;

candu e vorbia de mai muiti cu calitatea

unui cacacea, atunci se applica alli de:

ca alli de cacacea nu fari nenvica bonu;
(compara si it. caccaciano; verdi si
cacamuci).

* CACABARE, v., cacabare si caeca-

CACADERIA, s. f., cyllosbatos sau

bare'OccoosapECetv) ; cuventu facutu prin

imitationea sonului, spre a espreme vocea

roca canina ; bacea ejnosbati ; arbo-

poturniciloru : poturnicile cacaba sau

cacabedia.
* CACABU, s. m., cacca-bus Si cacabus (x.etxxcepoq); 1. vocea poturnicei, (vedi

precedeatele cacabare); 2. vasu de pamentu, analogu cu asid numit'a cratitia.

CACACE, adj. s., (pro alocurea, in

rellu, numitu si, macesiu; fructulu acestui arborellu, numitu si macesia (compara si franc. gratte-cul=ntacesia, pro prie inse : sgetria-curu).
CACAFRICX, s. ni, iguayus, pusil-

lanimus; orna forte fricosu, cu totulu

lipsitu de coragiu : esti unu caca frica;
ca si cacace, nefiendu susceptibile de

www.dacoromanica.ro

CAC.

CAC.

plurariu, candu e vorb'a de mai multi

293

cafrica luara tug'a, indata ce incep a

le miros de pulbere de pusca, (vedi si

potente, obscenu, rosinosu, etc. : nu mi

placu vorbele cacalive.
CA CALIVU, adj., vedi cacaliu.
CACAMUCI, s. m., cuintellessulu de

cacare).
CACALEU, adj., s. m., foriolus; sordidus, immundus; excrementum, sordes,

sub 2. b) allu lui cacace, suppusu, ca

si acestu-a, la acelle-asi conditioui in
respectulu genului si numerului unui

collurtes; magna vis; 1. ca substantivu

personale, care nu numai se caca multu
si desu, ci inco se si sordesce, asid, in
catu cacaleu uuesce in sene de una data
insemnarile ce au si caca livu si cacatiosu : nu potu sufferi estu cacaleu, ce
pute ca una essitore; 2. ca substantivu
reale : a) multime de scremente, si de
ad, prin estensione, multime de veri-ce
sorde sau necuratie cdtu ai jacutu, eu ti
am curatiatu si scossu cacaleulu; ai meturatu, si n'ai datu afora cacaleulu ce ai

cacamucia, ca tene nu incredu eu asseminea lucrare; cu alli de cacamucia te

aduni, cacamucia te faci ; nu esti bonu

cacatrica, se dice cu alli de : alli de ca-

de nemica, cacamuci-o.
CACANARIU, s. m., qui latrinas des-

capu, de candu nu te ai mai lautieprin

tercorat, latrinarum purgator; care curatia essitorile, curatiatoriu de. amblatori.

1. CACARE, v., came; (ital. cacare,
ispan. cagar, franc. chier); conforire,
contaminare, inquinare, maculare; injuriosis et obscenis verbis persequi ;
1. ca intransitivu, de regula cu forma
reflessiva, a se caed, a scote pre sedutu

una estensione si mai mare : multime nes-

scrementele celloru mancate, espressio-

pusa, cantitate forte mare de ceva : o-

ne in loculu carei se punu ca mai oneste altele ca : a essi at ora, a trepedd ,

strinsu cutnetur'a; ce cacaleu ai f acutu in

mulu acestu-a, prin marile lui economie,

a strinsu si are cacaleu de bani; eri amu
prensu d'in laculu vecinu pesce cacaleu.
CACALIA, s. f., cacalia (xxxcaEx, fran.

Caudle); genu de plante d'in famili'a

synanthereelorm
CACALIRE,-escu, v., conforire; contaminare, maculare; I. proprie, a impl
de scremente sau de caca; mai dent inse
2. metaforice, a sordf, a impl de veri-ce
necuratfa : ti ai cacalitu vestimentele;

a urdind, a se dd dreptu sene, a av

obiectulu 6are arreta
scaunu, etc.;
ce natura de materie scote cineva prin
cacare se espreme prin accusativu fora
preposetione : a se wed sange, a se cacd
a se caed grossu sau a scote
materie vertose, in oRposetione cu a se

muci;

a cacali charteia =a stria, charteia ,

cacd suptire=a scot& scremente moi,

sau a scote scremente multe ;
a se
cacd pre cineva, a l' impl de scremente : copillulu s'a cacatu pre mene; de a-

scriendu reu sau mangindu-a numai cu

negretia sau altu deva, (vedi si cacarirg).

cea- a a se caed pre sene, a se impl senguru de scremente; asid, si in espres-

CACALIU si cacalivu,-a, adj., conforiens, contsminans; sordidus, immundus ; obscenas, putidus; 1. care cofuresce;
care se cofuresce, se caca desu si suptire,
si prin acesta-a chiaru se sordesce; mai
desu inse, prin estensione, applecatu nu

sionile : a se caed pre patu , a se cacd

pre asternutu, etc., prep. pre arreta o-

numai la omu si alte animali, ci si la

lucruri, cu insemnari metaforice : 2. de
sorditu, necuratu, care sordesce sau se
sordesce : esti asid de cacalivu, co tote
pre cdte puni man'a, le cacalesci; muierea acesta-a pare a fi forte cacaliva,
coci tote in cas'a ei si tote de pre dens' a
sunt asid de cacalive, in ceitu putu de ti
ieau nasulu; grin una metafora si mai

biectulu ca locu, asupr'a carui'a sb, depunu scrementele; in acellu-asi intellessu locale se pune si in : a se caed in
cu intellessu injurio su : a se
brace;
caed in nasulu, in gur'a, in barb'a cuiva;
a se caed de frica=a sentf forte
mare frica, (vedi si cacafrica), asid in
catu pote se lu treca , in addeveru, caproverb. : cene se caca cdtu
carea ;
manca altu cineva=neminea nu se caca
cdtu manca altu cineva=mentionile si
fleacurile spuse de acellu cineva sunt
forte mari, sau : pretensionile lui sunt

www.dacoromanica.ro

204

nemesurate;

CAC.

CAC.

2. ca transitivu : a si

axed si tnaciele=a sufferf de rea urdinare ; a wed pre cineva=sau a impl

pre cineva de scremente, ca si ase cacti
pre cineva : copillulu te caca, sau a injuri si batujocorf reu : am se lu cacu

si se lu pisiu, sau in fine, a nasce , a

nasce mai vert9su eu usiorentia , fora
multe doren:
spuse co au ince-

putu se sentia mice taiature, si cace pre

locu unu copillu cettu unu vitellu; cea ce

te a cacatu se dice in batujocura in bou

de cea ce te a nascutu; a wed ceva=a

se wed pre ceva, a sordf : tote scutecele

copillului sunt cacate si pisiate; omu

mare, si ti caci bracinele; cacare se

tum; nugse; Tannin effugium; 1. stercu

sau merda multa, multa essire afora sau
desposetione mare de a essi afora; 2. prin

metafora : a) fapta misella, fapta sau

dissa de unu cacace; incurcatura sau nevoia casionata d'in ineptia; fapta avilitoria, dissa obscena, etc.; b) seccatura,

nemica, lucru fora ueci una valore si

importantia : a ambld sau a se occupd
cu cacarie; c) pretestu, cuventu neintemeiatu. (Cuventulu vine d'in una forma cacariu, ce nu scimu se se dica pro

undeva, ca si arsicaria d'in arsicariu,

asia in catu ca,caria insemna proprie
fapta de cacariu, de ornu applecatu a

8i mai pot tine) scrementele; /'au trecutu

se wed, si prin metafora, a face veri-ce

altu lucru poturosu si vile).
CACARIOSII,-a, adj., fo riolu s; nugator; delicatulus; 1. proprie, cellu espusu la =aria cu iusemnarea deisub 1.;
dro mai desu : 2. metaforice : a) seccaturosu, care se occupa cu seccature
sau nemicuri; b) care cauta preteste si
supterfugie de nemica; c) care face fapte
de misellu; d) care e lipsitu de energia,
mollesitu, delicatu, desmerdatu.
CACARIRE,-escu, v.; contaminare,
inquinare, conspurcare; cacaturire; nugas agere, delicatnium se gerere; in forma, prin commutarea lui eu r, acellu-

cacarea=nu si a mai potutu tin sere-

asi cu cacalire, inse Cu intellessu mai in-

mentele, (vedi si trecere).

CACARELLA, s. f., res minus mo-

tensa si mai variatu : 1. ca transitiva,

ment', lucru de nemica, seccatura : ce

stricci multa charteia, a si cacari vestimentele; 2. ea reflessivu : a) a sufferf de

cacare, a trece pro cineva cacarea, a nu

compune cu substantive, spre a forma,

alte substantive, cumu : cacafrica, cacamuci, cacabracine, etc., cari se applica mai vertosu in intellessu reu.
2. CACARE, s. f.. cacatio, alv1 dejectio, furl% alT1 profluvium; 1. actione

de a aced in tote insemnarile acestui

cuventu de sub 1. cacare; inse in specialed : 2. trepedare pro multa la scaunu,
urdinare, cofurire, diarrea : d'in stricare
de stomacu m'a appucatu una rea cacare
ce me tine de mai multe dille; a trece

pre cineva cacarea=caeaturire=a nu

faci Cu aceste cacarelle? ce de cacarelle

si in camer'a de ornatu a unei muiere !
(vedi la cacaredia form'a cacarellu, d'in
care cacarella e feminin.).

CACAREDIA (in bou de cacaretia

sau cacarecia ; pre a locurea se aude si
form'a cacareta, cumu si cacarellu, [ital.
eaelierelio], cu acea-asi insemnare ca

si cacaredia), a. f., stercus caprarum,

ovium, 1eporum, etc., stercu sau cacatellu de capre, de oui, de iepuri, de sioreci, etc.
CAPARELLU, s. m., vedi cacaredia,
si caearia, d'in care cacarella si cacarellu Bunt dominative.
CACARETA, s. f., vedi cacaredia.
CACARIA s. f., merda, sterols, itmus; imperite et ignaTe factum Tel dic-

a sortf, a filth* a spare& : a mar; si

mai pot() Una scrementele ; b) a se avilf

a se desonora. : nu me cacarescu capenpentru nemica; c) a se (map& cu nemicuri,
a ambla cu cacarie in intellessu de sec-

cature ; d) a se arreti delicatu si fastidiosu, a face pro delicatulu.

CACARETIII,-a, adj., cacaturiens,
care are despositione a se totu cac, applec,a,tu a se wear&
CACASANGE, s. m., dysenteria affoetus, dyssenteria, (ital. cacasaugue),
1. cellu appucatu de urdinare asia de rea,

in catu lu trece cu sange; in respectulu genului si numerului se comporta

ca si cacafrica, cacamuci, si alte compuse d'in cacare; 2. candu inse se iea

www.dacoromanica.ro

CAC.

CAC.

295

cu intellessu reale, adeco pentru morbu cacate; 2. subst. m., plur.-i, words, ster.
insusi, atunci cauta se se decline reguexcrementara; scrementele omului
latu : cacasangele este unu dorerosu mor- scosse pro sedutu; candu este vorb'a de
bu; dorerile cacasangelui.
alte animali, afora de omu, cuventulu
CACASTORARIU, s. m., vedi caca- nu se applica la scrementele boului si
callului, ci la alle acelloru animali, la
nariu.
CACASTORE, s. f., vedi cacatoriu.
cari scrementele sunt mai multu sau mai
deminutivu pucinuputorose si se considera spurcate,
CACATELLU, m.,
d'in cacatu.
ca si alle omului : cacatu de cane, caCACATIOIU, prin caderea lui n, In catu de ursu, cacatu de purice, cacatu
locu de
de musca; 3. cu intellessu metaforicu
CACATIONIU, s. m., p1.-i,ingens ex- de ceva seccu si fora valore sau de ceva
crementura; augmentativu d'in cacatu.
putorosu, si in particolariu : a) menCACATIOSII,-a, adj., foriolus, 'gua- tione, fleacu, vorba de prisosu : a maned
vas; care se caca desu si multu, espusu cacatu=a spune mentioni, sau : a se
la cacare : copillii mici sunt cacatiosi, ammag , a se insell, a se frige, a nu
sunt inse si omeni mari cacatiosi; dro capet successulu doritu; cacatu cu apa
cine e cacatiosu differe de cine e cacalivu,
pentru co cellu cacatiosu nu e presuppusu

rece=nemica, lucru fora neci una va-

co se sordesce ca cellu cacalivu; prin

mica, care nu merita neci una luare a

metafora, cacatiosu insemna tare fricosu,

luau mai vertosu ca substantivu, ca si

mente : dupo vorbele unui cacatu cu ochi

ca densulu te iei tu? c) cacatulu dra-

cacafrica, inse Cu intellessu mai pucinu

energicu de eau acestu-a : cu cacatiosii
se nu pleci la bataia ;
de ad cu in-

vel assa fo3tida.

CACATURA, s. m., actione si resul-

tellessu mai energicu, cellu ce e bonu

numai de cacare, ca unu copillu, ro de
altu ceva nu e bonu , care nu e capace
de mari lucruri, fora multa energa de
mente si de corpu; inse cacatiosu, in a-

cesta insemnare , dice mai pucinu de

cltu cacace, de ore ce acestuia lipsesce
veri-ce capacitate, ro cacatiosului lipsesce numai capacitatea pentru lucruri
cari ceru anima si coragiu.
CACA.TORE, s. f., vedi cacatoriu.
CACITORI13,-ia, s. adj., cacans, ca-

cater; latrina; (cacatorius); 1. ca adj.

ce se attenge de cacare erbe cacatorie
= erbe cari casiona cacare sau essire
afora multa ; friguri cacatorie=friguri
ce producu urdinare sau essire multa
la scaunu; 2. ca substantivu : a) personale, care se caca, care esse afora ;
prin mefafora , care batujoduresce ca
vorbe obscene; b) reale , ca femininu ,
cacatoria sau cacatore (pro a locurea si
cacastore), locu de cacare, amblatore,
essitore.
CACATIT, 1. part. d'in 1. cacare in
tote insemnarile acestui cuventu, iuquiflatus, en:tan:hiatus, (meatus bracine

lore; b) unu cacatu cu ochi=omu do ne-

cului, una planta forte putorosa, ferula

tatu allu actionei de a wed.

CACATUTIU, s. m., deminutivu d'in

cacatu cu insemnarea de sub 2. si prin

urmare de acellu-asi intellessu cu cacatellu;
si ca intellessu de adiectivu,
ca deminutivu d'in part. cacatu sub 1.,
cu insemnarea de camu cacatu , camu
sorditu, etc.
CACAU, s. ni., theobroma cacao

Linneu; genu de arbore d'in famili'a

malvaceeloru, allu carui fructu, numitu

cacaua sau theobroma (=mancare de

dieu), smena cu una cucuma; sementiele oliose alle acestui fructu servu la
composetionea docolatei; aceste sementie inco porta numele de cacaua.
CACAUA, s. f., vedi cacau.
* CACHECTICU,-a, adj.. eachecticus
(xocxexTos6q); care suffere de cachexia
omu cache cticu, muiere cachectica;--luatu

si absolutu ca substantivu unu cachecticu, una cachectica ; applicatu si la lucruri cu intellessu de bonu contr' a cachexiei : remediu cachecticu.

* CACHEXIA, s. f., eaehexia (Itaxeece, d'in xcad=reu si Rcg=stare); stare rea de sanetate, care este resultatulu

www.dacoromanica.ro

296

CAC.

CAC.

jnui vitiu de nutrire si care se traduce

prin scaderea poteriloru, langedirea diverseloru functioni, macrire mai multa
sau mai pucinu rapida, impucinare de
sange, facia ca de pamentu, etc.
CACHINNARE, v., cachinnari; a
ride cu voce mare, a cuat.
CACHINN.A,TIONE, s. f., eaeliinnatio; actione de a cachinnd.
* CACHINNU, s. m., cachinuus ; risu
cu chiutu, risu cu mare voce.
CACIULLA, s. f., si derivatele, vedi
caucilla sau cuciulla si derivatele.
CACOCHYIJA, s. f., (franc. cacochylle, d'in xaxoxuXa; vedi urmatoriulu

cacochylu); stare a unui ce cacochylu

facere de chylu reu.

urechiei ce producu mai mate sonuri

de voce sau de instrumente, cari canta
impreuna, fora se fia concord; 2. ca ter-

minu de grammatica, sonu neplacutu

ce resulta d'in appropiarea sau occursulu acelloru-asi sunete, ca ne in frasea
urmatoria; nu ne e neci neplacutu; 3. prin
estensione : a) scommotu confusa ce facu

mai multi vorbindu si strigandu toti de

una data, fora se se intellega ce spunu ;
b) lipse de armona si legatura logica
in idee.
CACOFONICU,-a, adj.1 relativa la
cacofona.
CACOFONU,-a, adj., care prqduce cacofona COMbinationi de sonuri caeofone.
CACOGRAFIA., s. f. (ital. cacografla,

CACOCHYLU,-a,adj., (franc. cacochyle, d'in xaxxoXog, compusu d'in xcz-

franc. cacog.raphie, d'in zu7sg=reu si

A6g.r.--reu si xoX6q=chylu sau succu);

chylu reu, stricatu.
CACOCHYMIA, s. f., (franc. cacochytnie, vedi cacochymu); stare a unui
ce cu chynzu reu, stare morbida , fora
caracterie precise, care attaca mai allessu

niatica, se dice de scrierea rea a cuventeloru, de veri-ce errore facuta in scriere

in contr'a legiloru etymologiei si pronuntiei, in opposetione cu ortografia..
CACOGRAFICU,-a, adj., Yelativu

lymph'a si sangele, si resulta d'in stricarea umoriloru.

C.A.COCHYMU,-a, adj. (franc. ea-

ypaA=scriere) ; ca termina de gram-

la caco grafia.
*CACOGRAPHIA., cacographicu, etc.;
vedi cacografie, etc.

CACOLOGA, s. f. (franc. cacobgie

cocbyme, d'in grec. 7.00t6xui.Loc,, compusu

d'inzazoXoyEa, compusu d'in xontgr eu

d'in
.6= rea si xup.6.;=umore); cu
umorile stricate, attensu de unu morbu

care adduce langedire si care resulta

si )670q=espressione); espressione rea,

contraria legiloru limbei.
CACOLOGICU,-a, adj., relativu la

d'in stricarea umoriloru corpului.

cacolo gia

*CACOETHE, adj., cacoethes (motot0-11g, d'in xa.x4=reu si -7p5oq=natura, caracteriu); de rea natura, vorbindu de unu

dACOPHAGU, cacophonia , etc. ;

vedi cacofagu, cacofona.
* CACOZELIA, s. f., cacozelia (7.a.zoC-riX(cc; vedi cacozelu); fapta sau defectu
de cacozelu.
* CACOZELU,-a, adj., eacozeius eact-

morbu si mai allessu de ulcere : ulcere

cacoethi;se pote inse appleca, si la cum
de caracteriu reu, cu relle appucature.
CACOETHA, s. f., cacoethes; (m; vedi cacoethe); natura rea, caracteriu reu, vorbindu in speciale de ulcere si alte bube.

x6C7IXoq, d'in xv.7.6g=reu si CiiXog=zelu,

emulatione de a imita); imitatoriu orbu

si fora judecata, cPllu ce vr se imite

pre altulu in tote, reproducundu si viCACOFAGU,-a, adj. (franc. cam 7phage tiele lui, si mai vertosu vitiele, essaged'in xxx6q=reu si cpaTetv=a mand) ; rate ; applecatu si la lucruri cu insemcare manca lucruri relle si neusitate ; nare de affectatu, ridiczdu, care da pre
la Macedoromani, si ca intellessulu spe- facia prea multa dorentia de a imita,
cials de care manca pucinu.
pro deplinu , in artea de a serie, a deCACOFONA, s. f., (ital. cacofouia, pinge, etc., pre altulu sau chiaru lucrufranc. cacophonie, d'in xaxocpcov[ce, com- rile naturali in tote alle loru, in partile
pusu d'in xcakreu si cpcovil=voce) ; formose si nobili, ea si in celle unte si
X. ca.

terminu muSicale, sonu neplacutu

basse : stylic

www.dacoromanica.ro

reo vein.

CAD.

CAD.

CACTACEIJ,-a, adj. (ital. cactaceo,

franc. cactaa, vedi cactu); care smena

cu cactulu ; de aci, ca subst. femiu. plur.
cactacee, familia de plante cari au de
typu geuulu cactu.
CACTOIDE, adj. (franc. cactoYde,
ital. cactoide , d'in iseotToq=cactu
Rog=forma); care are form'a cactului,
si prin urm are de acea-asi insemnare cu
precedentele cactaceu.
(cactos=xcbcCACTU, s. m.,
Toq=maracine; ital. catto si cacto, franc.

cactus si eactier); genu de plante care

serve de typu familiei cactaceeloru si
d'in care speciele celle mai utili suntu:
cactulu opuntiu sau ficUlu de lndi'a=
cactus opuntia lui Linneu, alle earui
fructe se manca, si colora in rosiu urin'a
celloru ce le manca ; nopalulu sau cactulu coccinilliferu=cactus cochinillifer
lui Linneu, pre care traiesce si se multiplica pretiosulu insectu numitu coceenula.
CACITLI7, s. m., cacula; servitoriu

297

cea mai mare desfundata, si servindu :

in speciale, ea receptaclu pentru strugurii cullessi, ea se se mustesca in asseminea vasu; 2. ea receptaclu si pentru alte lucruri, cumu fagurii de miere
estrassi d'in stupii batuti, cari so pisedia bene in cada ca se lasse mierea, ce
se ocurre apoi prin gaure facute in fundulu cadei;
pre a locurea se dice tocitore in loca de cada.
CADARIA, s f., J. Arte de cadariu,
stabilimentu unde se fabrica sau se
vendu cade.
CADA.RIRE,-escu, v., a fi cadariu, a
fabriel cade.
CADARIIT, s. m., victor, dollarins;
care scie face cade, si, prin estensione,
care scie face veri-ce vase de doge : buti,
butoie, bote, putine, etc.

in armata, asi numitulu dupo Russi

CADAVERICU,-a, adj., relativu la

cadaveru : autopsia cadaverica.
CADAVERINI7,-a, adj., cadaveriuus;
care se name sau traiesce in unu cadaveru : insecte cadaverine.
CADAYEROSTJ (mai puciuu bene :

vistavoiu.
CACULATU, s. m., cacnlatus; sta-

adj., cadaverosus; care

cadavrosu),-a,
contine
ceva d'in natur'a cadaverului :

rea sau servitiulu unui caculu.

CACUME, s. m., pl. cacumene, cacumen; 1. estremitatea mai multu sau

odore cadaverosa, lacia cadaverosa.

CADAYERTJ (mai pucinu bene : ca-

mai pucinu ascutita a unui ce, verfu,

pisen, ereseetu, etc. : cacumele unei pyramide, celle trci cacumeni alle cellont trei
anghiuri alle unui trianghiu cacumenele muntiloru; 2. prin estensione, capetu

de veri-ce forma, estremitate in genere : cacunzenelemembreloru; de ad, prin

metafora, culme, cellu mai inaltu gradu de perfectione, perfectione in genera.

CACUMINARE, v., cacnminare; a
termind Cu cacume : nzunti cacuminati.
CADA, s. f., cadu (xecaoq; de aol si
alban. cado; assemine si formele slavice
vechin slay. iad, non slay. si serb. hada,
russ. kadti, polon. kadz, bulg. kasii, au
fostu impromutate, impreuna en magiar.
had, d'in roman. caclu sau cada, ro nu

acestu-a d'in cellu slavicu, cumu pretende D-nu illiklosich); vasu de doge
mai mare de catu una putina, avendu
form'a unui conu trunchiatu a carui basea cea mai mica este infundata, ro

davni), s. ni., cadaver (ital. cadavero,

franc. cadavre); 1. corpu mortu, mortationP, mortecina, vorbindu mai vertosu
de eorpulu omului : rece ca unu cadaveru; 2. prin metafora, omu apprope ea

si mortu, en sanetatea tare ruinata, si

chiarp, edificiu , cetate, imperiu, etc.,
cm se afla in ruine, sau pre calle do a
cad in ruine, (cadaveru, ca venitu d'in
edere, insmna proprie : caditura =
ceva cadiutu sau ruinatu).
* CADENTE, adj., cadens conveniens, debitus, care cacte sau se cade
victimele cadenti sub loviturele crudei
sorte; stale cadenti=stelle caditorie ;
partea mie cadente d'in starea purentesca ua lassu vouv.
CADENTIA, 8. f., decentia, decus;

ofilcium; [equal% jus, legitima potestas;

numcrus ve! modus (orationis) (ital. ca-

denza, franc. cadence); 1. calitate a unui ce care se cade, mai desa inse lucru
ce se cade, detora, deteptu, competen-

www.dacoromanica.ro

298

CAD.

CAD.

tia, etc. : de a cui cadentia ar fi se judece acesta causa?

acesta-a nu e de
cadenti'a sau in cadente a nostra, simpli
privati, ci in caclenti'a omeniloru investiti cu autoritate publica ;
cadentia
asii dro, in acestu intellessu, dice mai
multu decitu cuvenientia, precumu si
a se cad dice mai multu de citu a se
cuveni, (vedi 1 cadere); 2. moda de a cad

=a se miscd sau a se fini cu mesura :

a) la saltu, mersulu mesuratu allu sonului, dupo care si reguledia saltatoriulu miscarile : a salid in cadentia, a
perde cadentea sau a essi d'in cadentia,
a se tin in cadentia; b) in mersulu o-

unu i mai multa: cadjui), cadutu (cu

unu i mai multa: cadiutu) si casu (ca
rasu d'in radere, ba jaco pre a locurea
si castu (ca s vestu d'in vedutu de la
vedere), cadere, v., cad6re (cadere este
sengurulu verba, care fiendu de conju-

gationea Ill in latin. cadgre a trecutu,

la noi, in a II-a; contrariulu, adeco verbe, cari, in latinesce, sunt de conjug. II,

trecute, la noi, in conjug. III-a, presenta destulle essemple : tordre=torqure; tundere=tondiire, tentere=timere , respundere=respondgre, etc. ;
reu dro si fora calle se aude in gur'a
unoru-a facere, seritre [si mai reu seri-

stiloru, miscare ecale si bene mesurata :

militaxii, ce asculta de sonulu tobeloru,

are], etc., in loca de facere=faegre,

nu potu perde cadentea si a se ;niscd

in desordine; c) in musica, nu numai
mesur'a sau rythmulu in genere, ci si

in cestione, ella a luatu in celle alto

in speciale, cu intellessu de clausula sau

terminatione a frasei musicale, terminatione completa sau nu : cadentia finale

=cadentia perfecta =cadentia pro tonica , repausu cu care se termina frasea

musicale, in oppositione Cu cadentiapre
tonulu dominante; care suspende numai
frasea musicale; d) in artea de a vorb
si a scrie; a) numeru oratoria sau poeticu, mesura a frasei prosaice sau poetice, ca cursu mesuratu care face frasea
armoniosa si placuta urechiei; 13) finale,
ce termina unu versu, si care pote const d'in una syllaba sau multa doue syllabe, ca asi numit'a rima, sau d'in eavente intrege, ea la versulu essametru
dactylicu allu celloru antici, care se compune totu de un'a din cinci syllabe; y) finalea, terminationea unui euventu, cumu
si casu, care venitu totu d'in cadere, inco

se applica la una specia de desinentie

alle cuventeloru, (vedi casu).
* CADENTIARE, v., (franc. cadencer) : 1. a tin cadentia, a reguld dupo
cadentia, in intellessulu cuventului de
sub 2. a)b) : a caclentid miscarile, passii, etc.; 2. a face cadentie, in intellessulu lui cadentia de sub c) : a cadentid
pre tonica; 3. a pune in cadentia, a inchide in mesura, in intellessulu lui cadentia de sub cl) : periodebene cadentiate.

1, CADERE, cadu (cadiu), eadui (au

seriere=scr1b6re; cfttu pentru verbulu

limbe sorori transformationi cu multa

mai profunde de cfttu in limb'a nostra :
ital. cad6re [ca si la non , inse isp. caer,
proven, cazer si chazer, franc. choir ;
la Francesi choir este rara usitatu, de
ore ce in loculu lui se dice mai multa
tomber; pre candu allu nostru cadere
are una applecare asii de estensa ca si
ital. canre, mai estensa de cfttu latin.
cadre, cum se vede d'in cello urmatorie) : I. proprie : 1. in intellessu largu,
prin effectulu greutatei selle a ven de
susu diosa, en mai multe nuantie de insemnari : a) pentru corpuri ce nu tina,
ca parti, de alte corpuri : passerile fatigate cadu unele in apa, altele pre uscatu ; cade negura, cade neua, cade roue,
cade grandene, cade mana d'in ceru, cade bruma, etc.;
relationea obiectului
in directionea de unde se espreme, dupo

intellessu, prin un'a d'in prepositionile

compuse : de la, d'in, de pre : a cad de
pro casa, a cad d'in carru, a cad de la
mare inaltime; de simplu se pune numai
cu adverbie : a cad de susu, de collo,etc.;
ro relationea obiectului in directionea in cotrau sau uncle se espreme, as-

seminea dupo intellessu, prin un'a d'in

prepositionile : in, la, pro : a cad pre
para, a cad in putiu, a cad la fundu;
prepositionea in espreme inse si relationea de modu : a cad in nasu (vedi
mai diosa la 2);

proverb. : a ca;l d'in

catdare in focu=d'in unu mu mai mica

www.dacoromanica.ro

CAD.

CAD.

a cad in altulu mai mare ;

Cu aceaasi insemnare si in latinesce : precipi-

tes cadunt apes= albinele cadu la pamentu, nix cadit=cade neua; etc., de si
mai desu se applica compusulu deoidere;
b) pentru corpuri ce tinu de alte corpuri :
tomn'a, frundiele ingalbenite cadu de pre
ramurile arboriloru ; pomele prea copte
cadu sengure d'in pomi; mi cade perulu;

mi a cadutu unu dente; nu ti a cadutu

casiulu de la gura=esti inco proa micu
si fora esperientia; mi cad caciull'a d'in
capu, mi cad condeiulu d'in lama, etc.;

299

riu cutremuru ; asii si in latinesce : ;Anus eadit=pinulu cade;

modu/u de
cadere se espreme de regula ca preposetionile in si pre : a cad in genuchie,
in ?tam, im capu, in brand, in petiore,
a cad pre spate, pre costa, pre facia ;
candu inse ce cere ca prin in sau conelativulu seu la se se esprema relationea
obiectului locale in directionea in cotro, atunci relationea obiectului de
modu se espreme prin prep. cu : a cad
cu c,apulu in diosu, a cad cu faci'a la
pamentu; a cad cu nasulu in limu, etc.;

asia si in latinesce : folla cadunt = fo- in multe d'in aceste espressioni caderea
iele cadu, desi totu compus(du deadere nu este involuntaria, ci intentionale, faeste mai usitatu ; c) in speciale apple- cuta adeco cu unu scopu orecare, si in
catu a) la corpurile ceresci cari se lassa speciale, caderea in genuchie sau cu fapro ceru in diosu spre appusu, cari sca- d' a la pamentu, cu scopulude adoratiopeta la appusu : stellele cadu un'a cd te ne, de rogatione, etc.; ti cadu in geun'a, cu cdtu se luminedia mai bene de nuchi, ca se me ierti; la essirea preotudiva; asi si latinesce stella oadens = lui cu santele daruri, toti crestinii cadu
sea ce merge spre appusu, (vedi inse la in genuchie ; d6ra co nu i am cadutu in
cadente si altu intellessu allu espressio- genuchie, si totu n'a vrutu se se indunei stea cadente) ; 6) la acelle-asi cor- piece a mi dd ce i ceream; cumu intrara
puri ceresci cu intellessulu de a gravitd : deputatii la regele Persiloru, cadura cu
precumu pamentulu, in revolutionea sea, faci'a la pamentu, etc.; cu acestu intelcade, in fia care momentu, spre sore; a- lessu cadere se dice si absoluta, adeco
sid si lun'a, in mersulu sea, cade, in fia- fora obiectulu de modu : veniti se ne
care motnentu, spre pamentu ; y) la cur- inchinennu si se cademu la Christu, resurile de apa ce se misca pro unu planu gele si Domnedieulu nostru ;
a cad
inclinatu: precutnu fluviele cadu in mari,
asid riurile cadu in fluvie ; asia si in la-

cu faci'a la pamentu, implica, pro longa

ide'a de adoratione milita, si ide'a de

tinesce : Ilumina in pontum oadunt=

fluviele cadu in mare; a) la cubii sau

spaima mare : vediundu faei' a lui Christu

zarii de jocu : vieti'a e ca si unu jocu de

cu faci'a la pamentu; se se observe inco

differenti'a de intellessu intre a cad, in

cubi : dco nu ti cade cubulu ce vrei ,

correge cu arte pre cellu ce ti a cadutu
d'in intemplare ; asi si in latinesce
quod forte ceoldit, id arte oorrlgas=ce
a cadtdu d'in intemplare, correge cu arte.
2. in intellessu strimtu, d'in una
positione drepta a vent fora voia in un'a

oblica sau plecata, d'in una positione

malta a venf fora voia in un'a bassa sau
umile cei ce se temu se tau cada canduva, jacu lungiti la pamentu ; de incarcati ce sunt de fructe, potnii cadu la pamentu; pinu/u mandru cade de securea
taiatoriului ; spicele cadu taiate de ascutit 'a secere a lucratoriloru; cdte cetati
tnari cadura de cutremure ! casele celle
mai solide cadura in ace//u spaimento-

stralucindu ca sorele, disciplii cadura

genuchie cuivasi a cadla genuchie cuiva,

intre a cad la petiore cuiva si a cad

in petiore cuiva : a cad in genuchie
cuiva va se dica a se lassd pre genchic inaintea cuiva, ca se lu roge sau
se l'adore ca umilentia ; ro a cad la
genuchie cuiva insemna nu a caLl pre
genuchiele selle inaintea cuiva, ci a se
lassd diosu, pre facia sau in altu modu,
longa genuchiele cellui ce adora sau de

care se roga ; acestea sunt asi, intru

cltu subiectulu verbului cadere este una
persona ; ro candu subiectulu este unu
lucru, atunci in genuchie sau la genuchie
espreme curatu si simplu relationea o-

biectiva de loculu la care tende actio-

www.dacoromanica.ro

300

CAD.

CAD.

nea subiectului : candu caii beu inferbentati apa, acesta-a le pote ca,cl in genuchie sau la genuchie ; morbulu de care
sufferu d'in copse a cadutu acumu in ge-

man pro loculu unde a cadutu : a) in

lupta, in bataia : pucini de ainostri cadura in acea bataia ; inimicii sunt nu-

differentie de intellessu essistu si intre

merosi, inse mai bene se catlemu luptandu-ne barbatesce de cdtu se luanzu fug'a
ea nesce fricosi ; b) si afora d'in bataia,

a cad la petiore si a cad in petiore

cuiva, se vede d'in frasile : ti cadu la

in lupta cu adversitatea, cu morbulu,

cu reutatea omeniloru, etc. : prin arti-

petiore, ca se me ierti (neci una data cu

acestu intellessu : in petiore); ap'a cade

ficie7c unei muieri cadzi eroulu, care essisse triumfatoriu d'in at tea lupte cu inimiculu; marelebarbatu cadit invinsu de aca
ttealupte culipsele de totu genulu;
victim a la altariulu dieilor u : innocentele
mnellu cacle injunghiatu de sacrificatoriu;
asid si in latinesce : crebri cadunt ho-

nuchie sau la genuchie; co acelle-asi

in petiore sau la peti ore cailoru, cndubeu

aparece inferbentat; dro a cad in petiore cuiva se dice si cu subiectu de per-

sona, ca si cu subiectu de lucru, in insemnare de a cad sub petiore, intre petiore : bietulu omu cade in petiorele cailoru; in acea-asi insemnare , cu diffe-

rinti'a de intellessu ce essiste intre la

si in, se dice si a ead la petiore cuiva
filiulu lesnatu cacle la petiorele
de
: 3. cu intellessu mai estensu :

stes=cadu inimici in mare numeru; tener cadit htedus=fragidulu edu cade, etc.
II. metaforice, fora voia sau precugetare,
ci numai d'in intemplare, prin unu con-

cursu orecare de circunstantie , a ha

a se incuibk tare : de va cacle la osse

morbulu de care sufferi, nu te mai poli

una directione aorecare, a merge, a ven,

a adjunte, a se presenti, etc. : 1. cu intellessu indifferente : a) mai appropiatu de
cellu propriu si originariu : sunt lucruri

tendecd de densulu ; c) nentru buccate,

cari nu cadu sub sensulu omului; ce

cumu si pentru umori d'in economi'a

spunu eu,cade in mentea sanetosa cea mai

commzine ; nunzai in capete smentite potu
cacle idee asid de estravaganti; ochii mei

a) pentru certi morbi, a petrunde a fundu,

corpului, a se lassd in parti inferioril si

de ad cu insemnarea si mai departata

de a appesd, mai vertosu in locutionile :
a cad greu, a cad usioru, cumu : buccatele grasse cadu greu la stomacu; carnea mera cade mai Usioru la stoznapu
de cdtu carnea grassa ; sangele cacle in
petiore, candu aceste-a se tinte prea indelungu in apaprea ferbente; d) ca terminu de geometra, applecatu la marimi

geometrice : punta, linia, planu, etc.

a) a cad pre, a se lassi sau ven d'in
una directione orecare pre alt'a : linfa
AB cade perpenclicularia pre CD; d'in
unu puntu situatu atora d'in una linea
derepta numai:una perpendiczdaria pote
cu acad pre acea linea derepta ;

intellessu si in alte sfere de

ideid : numai pre terrele coprense intre
tropice radiele sorelui potu cacle perpendieularie; 6) a cacle pre, a coincide, a se

asterne sau a se assedid in tota intenderea pre una marime : Un? a AB cacle

pre CD si se confunde cu dens'a;

cadura , nu sciu cumu, pre una carte ce

std pre mesa; vorb' a cadzi, nu scimu cumu,

asupr'a celloru petreczete in adunare cu

claue dille mai inainte; asid si in latin'a :

qum sub sensus eadnut=celle ce cadu

sub sensuri; b) mai departatu de intellessulu proprio si originariu : a) a se ap-

propid, prin natur'a sea de alte fientie

sau lucruri; a fi de unu genu sau categora cu densele : in una categora cadu
conceptele de fientia, in alta categora
cadu conceptele de calitate; qum sub can-

deal rationem cadunt=c-ate cache in acellu-asi genu sau in acea-asi categora; p) a se intempld, a se petrece, a lud
unu locu orecare in spatiu sau in tempu,
a fi situatu, si, prin una estensione mai
mare, a adjunge, a fi, a se afid intr'una
posetione : annu, pascele au cadutu
3fartiu; estu tezpu, acea-asi serbatore
va cad in Aprile; cds'a nostra cacle pre
partea derepta a callei intre scola si pa-

4. in intellessu pregnante, a cad ca se

latiulu justitiei; numai un'a d'in fere-

nu se mai scolle, a per, a mor, a re-

strele camerei melle cade la podu; Tran-

www.dacoromanica.ro

CAD.

CAD,

silvani'a cacle spre media nopte de Ter- asi6 si in

: eadere in servitutem,
r'a romanesca; candu cada .Rosaliele? in suspieionem, sub dominationem=a
candu cada mosii? nascerea Mantuito- cacle in servitute, in prepusu, sub doriului cade totudeun' a la 25 Decembre; minationc; unele d'in locutionile cicumu are se cada lucrulu inceputu, nu tate au dupla intellessu : a cad in prepotemu prevede (cuirau are se cada=cumu pusu, de essemplu, va se dica nu numai
are se se petreca, dro s : cumu are se. a fi lorepusu altui-a sau de aitu/u=sasse termine, se se finesca, se essa; de poetas esse ca in frasea Anassagora
acf) : 7) a av6 una morsa orecare cotra cad in prepusu Athenianiloru, co ar fi
unu finita, si prin urmare, a se termin6, atheu, ci si : a fi senguru despusu aprea se finf : promessele telle cada in ne- pune pre altulu=suspicari, suspiciosus
mica=promessele telle essu deserte; asi6 esse, ca in frasea : am cadutu in, pre-,
si in latin'a : eadere in eassum=a cacle pasa, co servulu m'a furatu; in acestu
in desertu, a ess deserta; in speciale, d'in urma intellessu mai tene si mai

ca termina de artea de a serie si vorbf

sau de a compune musica, se dice sau
de terminationea unei frase sau si a u-

clara e se se dica la in loca de in : a

nui cuventu cuvente ce cadu in, acea-asi

prep. la, dupo care urmedia unu sub-

forma=similiter eadentia verba; sau de

mersulu frasei in genere, inse nu cu in-

stantivu cu insemnare de morbu : a) col"-

tellessu indifferente, ci cu insemnarea de

mersu bonu sau reu, mai desu cu insemnarea de mersu bona, mesuratu si armoniosa (vedi cactentia) : in Virgiliu nu afli
a laturi doue versan i cari se cada unults
ca altulu, clero tote versarte acestui nzare
poeta cada ceitu se pote debene si armoniosu ; 2. in intellessu bona sau reu

a) construitu cu prep. in, mai rara cu

sub, in insemnare rea, si de acea-a dupo
mentionatele preposetioni vine de re-,

cacle la prepusu, (vedi urmatoriulu b);

b) construitu, in insemnare totu rea, cu

porale : a cad la langore, la frigurityphoidi, la lenta, la phthisa, etc.; f3) moralo : a cacle la melancola, la monomana, la hypochondria; a cacle la avaritia, la lene, la beta, la nzisanthropa, la
lussuria; a cacle la eresa, etc.; in loca-,
tionea : a cacle la patu=a cacle la greu
9norbu=a cacle invinsu de intensitatea

morbului, substantivulu pata a luatu;

prin metafora, intellessulu de morbu
greu;
d'in compararea locutioniloru
in cestione cu a c-elloru de sub prece-

gula unu 8ubstantivu cu insemnare

a) de asservire, prensore , etc. : a cacle
in manele inimicului, a cacle in servi-

dentele a) resare, .credema, de gene dif-

tute, a cacle sub jugulu despotismului sau

sub despotimu ; trr' a va cacle sub cea

in langore, in hydropica, in, lussa, etc.;

cu a cadlalangore,lahydropica,lalussu;
in locule constructione cu in urmata

ferentra de intellessu ce se pune intre

densele : compare-se, de essemplu, a cacle

mai rea tyranna, tyranni' a multimei; a

cad sub donini'a straina, in poterea al- de unu substantiva, se pune, in unele
tui-a; a cacle in lacia, in cursa, in pren- ' casuri, adiectivulu simplu, derivatu d'in
sore, etc.; f3) de morbu, fia corporale, substantiva, inse cuintellessu differitu :
cum u: a cacle in langore, a cacle in nepo- a cade langedu, pre longa a cacle in lantentia , a cacle in lesinu, in orbia, in sandia, gore; d cacle lesinatu, pre longa a cacle
in h,ydropica, etc.; fia morale : a cacle in in lesinu; a cacle unta cuiva, pre longa
melancolia, in, mare intristare, in des- a cacle in. ura cuiva, etc.: in espressionea
peratio n,e; a cade, in peccatu, in culpa, a cacle uritie cuiva, verbula eadere are
orinte; a cade in prepusu, in mono- acea-asi insemnare ca cea desvoltata
mana, in ratecire, in estravagantie, etc.; mai diosa la e); in a cacle lesinatu , a'r) de infortuniu : a cacle in miseria, in cellu-asi verba are insemnarea desvolseracia, in mare lipse, in aspra nevoia, tata la I. 2. 4., analoga prin armare cu
in grea respundere, etc.; S) de defavore : cea ce regare in espressioni ca : a cacle
a cacle, in ur'alumei, in disgrati'a prin- tnartu; numai in espresionea a cadlancipelui, in urgi' a lui Domneclieu, etc.; gedu, verbulu caclere are aprope acea-asi

www.dacoromanica.ro

802

CAD.

CAD.

insemnare ca s in a co,d inlangore, cu

differenti'a co esa d'in urma este una

espressione cu intellessu particulariu si

precisu, ro esa d'antaniu una espressione cu intellessu generale si vagu;

deo dram'a cade mu sal; bene pre pe-

tiore=seenrue oadat an recto stet fabula talo; asi, si : reulu jocu al/u actoriului face se cada celle mai bone dramate; a cotl in concursu, a cad in al-

in locutioni ca: a cadin uit are, in desuetudine, etc., a cadin pulbere, in ruine, in
buccati, etc., verbulu cadere are insemnarea de sub urmatoriulu c); ro in espressioni ca: a cadinnesemtire,inamortire,in
confusione, in desordine, in spaima, etc.,

legeri; in tote collegiele electorali au cadutu candidatii conservatoriloru; a se

verbulu cadera are acellu-asi intellessu

diosu de ditu celle mai brute bestie; femin'a una data caduta cu greu se pote

ca si in essemplele de sub precedentele a)

-de la 2. II; in constructionile cu la

intra si substantive cu insemnare de
invoire san de altu ceva analogu, la care
allerga cineva, uepotendu face altu cumu-

va : fatigati de indelungulu bellu, cadura la pace; vedendu co nu poteti face

nemica cu judecat' a, cadeti acumu la itn-

pacare ; asia si : a cad la invoire, la

rogationi, la lengusiri, etc.; inse a
cad la cineva=a allergi la cineva cu

avili in demnitatea sea, a perde, prin

fapte peccatose, totu pretiulu ce da virtutea : draculu e unu angeru cadutu; nu

credeamu co omulu ar pot cadi mai

inderept; numai sangele fiiuluilui D am-

nedieu pot redic umanitatea caduta

in peccatu;obiectulu caderei sta la intrebarea unde sau incotrau, se espreme
cu in sau la : a cad in uitare, in twine, etc., (vedi mai susu la 2. a. b); tiro
la intrebarea de uncle, cu d'in : a cad
d'in gloria, d'in splendore, d'in gratia,
d'in tavore, d'in ministeriu, d'in domtrio, etc.; mai raru cu de pre : a cad de pre

departe, se tnanemu aici, co ni su caii

caduti, si au se cada de totu, dco nu

tronu; ca oppusu la a se sui pre tronu;

locutioni speciali ce se referu la acellu-asi intellessu allu lui cadere : a
cad cuiva nasulu=a reman umilitu ,
a perde cutediantfa si mundri'a, in oppositione Cu a tin nasulu susu, a redic nasulu sau a lts nasu; a cad cu
anim'a=a perde coragiulu, si prin urmare ea intellessu differitu de a cad
cu anitn'a pre ceva=a se pune cu tota
poterea si tragerea de anima pre unu
lucru, (vedi si mai diosu : a cad pre);
a cad de somnu, de fatiga, de lene etc.,
a nu mai pot so se misce de somnu, de
lene, etc.; d) a cad pre : a) a cad
pre ceneva, sau cu insemnarea de al' attenge, a incumbe si appes greu asupr'a
/ui, vorbindu mai vertosu in impregiurari sau lucruri gravi, cari de necesse se
impunu : pre voi va cad tota respundeproverb. : pre omu,nu pre petre,
rea;
cadu nevoile = nu se cade a se turbar

le deimu pucinu repaosu si mancare; unu

si a si perde coragiulu in nevoie, de ore-

minitseriu cade, si altulu se redica pre

ruinele lui, etc.; asia si in latin'a ceei-

ce elle sunt una lege pentru omu, dura

lege, dro lege; asia si : pre voi va cad
sangele versatu allu innocentelui; pre
mene va cad si acesta sarcina ; ce focu
mai cad pre bietii crestini; rosinea fapteloru unui filiu blastematu cade si pre

umilentia dupo adjutoriu : la tene, Domne, cademu; pre tene te chiamatnu in nevoi ele nostre, (vedi si I, 2);
pentru es-

pressioni ca : a caa cuiva in spinare,

a cad cuiva in sorti sau la sorti, etc.,
vedi mai diosu, luandu amente se nu le
confundi cu espressioni ca : a cad cuiva
in genuchie, a cad cuiva la petiore, etc.,
despre cari vedi totu I, 2; c) cu insemnare mai appropiata de cea originaria,

insemnarea de a scad in potere, in vaore, etc., a deperi, a se perde, a se ruind,

a se nemici, etc.: tare a cadiutu pretiulu
buccateloru; cadu si generationile de cuvente, ca s generationile de omeni ; cre-

ditulu acestui ornu a cadutu cu totulu;

multe case de negotiatori de frunte au
cadutu in acestu annu; pre fiacare annu,
in epoc'a domniei fanariotiloru, cadeau
mai multi Domni; nu potenzu merge mai

dit aunona=a cadiutu pretiulu bumteloru, vis venti cecidit=a cadutu furea ventului;

in insemnare mai ideale,

a nu av successu : pucinu pesandu-i

www.dacoromanica.ro

CID.

CAD.

303

parentele seu; furi'a lui cad pre bie-

siva, a se cad, si ca impersonale, ca se

tulu copillu, car e nu stricas se nemica, etc.;

esprema ide'a de necessitate moral e : t21.4

sau cu insemnarea de a persiste cu potere la cineva : toti cadura pre mene,ca

se me insarcinu cu acea missione; in

runcd caniloru; nu se cade se ti bagi

locu de pre intra si asupr' a : asupe a

vostra cade respunderea; forte desu apoi in locu de pre cineva intra locutionea pre capulu cuiva : pre capulu meu
va cad tota urgi'a lui ; pre capulu meu
voru cad toti, ca se faca unu ce care
mi repumna; 13) a cad pre ceva, cu
insemnare de a se pune cu totu d'in a-

densulu pre unu lucru : de unde mai

inainte avea passione pentru limbe, acumu a cadutu pre niatematica; neavendu

alta demancare, cadura pre brendia;

de ad locutionea : a cad pre urechiele

cuiva=a fi in sarcin'a cuiva, ca se lu

nutresca : nu e destullu co am eu atdti
copilli de nutritu, ai cadutu si tu pre urechiele melle; in locu de : a cad pre
urechiele,pre capuluunui omu, etc., adeco

in locu de a constru unui omu ca genitivu, se construe ca.dativu, si se dice

a cadunui omu pre capu,preurechie, etc.,

de rinde se vede strins'a analoga de insemnare a lui cadere in aceste locutioni

cu insemnarea ce are acellu-asi verbu

se cacle a tuci panca ftiloru si a ua arlengur'a unde nu ti ferbe oll' a; cacle-se

cu addeveratu se te fericimu pre tene,
nascictoria de domnedieu; pentru asseminea fapta nu ti se cade lauda, ci mai
vertosu defaima si punitione; tie, Dotnne,
se cade glori'a si inchinationea; de

locutionea : cumu se cade= cumu

cere detori'a, regura morale, legea in
ad

genere sau cuvenienti'a : porta-te, cumu

se cade; flu, cumu se cade; omu cumu se

cade=omu cu calitatile morali sau utili

cerute ; asifi si : muiere cumu se cade,
casa cumu se cade, etc.; compara si in
latin'a : non cant In Thum Woman mentIri=nu se cade unui omubonu amentf.
2. CADERE, s. f., actione si resultatu allu actionei de a cad, mai in tote
insemnarile verbului 1. cadere : caderea
corpuriloru in spatiu; caderea frundieloru, caderea omului in peccatu, caderea
republicei, caderea armoniosa a periodeloru, caderea la betia, nu e in caderea
nostra a judecd, etc.
CADIMENTU, s. m., p1.-e, (compara
ital. cadImento), cu intellessu analogu ca

in locutionile de la urmatoriulu : e) a
cad cuiva : a) a ven cuiva ca folosu,
ca parte de folosu, ca ereditate, etc.:
partea eredita de rnamm'a d'in starea

cellu ce are 2 cadere sau cadentia : cadimentulu pretiului buccateloru, versa

unchiului noue va cad dupo mortea ei;

dieloru, etc.
CA.DISIORA, s. f. (cu di nesiueratu),
deminutivu d'in cada.
CADITORIU,-toria, adj. s., cadens;
care cade : frundie caditorie, stelle caditorie.

dupo ce er avutu, i mai call si una

tnare ereditate; mie, ca filiu, mi va cad
pensionea tatalui meu; forte desu cu
acesta insemnare in locutionile : a cad
in parte cuiva, a cad pre sem'a cuiva;

cu formosu cadimentu, cadimentulu copil-

lului ne a spariatu, cadimentulu frun-

rit) a fi sau nu ammesuratu, accommo-

CADITURA., s. f., mousy hipline; raffia;

datu, etc.: usioru ti cade se dici, clro

greu ti cade se fad; greu ti cade se te
vedi tradutu de amici; dco ti cade ce ti

1. actione de a cad sau mai bene re-

propunu, bene e; dco nu ti cade, si mai

bene; vestimentulu nu ti cade bene, co e

duce unu scommotu ce se crude d'in mare

prealargupentrutene;pentru locutioni
ca : a cad cuiva pre urechie, a cad

ditura ca acesta-a se scii co n'ai se te

cuiva uritu, etc., vedi mai susu; de ad,

tura in caditura ; 2. Ur mai desu Cu

insemnare concreta de ceva cadutu :
a) proprie caditura de casa=casa ce

cu intellessulu mai ideale de a se cuveni

cuiva dupo dreptu, de a sed bene : tote

alle tatalui cadu filiului; luatu, in acestu casu, de regula, ca forma relies-

sultatu sau moda alluactionei de a cad() :

caditur'a apei de la mare inaltime prodepartare; de vei mai cad inco una ca-

mai scolli de diosu ; a merge d'in cadi-

sta se cada in ruine ; b) metaforice: caditura de omu=omu ce si a perdutu cu

www.dacoromanica.ro

304

CAD.

CAD.

totulu poterile; asi6, si : caditura de bou,

de callu, etc.

sau veri-ce assemenea : ~lea acestei

CADIU si cadivu,-, adj., cadivus;

despusu a cad, care totu cade mereu

sculpture; cadrulu specleloru de lussu

sunt sufflate ca auru; b). unde, priu
una noua metafora : imagine, icona, tabella de pictura toti paretii casei erau

callu cadivu, (vedi si caducu).

CADIUTU, vedi cadutu.
CAD1VU, vedi cadiu.
CALIMA., s. f., cadmia osocap.sict,
ital. cadmia, franc, cadmio, numita asia

de la cetatea grecesca Thebe, fundata

de Cadmu , aprope de care se estragea
cad2nia) ; 1. oxydu de zincu de colore
galbina sau rosiateca, numitu in speciale si cadmia naturale ; 2. sublimatu
sau funingine de oxydu de zincu, care,
la topirea acestui metallu, se lipesce de
paretii fornului sau coptoriului, numitu
in speciale si cadmia arteficiale ; 3. su-

magine este de lemnu de ceru cu formose

adornati cu cadreluerate de cei mai boni

artisti;

de ad cu intellessu favora-

bile : muiere Tortuosa ca una cadra, sau

cu intellessu defavorabile : asid de multu

dressu a dato asta femina pre facia, asid de multu negru a datu pre s_princene,

im cd tu pare una cadra reulucrata.

* CADRAGENA.RIH,-ia, adj., quadra-

genarius (vedi cadragenu); care coprende sau are patru dieci de orecari unitati :
butoiu cadragenariu=butoiu ce coprende de patru dieci de ori una mesura ore-

blimatu .sau funingine de veri-ce alta me-

care de licide; numeru cadragenariu=

talla, care, la topirea metallului, se sublima si se prende de paretii fornului.

CADMICU,-a, adj. (ital. cadmico,
franc. cadmique); relativa la ca,dmia ;

numera compasa d'in patrudieci de unitati, numera representatu prin semnele

oxydu cadmicu.

CADMIFERU,-a, adj. (franc. cadm'are; vedi cadmiu si ferereY ; care con-

tine cadmiu.
CADMIO-, s. m., (ital. cadmio, franc.

cadmium) ; corpu simplu metallicu, mai

asi6, de alba ca si stamnulu sau cossitoriulu, luciosu, si care se estrage d'in

minen de ziucu dissolute in acida sulfuricu : oxydulu de cadmiu este un'a d'in

basile celle non potenti, (d'in acea-asi

fontana cu cadmio).
CADMIURA, s. f., (ital. cadmiuro,
franc. cadmiure); nume genericu datu,
in chymica, la veri-ce combinatione de
cadmiu cu alta metallu.
CADRA, s. t, %t'adra (form'a feminina d'in cadru, derivate amendoue

quatuor=patru; in unele derivate d'in

quatuor, conforma celloru espuse la lit-

ter'a C, II, 2, sonulu c=q a trecutu in

p paresime=quadragesimze; in altele
cumu in cadra=quadra, cadru=
quadrum, cartu=quartus, etc., s'a pastratu c=q originaria; vedi si cadru);
1. proprie si in genere, figura sau forma inchisa de patru linie drepte ; 2. de
ad, prin metafora si in parte : a) cea ce
inchide unu tabellu de pictura, unu speclu

40; ontu cadragenariu=omu de patrudieci de anni ;

in acestu
arma
intellessu, luatu si ca substantiva : unu
cadragenariu=uuu orna de patrudieci
de anni.
CADRAGENIJ,-a, de regula in plan
cadrageni,-e, adj., quadrageai=ccite patrudieci, casi bini=cate coi, (vedi binu);

de ad cadragenariu, ca si binariu d'in

binu.
CADRAGESTIVIA, s. f., vedi cadragesimu.
CADRAGESIMALE, adj., (quadragesimalis) ; relativa la cadragesima cu

insemnarea de celle patrudieci de dile

de ajuniu : ajuniu cadragesimale, roya(ioni cadragesimali, typiculu servitiului
cadragesimale.
CADRAGESIIVIU,- a, adj., quadrage-

simus; allu patrudiecele, a patrudiecea ;

ca substantiva femininu : a) candu

se subintiellege parte, cadragesima=a
patrudiecea parte d'in unu ce impartitu
in patrudieci de parti ecali : septe cadragesime = septe a patrudieci, septe
d'in patrudieci de parti ecali alle unui
ce, cea ce prin numere s'ar esprime acftndu se subintiellege di,
sia : T7o ;
ajunu sau abstinentia iutru adducerea a
mente de celle patrudieci de dille in cari
Mantuitoriulu ajunh in deserta,
dro

www.dacoromanica.ro

CAD.

CAD.

in acestu intellesu cadragesima tredi

treptatu in carresinia, si apoi in parresima, se dice inset de regula in plurariu
parresime antd ne a Domineca d'in par-

resime, a dou'a Dominica d'in parresime, etc.; acea-asi numire de parresime se

appleca, pre a locurea, la diu'a d'in mediloculu parresimeloru pasceloru, acleco
la Mercure a d'in a patr'a septemana a aj unului pasceloru laparresime, cu acestu
d' in urma intellessu, Romtinele au datin' a
de a numerci ouale ce au strinsu in tem-

pulu diumetatei scursa a parresimeloru;

proverb : Martiu d'in pcirresime nu
lipsesce, vorbinflu de unu lucru ce se intempla regulatu la acellu-asi tempu, sau
de unu orna care , fora se fia asteptatu
sau invitatu, se afia nelipsitu undeva.
CADRANGLU, vedi cadrangulu.
CADRANGULARE, si
*CADRANGULARIU,-ia, adj., qua-

drangulus (d'in cadru=catru=patru si

angulu=waghiu); cu patru anghiuri
figura cadrangularia ; figure cadrangularie sunt proirrie numai celle cu patru
laturi, cumu cadratulu, parallelogrammulu, trapeziulu, etc.; inse, prin estensione, se applica si la alto lucruri, cumu

foja cadrangularia, pyramide cadrangularia=solidu ca sesee facie parallelogrammice , cite doue done parallele,
d'in cari patru su laterali si doue servu
de base, (vedi si cadrangulu).
CADRANGULATUra, adj., qua-

805

parte d'in unu ce orecare : cadrante de

ora, cadrante de circunferentia=90 de
grade, etc.
1. CADRANTARIU,-ia, adj.. quadrantarius; de unu cadrante, care e sau
face unu cadrante d'in ceva : usura cadrantaria=usura de 251a centu, de ore
ce 25 e cadrante d'in unu centu.
* 2. CADRANTARIU, pl.-ie, quadran-

tal, amphora; mesura de capacitate de

unu petioru cubica in care intra 80 litre.

CADRARE, v., quadrare (unii au

introdussu patrare, patratu, in loca de
cadrare, cadratu; vedi si cadra, cadru);
1. ca transitivu : a) in genere, a di, forma de cadra sau cadru, a Inchide cu
patru linie derepte cari, prin imbinarea

capeteloru lora, formdia patru anghiuri derepte sau de 90 de grade; b) in

speciale : a) a taii lemnu sau petre pentru constructione asi ca faciele loru se
presente forma de cadra; 13) ca termina
de geometra, a constru una figura care
se fa unu cadratu geometricu,(vedi cadratu sub 2. ecivalente in superfacia cu
alta superfacia marginita de linie curbe,

(vedi si cadratura); 7) ca terminu de

calcula, a face productulu unui numera,
multiplicandulu prin sene insusi : a cadr patru va se dica a lu multiplied prin
sene, asici in cdtu se facemu productulu
sessesprediece, acleco

4X4=16; 8) ca

termina de arte militare, a despune unu

corpu de militari pre patru linee, cari

drangulatus,(vedi candrangulariu); mu-

se imbina ca si laturile unei cadra; 2. ca

nitu ca patru anghiuri.

intransitivu, a se accommodi, a se adap* a armonizi, etc.: faptele telle nu

CADRANGULU,-a, quadrangulus,
quadrangulum (compusu d'in acelle-asi

elemente ca si cadrangulariu ; unii au

data form'a : patranghiu, de unde apoi
au formatu patranghiulariu, forma ca
totulu inadmissibile); 1. cu patru anghiuri, care are patru angb,iuri figura
cadrangula; 2. mai desu inse luatu ca
substantiva masculina, cadrangulu, fi-

gura ca patru anghiuri, cumu e unu

cadratu, unu parallelogrammu, etc,.
CADRANTE, s. m., quadraus; 1. a

patr'a parte d'in asse, adeco ceva mai

multu de doi bani de ai nostri; 2. a patea parte d'in libra, adeco 24 drachme
sau 81 de gramme metrice; 3. a patr'a

cadredia neci de cumu ca dissele.

CADRARIU, s. m., care face cadre;

care assedia tabelle de pictura, specle, etc., in cadre.

CADRATINU, s. m., (franc. eadratin); deminutivu d'in substantivulu cadratu, cu insemnarea de sub 2. b) e); de
ac si : semicadratinu (vedi semi), dinmetate de cadratinu.
CADRATICU,-a, adj. (franc. qua.

dratique); relativa la unu c,adratu cu

insemnarea de sub 2.; in speciale, relativu la unu cadratu mathematicu : ecatione cadratica, numita si ecatione de
gradu secundu.
20

www.dacoromanica.ro

306

CAD.

CAD.

CADRATIONE, s. f., quadratio;

1. actione de a cadre& ; 2. ca concretu,

ceva cadratu, figura cadrata.

CADRATORIU,-ia, adj. s., (padre.
tor; care cadredia, in insemnarea verbului cadrare de sub 1.: bonu cadratoriu de petre, geometru cadratoriu=geometru care cauta se cadredie cerculu.
CADRATRICE, s. f., (franc. quadratriee); unja curba, cu care geome-

alle caroru capete se imbina in patru anghiuri; 8) ca termenu de astrologa, posetione a doue astre departate de unu cadr ante de cercunferentia sau de 90 degrade, posetione care, dupo astrologi , are
una rea influentia; e) ca terminu de typographa, buccatella de ferru, pre care
compositoriulu despune litterele.

* CADRATURA, s. f., quadratura

(frane. quadrature, ital. quadratura);

trii s'au servitu a adjunge la cadratur'a approssimativa a cercului si la tri-

1. actione si mai vertosu resultatu allu

actionei de a cadrd; 2. in speciale: a) ca

sectionea unui trianglu.

CADRATU,-a, (introdussu de unii
sub form'a patratu; vedi cadrare), quadratus; quadratum; participiu d'in ca-

terminu de geometra, reducerea unei

figure curbilinie la unu adratu geometricu, (vedi cadratu sub 2, b) a), ecivalente in superfacia cadratur'a cercului, in particulariu, se considera ct
una problema insolubire; prin estop-

drare, luatu mai vertosu cu insemnarile verbului de sub 1.: I. ca adiectivu

mese cadrate=--mese cu patru anghiuri,
in opposetione ca mese rotunde; usiele
sunt de regula cadrate; petre cadrate=

petre lucrate pentru construction cu

facie margenite de linee derepte, cari
se imbina in anghiuri derepte sau de 90
de grade; numeric cadratu=numerum uiteplicatu prin sene : 25 este 5 cadratu,
de or& ce 5X5=25; cta de militari ca-

drata; radecina carata=numern ce

multeplicatu prin sene da unu altu numeru consideratu ca productu : 5 este

radecin' a cadrata a lui 25, pentru co

5X5=25; anghiuri cadrate.;.--.anghiuri
derepte sau de 90 de grade, etc.; prin
metafora:statura cadrata=statura bene
proportionata ; capu cadratu=capu cu
anghiulu faciale apprope dereptu, sau:
capu care cugeta bene si sanetosu; 2. ca
substantivu masculinu, cadratu, pl.-e:
a) in genere, corpu ca un'a sau mai multe
facie oadrate, adeco marginite de patru

linee derepte, alle caroru capete, imbinandu-se, formedia anghiuri derepte si

prin urmare ecali, cumu sunt superfaciele usieloru, unoru mese, etc.; b). in
speciale : a> ca terminu geometricu fi-

gura cu patru laturi ecali, alle carom

capeta formedia, prin imbinarea loru,
patru anghiuri derepte si prin rtrmare

sione se dice si de evaluarea superfaciei

figurelorurectilinie, pentru co veri-ce saperfacia se mesura cu unu cadratu orecare, luatu ca terminu de comparatione

cadratur'a figureloru rectilinie se tine

de geometrea elementaria, pentru co acesta cadratura se reduce la descompunerea acelloru figure in triangle; b) ca
terminu de astrologa, posetione a doue
astre departate de unu carta de cercunferentia, (vedi si cadratu sub 2, b) 8);
c) pictura de orna mentu pre paretii unui
edificiu de currendu spoiti, asi6, numi-

tulu fresm; d) buccati d'in mechanismulti rand orologiu, cari servu a purre
in iniscare limbele orologiului.
*CADRIBASICU,-a, adj. (franc. quadribasique; vedi cadru si base); terminu

cbymicu : care coprende de patru ori

data base catu acidu sare cadribasica.
CADRIBINARIU,-ia, adj. (franc.
quadribinaire; vedi cadru si binu, bina-

riu); ca termini' de mineraloga, care

resulta d'in patru decresceri in doue
serie.

CADRICAPSULARIU,- ja, adj.

(franc. quadricapsulair; vedi cadru si
capsula); cu patru capsule, vorbindu de
unu fructu.
*CADRICARBURA, s. L, (franc. qua-

ecali; f3) ca terminu de calculu, productu

allu unui numeru multeplicata prin sene

dricarbure; vedi cadru si carbura), carbura care coprende de patru ori atatu

insusi; y) ca termini.' de arte militare,

cta de arrnati despusa pre patru linie,

tione chymica de acellu-asi gen.

carboniu, eau intra in alta combina-

www.dacoromanica.ro

CAfl.-307

CAD.

CADRICARINATII,-a, adj. (franc.

quadricarin; vedi eadru si carina); cu
patru carine.
CADRICOLORII ,-a, adj., (franc.
qudrieolore; vedi cadruli colore); cu patru colori : passere cadricolora.

patru fascie de differite colori; vorbindu

in specie de certe insecte ca patru verge
de colore diversa : musca cadrifasciata.
CADRIFIDU,-a, adj., quadrifidus,
(franc. quadrifide; vedi cadru si findere);
despicatu in patru, cu patru capete acu-

* CADRICORNI1,-a, adj. (franc. quadrieorne; vedi cadru si 2. cornil); ctt pa-

minate : furca cadrifida; in botanica,

tru corne sau ca patru antenne : antilope cadricorna; de ad ca subst. femin.

plur. : cadricorne : a) familia de insecte
aptere, cari au patru antenne; b) mica
familia de crustacee.
CADRICOTYLEDONATU,-a, adj.
(franc. quadricotyledon; vedi cadru si
cotyledone); munitu ca patru cotyledoni,
vorbindu de unu embryone de planta.
* CADRICUSPIDATU,-a, adj. (franc.

quadrieuspid6; vedi cadru si cuspide);

terminatu ca patru cuspidi sau acumene.
CADRIDENTE , adj. , quadrideus,
(vedi cadru si dente); ca patru denti sau
acumene.
* CADRIDENTA.TI4-a, adj., (franc.

applecatu la organe de plante, care apprope peno la medilocu suntu despartite

in patru parti ecali : calicele resedei este
cadrifidu.
CADRIFES117, s. ni., quadrifinium,
(vedi caelru si fine); dimite intre patru

proprietati, punta limitariu intre patru

terri.
CADRIFL1J1J,-a, adj., quadrilluus,
(cadrusifluere); care cura pre patru parti:
cadrifluulu riu.
CADRIFLORT5,-a, adj., (franc. qua-

driflore, vedi cadru si fiare); cu patru

flori, vorbindu de certe plante.
CADRIFOLIATII,-a, adj., (franc.
quadrifo li; vedi cadru si foliu); cu patru folie : inulu cadrifoliatu.

quadrideut; vedi cadridente); multa

cu patru denti sau acumene, vorbindu

* CADRIFOLIOLATU,-a, adj., (fraile.

quadrifolied; vedi cadru si foliolu); cu pa-

de certe plante sau animali.

tru foliole, vorbindu de frundiele certoru

plantel cari su compuse d'in patrufoliore.
* CADRIFOLM, s. ni., (quadrifoliura);

CADRIDEGET AT 17,-a, adj., (franc.

quadridigit; vedi eadru si degetu); munitu cu patru degete, vorbindu de certe

plante, la cari petiolulu frundieloru se

termina ca patru foliore.
CADRIDEGETIPENNATU,-a, adj.,

(franc. quadridigitipenn; vedi cadru,

degetu si penna); se dice de una planta
cu frundie, allu caroru petiolu se desparte in alte patru petiole munite cu foliore, (vedi si cadridegetatu).
CADRIENNALE si
CADRIENNE, adj., quadrieunalis si

quadriennis, (vedi cadru si annu); de

patru anni, care dura de patru anni sau
care revine d'in patru in patru anni

planta ca patru foie pro acellu-asi pedunclu, varietate de trifoiu.

CADRIFORII,-a, adj., quadriforis
(franc. quadrifor); ca patru orificie sau
ca patru valve : usia cadrifora=usia cu
patru valve sau aripe; substant. femin.
piar. cadrifore, familia de conchilie d'in
ordinea cirripediloru, allu caroru coperclu are patru valve.
CADRIFORME si
CADRIFORMIJ,-a, adj,, quadrifortnis
(cadru si forma); ca patru forme;
applecatu, in speciale, la cristalle, cari u-

nescu in sene patra forme insemnate,

serbatore cadriennale.
*CADRIENNIU, s. m., quadriennium,
(vedi cadru si annu); spatiu de patru anni.

cumu e cubulu.
CADRIFRONTE, adj., quadrifrous

*CADRIF.A.RIU,-ia, adj., quadrifarius;

sau facie; cadrifrontele arcu de triumfu;

applecatu in speciale, lui Janu, care,
ca dieu allu annului, presiede celloru patru ternpuri, considerate ca patru facie
alle annului.
CADRIGA, s. f., quadriga sau qua-

impartitu in patru : dissertatione cadrif aria; planta cadrifaria=planta cu frundiele despuse in patru serie.
* CADRIFASCIATU,-a, adj., (fra,nc.
quadrifasei; vedi cadru si fascia), ca

(vedi cadru si fronte); ca patru frunti

www.dacoromanica.ro

308

CAD.

CAD.

drip) (contractatu d'in cadrijuga; vedi

cadrijugu); carru sau carrutia la care se
afla injugati patru cai, patru asini, patru
mull, patru boj, etc.;
carru magnificu,
carru de triumfu, si in speciale, carrulu
sorelui; patru cai injugati a laturea;
moneta pre care se afla imaginea Vic-

drilateru, cu acea-asi insemnare ca si ca-

trangulu, pentru co una figura cu patru

anghiuri are de neapperatu si patru laturi; substantivu femin. plur. : cadrilatere, tribu d'in famili'a crustaceeloru
decapode

cari au testulu aprope ca-

dratu.

toriei care conduce unu carru, la care

tragu patru cai. (Catrig'a,desi trassa de
patru eai injugati a laturea, eri fine nu-

* CADRILITTERII,-a, adj., (franc.

quadrilittre; vedi cadru si littera); au
patru litter, care coprend,e patru lit-

mai cu doue rote, si da acea-a cotiga allu

tere : radecine de cuvente cadrilittere.

CADRILLA, s. f., vedi cadrillu.
CADRILLARE, v., quadra describere
vel pingere; quadris lapideis vel ligneis
munire; a form6 cadrille, a muni cu cadrille, in intellessulu cuventului cadrillu
de sub 1. si anume : a) a trage pre una
charteia sau pre una tabla linie, cari se

nostru pote se fia venitu d'in cadriga,

transformatu antaniu in catriga., sau mai

bene redussu la forma mai originaria,

pentru co t este mai primitivu de cfttu d
[vedi cadru]; apoi prin caderea lui r si

intunerecarea lui a in o, a adjunsu la

form' a cotiga).
CADRIGALE, adj., quadrigalis; re-

taia si formedia cadrille : anteriu ca-

lativu la cadriga.
CADRIGANI13,-a, adj., quadriga-

drillatu; mi placu stofele cadrillate; b) a

trage pre una stofa verge de colore dif-

mus (d'in cadru si -feep.oc=nunta); de a

patr'a ora insoratu.
* CADRIGARIII, s. m., quadrigarius;
care mena caii unei cadrige; care fabrica
cadrige.
CADRIGEMINU,-a, adj., (vedi cadru si geminu); de patru ori geminu : tubercule cadrigemine=frauc. tubercules
quadrljumeaux=patru tubercule ce stau
pre medull'a allongata.
CADRIGULA, s. f., quadrigula; deminutivu d'in cadriga.
CADRIGLITIA, vedi cadrigula.
CADRIJUGU,-a, adj., quadrijugus,

ferita de a fundului stofei, cari verge

(vedi cadru si jugu); la care sunt injugati patru jugani : cadrijugulu carru allu
sorelui ; cadrijugii jugani=patru jugani injugati a laturea; cadrijuga lupta
=intrecere facuta cu carre, la cari aunt

injugati patru jugani.

CADRILATERALE, adj., (quadrilateral's; vedi cadrilateru, cumu si cadru si lature); care presenta patru laturi; care se face in patru sau d'in patru
laturi sau parti : conventione cadrilaterale=conventione facuta de patru parti
interessate.
CADRILATERU,-a, adj., quadrilaterns, (vedi adru si lature), cu patru la-

turi : figura cadrilatera=figura catrangula; ca substantivu masculinu, ca-

se taia de assemenea perpendiculariu si

formedia cadrille; c) a podi cu
de petra, de lemnu : podelle cadrillate.
CADRILLATIT,-a, part. d'in cadrillare.
CADRILLITURA, s. f., actioue si
resultatu allu actionei de a carilld.
CADRILLIONE, s. m., (franc. quadrillon; d'in cadru si millione,ca si bilNone d'in bi si millione); una miie de tril-

lioni, sau una miie de ori un'a miie de

billioni.
CADRILLIT, s. m., (si f. cadrilla, ca
deminutivu d'in cadra, precumu cadrillu
este deminutivu d'in cadru; vedi cadru);
quadrum, quadra, quadrula; saltationis
vel ludicri eertaminis genus (compara si
franc. quadrille, ital. quadriglia); 1. proprie, cadru micu sau cadra mica, cadratu
pucinu spatiosu, mice obiecte ce presenta
facia sau facie margenite de patru linie
ce se taia in patru anghiuri derepte sau

de 90 de grado, cumu, de essemplu

a) cadratele formate pre charteia sau
tabla prin linie ce se taia perpendiculariu; b) cadratele formate pre tessuture prin vergele de colore diversa de a
fundului materiei, cari se taia de assemenea perpendicularie ; cadratele de

lemnu sau de petra, cari intra la po-

www.dacoromanica.ro

CAD.

CAD.

dalle; c) cadratele rosie de pre una d'in

calle cinci specie alle unui corpu de carti

de jocu, cari reu s'au dissu si se dicu

de unii car6, dupo franc. carreau, trassu

d'in latinesc. quadrellum, de unde si

cadrillu; decatu can() cu multu mai bona

este numirea de toba, ce poporulu applica la cadratele in cestione; 2. prin

Inetafora : a) modu de saltatu, asik numitu, pentru co saltatorii lu salta, formandu cadrate ; de ac : b) canteculu,
dupo care se salta acestu jocu; c) jocu
de omeni callan, cari facu una lupta simulata; turnia de callan, cari facu
acesta lupta.

309

*CADRINGENTENU,-a, de regula in
plur. cadrigenteni,-e,adj.,qudringenteni,
(vedi cadru si centu); cate patru cente.
CADRINGENTrSIMUra, adj., quadrIngentesimus (cadru si cenru), patru
centesimu noue-dieci de cadringentesime= 9 91400, (vedi si cadragesimu).
CADRINOMIU (mai pucinu bene
cadrinomu; vedi si binomiu); s. in., (ital.
quadrinomio, franc, quadrinbme); can-

titate compusa d'in patru termini despartiti prin semnele:

sau(), cumu:

a.-4-b-f-4a-3a
CADRINOCTIU, s. ni., quadrinoc-

tium (cadru si nocte); tempu de patru

*CADRILOBATU,-a, adj. (franc. qua- nopti.

drIlob; vedi cadru si lobu); munitu Cu
CA.DRIPARTIRE , v., quadrlparpatru lobi, despartitu in patru lobi.
tire (cadru si parte); a impart in pa* CADRILUNULATU,-a, adj. (franc. tru : pane cadripartita, discursu cadriquadrilunul; vedi cadru si lunula); in- partitu; calicele cadripartitu allu gensemnatu cu patru macule de form'a lu- tianei.
nulei, cumu, de essemplu, coccenill'a.
CADRIPARTITIONE , s. f., quaCADRIMANU,-a, adj., quadrima- dripartitio; actione de a cadriparti.
nus (franc. quadrImane; vedi cadru si
CADRIPARTITIL-a, part. d'in camana); proprie, cu patru mane, apple- dripartire.
catu inse, in speciale, la insecto, cari
CADRIPENNE, si
au patru tarsi dilatati; de unde ca sub* CADRIPENNU,-a, adj., (franc. q unstantivu femin. plur. cadrimane, se ctione dripenne; vedi cadru si penna); cu patru
de insecte d'in tribulu carabiceloru, ai arip e sau patru parti analoge aiipeloru;
caroru masculi au coi patru tarsi ante- de ac ca substant. femin. plur. : cadririori dilatati.
penne, sectione de insecte cu patru aripe.
CADRIMATU, s. m., quadrImatus,
CADRIPETALU,- a, adj., (franc.
(vedi cadrimu); etate de patru anni.
quadrIptale, vedi cadru si petalu); pu
CADRIMEMBRE si
patru petale.
CADAIMEMBRU,-a, adj., quadrl*CADRIPLURBICIT,-a, adj., (franc.
membris (cadru si membru); ca patru quadriplombique); applecatu la sari, cari
membre, si in speciale cu patru petiore. coprendu de patru ori atata base, catu
* CADRIMESTRE si
acidu : nitritu cadriplumbicu.
CADRIMESTRU,-a, adj., quadriCADRIPUNTATIL-a, adj., (franc.
mestrIs si quadrimestrus, (vedi cadru si quadriponetu; vedi eadru si puntu); inmese sau mesu); de patru lune, care tine semnatu cu patru punta colorate : taupatru lune;
ca substant. masculinu, nulu cadripuntatu.
cadrimestru, spatiu de patru lune sau a
CADRIREME, adj., quadriremis
(cadru si remv); cu patru remi sau cu
treia parte d'in unu annu.
* CADRIMIL-a, adj., quadrim u s, (ve di patru serie de remi : cadriremea barca
cadru); de patru anni : cadrimulu juganu. sta se se cofunde;
ea substan. femin.
CADRINGENTENARIU,-ia, adj. , cadrireme,- a, nave cupatru serie de remi.
quadrIngentenarlus,(vedicadru si centu);
CADRISELENITU , s. in., (franc.
de patru cente, care numera patru cante quadrislnite); nume datu, in chymica,
de unitati orecari, si in speciale, patru la una sare, care coprende de patru ori
cante de anni:numeru cadringentenariu, mai multu acidu seleniosu de catu base.
arbore cadringentenariu.
CAD RISITLCII,-a, adj., (franc. qua-

www.dacoromanica.ro

CAD.

MO

CAD.

drisulce; vedi cadru si sulcu); despicatu

in palm, vorbindu in speciale de unghi'a certoru mamnaifere; de ac ca substantivuJemin. plur. : cadrisulce , fa-

milia de animali mammifere, a caroru

unghia este despicata in patru, cum

hippopotamulu.
CA.DRISULFURA., s. f., (franc. qua-

drisulfure; vedi cadru si sulfure); nume

data, in chymica, la una sulfura, care

coprende de patru ori eh' ta sulfure, cata
se afia in alta compositu d'in acelle-asi
elemente.
* CADRIVALV17,-a, adj., (franc. quadrivalve; vedi cadru si valvu); cu patru
valve, cama e capsul'a epilobului.
CADET-VITT, s. m., quadrivium, (d'in

quadrus=cadratu si viaz---calle); rescruce formata de patru drumuri, locu

unde se intelnescu patru drumuri;
prin metafora, celle patru ramure in
cari coi vechi impartieau studiulu mathematiceloru in scolele publico, adeco :

aritmetic'a, geometri'a, astronomi'a si

music'a.
CADROXALATl7, s. f., (franc. qua-

droxalate); time datu, in chymica, la

una sare, care coprende de patru ori
mai multu acidu decatu unu oxalatu

feminine, cumu : a) ea s cadra, cu insemnarea de forma cadra de lemnu sau

de metallu, in care se rune una tabellu
de pictura, unu speclu, unu ochiu de vitru, etc.; p) ochiu de vitru, petra de forma cad rata, cadrate trasse pre chaxteia,
pro stofe , formate pre muri , pro tavanele caseloru , etc. ;
applecatu si la
ceva, care nu are forma cadrata , (Ur

care coprende si contine alta ceva, lu

margenesce, si chiaru la spatiulu coprensu intre acelle liniti : in strimtulu
cadru allu unei gradine nu potu intrci
fiuvie siriuri; 8) in intellessu mai ideale:
cadrulu unei composetione=intenderea

ce cauta se se dee partiloru composetionei, ammesuratu cu scopulu si ideele

ce are cineva in vedere; cadrele unei armate=diversele divisioni alle armatei
unu capitanu, locotenentii, sublocotenentii si ccsporalii formedia cadrulu sau
cadrele unei compania; cadrele administrationei sunt formate de functionarii
administrationei insesi; aceste cadre se

potu largi sau strimtc, dupo cumu se

applica mai multi sau mai pucini functionari.
CADRUMANU,-a, adj., qu ad ru m a-

nus, (franc. quadrumane; d'in acelle-asi

simplu.
CADROXYDII, s. m., (franc. qua-

elemente ea s cadrimanu); cii patru

droxyde, vedi cadru si oxydu); oxydu

care coprende de patru ori mai multa
oxygeniu de catu alta compositu d'in
acelle-asi elemente.
CADRU,-a, adj. s., quadrus; quadral
quadrum (vedi si cadra); 1. adj., care
e marginitu de patru linie derepte, eari
se taia in patru anghiuri derepte, apprope synonymu cu cadratu : figura cadra, Tetra cadra=petra cu facie cadre;
terminu de mosia cadru; numeru cadru
=numeru cadratu, etc.; prin metafora, bene regulatu si ordinatu, symmetricu, proportionatu, armonizatu, etc.
periodele acestui autoriu sunt compuse

ca alle omului si petiore assemini maneloru : mimutiele sunt cadruntane;

ca substant. femin. plur. : cadrumane,
ordine d'in classea mammifereloru, alle

d'in parti cadre si syzmetrice ; 2. subst.,

pedi prunci; 2. ca substantivu, animale

ca patru petiore, si de ac'in plur. cadrlipedi sau cadrupede, sectione d'in
classea mammifereloru, cari au patru
petiore, nascu feti viui si i nutrescu
lapte.

femin. cadra (vedi acestu cuventu ,

pre longa care se subintellege figura);
masculina, cadru, plur.-e, (subintellegundu lucru), si prin armare cu intel-

lessu mai estensu deatu allu formei

mane, vorbindu de animali, cari au mane

caroru patru membre estreme se termina cu una mana, Si cari se appropia

mai multu de omu.
CADRUPEDE si
CADRUPEDIT,-a, adj., quadrupedus si quadrupes, (cadru si pede); 1. ca
adiectivu, care are ratru petiore, curnu

boulu, callulu, cerbulu, etc.; in intellessu mai larga, care de s n'are Tatru
petiore, face inse si d'in mane petiore,
si ambla ca pro patru petiore : cadric-

www.dacoromanica.ro

CAD.

CAD.

311

CADRUPLARE , v., quadruplare,

(franc. quad. upler ; vedi cadruplu); a

portau in mana unu caduceu, care i apperl de veri-ce violentia d'in parten

face de patru ori mai mare, a impatrf

vomu cadruplci numerulu 5, facundulu
de patru ori mai tnare, adeco 20; vendtulu mosieloru s' a cadruplatu,
CADRUPLATORITJ, adj. s., care
cadrupla.

loru, la cari mergea pentru pace sau

CADRUPLICARE ,

alto interesse; si astadf caduceulu este

symbolulu pacei si allu commerciului.
* CADUCIFERU,-a, caducifer; care
porta caduceu : caduciferulu Mercuriu.
CADUCITATE, s. f., (caducitas); cadasau stare de caducu, in cello

cum; calitate

t., quadrup11-

mai multe d'in insemnarile acestui cu-

(cadru si plecare sau plicare); a

face in patru, a impatrf, a face 4e patru
ori mai mare, (vedi si cadruplice).
CADRUPLICATIONE, s. f., quadruplicatio, actione de a cadruplic sau
resultatu allu acestei actione.
CADRTJPLICATORIU,-toria, adj.
S., quadruplIcans; care cadruplica.
CADRUPLICE, adj., quadruples,

se scada multu pretiululocului, pre care

este edificata cas'a.
CADUCU,-a, adj., caducus; (d'in a-

(vedi cadruplicare); de patru ori mai

cea- asi ra decina cu cadere, cadaveru,etc.);

mare, impatritu, (vedi si cadruplu).

1. proprie si in genere, despusu a cad,

pornitu a cad6, aprope de cadere, in de-

care,

*CADRUPLU,-a, adj.,

ventu caclucitatea vietiei omenesci;

tulu ce ti s' a lassatu de unchiu teu este at-

tensu de caducitate; mare e caducitatea

calicelui macului; cadueitatea este aprope
de decrepitudine; caducitatea casei face

quadru plus; de

patru ori mai mare sau mai multu, im-

cadere, cadutu : frundie caduce; viti'a

de viia d'in natur'a sea e caduca; omu
caducu=oniu ce totu cade, despusu la
cadere, si in speciale, omu epilepticu;
de ad, reu caducu=morbu caducu=e-

patritu;ca substantivu, cadruplu-lu=

quadruplum cantitate d'in acellu-asi
lucru impatrita sau de patru ori mai
mare;

cadruplu differe, in intellessu,

de eadruplice, cumu differu si simplu,
duplu, triplu, decuplu, multiplu, etc., de
correlativele loru simplice, duplice, triplice, multiplice; totu asia differu si de-

pilepsfa ; 2. metaforice si in parte

a) fragile, peritoriu, debile, ourreu du tre-

cutoriu : flore caduca e formosetia ; caducu e omulu si caduca e glore a lui; b) cu

rivatele d'in miele : duplicare, triplicare, cadruplicare, etc., de derivatele

totulu cadutu d'in poteri, forte betranu,

in allu doile periodu allu betranetiei,

d'in celle alte : duplare,triplare, cadru-

dupo care vine allu treile, in care,cineva

plare, etc., pentru aceste differentie vedi

suffissele plice si
CADUCEATORIU,-toria , s., caduceator; care porta unu caduceu; cellu ce

e decrepitu : betranu forte si caducu e

tatalu nzeu; de ad applecatu si la lucruri pro calle de cadere, appropiate de
ruina casa forte vechia si caduca; c) vorbindu de unu legatu, una ereditate, etc.,

merge ca oratoriu sau deputatu la inimici spre a se intellege asupr'a pacei

sau altoru cestioni.
CADUCEATU,-a, s., caduceatus; cellu

munitu cu unu caduceu , spre a pot

merge la inimicu, fora tema de a patf
ceva.
CADUCEU, s. m.,

nullu, invalidu, perdutu, etc., pentru

.

cellu cui se cadea, d'in causa co nu s'au

observatu certe formalitati : donatione
caduca ,legatu caducu,bonuri caduce, etc.;

membrana caduca==un'a d'in membranele ce infasciora fetulu in pantece;

fora se dee neci unu semnu de inimi-

denti caduci=primii denti ai viteloru,

cari cadu in junetia si in locu-le resell
altii;
appIecatu la parti sau organi
de alle planteloru, va se dica : care nu

cetia; Mercuriu, nuntiulu dieiloru, portd

acesta verga, candu mergea, ca tramissu,
se impace pre omenii ce belligerau; oratorii de pace, ambassatorii , etc., inco

tine in tota viete a plantei; cumu : calicele macului e caducu, pentru co cade
dupo desvoltarea florei; stipulele inco
sunt caduce in mai multe specie de flori,

verga de
Cu doi
serpi, cari stau cu capetele facia insfacia,
caduceus;

lauru sau de olivu infasciorata

www.dacoromanica.ro

312

CAP.

CAP.

CADUTIA, s. f., deminutivu d'in cada

(vedi si cadisiora).
CADITTU, (cu unu i mai multu : ca-

diutu; vedi 1. cadere); part. d'in cadere

ca tote insemnarile acestui verba : lapsus, collapsns, cadncus; viribus cana;
effo3tus; deminntus, tiemissus, corruptus
abjectus vilis; debitas, convecino,

par, etc. : arbori caduti, frundia caduta,

case cadute, militari caduti in bataia,

cai caduti, pretiu cadutu, nzuiere cacluta,
cu cadut'a onore, celle cadute voue vi se

voru dd, etc.; cadutu d'in ceru, applecatu la unu orna, va se dica sau
orna care, intr'una mare si gTea nevoia,
ca prin una rara favore a lui Domnedieu,
vine in adjutoriu in momentulu opportunu; sau, ca si omupicatu din ceru, orna

de rara bonitate, orna escellente; sau,

in fine, orna cu totulu strainu de celle
ce se petrecu in loculu, ande se afta
nu scie nemica d'in celle ce se petrecu in
giurulu lui, ea si cumu ar fi cadutu d' in
ceru; erantuperdzoti, de nu venieai tu in acellu momentu,ca si cunzu ai fi cadutu d'in

ceru pentru noi; ce atara mundria pre

tene, ca cumu ai fi cadutu d'in ceru.
CAFE.A. (pronuntia caf-a, ca id-a,
nu cafed; despre cated, plur. cafelle, vedi

cu analogiele limbei nostre; ro form'a

feminina, cafea, s'ar applec, mai bene
la urmatoriele insemnari : 2. fructu allu
arborellului catea , granutiele acestui
fructu, etc. : a) fructulu cafeei, baca de

form'a si marimea unei corne, care la

inceputu e de una formosa colore rosia
deschisa, ro, candu adjunge la deplena
maturitate, ida una colore ce bate in negru, si coprende doue granutie lepite unulu de altulu; b) granutia sau boba trassa d'in bacc'a fructului de cafea; granutiulu de cafea crudu este lipsitu de verice odore placuta, si are una sapore erbacea

pucinu lingusitoria pentru gustu; dro

chiaru in acesta stare cafe'a possede vir-

tuti febrifuge;de regula, in acestu intellessu, cafea se iea , casilente,fasole,etc.

ca sensu collectivu cafea de Moc'a, ca-

fea de Martinic'a; a frige cafea, a macind cafea; faci' a cafeei=colore ca a cafeei fripta : nu mi placu stofele de faci' a
de ad : c) diverse preparate
cafeei;
d'in gran utie de cafea : cafea cu lapte,
a bee cafea; cafea negra= cafea fora lapte;
cafea turcesca=cafea nelimp edita de residuulu farinei de cafea, in opposetione
cafea nemtsca, care e stracurata si limpedita de acellu residuu; inghiaciata de
cafea, farinata de cafea; essentia de ca-

la art. cafella), s. f., plur. ca/ce, coffea

arabica lui Linneu; 1. genu de arborellu fca=principiu aromaticu estrassu
d'in famili'a rubiaceeloru , pentandria cafea si concentratu sub forma de licidu;
monogynia lui Linneu, originaria d'in
insemnarile de sub a) b) si sunt
Arabi'a, care cresce inaltu de septe peno celle la cari cuventulu cafea so applica
la diece metre, alle cui ramuri sunt totu ca mai bene; form'a cafella=cafea este,
de un'a verdi, oppuse si aggrumurate in in aceste casuri, asid, de impropria, cuma
cacume de forma pyramidale, allu cui ar fi si cafea in frasi ca : a bee una cafustellu e dereptu si alle cui frundie op- fea, a bee Jai multe cafee, etc.; in loca
puse oblunge, verdi inchise si splendide
producu, la subsuar'a loru, ilori alba si
odorose, d'in cari nascu in currendu bace
rosie, assemini cu ceresidle; aceste bace
continu doue sementie sau grauntie, numito si elle catea sau grauntie de catea;
se destingu trei varietati de cafea : cafe'a
de lifoc'a sato de Arabi' a, ca granutiele

de : a bee una cafella, mai multe cafelle,

(vedi cafella).
CAFEARIA, s. f., 1. multime de ca-

fea; 2. arte, stabilimentu sau desposetione de cafeariu.

cu granutie verdastre si de marime media; cafe'a de Mascareni'a sau de Bur-

CAFEARIU, s. m., 1. cellu ce cultiva

si prepara ca/ea; 2. cellu ce vende cafea;
3. cui place multa a be cafea (compara
fasolarito=cui place fasolea) (vedi si in
Glossariu cafegiu).
CAFEATU,-a, adj. s., 1. proprio par-

bone, cu granutie mari si galbinastre;

in acestu intellessu form'a masculina,

ticipiu d'in unu verba cafeare; ammestecatu, preparatu ca cafea : remediu

de preferitu, ca mai conforma

cafeatu, una gelatina cafeata; 2. ca sub-

mice si rotunde; cafe'a de Martinic'a,

cafeto', ar

www.dacoromanica.ro

('AP.

CAG.

stantivu : a) femininu, cafeata, buccata

preparata cucafea; b) masculinu, cafeatu,
compositu chymicu, sare produssa prin

combinationea acidului cafeicu cu una

base.
CAFEETU (reu : cafenetu), s. in., locu

plantatu cu cafei sau arborei ce dau

cafea.
CAFEICU,-a, adj., de cafea, provenitu

d'in cafea: acidu cafeicu=acidu estrassu

d'in cafea.
CAFEINA, s. f., vedi cafeinu.
CAFEINU,-a, adj., de cafea, care vine
d'in cafea : bacca cafeina; ca substant.

femin., cafeina (subintellegundu : essentia, substantia), unulu d'in celle doue

principie alle granutiului de cafea, care
se desvolta prin torrefacere sau frigere,

si care, dco cafe'a se frige prea tare,

asia in cAtu se arde, despare si se perde,
carbonisandu-se.
CAFEIUria, (reu cafeniu, cafenia, p e ntru co colorea, ce se desemna prin acestu

cuventu, nu este ca a cafenei sau cafenellei, ci ca a cafeei fripta); care are colore ca a cafeei fripta : facia cafeia, pannura cafeia, vestimenta cafeie.
CAFELLA (=cafci, pl. cafelle), s. f.,
1. prin abusu, Iuatu cu acea-asi insemnare ce are ccifea sub 2. b, c): a bee ca/ella negra, ca/'ella culapte, etc.; 2. pro-

prie inse, cantitate de sorbitura preparata cu cafea, cata se pune inteuna tassa
sau alta vasu de beutu : fa si addu date
ca/elle, cate se adjunga la toti ospetii; a
bee mai vaulte cafelle pre di, etc.;asii
dro, canclu e vqrb'a de intellessu col-

lectivu, se dice bane cafea; si numai

candu e vorlia 4e una cantitate determinata desorbiura de cafea, se dice bene
cafella.
CAFELLUTIA, s. f deminutivu d'in
ca/ella.
CAFENA. (cafenella=cafenea, plur.

cafenelle, este numai unu deminutivu

d'in cafena, luatu prin abusa cu intelles-

eulu acestui .d'in urma cuventu), s. f.,

stabilimentu, in cara se stringu omenii,
ca se bea cafea, si prin urmare differitu
de cateara, care are si alte insemnari,
ce nu are cafena, si care chiaru in insemnarea cea mai appropiata de a cafe-

313

nei, adeco in insemnarea de stabilimentu

ande se vende cafea, totusi differe de cafena, intru catu la cafearia se vende ca-

/ea grauntie sau pisata, remanendu ca

cellu ce ua campera se si ua prepare si
faca buna de beutu, tiro la cafena se
serve ca/ea ferta : a deschide cafena, a
tin cafena, a inchide cafen'a, etc.
CAFENARIU, s. m., cellu ce are unu

stabilimentu de cafena, differitu asi

dro de cal eariu; (vedi cafena, yea si
cafegiu, in Glossariu).
CAFENELLA, s. f., derainutivn d'in
cafena, (vedi acestu cuventu).
CAFENETU, cafeniu; vedi cafeetu,
cafeiu.
CAFEOMETRU, s. m., (vedi catea si
metru), instrumentu de mesuratu greutatea specifica a cafeei.
CAFEU, s. m., vedi ca/ea.
CAFEUTIA, s. f., deminutivu d'in
cafea ca insemnarea de sub 2.
CAFICU,-a, adj.. vedi cafeicu.
CAGLIARE, v., vedi incagliare.
CAGLIU, s. in., coagulum, (prin con-

tractionea vocaliloru oa in simplulu a

si prin taiarea lui u de longa g, a luatu
form'a caglu,si, prin introducerea unui
cagliu; apoi, in pronunti'a vulgaria, prin

stramutarea lui / in syllab'a initiale, se

aude ca cliagu, ro in gur'a unoru-a,

prin moiarea lui i, ca chiagu[=kiagu];
in celle alto limbe sorori : ital. caglio,
isp. caago, port. calk, franc. calllot=
deminutivu d'in (millet, care a luatu alta
insemnare ;
coagulan* este derivatu

d'in coagere=a adduce impreuna, a aduna, a stringe, a condensci, etc., asi

co coagulum=cag/iu cliagu insemna
proprie : cava care stringe si condensa,
si de acf in speciAle : ceva ce face se se

prenda laptele); materia ce se prepara

d'in succulu certoru plante, cama e succululaptosu all u galiului, allu ficului,etc.,
dro mai vertosu d'in laptele prensu d'in

ventriclulu animaliloru sugutorie, care

serve a face se se pre,nda laptele, pentru ca asi se se pota fabrick d'in acestu-a casiu, brendia, etc. : cagliu de vitellu, cagliu de mnellu; cagliulud'in van-

triclulu unui mnellu sau vitellu nu e

de catu lapt ele suptu de densii, care,

www.dacoromanica.ro

814

CAL.

CAL.

dupo mortealoru, seprende si se condesa

in ventriculu;
prin metafora : potere

relativu la calamu; 2. mai desu ca sub-

corporale, si de ad, stare bona in respectulu averei, avere bona, stare lar-

teca), si de regula in plur. calamari, receptaclu de atramentu sau negretia de

ga, etc. : nu mulge totulaptele vaccei, ca

se mai remana si vitellului, care e forte
debile si are lipse de cagliu; de unde credeam co acestu callu erd se mora, acumu,
a inceputu se prenda si ellu cagliu si se
se ingrasie; omu cu cagliu=omu Cu bona
dare de mana;.aprende cagliu=a prende
potere, a se inavutf.
caiella; vedi cauella.
CALA
* CAIMANIT, s. m., (ital. clamant),
franc. Oman), lacerta alligator lui Linneu; genu de crocodilli d'in Americ'a sau
d'in Afric'a.

scrissu, cumu si de ea/ami=condeie

mai de multu cati, scieau carte, portau
calamari la br nu ; culdu-mi calamari
si charteia, ca se scriu una scrissore;
se pote inse ca calamare, in acestu d'in
urma intellessu, se fia in loca de calamaria, care in pronuntia s'a transformatu in calamarie, apoi prin contractione in calamare ; atunci calamaria ar
fi formatu d'in urmatoriulu calamariu,
si ar fi prin urmare identicu, in forma

CAIRELLl7, s. m., deminutivu d'in

cairu.
CAIRIT, s. m., pl.-e, Osctipo = tortu,

d'in (petv=carere=a tunde, a pepten

sau scarmend lana, inu, etc.; vedi si canura, caieru, in Glossariu;
ital. cairo,
franc. caire, cu insemnarea lui cairu de
sub 2.); 1. in intellessu populariu : cantitate de stupa de inu, canepa, lana, etc.,

stant. femin., calamare (subint elleg u n du

si in intellessu, cu lat. calamaria (tueca).

CALAMIRITJ,-ia, adj. s., calamarlus,
(vedi calamu); 1. ca adj., relativu la ca-

lam; 2. ca substantivu : a) masculinu,

calamariu, pl.ealamarie, genu de molusce

d'in ordinea calopodiloru, sepia loligo

lui Linneu, asi numitu pentru co d'in
seno mote una negretia, asseminea cellei

de scrissu; b) femininu, calamaria=calamaria theca (vedi calamare); in acestu

intellessu dictionariulu de Buda da si
form'a masculina, calamariu, Cu plur.

cata se pune do una data in furc'a de

torsu : in seria acesta amie torsu trei 'in un: calamariuri; la Macedoromani
caire de lana si unula de. can epa; 2. in

inco se dice sub form'a masculina, ca-

intellessu scientificu: scortia de coccu in-

lamariu, si in plurariu cu forma mai

dianu, care se pote torce si tesse ca s

bona calamarie; de respinsu sunt inse

formele : calimariu, calimari, ce se audu

stup'a de canepa.
CAISSA , s. f., armeniacum malum ;
fructulu caissului.
C A.ISSIU,-ia, adj., cu facia ca a caissei copte.

CAISSIT, s. m., armeniaca malus ;

pomu care produce caisse.

* CAJEPUTU, s. m., (ital. si franc.

cajeput); arbore ce cresce la Moluce si
d'in alle cui frundie se estrago unu o-

liu verdastru, cu odore resinosa si cu

sapore petrunditoria, recommendatu de
medici ca bonu pentru spasmuri si mai
vertosu pentru doren i de denti cariosi.
*CALAMA.GROSTIDE, s. f., (ital., si

pre a locurea, (calamare, calamari sau

calamariu, calamarie, sunt d'in acelle
forme de genuina romanitate, cari attesta in modu peremptoriu, co inainte
de ce slovele parentelui Cyrillu se impusera ca una lepra limbei nostre, RomAnulu a cautatu se scra cu litterele
romane ,

formate cu licidu d'in ca-

lanzariu romanu; cuventulu se afia nu

numai in tote limbele latino-ellenice
ital. calamajo, isp. si provenc. calamar,
vechiu grec. xcatxtliptov, non grec. xaXce/Lipc, alb. calamar; ci l'au imprumutatu si limbele slavice : vechiu slay.

rundinacee.
CALAMARE, adj. s., (calamaris), ca-

nou slay. kalimar, russ. halamar, cum si maghiar. kalamaris).

* CALAMELLIT , s. m., deminutivu
calamu, mai vertosu in insemnarea
de tubu orecare si de Ilueru..

lamarius ; calamaria theca; 1. proprie,

* CALA.HEIT,-a, adj., (franc. calam6);

franc. calatnagrostide); genu de plante

d'in famili'a gramineeloru arundinacee,
cari tinu mediulu intro graminee si a-

www.dacoromanica.ro

CAL.

CAL.

315

care se tine de calamu; de unde ca sub- forte in tempwri de calamitati; prin

stantivu femin. plur. cal amee, familia de estensione applecatu si la alte lucruri
plante, care are de typu genulu calamu. de domeniulu agriculturei : pecurile atCALAMIDE, s. f., (franc, calamide tense de morbi contagiosi sunt calamid'in zdaat.r.w=Calamu si aoq=forma); tate a turmeloru intrege; 2. metaforice,
care are forma de calamu saupenna; de veri-ce reu mare, care cade : a) pre unu
adt ea substant. femin. plur. calamidi,
poporu, pre una trra intrega : bellulu,
familia de polypi, cari au corpulu ase- pestea, choler'a sunt calamitati; b) dro
mine cu tiev'a unei panne.
si pre unulu sau mai multi individi
* CALAMINA, s. f., (franc. calamine, perderea copiiloru si a averei furo caital. calamina); massa de silicatu de lamitati, cari accelerara morteabietului
zincu , ammestecata de regula si cu parente.
carbonatu de zincu, d'in care se estrage
CALAMITOSU,-a, adj., calamitosus;
acestu metallu; in medicina calami- 1. activu, care adduce calamitate sau
n'a, recommendata ea astringinte, porta calamitati : a) proprie : vlima calaminumirea de cadmia fossile.
tosa buccateloru, pamentu calamitosu
*CALAMINARITJ,-ia, adj., (franc. ca- vitiei de viia; b) metaforice : bellu forte
laminaire); care contine calamina : Te- inversionatu si calamitosu, incendiu catra calaminaria.
lamitosu; 2. passivu, espusa la calamiCALAMINTHA , s. f., calamintha tate sau la calamitati , forte miseru
(xaXatrival); genu de plante, melissa eaproprie : venitulu acestei calamitosa
lamintha lui Linneu.
mosia este, in to ti annii, aprope de nemica;
*CALAMINU,-a, adj., calaminus; de
metaforice : omeni cal amitosi, nu d'in
calamu.
a loru culpa, ci d'in capritiulu sortei.
CALAMISTRU, s. m., calamis trns,
CALAMU, (reu calmu), s. m.,
ca(vedi calamu); 1. ferru cavu, assemine lamas (xeaalloq; ital. calamo); 1. genu de
unui calamu, cu care se incretesce pe- plante cu fuste monocotyledone , simplu,
rulu : a increti perulu cu calamistrulu ; netidu sau interruptu d'in intervallu in
2. prin metafora, ornamentu essageratu intervallu de nesce noduri, cumu, de essi de reu gustu, vorbindu in speciale de semplu, papur'a si arundinea sau tresti'a;
ornamentele stylului.
2. fustele sau parte d'in fustele unei asCALAM-ISTRARE, v., a incret pe- seminea plante, coprensa intre doue norulu cu cal ami strulu (de preferitu fran- duri; 3. obiecte facute d'in fustele cacescului frisare=friser) : peru calami- lamului, cumu : a) condeiu de scrissu
prin metafora : stglu calami- (vedi si calamare, calamariu); b) flueru
stratu;
stratu=stylu cu ornamente essagerate de cantatu; tieva de depanatu; d) coda
de sagetta, si, prin estensione, sagetta;
s de reu gustu.
CALAMITATE , s. f., calamitas, e) coda de la unditia, si, prin estensione,
(dupo unii din calames=calamu=paiu unditia; f) arundine invescuta pentru.
de ordiu, granu, etc.; dupo altii, in loen prensu passeri; 4. obiecte assemini cu
de columitas=destructione, ea oppusu la calamulu a) culmulu sau paiulu grain-coinmitas=stare de integritate; dro mineeloru , paiulu de granu , de orsi un'a si alt'a d'in aceste opinioni duce diu, etc.; b) surcellu sau altoiu; c) plante

la acellu-asi resultatu, adeco co calamitas ca terminu de agricultura, are

intellessulu originaria de destructione
a buccateloruprin grandine, bruma, etc.,
asid dro) ;. 1. proprie, destructione a
secerisiului, perdere a recoltei prin see-

cu fustii assemini cu alle calamului ,

emu : a) calamu aromaticu, planta d'in
famill'a araceeloru, a cui radecina e aromatica si acra-amara ; f3) genu de
plante d'in famili'a palmiloru, cu fusti

calamitatea seccetei domnes ce de tr ei anni

forte lungi, flessibili si interrupti de no; (1) calam,u scriptoriu=si calamu

de scrissu (vedi mai snsu la 3. a), dro,

in terra; pretiulu buccateloru se maresce

in anatoma, si unu micu canale d'in

ceta, graudene, bruma, fortuna, etc.

www.dacoromanica.ro

816

CAL.

CAL.

allu patrule ventriculu allu creierului,

care smena cu una peina de scrissu.
CALANTICA, s. f., yedi calautica.
CALAPODU, s. m., vedi calapodiu.
-11- CALARE, v., calare = zaXerv =

chiamare, strigare, etc. (vedi si chiuire in Glossariu), radecina a cuventeloru -calenda, colenda, colendare, ca-

lendariu, cliamare= chiamare, classe,

classare, etc.
CALATHIDE, s. f., (ital. calatide,
franc. calathide; vedi calathu); specia de
infiorescentia, constituita d'in mai multe
flori 1311CO, une ori plana, alto ori redi-

cata in forma de conu, si infasciorata

de unu senguru calice forraatu de braetee, cumu se pote ved la tote speciele
ce se tinu de famili'a compuseloru.
CALATHIFORME si
CALAT.ELLFORAIU,-a, adj., (ital.
calatiforme; vedi calathu si forma); care
are forma de calathu, vorbindu in speciale de parti sau organe e alle planteloru.
*CALATHU, s. m., calathas (71.0vstao;

franc. calathe si calathus); 1. la vechii

Greci si Romani, vasu de nuelle, de papura sau de alta materia, strimtu la fundu

silargu la gura, paneriu, canestru, etc. :

calathulu facea una parte insemnata in
serbatorile celebrate,mai vertosu la Eleu-

sin'a, in onorea Cererei; fetiorele de/amihia insemnata, ce portau calathulu pre

capu sau pre unu patu asternutu cu fiori,

se diatnau canefore; 2. in architectura,

ornamentu de form' a calathului; 3. in zoo-

loga, genu de insecte coleoptere.

CALATORIU,-toria, adj. s., calator; calatorius, (vedi calare);strigatoriu,

chiamatoriu, si a nume, la anticii Romani : 1. calatoriu publicu=omu insarcinatu a chiam4 inaintea magistratiloru
pre cetatianii citati de acesti-a; 2. calatoriu, cellu ce pre longa unu collegiu
sacerdotale, sau pro longa unu pontefice,
essercit, functioni analoge cu alle unui
calatoriu publicu sunt, dice Serviu, lu-

cruri cari, facute in dille de serbatore,

pan garescu serbatorea; si de acea-a ponteficii, candu au se sacrifice, tramettu totu

de una inainte pre calatorii sei, pentru

ca, de voru ved omeni lucrandu ceval

se i oppresca, ca nu prin lucrulu seu se

pan garesca si ochii ponteficelui si ceremoniele sacrificiului; 3. prin estensione,
servitoriu; de ad calatoria=functione
de calatoriu; calatorire=.a fi cal atoriu.
* CALAUTICA si calantica, s. f., ca.
lautica Si calantica; coperimeutu de capu
pentru muieri, la vechii Romani, ca meram'a terraneloru roman (d'in acea-asi

radecina cu calyptra; vedi acestu cuventu).

CAIIBEDIA, cal bedire, vedi galbedia,
galbedire.
CALBETIA, calbire, calbu; vedi calvetia, calvire, calvu.
CALCA, s. f., turba, magnus hominum,

pnesertim laborantlum, concursus, etc.

(vedi pentru alte insemnari, in Glosssariu c/aca, care nu e decatu calca, prin

stramutarea lui l d'in locu; la Italiani

inco se afia cuventulu calca Cu acellu-

asi intellessu fundaraentale, ce are si

allu nostru calca sau daca, adeco : multime de omeni strinsi in preuna; ba inco
ella figuredia in frasi ca : esser dl calca,
fatto a calca, etc., in intellessu analogu
cu alle nostre : a fi de calca sau claca,
facutu de calca, etc.; cuventulu a essi,tu,
d'in calcare, si a luatu insemnarea specials de multime asid de mare de omeni
strinsi la unu locu, in cdtu se calca orecumu unii pre altii; precumu si la fran-

cesi d'in presser==indesare s'a trassu

presse=multime asid de mare de omeni
strinsilaunulocu, ined tu se indesa unulu
in altulu; pre candu la Ispani acellu-asi

cuventu a pastratu intellessu mai primitivu: isp. ealea=calle=locu calcatu).

* CALCABTLE, adj., calcabills; care
se pote calcd, pro care pote cineva cold
si ambli, fora tema de periclu.
CALCABURA (pre a locurea calcavura); calcItratus, colaphus; proprie, da-

tatura sau lovitura cu petiorulu, si de

acf, bataia, trentire si calcare cu patiorele, maltractare rea : a maned calcabura=a fi batutu si trentitu; a dd calcabura cuiva=a bate si trentf pre cineva; vrei calcabura ? etc.
CALCANIORU (pro a locurea cu n
moiatu: calcaioru), s. m., (calcaneolum);
deminutivu
calcaniu.

www.dacoromanica.ro

CAL

CAL.

CALCANIU (pre a locurea pronuntiatu cu n de totu rooiatu : calccliu), s.

m., pl.-e, (calcaneum), calx (ital. calcagno , isp. calcsio si calcd-nar, port.

calcanhar); 1. partea posteriore a petiorului omului, asii numita, (vedi si

1. calce), pentru co pre dens'a calcamu

mai multa dedtu pre cea-alta parte a

petiorului, luatu inse adesea si cu insem-

narea mai estensa, cumu de essemplu

totapartea de desuptu a petiorului sau asiA numit'a planta sau talpa : a merge,
a ambld a calcd in calcanie sau pre calcanie=a se misck rediman du-se numai
pre cal canje; a std, a sed pre calcanie, a
st redimatu pre calcanie, dro si : a se
lass, dios u, plecandu genuchiele, cu tota

g17

calcaniulu cocosiului; 3. in intellessu rigorosu si scientificu, ossulu calcaniului,

cellu mai mare ossu allu tarsului de forma cubica allongata, care correspuncle
cu sanilunariulu de la mana : apophysea

mica a ca/caniu/ui=apophysea laterale

a calaniului; apophysea mare a calcaniului , apophysea anteriore;
applecatu si la unu ossu
pulp'a petiorului callului.
CALCANU, s. m., pl.-e, tendon murus reliquia altior; muru de edificiu mai

Malta decatu cei alti muri (cuventu

trassu d'in calcare ca insemnare de do-

minare, inaltiare mai presusu, (vedi

1. calcare).
1. CAIICARt. v., calcare (ital. calcare,

greutatea corpului, pro plantele petioreloru;

proverb. si metaforice : a dd
calcanie=a lovi cu calcaniulu : a dci

ispan. portug. si provenc. calcar); riolare, rumpere, frangere, transgredi; incedere, agere, levigare, etc.; I. proprie,

calcanie callului, ca se se misce mai jute;

a pune, a appesi calcea, (vedi 1. calce) pro

ceva : a calcd pre molle, pre tare; a calcd

a cld cu calcaniulu=a dd cu petiorulu,

si acesta-a in doue insemnari bene destinte antaniu absolutu, a dd cu calcaniulu=a lovf cu calcaniulu; allu doile
cu obiectu personale : a dd cu calcaniulu

cuiva saula ceva=a-lu despretik, a l'arrund cu despretiu; se nu dai cu calcaniulu neci lucrului ce ti ar par ca mai
de nemica, pentru co intr'una di poti av
mare lipse de densulu; a arretd calcaniele=a inturce dosulu, a se pune pre
fuga : arreta-ti calcanielemai currendu,
si peri d'in ochii mei; a lovi pre cineva

in calcanie=a nu lu vettemi de loen,

sau : a nu face nemica correspunditoriu

scopului; a jocd d'in calcanie=a fugi

la sanetos'a, etc.; 2. applecatu, prin metafora : a) la parte- a incalciamentului, ce
sta sub calcaniu sau copere cakaniulu
la calci sau ciorapi : a impleti calcaniulu ciorapului; rupi calcaniele calci-

loru, pentru co calci prea in calcanie;

f3) la botine, cibote, etc. : nu: s'a ruptu
calcaniuluunei cibote; in acestu casu
se dice si pentru cea-a ce pre a locurea
se chiama tocu pentru copiimici nu su

in limu, inbaliga; a cald, pro unu serpe,

pre petioru, pre coda; m'a calcatu cal-

lulu pre petioru asid de reu in atu

mi a strivitu petiorulu; II. metaforice :
1. pentru diverse operationi sau effecte
produsse prin calcare: a) a ambld, a stra-

bate cu petiorulu : multe drumuri am

calcatu eu, dro mai reu drumu ca acestu-a inco n'am vedutu; locuri necal cate
de petioru de omu; b) cu intellessu si mai
generale de a merge, a ambld : nu ti mai
calcu in casa, dco me maltractedi asid;

ea/ea mai iute; ferice barbatulu care nu

calca in callea peccatosiloru; a calcd in
urmele cuiva; a cala bens, a caled reu;

a calcd a lene, a calcd greu, a cala usioru; a calcdin desertu=a calca in seccu

=franc. faire nu faux pas, etc.; de act :

cu intellessulu si mai ideale de a se
portd, a se petrece, etc.; a nu cala a ornu
de ornenia; a calcd a popa; asi, si celle
mai multe d'in iocutionile produsse sub b)
au iusemare de a lu directione bona sau

rea inportaresau in mersu na ?ni place

cunnt calca acestu copillu, Cebu tie totu

bone incalciamentele Cu calcanie; ca se

reu; a calcd in seccu gdfc iii desertit

arrette mai inalti, omenii menunti si'

facu incalciamente cu calcanie inalte;
la unghi'a posteriore a certoru passari, numita pro a locurea si pentene :

va se se dica nu numai : a calcd cu petiorulu, d'in neluarea a mente, asia cumu

se fia in periclu de a cad sau de a se vetetema, ci si : a incepe sau fin/ beva reu, a hd

www.dacoromanica.ro

318

CAL.

av successu sau essitu bonu si fericitu :

nemica de ce m'appucu, nu mi essebene;

in tote calcu in seccu ;de ad si espressioni ca : a calcd cu dereptulu (petioru)

= a incepe si fin cu fericire, in opposetione cu a calcd cu stangulu=a incepe
si fin reu; a calcd in urmele cuiva=a
mit : filiu teu calca in urmele telle, etc.;

cl) a ammesteca, storce sau batutur, a

sferema sau strivf prin calcarea cu petiorele : a calcd lutu si balliga pentru
lipitulu pgretiloru; a calcd strugurii; a
caled lan'a, ca se se indese; a calcd fenulu, ca se se assiedie bene in carru; a
calcd una cibota=a calcd calcaniulu unei cibote, a strica sau scalcia; caii au
calcatu pre bietulu militariu asid de reu,

in cdtu nu credu se mai traiesca multe

dale; nu lassati vitele se intre in gradina, co calca si strica erb'a si florae;

e) a fecunda, vorbindu de passeri : cocosii calca gainele; gainele, cari canta
si calca, ca si cocosii, sunt, dupo credenti'a poporului, de rest auguriu; gainele
necalcate de cocosiu nu dau oua fecunde.

applecatu cu multe d'in insemnarile

de sub 1. si la fieutie sau lucruri, cari
nu au calci sau petiore : rot'a a calcatu
reu pre bietulu crestinu; rot'a calca afora d'in drumu; rotele posteriori calca
in urniele celloru anteriori;
in spe.ciale, a calcd camesie, vesamente, etc.,
a le neted cu ferrulu, care pentru acesta-a se si chiama ferru de calcatu; de
ad espressioni ca ferrulu nu calat bene,
pentru co nu e destullu de caldu si greu;
a attenge greu, pre neasteptate, a vetema, maltracta, etc. : a) a attaca pre
neasteptate : Turcii ne calcassera in
noptea trecuta; de acea-a vreantu se Tie
resbuniamu, calcandu-i si noi in poterea
somnului; b) a invade si depreda: neincetatu barbarii calcau bietele nostre terre;

lotrii au calcatu, sta nopte, mai multe

case, au calcatu chiaru baseric'a si pre
popa; Oa appuci pre neasteptate, a merge
subitu si inopinatu undeva sau la cineva,

ca se lu prenda sau se lu cercetedie

omenii politieiaucalcatu casele ntai mul-

toru individi, pre eari cade prepusu de

conspiratione; ca se afli addeverulu de
la densulu, calca lu intr'una di, candu

neci prin mente i ar trece; d a SQ intende pre unu locu ce nu e allu seu, a
occupa cu poterea si in contr'a dereptului : a calcd mosi'a cuiva, a calcd d'in
prin una metafora
loculu vecinului;
mai potente, se dice, in acestu intellessur
si cu obiecctu de persona : a calcd pre
cineva (subintellege : in ce e allu seu):
potentii nostri vecini ne au calcatu sine
calca continuu; de ad prin estensione
a calcd pre cineva in dereptulu seu= a
calcd dereptulu cuiva, si absolutu, a lu

calcd = a lu vettema cumuva, a Passupr, etc.; de ad : e a attenge ce se cade

a respecta in genere, a viola ce e invio-

labile, si anume : a) a calca in petiore

ca despretia, a trece preste legea religiosa, morale sau civile, bon'a cuvenientia, etc.: a calcd credenti' a, juramentulu,
bon' a cuvenientia, cuventulu, legea, tractatulu, etc.; f3) a vettem, in onorea sea,
a batujocur crudu, si de ac, a maltracta,
a supper, sau offensa reu : m'au cal catu
in petiore si nt'au batujocuritu, cumu le
au placutu;--a calcd pre coda (allusione

la catusie, asia de sensibili in coda)

a la supper& forte reu, a l'attenge, cumu
se dice, uncle lu dore : neminea nu me
a ca/cci in
calca impunitu pre coda;
petiore este, in acestu iutellessu, de nespusa energa; de acea a ceded, legea in
petiore dice mai multu de catu simplulu
a calcd legea; coci pote calcd cineva legea si fora voi'a sea, ro cellu ce calca
legea in, petiore, face acesta-a d'in des4. in inpretiulu ce are pentru lege;
semnari de sub 3. se applica si la lucruri,

cari semnifica relle mari ce cada asupr'a cuiva pre neasteptate : m'a calcatu
foculu, ne a calcatu deluviulu; ne calca
nevoi'a, etc.; 5. cu intellessu analogu

lui de sub 3. a) : a invinge, a suppune,

a umil, a opprime : a calcd sub petiore
pre totu inimiculu si adversariulu; de
ad espressioni ca : a calcd in gur'a laconziei=a invinge avariti'a si a di ceva
cuiva d'in allu seu, si, prin estensione,
a face ceya ce nu i place, ce nu lu lassa
anim'a se faca; a si calcd pre anima =-_
a inviuge fric'a naturale animei omenesci, a si luc, cumu se mai dice, anim'a

in denti, si, in speciale, a spune cu

www.dacoromanica.ro

CAL.

CAL.

319

bertate si sinceritate cugetarea sea, invingundu veri-ce temere de consecen-

de a calcd, in tote insemnarile verbului

1. calcare : calcare pre petioru, calcare

tiele acestel libertad; 6. cu intellessu

de lege, calcarile facute de vecini in so-

analogu cellui de sub 1. a) b): a) a venf

pre mine me calca se dau mai pucinu de
cata voi; cdtu me calca se ieu eu asupra

si'a nostra, calcarea gaineloru, etc.

* 3. CALCARE, s. f., calcar (proprie,
si in latin'a, adiectivu : calcaris, calcare=relativu la 1. calce, luatu apoi cu
intellessu de substantivu, ca si animal=

mi d'in detoria? pre parenti calca de-

animale d'in animalis; vedi suffissu ale);

tori'a, se dee bona crescere fililoru loru;

rotula cu denti sau si unu simplu sti-

in parte cuiva, a se cuvenf ca detoria

banesca sau morale : d'in aceste spese

f3) a adjunge, a se mi, a insinuad, a

face, etc., vorbindu de valori : banii ce
ti amu impromutatu in diverse impregiurari calca la septe mii si mai bene de
lei; 7. ca reflessivu, a se calcd, cu insemnari analoge cu unele d'in celle peno
ad descrisse : gainele se calca, sau pas-

sivu : gainele sunt calcate (de cocosi),

sau reciprocu : gainele se calca j'are

densele, un'a pre alea; venisse la ballu
asid de multi omeni, in cala se calcau
unii pre altii, etc.; dro si cu alte insemnari particularie : a) a se umili; b) a se
fatigi tare, vorbindu mai allessu de vite
de transportu : caii se calca, boii s'os
calcatu; e) a se indoi, a si perde netedimea, etc., vorbindu de vestimenta a se

botf, a se mototolf; 8. d'in intellessulu

mai susu citatei espressione : a calcd in
urmele cuiva=a
cuma si d'in intellessulu mai general de a lassd urma
prin calcare, intellessu care resare
calcatura, vine insemnarea de a reproduce una imagine de pictura, unu desemnu, etc., punendu asupr'a desemuului unu vitru sau una foja de charteia
transparente, asid, in cata se pota urmi
si lu lineamentele desemnului ca unu
condeiu, cu unuplumbu sau cu unu stylu:

a calcd una charta geografica ; a calcd

una scrissore;
de ad, prin una noua
metafora : a imiti cu accuratetia, si mai
vertosu, a imita cu servilitate : acestu
autoriu calca scriptele altoru-a, fora a
adauge de la sene nemica, (vedi si calen,

in care resare acsta insemnare a verbului calcare).

In compuse a d'in syllab'a initiale a verbului calcare se face u:
inculcare, pro-culcare, etc.; in inculcare
s'a transformatu sil in r, in cita se aude
si its-curcare).
2. CALCARE, s. f., (ealeatio); actione

mula, ce se pune la cal caniulu incalcia-

menteloru si care serve a stimuli callulu, pintene.

* CALCARIU,-ia, adj., calcarlas; relativa la 2. calce, care coprende 2. calce:
stratu calcariu, petre calcarle; substantiva a) masculina, calcariu, orna
ce prepara si vende calce; N femininu,
calcaria, bou de preparatu calce, fornu
sau coptoriu de calce.
CALCATORE, s. f., vedi calcatoriu.
CALCATORIU,-ia, adj. s., calcator;
(calcatorius) calcatorinm, (ital. calca-

tore si calcstojo , ispan. si portugal.

calcador); care calca : 1. adj. : omenii
calcatori de lege, muierile calcatorie de
credentia; 2. substant. : a) masculina:
a) personale, calcatoriu,
calcatoriu
de pannure; f3) reale, cal catoriu, p1.-e,
lenu de cakatustrugurii, prelu de storsu,

veri-ce alta instrumenta de calcatu,

cuma fenal' de calcatn, etc.; b) femininu, calcatoria sau calcatore : a) cu aintellessu ca si calcatoriu de
sub (3); (3) loca de calcatu strugurii;
tempu de calcatu strugurii; a) calcarea struguriloru.
CALCATU, calcatus,-a; calcatus-fis;
1. part. d'in 1. calcare : calle calcata de
melle, struguri bene calcati, omeni calcati de lotri; legile calcate (compara jus
calcatnm); botine calcate, etc.; 2. supina
d'in acellu-asi verba : ferru de cal catu
camesie; de ad ca substantiva mascul.
cu insemnarea de calcare, si mai vertosa, modu sau tempu de calcare : calcatedu struguriloru,la calcatulu struguriloru.
CALCATURA, s. f., calcatura; actione de a calcd, mai vertosu resultatu
allu acestei actione : cu una calcatura
in,
a cocosiului nu se fecunda gain'a;

www.dacoromanica.ro

CAL.

speciale, urma produssa prin calcare :

multe calcature de iepuri se vedu pre
aici; pre calcaturele canelui mersemu
peno la loculu ce cautamu.
1. CALCE, s. f., cabz-calce; calcaniu, luatu inse de regula cu intellessu

CA_LCEOLARIU,-ia, adj. s., cal-

ceolarins (ital. calceolaria, franc. calcolalre); 1. adiectivu, relativu la calceolu; 2. substantivu : a) xnasculinu, calfabricatoriu de calceoli;
ceolariu,
b) femininu, calceolaria, genu de plante

mai estensu pentru intreg'a planta a

petiorului atatu la omu catu si la alta
animali : a dd cu calcea=a da, lovf Cu
petiorulu; calce ferrata=calcaniu ferri-

d'in famili'a scrofuliceeloru, forte cautate pentru gradine d'in caus'a formosetiei floriloru.

catu, armatucu calcare sau pintene, (radecin'a cuventeloru : calcare, calcaniu,

calceu.

CALCEOLU, s. m., deminutivu d'in

geniu si calciu, numitu de chymici si

*CALCEU, s. m.,
calceus, (vedi
1. calce); vedi calciu.
CALCIAMENTU (cia *pronuntiatu ca
tia; vedi litter'a C), s. in., pl.-e, calcenmentum si calclamentum (in gur'a po-

oxydu de calciu, substantia alba, terrea,

de sapore dulcastra, cu actione alcalina,
pucinu solubile in apa, claro mai solu-

porului se ande iai multu compusu

in-calciamentu, ba hico plur. in-calciamente se dice ca sengulariu feruininu

bile in apa rece de catu in apa calda,

dotata cu aproprietati basice potenti,
unulu in fine din corpurile cari intra

incalciamentea, in locu de incalciamen-

in proportione mare in composetionea

crustei pamentului; in limb'a vulgare
s'a introdussu cuventulu varu, care nu
e recommendabile, in locu de calce :
calcen este un'a d'in materiele celle tnai
utili in vietga omului; calce viva=calce
nestinsa=calcenemoiata in apa, in opposetione cu calce stinsa=calce moiata
in apa sau lassata la aeru peno candu
incetu incetu si parda calitatile si cade
inpulbere; in vechi'a chymica se da, nu-

men si caussament); totu ce serve a coperf nu numai calcen (vedi 1. calce), ca

opinc'a terranului sau sandaliulu anticiloru, ci si petiorulu in genere : cibote,

cal ciare, etc).

2. CALCE, s. f., caix-calce (ital.

calce, franc. chaux); compositu de oxy-

melede calcela cea-a ce astadi se chiama

oxydu calce de aupru=oxydu de cupru.
3. CALCE, s. f., vedi calta.
CALCEDONIA, s. f., (ital. calce(toga) franc. calcdoine; proprie adiec-

tivu de forma feminina d'in masc. calcedoniu, derivatu d'in Calcedone=Chal-

cedon=xaXxl6v, cetate in Asi'a minore, pro termu in faci'a Byzantiului,

mide se aflara antaniele potra de cari
este cestione); petra pretiosa, de varia
colori si marimi, asseminea cu agat'a
sau cu sardonic'a; calcedoniele se afta
in terrena secundaria si tertiarie, si d'in
elle se facu cupe, sigille si alta obiecte

tulu sau incalciamentele ; ital. caletamento si calzamento provena. omisa-

ciorapi, etc., luatu mai vertosu cu intellessu collectivu pentru una parechia
de veri-ce specia de calcei, (vedi calceu).
CALCIARE (cia pro un ntiata ca tia), v.

calceare (ital. calzare, isp. calzar, port.

caiar, provena. cansar, franc. chausser); a copen f petiorulu cu veri-ce specia
de calcei (fiendu co de ordinariu se dice
compusu : in-calciare; de acea-a vedi la
acestu cuventu desvoltarile assupr'a intellessului).
CALCIARIA (da pronuntiatu ca tia),

s. f., arte sau stabilimentu de calciariu.

CALCIARIU (cia pronuntiatu ca tia),
s. m., calceolarius, care face sau vende
calci.

*CALCICU,-a, adj.. (ital. caldeo); de

calce (vedi 2. calce), vorbindu de composite in cari calcea intra ca unulu d'in
elemente.
CALCIFERU, adj., (ital. calcifero;

vedi 2. calce si ferere); care coprende

de lussu.
* CALCEARIU,-ia, adj. s., calcearins;

calce : minen i calcifere.

relativu la calcei (vedi calceu);subst.

masc., eakeariu, care scie face calcei.

tra calcaria redussa prin focu la stare

CALCINA, s. f., (ital. calcina); pede calce viva.

www.dacoromanica.ro

CAL.

CAL.

CALCINABILE, adj., (ital. ealcinabile, franc. caleinable); care se pote

321

or et agrestior calceus (calcionu nu

este decatu una forma augmentativa

ralein(t.

1. cache, care ar correspunde ca un'a

CALCINANTE, adj., (ital. calch nante); care calcina, care are poterea, de
a calcind focu calcinante arde in fornu
sau coptoriu.
CALCINARE, v., (ital. calcinare,

latinesca calce -calce one, de ande si in

calciner); 1.-proprie, a transformd,

prin una intensa caldura, una potra cal-

caria in calcina; 2. prin estensione, a

suppune la actionea unei caldure forte
intensa unaisubqtantia orecare, spre a na

transformd cunna;

a arde si used

genere; 3. a respandi calce pro agro, spre

a le imbunetatf.
CALCINATIONE, s. f., (ital. cal(Azud ione, franc, ealeination); actione
de a calcind.
CALCINATORIU,-toria, s. adj.,

alte limbo sorori : ital. caizone=braca

sau pantalonu; ispan. coizon
braca
scurta, peno la genuchie; franc. cliausson

=cal insemnari mai appropiate de celle

ce mi de ordinaria alle nostre caleionu
si cal ein ; franc. ealeon=braCine san
ismene; de ad si non grec. zocptC6vra=
calciamentn in genere); 1. pre cata noi
connoscenm : a) cal ciu grossolanu 'llenita d'in pelle, din pannura san si d'in
lerunu, care accopere numai plant'a petiorului; b) penne cari copen' petiorele
certoru passeri : cocosiu ca cal cioni, calcionii falconelui; 2. in nnele d'in dictionarie data si en insemnarile : a) de veri-ce
specia de calciamentu ; b) de calciu san

(ital. caleinatorio); care calcina, care

serve la calcinatu : fornu calcinatoriu.
CALCINATURA, s. f., (ital. calci

ciorapu longu si larga; c) de bracine

san ismene scurte peno la genuchi

natura); actione de a calcind, d6ro mai

vertosu effectu allit acestei actione.
CALCINOSIJ,-a, adj., (ital. calci-

scurti peno la genuchie;(aceste in-

noso); plena de calce sau de calcina; care

mata cuventuln in alto limbo sorori,

catu si mai vertosu ca intellessulu ge-

are calitati de calce san de calcina.

CALCIONARESSA (si calciunaressa;
cio si ciu pronuntia,te ca tio si tia), s. f.,
femina care face san vende calcioni,
nmiere a calcionariului.
CALCIONARIA, s. f., ealceolaria Tel
caleearia offleina; arte san stabilimentu
de calcionariu.
CALCIONARIU, (si calciunariu; cio

si ciu, prommtiate ca jo si tiu), s. m.,

calceolarias; care face sau vende calcioni.

CALCIONASIU (qi calciunasiu; cio

si ciu pron. ca tio, tin) s. m., calceolus;
1. deminutivu d'in calcionu, calcionu
micu, calcionn de copilla; 2. prin metafora a)specia de placentiora, impida
en frncte; specia de flore, esplecata in
Barciann prin germ. Frauensebuli, (compara, pentru acestu d'in turna intellessu,
si caltha).
CALCIONU (si calciunu; cio si ciu

pronuntiate ca tio si tiu; pre a locurea

se ande si cu a d'in syllab'a initiale inchisu in o : colcionu sau colciunu); ma-

d) de brace san pantaloni de assemenea

semnari sunt, cuma de seno se vede,

conforme atdtu ca miele d'in celle ce a

nerale ce are calciare in limb'a nostra,

de ore-ce Romanulu se cal cia san se incalcia nu numai cu cala, calcioni, cibote,
botine, etc., ci si ea brace, bracine, etc.)
CALCIORU, s. flL, ealeeolus; demi-

nativa d'in 1. calciu.

* CALCITRANTE, adj., ealeitrans;
care calcitra.
* CALCITRARE, v., calcitrare (vedi

1. calce); a dd en petiorulu, ca caii;

a se oppune.
* CALCITRATIONE, s. f., c alcitra-

tio; actione de a calcitrd;oppunere.

* CALCITROS U,-a, adj., caleitrosns;

care calcitra, are invetiulu de a calci-

tni;care se oppune cu incapetinare.

1. CALCIU (ciu pronuntiatu ca tiu),
s. m., p1.-i; tibiale; caleeus; acellu-asi,
prin scambarea lui e in i, (vedi litter'a
E), cu calceu, in genere veri-ce calciamentu; in specia saccutiu impletitu d'in

fire de lana, de inu, de metasse, etc.;

care se porta pre petioru sub alta calciamentu, adeco cea-a ce alti Romdni
21

www.dacoromanica.ro

322

CAL.

CAL.

numescu ciorapu (cuventulu se afla in

tote limbele romanice Cu forma gall
masculina, ca si allu nostru, cktu si feminina, care la noi ar fi calcia, si cu diverse insemnari : ital. calzo=modu de
incalciare, si fernin. caiza=cu intellessulu restrinsu ce are allu nostru calciu;
ispan. calza=brace sau bracine acuite
peno la genucbie; franc. cliausse:__ cu
insemnarea isp. calza; inse deminutivulu chaussette cu insemnarea speciale
ce are si la noi calciu, si mai vertosu cu
insemnarea de ciorapu portatu sub altu
ciorapu, ciorapu micu, etc.; proven. calsa si caussa==franc. chansse; cuventulu

a trecutu si in limbe de alta origine

bulg. kaki = bracina sau ismena, nou
grec. xakcCa=bracina, turc. kaicin sau
kalchiu [acestu-a cu for& a precedentelui

calciniu]=cu acea-asi insemnare ce are

si la noi calciu si calciniu, etc.).
2. CALCIU, s. m., (ital. calcio, franc.
calcium; vedi 2. calce); metallu solidu
si albu, care combinatu cu oxygeniulu
produce calcea.
CALCIUNARIU, calciunu, etc.;vedi
calcionariu, calcionu.
* CALCU, s. m., (ital. calco, franc. cal-

que; vedi 1. calcare cotra finitu); 1. desemnu facutu cu unu ce transparente;

2. servile imitatione.
CALCULABME, adj., (ital. calcolabile, franc. calculable); care se pote
calcul.
CALCULANTE , adj., calculans;
care calcula.
* CALCULARE, v., calculare; a face
calculu : cine invtia aritmetica, scie
calcul mai bene de cettu cellu ce nu a
invetiatu, (vedi calculu sub 2).
CALCULATORIU, - tria, adj. s.,
calculator; calculatorius; care calcula,'
care se refere la calculu : tabla calculatoria=tabla ce serve la calculu.

ce volbe riurellulu in limpedele selle

uncle; a cerne aren'a, ca se se allega
d'in ea calculele; b) concretione potrosa,
ce se formedia in diverse parti alle economiei animale, care in limb'a vulgaria
inca se chiarna petra, mai al/essu candu
se formedia in besic'a udului, si carei'a,

dupo partile in cari se formedia, se adauge unu attributu, cumu: calculu biliariu=caleulu formatu in bile; asi6, si
calculu intcstinale, cal culu artriticu sau
articulariu, calculu pulmonariu, calculu

lacrimariu= calculu ce se formedia in

canalile laerimali, calculu rcnale=for-

matu in reni sau selle, etc.; c) petricella, care serve de suffragiu, pentru
espressionea parerei sau votului; 2. fiendu-co in ternpurile primitive cu assemini petricelle se servieau a computti,
de ad: a) conzputtc, cu intellessuri diverse, adeco : a) operatione cu numere;
p) resultatu allu acestei operatione,
7) scientia sau arte de a opera cu cantitati espresse prin numere : calcululu se
reduce la doue operationi, la additione
prin, care se compunu cantitatile, si la
sustractione, prin care se descompunu
numerele; calculu aritmeticu= calculu

cu numere particularie, ca 5, 6, etc.;

calculu algebricu =_-_ calculu litterale=

calculu cu numere generali, representate prin litterele a, b, c, etc.; calculu

differentiate, infinitesimale, etc.(vedi integrate, infinitesimale, etc.); b) mesura,
mediloc u, prevedere, ce iea cine-va in
portarea sa pentru successulu celloru ce
intreprende omu fora calculu in tote
cdte face; ambitionea se insella de ordinariu in calculele selle.
CALDARARESSA, s. f., muiere a cal-

* CA_LCULOSU,-a, adj., plenu de cal-

darariului.
CALDARARIA, s. f., ars aheuaria,
1. arte de a fabricd caldari : a invetid
caldarari'a; 2. officiva abenaria, officina
unde se fabrica sau se vendu caldari :

cule, in insemnarea de sub 1. a cuven-

in tota, caldarari'a vei afld dora una

tului calculu : affectione calculosa, campu

caldare pre placultt teu.

CALDARARIU, s. m., faber ahenarius; care fabrica sau vende caldari.

arenosu si calculosu.
CALCULU, s. m., p1.-e, calculus
(vedi 2. calce); 1. proprie, petricella cal-

caria, si de ad ; a) in genere, petricea,

buccata mica de veri-ce pap: calculele

CALDARE, s. f., caldaria si caldarium, ahenum; vasu de incalditu si fertu

in ellu veri-ce, care de ordinariu e de

www.dacoromanica.ro

CAL.

arama : a pune caldarea pre focu, a luci

caidarea de pre focu; caldare de spellatu
camesie, in care se ferbe apa de spellatu
camesie; a spoi caldarile, ca se nu codesca. (Form'a nostra caldare ar respunde cu un'a latina caldare, ca neutra d'in
adiectivulu caldaris; in bou de caldaris
inse latin'a presenta numai form'a cal-

darius=relativu la caldu sau la incalditu, de unde apoi femin. caldaria si neu-

trulu caldarinm, luate ca substantive

cu acellu-asi intellessu, ca si allu nostru
caldare; d'in calduria sau caldarium au
trassu cello alte limbo sorori : ital. caldaja si caldajo, cu r moiatu, ca si la noi

in saiu=sariu d'in sarire, sau cu i suppressu caldaro; isp. caldera, port. caldeira, provenc. caudiera, franc. chaudire; dupo celle espusse la suffisu ale,
form'a are e mai originaria deal u ariu-

aria, si prin urmare caldare, in limb'a

nostra, are forma mai originaria decItu
in tote limbele romanice, de si s'ar pot
sustin, co caldare a potutu essf d'in caldaria, transformandu-se antaniu in ca?darie, apoi in caldare; vedi si calamare,
calamariu).
CALDARIA, s. f., vedi culdare.
? CALDARIRE,-escu, y., denigrare5
conspurcare; a innegri, a face negru ca
caldarea; a spof cu ceva negru, si, prin
estensione, a mangf, a spurca, a sordf;
noi insine nu connoscemu d'in acestu
verba decatu fo :In' a caldaritu, luata ca
substantivu cu intellessulu de impositu
pre caldari, ca si vaccaritu=imp ositu pre
vacce, viiaritu=impositu pre viie, etc.
CALDAROIU, cu n moiatu, in bou de
CALDARONIU (mai pucinu bene :
caldaronia) , s. m., ingens caldaria
ingens alienum ; caldare mare. (Acestu

cuventu pote forte bene suppleni cazanu, despre care vedi in Glossariu; acea-

asi forma in alte limbe sorori : ital. caldajone, caldajona si calderone, ispan.
calderon, port. calderiio; in franc. chau-

cAri.823
CALDARUSIA si
CALDARUTIA, s. f., caldariola; de-

minutivu d'in caldare; applecatu in

speciale si la vasulu de arame, in care
preutulu, la di antania de luna sau in
alte occasioni, porta agiasm'a, cu care
baptedia pre poporanii sei. (Compara ital.

caldajuccia=in forma si in intellessU ca

allu nostru caldarutia sau caldarucia,

precumu ital. calliajuola = cu lat. caldariola; pentru commutarea lui ci cu ti,
in assemini forme, vedi litter'a c).
CALDICELLU, caldicella, adj. si
CALDISIOR13,-a, adj., modice calldus, tepidus; deminutivu d'in caldu, pucinu caldu, nu tare caldu : ap'a de saddatu pruncii se nu fia ferbente, neci chiaru
calda, ci numai caldicea; caldisiorele bori

de primavra resfacia verdea erba si delicatele flori. (Compara ital. caldlocluolo

=_-cu allu nostru caldisioru in forma si
in intellessu).

CALDU,-a, adj., ealidus si caldus,

(ital. caldo, isp. si port. calido, provenc.

cald si caut, franc. chaud); 1. care are

sau da caldura, oppusu la rece : a) proprie : cine nu sente co foculu e caldu,
neu' a rece, mierea dulce? di calda, sore
calda; nu mi place se me scaldu in apa

calda; manule telle mi paru calde pre

longa alle melle, can su asid de red;
ap'a nu e calda, cumu dici tu, ci mai
multu deditu calda, e ferbente; calde eel-

nzere, calda ferru, caldulu focu, cald'a

flacura; sangele d'in corpulu omului e
caldu; vestimente calde, cari coprendu
si dan caldura, cumu celle puse se se incaldesca la focu; sau cari tinu caldu, nu

lassa caldur'a corpului se se respandesca si perda currendu;

b) metaforice :
cc) infocatu, ardente, viu, passionatu, animatu, etc. : candu autoriulu iea parte
la composetione nu numai cu capulu, ci
si cu anim'a, espressionile sunt calde si
plene de viuetia; unde vei (geld amore mai

calda decdtu in anim'a unei mamme?

dron se dice de una caldare mai mica

dechtu cea arretata prin chaudire, si

13) prospetu, nou, de currendu facutu

sau cugetatu : pane calda este nu numai
prin urmare, de si in forma correspunde \ panca ce face impressione de caldura, ei
Cu allu nostru ca/daroniu, Ur in intel- si panea, care, de si recita, este inse d'in
lessu correspunde cu caldarutia sau si- aeea di facuta si copta; ve adducu noucaldare).
tati calde; mentioni ca/de=mentionisau

www.dacoromanica.ro

324

CAL.

CAL.

sciri mentinose la momentu faurite; de

acf : scie se le spina sau se le fauresca
calde (subinte/lege mentionile), scie se

Sordid calor, si prin timare cauta se ne

folosirnu de acesta avutia, fissandu bene
differenti'a de intellessu ce canta se es-

carpesca numai deeflta mentionile; 2. ca

siste intre cuventele caldura si calore;

substantiva : a) in genera : a se invetid

se sufferia caldulu si frigulu, setea si fo-

vedi adore); ea oppusu la frigu, calitate a

unui ce caldu sau mai bene cantitate ori
grada de temperatura, care face se semtimu co ne e caldu :1. in genere : caldur'a
focului, caldur'a sorelui; austrulu, venta

mea; a crepd de caldu, a nu mai pot de cal-

du; proverb : n'ant vedutu omenimorindu

de caidu=mai bene se ti fia pica calda

rch. chaud : mi e calda; dco ti e prea

forte calda, si perde caldur'a, trecundu

preste recorosele uncle alle vastei mare;
caldur'a cea mai mare se semte in lnediulu verei, precumu frigulu cellu mai
intensa se smite in viediulu iernei; sunt
animali asid de plapande la calclura, ca
si la frigu, cuma bubalii cari 22U potu
sufferi neci caldur'a verei neci frigulu
iernei; ar fi de lime una bona ploia, care

caldu, mai lapeda Una vestimenta de pre

se recoresca pamentulu si se vivifice erb'a

decitu frigu, mai bene se stiffed de calda

&Gnu de frign; brin speciale : a) cu

fire, in doue intellessuri : antaniu obiecam, ca latinesculu calere sart calidum
esse, franc. faire chaud eri a fostu frigu,
astadi e cald u; erd caldusi formosu,candu
ama essitu la preamblare, etc.; allu doile
subiectivu, ca latin. 83stuare, franc. a-

tene; mi erd asid dc caldu, in eau m pallita de multa caldura; caldura tempeveniea lesinu; P)a tine caldu, vorbindu rata, dulce, mesurata, modcrata, lena;
mai vertosu de vestimentu : vestimentele albe tina mai benc cal da decdtu celle
negre; in acellu-asi iutellessu se dice
si a tin de calda : fara camesia celle alte

vestimente paru co nu ne anti de caldu;

culca-telonga mene, ca se mi tini de ealdu;

de acf proverb. : a nu tine de calda cuiva

=a nu l'interessd, a nu i fi de neci una

folosu : vo rb' a tea nu mi tine de calda;
averea vostra nu ne tine de calda; y) a
se face calda: ati data prat multa foca,

coc s' a facutu prea calda in casa; cu

doue trei sborature delemnu se face calda
in acesta camera; a) a face caldu=a pro-

duce caldura : a face prea calda in casa

nu e sanetosu;
proverb. : a nu face

calduria fa*, intensa, esccssiva, suffocante; culdura de coptcniu, de vra, de

primavera, etc.; II. in speciale : I. proprie : a) temperaturta produssa de sore :
caldur'a este suffocante, thermometrula
arretta preste 20 de grade de caldura;
eu sum mai reu de caldura de cdtu de
frigu, si de acea-a mi place irn'a mai
multa de attic ver' a; in speciale epoc'a
cea mai calda a annultti, in care intel-

lessu se dice forte desu in plurariu

caldar'a a inceputu, caldurele au adjunsu
nesufferite, nu mai la terra pote cineva
pacina resuffld de caldurelelui (Joptoriu ;
b) applecatu la economi'a vitale, tempe-

ratura malta ce se desvolta in corpulu

neci calda, neci frigu cuiva=a nu tine

neci de calda, neci de frigu cuiva=a fi

animaliloru si mai vertosu a omului d'in

caus'a rellei stare de sanetate : caldur' a

indifferente ce mi spun tu nu mi face

neci caldu, neci frigu; e) a lad ca calda
pre cineva=a fi coprensu de accessu de
caldura, febrile : nu sciu ce am, co me iea
candu cu caldu, cundu ca frigu.
CALDURA, s. f., calor (in latin'a inco
essiste form'a caldor-caldore; (Mr assemine cuventu ar fi trecutu si in limb'a nostra cu form'a caldore, ea si sudore d'in
sudor; in limb'a italiana se afla inse caldura, cu intellessu differitu de cafore=:

friguriloru; a av caldura la stomacu,

la capu, la mane; a appucd sau lud pre
cineva ca caldura=a appucd saulud cm
calda, (vedi caldu), cu differenti'a de
intellessu co a appucd ca caldura este

lat. calor; in limb'a nostra inco se afla

caore sau carore cu intellessulu latine-

pota sent si prin tactulu medicului sau

altui cuiva, in opposetione Cu caldura

una espressione mai precisa si mai ener-

gica de cattz a appucd ca caldu; de acea-a espressionea : mi e caldu nu are

neci una data intellessulu espressionei :
am caldura; caldura interna, sentita nu-

mai de langedulu patiente, fora se se

www.dacoromanica.ro

CAL.

CAL.

esterna, sensibile tactului; caldura secca,

cari privdia pellea de umeditatea si

molleti'a naturale, in opposetione cu cal-

325

tura acellu-asi pondu d'in differite corpuri : asid spre a redicd la temperatur'a

dura alitosa sau umeda, care e insocita

de 1000 unu chilogrammu de apa se cere

de trei dieci de ori mai multa caldura de

de meditate, ca cea ce saute cineva

dupo una baia calda; caldura acre si

eau s'ar cere, spre a redicd la acea-asi

temperatura unu chilogramu de mer-

mordicante=caldura secca; caldura ner-

curiti; ca terminu de comparatione allu

caldurei specifice a altoru corpuri se iea

vosa sau erratica, care appuca pro cineva d'in tempu in tempu, alternandu
en fiori de frigu si mutandu-se d'in tutu
loen in altulu : pre cellu cel'appucacandu

caldur'a sluecifica a apei, care se insemna

cu 1,000, asid in cdtu una fractione orecare d'in acestu numeru espreme caldur'a

eu frigu, candu cu calclura, suffere de specifica a altui corpu orecare;in loen

caldura nervosa; caldura hectica, cal- de caldura, in multe d'in espressionile
dura secca si intensa, care tine inteuna peno ac produsse, fusicii de astadi apsi e insocita de febre lenta; caldura sep- plica caventulu caloricu, (vedi caloricu);
tica, care produce la tactu una sensa- (7) applecatu la feminele certoru anitione ca a caldurei acre si mordicante, mali, inai vertosu domestice, candu se
inse mai lena si mai uniform; caldura afla in apprendere de fecundatu : ep'a
de ficatu, care se manifesta prin macula este in caldura=i s'a facutu de armesrosie sau venete, venite dupo credenti'a sariu; asia si : epoc'a de caldura a ouicelloru vechi, d'in caldur'a ficatului loru, a vacceloru; catell'a este in funde
e) in fusica : caldura latente=caloricu caldurei, etc.; 2. vivacitate, animatione,
latente, caldura absorbita de unu corpu focu, veementia, furia, violentia a paspeno se si scambe starea, si care nu se sioniloru si sentimenteloru : a se rogd
pote appretia cu thermometrulu; cal- cu multa caldura; in caldur'abataiei 222i
dura radiante, co perde unu corpu pusu sentintu rulnerele ce ni se faca; a apperd
intre altele mai reci ca densulu si care life cineva cu caldura; a luerd cu tota
este ecale cu cantitatea de temperatura caldur'a ce da conscienti'a detoriei;
ce corpulu are mai multa de eau cor- vorbindu in speciale de operationi alle
purile ambienti; caldura centrale=cal- cugetarei : a serie si vorbi cu caldura;
dura terrestra, care essiste in pamentu caldur'a argumentationei=ealitatea arsi care se credo a proven d'in unu mare gumentationei de a fi viva si rapeda, afocariu situatu in centrnlu pamentului; nimata cu miscari vine alle suffletului,
ealdura vegetale, care se afia in plante semenata cu interrogationi, imprecasi care provine d'in ap'a absorbita de tioni, apostrofe, etc.; (vedi si calore).
plante d'in pamentu; cal dura apparente
CALDUROSU,-a, adj., plenu de calsau sensibile, care se pote sent sau con- dura, ealidus, eales, fervidus; care adnosce prin thermometru; caldura ani- duce, da sau tiue multa caldura, Wortmale=caldura vitale, temperatura con- liens; caldurosele dine aulc verei; Unit
stante si uniformace respirationea man- caldurosu sore luciea pre ceru; WM caltine in corpulu animaliloru; tote ani- durosu foca ardea in casa; camina forte
'liable se buccura de acesta facultate, caidurosu, pre tomna rundinelltlepleca
de si nu tote in acellu-asi gradu; de ac in ten-de caldurose; vestimente caldudivisionea in : animali cu sange caldu, rose; vestimentu caldurosu differe de
cari conserva cam acea-asi tempera- vestimentu caldu, ea si camina caldurosu

tura in mediloculu variationiloru at-

de camina caldu; prin canthtu caldu

mosferice; si animali cu sange rece, cari

nu product' prin respiratione atfit'a caldura, in catu acesta-a se nu variedie cu
variationile atmosferice; caldura specifica, cantitate relativa de caldura co sg,
cere spre a redica la acea-asi tempera-

a intellege co caminulu nu e rece, ci de

faptu incalditu; d'in contra caminulu

caldurosu nu e de faptu caldu sau
ci nutnai se pote incaldi, si candu
se adduce in acsta stare, da multa caldura si tia tine bene si indelungu; de a-

www.dacoromanica.ro

326

CAL.

CAL.

cea-a in insemnari metaforice: caldurose

rogationi, caldurosa apperare, caldurosi

nativitatis Christi vel calendarum Januariarum canitur (de la calare, pentru

apperatori c6, dereptatei si addeveru-

co la calende ponteficele chiamd pre ce-

lui,

tatiani, ca se le spuna nonele, idele, si

etc.; nu intra caldu, nu se dice

calde rogationi; nu ar fi inse rea : caldu

apperatoriu allu addeverului.
CALDUTIU,-ia, adj., modiee calidus,

tepidus (calclutiu=calduciu=ital. calduelo) ; ca si caldicellu si caldisioru,

caldutiu este deminutivu d'in caldu : apa
caldutia, afora e caldutiu si fornzosu;
caldutiu differe de caldicellu si caldisioru
numai dupo locu, de ore ce prim'a for-

ma se aude mai multu preste Carpati,

ro celle alte doue d'in coce de Carpati;

apoi caldicellu, pare a difer de caldisioru intru a-Wu, intru catu acellu-a pare

a se appled mai multu cu intellessu

de curatu deminutivu, ro acestu-a cu in-

tellessulu de deminutivu resfaciatoriu.

* CA_LEFACERE, calefeci si calefacui,

alte dille insemnate si festive alle lunei,

si totu de una data pentru co in acea-asi
di se invoci Junone si se adducea cultu
acestei divinitate, ea uneia ce presiedea
calendeloru, si de aci parerea lui Isidoru,
co cuventulu ar fi essitu d'in colere cu
insemnarea de a adduce cultu, a adord,
a cant una divinitate, etc.; dco acesta
parere a luLIsidoru nu e pote bene fondata, ea probedia inse unu lucru, adeco,
co si pre tempulu acestui scriptoriu cu-

ventulu se audiea in gur'a poporului,

cuma se aude si peno astadi in gur'a
poporului romanu, adeco cu o in loen de

a inchisu in syllab'a initiale : colenda,

inse si cu a in derivate ca calendariu);
1. in intellessu anticu si cellu mai ori-

calefacutu si calefactu, V., calefacere,

ginariu, luatu de regula in plurariu

(vedi caliv si facere); a face caldu, a

incaldi; prin metafora, a animA, a at-

a) prim'a di a fia-carei lune : calendele

talk : a caleface pre adversarii dejd inversionati.

* CALEFACTIONE, s. f., calefactio;
actione de a caleface.

tupo calendelelui Octobre ;

* CALEFACTORM,-toria, s. adj., ca-

lefactor; calefactorius; care caleface;

lui Maiu, la calendele lui Februariu,

proverb

calende grece=calendte grtecte=neci

una data, pentru co Grecii nu aveau numirea calende : a ammand facereaunui
lucru la calendele grece==a nu lu face
neci una data ; a desface una tetona la

ca substantivu reale masculinu, calefactoriu, apparatu de calefacere.

* CALEIDOSCOPIIT, s. m., (caleidoscopium, ital. caleidoscopio, franc. caleldoscope, d'in xak6q=formosu, elZog

calendele grece=a nu ua desface neci

=forma si azoretv=spectare); instru-

poporului nostru, numele de calendariu;

d) in primele secle alle crestiuismului,

mentu de optica, formatu d'in unu tuba

opacu de forma cylindrica, conica sau
pyramidale, si d'in doue specle plane,
assediate in tubu in anghiuri cuvenite
si cari refiectu in imagini forte variate

una data ; b) unu mese, una luna : tupo

trei calende abid veni ; c) in speciale,

prim'a di a lunei lui Januariu, de mide
peno astadi acesta luna porta in gur'a
diu'a sau dillele de serbatore alle nascerei lui Christu ; e) adunare de preuti,

vertosu vitree, de diverse colori, cari se

convocati de episcopu pentru facende ba2. in intellessu populariu,

sericesci ;
pronuntiatu, cumu s'a arrettatu mai susu,
si colenda : cantecu ce cete de copii sau

baga la un'a d'in estremitatile tubului

si de omeni mari, in ser'a d'inaintea

intre doue vitre forte appropiate, unulu

esternu si captusitu cu pannura, altulu
interim si diafanu, ro la cea alta estremitate se pune ochiulu in dereptulu unui

nascerei Mantuitorului sau in ser'a d'inaintea dillei annului nou, cumu si in demaneti'a acellei-asi dille, mergu se can-

orificiu si se dereptedia tubulu la lu-

coprendu fapte de cea mai mare insemnatate pentru originile nostre; calend'a

si placute ochiului mice obiecte, mai

mina.
CALENDA, s. f., calendte; carmen

vel cantle= quod vesperi ante diem

te d'in casa in casa : calendele nostre

cu doi spre diece bourei in coda codalbei ;

calend'a cu Aureliu &mule ; in fundulu

www.dacoromanica.ro

CAL.

CAL.

calendeloru este, de regula, una legenda

nationale, cucare se ammesteca silegend'a crestina, cum& si urari accommodate

dilleloru mari, la cari se canta. (D'in

celle espuse resulta invederatu , co cuventulu calenda sau colencla nu a fostu
imprumutatu de Romani de la Slavi,cumu

pretende D-lu
; d'in contra,
candu insusi marturesce co cuventulu,
de s se afla in tote limbele slavice, este
inse de origine latina, de sene urmedia,

co Slavii l'au impromutatu de la Romani ; pre ce s'ar pot intemeia , in addeveru , assertionea D-lui
?
pre forma ?
dro form'a, in cuventulu romauescu si derivatele selle, e cu
multu mai bene pastrata de eau in celle

slavice, cum se pote ved d'in urmatoriele citate vechiu slay. kolnda, nou
slay. kolenda, bulg. Jioladil, sorb. colada

=tote cu intellessu de nascerea Mantuitoriului;

au simpl'a scambare a
lui a inchisu in o ar fi sufficiente a ju-

327

special() ce vechii Romani legau de ea-

leudre; de acea-a ne vomit margenf a

mai cita numai isp. calenda cu intellessulu de legenda, si in speciale , dupo
spiritulu nationei ispanice, de leyenda
a unui santu inartyru, pre candu, la noi,

calend'a sau colend'a este, inainte do

tote, nationale, apoi si crestina).
* CALENDALE, adj., calerulalis; re-

lativu la calenda.
CALENDARE (pronuntiatu in vulgu
si colendare), v., uativitatis Christi vel

calendar= januariarnin carmina vel

cantica eanere; circa domes, eadcm car-

mina canendi causa, ire ; vagari, erra-

re; peragrari, lustrare; visere; commenilare; 1. a cant& calende, (vedi calenda sub 2.); a merge d'in casa in casa
spre a canta calende : d'in trei ceta de

calendatori ce au calendatu la noi in

stifick assertionea invotiatului slavistu ?

dro a, in limb'a nostra, se coMmuta
cu o nu numai candu e netonicu, cumu
in catrau si in cotrau, ci chiaru si candu

ser'a de annulu nou,numai una ceta sciea se calende bene, ero celte alte doue
nu scieau neci una calenda cumu se cada;
se ne impartimu in doue, pentru ca unii
se calendeonu pre la caseta de pre stany'a callei, ro altii se calende pre la casete de pre drept' a ; 2. prin metafora

e tonicu : fome=rame [vedi litter'a 0];

de altramente in cuventulu in cestione,

a merge d'in loca in locu, a ambla

multu : a) fora neci unu sconu, a va-

cumu amu vediutu mai susu, a a cautatu

gabunda, a nu se stabil neca-ire : seo-

se se pronuntie ca o inco de pre tem-

laritelle lenosu calenda d'in scola in sco1 a; n'are necaire casa si mesa, ci colendad' in satu in satu; p) cu scopu saude a(se
preambld : neavenclu ce face, am, eatendatu si eu satulu; am calendatie tote ter-

pulu lui Isidoru, fora se mai adaugemu,

co in derivatulu calendariu, vorba, care
in insemnarea de Januariu, este, in tota

poterea cuventului, popularia, de ore

ce poporulu romanu dice totu de un'a
calendariu sau carendariu in loen de
Januariu, s'a pastratu chiaru a inchisu ;
verbulu calendare sau colenclare, Lde
uncle, fora indoientia, noulu slav. koledovati], inco nu permitte cellu mai micu
pi epusu de unu imprumutu slavicu, de
ore ce presenta formele celle mai simple de conjugationea I : calendu, catendi, calenda, etc. [vedi ciudatu si coborire
in Glossariu]; multimea apoi de derivate

ce cuventulu a datu in limb'a nostra ,

rete; pre uncle Wane colendatu? locuri

sau de a amid
calendate de ntene;
am calendatu totu satulu, fora se potu
d de tine; sau de a visitd, inspect, etc.

supprefeettelu nostru calenda de mai

multe ori pe luna totu cerculu de admise se observe differenti'a
nistratione;

de intellessu intre a calend terrele si

a calend d'in terra in terra, intre a

calend satele si a calendd d'in satu in
satu, etc.; si mai appropiate, prin intellessu, de espressioni ca a calend d'in
locu inlocte, sunt constructionile cu pre,

inco milita in coutr'a assertionei ce combatemu ; catu pentru tellessu ; de sene

se vede co in cuventulu calen lu sau ca-

pre la, prin : a calend prin munti, a

lenda, si mai vertosu in derivatulu calendariu, resare conceptulu Min mai

data estu ontu, pre care acumu lu de-

calencl prela unulu sipre la altielte, etc.;

a lauda, recommanda : turni ai calen-

www.dacoromanica.ro

328

CAL.

CAL.

faimi, cunzu ti vine la gura; eu, mi se

unit calendariu dupo voientia si a re-

pare, ti am calendatu acestu callu, de cure

te vedu asid de multiamitu.
CALENDARIII (pre a locurea ca-

solve currendu si usioru veri-ce difficultate relativa la connoscenti'a, tempului;

r(ndariu), s. m., p1.-e, calendarinm; Januarius, (vedi calczzda); 1. lun'a lui Ja-

nuarin, alle cui calende portau acestu

name in speciale : calendariu are trei
dieci si un'a de hile; etc calendariu ince_pe annulu ; 2. la vechii Romani, re-

gistru de mime do bani impromutati,

alle caroru procente se solveau, de regula, la Mende ; 3. carte sau registru,
care si la noi, ca si la vechii Romani,
coprende tote dillele ulna alma ea principalile divisioui in septemane si lune,

ea serbatorile si alte dille insemnate ;

unit calendari rt, ca carte, pote coprende si
alte connoscentie utili, mai vertosu massei poporului, si, de faptu, calenclariultt a

fostu si cste pow crstadi un'a d'in cartile celle mai favorite poporului romanzt : a

imprize sau typari unit calendariu ; a

cautd in ealentarin candu cade una serbatore; calendariu pre annulu 1872; calendariulu spune, co in Martin are se
ninga ; in calendar-in nu serie, co va
plouci in. acesta luna, dro si calendariulu mente de multe ori; ce dice calendariullt despre tempulu luzninti none
cure s'a pusu a sera? la ctrlendaritc 7224

serie nemica de,spre acesta lumina; cu

acelln-asi intellessa applecatu si la modulu de ordinal. a dillelora unui annu,
differitu de alla nostril : calendarini
,Turcilortt,Ebrciloru,Egotianilortr, etc.
cal endariu vechiu sau julianu, cu care

ne servimu noi si mai toti crestinii d'in

oriente, numitu juliana dupo autoriula
sau institutoriulu seu Cain Julia Cesare,

adoptatu apoi in urma si de crestini

dupo decisionea conciliului .d'in NiCCa,
si in opposetione cu calendariu non, de
care se tinu crestinh d'in occidente,

mitti gregorianu dupo papa Gregoriu XIII, care in 1582 fece una reforma
calendarittlui vechiu sau julianzt; calendariu secularitt, care pote sell I pentru
unit seclu sau 100 de anni; calendariu
calendar-in un; 0Grsale=caPc):Pctua
lendarizt nornzale, care da indicationi
generali , necessarie spre a constru

calendoriu repullicann, instituita de

Conventionea nationale a Franciei in
1793, dupo care annulu incepea ca ecinoptiulu de tonma, dro pro care Napo-

lene I l'abol in 1805 si restabill calendariulu gregoria nu, de ad : 4. prin

diverse metafore, applecatu :
la registre de tempu speciali : calcndariulo
terranului, carte din care terranii afla
candu sau si cumu se semene, se plantedie, etc., (vedi inse bi mai diosu la b);
calendarinscolarin = e dendariuluscoi, care coprende dillele de studiu, de
ricati me si alto notitie necessarieunui
suolariu, etc.; b) la veri-ce systema sau
summa de mediloce, cari adjuta la connoscenti'a, t .mpului asi. calcndariula
terranztlui, mai susn citau cu alta intellessa, insmna, ca si calendariulu pastoriului, etc., totulu de mediloce naturali, d'in casi, in Elise de carte, terranula si a facutu atate scum de tempu,
cum : ineoltirea erbei, immugurirea arborilorn, venirea sau ducerea rundinelleloru si bardieloru, resaritalu si appusum .]. certera stelle si constellationi, etc.;
cctlendariulu /4 lorei, collectione de plante, alle caroru flori se deschidu,

locu data, cam in acea-asi luna, si prin

urmare potu serv, peno la unu puntu,
de calendariu ; famosulu naturalista
LinTICII a intitulatu celentlariu unu opusculu, in care arreta cuna se se faca
assemini collectioni. (In origine cuventula calendariu este adiectivu, cumu se
pote ved din espressionea latina : sti cu-

na cliendaria=daru de annula non; de

s duo a trecutu, la noi, numai ca substautil u, subintellegundu dupo insemnari, mese,=m eusis, /ibru=carte, etc.;
ar fi bone inse se se revifice si intonessulu sea de adiectivu; in limbele sorori
cuventulu a trecutu numai ea substan-

tiva, cu formele : ital. isp. si port. calen(1ario, franc. calendrier; cu acea-asi

insemnare si in mane limbo straine).
CALENDATORM,-toria (in pronuntia vulgar : colendatoriu); care calenda
(vedi calendare) : calendatorii acesti-a

www.dacoromanica.ro

CAL.

CAL.

sciu calendd bene; calendatoriu de multe

terre, etc.

329

CALENDETIU (in pronuntia vul-

sopilatoria si febrifuga, (vedi si calta sau

caltha.)
CALENDULACEU,-a, adj., (franc.

gare : colendetiu), (libum calendarium,

cal( m1111:1(36); care semena cu. calendul'a.

strenua calendaia); (carmen calenda-

CALENDULINA , s. f., (franc, calenduline); substantia mucilaginosa, asseminea cellei ce se estrage d'in florile
calendulci.
CALENTE si caliente, adj., calens,

rlum; globus camina calendaria canentium); vagatio, visitati9; 1. proprie, collacellu ce se cid celloru ce vinu se caleude, si de ad, prin estensione, veri-ce
se da calendatoriloru ca strennct : covrigi, nuci, mere si alte ponle, bani, etc.;
2. priu metafora : a) cu acea-asi insemnare ca si calenda sau .colencla ; b) nu

numai canteculu ce se clama proprie

cateuda, ci si tote, cu eftite se insocesce
acelln canteen, cumu, de essemplu,
calcndele d'in scr'a ce precede ditt'a
nului, nou, sala : aratrulu, buccinulu,
llagando, clopotele, clopotellele, etc., cu
cari cal'ndatorii insociescu calend'a loru;
e) cet'a culloru Sc se uneseu, ca se calcmie
impreima; d) cu intellessulu urmatoriului eatenclu : a) amblar cu calendctiztlit,

ettlendarc; fi) cu intellessulu cellu mai

eAensu de amblare de a )llo peno collo,
de la untdu peno la altutu, preamblare,
vagabriudare, visitare : in tote &manetiele, cutu se scolla, acta muicre merge si ambla ca calendetiulu pre la connoscute si neconnoseute.

CALENDU (in pronuntia vulgare

colcaultt), s. ni., p1.-c; ragatio,
deambulatio ; (carmen calendarium),

1. actulu de a calould, nrai vertosil

cuventiflui calcndare de
sub 2. : nu te ai mai saturatu de (data
calendu ; 2. ca insemnarea, concreta ce
are caloula, cu care, la plurariu, se confunde si in forma.
insenmarea

* CALENDULA, s. f., (ital. calendula,

fraile. ea-tendido); genu do plante d'in fa-

milra compositelorn, syngenesia pol ygamia superfluct lui Linneu, aski,

mito d'in caus'a caldurei de fecunclitate
(vedi calente, catire, etc.), care in acestu genu de planto este asid de mare,
incdtu inflorescu pre fiacare luna in totu
cursulu tempului formosu ; speci'a cea
mai connoscuta este calendul'a officinale

=calendula ornan tlis lui Linneu, care

face flori galbino duple si care mai inainte se recommend, de medici ca de-

aestnans; torrens, care calesce, (vedi

catire).
CALE si

CALI, s. f., (ital. culi, franc. kan),

nume datu la diverse plante, cari crescu pre termulu marei si d'in cari se estrage sod'a, (vedi caliu).
CALESCA, s. f., (vedi callesca).
CALICABE, v., cantare; a spof cu
calce, (vedi 2. calce) : pareti albi si bote
calicati.
CALICE, s. m., calix-calice (affinu
ca v.frXti=cupa si xiXne=bobocu de flore); 1. cupa, vasu de beutu en forma rotunda si fora torta, si in speciale, pote-

riulu in care preutulu transforma vinulu, in sangele Alantuitoriului : calice

de attru, calice de argcntu, a benecuvent calicele; -- metaforice : ealicele amaritionitont victici ; de se pote, trtca-me

acestu anzaru calice; 2. ca terminu de

botanica , involtura, de regula verde,
care, in fiacare flore, coprinde organele
sessuali, si care, dnpo cumn e formatu
d'in una sengura buccata, san d'in mai
multe assiediate in differite serie, se si
chiama monophyllu, dipliyllu, triphyllu,
tetraphyllu, pentaphyllu,etc.,polyphylltt,
candu numerulu serieloru de foie trece
preste douesprediece ; dupo forma calicele e conictt, cylindricu, urceolariu, ventrate, infuntliintliformu, etc., (vedi aceste cuvente); calicele se dice caducu, drico

cado de una data cu deschiderea florei

(vedi caducu); ---r persistente, dco dura

peno la maturita4a fructului; -- mareescentc, dco se u4ca si remane pre flore;

commune, deco \infasciora mai multe
liori;
propritt, (1613o e nurnai allu unei
regulariu, (Ideo foliorele ce lu
llore;
compilan sunt despuse symmetrice in gin-

ruln fiord, ca la in% in opposetione cu

irrcgulariu, ca la a6otaittt.

www.dacoromanica.ro

330

CAL.

CAL.

*CALICINALE, adj., (ital. calieinaie,

franc. colicinal); relativu la calice sau

calicinu, luatu ca substantivu : foliore
calicinali.
adj., de calice ; ca
substantivu, cu intellessu de deminutivu,
d'in calico.
CALICULU, s. m., caliculus (franc.
ealieule); deminutivu d'in calice; candu

e vorb'a de plante, calicululu este ca si

unu allu doile calice.
CALIENDRU, s. m., pl.-e, caliendram (xiXXevspov); ornamentu pentru

muieri, la Romani, facutu d'in per u

strainu.
CALIFATU, s. m., p1.-e, (ital. califato, franc. califat); demnitate de califu;
terra, pre care domnesce unu califu.
CALIFICARE, v., (ital. qualificare,

franc. qualiller; vedi care si lacere);

virtutem vol titulum tribuere; prin cugetare sau prin spusa a face unu ce intr'unu modu, a attribuf cuiva una calitate, a spune cumu e, ce e in fapta sau
eumu se cugeta a fi : cine califica laptcle de negru, nu spune cuideverulu; a
calificd unu omu de mentionosu=a dice
co e mentionosu;in speciale a dd unu
titlu de nobilitate; a espreme calit ate,
ca cuventele asid numite in grammatica
adiective : in espressionea : sore luminosu, cuventulu luminosu califica pre
sore.
CALIFICATIONE, s. f., (franc. qua-

lification); actione de a calificd.

CALIFICATIVU,-a, adj., care ca-

lifica sau are poterea de a calificd

cuvente calificative=cari espremu calitatea, ca asid numitele adiective.

CALIFICATORIU, - torio, adj. s.,
(ital. qualificato re, franc. quaLificateur);
care califica.
CALIFU, s.
sau califa

ital. califfo, franc. calife); domnitoriu

musulmanu d'in cei earl successera lu
Machomede si cari dosponeau de una
potere absoluta in celle politice, ea si
in cello religiose; toZi califii cadura in
in luptele cu capulu Turciloru, care lu
numele de Sultanu.
CALIGA, s. f., aliga (d'in aceaasi fontana cu calceu); calciamentu con-

standu d'in una fascia de pelle legata de

calce cu curelle, asseminea cu opinc'a ter-

ranului nostru, care erd calciamentulu

propriu mai vertosu militariului romanu.
* CALIGANTE, adj., caligan%; care
caliga, care e plenu de caligine.
CALIGARE, v., callgare (d'in acea,
asifontana cu calire); 1. proprie, a scote
abori prin caldura, si de acf, a fi cetiosu,
negurosu, intunericosu; a se intunerecd,
a se innegurd : riurele caliga demaneti'a;

ochii-mi caliga de dorere;a orbecd, a

ambld ca prin intunerecu, a nu ved
bene ;si ca transitivu, a intunericd, a
impl d intunerecu sau de negura.
CALIGARIU,-ia, adj., caligarius;

relativu la caliga;subst. mascul., caligariu, care face calige.

CALIGINE, s. f., caligo-caligine
(d'in catire, ca si petigine saupecigine
d'in petire); 1. proprie, abore produssu

prin caldura, eetia sau negura grossa,

secca si suffocante ; fumu grossu; 2. priu

metafora : a) intunerecu grossu; b) orbfa de ochi sau de mente (vedi si caligare), si in speciale, orbfa produssa prin
una niacula nebulosa ce se formedia aprope de centrulu corneei ochiului, si
de acf : c) acesta macula sau albetia.
CALIGINEU,-a, adj., caligineus;
intunerecosu si suffocante ca caliginea.
CALIGINOSU,-a, adj., caliginosus; plenu de caligine, in insemnarea
propria si metaforica a acestui cuventu.
CALIGULA, si
CALIGUTIA, s. f., calig,u1a; deminutivu d'in caliga.
CALIMARE, calimari, se aude pre a
locure in locu de ccdamare, calamari.
CALIRE,-escu, y., ealere, aestuare,
fervere; frigere, torrero (acellu-asi cu

latinesculu calero, trecutu, casi blare

in lucire, la conjugationea a patr'a);
1. ca intransitivu, a desvoltd calcium,
a se incaldi, a fi caldu; 2. mai usitatu
ea transitivu : a) a ferbe : a cali curechiu sau verdia, de wide : verdia calita;
b) a coce, frige : a cali attune, pesce, etc.

(catire, cu insemnarea de aciarire sau

otielire, pote fi acellu-asi cu calirc=
incaldire, de ore ce aciarirea se face
prin actionea unei potente incaldire si

www.dacoromanica.ro

CAL.

CAL.

ardere; vedi inse si calire in Glossariu;

in limbele sorori d'in verbulu caiere s'a

pastratu cu multu mai pu9inu decatu

in a nostra in italian'a verbulu calero
nu se iea decatu ca impersonale, si chiaru

in acesta forma are numai intellessulu

metaforicu allu lui caldit d'in espressionea : a 6,16 de caldtc=a interessd, a folosi : non mi eale=nu mi tine de caldu
=nu me interessa=--nu mi psa ; asia, si
in frances'a chatair este vechiu si cadutu in desuetudine, si chiara candu acestu cuventu era in usu, se appleck, ea
si in italian'a, ea impersonale si cu intellessu metaforicu : Il ne m'en chaut=
nu mi psa; astadi in limb'a francesa
nu se dicu de catu compusele nonchalant [proprie care nu e caldu, fora caldura=negligente, nepesatoriu] si nonchalance=negligentia, nepesu, lipse de
tocu sau de tragere de anima).

331

teriale, cumu este estensionea, si cari essistu de fapta in unu corpu, in oppos etion e

Cu calitati secundarie, cumu e saporea, colorea, etc., cari de si au de causa

constitutionea corpuriloru, spendura inse
mai maitu de impressionea ce elle facu
in suffletulu omului; fusicii de astadi dau
numele de proprietati generali la acelle

calitati, cari se afia in tote corpurile

materiali, eumu : divisibilitate, impenetrabilitate, porosit ate, dilatabilit ate, etc.,

in opposetione cu proimietati particularie, cari sunt calitati ce se &tia uumai

in unele corpuri materiali, cumu solidilate, molletia, duretia, etc.;
euventulu proprietate, ea mai particulariu si
prin urmare mai precisa in intellessulu
seu, este inai aptu, in aceste constructioni, de Mil calitate; totu asseminea e
mai bene, vorbindu de calitatile efficaci

* CALITATE, s. f., guatitas (ital. qua-

alle certoru plante, a dice : proprietati

medicali, nutritive, etc., in locu de : ca-

Mil, franc. quanti; vedi care); ce face

co unu lucra e in catare modu, bonu
san reu, mare sau micu, albu sau ne-

litati medicali, etc., cu tote co ad terminulu propriu ar fi virtuti, (vedi probene inse : caliprietate si virtute);

gru, etc. : 1. in genere : bonitatea si reutatea, marimea simicimea, albeti' a si negrete a, formoseti' a si uritionea, etc., sunt

calitati; calitatea apei, a carnei, a lemnului; prim'a calitate a stylului e claritatea; prin calitatile loru destingemu
lucrurele unele d altele; suttan'a ca/itatiloru unui lucru constitue natur' a lucrului; seccitatea si utneditatea, dure-

ti'a si molletea, greutatea, soliditatea,

fluiditatea, etc., sunt calitati, cari servu
de caracterie fientieloru; calitatilelucrureloru potu fi bone san relle : vinu de
bona calitate, alimente de rea calitate;
de si multinica si naarimea sau micimea,

cantitatea in genere este una calitate;

cu tote acestea calitatea se oppune a
desea la cantitate : nu se cauta cantitatea, ci calitatea alimenteloru=pucinu si
bonu nutresce mai bene de catu multu
si reu; nu multimea, ci calitatea omeniloru se cade se cotasiderdnau, coci pucini

si boni merita mai multa attentione de

2.in
cata multi si rei sau de nernicu;
speciale : a) calitati Irintarie s'au nuuaitu
certi filosoti acelle calitati , fora cari
nu se pote concepe neci unu lucra ma-

tatile concepteloru sau ideeloru, calitatile

judecieloru; calitatile concepteloru sunt

claritatea, justeti'a, etc.; tOZU judeciu se
califica de categoricu, dubitativu, etc.;
b) vorbindu de orna: a) in genere, verice abitu, bona sau rea, veri-ce despose-

tione naturale sau castigata, talentu,

daru, virtute sau vitiu : prudenti' a, barbati'a, temperantea, umanitatea,affabilitatea, etc., sunt bone calitati; temeri,
tatea, fric'a, lussuri'a, crudintea, avaritea, etc.; sunt relle calitati; f3) in speciale inse, calitate bona : multe calitati
are onzalu acestu-a; sau nobilitate destensa, demnitate malta : mi& de calitate, calitate de principe, de prefectu, de
ministril, etc., sau titlu, dereptu, potere
legitima de a face ceva, autoritate : in

calitate de tutoriu, a av calitate de a

transige, spre a essercit unudereptu se
cena calitatile legali; in calitate de tata
eu respundu pentru tene; in calitate de
onau am dereptu la respectulu teu, etc.
*CALITITIVU, -a,(qualitativus), relativu la calitate sau calitati : analyse
calitativa, care descrie calitatile unui
ce, in opposetione cu analyse cantitativa,

www.dacoromanica.ro

S32

CAL.

CAL.

care se occupa Cu cantitatea elementeloru ce constitue unu ce.

CALITORIU,-toria, adj. s.,

calla/awls Si galleacus , care, in limb'a

to rrefae,lens; care cal esce, (vedi calire).

CALITURA , s. f., calefactio, torrefactio; actione de a cali si mai vertosu resultatu allu acestei actione : calitur' a alluneloru a mersu penola arsura, (vedi calire).
* CALIU, s. m., eorpu chimicu.
* CALLA, s. f., (calla si calsa, 7 affinu
cu grec. xecXXata=barb'a cocosiului; ital.

.tione : callseclus si galliecitis : gallecia [subintellegundu terra] galleci'a

calla, franc. calle), genu de plante d'in

famili'a aroideeloru , d'in care speci'a

nostra, ar sod, callecu si gallecu sau

callicu si gallicu, essu prin derivasau terr'a galleciloru; in limb'a nostra
formele calliecius si galleacius arn sun
si calletiu, galleciu si galletiu, calliciu si callitiu, galliciu si gallitiu, si chiaru callesiu si callisiu, galles'it si gallisiu ; de fapta se afta in limb'a
nostra multe d'in aceste forme applecate

cu insemnari diverse, cum : Calliti'a

numita calla ethiopica=caila aatillop lc a,

si Galliti'a ca numene proprie de omeni,

ca originaria de la Capulu de bona spe-

dro
intellessulu acestoru cuvente
nu poterna trage argumentulu, care ar

ranta, este forte cantata si cultivata

pentrit marea sea formosetia.

* CALLACEU,-a, adj., (franc. callace); care semena au call'a;

subst.
femin. plur. : callacee, subordine de plan-

te d'in famili'a aroideeloru, cari au de

typu genulu calla.
CALLAICANU, s. m., vedi calaicanu

in Glossariu, si callaicu in Dictionariu.

*CALLAICU,-a, adj., e allaicus; 1. care

are facia ca a marei, cu facia albastra

batenduiuverde, cu facia verde batendu
in galbinu; 2. substantivu : a) masenlinu, eallaicu (callaiculu, ca negrulu albastruln, etc.), colore ca a marei, albastra
batendu in verde sail verde batendu in
galbinu; b) femininu, callaica (subintel-

stabil pre deplinu supposetionea, la care

ne duce form'a
; elle au potutu ess,

ca si Callinu, Callin'a, sau d'in I. callu,

sau d'in grec. 7taXX6g, sau, ca si urmatoriele, d'in acea-asi fontana cu galbinu,
apoi occurre adiectivulu callesiu sau
callisiu sau gallisiu, cu insemnarile : a) cu facia galbena morbida,

pallidu san pallitu; b) prin metafora

tristu,, melancolicu, egru = Eager : ochi
gallesi, lacia gallesia, ce te vedu asiii gallesiu?
la Macedoromani : alba de
facia, bcllanu, inse cu peru si ochi negri;

in aceste cuvente, intellessulu pare

a ven in adjntoriulu supposetionei, la
care ne duce form'a, de ore ce intre. falegundu petra sau gemma), petra pre- ci'a petrei callaice si aurului callaicu=
tiosa de colore albastra, inchisa, dro nu [minim calla-um la Martiale], si intro
transparente, numita si callaiscallaide faci'a unui patiente de cgritudine cor=xcaXock=callaide, ro in latin'a mai porale sau spirituale se potu
noria si tare() is turco ide sau turellois multe analogie, observate de insusi po=franc. turquoise, pentru co alba strulu poru, cumu se vede d'in frasi ca : asid
sau verdele inchisu s'a numitu si alba- de galbina si unta lacia are, in cdtu
stru sau verde turcescu, ca colore favo- pare galbina-verde sau galbina-albastra;
rita Turciloru (d'in callaicu pare a fi totusi cuventele in cestione se potu, si
essitu callaicnu, despre care vedi si dupo forma si dupo intellessu, refer la
calaieanu in Glossariu; pre longa a- acea-asi radecina cu galbinu; occurre
cestea callalcus are, in latin'a, si for- apoi callicu, de unde callicia, eallicire
m'a cu g gallaicus, de unde gallaica Lvedi calicu, calicia si calicire in Glosg"onnta=callai ea geinrnac alla ca sau sariul, care inco pare a nu contradice,
callaidc-; si una si alta forma se con- prin intellessu, supposetione trassa d'in
trage : callaacus si galbecus ; insemna- forma, de orece, prin una metafora a ini ea cea mai originaria, cu care se afla tellessului ce vedemu co are callesiu sau
tote aceste forme, este cea de name Mt- gallesiu, ar insenina proprie egrit sau
tionle a unui poporu d'in partea s(p- morbosuinpunga, l'ora se maiadaugemu
tentrionale a appusului lspaniei; d'in co munteanii sau locuitorii de midi,

www.dacoromanica.ro

CAL.

CAL.

383

cuma erau si Gaflecii san Cazlecii,

destinsu si se destingu si astadi, in multe

menta dequisu a pleca si a se duce; cal-

locuri, prin una seraria lucia, unita a-

domnu, u deplena potere asupr'a

ceva sau cineva : a fi callare pre vointe a,
pe anine a euiva; ro a fi sau std callare

desea cu una nzundria deserta, caracterie alle addeveratului callicu ; d'in impregiurarea inse co mundru = mlintius,

lare pie cineva sau pie ceva=deplenu

in, se dice mai vertosu pentru prece-

Si co mundus correspunde, in miele inteilessuri, cu grec. xaX6g, se pote ca callicu=

seracu mundru se fia essitu d'in acea-asi
radecina cu. xaX6.; ; form'a callendroniu
san callen dr oiu, callindroiu=callieu nza-

perca sau deplen'a petrundere a obiectului ce vine dupo in ; a fi sau sta callare
in capulu, in anim'a, in mantea cuiva=

re, copillu nesaturatu, copillu tare res/ aciatet, etc., asi(i, de appropiata de caliendru, pare a venf in adjutoriuln acestei d'in urma supposetione ;
in fine
ealldicanu, si prin forma si prin intellessu, pare a se lega, mai bene de cal-

masc.: a) orna callare, si in speciale, cellu

laicu).
CALLAIDE, s. f., vedi callaicu.
CALLARAS I U, s. m., vedi callaretiu

si callariu.
CALLARE, adj. s., equo insideus, equo vectus; eques ter; eques (d'in una for-

ma caballaris; vedi caballu si l. callu);

1. care e pre calla sau epa : a) proprie
n'am mai vedueu patru insi callan i pre
una sen gura biela pa; aveti se clesellati
callulu, dco vreti ca toti se ve puneti
callan i pre densulu ; merge sau ambla
callare; a st sau sed callare; a se sui
sa,u a se pune callare; a plec, ven callare; a se preambld callare ; a duce callare; a port callare, a preambl callare;
a dorm callare;
de callare so dice
in loca de simplulu callare, pentru destinctione de intellessu : a lovi pre cineva de callare, de essemplu, da se intellega mai multa co lovitoriulu sau subiectulu este callare, pro candil a 10121, pre
cineva calare da se intellega mai multa
co /ovituiu sau obiectulu e callare; b) prin
estensione si prin metafora : a) care, ca

si pro calla sta pre veri-ce alta animal

de transporta: callare pre asinu, callare
pre unu bou, pre una camella ; f3) care,
ca si pre calla, sta pre unu omu si chiaru
pre lucruri ce im suntu de transportu
ce te ai pusu callare pre mane a sied
callare pre scaunu, callare pre una ramura, etc.; 7) in insemuari mai ideali

a sci, a intellege forte bene ce cugeta

sau doresce cineva;
2. substantiva
ce in militia serve callare : callarii inimicului erdu mai numerosi ca ai nostri ;
oste de callari, cete de callan, multime
de callan, etc.; b) la vechii Ronaani, cetatianu de a dou'a d'in celle trei ordini,
in care era impartitu poporuht romanu,
numitu asiapentru co avea destulla stare,
pentru ca ca propriele selle spese se pota
serv callare in militia : callarii forniau
ordinea callaresca sau ecestra , (vedi
si callariu).
CALLARESCU ,-a, adj., equester;
relativu la unu callana, lupta callares ca

= lupta de callad.
CALLARETIU,-ia, adj. s., equitandi
statliosus; eques; 1. adj., cui place a callan i sau ambla callare, ca,re de ordina-

riu ambla callare; in acestu intellessu

muiere callaretia; mai desu iuse : 2. subs.,

militada ce se bate callare: osti de callareti, a cumper cai pentru callareti ;

callaretii nu se potu bate bene in locuri
muntose. (Callaretiu s'ar par unu deminutivu, callarasiu unn peiorativu, inse
amendoi terminii s'au usitatu in locu de
callariu, care este cea mai genuina forma
romanesca, si d'ina,intea carei-a s'ar cuvenI se dispara acalle seccature.)

I. CALLARA s. f., equitatio; arte

de a ambla callare : a inveti callada.
* 2. CALLARA, s. f., callarlas (xaX-

Xapa;), specia de sturione d'in marea

Baltica.
CALLARIME, s. f., equitatus;
time de callan, callareti sau callarasi;
oste de callan; callarimea turcesca er
mai numerosa decatu cea russesca;
(vedi callaretiu si cavallaria).

callare pre bettiu (vedi bettitc); callare pre

CALLARIRE,-escu, v., equita:e, quo

drumu=seracu lipitu si in fiacare mo-

vela; 1. a alubia sau a se preambla cal-

www.dacoromanica.ro

334

CAL

CAL.

lare : astadi team potutu callan, cdtu

am callaritu eri; candu asiu pot callari
in tote dillele, cdtu callarii astadi ! coci
callaritulu este unu essercitiu forte bonu

pentru sanetate;

2. ca transitivu

a) cu obiectu passivu de persona, a port&

sau prearnbla pre cineva pre callu sau

pre alta animale de incallecatu : am callaritu copillii, peno s'au saturatu si ei de
ateitu-a callaritu; ne amu callaritu ccitu
amu vrutu; b) ca obieetu passivu de an imale incallecatu: a face se amble multu,

standu callare pre den sulu : prea ai cal-

laritu bietulu callu, asid co l'ai facutu

numai spuma; callu indelungu necallaritu;
acestu intellessu Si cu obiectu
de persona, asia in eau : a callari 2,111U

omu va se dica sau ea sub 2. a), a lu

portd callare; sau, ca sub 2. b), alu face
se trepecle multu, standu callare pre densulu; inse in neci unulu d'in aceste doue
intellessuri nu pote intr, prep. pre, ca
semnu allu obiectului passivu, coci s'ar
scamba, intellessulu, asi6 co in espressioni ca : a callari pre callu sau pre unu
omu, verbulu callarire are intellessulu
intransitivu de sub 1., ro pre arreta nu
obietulu passivu allu callarirei, ci numai
instrumentuludecallarire; prep. pre pote

latoria de placere, callatoria pentru sanetate; callatoria scientifica=facuta in

scopu de cercetari scientifice. (Cuventu
forte bonu, si prin urmare n'avemu lipse de voiagiu).
CALLATORIRE,-escu, v., iter fae e re,

regiones peragrare; a face callatoria, a

fi callatoriu, a fi pre calle : am callato-

ritu si pro mare, si pre uscatu, si pre

diosu, si callare si in trassura; a callatori prin tota lumea; nu mi place a callator ; nzulti callatorescu numai ca se
scape de uritulu, care i rode; a se callatori=a despune celle necessarie la callatoria : a fi paratu de plecare in callatorfa; a pled in callatoria; a av in cugetu se callatoresca : unde te callatoresci, coci vedu co te astepta trassur'a cu
caii injugati? ai in cugetu se te callatoresci de la noi? (cuventu, de certu, ca
neassemenare mai bonu decItu voiagiare
sau 'voiajare dupo franc. voyager).

CALLATORIU,-ia, adj., viator, peregrinus; care e pre calle, care merge de

la unu locu la altulu departatu sau pen-

tru una necessitate sau pentru preamblare (cuventu cu multa mai bonu de
eau voiagioru sau voiajoru dupo franc.
voyageur) :

metaforice : omulu e nu-

sti, fora ambiguitate, inaintea obiectului passivu anti verbului callarire ca

mai unu callatoriu in acsta lume, pa-

trausitivu, numai candu obiectulu pusu

inaintea verbului se repete apoi prin unu
pronume, cumu pre mene se ane calla-

tulu e derivatu d'in calle prin mediulu

unui verbu callare, care a desparutu,
lassandu callatoriu si derivatele acestui-a.
CALLE (intunerecarea lui a in plur.
clli sau cdi nu s'a practicatu totu de
un'a si nu se practica neci astadi pretotendenea; ea e, de certu, numai eufo-

resca astadi, co pre tene destullu te a

callaritu eri.
CALLARITIT, part. si supin, d'in cal-

larire, care ca tote supinele se iea si ca

subst. : callaritulu de astadi.
CALLARIU, s. ni., agues, care ambla
callare, si care se lupta callare, care mi-

lita callare. D'in aintea acestei forme

genuine romIne s'ar cad se dispara seccaturele de forme callaretiu si callarasiu
cari nu se potu justificA prin nemica, si
paru a sufferf si de influentia straina.

CALLATORIA, s. f., iter, via, cursus ; actionea calatoriului : a plecd in

callatoria; callatoria pre mare, pre uscatu, pre callea ferrata, pre Danubiu ;
lunga callatoria, departata callatoria; a
face mai multe callatorie in oriente; ca-

trealui adcleverata fiendu certclu. Cuven-

nica, ca si in cdrti, parti, etc., d'in carte,

parte, ro nu pentru destinctione de intellessu, cumu ar pot conclude cineva

d'in compararea plurariului clli sau

cdi d'in calle al plurariulu calli sau cai
d'in 1. callu) s. f., via, iter, callis, (acellu-asi cu latinulu cans, inse cu intellessu mai estensu; cants, ca provenitu
d'in acea-asi radecina ca Wien, callum
[vedi 2. callu], insemna proprie : calle
batuta de petiorele onzeniloru sau viteloru, asid de strinita in cdtu nupotu ambid pro dens'a mai multi a latureal ci

www.dacoromanica.ro

CAL.

CAL.

numai unulu; la noi acestu intellessu

resare in derivatulu carrare, pre can du
calle respunde in intellessu mai multa

335

tuta, amblata, secura in opposetione

cu calle neamblata, delassata, periculosa, etc.; administrationea calliloru,

Cu latin. via, iter; dro si latin. clans

se iea cu intellessulu largu ce are allu
nostru calle : cantina provincia=admiministrationea calliloru; totusi inten-

sulu si variatulu intellessu allu cu-

lege asztpr'a calliloru; trr'a are sau nu

are destulle calli de comunicatione;
loculu sau puntulu de plecare allu unei
calle se espreme pria dela sau d'in, d' intru, de spre, etc., ro loculu sau puntulu

ventului romanescu nu se pote da in intregulu sea, nu prin calls senguru, (Mr

de adjungere prin la, in, spre, cotra, dupo

intellessu : calca de la Bucuresci la

neci prin celle trei cuvente latine, Cu

Giurgiu; calli cari d'in .Romani'a ducu

care noi amu tradussu calle, cumu se va

ved d'in desvoltarile detaliate; d'in celle

in Turci'a; calle care despre resaritu

marga spre appusu;obiectulu ce es-

trei cuvente latine ria correspunde, in

celle mai multe casan, la intellessulu
lui calle allu nostru, de unde se intellege, co calle este una espressione generica si nobile pre longa alte espressioni applecate la acellu-asi conceptu,
cumu drumu, de essemplu [vedi mai
diosa la fl; in celle alte limbo sorori aflmu : ital. calla si cane=calle cam-

preme puntulu de adjungere se espreme

forte adese prin genitivu obiectivu : callea Giurgiului=callea la Giurgiu (de la
Bucuresci de essemplu), callea lassiloru,
callea Gallatiloru, callea marei, callile
muntiloru, etc.; acestu genitivu inse se
pote considerd si ca una espressione de
simpla appositione, cuma se si dice adesea : callea lassi, callea Giurgiu; si este
bene a se dice asia, candu se pote, sau
a se da constructionei alta forma, care

pestra strinzta=carrare sau drumu, calle

mai mica ce serve a un callile calle mari,

pentru cari Italianulu are espressionile

via Si cammino, totusi ins si in italian'a se appleca, de si mai rara, cuventulu
calle cu intellessulu largu allu cuventului nostru calle; ispan. calle si port.
caule=ealle strinztaintre muri sau case,
[ullitia]; in francesea nu a trecutu cuven-

tulu calle, ci ca correspundetoria are

vole= via, cliemin=ital. cammino, si
route); in intellessu materiale : veri-ce
spatiu care duce de la unu locu la altulu, si de aci, prin metafora : mersulu
calva pre assemenea spatiu, apoi in intellessu spirituale : veri-ce directione
sau unja tine cineva pentru adjungerea
la unu scopu; veri-ce medilocu de a adj unge unu scopu : I. proprie, spatiu de
locumai larga sau mai angustu, in sau afora d'in cetati si sate, construitu cu arte
sau desemnatu numai prin indelunga si
desa amblare a omeniloru sau altoru animali, care serve de communicatione sau
mergere de la unu locu la altulu : A. in
genere : calle bona, netidca, usiora, in
opposetione cu calle rea, valiosa, preci-

se inlature ambiguitatile, ce s'ar pot

nasce : asia, calca muntiloru nu va so
dica numai calle spre tuna saulamunti,
ci si calle pre la munti, pre longa munti,

prin munti sau de munti; calca Danubiului este nu numai calleala Danubiu,
ci si callea pre longa Danubis sau pre
Danubiu; candu cere claritatea, cauta
se substituimu genitivului un'a d'in constructionile date, cari sunt mai precise.

B. in parte, spatiu intr'adensu reservatu si lucratu Cu arte in sau afora d'in

sate si cetati, care serve la mergere d'in

unu loca in altulu : 1. abra d'in sate

si cetati : calle primaria=calle nationale=calle publica, calle construita ca
spesele d'in tesaurulu statului, care prin
estensionea si insemnatatea ei serve la u-

sulu nationei si terrei intrege : assemini cal sunt pentru una terra ca si
arteriele principali in corpulu unui mu;
cea mai bona d'in tote espressionile

in opposetione ca calle strimta, angusta,

date ca acestu intellessu este calle nationale, de ore ce aceste espressioni se

dicu in opposetione sau ca calle judeciana=calle construita ca spesele unui
senguru judeciu, care serve mai vertosu

scurta; calca cea mai scurta, calle ba-

la usulu locuitoriloru d'in acellu judeciu;

petiosa, grea ; calle larga, lata, lunga,

www.dacoromanica.ro

336

CAL

CAL.

sau cu calle vicinale=calle cale duce

de la una commune la alt'a vecina si
care se construe ca spesele locuitoriloru
communiloru invecinate, ca unii ce de
ordenaria senguri se folosesca de dens'a;

calle primaria s'ar oppune la calle secundaria,si calliprimarie potu fi si intre

cello judecianc si cbiaru intro celle vicinali, preen= calli secundarie 2)otu fi

&ulna nu s'a applecatu de cata mai raru,

si astadi tendenti'a e de a Pesclude si

mai multa, asid ja cata se nu se mai
applece de catu la callile primitive siper-

catose ce ama avatu si avemn inco in

celle mai multe parti all terrei;

2. in sate si cetati, spatiu intradensu lassatu intre case pentru cerculatione sau

$i de celle nationali : una calle natio-

ambla.re de la unu loen la altulu, asid

manit'a, ea mu caventu strainu, With z:

nal mai mica, care ai scrvi de legatura

intro alte dour mai mari, ar fi una calle

ea cVu ca/lile unei cetati sunt mai large,

secundaria in comparatione ca celle doue

primarie;calle asternuta Cu petra sau

impetrata; calle errata (mai bene de
catu drum de ferru, vedi simaila valle),
calle pre care se asterndlamine de ferru,

pre cari rotele carreloru se lunece si

se se misce ea fa,cilitate; carrele ce mergn

pre asseminea ralle se punu in miscare

sau prin machine ca vanori, numite locomotive sau si prin animali de trailsportu; in casulu d'antaniu calca porta

numele de calle ferrata in intellessu

strinsu, ro in cellu d'allu doile se dice
calle ferrata anzerican a, sau mai scurtu
calle americana;
in inseinnarile enventulni peno ael descrisse, s'a applecatu
si se applica de unii, si cuventulu drumu;
dupo originea sea drama d'in 8p6tio;, de
la 8p.ip.sty=currere, allergare, etc., insemna proprie czo.sit, allergatura, ambletu, si de ad : loca de ambletzi sau
amblatu, calle in genere; si prin urmare
acestu cuventu ar par, d'in acestu punta
de vedere, aptu a se applecd la acelle-asi

ea (data communicationea este mai usiora si aerulu mai salubru; cal/ea de

panzenla si calleanzosiloru sunt calli d'in
celle mai prineipali lle Bueurescilorn ;

c illea Lipscaniloru este asternuta Cu

petre cadre; in acestu intellesssu se dice
si strata (mai pacina belle : strada);

d6ro strata nu e de dal' femillina d'in

stratu=st ratus = asternutu (subintellege ca petra sau petrisiu), si prin urmare nu s'ar pot applied de ciltu la
callile de satu sau cet ate, sau si la callile de campu , cari in addeveru sunt

astcrnute cu petre; II. metaforice

A. totu ce serve ca calle, cumu : I. spatiu

lassatu printre seriele de cortari d'in

castre ; 2. in edificie mai spatiose, cumu
seole, teatro, etc., loca de communicare,

lassatu printre seriele de scanne; 3. in

intellessa si mai generale, locu pre unde

ceva si face cursulu sau mersulu son,

unja sau directione de miscare, canale
sau albia pentru licide, etc.: venele si
arteriele sunt ca/lile de cerculationea
sa)zgelui; riurele opprite in albi'a toru ,

insemnari ce are si calle; dro gnu e-

si faca calle pre aiurea ; callea sorclui , a

tymologi'a cuventului calle=locu batuturitu prin amblare si pentru amblare,

d'in care resulta unu intellessu cu multu
mai precisu de catu allu grcesc. p6p;,
catu si mai vertosu tendenti'a ce au tote
limbele de a a,pplecd cuventele strain,
synonyme eu celle natiouali, la concepte

lunel, a stelleloru; cal/ea ratecitiloru=

callea lui Traianic=callea serbiloru =
callea de tapie = Pia lactea, nebulosa
ce se vede hi fiacare npte scrim pro
ceru, ca una fascia albitiosa trassa pro

mai pucinu nobili, pastrandu totu de

un'a semnificationile celle mai ideali si
mai inalte pentru cuventele nationali,
au fostu done potenti cause, cari au facutu si facu, co drumu este esclusa cu
totulu de la tote insemnarile ideali, de
cari va fi vorba mai la valle ; chiaru in
insemnarile lui calle peno ad i descrisse

ceru cam in directionea de la media

nopte spre media di; B. mersula pre
una calle, calle prrcursa : I. in intellessu mai appropiatu de cellu originaria allu cuventalui : callatoria a unui

omu, ambletu pre una calle sau pre

multe calli : calle departata; a face mai
multecalli pie annu in Itali'a; calli departate; fatigatu de mattes calle;d e ad
ca urare de callatora : calle bun a, ti ure-

www.dacoromanica.ro

CAL.

837

CAL.

diu calle bona si intrcere fericita; proverbial : calle bona ca bombaculu, unde

vei cad, se ti spargi capulu=se nu te

mai intorci d'in calle ;vieti'a este una
calle spinosa si grea; 2. in intellessu
mai departatu : callea lunei in giurulu

tionale; recta via non declinare=a nu se

abbate d'in callea derepta, d'in calleabenelui; 5. in speciale : a)la calle, in locutionea a pune la calle: cc) ordinare, come

ponere=a ordina, a reguli : a pune

terea la calle; 13) a invetici, a indemnd

=suadere : cine te a pusu la calle se

terre in terrele nostre;la insemnarile faci asid? b) cu calle, construitu : a) Cu

pamentului,callearondinellelorud'in alte
descrisse peno aci correspunde lat. via,

numai in celle de sub B, II, se dice si

iter : iter facere=a face calle, dro si via

defatigatus=forte fatigatu de calle;

C. directione ce iea cugetarea sau voien-

ti'a omului : 1. directione a cugetarei,

metodu, priucipiu sau regula de cercotare a addeverului : nu potemu adjunge

aflare sau gassire : a Oa ca calle= pro.

bare, placer, a judec, co e bene, a decerne se se faca : toti afiara cu calle se
declare bellu=omuthus placuit ut bellum indiceretur; eu nu aflu ea calle ca tu
se te bagi in acesta incurcatura; nu afiu

cu calle ce ai facutu=non probo, non

rectum mili Yidetur quod fecisti; (3) cu

la addeveru, dco mai antaniu nu afiamu

callea ce duce la densulu ; de vomu ap-

fire : a fi cu calle=jnstum, aluum, bonum, rectum esse, debere=a se cad, a

pucci una calle ratecita, neci una data

nu vomu da preste addeveru ; callea ce
urmedia in discussionile selle lu. duce

se cuveni, a fi dereptu, conf orma 07.4 rationea si detori' a : ce e ea calle se ti dais,

totudeun'a la concluseluntinose; pre callea acesta-a nu poti lumind si convinge

pre neminea; 2. directione in portare

a appucd callea benelui, a se abbate d'in
callea dereptatei; calca perdiarei=care

duce la perdiarea materiale sal: spiritualecalleapeccatosiloru=pre care mergu cei peccatosi; asi, si : calca desonorei, crimei, peccafului, miselliei; callea
mantuirei, addeverului, etc.; callea criminaliloru, miselliloru, blastematiloru, etc.; a se tin de callea batuta=--a nu

essi d'in callea batuta=a face si a se

port, ca toti, a merge pre urmele alto-

ru-a, a i imita servile, etc.; de ad si

proverb. : callea batuta e cea mai bona
=facundu ca toti raru te espuni a rated
sau a ti attrage neadjunsuri pre capu;
cu intellessu si mai generale de medilocu : a se inavuti pre calli bone, nu
mi place a me inaltid pre calle rea; calle la onori, la marire, la tronu; callile

ti voiu dd , nu te teme; cu calle e ca tu

se faci si eu se patiu? n'ar fi cu calle ca
tu, care ai facutu reulu, se.lu si repari?
de ad, cu calle, applecatu, prin estensione, si ea attributu la adiective sau adverbiu la alte verbe, afora de fire : lucru
facutu ca calle=reete rectum, ea oppusu

la fora ealle=illegitimus sou illegitime, non rectus sou non recto, absurde,
in contr'a rationei : reu si fora calle dicu
= (male et absurde dicunt) unii, co Bonatinii ara cautd se adopte ca limba generate dialectula unei epoce sau allu uin acestu intellessu
nei provincie;
mai largu se dice si pre calle in loen de
ca calle : lucrittu nue a facutu pre callea
lui=non recte factum est; 0 afora d' in
calle=sine modo, immodicus, nimias sau
nimium : dai copillului se mance afora
d'in calle; mancarea afora d' in calle este
vettematoria; ce e afora d'in calle, chiaru
bona de ar fi in sene, devine rea si vettematoriu - d) sem'a callei, in loeutionea

lui Domnedieu nu su ca callile omeniloru;

speeiale :la
' sem'a callei, locutions in

mai vertosu calle derepta, metodu

care insemnarea de mesura sau cump eta,

ce iea cuventulu calle, resare ea mai be-

bonu, regula de lucrare conforma cu rationea si detori'a : a punt pre cineva pro
calle=a i arreta cumu se faca bene; sau
a l'emenda, a lu face se lasse callea reualui si se resina in calca benelui ;
cellu-asi intellessu are si lat. via : via et
ratione disserere=a discute pre calle r a-

ne, de ore ce in locu de sem'a callei se

dice, in acellu-asi intellessu, si sem'a
semei==cumpetulu cumpetului, (vedi s-

ma) : argatulu mea nu manca mai la

sem' a callei=nu manca mai cu mesura,
manca fora neci una mesura; asi, si :
22

www.dacoromanica.ro

888

CAL.

dorme mai la sent' a callei ; nu se

mai la sem'a callei, etc.
III. cu-ventulu calle intra in constructioni speciali cu una multime de vorbe, construetioni cari adesea au mai multe intellesSUri, Min : 1. a appucd callea : a) in infa-tiga

e) inse a fi in calle; ca si
a std in calle : a) a se afik sau st pro
calle sau longa calle : lupulu era si stet
in callea nostra; omulu, de care ti am
impacd ;

vorbitu, ti e in calle, si te poti abbate la

densulu ; (3) a fi pedica : ellu mi e in cal-

le=--mi sta in calle, si nu me lassa se

de ad si : a se punein calle=

tellessu materials : a appucd callea de

la drept'a sau de la stang'a; b) in intel-

trecu ;

lessu ideale : a appuc calleabenelui sau

a essi in calle cui va, a essf inaintea lui,

a reului;

ca se l'intempine sau se l'impedice la

ceva ; 7. a rupe sau /ua calle=a face

in amendoue intellessele
si : a appucd pre callea, inse cu mai pucina energia de espressione, coci cellui
ce a appucatuf una calle nu i e asid de
usioru se ua lasse ca cellui ce a appu-

catu pre una calle; 2. a arretti callea

cuiva : a) in intellessu materiale : fez
bene si mi arreta callea care duce la viia ;
b) inintellessu ideale : ve voiu arretd cal-

calle de sub 5; b), mai desu inse : a rupe

sau lud d'in calle : se manecniu, ea se
mai rupenzu d'in calle (compara latin.
carper viam=a rupe calle sau d'in cal-.

le); apoi a lud calleaa appucd calle ;

8. a MI6 catlea : a) a merge pro calle,
fora a se abbate d'in ea : tine totu callea

lea pre care se mergeti la potere si fericire ; 3. abate callea : a) in intellessu

materiale : a) a batuturf : callea e im-

acsta-a, co ea te scote dereptu uncle vrei

se mer gi, si metaforice: tineti acesta calle,

petrata, dro inco nebatuta ; (3) a amblk

dessu si multu pre acea calle : eu battu

si addeveru, etc., in opposetione Cu a

callea; inse a lassd callea=si cu
a rateci callea, a perde callea=a essf
d'in callea de urmatu si a se departk de
dens'a; apoi a perde callea are si intel-

mai multu acea calle; b) in intellessu

ideale : a) pre callea batuta de marii poeti usioru potemu attenge la perfectionea
artei loru ; (3) abate callea cuiva=a tin

callea cuiva=a l'astepta , andu trece,

cu scopu de a i vorbf, de a lu ved, sau
de a i face reu : lotrii tinu si batu caltile acellea, cu acesta differentia inse co
a batte callea, in acestu intellessu, va
se dica a ua visitd desu, spre a ved de
trece cineva ; ro a 6916 callea va se dica

a sta si asteptk pre cineva, de care se

scie co are se treca ; 4. a si cautd de
calle : a) nu se opprf d'in calle, spre a
specta sau face altu ceva , si de acf
a nu se ammesteck, a nu se bagd unde

co pre dens'a numai veti adjungelabene

lessulu de a nemici planurele,intreprenderile, etc. : Eternulu va perde callea

peccatosiloru ;
asupr'a locutionei a
tin callea cuiva vedi mai susu la abate
callea cuiva;
9. asik si multe alte locutioni : a ambld, a nierge pre calle sau
in callea; a deschide sau inaide callea,

a prepard calca, a se intone d'in calle,

a se oppri in calle, mai vertosu in locutionea proverb. : a se oppri la callea
diumetate=a nu termink ce a inceputu,
a termind reu ce a inceputu bene, etc.;
&le inse s'au produssu sunt in destulle

nu e chiamatu, in lucru la care n'are

a pune in lumina variatele applecari alle

dereptu a luk parte : cautati de calle, si

cuventului calle, remanendu a se produce celle alte la articlele cuvenite; acf

vomu cad inco numai ckte va verbe, la

nu te am,mestecdin cert' a nostra; 5. a face

calle : a) viam manire=a construi una

calle, a deschide una calle; b) inter facere=a face callatorfa (vedisi mai susu);
enrsum efflcere=a implenf callea sau

cursulu de facutu : pamentulu si face

calleainpregiuralu sorelui in trei cente
sesse dieci si cinci de dille si sesse ore
aprope; 6. a fi pre calle : a) a se afld
pro calle, a fi plecatu ; b) a fi pre puntu,
A fi despusu : suntemu pre calle de a ne

cari calle sta ca subiectu, si cari espremu

directione sau intenderea callei callea

duce (=cans vel via duel la...; asik si:

calca merge, scote, callea trece pe la...;
calca se abbate, cotesce, face la derept'a
sau la stang'a; callea vicinaie respunde

sau da in cea judeciana (=franc. le

chemin aboutit), etc.
CALLE ND RONIU, s. in., v edi eallaieu.

www.dacoromanica.ro

dAL.

389-

CALLESCA, S. f., pilentunif rheda;

trassura de lassu cu patru rote in care
potu st commodu mai multe persone

in scriere in modula calla mai formosu;

maiestru de calligrafa.

(noue ni s'a parutu, co cuventulu nostru,

ca s ital. calesse, franc. calche, sta in

ii,oq=formosu); ptra co se afia in aetite

CALLIMU, s. m., callimus (rtecXXt-

si care are transparenti'a cristallului.

CALLIOPSIDE, s. f., (ital. callossida, franc. calllepsis); genu de plante
CALLESIU,-ia, adj.; vedi callaicu.
d'in famili'a compositeloru, syngenesia
* CALLICARPA, s. f., (ital. cantear- polygamia frustanea lui Linneu, plante
pa, franc. callicarpe, d'in Itet),Xog=for- cu fiori forte formose de una colore galmosetia si xceprc6;=fructu); genu de bina ca macule rosie forte viue.
plante d'in famili'a verbenaceeloru, d'in
C1LLIPEDIA, s. f., (franc.
care speci'a cea mai insemnata este cal- die, d'in 11,6tXXoqz.-_-formosetia si =as/
licarp'a amerioaita=callicarpa ameri- =copillara), pretensa arte de a 'lasca
cana lui Linneu, arborellu cultivatu in copii formosi sau de a Rasca uumai
gradine, unde face mare efectu prin for- masculi.
moseti'a bacceloru selle de una splenCALLIRE,-ascu, v., callifre, callesdida colore purpuria.
cere; 1. a face calle (vedi 2. callu) sau
CALLICELLA si calliciora, s. f., au- batature; a se bate; 2. a se intar cu
gusta et brevis v iu; deminutivu d'in calle, batutur'a, a se impetr, si, prin metafo(compara ispan. calleja, callejuela).
ra, a deven nesentitoriu sau a se impe-

legatura de cumnata Cu precedentele

calle, si de ad scrierea lui cu dupla l).

* CALLIDITATE, s. f., cabiditas; ca-

tr in una deprendere; 3. a se frec, multa

litate de callidu.
* CALLIDU,-a, adj., cabidas; (pro-

cu una lucra, a capeta mare esperientia si deprendere in acalla lucra, si de

ad, a sc si precepe forte bene, a se precepe bene, a fi batutu la capu, cumu se
dice (fiendu-co callirea ferrului sta in
intarire, se pote ca cuventulu se se fia
applecatu si la acestu intellessu speciale; vedi inse si calire in Dictionariu,
cumu si in Glossariu).

prie care a facutu unu callu saumai multe

calle; vedi 2. callu; si de ad, prin metafora) : cellu batutu la capu, cellu ce a

data ca capulu de multe, care a invetiatu mente prin multe incercari si patita : desteru, indemanatecu, mai vertosa indemanatecu a cuget si all prin
cugetare celle mai bone mesure de portare si lucrare dupo impregiurari : sagace, ingeniosu, etc. : callidu capita9zu;

CALLISTEIVIONE, s. m., (ital. all-

stemone, frauc. callistmon); genu de

plante d'in famili'a myrtaceeloru, ori-

callidi diplontati; applecatu si la lu-

ginarie d'in Nou' a 011anda, cu flori forte

cruri : callide combinationi de cuvente,

formose de colore parpuria d'in celle

in intellessu rea : astutu, astutiosu,

indemanaticu a ammag si insellk.

tnai splendidP (v.iao=formosetia si

CALLIGRAF1A si calligraphia, s. f.,

CALLOIU, si
CALLONIU , S. m., ingeus equus;

(ital. calligralla, franc. calligrapMe,

d'in zXXo47.---formosetia

si ypiFty=

seriare); arte de a serie formosu, artea

calligrafului;
scriere formosa.

crluov=manuchia de fire).

auglentativa d'in calla, callu mare;

(JALLIG R AFICU,-a, si calligraphicu,

coptoriu, fornax, pucina usitatu.

CALLOSITATE, s. f., callesitas;
(ital. tallesita si callositate; franc.

adj., (ital. calligrafice, franc. calligra-

llsit6); stare sau calitate de callosu,

pingue); relativa la calligrafa : modelle

calligrafice.

dero mai allessu ceva callosu, cuma

1, carne batuta si intarita la mane de
multa lucra sau la petiore de multa am-

CALLIGRAFLT si calligraphu, S. 111.,

(ital. calligrafo, franc. calligraphe; vedi

calligrafa); cena ce possede artea calligrafiei, cellu ce dupo normele ae,estei
arte face littere formose si le combina

bletu; callos itatea irise difiere de 2. callu.

intru cata acestu-a este totu de un'a

dorProsu, caracteriu ce nu are callosita-

tea, si de ad aeestu d'in lumia cuenta

www.dacoromanica.ro

340

CAL.

CAL.

applecatu: a) la certe parti alle animaliloru coperite de pelle mai grossa si rugosa, cumu genuchiele camelleloru, buc-

cele de la sedutulu mimutieloru; b) la

certe parti de plante sau la plante intrege cari au pre scortia inflature rugose si aspre; e) materia de form'a unui
2. callu ce, in fiacare annu, se formedia
la inchiaiatur'a unei blastare; d) scortia
dura si rugosa ce se prende pre ulcerele
vechie; 2. prin metafora : a) vechia deprendere , impetrire inteuna deprendere; b) nesentire, impetrire de sentire.
*CALLOSH,-a, adj., cano sus; 1. plenu

de ca//e(vedi 2. callu) sau de callositati;

2. impetritu, duru, in intellessu de impetritu in una deprenderesau la anima.
1. CALLO", s. m., equus; (d'in femi-

nulu equa allu lui equus vine allu no-

stru epa, vedi litter'a C; ro callu=

cabanu=caballus ; des in latin'a eaballus se applica la unu callu de pucinu pretiu, la noi inse se iea cu intellessulu ce are equus, ca s in celle alte
limbe sorori : ital. eavallo, isp. caballo,
port. cauta, provenc. caval si cavan,
franc. ebeval [inse femin. cavale=epa];
de assemine in limb'a albana : calj, de
unde apoi si derivatele totu cu forme ca

cene d'in limb'a nostra : caljuar=calare sau callariu, ealjores sau ealju res =

callaretiu, ealjeri si caljurl=canaria;

in plur. calli si prin molliarea litt. //,
ca, despre care vedi calle si litter'a L);
1. proprio : a) in intellessu largu, animale mammiferu solipedu, forte utile
omului si forte docile, fiendu co se lassa
nu numai se l'incallece omulu, dro si
Be l'incarce cu marisarcine si se lu puna
se traga carre , carrutie, etc., de unde
se si dice : callu de slla=callu de callara sau de callaritu, callu de carrutia=
callu de amu sau hamu, callu de posta,
callu de strapatiu, callu delussu=callu
callu de genere, pre
de parata, etc.;
care generele incalleca la nunta si pre
ore, de regula, l'accepta ca parte a dotei de la socru; dupo origine sau trr'a in care nasce : calluromanescu, arabescu,turcescu,ungurescu, anglescu, etc.;

dupo col6rea perului : callu albu, bellanu, su/u, cenusiu, mur gu, roibu, seriu,

sergit, negru, etc., callu baltiatu (vedi

dupo alte calitati bone sau
baltiatu);
relle : dupo callitati corporali bone
callu spatosu, peptosu, grossu, vertosu,
dupo calitati corporali
petrosu, etc.;
relle : callu macru, debile, strigosu, cadutu, desellatu, etc.; dupo calitati moral" bone : blandu,bonu, docile,bellicosu,
animosu, focosu, impatiente, impetuosu,
nestemperatu, patiente sau impatiente,
dupo
invetiatu, bene invetiatu, etc.;

calitati moral relle : callu reu, neinvetiatu, reu invetiatu, cu reu invetiu,
selbaticu, neimblanditu, molle, calci-

trante, recalcitrante, etc. callu tare de gura sau in gura, in oppositione

cu callu molle de gura sau in gura;

dupo miscare callulu ambla saumerge

la passu, in buiestru, in trpedu, in sarita, in fuga, in fuga mare, etc.; car-

nea de callu s'a probatu co e bona de

mancare, si a inceputu se se manee pre
perulu de la cod'a si com'a
locurea ;
callului serve la facere de multe lucruri
d'in pellea
de ornamentu si de folosu;

de callu se facu calciamente si alte luvocea callului se chiama

cruri utili;
musc' a callului sau musca
nechezatu ;
de callu, specia de musca ce bate cu calcallulu este in starea de astadi
lulu ;

unu animale de regula domesticu si donzesticitu ; clec se afla si calli selbatici,

acesti-a, in Europ'a cellu pucinu, suntu
calli domestici, mai multu sau mai pucallulu, ca animal
cinu selbateciti;
d'in celle mai vertose, a fostu si este consideratu ca symbolulu vertutei; de acea-a
d'in cea mai malta vechime si peno astadi omulu l'applica in sangerosele lupte
alle bellului; in vechime callulu era consacratu lui Marte, dieulu bellului; cu
intellessulu cuventului peno ad f descrissu

callu intra inteuna multime de proverbie popularie : callulu de daru nu se cau-

ta pre denti=equi dona' dentes non

inbpicluntur=se cade a accepta cu multiamire darulu, vercumu ar fi; a sci ccitu
Vote cuiva callulu=ital. sapere quanto
corra 11 eavallo d'alcuno=a scf catu lu
duce capulu, peno unde i se intende capacitatea; de departe callu-si bate, ro de
aprope ochi si scote (vedi batere); callu

www.dacoromanica.ro

CAL.

CAL.

betranu nu mai invtia in buiestru=anevoia se desvtia cineva de ce a invetiatu, ca se invetie altu ceva nou; cu
greu invtia si deprende omulu ceva la
betranetia ; a ambld dupo callimorti, ca
se le ice caiellele=a amblA dupo nemicuri, a cauta se se folosesca de unde nu

se pote ; vrei, callule, ordiu?=callulu

nu se intreba dco vre ordiu=nu se intreba nemine dco vre a i se da ce i cere
anima; dupo 'norte si callu de genere=
perinopportune=fora tempu si fora locu;

341

care : callu de mare=callu marina:

a) animale fabulosu cu capa de callu si
coda de pesce; 6) pesco cu coma si boee
ca de callu, y) hippopotamu; in acelleasi insemnari si callu de fluviu sau fluprin metafore trasse d'in
viatile ;
vertutea callului : a)remediu de cal/u=
remediu violenta; 6) unitate de mesura
pentru evalutarea poterei unei machine
cu vapori : machina de diece calli,
cinci dieci de calli, etc., unde, prin unu
callu , se intellege poterea necessaria

a si allergd callulu=a face ce vre,

pentru redicarea, inteuna secunda, la

sau a se frementa si assud6 multu ; a fi

callu de posta, vorbindu de unu omu,
va se dica a fi insarcinatu cu tote greu-

una inaltime de unu metru, aunei greutate de 75 de chilogramme; e) applecatu

tatile : nu su callulu de posta apu nemenui, etc.;

b) in intellessu strinsu
a) mascululu epei, 6) callu juganitu sau
castratu, in oppositione Cu armessariu=

callu nejuganitu ;

2. metaforice :

a) imagine de callu depinsa, sculptata sau

tornata : callu de bronzu, de lemnu, de

petra, de marmore, etc.;
callulu Troianu=callu de lemnu ce Grecii lassara,
prefacundu-se co pleca si se intorcu in
trea loru, inaintea Troiei, implutu Cu
omeni armati, si care bagatu in cetate
addusse caderea si perirea acestei cetate;

de ad, prin metafora: periclu mare si

imminente;b)veri-ce serve, la incallecatu ca si callulu: a) bktiu, nou6a, arundine, etc., pre care incalleca copillii; 6) callu

la omu, cuventulu callu se dice mai raru,

ca si bou, despre stupiditatea cellui ca-

lificatu; mai desu arretta vertute, patientia de labore, etc., in omulu, la caro
se applica.
* 2 CALLO', s. m., p1.-e, callum (ital.
callo, franc. cal si calina); 1. batutura,

intaritura a pellei ce se face la petiore

de multu ambletu sau la mane de multa
lucru; 2. prin estensione, veri-ce intaritu
sau impetritu : a) pellea tare a calciloru

si mai vertosu a caleanieloru ; b) prominentia ossosa ce se vede essita d'in

pelle la petiorele unoru animali, cumu
la callu, la mulu, la asinu : callulu are
calle si la petiorele d'inainte si la celle
d'inderetu, asinulunumai la celle d'inainte ; la mulu callele de la petiorele pos-

de lemnariu, de templariu, etc., scan-

teriori sunt, de regula, mai nice ca alle

callului, sau lipsescu cutotulu ; c) infladia lemnulu de lucratu si pre care a- tura petrosa ce presenta loculu unde s'a
cei-asi adese stau callan, ca se lucre- frantu una ossu sau unde s'au imbinatu
die; y) cm pre care incalleca cine va, si celle doue capote alle unei tendine rapte
de ad joculu : de a callii, in care una prin lovire sau prin ulcerare ; de unde
parte de jocatori servu ca calli, pro cari apoi si ca intellessu abstractu de impeincalleca cea alta parte de jocatori
trire sau intarire , vorbindu in speciale
S) in locutionea : callu de bataia, cu intel- de actionea natural, prin care unu ossu
lessu mai ideale de argumentu sau mo- frantu se prende, ferbe, se intaresce si
tivu, pre care lu crede cineva destullu de se vendeca; d) marginea prensa pre lonpotente in contr'a adversariului sea;
ga unu altoiu; e) carne petrosa sau parte
d'in acesta ordine de idee au essitu, se de carne petrosa in genere, cumu e carvede si espressioni ca bab'a este callulu nea pomeloru, cumu su muschii animadracului , si callulu dracu/ui=muiere, liloru ;
3. prin metafore : a) nesenanaloge cu altele ca : banulu este ochiulu tire, impetrire de anima ; b) deprendere
dracului, prin cari se arreta mediloce po- rea invechita, peccatu sau vitiu vechiu.
dura cu petiore, pre care lemnarii fisse-

tenti de tentatione la reu; animali,

cari au cu callulu una assemnare ore-

CALLUCIU si callutiu, s. ni., equleus;

deminutivu d'in 1. callu.

www.dacoromanica.ro

S42

CAL.

CAL.

CALLUSELLU, S. m., P pulleys: deminutivu d'in dPminutivuln callusitt.

CALLUSIARESCE, adv., ca

portatu lemne; sari de calcionu de lemnu,

CALLUSIARESCU,-a, adj., de callusiariu : Inca callusiarescu.

CALLUSIARIU. s. ni., Wins, sailor;
june adornatu, intre altele. si cu clopotelli la petiore, care in dillele Rosalieloru salta cu mai multi assemini sie unu
saltu, care pare una reminiscentia a sal-

tului vechiloru Salii sau a cellui d'in

tempulu lui Romulu, candu se rapira
Sabinele, slltus equestris.
CALLUM, s. m., egniens; 1. cu a-

cea-asi insemnare ea si callutiu; 2. dro

mai desu eu insemnari reali, cumu

a) partea frenului ce sp pune in gur'a

si in speciale, cothurnu de actoriu traicu. (Etymologi'a cuventului resare luminosa d'in urmatoriele locuri : a) d'in
Festu : calones militum servi dicti, gut

lineas clavas rerebant, quas grame

xecka voclint=-ealoni s'au dissu servii mi-

litariloru, pentru co portal] maciuce de

lemma , numite giecesce
b) d'in
Serviu: Calas dicebant fustes. altos porta-

bant servi sequentes dominos ad pmelium, unde (Alain colones dicebantur=

Cale se chiamau fustii, ce portal' servil
cari urmau pre domnii loru la bataia,
de uncle qi numele de caloni datu acestoru servi ;
d'in Isidoru : calones
quid= apnellant traemdorn m cothnrnos, co wind ex salice &rent; nom Grant

callului; b) veri-ce asseminea ce se pune in

liana ',Aka aunellant=caioni chiarna

gur'a unui omu sau animale:

lemnu
de prensu camesiele pre fune, etc.

unii cothurnii tragediloru, ca facuti alta

data d'in lemnu, si pentru co Grecii numescu xiXalemnele; d'in aceste-a resulta

CALOBATITRARITT si calobatra-

riu,-ja, s., calobatbrarius ; care ambla

pre calobatre, (vedi calobathru).
CALOBATHRU si ralobatru. s. m.,
pl.-e, calobatbrnm (xca6ectapov. d'in x6.--

0v, de care vedi la calone, si 66:4ov =

mediu de amblatu): petioru de lemnu
ealobatrele porta 2,re a locurea numele
vulaariu netiorange.
CALOMELANU,-a. adj., (ital. calo.
meiotic); relativu la calonzelu.
CALOMELTJ, s. ni.. (fra nc. calomel,
d'in xotX6q=formosu si p1Xotc=negrul;

co essistea in limb'a antica latina cuventuln cala = xrikov = lernnu uscatu,

despicatura de lemnu pentru arsu, etc.,
essita, cumu se vede, d'in acea-asi radecina cu itcd-stv=ardere, d'in care pote

si calre, cal-idus=ca/-du, cal-or=

cal-ore, etc.; d'in cala=cala sau calu=

x6cXo9 a potutu mi si allu nostru caloiu
transformatu apoi si in caltz
[vedi calloniu], Cu insemnarea de taiatoriu de lennze, insernnare attu perso-

mime vulgariu allu protechlorurei de

nale, ca applecata la unu omu, chtu si

reale, ca applecata la lemnulu sau bu-

mercuriu, care se obtine, sublimandu inpreuna patru parti de dentochlorura de

tueulti pre care se taie lemne, si apoi cu

insemnarea metaforica de taiatnriu de

mercuriu si trei parti de mercurin metallicu, si care se prescrie de medici ea

medicamentu purgativu , vcrnzifugu si

omeni=si cii multi taiatoriu sau carne fice, si cu lemnulu pre care se taiau
condemnatii; officiulu de calu, candu
essistea, nu se afla Romnu , care se
, de regula, unu
l'accepte , ei
servu iertatu, impregiurare care milita

chi anii antisunhiliticu.

CALOMNIA, calomniare, etc.; vedi

calumnia, calumniare.
CALONE, s. m., calo-calone; servitoriu de armata, insarcinatu a carr apa,
lemne, etc . pentru militari, si prin urmare cu acellu-asi intellessu ca s cacuTu;

de ad prin metafora : servitoriu

cei mai ordinari; muu forte stupidn;

si cu intellessu reale sau de tam ce care
serve la transportu , cumu luntre, bar-

ca, etc., si in speciale barca de trans-

si ea in favorea supposetionei, co ealm

n'ar fi de ctu una transformare d'in

caloniu=calone, ti ansformare impusa
si de necessitatea intellessului, ca se se
destinga de calloniu, angmentativu d'in
animalele callu; certu inse e, co d'in
eala=cala sau cattc=x6tkov vine calapodia sau calonodiu).
* CALOPODE, s. f., calopodes (sub-

www.dacoromanica.ro

CAL.

CAL.

intellegundu solea=talpa sau calcens

-=calciu; d'in xdXosi despre care vedi la
ealone si ro64-roa6q=pede san petioru);

calciamentu de lemnu : gallenti, catarigi, conduri, etc.

CALOPODIU {pre a locurea : calapodiu si calapodu), s. m., calopodiom
(xaXonatov, d'in xiXov=lemnu, despre
care vedi si la calone, si zo54-noa6 =
pede sau petioru); forma de lemnu ca
petiorulu, petioru de lemnu care serve
prin estensione, forma
calciaxiului;
orecare, typariu, etc.
CALORE (si prin scambarea , dupo
regnla, a lui 1 in r : carore), s. f., calor
(ital. calore, franc. clinical.; vedi si cal-

dura, ealire); in locurile, unde, ca la

Macedoromani, acestu cuventu este in
usulu vulgariu, elln se dice cu acelleasi insemnari ce are in alte locuri form'a caldura; dro in poterea formei differite ce au aceste doue cuvente (vedi
suffissele ore si ura), elle au dereptulu
de a coessiste in limba si de a se popularisi amendoue pretotendenea, applecandu-se in insemnari differite, asifi co
eal6re , ca si ardre, se se applice mai
vertosu la actionea subiectului sau eausei calente, ro caldura la efrectuTo sau
mai bene productulu acellei actione
viu'a calore a sorelui de vra, de esemplu, d caldurele suirocanti alle lunei
lu Coptoriu; caldulu, ca substantivu,

espreme intr'un'a d'in variatele selle

insemnari, mai multu caus'a sau materi'a caTente, cea-ce fusicii numescu astadi caloricu; de acea-a neci se pote
suppled neri prin calore, neci prin caTdura, in frasi ca :mie caldu; cuventulu

frigu, sub acesta sengura forma, este

oppugn, prin intellessu, .si la caldu, si
la caidura, si la calore; afora de acestea, cuventulu calore, ca unulu ce
are forma mai originaria si mai antica,
de eltu caldura, precumu si in virtutea

sensului ce capeta d'in acsta forma,

este mai aptu pentru insemnarile nobili
si metaforice : ealorea amorei. a dorului,
a meniei, a dorentiei de a face bene si
a connoscc addeverulu.
CALORIA s. f., (ital. caloria, franc.
calorie); unitate de mesura, care serve

343

a evalud, intensitatea calorei sau cantitatea caldurei, si care consta in cantitatea de caloriou, ce se core spre a redicfi

cu unu gradu de thermometru centigradu temperatur'a unui chilogrammu

de apa limpeda la temperatuf a ghiaciei,
pre calle de fusione.
CALORIC-I:1,-a,

adj. s., (ital. cab..

rico, franc. calorique), care contin ca_

lore;

de ad t ca substantivu masculinui

caloricu, eaus'a efficiente de calore sau

caldura, roateri'a calente, care face co'
sentimu caldulu, si care in tote corpurele, caroru-a se communica, produce

una augmentatione de volume; peno

mai de una di se credea, co caloriculu
este unu fluidu forte suptire si imponderabile, ca si lumin'a, respanditu in
tota naturia; astadi se considera ca unu
modu de manifestare allu vibrationiloru
etherului; fosicii se servu, cu preferentia, de cuventulu caloricu, ca mai precisu, in loen de calore sau caldura: caloricu specifleu=calore sau caldura specifica; caloricu latente=calore sau caldura latente, etc.; caloricu radiante,
care sub forma de radie ealorifice, ca s
lumin'a, se respandesce inteunu spatiu
indefinitu, dupo certe legi fusice, (Mc
inse nu e absorbitu de corpurile ce stau
in calle; caloricu reflessu=caloricu radiante, care dandu de superfacia neabsorbitoria, e respinsu sau datu inderetu,
adeco reflessu, ca s lumin'a eare da de
corpuri luciose; caloricu refrartu=caloricu radiante, care cadendu bijou pre
rum corpu, prin care pote trece, suffer,
in trecere, una inflessione, asil in Mu,
la essire, nu se mai afla in unja continua cu cea in care a cadutu pre superfacl'a corpului sum dissu.
CALORIFERTT,-a, adj., (ital. calorifero, franc. calorifro; vedi adore si
ferere); care da sau adduce adore, care
transmitte adore : tuba ealoriferu;
subst. mama , unu ealoriferu, plur.-e,
apparatu prin care d'in unu focariu ca-

lorificu se transmitte calorea in tote

partile unui edificiu : cal oriferu cu vapore, eu apa, cu aeru, etc.
CALORIFICATIONE , s. f., (ital.
calorificatione franc. ealorilioation ;

www.dacoromanica.ro

344

CAL.

CAL.

vedi ca/ore si facere); actione si mai ver-

th, cea-a ce ar face se se presuppuna, co

tosu potere de a face calore, vorbindu

in speciale de poterea care, in animali,
produce caldur'a asi numita animale
san vitale, si care ua mantine la unu

cuventulu ar fi de origine grecesca, in

limba greca inse nu essiste acestu cuventu; in limb'a latina ellu are si for-

gradu propriu fiacarui animale, vericare

ar fi temperatur'a mediului, in care se

afla animalele.
* CALORrFICU,-a, adj., calorlficus
(c,alore si facere); care produce. calore :
radie cal orifice, poterea calorifica a carbonelui de pamentu.
CALORLMETRIA

s.

f., arte sau

m'a neutra calthnm, si in amendoue formele ellu ar fi prescurtatu d'in calathus

.:=7teacc.0.oq=caiathu) ; genu de plante

d'in famili'a corymbifereloru, asi numite dupo form'a floriloru, cari smena
cu unu calathu si cari sunt mari si galbine : mai multe d'in speciele ei se cultiva in gradinele de lussu, dro speci'a
cea mai respandita e asi, numit'a calla

modu de a se servf cu calorimetrulu.

CALORIMETRICII,-a, adj., relativu la calorimetru sau la calorimetria.
CALORIMETRU, s. m., (ital.ealorimetro, franc. calormtre; vedi calore

palustre=caltha palnstris lui Linneu,

connoscuta in poporu sub numele de

si metru); instrumentu imaginatu de

rendu, prin una simpla taiarea lui

fusici, spre a mesur cantitatea de caloricu absorbita de ghiacia in fusione sau

d'in calice=caiix, numire si mai cuvenita formei ce are florea acestei plante;
aca-asi planta pare, co pre a locurea
porta numele de ca/inica (vedi in Glossariu calinica), dro pote co acsta-a
este alta specia; vericumu into, cuventulu calinica pare a fi d'in acea-asi o-

continuta de corpuri intre statulu latente si cellu manifestu.

CALOROSII,-a, adj., (ital. caloroso,
franc. chaleureux); plenu de calore, tare
caldu : omu calorosu i robustu; care
face forte caldu, care incalclesce forte
beutura calorosa.
CALPA, s. f., (xcartl,franc.calpe);
1. vasu mai micu, urna; 2. prin metafora : a) genu de plante cu flore de form'a unei urne; b) genu de insecte lepidoptere, (d'in acea-asi radecina a essitu
si calpare, si pote chiaru calpacu, despre care vedi si in Glossariu).
CALPANDRIA, s. f., (franc. calpandrie, d'in 7sXireq=calpa si EapsEa=
barbatfa , caracterie barbatesci); genu
de plante d'in familia meliaceeloru.
*CALPARE, s. f., calpar (d'in calpa);

calce (pre alocurea calcia si scalcia), cu-

ventu care noue nu ni se pare, co ar fi

venitu d'in calta sau caltha, ci mai cur-

rigina cu calce, adeco d'in calicina, care

prin transpositione a potutu devenf ca-

linica;

calce mica, alta specia de

flore, esplecata in dictionariulu de Buda

si prin scanteiutia galbina=rannnoulus. licaria sau chelidonium minus lui

Linneu.
* CALTULA si calthula, s. f., calthula;

proprie deminutivu d'in calta, applecatu

inse, de regula, la una stofa de colorea caltei, cumu si la vestimente de acsta stofa si mai restrinsu la una spe-

cia de mantellu scurtu; de unde apoi

*CALTULARIU si calthulariu, s. m.,

mare vasu de vinu de pamentu sau

de doge : urcioru, bocale, butoniu etc.;
vinulu d'in assemine vasu, si in spe-

calthularius; cellu ce tinge si prepara

stof'a numita caltula.
CALUGERESCE sau calugaresce;

ciale, vinu nou.

CALPIDE si
CALPITE, s. f., (franc. calpide si
calpite); care smena cu calp'a in Intellessulu de sub 2; de unde substant. fem.
plur., calpidi sau calpiti, tribu de insecte
lepidoptere.
CALTA si caltha, s. f., (ital. calta;
franc. calthe; de si scrissu in latin'a cu

adv., monachice, monachorum more; ca

unu calugeru sau ca calugerii : a se port

calugeresce=a port. vestimente negre

ca alle calugeriloru; a trai calugeresce=
a traf retrassu de lume si in abstinentia si continentia.
CALTJGERESCIT sau calugarescu,-a,
adj., monachicns sau monasticus; de ca-

luyera, ca de calugeru : vitia caluge-

www.dacoromanica.ro

CAL.

CAL.

resca=atatu vitia ce ducu culugerii in-

sisi , catu si vitia ca de calugeru, ce

duce cineva, fora se fia calugeru : cdti
omeni de lume ducu jvitia calugeresca,
pre canclu ateiti ca/ugeri ducu vitia pucinu calugeresca !
CALUGERIA sau calugara, s. f.,
vita monkstica vel monachica; stare sau

vitia a calugerului; schema de calugeru : a se duce la calugera; multi Ro-

mani , d'in pietate , se despartieau de

socie si se duceau la calugeria ; multi
d'in cei cu stare, ca se pastredie averea
copilliloru, tramettea pre fete la calugeria.
C.A.LUGERIME sau ca/ugarime, s.f.,
monachorum multitude; multime de calugeri; toti calugerii unui locu.
CALUGERTRE, sau calugarire,-escu,

V., monachum fame vel flee; vitam

monasticam amplecti; 1. transitivu , a
face pre cineva calugeru; 2. intransitivu, sub forma refiessiva, a se caluger
a) a deveni calugeru, b) a se duce si sta
la unu monasteriu sau cenobiu Cu scopu
de a deveni calugeru, c) a se di , chiaru

standu in lume, la una vitia retrassa

si plena de abstinentia si continentia.
CALUGERITLA. sau calugaritia, (la
Macedoromani cu form'a : calugreila sau

calugreua), s. f., monacha, noting; femina ce imbracia viti'a calugeresca.

CALUGERLT sau calugaru , s. m.,
monachus, qui religioso ordini nomen

dedit, (ital. cal6gero si cal6ro , franc.

caloyer, in amendoue limbele cu intellessulu de monachu de baseric'a orientale, si trecutu in aceste limbo, ca si
in a nostra , d'in modernulu grecescu
xaX6771pos, compusu d'in xaX6s=bonu si

yipcov=betranu); omu ce se lapeda de

lume si de alle lumei , si se consecra
la una vitia inchinata pietatei, rogationei, abstinentiei si continentiei : ca-

345

calugeru, se petreca cineva unu tempu

ca frate, spre a se ved, dco essetriunfcztoriu d'in asprele incercari, la care
este suppusu; a se face calugeru ; a se
despart de socia, ca se se faca calugeru;
calugerii traiescu de regula in communitati, stabilite in locuri retrasse si inchise, cari se numescu monasterie , cenoprin metafora, applebie, convente;
catu la veri-ce omu care, fora se fia calugeru, duce ins e vieti'a aspra si infrenata

ce se cere de la calugeru; in acestu intellessu multi enneni din lume sunt

mai ealugeri de catu ceiceporta numele
si vestimentulu de calugeru.
* CALUMNIA (reu calomnia), s. f.,
calumnia (ital. calunnia, franc. calom-

nie); fapta sau dissa 4.e calumniare in

deplenulu intellessu allu acestui verbu,
ro nu numai in insemnarea restrinsa,
in care s'a luatu dupo franc. calomnie,
si a nume : 1. in genere, ca oppusu la
addeveru si bona credentia, veri-ce medi-

locu sau arteficiu de ammagire si insellatione, de incurcare a dereptului

sau addeverului, si in parte : a) ca
terminu juristicu : a) intortochiare a
legei si a dereptului, asia numit'a francesce chicane, invertitura prin care cineva cauta, inaintea tribunarieloru, se
capelo ce nu i se cuvine sau se faca pe

altulu a perde ce i se envine : numai

calumniele advocatiloru adversariului
tinu suspensa de at-eau tempu una causa
asid de derepta; cu calumnie ffe totu ge-

nulu vrei se faci se treca tempulu si se

nu se iee neci una decisione favorabile
mie; mari nedereptati se committu prin
calumnie si suptilitati in interpretarea
legiloru; ) accusatione falsa : la vechii
_Romani accusatoriulu erci detoriu se

jure, co nu d'in impulsu de calumnia

facea accusarea sea; b) veri-ce artificiu
in contr'a addeverului, sofisma, falsa in-

Zugerii sunt de differite ordini, dupo re-

terpretrare, intortochiare a addeveru-

gura monasteriului sau c,enobiului, la

care si au inchinatu metani' a; dro unulu

lui, falsa si sofistica attacare a unei persone sau unui lucru, intriga sau cabala

d'in caracteriele communi totoru orde-

in contr'a dereptului si addeverului

niloru de ca/ugeri este celibatulu sau

calumni' a pucinoru-am' a facutu seperdu

derept'a recompensa de lauda, ce aveam
dereptu se asteptu dupo attea sacrificie;
a trage, fora calumnia, tote consecentiele

mai bene complect'a continentia abso-

lut'a departare si infrenare de veri-ce

commerciu sessuale; inainte de a deven

www.dacoromanica.ro

846

CAL.

CAL.

d'in unu principiu admissu; c) prin metafora, tma de imputarile sofistice ce

ni se potu face; si de aci, scrupulu forte
mare, tortura ce si da sau semte cineva
de a nu cada in errori : multi scriptori,
una essagerata calumnia cautandu
se evite veri-ce vitiu in composetione ,
perdu veri-ce energa si vigore de espressione ; 2. in intellessulu cellu mai ordinariu, inventione mentionosa, ce, suptu
colore de addeveru, se tesse in contr'a
onorei si innocentiei cuiva, defaima
mentionosa, etc.; applecare sau desposetione a tesse assemine inventioni: calumni'a este punita de lege; viti'a acestui omu intrega vorbesce in contr' a negreloru calumnie ce i se aclducu.
* CALUMNIARE (mai pucinu bene :
calamniare), v., calumnian, (ital. calunniare, franc. calomnier); a face usu de
medie artificiose si reprobate in contr'a

CALUMNIATIONE, s. f., (ealtnnn:atio); actione de a calumnid.

CALUMNIATORIU,-tria, (mai pu-

cuiva; a tesse intrige, cabale; a attack

1. adj., relativu la unu calvu sau calva,

pre cineva sau ceva, mai vertosu dereptulu si addeverulu cu argumente mentionose si sofistice, etc., cumu : 1.1a judecata, a accusi pro nedereptu, a cautfi

noduri, invertiture, etc., prin care se

scota de la cineva ceva pre nedereptu sau

se frustredie pro cineva de dereptulu

sou; a interpretk falsu una lege sau una
desposetione a legei, etc., franc. chicaner : a calumnia cuventele testului unei
lege, a calumnici si straganci pre adversariulu sez; 2. cu intellessu mai generale, a atrack cu sofismate, a critick si
censurk cu cuvente si argumente sofi-

stice, a imputk ce nu e de imputatu

multi, d'in invidia, calumnia perfectio-

nea insasi, si cauta nodu in papura ;

3. in speciale, cu inventioni mentionose
a cautk se macillo onorea si innocenti'a
cuiva, a defaimk pro cineva, imputandu-i vitie ce nu are si fapte relle ce nu

a comnaissu; 4. ca reflessivu, a se calumnici, a si imputk senguru ce nu e de

imputatu, si de aci, a se torment& cu
scrupule egsagerate , cu temen i nefundate, provenite d'in frica de a nu cad
in errori : sunt omeni cari nu potu scrie
doue linie asupr' a subiectului cellui mai
fecundu, pentru co se calumniasi se tortura cu fiacare syllaba in, parte.

cinu bene : calomniatoriu), adj. s., calumnians, calumniator; care calumnia:

calumniatoriulu merita pen'a ce ar fi
apluatu calumniatulu condemnatu ;
plecatu si la lucruri cuvenre calumniatorie.
CALITMNIOSU,-a, adj., calumniosus; plenu de calumnie vorbe calumfiendu vorb'a de persone, si :
niose;
applecatu a ca/umni : omulu acestu-a e
unu calumniosu.
CALVA, s. f., vedi calvu.

CALVARE, v., ealvum reddere; a

face calvu (compara ital. calvare).
CALVARIA, s. f., vedi calvariu.
CALVARIU,-ia, adj., (ealvarius);

ealvaria, ealvarium (compara si ital.

calvaria si calvario, franc. caviare);
si in speciale, relativu la calva cu intellessulu reale de capetina; 2. substantivu : a) masculinu : a) calvariu ,
una specia de pesce marinu fora scame
sau soldi; f3) locu unde se afla calve sau
capetine de omu mortu, si in speciale,
loculu numitu ebreesce golgotha, col-

lina spre media nopte de Sionu, una

data afora d'in Jerusalemu, astadi mai
in centrulu acestei cetati, unde fu crucefiptu Mantuitoriulu, bou numitu asik
de la calvele sau capetinele condamnatiloru taiati acollo; in evangeliu in loen
de ebreesculu golgotha occurre adesea
traducerea romanesca : loculu capetinei=calvariu; de ad prin metafora,
resignatione a crestitmlui la tote amaretionile vietiei, si prin estensione, sufferentie crude pentru addeveru si dereptate : ase sui pre calvariu=a se suppune
la tote rigorile, privationile si sufferentiele; b) femininu, calvaria, cu acelluasi intellessu ca si calva sau capetina.
CALVATINA, s. f., vedi ralvu.
CALVETIA si calbetia, s. f., ealvities
si calvitia (ital. ealvezza); lipsea de peru,

mai vertosu de perulu capului (vedi

calm).
CALVINESCU,-a, adj., de calving,
relativa la calvinu.

www.dacoromanica.ro

CAL.

CAM.

847

CALVINISMU, s. m., (ital. calvinis

mo, franc. calvinisme); doctrina religiosa , numita asia dupo fundatoriulu
ei, Calvinu, unulu d'in cei mai ardenti
pro pagatori ai reformei lui Luteru; puntale celle mai insemnate alle calvinis-

calvu, calva, omu sau femina cui a cadutil perulu capului; 1)) reale : a) femininu, calva (subintellegundu capetina),
receptaclulu ossosu allu creierului, cra-

mului sunt : 1. scriptur'a e sengur'a

corpu, capetina de omu mortu; (3) masculinu calvu, syllogismu captiosu , so-

base a eredentiei; 2. autoritatea basericei si a traditionei nu su oblegatorie pen-

tru conscientea crestinului; 3. Ppiscopatulu, preuti'a si eelle alte nzinisterie

sacre nu su in spiritulu religionei lui
Christu; 4. cultulte santiloru, allu relicieloru, allu iconeloru si chiaru allu crucei

este una iddolatria; 5. nu su mysterie

sau sacramente, afora de baptezu si de

niulu, mai vertosu fora peru pre (Insult], si de ad, capulu despartitu de
phisma, ca care placea spiritului suptire allu greciloru se se delecte, si prin
care dco concedea cineva, co cu unu
firu de peru smulsu d'in capulu unui
otnu, acestu-a nu remane calm, se credeau in dereptu a conclude co acellu-asi
omit nu remane calvu neci dupo ceis'ar

communicatione; G. chiczru baptezulu si

communicationea nu su necessarie pen-

smulge totu perulu d'in capu. destullu

numai se i se smulga firu cu firu.
* CALYPTRA , s. f., calyptra (xct-

tru mantuire ; 7. omulu justificatu nu

k6mrpfx); coperementu, si in specie co-

maipte cad, si se va mantui dP certu;

8. nu e liberu arbitriu ; 9. justificarea
omului nu depende de fapt ele cellebune;

perementu de capu, velu , etc., ca insemnare mai generale de catu prece-

10. in fine puntulu ce destinge calvinismulu de doctrinele altoru protestanti,

este : in eucharistia nu e presentiareale
corpului si sangelui lui Christu.
CALVINISTU, s. m., (calvinista; ital.
calvinista, franc. calviniste); care invtia calvinismulu ; sectatoriu allu calvinismului.
CALVINU,-a, adj. s., 1. ca adj. calvinescu : doctrina ca/Mtia=calvinismu;
2. ca subst. care se tine de calvinismu.
CALVIRE si calbire,-escu, v., calvero
si calvescere (calvire are acelle-asi in-

semnari ca si calvere sau cavescere);

a reman fora peru, vorbin du mai vertosu
de perulu capului; a deveni sau fi calvu;

prin metafora, a si perde mentile ca

unii betrani calvi : dra n'am calvitu,

ca se me dau senguru culpabile, candu
nu sum.
CAL VITIU si calbitiu, s. m., calvitinm; actione sau stare de calvire.
CALVIT si calbu,-a, adj., cairns; calva

(ital. calvo, franc. chauve); fora peru,

cui a cadutu perulu, mai vertosu perulu
capului, (cuventu vulgariu intre unii

dentele calautica.
* CAMA, s. f., cama; pata pucinu redicatu de la pamentu, aprope lepitu de
pamentu (originea cuventului ar fi acea-

asi ea a grecescului xatial=diosu, la

pamentu, si a latinesceloru Immns=uma,
pamentu , hum ills = umile, etc. , dupo
cumu Rana si urmatoriulu locu d'in Isi-

doru : cama est [lectus] brevis et circa

terram, Grreci enim xattrxf.breve dicunt
=cama este patu umile si aprope de pamentu, coci, la Greci, nia, va se dica
diosu la pamentu; d'in cama apoi ar fi
essitu camisia=camesia, cumu attesta
altu loca d'in lsidoru camisias voeari,
quod in his dormimus in camis, id est
stratis nostris=camesiele se chiama apentru co cu elle dorminau in came,
adeco in stratele sau asternutele nostre ;
invetiatfflui Diez inse nu pare satisfac-

toria acesta etymologia a camesiei, si

acegta-a d'in caus'a suffissului Isla, care,

dupo opinionea invetiatului germanu ,

nu s'ar pot affige directu la radecin'a
cuventului cama : cam-isia, ci ar cauta
se essista una forma camis , d'in care

nele : plesiuvu, chelu, ea si derivatele

prin suffissulu is se se nasca camis-ia;

dro noi credemu, co suffissulu isia este
form'a feminina d'in isiu, si co isiu, isia
sunt modificationi d'in iciu, icia, cumu

loru) ; 2. substantivu : a) personale ,

ama pot proba prin multime de ca-

Romani, la Macedoromani, de essemplu,

d'inaintea carui-a cauta se dispara strai-

www.dacoromanica.ro

348

CAM.

CAM,

vente trasse d'in tote limbele romanice,

si mai vertosu d'in cea romanesca ; insusi cuventulu in cestione presenta, in
limb'a italiana, amendoue formele ca
miela si camisola; acumu suffissulu iciu,
icia=icius, lela, s'a affiptu, d'in cea mai

buccatara si mesa; a scote de la cantara

vinu, .untu de lemnu, acietu, etc.; 2. de
incapere in care se pastredia nu numai
de alle mancarei, ci si alte lucruri neces-

malta anticitate, intregu si dereptu la

radecin'a a multime de cuvente romanice : tribun-icius, tribuu-lela d'in tri-

punebene securea, sere a, cutitoi' a sicelle

alte instrumente; 3. de incapere mai ver-

bun-us ; totu asi6, (Mr s'a pototu face

si se face in addeveru cu suffissulu isiuisia, modeficatu d'in iciu, icia) (vedi suffissu

CMARA si camera (cu tonu pre antepenultima : cdmera, pre candu cea alta
forma are tonu pre penultima : camdra),
s. f., camilra si camera; cells; terarium;
comitia;jurisdictio, etc. (pre longa celle
doue forme : camdra si cdmera, corresponditorie latinesceloru camtlra si ca-

m6ra, cari s'au applecatu la insemnari

destincte, cuventulu a luatu, pentru acea-asi necessitate de destinctione a intellessului, si una a treia forma : comora,

cu insemnarea speciale de tesauru =

thesaurus, forma care nu contradice legile fonetice alle limbei si prin urmare

fora cuventu intemeiatu se refere la

slay. kamora sau komara; cuventulu curatu romanescu-ellenicu a trecutu de la
Romani in /imbele slavice, casi in multe
alte limbe straine : in limb ele romanice-

ellerice ellu are formele : vechiu grec.

xcepitpct, nou grec. xitiapa si xetp.spa ;

ital. camera si camara; ispan. si port.

camara,provenc. cambra, franc. chambre,
alb. camara; in alte limbe : germ. vechiu
chamara, germ. nou kammer, magiar. kamara ; vechiu slay. kamara, kamora, komara si komora ; rUsa. kamera, kamora
si komora; polon. si serb. kamera si komora turc. qamara;
catu pentru intellessu.lu etymologicu allu cuventului,

ca venitu d'in radecin'a cam, mai desvoltata camb sau camp, de unde campsare=x4cpt-tetv=a curbd, a f ace concavu, etc., ellu insemna proprie : constructione concava sau convessa, bolta,
I. sub forma camdra, cu inetc.);
semnarile speciali : 1. de incapere in
care se pastredia de alle mancarei : a
av la camara tote cd te se ceru pentru

sarie, dro de cari nu face cineva usu

in totu momentulu : baga in camara si
tosu de pastratu banii : a) ai domnitoriului, b) ai terrei, c) ai unui ramu de
imposite, cumu Wimple , d) ai unei commune, e) al unui particulariu avutu, etc.;
si de ad, prin metafora, insasi banii depusi in ass emenea incap ere : camar' a ter-

rei , camar'a particularia a domnului,

catnar'a vamei, camar'a ostei, camar'a
judeciului, etc.; 4. de incapere magnifice adornata, cumu e unu thalamunup-

tiale, unu atriu de receptione : sorele

esse mundru de sub orizonte, ca unta
mire d'in camar' a sea; canzar'a tea, Man-

tuitoriule, ua vedu adornata; 5. cu intellessulu si mai generale de locu, locuentia, fontana, etc. : cugetu curatu, conscientea immaculata, ecco cea mai bona
camara a suffletului; tu esti, nascutoria
de Domnedieu, camara neseccata a bonetatiloru ceresci;
H. sub form'a cdmera, cu intellessu si mai estensu si mai

variatu de ctu allu formei camdra :

A. incapere d'in unu edificiu orecare :
1. de la case de locuitu, ca intellessulu
ce avea turc. odaia, astadi cu totulu cadutu in desuetudine : camera de dormitu,
delucratu, de r eceptione, de servitori, etc.;

casa cu patru camere susu si patru camere diosu; camere spatiose, strimte,
nalte, sanetose, umedose, luminose, intunerecose ; 2. de la navi si alte vase
de plutitu : earner' a capitanului, camere
particularie pentru callatori , camera
commune pentru callatori; 3. cu intellessu mai speciale : a) camera de dormitu : vestimente de camera, portu de
camera; b) earner' a tronului, incapere
din palatiulu domnitoriului, unde se a-

fla tronulu si uncle se facu receptioni

solemni; c) camera de deliberatione sau
de consiliu se chiama, la curti si tribunali, in oppusetione cu canter'a de audientia, acea camera in care judecatorii,

dupo ce au ascultatu partile litiganti,

www.dacoromanica.ro

CAM.

CA.M.

se tragu spre a deliberk ; d) ca si camara de sub 3, camera se applica la tesaurulu particulariu allu domnitoriului
sau allu statului d'in un ele torre : cantee a apostolica este tesaurulu statului
papale; B. cu insemnari metaforice si
mai ideali : 1.1a obiecte ce au analoga

de forma sau de scopu cu camer'a

a) camer'a ochiului, cavitate impluta cu
una umore aposa a ochiului ; b) camera
optica, instrumentu ass emine a unui o chiu

arteficiale, prin care se desemna veri-ce

obiectu pre una charteia sau altu ceva

ce se pune inainte ; acellu-asi nume se
d si la una cuteiora Cu unu vitru convessu, de care appropiandu ochiulu, se
vedu marite si orecumu departate imaginile depinse ce se introducu in cuteiora; c) camera obscura, camera pentru
esperimente asupr'a luminei, in care se
face intunerecu, ca se se pota mai beae
esperiment6, asupr'a cantitatei de lumina
ce se introduce pre orificie inadensu faca-

te; se chiama si camera negra, sau d'in

caus'a intunerecului d'in ea, sau pentruco paretii ei une ori se spoiescu sau se
accoperu cu negru, spre a se inlaturi effecteleluminei reflesse sau diffuse carne-

r'a obscura se chiama si camera optica:

cutei'a fotografiloru serve de camera obs-

cura sau optica; d) camera lucida, mica

machina prin care, cu adjutoriulu reflessionei si refractionei luminei, se iea
maginea unui lucru pre charteia; e) camera de plumbu, receptaclu parallelepipedicu in f9rma de camera de plumbu,
in care se face acida sulfuricu; f) carnee a
fornului sau fornacelui, parte a fornacelui in care arde foculu, sau despartimentu
allu acellui-asi pentru unu scopu anumitu: fornaceleunei caldar e de vapore are
cam,er' a focului, in care ardu carbonii, si
camer'a funaului, in care revinu produc-

tele combustionei; g) camera in paretii

unui Watt, unui clopotu, etc. , este una
cavitate provenita d'in rea fusione sau
tornare; h) carnee a unei gure de focu
este si unu desertu intr'adensu practicatu in anim'a armei, cu scopu de a fin
incarcatur'a bene strinsa, pentru ca acsta-a, in combustionea sea, se capete
mai multa elasticitate;
2. in insem-

849

nare mai ideale de adunantia de omeni

strinsi in una camera spre a deliberk,
a judeck, a legiferi, etc. : a) spre a deliber
si judecl : camera de commerciu, care prevede de bonulu mersu
allu commerciului unei terre sau unui tinutu, se pote juded in certe affacericommerciali; camera de agricultura; camera
de procuratori sau de advocati, care prevede de disciplin'a si regulatulu esser-

citiu allu professionei de a dvocatu ;

b) spre a juded : camera de punere in
accusatione, sectione sau parte d'in judecatorii unui tribunaliu sau unei curti,
chiamati a statu asupr'a instructionei
causeloru criminali; camera apostolica,

care judeca in affaceri finantiali alle

statului papale; camera de compute =
curte de compute, care e chiamata a allege computele terrei si a judeca in affaceri de administrationea baniloru publici; c) spre a legiferi carnee a lordiloru, numita si camera de sususau malta,
este, la Angli, adunarea legislativa compusa d'in lordi numiti de regale, in oppusetione cu canzer'a communiloru, numita si canter'a de diosu saubassa, compusa d'in representanti allessi de carta
communi; espressionile de- camera de

susu sau malta si de camera de diosu

sau bassa s'au adoptatu si in alte terne,
cari, ca si Angli'a, au corpulu legislativa despartitu in done, si de ad usulu
constante allu cuventului in plurariu
a convocci camerele, a deschide camerele, a
inchide camerele, a dissolve camerele, etc.;

totusi inse camera se applica in speciale la adunarea deputatiloru allessi

de poporu, numita pentru acsta-a si
camera electiva, spre destinctione de
cellu alta corpu legislativu , compusu
d'in nobili numiti de domnitoriu; noi
Romanii de secle amu avutu una si sen-

gura adunare legislativa, care a portatu numele de adunare generale; de

currendu numai, prin statutulu d'in 1864

si apoi prin constitutionea d'in 1866,

s'a despartitu adunarea legislativa a
Romaniei in doue corpuri, d'in cari unulu compusu d'in representanti allessi
de cea mai mare parte a poporului ro-

manu, ro cellu altu formatu d'in re-

www.dacoromanica.ro

350

CAM.

CAM.

presentanti allessi numai de cetatianii

cei cu stare mai mare : asia M.o amendoue corpurele, cari compunu poterea le-

gislativa in terea nostra, fiendu elective, spre destinctione, constitutionea in

vigore numesce camera corpulu de representanti allessi de marea majoritate

a poporului , dandu numele de senatu

tellui altu corpu de representanti allessi
de cei mai cu stare.
CAMARADU, s. ni., vedi camaratu
si cameratu.
CAMARARE si camerare, v., camarara; 1. a da forma de camera=a boli]:
(vediparenthesea de la camara); 2 a pune

se sida inteuna camera (vedi si camaratu).

CAMA_RARESSA si cameraressa (mai

pucinu bene : camarasessa si camarasitia), s. f., 1. muiere a unui camarariu

sau camcrariu; 2. femina insarcinata

iusarcinatu cu perceperea si administrarea baniloru publiei : camarariulu centrale , camarariulu ostei, camarariulu
salineloru, camarariulu judeciului; ca-

nzarariulu apostolicu = administratoriulu finantieloru, vestiariulit statului

papale; (3) cellu insarcinatu cu administrarea averei principelui sau a unui
particulariu avutu; y) cellu insarcinatu
cu administrarea averei unei communitate : canzarariulu monasteritilui Codia;

6) cellu insarcinatu cu camar'a de indestullare a unei communitate sau a unei case insemnata; in acestu intellessu
inse mai desu si mai bene se dice celtariu; e) cellu insarcinatu cu provederea

de camer'a de culcatu a unui principe

(compara franc. chambellan si ital. camarlingo, camerajo si camerario); de
ad : C) titlu de nobilitate, boiarfa fora
functione;

femininulu, correspundi-

cu administrare a canzarei unei case par-

toriu la aceste insemnari alle mascu-

ticularie sau unei societate, unei com-

linului camarariu sau canzerariu , este

camararessa sau cameraressa (vedi acestu cuventu); b) camerariu, femin. cameraria (reu : camerieru, canieriera)
cu intellessu de servitiu mai pucinu onorificu, cumu : a) servitoriu sau servitoria in camer'a de dormitu ; 13) servi-

munitate religise de muieri, spre essem-

plu : camararess'a monasteriului Passerea.

CAMARARIA si cameraria (mai pucinu bene : camarasia), s. f., 1. func-

tionea de camarariu sau camerariu ;

2. loculu liude functionedia camarariulu

si unde se ala cantar'a si archivulu camarariului; 3. titlu de boiarfa.

CAMARARIATU si camerariatu , s.
m., cu acea-asi iusemnare de sub 1. a
cuventului camararia.
CAMARARIU si canzerariu, adj. s.,
camerarius; rei aerariae praefectus, tribunug aerarii, qutestor; rei pecuniaria
praepositus; cubicalo regio praep sitas;
cubicularlus, cellarius, minister, , etc.;
1. adiectivu, relativu la camara sau camera : a) cu intellessu ca mai originan iu : cucurbeta canzeraria, care se redica in susu, formandu camera=bolta;
asii si plante canterarie, cumu e viti'a,

de essemplu; b) in intellessu mai departatu de cellu originariu : facende camerarie, affaceri de canzara cu intellesulu de tesauru, erariu, etc. ; 2. substan-

tivu : a) camarariu si camerariu (mai

pucinu bene : canzarasiu), applecatu la
fuuctioni mai ouorifice, cumu : a) cellu

toriu sau servitoria de camera, cu insemnare mai estensa . in acellu-asi intellessu ca si espressionile : fetioru, fe-

tioru in casa, jupanessa in casa; y) in

genere, servitoriu, fetioru, (compara ital.

cameriero, cameriera.).
CAAIARASESCU,-a , adj., camerarescu, (relativu la camarasia sau la camarasiu, forme corrupte.
CAMARASESSA , s. f., vedi camararessa.
CAMARASIA, s. f., vedi canzararia.
CAMARASITIA , s. f., vedi camararessa.

CAMA.RASIU, s. m., vedi camarariu

sub 2.
CAMARATIONE si canteratione, s. f.,
camerati); actione de a camard.
CAMARATU si canzeratu,-a, adj. s.,
(cameratus), contubernalls, sodalis, familiaris, socias; coutubernium (compara
si ital. camerato si catnerata, franc. camarada si chatubre) ; 1. adiectivu 7 ca

www.dacoromanica.ro

CAM.

CAM.

part. din camarare : a) facutu in forma

de cantera=boltitu, concavu, convessu :

351.

CAMARITIA, s. f., in loen de

CAMARULIA, s. f., cu 1 molliatu, si
CAMARUTIA sau camerutia, s. f.,

canteratele atrie alle palatiului domnescu; b) cu camera, vorbindu de una

buccata de artillaria care are una ca-

(compara ital. ~rueda); deminutivu

d'in camara sau camera, mai vertosu

mera la fundulu tubului, sau de lucrani

tornate cari presenta camere in paretii
lora; c) assediatu in una camera cu ci-

in insemnarile de cellariu $i de incapere

alle acestui cuveutu.
CAMATA si ccimeta, s. f., (xittarK,

nava, locuindu in preuna, si de ad

cumu scolari pensionan, militari, etc.,

cari siedu, dormu sau lucra in aeea-asi
camera; de ad prin estensione : p) cellu

lucru, labore, si de aci : fructu allu lucrului, castigu), fenus; interesse proa
mare ce se cere pentru bani impromutati, interesse illegale.
CAMATARIRE si cametarire,-escu,
v.,
a fi cantatariu, a da bani cu
fenerari'
camata,
si de ad cu intellessu mai generale de a cautei se traga mari fol ose

de acea-asi professione sau occupatione,

illicite, immorali, etc.

CULT1/1 scolarii ce invetia in acea-asi sco-

2. substantivu : a) personale, camaratu

sau canzeratu,-a (mai pucinu bene : camaradu) : a) proprie , cellu ce siede cu

altulu sau altii in acea-asi incapere ,

de callatoria, de petreceri, de sufferen-

CAMATARIU si cametariu, s. in.,

fenerator; care da bani cu ccimata, cui
place cmara (camatarnicu nu e de recommendatu ; vedi acestu cuventu in

tia, etc.; b) reale, cu forma feminina,

Glossariu).

camerata, cati siedu in acea-asi camera

sau alta incapere, cumu, de essemplu,
numerulu de niilitari cati siedu si dormu

* CAMBIABILE, adj., (ital. cambia

bile); suppusu la cambitt; care se pote

la, militarii, etc.; y) sociu intimu legata cu altulu, familiariu : camaratu

in acellu-asi cortu sau in acea-asi camera.

CAMARILLA, s. f., (isp. camarilla,

franc. camarille); 1. ca deminutivu d'in

cantara, va se dica proprie : camara

mica sau camarutia; se applica inse in
speciale la una mica camera d'in palatiu, in care domnitoriulu admitte , in
intima familiaritate, pre favoritii sei;
de ad : 2. ca nume collectivu : a) curtenii favoriti domnitoriului; b) in speciale, cu intellessu rea : turma de curteni fora al-ta meritu decAtu una bassa
lingusire, cari, fora responsabilitate si
fora periclu pentru senesi, cauta a direge actele monarchului dupo interessilo si prejudiciele loru, a pune man'a
pre antaniele functioni alle statului si
a trage d'in elle folose pentru densii in
parte : din domnitori au cadutu victime
alle camarillei! cdte terre sufferu amara
de intrigele canzarillei !
CAMARIST U si cameristu,-a,s., (compara ital. camelista); applecatu la unele

cambia.
*CAMBIALE, adj. s., (ital. eambiale);

1. adj., relativa la cambiu: effecte cambian, cari su obiecte de cambiu in cornmerciu; 2. substan. cambialea, ceva ce
face obiectu de can;biu commerciale, si
in speciale, scrissore sau bulletu de cam-

biu, pollicia, etc. (carnbiale ni se pare

unu terminu de preferitu altoru cuvente,
ca pollicia de essemplu).
CAMBIARE, cambit z, cambiatu, v.,
c lmbire, mutare; emere et vender (ital.

cambiare si cangiare, isp. si portug.

cambiar, provenc. cambiar Si mojar,
vechiu franc. crawier, nou franc. chau.,
ter, alb. cAmbeig; tote formele /hubeloru sorori, ca si a nostra, provenite d'in
inedia /atin. cambiare in loen de form'a
mai vechia cambire; la noi inse cuventulti e maipopulariu sub form'a compusa :

s-cambiare=ex-cambiare,transformatu
prin pronuntia in scaimbare, si prin con-

tr ictione in schimbare; simplulu inse

cambiare, cumu si derivatele lui, e ne-

d'in insemnarile cuventului catnarariu

(camararessa); vedi canzarariu sub 2.

cessariu se se restaure, pentru co are insemnari ce nu are si nu pote av compusula scambiare); a scamba unu ce cu

CA1VIARU, s. m., vedi canimaru.

alta ce, a da un ce ca ecivalente eti

www.dacoromanica.ro

352

CAM.

CAM.

alta ce, in intellessulu rigorosu allu cuventului, ca terminu de commerciu : a

cambia moneta de charteia cu moneta de
auru; a canzbia una parechia de calli cu
una parechia de boj; a cambia una braciare cu unu vestimentu de metasse; a
cambia ordiu Cu granu; a cambia napoleoni cu lire sau in lire turcesci; a cambia una mosla pre una ospetaria. etc4
a insemna
a scambia una came,sia cu
a lapedei una camesia a sea si alua
totu a sea, &o a cambia una camesia cu

cambium); fluida limpedu, fora odore si

alt'a ar insemni a da camesi'a sea pre

a altuia ca in vendiare; cambiarea unui

mata sau lustrata, asil numita dupo

obiectu Cu altulu a fostu form'a cea mai

primitiva a negotiului sau commerciu-

gli'a, unde incepts' a se fabric& mai antaniu de acsta materia.

CAMELA, camelariu , etc. , vedi camella, camellariu.
* CAMELIA, s. f., (ital. camella);

lui; astadi chiaru totu commerciulu se

reduce, in definitivu, totu la cambiu; si
de acea-a a cambia una camesia are intellessulu rigorosu de a negotia, a vende

sau cumper una camesia, precandu a

scambia una camesia pote av mai multe

alte insemnari, cumu : a lapeda acea

camesia si a lad alt'a totu a sea, a da
alta forma sau alta facia acellei-asi camesia, etc.
CAMBIATORIU, - ja, adj. s., (ital.
eambiatorio si cambiatore); care se re-

fere la cambiu sau care se occupa cu

cambiulu, care cambia : operationi cambiatorie ; in speciale vorbindu de cambiulu de monete, de cellu ce se occupa
cu acestu cambiu : cambiatorii se folosescu de differenti'a cursului moneteloru
differite terre si in differite epoce.
CAMBISTIT , s. m., (ital. cambista;

vedi cambiare); cellu ce face negotiu ca

scrissori numite cambiali sau pollitie.

CAMBM, s. m. (ital. cambio,

franc, change; vedi si cambiare); 1. in
genere, cambiare, scambiu commerciale

a face cambia, a da sau luc in cambia,

a vende sau cumper in cambiu; 2. in
speciale : a) cambiare de bani , negotiu

cu scambiu de bani; b) loca, stabilimentu de cambiu de monete; c) operatione aritmetica, prin care se reguledia

dulce, ce, la inceputulu primaverei, se

afla in plante intre alburnu si cellu mai
d'in intru libru, si care e formatu d'in
succulu descendente al]"' plantei, am-

mestecatu cu una parte d'in succubi

propriu allu acellei-asi plante.
CMBRICA, s. f., (ital. cambraja si
cambrI) (in pronunti'a vulgaria se aude
cu i in loca de a inchisu in syllab'a
nitiale, ca kimbrica); tessutura de bombacu, alba sau colorata, de regula gum-

cetatea Cambray=Camaraeu d'in An-

genu de plante d'in famili'a theiaceeloru, monadelphia polyandria lui Linneu, arborelli forte gratiosi, originani
d'in Japoni'a sau Chin'a, cu foie persistenti, luciose, coriacee si verdi inchise,

ca flori rosie ca ros'a sau purpurie, uneori si albe; speci'a cea mai connoscuta,

care tine primulu locu intre plantele

de ornamentu de currendu introdusse
in cultura, este cameli'a japonica=eamella japonica lui Linneu, sau camelVa
vulgaria; florea ei, asik de fromosa ca si

a rosei, se conserva mai bene si tine,

fora se se vescedesca, mai multe dille,
chiaru si afora d'in apa; varietatile obtinute prin sementi'a acestei flore santa
nespusu de multe.
CAMELLA si camilla, s. femininu
d'in camellu, (vedi acestu cuventu).
CAMELLARIU , s. m., camelarius;
care custodesce sau mena camelle; vedi
camellauca.
CAMELLAUCA si camillauca (pro-

nuntiatu dupo Grecii moderni : camillafca), s. f., camelaucum (xcquacenccov);

cucullionu sau cullionu , coperementu

do capu allu calugeriloru, asik numitu

cambiulu sau scambiulu de monete ;

pentru co de celle mai multe ori este

facutu d'in peru de camella ;
pre a-

d) summa de moneta ce se d spre a ca-

locurea se dice si camellariu sau camil-

peta alta undeva sau canduva summ'a

l aria, pl. -ie .

CAMELLINIT,-a, adj., c antennas (ital.

ce noi vremu.
CAMBIU, s. m., (ital. cambio, franc.

camenine); de camellu : peru camellinu,

www.dacoromanica.ro

CAM.

858

CAM.

vestimente camelline=vestimente de peru

camellinu; ea substantivu, sau masculinu, camellinu, sau femininu,

: stofa, de peru de camellu, vestimentu de acesta stofa, (vedi si camellotu).

CAMELLOPARDALU si

CAMELLOPARDU s. m., camelopardalus si camelopardus (zait.71).urcipSc0,14); animale cadrupedu rumegatoriu,

de statura mare, cu petiorele d'inainte

mai lungi de ctu celle ,d'inderetu, cu
guttu allungatu si capu forte micu, munitu cu doue corno, alle cui petiore sunt
lunge si suptirelle, perulu linsu si cu
baltiature albe si rosiatece, numitu asi
d'in caus'a assemenarei in forma cu camellulu, ro in peru cu leopardulu ;
de acea-a numele mai nou de girafa ni
se pare mai pucinu aptu.
* CAMELLOPODIU, s. m., camelo-

gelicu : a stracurd tintiariulu si a inghiti camell'a=-1 StoXitetv Tbv minkoza ,

SG xclep.,57Xov xctranivstv;
prin metafora, l'una de nave, fune grossa :
usioru e a trece camellulu (=funea corabiei, cumu st in traductionea vulgaria)prin urechi'a acului de cdtu a intr
avutulu in imperati'a lui Domnedieu=

etixordnep6v cycc xcitrtlXov Sta tplimerol,

60,61; daskadv 7sXoGacov st
eacaXdav TOl3 19.eo5 slaskaaiv.

* CAMENA, s. f., camena (vechia

forma : casmena, contractata d'in canimena sau carmena, d'in canere=cantare ; vedi si canere, carme); nume latinu,
allu grecescei musa=p.oksa=musa, di-.
vinitate inspiratorie de poesa;
prin
metafora : poema, poesa, versu sau cantare poetica.
* CA1VIEN.A_LE, adj., camentis; re-

podium (x.al.t1X0r6SLov); specia de planta.

*CAMELLOTU,-a, adj. s., (xap.711.0yrii;

lativa la camena.

ital. camellotta, fraile. camelo ; 1. adj.,

vedi eamara, camarare, camarariu.

CAMESIA, s f indusium, subucula,

de camellu; mai desu inse : 2. subst.

a) peru sau pelle de camellu, b) tessutura grossa de peru de camellu, c) prin
estensione : a) tessutura de pera de capra; 6) tessutura de lana curata, solida
si bene batuta ; y} tessutura de lana cu

pucina metasse in urditura, care, prin

lustru, colore si durata, intrece celle
mai boue stofe de metasse.
CAMELLU, fem. camella, (in usulu
vulgariu numai femininulu sub form'a
camilla), s., camelus (xecirolo; ; ital. camello, fraile. chameau); genu de animali

cadrupede rumegatorie, ca petiore mal-

te, cu guttu forte lungu si cu una sau

doue cocosie pre spinare, animale forte

pretiosu pentru Arabi si alti locuitori

d'in climatele ardenti alle Asiei si Africei, ca unulu ce cu laptele si carnea
sea nutresce pro acesti locuitori, ro ca
perulu i investe ; totu prin adjutoriulu
acestui auimale s'au potutu locu acelle

terre aride si appropi4, prin commerciu, popore despartite prin vaste mari
de arena;
camellu, camella, se numosco proprie animalele de acestu genu, care are doue cocosie pro spinarie,
ro colla numai cu un'a se chiama in
speciale dromedariu; proverbiu evan-

CAMERA, carnet-ar e camerariu, etc.;

tunica, camisia, membrana, velamentum;

(pentru etymologa vedi cama; se pote

iuse ca cuventulu se fla essitu d'in coamicio, ca si cagliu d'in co-agulum; form'a

cuventului este, in Embole sorori, : media lat. camisa pre longa camisia, ital.
comida si camisola, isp. port. si provenc.
camisa, vechiu franc. eamise, nou franc.

chemise, alb. camisia; tote cu intellessulu cuventului nostru camesia; apoi :

ital. camice =vechiu franc. chalase si
chainche=_tunica alba ce investu preotii catolici , candu officiedia ; in alte
limbe : nou slav. 'barniz si kainita=polon. komzaz.--magiar. kamzsa=nou grec.
xatiga si xottliotov, cu intellessulu italicului camice ; arab. qamiq, vestimentu

ce se porta pre suptu altele); 1. in intellessulu cellu mai ordinaria si propriu,

vestimentu de pandia sau de bombacu,
care se porta pro pelle si descende de la
guttu peno cotra genuchie, si care, dupo
person'a cui e destinata, este : camsia
de barbatu, de femina, de copillu, etc.;
camesia de niiressa, de genere, de socru,
de socra, de nunu, de nuna, etc., coci,

dupo betran'a datina romanesca, miress'a este detoria se lucre sengura, se

23

www.dacoromanica.ro

354

CAM.

CAM.

torca, se tessa si se cosa formosu cam&

sia de nunta nu numai pentru sene, ci

si pentru mire, socru, mom, etc.; --dupo
materia : camesia de bombacu, de tortu,
de lana, de metasse ; eamesia Cu batutura de bombacu in urditura de tortu, eu
trama de metasse in urditura de tortu, etc .;

camesiele terraniloru nostri au sj peno

astadi form' a tunieeloru romane; canzesiele feminesci cosute cu flori de 9netasse

si de fluturelli pre la umeri, la pepti si

cula spate se numescu linia
ventula camsia intra intr'una multime
de locutioni cu intellessuri speciali, cari
resulta d'in consideraril.e-, co acestu ve-

stimentu ate cella mai appropiatu do

pellea omului, si totu de una data cellu
mai absolutu necessariu : canzese a e mai

aprope de pellea onzului=de noi insine

si de interessile nostre ne 'Asa mai multu

de cdtu de altii si de alle loru interessi;

a nu av camsia pre sene=a fi despoiatu, dro si : a fi seracu lepitu, in cta
sau nu are de locu neci camsia pre pel-

lea sea, sau, de si are, inse e rupta si

soiosa; a si bee si camsi'a = a fi forte
betivu, asid, in eh-1u dft, totu, peno si ca-

msra, pentru beutura; a si chi si cant-

si'a=a d totu ce are pentru ceva, fia

in bene, fia in reu unu betivu si d si
camsi' a pre beutura, unu mu generosu
si da si camsi'a celloru ce reclamci ad-

jutoriulu lui; patriotii addeverati si dau

si camsi'a pentru henele si salutea pa-

triei; carturariulu si da sau si joca si

liaritate, nerosinare, despretiu, etc. : in

camsia se admittu numai arnicifintimi;
cine admitte in cantsia straini si neconnoscuti, respectedia pucinu pre omeni;
2. prin estensione simetafora : a) pen-

tru alte vestimente de pandia , ce se

porta pre pelle : a spell camesie, se
dice nu numai de caniesie proprie, ci si
de bracine, calci, etc.; asid si : a calc,
intende, used camesiele, etc.; b) in speciale : camsia de ferru, impletita d'in
fire de ferru care serve luptatoriloru ca
arma defensiva; cazsia de neboni, sau
simplu camsia, vestimentu de pand a
sau de lana, care are forma de camsia,
Ur cate se inchiaia pro la spate si alle
cui manece sunt mai lunge de cdtu manele, impreunate si fbra gura; intr'ens'a
imbraca pro nebonii in furia, ca se i oppresca de a stricd si face rea sie-si sau
altoru-a; c) totu ce serve a infasciord
pelle sau membrana la animali, folliculu
sau scortia suptirella la plante, pandia,
charteia si altele la alte lucran i : camsi'a care formedia cas'a fetului in pantecele mammei; medidu fructeloru este
infascioratu intr'una pellicella, care, ta
multe d'in elle porta numele de camsia
canzsea merului, a persecei, a mediului
de nuca, etc.; camse a uneiscrissori sau

unei carti este sau una charteia in care

se infasciora eartea sau scrissorea, sau
una diumetate a collei de charteia lassata alba pro. longa cea alta diumetate
scrissa in parte sari in totu scrissore

catnsi'a in carti, etc.; a lu si camsi'a

cuiva=a i lad totu, a lu despoid si predd
asii, in cfttu se nu i remana neci canasia pre densulu; a reman in canzsia=
a reman seracu, a perde averea; a luet
una feta numai cu canzsia sau fora ca-

Cu camsia sau fora eamesia; cuvenienti'a cere ca serissorile cotra persone superiori noue se fia cu camsia; aprende
camsia, se dice vorbinda de lucruri

msia pre denea=a se insord cu una

feta de totu seraca; locutionea : a se

catrisd, prendendu unu fella de scortia

pro de asupea.
CAMESIARESSA, s. f.,(=franc.
mtsire, ital. cam1ciar) ; femina care
face camesie muiere a camesiariului
(differitu prin urmare de cosutoressa,
care pote cose si alta ceva, ro nu nu-

cert pre camsi'a cuivai aprope cuacel-

lu-asi intellessu ca si a se cert pre

paw cuiva, coprende una allusione la
diss'a evangeliului : si pre camsea lui
arrun cara sorti; a fi in camsea, a essi
in camsia, a primi in camsia, etc., pre
longa intellessulu propriu de a fi fora
altu vestimentu pre sene, abra de cam&
sia, potu meo iusemnd, a arreta fami-

cide cari prenda unu folla de pelle pre

de asupr'a, sau de plage ceincepu a se ci-

m ai canzesie).

CAMESIARIA, s. f., (=franc. chemt-

serie); arte de a cose si face camesie;

stabilimenta unde se faca sau vendu ca-

www.dacoromanica.ro

CAM.

CAM.

mesie; multime de camesie sau alte vestimente de pandia, cu intellessulu francescului lingerie.
CAMESIARIU, s. ni., (=franc. chemister); care face sau vende camesie si
alte vestimente de pandia.
CAMESIONIU (cu j moiatu : camesioiu), s. ni., (=in forma si in intellessu

cu ital. camioione); camesia mare si

grossolana;
in speciale s'ar pot appleca la cea ce se dice tu una perifrase :
camesia de neboni, (vedi camesia).
CAMESIORA, s. f., (=ital. camiciola

in forma si in intellessu), si
CAMESIULIA (pronuntiatu pre a locurea cu I de, totu moiatu : camesiuia
acella-asi in farma, si prinurmare si in
intellessu, Cu camesiora , cu sengur'a

differentia co I e mai originariu de

cdtu r; amendoue formele inse e,orrespondu cu unit latin. eamisiola), s. f., si

CAMESIUTIA (=--camesiucia=ital.
camiciuccia), s. f., tunioula, (indusiolam); membranula,folliculag, etc., (vedi
camesia, ca
camsia); deininutivu
si canzesior a , camesiulia; aceste trei forme

de deminutivu d'in unulu si acellu-asi

cuventu differu mai vertosu dupo locali-

tati; totusi form'a camesiutia, ca cea

mai commune si mai vulgaria, este ruai
susceptibile de a se appled ea deminutivu, in intellessu rigorosu, allu caven-

tului camsia in tote insemnarile lui

camesiutiele copilliloru, camesiutiele mediului de nuca, camesiutiele cepeloru, etc.;

pre candu formele : camesiulia si came-

siora, ca mai rare si mai classice, se

potu applecd la obiecte speciali, cari,
de si au certe analogie cu canzsi'a, differu We de acesta-a nu numaiprin ma-

rime, ci si prin forma si alte calitati;

asid : a) camesiora s'ar applecd mai bane

de cdtu camisola=franc. camisole la acella vestimenta feminescu de pandia

sau de lana, care nu descende mal diosa

de selle si pre care feminele lu porta

preste camesea proprie dissa; b) camesiulia, care se applica pre -a locurea es-

clusivu numai la una camesiutia de

pruncu, s'ar pot appleck forte bane si
la cea-a ce se chiama cu cuventulu de
totu scalciatu : semidzetu= franc. chemi-

356

sette, adeco la unu vestimentu fora manece ce se porta presto amnesia;

ea
formele de deminutivu mai classice se
ieau, candu vinu in concurrentia cu calla
mai vulgarie, in limb'a nostra, ca si in
albs limbe, cu assemini insemnari speciali, nu mai incape indoientia : folioru
sau foioru = foliolum, deminutivu d'in
fo/iu=folium, are intellessu asi de speciale, in Mu abid si mai cugeta Romanull' co ar fi essitu d'in acellu-asi cuventu
ca folisiora sau foisiora, pentru care totu
Romdnulu are deplena conscientia-, co e
una folia san foia mica.
CAMEU, s. ni., pl.-e, si camea, a. f.,
(ital. cameo, franc. camee; ? d'in aceaasi fontana cu cama); figura sculptata
in bassu releviu pre una petra pretiosa,
si de ad, petea insasi ea assemine sculptura; pentru acestu Rolm se allegu petre

cu mai multe strata de diverse colari,

asid co artistulu se folosesce de aceste
impregiurari spre a face una specia de
tabellu cu flinch' de regula inchisu, si
in care figurele sunt deschise, vestimentele, peritlik etc., de colori diffrite; sardonycea si agat'a stint petrele cari servu
mai vertosu la facere de carnee: cameele
craw, la antici, obiecte de ornamentu si
de lussu, cu cari adornau mobili, vase,
vestimente; matronele romane si adornau
cu carnee perulu, braciarile, cingutorile,
acele de peptu si de capu, etc.
CAMFORA. si camfura , camforu si
canzfuric, etc.; vedi canfora, canforu.
CAMILLA, cumu si camillariu, camillauca , camillu , etc.; vedi camella,
cazellariu, camellauca, camellu.
CAMILLA, s. f.; vedi urmatoriulu
camillu.
*CAMILLU,-a, s., caminus, camilla;
camillum, (forma mai vechia casmillas;

?d'in acea-asi fontana ea camena=cas

mewl; vedi camena); 1. persona/a : camillu, camilla : a) teneru copilla sau ten,era copilla de familia nobile, cari servieau, la altariu, ca administri preutiloru si preutesseloru vechiloru Rabaul;
b) camillu, june impuberu, care, in ceremoniele niiptiali, pad, unu Tani accoperitu, in care se afid ustensili de alle
mirelui sau jocurfe pentru copillulu ce

www.dacoromanica.ro

356

CAlf.

CAZ

avea se se nasca;
2. reale, camillu,
plur.-e, vasulu insusi portatu de junele
camillu.

* CAMINARE, v., caminare; a da

forma de cambia, a lucra ca unu caminu : fossa caminata, sapata in forma
de cant jul.&

CA1VIINARESSA., s. f., muiere a ca-

tninariului cu intellessulu de sub 2.

CAMINARA, s. f., 1. maiestrfa de
caminariu in intellessulu de sub 2, a, b;
2. functione sau titlu de caminariu in
intellessulu de sub 2, c.
CAMINARITU, s. m.; vedi camina.
riu sub 2, c.
CAMINELLU, s. ni.; si
CAMINETIU, s. in., deminutivit
caminu.
* CAMINOLOG1A, s. f., (franc. camin/logie, d'in xett.uvoq=caminu si X6yoc;

=discursu); parte a fusicei sau chymicei, care are de obiectu cercetarea si a-

intellessulu celln mai strinitu si, probabile, cellu mai appropiatu de etymolegra cuventului : a) partea boltita, te-

stulu locului unde se face focu, care

sta asupr'a focariului sau vetrei; b)parte
a acellui-asi locu pre care esse fumulu,
canale de form'a unui parallelepipedu
sau unui conu trunchiatu, care in unele
locuri porta numele de fornu saukernu,
ro in alte locuri numele de eosiu : de
departe vedeam fumulu essindu d'in caminele modesteloru case alle terraniloru;
caminele indelungu necuretiate animenitia periclu de foca; chiamati dro unu
canzinariu, ca se curetie canzinele de fu-

nigine; 2. in intellessu mai larga : loculu unde se face focu spre a cace si
ferbe sau spre a produce caldura, potendu-se appleca, ca terminu genericu,
la tote conceptele ce se espremuprin cuventele : coptoriu, testu, fornu, fornace,

focariu sau vara, etc.: partile princi-

liaren medieloru celloru mal bone si mai

economice pentru incalditu.
CAMINARIU,-ia, adj. s., (caminaras);
1. adj., relativu la caminu; in usu/u po-

pali alle caminului, in acestuintellessu,

sunt camer'a, si can ariulu fumului; ca-

pulariu inse : 2. subst. masculintz per-

nele ce servu la incalditu au differite

sonale : a) alu ce face camine; dro

alte forme; asid unele prelonga canzer'a

sau corpulic principale au si mai multe
tuburi nunzite ollane; -3. prin una estensione mai mare ,caminu se lea, ca si focariu sau vetra, in locu de cas'a intrega,
cas'a propria sau parentesca : numai in
caminulu seu afta omulu pacea si multiamirea suffletului seu; greu vine euiva

mai vertosu : b) cellu ce curetia camine

(terminu, de certu, cu multa mai bonu
de catu cosiariu sau meturatoriu de co-

siuri); c) vechiu boiariu, care, ca toti

boiarii, a cautatu se fia unu functionariu, care a avutu sub a sea administratione caminulu domnescu sau canzinele
d'in una commune sau tinutu; camina-

riulu cauta se percepa si caminaritulu

z.-_-_impositulu pro camine.

CAMINU , s. 111., pl.-e, (reu ; camieaminus (x6p.tvo; ital.camino, is-

pan. caminos port. caminito, provenc.

camis franc. ckemine) (d'in una forma

caminata, vedi caminare; dereptu d'in

caminas a essitu franc. citemin , care
inse a luatu intellessulu de calle; cuven-

tulu a trecutu si in alte limbe : germ.

kamin, nou slav. komen, bulg. kumin,
serb. polon. komin, russ. kan(tai Si komiml, magiar. kemeny; cltu pentru etymologfa, din -caus'a formei cazerate,

pare co camina a essitu d'in acea-asi

radecina en camera; vedi cantara); 1. in

mpea are pareti, bolla sau testu, gura

sau usia, focariu sau vetra, etc. ; cami-

se lasse pentru totu deun'a caminulu

parentiloru sei.
CAMISOLA, s. f.; vedi la art. carnesiutia eelle disse de camesiora, cumu la
art. canzsia espressionea : camsia
neboni.

CAMMARU, st camaru, s. m.,

eammarus si gammarus (zap.p.apo;.;

limbele sorori tare transfiguratu : ital.

gambar, ispan. gambar, port. camarAo,
vechiu francjamble, nou franc. homard,

nou grec. xipoopag); mare cancru de

mare, forte cautatu ca alimenta a pescu cammari; buccate de eammaru; salata de camniatte; eammaru fertu, cammaru friptu.
CAMO1VIILLA, s. f., vedi chamomilla.

www.dacoromanica.ro

CAM.

CAM.

357

CAMPA, s. f., campe OficEmn, d'in a- pondulu; a tragcla cumpana sau in camcea-asi radocina cu cantara; vedi acestu pana ceva=a bilaucia, a =taxi, a evacuventu); curbatura, cotitura, intorsura, lua pondulu milli ce eu campan' a; ceva
omida.
invertitura;
trage sau nu trage la campana =vine
CAMPANA, s. f., campana, tintinna- sau nu vine la campana=este essactu
bulum; 'Manx, slatera; tolleno; delibe- in podulu seu; de ad acestu galbinu
ratio, dubitattio; modus, mensura, pone trage mai 'Italic /a campana=este mai
du s, momentum; (pentru etymologfa vedi greu de catu se cere; etc.; Operghia de
clopotu in Glossariu); 1.cu pronunti'a d'in

syllabele cam si pa regulata, se applica

de parte de Romani, de Macedoromani
intre altii, la cea-a ce alti Romani numescu clopotu, instrumentu de metallu
in forma aprope conica , care in intru
are suspensa una limbo, de ferru si se
suna pentru diverse scopuri, cumu spre
a adune, poporulu la unu locu, etc. : cu
campanele se chiama ontenii la baserica;
campana de orologiu, pre care batendu

limb'a annuntia orele ; a trage, a bate

campan'a; a tornd una campana, etc.;
in acestu intellessu s'ar pote dice si
campanu = campanula (= Les campanum); cu tote co sub acesta forma s'ar
pote applica la campan' a pusa la guttulu unei pecure (compara ital. camprin metafora, campana, nume
datu la plante alle caroru flori presenta
pano);

forma de campana

ecilibriu, perghia ce serve a redid cu

usiorentia mari greutati si a tine ecilibriulu, cumu : campan' a de putiu; fora
campene cu greu se scote apa d'in putiuri adunce; campan'acle acrobatu,cu ca-

re acestu-a si face ecilibriu, candu joca

pre fune; campan' a cle jocu, cu care si po-

treen mai vertosu copillii, etc.; d) in insemnari mai ideali de valore, mesura,
ecilibriu, eumpetu, deliberatione, irresolutione, induientia, etc. : a std in campana, ncsciendu ce se faca; a std in cam-

pana, fora se se piece neci intr'una

parte, neci intr'alect; ce spuni tu nu
trage la campena pentru mene, n'are va-

lore in ochii mei; nu cu acea-asi campana se mesura toti omenii. (Ital. si isp.
campana au numai intellessulu de sub 1.;

dero intellessulu de sub 2. e cellu mai

originariu, de orece lat. campana nu

2. cu pronunti'a d'in syllabele cam si pa neregulata

;isle., co cam se aude cum si pa se aude
pe : cumpena, cumpene, se applica la

este (lee-8'1u unu 4diectivu Ifemininu d'in

campanus= de sau d'in Campani'a, regio-

mai multe instrumente de mesuratu

bilancia campana, nurnita asie, pentruco

pondulu lucruriloru sau de stabilitu e-

in Campanila se fabricara Mai antaniu

bilantie de acestu genu, analoge cu cantariulu nostru, dupo cumu s'a arretatu

cilibriulu (vedi, pentru acestu intellessu,

si bilancia si cantariu) : a)bilancia mare
grossolana cu un'a sau doue lanci con-

struita d'in lemnu, care serve a evalua

pondulu de lucruri in mari volumini si
pentru cari nu se cere stricta precisione

campana de cantar itu fenu, sure, etc.;

b) bilancia cu doue lanci mai sentitoria, chiaru bilantia de evaluatu pondulu
metalleloru pretiose, inse cu acestu in-

tellessu se dice totudeun'a, ca si forfeci, etc. numai in plurariu : mitigate

(=al mpene), cumu : adclu-mi campanele

se tragu acesti galbeni; nu credu se fia

essacte aste campane ; locutioni in
cari campana intra cu intellessulu de
sub a sib : a pune in campana=a pune
in lancea campanei ceva spre a i evalute,

ne a Italiei, subintellegundu statera=

bilancia ; asia, dro staters campana=

la art. bilancia; vedi clopotu in Glossariu).

CAMPANARIA, s. f., 1. arte de a

fabrick campane; 2. stabilimentu unde
se fabrica sau vendu catnpane; 3. multime de campane.
CAMPANARIII, s. m., gut campana
'era, tintinnabula, /Alamos fabricatur
Tel reudit cellu ce fabrica sau vende
catnpane.
CAMPANELLA , s. f., campanellu
s. m., p1.-e, vedi campeniora.
* CAMPANIA,, s. f., (ital campagna,

franc. campagne; d'in campanu, derivatu d'in campu, prin una forma intermediaria de adiectivu, campaniu, d'in
care campania este femiuinulu, luatu

www.dacoromanica.ro

St8

tAld.

CAM.

ca substantivu, acellu-asi in forma cu

campinia sau campiia, in care suffissulu
an a luatu form'a in, vedi suffissu anu);

1. in limbele sorori cu intellessulu estensu ce are campinia sau campiia; la

noi inse : 2. ca intellessulu restrinsu si
metafaricu 1e campulu in care se scote
asmat'a pentru operationi bellice, si de
ad : a) de miscarea sau actionea ostiloru, 13) de tempulu propitiu acestoru
operationi, 7) de tempulu catu tinu aceste operationi in cursulu unui annu, etc. :

a se pune in canapania=a in cepo una

campania=:a incepe ostilitatile bellice;
tunuri de campania, cari potu servf la
una espeditione, eta.
CAMPA NIFORME si campaniformu,-

a, adj., (ital. campaniforme, franc. campaniforme, d'in campanu cu intellessu

de sub 1., si d'in forma); ca forma, de

Campana, vorbindu in speciale de corollele sau calicile monopetale si regularie

cari mergu resbudiandu-se de IA base

spre margini, asid, in catu jean forma
de campana : plante campaniforme;
canzpaniformele, ca subst., familia de
plante cu flori campaniforme.
*CAMPANILE, s. f., (ital. campanile,

franc. campanile); turnu in care se suspendu campanele unei baserice.

CAMPENIORA. , s. f., (campanula),
parva statera, parvum tintinuabulum;
deminutivu d'in campana, ca s canzpanella , sau 2ampanellu d'in canzpanu,
(vedi campana Sub 1.); inse : 1. campanella sau campa nellu Cu intellessulu cu-

ventului campana de sub. 1., asid, numitulu clopotellu : campanelle se punu

callgorti la frene; cu campanell'a sau
tampanellulu se chiama servitorii; camsau campanellulu se suna, ca
se taca omenii strinsi in adunan i mai
numero. e;

pr overb : catusi'a(=pfs-

sic'a) cu canzpanelle nu prende soreci=

unu ce de facutu in secretu, spusu sau
divulgatu d'inainte, mi se face cu successu satr nu se face de locu; meta-

force, planta a carei flore are form'a

unei campanelle, numita si clopotellu,
si roch,i'a rundinellei; ar fi pote mai
bene a appleci form'a masculina cam-

panellu la planta; 2. campeniora, cu

intellessulu cuventului campana de

sub 2 : campenior'a fontanei a cadiutu
trin furca; mane se punemu campenior'a
in furca, coci fora dens'a cu greu scotenzu apa d'in fontana.
C AMPANIRE (prop untiatu pre a locurea cunzpenire),-escu, V., pendere, ponde-

rare, librare, examinare, considerare

moderari, ordinare, disponere; valere;
1. a pune in campana, in idellessulu acestui cuventu de sub 2., si in speciale :a) a
estim pondulu unui ce cti campan' a sau
canzpanele, a trage in campana, inse
acestu intellessu se dice mai vertosu in
insemnare metaforica ; a campani cepa,

ferru , etc. , nu se dice, ci : a cantari

cepa, ferru; se dice inse a campani, unu

onzu Cu insemn area de a estimd valorea
intellectuale si morale a acellui only; cu
acea-asi insemnare ideale se dice si : a
cantan i vnu ontu, dro si Cu insemnarea

materiale, do nu are espressionea : a

canzpani unu omu, insemnarea de a estinzd ca bilancea pondulu corpului acellui omu; inse in insemnare ideale a
campaniunu omu este una espressione mai

energica si mai allessa de catu a eantati

tutu omu; b) a pune in ecilibriu, a ecilibrd : de nu te vei campani bene, de certu

vet cad de pro funea pro care vref, se

ambli; acrobatii se sciu campanl forte
"bene, si de acea-a nu cadu; campanesce
bene oulu, si vei ved co pote std si pro
unzilu d'in capetele lui; 2. applecatu Cu
preferentia in insemnarile ideali : a)-de
a da sau av mesura si calcula in totu ce
cugeta, dice sau face : cine nu se campa-

nesce in portarea sea, este espusu la

multe si grelle claune; nu scii eampant
sarea co puni in. buccate, candu puni
prea multa, candu proa pucina; faci-luencri mari ca acestu orna, numai se scii

se lu campanesci, coci sengurg nu se

scie campani; b) de a considerd, essamina ca amenuntulu, a cambial, si dispone cu cea mai Mare prudentia : am
campanitu eu tote asid, in cdtu lucrulu
are se essa bene; dupo ce vei campani
dissele unoru-a si altoru-a, campanesce
si ce ti dice mentea tea, dco vrei se nu
ca intransitivu,
faci unu passu rev;
cu insemnarea de a av valore, impon-

www.dacoromanica.ro

gamilrimi

CAN.

CAK.

tantia, preponderantia, etc. : cuventulu

unui intelleivtu campanesce mai nzultu
de cdtu vorbele a niii, de capete secce; in
ochii unui oznu bonu addeveruiu si dereptatea campanescu mai nzultu de ccitu

tote considerationile de utilitate si de

favore.
CAMPAN1TOETU , - tara, (pron untiatu pre a locurea cumpenitoriu); ponderans, prnonderans, gravis magni

momentl; care canzpanesce : eeuu ce e

benecatnpanitoriu de tote monzentele unei

actione, mai raru se in templa se cada in

mai vertosu cu intellessulu
errore ;
intransitivu allu verbului campanire de

sub 2, e: cuvenulu unui omu bonu si

859

speciale, relativu la campulu lui Alarte,

la essercitiele ce se faceau acolo : arme
campestre, essercitie campestre; allerga-

ture, lupte campestre; etc.;

de ad,

campestru, ca subst. m. p1.-e, velu sau

bracine de pelle cu care tenerii si acco-

pereau partile rosinose, candu se despoiau, ca se se essercite; de ad, campestratu, cellu incinsu cu campestru ;
3. prin estensione, in opposetione cu urbana sau oppidanu relativu la trra,terranescu, rurale politia campestra, lucrari campestre; portulu campestru differe de cellu urbanu, precumu si vieti'a
campestra differe de cea urbana; poesa,
musica campestra; jocuri campestre, etc.;

prudente este campanitoriu in cestionile

importanti si gravi; considerationi campanitorie , considerationi ponderose si

de aef : 4. mai vertosu in insemnarile

mai ideali : a).de simplu, fora artificiu,

decisive.
-C A MPANU. s. m., vedi campana sub 1.
*CAMPANULA, s. f., (campanula, ital.

treceri campestre, in ornatu campestru

joca tenerii si tenerele de la t&ra campestrdeloru chore; b) (le incultu, selba-

campanula, franc. campanule; deminutivu

campana cu intellessulu de
sub 1, ca si campanella san campanellu);
genu de plante d'in famili'a campanulaceeloru, care coprende forte multe specie, une/e d'in cari se cultiva in gradine

ticu : flori si erbe campestre, in opposetione ca celle cultivate in gradine; asi,

si : vida campestra, meri canzpestri ;
datine si appucature campestre, poporu

pentru marile si formosele loru fiori;

campanell'a sau clopotellulu (vedi cam-

peniora si campanella) este un'a d'in

ateste specie.
CAMPANULACEIT, - a, adj., (i tal.
eampanulaceo, franc. campanulace, vedi
campanula); relativu la cam p anula ; de
ad ea subst. femin. plur., campanulacee,

mare familia de plante, cari au de typu

genulu campanula.
CAMPANULATIT , - a., adj., (ital.
campanulato, franc. campanul); facutu
in forma de campanula, apprope cu acea-asi insemnare cu campan?* formu.
CAMPEANU, campeanescufetc., vedi
campianu, campianescu.
CAMPESTRATU, vedi campestru.

CAMPESTRU,-a, adj., tampester; de

campu, relativa la campu, campianescu :

1. de campu sessu, in opposetione ca

montanu sau collinu preveghiatori ai
agriloru campestri si montani ; portulu
Bomd niloru campestri differe intru
montani; 2. in
tuya de allu

fora jussu, etc. : mancan i campestre, pe-

canzpestru.

CAMPIA, s. f., vedi canzpinia.

CAMPIANESCE (mai pucinu bene
campienesce, si contrassu : campenesce),
adv., campestrium ve! agrestlum more;
ca campiatzulu sau campianii.
CAIIPIANESCIT,-a, adj., campester,

agrestis, rusticus; de campianu sau de

cam,pu : lucran i campianesei, portu campianescu, vietia campianesca, traiu campianescu, etc., si prin urmare synonymu
Cu campestru.
CAMPIANUra, pl. campiani campiane, (reu campieni , campiene , de
unde apoi si mai reu, prin contractione
campeni, campene); campester, agrestls,

rustieus, ruris Incola; 1. adj., relativu

la campu, carnpestru, rurale, terranescu:
judecie campiane ; inse cu aeestu intellessu se iea mai raru, de ore-ce in acesta insemuare se dice mai multa campianescu sau campestru ; campianu d'in
contra : 2. se iea de regula ca substantivu : a) in opposetione cu munteanu :
locuitoriti d campu; b) in opposetione cu

oppidanu : locuitoriu de trra; c) in op.

www.dacoromanica.ro

360

CAM.

CAM.

posetione ea pastor in, negotiatorin, etc.

lucratoriu de panzentu, aratoriu, agricultoriu, etc.; d) in opposetione cu urbanu, cultu, etc. : incultu, pucinu politu, (femininulu este canzpiana, si prin
urmare reu se dice, pre a locurea, campianca.)
* CA311PICOLZ-a, adj., (campicola,
franc. camplcole; vedi campu si colere);
care aiede si traiesce la campu, vorbindu

in speciale de certe anituali; de unde

campicole, s. f. pl., genu de passeri.
* CAMPIDOCTORIU, s. in., camptdoctor ; 1. care, in campulu lui Marte,
inveti, si essercit6 pre militari ; 2. instructoriu sau invetiatoriu de militari
in tactica si gymnastica.
CAMPIDUCE (mai pucinu bene
catnpoduce, si mai reu : campo dux), s. in.,

(campidux); duce sau capitanu supremu,

generalissimu allu unei armate.

* CAMPIGENU, s. ni., campigenus

(campu si genere, proprie orecumu : ge-nitu sau nascutu in empulga de arme);
cellu ce prin virtutea si deligenti'a sea
se destingea in essercitiulu artei mili-

= de campa, campestru; inse modula

de formare a cuventului prin intermediuln adiectivului eampiniu=in intellessu cu campiu, este nu numai probabile, dro si certu, antaniu pentru co
chiaru in pronuntra popolaria se aude
n, apoi pentru co si in alto limbe sorori
se afla acea-asi forma, cumu : isp. cal)).

pina = cu allu nostru campinia si in

intllessu ; port. campina=in forma cu
allu nostru canapina, ro in intellessu

cu allu nostru campinia; franc. eampague si ital. campagna correspondu aprope in intellessu cu campinia, ro in

forma differu de acestu-a numai cu a

In loca de i inaintea lui n); 1. campa
vastu si planu ori sessu, sau care cellu
pucinu nu presenta colline mari sau valli
profunde : ochii mei ratecieau liberi )3re
una intensa campinia, t'ora se fiaimpe-

decati de cea mai mica inaltiatura de

panzentu; callarimea nu se _pude bate bene

de di tu pre campinia; partea cea mai

naare a Romaniei, numita 111-untanect,
este cu tote acestea una intensa campa:-

nia; 2. metaforice : a) superfaci'a unei

tare, si de ad luatu si cu acea-asi in-

vasto masse de apa, ctmu e a marei, etc. :

semnare, ca si campidoctoriu.
CAMPIIA, vedi campinia.

pre liad' a campinia a marei sbora na-

CAMPINA, s. f., angustior campus

yel plantties (d'in campu, prin intermediulu unui adiectivu campinu, d'in care
campina este femininu luatu ca substantivu); campu micu, sessu de mai puc ina
estensione, mai vertosu intre colline san
munti : intre colline se desfasciorci una

empina, (vedi si campinia).

CAMPINIA, s. f., campus, planities,
(prin molliarea lui n: campiia si campa ; coci precumu campania [vedi acestu cuventu] s'a formatu d'in campaniu
= campaneus, trassu d'in campu prin
intermediulu formei campanu,-a ;
prin suffissulu inu=anu [vedi suffissu
ami] a essitu totu d'in campu si form'a
campinu, de unde femin. campina luatu
ca substantiva, apoi d'in campinu
[=campinus] , s'a formatu campiniu
[=campineus], da unde femin. canzpinia luatu de asseminea ea substantivo;
s'ar pot sustfne ca campia e femininu
d'in campiu=ital. campio [=campeus]

vea lasiorella; b) in genere, spatiu larga:

campiniele ceresci, campiniele fericitiloru;
inse pentru assemini insemnari,
campinia, ca cuventu cu intellessu asi,
de precisu , este mai pucinu aptu de

cata campu, care are intellessu mai

vagu.
CAMPINIOR A, s. f., deminutivu d'in
canzpinia, cu acellu-asi intellessu ca si
campina.
CAMPINIU,-a, adj., vedi campinia.
CAMPINU,-a, adj., vedi campina.
CAMPISIORU, s. m., (-=ital. camptsciuolo), parvulus campus; deminutivu
d'in campu.
CAMPIU,-ia, adj., vedi campinia.
* CAMPSE, s. f., (7,6p4ac; d'in aceaasi fontana cu camara; vedi acestu cu-

ventu); se dice in medicina de una incurbatione rea si contra natura.

CAMPS ARE, v., campsare (taturvetv ;
vedi cam,pse si eamara); a curbd4 a cotf.
* CAIVIPSIURA, s. f., (franc. camp.

siure; d'in xcipk=campse si obpa=c0-

www.dacoromanica.ro

CAM.

CAM.

da); genu de coleoptere pentamere d'in

famili'a lamellicorneloru.
* CAMPTArs. f., (franc. campta, d'in
xatinv6c=curbu, d'in acea-asi fontana
Cu ca)nara); genu de insect coleoptere
pentamere d'in famili'a clavicorneloru
(vedi si camptu).
* CAMPTERIU, s. m., pl.-e, campter,
(tap,irr0; vedi campsa,re si camara); co-

titura, loculu unde se frange si se incurba sau cotesce ceva;

in speciale,
la hippodromiu, marginea peno unde au,
Be allerge si apoi se se intorca inapoi,
si de acf : margine, finitu, terminu.
CAMPTOCERU ,-a, (franc. camptocre, d'in 2cap,zz6=camptu sau curbatu

si xipac=cornu); cu cornu curbatu, si

de ad ea sub st. masc., camptoceru, genu
de insecte coleoptere pentamere d'in fa.
milra xylophageloru.
*CAMPTODONTE, adj. s., (franc. camptodonte, d'in xatiarc6ccamptu si 43Sosi;

6a6noc=dente); cu dente curbatu; si

de ad ea subst. masculinu, captodontele,

genu de 'insecto coleoptere pentamere

d'in famili'a carabiceloru.
*CAMPTOGNATHU-a, adj, s., (franc.

camptognatlie, d'in Itatirrdq=camptu

si Tvdtaoc=falea, bucea); cu bucea curbata; ca subst. masc., camptognathulu,
genu de insecte coleoptere pentamere d'in

361

camptoscelide, d'in 7.oiliczk=camptu si

ax6Xoq=cracu), cu petioru curbatu;
s ub st. femin., camptoscelidea, genu de in-

secto coleoptere d'in famili'a carabiceloru.

*OAMPTOSEMIJ,-a, adj s. ,(franc.cam-

ptosme, d'in xatortgcamptu si Tripa=

semnu, flamura); cu 4mura curbata;

subst, masc., camptosemulu, genu de
plante d'in famili'a papilionaceelora faseolate, care coprinde formosi arborelli
volubili cu frundie trifoliolate si cu
flori rosie.
*CAMPTOSTERNU,-a, adj.s., (franc.
camptosterne, d'in x,aprzk-z_-_catraptu si

atipvov=peptu); eu peptulu curbatu;

substaut. masc. camptosternulu , gena
de insecto coleoptere d'in famili'a sterno sceloru.

* CA.MPTU,-a, adj., (xapact6); proprie participig d'in unu verbu comp-ere

7tipc-TeLv=curbare, d'in care a essitu

camp'a, campuru, etc., &o sub forma

mai simpla, fora Iabiale : cam-ara sau
cam-era, cam-ulu sau can-uru etc., si
prin urmarecamptu=ineurbatu, frantu,
inflessu, convessu, etc.
CAMPU, s. m. pl., campure sau catn-

puri si campi (vedi mai diosu despre

aceste doue forme de plurariu), campus,
agcr; arena, curriculum; castra, pugna;

famili'a xylophagelorn.
*CAMPTOGRAMMU-a,adj.s., (franc.
eampto gramme , d'inxamnric=camptu
si Tpatip.a=linia); cu linie curbate ;
subst. masc. camptogrammulu, genu de

facultas, ratio vel occasio aliquid fa-

insecto lepidoptere d'in famili'a noc-

spatiu de loca, de regula planu sau sessu,

turneloru.
CAMPTOLEMU,-a, adj. s., (franc.
eamptolaime, d'in zaparT = camptu

si Xa(p.k=guttu); cu guttu curbatu;

subst. masc. camptolemulu, genu de pas-

seri d'in famili'a anatiloru.

*CAMPTORH1NU,-a, adj. s., (franc.
camptorhin si camptorbine, d'in xacirvc=camptu si PEy=nasu); cu nasa cur-

batu;substan. : a) masc., camptorhinulu , genu de insecte coleoptere d'in

famili'a cure,ulionidiloru; b) femin. camptorhin'a, genu de insecte coleoptere d'in
fami'a lamellicorneloru.
*CAMPTOSCELIDE, adj. s., (franc.

ciendi (itat campo, isp. si port. campo,

provenc. camp si cembo, frane. eamp
si champ; de acl si : nou grec. xey.aro4,
germ. kamp si Lampf, nou slav. kamp);

care pote serv la aratu, la pascutu,

la operationi bellice/ la adunan i numerose de omeni, et,3., in opposetione cu
munte, collina, selba, satu, cetati, etc.; si
de acl prin metafora sfera, calle, medilocu, potere, etc., de aetione : I. proprie, estensione de pamentu sessu, fora
mari colline sau adunce valli, fora mari

si intenso s'elba, fora edifice multe si

dese pre densulu; A. in genere :pastorii
strabatu muntii si campurele cu turmele
loru; aprope de cetate e,ste unu campu

cu formose arature si grasse pastioni;

ascendu muntii, descendu campii ; catn-

pulu Filaretului de longa Bucuresci se

www.dacoromanica.ro

CAV.

claiama si carnpulu libertatei ; pre earnpulu Colentitzei de longa acea-asi cet ate
se facu adesea essercitiemilitarie; campu

verde si infloritu; campu aridu, nudu,

sterpu, arenosu, argillosu, petrosu, spatiosu, vastu, strimtu, etc. B. in specia
1. afora d'in satu sau d'in cetate : a essi
d'in satu sau d'in cetatela canzpu; a man
in catrapu, a sed in campu, a se preambld
pre canapulu verde si infloritu; multe animali au essitu d' in padure la campu, etc.;
ide'a de afora d'in cet ate sau satu adjunge asid de predominante, in catu ide'a

de sesRu sau liberu, care caracterisa in

speciale conceptulu espressu prin campu,

reman) in intunereeu, si as campu, se

dice cu intellessulu cellu mai estensu de

veri-ce loPu afora d'in cetate sau satu,

fia chiaru collina, muntP, valle, selba,ete.:
flori si erbe de campu= florile si erb' a cam-

pului sunt flori si erbe cari se producu,

cregeu sengure in veri-ce loen, chiaru
vallosu si muntosu, destul/u numai se nu
cresca in gradine sau alte locuri incbise
si cultivate de man'a omului : opzulu ca

erb'a, Mete lui ca florea campului; de

acea-a, candu e vorb'a de a appesi pre
caracteriulu de sessu allu conceptului
representatu prin cam pu, se insociesce
acestu cuventu cu attribute ca deschisu,
liberu, etc. : carnpu deschisu, campu
Um; inse campu deschisu se dice si in
opposetione cu campu inchisu, care are

margini saa obstacle naturali, cumu

cuta la terra cu scopuri de petreeere;

canzpu differe, in iusemnarea din cestione, de a gru, pentru do agrulu este
unu campu lucratu sau de lucratu, pro
candu campulat pote servi numai la pastionatu, dromai vertosupentru co campulu coprende agrii mai multoru agri-

cultori ; aratur'a apoi este numai una

parte a agrului unui cultivatoriu; en tote
acestea agru, ca mediu necessariu de essi-

stentia a unui poporu, se iea si cu intel-

lessulu estensu de terra sau territoriu

propriu unui poporu : a grulu romanu, a-

rulu sabinu, agrulu gallicu, etc., Intellessu ce nu s'a data euventului campu ;
b) loen de bataia sau de lupta : a) de regula ab ora d'in cetati, can du lupt'a se face
intre doue mari osti; p) si in intruln cetatiloru, mai vertosu candu batai'a sau lupt'a se face intre mai pucini :platielesi callile capitalei fuma campuluuneisangerose
bat aia ;a si a7legereu campu debat ai a pentru miscarile callarimei; a mor pre campule de bataia; areman domnu pre &am-

pule de .bataia=a invinge; a perde canz-

part de bataia=a fi invinsu; /aun collessi pre campulu g/oriei=laude si merite capetate in batalie; c)in coprensulu

sau abra d'in coprensulu unei cetati,

ion Ebert' ce serve la essercitie militarie sau la adunan i numerose pentru
alte scopuri campulu lui Marte, sau
simplu campulu, locu in Rom'a, unde
se adund poporulu in comitie centuriate

munti, colline, selbe, valli, etc., sau ar- spre a allege magistratii, sau spre a peteficiali : garduri, muri, etc.; pre tandu trece si mai vertosu spre a se esserciti
campulu desthisu nu presenta assemini la arme; numele de campe se applied inco
margini sau obstacle, cellu pucinu in de Romani la differite alte platie publice
distantie ce imbracia ochiulu; 2. afora destinate la adunari politice, la spectad'in cetate sau satu, inse cu destinationi cle si alte usuri ; campulu lui Agripspeciali cumu : a) locu abra d'in satu pa, campulu sceleratu, campulu Oratiisau cetate, destinatu pentru aratu, pa- loru, etc.; Romanii inco au numitu camstionatu, etc. : lucrarile campului sau de pule libertatei a) campulu Filaretului
campu, .a se duce la campu, a ven de la de longa Bucuresci, in care poporulu cacampu; tota septaman' alucramula campu pitalei se stringea in dillele revolutionei
afora de darninice si alte serbatori, candu d'in 1848, spre a asculti pre eratorii ce
venimu si noi a casa; vitele suntu inco le vorbieau despre derepturile terrei no/a campu, n'au venitu de la campu; casa stre; 13) la unu intensu campe de longa
de eampu=casa facuta la campulu ce Blasiu in Transilvani'a, unde totu in
cultiva cineva, in vederea economiei ru- 1848 mai multe dieci de mii de Romani
rale, si prin urmare differitu de casa de se strinsera spre a proclamd libertatea
terra=sau casa terranesca, sau casa fa- nationale si a jurd solemne se appere a-

www.dacoromanica.ro

dAm.

CAM.

cesta libertate in contra totoru inimici-

campulu. deschisu imaginationei este cu

loru; y) cu intellessu de castre, loca unde

se stringe ostea pentru essercitiu sau un de
se oppresce se stee pentruuuu tempu mai

multa mai targu de cdtu cellu deschisu

ratiottei; 2. de occasione, calle, medi-

scurtu sau mai indelungu. II. metaforice : A. spatiu orecare : 1. in genere

pm campurile Nacedoniei se versa multu
swage romanu; fecundele catnpuri alle
Ilomaniei; in desertele canzpuri alle aerului; pre licidulu campu allumarei navea trece fora se lasse urma; campii elysei=loculu in care, dupo credenti'a cel-

locu, etc. : fia cui este deschisu campulu

onorilorzi; Li inchide campulu rapiriloru
si- depredariloru; 3. de libertate, poter e
de a face veri-ce ar vrd cineva : a lass
campu libera imaginationei; fa ce vrei,

ti lassu campa liberu; 4. proverla : a) a

luci preste campu=a lass& callea batuta,
ca se merga mai de a dereptulu undeva

loru antici, mergeau e petreca suffle-

pre locu neamblatu, a nu appuca pre

calle a batuta ce duce la unu locu ; de

tele celloru derepti; 2. in speciale: a) fundulu pre care se depinge sau se sculpta :

aci metaforice : a se abate de la subiec-

cam-pulu unui tabellu, vnui scutu, unei

stole; stofa cu fiori aurii pre campu ar-

semnari si : a appucci preste campu, cu

differenti'a inse co cellu ce appuca pre-.
ste campu, pote face acesta-a tau cu pre-

gentitc; canzyulu acestui tabellu s'ar cad

se fact mai inchisu, pentru ca se resara

mai bene colorile figureloru; insemnele
scutului acllei terre presenta unuleu de
aunt pre unu campu ceruleu; asia si la
obiectele -lucrate de auru, argentu, etc.,

se chiama campu fundulu pre care se

punu sau se sculpta ornamentele; b) vor-

binda de instrumente optice : ochiane,

telescopie, microscopic, etc., se chiama
canzpu cantitatea de spatiu cu obiectele
d'in ellu, ce pote imbracia, ochiulu de
una data, spectandu prin unulu de aceste

instrumente : cumu vrei se vedi lun'a

cu ochiatzulu candu ea nu este in campulu ochianului? ce canzpu micu are acestu ochiant c) spatiu cerescu in care
se afia unu astru : disculu sorelui pare
Cu attu mai splendidu, cu atilt campulu
de in pregittrulu lui este tnai intunerecatu; d) campulu unui peptene este spatiulu coprensu intre celle doue serie tle
denti, candu peptenele are doue serie de
denti; e) campu olfactivu, parte a basei
creierului de unde resaru nervii olfacJulia sau mirosului; f) rota de campu,
rota d'in una machina, care este orizontale si ai cui denti sunt perpendiculari;
B. in insemnari inai ideali : 1. de una
sfera orecare de lucran i sau de miscare,
de una ramura de lucran i sau fapte, connoscentie, etc. : campuluistoriei nu este
inco bene esploratu; campulu istoriei nostre nationale este inco forte pucinu cercetatu; vastulta campu allu litteraturei;

tulu vorbirei, a Curl; cu acelle-asi in-

cugetare si rea credentia , pre candu

cellu ce iea preste clunpu, se abbate de la
addeveru cu rea creclentia; cuplurariulu :

a luci sau appuc preste campi, espressionile in cestione capeta unu nou gradu
de energa; b) a luci sau appuc campii :
cc) a se pune pre fuga orba, provenita
d'in spaima sau d'in multu amaru, fora
se scia unde fugo : reutatea muierei a
facutu co bietulu barbatu ts luatu campii
si s' a dussu de s' a perdutu in lume, ti) a
perde mentile, a innebun domare spaima
sau multa supperare : cu atectea supperari

aveti se me faceti se ieau campii; e nebonu de sta se ice campii; y) a se demo-

ran* a perde veri-ce sentimentu de

rosine si de respectu : copillulu iea campii, dco parentii nu lutitaubene in frenu;
intre a lat campii si a appuc cant-

pii essiste cam acea-asi differentia de

intellessu ca si intre a ha preste campa
si appuc preste campu; c) a bate cant-

pii=a aiurd, a spune lucruri cu totulu

straine de subiectu, a nu set ce vorbesce,
si prin urmare cu totulu differitu de :

a bate campurile=a anal& fora capetaniu, vagabundandu prin campuri ; d'in

acestu essemplu, ca si d'in celle precedenti : a luci campii, a lu presto campi, etc., fienduco nu se dice neci una data :

a /ud canapurile, etc., se vede luminatu,

co plur. cu i : catrapi, se applica, cu pre-

ferentia, la insemnari mai ideali, mai

nobili si totu de una data mai speciali ;

www.dacoromanica.ro

S64

CAM.

CAM.

pre candu plan cu re sau r: carnpuee

sau campuri, se iea pentru insemnari
materiali si mai tommuni.
CAMPUL11,-a, adj., vedi campuru si
campylu.

CAMPURA, s. f., vedi campuru.

CAMPURU,-a, adj. s., gibbus (d'in
acea-asi fontana cu camara , campa,
camptu, etc.); populariu intre Macedoromani cu intellessu de incurbatu, convtssu, etc. : si in speciale, incurbatu de
medilocu, vorbindu de omeni, cu spate
de
convesse, gebbosu sau cocosiatu;
ad si sub st. reale fe/21in. cambura, gebbu

sau cocosia d'in spatele sau de la peptulu cuiva, (vedi si campylu).

CAMPUSIORIT, s. ni., Si

CAMPUTIU, s. in., -(= campuccio),

masc. cambylomyzuZu, genu de insecte

diptere d'in famili'a tipularieloru, caracterisate prin curbatur'a rostrului.

*CAMPYLONEMIT,-a, adj. s., (franc.
campylonme, d'in xapircf)koq=campylu
si vm=firu); cil fire curbe; subst.

masc. campylonemulu, genu de plante

d'in famili'a narcisseeloru.
*CAMPYLOPHYTIL-a, adj. s., (franc.

campylophyte, d'in xapit6Xo=campylu

si souT6v =planta); applacatu ca attributu

si nume genericu la plante, cari au partea superior a coronel inflessa si de

celle mai multe ori intorsa si resucita
in forma de spirale.
* CAMPYLOPODE, adj. s., (frane.
campylopode, d'in xapirbXos=eampylu
si itorn=pede); care semena cu canapy-

parvulu.se ampus; deminutivu d'in campa,

lopoclulu;

(vedi si campisioru).

plur., familia de plante cari au de typu

* CAMPYLANTHIT,-a, adj. s., (franc.

campylanthe, d'in xapitOot;=canzpylu

si h4o4 = flore); cu flore curbata;
sub st. masc. campylanthulu , genu de
plante d'in familia scrofulariaceeloru.
* CAMBYLIPU , -a, adj. s., (franc.
campylipe, d'in zapir6Xo=camby1u si

nok=pede); cu petioru curbatu ;

subst. campy7opodile femin.

genulu campylopodu.
* CAMBYtOPODU,-a, adj. s., (franc.
campylope, d'in xemin6Xoq = catnpylu
si irorn =p e de); cupetiore curb e; subst.

masc. campylopoclulu, genu de plante

d'in famili'a bryaceeloru.
*CAMPYLOPTERI1,-a, adj. s., (franc.

campyloptre, d'in xapitOoq=canapyiu

onsp6v=aripa); cu aripe sau penne curbate;
subst. masc. campylopterutu,

subst. masc. cambylipulu, genu de insecte coleoptere d'in famili'a lamellicorneloru.

genu de passeri la cari tuburele pen* CAMBYLIRTITNCHU,-a, adj. s., neloru mari de la aripe sunt late si in(franc. campyllrhynque, d'in xcepirOo embate.
=campylu si ri,xoc=rostra); CU rostru
*CAMPYLOSOMU,-a, adj. s., (franc.
sau ciocu incurbatu;subst. masc. cam- campylosome, d'in xamc6Xog=campylu
bylirynchulu, genu de insecto coleoptere si crcikta=corpu); cu corpu curbatu;
tetram ere d'in famili'a curculionidiloru. subst. m., campylosomu, genu de molCAMPYLITROPU, - a, adj., (franc. lusci cirripedi, care coprende specie cu
campylitrope, d'in xaparOogz---canzpy/u corpu forte flessibile.
si tpdretv=intorcere); care se intorce si
* CAMPYLOSPERMATU,-a, adj. s.,
se incurba, vorbindu de sementi'a cer- (franc. campi losperm , d'in xatiarAcn
toru plante, allu carei ovulu se incurba = campylu si azr4p,a = sementfa);
asia in cAtu capetulu ovululni se appro- sementia recurbata sau resbudiata;
pa de basea lui.
subst. campylospermate, f. pl., divisione
*CAMPYLODONTE, adj. s., (frauc. de plante d'in famili'a umbellifereloru,
campylodonte, d'in y.apiraoq=campyiu caracterisate prin form'a sementiei loru,
Si Un"); = dente); cu dente incurbatu; care la capetu se inflecte si se infasciora
subst. masc. cambylodordele, genu in intru.
de plante d'in famili'a bryaceekru.
*CAMPYLOSTACHIDE, adj. s., (franc.
*CAMBYLOMYZU,-a, adj. s., (franc. campylostachide, d'in xapic6b4=camcamp}lomyze, d'in Icapit6Xw=curbu si pylu si ataxn=spicu); cu spicu recur11,14SIVsugere); ca rostru curbu; sub s.
batu; subst. f., campylostachidea, genu

www.dacoromanica.ro

CAM.

CAM.

de plante d'in famili'a stilbaceeloru, cari

dan floij in forma de spicu recurbatu

*CA.MPYLOTHECU,-a, adj. s., (franc.
eampyletlique, d'inxcepr6Xo=campylu
sibips1=teca); cuteca curbata; subs.,
genu de plante cu fructe oblunge in forma de tece sau pastan i recurbate.
*CAMPYLOTROP U,-a, adj. s., (franc.
campylotrope, d'in acotur6Xoq=campylu
si TpcSict= carina); cu carina recurbafa ;

subst., genu de plante d'in fa-

mili'a papilionaceeloru.
* CAMPYLU,-a, adj. (xavar6Xoq) ; acellu-asi cu campulu si campuru cu differeuti'a co formele canipulu si campuru
stint romanite, dro campglu are in parte
forma grecesca, ro prin intellessu cantpylu se applica in genere la verce curbu,
frantu, convessu, etc., precandu cambolu
si camburu, ca si Mauna, se dice in speoiale numai de certe lucruri curbate.

1. CAMU, adv., particula prin care

se espreme Unit gradu de intensitate alla

calitatei sau actionei, la care se refere

particul'a, arretandu adeco, co subiectulu possede d'in acea calitate una pane
orecare, cdtuva, ceva, etc., fora inse se
determine ea' tu antone, ntultusau pucinu,

ci acesta-a se pote intellege numai d'in

tonulu si contestulufrasei intrege, cumu
1. cu adiective : emu negru, camu albu ;
camu furiosu, cantu fricosu, cantu sparia.su ; canzu molle, camu tare; matt teneru ; canzu bobleticu , cam smentitu,
camu intr'una ureClaia ; Cantu suptire,
camu grOsSu; camu betivu, canau putOassemini
rosu, camu somnuro su, etc.;
espressioni correspOn du in intellessu, cu

comparative latinesci simple sau inso-

cite de aliquanto=ceva, cdtuva, intru

cdtuva, etc., sau de paulo=ceva, pucinu, etc. ; canna cutediatoriu=aliquanto
sau paulo audaelor ; camu betranu=se-

nior;

ecco si ateva frasi, in cari

camu intra cu acestu intellessu : tote le

are bone baiatulu, numai e canzuteneru;
mi place fet'a, peccatu co e cantu trecuta
in et ate ; bone buccate, numai sunlit camu

sarate;

cu adjective de cantitati intellessnlu lui camu este, d'in natur'a lucrului, mai determinatu si mai precisu
eu Ceru pote canna MUltu pre aCeStU callu,

865

dro si Dontni' a tea mi dai camu pucinuf

(caMu nauttu= aliquanto plus tequoL-_--

ceva mai multu de cedu se cade, cam

pucinu = aliquanto minus aequo
ceva
mai pucinu de ciltu se cade); asiA si a
pune camu Malta saU Canna pUcina sare
2. ca adverbie : a vorbi
in buccate ;

camu liberu, a se portd caut aspru, a

cautd camu reu la cineva, a strig4 camu
tare, a lucrd camu neomenesce, etc.,

si ca locutioni adverbiali : a respunde

camu eu supperare, a crede 'tams cu usiorentia,'a amb/ci camu a lene, a Nerd
cam fora anima si fora voia, etc.; intorsur'a latina, de regula, corresponditoria este acea-asi ca si la adjective : 11berius dieere=a vorbi camu liberu, pan-

lo segnius agere=a lucrci Camu fora

3. Cu vorbe : a se
tragere de anima;
emu codi, a nu camu vr sau a camu
vr, a camu schiopetd, a cantu bee, a se

camu sperid, a se camu supper4, a se

camu nzenid, a se cantu stricd, etc.; in
latin'a correspunde, intfunu intellessu,

acea-asi iutorsura, ce am indicatu in

celle doue casuri precedenti : a se camu
supperAz.--paulo iraeundior sae sau pan.
lo veltementius irasci; a nu Camu vr:---miuus velle; in altu intellessu inse Cam24
=paululum=---pucinu : a se cantu supped'in celle peno
rd=paululutn irasei ;

ad f espuse resulta, co intellessulu particulei camu este in addeveru cella de

in parte, cdtuva, ceva, pucinu ; inse acestu pucinu pote fi prin escessu sau prin

defectu, pote fi chiaru prea multu in amendoue sensurile , dupo cuventele ca

cari iutra particul'a in constructione si
dupo intellessulu generale allu frasei,
cumu : a) in parte, cd tuvu, pucinu, inse
nedeterminatu camu smentitu=pucinu
smentitu, canzu somnurosu, camu fatigatu, cantu rancedu, etc.; camu ai dereptate=ai in parte (nu ai de tutu) dereptate ; de ad i : b) cu intellessu de approssimatione, apropc : Canna la patru
passi, canitz la finitulu, verei, canzu pre
sra, etc., mai vertosu in espressionea
Ca7nu asid=o5sco im=aprope asi, de

unde apoi applecarea acellei-asi esprossione in frasi ca : cunzU Stai sau

esti ?
Canau asiti=in stare care nu

www.dacoromanica.ro

388

CAM.

CAM.

se pote dice neci bona neci rea; de unde

camu asid=nedeterminatu; in in dointia, bilanciandu, etc. : nusciu de va face

ceva, co l'am vediutu standu camu asid ;
repetitu: canzu asid,-camu asid =vrendu
nevrendu, cu intentione sau fora intentione, de bene de reu, etc., cu intellessu

forte nedeterminatu, cari numai d'in

frasea, in care figuredia acesta locutione, se pote precisa, locutionea in seno
dandu a intellege numai atatu, co modulu de lucrare a varia fu de la contrariu la contrariu : camu asid, camu asid
(de si diceai co nu ti place) nzancasi tota
placene a; cama asid, cama asid adjunsenas la cetate; camu asid, cama asid (cu
vrere sau nevrere a cuiva) eu capetai ce nu
ceream inadensu ; c) cdtuva, pucinu, inse
trecundu mesur'a cuvenita prin escessu

sau defectu cama furiosu, camu cruda

si barbara, a cama bee, etc.; de ad

d) in locu de prea multu sau prea pucinu, ca espressione mai indulcita : e
cama surclu, ba de locu n'aude ; e camu
betivu, ba e betivu imparatescu ; cama

bee, -- ba bee bene ca si unu mare betivu;

acesta indulcire se espreme Cu
mai multa appesare, punendu cama cu
deminutive : cama uritellu, canzubetranioru, cama trecutelle fete, etc.; cidro si
ironi'a este mai amara, candu assemini
espressioni se dicu cu intentione ironica;
intellessulu de trecere a mesurei, care,
de si mica, este inse vettemetoria, se esprime cu precisione, candu cama sta in

constructione Cu prea : cama prea sa-

plu de anima, camuliberu sau canauprea

liberu de gura, etc.;
e) intellessulu

particulei celta mai departatu de cellu

originariu este in locution ea : de una

camu data = ante emula, interim, in

praasentia=inainte sau mai antaniu de
tote, peno atunci, pentru acumu, atunci,
in momentu, etc. : de una cama data se
ne multiamimu si ca pucinu ; de una
cama data nu se supperet de vorbele
melle, mai in urma inse se infuriet forte;
de una cama data se espedimu ce e mai
urgente, ce nu e urgente se pote ammand.
ti- 2. CAMIT,- a, adj., cu intellessulu
de curbatu, curmatu, frantu, infles su, convessu, resucitu, intortochiatu, etc., form'a

cea mai simpla a radecinei, d'in care au

essitu cam-ara, cam-era, catn-ulu si camuru, cam-pa , cam-pulu, cam-pylu, etc.,
si probabile urmatoriulu 3. camu.
3. CA.MU, s. m., p1.-are, cama; helcium jugum equarium annumentum
equarium; 1. collariu sau sgarda de
lemnu, de ferru sau de curea ce se pu-

nea la guttulu serviloru ea mediu de

punitione; 2. jugu de lemnu ce se pune

la porci sau alte animali, ca se le oppresea de a strica , mai vertosu de a

manca, passeri; 3. ochiu de fune, de curea sau ferru, ce se pune in botulu animaliloru spre a le opprf de a musca sau
a manca ceva : calliloru, candu treiara,
sau dco s'au invetiatu se musce, li se
pune camu; ursarii puna ursiloru camu;
caniloru rei si invetiati se musce li se
pune de assemenea unu cama (terminu

ratu, cama preamolle, canau manca prea

multu, vorbesce cama prea liberu, etc.;

de certu cu multu mai bonu de cltu

ce pune acumu ca mai bene in lumina intellessulu particulei cama, este

se form'a botare); 4. cu intellessu mai

generale de sgarda sau collariu, de capestru, etc., ce se pune in capulu sau la
guttulu unui animale si care serve spre

impregiurarea co acesta particula nu se

unesce neci una data cu cuvente ce espremu concepte de bene, de perfectione,

si fericire, cari au de caracteriu sufficiente a insasi, (vedi bene) cama bonu,

camu fericitu, camu escellente, camu for-

mosu, camu virtosu , etc., nu se dice,

pentru co assemini espressioni aru implica contradictione; numai pre longa
calitati bone, cari dusse la escessu, devinu vettemato'rie, pote sta particul'a
cama camu simplu sau camu prea

botnitia, care s'ar pot correge, dandu-i-

a duce si dirept, animalele; claro cu intellessula cellu mai commune si popu-

lariu : 5. cercu sau jugu de fune, de

curea, de lemnu captusitu cu panntrra
si pelle, care se pune in guttulu
liloru de transportu, mai allessu allu
calliloru si asiniloru; acesta-a este form'a cea mai simpla a camului, dro de
acestu jugu se lega curelle cari mergu
in lungulu animalelui de la guttu peno

www.dacoromanica.ro

CAN.

CAN.

367

la coda, apoi de aceste-a eta curelle

CA.N.A.13i1J. S. M., linarta; mica pas-

cari trecu preste spatele animalelui : a

pune camurele pre calli, a scote sau luci

sere d'in famili'a granivoreloru, d'in genula fringilla (pro a locurea se chiama
canepariu, si prin urmare form'a nu per-

camulu de pre callu, una parechia de camuri; a nu dci in cam u=a nu vr6 se traga (in pronunti'a vulgaria cuventulu se
aude chatnu, hamu si ama, precumu si
verbulu derivatu : inchatnare, inhantare
si mamare; co cama a potutu lui aceste

forme in pronuntia, se vede si d'in alte

cuvente, cumu : chora, hora si ora, care
in multe locuri se pronuntia si cora; inchatiare, inhatiare si inatiare, care pre

a locurea se pronuntia incatiare, precumu cellu altu compusu : accatiare, se

pronuntia intre toti Romftnii numai cu c

[vedi si litter'a C sub II]; se pote inse

ca chamu, sau ham, amu, se nu se fia
nascutu d'in acea-asi radecina cu camara, etc. [vedi 2. camu], ci se fia essitu
(rin acea-asi radecina cu immas=torta,
carligu, sau mai bene cu amentam=_-cu-

rea de legatu, etc., adeco d'in radeciu'a

ap, de unde np-isci=capitare, appucare, etc., grec. eir-TeLy=legare, prendere,

[=Etz-/La]=1egatura , cu atfttu
mai multu co cuventele grecesci au spi-

ritulu aspru=h; veri-cumu inse chamu

sau hamu, anzu, nu pote se fia venitu
d'in ungur. hAtn, pentru co verb ulu derivatu are formele simple alle conjugationei I : inchamu , inchami , incha-

matu , etc. , impregiurare care attesta

despre vecbimea si romanitatea cuventului ; acelle-asi se potu dice si despre
chettiu sau hatiu, ettiu, d'in care verbulu:
inchatiare , inchatiu , inchati , inchatia, etc.; vedi inse si catiu).
* CAMULU,-a, adj. si
CAMITRU ,-a , adj., -camurus (si sub

form'a cameras, d'in care camera sau

cantara e femininu luatu ca substantivu;

vedi camara si 2. cama); 1. recurbatu

in intru, incurbatu sau incurbu, infiessu :

camurele corne alle boului; 2. in speciale , applecatu la nasu , cu intellessu

de turtitu , scurtu , cocordatu si latitu ,
adeco cea-a ce pre a locurea se dice ceirnu,

(vedi in Glossariu ceirnu): mimutiele au

omu camuru, cu nasu
nasulu camuru;
camuru.
CANA, s. f., vedi canna.

mitte in neci unu moda a presuppune

co canabiu ar fi venitu d'in russ. konopljanka; d'in contra canabiu a venitu d'in
form'a mai originaria canaba, precumu

canepariu s'a nascutu d'in form'a mai

noua canepa; fienduco passerellei in cestione place forte multu sementi'a de canepa sau de linu=inu, de ad numirea ei

forte naturale de canabiu si canepariu ,

precumu si Latinii au numit-ua
de la linum=iinu sau inu , Francesii
iinot sau itnotto d'in aceae-asi radecina,
Germanii Hutting de la hanf=cartepa;
(vedi si canepa).
* CANALARE, v., (=ital. canalare,
franc. canneler); a trage canale sau canali, mai vertosu in intellessulu architecturale allu cuventului canale : a cafluid fustii colutnneloru.
* CANALAT URA, s. f., (ital. cantata-

turn franc. canneiure); actione si resultalu allu actionei de a canal : canalatur'a columneloru.
CANALE (mai pucinu bene : canalu),
s., canals (proprie adiectivu d'in canna

=canna, luatu cu intellessu de substantivu, subintellegundu tabus; la noi

form'a cere genulu femininu, in care se
si iea la Macedoromani, cu tonu pre antepenultima : cnnale, si cu intellessulu

speciale de canale pre care vine ap'a

asupr'a rotei unei mora; fora a scambi
accentulu de pro penultima, care este
loculu lui naturale in assemini cuvente,

totusi ar fi mai bene se se seria, conforma etimologiei, cu doi n : mutate);

1. proprie, tieva, tubu, fossa sau aduncatura de pamentu, etc., prin care curro
apa sau altu licidu ori gazu : canale de
mora; canale care unesce doue riuri;
prin cari ne vine gazulu de luminatu; 2. in speciale : a) canale de mare,
braciu de mare mai strimtu, care unesce
doue mari, numitu in parte si strimtore;
b) canale de navigatione, albia de apa sapata in adensu, care serve a un doueflu-

vie, sau doue locuri orecari asik ca se

pota cineva merge pro apa cu vase de

www.dacoromanica.ro

868

CAN.

CAN.

plutitu'de la unulu la altulu; e) canale a

CANALICULATU,-u, vedi caualicur

Danubiului, bracia ce se desparte d'in

lare.

Danubiu, currendu catu-va separatu si

apoi rosi uninduse ca albi'a fluviului;

si resultatu allu actionei de a canaki-

d) canale de irrigatione, pro care se ad-

duce ap'a de udatu gradine, agri, etc.;

3. prin metafora a) la plante cavitate

CANALICULATURA, s. f., actione

culd.
CANALIFERU,-a, adj., (franc. canaWere, vedi canale si ferere); care porta

d'in besicele seminali; canale vertebrale,

sau are una canale, munitu cu canale

sau canali; canalifere, s. f. pl., familia de mollusce, a caroru conca este munita de una canale.
CANALIFORMU,-a, adj., (franc.
canalifonne; vedi canale si forma); ca
forma de canale.
CANALISARE, v., (franc. canall-

formata in column'a vertebrale de gau-

ser); a deschide sau face canali pre

rele vertebreloru si care contine me-

undeva, vorbinda mai allessu de canali

dull'a spinarei; canali sanginie, biliarie,

chylifere, respiratorie, etc., prin cari
circula sangele, se stracora bilea si chylulu, intra si esse aerulu ce respirkmu;
canalea uretrei, prin care esse udulu, etc.;

de plutire : a canalis trea, spre a facilit medj.ele de communicatione;

in
speciale ; a canalis unu riu, a adunci

sau vna, prin caro circula succulu loru;

la corpulu omului si altoru animali,
cavitateprin care trecu licide, nervi, etc.:
canale pulnionarii; canale alimentare,

mare cavitate ce se intende de la gura

peno la sedutu; canale deferente, care
se intende de la epididimu peno la un'a

in architectura, stria sau dunga aduncata, ce pentru formosetia se trage

pre fustii columneloru, pro volute, etc.;
aurarli sau argentarii numescu canale una tabla de ferru, in mediloculu

albi'a si a inderepta cursulu riului

in cfttu se devina navigabile sau se curra

mai regulatu si mai abundante.

CANALISATIONE, s. f., (franc. ca-

careia e unu sulcu sau canale, care serve

nalisation); actione de a canalis.

CANALISATORIU,-toria, adj. s.,
care canalisa.
CINA.PA, canapariu, etc.; vedi ca-

la tornatu verge de aura si de argentu;

nepa, canepariu.

in chirurgia, spatedia de legatu si

strinsu una ossu frantu; 4. in insemnari
mai ideali de organu, intermaliu, etc. :

CANAPELLA (=canapa), s. f. pl.,

canapelle si

sedentele unei adunare sau societate este

canalea, prin care societatea sau aduna-

CANAPEU, s. m., bissellinni, sella

amplior (ital. canap, franc. canap, ispan. canap; de si se afta si turc. kanapd,
inse cuventulu nu e turcescu, ci una transformare &in xoroczerov=conopeum=

rea communica cu cine vr.

(conopeu,

prin ce canale se facemu ca petitionea

se adjunga in mande domnului? pre-

CANALIA, s. f., vedi in Glossariu.

CANALICULA, s. f., canaliculus

de care vedi la loculu seu);

lectutiu, scaunu mare ca spate, pro caro

si canalicula; deminutivu d'in canale

potu sed commode mai multe persone,

si pre care pote chiaru dorm cineva ca

frundie cu can alicule, frun die ce au mice

si pro una pata.

dunge aduncate.
CANALICULARE, v., (in lat. numai part. canalicnlatus); a face sau trage
canalicule, mai vertosu in intellessulu
architectonicu allu cuventeloru canale

CANA RESSA, s. f., vedi 1. canariu.

CANARIA, s. f., canaria turba vel
sedes; multime de cani, locuentia de cani

canalicula : columna canaliculata,

frundie canaliculate, munite cu canaSi

(compara it. canetteria).

CANARt k, s. f., vedi cannaria.
CANARIA, s. f., vedi 1. canariu.
1. CANARIIT,-ia, (pre a locurea : cai-

nariu), adj. s., canarius, cannm custos,

CANALICULARIU, s. m., conalicularins si canaliclurius; care face canali sau canalicule, tieve, tuburi, etc.

amator *el interfector; canaria, calm-

riensis passer; 1. ca adj., relativu la

cane : abitudine canaria; in acestu in-

www.dacoromanica.ro

CAN.

869

CAN.

tellessu inse se dice de regula canescu,

cellati feresfra de pre coperementulu

ro canariu se iea de ordinariu 2. ca

cas6 asid, ca porumbeii se pota intret si

substantivu : a) personale masc., cana-

ess, nu inse passerile rapaci; 2. a incracisid, a pune crucisiu unu ce presto

riu : a) amatoriu de cani, cui place se

tina si se nutresea cani; p) servitoriu insarcinata a ved de canii cuiva; y) eellu
insarcinatu a uccide canii, in aceste
insemnari femininula e canaressa; b) feminin., canaria: a) sub intelleguud u rba
eau planta, specia de planta, -panteum
dust) ion lui Linneu; P) subintellegundu

acellu-asi substantiva, alta specia de

planta, phalaris cauarlensis lui Linneu,
care place forte passerei numita canariu, (vedi mai diosu); y) subintellegundu

insula, un'a d'in insulele fortunate in

oceanula Atlantieu, numita asik dupo
marii sei cani:insulele fortunate se chiama tote si cowrie; de ad i : c) masc. canariu, fringilla canaria lui Lznneu,pas-

sere cantatoria numita asik, pentru co

d'in insulele canarie s'a addussu in Earop'a; femell'a canariului se dice canaria sau canaressa.
2. CANARIU, s. m., vedi cannariu.
CANASTRU,-a, adj., canaster; pucinu canu sau canutu, (vedi canu): ca
perii canastri.

alta ce, cumu bracie, linie, etc. : santulu

martyru cancella braciele in forma de

cruce; 3. a annuld una inscrissu, tragundu preste liniele' de scriere linie incrucisiate ca cancellii, a trage pro una
inscrissu linie orizontali si perpendicular in forma de cancelli, cari arreta co
scrissulu asid, insemnatu este stersu si
desfientiata: fora voi' a directoriului cancehtariai nemine se nu cancelle ceva d'in
scrissele cancellariei; de acf: 4. a sterge
veri-cumu : dessernnati cu c(va, care se

se pota usioru canceltd; a cancelld pre

cinevci d'in unu registra, etc.; de unde:
5. in insemnari mai ideali de anemici, a
uitd, etc. : a cancald ceva d'in memoda
sea; nu potu cancell d'in anirrea mea
injurielc ce mi ai facutu, (vedi scancellare).
CANCELLARESCE , adv. , scrlbarum modo (compara ital. caaceaerescamento), ca unu cancellaristu, ea cancellaristii, in moda cancellarescu : a esped
can cellaresce facendele.

* CANCAMU, s. ni., cancamum (xecT-

CANCELLA.RESOU, - a, ad cancel-

xcy.ov); gumme rara ce decura d'in certi

larli piloted= Tel ad serlbaspertinpns;

relativa la eancellariu, la cancellaristu

arbori, Pad au assemenare ca myrrit'a.

CANOE si CANGE, s. f., hastile unco
ferreo ninultum, harpago; 1. lunge., per-

tica munita eu unu uncinu salt carligu

.de ferru, care serve a appuck si prende
ceva de departe : pomparii stint armati
cu cangi; cu cangi se servu si unii canari aprende si uccide canii; cancea pastoriloru se chiama si catia; 2. fasctora
de pannura munita la unu capetu ca una
anoint' sau carligellu de ferru, care serve

cosutorilora de vestimente a tin intense partile de vestimenta ce cosu (cuventulu presenta form'a cea mai simpla

a radecinei, d'in care au man : caneeru si can c-ru, cane-ellu, can g-ellu, careellu si care-eliu, cing-ellu, etc.; vedi carceiu in Glossariu) M.
* CANCELLARE, v., cancellare; a dd

forma de cancelli (vedi cancellu) : 1. a

mchide ca cancelli : curte cancellata, feele cancellate urlau infricosiatu; can-

sau lacanccllania (compara ital. cancellaresco si vechiu franc. cancellaresque):

formule cancellaresci, scriere cancella-

resca, stilu cancellarescu=stilu ca alla

cancellaristiloru sau ca stilulu de cancellaria, fora, elegantia si fora gusta.

CANCELLA.RESSA , s. f., cancellarit vel seribm uxor (compara ital. eauceitteressa); muierea cancellariului sau
a cancellaristului.
CANCELL ARIA, s. f., cancellarli

vel scriJoe prietorlum, ofIcium, ars;

functione de cancellariu sau cancellaristu : cancellarea statului fu incredentiuta unui orna de mica capacitate;

arte de cancellariu sancancellaristu:

a connosce a funda cancellari'a, a nu sci
ce va se dica cancellar;a; 3. bou und.e
cancellariulu sau cancellaristulu lucredia, si prin estensione, veri-ce loca sau
incapere, in care chiaru unu particularia
24

www.dacoromanica.ro

CAN.

CAN.

serie, espedesce si tine correspondentna

sea: cancellari'a ministeriului Culteloru;
cancellare a unei curte, unui tribunariu;
cancellare a universitatei, municipalitatei, consula tului, -agentiei; cancellare a
societatei de assecurare contr'a focului;
cancellari'a casei de conzmerciu, a unui

Vopiscu imputa lui Carinu co a numitu

prefectuund cancellariu; dro Cassiodoru
si altii vorbescu de cancellari forensi sau
de tribunarie, cari erau mai multa dectu
simpli scrietori sau copiatori; de la

1370

advocatu, a unui notariu, etc.; 4. prin

metafora : toti functionarii unei cancelcu tota cancellare a
lana :
se presenta Domnului; stilu de cancelaria= sala aridu si lipsitu de ciegan-

tia si gratia.
CANCELLAIIISMIT, s. m., appucature, principie, spiritu, systema de cancellaristi, (vedi cancellaristu).
CANCELLA.RISTU, s. m., acriba,
' scrIptor, taberna; cellu ce lucra intr'una
cancellaria publica. ca scriitoriu, copia-

toriu, notariu, registratoriu, concepistu, etc., cuventu fauritu spre a stabili

una destictione de intellessu in functionile de cancellaria, asid co cancellariu se applica la functioni mai onorifice,
(gro cancellaristu la functioni mai puebla

onorifice; afora de acestea canaltariulu

nu si lace, ca cancellaristulu, una professione d'in cancellaria : a fi bonu cancellaristu; cancellaristii se credumai totu
deun'a mai multu dectitu ce sunt, si au
pretensionea de donzinatione; sunt terre
in cari cancellaristii adjungu se stabilasca unu genu de aristocratia cancellaresca, care s'ar pot numi cancellarismu cuinultu mai bene daca' tu bztrocratia,

cari inchideau de regula, loculu in care se lucran si espedieau actele publica, cuventulu a luatu, in addeveru, si alto multe insenwari, cumu :
p) la cartea byzautina, cancellariu=cestoriulu sacrului palada sau marele logothetu; y) cancellariu, la eurtea Vienei,

numitu si can cellariulu imperiulului=

mare secretaria de statu insarcinatu eu
politic'a esterna a imperiului; cancellariu aulicu, la acea-asi curte, consiliariu
insa,rcinatu ca procurationea facendelora unei provincia a imperiului : cane
cellariulu aulicu allu Croatiei; 8) in Angina, cancellariulu si mai allessu tarde cancellariu este primal(' ministra
alla regatului, care administra mai vertosa finantiele; in Germanna do assemenea cancellaritdu este primula ministra allu imperiului; e) dro mai desu
luatu cu intellessulu de secretariu, fia
allu statului, allu unei societati sau allu
unui particulariu insemnatu, adeco de
omu insarcinatu a pastr sigillulu si a
semn, ca autoritate actele ce se aspedesea : cancellariultz unui consulatu,
cancellariulu scnatului, canterai, universitatei; cancellariulu unui ministeriu
=directoriulu acellui ministeriu; cancellariulu unui tribunariu sau unei curte

(vedi biurou, biurocratu, bittrocratia

Glossariu).
CANCELLARIU,-ia, adj. s., cancel -

=as numitulu grafieru allu tribunariului sau curtei; C) veri-ce altu func-

birlas, acriba, ab eplstolis, tabellin;

d irea acteloru publice : capu de sectione

I. adj., relativa la cancellu sau cancelli

ver gelle cancellarie; facende cancellarie

=affaceri forensi, juliciarie sau advocatesci, (vedi cancell t); ca acestu intellessu fine forte pucinu usitatu, ci de re-

gula: II. ca substantiva : 1. masc. cancellariu : a) care face cancelli, dro si

in acestu illtellessu e rara usitatu; ca
mai desu inse : b) functionariu : a.) ca
intellessu ca mai originariu, cellu ce std
ca custode la cancellii ce inchidea usi'a
domnitoriului san a unui tribunariu, uSiariu sau custode de usia, aprodu, etc. :

tionariu subalternu, care lucra la aspe-

sau de mesa, registratoriu, archieigu,

scrietoriu sau copiatoriu, notariu, etc.;
in acestu intellessu inse se dice mal
desu cancellaristu , in Austria cancellistu si cancellista.
* CANCEL L A.TIONE , s. f., can c el-

infla; actione de a cancell, de a inchide

cu cancelli : cancellationea agrului, ferestreloru, mortnenteloeu, etc.
* CANCELLATURA, s. f., (ital. canefflatura); actione si mai vertosu resul-

tata allu actionei de a cancell : cancellaturele d'in acestu actu lu facu forte

www.dacoromanica.ro

'CAN.

CAN.

841

suspectu, (vedi scanallatura);.cancellatur'a curtei a inceputu se se strice.

CANCELLISTU , 9. m., (cancellista); ca si cancellaristu, inse Cu intellessu mai generale decitu acestu-a, potendu-se appleci la toti citi au a face
nu numai Cu cancellarea, ci si Cu cancellii in genere, cumu advocatii si altii.

se pune de botulu ursiloru si altoru animali, ca se le impedice de a mused;

b) baltiucu batuta undeva de care se
spendura ceva si mai vertosu carne ;

*CANCELLOS Cr,-a, can oellosus; mu-

aceste insemnari de sub 2. cuventulu se

nitu cu cancelli.
CANCELLU (pre a locurea can gellu
si cangeliu, cangella), s. m., p1.-i, si e;
cancelins, unces, llamas (ital. cancello,

ande si cengellu sau cingellu, cu a intunerecatu in, e sau i, ca in mima d'in

anima, si prin urmare nu vine d'in turc.
cenghe ci acestu-a d'in cellu roman.e-

isp. cancel si cancela, port. cancella;

franc. cancel si chancel, mediu grec.
zcipteXov si nou grec. 2teepteXXoc;

oan-

cellus este unu deminutivu d'in cancer

.-----cancru sau canceru, asid in citu insemna proprie : cancru micu, insemnare
ce nu a pastratu in neci una limba romanica, ci in tote cuventulu s'a
catu la concepto ce au orecare analoga
cupetiorele cancrului; vedi, pentru etymologa si cance) : 1. vergella sau spatedia de lemnu sau de ferru, laciu care
serve impreuna cu alte assemini fissate
la distautie mice a inchide unu locu orecare; de ad, luatu in plurariu mai vertosu : usia, ferestra, gardu, gratariu,
bolta de vitia, etc., facute cu acestu modu

d'in assemini spatedie sau laci : loculu

curtei destinatu pentru gradina se se inchida cu cancellu destullu de inaltu si
dessu, pentru ca se nu pota intrci passerile; in speciale, gardu asid facutu,
cumu si spatiulu coprensu in ella, in incapen i de la tribunarie, computorie, etc.,

ca se opresca omenii de a petrunde in

loculu ande stau de lucredia functionarii usi'a unui assenzine cancellu este
si ea facuta de cancelli; de ad priu
metafora : font, tribunariu, cama si :
omenii forului : judecator , advocati, etc.:

omenii cancellului este cu multu mai

bene decitu omenii baroului (barou=
de assefranc. barreau=cancellu);
mines nu avemu lipse de turc. pama-

baltiuculu sau uncinulu de la cantariu,

fia cellu de care se atarna lucrulu de

cantaritu, fia cellu de care appuca cinova ca se tina in susu cautariulu (in

scu). M.
* CA.NCREMA, s. f., cancrema, si
CANCRENA (pre a locurea cangrena
d'in co nfusionea,cu gangrena), s. f., (ital.

cangrema); gangrene, =dorm velscelerum contagio, morum corruptela; 1.proprie gangrena provenita d'in cancru sau
canceru; 2. prin estensione, veri-ce gangrena sau morbu, mai vertosu ulcu, care se intende, manca si mortifica: canclu
ulcerele facu cangrena, elle &tint incura-

bili si adducu de neapperatu morte;

3. metaforice, se dice de vitie si de doren i suffletesci invechite, gravi si anevoia de vendecatu, si cari se intendu si
la altii ca contagi6se : corruptionea gubernantiloru este cea mai rea cancrena
a societatiloru; indoientea este cancren'a animeloru in tempulu de facia.
CANCRENARE (si cangrenarr vedi

cancrena), v., (=ital. cancremare), vitiari, in gangrenam verti; a face cancrena, in tote insemnarile acestui cuyenta : ulcerele au cancrenatu si nurnai
e sperantia de scapare; societatile corrupte sunt cancrenate si cauta se pera.
CANCRENOSU,-a, (si cangrenosu),
adj., qui ad naturam gangrene) accedit
(ital. cancrenoso); plena de cancrena,
care da san pote di in cancrena; care adduce can crena : ulcere vitie cancren ose.

ideale dent argine, termin,u, etc.: 9221 vei

* CANCRIFORMl1,-a, adj., (franc.

cancriforme; vedi cancru si forma); ca
can criforme, s. f.
forma de cancru;
pl., familia de crustacee carian de typu
genulu cancru.
* CANCROMA, s. f., oancroma; vedi

2. baltiu
pot .ssi d'in acesti cancelli;
sau baltiucu : a) uncinu cu lantiucu ce

cancrenza.
* CANCROSU si cancerosura, de na-

clicu, candu cancellu este populariu Cu

acesta insemnare; in intellessu si mai

www.dacoromanica.ro

872

CAN.

CAN.

tur'a morbului numitu cancru sau can-

cancru; in acesta insemnare, pentru. de-

ceru.
* CANCRIT si canceru, s. m., cancer
(grec. Itapxtvo; sta, in respectulu formei,

stinctionea de iutellessu, ar fi pote do

preferitu form'a, canceru : conceru occultu, care nu a essitu inco in forma de
tumore in pelle, in opposetione cu canceru deschisu sau ulceratu, care se mauifesta in forma de buboniu ca un'a sau
mai multe sparture, d'in cari cura una
materia glutinosa, sordida si putrosa;
de ad i d) in insemnari mai ideali :
tiulu este cancerulu ce rode suffletulu.
CANCEROSII, canceru, vedi cancrosu, cancru.
CAND1 (Cu a finale claru : candd
sau cancr a), adv., la Macedoromaui au

cutra latiu. cancer, asia co sonurile r

si n sunt commutate intro densele; acesta impregiurare merita tota attentione, pentru co si forniele romanesci
carcettu,curcelliu, presenta acea-asi co m-

mutare; vedi si canee, cancellu); 1. crustaceu din ordinea decapodiloru, famili'a macroureloru, cu coda lunga, volu-

minosa si carnosa, coperita ca scame

de forme diverse, care serve la innotu;
cale mai multe d'in specie ambla Cu
greu pro useatu, dal. in apa innota de
a iuderetu cu destulla rapiditate;
cuventulu populariu, racu, ca care se numesce acestu crustaceu, nu e de recommendatu (vedi roca in G lossariu); stint
cancri de mare, de riu, de lacu, etc.
proverb : rosiu ca unu cancru (fertu sau
friptu)=forte rosiu; a merge ca cancrulu

=a di inapoi in locu de a progrede;

sangele ferbe in cineva ca intr'unu cancru mortu=a fi forte ammortitu, lipsitu
Cu totulu de anima si de energa; in
crIctente a poporului cancrulu este bene
cuventatu de Donznedieu, pentru co ellu
ar fi furatu cuniulu ce Judanii aveau se

infiga in d nil'a Mantuitoriului pusu

pre cruce; de aci ar fi venindis ur'a si
abstinerea de cancri a Judaniloru, pre
candu crestiniloru e pernzissu a nsancd
cancri si in parresime; 2. metaforice:
a) constellatione zodiacale, in dereptulu
carei'a sorele,iu misearea sea apparente,

adjange acumu in lun'a lui luliu, ro

pro tempulu lui Diocletianu adjungea la
21 Iuniu, candu ineepea vr'a tropicults cancrului, cerculu tropicu care trece

prin autaniulu puntu allu constellationei cancrului; de ad i : caldura mare;

vergelle sau lati de lemnu sau de ferru

inseriati sau incrucisiati, care servu a

inchide unu locu, insemnare ce a luatu in speciale demnutivulu cancellu;
c) ulcu sau tumore de natura forte rea,
de colore vneta, care dore reu si manca

sau rode incetu sau currendu, numitu

asia d'in caus'a venelorn varicose ce se
intendu in giurulu lui ca petiorele unui

intellessulu de ca candu, (vedi 2. candu).

* CANDEFACERE, candefed si candefacui, candef acta si candefacutu, v.,
can iefizeore (vedi candere si facere);

1. a face splendidu si alba; 2. a face se

se apprenda si se arda cu flacura.
CANDELA. (desfiguratu candila), s.
f., candela, lampas (ital. isp. si provena.
candela, port. candea [analogu cu allu
nostru candia , transformatu in kindia ,
vedi chindia in Glossariu]; milan. can-

dila si caudira sicil. canalla, franc.

chandelle, alb. canailia; de ad si : nou
grec. xavWx, tam qandil, vechiu slay.
knurl tilo, serb. kandll si kantillo russ.
kandiio, bulg. Linda()); 1. conforma etymologiei cuventultil essitu d'in acea-

asi radecina ca candere, candire, canire, canutu, etc. : laminare alba de sea
sau de cera; de ad i in genere : 2. verice serve a da lumina artideia/e : laminare, faca sau facha, etc.; daro in spechile : 3. lumina produssa prin ardere

de ceva oleiosu, mai vertosu untu de

lemnu pusu intr'unu calice sau vasu de
vitru ca se arda in baserica , la mormanta sau noptea in casa; de ad i prin

metafora : a) calicele de vitru in care

se pane untu de lemnu sau alta materia
oleiosa, ca se arda : a aprende candera,
a stenge cander a; nu nzai e untu delemnu

in candela, a torrid untu de lemnu in

candela; b) vasu de argentu, adesea sufflatu cu auru, de differite forme, cu baiere de acellu-asi metallu , care se atarna in baserica sau si in casa d'inaintea iconeloru si in care se pane una can-

www.dacoromanica.ro

CAN.

CAN.

dila de vitru cu untu de lemnu, spre a arde in onorea santiloru candelele sunt unulu din calle mal: tnsemnate ornamente

alle basericeloru; candelele stint si au

fostu mai vertosu un'a d'in calle mai insemnate ramure alle industriei argentariloru nostri; 4. in intellessu ideale : victea omului este una candela, care se stenge de sane, canduoliulu d'ira ea s'a finitu.
* CANDEL A BRU, s. in., cadelabrum

sj candelaber, (din candela si berere=

terere), 1. cava ce porta sau sustine

una candela, instrumPntu de pum in elu
candela sau luminari; in speciale inse
2. instrumPntu lucratu ce elegantia, in

care se potu pune mai multe luminari

si cara este destinatu pentrn baseriea
sau pentrn spatiose atrie; cellu destinatu pentru baserica se chiama si polyrandra san nalucandelu.
CANDELARIA, s. f.. 1. arte de a
fabrici candelu, 2. stabilimentu unde
se fabrica san vendu candela, 3. multime da l'AtldP1A.

CANDELARM, s. m., (=ital. candelato si candeltere); 1. personale, fabrica'oriu de candela; care in baserica
vede de candela; 2. reale, instrumentu
in care se pote pune una sengura sau
doue-trei candela spre destinctione de
canclelabru, in care se punu multe candela si care de regula se spendura de
bolt'a sau tavanulu unei incaperi, pre
candu candelariulu sta assediatu pre

875

a-candella; turc. allide pare si mai stra-

formatu de cata ala nostru acadea

(vedi si in Glossariu acadea).
CANDELIFERU,-a, adj., candell-

fer (candcla si ferere); care porta una

candela san mai multe in intellessulu
cellu mai generale allu cuventului candela : candeliferi soci mergu dupo secriulu mortului.
CANDELUTIA, s. f., (=ital. cande.
luccia si candeluzza); deminutivu d'in
candela.
* CANDENTE, adj., candens; cara da
una alba si pura lumina; ardente, inflacuratu : d'in tiren srote fcrridu candente;
resaritulu candente annuntia co majestosulu s6re e apropc se appara, (vedi
candere si ram-7ire).
* CANDENTIA. s. f., candentia; stare

san calitate a nniii ce candente.

CANDERE, candui si ransi. eansu

ff

si casi'', v., candere;un'a d'in formPle calle mai simple alleradecinei can d, d'in cara
essu directu: cand-ente, cand-entia , in-

cend-ere, ac-cend-ere, ca-stu, ca-stiaare, etc.; form'a cea mai simpla a radacinei este in addeveru can, de unde directu can-ire, can-u sau can-utu, etc.;
in cand-ere, cand-ire, rand-idu, etc., a

intratn 'unu d mai multu, care dandu

cuventului mai multa potere de voeaMate, i da si mai multa potere de intellessu, cumu se pote ved d'in formele

msa.
CANDELU si candellu, s. m., saccha-

canu sau canutu si eandidu comparate

intre densele; radecin'a can. si crescuta
cu d cand, insemna a fi albu si a arde,

rum mullan vol in orystallum eoncre-

a fi infla ruratu, done intellessuri strinsu

tum; saccharu cristallisatn (nu d'in tnrc.

ci acestn-a d'in cellu romanicu ,

unitu intre densele, cidro in differitele

forme essite d'in aesta radecina rasare
candu unulu, candu altulu d'in aceste
done intell.ssuri.
CANDICA.NTE, adj., candleans;

care a essitu d'in acea-asi radecina cu

candela, vedi candere ; atft,tu coldrea
candelidui cata si operationea prin care
se produce, respundu cu acestu intelless; franc. ean dlr, de unde sacre candi

=sacharu canditu=candellu , a aman

d'in acea-asi origine ; ital. candela si
mediu latin. candelilla au pastratu insPmnarea ce are si femin. candela; aradella sau arada, buccatella de candellu,
pare a se fi formata prin adaussulu unui a la inceputu, care a addussu eade-

rea lui n d'in medilocu a-cadella =

vedi candienre.
* CANDICAR,E, v., candicare; forma
dPminntiva d'in randire, ca si albicare

d'in albire : a alb, a bate in albu:

facu candicanti partile ce au se fia
mai reRarite inteunu tabellu.
CANDTDARE, v.. caudidare, (vedi,

candidu); a face rondan, a alb bene,

si in speciale, a invest en vestimenta
alba ;form'a cea mai usitata d'in ace-

www.dacoromanica.ro

374

CAN.

CAN.

stu verbu este participiulu candidatu,

despre care vedi articlulu speciale.
* CANDIDATU,-a, part. s., candidabas (ital. candidato, franc. candidat);
1. ca adiectivu sau participiu d'in candidare, forte bene albitu, si in speciale,
investitu in vestimente splendi de si albe :

teneri si tenere candidate urnzau miress'a de asseminea candidata; cete de

martyri candidati, anzmesticati cu cete
de angeri de asseminea candidati; candidat'a victoria, numita asil pentru co
cei ce triumfa sunt de ordinariu candidati;metaforice, curatitu, purificatu :
suffletu una data plenu de peccate, &o

fi candidata : candidata de institutrice,

candidata de maritatu, etc.
CANDIDATO RITT,-toria, adj. s.,
candidans; candidatorius; care candida
cu intellessulu cellu mai generale allu
verbului candidare ; in speciale mee,
relativu la candidatur' a unui candidatu:
scrissore candidatoria, care recommenda
sau propune unu candidatu.
CANDIDATURA, s. f., (ital, candidatura, franc. candidature); stare de

candidatu; actu de a se presenth candidatu la unu titlu sau functione, si passii facuti pentru successu : a si propune

sau pune candidatur'a de deputatu, de

acunsu can didatu prin foculudororei; cu

presiedente, de profes'soriu, etc.; a favori,

multu mai desu inse; 2. ca substant.

sustin candidatur'a cuiva ; a combate

candidatur'a cuiva.
CANDIDU,-a, adj., eandidus (vedi
candere si 1. candu); in eeuu mai inaltu
gradu albu, splendidu albu, albu si luminosu sau luciosa de ti lea ochii, in
opposetione cu negru,luciosu negru, pre
candu albes=albu fora splendore, in op-

masc., candidatu, p1.-i: a) competitoriu

la allegere in una functione, la vechii

Romani, asid, numitu, pentru co compe-

titorii se presentan inaintea poporului

allegutoriu in vestimente de splendida
albetia : candidatii la pretura sau de
pretura, la consulatu, la tribunatu, etc.;
candidatu la cestura sau de cestura, la
Militate; in locu de abstractu pote sti
concretulu Cu de : candidatu de consule,
do tribunu, de pretoriu, de cestoriu, etc.;

candidatulu Cesarelui, recommentu

de insusi Cesarele; de ad proverb : petesci ca candidatulu Cesarelui = ceri
ceva cu deplina certitudine de successu;

inse candidati principelui, sub imperatori, se numieau cestorii, cari, pusi

in acesta functione de insusi imperatoriulu, erau insarcinati a lege, in senatu,
res criptele si orationile imperatoriului;
q) Cu intellessu mai generale, ven-cine
aspira la unu titlu sau la una functione
orecare : candidatu de preutia sau de
preutu, candidatu de ministeriu sau de
ministru, candidatu de invetiatoriu, candidatu de domnia sau la domnia si candidatu de domnu, candidatu de deputatics sau la deputatia, etc. : a se presentei
ca candidatu la titlulu de professoriu, a
se propune candidatu intr'unu collegiu
de allegere, a propune mai multi candi-

dati de deputatu intr'unu collegiu;

c) u intellessu si mai estensu : candi-

posetione cu atru=negru fora splendore : 1 proprie : candiclele stelle, candid'a luna, candidulu sore candidii
crini, candidulu eboriu, candidulu guttu
allu fetiorei, candidele vestimente alle

angerului ;de ad, splendidu, radiosu,

vorbindu de diei sau de omeni splendidi
de formosetia corporale : catzdid'a
none, fornzosulu si candidulu june, formos'a si candid'a vergine;
care adduce lumina si serinu : candklulu Au-

stru;in bou de candidatu, investi-

mentatu in albe : candide cete de copii

merget la scola; 2. metaforice, apple-

catu la totu ce e puru, luminosu, sinceru, nemaculatu, etc.: a) la voce pura,

clara, argentfa : plen' a si candid'a voce

a cantatoriului ; b) la limba sau stilu

claru, pum, simplu si fora ornamente
arteficiali : candid'a si pur' a linaba
a nationei se nu se ammestece ces strai-

nismi; Titu Liviu, ca si Erodotu, narredia in stilulu cellu mai limpedu si

candidu; applecatu si la scriptori sau

dates, de genere, candidatu de socru, can-

oratori insisi : dulcele, candidulu si clarulu Erodotu ; oratoriu simples, netidu

si candidu; c) la cugetu, anima, suffletu :

diclatu de immortalitate; femeninuluaz

nemaculatu, sinceru, incapa ce de a ment,

www.dacoromanica.ro

CAN.

CAN.

de a cugeta, macariu se inselle sau se

faca reu : flu fericitu, cumu esti candidu
la
suffletu candidu, anima candida,
svf/letu-'
can didele fctiore; nu e spectaclu
mai formosu de catu doue sufflete can-

dide unite prin amicetia sau prin casabra (vedi si candore); d) la diverse
relationi sociali cu intellessu de serinu,
pacificu, favorabile, fericitta : candide
ospetie, candide senzne despre venitoriu,

candid'a pace; fiti indulgenti, candidi

lectori;de ac calcule, suffragie can-

dide, favorabile , in opposetione ca

calcule sau suffra gie negre.
CANDIFICA.RE, v., candificare; a
face candente sau candu, (vedi candente,
1. candu, si facere) : a) in gecandere'
: foculu
nere
candifica petrel, fer-

rulu, etc.; b) in speciale : a candific

sachar, a cristallisA.
CANDIFICATIONE, s. f., (candificatio); actione cte a candificd; stare
a unui ce candificatu : candificationea
sacharului.
CANDIFICATORIU,-toria, adj. s.,
candificans; care canclifica.
* CANDIFICU,-a, adj., candillens; care
pote candificd.

CANDIRE,-escu, v., eand6re, candescere; caudilicare; candefieri, in cr3stallum concrescere (ital. candire, franc.
can(lir) ; a face candu (vedi 1. candu),

a face se devina albu si transparente,

CANDITUR A.,

875

s. f., actione de a

candi, dro mai vertosu resultatu allu

acestei actione : canditurele sunt fructe
candite.
CANDORE, s. f., candore (vedi
caltdere); albetia splendida, albetia care

iea ochii, albeti'a fiacurei curate si a

luminei : 1. poprie candorealuminei solare e mai mare de cdtu a veri-carui astru; candorea nevei, a cristallului, vestimenteloru; candorea vestimenteloru

si a faciei angerului ne luet si intunerecd ochii; 2. metaforice : a) splendore si formosetia a corpului si mai
vertosu a faciei : candorea ce resplende
in faci'a acestei vergine, este farmeca-

toria; b) perfecta claritate, puritate si

simplicitate de limba sau stilu : uncle
afli in scriptorii noui acea candore ce
te farmeca in scriptorii antici, greci si
latini? prin candorea narrationei Titu
Liviu nu este inferiore lui Erodotu ;
c) perfecta puritate de Anima si de suffletu, anima fora reserva, deschisa, care
nu aseunde nemiea, suffletu care neci

cugeta macariu la reu sau la ver-unu

artificiu de a ascunde ceva d'in cello
ce sente si cugeta candorea suffletului
santificatu intrece veri-ce formosetia cor-

porale; te rogu se mi spuni cu connoscura tea candor ce cugeti de acesta

faptcs a mea; a si deschide
cu
candorea unui innocente copillu; can-

in speciale, vorbindu de sacharu : a cri-

dorea este mai vertosu ornamentulu pri-

stallisl, a topi sacharulu si a lu reduce

la forma cristallina transparente : sacharu canditu = sacharu candeficatu
(vedi si candclu); candcllulu este sacharu canditu sau una burcata de sacharu canditu; a candi fructe=a candificd fructe, a le face se se petrunda
si se se copera de unu stratu de sacharu

mei etate : pre faci'a copillului si a junelui candorea respande suavile radie
alle santei ignorantia a suffletului; pre
faci'a copilici candorea este sublimea
espressione a verginitatei; nu sperd sinccritate si candore de la unu vechiu si
callidu curteanu; reconnoscu si in. adsta fapta simplicitatea, sinceritatea si

candi tu sau candificatu; cu intellessu

intransitivu, a devenf candu, a so albf.

candorea nimei telle.

* 1. CANDU-a,adj.(candus, vedi can-

si Lleveni transparente, a fi de una splen-

dere, si espressionea : saccharum caudal% la art. candelu sau candellu, care

nu e de cAtu deminutivu d'in candu;
compara si ital. cando); alba in cellu
mai inaltu gradu, transparente de alba
si curatu, cristallisatu, si de ad i : lumi-

dida albetia; a se inflacur6;in speciale, vorbindu de sacharu, a se cristal-.

lisA, a capetA consistentia ea de ghiacia,
adeco alba si transparente.
CAN DITORI ,-tor ia, adj. s., care
candesce, care inalbesce, care reduce
sacharulu la forma cristallina.

natu, inflacuratu, etc., aprope synonymu

ca candidu in insemnarea acestuia pro-

www.dacoromanica.ro

876

CAN.

CAN.

pria si materiale; --- de aci directu

candire, candificare.
2. CANTU, adv. si conj., quando, aliwind , quandiu, qumsque , jam-jam ,
nunc-nunc, modo-modo, interdum; quum,
ubT, dum, donee; quandoquidem, si, utsi,

etiamsi, (ital. si port. quando, eatal. si

franc. quand, isp. cuando, sardiu. cumin,
provenc. quan, can si eant, istr. bend, alb.
nge cu ge nesiueratu; allu nostril candle,

de si in forma=cu lat. quando, are inse

insemnari si applecari mai multe si mai
variate de call acestu-a, cad si cu cele
alte cuvente date pre longa quando abid
se traducu in parte); in intellessulu seu
essentiale candu espreme unu momenta
de tempu, una relatione temporale, si
acesta-a sau senguru si absolutu ca adverbiu, sari, ca con,juctione, in unire si
cii adjutoriulu unei proposetione subordinata, care se lega de alt'a prin candu :
I. ca adverbiu 1. inteirogativu : a) senguru, spre a intreb de momentulu tem-

se sente forte bene, dco allaturdmu de

aceste doue espressioni si locutionea

camu de candu : camu de candu ai inceputu se senti acsta, greutate de stoPentru destinctionile de inmacu?
tellessu ce resulta d'in differitele moduri alle verbului d'in proposetionea
interrogativa cu candu, cumu : candu
pleca? candu se piece? candu va fi plecandu? dc candle incepe? de candu se
incepa? de candu va fi incependu? etc.,
vedi art. modu, indicativu, conjunctivu,
conditionale, etc.; de assemenea pentru
intellessulu negativn, ce potu av proposetionile interrogative cu candy, ca si
veri-ce proposetione interrogativa, cumu:

candu te am maltrartatu? candu te am

batutu? candu ti am dissu macariu vorba

mai aspra? =neci una data nu te am

maltractatu, necibatutu, neci di ssu vorba

mai aspra, etc., vedi art. interroaritivu

si modu.
2. intensivu si passionatu,
spre a arretd. : a) co de multi' tempu se

pului in care se petrece ceva : candu petrece ceva : de candu sta de te astepta
se lassa serru de parresime? candu te bietulu omu ! de candu m'arn srulatueu!
callatoria? b) unitu : a) cu
ai intorsu
de, spre a intrebd de durat'a unui evenimentu, si a nume de momentulu tempului trecutu, in care a inceplitu unu ce
care dura inco : de candu sufferi aceste
doren i de ca pu? de candu ai inceputu se
p) cu penb,
inveti limb' a latina?
spre a intrebi de momentulu tempului
venitoriu peno la care se intende sau s'a
intensu dnrat'a unui evenimentu : peno
can du veti abusci de a nostra indulgentia? peno candy ati statu in teatru?peno

vedi dco poti tu intellege ceva d'in celle

ad, scrisse, co noi de candu ne formentermu,fora se potema vote unuintellessu;
b) co prea tardiu sau la tempu necuve-

candu ai in cugetu a stet aici la noi ?

mai dinsu la II, unde va fi vorbia si de

espressionile : nu sriu candi, nu sciu

y) en pre, sore a intrebd de momentulu

approssimativu allu unui evenimentu
pre candu pleca la scola ? pre candu esse
d'in casa si pre candu infra?
spre a
appesd si mai tare asupr'a ideei de approssimatione, se pune si emu, (vedi si

nitu s'a facutu sau se face ceva : eandu

s'a scolatu! candu a plecatu! candu mi

a venitu ! candu me appuci si tu se

te desfacude datora! etc.

r) de act la
urari , candu de regula intra modulu
conjunctivu sau optativu : candu ar (74
Domnedieu se fia asici ! oli, candi asiu
mai inteneri una data!
ved i inse si
de candu. Domnedieu seie de candu, etc.;
d) in espressionile : a) candu candis,

insemnandu sau in unn momPtitu ore

care, dro de certu : candu can& ti voiu
intorce re mi ai facutu; sau in 9nomente

la art. caniu celle spuse a supr'a locutioni-

rare, dro cari vinu de certu, cumu

loru : canal pre, caniu prela) : camu pre

canclu te pote rineva afld a casa? eamtt
in acellu-asi intellessu se pune camu

candis candu iota si mai adduce arnente

si numai cu candu, fora pre : cama

candu te pote afl4 cineva a casa? inse
differenti'a de intellessu intre emu pre
candu si cam mulct resare de sene si

de mime, (vedi si mai diosu candis si

candu); sau in fine acurnu-acumu, mai
mai=jam jam, de regnla Cu conjunctivu : candu randu se cadu, candis candis
se ne scone d'in mana; p) candu de candis
cu cea d'in urma insemnare alui candis

www.dacoromanica.ro

CAN.

CAN.

877

candu catzdu de- canclu se inc prenda,

candu de candle se me bata; cidro si cu
insemnarea locutionei candu si candu;
y) macariu candu=veri-candu, in veri-ce
momentu place cuiva=quandovis, totu
deuna : me
a casa nzacariu canclu ,
poti dro veni macariu candu; d'in con-

lesce prea multa caldura ; te appuci

tra : S) neci candu = nunquam = neci

una data : neci candu nu ti va succede
de ce te ai appucatu; e veri-candu sau

cuventului candu ca conjunctione de

subordinare, servindu a legd, una proposetione subordinata : 1. attributiva
referita la unu substantivu ce espreme

verf-candu=oricandu sau orcandu (vedi

veri-candu la loculu seu) ; C) fia candu=
qnandovis, cu acea-asi insemnare ca si
tnaeariu
mailassa acestu inri-u,
co lu poti fare fia candil; 3. indefinitu :

randu si candu,
a) in loentionile :
la momento nedetorrninate si rare
candu si candu Tesuvinlu ernmpe ;
randn si can du mi mai adducu a mente

de relle patita cu diere anni in, firma;

candu si candu moribundulu abici Mai
deschidea orhii sei stensi; 6) d'in candu

in candil, mai energica decfitu preeedentea,insemnandu in momente in addeveru nedeterminate. di3r6 veri-eumu mai
regulat e si mai pucinu tare:
roncha
in candu orologiulu prin batai'a
tni

~urdid ro noptea merara cara finitulu

sen; d'in can& in randu essu si eu
casa, ca se mni ved u amirii; y) romn de

candn. afora de insemnarea notata mai

susu la 2. are si insemnare analoga eu
locutionile de sub al si ri) de la 3.; b) in
compusele : a) ranclurn =unquam allanando. quondam. inteunn momentu
treentu sau venitoriu : fiornare

vornu ei noi ~luya fericiti? amu

noi concluya feririfi;
forte desu
insoeitu eu altu clro nu e ocumu, a

fostu alta randura: dco nu poli arumu,

vai pote' altu Incluya;

cu de : de can-

duva=de ratuva-=de unu tempu in co6) nrernmiu=allquandl (vedi oce;

rerandu la loculu seu); e) intre pronosetioni coordinate, mai vertosu eontrac-

te, repetitu cu intellessulu latinescelnrn nuno-nune, modo-modo, sau francescelorn tantult-tant6t : candu vrei popa,
candu preute.ssa.; candu dici co ti e fome, candu co ti e sete; bietele nostre gra-

candu de un'a, candu de ale a, si nemica

tzu faci ~tu se cade, etc.;
in acestu
intellessu candu este deji cu insemnade conjunctione sau particula
rea :
conjunctiva de coordinare; cu multu mai
variatu si mai intensu este intellessulu

concepte de tempu : a fostu unu tempu,

candu omulu nu avea notionea de bote
si de reu; erri tempulu candu tata natu-

r'a jare cnfundata in profund'a lacere

a noptei; diu'a, candu am plecatu, erd
serina si formosa ; nu aflu momrtztuN
opportunu, candu se potu vorhi dotnnului mai pre largu despre ce m'ai rogatu
tu; or'a, candu "Watt; wascutu, a fostn,
se vede, rea si blastemata ; e tenznu de
candu nu te am fnai vediutu pre la mena;
in acestu intellessn se pune si aaiectivulu relativu insocitu, dupo intellessu , cu prep. in, d'in, etc.: diu'a,

care am pleratu=dizta, candil am piecotv; relativulu e de preferitu dnpo substantive ce espremn concepi'e de tempu
determinate : dillele, in rari tnergu la
haserica; d'in contra candil este mai elegante dupo acelle-asi concepto nedeterminate : su-nt due, candu mergu la
baserira; compara lat, hit temnns qnnm;
modulu proposetirmei attributive legata prin cantlu se direpta duno acelle-

asi legi ea si in cea legata prin unu adiectivu : e temnu randu lurredia , e
tempu candu se lurredie, e temnu randu
ar lurrc, etc., (vedi care, ralo/irme si
mochil;
2. subiectiva si obioctiva. la
interrogationi indirecte : nemine ntt $cie
candu are se mora; cine scie se mi eme-

na randu pleca deligenti'a de la Ginrgite la Bucuresci ? dco tu, fiendu de airi,

nu scii candu pirca; pre mene, unu

strainu, inc intrebi canclu plena? Donznedieu scie candu ne vomu mai ved; nu

se scie ca de pace, anula are se incete

ploi'a; cine mi ar sei spune de candu
inceputu a se stabili Artnenii in terrele
ne canrlu le bate grandinea, candu le rontanesci? spune-mi canzu pre candu te
modulu pote
strica prea multa ploia, candu le pal- potu afta mane a casa;

www.dacoromanica.ro

87S

CAN.

CAN.

varid, : nu sciu candu pleca, candu se

plece, candu va fi plecandu, candu ar

sciu care, nu sciu ce, s'au redussu la forma mai simpla de indefinite, cumu : nu

plecd (vedi modu, conjunctivu, condioceva inse de nonale, interrogativu);

tatu Warn ad in speciale, este co frasi
ca : Domnedieu scie candu adjunge, cine
scic candu adjunge, nu sciti, nu scie, nu
scimu, nu se scie, candu adjunge, dco
se invertu : adjunge Domnedieu scie
candu, (cine scie candu, nu sciu candu,

sciu cine=nescine, nu sciu ce=nesce,

va se dica : nemine 1224 scie candi are se

ploue, sau : multu si indelungu (pote neci

ruin meu multime de omeni; asid si

nu sciu care= nescare, (vedi si verbulu

scire);
3. obiectiva circunstantialp de
tempu : a) senguru candu, espremendu
diverse relationi temporali alle proposetionei principal; cu cea subordinata
a) simuItaneitate intro momentele cellora doue proposetioni : candu eu esnu scii candu, etc.), nu numai capeta sieamu pre porta, eiluintr; candu amu
una nona energa, ci si scamba si intel- plecatu noi, atiplecatu si voi: de ce dra
lessulu; in form'a directa ameste frasi au n'ati adjunsu, candu ainu adjunsu si
doue differite insemnari, cari in pro-. noi ? candu s'a scollatu domnulu, s'a
nuntia se destingu prin tonu : a) Dom.- scollatu si servitoritdu; canduresariea sonedieu scie candu are se ploue (cu to- rele, acijunsemu in cetate ; plecassemu,
nulu tare pro scie, va se dica : deco o- candu resarisse sorele; 6) anterioritate
multi nu scie, Domnedieu scie candu va a momentului proposetionei subordinaploud); b) Domnedieu scie, candu are te : candu me desteptai (=dupo ce me
se ploue (cu tonulu tare pre Dontnedieu, desteptai) d'in lessinu, vedui in pregiu-

una data) nu are se ploue; asid: si cine

scie candu va ploud? va se dica : a) cu
tonu mai appesatu pre scie : se mi spurta
cine scie candu va ploua (se presuppune

dro co cineva scie candu va ploud);

p)cu tonu mai appesatu pro cind, sau : nemine nu sciecandu va ploud, sau : multa

avemu se asteptennu ploia, si pote nPci

una data nu va fi ploia ; acumu si in

co n structionea inversa locu tioni le Dom-

nedieu scie candu, cine scie candu, nu

sciu caudu, etc., se pastredia mai multu
sau mai pucinu amendoue ceste insemnari, inse, cumu s'a dissu, cu particularia energa; dro de regula, in acsta posi-

tione, aceste locutioni ieau caracteriulu

de adverbie temporali, prin cad, se esprime unu tempu cu totulu nedeterminatu, neconnoscutu, neprevedutu, si care
adesea are se treca multu peno candu se

vina, sau in fine vine in impregiurari

inopportune si gravi, care pote si se nu
vina neci una data : abici se destepta d'in
somnu cine scie cold'', (forte tardiu); va
veni Demnedieu scie candu; am trecutu

pre acolo nu sciu candu ; acesta-a se

intempla cu tote cuventele interrogative si relative : nu sciu ce, nu sciu
cumu, zine scie ce, etc.; miele d'in ace-

ste locutioni cumu : nu sciu cinc, nu

candu mi am venitu in fire, am inceputu

a plange cu amaru; candu resarisse sorele, adjunsemu in etate; y) posterioritate a momentulutpropositionei subordinate : abid addormissemu, candu me
desteptai in bocetelesociei si copilleloru;
abi plecassentu sau abid plecai, candu
mi addussei a mente r co uitassem ceva

necessariu la una callatoria departata;

terminassem de a vorbi, candu mi ad-

dussei a mente, co uitassent a spune

aceste frasi
ceva forte importante;
potu lud, fora mare sentita scambare de
inteLlessu, si alto intorsure : abid

cai, candu mi addussei a mente=abid

plecai si mi addussei a mente=cunzu
plecai, mi addussei a mente, etc.; dro
intre celle trei forme de constructione:
terminassent, candu mi addussei a mente;
candu mi addussei anzente,terminassem;
candu (dupo ce) terminassem, mi addussei
mente, differenti'a de intellessu

este mai bane sentita, de s, in fapta relationea temporale d'intre celle doue actioni espresse prin verbele celloru doue

proposetioni nu se scamba, ci remane

acea-asi;
8) simultaneitatea momentulni proposetionei subordinata cu allu
cellei principal; pune adesea in vedere
mai multa opposetionea intre aetionile
celloru done moment : candu te sacri-

www.dacoromanica.ro

CAN.

CAN.

879

fici pentru lume, lumea neci visedia la

candu ne puneamu la mesa, ven si ellu

tene; voi stati de mancati, beeti si ve de-

=candu erd se ne punemu (=candu se

sfetati, candu tota lumea arde in focu;

candu altui'a ar crepd faci'a de rosine
pentru assemini fapte, tu nu te turburi
de locu; candu eu assudu sudori de sange, ca se ve nutrescu si imbracu, voi ve
bateti jocu de laborea mea;
in acestu

ne punenzu) la msa, ven si ellu;

intellegsu sth si pre candu; pentru oppositionea espressa prin proposetionea subordinata cu candu, vedi si mai diosu la
modula in proposetione tempo4.;
rale en candu, ca una ce espreme de or-

allu
treile in proposetioni generali, cu intellessulu grecescului &as), mai vertosu la
Macedo-romani candu se ve communicati, se ve impacati cu toti omeni, si cu
neospetii vostri; candu se morimu, nu va
se ducetnu ceva d'in avere cu noi; candu
se se duca omulu la baserica, e de lipse
se se investa cu vestimente curate; candu
se prorupa for tun' a , passerile su tr iste si
nestemperate; cawdu se scapere (=se ful-

denariu fapte istorice si reali, este indicativulu; pote inse intri si altu modu,
mai allessu in casurile urmatorie : an-

gere), se nu te sparii=atay exarpir%

cpo3o5=quum fulguret, no pavescab; la
Daco-romani, cu detrimentu allu clarita-

taniu la proposetionile de sub S), cunda

este vorba de una fapta nu reale, ci numai presuppusa, intra conditionariulu
candu mie mi ar crepci faci'a de rosine

tei, se pune indicativula presente sau

ellu nu se turbura de locu (cellu ce vorbesce n u sente in fapta rosinea);candu miemi

' crepa faci' a de rosine (vorbitoriulu sente

in fapta rosinea); in discursu indirectu,

candu refere cineva cuventele altui-a,
intra de asseminea conditionariulu, la
unii Romani : copillulu spune, co, candu

ar fi adjunsu a casa, ar fi aflatu pre

tata seu jacundu mortu diosu pre pamentu; ro la alti Romani se aude conjunctivu copillulu spune, co, cunda se
fia adjunsu a casa, se fia aflatu pre tata
seu jacundu mortu diosu la pamentu;
allu doile la proposetioni ce espremu unu

evenimenta ce uu a inceputu meo, ci e

numai pre calle de a incepe, se pune

fiitoriu, dupo intellessu candumorimu,

nu luezmu nemica d'in avere cu noi, sau
candu vonzu mor, nu vomu luc nemica
cu noi; numai in frasi ca : cunda se pro-

rupa fortun'a (=cunda este se prorupa

=e aprope se prorupa, prin urmare cu
sensu analogu precedentelui casu allu
doile), passerile se vedu coprense de nea-

stemperu, punu, de si mai raru, si Dacoromanii conjunctivu; si in acestu casu,

6a si in cellu allu doile precedente, in-tellessulu conjunctivului se nu se con-funda cu cellu ce are acellu-asi modu
in frasi ca : candu se prorupa fortun' a
(=candu ar prorupe fortun' ar fi vai
de noi, despre care vedi la 4.;
b) unitu : a) cu de : de candu, ca se arrete

tempulu de candu evenimentulu d'in

proposetionea principale a inceputu si

conjunctivulu: candu se plecanzu ,ne mor

dura: de candu m'a facutu mamm'a,n'am

unu callu; candu se ne punemu la mesa,

audiranzu batendu la usia ; candu se se
buccure de 1 ructululaborei, l'adjunse foculu ; candu se se scolle, nu pot (differitu de candu se se destepte=[canclu s'ar

mai vedutu omu putorosu ca acestu-a;

desteptci], ar fi reu, despre care vedi

la 4.) in acestu intellessu intra si perifrase cu fire : candu se tic punemu la.
mesa, atunci vine si ellu=candu e se ne

punemu la mesa, atunci vine si ellu;

candu se ne punemu la mesa, ven si
ellu=candu eroi se ne punemu la mesa,

ven si ellu; ba meo, fiendu vorb'a de

tempu trecutu, cain acesta d'in urma
frase, pote sta si simplulu imperfoctu

de candu te ai dussu,baiatelle, n'anz mai

pusu la guttu margelle; de candu lumea
este lume, nu s'a tuca vedutu ceva assemine ;
modulu ordinariu este cellu
indicativu ; inse intra si : antaniu conditionariu in discursulu indirectu : bieta
teta spune, co, de candu ar fi plecatu
baietellulu, n'ar fi mai pusula capa floricelle ; allu doile conjunctivu pentru
actioni ce sunt numai pre calle de a se
face : de candu se essu d'in usia si peno
se adjungu la porta, nu au potutu trece
neci Uni,G secundu; unii Romhni punu
conjunctivulu si in casulu precedente :

www.dacoromanica.ro

880

CAN.

CAN.

bieta fete spune, co, de candu se fiaple-

cate baietellulu, se nu fia mai pusu la

cape floricelle, (vedi nzodu, conjunctive,

de candu concondiiionale, etc.);

struitu Cu lume, pennitte una elegante
elipse : de candu lumea )2U s'a mai auditu ceva assemine; asid se face de candu
lutnea (subintellessu : e, e lunze, elIMU

se si dice adesea : asid s'a facutu si se

de adi
face de cande lumea e lume);
unitu en prep. Cu : de candu cu, coujunetionea devine si preposetione tine mente tie eandu Cu Bussii cm coda; asiA si :
de cande ce Constantine Braneoveanu,

de cande etc vaccaritulu, de cande Cu

eutremurule cellu mare, de cande me
[3) cu pre : pre
mosiu Adatnu, etc.;
candu. ea se esprema mai accuratu de
dtu simplu/u candu re/ationPa de simultaneitate, mai allessu candn momentuln tempului este mai indelungu,
sau candu e vorb'a, de a pune mai bPne
in vedere oppositionea celloru doue
actioni petrecute in acP1M-asi tPmpu,
opposetione de care a fostu vorba la
a) 8): pre cande altii se frementau si assud au, voi petreceati in, riesfetari; pre cande

Pgrrhu, regele Epirului. portd belle eu

Romanii, unu mnedicu dim lui promise
lvi Fabriciu se omoria pre rege, dco
Fabriciu i ar cld unebonu premie penire asseminea fapta ;
afora de acSta-a. precandu, ea conjunctione, are si

nuanti'a de approssimatione. ce amu

vedutu co are si ca adverbiu interrogativu, si de acl vine adesea insocitu cu
cu pena:
came : carne pre cande:
peno cande, ca oppositu la de candu :
peno candu manearamu, ne asteptera;
asteptati peno cande se manerme si noi;
peno cande vei fi feri ce, vei numer multi

amiei=donee cris felix. multee numerain acestn intellessu sta

bis amicosi
si peno senguru; vedi dero la art. peno mai
ample desvoltari asupra acestuipuntu;

ce trai d'in large, traiescu asid; cande

frasea canu, me sciu si margini;
peta multa energia, in forme de oppositione ca urmatoriele : cande altii mai
preceputi ca tene nu se incommetu a
deslegd problem'a, cumuteincommeti tu,

care abid te ai curatitu de casiulu de la

gura? cande eu nu pote ceva asi, cumu
vei pot tu? candu eu nu pote, Cu atd tu
mai pucinu tu; cande eu nu pote, der
[3) cu moda conjunctu se poti, etc.;
iivu crotch( se rotemu a ne impromutd,
beccurosi ame face-tra (nu se scie inse
de se pote, _san e certu co nu se pote);
asi6, si : cande Sc plece, ce Irene ar (are!

cande se avente ce eereti, se ve ddmu

buccurnsi ; -- y) en modu conditionale
sau optativu : cande ame sei or'a mewtri, ame fi pote si mai nrfericiti (e cortu

inse co nil scinm); cande ame Old Se

imnromutdme de undeva eagle summa,

vsiortz ne ame scapd d'in incurectura

(nu e certu co se va afid., san e certu co
mi se va aflA); asil si : candu ar plottd,

ben', ar i, etc. (pentru nuantiele differiteloru moduri vedi si modu, conjunctive, conditionale, etc., observan du-se
aci co nu numai proposPtionea snbordinata, ci si cea principale are verbulu la
rnodnlu conjunetivu sau conditionale);
de acf se vede co frasile de ware

mint eliptiee : cande sits tnai intetteri una data! (snbintellegundu: cebene
ar fi de mene ; vedi sum la I.);
b) n: a) cu ca : ea cande, despre eari
vedi la art. ea, obzervandn acf nu mai
co IVfaceeloromanii in loen de ea cande

applica form'a mai simpla mad sau

rand' a (cu a finale clam) : vorbeseicand' a

feri fora mente = vorbesri ea cande ai

fire fora mente; p) en chiartz sau si :
chiaru cande, si cande : chiartz cande
ride-zsi cande ride, pare supperate (cu
intellessu mai multu temporalel: (biro
cu modulu eonditionale, resare ide'a de
causa sau de conditinne, cumu : Mien,
cande asie sei. co mi da marea cu serea, nu mi asiu vende suffletulu mee;

4. obiectiva cireunstantiale de causa, si

mai allesu cansa conditionale :
senguru : cu mob indicativu: cande summ'a anghittrelore utzei figure plana este diem canduar fi .se te omoria, se nu
cede ce dove tingiriuri derepte, figur'a spuni oliva celle ce ti am Spuse numai
este une tridnglu (= dco summ'a an- tie.
In tote candle descrigse la 3.
ghiureloru, etc..); asi6, si : cande ana eu si 4. de sub 11., ca si in celle de la 1. de

www.dacoromanica.ro

CAN.

CAN.

sub II., cuventulu candu este unu addcveratu relativu, avendu ea correlativu in
proposetionea principale ad verbiulu tem-

poral atunci, siprin urmare de candu,

pre candu, peno candis au de correlative : de atunci, pre atunci,
atunci :
candis credi co te ai carpitu nzai bene,
atunci te vedi mai ruptu ; de candis
am perdutu copillulu, de atunci n'am
mai potutu gustd unu momentu' de buccuria; de candis v'utidetssuvoi, de atunci
ellu sta de ve astepta ; peno atunci voiu
fi eu reu cu tene, peno candis si tu vei fi

reu cu mene; aceste correlative inse,

pentru elegautia si brevitate, se lassa
a se subintellege, candu nu e lipse de
una particularia appesare a tonului pre
densele, sau tench' nu su cerute de claritate, cumu ar fi casulu in periode mai
lunge, in cari proposetionk principale
ar veni dupo uu'a sau mai multe proposetioni subordinate prin candis sau coinpusele lui;
sengurulu casu, in care
candis nu are de correlativu pre atunci,
ci pro asid, este cella de sub b), a), 4.:
ca si candis n'ar fi in firea lui, asid gesticula si vorbesce.
CANDUVA, adv., vedi candu sub I.
CANE, s. m., cards (pre a locurea si
Caine, ca si paine in locu de pane; ital.

candu e vorb'a de a indic, a nume ses-

sulu se dice in femininu : catella sau

cata;
speciele canelui sunt forte
multe, si se distingu sau cu numene par-

ticularie, de cari se va vorbi la articlele speciali, sau ca attribute trasse de

la perulu animalelui, cumu: cane cretiu,
barbosu, floccosu, etc., sau de la loculu
originei : cane indianu, anglescu, gallieu, etc.;
dupo destinatione : cane de

casa=cane de curte; cane de oi=cane

de turma = cane pecuraresw; cane de
venatu; intre canii de venatu sunt : cane

de venatu iepuri=cane iepurariu=iepurariu; cane de venatu passeri=passerariu, asid, si perdicariu=cane de venatu san de ulmecatu perdici, etc.; cane
de macellaria sau macellarescu; II. metaforice : 1. in intellessulu cellu mai
generale- applecatu la animalile de genulu canelui : lupulu, vulpea sunt de genultt canelui; 2. in perifrasi entru nu-

mirea certera plante, cumu turbutionea canelui, despre care vedi turbatione;

3. canele infernuliti=canele tartareu=

Cerberu, monstru ca trei capete de cane,
care, dupo credenti'a anticiloru, custodiea port'a infernului; 4. cane, sau cane

marinu=cane de mare, genu de pesci,

care coprende mai multe specie cu pelle

cane, vechiu isp. cane, port. co), provenc. can, che si chin; vechiu franc.
hen (= chain), nou franc. chleu, alb.
cien sau cjan cu a iuchisu;
in grec.

asi, de tare, in catu ca dens'a uscata

templarii se servu spre a netedi celle
lacrate de densii; 5. cane, la joculu de
cubi sau zari, se chiama puntula reu

jaco se afia cuventula sub form'a x(noy

xuv6g, in sanscrit. cu form'a van; astadi

este bene stabilitu co cuventulu a essitu

sau faci'a cubului ca punte relle : datanosulu cane m 'a facutu se perdu multu
eri sera; 6. constellatione : canele ce-

din una radecina cvan, care in latin'a

s'a redussu la can, de unde in acea-asi

rescu, turiosele caldure alle canelui ;

limbo, can-ere, apoi cantare, etc.);

I. genu de animali cadrupedi, mammifere, carnivore, degitigrade : d'in tote
arainzaltle candle e cellu mai familiariu,
cellu mai docile si mai intelligente; ellu

pote av multe si variate calitati corporali, dro mai vertosu morali : cane
mare, micu, fidele, vigilante, lin gusitoriu,

affectuosu, animosu, bonu, blandu, res,

turbatu, etc.;
vorbindu de vocea candid se dice co latra, ro de cane mica

sau catellu se dice co scancesce;cane

80 appleca si la fominele genului, nurnai

sunt doue constellationi, cari porta nucants

mele do cane : a) cande mare
major, constellatione d'in emisferiuiu
meridio nale sub petiorele Orionelui, ce-

va mai spre appusu; in gur'a acestei

constellation se afla splendida si formos'a stella numita canicula si siriu,
(vedi si canicula); h) canele znicu=oants minor, constellatione d'in emisferiulu septentrionale, intre Hydria si 0rione; 7. applecatu ca attributu la
cruri si chiaru la omeni considerati sub
punta de vedere allu capacitatei cu insemnarile : a) vile, rea, de nemio

www.dacoromanica.ro

882

CAN.

,CAN.

mancare de cane, buccate ce nu su bone

neci de coni, neci canii n'aru maned assemini buccate, onnt bonu de cani, omu
care neci de cani nu e bonu (omu asil de
nemica si de putorosu, incfttu neci canii
nu i aru mama, carnea); a nu se uitd la
cineva neci ca launu cane; b) greu, difficultosu, daru, aspru, nemesuratu, forte
mare, etc lonte de cane,sete de cane, mortu

de sete si de fome ca unu cane, caldu de

cane, sufferentie de cane, a se suppune la
unu traiu si lucru de cane, etc.; 8. apple-

catu la omu in speciale cu mai multe

infante de insemnari un'a mai rea de cfttu

alt'a : a) parasitu si bassu lingusitoriu

allu cuiva : eu nu su d'in canii ce ti
lingu tallerde, ca se te lingusescu si se
vorbescu numai pre placu; b) satellitu,
orbu instrumenta allu cuiva canii politiei; canii tyrannului allerga pretoten-

dine, ca se adulmece ce se

vorbesce

cade; a trece ca cande prin apa=a studi

asia de superficiale, in cltu
candu termina studiulu se nu remana
ca neci una idea; pro candle betranu se
pisia vulpea=de omulu adjunsu in nepotentia nu psa nemenui, ba inco toti
l'insulta impuniti; nu lass se te musco
canele, fora se i smulgi d'in peru=nu
rabdi se te vetteme cineva impunitu;
cine dorme cu canii, se scolla cu pureci
=cine se ammesteca cu coi rei, capeta
si ellu relle invetiuri; sau dupo reu,reu
ti vine; nu da pane caniloru altui-a co
te latra ai tei=cine e prea liberale cu
strainii, si attrage imputan i grelle de la
consangii sei, candu cade in miseria si
allerga la adjutoriulu loru; canelui neci

una data se nu iei credenti' a ; a trai

(a fi, a se .49 Cu cineva ca canelo
Cu catuse a (pissicia , naiti' a)= a trai
sau fi cu altulli in perpetua discordia

de densulu ; c) traditoriu, perfidu : ca-

si inimicitia; proverbiu evangelicu : nt4

nele debarbatumeu In' a tradutu fora neci

se cade a luti panea fiiloru si a ua arrunc caniloru=nu se cade a privi pro

ai sei de ce e mai necessario, spre a di
strainiloru; a d pre cineva caniloru=
a lu blastema reu, a lu blastema se lu

una mustrare de cugetu; nu te increde

,canelui de paganu;
duru, inflessibile,
incapetinatu, neomenosu, barbaru : cine

tyrannisa cu crudinte pro altulit e unu

cane; cane se dice si cellui care suppera

pro altulu fia si in mice lucruri; e) paganu, de alta lege : canii de Judani crucefissera pro Christu; canii de Turci nu
stima viti'a crestinului neci ca. tu a unui
cane; cane spurcatu; f) fora neci una lege
si credentia, care a perdutu veri-ce sen-

timentu de demnitate omenesca, care

nu mai are neci macariu rosine, neci
respectu de bon'a cuvenientia : cane ai
traitu, cane mori;

9. locutioni si pro-

manco canii; de ad formule de blastemu

ca : nzanc-l'aru canii,selu mancecanii;

se fiu eu cane, ca tene, dco nu te

voiu pedepsi de acsta insolentia.
* CANEFORIE, s f. pl., vedi caneforu.
* CANEFORU si canephorstra, adj.,
(tavudpoc., d'in xemi=canistru si Opetv

=ferere); care duce sau porta una canistru; luatu inse mai desu ca subst.
a) femin., canefora, nobile vergine, care,
in ceremoniele relicriose in onorea Cere-

verbie : canelo ce Lem, nu-musca=se

nu ti fia frica de ornulu ce si vrsa meni'a in vorbe; a tai caniloru frundia=

rei, Minervei, a lui 13. acchu, etc., porta ca-

a nu face nemica, a nu se occupa cu nemica folositoriu, a nu av6 una function

de canefore (vedi calathu); caneforele se

numieau si cistofore (vedi cistoforu); ser-

sau occupatione ; multi cani latra we

ursu, dro neci unulu nu lu musca=

deserte alle lumei, coci acestea nu ti

batorea, in care figurau caneforele, se

numid, caneforie ; b) masc., caneforu,
genu de arborei cu flori unite in forma
de canistru sau de calathide,

potu face neci unu reu, dco tu faci bene;

CANELLA. sau canea (rea cand),s.f.,

nu te teme de ammenitiarile si criticele

nistre cu flori, fructe si alte obiecte sacre :pre multe vase antice se vedu figure

sau : pre omulu potente multi lu vor-

pl. canelle (reu canalle), liquor tinotibescu de reu , dro neci unulu nu cute- lis ; licore de canitu, si in speciale, de
dia a i face reu; alatretca cande la luna canitu perii capului, (vedi canire, cani;.--- a vorbi in deserta, a vorb ce nu se tia, canitura; se nu se confunda inse en

www.dacoromanica.ro

CAN.

cannella sau cannea de bute, vedi cannella).

CANEPA, canepariu, etc., vedi canipa, canipariu.
if CANERE, v., eanere, cea mai simpla forma a radecinei can cu insemna-

rare, luatu inse Si ca subst. masc. canforatu= franc. camphorate = ital. canforato, sare formata d'in acidu cantoricu ca una base.
CANFORE U , - a, .adj. (franc. cam-

rea de a son, a dd sau scote sonuri

canforee, s. f. pl., tribu de plante d'in

familra laureeloru, cari au de typu ge-

mesurate, armoniose,n4elodiose d'in gura

sau d'in instrumente, etc.; de act : cantu, can-tare, bi-cin-iu, vati-cmn-ja, accen-tu, etc. (vedi si cane).

phore); care smena cucanforulu; de ad:

nulu can foru.
CANFORICU,-a,adj.,(ital.canforIco,

CANESCE, adv., canatIm, can= modo

franc. camphorique); care contine canfora : acida can foricu.

vol ritu, canino more; ca canelo sau ca

canii : a latrd canesce; mai vertosu in
iusemnarile metaforice, in cari cuven-

ride); care si adduce ca canfor'a; de aci

ca subst. f., canforidea, substantia ye-.

tulu cane se applica la orna: canesce

ai traitu, canescc ai se mori.
CANESCU,-a, adj., caninus; de cane,
a canelui, ca de cane : 1. proprie : poporulu canescu; viti'a canesca, botulu
canescu; dro mai vertosu : 2. metaforice : a) in intellessu materiale, care

si adduce cu cauele sau ea ceva d'in

alle canelui : denti canesci=denti la
omu ce sdmena cu ai candid; asid si :
fronte canesca; b) si mai desu inse, in.
intellessu ideale si morale, applecatu
la omu si faptele lui in intellessulu cuventului cane de sub 8. ; fapte si vorbe
canesci, portare canesca; c) in intellessulu cuventului cano de sub 7. : fume
canesca, lucru canescu, sete canesca,buccate canesci.
CANESTRIT, s. m., vedi canistru.

CANETIA, s. f., vedi canitia. .

CANFORA (si canfura , camfora si
camfltra), s.f., (campbora, ital. canfora,
franc. camphre;
d'in arab. al kaffir ;
form'a masculina canforu nu e bene
applecata de unii in intellessu de canfora, ci se pote bene applecd numai la
arborele ce da canfora); substantia solida, odorosa, volatile, pellucida, de natura organica, continuta in mai multe
-specie de lauru, in mulle labiate si umbellifere, dro mai vertosu in arborele
nutnitu can foru : canfor'a se administra ca medicamentu.
CANFORARE, v. (franc. camphrer);
a aMmestecd ca canfora, a prepard cu
canfora : alefia canforata.
CANF ORATU,-a , part., d'in -canfo-

* CANFORIDE, adj., (franc. campito.

getale ce se appropia de canfora prin

groprietatile selle.
CANFOROIDE, adj., vedi canforide.
* CANFOROSMU, adj., (franc. camphorosme; d'in canfora si ap.ii=odore);

ea odore de canfora; de act ca subst.

masc. can forosmu, p1.-i, genu de plante
d'in famili'a chenopodaceeloru.
CANFOROSU,-a, adj., plenu de can-

fora, care contine canfora, de natufa

canforei : substantie can forose.
(JANFORU, s. m., (franc. camphrier);
arbore care produce canfora.
CANGE, can gela, can gelu sau canglielu; vedi canee, cancellu.
CANGRENA, cangrenaret etc., vedi
cancrena, cancren are.

CANIA, s. f., canina natura; canina

nequitia; malitiositas; perTicatia, obstinatio; obsceuitas, impudenter, pervicaciter, obscene dictum vai factum; na-

tura sau fire de cane , applecatu mai

vertosu in insemnarile metaforice, in
cari cuventulu cane se dice despre omu:
1. natura a omului, coprendendu carac-

terie de alle naturei canelui, cumu

a) reutatfa; b) incapetinare, inflessibilitate; c) impudentia, nerosinare ; d) abjectione, misellfa; 2. fapta sau dissa nerosinata, misellesca, barbara, dura, etc.,
(compara ital. capita).
* CANIBA.LE si cannibale, adj., (ital. canibale si cannibal, franc. ennuibale); 1. numire data unui poporu selbaticu d'in Americ'a,Ide care se credea
co manca pre prinsi fripti; de ad : 2. anthropophagu; 3. crudu, barbaru, neome-

www.dacoromanica.ro

884

CAN.

CAN.

de uncle apoi si : canibalismu

sau cannibalismu, s. in., fapta de canibale : a) anthropophagla , b) fapta saa
portare barbara, cruda si neomenosa.
CANIBALISMU, s. m., vedi caninosu;

bale.

CANICIDIU, s. m., (canicidlum, ital.canicldio); uceidire de cani, (vedi cane si 2. cedere).

CANICID U, s. m.,
(caulcido);
care uccide cani, (vedi cane si, 2 cedere).
CANICULA, s. f., canicula; proprie

deminutivu d'in cane=eanis; luatu in

speciale cu insemnarile : 1. de siriu,
stell'a cea mai mare d'in constellationea numita can ele mare, (vedi cane); si
de acf, applecatu si la constellationta

intrega, si mai allessu la terapula de

mare caldura ce se produce, candu appare acea constellatione : caldurele caniculei; ardentea canicula; ne aflazu
canicula, si de acea-a nu e de mirare,
dco caldur'a este asid de suffocante;

2. de calla mai rea cubu la joculu de

cubi sau zari; 3. de cane marinu, genu
de pesce, (vedi cane).
CANICULARE, adj., canicularls;
relativu la canicula: ddlele caniculari,

sorele caniculare=sorele ardente d'in

tempulu, caudal canicul'a resare inainte
de resaritulu sorelui.
*CANIFER13,-a, adj., emitter, 1. (ca-

na=canua=canistru si ferre=ferere),
care duce unu canistru, cu intellessu
mai generale de cata precedentele caneforu ; 2. (d'in cane si ferere), care
produce cani.
CANIFORMU,-a, adj., caniformls,
(forma si cane); au forma de cane : caniformulu anube.
CANINU, adj., canInus; de cane,
ca de cane : 1. proprie : pelle canina,
denti canini; 2. metaforice : prandiu
caninu=prandiu fora vinu si in genera,

ascutitu ea dentii addeveratu canini; de

aol : fossa eanina=cavitate de asupr'a

dentelui caninu; musclu caninu=musclu ce d'in foss'a canina se estende peno
fome cala inchiaiaturia. budieloru;
nina=fonte canesca, dro si ca
fome ce nu se pote stamped, specia, de
morbu.
CANIOSU,-a, si canosu (pro a locure

cainosu), adj., multa ex natura canina

habens, obscenus, pervIcax, impudens,
malitiosus, barbarus, etc.; care
are multa canta, forte multe d'in alle
canelui, in insemnarile , in cari cane se
appleca la omu : nerosinatu, misellu,
reutatiosu, obstinatu, inflessibile, crudu,
barbaru, spurcatu, etc. : canosu onzu ca
estu-a Warn mai vedutu; paganulu este
canosu, uvn canosu de paganu, unu canosu de copillu, una canosa de muiere
sau una canosa muiere, etc.
CANIPA (si ccinepa , cd napa), s. f.,
cannabis si cannabtim (ital. cAnapo, canape Si canapo, isp. antrum ; port. ca.
nema Si cauliame; proveue. canebe, cambre, canep, cambe si carbe; franC. chan-

Yre; alb. canepu si arm vechiu g rec.

v4o;, nou grec. Itavvapt;
de ad si : vechiu germ. hanaf si bans 's
nou germ. kan vechiu sIav. conopila,
nou slay. Si serb. konoplja si lonopije,
=cfinipa, ro konop si kanap=fun0 de
canipa; poi. konop si konopie, cech. konlpe;
nu se intellege dro , cumu
D-7 u
dupo ce senguru remxivva:3c.: si

nosce, co tote aceste cuvente, in tote

limbele, sunt de origine latina, snstine
apoi co romanesc. canipa ar fi venitu
d'in vechiu slav. konoplja; Ur form'a
romanesca este cu multa mai pura sr
mai originaria de cat' cea slavica : ti-va
cumuva p in local de b, lcuventulu pre'
care crede invetiatulu slavistu co ar potd
Lad assertionea sea? (Mr acsta scam-

prandiu forte reu; littera eanina=littefar ; cuvente canine, cuvente obscene si

nerosinate; nunta canina = nunta illegitima; filosofii canini = filoso lii cynici, care nu respecta bon'a cuvenienti'a ; impudentia canina, etc.;
dente

bare a lui b in p se afla si in alte so-

caninu, la omu, dente intre dentii incisivi si cei molari, care este conicu si

scf dco b saa p e mai originariu, de ore

ce si in limb'a latina aflmu form'a ca-

rori alle limbei nostre, de essempla in

ital. canopa si provenc. canep; ba inco
scambari si mai estraordinari, cumu, de
essemplu, isp. conam.); care presenta m

in loca de b; de altramente nu poterna

www.dacoromanica.ro

CAN.

885

CAN.

uipa cu intellessu de canistru, si canistru, canna sau cana, canale, canipa=

acea-asi
cannabis, etc., paru essite
radecina ; pentru scrierea unoru-a
aceste cuvente cu una n, ro a altoru-a
cii doi n, vedi si canna ; ad vomu observi numai, co form'a cu b hico pare
a fi statu canduva in lirub'a nostra,
cumn arrta derivatulu canabiu=caunabius) ; genu de plante d'in famili'a

can ipa Care nu e bene inalbita, sau: de

colorea somentiei de canipa.
CAN1RE,-escu, (pro a locurea
cainire), nequam, impudens nett impn-

urticaceeloru, diecia pentandria lui

bassu lingusitoriu, duru, incapetinatu,

misellu, vile, blastematu, etc.;inse si
ca transitivu : a cani pre cineva=a l'in-

neu, originaria d'in Persi'a, d'in cari

speci'a cea mai importante este canip'a
sativa=cannabis sativa lui Linneu, sau
canip'a commune, planta cu radecina
ramificata si en unu fuste inaltu de patru
peno la optu petiore, d'in a cui scortia,
prin maceratione , se trage una stupa

assemine au cea de inu, d'in care se

facu funi, pandia, etc.; frundiele canipei
sunt narcotice; d'in semcnti' a de canipa
pisata se facu cataplasmate resolventi,
si se trage si unu oliu bonu de arsu; acea-asi sementia e unu bonu cibu pentru
multe passeri.
CANIPARIA, s. f., (cannabaria, ital.

canapaja), cannabetum; 1. artea canipariului, 2. canipa multa strinsa la unu

locu; 3. locu uncle se macera sau se lucra canipa; 4. obiecte multe lucrate d'in

denter agere; de regula -reflessivu, a

se can, a se face cane, a fi canosu, in
insemnarile relle, in cari cuventulu cane
se applica la omu, si prin urmare : a fi,

a lucrd, a se portd,

se arretk cruda,

barbaru, neomenosu, reutatiosu, perfidu,

sunk grave, numindu-lu vane; sau a

lu corrumpe, f acundu-lu cane saucanosu.
CANIRE,-escu, v., cano colore in-

ficere; tingere, inficere; (capillos) denigrare; 1. cumu resulta d'in celle spuse

in parenthesea de mai diosu, proprie

a face canu sau canutu, a albi, a colord
albu ; dro acesta insemnare s'a perdutu
mai de totu in usulu populariu, in care,
prin estensione, cuventulu a adjunsu se
insemne : 2. a dd unui ce colore diffe-

rita de cea naturale sau ordinaria : a

can oua=d'in albe a le face rosie, /segre, gal bine, etc.; a si cani faci'a=a dd,
cu albu sau cu rosiu pro facia, a dd ca
dressu pre facia ; a si cani genele rosie
ca alle unei porumbelle ; a si cani sprin-

canipa.

cenele=a si le face mai negre ds cfttu

CANIPARIU si ca2zepariu, canapariu , s. m., (cannabarins, ital. eanapajo), linaria; 1. care cultiva, college sau
lucra canipa ; care fabrica si vende o-

sunt d'in natura;vorbindu in peciale

biecte lucrat. d'in canipa; 2. passere,

cui place sementi'a de cant:pa, (vedi si
canabiu).
CANIPETU (si canepetu, canapetu;
reu : canipisce), s. M., cannabetum; leer'
semenatu ca canipa.
CANIPINU, - a, si canepinu , canapinu, adj., cannabinus (ital. canapino);
de canipa : ranzsie canipine, funi caniPine.
CANIPIU,-a , (si canepiu , canapiu),
adj., (ca si canabiu d'in una forma c annabius); de canipa, relativu la canilla, Cu

intellessu mai generale de eau canepinu, insemnandu nu numai de canipa,

deperulu capului

si cani perulu va se

dica a da perului canutu sau albu una

colore mai inchis a, negra de regula, pentru ca se para cineva mai teneru de ciltu
e; inse multi orne ni teneri si femine tene-

re, avendu, de essemplu, peru negru, lu

canescu albu, sau avendulu castaniu, lu
canescu negru, etc., (asid dro cuventulu
canire a trecutu la insemnarea generale
de a tinge, a dd alta colore, etc.; de la insemnarea mai speciale de a face canu sau

canutu, a colord albu, etc. ce are conforma etymologiei selle, fiendu acellu-

asi cu latin. canre=a fi cana sau canutu, canescere=a canuti; vedi si candere, candore, canu, canutu, canetia sau
canitia, etc.; e forte probabile apoi, co
bacanulu, cu care se bacanescu ouale Si

ci si : ca canip'a, analogu cu canip'a,

feminele pre facia, a essitu d'in aceamai vertosu : de colorea unei pandia de asi radecina, transformatu fiendu d'in
25

www.dacoromanica.ro

366

CAN,

CAN/

(vedi bi sau bis). M.

CANISCU, s. m., Laguna ptala nuptialls; la Mace doromani, cu insemnarea

canirei, colore capetata prin c,cmire;

4. materia sau licidu de canitu.
CANNA, s. f., canna ()tima, ital,
canna, franc. oanne;d'in acea-asi radecina cu canna au essitu troj alta- eu-

de tnare turta sau collacu de nunta

vente principali, adeco canniez.---caue-

(? d'in acea-asi radecina eu grec. xaticaus'a formei;

crsLov=canistellu,

lis, canistru=canister, canipa=cannabis, cari au data fiacare familie de cuvente mai multa sau mai pucinu

becanu=bicanu=bis-canus, Cu insemnarea de ceva ce canesce bene si tare;

? sau d'in acea-asi radecina cu canu

sau canutu, canire, etc., d'in caus'a
canetiei saa albetiei, ca grec. aXprzoy=

farina d'in ecX96=albu, san ca latin.

canica_ sau eanicie=teritie, eErsitu d'in

acea-asi radecina cu canus=canu sau

canutu). M.
* CANISTELLU, si canestelly, s. m.,
canino/1as; deminutivu d'in canistru.
* CANISTRU si canestru, s. m., canister si canistrum (xotyacmpov, ital, casminestro); corbe sau cosiuletiu

celle de nuelle sau de papura, pucinu

aduncu si ca torta, de regula impletita totu d'in smicelle, care se intende

de la una margine la cea-alta, (vedi si
canna).
CANITIA sau canetia, s. f., calitate
unui ce canu sau canutu, ()anilles; colore

in doi peri albi si negri, neci alba neci

negra, applecatu in speciale la perii

capului, candu se dice si canutetia, pro
candu canetia, (vedi 2. canire), se pote
1:14 si Cu intellessulu mai generale de
colore straina obiectului coloratu, colore

artificiale, tinctura, si ajara ca concreta : liidu de coloratu, (vedi si canitura).

CANITORIU,-toria, adj. s., tindor,
tinctorius; caro canesce, (vedi 2. cunire);
canitoriu de pera, de oua, etc.; substantie canitorie.

CA,NITU,-a, adj. s., tinctus-a, tinc1. part. d'iu 2. canire : tia

canitc, budie canite, pei, caniti; 2. supina Cu intellessu activa sau passivu :
becanu de canitu oua rosie; peru greu
de canitu; de ad : $. subst. masc. cat118-11;

meros e; ortografi'a acestoru cuvente vaT

riedia asii, co canal si derivatele selle se
seria in tote limb ele romanice cu unu n,

asi, si canistru, de si atatuunulu, atta

si paula d'in aceste doue cuvente deriva directa d'in canna; pre canda ca-,
nipa, de si pare derivatu directa totu
d'in corma, se serie numai in latin'a, ea
si in grec'a, cu doi n: canuabis=x&Y,
vapcg, ro in celle alte limbo romanice
cu una n; in limb'a greca se afta si fol.-,

m'a cu unu : xeol=vioyct, eumu se

afla si in alte limbo congenere, de es,
semplu in celtic'a : cana sau can=eanna;

ro in sanscrit'a : cana=gree. xev-e4=

desertu, suptire, etc.; asie in ektu, d'in
acesta comparare, resulta, eo atolles-

sala originariu din euventului ar

ceva suptire si seccu, cuma e in addeveru

plant'a in Gestione, cuma e si insui

canip'a si canalete: asia dro s'ar cuvenf sau se se iea canna ea forma fundamentale si se se seria apoi tote
ventelo de acsta famila cn doi n, sau
se se seria cu una singuru 1f si cana,
casi derivatele:coneli, &mellare, etc.);
1. gnu de plante, d'in famili'a.
naceeloru, trianclria digynia lui Llinneu,

Cu fusti derepti, suptirei si muniti d'in

intervallu in intervallu ca noduri, d'in
cari resaru foie lunge, striat,e, acate, ce
formedia orecumu tece , cuma, de essemplu:

arundinea commu,ne=ecundo

donas lui Linneu, conuoscuta pre a locurea poporului sub nume de treste sau
de stufit; b) canna palustre, cu radecine
dulcastre, namita pre a locurea butoiu
nitulu perului mi manca, pre fiacare de baila; e) canna, de sacharu=saccharnm ofd.cluarum,, d'in allu cui media se
di, mai multe ore. M.
CANITURA, s.f., coloratie, tinctura; scote saeharu , originaria d'in Indio;
specia
tinctilis liquor; 1. actione de a cani, d) canna inclia sau de Indi'a
de arundine, din ,care se faca bastone ;
(vedi 2. canire); dro ami ver tosa : 2. processu sau arte de a cata; 3. resultatulu (3) genu de plante d'in famili'a amoma-

www.dacoromanica.ro

CAN.

CAN.

387

ceeloru, cultivate in gradine pentru forCANNATA, s. f., (cannula), olla, urmoseti'a foieloru loru ; 2. metaforice
ceus; in usulu populariu cu acellu-asi
a) stelu, fuste, culmu, etc., asseminea cu intellessu allu cuventului canna de
allu unei canne, cumu e allu graneloru, sub 2, h); proprie inse cannata este, ca

allu papurei, etc.; b) tubu la instru-

si ital. cannata, form'a feminina d'in

mente de cantatu cannele organului,

comn'a fluerului; de ad, instrumentu
de cantata facutu d'in canna : cann'a
pastoresca, cann'a lui Pane; c) canale
de verce materia, care serve a conduce

participiulu unui verbu cannare, si prin

urmare se pote appled si la alte insemnari conforme etymologiei, adeco la di-

licide sau gaze : canne barometrice, ther-

mometrice; canna de plumbu, de ferru,

de vitru, de arame; cann'a unei arme de

gardu de canne, cotetiu de canne, grate

de canne, etc.;
cannatu (de usia) =-valva, pote fi masculinulu cuventului

focu=tiv'a armei; canna electrica =

canna de vitru armata ca asi, numita

cannata, care in origine a potutu av

butelia de Leida; canna hydraulica, tubu

deschisu la unu capetu si inchisu la
cellu alta cu una valvula ce se deschide

d'in intru abra, asi, co batendu can-

n'a in apa ca capetulu deschisu in

diosa, ap'a sengura ascende in canna

si erumpe afora d'in valvula; cann'a
caminului =fornulu sau hornulu; cann'a pipei, pro caro se aspira fumulu
tabacului; cann'a guttului=canna gutturis, canale de inghititu; d) condeiu de
bastonu de
canna (vedi si calamu);

canna, si in genere, bastonu de vence

materia; e) mesura, in unele terre, de
una lungime camu Ue done metre; f) vasu

in care se pune untu de lemnu de trans-

portatu; g) mica barca facuta d'in unu

singuru lemnu mai grossu scobitu (compara si franc. canot), luntre; h) vasu de

pamentu, de vitru, de metallu, etc., in

care se pune vinu, apa si alte licide
imple cann' a de apa si na pune pre msa;
mai addu una canna de vinu sau de bere;

cann'a se tine bene cu man'a de torta.

* CANNACEUra, adj. (franc. cannac, d'in una forma cannaceus); care
: cansmena cu plant'a canna; de
nacee, s. f. pl., familia de plante cari
au de typu genulu canna.
*.CANNAMELE, s. f., (ital. cannamele, franc. cannamelle, d'in canna =
canna si mel = miere); de acea-asi insemnare cu canna de sacharu, (vedi canna

sub 1.), pentru co anticii numieau sacharulu mi ere;

applecatu si la cea ce
pre a locurea poporulu numesce butoiu
sau butoiu de balta, (vedi canna sub 1).

verse lucruri facute d'in canne sau ca

forma de canna, cumu, de essemplu,

insemnarea de ceva facutu d'in canne,

in speciale : usia de canne, apoi usia in
genere, ca canale .de intrare si essire,

si in fine : parte sau aripa de usia;

canndta sa potutu transform& in cnnita, apoi in canta, ca si spiratu ii spiritu, apoi in spirtu, si prin urmare canta,
lebes, (vedi canta in Glossariu) nu pote
se fia venitu d'in ung. kanta, ci acestu-a
d'in cellu romanescu. M.
CANNATELLA (pron. si cannatea),
s. f., pl. cannatelle; vedi cannatiulia.
CANNATIOIU, s. m., prin molliarea

lui n, in bou do
CANNATIONIU, s. in., ingens olla
vol nrceus; cannata mare.
CANNATIMA, s. f., prin molliarea
lui / in locu de
CANNATIULIA, s. f., (cannula), ollula, urceolus; deminutivu d'in cannata.
CANNATU, s. m., pl.-e, (mai pucinu
bene cu ure : cannature sau cannaturi);
valva Paiute; vedi cannata. M.
CANNELLA (pronunt. si canna, reu
canna), s. f., pl. cannelle (reu: cannalle),

cannula, fistula, casia, (ital. cannella,

isp. cabilla, port. canela si canilha, provenc. canel si cancha, franc. cannelle);
deminutivu d'in canna : mai rara ca intelless ulu de sub 1. allu cuventului canna:
gardu de cannelle; forte desu inse Si po-

pulariu : 2. Cu intellessulu de canale

sau tubu allu acellui-asi cuventu, (vedi
canna sub 2.), si anume : micu canale
de lemnu sau de metallu, prin care d'in
una vasu sau tubu mai mare cura unu

licidu sau gaza: fienduco d'in acesta

fontana vinu se ice multi apa, ar fi bene

www.dacoromanica.ro

388

CAN.

CAV.

se aiba doue trei si mai multe cannelle

in locu de una sengura cannella; ap'a
ce se scote pre cannelle de plumbu, nu
este bona; putin'a are doue cannelle, si
tu ai inchisu numai un'a, lassandu cea
alta cannella de,schisa, asid in cdtu pre
cannell'a deschisa a cursu tota mori' a
d'in putina ; cannell'a butei, cannell'a
butoniului, etc.; 3. a dou'a scortia d'in
unu arborellu numitu cannellu, (com-

plantatu ea canne in intellessulu cuventului canna de sub 1.; 2. multime de

canne in insemnari alle cuv ant nlui canna

de sub 2.
CANNICHT si cannitiu,-a , adj. s.,
caunicius si cannitius (compara .si ital.

cannicio si cannizza); 1. de canna, facutu d'in canne sau din papura ; 2. sub-

laurus clunam mum; cannell'a se chiama

stantivu : a) femininu, cannicia sau cannitia=canna mica, mai vertosu in intellessulu cuventului canna de sub h), 2.;
b) masculinu, canniciu san cannitiu, impletitura sau tessutura de canne sau de
papilla, ce serve ca asternutu sau cope-

asia d'in caus'a formei de mica canna

rimentu; in speciale, asseminea tes-

para franc. eannaer), care scortia in

latin'a se chiana casia sau einnamoinum,

ro arborellulu e chiamatu de Linneu

ce iea, =du se taia in buccatelle; ea

serve ea aroma si e mai connoscuta poporului sub numele de scortisiora;
form'a masculina cannellu se OW appleca, nu numai la arborellulu ce da cannell'a, ci si cu intellessu mai estensu de
din cellu ce are canella sub 1. si 2., insemnandu : a) proprie, buccata de canna
sau arundine d'intre done noduri, care

serve la differite usuri, cumu, de essemplu, ca mosoru la depanatori, etc. ;

de ad f : b) diverse obiecte si de alta materia, destnllu se aiba form'a unui can-

sutura pre care se crescu vermii de metasse.

CANNITIA, cannitiu; vedi canniciu.
CANNOTIT, s. ni., vedi eannone si

cannoniu.
* CANNONARE, v., (ital. calm:mare,

franc. canonner); a bate cu cannone

bellicu pre inimicu sau loculu occupatu

do densulu; a da sau trage cu cannomile bellicu : a cannonci cetatea, a cannond multimea revoltata, a detund.
CANNONARIA , s. f., (compara

franc. canonnerie); 1. arte de a torni

nellu, cumu : fustellu de canipa, tubu

cannoni (bellici); 2. servitiu de canno-

de mica diametru, chiaru tubu mai mare

ce se pune la orificiele vaseloru sau c a-

nariu (tunatiu); 3. fabrica de tornatu

petele altoru tuburi, tubu prin care se

versa apa, vinu si alte licide si chiaru

terminulu populariu e tunara.

gazu, titie de canna sau cannate, de ur-

para : ital. caunoniere si cannoniera,

franc. canonnier si canounire); 1. re-

ciore, etc.;in speciale, stria sau cana-

cannoni; 4. multime de cannoni bellici;

CANNONARIU,-ia, adj. s., (com-

liculu, ce pentru formosetia se trage pre

columna, (compara si ital. cannello). M.
CANNELLARE, v., striare, fistula

lativu la cannoni bellici : nzaestru can-

manire, easia e )nitire; 1. a /1112/11cu una

bellici; 2. subst : a) masc. cannonariu :

fabricatoriu de cannoni bellici, p) mi-

canella sau cannellu; 2. a practica una

cannella sau cannellu; 3. a aromatisa

nonariu, care fabrica cannoni bellici

sau care derege tragerea Cu cannoni

litariu ce serve la cannone bellicu;

terminulu populariu este tunariu ;

femin. cannonaria : a) apertura in
de a cannelld, si mai vertesu resultatu murii fortificati, pre unde se incarca
in speciale, in ar- unu cannone; PO apertura in muri, pre
allu cannellarei;
chitectura, striatura= b triatura, cana- unde se baga cann'a sau tidvia veri-carei
cu cannella, (compara si franc. calm ler).
CANNELLATURA , s. f., actione

liculu sau canalicule trasse pentru formosetia pre columne, (compara si franc.
eannelure).
CANNELLU, s. m., p1.-i, ca arborellu,
si-e, in alte insemnari, vedi cannella.
CANNETU, s. m., cannetum; 1.1ocu

alte arme de focu mai mica de att.' asia,

numitulu de ordinariu cannone bellicu;

7) nave bellica cu punte si cu pareti

pucinu inalti, armata cu cativa cannoni
bellici.

*CANNONATA (reu : cannonada),

www.dacoromanica.ro

CAN.

CAN.

s. f., (ital. cano unata, franc. canonnade);

luatu de ordinaria cu insemnarea de

tragere sau batere cu cannonele bellicu,
si mai vertosu de tragere de nzulti can-

noni infruna data : se aude una intricosiata cannonata ;

cuventulu este
proprie part. femin, d'in cannonare, si
conforma etymologiei selle se pote applicA si la alte insemnari, cumu, de es-

389

rari de cetati, etc.;frasi : a incarcd

unu cannone, a trage unu cannone, a
astupd unu cannone, a dd tocu unui
cannone, a dereptd unu cannone, etc.
CANNONIIT, s. m., vedi cannone.
CANNUTI.A., s.f., cannula; urceolus,

ollula (compara ital. cannuocia si cannuzza); derainutivu d'in canna : 1. mai

semplu, una system de cannotai (tu-

rara cu insemnarea cuventului canna

de sub 1.: a tai cannutie, spre a face

buri) conductori de apa (vedi cannone).

una grate de prensu_pesce; 2. ca malta

CANNONE (rea: cannonu, vedi in

mai desu si populariu in intellessulu

cuventului canna de sub 2. si mai ver-

Glossariu canonic) si cannoniu (cu n mol-

liatu : cannoiu), s. m., (ital. cannone,

franc. canon; despre identitatea formei
oniu in cannoniu ca form'a one in cannone vedi suffissu one); I. proprie, aug-

mentativu d'in canna : canna grossa ;

inse in intellessulu de sub 1. allu eaventului canna nu se applica ca form'a
cannone sau cannoniu de ctu cu insemnarea de cea-a ce pre a locurea se dice
butoniu sau butoitc, (vedi canna sub 1. si

cannamele); ca multa mai desu se applica cannone sau cannoniu: II. in insem-

narile metaforice alle cuventului canna

de sub 2., cumu : 1. buccata de grossa

canna taiata d'intre doue noduri, ce

serve la differite usan, cumu, de essem-

plu, ca mosoru de depanatu; 2. tubu

tosu in cellu de sub h) : a cumperd doue

canne si mai multe cannutie; a bee unit
cannoniu, doue canne si mai multe cannutie dc bere.
CANONICA, s. f.,.vedi canonicu.

CANONICATU, s. m., (ital. canolaud , franc. canonicat); gradu sau

titlu de canonicu.
CANONICE (reu : canonicesce), adv.,

(canonice); dupo canone, conformu ca

canonele, (vedi canonu) : dispositione
canonice luata ; episcopi canonice allessi.
CANONICIA, s. f., 1. ca acellu-asi
intellessu ca si canonica. tu ; 2. cu acellaasi intellessu -ea si canonicit ate.
CANONICITATE, s. f., (ital. cano-

grossu si scurtu de pamentu, de metallu,

de lemnu sau de alta materia, care serve
la differite usuri, cumu la cursulu unui

nidal, franc. cattonicit); calitate de canonicu : canonicitatas cartiloru sante,

canonicitatea casatoriei.
CANONIC13,-a, adj., eanonicus (m-

licidu, unei vapore, unui gazu, etc., la

yovos6q, ital. canonic, franc. oanonique);

instrumente de cantatu, la ocbiane, etc.;

vasu de pamentu, de metallu, de vi-

relativa la canonu sau la canone, conforma ca canonulu sau canonele : 1. ca

adiectivn : a) in genere : musici canonici, se dicea la cei antici acei
cari calculan matematice armoni'a musicale, in opposetione cu musicii armonici, cari vean de norma numai urechi'a; doctrina canonica a lui Epicuru
sau canonic'a lui Epicuru, logic'a acestui filosofu; operationi medicali canonice, conforme ca regulele si prescriptionile scientiei medica,le; ecatione sau
formula canonica , ecatione generale

tru, etc., de acea-asi forma en cann'a

de sub 2., h), inse mai mare : am cumperatu unu cannoniu si tnai multe canne;

in speciale tuba de arma de focu, si

mai vertosu unu grossu tuba de arma
de foca, cumu si arm'a insasi, cea-a ce
se chiama cu terminu populariu tunu ;
dupo materia, cannonele e de bronziu,
de ferru, de aciariu, etc.; dupo marimea
diametrului, care se esprime prin pondula proiectilei ce incape in cannone, ro
pondulu proiectilei insasi se evalua prin

diametrulu ei, sunt : cannoni de optu

in artilleri'a de campu, cannoni de douespre-diece, de sesse-spre-diece si chiaru
de doue dieci si patru pentra impressu-

ce serve ca canonu sau regula pentru deslegarea multoru problemate particularie; neci faptele, neci dissele to-

stre nu prea su canonice, conforme

cu regulele morali si de bonacuvien-

www.dacoromanica.ro

390

CAN.

CAN.

tia ; b) in speciale, fiendu vorb'a de a- am se te canonescu si mai reu decdtu a.

none basericesci : episcopu cano nicu, ju- sid; copillulu mustratu si canonitu de
ramentu canonicu, prescriptioni cano- parenti se face omu cu mente; de ad :
nice, doctrina canonica, etc.; dereptu 3. Cu intellessu reu de a maltrat cru-canonicu, scientia a dereptului eccle- du, a tortura: ce me canoniti ca pre unu
siasticu fundatu pre legile positive al/e facutoriu de relle ? mai bene ommoritibasericei, pre canonele santeloru conci- me dectu se me canoniti asid, cumu calie, etc.; carti canonices carti alle nou- nonesce catusi'a pro bietulu sorice inalui si vechiului testamentft considerate inte de a l'uccide si mancci; misellu made baserica ca scrisse sub inspirationea cellariu, de cndu canonesce biet'a vita,
divina; 2. ca substantivu : a) masc., ca- fora se ua pota injunghid si uccide ! ce
nonicu, preutu, care, in baseric'a appu- v'a facutu cartea mea, de miati canonisana, assiste pre episcopu ca mai de a- t-ua asid? ca refiessivu : de trei dille

prope si face parte din consiliulu ace-

se canonesce se mora, si nu si pote

stui-a, preutu la una baserica cathedrale sau collegiale, asi numitu pen-

da suffletulu; de candu me canonescu se

tru co, in origine, toti canonicii observan unu canonu sau regula commune ;
in acestu intellessu se dice si femin.
canonicessa despre una femina , care,
inteunu collegiu de femine monache,

dorm, ci stau de me canonescu in patu,

invertindu-me candu pre una costa, can-

se buccura de una prebenda;

coniser); de si d'in acea-asi fontana cu

precedentele canonire, se iea inse cu intellessu mai estensu, cum : 1. a reguli;

b) femin.,

canonica : a) subintellegundu scientia

sau docttina, se dice sau cu intellessulu
mai susu esplicatu la doctrin'a canonica

lui Epicuru, sau cu intellessnlu de

scientia a santeloru canone allebassericei; (3) subintellegundu casa, casa de ca-

nonicu, (vedi mai susu la 2. a), sau de

canonici, casa a preutului.
CANONIRE,-escu, v. (reu : canonisire); piaculi po3nam injungere; po3na
afltere; aclare; laborare; I. in intellessu basericescu, a da sau impune cuiva
unu canonu sau pedepsa pentru espiare
de peccate : a) a suppune pre cineva la
una pena ammesurata Cu peccatele con-

fessate, a lu punf pentru neimplinirea

detorieloru cotra baserica : mai inainte
canonieau pre crestinii ce nu mergeau,
dominic' a si in alte serbatori,labaserica,
punendu-i in jugu la port'abasericei, sau
se faca metanie la usi'a basericei; b) in

speciale, a da unui preutu unu canonu

sau pedpsa pentru calcarea detorieloru
selle preutesci: episcopii canonieau una
data pr e preuti, punendu-i se sape la gradine, se faca metanie in baseric'a plena
de poporu, etc.; 2. cu intellessulu gene-

rale de a puni, a puni aspru pentru errorile si rellele commisse : dco nu te

vei inderept neci dupo acestu canonu,

approadu foculu, si nu potu nu potu

du pre alt'a.
CANONISARE (rem: canonisire), v.,
(cavovECety, ital. eanonizzare, franc. ca-

2. a lucra sau face cev conformu cu

canonele sau regulele acellui ce; 3. a stabilf ca can onu sau regula, principiu, criteriu, etc.; 4. a approba ca bonu, a lauda;

5. in speciale, ca terminu basericescu

a) a numera in canonulu sau registrulu
de carti approbate de baserica; b) a stabilf ca canonu sau regula de portarspentru toti credentiosii ; c) a admitte intre
santi.
CANONISTU, s. m., (ital. canonista,
franc. canoniste); omu versatu in scienti'a santeloru canone.
CANON17 (pronuntiatu pre a locurea:

canunu si chiaru canumu), s. in., pl.-e.,

canon, piaculi poma; gravis labor; araciatus; (sav6v, ital. canone, franc. canon); cuventulu, si prin origine si prin
forma, este acellu-asi cu precedentele
cannone sau cannoniu; precumu acestu-a
asia si canonu a insemnatu proprie
fustellu de canna, dro cuventulu a perdutu acestu intellessu originariu, apple-

candu-se la ordine de concepte d'in ce

in ce mai ideali : I. cu intellessu mai appropiatu de cellu originariu : 1. tuba
hydraulicu; 2. vergea de lemnu, de ferru, etc., care serve a trago linie direpte;

www.dacoromanica.ro

CAN.

(JAN.

3. veri-ce altu instrumentu ce serve la

dereptare si regulare : unja, dereptariu,
perpendiculu, etc.; dro cu multa mai
desu applicatu : II. cu intellessulu ideale
de norma., regula, modellu, etc. : 1. ce
serve de norma sau de modellu : a) una
statua a lui Polycletu, lucrata dupo tote

legile artei, servi de tanonts artistiloru

greet: si romani; b) canonu se nutni si
una seria sau registra de autoriiceitnai
boni, poeti sau prosaici, demni de studiatu si de imitatu pentru formarea gustuluilitterariu; Aristofanebyzantinulu
si Aristarchu, disciplulu cwestui-a, com-

pusera , cotra annulu 200 inainte de

Christi4, unu canonu de autorii greci cei
mai boni, care coprende 63 de numene
de poeti, de oratori, de istorici si de filosofi; c) sub imperatorii romani, canonu

eu insemnarile : a) registru sau tabellu

de veniturele regulate si ordinarie alle
imperiului; r3) totulu impositeloru ordinarie in opposetione cu celle neprevedute si estraordinarie; y) summ'a fissata
de imposite ce are cineva se dee in totu
sau in parte pentru una ramura de industria impusa; de ad : 8) cu intellessulu si mai generale de ruptore, nartu,
pretiu fissu de vendiare, alocare, etc.
canonu emphyteoticu , summa fissa ce
se solve pre annu pentru emphyteose;
2. norma, regula, lege, etc.: canone grammaticali, canone logice, canone estetice;
criteriulu addeverului este catzonulu suin speciale
premu allu cugetarei;
eanonu, in matematice, formula ge-

nerale sau constructione generale , ce

serve la solutionea multoru alte problemate sau constructioni particularie;
canonu astronomicu si canonu chronologicu, tabla chronologica ce serve ca
mediu de a verified, datele cellu mai insemnatu d'in canonele astronomice alle

celloru antici este canonulu lui Ptolomats, numitu si canonu regescu; c) in mu-

91

monica; .3.1uatu mai vertosu ca terminu basericescu ca insemnarile : a) lega

stabilita de concilie, attingutoria de

credentia si de disciplina, regula pen-,

tru baserica, adeco nu numai pentru

ministrii religiunei, ci si pentru toti

credentiosii : eanonele basericei, santele canone, lucru conformu canoneloru , preutu sau episcopu clupo eanone
sus contr'a canoneloru, canonele concilieloru ecumenice, canonele concilieloru
particularie, escommunicatu prin canonulu cutare; in speciale canonele santiloru Apostoli, collectione de legi basericesci d'in primele secle alle crestinismului ; b) canonu allu scriptureloru,

seria sau registra de carti ce se credu

co au autoritate divina si servu ca norma de credentia : canonulu baserimi
crestine, eanonulu Ebreiloru; c) catalogu de santii basericei; d) cu diverse
alte insemnari, cama: a) canons liturgical rogationi ce se dicu la liturgia pen-

tru implenirea regulate a mysteriului

junghiarei; fi) cantan, psalmi si altele
ce se canta si se lega in certe ceremonie religiose; y) canonu pascale, tabla
pre mai multi anni de serbatorile mobili , cari se reguledia dupo tempulu
candu cadu pascele; e) eanotau penitentiale sau de penitentia : a) regula dupo
care coi caduti in peccate au se se cure-

tie de aceste-a si apoi se se admitta

erosi in communionea basericei; 6) pena
impusa de confessoriu unui confessatu
pentru espiarea peccateloru ; y) pena impusa unui credentiosu care neglege detoree cotra baserica ; 8) pena impusa
unui preutu pentru calcarea detorieloru

preutesci, (vedi si canonire); de act

4. grea pena morale, grea sufferentia,
greu blastemu, grea labore, tortura, etc.:

cu ccitu te vei arrettei mai rebellu a te

umili si a reconnosce errorile telle, cu
ateitu mai greu canonu ti se va impune;

sica : a) regula san metodu de a determine intervelele sau tonurele musicali;

composetione musicale, in care se re-

ce canonu pre bietulu ontu, \co de septamane nu pote inchide oohii !

pete cu rigore una theme data; y) canonu armonicu sau simplu canonu, instrumeutu ce serve a determine interyallele in musica, numitu si regula ar-

re) ; sonu musicale, tmelodia, : placuta

* CANORE, s. f., canor, (vedi cane-

e canorea, ce invetia a cantd copillele ;

martialea canore a raucei arame chiama
pm toti la lupia.

www.dacoromanica.ro

392

CAN.

CAN.

4' CANORITATE, s. f., (ital. canoriLI) ; calitate de canoru.

* CANORUra, adj., canon's (vedi canere) ; sonoru, melodiosu, armoniosu,
eufonicu, placutuurechiei : canorelepasseri, canor'a lyra, canorele versuri, periode canore; declamatione prea canora,
insocita de una cantare necuvenita ;
canorulu poetu, canorele muse, etc.
CANTA, s. f., (vedi cannata in Dictionariu si canta in Glossariu).
* CANTABILE, adj., (ital. cantabile) ;

care se pote canta, care cantatu

place urechiei si satisface sentimentulu :

tonu cantabile, intervalle cantabili, versuri cantabili, meloda cantabile.

* CANTANTE, adj., cantans; care

canta : passeri cantanti, declamatione
cantante.

CANTARARIU (reu cantaragu), s.

m., ponderator; cellu ce essercita functionea de a cantari.
1. CANTARE, v., cantare, canore;
peallere (ital. cantare, isp. si port. can-

tar, provenc. cantar si chantar, franc.

chanter, alb. cantoig sau candoig, tote
d'in latin. cantare, care e form'a intensiva d'in canere=canere); in origine,
ca verbu intransitivu, cantare va se dica
a scote tonuri melodice si mesurate, fia
vorb'a de omeni sau de animali, si candu
e vorb'a de omeni, fia cu vocea sau cu
instrumente; apoi mai tardiu, ca verbu

transitivu, Cu obiectu ce espreme coprensulu melodiei , a insemnatu si : a

face ceva obiectu aliu cantarei, a anuntia cantandu, a spune, a dice, etc.: I. v.
intrans., a scote tonuri melo dice si mesurate : 1. despre omeni : a) cu vocea
cine are voce fornzosa si a invetiatu a
cantet, se cante, co toti Cu placere l'a-

sculta; a cant bene, reu; a cant susu

sau diosu; a cant pre d'in afora sau pre
note; a cantd cu voce de bassu, de tenor,

de supranu, etc.; a cant senguru sau in

choru Cu altii, a cant neaccompaniatu

tatu, annu ierna,la Parisi; candu canta

Nerone pre scena, nu era permissu ne-

m,enui se essa d'in teatru neci pentru

causa necessaria; in acestu intellessu
se dice cu mai multa appesare : a cant
d'in gura, spre destinctione de urMatoriulu : b) a cant cu unu instrumentu,
care, dupo intellessu, se construe cu prep.
cu, d'in, in.: a cant cu fluerulu, cu vior'a,

cu buccinulu, cu lyea, cu organul,u, cu

cimpoiulu, etc.; a cant d'in flueru, d'in
viora, d'in eetara; a cant in flueru, in,
cavallu, in, pianu, in frundia, etc.; c) a
pronuntia, a declama sau lege cu unu
ammestecu de cantare pucinu naturale
si placuta, : dco canti,reu canti; ro deco
legi, apoi fa bene de nu cant; acestu oratoriu nu vorbesce, ei, canta; 2. despre
animali cu voce forte dilferita, care in

unele e departe de a fi melodica, dro

mai vertosu despre passeri, a caroru voce

e placuta : canariulu canta, alaudele

(ciocurliele) canta, cocosii canta, broscele canta, greierulu canta, etc.; acestu intellessu estensu allu cuventului
nu e de mirare, candu ne cugethmu co
verbulu a adjunsu, in limb'a romftna, ca
si in cea latina, se insomne si : a manifest prin voce (vedi mai diosu), si in
speciale, a predice, lucru pentru care vocea certoru aninzali, si mai vertosu a pas-

seriloru se consider ca unu bonu organu; in acestu largu intellessu se pote

dice : corbulu canta; compara latin. co rnix leva canebat=sinistr' a cornice can-

td; cantarea gaineloru se consider, la

vechii _Ronaani, ca reu auguriu; stranepotiiloru Romani peno astacli credu co
unu mare reu are se cada pre cas' a omu-

lui, candu gain'a canta la usi'a lui; de

ad vine co cantarea gainei figuredia in
mai multe proverbie ca intellessu reu,
cumu : in acesta casa canta gain"a, nu
cocosiulu (dominedia muierea, nu bar-

batulu); in acea casa nu e pace, unde

neci de unu instrumentu, neci de alta

gain' a canta si cocositclu tace (nu merge

bene cas'a in care muierea vre a domina

in speciale : a fi de professione

pre barbatu); pain'a ce canta ser'a nu

artistu cantatoriu la teatru, la base-

oua demaneti'a (cine se lauda si vorbesce multe, nu face nemica); a bee'vinu

de unde canta brosc' a.= bee apa si inco
de cea mai rea, d'in lacu; 3. de lucrtiri

voce;

rica, etc. : ce face omulu acestu-a?

canta la baserica; primulu tenore nu

canta asta sera; bassulu acestu-a a can-

www.dacoromanica.ro

CAN.

CAN.

neinsuffietite, .mai vertosu instrumente

intradensu facute pentru cantare :vior'a

crepata nu mai canta sau canta reu;

fluerulu teu canta mai bene decatu allu
meu; mi place maibene cumu canta vior' a
deed tu cumu canta buccinulu; d'intre instrumentele de musica, unele canta, suf-

flandu in elle; altele canta, facundu se

vibre alle loru corde; sunt inse instrumente mechanice , cari -canta sengure

393

loru si altoru omeni insemnati; b) Cu obiecte particularie : a cant faptele barbatiloru straluciti, a cant arnzele si capitanulu mare allu poporului romas nu,
a cant victoriele cuiva, a cantec selbele
si agrii; se cantezmu eroii si diei, se cantam inse inainte de tote pre cellu a totu
potente si eternu; 2. a predice, a spune
d'inainte, a predick, a annuntid : multi

si fora cooperationea omului; 4. vorbindu

de multu mi cantd, co acsta-a are se

mi se intempl, si eu nu credeam ; de

de mai multi omeni ce canta cu vocea

sau de mai multe instrumente de cantatu, verbulu cantare se applica in spe-

candu ti cantu eu acesta-a, si tu nu vrei

se me asculti! proverb : a cantd surdiloru = a vorbf in desertu, a nu fi as-

ciale la acea voce sau acellu instrumentu,

cultatu;a si cantz senguru canteculu

= a spune senguru ce a patitu sau ce
are se patia, ce e si ce sente : canta-ti,

care essecuta partea melodiosa a unei

composetione musicale, in opposetione

Cu

vocile sau instrumentele, cari servu numai a accompanik melodi'a : in acesta

buccata de nzusica canta numai bassulu.

II. v. trans., a face ceva sau pre cineva obiectu allu cantarei : A. proprie,
cu obiecte oraogenie sau generali, sau
cari insemna : 1. buccati de musica : a
&Intel unu cantecu de hone; a cantdunu
antifoniu, tom tropariu, UflU cheruvicu;
a cant unu hymnu, una symphonia ;
2. cantece de saltatu : a cantec chor'a ,
branulu, cadrillulu, batut' a, etc.; in acestu intellessu, ca si in cellu immediatu
precedente de sub 1. cantare, prin ellipse,

se construe si cu de : a cant de lume

(subintellege : cantecu sau cantece de
lume); asid. si : a cant de doru, a cantes
de chora, es cant de mortu, a cant de

jocu, etc.; inse nu e de confusu acestu

intellessu cu cellu ce are prep. de in frasi

ca : a cant de uritu, a cantd de minune, etc.;

3. versuri sau prosa ce se

canta : a cantd una oda, unu hytnnu,

unu cantecu eroticu; a caned psaltni, angerulu au strigatu, apostolulu, evangeliulu; a catzt benecuventedia, tatalu no-

mundra, canteculu; 3. in intellessu mai

generale de a spun e, a manifestk, a arretk, a dice : a) nu numai prin voce, ci
si prin scrissu : asid canta proverbiulu,
cuma canta inscrissulu, ce canta calendariulu despre tempt? d'in boni si seraboni se canta acesta-a; b) murmurandu
incetu : ce ti cant ami culu la urechia ?
proverb : a cant cuiva unu cantecellu = a i spune ceva care l'adduce se
faca ce vre spunitoriulu : dco s'a meniatu, lassa me pre mene se i cantu unu
cantecellu la urechia, si pre data se va
desmenici; c) spunendu nemicuri si repetindu-le, peno candu i se uresce cuiva

de elle : ce totu mi canti si descanti ?

4. frasi particularie : a) a cant utzu
mortu=a canti si lege cello de cantatu
si de lessu pentru immormentarea mortului ; b) a cant dupo cineva = a lu

plange; a) a cant inaintea cuiva sau

cuiva=a se plange sau a laudk : ce mi
canti mie de acestea; se cantamtz domnului; d) proverb : cutnu mi canta, asid

jocu=cumu mi dicu altii, asik su constrinsu a face.

stru, etc.
B. metaforice : 1. a canti
ca poetu, a espune, a narrk in versuri,
a laudk,, a glorified., etc. : a) ca obiecte
omogenie sau generali ca cantare, can-

2. CANTARE, s. f., cantatio, cantus;

carmen, canticum; 1. actione de a canta cantarea passeriloru; 2. resultatu

tecu, hymnu, poema, carme, etc. : nu pote

canta : cantan i basericesci, cantari de

lauda.
CANTARETHJ,-a, adj. s., cantane,
cantor, cantator; cantatoriu, care canta,

allu actionei de a cantd, ceva ce

se

incap indoientia, co inainte de Onteru

au fostu poeti, cumu se pote forte bene
intellege
acalle cartneni, ce Omeru
ne spuno, co se cantau in ospetiele regi- care pote si scie cantk, cui place a can% :

www.dacoromanica.ro

394

CAN.

CAN.

1. adj. : passere cantaretia; muiere cantaretiu; 2. subst., masc. si femininu, omu

sau femina care canta de professione,

vorbindu in speciale de cellu sau de ea

care canta la una baserica : cantaretii

metropoliei nu sunt cei mai boni; in acellu cenobiu de feminevei audi cantandu

Intreg'a
cantaretie cu placuta voce.
forma nu e de approbatu.
CANTARIDE, s. f., vedi cantharide.
CANTARIRE,-eseu, v., pender, ponderare; testimare;valere, magni monkenti
esse; 1. trans. a) proprie, a pune si trage
cera in cantariu, spre a atta pondulu acellui ce, si de ad in genere, a ponderi
en vence genu de instrumentu, a estima
pondulu : a cantar pesce, cpa, sane,
unu omu;
mere; a cantari unu
pentru espressionile : a cantan i in greu,
a caratari in usioru, vedi cantariu;
b) metaforice, a estimi, a judeek : a can-

tari unu omu, (vedi campanire); 2. intrans., a trago greu, a fi greu prin pondulu seul, si de ad, prin metafora : a
av pondu, importantia, valore, etc.
sciu bene cdtu ti cantarescu creierii,
vorb's tea nu cantaresce multu pentru

mene; in acestu intellessu inse mai

desu si mai bene se dice empatare sau
cumpanire.
CANTARITORI13,-toria, adj. s., pon-

derator, ponderosos; care cantaresce;

care trago greu si de aci : grave, importante. etc.

mata linie, punte sau numere trasse

pro braciulu lungu allu perghiei indica
pondulu de estiniatu;
de regula cantariulu are doue punto de suspensione,
unulu catu naai apropiatu de capettulu
braciului scurtu allu perghiei serve ,
candu este vorb'a de estirnarea pondureloru mai mari; ero altulu mai departatu de acellu-asi capeta serve la evaluarea pondurilorn mai mice ; pentru
fiacare d'in acuite doue punte de sus-,
pensione se afta, pre laturea respectiva
a jugului sau perghiei, trasse liniele,
punto] e san num ere' e ce indica pon dulu

de evaluatu; faci'a eantarialui ce serve

la evaluare de ponduri mari se chiama
greulu cantariului, ro cea alta usiorulu
cantariului; de ad espressioni ca : cantariulu acestwa nu tine at tu-a de multu
in usioru, si de acea-a cauta se lu puni
in greu; coci dco in usiaru abid redica
12 libre, in greu pote reddcd 120 de libre

(compara si celle spuse la inceputulu

art. bilancia); 2. cantariu se chiama si
centenariulu, care dupo pondurile diver-

seloru terri a fostu si este forte Tarjan;

la noi, ea si in cene mai multe terre de
resaritu, cantariulu este approssimativu
ca de unu centu de libre gallice sau 50 de
chilogramme unu cantariu de miere ,
doue cantarie de bombacu, patru canta-,
rie de sardine, (cuventulu are in limbele
sorori formele si insenmarile : ital. can.

CANTARTE', s. m., p1.-e, (rew cu re

taro, cantero si quintale, isp. port. provene, quintal ou insemnarea lni canta-

sau ri : eantariure), statera; eentum-

riu de sub 2.; mediu latin. cantaran'

pondo, eentenarium pondus ; 1. instru-

en acea-asi insemnare, franc. quintal cu

mentu de mesuratu pondulu, compusu

d'in una perghia de ferru inflessibile,
suspensa intr'unulu d'in puntele selle
de nesce usiori, cari dividu perghi'a in
doue bracie iuecali : de braciulu cellu

acea-asi insemnare, inse si cantar,

candu este vorb'a de acea-asi mesura
d'in terrele orientali; alban. cantar si
eandar Cu insemnarea lui cantariu de

mai scurtu este prensu unu cancellu

(cangellu) de care se Spendura lu-

xavvipt, arab. qin'tdr, turc. qauthAr,

crulu de ponderatu sau una lance in care

se pune acellu-asi lucru; pre cellu alta

braciu pote cineva port6, cu adjutoriulu
unei torta, unu globu de ferru numitu
coiulu cantariului; acestu globu de pondu

connoseutu se porta cu man'a pre braciulu cellu. lungu allu perghiei, peno
vine de facd ecilibriu pondului de esti-

sub 1.; apoi in limbele straine non grec.

nou slav. serb, kantar cu amendoue insemnarile lui cantariu; russ. kantaril si
kontaril, bulg. kantarl vechiu serb. kantinarii si kantenard, vechiu germ. zentenart, nou;germ. zentner., cut insemnarea lui cantariu de sub 2.; d'in compararea totoru acestoru forme resulta, co
cuventidu eantariu se lega prin origine
de latin. ventana = centu cu multa mai

www.dacoromanica.ro

CAN.

CAN.

bene de cktu de cantharns = cantaru

sau cantharu).
CANTARU, s. m., vedi cantharu.
CANTATA, s. f., vedi cantatu.
CANTATIONE, s. f., cantatio; actione

de a cant, cumu si resultatulu allu acestei actione, canteen, ceva cantatu.

CANTATORE, s. f., vedi cantatoriu.
CANTATORIU,-toria, adj., cantator,
cantor; cantans, (cantatorius; compara

si ital. cantatore , cantatorio); care

canta, scie sau pote cant: 1. adj., aptu
la cantare, bonu de cantatu : acesta-a
e partea cea mai cantatorics din acesta
mica camposetione; passeri cantatorie;
2. subst : a) personale, masc. cantatariu,
femin. cantatoria, omu sau femina, care

canta pre scena ;prin metafora, precumu latratorii sunt canii, asi6 cantatorii, in locu de cocosii, este una espres-

sione allessa : cantatorii annuntia appropiarea dillei;---b) reale femin., cantatoria sau cantatore : a) instrumentu
de cantatu : inceta de a mi sparge urechiele cu cea cantatore; 13) actione de a

cantd, si mai vertosu loen sau tempu

in care se canta: cantatorea cocosiloru;
trei sunt de regula cantatorile cocosiloru; de ad forte desu in plur. : canta-

tori=tempu despre diva, candu canta

cocosii : prela cantatori, aprope de vantatori.

CANTATRICE, s. f., cantatrix; femina ce face professione de a cant, si

mai vertosu femina ce canta pre scena.
CANTATIT,-a, cantatus-a; cantus ,

cantatio; 1. part, pass. d'in cantare :

eroii cantati de Virgiliu; lucruri can-

395

subst. abstractu masc.: datatatu/u cocosiului, pre la cantatulu coeosiloru.

CANTATURA, s. f., cantus, lamentan. 1. actione de a cant, si mai ver-

tosu actionea de cantare prolungata;

2. vaietare, plangere.
CANTECELLIT, cantecu, etc., vedi

canticellu, ~tices.
* CANTERIARE, v., (cantonare, de
unde particip. canteriatus); a leg de
canteriu, a sustin6 sau proptf cu canterie.
CANTERINU,-a, a dj., cantdrinus;

de canteriu : ordiu canterina.

CANTERIU, s. m., canteras si

cantherlus (xavOipaog?); 1. callu juganitu; callu de transporta; 2. prin meta-

fora : a) omu betranu si incapace de

muiere; b) caprioru sau lemnu pre care
sta accoperimentulu unei case; e) cha-

racu de viia ; d) jugu, in care se puna

callulu, ca se lu ferrice sau se i faca
vre una operatione veteLinaria ; e) in
fine cu insemnarea ce are ital. cantiere
si franc. chantier : a) bou mide se depunu lemne de focu seu de constructione, lemnarfa; fi) mai vertogu locu,
unde se construiescu navi.
CANTHARIA si cantaria, s. f., cantharias; gemma san nestimata care presenta imaginea unei cantharide.

CANTHARIDE si cantaride (mai

pucinu bene : cantarida), s. f.i pl. cantaridi, cauthars (xaskapk); 1. genu de
insecto coleoptere heteromere d'in familra trachelidiloru, allu caroru elytru
e verde auriu forte luciosu si cari essala
una odore forte tare si putorosa; pulberea acestoru insecto serve de base la

tate si rescantate de toti ; de ad ca sub st.

vesicatori;in speciale cantaridea de

femin. cantata : a) cantare camu prea

lunga : cantatele vostre au se suppere

Ispani'a, care e f6rte veninosa, tneloe

pre omeni ; b) mica composetione de musica vocale cu accompaniamente, scrissa

pre una mica poema cu sau fora dialogu,

grInu si alte buccate, b) de vitia, c) de

cu recitativu si mice strofe; c) poem'a

insasi ce se canta in cantata musicale;
d) composetione litteraria lyrica de form'a cantatei , fora se fia destinata la
cantare; 2. supinu d'in cantare cu intellessu si activu si passivu : ti ai aflatu

s. f., (ital. cantaran% fran. canthari-

tempu de cantatu assemini cantece; tro-

parie de cantatu dominic'a; de acf ca

vesicatorius lui Linneu; 2. verme : a) de

arundine.
CANTHARIDINA si cantaridina,

oble; vedi cantharide sub 1.); substantia organica solida, cristallina, incolora,
care se estrago d'in cantharidi.
* CANTHARITE, s.,!cantharites (sub-

intell. vinum=vinu)=14aprts oIvfx;

specia de vinu a ddussu de preste mare,
(vedi cantharu).

www.dacoromanica.ro

396

CAN.

CAN.

* CANTHARIT si cantaru, s. m., cantharus (xcivaapw; ital. cantaro); 1. spe-

tique de lltase=cantarea lui Moise,

cia de insectu, scarabusiu; mai desu

Rosia, etc.; in limb'a nostra, in acestu

intellessu, pare co tende a se substitu
cantare in loca de canticu, d'in caus'a

inse : 2. prin metafora : a) mare si pantecosu vasu de beutu, munitu cu doue

anse sauurechie, si, in speciale vorbindu
de Bacchu si adoratorii sei, luatu cu in-

tellessulu de cupa; b) canale sau tuba

de apa, a carui gura, pre care esse licidulu, are forma de scarabusiu; c) nodu

compusa si cantata dupo trecerea marei

insemnareiprea pronuntiata ce canticu a

inceputu se iea in usulu vulgariu si care
correspunde mai vertosu cu a italicului
canzone si francescului chanson=cantio
=cantione; assemine tendentia de margenire a intellessului unui cuventu uu se
pote admitte in moda absolutu); totu ce
se canta, fia musica sinipla, fia poema
insocita de cantare : 1. meloda, prin

negru sub limb'a boului Apide, adoratu

de Egyptiani.
* CANTERJ si cantu, s. m., canthus
Otvaoq, ital. isp. canto, vechiu fran.
cant; vedi in Glossariu cantonu si cantonieru); 1. cod'a sau anghiulu ochiului;
cercanulu ochiului; 3. cercanulu rotei, fia cellu de lemnu, fia cellu de ferru;
anghiu sau cercu de locu : parte, regione, tinutu, etc. (de ad si cuventulu
populariu catunu, prin caderea lui n de

sufftetului, fia de buccura sau de intristare : canticu de doriu, canticu eroicu,

canticu de mortu; canticu de jocu, canticulu miressei sau de miressa, alls nunului sau de nunu ; celle doue moduri
mai communi alle cantecelorunostre na-

longa ca, in loca de cantunu sau cantonu,

tionali sunt chor'a si doin'a;prin me-

forma augmentativa d'in cantu).

tafora applecatu si la animali, mai ventosa la la passeri : voiosulu canticu allu

alaudei sau ciocurliei, doiosele cantice

CANTICA si canteca, s. f., (=ital.

cantica); vedi canticu.
* CANTICARE, v., canticare; ca deminutivu d'in cantare, insemna : a cant
desu, inse usiurellu, cu voce bassa si de
fiacare data cate pucinu.
CANTICELLIT si cantecellu, s. m.,
canticulum, deminutivu d'in canticu.

care se espremu vine sentimente alle

alle preveghiatorei, canticulu cucului,

allu cycnului;
in speciale : a) melodi'a unei armona, in opposetione cu accompaniamentele : tortuosa symphonia,

inse canticu nu are; b) de ad, cantare

essecutata de Unulu senguru, in oppose-

CANTICII si cantecu, s. m., pl.-e, (pre

a locurea si femin. canticasau can teca),
canticum, cantilena, cantio, cantus (ital.

tione cu celle essecutate de mai multi

sau de unu choru; c) cantare cu care se
insociea joculu unui actoriu in teatrulu

si isp. cantico Si cantiea, port. cantigo

si cantiga, provenc. cantic, franc. cantique, alb. caneca si canga,in origine
cuventulu este adiectivu formatu d'in
cantus=cantu prin suffissulu icu, cumu

Romaniloru;

se vede d'in constructioni latine ca

cantica delineamenta=p/aceri produsse

prin cantare; in limbele sorori cuventulu ca substantiva se applica mai vertosu la cantan religiose pleno de intusiasmulu ce inspira unu viu si inaltu
sentimentu allu divinului; asid : ital.

il cantico dei cantici=franc. le cantique des cautiques=canticum cauticorum=cantarea cantariloru , un'a d'in
cartile santei scripture a testamentului

2. composetione poetica

ce se canta, carme, poema lyrica, prin

care se espremu sentimentele animei omenesci de la buccufra si multiamirea
lina a suffletului pno la entusiasmulu
cellu mai essaltatu, si de la intristarea
stemperata si moderata Olio la doriulu
cellu mai arditoriu dP anima, si anume
a) in intellessulu cellu mai vulgariu, ca
si franc. chanson, poema lyrica de forma

abu se pote de simpla, usiora si popularia, asid in eatu fiacare d'in poporu
adjunge se ua invetie si se ua cante ca

vechiu, attribuita lui Salomone; asid

facilitate : in, multele si formosele nostre

cantice popularie se espreme tota anim'a
Romnului; in cantecele selle Romeinulu
a celebratu faptele Domniloru barbati si

si : ital. cantico di Illos=franc. le can-

boni; prin cantice a inferratu si viti'a

www.dacoromanica.ro

CAX.

CAN.

397

Domniloru miselli; in cantice ellu si a rei, etc. (vedi si celle spuse in parenversatu antarulu animei, precuntu totu tbesea de la inceputulu articlului);in
in cantice a depusu tesaukele de entu- limb'a basericei canticulu differe de
siasma eroicu si de amore pentru totu psalmu, pentru co acestu-a se canta cu
ce e mare, santu si adorabile; pentru fia psalteriulu, instrumentu de musica, ro
care fapta insemnata, pentru fiacare omu canticulu se canta cu vocea;
cantice
destinsu Ponzeinulu a scostcunu canticu; graduali=cei cinci-spre-dieci psalmi ce
de ad in espressionea trecuta in pro- vinu dupo psalmulu 119, asia numiti
verbiu : a scote cuiva canticu=a celebra pentru co de Ebrei se cantau, candu asfaptele lui prin una asseminea poema cendeau gradele templului, ro pentru
lyrica popularia; inse : a scote cuiva can- crestini acei-asi psalmi figuredia graticu, se dice nu numai in belle, ci si in dele de perfectione crestillesca;-3. mereu : a scote unei muiere canticu, va se taforice : a) veri-ce modu de espressione
dica, dupo caracteriulu acellei muiere
a gloriei si maiestatei divino : certau
a celebrd prin canticu gratiele, talentele cu astrele,pantentulu, marea si tota creasi virtutile ei, sau : a espune in canticu tionea inaltia unucanticu de gloria creascandalele si blasten?atiele ei, asia in toriului seu; tote actionile si tote cugecatu canticu lea insemnarea generale de tationile acestui mare si nobile suffletu
espunere in versuri, despre care vedi fura unu canticu allu addeverului sibcmai diosu; acf se observa numai, co can- nelui eternu; b) manifestare, espunere a
tiallu pote fi si una addeverata satyra, celloru pe a patitu sau are se patia cicumu si-to canticulu Rovoinzclui, ca si neva, a sentimnteloru, cugetelorn si
canticulu altoru popore, se indiosura a fapteloru cuiva : canta-ti, ntundra, cancantd si celle ce nu aru fi de cantatu, ticultc, (vedi si 1. cantare); c) cuvente
cumu gratiele si placerile facilei Ve- magice; ce su aste cantece si descantece;
nere terrestre, placerileimbuibarei, etc.; de ad : (1) cuvente induplecatorie, cu
mai allessu prin contactulu corruptio- potere magica orecumu : de si se arrta
nei fanariotice cavteculu Rontanului a asid de neinduplecatu si neimblanditu,
cautatu se degehere in trivialitati si ob- lassati se i cantu eu unu canticu, si veti
scenitati; si de ad tendenti'a de a inla- ved co se face blandu ca ntnellulu si
tur, vorb'a canticu d'in limb'a baseri- despusu a ne dd totu ce vomu cere de la
cei, dro fora cuventu : coci espressio- densulu.
CANTICUTIA, s. f., si
neapopularia canticu de lume, vorbesce
contra acestei esclusione; canticu delume

CANTICITTIU sau cantecutiu, s. m.,

in addeveru, dupo intellessulu ce se da

cuventului lume (vedi Jume), va se dica
sau, in oppositione cu can ticu de baserica sau canticu religiosu, unu canticu
cu subiectu strainu de religione; sau,
in opposetione cu canticu eroico, mo-

canticalum; deminutivu d'in canticu si

cantica, si prin urmare de acellu-asi intellessu cu canticellu.
CANTILENA, s. f., cantilena (compara si ital. cantilena); 1. cu intellessu
bonu, parte a una meloda, care se repete la intervalle determinate alle unui
canticu; mai desu inse : 2. cu intellessu
reu : a) canticu prea simplu si monotonu, si prin urmare uritiosu; canticu
de addormitu pruncii; canticu obscenu
sau injuriosu; b) vorba batuta si resbatuta, cuventu de toti connoscutu; vulgaritate.
* CANTILLARE, v., cantillare; deminutivu d'in cantare, a canta cu voce
bassa si cate pucinu, franc. fredonner;
a canta reu.

Tale, etc., unu canticu ce are de subiectu

doriulu amorei, alluplaceriloru de msa,

sau veri-ce ne face se ne buccuramu si

se petrecemu;
b) poema lyrica destinata a se canta in impregiurari solemni,
celebrandu victorie si mai vertosu glori'a si maiestatea addeverului, a dereptatei, a divinitatei, etc. : canticu de victoria; Ebreii compuneau cantice pentru
tote impregiurarile insemnate alle vietiei loru politice si religiose; atari sunt
canticulu lui Moise, canticulu Debo-

www.dacoromanica.ro

898

CAN.

CAN.

CANTIONARIU, pl.-ie, carte sau

collectione de cantiee sau cantan, adeco

de poemate lyric destinate spre a fi

cantate.
* CANTIONE, s.f., cantlo (ital. canzone, franc. chanson); 1. actione de a

cant; 2. mai desu inse, ce se canta,

canticu in diversele selle acceptioni,
(vedi canere si canticu).
CANTITATE, s. f., quantitas (ital.
quantitd; franc. quantitd, vedi 2. cantu=
cltu= quantus); totu ce se pote mesur&
sau numerd, maxi sau deminuf cantitate de omeni , cantitate de sare, cantitati ecali;
de si cantitatea este un'a

d'in calitatile lucruriloru, totusi forte

adesea cantitatea se oppune la calitate :
1224 cantitatea, ci calitatca alinzenteloru
merita mai vertosuluarea a mente a nostra, (ve di si calitate); in a ce stu intellessu,

care e si cellu maipopulariu, cantitate insemna: multime, numeru mare; dro euTentulu este mai vertosu scientificu cumu

terminumatematicu: a) cantitatecontinaa, marime, estensione a unui corpu

in lungime, latime si grossime : geometri'a are de obiectu studiulet cantitatei
continua; b) cantitate discreta, numeru,
multime de mai multe lucruri destincte
unulu, de altulu aritmetic'a are de obiectu studiulu cantitatei discrete; c) cantitate algebrica, numeru sau marime indeterminata ; d) caWitate positiva, care

labe : cantitatea unui cuventu, uneisyllabe, unei vocale ; dupo cantitate syllabele sunt brevi sau scurte si lunge; syllabelelunge cerutempu mai multu de ctu

celle brevi ; arnzoni'a poesiei si chiaru

prosei antice se fundedia pre cantitate;
in limb'a nostra, ea si in alte limbo soron i noue, de s cantitatea e mai pucinu
sentita, nu se pote inse dice co lipsesee
cu totulu; dro cercetarile asupr'a acestei parte a limbei nostre aunt inco pu-

cinu inaintate, si cu tote aceste do la

cantitate spendura forte multu si poterea de espressione a limbei.
CANTITATIVU-a, adj., ad quantltatent pertinens (ital, quantitativo, franc.
quantitatif) ; relativu la cantitate, (vedi
si calitativu).
CANTONARIII, cantonu; vedi can-

tonieru si cantonu in Glossariu cumu

si canthu in Dictionariu.
CANTORA.TU, s. m., (compara ital.

cantorato), cantor's minus ; functione

de cantoriu.
CANTORESSA , s. f., vedi cantoriu.
CANTORIA (cu accentu pre ri : cantora) , s. f., (compara ital. cantorla)
cantor's mums, locus ubi cantores stant;

1. cu acellu-asi intellessu ca si cantoratu ; 2. loculu unde stau cantorii in

bas erica.

are sau se presuppune co are inaintea

CANTORIU, s. m., cantor (vedi canere); care canta, care scie si face professione de a cant&: 1. in genere : ma-

ei se mnulu addition ei (), in oppositione

rele cantoriu allu marelui capitanu, can,-

cu cantit ate negativa, care are semnulu

sustractionei (); e) cantil ate imaginaria, care are una essistentia numai symbolica; f) can titate rationale, care are
una ratione ce se pote espreme cu numeru intregu sau fractionariu, in oppositione cu cantitate incommensurabile,
pentru care nu essiste assemine ratione;
terminu de mechanica : cantitate de
miscare, productu allu massei corpuri-

toriulu Apolline, cycnu/u cantoriu allu

metaforice : jurisconvzortei selle;

loru multiplicata cu celeritatea loru;

termini' filosoficu : can titatea concepteloru, a judecieloru, dupo care conceptele si judeciele sunt universali, particulari, individuali; 4. ca terminu de grammatica, cantitatea este durat'a de tempu
ce se cere pentru pronuntiarea unei syl-

sultulu fora filosofa nu e de ciitu canto-

riu de secce formule; 2. in speciale

a) cellu care, in teatrulu vechiloru Romani, essecuti cantulu, pre candu altulu
prin geste represent& actionea b) cellu
ce canta in chorurile basericesci.
CANTU, s. ni., vedi canthu.
CANTU, adv. si conj., vedi ceitu.
CANTU, s. m., p.-re, cantus (ital.
isp. port, canto, provenc. cant si chant,
franc. chant, alb. wags); ea supinu si
participiu d'in canere, cantu insemna atfttu

de cantare catu si ce se canta,

unindu astufellu in seno intellessulu si

allu substantivului cantare si allu sub-

www.dacoromanica.ro

dAg.

CAN.

stantivului eanticu : 1. proprie si in genere a) pentru omu : cantulu

cantulu letioreloru, cantu/u copilli-

loru; b) pentru alte animali, mai vertosu passeri : cantulu cocosiului, cantutu preveghiatoriei, cantulu greierului;
pentrulucruri inanimate, mai vertosu
instrumente mechanice de cantatu : cantutu viorei; cantulu bucciumului, organului, etc.;
cantu armoniosu, melodiosu , placutu ; cavatu tristu) lugubre, etc.; 2. proprie si in speciale, compositione musicale ce se canta ca vocea
sau au instrumente musicali : a) a face
sau compune cantulu unei poema, par-

899

cantu populariu sau nationale, in care

se espreme cugetarea sau sentimentulu

ce anima una natione intrega la carte

epoce ; ash/ si cantu de victoria, cantu
de jocu, cantu de mortu, etc., (vedi si
canticu); g) cantulu cycnului=canti-i
culu cycnului, ultimu opu allu unui com-

positoriu, asid numitu dupo suavitatea

ce se crede co ar fi avendu cantulu eyenului aprope de morte ;
3. metafom
rice : a) poema, chiaru deco nu se. can-

ta; b) parte a unei poeme mai mare

cantukc allu sessele d'in Eneidea /ad
Virgil/iu; e) veri-ce medilocu de manife-

tilo unui cantu; b) mai vertosu partea

stare a gloriei divine : cantulu creationei cotra creatoriu.

melodiosa, canticulu unei compositione

musicale, de care spendura tota espressionea, in oppositione cu armoni'a acellei

canire, canutu, etc.); intre alba si ne,

gru, in doi peri, nu de totu albu, eau,

composetione : nu se cade ca armo.ni' a se

sfu : canii lupi ; canele unde, albite prin

innece cantu/u; de ad, prinuna noua me-

spuma; can'a barba, can'abetranetia;

tafora : a) un'a d'in calla patru voci co

essecuta una composetione musicale, si
a nurne vocea supranului, care de regula canta melodi'a : cantulu nu con-

metaforice : can'a bona cvedentia, antic'a bona credentia, d'in canu nu numai
a essitu directa canire, ci prin scambarea luiu in r4anu devine caru, de unde

corda cu. bassulu ; f3) cord'a cea mai mi-

ca si mai acuta a. unei viore sau altui

instrumenta ca corde : se vupsera bassulu si cantulu viorei; cantu chorale,

caruiu=caruniu; vedi caruiu in Glossariu; de alta parte deminutivulu d'in

canns ar fi canulus, care in limb'a no-,
stra ar avti form'a canuru, d'in care a

care se pote cantd de mai multi in choru ;

cantu ambrosianu, cantu basericescu

tivu, precumu in italian' a oanntola= erba

introdussu de Santa Ambrosiu in baseric'a appusana dupo cellu d'in baseric'a

resaritana, si care differe de cellu mai
tardiu introdussu in baseric'a appusana

cu peri cani a essitu d'in cauuto=canutu; vedi canura si in Glossariu). M.

CANURA, s. f., vedi canting in Glossuit' si canu in Dictionariu.

* CANU,-a, adj., calms (vedicandere,

essitu femin. canura, luatu ca substan-

si numitu cantu fermu ori planu d'iu

CANUTETIA, s. f., (pro alocuraa : ca-

caus'a simplicitatei si stabilitatei noteIora selle, sau cantu gregorianu dupo

numele ponteficeltti care lu restaurd;
cantu figuratu, in care intra tote acci-

nuntetia si : carunte,tia; vedi, pentru

dentiele musicali, in opposetione ea cantulu planu san termu, despoiatu de tote

acelle accidentie Santulu Athanasiu

intvodussesse in baseric' a alessandrina
cantulu figuratu, numitu si chromaticu
sau coloratu; dre mai in urma, vedendu
abusulu ce se facea cu acestu cantu, reintrodusse unu cantu simplu si planu;
cantu militare, facutu pro cuvente accommodate militariloru; cantu bellicu,
plenu de miscare-si de animation, asid
in catu se attitie pro militari la lupta;

transformarea lui n in r, litter'a N),

crannies si canitia (ital. canntezza, isp.
canezeza); stare sau calitate de canutu:
se cade a respectc canuteti'a;
intro
sengul. canutetia si Our canutetie essiatu acelle-asi nuantie de intellessu ce
s'au arretatu co se afla intre sang. betranetia si plur. betranetie.
CANUTIA (cu accentu pre ti : canutia), s. f., (compara ital. canutiglia), si
prin molliarea lu I iii locu de
CANUTILIA, s f., 1. cu acea-asi insemnare ca si canutetia; inse in speciale

2. totulu periloru canuti.

CANUTIRE (pro a locura : canuntire

www.dacoromanica.ro

400

CAN

CAN.

si: caruntire),-escu, v., caneseere (ital.

cauntlre isp. encanecer; provenc. canuzir, franc. chancir) ; a deveni canutu :
asid de teneru, si ai canutitu
CANUTU,-a, (pre a locure: canuntu
si caruntu; vedi litter'a Npentru scambarea lui n in r), canas si canntus (ital.
canuto, vechiu isp canndo, provenc. canut, franc. Olean, alb. carrouta; tote aceste forme au essitu, caparticipie, d'in
una forma de verbu : can-ere, can-ui,
can-utu, ca bat-ere, bat-ui, bat-utu); intre albu si negru, albu amestecatu en
negru, vorbindu in speciale de perii capului: canutulubetranu ; metaforice
canutele crescete alle betraniloru munti;
canut'a irna, canutele unde alle marei
interitate ; canutulu tempu=betranulu

care incape, coprende, contine multu, sau

care pote incap, coprende, eontin

incapetoriu, largu, spatiesu, etc.: 1. in
inte Llessu materiale : portu securu si
capace de navi, terra capace 4e unu
numeru duplu delocuitori, capacea urna

tempu.
* CAOSU, s. m., vedi chaos%

a mortei, capacite atrie alle palatiadui

regale, casa commoda si capace, vasu
capace de a contin mai multe cente
litre ;-2. in intellessu
: a) aptu
a intellege; a coprende, a concepe Cu
mentea, cu suffletulu :
animali
numai omulu e capace de ratione; ca
imagine a lui Domnedieu, suffletulu e
capace de addeveru, de bene; b) aptu a
face, a practica, a esserciti ceva : omu
eapace dc imperiu, de administration,
de guberniu; in speciale, ca terminu
juridicu, care e in conditionil eerute
de a se buccura de unu dereptu : cine

* 1. CAPA, s. f., (ital. cappa, isp.

port.- si provenc. cape, franc. cape si

nu e Romeinu, nu e capace de a occupd

c) cu intelfunctione in .Romani'a;

chape) cuventu, care de si nu se afla in

latin'a classica, se vede inse co e forte

lessu reu : e capace de a te uccide pentru

vechiu si co a statu in limb'a rustica,

formatu d'in capere, cumu attesta Isidore : capa, quia totum capiat corpus.=
cap'a se dice asid,, pentru co incape totu
corpulu ; in cellu-asi locu Isidoru

plica cap'a si prin ornament= capitis

=ornamentu de calm); 1. mantellu ce
are inapoi unu caputiu (de pusuin capu
sau pentru ornamentu), vestimentu ce

se porta astadi de fratii si monachii

certoru ordiui alle basericei de appusu,
dro alta data se porta si de laici (analogu cu cea-a ce numesce poporu/u nostnt capenegu d'in acea-asi fontana cu
capa; vedi chepenegu in Glossariu); 2. ve-

stimentu lungu peno la calcanie Cu caputiu, manteia ce porta episcopii, preutii, canonicii, cantorii, etc., in esserci-

tiulu functionei loru; 3. peptariu en

manece ce porta feminele (vedi si capitiu); 4. vestimentu barbatescu cu manece, cu san fora caputiu, (Mr care se
inchiaia si se stringe bane spre a sent
de frigu.
2. CAPA, s. f., vedi Cappa.
* CAPABILE, (mai pucinu bene : capabilu),adj., vedi cap abilu in Gloassariu.
*CAPACE, adj., capar (d'in capere);

unu micu folosu allu seu; onau capace

de veri-ce, de tote, etc.=omu fora neci
unu scrupulu de conscientia, blastematu,
spenduratu, fora Domnedieu, etc.
*CAPACITARE, v., capacem reddere

(ital. capacitare); a face capace; a face

se precepa, se intellega; a convinge;
a se capacitd, a se face capace; a intellege, a precepe, a se convinge.
* CAPACITATE, s.f., capacitas (ital.
cap acith, franc. cap ac i t) ; calitate de
capace : capacitatea butei e mai mare de
catu a butoniului; volumele apei intrece capacitatea canalei ; capacitatea putinei acestei-a e de 50 de libre; cine
vorbesce, e detoriu a vorbi claim capacitatea ascultatoriloru; in onau e capacitatea
de perfectione morale; dero capacitatea
mentei omenesci are margini; onau fora

neci una capacitate politica; mare capacitate de a gubernd; calitatea de Romdnu este un'a d'in eapacitatile &ride
pentru allegutorii de deputati ; mesura
de capacitate, care serve a mesura
lumele luerureloru licide cumu : oliu,
vinu, etc., saulucruriloru uscate, cumu:
ordiu, granu, lente, etc.; capacitate de
caloricu, aptitudine ce are fia-care coypu

de a absorb mai multa sau mai pucinu

www.dacoromanica.ro

CAP.

CAP.

401

caloricu spre a si inaltid, tereperatuea;

capacitate de saturatione a unui acidu,
cantitate de oxygeniu ce se cere inteuna
base, pentru ea acesta-a se pota form6,
cu acidulu una sae ; cu intellessu concretu : a) personale, persona, omu de capacitate : a esclude de la functioni capa-

citatile, ca se se servesca cu nulitati;

b) reale, vasu de capacitate; applecatu
la persone, cuventulu capacitate differe,
in intellessu , de cuventele abilitate,

desteritate, etc.; capacitate este numai

facultatea, potenti'a de a intellege ori
lucrci, sau capacitatea este sciente a, con--

noscentea ; pre candu abilitatea, desteritatea, etc. , se traducu prin artea sau
preceperea de a practice& si applecti connoscentiele theoretice.

* CAPANA, s. f, trabea, vestis pluvialls (capanay de care Isidoru dice: hanc

rustic' capanam vocant, quod unnm tan-

tum caplat =rusticii sau terrattii numescu assemineaincapere capana, pentru co incape numai unu senguru omu;
dupo Isidoru asi6, dro cuventulu e rusticu romanu, derivatu d'in capere; de

ad : ital. capanna, pert. provenc. cabana, isp. cabada, franc. cabane; d'in
acea-asi fontana si : cabina, cabinetu);
colliba, si de acf, veri-ce locuentia mica
si simpla, facuta d'in scandure, etc.

CAPANGA, s. f., p1.-e, (reu i: capangi), harpago, uncus; vinculum; ali-

gn's L cu acellu-asi intellessu ea si.

canee sau cange; 2. latiu sau lantiu
a pune in capangc, a tin in capange;
3. ghiara, laba cu ghiara, si in genere,
mana sau altu ceva, ea care cineva appuca si tine bene : nu mai scapa sorecele (d'i4 capangele catusiei, capanga
e in locu de capaniga sau capanica, derivatu d'in capere, ca instrumenta de
prensu).
CAPARA sau caparra, s. f., (=it.
caparra, d'in capere-arra); vedi arbuna.
A

CAPCAUNE, si
CAPCAUNU, s. m., (anthropophagus
=&14po.nropec1o0, lamia =Xclpix ; helluo; stuphlus, baro; barbaras; 1. monstru

fabulosu, omu cu done capete si done

gum, care pre una gura inghitiea copii
intregi sau buccatimari de carne de omu

cu osse pu totu, si pre cea alta gura

scotea ossele : de candu cy capcauni i ;
de ad : 2. anthropofagu, mancatoriu de

carne omenesca, canibale; 3. omu ce

manca forte multu, unu vorace si nesaturatu : capcaunulu meu de argatu e in
stare se mance unu bou intregu; am patru capcauni de ospeti, pre cari nu sciu

cu ce se i saturu; manca mai pucinu,

me capcaune;metaforice : acellu ministru fu capcaunulu thesaurului; cu
ce poti saturd capcaunulu ce se chiama
curiosit ate publice 4. barbaru, lipsitu
de Veri-ce cultura umana a mentiei si
a animei, crudu sau cruntu, stupidu, etc.

(pre a locurea cuventulu se ande cu t

in loen de p : catcaunu; form'a cu p
e cea genuina : compara x6a--Tetv=devorare). M.
CAPCIUNA, s. f., vedi capsiuna.
CAPEDE, s. f., capis-capide, si
CAPEDINE, s. f., capedo-capedine;

(d'in capere); vasu cu ansa sau torta,

ce serviea la sacrificie, in care se punea

foculu sacratu Vestei;cupa de beutu.

CAPEDULA, s. f., capidula, deminutivu d'in capede, si
CAPEDUNCULA, s. f., capeduncula,
deminutivu din capedine.
1. CAPELLA, s. f., capella; deminutivu d'in capra, caprisiora.
2. CAPELLA, s. f., 1. mdicula, sa-

edam; basericutia, baserica mica pre

longa alt'a mai mare, sau si independente, construita mai vertosu in curtea,
unui principe sau si a Milli particulariu
cu stare, parecclesia sau paraclisti (it.
cappell a, franc. chapelle); 2. petasus,

pellarfa elegante de omu sau de femina; in acestu intellessu irise ar fi

de preferitu form'a masculina : capellu

=it. cappello, franc. chapeau;capella

nu e de dtu unu deminutivu d'in capa,
si insemnarea cuventului de sub 2. resare usioru d'in acesta etymologfa, cu

Anti mai multu co capa nu se refere

numai la capere, cumu dice Isidorn, ci

si mai vertosu la cape d'in caus'a caputiului sau glugei, cu care e munita
cap'a; mai cu greu pare Po s'ar pot6leg6,

de acea-asi et3mologfa insemnarea do

sub 1. a cuventului; dro capa, cumu
26

www.dacoromanica.ro

402

CAP.

CAP.

si demin. capella s'a applecatu in speciale la mantellulu lui Santu Martinu,

ce regii Franciei pastrau ca palladiu

CAPERA, oaperu, etc., s. f., vedi cap-

para, caparu.

tiului loru; de ad, prin metafora, se

C APERARE, Y., caperare; aratuare,

bullre, fervere; in loare, scintIllare(compara si xcur-Tecy=devorare, ardere; etc.,

numl capella si oratoriulu sau basoricu-

xan-up6q, = devorante, ardente, ap-

ti'a insasi, si, prin estensione, veri-ce

prensu, infocatui etc.; compara si compu-

asseminea basericutia. M.
CAPELLANATU, s. m., (=ital. cappellanato), si
CAPELLANIA (cu tonu pre, i: capel-

su-lu s-caperare, sengurulu usitat4 pro

a locurea si in locu de simplulu caperare); a fi plenu de focu, a ferbe, a arde,
a scanteia vinulu capera; ockii sei capera de mana, capera sangele in mene;
a fi forte agitatu, a tremurd, ase bate:
mi capera anima de multa placere sau

allu coronei intr'unu oratoriii allu pala-

lana), s. f., (=ital. cappellania); ministeriu sau officia de capellanu; venitu

asseminea officiu : erau si sunt
pre a locurea, si capellatrie laice, de alle
caroru venituri se buccuralaici si chiarts
temiste.

CAPELLANU, s. ni., (cap ellanus,ital.

oappellano, fr. chapelain); 1. pronta care

de mare spaima;
a face unde, a undula, si de acf, a se increti, a se stringe, etc.:

/ninfea lui capera de supperare; in acestu intellessu si ca transitivu : a caper fruntea, sprincene caperate, a ca-

officiedia la una capella si se buecura per velele stavei.

CAPERATIONE, s. f., (caperatio),
de venitulit ei; 2. preutu adjutoriu allu
preutului uneiparochia; 3. preutu care aratuatlo, bullitle; scintillatio, ate., acofficiedia intr'una baserica a parochiei tione de a caper.
dependente de alta baserica capellaCAPERATURA, s. f., ac,tione si mai
nulu domnului, capellanulu regimentu- vertosu resultatu allu actionei de a capera.
lui, capellanulu curtei domnesci, etc.
CAPELLA.RESSA, s. f., muiere a
CAPERE, capui, caputu si capta,
capellariului sau muiere care faca sau y., capiire; form'a verbal() a unei-a d'in
calle mai fecunde radecine romanice cu
vende capelle, (vedi capella sub 2).
CAPELLARIU,-ia, adj. s., (ital. intellessulu : a appucd, a prende, a cocappelaro, cappellera, cappelaj o), ad pe., prende, a contin, a imbraci, a capita,
tasum portillera; petasorum fabricator; si de aci, a precepe, a intellege, etc.; lat.
petasi capea; 1. adj., relativu la capella cap6re este, cuna se vede, de conjugacu insemnarea de sub 2.; mai desu inse : tionea III; in limb'a nostra compusulu
2. substantivu : a) personale masc., ca- in-capere este de conjugationea II, clero
pellariu, care face si vin de capelle; b)re ale alte compuse sunt, ca si celle latine, do
conjug. III : in-cep6re=incipere, prefemin., capellaria, cuteia de capella.
* CAPELLIA.NU,-a, adj., e apellian us, cepere =-- percepere =percipere; limbia
(vedi 1. capella); relativu la capella sau italiana presenta acellu-asi verba sub
cappa capellian'a ruta, rut'a planta troj forme : cap6re, capare si capire;
caprei sau
isp. caber, franc. cevoir numai in com1. CAPELLU, s.
capellus; puse : per-eevar= percepere;una fordeminutivu d'in capru.
ma de conj. L cap-are meo se afia in
2. CAPELLU, s. ni., pl.-e; vedi 2. limb'a nostra, ea si ital. capare, ()Aro
capella sub 2. : capellu de paia, de me- totu numai in compuse : s-capare, ca si
s-capitare d'in simplulu capitare.
tasse, etc.
CAPELLUCIA si
CAPESTRELLU, s. ni., capistellum,
CAPELLUTIA, s. f., (=ital. cappel- (ital. eapestrello); deminutivu
caluccia); deminutivu d'in 2. capella.
pestru.

ft

* CAPELLUTIU si capelluciu, s. DI.,

pl.-e, (=ital. eappelluccio); petasunculus; deminutivu d'in 2. capellu.

CAPESTRU, s. DI., pl.-e, oapistrump

(d'in capere; ital. capestro, isp. cabestro,
port. cabresto, franc. cheytre, alb. ca-

www.dacoromanica.ro

CAP.

CAP.

Ostra, russ. kapestra); ochiu de fune

sau de curella ce se pune in capulu sau
botulu animaliloru, mai vertosu cailoru,
asiniloru etc., spre le trage si duce
incotrau vrcineva; capestrulu serve ter-

raniloru si de frenu;ce se pune in botulu izad animale spre a lu impeded

de a face reu; penna de capestru=habona, lorum, un'a d'in curellele saucurmeiele capestrului; proverb. : a duce
ore :cineva de capestru = a lu duce de
nasu a lu domina cu totulut
CAPETANIU, cap etare, capetella, capetina, cap etinosu, cap etu, cap etuire, etc.;

vedi eapitaniu, capitare, capOellu, capitina, capitinosu, capitu; capituire.

CAPIARErediu, v., vertigine eor-

403

a) ca terminu de anatoma : vene sau

canali capillari, cari in corpulu animalelui apparu asil de suptiri ca si unu
capillu; vase capillari, nume datu la vase

d'in corpulu omului si altoru animale

forte suptiri, cari formedia una tessutura

continua intre arterie si vene; de nc

systema m'atare, totulu vaseloru mentionate; b) ea terminu de fusica actione capillare, causa sau fortia care
produce fenomenele capillar, cari stau
in elevationea sau depressionea licidului
ce e introduce in taburi destupate, forte

strimte, cofundate intr'unu licidu, asia

co contr'a legiloru ordinarie alle iiydro-

staticei, licidulu introdussu in tuburi

nu sta la acellu-asi libellu cu licidulu

1.10 vel laborare; a deven capiu : nu

esternu, el se re diea mai susu sau se lassa

sciu de ce mi eapiedia ouile; ai capiatu,

se vede, de nu mai scii ce vorbesci.
CAPIARE, s. f., vertigo; actionea

mai diosu; tuburile, cu cari se facu assemini esperimente, se numescu si elle

capillari , pentru co se appropia de
suptiritatea unui capillu; c) ca terminu
de botanica, capillare se applica la parti
de plante forte suptiri si allongate : radecina capiltare, frundie capillari, pedunculu capillare; de ad, ca subst.
capillareq=capillulu Venerei,
femin.l
specia de planta.
CAPILLARITATE, s. f., (ital. eapIllarit, franc. capillarit): calitate sau
natura de capillare, mai vertosu in insemnarea cuventului de sub 2. b) : cain speciale,
pillaritatea tuburiloru;
caus'a sau poterea complessa si arcana,

de a ~id.; morbulu unui animale sau

omu capiu.
CAPIATURA, s. f., vertigo; morbulu
capiatului sau capiului : sufferi, se vede,
de capiatura.
* CAPIDULU , s. m., eapldulum; coperementu de capu, si in speciale caputiu
sau gluga de capa.
* CAPILLACEU,-a, adj., eapillneeus;
de capillu, suptire ca unu capillu :plante
capillazee; cingutore capillacea, tessuta

sau impletita d'in capilli.

CAPILLAGINE , s. f., capillago;
capillii in totulu lora : dupo abundante a
ereieru/ui si capillaginea abunda.
CAPILLAMENTII, s. m., capillamentum; capillii in totulu loru, multime
de capilli; mai vertosupertifalsn,peruca;
Rrin metafora perulu barbei; perulu

care produce fenomenele capillari, (vedi

capillare sub 2. b) prin adsta potere
una picatura de licidu iea una forma pre

nimali; mustaciele radecineloru, plan-

corpulu de care se lepesce; prin ea se

suie succulu in vegetali, curan i oliulu
unei lampa la muculu ei, etc.
CAPILLATIONE, s. f., capillatio
(compara si franc. enpillation); 1. actione de a capilla, (vedi 1. capillare);

teloru etc.

dro mai vertosu : 2. cm intellessu con-

de la suptusuara; perulu de la partile

genitali; parti perose sau Rocoso la a1. CAPILLARE, v., enpillare, a av
sau a da capilli.
* 2. CAPILLARE, adj., eapillarls(ital.
capillare, franc-. capIllaire) ; relativu la
assemine unui capillu : 1. in genere: 4nsore capillare; arbore capillare,
de care vestalile si spendud perulu tunsu
tandu se consecd Vestei; 2. in speciale

cretu : a) capillagine, perulu in totulu

seu; b) specia de morbu la besic'a udului,

care se chiama si tridismu; c) crepatura capillare a craniului, caro se arreta sub form'a unei unja forte suptire
si grea de urmaritu.
CAPILLATU , -a, adj., capillatus,
(vedi 1. capillare; ital. capellato, eapil

www.dacoromanica.ro

404

CAP.

CAP.

latp si capelluto, franc. cherela); care pane (form'a mai vechia a potutu fi capiare capilli, mai vertosu care are capilli - steria, ca femininu allu formei, d'in care
multi si lungi; metaforice : gaine ca- a essitu neutrulu latin. cap isterlum; dro
pillate, motiate.
capisteria s'a redussu apoi la capisterie,
CAPILLATURA, s. f., capillai urn, capistere; vercumu cuventulu a essitu
(ital. capellatura, franc. cherelute); toti d'in capere, c9, si copaia=capalia, si care
capillii nnui omu; multime de capilli, e una eapistere mai mica, (vedi copalia).
mai vertosu de capilli mentinosi, peCAPITAIU=capiteliu, vedicapitaniu.
ruca, etc.; modu de a si tin si despune
* CAPITALE (reu capitalu), adj. s.,
capillii.
capitalis; capital; caput; (ital. capital,
CAPILLIFOLIATU,-a, adj.:(frane.
vedi capillusi foliu); cu foie
capillari, vorbindu de plante.
CAPILLIFORMU,-a, adj.,(frane.
capilliforme; vedi capillu si fornra); cu
forma de capillu, vorbiudu de certe parti
forte suptiri alle planteloru.
CAPILL1TIU, s. m.,

frauc. c.apital); relativu la capu sau capile, in multe d'in variele iusemnari alle
acestui cuventu : I. adiectkvu : A. in insemnarea cea thai ordinaria: a(cuven-

tului capu : ornamente capitali, ornamente de capu; medicamente capitali,

bone de capu; mai desu inse : B. in insemnarile metaforice alle cuventului

(ital. capillizlo); 1. toti capillii unui

capu : 1. care trage dupo sene perderea

omu; (Mr mai vertosu : 2. partea capului coperita cu peru; 3. prin metafora,
crcanulu formatu de radiele de lumina

capiclui, care se attinge de vitia, ad-

in giurulu unui astru.

CAPILLOSU, - a, adj., capillosus;

morbu capitule; in speciale, ca terminu

juridicu : crime capitale , pena capitale ; capitale este pentru 20224 militariu a fugi si lassa postuluincredentiatu

pleuu de capilli; perosu, flocosu.

CAPILLU, s. m., p1.-i, capillas (de-

ducutoriu de morte, de perdiare : calla-

torimu pre mare etc pericule capitali,

minutivu d'in radecin'a cap, d'in care lui se l'appere; de ad si : peccatu caa essitu si ca.pat=capu, sau compusu pilale = peceatu nzortale = peecatu de
d'in caput pi pilus=peru; vedi si ca- morte; 2. in genere, de morte, inverpere; ital. capen) si capillo, franc. che - sionatu, ne-impacatu, forte periculosu
Tea); 1. proprie, peru de capu, si a nume

inimicu capitale, ura capitale, lupta ca-

perulu capului in totulu seu, sau unu pitale; 91U e pentru oniu peste mai capifiru de 'peru allu capului, pre candu pilus=peric se dice de perulu de pre alte
parti alle corpului omenescu : capilli

albi, negri, castanii; capilli peptenati,

unsi, etc.; 2. prin estensione : a) pernlu
barbei; b) peru de alte animali; e)
cellu sau fibra de planta; de unde : capillulu Yenerei, (vedi 2. capillare).
CAPIONE, s. f., capio-capione (d'iu

capere); terminu juridicu, prin care se

esprime : 1. intrare in possessione, luare
in possesione; 2. dereptu de possessione,

castigatu prin prescriptione; in acestu

intellessu se dice mai desu si mai bene
usueapione.

CAPISTERE, s. f., mactra (capisterium, ital. capisterio, capistejo si capisteo, cu intellessulu de ven turatore sau

vasu de venturatu granutie); vasu de

lemnu irecare se cerne fariva si frementa

tale decdtu impulsulu voluptatei corporate; 3. principale, fundamentale, de cea

mai mare insemnatate : clausa capitale a unui contractu, addeveru capitale, seientie capitali, pincipiu capitale allu unei doctrine; totu este capitale

in gur'a unui Domnu ; interessite cq-

pitali alle nationei; capitale e, nu a

av bone principie de portare, ci a lucrd dupo densele; 4. escellente, de cea

mai mare perfectione acestu tabellu
este opulu eapitale allu unui geniu capitale; 5. mare : littere capitali=littere
majuscule, cari se punu la ine,eputulu
unui nume propriu, etc.; scripturei ca-

pitale se substitul scriptur'a unciale ,

(vedi unciale).II. ca substantivu femin. reale capitale,-a, (reu : capitcsra)
1. cetate capitale, antania inteuna terra
sau parte de terra,_pentru t o e'iscaunulu

www.dacoromanica.ro

CAP.

CAP.

guberniului sau adrninistrationei : capitalea Angliei e Lonclinau; Romani'a

are de capitale Buccurescii ; capitalea
unui judeciu , unui cereu de administratione ; 2. unja principale, care taia
in doue parti ecali una intaritura bellica; 3. velu cu care cei vechi si accoperieau capulu la sacrificie; 4. summa
capitale, in oppositione Cu interesse, pro-

cente, etc., ce da acea summa impromutata; in acesta insemnare inse, pentru care espressionea cea mai popularia
este plur. capete d'in capu, pare co incepe a preval6 form'a masculina capitaliu sau capitariu.

405

noiesce prin vendiarea producteloru

create prin facendele de industria, in
cari capitaliuIu a fostu bagatu, in oppositione cu capitaliu prensu sau inchisu, bagatu in edificie, locuri, etc.,
asia, in catu nu pote cineva dispune de
den sum dupo voia ; in societatile de com-

merciu si industria, unii d'in societari

punu capitaliu, altii labore sau lucru;
fora capitaliu mai nu este u potentia
a essercitd neci una maiestria; cellu

Capt.

tarmc taiatoriu de lemne cauta se aiba

ca capitaliu cellu pucinu una bona secure; b) in speciale, avere accumulata
in numerariu, bani, si a nume a) bani
imprornutati cuiya cu interesse : sunt

talizzare, franc. capitaliser); 1, a stringe

buccurosu a mi scote capitaliulu fora pro-

si forma, cap italiu : a capitalisd celle

ante ; f3) bani, surnma mare de bani

mai pice economic; a economsi capitalisd procentele ; 2. a transforma in ca-

eu neyotiulu cellu mai marginitu, Cu inclusta a cea naai modesta face unu omu
capitaliu, dco e economu si se campa-

CAPITALISARE, y.,

pitaliu unu venitu orecare : a capitalis

unei empyteose; de mai
multe ori a fostu vorba a capitalisd tributtalu annuale ce .Ronzdnii solvu Portei.

CAPITALISTIONE, s. f., (franc.

capitalisation); actione de a capitalisd.
CAPITALISTU, s. m., (ital. capitalista, franc. capitalist()); care are capitalitc; care specula cu capitalie.
caCAPITALIU si capitariu
pitalu), s. m., p1.-e, capitarium, caput,
sors; lana de capita tonsa (compara si
ital. capitale, franc. capital); ca si capitede, (vedi suffissu ale), proprie adiectivu cu insemnarea de relativu la capu,
dro luatu numai cu intellessu de substantivu in insemnarile : 1. lana tunsa
de pre capulu unei oue, peru tunsu de
pre capulu unei capra; cu acestu intellessu cuventulu e populariu iOre Macedoromani ; 2. capete, fondu, avere economita si strinsa : a) in genere, veri-ce
genu de avere accumulata : bani, proprietati mobili siimmobili, instrumente,
vite, etc. : a marl capitalizdu sets prin

una stricta econonna si intellepta administratione; capitaliuproductivu, care

adduce unu venitu ce prin accumu/are
devine unu nouu capitaliu , in opposetione cu cap italiu improductivu sau capitaliu mortu,, care nu da neci unu ve-

nitu; capitaliu irculante, care se re-

nesce bene; 3. metaforice, avere intellectuale si morale : a si face prin lectura unu bonu capitaliu de idee; econonai'a si modesti'a muierei sunt unu bona

capitaliu pentru casa; Iocutioni :

face .capitaliu de ceva sau de cineva=

a comput, a se redima, a sped in acellu ceva sau cineva; a lud capitaliu

de ceva=a nota, a tin computu pentru
occasione, differitu de a laid ceva de
capitaliu==a lira in seriosu, a se filnda,
a spera, sau : a lua esceptionea ca norma,

joculu permissu una data ca regula ge-

nerale pentru tote casurile ; am permissu argatului, qontinic'a trecuta, se se

duca la preamblare, si ellu a luatu acesta-a de capitaliu, in ccitu acumu se duce
si me lassa senguru in tote dominecele
si serbatorile.
CAPITANA, s. fey vedi capitanu.

CAPITANATU, s. m., (ital. capitaunto), vedi capitana.

CAPITA.NESCU,-a, adj., pratorius,
imperatorius; de capitanu, allu cap itanului : armele capitanesci.
CAPITANESSA, s. f., vedi capitanu.
CAPITA/N/1A, s. f., (=ital. capitana)
duds vel pnefectimunus, ducts vel praifecti jurisdictio; 1. officiu sau delimi-

tate de capitanu; 2. destrictu, preste

caro se intend autoritatea unui capi-

www.dacoromanica.ro

406

CAP.

CAP,

tanu : capitani'a Argesiului, a adjunge

la capitania.
CAPITANIARIII si capetaniariu (cu
n moiatu : caperctiaritt, si a d'inaintea
lui r transformatd in e capetieriu), s.
ru. (d'in capitaniu), patekramillas, pr.
sertim rusticns vol plebejus oMU ce Si
a facutu capitaniu, insorandu-se si stabilindu-se undeva a casa si msa, capu
de familia, domnu de casa, vorbindu
mai vertosu de unu omu d'in poporu
care s'a stabilitu undeva Cu cas'a si solve
capitatione.

CAPITANIII si capetaniu (pre a locurea cu n de totu moiatu : capetaiu),

s. m., cervical, palvinas; extermum,
caput principlub, finis; fragmentam;
1. saccu implutu cu lana, cu fulgi, cu
paie sau Cu alta ceva asseminea, pro
care si pune cineva capulu, candu se
culca : a pune capulu pre cap itaniu si
a adorm; n'appuca se puna bene ca-

de capitaniulu firului; (3) a afil

: tau

amu potUtu clis de capitaniulu copillului

perdutu; y) a espied, descurci, desnodi,

resolve, etc., in intellessu si materiale

si ideale : am datu de capitaniukt nodului; de multu mi batu capu/u cu acsta problema, fora se i potu dd de capitaniu; c) a essi la capitaniu=atermini
bene, a av successu , a essi invingutoria : Cu omulu reu nu essi la capitaniu,

eu atati bani nu essi la capitaniu Cu

cas'a, cum' vrei tu se ua ediftci; d) a
face capitaniu cuiva=a lu Stabili, a i
di unu medilocu de traiu, a i di loculu
si posetionea cuvenita : indemanaticu
Ministru, care scie face capitaniu totoru ttepotiloru si nepotelliloru sei,
asi dro differitu de a face de capitaniu

guttulud'in caus'a reului capitaniu, pre

care am don/tilt/4 nu dorm omulubene
fora capitaniu; de ad, prin estensione,

cuiva=a se scal de densulu cu vet-0e

medilocu, chiaru cu mortea; e) a scote
la capitaniu : et) a termini cu successu,
a termini vericumu : abici cu trei mii
galbeni vei pot scote la caPitaniu ce ai
inceputu; (3) a se intellege, a se impaci:
v,eminea nu scote cu tene la cdpitaniu;
f) a av capitaniu : a) a av6 capetu

veri-ce pre care pune cineva capulu,

tote au 1492U cap itaniu, numai ambitionea

candu se culca : si puse una carte capi-

nu connosce neci unu capitaniu; p) a

taniu, si dorna ca pre unu eapitaniu

av stabilitate, occupatione, postu, etc. :

neci unulu din acesti omeni nu are capitaniu; y) a av domnu, a fi allutuiva,

pulu pre capitaniu, si acklorme ; me dore

implutu Cu fulgi; cellu frantu de fatica

dorme bene si pre unu capitaniu de petra; 2. capetu, estremitate, inceputu ca
si finitu : doue cap etanie alle tnosiei
melle attin,gu in una mosia a statului;
a innodd capitaniele fireloru de urclitura;

3. buccata mica taiata, rupta saufranta

mai allessu

capetulu unui co lungu :

unu capitaniu de acia , de Tune; doue

capitanie de lemne; in speciale, capitani de lemnu pro care se pune unu vasu :

bute, butoniu, etc.: cumu vreti se stea

butea pre capitanie, candu capitaniele insesi nu subene assediate?-4. d'in precedentile troj insemnari resulta si celle de
occupatione,stabilitate, es situ, scopu, etc.;
cari figurdia in numerose locutioni popularia ca: a) a dd Cu capitaniulu de sau

in=a se attinge, a adjunge cu capetulu :

mosi'a da cu unu capitaniu de lacu sau

in lacu; b) a dd de capitaniu : a) a da
de apt', a adj unge la capetulu, la inceputulu 8au la finitulu lucrului : a dd

a nu fi perdutu : ati pusu man'a pro

callulu meu, ca si candu nu ar av capitaniu; ,9 a av scopu, norma, intellessu, etc. : ce spuni tu n'are capitaniu;
omulu acestu-a n'are capetaniu in Ole
face si spune; in acestu intellessu mai
vertosu cu de : a av de capitaniu :

faptele telle nu mai au de capitaniu;

inse g) a av cuiva de capitaniu : a) a
sci uncle e, ca si a sci de capitaniu; 13) a
proved6 de densulu, a cugeti la densulu,
a se interessi de sortea lui : cauta tu de
fete, co baietiloru le am eu de capitanitt;
y) a preveghii, a custodfi vedi se nu fuga
lotrulu acellu-a, co acestui-a am eu de(

capitaniu; a) a cugeti reu, a coce perdiarea cuiva : lassa Zu pre man'a mea,
co i am eu de capitaniu; It) in fine locutionile : cu capitaniu si fora capitaniu

stau ca attribute la substantive si ca

predicate sau obiecte la verbe cu cello

www.dacoromanica.ro

CAP.

CA.p.

mai multe d'in insemnarile peno acf descrisse : omu fora capetaniu =_-fora sta-

bilitate, fora occupatione , de trigine

neconnoscuta; fapte sau disse fora capitanin=fora locu, fora tempu, fora scopu,
fora intellessu, etc.; callu fora capitaniu
=ratecitu, perdutu, fora domnu conno-

scutu; tote se facu cu capitaniu = tote

se facu Cu scopu, Cu norma, cu regula,

la tempu si la locu ; nu se cade neci

chiaru a maned fora capitaniu. (Capitaniu vine nu d'in capitellum, care la
noi a devenitu capitellu , ci d'in capitaneus, capitanea, adiectivu cu intelles-

sulu de capitale; d'in care la noi di-

407

in care plutesce de ordinariu cap itanulu

ce commanda flott'a; navea principale
a unei flotte; dro cu acestu intellessu
forte raru; chiaru in espressionea nave
capitana se supprime nave si se iea capitana senguru cu acellu-asiintellessu
cominandantele flotei nu erci in capitana,
gubernatoriulu capitanei,luptacil d e pre
capitana; mai desu si esclusivu aprope
2. ca substantivu masculiuu, capitantk,
duce, capa de regula, capa de omeni

armati : a) capu de armata cu respecta

la calitatile si connoscentiele necessarie
la portarea bellului : Cesare fu celiac mai
mare capitanu all1 Romaniloru; Anni-

rectu capitaniu, luatu numai cu intel- bale fu unutzt d'in cei mai marl capilessu de substantivu, ca si forma femi- tani al anticitatei, preeunau Napoleon I
nina capitdnia, care prin transformarea fu calla mai mare capitanu allu ternlui a d'inaintea lui n in e, a devenitu puritoru noue ; generariu mai multu
capitenia, ,spre a se destinge mai bane bonu milltariu de ctitu bonu capitanu;
de form'a capitana, trassa directu d'in b) capu supremu, commandante genecaptanu prin suffissu ia ; form'a capi- rariu allu unei armate : capitanulu caltanus=capitanu, care se afla numai in laritnei, pedestrimel, flottei ; c), in spelatinitatea media, 'Vine totu
caput=
capu [pl. capitc]; cap itaniu presenta nu-

mai suffissulu anus =anu simplu, ro

capitaneus=capktaniu presenta acellu-

ciale, officiariu ce commanda una com-

pania, fia de callan sau de pedestri

capitanulu are sub sene alti officiari
subordinati, numiti locotenenti si sub-

asi suffissu combinatu si cu suffissu eus =

locotenenti; capitanu de pedestrinae, ea-

iu; observamu in fine co capitaniu =

capitdniu = capiteliu se aude, la unii

pitanu de callarime; d) cellu ce commanda unu vasu de plutitu, fia si com-

Romani, la Macedoniani , de essemplu,

merciale, differitu inse de gubernatoriu

care tine numai gubernaclulu, pre candu

ca capituniu; sub acesta forma cuveutuln sau e totu capitaniu, in care a obscuru d'inaintea lui n se pronuntia u,
ca iii unghiu in locu de anghiu ; sau e
in bou de capitoniu , despre care vedi
la loculu, seu).
CAPITANU,-a , adj. s., capitaneus,

Imperatorlus, dux, pnefectus, imperator, proctor, (compara : ital. capitanoeapitana-capitanessa; franc. capitainecapitane, vechiu franc. chevetaine; isp.
capitan , port. capitao, provenc.
laid; -alh. eapidan; si in limbe straine
angl. captain si chieftain; nou slay. si
serb. kapetan; russ. kapitanii; magiar.
kapitany, non gr. XGG1TETivog si a.CGICLT6-

voq, turc. qapoudan; [vedi si parenthesea

de la finitulu articlului capitanitcp; 1. ca

adiectivu, principal, cellu mai insemnatu : nave capitana=prietoria navis,

in care sta inaltiata fiamuria flottei si

capitanulu are tote poterile de directione, commanda

administratione si

politia; e) capitanu de lotri; f) in vechime, la Romani, capitani de judecie,

insarcinati cu commandulu si instructionea rnilitieloru judeciului; g) la alte
popore, cumu a) la Italiani , capitanu
era unulu d'in primii magistrati ai republiceloru italiane d'in evulu mediu;
fi) in certe parti alle Austriei, capitanu
= administratoriu allu unui cercu administrativii, etc.; h) cu intellessulu
cellu ma,i generale de conductoriu, indemnatoriu, autoriu : tu. esti cap itanulu
totoru turburatoriloru; in tote aceste
intellessuri alle cuventului capitanu ca
substantivu correspunde fomininulu capitanessa , ca femina a capitanului;
ro in intellessulu de una femina, care
ar avd ea insasi commandulu, pare co e de

www.dacoromanica.ro

408

CAP.

CAP.

tatu cu callu furatu; te am capitatu cu

femin. capitana se lea cu intellessulu pung'a mea in mana, si vrei acumu se
reale indicatu la inceputulu articlului. mi sputa co esti oniu oinenia; g) a dd,
CAPITARE si capotare, v., capero, preste cineva sau ceya, a adj unge, a
obtinere, a(lipisci, accipere; parre, pa- afld, etc. : inergundu pro calla, am carare, comparare, nancisci, sortiri, col- pitatu una bona secure; carrultt a plepreferitu totu form'a masculina; form'a

ligero, conferre, deprehendere, capillos

vel eapitis lanam tondere; I. a adjunge, a
attenge la ceva, a pune man'a pro ceva,
a. face cumuva ceva allu seu, a lud, a ap-

catu de multu, si nu credu se lu capitati

peno inane, dco nu veti merge in fug'a;

de ad: 3. a lud, a primi, etc., d'in intemplare

ceva bonu sau indiffer.ente :

pucd, a castiga, etc. : 1. in genere, a a) in genero: a capitd mai multe scrisadjunge la ceva doritu, placutu, utile si sari; a capitd bani d'in mai multe lointradensu cautatu : a) cu bbiectu pas- curi; f3) in speciale : a capit unu cotsivu de lucru : a capitd una functione;
baiatu sau [eta ati capitatu? a caa capitd unu premiu, una recompen- pita unu bonu genere; b) Ur si cokva
sa; a capitd nunte mare, fama, reputa- reu, ce nu ar vr6 cineva, cumu morbu de
tione ; b) cu obiectu passivu de per- corpu sau de suffietu, bataia, etc. : a
sona: a capitd pro toti in favorea sea, capita friguri, vulneri, langore ; a caa capitd antici; a capitd pre judecatori pita doriu de anima, spainia, frica; a cacu bani, a compel* a corrupe; 2. in spe-

ciale : a) a trage folosu, a castigd : ce

capiti pro alum de pre mosia? mai multu
capitu de pro casa de cdtu de pro mosia;
ce ai capitatu dupo atitea sacrificie? cu
mande anevoia capita omulu traiulu de
tota diu'a; b) a lud pretiulu unui ce ven-

pitd palinc,bataia; de aci si cu obiectulu

ce espreme morbu de suffletu mai vertosu, pusu ca subiectu : spaima mare capit tota ostea ; coprense tota ostea; doriu nevindecatu ne capitatu anim'a;
4. locutioni particularie : a) a capitd cu
ceva : a) cu intellessulu generalo de instrumentu allu proposetionei cu : a ca-

dutu : nu poli capitd pro eatlulu acestu-a mai multu de 10 galbeni; Mat ai petd unu deregutoriu cu bani, a capitd
capilatu pre una parechia de boj venduti;

n'am potutu capitd neci unu banu pro

caii mei; c) a castigd ca daru sau ca elemosyna : bietii cersitori au capitatu a-

stacli vestimente si de alle mancarei;

candu nu mai aro ce naaned si intbracd,
pima dupo capitatu; lucru de capitatu=
primitu ca elemosyna; a cere voia dla
Episcopu, spre a capitd pentrubaserica;
proverb. : d'in -capitatu se face paradisulu = cea mai meritosa liberalitato
este cea facuta chiaru d'in celle necessarie cuiva, chiaru d'in celle capitate;
a si stringe si procurd celle necessarie pentru unu scopu : a si capitd lemne, carainidi, petre, calce si calla alte ne-

cessarie pentru edificarea unei case;

cu intellessu generale de a stringe, a
adund, a face una collectione : a capitd
bani pentru adjutoriulu teneriloru studiosi ; a capita urclici, floricelle, petricalla, etc.; f) a appucd, rapide, a prende
pro neasteptate, a prende in faptulu unei blastematfa sau crime : rain capi-

favore cu basSe tingusiri ; in acestu intellessu e mai bone si mai cldru a pune
pro sau prin in locu de cu : a capitd unu
deregutoriu prin bani sau pre bani; coci
(3) a capitd unu deregutoriu cu bani in-

semna si : a lu face au bani=a lu face

se aiba bani, fora ide'a de corruptione,

cumu resulta luminatu d'in urmatorie/e : eu te am capitatu cu doi galbini,

cosi fora mene in locu de diece

erd se iei numai op* prin intellept'a

sea administratione ministrulu a capitatutesaurulu cu mai multe dieci de millioni; de ad i : b) ca rellessivu, construitu

tutu cu prep. cu : a se capitd cu ceva

sau cu cineva : a se capitd cu unu coa se capitd chunu morbu, ape capita cu tote necessariele, etc., espressioni

cu multu nai energice do ctu : a eapitd unu copillu, a capitd unu morbu, etc.

(vedi Were si reflessivu); espressionea

generale : vedi se nu te eapiti si tu cu
ceva, mai eftergica de cdtu : vecli se nu
capiti si tu ceva, are, intro altele, si in-

www.dacoromanica.ro

CAP.

CAP.

semnarea : iea a mente se nu ti attragi

si tu pre capu vre unu mare mu, si acesta-a cu sau fora arnmepitiare d'in partea cellui ce ua dice; in acellu-asi intel-

lessu : a se capita cu Domne adjuta=

a se incarca cu Domne adjuta : vedi co,
vrendu se i facibene, te capeti cu Domne
adjuta.
II. a face una operatione relativa la capu (ocipite), si a nume : 1. a
tunde la capu, vorbindu mai vertosu de
animali : oi, capre, etc. : a capita oile,
caprele, canii, callulu, etc. (vedi si capitaliu); 2. a munf cu capu, sau ceva assemine capului, (vedi si capitatu in speciale); 3. a arruuci impositu pro' capite;
a stringe acestu impositu; vedi si capitatione. (Capitare nu vine d'in capture

=captare, care este form'a intensiva

d'in capere ; ci, in intellessulu de sub I,

capitare este form'a iterativa d'in cayere, ca si agitare d'in agere; ro, in intellessulu de sub II., ellu e derivatu d'in
capu, pl. capite, ca si ital. capitarq pre

candu mediulu lat. capitaro pare a se

refer, ca si allu nostru capieare, atatu
la capere catu si la capu; se pote inse
ca al/u nostrti capitare, in tote insemnarile selle, se fa essitu directu, ca si
ital. capitare=medin latin. capilare ,
d'in capa, au insemnarea primitiva de
a adjunge la capu, caro resare mai multu

in ital. capitare, ca si in ispani. acabar,

franc. achever, derivate totu d in capu ;
vedi si capu).
CAPITARIU, adj. s., vedi capitale
si capitaliu.
CAPITATIONE, si capetatione, s. f.,
adeptio, acquisitio, mendicatio, colee-

tic, capitatio ; actione de a capita,

cumu si resultatulu acestei actione
1. in genere : Capitationea celloru neces sarie la vietia; 2. in speciale, impositu pusu pro capita de omeni, sau
pro capita de vite a stringe capitationea ; astadi capitationea , ca dare pusa

pre capita de omeni, a inceputu a se

chiama si impositu personale.
CAPITATU si capet atu,-a, s. adj., adoptio, tollectio, collatio; adeptus, acquisitus, partus; capitatus; 1. ca supinu
d'in capitare : mediloce dt capitatu
ti'a, luatu forte desu cu intellessu de sub -

409

stand.: a amblet dupo capitatu, a trai d'in

capit(ztu; 2. part. d'in eapitare : a) cu

differitele insemnari alle acestui cuventu: glori'a capitata, darurile capitate,
judecatori capitati ca bani, adjutorie capitate de la mneni generosi, etc.; inse in
speciale : b) munitu cu capa, cu ceva assemine capului : plante capitate, cu capitin a, caporu/u, cep'a, alliulu, etc.; peri
capiCati, inflati la capitulu sup eriore; asia
si stigma capitata, cuie capitate, ace capitate, etc.; cu capte mare, vorbindu mai

vertosu de carte animali cari au capulu

mare( si de colore differita de a Corpului.
CAPITATURA si capetatura, s. f., a-

deptio, collatio; qufestits, lucrum; infans expositus; ce se capita : 1. in genere : capitatur'a d eri a fostu mai avuta ea cea de astadi; d'in capitaturel6
vostre d-ati-ne si noue; 2. in specials,
copillulapedatudeparenti, aflatu siluatu
de altu cineva strainu, care lu cresce ca
allu seu.
* CAPITECENSII, s. m., capiteaeu-

sus, (vedi capa si

proprie : numeratu numai
capulu);
censu' de acf :
se numiea, la vechii Romani, cellu ce
nu avea alta stare, afora de capulu sau

person'a sea, si cari nu dau alta dare

statului afora de capitatione sau impositu pre Capa.
CAPITELLA si capetella, s. f., vedi
capitellu sub 2. a).

CAPITELIN , s. m., pl.-e, capitollum (=unu deminutivu d'in deminutivulu cap itulum =capitulu; ital. cap itello,

isp. capidiollo si caudillo, provena. capitel si capdel, franc-. chapiteau); 1. proprie , capu micu; capu amabile, caru
ce formosu capitellu la acestu copilla ! aveam i eu doue trei capitelle de rite; si

a spartu puiulu mammei capitellulu;

2. applecatu apoi, prin metafora, la diverse lucruri ce au una certa relatione
cu capulu : a) parte a frenului, sau capestrului, ce se pune in capa : scote capitellulu d'in capulu callului, ca se poca
bee mai bene apa; puneti capitellele cal-

- in acestu intellessu si cu form'a feminina : capitella sau capetella;

b) capeta, estremitate, buccatella, etc.:
capitellele fireloru de trama; capitel-

www.dacoromanica.ro

410

CAP.

CAP.

kilt; titiei, capitellulu spatei, secerei, serrei, etc., maneriulu; doue mice capitelle
de fune;
capacu sau capacellu de la

pere de ventu si de p/oia; e) in architectura

porcoiu, asi6, numitu sau de la capa d'in

caus'a asseminarei de forma, (vedi si :
capitina de sachara), sau de la capa, sau
de la 2. capita : a cossi predi mai multe
capitie de feria; a stringe fenulu in capitie=a face fenulu capitie; metaforice, perulu capului, mai vertosu candu
este lungu, multu si desu : mai peptenatti si netedesce-ti si tu ;cal cap itia, (cm*

si constructione : a) cea mai imita si

para si capitiu, d'in care capitia e for-

mai adornata parte a unei columne, capula orecumu allu columnei : dupo or,

m'a feminina).

caldare, mai vertosu de la caldarea de

destillatu spirtu; d) micu coperimentu
d'in doue seandurelle, care formedia unu

anghiu diedru, si ca're se pune pro lumiu'agan focariulu unui tunu, ca se l'ap-

dinea de architectura cap itellulu se compune d'in colla, d'in ovula, d'in campana,
d'in ornamente; si pote fi : capitellu dorica, capitellaionicu,capitellu corinthicu,
(vedi doricu, ionicu, corinthicu); (3) parte

superiore a unui pilastru orecare; y) fa-

scia, branu sau ceva assemine la unu

triglyphu.
CAPITENIA, s. f., p notara, p rmfectura, principatus;summareram,Imperium;
potestas; pnefectus, dux, princeps; pro3elpuus, primarius; 'motor, caput, (pentru
forma si etyinologia vedi capitaniu, comparandu si provenc". capita/11a); I. stare sau posetione de capa, fia administra-

tivu sau militariu, primulu loen, poterea cea mai inaltai suprematia, etc.
pritnariulu este investitu cu capiteni'a
unei commune; prefectului este increden-

CAPITINA si capetina, s. f., eaput,

estirarla, cranium; oau1i capitatus; modichas; globus, globulus;(port. cabecinha,

alb. captina); 1. capu de bestia, mai

vertosu capu mare de bestia si intru c^tu

se considera ca despartitu sau taiatu de

corpu : capetin'a asinului, porcului, aprului ; a frige una capitina de tnnellu,
a mancci una capitina de pesce; a corraperei petiore si capitina de vitelltt; 2. capa

de omu mortu, intru cltu este despoiatu

de pelle si peru capitinele totora mortilora in aceabataia se strinsera si se in-

applecatu in risu si la cagropaira;

pulu unui omu viu, candu are capa mare
si desproportionatu, sau capu seces de
precepere : ceita mai capitina la mula
acestu-a! 3. craniu in genere; 4.1a capetala certoru lucrare cu forma assemenea
capului: capitind de alliu) doue capitine
de alliu, capitin'a de alliu are mai multi
catelli; capitina de curechiu, 50 de ca-

tiata capitenea unui judeciu; capiteni'a

armatei erci data la cuece generan; 2. ca
concretu, omu ce e capa, investitu Cu pitine de curechiu sau de verdia; capipoterea, si de ad i in genere capu, aucto- tin'a cuiului ; 5. certe obiecte cu forma
riu, inceputoriu, sau cu intellessu reale
assemine aspului : capitina de sachara,
inceputu, princiu, etc. : capitenea casei a compere; mai multe cap itine de sachara;
e tatalu; tu esti capitenea totora reata,- capitin'a rotei=butea rotei.
tiloru;
de aci : de capitenia=princiCAPITINOSU,-a, si capetinosu, adj.,
pale, cellu mai insemnatu, cellu mai de capito; Ingenio tar(lior; porvicax; 1. &re
frunte : muele de capitenia sunt 4anula are capitina=capu mares : capitinosulu
si pasea; cei mai de capitenia ceratiani asinu; n'atta vedutu copilla asid de cafaceau parte d'in acea d,eputatione;lucru pitinosu ; de aci : 2. prin metafora
de capitenia in casatoria este ca barba- a) grossu de capu, care greu precepe si
tulu si muierea se se ame si se se respecte intellege ; b) pervicace, obstinatu, cui
intre une. Dro in genere cuventulu cu greu scoti
capa ceva, care pernu e de recommendatu, pentru co form'a siste cu cerbicia in ceva.
lui e suspecta, si apoi in applecare duce
* CAPITIU, s. m., pl.-e., capitium (ve di
la ambiguitate.
si capitia, care e femininulu d'in capiCAPITIA, s. f., feu1 mota; grumuru tiu); 1. ce accopere capulu, pentru orde fenu, de paie, de nutretiu in genere, namentu sau spre a l'apperi de intemde forma conica, mai mare decitu unu perie : caciulla, pellariai etc.; 2. capi-

www.dacoromanica.ro

CAP.

CAP.

411

tulu superiore allu camesiei sau altui assemine vestimentu, gur'a camSiet ro-

afl templulu
unde se suieau
intriumfu invingutorii, de alta parte se

chiei, etc.; 3. vestimentu mai vertosu

afla arcea curupeatarpeia, de pro care se

arruncau-criminalit, mal vertosu tradu-

de femina, ce copero peptulu.

CAPITOITI, s. m., vedi capitoniu.
CAPITOLINUra, adj., capitolinns
de Capitoliu, relativu la capitolio : Joue
capitolinu, ca protectoriu allu capitoliului; tnontele capitolinu, unulu d'in celle
septe colline alle Remei, unde era edificatu capitoliulu; jocure capitoline, instituite in onorea lui Joue capitolinu la
annu/u 381 a. Chr. dupo invingerea GalElora de cotra Camillu; fastii capitolini,
table de marmore aflate la Roma in an-

nulu 1547, ai pre cari se afla nutenele

consuliloruda la annulu Romei 250 peno
la 765.
CAPITOLIII , s. m., capitollum;
unulu d'in celle septe coIline alle Romei, numitu mai antaniu Saturniu, apoi

Tarpeiu, in fine Capitoliu, dupo cap&

de omu intregu ce se afla acollo, candu
sub regele Tarciniu, se sapara fundamentele templului, si dupo care augurara, co Rom'a avea se fia capulu lurnei;

arcea Romei de pro acesta collina;

templu/u edificatu pro acea collina,

torii de patria.
CAPITONE, m., si
CAPITONIU si capituniu sau capetuniu (cu n molliatu pre a locurea : capitoiu si capituiu), s. m., capito; caput;

extromum; cervical; 1. capu mare sau

capeta Mare; si, prin estensionci, capetu
in genere, sau ceva relativa h calm sau
capetu, aprope synonymu la unii Romani
cu cap itaniu, (vedi acestu cuventu); 2. omu cu capu mare, omu bapitinosu; certe
animali cu capu mare si a nume : a) pes-

cele numitu si cefalu; b) altu pesce de

asserninea cu capu mare, cyprinus do
bula lui Linneu.
CAPITOSII,i-a, adj., (ital. capitoso;
franc. capiteux); durus, capito, pervicax;
caput tentaus; 1. ca si cap itinosu in tote
insemnarile hi; 2. are bate la apt], vor-

bindu do certe vinuri : vinuri capitose.

1. CAPITU si capetu, s. m., pl.-e, vedi
capu.

se coprendeau si statuele Minervei si

Junmei : tesaure immense se allau de-

2. CAPITIT si capetu (cu tonu pro

penultima eapitu sau captu, prin care
se destinge de precedentele 1.capitu satt
ccipetu, ca tonu pre antepenultima), s.
m., pl.-e, capitum si capbtum (xetinTrbv,
acea-asi radecina cu xiir-tecv; vedi
si capcaunu); nutretiu, ce se da de mancare viteloru.

puse in acestu vastu si superbu templu

arsu de trei ori, sub Mariu, sub Vitelliu

vedi capuiee.

templu inceputu de Tarciniu Priscu,

terminatu de Tarciniu Superbu si dedicata lui Joue de consulele Oratiu la annulu 507 a. Chr.; in acellu-asi templu

CAPITUIRE si capetuirerescu, V.;

si sub Yespasianu, fu reconstruitu ca

CAPITIIIII si capetuiu, s. m., vedi

mai multa magnificientia; in evulu me diu

capitoniu.
CAPITULANTE, adj., (ital. capi-

peetii invingutori se incoronau la Capitol* astadi porta numele de Capitolia

vaste edificie, in cari stau magistratii

municipali; senatulu si museele Romei;
prin metafora : a) templulu cellu mai
insemnatu d'in una colonia romana sau
alta cetate d'in imperiulu romanu; b) poterea, maiestate a romana; c)triumfu, victoria, de aci espressioni ca de la capi-

tulante), paciscens, se dedeus; 1. care

capitula : generariulu capitulante; cantone cap itulanti, cantone alle Elvetiei d'in

cari se stringeau mercenari pentru servitiulustrainiloru; 2. care face parte d'in

unu capitulu religiosu, (vedi si capitulanu, sub 2.)
CAPITULAND, s. m., capitulunus,

toliu la rupea tarpeia nu e a desea de

cellu insarcinatu a stringe darea

cedu unu passu=a desea d'in cuhnea glo-

numita copitulu, (vedi si capitulariu);

riei pote cineva cad asia de diosu, in

eau se fia tramissu la morte , pentru
co pro acea-si collina de una parte se

membru allu unui capitulu religiosu.

*CAP/TULARE, v., (ital. Cap itulare,

franc. capituler); capitulare, pacific!,

www.dacoromanica.ro

412

CAP.

CAP.

sese dedere, per capita divider, capitulatim dicere ; 1. a face co capitulu

(=-_capitellu sau capwmicu), a d fornf a

-anal micu capu, (di capitulatu); 2. a

tractk a cautA se se intellega : a) despre cei impressurati de inimicu intr'una

cetate : a) a intr& in vorba de a trade

cetatea; 13)a se tradeinimicului sub certe
comlitioni : no mai potendu resiste, ce-

taiga capitulet; b) despre doue state, a

inchiai& una tracta,tu, prin care se stipula previlegie pentru suppusii respectivi; c) pentru particulari : a) a cad sau
allerg& la impacatione : vedenclu co pre
callea judecatei nu poli face nemica, a-

cum'a capituli; p) a se invof : domnalu

capitalet Cu argatulu ; litigantii capitulare; de ad : a dapituld ou conscienti'a,
a cauto se hapace conscienti'a, care se
revolta in contria vreunui actu imamrale; 3, a divide in capitule materi'a de
care se vorbesce sau se Aerie : a capi-

tuld una carte, una lfge, unu tractatu;

a recapituld, a reduce la capitule sau
ideele capitali materi'a de care s'a vorbitu sau scrissu : pentru co nu scie capituld d'in candu in candu celle esp use,
e 44 greu poli urtn pie acestu oratoria;
a stringe darea numita capitula; 7. a
face parte d'ih adunarea nurnita capi-

lele deliberate si decise in una adunantia

ecclesiastica sau civile : capitularialu
unui conciliu,) capitulariele concilieloru
ecumenice; capitulariulu synoclului provinciale; p) in speciale ; capitulan ele lui
Carolu Magna, tui Carolu Calpulu, etc.,

legi si decrete alle regiloru Franciei

d'in a dou'a seria in materie, fia
penali sau ecclesiastice, ,numite asii de
la impartirea loru in capitule; capitalariele, regulamente civili sau ecolesiastice, facute de regii Franciei in adunarile episcopiloru si domniloru regatului;

y) dare pre capu, si mai vertosu darea

de done drachm ce Vespasianu impuse
Judaniloru se dea pentru templulu lui
Joao Capitolinu ; 8) registra de imposite,

mai vertosu registra pentru impositula

numitu capitula; e) veri-ce libru sau
carte impartita in capitule; Z) genu de
plante d'in famili'a lichenilora; 1) ornamentu de capu.
* CAPITULITIONE , s. f., (capitalatio; ital. capitulazione, franc. capitulation); actione si resultatu allu actionei de a capituld : 1. in genere : capitulationea cetatei devenisse necessaria;

eapitulariac); care semena cu plant'a

discursulu nzailungu are lipse de una capitulatione; capitulationilede conscientia

sunt totu de un'a relic ; 2. in speciale
a) capitulationea ostei ca conditioni desonoratorie; capitalationile cetatei in conditioni forte aspre; b) capitulationile terrelora romcine ca Turci'a; c) totu cetatianulu e suppusu la una capitulatione,

capitularia, de acf. : capitulariacee, s. f.

tacita, prin care e obligatu a dd san-

pl., familia de licheni, cari au de typu

genulu capitulariu.

gele sett pentru apperareaterrei; d) capitulatione imperiale , ce imperatorii

germani suscrieau la alIegere si prin
care se legau a respect& si mantin neattense privelegiele electoriloru.
* CAPITULATU,-a, part. d'in capitulare, capitulatus;pactus;deditus;1. in
genere : cetatile capitulate; libra capi-

tulu; a lucr& in plena capituht, si, in spe-

ciale, a mustrA pie cineva inaintea capitulului; a mustrA in genere forte aspru.
*CAPITULIRIACEUra, adj., (franc.

* CAPITULARIU,-ia, adj. s., capitu-

laris; capitularius; capitularium; (ital.

capitolare, franc. capitulaire); 1. adj.,
relativa la eapitula : a) la capitulu de
canonici si monachi : aclunantia capitalaria, archivu capitulariu; b) la capitulu
de laici : legi capitularie; c) la darea namita capitulu; 2. substantiva masculinu,
capital aria: a) personale : a) cellu insar-

cinatu a string darea numita capitula,

(vedi si capitulanu); p) membru allu
unui capitula de canonici sau de monachi, (vedi de asseminea si capitulanu);
b) reale : a) collectione de tote capita-

tulatu; 2. in specials : plante capitulate, ce presenta unu capitutu=(mica

ccspetina); asi& si : mitt capitulatu, costa

capitulata, etc.
* CAPITULIFORMU,-a, adj. (franc.
capituliforme; vedi capitula, si forma);
ca forma de capitula, cumu , de essem..plu,vermele

www.dacoromanica.ro

CAP.

CAP.

* CAPITULU, s. m.,

cap I tulum

(ital. capitol, franc. clapitre Si capitule); 1. proprie, deminhtivu d'in capu

capite), capu micu, capitellu : tapi-

tulu de copillu; 2. individu, omu sau

vita, etc.; de aol : 3. dare pre capu -de
cmu sau de vita ; 4. ce smena cu
capulu : capitulu de columna, de pilastru, de triglyphu, de cpa, etc. (vedi si

capitellu); 5. parte d'in unu scriptu

orecare : a) parte subordinata unui
capu : tractatu impartitu in capite, capitule, article, paragrafe, etc.; b) parte
orecare : capitululu spesdoru, cap itululu venituriloru; 6. ceva despartitu in
capitule : lege, decretu, traetatu , con-

413

CAPONELLU, s. m., deminutivu d'in

caponu.

CAPONIU, S. M., Ingens caput,

venaticus capito; 1. reale, capu mare
si desproportionatu : acestu mu are unu

caponiu de callu (in acestu intellessu

plur. caponie); 2. animale (pronuntiatu
pro a locurea : .capou sau capu, si in
alte locuri : coponiu sau copoiu; dro
: caponi, capoi, copoi, etc.) : cane
de venatore en capu mare; de uncle metaforice : satellitu aun cuiva : sengyru
nu cutedi-a a me attacd , ci ammutia capoii sei asupra mi. M.
CAPONIRE si capunire (reu : coponire si claponire),-escu, v., pullum gal-

tractu, conventione, etc.; 7. subiectu, mapuntu de care e vorb'a ; 8. corpu

linaceum castrare (ital. capponare, fr.

de omeni, cari dau directionea si sunt

orecumu capulu : a) corpu de canonici
ce assistu pre episcopu in directionea
affaceriloru basericesci : decanulu. capitu/u/ui; adunantia de canonici, cumu

cocosellu;prin estensione, a castra.

CAPONU si capunu (pro a locurea
reu : eoponu si claponu), capo-capone

si loculu rinde se aduna, spre a delibera

asupr'a celloruce sunt de a loruinteresse;
adunantia de monachi spre a deliberd
de calle ce i interessa : capitulu conventuale, compusu d'in monachii unui conventu sau monasteriu; capitulu generale,

compusu d'in monachii sau representantii monachilorutotoru monasteriloru;

adunantia de cavallari sau ordini miMarie, tinute de regula sub presedenti'a
regelui.
CAPITUNIU, s. in., vedi cap itoniu.
* CAPITUTIU, s. M., (compara ital.

capitozza); 1. deminutivu d'in 1. capitu; 2. in speciale, arbore curatiatu de

tote ramurele asia, co prin crescetulu
seu representa unu capu.
CAPIU,-a, adj., vertigiue laboraus;
amens, malesauus; Inconsultus; 1. care
suffer le vertigine la capu : oue capia,
capre

omu capiu de multa beutura;

2. ammetitu,
capie' smentitu, cu mentile perdute : au esti capiu, de vorbesci ce nu
se cade? esti capiu de somnu, de bella, etc.

CAPLU, s. m., vedi capulu.

CAPOM, s. in., Cu i molliatu in locu
de caponiu.
CAPONASM (reu daponasiu), s.
In., si

cliaponner); a face caponu, a castra unu

(xdurow, ital.cappone, isp.proVene.capou,

port. capio, franc. cliapon, al). capon,

non grec. xcurdyt. si =corm; de ad si
angl. capon, germ. kapauu, nou slay. si
serb. kopuu, bulg. kapou, russ.kaplunil,

polon. kaplon si kaplun); cocosin castratu : zem' a de caponu e mai bona de

catu carnea caponului.
CAPORALE, vedi caporariu
CAPORANU, vedi coporanu.
CAPORARIA (in pronunti'a vulgaria
degeneratu prin capuraria in capraria) ,

s. f., mint= decuria, decurionis of&

clam; 1. summ'a de armati cati su commandati de unu caporariu ; 2. gradu de
caporariu.
CAPORARIU (in pronunti'a vulgaria
degeneratu prin capurariu in caprariu),

s. m., (ital. caparale , franc. caporal),

decurio, ductor, dux; 1. in speciale, mi-

litariu investitu ca cellu mai de diosu

ierarchi'a militaria, inse :
gradu
2. ca derivatu d'in capu, se pote appleca
si cu intellessulu mai generale de capu,
mai mare, etc
CAPORIA, vedi coporia.
* CAPOTU, s. An., (ital. cappotto si
cap)otta, franc. capot si capote), sagum
cucullatum pallium, penula, tegmen,
follis lusorlis omuibus (Anti's; 1. nume
aplecatu la mai multo specie de vesti-

www.dacoromanica.ro

414

CAP.

CAP.

manta, cumu : a) mantellu militarescu

cu caputiu sau gluga ; b) mantellu ca
feminele porta irn'a, cu sau fora caputiu ; c) veri-ce mantellu Cu caputiu;
d) specia de tunica de pannura grossa,
ce porta militarii; e) vestimentu lungu,
deschisu d'inainte de susu peno diosu,
ce feminele punu, candu se culca sau
candu stau in. casa; Dspecia de pellaria
feminesca, alle carei baiere sau aripe
accoperu urechiele ; 2. coperimentu
a) la trassura, facutu d'in pelle : capotulu

d'inapoi allu trassurei se redica si se

lassa dupo voia prin adjutariulu certoru

arcuri de ferru ; capotulu d'inainte se

trage si se pune asupea petioreloru, ca
se appere de ploia; b) la navi, facutu
d'in scandure suptirelle asupr'a unei
scare ;
saculetiu de pandia grossa
(traista), ce se pune in capulu cailoru,
spre a i impedici de a musce, sau vede,
candi i ferrica sau vreu a le face alta
opera tiene; 3. la jocu de carti, se chiama

capotu cellu ce nu iea neci una carte

a face capotu pre cineva, a fi capotu (cu-

ventulu a essitu d'in acea-asi origine

d'in care s'au nascutu capa si populariele : cap oranu sau coporanu, caputa, etc.;

capita mai allessu, care pro a locurea

se ande capota, are acea-asi forma cu
femin. ital. cappotta=franc. capote, d'in
cara it. cappotto=franc.capot este form'a masculina).
CAPPA, s. f., cappa (minim); a die-

cea'littera d'in alfabetulu grecescu, a

carei forma e k si in sonu correspunde
de regula ca litter'a romana c.
CAPPARA, cappera si capera, B. f.,
Cappari si capper; fructu de capparu :
carne cu cappere, eema de cappere.
* CAPPARIDACEU,- a, adj. (ital. cap-

parldneeo); care semena tu capparulu;

de acl : capparidacee, s. f. pl., familia
de plante cari au de typu genulu capparu.
CAPPARU, capperu si caperu, s. m.,
capparis si capper (x6or1rapt., grob.

par ital. cappero, franc. caprler); genu

de plante ce serve de typu familiei capparidaceeloru , polyandria monogytaia
lui Linneu; frundiele lui, ca si fructele
nurnite cappere, se prepara in acietu si

servu ca condimentu la multe buccate.

CAPRA, s. f., capra (ital. capra, isp.

port. provenc. cabra, franc. chvre);

1. proprie, genu de animali d,'in ordinea rumegatorieloru : a) in intellessulu
cellu mai strinsu, femin'a caprului (sau
tiapului), animale domestica : lapte de
capra, capea e vacc'a pauperului; b) in
intellessu mai intensu, fora respectu la
sessu : peru de capra, a pasce caprele ;
c) in iutellessulu -cellu mai intensu, nu
numai speci'a de animale domesticu, ci
si una specia de animale selbaticu, assemine caprei dainestice si care se crede
a fi typulu originariu allu cellei domestico; in acestu intellessu base se dice
cu mai multa precisione capra de monte

=capra montana=capra selbatica;

proverb. : unde sare capea sare si &Fa
=cumu e parentele, e si filiulu ; filiulu
imita pre parente in bone, ca si in relle;
2. metaforice : a) applecatu la omu
Cu intellessulu : a) de omu cu peru si
mai vertosu ea barba tufosa, omu betranu, cu acea-asi insenmare de despretiu ca si barbara; (3) de grec u, candu
insemnarea cuventului devine ffi mai energica, insocindu-se cu attribufnlu r6-

niosu : capra rni6sa= Green putidu

prin infumuratele lui pretensioni; de adi
proverb. : capea ceitu de renziosa tine
cbd'a susu=Greculu, catu de misellu se
fia, se tine mundru, si prin estensione :
applecatu la veri-ce orna, care, de si in
miseria, face pre_ marele si mundrulu ;

b) applecatu la lucruri : a) capra, stea

de antani'a marime in constellationea
numita aurigu, cumu si constellationea
insasi : ploua la e,apra, a innueratu spre
capra; dupo una antica traditioue stell' a
chiamata capra este cape a Amaltea, care

cu laptele seu nutrisse pre Jbue, siltre

care a,cestu-a dereptu reconnoscentia ua
transforma in stencil;
ca acellu-asi

intellessu se dice, pro S, locurea, si

cornulu caprei , inse cornulu caprei
este una constellatione zodiacale, (vedi capricornu); b) barb'a caprei, una planta, (vedi barba); y) machina de
redicatu sau de stramutatu mari greutati; 8) patru petiore de lemnu imbinate,
pre cad se asternu scandure, spre a for-

www.dacoromanica.ro

CAP.

CAP.

415

mA punte, pro care se suiu murar, templari, dogari, etc., ca se pota adjunge se
lucre la ore-care inaltime.
CAPRAFOIU, pro a locurea, in Ion
-de caprefoiu sau caprifoiu; vedi capri-

CAPRICU,-a, adj., (ital. cupric,

franca caprique); de capra; in speciale:
acidu capricu, substantia grassa ce se
estrago
untu de capra.
CAPRIFICA, s. f., fructu de cafoliu.
prificu.
* CAPRAGINE, s. f., caprago (ital.
CAPRIFICARE, v., caprificare; a
capraggine); planta d'in famili'a legu- prende de ramurele unui ficu donlesticu
minoseloru, cautata in farmacie, si bona ramure de cagrificu, spre a face se made ingrassiatu agrii, in cari e se se se- turesca ficulu domesticu, fiendu co d'in
mine granu, asi6, numit'a ruta capraria tempuri forte vechie s'a credutu, co insecsau galega ofileinalis d'in diadelfia de- tulu ce nasce in caprificu, insectu numitu
candria lui Linneu.
de Linneu cynips psenes, pote fecundi
CAPRARESSA, EL f., eaprarli uxor, si maturf fructele ficului domesticu.
femina caprarum custos; 1. muierea caCAPRIFICATIONE, 8. f., caprill
prariului, (vedi 2. caprariu); 2. femina catio; operationea de caprificare.
pastoria de capre.
CAPRIFIOU, s. m., capriiieus, (vedi
CATRARIA, s. f., vedi caporaria. capra si ficu); ficu selbaticu, (vedi si caCAPRARIA (Cu tonu pre ri : ca- prificare).
praria), 5.1., caprile, caprarum grex vel
CAPMFOIU, s. m., vedi si capricultura; I. staulu de capre; 2. turma sau toliu.
multime de capre ; 3. cultura sau maieCAPRIFOLIACEUra, adj.,(ital. e astrfa de a tin si cresce capre.
prifogliaeo, franc. caprifoliac); care
CAPRARIA (cu tonu pre ra- : ca- smina ca caprifoliulu; de ad caprifopraria), vedi 2. caprariu.
liacee, s. f. pl., familia de plante cari
CAPRARIU, s. m., vedi caporariu. au de typu genulu caprifoliu.
CAPRARIU,-ia, adj. s., caprarius
CAPRIFOLIU si caprefoliu (pro a lo(ital. capraro, caprajo si capraja; isp.
curea cu i molliatu : caprifoiu), s. m.,
brero, port. cabreiro, provenc. cabrier,. lanicera caprifolium lui Linneu (ital.
*an. chevrter, tote numai cu intellessulu caprifoglio, franc. chvrefeuille); genu
lui caprariu=pastoriu de capre); 2. adj., de plante care serve de typu familiei carelativu la capra : grba capraria, care prifoliaceeloru.
CAPRIGENU,-a, adj., caprigenus,
place capreloru; 2. subst : a) masc. personale, caprariu, pastoriu de capre; b) femin. reale, capraria (L_-franc. capraire),

(ve di capra si genere); nascutu d' in capra :

geuu de plante forte placute capreloru.

CAPRILE si
CAPRILETIA (lalfacedoromani), s.
f., caprile, staulu de capre.

* CAPRATU, s. m., (ital. caprato,

franc. caprate); nume genericu datu, in

chymica, la veri-ce sare formata prin

combinationea acidului capricu cu una
base.

CAPRIA, s. f., vedi 1. capriu.

CAPRICIA, capriciu, etc., vedi capritia, caprztiu.
CAPRICORNU, s. m., capricornas

caprigenii edi;caprigenulu Satyru.

* CAPRIMULGU, s. m., caprimulgus;

1. omu ce mulge caiwele; 2. applecatu si:

a) in una specia de serpe ce se crede co

suge caprele; b) la una specia de passere.
CAPRINA, s. f., vedi caprinu.
CAPRINU,-a, adj., cap Onus (compara
si tal. caprino si caprina,franc. caprine);

(franc. capricorne, ital. capricorno);

1. adj., de copra: carne caprina, peru

1. un'a din celle douesprediece constel-

caprinu; 2. subst. femin. reale, caprina :

peru de capra, ceva facutu d'in peru
de capra (popu/ariu la Macedoromani);

lationi alle zodiacului, care pro a loourea se dice si cornulu caprei; tropiculu
copricornului, (vedi tropicu); 2. genu de
insecte coleoptere tetramere CiL antenna
forte lunge.

carne de capta; c) substantia grassa

a untului de capra, d'in care se estrage
acidulu capricu si glycerirea.

www.dacoromanica.ro

416

CAP.

* CAPRIOLA, S. f., capreola (vedi si:

capriora; ital. caprioia, franc. caproie

si cabriole); 1. proprie deminutivu d'in

, CAP.
(ital. cap rtolo-a, caprluolo-a, cavriolo-a;
provenc. cabriol-a; franc, chevreull, chevron; alb. caproulif. capriora ca-

capria, (vedi si capriora); 2. metaforice :

saltu de capra sau capriora; de unde :
saltu usiorellu si gratiosu in genere,.
si in speciale : a) saltu la jocu, redicanduse saltatoriulu in susu si bilanciandu
petiorele; f3) dare poste capa a copilli-

prioru sunt deminutivu d'in 1. capriu,

capria=capren, si identice in forma, cu
capri ola si capriolu=capreola si caPreolus, prin stramutarea lui l in r, despre care vedi litter'a L sau It) ; 1. pro-

loru, ce punu capulu in.pamentu si redica petiorele in aeru; 7) cea mai forrnosa miscare a callului, prin care acestu-a redica antaniupetiorele- d'inainte,

cerbulu, care semina intru catu-va cu

capea, insemnatu prin usiorentra si ce-

apoi celle d'inapoi, fora se se misce d'in

loen; a) saltu in genere, chiaru in intellessu ideale :egpriole politice; c) ce salta,

si in spociale trassura usiora cu doue

prie, animal selbaticu mai mica de catu

leritutea fugei selle; in acestu intellessu

femininulu capriora se iea mai desu, fora
respectu la sessu, si pentru masculinu :
sare usioru ca una eapriora; carnea de
capriora e butaa de nzancatu; calcioni de
pelle de capriora; 2. metaforice, luatu nu-

mai sub form'a masculina, caprioru

a) lernnu lacratu, pre care se punu latii
franc. cabrioler); 1. a face capriole in invelitorei unei casa : a taid capriori
intellessulu cuventului capriola de sub 2. d'in una padure, a bate si assedici caa), b); 2. a da caprioli, in inteliessuln cu- priorii; N cu intellessu mai generale de
ventului capriolti de sub 2. a).
veri-ce lemnu mai grossu si lungu, Cu
rote, (vedi si cabrioletu in Glossariu).
*CAPRIOLARE, v., (ital. cainlolare,

* CAPRIOLARIU,-a, adj., (franc. caprolaire); care smina cu capriolulu in

intellessulu de sub 2. a); in speciale ap-,
plecatu la venele spermatice, cari facu

care se serve cineva a impinge si raised

asi5,, in catu serve a redica in susu la

de capriciora=cu una forma latina eapriefola, cari ar essf d'in una forma capricia, despre care vedi la capritia).

ceva greu :puneti unu capetu allu ca-

priorului la bute si impingeti CH anima

cellu altu capetu.
numerose sinuositati inainte de a adj unge
* CAPRIPEDE, adj., capripes; cu pela testicule.
tiore de capra : capripeclii satyri.
CAPRIOLATU,-a, adj., (franc. eaCAPRISANTE, adj., (ital. eeprizprIol, ital. eapreolato); proprie part. zante); care caprisa, (vedi caprisare).
d'in capriolare in intellessulu de sub 2.:
CAPRISARE, v., (franc. capriser,
munitu cu caprioli : plante capriolate, ital. caprizzare; all(Ccov in Galienu cu acumu e viti'a do viia.
cellu-asi intellessu); care face ca capea,
CAPRIOLU, s. ni., p1.-i, capreolus inaitandu neastemperulu si irregularisi caprioles, (vedi si caprioru; ital. ca- tatea miscariloru acestui animale, a sari
priole si capreolo,franc. clpr ele); 1. pro- ca capr'a; in speciala applecatu la pulsu,
prie, deminutivu d'in capriu, masculinu candu e violentu, irregularia si inecale :
d'in capriola; 2. metaforice: a) blastare pulsu cosprisante.
filiforma ce da d'in unele plante, biasCAPRISIORA, s. f., capella; demitare simpla sau ramificata, care are fa- nutivu d'in capra : am perdutu caprisiocultatea de a se accatia de corpurile rele melle; (deminutivulu acestu-a, ca si
vecine si a se infasciord pre densele cello analoge in forma, pare a fi -in locu
aeru si lumina plant'a d'in care nasce capriorau : caprioli de vitia; pre a locurea
capriolulu, en acestu intelles,su, se dice
careeliu sail carceiu; N instrumente de
viariu cu doi denti.

CAPRIORA, s. f., caprea, caPrioia;

vedi capriaru.
CAPRIORU, s. m., caprea, capreolus,

CAPRISIORU, s. m., vedi capritioru.

CAPRITIA si capricia, s. f,, capella;
sallcornia herbacea, 1. deminutivu d'in
capra ; in acestu intellessu inse so dice

mai dessu caprutia salt caprisiora; ro

form'a capritia se appleca mai multa :

www.dacoromanica.ro

CAP.

417

CAP.

2. la una specia de planta, ,alle carei analogie cu Capea se espremu, in parte,

si prin cuventulu latina salloornia data
mai susu; acesta planta se calcina prin

ardere perttru differite usuri, si de ad

espressioni ca : a arde capriti'a, capritia arsa; in limb'a italiana, caprone,
care va se dica proprie caproiu, se dice
si despre una specia de calcina. (Capritia
sau capricia nu este de Cata femininu
d'in capritiu sau capriciu; prin urmare
cuventulu, in origine, este unu adiectivu
formatu, prin suffissulu iciu sau itu =

lat. idas sau alas, d'in capra:

cu insemnarea de : care are d'in

alle cap.. ei; apoi :s'a luatu ca substantiva eu miele insemnari in form'a feminina, si cu altele in cea masculina).
CAPRITIORA si capriciora, s. f., deminutivu d'in capritia, mai vertosu in
insemnarea da sub 2. a cuventului ca-

pritia.
CAPRITIORU, s. m.
c.yperus
fuscus; una specia de planta, (vedi capritia pentrn etymologa).
* CAPRITIOSU si capriciosu,-a, adj.,

(ital. capriccioso franc. capricienx);

morosas, difficilis; varias, inconstans,
levis, volubilis; libidinosas; plenu de
capritiu sau de capritie ; muiere capritiosa, copillu capritiosu; betranu si capritiosu, ce pote_ fi mai nesufferitu? capritios'a fortuna, capriaosulu sboru allu
imaginationei; capritios'a domnia a unei
unciere.

CAPRITIU si capriciu (ital. capriccio

franc, caprice), s. m., repentinus animi
impetus; moros itas, levitas inconstantia; libido; (pentru;etymologa vedi ca-

pritia); ce se face pro neasteptate, in

contr'a legei si a regule! connoscuta
1. ca mai desu applecatti la suffietulu omulai, ca se esprema veri-ce miscare repentina a ontului internti. : a) pentru a-

pritiulu seu; 7) affectu trecutoriu : niu

amorea, cumu vedu, ci unu capritiu te a
facutu se me iei de socia; 8) mai allessu
oia fantastica estravagante, irrationale
si obstinata : d'in capritie neintellesse
acestu omu mai bene perde mii de galbini de catu se faca ce totalumea i spune
si Zu roga se faca; b) pentru
tia : a) idea fantastica, jocu neasteptatu

de imaginatione, cu intellessu si bonu

si reu : fericitele capritie alle geniului,
ridicule capritie alle unei imaginatione
opu de imaginavagabunda; de ac :
tione fantasticn, dro essecutatu cu foca,
cu usiorentia si gratia; c) pentru carac-

teriu in genere : motositate , estravagantia, inconstantia, etc.; 2. apzlecatu

la lucrure : a) incoustantia, usiorentia,
scambare repentina si neinteliessa : a
fi espusu capritiului fortunei, capritiele
intentplarei cine le pote preved ?b) lucra sengulariu, estraordinariu, de mirare : numimu ccepritie alle naturei acelle producte sengularie alle ei, cari ni
se paru co essu d'in legea ce presiede la
formarea lucruriloru de acellu-asi genu.
* 1. CAPRITJ, s., femin. capria (cu
tohu pro ca cdpriu, cdpria), caprea;
(compara si ital. caprio, frainc. caprole);

in intellessu strinsu, cu acea-asi insemnare ce are caprioru-capri ora sub 1;

in, intellesu lata, applecatu la una familia de rumigatorie, care imbracia nu
numai caprioru, ci,si cerbulu, capr' a selbatica, etc.
2.CAPRIU,-ia, (en tonu pre i: capriu
capria), adj., (compara isp. cabrio), eaprinus, flavo nigrescens; de capra, ca

de capra : barba capria, barba ca a caprei; in speciale, de colore ca a ochiloru

caprei, applecatu la ochii unui omu, ai
cui ochi negri batu in galbinu : ama cu

ochi caprii; cu acellu-asi intellessu se

nima, voientisa sau caratteriu : a) voia

fantastica, fantasa, pornire neasteptata
cotra ceva : impleninclu tote capritiele

audef pie a locurea, si capruiu-capruict,

in care s'a molliatu sau n, si prin armare
e in locu de capruni2i=caproniu; sau 7,
si prin armare e in locu de capruliu; a-

copillului, lu- corrupi silu faci nefericitu

mendone formele, cea cu 1 ca si cea en u,

pentru tota vieti'a; uncle am eu data

stare, ca se ti implenescu tote capritiele
telle? p) placa, bona placa, voia ar-

bitraria: trannults guberna dupo ca-

sunt bone si esplica intellessulu cuventului; ro capriu este in loca de caprivu,

ca si tardiu in loen tardivu(1ardivus

=ital. tardivo).
27

www.dacoromanica.ro

418

CAP.

CAP.

CAPROIU, cu n molliatu in loen de

CAPRONIU (pre a locurea :capruniu,

si cu n moiliatu : capruiu), s. adj., Ingens capra yel caper; caprinus (compara si ital. caprone); 1. ca subst. aug-

d'in acea-asi radecina a essitu si grec.

zdur-poc, cu acellu-asi suffissu ce are
lat. cap -er=cap-ru, de den insemnarea
diversa de apru sau mistretiu ; dro ,
dupo celle spuse la cuventulu cap -irare

sau cap- erare, affinu cu cap-ru, ca

capru mare; 2. ca adj. cu acea-asi in- cu ciapu sau capiu, radecin'a cap=xerx
-va se dica, intro altele, Si a devora, a fi
semnare ca si capriu, (vedi 2. capriu).
mentativu d'in capra si capru, capra sau

flandu undeva in gur'a poporului, totusi,

focosu, nestemperatu, furiosu, eta. : asid

(Mr ea espleca forte bene intellessulu
ca anignu allu grecescului
tnale selbaticu si furiosu, catu si alle rocap-ru si cap-iu,
maniceloru cap-er

fundati pre femininulu capra si mai

transformatu in cia-pu, ca animale ne-

vertosu pre deminutivulu cap rutiu, tare

e, pre a locurea, populariu, si care duce

stemperatu, tzebunaticu, devorante si sfri-

CAPRI)", s. m., caper; mascululu caprei (de si insufle nu cunnoscemu peno

acumu co cuventulu s'ar fk scrissu in

vreuna carte mai vechia sau s'ar fi a-

de netperatu la capru, ca si carrutiu la

carru, nu amu insemnatu cuventulu ca
neo/ogismu; in loca de capru
popularia intro Romanii de a stang'a Danubiului, si chiaru intre Macedoromani,
este ciapu; in limbele Komi inco nu -e
commune cuventulu capru=caper, ci in
locu-i facu usu de alte vorbe, cum : ital.

becco, ispan. bode franc. bone, si pria

urmare nu potemu trage de ad neci una
lumina assupr'a originei lui ciapu allu
nostru, care se afla inco :la magiari sub
form'a czapy si la Albanesi sub formele
ciap si soiap [cu o nesiueratu, adeco
Map, sklap]. D-lu Mikiosich retell() ellventulu la vechiulu slay. tiapti, fora se
dea neci una proba deco acestu cuventu
essiste in vechi'a slavica sau in vreun'a
d'inlimbele noue slavice, adaugundu numai co cuventulu e de origine obscura;
noi inse credemu co cuventulu este de
origine romanesca, si ecco pentruce : mai
antaniu, in respectulu forme', ciapu pro-

catoriu, mai vertosu stricatoriu de vitia,

pentru care, la straboni, se si sacrificd
cu preferentia lui Bacchu; dco limbea
de la form'a capiu a tensu la ciapu, caus'a a fostu impulsulu destinctionei de
intellessu, ca se nu se confunda sustant.
capiu in intellessulu de capru cu adiect.

capiu=nebunaticu, ametitu, etc.; aceste-a adjungu, cred emu, ca se justifice

etymologi'a data de noi cuventuluiciapu:
una sengura obserVare, care inco pote
probd justeti'a assertionei nastre, vomu
mai face, si acesta-a e, co, dco ludmu

in considerare co cap-irare se dice si

scap-irare, no vomu convinge, co nu
d'in intemplarei in limbia albanesa, se
afla, pre longa form'a clap 9 si a dou'a
forma scIap). M.
CAPRURT, capruliu, capruniu; vedi
2. capriu si caproniu.
CAPRUSIORU vedi caprisioru si
capritioru.
CAPRITTIA, s. f., capella; deminu-

tivu d'in capra, ca si caprisiora si canuntiatu tiapu ca si lacia pronuntiatu pritia sub 1.
fatia [vedi littersa c], cumu de altraCAPRUTIU , s. m., pavulus caper,
mente arreta invederatu form'a albanica

hedus; deminutivu d'in capru.

clap; prin stramutarea lui i d'in sylla* CAPSA,. s. f., cap sa; (xeal,a, ?
b'a finale in cea initiale, ca in roibu = acea-asi origine cu campsare sau cu carobiu=robius, ciapu este in bou de ca- pere); cuteia sau alta ceva assemenea,
piu,cuventu care e invederatu trassu, prin
suffissulu iu=ia s, d'in acea-asi radecina,

cumu : lada, tronu, bisact, cuferu, com-

Xiiaya-pw, soc-er=soc-ru=cu im-pik);

(vedi si capsula); de uncle apoi si cu in-

partitnentu de pusu littere typografid'in care a essitu si cap-ru = cap-er ce, etc.; luatu in special si cu inprin suffissu ru = rus pw, care in semnarea de cylindrellu cu fulminante
nominativulu latina iea form'a, er [com- pentru arme de focinsi cu insemnare
para ilexander=Alessund-ru = cu
de gltioca a certera fructe si conchylie,

www.dacoromanica.ro

CAP.

419

CAP.

semnarea de carte generi de conchylie

si de insecte;
in fine cu insemnare
de cosiu sau corpu de trassura.
CAPSARIU,-ia, adj. s., capsarins;
relativu la capsa, eu capsa; luatu mai
vertosu ca substantivu :,a) masc. personale, capsariu : a)- care face capse;

co form'a de adoptatu in scriere este

cap:tionu, cap-tiona.'

f3) care tine si pastredia una capsa, cumu:

capsa, luatu -mai vertosu cu insemnftrile : 1. cuteia sau lada de carrutia;

cellu ce la unu corpu de militia tine armariele cu registrele computeloru; servu

sau servitoriu, caro, la baiele publico,

are sub a lui preveghiare armariele ,

unde cei
se imbaiedia si depunu vestimentele servu sau servitoriu care

duce saccui cu cartile unui copillu ce

merge la scola; b) femininu, capsaria
a) personale, femina ce vede de vestimente in baiele publico; [3) reale, locu
unde se tinu caps8 cu lucruri pretiose,
mai vertosu cu bani.
CAPSELLA, s. f., capsella (compia si franc. capselle) 1. proprie ,

CAPSIONU si cap-siunza, s. m., vedi

cap sion a.

CAPSIUNA, capsiunu;vedi capsiona.

CAPSIT, s. m., eapsus; sub forma

masculina, acellu-asi cuventu cu femin.

2. cosiu de carrutia; 3. carrutia inehisi

sau coperita; 4. compartimentu d'in tabl'a ce serve la joculu de zari, de rege;etc.

CAPSULA, s. f., capsula (compara

si franc. capsule, ital. capsula); deminutivu d'in capsa in differitele insemnari alle acestui cuventu I. cuteiora,
compartimentu, de pus u littere

tykografice etc. : scossu d'in capsula=

totus de capsula = scosSu d'in cuteia,
forte belie adjustatu in vestiruentu si

ornamentu; 2. in speciale : a) cylindrellu cu fulminante pentru arme de

deminutivu d'in capsa 2.' in speciale,

genu de plante d'in famili'a
'
crucife-

focu; b) chymistii numescu capsula unu

reloru.
CAPSIONA si capsiuna (pro a locurea : capciona sau capciuna), s.-f. , lim-

tra, etc., in forma de ca,tinu care serve

la evaperatulu certoru 1icide ) in anatoma se da numire de capsula la mai

ps et globosum fragu n; fructulu capsionului, fraga mare si rtunda, numita

asia dupo.form'a ei assemine ca capu-

multe si diverse prti alle corpului

caps'a cordei=pericardiulu; capsa seminale=estremitate a canaliloru defe-

lu unui omu, cumu si i.n limb'a francesa

acellu-asi fructu se chiama capron, cuventu derivatu totu d'in capa, ro plant'a
ce produce capsione sau capsionulu se
dice, in acea-asi limba, capronier; form'a cap-cionv, cap-ciona, arreta co cu-

renti, cari apprope de besic'a seminale

sunt inflate si dilatate; eapsula articulara = specia de saccutiu membraneu
cylindricu, care infasciora certe articulationi, etc.; d) in botanica Se chiama
capsula pericarpulu cavu allu certoru
fructe : dupo forma capsura se dice cylindrica , tortulosa, trigona , tetrago-

ventulu a essitu d'in capu prin inter-.

mediulu formei cap-itiu,

cafe

s'a adaussu suffissulu onu=one : capit-ionu, cap-it-iona, asia in catu capitionu ar corresponde cu una forma latina (cap-itio cap-In )no); prin caderea
apoi lui i d'inaintea lui t, cap-itionu,
cap-itiona au devenitu : eaktionu, captiona, si de ad prin pronunti'a ordinaria a lui, tio ca cio, (vedi litter'a T)
cap- cionu, cap-ciona, d'in cari cap-sionu
si cap-siona nu su de chtli forme cu pro-

nuntra particularia ce dan unii Ro-

vasu de platina, de pamentu,. de pe-

na,etc., polygona; dupo numerulu de sementie capsura se chiama monosperma,

disperma, trisperma, etc., polyspertna ;
dupo nunzerulu eompartimenteloru, in
cari stau sementiele, oapsul'a e unilocu-

laria,bilocularia, trilocularia, etc., sau

univalva, bivalva, trivalva, etc., multivalva.
* CAP SULARIU,-Za, adj. s., (capsularlus; compara franc. cap sulaire si cap-

Mani, cei d'in Moldavi'a mai vertosu,

sulier); 1. adj., relativu la capsula, ea

capsula sau ca capsura : plante capsu-

combinationifonetice tione=cione, (ve di

acea-adi littera T); d'in acestea urmedia

larie, cari au capsule; fruct catione capgularia, care se face prin capsule; vane

www.dacoromanica.ro

420

CAP,

CAP.

capsularie, (ve di capsula su b 2. c); 2.subst:

a) mascul., capsulariu : a) genu de vermi

intestinali; fi) genude zoophyti; b) femin.,

capsularia, planta ca capsula ; de aci

capsularie, pl. fem, classe de vegetali
eu capsula.
* CAPSULIFERU,-a, ad j.,(franc. cap-

aulifre ; vedi capsula si terere); care

porta san contine capsule, vorbindu in
speciale de organeleplanteloru, cari contina capsulele acelloru plante.
* CAPTARE, v., captare, (vedi capere d'in care captare este forma inten-

siva); a si pune tote poterile ca se adjanga la ceva, a nubla cu mare doru

dupo ceva : 1. a ambla se prenda : u-nula capta passeri, altulu capta pesci ;
callii fatigati si inferbentati captau aur'a

cu.largele lora nari ; 2. a ambla se capite, se castigo, se guste, etc.: a captd

benevoienti'a si favorea ascultutoriloru;
a capta tenzpu, bona occasione ; a captci
misericordea, grati'a cuiva; 3. a ambla

dupo, a cauta, a ambitiona : a captd

; a captc e,
glorf a, applausele
leganti' a,brevitatea, simplicitateasigrati'a in stylu ; ornamentele de stylu in adensa captate n'u placa;
cu obiectu

de infinitiva san de una propositione

intrega : tu capti a me uccide ; ca varie
mediloce captd Livi'a se afie, deco are
se nasca baiatu sau feta;
4. mai ver-

tosa, a arubla so prenda, se capite, se

castige, etc., prin ammagiri si alte mediloce neoneste : au nu e bene a captd
pre altii, cuma ne capta si ei pre noi?
cu sperantie de castiga nu me vei captd

neci una data; planala de a captd pre

inintica nu successe ;
5. in speciale
a) a amblia se capita ereditati, donationi, etc.; b) a alubia se prenda, se ammagesca prin vorbe, prin sofistico inter-

pretationi.
* CAPTATIO1E, s. f., captatio; acMona de a captd, mai vertosu in intellesstzlu de sub 5. b): captutionea de daruri este opprita de lege ; captatione a
lavorei popularia, captatione de cuvente;
(vedi si captione, captatoriu).
* CAPTATORI U,-toria,captat o r, cap-

tntorius ; care capta, relativa la captatione : cal tatoriu de applause deserte,

de testamente; a face in testainentu despositioni captatorie, despositioni prin

care cineva are in vedere captatione, a-

deco tendentia de a capita cu acestu

artificiu donationi, legate, etc., de la
cellu in a cui favore face acelle despositioni.
*CAPTATU,-a, captatas; partic. d'in
captare.
CAPTIONA, captionu ; vedi capsiona.
*CAPTIONE, s. f., coito (d'in capta);

1. actione de a cape, (vedi capere), de

a appucd, aprende, si prin metafora, de
a ammagi, a inselld , etc.; 2. ca intellessu concreta, medilocu de a prende si
am-magf, si a mime : a) cursa, arteficitt ;

b) in speciale, incurcatura sau cursa de

vorbe : subtilitate, sofisma! argumenta
captiosu ; vetemars addussa priu insellatione.
* CAPTIOSUra, adj., captiosub; plena
de captioni: personacaptiosa,argumentu
captiostc, proposetioni captiose.
CAPTIUNA, captiunu; vedi capsiona.
* CAPTIUNCULA, s. f., captiuncula;
deminutivu d'in captione, medilocu
tire de a ammagf si insella, sofisma suptire, callidu artificiu, clincitz, etc.
CAPTIVARE, v., captivare; a faca
captivu, a tia! captivu : 1. proprie : a
captivdmultid'in inintici; mai desu inse
metaforice: 2. a stippune, a se face domnu,

a castiga, etc. : a captivd animele prin

bonetate, a captivd ochii prin gratiele
reselle, a captivd spiritula cuiva ;
flessivu, a se captivd=a se face captivu :
a se captivd dtoriei.
* CAPTIVATORIU,-toria, adj. s., cap-

tivator, caplivans; care faptiva : captivatoriu de anime; cuvente captivatorie.

CAPTIVITATE, s. f., captivitas;

stare de captiva :irista cuptivitate ; tyranii tinu pre suppusii lora in captivi-

tate ; a fi in captivitatea sensurilora;

captivitatea Babylonei, in care s'au aflatu Judanii in Babylone.
CAPTIVIT,-a, adj. s., captivus (d'in

capta); prensu sau luatu prin bella

1. adiectivu agrulu captivu, vitele capmetaforice : mente captiva, do-

tive ;

minata de unu prejudeciu; anima captiva, dominata de una passione ; 2. subst.

www.dacoromanica.ro

CAP.

CAP.

cum prensu in bellu, si mai vertesu redussu in servitute : captivii si captivele

fura venduti; mai tnulti captivi scapara
cu fug'a.
* CAPTOR1U,-toria, adj. s., captor
(d'in captu); care prende, care face una
captura.
* CAPTU, captus-a si eaptus-ds;
1, part.. d'in capere, luatu inse mai esclusivu : 2. ca supinu cu intellessu de
substantiva : a) action. e de a cape, a

prende, a coprende : captu de pesci=

prendere de pesci; b) facultate de a co-

prende, intellegere, precepere : dupo

421

situ, cumu ti am dissu, si ntanicele ve-

stei? vestimentele captusite tinu mai

caldu de ecitu cele necaptusite; 2. a co-

peri ceva spre a lu face mai tare sau

mai formosu, spre a lu protege, etc.
a captusi paretii cu scandure; navi Captusite cu table de arame; scutu captusitu

cc ferru ; 3. a coprende, mai vertosu

prin intendere, cumu facu bubele de natura maligna : totu corpulu bietului omu
e captusitu de bube relle; bub' a a adjunsu
se mi captusescatota faci'a; 4. a inselld,

a fraud6 a lu cuiva ceva prin dolu

pre cine nu a captusitu insellatoriulu

captultt barbariloru= dupo intellegerea

barbariloru, pro catu clue capulu pre
barbari ; c) ce intellessu mai generale
de static Sail stare de cultura : dupo cap-.
tulu germaniloru acea cetate este mare,
potente si infloritoria.

acellu-a? si pro mene m'a captusitu cu

* CAPTURA, s. f., captura (d'in captic,

captuciu, fem. captutia sau captucia, ca

cteva mii de lei; (cuven.tulit este essitu

d'in una forma captusia, d'in care deminutivulu captusella; captusia, mai de-

parte, este femininu d'in unu masculina captusiu, in lout de captutiu sau

vedi capero); 1. actione de a cape sau si capusiucaptisia in bou de caputiu

prende : fericita captura de pesce; in sau capuciucapua sau capucia [vedi
special : a) prenderea unui criminale captcsia si caputin]; prin trmare captusau unui debitoriu si incarcerarea lui ; .sia, d'in care captusella si captusire, a
b) prendere de merci oprite; c) prendere
de navi inimice; mai desu inse : 2. re-

sultatu allu aetionei, cc se prende sau

se capita : a) in genere : pictoriulu depinse venatorii si captur'a loru; b) in
speciale : a) navi, animali sau alte lucruri prense in bellu, preda; P) castigu
ce se trage d'in ce6 basu si rosinosu
invitatu si inclentnatu de inottest'a captura; 7) capitatura, ce ge capita cersindu;
a) salariu : captur'a de tota diu'a nu mi
adjunge la mancare.
CAPTUSELLA (pre a locurea coptusella), s. f., pannus bitrinsecus alterl
subsutus vol subsuendus; pannura de cap-

tusitu unu vestimentu, (cuventulu e unu

deminutivu d'in una forma captusia ,

despre care vedi captusire). M.
CAPT USIRE,-escu, v., (pre a locurea:
coptusire), fraude Tel dolo capero, decipere, fraudarl; vesti paunuin alteram
subsuere; tegere, contegere, occupare;

i. ca mai desu cu insemnarea speciale

de a accoperi dosulu materiei unui vestimentu, cosundu pro tota intenderea
lui alta materia : a captusi unu mantellu cu metasse; de ce nu mi ai captu-

essitu d'in acea-asi fecunda radecina Cu

caputa, capotu, capa, etc, adeco d'in

capere ; insemnarea , mai vertosu de
sub 4., este asi6, de analoga cu a latinescului capere in frasi ca ; capero dolo

=captusire=prendere cu dolu sau insellatorfa). M.

CAPTUSITU (pre a locurea coptositu), d'in captusire : 1. part. : vestimente captusite ; 2. supin. : materia de
captusitu vestimente ; 3. subst. : captusitulu acestui vestimentu m' a costatu prat
multu; si in celle alte insemnari alle

lui captusire : neminea n'a remasu necaptusitu de acestu inse?latoriu ; cu faci'a captusita de bube.
CAPTUSITURA (pro a locurea : coptusitura), lotto pauuum altero.subsuendi; pannus altero subsutus vol subsuendus; fraus, dolus; actione de a captusi,
dero mai vertosu resultatu allu acestei

actione, cumu si materi'a d'in care se

face : captusitur'a de metasse tine mai
bene de ccitu captusitur'a de alta materia; captusitur'a ce m'a captusitu insellatoriulu acellu-a, nu eta vei crede, deco
ti ua voiu spune.

www.dacoromanica.ro

422

CAP

CAP.

(1API', s. m., capite si capete (plur.

capi, casi capure sau capuri, mi se dice
de chtu in una insemnare speciale, care
se va arreth mai diosu; form'a secundaria capita sau capetu face in plur. totu
capite sau capete, si prin urmate nu dif-

lumnei , formosele si gratiosele capte

alle columneloru, (vedi capitellu si capitulu);
in speciale : capulu unei bube
saU unui buboniu, inflatur'a bubei produssa prin dare in coptu si stringere de

fere de form'a fundamentale capu de

cltu in sengulariu, si acesta-a numai

vorbindu de bube astepta peno ce buboniulu va coce si scote capu, s atunci

inteuna insemnare speciale, care de assemine se va precish mai diosu), caput,.

pral% capita (ital. capo si cavo, ispan.
port. cabo, provenc. cap, vechiu franc.
ehlef, nou franc. chef; inse la unele,d'in
cene mai essentiali insemnari alle cuventului capu=eaput unele d'in limbele
sorori applica alta vorba, adeco : ital.

se lu impungi si se lu spargi; 2. parte

estrema mai multu sau mai pucinu infiata si rotunda : celle doue capite alle

testa=franc. tte tontractu d'in teste

=testa=testa, care, camu in acellu-asi
intellessu, se applica si in limb'a nostra
in espressionea : test'a capului; latin.
capta este affinu ca grec. Iceso-ak-4 [for-

ma forte appropiata de alls nostre cef-a

si cepu], german. haupt si kopf; limb'a

puroiu; de ad : a scote sau fue capu,

ficatului, capulu acului de peru, capitele

cuieloru , capulu porrului ; capite de
cepa, de alliu, etc.; in acestu intellessu

se dice mai desu capitina; 3. parte estrema orecaremargine : a) in genere :

celle doue capite alleliniei derepte; celle
trei capite alle celloru trei anghiuti alle
trianghiului; capitele caprioriloru celle
de diosu sunt mai grosse de ceitu capitele de susu alle acellotu-asi capriori;
capulu scarei unei case este nu numai
partes, superiore estrema a scarei, ci si

suscrita presenta monosyllab'a ca cu cea inferiore; de acea-a esspresioni ca : a

acea-asi insemnare); parte a corpului. sied in capulu scarei, a essi inaintea
animaliloru , care incape sau con tine cuiva peno la capulu scarei, etc., sunt
creierulu si este scaunulu organeloru cu duplu intellessu, care se pote preciprincipali alle- sentirei si vietiei; apoi, sh numai
zontestuln generale allu
d'in caus'a posetionel capului in partea
superiore sau estrema a corpului, cumu
si d'in caus'a preeminentiei lui asupr'a
celloru alte membre, applecatu la multe
si varie concepte ce au insemnarea de
ceva principale, essentiale, estremu, etc.

I. proprie, la omeni si alte animali capulu- omului este mai rotundu si mai

frasei sau prin attribute puse pre longa

constructionea : capulu scarei, cumu
capulu scarei de sususau superiore, capulu scarei de diosu sau inferiore; capitele fireloru de urditura; capitele pontei
amendoue erau occupate si custodite de
orneni armati; agrulu nostru attinge Cu

doue capite in allu vostru; a sied in

bene faeutu _de ceitu allu totoru animaliloru; de regula capulu e legatu de re-

capulu satului) a sied la marginea satului; a lege una carte d'in capu peno in

stulu corpului prin collu sau guttu ; a

tai capulu, a sparge capulu cuiva ; a
si pune caciull'a in capu, a si luc caciull 'a d'in capu; a pune frenele in capulu caltilotu, a se scarpin in capu, a
si smulge perii d'in capu, a tai capulu

capu ; a strabate una calle de la unu

si cod'a serpelui; II. metaforice : A. pen-

trti lucruri ce au cu capulu una asseminare materiale de forma sau de posetione : 1. partea superiore : capitele
muntiloru stau albe de neua , capitele
arboriloru, mai multe casete de maci, a

capu allu ei peno la altulu; a dejug

la capulu araturei, capulu verei=inceputulu sau finitulu verei, etc.; b) in particulariu : a) inceputu, origine : capulu
riului este fontan'a acellui riu, de.si se
pote dice si de gur' a riului; capultt cartei, a pune unu titlu pomposu in capulu
cartei; (3) partea anteriore a unui ce in
miscare mai vertosu, frunte, oppusu de
regala la coda : noi, cari mergeama
capulu multimei, nu poteamti sci ce se pe-

essi la capulu scarei spre a intempin

trecea in coda; a attac capulu, medi-

unu mare si insernnatu ospe; capulu co-

loculu si cod'a unei oste; caprulu merge

www.dacoromanica.ro

CAP.

CAP.

423

in- capulu turmei de oi; 7) parte ce in

spatiu sau in tempu vine mai antaniu :

cliece passi; allu doile metaforice, pri-

capulu unei linie de scrissu, cuma si capulu unui cuventu, este partea ce se pronuntia sau scrie Mal antaniu, in oppo-

setione cu cod'a liniei sau cuventului,

parte ce se serie sau se pronuntia mai
in urma : a pune una puntu si a incepe
d'in capu culittera mare; 8) parte estrema principale : capulu patului se dice
de amendoue estremitatile cellei mai

menta allu unui evenimentu : d'in capulu locului asta muiere a traitu reu cu
barbatulu sea (d'in capulu locului=des
de candu muierea s'a maritata sau a &edil nonnoscentia ca barbatulu); de ad
allu treilet d'in capulu ioeutuir.--inainte
de a incepe sau a face primulu passu in
ceva : ca se nu finatz espusi la parere de
rea si mustrare de cugetu, d'in capulu

mari lun gime a patului, dro in speciale,

locului se reflectemu cu matut itate la celle

sau de estremitatea ande si pune cine-

ce vretnu a face; locutionea. capulu mesei, pre longa velle doue insemnari mai
susu esplicate, adecs : antaniu, un'a d'in
celle doue stremitati ce marginescu tina

va capulu, candu -se calca, sau de estremitatea care 'se considera ca mai ono--

rifica pentru cellu ce siede pre dens'a,

in opposetione cu cod'a patului : cellu
mai de fiunte sateanu se puse de sieca
in eapula patului, &o cellu nzai pauperu si rea imbraccatu se puse in. cod' a
patului; asi4 si capulu mesei, in opposetione ca coda tnesei, se chiama, d'in
celle doue estremitati, cari marginescu
lungimea mesei, azea estremitate, care
se considera ca loculu cellu
onorificu; e) finita, termina a unui ce in spatiu sau in tempu capulu unui cuventu,
una Unja de scri ere, este mi numai inceputulu, cumu s'a vedutu roai susu, ci
si finitulu; la capulu lumei , la capulu
tempului; a adjuuge la capulu utzei calle

va se dica asi, dro si : a adjutzge la

inceputulu callei, a intrd pentru antani' a ora in ea; si: a adjunge la finitulu
callei, a termind callea; a essi la capa
.=a termin,, a terrnini mai vertosu Cu
successu : nu ti adjungo banii,ca se essi
al capucu ca,s'a ce ai iinceputu a edified,
(vedi capitaniu , si mai diosa la O);

in genere in celle mai multe d'in

frasile citate si esplecate peno ad cuventula capa are mai multe insemnari;
lassandu pentru finitulu articlului mai
ample desvoltari asupr'a acestui puntu,
dmu ad ca essemple celle doue locatio,ni : capulu mesei si capulu locului; cea

d'in urma locutione, capulu loeului, insemna antaniu proprie, un'a

celle
doue estremitati ce marginescu una spatiu de loca in lungimea sea: mire capulu
locului ineu si capulu locului vecinului

se afla una medina sau rasoria de

mula in ceputu allu unui ce, primulu mo-

mesa cadra in cea mai mare a ei lungime; allu doile, acea-a crin elle doue
estremitati, unde siedu de manca personele cene mai considerate,
insemna
inco : allu treile, loculu sau partea unei
mese chiaru rotunda, ande se puna si stau
la mesa personele celle mai considerate;
de aci in genere, loculu cellu rnai considerata si mai bona, posetionea cea mai
favorita; partea cea mai bona, etc. : nu
sciu cuma se face, co acestu miau fora
neci una meritu este totu de mea chiamata si pusu in capulu mesei; in adeste
d'in urma insemnari, in loca de capulu
mesei, se dice si : capulubuccateloru, espressione mal familiaria, dro mai ener-

gica, fora se mai adaugemu, co in capulu mesei se dice mai multa ca respecta, la considerationea si onorea ce se
d, calva, ro in capulu buccateloru mai
multa cu respecta la placerile si folosele
de care se buceara colla chiatnatusipusu
4. fragmenta,
in. capulu buccateloru;
buccata d'in ceva mai lungu : a) in ge-

nere doue eapete de fune; a pune tnai

multe capite de lemnu sub bute, (vedi si
capitaniu); b) in speciale, buccata de pamenta ce inaintedia in apa, limbapde pamenta, promontoriu = promontorium :
capulu Tenaru se chiama astadi capulu
Malatapanu; termii Africeispresenta im-

ane tapuri (acestu-a e sengurulu intellessu, in care capa se dice in plurariu

ca form'a re sau ri capure sau cap un,
forma addussa prin necessitatea destinetionei de intellessu, ca si ochiure sau o-

www.dacoromanica.ro

424

CAP.

CAP.

chiuri facia Cu ochi; totusi inse form'a

classica, capite, ar fi do preferitu si in

in acellu-asi intellessu si : pre capu,

pentru capu, cumu ; a solve unu leu erbaritu pentru capulu de oue; eau ne vine

acestu intellessu; si, fiendu co despunemu de promontoriu, ca mai de preferitu " se solvemu pre capu? vine pre capu cate

ar fi inlaturarea cuventului capu cu anumaiin unele d'in

cesta insemnare);
insemnarile de sub acestu paragrafu se
iea si form'a cap itu sau capetu, si a nume

Ci22Ci lei; (3) de sane, independente, fora,

domnu, fora preveghiatoriu, fora custode, etc. : vitele ambla de capulu loru;
numai copilli maturi se lassa de capulu

in insemnarea de estremitate, inceputu loru; nzuierea lassata de capulu seu se

sau finilu; si fiendu co pluratiulu, ace- dede la raipa si desordini; a face ceva
stei forme se confunde cu plurariulu de capulu seu=a face ceva, de some; de
formei calm, de am-a damu ad cateva voi'a sea, neimpinsu si coustrinsu de neessemple de constructioni, in cari capitu mine, si prin urmare ca intellessu diffiguredia numai in sengulariu cap etulu feritu de : a face ceva d'in capulu seu,
auventului=capulu cuventului=incepu- (vedi urmatoriulu 3.); b) i capu, peno
tulu sau finitulu cuventului; cap ctulu li- la unulu, peno la unu individu, si de ad,
niei=capulu linici; a scote la capetu= deplenu, essactu, neci mai multu nac
B. prin noue me- mai puciuu erau sieptedieci de armati
a scote la capu, etc.
tafore, trasse d'in considerarea co ca- in capu; amu nunteratu galbenii si antu

pulu este partea cea ntai importante :

1. luandu partea cea mai insemnata
locu de totu, omu sau animale consideratu ca totu independente in sane, persona, individu, insu (unu insu) : mi au
ntoritu ntai multe capite de calli; populationea cetatei se suie la diece mii de
cap ite de onteni; cate capete, atate parri;
darea impartita pre capite, dare pre capu

=impositu personale; la inscrierea populationei cetatei se aflara, in acea cetate, diece mii de capite de barbati, canzu

totu atatca cap ite de muieri, si unu

triplu numeru de capita de copilli ;
ca pite /ibere=omeni liberi; pe capulu
nastru, in capulu loru, etc., sunt espreSsioni mai energice decatu : pro noif,in

qflatu, co stint doue cente in captt; ce mi

dai, ti voiu da si euin capu; pescele &age
cinci libre in capu, etc.; 2. consideranelu

capulu ca organulu vitale cellu mai insemnatu, vietia, essisteutia : a) vietia

fusica; a se oppune tyrannului Cu peri-

clulu capulu; cu capulu a mana = in

mare periclu de vietia : cine merge la
bataia, cine callatorcsce pre mare, are
sau e, in fia-care momentu, cu capulu
a mana; a si rcpune capulu=a si perde
capulu; a si pune capulu=a se pune cu
capulu pentru cineva sau ceva; arnica

boni si punu capulu unulu pentrn altutu; a se prende pre capulu sew a solve
errorile sau crintenile cu capulu seu; una

data cu capulu nu=neci inortu : nu ne

ei; de asseminea si vai de capulu teu,

vomu old una data cu capulu; omuluonestu

vai de capulu meu, etc., mai espressive

decatu vai de mene, vai de tenc; unu

nu face una data cu capulu ce nu e one-

capu=senguru, fora socia, foro copii, etc.:

141121 calm sunt, si de acea-a nu me tentu,
co 9221 voiu av cu ce trai; in acellu-asi

adducu perdiare a vietei naturale sau si

morale, civil, (vedi urmatoriulu b); a fi
de capu cuiva=a fi spre perdiare a vietiei naturale cama si morale de capu si
a facutu, de capu i a fostu; mai vertosu

intellessu se dice si Cu capulu = mu

ctt capedu=omu fora socia, copii, parenti, etc. (vedi inse si urniatoriulu 2.); a
si AU, bene capului=a afla bene personei,
fientei selle; de ad si locutioni ca : a) de

eapu cu iusemnarile : a) de fia-care in

parte : a impart militariloru cate cinci
lei de calm; d'in acesta sutma ne vine
se solventu cate liceo lei de capu; a cere

erbaritu cite unu leu de capultt de oue;

stu; a si face de capu=a face fapte ce

in blasteme : fi be at 3 de capu, fiendu co

senguri si facu de capu; de capu ti ai

facutul de capu se ti fia, (vedi si mai diosu
la C.; b) vietia civile , positione sociale,

statu sau stare, etc. : a face capu feteloru=a le da la cas'a lora, a le manita;
a face capu copiiloru sei, a le face stare,
a le da positione ; omu nuntai ca capulu

www.dacoromanica.ro

CAP.

=nu numai, ca la precedentele 2. mu fora socia, copii, parenti , etc., sengurupre

lame; ci si : onzu fora neci una stare, fora
neci una stabilita te; dupo conceptulu
straboniloru Romani, capulu sau starea
civile imbraci, libertatea, cetatea sau cetatiani' a= dereptulu de cetate si tamili'a

sau dereptulu de familia; perderea acestoru dereptmi se chiamd, la densii,

deminutione sau micusiorare de capu;

CAP.

426

de capulu seu=omu liberu, mu numai

cu capulu=fora familia sau fora neci

una dare; compara si capitaniariu=
omu cu casa, san omu ce solve numai
darea pre capu; vedi si niai diosu la 4.;
cape de familia=omu insoratu, cu casa
SI cu copii ; ecco inco clteva locutioni
popularie, in cari capu figuredia cu intellessulu de stare,medilocu sau mediloce,

potentia sau Were : a nu av unde se

ecco cama Se espreme, in acestu respecta,

-si piece cnpulu=a nu av unu capitaniu

jurisconsultulu Paula (Dig. 4, 5, 11.)

capitis dominutionIs tria genera sunt

nemica; a 92.24 av capu de a face ceva=a

maxima, media, minima; tria enim sunt,

quo' habemus libertatem, civitAtem, familiam; igitur, quum omit' limo amitti-

nu av medilocu; dro si : a nu av precepere, sau a nu av rayere de anima,

voice, (vedi urmatoriulu 3.); nu e capu de

mus, hoe est libertatem et civitatem et

de patu, unu patu, una casa; a nu av

tionem; gum veroumittimus civitatem,

a face cu densulu ceva, nu e potentia

sau medilocu; 3. d'iu considerarea, co
ca_pulu este scaunulu intelligentiei

lihertatemautem retinemus, mediam esse

capitis deminutionem; qutim et libertas

a) mente, precepere, intellegere in genere:

mu cu capu, omu fora capu; capu grossu,

et cintas retinetur, familia tautum mutatur, inhumain esse capitis deminutionevi constaut=de trei generi e deminu-

omu cu cape grossu sau omu grossa de

eapu=omu care anevoia precepe; capu
usioru onzu Cu cape usioru, aau omu usioru de capu=omu care usioru si currendu precepe, in opposetione cu capu

familiam, maximarn esse capitis deminu.

tionea de capu ; mare, mica si media; coci tree sunt si statele civili ce
avemu : libertatea, cetatea si famili'a;
candu asid dero tote acesteale perdemu,
adeco si libertatea si cetatea si famili'a

(cumu se intempla unui condemnatu

la morte), attend e deminutione de capu
mare; candu inse perde141 cetatea, dro

ne pastraenu libertatea (cumu se intempla unui essilatu), atunci e Antinutione de capu media; candu in fine
nu perdemu neci libertatea neci cetatea,

ci numai familea (cumu se intempla

unui omu prin adoptione sau unei femine prin casatorfa), atunci e deminutione de cape mica;de assemiue a
la vechii straboni Romani se chiamau
capite censi, (vedi capitecensu), cei in-

sciissi in registrele statului numai cu

capulu, adeco fora neci una stare,acumu d'in celle espuse in acestu para-

greu, onzu cu capu greu sau omu greu de

capu=care anevoia si greu precepe; inse
capu greu Si cu insemnarea materiale de
capa ingreunatu de betia, de morbu, etc.
in opposetione totu clIcapu usioru, care
de asseminea se iea si cu intellessu ma-

teriale; orna cu capu=omu ea mente,

si cu precepere, in opposetione cu onzu
fora calm, fora mente; omu cu capa si
cu anima, preceputu si animosu, sau :
omu cu precepere si bonu (vedi si mai
diosa la e d'in acestu paragrafu); capa
seccu=capu fora creieri =omu fora procopero : ca capitele secce cama se te in-

? a duce pre cineva capulu =-- a

taid pre cineva capulu= a se precepe
bene te taia capulu, pre noi nu ne ar fi
taiatu capulu se facemu asid; ceri de la
20/24 copilla se lu duca capulu a face unu

grafu, cumu si in cellu precedente 2. resulta, co in multe espressioni d'in cello

mai popularie cuventulu calm a pastratu,
in limb'a uostra, urme nesters d'in ac-

lucru, la tare neci pre omenii maturi nu

ar duce capu/u; (intre a duce pre cineva
capulu, a taid pre cineva capulu, a precepe, a intellege, etc. sunt delicate nuan-

ceptionile intellessulni de stare civile

sau stare in genere, ce avea si caput in
limb'a vechiloru straboni, cama : omu

tie de intellessu, despre cari vedi la

articlele speciali : taiare, ducere, precepre, intellcgere); a intrd cuiva in capa

www.dacoromanica.ro

426

CAP.

CAP.

= sau a precepe, a intri sau incap in dica proprie a lassci Tala in diosa
mente : nu mi intra in capa cuma ai pre spate, la una parte : a marga C24
potutu parda pung'a; nu infra in capa _avala plecatu inainte , spre drapea,
spre stang'a, etc.; dro d'hl a plecd capulu=a lu lass, in diosu, essu insemnarile metaforice : a) a se umili, a se
lui in apu, co la persecuta lumea ; i a suppune : inetniculu, dupo mai multe
ihtratu in capa se se faca dogma; sau bataie cumplite o sufferi, placa capulu
a concepe, a si face idea clara, a co- si eerti pace; ett capitele plecate veprende : mai esplica te una data, co nu nimu se ve rogmu ; mai bene se monzia intratu bote in capa ce mi ai spusu, rintu de cata se ne pledanu ovula tu
(vedi si la urmatoriele c); a bag in rosine;
proverb : ~ala pleeata de
capu (siesi) = a lutt in mente, a intel- sp ata nu e taiat u=prin suppunere_si umihge, a precepe bagati bene in capa ce lentia se inlatura mari pericule;(3) a
auditi si vedeti; a bag altui-a in capa inchink a adord ; cap itele nostre Dom=sau a lu face se intellega, se precepa nului Domnedieu se plecniu; inaintea
unu lucru, se si faca idea clara despre virtutei si cei rei, calla pucinu d'in faacellu lucru : nu ti potu bag invetia- ciara, si placa capulu; la calle spuse de
tur'a in capte; san a i impl montea Cu tene ne plecantu capulu, coci santesi adfantasie, cu mentioni, cu seccatire, etc.; deverate sunt; y) a approbi, a consent,
in acestu d'in urma intellessu si: a impl, a se invof : toti plecara titula si disaimpui, a impenn capulu cuiva, etc.; sera asid se fia; S) a se rosind, ; la aceste
a si bate capulu=a si sparge capulu,
vorbe verginea place& capulu si ros, etc.;
bate capulu cuiva, a bate capulu pre ci- ca oppusu la a plecd avala este a ranava, orna batuta la capu, (vedi baten); diad gula, care prin urmare insemna :
muiere cu capa de barbatu, cu intelli- a) proprie : a radiad capulu de pre cagentia de barbatu; capa mare, omu eu prtaniu; mai radica pucinu capulu, ca
barbarului co nu se cade a face reu Tentru reu; sau a. si imagin6, a si fac,e idea
fissa, a av fantasa : a intratu nebcmu-

capa mare, omu cu, mare capacitate de

intelligentia; dro si : omu cu mari pretensioni de dominare : toti sunt cu ca-

se potu ved- ce ai sub barba; apoi meta-

pula mara in acesta casa=toti vreu se

rant); ;.() a se rebelli, a se revoltd, : tote

provinciele de currendu supp use radicara

commande, si nebi unulu se se suppuna,

(vedi si mai dio su la c); a face ceva d'in
capulu seu, a face d'in propri'a sea precepere, fora se lu fi invetiatu sau indemnata altulu, fora se i se fi datu ordine, etc.;

a face dupo capulu sea, si nu dupo capaba altoru-a; proverb : capulu face,
capulu tragr=patitele sunt resultatulu
mentei si cugetarei omului;
b) iu speciale : a) memoria : a sci lectionea d'in
capa, a spune calle invetiate d'in capa;
multe invetiate nascapa sau ne essu d'in
capa; nemicu d'in ce aude si vede nu
scapa din capa; p) imaginatione, talentu,
geniu : nemica nu ti nasce capulu; e) de
s capulu, ca intelligentia, se oppune adesea la anima, ca fontana a sentirei si

force: 13) a se mundrf: avuti si potenti

ei radicara capulu (=animos sustulecapulu, etc.;..--a dd d'in capa insemna

proprie: capot moyere=a misa, capulu,
a scuturd, tapulu ; in dillele calda alle
verei callii dau marea d'in capa, ca se
se appere de musca; ro metaforice

a) a scote d'in mente, a produce d'in

propri'a sea intellegere cugetationi neasteptate : seta miri ce da acestu colrillu
d'in capulu seu, si ca intransitivu, a
se produce, a essf d'in montea cuiva ceva

neasteptatu : nu potu a nu me mir de

calle ce dan d'in capulu acestut copilla;
apoi dupo differitele miscari odie capului ca espressioni de differite cugete
si sanamente : 13) a neg,, miscamlu ea-

a affecteloru morali, cm= : orna Cu capa,

pula inderetu; y) si d'in contra, a affirma, miscandu capulu inainte; 6) a

clro fora anima; cu tote acestea capu

se applica si la espressionea sentimenteloru suffietului : a plec capulu va se

amenitii, miscandu tare- capulu in derept'a si in stang'a : in deserta dai d'in

capa, co nu me varia au de amenkiarile

www.dacoromanica.ro

CAP.

CAP.

427

telle; s) a nu scf ce se creda, ce se dica;

a fi'coprensu de mirare, a fi in perplessitate, ete. ; am consultatu asupea acestei cestione pre cei mai invetiati si precePuti, dro toti au datu d'in capu, fora

lessulu, nu cu form'a vuventului capu

capita conjurationis percussi (si ra percussa, cumu ar core form'a capita); eleganti'a unei assemine constructione s'ar
pot6 imit6 si. in limb'a nostra : capitele

se mi pota dd tzeci una lurnina;a av

capu, pre longa insemnarile mai susu

conjurationei fura uccisi (in locu de ucci-

espuse si celle ce se voru d6 sub C. insemna , conforma paragrafului in ce-

stione, si : placere, voia, anima, etc.;

dupo atdte.amare incercari, mai potu eu
av capu pentruballu sau alte petrecerig

de capulu seu, dupo- celle mai susu

se);b) cu intellessu -male : a) in insem

nare analoga cellei desvoltata in precedentele a), adeco directione sau autoritate suprema, loculu cellu mar inaltu
in una ierarchfa : a pune pre cineva in
capulu unei armate; a fi in capuluunei

in capu=a se determini, a vr6 ca oriel)

pretiu, a se obstind, a av fantasa sau

armata=a av6 commandulu suprema;

sau indemnu, inceputu , impulsione
primaria, fontana, origine, etc.: a se sui
la capulu totoru calanaitatiloru ccuiute
pre terra; de acf : [3) principia fundamentale, ce e mai essentiale inteunu
lucru : capulu artei este covenientea=
caput artis est decere; cap ulu systemei

capritiu, (vedi si mai susu a intrd in

lui Epicuru este placerea;escellente

capu=aveni in capu), etc.;-4. d'in con-

prin perfectionea sea : capa de opera=

lucru escellente cei antici ne au lassatu

espuse, insemna, intre altele, si : de bona

voia, dupo placulu seu; cu capulumare,

pre longa altele, (vedi mai susu), va se

dica si: mundru, obstinatu, rebell ta, pen-

tinace, (vedi si capitinosu);a si pune

siderarea co capulu este parte principale,

essentiale : a) cu intellessu personale

a) mai mare, cellu ce are directionea si

autoritatea suprema : capulu statului=
capulu terrei=domnitoriulu; capulu armatei=generariulu, commandantele su-

premu; capulta une cotnpania de ar-

multe capete de opere in t6te artile;

omulu e capulu de opera allu /ui Domnedieupre pamentu;-7) parte priucipale
a unui dIscursu, a unei scrieri, a imei
legi, a unui bilanciu, etc., (vedi si ca-

pilau) : a lege mai multe capite d'in

mati=capitanulu; capulu unui ramu de

administratione este ministrulu; capulu
de familia este sautatalu saubotaulu sau

biblia; a citd eu accuratetia capulu, articlulu si paragrafulu legei; legettau cu

placere capitele unei carti pleno de idee
strabonulu, deco traiesce ; precutnu Chri- solide si bene scrisse; capulu speseloru
stu este capu basericei, asid sibarbatulu este prea incarcatu;
titlulu unei aseste capu .muierei; capii conjurationei semine parte capulu I allu bibliei, defuraprensi siuccisi; capuluunei commune spre creatione;locu, passu orecare d'in
este primariulu; [3) cellu destinsu in- unu autoriu : pre fia care di legu doue,
tr'una localitate prin posetionea sea so- trei capite d'in Cicerone sau d'in Ticial, notabile : capii .Eduiloru venira tu Liviu;
6) ca intellessulu si mai
toti la Cesare; y) in genere, auctoriu, general de punto importante, materia,
inceputoriu, indemnatoriu : puniti, deco subiectu, funda, etc., de care e vorb'a:
i connosceti, pre capii acestoru desor- asupra acestui cap team a dice nemiin ca; douc capite d'ita a tea serissore nu
dini, ro nu instrumentele laru ;
acestu senguru intellessu, eapu are de am potutu intellege; candu votau adjun-

regula plurariulu in i: capi; dro cu

multa elegantia se pote applid, chiaru
la acestu intellessu, si plurariulu classicu capite, ca si in latin'a : capita conjurationis securi peroussa = capitele
conjurationei fura uccise ca securea; in
asseminea casu Latinii concorda adesea
caleficativulu referitu la capu cu

ge la capu de invoire, vomu ved deco lze

potenzu invoi; de acf
funda de bani
ce impromuta cineva sau pune in nego-

tiu, ccapitaliu saq capitariu, de regula

in plurariu, capite, cumu : nu impromutd cellui inonestu , co ti perdi si capitele; a adauge si procentele la capite;
a scad procentele d'in apite; a si scote

www.dacoromanica.ro

428

CAP.

CAP.

in capite=a nu castigi , (Mr neci a

capu=a veni de capu=a imblanclj, a

stemperd, a domind , a invetid mente

perde; a fi in capite=a nu incerci per-

numai tata-teu scie se ti vina de capu; ce

a scote d'in capite, cu mai multe

nuantie de insemnare : a scote_ una parte d'in capitaliulu impromutatu sau bagatu iintr'unu negotiu, a se desdaund in

ai patitu, credu co ti a datu de capu ;

capitele fora neci unu fitlosu; a rematt

dere;

parte de unu capitaliu in periculu de a

fi cu totulu perdutu, a si resbond de mal-

tractari, a intorce altui-a parte d'in amarurile si maltractarile ce amu sufferitu, a se desdaund de tempuIu perdutu
pentru placeri , etc. : peno acumu am
scossu diumetate d'in capetele bagate in
acestu negotiu, si credu, co, de va merge
lucrulu totu asid, voiu scote tole capitele
cu unu mare castigu; neci mai cugetula
vre-una interesse, asiufibuccurosu se ti
scotu d'in capite ; destullu antaru amu
sorbitu in laborios'a nostra junetia, acumu co ne anzu factitu si noi una bona
stare , vremu se ne scotemu d'in capite;
tupo ce amu sufferitu de la tene aidtea
si date, acumu ne a venitu si noue ron,dulu se ne scotemu d'in capite; C. nu

spre a imbracid in totuin seu vastulu

campu de insemnare allu cuventului
ca/'u, coci acesta-a ar trece rreste marginile acestui articlu, ci numai spre a
deschide cugetarei Romdnului intensele
perspective alle acestui campu,
ad, concentrate la unu bou, unele d'in
insemnarile cdtoru-va constructioni cu
cuventulu in cestione : 1. cu prepositioni :
cu de, de capu : a) ca attributu pre longa substantive, ea se esprema in intellessu propriu : origine, cumu :

peru de capu ; destinatione, cumu : ornamentu de capu; subiectulu sau obiectulu : dorere de capu, greutate de cdpu;
apoi in intellessu metaforicu : onzu de
capulu seu=omu liberu, independente,
emancipatu, fora domnu; f3) ca obiectu
pro longa adjective sau verbe eu insemnari proprie si metaforice : a appucci si
tin de capu, a sufferi de capu, a ha de
capu; a dd de capu=a all capulu sau inceputulu, si de aci, a afld, in genere, a si espied, a intellege: de candu f rementu ,
ca se dau de-capululucrului si tzu potu ; a

adjunge la finitu, a termind: am, datu de

capu baniloru impromutati ; a cid de

a arrunci ceva in capu , a lovi Cu eeva

in capa : lassa in collo cea cupa, cp ti
ua dau de capu; si prin urmare a da ceva de capu cuiva differitu in sensu de :
a da cu ceva in, capu cuiva=a lovi reu,
si de ad: a umili (vedi si urmatoriulu b);

mare de capu=cu capulu fusice mare,

sau cu iutellegere mare, apoi : infumuratu, mundru, obstinatu, etc.; a dci ccite
441/21 leu de capu (de capu=de fiacare);
de unu
catu-va tempt/ : de unu
capu de tempu in coce n'am vedutu galbini; sau: forte, de focu, pro morte pre
vietia : a se bate de unu capu, a allergd
de unu capu;
b) cu in, in calm : a
pune pelerea in capu, pro cap u; a cad
in capu, pre capu, dro si Cu capuluin josu:

petrele cadu in, cap itele omeniloru; omulu cacle de prr casa in capu; asid si
a se pune in capu, a se assiedid pre ca-

pulu cuiva, dro si : a si puue capulu

seu in diosu, in pamentu, etc.; si de ad
proverb : a se pune in curu si in capu
=a si pune tote poterile, a face totu, a
usd de tote medilocele ; a dd in capu
cuiva; (vedi precedentele a), a di in capu

pre cineva=a lu face se cada cu capulu

in diosu, si de ad i : a mind, a derapend, a lu face se cada d'in posetionea si
starea sea; si ca netransitivu : am data
in capu=amcadutu cu capulu in diosu,

si de

: m'am ruinatu, am cadutu

d'in posetionea si starea mea; in amendoue formele si : a dd, preste caps, inse
cu intellessu differitu de : a da in capu;

a se bate in capite; a se lovi capu in

capu; a se sui in capu=a se ured pro
apulu cuiva , si metaforice : a, se face
insolente, a se emancipd prea tare : copillulu, deco nu lu tini de reu, ti se suie
in capu; in amendoue insenmarile si : a

se ureci in' capu=a se sui in capu ; a

sari, in capu=a sari de undeva ea capulu in diosu, sau : a se aventi de diosu.
pro eapulu cuiva : catusi'a superata sari,
in capulu meu, si mi .puse unghiele in
guttu; sau : a cad, sarindu de susu, in
capulu cuiva ; uau in fide t a attacd pro

www.dacoromanica.ro

CAP.

CAP.

cineva cu violentia, fia cu fapta, luandulu de pexu, etc., sau cu vorbe inju-

riose : se nu attengi mum pre anula

d'in, cinci frati, co toti saru in capu ti;
taci din gura, co apoi ti saru in caps;

429

biectu cu de, a lud de capu=a appued,

cu man'a de capu : me lua de capu si
me lovi de mum; a) ea obiectlt cu la,

a lad la capu=a lud, a mente, a bagi

sema; sail, a mancd bataia : nu fii cu ca-

a bagd in capu, in mente; asid si : a pulu asid mare, co ua ici la capa; cu aveni in capu, a intrd in capu, etc.; a cestu d'in urma intellessu si a lud pre
merge in capu=a merge en capulu in capa; dro si : a se insarcind cu ceva :
diosu si cu petiorele in susu, Ur si : a nu ti mai lud pro capu si acesta ireumerge inainte, in fruute; a sparge in tate; e) a lud d'in capu7---a lud de pre
capu, Cu intellessu propriu : a sparge
una olla in capulu cuiva; do ad metaforice, a se sparge in copula cuiva=a
cad6 pro densulu rellele consecentie alle
fapteloru altui-a : neboniele Domniloru
se sparga in capulu poporului; diece li-

bre in capa, neci mai multe neci mai

pucine, etc.
2. coustruitu cu acelluasi verbu a)luare, constrnitu cu capu:
a) ca obiectu directu, abaci capu=a appucd cu man'a capulu cuiva: lu inmana
capulu essecutatului si l' arreta multimoi;
a taid cap nlu : cu una sen gura loviturade
spatalaatrei capite; nu ti firtfrica,co n'are se ti iee &waltz; a super& cu mare larma, a assurdi, a ameti : mi atiluatu capulu ca strigarile vostre ; mai inceta si

capu ceva : luati ve caciullile d'in calm;

C) a se lud cu capulu de un'a=a se applecd la ceva; a MA una directione, una
calle; a se di la una occupatione; a

una tesolutione , etc.; b) avere, a av

capu , cu tote insemnarile cuventului
capa, cum : monstrulu avea douc capite; si columniele au cap ite (capitelle);

acolo si are muntele unulu d'in capite

(margeni); acellu mute are doue capite
(cresceto, piscur* cost'a are mai multe
capite sau capure (promontorie); conjuratii au unu cutediatoriu capu (conduc-

toriti); capu ai si tu (manta), co se intellegi ce se fa.ci; asid si : capu ai se te

puni tu, oma mare, cu unu copillu? a
av calm pentru niatematice (talentu, ap-

tu ca atatea cantice co mi ai mata capulu; a allege capitanu, conductoriu

luara capu allu conjuratitinei pre cellu

nima, desposetione); a av capulu a mana

tnai cutediatoriu d'intre densii; a prende

anima, a lud curagiu : socii, vedendu pro

cutediatoriu, temerariu; nu aveniu capu

de a ve veni in adjutoriu (medilocu, po-

Romani batuti de inimica, luara capu

si incepara a se rebelld; a incepe, a lui
inceputu :
acellu-asi mute jean
capu mai multe riuri; a se fini, a luatu

tentia); tote au unu capu=tote au unu

inceputu sau finitu, tote au unu princi-

titudine); nu am capu pentru ballu (a-

=a fi in mare periclu de vietia ; a fi

finitu : acesta comedia se vede co nu mai

.are se iee calm (si capita); p) ca obiectu

piu , una lege , una regula, uuu scopu ,

unu intellessu, etc. : discursulu teu nu
are capa; co vrei se faci, nu are cap u ;
de ad prover-biale : a nu av neci capu

cu in, a hid in capzi=a lud si pune pie

neci coda=a nu av neci santu , neci

capu : luati-ve cate una cacildlain calm;

Domnedieu; a nu av6 neci unu scopu,

neci unu intellessu; a 11 contr'a mentei
sanetose, contea rationei, contr'a ordi-

a lud in mente, a precepe : luati cur

rendu in calm, dro si uitati currenda ;
ca si alud in guttu, a se obstind inteuna
idea sau una resolutione, a persiste cu
cerbicia, a merge orbesce inainte, etc.
candu esti omezzi tia jean in calm, nu
mai asculta de nemine; de acf proverb. :

a lud lumea in capu=a fugi, fora se

vorbindu
scia uncle, a fugi nebonu ;
de loviture , a sufferf , a primi : tu ai
luatu mai nzulte pro spizzare, eu am luatu

numai un'a si bona in capu; 7) ea o-

nei, etc. : Wei dissele, casifaptele vostre,

nu au neci capu neci coda; de ad si frasi
ca : omuha acestu-a 7116 are capu de rett

sau de reutatate, este preste mesura de

reu; asid si : a nu av capu de nzisellu
sau de nzisellia, a nu av capu de bigstemtu ce e, etc.; 3. cateva alto locutioni si proverbie : a) pescele de la capu
se impute=corruptionea unui poporu de
la cei mari incepe; b) uncle nu e capu,

www.dacoromanica.ro

CAP.

CAP.

430

vai depetiore=vai de omulu fora mente,

vai de poporulu fora boni conductori ;

e) a nu av ce se si faca capului=a nu
pote altramente , a fi nevoitu, se faca
cumu i se impune, pentru co nu e medilocu de a face altramente ; d) a nu sci
ce se si faca capului=a nu sol ce se faca,

a fi in mare perplessitate, in mare nevoia, fora se pota afta, unu medilocu de

acea incuicatura sau
a essi si scapa

nevoia; e) d'in eapu peno in petiore=

capu peno in calcaniein totu,

preste totu; f) a face capu=a regule,

a despune : a face capu, feteioru=a le
malita; a face capu de ceva=a regula,
a proyect, a procura: a face capu de nutretiu, de alle mancarei, ete.=a face medilocu se fa nutretiu, mancare; a procu-

ra nutretiu de alle mancarei; de aci, a

face capu, si mai vertosu, a face capitb=a parenta, a face celle cuvenite
mortiloru : se faca unui mortu, in cursulu unui annu de la rnortea Ni, nono
capite, adeco : capite de trei, de sesse,
de noue dille ; capite de trei , de sesse,

setione sau mediu de vietia : unu parente si capnesce sau capetuesce fetele,
maritandu-le; acellu-asi parente si capuesce copillii, invetiandu-i una maiestria,

una professione; unu lifinistru si capuesce san capetuesce nepotii , punendu-i in functioni; in speciale, a da la
cas'a sea, a ingord sau marite. : amu capituitit doi fetiori si doue fete, mai ne a
retnasu una feta necapituita, se traimu
peno se ua capuimu si pre dens'a; (3) a
proved, a gati cu celle necessario pentru unu scopu : a capui pre cineva cu celle

necessarie la callatoria= a capul pre

cineva de callatoria; a capta, sau capetui unu mortu=a lu gat de immormen-

tare, a l'immormenta, a i face capite;

b) cu obiectu directa tle lucru , a proved : a capui sau capetui cellariulu cu

de alle mancara pentru ierna; cata

nui econotnu campianu e capuita cu de
tote;
reilessivu, a se capui, a se capuna, in tote insemnarile formei active :
abiet se capitu si asta feta, coci credeam,

co va reman nemarita,ta; candu pleci

la calle departata , capuesce-te bene ; a
se, denme lune; (vedi in celle mai susu _ se caput cu vite ; de ad in genere, a
espuse si alte insemnari alle locutionei : si face posetione ca si face stare , a si
a face capu).
afl bene capului, a se inavuti, etc.
CAPUCIANU, s. ni., capitulum; deCAPUITU si cap ituitu sau capetuitu,-a,
minutivu d'in capa, ea s capusiora sau coito cat us, Instructus; part. d'in capuire
capsioru, capitellu, etc. : capucianulu Si capituire.
de noue septemanc; capite de trei, de scs-

copillului ;

prin syncopea lui u de

longa p se aude ca mai desu capcianu,

de unde apoi forte probabile a essitu
cacianu, prin caderea 4ui p, ca in dereticare = derepticare; cacianu s'a dissu
cociatzu, ca si coponu=capontc; pentru
Intellessu compara capitina de curechiu

* CAPULA, s. f.,'eap ula (pentru etymologia Varrone dice :capulo3, a capiendo,

quod ansata3, ut prebendi possint, id est
capi=capule, de la capere, ca munite cu

anse, in dita se potu appucd sau cape;

vedi si capedine, capulu); vasu cu doue
anse sau urechie, ce serve la carratu lieu cocianu de curechiu, (vedi si ciocu in cide, si in speciale, la earratu oliu d'in
Glossariu).
unu vasu in altulu.
CANTINA, capucinu , capucionu ,
CAPULARE, adj., capularis; recapuciu, etc.; vedi caputina, caputinu, lativa la capulu, si in specinde la capulu
caputionu, caputiu.
cu intellessu de secriu, aprope de caCAPUIRE si cap ituire sau capetuire,- pulu betranu capulare=betranu cu unu
e8eU, V., collocare, entinare; instruere, petioru in gropa, forte aprope de morte.
ornare ; parare; a face capu sau capitu
CAVULARE si captare, v., cecuiva sau de ceva, (vedi la tapu, cotra pillare; 1. a cura cu capea, a stramufinitu, locutionea : a face'capu): 1. trans. t
sau altu licidu d'in unu vasu
a) cu obiectu directa de persona, a ca- altulu; 2. a prende cu capululu, aprenpuf pre cineva : a) a pune in posetio- de in genere; 3. a lovi cu capululu, si
nea cuvenita, a regula, a i da una pa- in genere, a vulnere, a taii, etc.; de un-

www.dacoromanica.ro

CAP.

CAP.

de : 3. a cioplf, a ciopertf (cioplire sta,

probabile, in iegatura ca capulare sau
caplare ; vedi ciobu in Glossariu).
* CAPULATORIU Si caplatoriu,-to-

ria, adj. S., capulaus, capulator; care

capula.
CAPITLIU, s. m., de regula in pl. ca-

pulie, posterior dorsi equini pars; euventa popularinla Macedoromani ca intellessulu .de : parte posteriore a dosului callului de la coda peno la sella; coperimentulu ce se pune pre acea-asi parte
a callului, la acea-asi Romani, se chiama
caperda.

* CAPULIT si caplu, s. m., capulus;

(form'a masculina a femininului capula,

431

lum, capitellum; deminutivu d'in deminutivulu caputiu, capuciu sau capusiu :

mioutellulu s'a lovitu reu Cu captiorulu
de muru ;
asil dro formele caputioru si captioru sau capucioru si capcioru sunt de preferitu formeloru capusiaru si capsiorm
CAPUTA, s. f., calca obstragulnm ;
calx, ungula; 1. partea calciamentului
ce eopere partea superiore a calcei petiorului : mi s'au ruptu caputele ciboteloru, si asiu voi se le punu noue capute ;
2. calcea sau lab'a petiorului, mai vertosu partes, superiore a labei, in oppuse-

tione cu plant'a sau talp'a, ca partea

motiu de caciulla, etc.; 2. fune cu ochiu

inferior() a labei; (caputa nu e decfttu

femininu d'in caputu , participiu d'in
capere ; probabile este co si copita e in
loca de capita, alta forma feminina a
acellui-asi participiu , pre cumu cap otu
sau capota este a trei'a forma a acellui-

de prensu cai si alte animali, arcana;

3. secriu, pata pre care se duce cada-

asi cuventu).
CAPITTARE,-ediu (pre a locurea mai

verulu sau secriulu cu cadaverulu. unui

mortu ; 4. membru virile.
CAPUNASIU , capunellu, capunu ;

multu ca compusu : in-caputare), v.,

tu intellessu mai variatu de cata acesta-a) ; cera care incape sau coprende,
cera de care capemu sau appbckmu :
-1. maneriu de spata, coda de secure,

vedi caponasiu, caponel4u, capolzu.

CAPUSIA, s. f., ricinus, gemma;

capusia) ; insectu ce se prende tare si

cu greu se desprende- de pellea vacceloru, oiloru, etc.; de ad prin metafora :
a) omu sau femina prea grossa ; b) parasitu de care nu se pote cine-va sea*
2.nodu de planta, mugaru, blastariu, etc.

mai vertosu de vitia de viia ; de acf

untu de capusia, oleum crotonis, numita pre a locurea si apa de vitia; (capusia este in locu de capucia sau caputia, ca si capsiona in locu de captiona

sau capciona, si prin urmare capusia

este form'a feminina d'in cea masculina
cap utiu sau capuciu, care, pre a locurea,
inco se aude capusiu). M.
CAPUSIOIU si
CAPUSIONIU, s. m., ingens ricinus

Tel gemma; forma augmentativa d'in

capusia si capusiu; (forma identica ca
neologismulu capusionu, pentru care
vedi caputionu).
CAPUSIORU si capsioru, (pre multe
locuri si : caputioru sau captioru, capucioru sau capcioru), s. m., p1.-e, capita.

calceo obstragulum assuere; a pune capita unui calciamentu : turiacii ciboteloru accstoru-a suntboni, numai caputele s'au camu ruptu, vreu dero se caputediu aceste ciobote, eocibene caput ate

voru fi ca si noue.
CAPUTARIU, s. m., cerdo, autor veteramentarius; proprie, cellu ce scie face
si pune capute la calciamente, si de ad,
ea mai desu, ca intellessulu de omu ce
deroe calciamente rupte, ad& numitulu
prin alte locure, carpaciu.
CAPUTINA, s. f., vedi cap utinu.
* CAPUTINtr,-a, si capucinu, adj. s.,
capucinus-a, (ital. cappucino-a, franc.
capucin-e, cabus) ; relativu sau analogu
Cu unu caputiu, munitu ca unu caputiu :

1. adj. laptuca caputina, curechiu caputinu, laptuca sau eurechiu alle cui
foie presenta unu caputiu ; mai desu inse : 2. subst. : a) masc., caputinu sau
capucinu, monaclfu, in baseric'a appusana, de ordine franciscana, asii numitu
dup o cap utiulu ce porta in capu ca semnu

esternu caracteristicu allu acestei ordine : vietia de capucinu,. petrecuta in

pietate, abstinentia si paupertate; b) femin., caputina si capucina : a) perso-

www.dacoromanica.ro

432

CAP.

CAP.

nale, monacha de ordinea capuciniloru;

b) reale :
specia de mimutia , simia
capuctua lui Ihnneu ; genn de plante
specia
d'in famili'a tropeolaceeloru ;
de salata d'in varie generi de plante;
cercellu sau anellu de ferru sau de arama, care lega de patulu sau lemnulu ei

tiev'a unei arma de focu : antani'a, a

catinu de
dou'a caputina a puscei ;
pamentu cu coda.
* CAPUTIONII si capucionu, s. m.,
pl,-e, cucullio (rnai pucinu bene : capaSiO7ZU dupo franc. capacitan) ; de si for-

ma augmentativa d'in caputiu sau capuciu=vestimentu de capa, ca si calcionu d'in calciu, se applica inse, nu

la unu caputiu mai mare, ci la unu

caputiu mai elegante, ce porta si fe-

minele.
CAPIITIU si capuciu (pre a locurea

capusiu, cumu si sub form'a ferninina

se dice capusia in locu de capucia), s.
m., pl.-e, capitulum, capitellum ; capit'anta, cucullus, cuentito; planta aculas
vol gamma, surcabas, (ital. cappuccio si
capaccto, franc. capuce si calmaban); de-

minutivu d'in capa : 1. proprie : capatiulu copillului e inco forte molle;

te duce caputiulu=te taia caputiulu=
te precepi, mai vertosu in irona : te duce

caputiulu pentru benele tea si real altoru-a; 2. metaforice, applecatu la lucruri :ce semena en unu mira capa sau
cari servu pentru capa : a) vestimenta
de capa, mai vertosu de forma conica,
cumu e caciullla unoru-a d'in pastorii

nostri, curan e glug'a torraniloru nostri, etc.;

in speciale asseminea vestimenta portatu, ea semnu esternu destinctivu, de una ordine de frati sau monachi appusani, numiti pentru acesta-a
capucini, (vedi caputinu); b) legatura

radecina, trunchiulti sail una ramura a

unei plante, mai vertosu cepa de vitia;
in genere : nodu, mukuru, blastare, coltiu de planta, etc. (vedi si capusia).
* CARA, s. f., cara si oareum (ital.

cara, franc. carum si carvi germ de

plante d'in famili'a caraceeloru (pro a
locurea specie d'in acestu genu paru a
fi connoscute sub numeie de caru; vedi
carea in Glossariu).

CAMBIA, s. f., vedi corabia.

CARABINA, s. f. (ital. carabina,
franc. carabina; pro a locura, in lirub'a
riostra, si masc. carabinu, ea si ital. carabina); arma de foca portativa, cu tieva
mai scurta de cfttu a puscei ordinaria si
canaliculata pro d'in intru.
CARABINARIII, s. m. (ital. carabi-

niere, franc. oarablitter); militariu armata ca carabina.

CARABINH, s. m., vedi carabina.
CARABII, s. m., cavabas (xcipexpo,
franc, crabe); canora de mare;
prin

metafora, vasu mai miel' de plutitu,

luntre, barca.
CARABUSIII si scarabusiu ; vedi
scaralmsiu.
*CARACALLA, s. f., caracalla, (franc.
si ital. caraealla); 1.vestimentu : a)lungu
peno la calcanie, cu manece si cu capatin; b) scurtu peno la branu de assemine
ca caputiu; c) de casa, de nppte; 2. spe-

cia de fasole cultivata in gradine pentru formo seti'a si mad mea floriloru selle.
CARACATIA, caragatia si garagatia,

s. f., pica; importunas garrulas; 1. proprio, passere, n'imita in alta localitati

si cotiofana, de ordinea conirostreloru,
do genulu corbu, de care differe numai

intru catu e mai mica, are altu felliu

de coda si pennele parte negre, parta

de capa ; d) manuchiulu rotunda ce formedia foiele certoru plante : caputiu de

alba : cara gatieloru le place se se puna

si se stee pre spinarea candoru, porcilora, oiloru, etc., ca se pota mancd vermii de la aceste anintali; poporulu crede
co caracati' a, prin canticulu ei, annuntia venire de ospeti la cas'a omului; de
aol : 2. prin metafora, orna si mai vertosu femina rea, care nu mai tace d'in

laptuca, caputiu de curechia; laptuca

cu caputiu=lactuca capitata, (vedi si
caputinu) ; e) nou blastarin ce da d'in

gura, care mereu barita : mai tacati gur' a,

cara gatia (compara ital. gazza, provenc.
gacha si agassa, franc. agace, ca acellu-

de capu : a) sau pentru ornarnentu, [3) sau

pentru infasciatu capulu, candu no dore

sau e vulneratu ; c) capitelo inflate alle
fireloru stamineloru de la certe plante,

cari copera ovariulu ca si unu caputiu

www.dacoromanica.ro

CAR.

CAR.

483

asi intellessu ca si allu nostru ca. racatia

sau caragatia; in respectulu etymologiei

relativa la caraderiu sau caracterie,tare

pote caracterisd : 1. adj : trassure carac-

se se veda celle spuse in Glossariu la

teristice, calit ate caracteristica, semnu ca-

art. chiuire : coci noi nu credemu, cumu

racteristicu; 2. subst. fem., caracteristica : a) sub intellegunfiulittera, acea lit-

sustine invetiatulu Diez, co cuventulu

ar fi essitu d'iu vechiulu germ. agalstra,
care, prin caderea syllabei initiale ag,
a potutu da noulu germ. elster, nu inse
si cuventele romanice; mantinemu dif)ro

opinionea nostra, emissa in precitatulu

art. chiuire d'in Grlossariu asupea originei cuventului caracatia , observandu
inse totu da ua data, co form'a estraordinaria argata, ce are cuventulu intr'unu dialectu italianu si care, in limb'a
nostra, ar sund, argatia, ar po t autoHsi punerea cuventului in legatura cu
unu verbu argatiare=aggatiarez-zaccahare, pentru care ve di si catia; d'in gazza

ar fi essitu, dupo unii, si gazzetta=gazeta, sau pentru co primele gazete ar fi

avutu in frunte ca emblema una caragatia, sau pentru co gazetele aru semena
in garrulit ate sau catiairecu caragatiele).
* CARA.CEU,-a, adj., (caraceus, ital.

tera a unui cuventu, care se pastredia

in tote derivatele lui si care serve ea eon-

ductoriu spre descoperirea originei totoru derivateloru, cumu ar fi fin facere;

acea littera a unui cuventu, care d, form'a luisi serve la classificarea sea grammaticale, cumu e vocalea a in fundare,
dupo care cuventulu fundare se numera
ca verbu de conjugationea antania; b) in
matematice, subintellegundu : a) nota
sau littera, se chiama caracteristica unu

semnu, prin care se arretta una functione : asii, de essemplu, d este caraderistic'a unei differentiale; fit) subintellegundu cantitate, se chiama caracteristica numerulu intregu allu unui ilogarithmu; c) in musica, susbintellegundu
nota, se chia ma caracteristica acellu tonu,

care dco ar lipsf, unu tonu sau modu

s'ar confunde cu altulu.
CARACTERIU, s. M., character (ital.
carattere si carattero, franc. caractre,

earaeeo); care semena ea car' a de ad :

caracee, f. pl., familia de plante acotyledoni, cari au de typu genulu cara.

tote d'in grec. xapcovr4p d'in xapezcrecy

* CARACTERLSARE, v., (ital., carat-

=a trage una unja, a sal* a suld, a

terizzare, franc. caractriser); 1. a face

se se destinga si se se connosca bene
unu ce, dandu sau descriendu caracteriele lui : a caracterisd pre avaru, a caracterisd pre Omeru ca poetu epicu, a
caracterisd una planta, etc:; 2. a fi caracteriulu sau semnulu cellu mai destinctivu allu unui ce : blandeti' a severa
caracterisa pre unu addeveratu si bonu
tata.
* CARACTERISMU, S. m., characterismus (ital. caratterismo, franc. caractrismo); 1. descrierea totora carac-

despick, a sgarik, a impunge, etc., si de

acf, a intyparf; a face unu semnu, etc.;
pre a locurea se aude inco pronunti'a cu
cha : characteriu, dro pronunti'a cu ca
pare co a prevalutu definitivu in acestu
cuventu si derivatele immediate : caracterisare,caracteristicu; pre =da in alte
derivate d'in acea-asi radecina :tharacu,
characire, se mantine pronunti'a cu ch,
sau se suprime ch : aracu, aracire); dupo
form'a sea cuventulu insemna mai an-

terieloru, ce ne potu face se connoscemu

bene si se destingemu unu ce do altu ce,
mai vertosu descriere de caracterie morali : caracterismulu avarului; 2. sys tema

de caracterie matematice, usu si applicare de assemini caractnie.

CARACTERISTICA, s. f., Vedi caracteristicu.
CARACTERISTICU,-a, adj, s., (ital.

caratteristico-a, franc. caracieristique);

taniu : instrumentu de trassu linie, de

facutu punte, si veri-ce alte figure sau
senate; apoi resultatulu operationei cu
unu as semine instrumentu : intyparitura;
semnu a fundu sapatu, nota, etc., de uncle
prin multe si varie metafore insemnarile de calit ate destinctiva, proprietate, natura, genu, modu, etc.: I. proprie, instru-

mentu de facutu semne, cumu: a) ferru

de inferratu si insemnatu vitele; b) la antici, ferru de inferratu si insemnatu servii sau sclavii; c) ferru de inferratu si
28

www.dacoromanica.ro

434

CAR.

CAR.

insemnatu criminalii; d) ferru de sapatu

linie si alte figure in lemnu, in ptre,

in metallu, etc., si in speciale, stylu
sau instrumentu ca care se sapa littere,
se serie pro table de lemnu, de ptra,
de arame, etc.; e) forma cu care se imprime typariulu nioneteloru; f) characu, si a mane : a) mai inainte, tabla
de lenanu cu linie in releviu, asi6, co,
appesandu bene pre dens'a una foia de
charteia, remaneau in acesta-a urmele
linieloru, cari servieau a serie dereptu;
fit) astadi, foja de charteia ca linie negre si grosse, care serve de assemine
a serie dereptu ; h) ca mai desu inse
applecatu in artea typographica ea doue
insemnari : a) in intellessu mai strimtu,

mice parallelipipede metallic, cari au

la unulu d'in capite, sapata in rele-

viu, figur'a unei-a d'in litterele u,mi

alfab eta; p) in intellessu mai largu ,
si tote celle alte forme metallic, en cari

se typaresou alte semne d'in scriere,

cumu :punte, virgule, liniore, cifre, etc. :
caracterie vechie, sterse, rose ; matricile
caracterieloru; a comparci car acterie noue,

(vedi si mai diosu la urmatoriulu 2.);

2. semnu facutu pre ceva intr'unu modu
orecare, der totu de un'a asia ca se nu
se pota sterge sau desfientia, semnu affund"' intyparitu, cumu : a) semnu fa-

cutu ca ferrulu arsu : a) la vite, p) la

servi sau sclavi, y) la criminali; b) semnu

ce si facu prin impunseture unii selbatici pro uncle parti alle pond; c) in genere, trassura, linia, figura oreeare trassa
pro charteia sau sapata in lemnu, in p-

tra, in arame si alte metalle, care de

regula representa ceva, si in speciale
semnu de scriere, littera, care representa unu semi elementariu d'in cene
ce constitnescu cuventele unei limbe, si
care se sapa si se intyparesce pro ptre, metalle, etc., dro mai yertostz se
typaresce ca adjutoriula prelului sal' se
trage ca con deiulu pre charteia; de ad
doue specie de earacterie de scrissu : ca-

racterie de mana si cracterie de typarite, caril in fia care limba, differ!' mai
multa sau mai pucinu unele de altele
in forma; caracteriele cle mana, cu car'
se suit' astadi celle mai multe limbe d'in

Europ'a, sunt caracteriele romane de forma in genere rotunda, in opposetione ca

caracteriele gothice sau germane de forma

angulosa; caracteriele romane de typariu admittu mai multe varietati decatu

acelle-asi caraeterie de mana; intre aceste varietati sunt asia numitele caracterie italiee, cari sunt applecate spre
derept'a ca si caracteriele de mana ; apoi atatu caracteriele de mana, eau si
caracteriele de typariu sunt : caracterie
mari sau majuscule, caracterie mice sau
minuscule;
caracteriele manuscripteloru antice sunt majuscule; priu metafora : a) scriere de mana, mai vertosu
modu de scriere : ce buceara am sentitu, vedendu in acea scrissore caracteriele manei telle ! copistulu acestu-a are
formosu caracteriu de scriere; p) in intellessu si mai ideale : cuventele, faptele, benefacerile cuiva stou scrisse sau
sapate Cu caracterie nesterse in mentea
sau memori' a nostra; ambitiosii, tyrannii
scriu fapteleloru in memori' a omeniloru
cu caracterie de sange; e) alte semne
representative ce se senil sau typarescu
pro charteia, se sapa sautragu pre superfaci'a altoru generi de materia : a) semne de numeru sau ciffrei (3) caracterie

algebrice, littere si alte semne cu cari

se representa cantitati salt operationi
de calculu generale; y) caracterie stenografice, de cari facu usa stenografii;
8) caracterie magice, littere sau alte
gure caroru se attribuia una potere magica; e) caracteriele planetiloru, semne
cu cari anticii indicau planetii onnoscuti de densii figur'a unui focariu e
caracteriulu ce representa planetulu Vesta; de act : C) caracterie, semne cu cari
vechii chymisti notau metallele connoscute loru, conform' cu numele planetului correspondente, ce se da si metalluliii; 71) earacterie musicali, semne de

notatu tonurile si alte elemente musicali, etc.

II. metaforice, proprietate,
calitate destinctiva, nota, prin care se
connosce bene si se destinge de ltele
unu ce, fia ea individu, fia ca specia sau
genu, care e ore-cumu sigillulu impressu

in lucro, spre a lu face se se connosca

ce e sa,u ce se cugeta a fi: A. in generet

www.dacoromanica.ro

CAR.

CAR.

caracterieinclividuali, cari destingu unu

individu de celle alte de speci'a sea; in
botanica se numescu caracterie specifice
acellea ce destingu una spccia de fientie
de alte specie de acellu-asi genu; asii se
dicu caracterie generice acelle calitati
sau note cari destingu unu genu de fien-

tie de alte generi, precumuvaraderiele

classice destingu una classe de alte classi

de fientif ; manuseriptulu in cestione

porta tote caracteriele de autenticitate ;
caracteriele

unui bonu judeciu, ca-

racteriele unei bone definitione logice;

caracterieessentiali, cari destingu essen-

ti 'a unui ce : animalitatea si rationalitatea sunt caracteriele essentiali alle

' naturei omenesci ; caracterie estrinsice,
cari se observa in form'a esterna a unui
ce, in opposetione cu caracterie intrinsice, trasse d'in natur'a intima a lucrului : unu senguru caracteriu, mai vertosu
estrinsicu, cu greune pote d connoscenti'a naturei unuilucru; a arrehi caracteriele cari destingu stylulu anticiloru de
allu mbderniloru.
B. in speciale : 1.
sigillu sacru, nota ore-cumu spirituale,
impressa suffletului, care destinge pro
cei caroru-a se imprime si i face capaci
de administrarea lucruriloru sacre : caracteriulu preutiei, archieriei; caracteritalu battezului cauta se preceda caracteriului ungerei, numitu si sigillulu sau
pecetea darului santului spiritu; de ad:
2. demnitate, calitate esterna oe attrage
respectu sau consideratione, titlu, posetione, conditione notabile : caraderiulu
de preutu se avilesce, deco cellu investitu
Cu densulu se vede nevoitu a cersi, ca se
traiesca; -nu e de caracteriulu ce porti se
te umilescipeno acollo; caracteriu de ambassatoriu; omeni Cu destinsu caracteriu

se diceau mai inainte cti, de si nu se

numerau intre bojar, nu erau inse suppusi la darea capitationei cotra vestiaria; tnulti credu co si degrada caracteriulu de invetiati, vorbindu de seccatu-

435

lui, de ad i caracteriu cu intellessu de

natura, gen u, speeia, modu, etc. : buba
de reu caracteriu; mai vertosu in litte-

ratura si alte arti formose, genu san

modu de a se espreme, de a si traduce
ideele, stylu, tonu, colore, etc. : carapteriulu stylului differe de la wnu scriptaritz la altulu; stint inse trei generi de
stylu principali, nunaite si caracterie
caracteriedu sub/imu, caraderiulu temperatu, caracteriulta simplit; altulu e caracteriulu unei oda sau hymnu, si alttdu
e caracteriulu unui canticu de lume; architectura de caracteriu religiosu; caracteriulu de pictura allu pictoriloru ollandesi, (vedi si mai diosu la 5.); 4. applecatu la suffietu cu mai multe insemnari
a) natura morale a unui individu, totulu

calitatiloru intellectuali si morali, date

de natura sau castigate si formate prin
abitudine, cari constituescu natur'a, firea, temperamentulu acellui individu
omulu anevoia se despoia de caracteriulu

ce a receputu de la natura; scopulu ultimariu alltz educationei este formarea

caracteritclui; b) in speciale : a) natura
morale, totulu abitudiniloru, sentimenteloru, affecteloru unui individu : onzu
cu multa invetiatura, dro reu de caracteriu; j3) abitudine, desposetione, passione predominante, care da orecumu to-

nulu si formedia fundulu naturei unui

individu : caracteriulte acestui onau este
blancletea; y) in speciale, tara si energa de suffietu, constantia : onzu de ca-

racteriu sau cu caracteriu = sau in

genere : orna ce nu se abate in neci
una impregiurare de la modula seu
de portare, care lucredia totu de un'a conformu cu sene, cu natur'a sea
abituale; care mai vertosu nu se abate
de la calla benelui; sau in specia omu
de cuventu, care se tine de ell/eau ,
care implenesce cu veri-ce pretiu totu
ce promite, oppusu in amendone insem-

narile la : onzu fora caracteriu = sau

rele amabili, ce facu subiectulu conversationiloru ordinarie; ti am vorbitu peno

amnia ca superiore, de acunau vreu a me

orna ce in fiacare momentu pare altuln,

neinvoitu cu seno, asiA co se scamba
dupo impregiurari si impressioni mo-

desbracez de acestu caracteriu si a ti

vorb ca amicu ; 3. induct) .calitatile

mentane; mai vertosu mu care nu se

tine cu tails, in callea benelui; san omu

destiuctive alle wmi ce formedia natur'a

care nu se tine de cuventu, de ce a pro-

www.dacoromanica.ro

436

CAR.

CAR.

missu; c) applecatu si la lucruri esterne

ce sunt semne espressive de natur'a interna a suffletului unui individu carac-

teriulu faciei sau fisionomiei = note,

some, liniamente alle faciei, cari destingu unu omu de altii, cari espremu
calitatile suffletului seu, sentimentele si
starea actuale a suffletului, lassandu se
petrunda si starea abituale a acellui-asi

suffletu in potente unitate Cu cea actuale ; de ad t : lacia cu caracteriu, facia

fora caracteriu; pictoriulu de geniu usioru pote depinge si reproduce una facia cu caracteriu bene pronuntiatu ; in
espressionile popularie fu i ontu de ome-

nia, cumu te arrta earacteriulu; nu te

arreta caracteriulu se fii asid de reu,
cumu te dai tu senguru, etc., cuventulu
caracteriu are, de asseminea, intelles-

prendu assemini descriptioni se dicu

elre caracterie; cornedia de caracteriu, in
care se representa natur'a fnorale a omeniloru, in _opposetione cu acelle comedie, care tendu a sollicitd curiositatea
prin tessuture de peripetie estraordinaTie si prin una intriga complicata : celle
mai formose comedie alle francesului
Molire sunt comediele de caracteriu ;
c) in cella alte arti formose, espressione
a naturei morale a personeloru si a destinationei lucruriloru saltu de carac-

teriu, in care prin miscarile saltatorilora se espreme unu sentimentu, unu

affectu, una passione, etc.; asii si : canticu de caracteriu; edificiu fora carac-,

teriu, care prin stylulu sea nu se tine

de neci unu genu de architectural. Ur
si : care prin stylulu seu nu esprime de-

sulu de liniamentele faciei, in cari se reflecte natur'a suffletului, sau de portu,

vestimente, etc., d'in cari inco se conjec-

stinationea sea : prin caracteriulu ce

unu architectu de geniu scie pastra in
operele selle, va face ca spectatoriulu

tura si se deduce starea sociale a unui

intelligente se veda d'in una sengura ar-

runcatura de ochiu, dco elle sunt palatie dc placere sau asyle de penitentia;
in pictura si celle alto arti formose, ptr2a, ap'a, arborii, perulu, penn'a, unluatu -de asseminea cu mai multe insem- ghi'a, tote lucrurile si partile loru si au
nari : a) ca si mai susu la ,A.. calitate, caracteriulu propriu, ce pictoriulus staregula, principiu, etc., particularie unui tuariulu si alti artisti cauta se esprema
genu de composetione artistica carac- prin medilocele proprie artei loru, deco
teriele elegiei ; caracteriele musicei de vreu se merite numele de artistu.
saltu; caracteriele poesiei lyrice differu
C.A.RAFA., s. f.; Iagena, ampulla pocaraffa, franc. carafe, ispan.
de caracteriele poesiei epice; b) in isto- toria
ra,- in alto generi de serien i dro mai garrafa, sicil. carrabba; dupo unii din
vertosu in poesi'a dramatica si epica
arab. gertif=mesura de capacitate pendescriere si representare a naturei mo- tru lucruri secce, d'in unu verbu garafa
rale a unei persona, sau person'a insasi =a essaurf; dupo OW d'in grec. xspdetv
descrissa in natur'a sea morale prin fap- =a ammesticai si in speciale, a ammetele si dissele ei caracterielelui Omeru, stied, vinu cu apa, a dd se bea) ; vasu
caracteriele lui Virgiliu; caracteriele de vitru cu larga pantece , si cu guttu
unei comedia sunt, de regula, mai reali, strimtu
pre candu caracteriele tragedieloru sunt
CARAFINA, s. f., vedi carafutia.
CARAFONIU (cu n molliatu caramai ideali; cu placere lege Romeinulu, in
Titu Liviu, formosele caract('rie alle u- foiu), s. m., ingens lagena; mare carafa.
CARAFUTIA , s. f., lagenula; deminoru-a d'in strabonii Romani; caracteriu istoricu, traditionale, asiA cumu lu nutivu d'in carafa.
da istori'a sau traditionea; caracteriele
CARAMIDA, s. f., later, (grec. xepaomu, si de acf, crescerea si caracteriulu
seu,morale; 5. in litteratura, in poesa,

grecului Theoplirastu, caracteriele francesului La Bruyre, sunt desriptioni admirabilide diverse nature morali, cumu :
avarulu,prodigulu,lingusitoriulu,laudarosulu, mentionosulu, etc.; cartile ce co-

pk-atepap181.; vedi si ceramicu); 1. cadru

de argilla bene arsu, care serve la edi-

ficare de muri : muru d'in una caramida, d'in doue caramide; mai multe ca-

ramide cate d'in muru; 2. cu Intel-

www.dacoromanica.ro

CAR.

CAR.

lessu collectiv* de cantitate de caramide : a compera caramida, a face caramida, a arde caramid'a; coptorie de cade caramida = lateritius :
ramide;
parete.de caramida.
CARAMIDARESSA, s. f., vedi caramidariu.
CARAMIDARIA, s f., lateraria, la-

teritia ars vol offIcina; 1. arte de cardmidariu, 2. stabilimentu ande se fabrica

caramida.
CARAMIDARIU, s. ni., laterarius;
1. care SCie face cararnida; 2. care are
unu stabilimentu de fabricatu caramida;
femin. caramidaressa
amendoue
insemnarile masculinului , cumu si cu
cea de muiere a caramidariului.
CARAMIDIORA (pre a locurea pronuntiatu : caramidjora), s. laterculus; deminutivu din caramida.
CARARE, caratu, caratura, etc.; vedi

carrare, carratu, carratura.

* CARATU, s. m., pl.-e, (ital. carat,
franc. carat, isp. si port. quilate, vechiu
port. quirate, tote d'in latin. crates sau
ceratium=xepeatov; vediceratiu);Lmicu
pondu usitatu pentru evaluarea aurului,
adamantelui si altoru iiestimate, pondu
de patru grane sau aprope 22 de. centigramme : adamante de trei dieci de ca-

rati; 2. una d'in 24 de parti ecali in

cari se imparte una buccata orecare -de

auru sau de altu metallu pretiosu, si

care serve a espreme titlulu sau prob'a
metallului, adeco cilte parti de .metallu
pretiosu si cdte de metallu vile coprende
buccat'a in cestione; asid : dco buccat'a

de auru e nunzai de auru curatu, fora

neci unu ammestecu de altu metallu, se

dice co prob'a sau titlulu aurulzti d'in

acea buccata este de 24 de carati; asid
si : aunt de 20 de carati, care coprende
20 de parti de aura curatu pre longa

. 43-7

CARBASINU,-a, adj. , carbasinus;

de carbasu investiti cu eamesie carbasine.
* CARBASU, s. ni., carbasus (tproccog) 1. specia de inu forte finu, originaria
d'in Ispani'a; de
: 2. ceva facutu d'in
asseminea inu sau alta materia analoga :
a) pandia de carbasu, pancha forte suptire; b) vestimentu de asseminea pandia;
e) vela de nave ; d) buccata de pan dia

suptire pentru atersu nasulu sausudorea, etc.

CARBATMLA, s. f., carbatina (xap3ativ1) ; specia de calciamentu facutu

d'in una buccata de pelle, cumu e oppinc'a terranului mostru.

CARBAZOTATU, s. m., (ital. car-

bazotato, franc. carbazotate); sare formata d'in combinationea acidului carbazotiou cu una base.
CARBAZOTICU,-a, adj., (franc, carbazotique, ital. carbazotico); de acelluasi intellessu cu picricu sau amaru, applecatu la anu acida, ce se formedia prin

actionea acidului nitricu asupr'a aloei

sau a catranului , si care serve a tinge
galbinu auritu.
CA.RBONARESSA. si carbunaressa,
s. f., 1. muiere a carbonariului ; 2. le
mina ce face sau vende carboni.
CA,RBONARIA si carbunaria, s. f.,
carbonarla; 1. coptoriu de carboni,2.1ocu
uncle se tina carboni.
CARBONARIU si carbunariu, s. m.,
carbonarius; care face sau vende carboni.
CARBONATU, s. m., (ital. carbo-

nato, franc. carbonato); sare formata

d'in acidula carbonicu combinatu cu una
base.
CARBONE si carbune (reu : carbonu
sau carbunu), s. m., carbo-carbone (ital.
carbolic, isp. carbon, port. carvdo, provane. carb6, franc. charbon); 1. residuu

altu metallti;

solidu si combustibile, ce remane d'in

3. metaforice, gradu de perfectione, gradu

in genere : stina'a vostra nu nit adauge

neci Unit caratu la autoritatea mea;
bonia de 24 de carati, deplena nebonfa;

lemnu si alte substantie organice, candu,

fora se fia pro deplenu arse, perdu mare
parte d'in elementele aeriane si una mica
parte d'in carboniu ; se dice de acestu

parti proportionale de castigu ce se

residuu atiltu in ardere ctu si dupo ce

cade, dupo gradulu loru, officiariloru si

marinariloru unui vasu de plutitu.
* CARBASEU,-a, adj., carbaseus, Si

inceta de a arde; de aci pre de un a parte

4 parti de ammestecu

frasi ca : a frige carne pe carboni; carboni ce tienu focu indelungu; carboni

www.dacoromanica.ro

438

CAR.

CAR.

ce se stengu currendu ; ochii lui sunt

doui carboni infocati; ro pre de alt'a

In carbonein redigere, carbonescere;

frasi ca : carbone stensu ; negru ca unu

carbone=forte negru,ca carbouele stensu;

a trage linie , a depinge pre pareti cu

trans., a face carbone : a carbon fagu,

carboni carnea; 2. reflessivu, ase carboni=a se face carbone, a Jul morbulu
cabune : lemnele s'au carbonitu ; a inceputu se se carbonesca granele.
1.

carbone; a pisc carbone; a pune carboni

in focu; a comperd carboni; a face carboni; a se lace carbone, etc.; dupo lem-

zare,

nulu sau materi'a d'in care se facu carboni, sunt : carboni de salce, carboni de

intellessu ca si carbonire.
CARBONISATIONE, s. f., (ital.

ceru, carboni de fagu, etc.; si in special : carboni de pamenty=carboni fosili=carboni minerali , materia inflammabile, compusa d'in pamentu , ptra,
bitume si sulfure, care se scote d'in pa-

mentu, produce una caldura forte intensa si se appleca ca combustibile la

officine mari si machine de vapori; carbone vegetale, care se estrage d'in vege-

tali sau plante arse; carbone animale,

care se face d'in osse, sange, carne si
alte parti alle corpului unui animale;
carbone metallicu, care se prepara asiA
co aro superfacia luciosa si una certa sonoritate, ca Bi unu metallu ; 2. rnetaforce : a) morbu : a). la omu sau alte animali, buba sau inflatura rosia si infocata, anthrace; 13)1a grane, merbu prin
care grauntiele devinu negre ca unu carbone de lemnu tare arsu si stensu : carbonele a inceputu erosi a infest grncle
de tomna, (vedi si carbunculu).
CARBONELLU si carbvnellu, s. m.,
carbunculus; deminutivu d'in carbone.
CARBONICU,-a, adj. (ital. carbonic, franc. carbonique) ; care coprende
carboniu : acidu carbonicu, oxydu carbonicu.

* CARBONISARE, v., (ital. carbonizfranc. carbonise* Cu acellu-asi

carbonizzazione, franc. carbonisation);

actionea de a carbonisd.
CARBONITIOSU si carbunitiosura,
adj., carboneseendo obnoxius ; espusu a
se carboni, care usioru se carbonesce.
1. CARBONITU si carbunitu, supin.
si part. d'in carbonire.
2. CARBONITU, s. in., (franc. carbouite) ; sare formata d'in combinationea acidului carboniosu cu una base.
* CARBONIU, s. m., (ital. carbonio,
franc. carbone); substantia elementaria,

care co nstit u e carbonele: carboniulu mira

in composetionea totoru fientieloru organice; adamantele este carboniu in starea cea mai pura; carbonele ordinariu
e carboniu combinatu cualte substantie;
oxydu de carboniu, gazu fora colore, fora

sapore si fora odore, aprope insolubile

in apa,
CARBONOSU si carbunosura, adj.,
carbonem coutinens (compara ital. carplenu de carbone, care are ceva
d'in alle carbonelui : materia carbonosa.
CARBOSULFURA, s. f., (franc.
carbosulfure); combinatione de carbura
de sulfure cu una alcale.
bonoso);

*CARBOSULF UROS U,-a, adj., (franc.

CARBONIDE, s. f., (franc. carbonide); de regula in plur. carbonidi, familia de minerali cari coprende carboniu sau carbone.
CARBONrFERU,-a, adj., (ital. carlonifero, franc. carbouifre); care con-

carbosulfureux);

tine carboni : terrenu carboniferu, in care

se afla strate de carboni de pamentu.
CARBONIOSU,-a, adj., (franc. carboneux); care coprende carboniu : acidu
carboniosu=acidu oxalicu; chlorura car-

lare

boniosa, allu treile gradu de combinatione a carboniului cu chloru.

CARBONIRE si carbunirerescu, v.,

care contine carboniu

si sulfure.
CA RBUNARIA, carbunariu; vedi car-

bonara, carbonariu.
CARBUNCLU, s. m., ve di carbunculu.

CARBUNCULARE, v., carbuncusi carbunculari ; a reduce in carbunctdu, a face carbunculu.

CARBUNCULATIONE, s. f., carbunculatio; actionea de a carbunculd.
* CARBUNCULOSU,-a, adj., carbunculosus ;

pleuu de carbunculic san de

carbunculi.
CARBUNCULU, s. in.,

www.dacoromanica.ro

carbunen-

CAR.

CAR.

439

lus; deminutivu d'in carbone : 1. pro-

ca compusu : incarcerare : tyrannulu

prie, carbonellu, carbone miau apprensu

sau stensu ; 2. metaforice : a) nestimata

carcera pre toti cetti i vorbescu liberu.

* CARCERARIU, adj. s., carcerarius;
1. ca adj., relativu la carcere, ca si carcerale : victulu carcerariu, reforma car-

rosia si infocata orecumu ca unu carbonellu apprensu ;

specia de arena
rosia ; morbu : a) la omu si alte animall, buba rosia si tare infocata ; (3) la
plante, arsura si uscatura de proa multa

caldura sau prea multu frigu, (vedi si

carbone).

CARBUNE, carbunellu, -carbunire,

carbunosu, etc.; vedi carbone, carbonellu,
carbonire, carbonosu.

CARBURA, s. f., (ital. carburo,

franc. carburo); compositu chymicu ,
formatu prin combinationea carboniului
cu metalle sau motalloidi. (Scurtatu in
locu de carbonatura).
CARBURARE, v., (ital. carburare,

flan. carburer) ; a combine, carboniu

cu metalle sau metalloidi : ferru, carburatu.
qARBURATU,-a, vedi carburare.
CARCA (pronuntiatu de ordinaria
ccirca), s. f., (ital. carica, isp. si port.

cartra, fr. charge, apoi sub forma masc.

Hal. carteo, isp. cargo, pr. care, tote

derivate d'in carrus=carrn, si din care
apoi s'au formatu compusele incarcare,
descarcare), onus, sarcina : 1. sarcina
ce duce omulu in spate ; 2. spatele pro
cari se pune si se duce sarcin'a, precumu
se vede d'in frasile : a lud si duce unu
copillu izz ceirca ; a se pune in ceirc'a

cuiva; a se dci diosa d'in reirc'a cuiva; sivunu de athletulu Ill-done, co etc
cea mai mare usiurentia portd in cdrca,
ore intrege, unu grossu si mare tattru
de trei si chiaru cinci anni ;
a sari
in arca, proprie : a se suf in carca cuiva,
ca se lu porte si preamble; dro si metaforice .a se accatie, fora rosine de guttuln cuiva, a face violentia cuiva, etc.:
ce lipse de rosi2ze la aceste muten, cari
sarit in ccirc'a omului neconnosculu.
CARCELIA, carcelia; vedi carceia,
carceiu in Glossariu.
CARCERALE, adj., carcerais; relativu la carcere, demnu de carcere, vorbindu de unu otnu blastematu.
CARCERARE, v., carcerare; a pune in carcere, a iuchide, luatu mai desu

ceraria; 2. subst., custode de carcere

lotrulu essi pre port'a carcerei, fora se
lu veda carcerariulu, si MO.
CARCERATIONE, s. f., (cameratio); actione de a carcerei
*CARCETATORIU,-toria,adj.s.,care
carcera, care duce sau pune in carcere.
CARCERE, s. m. si f., career (af-

finu Cu grec. Epto, d'in arcere, prin

compositulu coorcere=a opprf, a inchide, etc.); inchisore, loca sau casa de inchisu omeni : 1. proprie : a) casa pu-

blica in adensu construita, spre a inchide in ea pre culpabilii condemnati

sau si inainte de a i condemne; b) incapere orecare, fia si particularia, in care
se inchide unu omu , spre a lu pedepsf
sau a l'opprf de a face reu; loen in-

chisu cu cancelli : a) undo se tinu inchise vite ce au facutu stricationi la

buccate sau la pastioni; p) de 'uncle pleca cei ce, la hippodromu, se intrecu

callii, in opposetione ea nieta, care se

dice de loculu peno unde au se allerge;
2, metaforice : a) carcere eterna=carcere infernale; b) corpulu omului, in opposetione cu suffletzdu : scote, Domne,
d'in carcere, suffletulu meu; c) pena de
careere : a solve cu carcerea crimenile

selle ; d) in poterea insetnnarei de sub

(3) de la 1. a, carcere se iea si cu intellessulu de inceputu : adjunsu la met'a
vietiei n'asiu vP se me intoreu la car cere.

CARCERULA, s. f., (franc. careerule, ita/. carcerulo) ; proprie deminutivu

carcere, applecatu inse in spe-

ciale, ca terminu de botanica, la unu

pericarpu de fructu seccu indehiscente
multiloculariu, ca la teliu, de essemplu.
*CARCHESIU, s. m., carchesiurn ()tappicstov) : 1. cupa mai strimta la medilocu

dedtu in diosu si in usu; 2. partea de

susu a arborelui unei nave, care presenta ore cumu form'a und assemine
cupe prin mica incapere, unde siede una
marinariu , care de acollo pote vede in
departare.

www.dacoromanica.ro

440

CAR.

CAR.

CARCHINOSU, carchinu; vedi carcinosu, carcinu.

CARCINIA , s. f., carcinias (zapxtvEtn); petra pretiosa de colorea unui can-

cru marinu, (vedi carcinu).

CARCINODE, adj. s., careinodes

(tainttwalig-K); care semina cu carcinulu; ca subst. f., carcinodea, morbu de

natur'a carcinului.
CARCINOIDE, adj. s., (franc. cal-einolide); care semina cu carcinulu=ca-

rabu; de acf plur. fem., carcinoidi, familia de crustacee d'in ordinea, decapodeloru brachyure.
CARCINOLOGIA, s. f., (franc. cap.
einologie , d'in Icapxtvo;=:carcinu sau
carabu si X6Tog=discursu); tractatu asupr'a carciniloru sau carabiloru.
CARCINOLOGICU,-a, adj., (franc.
carcinologique); relativa la carcinologia.
CARCINOLOGIL . in., (franc. careinologue); cellu ce se occupa in speciale
cu studiulu asupr'a carcinologiei.
* CARCINOMA, s. f., pl. carcinomate, daroinoma (Itapx(volicc); applecatu de

unii cu acellu-asi intellessu ca si cancru

sau canceru in insemnarea de morbu;

de altii la acellu-asi morbu in incepu-

Indi'a, alle cui radecine si sementieservu

la buccatarfa , pentru co su aromatice,

ro in medicina ca caelorifice, cardiaco si
stomachice.
CARDAMU, s. m., eardamum (xecp6ap,09); vedi cardamina.

CARDANU, s, in., veditardu.

CARDARE, v., carduis carminare,
(ital. cardare, franc. carder); a pepteni
si netedf cu cardulu perii unei pannure,
unei pellarie de castore, etc.
* CARDATORIU,-toria, adj. s., (ital.
cardatore); care carda.
CA,RDATURA, s. f., (ital. cardas
tura, franc. cardage) actione si resultata allu actionei de a card.d.
CARDETU, s. m., carduetum (compara si ital. eardeto); loca seminatu cu
cardi, (vedi cardu).
CARDIACU,-a, adj. , cardiacus
(ampaccoss, ital. cardiaco, franc. can.
Maque, d'in xapara=corde, anima, stomacu); relativa la corde sau si la sto-

macu : 1. adj.: organe cardiace; tajatura cardiaca=taiatura sau viva dorare

de stomacu; remediu cardiacu , bonu de
anima sau de stomacu; 2. subst. masc.,

cardiacu : a) dorere de anima sau de

tulu seu, (vedi carcinu).

CARCINOMATOSIT,-a, adj., (ital.
careinomatoso,franc. carcinomateux); de
natur'a carcinomei : ulcere carcinoma-

stomacu; b) remedia contr'a acestui reu :

cu acestu cardiacu are se ti incete dore-

tose.
CARCINOSU , -a, (pre a locurea

(xcyaLaXyEct, ital. cardialgia, franc. ear-

carchinosu), adj., carcinomate affectus;

plena de morbulu numitu carcinu.
CARCINU, s. in., carcinos (xapxtvoq);

cu acella-asi intellessla ca si cancru

sau canceru , si a nume : 1. cancera in
genere; 2. cancetu de mare sau carabu,
3. constellationea Damita canceru; dro
in speciale: 4. morbulu n'imita canceru.
CARDAMINA, s. f., cardamina
(mtp3a/J.Es9 ; fraile. cardamine, itaL car

dainine) ; genu de plante d'in famili'a

crucifereloru, intre cari speci'a cea mai
connoscuta si commune este nasturtiulu
sau cardamulu.

rea de anima.
CARDIALGIA, s. - f., cardimona
dialgie, d'in xexpaa=anima si caysty=
a sent dorere); dorere de anima sau de
stomacu.
CARDIALGICU,-a, adj., (franc.
cardialgique) ; relativu la cardialgia:
medicamentu cardialgicu.

CARDINALE, adj. s., cardinalls,

ecelesite princeps (ital. cardinale, franc.

cardinal); relativa la cardine : 1., adj.,

a) proprie : gaur'a cardinale, in care intra cardinea sau titin'a ; b) metaforice,
principale , primaria, fundamentale
a) puntu cardinale, anula d'in celle pa.,
tru punta fundamentali alle orizontelui,adeco :resaritulu, appusulu, mediadi

CARDAMOMU, s. in., eardamo

BIUM ()Capatklali0V) j specia de planta

si media-n9pte; venturi cardinali, cari

batu d'in anula d'in calle patru punte

d'in genulu amomu, amomum cardamos

mum lui Linneuz planta originaria d'in

cardinuli; f3) vertuti cardinali, cari sunt

recama r;ardine pre ciri se redima sau

www.dacoromanica.ro

CAR.

CAR.

fontan'a d'in cari decurru celle alte virtuti : virtuti cardinali sunt : prudente a, justiti'a, fortitudinea, temperanti'a;
y) numeri cardinali, ca fundamentali se
chiama unulu, doui, trei,patru, etc., cari
nu su derivati d'in altii, in opposetione
ea numeri ordinali, ca : tertiu sau allu
treile, sieptimu, diecimu , etc., Inri su
derivati d'in cei cardinali; 8) massima
cardinale, principie cardinali, etc.; e) episcopu sauprelatu cardinale, de frunte,
principale; de ad: 2. subst. masc., a) unulu d'in coi septedieci de prelati, cari
forme dia consiliulu ponteficelui romanu,

si rallegu , la casu de vacatione, d'in

senulu loru : collegiulu cardinaliloru ;
b) mai inainte, sub pontificatulu lui Gre-

goriu Magnu, so chiamau asii si diaconii, preutii, ca si episcopii, ce servie,am

in permanentia la una baserica, in opposetione cu coi ce servieau undeva nu-

mai pentru unu tempu ; de ad espressioni ca : cardinale diaconu, cardinale

preutu, cardinale episcopu.
CARDINARE (si cu g in loen de c: gar-

dinare) , v., (cardinitre), cardinatus; a

face cardine sau a imbin6, Cu cardine,
in intellessulu acestui cuventu de sub 3.:
doge cardinate, capriori cardinati.
CARDINATURA (si gardina,tura) ,

s. f., actione si resultatu allu actionei

de a cardind.
CARDINE (si cu g in locu de e : llar-

dine sau gardina, in insemnarea speciale de sub 3.) s. f., cardo; 1. ca mai
desu applecatu la una parte principale
a unei usia, porta, sau ferestra, adeco
la cuiulu de lemnu sau de ferru, pre care
se misca port'a, usi'a sau ferestr'a, candu

se inchide si deschide : se audiea stridorea cardiniloru portiloru de arama;

ungeti pucinu cardinile usieloru, co proa
tipa uritu; cardinile sau se bytu in, usiori
sau la odie doue capite alle usiei; candu

cardinile se batu .in usioru, atunci in

usia se batu baltie , cari se baga in,
cardinile batute in usioru; prin estensione baltiulu sau capsul'a in care se baga cardinea inco se chiama cardine;

2. applecatu si la alte cuie pre care se

invertesce ceva, cumu : a) cuniulu cu
care e prensu si in giurulu carui-a se

441

misca : a) temonele gubernaclului unei

nave sau altui vasu de plutitu; (3) tenlonele unui carru sau carrutia : s'a frantu
cardinea temonelui de la carrutia; b) cu-

niulu pro care oscilla unu acu magneticu.; c) in speciale, capitulu assei in
giurulu carel se bilancia sau se invertesce una corpu, mai vertosu rotundu
sau sfericu : cardinile assei campanei
s'au rosu si se potu rupe. de ad d) polu
allu pamentului sau allu sferei ceresci,
de unde, prin noue metafore : a) parte
principale a lumei, regione sau puntu
d'in cene principali alle lumei : medianopte si media-di, resaritu si appusu
d'in celle patru cardini alle pamentului
se strinse multime de omeni ; f3) pamentulu insusi, consideratu de antici ca puntulu centrale, in giurulu carui-a credeau

co se invertesce cerulu cu tote astrele;

y) cu intellessu si mai generale, departe
principale in tempu, cumu e, de essem-

plu, un'a d'in etati; 3. cuiu ce unesce

doi capriori, doue trabi, doue lemne orecari applecate in constructione, si de ad
si : a) capitulu lemnului ce se imbucca
in capitulu cellui altu intr'adensu scobitu
pentru acesta-a; b) capitulu scobitu allu
cellui d'in urma lemnu; c) capitele unei
corone, unei cingutore, etc., imbuccate
sau innodate; d) scobitura in marginile
dogeloru unui vasu, in care se imbucca
scandurele fundului (in acestuintellessu

se ande sub form'a gardine); e) cu intellessu abstraotu de commissura, inchiaiatura, imbuccatura a unui ce cu

altu ce, a unui ossu cu altulu, de essemplu; 4. in intellessu ideale, puntu

fundamentale, in pregiurulu carui-a gravita totulu , de care spendura .totulu
acsta-a e cardinea processului de judecata; creditulu publicu e cardinea artei
de a gubernci statulu.
*CA.RDONIU (cu n molliatu cardoiu),

s. ni., augmentativu d'in cardu , luatu

inse si cu intellessulu speciale allu lui
cardu de sub 3.
cardus si carC1RDU, s. m.,
duns, (ital. cardo, franc. carde; d'in 1. ca-

rero), 1. genu de plante d'in famili'a

compositeloru cinaree, plante spinose
forte abundanti, fora neci una utilitate

www.dacoromanica.ro

442

CAR.

CAR.

neci pentru economi'a domestica, neci

pentru medicina; totusi florile loru sunt
cautate de albine, si unele specie de cardi

CARE, adj., cu intellessu interrogativu, indefinitu si relativa sau conjunctivu : qui; quis; aliquis.(Prin substitui-

s'au introdussu, cu totu aspectulu loru

rea regulate a lui r in loen de l, caro

pucinu placuttu, ca plante de ornamentu

este, in forma,=cu latin. quale, nu inse

si in intellessu , de ore ce qualis-quale,
ca correlativu la talis:.--_-atare, asid, se
applicas ca si acestu-a , numai candu e

prin gradini; 2. certe specie de plante

spinose se nunaescu de vulgu cardi, fora

ca tote se intre in famili'a compositeloru cinaree, cumu : cardulu absolutu

asid numitu , centaurea benediota
Linneu ; cardulu Santa Diariei= ear(luns mariaues ; de insemnatu este in
speciale cardulu dipsacu, a carui capitine este armata cu spini incarceiati, si
de acea-a serve pellariariloru si pannurariloru a peptend, pellariele si pannurile spre a le curati de peri sau flocci

si a le netedi ; de ad, prin metafora,

cardu=peptene de peptenatu lana, instrumentu ce consiste d'in una tabla
armata cu denti de ferru ineurbati : se
cera doi assemini cardi pentru peptena-

tulu lanei, d'in care unulu se lega de

unu callusiu, ro cellu alta se porta cu
manule cardatoriului pro cellu fissu; espressionea popularia, pentru acesta insemnare, este pepteni, plur. d'in peptine; carda inse se pote applecd, si la cea-a

ce se dice claracu (vedi parenthesa de

la finitu); prin metafore analoge cellei precedenti, carda se applica inco
a) la ghiceele spinose alle certoru fructe,
de essemplu, la ghioc'a castanei; b) tie-

pusie de ferru ce se punu pre muri sau

valluri de ittariture, sau la ferestre, la
cancelli, etc., ca se impedece intrarea;
e) la unii pesci, a caroru spinare e armata u spini, etc.;
3. in celle precedenti a fostu vorbia numai de cardulu
selbaticu, este inse si cardu leguminosu,

einara=cyuara cardunculus lui hin, ancinare sau anginare, cardoniu

sau cardunculu; (in locu de carda se ande

in cello mai multe parti cuventulu scaiete ; pre alte locure in loen de form'a
simpla se applica cu acellu-asi intellessu

fornia derivata cardanu; pentru form'a

daracu vedi in Glossariu).
* CARDIJELIU, s. ni., carduelis (ital.

cardella, franc. chardonneret); passere

canora d'in genulu fringilla, asid,
pentru co i place multu sementi' a de carda.

vorb'a de calitate : qunlis

omu ce fellu de orna?

quells dominus, tails servus=cumu e domnulu , si

servulu, de uncle se vede co in limb'a
nostra, precumu in locu de correlativulu

talis=atare au intratu adverbie ca : si

=sic, asid, astu-fellu, etc.; asid si in
Ion de quells au intratu espressioni
adverbiali ca : cum, ce fellu ; in limbele sorori aeellu-asi euventu : ital. finale,

ispan. cual, port. qual, provenc. qual si

cal, franc. quel, inn a perdutu mai

multu sau niai pucinu d'in insemnarea
sea originaria, applicandu-se camu in
acelle-asi insemnari ca si allu nostru
care, adeco sau ca intenogativu : ital.
quale nomo7=franc. quel homme i=care

orna, sau ca relativu, de regula cu_articlu: ital. rue mo, il quale=franc. Phomme, lequel=omulti, care sau carel, coci
la noi nu pare bene stabilita una regula,

care se arrete cu precisione in, ce casuri se cade a dice cu articlu si in cari

fora articlu; totu asid merge lucrulu cu
care si ca interrogativu, de orece se dice
fora destinctione: ? care d'in voi, si carde

d'in voi , pre candu la Francesi numai

cu articlu in acestu casu : lequel de

lassandu pentru finitulu articlului acestu puntu importante, vomu
observ, ad numai : a) ca tote adiecti-

vousl

vele terminate in e, cumu : dulce, dulci;

mare, mari, etc.; si adi ectivulu care are
in singulariu e, ro in plurariu i pentru
amendoue generile : sing. care orna,
care muiere; plur.cari omeni, cari muieri;
asi, cere rationea grammaticale, asid, se
afla in tote cartile mai vechie , asU se
ande in gur'a poporului; si prin urmare :
care omcni, care majen, etc., care in plur.

in bou de cari, este solecismu neiertatu ; b) care in singulariu si cari in

plurariu serve ca nominativu si accusativu; ro form'a pentru genitivu si da-

www.dacoromanica.ro

CAR.

448

CAR.

tivu este in singulariu : cc) masc. carui,

f3) femininu carei; in plurariu, masc. si
femin. carom : carui omu, carei muiere;

co intrebatoriulu n'are neci una connoscentia de cellu venitu ; de asseminea :

care s' a spartu ? arrta co intrebatoriulu

caroru omeni, carom muieri; atatu in

singulariulu, Mu si in plurariulu genitivului. si dativului a d'in radecina

connosce cellu pucinu categori'a sau

genulu, speci'a lucrului spartu , co e adeco : olla, castronu, caldare etc., si

pre a locurea se ande intunerecatu : earui, care/ caroru ; c) precumu altu,

wan, etc. , ieau articlulu propriu numai
in nominativu si accusativu; ro in genitivu si dativu ieau particul'a invariabile a [vedi 5. A] : unu-lu, un'a; uni-i,
une-le; inse : unui-a, unei-a , unoru-a;

vr a sci care a nume d'in cello:, de una

asii se intempla si la care : care-le,

care-a ; cari-i , cari-le ; inse : carui-a ,
carei-a, caroru-a); 1. ca interrogativa,
care figuredia desu in frasi ca natur'a
sea de adiectivu, pusu longa unu substantivu , dro si mai desu si cu mai
multa elegantia ella sta absoluta, fora
substantivu, care inse se subiutellege
usioru, asii in catu care iea atunci ellu
singuru natura de substantivu sau mai
bene de pronume; in amendoue casurile
inse intellessulu cuventului este acelluasi, adeco : cu care se intreba de calitatea, natur'a sau munele unei persone
sau unui lucru connoscutu intr' unu modu

orecare; pre candu prin cine, dissu numai de persone, si prin ce, applecatu si
la persona si la lucruri (vedi cine si ce),
se intreba de numele sau de natur'a unui lucru sau unei persone cu totulu neconnoscuta : care sau carea d'in doue
sorori alle telle s'a tnaritatu? d'in aceste jocurelle care (carea) ti place mai
multu? d'in toti fratii mei care (camele)
ti se pare mai inteReptu? d'intre vechii
_Romani si Greci cari (carii) ti se paru
a fi mai boni cetatiani? cari d'in poporele antice au contribuitu mai multu la
in tote aceste
cultur'a umanitatei?
frasi nu ar pot6 intr neci cine, neci ce,
nu s'ar pot dice, de essemplu : cine
d'in celle doue sorori? d'in aceste jocuintrebarea : care
relle ce ti place?
a venitu? da se intellega co venitulu este
intru catuva connoscutu intrebatoriului,
dro co fiendu unulu d'in mai multi connoscuti de acea-asi categoria, voiesce a

afl care a mane este cellu venitu; pre

candu : cine a venitu? da se intellega

categora s'a spartu; ce s'a spartu? arreta , d'in contra, co intrebatoriulu

nu connosce de locu lucrulu spartu,
nece 9nacariu in genau sau speci'a lui;
chiaru in frasi ca : care olla. s'a spartu? care argatu a venitu? de una parte,
si de alta parte : ce olla s'a spartu? ce
argatu a venitu? cari paru a av aprope
acellu-asi intellessu, differenti'a de insemnare, ce noi ama stabilitu, nu este
mai pucinu reale; cu tote aceste-a, pentru mai multa claritate si precisione,
vomu face iuco urmatoriele observan de

differentiare, cari de sene decurru d'in

celle mai -susu stabilite, si a mime
a) la Romanii, cari, ca Macedoromanii,
de essemplu, nu applica cine ca interrogativu , care se iea cu acellu-asi in-

tellessu ca s cine

care ti spuse?

=cine ti spuse; b) care nu se iea neci

una data cu intellessu admirativu si intensiva sau cantitativu , ca care se iea
ce in frasi ca : ce mu! ce omeni! ce minune! ce stupiditate! ce mundretie! etc.
Nu e lipse de a produce essemple de
acelle-a, in cari interrogativulu care ca

adiectivu, face functione de attributu

pre longa unu substantiva, veri-care ar
fi relationea acestui-a cu alte cuvente
d'in frase; deco ua facemu, este numal
spre a se ved, co in asseminea casu, cu-

ventulu nu iea si nu pote lui articlu,

cumu
cc) la substantivu subiectu :
care parente, cari parenti, care mamma,
cari maname nu si ama nascutii? (3) la

obiectu directu sau passivu : pre care

onus, pre cari onaeni, pre care muiere,
pre- cari nzuieri ai respectatu tu? care
negotiu, cari negotie ai terminatu tu Cu
successu? 7) la obiectu indirecta sau activu : carui onau , caroru meni, carei

muieri, caroru muieri, carui lucru sacru, caroru lucruri sacre ati datu voi
respectulu cuvenitu? 8) la obiectu cu pre-

posetioni : de care omu, de cari omeni,

www.dacoromanica.ro

444

CAR.

CAR.

de cari lucruri inviol abili nu v' ati attensu

voi? d'in care saccu, ailuatu farina ? cu

care cutitu ai taiatu carnea? in care

parte a lumei se mai face asid ? sub care
.D017292U romeinu s' a inchiaiatu antaniulu

biu : care cumu lud

buccat'a veninata, inciata si nzoriea; care cumu pote,
asid se economesce ; fugu cari in cotrau
vedu cu ochii; care uncle se afta, acollo
se stee; care cumu si asterne, asid dor-

tractatu cu Turci'a etc.; s)cu attributu:

alle carei muiere sunt aceste manusie?
.ai carui sateanu sunt acesti boj? alle
carom sateani sunt vitele ? etc.; candu

toti baseric'a care cu ce pote; in limb'a

latina nuantiele delicate alle unoru assemini constructioni se dan in diverse

inse care sta absolutu .ca name salt pro-

moduri, dro in tote intra indeflni-

me; vedu eu acumu care in cotrau e; ajuta

name; atunci usulu, in respectulu articlului, pare fluctuante, cama: a) ca subiectu care d'in argati sau carele d'in

tulu allus=altuln, sau quisque=fla-

argati a venitu? cari d'in argati sau

carii d'in argati au venitu si cari sau

venlebat, etc.; (3) in locutionea : care de

carii n'au venitu? f3) ca obiectu directu:

care d'in aceste buccati sau carea d'in aceste buccati vrei mai bene? y) obiectu

indirectu : carui d'in noi sau carui-a

care : fugu cari in cotrau=alius allo fu-

giunt; care emu veniea=ut quisque

care=certatim=pre intrecute, prin ellipse in loca de : care mai de care

(=litterale : alias alto magls, alter altero magls=uhulu mai multu decfttu

altulu), cumu se si dice forte desu : care

de care mai formosa, in catu nu scii la
cu preposetioni : d'in care d'in acesti care se te uiti ; care de care mai violentu,
doi sacci sau d'in carele d'in acesti doi cara de care mai misellu; care de caresacci ati luatu farina ? in carii d'in a- vreu se appuce si se stringa mai multe;
cesti sacci sau in care d'in acesti sacci care de care mai preceputu vre se se are farina de granu? e) attributu : alle rete, etc.; ecco acumu si essemple cu elcarui sau alle carui-a d'in frati vite s'au lipse de mai : care de care cauta se me
perdutu? nunt' a carei sau nunt' a carei-a prede si despoie; care de care allerga se
d'in sororile telle a fostu Domineca? etc. veda asid minune; care de care me linco modula pote vari6 dupo insem- gusesce si me cultiva; se nu se connare, in proposetionile interrogative cu funda inse intellessulu lui care repetitu
d'in noi te increcli mai multu? 8) obiectu

care, se intellege de sene : care d'in ei

sau pusu inainte de alta relativu sau

interrogativu cu intellessulu ce are in

diatu ? cari d'in ei ar fi cutediatu, (vedi

modu, conjunctivu, conditionale, inter-

duple interrogationi ca in frasile urmatorie : care de care se plange? care

caruia imputa? care pre care a invinsu?
=guts quern vleit? (vedi interrogatione,
interrogativu); c) care se iea inco cu
intellessu de indeflnitu : a) in compusele : orecare, oricare, vericare, despre
cari vedi la articlele speciali; f3) in compusuiu careva = aliquis 9 quisquam,
luatu de regula numai ca pronume per-

a eutediatu? care d'in ei se fia cuterogativu); 2. ca indefinitu, cuventulu

care este de regula nurnai name sau pro-

tame, si se iea cu insemnarile de cine-

va = allquis, unulu-altulu = alius

alias, alter-alter, etc.: a) care manca,
care bee, care joca, care canta, care plan-

ge, etc. = unulu manca, altulu bee, altulu joca, etc.; care vr popa, care preutessa=unulu vr6 un'a, altulu alt'a; gusturile sunt differite, etc.; d'in semen-

ti'a ce se arrunca in pamentu, care e

rea si nu prende, care nu se ingropa
bene, care ua manca passerile, asid co
pucina prende radecina si fructifica=
parte este rea, parte nu se ingropa, parte
ua manca passerile, etc.; b) in speciale :
a) candu dupo care vine una proposetione
cu unu relativu, fla adiectivu, sau adver-

sonale : dussu-s' a careva d'in yeti, se veda

cumu mai e unchiului? sciu bene co nu99tai careva d'intre voi a potutu face as-

seminea blastematia; aflase cariva intre voi, carorts se tau fiu facutu eubene?
ca se nu se ammagesca careva d'in Romani, me sentu detoriu a le spune aceste-a;
careva de una parte si cineva
de alt'a stag, in respectulu intellessului,
ca si care simplu cotra cine simplu; cu

www.dacoromanica.ro

CAR.

GAR.

ceva, care se lea esclusivu numai cu intellessu reale, nu se pote confunde ca-

reva, luatu esclusivu numai cu intel7) care se pune si

lessu personale;
inainte de cumuva: care cumuva, intr'unu
intellessu de adverbiu indefinitu, despre

care vedi la cumu; a) locutionea : nu

sciu care, inco se iea cu intellessu de
indefinitu, fia da adiectivu, fia ea pronume :nu sciu care d' in multime arrunca
etc una petra; acesta locutione, prin syn-

cope si substituirea negativului ne in

locu de nu, devine nescare, ca unu intellessu particulariu, de care yedi la nescare, observandu ad f numai co nu sciu
care differe de nu sciu cine sau nu sciu
ce, ca si simplulu care de simplele cine
si ce; e) locutionile : care vreu==care mi
place, care vrei=care ti place, etc., inco
au sensu de adiectivu sau pronume nedefenitu, si anume intellessulu latine-

sceloru : quivis, quilibet, (vedi si mai

diosu la 2. a);-3. ca conjunctivu, adiec-

445

care nu se multiamesce de mene, se pote

duce; allegeti-ve cari ve placu d' in aceste vestimente; caroru-a d'in copilli
n'avea se dee premie, le da laude ;
mai raru sta conjunctivulu, in acestu
casa, ca adiectivu longa substantivulu
antecedente repetitu dupo densulu
lulu punicu secundu , in care bellu famosulu Annibale ava commandulu ostiloru cartaginesi, fu cellu mai cumplitu
d'in bellele punice; dro chiaru pentru
co assemine constructione este mai rara,
este si mai elegante;
co modulu, dupo
intellessu, pote varia &tau in proposetionile de sub b), atu si in celle de sub a),

se intellege de sene : nu e omu, care

crede, care se creda, care ar crede, (vedi
modu, conjunctivu, conditionale, etc.);
care in intellessu conjunctiva sta cotra
cine si ce eu acelluasi intellessu , cumu
sta si care interrogativa cotra cine si ce
interrogative, (vedi inse si la ce, cine);

tivulu care lega una proposetione : a) in-

e) in stylu mai vechiu, care se mai pastredia inco de unii betani cancellari ,

terrogativa indirecta, in care casu pote

care se pane, ca si latinesculu gut in

sta si absoluta si ca adj.: nu am aflatu inco

loca de unu demonstrativu si una con-

care sau carea d'in sorori s' au maritatu;

ce me intrebi pre mene cari d'in aste vestimente mi aru plac mai naultu? n' am

j unctione co ordivativa Turcii cereauim-

potutu all d'in care terra a venitu acestu omu; nu mi adducu amente bene
carui sau carui-ct d'in voi am datu cartea;

multirea tributului pecuniariu si preste

acestu-a unu tributu de mai multi teneri
si tenere pentru curtea Sultaniloru;
Domnulu si boiarii promissera a solve
in bani mai multu de ditu li se cerca,

scireai spune alle carui sateanu sunt aceste turane de oi? b) attributiva, in care
casu conjunctivulu sta de regula ca proname : a) subiectu : vulpea, care (carea)

nunzai se nu li se impuna si tributu

dornae multu, nu prende gaine; 13) obiectu

mentu, ca mai bene se se bata de catu se

dee assemine tributu rosinosu, (care nevrendu a acceptd = nevrendu a acceptd
acesta-a= dero fiendu co nu vruro a acceptd acesta-a = quod quum noluissent
conceder()); d) in fine la Macedoromani,
femininulu articulatu carea, si prin syncopea lui e, car'a se iea ca intellessulu
a) de conjunctione temporale, in insemflare de candu, dupo ce : car'a manca, se
depuse in patu si addormi=dupo ce muck etc.; 13) de conjunctione causale eu
insemnarea de fienduco : car'a tu me ba-

directa: d'in vitele, care capetassem, unele au moritu, altele s'au perdutu; 7) obiectu indirectu o'menii, caroru (caroru-a) teincredi asid de multu, sunt nesce
insellatori ; 8) obiectu cu preposetioni
saccului, d'in care (car ele) ieai mereu, cur-

rendu adjungi la fundu; magazinele, in

eari aveam depuse buccatele, mi au arsu
cu buccate cu totu; e) attributu : connoscu eu bene omulu, de alle carui (ca-

rui-a) calitati mi vorbcsci tu cu atala

admiratione;
fora antecedente espressu, in proposetionea principale carui-a d'in voi nu place se servesca cu aoeste conditioni, se essa d'in cas'a mea;

de fetiori si fetiore. Care nevrendu a

acceptd Turcii , Donanulu si boiarii fecera consiliu si se legara cu mare jura-

tusi, te batu si eu = fiendu co me bal

tusi, etc. 4. Cfttu pentru norm'a articularei cuventului care , fia ca interroga-

www.dacoromanica.ro

446

CAR.

CAR.

tivu, fia ea relativu, (coci ca indefinitu,

cumu s'a vedutu la 2. nu lea, de regula,
articlu), noi credemu, co d'in esplicarea

precisa data cuvantului la inceputu ,

dissu asia, dupo regula, decatu nearticulatu : boii caroru; totu asia si in francesc'a boii caroru-a les bonds desquels,
ro ai caroru boi=dont les ba3ufs.

d'in numerosele essemple produsse in

cursulu articlului,
compararea altoru carente, ca altu, unu, etc., eari intra, sub acestu punctu de vedere, in acelle-asi analogie cu care, poterna stabill aceste norme : a) care ca adiectivu
pusu longa substantivulu seu : a) nu are

* CARENARIU,-ia, adj., carenarius,

carenaria; relativu la carenu ; de unde
subst. femin., carenaria, (subintellegundu olla), olla san altu vasu de fertu

articlu neci una data, candu precede

rere, lipsitu, in lipse de ceva : orbulu

substantivului : care ovni, cari omeni,

carente de ochi.

caroru omeni, ca si altu omu, altui omu,

altoru omeni; 13) are inse de regula articlulu , candu sta in urm'a substantivului : omulu, carde; ofnulu carui-a; o-

CARENTLI, s. f., Inopia, egestas

(compara ital. oarenzia) ; calitate sau

mug, carii, caroru-a, etc., ca si ontulu

acestu-a, omenii acesti-a, omeniloru acestoru-a, facia cu acestu omu, acesti omeni, acestoru omeni; b) care absoluta,
fora substantivu longa/densulu, ca pro-

nume, are, de regula, articlulu : carde

d'in frati? carea din sorori?

camu
acelle-asi analogie aliamu si in alte
limbe sorori pentru articularea lui care :

asia, de essemplu , in francesc'a : le-

carenu.
CARENDARIU, vedi calendariu.
CARENTE, adj., carens; d'in 2. ca-

stare de carente, lipse : greu se sente carenti'a de celle necessarie.

CARENU, s. m., carenum=caroenum (capotvov); mustu de vinu fertu peno

scade cu a trei'a parte.

tt 1. CARERE (cu e d'in penultima
neiutonatu : car6re), y., cargre, un'a
d'in calle mai simple forme alle radecinei car=xap in Ite-xcep-mc d'in xefpsty sau vhp-acv, cu insemnarea de tajare,
upere, tundere, rodere, consumere, etc.,
d'in care multime de euvente romanesci,

ces tilles!=carea d'in aceste filie; Phomme (Impel vous parlez = amuiu de carele
vorbesci; quel scrviteur est venul=eare
servitoriu a venitu; c) numai co in limb'a

ea : car-iare, car-ia, car-iosu, car-minave, s-car-minare , s-cur-tare, cairu,

can-ura, etc. M.
2. CARERE (cu e d'in penultima
tonicu : carere), car-ui, car-utu, v., ca-

nostra cu multa elegantia se pote sup-

rgre; a semti lipse de ceva doritu, a duce

prime articlulu in casurile, unde s'ar

doru de ceva ce ne place, si in genera,

a av lipse, a fi in lipse, a nu av : de
mai multi anni caremu de patria ; nu
caremu de nemica; sciu co cu greu care
cineva de ce are mai caru. M.
CARETA, vedi carreta.
CARETIA, s. E, caritatis vel mo-

qu el de vous I =carele d' in voi; laquelle de

cere dupo regula, cumu nu se pote face

in limb'a francesca : Pliomme

vous conilez vos seerets=ontulu, carui
(in loca de carui-a) incredeti secretele
vostre ; laquelle de ces filies ?=care (in
locu de carea) d'in aceste filie; ba inco :
d) e de notatu co articularea ar fi dura
in unele casan, in cari dupo regula s'ar

ds significatio, blanditife, (compara ital.

francesc'a inse regulatu : lesquelles des

carezza, franc. caresse); moda de a arreta cuiva co ne e caru, sau co i vremu

bene copillu crescutu in caretie ; parenti si amici, toti ti faca caretie si se

renames de ce village! 13) candu care pro-

buccura co te vedu.

nume sta ca attributu inaintea substantivului ce determina : nu connosc2t sateanii, ai carom boi au stricatu semena-

CARETIARE, v., caritatem vel amorem et benevolentiant alicui significare, blandiri; a face caretie cuiva, (compara ital. carezzare, franc. caresser).
CARETIATORIU , - toria, adj. s.,
(compara ital. carezzatore); care care-

cere, cumu : a) in plurariu femininu

carile d'in muierile acestui satu? ; in

tur'a, mai bene de eau : ai caroru-a

boi, cumu s'ar cere dupo regula; d'in
contra : boii caroru-a, este mai bene

www.dacoromanica.ro

CAR.

CAR.

tia, care esprime caretia : cuvente caretiatorie.

CARE VA, vedi care.
CARIA, s. f., (fora plurariu), caries
(vedi 1. carere); corruptione, putredione,
consumptione : 1. rodere si putredione
a osseloru prin ulcere : corruptionea umoriloru adduce la osse ulcere purulente

si caria; masturbationea adduce caria

in vertebre; 2. putredione a partei lemnosa d'in vegetali : care a se intendepeno

rode ramurile unui arbore si chiaru arborele intregu; d'intre cereali granulu e
cellu mai espusu la caria; carea in vegetali se produce de unu funguparasitu
d'in genulu uredine; de ad : 3. stricatione, derimare, deperire in genere,
cumu : a) macinare si derimare a muriloru; b) stricare, rancedire a vinului;

c) gustu reu, odore de vechiu, de jacutu, etc.; d) ca terminu de injuria, putredione, mortacine, etc., vorbindu de
unu decrepitu.
CARIARE, v., cart tro (ital. cariare,
franc. carter); a produce caria, a rode
si manca : nu mai da cu acesta pulbere
pre denti, co ea ti i a cariatu asid rea;
grane cariate;
refiess., a te carid, a
capita caria, a se rode si macina : cumu
s'a cariatu lemnulu de la usia! se caria
paretele;
metaforice : omu cariatu.
CARIATIDE, s. f., (ital. cariatide,
franc. cariatide, d'in grec. xtxptccrE =

miliere d'in Caria, provincia a Asiei,

pentru co muieri d'in Cari'a addusse captive de Greci servira de typu acestoru-a
pentru assemine ornamentu); figure sau

statue applecate, in locu de column

sau pilastri, la una parte a unui edificiu, ca se ua sustina cu capulu loru; la
Greci cariatidea era totu de un'a una
muiere investimentata in lungulu seu
abitu de Canana; la cei moderni, caria-

. 447

CARIAT URA, s. f., actione si resul-

tatu allu actionei de cariare.

ARICA, caricare, caricatura, etc.;
vedi carrica, carneare, carricatura.
*CARICE, s. f., carex; genu de plante,
arundine sau papura inco erba, fenu palustre, numitu pre a locurea siovaru.
CARICETU, s. rn., carectum; locu
plantatu cu canee.
CARICEU,-a, adj., (franc. carle);
care se tine de canee; de ad subst. fem.

Our., caricee, tribu de plante ce au de

typu genulu cari ce.
CARICICOLU,-a, adj. (franc. cart-

cicole; vedi carice si colere); care traiesce pre canee : insecte caricole.
CARICINU,-a, adj., (caricinusl; de
carice : caricinu asternutu.
CARIDE, s. f., carIs (xcep(c, ital.
cande); specia de micu pesce sau cancru de mare.
*CARINA, s. f., earina (ital. carena,

franc. carne; atatu Italianii inse, eau

si Francesii, in insemnarea de sub 1. a
cuventului, faca usu mai multu de ital.

chiglia = franc. gunk = germ. kiel);

lunga si grossa trabe, care se intend
de la puppea peno la pror'a navei si formedia fundamentulu ei : navea este divisa in doue parti ecali prin carin' a sea;

prin metafora : a) parte d'in paretii

navei care impreuna cu carin'a stau in
apa; b) navea intrega; applecatu si la
alte obiecte assemini : a) un'a d'in celle
doue diumetati alle ghiocei de nuca ;
(3) corpulu canelui; y) peptu convessu la

omu; 6) petalu inferiore la florile planteloru papilionacee, formatu d'in doue

buccati asta-fellu despuse co presenta
form'a unei navicule.
CARINANTE, adj., cartnans; care

carina, ca insernnarile atatu alle lui

1. carinare, Mu si alle lui 2 carinare.

riatidique); care se tine de cariatidi, care

1. CARINARE, v., carlaaro (ital.

carenare, franc. carner); 1. a derege
partea submersa a navei : a trage navea la locu cuvenitu, spre a ua carind ;
2. a restorna navea pre una costa asi.,
ca se presente afora d'in apa tota par-

are sau admitte cariatidi : architectura

cariatidica.

tea submersa a cellei alto coste; 3. a da

forma de carina sau nave : conchyliele

tidile sunt statue si de barbati si de

muieri, nude sau investimentate,
ori cu unu canistru sau cu una perilla
pre capu.
CARIATIDICU,-a, adj., (franc. ca

CARIATU,-a, sup. si part. d'in cariare.

se carina, si facu ghioca ; carinatidu

www.dacoromanica.ro

448

CAR.

CAR.

peptu allu eroului, inflatu si convessu ;

frundia carinata, canaliculata Si cu una
Linfa proeminente de asupea, care presenta form'a unei carine ; asi6, si : valvula carinata.
* 2. CA_RINIRE, v., earinare (vedi
carere); 1. proprie, a rode, a rumpe ;
metaforice, a sfasci6 cu yorb'a, a batujocor cu cuventulu, a innegr, etc.
cine carina, se se astepte a fi carinatu.
* CARINATIT,-a, supin. si part. si d'in

t. carinare si d'in 2. carinare.

alte calitati, de regula se refere la caritate ; ro de socie si de copii si de frati

si de altii, cu cari convictulu si familiaritatea ne au unitu, de si tinemu si prin
caritate insasi, totusi prin amore suntemu legati cumaimultu; resulta d6ro d'in

aceste-a, co caritatea este fundata pre

marele pretiu si stima ce se da valorei
calitatiloru obiectului amatu; cu alte
cuvente co caritatea este 1)0oq=abitu
virtosu, morale in tota poterea cuventului, ca unulu ce e fundatu nu numai

CARIND AMU, yedi catendariu.

CARIOS17,-a, adj., cariosus (ital. ca

pre unu affectu sau applecare de anima,

riese; yedi caria si cariu); plenu de caria sau de cari : lemne cariose, granu
cariosu, mari cariosi; metaforice, betrani cariosi, forte decrepiti.
* CARITABILE, adj., (it. caritevole,
franc. charitable); de caritate: 1. de persone, care are caritate sau face caritate;
2. de lucruri : adjutorie caritabili.
* CARITATE, s. f caritas si chantas

pre candu amorea este zet&oc=puru affectu, passione, sentimentu allu animei
numai, ce potu sent si bestiele private
de ratioue : inai tote bestiele au, in addeveru, ca si omulu, nespusa amore de

ci mai yertosu pre luminele rationei ;

nascutii lora; nu se pote inse dice, co

bestiele ara av earitate de eeva ; prin
urmare, des, cumu dice Cicerone, caritatea se pote un cii antorea si lu chiaru

(ital. carita, franc. chert si charit); adesea un'a in bou de alta : caritatea
calitate sau stare de caru : 1. pretiu patriei=amorea patriei, caritatea fiiloru
mare allu lucruriloru de vendiare, scumpete : atare caritate de grane si de Vinit

nu tinemu mente se fia mai fostu in

terr' a nostra ; caritatea baniloru a adluatu absolutu
junsu nesufferita ;
pentru lipsea si pretiulu mare allu celloru de mancare : astepta se vendi ,
candu e caritate ; annii de caritate se
compensa cu celli de vilitate (eftinetate);

2. pretiu mare ce se pune pre ceva, in

alta stima si consideratione ce se porta
unui ce, si de ad affectu plenu de doiosa, ce ne face se amnm forte si d'in
tau suffietulu obiectulu asi estimatu
si consideratu; differenti'a de intellessu

d'intre more si oritate resare luminosa d'in urmatri'a frase a lui Cicerone:

quum deorum tam parent= patriaeque

talus, eorumque hominum, qui sapientia aut opibus excellunt, ad caritatem
referri solet; conjuges autem et liberi,
et fratres et alii, quos usus familiaritasque conjunxit, quamquam etiam ca
ritate ipsa, tamen amorc maxime continentur=cultulu ce avemu si de diei si
de parenti si de patria, cumu si de acei
omeni cari escellu prin intelleptione si

=amorea fiiloru; totusi nu e mai pucinu

addeveratu co caritate esp reme unu sontimentu rgtionale si punt morale, ro a-

morea unu sentimentu mai multu sau

dupo aceste emai pucinu animate;
splicari nu credemu se mai fia lipse de
alte essemple, si de acea-a ne vomu mar-

gen a observ, : a) caritate, ca s alto

asseMini substantive abstracte, se iea
si cu intellessulu concretu de obiectu
allu caritatei, obiectu caru, in care intellessu pote st6, si in plurariu : cari ni
su parentii, cari copillii, cari atnicii;
dro tote caritatile imbracia pare a ;
b) genitiyulu attributivu, ce se pune pre
longa caritate, are adesea, ca si in alte
casuri analoge, intellessu si obiectivu si
subiectivu : caritatea parentiloru pote
insemn, si : caritatea ce au parentii
de fili, si : caritatea. es au filii de pa-

renti ; candu Ur d'in alte momente

alle frasei nu s'ar pot6 intellege, de
care d'in aceste doue insemnari este a
nume vorb'a ; atunci, pentru claritate,
se cere ca intellessulu obiectivu se se
traduca prin una preposetione caritatea de parenti, cotra parenti, pentrupa-

www.dacoromanica.ro

CAlt.

CAE.

renti, etc.; c) amorea propria=antorea

de sene, fiendu unu sentiment' naturale
si instinctivu, nu s'ar pot traduce si
prin caritate propria sau caritate de
sene; cu tote acestea in intellessu ironicu sau in ifitellessu de dorere de anima, caritate pote intr& si in construe-

tioni ca : a av caritate de sene=a lu

dor anim'a de sene, a si caut6 de sene,
a cugeti la commoditatile selle, la be-

nele seu propriu; si de ad: a nu av

caritate de benele publicu ; a sent caritate de innocentii assupriti, etc.; acestu

d'in urma intellessu se apropia multu

de intellessulu ce crestinismulu a datu
cuventului si de care e vorb'a la 3. urmatoriu :
3. in intellessulu religionei crestine : a) amorey prin care d'in
totu suffletulu amhmu pre Dotnnedieu
pentru densulu ca bene supremu, ro
pre apropele ca pre insine pentru amorea de Domnedieu, virtute, care, in intellessulu religionei, este supernaturale

si se infunde in suffletulu crestinului

prin battezu vietra suffietului este caritatea de Domnedieu si de apropele
deco nu am caritate, dice apostolulu
Patau, nu su nemica ; caritatea unesce
pre mu cu Domnedieu si prin Donanedieu cu toti semenii; credentra, sperancaritatea sunt celle trei virtuti fundamentali die crestinului;t aritatea inse
tine loculu antaniu intre aceste trei
tuti; in caritate, dice Illantuitoriulu, sta
tota legea; aveti caritate unu/u coma altutu, traiti in caritate; nemica se nu ne

separe de caritatea lui Christu (cotra

Christi); credentra fora caritate si
mai vertosu fora fapte de caritate este
secca si deserta ; caritate sta, dice Santu Augusti,nu , in cultulu si amorea de
Domnedieu pentru densulu si in cuttidu
si anaorea de sene si de apropele pentru

Domnedieu; b) amorea lui Domnedieu

pentru creatur'a sea, in speciale, amorea ce d'in eternitate Domnedieu are si

arretta pentru omu Domnedieu 6 caritatea suprema ; infinit'a caritate fece

pre omu (lupo imaginea sea in in finiieni Domnedieu vral
t'a sea caritate de ornen

a i rescomperd d'in servitutea peecatului si a mortei Cu insusi sangele filiului

449

seu untei-a nascutu; c) cu intellessu appropiatu de compassione, dro compassione adeverata, dorere de anima pentru. veri-ce sufferentia a apropelui si desposetione promta la adjutorie, prin care
se sg usiore sau se se aliene acea sufferentia I a av caritate de straini, de miseri, de morbosi, de flanzundi, de nudi,
de assupriti, de persecutati, etc.; d) fapta
ee vine din abitulu de caritate : actu de

caritate, nu numai actulu mentei prin

care unu benecredentiosu si espreme amorea de Domnedieu si de apropele, recitandu in sene sau nu cuvente espressive de acesta amore, ci veri-ce cugetu,
affectu, miscarc, adjutoriu facutu cuiva, etc., care se nasce d'in impulsulu acellei-asi amore : a face acte sau fapte

de caritate; unu cuventu pusu pentru

cineva, tacerea insasi favorabile cuiva
este une ori nzare caritate; caritatea unge, peccatulu impunge,=actele de caritate sunt placute memoriei nostre, ro
actele de reutate adducu mustrare de
cugetu; bonitatea acestei donne respande
caritatipretoti cdtiimpregiurulu ei se afla

in lipse si nevOia ; formosa e caritatea

de a nutr si invetici orfani ; in acestu
intellessu caritate se appropia de misericordia si de elemosyna, fora inse se se
confunda, de orece pote cineva face demosyna nu d'in caritate, ci d'in alte impulse relle, cumu d'in ostentatione, spre
essemplu ; e) institutione cu scopu de
caritatc : ospitie de caritate, uncle se cau-

ta morbosii fora mediloce sau se nutrescu cei seraci si nepotentiosi, fia elle
facute si tinute cu spese publice sau cu
alle particulariloru; scole de caritate ,
unde invetia orfani fora mediloce; congregatione de caritate, societate de caritate, ai carei membri prin bani sau prin

servitie personali vinu in adjutoriulu

celloru scapetati si miscri; in speciale
sorori de caritate, femine , mai vertosu
monache, unite in societate sau congregatione, cari se consacra la adjuteriulu
celloru ce suffer"' de nepotentie , cari
stringn adjutorie banesci pentru adjutorarea celloru in lipse, etc.; dro : in-

stitutele de caritate s'arit cad6 se aiba

in veckre si necessitatile spiritedui, mai
29

www.dacoromanica.ro

450

CAll.

multu inco de alta necessitatile corpu-

sure : tempulu annuntiatu prin carm ele

lui ; f) caritatea tea, caritatea vostra, Sibillei a venitu; s'au implenitu cene
titlu data prelatiloru in loca de emi- predisse in camele profetului; 4. desnentia, titlu de certu mai cuvenitu si eantecu, cuvente rnagice, cari Si peno
mai inaltu, in spiritulu rqligionei lui astadi la Romni sunt mai multa sau
Christu , care a dissu : cine se umilesce mai pucinu in versuri : carminele pose inaltia.

milan. cairo,

tentei frmeeatoria potu da diosu si lun'a din ceru ; de ad : farmecu de formosetia, gratia rapitoria : ce carmine
In faci'a acestei copule! 5. formula religiosa sau jaridica, care, la vechii straboni Romani, inco erd conceputa in versure : camele 1e declaratione a bellului erdterribile; carme dejuhamentu, etc.
* 2. CARME, s. m., pl. carmine, carmen (d'in leal-ere); instrumenta de scarminatu lana sau peru, de applecatu ca

tirol. caro', venet. cariol, friul. carfil

mime genericu la pepteni, daracu, cardu,

si careil; d'in 1. carere); verme ce rode,

si alte instrumente de carminatu.

manca lemnulu : mancatura de cari,

imbracia verle specie, intre cari de no-

CARMINARE si carmenare, v., caz.mInare,(ital. carminare, frano.charmer);

1. in intellessu populariu, ca s scarminare, sau .carmenare, cate senguru pre
a locurea se aude esclusivu, a peptend
lana sau peru, si in speciale, a allego lan'a

tata sunt : carlin'a vulgare si carlin'a

cu manule sau alta instrumentu, a

corymbosa.

smulge si despart ce e bonu in lana sau

peru de ce e reu, sau a resfird si rar firele de lana sau de peru prea indesite; de

CARITOSIT,-a, adj., (ital. caritoso,

d'in caritate, ca si vertosu d'in vertute);
plenu de caritate : 1. de persone : crestinu e'aritosu; d'in eternit ate caritosu e

Domnedieu .cotra ozu ; una caritosa

mamma; 2. de lucruri, provenite d'in
caritate, cari sunt semne de caritate
cuvente caritose.
CARIE., s. in.,

cossus, teredo, (in

diverso dialecte italice

lemnu mancatu de cari, (vedi si cariare).

CA_RLINA, s. f., (ital. carlina, franc.

carline); genu de plante d'in famili'a

compositeloru, syngenesia ecale, care

* 1. CARME, s. m., pl. carmtne, car-

men (carmen=canimen d'in caner'e);

tonu musicale, canticu; cantu, sau ce se
canta : poema lyrica, poema in genere,
versu, oraclu, descantecu, etc. : 1. can-

tare cu vocea sau cu instrumenta musicale : carminele ce Omeru ne spune co

se cantau la mesele principiloru ; carmele cycnului ; a dice d'in flueru U2ZU

simplu si doiosu carme; terribele si bellicosu carme sonau tubele; tristele car-

mine alle preveghiatorei ; 2. poema,

versu : a) in genere : carme epicu, carmine tragice, carme satyricu si injuriosu ; b) in specia : poema lyrica, oda,
canticu, psalmu, hymnu : a celebrd eroii in carmine plene de entusiasmu;
metaforice : tota natura este unu carme
la Creatoriu; de ac : e) si cu insemnarile : a) parte a unei poema mai lunga, cantu; P) inscriptione poetica sau

ad, a rupe, a sfascid, etc.;metaforice :

a) a essamind ca ammenuntulu ; b) a
bate, a trage de peru; c) a t lord cu carminu, a tranform in carminu; in acesta intellesu euventulu vine d'in 2. carme; se pote inse applica : 2. ca derivatu
d'in 1. carme, si cu insemnarea de: apoe-

tisd, a serie in versuri ; a face deseantice, a descant ; a incantd, a farmecd,

a rapi prin formosetia si gratia, etc.; de
acf : 3. a curatf si scapd de ventositati
stomacali, applicatu asid, mai antaniu
de poporu, care credea co se vendeca si
de acestu reu, ca de multe altele, tata
prin carmine=descantice, apoi adoptatu
si de medici ca terminu speciale.
QARMINATIONE, s. f.. carminatio;
actionea de a carminti.
CARMINATORILT,-tria, adj. s., car-

in versuri : pre mormentulu eroului se a-

minaion care carmina.

fla sapatu unu carme, care astadi e aprope stersu ; 3. orada, predictione ,
care, la antici, se d de regula in ver-

mai vertosu resultatu allu actionei de

a carmind.

CARMINATLTRA, s. f., actione, ddro

www.dacoromanica.ro

CAE.

CAR.

*CARMINIU,-ia, adj. s., (carmlnlus;

ital. carminio); cu colore ca de de car-,
tninu : carmini'a facia a copillului;
ca
subst. masc., carminiulu, colore rosia
forte delicata si placuta, care s6mina cu
carminulu;
metaforice : carminiulu
budieloru verginei.
CARMINU, s. in., (carmiuum, ital.
carmluo !rano. carmn); materia colorante rosia forte formosa, care se trage
d'in coccenilla si care se applica in pietur'a de mice dim-ensioni; veri-ce alta
colore ce semilla tu a carminului; metaforice : budie de carminu.
CARNACIU, s. ni., redi carnaliu.
* CARNALE, adj., carnal (ital. carnal, franc, charnel); relativu la carne
=parte materiale sau corpulu omului,
ca oppusu la spirituale sau suffletescu
1. proprio : mancari carnali, de carne;

451

dupo Judanii carnali Messia avea se fia

unu domnu lumescu ; Matee nu potea
?m'U Judaniloru carnali decatu in imasensibili; onzulu devenitu cu totulu
carnale nu mai scie admird dectitu formosetiele sensibili;
in acellu-asi intellessu, ca si mai susu, despre lutruri
cultu carnale allu legei; intellessu carnale datu cuventeloru legei;
dorporalo, sensibile : se nu ne uitaniu numai

la lucrurile esterne si carnali, ti se ne

inaltiamu Mentea si la celle invisibili;

patri' carnale a omidui=pamentulu,

in opposetione cu patri'a ceresca=certilu,; generationt carnale = generatione
naturale, in opposetione Cu generatione
.pirititale; de ad si espressioni ea : tata
sau parente carnale, in opposetione cu

parente spirituale=nasiu, confessoriu,

omulu carnale=mulu materiale, partea materiale a fieutiei omenesci, cor-

etc.; veru carnal=

parente
veru de aprope;
adoptivu'
de unde : affectione carnale, doiosa ca cea ce e sau se cado se

pulu, in opposetione cu onzulu spirituale

fia intre coi uniti prin sange; de ad si

=partea spirituale a fientiei omenesci,

spiritulu sau ,suffletulu; Gro mai vertosu : 2. metaforice : a) sensuale, animale : appetitu carnale; omtlu incultu,

metaforice : aceste doue arte sunt sorori

ca si besa,' a, e servulu appetiteloru carnali; asid. si : amore carnale, commerciu

carnale, passione carnale, tto., se dicu

totu deun'a cuintellessu reu, si mai vertosu cu respecta la passioni libidinose;
de unde : a,ctu earna/e=actu de generatione; amica carnale; pece ato si carnali;
b) ca oppusu la cerescu, insmna aprope
ca
lumescu, asii co ide'a de peccatu

grave si avilitoriu peutru omu despare

cuventu : in mentea omului nascu
cugete sau stinte si spirituali, sau oarna/i si terrestre; affecte carnali nu su
chiarupassioni carnali, ci applecari prea
omenesci, cari distragu suffletulu de la
aventuri mai inalte; in acestu intellessu
se dice : sapientick carnale, litteratura
carnale, 1ba cbiaru si religione carnale,
nu numai pentru co e plena do superstitioni si prejudecie, cari avilescu mentea
omului, ci si pentru co interpreta chiamarea si detorra
dupo litter'a
morta a legei, care uccide spiritulu; de
: onati earna/e=incapace de a si redic
mai pro susu de sensuri

carnak
* CARNALITATE, a. f., carnalltas
(ital. carnalith, franc. charnallt) ; calitate, natura, passione, etc., carnale
cellu datu la carnalitate nu se pote inaltici la sapientia; carnalitatea e vechia,
grati'a e noua; carnalitatea parentelui
=affectulu naturale allu parentelui carnale pentru nascutii sei, etc.
CARNARIA, s. f., carnarium; canta.
rius apptitus; 1. multime de carne;
2. loen : a) unde s tine carne, b) unida
se taia Si se vende carne; 3. passione de
carne, mare placere de a mana, totu carne: ce de carnaria la acellic ospetiu!=ce
de buccate de carne, etc.; carnarea ti a
stricatu sanetatea, prea Mult'a mancare
de carne; du-mi-te de 'mi, ~pera carne

de la carnaria coci cea d'in carnari' a

nostra nu ne a:djuttge pentru astadi.
AIINARIU,-ia, adj. s., carniola,
carnarra, carnarium (compara si ital.
carnajo [=carnarlo], carnaro, carnlero,
carniera); relativu la carne, prin urmare
ca si carnale, inse applecatu a espreme
relationi mai directe cu carne in insemnare propria, (vedi la suffissu ale differenti'a intre ale si ariu ca suffisse) : 1. a-

www.dacoromanica.ro

c.a..
452
,
diectivu : a) camara carnaria, unde se
tine si pastredia carne; officine carna-

CAE.

pote dice : carnationea canelui, de essemplu : a) proprie : alba ca crinulu

rie, unde se taia sau se vende carne; er carnationea fetiorei; multi omeni au
c) buccate carnarie, de carne; d) onzu carnatione forte unta; carnationett acarnariu, cui place a manc, carne, a prope carminia a budieloru unui omu
mane& carne multa : n'am mai veclutu

muiere carnaria ca tene; catusiele su

forte carnarie; musce carnarie, earl traiescu in carne; 2. substantivu : a) masculinu, carnariu: a) personale, cellu ce
taia si vende carne, macellariu; f3) reale:
a') armariu, in care se tine carne; f3") cuniu de care se spendura carne; 7') -cornpartimeutu d'in sacculu yenatoriului, in
care pune venatului; a') loon commune,
fossa commune, ande se ingropa ceimprti
in ospitie, se arrunca criminalii essecu-

tati, etc.; b) femin., carnaria, ca celle

mai multe d'in insemnarile res,li alle
masculinului carnariu, cumu si ca intellessulu de officina carnaria scaunu
de macellariu.
* CARNATIONE, s. f., carnatio (compara si ital. carnagrone, franc.earnation);
proprie, substantivu d'in una verbu car-

nare, de care nu a facutu usa neci una

limba romanica, ci tote l'au supplenitu
cu compusulu in-carnare : 1. actione
de a carn=a pune carne, a se ingrassi4; de ad. : 2. resultatu allu acestei actione, ingrassiarea insasi, carnea ce pune

unu omu sau altu animale, si mai vertosu; carne- multa, grassime, obesitate,
corpulentia , etc. ; de aci : a) carne de
mancare, totu genulu de carne, carne
multa : omulu manca erbe si totu genulu de carnationi de vite si de pesci ;
b) mai vertosu mancare de carne, tenapu
in care se manca carne, carnelegiu, carnevale, etc. : carnationea de esto tempu
fu forte scurta, abid de patru septemane;

2. luare de carne=pelle su corpu, impellitiara sau incerporare, si, in speciale, arrettarea in corpu de oinu a Filiului lui Domnedieu : carnationea, lui
Christu; in axestu intellessu se &ice mai
desu compusulu : in-carnatione; ca mai
don inse simplulu carnatione se iea cu
insemnarea : 3. apparentia esterna a
carnei omului, pellea, colorea pellei, mai

vertosu a pellei de la faci'a undid, nu

inse si a pellei bestieloru, asU co nu se

sanetosu si frmosu ; b) metaforice, representatione prin colori a carnationei :

forms& sunt carnationile tabelleloru acestui pictoriu. (Dco considerkmu bene
insemnarile cuventului de sub 1. si .,
De poterna aprope convinge, co cuvenk
tulu populariu craciune sau craciunu a
essitu d'in carnatione gin transformani
successive ca :carnatione=carnitione=

carnItione=carntione=cartione=cratione=cracione=cracionu=-- craciunu).
CARNATIU si carnaciu, s. m., p1.-i:
carnati- (rea carnatiuri; pre a locurea se
ande si carnatu ca plur. totu in i: car-

nati ; ferda carnatiu sau carnaciu=

[lat. earnacens sau tornados] pare de

preferitu, lassandu cea alta forma pen-

tru insemnari, de earl este vorb'a la

art. carnatu); botulus, hilja, lucanica;
1. matiu de porcu, de purcellu, de vitellu, de ton, etc., bane implutu cu carne tocata si condita; sau si simpla carne tocata si condita , carei , fora a ua
bag, si hides& inteunn matiu, i se da
inse form'a ce ar 1u6, bagata fienfiu, si

indesata intr'unu matiu : a curati si

prepar matie de carnati; a impM carnati, a fa,ce carnati ; a frige carnati , a
ferbe carnati; betiviloru placa carnatii
d'in caus'a condimenteloru , cari escita
appetitulu de beutu ; carnati verdi, de
currendu facuti si neuscati bene la sore,
pre candu carnati crudiinsemna si carnati nefripti, neferti; una parechia .de
carnati, dei carnati prensi in preuna ,
sau si despartiti , destullu numai se

fia de acea-asi ,forma si matime sau

se se venda in preuna; 2. metaforice
a) pentru lucruri tari implate si indesate ou ceva : pung'a lui e totu-deuna

carnatiu de bani ; plenu ca unu carnatiu=forte plenu si indesatu : lipitorea e plena de sange ca una carnatiu ;
esti plena de ,bani ca unu carnatiu, aMtn in intellessulu addeveratu de : ai
bani forte nlulti, catu si mai vertosu in
intellesu ironicu : nu ai bani; b) pen-

www.dacoromanica.ro

CAE.

CAR.

tru persone tare grasse si forte indesate,

si prin acesta-a disgratiose : ce formosetia ai aflatu in acestu carnatiu de fe-

mina ? copilii au adjunsu carnati de

grassi si grossi; in intellessu ridiculu si obscerm, pentru scrementele vertose alle omului.
CARNATU,-a, adj. s.., carnatus (com-

para si ital. carnato, franc. carn si incarnat) ; ca si carnatione , essitu d'in

verbulu carnare, allu cui participiu e
carnatu : I. adiectivu : a) care a pusu
carne pre sene, grassu, tare grassu, grassonu, grassuliu : astepti precepere si sentire de la unu osnu carnatu ca acestu-a?
b) care a luatu carnet--pelle sau corpu,
imp ellitiatu, in corp oratu, ingeneratu sax
innascutu: amorea filiale carnata in animere nostre; in speciale, vorbindu de
Mantuitoriulu lumei, care luh corpu de
omu : Filiulu lui Domnedieu earnatu
d'in fetiora; in acestu intellessu se dice
mai desu compusulu : in-carnatu; c) cu
facia ca a pellei omului, si mai vertosu
ca a pellei faciei, albu arnmestecatu cu
delicata rosietia : cu buccele bene si fornsosu carnate; fioricelle carnate; 2. substant. : a) ceva implutu cu carne, (vedi

cdrnatiu); b) colorea pellei omului, si

mai vertosu a pellet de la facia, albu
ammestecatu cu rosiu : formosulu carnatu allu bucceloru sellOetioresci, (vedi
si carts alone).
CARNE, s. f., caro-carne (ital. isp.

port. carne, prov, earn, vechiu franc.

car, earn, si charm, nou franc. chair;
ca s alte substantive material, carne
nu are, de regula, unu plurariu; cu tote
aceste-a, precumu d'in lapte se face plurariulu estraordinariu lapturi, BA& si

d'in carne se dice plurariulu neregulatu si estraordinariu: carnure sau carnuri, cu intelless,ulu : a) de specie, genuri de carne ; b) de masse, buccal de
carne ; c) de buccate de carne ; cumu

irise d'in lapte se dice au numai lapture, ci s /apti; asik si d'in carne se
pote dice si carni, care e de preferitu,
mai vertosu candu acestu plurariu s'ar
appleck cu insemnari differite de celle,
in care mal susu indicaramu co se iea
plUr.carnure); substantia molle si san-

453

ginia ce se afla intro pellea si ossele

omului si altoru animali, cumu si mus-

chii acestoru-a : L proprie : A. in genere applecatu la omu si alto animali,

substanti'a molle d'intre pelle si osse,
coprendendu tote partile molli de sub
pelle, adeco nu numai carnea in intellesou strinsu, ci si muschii, tessutur'a
sau structur'a cellularia, etc.: carne solida=carne petrosa, in opposetione ou
carne flacca=carne mole; a impunge in
carne, a tai in carne; plag' a merge bene,

co a inceputu se eresca carnea; numai

pelle si ossele sunt de acestd bieta vita,
n'are firu de carne pre dens'a;toti suntemu de acea-asi carne;
carne viva :
a) carne despoiata de pelle : de pre faci'a lui a cadutu pelea si a remasu
mai carne viva; b) carne sanetosa, care
are colorea sea naturale, rosia sau sanginia, in opposetione cu carne monta=
carne putreda, care se form ed ia prin gan-

grenare a vre unui ulcere si are colore

venata albitiosa : tota carnets putreda
cads) si remase carne viva; c) carne de
animale forte prospeta;
carne bona,
care, candi e vulnerata undeva, se vendeca emend% in oppesetiorfi cu carnea
rea : omu cu carne bona=omu bonu de
carne; omu C16 carne rea=omu reu de
carne; bona carne ai tu, co intr'una di
te vendecasi de una buba asi de rea;
eu am carne rea si blastemata : de bubuti'a cea mai mica nu me potu scap
cu lunele.
B. in sueciale, tote partile muscularie alle animaliloru terrestre

si alle passeriloru, intru chtu servu ca

alimente : monachulu nostru nu manca
carne, neci bee vinit, canclu nu are sau
candu nu a/la carne si vinu se i placa;
dupo animalile, de la cari se trage carnea de mancatu, este : carne de vacca,
carne de vitellu; carne de cue, carne de
mnellu, carne de berbece; carne de curcanu, carne de gaina; carne de capriora,
carne de iepure, etc.; se observa inse

1. carne se lea in speciale cu intellessulu de carne de macellaria, adeco carne

de vite marl, cumu : vacce, boi, vitelli,
oi, etc., cari se taia la macollara, in oppusetione cu carne de passere, carne de
venatu , etc. numai comperei astadi

www.dacoromanica.ro

454

CAR,

CAR.

ci laja altiva puisiori; nu avernu iepure cu olive, si ma,i neci una data :
earne'de carne, candu amu capitatu atdtu olive cu carne de iepure san olive cu ielipse
venatu; 2. in intellessu si mai strinsu, pure; si rationea usului populariu este,
carne=carne de bou sau de vacca : com.
si 'in aceste-a, de seno invederata; carpera carne numaipentru zema, pen, ne nu se appleca proprio la pesce, de ore ce
tru alte buccate se comperi nanellu sau pesce sta forte adesea in opposetione cu
vitellu; 3. carne de vacca se iea cu in- carne : calugerului e permissu a manca
tellessu mai estinsu, chiaru si dco e a- pesce, nu inse si carne; cu tote acestea,
deco de bou; asii si : carne de gaina, prin estensione si analoga se dice : lufia chiaru si de cocosiu; carne de oue, sciulu are carnea molle , inse
;
fia chiaru si de berbece; carne de ca- carnea somnului e mai pucinu solida;
cateva, alte locutioni cu carne in
priora, fia si de capriorw si d'in contra F
carne de mella, fia si de mnella; carne intellessulu d'in acestu paragrafu :
de vitellu, fia si de vitella, etc.; si ra- bate carnea, ca se fia mai frageda
tionea, pentru care poporulu estende candu se va frige; a taca carne, a ua
candu numele masculului si la femina, reduce in parti menunte , da se gercandu d'in contra, este de sene inVede- yesca la carnati, la perisiore si altele;
rata; 4. ca nume allu ult4niei specia d a nu mai tete pre cineva d'in carne, a
carne, Romanulu applica in genere mi- da continuu numai carne se mance; promole animalolui, d'in care trago carnea: verb : carnea carne face=carnea este

capriora=earne de capriora, gaina=

carne de gaina, etc. : nu mi place ca-

celln mai nutritivu d'in alimente etc.

prior'a, maibene mi place iepurele; 5. ca

de obiecte, cari au una certa relatione

de aSseminare cu carnea animaliloru,

numene mai general notannpinco : a) car-

II metaforice : A. applecatu la concepto

ne alba, carne de caponu, de gaina, de cumu : 1. substantia, de si succosa, inse

curcanu, de vitellu, etc., in opposetiono solida, a certoru fructe si a certoru
cu carne negra, carne de iepure, de ca- plante san radecine bulboso, pulp' a :
priora, de foturnichia, de ratio, dome- baccite " trugurelui numifu besicata au
stica sau selbateca, etc. : carnea alba e multu succiz, inse pucina borne; corn'u
inca usiora de digerutu decedu barnea inse ci titi'a vaorei au ntai multa carne
negra. dro carnea negra e naai nutri- si mai puciku succu; benecnventate fiti,
tiva &cata& cea alba; b) passere=carne persice : carnile vostre sunt deliciose;
de passere domestica :buccate numai de -asi, : carnea oliveloru, carnile peretora
venatu=carne de animale si mereloru, carnea ceresieloru si a pritpassere;
neloru; carnea napiloru, caroteloru, funterrestru sau sboratoriu selbaticu;
duo calitatile selle intrinsece, carnea giloru; carnile pepeniloru, etc.; 2. partea
este molle, fragida; tare, dura; betrana, fragida si molle d'intre scorti'a si lemtenera; grassa, macra; prosp eta, recula,
rancida, imputita; grea, usiora de dige-

rutu; adosa, etc.;

carnea se manca

fripta sau ferta, clero si cruda, candu e

sarata si uscata bene; numai
manca carnea cruda si apropeviva, enmu

ua tragu de pre animali; se facubuccate de carne cu diverse verdetie si legumi : carne de vacca cu lente, carne de
porcu cu curechiu, carne de eue cu fasole, etc., constructioni cari so dicu si
cu terminii pusi in relatione en totulu
inversa : lente cu carne de vacca, curechiu cu carne de porcu, fasole bu carne
de oi4e; Dise: carne de iepure cu olive=

nulu tinei plante, unui arbore : cu cata st

va macera maibene inuln si canip' a, cu atau stup' a se va moici si albi thai ben e, si
se va desprende ca mai bene i.e carnea
plantei, devenindu asid si mai Imna de
torsu; 3. in intellessu mai ideal de copia

=abundantia, ornamente alle stylulai :

multi scriptaki , amagiii de speciosulu
num,e allu simplicitatei, nu presenta, in,
scriptele loru, deceitu scelete fora firu de
carne; orationilelui Eschine aumaimulta carne dectu nervu, ro allelui Demostene mai 4lItt nerznt (lea tz4 carne.

B. dre celle mai multe si variate insemnari meta teorice Pa,u trassu si se potu

www.dacoromanica.ro

CAR.,

CAR.

inco trage din considera'rea garnei omului d'in differite punte do vedere : 1. in
intelless materiale : a) pelle : a ava

carne mile, neticl(, aspra, etc. ; b) faci'a pellei , carnationea, colore rosia ce

bate in galbinu;
applecatu prin estensioua la veri-ce obiecte de acesta
colore ; manusie in faci'a carnet ; c) represeptastione a faciei pellei prin colori
nu numai in respectulu tolorei, i si allu

porositatei si altoru calitati alle ei

carniee acestuitabellu suntrninunatu de
formose ; d) corpulu intregu a/la omului, in oppoSetione ca spiritulu sau suffietulu seu : nu MC voizi infricosi neci
voiu trenzur vreuna data, dicea unu filosofit Romanu, pentru co 9 ni s'ar ame-

455

nzacellu insemna proprie : carne de vite

mari de se taia la ntacella; apoi prin me4,fora : vita care nu mai e bona de altu
ceva deccItui pentru taiatu ; de acf prin
noue met..fore, applecatu cu despretiu ;
a) la tinu omu perdutu suffietesce, unu
spenduratu de cei mai mari, unir demnu
de spenduratore : unu criminale impetritu e carne de macellu; 13) la unu omu
care nu mai e bonu de nemica : fiencla

co am imbctranitu si nu ve mai potu

serv, me credeti carne de macellu; 7)1a

unu militariu mercenariu, si in genere

la veri-ce militariu, drd in speciale la
omulu d'ia plebe, care in ide'a superbiloru gubernanti n'ar fi decatu carne

=corpu fora suffletu , carne de tuna,

nitia se perdu asta misera carne ; de

dupo espressionea multoru coceritori or-

ad intellessulu si mai estensu de materia in opposetione cu spiritu, cumu Si

intellessulu Wale de appetite alle corpului in oppusetione Cu aspirationile
mai inalte alle suffictului carne, dicea
Cartosiu liii Gassencli; Spiritu, dicea,
Gassendi lui Cartesiu; ornulu carnei, in

biti de ambitione; c) carne de vendutu

=carne de vendiare , pro longa insemnarea propria, va se diga inco : a) otnu

opposetioue cu onuila spiritului, este unu

omu incapace de a-se redic cu mentea

si ou anim'a mai pro sun de datele *si
impulsele sensului materiale, onzu care
e orecumu numai carne sau corpu fora
suflletu; dro despre acestu intellessu
vedi la urmatoriulu 3. mai ample desvoltari ; ad vomu d meo cAteva loCutioni Cu intellessu mai analogu cellui

de care e vorb'a in acestu paragrafu

a) buccata de carne, pre longa insemnarea ordinaria si propria , are si insem-

narile metaforice : a) puiu de animale

Ale carui organe jaco nu s'au desvoltatu, care inco n'a mata form'a typului
seu; (3) copillu sau altu puiu de animale
forte micu; omu sau fernina de statu-

ra forte mica si de forma forte unta

8) in fine si mai vertosu, orna sag femina, care are numai forma de otnu si acsta-a chiaru informa si difforma; pen-

tru mai multa claritate si energa, in

acesta d'iu urma insemnare, sa dice
buccata de carne cu ochi, cumu: me mi-

raniu si eu ca intr'unabuccata de carne

cu ochi so pota incape un u sentintentu
si cugetare mai malta;
b) carne de

fora suffletu, despusu a se vende si servf

altui-a ; (3) in speciala, muiere peccatoga; de ad si : negotiatariu de carne omenesca=sau lenone , collacitoriu de
muieri ; sau cellu ce face negotiu ci omeni, cu nevi mai vertosu, vendendu-i
ca vite; d) diavolu incarne si osse=draca
impellitiatu; e) carnea, absolutu, se dice
de cas'a pruncului in pantecele mammei;

2. in intellessu mai ideale : a) sensibilitate corporale, iii opposetione cu.p-

tra sau lenznu , cari, ca lipsite de sentire , se applica la espressionea insensibilitatei : nu da asid in bicea vita, co
dora nu e de ptfa, ci dr came, ca si omulu, $i prin urmare ua dore si pre ea,
candu ua bati ; b) fragilitate a poteriloru corpului , espuse a se essaur currendu , de asseminaa in opposetione cu
ptria sau alta materia dura , soliaa si
grea de sfermatu : a fi de came si de
osse, prin opposetione la: a nu fi de ptra, va se dica : a fi espusu la fatiga,
a sent fatig'a, ca veri-ce fieutia cu poteri corporali marginite si MO :puni
bietii argati se-ti (ucredie si di si nopte,
ca cam PArru fi si ei de carne si de osse;
c) parentfa, legatura de parenta, de sange, de nascere, de familia, etc. : frati nu

numai de sange si de carne, ci si de anima prin caritatea ce au unulu, cotra

www.dacoromanica.ro

456

CAP.

OAR.

altulu; naturale e affectutu carnei si san-

callu, se tecle co nu cresce- carnea pre

densulu; candu nu te asiu mai audi ba-

gclui intre parenti si

carne si sanje cl'in carnea si sangele tatalui si 'nonmci este filiulu ; 3. in limb'a bibliei, a
vechiului si noului testamentu, ih limb'a basericei in genere : a) natura umana in opposetione cu natura divina :
si cuventulu carne se fece=xat o X6To;

si acumu a inceputu se cresca alta carne

viva si formosa;
a prende carne si a
pune carne hico se dicu cu intellessulu

csg i160e-ro=rerbum caro factum est;

ce are : a cresce carnea pre cineva=a

tujocorindu-me , ar cresce carnea pre

nzene; b) applecata la vulnere, plage, etc.:

carnea putreda a bubei a cadvtu tota,

b) fienti:a materiale a omului, corpulu, se ingrassia : de n'u ce e, tzu prende

in opposatione cu fienti'a spirituale sau carne pre densul -u=de reu ce e, nu pune
spiritula lui : tare e spiritzlu, dcbile car- carne pre denoulu; inse Cu differezitie de
nea; spiritulu vevifica, ear ea omore;
intellessu, despre cari vedi la articlele
de ad s, fructu allu sudorei omului: ma/- speciali : prendere, punere, crescere; cu
time de assupritori traiesce d'in carnea si punere de insemnatu este si construcsangele bietului poporu ;
c) fienti'a tionea : a pune carne la focu, ca se se
spirituale a oinului, suffietulu intru cata friga sau se ferba ; 4. a (le in carne :
este incapace de a se redica mai pise susu a) ca mai desu, in opposetione cu a dei
de sensuri, fia cu mentea sau cu anim'a : pie a laturi, vorbindu de armele taiose
a)in respectulu intellegerei si sentirei
si de focu;
cu acellu-asi intellessu si :
avutii, regii si toti cei mari, omeni de a trage in carne, ca oppusu la: a tragepre
carne, nu potu intellege marimea ome- alaturi, cu singur'a differentia, co at)4age
niloru de spiritu; ce Dotnnedieu de carne se applica mai bene la armele de foeu,
si A sange ve faceti voi? a judecci dupo (vedi tragere); b) a essi d'in tempulu encarne, dupo appareatie sensibili; cultulu nului, candu se ajuna sau se manca seccu,
carnei, (vedi carnale); (3) in respectuln si a intra iu tempulu candil se manca

volientiei, allu applecarei la peccatu,

allu appetiteloru basse si animalesci
carne este omulu, si de acea-a este con-

carne : ce mancati lente? nu sciti, co

ama data in carne? differitu prin urmare de : a dci irrin carne, a manca

tinuu applecata la peccate ; stimululu

carel; in speciale, concupiscentia, ap-

carne, candu nu s'ar cad, a se spurca :

de si me determinassem a tih, paresi-

plecare la placerile sessului : umea, car-

mele, insenti s'a uritu si ca delta aju-

nea, dentoniulu sunt celli trei maiinari

ininzici ai sulutei nostre suffletesci; espressionea popularia : carne rea=onzu

niu, si acumu am inceputu a cid si prin

carne ;
de ande se vede, co carne se
iea si cu intellessu de dulce, in opposetione cu seccu ; inse e bene de moteta

rcu de carnease dice cu acestu intellessu :

muiere raz de carne=muiere peccatosa.

III, in proverbie si alte locutioni intra

carne cu diverso huautie de semnificationi 1. eine pote, osse rode; cine nu
neci carne moi/e=celloru potenti si

co nu espreme de cata una parte d'in

insemnarea cuventului dulce in acestl

intellessu tin septeman'a brendiei s!

manca dulce, de si n'u se.manca carne?
ci numai lapte, unta, cas iu, etc., ba chiaru

influenti le succede si in celle mai grelle

lucruri de capetatu, ro celloru fora po-

si pesce; 5. a Tupe d'in carne : a) pro-

tere nu le succedu neci lucrurile elle

ca cutitultz, a rupe ca dentii d'in carnea offerita pentrts mancare; fer'a in-

mai usiore; 2. unele da tatalu (mantna'a),

prie : a rupe ele malea, in loca de a taiei

creso rarnea=mustrarile si castiga- fipse dentii si rupse din carnea vitei una
tionile severe elle tatalui sunt spre benele filiulai; 3. a Br csce carnea : a) a
cresce carnea pre eineva=a, se ingrassia, a i mergo bene, si de ad, a fi contenta : de rcu ce e, n u crcsce ncci carnea pre Ansulu; de animosa ce e astil

nzare buccata; claro

1) si metaforice : a
face sau cl ceva cu mare parere de reu,
ca cea mai mare dorere de anima; a face
sacrificiu de -tmu ce la care tine cineva
ea la vieti'a sea TIC voinu rupe d'in carnea nostt a de parenti, nutizai se ve tu-

www.dacoromanica.ro

CAR.

CAR.

cemu pre voi, filii, fericiti si fortunati;

de si putredu de bani, acestu avaru

pare co si rupe d'in carne, candu da
cte unu banu vreunui cersitoriu flatunda;

camu in acellu-asi intelle,ssu

a si taid d'in carne, a si mancti d'in

carne; etc.; irise : a si mancd carnea cu

cineva=a si manca amarulu , a duce

vietia forte amara cucineva; ro a mana
carne .de omu, pre longa insemnarea propria : a fi anthropophagu sau canibale,
insemna inco : a fi forte reu, barbaru si
crudu, gau : a fi cumplitu in genulu seu,

fia in bene sau in reu; sau in fine : a

trai
sudorea altui- a: toti aisupritorii,
toti tyrannii, toti ammagitorii, toti lenesii sunt tnancatori de carne de omu;
are doi calli de manca carne de onzu.
CARNEFICARE si carnificare, v.,
carnifieare; a fi carnefice, a lucra, si a se
porta ca unu carnefice : a carneficd pre

biettdu innocente: refl. a se carnifird,

a) cu acellu-asi inteliessu ca si activulu;
apoi : b) a se face carne, a se transforma
in carne, a lu forma de carne.
CARNEFICATIONE i carnifica-

tione, s. f., carnifieatio; actionea de a

carneficd.

CARNEFICE si carnifice, s. adj. ,

carnifex (vedi carne si lacere); care face

carne=care laja sau rupe carne : 1..ca

mai desu, ca subst. masc., carneice-le,
plan earnefici-i : a) .ernu, care, in numele potestatei publica, uccide, decapita pre condemnati la morte : a trade
pre condemnatu carneficelui; carne/I, cele

redica braciulu si lovesce pre con*mnatu; de ad b) prin estensione : a) omu

cruntu, sangerosu, cui place a versa, san-

ge -omenescu : mantuesceme, Domne,

de carneficii si inimicii mei inversionati4

) omu crudu, barbaru, tyrannu, care,

de si nu uccide, claro tormenta reu pre
altii : gubernantii qrudi sunt carnelicii
poporeloru; Unti aspru tata fora mesura
este carneficele copilliloru sei; unu barbatu

prin neomenose maltrctetari si prin blastematiele selle, este cctrneficele muicrei;

pote fi citzeva sin guru carneficele sett;

y) in intellessu mai mitigatu, care

suppera reu pre altulu cu vorb'a sau cu
fapt'a censorii sunt carnificii scripto-

457

riloru si chiaru ai scripteloru; unii critici sunt de doue ori carnefici pentru co
sunt rei si dwri de nima, si pentru co
sunt barbari in espressioni; 2. ca adj.,
rege carnefice, regina carnefice; a inten& guttulu carneficei secure; carneficea passere pasee ficatulu lui Prometlreu; carneficii denti ai ferei; carnefice
limba=care prin crude vorbe rupe orecumu carnea omului , sfascia anim'a,
tortura, uccide, etc.; carnefici belle, sangerose si barbare; carnefici crne, orno-

ritorie; carnefice ferru, instrumentu de

operatu allu chirurgiloru pucinu desteri

sau cari faca esperimente atroci pre

carnea unoru bieti nefericiti; carnefice
justitia,,crunta si barbera; carneficea calumnia, maledicentia, etc.; carneficiman-

cari, cari tortura stomaculu; carnefice

ospetariu, in duplu intellessu, care da
demancare si rea si cara.
CARNEFICINA, s. f., ve di carneficinu.
adj.,
*CARNEFICING si

carnificinu-a'
s. earniiteinus-a, reIativu
la carne fice :
1. adj., lacia carneficina, de carnefice,
atroce; carneficinele instrumente. 2. substant. femin., carneficina, cu intellessu
reale : a) officiu de carnefice. b) loen unde si essercita carneficele Officiulu seu;
c) essercitiu allu officiului de carnefice,
suppliciu, tortura, uccidere : a sufferi,
carneficine, a fi suppusu la carneficina;
nef ericitulu parente vea cu ochii crucl'a

carneficina a cinci fili; d) prin estensione, omoriu de multi, uccidere in mas-,

sa a) de omeni : acea bataia nu fu bataia, ci carneficina;bellulu e carneficina
de omeni; p) de bestie : .carneficitaa de

mnelli, de boj, de cai, etc.; e) in intellessu si mai estensu : a) carneficin'a acellui chirurytt, tortura atroce ce face
unu ehirurgu pucinu aesteru sau fora
misericordia de coa operatu, (vedi ferru
carnefice la art. carnefice); 13) carneficina este egritudinea=mare suppliciu
este anim'a rea sau intristarea.
* CARNEFICIII, s. in., (earnifieitim;
vedi carne si lacere); (acere de carne=
tajare, approvisionare, preparare de carne : 1. carne de maneare, provisione de
carne, buccata preparata cu carne; mai
desu inse : 2, tajare de carne, macellu

www.dacoromanica.ro

458

CAR,

CAR.

de omeni sau de bestie, si de ad : su.ppliciu, tortura, etc., ca si carneficina sub

ligare, ci la acea-asi radecina cu lege

=lex, si prin urmare cuventulu. carne-

2. e, d, e, ea si ital. earnaggio, frane. carnage.

CARNELEGIU, s. m., plur. carnelegie

legie insemna proprie : dillelegiuite pen-

cu art. carnelegie-le, ro fora articlu,

cu @Anal transformatu in i : carnelegii,
si contractu : carnelegi (vedimai diosu),

bacchanalia, hilaria, dies caruarli inter

nativitatem Christi et quadragesimam;
dulcele crationului, tempulu de la nascerea Mantuitoriului peno la inceputulu

paresimeloru, in care, dupo legea religiosa, este permissu a mane& carne, casiu

si alto lucruri grasse;--in alte localit ati

in locu de carnelcgiu se dice casilegiu,
care de assemine se elide mai multu in
plureriu cu tote modificationile de pronuntia ce mai susu se indicara pentru
plurariulu formei carnelegiu, cumu : casilegie curatu, candu se dice ctu articlur
casilegie-le; ro fora articlu ea e finale
transformatu in i: casilegi, apoi contractatu Cu pregedentele i : casilegi;
acellu-asi intellessu s'a popularisatu astadi, mai vertosu prin cetati, si neolegismulu carnevale, despre care vedi la
loculu seu; ac lie margeuimu a cerceta
originea si natufa celloru done cuvente
d'in vechiu popularie, ca se potemu determin, mai bene form'a si intellessulu
ce.s'ar cad a se de, fiacaruia in parte
dupo dictionagulu de Buda, cuventulu
carnelegiele este unu derivatu si com-

pusu d'in carpe si legare=ligare, quia

cum fine horum tlierum et initio qua-

tru carne, luancru cuventulu carn,e in

intellessulu seu cellu mai 'argil, adeco
nu numai mancare de carne si alte lucrure de dulce, ci si satisfacer e a totoru
appetiteloru de carne sau carnali, (vedi
carnale,si carne), prin ospetie, ballare,

petreceri ilarie de totu genulu, ca in

bacchanaliele = bacchanalia vechiloru

strabuni Romani, chiaru prin nunte

copi se scie co Romanulu nostru, mai
vertosu Romnulu de trra, peno astadi
face, de regale, 'Junta numai in carnelegie; asia esplecatu, cuventulu carnelegie si respunde pre deplenu conceptu-

lui, la care este applecatu, si este totu

de una data un'a d'in celle mai formoseespressioni alle bonului geniu allu poporului nostru : coci una asseminea espressione, ctu se pote de adecata conceptului , ca pura creation@ a geniului
poporului nostru, este una proba invederata nu nurnai de judecat'a si mentea
sanatosa si lucida( ci si de nim'a casta
si voienti'a pura a Rom'Anului, care neci
in bacchanaliele selle nu si uita de lege;
espressionea easilegie abunda, deco se

pote, si mai multu in acestu Intellessu, cumu se va yed in data; pre

candu , dupo esplecarea dictionariului

de Buda, casilegiele , ea si carnelegiele,

s'aru reduce la insemnarea strimta si

drageslmal ligatur sire interdicitur usus

caruium
pentru co cu fin itulu ace-

materiale a neologismului carnevale;

aeumu in respectulu formei, singul. carnelegiu este famatif dupa analogila lui
sacrilegiu= saerilegium, si prin urmare

storu dille si inceputulu paresinzelau

plurariu regulatu carnelegie, ea si sa-

se lega, adeeo se oppresce usulu de carni;

crilegie, ero carnelegi= carnelegii e mai

pucinu de recommendatu, pentru co s'ar
confunde cu unu plurariu d'in carnelegu

in fundulu ei adopthinu si poi acesta

etymologia, inse cat restrictionea si correctionea urmato.ria : fiendu CO, in in-

tellessulu de care e vorb'a, legare =

Haws insemna opprire, ca oppusii la

ce s'ar pot form, dupo analogi'a lui

sacrilegu; intre sengularinlu carnilegiu
si plur. carnilegie cauta se se puna a-

deslegare in espressioni ca : deslegare de

celle-asi differentie de intellessu ce es-

vinu si de uptade lemnu, deslegare de

sistu intre sengulariulu unui substantivu abstractu, ca betranetia , bonitate, etc., si plurariulti acelloru-asi sub-

pesce, etc.; fiendu co carnelegiele nu sunt

dille de legare sau oprire de carne, ci

d'in contra : dille de deslegare de carne
de acea-a noi credemu co a dou'a parte

carne-legie se refere nu la legare=

stantive : betranetie, bonetati, (vedi mai

vertosu betranetia) : carnelegiu, ea abstractu, va se dica tempt in care carnea

www.dacoromanica.ro

CAR.

CAR.

si alle carnei sunt permisse dupo lege,

si prin urmare se pote applied bene

numai in espressioni ca intellessulu
generale si fora nece unu respectu la
acte de ilaritate si carnali : carnelegiu
lungu, carnelegiu scurtu, carnelegiu de
patru sept emane, carnelegiu de septe sep-

temane; d'in contra carnelegiele, ca espressione concreta, care .are in vedere

impregiurarile particularie alle carnelegiului , petrecerile si placerile carnet
d'in acestu tempu, se applica mai bene,
candu este vorb'a de petree,erile reali si
particulari d'in carnelegiu : cineva pote
petrece unu carnelegiu undeva, fora se
si petreca sau se si faca carnelegiele :
despre 141244 bietu nefericitu arruncatu
in carcere inco de la crationu si tinutu
ad i peno la inceputulu paresimeloru, se
pote dice co a petrectstu carnelegiulu, nu
inse si co si a petrecutu carnelegiele in
inchisore; numai cei potenti si opulenti,
incarcerati pre tempulu carnelegiului,

ar pot se faca si carnelegie in inchisore; de unu bietu seracu, care in totu

carnelegiulu, n'a mancatu de ctitu me-

459

gulatu este si act casilegie, ro casilegi

contractu d'in casilegii nu e de recommendatu , pentru co s'ar confunde cu

plurariulu masculina d'in una forma

casilegu; in fine co sengul. ca,silegiu, in
respectulu insemnarei , sta cotra plur.
casilegie, ca si carnilegiu' cotra carnilegie; remane dro se determindrau in-

tellessulu speciale allu cuventului in

comparatione ca allu formei carnilegiu:
in usulu populariu, pre cdtu scimu noi,
ccssilegiu-casilegie nu are neci una differentia in intellessu,de carnilegiu-parnilegie, ci, cumu s'a obserVatu mai susu,

in miele localitati se ande Una fornia,

in altele alta; si asid anula d'in celle

doue cuvente ar Il superfluu in limba;
noi inse credemn co amendoue Bu nt
bone si se potu pastri in tesaurulu limbei, dandu numai formei casilegiu insemnarea speciale, ce i se cade dupo etymolOgi'a sea, insemnarOa de acellu
tenzpu candu d'in dulce se manca numai
casiu, lapte, unta, pesce, etc.; in acestn

intellessu : ultim'a septemana a carnelegiului proprie dissu este un casilegiu ;

meliga, onsenii poporului dicu , co n'a

avutu cu ce face carnelegie;
dco de
la insemnarea sea ordinaria, cuventulu
se trece la alte insemnari , intellessulu
formei sengularie remane acellu-asi ca
si allu cellei plurarie : carnelegiu e de
cinci ori in septemanele dedulce : Dominec'a, illarti'a, etc.; inse cciti omeni

earnelegiulu calugariloru addeverati este

sau d'in abstinentia toluntaria sau d'in

lipse nu facu carnelegie in acelle--asi

ventului, si acesta-a im d'in lipses, car-

dille! pentru omeniii inchinati carel

si avuti, totu annulu e carnelegiu, pen.
tru co mai nu lassa se le treca di, fora
se faca carnelegie ;
in intellessulu
cellu mai estensu a face carnelegiu si a
face carnelegie
franc. faire le noce=
a si petrece on mancare, beutura, cantari, jocuri si alte placeri carnali, gustate mai vertosu fora mesura;venindu
acunm la casilegiu, in respectulu forme' n'averan a dice de citu co acestu
cuventu este formatu in acellu-asi moda
ca si carnelegiu, ca sengura differenti'a
co ca primu elementu in loen de carne
intra casiu ca insemnarea larga de lapte,
brendia , unta, etc. ; co plurariulu re-

unu casilegiu; deco cuventulu casile-

gitz s'a luatu pre a locurea cu intellessulu estensu de carnilegiu , acesta-a

vene de acollo, co Romdnulu nu este
carnariu, co chidru in carnilegiulu proprie dissu mancarea sea ordinaria este

casiulu itt intellessulu larga allu cunci , ci pentru co Romlnult nu se -indura a lad si canica pecureloru cure
clfsu lapte, untu, ca,siu, lana, etc. : vorbele subliniate sunt euventele ce ande
cine va forte desu in pea terranului romlnu, si prin armare, cama attensemu
mai susu, cuventalu casilegiu spune luminatu chtu de mare si a fundu sapata
in anima este onteni'a Romanului, asi,

de mare co in superabundanti'a ei se
reversa si asupr'a viteloru , a earoru
carneeconomesce cu daun'a carnei selle:
unu cuventu mai caracteristicu de omeni'a unuipoporu, scossu d' in insesi bale-

rele animei poperulizi, noi nu connoseems in linzb'a neci unui-a d'in poporole culte, ai caroru carturari si fari-

www.dacoromanica.ro

460

CAR

CAR.

sei arrunca astadi .Romciniloru in facia

imputan i de neomena si barbaria cotra

siora, s. f., carnIcula, carnuda; deminativa d'in deminutivulu caricia, (vedi

omeni. M.

carniciu sub 2.); cuventulu dro este u-

CARNESCE, adv., carnaliter (compara si ital. carnalmente si carnalmente,

nulu si acellu-asi in forma eu trei variationi de pronuntia; dro pre lona acesta forma essistu in usu si alte trei,

franc. charnellement); in moda carnescu,

in moda carnale (=corporale, materiale, etc.), ca oppusu la suffletesce, cumu

si carne se oppune la suffletu : a tra

carnesce ; carnesce ne battezamu, clero
suffletesce ne renascemu.

CARNESCU,-a, adj.. carnalls; de acellu-asi intellesgu ca si carnale : appetite carnesci. commerciu carnescu.
-CARNETIT, s. m., cu intellessulu col-

lectiva ce are si carnara : ce de carnetu saratu se importa in terr'a nostra

crin strainetate !
* CARNEU,-a, adj., carneuq; de carne: carneutu nostru corpu; buccate carnee, Cu multa carne ; ca omeni carnei
carneu Domnedieu vreti. M.
CARNEVALE, s. m., (ital. carnevale,

franc. carneval ; dupo unii d'in carne

si vale=remani sanetosu , ca si cuma
prin carnevale, conforma intelleSsului
de sub 1. s'ar lass, recama remasubonu

carnei; dupo altii d'in carne sau mai

bene d'in carneu cu suffissu ale carneuale=carnevale, etymologfa mai .conforma cu intellessulu de sub 2.); 1. diu'a

sau dillele, cari precedu prim'a di d'in

paresime, si in cari se faca petrecerile
celle mai ilarie si mai scommotose alle
carnelegiului 2. tote dillele de carnelegiu de la baltezalu Domnului peno la
inceputnlu paresimeloru (dupo celle espuse la carnelegiu, neologismulu carnevale,

s'ar applica ca mai bene, in

limb'a nostra, cu intellessulu speciale

de sub 1. si numai prin estensione si ca
intellessulu ce are carnelegiu, mai vertosa sub form'a plur. carnilegie).
* CARNEVALESCU,-a, adj. (ital. carnevalesco); de carnevale : petreceri carnevalesci.
CARNICELLA, s. f., vedi carniciora.
CARNICIA, s. f., vedi carniciu.
CA RNICICA,,s4 f., (=carnecica), car-

tenla ; deminutivu d'in carne (vedi si

carniciora).
CARNICIORA si carnitiora, carni-

deco nu patru forme, de deininutivu, adeco : a) caricia sau carnitia, d'in care,
cuma s'a dissu, a essitu carniciora prin
adausulu suffissului oru-ora, (vedi suffissu duz-----oru);
carniciea, essitu totu
d'in carnicia prin suffissu icu-ica, sau

mai bona d'in carnica, care ar fi a patr'a forma de deminutivu, de care ama

attensu inai susu si despre care mu

scimu bene deco ua amu auditu sau lessu

undeva, Un care ar fi essitu directa

d'in carne prin suffissu icu-a, de unde
apoi carn,-ic-ica, cu acellu-asi suffissu
repetitu; c) carnicella, essitu de asse-

mine d'in caricia sau carnica, (vedi

mai susu b), prin suffissu

dro, fora varietatile de pronuntia alle

acellei-asi forme, cinci forme de deminativa : 1. carn-ic-a , 2. carn-ic-ica ,

3. carn-ic-ella, 4. carn-ic-ia (=carnit-ia, varietate nurnai de pronuntia),

5. carn-ici-ora (=carn-iti-ora si carnisi-ora, numai varietati de pronuntia);
inlaturandu formele : carn-ica si carnic-ica, sub cuventulu de susuecte, cea ce

inco nu se pote admitte absoluta facia

cu ispan. carnecica=si in forma si in
intellessu cu allu nostru carnicica si cu
lat. carn-ic-ula, in care se afla acelluasi suffissu je, ce se vede simplu in carta-

ca si repetitu in carn-ic-ica; totusi remana trei forme de deminutivu d'in acel/u-asi cuventu, allu caroru intellessu
speciale cauta se se determine cu precisione; asupr'a acestui punta d'in limb'a popularia nu poterna trage alta lumina de cata co aceste forme de deminativa differu dupo localitati: remane
dero ca dupo celle spuse la art. deminu-

tivu in genere si la fiacare suffissu de

deminutivu in parte se se definesca intellessulu speciale allu acestoru immultite forme de deminutivu allu acellui-asi
cuventu. M.
CARNICIORU si carnitioru, adj. s.;
deminutivu d'in carniciu.

www.dacoromanica.ro

CAlt,

6AR

CARNICIU si carnitiura, adj. s., (com-

multa carne, vorbindu de omu : carnivora muiere ca tene n'am mai vedutu.
CARNIVIL-a, adj., vedi carniu.
* CARNOSITATE, s. f., (ital. carnoralta, franc, carnoste); stare sau calitate de carnosu : 1. grassetia implenita, atata carne cfita se cere, ea se nu
fia cineva macru si gracile ; 2. superfiuitate de carne, si in speciale, tumore
da carne dura, care se desvolta in partile mueose alle corpului, mai allessu
pre canalea udului, asa co adjungu se
impedece trecerea urinei ; 3. in artile
de desemnu, molletia ca a carnei sau
a pellei morbidetia sau delicatetia, ce
se da facielorn sau superfacielorn representate ; lenznului nu se pote old a-

para ital. carniccio, care, ea si allu nostru carniciu-L-carnitiu ar veni d'in [latin. carnictus=carnitins]; in pronunti'a

limbei ndstra carnitiu si carniciu-ia

pote lua si a treia forma : carnisiu-carnisia, de undo apoi:carnisiora); care se

tine striusu de carne, care e in strinsa
relatione ca carnea : 1. adj. partea carnicia a pellei, care sta allipita de carne;
mai -desu inse : 2. subst. a) femin., carnicia=earuncula a) deminutivu d'in
carnet affinu, ca atare, in intellessu cu
carnwella, carnisiora , carnicica , de.
(vedi carniciora); buccatella de carne
micayfiru de carne; 7) mai vertosu, carne
crescuta in vre una parte a corpului sub

forma de proerninentia pr pelle : carnici'a de la petiorulu

b) masc.,
carniciu sau carnitiu : a) partea pellei
unui animale allepita de carne; (3) partea pellei lucrata interiore, dosulu pellei ca oppusu la faci'a pellei unui calciamentu, unei curdle, etc.; c) masc. sub
form'a Carnisitt, cu acellu-asi intellessu
ca si carnetu. M.
CARNIFICARE, carnifice , carnificina, carnifiiu, carnilegiu, etc. ; vedi
carneficare, carnefice, etc.
CARNISIORA, carnisioru, carnisiu;

vedi carniciora, carnicioru, carniciu.

CARNITIA, carnitiora, carnitioru,
carnitiu; vedi caricia, carniciora, carnicioru, carniciu.
CARNIU (ca tonu pre i : carniu) si

461

cea carnositate, ce se pote dd metallului,

marmorei, cerei .si chiaru terrei.
CARNOSU,-a, adj., carnosus; plenu

de arne, ou multa carne : L proprie :

in opposetione cu macru sau gracile,
care are anta carne cfita se eade acellu
peptu e formoszt, care e latu si totu de

una data asid de carnosu, in ciitu nu

lassa se suspicionetmu ossulu ; b) care
are prea multa carne : faci'a carnosa e
semnu de pucina precepere ; c) care e
numai de carne, sau care e mai multu
si mai vertosu compusu d'in carne, vorbindu de parti de alle corpului : limb' a
animaliloru e carnosa; cl) care are carnositati=--(escrecentie de car,ne morbosa):

uretra carnosa; 2. metaforice : a) pen.

tru pome sau radacine de plante : pow

carnivu,-a, adj., carneus (d'in carne, cor-

succose si carnose ; ceresie forte carnose;

respunditoriu ca una forma latin. carnivus); relativu la carne: I. de carne,

fia cu intellessu propriu : buccate carnie; fia in intellessu metaforicu : appetite carnie ; 2. cu carne : otnu carniu,

in pictura si alte assemini arti, care

are molleti'a carnei si a pellei carnosi
sunt muschii, figureloru d'in acestu ta-

fenzina carnie (vedi si carnosu); in speciale inse : 3. de fada carnei, ro&iu pallidu : nzanusie arnie.
* CARNIVORU,-a, adj., carnivorus,
(vedi carne si vorare); care manca carne,
care se nutresce tu carne L in genere :
omulu este si erbivoru si carnivoru; 2. in
speciale : a) care se nutresce nutnait cu
carne sau ea mai multi' cu carne : leulu,
tigrulu, lupulu sunt carnivori ; b) cui

place carnea, care manea cu placere

bellu.

* CARNULENTU,-% adj., carnu1en-

tura; 1. proprie , prea carnosu : muiere

carnulenta; 2. metafor. : a) prea carnale,
materiale, asservitu carnei in capulu
owniloru carnulenti nu pote intrd nemica d'in ceite trecu preste sensulu materiale; 1)) care Amino, cu carnea, ca
carnea : fusti de tactu carnulentu, care
facu tactului impressione ca carnea.
CAROFILA, earofilu , caruofila, etc.;
vedi caryophylla, caryophyllu.
CAROSE, s. f., vedi 1. caru,

www.dacoromanica.ro

CAE.

462

CAE.

CAROTA, s. f., carota (ital:carota,

franc. carotte); genu de plante d'in fa-

mili'a ombellifereloru, pentandria digynia lui Linneu, a caroru radecina rosiatica sau galbinastra, carnosa si sacharosa e un'a d'in leguminele celle mai
bone; se chiama carota si acesta radecina a plantei, care pre a locurea e connoscuta sub numele de morcovu : carne
Cu carote.

CAROTIDE, adj. s., carotis=(tapkcq; vedi 1. caru); 1. adj. : art eria carotkle, care duce sangele la una parte a

dapului; 2. luatu mai multu ca subst.

fem. carotidea stanga, carotidea interna, carotidile primitive.
CAROTINA, s. f., vedi carotinu.
CAROTINU,-a, adj. s., (conipara

ital. carotina, franc. carottine); de carota : radecin'a carotina ; de ac subst.

fem., carotina, substantia organica estrassa d'in succulu carotei.
CARPA i s. f., detritus pannulus, lania, qulsqullj, linteum, (d'in romanic.
carpere, cafe a produssu si in limb'a
nostra si in sororile ei una numerosa
familia ; a nume, allu nostru carpa, e,
si prin forma si prin intellessu, affine

cu franc. eharpie =Iat. carpia, ce se

afla in Glossariulu lat. gr..; de unde si
ital. carpa, prin stramutarea lui i d'in
syllab'a finale in ea initiale; ital. carpits este de asseminea analogu in intellessu cu carpa); 1. proprie, buccata

de pannura si mai vertoru de pandia

carp-ta=rupta sau taiata d'in alt'a mai
mare pentru differite usuri ; cumu
a) pentru in fasciatu prunci : nu mai com-

perei pandia pentru carpe de infaspiatu

copillulu, pentru co d'in canzesielemelle
celle reu portate, invedite si rupte poti
face ccirpe de infasciatu mai multi-copilli; b) pentru stracoratu licide : pune

stergi bene tallerele, de le dai pre msa

nesterse? iea ceirp'a si freca bene mesele, armariele,scandurele,usiele; e) pen-

tru stersu manele, candu su prea sordide : tine acesta carpa, dete stergepre
tnane (la sange; in lipse de gtergartu se

sterge cineva chiaru pre facia Cu una

carpa mai curata; dupo mature, flrului d'in are e tessuta, ceirp'a este de
inu, de ceinepa, de lana, etc.; dupo
modulu tessuturei sunt ccirpe dese, rare,
batute, etc.; ccirpele potu fi inco curate
si spellate sau nespellate si sordide ;
candu se invechiescp, se rupu si nu mai

sunt de neci unu usu carpele se arrunca si se lapida; in aite terri inse si assemini carpo rupte, crpele de Om de
cei nepa, se stringu si se applica la fabricarea de charteia; de acf: charteia de
carpa zau de ccirpe;
2. metaforice,
applecatu : a) la vestimente de pandia
rupte : tote came,siele, ca si bracinele
melle, au adjunsu carpe; b) chiaru la
vestimente de pandia bone si intrege,
cu una uuantia de irona : n'ai destulle
carpe? ce mai dai ateiti-a bani erosi pre
ceirpe? c) la lucrur i si chiaru persone
despretiate saupucinu considerate: carpe ne crede, si ca la nesce ceirpe nu se
uita la noi; nu vreu se fia ceirp'a nemenui, obiectulu de despretiu aIlu nemenui; d) in speciale, la una persona avilita prin propriele ei fapte : vrei se ti iei
de socia carp'a lapidata de tota lumea?
CARPACIA (cutonu pre i: carpacicf),
s. f., professione de carpaciu, portare si
fapta de carpaciu.
CARPACIII,-ia, 8., cerdo, butor Tv.
teramentarius; fur, latruneulus, rapaeldes (atatu d'in carp ere, eatu si d'in cdrpa,

ca si codaciu, care prin sensulu sea se

refeie atitu la coda, catu si la codire :

acesta pulbere in una litra de apa si

mu codaciu=si omu de coda, si dmu ce

se codesce; asia si carpaciu, in intelles-

lassa tia se sieda la sore trei dille; apoi

sulu de sub 1. se refpre mai multu la

stracora ap' a prin una carpa de inu desa,

si bee d'in ea cede una len gura de msa

ceirpa; ro in cellu de sub 2., mai multu

la carpere); 1. cellu ce repara vestimente
si mai vertosu calciamente rupte : a) ea

pre di; c) pentru legatu vulnere: danzi

una cdrpa de inu, ca se me legu la petioru, co m'am taiatu forte reu; d) pentru stersu si frecatu vase, mese, scandure de podella, etc. : n'ai ceirpe se

intellessulu cellu mai strinsu, cellu ce

repara calciamente, cosund-u-le pro unde

s'au descosutu si punendu petece pre

unde s'au ruptu : carpaciulu ce mi ai re-

www.dacoromanica.ro

CAll.

CAR.

commendatu, nu mi a deressu bene calcionii, coei in locu se le puna petece pre

uncle erau rupti, u le a pusu, ci numai
i-a carpitu; b) cu intellessulu cellu mai

rea maiestru, care nu scie bene

una maiestrfa sau arte, care lueredia
reu : a) in insemnare materiale : de ce
dai uno mefasse asid de pretiosa pre maneie acestui onzu, care nu e maiestru, ci

numai carpaciu? asid si : nu ferrariu,

ei carpaciu de ferrariu; nu templariu,
ci carpaciu de tenzplariu; c) in insemnare ideale pote fi cineva : carpaciu,
advocatu; carpaciu , nu pictoriu; car-

paciu, nu architectu, etc.; carpacii, in

litteratura, sunt scriptorii re, f ora talentu si fora arte; 2. furu, cu differite
nuantie de intellessu : a) furu de lucruri
mice, puiu de furu : mai cu greu te poli
fer de carpaci de ccitu de addeveratilotri;
P) furu in demanaticu toti servitori,i mei

sunt nesce carpaci, care me fura din

odd; 7) insellatoriu firm siindemanatecu :

este grcu se scapi necaptusitu de unu

catrpaciu ca cellu cu care ai intratu tu
in daraveri commerciali. M.
CARPARIA, s. f., vedi

CARPELLA, s.

carpetu.

f., deminutivu d'in

463

a navei cauta se fia cdtu se pote de solida; 2. subst. a) masc. personale, carpentariu, maiestrn care lucredia lemnu,
lemnariu, in speciale : a) care face constructioni de lenanu orecari, eumu, lemhari'a caseloru, rnagazineloru, etc.; fi)ca-

re construe uuu carpentu=carru, carrucia, etc.; baemin. reale, carpentdria

sau carpentara, arte de carpentariu in
intellessulu de sub a).
* CARPENTU, s. m., p1.-e, carpentum (d'n carpere, ea si femin. carpenta,
inse ca intellessu mai marginitu si mai

speciale de cdtu acestu-a); carru, carrutia, carruciora, etc., si, in speciale,

carru de cerernonie pentru feminele vechiloru Romani.
* CARPERE, carpsi, carptu, V., car-

pen (affinu cu rapore=rapire, grec.

xinety, tpriCsty, aro mai allessu cu
1. carere; d'in carpere directu au essitu
cuventele popularie : carpa, carpire ,
carpinare sau s-carpinare', etc.) : a appuc sau prende, a trage cu violentia,
a smulge, rupe, etc. : I. proprie : 1. pentru fructe, fiori si erbe, a college smul-

gundu sau rupendu : a carpe flori d'in

arbore; carpse frundiele arborelui; se

earpelle;

carpeinu erbele relle d'in gradina; carpsessenzu naai multe canistre de ponze ;

2. carpu); 1. fiacare d'in fructele

de ce carpiti capitele de mad? 2. vor-

sau pistillele par tiali alle acellei-asiflorel

2. organe elementarie, earl formedia pi-

bindu de animali, a lud.ceva ca alimentu,

si a mime: antaniu de alimente de plante,
a pasce, apoi si de carne, a devord : callii
carpuerba; albinele carpu (sugu, collegu)

carpa; vedi carpucia.

CARPELLU, s. m.; (franc.
vedi

stillulu unei flote, si d'in cari fiacare se

pote considerd ea una foisiora involta,
ce coprende germele de fecundatu.
miere d'in flori; catellii lupului rca):pu
CARPENA, carpenetu, carpenu;pred'a
vedipusa d'inaintea loru; vulturulu
carpe ficatulu patientelui;
carpina, carpinetu, carpinu.
applicatu
CARPENTA s. f., (franc. char- prinestensione si la orna: abid carpeti cu
pente), matedatlo, materlaria structure buricele degeteloru d'in mancarile ce vi se
(d'in carpere; vedi si carpentu); inane punu d'inainte; 3. applecatu si la alte
lucrate si imbinate intr'una construe- lucruri, cumu peru, lana, etc., a rupe,
tione, cumu, de essemplu, lemnari'a pa- a smulge, a torce, etc : de pre I runtea
retiloru unei casa, ai carel nauri nu su victimei preutulu carpse cdteva fire de
numai de caramida,lemnari'a invelitorei peru; muierile se nu si carpa faci'a (se
nu si rada, se nu si smulga periifaciei);
unei casa, etc.
CARPENTARIU,-ia, adj., s., car- in acea sera qeligentea muiere ccopsesse
pentarius (compara si franc. eharpen- 9nai multe caire; IT. metaforice : 1. in
tier, ital. carpentiere); relativa si la intellessulu de sub I. L in lectur' a aucarpenta si la carpentu : 1. adj. : struc- toriloru notamu si carpenzulocurile for,

tur' a carpentaria a invelitorei nu este lnose; 2. in intellessulu de sub I. 2. : a):cu

intellessu bonu, a se buqcurd, de ceva,

destullu de solida; structur' a carpent aria

www.dacoromanica.ro

464

CAE.

OAR.

a gusta, a lua fructulu, etc. : se preparezmu a carpe rosele junetiei currundu

bore de ornamentu in gradine : carpi-

trecutoria;b)cu intellessu reu; si a nume

a) a rupe pro cineva, a lu sfascia cu den-

te;
carpinu, lemnu de carpinu: carpinulu e lemnu tare, dro nervosu.
CARPIRE,-escu, v., resarcire, racere, reconcinnare, interpolare; fraudare,

tele invidiei, a luinnegr, a lu defaima,

a lu musca, a l'impunge, etc. : unoru-a
place a carpe pre omeni in absentia in
locu de a le spune addeverulu in facia;
c) a rupe si sfascia cu fapt'a, a sferma,
a debilita; a consume : unu foca mysteriosu mi carpe anim'a; dentele tempului
carpe onzulu si tote alte omului;in spe-

ciale, ca terminu militariu, a adduce

inimicului daune, a lu debiliti prin mice,

Ur dese si necontenite attacuri : yeti

supperd si carpe necontenitu ostea inimicului, ca se ua nzicusiorati si se ua fatigati; 3. a despart unu totu in mai multe

parti, a rupe in buccati, etc. : nu e bene

a carpe ostea in multe si nzice parti,

candu inimicu/u tine ostea sea concentrata. M.
CARPETU, s. m., laularam vel lintel
copia; 1. multime de carpe : ti adjunge
Gatti carpetu se infasci nu unu copillu,
ci si died; 2. multime de pandia, si mai
vertosu vestimente de pandia : ce iei
atlitu carpetu la calle de una di, .ca cumu

ai av se fad calle de una luna? in acellu-asi intellessu se dice siscarparia.

CARPINA si carpena, s. f., melampyrum nemorosum lui Linneu, una planta.
CARPINARE, v., vedi scarpinare.

CARPINETU si carpenetu, s. m.
(carpinetnui); padure de cnrpini, locu
plantatu cu carpini.
CARPINEUra, adj., carianeus; de
carpinu.

nulu carbore cresce in padurile de mun-

frustrare; ferire, (compara ital. carpire; allu nostru carpire se refere, priu intellessu, si la clirpa si la carpere); 1. Cu
sensu apropiatu de allu cuventului cdr-

pa, a derege, a repard : a) a cose sau

prende simplu camesie sau alte vestimente pre unde s'au ruptu , sau a pune
petice : ambli cu camesiele rupte, de ce
dro nu te insori , ca se aiba cine se ti
le carpesca? mai da celle cibote rupte,
se ti le carpesca ; timbla cu vestimente
carpite, pentru co nu si pote comperd altele noue; b) a derege si astupa crepeturele until parete , etc. : calca ceva tutu,
si mai carpesce celli pareti; e de lipse a
carp luntrea, care iea apa pre nzai multelocuri; de si navea este reu nzaltractata, totusi bene carpita va mai duce cdtiva anni; a carp cu pamenitz oll'a uncle
e crepata; 2. metaforice : a) a lucra reu,

a nu derege bene : mi ai carpitu, nu mi

ai reparatu paretele ; b) vorbindu de
morbi, a pallia, a nu vended bene;

vor-

bindu de economra finantiaria a statului sau si a unei casa particularia, a afl mediloce de indreptare momentana :
finantiele terrei'sunt pre calle de ruina,
si cu medilocele propuse se potu numai

carp, nu inse si indereptd de ad si

frasi ca : se carpesce cineva, C1011U pote
=traiesce cumu pote, implenindu en economa lipsele ce are; candu se carpesce cineva de una parte, se rupe de dlt'a=candu se implenesce una lipse , se
deschide si nasce alt'a ; cl) a carp pre

CARPINISIU si carpenisiu, s. m., cu

acea-asi insemnare ea si carpinetir, cu
differenti'a inse co carpinetulu este padure de carpini mari si betrani, ro car- cineva : a) a i cose vestimente rupte
pinisiulu este locu plantatu en ccopini muierea nctivasi car pesce sengurabarbamid si teneri.
lulu, copillii, argatii ; dro si : f3) a inCARPINU si carpenu , s. m.,
sella, a lua cuiva ceva ca insellatione
earpInns (ital. carpine si cariano isp. (compara ital. carpire con astutia):pre
si port. carpe, franc. charme) ; genu de cine n'a carpitu acellu insellatoriu ? si
plante d'in &min, amentaceeloru, mo- pee mene m'a carpitu cu cdteva mii de
necia essandria lui Linneu, care, intre lei, cu tota luarea a mente ce aveanz se
alte specie , coprende si unu arbore de nu me carpesca; y) a lov, a da loviture
mare si grossu fuste, ce da ramuri desu mai vertosu cu palm'a : taci d'in gura,
de la radecina, si de acea-a serve ca ar- deco rrei se nu te carpescu la ureckia; '

www.dacoromanica.ro

CAt.

CAR.

de ad si : a carp cuiva una palma, si

prin ellipse de palma sau anti instrumentu de lovire : a carp cuiva un'a si
bona, a carp cuiva doue sau trei si bo-

ne ; e) a carp fug'a sau de a fug'a=a

rupe de a fug'a; f) a carp mentioni=a
fauri mentioni cu mare facilitate si abilitate, si de aci , prin ellipse : scie se
le carpesca; de unde cu intellessu si mai

465

forte nzultu carpu; carpu=earne de

carpu : a maned carpu.
* 2. CA.RPU, s. m., (ital. carpo, franc.
carpe, d'in grec. xa[nr6s de acea-asi radecina cu carpere); 1. fructu ce se cul-

lege d'in ceva, fructu allu unei plante

in genere, fia sau nu de vre unu folosu

generale g) a carpa justified cu spe-

pentru omu, pre can du fructulu este totadeun'a de unu folosu ore-eare pentru omu,
ro poma, Cu intellessu si mai speciale in

ciose rnentioni : amu facutu blastematea, acumu se vedenzu, cumu se ua car-

acestu respectu, este numai fructulu de

mancare, (vedi si carpellu, deminu,tivu

pinzu, ca se scapezmu de respundere ; h) a

d'in carpu); 2. parte a manei ce lega

se carp: a) a si derege vestimente rup- man'a proprie dissa cu braciulu : carte, cosundu rupturele ; P) a se economf pulu este compusu d'in optu micutelle oscumu se pete; y) a se folosf prin medi- ciore; vulneratu in carpulu manei.
loce abili sau insellatorie: nu ne potemu
CARPUCIA Si carputia, s. f., laniola;
carp cu nemica de la ellu; d) in fine, a demiuutivu d'in carpa. M.
mentf. , a insell, pre cineva : nu te poti
CARPUCIA.NU, s. in., (pre a locurea
carp cu densulu , vercumu ai ascunde si crapucianu; vedi 1. carpu); deminutivu
d'in deminutivulu carpuciu.
mentionea.
CARPITORITJ,-toria, adj. s., care
CARPUCIORU, s. m., (pre a locarea
carpesce : nu carpitoriu de camesie, ci si : crapucioru si crapusioru, crapsioru;
carpitoriu de onzeni simpli , care credu vedi 1. carpu); deminutivu d'in deminutivulu carputiu.
nzentionile carpite de ellu.
CARPITU,-a, d'in carpire : a) parCARPUCIU si carputiu, s. m., demitic. : camesie carpite, b) supinu acia de nutivu d'in 1. carpu.
carpitu camesie, subbt. : carpitulu caCARPUSCIANU, s. m., (pre a locurea
mesieloru.
si : crapuscianu; vedi 1. carpu); demiCARPITURA, s. f., refectio, inter- nutivu d'in alta forma de deminutivu
polatio; dolus, fraus; ictus ; actione de carpuscu sau carpiscu, care noi nu scimu
a carp, si mai vertosu resultatu allu a- se se dica pre undeva, dro care ar fi escestei actione, ceva carpitu , modu sau situ d'in 1. carpu, ea si carp1seus=mcpstare de a fi carpitu : carpitur'a muru- 7CLOX0 d'in 1. carpu. M.
lui cu lutu ammestecatu cu balliga tine
CARPUS1ORIT si carpsioru; vedi carmai multu decdtu carp;tur'a cu lutu pucioru.
simplu, carpitter'a ce l'amu carpitu in
CARRANU, s. m.; vedi carroniu.
frunte a fostu asid, co tzu credu se imai
* CARRAGINE, s. f., carrago;
cera anim'a a se mai leyci de mew si a time de carre, si in speciale : 1. prose capitci cu alta carpitura si mai bona. punanaculu de carre, adappostu facutu
CARPTU,-a, part. si supinu d'in car- in bataia d'in carre; 2. tote carrele nepere.
cessarie unei armate.
CARPTURA, f., Carptura; actiOne
CARRARARE, carraratu, a carrard,
si resultatu allu actionei de a carpere.
carrarediu, etc., v., semitas vel lineolas
1. CARPU, s. m., p.-i, (pre a locurea ducere, limls distinguere=frano.rayer;
prin stramutarea lui d longa C: crapu), 1. proprie, a face sau trago carrare sau
cyprinus carpio lui Linneu, (compara carrari (vedi 1. carrare): a carrard graital. carpione, franc. carpe, lat. carpa din'a; mai desu inse : 2. metaforice, a
in Cassiodoru, isp. eAcarpa, alb. crup; vergd, a trage linee mai late de diverse
de aci si : germ. karpt1M); specia de pe- colori pre una superfacia : a carrarci oua
see de apa dulce forte commune : in pa- cu negru si galbinu; stofe de metasse carludiele formate de Danubizt se prende rarate; pellea certoru animali este car30

www.dacoromanica.ro

466

CAR.

OAR.

rarata;cuventulu in form'a carrarare,

d'in cans'a rnulteloru syllabe cu r, mai
nu se aude; dro in celle alte forme este
forte populariu.
CARRARAT1Jra, vedi carrarare.
1. CARRARE, s. f., callis, semita,
trames, divertionium; curriculum; iter,
via, (ital. si provenc. carriera, ispan. carrera, port. earreira, vechiu franc. charrire, nou franc. carrire, de uncle neo-

logismulu reu formatu si inutile : car-

Hera; cuventulu formatu d'in carru,

este proprie adiectivu ; carrare [sub-

economitu de una parte si de alt'a a unei calle in sau afora d'in cetate pentru
cercularea omeniloru ce ambla pre diosu;
b) spatiu liberu prin gradine pentru preamblare ; c) spatiu inteadensu despusu

prin una curte spre a mergo de la

una parto la alt'a a curtei; (I) spatiu liberu si descoperitu de peru ce se lassa
pro crescetulu sau si in alta parte a capului : a si allege bene carrarea; mai
bene ti siede, sor'a mea, peptenata 0u
doue carrari; e) veri-ce urma san unja
Mai lata se face prin calcare, prin taiare,

intellege iocuj=locu amblatu de carre

sau de amblatu ca carrulu, luatu apoi,
casi calamare, luminare, etc., ca substantivu reale cu varie insemnari); spatiu de locu bene batutu, pre care pote

prin colorare, etc. : carrarile trasse pre

ou nu su derepte ; carrarile lassate pre

merge cineva undeva cu earrulu, callare

sau pre cliosu; si de ad, sfera de actio-

urmedia in mersulu seuregulatu : a) unu

ne, medilocu sau modu, metodu de a

Nerd , de a petrece vieti'a, etc. : 1. in
intellessu mai appropiatu de etymologi'a cuventului,locu intr'adensu despusu

pentru allergatu cu callulu sau ea carruin; stadiu, hippodromu;

loen uncle
se essercita callii; de ad, spatiu de locu
catu pote percurre unu callu inteuna
fuga pro neresufflate ; 2. in intellessu
mai departatu de etymologfa, spatiu de
loen batuturitu, dro asid de strimtu,
in catu pre densulu nu pote ambld carru
sau carrutia, ci numai unu senguru omu
sau altu animale :prin curtileterranesci,
made de regula cresce &bet dsa si mare,
nu pote anablei cineva de cdtts pie carrari ; in sate de la una casa la all'a sunt

de asseminea carrari ; de una parte si

de alt'a a drunturel0911 este una carrare,

fruntea eroului d'in taiaturele spatei,

(vedi si carrarare); de ad : 4) in intellessu mai ideale : a) calle sau linea te
corpu cerescu : neci una stea nu se abate cu unu puntu d'in carrarea trassa
ei d'in eternitate; p) una cursu de apa
Woo inchidi carrarea naturale a apei,
ea cauta se si deschida pre aiurea alta

calle, etc.; b) lit& de portare sau lucrare, medilocu de a adjunge la una

scopu, moda sau medilocu de a traf, occupatione regulata , professione, cursu
allu vietiei, etc. : multe su carrarile, ce

pote omulu appuccl in vietia; dro tau

tote aceste carrari ducu la gloria si fericire ; lunga si spinosa a fostu carrarea vietiei melle; omulu de geniu scie a
si deschide una noua carrare in vietia,
mutate ordinariu amuca un'a d'in carrarile batute de altii.
2. CARRARE, v., vehere; forre, portare, gerere ; abire (franc. cbarrier si
charroyer, ital. carregiare, ispan. car-

pre care mergu menatorii de boj; prin

retear, port. carregar) ; 1. proprie , a

mediloculu drumului sunt de asseminea

cellu pucinu doue carrari, d'in cari pre
un'a merge unu animale d'in celle doue
injugate a laturea, si pre alea cellu altu
animale ; pre colline , pre munti, prin
selbele dese, mai numai pro carrari po-

duce ceva sau pro cineva cu carru sau

temu strabate de la unu locu la altulu;

candu nu'a cade mare, nu pote cineva
merge bene de cdtu pre una carrare deschisa prin calcarea mai multoru omeni

pre acellu-asi locu ; de ad : 3. prin estensioue si metafora : a) spatiu de locu

carrutia de la unu locu la altulu : a carrd

fenulu; buccatele secerate si legate, se

carra apoi la aria ; a carrel apa cu butea la lueratori ; nu avemu cu ce carr
grande la magazine, pentru co ni s'au
frantu carrele; a carrel lemne cu carruti'a; a carrel de allemancarei si debeutu
la armata; inimicii carra continuu osti
pre callea ferrata ; 2. prin estensione
a) a transporta cu callulu, at navea, ca
veri-ce alta instrumenta de transportu

www.dacoromanica.ro

Clitt.

CAU

asseminea unui carru sau carrutia : pre

apa mercile se carra cu navea, cu lurttrea si alte vase de plutitu ; cu greu si

lu duce necontenitu si in tote partile ,,u

selle ; e) a carr omeni : a) a duce sau
a adduce omeni in mare multime : iramiculu carra continuu armati la campulu de bataia; preveghitoriulu mosiei
in cteva ore cama toti omenii d'in satu
la /ucrulu de secere ; [3) a aduce cu voia
fora voia d'in unu locu in altulu, a stra-

tardiu vei adjunge se carri attea lucruri pre spinarea unui callu; b) a duce
cu man'a sau eu spinarea, vorbindu de
omeni : a carr apacuurciorulu, cu cofa,
Cu cup'a, cu oll' a, etc.; a carrd fenu la
vite Cu braciulu sau cu sarcin'a; a carrd
copillil in; spinare d'in unu locu in altulu ; c) vorbindu de una linda, care duce
pre superfaci'a ei diverse obiecte grelle :

undele infuriate alle torrentelui carrau

trunchi de arbori, arbori intregi, vite si
omeni innecati ; de ad : 3. prin una es-

tensione si mai maro, cu intellessulu

generale de a duce d'in unu locu in altulu, inse cu aceste differentie carracteristice, co sau de partea subieetului verbului carrare este ori se cugeta una maro applecare de potere materiale sau intellectuale , sau obiectulu acellui-asi
verbu este immultitu si greu de transportatu, as& in catu e de lipse a se repet actionea espressa prin verbu, cumu
se pote ved d'in urmatoriele d'Aova es-

semple : a) a carr apa, differitu de a

adduce apa=a adduce una data, fia cu
butea, cu butoiulu, cu cof'a sau ea oll'a,
va se dica : a adduce de multe ori si continuu apa, fia cu carrulu in buti sau putine, fia cu cof'a, oll'a sau si altu vasu
mai micu ; b) a carr vinu : a) a transport& in carru vase de vinu ; dro si :
(3) a adduce cu cup'a , cu urciorulu, cu
oll'a sau altu vasu miel] de multe si repatito ori vinu cuiva sau mai multoru-a,
cari s'au pusu pro beta; c) a carrci buccate la mesa dice mai multu de catu a
adduce buccate la mesa, coci prim'a espressione da a intellege co ospetii sunt
numerosi si buccatele prin urm are multe

si variate; d) a carrd d'in casa va se

467

muta, a vessa , a strapatia, etc. : fora

scopu si /ora folosu carrati pre bietii militari d'in locu in locu; tu estiblastematulu, care mi carri copillulu prela tote locurele de perdiare; ca se mi faca reu,bla-

stematulu de vecinu mi a ammagitu si

carratu toti seceratorii si argatii; de ad:
e) si reflessiv., a se carr : a) a se trage
d'in unu locu in altulu cu multimea
ostile au inceputu a se carr din terra;
[3) mai vertosu, a se trago rapide, a fug,

sau a se trage pre nesentite, a se furisia, a se stracor& : carrati-ve de aici ;

carra-te d'in ochii mei; cumu audira acesta-a, toti se spariara si incepura a secarr unulu ccite unulu; f) a carrd pumni,
palme, etc., a da multe si violente loviture cu puinnulu, palm'a, etc. : ne car-

rara pumni, peno se saturara. Form'a

lungita a infinitivului, carrare, ea se se
evite confusionea cu 1. carr. are, se applica forte raru ca substantivu, si in locu-i, cu insemnare abstracta, se ieau for-

mele : carratu, carratura.

CARRARIU,-ia, adj. s., (ital. earraj o),

earpentarius; relativu la carru; se iea

mai multa ca subst. masc. personale,
carrariu=care face carro.
CARRARUCIA, carrarutia si carrarusia, s. f., aretior semita; deminutivu
d'in 1. carrare.
CARBARZIA, s. f., en 1 molliatu in
loeu do

CARRARULIA, s. f., ea si carrarucia, deminutivu d'in 1. carrare.

dica a acote tote sau cellu puciuu mare

CARRARUSIA, carrarutia; vedi car-

parte d'in obiectele ce stau in casa

carrati mobilile d'in acesta camera in

rarucia.
CARRATICU si carateeu,-a, adj. s.,
(earratiens-um); relativu la carru si la
carratu cu carrulu ; luatu mai vertosu
ea subst. masc. reale, carratieu-lu, pratiu ce se da pentru carratur'a cm Ear-

cea alta; inse : duceti acestu scaunu d'in,

acesta camera in cea alta; dro pote cineva carrei si unu scaunu, candu lu porta

d'in locu in bou, ca se sida pre ella ;

totii asiti, : carra cineva 21)226 COpi1121, m'in

rulu sau carruti' a : carraticulu a 0-

amicu, etc., adeco l'are nedespartitu si

junsu asid de suitu, in ccitu allp ccist5

www.dacoromanica.ro

468

CAR.

CAR.

mai multu de cdtu celle ce ai de transportatu.

CARRATIONE, s. f., vectio; actione

de a carr.
CARRATORM,-toria, adj. s., vector,
vectorius; care carra.
CARRATII,-a, d'in 2. carrare : 1. par-

ticip. : granele carrate si necarrate la

aria; 2. supin : carre de carratu fenu;
3. subst. m. abstractu, carratulu, actionea de a earrd si mai vertosu resulta-

tulu, tempulu de carratu, etc. : pre la

carratulu fenului.
CARRATURA, s. f., vectio, vectura;
1. actionea de a carrd : carratur'a granului se va face dupo carratur'a ordiului; carratur'a pre apa costa mai pucinu
de cdtu carratur'a pre uscatu ; 2. mai
desu iriso, resultatu allu actionei de a
carrd, ce se carra sau cdtu se carra, intr'una data mai allessu : flacare sateanu

cu acellu-asi intellessu ca si in-carcare, care nu e de ctu compusu d'in

carricare, prescurtatu in careare, ea si
ital. careare, isp. cargar, etc.; in forma
sinapla e populariu numai subst. cdrca

=carrica = ital. caeca, si carca, (vedi

arca); ro verbulu simplu carricare, ea
si derivatele selle directe : carricatoriu,

carricatura, etc., se lea mai multu

cu intellessulu speciale si metaforicu
de incarcare=essagerare in bene sau in
reu, mai vertosu in reu, cumu : a) in pictura si alte arti de desemnu : a) a carried una colore sau a carried de colore
(cu colore), a di multa colore, a colord
bene: ca se stee colorile totu de un'a viue,
se cere se se dee dental multe ori pre acel-

lu-asi locu si se se carrice mai multu de

cdtu aru fi elle naturali; p) a carried imaginea cuiva sau a carried pre eineva

ce oblega a face marelui proprietariu trei

va se dica si : a lu face sau representd

mai formosu de ctu e, a essagerd in

carrature pre annu : una carratura de

fenu, una carratura de lemne si una

bene si in formosu lineamentele personei

representate; dro si mai vertosu ; a es-

carratura de buccate; cu una carratura

nu potemu duce tote d'in casa, ci cauta
se facemu mai multe carrature.

personei depinse ; si de ad f in genere

CARRAITSESCII,-a, adj., ad ye et u ra-

rium pertinens; relativu la carrausiu.

CARRAUS1A , 8. f., yeeturarli McLain; stare sau maiestrfa de carrausiu.
CARRAUSM , s. m., vecturarius ;
cellu ce essercita maiestri'a de a transportd en carrulu mari greutati la mari
distantie: nu afldmucarrausi,ca se transportdmu sarea.
CARRETT1 si carreta, s. f., (ital. car-

retta, isp. si port, careta, franc. charrette; de ad si : angl. cart, russ. polon.
karreta, nou grec. xakitTa) ; trassura
elegante si inchisa.
CARRETTAR1A, s. f., maiestrfa de
carrettariu.
CARRETTARM, (mai pucinu bene :
carretasiu), s. m., (ital. carretajo); cellu
ce fabrica sau vende carrete.
CARRETTASIU, s. in., vedi carretariu.
* CARRICARE, v., (carneare, ital.
carleare, careare si cargare, isp. si prov.
cargar, port. carregar, franc. charger),
ouerare, obruere, cumulare, augere, etc.

sager& in reu si in uritu lineamentele

y) a represent& pre cineva difformu si
ridiculu, a lu ridicul& si batujocorf, representandu-lu difformu si facundu acte
ridicule si unte; b) in artea de a serie
si vorbf, a essagerd in espression,e sentimentele, actionile, passionile, situationile, etc., mai vertosu cu tendenti'a de
a le denaturd si face ridicule ; c) si in
genere a essagerd in bene sau in reu :
amicii unei persone carrica in bene calitatile ei, pre candu inimicii carrica in
reu defectele acellei-asi persone, (vedi si

carricatura).
* CARRICATORIU, - toria, adj. s.,
(ital. caricatore); care carrica.
* CARRICATURA, s. f., (ital. caricatura, franc. caricature), oneratio, onus; pictura exaggerata, etc.; 1. aetione
de a carried si resultatu allu acestei actione, ce se carrica sau ea` tu se carrica
intr'una data, ea si compusulu in-carcatura = in-carricatura (vedi carneare);
applecatu inse, ca si carneare in speciale si mai vertosu : 2. la intellessulu
metaforicu de incarcatura= essageratione in fapte, sau espressione essage-

www.dacoromanica.ro

CAR.

CAR.

rata a fapteloru, sentimenteloru, situationiloru, etc., essageratione care trece

preste addeveru si convenientia si care

se pote face si in bene si in reu, Ur

mai vertosu si de ordinaviu in reu

469

* CARRICATURARE, v., a carricaturd pre cine-va sau ceva, a face carricattle a acellui cineva sau ceva, in intellessulu cuventului carricatura de sub 2.
* CARROBALISTA, s. f., carroba-

a) in acte sau fapte : certe cerimonic essagerate sunt carricature; demonstrationile de affection, de bonitate, de delicatetia, de potere, cari paru, de si pote nu

lista, (vedi carru si ballista); ballista

sunt, affectate, sunt carricature; carricatura devine, in applicare prin cuge-

lui Linneu (dupo martuda vechiloru

tare sau prin fapta, cellu mai bonu principiu de portare; carricature sunt vestimentele sitote ornamentele unei persone,
deco nu su cuvenite personei ; personele
insesi, mai vertosu imitatorii servili, adjungu carricaturelemodelleloru, alle caroru defecte imita si reproclucu tnai vertosu essagerate; b) in espressione : a) in
artile de desemnu, cu intellessu bonu
albulu a laturea cu negrulu capita viva-

citate si una certa carricatura gratiosa

si placuta; dro si mai desu cu intellessulu reu de representatione essagerata a
unei persone sau fapteloru ei, add, co totu

ce e defectosu si uritu se sara bone in

ochi, ba chiaru si bonele personei sau
fapteloru ei se appara ca defecte si relle
carricatur'a, in arte, este essagerationea
estrema a uritului , contrariulu ideale-

lui; carricatur'a inse este bona, intru

cdtu ser ve a destept ide'a si dorente a de

formosetia, de covenientia; si ca intellessulu concretu de desemnu insusi, de

imaginea desemnata : diaria ca carricature; carricaturele se facumai vertosu

pusa pre rote.

*CARROCONE, s. m., carroco; specia de pesce, sturione,aceipenser sturio

autori latini cuventulu ar fi celticu sau

gallicu ; cuventulu nostru populariu :
caracuda sau carracuda, pote fi in relatione de affinitate cu carracone).

CARROW, s. m., cu n moliatu in

loen de.
CARRONIT3 , 8. m., ingens carrus;
augmentativu d'in carru; pro a locurea

se dice carranu : carranu de calle ferrata,

(ca multu mai bene de eau vagonu).

CARRIT, s. m., pl. carre si carra, ear-

rus si carrum, curras, plaustrum (ital.

carro, isp. si port. carro, provenc. car
Si charre, franc. char Si chariot; alb.

carra Si kierra; de ad si : angl. car,

germ. karren, nou grec. 71.,i4ov); mare

trassura cu patru rote, trassa de boj sau
de calli si care serve a transport& lucruri si chiaru persone : 1. proprie

a) trassura ordinaria de transportatu

lucruri si persone multe la distantie mai
mari : carru cu patruboi, carru cu sesse
calli; a incarc merci in mai multe carre;
are se vi se franga carrulu, co prea l'ati

incarcatu; de fric'a Turciloru, mai inainte fie-caratinea in curte unulu sau mai

scopu de a ridicul si inf err faptele relle

multe carre, pentru cala antani'a scire

alle unei persone; se pote inse face car-

de inva,sione a barbariloru se incarce in

aceste carre alle casei si pre ai casei si

ricatura d'in imaginea unei persone si

fora rea intentione, deco lineamentele ei
sunt rm.& imitate; de ad carricatura, Cu
in tellessul u generale de difformitate, fien-

tia difforma mimuti'a, fora se se veda

pre sene, dicea de ursu, co e una carricatura a naturei; (3) in artile discursive,
in litteratura, cu intellessu analogu cellui ce are in artile representative sau
de desemnu : actionea, ca si caracteriele,

totu in acesta drama este carricatura;

istori'a insasi, prin essagerarea laudei
si a defaimei si prin affectationi retorice, devine carricatura.

se fugalantunte; davemu carre, ca cari

se carreanu fenulu sibuccatele;
in speciale : carrete au fostu,la vechii .Romani,
au urmatu a fi peno a,stadi, si la nepotii
lora Bonteini, si voru arma' a fi mediulu

propriu de a carr si transporta' alle armatei; carrulu fiendu dro termina speciale si de militia, nu ar fi lipse de furgonu=lranc. fourgon=carru de armata;
dro ca terminu militariu, carru are si
alte insemnari : a) carru cu laturele si
rotele armate cu lamine de ferru taiose
ca spatele si eosele, care trassu de ealli

www.dacoromanica.ro

470

CAR.

CAR.

serviea in batalla, rapedindu-se cu furia in

mediloculu inimiciloru; pentru claritate,

in acestu intellessu, so dice si carru falcatu (de la falce=talx=cossa) sau carru

armatu;b) machina de lemnu sau de ferru
cu doue rote, pre care se pune si se transporta unu canone sau tunu; in acestu in-

tellessu carruciu ar fi de preferitu;

trassura pomposa, care serve la differite usuri : a) trassura elegante si a-

graphica este cadrulu sau planulu cadru,

sub care se puna formele, si care prin

adjutoriulu unui mechanismu candu se
impinge sub mechanismulu premente
cu una foja de charteia, candu se trage
in deretu, spre a se (11 negretia caracterieloru; asi& si carrultz serrei, prelu
care, intr'una serra mechanica, appuca
si tine lemnulu addussu in dentii serrei
(ferrestreu), etc.; e) parte maigrossa des-

vuta, ca care allerka si se intrece cineva

in luptele hippodromice onan'alui scie

pre prora a antenei unei nave; f) in intellessu mai ideale carrulu statului=

bene conduce unu superbu carru in arena;

navea statu/ui=statulu insusi sau ad-

b) carru funebru, pre care se transporta

unu mortu la cemeteriu; c) poetii attribuescu unu carru lui Jam, Junonei, Yenerd si altoru divinitati antice, dro mai
vertosu sorelui sub numire si de- Febu

rninistrationea lui; carrulu civilisationei,

sau Apolline,lunei sub numire si deFebe,

noptei si la differite astre si constellationi : domnulu dillei esse nzaiestosu in

carrultz seu de auru; regin'a noptiloru

procede superba in stellatulu seu carru;
d) carru de triumfu, pre care capitanii
invingutori intra cu triumfu in capita-

lea terrei : mire alte semne de gloria,

la carrulu de triunfa se adducu legati
Si capii inintici prensi; de aci,ci intellessulu metaforicu ideale de persona sau
lucru personificatu, care prin poterea sea
subjuga si asservesce Alessandru vrIc
se lege si Asea la carrulu seu de triunfu;

care e moritoritilu, care se nu se lasse

prende si legd de carrulu de triunfu allu
fortunei? 3. metaforice : a) continutulu unui carru : unu carru de fente; a
comperd mai nzulte carre de pepeni; in
speciale : carru de mesura, mesura determinata de fenu sau de altu izutretiu;
b) cantitate indefinita, dro forte mare :

a spune unu carru de mentioni; a av

unu carru de copilli; in capulu teu jace
Unti carru de prostia; cu carrulu se carri
auru acestui omu, si totu nulu saturi; absolutu, cu carrulu= forte multu; c) carruin cuboii sau simplu corru/u=arctos,

ursa major, septentriones, consteliatione aprope de polulu arcticu, care prin

patru stelle despuse in cadru si trei inseriate inainte presenta imaginea celloru

patru role si a temonelui unui carru;

d) carrulu prelului, in machin'a typo-

mersulu civilisationei, progressulu ei

rotele carrului civilisationei au sfermatu
si voru sfermd, in mersulu seu irresistibile, poporele ce nu se injuga buccurose
la densulu; 4. locutioni si proverbie
a) a frange carrulu, a derege carrulu,
a feriied carrulu, a injugd boa la carru,
a dejugd boa de la carru, a dd carrulu
de mallu, etc.; b) a urmari si prende iepurele cu carrulu=a av mare patientia
intru urmarirea unui scopu; c) petricell'a mica restorna carr ulu mar e=unu omu
mica si neinsemnatu pote face reu altui-a
mare si potente; neluarea in sma a cellei mai mice impregiurare pote periclit&

intreprenderea cea mai bene cugetata;

d) a fi a cincia rota la carru=a fi nu

numai inutile si de prisosu, dro chiaru
si vettematoriu si supperatoriu; e) de-

stullu (adjunge) una maciuca la unu

carru de o//e=pentru unu omu sentitoriu adj unge se i spuni una data ceva,
ca se intellega.
CARRO CA, s. f., si

CARRUCIA sau carrutia, s. f., carruca (ital. carrozza, isp. carroza, port.
caroo, provenc. carros, franc. carrosse;
alban. carrotia; nou grec. xaporycCot,
serb. karuea; allu nostru carrucia correspunde unei forme latin. carrucea sau

carracia, femininu derivatu d'in carraca, allu carui masculinu ar fi carrucells sau carracius=carruciu, despre
care vedi la loculu seu) : trassura cu pa-

tru rote mai mica do Mu unu coru, fia

grosolana si destinata a carrd greutati,
tia elegante si destinata la preamblare
si mai vertosu la callatoria : carrucia

www.dacoromanica.ro

CAR.

CAR.

Cu doi boi, carrucia cu unu callu, Cu doi

calli, cu patru calli; carrucia de doue,

de trei, de patru persone; carrucia invelita, desvelita, etc.; continutulu unei
carrucia : doue carrucie de tonne;

471

carru mica, si prin urmare appropiatu

prin insemnare de carrucianu si carruciora : carrucioru de posta; a veni la

proverb : a nu vr neci in carru neci

in carrucia=a nu vr in neci unu modu.
CARRUCIANU,s. ni., pl.-e, carrulus

tnercatu cu unu carrucioru de lenzne.

CARRUCIU si carrutiu, s. nr., pl.-e,
carralus, (ital. carrucio; vedi si carruccia, d'in care carruciu e form'a masculina) ; deminutivu d'in carru; luatu forte

(ital. carrozzlno, isp. carrociu, port.

carroolm); deminutivu d'in carru, carru

care se carrucia pruncii, tragundu-i

mai micu.
CARRUCIARE si carrutiare, v., car-

cineva cu manule, sau ca care se joca

copillii;carruciu ca una rota, cu care

men vehere (ital. carrozzare); a porta,

carracineva pamentu sau si alte lucruri,

tragundu-lu sau impingundu-lu cu ma-

preambli, duce in carrucia : destullu

v'amu carruciatu astadi; mane am se
ve carruciu mai multu; muierile, fora
tragere de anima pcntru casa, n'au altu

in capa de cdtu se se adorne si se se

earrucie tota diu'a; prin estensione, a
porta si preambla in luntre sau altu instrumentu de transportatu vreti se ve
carruciu pucinu cu luntrea? tota ditea
ne anzu carruciatu astadi candu pre lacu,

candu pre riu.

CARRUCIARIU si carrutiariu (reu
carruciasiu sau carrutiasize), adj. S.,
carracartus (ital. carrozzajo si carrozziero, isp. carrocero, port. carrozeiro,
franc. carrossler ; de aci si nou grecesc.

desu pentru micele carre de copilli, in

n'a; (vedi si carrucianu, carrucioru si

carruciora).
* CARRUCULA, s. f., carrucula
(it. carrucola); deminutivu
carruca;

luatu inse mai allessu cu insemnarea

speciale de rota sau rotula de lemnu sau
de metallu, in cercanulu carei-a se face
una cavatura, pro care se infasciora funea destinata a carrd=redica san misc,

greutati : carrucura putiului, a unge

carrucul' a unci machine, manusea carruculei.

CARRULIU, s. ni., rotula, cochlea,

trochlea; cuventu populariu, intro Macedoromani mai vertosu, dupo forma=

xaparCipi) ; relativa la carrucia sau

ca lat. carrulas = carruciu sau carru-

la carruciu; luatu de ordivariu ca subst.

masc, personale, carruciariu-lu ; 1. cellu
ce fabrica si vende carrucie; 2. cellu ce
mana calla sau boii uneicarrucia; si in
speciale : 3. cellu ce essercita maiestri'a

cioru, dro in intellessu analogu cu precedentele carrucula , insemnandu : rotilla, si in speciale rotilla de redicatu si
miscatu greutati : vertetiu de carru, ver-

de a transporta omeni si lucran i cu carruci' a : tnulti carruciari au venitu cu pesce

nzercatu; multi carruciari castiga vieti'a

rotula de orologiu sau de alta ma-

pentru sene si famili'a loru, carrandu

arena si caranzide ca carruciele loru.
CARRUCIORA, s. f., carrucula; deminutivu d'in carrucia (corresponditoriu

ca una forma lat. carrnceola sau carruciola) : am una carruciora asid

usiorella, in catu, desi trassa nunzai do
unu callu, pare co sbora la calle; carruciora de posta.
CARRUCIORU, s. ni., pl.-e, carrillus;

deminutivu d'in deminutivultt carruciu

(corresponditoriu ca una forma lat. carrilueolus sau carruciolits), luatu iuse cu
intellessulu nu de carruciu micu, ci de

tetiu de prelu, scripete, rota de putiu,

china, etc.
CARRU TIA, carrutiare, carrutiariu,
carutiasizz, carrutiu; vedi carrucia, carruciare , carruciariu, carruciasiu, carrucia.

CARTA si charta, carte, caricia si

chartcia, s. f., charta si carta, littera3,
'Hier; foliara lasorium, (ital. isp. port.
provenc. carta, franc. carte si chart,
nougrec.
alb. carta, vechiu grec.
xaptE.; desvoltarile, in cari vomu MIA
mai diosu, voru pune in lumina caven-

tele, pentru cari ama unitu si tractatu

in acellu-asi articula cate trele formele
principali alle cuventului, adeco : form'a
carta sau charta, form'a carte, si form's,

www.dacoromanica.ro

472

CAR.

CAR,

charteia sau caricia); materia ce se reduce in foie forte suptiri si serve in spe-

ciale la scrissu si la typaritu, si de ad,

prin metafora, ce se serie si typaresce,
opu de scientia, etc. : I. form'a carta,
plur. carte, care in unele insemnari se
dice si cu aspirat'a h : charta, charte
(pronuntiata de unii si : harta, ba chiaru
arta), este cea mai de currendu intrata
in usulu limbei, si se applica si in unele
d'in insemnarile formei carte d'in vechiu
popularia, cumu si in unele d'in insem-

narile formei carteia=charteia; dro si

in alta insemnari speciali, ce nu s'au

devine negra; carta ozonometrica, preparata cu solutione de amylu si apoi eu

alta solutione de iodura de potassiu, care
da pre lacia ozonulu aerului, prin care
asseminea carta se face vioracea si apoi
cerulea; carta epispastica, care, imbetata
cu solutione alcoolica de cantaridi, produce acelle-asi effecte rositorie si besicatorie, ce ar produce si cantaridea; carta
incombustibile , fabricata d'in amiantu

sau eombinata ca certe solutioni salino,

cari ua facu se nu iee focu sau se nu

arda cu flacura; carta electrica, care ,
moiata si tinuta in solutiune de acidu

in insemnarea de charteia de papyru,

si prin estensione : 3. in insemnarea ce
are de ordinariu, si form'a carteia sau
charteia, cumu si franc. papier, essitu
directa d'in papyru, s'a applecatu, prin
estensione, la acellu-asi conceptu ce es-

nitricu ammesticatu cu acida sulfuricu

concentratu, a capitatu proprietatea de
a se electrisd, forte tare, candu se freca
si se incaldesce incetisioru; carta de reagente = carta reagente, preparata de
chymici, spre a esperiment in certe reactioni si a afi, essistenti'a si natur'a
certoru corpuri; carta sugace=carta bibace, care suge si inghite negreti'a, asi,
in cfttu nu se pote serie pre dens'a , ci

preme in speciale cuventulu nostru charteia, adeco compositu trassu, de regula,

serve bene la filtratu sau se pune pre

scrierea uda, ca se nu se sterga ; carea

d'in Carpe, care se reduce in foie forte

suptiri si care serve la differite usure,

lui Berzeliu, facuta d'in bombacu, serve,

dero in speciale la scrissu si la typaritu :

una colla de carta, mai multe testelle de
carta; carta de scrissu, carta de typariu;
dupo materia este : carta bombacina , d'in
carpe de bombacu; carta de inu, de dinipa, de paie, de orezu, etc.; carta membranacea= pergamena; dupo calitate este :
carta regale, usitata mai vertosu de pictori; carta papale, de cea mai bona calitate si cea mai mare ; carta ordinaria,

candu se facu analysi chymice ; facuta

d'in fibra vegetale curata, arde fora se
dee mai de locu cenusia; carta amylata,
imbetata ca colla de amylu serve chymistiloru a connosce iodiululiberu; carta
de musica, cu linie pre cari se se seria
sau pre cari su scrisse note de musica;

datu celloru alte doue forme, si a nume :

in insemnarea cea mai originaria, de

papyru, d'in a cui scortia se tragea si

fabrid, chartei'a la cei vechi; de ad :

in laboratorie chymice, la stracoratu,

carta moneta=moneta carta=bani de

carta de lussu, carta velina, etc.; dupo

carta, care are cursu ca si banii de metalle pretiose ;

a si asterne pre carta
cugetele selle=a serie, etc.; cu acestu

colore este : carta alba, carta verde, carta

intellessu intra in speciale, cumu s'a

galbina,carta rosia, carta cu flori=carta

inflorata ; carta cu facie --= carta colorata, eco.; dupo usulu la care se applica

dissu mai susu, nu numai form'a carteia

sau charteia, ci si form'a carte, (vedi mai
diosu la 11.1.); 4. in insemnarea de foja

este : carta de scrissori, carta de de-

de charteia scrissa , impressa sau de-

semnu, carta de tapetatu muri, carta de

scrissu, carta de infascioratu merci, etc.;
in speciale : carta albuminata, moiata
in licidu de albumina si nitratu de argentu, care serve fotografiloru ; carta

gunzbata, moiata in licidu de acetata

de plumbu, care da se connosca cineva
Aborii de sulfure, de cari asseminea carta

pinsa, chiaru de pandia depinsa : a)mica

buccata de charteia de regula typarita,

ce se da cuiva spre a fi admissu undeva ;
carta de spectaclu, carta de teatru, carta
de allegutoriu ; b) carta de visita, pre

care se serie san se imprime numele

cuiva si caro se lassa la personele ce
merge se vedia si nu le afla a casa ;

www.dacoromanica.ro

CAR.

CAR.

473

c) carta de buccate, lista de buccatele ce

unainsemnata parte a pamentului, cumu:

au se se dee la una mesa, care se pune

Europ'a, Asea, etc. : cart'a Europei ,

d'inaintea fia-carui invitatu; asih si,

ca terminu de ospetarfa publica, carta
insemna: cc) list'a de buccatele, ce cineva

pote cere si capith de la ospetarfa; dro

si : (3) si list'a de spese ce a facutu cineva

la ospetarfa : addu-mi cart'a de celle

ce su detoriu ; d) tabella de pictura sau
de desemriu : cc) in genere : s'a sapatu
in arama si typaritu una formosa carta, care representa pre Lucrete a uccidendu-se ; patru carte, cari representa

cart' a Africei ; carta speciale, care representa numai una terra sau parte de
terra ; carta particularia=carta topografica, care representa una parte de
locu, una regione cu cello mai mice
ammenunte alle ei : chili, riuri, riurelle, cetati, sate, selbe, colline, etc. : cartele topografice servu mai vertosu la ope-

rationi militari ; cei antici inco avea

cartele loru topografice , numite carte
militari; carta chorografica, care repre-

tormose situri campestre; (3) in speciale,

senta una regione cu locurile ei mai in-

representatione pre unu planu a superfaciei globului terrestru sau sferei ceresci, representatione a unei parte d'in
superfaci'a globului terrestru sau sferei ceresci, etc.; de ad i : carta ceresca
sau astronomica, care representa posetionea astreloru pre ceru, in opposetione
ca carta terrestre, care representa superfaci'a pamentului; carta terrestre inse

semnate ; carta itineraria, care representa in particulariu chllile cu stationile loru si alte indicationi necessarie

se dice si una carta, care representa

navigantiloru, pentru co representa as

ammenuntulu termii continentiloru si
insuleloru, tote locurile tnarei pericu-

numai terrele, continentile, uscatulu sau

parti d'in uscatu, in opposetione cu carta
marina, care representa marea sau parte

de mare et chllile ei, prin carta, luatu

absolutu in acestu intellessu, se intellege de regula carta geografica=representatione pro 111111 planu a superfaciei

pamentului iau a unei parte d'in acesta

superfacia, representatione care arrta
configurationea terreloru si mariloru,
muntiloru, situationea fiuviiloru, cetatiloru, etc., limitile si divisionile stateloru cu uumirile generali si particularie alle loru; dupo modulu, cu care e
construita una carta geografica, se ciliama : carta redussa=carta de reductione
acea-a, in care meridianele sunt representate prin linie convergenti la poli,
ro parallele prin linie parallele unele
cu altele, inse inecali, in opposetione cu
carta plana, in caro effectulu perspectivei si rotunditatei pamentului e nullu,
in care meridianele, ca si parallele, sunt
representate prin linie derepte si parallele; dupo coprensu cart'a este : carta universale=mappantundu= planiglobu,
care representa tota superfaci'a pamen- tului ; carta generale, care represent&

callatoriloru; carta hydrographica, care

representa in particulariu apele de pro
superfacia pamentului sau de pre una

parte a acestei superfacia : intre cartele hydrographice se destingu cartele

marine sau tn,ai bene naUtice, cari servu

lose, fluviele cu diversele loru ramificationi, etc.; carta orografica, care repre-

senta in particulariu muntii pamentului sau ad unei phrte a pamentului, etc.;

carta muta, care offere desemnulu

locuriloru, fora se dee si numirile loru
scrisse cu littere, si care serve cu folosu
la studiulu primeloru notioni geografice ;
sunt inco carte, cari serv a la
diverse usuri particularie, cfimu : carte
politice, carte botanice, carte mineralo-

de ad si cu intellessulu
gice, etc.;
ideale de connoscentia a cartei geografice,
de connoscentia a scientiei geografice,
cumu : omu care possedebene cart' a terrei selle; in acestu intellessu carta se
dice si charta : charta geogrgfica, charta
generale, charte topografice, etc.; neci
form'a carteia sau charteia, neci form'a
carte nu se dice cu acestu intellessu; acelle-asi observan i se applica si la urmatoriulu paragrafu : 4. in care carta
sau charta se iea cu intellessulu de statutu, constitutione, lege politica fundamentale a unei terre ; prittea carta, in
acestu intellessu, fu cea d'in Angle a,

www.dacoromanica.ro

474

CAR.

CAR.

data in 1215 dupo Christu si connoscuta

sub numele de cart'a sau charra mare

(=magna charts), care a devenitu ba,
sea constitutionale a Angliei, si care
garantc nationei, representata prin nobili si clerici, votulu liberu allu impositeloru , libertatea basericei , libertatea
personeloru si a proprietatiloru , etc.,

jocu de carti : cea mai completa parechia de carti coprende cinci dieci si
doue de carti; pentru unele jocuri parechi'a de carti coprende nunaai trei
dieci si doue de carti; carte bona, favorabile, care face se castigo, in opposetione cu carte rea : a av carte bona,

a av carte rea ; in acellu-asi intellessu , absolutu : a av carte = a av

coprendendu in tnediu legea asid numita : habeas corpus, care da fiacarui

particulariu inchisu dereptulu de a cere

carte bona; a nu av carte=a av carte

rea; asi si : a vent, cuiva carte=a avd

liberarea sea pre cautione;

form'a

carte bona ; a nu ven cuiva carte=a

carte, plur. carti (pro a locurea numai

cu a intunericatu carti), nu este de
eltu form'a carta cu e finale in loen de
a, conformu geniului limbei popularia
romanesca, in care mai nu essiste cuventu terminatu in arta, ci regulatu in
arte, ca parte; ca forma d'in vechiu popularia, carte are si parte d'in iusemnarile attribuite celloru alte doue forme : carta si carteia, dro si multime
de alte insemnari, ce nu au calla alto
doue forme : 1. cu insemnarea formei
carta de sub 3., insemnare espressa nu-

nu av carte bona ; a face cartilez--ital.

fare le carte=a mestecci, cartile ; a del
cartile=a impart cartile la jocatori ; a
taid cartile, etc.; calla trei figure prineipali alle cartiloru sunt : regele, regin'a
sau domn'a si infantele sau (antele; dupo celle patru specie de setnne diverse
ce porta cartile, una carte de jocu este
cruce sau trifoliu (reu : trifila sau trefla= franc. trlle); tuba sau cadra (reu :

mai prin form'a carte la Macedoromani,

precandu la Dacoromani acea-asi insemnare se espreme in speciale si cu

form'a carteia sau charteia, fora 'inse
ca fortn'a carte se fiar esclusa absoluta
de la acesta insemnare; de ad, frasi ca
urmatoriele, popularie intre toti Romani d'in tote partile a infasciord in
carte olive, confecture, etc.; una foia de
carte scrissa sau nescrissa; una buccata

de carte nescrissa; mai multe foie de

carte scrisse, etc.;
ca mai desu inse
form'a carte se applica in multe si varie insemnari particularie si metaforice,
cumu : 2. foja de carta, care de regula

este cadra, care pro un'a d'in faciele

selle are varie semne si figure de differite colore si care serve la jocu : jocurile de carti sunt forte varie si delectatorie ; dro joculu de carti a fostu si e
multoru-a ruinatoriu; s'au ved utu jocatori in carti asic de passionati, in anti
si perdu tau numai starea, ci si sanctatea ; a si petrcce serele jocandu in car-

ti ; a jocc carti ; a se feri de a jocci

carti pro interesse; una parechia de
carti, tote cartile necessarie la unu

car=-.franc. carman), cupa sau animiora, negra sau picatella ; unu rege,
una regina, una infante pote dro fi sau
de toba, sau de cupa, sau de cruce, etc.;
celle alte carti de jocu se numescu dupo
numerulu senanelorm colorate, cari se
dicu ochi : septe ochi de toba, diece ochi
de cruce sau de cruci, etc.;
cartile de
jocu servu si la una pretensa devin are
sau ghicire, si do ad espressioni ca : a
d cu cartile, a chi in carti; cartile cada
bene cuiva sau cartile cadu reu ; carthe
spunu, co ce ai perdutu ai se afii ; cartea cack bene si annuntia castigu si buc3. caree scrissa sau tycuria mare ;
parita, prin 6are se da una scire sau se
reguledia ceva : a) scrissore : de multa
n'ama mai receputu nece una carte de
la filiulu nostru d'in strainetate ; annu
pro fiacare septemana chat ne scriea un'a
sau doue carti; ce dice amiculu in cartea ce ti a scrissu ? tardiu am receputu

cartea vostra=ital. tardl la vostra carta ho ricevuto; b) inscrissu de la una

autoritate publica : diploma, rescriptu,
edictu, proclamatione, permissu, documenta, sententia, etc. : carte judecato-

resca =carte de judecata=sententia ;

carte de chiamare in judecata=citatione ; carte de juramentu; carte de bias-

www.dacoromanica.ro

CAR.

CAR.

475

temu; carte de escommunicatione ; carte

se chiama parte : unu tractatu de gram-

de drumu ; carte de scutentia de dare

cotra statu ; carte de boiaria ; a essitu

matica dil*u in doue parti, cari se di-

carte domnesca, prin care se da dereptu

crestiniloru de a se stramutd de pm una
MOSia pre alt'a ; prin cartea domnesca
d' in annulu cutare se da mosi'a cutare
cutarei monasterie ; vedi se nu se perda
cartile mosiei, pentru care suntemu
judecata, coc fora aceste carti perdemu
mosi'a ; cartea imperatesca d'in annulu
cutare da so,tului dereptu asupr'a padurei d' in vecinatate ; c) inscrissu mire

in mai multe capite ; cartea antania a

particulari de impacare, invoire, contractare si veri-ce daravere : carte de vendiare, carte de comperatore, carte de im-

partire a averei tatalui intre frati si

sorori ; dau acesta cartea a mea la man'a cutarui, ca se se scia, co de bona voi'a

mea i am vendutu trei parechie de boj;

dgeo vrei se te bagi argatu la mate pre
trei anni, atunci se mergemu se facemu
si carte de invoire ; acumu co ti amu addussu si datu tote cdte m'am indetoratu
a ti adduce, da-mi una carte, prin care
se addeveredi , co le ai primitu tote ; de
d) assecurare, incredentiare, testimoniu, proba, etc. : ti dau carte la mana
si me prendu pre capulu meu, co n' ai se
pati nemica ; proverb : ai carte, ai parte; n'ai carte, n' ai parte=dereptulu cellu
mai bon.0 si mai asseeuratu este cellu

attestatu prin documente scrisse sau

alte probe ;
4. libra scrissu sau typaritu, ca mai multe insemnari differite : a) totulu unui tractatu scrissu sau
typaritu asupr'a unei materia orecare
cartea lui Cicerone asupr'a retoricei ;
cartea sacra=bibli'a; fecunda imaginatione cauta se aiba unu autoriu, care asupr'a unui subiectu asid de neinsem-

natu a potutu scrie una carte typarita

in mai multe mari si grosse volumene ;
b) parte mare d'in unu tractatu asupea
unei materia, care se typaresce separata,
tomu , volume : editionea opereloru lui
Omeru, ce am eu, formedia doue grosse

carti ; vendiatoriu de carti=librariu ;

legatoriu de carti, etc.; c) divisione insemnata a unui tractatu, mai mare de
cltu unu capu sau capitula, mai mica
inse de din cea-a ce, in acellu-asi casu,

vidu fiacare in troj carti, si fiacare carte

creationei d'in biblia coprinde mai multe
capitule;
de ad, in intellessu metaforicu mai ideal : natur' a este cea mai

bona carte, d'in care potemu trage addevero,ta intelleptione;

5. connoscentia sau scientia, invetiatura ca mai multe insemnari : a) invetiatura, scientia de
a lege si a serie : nesciendu insumi car-

te, am pusu pre altulu se seria acesta

carte ce dau la man'a lui Antoniu ; noi
nu scimu carte, si apoi vremu se connoscemu si se afleimu ce serie in acesta
carte typarita ; se sciu eu carte, asiu lege
tote cartile d'in lume ; a da unu copillu

se invetie carte , a verbi d'in carte=a

vorbf cu numirile littereloru ce representa sonurile cuventebru, cea-a ce fa-

cea una limba cu totulu neintellessa

celloru fora scientia de carte pro tempulu candu se invetid carte culittere cyrillice : in poporu se pastrdia into multe
si placute anecdote, in care vorbirea

carte are una insemnata parte, (vedi si

mai diosu la 7.); mu cu sciehtia de carte, omu fora scientia de carte, etc.; aceste
d'in urma locutioni potu inse av si intellessulu de la urmatoriulu : b) scien-

tia in genere, si mai vertosu scientia

litterada, littere, litteratura, eruditione, etc. : a sc carte latinesca, a nu sci
carte grecesca ; Catone, la betranetie,
invetia carte grecesca ; nu scii tu carte,
si vrei se inveti pre altii ; a sc pucina

carte, a sc multa carte ; a sc tota

cartea d'in lume ; a fi nebonu in carte

scf forte multe, si prin urmare

ca intellessu bona, pre candu : a fi

nebonu de multa carte, a inneboni de

multa carte, etc., se dim tu intellessu
reu ; mai vertosu se dice in batujocura
sau in irona : vedi se wu innebonesci de
multa carte ce scii sau ce ai invetiatu;
6. membrana, mai vertosu in p/ur. carti,
applecatu in speciale la membran'a ven-

7. locutioni, in cari carte mira mai vertriculului rumegatorieloru ;

tosu cu insemnarile de sub 2, 3, 4, 5

a) a face carte : a) a face contractu :

www.dacoromanica.ro

476

CAR.

CAR.

peno nu, vomu face si carte, nu se chia-

ma co arnu terminatu acesta invoire

lica : 1. in special, la materi'a ce serve

la scrissu, typaritu, etc., adeco cu insem-

de vendiare ; fi) a compune una petione sau scrissore cuiva care nu scie scrie :
me ducu /a parentele se mi faca una carte
ctra filiu meu; du-te la densulu, co scie
face bone carti la Domnu; 7) a compune
unu tractatu asupr'a unei materie: multe
carti a mai facutu si domnulu acestu-a;
8) a si procurd testimonie in scrissu pentru a proba ceva : nu mi am potutu face
carti bone,prin cari se arreta omeniloru
domnesci co me afluin seracia si nepotentia de a mai solve dan i cotra vestiaria, etc.; e) a face cartile=a mestecd cartile de jocu, (vedi mai susu); b) a vorbi

narea de sub 3. a formei carta sau insem narea de sub 1. a formei carte : carteia de
scrissu, de typaritu, de clesemnu; carteia
ordinaria, commune; carteia delussu; car teia de paie, de carpe, etc.; a stricd multa
carteia pentru a serie doue linee; 2. prin
metafora, cu unele d'in insemnarile formei carte de sub 3 : carteia de citatione,

d'in carte, afora de insemnarea data

ceru la espeditionea ei : a ua inregistri, a ua resolve, a face respunsu la

dens'a etc.; a serie una carteia; a face
una carteia=a compune sau tramette

la 5., are si insemarile : a) a vorbf fora

esperientia de lucruri, si de ad, a vorbf
si spune ce nu se pote face in impregiurari date : ca copilli ce sunteti meo, vorbiti numai d'in carte, fora se connosceti,
co lumea nu merge cu totulu asid, cumu
ve spunu cartile; (3) a spune lucruri redimate pre autoritati : n'ai, ce se dici,
co totu ce ti vorbescu eu, d'in carti ti vorbescu; 7) a vorbf rapide si formosu, fora
se se impedice si confunda : ce bene vorbesce ! ca candu ar vorbi d'in carte, etc.;
e) se se observe si locutionile energice si

carteiele mosiei, carteiele comperatorei

de casa; carteiele ce una auctoritate primesce de la alta auctorit ate publica; orne-

ni de cancellaria lucredia si espedescu

assemini carteie; de ad espressioni ca
a lucrd una carteia=a face cells ce se

acea carteia; a prescrie una carteia, etc.;

e de observatu numai, co carteia cu a-

cestu intellessu este unu terminu cancellarescic, pucinu elegante, si de acea-a

nu a intratu si nu pote intra in espressione ca : carteia domnesca, carteia de

blastemu, carteia de invoire, etc., In loca
de : carte domnesca, carte de blastemu,

carte de invoire; carteia domnesca s'ar

potd cellu multu dice in locu de carta

pictoresci ca : cartea dice, cartea spu- domnesca, in intellessu analogu cu cellu

ne, cartea canta, cartea suna, etc., in ce au espressionile de sub L 3. : carta
locu de : in tarte se dice, se spune, etc., regale, carta papale, etc.
cari sunt mai pucinu energice si pictoCARTACA, s. f., vedi carteca.
resci, fora se mai adaugemu, co sunt si
* CARTACEU,-a, chartaceus; de carta:
mai pucinu coprenditorie : coci cartea manuscriptu cartaceu.
dice, de essemplu, se applica la veri-ce
CARTAMINA, cartamu; vedi carthaspecia de carte d'in cello de cari a fostu mina, cartamu.
vorb'a la 2, 3, 4, 5; pre candu in carte
* CARTANIT,-a, adj., (quartanus),
se dice se pote applied, numai cu intel- quartanu; relativu la cartu : friguri carlessulu cuventului carte de sub 3 si 4. tane=f ebre canana, care prende pre ciIll. form'a carteia sau charteia (pote ne-va a patr'a di; de ad i ca subst. fem.,
cartelia sau ckartelia cu acellu-asi suf- cartana, ca acellu-asi intellessu ca si
fissu ce au si ital. cartiglIa si cartiglio, febre cartana; ca subst. masc. persoispan. cartilla)=(latiu. cartilius, carti- nale, cartanu : a) militariu d'in a palla), este mai noua; de eau carte; eau tr'a legione, d'in allu patrule regimentu;
pentru insemnare, d'in celle spuse mai b) scolariu d'in a patr'a classe a unei
susu se intellege co cuventulu este, connoscutu numai Dacoromaniloru, ro Macecloromanii facu usu de form'a carte,
care si la Dacoromanii se dice ca acel-

* CARTANARIU , s. m. , quartanarias; care suffere de cartana, (vedi c,artanu).

lu-asi intellessu; co Dacoromanii l'ap-

C.A.R,TARIA, s. f., vedi 2. c,artariu.

scole .

www.dacoromanica.ro

CAE.

CAtt.

* 1. CARTARIU,-a, adj. s., quartarlus (compara si francesculu quartier);

relativa la cartu, luatu mai vertosu ca
substantivu mascul., cartariu :1. personale, omu care are a patr'a parte d'in
unu folosu ore-care; omu care iea numai a patr'a parte d'in folosulu ce s'ar
cuven a lid dupo ceva; de ad, omu de
cellu mai de diosu gradu in maiestri'a
sea; 2. reale, a patr'a parte d'in ceva
cartariu de vitellu, de mnellu; doue cartarie d'in butea cu vinu; prin estensione,
parte ore-care a unui totu, (vedi si patrariu, neo logismu, in locu de cartariu).
2. CARTARIUria, ad j. s., chartarius-

chartarium (ital. cartajo-a si cartarocartiera, franc. chartrier si cartiercarterle; cuventulu se afia in dictionariulu de Buda datu in acellu-asi articlu cu carturariu); relativu la carta si
carte : 1. adj. : farina cartaria, de collatu carta; calamu cartariu, calamu de
scrissu ; 2. subst. : a) masc., cartariu
personale , fabricante de carta de
scrissu ; fabricante de carti de jocu; ven-

ditoriu de carta de scrissu sau de carti

de jocu; conservatoriu de carti=docu-

47/

carta sau carte esse directu form'a

cart-acu cart-aca, care, prin scambarea lui a in calle alte vocali, pote deven : cart-icu- cart-ica , cart - ecu-carteca , cart-ocu - cart-oca, cart-ucu - cartuca ; apoi d'in acestea,, prin noue suffisse
adausse la suffissulu acu, essu alte multe
forme, cumu, de essemplu, prin suffissu

iu : cart-ac-iu - cart-ac-ia (=latin. chart-ac-eus) , cart-ec-iu - cart-ec-ia , cartoc-iu- cart-oc-ia, cart-uc-iu- car-t-uc-ia,
cart-ic-iu - cart-ic-ia ; mai tote aceste
forme le afihmu applicate cu differite
insemnari atatu in limb'a nostra, catu
si in limbele sorori, ba inco unele occurru Cu mai multe variationi de pronuntia, cumu, de essemplu : romanesc.

cartucia , cartutia, cartusia=ital. cartuecia si cartuzza=franc. cartouche,etc.

despre cari vedi la articlele speciali; ad
ne margeni mu a face inco cateva obser.va-

tioni asupr'a formeloru: cartacu-cartaca

k i cartecu-carteca, cumu si a celloru directu derivate : cartaciu-cartacia, carteciu-cartecia ; aceste forme, ea tote celle
de acea-asi categora, sunt in origine a-

diective, mai vertosecelle eari la suf-

mente, archivariu; f3) reale, locu : arma-

fissu acu au adaussu si suffissu=iu, cuma

riu, unde se tinu carti=documente, ar-

cartaciu=cartaccu=chartaceus, asia in

chivu ; collectione de carti=documente;

feraiii., cartdria si cantarla, subst.
reale : a) fabrica de carta; p) fabrica de
carti de jocu; y) maiestra de fabricatu
carta; S) maiestra de fabricatu carti de
jocu; e) multime de carta de scrissu sau
de carti de jou ; 7i) stabilimentu un de

catu se pote dice : manuscriptu, cartaciu,

manuscriptu manuscripte cartacie, etc.,
asi6, de bene ea si : manuscriptu cartac-

se vende carta de scrissu sau carti de

jocu.
CARTE, s. f., vedi carta.
CARTECA, s. f., pl. cartece, (rett:carteiuri ; vedi mai dio su); receptaclu fa-

cutu d'in carta grossa si tare, indoita

in mai multe, sau de pergamena, sau
d'in una foia de ferru albu, in care se
pune incarcatur'a de pulbere si globulu,
cu care se incarca unu tunu; in locu de
globu se punu adesea, in acellu-asi receptaclu, vechie ferramente (=mitralia
nu d'in russ. car=_-_-franc. mitraille);
tekil (pote in locu de kartecla), si cu a-

tatu mai pucinu d'in germ. kartiitche,

Ci acestea d'in cellu romanicu : coci d'in

ceu, (vedi cartaceu); dro in usulu de

astadi allu limbei nostre ca si in alte
limbe sorori, aceste forme au mai multu
natura de substantive ; in acestu intellessu, cartacu si cartaca, cama si masc.
cartecu , pre catu noi scimu , se dicu

cu aeellu-asi intellessu ea si carteca ;

plurariulu d'in tote formele e regulatu
Cu e : cartace (si d'in cartacu si d'in car-

taca), cartece (si d'in cartecu si d'in

oarteca), si neci una data el! re sau ri :
cartacuri-cartecuri, si cu atatu mai pucinu : carteciuri ; pentru form ele in a:
cartaca-carteca, nu mai incape indoien-

tia co plurariulu cauta se fia in e: eartace-cartece, ca si musce d'in musca,bar-

dace d'in bardaca, etc.; totu asiA inse

d'in formele masculine : cartacu-cartecu, cauta se se faca plurariu cu e: cartace-cartece, ea si bardace d'in bardacu,

www.dacoromanica.ro

478

CAR.

CAD.

cenace d'iu cenacu, si nu : cartacuri

cartecuri ; coci necairea in gufa po-

CARTETARIA si chartejaria, s. f.,

porului nu se ande: cenacuri, bardacuri;

cuartana; 1. maiestrfa de carteiariu ;

multime de carteia, si prin urmare

afora dco mi prefere cineva a pastra

cu una parte d'in intellessulu cuventului

genulu formeloru cartacu-cartecu, facundu plurariulu loru in i: cartaci-carteci, ca si tnartaci d'in tnartacu, collaci
d'in collacu ; cdtu pentru unu plurariu
de form'a carteciuri , ellu nu pote essf
in neci unu modu d'in cartecu, si cu aWu mai pucinu d'in carteca , ci numai
d'in carteciu ; dro si d'in carteciu plu-

cartaria sau cartaria, (vedi 2 cartariu).

CARTEIARIU si charteiariu s. m.,
chartarius; care scie fabrick sau care fabrica ori vende carteia, si prin urmare
cu una parte d'in intellessulu cuventului cartariu mata ca subst. personale,
(vedi 2 cartarju).

rariulu regulatu este, nu carteciuri , ci

cartecie, ca si judecie d'in judeciu; Ur
pre cdtu noi scim-u, form'a carteciu, nu
se dice ca intellessulu de carteca, de si
nemica n'ar impedid se se dica , si nu
numai sub form'a masculina, ci chiaru
si sub cea feminina : cartecia, asid in
cdtu ama av atunci sesse , in locu de
patrn forme, pentru espressionea unui-a
si acellui-asi conceptu : cartacu-cartaca,
cartecu-carteca, carteciu-cartecia ; ace-

sta-a e, de certu, una avutfa a limbei,

inse si avuti'a incurca, candu nu si afla
applecare cuvenitaasteptandu dro ca
cu tempulu limb'a se applice la insemnari speciali fia-care d'in aceste sesse
forme, noi cauta se ne marginimu a pune in lumina differentiele ce paru a resulti d'in usulu de peno acumu : carteca
dro pare a fi form'a cea mai usitata in
intellessulu esplecatu desu de la inceputulu articlului; in allu doile locu vine cartaca cu acea-asi ins emnare,si mai raru for-

male masculine : cartacu-cartecu; pentru alte forme d'in calla enumerate mai
susu, vedi articlele speciali : cartuciucartucia, carticia, cartioca in locu de cartocia, etc.; ad vomu mi observd, numai
co cartaciu-cartacia, se pote applied, ca
si italiCulu cartaccia, cu in tellessulu ge-

nerale : a) de veri-ce carta grossolana,

prosta, rea, etc.; si de ad f prin metafora : b) veri-ce carte (in insemnarile cuventului de sub 3. si 4.) reu scrisa si stylisata, etc.; co form'a carteciu-cartecia,
care sta intre formele cartaciu-cartac ia
si carticiu-carticia, s'ar pot applicd,la unele d'in insemnarile speciali alle form eloru cartaciu-cartacia si carticiu-carticia.
CARTEIA, s. f., vedi carta.

CARTEIORA si darteiora, s. f., chartula; deminutivu d'in carteia, peticu de

carteia.
CARTEMCIA si charteiutia, sau car-

teiutia si charteiutia, (vedi carta), s, f.,

chartula; deminutivu din cartela; peticu
de cartela, si prin urmare affinu in intellessu cu precedentele carteiora.
CARTETUTIA, s. f., vedi cartejucia.
* CARTELLA, s. f., si cartellu, s. m.,

chartuta, schedula, libelli, proacrlpta

tabula, inscriptio; quadrula, mntulus
(ital. cartella ai cartello, franc. cartel);
deminutivu d'in carta si carte : I. form'a
feminina, cartella : 1. foja de carta Borissa sau typarita, mai mare sau mai mica,

care serve la differite usuri , cum

a) bulletu de lo Lata; b) addeverentia,
cedula ; c) bulletu de visita, de tea--

tru, etc.; d) politia, actione, bonu de tesauru, etc.; 2. doue carton grosse co-

perite ca pelle si legate in preuna in

forma de carte, in care se pastredia charteia,inscrisse, etc., cumu suntportofolie le desemnatoriloru, alle scolariloru, alle
Ministriloru, alle cancellaristiloru, etc.;

ornamentu cadru, in forma de rectanglu, pro muri, pro columne, pre carte
geografice, pro tabelle de desemnu, etc.,

in alia carui campa se incadra unu titulu, una inscriptione, una devisa, unu
bassu releviu , etc.; de ad f in genere
ornamentu, mai vertosu do auru sau
de argentu, care se face pre margenile
cruciloru, pre cadrele tabelleloru , etc.;
si, in speciale, ornamentu de sculptura
ca unu campa de forma regularia sau
irregularia si de superfacia plana, concava sau convessa, in care se serie titululu edificiului sau si alte lucran; 5. ca4,
drulu formatu de lemuele eariconstitue-,

www.dacoromanica.ro

CAll.

CAtt.

470
1

scu spatela unui scaunu; lemnula transversale superiore de la spatele unui scau-

nu; 6. mutulu, eapitellu cadru ce susII. fonn'a masculina,

tine cornicea.
cartellu, una sau mai multe foie de carta

scrissa si mai vertosu typarita in diverse scopuri : 1. foia scrissa sau typarita, ce publica cineva, affigundu-ua pro
muri in locurile celle mai amblate : manifestu, proclamatione, annuntiu, affissiu, etc.; 2. libellu infamatoriu; 3. car-

tiulia, ce se lega de guttula condem-

mosa colore rosia, si alle cui sementie

sunt alimentulu favoritu allu papagaliloru, cumu si buccatariloru unu bonu
oliu de condimentu.
CARTICA, s. f., libellus, litterulte;
deminutivu d'in carte in intellessula acestui cuventu de sub 3. 4. 5. (vedi carta).
CARTICELLA, s. f., libellus, fascrcu-

lus (compara ital. carticella); deminutivu d'in carte, sau mai directu d'in cartica, mai vertosu in intellessulu cuventului carte de sub 4., carte mica, intru

si pen'a condemnatului; 4. scrissore de

provocare la duellu, si de ad, scrissore

dtu nu numai coprende pucine foie, dro

si intru catu aceste foie sunt micutelle :
doue carticelle destinate la lectura pen-

de provocare la veri-ce lupta de intrecere;

tru copilli de cea mai fragida etate ; a

5. inscriptione a titlului unei carte pro

scorti'a ei mai vertosu pre dossulu ei,
cu littere de typariu sau de mana aurite ; de ad : 6) in genere cu intellessulu
de eticheta=franc. tiquette, pre tabla
de lemnu sau de alta materia ce se pane
la usiele, portile, etc., instituteloru, stabilimenteloru, etc.; inscriptione pre butelle, buti, butonie si alte vase, pre panmire, pandie si chiaru pre charteia de
scrissu a unei autoritate sau si a unui
particulariu.
CARTELLARE, v., (ital. cartellare); a face una cartella sau mai multe;
a face unu cartellu sau si mai multe; a

comperd mai multe carticelle de fumatu,

(vedi si carticiora).
CARTICICA, s. f., libellus, litterula3;

natiloru, ca se lega si se afle omenii culp'a

munf cu una cartella sau cu unu cartellu.

CARTELLU, s. m., vedi cartella.
CARTHAMICUra, si cartamicu,

adj., (franc. charthamique, ital. cartamico); relativu la carthamu sau la carthamina : acidu carthanzicu.
CARTHAMINU,-a, si cartaminu,

adj. s., (ital. cartamina, franc. carthamine); de cartamu, luatu in speciale ca

subst. fernin., carthamina sau cartamina, sum colorante estrassu d'in flori
de carthamu : cu carthatnina se colora
in roseu, in rosiu si in ceresiu.
CARTHAMU si cartatnu, s. in., pl.i, carthamus tinctorius hi Linneu (ital.
cartam 0, franc. carthame); genu de plan-

te d'in famili'a synanthereeloru, synge-

nesia polygamia ecale lui /Amu, d'in

cari speci'a cea mai connoscuta este carthamulu tinctoriu, originariu d'in Indic,

aire cui flori dau tine toriloru una for-

deminutivu d'in deminutivulu cartica,

luatu inse in acellu-asi intellessu cu acestu-.a, (vedi si carticiora).

CARTICIA si cartitia, s. f., Menus;

deminutivu d'in carte, sau mai directu
d'in cartica, mai vertosu in intellessulu
cuventului carte de sub 4., si prin urmare appropiatu prin insemn are de carticella, (vedi si carteca, cum u si carticiora).
CARTICIORA si cartisiora, s. L, 11-

bellus, litterulte; deminutivu d'in demi-

nutivulu cartica, sau mai bens, carticia : baiatulu are bani si scie si cartiasi6, dro, fora variationile de
pronuntia, d'in acellu-asi cuventu cinci
forme de deminutivu : cart-ica, carticica, cart-icella, cart-icia, cart-iciora,
referite la unulu si acellu-asi cuventu
ciora;

carte.
* CARTICINU,-a, adj. s., (ital. carti-

cino); relativu la una cartica.7--foia de

carta, luatu de ordinariu cu intellessu
de subst. reale, masc. cartieito (subintellegundu foliu=foiu), sau femin. carticina (subintellegundu folia=foia), ca
terminu de typographfa cu intellessulu :
patru pagine d'in foi'a de typariu, cari
se retyparescu spre a correge errori straorate, (vedi si cartucia).
* CARTILAGINE, s. f., cartilage ;
parti d'in corpulu unui animale flessibili , compressibili, forte elastice , mai
pucinu compacte si solide de Mu ossele,

www.dacoromanica.ro

480

CAR.

CAR.

dro mai tari de Mu celle alte parti

alle corpului, si cari au colore albiciosa,

una carte noua nu da neci unu banu,

ro pre cate una cartioca da tnii de

laptea, opalina ; unele d'in cartilagini

lei; 2. prin estensione, vestimentu, traiu

servu a copen f capitele osseloru destinate a se misc6, ca se le scutesca, prin

elasticitatea loru, de vettematurele ce

li s'aru pot6 adduce prin loviture sau

mari pressioni ; altele intra in composetionea certoru organe, cumu e larin-

si alte assemini lucruri portate, vechie si mai multu san mai pucinu inutili : ce tini tote cartiocele aceste-a de
occupa locu fora neci unu folosu? arnunea in collo sau vende cartiocele acestea, cari neingreunedia mutarea; ce

gea, trache'a, etc.; multe in fine disparu

cu etatea si degenera in addeverate os se;

atatea cartioce la calle? prin una si

prin metafora, applicatu si la pelli-

plica cu ironia la acelle-asi obiecte,

cell'a Sail menzbran'a forte suptire ce se

afla in tiev'a cannei sau care infasciora

chiaru candu sunt bone si neinvechite :

nu NC& atatea cartioge la una calle asid
cartioca este sau in locu
de scurta;
de cartoca cu unu i adaussu longa t,sau
in locu de cartocia cu i de longa c stramutatulonga t, si prin urmare, sub forma feminina, acellu-asi cu ital. cartoc
co,i sub forma mas6ulina, (vedi carteca
si cartucia).
CIRTISIORS. s. f., vedi carticiora.
CARTIULIA (dupo pronuntie loeali
en tonu pro antepeuultima sau pre penultima cartialia, carticulia, si cu /
molliatu : cartiuia), s. f., chartula, 11bellus, schedula; deminutivu d'in carte
ea intellessulu de sub 3. si 4. : a) peticu

baccele certoru fructe, cumu sunt alle

granatei ; carnea unoru fructe ;
cuventulu care, in locu de cartilagine, ce
se aude pre a locurea in poporu, este
sgarciu, care ar pot6 fi in locu de s-cartiu, compusu Cu s si cartiu; sub acesta
forma cart-iu pare a fi essitu d'in aceaasi funtana cu carklagine.
CARTILAGINEU,-a, adj., cartilagineus; de natur'a cartilaginei, care are
cartilagini : pesci cartilaginei.
CARTILAGINOSU,-a, adj., cartilaginosus ; cu cartilagine, coperitu de
cartilagine, relativu la cartitagine : osse
cartilaginose, vasu cartilaginosu.
CARTLLIA, cartiliariu, cartiliora,
cartiliutia; vedi carteia, carteiariu, carteiora, carteiutia.
CARTIOCA si cartioga, dartioca si
chartioga (dupo pronuntie locali si : har-

tioga, artioga), s. f., Tetus et obsoleta

chartula; 1. carte vechia sau invechita,
sortita, rupta, etc. : a) cu intellessulu
cuventului carte de sub 3. : documentu,

chrysovu, inscrissu de detone, scrisore, etc. : ce de cartioce! ce se faci cu atatea cartioce? comperi la cartioce cu

mai mare estensione, cuventulu se ap-

de carta scrissu, ca addeverentia, testimoniu, nota, bulletu sau billetu, cedula, etc. : cartiuli'a decatu am primitu
d'in sesse dieci de lei, ce mi esti detoriu,
am perdue ua de multu, si nu mi mai adducu anzente, deco in acea cartiulia er
insemnatu, co am primitu 15 sau 25 delei;
b) carte pucinu voluminosa si cu foliele
MiCe : copillulu a capitatu ca premiu mai
multe cartiulic, (vedi si carticiora).
CARTOFIORU, s. m., p1.-i, deminutivu d'in eartofu.
CARTOFORIA, s. f., 1. passione de

centele de galbeni ; unde ai pusu cartiofide mosiei? mai vertosu , candu assemini carti nu mai sunt de neci unu fo-

cartoforu; 2. loen unde se stringu car-

losu : de ce mai tini in desertu acetic

ditus; cellu ce d'in joculu cartiloru si

face professione; cellu passionatu de
cuventulu , ca si derivatulu
carti;
seu cartoforia, este in usu mai multu

cartioce de boiaria, dco boiare a s'a des-

fientiatu ? arrunca in collo tote acelle

cartioce de detone, pre cari nu niai potemu capita neci unu banu;
b) cu
intellessulu ouventului carte de sub 4.:
manuscriptu sau carte typarita: nu intellegu ce onzu este acestu-a, care pre

toforii de joca.
CATOFORU,-a, s., foliis lusoriis de-

in cetatile d'in Romani'a libera; caleatu

dupo greceseulu xaptocp6poq, s'a roma-

nisatu numai de diumetate; cu acestu

intellessu, cuventulu addeveratu popu-

www.dacoromanica.ro

CAR.

OAR.

lariu connoscutu si terranului romanu,

este carturariu, cumu si carturara in

loen de cartofora; unele dictionarie (vedi

Barcianu) dau si form'a cartiariu cu acellu-asi intellessu.

CARTOFU, 0. M., heliauthus tuberosus lui Linneu, specia de planta d'in
genulu solanu, faruili'a sol aneeloru, cu

481,

lithografica; d) ca terminu de typographa : a)folia de typaritu, ce se reface

spre a indereptA errori sau a face scambari; f3) maculatura bene netedita , ce
serve a indereptA inecalitatile prelului;
y) a trei-a parte d'in paginele unei folia
de carta in 12, care contine cello optu
pagine ce vinu la medilocu intre primele

radecine tuberculose leguminose; in spe-

optu pagine si ultimele optu pagine ;

ciale, tubercululu acestei plante, unulu

alimentele ce continu mai multu
amylu : cartofii se mana ca legume, sen-

8) diverse obiecte de cartonu, cumu capsule sau cuteie, in cari se punu confec-

guri sau preparati cu carne ; in unele

parti cartofii se ammestica cu farina de
granu ce se fermenta pentru pane; d'in
cartofii fermentati se estrage si rachiu

forte tare; fecura cartofiloru se transforma forte usioru in sacharu;

cartofii au, dupo localitati, si alte diverse

ture, pellare, cordelle, dentelle si alto

assemini lucruri;
2. fonn'a cartoniu
si cartioniu (cu n molliatu : cartoiu si
cartioiu) : a) carte mare, in intellessulu
euventului carte de sub 3. si 4; b) mare
carta sau charla geografica ; in acestu
intellessu numai cartoniu sau cha rtoniu,

nare); arte de a face si desemnd carte

nu inse si cartioniu.
* CARTOSU,-a, adj. (ital. eartoso);
cu natura de carta; netedu ca cart' a.
CARTU,-a, (populariu la Macedoromani ca substantivu), adj. s., quartus,
quartum (ital. quarto, franc. quart, isp.

geografice.

cuarto); care e allu patrule d'in mai

* CARTOGRAFU si chartographu, s.
m., (franC. cliartograplie); cellu versatu
in cartografa.
CARTOIU, s. m., cu n molliatu, vedi
cartone.
CARTONE si cartonu (pre a locurea
si cartunu; de ac se tine si form'a : car-

multi, care e a patea parte d'in unu totu,

(vedi catru) : 1. ca adj. : cartulu gradu
de nobilitate; carea parte a lunei ; car-

toniu, cu n molliatu : cartoiu, pre a

cartu-lu mericlianului,doue carte de cercu

mare all u sferei ceresci; primulu cartu allu

numiri :pecioci,patate, mere de pamentu.

* CARTOGRAFA si chartographa,
s. f., franc. chartographie, (d'in carta

charta si ypeapstv = descriere, dessem-

locurea si : cartioniu sau cartioiu, de si

tele parti alle creditariloru;cartu diepatrusprediecele;mai desu

inse : 2. ca subst. masc. reale, cartu-lu:
pl. carte-le, a patr'a parte d'in unu ce

cu intellessu differitu), s. m., cuarta,

lunei; ultimulu cartu allulunei; a com-

spissior; ingens iiber(ital. car tone,franc.

carton); augmentativu d'in carta si carte:
1. sub form'a cartone sau cartonu, folia
de carta grossa, facuta d'in carpe si bene
collata, care serve la differite usuri, cumu

perd 229221 cartu de mnellu; cartulu d'in

unu cent?* este douedieci si cinci ; unu

la scortie de carti, la facere de capsule

sau enteje pentru diverse necessitati, etc.,

la lepire de carte geografice, de tabelle, etc.; in speciale : a) carta mare d'in

mai multe folie, pre care se face model-

lulu sau desemnulu unei mare lucrare

de pictura, de tapetiara, etc., in dimensioni asiA de mari ca si lucrulu de es-

secutatu; b) folia de cartonu sau si de

alta materia, pre care se face desemnulu
carornamenteloru architecturali ;
tonulitograficu, care pote supplen petr'a

cartu de ora; trei carte de ora, etc.

CARTUCIA sau cartutia si cartuciu
(mai pucinu bene : cartusia si cartusiu),
s., chartula (ital. cartuccia, cartuzza si
cartoccio, franc. cartouclie); proprie adiective d'in carta si carte (ve cli carteca),
luate ca substantive cu intellessulu atatu
de deminutivu d'in carta sau carte, catu

si de differite obiecte facute d'in carta,

de mide apoi applecate la lucrure cari
au una Analoga cu obiectele facute d'in
carta : 1. ca deminutivu d'in carta sau
carte, mai vertosu sub form'a cartucia
sau cartutia, chartutia : a) buccata de
carta; 13) carte mica, in intellessulu cu31

www.dacoromanica.ro

482

CAR.

CAR.

ventului carte de sub 4.; 2. buccata de

carta scrissa : cedula, bulletu, numen'
de lotarfa, etc., luatu totu sub form'a
cartucia sau cartutia; y) carta sau charta
geografica mica; 3. sub forma cartucia
si cartuciu, tranformate prin pronuntia
si in : cartusiu-cartusia : a) receptaclu
de carta de differite forme, dero mai
vertosu de forma conica si cylindrica,
cumu : a) de infascioratu sacharu, cafea,

pome, confecture : unu cartuciu de cafea; doue cartucie de sacharu; multime

de cartucie de pome sacharate; U1114 cartuciu de galbini, fissfcu; p) incarcatura de

semnari alle celloru doue forme alle cu-

ventului, (vedi carta) : cartula de

cartula de jocu ; cartule de lecvisita,

tura, etc.; de unde apoi cartulariu si car-

turariu.
CARTULA.RIA si carturaria , s. f.,
v e di cartulariu.
CARTULARIO- si carturariu,-ia, adj.

S., chartarius, ehartularius, serlba, litteratus, litteris imbutus, eruditas, (compara si it. cartaare si cartolare, cartolajo si cartolaro, cartoleria, etc.; franc.
chartulaire); relativa la cartula sau cartura, in intellessulu cellu mai larga ce

arma de focu d'inainte preparata si infasciorata in receptaclu de carta: ne mai

avendu cartucie, militarii incetara focurile si se arrun cara cubaionetele asupr'a
inimicului; cartee' a este una cartucia sau

I. ca adj.: scientia cartularia sau carturaria, scientia de carte; passione carturaria, pentru jocu de carti; practica car-

cartuciu de tunu, (ve di carteca); y) veri-ce

resci, etc.; mai desu inse : II. ca sub-

capsa d'in veri-ce materia, in care se

punu materie inflammabili ; b) alte ob-

iecte de carta sau analoge celloru facute de carta : a) caciulla de carta, si

in specie asseminea caciulla pusa in capulu cuiva, ca se ua porte dereptu punitione; (3) parte d'in foli'a typarita, care
se retyparesce, si care nu trece de do24e
pagine, si prin urmare differitu de carticinu, care se compune d'in patru sau
optu pagine, dupo formatu ; y) folie de
por umbu uscata, cu care se implu asternute ; c) in architectura : a) ornamentu
ce presenta forma de carta infasciarata;
p) voluta intr'unu capitellu de columna

de ordine ionica; 7) cadru, in allu cui

campu se sculpe unu titlu, tina devisa,
una inscriptione, etc. (vedi si cartella).
CARTUCIARIU,-ia, adj. s., (compara

ital.cartucciere, franc. cartouchier); relativu la cartucia si cartuciu, luatu mai

allessu ca substant. : a) masc. personale,
care face si prepara cartucie de arme ;
b) femin. reale, cartuciara : a) arte de
a face cartucie de arme; p) loculu unde

au aceste-a ca derivate d'in carta sicarte :

turaria, de espeditione de carti cancella-

stantivu : 1. mascul., cartulariu sau carturariu : a)reale : a) collectione de carti

= documente ; p) loca, armariu, etc.,
ande se tinu assemini documente; 7) libra de memorie, diariu, registra; S) magazinu de carta de scrissu sau de typaritu; e) saccu, portofoliu, etc., in care se
tina carti = documente, inscrisse, etc.;
dero mai vertosu : b) personale : a) cellu
ce conserva, lucra, inregistredia, espedesee, compune, etc., cartile unui officiu

cancellarescu, mai vertosu publicu :

scribu, scrietoriu , registratoriu, archivariu, secretariu, etc.; (3) care fabrica
sau vende carta de scrissa si de typaritu sau cara de jocu (vedi si cartariu);
ca mai populariu in intellessulu : 7) de
orna care d'in joculu de carti si face una
professione, j ocatoriu de professione, pas-

sionatu pentru jocurile de carti aleatorie : nu ti cid f et' a dupo acestu omu, co este

carturariu d'in cei mai desfrenati; a) de

omu cu scientia de carte, in amendoue
insemnarile principali alle cuventului
carte de sub 5, si a nume : antaniu, orna

se fabrica; y) loca unde se tina, si in spe-

care scie lege si serie : in satele celle

ciale, saccu de pelle, in care unu mili-

mai populate abici alii doi trei carturari;

tariu porta cartuci ele.

CARTULI si prin stramutarea regu-

ce fellu de carturariu esti tu, dco nu

lata a lui l in r,
CARTURA, s. f., chartula; deminutivu d'in carta si carte, in differitele in-

scii bene lege si serie? sernnulu esternu

allu vechiloru carturari romeini erci una
parecida de calamari de alanza, ce )ror-

tau totu de un'a la branu ; allu doile,

www.dacoromanica.ro

CAR.

CAR.

483

omu ca multa scientia in genere, invetiatu, si mai vertosu cu scientia de littare in intellessulu largu allu cuventii-

mula se afla in stare do completa nesemtire ; in acellu-asi sensu se dice si

carose;
d'in acea-asi radecina a es-

lui, litteratu, erudita, etc., si, in speciale ell scientia de legi, legista : carturarii si fceriseii cautau se perda pre

situ si carotide.

Jesus ; vai voue, fariseiloru si carturariloru ; vrei tu se tearreti mai invetiatu

de ceitu frate teu, care e cellu mai mare
carturariu d'in (err'a nostra? 2. feminin., cartularia sau cart& aria : a) personale : a) femina ce essercita professioni sau are calitati de alle carturariului, in insemnarile acestui cuventu de
sub II. 1. b); f3) muiere a carturariului
cu acelle-asi insemnari; in amendoue aceste intellesse se dice si cartularessa

carvi); genu de plante d'in famili'a umbellifereloru , pentandria digynia lui

sau carturaressa, forma sub care insemna : 7) si femina care pretende co

scie se dee in carti si se descoperia calla
venitorie sau ascunse, cumu : n' am tnai

vedutu carturaressa ca cesta-a, care

scie se ti spuna tote ccIte ai patitu; deco

se Oa pucini carturari prin sate, apoi

* 2. CAR17, s. ni., carnal si ?caros

sau carus (ital. caro, franc. caria si

Linneu, d'in care speciele mai importanti sunt : 1. carum carvi lui Linneu,
cuminulu sau cyminulu selbaticu; 2. InMum buibocastanum lui Linneu, bulbocastanulu sau buniulu : sementiele sau

mai bene fructele cellei d'antaniu specia se recommenda ca bone de allenatu

irritationile nervose, de intaritu stoma(lulu si de provocatu sudorea si udulu ;
de acelle-asi sementie se punu si in pane,

in casiu, in rachiu, etc.; cea de a dou'a

specia, bulbocastanulu, se recommenda
prin radecin'a sea tuberosa, rotunda,
ceva mai mare ca una nuca, si bona de
mancatu.
*3. CARIT,-a, adj., carus, (ital. caro,

carturaresse si ntai pucine; chiaru intre

monachii si nionachele monasterieloru
afli pucini carturari si mai pucine car(uraresse; sunt muieri asici de carturaresse, in cettu si perdu, ca omenii carturari, star insemnate la joculu de
carti; carturaress'a, de la care comperi
tu carta, n'are carta bona neci de srrissu
neci de typariu; b) reale, cu tonu si pre
penultima , cartularia sau carturaria,
cu intellessulu de profession, occupatione, passione, scientia, etc., a carturariului sau carturaressei.
CARTURA, s. f., vedi cartula.
CARTURARESCE, adv., scribarum
vel doctor= modo ; in modu cartura-

franc. char); ca oppusu la vi/e=viiis=

rescu.

mercatu se comperu pesce, tut spun u co

e cam, co caru este mnellulu, eara carnea de vacca, cara cea de porcl, care su
passerile si verdetiele; co tote alle mancarei su care de focu; NU s'a facutu estu
tempu neci inu, neci ceinipa, neci boatbacu, si de acea-a pande a are se fia forte

CARTURARESCH,-a, adj., ad berthas

vol doctores pertinens; relativu

la carturariu, luatu ca sub stantivu, mai

vertosu in intellessulu de scribu, inve-

tiatu, litteratu, eruditu, cu scientia de

carte, etc., (vedi carturariu).
CARTURARIA, carturariu; vedi cartulariu.
* 1. OAK s. in., (ital. caro, isegio);

somnu morbosn asia de profundu, in

Mu, in totu tempulu catu dura, inflr-

eftt nu, caru va se dica : care, prin lipse,

prin raritate si mai vertosu prin utili-,

tate si alte calitati de valore, costa
multu; pre care se pune sail se core mare
pretiu; de ad, apoi in intellessu morale :

tare doritu, multu estimatu si cu doiosfa amatu, dilectu, etc.; (d'intre cuventele mai respandite in poporu, scumpu
si drago sunt acelle-a cari espremu, in
parte, sensulu cuventului caru) : I. in
intellessu materiale, pretiosu, care are
mare pretiu sau se stima de mare pretiu ; care core sail pentru care se cere
mare pretiu : 1. pentru lucruri : a) de
1 enctutii si de comperatu : me ducu in

cara; b) chiaru pentru lucruri ce nu su

de vendutu, der de cari se pote transige sau cari au unu pretiu : vaululu e
caru, carraticulu este forte caru ; braciele au adjunsu forte care , man'a de

www.dacoromanica.ro

484

CAR.

lucru este cara; casete de locuitu sunt

care ; totu ce e raru, e si caru=omnia
rarissima carissima; si banii adjungu
une ori forte cari; tempulu e cara; momentele ne sunt care, si nu le patema
perde in desertu;
in intellessu pucinu
differente se dice inco tempu cara =

unnu caru, in care lucrurile de mancare si altele necessarie la vietia sunt

care, fora inse se fia caritate sau lipse
cumplita de assemini lucruri;
c) /ucruri cari ceru multa fatica, labore, pericia, etc. : cara e si forte caru lucrulu
capitatu cu multe rogationi si umilentie;
unu intelleptu de ai Greciei invitatu la
una formosetia de mare costa si periclu:
nu vreu, disse, se mi comperu una musrare decugetu asid de cara ; d) cu intellessu analogu cellui d'in espressionea
tempulu e caru, se applica la veri-ce obiectu de mare pretiu , pretiosu : getn-

me care si formose ; adornati cu formose si care vestinzente; care si formose

anelle sibraciari porta acesta muiere la

amendotte manule; 2. la persone, mu
cara, cu mai multe insemnari : a) care
cere pretiu mare pentru oper'a sea : argatii au adjunsu forte cari; asi, si : otneni de lucru cari, advocati cari, architeetu caru; unu bonu invetiatoriu este
totu de un'a caru; b) care cere mai multu

pre unu lucru de vendiare de catu alti

venditori de acellu-asi lucru : nu mai
comperu de la acestu negotiatoriu, co e

prea cara; asia si : pandariu cara, pomari cari, cari ospetari, sartoriulu cellu
mai cara, care cosutoresse, etc.; e) care
e strinsu la mana, prea economu, aprope
avaru, care nu se indura a spende buccurosu, pre ce se cade si catu se cade
cara e mata'a vostra, care, de si uvula,
ve porta rea investiti; n'am valutu omtz
mai cara ca acestu-a , care pentru unu
banu e in stare se dispute asupr' a preproverb. : domaulu
tiului tota din? a;

a si vende placentele prea caru; e bene se

vendi caru, dro nu se comperi cara;

cine vende cara, se espune si a comperd
caru; vende mi caru, dro mesura-mi dereptu; am comperatu casele eudiumetate
mai cara de cdtuse pretiuisse; placerile
celloru mari costa cara pre celli mici; a
si vende caru vieti'a=a uccide, morindu

insusi, multi inimici; a face, morindu,

multu reu inimicului; II. in intellessu
morale, doritu si amatu animei omului
pentru calitatile de mare pretiu,pretiosu,
stimatu, consideratu, etc.; dro intre cara
si amatu essiste acea-asi differentia de

intellessu, ca si intre caritate si amore

(vedi caritate), desi caru se pote adesea
lu cu intellessulu simplu de amatu,
casi caritate in locu de amore; de assemine differe cara si de pretiosu, stimatu,

grata, dulce, etc., cu cari adesea pare a

se confunde in intellessu pretiosu, stimata, etc., pote fi ceva, fora se provoce
doriulu si affectulu animei nostre; asi
pote fi ceva si grata, dulce, placutu,etc.,
animei nostre, fora se punemu pretiu si
stima pre densulu; caru, d'in contra, im
plica atatu affectulu nimei catu si stim'a,

considerationea, pretiulu, etc., ce se pune pre calitatile obiectului cam; dilecta

este cuventulu , care se appropia ca mai
multu, prin intellessu, de cara, (vedi dilectu si dilegere) : 1. applecatu la per-

sone : a) cu intellessulu bonu si rigorosu allu cuventului : poeta cara tnuseloru; celliboni sunt cari lui Domnedieu;
cari ne sunt parentii , cari copillii, cari
cari nepotii, care sociele, care so-

rorile, etc.; faceti asid, carii mei fili,

cumu si voi, carii tnei nepoti ; vino mai

desu pe la mene, car'a mea arnica, co

unu orna
scii eau mi esti de cara;
cara este mai totu de un'a unu omu stimatu pentru calitatile selle interne si
amatu pentru bonitatea si grati'a, prin
cari se manifesta bonitatea interna a

cum invetia sau face servitorii furi=

sufletului sell; unu copilla caru, d'in con-

cellu prea strinsu la mana se espune a fi

furatu de ai sei; d) orna caru la vedere,
la vorba, la risu, etc.; care se vede raru,

tra, este unu copillu gratiosu si placutu

prin candorea innocentiei si formoseti'a

care cu greu si puc;nu vorbesce, care

forte raru si pucinu ride ; -- 3. ca adverbi u, in insemnarile pent, ad i descrisse :

ce straluce in person'a lui : /rate mea

are doi cari copilluti si trei care copilb) in intellessu de amore , ca
lutie ;
affectu intro sesse : candis scapai de car-

www.dacoromanica.ro

CAR.

CAR.

485

cerca corpului si devenii puru spiritu, siesi e prea caru, cade in pecatulu amofui tnai pucinu cara si placuta adora- rei de sene; cine e prea caret si e, nu
toriului meu; c) forte desu luatu in lo- pote av nemica caru : ackleverulu,becutioni familiari, de multe ori ca sim- nele, formosulu nu potu fi unui assemitae
pla espressione de ceremonia dissa sau onau 'alai care de cdtu ochii sei, mai care
scrissa, fora ca se cugete cineva chiaru de eau capulu seu , mai care de ceitu
cea-a ce dice; asia in fruntea scrissori- vieti'a sea ; d) cara pote fi una bestia
loru scrisse la persone a desea indiffe- domnului seu, precumu si domnulu pote
renti se prodiga esclamationile de caru, fi caru bestiei; besti'a e cara omului 1
cara, carulu meu, car'a mea, care amice,
carulumeu amicu, etc.; ba inco : d) caru

se dice si in irona si chiaru in despretiu si batujocura : candu unu superiore

se indereptedia la unu inferiore ca carulu meu, superiorele vrea se arrete inferiorelui preeminenti'a sea, autoritatea
sea, dero si impatientia, imputare, superare, etc.; candu unu mosiu sau unn
unchiu dice : carii mei nepoti sunt nesce
miselli, ironi'a in care e dissu cuventulu

caru, resare de sene si este manifesta;

2. applecatu la lucruri : a) paxti de alle
personeloru care, prin cari se intellegu
personele insesi : car'a sarcina d'in pantecele sau d'in braciele mammei=copillulu; accopere-ti carulu cape,, dice cineva unei fientia cara; la latini , caru
capte=carum caput=cora persona, ca
si la noi : cara anima, caru suffletu; reconnoscu car'a mana, care mi a scrissu
aceste cuvente; a fundu in a mea (anima
sta infipta c,ar'a imagine a carului mete

parente; b) seutimente , cugete si alto

miscari alle suffletului : care ne sunt
nu numai placerile gustate cu persone
care, ci si chiaru amarttrile inghitite
pentru sau prin assemini persone; care
sunt unei amate temerile amantelui, in,
cari ea vede una proba de amorea lui;

a) prin grati'a si formoseti'a ei unite

cu bonitatea : tote animalile traicutelle
sunt care si gratiose; f3) prin bonitatea si calitatile utile alle ei : tare mi e
caru acestu callu asid de docile si laboriosu; omulu e placutu bestiei numai
prin bonetatea si cur'a ce are de dens'a;
de ad: e) in opposetione cu uritu; repugnante, neplacutu, etc., ca intellessuln
mai vagu de gratiosu, amabile, plaetetu,
care merge la &Jima, etc.; in acestu in-

tellessu : forte sunt care, mai vertosu

copilleloru ; neboniele, vorbele , de si adesea fora sensu, alle copilliloru si prunciloru ne sunt care ; unele alimente sunt
care certoru animali; succulu floriloru,
de essemplu, este caru albineloru ; rou'a
demanetiei este cara flariloru; eephyrii

sunt cari primaverei, etc., (vedi si mai

susu : cari copii); cu tote co se pote dice
co, in multe assemini essemple , se dau,
prin metafora , fientieloru nesemtitorie
sentimeute umane de caritate, cumu ar
fi, de essemplu, in urmatoriele doue frasi:
carii ulmi si alti arbori , amati de doiosele vitie, petrecu cu densele in gratiose
imbraciosiar i; care sunt terrei tote plantele, ce ea nutresce d'in senulu seu ;

caru are de regula, intellessu passivte,

applecanduse de ordinariu la ceva amatu

cara ne e memori'a sufferentieloru, prin

cari amu trecutu cie demnitate,luptandu
pentru bene si addeveru; c) care cu unit
cuventu sunt omu/ui tote lucrurile , de
cari este legatu cu totu suffletulu seu

si stitnatu, ceva care provoca si attrage

cara este omului patri'a , care locurile

unde si a petrectette annii copillariei si
junetiei, cara cas'aparentesca, care pro-

insemn6, : cc) unu parente amatu si re-

ductele spiritului ca si alle corputui seu,

caru benele patriei, cara fericirea alloru
sei; cari sunt omului ochii sei, care tote
partite personei selle, etc.; inse : cellu
cui person'a sea e prea cara=cellu care

anine a prin bonitatea si formosete a sea;

cu tote acestea pote av6 une ori si intellessu activu, applecandusella cellu ce

ama si stima : unu caru parente pote

spectatu do fii ; fl) unu parente amante
de copillii sei, plenu de amore cotra copillii sei ; asi6, si in essemplulu de mai

susu : carii u/mi=sau passivu : ulmii

amati de omu pentru formoseti'a si grati'a loru; sau activu : ulmii amorosi de
vitiele, cu cari se imbracia.

www.dacoromanica.ro

486

CAR.

CAR.

* CARUNCULA, s. f., caruncula (ital.

de ad caryophyllee, subst. fem. plur., fa-

caruncula, franc. caroncule) ; deminu-

milie de plante, asifi numite pentru co

florea locu are form'a unui cuisioru asseminea cu cuisiorulu saucariotill'a cariofillului (=caryophyllului), sau pentru co nn'a din celle mai insemnate specie alle familiei are odorea, carofillei.
* CARYOPHYLLINU,-a, si cariofillinu, adj. s., (ital. caryoffilina, franc. ca.
ryophylline); de caryophyllu sau de ca-

tint d'in carne : 1. in genere ; buccatella de carne, pucina carne ; dro mai
vertosu : 2. in speciale , ca terminu de
scientia : a) in anatoma si pathologa
a) caruncula lacrimale, mica escrescentia rosia, in apparentia carnosa, situata
la anglulu internu allu ochiului si formats, de mai multi folliculi mucosi
fi) carunoula myrtiforma, besicutia sau
infiatura mica ce se formedia la orifi-

ryophylla: alcoolu sau spiritu caryophylspirtu de caryophylle sau de cuisiore;

&lulu vaginei d'in membran'a mucosa a

acestei canale ; y) caruncula papilaria,

luatu mai desu ca subst. femin., caryophyllina, materia organica ce se e-

capitellu in forma de sfercu de titia ce

se afla pre renichiu si pre care se versa
urin'a in calici ; a) escrescentia de carne
pre canalea udului la omu , care impedica essirea libera a udului ; b) in betanica,.bubutia, mica infiatura ce se observa pre superfaci'a certoru sementie
sau fructe ; c) in ornithologa, cresta,
motiu, cucuiu , escrescentia molle, carnosa, despoiata de penne, ce se face pre
fruntea, crest'a, la guttulu, etc., passeriloru : caruncul'a de la fruntea curcaniloru spendura in diosu.

strap d'in spiritulu sau alcoolulu ca-

CA_RUNCULARIU,-ia, adj., (franc.

ryo,)hyllinu.
CARYOPHYLLU si cariofillu
caruofillu, caryofilla si cariofilla-caruofilla
(dupo pronuntie locali : cariofillu si gariofillu, carofillu si garofillu, caronfillu,
caronfilla si caranfilla, carofa si garofa
carafa si garufa; vedi parenthesea de mai
diosu), s. m., caryophyllus Si caryophyllum (xcepuegptAXov); 1. specia de arbore
d'in famili'a myrtiloru, care cresce mai
vertosu in insulele Mollusce,redicandu-se
peno la inaltimea de sesse metre in forma pyramidale, standu totu de un'a verde

caronculaixe); relativu la carunculci, in

insemnarea acestui cnventu de sub 2.
escrescentie caruncularie.
CARUNCULATU,-a, adj. (franc.
caroncum); proprie part. d'in unu verbu
caruncularez--a munf cu curuncule, si de
ad, caruncu/agu=niunitu, plenu de ca-

si offerindu in totu tempulu flori rosie

despuse in corymbi, caryophyllus aro.
maticus lui Linneu, franc. girt/tiler, ital.
garofano, ispan. girdle si girofre, provenc. girofle, germ. wiirznelhe; florea acestui arbore, care are figur'a unui
cuiu micu, se chiama in francesce giro-

runcule, in insemnarea rnai vertosu a

de si don de giroile (=litterale : cuiu

cuventului caruncula de sub 2. b) 0); de

unde subst. feminin. plur : carunculate,
familia, de passeri, cari au la capu si la
falc'a inferiore mai multe caruncule.
CARUNCULOSU,-a, adj., (ital. earuneuloso, franc. caronculeux); plenu de
caruncule, relativu la caruncula, in intellessulu acestui cuventu de sub 2.
CARUNTETIA, caruntire, caruntu;
vedi cunutetia, canutire, canutu.
CARYOPHYLLA, s. f., vedi caryo-

de carofillu sau garofillti); la noi porta,

pre unele locuri, acellu-asi nume Cu arborele, adeco : cariofillu, pronuntiatu,
cumu s'a arretatu mai susu si gariofillu, carofillu, garofillu, caronfillu; pro
alto locuri se aude si form'a feminina
carofilla, caronfilla si chiaru caranfilla;
acesta
urma forma, correctata in
cariofilla=caryofilla=caruofilla, (vedi
parentesea de mai diosu), este cea mai
conforma Cu geniulu limbei nostre, de
orece cariofilla, ca fructu, esse din cariofillu, arbore, ca si nuca, corna, allu-

* CARYOPHYLLEU,-a, si cariofilleu;
adj., (ital. carioffileo, franc. ca r3 ophylle); care smina cu caryophyllulu, care

are vreuna ielatione cu caryophyllulu;

na etc., d'in nucu, cornu, allunu; pro

alte locuri in fine, acellu-asi fructu sau
flore se chiama cuisioru, (vedi mai susu

www.dacoromanica.ro

CAR.

CAR.

487

franc. clou de giroile) :

cuisiore sau
cariofille se scote unu oliu,unaessentia,
care ammestecata cu alte essentie, da unu
fortebonuprofumu; buccatare a consume
forte multe cariofille sau cuisiore; de re-

tati d'in aceste doue 9ategorfe de casuri : spre a justifica (Ur si elucidet

gula cariofille se punu in buccate de

a addussu la acellu resultatu. D'intre

carne negra, spre a stimuld digestionea

acestei carne;
2. genu de plante d'in
famili'a caryophylleeloru, forte cautate
si cultivate prin gradine pentru formo8We, floriloru loru, ocellus lui Rapin,
caryophillus hortensis , franc. oeillet,
germ. nelke, genu care coprende aprope
una centu de specie, d'in cari multe se

cultiva si in gradinele nostre si sunt

connoscute, dupo localitati, sub variele
forme ce s'au data de la inceputu in parenthese : cariofillu, gariofillu, car ofillu,
garefillu, caronfillu, caronfilla, caranfilla, carofa, garofa, garata ; dupo celle
spuse in parenthesea de mai diosu, for-

mele celle mai complete si mai bene

pastrate, adeco cariofillu cariofilla,
cauta se se applece regulatu mai vertosu in insemnarile de sub 1., 6ro pentru insemnarea de sub 2. se se applice
sau formele ca mai pucinu transform ate,
adeco : carofillu caro/lila, sau cello

ca mai transformate, adeco : carot agarofa, afora ddco n'amu prefer a utilisi tote formele date, cari n'au luatu
meo ca carafagarota, (vedi parenthesea de mai diosu), unu intellessu speciale, dandu-le de ad inainte una applecare, zumu se si face pre a locurea,
applecandu-se chiaru garofitia, deminutivu d'in garofa,la una d'in speciele ca-

celle in modu dogmaticu spuse afora d'in

parenthese, cauta se indicamu punctele

principali ce au formatu lini'a, care ne

dictionariele romane : a) cellu de Buda
da formele : a) carofilu [cu tonulu insemllatu pre fi: carofilu], esplecatu prin

lat. dianthus caryophyllus lui Linneu

si prin germ. nelke, nigelein;
gariofilu [intonatu totu gariofilu], esplecatu
prin caryophyllus communis lui Linneu
si prin germ. gewilrzselke, gewlirzngelein; 7) garofilu=carofilu; b) dictionariu Polizu da : a) coronfilu, esplecatu
prin gerra. nelke, ngelein, adaugundu
si pretios'a observare, co, la Ardelleani
si Moldaviani, caronfillu=garofa; (3)ca-

rafa=garofa=garafa, esplecate prin

germ. ilasche si nelke ;
dictionariu
Raoul da : a) gariofilu=cu franc. clou
de girofte ; (3) carofa=garofa=franc.
oeillet; ci) dictionariulu Barcianu, cellu
raai non in datu [1868] da : a) cdrofilu
=germ. nelke ; (3) gariofilu=gewurz'mike, 7) garofa=nelke,
garora marei=?latin. armeria; acumu d'in celle

audite de insine in diverse parti alle

Romaniei libere, connoscemu co pre a
locurea se dice si caronfilla ca intellessulu de cuisioru=franc. clou de girolie
=germ. ngelein, emu si caranfilla cu
doue insemnari diverse, adeco insem-

narea de caronfilla=cuisioru= franc.

clou de girofie=germ. ugelein, si insemnarea de lagena mai mica, ca demi-

ryophyllului in intellessulu de sub 2.

(La acestu articlu a cautatu se damu

nutivu d'in carafa=lagena=franc. ca.

cu capulu de marile difficultati relative,

rafe=germ. Rasche, [vedi carafa, cara-

amu data mai multe essemple de ace-

fina, caratutia in Dictionariu], si prin

urmare, in acestu intellessu, affinu cu
carafina, carafutia, ca si cu cara/lila,
forma data in dictionariulu Polyzu si
esplecata cu germ. flascht si viole=ia-

ste difficultati, tractandu cu ore-cari de-

gena, tial a sau fiola; in fine connoscemu

talle sau casuri , in cari mai multe

de assemble, co formele carofagarofa

si carafagarata, se dicu, in mai multe
parti d'in Romani'a libera, cu done in-

ce presenta mai tote cuventele nostre

popularie, cate espremu concepte de domeniulu istoriei naturale ; in Glossariu

plante au numiri diverse in diverse lo-

calitati, sau casuri, in cari cu acelluasi cuventu, in diverse localitati , se

chiama plante forte diverse un'a de alt'a;
carofillu, prin fluctuationile si de forma
si de intellessu, presenta unite difficul-

semnari, adeco : insemnarea ce are franc.

oeillet=germ. uelke, si in speciale, cell.

let giroile sau giroli=dianthus earyophyllus lui Linneu, si insemnarea de

www.dacoromanica.ro

488

CAR

CAR.

lagenar=carafa=--frauc. carafe=germ.
Flasche. D'in aceste-a resulta co tote;for-

mele date de noi desu de la inceputu

sunt transformationi die unui si acellu-asi cuventu, cari incepu de la form'a
cea mai curata cariofillu sau gariofillu
si mergu peno la cea mai mutilata : ca-

rafa garafa, si cari, in differile localitati, se ieau cu differite insemnari, ce

se potu reduce la sesse, adeco : 1. specia de arbore cu flori sau fructe aromatice, car3 oph) llum =-Aapu6scoXXov=ca-

=latin. lagena, phiala=fraliC. carafe=

germ. flasche i viole , se audu formele
celle mai modeficate : carofagarofa,
carafagarafa, Cu deminutivele : caro-

fioragarofiora , carafina garafina ,

carafillacaranfilla, etc.; mai scurtu,

conceptele espresse prin variele forme

alle cuventului in cestione se reducu la
doue categorie : I categora coprende
concepte de plante ; II categora, concepto de vase; si, ca se inlaturmu, pre

ryophyllus aromaticus lui Linneu saa,

cata se pote, confusionea ce se nasce d'in

applecarea de di fferite forme la acellu-asi

dupo dictionariu10 de Bud'a, caty ophyl-

conceptu, remane ca, dupo ce amu e-

lus communis = franc. giroilier-=ital.

garofano=germ. wiirzuelke; ca acesta

spusu faptele collesse d'in usulu lirnbei,

se consultitmu si luminele etymologiei.

insemnare occuru formele celle mai bene

Este dro addeveratu, co tote formele

in cestione se redima la un'a si aceaasi origine Pentru form'a cariofillu ,

pastrate alle cuventului : cariofillugariofillu; 2. florea sau fructulu aromaticu allu acestui arbore, caryoph311mn=wpoapuXXov= franc. girolle sau
clon de giro% germ. gewrznelltennligelein ; Cu acesta insemuare occuru

sau ca g in locu de c, gariofillu, nu

si formele bene pastrate : cariofillugariofillu, dro si formele mai multa

fillu, prin stramutarea lui y un in i, ci

in u, ca in marture=mart3re, a potutu

sau mai pucinu modeficate : carofillugarofillu, caronfillu caronfilla caranfilla; 3. genu de plante, alle carera
flori rivalisa in formosetia ca rosele, ocellus sau ocellus car3ophyllus lui Ra-

essiste canduva in limb'a [si pote co es-

pin=franc.oeillet=germ.nelke=dianthus lui Linneu; cu acesta insemuare occura formele celle mai multe : carofillu

si garofillu, carofagarofa si carafagarafa;dro acestu genu de flori coprende,

cuma s'a arretatumai su su, aprope unu

centu de specie , si formele rnentionate
paru a se applica mai vertosu la un'a d'in
aceste, la asid, numitulu franc. oeillet girollo, cuma se pote intellege d'in espleca-

rea ce dictionariulu de Buda da forrad

caro(llugarofillu prin diauthus car3ophyllus lui Linneu; de s, conforma cellora espuse la art. cariophylleu, cuventulu se pote applica forte bene la tote speciele genului; 4. acesta inserir nave speciale este a troj-a d'in celle sesse, cu cari oc-

curre cuventulu in cestione; 5. una alta

specia d'in acellu-nsi genu, care in francesc'a se chiama oeillet des potes, se
dice pre a locurea, garofitia; 6. in fine,
Cu insemuarea de lagena, fiala sau flota

mai incape indoientia , co este intrega

form'a lat. eary oph) llum=grec. Isapp6(pDXXov; in loca de cariofillu, gario-

siste si astadi pre undeva, fora se fia

noue connoscutu] si form'a : caruofullu
san caruofiltu; d'in cariofillu, si mai vertosu d'in caruofillu, prin suppressiorrea
lui i sau u d'inaintea lui o, s'au nascutu
forte usioru formele : carofillu-garofillu,

d'in cari apoi priu adaussulu unui n

caronfillu, caronfilla; dro curnu se ne
esplichmu formule : carofa-carafa, garofa-garafa? Se scie, co cuventele impromutate de'Romani d'in limb'a grecesca, cari in acesta d'in arma limba aveau accentulu la una loca, ande nu potea

sta dupo natur'a limbei latine, se pronuntiau in doue moduri in respectulu

accentului, adeco : san cu accentulu in
loculu ande lu cerca natur'a limbei latine, sau cu accentulu in loculu ande
lu puneau si Grecii ; toti grammaticii
vechi latini attesta acestu faptuprin numerose essemple; cuventulu cal.) oph) Imm este si ella unulu d'in aceste cuvente,
cari se pronuntiau ca accentulu , candu
dupo natur'a limbeilatine, adeco la pen-

ultima : caryophylluut, ca si bacilium ,

candu, din contra, dupo natur'a limbei

www.dacoromanica.ro

CAR.

CAR.

grecesci, adeco la antepenultima

cary6phyllum = apn6cpuXXov ; amen doue

modurile de pronuntia se vede co s'au

pastratu si intre Romani si au influentiatu asupr'a transformationei cuventului in cestione, asiA co formele ca mai
bene pastrate : caruofillu, cariofillu, carofillu, etc., au essitu d'in pronunti'a cuventului cu tonulu pre penultima ; pre
candu pronunti'a cu tonulu pro antepenultima : carufullu, carufillu , si mai
vertosu sub form'a femina : caru6fulla
sau carufilla, a cautatu se duca la forme

489

fi numai pure varietati de pronuntia] ;

2. formele ca mai pucinu modeficate
carofillu = garofillucarohlla garofilla, etc., se applica bene : a) in intellessulu speciale de dianthus caryophyllus, a cui flore are, cumn se scie, odorea
de caruofilla = cuisioru de caruofillu ;
[3) in intellessulu generale de franc. oeillet=oeellus
apin, dianthus lui Linneu, germ. nelke, fienduco acestu genu
intra in famili'a caruofillaceeloru [vedi
caryophyllacett]; mai bene inse e se se applice , in acestu intellessu, cuventuln

d'in ce in ce mai scurtate si trunchiate

dianthu sau diantu = dianthus; 3. for-

in unit:11'a loru parte, asii co d'in curia&

mele si mai desfigurate : carofa-garofa,

garofitia, etc., se applica ca mai bone la
specie d'in genulu dianthu, pentru cari
fiiendu asik de multe, es te una fericire
co limb'a no offere atAtea forme : carofillu-carofilla, grofillu-garofilla, carofullu-carafulla, carofoliu-carofolia, caroflu-carofla, carofa, etc.; 4. in fine formele ea mai desfigurate : carafa-garafa
ca derivatele : carafilla-garafilla, carafina, etc., se applica ca mai bene la conceptele de vase, cari si in litnbele sorori
porta numele de : ital. caraffa, franc.
carafe, etc., cari sunt ca mai departate
de conceptele espresso in origine prin

fulla sau carufilla a essitu mai antani : carfulla sau carfula , ca si non
grec. xotpcpuXXt sau xari6rpo)a, apoi prin

taiarea lui u carofla-garofla, priu caderea lui h : carofa-garofa, in fine prin

deschiderea prea mare a lui o: cara fagarafa, ca si afara d'in afora ; formele
correspondenti in limbele sorori au essitu tote d'in acea-asi pronuntia ca tonu
la antepenultima, si de acea-a ital. tr arfano, franc. girelle, isp. girofie, girofre, etc. Venindu acumu la intellessulu
cuventului, conform tendentiei ce ainu
descoperitu in itsuln de peno astadi, conformu mai vertosu legei limbistice, co
formele unui cuventu ca mai Lene pastrate se applica, de regula, la insenanarile celle mai originarie, ro formele nzai
modeficate la insemnari metaforice ca aCato nzai clepartate de intellessulu originariu, cu cdtu sunt mai modefieate si mai
desfigurate, a cautatu si cauta de neapperatu se admittem u urmatoriele puncte
de directione : 1. formeleca mai intrege :
cartiofillu-cariofillu=caryophyllu=
oph) liam=:xapu6cpuXXov, se applica c6,

mai bene : a) in intellessulu ce au avutu

origine in limbele classice, adeco
a) in intelessulu de arborele aronaaticu,
detinitu si sub 1. d'in celle sesse insemnari mai susu enumerate; f3) in intellessulu de sub 2. d'in cello sesse insemnari;
pentru acestu intellessu inse, femininulu
caruofilla-cariofilla, ar fi si mai conformu

geniului limbei [yedi celle spuse la inceputu, afora d'in parenthese] si eerutu
de claritate [gariofillu=garuofillu, amu

car3oph3llum, asi in dial carafa-gara fa cu intellessulu de yam pare co nu

ar m4i fi acellu-asi cuventu en cara fa
gara fa in intellessu de //ere; dro e mai
multa ca probabile, co carafaz----garula

=carofa=garofa de la intellessulu
flore a trecutu la cellu de Rau cu forma
analoga formei florei , prin acellu-asi
sirnpltt processu metaforicu, prin care
calice=cupa s'a applecatu si la calicelr
florei, si asiti cuventulu carfa-garafa,
se espleca mai bene de cattt prin arab.
gertif sau grec. xspistv, [vedi cctrafa la
loculu seu].=Acesta-a e rugur'a, calle,
credemu, pre care potemu essi d'in confusione si adjunge la lumina si intellegere intro toti Rornanii d'in tote partile.)
CASA, s. f., casa, domus, tedes, do
micilium, huh itatio, sedes; conclave, cu.
bieulum; capulus; ferarium, etc., (ital.
isp. port. provenc. casa, franc. case, emu

si prep. citez=a casa); constructione ca

pareti si coperetnentu, care serve de lo-

www.dacoromanica.ro

490

CAS.

CAS.

cuentia sau de incapere, de la modest'a

locuentia a unui terranu seracu cu pareti de nouelle lipiti cu pamentu si cu
coperimentu de arundine, de fenu, de
pale, etc., (destullu numai se nu fia in

rei; b) casa magnifica, palatiu, etc.; asi si : casa inzperatesca, casa regale;
frasi si locutioni, in cari cuventulu casa
intra cu insemnarea d'in acestu para-.

pamentut coci atunci nu ar fi

a fi a casa etc., cu totulu differite de : a

sed in casa=a std in casa, a fi in casa:
cine side, sta mu e in casa, se afla intro

ci
bordeiu), peno la palatiuluicellu mai
stracasa,

lucitu allu rnillionariului; pre candu in

latin'a cuventulu easa=casa ordinaria :
colliba, baraca, siatra, etc., ca si celt.
oss, arab. chas; irise syriac. chaldaic.
casa Cu intellessulu estensu allu cuventului nostru casa sau ital. casa; in acestu intellessu latinulu dice domas sau
fades; I. in intellessu ordinariu si propriu, constructione Cu pareti, care are
un'a sau mai multe incaperi, unulu sau

grafu : a sed a casa = ast a casa =

paretii si sub accoperimentulu casei; cine

sta, siede sau e a casa, pote se nu fia inin-

trulu casei, ci afora d'in casa, destullu

numai se fia pre lonja casa, nu departe
de casa : vuele nu potu std, sed sau fi
in casa; dro potu std, sed sau fi a casa,

dco nu se scotu la campu se pasca;

mai multe tablate, Ur care face unu

candu ploua, lucratoriulu de campu sta

sau side a casa, pentru co nu pote essi
si lucrci la campu; dro standu sau se-

corpu ore-cumu separatu si destinatu

ca incapere de locuitu pentru unu omu

dendu a casa, pote se nu stee sau se

sicla in casa, ci afora d'in casa, pre

cu famili'a sea, pentru omenii unui ramu

longa casa, se se occupe cu de alle casei,

de servitiu, etc. : 1. in insemnarea cea

mai ordinaria de constructione pentru
sederea unei familie unu satu mare de
mai multe mii de case; una mica cetate,
care abici numera cdteva cente de case;
dupo materi'a d'in care suntu facuti paretii caseloru, sunt : case de petra, case

sau se merga la casele altoru-a pentru

petrecere; cineva side sau sta a casa,

de caramida, case delemnu, case detrabi

=(berne), case de nouelle, case impaiate, etc.: de regula, casele campianiloru
nostri sunt de nouelle, casele montaniloru de petra sau de trabi, ro casele cetatianiloru de caramida;
casa de lo-

tOsu, pentru co e tempu uritu, etc., cea

ce cere sederea intre paretii si sub accoperimentulu casei; in casa espreme
una relatione de locu materiale, particularia si immediata, pro candu a casa
este espressionea unei relatione de loen
generale, ideale si mai multn sau mai
pucinu departata; de ad f vine, co nu se
pote dice : a intrd a casa, cumu se dice :
a intrd in casa; (Mr, de si cu intellessu
differitu, se dice forte bene si : a veni

euitu : a) casa abitabile, in care pote

cineva locuf, pentru co nu e derimata,
sau pentru co nu e nesanetosa, etc. : casele in cari ploua sau cu pareti umedosi

nu su de locuitu; b) casa destinata la

locuitu, si, in speciale, destinata a fi locuita de domnulu sau edificatoriulu seu,
in oppusetione cu : a) casa de specula
=casa de allocatu altoru-a, ca se sieda
in ea : specul 'a C14 case nu e castigosa,
case se si faca cineva de locuitu pentru
sene; (3) casa de scola, casa de asylu si
alte assemeni edificie, cari nu se facu cu
scopu de a servf ca locuentia ordinaria

pentru unu omu ca famili'a sea; casa

domnesca sau case clomnesd : a) in care
siede de fapta domnulu sau e numai de-

stinata pentru locuenti'a domnului ter-

ca se custodesca cas'a, ca se astepte pro

cineva, etc. , cea-a ce se pote face, fora
se sida cineva inchisu intre paretii casei, ci numai pre longa casa; side inse

sau stcs in casa, pentru co nu e sane-

a casa, si : a veni in casa; de ad vine,

co a casa nu admitte determinationi ,
neci macariu articlu, ba neci chiaru plu-

rariu, cumu admitte in casa : a sede

in cas'a sea, a sed in cas'a altui-a , a
sed in case cu locaticu, a sed in cas'a
parentesca sau in casele pareiztesci; a
casa, luatu absolutu , espreme in seno
si prin sene, afora de una relatione de
loen ideale si depart ata, si una relatione
de proprietate sau possesione cu un'a d'in
celle troj persone alle discursului, care
sau se intellege usioru d'in cursulu vor-

www.dacoromanica.ro

CAS.

CAS.

birei, sau, deco nu se intellege, se determina Cu unu pronume sau nume allaturatu pre longa casa cu prep. a, si
acesta-a e sengur'a determinatione ce
admitte locutionea a casa, cumu : me

daca a casa (la cas'a mea, a casa la

n'ene); ne ducemu a casa (la cas'a no-

stra, a casa la noi) ; domnulu nu e a

casa, la cas'a sea, a casa la densulu;
duceti-ve a casa (la cas'a vostra, a casa
la voi); duceti-ve a casa la boniculu; se
ne intorcemu a casa la unchiulu, (vedi
differentiele de intellessu
si prep. a);

intre : a sed a casa, a std a casa, a

fi a casa, etc., de una parte, si intre

491

unta eta mutatulu, si de acea-a asiu vr

se mi faca case; ca se se evite asil dro
acesta ambiguitate , in intellessulu de
sub a) se dice : a face multe parechie de
case, sau a face la case; ero in intellessub" de sub b) se dice : a face una parecida de case : cauta se faca la case,
ea se potu dd fia-carui copilla cdte doue
parechie de case;
de aci se vede co
plur. case se iea cu intellesssulu de sing.
casa, inse cu nuantie de insemnare bono
sentite : seng. casa se applica, de preferentia, la una constructione simpla cu

una sengura incapere, in care se aggrumura una familia intrega, pre caudu

a sed in casa, a std in casa, a fi in plur. case se dice de una constructione

casa, etc., de alta parte, resulta d'in cu mai multe incaperi , cu pretensioni
iutellessulu particulariu allu verbeloru

sedere, stare, fire, despre cari vedi la

loculu loru; in respectulu intellessului : me ducu de a casa, plata de a casa,
lipsescu de a casa, fuga de a casa, etc.,

cellu pucinu la commoditate , deco nu

si la elegantia : unu bietu terranu cofiandatu in miseria si face casa panera
adappostirea sea si alloru sei; clero si
unuterranu cudare de mana si face case;

stau cotra : me ducu d'in casa, plecu

d'in casa, fugu d'in casa, etc.; precumu
si : me ducu a casa, siedu a casa; vinu

seng. casa se dice si de una constructione cu mai multe incaperi, inse construita ca mare economia in vederea
a casa, stau a casa, fuga a casa, dau commaitatiloru celloru mal de necesfug'a a casa, etc., stau cotra : nae ducal sitate, pre candu plur. case se applica
in casa, vinu in casa, fuguin casa, (lau la una edificiu sumpluosu : cineva si
fug' a in casa;parechia de case, ua casa face una casa in gradin'a sea, pre mocu mai multe incaperi, unu corpu de si'a sea, etc., ande se duce se sieda una
casa cu incaperile necessaiie pentru lo-

parte a annultai pentru placere sau pen-

cuenti'a unui capu de familia, unui domnu

tru necessitate; dro in cet ate, ande side

de casa : a possed mai multe parechie

de case, a dd unei fete in dote trei parecida de case ; am comperatu loca de
casa asid de intensa, in cdtu potu face
papre ella cinci paree/tic de case;

regulatu, si face sau si campera case;

cine e avutu si pote face case si la viia

rechia de case este una espressioue creata

de poporu pentru necessitatea destinetionei de intellessu : coci a face case,

de essemplu, are mai multe insemnari
chiaru in intellessulu, de care e vorb'a
in acestu paragrafu, si a nume : a) a faca
mai multe corpuri de casa ca mai multe
incaperi, en tote incaperile cte se credu

necessarie pentru locuenti'a cuiva : omula acestu-a face case in continua;

dro are cuenta se faca atlea case,

pentru co are multe fete, si fia-carei-a

vre se se dee dote cdte una casa; dro si :
b) a lace una sera gura casa, unu corpu de

casa cu incaperile neeessarie ; mi .s'a

sau la masa; aceste inserunari alle sen-

gulariului casa sunt affini cu celle ce

amu vedutu desu de la inceputu, co Latinii dau cuventului casa, pre can du insemnarile oppuse alle plurariului case
stau appropiate de alle latinesceloru domus si todos ; case domnesci, case imperatesci, etc., sunt espressionile proprie,
candu este vorb'a de calle in cari siede,
in addeveru , domnulu" ori imperatoriulu, sau cari sunt destinate ca locuen-

tia pentru capulu statului , pie candu

casa imperatesca, casa domnesca, etc.,
se applica mai bene la insemnari metaforice ideali : servitiu la curta domnesca, familia domnesca, etc.; de unu
orna se dice co serve casei domnesci
si nu : caseloru donanesci, cea ce ar in-

www.dacoromanica.ro

492

CAR.

CAR.

semni co acerlu-asi otnu serve la casete tnai multoru domnitori ; intellessulu metaforicu cellu mai materiale, in
care s'ar appleca bene una espressione
ca casa domnesca, ar fi cella de casa a
unui particulariu asid de sumptuosa ca
si unu palatiu domnescu; si in addeveru

song. casa se iea si cu intellessulu de

de negotiu si de specula, cod casa de

regatione este cas'a Dotnnului; in intellessu mai ideale de ceru : Jesus dice:
in cas' a tatalui mea multe locuentie sunt;
2. casa de penitentia : a) monasteriu;
b) casa uncle se tinu cei caduti in culpe,
iuchisore, carcere; in acestu d'in urma
intellessu se dice si casa de correctione;

edificiu magnificu si sumptuosu, candu

acestu edificiu in vederea scopului seu,
are numainna incapere, sau si mai multe,
der destinate tote la acellu-asi scopu,
cumu : ca s' a Domnului=cas'a lui Domnedieu=basl ic'a (vedi mai diosu);
2. in insemnari speciali : a) edificiu, in

3. la Romlnii de d'incollo de Carpati,

care se aduna, ca se lucre sau se delibere omenii unui ramu de servitiu publicu : cas'a municipalitatei, cas'a consiliului administrativu , cas'a archivu-

cas' a ma g natil oru, in opposetione Cu cas' a

lui, etc., b) eaificiu care serve pentru una

institutione : casa de scola, casa de pen-

sionatu; c) edificiu publicu sau si privatu, in care se adappostescu si nutrescu cei seraci sau cei nepotentiosi : casa
de infirmi, casa de orfani, unde se cre-

scu orfani; casa de neboni = casa de

smentiti sau alienati, unde se tinu si se
cauta cei smentiti;
casa publica, verice edificiu construitu cu spesele terrei,
alle unui judeciu sau alle unei commune,
pentru necessitati publice; inse si cu intellessu reu : casa de fentine publice; si

de acea-a in loculu espressionei : casa

publica, in intellessu bonu si onestu,

tende a se substitu espressionea : edificiu publica; 3. parte d'in una casa: incapere, camera, atriu, salla, sallonu, etc.:
casa de mancare, casa de dormitu, casa
de receputu ospeti; cas'a cea mare, la Ro-

mini, este camer'a, in care se primescu

ospeti; casa d' in tablatulu de diosu, casa
d'in tablatulu de susu; casele terranu-

lui romanu au cellu pucinu trei incaperi, adeco : cas'a cea mare, destinata
la receptionea ospetiloru, cas'a cea mica
destinata la sederea familiei, si tend'a,
casa ce serve ca buccataria si ca cellaII. metaforice : A. cu intellessu
rim.;

mai appropiatu de cellu originaria

ca intellessulu speciale, cu care d'incoce

de Carpati se dice camera, adeco edifi-

ciu, in care adunarea reprsentantiloru

terrei tine sedentiele selle, si de ad, adunarea insasi, corpulu insusi allu representantiloru terrei : cas'a de susu=
de diosu, adunarea representantiloru allessi de poporu, (vedi si camera cu acel-

lu-asi intellessu); 4. secriulu : prea e

strimta cas'a si nu credu s incapa mortulu in ea; intrava totu omulu in cas'a
eternitatei; de aci, mormentulu insusi
intuttericos'a casa a eternitatei; 5. sacculu membranaceu, in care prunculu sta
in pantecele mammei : lechus'a inco nu
a (acutu cas'a; 6. locuentia de alte animali : cuibu, culcusiu, etc. : corbulu si
aflauna casa in s corbur' a arborelui; cas' a

erodiului =locasiulu erodiului; adesea

albinele sapa sub pamentu si costrue-scu
ingettiose case; 7. receptaclu, comparti-

ruentu, despartitura ore-care : a) la joculu de rege (=siachu), unulu d'in celle

64 de cadrille alle tablei de jocatu rege;
b) la joculu de regina sau domna, unulu
d'in cadrillele tablei pro care se joca acestu jocu; c) la joculu de table sau de

zari, unulu d'in celle 24 de despartimente alle acestoru table; d) unulu d'in
cadrillele ce formedia liniele orizontali
cari se trawl pre paginele unui registru
si cari se taia cu alte linie perpendicularie; e) cellula de faguru de miere ;

un'a d'in despartiturele unui armariu, unei cuteia, etc.; 8. locu sau arca,
uncle se siringa si so tinu bani ai statului san ai unui particulariuk banii insisi

strinsi si pastrati : cas'a terrei, cas'a

vestiariei, cas'a municipalitatei; cas'a

1. cas' a Dotnnului=cas'alui Domnedieu centrale, unde alta data so stringea parte

d'in veniturile mosfelorn monasteresci;
=cas'a de rogatione, baserica, templa
tau se cade a face cas'a Domnului casa cas'a obligationiloru rurali; cm's% obli-

www.dacoromanica.ro

CAS.

CAS.

gationiloru domeniali;
casa de bani,
casa de ferru; a av sau a nu av casa=
a av sau nu bani in numeratore; a tine
cas'a=a av directionea si administrationea baniloru d'in una casa publica sau
privata; librulu casei=registrulu casei=

libru sau registru de casaz=simplu si

absolutu: casa, registru in care se trecu,

la creditu sau la debitu, tote summele

cate intra in casa sau essu d'in casa; de
ad i espressioni ca : a face cas'a=a stabill computele , a verifica situationea
casei; a inchiai cas'a=a inchiaia conaputele librului de casa ; a 6,16 cas'a=a
tin registrulu easel, etc.;
in acesta
insemnare, casa pare a se attinge in intellessu cu cassa (vedi (Mr si cassa);
9. casa de fulmine, facuta d'in mice buc-

cati de lemnu, cari usioru se imbina si

se desbina; deco ea una scanteia electrica se apprende mateda inflammabile si esplosiva depusa in asemine casa,

acesta-a intr'unu momenta se desface

si se derinaa; .10. patria, terra, natione,
statu propriu allu unui domnitoriu, etc.:
cas'a tui Israel, in Biblia, este terr' a sau
nationea Ebreiloru; a se intorce din es-

siliu a casa; se cautamu a neinapacd

in casa, in intru, si nu aventu a ne

teme de inimiculu d'in afora; inimiculu,
care invasesse terr'a vedendu-se de mw

multe ori batutu, se intorse a casa, ca

se si adune noue poteri ;
pamentulu nu este culdevetat'a casa a omului ;
cas'a omului este cerula ; cosnaopolitulu
se crede a casa in tote terrele lumei;
B. in intellessu mai ideale : 1. conti-

nutulu unei case, si de ad, multa, can-

titate mare forte : a ave una casa de

copilli in spinarea sea; se aibi una casa

de bani, totu nu ti ar adjunge tie intr'una sen gura di; 2. locaticu, locu de
casa, ce solve cineva proprietariului
pentru cas'a allocata sau loculu de casa
allocatu : tote su scunape : vestinzente ,
casa, victu ; cu atatu nu potu solve lo-

culu casei; inco nu antu potutu solve

cas'a pre semestrulu, in care ami' in-

493

=cas'a Filippescu; a se insora cu una

feta d'in casa onesta si avuta ; casele
mari=familiele iusemnate, avute si potenti intr' una trra sau cetate; tota cas'a,
cu naari cu mici, cu domni cu servitori,
sarira la mene se me bata; toti ai casei
melle te dorescu ; b) mai multe familie
legate prin sange de cumnatia mai appropiata sau mai departata, de si nu locuescu in acea-asi casa, ci fia care d'in
elle formedia una casa in intellessulu
precedente de sub a : Marea, mantm'a

lui Jesus, erd d'in cas'a lui Davidu;

cas'ta donanitoria, cas'a regale, cas' a itn-

periale, etc., imbracia tote farniliele,

in cari se afla membri uniti priu sange
cu famili'a cellui ce domnesce; c) in intellessulu cellu mai largu, ca gente =-.
gens la strabonii Romani, in care intrau
nu numai cei d'in acellu-asi sa.nge, ci si
altii straini, clientii : a tine de cas' a cutarui-a=---a fi clientele, protessulu acellei
case ; onaulu casei=cliente , protessu;

d) de multe ori inse casa se dice numai

de servitorii unui domnitoriu sau altei
persone insemnate : cas'a principelui,
principele cu tota cas'a sea ; e) numai
barbatulu si muierea uniti prin casatorfa, si de ad : 4. legamentu de casatorfa, unione conjugale : a da una [eta la

cas'a ei=a ua marita; a tin casa cu

cineva=a traf in casatorfa : de ce nu
mai vrei se tini casa cu mene? cumu ai
tinutu peno acumu casa cu mene, si acumu dici co nu mai poti tin?-0 face

casa=a insora sau marita : eu am facutu multe case, si prin urmare se nu

te temi, co nu voiu face si pre acesta-a
deco ti place fet'a si te multiamesci cat

dotea ce are; una parente de familia,

care jaco nu a insoratu neci maritatu,
dice : nu am facutu inco casa=nu am
maritata, yin am insoratu; de aci : a
stricd una casa, a shied cas'a cuiva :
a) a face se se desparta socii : desfre-'
natii si desfrenatele strica multe case
bone si oneste ; .b) a stria, armoni'a si

bon'a intellegere d'intre socii : de unde

traiamu asid de bene cu sociele nostre,
tu venisi se ne strici casete ca vorbele
telle ; copilli d'in antani'a casa, copilli
a) toti cati locuescu in acea-asi casa
cas'a Filippesciloru=cas'aFilippescultai d'in a dou'a casa=copilli d'in antani'a
tratu; 3. familia, Cu mai multe intellessuri, mai strimte sau mai large, cumu

www.dacoromanica.ro

404

CAS.

CA&

nile loru; casele negotiatoriloru straini

casatorfa, d'in a dou'a casatorfa; cercatoriu de case=petitoriu de fete fora cugetu de insoratore; 5. economfa, administratione, spese, interessi, avere a caset sau familiei :pane de casa, pannura

Mau celle mai multe fallimente.

* CASACA, s. f., (ital. easaeca, franc.

easaque, med. lat. easula); vestimentu

ce se porta pre de asupr'a, cumu : 1. vestimentu de lana grossu, ce porta mai
vertosu terranii, coporanu, summanu ;
2. mantellu de pannura grossa, ce se

de casa, pandia de casa, etc., cari se

facu in casa, si nu se compera d'in merCatu; elite nu se ceru la una casa? a tin
cu spesele selle doue case; fia-care si tine
cas'a CUMU pote; omu de casa=omu cui

porta pre ploia; 3. rasa grossolana ; 4. vestimentu feminescu, specia de scurteica

place a se occupa cu alle casei, aptu a

si administr, bene facen dele casei; cu a-

cellu-asi intellessu si : femina de casa,

muiere de casa : educationea, ce se da
feteloru, nu va face d'in elle bone mamme
neci bone femine de cas'a; a nu dor pre

cineva anim'a de cas'a ; a nu trage cu

cas'a=a fi strainu Cu anim'a de interessile casei; 6. in genere, avere, stare,
dare de mana, si de ad, stabilitate, fissare la unu locu, etc. : MU cu casa=
mu insoratn, stabilitu si cu ore-care avutu; in acellu-asi intellessu, dro mai
energicu d mai pictorescu : omu cu casa

si cu msa, si d'in contra : omu fora

casa, fora msa : dco nu te incredi mie,

mu cu casa si cu 'pact, cui vrei se te

incredi?nu e de lipse se ceri a l'inchide, coci e omu cu casa si cu msa, si
n'are uncle se fuga de aici; nu ti maritd
fee ddupo Unit 071124 fora casa sif ora mesa,

totudeuna callare pre bdtiu; petitorii Pe-

nelopei devorau cas'a lui Ulysse; a nu

se allege nemica de cas'a cuiva=a nu
se allege pulbere de cas'a lui=a perde
tota averea, a cad in completa miseria;

a face casa cu : a) Cu intellessu a-

scurta ce accopere bustulu ; 5. vestimentu ce portan una data callarii si alti

militari. (Parerile assupr'a etymologiei
cuventulni sunt diverse : unii credu co

ar fi essitu d'in gausapa, altii d'in earaealla, altii d'in xciaa;, ziaric=patura
de callu, sau d'in xdcaaw=vestimentu
grossolanu; noi ne unimu Cu parerea cal-

loru cari referu casaca la casa, parere

de care ark si Isidoru, care dice : ca.
sula, vest's euenllata, co quod totum
hominem tegat=casura= [came's], vestimentu cu cuculla, asid numitu pentru co accopere totu corpulu omului ; si in

addeveru, precumu d'in carta [vedi carteca] potu essf : cartaca, carteca, cartoca, etc., apoi d'in aceste-a : cartacia, cartaceia, etc.; asiA si d'in casa potu essf
casaca, caseca, casuca, etc., apoi d'in aceste-a : casacia, casocia, casucia, etc.;
form'a casucia sau casutia este si la noi
popularia ; formla casacia s'ar pot lui
cu acellu-asi intellessu ce are si ital. Ca.
saecia=casa prosta, incommoda, strimta, ruinata, etc.; cello alte forme si voru
pot afla ea tempulu una applecare; adf
obserdmu inco numai co form'a caso-

nalogu cellui de sub 4., a se invoi, a trai

in bona intellegere : canele nu face casa
eu catusfa; dro si : b) a se stabilf, a se
assedii , a sed multu undeva : na'm se
facu casa aici cu voi ; 7. in commerciu

cia pote cloyed casioca, cumu si car-

sau negotiu, casa=corpu de negotiu,

societate ce face in mare unu fellu de

cundu prin transformad ca : cojocu=

negotiu, firma, etc. : cas'a Negroponte,

multe case de negotiu insemnate au cadutu in acestu annu; a inli odd relationi
de daraveri cu celle mai insemnate case
de commerciu d'in mai multe si mari cetati commerciali; casele negotiatoriloru
_Romani se tinu tau de un'a bene, si cu
orce pretiu cauta a satisface obligatio-

tioca d'in cartocia; casioca u potutu devenf cosioca, ca si coponu d'in caponu,
si in five cojoca, femininu d'in cojocu,
care ar fi adjunsu la acesta forma, trecosiocu = casiocu=casociu; espressioni
ca : a intorce cojoc'a sau cojoculu =-_

ital. voltare mama = franc. tourner

easaque=a si scambi pre ntasteptate
parerea, milita in favorea parerei emise,
[ve di inse si cojocu]. M.
CASACIA, s. f., vedi casaca.
'I' CASAMATA, s. f., erypta ad latera
propagnaculorum,(ital. casamatta,franc.

www.dacoromanica.ro

CAS.

CAS.

casamata, isp. casamata); parte de fortificationi militari, care consiste inteunn

subterranu beue coperitu si boltitu, asiA

casa sau loculu de casa : a) ca pretiu de

locatione, b) ca impositu.

in cAtu se pota resiste tunului. (Dupo

unii cuventuln ar fi unu compusu d'in

re, ut conjugas decet; in modu casatorescu, cama se cada casatoriloru sau casatoritiloru : de si nu su casatoriti, tra-

casa si grec. p.civq=desertatione, pentru

ca casamae a ar face deserte attacurile
inimicului; dupo altii casamata, prin ca-

derea lui r, ar fi in locu de casamata;

dupo altii in fine casamata ar fi unu plu-

rariu d'in casama=casma=grec. kiatia

=cascatura, caverna, etc., si prin urm are
d'in acea-asi fontana cu allu nostru cascare=x6csxecv).
*CASARE, v., casare (compara si ital.
casare, franc. casar); d'in casa a) a ca-

satorl (vedi casatoriu), a stabil, a regul6.; b) a face case = cadrille pre una
tabla sau foia de carta; a puna una figura intr'una casa de alle tableloru de
rege, de zari, etc.
CASARD7,-ia, (mai pucinu bene : ca-

sasiu), adj. s., casarlas-la, (ital. casiere-a, isp. casero, port. caseire); relativu la casa., care se tine strinsu de casa:
1. adj. cane casariu, femina casaria, etc.

= cane, femina de casa; d6ro mai vertosu : 2. subst. a) personale, casariu-ia,

proprietariu de casa, omu sau femina cu

cas'a sea, omu sau femina cu casa si

msa; b) reale, casariu, tabla sau foia
cu case = cadrille sau compartimente
pre ea, cumu su tablele ce servu la jocu
de rege, de zari, etc., cumu e tabl'a sau

cutei'a in alle carei compartimente se

punu caracterie typographice, etc.
CASARMA si caserna, s. f., coutuberuium, militares sedes, (ital. caserma,
isp. port. caserna franc. caserna;

dupo unii compusu d'in casa si arma,

dupo altii d'in casa ca suffiss'a erna, ca
si caverna d'in cava; la acesta d'in urma
parare aderimu si noi, si de acea-a eredemu co form'a caserna, de unde apoi

casernare, e mai de preferitu de cAtu

form'a casarma); edificiu, unde locuescu

omeui armati, militari.

CASATICH si casatecu,-a, adj., dome.

atices; locationis pretium, (ital. casatico); de casa, relativu la casa : 1. adj.

pane casatica=pane de casa; mai vertosu musa : 2. subst., ce se solve pentru

CASATORESCE, adv., conjugum mo.

iescu inse casatoresce.

CASATORESCU,-a, adj., conjugialis,
matrimonialls, counubialis; de casatoria,

de casatoriu sau casatoritu; relativa la

casatoria sau la casatoriu : amore casatoresca; cure si sarcine casatoresci; virtuti casatoresci ; espressionea : virtuti
casatoresci=virtuti domestice.
CASATOR1A, s. f., conjugium, connubium, matrimonium; legamentu, uniune a barbatului cu muierea prin nunta,
dupo lege : a d in casatoria, vorbindu
de femine : a unf una femina in casatora Cu unu barbatu; a hui in casatoria,
se dice si de barbati si de muieri : unu
barbatu iea una muiere in casatoria, Fre
cuma si una muiere iea unu barbatu in
casatoria; nu pote fi casatoria intre unu
barbatu si una muiere fora implenirea
ceremonieloru prescrisse dc lege.
CASATORIRE,-escu, v., matrimonio
jungere; a un prin casatoria, a insor A
sau marita : unu parente si casatoresce
fui, cumu si casatoresce si /hiele; de assemine ca refiessivu, a se casatori=a se
insoret si a se maritc't : multe fete s'au
cas atorit u in iern' a acsta-a;--a casatori
este asik dro espressionea generale, care

se traduce prin espresionile particularie : a insorci, a maritci, a da in casatoria = a maritA , a luci in casatoria=
a se insora, etc.; (cuventulu casatorire,
ca si precedentele casatoria, a essitu d'in

form'a casatoriu, trassa d'in casare in

intellessulu de sub a); limbele sorori
Au, ca corresponditorie cu allu nostru
casatorire, forme trass e dir,ec tu d'in casa:

ital. casare si accasare isp. si port.

casar, provenc. cazar si acazar, franc.
casar si soasar; vedi casare sub a), si
casatoriu).
CASATORITUra, matrimonio junc*

tus; part. d'in casatorire, insoratu, maritata: omeni casatoriti; femine casatocasatoritg, ca
rite de a dou' a ora
subst. masc., se applica si la barbati si

www.dacoromanica.ro

06

CAS.

CAS.

la muieri, mai vertosu candu e vorb'a

de unu barbatu si una muiere de currendu casatoriti, cumu : casatoritii no-

se oppresca, ca se se uite si se asculte ca

gur' a easeata la tote nemicurile, opprin-

stri into n'au facutu visitele dupo nunta.

CASATORIU,-t6ria, adj. s., matrimonio juuetus, pater familias mater fa-

depe tempulu ce s'ar cere pentru occupationile la cari este indetoratu; de ad,
pigru sau lenosu, perdevra, codace la

lamas; d'in casare cu intellessulu de

sub a, care casa== face casa = in sora
sau manta, se insora sau se manta, si

lucra, ineptu la lucru seriosu, stultu, etc.;

de ad f : insoratu, maritata, casatoritu,

omu sau femina uniti prin legamentulu
de casa, tata sau mamma de familia,
domnu sau domna de casa, (vedi casare
si casatorirc).
CASCA, s. f., vedi easside.
CASCABUNDIA (cu pronunti'a cea
mai respandita : cascaundia), s. f., oseitantia, stolida admiratio, stupiditas,
stultitia; calitate, fapta de caseabundu
sau cascaundu.

caseagura nu admitte plurariu : unu

CASCABUNDU,-a,(cu pronunti'a cea

mai respandita : caseaundu, forma la

care a adjunsu easeabundu , trecundu
prin caseavundu, cascauundu, si in
fine caseaundu), adj., oscitaus, oseitaWindt's, Mans, stolidus rerutn admirator; staltus, stupidus; care casca neincetatu, care casca desu, multu; de ad,
care casca gur'a la tutu ce vede si ande,

fora inse se intellega celle vedute sau

audite; si de ad, ca pucina percepere si
judecata : argati mai cascabundi ea aluatu forte
cesti-a meo n'am vedutu;
desu ca subst. personale : cum te intellegi tu eu eascabundulu acestu-a de
omu ? baga de sma,cascabundule, uncle
calei, co m'ai calcatu pre petiorit; caseabundii si cascabundele si uita se se mai

du-se, standu si perdendu pre toten-

ca si alte compuse de acea-asi categora, cumu : caca frica, perdevera, etc.,

cascagura, mai naulti caseagura; si de
acea-a, candu nu e altu medilocu de a
espreme idei'a de pluraritate , se applica : alli de,cumu: alli de cascag arc'
tu se nu te iei clupo alli de cascagura,
ci se stai a casa si se ti cauti de invetiatu; eafenellele sunt totudeun'a plene
de alli de cascagura; esti unu cusca gura
de cei mari, cocineciscii necivrei a face si
tu eeva cumu se cacle;--in loca de cascagura se dice, cu ace llu-asi intellessu, si :
guracasca san gura eascata. acesta d'in
urma locutione admitte pfurariu : gurele caseate ;
easeagura, de si frate
born' Cu cascabundu sau cascaundu, to-

tusi differe de a..estu-a prin certe note

caracteristice, cari resulta de sene d'in
definitionea ce s'a data la amendoue cuventele, (vedi sil, cascare).
1. CASCARE, v., oseitari, lijare, biseere (hiaseere); aperire, lindere, etc.
sorori nu au pastratu neci easrare, neci veri-una alta forma d'in acea-asi rad.ecina; in loca de cascare cu
intellessulu seu cellu mai ordenariu, adeco cased gur'a, limbele sorori faca
usu de cuvente ca : ital. badare, badigliare, sbadigliare sbavigliare, etc.;

intorca de pre unde sunttramessi, pentru co sta in natur'a cascabundiloru se

stee si se casee gur'a, ore intrege,latote
neanieurile cate le das de chi (vedi si
1. cascare).
CASCADA, s. f., vedi 2. cascare, si
mai vertosu eascatu.

rosele forme care s'au pastratu mai

CASCAGURA, adj. s., oseitaus,bians,

bene de catu in tote limbele romanice,

deses, liters, iueptus, rerum obviaram

ineptus admirator; applecatu numai la
persone, la omeni : cellu care, cu detrimentulu occupationiloru seriose la cari
este chiamatu , allerga se veda, si se
auda si afle lucruri curiose; cui place se

chiaru de eau in cea latina : coci car

scare allu nostru a essitu d'in acea-asi
radecina, ea lat. hi-are, hin-se-ere, bise-ere, adeco d'in care s'au nascutu si

provenc. badar,

franC. ha3er,

si in dialecte francesce : War,

bader, de ande apoi franc. hadatul, bouOle bante =cascaundu, guracasca, ca-

scagura, gura cuscata, etc., ro in limb'a nostra, cascare este una din nume-

grec. X-(v-v, xci-cnc-stv =case-a-re ,

alyz=caseatura profunda, caverna, etc

www.dacoromanica.ro

497

CAS.

CA.A.

rk-c4=c1taos, cascatura larga si pro-

tare, a desbind, a reschiard, etc. : I. in

' funda, abyssu, etc.; radecin'a primitiva

acestorn cuvente este asid dro ca=xa,

genere : de cutremure pamentulu se casca

in multe locure;? de ce nu te casci, o tr-

d'in care allu nostru ca-sc-are e for-

ra, ca se me inghiti si se me scapi de a-

mata prin suffissu se, ca si grec.

etv ; precandu latinulu a transformatu
radecin'a in doue modure, intunerecandu

marulu vietiei : vaste si profunde caverne

adeco a ia i si infirmandu guturalea c

asid de tare in catu a reduss'ua la spi-

rantea h: hi=ca=xa, de unde apoi :

hl-are, care ar correspunde cu una forma greca xec-etv si un'a romanesca ca-ire

sau ca-iare; hi-sc-ere si hi-ase-ere=xiax-v.v=ca-sc-are; formele ca-ire si caiare=hi-are inco sunt popularie in limb'a nostra, numai co se audu de ordinariu
cu g in locu de e si compuse cu s : s-gaire, s-ga-iare, in loen de s-ca-ire, s-ca-iare, cestu d'in urma mai vertosu compusu
si cu re: re-s-ga-iare in loen de re-s-caiare=re-ex-hi-are : cu ochii sgaiti=--o-

eulis'hiautibus; in limbele sorori for-

stau cascate in senulu niontiloru; leulu

case& una larga gura si inghiti prd'a
sea; casca gur'a larga, ca se potu ved
bene peno in fundulu ei; corbulu caca
gur' a si scapa d'in ea casiulu; cascati
bene gur'a si tineti-ua asid cascata, ca
se potu ved bene ce avetipre cerulu gurei; cu ditu celle doue laturi alle unui
anghiu se prolunga mai multu, cu attitu
se casca mai multu si se departdia un' a
de alta; unu anghiu dereptu e mai cascata de cd tu unu anghiu acutu, adeco laturile anghiului dereptu sunt mai cascate
de catu alle anghiului acutu; a cascd unu
circinu sau compassu; a cascd forfecele;
nucele si scoicele se casca; unu muru se

m'a cascare are intellessulu urmatoriului 2. cascare : asid, in italian'a espres-

casca, candu crpa tare; a cascd usi'a

dice mai multu de ctu a crepd usi'a,
dro mai pucinu de catu a deschide u-

sionea : cascare di sonno, nu va se dica :

a cascd de somnu, ci : a cad de somnu;
in apesta insemnare cascare este in loen

sfa; a cascd ochii, a deschice ochii tare :

unu medicu, care vre se cercetedie ochii
cellui ce suffere de ei, cauta se i casce o-

de casicare sau cadicare de la casu sau

chii; unu omu care se destepta

SOM7144
linu, deschide ochii, base casca ochii, dio

cadere; asid si adj. cascu=caseus pm

calle de cadere, si de ad : betranu, decrepitu, vechiu, etc., lino e d'in cadere,
ca s caducu=cadacus; dco in limb'a
nostra cascare pare a av esclusivu intellessulu etymologicu allu radecinei ca

=grec. xa=lat. hi, nu e irise mai pu-

se destepta spaimentatu de ceva; in intellesu metaforicu essistu acelle-asi nuantie intre : a cascd ochii si : a deschide
ochii, cumu : unu omu cu mente deschide

ochii la tote cae face si dice; unu cascabundu sau cascaundu casca ochii la

cinu addeveratu co in derivate, Ca .-ascabunclu sau cascaundu=omu orecumu

prostratu sau ccautu Cu mentea, are parte si d'in intellessulu italicului cascare,
latinescului cascus; de altrameute cascare allu nostru accopere cu intellessulu
sea nu numai intellessulu formeloru la-

tote nemicurele ce i dau de ei; candu cineva supperatu dice altui-a : casca ochii,

tine essite d'in acea-asi radecina :

gur'a si a aspird cu potervorbindu de

hl-

are, hi-ascere,hi-scere, de-hi-scere, etc.,

cumu si intellussulu analogu allu formei oscitari, ci insemna si : aperire,

scindere, ilndere, etc.); a despart una
parte d'in unu ce solidu sau inchisu si
prensu bene de alta parte, asid co la mediloculu partiloru despartite se face unu
desertu mai mare sau mai micu : a deschide, a desface, a crepd sau a despica

se serve de una espressione cu multu

mai energica de catu : deschide ochii;
II. in speciale, a deschide gur'a : 1. a
cascd, absolutu, fora obiectulu gura espressu, ci subintellessu : a) a deschide
omu si alte animali, mai vertosu canilii
le e somnu sau se scolla dupo somnu
se vede co ti e somnu, pentru co casci ;
se vede co au se me prenda frigurele ,
pentru co mi totu vine se cascu si se me
intendu; ce atdtura cascatu pre tene, ca
cumu n'aifi dormituindestullu asta n opte? candu casci, pune tnan'a la gura, co
nu e bene se te veda altii cascandu; cas32

www.dacoromanica.ro

498

CAS.

CAS

catulu, ca s risulu si plansulu, se communica adesea de la unu onzu la altulu;

dupo ce mi te ai scollatu in prandiu, acumu stai ore intrege de casci, te intendi si te scarpini; can& casca cineva, des-

chidendu prea tare gur'a, merita se si

auda : la paie ! pentru co numai canii
culcati in paie casca asid; de ad b) metaforice, a nu da attentione; a se arretd,

se inavutescu; miseri' a este sortea celloru

cc ambla cascandu gur'a; 8) in speciale,

a fi inactivu de mente, a nu se precepe,

a nu intellege, etc.; de ad, mai multu

sau mai pucinp : unu cascagura=unu
guracasea=unu gura caseata=utzu cascabundu sau cascaundu, pentru co fia-

indifferente la spusele cuiva : voi cascati

eu mare appetitu, pre candu eu assudu,
ca se ve facu se inteltegetilucrulu; 2. con-

care possede tote caracteriele sau parte

d'in caracteriele date prin insemnarile
de sub 43,
si 8, en aceste differentie
inse , co : cascagura si guracasca potu
fi copii intelligenti, dro posseduti de

struitu cu gura ca obiectu passivu : a

mani'a curiositatei, care duce sau la

cased gur'a, vorbiudu in speciale de o-

negligenti' a de occupationile seriose ,

sau la desedia, pigretia, lene; d'in contra, gura cascata si casca,bundu sufferu
de lipse de intellegere si precepere, cu

meni, cumulte si varie insemnari : a) pro -

prie, a cased gur'a, ca se imbucce ceva,

ca se se pota cineva uit, intr'ensa, etc. :
casca bene gur' a si imbucca intr'una da,ta ce ti dau eu se inzbucci; dro mai vertosu : b) metaforice, cumu : a) a vorbf,
a dice, a graf, etc. : cine cutedia a cased
gur'a inaintea lui si a dice ceva? se nu
casce citzeva gur'a si se dica ceva, co se
face foeu; nu cutediati a cased gur'a la
tote atte ve dicu, pentru co ve sentiti culpabili; abidam cascatu gut.' ase respundu
si eu la cdte mi se inzputau, si me vedui
nevoitu a tad mai bene;
in acellu-asi
intellessu, dro cu differentie caracteristice, se dice si a deschide gur'a (vedi
gura si desdidere); asii si latin. no
hiscere quidem ansl sunt=neci a cased
macariu gur' a nu cutediara; (3) a spect, si ascult5, cu mare curiositate , a fi
avidu de a ved si audf, a fi rapitu, etc.,

de ce vede sau aude, etc. : unii casca

gur'ala vestimentele comedianului, altii,
casca gur' a la sariturele lui mimutesci,
altii casca si mai tare gut.' a la spusele
lui nesarate; gradine, cafenelle, nemica

iota bon 'a voientia ce aru av de a luerd

si face ce se cade si eumu se cade; casca-

gura si guracasca se caracterisa asil

dro mai vertosu prin insemnarile de
sub si T alto locutionei a cased gur'a;
ro gura cascata si cascaundu mai ver-

tosu prin insemnarea de sub 6 a acellei-asi locutione; acumu intre cascagu-

ra si guracasca de una parte, cumu si

intro gura cascata si cascabundu sat'
cascaundu de alta parte : cascabundu,
in poterea suffissului bundu, espreme,
ca si vagabundu , furibundu, nzoribundu, etc., una mare si irresistibile applecare de a cased gur' a, si acesta-a ca despositione naturale, ea vitiu d'in natura;
gura cascata, d'in contra, espreme una
despositione eapitata prin invetiu, care
pote av si desvetiu ; camu acea-asi nu-

antia essiste intre casca gura si guracusca : cusca gura espreme despositione
permanente, ca si cacafrica, perdevera,

lingetallere, etc.; in loen de cacafrica

nu ti scapa, pretotendene cutrcieri, ca

nu se dice neci una data fricacaca, chiaru

se casci gur'a; destullu anzu caseatu gu-

pentru co fricosi' a este unu vitiu naturale, de care nu se pote vended, cellu
coprensu de densulu; dro in locn de ca-

r'a la dora, acumu se mergemu se cascanzu flue a si la comedia; unde vedi doi
omeni vorbindu, certandu-se sau batendu-se, tu alergi se casci gur' a la densii;

sca gura se dice si guracasca, Mara pen-

tro co, cumu s'a vedutu mai susu, ca-

de ad : 7) a perde tempulu, a neglege

sca gura si guracasca au destulla intelli-

detoriele selle, a st, otiosu, a nu lucr,

nemica cine tota ver'a casca gura, nu
pote se nu sufferia rn' a de ti Julie si
relle neadjunse; pre candu noi stennu si
cascamu gur'a, altii lucrdia, castiga si

gentia si potere de suffletu spre a se desface

de unureu invetizt, a-Mu-a numai co in

casca gura invetiulu este inradecinatu
si devenitu ea a dou'a natura, pre candu

guracasca pote cad in acestu pecatu

www.dacoromanica.ro

CAS.

,CAS.

499

numai d'in candu in panda : unu cascagura neglege totudeun'a si compromitte

verice lucrare seriosa ; unu guracasca
lassa se treca una bona oceasione pen(ru essecutarea unei anumita affacere
(vedi in parte si : cascagura, cascabun3. gura cascotta, pre longa indu);
semnarile peno ad descrisse, are inco si
insemnarile de a) dorentia infocata,
doru infocatu, aviditate, cupiditate, passione pentru ceva, neastemperu, impatientia mare, mare festinatione, .etc.
a ambld cu gur'a cascata dupo functio-

de apa a uuui fiuviu, riu, riurellu, tor-

ni ; a asteptd pre cineva sau ceva Cu

gur'a cascata; a cautd ceva sau pre cineva Cu gur'a caseata ; a ascultd ceva

umeri si spate ; c) desPosetione de vase

rente, etc., care se arrunca si salta

d'in caus'a vreunei clina sau vreunui
obstaclu : cascatele .Renului;

se dice

si de una cadere de apa arteficiale ,

cumu e cea care cadt pre rot'a unei
mora ; de ad f applicatu si la alte insemnari, cumu : a) buccata de pannura
sau de alta stofa, ce la una vestimenta
se lassa se spendure dereptu ornamentu,
cumu, de essemplu , codele fracului ;
b) adjustatura de peru allu capului, fa-

cuta asid co pletele cada in unde pre

de acea-si forma, communicanti intre
densele, si asid despuse co allu doi-

sau pre cineva Cu gur'a cascata; toti stau

le e mai pucinu inaltu de Mu anta-

cu gurele cascate, ca se auda ce are se

dica oratoriulu ; acellu-a este addeveratu oratoriu, pre care auditoriil'astepta cu gurele caseate, ca se l'asculte, de
cdte ori vQrbesce; a alit' g cu gur'a cascata dupo cineva, etc.; b) rapire, attonire, estase, si de ad, stupiditate, stul-

niulu , allu treile de catu allu doile, si

titia , etc., (vedi si mai susu la 2. b)

p) 7) 8) : stati si ascultati la tote nemicurele cu gur'a cascata; candu audi una
scire asid de rea si neabteptata, remase
cu gur'a cascata; la vederea pretioseloru
vestimente alle celloru cu mari star, ve
curru ochii si: stati cu gurele caseate.
* 2. CASCARE, v., (=ital. cascare;
vedi parenthesca de la inceputu la 1. cascare), easitare=casitare, a totu cad,
a fi in necontenita caLre, cumu e una
cascata de apa (vedi cascatu).

asid mai in collo ; d) in calcula, metodulu cascateloru este cellu prin care, in
resolutionea unei ecatione, se appropia
cineva de valorea neconnoscutei prin ecationi successive, cari scadu continuu
en unu gradu de potentia.
CASCATURA, s. f., hiatus ; actione
si mai vertosu resultatu allu actionei
de 1. cascare, ceva cascatu, gaura mare,
crepatura larga, deschidere, etc.: cascatur'a gurei, cascaturele d'in costele muntiloru; cascatur'a anghiului dereptu este

mai mare de cdtu caseatur'a anghiului

acutu; a descrie unu arcu de cercu eu
una certa cascatura de circinu sau OM'
passu; cascaturele murului; cascatur'ausiei, etc., (vedi 1. cascare).

CASCARILLA, s. f., vedi crotonc.

CASCATORIU,-toria, adj. s., hiaus;
care casca sau face se casce (vedi 1. cascare).
CASCATU,-a, Maus, hisceus; hiatus;

CASCIORA, s. f., vedi casuciora.

CASCIORU, s. m., vedi casicioru sau
casiucioru.
CA SCUca, adj., cascus; vecli la 1. cascare parenthesea de la inceputu.
* CASEARE, v., (caseare), caseatus;

cataracta (compara si it. cascatoa, fr.

cascade) ; 1. d'in 1. cascare : a) part.

a transformd, laptele in caseu=casiu,

a face laptele brendia : a se cased=a

gure csate, usia cascata, munti cascati;

supin : nu e tempu de cascatu gur'a;
subst. masc : a) abstractu : ce de cascatu pre tene ! f3) concreta unu cascatu, doue caseate, mai multe caseate ;
2. din 2. cascare, form' femin. cascata
(reu : cascada) , luatu ca subst. cu intellessulu ce are si ital. cascata, franc.
cascade=,'adere, si in speciale, cadere

se face brendia, a se incht,gd, vorbindu

de lapte;
a ammestecd, a prepard cu
casiu sau brendia : papara caseata.
CASEARIA, s. f., vedi caseariu.
CASEARIU,-ia, adj. s., casearius; re-

lativa la caseu=casiu : parti casearie ,

depositu caseariu ; de ad ca substant .
femin. reale, casearia : a) officina uncle
se vende casiu; b) genu de plante, franc.

www.dacoromanica.ro

500

CAS.

CAS,

casearte , care coprende peno la 50 de

specie , originarle intre tropice, si d'in
.care s'au introdussu una diecime e specie si in gradinele Europeiloru.
CASEATIONE, s. f., (compara fr.
casation) ; actiont de a cased sau a se
cased.

CASEATU,-a, caseatus; part. d'in

caseare : buccate caseate;subst. masc.
reale, caseatu, pl. aseate, franc. casn-

te, sare farmata d'in combinationea acidului caseicu cu una base.

CASEICU,-a, adj., (ital. caseico ;
franc. casique); relativu la caseu sau
la caseina, care coprende caseu sau caseina : acidu caseicu, oxyde caseice.
*CASEIFORME si caseiformu,-a, adj.

(ital. caseiforme, franc. casiforme;

vedi caseu si forma); care iea sau are
form'a caseului , vorbindu de corpure ,
cari, candu se solidifica, jean form'a caseului sau caseinei.
CASEINA, s. f., vedi caseinu.
CASEINU,-a, adj. s., (ital. caseina,
franc. caslne), de caseu : substantia ca-

seina ; de ad, prin ellipse de substantia : caseina, s. f. reale substanti'a laptelui, care se prende si se inchiaga, apoi

se ferbe si se prepara, ca se fia casiu;

caseina vegetale, substantia, care e
de acea-asi natura si calitate cu a laptelui, si care se afla in certe sementie,
cumu calle de lava, de canipa, etc.
CASELLA si casellula, s. f., casilla
si casellula (ital. casella) ; deminutivu
d'in casa, luatu inse mai vertosu cu insemnarile : 1. cellula de albine, de vespi
si de alte assemini insecte ; 2. cadrillu
sau compartimentu, cumu : a) spatiele
cadre alle unei table de calculu aritmeticu ; b) despartiturele cadre formate pre
una foja de carta, in cari se trecu separatu numerele, titlurele, materiele, observationile, etc.; e) comparimentele tablei , in cari compositorii typographi punu

separatu littere ce representa acellu-asi

sonu; d) in cartele de musica aspartiture , ea& coprendu fiacare un tactu

de musica ; e) despartiture intr'unu armariu, hr cari se punu charteie sau alte
obiecte; spatie cadre inteunu tabellu
de pictura, d'in cari fiacare coprende

una parte, unu episodiu d'in tabellulu

intregu ; g) compartimentle ce se afla
in pastarile si coj ele bacceloru de la certe

plante, etc.
CASELLULA, s, f., vedi casella.

CASEOSU,-a, adj., (ital. caseoso,

franc, caseux); e natur'a caseului :
albunzina caseosa;

acidu caseosu, sub-

stantia ce contine casiulu prea trecutu.

CASERNA, s. f., vedi casarma.
CASERNARE, v., (compara franc. ca-

serner); 1. intr., a sied, a locuf in caserna; 2. trans., a baga, a assiedia in

caserna, vorbindu de militari.
CASEU, s. m., cascus si caseum
(ital. casco, franc. caseum); principiu
sau elementu, care se afla in lapte si
care se inchiaga s: se solidifica, candu
se pune in lapte cagliu .sau chiagu casidu dulce sau c,asittlu prospetu este caseu. (Caseu este acellu-asi cu casiu, in
care numai e s'a scambatu, dupo regula,
in i, si prin urmare amendoue formele
caseu si casiu=lat. caseus san caseam ;
in unele d'in limbele sorori cuventulu,
ca vorba popularia, lipsesce cu totulu,
cumu in cea francesa, care applica la acellu-asi conceptu cuventulu fromage
in loca de formage=ital. fOrmaggio=
provenc. formatge, [cari am u veni
unu latin. formaticasum de la forma,

pentru co casiulu se prepara intr'una

forma, intr'unu vasu impletitu d'in smicelle, etc., cumu attesta deja vechii auctori latini, d'intre dari Columella dice
liquor in &celtas aut in calathos vel in
formas transfereudus est; ro Isidoru
ilscella forma, ubi casei exprimuntur=
fiscell' a e forma, in care se storce casiulu;
in nou'a provenciale in loen de formatge

se dice si fourmo=forma, ro asiulu

prospetu sau casiulu dulce se chiama

acellu-asi dialectu, tumo=piemont. to

ma=sicil.toma=grec. tok =taiatura] ;
in alte limbe sorori s'a pastratu, ca populariu, cuventulu easeus=casiu [vedi
casiu], cumu in cea italica sub formele :

cascio, cacle; dro cuventulu a luatu

in limb'a italiana insemnarea de casiu
preparatu si saratu, etc.; de ad necessitatea, pentru insisi Italiani, de a introduce, ca neologismu, in limb'a loru, si

www.dacoromanica.ro

CAS.

CAS.

501

form'a, casco, mai appropiata de classic'a easeus, ca se ua applice in intellessulu rigorosu si scientificu, ce noi amu
definitu des de la inceputulu articlului
caseu; de ad f apoi si derivatele : easelee=caseicu, casetua=.caseina, caseoso
=caseosu, etc., applicate, ca atati neo-

in locu de casiaria=easearia (vedi si

logismi in limb'a italiana, in insemnari rigkese si scientifice ; in limb's,

nostra, de si avemu casiu cu intelles-

cina
cupiditas (isp. quesera, port.
queijeira): L locu sau stabilimentu ande

sulu.intmisu [vedi casiu], ce are si lat.

easeus; totusi pentru insemnarile rigo-

rose alle sciediei este bene se adOpthmu form'a mai classica caseu cu derivatele : caseariu, caseatu, caseicu, ca-

calamare, calamariu); verieurnu inse casiare e, de certu, unu cnventu cu multa

mai bonu de catu strunga, care se ande
pro a locurea in loen de casiare.
CASIARESSA, s. f., veal casiariu.

CASIARIA, s, f., casearia ars, offi-

se face casiu sau unde se vende casiu,

cu redicat'a mai trertosu ; 2. arte de a
fabrica casiu; 3. provisione de casiu,
mare cantitate de casiu ; 4. appetitu
de casiu, mare appleeare de a manci
casiu.

seinu, etc., pro longa formele d'in vechiu

' CASURITIA=casiaressa, s. f., vedi

popularie : casiu, casiariu, casiaria, casiosu, etc.).

* CASIA si cassia, s. f., casta si enssin (xcus(a si xamEct, ital. cassia, franc.
eassie si easse); genu de plante din famili'a papilionaceeloru, sau legumino-

casiariu. CASIAR117,-ia, adj. s., casearius, casearia; easel cupidus, nacelles casealls;
flscella;
casciajo-casciaja, isp. quo-

seloru, decandria mono gynialui Linneu,

stro, port. quelleiro); 1. cu intellessu

personale, cellu ce face casiu, cui place
casiulu : a) cellu ce face casiu, si a nume : a) in intellessu mai strinsu, cellu

care coprende astadi peno la trei cente

de specie, d'in cari cea mai principale ce la una stha face casiu si brendia
este cassia fistula lui Linneu, arbore o- d'in /apte de oui, asia numitulu pre a
riginariu
Egyptu si d'in Indie, ale locurea baciu ; f3) in intellessu rnai largu
cui fructe eylindrice indeiscenti, lungi collu care scie face casiu si brendia d'in
de una diumetate de metru si mai bene, lapte, fia de oui fia de vacce; 7) in insunt divise pro d'in intru in casellule tellessulu cellu mai largu, cellu ce are
transversali, in cari stau sementiele in- una cdsilla=stabilimentu de Nite eu
fasciorate de una pulpa negra, acrisiora lapte pentru fabricare de casiu si brensi dulcastra ; acesta pulpa se da de me- dia, si de ad, cellu ce vende cu redidici, sub nume de cassia, ca temperante 'cat'a casiu si brendia ; in tote aceste insi purgante;
cassia odorosa=laurus semnari femininulu este casiaressa, mai
cassia lui Linneu, care da una scorti- pucinu bene : casiaritia, cu intellessulu
siora inferiore cinnamomului; cassia sau de muiere a casiariului sau de femina
armzaticarziaurus cinnamomum lui Lin- care sengura essercita maiestri' a de a
neu, cinnamomulu, a cui scortid e cou- fabricd casiu, sau vende casiu cu redinoscuta pro a locurea in poporu sub nu- cat'a; b) cui place casiulu, care bate
mole de scortisiora;
cassia este si tare ca casiulu : omu casiariu ca tene
una specia de erba forte placata alhi- n'am mai vedutu; 2. cu intellessu reale :
neloru ;
cassia se applica si la una a) subst. masc. casiari, (pronuntiatu
spetia de acacia, alle cui fiori de una o- pre multe locure si cosiariu, casi coponu
dore forte suave servu la facere de pro- in locu de caponu) : a) incapere de vite
fume.
de lapte : oui, vacce, capre; [3) prin eCASIARE, s. f., caula, vile; locu de stensione, incapere de vite in genere
inchisu oile, si in speciale, loca unde se casiariu de calli, casiarie de boj; b) sub.
inehidu oile, candu le adducu se le mul- feminit casiaria, Cu insemnari Mai spega ;
cuventulu correspunde cu Lind ciali ,de catu allu masculinului casiariu,
forma latina cascade, ea si luminare= cumu : a) incapere pentru vite de mulsu;
luminale ; se pote,inse ca casiare se fia (3) grate pro care se punu casicavallele;

www.dacoromanica.ro

502

CAS.

CA S.

c) canestru le smicelle, in care se storce

casiuiu.
CASICAVALLU, casicavetu; vedi casiucavallu, casiucavetu.

lengite : casionediu, casionedi, casionecondeiu unoru

dia, etc., cari scapa

CASIETU, s. m., inanime de casiu,

totu genulu de ca,siu.
CASILLA (reu pronuntiatu in celle
mai multe locure ca colsda), s. f., caseale (camparaital. casena, franc. chalet);
locuunde se tinu se se pastoresca vite de

carturari), v., rei causan' vel auctorem

esse, parere vel afferre; accidere, intervenire, incidere, repente in mentem venire, o ccurrere, in animan' inducere; af-

fectare; furore, suovire In aliquem; insulsa libdine rem gerere (Casonare se

pare a fi in loca de ocasionare, prin caderea lui oc initiale, verba care s'a formatu

lapte in particulariu, si vence alte vite

d'in subst. casione in bou de oc-casione

in genere; loen unde se afla una casiaria.

CASILLARESPA, s. f.,vedi casillariu.

=oc-casio, si care se vede intregn in

ispan. si port. ocasionar, provena, casonar si ochaisonar, franc. occasioner,

CASILLARIA (reu pronuntiatu in

cene mai multe locure ca casaaria), s.
f., maiastria de casillariu.
CASILLARIU, (mai pucinu bene :
casilasiu); s.m., qui caseale habet ; cellu

ca are una casilla sau si mai multe casille;femininulu este casillaressa, (mai
pucinu bene :
cu intellessu
de muiere a casillariului sau de femina
ce are sen gura un' a sau maimulte casille.
CASILLASIU, casillaritia; vedi casillariu.
CASILEGITJ, casilegie, casilegi ; vedi
carnelegiu.
CASINU,-a, adj. s., (ital. caseino-

camina); de casiu, pentru casiu, rela-

tiva la casiu sau brendia; luatu mai

pro candu in italic'a se ala scurtatu si

chiaru mai transformatu ca allu nostru:
ital. engionnre=casionare; se pote inse
se nu fia urmatu neci una mutilare de

syllabe, ci casionare, casi ital. eagionare, se fia essitu d'in simplulu casione
=it. cagione, ro casione se se fia for-

matu directu d'in casu de la cadere,

casi occasione d'in compusulu accasu ;

dco casione mai essiste pro undeva

in gur'a poporului, nu scimu; dro derival-111u populariu casionosre presuppune

casione, cum inversionare presuppune

inversione ; casione ar insemna proprie
actionea de a cad, de a se intempld, a
veni, a se face, etc.; apoi prin metafora:

vertosu ea substantivu reale : 1. masc.,

casinu, forma de casiu, cercu sau yesca

ce se intempla, se face, etc., cumu si causa

de datu forma casiului, ca se fia ugu

casicavallu ; 2. femininu, coima, casi

mediloculu prin care se face, tempwbonu

stupina, locu mide se tinu si pascu vite

de lapte, d'in care se face casiu si broa,-

dia, affinu prin urmare in insemnare

cu casilla.
CASINU,-a, adj. s., (ita/. casino-a); de casa; luatu ca subst. ca intellessu de deminutivu d'in casa : a) femin.
casina, casa mica, inse elegante; b) masc.
casinu, cu insemnari mai variate decatu
femin. casina : a) casa mica si elegante;
13) casa de placeri; 7) in, speciale, casa,

unde, in unele cetati, se aduna omenii,

ea se vorbeSca, joce sau se petreca altu
cumva.
CASIONARE si casiun are Iformele

simple, cumu se audu in gur'a poporului : casionu, casioni, casiona, etc., sunt
Mai cornete si de preferitu formeloru

d'in care se intempla sau se face ceva,

de a se face, motivu de a sa face, etc.,
ca si ital. cagione=occasione, causa,
ratione, motivu, mobile, etc.); 1. trans.,
a face se cada=se se intemple, a causa,

a fi causa, a fi auctoriu allu unui ce,

mai vertosu allu unui ce reu (/at. nocidere=ad-cadere inco se dice in speciale de eveninaente relle, in opposetione
si cu eontingere , dissu de evenimente
bone, si Cu evenire, dissu de evenintente
indifferenti, in cari nu se considera neci

bonitatea neci reutatea): inimicii au ca-

sionatu mari stricationi prin cetati si

sate; mari dame mi a casionatu nevenirea tea la tempu; grandinea si innecationile au casionatu mari perderi agricultoriloru ; trist'a scire ce i ai addussu, i a casionatu morbulu si apoi
mortea ; medicamentele ce mi dati, in

www.dacoromanica.ro

CAS.

CAS.

503

lousy se mi aliene dorerile, mi au casio-

sine sau mane appetitu de acellu ceva

natu altele si mai taiatorie; scrissorea sau cineva : ti a casionatu acumu pre
a casionatu la toti ai casei marc si ne- pesce, candu mai inainte neci puneai
spusa bucuria; 2. intr. si de regulas gur'a pre pesce; amicului nostru a casioimpersonale, a ccul=a ven, a se intern- natu pre una veduvcs, si vre cu vence
pia, a se face sau a face pre neasteptate pretifi se ua iee de socia; a se pune in
(lat. ac-cidere inco se dice de eveni- spinarea calva, a se infuriA pre densulu,
mente neasteptate; si claiaru pentru ace-

sta-a relle ; vedi mai susu la 1.) : a) de

unde mi casionara aceste taiature la stomacu, nu potu intellege neci de cumu ;
ce ti a casionatic la petioru, de te vaieti
asid, de densulu? b) in intellessulu morale : a) a casiond ceva cuiva=a i abbate, a i veni fantasi'a sau capriciulu,
a i vent se faca dupo bona placu, fora
motivu rationale, ceva neasteptatu si
estravagante : i u casionatu se piece la
nsediulu noptei pre ploia, neue si ventu
furiosts; v'a casionatu se ve insorati ;

inse a casiond cuiva differe de a abbate; coci in loca de : a abbatutu MUierei se faca, nu s'ar pot dice absolutu:

a casionatu muierei se faca, fora a se

espuue cineva la mari neintellessuie
muierea cui a abbatutu se faca, se afla
in crudele doren i alle facerei, intellessu

ce nu se pote d absoluta cu frasea : a casionatu muierei se faca, frase care

in sene, absoluta, insmna numai : s'a
intemplatu tnuierei se facq (se nasca)=
accidit ut mullet pareret; ro, deco Se
determina cu unu obiectu pusu la facere,
, atunci insemna sau : casiones muierei se
faca doi copilli=se intemplez, etc.,=aeelfin ut mailer duos pueros pareret;.sau :

casiona tnuierei se faca copilli=i veni

dorulu, gustulu se faca copilli=libido
parlendi mullerem incessit; de ande
se vede totu de una data co a casiond
cuiva, are, prp de una parte, intellessulu
generale de a se intemplci, a se intempld
mai allessu 2.e neasteptate ; ro pre de

alta parte si mai vertosu intellessulu

speciale ae : j3) a intri cuivain capu una
idea fissa, idea mai allessu estravagante;
sau a cad cuiva la &aim, dora de ceva,
ceva mai allessu la care nu s'ar astepta
cineva, si de atf : a don i cu infocare, a
affect a av foca, passione, etc.; asid

a casiond cuiva pre cineva, pre ceca,

sau asupr' a cuiva, va se dica : a av pas-

a si versi foculumeniei pro densulu : ne

avendu pre cine tiversd foculu supperarei, ti a casionatu prebietulu copillu se /u
bati; ne avendu pre ce se ti versi meni'a,

ti a casionatu pre florae melle, si vrei

se mile strici; inaintea obiectului pote
sta si de in loca de pre sau asupr' a : ti
a casionatu de pesce; ti a casionatu de
copilli, etc., inse ca nuantie de intellessu
differitu : cui casiona pre pesce, sau manca pesce si numai pesce cu mare appe-

titu, sau si versa pre pesce foculu supperarei; d'in contra, cui casiona de pesce,
sau are unu appetitu trecutoriu, unu capriciu de a maned, pesce, sau se suppera

si se infuria d'in caus'a pescelui, co nu .

e destullu, ori nu e bonu, ori nu e bene
preparatu ca buccata, etc.; obiectulu

pote fi si unu infinitiva sau una propositione subordinate, care figuredia ca

subiectu : ti a casionatu se te faci avutu

si potente;in fine, cu acellu-asi intellessu, si ca personale : ai casionatu pre

pesce; de ce ati casionatu pre acestu omu?

=de ce vied legata de densulu, de ce

ati cadutu cu reulu pre densulu; sau, de
ce ati cadutu cu amore, de ce v'ati passionatu de ella?
CASIONATORIUrtoria, si casiunatariu, adj. s., qui re cause est, effector;
care casiona, (vedi casionare).
CASIONATU,-a, si casinatu, part.
d'in casionare : relle casionate de voi.
CASIONATURA si casiunatura, s. f.,
effeetio, effectus; repentinus animlmotus; cupiditas; libido; actione de a easion, si mai vertosu retultatu allu acestei actione-, ce se casiona, ce casion a
cuiva : reu,_ dorere, appetitu, cugetu su-

bitanu, idea fissa, doru, passione, furia, etc., cari vinu cuiva pro neasteptate,

(vedi casionare) : casionatur'a tea pre

pesce nu ti pote fi a bona; casionatue a
vostra pre copilli, cari nu v'ats facutu
neci unu reu, nu uca intellegu; de unde

www.dacoromanica.ro

604

CAS.

CAS.

casionatur'a de copilli a acestei tnuieri,

care peno mai eri dicea co nu i place se
faca si se aiba copilii?
CASIONE, s. f., vedi casionare, mai
vertosu parenthesea de la inceputulu acestui articlu.
CASIOIU , s. m., cu n molliatu in

bou de,
CASIONIU, s. m., augmentativu d'in
casiu : da-mi casiu; ba casioniu,pentru
co casiu n'amu se ti dau.
CASIORU, s. m., caseolus (ital. cacioia si minas); deminutivu d'in casiu,
(vedi si casiuliu).
CASIOSIT,-a, adj., (ital. cacioso; vedi
si caseosu); plenu de casiu, care coprende

multu casiu sau brendia; de natur'a casiului : lapte casiosu, buccata prea
siosa.
CASISTRA, s. f., casula; cuventu populariu intre Macedoromani, cu intelles-

pote awl plurariu ; noi cellu pucinu, nu

tinemu mente, co amu fi auditu pre undeva sau canduvaunu lurariu d'imeasiu;

cu tote acestea dictionariele dau unu

plurariu d'in acestu cuventu; d6ro, durn

unele, acestu plurariu ar fi in i: casi;

dupo altele in ri sau re : casiuri, Casiure;
analogiele limbei ar permitte si e: casie,

ca latie, itie, etc. d'in latiu, itiu ; vericare ar fi inse d'in aceste trei form'a ce
ar preval, certu este co unu assemine
plurariu nu pote av intellessulu sengulariului casiu, ci doi casi sau doue casiuri sau casie, de essemplu, ar insemni
a) sail doue specie de casiu, ca si doue

sari (rea: sarur0=doue specie de sare;

(3) sau doue turte de casiu, doue sedille
decasiu., etc. ca si doue pd ni= doue turte
de pdne; locutioni, in cari casiu intra
cu un'a d'in cello trei insemnari mai susu

descrisse : casiu dulce, nesaratu; casiu

sulu de casa mica si rem construita, si prospetu=casiu nou, casiu de currendu
in speciale, gainaria=cotetiu de gaine. facutu, inco molle si nu tare saratu si
CASIU, s. m., caseus (ital. cacio si uscatu; casiu unturosu, cu untu multu;
canto, isp. queso, port. queixo Si queijo, casiu escosu, fora untu si tare semi; a

alb. cos; de ad si : germ. kse, angl.

in alte limbo romanice a intratu :Fovenc.formatge=fr.fromage=

si it. formagio pre longa auto si cascio
cheese;

=casiu, cu acesta differentia co formaggio=casiu redussu la una forma,

cumu e allu nostru casiucavallu , 6ro
cacle se dice de casiulu inco fora forma,
ca materia, d'in care se facu casiucavalle;

vedi parenthesea de la caseu); 1. proprie : a) in intellessulu cellu mai larga,

lapte de oui, de capre, de vacce si de bu-

bale, inchiagatu, fertu, storsu de seru,

fermentatu, saratu, preparatu in diverse
'forme, etc.; in acestu intellessu, casiu
coprende sj cea-ce se chiama brendia, fia
de oui sau de capre, fia de vacce sau de

fermentd casiulu, a scurre casiulu, a storce casi ulu, etc.; 2. metaforice : a) casiulu

popei=casiutildu popei, planta=malva

silvestrislui Linneu, asii numita pentru
co frundiele, dro mai vertosu fructele acestei plante au forma de micutelle turte
de casiu; de acea-a chiaru aceste fructe
se dicu, in speciale, casiulu popei, sau ab-

solutu casiu; pie candu plant'a se chigma, in speciale, nalba; b) casiu la gura
materia galbinastra sau albitiosa, ce
au la celle doue anghiuri alle rostrului
puii de passere, candu sunt mici : acsta
passere cauta se fia puiu, pentruco inco

are casiu la gura; de ad: c) applecatu

si la omeni, in intellessu mai ideale : sun-

tea inco Cu casiulu la gura=n'ati lapi-

bubale; b) in intellessu mai strinsu se

datu inco casiulu de la gura=sunteti

dice casiu numai labrendi' a de oui si de

capre, fia sau nu redussa la certe forme;
c) in intellessulu cellu mai strinsu , se
dice casiu numai labrendi'a de oui, care
se pote reduce in forme, mai vertosu in
turte, numite casiucavalle; in neci u-

inco prea copii, pnia inesperti, forte pucinu maturi si preceputi.

CASIUCAyALLU si casicavallu, s.rn.,

nula d'in aceste insemnari, cuventulu,

pentru co espreme materia indeterminata, casi apa, sare, etc., nu are Si nu

montanus caseus (ital. caciocavallo=

specia de casiu fabricatu in provincra,
Neapolei); 1. forma sau turta de casut
a comperd dou,e casiucavalle; a COMperd unit mare casiucavallu; diem casiucavalle de Penteleu; 2. ea intellessu

www.dacoromanica.ro

CAS.

CAS.

materiale, casiulu in susi belie preparatu,

ca materia d'in care se facu casiucavalle:

casiuciivallulu de Penteleu e mai bonu

de ccitu casiucavallulu de Campulongu ;

a rade casiucavallu pentru macarone;

in amendoue insemnarile se aude pre alocurea si casiucavetu sau easicavetu; a-

cesta forma inse ca s nucetu, fagetu,

s'ar appleck mai bene cu inte/lessulu col-

lectivu de casicavalletu=multe casicavalle sau mUltu casicavallu, de orees casicavetu pare scurtatu din casicavalletu,

care a parutu poporului prealongn si

greu de pronuntiatu.
CASIIICAVETU si casicavetu, s. m.,
vedi casiucavallu.
CASMCIORU (prescurtatu, pre a locurea prin pronuntia in : casicioru, casieidru, cascioru), s. m., caseolus; deminutivu d'in deminutivulu casiuciu d'in casiu.

CASMCM si casiutiu, s. m., caseolus; deminutivu d'in casiu.

CASMIU, s. m., vedi casiuliu.
CASMLIANU, s. m., women; deminutivu, trassu d'in deminutivulu casiuliu d'in casiu.
CASIULIU (cu / molliatu : casiuiu),
s. m., cascolus; deminutivtz d'in casiu;

ce se redica si se lassa, miscandu-se ca

una usia in cardinile ei, si in care se

punu : a) vestimente si alte obiecte de
pastratu; b) 'Der& de tota speci'a : pandia, bombacu, carta, vase de vitru, calciamente, etc.;
cuventele ce in differite parti se audu in gur'a poporului cu
acestu intellessu, sunt : lada, tronu, lacra, cufferu, cuteia, etc.;
2. seeriu de
mortu (vedi si casa); 3. casa de albine,
stupu, ulleiu; 4. la carru sau carrutia
corpulu carrului sau carrutiei, in care
stau personele sau-obiectele de carratu;
lada sau cuteia facuta d'inaintea sau
d'inapoi'a unei carrutie; 5. la militia si
musica : a) toba, mai vertosn corpulu
de lemnu allu tobei cass'a mare=acea
toba mare, care se suna la locurele de
buccati musicali, ce se canta in plenu;
b) corpulu certoru instrumente de musica, cumu vior'a, organulu, pianulu, etc.:

la piane cordele se afta in cass'a instrumentului; la viore cordele se afta afora d'in cass'a instrumentului; c) partea lemnului de la una arma de focu, in

care intra cann'a sau tiev'a acellei arme; d) partea carrului sau carrutitilui
de artillara, pre care este assediatu can-

asi, dro d'in unulu si acellu-asi cuventu

cinci forme de deminutivn casioru, ca-

nonele sau tunulu; 6. in agricultura

siuliu, casiulianu, casiuciu, casiucioru;

elle differu dupo localitati, dro Multe

in care se punu : a) plante si arbori de

certa valore; p) sementie de plante essotice, cari nu prospera seminate in pamentulu liberu, pentru co au lipse de

d'in elle se audu si in una si acea-asi

localitate cu nuantie de intellessu dif-

cuteia deschisa si impluta cu pamentu

ferite si delicate, (vedi deminutivu).

CASIUNARE, etc. vedi casionare.
CASIUTILT, s. m., vedi casiuciu.
CASOM, s. m., (pre a locurea si casoia, f.), cu n molliatu in locu de,

necontenita scambare a esposetionei loru;

CASONIIT, s. m., (pre a locurea : caso-

corpulu omului si altoru animali : a) tes-

nia, f.), (ital. casone, isp. caseron, alb.

casole); augmentativu d'in casa : casa
mare; casa de terra reu construita; casa
fora gratia in stylulu ei; magazinu, siastra, etc.
CASSA , s. f., eapsa, arca, capsula,
arcula, (ital. cassa, franc. caissesi casse;
d'in lat, eapsa, prin assemilarea lui p
cu s); ce serve ca incapere sau receptactu pentrn ceva : 1. receptaclu facutu
de regula d'in lemnu, de forma cadra,
care se deschide prin laturea superiore

t' a capului sau craniulu; b) cavitatea

specia de patu cu laturi inaltiate, pre

care se pune lenulu de storsu struguri,
pentru ea vinulu storsu prin calcare se
nu dee afora si se curra pre diosu; 7.1a
formata de coste si de pantece; c) cavi-

tatea de la copsa, in ealb se imbucca

unu capitu allu ossului femoral ; d) cavitatea, in care sta imbuccatu unu den-

te; e) cavitate d'in partea posteriore a

tympanului sau tobei urechiei; cass'a
petiorului, cavitatea de sub unghi'a callului sau asinului; 8.1a typograpia, tabla,
alle carei margeni sunt inchise cu scan-

durelle de mica latime, si care este impartitain doue mari compartimente, nu-

www.dacoromanica.ro

506

CAS .

CAS.

mita: cass'a superiore sau de susu si cass'a inferiore sau de diosu ; fiacare d'in
aceste done compartimente, prin scandurele ce se taia transversale unele cualtele,
este impartitu in mai multe alte compartimente numite cassutie; in cassutiele d'in
cass'a superiore se punu, de regula, caracterie maiuscule, ro in cassutiele cassei
inferiore se punu c,aracterienainuscule; de
ad espressioni ca : caracterie sau littere

chianu care maresce micele obiecte tare

appropiate si respandite intr'unu mare

spatiu, etc.;
10. bou mide statulu
sau si unu particulariu stringe si tino
banii, si de aci, banii insisi, administra-

tione a banikru, compute, registra de

compute, etc., (vedi si casa cu acelluas intellessu) : cass'a statului=--cass'a
centra2e=tesaurulu statului; cassapar-

ticularia : a) a unui particulariu, /3) pud'in cass'a inferiore=minuscule, carac- blica, da destinata la unu ramu de
terie san- littere de cass'a superiore = servitiu particulariu, cumu : cass'a
maiuscule; 9. in diverse alte maiestrie
destinata la spesele armatei sau
si arti, cumu : a) la tessutori, casse=_ unui corpu de armata cassa ecclesiativatallele, iti cari sta imbuccata spat'a; ca, destinata la tinerea clerului; cass'a
b) la moran, cass' a petreloru de mora, pensioniloru, unde se incassa banii d'in
incavatura de lemnu sau de petra cu cari se solvu pensionile ; cass'a obligamargini mai multu sau mai pucinu in- tioniloru rurali , tunde se incassa banii
alte, in care stau assediate petrele unei d'in cari se solvu portionile de mosie
mora; c)la orologiari, cea-ce inchide totu particularie cesse ca proprietate
mechanismulu unui orologiu; d) la ara- lora claeasi; cass' a obligationiloru domemari sau ferrari, parte a mucariloru, cu
unde se incassa banii, d'in cari se
care se appuca si se iea muculu unei la- solve detori'a fluctuante ce statulu a faminare; ella ochiane, binocle, etc., cylin- cutu fl cei
urma anni; cass'a ospidrulu care coprend e lentillele; f) la cofet- tielorac=cass'a spitalieloru, de unde se
tari si placentari, cuteiore de carta in for-

ma cadra, in cari cocu biscotte si alte

buccate delicate; g)la cartari sau fabricatori de carta, catinu de petra in care
sta coc'a de carta;

in medicina, cassa

de medicamente=lada portativa, care

formedia ca si una farmacia ambulante, pre care mediculu ua duce cu sena
pretotendenea ; i) cuteia sau tocu pentru vase de auru si argentu sau pentru
alta obiecte de pretiu; j) la pauari, cavitate facuta intr'una grossa scandura,
in care se pune coc'a necessaria pentru
una pane ; 1) la carrucule , sau rote de
redicatu si miscatu, cadru in care se
imbucca. si cercula libera una asseminea

rota; m) la bilancie : a) sau cutei'a in

care sta fissu inclusa una bilancia si

mai allessu jugulu sau perghi'a bilanciei; f3) sau ferestea, in care sta limb'a
bilanciei; n) la cei ce faca focuri de ar-

teficie, cuteia de scaodure, longa si

strimta, unde so inchidu mai multe tuburi implute cu pulbere nitrata, cari au
se esploda de una data si se formedie
in aerii, prin foculu lora, una figura oxecare; o) in fusica, cassa catoptrica, o-

tinu ospitiele pentru infirmii seraci; cass'a judeciului, mide se incassa i de.unde
se solvu banii pentru spesele ce ceru necessitatile dnui judeciu; cass'a commultqi, unde se incassa si de unde se solvu
banii necessari la administrationea si economi'a unei commune; 'cassa hypotke-

caria, a unei societate autorisate a impromut, pre laypothece ; cassa d'e scom-

puta, publica sau partic ularia , care

scomputa valori representate prin carteie; cassa de depuneris consenanationi,

la cari se depunu tassels de judecati si

vence alte deposite, etc.; a av sau
nu av cassa , a tin cass'a , a inclaiai,
cass'a, etc., (vedi casa).
* CASSARE , v., in arcam condene,
gnassare, cassare (ital. cassare, franc.
casser); 1. ea derivatu d'in cassa, mai
vertosu in intellessulu acestui cuventu
de sub 10, ar insenind, apune in cassa,
a bag in cassa bani ; in acestu inte/lessu se iea inse compusulu : in-cassare

=franc. encaisser=ital. incassare; si

de acea-a simplulu cassare se dice esclusivu : 2. ca derivatu d'in cassu :
a) d'in 1. casal, vorbindu de sententie

www.dacoromanica.ro

CA8.

CAS.

judecatoresci, contracte , si alte asseL

mini acte, a annul, a desfientii : cur-

tea de cassatione a cassatu sententea

curtei de appellu; fiendu co tu ai calcatu
celle tnai multe d'in conditionile contractului, acestu contractu este de sene cas-

satu si nu me mai obliga neci pre mene

intru nemica;
a cassd pre cineva=a
i lui autoritatea de care erd, investitu,
a lu destitu, a lu revocA, vorbindu in
speciale de militari , a lu degradl sau
scote d'in cadrele militiei; b) d'in 2.
cassu, a sferrai, a sparge, a strick etc. :
navile cassate incepu a /ud apa.
CASSAR/A, s. f., maiestra sau sarzina de cassariu (reu : cassieru).

CASSARIU, s. m., (ital. cassiere

si cassajo , franc. cassier); 1. cellu ce

507

satur' a ferru/ui=modu de a se rupe

allu ferrului si aspectulu ce presenta la
loculu de unde s'au ruptu.
CASSETA, s. f., arcula, capsula (ital. sassetta, frauc. cassette); deminutivu

d'in cassa, cumu e, p. e. cea pro care

siede menatoriulu unei carrutie, cea de

la una mesa, cea in care negotiatorii

baga banii ce prendu pre di de pre mercilevendute, cumu cello in cari sestringu

bani la baserice, etc.; in speciale : cuteia lucrata cu elegantia d'in eboriu si

alte materie pretiose, in care tine cineva

obiecte de mare pretiu si de mica voca intellessulu speciale allu

cuventului cassa de sub 10 : arca de
bani, tesauru, si mai vertosu, tesauru
lume ;

particulariu allu unui cloranitoriu :prin-

face casse si mai vertosu casse de carre

si carrutie, de arme de focu, de orologie, etc.; in speciale inse : 2. care tine

civele adjuta multe institute d'in Ms-

si administra una cassa de bani a statului, a unei societate, a unei casa de

tal. cassettino si cassetina, franc. cassatin) ; deminutivu d'in deminutiyulu

casseta de la cassa , lat. arcellula, cu-

commerciu, etc.
CASSATIONE , s. f., (cassatio ,
quassatio; franc. eassation); actione de
cassare, mai vertosu in insemnarea cu-

ventului de sub 2, a: cassationea contractului trage dupo sene perderea totoru

dereptureloru ce stipuld contractulu; a

curte
cere cassationea unei sententie;
de .cassatione , curte suprema de justi-

tia, la care appella Iitigantii, candu nu

se multiamescu pro decisionile curtiloru
de appellu; de ac, cassatione=decisione a curtei de cassatione.

'CASSATORIU.-toria, adj., care

cassa , mai vertosu in intellessulu de
sub 2, a verbului cassare : decisione a
curtei de appellu cassatoria a sententiei
tribunariu/ui.
CASSATU,-a, ()meatus, quassatus (i-

tal. cassato, franc. cass6); part. d'in

cassare : a) Cu intellessulu de sub 2,
a): sententielecassate; militariu cassatu;
b)-cu intellessulu de sub 2, b: olla cassata.
CASSITURA, s. f., (ital. cassatura, franc. cassure); resultatu allu actionei de cassare, mai vertosu in intelles-

sulu de sub 2, b: cassatur'a mai multora linie d'in unu actu, stersura; cas-

sett' a sea.
CASSETINU, m. si cassetina, f., (i-

teiora de totu mica, mai vertosu cuteio-

ra care face parte d'in una cuteia mai

mare, cumu aru fi cassetinele saa cassutiele.cassei de typographia.
CASSIA, s. f., vedi casia.
CASSIDA si cdsside, s. f., cassida si
cassis, (compara si franc. casside); 1. co-

perimentu de capu la militari , facutu

d'in metallu , connoseutu in unele parti
poporuldi sub numirea de coifu ;-2. la
Macedoromani, cassida=specia de reiia

sau de lepra, care captusesce totu capulu si face se cada perulu;-3. genu
de insecte coleoptere d'in familra chrysomelineloru (mai de currendu a intratu
pre a loe urea, in usa si casca, cu intellessu de cassida sau coifu , dupo franc.
casque, care dupo unii ar fi essitu d'in
celt. eas=casa sicassa si d'ili celt. ked:._

capus; dupo altii d'in cassia= , trassu

d'in cassida sau cassis; acesta d'in urma
parere e cea mai probabile).
CASSIDARIU,-ia, adj. s., cassdarills, (compara si franc. cassidaire); relativu la cassida; luatu ca subst. masc.:
a) personale, cassidariu, cellu ce face
cassic/c=coifuri; b) cassidariu, m. reale
sau si cassidaria, f., genu de concbylie de

www.dacoromanica.ro

508

CAS.

CAS.

mare, cari au mare analoga cu cassidea

unui militariu.
CASSIDE, s. f., vedi cassida.
CASSIDITU,-a, adj., s., cassidita
(cassiditus, Compara si franc. cassidite);

proprie, part. d'in unu verbu cassidirc

= a muni cu casside, cassiditu va se

dica munitu cu casside; de aci ca subst.
a) femin. seng., cassidita, ciocurla motiata- b) femin. plur., cassidite, tribu de
insecle coleopteretetramere d'in famili'a
cycliceloru.
CASSIOPE si cassiopea, s. f., casslope si casslopep (xccocn6irti si xaczst6-

neca); constellations septentrionale, situata aprope de polulu arcticu, un'a din

celle 48 de constellationi

cartalogulu

alte acte juridice : tote aceste acte sunt

si remanu easse ; testamentu cassu si

nullu; S) vorbindu de omeni, scossu d'in

functione, despoiatu de autoritate, destituitu, ,sau numai licentiatu : officiali

cassi; 7-- adv. in cassu = in cas sum =
in desertu : militarii in cassu apnea sagette asupr' a inimicului bene adappostatu. (In acestu intellessu unii referu
cuventulu la acea-asi radeeina cu
= cavu, grec. xev6c=desertu; &.o altii

la car6re = carere si la car6re = carere); 2. cassu-a, sfermatu, spartu, stricatu vasu cassu, olla cassa, navi casse,
voce cassa, si metaforice, ruinatu, perdutu : sanetate tassa, poteri casse, omu
cassu de betranetie, decrepitu. ca pote-

lui Ptolomeu; ea coprende 55 de stelle rile de totu perdute. (In acestu intelprincipali; dupo fabla Cassiope fu una lessu cuventulu este lat. quassus; vedi
regina a Etbiopiei, care, pentru vanita- catere = quatere); 3. qassu, Subst. m.,
tea sea de a se credo mai formosa de in loca de cap su (vedi acestu cuventu),
ea,tu Junonesi vedfi terr'a espusa la de- precumu si form'a fern. cassa e in Ion
vastationile unui terribile monstru de de capsa, se iea cu intellessu Mai marmare si pre fili'a sea Andromeda, am- ginitu decatu form'a feminina, cumu
menintiata de a fi devorata de acellu- a) cavitatea corpului formata de coste si
asi monstru : Perseu scapl pre Andro- pantece (vecli si cassa in acesta insemnare); b) parte a vestimentului : a) care
meda. Tote aceste persone mythice
Cepheu regele, Cassiopea regin'a, An- copere cassulu; (3) care copere peptulu ;
dromeda fili'a si Perseu generele figure- y) gur'a unei camesia sau altui vestimentu.
dia intre constellationi.
* CASSULA, s. f., capsula, acerra,
CASSONE si cassoniu, s. m., incatillus, scutella, 63 e a paropsis
cassone, franc. caisson);
gene arca,
augmentativu d'in cassa in Oifferite in- cassola si cassula, franc. cassolette, casemnari alle acestui cuventu, Ur in solle); deminutivu d'in cassa in differite
speciale applecatu la unu fellu de carru insemnari alle acestui cuventu, den mai
lungu cu patru rote, trassu de patru sau vertosu in urmatoriele : 1. vascioru de
sesse cai, coperitu cu una pandia impe- platina, de argentu, de porcellana, etc.,
cata, in care se transporta munitioni ca forma, de regula, emisferica, ca sau
entTu tunuri, provisioni si alte lucrure fora coda, in care se facu operationi chymice, mi vertosu evaporationi; 2. cata,
necessarie armatei.
CASSU,-a, adj. s., cassus-a, quas- vascioru in care se apprendu 4 ardu osus-a, capsns ( = mediu. lat. cassus) ; dori si care are, de regula, unu coperclu
desertatu, si Cu gaurelle, pre care esse fumulu odo1. cassu-a, adj.,
desertu'
de aci, inutile, vanu,
etc. : a) privatu, riloru arse ; 3. capsula de aura sau de
despoiatu, lipsitu : corpure casse de suf.- argentu, care se porta suspensa de una
Area de vitia, morte; cassu de lumina; catena si in care se punu odori.
CASTA, s. f., (d'in adiectivulu cabfta cassa de dote; b) fora miediu : canna
cassa, nuci casse, alluna cassa; c) vanu, tusfarum ; ital. casta, franc. caste) ,
desertu : a) fora effectu : laviture casse, tribus, ordo, ciaseis; tribu sau sementa,
voture casse; fi) fora intellessu : frasi in- care face poporu in poporu sau natione
/late si casse; y) fora potere legale, vor- in natione : poporulu vechiului Egyptu
bindu de decrete, sententie, contracte si er impartitu in caste; astadi imparti-

www.dacoromanica.ro

CAS.

tos
fructu ce presenta patru colti sau come,
CAS.

rea in caste essiste numai la Inclianz,

unde -se tine neattensa d'in cea mai inalta anticitate; Indianii sunt mpartti
in patru caste principali, adeco : cast' a
preutiloru ce se crede essita d'in capulu

dieului Brama, =ea militariloru ce se

crede essita d'in braciele, cast' a agricultoriloru si negotiatoriloru ce se crede
essita d'in pantecele, si cast'a mercenariloru si servitoriloru, ce se crede essita
d'in petiorele acellui-asi dieu; cu multu

mai diosu de cast'a mercenariloru stau

alte caste, form ate d'in ammesteculuprin
casatora allu casteloru precedenti, ammestecu ce se considera ca una degradare

si avilire; cea mai de diosu casta este a

pariiloru : unu preutu indianu se crede
pangaritu numai de vedereaunui infortunatu d'in acesta casta;la vechii Ebrei
jaco essistea una impartire pre caste, de
orece preuti, de essemplu, nu poteau fi,

densii, dp catu cei nascuti d'in semantra lui Levi ; totusi in se, la Ebrei,
impartirea poporului in caste, rigorosu
despartite ca la Indiani si Egypteani, nu
s'a observatu cu acea-asi severitate si
consecentia; cu atatu mai pucinu s'a observatu acesta impartire la alte poporo
antiee sau moderne : poporulu romanu,
desf era impartitu in trei ordini : ordinea patriciloru sau senatoriloru, ordinea
callariloru si ordinea plebeiloru; inse ce-

tatianiloru d'in una ordine inferiore nu

le era absoluta oppritu a se inaltia in

alta ordine superiore, si cu atatu mai
pueinu era oppritu familieloru d'in aceste
ordini de a se ammesteca s1 un prin casatorie ; cu tote acestea cuventinu casta,

prin estensione, s'a applicatu si se applica si la classile de omeni de differite

posetioni sociali d'in cetatile antice si
chiarn moderne alle Europei cast'ainobililoru, cast'a cleiciloru; cast'a terraniloru.
CASTANA, s. f., castanea, nux castanea (ital. castagna, ispan. castatia, port.
castanha, provenc. castanha, franc. citataigne, alb. casteuia); pom'a sau
tulu cctstanului;
applecatu si la alte
fructe earl smena ci castan'a, cum

castana de apa=castana de lacu=nux

aquatica = trapa natans lai Linnecc,

si coprende unu miediu bonu de mancatu;

castana selbatica=caslan'a callului =

hiplocastanea; castana de pamentu =.
bulbocastanu, buniu.
CASTANELLA, s. f., ensteneola; de-

minutivu d'in castana.

CASTANELLU, s. m., deminutivu d'in
castanu.
CASTANETU, s. m., castanetutn ;
locu plantatu cu castani.
CASTANIETA, s. f., vedi castanieta
in Glossariu.
CA,STANIORA, s. f., vedi castanaru.
CASTANIORU,-a, (pre a locurea ca n
molliatu : castaioru, castaiora),adj. s., eastaneus (castaneolus), castaneola (comp.
ital. castagnolo Si castagnuolo); demi-

nutivu d'in castanu, cumu si d'in castanu si castana 1. adj. , derainutivu

d'in castaniu, mai vertosu cu intellessu
de resfaciare : perii castiniori ai copillului; castaniore plete undula pre albii
umeri ai verginei; 2. subst. a) fem.,
castaniora , deminutivu d'in .castana;
b) masc., cantanioru, deminutivu d'in ca-

stanu.
CASTANIU,-ia (cu tonu pro i : castaniu, castana; pentru co cuventulu e in
loen de castanivu, casi tardu in locu de
tardivu), adj., castanet's, coloris castanei (ital. castaguino, franc. chatain, isp.
castaio, port. castanho); de colorea castanei : peri castanfi, vestimente castane ;
subst. : castaniulu este una facia placuta.
CASTANU, s. m., castanea (xiarcoov,
it. castagno,isp. castao, port. castanho,
franc. claitaignier) ; genu de plante
d'in famili'a cupulifereloru, monecia po-

lyandria lui Linneu,. d'in care speci'a

cea mai commune si mai importante
pentru economi'a omului estErcastanulu
proprie dissu, arbore forte commune in

selbe si utile atatu prin lemnulu seu

care dura indelungu chiaru in umiditate,

catu si pentru fructele selle, cari dau

unu bonu alimentu, mai vertosu montaniloru.
* CASTELLANU,-a, adj. s., castellanus (ital. castellano-a, fran. elditelain-e);
relativa la cavi,l1n : 1. adj. : mili-

www.dacoromanica.ro

510

CAS.

CAS.

tari castellani, cari custodescu unu cas-

tents sau cari au parte de proprie tate

fundana, in territoriulu unui castellu;
2. subst. personale, castellanu : a) capitanu allu unui castellu ; b) doninu allu
unui sau mai multoru castelle, si de ad
in genere, domnu mare ; c) locuitoriu
allu unui castellu;
in insemnarile de
sub b) si c) femin. este : castellana.
-*;CASTELLU, s. ni., pl.-e, castellum,
(ital. castelio, franc. chateau si veckiu

franc. caste ; ca deminutivu d'in castru, castellu va se dica castru mime, si,
in speciale : 1. lout munitu Cu intariture pentru apperarea unei terre , unei
cetate, si mai vertosu castru incongiuratu cu fosse si cu grossi muri, avendu
la certe punte alle periferiei si turnuri
intarite, etc. : castellu pusu pre una colina, pre unu munte ; 2. grandiosu edi-

CASTELLUCHT si castellutiu, s. m.,

(ital. castelluccio si castelluzzo); demi-

nutivu d'in castellu.

CASTERIA, s. f., caster1a; 1. locu
in nave sau altu vasu de plutitu, unde
se punu remii si alte instrumeute nautice ; 2. cabina de nauti sau marinan;
3. locu uncle se adappostescu navile.
CASTIFICARE, v., castificare; a
face castu : battezulu castifica de peccatu.
CASTIFICATIONE , s. f., castlii-

catio ; actionea de a castificci.

* CASTIFICU,-a, adj., castlflcus; care
castifica : scaldatorea castifica de peccatu=battezulu.

mud, situatu in apkropiarea sau chiaru

CASTIGA (ca tonu pro i: castiga,

casi masculin castigu), s. f., cura, sollicitudo, auto r, anxietas ; studlum, opera, labor (vedi castigare, d'in care,
casi castigu, a essitu castiga, cuventu
datu in dictionariulu de Buda si populariu intro Macedoromani cu intelles-

in centrulu vreunui satu sau oppidu,

sulu de deligente a, cura, labore) : 1. in-

caro serviea de locuentia domniloru feudali : ruinele unui vechiu castellu; 3. applecatu si la carte palatie, cari una data
fura castelle de domni feudali, dro cari

cordare a mentei b ceva, attentione,

deligentia, studiu, cura, mare luare a

ficiu ,

incongiuratu de inalti si grossi

Cu tempulu perdura veri-ce caracteriu

feudale, fora se perda i numeIe ; 4. prin
estensione, veri-ce casa de placere si mag-

nifica, mai vertosu certe case grandiose,

cari servu de residentia domnitoriloru

pre longa capitale se redica naai multe

si formose castelle; 5. veri-ce locuentia
situata pre inaltimi, veri-e e inaltime unde

mente : cuventu scrissu cu destulla cas-

tiga; assemini lucruri nu se potu fac,e

fora mare castiga; a si pune tota castig' a in prepararea bellului; nu av tu
castiga de acestea; educationeaunui copum cere mare castiga; dco toti parentii aru av castiga de bore a crescere a
copilliloru sei, cumu au castiga de a le
face una stare, societatea omenesca ar
inaintei mai rapede pre calleaperfectio-

sylu : Carpatii offeru in multe locuri

nei ; 2. in speciale, incordare a mead

ammestecata cu turburarea suffletului,
angore, ansietate : multe
castige dau copillii parentiloru ; aria-

castelle inespugnabili; tu ai facutu d'in

rulu castigeloru domestice ; triste castige

cas'a tea castellulu totoru lotriloru si

spenduratiloru ; 6. in intellessu mai ideale : capullu este castellulu mentei ;
ca terminu de marina : castellu de
puppe=castelluposteriore, locuentia re-

mi rodu anine a si mi sapa sanetatea ;

careeomu e scutitu ele castiga ? sunt omeni cari de nemica nv le psa, de nemica n'au castiga ; (le amenitiarile telle
ceva castiga nu am ; 3. opera, adopera-

dicata la puppea unei nave, in opposetione

tione, labore : OMUN Cti castiga si su-

cu castellulu de prora=castellu anteri-

dore capita panea sea; fora castiga si

ore,locuentia redicata la pror'a unei nave;

ca terminu de hydraulica, edificiu cu

labore ceva bonu nu se capita; occupa-te

de ce. ti scriu, dco credi, co lucrularme-

reservatoriu de apa, care pre tuburi de

ferru, de plumbu, de pelle, etc., se imparte in diverse locure.

rita castiga.
CASTIGABILE, adj., castigabills;
care se pote castigc ; care merita a fi

Cu greu se pote cineva sui si care la ne-

voia pote servi ca unu castru de apperare, veri-ce locu serve de refugiu, de a-

www.dacoromanica.ro

CAS.

CAg.

'511

castigatu, demnu de castigatu (vedi castigare).

* CASTIGIMENTIJ, S. m., castiga-

nulu si acellu-asi cuventu se applica

atatu in intellessulu de sub I, catu si

tic; (ital. castigantento, franc. chili-

stu=a curatid de vitie sau defecte, a

indereptd, a correge, a prefectiond, a

ment); actionea de a castigd, dro mai

vertosu effectu sau resultatu allu aces'tei actione, cumu si mediu de castigare,
mai Vertosu in iutellessulu cuventului
castigare de sub 1: demnu de castigamentu este cellu cadutu in culpa; castigamente proportionate cu culp'a; a suf-

in celle de sub 11 si

a face ca-

poli, a imbonitati, a refornad, etc : 1. frasi

popularie cu acestu intellessu : a ccr,stigd

copilli=a educd, coppilli, a i cresce in

abitudinile unei severa castitate morale
grea respondere cade pre parentele, care
nu si castiga copillii si nu-i tine in callile

feri, castigamentulu fapteloru selle.

* CAS TIGANTE, adj., castigans; care

addeverului si benelui; a si castigd vitiele selle inainte de a cautd se castige

castiga : vocea castigantiloru e amara alle altoru-a; 2. construitu cu diverse
celloru castigati (vedi castigare sub I). obiecte, caroru se applica correctione
CASTIGARE, castigu, castigai, casti- a) stylu si alte obiecte de arti formose :
gatu, T., castigare, aligere, solicitare, una poema ce autoriulu seu nu a limatu
sollicitudlnem afferro, euram gerere, cu- de mai multe ori si nu a castigat'ua in
rare; operam dare, laborare; quest= (Idle mai mici detalie, nu merita a vede
vol lucrum facere, lucran, acquirere, lumin'a; a si castig4 stylulu, a si castigd
parare, adipisci; reparare, Tincere, su- versurele ce stau reu pre petiore; tote
perare; S ed u c ere, subornare, corrum- operele acestui scriptoriu sunt catu se
pore , etc. , (ital castigare Si gasti- pote de limate, polite si castigate; multi
gare, isp. si port. castiga., provenc. artisti de talentu producu opere impercasticar, castiar si chastiar; vechiu fecte, pentru co le lipsesce patientila de
franc. elfastier, castoier,chastoier; nou a poli si castigdlucrarile essite d'in mafranc. chAtier); precumu purgare, este nule loru; b) vorbindu de vite, si mai
unu derivatusi compusu d'inpuru-agere; vertosu de calli, a i inveti, , a i domeasi& si castigare d'in castu-agere, si prin stici, a imblandi, a i face se asculte si
urmare castigare insemna : I. a face se se porte dupo voi'a omului callulu
castu=a curatil de vitie, a perfectiond, se pote castigd cu frenulu, se castiga cu
a conege, etc,, si acesta-a prin diverse batiulu, se castiga cu calcarile, se castiga
mediloce, cumu : mustrare, certare, pu- cupulpele, se castiva au calcaniele dro
nire, taiare sau amputare, polire si alte castigarea cu vocea e cea mai bona, de
operationi ; II. a se adoperd cu mentea care callulu asculta ea mai bene; c) vorsau cu corpulu la ceva; de ad :111. a ad- bindu de plantee si mai vertosu de arjunge la acellu ceva, a capitd, a trage fo- bori, a curatid taiandu ramurele uscate
losu, etc.; cuventulu castigare, ca si sau superflue viti'a cere a fi castigata
derivatele selle : castiga, castigu, cas- ca mai ben si de multe ori taiatapeno
tigosu, etc. au in limbele sorori, aprope in faci'a pamentulua, d) in genera, voresclusivu, intelessulu de sub I; pre candu
in limb'a nostra, asia cumu se vorbesce

bindu de veri-ce obiectu : a) sau a lucra,

a (Id prin lucru orecare forma : faurulu

de poporulu romann d'in tote partile,

castiga ferrulu bene arsu si cu maiulu

lu face se iea form'a dorita; (3) sau si
mai vertosu, a lucti formosu, a dd unui
lucru form'a ceruta de legile formosetiei, proportionei, covenientiei, gratiei,
perfectionei cu unu cuventu : natur'a

atellu-asi cuventu si derivatele selle au

naai vertosu intel/essele de sub II si III;
acesta impregiurare nu autorisa inse a

face d'in castigare in intellessulu de

sub I unu euventu differitu de castigare
in intellessele de sub II si III; nessulu
insemnariloru ce se voru succede in esplecarile detaliate, cumu si parenthesea

finale, voru pune in evidentia, co u-

nu este totu de un'a perfecta, si de acea-a

artistulu este detoriu a nu imitd orbesce

natur'a, ci a emendd si castigd aberravertosu part. castigatu

tionile

www.dacoromanica.ro

CAS.

CAS.

=perfectu, fora neci unu defectu, formosu si totu de una data gratiosu, delicatu, (vedi si mai diosu castigare=
margenire, strimtare, micusiorare, rer

tellegu de ce castigati asid pre militari,

in calla tota diu'a nu le dati monaentu

12

dueere la mice si delicate propartioni) :

vedi la acsta vergine peptu castigatu,.
fronte castigata, petiore castigate, tote

in fine castigate si perfecte ; 3. prin

metafora, applecatu la diverse operationi
prin care se corregu omenii caduti in er-

rori si culpe, emu si faptele loru culpabili : a) a correge cu vorb'a, a certO,

a musk* a imputd, : copillii sunt de castigatu cu cuventulu 4nai multu de cdtu
cu beatiulu; prin scrissorea ce mi a tramessu acumu in urma, tata zneu me caskid aspru pentru neglegenti'a mea la
invetiatura ; generaritclu a castigatu reu
pre capitani ; b) a correge cu fapt'a, a
pun sau pedeps, a face se sufferia una
pena mai usiora sau mai grea, ammesu-

de repausu ; 5. prin noua metafora, a

pune frenu, a infrena, a find in frenu

a) Cu intellessu materiale : cu greu

pote castigd copillulu unu callu asid de
tare in gura ; dro mai vertosu : b) cu
intellessu ideale : cc) a model* a mesurd,
a pune sau tind in marginile suppunerei
si bonei covenientie : accusati guberniulu

co nu scie tin in frenu si castigd multimea seditiosa; unu senatusconsultu de

antica severitate se compuse spre a castigd plebea; cu acestea nu yeti castigd
429124 poporu asid feroce; [3) a allend, a

impac,: prin cuventele selle filosofi'a

cerca a allend sufferentiete corpzdui si a
castigd dororile suffletulta; y) a imbland,
a vince, a suppune, a subjugd, cu tempulu si leii se castiga; intre tote animatile castigate si donaesticite de omu, cal-

rata cu culp'a : a castigd copilli cuver gelle; a castigd serviicu curelce; Cu ceituinve-

lulu tine antaniulu bou; terrele si po-

omeniloru; cine ama bene, castiga bene=

a reduce la proportionile cuvenite, a face

delicatu, etc., insemnare ce revine la celle
de la insusu sub 2.;
desvoltate
semnarile desvoltate sub 3., si mai ver-

porele castigate de Alessandru Jifa gnu

tiatoriulu va vorbi mai desu de bene si incetara, cu mortea /ui, de a mai fi supva sci inspird discipuliloru sei amorea puse acellui-asi omu (acesta insemnare se
de bene, cu ateitta mai raru va fi nevoitu attenge dejA cu cello de sub Ili); 8) a
a castigd ; prin calamitati castiga Dom- margin, a inchide, a incinge cu margini
nedieu pr6 omeni pentru peccatele loru; certe si fisse : insura de tote partile calegea castiga aspru assenainea crime ;
stiga(a de profundulu marei; de acf
satyr' a, ca si comedi'a, castiga vitiele e) a micusiorO, a strimti, si mai yerto su,

castigarea pentru errori si culpe este

semnu de addeverata amore; filiulu castigatu intelleptu va fi, dice scriptur' a ;
omuluintelleptu se castiga senguru pen-

tru errorile si culpele selle; errorea si

culp'a este una cadere, d'in care omulu
se redicaprincastigare; castigarea spella
si curatia orecumu znaculele peccatului
commissuprin cuget are sauprinportare;

in speciale : a se castigd=nu numai

a se suppune unei pene pentru una errore sau culpa commissa, ci si : a se
mortified, cumu fameau santii, suppunendu-si corpulu la tote sufferentiele
labori grelle, fatige, abstinentia, ajunu,
chiaru torture; de
: 4. castigare=
fermentare, vessare, maltractare, supperare, amarire, vettemare, stricare :gerulu
d'in Aprile castiga reu viti'a; brum'a a
castigatu buccatele; muierea rea castiga
pre bietulu barbatu asid debonu ; NU in-

tosu sub 4., nu este de cdtu unu mica

passu la intellessulu : U. a castigd pro
cineva=a i da de lucru, si refless. a se
castigd=a lucrO, a se adopera, a desvoltd, cu energa potere de mente sau
de corpu : 1. trans. : a) a castigd pre cineva=a castigd mentea scud anine a cuiva

=a lu face se si ineorde mente, se dee

atteutione, se desfasciore multa potere
de mente, se si bata eapulu, si de ad, a

turburi, a amar, a insuflii temere si

grige, etc. : starea critica a terrei castiga
pre toti patriotii benecugetatori; gravit atea naorbului parentelui nostru ne castigasse si ametisse pre toti; ce mi castiga

si fermenta continuu mentea si anina'a,

este ce are se devina acestu copillu cu
desposetioni asici de relle; sortea si ve-

www.dacoromanica.ro

CAS.

CAS.

nitoriulu copillilord castiga totude un'a

pre parenti; rellele fapte alle fihilorucastigau si amarieau aninea bietului be-

tranu parente; b) a castigd pre cineva

sau ceva=a i consecri tota attention ea si

deligentil, a ved de ellui a av grije,

a prevegh* a face ou Ware amente, a
lucra cu incordare a poteriloru mentei sau

corptilui; nutricea castiga prune* invetiatorii castiga discipulii; unu bonu pastoriu castiga turnea, ca se pasea bene
Si. se nu, se perda neci unu capu d'in ea;
cartea scrissa cu una mare castigare de

5-13-

care sc castiga=se adopera cinevA (in

acestu intellessu se aude in multe locuri

siueratu : ea0gare; a ce e mai

rh, in unele locuri, d'ia Moldavi'a, de
essemplu, trebutu prin gur's Judaniloru, se ande de totu corruptu, cu unu
cu

1 in loen de t: casligare, caligare, cumu

totu pre acollo se aude si subst. casligu-

lu sau caeigulu, in ion de casligulu)

A. a adjunge la ceva doritu pentru utilitatea sea, a 1u face allu seu : 1. in genere : a) cu obiectu passivu
lucru
a castigd una grassa functione; a castiga

mente nt4 pote fi de catu castigata si per-

mari recompense si premie; a castigd

fecta; cate noi cu sudori de sange amu

nume, fama; reputatione; a- castigd mai

multe victorie, etc.; b) cu obiectus passivu de gersona, a trage in partea sea, a
face favorabile : a) in bene : a castigd pre

castigatu, altii se buccura de densele; teci

parehtii sei nu aru fi eastigatu copillulu,
cumu lu castiga invetiatoriulu, in ,a cui
preveghiare
datu acestu copings; c) a

up& , maltracti, tormenta, etc. (vedi

mai sus la I. 4.); 2. intrans. : a castigd
de sau pentru ceva sau cineva=a fi sollicitu, a av temere si grige, a ved de,
a fl preoccupatn, supperatu , amaritu,

turburatu, fermentatu, agitatu in suffletulu son, etc. : pre candunoi castigamu

de tote alle casei, pre voi neci capulu ve
dore de ceva; parentii castiga de tote cate
surd necessarie copilliloru,pentru ca den-

sii se nu duca castiga de nemica; dro

mai vertosu :
refless., a. se caStigd=
a se adoper6, cu mentea sau cu corpulu
cu mentea si cu anim'a : a) a si pune

tota marea amente, a si incordfu mentea, ca se intellega, se precepa, se resolva, se si esplice ceva : a se castiga
noptea si diu'a Cu problematelr celle mai
grelle alle vietiri; fo a aN6 mare grije si

temere, a fi sallicituei tare turburatu la

suffletu : n' am vedutu parente, rare se se

castige mair ?nultu pentru coin

sei ;

cu corpulu, a labord, a si pine tote

poterile, ca se adjungala ceva : de neasiu
fi castigatu eu, cumu te eastigi tu diu' a

si noptea, asiu fi astadi forte avutu;

intellessulu lui castigare de stib II. resare mai vertosu in substantivulu de form'a feminina : castiga; precumu in substantivulu de forma masculina : castigu,
resare mai vertossu intellessulu de la urmatoriulu : III. castigare = capitare = a
adj unge la capetulu sau scopulu, cotra

toti cetatianii prin portarea sea; a castiga amici potenti si influeuti; a castiga
pre judecatori prin derepiatea causei selle; mai Vertosu : a captiva, in frasi ca
a castigOtote animele prin gratiele si bo-

nitatea sea; a castiga totu ouditoriulu

prin farmtculu cuventului seu; f3) in
reu : a castigd unu judecatoriu, a castiga marturi, etc., a, compera cu bani, a
corrumpe, a suborni, etc.: pre toti a castigatu in favore,a sea pre unii a castigatu
Cu bani, pre altii a castigatu cu promis-

sioni de functioni, pre altii in fine a castigatu chiaru ca ammenitiari; a castiga

una muiere=a ua seduce, a ua corrumpe, a .na suborna : siwe a corrumpe pre
down' a casei,blastematulu castiga cubani

pre servitori si servitorie; 2, in particulariu, a tragafolosu, a cullege fructulu

laborei selle, a realisa valorY fain itdustri'a si adoperatianile selle sau prin capitaliulu strinsu prin laborea sea : a si
castig4 vieti'a cu lucrufu de mana ; Cu
commerciulu castiga cineva mai multu de
cat u cu f unctionile; pucinucastiga cineva

d'in una mosia arrendata etc peetiu prea

mare ; de la casele allocate castigannf

mai pucinu Mu de la banii dati cu

interesse ; tota lumea castiga, in se pucini facu stare, pentru co, spre a face
stare, nu adjunge se scia si se pota cineva castigc, ci se cere inco se seia i cc
economi, asid in catu se nu spenda totu
locutione speciale : a casce castiga ;
33

www.dacoromanica.ro

514

CAS.

CA.
apoi si ; b) dupo paragrafulu

tiga pre cineva Cu ceva=a lu face se castigo ceva : te am castigata" cu ?Ina callu;

folosu ;

de panda ti su argata, te am castigatu

prensore : de call, ori ne prendema a-

ca mii de galbeni; inse si : a castig ore

la cineva cena, (vedi mai diosa la B.);
3. a capit5, veri-cumu avere, positione,
potere, inflnentia, etc. : a castiga mari
summe de bani carti ; a castiga cellu
mai marelotu delalotara; servulu, care

mendoi, eu te casti

descoperi conjurationea, castiga liberta-

tea, cetatiani'a, 'bani si mari onori;

cc ati castigatu, co eati tacutu de risu?
4. reflessiv., a se casfiga, D. se proved, a si procura celle necessarie pen-

in cestione : a) a lu reman inteuna

; p) a lu bate la una

jocu, inteunu concursu , etc. : de ccite

orijoci eu mene, eu t,. castiga; asii si :
una carte de jam casliga pre alect_=una
carie de joca bate pre alea, eu acesta
differentia, co espressionea : una carte
bate pre alt'a nu da a intellege, co ar fi
la medilocu vorba de castigu sat: folosu
orecare ; pre, candu espressionea : una
carte castiga pre cdt'a da a intellege, co
joculu se face cu scopu de castiga sau

tril teva, si de acf, a se prepari, a se folosti ;

una carie castiga=adduce
muni ; a se castig
venatore ; a se castiga, in oppositione cu : uva carte
castiga de calle ; a se castiga de bani perde=adduce dauna ;
in fine, de si
spre a ince_pe se edifice case; a se castigd

de arme in vederea bellului ce ammeni-

tia; 5. prin abusu , a castiget=a capita, a adjunge la ceva, a lu ceva, cotra 'care nu se adopera cineva , si prin
urmare neci lu doresce sau vre : a castigd unu marbu, a castiga doue bone
palme ; a si castigd rtevoia ea cineva ;
in assemini frasi intra bene capitare :
a capita palme, afora deco nu vorbesce
cineva cu amara fronfa, cumu : a cas-

tig una bona boiaria=a capiti unu

greu mOrbu venerieu ; dro toti Romani dicu si e bene
: a castiga untt

copillu; Demnedieu ne a castigatu cu

boni si mentosi copilli ;
B. metaforice, a reman superiore, a invinge, a
triunffi, a suppube, etc. : 1. la lupta, in
bellu : a castigd una bataliat in oppositione cu : a perde un ct batalta ; asi si :
a castigd tape ct, a cast,igct campulu de ba-

talicti a castiga una intensa terra cu una

sengura batalia; dupo ce castiget Greci'a, Alessandru vrtt se castige si Asi'a
(vedi si mai susu la r.); 2. in. concursu,
in jocu, in remasu, etc. : d'in, celli doi

rivali, carde a castigatu? cine d'in voi

a castigatu prensorea? cine a castigatu
la concursulu de eri?
3. in speciale
a castigd, pre cineva : a) dupo celle mai
susu espuse : a) a si lu face favorabile,
amicu, partisanu, etc. ; p) a lu comperi
sau corrumpe Cu baui, a lu subornd, a
lu seduce, a l'ammagf, etc..; 1) a i adduce

vreunu folosu, a lu face se capite unu

castigare; in cello mai multe d'in insemnarile de sub III. pare a se confuncle ca
capitare; totusi dIfferenti'a intre amendoue este bene sentita si caracterisata;
chiaru in inseumarea de a trage folosu,
in care celle doue cuvente paru a se appropiA mai multa, differenti'a resare de
sene : a capita 10 gallicni pre unu calla,

de essemplu, nu va se dica : a castigd

10 galbeni pre acestu calla; coci callulu
A potutu se coste pre venditoriu septe-

optu galbini, si prin urmare castgulu

sau folosulu se nu fia de catu de doi-trei
galbini. (Din celle espuse resulta lumiData, co in inteliessulu de sub I., ca si
in celle de sub H. si IIT., ne afihmu in

facia ea unulu si

cuventu
despre forma nu mai incape indoientia ;
conjugationea, tota fienti'a esterna, peno
si accentulu, este acellu-asi in rom. cas-

tiga, ca si in latin. eastigo=_-Ital. castigo; catu pentru intellessu, mai nu e

limba, in care laborea si pretialit ei=
castigulu se nu se iee un'a pentru
fia destullu a citi numai franc. peine=
labore si pretiulu laborei ; dco dro tinemu a face Mew, observan i asupr'a et3mologiei sau mai bene asupr'a intellessuTui etymologicu ce are cuventulu
castigare de sub III. mai ventosa, facemu
acesta-a, ca se se veda, co castigare ca
acestu intellessu speciale este unulu
acelle creationi cari, scesse d'in anim'a
si cugetarea intima a poporului ramaim,
caracterisa bene acestu poporn de Mate

www.dacoromanica.ro

dAA.

CAS.

secle tare incercatu si amaritu : 1. mai

antaniu neci un'a d'in limbele noue soroil nu applickacestu cuventu cu aceStu
intellessu speciale, ci faca usa de una
cuventu, care nu pote fi romanicu :
guadagnare= franc. gagner ; 2. insasi
limb'a latina are penttu espressionea a-

515

pre probe, ar cero intimse desvoltari,

cari ara trece preste cadrulu acestui

articula; de acea-a ne marginimu a tramitte la etymologi'a cuventului luccom

d'in luere=a spella, a curatf, a si spell,
in speciale, peecatele, a fi suppusu pentru acesta-a la una pena si mai vertosu
cestui conceptu cuventele : a) quterere= - la grea labore, cantil si la etymologra
castigare, tragere de folosu; inse pro. cuventaluicastu=euratu depeccatt; d'in
prie : cerere, cercare cercetctre, si prin considera,rea intellessului generale allu
urmare quterere=cerere; b) luerarl = acestoru oyente, cuma si d'in considecastigare=tragere de folosu, formatu ratea impregiurarilora vietiei Romanade la luerum=castigu,:.--folosu, de ande lui inainte de Christu si dupo Christu,
si alle nostre tucru, lucrare, ca fontana va resulta una idea, care, nit, ne indoalle castigului ; 3. d'in qucevere=cerere imu, este in creietulu, in anim'a si in
allu nostru ut incercatu mili, si a nume sangele Aa-carui Romana, pre care noi
prin intermediulu substantivului qu'es- 'ua esprimenm pro scurtu asi. : castitus, si mai vertosu demin. quiesticulas=t gulu, pentru Ronkinu, este resultatulu
micu castigu , sa esplece pro castigare lucrului, conceputu d'in cellu mai inaltu
allu nostru , sustinendu co castigare= puntu de vedere, d'in care abici astadi
questicare=[latin. qutestleare]; dro se au inceputu se 121 considere coi niai lulassaanu, co assemine forma nu e,ssiste minati d'in lumea crestina, d'in puntulu
in limb'a latina, apoi chiaru dco aru de vedere, dupo care lucrulu este unu
fi statutu, ea s'ar t'radussit prin c- media de a adjunge la castitate, per fecstitu sau cstecu, sau colla multa prin tione, si care se espriic prin ormut a :
ccisticu sau castecu, aistigu-castegu, cu laborare est orare=.-a /ucr4 va se dica
tonulu la, antepenultima, cumu l'ar av a se rogci, a se inaltici cotra divinu, cotra
si presuppusulu latin. qua3stice; si ac- ce e santu si perfectu ; so ne ferimu dro
centulu latina se 9610 ea cata sera- de a profana cu idee, ca acelle ce si faca
pulositate l'au pastratu Romanulu ;
Judanii, candu lu prortuntia casligu,
autaniu de partea formei asseminea unu cuventu ca castiga, essitu d'in funsupposetione nu se pote sustin; de par- dula anlinei unui poporu, ca espressiotea intellessului nu egte ore unu fe- nea cea mai curata si mai nobile a acenon(enu frte estraordinariu co
stei anime de Romana si de crestinu. M.
Cu t6te aceste-a castigare in intel,
doue cuvente latine applicate a espreme
acellu-asi conceptu, neci unuju so nu lessu de qusestum vel lucrum l'acere ,
trece, ca acellu-asi intellessu in neci un'a acquilrere, duce cu mai mare probabilid'in limbele noue latine? nu e si mai tate la etymologi'a de qutextum-agere,
estraordinariu, co chiaru Romnii, cari ((mestizare = castigare. Accentalu e
senguri d'in tte fractionile gentei la-. chiva la loculu sea; nunrdi transmutine, au pastratu anula d'in aceste dolo tatu in a presenta una mica difficultate,
cuvente , /ucru=luerum lucrare=iu- care inse nu se pare a fi invincible, mai
crari, l'au applecatu cu tote aceste in vertosu ande d6ue radecine vinu in con,
intellessu cu totulu differitu? Noi nu a- tutti si se confunda in pronuntiatione. L).
CASTIGATIONE, s. f., castigan();
flamu nemicu mai estraordinariu in lumea lui Domnedieu, in-cate nemicu nu euratlo, acquisttlo, qutestus ; -actionea
se face fora cuventU, si ca atatu mai de castigare in diffetitele intellesse alle
multa, ca cata 80 scie co Inctum se ap- acestui caventu : 1. curatiare, correctioplica in speciale la castigulu realisatu, ne, emendare, mustrare, punitione, etc.:
Cu mare labre de fia care plebeiu sau castigationea parentiloru este spre beonut d'inpoporu. Care dro se fa caus'a nele fililoru; castigationea copilliloru cu
acestui fenomenu? Respunsulu, fundatu vorbe , castigationea criminaliloru cu

www.dacoromanica.ro

516

CAS.

CAS.

:Adam's, lucrativus; curia plena', dillgens, anxiosus, operosies; plenu cte castigu sau de castiga : 1. plenu de castigu : ti) care adduce multu eastigu ,
care da mari folose : negotiu castigosu,

verge; castigationea arboriloru; 2 incordare a poteriloru suffletului sau corpului , attentione, sollicitudine, occupatione seriosa, turbttrare, sufferentia, labore-, adoperatione : tota castigationea
nostra spre a te face fericitu a essitu deserta; 3. tragere de folosu, folosire : castigatioriea de summemari prim negotiu
si strict'a sea economa ran inavutitu.
CASTLGATORIUrtoria, adj. s., castigator, castigatorius, wens, s011icltus;

viia forte castigosa, diosie pucinu castigage ; professionile (elle mai castigose
b) applecatu la pers.)ne : a) 'passionatu
de castiqu, avidu de eastigu, interessatu,

cui place se castige totudeun'a si d'in

tote : aAecoia vei poV castiga fora bani
caus'a tea, de si der, pea, pentru co jadecatorii sunt omen j eastigosi; P) care a

'tier= tacieus , tucrator, lucrativus;

care castiga sau se castiga, relativu la
castigare in differitele intellesse alle
cestui euventu 71. care correge, emenda,
censuredia, mustra, punesce, etc. onau
castigatoriu allu celloru boni;,--- applecatu la lucrure : vorbele de consolatione
PU su castigatorie ; 2. care adduce incordare a poteriloru suffletului sau cor-

pului, care inspira sollicitu,diue si temere, care turbura ,suffletulu, care fermenta mentea sau corpulu; care se adopera cu mentea si cu anim'a, care pune
mare attentiona , mara deligentia la
ceva, etc. : functionari castigatori a si
impleni detoriele ; stare de sanetate castigatoria de anima; castigatoria de co; 3. care trage folosu, (care invinge, etc. ; castigatori
aced7upta anau fastu noi ; castigatoriu
de mare stare in jocu de carti; negotiulu
nu e pentru toti castigatoriu.
CASTIGATU,-a, castigatus; cura an-

xius; acquisitus, partus; part. d'in castigare: copilli aspru castigati de parenti; fili tare castigati de greulu morbu
allu mamma sei; avere castigata cu sudorea frontei, (vedi si castigare).
CASTIGATURA , s. f., castitral ;
luerum; cura, labor; actione, dro mai
vertosu resultatu allu actionei de castigare: L in intellessulu lui castigare de

sub III. : castigatur'a de astadi nu ne

adjunge se ne comperamu pane; 2. in
intellesulu lui castigare de sub I. : castigatur'a ce mi ai facutu astadi, me
va invetia mente; 3. in intellessulu
sub II: ?ce atata eastigatura pre teme
pentru copilli, cari su niari si nu mai
aalipse se i castigi tu de aprope.
CASTIGOS13,-a, adj., lucrosus, gum-

facutu castigu mare, avutu, cu stare

celli castigosi PU credu alloru seraci;,
plenu de castiga : castigos'a preveghiare ce manun'a se cade a av de prunci.

CASTIGU (in multe locure cu s siueratu : caqti gu; in unele locure forte reu
cu / in lout de t : ca;ligu ; vedi casti-

gare sub Of), s. in., p1.-re, quiestus,

heroin; castigatio, (compara si itial. castigo); 1. ea mal desii si mai vulgatu in

intellessulu lui castigare de sub III.

a) ce se castiga, folosu ce se trage d'in
ceva : d'in acellu vegotiu n'ani avutu
neci unu castiga, ci mai vertosu mare
dauna ; a lucr di/le intrege fora neci
unu caStigu; a vende fora castigu; a lei
bani altoru-a fora tieti unu castigu ;
serv si, indetor pre tali fora sperantia
de castiga
servi cu desinteressare)
a spende totu eastigalu ; a eeonomi si
capitalis part d'in castigu; a adduce
castigu cuiva : sunteti mari, si in loca
se lucrati si se addueeti castiga casei,

traiti in pigretia si eu mare dauna a

casei; argatii mi adducu dauna in locu
de castigu;
b) actione sau actulu de
castigare : castigulu si perderea spenchina, in mare parte, de capriciele for2. fiencluco form'h femiuina
tuna ;
castiga s'a applecatu esclugivu la Intellessulu lui castigare de sub II., in intellessulu acellui-asi de sub I. cauta se se
revivifice si se se applice totu form'a
masc. castiga, cu intellessulu de mediu
de castigare=corregere, emendare, mustrare, punire, invetiare, domesticire, etc:
vocea este cellu mai bonu castigu pentru

ca7li ; lemnele salit castigulayru care

dantu planteloru si arboriloru form'a si

www.dacoromanica.ro

CAS.

CAS.

517

directionea ce vremu; greu castigu meritati pentru aceste culpe.

CASTIMONIA, 8, f., costimonla;
stare-de castu : 1. in spetiale, stare de

lcirn;

castu if) respectulu corpului, ctiratia cor-

castorens-eum (ital. castereo si castorio); de castore : 1. adj.: peri castorei ;

mi vertosu tuse: 2. subst. m., castoreu
si castoriu, materia negrastra, de odore

porale ce se cere la implenire ile acte

si ceremenie religiose, cUratfa ce sta in
abstinentia de veri-ce contactu carnale,
de mancan i delicate si grasse, etc. : le-

pm
metafora, ceva facutu d'in
peru de castcrre: tessutura, pellara, nta,
nusia, etc., de castore.
CASTOREU si castoria,-ia, adj. S.,

grea si neplacuta, de sapore acre si mor-

gea cere se i ntretnzu etc castitate in cas'a

Dotnnului, cu castitatelle suflletu f ora indoientia, dro Si cu castintonia de coypu;

dente, ce se trage d'in folliculii pusi

2. prin estensione, castitate=curatia de

suffletu, moralitate in genere,

antispasmodicu: addormitu de greulu castoriu inffintulupleca capulu pre umeri.

*CASTIMONIALE, adj., castimonialis; relativu la castimonia : spellare castimoniale.

CASTITATE, s. r., castitis (compara si ital. carAtia, franc. chastel); ca-

co, fraud. castorique); care coprende ceva d'in alle castorelni, care coprende ca-

litate, stare, abitudine de castu : 1. in

gepere, cufatia de suffietti, moralitate,
integritate, onestitate :(s porld Tunetionile incredentiate cu cea mai mare
castitate ; dro ca mai desu : 2. in speciale, virtute pitin care se tinu in trenu
aprietitele carnei, si a Dime : a) in genere, moderationea acestoru appetite
castitatea este lt14 numai una detora
morale, ci si una lege de conservatione,

ce natua a impusu totoru fientieloru

viue; b) abstinentia completa de placerile

carnali : castitatea se cere cu rigore de

la calugeru; c) abstinentia de placerile
eurnali illicite : verginile sung detone a
vechii _Romani reobservd castitatea;
presentc castitatea sub abitulu unei matrona Cu unu sceptru in mana Si cu doue
eolunzbe albe la petiore.
CASTONE si castoniu, s. m., Annuli
pala, (it. castone, -franc. cluiton; din a-

cea-asi fontana cu cassa ; vedi si castronu); fand'a sau tort'a auellului , in

care se incadra gemm'a sau petr'a pretiosa.
CASTORATU, s. m., (mane, casto-

rate) ; sare formata d'in combingionea

aeklului castoricu cu una base.
CASTORE si castoru, s. rm, castor
(zaarrop, ital. castor si castor, franc.
castor): genu de animali mammifere
amfibie
famili'a roditorieloru, cari
si facu minunate case pro ripele

lohga partile genitali alle castordlui si

care serve ca medicamentu escitante si
CASTOR1CU,-a, adj., (ital. castori

storina : acidu castoricu, formatt d'in

castorina cu acida nitricu.
CASTORINU,-a, adj. s., castorinus,
(ital. castorioa, franc. castorine), de castore : tessutura castorina, d'in peru de
castore sau suptire si metassosa ca cea
d'in peru de castore ; luatu in speciale
ca subst. f., castorina : a) substantia ce

se estrage d'in castoreu sau castoriu ;

b) cu intellessulu de tessutura castorina.
CASTORIU, vedi cast orea.
CASTORU, vedi castore.
CASTRA CANT, castraporci, etc., vedi
Lastrare.
* CASTRAMETARE, v., castrametari;
proprio : a mesur, locu de pusu castre,

a a dimensionile locului, in care se se

Aca castre, si de ad: a despune castrele,
a pune sau assedid. eastrele ; a se puns
in castre, a se assediA in castre, a se. op-

pri la unu loen, etc, vorbindu de esti

in mersu ; de ad si subst. castrametatione=c,astrametatio=:despunere a locului de castre, despunere a ostilaru in
castre, opprire , sedere a ostiloru in-

tr'unu loau etc., (vedi castru si meta,

melare).
CASTRAMETATIONE, s. f., vedi dastrametare.
CASTRARE,-ediu, v., castrare, (ital.

castrare isp. castrar si capar, franc.

castrare, populariu in mai
cliatrer ;
multe parti , e de preferitu lui scopire ,
care se ancle in alto parti si care neci

www.dacoromanica.ro

518

CAS.

CAS.

are intellessuld largu allu lui castrare);

1,4 face incapace de generatione, a pri-

cil montea sea; c) la carti , a scote

vd, de organele generatorie : a) vorbindu

d'in una Carte i d'in una scriere, locurele

carivettema bonii mori, religionea, con-

de omu se applica atatu la masculu,

citu si la femina, cidro mai vertosu la

stitutionea, guberniulu su omenii gu-

masenlu : sect'a castratiloru asid de in-

tensa in Bussi'a , a inceputu se se in-

berniului : censar' a, pre Unde cssistr. ra,

stredia diari ele, cartita si alta scripte de
publicatu; editionile dpereloru lui Martiale sunt de ordinariu castrate; d) a castrd ceva sau pre cineva de ceva=a despart, a priv, , a interc, de ceva forte

tanda si in terr'a nostra : a,deptii sectei

castredia barbati, castrediainuieri, ammagindu si pre unii si pre atleta, co prin
castrare au se scape de peccatele, in cari doritu si placutu : a castrd mnellii de
induce appetitulu sessuale, co prin ca- oi, a castrd unu pruncu de lapte sau de
strare au se fia casti, santi si placutilui putrice ; v'ati invetiatu se mancati bene,
Donenedieu; cantorii, mei vertosu can- se dormiti , se ve investimentati si se ve
torii de la baseric'a papde, ca se si pa- preamblati bote, am inse se ve castrediu
stredie vocea, erau castrati de tempuriu; si eu bote de tote aceste-a; cp ellipsea
cu omeni castrati custodescu ortentalii obiectului al de : a castrd unu stupu
muierile loru ; b) vorbiudu de alto ani- (subintellessu ; de ntiere)=a taii si lua
nali, se applica mai allessu la masculi : mide d'in stupu ; a castra Uti16 grassu
a castra unu tauru=in speciale ; a in- si avutu negotiatoriu (subintellege : de
toree unu taura; a castrd unte callu- avara, de bani)=a lu despoia, a lu prein speciale,: a jugan 1.1212G callu ; a ea-

di, a i lui d'in bani cu una medilocu

strd unu berbece=in speciale.: a bate

orecare violenta sau fraudulosu; a se

castrd : a) a se privd, de organele genitali, a se mutil, , ca celli de sect'a castratiloru; dro si : [3) a se priVi si abstin6 completa de ceva ce i ar cero a7
nim'a : a se castrd de Vitifi, a se castrd
de placerile amorei , etc.; de ad i abso-

unuberbece; a castrd cocosi=in speciale:

a capon cocosi; a castr unu cane,a castr unu porcu, a castrd tenu pesca, etc.;
verbulu castrare, ca si cascare, in cascagura , etc., se pote compune cu uuu .,

substantivu ca obiectu directa : castracani=ital. castracani, asid. si : castra,

luta : y) a se castrd=a se priv de tote

porci, castracalli, etc., formandu asii

placerile lumei, -a si inchide lumea, cumu

substantive compuse personali, cari arxeta in speeiale person'a ce castredia una specia de animali : unte castracalli
=unu castratoriu de calli=juganitoriu;
2. applecatu, fora a fi vorba de mutilarea organelorude generatibne : a) la
plante, a curatik, a taia ramurele si blastarii lussurianti : a castrd viti'a; b) la
lncruri,'cari sunt prea tari, violente, fu-

se dice ;
e) in genere, a castrd=a
mutil, a scurti, a micusiord, etc. : a ca-

`riose, etc., a castrd=a lui poterea sau

ta'rra, a moderk a stemper6,, a debiliti, etc. : a castrd vinulu=a i redidt a, sprimea , stracorandu-lu bene; a castrd
licenti'a, a castrd avariti'a, a castrd fure te manliei, a eastrd impetulu junetiei ;

unu castratu: a) unu omu privatu do

drgarlelt genitali ; dro si : (3) unu omu
impotente; lipsitu de poteri, fia celle de
eeneratione, tia si tltele, omu incapace
de a produce ceVa cu poterile selle, si in
speciale : y) comuincapace de a produce

strci cod'a pattnului=a castrd paunulu

de coda; vulpi castrate de coda.
CASTRATIONE, s. f., castratio; ac-

tiene si resultatu allu actionei de castrare : castrationea omeniloru este una

barbara; castrationeaplanteloru se faca
bene de cu prima-vera.
CASTRATORIII,-toria, adj. s., ea-

stratorl castratorius; care castredia

1. ad j.:instrunentu castratoriu; 2.subst.:

a) personale, castratoriu, fem. castratoria, persona care scie castri dhieni sau
bestie : castratoriu de calli , castratori
de tauri, castratoria de cocosi ; mili de
sect'a castratiloru au, pre tonga castratori, cari eastredia barbati, si castrato.,
rie, cari castredia muieri;b) reale, masc.
castratoriu , p1.-e, sau femin. &estratoria ori castratore,i-nstrumentu de castra-

www.dacoromanica.ro

CAS.

CAS)

re (compara si itab castratejo);fgrm'a

femin. castratore insemna si : castrarea
insasi, loculu sau tempulu de castrare.
CASTRATU,-a, castrates ; 1. part.

d'in castrare : plante inco necastrate,

stupi castrati,berbece castratu,mai multi
berbeci necastrati; 2. supinu
castrare
cu intellessu : a) activu : instrumentu de
castratu omeni; b) passivu : stupi boni de
castratu; 3. substant: a) abstractu, fora

plur : eastratulu calliloru presenta mai

multe greutati dectitu castratulu tauriloru; b)concreta personale ,ectiu castratu,
unacastrata, applecatu in speciale lammu,

(Um si la alte animali, cumu : unu castratu;.-_-unu berbece, anti calla, unu bou,

unu cocosiu, etc., castratu=u organile

genitali mutilate; la mu inse cu diverse
insemnari clespre cari vedi la castrare.
CASTRA.T1TRA, s. f., castratura; ac-

tione, actu si resultatu allu castrarei :

castratur'a berbeciloru, a face mai multe
existrature vitieloru de viie; done si chiaru

mai multe castrature sepotu f ace stupu-

lui in annii boni pentru albine, fora ca

albinelestuindui se suff eriaiern' a delipse

de mire.
* CASTRENSE, adj., castrensis; relativu la ca,stru sau castre, ce se face in
castre sau in ten3pu de sedere in castre,
in tempu do bellu : preutu castrense, de
armata; morbu castrense, ce se incinge
intre militarii d'in castre; testamentu castrense, facutu in castre; peculiu castren-

519

CASTRONELLU, 8. M., scuteha, cucumeha; deminutivu d'in castrona.

CASTRONU, s. 333., p1.-e, scata, scu-

tula; enema; gabata sau gavatra; lobes;

vasu dzle pamentu, de lemnu, de arama
su de iltu metallu, de forme varie, doro
mai vertosu sferice, asia co prin forma
sea, unu castronu Tresenta : a) una parte
de sfera mai multu seu mai pucinu regulare, cama : a) una sectione de sfera
prin unu cercu mica, add CQ vasulu este
strimtu la fundu si largu la gura; [3) una
sectione de sfera prin unu cerca mare,
asid co castronulu este aprope unu emisferiu; 7) una eectione de sfera prin unu
cercu mica, asid co castronulu este mai
mare decatu unu emisferiu, si prin urmare larga la medilcu si mai strimtu
la gura; b) una parte de conu mai multu
sau mai pucinu regulatu si trunchiatu
mai aprope sau mai departe de basa lui;
sunt inse si c) castrone de forma cadre,

Ur totu de un'a mai strimte in fundu

si d'in ce in ce mai large spre gura;
sfer's larga, multimea forte mare de
vase, ce ar imbracid cuventulu castronu
asid. definitu dupo forma si dupo mate-

ria, se marginesce prin usulu de peno

astadi la urmatoriele categorie : 1. vase
de pusu buccate, ruai vertosu Heide, vase
de forma sferica sau cadra : se punu mai

multe castrone de buccate pre tnfsa ; a

9n,-0 cet senguru unu castronu de ente;

pentru attite persone nu adjunge unu case, ce se castiga si se economesce in tempu stronu de zema, pune dero zema in trei
de servitiu militare; corona castrense= castrone; cuventele, ce se audu iu co, pre
corona vallare, pro care generariulu ua a locurea, cu, ace/lu-asi intellessu, sunt :
di cellui ce mai antaniu de toti petrun- catinu, causiu, blidu, strachina; ro, pre
dea in castrele inimicului; termini ca- unde sunt in usu si aceste-a si castronu,

strensi=espressioni castrensi , termini

elle se applica cu distinctionile urma-

militaresci.
* CASTRENSIANU, s. m., de regula

torie : a) blidu, ca name generieu pentru

veri-ce vasu de pasa buccate in ellu sau
pro ellu; b) strachina, vasn de pamentu
aduncatu, mai MiC11 si mai pucinu elegante decdtu unu castronu : castronele
se vedula mes* celloru cu dare de mana,
strachinele la mesele seraciloru; c) causiuln este unu yasu de lemnu, ce serve
nu numai ca strachina, sau ca castronu,
ci) si pentru alte usure, cumu, de essemplu, pentru pasa farina in ella; d) in fine
catinu pote supplenf tote celle alte (vedi

in Our: castrensiani = castrensiani

a) militari ce occupd castrele de pre mar-

genio imperiului si -custodescu aceste

officiali si alti servitori ai
margeni;
palatiului Cesariloru.
* CAS.TRENSIARIU, adj. s., castren-

siarius; care are a face ca castrele, si in

speeiale, negotiatoriu ce procura provisioni militariloru in castre.
CASTRONASIU si

www.dacoromanica.ro

520

CAS.

CAS

2. vase de fertu si coptu huecatinu);

cate, earl potu fi de pamentu sau de me-

tallu, si eari au de reguleformasferica

m'a nostra castronu insemna : unu eastratu, vita sau omu, si,
du eSte vorba
de omu,-si unu castratu, de mente [vedi

sau de conu trunchiatu, dro gl forma cylindrica sau cadra :castronudefertulapte;

castrone de preparatu buccate; castronu

castrare]; in limb'a latina castala in-

de fertu carne, castronu de fertu supa;

eastrone de facutu farinate, etc.;
alte
cuvente, ce se audu, pe a locure, cu acellu-asi intellessu, aunt : caldaruria,

stellu. etc.; in km de castrura, iii limb'a

maivechia se dicea, si cu form'a femi-

olla, crdtitia, tin gire, etc..; 3. vase de spel-

latu alte vase de mesa sau de buccataria, sau chiam de spellatu pre oehi si pre

mane, vase numite pie a locurea lighiane, (Cuventulu nu e d'in germ, kastrol, ci acestu-a d'in cellu romanicu
coci alln nostru castronu a essitu

acea-asi fontana cu capsa, care [vedi

cassa] a devenitu si cassa=ital. cassa
=franc. caisse, casse si chAsse, de unde
apoi casseta= ital. cassetta
franc.
cassette; de aci multiple de cuvente cu

semna unu vestimenta, Aespre care vedi

la castula; ro castrura=castra, C ninai castra, si formale vorbindu, castronu- allu nostru a potutu essi attu
d'in easOu=castrum, catu d'in femin.
castra=castra, ca si casoniu sau casoiu
=ital. casone, masc., de si d'in femin,
easa=ital. casarse redica dro intrebarea, dco cuvente cu intellesse asia de
diverse, cumu : ca-str-onu, ca-stra sau
ca-stra, ca-strare, ca-sta, ca-sa, ca-psa;
ca-ssa, ca-pestru, etc., se referu la aceaasi origine primaria; noi nu potemuintrti aci in desvolturile, ce s'ar cere spre
a da la asseminea, intrebare unu respunsu

cu caracterie, de certitudine sau cellu

differite forme si semnificationi atalu

in limb'a nostra, catu si in sororile ei,
d'in cari mare parte s'au datu si esplecatu dejii, in Dictionariu, si de acea-a

pucinu de mare probabilitate, ci ne mar-

nu commemoramu aci de cab' pre acelle

stru=eastrum la casa=eau, Cu insemnarea primitiva de : loca uncle se facu

ce potu duce la esplicarea cuventului

castronu, cumu: ital. cassetone=easseta
mare; cassetoniu
eassetoiu, si prin
syncope : castone= franc. chaton [vedi
castone sau castoniu]; cu acea-asi syncope d'in casseta ar essi casta de uncle ver-

bulu catal. encastat=ispan. engastar=

in intellessu cu ital. in-cassare=franc.
encaisser si enchasser=incassare; asia
si d'in form'a augmentativa castone au
essitu: provene. encastonar=port. encasto nar=isp. enzastouar; in limb'a italica
in bou de encasiar se dice incastrare=
provenc. encastrar; chiaru si in latin. media incastratura, si aceste forme presuppunu unu substantivu castra sau castra,

care ar fi unu deminutivu d'in casta,

deminutivu redussu prin syncope d'in
castura sau cisturu in bou de castula

ginimu a face urmatoriele observan,

cari dau lucrului orecare probabilitate :
1. filologi de mare autoritate referu cacase, in intelless'ulu latinu allu cuventului, adeco casa. prostu construita, si in
speciale,: case de militari pre campu: corturi, barace, cohibe, etc.; 2. tote euventele in cestione se attingu prin intellessn

intru cktu tote insemna receptaclu, incapere, etc.; numai castrare, cu intellessulu de a face incapace de generatione,

pare a nu- coprende in conceptulu seu

not'a generale de incapere; dero se pote
ea acestu intellessu se nu tia cellu originariu allu cuventului, ci numai unulu
d'in intellessele metaforice alle cumtului, deorece barbari'a de a castrd, mai
vertosu omeni, nu pote fi primitiva omului; intellessulu cellu mai originariu
allu cuventului castrare pote fi forte
bene cellu -ce resulta d'in frasi ca : a ca-

sau castulu, ca si titlu d'in lit utu : d'in

una forma ca castra sau castru, cu suf-

strd mnellii de oui=a intercd mnellii

fissulu augmentativu onu=one=oniu

a cautatu se essa cuventulu ca-

este, co castronu e cuventu cura,tu romanescu, fia ella essitu d'in castra
intellessu de casi rum, sao d'in castra ea

stronu, ca si castone d'in casta=casseta;

in limb'a italica form'a castrone=:for-

de oui; veri-cumu ar fi inse lucr1u, certu

deminutivu d'in eastainlocu de casseta,fia

www.dacoromanica.ro

CAS.

CAS.

in .fine essitu d'in cap-ere, ca cap-estru,

care ca augmentativu suna cap-estroniu
si cap-estronu., de unde apoi prin syncopi
successive captstronu, capstronu, castronu,prescurtari la cari popurulu a tensa

cu atatp mai multu, co necessitatea destinctionei de intellessu cena imperiosu

a lu departa de fartn'a intrega capestronu cu intellessulu de capestru de calli

mare;dco amh admitte supposetionea

co castronu este immediatu essitu d'in
castru=lat. castrum, atunci cuventulu
ar fi unulu d'in acelle, cari espreum trassure insemnate d'in vieti'a istorica a Romanului : addussu si assediatu in aceste
torre, ca se le custodesea de barbari, receptaclulu Romanului de siedere, cas'a
sea erau de regula castrele, si recceptaclulu
de pusu si fertu mancare a

cautatu se fia castronulu.: castrulu si

castrele, priu asprimea tempuriloru, s'au
sfersu de multu d'in terrele Romanului;
ea lipsea de secle a lucrului h peritu d'in
mantea Ro manului si conceptulu d'in preuna cu cuventulu ce l'esprimea; dro castronulu, in care ferbea si manca acumu
cateva secle, i eliti manca si ferbe si peno

astadi; in acesta supposetione castronu

ar fi, in origine, unu adiectivu derivatu

d'in castra cu intellossulu de ceca =

[vasu] ce serve in castru, si in speciale :
vusu de fertu si de mancatu). M.
CASTRU, s. m., castrunt (forrula mai
antica latina si : cabtra, f.); in intellessulu cellu mai orjginariu, locu unde militarii in campa si punu casete, in intellessulu latinu allu cuventului casa, (vedi
casa si parenthesealinale de la castronu);

de ad : 1. in genere, locu intaritu, cetate intarita, etc., spre a serv de apperare in contea ininicului : castrulu Durostorului, castrulu Yidinului, castrulu
Parisiloru, etc.; si : castrulteDurostoru,
castrulu Turnu, castrulu Nicopole; Turcii construisse mai multe castre de a derept' a Dunarei; astadi aceite castre sunt
simple cetati; impregiurarile n'au perwaissu Romniloru a constru noue castre in loculu castreloru twrcesci den-

mate de Russi; pre rip'a stanga a Dunarei Turcii inse au.tnai multe castre
bene tnunite;in acellu-asi intellessu se

621

dice si castellu, deminutivu d'in castru,

mal vertosu in plurariu, pentru co plurariulu d'in castre .se iea forte desu mar
allessu cu intellessulu speciale de sub 2
urMatoriu; Mai de curendu au inceputu

a se dice, in acellu-asi intellessu, si :

fortaretia, forte, dupo franc. forteresse,
fort; deco avemu san nu lipse si de acesto cuvente, si dco sentimu lipse de
densele, sub ce formh aru fi se se applice , se va ved in Glossariu la article respective; observamu tc numai
co Francesii au allergatu la cuventele foil si forteresse, in lipsa de altele,

pentru co chateiu=eastenu si mine

luasse, in limb'a francesa, esclusivu aprope alte insemnari (vedi castellu); noi
inse pro longa castru si castellu, despunemu meo de arce, propugnada, etc.;

2. in speciale, loeu unde una oste se

pppresce si sta pentru unu tempu mai
multu sau mai pudnu indelungu ; in acestu intellessu cuventulu 8e dice de
regfila in plurarin : castre = castra,
neutr. pl. (mai vechiu inse si femin. seng.

castra han; vestra est=litter. : castr' a

acesta-a este a vostra) : castrele vechiloru straboni Romani erau cadrate; mai

tardiu tara si cercularia ca alle areciloru; in fine castreleluara veri-ce forma, ammesurata locului; castrele lunate
avea forns'a unei diumetate de luna .sau
unui semicercu; castrele vechiloru Romani a veau totu de un' a patru portiprincipali : port'apretoria, port'a decumana,
port' a principale d'in derept'a si port' a

principale d'in stang' a (vedi pretoriu,

clecumanu, principale); castrele strabonitoru eran incongiurate de giur u in pregiuru de una fossa si de unuvallu (vedi
fossa si vallu);
dupo durata si tempulu annului sunt. : castre stative=castre stabiti, unde una oste sta tempu mai
indelungu, in ppposetione cu : castre
mobili, unde una oste mane una nopte
sau nu sta de catu Meya dille ; castre

estive=castre veratice, unde ostea sta

in tempulu verei, in opposetione cu ca-

stre iernatice, unde ostea sta iern'a;

castre navali=castre nautice : a) castre,
in cari se afla una oste de mere; dro
si castre, in care sta una oste de us-

www.dacoromanica.ro

522

CAS.

CAS.

catu, assiediata aprope de rip'a unui

cursu de apa sau unui termu de mare,
ea se protega venirea sau pleearea naviloru;
a allege loca de castre=a luc
locu de castre=a despune lotu de castre=a mesar loculu de castre=a despune castrele= castrametare (vedi castrametare); a P une eastrele=_a assie-

dic castrele=a face castrele ; a mun

castrele : a) a le face sail assiedig; b) a

le intar, ei in specie : a le valld=a le

incinge cu vallu si fossa ;
a redicci
castrele=a porn castrele= a mutd castrele, eta. : a) proprie pentru oste, a porcede d'in loculu uncle se opprise in altulu,
si de ac : b) in genere, pentru veri-cine :

a se duce, d'in unu locu, a se muti sau

stramuti, a fug, etc.; 3. metaforice :

di de mersu a unei oste iii miscare,
spatiu de tempu sau si de locu dtu stra-

bate pre di una oste in mersulu seu ,

pentru co, dupo abitudinile vechiloru

morale, innocent : V' care altu june vei

all mai casta si mai modesta decdtti acestu-a, si care altulu mai impura si mai
blastemata de cdtu cellu ce lu vorbesce
de-reu; dupo morle si voru lud sborulu
cotra cera toti MU, in acestamisera vietia, se voru fi conservatu caMca COStisi
integri de contagionea corpului ; vedeti
deco se pote, oa unu onzu probu si rosnosu se,inselle pre unu improbu si ne-

rbsinatu, unu emu casta pre unu perjura si blastenzatu ;

2. vorbipdu de
acte, cugete alle undid si chiaru de alte
lucruri, caroru-a, in respectulu mdrali-

tatei: nu se pote nemica imput6,, cari

sunt perfectu curte do veri-ce reutate
cugetu casta, anima casta, suffletu casta,
caste placeri, caste affecte, asta amore;
aduce cea mai pura si casta vietia ; casta
credentia = casta tale sau fedelitate, nestramutata; ll.in speciale, applecatu

la certe virtuti particularie, cum

1. pura de veri-ce macula, ce imprime

usulu illicitu allu placeriloru de amore
carnale, si pum u nu nunrai ea faptia, ,
Cesare ca armat'a strabat rapede una 'Ur si cu cugetulu, si prin urmare, care
distantia, care in nzersu regulatu allu nu gusta, neci doresce, ba neci zugeta
ostei nu s'ar fi potutu percurre in mai a si satisface assemini appetite, candu
pucinu de opta castre; dupo diece castre suntu illicite : a) la persone, cu insemai nostri adjunsera in f aci' a inimicului; narile : a) despre june ce hico nu scie
secta de filosofa, de religione, de u- si nu se cade a sci de muiere, sau despre
na, doctrina, partitu politicu, etc. : a feta ce nu scie si nu se scade a sci de
trece d'in castreleliberaliloru in castrele barbatu : cast'a vergine, castulu adolesreactionariloru; a desertd castrele lui cente, adolescenti casti si rosinosi, feEpicuru si a trece in castrele lui Zeno- tiore caste si rosinose ; cast' a Minerva,
ne ; c) stupu de albine eastrele indu- cast'a Diana si alte dive aisle, ca restrioseloru albine sunt tote in deplina ac- mase in perpetua virginitate, pre candu
tivitate : pre candu parte d'in albine essu cast'a Junone se -dice in iusemnarea de
dupo nouct preda, altele stall, veghiedia la urmatoriulu); dro intellessulu d'in
si eustodescu neadormite in castrele si acestu paragrafu au espressionile :past'a
pre longa castrele lora pretios'a preda fetiora=cast'a vergura san vergine, si
strinsa de mai inainte.
mai vertosu : prea cast'a fetiora, prea
straboni, ostea in mersu la bataia cautA,
in fiacare sera, se se oppresca si se maua
noptea in castre mobili : in patru castre

1.CA STI =eadutu si casa, vedi cadere.

* 2. CASTIT,-a, adj., oastus (ital. cas-

east' a ver Ora, prea cast' a tergine=prea

curat'a fetiora, sau absolutu : prea eas-

to, franc. chaste ; d'in candere, ca si

t' a=pre curat'a, espressioni referite la

marnm'a Domnului sau Illantuitoriutui

candidu); perfectu curatu, fora neci una

macula , fora neci unu vitiu , defectu,
eulpa, peccatu, etc. : I. in genere: 1. vorbindu de persone, morale cnratu, care

lumei ; (3) despre barbatu sau muiere cari

gusta placerile amorei, in modu licitu si

in rnesur'a cuvenita, fora se essa necicu

neci prin cugetu neci prin fapta nu se

macula sau mai bene nu e inaculatu Cu

fapt'a neci cu cugetulu d'in margenile

prescrisse de virtute : cast' a veduva ,

vreunu reu, in stare de perfecta puritate,

cast' a socia, castii sooi, castelematrone;

www.dacoromanica.ro

CAs.

CAS.

cas'a si familea potu sta bene si da cea

mai solida base unui statu, candu casatoritii sunt casti nu numai Cu corpulu

si cu tapea, ci casti si cu suffletulu si

b) la lueruri Catullu, in
cugetulu ;
un'a d'in froesiele selle, dice : ash, dupo

poesiorele melle, pentru co sunt camu

lascive, me credeti pucinu maim si me

52R

una femina formosa sau de una imagine

de lamina representata prin colori sau

prin petra, metallu, etc., fia in fine vorb'a de locuri formose alle unui scriptoriu, etc., acea f ormosetia va fi totudeuna
casta, &co : a) nu presenta nemica care
se attace pudorea ; p) nu provoca neci

unu cugetu sau appetitu de voluptate

condenznati, reu faceti; coci castu si piu

se dade se fia poetulu insusi, ro versulele lui nu e de lipse se fia caste, intellegundu prin versure caste=versuri cari

carnale;

nu attaca pudorea, si prin urmare prin

versure cari nu sunt caste=versuri ce
attaca pudorea; dro, cu totu respectulu
ce portamu strabonului Catullu, se ne

dro si : b) care nu coprende nemica rea

in genere, nemica immorale ; c) care e

fia periiiissa a nu fi de parerea Jail : vers_u,rele cari 9124 sunt caste nu merita lumin'a, pentru co attaca pudorea , cellu

mai potente frenu, eramu se dicernu

arma, ce marnufa natura a data omului,
spre a se luptd se fia castu, puru, santu,
si prin urmare perderea pudorei este una
calamitate si pentTu familia si pentru
statu strabonulu Catullu n'a traitu destullu, ca se adjunga se veda Illessali-nele, cari au fostu un'a d'in causele ruinei
cu sunetu a marelui si potentelui imperiu strabonescu; este asifi dro bene si
necessariu, ca .Romdrzulu si Romania se
aiba casa casta, se tina casatoria casta,
se conserve patulu castu, se guste numai
placeri caste, se cugete nunzai cugete caste,

se semta numai sentimente caste, se pronuntie numai cuvente si vorbe caste, se

seria numai pros et si poesa. casta, se

2. in respectulu scripteloru
litterarie, allu limbei si altoru obiecte
de arte castu, insemna : a) ca si la precedentele 2., care nu attaca pudorea ;

deplenu correcta, fora barbarismi si

solecismi, perfectu, fora defectu n respectulu formale, conformu legiloru formosetiei, proportionei, covenientiei, etc.;

d) care are just'a mesura, asii incatu

se represente ca severitate ide'a pura
sub forme cfitu se pote do simple, dfiro
gratiose si amabili, cari destepta in suf-

fletu affecte dulci, blande, moderate

imaginile de muieri alle acestui pictoriu
sunt caste si amabili; pretotendenea sty-

lulu poetului, care a avutu se lupte cu

(date greutati, este claru, correctu si pre

deplenu puru si castu ;

3. in intel-

lessu religiosu, castu : a) piu, religiosu,

temitoriu de Domnedieu, cu fric'a lui

Domnedieu; b) sacra, santu, sacrosantu,
inviolabile : acesta rellgione se tina castii nostri nepoti s stranepoti ; castii
sacerdoti; castele capete alle donznitoriloru; castele temple, case a baserica; preu-

produca numai capete de vpera caste,

statue caste, tabelle si desemne caste ;

tzdtt essisse abici cu castele doren; eastulu corpu si castulu sange Gnu Mantuitoriului; castele si augustele serbatori

totu ce nu e castu se allunge departe de

mentea, de artim'a, de suffletulu, casi de
eorpulu seu; se departedie si se intorca
ochii sei si ai fililoru sei de tote spectaclele, ce nu sunt caste; se se feresca pre

imperatesci; sacerdotele cucaste bette incinge castulu seu peru; casti sunt vatii sau
poetii, ca inspirati ai dieiloru; caste sunt
operele vatiloru, ca inspirate de diei; ca-

sene si mai vertosu pre fui sei de tote

cartile si lecturele, eari nu su caste, etc.;
facia casta, pre care nu se vedememica

ce ar trade appetite sau cugete de placeri san voluptati de amore carnale; in

acellu-asi intelliissu si :. amore casta,
fora cugetu de a satisface unu appetitu
carnale ; passione casta, caste affecte;
chiaru : formosetia casta, fia vorb'a de

ste sunt operele unui geniu, pentru co

4ivinu e geniulu;
4. in respectulu averei altoru-a, castu= care mi si maluandu pre nedereptu d'in
cl
averea altuia, care neci ca potere neci
prin insellatione nu rapesce tied cugeta
Tapf de la altulu: probu, integru, desin-

teressatu, etc.; judecatori casti, tune-

tionariu castu , negotiatori casti in

tote daraverile loru; orne castu si inte-

www.dacoromanica.ro

t24

CAS.

gru nu e cellu ce nu fiera si tzu rapesce, pentru co-n'are de- unde, ci celiac

se dice cu respectu la portarb, la manifestarea esterna a puritatei morale

caree, potendu castiyi mii de galbeni Cu

suffietesca, dro CaStU cu respecta la suf-

daun'a altoru-a, tau intende si nu punt

man'tz pre neci un it hanu ce nu e ants

tietu insusi in sene cleeo vorbele si faptele unui onau sunt candick, este proba,

seu, ci, desi pote in strimtorare, invinge

inse veri-ce tentatione, ca se si conserve

co cugetele si sentimentele lui swat caste;

manule, ca si suffletulu, integre si pre

deplenu caste;-5. applecatu si la curati'a esterna a corpului, care este himginea s espressionea euratiei interne,
der Cu una nuantia de intellessu morale si religiosu mai multu sau mai pueinu pronuntiata cu caste vestinzente,
cu caste mane, cu castu corpu, dro mai
vertosu cu casta anima si eft castu cugetu se intrIonu in cas' a lui Domnedieu ;

cast'a flacura, cast'a luna, cast'a neue,

ca,st'a lumina, castii crini, etc., se dice
pentru puritatea si lirnpiditatea luminei si colorei acestoru obiecte, dro si
cu allusione la puritatea morale, carei-a

elle servu de seninu si symbolu; caste

vase, caste mancari, curate si spellate,
tlro totu-de-una data si nespurcate in

iii intellessu materiale se dice bene si

proprie candidulu crinu, candid'a
candide vestimente, etc., si numai

prin metafora, impromutandu luerure-

loru voiutia si sentimentu, dicemu si

cast'a lumina, castulu crinu, castevestimente, fora se mai adaugemu, co capte
vestimente, de essemplu, pote insemn
nu numai albe vestinactate; ci si mai vertosu a) curate, curatiate nemacul ate,

spellate, etc., fia da ce -colore voru fi;

b) sacre, saute ; nemaculateprin contactulu uniti omu peccatosu , etc.; pro
candu candide vestimente=albe, splendide, rorrnose vestimente. M.

* CASTULA, s, f., eastala; 1. vestimenta muierescu : a) tunica lunga,

b) fusta; 2. scortia de planta; aschia,

scandura, spatedia, etc. (vedi si castronu,

intellessu religiosu;essite amendaue

unde occure si form'a casta, d'in care

d'in acea-asi radecina, d'in candere, a-

castura sau cast uta ar fi deminntivu).

CAST, s. m., easus (Hal caso, franc.

diectiveTe canclidu si castu au intre sene

mai multe punte da coatactu pin intellessu, dro nu se confunda : candidu,

in poterea suffissului idu, inseninapienu
de albetia splendida, care iea ore cumu
ochii; eastu,in poterea suffissului tu, suffissir allu participiului passiva, insemna
bene atbitic si bene curatitu ; iii candidu

este una superabundantia de albetia si

puritate naturale, in castu este una albetia si puritate perfectaprodussa prin
una actione voluntaria; de ad copillu
candidu, copilla canclida, pentru-co in
anim'a si cugetarea lora n'au blastaritu
inco germele peccatului; inse mai bene
omu castu, muiere casta, pentru-co, de
sim lupta cu tentationea, prin unavoientia tare si virtute se facu si se tinu puri ;
castu se appleea bene mai multu si apprope esclusivu in intellessu ideal si
morale, precan du eandidu este mai aptu
a se applied, si se applica de faptu mai

multu in intelessu materiale; chiaru

candu candidu se applica, ca si castu,
in intellessu morale, si atunci candidu

eas; vedi eadere, d'in care casu este,

prea longa cadutu si castu, a treia forma
de supinu); cadere, actionea sau actulu,
de a cad, dro mai vertosu, resultatulu
caderei benele sau reulu produssu prin

cadcre, finitulu sau essitulu caclerei ;

ce cade sau se cade, se intempla, se face,
se petrece evenimentu, intemplare, cir-

cnnstanstia, faptu, obiectu, lucru, etc.:

I. cadere, actione de a cad, resultatu
allu caderei : 1. cadere in diosu casulu picaturei gauresce petr'a; casulu
turnureloru inalte este mai grave ; ter-

ribile fu mutt; lui Luciferu d'in ceru

in infernu; casulu corpureloru grelled'in
atmosfera pre ivanzentu gartnedia una

linia verticale ; de act : casulu petrei=

unja perpendicularia sau verticale;
2. cadere la pamentu in veri-ce modu,
prin impedicare, prin resturnare, prin
derimare, prin uccidere, etc. : copillii,
peno se invetie a ambld bene iupeuiore,
se impedica si sunt espusi la multe casuri; casulu cu mare resunetu allu mu-

www.dacoromanica.ro

CAS.

CAS.

riloru ceta(ei ; casulu trassurei addusse

525

se intempla d'in orliulu casu si d'in ca-

si casulu calliloru injugati la dens'a; priciulu fortunei, pu se pote neci pre3. metaforice: a) cadere rea, cadere in eeva reu, reulu insusi care cade pre cineva
sau in care cade cineva, cumu ; a) morte:
dco vrtunu casu 9nrar rapi copillutiulu,
asiu niori si eu.; f3) morbu, mai vertosu

ved, neci predice; amide e casulu of-

morliu periculosu, veri-ce altu pote adduce morte : nu mai sufferu de frigure

potere mysteriosa, ce divinisara si adorara; filosofi chiarkde ai anticitatei attribuescu casului guberniulu lumei; casulu addusse , casulu fece, co ne aftanzu
si noi aeon?) ; casulu nu recepe conselie
=la intemplari neprevedute si neasteptate nu incape perdere de tempu si con-

neci deo altu casu; la cdte casuri este

espusa fragileanostra vietia?-7) ruina,
perdiare, infortuniu , miseria veri-re
adduce perdiare si dorere : anima incercata de grelle casuri; faticatu si infrantu de atdte casuri; casu terribile,
pentru care nu e remediu ; vedemu, co
casulupatriei nostre e desperatu, si neci
unu medilocu de scapare nu e; casulu
-casei melle este irrefiarabile ; puneti inainte tote casurele ce potu nasce d'in ace-

stu passu neintelleptu : poti perde posetionea, poti perde averea, poti perde

sanetatea si chiaru vien'a;

cadere
morale, avilire-, degradare; errore, culpa,
peccatu : mu/toru si relic casuri este es-

paw una muiere formosa;candu Catone dice : junetea este espusa ja mai
multe casuri de cdtu betranete a, intellege prin casuri attu periculele materiali, la cari unu june si espune vieti'a,
catu si periculele morali, errorile si culpele in cari pucin'a inaturitate face pre
juni se cada ;,E) vorbindu .de astre si
tempulu mesuratu prin miscarea lora,

casu=scadere, mergere cotra finitu ,

finire, etc. : spre casulu dillei, pre la
casulu tomnei, candu inceive a dd in casu

iern'a; H. mai vertosu, ce cade, se intempla, se petrece, se (ace evenimentu,

intemplare, impregiurare, fapta, etc.
A. ce se intempla in genere, intemplare in

intellessulu celltt mai largn aihi cuventului, dro mai vertosu intemplare
steptata si nepreveduta : 1. oppusu la legez-Japta sau serie defapte regularie, si
previsibili,casu=fapta sauerie defapte
ce nu se potu preVed, carin'au una causa
ben,e connoscuta, una ratio ne intellessa
a) una seria de fapte: ce al tu este casulu
sau fortun' a, deo nu celle ce se intempla
asid, in ditu aru fi potutu:sau a nu se intempld sau a se intempld ultramente? ce

fere fiacarui-a, punu man' a pre elle si allerga se se bata ; nu espuneti casului orbu
interessi asid de carR sivitali; cei vechi

vedea in casu, ca si in fortuna, una

seliu ; nu ve imaginati co ati fi detori

casului celle ce sunteti cletori unei parentesca providentia; b) nu pentru seri'a
evertimenteloru Aau'una seria de fapte
intemplatorie, ci de unele eveniment&
sau de unu senguru evenimentu neprevedutu sau neprecugetatu : casu fu, co
ne allamu si noi facia ; easuri adVerse,
casuri favorabili, casuribellice; casu incertu si neprevedutu, casu estraordinariu; intemplatu-s'a asid d'in una necessitate, d'in unu orbu casu sau d'in voientea lui DoMnedieu, nu potu spune; sciu
inse co casulu a fostu minunatu si near
steptatu; 2. casu, in poterea insemnarei

fundamentale a lui cadere=a veni rapede si pie neasteptate, insemna a) an-

tanin si inainte de tote , evenimentw

neasteptatu si defavorabile, evenimentu
grave, care cade cu greu cuivrt: infortuniu, amaru, dorere, sufferentiat miseria,
perdere, calamitate, nevoia, etc. : de casum u meu asi de terribile, asid de acerbu si neprevedutu, sentieau dorere nu
numai ontenii, ci chiaru arbarii , erbele
si chiaru petrele; casurele lupteloru bellice, casurele mareiinteritata si furiosa;
- mai vertosu de intemplarile vietiei
omului privata sau publica, cari, ver-

catu de stranie si neasteptate am u par,

totusi cellu ce suffere de ell semte be-

ne, co au una ratione, de si nu ua intellege sail' se teme de a na intellege

casurele ce ne astepta in vietia, le vomu

infruntd cu barbatia; unu barbatu asid

incercatu prin Wile si ateite casuri; unu
nemica casiona montea acestui omu, care

triunfasse de anite misere casuri ; vrei

www.dacoromanica.ro

52d

CAS.

CAg.

a connosce alle nostre casuri (nostros

co gneseere cam, Virg.); prin varia casuri cu grelle sufferentie tendenzu 'in
Latiu; militariulu attribue fortunei ca-

pune san presuppune casulu , co ai av

surelle adverse sibarbatiei selle casurele

favorabili; --'Clro si : b) allu doile, evenimentu favorabile si chiaru precu-

vedu tote faciele, tote intemplarile, tote

formele, tote difficultatile, tote resultatele ce pote av una cestione scientifica
sunt trei casuri de ecalit ate a triangleloru; trei casuri se presenta la divisio-

getutu sau preveclutu, de orece in espres-

sionea casu fortuitu, cuventulii fortuitu

nu e pleonasmu cc) ce cade bene=vine
bene cuiva, evenimentu favorabile, opportunitate, occasione, medilocu, etc.
se dede lui Mitridate casu de a occupci
Armenea ; fortun'a presenta multoru-a
casuri de a se straluci; ti scriu co ni se
offere casulzi de a tu; lupt si triunfci ;
e sau nu e casa 'de a face ceva=se cade
sau nu se cado a face, e sau nu opportunii, e sau mi medilocu , e sau nu potentia de a face: nu e casulu de a agit
evenimentu,
acumu acesta cestione ;
impregiurare, conditione, posetione, circunstantia, etc., indifferente, neci bona,
neci rea.: a se all in casu de a pote connosee onzenii; multi se potu afl in as-

semine casa; a fi sau a se Oa in casu

de a face eeva=a se afli in posetione
sau in puntu de a face ceva : eranz in
casu de a plecci; sum in casu de a lode
adjuta pre amici; nu ne aflamu in casu

de a da acljutoriu altoru-a ; () evenimentu ordinariu , ce se pote preved,

trei copilli si doue fete, cum le ai impart

starea?
b) supposetione rigorosa si
scientifiea, hypothese, prin care se pre-

nea numereloru; de ad f : 2. cestione, pro-

blema, indoientia, incurcatura, greutate morale, juridica, politica, etc : a) in

intellessu morale si religiosa casu de
conscientia=scrupulu, cestione si indoientia ce nasce asupr'a unui ce deco
e permissu sau nu dupo lgea morale
sau religiosa : in vasuri, de conscientia
este cea mai mare tyrannia a constringe pre eineva se faca ceva, ce nululassa
cugetulu a face; in baseric'a appUsului
sunttheologi, cari se chiama casuisti,pen,
tru co se occupa in speciale cu co.surele

de conscientia ; patru sunt casurele, in

cari 401U crestinu se cacle a se marturi
de a &lea ora: b) in intellessu juridicu
si politicu: unu greu casu de successione; mai multi jurisconsulti forte versati
si esperimentati nu potura decide easulu,
ce li se defer ; casu criminate, casu civile, easu commerciale, etc., dupo cumu
ce,stionea este de dereptu criminale, civile sau commerciale; casu criminate de

spunu eu, cumu s'a petrecutu casulu, de

care e vorb'a; c,asu ca eellu ce ti s'a intemplatu tie in mercatu, mi s'.a internB. ce
platu si mie mai de multe orii
cade in mente=ce vene in mente, ce cade cu greu mentei fapta, evenimentu

malta proditione, in care este vorb'a de

fapt'a unui omu, care a vrutu se venda
terr'a, se attace pro capulu sta,tului, etc.;
in acellu-asi intellessu si : casu de statu
=casu de lesa nzaiestate ;
c) in alto
insemnari : unu casa greu, pentru medici , este unu morbu , a carui diagnostica sau cura este grea de facutu; unu
casu greu, pentru chirurgi, este una operatione, care presenta pericule pentru

presuppusu cu mentea; fapta, evenimRntu

infirmu, si la care, ca se succeda, se eel.

greu de iutellessu si de descurcatm ceva ponderosu si de valore pentru mente:

1. supposetione, evenimentu, impregiurare, condition, etc., ce Se presuppune
cu mentea : a) supposetione vaga a u-

multa abilitate; casupracticu=casu actuate, de tare este vorb'a : tote theoriele

si generalitatile, cle spuneti, sunt bone si formose, dro im casulu practiczt

care nu presenta netnica straniu si nea-

steptatu, intemplare, lucru, de care e

vorbia, etc. : mortea betranului este unu

casu ordenariu si forte naturale ; se ti

nui ce, care nu e, dro care s'ar pot

realisa, si care se produce ca r unu essem-

plu : casulu,,ce tu presuppuni si adduti

de essemplu, s' a intemplatu fratelui meu;

se ve vectu ce ne invetiati se facemu;

multi cu theoriele celle mai formose in

capu se sentu ineureatic, eandu sunt

chiamati a destega si descureci casuri
particularie si practice; easu de greu

www.dacoromanica.ro

Ng.

CAS.

Se

morbu; casu de morte neintellessu; casu

preme relationea conceptului arretatu

de lipse de bani nepreveautu; casu de

de acea vorba cu conceptele espresse win

alte vorbe d'in frase : la Latini sunt susceptibili de casuri cuventele declinabili ;
substantive, adiective si pronunieui; lim-

smentire ne maiauditu; casu de nascere,

cenu mi s'a presentatu la neci un'a d'in
muierile cd te am vedutu nascundu greu;
3. fiendu co casulu, dupo celle peno
ad f espuse, este ceva mai multu sau mai

pucinu grave, in catu appsa orecumu

mai multu sau mai pucinu pro mentea

si sentirea nostra, face asuprale una

b' a latina are sesse casan, inse tote cuventeledeclinabili allelimbeilatino nu au

forme destinctepentru di te sesse casurele;
numenele cell oru sesSe casuri sunt : nominativu, vocativu, genitivu, dativa, accusa-

mare impressione; de ad i vine co : a face

casu de cava scut cineva insemna : a) in

tivu si ablativu;-limb'a vechia greca are

genere a i da mare atteutione, a lu ju-

multe ca vente se reducu numai la patru

forme destincte; in Umbela noue latina
casurile au desparutu mai de totu; nuInai limb'a Romana mai pastredia inco
casan, inse numai la pronumeni, Weilegundu sub acestu euventu si pronume-

dec& san crede grave si importante, fia

in belie, fia in reu : ntedicii,antici facea
mare casu de ap'a rece ca mediu de ven-

decare; a face casu de tote= d& importantia la tote lucrurele si cello mai
mice, vorbindu mai vertosu de unu 011111

fricopu si ternitiosu; a nu face casu de

nemica=a nu pew& cuiva de nemica;
b) in speciale, a nu face casa de vorbele
cuiva : a) a nu le lu in consideratione,
a nu pune multu temeliu pre elle; dro
f3) a nu i pesd de mile vorbe; y) a
nu se impression& de elle, si mai vertosu ; 8) a le afld nesarate sineplacute;
c) cu constructionea scambata : vor-

bde tele nu mi faca casu=nu me impressionedia, nu me misca, si in specia :

a) sau nu me turbura, nu mi adducu temere; p) sau nu mi facu placere, nu me
delecta; --c1) a face cusu d'in cava, vorbindu de offense : a) a consider& in addeveru offens'a ca forte grave si a cere

numai cinci casuri , cari la cello mad

nile adiective, cumu : cesta, cellu, altu, etc.; dro si la pronumeni nu se pote
dice, co limb'a are mai multa de doue
casan i formali, adeco : a) nominativu ,
cumu : acestu orna, acesti omeni, care se

iea si cu intellessulu accusativului latina; b) genitivu, cumu : a cestui onni, acestont omeni, care se iea si ca intelles-

sulu dativului latina (vedi mai ample

desvoltari la declinatione, cumu si la no-

minagvu, vocativu,genitivu,etc.);casu
recta se dice nominativulu, in opposetione cu cello alte casuri, cari se dicu
oblice; in limbele classice, in cari unele

casuri se construescu cu anumite preposetioni, se dicu: casuripreposetionali

cello co admittu constructionea Cu pre-

satisfactioue : d'in aceste gravi insulte

posetioni, cumu sunt : accusativalu si

facu casu de batalia in duellu;' p) a

ablativulu in latin'a, genitivulo, dativulu

lu& de pretestu allu resbonarei una offensa at se preface, co ua considera ca

si accusativulu in grec'a; casuri adverbiali acelle, cari, fora adjutoriulu preposetioniloru, espremu relationi adver-

grave : a face casa de bella d'in una

palma data unui suppusu do unu indigenu; y) in genere, a caut& proteste de
certa, a fi jurgiosu, litigiosu, etc.: d'in
una palma de pamentu calcatu e in stare
a face casu de processe indelungate si

netehninate; e) absolutu : a face casu

=a fi de importantia : spusele telle nu
faca casu; a nu face casu=a nu ,fi de
neci unu casu=a nu fi de neci una importantia; C. ca torminu grammaticale:
casu.----.--capitu, finale, desinentia ce se da

unei vorbe declinabile, si prin care se es-

biali, relationi ce in alie limbe se espremu ca adverbio sau cu substantive si

adiective Mate ca adverbie; verbulu sau
adiectivulu axe cutare casu= se construe

ea cutare casur=are de regime catare

casa, etc.; preposetOnea cere catare caseu

=se construe et; cutare casa; in limn.

nostra cello mai multe d'in aceste espressioni, pentru copillii, cari studia inco

numai limb'a materna si n'au inceputu

inco studiulu limbeloru classice, sunt
fora loca si fora intelleessu : sengurele

www.dacoromanica.ro

CAS.

CAS.

espressioni, cari aru pote av unu

lessu pftitru copillulu romanu inceputoriu, ar fi : preposetionicari ceru accusativeli cumu : in, la, spre, de, sub, fora,
de, etc.; preposetioni cari ceru genitiqu,
cumu : inaintea;contr' a, in intrulu, etc.;

* CASUALE, adj., casualis (ital. ossuale, franc. easuel); relativu la casu

1. cu insemnirea cea mai ordinaria a
cuventulni casu, fortuitu, accidentale,
eventuale : in imperiulu cerescu, in
mea intellectuale, nemica nu e casuale
(casua/e=espusu la casq=cadere, perire, peritoriu; espusu la easu=_-morte,
dorere, sufferentia, etc.); in imperiulu
lumescu, in lunlea sensureloru, tote se
potu dice co su casuali (casuali=espuse
la casu=la perire, prefacere, stricatione, 'norte, dorere, la loviture neprevedute, etc.); mona casuale, d'in casu-z--

528

dro si de ad totu nasce confusione,

pentru co, de essempiu, ar cauta, a i se
spune pre de una parte, co prep. inainte-a cere genitivu, &o pre de alta parte,
co prep. inainte de cere accusativu, (vedi

si declinatione, nominativu, genitivu,

deternainatione, complementa, obiectu);
--D. preposetionile, eu cari se construe
mai desu cuventulu casu, sunt : in si la,
cu insemnari si destinctioni ca : Lcanclu
cuventulu casu este nearticulatu, se pote

dice si ta casu si in casu : la casu de

intemplare fora intenticlne si neprecuge-

tata; castigu casuale=enzolumente casuali, cari potu veni si nu venf cuiva

casu candu ar ploua, etc.; si : in casta

de ?norte, in casu de nevoia, in casu de

pre longa castigulta si ensolumentele regulate si fisse; asid si : venitu casuale=

venitu eventuale; conditione casuale, care
se pune inteunu pactu si a carei implenire sau neimplenire spendura de la unu

lipse, in casu de a veni cineva se me

casu sau mai multe casure;inse : nu

co,ute, in casu candu ar pialad, etc.; inse

cu differentie forte delicate de intellessa,
de -s analoge -celloru desvoltate la ar-

totu ce e accidentale e si casuale; cu a-

ticl. prep. a si la art. casa : cOci intre :

a adjut pre cineva la casu de nevoia,
si.: i adjut pre cineva in casu de nevoia, essistu differentie analoge celloru
ce se afla intre : a st la teatru, si : a st

sunt casuali forte multe lucrare, cari

pentru unu anau luminatu sunt numai
accidentali; se pote chiaru dice acci-

,norte, la casu de nevoia,la cava de lipse,

la casu de a veni cineva se me cauteyla

in teatru; espressionea : la casu de nevoia,

este vaga si generale, pre candu espres-

sionea : in casu de nevoia este paranlaria si mai multa san mai pucinu precisa; de ad l vine : 2. co, de cale ori cuventulu casu este articulatu si prin urmere determinatu si bene precisatu, ellu

tatu mai multu nu totu ce e confingente, e si casuale; pentru unu ignorante

dentia casuale, si prin urmare, preeumu

casu si accidente di fferu, prin intellessu,
totu asia differe si casuale de acciden-

tale, si cu atatu mi multu de contingente (vedi si contingente); 2. eu insemnarea speciale, ce casu are in grammatica ; determinationi casuali la verbu
si la adiectivu, obiecte casuali,relationi

casuali, etc cari se espremu prin desise construe mai bene cu in : in casulu nentiele cuventului uumite .casure; provremnei lipse de buni, si nu : la casulu posetioni casuali, cari espremu acelle-asi
vreunei lipse de bani; asia si : in casulu relationi, ce se espremu prin uuu simacestu-a, in acellu casu, in casulu teu, plu cuventu cu casulu seu; asid in frain casulu de morbu greu aliti copillu- sea: 0211q7lii ignoranti credu,,co-sorelesq
lui, etc.; si mai pucinn ar po.t4 intra la invertesce in giurulft pamentului, pro
in locu de in cu espressioni ca : in totu posetionea : co sorele se invertesce, etc.,
casulu=in veri-ce mqdu, veri-cumu; de este una proposetione casuale, pentru co
certu, positivu, fora pote, fora neci una tine loen de unu obiectu in casulu accuindoientia, etc.; in neci U/Vit casu=in sativu (vedi si casu sub C.).
* CASUALITATE, s. f., (ital. casuaneci unu modu, neci d cumu;
nu, de certu nu, etc.: in totu casulu eu litA, franc. casualit) ; calitate .de cavoiu veni se te vedu; in neci unu casu 11U sude casualitatea multoru evenimente
voiu lipsi de la loculu meu.
nu se pote negti; dro casualitatea cau-

www.dacoromanica.ro

CAS.

529

CA S.

seloru implica contradictione, pentru-co

rentia cu casucia, se punu, intre amen-

causele 9244 potu fi casuali; una occasione

doue cuventele, differentie forte delicate

de intellessu, despre cari vedi la casulla.
CASUIA, castiie, castie ; vedi casulia.
* CASUISTICA, s. f., vedi casuisticu.
* CASUISTICU,-a, adj. s., (franc. ca-

cu intellessu
numai pote fi casuale;
concretu de casu=ce se intempla, ca s
eventualit ate cu intellessu de eventu=
ce evine sau se intempla : casualitatile
unui officiu sunt sau emolumentele casuali (vedi casuale) alle acellui officiu

sau casurele = fiuctuationile si peridele , etc., la cari este espusu officiulu

sau person'a ce r occupa; casualitatile
unei cestione=casurele ce presenta acea
cestione, si prin urmare cuventulu simplu casu e de preferitu formei casualitate.
CA.SUCIA. si casutia, s. f., casula, domuncula, capsula, colla, (Anula, loculamental% (ital. casuccia si casuzza); deminutivn d'in casa : 1. in intellessulu

cellu mai ordinariu allu cuventului :

a) corpu de case pentru locuenti'a unei
familia : in acestu satu vedu mai multe
casucie curatelle si formoselle, gro in sa-

tulu vecinu n'am vedutu ticri una casa,

care se ti prenda ochii ; tzu vreu neci
vende neci dci culocatecu casuciele melle;

casucie facute pentru repausulu meu si

allu familiei niele; am, la mosior' a mea,
casucie minunatu de coninzode si eleganti ;

mortea calca, fora tema, palatiulu regelui ca si casuci' a terranului ; b) una sen-

gura incapere mica d'in unu corpu de

case : casuciele de pre longa murii ce
incingu monasteriulu, sunt forte strinite

si intunerecose; 2. in intellessu metaforicu si mai pucinu combine allu cuventului casa, cumu : a) secriu sau mormentu micu pentru unu copillu; b) cuibu,
culcusiu de animall : asucia de gaine=
stupu de albine, cumu si
gainara ;
cellula de faguru : in casuciele de cera
alle fagurului depuziu albinele deliciosulu si suavele succu ce ackina elle d'in

flori; d) compartimentu allu unui receptaclu mai mare : casuciele tablelo'

de jocu; in un' a d'in casuciele scrinului
tinu banii; casuciele unui registra, etc.
CAS UCIORA. (dupo lo calitati transfor-

matu in casiciora, casUiora, casciora),

s. f., casula, domuncula, capsula, cellula,
deminuloculamentum; deminutivu

tivulu casucia; prin locurele, unde casuciora sau casciora se croe in concur-

suistique); relativu la casuistu : scientia casuistica, opinioni casuistice ;

subst. f., casuistica (subintellegundu
scientia), scientia a casuistului.
* CASUISTU, s. m., (franc. casuiste);

1. cellu versatu in acea parte a moralei sau theologiei morale, care are de o-

biectu deslegarea casureloru de conscientia (vedi casa de conscientia la articululu casu) : casuistu severu, casuisti
forte indulgenti; consciente a bona si delicata a fiacarui omu este cellu mai bonu
casuistu; 2. cu intellessu mai estensu
a) cellu ce nu admitte in guberniulu lucrureloru universului una prevedere si
intelleptione, una lege, ci refere tote la
unu orbu casu ; b) cellu ce are manra
de pune multe casure (z----supposetioni),

de a face cente si mii de supposetioni

asupr'a acellui-asi lucru.
*CASULA, s. f., cenia, planeta (ital.
casula, franc. chnsuble); deminutivu d'in
casa : 1. in intellessulu cellu mai ordi-

nariu allu cuventului casa, luatu ca insemnarea ce are, in latin'a, vorb'a casa
=casa prosta : cohiba, bordeiu, casiariu
sau cosiariu, siatra, baraca, anzbariu,
cotetiu, etc.; apoi secritt, mormentu, etc.;
dro in speciale : 2. vestimentu sacerdotale, ce sacerdotele pune pre de-a-su-

pr'a celloru alte vestimente sacerdotali,

candu se investe pentru officiulu liturgiei : fiendu-co tote ornamentele sacerd.otali sunt symbolice, si casa a, numita
si planeta, este symbolica : casur a sau
planee a , ca pusa asupr' a celloru alte
vestimente sacerdotali, este symbolulu
sal% semnutu caritatei, care coprende,
intret,,. si adorna tote celle alte virtuti
alle onzului crestitzu.
CASULIA (in unele locuri cu tonulu

pre u : castilia, in altele pre i : casulla;

apoi
prim'a forma, dupo pronuntie
locali, reprodusse mai bene sau mai reu
in scriere : casulia=castlia=casffie=
castle; form'a caszlict este cea bona si
34

www.dacoromanica.ro

530

CAS.

CAS.

correcta, pentru-co casulia=[latin.e asatia], derivata cu suffissu iu-ia din precedentea casu/a=oasufa; dictionariulu de

Buda da si form'a casulae, care e sau

in loca de casulue sau in bou de caselle, corrupte si redusse : a) caselle d'in
caselleilia, care, dupo pronuntie locali se
aude si serie: caselltia, caselluie, casel-

hie; form'a casellulia=[lat. casellullal,

trassa prin suffissu iu-ia d'in casellula
=casellula; b) casulue d'in casululia,
transformata in : casuluia, casuluie, casulue, si derivata Cu acellu-asi suffissu

iu-ia d'in casulula [lat. casulula=casulla], acea-asi forma ca casula ca

suffissu ulu-ula repetitu), s. f., casula,
casellula, domuncula, tedicula, cella,
cellula, loculameutum; deminutivu d'in
casa, sau mai bene deminutivu d'in deminutivulu casula d'in casa : 1. in in-

tellessulu cellu mai ordinaria allu cuventului casa : a) casa intrega, corpu
de casa mai mica : bene e se si aiba omulu

casulea sea, ca se nu fia nevoitu a se

muta in totu annulu cu mari daunc si
greutati; totu mai Une este omulu in casull'a sea, fia cedu de modesta, de catu

in celle mi bone case straine; b) una

sengura si mica incapere d'in unu corpu
de case : casuliele in cari siedu cate 2422U

monachu sau cate una monacha; casu-

lia de lucratu, casulia de nave=cabina, etc.; 2. in intellessulu mai pucinu

commune allu cuventului casa, cumu :
a) secrioru sau mormentu micu de copillu; b) stupu de albina, cumu si cellula
de cera a fagurului de miere; compartimentu d'in unu receptaclu mai mare : casulie de table de jocu, de registre,
de scr:nie, de armarie, etc.;asia dro,
afora de form'a casula, mai de currendu

introdussa, cuma si de varietatile de

pronuntia si de rea scriere alle unei-a
si acellei-asi forma, limb'a popularia
presenta trei forme deminutive d'in substantivulu casa, adeco : casucia, casu-

ciora, casulia, cari, in unele localitati,

se audu tote, applicate inse ca nuantie
de intellessu differite, si a nume casucia si casuciora sau casciora se dicu mai

limbo sorori noue latina, ro casulia, ea

essitu directa d'in form'a classica casula, se applica mai vertosu cu intellessulu ce are cuventulu casa in limbia. latina (vedi casa); casucia, ca formatu d'in
casa cu suffissulu ucia, unulu d'in celle
mai popularie in limb'a nostra, dro mai
neci de cumu applecatu in latin'a cu acellu-asi intellessu, se dice de una casa
mica, dro bene construita, commoda si
elegante, satisfactoria cerentieloru commoditatei, curatiei si chiaru formosetiei;
acelle-asi nuantie de semnificatione se

reproducu in tote cele-alte insemuari

materiali alle cuventului secriu, stupu,
compartimentu de table, de registre, de

armarie, etc.; chiaru candu cuventulu

casucia nu se iea in intellessuln ordenariu allu deminutivului, adeco intellessulu de casa mica, ci se applica si la
una casa destulu de n'are cu insemnarea mai ideale de resfaciare; totusi casucia pastredia semnificationea mai susu
definita, referindu-se la grati'a elegante
a casei, la form'a casei, si neci de cumu
la intellessuri ideali, ce pote bu caven-

tulu casa; in assemini intellesse se applica de preferentia form'a casuciora ba u

casciora, essita d'in casucia prin suffissu

oru-ora=olu-ola=olus-ola, suffissu deminutivu classicu si chiaru prin acesta-a

destinatu la insemnaii mai ideali si mai
nobili : a strica casuci'a cuivarza stricd,
derima cas'a niateriale ; a strica casucior'a sau cascior'a cuiva=a strica ca-

s'a in intellessu ideale, adeco casatori'a; asid : a ruin'a casuci'a = a di

diosu, a derima cas'a de locuitu ro
a ruin cascior'a=a ruina, perde averea familiei, etc.; dco casciora sau casuciora se iea cu intellessulu formale ce
are casucia, atunci casciora espreme unu

gradu mai intil de perfectione a formei de cata casucia; casulla, d'in contra
se applica la una casa, nu numai mica,
strimta si incontinoda, ci si : fora neci
una elegantia de forma, esprimendu acesta nuantie de insemnare ca multa mai

energicu chiaru de catu insasi form'a

classica casula=easuia , d'in care casulia a essitu, cuma s'a dissu, prin ad-

vertosu cu intellessulu ce a luatu cuventulu casa in limb'a nostra si in alte jutoriulu suffissului ic-ia ; de acea-a in

www.dacoromanica.ro

CAS.

CAS.

531

intellessulu deminutivu form'a casulia

dice mai multu de catu celle-alte doue

usU contrariu de cellu ce s'ar cada, abusu:

forme : casucia si casuciora sau casciora:

casuliele de cera alle faguriloru de miere,

coce de Carpati cu intellessulu generale

mai inaltu gradu; forte, prea, etc.; d) ammesuratu Cu, conforma cu, dupo, etc.
* CATABASE, s. f., catabasis (xxceiPccatc); descensione, mergere sau lassare

addeverat' a causa a acestoru cataclysme,

care pote adduce si in venztoriu alte ca-

luatu mai inainte, mai vertosu d'in

de abusu, mai allessu abusu de potere

de essemplu, ar fi, dco amu considera si incredere publica, ?nancatoria de
numai micimea celnleloru, una espres- bani, etc., si pronuntiatu reu dupo Gresione mai propria de catu : casciorele de cii moderni : catachrisis; astadi inse cacera alle fagurului de miere, si cu multii dutu in desuetudine cu acestu intellessu,
mai propria de catu : casuciele de cera si conseeratu la intellessulu speciale
alle fagurului de migre; dar, considefigura retorica, prin care unu cuventu
ran du eleganti' a si mundreti' a acestoru se detorce de la usulu seu propriu si
cellule, se numescu bine si casucie si ca- chiaru metaforicu commune si se applica
sciore ;
se intellege de sene, co, prin la insemnari, de cari cuventulu pare a
locurele unde se aude numai un'a d'in nu fi susceptibile ; asia in espressioni
celle trei forme deminutive in cestione, ca : intunericu visibile , tacut' aluna, etc.,
acea-asi forma se iea in tote insemna- cuventele : visibile, tacuta, presenta una
rile mai susu descrisse, (vedi si denti- catachrese; in espressionile popularie
nutivu).
callare pre batiu, callare pre asinu, etc.,
CASUTIA, s. f., vedi casucia.
cuventulu callare este applicatu prin
CATA, prep., cata (=Ti); 1. in gufa catachrese, coci proprie callare pote fi cipoporului se ande, pre a locurea, pro- neva numai pre callu;
in acestu innuntiatu ea a d'in syllab'a initiale in- tellessu cuventulu curatu romanicu este
chisu : cata, cu acellu-asi intellessu, abusione=--lat. abusio.
cu care, pre celle mai multe locure, se
CATACLYSMU, s. m., p1.-e, catac13 sdice catra (vedi cotra) : cata tene al- Inos otarcalnallk , ital. cataclismo,
lergu=catra sau cotra tene allergy;
franc. cataclysme, d'in 7.0Met = cata in
2. in cuvente grecesci compuse : a) en intellessu de forte si d'in xXuallg=inunacellu-asi intellessu ca si sub 1., adeco
dare); inundare mare, reversare de multa
a) cotra, spre, asupr' a, pe, etc., candu apa pre una mare parte a pamentului
se iea in intellessulu de bene sau in in- 1. deluviu, care inneca una mare parte
tellessu indifferente; fJ) caudu inse se a pamentului,unuemisferiu, de essemplu,
lea in intellessu de reu : contra; b) in intregu, sau totu pamentulu, cumu dice
speciale, espreme directione de susu in traditionea despre certe cataclysme; dediosu : cc) plecare de susu si mergere in luviu care destruge ce a fostu si adduce
diosu; f3) adjungere diosu ; y) mergere una mare prefacere pre faci'a globului :
de susu peno diosu; si de ad : c) in ge- cataclysmulu d'in tempulu lui Noe, fusicii
nere, mergere de la unu capu peno la sciu astadi co mai multe si infricosiate
altulu : completare, deplenire, ducere a cataclysme au incercatu si transformatu
unei actione la cellu d'in urma sau cellu faci' a pamentului; dro nu aupotutu all

taclysme; de ad, prin metafora, veric e preface re so ciale insemnata, care trago

in diosu, vorbindu de astre : catabasea

sorelui = lassare a sorelui in diosu spre
media di peno la solstitiulu de ierna,

dupo sene destructionea vechiei ordine

si stabilirea unei noua ordine de lucruri,
revolutione mare care scamba faci'a ve-

dupo care vine apoi anabasea sorelui, sui-

chia a societatei omenesci preste totu

sau a unui statu in parte : revolutionea

roa lui spre emisferiulu septentrionale.

CATACAUSTICA, s. f., vedi causticu.
CATACHRESE, s. f., (rea catacrisis),
catachresis (Isccreexpieng, d'in maa=cata

in iutellessu de contra si xpipt= usu);

francese din, 1789 fu unu addeveratu cataclysmu allu ordinei politice si sociale
dominante; 2. in insemnare si mai ideale:
unu cataelysmu de amaruri inunda sul-

www.dacoromanica.ro

532

CAT.

CAT.

fietulu meu ; 3. in intellessu mai dulce,

imbaiare, udare si spellare ca apa a vre
unei parte morbosa a corpului sau si a
corpului intregu, si in speciale imbaiare

cu apa rece, versare de apa rece pre

par tea ce suffere sau pre corpulu intregu,

ducia sau dusia.

* CATACLYSMOLOGIA., s. f. (franc.
cataclysmologie , d'in xcactx.Xucsp.dg =
cataclysmu si d'in X61oq = cuventare);
tractatu despre cataclysme, parte a scientieloru naturali, care se occupa cu isto-

ri'a particularia a cataclysmeloru sau

revolutioniloru mari, ce a incercatu faci'a globului terrestru.
CATACLYSMOLOGICU, -a, adj.,
(franc. cataclysmologlque); relativu la
cataclysmologia : unu bonu tractatu cataclysmologicu.
CATACUMBA, s.f., (media lat. ca-

tacumba, si mai allessu plur. catacumbie, ital. catacombs, franc. catacombe,

isp. provenc. catacumba, milan. catatumba si catatombo); locu cava sub pamentu,
ca multe momenta, ande anticii immor-

ment corpurele celloru pro cari nu ardea celle mai insemnate catacumbe
sunt celle de in pregiurulu Romei, Neapolei si Syracuseloru; in catacumbe prianii crestini aflau numai unu refugiu de
persecutionile paganiloru; in catacumbe,
in pregiurulu secrieloru sau mormenteloru de ateiti martyri, alle carorurelicie
repausau in intunereculu acelloru catacumbe, se stringeau se celebre mysteriele

si se cante cantarile noului cultu (toti

filologii se invoiescu a dice, co cuventulu catacumba este compusu d'in cata
si cumba; dro asupr'a originei celloru
doue cuvente componenti parerile sunt
diverse : dupo unii amendoue elementele ar fi grecesci : cata=xaT si cumba
= sau cu x6p.f31, xtp,p0; = aduncatura,

vasu aduucatu, cavitate, etc., sau ca

r6p43.rl =Rai. tomba sau tumba = franc.

tonwe = mornaentu, d'in care t s'ar fi

catare=ispan. catar [vedi cantare],

in cltu catacumba ar insemni mormentu
de spectatu, cama erau in addeveru mormentele martyriloru d'in catacumbe).
CATACUSTICU,-a, adj., (it. cata-

castle, franc. cataccestique, din grec.

xtrra-mncv=contra-ascultare); relativu la sonurele repercusse sau refiesse
apparatu catacusticu; s. f., catacustica,
parte a acusticei, care se occupa cu sonurele repercusse.
CATADIOPTRICU,-a, adj., (it. ca.

tadiottrico , franc. catadloptrique); relativu totu de una data si la eatoptrica

si la dioptrica :naicroscopu catadioptricu.
CATADUPA, s. f., (ital. eatadupa,

franc. catadoupe , d'in grec. 7.wrec=in

diosa si 8057coq=cadere cu strepitu);
bou precipitiosu la unu cursu de apa,
uncle apa cade cu mare strepitu.
CATAFALCU, s. m., pl.-e, (it. ca.
tafalco , franc. cataeaique; dupo unii
d'in catare=cautare si d'in falco=palco
= trabe sau podu de trabi si scandure,
dupo altii d'in prep. zari si d'in Mica]

=facia sau lumivarea, dupo altii

xarecraXtoq, atine cumacosikr-tx, de uncle

si catapulta); 1. inaltiatura de scandure,

de pro care potu specti bene omenii ;

2. decoration funebre ce se inaltia de
ordinaria in mediloculu unei baserice
si pre care se pune secriulu sau effigi'a
unui mortu, cui se faca mari onori funebri.

CATAFORA., catafracta, etc., vedi

cataphora, catap! acta.
CATAGRAMMA, s. f., (franc. cata-

gramme, d'in grc3. xca-Tpdp.p.a=prelittera sau cifra); genu de insecte lepidoptere d'in faraili'a diurneloru.
CA.TAGRAPHIA si catagrafia, s. f.,
(xccrotypacp-/); 1. descriere, depingere;

descriptione, pictura, desemnu, mai vertosu pictura sau desemnu care presenta
figurele oblice ; 2. inscrierea intr'unu re-

gistra a personeloru, a averiloru sau a

contributiuniloru, ce detorescu; registra de asseminea inscriere, inven-

stramutatu in ein cumba; dupo altii numai cata ar elementu grecescu, ro

cumba, comba, ar fi elementu romanicu
cu intellessu de valle, bolta, cavitate ,
mormentu, etc.; dupo altii in fine si cata

tara.

ar fi elemeutu romanicu, anume d'in

catagraphice.

CATAGRAPHICU si catagraficu,-a,
adj.; relativa la catographia operationi

www.dacoromanica.ro

CAT.

CAT.

CATAGRAPHU si catagrafu,-a, adj.,

catagraphus, (xavItypoupo); descrissu ,
depinsu, desemnatu, vorbindu mai vertosu de desemne cari presenta figure o-

533

CATAPHORA si catafora, s. f., (fr.

cataphore=grec. xatarpopi); cadere in

somnu sail lesinu fora febre neci deliriu.

CATAPHRACTA si catafracta, s.
blice ;s. m. catagraphu, figura ce prin f., cataphracta (xecracppaxril); vedi catapictura sau prin sculptura se presenta phractu.
CATAPHRACTARIII,-ia, adj. s.;
oblica.
CATALECTE, s. f. pl., catalecta vedi cataphractu.
(ccadtXmcc); collectione de fragmente
CATAPHRACTUsi catafractu,-a, adj.
d'in opere necomplete.
CATALECTICU,-a, adj., catalecticus (xcrcaktpttock), si
CATALECTUra, adj., eatalectus (i-

s., cataphractus (xactippoofico), 1. adj.,

T6Oopvcog); care se finesce cu unu petioru

ochi sau scame de ferru, care accoperiea

necompletu, vorbindu de unu versu in

poesia antica : dimetru iambicu catalecticu sau catalectu.
CATALEPSE, s. f., (ital. catalessi,

corpulu unui militariu sau unui callu

accoperitu, captusitu, mai vertosu Cu

ferru ; 2. subst : a) fem. catafracta:
vestimentu militarescu, facutu d'in

bellicu : iorica, armatura de ferru, etc.;

(3) nave cu punte, in opposetione cu aphracta,=nave fora punte; 7) specia de
legatura, ce se applica la peptu ; 8) genu
d'in grec. xcetcalcigg), si
CATALEPSIA, s. f., (it. catalessia, de pesci d'in famili'a oplophoriloru;
masc. catafractu si catafractariu, mifr. catalepsie, grec. xecreav)tq); affectione morbosa, care adduce subitanu ' litariu munitu cu una cataphracta.
CATAPLASMA, s.f., cataplasma Omperderea sentirei sau a intellegerei prin
an_mortirea partiale sau generale a sy- TecrXcasp.a1; 1. medicamentu topical, emplastru ce are facultate de a fomentd,
stemei muscularia sau nervosa.
CATALEPTICU,-a, adj., (ital. cata- a coce si resolve ; 2. preparatione de ballettico, fr. cataleptique); relativu la ca- lega de vacca si de pamentu grassu, cu
talepsia: stupore cataleptica;omu ca- care se accoperu trunchi de arbori.
CATAPLASMARE, v., eataplastalepticu, coprensu de catalepsia.
CATALOGARE, v., (it. catalogare, mare; a pune una cataplasma, a copeni
fr. cataloguer); a trece sau inscrie in cu una cataplasma.
CATAPULTA, s. f., catapulta (ncatalogu;in genere, a ordind, a clasTararqq); la antici, machina bellica, cu
sified, etc. : a catalogd plante.
CATALOG U, s. m., pl.-e, (it. catalogo, care se aruncau petre de marime si greufr. catalogue, d'in xaTkoyo; de la xaTa- tate forte mare.
CATAPULTARIU,-ia, adj. s., cataXTetv=stringere, inscriere, enumerare);
enumerare, inseriare de persone sau de pultarlus; relativu la catapulta; mililucruri intr'una crta ordine; list'a in- tariu care manuesce una catapulta.
CATARACTA, s. f., cataracts, (fr.
sasi pre care se afla inscrisse personele
sau obiectele : catalogu de carti, cata- cataracte, it. cataratta, d'in grec. Icaloge de scolari, de stelle, de plante, etc. TcCgrizryig); 1. cadere de apa cu mare
CATALPA, s. f., (it. catalpa, franc. strepitu in cursulu unui fluviu;eadere

catalpa); genu de plante d'in famili'a ,de multa apa d'in regionile cerului
bignoniaceeloru, didynamia angiosperma lui Linneu, d'in cari speci'a cea mai

connoscuta este catalp'a cordifolia =

biguonla catalpa lui Linneu.
CATAPHAGIT si catafagu, s. m.,

cataphages (%aralar, compara si fr.

cataphage); 1. omu san animale forte
mancatiosu; 2. genu de insecte coleoptore pentamere.

cataractele cerului se deschisera; 2. a-

pertura, deschisura : a) prin care se

lassa se treca ap'a si care se inchide si
se deschide prin una stavila de lemnu;
b) usia sau usciora de porumbarie, capicane, etc., care se redica si se lassa
dupa voia; 3. differentia de libella intro ap'a din susulu si cea d'in diosulu
acellei-asi punte ; 4. cancelli sau imple-

www.dacoromanica.ro

CAT.

534

CAT.

titura de pan de lemnu sau de ferru,

care appera port'a unui locu niunitu
pentru bellu ; 5. morbu de ochi, care
sta in opacirea cristallinului sau a mern-

branei lui, say de una data si a cristallinului si a membranei, sau a fluidului

lui llorgagni.
CATARAMA, cataramare, etc.; vedi
caterame, cateramare.
CATARE, v., vedi cautare.
CATARRALE, adj., (ital. catarra-

le, fr. catarrhal) ; relativu la catarru

tusse catarrale.
CATARROHJ, prin caderea lui n in
loen de

CATARRONIU, s. m., gravis catarhue, (it. catarrone); augmentativu d'in

catarru, applecatu de poporu la affectionea morbosa, ce astadi unii mimasen
gripa dupo franc. grippe.
CATARROSU,-a, adj., (it. catarroso,
fr. catarrheux); plenu de catarru sau de
eatarroniu, care suffere de .eatarru.
CATARRU, s. ni., catarrhas, (mer4t5ooq=_-currere in diosu); 1. mare guturaiu; 2. veri-ce inflammatione a membraneloru mucose cu sau fora adaussu
de secretionea abituale a acestoru membrane : catarru de urechiP, de matie, de
bestca

etc.; catarrulu de pulmoni se

chianta bronchite; catarrulu de urechie

se dice otite, catarrulu de matie se chiama entente, etc.
CATARTU, s. m., pl.-e, maim, (d'in
grec. xcecipuoy ; reu dro se dice pre a
locurea : catargu; la Macedoromani se
pronuntia : catergu Si catregu, si se

iea cu insemnarea de nave); arborele

CATASTA, s. E, catasta, (abbreviatu d'in xcadf.fitccaK 7); 1. tablatu inaltu

pre care : a) se espuneau servii de ven-

diare; b) se ardeau criminali, martyri

de ai ctestinismului, cadaverele mortiloru, etc.; 2. grumuru orecare mai mare
sau mai micu de lemne; 3. grumuru de
alte obiecte, de carti, de carteie, etc.
CATASTICHU si catasticu, S. m.,
pl.-e, catastiche si catastice, (reu in sing.
castastitu, si in pl. catastichuri , si mai
reu : catastisie in Ion de catastiche);
diarium, enhenierls; diariu, registru de

daraveri, (pentrn etymologia vedi catastru).

CATASTRALE , adj., (ital. Altastrale, fr. cadestra); relativu la catastru : operationi catastrali.
CATASTRARE, v., (it. eatastare,
fr. eadastrer); a face catastru.
*CATASTROPHA si catastro/a, s. f.,

catastropha (xceracrrpocp- = intorcere

contra, restornare); 1. intorsura neasteptata ce iea una actione sau evenimentu,
scambare in bene san in reu a fortunei,
dro mai vertosu in reu, si de aci : reu
essitu, casu gravu si nefericitu , cadere , infortuniu, etc.;
mare revolutione in natura, cumu : cutremuru mare, eruptione infricosiata a vre-unui vulcanu, inundatione mare, etc.; 2. in speciale, evenimentu intr'unu opu dramaticu , care scamba pre neasteptate cursulu actionei dramatice si adduce unu
finitu sau desnodamentu ce nu se prevedea : in comedie catastroplea e de orclinariu fericita, ro in tragedie catmstro-

navei, lungu si grossu lemnu, ce se fissedia perpendiculariu intr'unu vasu de

plutitu si de care se lega velele sau pandiele vasului: nave cu unu catartu, nave
cu doue catarte, cu trei catarte.
CATARTICIJ, vedi catharticu.
CATASCOPIU, si
CATASCOPU, s. ni., catascopium si

ph' a e trista si chiaru funesta.

CATASTRU, s. m., (it. catastro si
catasto, isp. catastro, fr. cadastre, dupo
cari unii au introdussu si in limb'a nostra form'a cadastru); 1. registru care
coprende bonurile immobili alle unei
terre, genulu loru de cultura, spesele ce
reclama acesta cultura, cumu si veniturele ce dau bonurele immobili, tote ace-

catascopus, (xcaacsx6rtov si xatecaxercog

stea cu scopu de a se pot stabili in

=observatoriu, esploratoriu); 1. vasu

de plutitu usioru ce serve a transporti
cu celeritate nunti , ablegati, esplora-

modu ecitabile impositulu territoriale;

tori, etc.; 2. genu de insecte coleoptere

peniamere d'in famili'a carabiceloru.

2. pre a locurea, cu acellu-asi intellessu,

ca si cat astichu sau catasticu, adeco diariu, in care unu negotiatoriu inscrie da-

raverile si spesele de tota diu'a (cata-

www.dacoromanica.ro

CAT.

CAT.

stru este, probabile , una abbreviatione

d'in capitastru= Icapitastruul= registru de dare pre capite ; d'in form'a ca

mai abbreviate, ce se vede in it. catabto, a essitu, probabile, si unu adj. catasticu, care , la noi, essiste numai Cu
intellessulu de substantivu ; coci nou
grec. mcrecanov nu se esplica bene prin
originile acestei limbe, ci pare a fi unu

imprumutu d'in domeniulu limbeloru

romanice).
CATATIME, s. f., vedi cantit ate.

CATATU, catatura, etc.; vedi cautatu, cautatura.

CATE=ceite, vedi ccitu.
CATEA, vedi catella.
CATECHESE (reu : catichis sau catichisis), s. f., catechesis (merimacg);

invetiatura scurta si metodica despre

doctrin'a si mysteriele religionei , in
particulariu alle religionei crestine, si
in specie invetiatura data asupr'a
obiecte celloru ce vreu a se crestink (vedi catechismu).
CATECHETICU,-a, eatechetieub; relativu la catechese sau la catechetu;
s. f., catechetica, scientia de a catechisci;metodu catecheticu=forma de proponimentu catechetica, care se applica

nu numai la religione , ci si la veri-ce

altu obiectu de invetiamentu , si care
prin intrebari bene facute conduce pre
cellu invetiatu a Oa orecumu singuru
addeverulu ce se cauta.
CATECTTETU si catechistu, s. m., eateehibta (xcerrixtonig), cellu ce catechisa,

catechisatoriu.
CATECHISARE si catechizare , v.,
catechisare si catechizare OtourtizCetv);

1. a inv eta pre cineva puntele principali si mysteriele religionei , alle religionei crestine in parte ; 2. in genere,
a spune cuiva tote cate se ceru spre a

585

xtg/160; invetiatura asupr'a principieloru

religionei, a religionei crestine in parte;
carte ce coprende acesta invetiatura;
espun ere pre scurtu a veri-carei doctrine, fia si profana, facuta in forma ca-

techetica, adeco cu scurte intrebari si

respunsuri : catechismu politicu, catechismu de economa nationale.
CATECHISTICII, catechistu; vedi catecheticu, catechetu.
CATECHIZARE, vedi catechisare.
* CATECHTJMENATIJ, s. m., (ital.
eateeumenato, fr. catchumenat); stare
de catechumenu, tempu catu tine prepa-

rarea catechumenului la batteziu.

CATECHUMENU,-a, s., cateohumenus-a (xcertixobitevo-xcerrixoep1v1); cellu

sau cea ce vre se se crestinedie, si pentru acesta-a cauta a capeta invetiatur'a

cuvenita asupr'a doctrinei si mysterieloru crestine. (In traducerile romano
primitive : cei chiamati).
CATEDRA, s. f., vedi cathedra.
* CATEGOREMA, s. f.. (it. eategorema, franc. categorme , d'in gr. xotn71,41110; ce se predica despre ceva, si
in speciale , ca terminu de filosofia aristotelica, caracteriu dupo care unu conceptu se pune in cutare sau cutare categoria : genulu, speci'a, differente a, propriulu si accidenti' a era u, dupo Porphyriti, celle cinci categoremate, numite de
Scolastici si predicabili.
CATEGORIA, s. f., categoria (xarqyopEa, compar. si it. categoria; fr. cat-

gorie); 1. ce se dice despre cineva sau

ceva in genere, fia de bene fia de reu,
dro mai vertosu si mai desu de reu
vorbire de reu, defaima, accusatione
categorielesi defaimele neaddevera,te potu

ea eilu se cugete si se dica.

adesea vettemd numele bonu allu omului; 2. classe, ordine, genu, specia, verice despartire sau impartire ce mintea,
spre a facilita intellegerea, stabilesce in
lucruri sau in conceptele ce representa
lucrurile : omeni de acea-asi categora,

CATECHISATIONE si catechizati,one,
s. f., catechizatio; actione de a catechisci.

pune in acea-asi categora individi de

lu adduce se creda si se faca ce vremu; a

pune cuiva in capu si in gura ce vremu

CATECHIS1RE, -escu, (mai pucinu

bene : catichisire), v.; vedi catechisare.
CATECHISMU (mai pucinu bene
eatichismu), s. m., catecahmus (marl-

concepte de categorie diverse; nu potentu

caracter4t si conditione cu totulu differenti; 3. in intellessu filosoficu : a) categori ele lui Archyta Tarentinulu, combinate cu categorematele, (vedi cate gore-

www.dacoromanica.ro

536

CAT.

CAT.

nza), erau destinate a lumina definitionile si a facilita destinctionile logice ;

b) dupo Aristolele, categoriele se reducu

imperativu categoricu este, dupo acel-

la diece: substantia, cantit ate, calit ate, re-

are parte, ci dictatu de rationea pura

latione, actione, passione, tempu, locu,

acestu principiu ar av una forma ca :

lucredia asid, in eau massim'avoientiei

posetione, abitudinesau possessione; acel-

lu-asi filosofu a intitulatu categorie unu

tractatu de logica, care face parte d'in

tractatulu de logica mai estensu si numitu organu; c) in un'a din systematele
filosofice alle indianiloru inco se enum era

sesse categorie, corresponditorie eu celle

diece categorie metaphysice alle lui Aristotele; celle sessesprediece categorie
.

d'in alta systema indiana sunt de ordine logica, si nu metaphysica ; (1) in fine
categoriele lui Kant sunt forme universali, dupo cari mentea omului cauta de
necesse se si formedie conceptele si d'in
acestea judeciele ; Kant reduce categoriele selle la patru forme principali, d'in

cari fia-care coprende trei modure , adeco : a) form'a cantitate cu modurele :

imitate, pluralit ate, universalit ate; f3) for-

m'a calitate cu modurele : realitcae, wegatione, limitatione; 7) form'a relatione

cu modurele : substantia si accidentia,
causalitate si dependentia, comnzunitate;
8) form'a modalztate, coprendendu : possibilitate si impossibilitate, essistentia
si nonessistentia, necessitate si contingentia; inse divisionea filosofului germanu, ca si a cellui grecu, este in acellu-asi timpu superabundante si necompieta, si toti au confusu categoriele dialectice cu cello ideologice si ontologice.
CATEGORICE, adv., categorice; dupo categorie, in modu categoricu : a deciar categorice; a si ordind categorice
ideele selle.

CATEGORICU,-a, adj., categoricus

(-4arnyopcx6q); relativa la categora
a) in intellessulu cuventului categora
de sub 1.: cuvente categorice, de defaimare (vedi si categont); b) in intellessulu cuventului categoria de sub 2. si 3.:
online categorica, destinctioni categorip)opositioni categorice, cari cu
ce;
terminu curatu latinu se chiama predi-

lu-asi filosofu, principiulu fapteloru mo-

rali, in care partea affectiva a eului nu

telle se pota deven regula generale pentru tote fientiele rationali;

respunsu

categoricu este nu numai respunsu ordinatu, distribuitu in mai multe junte,

la cari se respunde regulatu dupo una
ordine logica ; ci si : respunsu precisu,
claru,satisfactoriu,neindoiosu, etc.; pentru co respunsulu ce e conformu cu intrebarea, ca si subiectulu cu categori'a
sau predicatulu seu, nu pote se nu fia
deplinu precisu si claru.
CATEGORLRE,-escu, (reu : categorisire sau catigorisire), v., Oca,c7iTopei-v),

maledicere, incusare, accusare; euuntiare, pmedicare; 1. in intellessulu seu

populariu, a vorbf contr'a cuiva, a vorbf de reu, a defaima, , a accusa ; dro,
conformu etymologiei si intellessului
celloru alte derivate d'in usulu limbei
s'ar pote : 2. appleca si cu insemnarile
de : a dice ceva de altu ceva, a predicd,
a enuntid , a pune intr'un a categora,
a classified, a calificd, etc.
CATEGORU,-a, adj. s, (v.ctri170P0S),

maledicens; care categoresce, defaima,

vorbesee de reu; despusu a categor sau
vorbf de reu : omit cate goru, cuvente categore.

* CATEIA, s. f., cateia; arma de aruncatu, specia de maciuca, a carei capitina era munita cu denti de ferru (cuventulu latinu e datu ca de origine gallica sau germanica, en tote aceste z si
prin forma si prin intellessu ellu pare a
fi in strinsa legatura cu romanesculu si
populariulu catia).
CATER' (pro a locurea pronuuliatu :
coteiu), prin moiarea lui l in locu de
CATELIU, s. m., brevioris statuno
cailis; cane de mica statura.
CATELLA, s. f., catella, catula, minis femiva; 1. femininu d'in catella, demiuutivu d'in cane ; 2. fora intellessu

cative; forma categorica are, d upo Kant,

de fleminuti vn . femina a canelui; 7-3. me-

rationamentulu, candu e compusu d'in

premisse absolute sau nPconditionate;

taf., applecatu cu despretiu la una muiere d esfrena! a si nerosinata.

www.dacoromanica.ro

CAT.

CAT.

CATELLANDRU, s. m., eatulus ma-

jor, catulaster; catellu mai mare, care

nu mai este puiu, claro nici adjunsu la
deplena desvolti re de cane.
CATELLARE,-ediu, si catellire,-escu,
V., catulire, coire, eatulos parere; pro-

pagan, gliseere; t. fiendu vorb'a de

cani si alte animali assemini caniloru
a) de catella,lupa, etc. : a) a nasce, a face
catelli; p) a fi in calore de a se fecunda;
7) a se impreunk, sub forma reflessiva

a se catelld sau a se catelli; b) de cane,

lupu, etc. : a fecunda; 2. metaf., a se im-

puil, a blastarf, a se propaga, a se intende, etc., vorbin d u mai vertosu de babe :

buboniulu catelledia, sau catellesce; cep' a
catellesce.

CATELLIRE, vedi catellare.

CATELLU, s. m., fem. catella, (vedi
acestu cuventu), catellus, catulus (comp.

ital. catello); 1. puiu de cane, cane de

currendu nascutu; 2. puiu de veri-ce alta
animale, ce semena mai multa sau mai

pucinu cu canele catellu de lupu, de

ursu, de vulpe, etc.; 3. applecatu si la
alte lucruri, cari nascu sau blastarescu
d'in altele, cuma: catelli ai unui buboniu, alte bubonie produsse de buboniulu
principale; catelli de alliu sau usturoiu,
buccati sau semburi d'in cari se compune

una capitina de alliu; 4. baltiucu, in

care se imbucca verigia unei usia (intellessu analogu are si latin. catelins, mai
vertosu sub form'a feminina catarla, ca
abbreviatione d'in eateuula, deminutivu

d'in catena; vedi catena); 5. applec tu

la persone, se dice : a) ca termina de
resfaciare, pentru unu copilla, care musca titi'a, candu suge ; b) ca termint. de

despretiu, pentru unu omu care es,,e

a) bassu si lasiu lingusitoriu allu cuiva,
3) lasiu si inepta calumniatoriu si defai-

matoriu.
CATELLUCI17,-a, si

CATELLUTII7 (mai pucinu bene

catellusiu), s., catelins; deminutivu
catellu.

CATENA (pre a locurea : cotina), s.

f.,

catena (ital. catena, franc. chane

si cadne); 1. specia de legatura de metallu, compasa

anelle sau baltiuce

prense unulu de altulu, care in multe

537

locure porta numele de lantiu : catena

de ferru, catena de auru, catena de argentu; catenele servu la differite usuri
in catene de ferru se tinu si se tineau
mai vertosu criminalii, servii, captivii,
furiosii ; dro catenele, si mai vertosu
celle de metalle sau de petre pretiose,
servu si ca ornamentu; catene de ornamenta se facu si d'in peru cu ele gantia
impletitu; 2. metaf., ce serve a prende,
lega, stringe, impedid, etc., sau ce formedia una seria, una successione : a) in
architectura : a) brasca de usia , baltiucu in care se imbucca cuiatorea usiei,
cuiatorea insasi, veri-ce serve a incuia
usi'a valga, lacatu, etc.; p) buccata de
ferru ca care se collega petrele sau partile unui muru, chiaru pilastra cu care

se intaresce si assecura una parte de

muru ; 8) in geografia, seria de munti,

de rupi, de ape, etc.; e) in scientiele nanaturali : a) catena electrica, seria de

persone sau de alte conductorie cari recepa in acellu-asi tempu una commo-

tione electrica; p) catena magnetica,

seria de baltiuce sau altu genu de buccati de ferru sau de alta materia magnetisabile, ce se prenda si se tinu unele
de altele prin poterea magnetica, com-

municata de unu polu magneticu vecinu; 7) catena, absolutu, una specia de

planta; S) caten' a fientieloru, seria gradata a totora fientieloru, cari se redica,
prin perfectionea loru, de la cellu mai
neinsemnatu atomu peno la fienti'a su-

prema; e) la joculu cadrillu, figura in

care saltatorii si dau manule, trecundu
d'in unu loca in altulu; e) in intellessu
mai ideale de : a) legatura sau legamenta morale: catenele amorei, caten' a
abituclinei; religionea este caten'a ce
lega pamentulu de tronulu cellui eternu;
) mai vertosu legatura necessaria, servitute de care nu se pote cineva desface,
servitute fia morale, fia materiale : caten'a peccatului, catenele passioniloru,
catenele despotismului, catenele de ferru
alle unuicrudu tiranu; y)legatura strinsa a ideeloru sau a evenimenteloru : caten' a ideeloru selle e rupta, caten'a ama-

reloru sufferentie ce de unu tempu in

coce cadu pre noi.

www.dacoromanica.ro

t8S
CAT.
CATENARE, v., atontare; a puna in

catena; mai usitatu sub form'a compusa : incatenare.

CATENARIU,-ia, adj., eatenartus;
relativu la catena.
CATENUCIA si
CATENUTIA, s. f., catenula, estalla;
deminutivu d'in catena.
CATERAMA si caterame, s. f., annulus, orblculus, fbula; anellu sau baltmou de metallu, care serve spre a inchiati : a pune sau inchiaid cateram'a,
a deschiaia sau desface cateram'a; dentii cateramei, (si form'a si intellessulu
ducu la catename, derivatu d'in catena,
si care prin scambarea lui n in r Lledi
N], a devenitu caterame).
CATERAMARE,-ediu v., fibulare ;
a puna sau inehiai caterama; mai usitatu ca compusu : incateramare.
CATERNARIIT,-ia, adj., quaterna-

CAT.

s., catharticus-um (xell5apttx6a-6v); care

curatia, vorbindu de composite medicali
ce se prescriu ca purgative; compositele

cathartice sunt mai tari ca calle lassative, inse mai pucinu. efficaci ca calle
drastice;
s. m., catharticu, mediu de
curatire a stomacului.
CATHEDRA si catedra, s. f., cathedra (mtfigpcc); 1. in genere, veri-ce mobile de siedutu pre dens'a, scaunu com-

modu; 2. in speciale, scaunu de auctoritate si de invetiamentu : a) scaunu de

pro care invetia unu professoriu, si de
ad, professura, functione de professoriu,
scienti'a professata : cathedre de limbe,
cathedre de scientie; b) scaunulu, auto-

ritatea, jurisdictionea, resedenti'a unui

patriarchu, unui episcopu, unui prelatu.
CA.THEDRALE si cat edr ale adj., (it.

pusu d'in patru.

CATERNIONE, s., quaternio ; numeru caternu, compusu d'in patru; ceva
compusu d'in patru lucruri assemini ,

cattedrale, franc. eathedral); relativu la

cathedra, mai vertosu in intellessulu de
sub 2. allu cuventului : buserica cathedrale : a) baserica principale, unde resiede si officiedia unu episcop- ; b) in
genere, baseric'a cea mai insemnata d'in
una localitate ;
in acestu intellessu

cumu una sectione de patru militari, unu

cuventulu se iea si absolutu, ca s. f.,

fasciclu de patru foie de carta.

cuvente cathedrali, aucathedralea;

toritarie, ca alle unui-a ce vorbesce de
pre cathedra.
CATHETA, s. f., vedi cathetu.
CATHETERIU si cateteriu, s. m.,
p1.-e, catheter (xafi.e.rijp, comp. si it.

rius; relativu la caternu, care e com-

C...k.TERNU,-a, adj., quaternus; unulu

d'in patru, allu patrule; luatu de regula

in plurariu caterni-e=quaterai=cate
patru ; s. f., caterna (subint. parte),
a patr'a parte d'in ceva, cava impartitu
sau facutu in patru, cumu e una fasciclu de carta, alle carei colle sunt strinse
si formate in patru.
CATERVA, s. f., caterva ; 1. corpu

catetcre); instrt.mentu cu care, pentru

diverse operationi chirurgice, se cerca
si se esplora canalea udului sau veri-ce
alta canale.

de armati, callan i sau pedestri, vorbindu

mai vertosu de Galli, de Germani si alto
popore, pre cari strabonii Romani i chia-

CATHETERISARE si cateterisare,
v., (fr. cathtriser); a bagd, unu cathe-

mau barbari mari caterve de Gernzani

luara parte la bataia ; de ad : 2. multime, ceta, trupa, turma, etc. : a) de omeni ; b) de alta animal" : caterva de
lupi ; c) de lucruri abstracte : caterva

canale.
CATHETERISMU si cateterismu,
s. m., (it. cateterismo, fr. cathtrisme);
operationea de catheterisare.
CATHETU,-a si catetu, adj., estiletus OtiOsTo0 ; lassatu dereptu in diosu,
perpendiculare sau verticale ; de ad s.
f., catheta si cateta (subintel. linia),
nia derepta ce cade perpendiculare pro
alta derepta : cathetele unui trianglu
rectanglu sunt celle douelaturi, cari co-

de cuvente neallesse.
CATER VARIU,- ia, adj., caterva-

rius ; relativu la caterva : atleti catervari, cari se lupta in humo.

CATETA, cateteriu, etc.; vedi ca-

teriu pre canalea udului sau pre alta

theta, catheteriu.
CATHARTICU si catartiru,- a, adj. - prendu anglulu dereptu; catkta de in-

www.dacoromanica.ro

CAT.

CAT.

cidentia, unja derepta dussa d'in unu

puntu luminosu si radiante, perpendicularia la planulu speclului reflectente
catheta de reflessione, perpendicularia

dussa de la ochiu 5au de la unu puntu

allu radica reflessa pre planulu de reflessione; in acellu-asi intellessu se dice
si cathet'a ochiului;
catheta, absolutu
se chiama si perpendicularea ce se presuppune co trece prin mediloculu unui
corpu cylindricu, cumu una columna; in
acellu-asi intellessu se dice si asse.
CATHOLICE si catolice, catholice;
adverbiu d'in catholicu.
CATHOLICISMU, s. ni., (it. cattoMismo , franc. catholicistne); systema
care imbracia dogmele, doctrin'a si institutionile religionei catholica, mi vertosu in intellessulu de sub 2. b) allu cuventului catholicu.
CATFIOLICITATE si catolicitate, s.
f., (it. cattolicla, fr. catho1leit6); 1. ca-

litate de catholicu : catholicitatea unei

lege, unei doctrine; 2. collectivu, toti
catholicii, in insemnarea cuventului catholicu de sub 2. b).
CATHOLIC U si catolicu,-a, adj., ea-

xara-Roa =
preste totu; compara si it. cattolieo,,
fr. catholique); 1. universale, si de ad,
tholieus (xwavXcv.64

generale , regulariu : rentediu catholicu,

bonu pentru toti morbii ; untori catholice, respandite in tote partile corpului;
solvente catholicu, universale;
s. m.,
catholiculu, functionariu care, in imperiulu byzantinu, stringea impositele, tesaurariu generale allu imperiului; 2. in
intellessu basericescu : a) applicatu in
opposetione cu particulariu, cu

duale si mai vertosu cu ereticu : baseric'a catholica= baseric'a universale ,

cumu suna si in symbolulu credentiei
una santa atholica si apostolica baserica=pice aTicx 9cc:thXost xc2 timaroXtxt
btxXlicstx ; asia si : credenti'a catholica,

religionea catholica, dogmele catholice ;

de aci, conformu ca dogin'a si inve-

tiatur'a catholica : doctrina catholica,

opinioni catholice; de unde apoi catholicu, cu intellessu appropia,tu de ortodoxu ; inse b) dupo schism'a intre baseric'a, latina sau romana si baserio'a

539

greca cuventulu catholicu a inceputu se

se applice aprope esc/usivu la baseric'a
latina (romana occidentale) pre candu
la baseric'a greca (orientale), in locu de
catholicu s'a applicatu si se applica ea-

ventulu ecumenieu; totusi adeptii nu

numai ai basericei orientale, ci si ai basericei occidentale dau acestei d'in urma baserica numele precisu de basericia
catholica romana, in opposetione , de
certu, cu baseric'a catholica greca sau
orientale ;
in intellesulu restrinsu
d'in acestu paragrafu b, catholicu se iea
si ca substantivu Cu insemnarea de adeptu allu basericei catholice romane :
unu catholicu, toti catholicii; ca suppusi
autoritatei pontificelui romanu nutnitu
.Si papa, catholicii se chiama si papisti.
CATIA, s. f., peduni, pastoralls ba-

eulus uncino munitus gula Insulsa;

ineptas blatero; 1. pertica munita la
unu capitu cu unu cancellu de ferru,
ce porta mai vertosu pastorii de oi ;
2. metaf. : a) gura rea, care nu mai
tace si suppera pre altii prin multele
si ineptele salle vorbe : nu ti mai tace
catea; b) onm supperatoriu prin multa
si inepta vorbire : ce catia rea este si
muierea acesta-a, (pentru etymologia
vedi accatiare, caracatia si cateia in Dictionariu, cumu si chiuire in Glossariu).
CATIAIRE, catiaiu si catiaiescu, v.,

(vedi catia), inepte garrlre; glocire;

a nu mai tac d'in gura, a suppera cu
multa si inepta vorbire ; a strig6,, a sber coutinuu si monotonu, ca caragatiele,
ca gainele cari au se oue, au ouatu sau
clocescu; a gloci, etc.
CATIAITORIU,-ia, adj. s., care ca-

tiaie : gura catiaitoria ;s. f., reale, catiaitoria=catiaitore, ceva ce suppera cu

indelungu si monotonu sunetu, si in speciale, ea si catia, gura roa, care nu mai
tace si suppera cu inepte si importune
vorbe.
CATIARARE, catiaratoriu; Vedi ca-

tierare, catieratoriu.
CATICHISE, catichismu, catichetu;
vedi catechese, catechismu, catechetts.
CATIERARE, catieru, v., (vedi catia),

reptare, reptando ascender); mai desu

ca refless. : a se catierci, a se sui arca-

www.dacoromanica.ro

t40

CAT.

CAT.

tiandu-se cu manule sau cu petiorele,

cu unghiele, etc., a se suf grapisiu.
CATIERATORE, s. f., vedi catieratoriu.
CATIERA.TORIU,-ia, adj. s., reptando ascendens; piens; care catiera sau
se catiera : plante catieratorie, parasite
cari se accatia si se infasciora pre alte
plante; s. f., catieratoria sau catieratore, genu de passeri asi numitu, pen-

tru co se catiera pre trunchii si ramurele arboriloru, numitu pre unele locuri
si accatiatoria, ro pre alte locuri, gltionoia, lat. piens.
CATIFELLA, s. f., palm's serIcus
vino sus; stofa de metasse Cu facia perosa sau flocosa, (intratu printurcesculu
katifea).
CATIFELLUCIA si
CATIFELLUTIA, s. f., 1. proprie, deminutivu d'in catifella; 2. metaf. a) cordella de catifella; b) firu de catifella, cu
care se cosu flori, numitu in franc. dienille (proprie, omida), dupo care apoi
si forma ratecita : sienilla si mai reu
jenilla; c) specia de flore, lat. viola tricolor=viore//a incolora, franc. pense,
dupo care form'a ratecita : pansa.
CATIGORIA, catigoricu , etc., vedi
cate goria, categoricu.

CATIIA, catiora; vedi catinia, catiniora.

CATINELLU, s. m., p1.-e, catinulusy
deminutivu d'in catinu, catinu micu, pucinu aduncu talleru, farfurfa, etc.
CATINELLU (cu ti nesiueratu),
adj., adv., aliquantulusy pusillusy lentnsy lenis, tardus; aliquantulumy pauxillum ; paulatim y sebsimy lente, tarde;

1. adj., lenu, incetu ; care nu e rapidu,

violentu si incautu in miscarile selle;
modicu, pucinu, forte moderatu : venturi catinelle; 2. adv., a) catuva, ceva,
pucinu de totu, de totu micu : unu catinellu de copillu, una farima de copillu;
b) ineLtu, fora precepitare, pucinu cate
pucinu, incetulu cu incetulu, pre nesen-

tite : a ambld catinellu, a se appropid

catinellu catinellu; mai vertosu construitu cu in : in catinellu, si repetitu:
incatinellu incatinellu=zincetinellu in-

cetinellu (de si catinellu,incatinellu, pare

aprope identicu in intellessu cu cetinellu
si incetinellu, totusi de partea formei nu
se pote affirrn cu certitudine, co catinellu ar fi identicu prin origine cu cetinel-

lu; cuventulu inse este de pura forma

romanesca, essitu pote d'in acea-asi fontana cu it. caton catone sau oatellon ca.
tellone, cari au intellessulu de cutinellu
catinellu, si cari se referu la catus [vedi

catu, cateltu=ital. catello, d'in care

eatellone nu e de catu augmentativu];
ca mai bene inse si prin intellessu si prin

forma catinellu se pote refer ca deminutivu la cdtu, ca si lat. quantulus d'in

quantus, si cu intellessulu primitiva de
pucinellu, de unde apoi usioru se potu
dictiodeduce celle-alte insemnari;

nariulu de Buda da si formele : catinellutiu, demin. d'in catinellu, si catinganu, augmentativu d'incatinellu). M.

CATINELLUTIU, catinganu; vedi

catinellu.
CATINIA (pre a locurea cu n de tot
molliatu: catiia), s. f., (vedi catinu), ca-

tinnlus, turibulum, aeerra; catinu mai

micu de pamentu, si mai vertosu de me-

tallu, destinatu in speciale pentru thymiare.

CATINIORA (pre a locurea cu n de
totu molliatu : catiiora), s. f., deminu-

tivu d'in catinia.

CATINU, s. m., pl.-e, catinus;tvasu
de pamentu, de lemnu sau de metallu,
mai multu sau mai pucinu aduncatu, in
care se ferbu sau se dau la msa buccate, spella cineva alte vase, etc. (vedi
si castronu); talleru, farfurfa adunca;
2. metaforice, obiecte ce smena cu unu
catinu, cumu : a) locu aduncatu, valle

in care se atla albi'a unui cursu de apa

sau in care affluescu apele unui locu,
bassinu; b) cavitate, caverna, spelunca;
mica fornu de topitu metalle, etc.
CATIU, s. m., p1.-e, lawns, pedicay
plagmy mascipula; proprie, form'a masculina d'in edict, cu intellessu mai intensu de laciu, pedica, cursa, veri-ce media de a prende certe animali; metaforice, mediu de a prende, amag, inselhti

pro ceneva si a-i face rea.

CATIUIA, s. f., vedi catiulia.

www.dacoromanica.ro

CAT.

CAT.

* CATOBLEPA s. f., catoblepas (xocswf3X6acv); animale fabulosu, despre care

se credea co numai cu cautatura sea dii

la pamentu si uccidea pre cine l'intem-

pina.
* CATOCHITE, s. f., catochites OmTox(vls) ; petra de care se crede co are
proprietatea de a attrage si retin manule puse pre dens'a.
CATOCU, s. m., vedi catoniu.
CATOIRE, catoiu; vedi catonire, catoniu.
CATOLICE, catolicitate, etc.; vedi catholice, catholicitate.
CATONIRE (pre a locurea : catoire

si cotoire),-escu, v., coire; paran; 1. ca

v. tr., vorbindu de catoniu, a fecundi

catusi'a; prin estensione, a fecundO,
vorbindu si de alti masculi; 2. ca v.
refles., a se catoni, a se fecundO, vorbindu de catusia sau pissica,
si prin
estensione vorbindu si de alte famine;
3. ca v. intran., a nasce, a fetA, vorbindu de catusia.
CATONIU (pre a locurea : catoiu si
cotoiu), s. m., fells magenta; maseululu
catusiei sau pissicei, mitiei; dupo localitati acellu-asi animale se mai chiama
si : catocu sau cotocu, nzotanu, mortanu
sau nzurtanu; candu e vorb'a de animale
ca genii, fora destinctione de sessu, in
loen de masc. cato niu, se applica femin.
catusia=pissica : asiO unulu d'in cei mai
boni fabulisti ai nostri, Gr. Alexandre-

scu, da unei-a d'in celle mai gratiose

fabule alle selle titluIu de soricele si pissic' a, de s in contestulu fabulei este vorb'a de unu kyriu pisicovici, catoniu care
avea bonu nuzzle mire pissici (catoniu,

catocu, ca s catusia=catucia, au essitu

d'in catu=catus sau cattus, ital. catto

541

candu intempina una superfacia polita,

cumu e a speclului=(grec. vitortpoy).
*CATOPTRICU,-a, adj., (it. catottrico, franc. catoptrlque); relativu la catoptrica : telescopu catoptricu, care representa obiectele prin reflessione.
CATOPTROMANTIA, s. f., (franc.
eatoptromantie; d'in xeccozzpov=speclu
si pavrea == divinatione) ; divinatione
prin speclu sau oglinda.
CATRA, prep., vedi cotra.
CATRANIRE,-escu, v., pica nautica

illtuere; exacerbare; 1. a unge sau spo

cu catranu; 2. a amarf, a invenin6 a

interit& forte supperarea, meni'a, dorerea cuiva.
CATRANOSU,-a, adj., pice nautica

abundans; acerbas; plenu de catranu,

plenu
care coprende multu catranu;
de amaru, de veninu, forte supperatoriu
sau supperatiosu.
CATRANU, s. m., pix amities (ital.
oatrame; port. alcatrio , isp. alquitran,
fr. guitran si goudron, media latin. ca.

tarannus, d'in arab. alqatran); bitume

solida, care se produce prin distillationea de lemne resinose, emu e lemnulu
pinului, si cu care se ungu sau spoiescu

navile si alte vase, spre a le preservO

de apa ;
catranu minerale=catranu
naturale. Care se afla in unele petre de
schistu; catranu lithanthraricu, care se
estrago d'in carboni fossili;
metaf.,
amaru, veninu, mare supperare, neplacere, dorere.
CATRIDUANU,-a, adj., quatridaa-

nus ; care e sau dura de unu catriduu :

bellu catriduanu.
CATRIDUIT, s. m., quatriduum j
tempu de patru dille,(vedi catru si diva).
CATRIONE, s. f., (pate (vedi ca-

si gatto, franc. chat, de unde si: vechiu tru), quatrio ; numerulu patru, numeru
slay. kotilka , serb. kotka, bulg. kotak, compusu d'in patru, cumu, de essemplu,
celle patru punte de pre faci'a unui cubu
germ. kater si katze, etc).
CATONU si catunu (pre a locurea si de jocu.
CATRO, in catro; vedi cotrau.
cotunu), s. in., pl.-e, viculus, mapaIta;
* CATRU, adj., numer., quatu or; ve di
satu micu, compusu numai d'in cOteva
case (pentru etymologa vedi canthu). patru.
1. CATIT,-a, I. subst., catas si cate
* CATOPTRICA, s. f., (ital. catottrica, franc. catoptrique); parte a phy- tus, form'a primitiva d'in care au essitu
sicei, care tractedia despre reflessionea catoniu ca augmentativu si catusia, in
luminei si directionea ce iea acesta-a, bou de catucia , ca deminutivu, si care

www.dacoromanica.ro

542

CAT.

CAT.

se pote applica ca nume scientificu la

unulu d'in generele de animali d'in ordinea carnarieloru, ser? a degitigradeloru, (vedi si catoniu, catusia); 2. adj.,
eAtus, ascutitu, ageru, si mai vertosu,
ascutitu sau ageru de mente, preceputu,
precautu, indemanaticu.
2. CATI1,-a, (pronuntia : catu-a), adj.
s. adv. conj., quantus, quot, guata, etc.

(prin caderea lui n, edtu=quantus, it.

quanto, port. galio, prov, quant si eant,

franc. quant; form'a completa cantu,

nescantu [vedi mai diosu nescaniu], se
afla la Macedoromani, cari de assernine
au pastratu n si in correlativulu atantu
=ateitu=tantus); cuventu formale, care
appare candu ea adiectivu, candu ca adverbiu, candu ca substantivu, candu ca
conjunctione, Un sub tote aceste forme espreme una relatione de cantitate,
fia numerica, fia estensiva, avendu de
correlativu generale cuventulu atatu
I. simplu : A. adj., catu-a, pl. cati-cate;
gen. si dat. pl. catoru, ro gen, si dat.
seng., care ar fi se sune catui-cdtei, nu
scimu se se fia dissu sau scrissu canduva si undeva : 1. cu intellessu numericu,
de regula in plurariu, cu insemnarea latinescului quot : a) spre a intreb simplu de numerulu personeloru san lucrureloru : cetti omeni au remasu si cdti
s'au dussu? cti te muieri au venitu? cate
nuci ai mancatu? lat. quot puente=
cate copule ?b) spre a espreme una intrebare simulata, asia in catu cate=forte multi-e sau forte pucini-e : cati omeni
au peritu victime ambitionei? (ala ose intelmeni=forte multi omeni);
lege de sene, co, in amendoue casurile,
interrogativulu pote st, in tote relationile substantivului ce insociesce : catoru omeni ai facutu bene? la cati lucratori ai datu arbuna? d'in cate clemente
se compune acestu corpu? interroga-

tivulu pote sta si absoluta : catoru-a

sau la cati ai facutu bene? cate si cate
nu mi am auditu dupo urmele telle?
2. in intellessu estensivu, de regula nurnai in sengulariu , ca lat. quantus, quantum, spre a intrebi simplu sau simulatu

despre marimea unui ce, care se pote

mesura, nu se pote inse numera : cata

apa ai brutu? ciitu auno ai topitu? ceitu

focu si cata ardore pentru bene?! latin. quanta sapientia=cata intelleptione,

quantum arzenti=edtu argentu;B. ca

absolutu, in forma de adverbiu sau-substantivu , luatu numai in sengulariu
masc. d'IN : spre a intreba despre spatiulu de tempu ce a duratu sau va dura
una actione, in intellessulu prin urmare

allu latinescu/ui quamdiu sau quoad

catu ai dormitu eri? catu dormi regulatu pre di? catuaveti se stati la terra?
quandiu exspeetavi=ceitu asteptai?!
cuventulu tempu se cere pre longa
catu numai spre a evita ambiguitatea,

ca in frasea : catu tempu ai lucratu?

coci prin espressionea : cei tu ai lucratu?

se intreba nu numai despre spatiulu

tempului de lucrare, ci si mai vertosu
despre cantitatea lucrului facutu ; dro
in espressionea : catu tempu ai sediutu
undeva, in locu de : Wat ai sedutu undeva, cuventulu tempu e unu pleonasmu
cellu pucinu disgratiosu;-2. spre a in-

treba de marimea pretiului , in acellu-asi intellessu cu latinesculu quantiquanto cdtu se vende granulu? catu
te costa vestimentulu? catu are litea de
pere? catu ceri pre callu? in acelluasi intellessu, la unele vorbe, se prepune lui cdtu S CU sau pre: Cu catu vendi
acesta parechia de cai ? pre catu se vinde

ordiulu? quanti Tenditur hordeum;

3. spre a intreba in genere de cantitatea veri-carui lucru resultante d'in una
actione espressa prin verbu sau de gradulu de intensitati allu unei assemine
actione : a) de simpla cantitate, in intellesulu neutrului latin. quantum : cdtu
ai scrissu ? catu ati progressatu? quantum proticistis; b) de intensitate, in intellessulu latin. quam sau quantopere :
edtu ve dorimu ? catu asiu vr !=quam
amarem;
4. spre a espreme gradulu
de intensitate allu unui adiectivu sau
adverbiu ; a) cu adiective i adverbie
in gradulu positivu , casa in care dupo
catu se cere de: a) cu intrebare sau mirare, in acellu-asi intellessu cu latin.
quam quam inhumanus =ccitu de neomenosu ! catu de neomenesce ! = quam
inhumano; asia si : ca tu de mari si MilZU-

www.dacoromanica.ro

CAT.

CAT.

nate su hicrurile talle, Domne ! cdtu de

latu e fiuviu/u ? ceitu de lungi su parii?
ditu de barbatesce ve luptarati !
iutre

cdtu si adiectivulu sau adverbiulu cu

tic phi mediloc unulu sau mai multe
alte cuvente: cdtu se luptura de barbacu acellu-asi intellessu sta cettu
si pre longa adiective sau adverbie, cari
nu espremu calitati: ccitu de multu-a =
tesce!

cdtu-a = quantum sau quantus-a-um :

eau de multa apa?=cdta apa= quan

tum ague; ceitu de multa mente!=cdta
mente=quanta sapientia; atilt de multi-e? = quam multi sau quot : catu de
multi sunt inemicii ?=ceiti sunt inenticii=quot sunt hostes ; ccitu de pucinu-a
=quam parum, gum:blunt sau gum:talus-a-um : cettu de pucina sare !=quam
parum sails, cdtu de pucinu vinu ? =
quantulum vini, cettu de pucina intelleptione !=quantula sap ientia, ceitu de pucini-e=quain panel-ce-a: cettu de pucini
su cei boni:=quam panel sunt boni ; dro

ceitu de mare.= quantus-a-um, catu de

mari=quanti-te-a, precumu si ceitu de
micu-a=quam parvas sau quautulus-a;
ce inco se iea camu cu acellu-asi intellessu : ce formosu!=ceitu
de forniosu, ce niari arbori ! = catu de
mari arbori (vedi ce) ; (3) fora idea de
intrebare sau mirare, ci numai cu cea

de intensitate, ea latin. quamyis sau

54&

la propos. negative, sta eau totusenguru:

dora ccitu nu p/angea=tantum non lie-

bat=numai nu p/angea , aprope (sau

pre ad) era se planga;dro in tote aceste locutioni ceitu pare a fi conjunctionea unei proposetioni scurtate, (vedi mai
diosu la C); locutionile: ceitu de mil-

tu-a, cdtu de pucinu-a, cdtu de tniett-a,

cettu de mare, late cu intellessulu d'in

acestu paragrafu, urmedia distinctioniloru stabilite la a); b) la comparative de adiective si de adverbie, cu acellu-asi intellessu ca si lat. quam pre
longa superlative; ceitu maibonu=quatn
optimus, Mitt mai bene=quam optime,
esprimendu adeco cellu mai inaltu gradu de intensitate : cumersu cdtu mai rapedu, cu instrumente cdtu mai bone, cd tu

mai currendu, Cdin mai aprope, etc,;

ceitu mai mare --_-. quam maxims, cedu
mai mari=quam maximi, inse : ante
mai multi-e=quam
: cu ar-.

mati ceitu mai anuiti=quam plurimis

cum armatis; dro: edtu mai multu-a=
quain plurimum : cdtu mai multa apa=

aqua3 gum plurimilm; asia si ea eau

mai pucinu ;-5. neci cettu, analogu cu
neci candu, neci unde, etc., insenma a-

tau catu si netnieu, si de aci : neci de

cumu , de locu : n'am dormitu neci

si prin urm are neci eau este unulu d'in compusele lui catu , despre

ccitu ,

quantum vis
catu vrei, veri-catu, catu
de multu (vedi si veri-celtu, la II) : quam-

cari vedi in parte la II., compusu in care

Yis dives =I: catu de avutu, sau ca latin.

vel cu superlativu : homo yel optimns=
omulu ceitu debonu, etc., arretandu unu

cu intellessulu de ceva. si care are sensu

differitu de cellu ce are neci ccitu in locutioni ca : neci ceitu negrulu sub unghia, in cari ceitu este conjuctione, (ve-

mare sau forte mare gradu de intendtate, ce se pote da sau cugeta : construiti canterele eeltu de spatiose ; taiati
parii ceitu de lungi; omulu cdtu de reu
2ZU pote fi dram ; nzergeti cdtu de incetu, co totu yeti adjunge peno de sera;

si cu adverbie de locu : ceitu de aprope,

ceitu de departe, cdtu de diosu, ceitu de
susu ; inse la adverbiele demonstrative
de locu eau sta fora de si cu insemnare de
forte, tare, multu ceitu collo, cdtupre collo

=depart, tare departe; catu collea, ceitu

ici=tare aprope, de undo &Utz .2.e aci=

cdtu este unu addeveratu substantivu

di e) ;

6. asupr'a usului absoluta

allu lui ceitu e inco de notatu: a) in forma

m. singular. se applica: a) asia co se pote

totu deun'a usioru subintellege unu altu

substantivu ore care : cdtu ai dormitu ?
(ccitu tempt) ; 6) asiaco mi se pote subintellege unu substantiva ; aitu ai castigatu in carti?mai vertosu cons truitu

cu d'in : mi ai dissu se punu si sare si

vinu, der am uitatu cdtu se punu d'in
vinu si catu d'in sare (cettu
unu/u,

taut= non= aprope, aprope: catu pre

ceitu d'in ale a); acesta constructione se

appropia mai multa de latin. quantum

aei era se cadu; in acellit-asi intellessu:

satis=franc. combien de sel (du sel) ;

www.dacoromanica.ro

544

CAT.

CAT

cidro francese se dice si : comblen de

quanta mulier=cdta mai muierea; dif-

femmes , pro chndu romanesce nu se

dice : catu d'in femine, ci numai : cate

feru inse de celle latine atan in forma, intru catu in espressionile roma-

d'in femine, sau cate femine, casi latn.

quot feminarum sau quot feminee; afora
de acestea, in limbia nostra in loeu de:
sare, se dice si mai desu: cata
catu

nesci dita 1111 varia, ca lat. quantus, dupo

geuu si numeru, cata si in intellessu, intru catu espressionile latine n'au, ca celle

sare, dro in latina numai : quantum

sals, si neci de cumu gualdas sal; numai la numele de calitati constructionea latina pote fi ca si a nostra : quanta
prudentia= afta intelleptione, (vedi si
mai susula A); y) ditu, ca veri-ce substantivu , insocitu Cu articlulu definitu sau
indefinitu : ceitulu, unu catu,cuintellessu
de una summa sau cantitate orecare, si in
speciale, cantitate resultante d'in divisio-

nea altoru cantitati catulului sesse divisu prin trei este doue; b) f. sing. cta
subintellege totu deun'a unu substantivu
orecare femininu pune si apa in vinu,
totu
dita se punu? (cata apa);
asia m. pl. Mi subintellege : a) omeni
in genere, fia barbati sau muieri cati si
perdu vieti'a in desfrenan!
p) unu
substantivu orecare masculina : dco ai
numeratu edii, cati ai aflatu? (cati edi);

romano, numai insemnare materiale

si pejoratival ci si bona si spirituale
qnantus homo nu insemna numai cata
mai =u! ci si : catu de mare m'u! Ce
mare onzu!
C. in insemnare de conjunctivu, catu si ca adiectivu variabile
si ca adverbiu invariabile urmedia , in
respectulu flessionei, normele mai susu
stabilite, formandri cama acelle-asi locutioni cu acelle-asi nuantie de inteliessu; si a nume, candu lega proposetioni subiective sau obiective cu intellessu de interrogatione indirecta, ctu
se reguledia, in forma si in sensu, cu
totulu si intru tote, dupo normele interrogationei directe mai susu descrisse
spune mi cati barbati si cate mui6ri e-

rau la ballu; nu sciu de cati creditori

m'am desfacutu, si de cati'nu ; de ce nu

insemni in registru la M'a dai in promutu? Domnedieu scie cei ti d'in cei ce

si cu unu partitivu legatu de cati mergu la batalia se voru mai intorce in

prin de, d'in, dintre : cati de ai nostri? senulu fanzilieloru ; numai eu sciu cate
cali din voi; asia si cu femin. pl. : cale
d'in voi?
d) f. pl. cate subintellege :
a) fenaine, muieri, etc. : cate nu ar vr

am sufferitu de la densulu;ceitu voiu fi

dormitu, nu sciu; cine scie ceitu de profunde suntu consiliele provedentiei? sciti

sau relle cate ti am mai facutu , si tu

bene dita amore si ceitu doru de anima

am pentru voi;
pentru locutionile

nu connosci? cate mi faci tu, fora ca

Domnedieu scie cei tu, nu sciu catu, vedi

y) lucruri san altu

ceva asseminea cu insemnare generale
si vaga : cate de tote, cate pre lume,
cate celle, etc. (v edi si mai diosa la C):
alte locutioni cu cati vedi la II.; ro
ad se se observe hico : e) co , in moda
estraordinariu, f. sing. cata se construe
ea subst. de amendoue generele si nu-

ca cnjunctivu relativu, catu

la II.;
urmedia , pentru fiessione , acelle - asi
norme; dro in respectulu intellessului,
cuventulu pre de una parte intra in tote

se se marite Ctd unu avutu ca tene ! p) bone

eu se me supperu?

merele, ca se arrette mirarea asupr'a

unui ce de marine enorme si desproportionata : cata muierea ! cata copa/u/u! cata epele ! mai yertosu cu mai
dupo catu : celta mai capitin' a ! cata mai
capulu! cata nzai catellii! cata mai cepele !
aceste constructioni sunt analoge
celloru latine : qmantus homo=ciita mai
omulu, quanti homines=cta mai omenii,

formele mai sus date nu numai cu acelle-asi insemuari, ci si cu altele particularie, ro pre de alt'a formedia si
alte noue locutioni cu alte inseumari,
ce nu are cei tu in intellessulu do sub
A si B : 1. variabile, a) avendu correlativa in prep. principale pe ata tu, espressu sau subintellessu : se nascu camu

ateza barbati, cate si muieri ; cu cata

placere am inceputu lucrulu , cu data
dorere me vedu nevoitu a me lassd de
densulu ; cu ccitu tempu amu perdutu
pentru una seccatura , amu fi potutu

www.dacoromanica.ro

CAT.

CA.T.

545

face alte mari tucruri; catecapete, date

nei actione : catu petreeu la terra, nzi

b) avendu de correlativa
totu, espressu sau subintellessu : nu
tote ccite sbora se manca; cati sunteti
chiamati, cssiti ; d'in cdti (=d'in (oti

merge bene ; (3) ca lat, ni

paren;

cati) au concursu , neci unui-a nu a

successu; d'in cata stare aveam, cu nemica VW am renaasu;
inse in bou

de totu catu se dice mai desu : totu

ce, mania : nu totu ce sbora, se si manca;

asii se espreme latinulu Si cu

plurariulu : toti-cati= omnes gill, totecate = nines qua

omnin quo ; allu
nostru toti cati e analogu cu grecisavTec-3aot
espressionile date la B
'ac tote, Cate de bote, cate in sore, cate
celle, etc., sunt proposetioni relative abbreviate : spune cate celle = spune tote
cello Cate scie sau cateivitzu la gura;
c) catu
atcitu=nu mai multu :
am chiamatu , atati e vina; in acestu

intellessu, pentru mai multa claritate,

se prepune si numai la catu sau la. a-

data ce, cum, etc., momentuliz immediatu , dupe care urmedia unu evenimentu; catu vedura itzimiculu, ai nostri
luarcz fug' a;y) vericatu , catu de multu
(temp) : catu dornai, totu nu te saturi
de somnu; (3) catuva (tempu), multu sau
pucinu, cu acellu-asi erbu repetitu ca

la 1, e) : catu am dormitu, antdormitu;

e) candu in
dorma ccitu va dornai;
prop. correlativa se afla atatu espressu,

atunci atatu-catu, sau catu-atatu, pre

longa insemnarea de sub a) are si cea
de numai atatu, neci mai multu neci
mai pucinu : catu sum longa tene, atatu

sum fericitu; si pentru mai multa claritate, se si prepune numai la atatu sau
la catu : nunzai Mu sum longa tene,
atatu sum fericitu ; b) cu acelle-asi
norme si insemnari, se fume, ca se arrette in genere marime, cantitate sau
intensitate : ci) la verbe : a) fia ca sus-

tattz : numai atate pome se manci, cate

ti am dissu eu;
d) cu intellessu de
veri ccitu sau eau de multu : cata stare
are acestu onau, totu ar vr se mai aiba;
dig suntu inimicii (=veri catu de multi,

tantivu : catu am avutu, totu ti am clatu;

cu catu mi dai tu, nu potu trai ; catu ar
castiga cineva, tota vre se mai castige;

de si sunt cati vrei de multi), 2/U ne

sparianzu; dro cati se fia, nu potu fi

sera adi ntersera, fu gira cati fu gira;

verbe ca attingere, spectare,concernere:

catu se attenge de mene=catu me attengepre mene=quod ad me attioet saa ego
vero;proposetioni din acesta categoria
se reducu la forme ca: catu desjoe, catu
pentru, cari sunt preposetioni : catu despre mene, credu co asiu acceptd=ego

p) candu verbulu e la altumodu, cu in-

vero censentirem, etc.;prin`una ele-

tellessulu precedinte de la a) : nzer-

gante ellipse a verbului, catu appare ea

pusu cu unit substantiva: manca ccitu

cati dici tu; cu acellu-asi verbu inainte

si dupo densulu : a) candu verbulu e la
indicativu, cu intellesulu indefinitu de
catu-va, parte, multu sau pucinu mer-

ga cati voru merge; sau cu intellessulu

mancara eau mancara ; catu am castigatu, am castigatu, etc.in speciale cu

de vericatu, ctitu de multu : fia cati vcnu

fi, nu ne tenzenau de ei; nzerga cati voru

/MU lupu (ceitu manca unulttpu); de frica

merge, cu numerulu nu voru impune;

in amendoue intellessele se dice si

mai vertosu cu numerali cardinali

mi s'a facutu anim'a catu UnEt purice

pentru
locutionile : eau poti, catu vrei, eau ti
f) nu mai in
place, etc., vedi la II.;
plurariu, cati-cate=uni i , aim, al(ii, etc. : n'am renactsu cu neci una vita
d'in cate aveam : cate au moritu , cate

manca catu patru, lucra catu septe ; in

acellu-asi modu si variabile in concordantia cu substantive : au venitu Turci
cata frudia si erba; acea-asi ellipse si
in celle citate la B: catu collo, cattt i.e
ad, etc.; p) fia ca adverbial : catu te
stinaam una data, atatu te despretiediu
acuzu; me batura catu mc batura; catu

s'au perdutu, cate mi s'au furatu;

ai assuda, nu poti adjunge uncle vrei;

2. invariabile : a) ca temporale, espremendu : a) ca lat. ()pundit', dnrat'a

in speciale, cu insemnarea de cu ratu

Cali au fugitu, au fugitu; cati au remasu,

au remasu, ce ti psa tie?

(vedi mai diosu): catu imbetranesci, a35

www.dacoromanica.ro

46

CAT.

CAT,

tettu pari tu co inteneresci; Cu insemnare de in cdtu, (vedi mai diosu) vestimentele lui asi luciau, cdtu la sore
te poteai uita, ro la elle nu ;b) la a-

bataia; cine e atcitu de smentitu, in cdtu

se credos co scie tote?
simplulu attu
inco se ja (vedi mai susu) cu acesta insemnare; dro ntrrnai in casuri, in cari

diective si adverbie, cu acelle-asi insem-

nu s'ar nasce vre una ambiguitate de

intellessu ; (3) Cu alto insemnari alle

nari si norme ce s'au indicatu sub a si

b, (3, insocitu, cumu s'a arretatu la B,
de prep. de, ccitu de, si avendu de correlativu attitu de : ctu esti de mare, atdtu
esti de seccu; cdtu sunt de departe resa-

riturile de appusuri, departat'a Domnulu de la noi fora de legilenostre; a:Utz

suntentu de mici, cutediettnu a ne mesurd
cu voi, ceitu de mari sunteti; fia ceitu de
multi voru fi; se fi,u cdtu de resipitoriu
asiu fi, ce ve psa, voue?prin ellipse :
grossu cdtu unu butoiu (cdtu e de grossu

unu butoiu); suptire ctitu unu firu; si

prin una elegante scambare a adiectivului sau adverbittlui d'in loculu sea:
ccitu una bute de grossu, cettuunu tauru
de grassu: esti ca'tuunutattru de grassu

(=esti atettu de grassu, cdtu de grassu

e unu tauru); espressioni asia doro ca:
cdtu de mare, ctitu de reu, etc., citate
la B, sunt in parte proposetioni de acesta categora, abbreviate : fia panea
cdtu derea, nu mai fia in ten.' a mea, (com-

pletu : fia panea attitu de rea, ctu de

rea pote fi, etc.); in speciale, ctituatalu=latin. quum-tum sau ut-ita: omu
catu de invetiatu ateitu de modestu
quum doctus tum modestas (vedi si mai
diosu la 3 precdtu);
c) la substantive
sau si alte cuvente luate ca sustan-

tive, avendu totu de una correlativulu

ateitu espressu, si coordinandu asia-doue

proposetioni contracte sau abbreviate,

asi, co attitu-ccitu=-- latin. tam-quam

sau tuintum =si-si, nu-numai, ci si

atdtu fratii cdtu si sororile, attitu eu cdtu
si tu, atcitu aci ceitu si acollo, ateitu eri

auna, si astadi , etc.;-3. in unire cu

prepr. de, in, u, pre, intru catu se applica ca invariabile : a) cu in, in cdtu :
a) ca lat. ut in frasi ca : non sum tam
stultus, ut credam = nu su atcitu de
stultu, in cdtu se credu, cu intellessu

simplului cdtu sau compusu cu preposetioni, Thai vertosu Cu pre: et) de tempu
ca lat. quamdiu sau quoa(l: in cdtusiintru
cdtu=(pre Mitt) filosofil a nuva lassd vechiele methode, nu va pot face unu passu

inainte; (3') de conditione sau causa : in

ceitu, (si intru ecitu) tu ai calcatu contractulu, mi ai datu si mie dreptulu de a lu

rupe; 7') in au me attenge, intru ccitu

se atetnge de mene, etc. (vedi mai susu);
b) ca de, de ceitu : a) la comparative, fia
adiective, sau adverbie, ca lat. quam sau
unu subst. in ablativu : doctior quam

pater (sau patre)=mai invetiatu de eau

tatalu ; asia si : de Mu asi vietia mai
bene morte, de au la annulit unu bou
mai bene acumu unu ou, cu una len gura
de miereprendi mai multe musce de edtu

cu un'a de acietu, (vedi si ca in acellu-

asi intellessu);p) dupo altu, ca si lat.

quam sau nisi : quid aliud quam=ce
altu de cdtu asia
pentru mu a trai
ce altu e de catu a cugetd?de ad, prin
ellipse, in proposetioni negative sau interrogative, nu-de ctitu sau ce decdtu=

numai : nu face decdtu dorme=numai

dorme; asid si ce face de catt donne?
nu acceptu de ccitu bani de auru; nu mancu

deditu lapte; aceste constructioni nu su

gallicismi, desiFrancesii facu de elle usu
desn : il ue fait que dormirz_.nu face de

cdtu dorme;y) de catu,=clro=sed :

am preceputu ce vrei a spune, de cettu
mi remane una mica,indoentia ;---6) insocitu Cu numai, numai decdtu, nu mai e
conj., ci adv. temporale ca insemnarea
de: indata, la momentu, forte currendu :

la ehiamarea mea ven numai de cat*

Cu pre, pre attic : a) in insemnare de
tempu si de conditione, camu cu acelu-

asi intellessu ca si in cdtu sau intru

speciale de intensiva, avendu de correlative : ateitu, asid, tc.; asid de rapide

incepumu attaculu, in cdtu inimicii nu

catu : pre cettu vei fi bunu , me voiu portd

si eu bene cu tene; p) in speciale, la
propositioni comparative deco acestea nu coprendu unu adiectivu sau

avura tempu de a si forma liniele de

adverbiu in gradulu comparativu, si

www.dacoromanica.ro

CAT.

CAT.

dco prop. subordinata cu cdtu precede

cellei principale : pre catu e de mare misericordi'a lui bomnedieu , pre atatu
vertosu
de mare e si justiti'a lui;
intre doue proposetioni contracte si re-

duie la doue adiective sau adverbie

pm catu de bonu pre attu si de severu,
lucredi pre ctu de rapede pre atatu si
de formosu, (vedi mai susu si catu sim-

plu luatu cu acellu-asi intellessu);

cl) cu catu : a) cm multe d'in insemnarile

simplului cdtu, cumu si elle compusului
pre catu : c'u cd tu cresci, cu ateitu, in locu
se te intelleptesci , inebonesci; Cu catu

beu, cu atatu mi e de sete, etc.; inse

p) in speciale, la proposetioni, in cari
se afla adiective sau adverbie in comparativu, avendu totu de un'a correl.
eu atatu espressu, asir], co cu catu-cu
ateitu=quauto-tanto sau quo-eo : quanto
plus bibo, co vehemeutius sitio==cwattu
mai multu beu, cu atatu mi e mai sete ;
cu &IN sunt mai departe de tene, CU atau mai tare te dorescu; cu ctu sunteti

mai mari, cu atatu s'ar cad se fiti mai

mentosi;
cu cdtu precede, cumu se
vede d'in essemple, correlativului Cu atatu, si abaten i de la acesta norma se
faeu numai in frasi ca : capitandlu nostru propera a da batalia cu atatu mai

multu, cu ctu audisse, co a dou'a di

inimiculu astepta noue subsidie; dro

547

alubia catuva, a ara catuva; de aici peno

acotlo nzai e Muna;
catuva se dice
proprie de unu numeru sau cantitate in-

deteiminata; sa incarca inse adesea si

cu ideele mai precise de multu sau destullu de multu, cumu si de pucinu, dro
aceste idee nu se potu intellege de Gnu
d'in tonulu vorbitoriului sau d'in contestulu cuventulni; asiA in prop. erau
tiva la baserica, cativa pote se inseinne

si :pucini de totu, si destui de multi;

aceste doue insemnari ar av
a nume, s'ar pot intellege numai d'in
tonulu.vorbitoriului sau d'in alte disse
mai inainte,
2. cu ore, orecdtu, sup-

care

pusu la acelle-asi norme de fiessione cu

alle precedentului catuva: orecatu, orecata, orecati, orecdte, orectoru, si avendu cainu acellu-asi intellessu cu allu
lui catuva, cu differenti'a. co orecatu e

si mai vagu si mai indeterminatu de

cau indeterminatulu .catuva; de altamentre orectu occurre raru sub acesta
forma; mal desu se aude longa ore cu
si, care affirma si mai bene indeterminationea acestui cuventu : oresicatu, oresied ta, oresicati, etc.; si mai desu inca,
in acellu-asi sensu de indeterminar, se
prepune lui catuva insusi : ore, san veri
(vre) : orecativa, vre cateva, vre ctuva,
(vedi si ore, veri);
3. Cu veri sau ver
(ori sau or), suppusu acelloru-asi norme
de flessione ca si cdtuva : veri catu-a,Pveri cati-e, veri ctoru, (si oricdtu-a, etc.);

in assemini casuri cu can este addussu , fora se fia cerutu de sensuld

propriu, numai prin una attractione ro pentru intellessu: a) veri catu este
a correlativului cu atdtu, si in locu

cu catu ar intra regulatu co, ca

si

quod in latin'a;II. compusele lui catu

sunt: 1. cu va, ca tuya, suppusu la acelle-asi norme de flessione eu alle simplului catu : ctuva, catava, activa, cdte-

va, catoruva, respundendu, prin intellessu, in sing. la lat. aliquantu in, ro

in pl. la lat. aliquot, esprimendu adeco
una cantitate numerica, estensiva sau
intensiva indeterminata : a) variabile
plur. cativa barbati boni, cateva nuci
verdi; altiva d'in ai nostri; ouile cdtoruva sateni; a det copillului ca teva(loviture);

P) sing. cdtava clistantia) a bce ca-

tana apa, a inghiti calma anzaru ;

invariabiale : a adorm catuva , a

mai vertosu conjuctivu sub forma de

adj. de adv. sau subst., Cu intellessulu
latinesceloru quoteunque = vericati-e,
quautumeuu(lue
vericdtu-a : a) variabile : vei prende lucratori vole:di si veri cati vei pot afl; veriedti ne ampot
stringe, totusi nu vonzu fi destui ; man cati vericata pane vreti; [3) invariabile:

a) simplu cu verbe : vericatu amu trai

totu nu ne saturzu de vietia; nu se
multiantesce omulu cu veri catu ar av,.
[3) ca si catu de (vedi I, B, si C), cu
de dupo densulu, veri cata de, pusa innaintea adiectiveloru sau adverbieloru;

veri catu de intellepti sunteti, totu poteti rateei; veri catu de bene aniu face
noi, urmatorii nostri totu voru afia, co

www.dacoromanica.ro

548

CAT.

CAT,

cdte ti place, in intellessu appropiatu

de precedintele ceitu vrei , si a nume
ceitu de multi = quotcunque, veri ceitu corresponditoriu cu alle latinesceloru
de pucinu-a, etc.;spre a appesl si mai quotlibet quantumllbet, quantuslibet,
tare assuprg indeterminarei de intel- (quamlibet) quamyis : bee apa ceitu ti
lessu, se interpune, ca si la 2, unu si : p/ace=bibe quautumlibet aqd:e ; vomu
veri si ceitu-a; b) inse prin ellipse si adduce pome ceite tiplace=poma quotlise pote face si mai bene; asia si : veri

catu de multu-a-...7.quantumeumque, veri

fora nuantia de conjunctione, in tote fol.-

mele si insemnari/e ce are si ca conjunctivu : fia veri ceiti, nu ne tememu

(completu : fics veri ceiti voru fi, vedi si
la I, C): mancati veri ceite pome, numai
se fie copte bene; UN, veri ceitu de multa
apa, co nu ve va face reu ;-- 4. cu fia; fia
ceitu-a, fia ceiti-e, fia ccitoru, suppusu la
acelle-asi norme si avendu camu acellu-

asi intellessu cu vericeitu; cu si interpusu : fia si ceitu-a ;-5. precumu cu fia

(a treia persona de la fire), asi/ si cu
alte clteva verbe cuventuln cdtu formedia locutioni cantitative forte usitate, cumu: a) cu vrei (a dou'a persona
de la vrere): cdtu vrei, ceita vrei, ceite
vrei, ceitoru vrei, in intellessulu ce au
lat. quotvis quantumvis quantusvis ,
quamvia (vedi si la I, B) ; bee apa ceita
vrei=bibe aqu:e quantumvis; vomu

ash vrei lingusitori=reperiemus quotvis adulatores; si en de : ceitu vrei de

mare, ceitu vrei de multi, sau si: ceitu de
nzare vrei, clitu de multi vrei , cdtu vrei

de boni=quamvisboni, etc.;clro limb'a nu a perdutu conscienti'a, co allu

doile elementu, adeco vrei , d'in ctitu
vrei, este una addeveratu verbu, si de
ad i vine, co acestu elementu pote si
ellu variA dupo persone : mancati pere
cdtu vreti de multe, numai se fia copte;
ne vomuadoperd ceituvrenzu (ceitu vomu
vre), fora se potentu face ceva; assemeni
frasi inse, potu fi adesea ambigue : man-

cati cede pere veti vr, pote insemna: a) edite pira quot voletis (=mancati, dale pere cede vreti, ceite ve cere
dninz'a, adeco cu intellessulu lui ccitu
de la I, C, 1; (3) edite quotvis pira =
nzancati veri ceite, veri ceitu de multe, adeco cu intellessulu de vericeitu, d'in acestu paragrafu; b) Cu placere, luatu ca
irnpersonale, dro insocitu de pronumele

de a dou'a person'a sengularia : catu

ti place, ceita ti place, ceiti ti place,

bet afferemus; yam maned cdtu ti place

quantumlibet edemus;ca si la cdtu

vrei, conscienti'a despre natur'a verbale

a lui place nu e perduta in limba, si de

acea-a, pre de una parte place se pote pune si in plurariu : cdti-e ti placu=
quotlibet; ro pre de alt'a in loca de ti
potu intra si celle-alte forme de pronumene personali: ceitu ve place ceitu mi
place, ceitu ne place, ceita le place, etc.;

de acea-a si aceste espressioni, ca si

cello formate cu vrere, potu fi a desea
ambigue;
c) cu potere : cc) ca si cu
vrere, dro mai vertosu : 13) cu form'a

impersonale se pote, cu care ditu se

construe mai vertosu ca invariabile
ceitu se pote, locutione care de regula se

pune inaintea adiectiveloru sau adver-

bieloru si e totu de un'a urmata de

unu de : ceitu se pote de mari, ceitu se
pote de multi- dro si cdtu de multi se
potu, ceitu de bene se pote ; la comparative acea-asi espressione se pune
fora de: clitu se pote mai late, ceitu se va
asid, dero esprespote naai currendu;
sioni ca : ceitu de mare, ceitu de multi,
etc., produsse la I, B, se precisa si se espleca ca mai bene, cautandu a supplenf
verbulu ce lipsesce, si care e unulu d'in
celle entunerate in acestu paragrafu 5;
d) cu scie, in done moduri: a) cu person'a a trei'a de la acestu verbu, carei-a
se da de subiectu interrogativulu cine:
cine scie catu-a-i-e, cine scie catoru, sau
D-dieu : D-dieu scie cdtu-a, D-dieu scie
cati-e-oru, cu semnarea de multu, forte
naultu: auperitu cine scie cati, am sufferitu

Domnedieu scie ccitu;sub forma invariabile si cu de, inainte de adiective sau

adverbie : cine scie cdtu de naulti, amu
traitu Domnedieu scie ceitu de amariti ;
(3) Cu personele antani'a si a dou'a
necrative : nu sciat ceitu-a-i-e-oru, 92U scii

caTu-a, etc., crt acea-asi insemnare ca

si locutionile de la precedentele cc): amu

www.dacoromanica.ro

CAT.

CAT.

vediutu nu mai sciu cti assemini omeni;

si

Cu

de : nu seiu catu de mari;

7) cu

person'a a trei'a sing. negativa, luata

in rnodu impersonae sub forma passiva:
nu se scie catu-a, nu se scie cati-e-oru, Cu
acelle-asi norme si insemnari ca si locutionile de la precedentele 3: bietulu omu a

facutubene nu se scie ctora, siluinemine

nu-i vine in adjutoriu, (vedi si la candu
locutioni assemini); precumu nu sciu
care sau nu scii care se reduce lana si care
ro nesciu care la nesicare, nescare ; asia
si nu sciu cfitu sau nu scii catu se reduce

la nu si au, ro nesciu catu la nesi-

549

poti bee macariu cata apa, fia macariu

tu de multi ;si cu precedentele cdtusi : macariu cettusi de pucinu;-9. sub

form'a fem. pl. cate invariabile, uventulu eau intra inco in multe locutioni ea
intellessu speciale : a) cu articlulu pusu
atatu inainte catu si in urma m. allu
ctele, f. a cate-a, cu insemnarea latine-

scului quotas, spre a intrelni de numerulu

de ordine ce occupa ceva sau cineva in-

tr'una seria, classe, etc.: allu catele d'in

concurenti ?b) cu ca tu insusi, cte eatt:
a') ca interrogativu.: a) la plur. cate cati,
cede cede, Cu insemnarea ce are lat. quo-

catu, nescatu; nescettu, sub forma ca mai

teni-Fe-a, spre a intreba de numerulu

bene pastrata, sub form'a nescantu, e

ceteloru sau grumuriloru, in cari se desparte Una numeru mai mare de lucruri
sau de persone : cede cti se plecmu in
preuna; cate cate nuci ai data fia carui
copillu?-3)cu acellu-asi intellessu si la
sengulariu, spre a intreba adeco de partile alicote, in cari se desparte una cantitate estensiva : cate cata pane se dau
fia carui lucratoriu? cate ccitu vinu se
vende predi ?y) invariabile : cede ceitu
dai preluna la servitori?(3") ca conjunctivu cu normele de forma si de intellessu, ce are si ca interrogativu : cate

populariu, maivertosu la Macedoromani,

in intellessu de catuva : d'in pecure nes-

carte morira, nescante vendui ; cuventulu inse ar fi bene se intre in usulu generale tallu limbei : coci intre nescantu
sau nesccitu si intre catuva aru medilocf
acelle-asi nuantie de intellessu ca si intre nescare si careva; assemine ar differl nescantuva sau nescatuva de cdtuva,
ca si nescareva de nescare ;
6. cettu

repetitu, catu catu, suppusu la acelleasi norme de flessione si avendu acelleasi insemnari cu vericatu, (ve di mai susu):

dite cetti se vina, nu potu ven cciti dici

tu; cata cta intelleptione, cettu catu (IC
mari, catu catu de pucini, etc.; compara
si latin. quotquot=cetti Celli, cate cate;
quantum quautum=cdtu catu, cata ceita;
quamciuttin=xettit

ceitu dau altoru servitori pre luna, ti

voiu d sitie; impart la fiacare cetatianu cate atati lei, cte cetti dedesse si
la militari; c) Cu numerali cardinali
a) spre a arreta, ca si lat. singuli, bin!,

terni, etc., d'in catu da multi se com-

tu; se dice si cu punu cetele sau grumurele form ate d'in

de interpusu : cettu de eau, cta de cata,

ca'ti de cati, etc.; si cu antaniulu catu
invariabile : cata de ceitu-a, catu de ca ti-e;

7. cu si; ctusi, numai invariabile cu

intellessulu de ceva, pucinu de tau, si
de acea-a pusu mai totu de un' a in frasi
negative si pre longa cuvente Cu insemnare de pucinu, mica neinsenanatu, etc :.
n'ath inchisu ochii ceitusi de ipucinu;
eatusi de cata, catusi de pucinu, nu se astempera ccitusi de pucinu ; cetatianiiboni
tusi de pucini inpreun a facit multu pen-

tru terra; cu acellu-asi intellessu aprope

si: fics catusi, veri-ccittisi; 8. cu macariu,
macariu eau, suppusu la acele-asi norme
de fiessione si aven du camu acellu-asi
intellessu cu veri-catu, (vedi mai susu)

unu numeru mai mare de persone sau

de lucruri : cette unu, cede una, cate doi,
te doue, cate trei, cdte doue dieci, ccite
pucini, etc.; si : cette unu unu, cette doi
doi, cate septe septe, etc.; sau si : unit-Ole
una, doi elite doi, etc.; cede multa, dro

mai vertosu cate pucinu se dice si la

sing. in modu atatu variabile catu si
invariabile Cu intellessulu mai susu indicatu la a', f3 si 7 : a bee de mai multe ori

'Ate pucina apa, a maned de mai multe

ori,clro cte pucinu; cu acelle-asi norme
si candupucinu e repetitu : cede pucinu,

sau pucinu ccite pucinu; si cate si numeralile repetite : cate doi cate doi, elite
pucinuc te pucinu, ccite unufiru cite una

firu, etc.;compara si lat. blni Mid=

www.dacoromanica.ro

550

CAT.

CAU.

cate doi doi, doi cate doi, cate doi cate

blanda sgarie reu=persona, care, sub

doi;in sensu analogu cu allu espressioniloru cate unu omu, cate unu unu
ou, cate pucinu, etc.; se dice si : cate

ammagitorie apparentie de blandetie si

de bonitate, ascunde unu negru si reu
suffietu; a se Pea Cu cineva ca catusi a

cineva=nonnem o, cate ceva=nonuthtl,

cate una data=tionnunquam,
spre
a espreme co se intellegu tote personele

cu sorice/e=a se porta cotra ciu va cu

sau lucrurile cate se arretta prin numerulu cardinale cate patru sororile
s'au maritatu (cate patru=tote patri();
pentru mai multa claritate se pune si
longa cate : catesi patru, ditesi septe
amicii, etc.; dro altulu e intellessulu
lui si in espressionile : catesi cincva ,
catesi ceva ;
el) cu ori (plur. d'in
ora, cu care si concorda ca adiectivu),
totu de un'a insocitu si cu prep. de, de
cate ori : a) ca
in insem-

narea lat. tjuoties

interroubativu,
: de cate ori ti am

spusu se Me maifaci asid?

p) ca conjunctivu , cumu e si lat. quoties : de
cate ori te cautu, nu te aflu a casa; si ca
lat. quotiescunque=veri de cate ori, si
in genere formandu, ca si simplulu catu,
mai tote speciele de locutioni enumerate
sub II; asid, afora de locutionea : veri
de cate ori, analoga (in forma si in in-

perfida crudime si barbara;

2.1aciu,

lantiu, cu care se tine legatu unu nebonu furiosu, unu criminale, una feetc. (vedi catena).

ra'CATUSIARE, v., catenare; a pune in

catusie, (vedi catusia sub 2); mai usitatu
inse ca compusu in-catubiare.
CATTJVA = catuva , vedi 2. catu=
(catu).
CA.UCALIDE, s. f., cancalis (me).xxXk, fr. caucalide); genu de plante d'in
famili'a umbellifereloru.
CALTQALIDEU,.-a, adj., Ifr. canoa1id6); care smena cu caucalidea; s. f. pl.
caucalidee, familia de plante avendu de
typu genulu caucalidei.
CAUCELLU. s. m., pl.-e, deminitivu
d' in caucu.
CAUCU, s. m., p1.-e, cnicos (xatixo; si
Itextbccf.); pitens, pilet limbus ; tibula ,

I. vasu de scossu apa , de beutu, de

mulsu etc., mai strimtu la gura si mai

tellessu) cu veri catu, OCCUlTU Si locutioni ca : de eateva ori, analoga cu catu-

laugh la fundu; 2. coperimentu de capu,

va; nu sciu de cate ori, analoga cu nu

larga la fundu; cucullu de preutu sau

sciu catu, etc.; in compuse cari incepu Cu

alta persona basericesca; 3.1imbulu sau

marginea gurei caciulei; de aci : 4. baltiucu, cancellu, carceia, etc.
CAUDALE, caudariu, caudice, etc.,
(vedi codale, codariu, codice).
CAUELLA (mai pucinu bene : colega
san caieci, si mai reu : caed), s. f., clavulus (it. cbiavello, port. cayollia, isp,
prov, clavel); cuiu, si mai vertosu cuiu
de ferru, in speciale cuila'', 'care se bate
in forramentulu de la petiorulu callului.
CAULA, s. f., caula; I. gaura, cavitatb, parte interna secca la unu tubu,

verbe, preP. de se pote pune fora ambi-

guitate si inaintea verbeloru : i am

spusu de nu sciu cate ori=i am spusu
nu sciu de cate ori ; ro in compuse de
alta natura scambarea d'in locu a p.reposetionei pote scambd si sensillu : vtri
de cate ori insemna mutua quotiesettnque ro de veri cate ori insemna in speciale aliquoties=de vre cateva ori, se
aude inse si cu inseninarea de quotiescunque=veri de cate ori, de 'cate ori vrei, etc.
CATUNU, vedi eatonu.

,CATUSI=cdtusi, vedi 2 catu=(catu).

CATUSIA, s. f., Peles, feles famina ;
catena, Vinculton; I. genu de animale,
applecatu : a) la genu peste totu, fora
destinctione de sessu ; b) numai la femin'a genuluir (vedi catoniu);
acel-

lu-asi animale, in amendoue intellessele, porta, dupo locuri, si numele de

mitia si pissica ; proverb. : catusia

caciulla mai strimta la gura si mai

una tieva, una vena, etc.; poru, vena,

canale; 2. capacitate, loen sau spatiu,
si mai vertosu locu inchisu : staulu,
aula, curte, etc., (populariulu gaura=
caula).
CAULERAPU, s. m., vedi colerapu.
* CAULERPEII,-a, adj. (fr. caulerpe);
care smena cu caulerpulu; s. f. pl. caulerpee, tribu de plante d'in famili'a zoo-

www.dacoromanica.ro

CAII.

CA13.

epermeeloru,avendu de typu genulu caulerpulur,.

* CAULERPU, s. m., p1.-i, (fr. cattier-

pe, d'in xauXq=cattiu si Epretv=serpire), genu de plante d'in famili'a zoospermeeloru, care coprende vre treidieci de specie originarie d'in marea
tropiceloru.
CAULICOLU,-a, adj., (caulicola=
fr. caulicole, vedi eau/it si colere); care

locuesce pre cauli, vorbindu de unele

plante fanerogame , cad., ca cucuta,
traiescu pre caulii altoru plante.
CAULICULATU-a, adj., cauliculatus; facutu in forma de caulu.
CAULICULU, si coliculu sau coliclu, s. m.,
cauliculus si coliculith
deminutivu d'in caulu cu tote insemnh-

rile acestui cuveutu, cumu si eft cello

a) de una specia de stelu, ornamentu de
architectura la, capitellulu unei columna
corinthica; b) de parte intermedia a unui embryone ce a blastaritu; c) de unulu d'in mai multi cauli ce d, una radecina, (populariulu coreclu sau corechiu=coliclu).
CAULIPLORU,-a, adj., (fr. cavil-

&re; vedi caulu si flore); cu flori pre

caulu, cari face flori pro caulu, vorbindu de plante.
CAULIFORMIT,-a, adj., (fr. cattliforme; vedi cuulu si forma); cu forma
de caulu.
CAULOBIU,-a, adj., (fr. caulobie,
d'in 7.auX6;=cau/u si fi:0;.-:-.-_vietia); care

viedia pro unu caulu ;

rn., caulubiulu,

genu de insecte lepidoptere d'in famili'a nocturneloru.

CAULOCARPICU,-a, adj., (fr. eaulocarpique); relativu la caulocarpu.
*CAULOCARPU, s. in., p1.-i, (fr. can-

locarpe, d'in xcwkk=caulu si xcf4r7ck=

fructu); caulu de plante vivaci care persiste si da de mai multe ori fructe.
*CAULODE, adj., cattlodes (xaoX6-

87N); care cresce in forma de caulu

brassica caulode=curechiu.
CAULU si colu, s.

anus

si colts (mtoX44); 1. stelu de planta

caululu cepei ;
in speciale, caululu
2. penverdi (cocianulu de verdia);

tru lucruri cari semena cu caululu de

551

plante, cumu tievia, unei penne si altele.

CAUPONA si cupona, s. f., eau.
pona; stabilimentu, uncle pro bani pote
cineva bee, nand si chiaru maro3

ospetaria, etc.; meiseri'a cellui ce tine

asseminea stabilimentu.
CAITPONARE si cuponare, v., Cd11.

ponari; ,a tinti caupona; in genere, a face

negotiu in micu, a precupetl.

CAUPONARESSA si cuponaressa,
S. f., canpona; 1. muiere a cauponariului; 2. muiere care cauponedia.
CAUPONARIA si cuponaria, s. f.,
canpouttrist; messeria de cauponariu.
CAUPONARIU si cuponariu, s. m.,

caupo, canponarius; 1. care tine una

caupona, care face negotiu en caupona;
2. in genere, negotiatoriu in micu, care
vende cu merunt'a, precupetiu.
CAUPULU, s. m., canpulus; nave
mai mica, caicu, barca, etc.

CAURIT si corm, s. m., calms ;

ventu ce suffia d'in unu puntu intermediariu intre media nopte si appusu : recea sufflaye a caurului.
CAUSA, s. f., causa (it. causa, fr. cau-

se); veri-ce d'in care resulta alta ce,

ce face ca ceva s6 se produca, se se intemple, se fia; principia d'in care, prin
care sau pentru care se face sau essigte
ceva; I. proprie, ca oppusu la effectu sau

la faptu, la fenomenu ; 1. in genere

unu vu/nu greu causa de morte; cruditatea sau indigestionea este causa de
morbu; Domnedieu este caus'a a totu ce
a cercet causele reului; a se sui,
de la se 'leek la cause; nu e effectu fora
essiste.'
causa, cumu nu e causa fora effectu ; effectu fora eausa=absurditate : ce ciffirnii
tu ar fi unu effectu fora causa; precumu
una causa pote produce mai multe si varie effecte, asi si unu efectu pote fi produsulu mai multoru cause; una causa pote fi

si ea effectulu altei cause; caus'a inse e

differita de occasione, ca,su, accidente, me-

instrumentu, circunstantia, etc., mai

vertosu nu totu ce precede este caus'a a
ce succede : Cicerone cu dreptu cuventu
dice, co Ecuba, soci'a lui Priamu, nu a
fostu caus'a caderei Troiei, pentru co a
2. in parte:
nascutu pe Alessandru;

www.dacoromanica.ro

552

CATT.

a) in filosofia, metafisica, morale, etc.:

causa prima, care lucra de sene, care nu
effectulu altei cause; tote inse in lurne
sunt effectu allu unei cause, si de Stea-a
caus'aprinta=_- Do ni nedieu, differitu pr in

urm are de caus'aprimaria=causaprincip2de, care e cea mai insemnata sau cea

mai antania intre celle ce concurru la

effectu; causa priproducerea
ma=Domnedieu, se oppune la causase-

cunda, care se applica la veri-ce creatura, persona, lucra sau acto de persone
si de lucrure, cari potu fi si elle cause;
causa primaria se. oppune la causa secundaria; numai prin estensione si priu
abusu, in coutea celloru spuse la 1, se
dice si : cause accessorie, cause concomi-

tanti, = circunstantie, aceidentic, etc.,

cari contribuescu si elle, pre longa addeveratele cause, la producerea effecte-

loru ; p) causa materiale : a') materra

d'in ore ceva e facutu : caus'a materiale a ferrului e insusi ferrulu, P') in
opposetione ca causa spirituale, (vedi
mai diosu); y) causa finale : a') scopulu
pentru care unu ce este facutu ci9 Domnedieu; p') scopulu, la care te nde una actione : caus'a finale a totora fapteloru

unui addeveratu crestinu este glorificarea lui Christu; S) causa formale, care
face co unu ce e cumu e, &o causa efficiente, care produce unu ce sau face ca
acellu ce se lucredie; e) causa spirituale,
care jace in natur'a spiritului unei fientie cugetatoria, si anume : a') in mentea sau intellegentra unei atare fientia,

si attunci se si dice in speciale causa

numerd corruptionea, passionile factioniloru, reu' a organisatione politica si economica, ete.; b) in scientie naturali
caus'a caderei corpuriloru d'in aern pre
pamentu este gravitatea: eausele fenomeneloru sensibili se chiama si cause
naturali,k in opposetione cu cause spirituali, (vedi mai susu); irise causele naturali se oppunu si la cause supernaturali

=cause metafisite=cause transeedentali; mai vertosu in medicina : cause

niorbifice, tote cate producu sau contribuescu a produce morbi; elle potu fi
cause accessorie, cause accidentan, (vedi
mai susu), cause physice, cause chymice, etc.; dro mai vertosu : cause esterne, cari consistu,in celle ce potu influentia in reu organismulu vitale allu omului, in oppositione cu cause interne, cari
jacu in organismu insusi; cause continenti=cause prossime sau appropiate,
cari dau immediatu nascere morbului,
in opposetione cu cause remote sau departate, cari numai despunu corpulu la
unu morbu; cause essentiali, cari sengure producu cutare sau catare morbu,

in opposetione Cu cause accidentan ;

cause forman sau specifice, cari determina speci'a morbului ; cause febrili,
d'in cari se nasce febre sau friguri, etc.;
.c) cuventulu causa se iea senguru ca acellu-asi intellessu, ce au espressionile
mai susu date : causa morale, causa rationale, etc., adeco Cu insemnare de ratione;,cuventu,dereptu, dereptate. deplina
dereptate, etc.: 122/ fora causa nu anau facutu asid; mai vertosu insocitu ca bene cuventatu, causa benecuvent ata: aveam causa bene cuvent ata se facu asid: d'in cause

intellectuale sau rationale=cuventu, ratione, judecata, opinione, temein, credentia, etc., pentru cari una persona lucredia inteunu modu orecare ; p.) in

bene cuventate m'amlassatu de ce incepussem; d) ca intellessu de pretestu, a-

voientra unei fientia spirtuale, si at-

deco causa cautata si faurita prin cu-

tunci se dice in speciale causa morale

motivu sau mobile, curnu : dorentia,
amore, ura, etc., cari indemna pre una
persona a lucra inteunu modu orecare;
inse causa morale se iea si cu intelles-

getare: a cautd causa de a incepebellu;

a caut culuminarea causa de certa;
irise, in addeverata si rigorosa insemnare, causa se oppune la pretestu : acestu-a e una pretestu de a rupe contrae-

sulu generale de causa spirituale;C) cau-

tulu, ro causele altele sunt;e) cu in-

sa 2nterna se dice in opposetione cu

semnarea de culpa, care rasare in compusele: accusare=(aceaussare)si incusare (inca/usare), urnu si cu insemnarea de escasa sau scusa, care resare in

causa esterna : caderea unui statu pote

fi effectu de cause ateitu esterne ditu si

interne; intre causele interne se potu

www.dacoromanica.ro

CAI/

553

compusulu escusare sau scusare : nu aflu causa de morte in. acestu omu; nu
scii ce causese dai, spre a scapd de respunclere; II. metaforice 1. subiectu,
materia a unei dissertatione, a unui dis-

cursu, a unei composetione retorica

sunt dome genere de cause, adeco cause
determinate sau definite si cause indeterminate sau indefinite; causele indefinite sunt celie generali; de acf : 2. ca
terminu juridicu a) cestione sau casu
de judecata , processu, litigiu : causa
privatam.- causa civile, care are de obiectu

una interesse a cetatianiloru ca privati

sau particulari, in opposetionecu causa
publica = causa criminale , care are
de obiectu judecat'a unei fapte criminali; causa capitale, pentru care cellu
condemnatu perde capulu sau vieti'a ;
causa possessoria, care are de obiectu
unu dereptn de possessione separatu de

dereptulu de proprietate;frasi : a apperd sau defende una causa, a castig

una causa, a perde una causa, a se insarcind cu una causa sau cu apperarea
unei causa, a vende caus'a cuiva, a judeed una causa, a instru una causa=
a ua cercetd, a ua lumind si pune in
stare de a se pote judecd ; a espune cau-

s'a, etc.; in speciale : a fi in causa=a fi

parte litigante, parte interessata in litigiu; a pane sau chicond pre cineva in
causa=a ammestecd in litigiu , si d'in

gentiloru,caus' a cumperatorei=a fracerea

cumparatorei; am se ti vorbescu in caus' a

sciuta; caus'a perduta e nu numai una

causa de judecatct, ce a perdutu cineva,

sau una causa rea, in opposetione cu

caus'a bona, conformu intellessului de
la preeedentele a, ci si : veri-celucru, de
care nu pote cineva convinge pre altii,
(compara it. cosa :.-.-_- franc. chime, care

nu e de catu totu causa, si care are insemnarea de lucru, affacere, treba);

4. din calla peno ad espuse se potu usioru espied differitele insemnari alle
unoru locutioni ca : a) a fi in causa, ca
oppusu : a nu fi in causa sau a fi afora
d'in causa : a) Cu insemnarea esplecata
la 2, a; f3) cu insemnarile mai generale :
cc) a fi in cestione, a nu essf, a nu se ab-

bate de la subiectulu de care e vorb'a ;

(3) a fi in cestione, a fi ammestecatu intir'una incurcatura orecare; 7) a fi in cestione, a fi in periclu; b) causa, referitu la

persone : a) cu differite insemnari d'in

celle mai susu espuse : eu su caus'a nefericirei telle, n'am fostu eu caus'a intardiarei, nu veti fi voi caus'a se nu se faca
(de a nu se face) ceva asi de bonu; ins e:

[3) in speciale cu d'in ; din caus'a tea=

tu esti caus'a sau pentru tene, asid si
d'in causa nostra, d'in caus'a tatalui,
d'in caus'a dopilliloru; ero cu lucruri:
d'in caus'a tempului reu,
catts'a
tiei etc., d'in caus'a insemna numai, co
lucrulu a fostu caus'a, si neci de cumu

contra : apune afora d'in causa, precumu si a fi afora (l'in causa=a nu fi

pentru lueru.

in causa, (vedi mai diosu si alto insemnari alle acestoru locutioni);b) motivu
legale sau legitimu allu unei obligatione
juridice , titlu juridicu sau dei eptu
posseclu acesta casa d'in mai'multe cause; nu pueine su causele, pentru eari
se cuvine ereditatea ; 3. Cu intellessulu
si mai generale de interesse, relatione

* CAUSA_LE, adj., causalts; relativu

la causa: proposetioni eausali , cari espremu caus' a.
CAUSALITATE, s. f., (it. causaliti,
fr. causalit); abstractu d'in causale cu
intellessulu de : 1. relatione intre causa si effectu; principiulu causalitatei,
dupo care mentea cauta sau afla totu-

de interessi. partein ceva, ammestecu, etc.:

deun'a si de necesse relatione intre

interesse , ce lega pro mai multi in

causa si effectu; 2. potere si actu de a

preuna, si de ad, factione, partitu:

caus'a poporului , caus'a aristocratiei,
sant'a caus'a a libertatei, a face causa
commune cu cineva=a se un cu den-

caus; de aci : 3. in unele systemate frenologice, un'a d'in cello done facultati
refiessive alle omului : organula causalitatei; 4. in filosoff alui Kant, un'a d'in
categorie sub rubric'a relationei, ca forma sau lege originaria a cugetarei, dupo

sulu; b) in genere, interesse, daravere, allacere, ammestecu orecare sau relatione,

lucru, etc.: cause de familia, caus'a indi-

care mentea, nu d'in esperientia, ci de

www.dacoromanica.ro

554

CATJ.

CATT.

necesse, concepe relationea causei cu effectulu.

CAUSANTE, adj., causal's; care

causa, care e causa.
CAUSARE, causu si causediu, y.,
eausari; 1. a fi causa, a casiona : loafstele causara multa stricatione buccateloru,; 2. a pretesta, a adduce preteste
causati CO a fostu ploia, si de acea-a
n'ati potutu essi din casa; de ad : 3. a
afla causa, a inculpa, a imputa causati, co lucrulu nu e bonu, ca se nu milu solveti ; mi au causatu, co amu venitu prea tardiu.
CAUSARIU,-ia, s. adj., eausarius;
relativu la causa, luatu inse in speciale
Cu intellessulu de : 1. care iea parte la
cause de judecata, si a mime: a) ca causidicu, apperatoriu de cause judiciali,
advocatu; b) ca accusatu sau accusato-

CAUSIDICINA, s. f., eausidicina;

eu
intellessu ca si causidicatu
sub 2.
CAUSIDICU, s. ni., eausidieus,lvedi causa, si clicere); apperatoriu de cause

de judecata, advocatu care nu e jurisconbultu neci oratoriu, (mai bone de cata

pledoru, dupo fr. plaideur).
CAUSIFICARE, v., eausitleari (ve-

di causa si facere); a faurf cause, a

adduce preteste de scusa, a cauta pretaste de inculpare.
UAUSIU, s. in., p1.-e, Calle118; 1. vasu

sativa de salute: care pote espreme

de scossu apa, galta; sau de beutu apa;

2. vasu de ptisn lucruri uscate,.mai vertosu farina, mai mitt' de catu cavanulu
sau gavanulu (causiu cauciu d'in caucu).
CAUSTICA, s. f., vedi causticu.
CAUSTICITATE, s. f., (ital. caustieita; franc. eaustieit); calitate de cansticu : causticitatea acideloru, .causticitatea cuventeloru unei epigramma.
CAUSTICU,-a, adj.. caustieus; (xaocyrock=arditoriu; compara .si it. (Augtico=fr. caustique); care arde, rode, caria : 1. de sapori tari si ardenti sau de
substantie ce au poterea de a arde carnea : caustice sunt mai vertosu alcalile
separate de acide; 2. metaf., arditoriu,
mordace sau muscatoriu, impungutoriu,

causa : conjunctioni causative, (vedi si

intiepatoriu, reutatiosu, satyricu, etc

riu, litigante ; c) ea maniacu de judbcati,

litigiosu, litigatoriu; 2. care suffere de

vre unu morbu sau nepotentia, infirmu,
nepotentiosu, etc. : acollo me dore, acollo e loculu causariu.
CAUSATIONE, s. f., eausatio; actionea de causare.
CAUSATIVIT,-a, adj., causativuo;
care are poterea de a causa: gratia cau-

causale);in locu de accusativu : casulu causativu.

CAUSATOR1r,-toria, adj. s., columns, care causa : cercunstantie causatorie de morbi.
* CAUSIAN,s. f., eausia(mma); specia

de caciulla sau de pellaria alba cu lata

margine, spre a se appera de ardorea sorelui, in usu la Greci si la Romani, dro
mai vertosu la Macedoni.
CAUSIDICALE, adj., causidicalis;
de causidicu, relativu la causidicu.
CAUSIDICARE , v., (eausidieari);
a face pre causidiculu, a av professione
de causidicu, (mai. bene de catu a pledd,
dupo fr. plaider).
*-CAUSIDICATIONE, s. f., causidieatio; actione de causidicare ; limbuti
de causidicu.
* CAUSIDICAT U,-a, 1 part, d'in causidicare; de aci : 2. professione de causidicu.

omu cansticu la cuventele lui, umore de

3. ca
ornu caustica, vorbe caustice ;
substantivu : a) masc. causticu : a) in
intellessumateriale, veri-ce serve a arde,
veri-ce substantia care arde sau manca
carnea : ap' a tare, petr' a infernale sunt
potenti caustice; causticu actuale, la chirurgi, este ferrulu rosiu de arsu, in opposetione cu causticu, potentiale , care are
poterea de a consume tessuturele carnei, cumu pete a infernale : intre alcalile
libere de. acide sunt caustice forte energice; (3) in intellessu intellectuale, luatu

numai in sing., causticu=ce e muscatoriu in vorb ele cuiva: causticulu satyse intellege co in intellessu
reloru;
personale, se potu dice : unu causticu
(dm), mai multi caustici, precum si fem :

una caustica;b) fem. totu reale, caustica ; a) in geometria, linia curba formata prin intersectionea radieloru

www.dacoromanica.ro

CA.U.

CA13.

minose reflesse sau refrante de alta curba ; 13) in physica, curba formata de radiele luminose sau si dalorifice alle unei
seria de focarie divergenti, radie reper-

cusse de una superfacia polita sau refrante de unu vitru sau altu media refringente; de acea-a se si destingu done
specjie de caustice, adeco : caustice prin
rellessione, numite in parte si catacaustice, si caustice prin refractione.

555

tati-miunubonu argatu, co ve dau de beutu; cautu si ni aflu unubonu taiatoriu de

lemne;
3. neconnoscutu peno acumu,

dro a cui necessitate se sente sau la a

cui idea vine cautatoriulu : se cauteimu
unu nou methoclu: cautati tnedie de a
scapd d'in acsta nevoia; cautati si yeti
afici ;

4. tare doritu, si de acf, caut are

= affectare, dorire, ambitionare, tendero, pretendere, cerero, revindicare, etc.:

CAUTARE (pre a locurea si forte

raru: catare; la Mace doromani : ~tare, adeco cu pronunti'a lui au ca av
sau af, de care vedi la litter'a A), y.,

a) pentru obiecte de necessitate physica : callulu cauta ordiu, ouil6 cauta

apa , d'in caus' a marelui geru vitele

exquirere; explorare, investigare, scrutari, perscru-

cessitate morale, care pote fi : a) rationale : cine te impedica se ti cauti de-

qua3rere ,

inquirere ,

tari; visen, invisere; spectare, adspi-

cauta adappostu; b) pentru obiecte de ne-

cere, considerare; videre, providere, cavere; curare; colore, excolere; alrectare,

petere, expetere; conari; adipisci; gus-

reptulu, (vedi si la II, a si cautd cu); cautati imperati'a lui Domnedieu si tote. se
voru adauge voue : cautati celle ceresci,
despretiati celle pamentesci; p) passio-

tare, experiri; oportere, etc. ; a cerd,

a ambli se afle sau se capite, de unde
apoi multele si variele insemnari alle

nale, ambitiosa : junii de astadi, candu

vreu se se insore, nu cauta muiere de

cuventului : I. ca transitivu, A. a ambU

se afle sau se capite pre cineva sau ceva :

I. connoscutu, dro : a) perdutu : in desertu cauti callitlu perdutu, a cauta ouea

cea percluta; b) numai ratecitu d'in loculu seu : cauta mi pellaria ; c) uitatu
unde a fostu pusu, sau nepusu la loculu
seu : candu liEd puni lucrurile la loculu
seu, candu ai lipse de elle, le cauti peno

ammetesci:proverb : a caut aculu in

capiti'a de fenu=a cautk ce nu se pote
sau e forte greu a afta; d) pusu la loculu seu, dro anevoia de aflatu, ca ammestecatu si ratecitu intre alte lucruri :
cautati securea sub patu: e) pusu sau dussu la bou determinatu : cauta lu la scola,
co acollo e la or'a acesta-a; f) la loculu

seu insusi , unde s'ar pot all dco ar

fi acollo in mamentulu, candil e cautatu:
. de ctuva tempu in tote dillele te cautu
a casa, si nu te potu afld; de ad : g) cu
intellessulu speciale de a merge sau venf
la cineva sau ceva, spre a lu ved, a lu
visitA, si mai vertosut a merge desu, a
frecuenti : cumu, cauti tu baseric'ti, asid
cautu eu sed' a; 2. connoscutu numai in
genulu seu, si prin urmare indeterminatu
si in sene si in respectulu locului unde se
afla : cauta-mi unu acu, se cosu ceva; cau-

casa, ci cauta familia cu posetione mare;

7) chiaru capritiosa : cauti bataia, aguti
certa; in sensu pucinu differitu : a cautd
preteste ;
c) pentru obiecte de neces-

sitate si de valore in genere : mercea

bona totu de un'a se cauta; ordiulu se
cauta, granulu nu se cauta; vinuri forte

cautate; de ad frasi ca : a) sunt si eu

bonu de ceva, dero cinc me cauta?=am
si eu una valore, clero neminea nu mi
ua appretia; si ironice : capaci sunteti,
numai nu ve cautati;
p) ce cauti in
cas'a mea?n'ai ce cautd in cas'a mea, etc.,

in cari cautare coprende ide'a de neces-

sitate : n'ai ce cautd acollo=u'ai motivu, ratione, causa, nevois, sau neces-

sitate de a merge acollo; d) candu obiectulu este unu verbu la infinitivu, la

subjunctivu sau si la indicativu cu de :
cautati a scapd, cautati se scapati, cau-

tati de scapati ; atunci conceptulu lui

cautare este cellu de adoperare cu mentea sau cor pulu, de lacere sau de actione
in genere : a) cu suffletulu, si a nume :

a) cu mentea, a lid a mente, a bag,

sema : cauta bene, se nu dai in gropa;
') cu vointi'a, a vr : cautati se scapati
=vreti se scapati; (3) cu corpulu, a tan-

ta, a incerd : furii, cutara se scape Cu

fug' a, dro fura prensi; asi, si : cauta

www.dacoromanica.ro

556

CAIT.

CA13.

de te desfez de acestu omu=t1, ce vei face,

1. a cautd de cepa sau de cineva=a vede

ca se te desfaci de densulu; via' a de vinia cauta a se accatid si prende de tote

cede intempina, etc.; e) cautare=_-capi-

de densulu, a av cura : a cautd de copillu, a cautd de casa, etc., differite in

tare, adjungere la tint'a adoperationiloru : averea se cauta cu labore si sudore; f) in fine, a cautd cu ochii : a) cu
intellessuIu cuventului, de care a fostu
peno acf xorb'a : a cautd cu ochii (pre
cineva sau ceva), a si intorce ochii in

intellessu de : a cautd copillulu, a cauld

cas'a;
cu iutellessulu particulariu de
a nu se ammesteed, a nu se bagd, unde
nu e dhiamatu : cauta-ti de calle, cautati-pe de furc'a vostra, etc.; 2. a si cautd
Cu cineva (subintellege : dereptulu, pre-

tensionile, satisfactione, etc.) =a cere

tote partile, spre a ved acellu ceva sau

cineva : copillau cu tristi, ochi cautd pre
mamma sea in tote partile; (3) a cautd
cu alai, cu intellessulu lui cautare de
la urmatoriulu II; de ad : B. a considerd cu ochii mentei : 1. a cercetd, a
essamind, a scrutd, a investigd, a se adoped, se connosca a fundu, etc. : pe-

satisfactione, desfacere a unei daravere,

computu, etc. : deco nu ti ai cautatu Cu

scale se cauta nu la coda, ci la capu,

punga, si scote bani; asid si : a se cautec

spre a ved deco e prospetu; a cautd unu

in senu, a cautd in armariu, etc., appropiate, dro si differite de : a cautcf

densulu atunci, acumu nu lu mai poti

appucd de acesti bani; pentru ce are se
mi dee frate tau mi voiu cautd eu au
densulu, acumu vreu sa mi cautu si se
me desfacu cutene: 3. a mad in=a scru-

ti : cauta in punga = cauta-te in

omu in gura, ca se se veda cumu sta

gur'a in respectulu sanitatei, sau deco

pre cineva in senu, a cautd ceva in

nu se afla ceva in gura; asid si : a cautd

senu:

untz callu in gura (la gura), la denti;

a cautd prelangedula stomacu,la splina,
la ficatu; a cautd pre furu in posunariu,
in senu, etc.; 2. a esperimentd, si in speciale, a cord cu gustulu, a gusti: a cautd vinulu, nu pune omulipsitu de sentiulu
gustului se ti cautebuccatele sibeuturele ;
3. a si applied tote poterile mentei sau

corpului la cineva sau la ceva, a ved

de acellu ceva sau cineva, a lu curd.,
preveghid, protege, custodi, cultivd, folosi, providd, etc. : si cauta sen guru nzosi'a; cdte mosie are ellu, nu le pote sen-

guru cautd, ci multe cauta prin altii,

sau le da altoru-a se le caute; vinia bane

cautata; casele reu cautate adjungu se

se derapene; nu vai cad muiere care se
ti caute mai bane prunculla; copillulu de

necatztatu a adjunsu in acesta trista

stare ; n'am pre nemine se nie caute,
candu, cadu in gravi morbi; Cu cdta pie-

tate acestu filiu cauta pre parentii sei ;

pastorii nzei cauta bene ouile; vitela reu
cautate; chiaru in intellessulu speciale de
tur a medic ale : acestu medicu te va cautd
bene si te va vindecd de ce suffGri; morbi

reu cautati ; ce esti asid de langedu?

cauta-te seriosu; --,- II. intr., A. cu i n-

semnari analoge celloru espuse la I

a cautd in capu (subintell.peduchi); si fora prep. in sau prin ; am

cautatu totu mercatulu , fora se potu
afid ce cautam=am cautatu prin totu
mercatulu, etc.; dro in assemini espressioni cautare adjunge se insemne atatu

cab' si amblare, cutreierare, etc. : am

cautatu tota cetatea= am cutreieratu
tota cetatea, ca si lat. adire, obire: totam obit regiouem= am cautatu tota
terr' a; totusi tota tre a, tota cetatea, etc.,
nu su addeverate obiecte directe la cau-

tare, ci numai obiecte de cercunstantia locale; coci elle occuru adesea pre
lnga cautare chiaru construitu , ca
trans., cu obiectu directu : te cautai
4. ca intellessulu de
tota cetatea ;
necesbitate, si acesta-a in done specie
de constructioni insemnate : a) ca personale, construitu, cu part. passivu
cauti batutu = verberandus es =-. meriti a fi batutu ; asid si cautati batuta ; porcii stricatori cauta uccisi;
meiulu, cumu da in coptu, cauta secaratu, ca se nu se scuture, dro mai vertosu si forte desu: b) ca impersonale

cauta se pieci=oportet te pro:kiwi,

cauta sau se morimu sau se invingemu
=nobis aut mortendum ant vincendum
est; asid si : inaintea unei necessitate,

www.dacoromanica.ro

CAtt.

CAII.

cauta se ve plecati capitele cu resignaB. forte desu Cu intellessulu

de spectare, uitare cu ochii attintati, etc.

tione ;

(veui mai susu : a cauta cu ochii): 1. pro-

prie si in genere : a cauta in susu, in

diosu; ckcaut in sore sau la sore, a cauta

557

obiectu de persona, a lita in consideratione, a tina computu, etc.: nu cautu,

co mi esti filiu, nu vomu cauta cine sunteti si ce sunteti; [3) cu obiectu de persona, a cauta cuiva sau la cineva a) a
cauta ruiva, cu acellu-asi intellessu ca

la ceru su spre m'u, d'in ceru : la sore

poti cauta, ro la faci'a splendida a fe-

si la a): nu ti cautu ce esti; deco asiu

tului formosu nu poteai caut ; maibene

se intingu in sare si se cautu in sore de
catu se intingu in untu si se cautu in pa-

la cineva, cu intellessulu de a tina com-

mentu; a cauta strambu, a cauta de-

defer, etc.: toti cauta la tene, cautu

copillu ca la ochii mei; a spera, a puna
temeiu : la lene am cautatu,candu am
impromutatu acestu omu ; pers6n'a se
pote espreme si cu unu nume de lucru

reptu ; proverb : a cauta cu unu ochiu la

farina si cd altulu la suilina= a cauta

strambu, si in speciale, a cauta cu unu
ochiu in susu si cu altulu in diosu, sau
in genere, a cauta cu unu ochiu intr'una
parte si cu altulu intr'alt'a;
moduri
de cautare, cari espremu affectele suf-

cauta tie, nu sciu re asiu face; 13') a cauta

putu, a stima, : nu cautu la lene neci

ea la unu cane; a respecta, a ama, a

a cauta la guir' a cuiv. (Neo intellessulu

ar permitte a refer cantare, mai vertosu

a cauta bl andu, a cauta ti istu, etc.; mai

sub form'a catare, la acea-asi radecina

Cu isp. si port. catar =uitare, essamivare, cercetare, gustare, cercare ; venet.

fletului: a cautmundru a caut' a selbaticu,

vertosu si forte desu: a cautd reu: a) a cau-

catar=aflare, ital. cattare=ce ambla

ta strambu; b) a cauta tristu, a fi tristu,

supperatu, indispusu, sau a fi reu voitoriu, invidiosu, etc., in opp. cu a cauta
bene: a) a cauta dereptu; P") a fi voiosu,
bene-voitoriu, bene dispusu, etc.; per-

se appuee, se prenda, tate referite la captare; form'a inse nu permitte a lu refer

son'a, ca o biectu, sta pre longa aceste lo-

2. CATJTARE, s. f., quiestio, explorato, investigatio, curatio, spectatio, etc.;

cutioni cu la sau in casu dativu: a cauta

reu la cineva, a cauta bene cuiva;
a
cauta in speclu dice mai pucinu de catu:
a se cauta in speclu, (vedi reflessivu si
batere);
a cauta cu ochii, analogu cu
a ved cu ochii, a ainbla cupetiorele, etc.;

2. metaf. si in specia : a) a as ochii

cu faci'a iritorsa si fissa spre una parte,

si de ad, a se deschide, a se intende

ca mai rnultu, a fi espusu spre una par-

te : casele nostre cauta spre resaritu,

curtea vostra cauta spre appusu; b) a
tina tma directione, a tintf, a ochf: arinele nostre nu cauta dereptu; inainte
de a trage, cautati bene la tinta; c) a
cauta cuiva sau la eineva in facia = a
favorf, in contrIa dereptului, pre cineva
ea potente sau affectionatm unu dereptu
judecatoriu nu cauta nemenui in lacia;

in acellu-asi intellessu si : a cauta la

facie? cumu : a nu cauta la facie=a nu
lua, candu judeca cineva, in considerare
affectele selle pentru persone; d) si fora
facia, cu intellessu ml generale : a) fora

de catu la unu [lat. cautare]=it. cantare, essitu d'in cautem, sup. d'in cavere, ca si captare d'in captum).

actionea de a cauta cautarea ce mediculu face unui inorbosu.

CAUTATORE , s. f., vedi cautatoriu.

CAUTATORIU,-toria, adj. s., querens; investigans, spectans, etc.; care

cauta;s. f., reale, cautatoria si cautatore=speclu.
CAUTATU,-a, d'in cantare : 1. part.
pass : bucccite cautate; 2. supin : greu
de cautatu; 3. s. abstr. suntu satullu
de cautatulu cu medicii.
CAUTATURA , s. f., investigatio ;
aspectus obtutus ; vanas; actione si

mai vertosu resultatu allu actionei de

cautare : 1. in veri-care din insemnarile

acestui verbu : cautaturia caniloru a

fostu desrta , pentru co n'au aflatu

neci petioru de venatu, daro mai vertosu
si forte desu : 2. in intellessulu de uitare, spectare : cautatura agera, trista,
focosa, selbatiaa, blanda, 4nundra, modesta; cautatura stramba, bona, rea, etc.

www.dacoromanica.ro

558

0A11.

CAV.

cautatur' a puscei, tunului; una cautatura de ochiu=una arruncatura de

ochiu.

precautione, provedere, ferire,luare de

mesure contra veri-ce daune sau periculu, assecurare, si de ad, prudentia me-

CAUTELA, s. f., cautela (vedi cayere); mediu sau mesura de- cayere, de

sura de prudentia si de assecurare : cellu

timidu sipatitu se impressura cu tote cau-

assecurare : nu pote cineva lud indestulle cautele; a dd cautela, vorbindu

de assecurarea legale si judeciaria.
CAUTELARE, v., (it. cautelare,
fr. cauteler); a lud cautele, a proved

tionile; 2. ca terminu juridicu, veri-ce

ca se nu sufferia dauna, a se ass6cur.

*CAUTELOS L1,-a, adj., (it. cauteloso,

fr. cauteleux); plenu de cautela, teme-

mediu, inscrissu, obligatione, 'puliere de

pemnu rale , etc., de a assecurd pre
sene sau pre altulu contra vreuna dauna:
a cid cautione, a lu cautione, impro-

mutd cu cautione ; cautione juratoria,

care se face cu juramentu;applecatu
si la persona, care respunde de imple-

tiosu ; dolosu.
CAUTERIARE si
* CAUTERISARE sau cauterizare, v.,
cauteriare si cauterizare; a arde cu cauteriulu.
CAUTERISATIONE si cauterizatione,s.f., cauteratio (it. cauterizzatione,

nirea obligationei luata de alta persona,

cautionariu sau cautoriu ;
in genere,
mediu de assecurare, garanta.
CAUTORIU,-taria, adj. s., cantor,
cavens; 1. care cave, se feresce, iea me-

fr. cauterisation); actiune de a cau-

care assecura, garantedia.

terisd.
CAUTERIU, s. m., p1.-e, cauter si
cauterium, (xcanlip si xatrctnov=ceva

CAUTU,-a. adj., cautus; a dou'a

forma de part. pass. d'in cayere, luata
totu de una ca adiectivu cu intellessu

care arde); mediu sau instrumentu de

ardere; in specia/e, ferru arsu sau alta
ceva cu care se arde carnea ; arsur'a
produssa prin assemine instrumcntu
cauteriele servu mai vertosu in scopu
de vindecare, ardendu carnea putreda a
plageloru sibubeloru ; dro elle servu si
a supplicid omeni sau a inferrd vite;
cauteriu actuale, potentiale, (vedi caumetaf. a applic ambitionei
stwu);
unu cautericu, a sterp ambitionea.
CAUTE, s. f., vedi cote.
CAUTETIA, s. f., (ital. cautezza),
Calitate de cauta.
*CAUTIONALE, adj., cautionalis;
lativu la cautione: obligationi cautionali.
*CAUTIONARE, v., (fr. cautionner),
cayere, cautionetn reddere vel recipere;
respunde de ceva saupe ntru cineva; a
lu, sau d cautione;- a assecurk cu cautione, si in genere, a assecur, a garantA.

CAUTIONARIU,-ia, adj. s., (fr.

cautionnaire); 1. adj., ce se tine strinsu
de cautione; 2. s. m., caytionariu, care
da sau accepta cautione, care are una
cautione.

CAUTIONE, s. f., cautio (it. cauzione, fr. caution); 1. actione de cayere,

sure de assecurare; 2. care respunde

pentru altulu , care se pune cautione;

de : feritu, precautu, temitiosu, prudente

forte; 2. in speciale, assecuratu co nu

va perde, care are cautione ; de ad

3. in genere, assecuratu, securu, apperata de veri-ce periclu : calle cautei.
CAVA, s. f., vedi cava.
CAVALLARESCE (mai pucinu bene
cavalleresce), adj., (ital. cavallerescamente, fr. chevaleresquement si cavalirement); in modu cavallarescu , ca unu
cavallariu: a vorbi, ase port cavallaresce

CAVALLARESCU,-a, (mai pucinu

bene cavallerescu), adj., (it. cavalleresco, franc. chevaleresque si cavalier); de

cavallariu, in insemnarile cuventului de

sub 2.: ordine cavallaresca, ordine de cavallciri, sau decoratione de cavallaria;
apoi in parte 1. in bene generosu, no-

bile, delicatu, urbanu, magnificu, animosu, etc. : portare cavallaresca, sentimente cavallaresci, mente cavallaresci;
2. in reu : a) romanticu, fantasticu, audace, cutediatoriu, arrogante : idee cavallaresci; b) inurbanu, pucinu delicatu,
prea familiariu, grossolanu, etc. : aceste
cuvente cavallaresti n'au loca in acesta
societate allessa.
CAVAILARESSA, s. f., 1. femina a

www.dacoromanica.ro

CAV.

CAV.

559

unui cavallariu; 2. femina : a) care e

membru d!in una ordine cavallaresca,

callana, cumu unii d'in militari, cal-

b) care scie face sau care vende cavalle.

mai multi calli, si de ad, omu de destinctione, cumu erau la Romani cal-

CAI, ALLARIA (nai pucinu bene

cavallera),
(it. citvalleria, fr. dievalerie sau cavalerle); abstractu d'in
cavallariu : 1. cu intellessulu cuventului
cavallariu de sub 2: a) calitate, demnitate de cavallariu; b) insemnu de cavallariu, decoratione, semnu onerificu datu

pentru fapte si servitie destinse : a capit una cavallaria de prim' a classe a

ordinei Santa Anna: de ad, recompensa
mare de veri-ce specia, mai vertosu in
intellessu ironicu : n'ai se capiti caval
larlaf dco me vei spune Domnului, co
am vorbitu reu de ellu ; o) fapta, portare,

dissa, traiu de cavallariu : a) in bene :

fapta sau dissa generosa, nobile, ani-

lariu ; c) care pote, tim unu callu sau

lariiequites cari forman a dou'a ordine d'in celle trei in cari se impar-

tiea poporulu romanu in respectulu con-

ditioniloru sociali; dro in tote aceste

insemnari au prevalutu formele mai antice : callare, callariu, callaretiu; pie
candu cavallariu, forma de origine mai
noua, se applica astadi aprope esclusivu
la insemnarile de sub urmatoriulu: 2. insemnari parte istorice si speciali, parte
generali si de lisu commune peno asta:
speciali : a) membru allu unei
ordine militari sau de monachi, ordine
instituita cu scopu de 4 appera si sustin

unu principiu orecare politicu sau re-

mosa, urbana, delicata, etc.; f3) sau d'in

contra in reu dic) fapta sau portare inurbana, pucinu delicata, etc.; (3') portare
romantica; fantastica, arrogante, cute-

ligiosu cavallariu de Malta, cavallariu

teutonicu, cavalarivallutemplului=templariu; f3)titlu de nobilitate, ce se da personeloru no bili prin nascere sau nobilita-

diatoria, etc.; d) totulu cavallariloru ,

multime de cavallari, si de acf : e) datinele , vieti'a cavallariloru , tempidu
cavallariloru de alta data : cavallari' a
a fostu in sene una bona institutione
pentru (empulu seu: 2. cu intellessulu

te prin arme, dupo ce trecea prin alte

cuventulni de cavallariu de sub 3.:

maiestri'a cellui care face cavalle ;
multime de cavallc; stabilimentu

patru grade de no bilitate inferiori, adeco

domnisioru scutariu; etc.: a face san armd

cavallariu, a redicci la gradu de cavallariu; nu erd cavallariu fora scutariu;

simplu titlu de nobilitate, care se da
personeloru, cari nu se tinu de neci una
ordine cavalleresca; psi& se chiama cavallariu fiiulu primogenital allu unui

uncle se fabrica sau se vendu cavalle.

CAVALLARISMU, s. m., systema a

barone, fiiulu tertiu allu unui cemite,etc.;

vietiei de cavallariu, fapta de cavallariu, etc., in intellessulu si bonu si reu

allu cuventului cavallariu, (vedi si cavallarla sub 1, c, d).
CAVALLARIU (mai pticinu. bene
cavalleriu), s. adj., (ital. cavaliere si cavaliere, fr. cheYalief si cavalier), equi-

gradulu cellu mai de diosa, veninduldupo

tans, agues; yir nobilis, patricius, fortis,

liberalis, urbanus; milieus; generosas;
liber et expeditas; arrogans, inurbanus,

nimia libertate utens, temerarius, nimium audax; amans; fabulosus lotus; pas-

toralium istularnm artifex; 1. ca

vatu d'in eavallu=ital. cavallo=caballu

=callu, (vedi caballu), cavallariu insemna proprie atatu eau si caballariu,

si a nume : a) care ambla sau scie =bid
callare; b) care essercita maiestri'a de

in ierarchra nobilitarie, cavallariu e

cellu de baronu; e) cavallariu errante,

care se credea co face parte din una

ordine de cavallari imaginaria, instituita cu scopu de a apperd si protege
assupritii si in particularia pre femine
in poterea acestei institutione cavallarii
erranti se credeau indetorati- de a rated prin lume, ca se afle adventure fabulose, in cari se si essercite barbati'a si
prin cari se se stralucesca; typulu degenerattecellu mai completu allu cavallariloru er- ranti sau allu cavallariei errante l'arldmu in, Don Quijote sau Quichote,
istoria fictiva ispanica compusa de Cer-

vantes; fiacare cavallariu errante, ca si

fiacare cavallariu in intellessulu de sub b,

consecra unei femine unu cult: part-.

www.dacoromanica.ro

560

CAV.

CAV.

culariu; de ad : C) cavallariu serviente,

care de facia, cu liersistentia imi ca legitima, curtenfa, serviea muierea altuia;
7)) cavallariu de onore, officiariu principale, care, la curti regesci, da man'a
reginei sau altoru domne d'in famli'a
regesca, candu acestea ambla; b) gene-

cavamento); camu de acea-asi insemnare

Cu cavatura.
CAVARE, v., envare; a face cavu,

rali si usuali : a) cavallariu, cellu ce

cavati, scorburosi.
CAVATA, s. f., (vedi cavatu).
CAVATELLA, s. f., alveolus, label-

pentru merite si servitie destinse a capitatu si are dereptulu a port& insemnele, decorationea unei ordine instituita
de unu domnitoriu : cavallariu allu mai
multoru ordine; cavallariu allu legionei
de onore (ordine de cavallaria francesca); p) orna ce duce vitia stralucita,
care spende d'in grossu si cu liberalitate; y) omu liberale, generosa, magni-

a gaurf, a coptori, a sal* a aduncA, a

rode, a carik, etc. : picatur'a de ploia
cava petr'a cea mai tare; dente cavatu,
gaunosu; ripe cavate, coptorite; arbori

lum; deminutivu d'in cavata cu intellessu : de cavata mai mica, care serve
la spellatulu de vase si la alte usuri;
plur. cavatelle=doue catine ce se imbucca si in cari se punu de alle mancarei pentru callatorfa.
CAVATICU,-a, adj., eavatious; de

de delicatetia si urbanitate; e) apperatoriu generosu , luptatoriu intrepidu

cava sau de cam, care sta in cava sau

in cavu : insecte cavatice, cari traiescu
in cave sau in gaure; s. m. reale, ca-

pentru tau ce e mare si nobile, prou,

vaticu, ce se solve cn pretiu de locatione

june, etc.; C) omu care da braciulu unei

muieri la preamblare; care ua insociesce
undeva, 'care ua joda la unu ballir, etc.:
pentru mai multe domne si domnisiore

pentru una cava.

CAVATORIU,-toria, adj. s., eavator, avails; care eava=care gauresce,
sapa, rode, caria, etc.
CAVATU,-a, part. din cavare, cavatus: de ad : s.f. cavat i (pre a locurea :
covata), aireas, cupa, labrum; vasu de
lemnu de form'a si marimea unei albia,
care, ca si capisterea, serve la fermen-

ficu, nobile in portarea sea; 8) omu plenu

nu se afta cavallari la acestu cadrillu;

dro si in reu ; 71) militariu orecare, nu
numai callare, si de ad f : inurbanu, grossolanu, rusticu, prea familiariu, prea li-

bera in portarea sea cu una persona,

cu care nu s'ar cad se fia asik; .15) audace, temerariu, romanticu, fantasticu,
ca cavallariulu errante; 1. cavallariulu
de industria, omu care cauta a traf, insellandu pre altii, si de ad : flint, siarlatanu , etc.
2. ca derivatu d'in ca-

vallu, cavallariu e cellu ce scie face

cavalle.
CAVA LLISTU, s. M., fiStUlle pasto-

rails peritas; care scie dice bene &In

eavanu.
CAVALLU, s. M., pl.-e, fistula pastorails major; flueru pastorescu mai mate:
pastoriulu dice doiose cantece din allu
seu cavallu (de si in forma identicu cu

it. eavallo=eallu, d'in caus'a intellessului inse cauta se se referia la cavu,

si a nume la una forma de deminutivu :
cavallulu, presscurtata apoi prin taiatea
lui u intermediu in cavallu) M.
* CAVAME si
CAVAMENTU,s. M., cavamen, (ital.

tatulu panel si la alte usan.

CA.VATURA, s. f., eavatura; actione si resultatu allu actionei de cavare : sapatura, roditura, gauritura,
mancatura, gaura, scorbura, etc. : cavatur'a dentelui , cavaturele ripeloru
riului.
* CA VEA si cavia, s. f., caree (vedi
eavu); locu cavatu, fossa, gropa, si de
acf, Ion marginitu si inchisu, cumu
a) ande se tina animali, cancelli, collivfa, etc.; b) adappostu, ca care se inchidu arbori teneri; e) parte a teatrului
unde stau spectatorii, amfiteatru, asid
nuinitulu parterru dupo fr. parterre.
*CAVEATU,-a, adj., caveatus; facutu
in forma de cavea, mai vertosu in intellessulu acestui cuventu de sub c: inchisu

in cavea, si de ad in genere, inchisu,

incarceratu.
CAVENDU,-a, adj., vedi cavare.
-11- CAVERE, cavui, ecivutu si cdutu

www.dacoromanica.ro

CAV.

561

CAV.

(de unde cautare=it. eautare), v., cav6re; 1. in genere, a fi precautu, a luk

tote mesurele de a nu pat vreunu reu,

neva se prenda si se inselle, asik nu-

a se fea., a luk bene a mente, a proved,

caville, (vedi
CAVILLATIONE, s. f., cavillatio;
actione de a cavilld; resultatu allu acestei actione, cavilla, mediu de a cavilld,

a muta bene, a ved se nu c,a.da in

reu, etc.; in acestu intellessu si reflessivu, a se cav ; cave-te se nu cadi, cayeti de a face asid; 2. in speciale : a) ea
terminu militariu, a inlaturk, a evitk,
a depkrtk, a intempink attacurile sau
stratagematele inimicului : a cav loviturele, insidiele inimicului; b) ca termiau juridicu si politicu a) a dk sau
luk cautione, a assecuri pre sene sau
pre altulu prin unu mediu orecare, inscrissu, ottligatione, hypotheca, ostaticu, etc. : Gallii cavura cu ostatici, co
voru impleni celle promisse; si de ad
in genere, a assecurk, a se assecurk ;
p) a despune prin una lege, prin testamentu, etc.; a luk mesure, a regulk
prin testamentulu seu
cavea ca d'in
averea sea se se faca mai multe insti-

mit'a sicana dupo fr. chicane.

CAVILLARE, y., cavillari, a face

vorba cavillatoria , argumentu cavillatoriu.

CAULLATORIU, - toria, adj. s.,
cavinator, carilians; care cavilla,
CAVILLATRICE, s. f., cavillatrix;
femininulu d'in cavillatoriu, in intellessulu ce are acestu cuventu de abitudinea
de a face caville sau de a cavillci.
CAVILLOSU, - a, adj., cavillo sus;
plenu de caville, care coprende sau care
fac e m,ulte caville : omeni cavillosi.
CANITATE, s. f., (cavitas, it. ca-

vit, fr. carn); desertu in unu corpu

orecare : cavitatea ochiului, cavitatile
senulu panzentului, cavitatea pantecelui , cavitatea craniului in care se

tute de benefacere;

cavendu, invariabile, ca gerundiu, ca lat. cayendo : cavendu nu vei av de nenzicu a te teme=

cayendo nihil timebis; dro si variabile:
cavendu-a = cavendus-a-nm, de care
cauta se se feresca cine \ a, de temutu,

afla creierulu.
CAVOSU,-a , adj., (cavosus, vedi
cavu); forte cavu; de unde si
CAVOSITATE, s. f., cavositas, calitate de cavosu cavositatea caverneloru.
CAVU,-a, adj. s., cavas-a-u:u; op-

de evitatu, etc. : scopelle cavende.

CAVERNA, s. f., caverna (vedi
cavu); mare gaura in pamentu, intr'unu

pusu la plenu. implenitu, solidu, etc.,

munte, pescera;pentru alte lutruri ce

smena cu eavern'a , lucruri aduncate,

cavu=desertu, neimplenitu, scufundatu,

gauritu, coptoritu, etc. : 1. adj., a) proprie cav'a buccina; nzunti cavi, cavernosi ; ochi cavi, dussi in fundulu capu-

cumu : capacitatea pantecelui, corpului

lui; asik si : bucee cave, cavele vene; caea

unei nave,
CAVERIVARE, v., cavernare; a di
unui ce form'a cavernei, a
a patri,

luna, piscata; cavele molde, cav'atieva;

b) metaf., cuvente cave, deserte de intiellessu; cav'a gloria;
in speciale
a) vene cave, doue grosse vene ce se ter-

a coptorf, a sapk, a adunck.

bat'
etc. : apele
caverna ripele riureloru.
CAVERNOSU,-a, a.lj., cavernosas;
plenu de caverne, gauritu, gaunosu, coptoritu, etc. : muna cavernosi, trunchiu
de arbore cavernosu.

mina ca unu capetu la urechior'a d'in

derept'a a cordel: ven'a cava superiore,
descendente sau thoracica; ven'a cava
inferior, ascendente sau abdominale;
fi) mesi cavi, cari au numai 30 de dille;

C& VILLA, s. f., carilla, (vedi cavu);

y) luna cava, mesu lunariu de 29 de

1. proprie, vorba secca, seccatura, seccaturella, fleacu; de ad : 2. metafor.

a) vorba Cu care vr cineva a supperd
pre altulu, vorba de risu, impungutoria,
muscatoria ; jocu de vorbe attirrgutoriu
si mordace ; b) nodu de vorbe, laciu, sofisma, cuventu captiosu, cu care vr ci-

dille, (vedi mai susu luna cava, cu alta

insemnare); a) annu cavu, annu lunariu
de 353 de dille; 2. subst. : a) m. reale,
cavu : a) cavitate, partea cava a.unui
ce, lucru cavu cavulu tievei, cavulu tossei; (3) sapatura adunca, bassu relievu
a sapd in cavu, a sculptd cavu; b) f.
36

www.dacoromanica.ro

562

C.

CM.

reale, cava; a) veri-ce cavitate, dre mai cuventelu precise causa: d'in ce causa?

allessu cavitate subterrania, caverna,

bolta sub pamentu, fossa, gropa, etc.;
I) cavitate subterrania pentru pastratu

pentru care causa? sae scopu, finitu:

pentru ce scopu? pentru care finitu ?

de diverse lucren, si mai vertosu pentru

setione se iea, ca si lat. quid, spre a

intred de causa Cu orecare nuantia de

depuse si pastratu de vase Cu vine,

asid numit'a pinentia (reu pivnitia).
CE, si ci, adj. s. adv., qui, quit, quod
si quid, etc. L simple: A. cu intellessu

inse si ce sengure, fora neci una prepoaffectu : ce sedeti cu manele in senu,

muds e vorb'a de lucrare vigurosa ?

de interrogative , sau de substantive

p') de instrumentu : cuce se secerabuccatele? cu ce taidmu pane? etc.; y') de ma-

indefinite : 1. interrogative : a) ca adj.,

pusu pro longa substantive de tote generd() si numerele, in tote relationile in

nellele? de ce este caten' a?

8') in fine
ea veri-ce preposetione : in ce te sume-

cari substantivele potu sta in frase

ce muiere a venitu? ce nzuieri sunt celle
de collo? ce copillu a nzoritu? ce copilli

s'au innecatu? de ce omeni vorbiti? cu

ce persone ve adunati? d'in ce tnaterie
se facu camesiele? pre ce sperantie ati

venitu?nuantra, care destinge pro ce

de care (vedi la care), resare si mai bene,
candu interrogationea este unita cu mirare : ce emu ! ce nzuiere! ce miselli !
in acellu-asi modu se comporta ce si in
interrogationea indirecta : spuneti-mi

si mie ce omeni sunt acesti-a ; nu anzu

afiatu ce nzuieri au fostu acelle-a; astadi
scimu d'in ce clemente se campune car-

nea animaliloru;b)ca substantive, nu

mai la sengulariu, ca si lat. quid = ce
lacru, ba boo cu una applecare mai es-

tense de cab" cuventele latinu : a) ca

subiectu : ce s'a intemplatu?=quid aeMR I (3) ca obiecte passive : ce ai famu ? = quid fecisti 1 asid, si : ce s'a
stricatu? ce s'a spartu? ce a cadutu? ce
nu ti place? etc.; te ai cumperatu? ce ai
vendutu? ce vrei? ce cautati? etc. ; y) ca
obiectu cercunstantiale : a') de causa
de ce ai venitu? de ce te duci? de ce nu
dortni? de ce nu esti cu mente? etc., pre
candu in lat. : 1 quare venisti=de ce ai
venitu (quare sau ear=proprie : pentru
care /ucru);in loen de prep. de se pote
pune si pentru, mai vertosu candu e vor-

b'a de causa finale sau scopu : pentru

ce aivenitu?=eur ventsti/ dero : pentru ce?=quent ob rem, cujus rei cause=
(litter. pentru care lucru, d'in caus'a ca-

rui lucru), pre cande in limb'a nostra,

deco, in acestu intellessu, intra pre longa
ea elm substantive, acestu-a este numai

teria sau de origine : d'in ce se facu atesci asid? dupo ce ju,deci asia? pre ce
sta pamentulu? etc. ; 8) si pusu la substantive si adiective, cu intenessulu mai
vertosu de mirare asupr'a cantitatei numerice, sau estensive sae intensive : a') la
substantive, totu de un'a insocitu c u de, a
de, ca lat. quantum: ce de omeni!= quan-

tum bominum; ce de apa!=quantum a(lute; asid si: ce tie furnice! ce de bani! ce de

tenzpu perdutu! cede cuvente! ce de vorbe

pentru nemica! r) la adiective si a dyerbe jora de, ca lat. quam : ce bona 1=quam
bona, ce rei!=quam mall; asid si: ce fru-

mose fiori in gradin'a vostra! ce bene

in acelluasi intellessu si cu verbe : ce te a mai
cautatu tata-teu !
dro in espressioni
le merge! ce grassi sunteti !

ca : ce nou mai scii? ce bone am vedutu

de la tene? etc., ce fluctua intre insemnarea de substantive si cea de adiectivu;
in interrogatione indirecta : ai vcdutu senguru ce de onteni venisse ; nu
scii ce bonu e domnulu; no2z intellegenzu

de ce ati venitu asid detadiu ;-2. fora

interrogatione, Mate totudeun'a numai
ca substantive sau adverbiu : a) unu
ce: a) cu intelles,sulu cellu mai estensu
de verc,e essiste sau pote face obiectulu
vorbirei si cugetatrei, ca lat. aliquid sau
quid, res = ceva, lucre, fientia, eveni-

mentu, etc. : unu ce neauditu=aiiipid

inauditum, res inaudita; asid si : unu ce
nou, impossibil e;ttnu se declina : asupr' a unui ce;p) cu intellessu mai marginitu: a') de cevainzportante de si pote
nu mare : ce spuni inco este unu ce;
f3') de nu sciu ce, prin urmare ceva de

totu determinate, dero uitatu : mi a

spusu unu ce, dtlro am uitatu ce a nume;

www.dacoromanica.ro

et.

c.

) ca demonstrative : acestu ce, acellu ce : cugetarea are de obiectu unu

ce, si acestu ce pote fi reale sau numai
cugetatu; c) neci ce=nemica ; d) in lo-

vise:mu noptea ; (3) a genetivu si dativu : cellu cui nuplacu buccatele, se nu

inance; cellu a cui e vac'a, e si vitellulu;

cutionea : d'in ce in ce, cuvenOlu ce este

563

inse in acestu d'in urma cam, e mal elegante a suppune antecedentele si a

cantitativu, esprimendu monientele de

progressiune sau de regressiune alle intensitatei unei actione : d'in ce in ce mai

pane cui absolutu ca subst : cu nu place,

se nu mance ; a cui e ep'a, esi mancliulu;

Teu, riulu crescea d'in ce in ce, etc.;

noi , afora de casurile enumerate , in locu

asid dro : d'in ce in ce=d'in omenta

in momenta mai multu ; e) ca adverbiu
demonstrativu, cu insemnare apeciale
de locu, ce sau ci, ca simplu, nu appare.
de- catu in espressionea dej6, esplicata

de ce cauta se intre care, si prin urmare

nu se dice : omenii de ce vorbieam, mediele cu ce ne servimu, etc.; ci : onaenii
de cari vorbieanz, mediele cu cari ne servinzu ; totu-siett credemu co ar fi unu
ce contr'a geniului limbei, dco ferm'a
cui s'ar refer si la unu lucru de singulariu : filosofi'a, cui am consecratu juneti'a mea; ba inco s'ar capitd asid una
espressione pentru una nuantia, ce nu

la articlu aisu d'in Glossariu, sub forme

ca : c, ce, cid, adeco ca esclamatione,
ea care menatoriula chiama boii se ab-

bata spre derept'a ; ro cu alte insemnari appare, ca si lat. ce=re allu nostru
in intellessulu de care e vorba, numai
si numai in compuse ca : i-ce sau i-ci=
hie-ce, co-ce, a-cl, cellu= ce-ellu, etc.,
de cari se tractedia in articli speciali;
B. in inteBessu conjunctiva sau relativu : 1. ca adiectivu : a) sub forma
invariabile ce referitu la substantive de
tote generele si numerele, fia personali
sau reali, inse numai in relatione : a) de
subiectli Cu verbulu proposetionei relative : omulu, ce se abbate d'in calca benelui, anevoia mai pote reveni la dens' a;
copillii, ce de mici se invetia reu, anevoica se desbara mari de rellele appucature ; imputationile , ce mi se fact ,
n'au neci unu temeiu ; (3) de obiectu passivu anti acellei-asi propoSetiene : omenii ce vedi, sunt demni de tota stim' a;
meni'alisi Domnedieu pentru peccatele,
ce facenau pre tota diu'a, ne au adjunsu

acuma ; b) la genit. si dativa, numai

sub form'a de sing. cui, referitu numai
la tina persona, fia de genu masculinu
sau femininu : a) dativu : omulu, eui ai
inzpromutatu bani, nu e onestu ; inuierea, cui ti ai sacrificatu vieti'a, e denana
de tene ; (3) genitivu: nu am afiatu inco
numele copillului, alle cui earn au remasu in classe ;
cu cellu ca antecedinte, ce se reguledia dupo acelle-asi
norme : a) ca subiectu si object' -passivu : cellu ce manca multu ser'a , nu
dorme bone noptea ; celle ce f acemu diu' a,

(vedi si cine la II);

pre cdtu scimu

s'ar pot dd cu precisione grin : filosofi'a,

la care mi am consecratu juneti'a;

usulu lui ce, facia, cu cart, in tote casurile precedeuti, este analogu cu cellu ce
fact! Praucesii de gill, que, dont ce,
dro cu
cui, facia cu lequei= care ;
multa elegantia anteceden tele sta immediatu dupo ce, candu atunci ce pote
sustin veri-ce relation, avendu in proposetionea principale de correllativu si
pre acellu , espressu sau sub intellessu,
dupo normele de la armatoriulu 2 : cu
ce mesura veti mesurd, cis acea-a vi se
va mesurd; 2. ca substantivu : a) si-m-

plu, cu intellessuln latinescului quod

sau quodennque, (inidquid=-veri-ce (vedi

si la II), gain() Cu una applicare si mai

estensa, potendu se sustina, cum nu

potu cuventele latine, tote relationile
a) de subiectu: ce s'a facutu, nu se mai
desface ; (3) de obiectu passivu : ce ai facutu, se nu mai faci ; 7) de obiectu com-

pletivu cu de : de ce fugi, nu scapi; de

ce ve appucati, n. terminati ; 8) cu la
la ce ai venitu se ceri, nu ti se pote cl ;
e) cu d' in : d'in ce am castigatu, dau si
tie una parte; cu prep. cu : cu ce se
nutresce acestu omit, nu manca neci porcii ;

cu pre : pre ce punu man'a, m

in tote aceste camerge bene, etc.;

sur i, ce are de regula ca correlativa a-

cellu-a sau acella-a=acea sau acea-a,

care se pune numai candu vremu se ap-

www.dacoromanica.ro

564

CE.

pesamu pte densulu : ce nu ar trece cuiva prin mente, aced ti vene in gura; de

ce ni a fostu uritu pre lume, acea sunt

nevoitu se facu ; dro, candu nu e casulu
de a appesi pre acestu antecedente, pre-

senti'a lui in frase nu numai strica tota

eleganti'a, ci incurca si intellessulu ei;
la acelle-asi norme este suppusu si antecedentele cellu-a sau cella-a=cea sau
cea-a, care sta immediatu inainte de ce
fa cea-a Ce te am invetiatu eu, si d'in
contra : fa ce te invetia cei mai betrani
ca tene; pentru mai multa espressione a
appesarei tonului pre densele, amendoue
antecedentile potu figura de una data :
cea-a ce ti am dissu eu, acea-cvse faci;

partem patria vindicat, partem paren.

tes, partem amlei=nu pentru noi numai suntemu nascuti, ci parte d'in fienti'a nostra revindeca patrea, parte parentii, parte amicii, esprimendu adeco
una opposetione intre celle doue frasi
coordinate, opposetione care in latin'a
se da de ordinariu priu sed, si a nume
a) oppunendu ceva positivu la altu ceva
egativu : nu am dormitu, ci am lucratu ;
nu Twit ci voi sunteti culpabili; b) oppunendu ceva mai importante la altu ceva

mai pucinu importante, si avendu de

correlativu nu numai ; nu numai mancati, ci si beg; nu numai nu m'a ospetatu, ci m' a si batutu; /2/4 1ZUMai onesti

in casurile speciali, in cari ce=veri-ce,

antecedentele, e totu, care se pune es-

si probi, ci si liberali si generosi; nu

dupo
numai Grecii , ci si Romanii;

pressu sau se lassa a se subintellege dupo

una digressi6ne de la subiectulu vorbi-

acelle-asi norme ca si cea si acea : totu

ce facu, nu ti place;
prin una intorsura, rara in latin'a, (Mr forte desa in

rei, se enuntia intorcerea la subiectu

prIn ci sau ce : ci noi de altu ceva ne
alte conpropusessemu a tractd ;

limb'a greca, ce se pune in acea rela-

junctioni compuse cu ce sau ci, cumu

deci, se voru tracta in articule speII. in compuse o urmedia, penciali ;
tru intellessu ca si pentru forma, ana-

tione, ce ar av antecedentele in proposetionea principale, dro care e differita

de cea ce ar av in proposetionea relativa, in care ce representa acestu antecedente : cu ce appuca, da (=cu totu, ce

appuca, da); d'in ce am castigatu, am

mai perdutu; cu ce am, nu me potu adjunge, etc.; b) in compusetione cu certe
preposetioni : a) cu de, dece=cu patu,
avendu de correlativu cu attitu, espressu

sau subintellessu, cu acellu-asi intellessu ca si lat. quo sau quan10 plusP0

sau tanto plus : de ce cresci si te ma-

logiele lui cdtu, ccindu, sau care (vedi ace-

ste cuvente) : A. compuse analtge compuseloru lui candu : 1. Cu va, ceva, analogu lui cdtuva: ceva pane, ceva casiu,
ceva pere; s'a intemplatu ceva ; eram si
cu si : cevasi, aeu una data ceva ;
2. cu
nalogu lui cdtusi, sau ctitusiva;
ore : orece, oresice, analoge lui orecdtu
cii veri sau ori; vence,
si oresicatu;
orice, verisice, orisice : cu vence appu-

resci , te faci mai nebonu ; de ce i dau,

cere=cu cdtu mai multu i dai, cu atedu
mai multu cere ; (3) cu dupo, dupo ce
a') in insemnare temporale, ca lat. post-

ca, da; nu mil ice vence, nu te aduna

quam dupo ce plecai, mi addussei a

mente, co uitassem merendele ; f3") in in-

nu sciu ce, etc analoge cu ctituvrei,

semnare appropiata de nu numai dupo

quumprimum : in,data ce be d'in acea
beutura, cad diosu mortu
3. ca adverbiu conjunctivu , astadi mai multu

catu : m'am allessu cu nu sciu ce, manca ce vrei si cdtu vrei; nu sciu ce sau
nesciu ce, ca si nu sciu catu , se reduce
la nusice, nesice, nesce : nesce omeni ,
nesce miselli , nesce oui, cu nesce cuvente grossolane, eu nesce apa, cu nesce

sub form'a ci, dro la cei mai vechi si

vinu; B. dero cellu mai importante

sub form'a ce, cu intellessulu latinescului que in frasi coordinate ca : non no

compusu si care totu de una data nu are

analogulu sea intre compusele celloru
alte interroga ive relative sau indefinite,

ce nu in yeti, apoi neci teportibene; -r) in-

data ce=pre data ce=de indata ce=

bis solum nati sumus, ortusque nostri

cu vence omeni; 4. cu fia ; fiace, fiasice

hace omu, cu fiace nu me multiamescu ;
5. ce vrei, ce place, Domnedieu scie ce,
ccitu place, Domnedieu scie cdtu, nu sciu

www.dacoromanica.ro

CE.

CEC.

565

este : 5. ci-ne sau ce-ne=in forma Cu

unu lat. qui-ne sau quis-ne, si care se
applica numai ca substantivu in sengulariu si numai la una persona, sub formele : Nomin. si Ace. ci-ne, ero Gen.
si Dat. fora ne : cui, si a num& : a) ca

cine=qnisque : fiacine se ama pre sene,

fa bene fiacui; e) apoi : cine vrei, nu
sciu cine, etc., analoge .cu ce vrei, nu
sciu ce : unu nu sent cine a dissu asici;

interrogativu, Cu insemnarea latinescului quis spre a intrebA de persona, Trecumu cu ce absolutu intrebhmu de lucru : ad) ca subiectu : cine avenitu? cine
f3) ca obiectu passivu
bate la usia?
pre cine ai nzultiantitu tu canduva?
7) cu preposetioni ce espremu differite
alte relationi : de cine vorbesci? au dine

unu cum veri-care: nescine face ce pote,

te aduni? de la cine vini ? la cine te

dud? etc.; 8) sub form'a cui : a') ca dativu : cui nu placu placentele? cui altui
p') ca genetifn : allu
se me ineredu?
cui e callulu? ai cui boii? a cui vacc'a?
b) -ca relativa sau conalle cui mile?
junctivu, in tote relationile ce sustine si
cainterrogativu, applicatu ca lat. qui sau
quicunquez-.--veri-cine (vedi mai diosu) :

cine manca multu, si strica stomaculu ;

pre cine nu astepti, vine; pre cine as-

nesciu cine=nu sciu cine se reduce la

nesicine , nescine = aliquis ,

quisque=

ca se aiba cu ce si tine vieti' a;

d' in nescine nu scimu se se dica gen. si datmescui.

CEBARE, cebariu, etc., vedi cibare,
cibariu.

CECARE, v., ctecare; a face cecu;

a orbf.
CECATIONE, s. f., c enatio; actione
de a cecti."

CECATORM,-toria, adj. s., mutter ; care ceca= orbesce.

CECERE (cuventu populariu pre a
locurea cu. Multu mai bonu de catu

nauta sau noutu, ce se aude pre alte

locure), s., cicer, (ital. cece, franc. chiOle, pois-chiche); genu de plante d'in
famili'a leguininoselcrru, diadelphia decandria lui Linneu , d'in care speci'a
commune este cecerea commune=-cicer

arietinum lui Linneu, cu patru varie- .

ce; cui me incredu, me vende; a cui e tati: cecerea alba, cecerea rosia, cecerea
vacca, e si vitellulu, (vedi si mai susu negra si cecerea grossa.
pentru n ai multa appesare, in
CECERCULA, s. f., cicercula; spela I.) ;
proposetionea principale lui cine res- .cia de cecere mai mica, cu bacca mai
punde acellu sau acellu-a : a cui e ep'a, mica.
CECIA, s, f., cmcias (7toctxf.a0 ventu
a acellui-a e si mandiulu; pre cine ama
Domnuiu, pre aceliu-a si certa; eui e ce bate d'in directionea puntului oriengretia, accilu-,. se nu mance; , c) cine, tale allu solstitiului de vera, adeco de
da apoi compuse analoge in forma si in in- la nord-estu.
tepti, nu vine; cui 9U place, se nu tnan-

tellessu cu alte interrogative si relative,

(vedi mai susu compusele lui ce), tote
cu intellessu de substantive ca si cine,
cumu : a) cineva=una persona orecare,
lat. aliquis, quisquam: pote dice cineva,
a venitu cineva , venit'a cineva? pote
intrd cuiva in mente ceva assemine?
sau cu intellessu de fiacine=quisque :
cineva traiesce cumu pote=omulu tracu si : cinevasi : audituiesce, etc.;
p) orecine, oresiai de la cinevasi ?
cine=aliquis , quidam : unu orecine

veni la densuiu; 7) vericine, oricine=

quicunque, quisque : vericine intellege
acesta-a , fa bene vericui ; vericine se
scolla mai de demanetia, se face domnu
pro alle nielle=cine se scolla, etc.; 8) fia-

CECIGENU,-a , adj. , eanigenus;

nascutu orbu, orbu d'in nascere, (ve4

cecti si genere).

CECILIADE, adj., (fr. ceeiliade);

care semina cu ceciliulti, de ad f t. p. ce-

ciliadi, familia de reptili ce au de typu

genulu ceciliu.
CECILIU,-a, si ceculu,-a, adj., CO3,
Wills Si cumulus (vedi cecu); cama orbu,

aprope orbu, orbetiu;s, m., ceciliu, orbetiu, specia de sorice orbu; specia de
serpe orbu.
CECITATE si
CECITUDINE, s. f., cmcitas et CSB
citudo (vedi cecu); stare de ceca, orba

metaf., intunericu; orbfa a passionei.

CECOGRAPHIA si cecografia, s. f.,

www.dacoromanica.ro

CED.

566

CED.

(it. cieco grama, fr. ccographle, d'in

cecu si ypeapEcv =scriere); arte de cecographu, methodu de scrissu pentru orbi.
CECOGRAFICU,-a, adj., (it. OO.
cograllco , franc. ccographique) ; relativu la cecographia sau la cecographu.
CECOGRAPHU,- a, si cecografu ,
adj. s.,{fr. ccog.raphe, it. clecografo) ;

* 2 CEDERE, cessi si cessei, cessu,

cedere (in compuse cu acea-asi forma, cumu in vechiulu si populartn procedere=porcedere, si in celle mai HM:
precedere, concedere, succedere , etc.
reu dro si fora calle : cedare; proceV.,

dare, etc., dupo fr. caer, procder);

I. in genere, a lassi loculu unde sta, a

care scie cecographea, care invtia pro

altii cecographi'a.
CECUra, adj., evacua; 1. care nu
vede, lipsitu de vedere , orbu : si unu
cecu vede acesta-a; 2. care impedica vederea, intunerecosu, fora lumina : cec'a

taforice : ceva cede bene saz< reu, a cede

in desert u=a essi desertu, a nu air unu

nopte, cecele caverne alle muntelui; 3. care

nu se vede, ascunsu, secretu : ecele con-

resultatu asteptatu; 3. a cede in locu

de=a cede ca=a numerd ca, a se com-

silie alle tyraniloru; usia ceca; 4. in-

put, c, a fi ecivalente : doue oui sierpe

ceducu un'a fet ata sau .cu mnelltt; II. in
particulariu, cu ide'a accessoria de una
directione : A. cu directione de in co-

doiosu, incertu, neprevedutu : cecele evente alle vietiei; 5. orbitu de menteprin

passione : cec'a furia a nzeniei;s. m.,

eeculu=ceculu intestinu, prim'a parte a
intestineloru grosse.
CECTJA, s. f., ca3cua; (vedi cecu);
passere nopturna (e probabile co de ad
au essieu populariele : cucuvella, cucu-

vaia, si pote chiaru cioca in locu de

ceca sau cima). 111.
CECULARE si

CECULTARE, y., clocultare; a fi

atulu, a,
ved bene, a (almea.
1111

CECULU,-a, vedi ceciliu.

CECUTME, v., ctecutire; a fi orbu,
a nu ved bene, a orbecd,
CEDE, s. f., ca3des; actione si re-

sultatu allu actionei 1 ceden ; tajare,

uccidere, si mai vertosu tajare si uccidore in massa : macellu, strage, etc.
CEDENTE, adj., coodens, codeas;
care cede : 1. d'in 1 cedere , care taia ,
uccide, macella, etc.; 2. d'in 2 cedere ,
care nu resiste : flessibile, molle, fora
resistentia: aerulu cedente; concessivu,
facile, conciliabile, caro usioru se impaca, cedendu d'in allu seu altoru-a.
1 CEDERE, cesi si cesei, cesu, v.,
ciedere; a face se cada prin lovire, taja-

re, etc.; si de ad : a tail, a uccide, a

maltractd, etc.;
in compuse sub form'a cidere, cumu in vechiulu si populariu occidere sau uccidere, in celle mai
de currendu introdusse : decidere, incidere, etc.

se pune in miscare, a porni, ase mima, a

ambld, a merge: 1. proprie; cede de ain-

deretele ca unu caneru ; inse in acestu

intellessu forte raru, mai desu : 2. me-

trau, a pornf de undeva , a se depart

de undeva, a se duce de undeva : 1. in

intellessu propriu, generale si materiale : cede d'in patria, d'in loen, d'in
ordinea de bataia,aa cede d'in una ingrata trra;mai vertosu, a se duce de
totu si pentru totu de un'a, a dispar,
a perf, a trece, etc. : cese allenatu
vietiet; ceda annii, ca si ()rete, fora se se
mai pota i9ztorce ; rosinea a cessu d'in
allu vostru peptu; nzemori'a vostra 'tu
va cede neci una data d'in mentea nostra; 2. in insemnari particularie si metaforice : a) ca terminu juridicu : m'ai
anznzenitiatu cu morte, dco nu voiu cede
d'in possesionea 9nosiei ; b) a cede cuiva

sau la ceva=a d loculu seu acellui cineva sau ceva ; si de ad, a se plecd,
si plecd, capulu, a se suppt ne poterei,
superioritatei, voientiei acellui-a : a) poterei irresistibile : intunereculu cede lunainei; ai nostri cessera nunzerului atemiciloru; unu muru, una columna cede

mara- greutati, ce le appesa ; precumu

unu o9nu, unu callu cedu prea-9nareisarcinasau escessivei labore; acrulu cede celloru ce se miscaprzn ellu ; a cede vitieloru,

passioniloru, fortunei, etc.; fi) superioritatei : a nu cede nemenui in formosetia ,

a nu se lassd, a nu reman, a nu fi mai

pro diosa de nemine in formosetia ; asid.
si : faci'a ei nu cede criniloru in albetia

www.dacoromanica.ro

CED.

CED.

rationei si argumenteloru, dero.mai

vertosu voientiei si dorentieloru cuiva

tau potu a nu cede autoritatei marelui

barbatu; a cede rogationiloru, lingusiriloru ; de ad c) a cede euiva ceva, a
permitte, a concede, a se invol, a mai
lass4 d'in allu seu altui, a trece sau
ceva allu seu altui-a in daru, prin indulgentia , d'in generosita,te sau prin
bona invoire : multe cedu amicitieitelle;
a cede cuiva vict ori' a , coron' a, imperiulu,

dreptulu seu, etc. ; drepturi cesse altui-a;

B. in directionea in cotrau, a merge; a se duce, a adjunge undeva, luatu

inse mai multa in insemnarile metaforice de : 1. a essf la unu capitu, bonu
sau reu, (vedi si la, I.) : asiu vre ca luci ulu se ceda si se se termine mai currendu ; 2. a cad, a ven' in partea cuiva :

poterea lui Pompeiu cesse in currendu

la Cesare; tote cessera in nuin'a preda-

toriloru; 3. a, trece d'in una stare in

alt'a, a se transforma, a essf, a deveni:
defainzele vostre cedu in glorga nostra.
*CEDITORIUrtoria, adj. s., vedi cessoriu.
CEDRA, s. f., vedi ceelru.
CEDRARE, v., cedrare ; a unge cu
resina de cedru, mai vertosu spre a prd%-

servi de putredione ; de acf part. cedratu,-a=cedratus, unsu Cu resina de

metaf., poenzate
cedru, imbalsamatu;
carate, de durabile si neperitoria valore.
CEDRELA, s. f., si cedrelu, m. (it.

cedrela, franc. cdrel); genu de arbori

d'in famili'a cedrelaceelolu sau moliaceeloru, pentandria monogynialui Linneu d'in care speci'a cea mai insemnata
e cedrel'a odorata=eedrelu odorata lui
Linnett,'numita si acaj de scandure.
CEDRELACEU,-a, adj., (it. cedrolaceo); care gomina cu cedrel' a; de ad:

s. f. pl., adrelacee, familia de plante

cari au de typu geuulu ccdrela.
CEDRELATE, s. f., cedrelate (xeapeXcirr) d'in xiapog=cedru si iXiro=abiete); cedru forte mare.
1. CEDRELEU, s. m., cedrelzeon
(xsapAcuov d'in xia pex=ced r u si Amov

oliu de cedru.
* 2. CEDRELEU,-a, adj. ; vedi cedrelaceu.

567

CEDRETU, s. m., padure de cedri.

CEDREU,-a, adj., vedi cedriu.
CEDRIA, s. f., vedi cedriu.

CEDRIDE, s. f cedris (xeapg)

fructu de cedru.

CEDRINUra, adj., cedriuus (xiSptvog); de cedru : succu cedrinu, frundie

cedrine.

CEDRITE, s. f., (it. cedrite, fr. cdrite); ammestecatura de vinu dulce cu

resina de cedru, care se da mai inainte
ca medicamentu vermifugu.
* CEDRIII,-a, adj., cedreus si cedrius;
de cedru, d'in calru : succu cedriu ;

substant. : a) m., cariu, suca sau resina de cedru ; (3) f., caria, resina ce
curro de seno d'in cedru, preservatoria
de putredione, si de aci numita si vieti'a
mortiloru, pentru co serviea celloru antici si la imbalsamarea mortiloru.
CEDROSTE , s. f., cedrostis (xiSpoxrct,q); specia de planta.
CEDRU, s. m., eedrus (xiSpoq); specia de arbore d'in famili'a couifereloru,
monecia monadelphia iza Linneu, arbore

numitu de acellu-asi naturalista : pinas

cedrus : cedrulu sta totu de una verde
si cresce forte mare; alta data cedrulu
crescea numai pre muntele Libanu, si
de ad espressionea biblica cedrii Libanului ; lemnalu de cedru, rosiaticu si
odoriferu, se crede co resiste putredionei, si de ad espressioni classice ca
poemate denme de cedru, de a fi conser-

vate,in capsule de cedru, si de ad poemate escellenti, demne de immortalitate ; d'in cedru, pre calorile pari alle
verei, cura de seno una resina numita

cedria, care preserva de cariare si cu

care cei antici se serviea a free& manuscriptele si a imbalsam6, mortii, (vedi

cedria la cedria); fructulu cedrului se

cedru=
chiama adra sau cedride ;
leihnu de cedru, succu de cedru, resina
de cedru, frundia de cedru, etc. ;

vinu

de cedra=mistione de vinu dulce cu

bacce de cedru pisate, mistione calefanuciente, astringente si diuretica ;
mele de cedru se applica si la certe specie
de juniperi si de alti arbori cedru albu,

specia de cupressu; cedru de Siberi' a,

specia de pina; cedru de Virginila, spe-

www.dacoromanica.ro

568

CEE.

CEP.

in fine limbele so- a maltract, reu; asi, si : a scarpinci la

cefa : a) a scarpinci unu vitellu la ceta,
cuventulu si la certe specie d'in genulu dto si : b) a scarpinci unu mala cela, a
in lovf la cefa, a lu trage de peru, a lu
citru.
CEDULA (dupo localitati pronunti- bate ; a se stried la cefa: a) in intellessu
atu : cdula, si cedilla, ctula si rtura, materiale, vorbindu de yite de jugu , a
tidula si tiedtila, cidtila; compara it. se Yulner6 : botclu s'a stricatu reu la
cefa; dero si : b) in intellessu ideale, a
cdoa, isp. port. prov. cdula, fr. cdula,
de unde si germ. zettel), s. f., schedula, se misellf, a nu mai fi bonu, sau a se
syngrapha ; 1. charteiora, bucatella de certd, a intr in discordia.
carta, in care se serie ceva si se da cuiva
CEFALALGIA, si cephalalgia, s. f.,

cia de juniperu;

ron, mai vertosu cea italica, applica

spre addeverire si reconnoscere, sau care

cephalalgla (xerpcactXrioc, d'in xecpaXt=

se allipesce de ceva spre a arrettd na-

capu [vedi si cela] si Cayn=dorere);

tur'a Sau valorea acellui ce, etc. ; 2. buc-

dorere de capu nu indelunga si durabile,

ci numai accidentale.
CEFALALGICU,-a, si cephalalgicu,
adj., cephalalgicus ; relattvu la cefalalgia : dorere cefalalgica.
CEFALANTIT,-a, si cephalanthu,

catella de lemnu sau de metallu, care

serve ca semnu pentru acelle-asi scopuri, cea-a ce reu se dice pre a loeurea
raboju (formele: cdula, cetula si cctura

[vedi si cetura], cari si sunt celle addeveratu popularie, sunL celle bone si
de preferitu, fia cuventulu, cuinu affirma

unii, essitu d'in lat. schedula, deminutivu d'in scheda=ozi871=aschiora si de

ad si foisiora de carta ; fia, cumu nu e
improbabile, unu derivatu d'in 1. cedere
sau tidzila, etc., sunt
numai scalciature de earturari addusse
prin influentia de limba straina).
* CEDU13,-a, adj., ca)duus (vedi 1 ce-

dere); de taiatu, care e in taiare a,ti de

talare, care se pote tai6 si se taia d'in
tempu in tempu : padure cedua, l'amare
cedue.

CEFA, s. f., occiput, cervix, cervicis

fossa (in limb'a persana cu acea-asi forma, si insemnare, ca si in a uostra, ro

in grec'a cu forma mai lungita: xsp-aXii=capu , in cea italiana : ceffo=botu

de cane si de alte anintali); 1. partea
posteriore a capului omului sau altui animale ; 2, partea superiore a cerbicei ;
3. foss'a sau cavitatea de la capitulu
superiore allu cerbicei ; 4. cerbicea inlocutioni : cefa grassa, omu
trega ;
cu cefa grassa : a) omu tare grama de
corpu ; b) omu avutu ; in acelle-asi insetunari si : cefa grossa; in loen de otnu
cu cefa grossa, si : ontu grossu de cefa;
a appucd pre cineva de cefa=a appucci
pre cineva de capu : a) in intellesSu ma-

adj., (franc. cephalanthe, it. cefalanzio

d'in xaTaX.6=capu [vedi si cefa] si d'in
Ccvao=_-flore); cu flori unite in forma de
capu ;
s. In" cephalanthu, genu de

plante d'in famili'a rubiaceeloru.

CEFALANTEU si cephalantheti,-a,
adj., (fr. cp1ta1auth6) ; care semina cu
cefalantulu ; de ad : s. f. pl., cephalanthee , tribu de plante d'in famili'a rutiaceeloru, cari au de typu genulu cephalanthu.

CEFALARIU,-ia, si cephalariu,-a,
adj., (fr. cplaalaire d'in xecpaXii=capu
[vedi cefa] si d'in cefalu vedi acestu cuventu) ; 1. relativu 1 cefalu, luatu mai
allessu ca subst. : a) 111., cefalariu: a) care prende sau vende cefali ; (3) cui placu

cefalii ; b) f., cefaldria sau cefcdaria

a) maiestrfa de a prende cefali; (3) multime de cefali ; stabilimentu de prensu
si de vendutu cefali; 2. relativu la capu,
luatu totu mai multu ca subst. f., cefa-

laria, genu de plante d'in famili'a dipsaceeloru.

CEFALARTICU si cephalarticu,-a,
adj., (fr. cphalartique, d'in zscpaXt.-_-_-.
capu [vedi si cetaj si d'in arytf.Cetv=a adaptci); adaptatu pentru capu, bunu pentru dorere de capu, Yorbindu de unu remediu.
CEFALEA, s. f., vedi cefaleu.

teriale : a appucci si stringe boulu de

CEFALEU qi cephaleu,-a, adj. S.,

cefa ; inse : b) in intellessu metaforicu,

eephala3as; 1. relativa la capu = xe-

www.dacoromanica.ro

CEF.

CEL.

569

(vedi cefa) ; de aci s. f., cefalea,

dorere de capu violenta si invechita, caro vine cu tiuitu de urechie, infiammatione dochi, rosietia a faciei, etc.; 2. relativu la cefalu; de aci s. f. pl., cefalee,
sectione d'in classea mollusceloru.
CEFALICU,-a, si cephalicu , adj.,

nogynia lui Linneu, d'in care speci'a

cephallcus (xscpaXot6q); relativa la capu

plante, care. are de typu genulu cefelide.

CEFEU si cepheu, s. m., cepheus ;

=xecpcail (vedi si cela), bonu de capu

sau dorere de capu, vorbindu de unu remediu vene cefalice, medicamentu cefalicu ; si absolutu : m. cefalicu (subintell.
remediu), f. cefalica (subintell. vena).
* CEFALOMETRIA si cephalometria,
s. f., (fr. cphalomtrie); operatione cu
cefalometrulu.
CEFALOMETRICU si cephalometricu,-a, (fr. cephalomtrique); relativu
la cefalometria sau la cefalometru.
CEFALOMETRU si cephalometru,
s. m., p1.-e, (it. cefalometro, fr. cphalo
mtre, d'in xecfaXt=capu predi si cefa]

si d'in piTpov=rnesura) ; mesura pentru capu, instrumentu spre a mesura, di-

versele marimi de capu alle unui fetu

in pantece, candu uascerea este grea.

cea mai importante este cefelidea ipecacuana, care da vomitivulu connoscutu

sub numele de ipecacuanu.
CEFELIDEU si cephelideu,-a, adj.,

(fr. aphelid); care semina cu cefelidea;

s. f. pl., cefelidee, familia de
proprie, nume allu'unui rege muthicu
d'in Afric'a, dare ar fi fostu metamorfosatu in una constellatione; si de ad,
constellatione d'in ernisferiulu septenthonale , care numera peno la 35 de
stelle.
CEFU si cephu, s. ni., cephus, spe-

cia de animale d'in Ethiopi'a, raru si

pucint connoscutu.
*CELAME, s., pl. celamine, mimen;

actione si mai vertosu resultatu allu

actionei de 1 celare, opu lucratu Cu celulu.
1 CELARE, v., melare (in locu de
cedilare de la 1 cedere), a lucra Cu celulu : imagini de eboriu bene celate.

2 CELARE, v., celare; a face ca

*.CEFALOPODU, -a si cephalopodu,
adj., (franc. cpbalopode, d'in IsEepaXii=
capu [vedi si ce/a] si d'in no5g-roa6g=
petioru); cu petiorele la capu ; de ad
s. m. pl. cefalopodi, familia de mollusce.
CEFALOSCOPI& si cephaloscopia,
s. f., (fr. cphaloscopie, d'in xscpakii=
capu [vedi si cefa] si d'in azonerv=cer-

unu ce se nu se veda, s nu se descopere,

a ascunde neci tussea, neci amorea 9244
se potu celd ; a celci cumparatoriloru

cetare); cercetare a craniului si a cre-

riu ; 2. in insemnarea lui 2 celare : unu

ierului, spre a descoperf starea mentale'

a cellui cercetatu,
CEFALOSCOPICU si cephaloscopicu,-a, adj., (fr. aphaloscopique); rela-

celatoriu de totedefectele mercei ce vende.

tivu la cef alo s copia.

CEFALU si cephalu, s. m.,

ceplmlus (x6paXoq, d'in xscpaXii=--capu;

vedi si cela); nume datu la certe specie de pesci de mar:, cari au partea superiore a capului mare forte in comparatione cu restulu corpului : cuele de
cefalu suntu tare cautate.
CEFEA, s. f., vedi cefeu.
CEFELIDE si cephelide, s. f., (ital.
cefelide, franc. cphlide, d'in xecpaXt=
capu, vedi si ce/a); genu de plante d'in

famili'a rubiaceeloru, pentandria mo-

(sau de cumparatori) defectele lucrului

de vendutu.

CELATORIU,-toria, adj. s., calator, celator care cela: 1. in insemnarea lui

1 celare : indenianaticu celatoriu in ebo-

CELATU,-a, part. : 1. d'in al celare,

cailatus : vase formosu celate ; 2. d'in

2 celare, celatus : peccatele celate confessoriului nu le ierta Domnedieu.

CELATURA, s. f., actione si mili

vertosu resultatu allu actionei de celare : 1. in insemnaTea lui 1 celare ;

celatur'a templei e de mana de maiestru;
arte a celatoriului, a artistului ce lu-

cra cu celulu;
2. in insemnarea lui
2 celare : cade in fossa d'in caus'a celaturei desei erbe.
CELEBRABILE, adj., celebrabilis;
demnu de celebrare.
CELEBRARE, v., celebrare, (vedi
celebru); 1. a merge mul ti undeva sau

www.dacoromanica.ro

570

CEL.

CEL.

la cineva, a merge de multe ori undeva

sau la cineva : a celebrd templele dieiloru, selbele, cas'a cuiva, unu magistru;
de acf : 2. a insocf in multime : a celebrd pre triunfatoriu cu applause ; 3. a
face desu, de multe ori; a essercitA, a
practicd : a celebrd ospetie ; a celebrd
iam4ii, a indesf iambii, a face multi iam-

bi in versu; 4. a serbat a serbatorf, a

face cu solemnitate si cu pompa : a celebrd pascele, una cununia, una immor-

mentare; 5. a onord, a cantd, a glorified, g buccin6; a celebrd memori' a cuiva,

faptele, victoriele, bataiele castigate, glo-

ri'a divina, maiestatea si manificentea

naturei ; 6. a respand, a intende : a celebrd fina rumore.
CELEBRATIONE, s. f., celebratlo;
actionea de celebrare : telebrationea serbatorei, oununiei, ospetiului, etc.

CELEBRATORIU,- toria, adj. s.,

celebrator; care celebra : celebratoriu
de locurirelle, d fapte stralucite alle poporului.
CELEI3RATU, - a, part. d'in celebrare, celebratus : locuri celebrate, eroi
celebrati de poeti, rumore celebrata pretotendene; platia forte celebrata, datin'a
cea mai celebretta intre noi.

CELEBRITATE, s. f., celebritas;

stare sau calitate de celebru : celebritatea poporului care me insociea ; celebritatea acellei calle nu e mare; celebritatea immormentarei; celebritatea marelui filosofu ; celebritatea formosetieloru
acelluijocu.
CELEBRU,-a, adj., celeber; 1. numetosu, desu, abundante : celebri passi,

celebra padure; 2. vorbindu de locuri,

unde ambla sau se afla multa lume,
visitatu , populatu : platiele celle

CELERATU,-a, part. d'in celerare,

celeratus, facutu cu celeritate : buccate
(Aerate, mersu celeratu, (mai bene de
eau marsiu fbrtiatu, dupo franc. marche for7e eie).

CELERIPEDU,-a, adj. , celeripes,

(vedi celeru si pede): celeru de petioru,
usiurellu, rapidu: celeripedii armessari.
CELERITATE, 8. f., celeritas; calitate de celeru a inaintd cu mare- celeritate, celeritate de petioru, celeritatea
sborului passeriloru, celeritatea cugetarei, celeritate de precepere.
CELERU,-a, adj., celer, (vedi cel-

lere); 1. care se misca currendu, care

in pucinu tempu percurre una mare distantia, rapi du, jute : celere venturi; de adi
2. promptu, dispusu a face ceva currendu:
celerula menia, celeru a precepe; 3. plenu
de viuetia, viu, vivace, focosu : stylu cele-

ru si plenu de miscare; cei celeri nu se

invoiescu cu cei trancilli ; 4. subitanu,
neasteptatu : celerele loviture alle

s. pl. m. celerii, trei cente de

callan, instituiti de Romulu pentru custodi'a sea.
sorte;

*CELESTU,-a, si celeste, adj melestis;

cerescu (vedi 2. ecru) : celestele armonie.

.* CELETE, s., celes (salig); 1. cellu

ce scie se allerge bene unu callu, bonu
allergatoriu callare ; de acl 2. barca
ce se mena cu mare celeritate, vasu de
plutitu usiurellu si celeru, (vedi si ccloco).

CELEUMA si
CELEUSMA, s f., pl. eeleusmate,
celeuma si celeusma (xeXentia si 7tkeud'in xeXebscv=a command& si indemn&); mediu de indemnare, si in spe-

ciale, cautecu ce remigii si marinarii

canta spre a se animd la lucru; prin es-

mai celebre alle marei cetate; de acf

3. usitatu, practicatu : cea mai celebra

tensione, cantecu sau altu medilocu, prin

d'in datinele acestui poporu; 4. famosu,

illustru, renumitu : vorb'a filosofului
asid de celebra; 5. consecratu : dale celebre cultului divinu.
CELER ARE, v., colorare; a face cu
celeritate, a grabf : a celerd passulu,

lucru.
CELEUSMATICUra, adj., celeue-

adjutoriulu cerutu;intr., a merge

N.EXepatlig); care da tonulu unni celeus-

cu celeritate : cine te constringe se celeri asid? toti celerau a adjunge acollo.

ma, care canta una celeusma; si de ad:

care se indemna si alti lucratori la

matieus (yekeocilicezoc6q); relativu la ce-

leusma : versu celeusmaticu, petioru de

versu celeusmaticu.

CELEUSTU, s. in., (celeuster, =

cellu ce inteunu vasu de plutitu da

www.dacoromanica.ro

CEL.

CEL.

571

semnele si ordinile cuvenite remigiloru, maria, etc.; 2.incapere de locuitu: a)inmarinariloru si altoru administri ai va- capere mica, cabinetu; casutia in care
sului.
siede unu cenobitu; b) santuariulu iinui
CELIACUra, adj. : cceliacus (it. templu, in tare sta statu'a dieului; ala
de la tariulu; c) cella mortuaria, casa de morcelaco, fr. cliaque=-4toccotg

xoata=pantece); relativu la pantece si

la intestinel e d'in ellu : fiussu celiacu,
urdinare a alimentelorti abil de dinmetate digeste; arteria celiaca.
CELIBALE, si
CELIBARE, adj., cagibalis si ccelibaris; relatiVu la celibe.
CELIBATU, s. m., otelibatus; stare
sau calitate de celibe.
CELIBE, s. m., si f., ca3lebs; neln-

soratu, nemaritata, care nu s'a unitu

cu altulu prin casatoria ; metaf., celebii platani, cu cari nu se manita viti'a
de viia.
CELICOLU,-a, s., coolicels (vedi ceru
si colere); locuitoriu 411u cerului : dieui
erou, santu, etc.; adoratoriu allu cerului.
CELI DOG R AFTA, si celidographia,

s. f., (ital. cclidogralla; fr. clidographie, d'in wfiXEc = macuia si ypeapecv=

descriere); descriere a maculeloru planetarie, mai vertosu a maculeloru Venerei si alle Sorelui.
CELIDOGRAFICIT,-a, adj., relativu
la celidografia.
CELIDOGRAFU, si celidographu,
s. M.,(it. celidografo, fr. celidographe);
cellu ce se ()ocupa cu celidograaa.
CELIFERU,-a, cagiter, (vedi cera
si ferere); care porta sau sustine ceruln :

tu, secriu; d) cella de porumbelli, porumbariu; e) cellu de albine, stupu sau

casuti'a de alle fagurului , in care se
depune mierna.
CELLARIRESSA,s.f.,vedicellaressa.
CELLARELLIT , s. ni., pl.-e, colla-

riolum; deminutivu d'in cellariu cu intellessulu reale de cella de la 2.

CELLARIA, s. f., vedi cellariu.
CELLA.RESSA, s. f., vedi cellariu.

CELLAR111,-ia (pro a locurea pronuntiatu cu ce duru :kellariu,kelleriu,killeriu; compara si it. celliere, fr. e alter),

adj. s., cellarius, cellarium; relativa la

celta, in insemnarea cuventului de sub 1.,

raru luatu ca adiectivu : spese cellarie,

pentru approvisionarea cellei; mai desu
inse ca substantivu : 1. personale masc.,
cellariu, cellti care la una casa particularia, sau la unu monasteriu, la unu ospitaliu, etc., este insarcinatu cu appro-

visiouarea, ca cell'a su cellele in cari

se piran si se pastredia de alle mancarei;

in acestu intellessu, feminulu e cellaressa=.femina a cellariului sau femina

insarcinata ea insasi cu cell'a; 2. reale :
a) masc. cellariu, pl. cellarie, ca acellu-asi intellessu ca si cella sub 1., adeco

incapere, in care se depunu si se pastredia de alle mancarei, de unde si de-

ce/iferulu thianu=Atlante, de care se

minutivulu cellarellu; b) femin., celldria

credea co sustinea cerulu cu umerii.
sau cellaria, sarcina de cellariu sau de
* CELIFLITU,-a, adj., cogilluus (vedi cellaressa ;
3. d'in masc. cellariu de
ceru si fiuer.e); care cura d'in cera : ce sub 2. a, esse form'a mai lunga : collalitluele ploie.

CELIGENIT, - a, adj. , cceligeuus,

(vedi ceru si genere); nascutu in ceru,
filiu allu zerului.
CELIPOTENTE, adj., coolipotens,
(vedi ceru si potente); douanu allu CenlUi : celipotentele dieu.
* CELLA, s. f., colla (d'in 2 celare?);
incapere, locu unde se depuue sau siede
ceva : 1.1ocu unde se depunu celle necessario la economi'a domestica : cella
vinaria sau de vinu;cella lemnaria sau
de imane, imanara; cala de mme, po-

rariu=collararlus, cu acellu-asi intellessu personale, ce are cellariu sub 1.,

de unde apoi si femin. cellararessa =
cellaressa.
CELLIA (reu pronuntiatu : kellia sau
/calla), s. f., monastica cella, cellula;

cella mica, si in speciale, cella in care

siede unu monacbu la unu cenobiu.
CELLU, adj. dem., is, ilie, (compusu
d'in ce si ella, ca si ctstu d'in ce si esta;
(compara ital. quello, franc. celta, isp.
prov, aquel); ca tote celle alte demonstrative, celta varia dupo numerulu, ge-

www.dacoromanica.ro

572

CEL.

CEL.

nulu si casulu substantivului la care se

luandu unu 'intellessu appropiatu de

refere : sing. masc. cellu, cellui ; plur. m.

celli, celloru; sing. f. cella (cea), cellei ;
plur. f. celle, celloru ; cu a invariabile :

veniti marele periclu, cestu-a fuge, cents-a

masc. cellu-a (=cell'a), celli-a (=ceia), cellui-a, celloru-a (=.cellor' a); fem.
cella-a (=cea-a, cei-a sau cee- a), cellei-a,

allu indefinitului mitt : vedendu omeng

se ascunde, cellu alta cere in genuelti

in tote aceste casuri se apiertare ;
plica si ellu in locu de cellu cifdifferenII. cu intellessulu
tiele notate la 1.;
de demonstrativu d'ince ince mai failnerecatu : 1. la adiective, cu insemnare
appropiata de a articlului propriu definitu: a) cerutu neapperatu de intellessu,
casu in care celle alte limbe noue romanice punu articlulu: a) candu adiectivele se lean ca substantive pers'onali:
cdlu intelleptu=frarze. le sage; asid si:

celloru-a (=cellor'a); prin intellessu,

cellu are de oppositu pre gstusi de synonyme pre ellu (=llu), acellu, allu
(=aellu) : I. Cu intellessulu seu propriu
de demonstrativu, arretandu unu lucru
sau una persona : 1. care e in faci'a, in
ochii vorbitoriului si ascultatoriului ,
dro mai multu sau mi pucimi depar-J
tatu si de unulu si de altulu : adapati oellu formosu, ceiba furiosu, celli temecelle vacce ntorte de sete, injugcs si tu rari, etc., cari se dicu si in limb'a noscelli boj, culdu-mi cellu cutitu ; pusu si tra cu articlulu : intelleptu-lu=cellu inin urm'a substantivului, sau absolutii telleptu , intellepti-i=celliintellepti, etc.,
cu a invariabile: stringeti paiele celle-a, numai se nu fia locu de ambiguitate,
redicati petrele celle-a ; d'in aceste flori cumu pote fi in espressioni ca : onestulu,
celle-a mi placu, ceste-a nu mi placu ; formosulu, etc., sub cari se pote intellege
da cestoru copilli cede una pera, b. celloru-a cdte doue ;
cu acellu-asi intellessu se dice si llu : adapati lle vite
=adapati celle vite, eu aceste di fferentie,
co in unele parti poporulu dice esclusivu

cellu, ro in altele esclusivu llu, si co

in limb'a scrissa llu are una nuantia
de familiaritate , ce nu are celta;
2. care e presente numai mentei ascultatoyiului si vorbitoriului:, connoscutu amendouru-a : a) prin Tharrationea sau
descriptionea vorbitoriului : cea muiere,
vedendu co nu pote capit ce vrea ca benele, se infurietpeno la desperatione; cellu
june de .Romdtzu se rapedi si ella asupr' a

paganului; asid si chiaru cu nume proprie: cellu Constantinu, cena Alessandrui

celli Francesi nu vrura a reman mat

atAtu : omulu onestu, formosu, catu si :

totu ce e onestu, formosu=honestum, palehrum ; ia assemini casuri cellu offere

limbei nostra in favorea claritatei si

brevitatei, unu mediu de care nu despunu alte sorori, distingundu intro
edits forzosu=l'homme beau, si intre :
formosulu=ie beau ; f3) candu adiectivele se ieau ca substantive reali in plurariu femininu : celle bone=bona, celle
ceresci= c telestia, celle pamentesci =
terrestria, etc., pre candu celle relle=fr.
les chases mativalses; dro in cateva espressioni intra si in acestu casu articlulu
propriu in locu de cellu : rellele, bonele,

me cu una nuantia de sensu differita,

asid co rellele=fr. les mamx; 7) la numerali, fia sengure sau insocite si cu
unu substantivu : celli cinci luptaci =

pre diosa; b) in genere, cunnoscutu prin

vorbirea siintellegerea d'intre vorbitoriu
si ascultatoriu, prin relationele de pos-

multi nu astepta la msa pre celli pu-

sesione, de amicia, de consangenitate, etc.

cu cari obieclulu in cestione tine de vor-

cini ; celle septe stdle, celle douesprediece cetati federate ; celli trei imperati

bitoriu si de ascultatoriu ; in acestu casu

mar/, celle septe vacce grasse ; numai

Macedoromanii punu articlulu si in acestu casu : doili omeni=celli doi omeni, patrule mulieri=celle patru mu-

cellu sta, insocitu de a, in urma. substantivului : se taiati levznele celle-a; se

nu uitati a dd scrissorile celle-a dupo addresse ; venitu-au omenii celli-a? secca-

tu-a nula cellu-a ?de ad, cu insemnarea de demonstrativu apprope perduta,

fr. les cling' combattauts ; asid si : celli

ieri, doispredieceli de apostoli=celli doisprediece apostoli;

6) la superlative
ornaba cellu mai bonu, muierea cella mai

www.dacoromanica.ro

CEL.

CEL.

573

rea, copillii celli mai reu crescuti, copil-

omu-lu intelleptu, p) 6 am* vaponro;

lele celle mai reu deprense; cellu mai

stralucitu d'in generali, cella mai formosa d'in cetati=fr. la plus belles des
yilles, cella mai formosa cetate d'inlume=fr. la plus belle ville du monde,
sau in fine : cetatea cella mai formosa
d'in lume la ville la pins belle du

=intelleptu-lu omu, 7)6 Civ&pcuroc csosc6g=omu-iu cellu intelleptu ;

in tote

casurile descrisse peno eaci pote sta si

ellu in locu de cellu : omulu ellu 9nai
intelleptu=omulu cellu mai intelleptu,
lle septe vacce grasse=celle septe vacce
grasse, etc., cu differentiele indicate mai

monde; e) chiaru si la positive, candu e

susu la I.; 2 ca antecedente unui rela-

vorb'a de a destinge bene lucrulu sau per-

tivu , mai. vertosu allu relativului ce,

son'a calificata prin adiectivulu, cui se

prepune celiac, de unu altu'lucru sau de
mai multe alte lucruri : copillulu celiac
micu allu fratelui, frate meu cellu mare,

cellu are intellessu de lucrulu ori person'a orecare in genere, sau de person'a

copillii nostri celli morti; asi6, si Cu numene proprie : Alessandru cellumare, Alessandru cellubonu, Dionysiu cellute-

neru=fr. Nuys le jeune, filia mea cella

ori lucrulu in partet de care e vorb'a,

ca latin. is-ea-id sau fr. dui, eelle, ce :
a) in genere : a) cu intllessu personale,
celiac ce, fia vorb'a de omu sau de fmina:

cellu ce, (=cine, vedi si ce) mente una

data, nu tnai e de credutu a dou'a ora ;

mare=fr. ma fille la grande; dro in

cellu ce cauta a 691,6 doi pepeniintr'una

celle mai multe casuri limb'afrancsca

nu pune articlulu, uncle la noi cellu se
cere de neapperatu : addu-mi vestimentulu cellu negru=apportez-mol Phabit

9nana, scapa pre amendoi ; celli ce su

prea creduli, adesea sunt victinza credulitatei loru; (3) cu intellessu reale

noir ; coci fora celiac asseminea frase ar

insemnk altu ceva : addu-nzi vestimetztutu negru ;
cu acellu-asi intellessn

,sta cellu si inainte de altu, cellu altu

dejuga cellu altu bou; unii d'in voi au
preamultu, celli alti preapucinu; in addeveru cellu altu=fr. Pautre; in acesta
espressione, ea si in tote celle de aceaasi specia, numai cellu se declina prin
casuri : cellu altu, cella alta, celli alti,
celle alte, cellui altu, cellei alte, celloru
b) forte desu, fora
alti, celloru alte ;
se fia de neaperatu cerutu de intellessu,
cellu se punei naintea unui adiectivu numai pentru emfase in frasi cu intellessu
generale ca : omulu cellu intelleptu pu
face nemica, fora se cugete la consecen-

tie=omulu intelleptu nu face, etc.; numai omcnii celli tenaerari nu cugeta la

consecentie=numaiomeniitemerari, etc.;
nuanti'a cuventului cellu d'in assemini

espressioni numai in limb'a greca vechia si afla unu ecivalente : 6Aptorcot

6 ank=omu-lu celluintelleptu, asia in
eau, Cu adjutoriulu lui cellu, limb'a no-

stra pote esprime cumu nu potu alte

sorori alle ei , tote nuantiele, ce grec'a
antica esprime prin celle trei forme de
constructione : a) 6 Eiv.Opuncog 0004=

sub form'a feminina : celta ce, celle ce

cella-a ce e impossibile, nu pote essiste ;
celle ce se petrecu in fundulu animei omului, numai lui Dotnnedieu sunt connoscute;
totu de una data este mai
elegante a supprime demonstrativulu si
a dice : ce e impossibile, nu pote essiste,
(vedi si la ce).
b) in intellessu speciale : a) personale : cellu ce, cella ce,
celli ce, celle ce, celloru ce : celli ce au

venitu, se intre ; celle ce n'au plecatu,

se nu mai plece;
tu, celiac ce te laudi
asicis=tu, care, etc.; fericimu-te, nascutoria de Domnedieu, pre tene, cella ce
esti immaculata (cea ce esti=care esti);
(3) reale, numai sub forma feminina
cella ce, celle ce : cellu ce ti am spusu,
se scii numai tu; celta ce am patitu, se
nu mai patia nemini ;
mai simplu
inse : ce am patitu, etc.
d) in km
de relativulu ce sau care dupo cellu pote
st6, unu de : cellu de se lauda mai 9nultu
in vorba , acellu-a e 9nai de nenzica la

fapta.
CELLU-A, vedi cellu.
CELLU CE, vedi cellu.
* CELLTJLA, s. f., eellula; deminu-

tivu d'in cella, mai vertosu in inteilessulu cuventului de sub 2: cellulele faguriloru, cellulele monachiloru, cellul'a in

www.dacoromanica.ro

574

CEL.

CEM.

care meditu si scriu ; in speciale irise,

gaureliele certoru corpuri cellulele lzuretilou, si in genere, primu elementu
de form'a unei assemine gaurelle, care
e basea totoru *tessutureloru organice
cellul'a se considera de naturalistii de
astadi ca primu elementu allu vietiei organice.
* CELLI:MAY(3.ra, s., cendanus; care
traiesce inteunacellula, ca unu monachu
de la un,u cenobiu.
* CELLULARIUria, adj., (ital. celln-

lare, fr. collulaire) , rektivu la cellula,

mai vertosu in ingemnarea speciale ce
are cuventulu in scientiele naturali, facutu d'in cellule : cavitati cellularie ; tessutu cellulariu=tessutura cellularia, d'in
care su formate organele animaliloru si
inse
alle celloru mai multe plante ;
si : systema cellul aria, penitentia cellularia, modu de pena, in care condemna-

tii sunt inchisi senguri in cftte una cellula.

CELLULOSI3,-a, adj., (it. ceiidoso,
fr. celluleux.); plenu de cellule, formatu
d'in cellule, mai vertosu in insemnarea
speciale ce are cuventulu cellula in scientiele naturali cellulosulu burete, petre cellulose, corpu cellulosu; membrana cellulosa, tessutu cellulosu in corpu/u

animaliloru sau allu unoru plante.

*CELOCE, s. f., si
*CELONE, s. f., cdox si cdonis; vasu

de plutitu mai micu, nave mai mica si

forte USiOnt, barca, (vedi si celete, care
ca si celoce sau celone, au essitu d'in acea-si fontana cu celeru).
CELSITATE si
CELSITUDINE, s. f., celsitas si
celsitudo; calitate de celsu.
CELSIJ,-a, adj., celans (vedi celle-

re); inaltu, sublime, mare, maiestosu,

superbu, mundru celsele capite alle titaniciloru munti.

sculptoriloru addevaratu artisti : d'in

celulu acestui artefice au essitu multq si
formose Mature.
CEMENTARE si cimentare, v., (it.cementare si cimentaiT, fr. cOmenter si
cimenter; vedi cenzeniu); a lucrk Cu cementu : a cement ferrulu = a l'aciarf;

a cementd aurulu, argentulurza le

mud; a cement credenti'a cuiva=a ua
cerasi proba; a cement creditulu seu=.
a lu cerca si periclita
a centent bene petrele sau caramidele unui parete=
a le lipf bene cu cementu indestullatoriu si bonu; a cement unu catini2, unu

parete=a lu spl si lipf cu cententu;

a cementa pacea := a ua consolidd; asia,
si: a cenzentd concordi'a, crcdente a, justitea; a cement ur'a, discordi! a, etc.
CEMENTARIU,-ia, adj. s., clowntarius; relativu la cementu : pulbere cementara , compositu ce9nentariu ;
s. m. personale, cementariu, care lucredia la cenzentu sau cu cenientu : petrariu,
murariu, etc.
CEMENTATIONE, s. f., (it. cem entazione, fr. cmentation); actione
cementare; cementationea terrului.
CEMENTATORIII,-toria, adj. s., (it.
cementatore, cimentatore si cementatorio, fr. cementatoire); care cementa, propriu a cement : pulbere cemcntatoria,
mesure cementaturie de pace.
CEMENTU si cimentu (reu: timentu),
s. m., p1.-e, clementnm (in locu de cedinzentu de la 1 cedere; compara si it. cemento si cimento, fr. cment si ciment);

1. cu intellessu mai originariu : a) ptra, buccata de ptra, petroiu nelucratu,

asia cumu se taia si se adduce de la la-

picidina sau d'in alte locuri, mai vertosu p6tra fragida, care serve la construire de muri: d'inlapicidina sp scotu
petre cadre si cemente pentru construetioni; de ad : 'Ara sfermata, redussa
in pulbere mai mare sau mai menunta,

*CELTIDE, s. f., cents, (it. celtide, fr.

celtis); gen de plante d'in famili'a ulma- ,buccatelle ce se rupu d'in ptea sub
ceeloru, polygamia monecia lui
maiulu sau celulu cellui ce ua lucredia:
* CELIT, s. m., ca3lum (vedi J. celare, cementele de marmore ce se rupu la lupentruco celu = cedilu d'in 1 cedere); crarea ei; 2. prin estensione si metafoinstrumentu de tajare, sapare, sculpta- ra :a)arena sau veri-ce corpu duru sferre, mil numit'a dalta, vorbindu mai ver- matu si pulverisatu, care serve ca motosu de instrumentuIu celatoriloru sau cirla la lipirea caramideloru sau petre-

www.dacoromanica.ro

CM.
lora si la spoirea unui muna: a) pulberea de caramide si ollane bene arse da
unu forte bonu cementu; ro mai vertosa : (3) calcea viva si stensa in apa,
ammeqtPeata en arena si redussa la una
specia de coca, este una cementu, care
lega forte bene caramidele si petrele :
molle la inceputu, ca tempulu, prin actionea aerului, acesta specia de cenzentu
se intaresce forte tare si tine petrele sau
caramidele unite in preuna; 7) cementu ro-

manu=cementuhydraulieu, compusu cu
mari precautioni d'in calce grassa calcinata cu argilla, si care sub apa se intaresce, pre cuma se intaresce la aeru cementulu, de caree vorb'a mai susu; S) veri-ce
compositu, care, pusu intre doue sau mai
multe lucruri , serve a le Jipi, un si
tin lipite ca soliditate ; de ande apoi :
e) si in- intellessulu ideale, media sau
mesura de pace solida, de unione durabile, de assecurare, etc., legamentu de
pace, de amicitia : cementulu basericei
lui (Jhristu este indissolubile si indestructibile ; cementulu unei amicitia si
societate &fraile ; b) pulbere ce serve
a incaldi certe corpuri, spre a le da certe

CEN.

575

d'in mediloeulu sateloru si cetatiloru

servieau peno acunzu de cemeterie ; in
interessea sanitatei celloru viui una lege
despune ca cetneteriele se fui a! ora d'in
coprensulu communiloru.

CENA si cito, s. f., coma (it. cena,

isp. prov. cena, port. cea, fr. chi [numai in intellessulu religiosa de sub 2. a];

lat. cama pote fi affinu ca grec. wuckXOLVcommune, cuma sustinu unii, dro

si cu grec. Oovl t5oEva=ospetiu, mancare, msa, etc.); 1. mancare -sau msa

de sra : la vechii straboni Romani cen' a
inco fu in celle d'in urma mancarea sou
taza' a de spre sera, dupo ce ?ami inainte
fusse mancarea de la mediulu dillei sau
prandiulu ; nepotii lora Romanii tina si
peno astadi acelle-asi datine in oree de

mancare : prandiulu Rometnului palo

bone este gnu bonu cementu, spre a tran-

astad,i este mancarea sau mes'a de amdia , cen'a lui este mancarea de sr'a ;
cu doue sau trei oreinainte de prandiu,
.Rometnulu face sau manca prandisiorulu ; afora de prandisioru, de loan diu
si de cena Romeinulu face sau manca si
una gustare eu piscina dupo ce se scolla
d'in somnu , mai vertosu candis se scolla
prea de nopte si are se rabde prea multa
de mancare peno la prandisior# ; lo-

sforma ferrulu ordinaria in aciariu ;

cutioni : a face su prepard cen'a, a

cementulu, ca cara se allego aurulu

de argenta, se compune d'in pulbere de

chiamd sau invitd precinevala cena;

ca espressione de tempu : la cena, spre
cena, inainte de cena, aprope de cena,
dupo cena, etc.;
2. in speciale, ceh'a
lui Christu cu apostolii in sr'a candu
fu prensa si dussu spre a fi judecatu de
morte diu'a cenei, cen'a Domnului,

proprietati ; asia : a) pulberea de car-

car amida bene arsa, ammestecata tu nitru, ca sulfatu de ferru calcinatu Si cu pucina, apa ; y) cementulu pote fi si ami
corpu volatile, care oontine inse carboniu, etc. ; de acf : S) in genere si metaforce: cementu=mediu de probare sau
esperimentare : proba, esperimentu, in-

cercare, analyse, etc. ; chiaru si in intellessu ideale cenaentulu culdeveratei

amicitia este infortuniulu ; si de ad,

periclu, Otra de scandalu, etc.
CEMETERIU (mai pucinu bene : cimitiriu sau kinjtjrju, inse de totu
:
cintirinzu sau lintirineu), s. m.,
,

sanea cena, ultim'a cena; dupo cena

Christu spellet petiorele apostoliloru;

sanea cena =cen'a cea santa =eetz'a

mystica, sant'a communicatura, eucharisti'a; a se face partecipe cenei mystice
=a se communied eta santele my sterie=a
se communicd.
* CENACLIT, vedi cenaculu.

CENACELLU, s. m., pl.-e, ccenacelluni, catillus; deminutivu d'in cenaculu :

ccemeterium (xotto.n'tptoy= dormitoriu,

de la Itocuicetv=a ski culcatu, a dorm);

unu cenacellu in podulu obscuru

proprio, dormitoriu=locu de dormita;

applecatu inse in speciale la loculu de
dormitu somnu eterna, la loculu de im-

casei; una cenacellu de catea.

CENACU, s. no., p1.-e, vedi cenaculu.
* CENACITLARIU-a, adj. s., ~flaca-

mormentatu mortii : curtil e basericeloru

L'Has; relativa la eenaculu : incaperi

www.dacoromanica.ro

576-

CEN.

CEN.

cenacularie;
ca subst., cenaculariu ;
1. care face vase numite cenacule; 2. care

tine ca locaticu uua incapere in cenaculu ; seracu lipitu, fora mediloce de

traiu.
CENACULTT si cenaclu, s. m., p1.-e,

ccenaculus, catinus, scntella; unde se

cena : 1. incapere de cenatu sau de man-

catu, salla de mancare; 2. vasu de panientu si mai vertosu de lemnu, in care

se pune de mancare sau beutura : a

maned unu cenaclu de lapte, (in acestu
intellessu redussu pre a locurea la form'a cenacu, de unde apoi directu demin.
cenacellu; vedi inse si ceanacu in Glossa-

riu); 3. fienduco la vechii straboni Romani cenaclu=incapere de mancare se

afla de regula in planulu cellu mai de
susu allu casei, de ad cenaculu sau cenaclu cu insemnarile de : a) planulu
cellu de susu allu casei, planulu casei
de sub accoperimentu, podulu casei, etc.;

locuintia, incapere de locuitu d'in acellu planu; si, fienduco incaperile d'in
acestu planu au adjunsu se fia in urma
locuite de omenii cei mai seraci, de ad :

locuintia de seracu lipitu, locuintia

miserabile.

OENARE si cinare, cinediu, v., cflare; 1. a face sau mand cen'a, a mand
mancarea de sera : a cend, cu lumina=
a cen6 de tempuriu, peno nu appune so-

rale; a cend tardiu noptea, a cend cu

luviinarea ; a cend bene, a cend reu; a
cend a casa, la sene; a cend la altulu;
a fi chiamatu s'au invitatu la cena ;

part. cenatu , ca si pranditu, mancatu, etc., ca insemnare activa : a se

culed necenatu, ne am culcatit necenati;
cellu ce Se culca necenatu, nu dormebene.

CENATECU si cenaticu, adj., comaUm's; telativu la cena : apparatu cenaticu;

s. m. reale, cenaticu=ccenaticnm, ce se da ca costa pentru cena sau
de mancare : imperatorii Romani dau
cenatice militariloru, preutiloru si altoru-a.
CENATORIU,-toria, si cinatoriu,adj.
S., comator Si co3natorlus; 1. care cenedia; 2. relativu la cena : vesanentu
cenatoriu , incapere cenatoria, vesti-

mentu si salla de cena; 3. substant.

a) masc. reale, cenatoriu, camera de cenatu ; 13) f. reale, cenatoria sau cenatore,
cu acellu-asi intellessu ca si cenatoriu
de sub a.
CENATU, part. d'in cenare, comatus.
CENCHRIDE, s. f., cenchris; Omxp(s, vedi si cenchru); specia de serpe
venenosu, care are pellea semenata cu
piccatelle ca grauntiele de cenchru.
CENCHRU, s. m., cenchrus (xerzpog7=meiiu=mil1um); genu de plante

d'in famili'a gramineeloru , d'in care

meliulu sau meiulu este una specia.
CENERACEU si
CENERACIU,- a , adj. , cineraceus,
(compara si it. ceneraccio); care semena
Cu cenerea : relativu la cenere ;
subst. m. reale, ceneraciu, cenere de lessfa; drpa ce copere albiturele negre sau

soiose si pre care se torna lessi'a; cenere ae lessfa, care serve nu numai la
spellatulu albitureloru, ci la affinatulu
argentului sau altui metallu.
CENERARE, v., vedi incenerare.
CENERARIU,-ia, adj. cinerariusa-um, (compara si it. cenerario-a, franc.

cinraire si cendrier); relativa la cenere : 1. adj. urna ceneraria, in care se

depunea si se pastra cenerea provenita
d'in arderea cadaverului unui mortu ;
limiti cenerarie, in semn ate prin unu mor-

mentu care coprindea urne cu cenere de

morti ; 2. subst. : a) masculinu, cenerariu : a) personale : a') omu care stringe
sau face cenere, ca se ua venda /a altii;
p') omu care incretesce perulu cu ferrulu

incalditu in cenere; y') nume data in

despretiu crestiniloru ca adoratori ai
cenerei martyriloru ; (3) reale : a') loca
unde se depunu urne ca cenere de morti,
locu de immormentare; (3') partea caminului sag fornului, in care cade cenerea;
y') vasu de pusu cenere; 8') la una machina de vapore, spatiu prin care se in-

troduce aerulu necessariu la combustione si in care cade si cenerea ; b) fe-

min. reale, ceneraria, genu de plante

d'in famili'a synanthereeloru, asia numite pentruco faci'a superiore a frundieloru e ceneria.
CENERATIONE, s. f., cineratio;
actione de cenerare, reducere in cenere.

www.dacoromanica.ro

CEg.

CEN.

*CENERE, s. f., cinis-cinere, vedi cenusia.

CENEREU si ceateriu,-a, adj., cinema, de cenere, care semena Cu cenert4a:
focia ceneria.
CENERICIU si ceneritiura, adj.,"ct-

nericins si cinerttins, care semina cu

cenerea, fiendu paspaiosu si usioru ca
cenerea : pamentu cenericiu.
CENERIFORMU,-a, adj., (fr. cineriforme; vedi cenere si forma); cu forma,
facia sau consistentia de cenere.
CENE IilTIIJ, ceneriu; vedi cenericiu,
cenereu.

CENEROSU, - a, adj. , cinerosus

(compara si it. ceueroso); plenu de cenere, incarcatu de cenere : vestimente
arame cenerose, ferru sau
cenerose ;

aciariu cenerosu, etc., care nu se polesce bene ; dero : aranza cenerosa, ferru

cenerosu, etc., si ferru san arame, care

are mice venisiore sau mice gaurelle,
cari sunt semne de reu'a ealitate a acestoru metalle.
CENOBIA, s. f., vedi cenobizt.
CENOBIARCFIU, s. 1119 (comp. fr.
cOnobiarque, d'in xot.v6f3cov=_-cenobiu si

tipxav=a fi mai more); ruai marele unui cenobitt, asia numitulu priore, sau
superiore sau seniore.
CENOBITICU,-a, adj., relativu la cenobitu : vietia cenobitica.
CENOBITU,-a,(reu: cinovi tu sauk i ovitu); s., CliellObita; onm sau femina, care
si petrece viti'a intr'unU cenobizt : monachu-monacha, calugeru-calugeritia.
CENOBIU, s. m., p.-e si f. cenobia-e

(reu inse z cinovia sau kinovia), mitoifium (cotv6Ptov, d'in xotvqz.--commune Si

(3Eoq=vitia); loen unde mai multi traiescu in commune, vorbindu in speciale

de monachi sau de monache, cari petrecu

vieti'a loru departati de lume : monasteriu, scetu (skitu), etc.

* CENOLOGIA, s. f., (fr. cnologie,
d'in xey6zr_desertu si XTog=diseursts);

tractatu asupea desertului in natura,

parte a physicei care se ocupa cu desertulu.
* CENOLOGICU,-a. adj., relatil u la
eenologia sau la cenologu : studie ceno-

577

* CENOLOG1J, s. m., (fr. cnologue);

care se occupa cu cenologia.
CENOSITATE, s. f., ownositas; calitate de cenosu: cenositatea acelloru catine sau bassine.
CENOSIT,-a, adj., cenosus; plenu de
renu : locu cenosu, vaduri forte (en ose.

CENOTAFIU si cenotaphiu, s. m.,

pl.-e, cenotaphinni (tsvoreepov, t. cenota-

fio, fr. cnotaplie, d'in xsyk=desertu si

Talpaq = mornaentu); mormentu MOR11mentale , construitu in onorea unui

mortu, fora ca corpulu acellui-asi se fia

ingropatu acollo : antiii, mai vertosu,
inaltiau cenotafie pentru fientiele per-

dute prin innecu sau alte casuri, ce le

privau de Onorile imnzormentarei, lucru

ce se considerd ca cellu mai mara reu

pentru morti.
CENOTALAMU si
CENOTEIALAMU,-a, adj., (it. ceno.
1 almo, fr. celnothalanie , d'in zotv6q
contamine si 19.6cXop.og =patu nuptiale);

care are conceptaclulu sau apothec'a asseminea cu thallulu, vorbindu de plantele numite licheni: de acf, s. m. pl. cenothalami, classe de licheni, in care intra toti licheni cati au conceptarlulu de
acea-asi natura cu thallulu.
CENSERE, censui, rensutu si censitu, censu; v., censere; in genere, a ponderk, a estima, a evaluA ; in speciale :
1. a inscrie numenele si starile cetatia-

nilorn, a catagrafid : la strabonii Romani, ca si la noi peno mai de una di,

cetatianii se censeau d'in cinci in cinci
anni ; capite-censi sunt cetatianii fora
neci una stare, censuti numai cu eapulu,
(vedi si capitecensu); a merge se se inserid, a face se inscria : in ce catagrafia
ti ai censado mosiele?

de aci : a nume-

2. metaf., a
rd, a trece in revisione;
ponder valorea interna a unui ce, a e-

stimd, a juded, a cede, a opind, si de

aci: a si espreme parere, a vota,, decide,
a pronuntid, a decreti, etc. : Senatulu
si poporulu censura se se declare bellu

alta mai currendu.

* CENSIONE, s. f., yema(); actione de
censere.
CENSITORIU,-toria, adj. s., vedi

logice.
37

www.dacoromanica.ro

578

CEN.

CEN.

CENSORATU (compar. it. censora-

soriu, care se ve arrete si bonete si rellele

to) Si
*CENSORIATU, s. m., officiu de cen-

opereloru vostre ;in acestu intellessu

soia in insemnarile acestui cuventu de

gub 1, 1), (3, p', y', 6'.
* CENSORIA.LE, adj., (franc. censo-

rial); relativu la censoria in intellessulu

cuventului de sub 1, si prin urmare

camu en acellu-asi sensu ce are censo-

ria sub 2.
*CENSORIU,-ia, adj. s., censor si
censitor, censorias; relativu la censa sau
la censura; care face censa sau censura:

1. subst. personalel, censoria sau censore : a) magistratu romanu insarcinatu a face censulu cetatianiloru , a-

deco a constata si inscrie numerulu,

numenele si starile cetatianiloru, a impune si repart darile la erariulu publicu,
a loca domeniele publice, a incassa veniturele de pre aceste domenie, etc.; acel-

lu-asi magistratu er, investitu si cu

poterea de a preveghia si portarea morale sau politica a totoru cetatianiloru
si mai vertosu a eelloru de conditione
mai malta: censorii eran doi si se allegeau mai antaniu pre cinci anni, apoi
numai pre unu annu si diunzetate; censoriulu puniea pre celli caduti in gravi
culpe Cit escludere d'in statulu lora civile : senatoriulu erd esclusa d'in se-

natu, eallariulu d'intre callan, alti cetatiani d'in tributa lora; acesta punitione

a censoriului, in urm'a unei sententia

infamante (=judicium turpe), pronun-

si fem. censoria;--p) in speciale: a') cellu

ce appretia si judeca rueritele opereloru
de arti formose, mai vertosu operele lit-

terarie : lui Cintilianu s'a data numele

de censo2-iu allu Parnassulai latina ;
cellu numitu de unu
allu
unei terre, unde nu e libeitate
de .1.) pabcruberniu
riu, se essamine cartile, dramatele, diariele si alte opere de publicatu, ea se nu
lasse a se stracora in elle ceva contrariu ordinei politice stabilite; y') in unele
uuiversitati, cellu insarcinatu a cerceta,
scrierile presentate universitatei; S') in
institute decrescere a copillilorti, cellu
insarcinatu cu preveghiarea moralitatei
si cu disciplin'a alumniloru; e") in seole,
scolariu insarcinatu a preveghia pre conscolarii se i in lips'a invetiatoritihti; C)
fine, cellu insarcinatu a face una catagrafa si a repart impositele; in acestu
intellessu mai vertosu sub form'a censitoriu;
2. adj., relativa la censoria
sau censore ca substantivu : a) animadvcrsione censoria, punitione pronuntia,ta de censorele cu intellessulu de sub 1,
a; b) observationi censorie, de censoria

in intellessulu cuventului de sub 1, b,

oc, 13, a', (3', 7"; asi6, si : pelma censoria,

de criticu litterariu sau de censoria numitu de guberniu.

* CENSU,-a, a trei-a forma de supinu
sau participiu d'in censtre, luata cu insemnarile : 1. de adj., census-a-um, pre
candu censutu-a are intellessulu de propriu participiale: cetatianii censi nu mai
ca capulu, (vedi censere si capitecensu);
2. de subs., census-, actione si resultatu
allu actionei de censere: a) in sensu anticu, (vedi si censoria sub 1. a); a) numerare a cetatianildru Romani, estimarea si inscrierea starei loru, catagrafia a
numerului cetatianiloru Romani si a starei loru: censulu se facca d' in cinci in
cinci anni; f3) catagrafi'a insasi , registrulu de inscriere allu cetatianiloru cu
starile loru : a admitte in censa, a esclu-

Mata de judecatori competenti sau de insisi censori, punea pre cetatianu in starea de ignominia: b) in insemnare mai
estensa : a) in genere, veri-ce persona,
care cu severitate estima si judeca alta
persona, sau portarea, faptele ori operele
acestei persone, cumu si tempurele, im.pregiurarile , etc., luatu si in intellessu
botn, dro mai vertosu cu intellessulu
reu de a imputa, a mustrd, a certd, a si
manifestO nemultiamirea, etc. : betranii
sunt aspri censori ai teneriloru; ontulu
se si fia senguru cellu mai aspru censoriu allu seu; se me lassi in pace, co 9114 de d'in censa = a numera sau nuintre
vreu censoria pre capulu mea: voi cati cetatiani; y) starea autentica, trecuta in
aveti dorenti'a de a serie opere nemori- censa a cetatianului Romanu, stare dupo
care ellu era, inscri,;,,n in en are san cutoeie, eautti ?(7771 Ser( 1T Si sincera ('m-

www.dacoromanica.ro

CEN

CEN.

tare ordine a poporului 800000 cTh sesterti er censulu unui senatoriu; ea se

fia cineva inscrissu ca callariu se gereau
400000 de sesterti; de ad : b) cu insem-

ficatu, loculu uncle se essercita : a pre-

nari mai generali, din cari parte a avutu cuventulu de la vechii Romani ,
parte s'au desvoltatu mai tardiu in Umbel romanice :
conditione sociale,
locu ce occupa unu cetatianu in ierarchi'a sociale : [3) stare in genere, avatia
sau avere : ontu fora nume, fora posetione, fora censu; y) stare in parte, venittr ce se cere de la unu cetatianu, spre
a essercita certe drepturi : censu electorate, censu de eligibile, censu de electoriu,
censu cerutu spre a fi allessu senatoriu; si
fiendu co censulu legate se computa dupo

summ'a de imposite, ce are se d cineva

statului, de aci censu si eu insenmarile : a) de impositu, summ'a de imposite

in totu sau summ'a de impositu in parte,
ce cetatianulu solve pentru fiacare materia suppusa darei; e) venitu, in proportion cu care se solve impositulu; C) procentu annuale la unu capitaliu.

CENSUALE, adj., censualts; relalativu la censu in intellessulu cuventului de sub 2. : functionari censuali, insarcinati cu facerea si stabilirea censului, cu tinerea registreloru censuali; venitu censuale, etc.
CENSUARE, v., (it. censuare), a estima, inscrie si suppune la cens2du cuvenitu pentru bonurile immobili; a catastret aceste bonuri.
CENSUARIU,-ia, adj. subst., cene
suartus; ce tine strinsu de censu in insemnarea de sub 2. : registre censuarie;

mai multu inse ca subst. censuariu :

a) suppusu la censu, (3) arrendatoriu ce
solve proprietariului unu censu annuale.
CENSURA, s. f., censura (compara
si it. censura, fr. censure); 1. in intellessu
anticu : a) demnitatea de censoriu sau
censore : Catone obtin censur'a; tempulu catu dura acesta functione : in tota
censur'a sea Catone se arrettec forte severu; 2. in insemnari generali : a) officiu
de censoriunumitu de unu guberniu pentru cercetarea cartiloru, diarieloru, dramateloru, etc.: censura teatrale, politica,
religiosa etc.; officiulu acestu-a pergoni-

579

sentd la censura una carte; b) essercitiulu unei .assemine functione : censur'a

ecclesiastica facuta cartiloru religiose

este nu numai cercetarea loru, spre a se
ved, deco nu coprendu ceva coutrariu
doctrinei religionei, ci si condemnarea
loru, punerea la indice sau anathemisarea, in asu de a se afla contrarie dogmeloru religiose; de ad: c) in intellessu
si mai estensu de appretiare, estimare,
judecare, etc., atatu in bene catu si mai
vertosu in reu, in insemnare de imputare,
mustrare, certare, etc.: censur'a ce se face
opereloru de arte allege ce e bonu si ce
nu e bonu sau reproba ce nu e bonu; censur'a vostra nu me suppera de locu, pentru co faptele vostre arunzerit a fi suppuse la una mai aspra censura de ceitu

censura este si una punitione disciplinaria, ce se applica scolariloru, militariloru, advocatiloru, magistratiloru, etc.
CENSURABILE, adj., (ital. censurabtle); demnu de censuratu sau de censurare, in insemnarea cea rea a cuventului : portare censurabile, doctrine censurabili, acte de celle mai censurabili.
CENSURARE, v., (it. cepsurare, fr.
alle melle;

censurer); a face censura, in tote insemnarile acestui cuventu.: censoriulu

mi a censuratu dram'a, si nu mi a permissu se ua punu pre scena; dro mai
vertosu in insemnare rea de a reprob,
a reprende, a cert, a mustr, a castigci,
a condemn, etc. : nu e formosu a censur vitiPle altoru-a, candu insuti ai acelle-asi vitie.
CENSURATORIU,-toria si
CENSURATRICE1 adj. s., care censura.
CENTAITLA si
CENTAURA, s. f., vedi centaurea.
'CENTAUREA, si centuaria, s. f., con-

taurea si centauria (compara si it. centuarea, franc. ceutaur; in limbia nostra cuventulu, dupo localitati, se mai
aude si in formele : centaura sau cintaura, centaula sau cintaula; mai reu

lintaura si lintaula); genu de plante

d'in familra synanthereeloru cinaree ,
syngenesia frustanea lui Linneu, d'in

www.dacoromanica.ro

580

CEN.

CEN.

caro speciele celle mi insemnate si mai

connoscute suntu : centauri'a cea mare
=centaurea centaurium liti Linneu, nu-

CENTENNE si
* CENTENNIU , adj. s., (centennis,
centenntum, d'in centusi annu); care dura

mita de poporu si fierea pamentului;

eentaure a cea mica=gentiana emitanAun/ san chlronia centaurium si ery-

de unu centu de anui : selbe centennie ;

threea centaurium, planta bona de febri

intermittenti, si numita, parese, de poporu cu numele speciale de centauria sau
cintaura; centaurea sau centauria nu e
de catu form'a feminina d'in adj., centaureu sau centauriu=--centaurens sau eentnurius=de centauru, forma care subin-

tellege planta: planta centauria, asia

numita dupo centaurulu Chirone, care ar
fi descoperitu mai antaniu proprietatile
acestei plante si s'ar fi vindecatu cu dens'a de una plaga receputa. in calcaniu de

la una sagetta a lui Ercule.

s. m. reale, centenniu, tempu de unu

centu de anni, seclu.
CENTENIT,-a, adj ., eentenus; conipusu

de unu centu : numeru centenu; arbore

centenu, ea unu centu de mime; carte
centena, cu unu centu de pagine sau de
foie; mai vertosu la plur. : la centeni armati imparte centeni galheni, la cate unu
centu de armati imparte cate unu centu
de galbeni;
subst. f., centena; a) unu
centu, summa de unu centu, ceva compusti d'in unu centu de indi vide assemini:
centena de armati; h) commandu preste
unu centu.
CENTESIMA, s. f., vedi centesimu.

TaUpECOO; de centauru,(vedi si centaurea).

CENTESIMALE, adj., (it. centest

mate, fr. cent6simal); relativa la cente-

CENTAURIDE, s. f., centauride (MY-.

simu:perdonu cent e. s i in ale, iertare de pec-

Taupr4), specia de planta,(vedi sicentaurea).

cate data in fia care annu eentesimu; nutneru centesiniale, veri-care d'in numerele de la 1 peno la 100, pentru co fia care

CENTAUREU,-a,adj.,eent aurens(mv-

CENTAURIU,-a, ceutaiirins; vedi cen-

taurea si centaureu.
CENTAUROMACHIA, s. f., gentnuromachia (uvraupoliaxEa); bataia a
centauriloru.
CENTAURU, s. m., centaurns (7.6v-

este parte sau fractione cente si m ale; divi-

sione centesimale, in unu centu de parti,

CENTESIMARE, v., centesimare;

si diumetate callu : cellu mai famosu

a lua una centesima, si a nume : a) a

percepe una centesima de impositu sau
de usura ; b) a uccide unida la centu,

d'intre centauri este Chirone, care fu e-

vorbindu mai vertosu de una oste re-

ducatoriulu lui ~le; batai'a centau-

bollo sau caduta in alta culpa.

CENTESIMATIONE, s. f., actione
de centesimare, mai vertosu in intellessulu lui centesimare de sub h.
CENTESIMU,- a, adj., centesintus;
(compara si it. centesimo-a, fr. centiistine); 1. care e unulii d'in unu centu,
care iuteuna ordine sau seria se afla in
lcculu allu centule : in annuTu centesimu de la fundarea cetatei ;
subst.
f., centesiina (subintellege parte): a) in

Taupoq); fientia fabulosa, diumetate oinu

riloru cu Lapithii inco este multu celebrata in fabulele grecesci;

constellatione mericlionale in cod'a hydrei.
CENTENA, s. f., vedi centenu.

CENTENARIU,-ia, adj. s., contenartus (compara si it. eentenajo si centenario, fr. eentenatre si eentenier); care
coprinde sau are una centena : numeru
centenariu ; officiariu centcnariu, care
commanda, una centena de armati ;in
speciale, de una centena de anni : betranu centenariu; serbatore centenaria,
serbata dupo una centena de anni sau
fiacare centena de anni; subst. m., centenariu; a) omu in etate de una centena
de anni; b) officiariu naai mare peste una
centena; c) ea reale, numeru sau summa
de unu cen tu, unu centu : unu centenariu
de callari.

genere, veri-ce ce e una parte de unu

centu de ori mai mica d'in altu ce de
unu centu de ori mi mare : ammesteca
diece centesime de spiritu cu treidieci de
centesime de apa; banulu este una centesima d'inleura (lib ral ; patru bani sunt

patru centesime alle leurei (librei);

b) in speciale : a) centesima, usura de
unulu la centu ; b) rentesima, impositu

www.dacoromanica.ro

CEN.

de unulu la centu;

CEN.

2. centesimu=

581

centuplu, de unu centu de ori mai multu

tione de unu centu de massime sau sententie filosofice : centilociulu arabului

yranulu da fructu centesimu.

* CENTIARIU, s. m., p1.-e (fr. ceu-

Ali este forte celebru in litteratur' a araba.

CENTIMANU,-a, adj., centimanus

tiare, d'in centum=centu si area=aria); mesura de superfacia, care e cen-

tesim'a parte a ariei, ari'a fiendu=cu

unu centu de metri cadrati : ntai multe
centiarie de pamentu arabile.
CENTIBRACIU, s. adj., vedi cenamanu.
* CENTICEPITE, adj., centiceps (d'in
centu si capu); cu unu centu de capite :
hydre centicepiti, animali fabulose, ca
si canele tricepite; poetii romani dau adesea opinionei mobile a vulgului nuntele de bella centicepite.
CENTIFIDU,-a, adj., coutiiidus (d'in

centu si findere); Cu unu centu de

despicature, despicattrin unu centu de
parti sau locuri.
* CENTIFOLIU,-a, adj., centifolins
(d'in centu si foliu); cu unu centu de
folie sau foie;
s. f., centifolia (subintell. rosa), ros'a cu unu centu de foie.
CENTIGRADU,-a, adj., (it. centigrado, fr. centigrade, d'in centu si gradu);
impartitu in unu centu de grade : ther-

(d'in centu si mana); cu unu centu de

mane sau de bracie , epithetu applicatu
la fabulosii giganti: centimanulu Briareit;
prin estensione, forte vertosu,
forte potente.
CENTIMETRU,-a, adj. s., centime-

ter (compara si it. centimetro, franc.

centimtre, d'in centu si metru); 1. adj.,

cu unu centu de specie de metri, vorbindu mai vertosu de metrulu sau mesur'a poetica :poema centimetra;

care

coprende unu centa de metri de lungime : linia centimetra ; 2. subst. masc.

centimetru,
submultiplu d'in metru, centesim'a parte a metrului ea mesura de dimensioni centimetru cubicu,
centimetri cadrati; diece centimetri faca
una decimetru.
CENTINODIA, s. f., vedi centinodiu.
CENTINODIU,-a, adj. s., (centinodius-a, compara si it. centinodia, fr. centinode, d'in centu si nodu) ; cu u nu centu

de noduri;

s. f., centinodia, specia

de planta medicinale.
CENTINU, s. m., vedi centrone.
CENTIPEDU,-a si centipede, adj.
s., centipes , centipeda (compara si fr.

mometru centigradu.
CENTIGRAMMA, s. f., si ce9ttigrammu,s.m.(ital. centigramma, fr. centigramme, d'in centu si gramma); pondu centipde, d'in centu si pede); cu unu
submultiplu d'in gramma , centesim'a . centu de pedi sau petiore;
s. f., cenparte d'in gramma, luata ca unitate de tipeda sau ntipede-a, specia de inseciu

mesura pentru ponderi

diece centi-

gramnte facu una decigramma.

CENTIGRAMMU, s. m., vedi cenagramma.
CENTIGRANIIT,-a, adj., centigra

cu forte m i lte petiore; de ad si s. f. pl.

centipedi, in secte cari au mai multu de
cincidieci de petiore si mai pucinu de
doue cente, cumu su scolopendreele.
*CENTIPELLIONE si

nius (d'in centu si granu= grauntiu);

CENTIPELLIIT , s. 113., centipellio,

cu un centu de grauntie specie de grane

centigranie.

(compara si it. centopelle, d'in cen,tu si

pelle); stomaculu secundu sau terrtiu allu
rumegatorieloru.
CENTISTERIU, s. m., (ital. centi-

CENTILITRU, s. 111., p1.-i, (it. cen-

tilitro, fr. centilitre, d'in cent u si litra);

pondu. submultiplu d'in litru, centesim'a
parte d'in litru, luatu ca unitate de mesura pentru capacitati : diece centilitri
fac t unu decilitru.
CENTILOCIU, s. m., p1.-e, (centiloquium, it. centiloquio, d'in centu si lo-

cere); opu ce coprende unu centu de

parti, capitule sau alte divisioni; collec-

stero, fr. centistre, d'in centu si steriu); submultiplu d'in steriu, centesim'a
parte d'in steriu : diece centist6(rie facu
unu decisteriu.
CENTOCLIT,-a, adj., ceutoculus
(vedi centu si oclu sau ochiu) ; cu unu
centu de ochi: centoclulu custode, Argu.
CENTONARIU,-a, adj., s., omito-

www.dacoromanica.ro

582

CEN.

CEN.

mains; relativa la centone sau centoniu;

s. m., centonariu, care lucra centoni;

officiariu insarcinatu cu centoniele -unei oste.
* CENTONE, s. m., si
* CENTONIU , s. m., pl.-e, cent,
(xilnpow, vedi si centru, d'in care cen-

knit; in locu de centroniu ar fi una

forma augmentativa); ceva facutu d'in

mai multe buccati de diverse colori, cusute sau allipite intre densele; ceva cusutu si mai vertosu bene cusutu, infioratu prin cusutura : 1. copertura de patu
d'in diverse buccati de diversa colore;
vestimenta d'in petice, vechitura; -asternutu, pre care se culca cineva ;
porta sau usia de pannura, perdella;
copertura de callu, cioltariu; 6. prin
metafora, in insemnari mai ideali de :
compositione litteraria, poema compu-

sa cu idee si chiaru frasi furate d'in unulu sau d'in multi si diversi auctori;
in sensu analogu, se facu si centoni sau

centonie musicali si chiaru scientifice

fabula, mentione, mentioni bene combinate , ce spune cineva altui-a:
7. subst. m. personale, centone, auctoriu
de centonie (centone, in locu de centrone
=gr. x6wcpuiv, se refere, casi centru =
gr. itvtpov, la icsnefv=a cose, a carp,

a in/lord cu aculu, etc.; d'in acea-asi

funtana au essitu de certu si centisire
sau cintisire [pronuntiatu kindisire ,

de la pede [compara celle=kelle, cerdere=kerdere, etc., in loca depellenerdere]; totu asid, si cenu=kenu, cu derivatulu cenariu=kenariu, ar pot6 fi in
locu de penu, penariu; compara lat. pe-

nis si penna sau pilla, cari au si insemnari analoge cu alle romanescelora

cenu si cenariu). M.
* CENTRALE, adj., contrails; de
centrzi, pusu in centru ;
sorele este

corpulu centrale allu systemei nostra

planetaria ; potere centrale, directione
centrale; cosa centrale : a) casa pusa in
centru, dro si : b) in intellessulu metaforicu allu cuventului casa, cassa de
bani in care se versa toti banii strinsi
in alte casse de bani ; focu centrale ;
a) focu pusu in centrulu altoru mai multoru focuri, d6ro si : b) focu ce se crede
co essiste si arde necontenitu in senulu
pamentului, spre centrulu acestui-a; fortia centrale, fortia atatu centripeta catu si
centrifuga; corde sau voci centrali, cari

tinu mediulu intre gravi sau grosse si

acute sau suptiri ; motu centrale : a) care
se face prin una impulsione venita d'in
centric, si in speciale : b) motu sau mis-

care a unui corpu in linia curba, care

se face in giurulu unui puntu sau corpu
centrale, d'in care emana sau se considera co emana forti'a ce continuu sollecita corpulu mobile a se appropia, a gra-

vita sau a se pled spre centra insusi,

pentru care vedi chindisire in Glossariu],

cuventu introdussu mai de currendu, pre

fortia ce se chiama centripeta,precandu

corpulu mobile insusi, in poterea iner-

tempulu Fanariotiloru pote, in limb'a

tioi selle sau impulsionei originaria,

data in alta directione differita de a

nostra ; dro euvente ce porta caracterie

de una mai mare vechime, cumu : centinu sau cendinu [pronuntia: kendinu]=

fortiei contripeta, tende continuu a fugf

si a se departi de centru pro tangenti

firu de cosutu fiori, de infloratu vestimente sau pannure ; cenu [pronuntia :

kenu si vedi 2. cenu], cumu si derivatulu acestui-a, cenariu [pronuntia : ke-

la curb'a descrissa in giurulu centrului,

cu una fortia numita centrifuga;regula
centrale se chiama in geometria metho-

nariu si vedi chenariu in Glossariu], etc.,

cercu, care pote tail una parabola data.

* CENTRALISARE, v., (fr. centraii

a essitu pote d'in acea-asi radecina ;

cendinu inse sau kendinu, si fora n
cedinu sau kedinu= partea capiteloru
fireloru de urditura, cari sunt spendurate sau legate de sullu si cari remanu
neintessute citbatutura, pote fi si in locu
de pendinu de la pendere sau in locu de

pedinu, cumu se si aude pro a locurea,

dulu de a afla centrulu si radi'a unui

ser); a stringe si un la centru, a face
centrale : a centralisci administrationea;

de ad si :
*CENTRA_LISATIONE,.s. f. (fr. cen-

tralisation); actione de centralzsare ;

systema de guberniu, in care administrationea e centralisata in manule po-

www.dacoromanica.ro

CEN.

CEN.

terei centrale, in ,manule monarchului

si alle ministrilora sei.
CENTRALISATORIU,-toria, adj.
s., care centralisa sau tende a centra-

lad : de legi centralisatorie are lipse

monarchi'a, ro democrati' a cerelegi diseentralisatorie.
* CENTRALISTU, s. m., (fr. centra-

liste); partisanu allu centralisationei.

* CENTRALITATE, s. f., (it. centra-

lita); stare de centrale : central itatea

fortiei centrifuga si centripeta.
CENTRARE, s., (fr. centrar); 1. a
stringe la centru, si in genere, a stringe
la unu locu; in acestu intellessu se iea
mai multu compusulu : concentrare ; a
afla sau determin, centrulu, vorbindu
mai vertosu de unu ochianu, a pune centrulu assei ochianului asiA, in eau tote
partile campului ochianului se fia assemini si assPininea assiedate in respectulu assei.
CENTRIC17,-a, adj., (it. centric());

de centru, care tine strinsu de centra,

care trece prin centra : punta centricu.
CENTRICEPITE si
*CENTRICEPITU,-a, adj. s., (fr.cen-

triciput, d'in centra si caput= capa);

relativu la partea media a craniului sau
testei (Apulia;
s. f. cetttricepitea sau
centricepitu-lu, partea media a craniului.

CENTRIDE, s. f., (fr. centris, d'in

grec. xaterpig=acit de insectu, insectu
armatu ca assemble acu; vedi si centrina, centra); genu de insecte d'in famili'a h3 menoptereloru.
CENTRIFUGUra, adj., (it. centri

fugo , franc. centrifuae, d'in centra si

fu gire); care tende a se depart si fug
de centra, care face se se departe unu
mobile si se fuga de centru, in opposetione cu centripetti potere sau fortia
centrfuga, (vedi- centrale).
CENTRINA, s. f., centrina; 1. specia de musca, care pisca forte reu; 2. spe-

cia de pesce d'in gouda

; in acestu d'in urma intellessu se pote dice
mai bene si m. centrinu (it. centrino),
pentru co cuventulu nu o de dial uuu
adiectivu,centrinu,-a, formatu d'in centra, si luata ca subst. f. centrina (sub-

583

intell. musca), si m. centrinu (subintell.

pesce).
CENTRIPETENTE, adj. , vedi centripetu.
CENTRIPETENTIA, s. f.,(compara
fr. centriptence); tendentia spre centru,

potere ce face ca unu mobile se tenda

spre Centra.
CENTRIPETU,-a, adj., (it. contripeto, franc. centripte, d'in centra si
petere sau petre); care tende spre centra, care face ca unu mobile se tenda la
centra, in opposetione cm centrfuga
fortia sau potere centrpeta, (vedi centrale).
*CENTRONOTU,-a, adj., (fr. centronote, d'in xbrpov=eentru cuiusemnare
de aeu sau spinu si d'in varos=notu sau

spinare); cu spinarea armata de spini;

s.m., centronotu, genu de pesci d'in famili' a scomberoidiloru.
CENTROSCOPIA, s. f., (fr. centroscople, d'in xbspov=centru si CSZOICELY

=cereetare); parte a geometriei care se

occupa cu cercetarea si descoperirea legiloru, dupo cari se determina centrulu
marimiloru geometrice.
*CENTROSCOPICU,a,adj., relativu
la centroscopia si la centroscopu.
CENTROSCOPU, s. m., care se occupa cm centroscopia.

CENTRU, s. m., centrum (itbrpov,

d'in xevrefv=impungere, intiepare, piscare, gaurire, cosere, inflorire ca

etc.; vedi si centone); proprie, instrumentu de impunsu : acu, stemuru, stemurare, spinu, tiepa, etc.; dro acestu
intellessu originaria nu are cuventulu
in domeniulu limbeloru romane, ci nuniai intellessulu de resultatu produssu
prin impunsura, punta, ceva assetnine
ca unu punta sau cu semnulu de impunsura, si a nume : 1. puntu, globutiu duru
ce se afla in marmere, in cristalle, in gem-

me sau nestimate , etc.; 2. in speciale,

punta mediu, care se afla chiaru in mediulu sau mediloculu unui ce sau care
formedia aprope mediulu sau mediloculu

acellui ce : a) in intellessu matematicu

si rigorosu : a) puntulu internu intr'unu
cercu, de care tote puntole cercumferentiei cercului se afla la ecale departare :

www.dacoromanica.ro

584

CEN.

CEN.

centrulu cercului, allu cercumferentiei

(3) puntu internu intr'una sfera sau
globu, de care tote puntele superfaciei

sferei suntu la ecale departare : dupo

antici, pamentulu skt immobile in centrulu sferei ceresci sau allu lumei; centrulu pantentului ; y) prin estensione
a') puntu unde se interse cadiarnetrele figureloru ce nu su cercularie neci sferice:
centrulu unui cadratu, unui parallelogrammu; centrulu unui parallelipedu ;
centrulu elipsei ; (3') braciulu circinului
pusu cu acumele in centrulu cercului de
descrissu : b) in intellessu mai estensu
si mai pucinu rigorosu, veri-ce e sau se
considera ca mediloculu, ca puntulu principale alluunuilucru sau unei lucrare, etc.:
a') in scientiele materiali a) in geometria, ph ysica si mecanica : ) centrulu parabolei, puntu unde convergu radiele repercusse; (3' )centru de gravit ate, puntu, de
care spendutu sauredimatu, un corpu sta

in p .fectu ecilibriu; puntu internu allu

pamentului, in care se unescu tote fortiele attractive alle pamentului; si fiendu
co pamentulu este aprope una sfera, de
acea-a centrulu lid de gravitate coincide
aprope cu centrttlu lui mathentaticu sau
geometricu; centru commune de gravitate,
puntu pre una unja care unesce centrele

de gravitate a doue corpuri; y') centru

de ecilibriu, puntulu in giurulu carui-a
mai multe corpuri si afla ecilibriulu;
8') centru de motione, puntu in giurulu
carui-a se misca unu corpu, (vedi si motu

centrale la articl, centrale); e') centru

de conversione, puntu in giurulu carui-a
se invertesce unu mobile; C') centru

gravitatione, puntu cotra care gravita

sau e attrassu unu planetu, unu cometu
sau unu satellitu : centrulu de gravitatione este asid dro, vorbindu in genere
pentru tote corpurile cosmice, cea ce e
centrulu de gravitate, vorbindu in parte
de poterea de attractione a pantentului
facia Cu corpurile ce, in poterea acestei
cenattractione, cadu pre pamentu;
tru deoscillatione, puntu pre una perpendicularia dussa d'in centrulu de gravitate
allu uuui corpu oscillaute in giurulu unei

asse orizontali pre assea de rotatione;

centru de percussione, puntu prin

care cauta se treca directionea unuiimpulsu datu unui corpu ce se rotedia in

giurulu unei asse, pentru ca ace4a asse
se nu sufferia succussa si smentire d'in
loen; E') centru de pressione, puntu allu
unei suprefacia, appesata de una massa
de fluidu, prin care trece resultantea totoru pressioniloru essercitate asupr'a totoru punteloru superfaciei insasi;
lini'a centrului (subintell. de gravitate),1i-

ni'a care din puntulu de suspensione a

unui corpu cade perpendicularia pre orizonte ; X') centru fonicu, puntu unde
sta cellu a cui voce e repercussa inteunu

locu datu, care se chiama centru fonocampicu ;

centru ovale, parte a creierului sau craniului unde se conjungu
vertebrele;
centru nervosu , de unde
incepu nervii, asik si centru tentlinosu,
de unde incepu tendinile; o') centrulu
fortieloru parallele, puntu intr'una systema mobile animata de fortie parallele,
prin care trece regulatu si constante resultantea fortieloru, veri-care al. fi posetionea systemei si veri-cari ar fi valorile
absolute alle fortieloru, destullu numai

se si pastredie constanti valorile relab) in alte sfere de connoscentie

si de activitati omenesci : a) in tactica
sau artea militaria : a') centru allu unei
armata sau unei divisione ore-care de
armata, parte de armati ce in tempu de
tive;

bataia sau de repausu sta intre celle

doue aripe , ro in tempu de mersu intre fruntea si eod'a ostei ; 13') centru
attacu, puntu de unde se diregu, se incepu si se facu attacurile asupr'a unei
cetate sau unei armata ; si in genere
y') centru de operationi bellice (3) in
commerciu si alte ramure de activitate
industriale , puntu insemnatu, cetate,
portu, terra, etc., unde se facu de regula
bone operationi industriali , unde una
ramura de industria intloresce ca mai
bene : suburbiulu acestu-a este centrulu
totoru daraveriloru mari ; Anglea este
unu mare centru de industria si commer-

ciu ;y) in politica : ce") centrulu administrationei unuijudeciu, capitalea judeciului; (3') centrulu guberniului, capitalea
terrei; y') centrukt unei adunare politica,

deputati, cari prin opinionile loru tinu

www.dacoromanica.ro

CEN.

CEN.

mediulu intre deputatii asid numiti derept' a aclunarei si cei asid numiti stang' a

adunarei : centrulu dereptu, mai appropiatu in principie de derept'a adunarei,

585

CENTUMVIRU si centuviru, s. m.,

e,entumvir (d'in centu si viru); de regula
in pl. centumviri=centumviri, unu centu

si cinci, (pre tempulu imperatoriloru

in opposetione Cu centrulic stangu ; cen-

180), barbati allessi pre fia care annu spre

trulu intregu a votatu ou derept'a ;

a form& unu collegin judeciariu pentru

cause private si mai vertosu pentrusuccessioni si ereditati.

S) in morale si usulu sociale : onzulu in

egoismulu seu, e forte despusu a se crede

centrulu creationei, a crede ca lumea

pentru densuln e facuta; scaunulu Romei este centrulu catholocitatei romane;
cas'a sea este centrulu de stringere allu
totoru omeniloru litterati si politici.

CENTU, s. m., pl.-e, centum; numeru compusu d'in diece ori diece sau

CENTUNCULE, s. f., vedi centunculu.

CENTUNCULU si centuclu, s. m.,

centuncutus, centunculum Si centuclum;
deminntivu d'in centone, veri-ce facutu

d'in petice, veri-ce carpitu : a) vehimentu d'in petice de varie colori; vechitura de vestimentu; b) copertura d'in pe-

10><10=100 : unu centu de militari

tia si pentru omu, dero mai vertosu

lace una centuria; cei trei cente de Spartiati mora la Thermopyle ; trei cente de

pentru callu : arsella, cioltariu, etc.

c) specia de planta numita si clenzatite;
in acestu sensu sub form'a fem. cen-

Fabii mersera contra Veientiloru;numerele mai mice de catu centu, cari intra in compusitione cu acestu-a, se punu
dupe centu cu unu si sau fora si : unu
centu cinci, una centu septe, unu centu
dicce, 20ZU centunouesprediece, unu centu

septe dieci, etc., si : unu centu si cinci,

unu centu si septe, watt centu si diece,
unu centu si nouesprediece, unu centu
si septedieci ; asid si cu pl. cente : doue
cente septe = doue cente si septe, optu
eente septedieci = optu cente si septedin celle asid compuse suntu
dieci ;

adiective numai celle ce mergn peno

la 19 : unct centu si septe caramide,
troj cente si optu sprediece santi parenti ; ro celle compuse cu numere
mai mari de 19, sunt substantive : patru cente si treidieci de boj, unu centu
si dourdieci si cinci deluptaci:centu=
unu numeru indefinitu : a repetido mate

de ori; proverb : linde a trecutu miia,

treca si oentulu , pre longa una dauna
mare a se resignd si la alta mai mica.
CENTUMPONDIU si centupondiu,

S. m., pl.-e, ceutumpondium si centupondiam (d'in centu si pondu); greutate

de unu centu de pondere sau libre, unu
centenariu de pondere.
CENTUMVIRALE si centuvirale ,
adj., centumviralis; relativu la centuntviru : judecie centumvirali.
CENTUMVIRATU si centuviratu, s.
m., officiu sau demnitate de centumviru.

tule-a.
* CENTUPLICARE, v., centuplicare;
a face centuplico : a centuplicd promis-

sele; fune centuplicata , firu centuplicatu, etc., facute sau impletite d'in unu
centu de fire camu de acea-asi grossime.
CENTUPLICE, adj., centuplex (d'in
centu si pl ice de la plicar e sau plecare) si
CENTUPLU,-a, adj., centuplus, (d'in
centu si plu, d'in acea-asi fontana cupiere

= implore); de una .centu de ori mai

multu sau mai mare, ca acelle-asi diferentie de intellessu ce se afla intre cftdruplice, duptice, etc. de una parte, si
cadruplu, duplu de alt'a : de ti voiu adduce dauna, ti ua solvu centupla; centuplico muru, centuplico ftru, etc.
CENTUPONDIU, s. m., vedi centumpondiunz.

CENTURA, s. f., vedi cintura.

* CENTURIA, s. f., centuria, (d'in centu); veri-ce divisione de unu centu de o-

biectP de acellu-asi genu : centuria de

arbori, de militari, de boj, de oui, etc.;
applecatu inse in speciale : 1. agru de
unu centu de juguri in origine, mai in
urma inse si agru de 50, de 200 si chiaru

de 300 de juguri; 2. una divisione de

militari, compania care in origine coprendea unu centu de callan i sau de pe-

destri, dro care in urma a avutu mai

multi sau mai pucini, si care erd commandata de unu officiariu numitu cen-

www.dacoromanica.ro

586

CEN.

CEN.

turione ; 3. un'a d'in celle 193 de divisioni in cari regele Serviu Tulliuimpartl
poporulu romanu dupo starea fia carui-a;

de ad : comitie centuriate, comitie sau

adunare politica, in care poporulu romanu vot, in centurie sau dupo centurie;
centuria prerogativa erd cea mai antaniu

chiamata la suffragiu.
* CENTURIALE, adj., centurialis; relativu la centuria cetatianu centuriale,
care votedia intr'una centuria.

CENTURIARE, v., centuriare; a

impart in centurie : 1. a centuria unu
agru, 2. a centuria una oste ; 3. a cen-

se intend; eo3num=tena, intenatura, etc.

la acea-asi fontana apoi pare a se refer
si crin4s=x6vt,q=cen-usia).
2. CENU (pronuntiatu k,enu, vedi cencu acellu-asi intellestone), s. m.,
su ce are si limbus'
derivatulu seu cenariu (pro n.
kenariu), de care vedi chenariu in Glossariu.
ecenuleutus;
* CENIILENTU,-a,
plenu de 1 cenu : cenulentulu porcu.

CENUSIA, s. f., ciuis (d'in acea-asi

radecina cu lat. cin.is, deminutivu chasenius, de care vedila 1 cenu, si a nume
deminutivu in locu de cen-uscia sau cen-

turid poporulu.
CENTURIATU, d'in centuriare

ucia); residuu negrastru si pulberosu

1. part. pass. centuriatu,-a = centuria-

a planteloru si animaliloru : 1. in ge-

tus-a-uni (vedi centuriare), 2. subst. m.,

nere: cenusia calda, cenusi a rece, cenusia

centuriatu=ceuturiatns-fis : a) actione
si resultatu allu actionei de centuriare;

de lenznu, cenusia de carboni de pamentu, etc.; frasi : a reduce in cenusia

=a face cenusia : a reduce in cenusia

b) cu insemnarea de centurionatu, demnitate de centurione.

CENTURIONATU, s. m., centurionatus; 1. officiu sau demnitate de cen-

turione; 2. inspectione, cercare a centurioniloru d'in partea unui officiariu superiore.

CENTURIONE si
CENTURIONU, s. m., centurio si
ceuturionus; capu sau capitanu allu unei
centuria in intellessulu acestui cuventu
de*sub 2.
*CENTUSSE, s., centussis (d'in centu

si asse); unu centu de assi, summa de

unu centu de assi.
1. CENU, s. m., coomun; stercu, bal-

lega, limu sau lutu immundu, noroiu;

(populariulu tena sau tina nu credemu
se fia strainu, ci form'a feminina d'in
tenu, transformatu d'in cenu prin scambarea lui e in t, ca si lat. Attius=Accius
sigrec.v%=quis,rircapeg=quatuor,[vedi
mai multe essemple assemini la C], cu a-

titu mai multu co verbulu intenare sau

intinare=inquinare , prin formele selle
simple de conjugationea I : intenu=inquino, intcni=inquizias, ifitena=inquinat , intenatu=inquivatus; etc., milita
in contr'a veri-carei supposetion e de ori-

gine straina; in latin'a cuventele d'in acea-asi radecina inco au forme forte diverge : in-quinarP=intcnare, cunire=a

ce remane dupo combustionea completa

una casa, una cetate=a le predd si arde;

metaf. focu sub cenusia=focu ascunsu
sub cenusia : a) focu invelitu, cumu se
dice, dro si : ardor de amore sau

de menia ce nu se lassa se se veda; si

de acea-a periculosa, de unde apoi : focu

ascunsu sub cenusia=periculu ascunsu

si prin acestu-a chiaru forte amenitia-

toriu;a /ud euiva si cenus'a din vetra

=a lu despoi, de tote ; asi si : a vende
cuiva si cenusi' a din vetra; a nu se allege
neci cenusi'a de ceneva=a nu se allege
nemica d'in starea si gloria lui; a se

renasce d'in cenusia=a se redic, pre

neasteptate d'in una stare desperata, d'in
una ruina aprope consummata;
2. in
speciale : a) pulberea ce resulta d'in arderea cadaverului unui mortu, cumu a-

veau datin'a forte bona de a face strabonii Romani : a versd una lacrima pre
ncea ce nusia a nefericitului anticu;b) mai

allessu relicie de santu: depusera cenuse a santului in baserica ; m ormentu

una salc,e plan gerosa se umbresca cenusi'a mea; d) memoria, umbra, vitia a
unui defunctu : a resbonci cenusi'a parentelui seu, a nu turburd cenusi' a celloru reposati; e) in chymica si arti. certe
specie de pulbere produssa prin combustione sau alto medie de descomposetione : cenusia albastra, colore formata

www.dacoromanica.ro

CEN.

CEP.

587

d'in pamentu ammestecalu Cu una certa

CENUSIONM (eu n moiatu : cenu-

cantitate de calce naturale de cupru ;

cenusia de aurariu, provenita d'in va-

sioiu), s. m., (f. cenusionia, cu nmoiatu :

cenusioia), cineri vel foco addictus, de-

sele in cari se dissolve aurulu si argen-

si(iiosus, sordidus; cui place se st6 la

focu, longa cenusia sau in cenusia ,cui
e uritu lucrulu si i place se st a casa
la focu si fora lucru; plenu de cenusia,

tulu; cenusia vulcanica, materie pulberose

ce vomu vulcanii; in fine cenusia, veri-

ce residnu pulberosu d'in metallu sau

altu minerale transformatu si destrussu
prin focu;f) in limba biblica, cenusia
insemna mediu depenitentia, de mortiftcatione a corpului, de umilentia, si de aci:
dorere, amaru, etc.: de dita aceste placeri deserte mai bene vreu sacculu si cenusi' a; a se tnortific cu saccu si cenusia; g) in ritulu basericei catholice, cenusia d'in ramure de olivu si de fenicu
sau d'in chrpe de inu , cu care sacerdo-

tele, in seninu de indemnu la penitentia, unge fruntea credentiosiloru in prim'a di a paresimeloru; in acestu intellessu e de preferitu, form'a cenere, Cu atfttu mai multu co form'a cenusia, dupo

usulu stabilitu, nu admitte plurariu :

3fercuria cenerei sau ceneriloru, di cu
care, la catholici, incepu paresimele;
acea-asi forma, cenere, se pote applicd
si in multe d'in insemnarile precedenti
cu una certa nuantia de nobilitate a espressionei.

CENUSIARE,-iediu, v., cinefacere ,

in cinerem convertere; a face cenusia=
a preface in cenusia;
refles. a se cenusid = a se face cenusia, a se preface
in cenusia.
CENUSIARIA , s. f., 1. maiestrfa de
cenusiariu ; 2. mare cantitate de cenusia ; 3. depositu de cenusia ; locu unde
se face sau se stringe cenusia.
CENUSIARM, s. m., vedi cenerariu
in insemnarile lui de substantivu.
CENUSIATICU,-a , adj., cineri vel
foco deditus et addictus, desidlosus, socors, umbratilis; cui place se st6 la focu
si se si petreca dillele in cenusia longa
focu, si de ad : cui e uritu lucrulu, datu

si inchinatu pigretiei; cui nu place se

essa d'in casa si se se adune cu altii
solitariu, insociabile, nielancolicu, meditativu, pucinu communicativu, misanthropu, etc.
CENUSIOIA, s. f., vedi cenusioniu.
CENUSIOM, s. m., vedi cenusioniu.

incenusiatu , si de ad i in genere : plenu

de necuratfa, sordidu , cui nu place se
femin. cenusionia (ou n
fia curatu ;
moiatu : cenusioia) se applica : a) cu in-

tellessulu de femininu d'in cenusioniu,

in locu de cenusionia (=cenusioia), ca
si lupoia (=luponia), feminu d'in /upu
sau lupoiu (=lufioniu); d6ro si : b) cu
nuantia de deminutivu, d'in cenusionia,
adeco feta sau copilla cenusionia.
CENUSIOSA, s. f., vedi cenusiosu.
CENUSIOSU,-a, adj., cinerosus; de
acea-asi insemnare cu cenerosu=plenu
de cenusia , coperitu de cenusia; de nas. f.,
tur'a cenusiei, pulberosu, etc.;
cenusiosa, planta d'in genulu ceneraria,
(vedi cenerariu), tussiiage sau t'asilage farfara lui Linneu.
CENUSIRE,-eseu, v., vedi cenusiare.
CENUSIOTICUra, adj., de acea-asi
form'a feinsemnare Cu cenusiaticu;
minina, cenusiotica.-se applica si la bar-

bati si la femine : unu cenusiotica, una

cenusiotica ; si chiaru in plur. : ai de
cenusiotica nu se potu deslipi de car'a
loru cenusia.
CENUSIU,-a (cenusiu-cenusia), adj.,
cinereus; cu colore ca cea de cenusia
callu cenusiu, vestimente cenusie, cenusii nouri.
CEPA, s. f., cepa ; specia de planta
d'in genulu alliu Cu bulbu aprope sfe-

ricu : a taid cepa in fertura, a mam

multa cepa;cu numerali, in intellessu
de cepitia=capitina de cepa : doue cepe,
in intellessu de odore de

cinci cepe ;

cepa : mi a datu cep'a in ochi, si de acea-a mi lacrimedia ochii;

cep'a cio-

rei, specia de planta cu bulbu ea allu

cepei, liyacintlins como sus.

CEPARIA, s. f., vedi cepariu

CEPARIU,-ia, s. adj., ca3parius, cEe-

paria; 1. adj., relativu la cepa; cidro

mai vertosu : 2. subst. : a) in. cepariu
a) care cultiva sau vende cepa; (3)cui plac e

www.dacoromanica.ro

588

CEP.

CER.

se mance cepa; b) femin. : a) ceparia :

a') locu plantatu cu cepa, cepetu; p') cella

de cepa; y') cepa multa strinsa la unu

locu; S') mare placere de a manck cepa;
(3) ceparia : a') lemma cui place tare
cep'a;f3") femina ce cultiva sau vende cepa,
(in aceste insemnari si .ceparessa); T") tu-

more, buboniu la subsuara.

CEPETU, s. ni., cometcm; locu plantatu cu cepa.
CEPINA, s. f., empina; cepa mica,cepa
ce serve ca sementia.
CEPHALEA, cephalalgia, etc., vedi cefalea. cefalalgia, etc.
CEPITIA, s. f., empajara; demiuutivu

de ad : columna, cruce, statua , verice altu assemiue semnu la mormentu;

b) paru, columna de lemnu, petra ce se
pune ca limite; c) paru ascutitu ce se
pune pre vallulu uuei fossa de intariture

militarie; d) petioru SAU base a unui

arbore, si mai vertosu, partea de trunchiu a unui arboru taiatu, ce remane
in pamentu; in speciale, ceppu de vitia;

de ad in genere, buccata de lemnu

taiatu: despicatura, bustianu,butucu, etc.

(ceppu,=cippus=it. ceppo=fr. cep pare

a fi datu nascere la multe alte cnvinte
d'in limb'a nostra, intre cari vedi ciupuru, si ciufa sau ciuha in Glossariu ;

d'in cepa, applecatu inse si cu insemnarile speciali: 1. de capitina de cepa; 2.de

cepa mica ce serve de sementia, casi ce-

ciuperca [vedi acestu cuventu in GlossaHui inco pare a se refer la acea-asi fon-

pina.

ceppero si mai vertosu coppatello, cumu

si in frances'a ceps se dicu de una specia
de fitngi sau ciupercel.
CEPPUSIORU si apsioru, s. m., deminutivu d'in ceppu.
CEPSIORA, s. f., vedi cepusiora.
CEPU, s. ni., vedi ceppu.

CEPOSU,-a, adj., emposas; plenu de

cepa, si a nume : a) cu multa cepa in

ellu : buccate cepose; b) fecundu in cepa :
locu ceposu.
CEPPU si cepu, s. ni., cippas; verueu-

lura, donare remoliera, obtaramentara,

objectaculara (compara si it. ceppo, fr.
eep), 1. ca mai desu, buccata de lemnu
sau de metallu, mai grossa la unu capitu si mai supfire sau ascutita la cellu
altu capitu, care serve a astup gaur'a
unui vasu, pre care se scote liciduln d'in
acellu vassu : ceppulu butei cu vinu,
ceppulu putenei cu mi ere;
prin metafora, gaur'a in care se baga ceppulu : a dd
cepu unei bute cu vinu; a dd ceppu pantecelui unui hydropicu; a dd ceppu, vorbindu de una bute sau altu vasu cit vinu

sau cc altu licidu, va se dica : a incepe

se scota licidu d'in acellu vasu : mane
dama ceppu la una noua bute cu vinu ;
a taici ccppulu, ca se nu se pota scote
licidu pre densulu, ca se remana astu-

pata gaur'a pentru ceppu a vasului;

liugeceppu, compusu analogu cu perdevra , lingetalere , etc., cc insemnare
de cellu cui place se suga, se bea vinu,
betivu : unu lingeceppu , mai multi
lingcet:ppu;
2. applecatu la differite
alte obiecte mai multu san mai pucinu

tana prill analogie, dupo cari in italic'a

CEPUCIA si ceputia, s. f., ~pulla,

deminutivu d'in cepa.
CEPUSIORA (si prin taiarea lui u:
cepsiora), s. f, ea3pu1la, deminutivu

deminutivulu cepucia, in locu de cepudora, transformatu apoi in cepusiora;--

applecatu in speciale si la planea numita salara scorodoprassam.

CEPUTIA, s. f., vedi cepucia.
CERA, s. f., cera (wilpk, it. isp. port.

prov, cera, fr. cire, alb. kieri= luminar e de cera); 1. substantia, d'in care
albinele facu cellule fagmriloru sei : a
allege mierea d'in cra, a topi cra, luminare de cra, twrta de cra: galbinu
ca cer'a ::-.-- forte pallidu ; gallyinu ca
turt'a de cra este una espressione mai
energica de cltu : galbinu ca cr'a ; de
cra espreme : a) co cr'a este materi'a
d'in care e facutu obiectulu, pre longa
care sta acesta locutione ea attributu

figura de cera, luminari de cera ; dro

si : f3) care semina cu cr'a, care are ca-

litati de alle cerei , si mai vertosu

analoge in forma cu unu crppu de vasu,

molle, flessibile, docile, etc.: copillulu e

cumu : a) lemnu, paru, ce se illfige la

de cra in respectulu boneloru sau relleloru appucature ; sau galbinu : faci'a

mormentu, la capulu immormentatului;

www.dacoromanica.ro

CEE.

CER.

589

cra galbina=cra
lui erd de cra;
verqine, naturale, nepurgata, in opposetione cn cera a/ba=c6ra purgata, care
e alba; cer'a albinelorn se dice si cera
animale; cera rasia, care serve la sigillatu; 2. prin metafora : a) ubiecte facute de cra sau in a caroru composetione intra parte de cera : a) lumivare,
faca de cra : baseric'a nostra e lipsita
si derer'a necessaria; (3) tablisiora unsa
cu cera, pro care scrieau anticii; 7) pictura encaustica, care se face cu cra topita; a) cerusa, dressu de facia; e) com-

micu, caramida);
pamentu plasticu,
d'in care 'se potu lucrk differite obiecte:
caramidi, olle, ollane, urciore, etc.
CERAMOGRAPHIA si ceramogralia, s. f., (fr. ceranuntraphie, d'in xipap.o
[vedi reramicul si d'in ypicpetv=scriere,
depingere); arte de a adorn& vasele de
pamentu cu picture ; pictura de assemini vase.
CERAMOGRAPHICU,-a, si ceramograficu, adj. ; relativu la ceramographia : vase ceramografice; maiestri'a ceramografica.

positu de cra, cu care se lustredia scandure, calciamente, etc. ; b) diverse specie

CERARE, v., cera ungere ; a unge

sau spot cu cera ; a instil cu cera sau

de cra : a) cera vegetate, veri-care se

college de pro plante; inse : cera vege-

Cu altu ceva : a cerei scandurele, cl Gerd

incalciamentele.
CERARESSA, s. f., vedi cerariu.
CERARIA, s. f., vedi cerariu.

tabililoru , care insociesce de regula

principiulu colorante allu planteloru,

frundieloru, fructeloru, scortiei planteloru; 13) cera de China, pro dussa de certe

CERARITU, s. m., vedi cerariu.

CERARI1J,-a, adj. s.;1. adj., relativu

plante de Chirea, si care cura d'in locorele in cari acelle plante sunt impunse

la cera, care se occupa cu cera; dro

de insectele numite cocci: y) cera de

Aponia, materia cerosa ca,re vine d'in

sonale, care face negotiu de cera; care

lucredia sau vende obiecte de cera; in
acestu intellessu fernininulu este ceraressa, ca femina a cerariului sau ca femina ce face ea sengura negotiu cu cera

Japonia si care e unulu d'in principiele

oliului de fenicu; 8) cera de palmu, cera
de ceroxylu, materia cerosa produssa de

speci'a de palmu numitu ceroxylu ;

e) cera de suberu salt pinta, materia
cerosa ce se estrago d'in suberu sau
plata pulberi;ata; C) cera fossile, specia
de resina fossile.
CERACEU,-a, adj., (ceraceas); care
sernina cu cer'a; de cera.
CERACETATE, s. f., ceracliates ()or

paxanr); achate sau agata de colore ca

a cerei, agata galbina.
CERAMICA, s. f., vedi ceramicu.
CERAMIC U,-a,s. f., (xspap.cx6q, relativa la xipap.og = argilla , obiectu

de arpilla); relativa la argilla si la

obiectele fabricate d'in argilla si alte
specie de pamentu plasticu : arti si

mai vertosu : 2. subs t. : a) masc.: a) per-

sau care lucra ori vende obiecte de,cera;

[3) reale: a') cerariu=impositu pro cera;

ce se solve pentru punerea sigillului

pro unu actu, pentru validarea acellui
actu ; in acestu intellessu, mai vertosu
ca impositu pre cera, se dice si ceraritu;
N femin. ceraria : a) negotiu cu cera ;
(3) arte de a lull obiecte de cera; i) stabilimentu de lucratu cera sau obiecte do

cera; 8) cera multa strinsa la unu locu,

depositu de cera.
CERASIA (dupo localitati pronuntiatu si : ceresia, ciresia), s. f., cerasum;
fructu aim cerasiului : eerasie rosie, albe, negre, petrose.
CERASIARIA, s. f., vedi cerasiariu.

s. f., ceramica,

CERASIARIU,-a, adj. s., qu1. crasa

scientia si arte care are de obiectu fabricarea d'in pamentu plasticu a totoru
specieloru de vase si alte lucruri, (vedi

cola Tel vendit; cerasorum eupidus;

inensis unius; 1. masc. a) personate
a) cellu ce cultiva san vende cerasie;

caramida).
CERAMITE, s. f., ceramites Ocepa-

(3) cui placu forte cerasiele ; b) reale,

mense cera.siariu, sau absolutu, cerasiarin, lun'a lui Juniu, asi.1 numita pentru
co atunci se cocu cerasiele cerasiarin

maiestrie ceramice ;

tik0; specia de gemma sau nestimata

ce are colore caramidia (vedi si cera-

www.dacoromanica.ro

590_

CER.

CER.

e une ori mai caldurosu de cdtu coptoriu;-2. femin. : a) personale, cerasidria,

ca femin. d'in masculinulu in intellessulu de sub 1, a; b) reale, cerasiaria :

a) maiestrfa sau negotiu de cerasiariu; f3) mare placere de a manca cera-

sie; y) multivae de cerasie; S) locu plan-

tatu cu cerasi , cerasietu= gradina de

cerasi.
CERASIETU, s. m., vedi cerasiariu.
CERASINU,-a, adj., cerasinus (com-

para si it. cerasino=--fr. crasine); de

cerasiu; de colorea cerasiei: vestimenta

cerasinu;s. f., cerasina, gumme , ce

scaturesce d'in scortra cerasiului.
CERASIU (dupo localitati pronuntiatu si : ceresiu, ciresiu), s. m., p1.-i. cerasus (zipacoc, ital. ciriegio Si ciliegio,

ispan. cerezo, derivate, ca si allu nostru d'in unu adiectivu ceraseus sau cerasius; franc. crisier respunde in forma ca allu nostru cerasiariu; in acelluasi modu si fructulu : ronlanesce cerasia,

it. cirlegia Si ciliegia, isp. cereza, port.

cereja, prov. serisia, fr. cerise, alb.

kiersi; de ad si: germ. kirsche, vechiu

s. f., ceratina
a) genu de insecte d'in familra molliferelora ; b) ceratina=cestione ceratina = argumentu sau syllogismucor-

corneloru, cu corno;

nutu , specia de sophisn3a formulata

de Grecii otiosi camu in acestu modu
ce n'ai perdutu, ai; come n'ai perdutu;
asid dro ai corne.
CERATIONE, s. f., (ceratio=it. cerazione = fr. cration); actione de cenare, si in speciale, ca terminu chymicu :

preparatione a unei materia, mai vertosu metallica, pentru fusione; desposetione a unei materia la fusione; fissationea mercuriului, rednctionea lui la consistentia de cera.
* CERATITE, s. f., ceratitis ()cepaTETtc=cornutu; compara si fr. cratite);
1. macu selbaticu cornutu ; 2. genu de
inseete coleoptere tetramere d'in famili'a Iongicorneloru.
* CERA.TIU, s. m., p1.-i, ceratium
(xepecnov=cornutiu); arbore alle carui

fructe sunt silice sau pastan, cuma e

bamulu, dro mai vertosu mil rea nu-

saceeloru, care da cerasie : cerasii sca-

mitulu rosicovu;
ceratiu, plur. ceratie : a) fructu de ceratiu, in speciale, asia rea numit'a rosicova, in acestu intellessu si ca forma femiuina : ceratia;

turescu multa gumme.

b)pondu, mesura de pondu grecesca forte

CERASIU,-a, adj., (pronuntiatu :

cerasiu, sau, dupo localitati, si: ceresiu,
ciresiu, cirisiu; vedi si : 1. cerasiu =

mica, a trei-a parte d'in obolu.

CERATORIU,-toria, adj. s., o erator;
ceratorius, ceratorium; care ceredia sau

cerasius, pre candu cerasiu=cerasivu

care serve la cerare : ceratoriulu nu a

ceratubene muerde; s. ni., reale, ce-

slav. cirepuja, turc. kirez, mag. csereszt) e, etc.); arbore d'in familra ro-

[=cerasivus];) de. colorea cerasiei : faci'a cerasia a vestimentului seu.

* CERASTE, s. f., cerasta si cerastes
(xepdcarylc, d'in xipac=cornu); 1. serpe
micutellu forte veninosu , care are la
capa doue cornutie; 2. verme ce rode
ficii si abietii; 3. genu de insecte d'in
famili'a nocturneloru.
CERATA, s. f., vedi ceratu si ceratoriu.
code, presentandu orecumu form'a cellora doue corne alle lunei noua;
si
fructu allu ceratiului, (vedi ceratiu).
CERATINU,-a, adj. ceratinus (upa-

ratoriu, unsore sau emplastru facutu cu

cera, (vedi si ceratu).
CERATU,-a, d'in cerare, 1. part. ceratu,-a, ceratus-a-um, unsu cu cera, lustratu : calciamente bene cerate; unsori
. erate; 2. subst. reale : a) masc. ceratu
=ceratum si cerotum (xviondv), compositu Cu cera ce serve la unsu, la lustru, etc., (vedi si ceratoriu); b) femin.
cerata: a) Cu intellessulu formei masculina ceratu, dro : b) in specia, pandia
unsa ca catranu si depinsa cu ola, care
serve a accoperi si apper6, de apa verice obiectu.
CERATURA, s. f., ceratura; actione

v.vo=de cornu, de la x6pag=corriu)

si mai vertosu resultatu allu actionei

care are ceva d'in na tur'a cornului gnu

de cenare; mediu de cenare, unsore fa-

CERATIA, s. f., ceratlas (5tepocrEot,

d'in Itipac = cornu); cometu cu doue

www.dacoromanica.ro

CER.

CER.

591

cuta cu cera, lustru de cera, etc. : dati

una bona ceratura scandureloru.

nulu infrange cerbicea celloru superbi

si inaltia capulu celloru unaili; a luc in

CERAUNIA, s. f., vedi cerauniu.

CERAUNIU,-a. adj. s., ceraunius-a-

cerbice=a se obstina, a nu vr se as-

um (xspabsto=defulme sa a detunetu, de
la v-rn,n16;=-fulane); relativa la t'ulule,

si in fantasia fora neci unu respectu de

ratione si de remonstrarile altoru-a;
a redicti cerbicea=a se mundrf, a se re-

ce semina cumuva ca fulwele, mai ver-

tosu ca subst. : a) femiu., ceraunia :

a) gemma sau nestimata ce se credea
caduta d'in ceru cu unu fulme; 13) petricella orecare co de asseminea se credea

caduta d'in ceru cu unu fulme; y) specia de vitia si de una rosiatica; 8) pyrite
sau sulfure de ferru , ce scapera lovita cu artinariulu; b) masc. cerauniu
a) cu insemnarile de sub a, a, (3, 8 alle
formei ceraunia; cidro si : (3) in speciale:

a') specia de semita in forma de sagetta

de fulme,prin pare, inteunu manuscriptu
se indicau loctuile ce nu erau approbate;

p) dente allu pescelui lamia si altoru

mari animali marine, care se afla
munti cu alte lucruri marine.
* CERAUNOSCOPIA, s. f., (fr.craunoseopie, d'in xspauvq=fulme sau dettmetu [vedi si cerauniu] si d'in axonaiv
=uitare, cantare); arte de a observ fenomenele tunetului si a trage d'in elle
augurio.

*CERAUNOSCOPICU,-a, adj., relativa la ceraunoscopia sa,u la ceraunoscopu : observationi ceraunoscopice.

* CERAUNOSCOPU, s. in., (fr. 6ruunoscope) ; sacerdote insarcinatu cu

ceraunoscopi'a.

culte de nernica, a face ce i vine in mente

CERBICIA, s, f., cervicositas, per icacitas, obstinatio, feroeitas, superbla;

calitate a cellui ce iea in cerbice sau

redica cerbicea : 1. incapetionare, obsti-

natione : in cerbida sea nu vre se ascatite de nemine si de nenaica; 2. mundria feroce, superbia neinvinsa, resistentia obstinata : a se bate cal cerbicia; in
cerbici' a sea rupe jugulu.
CERBICOSIA, s. f., in acellu-asi intellessu en cerbicia, inse ca cuventu es-

situ d'in cerbicosu e cu multa mai energicu de Mil cerbicia, precumu si fricosa d'in fricosu dice mai multu de cata
simplulu frica.
CERBICOSU,-a, adj., cervicosus, cer-

vicatus; 1. care are grossa si robusta

cerbice : cerbicosii vostri jugani; de ad:
2. metaf., forte incapetinatu, forte obstinatu, forte mundru,etc.; de neinvinsa obstinatione, superbia, ferocitate : celloru
cerbicosi sta Donanulu contra; cerbicosii
juni, de si pucini la 21141neTU, resistu cu

potere si se lupta cu inversionare.

CERBISIORU,-a, s., cervulus; deminutivu d'in cerbu.
CERBOIA, s. f., vedi cerbu.

CERBOIU, s. m., cu n moiatu in

CERBA, s. f., vedi cerbu.

CERBICALE, adj. s., (cervicalis),

cervical; relativu la eerbice; de ad, s. f.

loen de,
CERBONIU,-a, s., augmentativu d'in

cervicale-a, perilla de pusu cerbicea pro

densa, perilla de culcatu.
CERBICE, s. f., cevix
cervice,

cerbu.

isp. port. cerviz, prov. cervitz, Si servitz, alb. kerbist=vertebra); parte posteriore a guttului omului si altoru ani-

CERBU, s. ni., cervus

cerro si
cerbio, isp. ciervo, port. cervo, prov.
cerv, si cer, fr. cerf); genu de animali
rumegatorie cu come rainose si ossose,
cari cadu si se renouescu pretotu annulu

mali, si de aci, guttu, grumadin cerbicea

boului e facuta pentru jugu; a rupe cuiva

pre cumu e insetatu cerbulu de fontii

apeloru, asid e insetatu suffletulu nostru

cerbicea=a funge guttulu, dro si : a

frange mundaa, a utnilf, a invinge, a

de dereptatemelocitatea cerbiloru este connoscuta; eerbu, sub acea-asi forma, se

suppune, etc., pentru co cerbice are adesea nuanti'a de cefa grossa si robusta, si
de act prin metafora, cerbice.:__superbia,
obstina tione, pervieacitate. ete : DOM-

applica fora destinctione de sessu, candu

este vorb'a de gem preste totu; candil

iuse- Nremu se iorbitim a mime de una
fernina

aeogtu genu, atunei form'a

www.dacoromanica.ro

592

CER.

CER.

regulata si bona este cerba, co cerbonia

(cu n moiatu : cerboia), correspunde 1a
augmentativulu mas. cerboniu (cerboiu),
si prin urmare reu se applica in locu de
cerba: si mai pueinu de recommendatu

locurile, priu cari avea se treca cu ar9nat'a ; mai vertotu si in speciale : 3. a

cerboica).
CERBUSIORI1,-a, s., vedi cerbisioru.
CERCALL AMI', s. m., vedi cercellanu.

cauta se se assecure prin probe, a esperimenta, a suppune la probe, a incerci,

a -Wad, etc.: a) a cercdap'a : cc) cu una
pertica, spre a ved cdtu e de profunda;
p) cu man'a, cu (legetulu , etc. , spre a
ved catu e de rece sau de calda; 7) cu
gur'a, spre a ved, deco e potabile, etc.;

CERCANU=ereanu; s. m., vedi cercenu sau cercinu.

de ad : a cerc d'in una buccata sau

d'in una beutura, a gusta; b) a cerc

1. CERCARE, v., circumire, obtre,

lustrare, qinerere, Investiware, In(lagare, scrularl; visere, invisere; expeAH, perlculinn facere , tentare, cena', tal (it. cercare, fr. chercher, isp.
port. cercar = cercuire, inchidere in

aurulu, banii, fri/anefa, etc., spre a ved

tare, ci d'in circare=a dd rota, a merge

ici si collo, a ambld de giuru impre-

etc.: a) a lu suppune la certe probe spre

a se assecurd de capacitatea sau caracteriulu, bun'a credentia, sinceritea lui;
de ad : omu cercatu, sau si obiectu cer-

este form'a : cerboniea (cu n moiatu

cercu; nu d'in querlcare sau quferigiuru, etc. si prin urmare d'in aceasi
fontana cu cercu=circus); 1. in insemnarea cea mai originaria a cuventului,
a alubia in cercu, a da rota, a anilla pre
una calle sau unja, alle carei punte sau
momente formedia unu cercu mai miau
sau mai pucinu essactu, si de ad a alu-

deco aurulu e curatu, dco banii sunt

addoverati, dco bilanci'a e derepta ; a
cercd una arma, spre a se assecura co bate

dereptu, co resiste bene, co nu smancesce, co n'are in fine vre unu altu defectu; e) a cercd unu ontu, unu amicu,

catu, arma cercata, etc., de care e cineva certu, despre a carui bonitate e
pre deplenu incredentiatu ; p) a cerc
unu omu, a cauta se afle desposetionile

lui : a cercd pre militari, dco su des-

bia in coce si in collo, a strabate, a calca

locuri, cu scopu : a) de a ved, de a vi-

pusi a se bate: asid si : a cerca cugetele,

despositionile; d) in genere : a) a trece

sita : n'a rentasu trra ne cercata de

senguru prin multe incercari grelle, a

mene ; bene ar fi se ti cerci amicii mai

desu ; con cercatu muna, anz cercatu

pat si suffer : multe cerca onzulu, peno

se invetie mente: p) a face pro altulu se
sufferia : cu multe si aspre loviture ne
au cercatu fortun'a; de ac : y) a sent
impreSsionea =E ce, fia red, sau bona, a
gusta :n'am cerca tu mai mare placere de
cata acesta-a; cine. a cercatu ntai multe

valli, am cereatu mari si, riuri; clero

din tote siturele eereate de mene n'am
vedutuunu situ mai formosu ca acestu-a;

b) de a afla : mnellulu flamendu sbra

si cerca in tote partile pre mamma sea;
canele cerca prin desisiu venatulu scapatu d'in ochi ; c) de a inspectd sau vi
sita : a) omeni spre a se incredentia
co-si facu detori'a : capitanulu cerca mai
de multe ori in aeea nopte stationile de
custodia; custodii invetiati a nu fi cercati
d'in tempu in tempu se dan soninului si
negligeau custodi'a: P) locuri, pentru securitatea publica : veghiele se cerce desu

locurile retrasse si pueinu amblate alle

eetatei; de ad : 2. a cerceta cu scrupuloqitate, a esplora, a scrutd, etc. : cercati
scripturele si veti afid arldeverulu ; inainte de a pureede mai departe, capitanulu tramisse cdti-va callan i se cerce

amaruri de cdtu noi? de ac, omu cercatu : a') cu intellessulu de la precedentele c; p') omu cu multa esperientia
si precepere; 7') omu care a avutu a sufe) a cauta se capite, se
fer multe;

si procure, si de ad, a se adopera, a

tentd se faca, a incepe se faca: cercd se
scape, dro nu potti; cerci a me face se
credu ce nu se pote crede: cercuti meca refless. a se cerca
rende indestulle:
dice, in acestu intellessu, mai multa de
cdtu simplulu a cerca, (vedi batere si reflessivu) : neci 91U me cercu a me appuc de ce scizt co ntt voiu pot6 face: cerca-te

se dici ceva, si va fi vai de tene. M.

www.dacoromanica.ro

C811.

641

2 CERCARE, s. f., investigatio, ex-

CERCELLARIU, s. in., care face sail

ploratio, expeilentia, tentatio ; constus, nIsus, labor ; actionea verbului

1 cercare in tote insemnarile ei : cer-

vende cercelli; f. cercellaressa, undue

a cercellariulai sau femina ce fabrica

carile facute, spre a afld auru in acellu

tom, n'au datu neci unu tesultatu; otnu
cu multa cercare; pritn'a cercare a apei
riului nu arret co ar fi asid de adunca;

circuit's; inauris, (it. cwhIello, isp-.

d'in tote cercarile la cari fu suppusu,

essi triumfatoriu; amarurile nostre sunt
cercan i pentru pecca tele nostre; disser-

tationea tea asupea unci materia asid

de grea si pucinu connoscuta este una
formosa cercare; se lacentu una cercar
in acestu sensu, etc.
CERCATORE, s. f., vedi cercatoriu.
CERCATORIU,-toria, adj. s, circa-

tor, investigator, tentator, etc.; care

cerca : cercatorii teghieloriq
in speciale cerecaotiu dc case, petitoriu fora
cugetu de insoratore;
s. f., reale, cercatoria sau cercat ore, media sau instrumentu d cercare cercatctrea chirurgului, e,ercatore de pulbere fulminante.
CERCATU,-a, part. d'in cercare, in.
vestlgatus, exploratus; spectatus; certml; expertus, prudens; trecutu prin cer-

sau vende sengura eercelli.

CERCELLU, 8. m., p1.4, cIrcelaus,

cercillo, fr. corcel si cercean), 1. in genere, deminutivu d'in cereu, cercu mica
de veri-ce materia : rotilla, torta, bncla

de peru, baltiucu, etc.; 2. in special,

torta ce feminele mai vertosu porta ca
ornamentu la urechia; nu numai tort'a,
ci si celle alte ornamente ce facu ova
cu tort'a ce se accatia de urechia.
CERCELLITCIIJ si

CERCELLUTIU, si m.,
deminutivu in cercellu.
CERCENARE si cercinare, etc., vedi
circinare.
CERCENU si cercinu (pronuntiatu pro
a locurea ca cumu ar fi scrissu : crcanu),
8. m., p1.-e, eirculus, circinus, clrcen,
circuit's candore fulgens-, halos, (comp.

ital. cercine, isp. cercen, port. come,

fr. erne, de unde cerner = orecumu
cercenare : yeux cerns=oehi cercenati,

ochi cu cercenu); i. k genere, veri-ce

care, cercetatu , probatu, incercatu; certu,

are forma de cercu; 2. in speciale

esperimenbatu, preceputut prudente; amaritu (vedi 1 cercare).

CERCATURA, s. f., eircitura (it1
cercatura), experientia, experimentum,
ericulum; resultatu sau mediu de cercare: cu una scut dome cercature nu se
pote sci cu certitudine addeverulu in acesta cestione; cercaturele (acute in acellu terrenu , spre a Old nene de metalle, au essitu tote deserte.
CERCELLANU (pre a locurea pronuntiatu : cercallanu), s. m., pl.-e, cirmans, circulus candore fulgens, halos;
animus; 1. in genere, cercPtlu mai mare;
2. in specie ; a) compassui b) cerca albu
sau luminosu, care se formedia in giuruin unui astru.

a) cercu luminosa ce se formedia in giu-

CERCELLARE, v., In circull vel luauformam redigere; a da forma de cercellu : pet u cercellatu, buclatu., incretitu.
IJERCELLARESSA, s. f., vedi

A.

CERCELLARIA, (pron. cercellartu)

maiestria a cercellariului.

rulu sorelui, lunei si altoru astre sau

stone; b) cercu negrastru ce se formedia

in giurulu ochiului;

cercu de pan-

dia sau de alta stofa , ce pw.ni pre

crescetulu capului cei ce porta vre-unu

vasu pre capu; d) instrumentu de descrissu cercuri sau parti de cercan, compassu (cercenu sau cercinu este de certu

aeellu-asi ca lat. circen sau circinus,

numai co ce sau ci d'in penultima are
sonulu duru sau originariu d'in taus'a
intunericarei lui e sau ; vedi inse la
cercu, d'in care a essitu cercinu, si alto
modeficationi estraordinarie).
1 CERCETARE si cercitare, cercitu si

cercitediu, v., circitare; visare, invisere ; investigare, inquirere, explorare,

perseratari, explorare; examinare; essitu
cercu, ea si cercare, si in poterea formeiselle iterative si intensive,
cercitare va se dica a dd rota, a Gerd ca
deamenuntulu si cu persistentia, a merge desu la unu ce spre a ved si con38

www.dacoromanica.ro

594

CER.

CER.

fosco: 1. in genere : Domne, eauta d'in

ecru, si Tedi, i cercitedia vii'a acsta-a
plantata de dreg' a tea s a cercetd scol' a

=a frecentd, a merge regulatu la scola,

spre a invetil carte ; asid i : a ceketd
anzicii, a cercetd 1)aseric'a r- mai vertosu Cu scopu de a -ven in djutoriu, a
consold, etc. : incarceratu am fostu si
m'ati cercetatu; a cercetd pre cei coprensi
de nepotentie, pro cei pavperi si miseri ;

2. in speciale, a cautkd pre tote faciele

si cu mare attentione, spre a add si descoper starea, valorea, bonitatea, addoverulu unui ce : a) in genere : a cercetd
addeverulu, a cercetd una carte ; invetiatuluclaymistu cercet ou scrupulositate
lucrulu suppusu cercetarei sell.; mediculu e detoriu a cercetd bene si cu multa
attentione pro infirnzii ce reclama adjutoriultz seu;
a cercetd de a fira a

peru, ea cea mai mare scrupulositate;

b) in parte : a) a inspectd, a face revisions a eercetd posturile militarie ; a
cercetd judecatoriele, ospitiele si alte sta-

bilimente ; p) a essamind pre cine-va,

spre a se incredentid dc spre cap acitatea

scienti'a lui s a cercctd scolarii asupr'z lectioniloriz date; d'in cei cercetati
puoini eau aflatu, eari se scia ceva; 7) a
intrebd si essamind, pro una accusatu,

a instru una causa judecatoresca : a

cercetd ,mai multe cause pre di; a cercetd pro accusatu si pre nzarturi; a cand,entn fora a cercitd.

2 CERCETARE si cercitare, s. f.,

quiestio, investigatio, exploratio, pereontatio; aotionea verbului precedente
vercetare in tote insemnarile : cercetarea si ofiarea addeverului: tote cercetarile facute accusatului si marturiloru; a
condemnd fora neci una vercetare; cercetarea regulata a scolei de cotra scolari; cercitare la faci'a locului.
CERCETATORIU,-toria, adj. s., investigator, percontator; care cercetedia:
cercetatorii acestei cause; cercetatoriulu
scoleloru
acellu judeciu.

CERCETATURA, s. f., actione si re-

sultatu allu actionei de 1 cercetare.

CERCETU, s. m., p1.-e, quercetum;
locu plantatu cu cerci, selba de cerci
(vedi 2 cerca).
CERCINARE, CERCINIJ ; vedi cercenu s circinu, circinare.
* CERCOPE, s. f., ceroops (f.dpxo4) si

* CERCOPITHECU, s. w., ceroopithecus (Icapxoz60-zoco;); specia de mimuL

tia cu coda lunga.

1 CERCU, s. m., p1.-ri, circus, (sirculus, orbis, arena; ceva rotundu de tote

partile, mai vertosu ceva liniariu rotundu, sau spatiu marginitu de una unja
rotunda; 1. in intellessu rigorosu: geo-

metricu; a) superfacia plana coprensa

intr'una unja eurba, alle card tote pun4
tele stint la eeale departare de centra;
13) linfa curba care marginesce acestu
spatiu, una numita in speciale cercumferentia : a mesurd unu cercu, a face
cadratur'a superfacieinumita cerca, sau
a estimd longimea circumferentiei cercelui cu una mesura liniaria derepta ;
b) geometricu astronomicu : a) in genere, calle a unui corpu cerescu; orbita

a unui planetu, a unui satellitu, etc.,

linia cercularis, ce descriu aceste corpuri in mersulu sea in pregiurulu unui
altu corpu ca centru de gravitatione;
f3) in specials, planu sau linia de rotunditate perfecta, asid cumu s'au definitu
suh a, carp se imagina ca trassu prin
sfer'a cerului, prin globulu pamentului,
sau pro una alta sfera, sau care se trage in addeveru pre una sfera; asid se
chiama : a') cercu naare , allu carui planu

trece prin centrulu unei sfera si ua imparte in doue emisferie ecali, in opposetione cu cercu micu, allu carui plana
nu trece prin centrulu sferei si nu ua divide in doue parti ecali; fir) cercu ecinop-

gale, ecatoriti , eercu mare care taia

sfer'a cerului sau a pamentuluf in ecale
departare de poli ; y') cerca meridianu,
cercu mare care trece prin polii sferei ce-

CERCETATIJ,-a, d'in 1 cercetare

aj part. passivu, exploratus, investigatus, oognitus, etc. : cause cercetate, ac-

rului sau a pamentului; 6') cecuriparallele,alle caroru centre se aila pre acea-asi

cusatinecercetatisb) sup. si subst. : cause

de cercetato.

nulu cercuriloru; in particulariu, cercuri

mice pro sfer'a cerului sau a pamentului

laja derepta si perpendicularia la pla-

www.dacoromanica.ro

CER.

CER.

cari su parallele cu ecatoriulu ; intre

cercurile parallele alle sferei ceresce

595

de vim, ca cereuri de ferru de ceitu cu

sau terrestre 'stint de insemitatu : cercu-

cercuri de leannu; cercurile de lenanu abid

Mau la vase de apa; abate cercan, a pune

rile tropice = cercurile solstitiA doue

cercuri paraltele in ecale -departare, si

cercuri la una vasu; cercurile tic ferru

crpa adese si se rupu, si ca atdtu sunt

a nume de 23 27 22", de una si de alta

parte a ecatorului numite tropice si
solstitiali pentru cuventele ce se voru da
la articl. tropic* si solstitiale;--eercuri
polarie, doue cereuri parallele intro sene
si cu ecatoriub, departata fiacare de u-

naaiespusea crepdcereurile delemnu; ceretude de leannat se faca am nuelle eau

nulu d'in cei doi poli ai sferei ceresce

sau terrestre ,cu 23 27'22"; aceste cer-

pertriceflessUiili;-z)la vestimente, mai

vertoSu feminesci, la rochia, etc4 ci) duplicarea si coserea de giuru in pregiuru a

stofei vestimentului de la polle sau si

d'in alta parte, duplicare ce serve sau
a orna sau a scurti vestimentulu : fiendu

curi sunt descrisse de polii eclipticei sau

co e prea lunga rochi'a, se i tragi unu

orbitei pamentolui, si cellu ce e descrissu in giurulu polului arcticu

sferei, se chiama si ellu cerca polarita
arcticu, precumu si oellu descrissu
giurulu polului antarcticu, se chiama
cereal polariu antarcticu; s ) cercu verticale, numitu dupo Arabi si azizutu

cerca, ca se ma niai scu,rtedi; f3") ornamentu de acea-asi stofa cu vestimentulu

sau si de stofa differita, care se cose de
giuru in pregiurulu polleloru sau si maniceloru -ve,stimentului : se mi faci
multe cercuri pro pollele rochiei; C) cerca
de ferru sau de Alta materia, ca care si

cerca mare, care trece prin zenitu si

incingu ventrea cei ce sofferu de sur-

prin care se iea mesuria altitudinei stelleloru asupea orizontelui; ) cercu de

refiessione, cercu repetitoriu, sau simplu, cerca, instrumentu cu care se mesure distantie angularie in,tre doue as-

patura; 71) cercu de jocu, prin care saru

copillii sau jocatorii fora fune : a sejoed
de a cerculu; .0.) in lucruri de archi-

tre sau doue alte obiecte : a mesurci

sau delimitei unuagru- ca cerculu; mesuratorea unui agru Cu cerculu esse mai es-

sacta de cdtu mesuratorea ea alte in-

tectura, la vase si alte lucruri de arte,

ornamentu in releviu, ce infasciora acellu lucru de giuru in pregiuru cercurile colunanei, cercurile ollei, cercurile tunului ;
2. in intellessu
metaforicu si mai pucinu rigorosu

strumente; sunt distantie ce nu se potzt

a) parte de cercu, arcu de construe-

mesurd de ceitu eu cerculu repetit otiu;

-6) cercula tui Saturnu, anellu ce incinge

tione ce se face spre a sustin6 una parte

acestu planetu;

c) de usu commune

a) cercu luminosa formatu in giuruln

sorelui, lunei sau altoru astre, (vedi si
cercenu); 13) cerca in giurulu ochiloru,
mai vertosu cereu negru unu cercapurpuriu incinge ochii porumbellei , (vedi de

assemine cercena s cercellanu); 1) la

rote : a') cerculu de lemnu allu rotei,
in eare se imbucca unulu d'in capitele
spicieloru ; 13') cercu cia ferru, in care se
infasciora si se assecura cerculu de lemnu
ally rotei, asia reu numit'a sina; 7') cercu

mai mica de ferru sau si de lenitiu, baltiu cu care se intaresce butea rotei :
tile roteloru nelegate cucereuri currendu
crpa si se sferma; cercu de lernnu
sau de ferru, Cu care se lega Si se assecura unu vasu : e mai bene a -legd butile

editiciu : fora tnai multe si dese

cercuri bolea
s'ar pot lassd
in, chasm si cad; ca se assecuraniu tablatulu, se i tragemu unu cercu; cer-

culu este principiu essentiale alit; architecturei romane; b) totu ce incongiura

murii unei cetate slant uttu emu, ce {IA

incinge; Jimitile pnei cetate, unui satu,

unei commune : tote aceste edificio cadu
incerculu conintuttei nostre; de ad
visione orecare territnriale, administrativa sau militaria, prestacare se intende
jurisdictionea unei deregutorfa : capi-

tanu de rercu; a avi sub a sea administratione nzai multe cercure d) sfera de
actlone in genere acesta-a esse d'in
cerculu occupationiloru melle;-in cerculu
sea, fla ceitu de strimtu, omula pote face

multu, numai se fia dispusu a lucrd;

www.dacoromanica.ro

06

CER.

CER.

acf : e) conditione, stare, posetione, occupatione : d'in cerculu seu sociale nu e

bene se essa cineva; f) coprensu limitatu,

limiti, terrenu, campu de lucru, etc., a

nu essi d'in cerculu scientieloru d8 calculu; g) mersu sau miscare in cercu, si de
acf tenapulu in catu s face acea miscare,

si in genere : tempu limitatu, in care

se petrece ceva, in care se face una, evolutione sau revolutione : cerculu strimtu
allu vietiei unui onzu; t erculu in care se
invertescu evolutionile politice alle po-

tirca, tiurca, in bou de circa, ciurca;,ti

in loca de ci se aude chiaru siin form'a
masculina terca sau tiercu, tiarcu, luate
intr'unulu d'in intellessele particularie
alle lui cercu, adeco : bou inchisu, cu unu

cercu de nuelle, de scandure, in care se

inchidu mai allessu vitele; tiercanu sau
tiurcanu inco su4 asia dro in loco de

circanu sau ciarcanu : lana circana=

lana cercellata sau cretia; circanu sau
ciurcanu mai vertosu corresponde pre

deplehu, in forma si intellessu, cc latiporeloru; la) omeni ce se stringu si for- nesculu circaneus san circuidas : or
media mai multu sau mai pucinu unu canea avis=passere ce sbora in cercu,
cerca : a) sedendu, ca se conversedie
invertinduse; coci circanius devine, in
cerculu celloru ce se adunasse la mene, limb'a noStra, circaniu, si, prin stramuca se petreca eonversandu, erd destullu 'tarea lui i d'in ultim'a, ca in roibu=

robiuroblus, adj unge : ciurcanu, ero

ciu se pronuntia tia: tiurcanu, ca si in
de auditori se formasse in giurulu o, a- judetiu=judeciu=judicium; pentra atoriului; y) incongiurandu pro cineva, ca celle-asi cuvente si tercu sao tiercu=
se lu prenda, se lu Jata, etc. : d'in cer- ciercu, trausformatu d'in. cerciu= orde mare; fi) incongiurandu pre cineva, ca
se l'asculte : gnu mare si numerosu cercu

culu strinsu allu armatiloru furuluscap

si de asta data; pucini amu scapatu cu
vietia d'in cerculu in care ne inchisesse
inimicii;

de acf locutionea, : a se face

cercu=a se stringe in pregiuru, a incongiuri : toti se faura cercu pre longa

vorbitoriu ; i) omeni cu d'U are cineva
connoscentia, cu care se afla real desu

cas). 31.
2 CERCII, s. m., p1.-i, (percas; arbore
d'in lamia, conifereloru, alle cai fructe
se chiama ghiandq; cerculu e cel u mai
formosu d'in arbori; cerculu e conuoscutu de poporu, in mai muLe parti,
sub numele de stejariu, ro in alte parti
sub numele de copaciu, (vedi cerru).

in relatione : in cerculu vostru mi am

CERCHIRE,-escu, v., circulis re.

petrecutu partea cea nzai bona a vietiei,

in acestu cercu voiu petrece si restulu

gare, vites maritare vel alligare, (it. cer-

vietiei- j) cercu vitiosu : a) rafionamentudefectosu, paralogismu, in care

ce e de probatu se da ca proba : famosulu medieu allu lui Moliere se inver,
tesce inteunu cerca vitiosu, candu ne
spune, co opiulu addorme, pentru co e

chiare, isp. cercillar, port. eercilhar, ,

prov. cerclar, franc. cercler); a leg4 cu
unu cercu sau ca mai multe cercuri :

'=--circus=.it. cerco Si circo=isp. port.

circo, cerco si cerca=fr. cirque.=alban.
Maro:: si t'aren; ro it. cerchio=prov.

a) a cercui una bute, una Pu(ina, unarota,

una bute de rota; b) a intu cu unu cercu
una constructione-: a cercui bolt' a cellariului; c) a cercui tlea, a lega cn" legature in forma de cercu;
cu intellessulu de circuire=a d, rota, a merge in
giuru, etc., yedi circui74.
CERCHITU,-a, d'in cercuire : t. part.
passivu ; buti necercuite, viia cercuita;
supin : cercuri de cercuitu butonie ;
subst. abstractu : cercuitulu butei me
tine mal multu de ca'tu butea insasi.

cercle si sercler=fr. cercle=dem. circulas sau chelas; form'a feminina, ce

se vede in isp. si port. cerca, in it. cer-

chiatura); actione si resultatu allu actionei de cercuire : cercuiturra roteloru

in ellu unapotere adclormitoria; P) cerca

vitiosu se committe si prin portare, candu
cineva crede a inderept, una rea cu alta
rea assemine, unn abusa ca altu abusu,
unu escessu cu altu escessu, etc., (cerca

cilla, analoge preposetionei circa=circa,

appare si in derivatele Rostro popularie

CERCITITURA, s. f., (compara it. cer-

carrutiei costa multu.

CERCULA.RE si

www.dacoromanica.ro

CER.

CET?.

CERCURRARE, v., eirculis religare;

circulate si circulan; 1. in acelle-asi

insemnari cu cercuire, si de preferitu acestui-a; 2. a d, forma de cercu sau ter-

cum: a cercurci una pertica; a se cercurd = a se face cercu, a se pane sau

stringe in cercu, a so forma, in cercu ;

3, a merge in cercu, a d, rota, a se

mind, pre una unja cercularia, a se
misci in genere, (vedi circulare).
CERCULIRIU si
CERCURARI13,-ia, adj. s., circularius, oircularis; 1. adj., relativu la cercu
sau cercaru, in cercu miscarea cercul aria, (vedi circulare si circulariu, forma

luata mai desu in acestu intellessu);

2. subst. in. personale, cercurariu, care
scie face si pune cercuri la vase : buti,
butonie, putine, etc.
CERCIJRARIA, s. f., maiestria de
cercurariu.

CERCURARITU, s. m., pietiu de

cercuitu, ce se solve unui cercurariu
pentru facere si punere de cercuri.
CERCURELLII, s. in., p1.-e, circulus;

deminutivu d'in urmatoriulu,

1 CERCURU, 8. m., p1.-e, circulus;
deminutivu d'in cercu.
cercurus
2 CERCURII, s. m.,
(xirmooP00; 1. nave forte mare pentru
transportu; 2. specia de pesce marinu.
CEREALE, adj., cereails; relativu
la Cerere, dis, a graneloru sau buccateloru, si prin metafora, relativu la grane
saubuccate : cerealea Eleusine, pentni
co in Eleusinea, mica cetate a Greciei,
nu departe de Athene, se serbau mysteriele Cererei; cerealile, s. pl. f. (subintellegundu : sacre, mysterie sau dine de
serbatore)=0erealia, dille de serbatore
in onorea Cererei, serbatori celebrate de
planta
vechii Romani la 10 Aprile;
cereale, plante cereali, si absol. cereale,

eereali, plante d'in a caroru sementia

macinata se face farina : granulu, ordiulu, secarea, meiulu, porumbau sunt
plante cereali sau sunt cereal; agre cereali, in cari se smena plante cereali ;
asia si : spice cereali, commerciu de cereali;
in acestu d'in urma essemplu
cereati=sementie de plante cereali; asi,
si in ,essemplele cerealile, d'in caus'a

1597

marei secete, au, se fia pucine si care, cerealile nostre se cauta si se ceru de multe
terre;
s. m. personate : unu cereale,
pl . eereali-i, offici ariu in sarcinatu cu provisione de cereali pentru una cetate.
CEREALITATE, s. f., cerealitas;
sarcina sau denmitate a edilelui numitu
cereale, (vedi cereale cotra finitu).
CEREBELLARE si cerebellariu,-a,
adj. s., (cerebellaris), cerebellare; 1. adj.

relativu la cerebellu; 2. subst. f., cerebellare-a, coperimentu pentria test'a capului.

CEREBELLITE, s. f., (fr. crbel.
lite); inflammatione a eerebellului.
CEREBELLOSII,-a, adj., (it. cere.

bello so, ft. crbelleux); ce se tine 4e

cerebellu : arterie cerebellose.

CEREBELLIJ, s. m., cerebellum ;

deminutivu d'in cerebru; buccata de cerebric, ce se prepara spre mancare ; in

speciale inse, parte a cerebrului, care

imple fossele craniului de la cfa.

CEREBRALE, adj (it. cerebrale,

fr. crbral); de cerebru, relativu la cerebru : fibre cerebrali, substantia cerebrale, arterie cerebrali,,membrana cerebrale, febre cerebrale, alte affectioni cerebrali.
CEREBRIFORMU, - a, si cerebriforme, adj., (it. cerebriforme, fr. cdrbriforme; vedi cerebru si forma); care
are forma si figura de cerebric; care e
de materia assemine cu a cerebrului.
CEREBRINA, s. f., vedi cerebrinu.
CEREBRINIT,-a, adj. s., (ital. acrebrino-a, fr. crbrin-e); ce se tine de ces. f., cerebrina, substantia ce
rebric;
face parte d'in composetionea cerebrulid, a medullei spinale si a nerviloru, 8i
care, pentru co e acida, se chiama si acidu cerebricu.

CEREBRITE, s. f., (it. eerebrite,

fr. crbrite); 1. inflammation a cerebrului; 2. zoophytu fossile, care prin ramificationile selle smena cu cerebrulu
* CEREBROSPINALE, adj., (fr. 06-

rbro-spinal); ce se tine de cerebru si

de spinare : systema cerebrospinale, totulu partiloru corpulut unei fientia animate, in cari resiede scaunulu sentirei,

www.dacoromanica.ro

CPR

CER.

voirei gi miscarei; acesta systema cerebrospinale se desparte in, alte doue systemate : ,a) systene a cerebrospinale
pervosa=system'a nervosa a vietiei animale, eare e scaunalu sentirei si voirei;
b) system'a cerebrospinale ganglionaria
= systenea nervosa a vietiei organice,
care este scaunulu de reinare a certru
organe de nutritione, cumu : corde, stomacu, intestine, etc.
CEREBROSE,-a, adj., terebresus;
relativu la cerebru: 1. plenu de cerebric,
si de ad, nervosu, cui nervii si mai vertosu nervii terebrului se interrita forte
usioru, si de ad, furiosu, meniosu, tare
supperatiosu; cui capulu se ammetesce
usioru si currendu : unu altulu mai cerebrosu nu, ti ar fi rabdatu atcitic-a;reu,
capitinosu, iucapitinatu : callu cervbrosu;
applecata sil a lucruri aguture cerebrose, cati incaldescu si interrita cerebrulu.

* aREBRU, 8. m., cerebrum; vedi

ceru=eceThm, sau de la Cerere, dia

cerealiforu, sau de la anticatulu eerus=

sau in fine, cumu e mai maitu

probabile, de la Cere= Csere, cetate a
Italiei, cu care Rom'a d'in inalta- vechime se afta in strinse legamente religiose. si unde Romanii, pre tempulu
unei invasione a Galliloru, depusera
pastrare obiectele sacre pentru cultu,
cuventulu ceremonia espreme in totu
casulu unu conceptu de domeniulu religionei, ez va divinu, cava relativu la
dieu, setiztu, augustu, etc., si a mime
1, in intellessu obiectivu, calitate de
santu, sautitate : clupo ceremoni'a dietloro santitatea regiloru impune omeniloric cenit mai maro respectu; in acesta
intellessu se applica mai raru si numai

in sengulariu; 2. in intellessu subiectivu, temere religiosa, sentimentu de

frica si veneratione pentru Ddieu si pen-

oreieru.

CEREFOLIII, s. ni., eairefolium

tru totu oe e divinu si santu, si prin

(xaLpicpDXXov, d'in xc(pstv=buccurare si

urmare caniu in acea-asi insemnare cu

religione, differindu inse de acestu-a intru catu ceremonia se refere mai multu
la manifestarea esterna a sentimentului
religiosu, ro religione la sentimentulu
iutimu iususi strabonii si impleniau detoriele cotra DoninediAt cu multa teligione si ceremonia, in acestu intellessu
inco se dice raru in plurariu ; 3. metaforice, luandu-Se abtractulu in locu
concretu : actione, actu, forma sau nor-

T6XXov = foliu); planta, care se cultiva

in gradine si serve ca verdetia de mancare, mai vertosu ca salata, cu foie camu

assemini pu alle apiului sau petroselinului, dro mai mari ; sunt doue specie
de cerefoliu : cerefoliulu commune =
seandix emrefolium lui Linneu, si arefoliulu aromaticic sau odoratu=seamilic
()dorada lui Linneu; amendoue speciele
se tinu de famili'a umbellifereloru, pen,

CEREMONIA si cerimonia, s. f., ete-

~leida si ~Amolda; fia derivatu dela

taaria digynia lui Linneu : pecureloru

inco placu forte foiele cerefoliului.
CERETJA si cerella, s. f., querelu;
plangere, dorere sau supperare espressa,

ma stabilita pentru cultulu religiosu,

cale e symbolu allu unui principiu ,
semnu de veneratione affectuosa sau {le
commemoratione respectuosa ; differe

nemultiamire arretata prin vorbe ; imputatione; certa; mugetu, gemetu; ceripitu.

CtRELARE, si cerellare, v., quere.
queri; a face sau esprime cerele
(vedi cerda); si refiess. a se cenad, Cu

inse de ritu, intru datu ceremonia este

actulu insusi religiosu, ro ritulu e modulu sau norra'a prescrissa, dupo care
se face actulu : cerembniele liturgice,

mai multa potere si energia de catu

niele cununiei, battezuluz, santirei apei;

ceremonea santirei flamureloru; ceremonra funebre, de immormentare, ceremorei'a de consecrare a unui archiereu, .a
unui preutu, a unui cliaconu ; ceremonia
de si cuventulu este de
santa, piosa;
domeniu esseptiale religioen , se dice

simplulu : a cerelci.
* CERELEII, s. ni., (it. eereleo, fr. ewv6q=cera sigXmov=oliu);
r6lon,

oerafalsat erota d'in cera si d'in oliu.

* pERttOgll sau cerellosu,-a, adj.,
querelosus, plenu 'de cerele.

ceremoni ele serbatoriloru meeri; ceremonie

judaice, paganesci; ceremo-

www.dacoromanica.ro

CER

CER.

ceremonia religiosa, pentril co acellu-asi cuventu se applica : 4. si, la

forme sau norme ce se urmedia in certe
occasioni solemni, in care religionea are
sat' nu are de locu parte : a) politice
ceremoni'a de incoronare a unui domnitoriu ; ambassatoriulu ju receputu in
audientia -cu multe si mari ceremonie;
cu certe ceremonie se content si gradele
de nobilitate; b) familiari si private :
ceremoniele nuntei; _Romanii de astadi,
ca si strabonii loru _Romani, cu nespusu
de multe ceremonia adducu miress'a de
/a cas'a ei la das'a mirelui: Romeinii si
tundu copillii, candu acesti-a su de trei
anni, Cid ceremonie particularie ; nu e
acta eeva mai solemne in vieti'a
pentru care ellu, ca si strabonulu
Rontanu, se nu observe certe ceremonie;
ceremoniele de curte, ceremoniele unui
ballu dela curte sau la curte, sau de la
alta- casa insemnata: ceremoni 'a de receptione a domnului, etc.;
magestru
sau maiestru de ceremonie=cferemoniarum antlstes : a) cellu insarcinatu a regulk ceremoniele unei baserice , unei
curte domnega , alle sollemnitatiloru
publice, nationali, politice, etc.; P) cu intellessu Mai generale, cellu versatu in
ceremonie;
cellu ce tine la tote amnienutele ceremonieloru, cellu ceremomiosu; vestimentu de ceremonia; a') cu
care se investe cueva in essercitiulu unel ceremonie; (3') in genere, vestimentu
inse

de apparatu sau de pompa, cu care se

investe cueva la serbatori si alte occasion' solemni ;
c) de portare sociale,
semnu de civilitate sau politetia, semnu
de respectu ce si dau omenii unii altoru-a : visite de ceremonia, scrissori de
ceremonia, felicitan i de ceremonia, a si
face ceremonie si complimente unulu al-

tui-a. si fienduco actele esterne, ddco

nu prin abusu, C.ro adesea prin usu adjungu se nu mai corresponda cft intentionea, cave sengura da valore acelloru
acte, de ad f cuventulu ceremonia se applica 5. si cu intellessu peiorativu de :

a) apparentia fora fundu, forma secca

fora fapta : ceremoniele ne facu se scapamu d'in vedere substantea lucruriloru; de ceremonie suntemu satulli,

599

vr fapte y ositive; unu amicu de ceremo,

nia nu e tutu addeveratu amicu, ptecumu
unu ministru de ceremonia porta numai

titlulu de ministru, fora se aiba si poterea sau autoritatea de ministra; b) ceva

importunu, supperatoriu, care face se

perda cineva rabdarea : a se 'pune la

mesa si a manad fora ceremonia, fora a
astepta multe invitan, fora a arretR

difficulttti; a vorbi cuiva de ceca fora

ceremonia, cu deplena libettate , fora
tema sau fora crutiare; a face ceremonie,

a se arreta difficile, a astepti rogationi si invitationi; ce atatea ceremonie

pentru /ucru/u cellu -mai usioru de fja-

cutu I fora ceremonia (fora cellu mai

micu scrupulu) lotrii
despoiara 4i ne
predara; omu de ceremoniel: a) onzu ceremoniosu, ca oppussu la omu fora cerimonie=omu neceremoniosu, omu cui
plan ceremoniele, care observa cu scru-

polositate deremoniele religiose sau si

mai vertosu sociali, si de ad, forte civile, forte politu, urbanu, etc.; fi) eare
face multe ceremonie=difficultati, difficile, importunu, care cu greu se indupl(-ca a face ceva, affeetatu, etc.
CEREMONIALE si cerimontale, adj.
s., ca3remon1a1is (compara si it. ceremo-

niale, fr. cremonla/ si crmoniel);

adj., relativu la deremonia : mult
legi alle lui Mose erau ceremoniali; pre-,
ceptulu de a amci pre Domnalieu si pre

apropele nu se tine de preceptele ceremoniali, abolite prin legea noua a lui

Christu; circuncisionea, sacrificiulu de
victime si celle assemini erau prescriptioni ceremoniali all legei vechia sau
judaica:
carti ceremoniali, carti basericesci cari coprendu normele pentru
ceremoniele la diverse occassioni; una
scrissore ceremonia/e,[este : a) una strissore Scrissa dupe tote ceremoniele prescrisse; (i) una scrissa de ceremonia,

acellu-asi intellessu cu una visita de

ceremonia; dro pote se nu fia una scrissore ceremoniosa; um: discursu ceremoniale, adeco pronuntiatu cu occasionea
uuei ceremonia publica, pote de assemi-

ilea se nu coprenda de bou lucruri ceremoniose, se nu fia ceremoniosu; ambassatorii pronuntia discursuri ceremo-

www.dacoromanica.ro

600

CER.

CER.

niati, dro adesea pucinu ceremoniose;

2. subst. ceremoniale, pl. ceremoniali, si
sub form'a ceremonialiu, pl. eeremonialie, cu intellessulu de : a) totulu ceremonieloru unei curte, unei baserice, unei
terre, etc., in cutare seu cutare impregiurare : ceremonialiulu unei nuntta, unei pompe funebre; b) carte ce tractedia
despre assemini ceremonie ceremoniac) usuri ce particularii
liulu
sunt detori sau vreu a observ in certe

vertosu, ce se cure de lleapperatu : cerentiele essorbitanti alle fiscului; ceren tiele traiului de tota diu'a; cerentielP unci
solida systema de educatione nationale.
* CEREOLITE si
* CEREOLITHE, s. f., (i:;. cereollte,
fr. cdrolithe, d'in wtipg=cera si XEO.o

=petra); substantia minerale, puciim

connoscuta, care smena eu cer'a in aspectulu si molleti'a sea.
CEREPIRE, v., vedi ceripire.

occassioni : ceremonialiulu
d) ceremonie prea multe in portarea soeiale : nu mi place attitu-a cerentoniatiu.

1 CERERE,s. f.,nume propriu do (Eh;

vedi cereale.
2 CERERE, ceru, cerui, cerutu, (vedi

CEREMONIALIU, s. m., vedi cere-

si alte forme in parenthesea de la finitulu articlulai), v., qua3rere, exquirere,

requirere; peterey repetere; postulare,
expostulare; poscere, exposcere, repo-

moniale.

CEREMONIARE si crimoniare, v.,

eferenionlari; a practic6, ceremonie ,
fiendu vorb'a mai vertosu de solemnitati publics.
CEREMONIARIU,-ia, adj. s., (co3remoniarlas, fr. armonlalre); 1. adj., relativu la ceremonie; Ur mai vertosu
2. subst. : a) personale, ceremoniariu-ia
a) cine reguledia ceremoniele : ceremoniariulu unei baserice ; tnarele ceremoniarivalluuneibaserice; marele ceremoniariu allu curtei domnesci; (I) cui placu
ceremoniele in tote relationile vietiei,
ceremoniosu: b) ni. reale, cerenwniariu?
in acelle-asi insemnari cu ceremonialiu
(vedi ceremoniale).
CEREMONIOSITATE, s. f., (it. coremonlosita); calitate, abitudine, portare
de ceretnoniosu.
CEREMONIOSI ,- a, si cerimoniosu,
adj., cairimoniosus; plenu de ceremonia :

1. in sensu religiosu : septe dije ceremoniose; 2. in sensu sociale : a) in bene,

care face sau coprende multe ceremonie,
complimente, politetie, felicitan, laude,
semne de respectu si affectione : omu ceremoniosu, scrissore forte ceremoniosa,
cuvente catu se pote de ceremoniose; der
mai vertosu: b) in reu, care face sau co-

prende ceremonie affectate, si de aci ,

affectatu, pretentiosu, difficile, importunu, etc, : nesufferite mi sunt ceremoniosele vostre appucature.

CERENTIA si cerintia, s. f., (vedi

2 cerere), postulatio; opus, necessitas;
cerere persistente si urgente, der mai

scere,
ellaeltare; rozare, orare; mendicare; egere, opus esse;
a
don f si caut6 se obtina sau se aile : A. cu
subiectu de persona : 1. in genere, fora

obiectu passivu determinatu : bateti si

vi se va deschide, cautati si veti afid, cereti si tri se va chi; 2. cu oblectu passivu

determinatu : a) de lucru : a) doritu si

necessariu eellui ce-]u cere, dro la care
pote a/id sau nu dereptu cui e sete, cere
apa; cui e fome, cere de mancare; u cere
bani inpronautu; a cere adjutoriu; a cere
consiliu; a cere parerea sau opinionea
cuiva; f3) doritu si necessariu, la care
are cineva dereptu sau erode a aye dereptu si prin urmare eu intellessulu de
reclamare, revindicare, pretend,ere, etc. :
a) in genere, a cere derept ate, a eere satisfactione, a cere restabdirea in drP_ptu-

rile selle, a cere computu; a cere dote

a cere
mare, a cere ccitu nu se
una reforma, a cere usiorare
cuvine.'
de dan fiscali, a cere reparationea reului, a cere
desdaunari si interessi, a cere scambarea unei lege, etc.; (3') in speciale, pentru

pretiulu ce se cuvine sau se credo co se

cuvine a obtin6 pentru unu servitiu : a
cere diece galbini pre unu callu care nu
face neci cinci; servitorii ceru astadi pre
luna de trei ori mai multu de catu acunau
cativa anni; catu ceri pre cotulu de a-

cesta materia ? nu ti potu dd pre luna

cettu ceri tu; y) aoritu si necessariu, d6ro
la care nu are cineva neci unu dereptu, si

www.dacoromanica.ro

CER

CER.

601

prinurmare Cu intellessulu de sollicitare, ceri tu de la tata mea, ca se mergensu

rogare, etc.: es) in genere : a cere voia, a preamblare voiu dice mammei se me cera;
cere concediu; a cere una functione; t cere
si ca refiessivu: me cera la chora; ca

iertare, a cere mii d scuse; a cere de la

se poti essi d'in institutu, cere-te mai

Domnedieu iertare de peceate; finituibonu

antaniu la directoriu; CUMU ai potutu

e.ssi d'in casa, fora se te ceri la mene?
nu sciti, co nu ve poteti miscd de aci,
fora se ve cereti? asi, si : a se cere la
chora, a se cere la ballu, etc.; de unde :
S) a se cere=a se trage, a dorf tare, tu
intellessu mai energicu de cata simplulu
a cerp (vedi mai susu la a, 8):

allu vietei si respunsu bonu la infricosiatulujudeciu de la Donsnulu se ceremu;

a cere pace, a cere se capitule cu condi-

tioni onorabili; [3') in speciale, a cere

elemosyna, sau absolutu, a cere, a cauta,

se si eapite celle necessarie la vietia

prin cersire : cine cere, nupere, dro neci

nume bonu nu are; e nedemnu de unu

amu sanitosu si robusta se astepte a si
tin vieti 'a cucerutulu; a plecd prin satu

dupo cerutu; candu ai fi pauperu, nu

neasiu supperd co te veda cerendu; dro

cttnzu se pote ca unu orna cu dare de

8) mai
mana se se avilesca a cere?
vertosu doritu cu mare focu, si prin urmare cu intellessu de dorire, vrere, essigere, etc.: dc) in genere : sunt multiamita cu ce am, si nemicu nu ceru nemenui mai multa; ce mai ceri ? neci nu C6remu mai bene; de la tene ceru asta-a;
[3') in speciale cu obiectu de verbu la infinitivu sau la subjunctivu : nu ceremu
mai bene de clitu a ne desface de voi; ceremu se fugiti Si se periti d'in ochii no-

stri; langedulu cere se e,ssa la aeru;

si prin una eldgante ellipse a verbului
obiectu: a cere afora (subintell. se essa),
a cere in intru, a cere in patu, a cere sub
patu; e) doritu a fi connoscutu, si prin
urmare cu intellessulu de intrebare, cercetare, etc. : sciendu co una libra de catea costa doi lei, se cere a se afld ditu
voru costd 80 de libre; asi, si : se cere
a se sci, ceretnu a connosce, cereti a es-

plica, nu se cere a se calculd, etc.;

b) de persona, a cere pre cineva : a) in
casatoria, a petf : multi juni au cerutu
acesta feta, fora ca parentii se vrea a
ua dd, 'sed, unui-a; esti fericita, car'a

se cere se mer gala s cola; langedii se ceru

se essa la terra; si prin ellipsea cellui

de allu doile verbu : se ore atora, no
ceremu la terra; copillii se cera la carte;
B. cu subiectu de lucru : 1. animatu,
Cu intellessu de reclamare, necessitare.

impunere, etc.; a) in genere : baulu si

callulu cera mai multe spese si mai multe castige de Miss asinulu; asinulu cere

forte pucinu pentru nutritulu sea; b) in

speciale ,

fiendu vorba de partea af-

lectiva a fientiei animale de dninta,

ca scaunu allu affecteloru, Cu intellessulu de appetire, dorire, etc. : ce ti cere
dnim'a se manci? tinim' a nu mi cere nemica; mancati ce si cdtu ve cere dnim'a;
nu mi mai cere einim'a alta muiere,fiendu co am traitu prea bene cu reposat'a:

ti mai cere dnim'a se tnergi la ballu?

2. inanimatu : a) in genere, en intellessu de a av lipse sau necessitate
buccatele cera ploia ; una educatione
mai destinsa cere si tempu maiindelungu, si labore multa, si spese nu pueine ;
innovationile in legile si datinele stabilile ceru mari multe precosutioni; multe
si de tote cere una casa grea, cuma e a
nostra; b) in speciale : a) inanimatu ab-

stractu sau generale, candu atunci cerere = necessitare, impunere imperiosa :

bun'a cuvenientia cere se nu te porti asid; mentea senetosa cere se nu facemu

mea, co te cera multi barbati, pre candu

nemenui rea; dereptatea ar cere ca toti

pre amic'a tea nu ua cere nemine; asii

si : a ore in casatoria, a cere de socia,

omenii laboriosi si onesti se si Ole bonu

traiu in societatea civile; asid cerea

a cere motea unei muiere, etc.; 13) in judecata, a trage : ingrati sufilii cari ceru

pregiurarea se faceti; asid cere lucrulu

se fia tractatu; si prin ellipsea cellui
de allu doile verbu : morbulu cere traetatu (subintell. a fi) ca multa delegentia; de
: f3) sub forma passiva, cu

pre parenti in judecata sau la judecata;

7) absolutu, a cere pre cineva, a oere cuiva
voia sau permissione : dco nu vrei se irne

www.dacoromanica.ro

602

CER.

CER.

intellessu de impersonale, a se eere

ot') a fi necessariu, a fi de lipse ; se cere
se film si noi acollo; s'ar cere se fii,mai
stetnperatu; se cere se fii santu ; multe
se ceru la una casa; (31 in genere, a se
cuvenf, a se cad, a fi conformu cu mesur'a, cu impregiurarea, cu detori'a, cu
mentea, tu voienti'a sau dorenti'a, etc.:
a mande ceitze se cere, a nu vorbi eandu
nu secere, a, se porta cumu se cere: y') a
fi cautatu ca necessariu: granele au inceputu se se cera, pre candu ordiele nu
se ceru de locu; acesta tuerce nu se mai

cere ustadi; cine ~pera merci necerute de nemine?si cu subiectu de persona cugetata ca lucru -: se cere unu
bonu servitoriu, se ceru omeni pentru
assemine lucruri delicate si grelle;

in

activu : ceru unu bonu servitoriu, cu

intellesse differite de passivulu : se cere

unu servitoriu ; (cerere = qua3rere;

dro lat. quaro=ceru se afta si cu sin
locu .de r, adeco t gafes, de unde perf.
quo3s4vi si supinu qutesitum, forme ce
presuppunu si unu verbu de a IV con- .
jugatione Dinzetire=cerirel; dro in loen
de qutesitum se dice si quo3stum; in lim-

b'a nostra verbulu inco participa d'in

assemini fluctuationi, cumu : a) simplu:

a) la presentele indicativului si subjunctivului se aude pro a locurea, ca si

verbele de a IV conjugatione, cu unu i
inainte de unele desinentie personali :
ceriu=ceru, se ceriu=seceru, se ceria=
se cera, si prin moiarea lui r : ceiu =
ceri, se ceia =se cenia; 13) la perf. si

rre=exquirere etc.; in totu cas-ulu mee

y) form'a supinului acestoru compuse e

asik de multipla ca si a cellui simplu :

d'in recerire, vomu av receritu, si d'in
recerere sau recirere. voru esst: recerutu, recesitu sau recisitu, recestu sau
recistu, etc.)
3 CERERE, s. f., postoatio, petitio,
postnlatum, votum, actione Si resultatu
allu actionei de a cere, in t. s. v.
CERESCU,-a, adj., etelestis; de ceru,
relativu la ceru : vstile ceresci, angerii;
vietia ceresca, forte fericita; ceresc'a
formosetia a candideloru copille; placeri

ceresci, curate si fora ammestecu de

amaru, (vedi si 2 ceru).
CERESIA, eeresiu, etc., vedi cerasia,
cerasiu.
CERE11,7a, adj., vedi 2 ceriu.
CERICOPOTASSICU,-a, adj., (fr.

erieopotassigne); care e cericu si potassicu, vorbindu de una sare : sare cericopotassica, sare compusa d'in alte doue

sari, un'a cerica si alt'a potassica.

CERICU,-a, adj. , (it. cerco, fr.
crique); de ceriu (vedi 2 ceriu), vorbindu in speciale de composite cu ceriu : oxydu cericu, sulfura cerca.
CEil,LUE, s. m., (fr. ceride); nume
genericu, applecatu de chymisti la una
familia de corpuri ce coprendu ceriu,
(vedi 2 ceriu).
CERIFERU,-a, adj., (fr. cdrifre ;
vedi cera si ferere); care da sau produce
cera : arbori ceriferi.
CERIFICARE, V., cerificare; (vedi

supinu se ai3a in carti mai vechie si

cera si lacere); a face sau dd cra ; a

pre a locurea se audu si in gur'a poporului formele : cersi, cersu in bou de

dA veri-ce altu licidu viscosu ca cr'a.

1 CERIMONIA, cerimoniale , cerinioniosu ; vedi ceremonia, ceremonzale,

cerui, cerutu; d'in cersu a essitu mai

departe cersire; ) pre longa cerutu si
cersu avemu si alte trei forme de su-

ceremoniosu.

2 CERIMONIA, s. f., querimonla;

pinu : a') ceritu d'in form'a cerire, care

plangere, dorere sau supperare, arta

e popularia in compusulu cocerire, sau cucerire; (31 cesitu= qucesitum, si y') cestu

intre socii, intre amiei, etc.

==.qumstum; b) in compuse verbulu : a)sau

trece in conjugationea a IV, ea populariulu curetire dupo care si: recerire, etc.;

) sau, cumu e si mai bene, se mantine in conjugationea ITI : rererere, incerere, escerete, etc.; si cu i, in locu de
e in radecina : recirere=requIrere, esci-

CERI1VIONIOSU,-a, adj., querimontosus (vedi 2 cerimonia); despusu a face

cerimonie, care de veri-ce se suppera si

se certa; paratu la veri-ce momentu a si
ver, veninulu supperarei.
CERINA, s. f., vedi cerinu.
CERINTA sau cerintha, s. f., si
* CERINTHU sau cerintu, s. m., ce-

www.dacoromanica.ro

CRR.

C'ER.

rintha Si cerintlios (xlpf.van, xlptvarog);

1. genu de plante d'in famili'a boragineeloru, pentandria mono gynia lui Linneu,
cu alta carui fiori batu albinele, pentru
co (l'in elle scotu bona materia de cera,
de unde si numele datu acestui genu de
plante; d'in acelle-asi flori se estrage si
-ap'a pre catu de suave, pre atatu de
, care se cbiama apa de melissa
2. sub form'a masc. cerinthu si cu in-

tellessulu de cera sau miere bruta.

* CER1N13,-a, adj., eerinus (compara

si it. cerino-a, fr. crine); de cera, relativu la cera : 1. adj. : luminari cerine:
vestimentu cerinu, de colorea cerei ;
2. subst. : a) m. reale, cerinu, ceva de

cera sau de colorea cerei : a) turta de

cera; P) mucu de luminare de cera ;
y) vestimontu galbinn ; b) f. reale, cerina: a) luminare de cera; fi) stoffa galbina ; y) substantia particularia, d'in
care se face cer'a albineioru ; S) sub-

stantia estrassa d'in pluta, caro, prin

proprietatile selle, se appropia de cera,
CERIOLIT-a, si
CERIORU-a, adj., cereolus; deminutivu d'in 2 cenia : cerasie teriore, albe
batendu in galbinu.
CERIPIRE si ciripire,-escu, v., zarrlre, cimero; a emitte una voce suptire
si pucina , vorbindu de corte passeri

603

a se plange continuu ; a se totu certa;

a totu murmura., a totu carti; a cerip cu
multa voia bona, vorbinclit de passeri.
CERM, s. ni., vedi 2 cera.
2 CERIU,-a, adj. s., cereus *si cerina
(compara si it. cerio)-; de cera, oare
mina cu cer'a in collore sau in medietia : I. adj. : cenia este natur'a copinului, flessibile ca cer'a ; lamine cerie ;
2. subst. m. reale , cenia : a) luminare
sau faca fle cera; iii acestu inte1lessu
si fem. cenia; b) metallu ce se estrage
d'in cerite.
* CERNENTE , adj., ceruma ; care
cerne, si mai vertou in intellessulu cuventului cernere de sub II.
* CERNENTIA, s. f., cernentia; cali-

tate de cemente, agera vedere, agora

petrandere a oclijului corpului sau
m entei

CERNERE, cernui, cernutu, 'v., cernere, crevi, cretum si certum (it. cernere
si cernire, isp. cerner); a separa sau despart, si mai vertosu : a allege, a despart
ce e bonu d'in ce e reu, ce e curatu si addeveratu d'in ce nu, e addeveratu, etc. :

I. in intelless( generale si materiale

1. a trece ceva farinosu prin sgta san
prin ciuru, spre a allege, ce e mai bonu
sau mai bene pulberisatu : a cerne farina de granu; pisati bene caramida, si

ua cerneti in arma cu na sHa desa ;

unce : multiine de asserelle ceripiau

prin des'a frundia a arboriloru, (vedi

larin'a de porurnbu se cerne cu ciurel-

si ceripit).

lulu, farin'a de grana pentru pane de

CERIPITU i ciripitu, d'in eeripire :

1. part. passivu, dro forte desu :2. subst.
m., ceripituitc=avium garritus ve1 can-

tos, cantare cu voce suptire si pucinu

forte a certoru passeri micutelle ceripitulu puiloru rundinellei.
CERIPU si ciripu, s. m., avium garritus; se applica ca esclamatione, ca
cuventu imitativu de vocea suptire si
pucinu forte a certoru passeri micutelle : puii d'in cuibulu passerei faca
ceripu, ceripu!
CERISIORA, s. f., deminutivu d'in

bona calitate se cerne cu sta desa si se

cerne de mai multe ori: deco nu e cernida bene farin'a nu se frementa bene;
proverb. : cine nu vre se fremente, tota
ditea cerae=:cine nu vre se termine unti
lucru se face co se occupa indelungu cu
preliminariele lui ; de acf 2. prin
metafora : a) a cerne=a ploui forte n3eruntu : a) ca impersonale, fora neci unu
subiectu ploua? nu, ci nurnai cerne ;
p) cu unu subiectu : nuerii cernu; si reflessivu : nuerii se cernu , negur'a se

cerne; y) in genere : a') a pica in mice

cera.

particelle : tablatulu se cerne; se cerne si

* CERITARE, v. de forma iterativa :

1. d'in 2 cerere, qumritare=a totu cere, a
cere contmuu, a cere cu mare persisten-

pica arena d'in tablatu; P') a se cerne=

a se stracura, a ess sau a se duce pre

tia; a d'in qaeritari=a se totu plange,

desu la acellu loen, etc. : luma irce-

nesentite, a trece prin unu locu, a merge

www.dacoromanica.ro

f04

CER.

CER.

passe a se cerne d'in baltu ; multi se

ordiu, si alte buccate;

cernu prin acellu locu ; 8) in intellessu

ideale, vorbindu de connoscentie, no-

severu cernitoriu allu addeverului d'in

tioni, idee, priocip'e, etc., a allege si

destinge bens, a analys, a lamuri, a
elucidi, si de aci, a stabili cu certitudine : notionile celle mai simple remanu
in capu obscure si ccmfuse, dco 9224 se
cernubene; pucine idee dare sibene cernute are acestu amu in ccapulu seu; de
aci e) a probi, a suppune unu ce la
probe, spre a se incredentil de valorea,

addeverulu si bonitatea lai, si de ad,

a estim, a appretifi : omu cernutu prin

ciuru si prin sta : a') in genere, trecutu prin tote probele, si de acf fi') bene

appretiatu, de a cui valore e cineva

certu, in bene sau rea; y') esperimentatu,
cu multa esperientia sau incercare; 7114
crede co nu te am cernutubene si co nu te
sciu ce ti pote pellea ; amiculu certu. in

incerte impregiurari se cerne=amicus

JI. in
eel's in re incerta cernitur;
intellessu particulariu : 1. a destinge
cu unulu d'in sensuri, si a nume : a) ca
mai desu, si aprope esclasivu, a destinge
cu sensulu vederii, a destinge cu ochii,
a ved bene si laminatu : a) in genere :

neci od,orile, neci saporile nu se potu

cerne, se cernu inse colorile; diu'a, d'in
caus'a lutninei sorelui, nu potemu cerne
stellele , ce cernenau noptea pre ceru;
fi) in speciale, a av in vedere : a') ca
si compusulu, concernere : aceste vorbe
nu me cernu, nu se referu a mene, nu me
attingu pre mene; p') a consider, a tin
computa, etc. : reu se insora cine cerne
mai tnuttu dotea de aitu person'a; b) ca

mai raru si pentru alte sensuri, afora

de allu vederei : toti cernemu cu buccuria vocea anzicului;
2. a destinge
cu ochiulu mentei, a intellege, a percape sau precepe, a connosce, etc.
a) in genere : nu e lucru attitu de obscuru, care se nu se pota cerne cu ochiulu
agerei mente; nu crede co nu cernu dita
amore ai pentru mene.
CERNITORIII-toria, si cernutoriu,adj.
s., cornea's, qui uernit (compara it. cer-

nitore); care cerne, in insemnarea cuventului de sub I, 1; care traiesce cu

maiestri'a de a cerne si curet! granu,

metaforice

mentione, allu benelui d'in rem

CERNITURA si cernutura, s, f., actio
cernendi, cretura (compara si it. cerni.
tura); actione de a cerne si mai vertosu
resultatu allu acestei actione in insemnarile cuventului cernere de sub 1.: lucru
cernutu, ce se allege prin cernere ca bonu
sau ca reu si de lapedatu:
Cu una cer-

nitura nu se curetia bene granele, ci se

ceru doue si. trei cerniture; cernitur'a
resultante d'in farin'a de granu este unu
bonu alimentu pentru certe passeri domestice; si metaforice : una cernitura a
ideeloru nu le lamuresce in destullu.
CERN[J,-a, adj., vedi cernuu.
CERNUARE, v., cernuare; a face,
sau a se face cernieu : a cernuci facea=
a pled faci'a sau ochii in josu; a cernuci

=a se cernuci=a cad cu fad'a la pamentu; a pled capulu in diosu. M.

CERNITLARE, v., cernulare; derai-

nutivu d'in cernuare, a pled pucinu

faci'a la pamentu. M.
CERNULIT,-a, adj., cernulus; deminutivu d'in cernu. M.
CERNITT11,-a, d'in cernere : 1. part.
pass. farina cernuta ; 2. supinu ciuru

de cernutu farina; 3. s. m., cernutulu

graneloru.
CERNUTORIII, cernutura; vedi cornil crin, cer nitur a.
CERNULT,-a, si cernu,-a, adj., cer-

nuns si corma (d'in cernere); plecatu cu

faci'a spre pamentu, cu capulu plecatu
inainte : Luciliu dice : cernuus dicitur
proprie inclinatus, quasi qui terram ser-

uat= cernuu se dice proprie cellu inclinatu, pentru co cerne orecunzu pamentulu; in speciale : cellu ce da sau
se da preste capu, cade in capu; cellu
ce pro una fuae sau pro una pertica se
da preste capu, saltatoriu pro fune etc.
(de ad i si populariulu cernicu in compusulu cocernicu sau cucernicu). M.
CEROFERIT,-a, adj., (compara it.
eroferario fr. crofrai re; vedi cera si
ferere); care in una baserica sau la alte
locuri de coremonie religiose porta luminarea.
CEROIDE1 adj., (fr. crolde, d'in

www.dacoromanica.ro

CR.

CER.

trodq=cera si .1.8Kz---forma); care are

forma sau apparentia de cera.
CEROLEINA, s. f., (it. cerolelua,

d'in, cera si oleu sau oliu); substantia

molle ce se afta in cera de albine, in
proportionea de 5/6 la eentu, si care e
mai solubile in alcoolu de cfttu cerin,'a.
*CEROLITHE sau cerolite, s. f., vedi
cereolithe.
CEROMA., s. f., (pl. cerome sau ceromate), ceroma (tviipcup.cc)1. in genere,

unsore compusa d'in cera si oliu; 2. in

speciale, unsore pentru athleti, si de ad:
a) locu sau ineapere in care se ungeau
athletii eu ceroma; b) locu de lupta pentru athleti; c) lupta sau maiestria de athletu; 3. buba de rea natura, care presenta una facia galbinastra ca a cerei.

CEROMATICUra, adj., ceromatimis; relativu la ceroma; uusu Cu ceroma.

* CEROMELE, s. f., (it. ceromele,
franc. cromel, d'in mpg=cera si 1.6X
miere); unsore sau alef:a, in care cera
si miere formedia basea compositului.
CERONIA, s. f., si
CERON1U, s. m., ceronia (xeptovEa);

spe,cia de planta de acellu-asi genu cu

cerati'a sau ceratiulu:form'afeminina,ceronia, se appliea de preferentia la fractulu ceroniu-lui, (vedi si ceratiu).
CEROPLASTICA, s. f., (it. ceroplastica, fr. eroplastique; vedi cera siplastica); arte de a face d'in cera figure, or-

namente si altele, arte applicata astadi

mai vertosu la representare de obiecte
naturali si la preparationi anatomice.
* CEROSIA, s. f., (it. cerosii); specia

de cera ce se trage d'in cann'a de sacharu.

*CEROSOCERICU,-a, adj., (fr. carosocrique, vedi cerosu si cericu); oxydu
cerosocericu, compusu din oxydu cerosu
si oxydu cericu.
CEROSOPOTASSICU,-a, adj., (cerosopotassique, vedi cerosa si potassicu):

sure cerosopotassica, sare cerosa combinata cu sare potassica.

CEROSTROTU ,-a , adj. s., cerostrotus (xsp6azponog, d'in 7tipa;=cornu
Si arperrkz.--asternutu), asternutu eu cor-

nu, cu cadrille de cornil de differite colori; s. m., cerostrotu, opu asil lucratu.

605

CEROSU,-a, adj., cerosus, (compara

si it. ceroso, fr. creux); plenu de cera,
care coprende cera multa;in speciale,
ca terminu de ehymica : oxydu cerosu,
sulfura cerosa, etc., composite in cari
oxygeniulu si sulfurea se afta, in compa-

ratione cu ceriulu, in proportione mai

mica de cliz in combinationile correspondenti oxydu cericu, sulfura ce,
rica, etc.
CEROTA, s. f., si
CEROTU, s. m., vedi ceratu,-a.
CEROTATU, s. m., (it. eerotato);

nume genericu de sari, in cari acidulu

ceroticu e base.
CEROTICU,-u, adj., (it. cerotko);
de cera, relativa la cera aciclu ceroticu

=cerina; alcoolu ceroticu=cerotina.

CEROTINU,-a adj. s., (it. cerotino-a); de cerota sau de cera, relativu
la cera;
m. reale, cerotinu,
subst.
specia de hydrocarbura solida, d'in care
se facu candele sau luminari; b) f. reale,

cerotina, nume datu unui-a d'in componentii cerei de China, care se tine de
classea alcooleloru si de acea-a se chiama si alcoolu ceroticu.
CEROXYLU, s. m., (it. cerossilo,
fr. eroxylon, d'in xrip=cera si at).ov
=lemnu); lemnu de cera, genu de plante
d'in familia palmiloru, momcia polyandria lui Linneu, asiA numitu pentru co

trunchiulu si alte parti alle arboriloru

de acestu genu se coperu ca una materia albitiosa ce e unu ammesteeu de una

ter tia de cera si doue tertie de resina.

CERRETU, s. m., pl.-e, (compara it.
correo); bou plantatu cu cerri, padure
de cerru.
CERRINU,-a, adj., vedi eerriu.
CERRITEIU, cu moiatu in bou de
CERRITELIG si cirriteliu, s. m., pl.-e;

deminutivu d'in cerretu , pa,dura tenera

de cerri, tufetu, tufaria.
CERRITELLU si cirritellu, s. m., p1.-i;

deminativu d'in cerru, cerru micu, tufa.

CERRITISIU si citTitisiu, s. m., pl.-e;
eu intellessu ce are sl cerriteliu, care e
de preferitu.
CERRIU,-a, si cerrinu, adj., cortinas
si cerreus; de cerru, faeutu d'in lemnu
de cerru.

www.dacoromanica.ro

606

CER.

CER.

cerras (it. cerro,

fr. eerre); speci a de arbore d'in genulu
cereu, querens cords lui Linneu : lentCERRU, S.

nele de cerru sunt celle mai bone de arsu.

CERSIRE,-escu, v., (d'in cersu, vedi

2 cerere; part. sau supinu, are nu numai form'a cersitu, ci si form'a cersutu
sau cersiutu, trassa directu d'in cersu,
sau si d'in cersire, ca si sciutu d'inscire);
mendicare, captare, aucupari; 1. in speciale, a core elemosyna : celli scapitati

si pauperi se vedu nevoiti a cersi; inse

e nedemnu de unu omu sanitosu se tenda
man'a si se cersesca; a plec dupo cer=
siutu;
2. in genere, a cere cu mare

persistentia, si mai vert6su, a caut, se

capite prin medie basso si damnose pentru demnitatea cellui ce face MU de elle:
nu me voiu diosur a cersimi$ericorde a
acestei f &a de omu; a cersi suffragiele
allegutoriloru.
CERSITORESCU,-a, adj., de cersitoriu.
CERSITORIA (cu accentu pre perniltima : cersitoria), a. f., mendicitasymen-

dicatio; paupertas, egestas, obseuritas,

humilitas; stare sau conditione de cersitoriu; conditione bassa, umi1e, obscu-

ra; applecare la cersire : cersitoriu ai

fostu, de cersitorEa se aibi parte; d'in
cersitorks vre se-essa la domnia.
CERSITORIME , s. f., mendicorum
)nultitudo; multime de cersitori : ce de
cersitorime!
CERSITORIRE,-escu, V., mendicare,

medie de traiu, miseru, si de ad i : de

bassa conditione, cofundatu in miseria,
obscuru, neconnoscutu; 3. applecatu a
cersi, de si are medie de traiu, si de ad,
care cu medie nedemne si basse cauta
a capita ceva, care se avilesce, ca se capita ceva : ntai cersitoriu de ccitu tene
n'ant vedutu altu cm; cersitorii de functioni se avilescu adesea mai reu de eau
celli necessitosi a $i cere panca de tote
dillele; 4. cu acellu-asi iutellessu co are

si cersitorescu=de cersitoriu, care caracterisa pro unu cersitoriu : cersitrie

sollicitationi spre a capit functioni.
CERSITU si
CERSIUTU sau cersutu,-a, d'in cersire: 1. part. pass.: banii cersiti sau cersiuti,
capitati prin cersire: 2. supinu : mania
de cersitu sau de cersiutu; 3. subst. abstractu : cu cersitulu sau cersiutulu
rentane omulu adesea nemancatu.
CERSU, vedi la 2 cerere, mai vertosu
cello disse in parenthesea finale a articlului.

CERTA, s. f., (vedi si certare), certamen, contentio; controiersia, disceptatio. disputatio; dissidium, dissensio,
disco rdia, simuItas, altercactio, rixa,
jurgium, trim; objurgatio, increpatio;
actione de certare : 1. ca mai desu si de
regula in intellessulu lui certare de sub A:

in genere : ert'a cu mana armata

pentru do9ninatione este una barbara;
area pre domnia d'ntre Romani si Car-

energicu de Mu cersire, si capita inco

si mai multa energa prin form'a refles-

thaginesi se termina cu caclerea (Yarthaginei; cert'a pre onorisi alte multe cause
potu adduce ruptur' a legamentului de amicitia; nu scimu care din cei doui concurrenti va essi triumfatoriu d'in acesta
erta de superioritate in artea musicale;
in speciale : a) litigiuk: crt'a pre averea parentiloru addusse discordf a in

siva, a se cersitorE, caro lipsesce lui cersire : formosu si denznu e se se cersito-

tre frati; b) dissensione : a) in genere,

disputa, controversia : certele scoleloru

resca cineva peno intr'atatu pentru ne-

filobolice facu co filosofi'a capita pucinu

ereditu in nzassele poporului; crt' a gram-

mendicum esse; a fi cersitoriu : cine a

cersitoritu, una vitia intrega, Cu greu
pote deveni onzu cumu se cade; a cersitori cu unzilentia celle necessario la vietia; cuventulu dam este cu multu mai

mica ?
CERSITORIU,-tria, adj., mendicans,
mendicus; ad mendicum pertineus; ege-

nus, pauper, humilis, tenuis; captabor;

1. care cersesce, care si tine viti'a cersindu : da cellui cersitoriu uuu banu sau
una bucatella de pane; 2. pauperu, fora

maticiloru asupr'a acestui insemnatu

puntu nu e meo terminata; asupria acestei cestione este nzare crta intre jurisconsulti; despre mai multe article de
credentia este arta intreinSiSi theologii
de prof essione; crta de vorbe sau pre

www.dacoromanica.ro

MR.
vorbe=logomachia; nu miplacu certele

de vorbe; (i) in specie, dissensione civile, lupta de paren i intre partitg, si de

ad, discordia, imparechiare, etc. : cern
tele civili d'in acsta trra voru adduce
ruin' a ei; spre a pune capitu certeloru
civili, cetatianii sacrifica adesea libertatea loru dictaturei unui omu; y) mai
vertosu traducere a supperarei, a irrita,
tionei
prin vorbe violente : acesti
socii, de si de currendu casatoriti, intr'una crta ua ducu in tote dillele; omenii reu crescuti se appuca de crta
pentru tote nomicurile; in locu de a se
appuc de crta se dice si : a se appucd
la crta, inse cu una nuantia de intellessu differita; acea-asi differentia de
intellessu este intro a se lud de arta si
a se lud la crta; omulu pacificu fuge

de crta; omulu imam& e applecatu

la crta; sunt omeni cari cauta totu de
un'a crta sau cause de arta; a se bagd

sau a se amnestied in area altoru-a;

nu e bene ca altii straini se se ammestice in certele domestice dintre barbatu
si muiere;
a fi infrutta aria cu

eu amicii, cu parentii, cutotalumea, etc., a se cert, continuu cu toti,

si prin urm are differitu de : a fi in crta,

a fi in dissensione, in discordia, cari

sunt causele sau effectele certei;

pro-

verb : area fora bataiae canunt'a,fora

lautari, din care se intellege, co area
se face de regula fora violentie de fapta;

area inse alduce bataia, si de ad :

P')ert'a = fapta violenta, lupta, ba-

CER.

60T

rele, eu callulu, cu carrulu; certamine de

elocentia, de musica: certame de bimba,
de cuvente; mire amici se nu fia de cdtu
certame de benevoientia si de officiose
indetoriri; certame de domnia, de preen
minentia; certamele d'intre Stoici si Pe-

ripateci este onestu si formosu, pentru

co acestu certame are de obiectu pretiulu

si demnitatea virtutei; certamine gymnice, lupte in essereitie gymnastice; cer-

tamine artistice, scientifice, etc., con-,

curse de arte, de scientia; 2, in speciale,
lupta cu mana artnata : eertame navale;
certamine ci callan mea, cu pedestrimea;

certame singulariu=duella,
CERTAMENTE, adv., vedi eerie si
certu sub II.
* CERTA.NTE,

adj., certans; care

crta sau se crta.

CERTARE, v., (forma intensiva d'in
certu, participiu d'in cernere), certare,
contendere; dissentire, dissidere; disceptare, disputareolissertare, litigare;

altercan, rixari, jurgare; objurgare,

exprobrare; reprehendere; peones anmere, punire, castigare;

A. cu form'a refiessiva, a se certd, si cu intellessulu intransitivu sau reciprocu anti la-

tinescului certare=a lupta, a se lupti

cu scopu de a si mesar poterile, de a
cerne sau allege si ved care esse superiore, a se intrece, a concurre, a compet, etc. 4 1. a se lupta cu mana armata sau si cu alte medie pentru ceva
Rom'a si Oarthaginea se certara in cursu de seek pre imperiulu lamei; in bel-

lulu punicu secundu .Romanii si Car.

thaginesii se certara ou mai multa ura
rara cu insemnare de mustra sau mustra- de cdtu potere; asi6, si : a se cerld pre
re, castigare cu vorbe sau si cu tapie: pen- principatu, pre una trra, pre unu potru acesta-a mi am attrassu aspra crta poru; Spartatzii se certau cm Atheniade la parenti; in acestu intellessu se iea nii pre principatulu Greciei; 2. a se
de regula form'a certare, (vedi certarp lupti ca medie intellectuali, cu cuvente,
taia, etc.; area loru f cm spargere de
capite si cu versare de sange; 2. mai

sub II).

* CERTAME, s., pl. certanzine, cer-

argumente, etc.; a si mesurA poterile, a

se intrece etc. 1 a) in genere : a se cert

tainen; actione si resultatu sau mediu pre onori, a se certd pre una palma de
de certare : lupta, proba de lupta, de pamentu; a se certd pre una functione; a
intrecere, lupta amicale sau ostile, cor- se certd pre unu omu, pre una muiere : mai
porale salt spirituale, mesurare de po- multe muieri se crta pre acestu orna, mai
teri a doue parti, spre a decerne care multi omeni se arta pre muiere; pre esd'in elle este superiore cellei alte
preme asU der relatione de obiectu diL in genere : certatne de cursis cu pitio- rectu allu certei sau luptei, pro cand upen-

www.dacoromanica.ro

608

c-ER.

CEE.

tru espreme mai multu relationea de cau-

sa finale : a se certd ea cineva pentru

muiere , pentru insulte facute casei, etc.
atatu obiectulu di(vedi mai diosu);
rectu allu certci catu si scopulu acestei
certe se espremu forte bene prin una
proposetione legata de cea princ:pale
Cu unulu d'in interrogativele care, cine :

mai multi diei se certau care d'in ei se

d numele seu cetatei fundata de Cecrope=se certau pre numele cetatei ; se
crta care de care se se arrete mai ingeniosu, care de care mai virtosu ; celli
ce se crta pre guberniu si pre admanistratione facu ca nautii, cari s'aru certd, cine d'in ei se gubernenavea ; amicii se crta care de care se si faca mai
multe indetoriri; si fora care : se crta
se ice premiulta=se crta pre premiu ;
se crta se imparta prd'a; si cu infinitivu : toti se aria a oblegd pre cellu avutu, mai multi juni se crta a bang
man' a acestei formosa si avuta fetiora=
se crta pre man'a acestei fetiora; cetatianii se c&ta a incarcd acestu omu cu
onori, ce nu merita; cu in sau la inco
se espreme una nuantia particularia a
relationei obiective : in cuvente, in argumente nemine nu se pote certd ca tene;

a') prin vorbe violente : acestu copillu e

asid de rea, co se crta continuu cu fratii
sei ; se vede, co 9144 traiti bene, pentru co ve

vedu certane144-ve in tote clillele; iracun-

dulu este para,tu a se certd pentru saemica; ce ve certati? nu ne certamu, ci

ne disputezmu; nu ve poteti jocd fora se
ve certati? nu poteti vorbi fora se ve certati? intellegeti-ve cu benele, fora se ve
certati; de candu ne amu certatu amendoui, nu mai vorbinita unutu ca altulu;

asid facu ei : se aria pre fiacare ora

si se impaca apoi; cei duoi amici insepa-

rabili s'au certatu asid de reu, in atu

nu credu se se mai impace ; proverb.
a se certd, fora a se bate : nu ve certati
fora se ve batch; de ce ve certati fora
se ve bateti? etc., de unde se vede co
cortare-a sta mai vertosu in vorbe; se
face inse si :
cu fapte violente, cu

loviture, cu bataia, etc. (vedi la 1.)

se certara asid de reu, in cdtu adjunsera se si smulga perulu, si se si sparga
capitele; de ad : 8) a intl.& sau fi in neintellegere, in discordia, inimicitia, in
ura, etc. : cumu s'au potutu certd nesce
amici asid de boni? mai vertosu sub
form'a participiale,certatu,-a: celli certaa, ina.:nte de a se conamunicd, seseim-

pace cu celli-cu cari s'au certatu ; nu

intellegu cumu marnm'a se se certe si
nume : in injurature nemine 21.14 pote se st atatu-a tempu certata cu filiele
in acestu intellessu certare intra si sim-

plu, nu ca refiessiva insocitu de procertd cu voi;

b) in speciale, a lupti cu

vorbe sau argumente, a fi in dissensione, in discordia, in neinvoire, etc.

selle; dco tzu vorbiti arnendoui, se vede

co sunteti certati ; eu su certatu ca (Acosta mu, si nu i potu vorbi;
B. ca

a) a se jaded, : a se certd pre averea

transitiva, a certd pre cineva sau a

parentiloru; (3) a disputd, a desbate : asupr'a acestui puntu se crta grammaticii, fora se se pota intellege ; multe su

certd ceva : 1. ca mai desu, a castiga :

a) prin vorbe : a) a mush* a infronti,

a tin de reu : nu plecu fora voi'a tata

cestionile, de cari se certa filosofii, multe meu, coci sciu co me crta; nu e bene a
puntele, astapr'acaroru-a se crta juris- certd unu copilla pentru tote nemicuconsultii; a se certd pre umbr'a asinu- rile ; invetiatoriulu crta pre discipuli,
lui, pentru umbr'a asinului, saki de um- candu nu invetia sau nu se prta bene ;
certd parentesce, a certd Cu asprime ;
br' a asinului, trei constructioni differite
cu trei nuantie de intellessu differite, filiulu certatu de parenti intelleptu va fi;
precumu sunt patru nuantie de insem- cap itanulu drag aspru pre militari ;
nare in urmatoriele patru locutioni : a (3) a mustra cu vorbe energice, a blase certd in cuvente, a se certd pre cu- stem& , si mai vertosu, a essorcisi
vente, a se certd pentru cuvente, a se crta te Domnulu pre lene, diavole; dracertd asupr'a cuventeloru ; y) ca mai cii certati de Christu essu d'in indraciti;
desu, a si versa supperarea, meni'a, fo- 7) a infronta 'cu potere de cuventu, a
culu urei, allu invidiei, allu reutatei, etc. imputi cu energa, etc. : Domnulu crta

www.dacoromanica.ro

CER.

venturile furiose, si el le se allena si tacu;

crta marea maniosa, si undele ei se allena; b) prin fapte : pre cine ama Domnulu, si tu crta; certatu-am acestu poporu incapitinatu cu morte, cu famete,

cu belle si cu alte calamitati, fora se

lu potu intorce d'in calca peceatului ;
suntemu tare si aspru certati pentru
peccatele nostre; omu cu anzaru certatu

de fortuna; 2. mai raru cu intellessulu

de a face certu=a certified, a demonstrd si stabili unu addeveru, sau a convinge, a incredentid de unu addevern :

609

CERTATORIU,-toria, adj. s., certator si certatorius; disceptator si disceptatorias; jurgator si jurgaiorius; objurgator si objurgatorius; increpator, etc.;
care crta sau se crta, relativu le certare : 1. applecatu la persone : a) care
se crta, cui place a se certi : certatorii
pre clonznia; acestu filosofu e unu mare
certatoriu; a luci muiere certatoria ; cu
certatorii nu mi place se am a face; b) care

a certd adtleverulu spuseloru selle.

2. CERTARE, s. f., objurgatio, repro-

crta : certatoriulu copilliloru, eertatoriulu venturiloru si Au marei; parente

prea certatoriu de copilli: 2. applecatu
la lucruri, relativa la crta sau la certare : cuvente rertatorie.

bensio, castigatio, jurgium, concertatio, disputatio, desceptailo, controver-

ticipiu : a) passivu, objurgatus, casti-

sia, etc.; 1. ca mai desu, actione de certare in intellessulu acestui cuventu de sub
B: 1. certarea cu ',torte, cu f amete, cubelle
si cuindelunga captivit ate 9221 aupotutu
correge acestu poporu impetritu in relic:

asculta, fiiule, de certarea parentelui;

de certarea vocei telle, Eterne, cutrenzu-

ra-se niuntii in fundamentele loru, allena-se undele marei i,z. furi'a loru;
2. mai raru in insemnarea verbului certare de sub A.: certarea jurisconsultiloru asupr'a acestui puntu de dereptu
forte controversatu nu a datu neci UT/U

resuitatu certu ; in acestu intellessu se

appleca de regula form'a crta.
CERTARECM,-ia sau
CERTARETIU,-ia, adj. S., jurgiosus,

rhesus, litigiosus, jurgator, rixator,

desceptator, litigator; cui place cert'a,
cui placu certele : muiere certaretia, omeni certareti ; deco ai mufti acestoru
certareti, ai fi continuu inteuna certa
(d'in certariu=cui place cert'a, forma
de preferitu formei certaretiu). M.
CERTARIU,-ja, adj. s., vedi certaretiu. M.
CERTATIONE, s. f., certatio, objurgatio, jurgatio; actione de certare si mai
vertosu causa, obiectu, materia, resultatu de certare : certationile pre domnia,
a nu se ammestecci in certationile domestice alle conjugiloru; certationile filosofiloru ; ascultati, copilli, de certationile

CERTATI3,-a, d'in artare : 1. par-

gab's = castigatu, mustratu, punitu

copilli certati de parenti , mu certatu
de sorte, venturile certate de vocea cellui

Eternu; b) activu intransitivu, rixatus,

iratus = care s'a certatu si e acumu in
discordia, in neintellegere, inimicitia
muieri certate si neimpacate, amici certali, dero impacati; 2. supinu, certatam,
objurgatum, rixatum, etc. : nzediele de
certatu pre donania; ai astacli desposetione de certatu; de certatu en nu me
certu; 3. subst. abstractu, certatus-lis,
obiargatio, etc.: cu certatulu vostru pre
nemica se perde UnU timpu pretiosu.

CERTATURA, s. f., certatio, rixa,

jurgium, objurgatio, increpatio; actione
de certare si mai vertosu resultatu allu
acestei actione : acesta calamit ate nu
pote fi de attic una certatura de la Domnedieu.

CERTE, adv., certe; de certu, in

modu certu : certe sciu= sciu de certu,
sciu bene, am tota certitudinea.
CERTETIA, s. f., (compara it. certezza); calitate de certu, (vedi certu),
mai multu in intellessu subiectivu, pie
candu certitudine se dice mai multu in
intellessu obiectivu : certeti'a cm care
respunde copillulu, e una proba, co e
certu de ce spune si co nu mente.
CERTIFICANTE, adj., care certifica.

parentiloru; aspra si amara certatione

*CERTTFICARE, v., (it. certificare,

fr. certifier, d'in certu de la Cernere si

a nefericitei nostre sorte.

d'in ficare, de care vedi la facrre); a face

89

www.dacoromanica.ro

610

CER.

CEE.

certu: 1. en obiectu de persona, a mucre-

dentia, a convinge pre cineva de addeverulu unui ce : vreu a te certified de

curati'a intentionei melle; 2. cu obiectu
de lucru, a addeverf : a certificd addeverulu spuseloru cuiva; a certificd, co
?mil m'u este onestu si capace;
a addeverf co asia e, a affirma, a face connoseutu, co unu ce e de certuasia : certifieu prin acestu inscrissu, co m'am impromut atu de la cutare cu eutare summa;
te certificu co am se vitzu la lene in per-

sona; nu potu certified co lucrulu ar fi

asid;
ca amendoue obiecteie de per-

namentu, demonstratione, martura sau

marturu, semnu sau veri-ce alta proba
despre addeverulu unui ce : voiu espune
in data certitudinile cari invederedia addeverulu acestei assertione; si de ad,

lucru reale, realitate : nu umbra, neci

visu, ci certitudine; dro mai vertosu
si ca mai desu : 2. in intellessu subiectivu, deplena si ferma persuasione sau
convictione a subiectului connoscutodespre addeverulu obiectului connoscutu : a) in respectulu mentei pure
sau rationei : prepusulu meu s'a scam-

batu in deplena eertitudine; certitudinea

sona si de lucru : te certificu de acestea, de a castigd summe inari facit semi bagu
ve certificu co asid e.
toti banii in acPllu negotiu ; certitudinea
CERTIFICATIONE, s. f., (it. cer- esclude veri-ce indoientia; a capitd certificazione, fr. certification); actione de titudine, a adjunge la eertitudine, a av
certificare.
certitudine, a connosce cu certitudine,
CERTIFICATORIU,46ria, adj. s., a sei cu certitudine, a demonstrd cu cercare certifica : argumente certificatorie tituctine, a fi in certitudine; faptcle, esde acestu addeveru.
periente a, rationamentulu , autoritatea
CERTIFICATU,-a, d'in certificare : ne dau diversa grade de certituditze;
part. passivu addeveruri certificate pentru ca unt6 addeveru se yoduca in
de omenii cei mai demni de credetztia, noi certitudinea, se cere nu numai se

subst. : a) abstractu, fora plurariu

eertificatulu seriosu allu unoru omeni
asid de onorabili si onesti nu se pote
suppune la neci-una indoientia; 1)) concretu, certificatu, pl. certificate, mediu
de certificare, si mai vertosu inscrissu
prin care se face una certificare : certificatele de studie annuali ; eertificatu

pentru trecerea unui essame ;

certi fi-

catu de acceptarea unei summe de bani;

a cld, tcnu certificatu, a presentd certi
catulu.

CERTITUDINE, s. f., (it. certitudine si certezza, fr. certitude); calitate

sau stare de certu, (vedi 2 certu) : 1. in
intellessu obiectivu : a) stabilitate, fissitate, regularitate : nu e certitudine in
luerurile luzei acestei-a ; certitudinea
eursului astreloru; b) soliditate, addeveru, realitate, ealitate a unui ce care
face acellu ce demnu de credentia : certitudinea otneniloru ce ti am tramissu,
este probata; certitudinea sperantiei si
credentiei vostre; certitudinea amicilortc
nostri; c) in intellessu concretu, obiectu

ce da certitudinea subiectiva, de care

vedi mai diosu la 2.: argumenta, ratio-

cedenzu acellui addeveru, ei inco se lu cre-

demu pentru bona rationi; coci addeve-

rat'a certitudine, certitudinea in intellessulu rigorosu aliti cuventului , nu e

persuasionea, fia catu de fuma, de falsu, neci persuasion,ea diaru de addeveru
pentru rationi mai pucinu addeverate, ei
numai si numaipersuasionea de unu addeveru pentru una ratione addeverata; cu
tote acestea , in intellessu mai pticinu rigorosu si prin estensione, certitticline se
applica si la gradele de cet titudineimperfecta, cari correspundu la gradele de validitate sau claritate a rationiloru addeve-

rate; asa claro artituditlea pote fi tnai

multu s au mai pucinu deplena, si prin turnare nu e neci unu pleonasmu in espressioni ca : certitudine deplena, certitudine
absoluta, tota certitudin ea, etc.; crit eriul u
certitudineieste principiulu dupo carejudecamu desprevaloreaeertitudinei nostre;

unii vedu atare criteriu in consentimentulu genului omenescu; inse acestu con-

sentimentu nu e unu principitt, ci numai una proba, arguwentu sau base de

certitudine : principiula intrinseeu allu
certitudinei e insasi intuitionea, ved crea

www.dacoromanica.ro

CER

CER.

clara, ccrnerea addeverului;

estrinseeu allu certitudinei este intititionea unui senanu certu allu obiectului cugetarei; certitudinea as(i dro e
totu de un'a interna, si nu pote fi vorb'a de una divisione a certitudinei in
interna si esterna de catu cu respectu
la basile certitudinei, dupo care pote fi :

certitudine physica=certitudine a sensureloru esterne, alle carel basi sunt sensurele esterne ; certitudine de conscientia, a carel base este insasi conscientia;

certitudine rationale, a carei base este

rationea; certitudine empirica, alle carei
basi sunt datele de esperienti'a individuale sau universale; mai vertosu: certitudine de fapta, a carei base este una fapta per-

ceputa in intellectu prin sensulu esternu

sau internu eertitudinea despre essistenti' a corpului nostru este criteriulu certitudinei despre essistentea corpului altoru-a: certitudine mathematica, a carei
base e una demonstratione rigorosa, si

de ad, certitudine mathematica=certitudine deplena, etc.; b) in respectulu

sentimentului, partei affective a spiritului, securitate, confidentia , deplena
incredere, etc., ce da certitudinea 9nentei
pure despre unu addev eru : certitudine,
nu sperantia; certitudinea sperantieloru
nostre, a av deplena certitudine in mediculu seu; a crede C2I certitudine; si de

ad, manifestare esterna a acestui sentimentu : a vorb, si lucr cu certitudine:

a passi cu certitudine, a chi cu certitudine, a respunde cu deplena certitudine;

in intellessu subiectivu, si mai vertosu in cellu de sab b, se applica si form'a certetia, inse cu delicat'a nuantia de
insemnare, care distinge seusulu formeIona ca maretia sau mara de allu formeloru ca marime sau magnitudine, adeco
certetica are intellessu mai curatu subiectivu de ciltu certitudine : cine passesee cu certitudine, e nu numai s curu
de passii sei si de terrenulu pre care i
face, ci si scie de certu, co nu face unu

passu falsu, si nu face de certu: pre

candu : cine passesce cu certetia, crede
numai co nu va face passu falsu, dro
se pote i9zselld, pote cespit si each'. : cozici, candu incepu a ambld bene in

611

petiore, calca en e(rtetia, inse nu cii certitudine.

*CERTU,-a, adj. S. adv., certus-a-uin;

certo, certe; proprie, a dou'a forma de

part. passivu d'in cernere, si prin urmare cu intellessu primitivu de separatu,

destinsu, allessu, lanzuritu, si de aci

determinatu, resolutu, fissu, stabile, regulatu: solidu, addeveratu, reale, evidente, neindoiosu, etc.;
I. ca adiectivu

A. decisu, resolutu, nestramutatu, stabilitu prin resolutione si voientia irrevocabile: nefericit'a muiere certa a si d
sengztra mortea, rumiga in peptulu seu
acesta fatale resolutione ; certu a plecd
si a nu mai reven, certula morte; certu
sum a d de facia tote si a 7 u ascunde
netni c pentru mene acesta-a eceva certu

si nestramutatu; B. stabilitu, fissu, nestramutatu, stabile, regulatu, etc., sau

solidu, reale, pentru care nu incape neci
una indoientia : 1. de lucruri, a carom
calitate sau cantitate, a caroru natura
esterna este determinata si in modu regulatu si irrevocabile stabilita sau stabile, regulatu : a) in genere : certi preuti
la certe hile se faca certe sacrificie cu carte

ceremonie; la chile certe se aduna si de-

libera de interessile conzmuni; la unu

tempu certu toti se ne adunetmu aci :
miti certe, cursulu certu allu, stellcloru,
ospete certu=c are regulatu, in t6te dillele vine, la msa; venituri certe, acelleasi si regulate, in opposetione cu venituri estraordinarie si accidentali ; mortea
e finitulu certu allu vietiei omului, inse

diu'a mortei nu e certa; nomadii n'au

domicilie eerie; cu certe conditioni ; certele vicissituclini alle tempuriloru annului ; b) cu intellessulu appropiatu de allu

latinescului quidain sau aliquis-aliquid

=cineva, ceva, unu orecare, etc.; de ad
la Latini adesea unitu cu aliquis certi
aliqui liominesz---nesce omeni, unii omeni ; si la Italiani chiaru compusu Cu
uno = unu : certuno = vrunu , unu
orecine ; totusi vertu sau unu certu differe in insemnare de synonymele unu
orecare, cineva, ceva, nescine, nesce, etc.,

intru catu certu se applica la obiecte in

parte determinate si numai erosi in parte
indeternzinate, si a mime a) in genere,

www.dacoromanica.ro

CER.

CER.

vorbindu de unu ce con noscutu ca essistente, inse neconnoscutu in natur'a sea

sau a carel natura nu vre cineva se determine : me invoiescu Cu propunerea
tea, ins(' numai cu certe conditioni ce ti
voiu spune, dco vrei seriosu se adjun-

gonu la invoire; am si eu certi anzici;

la petiorele langedului si in alte parti
alle corpului am observatu certe infiature ; certe passeri nu sbora; f3) in speciale: a') vorbindu de cera deplenu con
noscutu vorbitoriului, dro pre care acestu-a nu voiesce sau nu scie a lu num : am certe presentimente; tactulu acestui obiectu produce unu certu senti-

mentu placutu si delreiosu; d'in una

certa ttmiditate ; unu certu Antoniu
,

unu certu amicu nzi a SpUSU acestea; mi a

spusu certe lucruri, ce mi ar fi rosine

se le litinP3SCU; f3") la plurariu, cu insemnarea de unii, unele, parte d'in unu
totu connoscutu : certe passeri sbora,
altele nu potu sbord; certi omeni se ruinedia prin ambitione, altii prin inzprudentia; certe fructe su dulci, certe acre,
certe acerbe;--f ) cu insemnare de cantitate, cu intellessu appropiatu de allu
lui ceva sau cdtuva, (vedi ce si cdtic):
cere una certa dose de pudore; certapractica e necesaria ; (lupo certe dille, dupo
certa trecere de tempu, dupo certe aspre

observan, etc.;-2. prin metafora, despre lucruri, a caroru natura interna sau
morale e stabilita, fundata , solida, pre
cari se pote cineva redimi, in cari se

cruri : tote cdte spunu eu, sunt certe si

indubitabili; clam si certe su declarationile nostre; mai bene certa pace de cdtu
sperata victoria; mana certa, care nu se
insella neci una data; asid si : pctioru
certu, arma cola; productu certu allu
unui agru; natura certa, care nu mente
sau nu se demente neci una data; asi
si : caracteriu certu, coragiu certu, memoria certa , bonitate certa ; credentia
certa, devotamentu certu, etc.; apoi: sciri
certe, promesse certe, con cepte certe, no-

tione sau idea certa, judecie certe; remedia certu, vindecare certa, successu
certu, etc.; ce vedemu cu ochii avemu dereptu se credemu co e certu; lucrulu e asid

de certu si luminatu, pentru nzene, cum

e certu siluminatu co acuniu e diva; de aci
e) in intellessu subiectivu, stabilitu si fundatu in connoscentia : a) despre lucruri

de cari subiectulu cugetatoriu e persuasu sau convinsu : cu claritate sciutu

si connoscutu si cu fermitate credutu pentru bone rationi (vedi si certitudine), de a
cui realitate si addeveru nu se indoiesce
omulu neci decumu, addeveratu , evi-

dente, claru, luminatu, neindoiosu, etc.:

ce erd mai inainte pentru noi numai unu
prepusu, deven in arma certa ; tu dici
si affirmi ca potere, co stint certelucruri
ce in capulu meu 94U infra; la intrebarile melle nu mi respondi vianicucertu
si claru ; e certu co a venitu, pentru co
l'am vedutu ca ochii mei; nenzieu nu e

certu in lucrurilr zonane; nu mi pare

pote cineva increde : demnu de credentia, addeveratu, nernentinosu, reale, evidente, manifest'', luminatu, claim, destinctu, probatu, incercatu, securu, etc.
a) despre persone : d'in amicii mei certi
tu, esti cellu mai certu; nu voiu lassd de
a ti serie, de cdte ori mi se voru presenta

certit, a nu sci certit, a lud celle incerte

de eerie, a crede sau tine cera ea certu;
addeveratulu filosofu vu iea si nu tine
ca certe cate nu su 1.obate si demons'rate ea certitudine si evidentia; a face
certu: cine pote face eertu, co vontu apf3) referitu la
pued dtu'a de mane ?

onteni certi, cararu-a se potit increde fora

tema scrissorile wile; ai a fare cu multi
cellu mai onestu si mai certu; la cornele

armatei capitanulu asiediet pre cei mai

personnele cari connoscu sau caroru-a se

da connoscentie cu intellessulu de : persuasu sau convinsu, co connosce si scie,
care nu se indoiesce, co connosce siscie,

certi si mai vechi militari ; tramette

onzeni certi, carona-a se potu communicd

si de aci : iuscientiatu, convinsu, persuasu, deplenu incredentiatu, deplenu

planulu meu; anzu auditu lucrulu de la

persone certe; rertulu Apolline; vedi si
la cernere frasea amiculu certu in impregiurari incerte se cerne; b) despre lu-

securu, etc. : poti fi certu de pronzissele

acestui onzu Pei lit st pote de probu, suntemu certi de amirii nostri; certu de condeznnarea sea, certu de celle petrerute;

www.dacoromanica.ro

CER .

CER.

certi suntemu, co ati allatu celle petrecute ; a fi certu de ceva, a se face certu
de ceva, a face pre altulu certu de ceva;
pre cdtu poti, fa me certu de starea sanitatei telle; nu neamu potutu face certi
de consiliele lui: caudal me voiu face certic

co ai inceputu a fi deligente si cu mente,

ca
voiu implini cererile ce mi faci
substantivu si adverbiu : 1. ca substan-

613

mai certu de cettu ori-ce alta sciu certu;

credu certu intr'unit Domnedieu justu ;
si n' am connoscutu, dieu,n' am cunnoscutu

certu, omu mai reu de cdtu tene;la intrebari si mai vertosu la respunse affirmative : asid e ?asid certu; certu a
venitu ?certu; nu ati furatu, certu, nimica d' in alle melle ?in supposetioni :

tivu, in tote formele in cari occurru si

dco nze stimi. cat& certu me stimi , nit

crede de mene assonini lucruri; nu voru

cello alto adiective, candu se ieau abso-

all certit acestic plana allu nostru

lutu : a) in intellessu personale : cellu

teaibuccuratu certu, candu ai aflatu acesta-a; (3) eu restrictione affirmativu sau

concessivu : spereintu, certu vremu, a de-

certu, ca si cellu reu : cellu certu de unit

lucru nu vorbesce cu data indoientia si
esitatione; celli certi de pomissele vostre;

b) in intellessu reale : singulariu certitlu, ea si reulu : a) cu intellessuht general P de ce e certu, totu ce e certu : a
sci destinge certulu de incertu ; p) cu
intellessulu particulariu de ceva certu
sau de parte certa a unui ce : certidu asupr'a acestiti evenimentu nuse connosce;

certulu acestei cestione: c) plur. f. eelle

certe, ca celle relle : a lad celle ineerte
ca eerie si celle certe ca incerte este proba

vcni betrani ; dco nu toti, dro certu

diutetate d'in ei voru veni ;b) compusu
cu de san co :
certu co cu amendoue
nuantiele de inseinnare obiectiva si subiectiva ce are si simplubt : rertu co

su perdittu si ruinatic; veditt'ai tu pre

fratble nteu?certit co l' can vedutu; certu
co nu e multu, dro neci pucinu ; sperniu, certu co vremu, a ne inavuti, etc.,
de unde se vede co compusulu certu co,
deco pie de una parte redica veri-ce am-

de pucina precepere si .judecatu ; 2. ca

adverbiu certu (vedi si certe), ca intellessulit de addeveratic, in (opta, in addeveru, fora pote, fora umbra de indoientia, etc., si cu celle doue nuantie fundanaentali de intellessulu ce are cuventulu
certu, adeco nuanti'a de insenm are obitc(iva si subiectiva : a) simplu : a) cu intellessu deplenu affirmativa : a') in insemnare obiectiva : Donanulit si inantui-

biguitate asupea naturei de adverbiu

torulu a inviatu, certic. d'in nwrinentu

a treia di; certu, perduta si ruinata sum;

si mai multa efficacitate espressiva de

catu simplulu certu : de certu esti perdittu; sciu de certu , co nu spuni ad-

viti'a ne e, certu, it nzare periodic ; ce

se intempla rertu, nu e fortuita: d'in'

sau de adiectivu a cuventului certu, de

alta parte nu pote J W. de cab] la inceputulu unei proposetione, avendu si insusi intellessu de proposetione elliptica
certu co=certu e co=e certu co ; dro
f3) de certu supplenesce, ca si certe sau
certamente , in tote casurile fora ne-

cuvenientia de ambiguitate pre simplulu certu. avPndu totu de una data

deverittu; credu de certu, co e una Dorn-

doue opinioni asupr'a acellui-asi lucra nedieu; dco nu amtermintu, de certu sum
sau neci-un'a nu e addeverata sau numai aprpe de a ternzind; mie uniti-a de certu
un'a e certu addeverata; ti placeam certit,
candu eram si teneru si avutit; mai

miplacu assemini f apte;motive bone si

addeverate pote, dro de certu gravi, etc.;

vertosu in respunse affirmative : ti am

facutu si iniplinitu tote voiele? mi ai
/acidic certu; acestu-a e omulu? acestita e certu: si spre a confirm6, una asser-

ca si simplulu , construitu cu co : de
ccrtu co a venitu, de certu co sciu, de
certu co nu credu assenaini /abide, etc.
de intellessulu espressioniloru : rertu,
de rertu, certe, certamente , se appropia

tione precedente : venissem si en acollo,

ca se te adjutu, de certu ca se te (Ldjutu ;
dro credi, co caus'a tea e si a mea, certu

amendoi suntemu in errore;[3") in insemnare subieetiva : sciu certu acesta-a,

intellessulu locutioniloru: ca certitudine,

ca certetia; Ur fiacare din aceste locutioni are nuautie particularie cari se potu
determin dupo cello spuse in acestu ar-

www.dacoromanica.ro

614

CER.

CER.

ticlu si la art. certitudine, si cari resaru

in parte in frasi ca: unu omuscie unit cc
cu certitudine, smote itecrulu cu certctia
si e de certu credutu.
1 CERU, s. m., vedi cerru.
2 CERU (mai pucinu bone : cena);
s. m., p1.-re, caeluin (it. cielo, isp. ciel),
fr. ciel, alb. kiel; affinu, probabile, en
grec.xoiXoq=cam,concava,boltita, etc.)
I. in intellessu propriu : 1. dupo concep-

precesione a ecinoptieloru);
3. dupo
conceptulu data de progressele scientioi
moderne : a) sfera numai apparen'e. care

&flu populariu antieu, care e si allu

massei poporului inculta de astadi

patnentu si superior pamentultii; de adl

espressioni ca : cerulu si pamentulu voru
trece, d(ro cuventele melle nu voru trece ;
Dontnedb at cce certelusipantentulu: cerala infasciora patentultt, tuna d' in chiaru
si serinu cera, etc. , sunt proprie si juste dupo cate trei colic eptionile; 6ro
pressioni ca : cate sunt in ceru, cate sub
cera si cate pre pamentu si sub patentu,
cerulu stelatu, alba strulu cera, nuerosula

bolta concava si albastria, ce se inaltia

asupr'a pamentului si pre care paru co
su infipte stellele , sor.ele, lun'a , planetii, etc.: noptea sc veda pre ecru stellele si lun'a; dia'a veclemu pre cera sonic; nuerii inco paru asternuti pie ceru;
sorele, lun'a si stellele paru a se miscd
pie ceru sau inpreuna cu cerulu in giurulu pamentului, ca centru, de la resa-

ritu spre appusu; 2. dupo conceptulu

astrollomilorti si invetiatiloru antici
conceptu care erd, totu cellu populariu,
redussu numai in systema de astronomi

si mai vertosu de Ptolonteu : enorma

sfera concava , cristallina si transparente, care infasciora pamentulu la una

certa departare, in care se afia infipte

astrele si care cu aceste astre se invertesce in ginrulu pamentului ca centrn;
de ad i si ide'a de mai multe assemini
sfere imaginate dupo departarea flacami astru de la parnentu, si de ad si plurariulii cerure sau certtri , superpuse unulu altui-a: cerulusorelui, cerulu stelleloru, in cerulu bui Jilercurlu, cerulu
lunei, cerula lui Saturnu; cerurile planetiloru; miscarile ccruriloru;
de ad t si
espressioni biblice ea : cerurele spunu
marirea lui Domnedieu; cerztlu cerului,
e,erurele cerureloru, in intellessulu analogu cu sant'a santeloru; Santulu Paul
fu rapitu peno la abbe treile cera; cera-

lu celiac mai pro mu de ceruri ;

ce-

rurele se deschisera, (vedi si mai diosa

in special, certeri cristaline,
la II);
imaginate de uni. stronomi spre a espied, certe neregularitati alle miscarilout cerzercloru, asid numite de densii
miscari de titubatione si de trcpidatione
(vedi aceste cuvente si art. preccsione,

iufasciora pamentulu, determinata de

marginile vederei nostre in spatiulu immensu allu universului; b) immensa altitucline a spatiului care sta asupr'a pamentului; dro : 4. in fiacare d'in aceste
trei conceptioni, certt=ce e mai pro susu

de pamentu, parte a lumei diversa de

cera, etc., stint juste numai dupo un'a

d'in celle trei conceptioni;
a cade cerube pie cincva : a) a sent amara dorere, unta nespusti de greu, asid de greu
ca cumu cerulu, adeco lumea intrega afora de pamentu, ar appes peptulu sau
anim'a cellui ce lu sente : astcptandutc
indelunget lapo ora si vedendu co net
veni, credeant co cade cerulu pe mete;

candu atoll bietulu mu ro la defaima

si cellu mai bona arnica abbe sea, eredti
co cerulu cade pre dcnsulu: nu mai po-

tenta std in aceste deserte ande ni se

pare co cenaba cade pre noi ; b) a sent
frica nespusa de mare, frica mai ver tom
neintemeiata, a fi forte fricosu : essi si
senguru atora, co nu cacle co-aim pre
tene; ce ve coditi asid de a merge inain-

te? au are se cada cerulte pie voi?

II. in intellessu metaforicu : A. applecatu la obiecte ce stau intr'una relatioue
materiale ca cerulu: 1. parte a cerului,
parte a boltei ceresci, ce pote imbracid
ca ochiulu una spectatoriu orecared'in-

terinu punta orecare allu pamentului,

candu se mai veda dulccle
cera allu tcrrei, uncle earn nascutu si
orizonte

azu crcsc eta? asia si: formosztla ecru

alba terreloru de mcdia di , limpedulu
cera alit& .Ncapolci , tristalet cera atilt
partelora de malice noivte; cine cauta sc
scantbe centlet, ca se scape de urittl,

www.dacoromanica.ro

CER.

CER.

scapa de acestu reu; de ad : 2. ce se coprende in acesta parte a cerului aerulu,

atmosfer'a, si mai vertosu stare a aerului : clima, temperatura, tempu, sau fenomene ce se producu in aeru : ceru serinu, curatu, chiaru , nuerosu, ploioste;
cera dulce, aspru, placutu, temperatu; asprimea cerului, dulceti'a cerului unei regione ; nuerii, rou'a cerului ; passerile
cerulici=cari sbora prin aeru ; cera obscura, luminos24:cerie inchisu: a) ceru
nuerosu ; b) cera d'in care nu ploua ;
c)orizonte larga si nemarginitu de obstaele, in opposetione cu cera deschisit: ceruta sta inchiste de atcltic-a tempu, si nu
rrr se insenine; cerurile steter a inchise si
nu dederaploiatrei an2zi de dille; (lapo acesta-a se deschise cerulu si ploie abate-

danti adapara terr'a insetata ; de tote

partile cerulu, acestui situ e inchisu de
inalte colline, si numai de una parte
se deschide si lassa ochialu se ratecesca

in deportare; cerulu rositu spre appusu

pre sra annun,tia tentpubunu si seninu

a dou'a di:aspectitlu cerului:faci'a

cerului: a) aspectulu cerului, p) colorea
cerului : faci'acerului seninu e de regula
albastra; vestimenta cu facia ca a cerului;
lace a cerului cree trista; a 2nan, a dorm
sub cera, afora d'in casa; in acellu-asi intellessu si: sub cerda deschisu, neinchisu
sau ascunsu de murii si coperimentulu
casei; a observd cerulit=a observci fenomenele sau astrele cerului; candu diu'a
se arretta in cera, noptea dispare de pe
cera;
3. obiecte ce imita una parte a
pacerului : a) cerilla gurei , palatu
latain; b) cerulu unc camera, unei cava,

unei caverna, unid camina, unui fornu, etc.

bolt'a, partea in forma de

bolta; c) ceridu unui carru,unei carrada, unui pata, etc., coperimentu in forma de bolta; d.) cerulu unei pidiera, unui tabellu de pidiera, unei decoratione
theatrale, etc., parte a tabellului in care
se imita cerulu cu accidentiele lui : pictorii sciu representd si espriine ca cte..
euratetia cerulu, sub care se petrecu evenimentele tabellelorie de pidiera, (ir-

615

B. applecatu la concepte ce stau intr'una relatione mai ideale cu conceptulu cerului, la veri-ce este ca mai inaltu, la totu ce attenge culmea inaltimei, marimei : 1. in genere : a) in marime si inaltime hyperbolica : muntii
attengic cerulu ca capitele lora; etitu ceruta de pamentu esti tu departe de mene;
a inaltici eu laude peno la cera; clamorileloru se inaltia peno la cera; b) culme
a gloriei, a fericirei : se crede in cera,
pentru co i a successtc ; sum in cera, co
am adjunsu a castigcl stim'a vostra; d'in

cera me veda cadutu in tartartc, d.'in

culmea fericirei in abyssulu nefericirei;

mai vertosu, fericire suprema si fora

ammestecu de neci unu amaru : in anim'a justului se afta cerulu ; &ro mai
allessu : 2. in speciale, cu inseinuari de

cea mai malta ordin morale si religiosa: a) santuariulu prea inaltu , unde
resiede divinitatea si unde e preparatu
domiciliu celloru justi pentru una vietia
eterna si plena de una beatitudine suprema si neturburata de neci una dorere sau
anaaru : doctorii basericei reconnoscu ,

ca si invetiatii antici profani (vedi la

I, 2)naai multe ceruri; Apostolulu Paula
ne spune co altulic e cerilla lunei,
cericlu sorelui, altulu cerilla, stelelloru
dro trei paru a fi cerurele, de eari vine

vorb'a in biblia si in alto carti basericesci : a) cerulu, in cari traiescu passerile cerului si in care se formedia nuerii, ploi'a, fulgerele, cte. (vedi mai susu);

p) cerulu, in care se imagina astrele ca

infipte (vedi la I) intr'una bolta de cristallu incorruptibile; y) cerulu, ca loculu

unde resiede Eternulu ; la acestu ante

treile cera ne spune Apostolulu Paula,
co ar fi fostu densulu rapitu; acestu allu
treile cera occure in limb'a bibliei sibasericei si cu numele de cerulu ceruri-

lora, imperati'a cerului sau imperati'a

cerurilorte, cerda celta mai presusu de
ceruri, paradisulu, Ierusalemulu cerescu, cetatea lici Donnediett, domiciliulu

celtoru justi sau fericiti ; la poeti pro-

fani si crestini ca numiri ca :

enapy-

retandu prin colori starea atmosferei,

or'a dillei sau a noptei, si alte cercan-

reu, domicilia alta celloru beati, domi-

stantie decisive alle evenimentului;

frasi in cari cera se dice mai vertosu

cilia! u beatitudinei si inuitortalitatei, etc.

www.dacoromanica.ro

616

CER.

CER.

cu nuantia de seaunu allu Eternului

tatalu nostru carele esti in ceruri, tatalu
nostru cellu
ceru ; cauta, Donane,
d'in ceru; Domnulu descense d'in cerulu
cellu santu allu seu; angerulu Donanului descendea, in fiacare annu d'in ceru,
si turbar ap'a ; Donanulu cerului=regele cerului=a totu potentele nzonarchu
allu cerului=Domnedieu; cerulu se deschise, si voce se audi d'in ceru; port'a
cerului a') cu acellu-asi intellessu ca
si in plurariu, portile cerului : a deschide
celloru justi portile cerului, ca se intre
in imperate a cerului; dro (3') si ca nume

mysticu datu basericei lui Christu:eu

intellessu analogu si la anticii Romani :
Joue, regele cerului ; locuitorii cerului
erau clieii cei mari, cari aveau de domiciliu cerulu ;
frasi in cari ceru intra
cu insemnare de domicilia allu celloru
justi si virtosi, de locu allu beatitudinei

juramentu, de urare, de blastemu, etc. :

o Ceru ! o lume ! o sorte! a attest sau
ida de marturu Cerulu ; juste Ceru : a
clamad asupr' a cuiva benecuventar6a
Cerului, urga'a si menea Cerului; se d

Cerulu, se nu de Cerulu ; se ti adjute

(Jerulu; a rog Cerulu; deanu laude
Cerului , gratia sau multiamita Cerului, etc.; a redicd sau inalti manule

la ceru : a) ca espressione de dorere ; vedendu cadaveru/u unicului seu

fiitt, redicetmutu tnanule la ceru ; (3) ca
espressione de rogatione : se puse in genuchie si cu inanule redicate la ceru incep a se rog; y) ea espressione de sperantia sau de benecuventare : vedendu
poporulu flatnundu, lesus redicet manule
la ceru si disse; S) ca espressione de ac-

tione de gratie : cu manule redicate la

ceru, adducemu gratie cellui ce s'a indoratu de noi ; e) ca espressione de mi-

supreme , de paradisu, si de ad i prin

rare sau de impatientia : la assentini

noue metafore, cu intellessulu si mai generale de culmea fericirei, de care vedi

si mai susu : a sent buccuriele cerului;

supperatorie cuvente, redicai manule la

ceru si dissei : destullu!
venitu d'in

aninea justului este cerulu, pentru co

ceru (vedi caclutu); irise tramessu d'in

ceru, si mai vertosu : tratnessu de ceru,
se dice numai in intellessu bonu de ceva

in ea locuesce Domnedieu; virtutea este

callea cotra ceru; patrea omului este cerulu; buccurati-ve si veletificati, co mercedea vostra multa estela ceru; precumu
e in ceru, asid se fia si pre pamentu ; a

ceru=cadutu d'in ceru sau picatu d'in

sau cineva venitu pre neasteptate, ca prin

una minune a Cerului, chiaru la momentulu opportunu, si candu se cere ca

merit ccrulu prin ?larde selle virtuti ;

a perde ceru/u ; a si hiel sborulu cotra
ceru=a reposi; tu ai addussu cerulu in

mai multu presenti'a sau adjutoriulu

lui.

cas'a mea; dco mi ai face acesta favore,

m'asiu crede in cerulu ceruriloru; glorea

xoq, d'in gt6paq=cornu si ixav=avere,

cerului este si onorea si beatitudinea

si loculu de onore si beatitudine cumu
si lu concepe unu crestinu;
b)poterea
divina, providenti'a divina, de la care
vine sau se credo co vine veri-ce lucru
ea de la una causa ultima; in acesta insemnare ca personificatione a lui Domnedieu, cuventulu ceru se cade a se

cu littera capitule : Iota poterea de la

Ceru vine; ce nu ti e datu de Ceru, nu
poti face; ad se vede man'a Cerului; a
ascult vocea Cerului ; a se rebelld

* CERUCHU, s. m., ceruchus (7tEpo6-

tinere); 1. fune legata de unu cornu,

sau capitu allu antennei unui catartu ;
2. genu de insecte coleoptere pentamcre
d'in famili'a lanzeliicorneloru.
CERUCIA si cerutia , s. f., eerula;

deminutivu din cera, buccata de cera;

vedi si cerisiora.
CERUIRE,-escu, v., cerare; a di sau
unge cu cera, a lustruf, si prin urmare
de acellu-asi intellessu cu cerare, care
e de preferitu : a ceru scandarele, calcionii, etc.
CERUITORIUrtoria, adj. s., ca,re ce-

contr'a Cerului; decretele immutabili alle

ruesce.

Cerului; e scrissa in cartea eterna a

Cerului; ce nu e scrissu in Ceru, nu
pote ~lit; mai vertosu in formule de

CERUITU,-a, d'in ceruire : 1. part.passivu : scandure reu ceruite ; 2. supinu : cera de ceruitu scandure ; 3. s. m.

www.dacoromanica.ro

CEE.

CES.

611

abstracta : ccitu costa ceruitulu scandureloru?

CERTJITURA, s. f., actione si mai
vertosu resultatu allu actionei de ceruire : fienduco ceruituria scandurelorun'a

cerussa nativa, oxydu de plumbu ter-

es situ bona, se le mai dati una ceruitura.

* CERULANTE, adj., ca3rulans; care

cesa, luatu de ordinaria ca substantiva;

bate in ceruliu ; d'in urmatoriulu

CERULARE, v., a bate in ceruliu,
sau a color& ceruliu, de ande si :
CERULATU,-a, part. pass., cteruleatus; coloratu ceruliu.
CERULEU,-a, si
CERULIU,-ia, adj., cferuleus ; de fada sau colorea cerului serinu, albastru,
albastriu, albastru inchisu, verde inchisu,
venetu, etc. 1. applecatu la ceru insusi

cerulea bolta stellata; 2. la mare si la

divinitati marine : ceruliele unde alle
oceanului: cerule a Tethide, cerule a socia a ceruliului Neptunu, ceruliele filie

alle ceruliei Donde; ceruliulu dieu=

Neptunu; 3. si la masse de apa dulce :
in ceruli,ele unde alle lacului, riului, etc.;
4. si la alte obiecte albastrie doi ceruochii cerulii aibellanei inuiere;
lii

cerulii Britanni; 5. la plante sau frundie de unu verde inchisu ceruliele frundie alle pinului ; 6. in genere, inchisu,

negra, si de ad, funebru, tristu : cerulii cupressi incongiura mormentulu ; ceruliulu velu allu secriului.
* CERULU,-a, adj., queruius; care se

plange, murmura, cui nu poti intri in

voia, care totu de una si pentru veri-ce
afla motive de supperare si de plangere,
cartitoriu, supperatiosu, dificile : ceruli
betrani si cerule betrane; cerulele rundinelle, ceripitorie.
* CERUME, s., (it. eerume, fr. cru-

men); 1. residuu sau stracuratura de

cra ; 2. materia galbinastra si viscosa
ca cr'a, care se formedia in urechia.
* CERUMINOSIJ,-a, a dj., (it. cerumi-

rosa si venetiu.
CERTJTIA, s. f., vedi cerucia.
CESA, s. f., vedi cesu.
* CESALE, s. f., (proprie adiectivu d'in

compara it. eesale si cisale); rasoriu,

pamentu cesu=taiatu si aggrumuratu,
spre a snrvi de limite intre doue arature,

intre done agre ; pamentulu aggrumuratu pre marginea unei fosse, care serve

a desparte sau inchide campal.

CESALLA, cesallare, etc., vedi
cesellare.
CESARE si cesaru (cu pronuntia ne-

regulata ksaru), s. m., ea3satr; 1. d'in

1 cedere, in acea-asi insemnare ca cesone sau cesoniu, adeco copilla care prin
cedere=taiareapantecelui mammei morte s'a scossu d'in acestu pantece; 2. connume allu unei familia romane d'in gen-

tea Julia: cellumai renumitu care porta

acestu connume fu Caiu Julia Cesare,
mare oratoriu, mare capitanu,mare scriptoriu si mare barbatu de statu, invingutoriulu lui Pompeiu, numitu dupo acesta
victoria dictatoria perpetuu, clero uccisu
in annulu 44 inainte de C7-tristu de co-

tra oonjuratii Brutu si Cassiu : commentariele lui Cesare de bellulu Gallicu

si de bellulu civile, carte scrissa de insusi Cesare asupr'a belleloru portate de
densulu in Galli'a si asupr'a bellului civile portatu ca Pompeiu; a traduce, (I
lege pre Cesare, a traduce sau lege operele lui Cesare; a fi unu Cesare : a) a fi
una geniu, a av marele geniu allu lui
Cesare; dro mai vertosu : b) a av anima mare ca Cesare, a fi clemente si
generosa; in acestu d'in urma intellessu
si : a av nima de Cesare sau
lui Cesare; 2. Octatrianu Augustu, primula principe sau imperatoriu allu Romaniloru, port si ellu, ca filia adoptivu

noso, fr. erumineux); care contine cene= : uniorea ceruminosa a urechieloru,

allu dictatoriului Caiu Juliu Cesare,

glandule ceruminose.
CERUSA si CERUSSA, s. f., cerussa;

la cei patru urmatori ai sei : Tiberiu,

carbonatu de plumbu, numitu asa, d'in

caus'a asseminarei cu cer'a; cerussa de
antimoniu, oxydu alba de antimoniu ;

numele de familia Cesare, caro trec si

Caiu Caligula, Claudzu si Nerone, pentru co acestia prin sange sau prin adoptione erau d'in famili'a imperiale a lui
Octavianu, cu Nerone inse incetedia suc-

cessionea la tronu d'in acesta familia,

www.dacoromanica.ro

618

CES.

CES.

Si Cu tote acestea imperatorii ce vinu

dupo Nerone urmedia a porta numele de

Cesare, ca si cellu de Augustu, pentru

co : 3. precumu Augustu, nume ce Octavianu, ea primu principe, port mai antaniu, asi6, si Cesare adjunse una nume

communu cu insemnarea de principe ,

domnu sau domnitoriu, suveranu, rege
sau imperatorio allu Romaniloru : cei
doisprediece Cesan,, acesta numire coprende pre Caiu Julia Cesare si pre cei
unusprediece primi imperatori de la Octavianu Augusta peno la Domitianu :
Suetoniu a scrissu vietiele celloru doisprediece Cesari: Ebreii dejd sub Tiberiu, secundulu imperatoriu allu Romaniloru diceau : nu avemu alta rege af ora
de Cesarele;
peno la Adrianu cesare
si auyustu, mai ver tosu unite : cesare au-

moderni cuventulu ar fi de acea-asi origine ca ciesius=cesiu).

CESA.REII,-a, adj., vedi cesariu.
* CESARIA, s. f., eamaries; totulu
perului de capu, mai vertosu peru negru,

desu si lungu, peru formosu dupo gustulu romanu : regele dieiloru scutura
a sea cesaria, ru care face se se cutremure cerulu si pamentidu:
applecatu
si la animali , cari au peru mare , mai
vertosu la com'a leiloru, cailoru, etc.; la
perulu barbei, candu e lunga si tufosa ;
prin metafora, frundia desa ce incorona una planta sau arbore ; erba desa
si mare, ce copere unu locu (dupo unii

d'in cesiu = ceruliu, pentru co perulu

negra er cellu formosu dupo gustulu
liomanilorti; dupo altii affinu cu sans-

critulu 116.8ra=coma de leu, essitu d'in

gusta, este titlulu demnitatei imperiale ksa, [catea, asi de appropiatu de poromane ; dro : 4. dupo Adriann, au- pulariulu romanescu : kica, pote in locu
gustu incep se aiba insemnarea spe- de cuca, ca si skiniban in locu de scaimciale de cesare regnante= imperatoriu barel; dupo altii in fine d'in 1 cedere
de fapta, capulu statului ce are in mana cea-ce inco nu e improbabile, dco ne
potestatea suprema, pre candu cesare cuget'amu la franc. toison :.;_- lana sau
lu insemnarea de cea ce astadi se chia- peru de oue, proprie : tonsione sau tonma principe ereditariu, erede presum- sura). M.
tivu allu tronului, erede allu trontaui, etc;
CESARIANU,-a. adj. s., emarianus;
Constantinu cesare san cesarele Constan- relativu la cesare : 1. in intellessulu atina se a/id in Gallea; cine e augustu e cestui cuventu de sub 1.: operatione cesi cesare, inse cine e cesare ne e si au- sariana , prin care se taia pantec ele
gusta : cesarele era desemnatu de au- mammei, spre a scote eopillulu, (vedi si
gustu sau de armata, si nu potea de- cesariu); 2. in intellessuln cuventului
veni augustu fora confirmarea senatu- de sub 2.: stylu cesarianu, bellulu cilui:
de mi : 5. prin una estensione si vile cesarianu, partea cesariana; oramai mare, cesare = imperatoriu, etc.
tioni cesariane, pronuntiate de Cicerone
Cesarii byzantini: peno si astadi dom- in laud'a lui C. Juliu Cesare;
s. m.,
nitorii certoru imperie, cumu, de essem- cesarianu, partisanu allu lui Cesare in
plu,imperatoriulu Austriei si allu Rus- bellulu civile, ca oppusu la pompeianu,
siei porta numele de cesan i (german. partisanu allu lui Pompeiu in acellu-asi
kaiser = elesar, russesce mai corruptu : bellu; 3. in inisellessulu cuventului de
tiara;
dupo unii vechi etymologi la- sub 3, 4 si 5, imperiale, etc.: famili'a
tini Cesare, si in intellessulu de sub 2. cesarlana a acellui imperiu.
si urmatoyie, se refere totu la 1 cedere
CESARIENSE , adj. s., ea3sariensis;
Pliniu dice a nume : a C8360 matris n- ce se tine de cesare, vorbindu in spetero=de la taiarea pantecelui mammei; ciale de unu cesare in intellessulu cudupo alti vechi etymologi latini cuven- ventului de sub 3. si urmatoriele : cesa,ulu i i de ceq-asi origine cu e,iesa- riensii, persone d'in familra unui cesare.
ries=cesaria, etimil I (...tu, care dice
CESARAN-U, - a, adj., ~badiles; de
qui cual eaesarie natas i 1=ml-e s'a nas- Cesare, Vorbindit in speciale de C. Juliu
cutu ea cesarle; dupo unii u u hlologil Cesare : celeritatea cesarina.
CESARIU,-a, adj. s , ee,aceu4 rela -

www.dacoromanica.ro

CES.

CES.

tivu la cesare, in intellessulu cuventului de sub 1. : operatione cesaria, estractione a fetului prin tajare : operatione cesaria abdominale,care se face prin
spantecarea uteru/ui , deco mamm'a
more inainte de a nasee, si dco e la me-

dilocu vre unu vitiu ce face essirea fetului impossibile, sau deco fetulu a cadutu in cavitatea perineului; operatione
cesaria vaginale, care se face prin una
simplaincisione a uterului, candu

de si viva, nu are pelvile destullu de

/arge pentru essirea fetului; 2. de sub 3
si 4, imperiale, vorbindu de imperato-

619

a pol, a inflord, a ornk, etc. : espressio-

nile acestui pretensu seriptoriu nu numai nu su eleganti, ci elocutionea sea

este cu totulu nepeptenata,ba chiaru necesellata ; ce vorbe necesellate! (vedi si

mai diosu la d, f3); in speciale a ornk

cu figure de sculptura, a sculptk (compara si it. cesellare);--d) a ceselld unu
omu : a) a lu bate rea : iea ti sem'a
vorbe, se nu me supperi, co apoi te cesella; ti s'a facutu de cesellatu, si de acea-a te porti cu mene asid de reu; coneeesellatu d'in tempu in tempu
ieu campii; (3) a euratik, a spellk, a pep-

rii romani : famili'a cesaria se stinse

3. mai vertosu de sub 5, vorbindu de
cesarii ce domnira dupo finitulu seelalui V si de cesarii do astadi : armed' a
cesaria ispanica; armatele cesarie ger-

Una, a invest curatu si formosu, a se

pane, eu respecta la abitulu corporale,

zane; vorbindu in speciale de cesarele

Austriei : maiestatea sea eesaria regia

mai curatdli; 7) vorbindu de suffletulu

= maiestatea sea imperiale si regale ;

s. m. cesariu, pl. ccsarii , partisani
si luptatori pentru cesarek=imperatoriulu d'in evulu media.
CESARU, s. m., vedi cesare.
CESELLA (pre a locurea : tiessella,

cu e deschisu peno la a : cesalla, tiessalla), s. f., strigilis; form'a femenina

a cuventului cesellu, luata ca intellessulu speciale de instrumenta de cesellatu salt peptenatu si neteditu caii sau
alte pecare : a d una bona cesella callului, boului:
de ad si instrumenta
de frecatu si curatiatu corpulu unui orna
care se imbaia;
a dd una cesella unui onzu=a lu bate. M.
CESELLARE (pro a locurea tiesellare;
cu formele simple alle conjugationei I
cesellu, ceselli, cesella, etc., cari pro a

locuri se anda : cesllu, ceselli, cesalla,

ca si : spllu, spelli, spalla), v., krigili
defricare; dolare, dedolare; verberare,
mdere loris; colon), excolere; satiare;
1. a freed., peptenk, curatik si neted Cu
cesell'a unu calla sau alte pecure : cesellati bene caii; de ce boii nu su cesel-

lati?

2. metaforice : a) a frock si cut-

in stare presentabile, a se gat, a se

ornk , etc. : ce essi asid necesellatu in

lume? ve vedu si pre voi mai cesellati si

acellui omu, a la scote d'in starea de

barbara, a l'omen, a lu cultiv, a Perud, a lu poli, eivilisk, etc. : cetatianii
sunt pretotendene mai cesellati de ditu
terranii ; de ac : nece.sellatu si nedussu
la baserica, in starea cea mai barbara
de corpu si de suffletu, fora firu de uma-

nitate : cine te a pasa se te insori cu

una necesellata si nedussa la baserica?
acellu-asi intellessu si: ursu necesellatuS) dupo Dictionariulu de Bud'a
si cu insemnarea de a saturd d e maneare si

beutura, a indopd, a imbuibd: aceste

insemnari metaforice esplica si maibene,
referindu cesellare nu numai la form'a
femenina, ci si la cea masculina cesellu. M.

CESELLATORIU,-ia, adj. s., care ce-

sella sau serve la cesellatu, cesellatorii

cailoru nostri ; instrumente cessela torie. M.
CESELLATIT,-a, d'in cesellare, (compara s it. cost:Mato) : 1. part. passivu

boj bene cesellati; muieri necesellate ;

2. supinu : cesella de cesellatu cai ; 3. s.
m.,abstractu : cu cesellatulu tea totu nu
su bietii boj cesellati. M.
CESELLATURA, s. f., (compara'si it.
eeseilatura) ; actione si mai vertosu re-

a la curatik cu ceva Je noduri si alte

sultatu allu actionei de cesellare : una

ces llatura nu adjunge pre di la cai ;
copillulu ea, pentru neboniele selle

asperitati; c) in genere, a netedveri-ce,

mai multe relle cesellature pie di, si tot u

ratik unu mu ce se imbaia; b) a ceselld

unit &mime, una petra, etc., a la netedi,

www.dacoromanica.ro

20

CES.

CES.

nu se invti'a mente; resellatur'a espres- sub 1, adeco copillu scossu prin cedere
sioniloru cere patientiu si tempu.
sau tajare d'in pantecele mammei selle;
CESELLU, s. m., pl.-e, fabrile scal- 2. cu intellessu de augmentativu d'in
prum (compara it. eesello, fr. asean); cesa, mare instrumentu de tajare, cumu :
d'in cesu de la 1. cedere, instrumentu spata cu lama grossa, lata si mare, cude taiatu, si in speciale instrumental de titu mare ca allu macellariloru, cutitoia,
aciariu, cu care lemnarii, petrarii, fera- forfeci mari, etc.
rii, aurarii, etc., se servu a taid,, a salid,
* CESORIU,-a, adj. s., evasor, ctesoin lemnu, Otra, metallu, etc. : cesellu rius, (compara si it. cesoja si cesoio sau
drlemnariu, de petrariu, de aurariu, etc.; cesore); care cede (1 cedere) sau serve
statuele de marmore se lucra cv cesel- la cedere : cesorii de lemne si de petre ;
cesellu e form'a masculina a instrumente cesorie,
s. ni. reale, celulu;
femininului cesella, luata cu intellessu soriu, pl. cesorie, sau femin. cesoria, pl.
mai estensu de t'Ah' allu acestei din ar- cesorie, instrumentu de talare, sapare,
ma forma; coci afora de insemnarea de netedire si polire, fia mare fia micu,
instrumenta de talare si sapare, cesellu (in forma populariulu cosoriu=resoriu).
lucru de sculptura, si
CESPE, cespecare si cespicare, cespiinsemna inca :
mai vertosu: b) ca abstractu, in intellessu catoriu, cespicatione, etc., vedi cespete
sau cespite. respetare sau cespitare, etc.
appropiatu de allu verbului cesellare
CESPETARE si
a) actione sau modu de netedire, de poCESPITARE, cespitu, v., (compara :
lire, de inflorire, ornare prin sapare si
cespitator equus, it. cespitare si cespitajare in parte sau prin veri-ce altu mod
in genere : cesellulu marinorei cere mai care, isp.cespitar), hi aliquid pedem ofmulta arte de cdtu cesellulu leninului ; fendere, in rem otrensare, offenso pede
de la cesellu spendura ca d'in una bruta eadere, talipedare; labl, peceare, er-

buccata de Ora se essa una gratiosa

figura de dina; (3) in speciale1 cesellulu
cailoru, dupo cesellulu boiloru vine cesellulu celloru alte pecuri. .111:
* CESICIU,-a si cesitiu,-a, adj., Ca3ii.
cins si co3sitius; 1. d'in cesu de la 1 ce-

dere; ai cui peri suntu tunsi, rasi, sau

netediti si scossi prin calcare sau batere
la pilla : pannura cesicia; 2. d'in cesiu,
care bate in cesiu : vestimente cesicie.
CESIONE, s. f., caisio; actione de
1 cedere, tajare; batere.
CESITIU,-a, adj., vedi cesiciu.
CESITU,-a, part. d'in 2 cerere.
CESIU,-a, adj., cfesius (compara si
it. cesio); adj., de acea-asi origine si insemnare cu ceriu sau ceruliu, caro bate in
verde, intre verde si albastru, vorbindu
in speciale de chi : ochi cesii; poetii dau
ochi cesii .111inervei siochi ceruliilui Nep-

tuau; 2. s. m. reale, cesiu, corpu simplu,

asseminea metalleloru estrasse d'in alcali, de currendu descoperitu prin analyse spectrale.
CESONE, s. si
CESONIU,-a, s., COMO; d'in cesu de la

1 cedere : 1. in insemnarea lui cesare de

rare;

1. proprie, a di sau a se lovf

cu petiorulu de unu cespite, a se impedid de unu cespite ; de
: 2. prin estensione, a se impedic, le veri-ce, a se
impedid, a st, se cada, a vacill, a schio-

peti, etc. : caii ce cespita sunt periculosi pentru cei ce mergu, callan i pre ei:
de cetotu cespiti? luati st'in'a se nu mai
cespitati, co ve rupeti nasulu ; 3. prin
metafora, applecatu la cellu ce cu mmtea sau in portare , esita, se abate d'in
callea benelui, face errori sau peccate
cine nu va cespitd pre una calle de cercetare asid de spinosa si de intunericosa ? abid te ai portatu bene cciteva dille,
si ai inceputu se cespiti; ce ateite cespi-

tari in portarea vostra ?

CESPITATIONE, s. f., actione de
cespitare si resultatu allu acestei actione : cespitationile callului, cespitationile
unui oniu infirinu de mente si de caracteriu.
CESPITATORIU,-toria, adj. s., care
cespita : nu vreu se cumperu callu ces-

pitatoriu.
CESPITATURA , s. f., in intellessu
appropiatu de allu forrad cespitatione :

www.dacoromanica.ro

CES,

CES.

cespitatur'a callului casionet mollea callariului.

CESPITE, si cespe, s. m., pl. cespiti si

cespi, eespes-cespite (d'in cesu de la

1 et d, re); I. buccata de namentu taiata
in forma de unu rectanglu, cu sau fora
rba pre den s'a, dro mai vertosu cu

rba verde : Romdnii au datina de .a

pune d'inaintea usieloru, la Santu Geor-

giu sau la antaniu Illaiu, formosi ces-

G21

merge s au a se misci prea incetu, si de

acf : 1. in genere, a reman inderetu sau
prea inderetu, a intardiA, a fi codace, a
se codf, a fi negligente, desidiosu, inactivu, a incetd, a nu mai lucra, etc. : se
fiu cessatu cdtu de pucinu, asiu fi ad-

junsu prea tardiu, si 'tu asiu fi Ata

acosa pre omulu nostru; Gorgia, de si
in etate de unu centu si optu anni, nu
cessd inse in lutrulu si occupationea

piti cu erba verde; cu cespite se facu placute scaune de sedutu prin gradine; neci

sea; a indentnei pre cei cessanti la lupta;

cespitele , neci glei'a 1ZU su arme; Cu

bellului nu amu cessatu neci una. di

cespeti aggrumurati inaltiau cei antici

altarie, cumu si tribunarie de pre cari
capitanii cuventau ostiloru; 2. prin me-

a ne bate suu luerd la munitioni; 2. in

speciale, a sed, a sed cu manule
senu, a nu face nimica, a serbatorf, a

tafora : a) ceva facutu d'in cespiti, cumu:

a) altariu cespitele fumega ; 13) tribuna
sau tribunariu : capitanulu asid cuventet

nu av de lucru, a se repaus., etc. : a) de

persone : astadi potentu cessd; co e serbatore; nu scii de cdtu cessa, j ocd si

de pre cespite ; 7) scaunu de cespiti

sta in gradina pre unu cespite; S) casa
de seracti, coperita cu cespiti : sub acestu

cespite se nascit marele barbatu; b) pamentulu d'in care se tragu eespiti, si de

acf : a) pamentu, .pamentu cu formosa
rba verde, verdetia, campu verde : pastoriulu lungitu pre cespite dice d'in flu-

de ce cessati a plecci? in totu tempulu

petreee; tota iern'a sedeti a casa si cessati in pigretia ; b) a fi in inactione,

a se anona, a hieda, etc. : petiorele telle,
atatu de celeri alta data, de ce cessa acumu-a? venturile au cessatu cu totulu, si

neci cea tutti lena Wre nu se sente; nu

ti a cessatu inco meni'a?
pentru agri

ce se lassa nearati, ca se se repause

eru doiose cantice ; (3) manuchiu de rba,

unulu sau mai multi anni cu cdtu pa-

mai multe plante strensu allaturate una

de alta, tufa de rba sau de arborelli ;
de ac si : y) vitia de peru, vitisnu de

mentulu e mai macru, cu ateitu maidesu

si mai indelungu se cere se cesse; 3. a se
retrage, a renuntid cu totulu, fiendu vorb'a de pretensioni de dereptu, si de acf, a
nu compar la judecata, a nu se presenti,
a lips, etc.;
4. ca transitivu, a face
se se retraga, se se despartedie, se se allene, se incete, etc.; form'a cea mai
usitata de poporu d'in acestu verbu este

peru , motiu, etc. : pre puntea sea se

lassa ntai multi ceqpiti de unu peru vegru ca penn'a corlatlui.
CESPITICIU,-a, si
CESPITITIU,-a, a dj.; facutu d'in cespiti : cespiticitle altarie, *scaunu cespitiu la usi'a casei.
CESPIT1RE,-eseu, v., (compara it.
eestire in loen de cespitire); a face cespite, vorbindu de una planta ce da
blastari, cari formedia unu cespite.
CESPITOSU,-a, si
CESPOSU,-a , adj., cesposes ; plenu
de cespiti, mai vellosa in insernnarile
lui cespite de sub 2. b: pre unn campu

a dou'a persona singularia a imperativului : cessa, si prin taiarea lui a finale :

cs', ca si las' in loen de lassa : las' co

cespitosu, ripe cespitose.

* CESSANTE , adj , cessans; care

cautu eu de copillu; de form'a cessa sau

dis' se servu ca mai desu feminele, cari
mulgu vaccele, spre a commanda acestoru-a se st pre loen si bene la mulsu
cessa, vaceutia; cessa, cssa, negrai'a.
* CESSATIONE, s. f., cessation; actione de eessare cessationea da noue poteri agriloru deseccati prin fecundare;

cessa.

dupo Epicuru nu e nemica niai ferice

CESSARE, cessu, cessai, cessatu, V.,

eessare (d'in cessu de la 2 cedere); ca

forma intensiva d'in cedere, cessare=a

de catu ressationea.
* CESSATORIU,-toria, adj. s., cessator; care cessa, inactivu, pigru, o tiosu,etc,

www.dacoromanica.ro

622

CES.

CES.

CESSATRICE, s. f., cessutrix; de

acea-asi insemnare cu cessatori, (vedi

nosce : acestiond tota lumea, a cestion

unn copillu asupr celloru ce scie sau
invetia; a cestiond , essantind si cerc
pre cineea:
a supperk prin multe cestioni sau intrebari : acestu oinu te uc-

cessatoriu).
CESSEI si cessi, perf. d'in 2 cedere.
CESSIBILE, adj. cessicius, (fr.
cessible, it. cessevole); de la CeSSU d'in

2 cedere, care se pote cede : drepturi

cessibili.

CESSIBILITATE, s. f., (fr. cessibilit); calitate de cessibile.

CESSIONARIII,-ia, s., (it. cessiomirto, fr. cessionuaire; de la cessu d'in
2 cedere); cellu cui se cede coya, in opposetione cu cessoriu=care cede ceva :
cessionariulu derepturiloru nostre.
CESSIONE, s. f., cessio; (de la cessu

d'in 2 cedere; actione de cedere : 1. in

genere : cessionea dillei; dro mai vertosu : 2. in speciale, ca terminu juridicu : cessione gratuita a averei, a face
creditoriloru cessione de bonurele selle ;
cessione voluntaria, ce creditorii accepta

de bona voia de la debitori, in opposetione cu cessione jucliciccria, impusa cre-

ditoriloru prin una sententia judiciaria;

si in sfer'a poltica : cessionea u-

nei parte d'in territoriulu terrei: cessionea insuleloru Ionice.

CESSORIU,-ia, adj. s., cessor (de
la cessu d'in 2 cedere); ca,re cede: cessoriulu unui dereptu, (vedi si cessionaritc).

CESSU,-a, d'in 2 cedere : 1. part.

cide cu curiositatea lui de a cestion;

2. a interrogk si cercetk judecatoresce, a suppune la cestione judiciale,
la tortura, etc. : a cestiond U2/11 crimi-

hale; de ad in genere, a tortura, a crucik, etc. : podagria a cestionatu reu pre

biettclulangedu: 3. a, desbate, a disputa,
a se certk.
*CESTIONARIU,-ia, adj. s., collestio-

liarlos (compara si fr. questionuaire);

relativa la cestione, applecatu mai vertosu ca substantivu masculinu : 1. personale , cellu ce suppune pre accusati
sau inculpati la cestione=tortura : cestionaritclu er insocitu de unu medicu,
insarcinatu a constata, deco cellu ce a-

vea se fia suppusu cestionei tia pot

suffer fora periculu de vietia: 2. reale,
catalogu de cestioni ce se potu face studiosiloru asupr'a celloru de densii invetate : astadi mai tote cartile elementarie au unu cestionaritc, ba inco la finitulu fiacarei lectione se typaresce unu
cestionariu asupr'a ideeloru prittcipali
re coprende lectionea.
* CESTIONE, s. f., qutestio, (compara si it. questione, fr. question, de la
cestu d'in. 2 cerere); cerere cu scopu de
a aild si connosce : cautare, cercare, cercetare , intrebare, esplorare, scrutare,
desbatere, etc. : 1. in genere : cestionea
este cautarea, si cercarea addeverului,

passivu : actioni cesse, dreptu cessu altui-a; 2 supina : impressuratii n'U aveau cugetu de cessu, ci mai vertosu de
continuatu lupt'a cu impressuratorii.
CESTELLU, s. m., p1.-e, cestiiins, si

finitulu cestionei este aflarea si CO21120-

* CESTICELLU, s. m., p1.-e, cesticil-

scerea addeverului: a incepe una minu-

lus; deminutiva d'in 3 cestu, applecatu

cu insemnarea speciale de cercenu ce
pune pre capu cellu ce are se porte ceva
in capu, cumusi de cercenulu, iiuui cui-

punelucrulu unei minutiose ce4stione ;

a face cuiva una cestione, mai multe ce-

bariu.
CESTIFERU,-a, adj. s., etestifer,

cestione; a elude cestionea, a nu responde la cestione; a intellege sau nu intel-

(d'in 3 cestu, si d'in ferere); care porta

lege cestionea; capacitatea de intellegere

a unui oinu se connosce mai bene clupo
cestionile ce face decatu duro respunsuintrebare de facuta scorete ce da;

cestu, armatu cu cestu.

CESTIONARE, v., (quiestionare,

franc. questioniter, it. questionare); a

face cestione : 1. a intrebk, pie cineva,
a totu intrebk, a intrebk de multe ori,
a cercetk, spre a aflk ce dorimu a con-

tiosa cestione asupr'a lucrului, a supstioni, a addressa cuiva cestione dupo

lariloru sau altoru persone, spre a se

assecurd de scienti'a loru : artea de a
ascult pre scolari si de a le pune ce-

www.dacoromanica.ro

CES.

CES.

stioni cuvenite asupr'a lectioniloru este

mai grea de catu a prelege si a da una
lectione- scolariulu nu a potutu respunde la neci una cestione asupr'a calcultihtj: a arldresq cestioni de physisa, de
retorica, de logica, etc.; 2. in s'peciale
a) cercetare officiale, judiciaria, si mai
vertosu cercetarea unei crime sau unui
delictu, cercetarea unui criminale : cestione de furtu, de omorit; a presid unei cestione, a direge una cestione, a fi
judicele instructoriu allu unei cestione,
a instru una cestione, etc.;
cestioni
perpetue, in dereptulu rornanu, cestioni
ce de la annulu R. 605, pre fiacare annu,
sub presiedenti'a pretoriului, se faceau
de una commissione perpetua sau permanente asupr'a crimeneloru de concussione, de maiestate, de omoru, de inju-

rie, etc.; b)mai vertosu tortura applecata accusatiloru pentru crimeni , cu

scopu de a-i face se marturesca senguri

crimea loru : a suppune pre criminali

la cestione, spre a i lace se d pre facia
lwe complicii lor u ; a applica sau a da
cuiva cestionea, a trage sau a duce la
cestione, a da cestionea cu ferru arsu,
a marturi tote d'in caus'a doreriloru cestionei; multi innocenti, spre a scap de
dorerile cestionci, marturieciu co au com9nissu crimene, la cari neci cugetase vre-

una data; de acea-a cestionea e astadi

(tbolita in tote statele culte; la strabonii
Romani cestionea se intligea numai sertriloru, consideran nu ca persone, ci ca

lucruri; dro neci un z data cetatiann

Bomani nu fura espusi cestionei: cestionea se dicea preparatoria, candu se
dinainte de condenmatione, in oppusetione cu cestione definitiva, data dupo
condemnationo, spre a face pre condemnati se d pe facia pre complici; calcioni de ferru ami peno la rosiu, torna-

rea de plumbu topitu si ferbente pre

gura sau pre urechie, rupere de carne
cu buceatell'a ,

apa ferta data se ua

beua, cu gallet'a, oue copte si fetbenti

applecate la suptu-suare , ferru arsu
applecatu pre peptu sau pre alte parti
ca mai sentitorie; ecco cateva mustre,
nu d'in celle9nai orribile elle barbarei cestione ;
cestionea fu inventione a lo-

623

ti iloru celloru despoiati de sentimentulu de umanitate, inventione applicata omeniloru calcan de densii, spre a
i face se spuna banii ascunsi; de ac
c) prin estensione , tortura, suppliciu,
martyriu, cercare sau in cercare aspra,
grea, importuna : vorbele telle veninate,
imputationilenecurniate sunt una eterna
cestione pentru mene; importunulu ace-

stu-a mi da cruda cestione; nu e lipse

de cestione, spre a fare pre acestu limbutu se spunatotu ce scie;metaforice,
applecatu si la lucruri : patienti'a vostra e suppusa unei strania cestione,
de care nu sciu de teti pot triumf; esperiente a, dice Bacone, este una cestione

applecata naturei, ca se ua facentu se

vorbesca si se ne descoperia secretrle ei:

3. metaforice : a) judeciu sau judecatora, personele ce judec una cestione judiciaria; loculu unde se judica cestionea
judiciaria; b) obiectu de cercetare, materia, subiectu, thema, these, propusetione de cercetatu, dt, desbatutu, de lamuritn, etc. : a) in genere : cestione dr
logica, de morale, de theologia, de isto-

ria, de jurisprudentia, de physica; cestione difficile, spinosa, mare, importante; a agita, a propine, a essamin,
a desbate, a resolve, a deslega, a lamuri,

a elucida una cestione ; a pune in cestione ; a essi d'in cestione, a reveni la

cestione, a fi in cestione, a fi afora d'in
ccstione; a punebene ccstionea este a ua
si resolve; d'in una cestione essu adesea

mai multe cestioni; de acea-a e bene a

dividc una cestione eomplessa si a resolve un'a cate un'a differitcle parti alle
cestionei in totu; cestione de statu, cestione de interesse; cestione sociale, po-

litica, internationale ; tota cestionea e

ac; noclulu cestionei;
cestione academice, propunere facuta de una societate
docta, care are de scopu desvo/tarea si

elucidarea vreunui puntu de doctrina

obscura sau indoiosu cestionile academice sunt problemate scientitice, heterarie,artistice. etc., ce se punu in concursu, de allu carui resultatu are se judece
corpulu doctu insusi ; cestionile academice au adesea de obiectu cenit 9naibonu
tractatu chiaru asupr'u unci cestione benc

www.dacoromanica.ro

624

CES.

CES.

connoscuta , asupr' a unei anamelioratione, etc.;

mai ver tosu puntu prin-

cipale allu unei materia suppusa controversiei, nodulu sau statulu unui subiectu de desbatere: canduunuonzu accu-

satu de ontoru marturesce senguru co a

commissu omortdu, cestionea nu niai e
de a se prob, co acestu onzu a uccisu,

de faptu, cestione de dereptu, (vedi mai

susu la a); cestione agitata, desbatuta

de partile interessate la dens'a sau de
jurisconsulti, pre candu cestione contro-

versata=asupea carei-a parorile orneniloru de scientia sunt impartite; cestione de dereptu publicu, la care publi-

culu intregu e interessatu si care se

ci in cestione pote veni, deco a avutu

resolve dupo principiele dereptului pu-

drepta de a omori, 2)re cellu uccisu ; cestionea nu mai e atuncea una cestione de
faptu, ci una cestione de dereptu; prin

blicu ; cestione de statu sau mai bene

estensione si naetafore : a') veri-ce lucru de care e vorb'a, lucru in cea mai
estensa insemnare a cuventului, affacere, etc. : persona in cestione, banii in
cestione; cestionea mancarei=mancarea
insasi : cestio2zea mancarei este de prim' a inzportantia pentru sanetate ; am
venitu se ti vorbescu in cestionile nostre
de commerciu
mai vertosu inse
r)lucru eerutu, cuvenitu , necessariu,
interresante, importante : cestione de
vietia, cestionea mortei, cestionea approvisionarei cu lemne ; 11 grave, periculosu, incertu, indoiosu : indouentia, periculu, nevoia, incurcatura mare, etc.

viti'a nationei e in cestione, a pune

onore, avere, vitia; a
pune in cestione basile societatei; unu
totu in cestione

re face sau nu face cestione, e sau nu

induoiosu; 142224 ce e sau nu in cestione,

cu insemnarea d'in paragrafele precedenti : e sau nu in desbcttere, dro si cu

insemnarea d'in acestu paragrafu : e

sau nu e indoztiosu; e sau nu e in periclu;
vorb'a insasi sau scrierea asupr'a unui ce : nu e cestione de tene,
nu er cestione de plecare; e qestione de

una mare reforma in administratione ;

a fostu cestionea despre sortea vostra,
dro nu s'au luatu neci una decisione;
cestionile tusculane, scrisse de Cicero(3) in speciale : a') in intelne, etc.
lessulu oratoricu si juridicu, materia,
subiectu de controversia, puntu principale allu con troversiei, puntu indouiosu,
asupea carui se cere una desbatere, spre

a l'elucida, sau una sententia judiciaria

spre a lu resolve sau decide : sunt doue
generi de cestioni : cestioni definite si
cestioni indefinite sau generali; cestione

cestione de statu civile, care concerne

libertatea, nascerea, etc. alle unei persone, pre candu cestione de statu (=terra); cestione problematica, camu in acel-

lu-asi sensu cu cestione controversata;

cestione de practica, care are de obiectu
practic'a judiciaria; asia si : cestione de
processura ; eestione straina, care esse

d'in cestionea in desbatere ; cestione

prejudiciale, care cauta se se judice si

se se decida inaintea altei-a, asupr'a

carei-a acea-a pote av influentia, etc.f3') in intellessu politicu, veri-ce materia,
a carei solutione si regulare presenta difficultati si care prin urmare cere cercetare
si desbatere seriosa: cestionea orientului,
cestionea nationalitatiloru; cestion ea ita-

lica, americana;cestione de ministeriu

=cestione de cabinetu=cestioneministeriale, propunere ce facu ministril camereloru, declarandu co in ochii Ion, este
asia de importante incatu respingerea

ei i ar face se se demitta; propunere

facuta de representanti, a carei iliacceptare de cotra ministri inco pote adduce caderea ministeriului sau dissolverea camerei : a pune, a retrage cestionea nainisteriale; a ne face cestione ministeriale d'in una propunere,
acceptarea sau inacceptarea acestei propunere ; a nu face una interpellatione
cu cugetu de cestione ministeriale ;
cestione preliminaria=-cestione previa,
(reu : prealabile, dupo fr. pralable)=
ant6cessione= antecessio , cestione de
essaminatu, de desbatutu si de decisu
inaintea altei-a deji propusa, de unde

decurre inlaturarea sau cellu pucinu

ammenarea acestei-a : cestioni preliminari6 se punu nu numai in materia politica, ci si in materia juridica in ge-

nere, si chiaru in veri-ce alta materia

www.dacoromanica.ro

as.

CES.

de desbatere ; d6ro in materie politice,

cestionea preliminaria este de regula
punerea in cestione a proposetionei deja

facuta si mai vertosu cererea de a se

respinge si a na se lud in consideratione
acea propunere : a cere cestionea preliminaria; cestionea preliminaria s'a ter-

minatu cu trecere la ardinea de di;

propunerea deputatului se inlaturei Cu

cestionea preliminaria, nu se luh in

desbatere.
*CESTIUNCULA, s. f., qutestluncula;
deminutivu d'in cestione : cestione mica,

de pucina importantia, usiora de intellessu si de resolutu, si mai vertosu cu

nuantfa ironica de cestione minutiosa,
claro fora importantia, cestione copillaresca, etc.
CESTORICIU,-ia, adj., s., qutesto
ricius; relativu la cestoriu sau cestore;
s. m. personale, cestoriciu , fostu cestore.

* CESTOIDE, adj., (it.cestoide, fr. ce-

stade, d'in 91.60T6g = 4 cestu si d'in

18(4z:forma); cu forma de cestu sau
ordena, applicatu in speciale la vermi;
s. f. pl., cestoidi, familia de vermi intestinali, care coprende teniele.
CESTORE, s. m., vedi cestoriu.
CESTO RIU,-ia, adj. s., qua3stor,
quiestoriust (de la cestu d'in cerere, si
prin urmare proprie, care cere se afle sau
se copete; cercetoriu, essactoriu, etc.);
1. s. m. personale, sub formele, cestoriu
si cestore : a) in intellessu anticu, nume

825

si co acesti cestori portan numele de ce-

stori de parricidiu;cestorii dko, in acestu intellessu, semenau multu cu juratii nostri de astadi; (3) functionariu
finantiariu, numitu de asseminea prin
allegerea poporului : eran cestori urbani

si cestori provinciali sau militari ; cestoriulu urbanu numitu si cestoriu allu

erariului, care porta administrationea
si inspectionea erariului, Meco a venitureloru si speseloru publice, a flamureloru

pastrate in cas'a erariului, etc.; cestorii

provinciali sau militari, cari insociau
pre consuli sau pretori in provincie, aveau sarein'a de a solve stipendiulu militariloru, de a procura provisionile necessarie, de a incassd veniturele si predele, atien inlipseloculu pretoriulyi, etc;

prin officiulu de cestoriu se deschidea

cellui ce lu porta callea la magistraturete inalte, si acestu officiu nu se potea
cere si capitd inainte de 25 de anniimpleniti; de ad cu intellessulu mai generale de sociu, assessoriu, etc.;-1) Augustu creh, una nema specia de cestori,
cestorii candidati sau ai principelui =
qutestores candidati vol principie, insarcinati a lege si communica senatului rescriptele si discursurile imperatoriului; a) imperatoriulu Constantinu crea

cestorii palatiului=quabstores paatii;

cestoriulu palatiului sau sacruluipalatiu
era capulu justitiei sau jurisprudentiei,
insarcinatu a red ege rescriptele si ordi-

nile imperatorului, a decide tote ce-

de dignitate datu la differiti officiari

judeciari sau finantiari : a) officiariu

stionile de dreptu indoiose, ce i se su-

judecatorescu pentru cestioni mai vertosu criminali, (vedi si cestione sub 1.),
numitu prin allegerea poporului : Varrone ne spune co cestorii s'au numitu
asid de la cerere, cercetare, pentru co
erau insarcinati a cercetd banii publici,
cumu si crimenele, ce pre tempulu seu
se cercetau de triumvirii capitali; co de
ad in urma s'au numitu cestori cei insarcinati a cercetd si judicd cestioni ju-

tione incredentiata de regula unui jurisconsultu ;b) in intellessu mai non:

a) officiariu allu unei universitate sau
societate, insarcinatu a stringe si incass banii communi si a i impart la
cei in dereptu; il)membru allu unei camere, iusarcinatu a preveghia si admi-

diciaria; Pomponiu adauge, co duro lege

nu erd permissu consuliloru a pronuntia asupr'a vietiei cetatianului rantanu,

S2 de acea-a se allegeau de poporu cestori, cari se judece causele criminali,

puneau de judecatorii ordinari, etc., func-

nistra fondurile adunarei: cestorii Senatului, cestorii camerei deputatiloru; cestorii se allegu in fia-care periodu legislativu ;-2. adj., nu ni ai sub form'a cestoriu, relativu la eestoriu sau cestore, mai
vertosu in intellessulu cuventului de sub
1, a, a, 3: officiu cestoriu, etatea cestoria,

agri cestorii,luati de la inimici si ven40

www.dacoromanica.ro

1316

.CES.

CES.

duti de cestori; part'a cestoria, poda

costiele romano aprope de torttlu

sele : olestu Si bentract. asta, acestu,

nuantiele ce le destingu gil-A acelle-as
ce s'au indicatu co se afla intre cellu de

cestorelui, port'a decumana dupo

jocuri cestortie, jocuri de gladiatori date
cestori;
de aei si ea subst. : a) m.
personale, cestoriu, t'ostia cestore ; b) rn.
reale, eestoriu: a) cortulu cemtorelui in
castre; p) cas'a in care locuitt cestotOle
in provincia.
CESTROSFENDONE si t'estrosphendone, s. f., cestrosphendone (xeotpoasoey8dyn,
xtotpov=cestru in insemnarea de sub 2. si d'in 'copev8dvv.-_funda); specia de funda la Macedoni.
CESTROTUea, adj., bestrotus (%e-

cspokk, d'in cestru in insemuarea de

sub 2.); lucratu cu cestrulu.
CESTRET, s. m., cestron si ~trato
('itiarpov); 1. genu de plante d'in familia eolaneeloru, pentandri'a nzonCgynia lui Linneu; 2. specia de stylu, eu

una parte, si : ella sau flu, aellu sau

acellu de alta parte, (vedi la cellu);

cesta alta, Correlativu cu cerla alta,

-(vedi cenit); cari d'in aceste jocarelle
vrei? cellea?

ceste (rife;

cellea sunt

formase; den) cegte alto Punt naco' formase.

* 2 CESTU,-a, d'in cerere : 1. part.

passivu, (puestos sau quzesitus-a-um, ce.rutu, cereetatu, cariitatu, etc.; 2. subst. :
()masc. reate, ginesta
po-

pulariuhi cdstiu e, probaba, in loca de

cestu sau ces/ja, Cu eintunerecaiu; pote
inse se fia essitu si d'hl casta, castiu, (Rin
castigare in Dictionariu si castiuin Gloggarito); b) femin. reale cesta (compara

tare se sculpe cornulu si eboriulu in

si fr. qute=aueste), ce so apita prin

cerutu, collecta facuta en cerutulu
favorea pauperilorn sau pentru adjutoritilu vre unei institutione de benefa-

picture, encaustica.

cero. 111.

1 ,CESTII,-a, adj., Me ; demonstra3 CESTU, s. in., p1.-e, camas (d'in

tivu (compusu- d'in ce-estu) avendu de cesu tela 1 ceder.e); 1. curella de lupta
oppusu celta, intru cfttu acestu-a se ap- pre care se inseriA global de plombri
plica ea demonstrativu in intellessulti Van de feral, &trena piumbuita au fercellu alai gringa aun cuventulni, si tu ricata ce serviea luptacileru co pumnulu,
degenera la insenmarea de simplu ar- pugililoru, manusia de ferm.-2. l'atta
ticlu, (vedi celta); ellu variedia in casuri eu cestulu : lupt'a cestului.
easi cellu : cestu-i, cestei, cesti-e, cestoru;
4 CESTU, s. m., pl.-e, cestos (xs,
cu a invariabile, ce iea acestu cuventu, ask=proprie : cosutu, impletitu, infloea tote celle analoge, candu sta singurn, ratu, etc.; Vedi si centrone, centru); 1. pafora substantivu, sau candil vine tupo narellu impletitu d'in papura ,sau d'in
substantivu cestu-a, cesta-a; cestui-a, smicelle; 2. cingutore in genere, si in
cestei-a; cesti-a, ceste-a, cestoru-a
specie : a) cingutoria muieresca ornata
1. arretandu cera de longa vorbitorin
cu gemme si cn flor]. do cosutura ; cinmai
mai tine si tu e,estu copillu in bracie ; gutore nuptiale; tollann , ett.;
iea ceste fete si 7e impaca; euratiati ce- vertosu h) cingutorea Venerei, de tare
sti arbori de insecte ; da cestui copilla Omeru ne a laqssatu una fermecatoria

una (llore, dati cestoru fete cate una

floreieui ai datu cartea? cestui-a sau
cellui.a? ami d'in aeeste pere su mai
bone? ceste-a sau celle-a? gustulu ce-

descriptione.
CESTUARTU,-ia, adj. s., qutestua-

storu-a lu connoscu, de guste& cebra-a

tuari, cari adducu cesta sau castigu;

n'arn idea;-2. cc intellessultt proprio

demonstrativu intunerecatu si aprope
stensu, m'U in catu cestu, ea si cellu,
sta cu inteliessulu indefinitu de unu :

muiere cestuaria , care castiga cn desonorea sea ; si de aci : s. f. perosnale,

cestuaria=curtisana : d'in adultera devenita cestuaria.
CESTUOSU,-a adj., qutestuesus ;
care da multa cestu in insemnarea lui cesta=castigu, caqtigosu, fructuOsu, etc. :

cesta-a vr urea, cellu-a aleo, cellu-altu

neci urea weei att'a;in loca de resta

se dice siLeetu sau Asta, cenit' si cotnpu-

das; relativa la 2 ces/u, in intellessulu

acestui cuventu de sub 2. a : semi ces-

www.dacoromanica.ro

CET.

CET.

agru cestuosu; mereature cestuose ;

applecatu si la persdne, care trage sau
cauta se traga multa castigm, avidu
castigu, etc. : cestuosii Greci, cestuosulu
avaru.
* CESTURA, s. f., (prestara ; 1. officiu de cestore sau cestoriu : a yeti sau
compet cestur'a, a porta cestur'a; 2. banii strinsi si incassati de cestore, cass'a
cestorelui.
* CES1J,-a, d'in 1 cedere: 1. part. pas-

sivu, ealsasaum : stylu cesu ; 2. subst.

a) f. reale, cesa=etesa: a) taisiu, parte
taiosa a unui ce ascutitu; r3) lovitura cu
taisiulu; lovitura in genere; (de ad vine,
probabile, populariulu cosa, ca si cosoriu d'in cesoriu); b) m. reale : a) cesu=
CW8111119 si prin urmare in acea-asi in-

semnare ce are si cesa sub f3: taiatura,

impunsura, vulnu, etc.; p) ca abstractu :
cesu=ca3sus-ils, tajare, vulnerare, etc.,
appropiatu in sensu de cesione (d'in cesu

pote essi unu verba de form'a cesare,

care sub acesta forma compusa Cu re,
recesare, transformatu in retesare, este
populariu; pentru stramutarea lui o in
vedi 1 cercu, si litterele e si T; la acea-asi origine se potu refer si : tesire,
tesiu, etc., in loen de cesire, cesiu). M.
* CESURA, s. f., ca3sera, (d'in cesa de
la 2 ceclere); 1. actione de tajare,

mai vertosu : 2. resultatu allu taiarei

taiatura, loen unde ceva e taiatu, ce se
Laja d'in altu coya, buccata taiata d'in
ceva, etc.;
in speciale, ca terminu de
metrica, taiatura a versului, repausu ce
se face camu in mediloculu unui versa

627

multimea se desparti in doue cete, cale

se luara de bataia 202'06 cu atea; au tre-

ruta mai multe cete de callan; de ce

s'au strinsu aici omenii si s'au 'acula
cete, cete? cete de musicanti,de cantatori;

a infra intr'una ceta de lotri ; capitanulu cetei lotriloru: mai multe cele de
callan i urmarescu ceea famosului capi-

tana de lotri ; ceta de predatori stra-

batu terr'a in lungu si in lata;

multe d'in aeeste cele s'au spartu si re;

sipitu, urntarite de cetele militiei ; cera
uttui-a d'in capii celloru doue faetioni
se bate in tote dillle eu mea cellui allu
capu de factione;--cee a poetiloru, ceea
filosofilorumaterialisti; ceea dereptilora : Dotnedieu se assiedie svffletulit
reposatului in ceect celloru derepti ; cetele ceresci=cetele angeriloru ;
una
ceta rid blastentati, una. ceta de smentiti
si de neboni ; mai rard se applica cuven-

tulu si la animali : una ceta de lupi, a

intempind in calle ceta de lypi ; turnea
cocoriloru se despart intreicete, (cuven-

tulu e, probabile, form'a feminina d'in

unu masculinu cetu=ecetus).
*CETACEU,-a, adj.,(it. eetaeeo, fr. cd
tac); care se tine de genulu eetu-lui; se

applica si la alte generi de pesci forte

mari; cetacei, m. pl., familia de pesci
care are de typu cetulu, pesci mammiferi cari traiescu in ap'a marei, si cari,
de si se appropia in forma de alti pesci,

differu inse de acesti-a, intru cfttu au

'respiratione pulmonaria, sange caldu,
sunt vivipari si proveduti ca mammelle
sau titie la peptu; cetacri fossili, sfermai longti : una cesura, dupo sccundulu mature de cetacei antedeluviani ce se
petioru, este necessaria in versulu essa- afta in arene si in calcarie marine termotril dactylicu; nemica mai ntonotonu tiarie.
si mi pucinu gratiosu de cata cesur'a
CETARIU,-ia, adj. s., gregarias, turce poetii nostri mai totudeuna facu chia- malis, contubernalis, sodalis, catervaru in mediloculu versuriloru mai lunge. Has, manipularias, etc.; cetarius-a-um;
CETA, s. f., cactus, comitatus, sodalt- 1. d'in ceta, eetariu (mai pucinu bene
tima collegium; magna vis, caterva, cetasiu)=relativu la ceta, care face
turba, ardo, grex, agoten, turba, turma, parte d'in una ceta, care e unulu d'in
cobors, manas, manipulas; concliala, cei =Mi ce formedia una ceta : militacimas, factio, etc.; multiine de persone,
strinse la unu locu sau imite prin legaturele ideali de acellu-asi scopu, de acugete si sentimente, etc. : studentii mergeau in ceta la acea ceremonia:

rii cetari; luatu mai vertosu ca subst.

personale : cetarii eapitanului de Argesiu; fiacare eapitanu vena C21 toti celarii
sei ; fiacare
rei doi eapi de fartione

ven) insocitu de multime de eetari ai

www.dacoromanica.ro

628

CET

CET.

2. d'in cetu, cetariu = relativu

la cetu, luatu de assemine mai multu
ca substantivu : a) personale : a) cellu
ce prende ceti ; (3) cellu ce prende sau

repturile nu numai asia numite civili,

vende pesci mari ; b) reale: a) masculinu,

cetariu , pl. cetarie, bou unde se tinu
pesci mari : pescina sau stagnu de pesci

av dereptulu de cetate; a perde dereptulu de cetate; a capitd dereptulu de cetate romana ; la vechii straboni pre dereptulu de cetate se punea mare pretiu;
regii insisi ambitiond cetatea sau derep-

Sei;

mari, officina sau magazinu de pesci

mari; (3) femininu, cetaria: cc') in acellu-asi iutellessu eu cetariu de sub b;
f3') locu unde se prendu pesci mari, lacu
sau mare mide se afla multi pesci mari;

y') maiestria, negotiu allu cetariului,

gnu omului ce pescuesce sau vende pesci
mari.

CETASIIJ,-ia, adj. s, vedi cetariu

sub 1.

CETATE, s. f., eivitas, orbs, oppldum, castrum, castellum (contractu d'in

civitate=eivitate; compara it. citta, cittate si cittade; port. cidade; isp. ciudad;
prov. clutat, cieutat, ciptat si cbiaru du;

fr. cit si vechiu fr. eit; alb. kiutete Si

angl. city); intellessulu de urbe
intarita, parte intarita a une' urbe, locu
intaritu in genere, in care unii scriptori
tendu se applece esclusive cuventulu ce-

tate, nu este neci cellu originariu, neci

cellu conformu Cu usulu limbei popula-

rie luata in totulu seu, neci celln ce

are cuventulu chiaru in cartile basericesci typarite numai cu cativa anni mai
inaintefacestu intellessu nu este decatu
unulu d'in multele si variatele insemnari particularie si metaforice alle acestui cuventu , (vedi mai diosu la 2.),
care insemna : 1. in intellessu abstractu,

care e cellu originariu si propriu, calitate de cive=cetatianu, stare de cetatianu, totulu calitatiloru sau derepturi-

loru ce are uuu cetatianu ca atare

a) in insemnare stricta

: Cicerone ne
spune, co Catone, de si Tusculanu prin,
nascere, erd inse Romanic prin cetate ;
acellu-asi auctoriu ne spune, co muni-

cipalii au doue pubic ; un'a de natura

sau de nascere, alt'a de cetate sau civile;
Cu acestu intellessu luatu mai
vertosu in locutionea dereptu de cetate,

aptitudine sau capacitate de a se buccud, conformu legiloru unei terre, de

tote derepturile de cetatianu, de de-

ci si de celle politice : a dd dereptu

de cetate cuiva, a capitd dereptulu de

cetate in. vreuna terra, a av sau nu

tulu de cetate romana; insusi San tu

Paulu facusse totulu spre a capit dereptulu de cetate romana; totusi dereptutu de cetate nu ebene se se d la straini
Cu prea mare facilitate; b) in insemnare
estensa si metaforica : certe cuvente
straine capita dereptu de cetate in alta
limba prin usulu indelungu si reducerea
acelloru-asi cuvente la legile si formele
limbei, in care s'au introdussu; nu polu
inse capitd dereptu de cetate cuventele
rebelli formeloru si legiloru Umbel, in
cari se introducu; omu care prin meritele
selle si a capitatu 217124 necontestatu de-

reptu de cetate in republic'a littereloru;

se cere ca stylulu unui scriptoriu ronicinu
se fia addeveratu romanescu, ro nu numai investitu cu dereptu de cetate roma2. prin metafora, in intellessu
nesca;
concreta de totu allu cetatianiloru unui
statu, cetatianitne, ca si umanitate=omenime , cetatianii unui statu ca formandu

unu corpu unicu prin unitatea de legi,

de mori, de credentie, de abitudini, de
interessi, etc.; si de ad, statu, republica,
terra cu legi si guberniu propriu, etc.
a) in insemnare mai pucinu concreta de
corpulu cetatianiloru, societatea civile
statulu, republic'a, terr'a, etc. : a)in
genere, aiba statulu intendere sau coprensu numai de-una urbe sau de mai
multe urbi, si prin urmare cu intellessu
differitu de urbe, oppidu, etc., sub care
se intellege numai unu totu de multe
case si alte edificie unite la unu locu si
incinse sau nu cu muri, (vedi mai diosu
la b), cumu attesta frasile lui Cicerone;
concilia hominum jure sociata civitates
appellantur=adunarile de omeni formate si legate prin legature de dereptu
se chiama cetati ; domicilia conjuncts,
quas urbes dicimus=domiciliele reu-

nite la unu locu , cari se dicu urbi;

www.dacoromanica.ro

CET

CET.

prin obstinationea patriciiloru de a nu

impart Cu plebeii derepturile de cefate ,

forte indelungu (ura in statulu

romanu doue cetati : cetatea plebeiloru

si cetatea patriciiloru; fiendu co Athenianii, in prea micu numeru, nu poteau
resiste d'intre murii urbeiloru numerului prea mare de Persi, d,edera focu urbei si se retrassera pre navi; cu modulu
acestu-a urbea pet-I de fiacure, (Mt. cetatea Athenianiloru, stramutata pre navi,
nu pep% ci dupo una stralucita victoria
descense d'in navi si reedifica una noua
urbe in loculu cellei arse: cetatea Ubii-

loru erd potente si infloritoria; cetate

fora legi nu pote ski; sub Taberiu erau
in Galli'a sessedieci si patru de cetati ;
magistratii cetatei; appera si protege,
Domvae, cetatea si pre domnulu ei; ceta-

tea Ermunduriloru, fidele Romaniloru;

formele cetatei sunt democrati'a, aristocrate a, monarchi' a, etc.; der addeve-

rata cetate este numai democrati'a, in

care fiacare cetatianu se buccura pre de
plenu Le tote d,erepturile de cetate; form'a cetatei se chianza si statulu cetatei,
si de eel : mutarile sau scanabarile statului cetatei ; tota cet atea Arverniloru
se scollasse si lua,sse armele, etc.;

fit) in

speciale si prin metafora : a') municipiu

sau urbe principale in imperiulu romanu
de occidente si de oriente, care se buccurd de una certa autonoma dupo Constantinu imperiulu romanu fu impartitu
in patru prefecture, fiacare prefectura
mai multe diecesi, si fiacare dieeese in
provincie, ro cetatile cu cercurile loru
de territoriu formats ultimulu gradu in
acesta divisione polifica : fiacare d'in aceste cetati avea de regula unu foru, una

curia, unu theatru, unu gymnasia si in

tenapurile mai d'in urma una buserica
episcopale; duumviri se chiamau cei investiti cu guberniulu unei cetate; (3') in
insemnari mai ideali : lunzea este cet atea

commune a omeniloru si a dieiloru ; omeniinu petu forma una cet ate de Stoici;
cetatea as id cunau uavre Platone, este una

chimera; cetatea santa=sant'a cetate=

cetatea lu iDonanedieu, cerulu ca d omiciliu

allu divinitatei si ca locuentia preparata

senora justi; altu intellessu allu espres-

629

sionei sant' a e,etate vedi mai diosu la b;

ro cetatea lui Domnedieu este si titlulu
unei opere a santului Augustinu, in care
acestu parente allu basericei pare co si
a propusu a descrie una stare de lucruri,

in cari libertatea omului s'ar concilid

en providenti'a divina; asid, si : cetatea
sorelui, opera a lui Campanella, in care
acestu filosofu, ca si Platone in republic'a sea, descrie planulu unei cetate perfecta dupo ide'a sea; cetatea dororiloru
=cetatea doliului, etc., infernulu; cetatea tnortiloru=necropolea, cemeteriulu;
b) in insemnarea cea mai concreta de
multime de domicilie sau case inspartite
pre strate si in vice sau suburbie: urbe,
oppidu , mercatu, sau tergu, etc. : a) in
genere, fora consideratione co urbea e
mare sau mica, intarita sau nu, incinsa
cu muri, etc., ci numai ca oppusu la satu,
de care una urbe sau oppidu se destinge

prin multimea si marimea caseloru, regularitatea calliloru, occupationea locuitoriloru cu commerciulu si alte industrie, afora de a agriculturei, cu care se
occupa de regula locuitorii sateloru, etc.

a ambld tota cetatea, a rated prin cetate; a se stramutd de la cetate la satu ;

a fug d'in sate fin cetati; tote cetatile si
satele unei provincie, unei terre; a ambld d'in cet ate in cetate; multe cetati s'au

derimatu in acestu terribile cutremuru;

a incende si predd cetati si sate: cetate
principale a unei terre, a unui judeciu;
cetate mare , mica, populata, deserta,
commerciale, industriale, maritzma; cetate now, antica, sanetosa, amena, trista; cet ate potente, avuta, infirma, seraca;

cetate itnperiale, capitale, provinciale,

episcopate, etc.;se dice si : cet atea Romei, cetatea Giurgiului, cetatea Corintului, etc. si : cetatea Giurgiu , cetatea
Alessandrea,etc.; prin metafora,locuitorii unei cetate : tota cetatea asteptd cu
impatientia pre Domnu; tota cetatea essisse intru intempinarea mea; pie tene
te connosce tota cetatea; f3) in speciale :
a') cu intellessulu de urbe, cetate principale, in opposeti one cu oppidu,mercatu sau

tergu, etc., cari se applica la cetati secundarie : Roma era cetatea eetatiloru,
regin'a cetatiloru; in cetatea lui Con-

www.dacoromanica.ro

630

CET,

CET.

stantinu; superb'a petate a devenitu utau

obscuru oppidu; cetate primaria adjunsa
unu mercatu forte neinsemnatat; p') in

intellessu de urbe intarita, castra, sam

parte intarita a unei urbe, pastaba : ce-

tatile turcesci de pre arip'a stanga a

Datzubitclui tara tote derimate in annulu 1829; astadi Turcii an cetati numai pre rip'a derepta a acellui-asi fluviu; cetatea Sebastopolei, cetatea Alb'a-

Julia ; cetate_ tare, cetate pucinu tare;

cetatea domina urbea; a lud cetatea ; a
bote, a incende cetatea ;
de ad in genere : y") locu intaritu , castellu, fora
urbe longa densulu : cetati la mar ginile
deschise alle terrei; mal tote tomasteriele nostre sunt addevcrate cetati, unde

CETATIANESCU (reu : cetatienescu),-a, adj., civilis, urbanus, (compara

it. cittedinesco); relativu la cetatinnu,
de cetatianu : traiu cetatianescu, porta

cetatianescu; terranii lassa aratrulu ,

vrendu se traiasca cetatianesce si preferindu vietiei simple terranesci vieti'a cetatianesca.
CETATIANIA (pronuntia cetatiattict), s. f., civiles, (compara it. oittadi-

nauza); calitate de cetatianu, gradu si

titlu de cetatianu, dereptu de cetatianu,
si prin urmare eu intellessu appropiatu
de allu cuya tului cetate des voltatu sub 1:

cetatiania romana; a capitd cetatiani'a,

a perde cetatiani'a, a confer elijan cetahan'? a, dreptu de cetatiania; in spe-

tutuca se tragea la tempu de invasione

ciale : ecalit ate civile, derepturi ecali de

a paganiloru; multe vechie palati,e si case

de familie insenanate d'in Bucuresci ser-

muri ai curtiloru; de unde apoi : 8") prin

metafora, in intellessu ideale , veri-ce
serve de propugnaclu, de ada,ppostu, de

cari se buccura fia-care cetatianu : a se

multiam Ott cetatianect, fora a pretende
destinctioni si privilegie ce nu au alti
cetatiani d'in acea-asi cetate.
CETATIANIME, s. f., chitas; cetatianii unei cetati; multime de cetatiani.

intarire : si tu te credi deplenu assecuratu prin cetatea argumentationei telle

suptili si fora basi solide; e') oppusu la
canal*, terra, etc. : aerulu cetatei 221l e
bonu, nu e salubre, CUMU e cellu de la
terra ; unas sorice de campu invita la o-

dore, civitate donare; a face cetatianu,

a confer cuiva dereptulu de cetate sau
de cetatiana.
CETATIANU,-a, s., avis; urbanus,
(compara it, cittadino, isp. ciudadano,

spet iu unu sorice d'in cetate:. cumu scapu

port. cidad49, prov, chitad% si ciptadan,

viecto ca cetati prin inaltii si grossii

CETATIANIRE,-esca, v., CiTOM red-

d'in cetate, dan fuga la camina: casa de

cetate, in opposetione cu casa de terra ;
placerile cetatci, in opposetione cuplacerile de tema sau placerile campului;

fr. citadin si cito3 en); membru allu unei cetate : 1. in iutellessulu cuventului
cet ate de sub 2, a : cetatianu Romanza
cetatianu G-reca; concordea e virtuteci
asii si : traiulu de cetate sau de la ce- care unesce pre cetatianii acalei-asi cetate, etc.;
Osant'a cetate, sau cet atea tate: unu omu pote fi cetatianu allu nosanta, Jerusalemulu : a visitd sanea stru, fora se fia compatriotu allu nostru:
cetate; tnamtn'a lui Constantinu, sant'a astadi se facu eetatiani onorari, cumu se
Elete a, merse in sant' a cetate, ca se cauto fama si academici onorori; d'in contra
si se calle crucea, pre care fuse crucefissu pote fi clueca compatriotu allu nostru,
lfatatuitoriulu.
fora se fia cetatianulu nostru; precumu
CETATELLA, s. f., civitatula; urbe- cetatianii se suppunu magistratiloru ,
cula, oppidulum; caitellum, arx, (com- asid si magistratii sunt detori a se suppara : it. cittadella, fr. citadelle); de- puta& legilorao bonu cetatianu,
minutivu d'in cetate in differitele insem- cetatianu; cetatianii sunt detori a pune
nari alle acestui cuventu, dro mai ver- benele cetatei mai presusu de interessile
tosu in insenmarea de cetate intarita.
loru particularie; cetatianu aliar celaCETATIANESCE (rea: cetatienesce), tei doliului, unu reposatu; cetatianu allu
adv., civiliter, urbano, (compara it. cit. cenaba, intru fericire reposatu; intelleptadinescameute); iu modo cetatienescu : tuba se crede cetatianu allu lumei;
in
onaulu e facutu a Oca cetaticanesce.

intellessu riguroso cetatianu e numai

www.dacoromanica.ro

CET.

CET.

cellu ce se buceura eu deplenitate de

tete derepturile de cotatei iv statele democratice toti locuitorii se buccura de
aceste derepturi si sunt prin armare addeveratu cetattani; cu tote aceste-a cuventulu se applica si in iusempari mai

pucinu rigorose, emu : a) applecatu,

maj vertesu in evulu mediu si peno in
tempurile mai d'in urna, la classea me-

dia a cetatianiloru uuui statu, ca oppusa la classea nobililoru emu si a plebeiloru; cu intellessulu de suppusi ai
acellui-asi guberniu : regele commando
cetatianiloru; c) data chiaru si la copilli,
ce nu au inco etatea de a se huccurti de
dereptulu de cetate; dc) la fia ce omu ce

resiede inteuna terra, aiba sau nu derepturile de cetate, fi a salt nu nascutu

in acea terra, fia sau nu de acea-asi nationalitate cu locuitorii terrei; 2. in intellessulu cuventului cetate de sub 2, b
cetatiataii si sateanii; modtdu de vietia

force, fakultate sau inspiratiene poetica, talentu poeticu ; de tote se .te

numai de ceter'g, poetului se nu te
attingi cuAriva, eo se faee foeu.
CETERARE, ceteru, ceteri, cetera, etc.
(mai pucinu bene ceterediu, ce,terecli, ce-

teredia, etc.) v., fidibus Mere, (compara

it. ceterare); a dice sau canti d'in cetera.
CETERAIUU,,-ia, (mal pucinu bens :
ceterasiu),. s., fidicen; care dice sau acis
dice d'in cetera.
CETERAS/IT,-ia, 8., vedi ceterariu.
CETERATORIU,-toria. adj. s., ildt,
t en; care cetera.
CETERISTU,-a, (aomorn, it, eeterieta); s., Mixon; care ecie dice belie d'in
cetera.

CETERNA, s. f. vedi cisterna.

* CETERU,-a, adj., &item; ce mai
remane, cellu altu, obiectn ce afora de
obiectulu numitu essiste inco assemine,

si se pote adeage, luatu de regula in

eumu si sateanii credu co cetatianii sunt

de aol : 3. politu,
senguri fericiti
eultu, delicatu in portare : in tote gustu-

Our, eeteri-o, si applicatu peno acumu

esclusivu numai in lontionea : e cetere,
sau sub forma mai latina ; cetera, el
celera=si celle a/te.
1. CETIA, o. f., nebula, ealigo, (Vedi
ceca); negura, abori desi es ossu, mai
vertosu deminetrai d'in apele locuriloru

rele si miscarile lui, in tote dissele si

sau d'in pamentulu urnedu;

faptele, vede citteva unu addeveratu cetatianu.

CETATIUIA (reu cetatiue), s. f., prin.

tunericare a vederei ; si de aci, orbla

passiunei ceti'a urei nu te Nssa se vedi

allu cetatianului differe de allu terranului; occupationik cetaticzniloru nu su

acelle-asi cu alle terraniloru; cetatianii

invidia pre sateani ca senguri fericiti,

moiarea lui l in bou de

CETATIULIA, s. f., civitatula, ur.
been la; deminutivu d'in cetate, si prin
urmare de acellu-asi intellessu cu cetaedict, differindu aceste forme intre densale dupe localitati; totusi form'aeetatiulia ca nzai appropiata de fortn'a classica
oivitatula e mai su sc optibile de applieationi iv insemnari speciali si mai nobili.N.

CETENU, s, in., vedi cetina.

CETERA (pie a locurea : cetro), s. f
fides, (compara it. cetera si cetra, isp.
si port, citara, prov, Uttar& si citra sau

metaf., in-

si se recunnosci meritele melle.

* CETILATU, s. m., p1.-e, (it. eetilato)
sare formate, d'in cornbinationea acidului cetilicu Cu una base.

CETILI( ra, adj., (it. eetilica); de

cetilu : acidu (tilica.
CETILU, s. in., (it. cetils); substim,
tia chymica ce se estrago d'in cetina, (vedi
cetina).

CETINELLU,-a, adj., lentulus, lea.

tus; incetinellu, lente, diminut. d'in cetu,

=quietus.
CETINU,-a, adj. s., (cetinus; com-

Maio, vechiu fr. citare si eitek, tote

para it. cetino-a, fr. cetina); de cettz

subst.
osse cetine (vedi 1 cetu);

d'in lat. eithara=m4apce, vedi si citara;

a)masc., cetinu, specie de lemnu, (vedi si

de act : germ. zither, magiar. czitera,

in- (llosBariu cetina); b) femin. cetina,

substantia alba, cristallina si combustibile, care intra in conipusetionea gras-

non slav. citara, russ. citra); instrunientu de cantatu cu corde, care dupo
looalitati, iea diverse numiri; meta-

si11101 cetului.

www.dacoromanica.ro

632

"ir

CET.

CETIOSUra, adj., nebulosas, callenosue ; plenu de ctia, infestatu de multa

ctia : acta- cetiosu, tinuturi cetiose;

metaf., negurosu, intunericosu, pucinu

claru, confito, etc. : anevoia poti petrunde in cetiosele cugetationi alle acestui omu.

CETOSIJ,-a, adj., cetosug; plenu de

ceti, relativu la cetu, (vedi 1 celta).

nari alle cuventului; tote insemnarile

inse se esplica, referindu cuventulu la
1 cedere=taiare). M.
CETURIJ si ciuturu, s. m., vedi cetura.
CEIJCA, s. E, vedi cioca.
CEVA si cevasi, vedi ce

* CHALARE si calare, v., chalare

(xcaaetv, compara si it. calare, fr. caler);

CETRA, s. f lides; cetra; 1. in a-

1. in genere : a) ca trans., a relassi, a

cellu-asi intellessu cu cetera; 2. specia

de scutu micu si usiorellu; de aci : ce-

destinde, a desface, a desprende, a scapi

tratuca = cetratus, munitu cu cetra :

moii, etc., in sensu atatu materiale catu

si ideale : a chalci cord'a prea intensa a
arcului; a chald frenele cailoru; remedie
chalatorie, lassative; a chalci pre eineva

coorti cetrate.
CETRATU,-a, adj., vedi cetra sub 2.

1 CETU , s. ni., (pronuntiatu reu :

kitu), eetus (wiltos); pesco marinu tespusu de mare, numitu si balota, (vedi
acestu cuventu); applecatu si la alti
pesci marini mari, cumu delfinulu si altii,
(vedi cetaceu).
2 CETU, pl. cele, ecetus, turba, turma;

mai multi omeni sau animali adunate

impreuna; vedi cta.

I' 3 CETI1 ra, adj., quietus , tardas;

diosu, a lassi in diosu ; a resolbe, a -

cu una fune de pre una ferestra malta

diosu in gradina; ferru chalatuiprin focu;
chald fruntea : a) a descretf, f3) a piad,
de rosine; b) ca intrans. a se relassi,

a se destinde , a se desface, a se desprende, a se resolbe, a se moja; a se lassi

in diosu, a descende, a scad, a se impu-

cini, a se micusiori, a se piad, a se inchini, a cede, etc., atlu in sensu mate-

mutas; vedi comp. incetu si cietu.

CET17RA (pre a locurea citura si

riale eatli si ideale passerea rapitoria

ciutural; schedula; situla, haustrum;

fragmeutum, frustum, offula ; 1. in acea-asi insemnare cu cetula = adula;
2. vasu de scossu apa d'in putiu, de adapatu vitelo, de carratu apa gallta,
ullucu, etc. : scote una cetura de apa;
impleti cetur'a cu apa, ea se bea bote
caii; 3. buccata ta jata d'in altu cava
mai mare; in acestu intellessu si sub

dei salle; cord,elelyrei chala;si cu forma reflessiva, ase chald; 2. in speciale,

form'a masculina, ceturu sau ciuturu,

ciuturi : unu ciuturu de pane, una cetura de carne; ciuture de fune, de lemnu, etc.; in speciale, parte d'in unu
trunchiu, stelu, fustellu, calamu allu
unei plante, ce remane in pamettu dupo
taiarea plantei : ciuturi de meiu seceratu;
Cu acellu-asi intellessu compara si cotoru, essitu, cumu se vede, d'in acea-asi
radecina cu ciuturu, (cuventulu, dupo in-

semnarea de sub 2 s'ar pot refer la

lat. situla sau la cistula, care transtormata regulatu in cestzira, prin caderea lui

s a potutu devenf cetura, cumu ceterna

d'in cesterna=visterna; cidro acesta etymologfa nu ar espleci celle alta insem-

chala d'in inaltimile cerului asupr' apre-

si ca trans. si ca intr., a) ca terminu

de nautica a chala velele, a le trage
diosu si stringe; a chald ancora, a ua
lass, in apa: a chcdd unu catartu; navea

chala, se lassa afundu;b) ca terminu

de architectura sau de constructione in
genere : a chald una petra : a) a ua lass
in diosu Cu una fune; 13) a fissi 'poseMonea petrei cu una suptire buccata de
lemnu, a fissi departarea de alte petre,
cu cari are se figuredie in muru, spre a
ua pot lipf cu facilitate; c) ca term inu
de musica : una voce sau unu cantoriu
chala, romana mai diosu de atu se cera;
a chala unu tonta, a lu face mai gravu. M.
CHALASIA, s. f., (fr. chalaste= xikatcnc; vedi chalare); relassare a fibreloru
si mai vertosu a fibreloru de la cornea,
care adduce deslipirea acestei membrana
de iride.
CHALASTELLU si calastellu; s.
pl.-e; deminutivu d'in chalastru.
* CHALASTICIJ,-a, adj., chalastious

www.dacoromanica.ro

CHA.

CHA.

(xaXacrrocc5c; vedi chalare lenitiva, lassativa, emolli ente; care produce chalasia,
vorbindu de unu remedia : remedie cham., reale, chalasticu-lu, relastice;
mediu chalasticu.

CHALASTERIII, s. m., p1.-e; vedi

ehalastru.
CHALASTRU satt calastru, s. m.,
(xaXacyrttov si Vaamrpov; com-

para it. calastra si calastrello, franc.

cale; vedi apoi chalare); 1. in genere ce
serve atin ceva in suspensione, ce serve
ca sedile sau punta de rdimu : chalastrele butei, butoiului, etc., capitini de
lemnu pre cari se assiedia una bute sau
butoiu; acesta trabe e maiplecata de una
parte, si cauta se i punemu unu chalastru la cap itulu inclinatu;
2. in speciale : a) buccatolla de lemnu sup tire, ce

architectii puna sub una petra, spre a

determini distanti'a acestei potro de
alt'a, cu care are se se lipesca : apune
una petra pre chalastre, a ua pune in li-

bella pre patru chalastre de acea-asi

grossime, spre a ua lepf ca facilitate de

petr'a inferiore; b) buccata de lemnu

traversale, care unesce alto doue collaterali si parallele : chalastrele unei cassa
de canone sau tunu ; c) fune, ce serve
a) a lassi sau rodia, ceva, cuma funile

ce servu a lassi sau redicA usi'a unei

cava; f3) in speciale, ca intellessu ce are
si chalatoria, (vedi chalatoriu).
*CHAL ATORIII,-toria, si calatoriu-ia,
adj. s., habitar, balotaras; care chala,
si in speciale, care serve la chalare : funi

chalatorie, cari servu a lassi in diosu

sau redici, a intende sau destinde, a
stringe sau largf ceva, si in speciale, a
stringe sau largf velele unui vasu de
plutitu;
de acf, s. f. reale, chalatoria
sau chalatore, fune de lassatu si intensa
sau de strinsu velele unui vasu de plutire.

CHALAZIA, s. f., vedi chalaziu.

CHALAZIIJ,-ia, adj. s., 1. adj. chalazius (xcaccC7)st, d'in )(4a =-. grandine, de la xaXecatv=elialare), care semina cu grandinea, nestimata chalazia,

ptra pretiosa tare ca adamantele, cu

forma si albetia de grandine; de acf
2. subst. f., chalazia : a) chalazia=cha
lazias (xcaaCictc) in acellu-asi intellessu

633

cu ptra sau nestimatachalazia de sub 1;

b)

(xecXaCtov), ni ca

forma masculina, chalaziu, mica tubercala mobile si cu forma de unu grauntiu

de grandine, tare se arretta pre marginea palpebreloru; e) chalazia, legamenta gelatinosa, care lega galbinusiulu
unui ou de cei doi poli ai oului,
CHALCANTHII si calcantu, s. ni.,
chalcauthum (xclOosaveov, d'in xaXx6q=
aranie si toOoc=flore); sulfatu de supra,

care serve mai vertosu eurellariloru a

innegrf curellele si alte obiecte de pelle.
* CHALCIDE, s. f., chalcschalcde
(xaXxtg, d'in xab.6c=arame, vedi chalad
si compara si fr. chalcide); 1. specia de
posee de colore metallica assemiue cu a
aramei si de form'a unei sardelle; 2. genu
de reptili sau de sauri, forte veninosi si
cu spinarea maculata de macule aramf e;

3. genu de insecte d'in ordinea hymenoptereloru, asii numite dupo eolorea

loru aramia.
CHALCIDEII,-a, adj., care semena
cu una chalcide; de acf s. f. pl., chalcidee:

a) familia de reptili saurios, b) tribu de

insecte d'in ordinea hymenopter-eloru.
CHALCIDICUra, adj. s., chalo Micas; chaleldIce, chalcdcum (xakxchtdcxc)ottStwil; compara si franc. chaIcIdque;

vedi chalcide si chalcu); relativa la chalcide sau la chalcu, luatu mai vertosu ca
substantiva: a) masculina, chalciclicu :
a) unu pesce, acellu-asi cu chalcide; 13) spe-

cia de gusteru sau de serpilla cu verge

sau macuto aramfe pre spinare, (vedi si
chalcide sub 2); y) templa de broma,
edificatu si consecratu de Augusta Minervei; de acf : S) prin estensione, vasta
si magnifica incapere, atriu, porticu, etc.,

si mai vertosu atriu de mancare, plana

superiore allu unei casa, etc.;b) femininu, chalcidica a) in acea-asi insem-

nare cu chalcidicu de sub a, a si 3;

f3) nume datu Minervei dupo templulu
de care e vorb'a la a, T.
CHALCIDITE, adj., (fr. chalodite);
ce smina cu una cluileide; de ad, s. f
pl., chalciditi, parte d'in tribulu de in-.
secte numite chalcidee, (vedi chalcideu).
*CHALCIECII,-a, s., chalchecus (xaksau arame,
xtomo; din xakv.k

www.dacoromanica.ro

ClIA.

644

si 060;=casa); Lea masculinu : a) casa

de aran, templu de arame inchinatu

Mineryei la Spart'a (vedi si chalcidicu);
b) geuu d'in familia cuciloru, alle carui

tallu chalcografiei a luatu loculu lithographea, stabilimentu de chal cogralla.

CHALCOGRAFICU si chateo grqphicu,-a, adj., re/a,tivu la chalcografia

specie se insemna prin forro oseti'a penneloru eu refiesse naetallice aramie; 2. ca fe-

sau la chal e gro fu.

min chalcieca, nume datu Minervei d'in

caus'a templului de care e verla'a la I, a.
CHALC1T4 s. fi, chalcites si chal.

adj. s., care scie si practica artea chal-

cilla (xctXxET711 si xaXatEng; vedi chalcu);

CHAICOGRAF U si chateo graphu,-a,

cografiei.

CHALCOLE11DU,-a, adj. s., .(fr.

chalcolpide, d'in xot)ock = chalca si

L specia de sulfatu de,cupria; 2. gemma

sau Otra pretiosa de colore aramia.
*CHALCOCHROU,-a;adj. s., (fr. chal.
cimbro'', d'in xakx,6c=chairu, si xpdat=
colore); de colore aramfa; de acf, s. m.,

pellitia arainfa; de acf, e. m., chalcolepidulu, genu de invete coleoptere pentamere d'in famili'a serrieorneloru.
CHALCOLITEIU, s. m., (fr. chal.

chalcochrou-lu, genu de insecto coleoptere

pentamere
famili'a carabieeeloru.

petra); fosfatu verde de cupru si de u-

-t CHALCODERMU,-a, adj. s, (fr.

ehalcoderme, d'in xxXx6; = ch,alcu si
stplue=p elle); cu pelle aramfa; de ad,
s. m., chalcodermulu, genu de insecte
eoleoptere tetramere din famili'a curculionidilorn, elle carui specie au una
colore metallica luciosa sau obscura.
CHALCOGASTRU,-a, adj. s., (fr.
chalcu si
yaor6p = pantece); cu pantece ararniu,
vorbindu de certe insecte.
*CHALCOFANE si chalcophane, s. f.,
chalcophanes (xceXxopart)e, d'in 7.2)ock
=chalcu si paveity&cd=a luc, a app ar);
ehalcogastre # d'in x.xXx64

I. Otra ce are luciulu aramei ; 2. genu

de inseete coleoptere tetramere d'in famili'a chrysomelineloru.
CHALCOFONU si chalcophonu,-a,
adj. s., chalcophonos (xakx6cpurvoc) ; Cu

voce de arame dakofon'a campana;

de aci ca s. AL, chalcolontilu, corta ptra negra, care percussa da sonu de aratne sau de bronzu.
CHALCOFORU,, si chalcophoru,-a,
adj. s., (fr. chalcophoce = xctXxocp6pog,

d'in xaXv.k =chalcu si cpipstv=Arere);

eare porta arame, investitu cu arame; de
ad, s. m.; chaleotorulu, genu de insecte
coleoptere pentamere d'in famili'a chysomelineloru.
* CHALCOGRAFIA si chalcographia,
e. f., (R.. calcograria, fr. chaleographle,

d'in xa)ak =chatea si rpci?etv=so iere);

47rEc-XerEao pellitia , ghioca, etc.); cu

collthe, d'in xa),74.6c=chalcu si X(4oc=

raniu.
* CH4LCONOTU,-a, adj. s., (fr. chal.
cenote, d'in rx)Ix6e=cha1cu si

spinare); cu spinare arama, si

de acf, s. in., chalonotu-lu, genu de insecto coleoptere pentamere d'in famili'a
lamellicorneloru.
Vilodossui

*CHALCOPHANE, chalcophonu, eto

vedi chalcotane, chale ontd.

* CHALCOPLACIDE, adj. s., (chalcoplacide, d'in xa.Xx6=chcacu si xXg7tXcrs.6g=p/aca, tabla); munitu cu place
sau table de arome, si de acf, s. f., chalcoplackle, genu de insecto coleoptere tetrarnere d'in famili'a chrysomelineloru.
CHALCOPTERU,-a, adj., (fr. chalcoptre, d'in xrx>ak = arame si trespl,
Cu aripe aramfe san bronzfe,
vorbindu de certe inseete sau passeri.
CHALCOPYGU,-a, adj., (chalcopyge, d'in xocXx64 = Maitu si ,7:trol = seclutu); cu sedutulu arattalu sau bronciu,
vorbindu de certe insecte sau passeri.
CHALCOPYRITE, s. f., (fr. chuleopyrite, d'in xcax = chalcu si nup(rti;
=pyrite); pyrite chalcosa sau cuprosa.
CHALCOSIDERITE; s. f., (fr. chalcosidetite, d'in xaX7t4 = chalcu si el871po=ferru); fosfatu verde de ferru si
de cupru.
CHALCOSMARAGDU, s. in., chalcosmaragdas (xcxXxoop.dtpaySos; vedi si

arte de a seulpti in arene, si de ad in

chalcu si smaragdu); specia de smaragdu cu veue de aranaa sau arene.

genere, arte de a seulpti in veri-ce me-

CHALCOSOMU,- a, adj. s., (fr. chal.

www.dacoromanica.ro

CHA.

CHA.

asome, d'in xoXv.k=:chalcu si ("copa=

oorpu); cu corpu de ara,me, si de ad,

s. m., chalcosomulu, genu de insecte coleoptere pentamere d'in familVa lamel-

licorneloru, alle carui specie au tuniea

de colore metallica.

685

CHALYBE si calibs, (xdaetp); 1. fer-

ru carbonatu, aciariu sau aciellu; 2. obiecte de chalybe : arma, ferra de frene

ce se punu in gur'a callului, etc,
CHALYBIRE si chalibir,-tscu, v.,

in acelle-asi insemnari cu chaybare;

CHALCOTRICIHTE, s. f., (fr. chalchotrichite, d'in xaXxk= chal cu si 0y)Etptx6c=peru); cupru rosiu oxy dat u in fire
capjllari, in cari se atta pucinu seleniu.
CHALCU, s. m., uhalcus (xackxd; si
rxXxoll0; 1. aran/6, cupru, bronzu, me-

(pentru form'a popularia callire vedi in

Glossariu acestu cuventu).
CHALYBIU si calibiu,-ia , adj.,

tallu in genere, si mai vertosu , apple-

(r6p.1); genu de conchylie bivalve, cara

coprende una" Mare numeru de specie
marine.
CHAME, uhama3 =
proprio
dativa sau locativu d'in una forma
essita d'in acea-asi radecina eu bumas=hunta sau utna=pamentu, de unde

catu de anticii poeti in locuri unde scriptorii de astadi aru pune cuventulu frru;

2. obiecte de arame, de cupru sau de

bronzu vasu, arma, armatura, tuba,
tabla, cornu de sunatu, etc.; si in speciale, moneta de arame, moneta menun-

ta; mai vertosu , cha/cu=moneta de arame grecesca in valore de a diecea sau

a opt'a parte d'in obolu. camu doi bani
de ai nostri, sau mica pondu grecescu,
a diecea sau a opt'a parte d'in obolu,
(form'a feminina si popularia chalca ,
pronuntiata si : haba, alca, ca si_ characu, haracu, aracu, 6, pote, evita d'in
acea-asi fontana ea chalcu; vedi in Glossariu /mica, alca, alcanu si a/cauiu).
CHALDEU,-a, adj. O., chalda3us (r.),.-

Saib;), 1. de sau d'in Chaldea, torra in

ARi'a, parte meridionale a Babyloniei,
numita asta di Curdistanu: lita'a chaldea; 2. dro mai multa, ea subst. personale : a) locuitoriu d'in (aldea, origivariu d'in Chaldea, de origine chaldaica; b) fiendu co preotii si invetiatii
chaldeierau cei mal indemanatici si mai
faimosi astrologi, de ad in scriptorii
antici si in biblia, chaldeu = matematiou, astrologu, predicutoriu de celle fiitoro, ghicitoriu, etc.
CHALYBARE si calibare , v., in
chal) bein vertere; chalybe misoere (com-

para si it. calibeare) ; a transforma

ferrulu , in chalybc , a aojar sau aeiarf; 2. a prepara una beutura, unu medicamentu cu chal ybe, asia co ferrulu d'in

chalybe se resolve si da unu compositu

cu proprietati medicinan bone la viudocarea certoru morbi , la eari se applica
medicamento ferruginose.

chal) beus; de chal ybe.

1 CHAMA, s. f., vedi cama.

2 CHAMA, si cama, s. f., chama

si lat. henil = la pantentu, diosu la pamentu : eu acestu d'in urma intellessA

intra chame in multime de compuse,

ca chatnerepu = care repe pro diosu,

pre pamentu, (la Macedoromani cuvAntulu e populariu sub forma Mima in
diosu).
* CHAMEA.CTE, s. f., chama3acte(xcx-

ptaixq, vedi si cham); planta care se

chiama si eblu sau ebulu, (ved iacestu cuventu).
* CHAMECERASU, s. m., charneca,.
raslis (Zatuttx6PaaW, vedi cham si ce-

rasiu); arborellu nu mai multa de unu

petioru si diumetate sau cellu multa de
doue petiore, alle eui fructe smen a CO ce-

rasie mice, louieera tatarlea lui Linneu.

CHAMECISSU, s. in. chamtedssue
(xap.a(ctiao d'in xatia.=(;hatn sixi.csooc

=alera); edera repente pro pamentu.

CHAMECYPARISSU, s. m., chaman) parieses (zocp.ototurcaptacioc d'in xa-

!ud.= cham si xuraptocso; = cyparissu

sau cupressu); specia de plante, numita
si cupressu micu, de genulu santolittei
d'in famili'a compositeloru, synyenesia
ecale lui Linneu.
CHAMEDAFNE si
CHAMEDAPHNE , s. f., domedapline (r.i.Latacim, d'in xap.al.=chant

dafize sau dafinu); specia de lauru

menda, daphne laureola lui Linnete.
* CHA.MEDRACONE, s. m., chamal-

www.dacoromanica.ro

636

CHA.

CHA.

draeon (xamaapaxiiiy, vedi cham si dra-

cone); specia de serpe san bellauru ce

nu se pote m in arbori.
CHAMEDRIU si
*CHAMEDRU, s. m., chamtedras (xap.ctiSpuc, d'in xapai=cham si Sptig =
cerru, cercu=stejariu); specia de planta,

teucrium chamtedrys lui Linneu, d'in

famili'a labiateloru, didynamia angiospermia lui Linneu.
CHAMEIU, s. m., vedi chameliu.
CHAMELEONE si
CHAMELEONU, s. m., chama3leon
(xcgiculwv; vedi cham siieotte sau leu);

1. genu de reptili catrupedi, cari guaina in certe respecte cu serpillele si cari

si scamba subitanu colorea dupo reflessionea radieloru sorelui si dupo posetionea loru cotra spectatoriu : la una speca de chameleonu attribuiau cei antici
faculta tea de a se nutri cu aeru si de a
si scambei colorea la momentu si dupo
voientia;
de ad chameleonu, apple-

catu ca symbolu allu versatilitatei si

allu faciariei basse si avilitorie, si prin
urmare chatneleonu=lingusitoriu, fa-.
ciariu, omu ce scamba parerile si portarea, dupo curan i vine mai bene la interessile selle : chameleonii curtei, chameleonii altariului, servitori faciari ai
altariului;-2. specia de plante; 3. chanaeleonu minerale : a) uume datu de vechii chymisti mercuriului; b) nume datu
si astadi manganatului si oxymangauatului de potasse; 4. constellatione meridionale, compusa de noue stelle.
CHAMELEUCE, s. f., chamteleuce
(xctp.atXml d'in xexp.cd.= cham si XeuxeSc

=albu); planta cu folie albe ce dan do

pamentu, specia de tussilagine.
CHAMELINU, s. m., (fr. chamlin;
vedi cham si linu=inu); specia de inu
forte menutellu.
CHAMELIU (cu 1 moiatu : chatneiu,

= meru); genu de plante d'in familfa

corymbifereloru, d'in care speci'a cea
mai insemnata este chamemelulu odoratu, matricaria chamomilla luiLinneu,
d'in alle cui flori forte amare si aromatice se da forte desu unu medicamentn
febrifugu, antispasmodicu,diureticu, etc;

essentia de chametnelu, estrassa d'in

chamomelu prin distillatione; oliu de
chamomelu, medicamentu de oliu in care

se tinu infuse flori de chamemelu.

CHAMEMURSINA si
CFIAMEMYRSINA , s. f., chamem3 rsine (xaticappoEvil ; vedi cham si

mursina); mursina repente.

CHAMEPEUCE, s. f., chamtepeuce
(xattlitirencri, d'in xgitcd=chatn si =6%1

=larice); lance menutu.

* CHAMEPITU sauehamepitue, s. m.,

cbannepitys (nicttazuc, d'in xaptd=

chant Si 2rEToc); planta, teucrium cha-

mtepit3 s luL Linneu, d'in familfa labiateltru, dicknamia gimnospermia lui

Linneu, planta amara aromatica, febrifuga, recommandata mai vertosu pentru

artrite.
CHAMEPLATANU, s. in., chama3platanus (xexpAtarXeccavoq vedi cham si

platanu); platanu menute, piticu.

CHAMEREPU, s. in., chamtereps
(vedi cham si repere); specia d palmu
forte micu, piticu.
CHAMESTROTU, s. rn, chamestrotum (xcy.carpwroy , din rita. =
cham si =punk = stratu, asternutu);
patu forte diosu, (vedi si cama).
CHAMESUCA si

CHAMESYCA, s. f., chams3sice

(zavatarri, d'in xap.a=chant si ah.ti
ficu); ficu tare menutu, piticu.
* CHAMEUNIA, s. f., chameunia (xacienvEct, d'inxap.cd=chatnsisol=patu);
culeare pre diosu, dormire pre pamentu.
CH1MU, s. m., vedi camu.

d'in cham), s. in., lupus salictariub;

* CHAMULCU, s. m., chamulcus (xct-

genu de plante d'in famili'a urticeeloru,

care copretule plante repenti, cari servescu mai vertosu la composetionea berrei blastarii de chantelia teneri sant
boni de salata.

p.ofiXxoq, d'in rly.oci=cham si aXY.etv=.-

tragere, de unde 6Xx6=trassura, ma-

china de transportatu mari greutati);

carru sau carrutiu cu rote forte mice, cari

CHAMEMELU, s. m., chatmentelum

serve a transportA mari greutati.

CHAOSU si cluzusu , s. m. , chaos

xcip.ot(p.1Xov, d'in xavai=-.cluon si pmXoy

(ring, fr. chaos; it. Caos, Cae Si CaOSIdep

www.dacoromanica.ro

CHA.

CHA.

CROSS form'a popularia romanesca este

637

CHARASSARE si charaxare,

chau : a se perde in chau; pentru deri-

oharaxare (xacpecamcv; d'in acea-asi fon-

vate ca chaoticu ar fi de preferitu form'a

chaote; cuventulu este es,situ d'in aceaasi radecina cu za-axEtv_ca-scare [vedi
1 casearel, si insemna proprie : cascatura
larga si nespusu de prof unda, cascatura,
precipitiu immensu, abyssu, etc.; de ad
in speciale) : 1. spatiulu immensu, ne-

tana cu characteriu; vedi caracteriu); a

luminatu, in care jace si se misca materi'a universului; spatiulu neregulatu,

cumu erd inainte de stabilirea ordinei,
numita lume, spatiu plenu de materra
fora lumina, fora forma si in desordine,
dupo credentiele polytheistiloru antici,
ro, dupo spusele biblice , spatiu desertu : Erebulu si negr'a Noptea domniea in chausu;intunereculu infernului : chausulu eternei nopie; personificatu de cei antici si consideratu ca fiiu
allu Erebului si allu Noptei : invoca

Erebulu, chausulu si pre Ecate; 2. la

antici, ammesteculu confusu allu totoru
elementeloru, d'in care a essitu ordinea
univetsului : dupo acei-asi antici, lumea

avea se recada rosi in chausulu, d'in

care essisse una data; ecco inceputulu
descrierei chausului de Ovidiu : ina-

inte de mare si de uscatu si de ceru

un'a era faca'a naturei in totu universulu, care se disse chausu, massa rude si
indigesta, nu altu de r (du pondu inerte,

si la unu locu aggrumurate discordile

sementie allelucrurilorn;
Domnedieu
trasse universulu d'in acestu chausu;

de ad : 3. prin metafora, confusione

mare, inestricabile, inintelligibile : capulu seu e unti chausu, chausu de opinioni, carte ce coprende tam chausu de
idee nerumigate ; ce chausu in acesta
casa! a cad in chausulu unoru cugetari vage si obscure.
CHAOTE, s., vedi chaosu.
CHAOT10E,-a, adj., relativu la chao-,
te sau chaosu : materi'a chaotica, intunericu chaoticu ; contusione chaotica;
idee obscure si chaotice.
CHARACARE, v., de acea-asi insemnare cu characire, (vedi in G-lossariu aracire).
CHARACII, s. pi.,
(vedi in Glossariu aracu).

face unu se mnu, sgarian du, taiandu, etc.;

a face sau sapd semne de scriere, (vedi,

caracteriu) : pre aceste table era charassatu decalogulu.

* CHARASSARIU si charaxariu,cha-

raxarius; care charassa caracterie sau

semne de scriere, sculptandu sau scriprin metafora, cu intellessu rea
de sgariatoriu de carta=reu scriptoriu.
endu;

CHARISMA., s. f., pl. charisme si charistnate, charisma (xciptap.a); daru facutu

cuiva d'in liberalitate, darn gratuitu ;

gratia, favore : tote ce avemu sunt charismele lui Domnedieu; ti facu charisma
de doi cai.,
CHARISTICH,-a, adj. s., charisticus
'um (xaptartx6-6v), ce se tine de charis. m. charisticu,
zire sau de charisma;
daru, favore, indetorire.
CHARIZIRE,-eseu, v. (d'in grec. xapECEaDat), gratis dare, gratifican, do-

nare, largiri; dicare, dedicare; exorare, obtinere; 1. a di in daru, a daruf,

a gratified, a face bene, a di cuiva ceva
d'in- propria liberalitate : a ch,arizi insoratellului doiboi si una vacca; 2. a dedid, a inchind, a devotd : se mi charizesca Domnedieu unu copillu,l'asiu charizi si eului Donanedieu si basericei selle;

3. a castigd ca una favore, a ohtin una

gratia: de la cine ai charizitu acesti cai?
CHIRTA, chartaceu, etc.; vedi carta,
cartaceu.
CHASMA, s. f., p1.-e, si chasmate, chas-

ma (Voila, d'in acea-asi radecina cu

chasm); cascatura larga si profunda,
crepatura sau deschiditura in pamentu:
chasma tele produsse de cutremuru.
CHASMODIA, s. f.. (xcespA4Ecc, d'in

rzop.a=chastna si ?=cantare); 1.proprie, cantare cu gur'a tare cascata; pronuntiare cu gur'a cascata, iatu, si de ad,
dissonantia, vettemare a armeniei nesuf2. prin metafora, cascaundfa,
ferita;

negligentia neiertata; si in speciale

3. scandalu in baserica : nu e di de ser-

batore mai mare, in care cantatoriulu

de la baseric'a nostra se nu faca mai
multe chasmodie.

www.dacoromanica.ro

688

CBE

011E.

CHAU si chausu, vedi chaosu.

CHELLARESSA, chellariu, etc., vPdi
-cellaressa, cellariu.
* CHELE, s. f., chelo (rrpol); 1. pe-

tioru de scorpiu, de cancru si alte crustacee; 2. braciu de bilancia, cancellu

de cantariu, etc,, 3. braciu de ballista;
4. iustrumentu cii care chirurgii scotu
negii d'in nasu.
CHELIDONA.TU, s. m., (it. chelidonato); sare formata d'in combinationea
acidului chelidonicu cu una base.
CHELIDONE,s, f., chelldon, (franc.
elullidon=xeXt&UL-_-rundinella); 1. in
acea-asi insemnare cu chelidonia; 2. familia de passeri cu rostrulungu, cu sboru
rapidu, cu vedere forte .petrunditoria,
cari inghitu insecto, sengurulu loru nutrimeatu.
CHELIDONIA, s. f., yedi chelidoniu.
CHELIDONICU,-a, adj., (it. chelldonico, d'in chelidone=chelidonia); de
chelidonia, vorbindu de unti acidu ce se
estrago d'in chelidoni'a majore : acidu
chelidonicu.

CHELIDONINU,-a, adj. s., (com-

para it. chelidonina, fr. chlidonine);

de chelidone = chelidonia substantia
chelidonina; de ad s. f. reale, chelidonina , substantia galbinastra si can-,
stica, ce se estrago d'in chelidoni'a majore si care e bona de negi.
CHELIDONIU,-ia, adj. s., chelidonlus; chelidonla; chelidonium; chelido-

maculu rundinelleloru si careia se attribuiau proprietati fabulose; astadi se da

numele de chelidonia la nesce petricelle
forte polite, de forma lenticularia, de natura siliciosa, cari se afla in albi'a certera
torrenti si prin certe caverne; e) in pl.
chelidonie, serbatore ce se serb6 la Rodu
in primavera la venirea rundinelleloru;
d) unsore pu succu de chelidonia in intellessulu cuventului de sub a, a); e) ~-

calla de mare;

2. masc. chelidoniu :

a) ventu de appusu ce suffla primaver'a

la venirea rundinellei; specia de ficu

tomnaticu, care da frute dupo plecarea rundinellei; e) in insemnarea de

sub d, a formei feminina chelidonia.
CHELIFERU,-a, adj. s., (fr. chell
Ore, d'in ripdi=chele in insemnarea de
sub 1, si d'in ferere); care are cheli, cu
falcile in forma de chele, si de acf, s. f.
pl., chelifere, genu de arachnidi.
CHELIU, s. m., vedi chelu.
CHELONE, 3.

f., chelo si chelone

(xeX6Y71 = brosca testosa); 1. augmentativu

chele, chele mare, bracim de

ballista; 2. genu de plante d'in famili'a

scrofulariaceeloru.
CHELONIA, s. f., vedi chetoniu.
* CHELONIDE, adj. s., (fr. chlon Ido);

ce se tino de genulu chelonia; s. f. pl.,

chelonidi, tribu de insecte lepidoptere
nocturne.
* CHELONITE, s. f., chelonitis, (com-

para si it. chelonite, fr.

011610[111e; vedi

alas (xeXciiovEa4, compara si it. chel1d61

chelone); 1. petra de colorea unei brosce

nla, si fr. chlidonie si chlidoine); de

testosa cu punte galbine, caro se usiti

in sortilegie sub forma de testosa fera
capu; 2. nume genericu data testoseloru de apa dulce.
* CHELONIU,-a, adj. s., chelonius;

chelidone, ce are relatione cu chelidonea,

luatu mai vertosu ca substantivu : 1. fomininu, chelidonia : a) genu de plante
d'in famili'a papaveraceeloru, polyandria

monogynia lui Linneu, d'in care speciele celle mai connoscute sunt : a) chelidoni' a majore=chelidonium majns Ini

Linneu, co se nana in loe uri umbroso

si mide, intre crepaturele muriloru, infloresce de la Aprile peno la Augustu,
contine unu succu galbinastru, amaru si
corrosivu, cui se attribue virtutea de a
distruge negii si una proprietate purga-

chelonla, chelonium (compara si fr. ch

lonie, d'acuden); ce se tine de chelone
in insemnarea de sub 2., Mata mai vertosu ca substantiva: 1. femiu. chelonia:
cu acea-asi insemnare ca chelonite;
genu de insecto lepidoptere d'in famili'a nocturneloru; genu de testose

de mare; d) tribu allu testoseloru de

= ranunculus llearia lui Linneu ;

apa dulce.
CEIELONOGRANA si chelonographia, s. f., (fr.1 chlonographie, d'in v-

b) petra ce se credea co se face in sto.

dnori=e1frlone sub 2., si d'in Tpapityr---

tiva forte potente; f3) chelidoni' a minore

www.dacoromanica.ro

-ettt.
scriere); descriere san tractatu asapea
testoselorn.
CHELONOGRAFU si chelonogra-

phu, s. m., (fr. chlonographe), are se

occupa in speciale Cu delonografia.

CHELU, s. m chebs (x6Xu=testosa); specia de brosca testosa terrestra; 2. test'a broscei testosa; 3. specia

(ve& 'ehenopotie); genu de plante d'in

famili'a chenopodiaceeloru, asid, limite
d'in causa co foiele loru semina ca 1ab'a
sau talp'a nnei ansere, de undei si numirea popularia de talp'a sau lab'a anserei (=gftscei)., applicata la specie d'in
acestu genu.
CHERNITE, s. f., ehernites (xepvf.-

de lyra mai mica dedtu barbitalu ;

9c); specia de Otra sau de marmore,

4. constellationea numita si lyra.

CHELUDRU si
CHELYDRU, s. IL, c1ie1ydrp (ziXtgpoc, d'in ziloc=eheht fiacop=udre, apa); 1. specia de serpeapaticu forte
veninosu, care e amphibi; 2. testosa
de apa dulce.
CHEMARE, v., rea in loca de Miamare; vedi chamare si clamare.

care smina on eboriuln si d'in caro cei

antici faceau mormente, pentru co eredeau, co acesta Otra preserva cadaverele de putredione mormentulu lui. Dariu se dice co ar fi fostu de chernite.
CHEROPULLU si
CHEROPHYLLU sau cherephyllu ,
s. in., clicereplryllon si chairophyllon

CHE1VIBRICA, s. f., vedi cambrica.

CHENALOPECE, s, f., clienalivex

(zymatIvnIe d'in rilV=ansere sau gasea

(xxcp.icptikXov, d'in zafpetva se bu. ccurd,

si T6XXov=f oia) ; genn de plante d'in'fa-

Inili'a umbellifereloru, tote forte veninose.

si CAX6ing--:-..vulpe); passere care are for-

CHERSU, s. ni., d'eme (peo=

m'a de ansere si care si face cuibulu

uscatu, in opposetione ca apa); brosca

testosa de uscatu.

sub pamentu ca vulpea.

CHENISCU, s. m., cheniscus (nvedi chenalopece); 1.,specia de ansere sau gftsca;

2. ornamenta in form'a unei ansere ,sau
vEcritoq=dPinintitivu

unta gata de ansere la puppea unei

nave.

CHENOBOKIU,
m., ehenobosolcin (xlvopolzEfoy, d'in viv=anspre
sau gasca

Ocntetvr.-.--pascere, nutrire);

loen in curte, unde s tina si se crescu

anserile.

* CHENOMYCHU, s. m., chenomy

dion (roveliozov, d'in xijv=ansere san
gasea si p.ox6q=recessu, infuudatura);
planta numita si i yetegretu, de Caro au
orrore anserile.
CHENOPODE, adj., qliclimplis (xli-

vdirol4, d'in )'7v=ansere sau gftsca si

irolivoak=petiorn); cu petiore ca
alle anserei.
CHENOPODEU-a, adj., (compara it.
elieummideo, franc. etioloped), Si
* CHENOPODIACEU,-a, adj., (it. chenopodfaceo, fr. cliuopodtac6); care semina cu chenopodiuin ; de ad, s. f. pl.,
chenopodiacee, familia de plante, cari
au de typu genu/u chenopodiu.
* CHENOPODIU, s. ni., clienopodium

CHERSUDRU si

CHERSYDRU, s. m., chersyitrus

(xipcsuapo, d'in xgpcsoq=uscau si gacop
=udore sau apa); gnu de serpi amfibii,

cari locuescu in apa si pro uscatn in locuri

CHERUBICU,-a si cheruvicu , adj.,
(it.chernbico, fr.-ehrublque); de cherubu, relativa la chcrubu : cantare cherubica, hymnu cherubicu ; de act subst.
ni. reale, eheredrieu sau cheruvicu, can-

tare inainte de a essf preutulu cu darurile, incependu cu vorbele: carii pre

cherubimi; cheruvice de dominece.
CHERUBIMU, s. m., vedi cherubu.
CHERUBIN11,-a, adj., camu in aceaagi insemnare cu cherubicu.
CHERITBU, S. ni., pl. cherubi (inse si
c/c erubimi sau cheruerimi, pl. dupo

b'a ebraica d'in care vine m'enhila.;

d'in acestu plurarin s'al/ trusa seugulariulu chcrubienic sau cheruvinzu ; mai

bene inse e a lit form'a cheruhu sau

cheruvu ca singa/aria, cunm e si in limb'a ebraica, si d'in acesta-a a forma plurariu san dupo uormele limbei nostre
cherubi si chernvi, san tupo normeleliinbei Obraice : cherubim sau cho-uy* for-

www.dacoromanica.ro

640

CM.

CM.

m'a cherubinu este adiectivu si nu e bene

a se lui ca substantivu), cherub, oherubim Si cherubin ; 1. spiritu cerestu, an-

geru de prim'a ordiue : cherubimii si

serafimii; si puse unu cherubu cu spata
de foca la port'a paradisului; 2. prin metafora : a) appleeatu la una persona de
rara si vivace formosetia ': june si formosu ca unu cherubu sau cherubimu ;

b)in pictura si sculptura; capu de copillu cu aripe, care representa unu angeru : cherubimii se depingu cu tacia infiacurata, spre a se espreme amorea de
eari su, animati cotra Domnedicu.
CHERUVICU, cheruvimu ; vedi cherubicu, cherubu.
CHIAGU, s. m., vedi cagliu.

CHIEIE, s. f., reu in loca de chiaie,

vedi cliaue.
CHIELLARIA, chiellariu, etc., vedi
cenara, cellariu.
CHIEMARE, v., reu in loen de chia-

ciu de una miie de boj sau de alte animali, facutu in estreme calamitati.
CHILIOFULLU si chiliophyltu, s. m.,
chiliop4lion (xaccpuXkov, d'in xl/uoi=
una miie si T6)Xov.z.--foia); planta numita si milefoliu.
* CHILIOGRAMMA sau chilogramma, s. f., si chiliogratnmu, s. m. (it. chilogrammay fr. kilogramine; d'in x(Xc.oc.=

una miie si ypip.p.a=gramma); mesura

de pondu multipla a grammei, coprendendu una miie de gramme.
CHILIOLITRU sau chilolitru, s. m.,

(it. chilolitro, fr. kilolitre, d'in xacm=

una miie si XEspa sau Xispot=litra sau
litru); mesura de capacitate , coprendendu una miie de litri.
CHILIOMETRICU,-a si chilometricu , adj., (fr. knometrique); de unu
chiliometru : distantia chiliometrica.
* CHILIOMETRU si chilometru, s. m.,
(it. chilometro, fr. id lomtre, d'in xatoE

mare; vedi chamare.

CHILIADE, s. f. (xt)a.k); spatiu
de una miie de anni; una miie de veri-ce
alte lucruri.

=una miie si Orpov=metru) ; mesura

de longitudine, coprendendu una miie

CHLLIAG ONU, s. m., vedi chiliogonu.

(fr. kilostre, it. chilostero, d'in xatot

=una miie si aveps6v=steriu); mesura
multipla a steriului, coprendendu una

* CH1LIARCHIA, s. f., chiliarchia

(xtXunxia) ; demnitate de chiliarchu ;

cet'a commandata de unu chiliarchu.
CHILIARCHU, s. m., chiliarchus,
xa(apxoq, d'in xiXtot=miie si 4xstv=
commandare); officiariu care commanda
una miie de otneni.
CHILIASMU, s. m., (fr. chiliasine

d'in xl)dot=una miie); credentia sau

doctrina a chiliastiloru.
* CHILIASTU,-a, s., (fr. chillaste d'in

xatot=una miie); sectari crestini, cari

credeau, co dupo judeciulu cellu de apoi cei allessi voru remall inco, una
miie de anni pre pamentu, ca se se buccure de tote desfetarile.
CHILIFERU , chilificare, etc., vedi
chyliferu, chylificare.
CHILIOGONU si diliagonu s. M.,
(fr. o hiliogone, it. chiliagono, d'in x(ktot
=una miie si d'in Twvla=anglu); figura
geometrica regularia cu una miie de la-

ture si totu atate anghiuri.

CHILIOMBE, s. f., (xtX(.6/431, d'in
xElaot=una miie siPo5g=--bou); sacrifi-

de metri.
* CHILIOSTERIU si chilosteriu, s. m.,

miie de steri.
CHILOG RAMMA , chilolitru, etc.,
vedi chitiogramma, chiliolitru.
CHILONE si chiloniu, s. m., chile(d'in xsaoq=budia); 1. reale, budia mare

si grossa; 2. personale, omu cu budie

imari si grosse, budiatu, budilla; de ad :
3. genu de insecto lepidoptere nocturne,
cari au botu lungu.

CHILOSU,-a si dilu, vedi chylosu,

chylu.

CHIMERA, s. f., chimabra, van=

commentum; 1. monstru fabulosu cu facia de lea, corpu de capra, coda de bellauru, numitu asii dupo unu mude vulcanicu allu Lyciei; de ad imagini compuse d'in parti de animali diverse ; Virgiliu descrie una chimera de pre cassi-

dea lui Turnu;

2. prin metafora, idea fora obiectu addeveratu , ba neci
chiaru verisimile , cuventu sau spusa
ce nu correspunde cu addeverulu : calla

cu aripe e una chimera ; 3. applecatu

www.dacoromanica.ro

CHI.

inco : a) la unu genu de conchylie; b)la

unu genu de pesce mare.
CHI,MERICU,-a, adj., (it. chimerico,
fr. chimrlque), fannticus, commentitius;

ce se tine de chimera in intellessulu de

sub 2., fantasticu, fora neci unu addeveru neci reale, neci ehiaru ideale : idee
chimerice, sperantia chimenea; predictioni formose, dro chimerice.
CHIMERrFERII,-a, adj., chimaarlfer,

(vedi chimera si ferere); care a nascutu

chimer'a in intellessulu de sub 1.; care
si face chimere in. intellessulu cuventului de sub 2.
CHIMER1SARE si

CHIMERIZARE, v., (it, chimerizmire, fr. chimriser; vedi chimera sub 2);

a si face chimere (=idee lipsite de verice addeveru).

CHIMEROSU,-a, adj., (it. chinero-

641

*CHIR1TE, s. f., (it. eh iriti, fr. MIAU,

d'in xeEp=mana); 1. stalactite cu forma

de mana; .2. genu de plante cespitose.
* CHIROGRAFARIU si chirographa-

riu,-ia, adj. s., chirographarius; care e

cavutu sau garantatu numai prin unu
chirografu, vorbindu de omeni si de ac-

tele loru, cari sij garantate numai prin

inscrissu privatu si carl prin urmare

-n'au privilegiulu de hypotheca..ca actele

investite cu formele judiciarie : detoria

chi rografaria, creditori chirografari, debitoriu chiroqrafariu.
* CHIROG.RAFIA. si chirographia,s. f.,

(fr. chirographic); arte a chirografului,

(vedi chirografu sub 2.).
* CHIROGRAFIC1J,-a, adj., relativu
la chirografia.
*CH IR O G RAFU si chirographu,

chirographum si cidro graphus ()cap-

so); plenu de chinzere, care coprende sau

Tpacpov si xstp6Tpacip0, d'in xeip=onana

face multe chimere, in insemnarea cuventului de sub 2.: planu chimerosu, o-

si ypeapecv = scriere); L eu. intellessu

reale : a) in genere, scrissu cu propria
mana, scriptura propria : a imitd chirografulu cuiva; b) iii spe,ciale, inscrissu
obligatoriu : a) inscrissu privatu, subscrissu numai de cellu ce se obliga; pre
candu syngrafu sausyngrafa=inscrissu
duplu subscrissu si pastratu de fiacare
d'in celle doue parti contragenti : a cid

meni chimerosi.
CHEUTA, chimicu, etc., vedi chynzia,
chymicu.

chimvalu ; vedi cuminu

sau cyminu, cumbalu sati cyinbalu.
CHINGA, vedi cingla.
CHINOVARIU, vedi cinovariu, etc.
CHINO VIA, etc., vedi ePnobia.
CHIOTORE; s. f., reu in locu de
chiauatore; vedi cliauatore.
CHIPAROSSU, vedi cyparissu.
CHIRAGRA, s. f., chiragra (xetpec-

va, d'in xe(p=mana si :;:rpa,=prendere); gutta sau doren i acute la mane, mai
vertosu la inchiaiaturele degiteloru.
*CHIRAGRICU,-a,adj.s.,chiragricus;

relativu la chiragra cura chiragrica;

cuiva chirografulu seu, a seindetorci prin

unu chirogralit ; f3) si inscrissu semnatu

cu man'a propria a cellui ce se obliga

si investitu cu formele cerdo do lege;
y) actu scrissu de doue ori pre acea-asi
buccata de i)ergamena sau de carta, c u
unu spatiu intermediu, undo se scriea
cuventulu chirografu, prin allu cui medilocu se taia pergamen'a sau cart'a, asia in catu fiacarei-a d'in celledoue parti

subst., cellu ce suffere do chiragra.

CHIRA.GROSU,-a , adj. , plenu de
chiragra; care suffere reu de chiragra:
* CHIRAGRU,-a, s., care suffere de
claragra.

contractanti se da unu acta originale;

* CH1RAMAX111, s. m., chiramaxium

(xetpatLeov, d'in xdp=mana Si atligLOY
=carrucioru); carrucioru micu de trassu

2. cu
condeinnarei nostre .la mort e ;
intellessu personale, chirografu,-a, carie
serie orecumu, si espreme cugetele prin
miscarile manuloru, formandu litteresi
alte semne cu manule si mai vertosu cu
degitele, cumu facu, de essemplu, surdo-mutii.

cu ,man el e.

CHIR1DOTA, s. f., chiridota

pcSoyck d'in xdp=mana si StoT6c=datu,
munitu); tunica cu maulee lunge.

S) actu, diploma cu seninatur'a propria

a regelui, principelui sau altei persone
de autoritate; e) prin estensione metaforica Christu a ruptu chirografulu

41

www.dacoromanica.ro

642

CHI.

CHIROLOGIA, chirologicu,-a, camu

in tcea-asi insemnare Cu chirografia ,

chirograficu.
CHIROMANTE, s. m. si f., (it. chi-

romante, d'in xdp = mana si licivrtq=

devinatoriu); care crede a possede artea

de a predice venitoriulu dupo liniele

maneloru.
*CHIROMANTIA, s. f., (it. chiroman
zia, fr. chiromancie; vedi chironzante);
pretens'a arte a chiromantelui.

CHIRONE, s. m., cbiron (xdpo)v,

d'in xdp=mana, proprie : bonu de mana,
indemanaticu); 1. nume propri u allu unui
centauru (vedi centauru si centauria); de
ad : 2. una constellatione, sagettariulu,

care, dupo mythologfa, era insusi centaurulu Chirone transforniatu in constellatione; 3. geuu de insecte coleoptere
pentamere d'in famili'a lamellicorneloru.
CHIRONIA, s. f., vedi chironiu.
adj, s., afrontas,
chironia, fr. chichironium, chironia;
ronie si chiro aten, tote d'in chirone); re-

lativu la Chirone (vedi si centauria)

ulcere chironie, vechie si grelle de cicatrisatu si de vindecatu, ca cea ce avu centaurulu Chirona vulneratu de veninosele

sagette alle lui Ercule ; luatu inse mai

vertosu ca substantivu reale : 1. masc.
chirortiu = ulcu chironiu, ulcu rebelle,
(vedi mai susu); 2.femin. chironia: a)genu

de plante d'in famili'a gentianaceeloru,

pentandria monogynia lui Linizeu, d'in
cari speci'a cea mai insemnata e chironia centauria=cbironia, centauriam lui
Linneu, (vedi si centauria).
CHIRONOMIA, 8. f., aironomia (xstpovopla, d'in xdp=mana si vdtioc=portare sau miscare regulata); 1. in genere,
miscare regulata a maneloru, gestu cu
n'anule conformu disseloru si sentimenteloru ce se espremu, si prin estensione,
gestu ore-care, miscare a veri-carei parte
a corpului, prin care se espreme cava;
2. in speciale, ca terminu de retorica, de
thimica sau de dramatica : a) gestu oratorieu sau mimicu, miscarile de corpu ce
unu oratoriu sau unu actoriu face conformu cu sentimentele ce are se esprema,

joculu sau actionea dramatica si oratorica; b) in sensulu cellu mai restrinsu,

gestu sau miscari de corpu mimice, prin

cari actorii numiti mimi espremu si representa celle ce vreu, fora adjutoriulu
cuventului; c) arte a gestului oratoricu,
dramaticu sau mimicu.
CHIRONOMICII,-a, adj., relativu la
chironomia: precepte chironomice; epresentationi chironomice , mimice; limbo
chirononzica.
CHIRONOMISTIT,-a, s., care possede

si professa artea chironontiei.

CHIRONOM15,-a, s., cbironomon;Lin
genere, care Ice chironomie, care gesticula; 2. in speciale : a) care scie gesticula, care possede si practica bene si cu-

venitu artea chironomiei; b)care essagera gesturile, care face prea multe si
essagerate gesturi; chironomu=mimu
sau pantomimu.
CHIROTONIA., s. f., (xecpoTovEa), ac-

tionea de chirotonire : chirotoni! a preutului, ca si a diaconului, se face de una

ardiereu; ceremoni'a chirotoniei, rogationile de chirotonia,
CHIROTONIRE,-escu, (reu : chirotonisire), v., (xdporovatv, d'in xdp=mana
si ,r6vos sau TEEntv=tendere, intendere);
1. in speciale, a tende sau impune ma-

nule pre capulu cuiva, spre a lu sacra

sau ordiud, a sacra, sau ordina, a face sacerdote : archiereulu a chirotonitu astadi
trei diaconi si doi preuti; unu archiereu
pote chirotoni preuti si diaconi; dropen-

tru chirotonirca unui archiereu se ceru

mai multi archierei; a se chirotoni.=a
se face sacercluto : de ce nu vrei se te
2. in genere, a tende
chirotonesci ?
manule, a redick manule, spre a arreti
co se accepta una propunere, a vota, a
allege prin votu, etc.
CHIRURGIA, s. f., chlrurgia (xdpoup-

l'Ea d'in xdp = mana si gnov = lucru,

operatione); parte a medicinei, marginita
la connoscerea si tractarea acelloru morbi
ai corpului omenescu, cari, spre a fi vin-

decati, ceru operationi de mana, applecare de instrumente pi de remedie topice,

cumu vulnerile, plagele, ulcerile, nascerile, etc. : a itivetid, studid, practicd chirurgi' a; studente in chirurgia, magestru

in chirurgio; chirurgia clinica, la patula

morbosul..i.

www.dacoromanica.ro

CHL.

CHL.

CHIRURGICE, adv. d'in chirurgicu:

acestu morbu cere a fi tractatu chirurgice.

643

Zelandia; b) masc., chlamidiu, una sectione d'in unu genu de plante.

CHLAMIDOFERU, - a, si chlamydo-

CHIRURGICU,-a, adj., chirurgicus;

phoru, adj. s. (compara fr. chlamydo-

relativu la chirurgia sau la chirurgu :

phore; d'in xXav.k=chlamida si cp6petv

operationi chirur gice; nzorbi chirurgici, la

=ferere); care porta chlamida : a) personale, omu sau femina ce porta chla-

a caroru cura se cere unu chirurgu, nu

unu medicu; cura chirurgica;tractamentu
chirurgicu allu unui morbu; scientia sau

mida, (ve di si chlamidatucalsubstantivu);

arte chirurgica = chirurgia; de ad si

absol. chirurgica=dirurgia.

compositeloru.
CHLAMIDITCIA. si chlamidutia, s. f.,
chlamydula; deminutivu d'in chlamida.

CHIRURGU, s. m., chirurgus (zetpoupTg); care scie si practica chirurgi'a, magestru in chirurgia : bonu si indemanaticu chirurgu; chiama unu medicu si unu
chirurgu.

CHITARA, s. f., vedi citara; chitra,

chitru; vedi citra, citru; chivotu, s. m.,
vedi cibotu.
CHLAMIDA si chlaznyde, s. f., chla-

b) reale, genu de plante d'in famili'a

CHLAMIDULA si dlamydula, s. f.,

in acellu-asi intellessu ea chlamiducia.
CHLAMIDUTIA, s. f., vedi chlamiducia.
* CHLENA, s.f., Maula (xXeirva); ve-

stimentu mai amplu de catu chlanzid'a.

CHLORA, s. f., (it. elora, fr. chlora,
d'in xXcop6c - xXeopi = verde-galbinu);

m3 da si chlamys-ch1amyde(xXccp.6;);1.ve-

genu de plante d'in famili'a gentiana-

stimentu militarescu de lana, fora manice, inchiaiatu la stang'a cu una fibla

asia in cal' derept'a se remana libera,
inventata de Macedoni, trecuta apoi la
Thessali, Arcadi si cei alti Greci cumu
si la Romani : Grecii portau chlanzid'a

ceelor u, octandria monogynialui Linneu,

in totu tempulu, Romanii numaiin tempu

compusu d'in chloru si acidu aceticu

de bellu; tog'a suppleniea, la Romani,

acidu chloraceticu.
CHLORACIDU,-a, adj. s. (fr., chlo-

chlamid' a in tcmpu de pace; Cicerone im-

d'in cari speci'a cea mai insemnata e

chlora perfoliata, care e forte amara si
se recommenda ca tonica si febrifuga.
* CHLORACETICU,-a, adj., (fr. emeraeotique, d'in chloru si acetu sau a cietu);

puta lui Sulla, co se arrat cu chlamida

in cetatile, unde cei alti generaliintrasse
numai in toga; chlamid'a militariloru
gregari se chiamasagu: chlamida de metasse, de lana; chlamida ornata cu auru
si nestimate;
chlanzzda imperiale, regale, etc., mantellu imperiale, regale
imperatoriulu avea coron'a pre capu si

ruido, d'in chloru, si acidu); luatu mai

vertosu ea subst. m., chloracidu-lu, accidu, allu cui principia de acidificare se

2. genu de in-

chlorului asupr'a alcoolului absolutu.

CHLORANTACEU, si chloranthaceu,-a, adj. (fr. chloranthac6); care semina cu chloranthulu; de acf, s. f. plur.
chloranthacee, familia de plante, cari au
de typu genulu chlorantu.
CHLORANTIII, - a, si chloranthiu,
adj. s., (fr. chlornath si chloranthi); relativu la chlorantu ca substantivu, camu
in acellu-asi intellessu cu chloranthaceu;substantivu femin. chlorantia sau
chloranthia, casu de monstruositate vegetale, in care organele fiorali se afiu
scambate in addeverate fiori.

chlamid'a pre unzeri;

secte coleoptere tetramere d'in famili'a

cycliceloru.

CHLAMIDATU, - a, si chlamydatu,
part. adj., chlamydatus; investitu cu chla-

mida; ca subst., dlamidatii, imperatori,

regi, principi, generali, etc.; avuti si

lussosi.
CHLAMIDIU,-ia, si chlamydiu, adj. s.

(compara ital. clamidia; franc. chlarnydie si chlamydion); relativu la chlamida,

luatumai vertosu ca sulmtantivu : a) fem.

chlamidia, genu de plante d'in famili'a

asfodeleeloru, inti o cari inulu de nou'a

crede a fi chlorulu.
CHLORALE, adj. s., (ital. clorale,
fr. chloral); de chloru, luatu mai vertosu
ca subst. cu insemnarea de productu li-

cidu si volatile ce nasce d'in actionea

www.dacoromanica.ro

644

CHL.

CHL.

* CHIORANTIT si dloranthu, adj. s.,

xXcopk, pentru
(franc. chloranthe,
care vedi chlora si chloru, si din vioc
=flore); cu flori verdasfre sau galbinasubst. m., chloranthu, genu de
stre;
plante, care e typulu familiei chlorantaceeloru.
CHLORATU,-a, adj. s., (it. clorato,

franc. chlord si chlorat); 1. proprie ,

part. passivu d'in unu verbu chlorare,
a ammestec, Cu chloru : apa chlorata ,
solutione aposa de chloru; asid, si: etheru
chloratu, gazu hydrogeniu chloratu ; --

in intellessu mai estensu, galbinastru,

verdastru sau olivaciu in totu sau numai
in parte, adeco cu macule saucu vene ver-

dastre, galbinastre, etc.

CHLORE si
CHLORIDE, s. f., chloris (xXo)pEc, d'in

)04.opk, de care vedi la chlora si dloru);

1. nume propriu datu de Greci dieei floriloru, care de la sociulu seu Zephyru recep de dote fiorile : la Romani Chlore
portd numele de llora, affinu cu Chlore

dupo parerea lui Ovidiu insusi, 2. applecatu apoi : a) la unu germ de plante
d'in famili'a gramineeloru; b) la unu
genu de fringille ; c) la unu genu de insecte coleoptere tetramere d'in famili'a
longicorneloru; d) la combinationea de
chloru cu corpuri mai pucinu electronegative de catu densulu, in cari inse reportele atomice sunt acelle-asi cu celle
d'in acide; in acestu intellessu se dice si
dloridu ; e) ca masculinu , chloride-le,
pl. chloridi-i, applecatu la unu genu sau
familia de minerali, in *care se coprende
chlorulu cu derivatele selle.
* CHLORICU,-a, adj., (ital. clorico,

fr. chlorique); de chloru, care contine

chloru: acidu dloricu; acidele chlorice
se facu prin combinationea chlorului.
CHLORIDE, s. f., vedi chlore.
CHLORIDEIT,-a, si chloridiu, adj.,
(fr. chforid si chloridion); care semina
eu chloridea; de ad substantivu: a)masc.

chloridiu, genu de plante d'in famili'a

fungiloru; b) femin. pl. dloridie, tribu
de plante d'in famili'a gramineeloru, cari
au de typu chloridea.
CHLORIDRITIT , chloridricu , etc.;
vedi chlorohydratu, chlorohydricu.

CHLORIDU

s. M. , vedi chloride

sub 2, d.
* CHLORIODAT17, s. m., (fr. ehlo rio-

dote); sare formata d'in combinationea

acidului chlariodicu ca una base.
CHLORIODICIT,-a, adj., (fr. obi riodique); de chloru si iodu, care prin
proprietatile selle tine de chloru si de
iodu : acidu chloriodicu.
CHLORITE, s. f., chloritis (xXcoptTtg; vedi (Mora si chloru); ptra pretiosa,

nestimata verdia; specia de silicatu aluminosu cu base de magnesia sau de protoxydu de ferru.
* CHLORITIT, s. m., (ital. eforito, fr.
chlorite); sare formata d'in combinationea unui acidu chlorosu ca una base.
CHLOROANTIMONIATU , s. m.,
(fr. chloroantimonlate); combinatione de
chlorura antimonica ca una chlorura de
metalle electropositive.
CHLOROARGENTATU, s. in., (fr.
chloroargentate); combivatione de una

dlorura argentica en una chlorura de

metalle electropositive.
* CHLOROA1JRATU, s. yn., fr. (ciao-

roaurate); combinatione de chloridu auricu cu una chlorura de metalle electropositive.

CHLOROBORURA, s. f., (fr. chicroborure); combinatione de gazu chloridu, boricu si ammoniacu.
CHLOROCARPU,-a, adj., (fr. chlorocarpe, d'in zkolp6q, pentru caro vedi
chlora, si d'in v.apck--=fructu); cu fructe
verdastre sau galbinastre.
* CHLOROC ()TRAT ET, s.m., (fr. emo-

roeoprote); combinatione de chlorura de

cupru cu dlorura de metalle electropositive.

CHLOROCYANICIT,-a, adj. , (fr.
chlorocyanique) ; care coprende chloru
si cyanogeniu : acidu chlorocyanicu.
* CHLOROCYANURA, s. f., (fr. chlorocyannre); combinatione sau ammeste-

cu de una chlorura cu una cyanura.

CHLOROFERROCYANURA, s. f.,
(fr. chloro-ferro-cyanure); compositu de
chloru, de ferru si de cyanura.
CHLOROFLUORURA, s. f., (chicrofluorure); sare dupla formats, d'in combinationea t iei chlorura cu una fluorura.

www.dacoromanica.ro

CHL.

CHL.

645

CHLOROFORMIU, s. m., (it. ciorofo mo, fr. chloroforme); substantia

licida, oleaginosa, volatile, infiammihile, aromatica, ce se formedia d'in diorure tractate cu alcoolu, maivertosu d'in
chlorura de calce, forte usitata astadi in
fotografia, cumu si in medicina ca stupefaciente si anestheticu.

CHLOROPHOSPHORICU , chlorophosphorosu, etc.; vedi chlorofosforicu,

chlorofosf or osu, etc.
*CHLOROPHYLLU si chlorofullu,-a,
adj. s., (fr. chlorophylle, it. clorofilla,
d'in xXo.)prk, de care vedi la chlora sau
chloru, si d'in cp6XXov = folia); ca folie
verdastre sau galbinastre, vorbindu mai

* CHLOROFOSFORICU,-a, si chloro-

vertosu de plante parasite fanerogame,

s. f., chlorophylla,
cumu e visculu;
principiu colorante verde allu vegetaliloru si mai vertosu allu frundieloru si
foieloru acestoru vegetali.
CHLOROPLATINATU, s. m., (fr.

phosphoricu; adj., (fr. chlorophosphori-

que); compusu d'in chloru si d'in fosforu : acidu chlorophosphoricu.

CHLOROFOSFOROSU si chlorophosphorosu,-a, adj., (fr.chlorophosphoreux);
care coprende chloru si fosforu, inse in
cantitate mai mica de cata ce e chlorofosforicu: ezeidiz chlorofosforosu.

CHLOROFOSF URA,s. f., (fr. chloro-phosphure); compositu d'in chloru si

d'in fosforu Cu unu altu allu treile corpu,
cumu e chlorof osfur' a ammoniacate, in ca-

re intra chloridu fosforicu si ammoniacu.

* CHLOROHYDRARGYRAT U, s. in.,

(fr. chlorohydrargyrate); sare formata

prin combinationea unei chlorura mercurica eti una chlorura de metalle electropositive.

CHLOROHYDRA.TU, s. m., (fr.

chlorohydrate, it. clorldrato); sare formata d'in acidulu chlorohydricu cu una
base.

CHLOROHYDRICI7,-a, adj., (fr.

chloro-hydrique); care contine chloru si
hydrogenu, care coprinde hydrogenu
combinatu tu chloru : acidu chlorohydricu; cama in acellu-asi intellessu si :
hydrochloricu.
CHLOROIDDICU,-a, chloriodicu.
* CHLOROIODURA, s. f., (fr. chloro-

c lao ro -platinate); sare formata prin com-

binationea chlorurei platinica Cu una

chlorura de metalle electropositive.
CHLOROPODE, adj., (fr. chloropode, d'in xXcopk=verde si rok-no36c
=pede); co petiore verdastre.
CHLOROPTERU,-a, adj., (fr. chloroptre, d'in xX0)p6g=verde Si rcep6v
=aripa); cu aripe sau aripiore verdi.
CHLOROPYGIJ,-a, adj., (fr. diloropyge, d'in xXcop6 = verde i acrpl=
sedutu); cu sedutu verde : musce chloropyge.
CHLORORYNCHU, - a, adj., (fr.
chlororhynque,d'inxXwp6c=galbinastru
si (567xog=rostru sau ciocu); Cu rostrulu

galbinastru; in acellu-asi intellesu mai

desu si mai bene : flavirostru.
CHLOROSE, s. f., (it. clotose, fr.
chlorose, d'in xXcopdg=verdastru, galbinastru); 1. morbu propriu femineloru,
mai vertosu feteloru si veduveloru, caracterisatu prin una langore generale,
coloratione pallida seu verdastra a pellei si diverse accidentie nervose, insocita

lodure); sare dupla formata prin combi-

mai totu de un'a de turburarea regulei

nationea unei chlorura cu una iodura,

menstruationei; se dice si nzorbu saufe2. genu de

bre virginale, icteria alba;
plante d'in famili'a orchideeloru.
*CHLOROSARE, s. f., (fr. chloro-sel);
nume genericu datu la combinationile
chlorureloru de metalle negative cu chlorure de metalle positive.

si in care chlorur'a pare a face functione

de elementu electronegativu.
CHLOROMETRTCU,-a, adj., (fr.
chloromtrique); relativa la chlorometru : grade chlorometrice.
CHLOROMETRU, s. m., (fr. chlorometre); instrumentu ce serve ca 2ne-

tru sau mesura pentruchloru, apparatu

de mesuratu si evaluatu cautitatea de
chloru ce intra in combivatione cu ap'a
sau cu una base.

CHLOROSTOMIT,-a, adj., (fr. chlo-

rostome, d'in xXcop6 = galbinastru si

azlia=gura); cu gur'a galbinastra, vorbindu de una insectu, de unu conchyliu
sau de una passere.

www.dacoromanica.ro

646

CHL.

CHO.

CHLOROSU,-a, adj., (it. cloroso,

fr. chloreux); care coprende chloru. inse
in cantitate mai mica de catu unu corpu
care se califica ca claloricia : acidu chlorosu, oxide chlorose.
*CHLOROSITLEURICU,-a, adj., (fr.
chlorosulfurique); care coprende chloru

densitatea de 2. 42, susceptibile de a se

reduce in licidu sub pressionea catoruva
atmosfere : actionea chlorului asupea
ecozzomiei animale este forte energica si
chiaru in catu de mica dose produce effectulu unurpotente veninu; cu tote acestea chlorulu intra in conzposetionea

si sulfuru : acidu chlorosulfuricu.

sarei de mare si chiaru a corpuriloru

* CHLOROSULFURA, s. f., (fr. chicrosulfure); compositu d'in una chlorura

organice.

si una sulfura.

CHLORIIRA, s. f., (it. cloruro, fr.

chlorure); 1...corpu binaria formatu prin

CHLOROTICIT,-a, adj., (it. clorotico, fr. chlorotique); ce se tine de chlorose ca morbu : symptomate chlorotice;
care suffere de chlorose : muiere chlorotica; si ca subst una chlorotica.
*CHLOROXALATU, s. in., (fr. chlocombinatioroxalate); sare formata
nea acidului chloroxalicu cu una base.
*CHLOROXALICII,-a, adj., (fr. cilioroxalique); formatu prin combinationea
acidului oxaiicu si hydrochloricu : acidu
dloroxalicu.
* CHLOROXYCARBONICU,-a, adj.,
(fr. chloroxycarblnique); care coprende
chloru, oxidu si carboniu : acidu chicroxycarbonicu.
CHLOROXYCARBITRA, s. f., (fr.
chloroxycaraure); chloroxycarbura ammoniacale,sare dupla formata d'in patru
volumene de ammoniacu gazosu cu unu
volume de gazu oxychloridu carbonicu.
CHLOROXYLU, s. m., (fr. chloro-

combinationea chlorului ca una radi-

xyle, d'in x) pk=galbinastru si oXov

=lemnu); genu de arborelli d'in fami-

fi ere, bile, veninu in corpulu omului san

li'a cedrelaceeloru.
CVLOROXYSULFURA , s. f., (fr.
chloroxhsulfure); compositu de chloru,
oxydu si sulfura : chloroxysulfura am-

multe cuvente popularie ca : colicu-colica, etc., si intra, afora de acestea, intr'unu mara numera de cuvente scien-

moniacale, compositu ce se obtine simultanu cu chloroxycarbur'a a9nmoniacale, bagandu in gazu ammoniacu cor-

pula alba si cristallinu ce resulta d'in

actionea apei regale asupr'a sulfatului
carbonicu,
* CHLORU, s. m., (itr. cloro, fr. cilio-

cale : celle naai insemnate chlorure sunt :

chlorur'a de antimoniu, chlorur'a de argenta, ehlorur'a de arsenicu, chlorur'a

de azotat, chlorur'a de baria, de bisniutu,
de calciu, de cupru, de stamnu, de ferru,
de iodiu, de mercuriu, de fosforu , de
plumbu, de potassiu, de sodiu, de sulfura,
de zincu ;
chlortare metallice=chlo-

rura de carboniu, de boriu, de sulfura,

de seleniu si de fosforu ;
2. unulu
d'in generile sau un'a d'in ordinile chymice alle mineralogiei, care coprende
tote chlorurele naturali ce faca parte
d'in crust'a pamentului.
*CHLORITRATE,-affranc.cliterui6,

it. clorurato), part. passivu d'in unu

verbu chlorurare, luatu ca adiectivu cu
insemnarea de ammestacatucu chlorura,
combinatu cu chlorura, care coprende
chlorura : petre chlorurate.
t CHOLE si cole, s. f., grec.

altui animale, a datu in limb'a nostra

tifice, ca : cholelithu, cholecvste, etc.

* CHOLECYSTE, s. f., (fi. cilowc3 ste,

d'in zoXt=chole si xtiang=besica); besic'a bilei sau fierei.

CHOLECYSTITE , s. f., (fr. chol6c3 stite) ; inflammatione a cholecystei.
CHOLEDOCU,-a, adj., (it. coledoco,
fr. choldoque ; d'in zokii=choie si Si-

re, d'in xXaT6g=galbinu-verde; form'a

masculina a femininului chlora ; in limb'a latina, a nume in Vegetiu, inca se
afla chiorum=cidoru); corpu elementariu, gaza galbinu-verde, de sapore si

zop.a=recepu) ; care recepe sau contine bite; de aci, s. m. reale, choledoculu = Ca"ale choledoca, formata d'in canalea biliaria si canalea cystica.

odore forte tare si nep/acuta, avendu

the,

CEIOLELITHIT, s. m., (fr. citoiti-

zoXiy=laole si Xt&o=petra);

www.dacoromanica.ro

CITO.

CHO.

647

calculu sau petra ce se formedia in

mina de uritione revoltatoria : candu

bile.

* CHOLELOGIA, s. f., (fr. chollogie,

vedu acesta cholera, mi se taia totu appetitulu de mancare; candu nu miar mai

d'in ,x0kt =chole si X6Toc=discursu);

tractatu, studiu asupr'a bilei.
CHOLELOG
a dj relativu la

dd de ochi asta cholera, totu asiu mai

trai ; dotea se perde, si remani Cu choler'a in casa; b) applecatu la una planta

cholelogia : scriere cholelogica.

CHOLEPYRA, s. f., (fr. cholpyre,

spinosa, care inainte de choler'a cea mare (vedi mai susu) era aprope neconno-

d'in xokt=chole si n5p=focu, febre);

scuta, re astadi mueca multe sate si

febre biliosa.
CHOLERA, s. f., cholera (xok6pa, it.

cetati.
CHOLERICU,-a, adj. s., cholericus ;

colora, fr. cholra si colre, tote d'in

de cholera, relativa la cholera: a) in

xokt=chole si fAeLv=currere, curare);

genere : temperamentu cholericu, biliosu,

1. affluentia sau superabundantia de

bile; de ad : 2. morbu de bile, si a nu-

si de ad, supperatiosu, veninosu, furi-

me : a) morbu corporale :
versatura
sau dejectione de bile ; f3) in speciale, asia numit'a de medici choler'a morbu=

cholera morbus , morbu caracterisatu

prin desa si dorerosa vomitura sau dejectione de bile , prin gretia nesufferita
Cu alteratione profunda a faciei, prin agitatione continua si ansietate estrema,
prin convulsioni in pulpe si bracie, prin
intortechiare convulsiva a degiteloru si
invenetirea unghieleru, prin sete audi-

toria, caldura viva interna si recire a

superfaciei corpului, prin prostratione
completa in dteva ore a poteriloru, prin
langedirea pulsului , prin necontenite
palpitationi, lesine si syncopi : stingerea vocei, convulsioni terribili si una
specia de strangulare precedu mortea de

cholera, care urmedia de regula dupo

deue dieci si 'Aft-a de ore, uneori si mai
currendu ; dro s'au vedutu si casuri, in

cari mortea urmedia numai dupo trei

dille si chiaru dupo septe : medicii nu
su uniti asupr'a causei prossime a cholerei neci asupr'a puntului de a se sci,
deco choler'a e sau nu contagiosa;
prin choler'a mare Romnii intellegu
marea epidemia de dolera d'in 1830
31 ;

in blasteme occurre adesea cholera ca morbu terribile si subitanu : lovite-ar choler'a ; de ce nu vine una cholera se me scape de voi?
b) morbu
suffletescu : a) anim'a rea, egritudine,
intristare , melancholia ; f3) supperare,
veninu, acerbitate, menia, furia, etc.
3. prin noue metafore : a) applecatu la
una persona, si mai vertosu la una fe-

osu, etc.; b) in speciale : symptome cholerice, de choler'a morbu;

s. f. cholerica (subintellege febre), febre ce insociesce choler'a morbu, si care une
ori symptoma de altu morbu.
CHOLERINA, s. f., (it. cholerina, fr.
cholrine) ; deminutivu d'in cholera ,
applecatu in speciale si la diarri'a ordinaria.
CHOLERRAGIA, s. f., (fr. choler-

rhagie, d'in xat=chole si frcMycarz-a

se rupe, a se sparge si curd); flussu de
bile in genere si in speciale cu acelluasi intellessu ea si choler'a morbu.
* CHOLESTERATU, s. m., (fr. cholesterate); Bare formata d'in combinationea acidului cholestericu cu una bsea
CFIOLESTERICII,-a, adj., (fr. eholestrique) ; care contine cholesterina
acidu cholestericu.
CHOLESTERINA, s. f., (it. colesterina, fr. cholestrine, d'in!xokt=cho-

le si arkp=grassime); substantia grassa, care semina cu alte substantie grasse, mai vertosu cu cetin'a, si care se afla in calculele biliarie, cumu si in sange, in certe concretioni cerebrali, in galbinusiulu oului, etc. : cholesterin'a trassa d'in calculele biliarie se scamba in acidu cholestericu prin actionea acidului
azoticu.
CHOLIAMBIGE,-a, adj., chollamWens ; care contine unu choliambu sau
mai multi choliambi, compusu d'in choliambi : carm,e choliambicu.
CHOLIAMBU , s. m., choliambus
(voMagoc, d'in xcadc=schiopu sircep.poc=iambu); versu iambicu, terminatu

www.dacoromanica.ro

648

CHO.

CEO.

Cu unu spondeu, in locu de a se termina

Cu unu iambu, cea-a ce face orecumu versum u se cespite.

CHORA, s. f. (dupo localitati pronun-

este`unulu d'in jocurile celle mai echie,

dro de certu nu si unulu d'in cellenaai
de lapidatu si de uitatu; anticii, allu caroru gustu in artile formose este necontestatu, faceau pre dindeloru, si chiaru

tiatu si ; hora, ora, curau si fora, aspiratione : cora), chorea (xope:a); 1. in gratiele ce insocieau pre Venerea, se
intellessulu anticu si propriu, saltare in joce chore si numai chore ; la Romni
choru, saltare de mai multi omeni ce chor'a este jocu nationale, si cu tote aformedia unu choru sau cercu, tinenduse unii Cu altii de mana, de unde apoi
prin metafora si canticulu sau music'a,
dupo care se joca chor'a se chiama totu
chora; a joc chor'a, eantd chor'a si
a cana de chora;' nu scii cantd de di tu
una- chora, eu sciu mai multe chore; nu
sciti joc bene aeesta chora, de acea-a
se ne cante alta chora, ce seimutotijoed;
dupo celeritatea miscarei passiloru
este : chora batuta, chbra rpida, chora
Una, etc.; dupo loculu unde se joca si
dupo conditionea personeloru ce ua joca
de ordinariu: chora muntianesca, chora
campianesca, chora terran esca, ehora cetatianesca, chorabarbatesca, chora militaresca, etc.; dupo callu in onorea cui se
joca sau se canta: chor'anairessei, chor'a

ginerelui, chor'a nunului, chor'a nunei,

Mor'aDomnului, chor'a Domnei, chor'a
lui Juiarau, chor'a ini Tunsu;
canti-culu de chora este adesea insocitu 8i de
unu canteen de cuvente, de una poema,
care in loca de laude coprende sagetaturele de satyra celle mai acerbe pentru
cellu cui e inchinata chor' a (Fescennine);
prin attributulu in gen etivu se espri-

me si autoriului chorei : chor'a lui Demetriu, liti Stefalzu, lu Antonia; chor'a

lautariloru d'in satulu Albesci,
alte
constructioni, in cari intra choro : a se

ceste-a astadi, ca totu ce e nationale, d'in

mani,' a de imitatione servile si mimutesca,

chor'a se mai joca numai de poporulu,

care ne a pastratu si numele de Ronzanu;

biet'a clabra nu aria acesta sorte neci in

tenzpurile celle mai de focu alie romanisnzului ; domnele Fanariotiloru Cu matronele rom ne de cea mai malta conditione fizrmecau atriele palatieloru de atunci prin chorele toru plene de nespusa
gratia; 2. prin metafore : a) veri-ce
altu jocu, dro mai vertosu : b) locu unde

se joca chor'a in intellessu strinsu sau

si alte jocuri, loen sub cerulu deschisu
prin sate : mai in tote satele, in alele
de domenice si de ate serbatori, candis,
e tempulu formosu, se face chora; chor'a
incepe dupo prandiults micu si tine peno
ser'a a nzerge la ch,ora, a spect la chora,
a se invest si orna de chora; ploi'a sparse chor'a: fienduco plott, chor'a se facf4
intr'una casa; c) cu intellessu mai ideale:
armonios'a chora a p/anetitoru, a stellelora; proverb : dco teprndi in Mora,

cauta se joci: cine intra in chora, cauta

se joce; ai intratu in chora, cauta se

joci, etc., a fi nevoitu cineva se continue

ce a inceputu, desi nu i mai place a lu

prende in chora, a se desprende d'in

continua.
CHORAGIU si choregiu, s. m., pl.-e,
choragium (xoptcov ; vedi si choragu);
1. locu, parte a teatrului la antici, unde

chora ; chora intr'una parte, ca oppusu

la chora in doue parti, in care saltatorli
se misca si spre derept'a si spre stangla,
pre anda in chor'a infruna parte saltatorii inaintedia numai spre derept'a.;
a joc si inainte si inapoi d'in frasea
batuta : asid joca pre la noi, si inainte
si inapoi, are intellessu : a) ca si a joc Mor'a, in doue parti; dho. si : b) a
joc chor'a miscandu-se inainte si in debou neci
retu, fora se inaintedie
spre derept'a neci spre stang'a; chor'a

chorulu si cei alti actori se essercitau

si se investieau, si unde se pastrau vestimentele, maohinele, decorationile si
totu apparatulu necessariu pentru representationi; 2. spesele facute de choragu pentru essercitarea chorului, cumu
si pentru ornatulu acestui-a ; d ad:
3. prin estensione : a) apparatu, preparati% e in genere; N machina, machinara, parte a unei machine, rota, etc.
* CHORAGU si Moregu, s. m., choxop6e=. choru si
ragus (xoply6g,

www.dacoromanica.ro

CHO.

CHO.

gysty=agere, conducere, diregere; compara si fr. chorage si chorge); 1. cellu

insarcinatu, mai vertosu la Romani si
la Grecii antici, a direge teatrulu, si in
speciale, a dingo instructionea si essercitationile chorului si alle cellOru alli

actori, a regula spesele cerute pentru

invetiatufa si ornatulu dorului, spese
ce choragulu facea d'in averea sea particularia sau, pre computulu averei publice : la Atheniani, fiacare d'in celta

diece triburi in cari erd impartitu poporulu Atticei, avea choragulu su, care
se certd in magnificentia si gustu cu cei
alti noue choragi ; 2. genu de insecte coleoptere, care serve de typu tribului choragidiloru.
* CHORAGIDE, adj. s.,(fr.choraglde);
cari semina cu choragulu in insemnarea
de sub 2; de ad, s. f. pl. choragidi, tribu
sau familia de insecto d'in ordinea co-

leoptereloru, care are de typu genulu

choragu.

*SHORAICU,-a, adj., choraicas (xopabck); compusu d'in chorei in totu sau

in parte : versu choraicu.
CHORALE, adj., (it. corale, franc.

d'oral); relativu la choru : cantu chorale, care se canta de unu choru, vorbindumai vertosu de cantil religiosa sau
basericescu; partile chorali alleunei cantare, scola chorale, carti dorali, monada
chorali, etc.;
s. M., chorale sau chora-

liu, specia de canta grave si maiesto u

cantatu la baserica.
4' CHORA.ULICU,-a, adj., choraulltus; relativu la choraulu: flautulu e iasubst. perstrumentic choraulicu ;
sonale, doraulicu,-a, in acea-asi inseninare cu choraulu,-a.
CHORAULU,-a, s., choraules-choraula (zepa.6).71q, d'in zep6c =choru si

a;X6 =tibia sau flautu); colla te cu

flautulu da directione chorului.
CHOREGIU, g. in., vedi choragiu.
CHOREGRAFIA si choregraph;a,
s. f., (fr. chorgraphie, it. coregralia,
d'in zopeEa=chora si Tpeepstv..-rzscriere);

arte de a compune si serie dore (=saltu

sau jocu in genere) cu certe semne, cumu
se serie si canticultt sau music'a: se afla
cariz de choregrafia, in cari d'in preuna

649

Cu canticulu chorei este scrissa si chor'a

ca jocu.

CHOREGRAFICU si choregraphicu ,-a, adj., relativu la choregraphia

sau la choregraphic : note choregraphice.
*CHOREGRAFU si choregraphu, s.m.

(it: coreografo, fr. choregraphe); care

scie si essercita choregrafi'a, caro compune si serie cantece de jocu sau jocuri
insesi,
CHOREMANIA, s. f., vedi choriu.
CHOREPISCOPTJ , s. ni., chorepi-

scopus (ropertoxere, d'in xd)pa=terra, regione, -tinutu, si orEcncom=episcopu); preutu sau prelatu ce Vio loculu

episcopului unui tinutu : in baseric'a

primitiva chorepiscopulet erd unu preutu

delegatu de episcopu spre a essercitd

functionile ccestui-a intr' unu coprensu
orecare; mai tardiu exarchiiluara loculu
chorepiscopiloru;
2. d'in op6 si miaxozog=inspectoriu, demnitate de asseminea ecclesiastica, inspectoriu allu chorului unei cathedrale.
CHOREU,-a, adj., vedi choriu.
CHOREUTU, s. ni., choreutes (zo-

petrrix); care salta intr'unu choru de

saltatori.
CHORIAMBICU,-a, adj., chorlambicus; care coprende choriambi : versu
dorianibicu, poema choriambica.
CHORIAMBU, s. m., choriambus,
(vedi choreu si iambu); petinru poeticu
compusu d'in choreu si iambu.
*CHORICUra, adj. choricas; relativu la choru : flautu Choricu , care insociesce chorulu ;
subst. personale,
choricu,-a , cui place chorulu, music'a
de choru sau music'a in genere.
CHORISTU,-a , s., (it. corista, fr.
choriste); cu intellessu personale : a) in
insemnare mai strimta , cellu ce canta
intr'unu choru de baserica; b) in insemnare mai estensa, cellu ce canta inteunu
choru de teatru sau in veri ce altu choru :
choristii din acestu choru sunt superiori
choristeloru ; c) cellu ce direge chorulu ;
2. ca adiectivn : tonu choristu, tonu naturale, fora accidentise musicali , cumu

e astadi tonulu do, pusu la elevationea

indicata de instrumentulu cho, istu (vedi
mai diosu); de ad, ca subst. masc. reale,

www.dacoromanica.ro

650

CHO.

CHO.

choristu, pl. choristi, : a) sonu fissu, conventionale, dupo care se direptedia tote

instrumentele musicali, spre a fi in deplena concordantia; b) si instrumentulu

cu care se servu musicii , spre a afli si
capM sonulu fissu numitu de assemine
choristu; instrumentu ce e sau'una specia de furcutia de aciariu, alle cui corne
puse in vibratione dau sonulu la si une
ori, de si rara, si sonulu do; sau una specia de micu flueru monotonu, care da acellu-asi tonu.
1 CHORILT si choreu,-a, adj. , chorus si chorins (xoperoc si x6ptoc; compara si fr. cliore); relativu la dora sau
la choru : metru choriu, mesura poetica
sau musicale, apta pentru chore; Matti
inse mai vertosu ca substantiva reale
a) m. choriu sau Moreu, petioru poeticu
compusu d'in doue syllabe , d'in care
prim'a lunga si secund'a seurta; cftte
una data, in poesia antica, choreu=tribracu; b) fem. choria, morbu caracterisatu prin miscari desordinate si convulsive alle petioreloru, care attaca toti muschii sau si numai una parte a corpului,
si care se manifesta mai desu dupo co-

pillara peno la pubertate, avendu de

cause principali masturbationea, escessulu placeriloru carnali, affectionile morali prea viue, ro la muieri si cursulu
greu allu menstruationei; in limbele soron i (compara si it. corez) morbulu choria se chiama si chorea sau chor'a Santului Vitu, pentru co in Germania cei ce
sufferieau sau credea co sufferu de choria allergau la capell'a numitului Santu,

uncle di si nopte saltau mereu dor'a,

ca se se vindice.
2 CHORIIT , s. m., chorion (xcop(ov

=locusioru, casutia); 1. cas'a fetului in

uterulu mammei, si mai verto,su partea
cea niai esterna a membraneloru ce com-

punu acesta casa, (vedi si corionu in

Glossariu); 2. partea cea mai grossa a
pellei, membrana alba fibrosa de fortia
considerabile, care se atla sub tessutur'a
grassa subcutania : f ace a interna a choriului; grossimea choriului varia dupo
regionile cOrpului, clupo etate si sessu,
(vedi si coriu).

pEtoiv d'in xcopECecv=despartire, allegere),

nume data criticiloru cari venira dupo

asiA numitii diascebati si cari, suppunendu la noue cercetari poematele lui
Omeru, scossera d'in elle tote locurile ce
le parura eterogene.
*CHOROBATE, s. f., chorobates (xtupoem-yr, d'in xtrupa=terra, spatiu si d'in
paEvetv=--calcare, passire); instrumenta

de libellatu sau de mesuratu altitudinea unui loca.

CHOROCITARISTIT si chorocitha-

ristu, s. m., chorocitharista (xopmaccpcatir); citaristu ce cu citar'a sau lyr'a

accompania unu choru.
CHORODIDASCALLT, s. m., (xopoSLacicncaXoc); 1. dascalu, invetiatoriu allu

unui choru, care dirige saltulu si cantulu chorului; numirea curatu latina e
prrecentor =precantoriu; 2. numele de
chorodidascalu se di si poetului tragicu,
care er, auctoriulu dramateloru tragice
date in studiulu chorului, pentru co poe-

tulu insusi instruiea chorulu si cei alti

actori.
CHORODIA, s. f. (it. corodla, fr.

chorodie, d'in xopk=choru si 427j=

cantu); cantu essecutatu de mai multe
voci in unisonu sau la octava, in opposetione cu monodia.
* CHOROGRAF1A si choro grapha, s.
f., chorographia (xcopoypccfp(cc, d'in xciiricc

=terra, regione, si d'in 70<pacv = descriere); descriere a unei regione, sau

scientia de a descrie regionile, differinte de topografa, intru cala dorografi'a

se marginesce la generalitati si nu intra in ammenutele ce da topografi'a.

,CHOROGRAFICII si chorographicu,-a, adj., relativu la chorografia : carte
choro grafice.

CHOROGRAFU si chorographu, s.
m., (it. coro grafo, fr. chorographe); cellu
ce se occupa ca choro grafa, auctoriu de
opere chorografice : choro grafulu Turciei, Italiei, etc.
CHOROIDE, adj., (it. coracle, fr.
chorade d'in x6pcov sau zwpEov=iocu,

receptaclu, pelle [vedi si 2 choriu] si

d'in EISoq=forma); care smina cu cho-

riulu : membrana choroide , un'a d'in

* CHORIZONTE, s. m., cliorizon (xo.)- membranele interne alle ochiului, care

www.dacoromanica.ro

CHO.

CHO.

s. f.
se afla intre sclerotica si retina;
reale, aoroidea, in acellu-asi intellessu

ideale a dramei ; Oratiu dice co chorulu

cauta se represente partea unui senguru

cu membran'a choroide.
*CHORTINU, adj. schortinns (-x6eTLY0

d'ill z6ptoc=erba, fenu); de erba

651

actoriu, se nu caute mire acte nemica

strainu de subiectulu dramei; ellu se favoresca si se laude pre cei boni, se mu-

sau de fenu o/iu chortinu=chortinum

oleum, si absolutu : ehortinu=chortinum, oliu de se estrage mai vertosu d'in

sire si se castige pre cei rei si rate-

rapanu sau reanu.

CHORU, s. m., pl.-e, si re (pre a locurea pronuntiatu si fora aspiratione

de choru; choru fora bassi, (vedi si mai

coru), chorus (zopk, it. coro, franc.

sacerdotele essi d'in choru;_ p') loen uncle

citi, etc.;

f3) choru de baserica : litur-

gia cantata in patru choruri ; cantoriu

diosu) ; de ac : a') parte a basericei uncle

se canta si se recita offlciulu divinu

choru, nu e de ctItu
form'a masculina a formei chora, care
se ion, cu intellessu mai estensu de catu
acesta-a; la unii Romni, la Macedoromani de essemplu, nu essiste, pre catu
scimu, de catu form'a coru, care se applica si Cu intellessulu restrinsu si spe-

stau de canta choristii in baserica : faci'a anteriore a chorului e de marmorea

cea mai formosa;
7) composetione
musicale cantata de mai multe voci, insocite sau nu si de instrumente musi.cali : in choruri toti cauta se vorbesca

ciale ce are la Dacoromani, fo rm'a chora);

1. in intellessulu abstractu si special()) ce
are si form'a chora : saltare in cercu: gratiosulusi usiorulu choru allu nympheloru;

cellu ce canta; choru de tragedia, choru)

de comedia ; chorurile lui Seneca tragiculu, chorurile lui Sophocle , chorurile
Athaliei lui Racine; a compune, a serie
unu choru; a pune pre musica unu choru

chwur Si chorus;

dinele pre erba verde tragu chorulu /orts

plenu de gratia, a duce choru, a celebr
applecatu si la armonios'a michore;
scare a stelleloru dupo carrulu noptei
chorulu, ca
urmedia stellele in choru;
si can tulu, in origine era ceva sacru, unu

multi de espressione allu sentimentului

religiosu ; de ad espressioni biblice ca :

laudati pre domnidu in tympane si in

chore;
2. in intellessu concretu, cta
de saltatori, de cantori, de nmsici : a) in
genere : chorulumuseloru; choru de sunatori, de musici ce canta cuinstrumente; choru de copilli; chondu IsTereidiloru

salta in giurulu Doridei; unu doll de

amici devotati bu petrece, saltandu si
cantandu, etc.; b) in speciale : a) chorulu dramaticu, care, la antici, figurd in
fiacare dratna, si mai vertosu in tragedie, ro nu numai in asia, numitele opere, ca astadi, si care insocia cantulu
seu si cu saltatu sau miscare cadentiata
si rythmica : chorulu, in dramatele antice, indatadupo prologu intrci in scena,
uncle st peno la finitulu dranzei ; chorulu teatrului anticu erd consideratu ea
una persona morale, care rep2 esent cipartea opinionci commune sau conscientiei
publicepersonificata,cumu si moralitatea

intr'una, ca cumu ar fi numai unulu

= a compune music'a unui Mom ;

in speciale prin choru se intellege mai
vertosu celle patru parti sau voci principali alle unei composetione musicale ;

adeco bassu, tenore, contralto, =pram;

asii in eau prin doue choruri se intellege duplicarea acelloru-asi voci , prin
trei choruri triplicarea loru, etc.; a)choru

de stelle, cta de stelle in mersulu loru

armoniosu ; e) choru cerescu, choru de
angeri, cta de angeri, ordine de spirite
ceresci, considerate mai trertosu ca marindu pro Eternulu prin canturile loru

aoruri de angeri se audira cantandu

in inaltele regioni alle certdui ; Christu
siede de a drept'a tatalui mai pre susu
de tote ordinile si chorurile spiriteloru
fericite;in genere: chorulu fericitiloru,
ct'a celloru ce gusta beatitudinile ceresci ; n acellu-asi sensu : chorulu celloru derepti, etc.; de ac : a') unu choru
de angeri, representati prin pictura sau
sculpture ;
cu respectu l cantulu
suave allu mai multoru persone : mi parca co audu choruri angelice: 7') pentru
persone ce traieScu in bona intellegere
si perfecta armona inco se dice choru
de angeri;-3. in genere multime, adu-

www.dacoromanica.ro

652

CHR.

nare, ceta, comitatu,cercu mai multu san

classica in parte : chrestonzathia greca,

mai pucinu numerosu de persone, mai

vertosu persone unite pentru acellu-asi
scopu, prin acelle-asi cugetari sau sentimente, etc., sau multime de lucruri,

latina, arabico ebraica, italiana, francesa, etc.; 2. Grecii numia eirestomathia:

mai vertosu lucruri omogenie, unite prin

o) una collectione de opere insemnate

ca unu x=xpictk=utac si bonu; b) unu
opu allu lui Proclu, in care acestu-a e-

unu kgamentu orecare ideale : a) in

numera numenele poetiloru cyclici si alle

intellessu bonu : una choru de allessi si

mundri juniinsociesce totu de un' a pre

patriei loru.

barbatulu stralucitu; chorulu filosofiloru,

chorulu poetiloru, ch,orulu profetiloru,
chorulu vertutiloriz, chorulu stelleloru ;

citiu de composetione, care consiste in

des voltarea retorica a unei sententia, unei dissa celebra : chriele erau, la antici mai vertosu , unulu d'in essercitiele
ce se credeau ca mai apte a form stylulu si a ascuti tnentea.

chorulu gratieloru, chorulu naiadiloru;

mai allessu in sfera religiosa : gloriosulu choru allu apostoliloru, allu martyriloru , allu santiloru parenti ;

b) dro si in reu : esti tau deauna impressuratu de chorulu blastematiloru,

cari ti snzina; unu choru de injurie incepura se si cante ;de ad : c) cu intellessulu de multi ce consemtu si se invoiescu la acellu-asi lucru : toti in choru
repetu acelle-asi cuvente ; de unde, a face
choru : a)a repet in choru, a canta in uni-

sonu celle cantate mai inainte; dro si :

f3) a repet ce a dissu altulu, de si pote
ca alte vorbe, a dice ce dice altulu, a d
assentimentulu seu la celle disse de altulu, etc., atItu in intellessu bonu, ctu

si in intellessu rea : toti din adunare

fecera choru cu panegyristulu fapteloru
eroului; nu voiu fi en cellu din urma a
face choru la laudele ce ti se voru face ;
facu choru disseloru barbatului si amicii, si docilii discipuli, si imitatorii servili, si partisanii passionati, si lingusitoril vili.
CHRESTOMA.THIA si chrestomatia
(mai pucinu bene : christomatia), s. f.,
(it. crestomazia , fr. chrstomathie
zgaTolidtbeta, d'in xplar6g=banu, utile,
si d'in p.a,betv.=invetiare); invetiatura

bona, solida, utile; applecatu inse cu

insemnarile speciali : 1. collectione de
operile autoriloru boni sau de loouri allesse d'in aceste opere, asiA in catu offere studiosiloru unu studiu progressivu
asupr'a limbei si totudeuna data le offere unu mediu de a si appropri ideele
celle mai bone si mai utili, mai vertosu
asseminea collectione d'in autorii unei

limba straina in genere si unei limba

* CURIA, s. f., elida (pa); esser-

CHRISALLIDE, etc., vedi chrysallide.

CHRISMA, s. f., chrlsma (xpEawx d'in

xp(etv=ungere); 1. oliu santitu, numitu

si santu myru sau myru mare, applecatu
spre ungere in certe sacramente si ceremonie basericesci, cumu la battezu, la
chirotonire, etc.: chrism'a se considera ca

sigillulu gratiei santuluispiritu, ce a receputu cellu hattezaty, si de acea-a preutulu, candu unge cu chrisma pre cellu
battezatu, pronuntia cuventele: sigillulu
gratiei santului spiritu ; 2. ungerea insasi, actionea de a unge ca chrisma.
CHRISMARE, v., (compara it. creamare); a unge cu chrisma, a imprime
cellui battezatu sigillulu gratiei santului spiritu.
CHRLSMATIONE, s. f., actione de
chrismare.
CHRISMATORM - tarja, adj. s.,
s. m., reale, chrismacare chrisma;
toriu, vasu cu chrisma.
CHRISOVII, s. m., vedi chrysobullu.
CHR ISTIADE, s. f., poema a lui Vida, care are de subiectu pre Mantuitoruin Christu; acea-asi poema se desmna
une ori si sub nmnele de messiade, (vedi
nzessia).
CHRISTIANISMU -- christianismus

(=xptcrucotail64), christianitate=ehristiauitas, christianu = christianus ..-_--(xptcrnctv6q), christianizare=ehristiaaizare (=-_xpLavavECdv), forme mai de cur-

rendu intrate in usulu limbei in loculu

celloru vechie, introdusse de cand u Ro-

manii incepura a se crestini : crestinismu, crestinitate, crestinu, crestinare;

www.dacoromanica.ro

CHR.

CHR.

acelle-a sunt derivate d'in num ele Man-

tuitorului, luatu cu forma mai appropiata de cea grecesca, adeco d'in Christu

=Christits=Xpiar6s; aceste-a au essitu

d'in numele Mantuitoriului cu forma
mai romanita, adeco Cristu sau Crestu,

care de certu a cautatu se essiste in

653

ret Apostoliloru, discipuliloru ; nascerea lui Cristu; venirealui Christu, fidelii

Christu, etc.; de ad prin metafore : a) doctrin'a si credenti'a in doctrin'a lui Christu : a connosce pre Christu;

regeneruti intru Christu ; a urmd lui

Christu; a trai intru Christu, a mori, si

limba, dro care teu s'a inlaturatu prin mai vertosu, a addormiintru Christu; eta
form'a carturaresca Christos, fora neci au moritu intru Christu, intru Christu
una analoga in limba.
voru si invid ; frate , tata, fiiu intru
* CHRISTICOLU,-a, adj. s., christi- Christu; b) mai vertosu, sublimea si incola (d'in Christu si colere = adorare); finit'a misericordia a lui Christu penadoratoriu allu lui Christu.
tru coi assupriti si adapati cu tote ama*CHRISTIGENU,-a, adj. s., christi- rurile : (Jhristu more in pauperulul ce
genus, (vedi christu sub 2 si genere); cade de fome la usi'a vostra, o avuti ai
d'in genulu sau famili'a lui Christu.
pamentului;
c) corpulu si sacramen* CHRISTIPOTENTE, adj., christi- tele lui Christu lotrulu arrunca diosu
potens; potente in nurnele lui Christu.
pre Christu, si iea cibarea de argentu;
CHRISTU,-a, adj. s., christus si Chrl- pre Christu vendeti, o archierei, candu
stus (xpurck si XpLark, de la xplay=un- faceti d'in chirotonire unu obiectu de
gere; vedi si chrisnza); 1. adiectivu, unsu speculatione;
d) imagine a lui Chricu chrisnux, care a receputu sigillulu stu, mai vertosu a lui Christu crucegratiei divine ; doro mai vertosu, 2. ca fissu mai multi Christi se all in dornume propriu, Christu (vedija bene si mitoriulu penitentei; a saruid pre Donzcorrectu : Crestu, de uncle crestinu, crestinare, etc.; form'a carturaresca, Chri-

stos, este (Mr contraria analogieloru

limbei; vedi si christianisnzu, etc.), numitu asid ca unsulului Domnedieu, regele regiloru; cuventulu ebraicu, Messia,

ce se da de asseminea
insmna totu unsu : rege, profetu, sacerdote, etc., cari recepeau ungerea sacra; si prin urmare grec.Xptcr* nu e decdtu traducerea cuventului ebraicu Messia; de ad vine, co in biblia christu se
afla pusu ca nume appellativu cu intellessulu de sacerdote, rege, profetu, etc.:
Davidu, christulu Domnului; nu potu
attenge pre Saul, christulu lui Domnedieu; nu attengeti pre christii mei, si nu
taceti reu profetiloru Inei, etc.; ba inco

applicatu si la alte persone investite

numai cu autoritate legitima umana :
aceste-a dice Domnulului Gyru, unsulu
Mantuitoriului inse, ca sacerdote si profetu si rege supremu, se envine prin escellentia titlulu de Christu,

nulu Christu; in acestu intellessu eaventula are si unu plurariu, si se declina ca veri-ce nume commune articulatu.
CHROMA, s. f., aroma (xpciy.a=colore; compara si it. croma); 1. unulu d'in

cello troj generi de musica la antici,

genu in care melodra procede in diumetati sau tertie de tonu; astadi chrom'a progrede in diumatati de tonu si se
chiama si genu chromaticu (vedi chromaticu) ; 2. un'a d'in notele de musica,
care are farm'a de unu o.
* CHROMITARE, v., a convert in
chromu; de uncle part. passivu, chromatutu : plumbu chromatatu.
CHROMATICE , adv., (chromaticej
ital. cromaticamente=fr. chromatique
ment); in moda chromaticu, dupo normole genului chroinaticui,: tote instru-

care cu acestu intellessu, ca veri-ce nume

mentele de concente se potit divide chromatice.

CHROMA.TICH,-a, adj. s., chr ow tdcos (xpo.T.attx6g, compara si it. cromatico, fr.chromatiquo);relativu la chroma

propriu, nu pote lud articlulu in urma,

ci numai inainte, si chiaru asia numai
in dativu : Christu, dupo inviare, se ar-

in insemnarea de sub 1 : 1. adj. : genu

chromaticu, genu de musica care procede cu diumetati de tonuri sau care

meu;

www.dacoromanica.ro

654

CHIC.

coprende nu numai tonuri intrege, ci si

semitonuri : trei sunt generile de meloda: genulu diatonicu, genulu chromaticu si genuluarmonicu: genulu chromaticu sta intre cdlu diatonicu si cellu armonicu ca alta colore intre alba si negru ; de ad si : accordu chromaticu, in
care intra tonuri chromatice, semitonuri,
sau intervalle chromatice; corda chro-

matica, care serve la genulu chromaticu ; cantu dromaticu , modulatione

chromatica; scara chromatica : a) scara
musicale compusa d'in douesprediece
sernitonuri ; b) scara musicale de tonu
minore, in care adeco dupo secundulu
tonu vine unu semitonu ;
2. ca substantivu : a) masc. chromaticulu=gemilli de musica chromaticu ; b) f. chromatica : a) parte a artei musicale, care

tractedia despre genulu chromaticu ;

3) parte a artei de pictura, care are de
obiectu coloritulu.
CHROMATISMU, s. m., (it. cromatismo, fr. chromatkme) ; 1. ca terminu
de nausica, (vedi chroma si chromaticu),
systema a genului de musica chromatica; meloklfa chromatica; 2. ca terminu
de plysica , modu de coloratione allu
plantelOnl.
CHROMATIZARE, v., (it. cromatlzmire); a face chromaticu semitonulu

minore chromatiza una meloda, precumu una sengura diese enarmoniza melodii a.

CHROMATOGENIU,-a, adj. s., (fr.

chromatogene, d'in xpa.=colore, si

7EYVaeLV=generare); care genera sau pro-

duce colore, vorbindu in speciale de unu

apparatu, d'in organismulu omului, care
secreta materia coloratoria de pelle.
CHROMATU, s. m., (fr. chromate);

nume genericu datt la sari, cari resulta

d'in combinationea acidului chromicu
cu basi : chromatu de calce, chromatu
de ferru.

formate prin cornbinationea unei sare

chromica cu un'a poteissica : fluorura
chromicopotassica.
CHROIVIICOSODICU,-a, adj., (fr.

chromicosodique); se dice de sari formate prin combinationea unei sare chromica cu un'a sodica.
CHROMICIT,-a, adj., (it. cromico,
fr. chromique); de dwomice, relativu la
chromiu : sari chromice, oxydu chromicu,
acidu chromicu, sulfura chromica.
* (JHROMIDE, adj. s., (fr. chromide);
care semina cu chromulu; de ad, s. pl. f.

chromidi : a) genu de corpuri simple,

b) familia de minerali, cari au de typu
chromulu.
CH ROMITU , s. in., (franc. cliromite): nume genericu datu la composite

analoge cu sarile si cari resulta d'in

combinationea oxydului chromicu cu
una base : chromitu de ferru, numitu si
siderochronzu.
* CHROMIU, s. m., (fr. chrome) corpu

metallicu descoperitu cotra finitulu seclului trecutu, cu proprietati de a colorl

celle alte corpur, dupo cari i s'a data

si numele (de la xpdli.oz=colore).
CHROMOLITOGRAFIA. si
CHROMOLITHOGRAPHT A , s. f.,
(it. cromolitogra ia, fr. chromolithozraphie,
xpzii p.a=colore, XE0oc=petra
si ypripacv=scriere, sapare); lithografia
ca colori, arte lithografica de a imprime
desemne cu varie colori.
CHROMITLA , s. f., (fr. chromule,

d'in xpzblia=colore); proprie, deminutivu d'in chroma, applecatu inse in spe-

ciale la materra verde a frundieloru

sau foieloru, compusa d'in carboniu si
hydrogeniu, combinatu si cu pucinu oxygeniu ; sub influentra acestui d'in

urma corpu chromul'a pote lu tote

CHROMICOAMMONIACIT si chromicammoniacu,-a,adj., (fr. chromieo-am-

nuantiele de coloratione.
CHROMURGIA, s..f.,(fr. clamorgie,
xpqm=colore si g(ov=/ucru,
lucrare); parte a chymicei, care are de
obiectu materiele coloranti si appleca-

moniaque); se dice de sari duple for-

rea loru la necessitatile artiloru.

mate prin combinationea unei sare chromica cu una sare anz9noniaca.

CHROMICOPOTASSICU,-a, adj.,
(fr. chromico-potassique); se dice de sari

CHRONICA, s. f., vedi chronicu.

CHRONICARIU,-ia sicronicariu, adj.
s., chrouographicus si chronographus ;

relativu la chronica, luatu inse in spe-

www.dacoromanica.ro

CHR.

ciale ca subst. personale, cu intellessulu

de scriptoriu de chronice : chronicariu

scrupulosu si veridicu.
CHRONICITATE , s. f., (compara

fr. chronicit); stare de chronicu, vorbindu de morbi chronicitatea morbului.

CHRONICII,-a si cronicu, adj. s., e hro-

nieus, ( xpovmk d'in xp6voq= ternpu,

annu; compara si it. oronico-cronica,
fr. chronique); relativu la tempu sau la
annu : 1. adiectivu : a) care dura tempu sau de tempu indelungu, vorbindu
mai vertosu de rnorbi morbii de cursu
celeru si scurtu, cari se termina ca mai

tardiu in patru dieci de dille, se dicu

morbi celeri sau acuti , spre a se destinge de morbii mai lungi si mai
cari se dicu morbi chronici ; doren i dronice , febre chronica , tumori
chronice ;
applecatu si la morbi suffletesci : pi greti' a e, in omu, morbu chro-

nicu; reu chronicu se dice forte desu

de unu vitiu morale incuibatu affundu
in omu sau intr'una societate , vitiu ce

655

m'a masculina implica ceva mai seriosu

de ch,tu cea femenina, care se applica la
insemnari, in cari nu se pote applic, dronicu, cumu : a) chronic'a dillei, rubrica
in diarie sub care se espunu evenimente,

fapte politice sau si intemplari de alle

privatiloru ce se petrecu in una di; ovenimentele insesi si faptele petrecute in
acea-a di : omu ce se occupa cu chronic' a dillei, care scie chronic'a dillei, in
intellessu si bonu, dro mai vertosu reu;
(3) chronica, in intellessu mai generale,

ca rubrica de diariu, in care se espunu

faptele si evenimentele de una certa categora, petrecute intr'unu certu tempu:
chronic'a commerciale, chronica dramatica, chronica teatrale, chronic'a modeloru, etc.; chronica scandalosa, evenimente sau narratione d evenimente si
fapte scandalose alle privatiloru : cei ce
se occupa de chronic'a scandalosa dau
prepusu, co si ei sunt capaci de scandale.

CHRONISTU,-a, s., (it. chronista);

si in speciale : a) narratu sau

camu in acellu-asi sensu cu chronicariu,

inse cu insemnare rnai estensa de cfttu
acestu-a, de orece chronicariulu narredia eveninzente istorice numai d'in domeniulu politicu, pre candu chronistulu pote

scrissu dupo ordinea tempului : carti

face si chronic' a modeloru uneiseptetnane.

chroniee, istoria chronica ; (3) vorbindu

de stelle, cari resaru noptea, : precumu
appusulu , asid si resaritulu unei stelle

CHRONILT, si croniu,-a, adj., in

acellu-asi intellessu cu chronicu ca adiectivu tnorbu chroniu, d)rori chronis, etc.; luatu inse in speciale cu intel-

se crede immedicabile, dro nu pote fi

asi, pentru cellu ce e convinsu de libertatca sea; b) care urmedia ordinea tempului

pote fi cosmicu, heliacu sau chronicu;

2. substantivu : a) lasculinu : a) personale, chronicu,-a unu chronicu, una
chronica, persona ce suffere de morbu
chronicu; 13) reale, chronicu, pl. chronice, narratione sau scriere a evenimente-

loru istorice dupo ordinea anniloru

chronicu-lu lui Cantemiru, chronicele
rom,anesci; inse la plur. coincide cu femininulu, despre cari vedi urmatoriulu:
b) femin. reale, a) chronica, in acellu-asi
intellessu cu chronicu de sub a; (3) chronie'a e mai simpla ca istori'.a,dro chronic'a pote coprende ammenute pretiose,
neglesse de scriptorii, de istoria ; unele

chronice nu su de cd tu una inseriere

secca de date si de rapte; de ad espres-

sioni ca : aridu si seccu ca una chronica;

desi chronica=chronicu in insemnarea de sub a,. c) totusi pare co for-

lessu de ceva relativu la Chronu=dieulu

tempului : serbatorile chronie, si absolutu, chroniele, celebrate in onorea dieului Chronu, saturnaliele
CHRONOGRAFIA si chronographiasau crono grafa, s.f., chronograp hia
(it. cronografia, fr. chronographie, d'in
xprhog = tcmpu si Tp6apstv = scriere);

scientia si arte de a elucid, tempurile

fapteloru istorice; descEptione a circun-

stautieloru ce caracterisa tempulu sau

une ori in
epoch'a faptei descrisse;
acellu-asi intellessu cu chronologia.
CHRONOGRAFICII, sau chronographicu si cronograficu,-a, adj., relativa la chronografia sau la scientia chronografica, tractatu chronograficu.
* CHRONOGRAFII, chronographu si
cronografu,-a, S., chronographus (xpo-

www.dacoromanica.ro

656

CHR.

CHR.

voTprs, it. crouografo, fr. chronographe); cellu ce se occupa ca chronografia;

in acellu-asi intellessu cu chronicariu, mai vertosu candu e vorb'a de
chronicari antici : chronografulu Eusebiu, chronogrooii byzantini.
*CHRON6GRAMMA, s. f., pl. chronogramme si chronogrammate (it. croe
nogramma, fr. chronogramme, d'in xp6vo;=tempu, si ypeety,a=littera, scrisso-

re); scriere sau insemnare a unei date

de tempu prin littere, cari au una valore ntunerica; asia in inscriptionea
pi'LtaVa lera CLaDe Inslgnis, cu care

Petru cdlu mare allu Russiei vr se

consacre memorfa victoriei reportate la

Pultava asupr'a regelui Suediei, Carolu XII, litterele cu valore numerica,

cari formedia prin urmare una chronogramma, sunt : V, L, V, M, C, L, D, 1, 1 , 1,

cari adunate dau summ'a de 1714, aunulu mentionatei victoria.

* CHRONOGRAMMATICU,-a, adj.,

relativu la chronogramma inscriptione

chronogrammatica.
* CHRONOGRAPHIA, etc., vedi chron o grafa.

CHRONOLOGIA si cronologia, s. f.,

(it. cronologia, fr. chronologle, d'in
xp6vo=tempu, si ),67og=cuventu, esple-

care); scientia a tempuriloru in relatione ca istori'a, scientia care are de scopu

connoscentra mesurei si impartirei tempului, cautandu pre de una parte se determine divisionile tempului la cei antici ca si la cei noui, ro pre de alt'a, se
classifice, dupo successionea si durat'a
lora, faptele si evenimentele, se insmne
pre celle ce au precessu, pro celle ce au
successu, pre celle ce au fostu simulta-

ne, se puna cu unu cuventu ordinea in

totulu evenimenteloru istorice, ordine
fora care istori' a n'ar mai fi de Catu unu

chausu : a sci, a studid chronologe a ;

chronologe a antica, chronologea sacra
=chronologe a biblica; chronologe a lui
Erodotu; chronologe a si geO grafi'a sunt
cei doi ochi ai istoriei; chronologea theo-

rica sau theoretica=chronologia astronomica, dedussa d'in observarea fenomeneloru ceresci, numita si chronolopa uranografica, candu se applica la

determinarea tempului ce punu corpurele ceresci spre a face differitele loru

revolutioni, inse chronologia applicata,
candil acea-asi scientia se applica si se

pune ca base essentiale a istoriei;

2. prin metafore : a) tractatu asupea
chronologiei ; b) comptu chronologicu,
si mai vertosu : c) computu chronologicu alla cutarui poporu sau cutarui anochronologe a Ebreiloru; chronologea Romaniloru avea de base successionea annuale a consuliloru; chronologe a

patriarchiloru, etc.; d) successione de

fapte in ordine chronologica, si chiaru
fapte ce nu su istorice chronologia
deeloru, spusele vostre nu se invoiescu
cu chronologea.
CHRONOLOGICE si cronologice, adv.
(it. cronologicamente, fr. chronologiqueloen* in ordine chronologica, in respectu
chronologicu : seria de anticitati dispusa
chronologice ; chronologice vorbindu ce
spunitunusepotese se fiaintemplatuasid.
CHRONOLOGICU,-a, chronologicu ,
adj., (it. cro no lo gico, fr. chrouologique);
relativu la chronologia : systemate chronologice, obscuritate chronologica, tabla
chrcrnologica de toti Domnii .Romdnilorui ordinea chronologica a sentinzen-

teloru si a ideeloru.
CHRONOLOGISTU si cronologistu

s. m., (compara it. pronologista, fr.

chronologiste); cine scie si professa
chronologe a , sau -serie despre dronologia; in acellu-asisiensu se dice si aronologu , forma de preferitu lui chronolo gistu.

C_FIRONOLOGU si cronologu, s. m.,

vedi chronologiStu.
CHRONOMETRIA si cronometria, s.
f., (fr. chronom6trie, d'in xp6vog=tempu,

si iikrpoy = metru=mesura); scienti' a

sau artea de a mesura tempulu; mesurarea sau mesur'a insasi a tempului.
CHRONOMETRICU si cronometricu,-

a, adj., relativa la chronometria sau la

chronometru.
CHRONOMETRU si cronometru,s.
(it. cronometro, fr. chronomtre , d'in

xpoo=tempu si pkrpoy=mesura); instrumenta de mesuratu tempulu in genere, si in speciale unu instrumentu de

www.dacoromanica.ro

651

assemine natura cRtu se pote de essactu,

themum (xpocsilkasp.04, d'in xpoci6c=auru

asib, co indica ci precisione chiaru si

divisionile de una secunda assemini

si Civ4e1Lov=flore) ; genu de plante d'in

chrononaetre servu mai vertosu la navicoci chrononutrulu este unulu

gatione.'
medie? e, prin cari se pote determina
longitudinea unui7ocu datu; chronoanetrulu musicale se chiama mai, bene

famili'a compositeloru, syngenesia superflua lid Linneu.

CHRYSAXTHU,-a, adj., (fr. chrysanthe,
xpock=auru si avaor..--flo,
re); cuflori mide, care ate &die galbine.

metronomu.
CHRONOSCOP1A si cronoscopia,
(fr. chrouoscopie); observare si mesurare

*tHRYSASPIDU, s. ni., chrysoaspida

(it. crisaspide, fr. chrysaspide, d'in xpock=aurn si eruncE;=scutu); cuscutu ornatu en auru, ca scutu auritu, mime datu

a tempului cu chronoscopulu.

la una ordine de militad Romani sub

CHRONOSCOPICU si cronoscopicu,-a,

adj., relativa la chronoscopu.

CHRONOSCOPU si crouoscopu, s. m.,

Alessandra Severu.
CHRYSELECTRIT, s. ni., chryselectrum (xpucniXempov, d'in xpoack=auru

(fr. ohronoseope, d'in xp6vo=,-tempu si

axorcny=observare); chrouometru speciale, orologiu de mesuratu tempulu cii
mare accuratetia.

si 24Xelvrpov=electru); 1. electru galbinu;

CHRONOSTICHIT si eronoStieu,s. m.,

xpuackauru si elSoq=forma); care semina cu aurulu ; de ad chrysidi, s. pl.,

xpdvoq=tempu si
(fr. chronostiche,
ar(loq vcrsi4); mica poema, alle carei

versuri incepu cu littere de valore numerica, asir], co adunandu ntimerele espresse prin litterele de-la inceputulu fia-

parui versu, resulta unu numeru ce esprime una data sau epocha.

2. petra pretiosa, de colore asserniue cu

a electrului galbinu.
* 1 CHRYSIDE, adj., (fr. chryside d'in
classe de corpuri cari au de typu aurulu.

* 2 CHRYSIDE, s. f., (fr. chrysis=

xpook, d'in xpook=auru); gnu de insecte d'in ordinea hymenoptereloru.
*CH,RYSINU,-a, adj. s., (fr. chry sine,

CHRONU si Croma, s. m., (lirones Si

Crouos (zp6v(n si Kp6voq acellu-asi enventa cri xp6voc=tempu); nume propriu
datu de Grecii antici temintlui personi-

d'in xpimvoc=de auru); de auru, applecatu inse ca subst. t.; ehrysina, la unu
genii de insecte coleoptere pentamere
d'in famili'a lamellicorneloru.
'r CHRYSITE, s. f chrysites si chrysi-

ficatu, betranului si anticului dieti miInitu Saturnal de Latini.

tis (zpuatrtig si xparug, d'in xpoak=

auru); 1. Otra de cercatu aurulu; spe-

CHRYSALLIDE, s. r., c1'r, sallis

chrysallide (xpolaXXn, d'in 1(1J9es6q =

cia de Otra pretiosa de colore aurfa, asseminea chrysolithului; 2. specie de planta, milita si chrysocoma.
CHRYSITIDE , s. f., vedi chrysite.

auru); a dou'a stare prin care trece 'mil

insectu lepidopteru, de la essirea d'in ou
peno la transformarea in insectu perfecto, saui prim'a metamorfose a vermelui inainte de a devenf fluture, gogosia
de verme, Vermele in forma de una faba,
asiA munitu dupo splendorea inetallica
galbinastra, ce presenta cellu mai mare
numen' de chr ysalli di : chrysallidile
diurneloru saya varie deforma, ro clary-

sallidile crepuscular ieloru sunt de -regula rotunde, cylindrice _sao con ice; se
pote intardi sau matur essirea vermiloru d'in chrysailifli prin frigu san caldura artificiale,inse esperienti'a nu succede totu de wn'a.
* CHRYSANTHEMIT, s. ni., chrysan-

* CHRYSIU,-a, adj. s., chry sens (xp6-

aeoile anru), applecatu mai vertosu

ca subst. in., chrysiu, specia de baselicu
aur fu.

CHRYSOBA.LANU, s. m (it. crisobalano, fr chry sobalane, d'in xproacc

=atan si faavoc=balanu, ghiande);

genu de plante d'in famili'a drupaceeloru, icosandria monogynia lui Linneu.
CHRYSOBERYLLU, s. ni., chry sobery ti1i

(xpociop-4pDXXoq, d'in xnar5q=

auru si P-iipuXXo=beyyllu); specia de

beryllu verde ce bate in galbinu, berYllu
aurfu, petra pretiosa.
CHRYSOBULLU (redussu in pronun42

www.dacoromanica.ro

658

CHR.

tia, prin forme ca : chriskulu sau arisoblu, la forme secce ca : chrisovu,

sovu, fisovu), s. ni., (xpocipou)bv, lat.
mediu chrysobulium,
xpuct6c=auru

si lat. buila=bulla in inseuanare de sigillu, de eare vedi la bulla, bullinu, etc.);

carte domnesca cu sigillulu de aura domnescu, si de acf, diploma, acta semnatu

-cu semhatur'a si sigillulu domnului

supr'a unei cestione de dereptu importante, cumu y-muna donatione de mosa
la unu monasteriu sau la altu institutu,
asnpr'a Vreunei vendiare sau transmissione de una moda, asupr'a vreunei recompensa tu gradu de nobilitate, etc.
chrysobullele,nonasteriului-Marginiani;
chrysobullu de nobilitate data de Dom-

xpoa6x0XXa, d'in kpuok=auru si 2c6)aa

=colla); materia viscosa ce servo a lepf
aurulu si alte metano; specia de boraee
naturale ce serve a facilita fusionea
talleloru.
CHRYSOCOMU,-a, adj. s., chrysocomes si eltrysocome(xpowx6p.iN si xpu, d'in xpuak=cutru Si x6117)=:
coma, peru; compara si 3. etis000ma,

fr. chrssocome); cu coma atufa, cu peru

aurtt chrysocomulu Apolline ;
s. f.
reale, chrysocoma, genu de plante d'in
famili'a sYnanthereeloru, syngenesiapolygamia ecale lui Linneu, asi. numite
pentru Cla florile loru formedia unu fellu

de coma aura.
*CHRYSOGRAPIliAsi chrysografia,

nula Marcianu cellu betranu; a av chry-

s. f., (fr. chrysogranate, d'in xpecsk=

sobulle de la mai multi Domni pentru

aura si Tpcupetv=scriere); arte de a serie

derepeu possessione a mosieloru selle; a

perde chrysobullele mosiei ce possede o-

cn littere de auru.

11toluprin acestu chrysobullu facentu connoseutu la toti cdti se cuvine se scia, etc.
tCHRYSOCARPU,-a, adj., chri trocar-

ficu,-a, adj., relativa la chrysografia.

CHRYSOGRAPHU chrisogra-

pus (xpea6v.aenoq, d'in xpoo6c=auru Si

grafi'a.
*THRYSOLAMPE, fi . f., chrysolampis (xpecsaapitt, d'in xpua6c=auru si
XdpsEtv=lucire); 1. Otra pretiosa, care,
dupo Pliniu, dig'a pare galbina, ro noptea pare focosa ; 2. genu de passeri,
numite pentru co in pennele tnultoru-a
d'in ele se ingana galbinu de auru Cu
.rosiu de rubiuu.
CHRYSOLEPIDIT,-a, adj. s., (fr.

xapick=fructu; compara si fr, chryso-

car0); cu fructe aune, cu fructe galbine ca aurulu; s. ni., chrysocarpulu,

specia de edera cu baccele galbine.
4.` CHRYSOCEPHALU si chrysocefalu,
adj. S., eltrysocepludus (xpucsoit6cpcao,
d'in xpocs6.----auru si iseptkil=capu); ca

caliu auriu, cu eapitina aura : musce

chrysocephale; de ac, s. masculinu, chry-

sacephalu, planta, baseIicu cn capitina

anda.
CHRYSOCHIAMY,DU si chrysochlamidu,-a, adj., (fi: elir3 sochliunyde,
xpook =auru si xXotp.k= chlami-

CHRYSOGRAPHICU si .chrysogra-

lu,-a, s., care scie si practica chryso-

chrysolptde, d'iu xplak=auru si d'in

Xenf4=scama sau soldiu); cu scame au-

sochl amida, genu de plante d'in fami-..

rie; de ac, chysolepidi, s. ni. pl., tribu

de pesci d'in famili'a sparoidiloru, cari
au scame aure.
CHRYSOLITHU, s. m., clirysolixpucik=auru si
thus (xpeciatho,

li'a, clusiaceeloru.

XE.aoa-_-petra); 1. ea intellessu estensu,

da); cu chlani ida auri a; de acf, s. f., chr

CHRYSOCHLORU,-a, adj. s., (fr.

chrysochiore, d'in xpua6q=aur u si xXo)-

p6q=verde); verde aurin, verde ce bate

in galbinu auriu ; de ad, s. m. chryso-

Otra pretiosa, gemma de colore atufa

ammestecata cu verde; 2. en intellessu
strinsu, certe varietati de topazu sau

chlorm: a) genu (Jet mamifere insectivore

de beryllu.
CHRYSOLOPU,-a, adj., (fr. chryso-

de acea-asi familia cu orbetiulu, asia

lope, d'in xpe6q=zauru siXot(4.-2.--scama

numite d'in eaus'a splendidelortr colori

aude alle tunicei loru ; b) genu de infamilianotacantheloru.
secte diptere

de pesce); cu scame sau soldi aurii; de

ac, ehrysolopu, s. ni., genu de insecte
coIeoptere tetramere d'in familia curca-

CHRYSOCOLLA, s. f., chrysocolla

www.dacoromanica.ro

CHR.

CHY.

CHRYSOMAILU,-a, adj. s., eh rysomallus (xpocs61,AXXoq, d'in xpook=

aura si pAXX6q=iana); bu lana de aura;

de ad subst. masculinu, ehrysomallu :

arietele fabulosu cu penes, de auru ;
arborellu, a cui corolla e infasciorata pre d'in afora de nece fulgi
tassosi de colore aurfa.
CHRYSOMELIDE, adj., (fr. ehrysometido); care smina cu drysonzelulu;

de ad, chrysomelidi, $. f pl.. familia

de insecte cpleoptere, cari au de typu
chrysomeiulu.
;ir CHRYSOMELINU,-a, adj. 6., ehrysmelinus ()(PocmpriXtvos, vedi chryso-

melu, si compara fr. ehrysomline); de

drysomelu : fructu chysontelinu=poma
chrysomelina=chrysozeluzluatu inse
maivertosu ca subst. m., chrysomelinu,
pl. f., chrysomcline, mare familie de insecto coleoptere tetramere, d'in cari cea
mai mare parte cu colori aurfe, atonte,
bronzie, etc.
CHRYSOMELU, s. m., ehrysomelum (xpocs6mXov, d'in xpocsk=aura si

pipov = mcru; compara si fr. efiry son'U* 1. proprio, meru de aura, applecatrt prin metafore la certe poine ce semilla a more de auru, cumu : galonea,
portocall'a, Mea, etc.; 2. genu de insecto cOleoptere tetramere, alle carui
specie sunt investite cu colori de rara

659

spectu); I. specia de chrysolithu in in-

semnarea de sub 2.;

2. genu de insecte diptere -d'in familra tabanieloru.
CHRYSOPRASU, s. m., ehrysoptasus (xpocT67cpacso, d'in xpocs6q=auru si
irpcstvoq=verdeca prasulu saupurruiu);

Otra pretiosa : a) varietate de topazu galbinu ce bate in verde; b) varie-

tate de agata verde albastra; 2. genu

de insecto coleoptere tetramere d'in famili'a longicorneloru.
* CHRYSOPTERU,-a, adj. s., ehryaoptertis (xpuo(nrcepoq, d'in xpoak =
auru si rrepdy = aripa ; compara si fr.
clirssoptre) Cu aripe agrie sau cu macule aurie, vorbindu de passeri sau de

insecte;s. m., chrisopteru: 1. genu de

insecto lepidoptere d'in famili'a nocturneloru, asi numite dupo splendorea co-

lorilorn metallice ce natufa a respanditu cu profusione pre aripele loru;

specia de iaspu aun usan cu vene aurfe.

CHRYSOPYGU,-a, a1j., (fr. ehrysop y ge, d'in xpoack=auru si irryli=s edutu); cu buccele sedutuiui aurie.
C1RYSOSTOMU,-a, adj., (fr. ehry-

so stome=xpoo6arop.oq, d'in xpook=

auru si cm6p.t:c=gura); cu gura do auru,
vorbindu de certe passeri;
applecatu,
prin metafora, si la persono cari vorbescu bene si cu potere de cuventu ; in
speciale s'a Vtimitu chrysostomit Si u-

formosetia.

nulu d'in parentii baseridii, Santulu

CHRYSOMITRU,-a, adj. s., (fr.

ehry somll re, d'in xpook=auru si pirria
=mitra de capu); cu mitra de auru,applecatu mai vertosu ca subst. m. la una
genu de passeri d'in familra fringilli-

Joanne, d'in mista dulcei selle elocentia.

*CHYLIFERU,-a,
chilifero,
fr. ehylifitro,
chylu si ferere); care
porta sau duce chylulu: vase chylifere,
cari ducu chylulu d'in intestine peno la
canalea thoracica; cu acellu-asi intellessu si canali chylifere sau vene lactee.

diloru.
CH,RYSOPASTU, s. in., ehry sopastus (xpocs6iceoroq); specia de chrysolithu

in intellessulu de sub 2.
*CHRYSOPHRU,

ehrysophr) s

(xpoo6 cppoq d'in xpocsk=_-auru si 4p6c-.:71

sprineena); specia de pesce

*OHRYROPHYLLU,-a,adj., (fr. ehry,,op11)11e,

xpow3q = CiUnt si T6XXov

=lolia); cu foie Sau frundie atine, vorbindu de plante ce an frundiele coperite

de una pubescentia aula.
CEIRYSOPE, s. f., ehrj sopis (zpocloncig,

oua6; =_- auru si u4 = a-

GHYLIFICANTE, adj., (it. ehyliftcante); care chylifica.

CHYLIFICARE, v., (it. chylificare;
fr. clt) !te r ; ve di dylu si facere); a

fan chylu, a reduce in chylu.

OHYLIFICATIONE, s. f., (it. d'inficazionef fr. eil)lifleation); actionea de
chylificare: einnamulu adjuta forte chylificationea.
CHYLIVORU,-a, adj. s., (fr. ehyllvo re, vedi ehylu si yorere); care devora
ch31u, vorbin;lu de una familia de inse-

www.dacoromanica.ro

660

OHY.

CHY.

cte diptere, alle caroru larve traiescu

in corpulu animaliloru si se nutrescu

demente corpurile miste: cursu de chy-

mia, a studia chymia, a profess cuy-

cti chylillu acestoru-a.

CHYLISMA, s. f., ebylisma (x6Xtap.a); chylu storsu d'in una planta, succu
storsu.

mi' a, demente da chymia, termeni de chy-

CHYLISMIJ, s. m., (it. chilismo);

formarea chylului, camu in acea-asi in-

mai de una di chymi'a nu era e catu

semnare cu chylificatione.
CHYLOLOGIA, s. f., (fr. chylologle,

de a fabrica auru;

d'in xek6q= ay/u si X6yos=euventu);

-tractatu asupea chylului, theoria a chylului.
CHYLOLOGICIL-a, adj., relativu
la chylologa.
CHYLOSE, s. f, (fr. chylose d'in
x6XtooK), formatione a chylului si prin
urmare de acea-asi insemnare cu chylificatione.

mia; de canolu chytni'a a devenitu scien-

tia, onsulu a petrunsu mai affundu in

natur'a elententefOru corpului seu; peno
alchynzia, pretensa arte ce avea secretulu

chymea se dice
anorganica, intru catu se applica la studiulu corpuriloru anorganice, in opposetione Cu chytnia organica, care se occupa cu studiulu corpuriloru organice
alle animaliloru sau vegetaliloru, si de
acea-a chynaia organica pote fi : claytnia vegetale, si chyia anintale;chymia technologica, care are de obiectu a
scote d'in studiulu corpuriloru applicationi utili la arti; chymi'a tchnologica

CHYLOSU,-a, adj., (it. Odioso, fr. este numai una ramura a chymiei apchyleux); plenu de chylu, sau relativu plicata ; chytni'a , dupo applicationile
la chylu : succu chylosu ; izase chylose, multiple ce i se potu da, pote jaco A
cari parra chylulu (vedi dyliferu); ma- chymia pathologica, ,hynzia medicale ,
chymia agronontica chymia ceramiteria chyl osa.
CHYLII, s. in (it, chilo, fr. chyie ca, etc.;
chytni'a filosofica stabilesce
=x0X6c=succu nutritivu, d'in xtetv= principiele fundamentali alle scientiei
a se versa, a eurre); ca terminu de phy- chymice.
siologfa , licidu albitiosu sau rosapiu,
CHYMICA, s. f., ved chymicu.
ce se estrage d'in alimente, dupo ce se
CHYMICE, adv., (it. eliimicamente,
digeru, sau mai bene d'in chymu, si se fr. chimiquement); in moda chymicu
absorbe de vasele chylifere, cari lu ducu dupo methodulu chymicu dupo legile
peno la canalea thoracialainde se am- chymice, etc.: a ana lisa chymiCe.
mesteca cu sangele i chylulu smina
CHYMICII,-a, adj. s. (it. chimIco-a,
met 3nultu cu sangele de cata cu laptele, fr. chimlitue); 1. adj., de chymia, relaCHYMEIA, s. f., (fr. ohimie, de la tivu la chymia : anulise chymica, nogr. xty.sm, din acea-asi radecina cu menclatura chymica, producte chymice,
)(gay = proprietati chymice alle corpuritoru;
chylu. si Cu chymu, adeco
versare, fundere, tnesticare , combina- 2. substantivo : a) personalp, chymicu-a,
re, etc.; cei vechi au numitu acesta sci- caro possecle scienti'a chymiei : a av
entia can du pyrotechna artea de a professoriu de chyma uns bonu chyopera cu foculu , candu chrysopeia si tnicu; chymicii boni sunt rari una chyargyropeta = arte de a fabrica auru si mica bona e pote ceva si mai raru; b) feargentu, candu scientia spagirica=arte min. reale, chynzica, in acellu-asi intelde a separa si a un, de la ancietv=_-se- lessu cu chymia : lectioni de chymica,
parare si avpuv=unire); scientia tare chymic'a e ntai grea de sttoliatu de cato
studia composetionea corpuriloru, cau- physic'a. Terminulu chymica ea scientandu pre de una parte se -adjunga la tia, e de preferitu terminului chytnia;
demente, la corpuri simple ce cu me- care insemna mai multu,operatione.
* CHYMIFERIJ,-a, adj., (fr. chymidiele de analise actuali nu se mai potu
desface, si se determine aceste elemento feru, vedi chymu si ferere); care conin calitate si in cantitate, ropre de alta tine claymu : vase chymifere.
CHYMIPICATIONE, s. f., (it. chicercandu se recompuna d'in acelle-asi

www.dacoromanica.ro

mitIcazione, fr. aimiiication); d'in unu

verbu chymificare, compusu : 1. d'in
chymusifacerg, cu intellessulu de formatione san productione de chymu; 2. d'in

chymia si lacere, cu intellessuln de

a) reducere a unei substantia la consistentiachymica; b)principiusau fortia ce
da unei substantia consistentia chymica.
CEIYM1SMIT, s. m., (fr. chymisme);

systema chymica, domeniulu chymiei,

totulu fenomeneloru ce se esplica prin
legile chymice.
CHYMISTIT, s. m., in acellu-asi intellessu cu chymicu, de sub 2, a, caro e
de preferitu.

dB.
661
CIBARE, v., cibare; a di cibu, a ospeta, a nutr ; a ciba bene puii de gaina.
CIBARIU,-ia, adj. s., cibarius-lum;
relativu la cibu : 1. adj., vase cibarie, de mancare; legi cibarie, cari la

Romani regulau si margineau spesele

cii nuantia particularia de
de mesa;
commune, ordinariu,etc. : pane cibaria,

ordinaria, pentru servitori; vinu cibariu, vipu ordinariu, vinu acru si reu la
beutu;-2. substantivu reale : a) m. cibariu; a) cibu=demancare, fia pentru
omeni Sau pentru pecuri; f3) vasu in
caro se pune de mancare : a') pebtru omeni, (3') pentru passeri domestice, pen-

*CHYMOMETRIA, s. f. (franc. chimo-

tru vite si mai vertosu pentru porci; de

m6trie, d'in chymia si metru); mesurare

sau calculare a. cantitatei elementeloru
corpuriloru.
*CHYMOSE, s. f., fit. ~nos', fr.
chymose, d'in Amsenq ; ve& chymu)
1. facere sau, preparare de chymu, conversione a alimenteloru in chymu, (vedi
si chymificatione sub 1.); 2. inflamare a
palpbreloru.

ad: y) cibariu= vasu de spellatu alte

CHYMOSIT,-a, adj (it. clilmoso, fr.

chymeux); care coprende chymu : chylulu se desparte de mass'a chymosa.

* CHYMU, s. m., chymus; {Xotik=
succu de carne, de pone san de plante ;
compara si it. chimo, 'fr. chyme); multi
confundu chymu cu chylu, inse chymulu
este past'a viscosa, omogenia si negrastra, in care se transforma alimentele
suppuse catu-va tempu la actionea digestiva a stomacului, pro chtu acesta pasta

sta in stomacu si nu e inco bene licidata, spre a pot trece in duodenu, unde
se desparte in doue parti, un'a care e chy-

lulu insusi, care se absorbe de vasele

chyllifere si se duce in canalea thoracica,

ro cea alta este secretata si arruncata

pro diosu afora sub numele de scremente.

CI, adj. conj., vedi ce.

CIA, adv. ca imper., vedi ce in Dictionariu si aisu in Glossariu.

CIA.BARE, s. f., vedi cibaria.
CIANATU, ciandeu, cianogeniu, etc. ;
vedi cyanatu, cyanicuycyanogeniu.

CIBALE, adj., cibalis; relativu la

eibu : canalea cibale, inghititorea.

vase, vasu de carratu apa curata, dro si

vaau de pusu si carratu loture, mai vertose loture remase d'in buccate, cari se

dau porciloru sau passeriloru, (vedi si

cibariu in Glossariu);b) fem. cibaria;
transformatu in cibarie,-cibare si eiabare : a)vasu de mancare in genere, dro : fi) in speciale, poteriu, santulu vasu,
d'in care se communica crstinii-cu cor-

pulu si sangele lui Christu, (in acestu

d'in urma intellessu cibctre pote fi si una
transformatione d'in ciboria; vedi si cibariu in Glossariu).
CIBATIONE, s. f., cibat1o; actione
de cibare.

CIBORIA, s. f., Iberia; specia de

mare faba de Egyptu; de ad :
CIBORIO., s. m., dborium (xclibhptov

vedi si cibariu in Glossariu); 1. scortia

sau ghioca de ciboria d'in cari se faceau
mari cupe de beutu vinu; de aci : 2. prin
estensione, cupa mare de beutu, fora res-

pectu la materi'a d'in care e facuta

a) form'a masculina ciboriu=veri-ce
cupa de beutu; N fem. ciborio poteriulu
de communicare, (vedi si cibaritt).
CIBOTA, s. f., (pronuntiatu dupo localitati si : ciabota, cibbota, ciebota sau cebota), ocrea; calciamentu de pelle, ce co-

pere petiorulu peno la genuchie si chiaru

peno mai mal de genuchie, (vedi cibota
si in Glossariu).
CIBOTARESCU,-a, adj.,de cibotariu:
sana cibotaresca.
CIBOTARESSA, s. f., vedi cibotariu.

www.dacoromanica.ro

66g

CIC

CIBOTARIA, s. f., 1. maiestria de cibotariu; 2. negotiu cu cibote; 3. stabilimentu uncle se lucra sau vendu cibote.
CIBOTARIU, sim., oorearum artifex;
care scie face cibote; 2. care vende
cibote;fem. cibotaressa : a) ea femina

sectiunea homoptereloru.
CICADELLA, s. f., (frame. cicadelle);
proprio deminutivu n cicada, applecatu

a cibotairiului, b) ca femina care sengura

scie face sau vende cibote: cibotaressele

inse in speciale la unu genu de insecte

hemiptere d'in famili'a cicadarieloru.

lucra sau vendu mai vertosu cibote feminesci, ro cibotarii vendu sax lucra
mai vertosu cibote barbatesci.
CIBOTU (dupo pronunti'a neogreca :
chivotu=kivotu), s. m., (xt(lortdc), area;

arcu sau cuteik applecatu in speciale

a) cibotululegei vechia, in care se pastra
tablele legei si alte obiecte sacre; b) cibotulu lui Noe, aren sau navea lui Noe;
c) eibohdu legei noua, baseric'a,
-CIBU, s. m., p1.-re, dims, (it. elite,
isp.cebo,porteevo); 1.mancare,alimentu,
totu ce serve spre mancare omeniloru,
bestieloru si planteloru cibulu planteloru este
panea este cibulu cellu

mai necessariu allu omului;si

cibulu suffletului este scientea;dro
in speciale , alimentu pentru pecuri,
si mai vertosu pentru porci sau pentru
passeri de curte :-. loturele de buccate
suntu 4.411U cibu care place forte porciloru

si-i ingrassia; cumperatu-ai cibu pentru

gaine ?-3. prin metafora, vasu de pusu
de mancare sau de bere : nu te mai rabdu
cibu ;
se manci cu mene,d'in
nuti e grtia se manci, fora se lu spelli,
d'in acellu-asi eibu, d'in cure amancatu
porculu? unde e cibulu, d'in care beau
ratiele? spellati cclle ciburi, co le a lima
catusi'a.
1 CICA, cuventu imitativu de fapt'a

CICADARIU,-ia, adj., (fr. cicadaire),

care semina cu cicad' a; de aci, cicadari

s. f. pl., familia de insecte hemiptere,

* CICADIADE, adj. s., (fr. ciradiade);

care se tine de cicada; de aci, cicadiadi

s. f. pl., familia de hemiptere cari au de
typu -genulu cicada.
* CICADIDE, adj. s., (fr. cicadide);
care smin.t cu cicad'a;f. pl. cicadidi,
familia de hemiptere.
CICADIU,-a, adj., (fr. ticadien); care
tine de cicada; cicadie, sr f. pl. , tribu
d'in ordinea hemiptereloru, sectionea
htunoptereloru.
CICALLA, B., Matero, oic kro ; obla.
trator, morosas, stomachosas; deblateratio, oblatratio, odiosa garrulitas; 1. pro-

prie deminutivu d'in cicada, si a nume

d'in una forma eicadda=eleadula, care
s'a redussu mai antaniu in cicad-la , si
apoi, de neapperatu, in cical-la; acesta
esplecare a formei cuventultd ne pare
mai satisfactoria de cfitu suppositionea,
co d d'in cicada ar fi trecutu in l, de si
it. cicala, prov, cigala, fr. cigale, alb.

ghincala, paru a militi pentru acsta

suppobetione; (Mr isp. chichara si port.
cigarra vinu in adjutoriulu esplecarei ce

noi preferimu;de altamentre intellessulu primitivu allu cuventului nu scimu

de mai e populariu pre undeva; pre dill

scimu noi, cuventulu se iea numai in

intellessulu metaforicu, carui-a analogu

are si it. cicala, adico : 2. prin meta-

unui cicalla : nu-i mai tace gur'a, tota

diu'a
2 CICA, in locu de dice co, se aude
forte desu in gur'a poporului mama.%

fora : a) cuintellessu personale, persona,

cica nu face ce vrei tu, (vedi dicere).

* CICADA, B. f., cicada; 1. genu de
rielora, d'in cari speci'a connoscuta in po-

butia suppera pre altii, care spune multe

verdi si uscate, seccature, dr o seccature
mustratorie si supperatorie, cui nu mai
tace gura, cari ti rupe urechiele cu secce

poru porta numele de greieru; 2. prin

si neincetate cuvente si imputari, care

metafora , persona cicallitoria,

latra iufine ca canele la luna si nu da al-

cui nu mai tace gur'a si suppera pre

tui-a pace : nu sciu eunlu se scapu de

esta cicalla, carelni manca urechiele se
l'imprumutu; nu e mai nesufferitulucru

insecte hemiptere d'in famili'a cicada-

altii Cu ctzventele selle secce

emu sau femina, care sazina tu cicad'a

ce suppera prin necontenit'a si ascutie a
sea voce, persona care prin multa lim-

www.dacoromanica.ro

ere.

de edtu muierea cicalla; ce cicalla de

omul ce cicalle de mujeril cic4e ati

ieau lumea in capu; nuniai potu sufferi

cicalliturile telfe ; mai curma si tu ci-

mai fostu si voi credeam, co cu ducerea.

callitur'a. M..

betraniloru am scapatu de cicalle; betranii sunt adesea eicalle relle;cumu

se vede d'in aceste essemple cicalla se

CICATRICARE, y., eicatricare;

1. trans. , a face se se formedie cicatrice, se se inchida una plaga : a cicatricd plagele vulneratului ; 2. intr.,

applica sub form'afeminina, atatu in sin-

guiara cat* si in plurariu, cicalle, la

persone de amendoue sessek; se iea inse
si ca indeclinabile, sub form'a sing. cicalla, pentru tote numerele si genurile:
ro vinu alli de cicalla;
cu intellessu

reale, ea abstractu, apiopiatu de intellessulu formei cicallie sau cicallitura

fapta cesemina cu a cicadei, ce suppera

prin necontenit'a si acut'a ei cantare,

limbutia interminabile si uritiosa, imputare ca locu si fora loen si pentru verice de nemica, etc. : cine pote sufferi cicallele tele de tota clite a? mai curma si tu

a se form& cicatrice, a se inchide, a se

vindecd, : ulcerile nu cicatrica asid cur-

rendu; --in acesta sensu si reties., a se

cicatricd.
CICATRICATIONE, S. f., (eleatricello); actione de cicatricare: cicatricationea ulcereloru procede inctu:
CICATRICATORITJ,-toria, adj. s.,

deadest's; care cicatrica : remedie

catricatorie.
CICATRICE, s. f., eleatrix-biea.trice; 1. semnu remasu dupo una plaga
vihdecata, plaga inchisa, vindecata sau

d'in cicalla ; nu mi-e mai uritu nemica

ca cicall'a, mai bene una bataia buna de
cettu atdta cicalla. M.
CICALLIRE ,-escu, v., inepto et ineontinenter garrire, odioha garrulitate
persegui; deblaterare, inerepitare, etc.

pre calle de vindecare, c,are a prensu

(compara si it. eicalare); J. intr., a fi

plena de eicatrici; 2. prin metafora

cicalla, a nu mai tac d'in gura, a spune

verdi si uscate, cari ,suppera pre altii
muiereareatota diu'a cieallesce, nu e di
in care se nu cicallesca , nu e momentu

in care se nu afle causa de a cicalli;

2. transitivu : a imputi, a mustri si
cu bou si fora locu, a mustri neincetatu,
sau a nu d pace cuiva, rodindu-i urechiele, ca se capite de la ella ceva : de
una luna de dille me cicallesce se rimpromutu; tnuierea rea cicallesce barbatulu, cicallesee copilii, cicallesce argatii,
cicallesce tota lumea; se cicallesce chiaru
pre sene, candu nu tnai a fla pre altulu
se lu cicallesca. .111.

CICALLITORIU,-toria, adj. s., (com-

para it. eleastore si eleasteds), care

cicallesce, care are reulu invetiu si passionea de a cicalli : se te feresca Domnedieu,
de ontulu cicallitoriu; euvente
abitudine cicallitoria etc. .211-

CICALLITURA, s. f., oblateratio,

deblateratio; odiosa gamuts's, inorositas, etc.; actione, dro mai vertosu actu
de cicallire: de cicallitueci vostra am se

sau incepe a prendepellitia, etc. : a face

cicatrice=a incepe se se vindece ; asU

si a veni, a dd in cicatrice; cicatricile

vulnereloru ample in luptele pentru
terra; peptulu cellui animosu in lupia e
sgariatura, incisurafacuta unei planta,

unui arbore, care iucepe a se prende

crepatura, spartura inteunu parete,
inteunu Muru, etc.; c) in intellessu ideale : a, redeschide cicatricea de care a
sangeratu una anima sentitokia; a refreed si invettind cieatricile republicei.
CICATRISARE, cicatrisatione, cicatrisatoriu, sau
CICATRIZARE, cicatrizatione, cicatrizatoriu, forme ea intellessuluce au:
cicatricare, cicatricatione,cicatricatoriu,
cari sunt de preferitu.
CICATRICULA, s. f., destrients ;
deminutivu d'in cicatrice.

CICCA si cica, s. f., (compara it.

des Si eke% ft. eicea); forma femina
d'in ciccu : 1. in insemnarea de pelltcior'a baccei de granata; 2. in insemnat e
de MUM de sugrzre, ce.remane nefumatu

si se arranca d'in una sugare; de act

ceva neinsemnatu, seccatura, nemica:
nu dan cicca pre assentini cuvente ;
applecatu la unu genu de plante d'in
famili'a eaforbiaceelortr.

www.dacoromanica.ro

664

CICCII si cien, s m., ciemus si olas (ItEiotoq, compara si it. cicco si chicco, fr. chiche, ciccum si ciccus); 1. pel-

liciora ce infasciora boxea de granata;

2. pelli'ciora de fruta in genere; 3. gran
untiu micu ciccu de useiu, de piperu,
de catea, de granu, de uua, de grandine;
4. forte mica particella d'in una ce, sfermitura , picatura, buccatella , etc.; de
: 5. nemica, seccatura, ceva fora neci

pentru co Cu caracterie cama assemine

se tyEarira mai antauiu scrissorile lni
Cicerone cotra familiari; astadi acelleasi caracterie se chimna de nuntel ulu
unsprediece.
CICERONIANISMU, s. m., vedi ciceronicrinu.

d'in ordinea hemiptereloru, famili'a cicadieloru, (yedi si cicca, a carei forma

CICERONIANU,a, adj. s., ciceroulanus; relativa la Cicerone : 1. adj., a) in

insemnarea acestui cuventa de sub 1.
ubertatea ciceroniana; b) in insemnarea
cuventului de sub 2, a : stylu, periodu
ciceronianu, care semina tu alle tui Ci-

masculina e ciccu),

cerone, chiarn fiendu vorb'a de ceva

una insemnatate;-6. genu de insecto

(x.ixi); arbore resi-

scrissa in alte limbe differite de cea la-

nosa de Egyptu, numitu altramente si

ricinu. ricinos communis lui Linneu.
CICERBITA si cecerbita, s. f., cicerbita, (de acea-asi radecina cu cicer=

tina; 2. sub st. m. personale, ciceronianu:

a) amicu si fautoriu politicu allu lui Cicerone; b) amicu si fautorivallu stylului

CICE,

1. mime propriu, connume romana; cellu

lui Cicerone; de ac : c) imitatoriu allu

acestui stylu, si mai vertosu : d) membru allu sectei litteraria, care pretendo
co Cicerone e sengurulu auctoriu latina
ce se cade a lego si imita ;
de acf si:
3. ciceronianismu, s. m., cu intellessu

ce au illustratu mai multa acestu con-

a) de systema a lui Cicerone insusi

nume, (candu se dice senguru si neinso-

systema filosofica, totulu ideeloru filosofice alle lui Cicerone; p) systema sau
modu de cuventare si scriere a lui Cicerone insusi, stylulu, limb'a lui Cicerone;
hnitatione a stylului lui Cicerone, mai
vertosu Cu insemnarea de imitatione es-

cecere); specia de planta, cese manca ca

salata, soncus oleraceus lui Linneu.
CICERONE, s. m., Cicero (compara

si it. cicerone, fr., Ciaron si ciaroa);

cita de alta nume), fu .ffarcu Taja Cicerone, colla mai mare oratoria si stylista allulitteraturei latine, si de acea-a
luatu ca norma esclusiva pentru latinitate de antici ca si de moderni, asia co
unii au dussu lucrulu peno acollo, in
cfitu se puna in principia, ,co tote cuventele, tote formele de cuvente si de Con,-

structioni, ce tu se afla in Ciqerone, pu

aru fi de bona latinitate ; 2. prin metafora, ca nume commune, cu intellessulu de: a) cm elocente, scriptoriu admirabile; b) si in irona, omu cupretensiuni de elecentia sau de bonu scriptoriu ; e) conductoriu bonu si certu, si, in
speciale d) cicerone de platia, omu care
conduce pro straini intr'una cetate, Je
arreta si le esplica raritatile cetatei, etc.;
carte care descrie monumentele si alte
lucran i mgi insemnate si mai demne de
vedutu inteuna cetate sau torra, si eare
serve de tonductoriu si esplicatoriu strainului, ce vre se visite acelle monumente;
caracterie typografice, cari prin marimea lora stau intre celle numito filo-

sofia si santa Augustinu, asid, numite

sagerata si l'ora judecata ; 4. ciceronisare si ciceronizare, v., a imita pre Cicerone in stylu sau limbo,.
CICERONISARE si ciceronizare, v.,
vedi ciceronianu.
CICINDELA, S. f., cicindela, (vedi
candela, d'iu care a essitu cicindela, si
compara fr. cicindRe); 1. specia de candela sau laminare ; 2. prin metafora :

specia de insectu ce se vede luminandu noptea, lucuriciu sau licuriciu ;

genu de insecte coleoptere pentamere
d'in famili'a cicindeliadiloru.
CICINDEL1ADE, adj. s., (fr. cicms. f.
(lliade); relativa la cicindela
pl. cicindeliadi, fainili'a de insecte coleoptere, cari ande typu genulti cicindela.

CICINDELETU,-a, adj. s., luatu

inse de regula ca s. f. pl., cicinclelete
(=cicindelette=fr. cicinticletes), tribu
de insecto d'in famili'a

www.dacoromanica.ro

CIC.

ClCINDELIDE, adj. s., (fr. cicindlide); care semina cu cicindel'a;s. f. pl.,

cicindelidi, familia sau tribu de insecte
d'in ordinea coleoptereloru pentamere.
CICINDELIU,-a, adj . s., (fr. ciciu(Mien); relativu la cicindela; s. f. pl.
eicindelie, unulu d'in triburele de insecte
coleoptere pentamere d'in famili'a
*CICINDELLU, s. m., oicendula, (com-

para si it. cicindello media lat., doh!.

dellus; vedi si cicindela); 1. instrumenta
de pusu canderct sau lunsinarea, in spe-

dale inse, cercellulu in care se baga si

se fissedia unu capitu allu luminarei;
2. insectu, ce se vede noptea luminosu,
lucuriciu sau licuriciu.
CICINIT,-a, adj., cicinus; de cice
olits cicinu,

C1CLICU , cicloide, ciclu, etc. ; vedi

cyclu, cyclicu, cycloide.
CICNU , g. m., (data in dictionariulu
de Buda sub form'a citnnu, si cu ci pronuntiatu ca ti), cycnus (x6xvoq, it. cleric
si cis.nof fr. c) gne); genu de passere, cea
mai formosa si mai mare d'in passerile

nostre de apa, cu guttu lungu si gra-

665

'de mortea sea;

d'in caraa candorei
genneloru si a arnioniei si formosetiei
plena de gratia a figurei, numele cicnului se lega cu multime de alte idee suavi
si gratiose : voluptatea face d'in cicnu

passerea atnorei; cicnii trams carrulu

Venerei; guttu de cicnu se dice de guttulu unei fetnine lungu si candiclu;
cicnu e s,i nurnele unei constellatione
meridionale.
CICONIA , s. f., cleonia (it. cicogna,
fr. cigogne); genu de passeri ca penne
albe ammestecate cu negre, ca rostrulu
lungu i pucinu despicatu, cu guttulu
lungu ciconiele si faca cuibu pre erescetulu arboriloru si rupiloru sau, pre cul-

mea turnuriloru si caseloru; Romanii

faceau d'in ciconia enablens'a pietatei,

densii ciconi'a erd consecrata Junonei;

ciconi'a porta, in &porn, pro unele
locuri, numele de bardia, pro alte locuri
numele de cocostercu, (vedi si in Glossariu : berdia si cocostercts).
CICONINt1,-a, ad j. s., o iconiuus (com-

para si it. ciconino, fr. ciconien); 1. adj.,

de ciconia, ca de ciconia ; pui ciconini,

tiosu, dimensioni proportionate si ele-

rostru ciconinu; 2. substantiva: a)

coninu, pl. ciconini, pniu de ciconia ;

ganti, penne albe la celle mai multe specie; cynulu se tine de famili'a palmipediloru lantellirostre, si porta, in poporu,
pre unele locuri, numele de lebeda sic-

b) ciconine, pl. f., familia de passeri, cari

au de typu genulu ciconia.
* CICORACEU si
*CICORACIIT,-a, adj., (it. acoracen,

ni innota cu usiurcntia si rapiditate;

fr. chicorac); care semina ca cicorea,

care contine ceva d'in alle cicorei ; de

cicnulu sbora la naafi, inaltinsi; cicnii

domestici facu ornantentulu lactsriloru
nostre: dro cycnulu e passere nuntai de
apparatu si de caracteriu reutatiosa, indocile, invidiosa, furiosa, si pururea oc-

cupata de cultulu si ornatulu sets; Cei

vechi credeau co cicnii cantan in momentele mortei unultrd'incantecele celle
mai armonioso si mai attengutorie de a-

nima; de ad cicnulu ca emblema a armoniei, si mai vertosu a armoniei poetice, de uncle apoi prin una noua metafora : cicnu=poetu in genere, poetu lyricu in parte : cicnulu Latiultsi=Oratie, cicnulu poesiei lyrice ronsane,
nubs Mantuei=Virgiliu, cicnulu Acadensiei=Platone, etc.; cantulu cicnultsi
=ultimulu opu ce unu poeta sau alta

de geniu a produssu cu pucinu inainte

ad, s.f.pl. cicoracee, mare tribu de plante

s.
d'in ordinea compositeloru ;
cicoraciu, sau s. f. cicoracia, estractu
d'in sueca de cicor.
CICORE, s. f., cichorium (luxd4nov
si xtx6pcoc, it. ciooria, isp. si port. chicoria, fr. chicore; si allu nostril cicore
ca si calamaret=calatnaria);
genu de plante d'in famili'a compositeloru sau synanthereeloru, tribulu cico-

raceeloru , syngenesia ecale lui Linnets,

alle carni specie dau frundie si radecine
bone de mancatu crude sau ferte ; doue
d'in aceste specie, sunt mai communi si
mai connoscute : a) cicorea intuba=_-cicorea veratica sau de vera=--cicorea sel-

batica=cielloriutn inthybus lui Linneu,

alle cui radecine nu nnmai sunt bone

www.dacoromanica.ro

666

ClE.

CE.

de mancatu ca Balata, ci hm se potu

frige, reduce in pulbee e si usit& in loca
de cafea ; b) cicore endivia=cicorea ier-

natica san de ierna=cicborium endivia

lui Linneu.

ciepa nu se mal applica:astadi neci la

Ture i ; 2. acume, punta, parte ascutita
a unui paru sau altui ce, ca care se ira-

CICTJRA, s. f., vedi clucura.

punge sau se inciepa 311.

CIEPARE si cieppare (pronuntiatu
tiepare ; vedi ciepa), v., d'in ciepa, usi-

* CICURARE, v., cicurare; a face

tata inse mai desu ca comrrusu ca in :

cicuru.
* CICURATIONE, s. f., cicuratio ;
actionea de a cicurd.
* CICURU,-a, adj., cicur; ca oppositu
la selbaticu, cicuru=blandu, domesticu,

sau domestieitu, imblanditu : animali

cicure si selbatica ; cal cicuri, nu selbatid.
CICUTA, cicut aria, etc., vedi cucuta,
cucutaria.
CIDARE, s. f., si
CIDARIU, s. m., p1.-e, ciclar si cida-

ris (xiSa(cg, compara Si it, cidari, fr.

cidaris); 1. tiara, diadema a regiloru
persani ;, 2. tiara a archiereiloru ebrei ;
3. genu de molusco, a caroru concha semina in forma cu cidarea sau cidariulu.
CIEFH, s. m., si cieftu, vedi ciepu.
CIEMPETARE si
CIEMPITARE (pronuntiatu : tiempitare, si conjugatu in forma simpla : ciempitu, ciempiti, etc. sau tietnpitu, tiemp iti),

V.; pede in aliquid offendere, claudicare; in acellu-asi intellessu cu cespitare;

iroprie, a dd cu petiorulu in ciempu
(in loen de ciepu prin introducerea nasalei nt), si de ad : a se impeclicd; a se
inciepd, a fi inciepatu la petioru, a schiopetd, etc. (compara si it, ciampicare si
inciampicare).
CEPA si cieppa (pronuntiata (tupo

regula, de care vedi C, ca tiepa), s. f.

(pentru etymologia vedi ciepu), cippus,
infamisisontium cippus; paxillus, paius,
venus, &atletas ; femininu d'in citpu,
luatu eu intellessulu speciale de: 1. paru
de lemnu sau de feria bene nscutitu la
capitula ce are se st in susu, servindu

la differite usad, &ro mai vertosu

a) n mun vallulu unei fossa militaria,
unei fossa ce inchide ami agru, una cur-

te, etc.; b) a pune in ellu pro unu condemnatu pentru grave crime ; de unde
espressioni ea : a pune Sau trage pre
cineva #4 eleva; base barbar'a pena de

inciepare, (vedi inciepare) 1111

CIEPERU si ciepperu,-a; adj., (pro..

nuntiatu : tieperu ; vedi ciepa si ciepu),
pungens, :mutas, acer; cama in acelluasi intellessu ce are si cieposu sub 2.
cieperu acu are vespea M.
CIEPERUIA, ca 1 moiatu in loen de
CIEPERULIA si ciepperulia (pronuntiatu : tiepe)ulia ; vedi ciepa.si ciepu),

s. f., arista ; proprie, deminutivu d'in

cieperu sa,u ciepa, luatu inse cu intellessulu speciale de ciepu de spicu, firu d'in
barb'a spicului M.

CIEPESIU,-ia, si
CIEPISIU sau cieppibits,-a, adj. adv.
si s., (pronuntiatu : tiepesiu si tiepisiu ;
vedi cicpa si ciepu), puugens, aculeatus,
acuminatus; prreeeps, abruptus; abrupte;
pra3cipitium , rapes abrupta; vallum,

spinetum; 1. adj., a) care are una ciepa

sau mai multe *Te, unu ciepu sau mai
multi cicpi ; care inciepa ; Mai vertosu :
N cui place a inciepd, si in speciale, cui
place a puna in ciepa ; de ad ciepesiu
sau ciepisiu data caconnume lui Vladu V,

cui placea se applice pen'a ciepei; e) abrupta, precipite, precipitiosu, vorbindu

de inaltimi sau aduncimi prea rapide,

de inaltimi ciepisie, cari se redica dereptu in susu, de valli ciepisie, cari se
lassa derepta in diosa; 2. adverbiu, mai
vertosu in insemnarea adiectivulu ciepisiu de subu c): rupile se redica ciepisiu, si nu e cu potehtia a se sui pre elle;

3. subst. : a) parte cieposa a urtui ce

taiosu , cuma taisiu -e partea taiosa :
b) ca conectiva : a) in genere, toti ciepii unui ce cieposu, toti ciepii din unu
locu ore-care : ciepisulu spicului, barb'a; a se infundd inteuttu desu ciepisiu ; [3) in speciale, toti parii cieposi ce
munescu unu valla, una curte, etc.;
.0 precipitiu, rapo, inaltime dereptu in

susu sau aduncime dereptu in diosa.

(ciepisiu e in loca de ciepiciu, formatu

www.dacoromanica.ro

CIE

CTE.

d67

din ciepa sau ciepu, ca si capriciu d'in

capra).
CIEPLA (pranuntiatu tiepla si tipla;
vedi ciepa si ciepu), s. f., ligneus aculeus, Intercus aculeolus; liguen tegula,
falla; 1. proprie, deminutivu d'in ciepa,

unui spatiu de actione, cumu : a) ciefu

de aria, paru infiptu in mediloculu ariei, de care se lega fuma ce tine caii

applecatu i nse in speciale la una aschio -

ra de lemuu suptire si deposa , care

centru jocului, etc.; dY acf

cu intellessulu mai generale si ideale de centru

se baga pm e sub pelle si casiona buba ca

de actione, puntulu cellu mai greu sau

tiegla de

cellu mai importante intr'una opera-

lemnu, scindrilla sau sindrilla; b) mem-

tione, affacere, etc.: a fi la elefu, a fi acollo de unde depende mai mUltu sau

doren; 2. prin metafore

brana sau pelle de folie allu unui animale, d'in care se faca utricli pentru
brendia, care se applica in locu de vitru
la ferestre, etc.; c) prin estensione, Teri-ce pellitia, membrana sau pelle suptire. M.
CIEPOSU si ciepposu,-a, adj., (pronuntiatu : tieposu; vedi ciepa si ciepu),
aculeatus, acuminatus, acutus, cuspbla-

tus, spinosus, pungens, asper, acer,

mordax; 1. plenu de ciepi : cieposulu ariciu; ciepos'a scortia a castanei; arbori
ca trunchi cieposi, etc.; 2. tare ascutitu,
Cu ciepa mare sau bene, ascutita, care

impunge reu, iteiepa, petrunde, etc.

ciepos' a punta a spatei; peri aspri
cieposi; cieposulu pera allu porcului; acata vespei e forte cieposu Si veninosti;
si metaforice : cieposele cuvente alle urei si invidiei.

CIEPU si cieppu, s. in., p1.-i, (pronuntiatu tiepu, vedi si ciepa), cippus,

aculeus, paxiuits,*pina, seta, etc.; forma masculina a femininului ciepa, forma luata cu intellessuln mai estensu de
totu ce impunge sau inciepa : ciepii ariciului, ai spicului, ai rosci, ai albincloru,
ai vespeloru, ai acaciei, tti spinului, ai
scaietiloru, ai scortieloru castanei; ciefai
de pre spinarea certoru pesci; ciepiibarbei, peri rasi si crescuti pueinu, cariinciepa; ciepii porcului, perii cieposi ai

porcului, etc.; (ciepu sau cieppu e in

locu de ceppiu; pecumu ciepa, saucieppa
e in locu de ceppia; ei.zo ceppia-a=(cip7

pias-a), adiectivu trassu d'in ceppu=

cippus, care s'a applicatu ca substantiva
in torm' a amen douru generilorupentru
destinctione de intellessu d'in ciepu s'a,
formatu si ciefu cu insenmarea speciale
delonnuascutitu ce, se infige in centrulu

bagati in aria; b) ciefu la petrecu si

41te assemini jocuri, paru sau bhtiu ce

se infige in pamentu, spre a servf de

totulu; in loca de ciefu pre a locurea

se aude si ca cieftu acellu-asi intellessu;

(noi credema co si tiepenu e in locu

de ciepenu; intellessulu de rigidu, ce are
ciepinu, se attinge cu celiu de abruptu,

ce are ciepisiu, -cuma si franc. mide

reunesce intellessulu de rigidu : mort
raide=mortu ciepenu, si cellu de abruptu : mont raido=munte ciepisiu : de alta parte ce pote fi in sene mai ciepenu=

mai inlemnitu si totu de una ata mai

abruptu de cAtu una ciepa de lemnu,
sau mai vertosu de ferru bine infipta
pamentu?) M.
CIEPUSIA si cieppusia (pronuntiatu

ciepusia, vedi ciepa si ciepu, d'in can

ciepusia in locu de ciepucia), s, f., vera,
verutum, veruculum; paru de lemnu sau

ferru ascutitu, care serve : a) ca arma;

b) ca frigare ; ca instnunentu de venata pesce sau alte- animali; d) ca instrumentu de appucatu si incarcatu fascicli de cereali, etc. M.
CIEPUSIATU si cieppusiatu,-a, (pronuntiatu : tiepusiatu si tieposiatu), adj.,

verutus; proprie, part. pass. d'in una

verba ciepusiare sau cieposicire , trassu

d'in ciepusia sau d'in cieposu, si prin

turnare au intellessulu de : cui s'a datu
forma de ciepusia, sau de cieposu, care
are forma de ciepusia sau de cieposu
perii poreului suntu ciepusiati. .111.
CIEPUSIOSU si cieppusioszota, (pro-

nuntiatu :tiepusiosu), adj., vendas; d'in

ciepusia,cuintellessu de: care are forma
de ciepusia : perii cieposiosi ai capului;
perulu barbei forte aspru si ciepusiosu.
CIERCA, s. f., (pronuntiatu : tierca
si cu a prea descbisu : tiara, pica; in
acea-asi insemnare ca caracatia si co-

www.dacoromanica.ro

668

CJE.

CJE.

tiofana (vedi caracatia), numita cierca dorm ; c) a dorm somnulu inortei : in

sau dupo cerculu negru pre albu, ce are acellu mormentu ciescuboniinostri; d) da
acesta passere, sau dupo miscarile cer- - lucruti inanimate, a se alleni, a inceti,
cularie ce face, sau in fine peutruco bate a fi lenu, etc. : undele ciescu; flacur'a
la ciercurele de oi;-- cierca nu e de dtu, ciesce, se allena, si se stenge; e) a lass,
forma feminina d'in ciercu, (compara si se se faca ceva, a nu se oppune; a se lassi,
lat. cinema avis). M.
a inceta;
compusele: acciescere=aeCIERCARE (pronuntiatu : tiercare, quiescere, reciescere :-._- re(4uieseere;
vedi ciercu), v., d'in ciercu, usitatu inse Vedi in Glossariu la articl. aquitare, cumu
mai multu ca compusu cu in : in-cier- cietu pote lua, in limb'a nostra, ca si in
care. M.
alte limbe sorori, si formele contracto
CIERCII, (pronuntiatu dupo regula, a) celu, de unde : in-cetu, in-cetare, inde care vedi C, ca tiercu, pro a lochrea cetinellu, etc.; (3) cita, de unde : citantia,
si tiarcu; vedi cercu, d'in care vine aceitare, etc.; e de preferitu inse a se
ciercu); 1.`spatiu de locu incongiuratu pasta form'a, intrega atatu in simplulu
cu unu cercu sau gardu cerculariu cietu, catu si in compuse sau derivate :
de uuelle, de pari, Je arundini, etc., in in-cietu, in-cietare , cietinellu, incieticare -se inchidu vite : oi, vacce, long, nellu, cietantia, accietare, etc. M.
vitellii, etc.: a inchide mneilin ciercu; a
* CIETALE, adj. s., quietaiis; relapeine mneii la ciercu; 2. cu intellessu ab- tivu la ciete;
subst., loca de ciete estractu de inchidereintr'unu cercu in ge- terna, imperiulu lui Plutene, infernulu.
nere si in speciale, inchidere, in cercu a
*CIETANTE,adj., quietans; care cieta.
sugaciloru=inciercare, inteliessu ce are
CIETANTIA, s. f., (compara it. quiesi compusulu inciercu: cierculu mneiloru
nu se cade se se faca prea de tempuriu,
candi( mneii suntuprea deMi; a pune una,
copillu la ciercu : a) a lu pune la arrestu
intr'unu locu inchisu, alu pune la arrestu

tanza si eitetanza; vedi si ciescere); 1. stare

veri -un de; dro si: b) a l'inciercd, a lu de,-

pentru debitoriu sau creditoriu, adde-

parta de titia, a nu i mai dA, titia : cierculu can incierculuunui pruncu, etc. AL
* CIESCENTE, adj., quieseens gulescente; can ejem, e in repausu, nemis-,
care : undele ciescenti;
in speciale

v-erentia de desfacerea unei detora.

CLETARE, v., quiebre si quietari (it.

a) littere ciescenti : a) cari nu se pronuntia, precumu consohantile finali in

a cellui cietante4 2. in speciale si ca mai

desu, cu intellessulu concretu de mediu

de cietare, in insemnarea a acestui euventu de sub 2, b, instrumentu de cietare

qu'otero, quetare si adate, isp si port.

quedar si quitar, prov. guiar, fr. quitter
si coiser; in limb'a nostra inco pare a
se contrage je d'in radecina si in e: retare, in-cetare, si in i : citare, ac-citare;

limb'a frances'a ; j3) in limWa sanscrita

littere allu caroru sonu se reduce la una
aspiratione pucinu sentita; b) basi ciescenti, se diceau in chymica basi alle 'earoru affinitati nu se essercitau in certe
conditioni. M.
* CIESCENTIA, s. f., quieseentia; calitati sau stare de ciescente.

vedi ciescere, d'in a cui supinus cietu, esse

* CIESCERE,'iescui, ciescutu si cietu,

quieseere, quievi (quieseitnin) si qu tetum; I. in genere, a inceta d'in Incru,

mai furiosu ; clamorile turbei nu mai

cietare); 1. ca intransitivu, in acellu-asi

intellessu cu primitivulu ciescere, numai
cu una nuantia de energia mai pronunMata : in aceste mormente cieta ossele
si cenusi' aparentiloru nostri; poteti cietd
de acumu cietea mortei ; ventulu nu mai
cieta; ba meo, in loca de a cietd, devine

ale eroiloru; 2. in speciale ; a) in icspectu

cietau;6ndele ciektra pucinu; de ieri dororile nu mi mai cieta edtusi de pucinu;

si in intellessulu speciale de: a fi lentu,
molle, amortjtu, fora vivacitate si energia, (vedi si cietu); 2. traUsitivu : a) in

politicu, a sta neutru, a se tin departatu de agitationile factioniloru ; b) a

genere, a face cietu, a stempera, a alle* a trancilld, a face se inciete, se in-

V.

a ti in repausu, a se repaus6, a sied in

nemiscare, etc. : ciesceti in pace, umbre

www.dacoromanica.ro

CIE.

CIE.

tre, in repausu, in pace, etc. : a cietd

clamorile, venturile, dororile, etc.; a cietd

poporulu interritatu, furf a poporului ;

si ca refless. a se cietd, cu intellessu
mai onorgicu de catu alln formal simpla

transitiva;b) in speciale, a face se inciete una detorfa (vedi cietantia), a desface una detorfa, a impaca pre creditori,
si de acf,, a si impac cugetulu prin implenirea totorti det,orieloru : a cietd toti
creditorii sei, a cietd tota detori'a peno
la unu banu; a se cietd cu religione de
tote detoriele de omu, de crestinu si de

cetatianu;in acestu intellessu se dice

mai desu compusulu : ac-cietare. M.
* CIETE, s. f., quies
quiete (vedi
ciescere si cietu); 1. stare a cellui ce ciesce:

incietare de lucru, de labore, de furia,

de violentia, etc.; repausu, trancillitate,
pace : mortea e cietea laboriloru si dororiloru; d/upo multa si indelunga labore
a se dd cietei; cietea mormentului; 2. in

speciale : a) vietia departata de agitatationi politice, neutralitate facia cu fa,ctionile politice; b) pace : cietea e uritiosa
celloru bellicosi; C) somnu; somnu allu
mortei cietea mortei ; d) despre lucruri

inanimate : oietea marei, a ventului, a

noptei, etc.

CIETINELLIJra, adj., vedi cietu si

cetinellu.

*CIETISMI, s. m.,(fr. quitisme); systema sau principiu do credentia erratica

care pune tota perfectionea crestinului
in repausulu si pacea inerte a suffietului,
si asia face pre omu se neglegt. faptele

de energia si de virtute, si se se lasse

ca totulu
voi'a intemplariloru cietismulu nu e de catu f atalismulu sau mai
bene indifferentismulu mascatu si hypocritu.
* CIETIST13,-a, s., (fr. quitiste); sec-

tariu sau partisanu allu

* CIETORM ,-toria; adj. s., quiescens,
quietans; quietorius-um, care ciesce sau
eieta, care serve a cietd ; vorbe cietorie
de veri-ce tema,
s. m., reale, cietoriu,

Ion de cietare sau ciete eterna, mor-

669

quiet; nou fr. coi si quitte; in limb'a nostra inco se contrage le cande in e: cetu,
in-cetu, candu in i eitu, ac-citare, citantia; vedi ciescere, d'in care cietu e a
dou'a forma de participiu, luata de regula ca adiectivu); 1. in genere, care a
lucru, d'in labore, d'in
incietatu,

miscare, etc. , adjuusu la repausu, la

trancillitate, la inactione, la pace, etc.;
lenu, stemperatu, blandu, paceficu, placidu, careful se turbura neci turburafetc.;
fiti cieti si ntt ve turburati de aceste nemicuri; dco nu esti cietu, te facu eu se
fii cietu; cu suffietu cietu; 2. in speciale;
a) neutru, care nu lea parte la agitationi
politice :pre candualtii se lupta in foru
cu inversionare, tu stai in casa cietu si
neturburatu; de ad: Nindifferente, cui nu
psade nemica, care nu se sfrina cu Area
pentru nemica, care se lassa in voia intemplariloru, care nu oppune energi' a sea
la nemica, etc.; c) amortitu,molletlentu,
inerte, fora energia si vigore omu cietu
in tote at' te face, cietu la mancare, cietu
la lucru, cietu la mersu , cietii arsini ;
cietele test ose; c) addormitu, care dorme;
mortu, reposatu; e) blandu, pacifica :

cietele oui, cai cieti; f) impacatu , satisfacutu; impacatu cu cugetulu si multiamitu pentru implenirea detoriei, si de
ad: g) liberu de detone, fia raateriali sau
morali, (vpdi cetantia), desfacutu, scapatu, curatu de veri-ce incurcatura, etc.

pentru annulu acestu-a sunt cietu de'

tote darile cotra statu; cu ateitu nu esti
cietu de mene; Ndespre lueruri inanimate
cu intellessn de lenu, pace/len, stempe-

ratu, allcnatu, etc. : cursutu maritoru

fluvii e ntai cietu de cdtu allu celloru
mici; ventu cietu ; murmure ciete, cari
abii se audu; cietele bori alle demane-

tiei; cuvente ciete : a) cuvente ce se

dicu cu voce bassa ; b) cuvente ce nu
se pronuntia cu celeritatea cuvenita ;
timba cieta : a) care pastredia tacerea,
3) caret impedicata si pronunntia cu greu
3. subst. m. reale, cietu-lu,
si incetu;

queto si choto; isp. si port. quiedop quedo,

repausu, incetare de miscare, allenare,

incetare, amortire, etc.: cietulu venturitom ne tine pre locu in portu; mai vertosu in locutionea adverbiale: incetu sau

quito si quite; fr. vechiu quel, quoit si

in cietu : a mer ge in cetu, a yorbi in cetu

mento. M.

CIETU,-a, adj., quietus (it. quieto,

www.dacoromanica.ro

Cit.

670

a manad in ceta, a serie in cetu,etc; dro

acesta locutione a devenitu unu adiectivu compusu : incietu san izzcetu, care
se applica si ca adverbiu in unele- d'in
insemnariie simpitilui cietu, despre cari
vedi mai ample desvoltari la art. inciettz
=incetu ; totu asi, se dice compusu
si incietinellu sau incetinellu, dro forte
desu si simplu : cietinellu sau eetinellu,
ca deminutivu d'in cietu, mai vertosu in
insemnarea cuventului de sub 2, e: vedi
si cetinellu.
* CIETUDINE, s. f., quietudo-quie-

tedie (compara_si fr, quitude); stare

a cellui cietu, vorbindu in speciale de
deplen'a pace si trancillitate a suffletului
ce se rdima, fora neci una tema, pre providentia; dro mai vertosu stare de suffietu a cietistalui.
CIFRA, s. f., (it. cifra si eifera, zi-

fera; isp. port. cifra, fr. rillfre, d'in arab. cier=deserta , de totu deserta, applecatu si la semnulu artimeticu numitu
nulla sau zero); 1. proprio, semnu aritmeticu fora valore numerica, nulla, zeru ;
in acestu ihtellessu e data si de dictionariulu de Buda; inse astadi : 2. prin estensione applecatu, ca si in celle alte limbe
sorori, ca nume genericu alla fiacaruia
d'in celle diece semne aritmetice: 2 este

caro, do. t la ce,cifra se suba spes ele? la

ce cifra au culjunsu veniturile? venitu-

rile au attinsu (n'Ya de una eruta si

cinci dieci de millioni.

CIFRARE, V., (it. cifrare, fr. ciarfrer) ; a semnd cu cifre : a) pentru numere, a espune prin cifre numerele, a
calcula cu cifre : nu scie neei cifra bene; b) a cifr merci, vase, etc., a le insemna cu una cifra, a le numerotd; e) a
cifr una scrissore, a serie en cifre si
alte semne intellesse numai de cellu ce
serie si de celln cui se serie; d) a cifr
bassulu unei compositione musi cale, a
pune cifra d'in susu si din diosu de bassu,

prin care se arreta accordele de cari

are a fi insocitu bassulu.
CIGA, s, f. si
CIGU, s. m., p1.-re, ciccus; formele
popularie alle cuventeloru cica si cica=
cicca si ciccu, (vedi aceste cuvente la loculu seu), Mate mai cu senaa in insemnarea metaforica de seccatura, ceva de
nemica, nemica, etc., in locutione ca
a vorbi ciga miga, a spune ciguri miguri;
neci ciga miga 'nu dau pre mercile telle;
a sied de ciga miga; lassati ciga miga,

si cautati-ve de lucra; se lassanta cilla

miga, si se vorbintu seriosu ;

miga si

miga cari figuredia in aceste locutioni

cifr' a numerullei doue ; null'a e cifra

inco suntu in loca do mica si nzicu, casi

fora valore numerica; 3. prin una estensione si mai mare : a) modu de scriere
secreta, fia cu semne aritmetice, fia
littere, fidcu alte semne, fia cu unele si
CAI altele dnnuestecate, destullu ca cineva se se pota intellege cu altu cineva,

ciga, cigu in loen de cica cica;

ad si :

CIGALIRE,-eseu, v., (vedi cilla), rodore, abrodere, abradere, fodicare, rellicare; proprio, a rape ca ciga eu ciga,
cu fermatura Cu fermatura, a rode, a pi-

fora se intellega si altii : a serie una

sca, etc., in intellessu atatu materiale

sorissore in cifra sau in cifre, a se intellege prin cifra; b) imbinarea de doue sau

Cali si ideale, (form'a ciugulire este .7.-cigalire cu mica modeficare ; compara

it. cigolare, si vedi ciullulire) .M.
* CILIARIU,-ia, adj. s., (fr. ciliaire;

mai multe littere, mai vertosu initiali:

cifra elegante Bayeta in sigillu; c) semnu musicale ce consiste d'in semnu aritmeticu, M.o si nota musicale in genere : tempulu in care se se cante yinu
canteeu, se esprime de regula 2h-in cifre; asseminea se insemna in prescurtare
prin cifre intervallele
aceorclu,'
d) modu de espressione, limba obscura,
inintelligibile : ce e acesta-a ? gram-

matica?,ba cifrae,) prin alta specia

de meta.fora, cifra=numerc, summa ore

de

vedi cilitc); relativu la ciliu , care are

cilie : aconitu ciliariu; peri ciliari, cari
formedia ciliele de la palpebrele certoru

animali si copen certe parti alle cercorpu ciliariu , cercenu

toru insecto;
ce incoxigiura cristallumlu ochiului; mus. in. eilictria
schiu ciliaria, etc. ;
a) collectivu, ciliele unei palbebre Ill to-

tulu loru; b) genn de pesci d'in famili'a

leptostomiloru.

www.dacoromanica.ro

OIL.

OIL.

CILIATU,-a , adj., enlatas; part.

pass. d'in unu Verbq ciliare, (compara

CILIFERU,-a, adj.,(fr. ollifre; d'in

ciliu si ferere); eare porta sau are cilio.
CIL1FOLIITU,-a, si
CILIFOLIU,-a , adj., (fr. c11ifeii6 si cilatifoli6; d'in ciliu si folia); cu foliele -sau
frundile ciliate, vorbindu de cede plante.
CILIFORME si edil ormu,-a , adj.,
(fr. clliforine; d'in ci/iu si forma); care
are forma de ciliu prin directionea sau
rigiditatea sea : prolungare ciliforma.
CILIGERU,-a, adj., (fr. ciligre, d'in
ciliu si gerere); care porta sau are cilie.
CLLINDRICU, cilindru, etc., vedi cylindricu, cylindru.
CILIOBRANCIIIU,-a, adj., (fr. ci-

it. Odiare), cu insemnarea de a mun

eu cilie , si de aci ciliatu = nmnitu cu
cilie : calice .ciliatu; frundie ciliate;ciliate; s.- E pl., a) ordine d'in classea polypiloru; b) ordine d'in classea zoophyteloru; c) familia de insecte.
ULICIA, s. f., vedi ciliciu.
CILICIARIA, s. E; vedi ciliciariu.
* CILICIARIU,-ia, adj., s., cIlicIarius;
relativu la ciliciu pannura ciliciaria;
substantiva : a) personale , ciliciariu,
caro fabrica sauyende ciliciu; in acestu

intellessu femin. e ciliciaria si ciliciaressa; b) femin. ciliciria si ciliciaria,

s. reale, maiestria sau negotiu de ciliciariu.
CILICINU,-a, adj., cilicinu; de ciliciu:
mantelle cilicine.
*CLLICIORA, s. f., si cilicioru, s. m., cilIciolum,deminutivu d'in cilicia si ciliciu.
CILICIU, s. m., (si femin.
ci-

licium; cilicIus.a; 1. proprie, adj. cu intellessulu : de Cilicia, partea Asiei minore, luatu irise : 2. ca substantivu,masc.
ciliciu sau fem. cilicia, pannura de peru
de capra, care mai antaniu se fabrica in

671

iiehraucke; d'in ciliu si branchia); ca

branchie ih forma de cilio;
S. m. pl.,
ciliobranchie , ordine de mollusce, cari
au corpulu coperitu de cilie ce se pret.
suppunu a fi branchiele acestoru rnollusce.

CILIOGRADU,-a, adj., (fr. ciliograde; d'in ci/iu si gradere); care merge

sau se misca prin cilie; de ad, s. f. pl.,
ciliograde, classe _san familia de false
zoophyte, allu caroru corpu e munitu de
doue serie de cili cari servu la locomotione.

Cilicea, si d'in care se faceau mantelle de

CILIOLATU,-a, adj., (fr. aliad);

militarisi nauti, de cortan, etc.; veri-ce

munitu cii ciliole : frundie eiliolate.

CILIOLU, s. m., (cilieium); derni-

pannura aspra d'in peru de capra sau

de calla; 2. prin metafore, obiecto facuto d'in assemine pannura : a) cortu
de ciliciu nomadi ce si intendu d'II-ojete
vestimentu, ce porta
mai vertosu calugerii ; c) mai allessu

d' in locu in locu;

vestimenta sau cingutore, ce portau si

porta inco unii pentru penitentia, spre
a si mortifica corpulu pentru curatirea
de peccate : a face penitentia in ciliciu
si cenusia; a,lu ciliciulu; incinsu cu ciinvestitu cu ciliciu, a plange mortea euiva in ajuniu si in ciliciu; d) perina, saccu sau culcitra de ciliciu, si mai
vertosu e) gacel' de ciliciu, implutu cu

peru, cu stupa san ca alte lucran, care

se pune la muri spre a i sent de loviturile tormenteloru.
CILICORNE si cilicornu,-a, adj.,
(fr. oilicerne; d'in ciliu si corma) ; care
are camele munite ca cilie , cumn certe
crustacee.

nutivu d'in ciliu;

applecatu iii speciale si la proeminentie forte mice.

CILIONE si cilioniu, s. m., 1. d'in
ciliu, (compara si it. eiglione), ca anginentativu, ciliu mare; priu metafora, cilione de pamentu : a) veri-ce inaltia-

tura de pamentu mai mica : collina,

costa de collina, pisca de mude; b) in
speciale, vallulu unei fosse, (vedi si cesa
la cesu); 2. cu iutellessu mai appropiatu
de allu lui 1 cedere, cclu lo culptatu
eboriu, (vedi si cestru).
CILIPEDE si cilipedu,-a, adj., (fr.
cilipde; d'in ciliu Si pede); cu petiorulu
munitti cu cilie : musoutie cilipedi.

CILIPETALU,-a, adj., (fr. citip6.

tate si ciiiatopt ale; d'in ciiiu si petalu);
cu petale ciliate.
* CILIU, s. m., pl.-e, cilium, (compara

si it. ciglio, fr. oii); 1. peru d'in pena,

peru la estremitatile palpebreloru o-

www.dacoromanica.ro

672

OIL.

mului si altoru animali vertebrate : ciliele palpebrei inferiore sunt direptate in diosu, ro cuticle palpebrei superiore sunt direptate in susu; cilie dese,
rare, aspre, molli, negre, castanie, rosiatice, regularie, etc.; la aniu ciliele au
de regula colorea capilliloru; 2. prin metafore : a) fire sau peri dispusi, ca

CILLIBA, s. f., si
* CILLIBANTU, s. ni., entiba si ciflibautum (7AXtpaq; vedi si cillire); callush], specia de callusiu sau de msa pre
care se punea si redimi ceva.
-CILLINA, s. E, vedi
CILLINU si ciullinu, s. m., proprie,
adiectivu trassu d3in cillu sau ciullu, ap-

animaliloru, inteuna seria si distincte

plecatu lace numai ca substantivu la

unulu de altulu, pre certe parti all planteloru : pre frundie, sepale, petale, etc. :
ciliele anthereloru lavandei ; b) totulu

differite- plante spinose, cumu : 1. mas-

periloru genei ochiului unui animale ;

gen'a insasi; c) totulu periloru sprincenei unui animale, sprincen'a insasi;
d) prin estensione : a) palpebr'a, p) ochiulu; de ad -espressioui ca : intr'una
bataia de eiliu = intr'una bataia de oehiu, forte rapide; e) despre inaltiature

b) la baccele spinose alle uuei planta

repente; c) la veri-ce scaiu , maracine,
spinu sau cardn in genere; 2. femin.

de pamentu, ce semina Ore cumn Cu una

anticatu la scriptori, ri viu in gur'a

sprincena ce spendura pre cavitatea ochiului, cumu : a) vallulu unei fosse, si

mai vertosu vallu cu inuchra su cul-

poporului si insemnd movere=miscare,

si prin urmare affinu cu classiculu cel1ere=x6XXELv, de undo celer=eeleru si

mea manita ca pari cieposi; (3) muchra

sau culmea unei collina; y) pisen allu

mai vertosu eeisas=ce/su, de unde se

intellege, co
, ca si eel-

unui munte ce domina alte inaltimi;

lere, va se dica in speciale : a se nziscd in

8) inaltiaturu de pamentu, collina, muchia, etc. (Cuventuru populariu, gena,

susu, ase redic, inaltid, etc., intellessu

ce resare, mai vertosu in conapusulu
ex-cenere=es-cellere, (vedi si cillu, cifliu); 1. a miss& cu maTe rapiditate, a
agit& rapid, si mai vertosu a redid rapide in susu ; 2. in speciale : a) a culi
urechiele : a) a redic urechiele in susu :
de ce va fi cillindu callulu ureehiele?
asinulu cilli nrechiele ; [3) a red id, urechiele asi& de tare, in catu se le d pre
spate si se para, co nu mai are urechie;
de ad i : y) a face se despara urechiele,
a tail urechiele : a deli candle; de uncle
prin metafore : 8) a cilli urechiele unui
onzu : al a tail urechielel in intellessu
materiale; dro $i : (3') in intellessu i-

care se iea, pre Mu scimu, numai cu

insemnarile de sub 2, b si e, pote fi latin.

gotta, care pre longa insemnarea ordinaria de bucca, are si insemnarile de

palpebra si ochiu; der pote fi si in loen
de cena, cumu se vede d'in compusulu:
sprincena ; ro cena pote fi in locu de
cena, transformatu d'in celia, ca i co;
cara in loen de cocoria d'in coconia=ciconfa; noi inclinAmu cotra acesta d'in
urma supposetione, cu atfitu mai multa
co Macedoromanii in loan de sprincena
dicu sufrincea=suprinca=suprincelia

sau suprincella; si mai interessante

culinu, cillinu : a)la cardulu numitu de

Linneu dipsacus Cullen= (vedi si cardu);

cillina sau ciullina, nuca de lacu, trappa

natans lui Linneu.
CILLIRE si ciullire,-escu, v., elifre
si cillero (de care Isidoru ne spune, co

ar fi a se sc Cu certitudine etymologi'a
latinescului ciliu, care dupo unii se re-

deal@ : a cilhi. urechicle cuira=a teat na-

fere la 1 celare=ascundere, dupo altii

lu de urechia sau altu cama-va; s) a culi

urechiele, vorbindu de unu onin : a') a

la acea-asi radecina ea gr. xu)k, xf)Xoy

=palpebra, proprie inse : ceva cam, si

prin urmare de acea-asi radecina cu

iotXo = cavu, xo)aq = concavu, curbu, etc.; de v.uXX6q se tine strinsu si

prin forma si prin sensu allu nostru

ciullu).

sulu cuiva, a lu mustrk reu, tragundu-

ascultl, cu mare attentione, auribus a.

rectis attendere; 13') a perde coragiulu,

a se tosinl, a se mill, etc.,

vorbindu de ochi, de cilio, de gene si sprin-

cene, etc. : a cilli=a inchide si deschide rapide, a redid si lass& rapide, etc.

www.dacoromanica.ro

CIM.

673

CILLITORIU, -toria, si ciullitoriu,

adj. s., care cillesce.
CILLITURA si ciullitura, s. f., ac-

tione si mai yertosu resultatu allu actionei de eillire : cillitur' a urechieloru;

cillitur'a ochiloru, applecatu si la morbula numitu in speciale cillose.
CLLLONIU si ciulloniu , adj. s., dilo
si ene (compara si fr. cilio); 1. proprie
augmentativu d'in cilla san ciullu; applecatu inse : 2. in speciale si: a) la cellu
cu frunte forte essita, dro cu ternplele
forte concave, intrate in intru; b) la unu
animale, la uuu calla, de essemplu, cu
peptu tare desvoltatu, dro cu armurii
posteriori miel; c) la cena ce inchide sau
bate mereu d'in cilie, d'in palpebre.
CILLOSE, s. f., (compara fr. enlose);
tremuratura continua a cilieloru, contractione convulsiva a palpebreloru, ce
se deschidu si se inchidu curapiditate :
cillusea e 2692/4 morba, pe candu
tur'a dadora pote fi nunzai una affectatione de'gratiu.
C1LLU si cizillu,-a, adj., (vedi cillire,
si parenthesea da la iliu,-compara pre
longa grec. xuXXc%, si z(X),4; arrectus,
celsus, hispidus; &mis, tortus; deformis,

CIMELIU, s. m., (my:0am); obiectu

pretiosu , ce se puna bene si se pastredia, mai vertosu obiectu anticu de mare
pretiu; de ad in genere, tesauru, comora,
(de ad pare a fi essitu populariulu cinzeriu;

(vedi chinzeritt in Glossariu).

CIMENTARE, cimentu; vedi cementare, cezentu.

CIMICARE, v., chateare; a curatii si scapa do cinazei, (vedi cimice).

CUECE, s. m., chnex-cimice; genu
de insecte d'in ordinea hemiptereloru,

Cu rostru inflessu si forte acata, de odore forte grave si importuna, connoscutu poporului sub numele de peduchiu

de lemnu : cimici si pulici ea multi

peduchi.
CIMIC1A, s. f., vedi cimiciu.

CIMICIARIU,-ia, adj. s., (compa-

ra it. cimiciajo si cimiciario-a, fr. clinicaire); relativa la cimice si la cimicia; mata mai vertosu ca substantiva
1. masc., cimiciariu : a) personale, care
uccide cimicii; dro mai vertosu :
ale : a) instrumenta de strinsu si uccisu cinzieit; p) media in genere, remedia
y) loca
de uccisu si curatiatu
plena de cinzici, si de ad( : E) prin me-

mancus; 1. redicata in susu, vorbindu

mai vertosu de urechie urechie cilla;
perii cilli ai porciloru; 2. inflessu, incovaiatu, intortochiatu, deforma , manca

tafora, ion sau casa misera, cuibu orecuma de cintici; 2. fem. cimiciaria, ac-

bru in genere: cana cillu: o fora urechie,

cuurechiele taiate; ca urechiele prea
mice; e) ca urechiele fla,ce si lassate in
diosa; de ad prin metafora, vorbinda de
una persona : a scapci cilla, a as cilla

ta ce ca displacut'a ei odore allunga

taca cimit i fuga lui Linneu, genu de

plante d'in familia ranunculaceeloru ,
de urechie in parte, si manen de altu mem- polyandria tetragynialui Linneu, plan-

d'in ceva, a scapi manca, a scap,, ore

cuma fora urechie, a essf reu sau maltractatu d'in una affacere.
CIMA, s. f., yedi chimain Glossalia si
cyma in Dictionariu.
CIMBALU, s. in., vedi cymbalu.
CIMBRU, s. in., vedi ciumbru.
* CIMELIARCHU, s. in., cimeliarclia
(zurfI)SE6tpkt, d'in xetp.7)Xtov=cinielitt si

apxav=administrare); administratoria
allu tesaurului unei ca,sse publica, allu
unei baserica ; care administra si pastredia cimeliele sau banii unei baserice;
tesaurariu sau vestiariu.

micii.

* CIMICIDE, adj. s., (fr. eimicide);

care semina cu cimictle, si de ad, cinticidi, s. f. pl., familia de insecte d'in
ordinea hemiptereloru, care are do typu
genulu cimice.
* CIMICIFUGU,-a, adj., s.,.(fr. cimiciruge d'in cimice si fugere); care pune pre

fuga cimicii planta cimicifuga;s. f.,

cimicifuga =-_ cimiciaria in insemnarea
de sub 2, (vedi cinaiciariu).
* CIMIC117,-a, adj. s., cimicius, clmida; (compara fr. eluda, cimicien); do
cimiee, relativa la cimice: odore cimicia;

substantiva femiuinu : a) cimicia, specia de planta; specia de vitia ce da struguri de colore rosiatica ca a cinzicelui;
uua sau strugure de acesta vitia; b) pl.
43

www.dacoromanica.ro

674

ON.

CI1NT.

cimicie, tribu d'in cimicidi, (vedi

CIMINU, vedi cuminu sau cyminu.
CIMITIRIU, vedi cemeteriu
CIMOLIA, s. f., chnolin; proprie adiectivu de forma feminina d'in masonlinulu cimoliu, formatu d'in Cimole, un'a
d'in insulele marei Cretice, luatu ca sub-

stantivu si applicatu : 1. la una specia

deargilla veneta, care veniea mai inainte,
d'in insul'a mentionata; 2. la oxydulu de

fern ce se aggrumura pre longa rot'a

de ascutitu cutite si alte instrumente
de ferru.
CIMOLITHU, s. m., (fr. eimoiltile;
d'in cimole, de care vedi la cimolia , si
d'in Mao;=ptra); in acea-asi insemnare
cu cinsolia de sub 1.

CIMPOIARIU (mai pucinu bene

cimpoicriu, cimpoiasiu si cimpoiesiit) cu

ca de cinabariu : facia sau colore einabarina ;

s. m. reale, cinabarinu, colore cu care se servu multu pictorii pentru carni si pentru vestimente.
CINABARIU (pronuntiatu si cinovariu, kinovariu), s. m., cinnabar ()styviPapt) ; combinatione de sulfuru si de
mercuriu, d'in care se face una colore
rosia forte formosa, applecata la pictura, la colorare de cera rosia si la alte
obiecte de arte ; se chiama si cinabariu
rositt=sulfura de mercuriu rosics, spre
distinctione de alta combinatione analoga, numita ethiope=-.sulfuru de mer-

curia negru=cinabariu negru ;

cinabariu naturale, care se afla in minerali naturali, in oppobitione cu cinabariu arteficiale, preparatu in officine prin
processe chymice;
colore rosia forte
viva, ce resulta d'in combinationea mer-

cimponiulu; care face eau vende cimponie.

curiului cu sulfure si care se applica

multu in pictura, (vedi si cinabarinu);
de ad prin metafora, einabariu=colo-

CIMPONIASIU, s. m., vedi cimponiariu si eimpoiariu.

CIMPOIU, cu n moiatu in locu de,
CIMPONIU, s. m., pl.-e (si femin.

rea budieloru.
CINACINA, s. f., vedi 2 cina.
INABA, s. f., vedi cynco a.
CINARE,
vedi cenare.

n moiatu in loen de,

CIMPONIARIU, s. m., care canta cu

cimponia-e), 83 mphonlacus irk; instrumentu de musica, cu care se canta, suf-

flandu si infiandu utrele ce e partea lui

principale (d'in una forma sympbonius-uum, de la symphonia=comocavEct=symphonict, de unde si: it. safonia zampo-

gna, isp. zampolia, port. sanfonha, nou

grec. TCarro6pvcx, mag. csampoi3 a).

1 CINA, s. f., vedi cena.

2 CINA, s. f., (it. china si cina,

fr. quina); scortia de diverse plante ce
porta numele de cinacina sau cin cina
(=it. chinacilina, fr. gninquina=peru-

vianulu kinakina sau kinkin, insemnandu : scorte a scortieloru, cea mai bona

scortia) : cin'a se da cet medicamentu

febrifugu si tonicu; aprescrie cuiva cina,
a lud cina; genulu de plante sau arbori;
care porta numele de cinema, face parte

d'in famili'a rubiaceeloru , pentandria

mono gynia lui Li2221614, si numera peno

la 48 de specie : scorti'a cincinei se chia-

ma si ea cincina, inse si scurtu, cina.

3 CINA, s. f., vedi cinu.
CINABARINU,-a, adj., de cinabariu,

CINARIU,-ia,
v.,
adj. s., quinarlus
(vedi cinu); care coprende unu numeru
de cinci unitati orecari : numeric cinariu
s. tn., cinaria, numeru compusu
d'in cinci unitati orecari, si in speciale,

uumu sau moneta de argentu romana

cu valore de diurnetate de denariu=
onci assi.
CINATU, s. m., (fr. quinate); sare
formata
combinationea acidului
cinica cc' una base.
CINCAGENARIU,-ia, adj., gainqmagenarius (vedi cincayenu); care coprende cate cinci dieci=eingeni : omu
cincagenariu , de cinci dieci de anni ;
capitani cincagenari, avendu sub coms. m.
mandu cinci dieci de afmati;
personale, cincagenariu, mai mare preste
cincidieci, officiariu ce commanda cinci
dieci de omeni.
CINCAGENU,-a, adj., quinquagenus;
luatu mai vertosu in plurarin, cincageni-e, cate cincidieci: a condemnd pre fiecare d'in cinci socii la cincagene mii de

le; a impleti cu cincagenu firu;

www.dacoromanica.ro

in

C1N.

C1N.

genere, cincidieci : in cineageni anni

abid se intempla ceva asid.
* CINCAGESIMIL-a, adj., qu Impagosimas; allu cincidiecile, care intr'una ordine vine dupo cincidieci altii : in annulu
cincagenu allu etatei nzor eroulu :s. f.
reale, cincagesima : a) stbintellegundu
parte in genere : cincagesinz'a d'in cinci
cente e diece;b) in speciale : a) impositu

CINCEFARIATU,-a, si
CINCEFARIU,-ia, adj., ((plaga etartas, fr. quinqufarle, d'in cinci si faritt); despartitu in cinci; frundie cine,e-

de unulu la ciucidieci; f3) subintellegundu

dominica: a') dominic'a ce precede primei dominece d'in caresime, dominica

in care se lassa seccu de carne, pentru
co cacle cu cincidieci de dille inainte de

675

cu cinci denti sau ciad serie de denti ;

vorbindu de foiele certoru plante.
CINCEDEGITATU,-a , adj. , (fr.
quinqudiglt, d'in cinci si degitu); terminatu cu cinci degite, cumu petiorulu
si man'a omului ; applecatu inse si la
plante, alle caroru foie se compunn d'in
' cinci foliore ce termina petiolulu.

farie, dispuse in cinci serie in lungulu

stelului.

Pasee; (3') dominic'a a sieptea dupo Pasee,

CLNCEFIDU,-a, adj., quInquefidas

numita si grecescepentecoste(rowtoar4

(fr. quinqufide, d'in cinci si findere);

:-..-.--cincagesima), dominic'a Rosalieloru

despicatu in cinci : stelu cincefidu.

CINCEFLORU,-a, adj., (fr. quin(vulnere, d'in cinci si flore); care da sau
are cinci flori, vorbindu de plante.
* CINCEFOLIA.TIT,-a, (fr. quinqufoli), vedi cincefoliu.
CINCEFOLIOLATU,-a, adj., (fr.

pentru co cade cu cfncidieci de dille in

urm'a Pasceloru.
* CINCANGULARIU,-ia, adj. si
* CINCANGULATU,-a, adj., vedi chicangulu.
*CLNCANGULU si cincanglu,-a, adj.,
waluquangulus ; care are cinci angle sau

anghiuri : figura cincangula.

CINCARELLU,-a, adj., deminutivu
d'in cincariu: am cumperatu doueparechie de cincarelli forte boni de jugu.
CINCARIU,-ia, adj. s., quinquennis;
care numera cinci, si in speciale, cinci

quinqufoliole, d'in einci si foliola)

munitu cu cinci foliole, vorbindu de

substantivu : a) personale, cellu de cinci

plante allu caroru petiolu commune se

termina cu cinci foliole.
CINCEFOLIU,-a, adj. 8" quinque.
folies, quinquefollum, 1. adj.. en cinci
folie, munitu cu cinci folie sau frundie ;
s. m. reale, cincefoliu, specia de plante
d'in famili'a rosaceeloru, potentilla rep.

anni : eincarii nu mergu la scola ; am

tans, a ciii radecina e astringente si bona

cumperatu una parechia de cincari forte

boni de jugu :
b) reale, unu ce com-

de friguri si de vulnere.
CINCEFORATU,-a, adj., (fr. quinqu6for6, d'in cinci si forare); cu cinci
foramen e sau gaure, vorbindu de certe

anni : callu cincariu, boj cincari ;

pusu d'in cinci assemini parti sau unitati, unu totu compusu d'in cinci orecari unitati.
*'CINCA.TRIE, s. f. pl., quinquatrus-

uum si quinquatria, serbatore romana

celebrata in onorea Minervei, i numita
asia, pentru co se celebr, in tempu de
cinci dille si cadea a cincia di dupo ide
cincatrielenzajori, celebrate de la 19-23
Martiu; ro ci ncatriele minori, celebrate
la idele lui Iuniu ; cincatriele erau serbatorea poetiloru, nausiciloru si altoru

plante.
*CINCEGENU,-a, adj., qu'infle; en us

(d'in cinci si gonn); de cinci genere.

CINCEJUdATU,-a , (fr. quinquju;me), si
* CINCEJUGU,-a, adj., gninquej ugu3

(d'in cinci si jugu); 1. care are cinci

juguri de cai sau de boj : oinrejugulu

invetiatoriloru darurile numite miner-

carru; 2. care are cinci parechie de foilore, vorbindu de frundiele certoru plante.
CINCELIBRALE si
CINCELIBRE, adj., quiaquellbralie

valie.

si quIngnelibris (d' in einei si libra);

artisti, la cincatrie scolarii adduceau

* CINCEDENTATU,-a, adj.. (fr. quin-

qiQent, d'in einci ,i (I nte); terrninatu

case traga cinci libre.

CINCELOBATU,-a, si

www.dacoromanica.ro

676

CIN.

CIN.

CINCELOBIT,-a, adj., (compara fr.

quinqulob, d'in cinci si lobu); divisa

in cinci lobi.
*CINCEMESTRU,-a, quinquemestris
(d'in cinci si mesu sau mensu); de cinci

mensi, care tine sau traiesce de cinci

lune vitelli cincentestri ;
s. in. reale, cincemestru, tempu de cinci mensi
sau lune.
* CINCENER VE, adj. (it. cinquenervi,

fr. quinqunerv, d'in cinci si nervu); cu

cinci nervi : planta cincenerve, care are

cinci nervi longitudinali; --s. f., reale,

cincinerve, genu de planta d'in famili'a
plantagineeloru, tetrandriu tnonogynia
lui Linneu; d'in acestu genu sunt connoscute in poporu specie sub numele de

plantagine, trausformata pre a locurea

in patlagine.
CINCENNALE, adj., quinquenualis, (vedi cincenniu); 1,. care revine la
fiacare periodu de cinci anni : serbat ore
cincennale; jocuri cincennal ; 2. care

dura cinci anni : magistratura cincennale, nzagistrati cincennali; sub stantivu : a) masc., cincinnale, magistratu
care in coloniele si municipiele romano

avea, pre cinci anni, una autoritate analoga ca a censorelui ; b) fem. pl. cincinnalile, jocuri, serbatori, spectacle
celebrate di'n cinci in cinci anni.
*CINCENNALICIU,- a, adj., quinquennalicins , relativu la cincennate.
CINCENNALITATE, s. f., quinquennalitas, officiu sau demnitate de
cincennale.
*CINCINNATU, s. ni., quinquenuatus,

etate de unu cincenniu : in cincennatu

caii si boii sunt in florea virtutei selle.
CINCENNE , adj., quinquennis 9
camu in acellu-asi intellessu cu Ci 72 colnale.
CINCENNITJ, s. in., pl.-e, quinquen
nium (d'in cinci si annu), tempu de cinci

anni, lnstru : doue cincennie facu dime

anni; appleeatu in speciale : a) la tempulu de cinci anni : a) chtu duran corte
magistrature, 13) dupo care se celebran
-certe serbatori sau jocuri b) la unu
cursu de cinci anni de studie, d'in cari
doi anni de filosofia si trei de dereptu
eau de theologfa: attestatu de cincenniu.

CINCENTE, s. in. pl., in loen de cinci-cente, (vedi cinci).

CINCEPARTITH,-a, adj., (pingue-

partitus (d'iu cinci si parte); divisu in

cinci parti : oratione cincepartita;vorbindu de plante, divisu in cinci parti
peno aprope de base, cumu e calicele
degitalei purpurfa.
CINCEPEDALE, adj., quinquepe.
dalis; (d'in cinci pede); ae cinci petiore : pari cincepedali.
CINCEPLICARE, cincepl ice, etc.; vedi

cintuplicare, cintuplice.
CINCEREME, adj. s., quinquere-

mis (d'in cinci si rentu); ca cinci serie

de retni : nave cinareme; s. f., cincireme,-a, in acellu-asi intellessu cu nave
cincirente : cinciremile erau vase de prim'a ordine in Ilottele celloru antici.
*CINCERTIU, s. ni., quinquertium,
(d'in cinci si arte); celle cinci specie de
essercitie gymnastice sau de lupte alle
junimei, in cari unu athletu sau luptace
cauta se triunfe in acea-asi di de jocuri

gymnice, spre a obtin premiulu propusu : cincertiulu, la Romani, respundea cu pentathltau la Greci; ca si pentathlulu , cincertiulu consistea in cinci
specie de essercitie : in discu, in cursu,
in saltu, in lupta si in jaculatione.
* CINGESIMU,-a, vedi cinco gesimu.
CINCESSE, s. m., quinqnessis (d'in

cinci si asse); moneta de ciuci assi;

prin estensione, totu formatu d'in cinci
unitati orecari.
CINCEVAL115,-a, adj., (fr. quinquvalve, d'in cinci si valva); cu cinci
valve, cutnu e capsul'a rododendriloru.
CINCEVIRADJ, s. m., quinquevi
ratus, officiu sau demnitate de cinceviru.
CINCEVIRU , s. m., quinquevir

(d'in quinque=cinei si vir = barbatu);

untdu d'in cinci barbati, constituiti intr'una commissione insarcinata cu veghiarea si essecntarea unei mesura orecare : pentru essecutarea atatoru legi
a grarie s' au constituitu triumviri,decem-

viri, cinceviri; cincevirii insarcinati cu

regularea detorieloru, cu repararea muriloru, ca securitatea cetatei in tempu de
nopte, etc.
CINCI, adj., quinque9 (it. cinque,isp, si

www.dacoromanica.ro

CIN.

677

port. ciuco, pro. cinc, fr. cing); riumeru

compusu d'in una unitate orecare repetitu de cinci ori: cinci=5><1;cinciomeni,

s. f. pl., cinconacee, un'a

marile divisioni de plante d'in famili'a rubiacee-

cinci muleri;de cinci ori=quinquies

CINCONICU,-a, adj., (fr. cinchoni que);

de cincona: sare cinconica, in care cinco-

de cinci ori cinci facu douedieci si cin ci ;

in compusele : cincisprediece=gnindeeim15, cinci clieci= quinquaginta= 50,

si cinci cente=quingenti=500, syllab'a
finale d'in cinci se taia forte desu si se
dice: cinsprediece=cindieci=--cincisprediece=cincidieci, cincente=cinci cente;

allu cincile, f. a cincia=quintus-a;

asil si: allu cinsprecliecele=quiutusdecimas, allu cindiecile=quinchagesimus.
CINCIME , s. f., quinto, cincinione,
unu totu compusu d'in cinci.
CINCIMU,-a, adj., qnintus; allu cincile, si prin urmare in acellu-asi intellessu cu cintu, applecatu inse, ca si cincariu, la cineva sau ceva de cinci anni;

lora, care are de typu genulu cincona.

nin'a e base; rosiu cinconicu, in a cui

combinatione intra si scortia de cincona.
CINCONIDINA, s. f., (it. cinconidina, fr. chinoldine); alcaloide care essiste in cincin'a rosia sau galbina, si care
e unu ammesticu de cinconina si cinina.
CINCONINA, s. f., vedi cinconinu.
CINCONINU,-a, adj. 8., (fr. cincho-

nine, it. cineonina); de cincona : scortia cinconina=2 cina; s. f., reale, cinconina , alcale vegetale ce essiste in
scorti'a mai totoru cinconeloru.
CINCONIU,-a, adj., (fr. cinchon);
ce se tine de cincona; de ad, s. f. pl.,

cinconiele : a) familia de plante a ru-

s. f. , cincima=cinta, a cincea parte

biaceeloru ; b) subdivisione d'in tribulu

d'in unu ce.

CINCINA, s. f., vedi 2 cina.
CINCINATU, s. m., vedi cinatu.

de plante allu cinconaceeloru.

CINCTILE, cinctu, cinchera, etc., vedi cintile, cintu, cintura.
CINCUIRErescu, v.. blaterare; deblaterare; Importune petescere; Cu intellessulu ce are si cicallire, essitu, cumu se vede d'in acea-asi radecina cu a-

CLNCINNALE , adj., cincinnalis;

relativu la cincinnu, cu cincinni : erba
cincinnale; de ad, s. f., cincinnale,-a,

genu de plante.
CLNCINNATIT,-a, adj., cincinna-

tus; proprie, part. pass. d'in unu verbu

cincinnarezzaface cincinni, a dA forma
de cincinnu, si prin urmare cincinnatu
=formatu in CinCinlii , incretitu, buclatu : peri cincinnati.
CINCINNU, s. m., p1.-i; cincinnus
(zix:vvo;); 1. cercellu de peru, cretiu,
bucla; 2. prin metafora, ornamentu de
stylu affectatu : cincinnii discursului, in
/ocu de placere, adducu gretia
CINCINNULU si cincinnuru, s. m.,
cincinnulus; deminutivu d'in cin-

cinnzt:genu de plante.

cestu-a, (vedi si cicca si ciccu, ciga si

cigu; si compara it. ciugottare si cinguettare).
CINCITNCE, adj. s., quincunx-quincunee (d'in cinci si mida); care coprende
cinci uncie, si in genere cinci parti d'in
unu totu ore-care: 1.a dj aspectu cincunce
allu planetiloru, aspectu ce presenta doi
planeti departati uuulu de altulu de 150
de grade, adeco de cinci dodecime d'in
tota circumferintia de 360 de grade;

2. dro mai desu ca substantivu masc.

cincuncele, sau fem. cincunceea : a) cinci

d'in douesprediece parti ecali allu unei

CINCIRE,-escu, v. , quintuplicare,

mesure: libra, as se , petioru, etc.;in genere

quinqueplicare; a face de cinci ori mai

mare, a compune ceva d'in cinci assemini lucruri,
luatu mai multu ca
compusu : in-cincire.

cinci dodecime d'in veri-celuatu ca unu

CINCONA., s. f., (it. embona, fr. ciuchona), in acellu-asi intellessu Cu cina,

si mai vertosu cu cinema, (vedi 2 cina).
CINCONACEL ,-a, adj., (fr. cincho-

nao); care semina cii cincona; de ad

intregu: cincun cea unei eredit ate de doue-

sprediece mii de lei e de Cinti Mii de lei;

dco d'in cincunce scadi una uncia, remanee inco patru uncie sauunu cadrante; fiendu vorb'a de usura, cincunce=
cinci procente;b) forma assemine unui
V, semnu romanu ce representa numerulu
CinCi : a) desposetione de arbori plantati

www.dacoromanica.ro

678

d1N.

C1N.

asii, co trei d'in ei formedia prin pose tionea lora una figura asseminea men-

tionatului semnu selba in cincunce,

pomariu in cincunce; cincunce simpla,
formata de trei arbori plantati asid, co
presenta figuria unui V; cincunce dupla,
formata de sesse arbori plantati asi6, co
presenta figur'a de doi V uniti prin vertice, adeco unu X;prin metafora, lo6u
plantatu cu arbori dispusi in cincunece;

ghiarea cartiloru sybilline si consultarea acestoru carti in tempuri de grellai

nevoie.
* CINDECIOCTONA_LE, adj., (com-

para fr. quindcioetoual; d'in ei/ndece si

octu=optu); Cu forma de prisma octogonia, avendu unu vertice eu cinsprediece facie : topazu cindecioctonale.
CINDECIMUra, adj., quindecimus;
(d'in cindece): allu einsprediecele, cintu

--r) dispositione de bataia a unei ar-

decimu.

mata, ce presenta una forma analoga cu

cea ce au arborii plantati in eincunce.

CINDENTATU,-a, adj., (fr. quindente ; d'in cinci si tiente); munitu cu

cinci denti ; vorbindu de partile unoru

CINCUNCIALE, adj., qu in e un foil s,

de una cincunce, in forma de cincunce

plantatione cincimciale; marime cincunciale;foie sau frundie cincunciali, dispuse cuma suntu alle perului.
CINDE, prep. si adv.,ultro,tralls; d'in
collo de, de cea alta parte a unei ape , a

unui riu, etc., luatu pre catu noi connoscemu, de regula in unire cu de :
frece de cinde de Dunare ;
mai desu
luatu absoluta ca adverbiu :pre tempulu

Fanariotiloru multi Romani de pre ripele Danubiului, spaimentaii de grelle

dan, fugiau de eindea; a veni de decindea ; a se duce decindea; in acellu-asi
intellessu si : indecindea; a trece inclecin-

dea, a se intorce de indecindea;de decinde, cu intellessu attributivu, ca lat.

plante.
CINDENU, vedi cinu.
CINDIECA, s. f., vedi cindiecu.
CINDIECI, s. numerale; vedi cinci.
CINDIECU, s. m., p1.-e; d'in cinci si
diece : 1. mesura de licide ce coprende
diumetate de /ara, adeco cindieci=cinci
dieci d'in centesime/e litrei: unu cindiecu
de vinarsu: in acesta insemnare speciale
si precisa se dice si fem. cindieca, ro
masc. cindiecu, se applica : 2.1a veri-ce
mesura de capacitate indeterminata, destullOmmai se:nu:fia mare, la veri-ce vasu

de beutu micutellu, si prin metafora, la

coprensulu acellui vasu; a bee unu cindiecu de licore, cuunu cindiecu si cu doue

ulterior : rip'a de decindea a riului,

de vinarsu nu se multiamesce betivulu,

scurre cindieculu, a be e cindiecu dupo

(cinde=ce-inde).

cindiecu; 3. cu intellessulu si mai esI m; cinspre-

tensa de tOdil tOtU compusu d'in cindieci

.diece, luatu in compuse ca : cindeceviru.

CINDECE VIRALE si cindecemvi-

de obiecte orecare : unu cindiecu de caramidi.

CINE, vedi ce.

* CINDECE, adj., fin i

rale, adj., quindechnviralis; relativu la

eindeceviru : sacerdotiu cindecevirale.
CINDECEVIRATU si cindecemvirata , s. in., quindeeimviratus ; officiu
sau dem-lltate de cindeceviru.
CINDECEVJRU, si cindecemviru,

CINEDIA, s. f., einkedias (xtvaLatac

si xtvatSEcc); 1. calitate de cinedu in insemnarea cuventului de sub 1; 2. gem-

s. ni., vindeclinvir; (d'in quindechn=

CINEDIC17,-a, adj., eina3d1eits; relativu la cinedu, in intellessulu de sub 1.

CINEDU, adj. s., etniedus (xvat8o,
d'in xtv6etv=provocare si acrArosine);
subst., cellu ce se avilesee prin turpitudinea de a servi altui-a ca muiere sau
de a se serv de altu omu ca de muiere;

cindece si vir=ba, batu); unulu d'in cincisprediece barbati, constituiti in com-

missiune pentru vegbiarea si administrarea unui servitiu orecare : cindecevirii insarcinati eu impartirea agrului

luatu de la inimicu intre cetatiani romani;in speciale, cindeceviri

si cindeceviri prepusi sacrificieloru, colJegiu de sacerdoti, insarcinatieu preve-

ma sau nestimata ce s'ar fi aflandu in

capulu pescelui numitu cinedu.

adj., cinedu,-a, datu la cinedia, fora

neci una rosine; impudente si impudicu;
3. subst., nume allu unui pesce de mare.

www.dacoromanica.ro

CIN.

CINE VA, cinevasi ; vedi Ce.

CINGA, s. f. si cingu, m., cngula si

eingtaus; totu ce serve a cinge si alegd :
cingutore, cingla, branu, fascia, curella,

serpariu, etc, (compara it. eigna, isp.

cincha, prov. concha si eenha, vechiu
fr. sene).

679

/ moiatu ca kin ya), s. f., angula, lorum,

eingliia si einglilo, eingolo; isp. cngulo, port. calla, prov. singla; vechiu fr.
cengle, non fr. sangle); deminutivu d'in
cinga, applecatu in se la intellessulu spe-

ciale de curella sau cingutore de alta

materia, ca care se cinge callulu, spre

CINGATORE, rep, in bou de eingutore, vedi eingutoriu.

CINGELLU, s. m., vedi cancellu.
* C1NGENTARIU si cincentariu,-ia,
adj., quingentarius (d'in cincente=ioingenti); compusu d'in cincente sau cinci
cente : cae cingentarie.
* CINGENTESIMU si cincentesimu,a, adj., quIngentesimus; care vine in ordine dupo alti cinci cente, allu cincen-

a fiss, bene sell'a : mai stringe cingra,

co eprealarga; a stringebene callulu in
cingle;
de ad proverb. : a stringe pre
cineva in cingle, a l'observi de aprope,
a lu fin de scurtu, a lu constringe cu
potere, ca se faca ceva, a lu margin
infreni bene.
CINGLARE, v., d'in cingla, se applica de regula compusu cu in : in-cinglare.

t ele.

CINGLU, S. m.,cingulus (vedi cingla,

care e form'a feminina d'in cinglu); de-

CINGERE, coasi si cinsei, cinsu si

oinctu, sau cintu, v., cingere (it. cingere
Si doliere, port. cingir, isp. ceir, prov.
eenher si sendro, fr. ceiudre;
ca mai desu, la noi, se aude composu cu

minutivu d'in cinga si cingu, luatu cu

intellessu mai estensu de citu cingla
si chiaru metaforice, cumu zonele sunt
mari cingle alle cerului sau alle terrei.

in : incingere); a incungiura ca ceva

CINGLUCIA. si cin glutia (pronuntiatu

1. a infascior, mediloculu
corpnIui en una cinga, cu una arma le-

ca kingutia), s. f., eingula; deminutivu

d'in cingla.
CINGULA si cingulu, in acellu-asi
intellessu cu cingla si cingla; de ac
cingulare, v., in acea-asi insemnare cu

circulariu

gata de una cinga : a se cinge eu unu

branu, cu hracille, cu una curella, cu
unu collanu a cinge cu unu branica
cinge spat'a; cinsu Cu spata; cingeti-ve
mediloculu; cingeti vestimentulu ; a se

cinglare, de rinde cingulatu,-a, (compara

einge cu una curella preste tunica=a

zoologa, in pl. coagulate : a) familia de

mammifere; b) tribu d'in famili'a mammifereloru longirostre.
CING ULARE, cingulatu; vedi cingula.
CINGUTORIU,-teria, adj. s., autor,

cinge una curella preste tunica; 2. a incungiur capulu cu una corona Sa 11 cu

altu ceva : angeti-ve templele cu flori;
a si coige capulu cu lauru; radie de lumina cingeau fruntea santului; 3. a infasciork cu ceva alte parti alle corpului
anelle cingeau degetele muierei; 4. a incongiur, a inchide unu loen cu muri, cu
fosse, etc.: marea cinge uscatutu; desa
selba cinge casele ; riulu cinge de tote
partile cetatea; cetate cinsa cu muri; 5. a
spre a apperi : a cinge
impressurd :

fr. eingui6), applecatu ca termiuu de

dilatorias ; einctorium; care cinge sau

serve a cinge : reu cinyutorzu te a cinsu;
curelle cingutorie;
s. f., reale, cingutoria sau cingutore, cinga de cinsu mediloculu , mai vertosu cinga elegante,

pre inimicu, a cinge cetatea,onsu de

pentru femine, sau baltiu de care unu

omu armatu spendura spat'a.
CINGUTURA, s. f., cinctura, cinetus-ds; 1. actione de cingere. clero mai
vertosu resultatu sau moda de cingere;

pericle;
spre a ascult, spre a in[toa : telele cingea pre mamma ; orato-

2. cu intellessu concretu, ca si cingutore.

1 CINICU, cinismu, etc., veli cynicu,

riulu erd cinsu de unu numerosic cero;

cynistrau.

de auditor i.

2 CINICU,-a adj., (fr. (obligue); de

2 cina : acidic cinicu.
CINLNA, s. f., (fr. quinine); proprie,

castrele cu vallu; b) spre a attaci : a cinge

CINGLA (prin stramutarea lui l in

prima syllaba : chiva, pronuntiatu cu

www.dacoromanica.ro

680

CIN.

C1N.

unu adj. cininu=de 2 cina,

luatu ca substantivu, care se applica la
una substantia alcalina si amara, tare
femin.

se estrage d'in diverse specie de cinema,

dro mai vertosu d'in cincin'a galbina:

virtutea cininei consiste in doue substantie basice : cinin' a si cinconin' a; ci-

nin' a combinata cu acidu sulfuricu da

cellu mai bonu nzedicamentu de febre intermittente
* CINIONE, s. m., Titulo (vedi cinu);
unu totu de cinci, numerulu cinci, cincime : scrofele nascu- cinioni deporcelli;
numerulu cinci la una carte, la unu
cubu sau zara de jocu.
CINNABARINU , cinnabariu; vedi
cinabarinu, cinabariu.

CINNAMEU,-a, adj., si cinnamiu,

CINTANU,-a, adj. s., quiutanns;

relativa la 1 cintu,-a;
substantivu
a) m., cintanu, militariu d'in cint'a legione ; b) cintana (subintellege calle
sau platia), calle in castrele romane,
care despartiea corturile celloru done le-

gioni alle armatei asia, cg separ maniplulu allu cincilea de allu sessilea si
turm'a a cincea de a sessea; acollo era
loculu destinatu pentru vendiare si cum-

perare in castre; de ad c) mercatu in

genere, loca unde se vende si se cumpera;
d) febre ce prende pre unu omu
cinci incinci dille.

CINTARIU,-ia, adj. s., (pintarlas

(vedi 1. cintu); relativu la cintu, care
coprende cinci : numen& cintariu
numeru compusu d'in cinci unitati

vedi cinnamomiu.
* CINNAMOMINU,-a, adj., cinnamomlnus (vvval.i.cilitvos); de cinnamomu
odore cinnamomina.
CINNAM.OMIU,-a, adj., einuamens
(fr. ciiinamom6); de cinnamonzu, relativa
la cinna,nonzu ;
s. f. pl., cinnamonzie

ore-care : b), nurneru ce coprende

cinnamontu.
CINNAMOMU si cinnamic, s. m., cinnaraomum si cinnamum (xtsokLonlov si
xvvcq.Lov, cuventu de origine ebraica);
1. arborellu , laurus cinnamomum
Linneu ; 2. substantia aromatica ce produce acestu arborellu.
CINNAMU, s. m., vedi cinnamomu.

ticepite n'acide.

alle

unui totu orecare ;limite cintaria, care

inchide de cinci ori acea-asi mesura agraria.
CINTAULA si cintaura, vedi centauria.
CINTECEPITE , adj., quinticepssi cinnamie, tribu de plante d'in fami- quinticipite; (vedi 1 cintu si capu, cali'a laurineeloru, cari au de typu genulu pitu); cu cinci capite sau crescete cin-

CINNU, s. m., cinnus; 1. me3ticatura, mistione, beutura composita;

2. in acellu-asi intellessu ca cincinnu:
CINOLOGIA, s. f., (fr. quinologie,

d'in 2 cina siX67o=cuventic); tractatu

despre cina, descriere aproprietatilora ei.
CINOLOGICIT,-a, adj., relativu la
cinologa.
CINOVARIU, vedi cinabariu.

CINSU,-a, part. passivu d'in cingere

CINSURA, s. f., eInctura, cinctus-us;

in intellessulu'abstractu ce are si cingutura.

CINTA, s. f., vedi cintu.
CINTADECUMANU, s. m., quintadecunianus; militariu d'in cinta dccim'a legione.

CINTESSENTIA., s. f., fr. quintessence; (vedi 1 cintu si essentia); 1. proprio, cinta essentia=a cincea substantia,

substantia etheria forte subtire, ce se

considera ca allu cincilea elementu pre
longa celle alte patru elernente admisse
de antici, si care se credea co formedia
basea spiritului ; de ad : 2. applecatu
a) la partea cea mai subtire a unui ce :
cintessentia de absinthiu ; b) partea cea
mai volatile a corpuriloru considerate
ca mai escesite ; c) la mercuriu data de
cotra alchimisti, a nnme la mercuriulu asid numitu de eimercuriu filosof ale ; d) la

alcoolu ammesticatu cu vre unu principiu medicante; e) la licorisi beuture ce

vendu ammagitorii si caroru-a ei le attribal" virtuti miraculose ; f) in fine la
totu ce e: ct) mai principale si maiafundu
ascunsu intr'unu ce: cintessenti' aunui discursa, unei carte; p) mai bonu, mai per-

fectu in ceva omfnii de spiritu sunt

cintessenti' a genului omenescu.
CINTICOLORUca, adj., (fr. quint1-

www.dacoromanica.ro

CIN.

CIN.

colore; vedi 1 cintu si colore); de cinci

dinaria, cu patru corde ca si acsta-a, inse

colori : passere cinticolore, alle carei pene au cinci colori.

CINTIFORME si cintiformu,-a, adj.

ca una intervallu de cinta mai diosu de

dan vior'a ordinaria; e) la joculu de carti
numitu fr. piquet, cinta=seria neinterrupta de cinci carti de acea-asi colore :
cinta mojore, de rege, de domna, etc.;
d) in divisionea cercului sau a tempului,

(fr. quintiformp; vedi i cintu si forma);

cu cinci forme : calce carbonata cintiforma.

CINTILE, adj. 6., quintilis, (vedi 1

681

cinta = lo; d'in una carta : intr'una

cintu); relativu la cintu, applecatu

ora sau intr'unn gradu de cerca suntu

speciale senguru si absolutu sau in unire

cu mese sau mense, la a cincea luna d'in
vechiulu annu romanu; care incepea cu
Martiu : in onorea lui C. Julia Cesare
Cintile se nunii, apoi Julizt; ea adiectivu
in espressionea aspectu cintile, aspectu

777,600,000 de einte, adeco 605; e) fiendu

ce presenta doi planeti departati unulu

de altulu de una cinta a zodiacului ;
strola cintile, SaU si absolutu ; cintile,
strofa de cinci versuri.

niore feudale d'inpretiulu vendiareiunei

mosia dependente de densulu, etc.
2 CINTII si cinctu,-a, d'in cingere:
1. part. passivu, cinctusa-um, luatu cu
intellessu de adiectivu: cu fruntea in e-

*CINTIOCTAEDRU,-a, adj., (fr. quin-

tioctadre; vedi 1 cintu si octaedru);

care presenta una combinatione de cinci
octaedre baryte cintioctaedre.
CINTO RIA, s. f., vedi cintauria.
1 CLNTU,-a, adj., quintus (vedi cinci) ; numeru ordinale , care espreme co

unu ce vine dupo patru alte lucruri in-

vorbra de febre, cinta=cintana (vedi cin-

tanu);.f) cinta=tusse violenta, care de

cinci in
regula appuca pre patienti
cinci dille; g) cinta= d'in una ereditate ; A) cinta= 1 ce percepea unu se-

terna cincta de gloria ; 2. substantiva:

a) masc., cinctu, einctus-iie, moda de
cingere si de vestire in genere, ornatu
cinctulu unui orna d'in resaritu nu e ca
cinctulu unui-a d'in appusu ; b) femin.
cincta, ceva de inclusa, camu in acelluasi intellessu generale ce are si form'a

tr'una serie, allu cincilea :in cintzdulocu;

cintulu scaunu e occupatu ; despre dom-

cinga.

nitori cu acellu-asi nume Alessandru

face cintuplu : nunzerulu cinci cintuplatu

da numerulu doue-dieci si cinci.
*CINTUPLICARE, v., quintuplicare ;
a face cintuplice : cine are patru copii se

cintu, Michaele cintu, Carlu cinta, Sistu

cinta, etc.;cintet decinzu, allu cinsprediecilea; prescurtatu : cindecinzu, (vedi
si cindece=15); s. f. reale, cinta, a cincea parte d'in ceva : cinta d'in diece e doue;

si in speciale : a) tonulu sau not'a musicale, caro e a cincia dupo alte patru, numeranduintre celle cinci note si celle done

estreme ; intervallulu d'intre cinta ca

estrema si cea alta nota estrenta : in-

CINTUPLARE, v., quintuplare ; a

sente pre sine insusi ora cuma cintuplicatu.

* CINTUPLICE, adj., quintuplex, (d'in

1 cinta si plicare); impletitu sau compusu d'in cinci parti analoge in calitati
si marime cintuplice flagellu, impletitu

d'in cinci melle sau fire, vitie ; asi6,

tervallu de cinta, accordu de cinta; a sui si : cintuplici funi.

CINTUPLIFORME si cintupliforla cinta, a descende de la cinta la tonica;
essercitie de cinte; cinta naturale, siab- nzu,- a, adj., (fr. cintupliforme, d'in cintusoluta : cinta, candu are valorea de trei plu si forma); care are forma cintupla,
tonuri si unu semitonu, in opposetione cu vorbindu de partile certoru plante.
cinta deminuta, care are numaitt ei tonuri
CINTUPLU,-a, adj., (pi/Atiplas,
cumu si cu cinta augmentata, care are pa- (vedi 1 cinta si plere); de cinci ori mai
tru tonuri : cint' a propriu dissa este una multu sau mai mare, incincitu, formatu
consonantia perfecta,precandu cint'a de- d'in cinci parti identice in cantitate si
minuta, ca si cint'a augment ata, este una calitate.
CINTURA si cinctura, s. f., cluctura,
dissonantia sau consonantia imperfecta;b) viera mai mare de cAtu vior'a or- ciugulus (d'in cinta sau cinctu de la cm-

www.dacoromanica.ro

682

010.

gere); 1. cu intellessu abstracto de actione de cingere sau resultatu, modu de

cingere, camu in acea-si insemnare cu
allu formei cinsura sau cingutura; dro
mai vertosu : 2. cu intellessu concretu
de cinga, ceva de ineinsu, si mai allessu
cinga elegante, bene si formosu lucrata,
camu in acea-asi insemnare cu a formei
cingutore.

* CINU,-a, adj., gobios (in locu de

eincinu de la cinci); numerale luatu de
regula in plan cini-cine= goliti-guilla3.
a, cite cinci, cinci cite cinci, cite cinci
cinci : fiendu co eramu diere, si paturile

di uitarei, a neglege, a nu se mai occupi,

a delassi : a pun e cartea la cioclina. .31.
CIOCOLATA, s. f., (it, oioccolata; fr.
chocolat; cuventu messicanu, coci d'in
Messicu prin Ispani se introdusse usulu
ciocolatei si in Europa) ; pasta compusa
d'in sacharu, semburi de cacau fripti si
pisati bene, si d'in orecari alte aromate;

beutura facuta d'in acesta pasta dissoluta in apa sau in lapte; farinata de cioco-

lata : una turta de ciocolata ; ciocolata

culapte sau lapte cu ciocolata.
CIOCOLA.TARIU,-ia, adj. s., (compara it. cioccolatiere-a, fr. chocolutier-

erau numai doue, ne culcetmu eini intr'unu patu; d'in diece tnii delei la dome
dieci de omeni s'au impartitu cine cente
cinu denu, cine dena, pl. cini
de lei ;

chocolattere), relativu la ciocoTata,luatu

denicinedene=quini dent quinte de-

place forte ciocolata; b) fem. reale, cio-

n, etc., cite cinspredece, si prin prescurtare : cindenu,-a, pl. cindeni,-e, asii si:
cinu centenu-a, cini centeni-e, si prescurtatu: cincentenu-a, cincenteni-e,=quingenteni-te-a, cite cinci cente; foiesau
frundie cine, dispuse cite cinci cinci in
giurulu stelului plantei ;
s. f. reale,
cina, in acellu-asi intellessu cu cinione.
CIOBOTA, ciobotariu, etc., vedi cibota, cibotariu. 31.
CIOCA, s. f., vedi ciora. M.
CIOCARLANIT, ciocarlia ; vedi ciocurlanu, cioeurlia. M.
CIOCHINA, Cu lmoiatu, in bou de,

aocuNA, s. f., ephippli pila, diminutivu d'in deminutivulu ciocla (de care
vedi in Glossariu si care e unu addeveratu
deminutivu d'in cioca cu acellu-asi intel-

lessu ce are si it. doces = manuchiu,

cevain forma de manuchiu, de globu, etc.;
vedi si ciocu in Glossariu), applecatu inse

in speciale la globulu ce termina sell'a

de callu la fiacare d'in celle doue capite
alle ei, (compara si it. ciocchettina, deminutivu d'in deminutivulu ciocchetta
d'in ciocca, cumu si it. cioccoltua, de
assernine deminutivu d'in deminutivulu
eloceola, totu de la ciocca, coci cioccoia

e=in forma si analoga in sensu cu a

nostra ciocla, prin syncope in 1-cu de
ciocula, cumu si cioccolinl=cu io,lina,
care prin syncope e in locu de eiveulina);

proverb : a pune ceva la cioclina= a

mai vertosu ca substantivu : a) personale, ciocolatariv.-ia persona care fabrica san vende ciocolata; persona cui

colatria, vasu de facutu ciocolata, si

ciocolataria, maiestrfa de a fabrici sau
vende ciocolata; placere mare, passione
de a manca ciocolata; multime de ciocolata; stabilimentu, officina de fabricatu sau de vendutu ciocolata.
CIOCURLANU , s. m., atando mascota; passere motiata, curuiata, mascululu cioeurliei. M.
CIOCURLIA, cu n moiatu in locu de
CIOCURLINIA , s. f., alauda, genu
de passeri d'in famili'a alaudineeloru :
ciocurline a, inainte de resaritulu sorelui,
se inaltia forte susu in aeru, canta ndu,
ca se salute pre'domnidu dillei, (passere
cucuiata, cumu e cioeurlinia, si mai vertosu mascululu Pi, ciocurlanulu, a meri-

tatu numele seu essitu d'in unu deminutivu ciocurula, seurtatu in ciocurla,
si acestu-a d'in deminutivulu ciocura=
ciocula; vedi cioclina). M.
CIOCURLIORA , s. f., cu n moliatu
in locu de
CIOCURLINIORA, s. f., demintuivu
d'in ciocurlinia. 31.
CIOE, reu scrissu in locu de civaia.
CIOFAIRE, cioflanu. cioflu, etc., vedi
ciufaire, ciuflanu, ciuflu. M.
CIOFLEGARIU si
CIOFLENGARIU,-ia, adj. s., nebulo,
negnam; nulli rei utilis, 1. cui nu place
lucrulu , care bate podurile, perdendu
tempulu fora neci una occupatione se-

www.dacoromanica.ro

CIO.

688

riosa si chiaru Cu daun'a occupationiloru

adj., mutilas, maneus, (compara si it.

series, unu perdevra, unubatepoduri:

eioneo); 1. sub form'a cioncu si sub cea

feminina cionca se iea ca onomatopeia,
prin care se imita sonulu unei loviture :
nu sciu ce audiu facundu cioncu, cioncu;
tota diu'a cionca, cionca cumaitilu, fora

fugi de societatea ciofiegariloru de copilli

ai vecinului, cu cari perdi diu'a fora se

inveti nemica utile; 2. care nu scie si nu
se precepe a face nemica, care si ce face,
face forte reu : tu nu esti templariu, ci
ciofiengariu de templarite; d'in negligente a tatalui fui au essitu nesce ciofiegari,

se ti merga lucrulu inainte; in acelluasi intellessu s fora n : ciocto-ciocu

sau cioca-cioca, (vedi si in Glossariu

cari nu su boni de nemica, (cuventulu

pare a fi sau unu compusu cu flecariu,

1 ciocu si 2 ciocu); in loca de cioca-cioca

se ande si cioca-boca; in fine cioca-cioca

[vedi cioncu], sau unu derivatu d'in aceaasi fontana cu ciofu sau
M.
CIONCANIRE, -escu, v., pulsare; mallee, rostro vol digit tuudere; deblaterare,1. in acellu- asi intellessu cu ciocanire,
de care vedi in Glossariu, numai co cion-

se dice si cu intellessulu de cica-cica,

candi' e vorb'a de una persona cui nu

canire, pare a dice mai pucinu de catu

ciocanire; avendu totu de una data si una
nuantia pejorativa : cine cioncanesce,
sau nu ciocanescebene sau ciocanesce in
jocu; 2. a flecar, a cicall, a vorb multe
secature, a spune vorbe cionce de intellessu, cari suppera pre altii, (vedi ciocu
in Glossariusi cioncu in Dictionariu)./12.
CIONCARE si ciongare=ciuncare si
ciungare, eiongire si ciungire,-escu, V.,

mai tace gur'a, care vorbesce meren verdi

si uscate si suppera prin seccele selle

cuventefd6ro : 2. si ca adjectivu : a) in
genere, mutila, cui lipsescu certe parti
sau membre taiate, perdute prin talare
sau mutilare, care nu e deplenu, manen
in un'a sau mai multe parti : arbore
cioncu de tnai multe ramure, ontu cioncu

de naste: b) in parte, mai vertosu sub

form'a ciongu sau ciungu, manen, cui
lipsesce un'a sau si amendoue manule ,
care prin mutilare a perdutu usulu unei-a

pulsare, tunsitare; mutilare, mane=

reddere; maneus tied (compara si it.

sau amendouoru manule : otnu ciongu

de una mana, femine cionge de amendoue manule; bub'a de la degitu se vede
co are se me lasse ciongu;
3. ca sub-

eloneare); a face cioncu sau a deven

cioncu : 1. transit., a) in genere, a lov

ltecr ca 'man'a care e cionga; b) reale,

sau bate, si de ad, a mutild a trunchid :

a cioncci sau ciongd arborii de celle mai
formose ramure; in acestu intellessu occurru mai vertosu formele de conjugationea I, verbele in are; b) in speciale,

a mutild manule cuiva in totu sau in

parte : a ciongi pre unu plastografte: in
acestu intellessu se dice de regula sub
form'a in ire, precumu si in urmatoriulu :

stantivu : a) personale : ciongulic nu pote

cionca : a) gura ce nu mai tace, gura

rea : nu ti mai tace cionc'a; taci d'in
cionca; am se ti rampa cionc'a, dco nu

taci;cionca flenca=tronca flenca, esprime si mai cu energa conceptulu de

una gura rea, cum si conceptulu de productulu ei, adeco : cuvente secce, supperatorie, gre Hose, etc.; de ad, probabile,
ciofiengariu, prin prescurtare in locu de

2. intr., a deven cioncu sau ciongu, a

perde prin mutilare usulu unei-a sau a-

cionca flengariu sau ciocaflecariu ;

mendouoru manule : a ciongi de amendoue mantae.

CIONCARIRE si ciongarire=ciuncarire si ciungarire,-escu, v., faede mutilare; cu intellessulu mai energicu si totu
de una pejorativu allu lui cioncare, inse
numai in intellessulu transitivu si generale allu acestui cuventu : a dotted reu,
a deformd prin cioncaresau mutilare.

mana : morta ti e cionc'a, de tau potitin

in ea neci unu lucru asid de usioru? nu

CIONCU si ciongu, ciuncu si ciungte-a,

p) applecatu cu despretiu in locu de

ti lungi cioncele si nu le pune pre ltecrurile wile, co ti le ciongescu, (vedi in
G-lossariu si ciontu sau ciuntu cu intellessu analogu cellui ce are cioncu
sub 2, a). 31.
CIONGARE, ciongarire, ciongu, etc.,
vedi cioncare, cioncarire, cioncu. M.
CIOPARTE si cioparta, s. f., frag-

www.dacoromanica.ro

684

CIO.

CIO.

mentum, pars; buccata taiata sau rupta,

despartita de totulu seu prin cioncare,
(vedi si ciopartire). H.
CIOPARTIRE,-escu, v., imperito do-

lare, fmde mutilare, 1. a cioplf reu : tu

ciopartesci, nu cioplesci bietulu lemnu;
2. a mutila, reu, a deform prin cioncare sau mutilare : ce ati avutu cubietii
arbori de i ati ciopartitu asid? lotra nu
se multiamira a despoid omulu, ci lu si

sculptio, imperita sculptura vol ~latara; 1. actione de cioplire; 2. resultatu

allu acellei-asi actione, lucru facutu prin
cioplire, forma sau imagine cioplita
nu te inchind la ciopliture de nzarea omului. 211.

ciopartira cu cea nzai mare crudime, (d'in

cioparte, care e sau compusu din cioca-

CIORA., s. f., cornix , corax (d'in acea-asi radecina cu cor-nix=xop-Wn,

cor-ax=x6p-a, cor-vus=cor-bu; pote
co ciora e prin metathesea lui i d'in finale in loen de corla, dro, precumu
cioru se dice, prin syncope, in loca de

parte=cionca-parte[vedi cioncu] sau es-

pe-cioru, asia si ciora pote fi si una syn-

situ d'in acea-asi fontana ca ciop-lire).111.

CIOPLIRE,-escu, v., dolare, dedolare;

loca de carnicula, de unde si it. cornac-

pollre, erudire, excolere, (vedf, pentru

etymologfa 2 ciobu in Glossariu); 1. a
taiii parti d'in unu lemnu, d'in una petra, etc., spre a le suptira si micusiml

cope d'in corniciora [=corniciola] in

011a,

fr. corneille); 1. gnu sau spe-

sau spre a le netedi : mai cioplesce cuiulu,

co nu in cape in gaura; a ciopli petre pen-

cia de passeri d'in genulu corbu, specia

de passeri forte communi si forte bene
counoscute fia-carui-a, si ea tote aceste-a de cuventulu, cu care so numescu,
nu lega toti Romanii acellu-asi conceptu,

tru scosra si lemne pentru invelitore;

ci sensulu acestui cuventu, ca si allu

a da una forma prin cioplire, mai vertosu una forma grossolana, a sculpta
grossolanu : statua cioplita, nu sculptata; 2. prin metafora, a ciopli pre cineva=a i da una forma, a lu forma, mai

multoru altoru cuvente ce espremu concepto d'in domeniulu istoriei naturale,

vertosu a lu forma la suffletu, a l'omen,

ciora in acellu-asi intellessu cu ciov;

b) altii inse dicu ciora numai la acalle
passeri d'in cesrtione, cari su grive, avenda numai aripele negre, ro guttulu
si pantecele cenusfu, pro candu la celle
preste totu negre, si cari in alte localitati porta numele de stanca san stancutia, le dicu cioca; c) in alte locuri,
unde cate troj numirile de ciora, cioca
si stanca, suntu in usu, aceste numiri se
applica asa : a) ciora ca doue insemnari : a') un'a mai restrinsa se intende
numai asupr'a passeriloru ca guttulu si
pantecele cenusiu; p') alt'a mai estema
se applica atatu la passerile de sub a',

a l'erudf, a lu poli, etc., si in speciale,

a scote d'in starea de ruditate naturale,
a i da orecare palitura intellectuale si
morale : miau necioplitu este cumu se
dice, butitcu de padure, adeco fora neci
una cultura spirituale. 111.
CIOPLITORE, s. f., vedi cioplitoriu.
CIOPLITORIU,-toria,adj. s., dolator,
imperitus sculptor; dolabrum, scalprum,
equu/eus; care cioplesce sau serve a cio-

pli : 1. adj. personale : Greci cioplitori

de para; 2. substantivu : a) personale :
mai multi cioplitori de para; b) reale
a) masc. cioplitoriu, pl. rioplitorie, instrumentu de cioplire : a') cutitu, secure,
barda, dalia si veri-ce altu instrumenta
cu care cineva cioplesce; p') lemnu pre
care cineva cioplesce alte lemne sau petre, etc.,callusiu, taiatoriu, mesa de taja-

re sau cioplire, etc.p) femin. cioplitoria sau cloplitore, in acellu-asi intellessu cu masc. cioplitoriu de sub b, a. 31.
CIOPLITU,-a, part. d'in cioplire. 111.
CIOPLITURA, s. f., dolatio; imperita

(vedi, intre altele, caryophyllu), finto,

de la una localitate la alt'a; coci, pre

catu noi scimu : a) unii Romani applica

catu si la calle preste totu negre; p) cioca

se dice in speciale de passerile negro

preste totu; 7) stanca se applica in speciale la passerile in cestione, cari sunt
mai mice de catu celle desemnate sub a
si 13, si au voce acuta; 6) in fine, in intellessulu restrinsu de sub a' se applica
si cioroniu (cu n moiatu : cioroiu), augmentativu d'in form'a ciara, applecata
mai vertosu cu intellessulu de sub p, si

www.dacoromanica.ro

CIO.

prin urmare si la corbi ; d'in acestea

resulta co : ciora ar fi ca si una nume
genericu applecatu la mai multe specie
a genului corbu d'in famili'a corvineloru;

b') ciora ar fi si nume specificu,

applecatu la speci'a corvus corono lui
claro :

Linneu, desemnatu pie a locurea in speciale prin form'a augmentativa cioroniu;

c') cioca ar fi specia numita de Linneu

685

si verdi si uscate, a vorb multe si rapide; b) in speciale, a cicall ; de unde

ca reflessivu, a se ciorii, a se certi, a
se cicallf unulu pre altulu, (vedi si in
Glossariu

ciorovaire la art. cioroboru,

si compara it. cornacchinre); c) a dora
pre cineva : a) cu intellessulu generale
do la b, claro si : M a i dice ciora in batujocura, cumu se dice la Tigani; 4. de-

corvus frugilegus, dissu si ciora negra

pre a locurea; d) in fine stanca sau stancutia ar fi corvus monedula lui Linneu,
nume ce pro unele locnri se applica si
la cea-a, ce in alte localitati se chiama

spre licide, a cura, dco nu in mara can-

caragatia=cotiofana=cierca =corvas

guie, (vedi si 2 cioru).

CIORAITU, s, m., d'in cioraire cio-

monetula lui Linneu; despre etymologi'a lui cioca, Nedi 2 ciocu in Glossariu,
cumu si ciovica in Dictionariu; asi, si

despre etymologi'a cuventului stanca

vedi articlulu lui consecratu in speciale;

2. prin metafora, dora se applica

a) la unu Tiganu, d'in caus'a colorei
pellei : ciorele de lautari s'au supperatu
si nu mai vreu se cante; canta, ciora, co
ti (lau baizi; in acestu intellessu se dice
si sub form'a augmentativa : cioroniu
sau cioroiu, care atunci are si fem. cioronia sau cioroia (reu : cioroica);b) la
veri-ce persona negra ca unu Tiganu
unde ai aflatu acesta ciora de muiere?
c) de ciore= forte reu : callu de ciore;
a nu fi bonu neci de ciorele; d) a da pre
cineva ciorcloru=a da pre cineva corbiloru; e) a se da in laciu ea cior'a :

a) a se baga orbesce intr'unu periclu;

(3) a face capricie, cari potu fi de capa
cellui ce le face; 7) a lucra fora tragere
de anima, a face difficultati, pentru cari
pote pat reu, etc.
CIORAIRE si cioriire, cioriiu si cioriescu, v., crocire, comicidad, garrire,
murmurare, deblaterare, rixari, 1. proprie despre vocea ciorei; a da voce de
dora: ciorele ciorieau in giurulu cada-

verului; 2. si despre alte voci sau sonete, cari semina cu celle emisse de ciora, a garr, a murmu, etc., cumu : a) despre matie : mi cioriiu matiele de fome,

(vedi si chioraire in Glossariu); b) despre curie si alte passeri domestice : nu

sciu de ce tOtU cioric curc'a, etc.;
3. despre omeni : a) a deblaterd, a vorbf

titate, claro continuu si ca mare murmuru, (compara isp. chorrear): sangele

cura cioriindu d'in amendoue vende des-

chise; audimu ap'a cioriindu pre gur-

raitulu apei invita la somnu, (vedi si

cioraitura).
CIORAITIJIIA si cioriitura, s. f., actione de cioraire : cioraitur'a cioreloru;
cioraiturele sunt dese intre amanti; cio-

raitur'a apei.
CIORAPARIA, s. /., 1 .arte sau maestra a ciorapariului; 2. multime de ciorapi; officina und e se fabrica sau se vendu
ciorapi.

CIORAPARIU, s. m., care fabrica

sau vende ciorapi.
CIORAPELLU, s. m.,
deminutivu d'in ciorapu, applecatu in speciale
la ciorapi de copii, nuantia prin care se

destinge de derninutivulu ciorapioru,

cs,re se applica in intellessulu generale
allu deminutivului.
CIORAPIORU, s. m., p1.-i; vedi ciorapellu.
CIORAPU, s. m.,
tibiale; vestimenta ce copere petiorulu : ciorapi de
lana, de bombacu, de metasse; ciorapi
lungi, cari accoperu totu fiuerulu petiorului, cumu su de regula ai femineloru,
in opposetione cu ciorapi scurti, cari accoperu-nurnai una parte d'in flueru, cumu
su de regula ai barbatiloru; desi cio-

rapu pare a fi essitu d'in acea-asi fontana cu cioricu, (vedi 1 cioru), si prin
urmare credemu co tOrc. ciorap sau e
de la noi imprumutatu sau are cu alba
postra ciorapu una asseminare numai
accidentale; totusi sunt de preferitu cuventele calciu si calciniu=ciorapu, Popularie intre Macedoromani,

www.dacoromanica.ro

686

CIO.

CIORCHINA, s. f., si ciorchinu,

pronuntiate ca : ciork,ina, ciorkinu, cu 1
moiatu in locu de :
CIORCLINA, s. f., si ciorclinu, m.
(plur. ciorcline d'in amendoue formele,
inse si ciorclini d'in ciorclitzu: in form& acellu-asi cu cioclina, adaussu cu
unu r), racemus, 1. ca mai dessu si pro-.
prie dissu despre manuchiuluee formedia baccele acellui-asi strugure : a rupe
d'in acea-asi vitia mai multe ciorcline
de struguri ; 2. applecatu si la baccele
altoru fructe unite intr'unu manuchiu
ciorclinu de cerasie. M.
CIORCLINARE, v., uvas pereipere
vel sublegere, a rupe si stringe d'in viia
ciorclinele de uue, si in speciale, a stringe uuele remase pre ici pre collo dupo
collessnlu unei viia, fr. grappiiier. M.
CIORCLINELLA, s. f., si ciorclinellu,
racemulus; deminutivu d'in ciorclina

si ciorclinu. M.
CIORCLINIORA, s. f., ca si ciorclinella, deminutivu d'in ciorclina. M.
CIORCLINOSIT,-a , adj., MC011108118,

cioreci, dro si alte vestfinente terr anesci;

b) vestimente d'in acsta pannura, si in

speciale, brace de cioricu strimte pre petioru, luatu in acestu intellessu, de regula in plur. ciorici, si oppusu la iciari,
brace de acea-asi pannura, (Mr large
am doue parechie de ciorici si doue de i3. adj., flecariu, care te omora
ciari;
cu multele si seccele selle vorbe. (vedi
cioricare); de ad proverb. : a mend ceva
cioricu, totu cioricu=a spune currendu,

a vorb rapide, a blaterk, etc. (cuventulu in insemnarea de sub 1. pare a se

refer mai bene la 1 cioru, ea si pedica
la pede, ro in cea de sub ?. la ciora ;
totusi inse n'ar fi impossibile de a se reaceste doue orifer numai la un'a
gini).
CIORI1RE cioriitura, etc., vedi cio-

raire, cioraitura.
CIOROIU, si cioroniu vedi ciora.

1 CIORU, s. in., pl.-e; pes, syncope

vulgaria d'in pecioru sau petioru : me
doru ciorele=me doru petiorele; ciore
de bou.

racendfer, plenu de ciorcline, care are

ciorcline : vitia ciorclinosa. M.

2 CIORU si ciuru, vocabulum quo

strepitum aquae copiose profluentis I-

CIORCLINUCIA, si ciorclinutia, s. f.,

ca si ciorcliniora, deminutivu d'in ciorclina.
CIORCUCIA si ciorcutia, s. f., cornicula; deminutivu d'in ciora, applecatu

mitamur, (compara isp. chorro); onomatopeia cu care se imita sonulu sau murmurulu destullu de potente, cu care cura
ap'a sau altu licidu orecare : sangele
curd in abudentia d'in ven' a deschisa, in
Cali de departe se audiea cioru; ce se totu
aude cioru , cioru ? (vedi si cioraire

in unele locuri si cu insemnarea speciale de cea-a ce in alte locuri se chiama

stanca sau stancutia, (vedi si ciora). M.
CIORECARE si
CIORICARE, v., corniculari, garrire,
deblaterare, d'in ciora : 1. cu intelles-

sulu propriu ce are si cioraire sub 1.

ciorile ciorica ; 2. cu intellesulu lui cioraire de sub 3. : stultulu ciorica, cunzu
ciorica copillfi; cellu intelleptu vorbesce
pucinu, si nu ciorica neci una data, (vedi
si cioricu).
CIORECELLU si cioricellu, s. m., deminutivu d'in cioricu.
CIORECU si cioricu, s. adj., pannus
crassus et albus, bracete ex eodein pan-

sub 4.);de ad ca subst. ciondu apei=

cioruitulu apei, (vedi si cioraitu).

CIORUIRE si ciuruire , cioruitu si
ciuruitu, cioruitura si ciuruitura ; ye&
ciorairc, cioraitu, cioraitura. M.
CIOVICA, s. f., neat's, genu de passeri d'in famili'a strigiditoru , strIx fu-

nerea sau strix passerina lui Liuneu,

ital. eivetta, fr. ehouette, genu connoscutu poporului in alte locuri sub numele

de cucuvella si cucuvaia, ro in altele

sub cellu de striga=strix, cuiTentulu
cucuvella a essitu, ca si eioyiea d'in lat.
eseeua, d'in acea-asi fontana pare a fi es-

situ si cioca, pronuntiatu pre a locurea

no factte; garrulus, 1. subst., a) materiale, si prin urmare fora plurariu, pan-

si ccuca;

nura grossolana si alba, tessuta d'in firu

de lana d'in cioricu se facu
vertosu

claru, la care dupo multe sorutari ama

potutu adjunge asupea intellessului de

www.dacoromanica.ro

acestu-a e resultatulu cellu mai

CIP.

datu cuventului ciovica. care, ca si in

cu populariulu ceppu sau cepu, d'in care

celle mai multe concepte de domeniulu

si cieppu sau ciepu, applecatu inse cu

insemnarile speciali de : 1. columnella
cadrata fora capitellu si fora base, de
regula cu una inscriptione, care serve :

istoriei naturale, (vedi ciora si caryophyllu), pare a fi forte fluctuante, coci

j'intrP d icti onariele essistenti : a) numai

cellu de Buda da cuveraului ciovica intellessulu ce noi amu definitu ; b) Barcianu se tine de Bud'a, adaugundu

si form'a ciovlica Cu intellessulu de

a) germ. kibitz, care e unu genu de pas-

seri d'in familra charadriadiloru, vanellus cristatus lui Linneu, fr. vanneau;
p) germ. regenp reifer, care e unugenu de

passeri totu d'in famili'a charadriadiloru, lat. pluvial's, fr. pinvier, charadrius pluvialls lui Linneu, connoscutu in

alte localitati sub numele de fluerariu;

ro _Raoul da amendoue formele
ciovica si ciovlica ea identice in intellessulu esplecatu : a) prin fr. vanneau,
despre a cui insemnare vedi mai susu
la b, a; p) prin fr. ahrle de mre Si orrude care= lat. ossifraga falco ossi-

fragus sau halialus albicilln lui Linneu; d) in fine Polyzu da : a)ciovica=cio-

vina, cu insemnarile esplicate : a') prin

germ. Itscbaar sau lischgeier = fr. orfrnie =lat. ossifraga, etc. (vedi mai sun
la c, p; p')prin germ. todteneule=striga=cueuvella, (vedi la inoeputulu ar-

ticlului), adaugundu tau de una data,

co acesta d'in urrna insemnare are etiventulu numai in Transilvanra; (3) ciovlica, cu insetnnar ea egplecata prin germ.

strandkibitz si kiisiNhiiifer sau strandliiufer, care e unu genu de passeri fotu

d'in familra e haratiriad ibm, triuga lid
Linneu;d'in tote aceste de sene resulta
credemu, co spre a evit, veri-ce confusione, tote formele : ciovica, ciovind,
ciovlica, etc., an mad applecate numai
la genuri d'in famili'a charadriadiloru ,

applecandu la genuri de familra strigidiloru envente ea : striga, striyoiu,

cueuvella, etc. M.
CIPERACEU, ciperu, etc., vedi cyperaceu, cyperu.
CIPICU, s. ni.,
leviorocrea; ci-

bota mai usiora, allu caruia turiaeu

copere totu fluerulu petiorului, (d'in acea-asi fontana ca caputa). M.
CIPPU, s. m.,
eippus; acellu-asi

ca limite a unui agru sau tinutu :

b) ca indicatoriu pentru callatori pro
marginea unei calle; c) ca semnu la unu
mormentu; 2. trunchiu sau paru grossu
ascutitu la capitulu superiore, care serve

la intariturele unui vallu.

CIPPURU si cipuru, s. m. (si femin.
cippura sau cipura), conus glacialis ;
proprie deminutivu d'in cipu, applecatu
inse in speciale la conulu de ghiacia ce
se formedia d'in picatur'a la marginea
invelitorei, conu ce se chiama si luminare, sau luminarella de ghiacia, (pro a
locurea se aude si cicura in locu de cipura; acesta-a ar fi una proba co si cicuru
sau ciucuru, ciucure ar pot fi in bou de
cipuru, vedi ciucuru).

CIPRESU si ciprusu, vedi cupresA.

* CIRCA, adv. prt, circa; proprie, in
cercu, esprimendu atatu idea de incongiurare completa catu si cea de una incongiurare incompleta: 1. ca adverbiu :
a) in intellessu de completa incongiurare, de giuru in pregiuru, in pregiuru :

a inchide ari'a circa cu unu gardu de

nuelle; b) in intellessu de incongiurare
incompleta, de Tina_ parte a cercului ce
imbracia ochii nostri si care sta longa

noi : unii stau inainte, altii in urma,

altii circa; 2. prep.: a) in spatiu sau
bou : a) cu insemnare de incongiurare
completa, de giuru in pregiurulu, in giu-

rulu : a infasciord funea circa cornele

boiloru; terria se rotesce forte rapide
circa assea sea; P) cu insemnare de incongiurare incompleta, pre tonga , pre la,

prio, d'in-in : circa riuri si lacuri e

multa negura si cetia; a tramette scrissori circa prefecti ; a se preambld circa

villele d'in pregiurulu capitalei; a ambld circa sate, d'in sa,tu in satu ; r) cu
insemnare de longa, aprope de : templele
ce stau circa fort 4; celli ce se afla circa

Domnu; 6) cu intellessnlu primitivu si

mai intunerecatu, asid co circa=pre la,
la, in, cotra, spre, etc. : circa inceputulu
domniei sicirca finitulu acellei-asidom-

www.dacoromanica.ro

688

CIR.

CIR.

nia; 7)) in tempu : circa diece ore,

CIRCINALE, adj., (it. cireinale, fr.

ardua; in forma de ci,rcinu, vorbindu
de certe plante, alle caroru frundie, foie
sau alte parti se circina, se intortochia
in forma de spirale sau de crugia.
CIRCINARE, v., circulare; acellu-asi
cu populariulu cercinare, a d, forma de
cercinu=circinu, applecatu inse in speciale la plante eare se circina, (vedi cir-

pre la diece ore; de ami : e) cu intellessu

de approssimatione ca si circitre=canzu,

pro la, etc., mai vertosu cu numerali

disponeanzu de circa patru ntii de pedestri si de circa patru cente de callan;
me scollu demaneti'a circa septe ore si
me culcu ser'a circa mediulu noptei;
d) cu intellcssulu primitivu ca mai intunerecatu, in insemnare de : asupr'a,

cinale).

de sau despre, in respectulu, etc. : a) cu

substantive : dispute si certe circa intellessulu cuventeloru; tractatu circa a-

CIRCINATIONE, s. f., actione de a

circind san a se circind.
CIRCINATU,-a, part. d'in circinare,

gri si circa lucrarile agricole; p) eu a-

luatu in speciale si cu intellessulu formei

circinale.
CIRCINUT, s. m., circinus OtEpv.vo0;
acellu-asi cu populariulu cercinzt, applecatu inse in speciale : a) la instrum en-

diective : nemine nu e indifferente circa

vzodulu de vietia ce are se duca ; onzu
indifferente circa religione ; y) cu verbo

a nu persiste prea multu circa formele

littereloru;
circa ca si cene alte preposetioni de forma analoga, cumu : su-

pra, sau asupra, contra, etc., se pote si

articula, si atunci, ca si preposetionile
mtntionate, rege genetivulu : circ' a riu-

riloru, circ'a forului, etc. (circa nu e

de catu una forma feminina d'in form'a
masculina circu; una assemine forma fe-

tulu de descrissu cercine sau cercuri,

la compassu; 1)) la cercinulu sau cerculu
descrissu cuunu assernine instrumentu,
la cerculu perfectu.
*CLRCITRE, adv , circiter; d'in circu,

in cercu , in giuru, aprope, pre ad,

camu, etc., vorbindu : a) de bou : nze
aflam circitre la mecliloculu callei ; dro

ero astadi montelc Circellu : Ulysse a-

mai vertosu : b) de tempu : se intorse

circitre la media; e) pro longa numerali: circitre septe cente, (vedi si circa).
CIRCIU si circeu,-a, adj. s., ciremus,
<Arma, circalinn; circius; relativa la
circe sau circu, applecatu mai vertosu
ca substantivu reale : a) masc., a) circcu, planta numita si mandrogora sau
matraguna; ventu ce bate despre pro-

runcatu de fortuna in insura Circei si

montoriulu Circei ; p)circiu, ventu forte

vedit socii transformati de acata farmccatoria in celle mai immun(le bestie;

de ad adiectivulu circeu sau circiu.
CIRCEA si circia, s. f., vedi circeu.
CIRCELLIT, s. m., circellus (compara

violentu si volvurosu, ce bate d'intre

minina pare a fi si populariulu circa [pro-

nuntiatu: tinca sau tiurca; vedi ciurca],

cumu e si form'a popularia cierca). 31.
CIRCE, s. f.. Circe (KEpxyl); numele
unei fabulosa farmecatoria, fili'a sorelui
si a nymphei Perseide, sor'a lui Aeete

si a Pasiplmi, care si avea locuentfa

la promontoriulu numi tu alta data Oeta,

fr. circelle); acellu-asi cu populariulu

cerceltu, applecatu inse in speciale
a) la una specia de ratia ; b) la unu genu
de insecte co/eoptere pentamere d'in famili'a lamellicorneloru.
*CIRCENSE, adj., circensis; de circu,
relativu la circu : joeuri circensi, siabsolutu , circensi-le : populationea misera a Bomei pro calle de perire nu mai
sciea cere de Cc:11u pane si circensi.

CIRCEU,-a, adj., vedi circiu.

media nopte si appusu ; b) femin., circea si circia : a) genu de plante, cunnoscutu in poporu si sub numele de rb'a
farmecatorieisaufarmecatorieloru;(3)cireia, in acellu-asi intellessu Cu circellu
ca insemnare de planta; 7) circee si cir-

cie, f. pl., tribu de plante d'in famili'a

onagrarieloru, care are de typu genulu
circea sau circia.
CIRCU, s. m., circus ehipzoc, affiuu

Cu xnao0; acellu-adi cu populariulu

cercu, applecatu inse in speciale : a) la
unu edificiu, in Rom'a, magnificu, destivatu la varie spectacle : circulu massimu sau absolutu; circu, cellu edificatu

www.dacoromanica.ro

CIR.

689

CIR.

de Tarciniu Priscu intre montii Aventinu si Palatinu ; candu in acestu circu

nu se petreceau spectacle, ellu el-A loculu unde se stringeau devinatorii si am-

magitorii de totu genulu; de ad espressioni ca : fallacele circu; in Rom'a se edificara si alte circuri, intre cari cellu
mairenumitu e circulu Flaminiu; prin
estensione, applecatu : a) la locuri de
spectacle abra d'in Rom'a, assemini cu
circulu d'in Rom'a ; (3) la veri-ce bou de
lupte si certaraene; 7) astadi in speciale;
a')la loculu unde dau spectacle de allergature de cai; (3') ca terminu de geologa, la unu spatiu de pamentu circulare
sau ellipticu, incongiuratu cu cercuri de
in altimi.

* CIRCUIRE, v., crcuire (vedi ire si

circum); 1. in genere, a merge de giuru
in pregiuru, a rotd, a incongiurA, a amlocu in loen, etc. : a nu nzerge
bl

dereptu la unu locu, ci a circu; a circu terrele si marile ; a circu pre inimici, a circu una cetate cu osti ; a circu una casa cu gardu; 2. in speciale :
a)a incongiurk castre, castelle,cetati, etc.;

N a merge de la unulu la altulu, spre

a rogi sau indemna : Antoniu circuiea
veteranii, ca se-i induivlice a sanctiond
actele lui Cesare; capitanulu incepts( se
circuia cetele si se le indemne la lupta
animosa; 0 prin metafora : a) a decipe,

circuitione de cuvente dede se intellega

ce nu cutedid a spune directu; cl) in intellessu mai generale : circuitionea terrei in giurulu asselui seu sau in giurulu

sorelui;-2. abstractulu in locu de concretu, loculu de circuitione : a)gallera,

b) cercu, etc. (vedi si circuitu sub 2.).
CIRCUITUra, d'in circuire: 1. part.
passivu, circuitus-a-um; cetate circuita
de inimici ; 2. substantivu, circuitu=
circuitus-fis : a) cu intellessu abstractu,
appropiatu de allu formei circuitione,
actione de circuire, mersulu sau miscarea in cercu : a) in genere : circuitulu
terrei si altoru planeti in giurulu sorelui;
precunzu sorele prin circuitulu seu face
annulu, asid si lun'a prin circuitulu seu
cu multu mai micu face mensele; unu
circuitu de Mora; (3) in specia, periodu,
intorcere periodiea a unui morbu, de essemplu ;b) cu intellessu concretu, spatiu in care se face circuirea: cercu, cir-

cunferentia , periferia, coprensu, etc.:

a) in genere : circuituluunei curte, unei
baserica, unui jficleciu; insula ce are in
circuitu mai nzulti millioni de tnilliarie
geografice ; in circuitulu cetatei; collin' a,

d'in caus'a estensului seu circuitu, tau

se potea inchide cu munimente; circuitulu miscarei sorelui, etc. ; (3) in speciale : a') spatiulu liberu ce se lassa
in giurulu unui edificiu ; (3') ca terminu

a prende si ammag, a inselld; f3) ca

terminu de retorica , a circunscrie, a

de retorica, periodu : circuitu rotundu

si bene bilanciatu; si mai vertosu, cir-

spune Cu mai multe cuvente ce s'ar cad

cunlocutione, circunscriptione, perifrase,

a spune Cu mai pucine sa.0 cu unulu :

pentru multe conce ,te ne lipsescu appellationi proprie, si de acea-a suntenzu

spunere cu mai multe vorbe a ideeloru

nevoiti a le circu.
* CIRCUlTIONE , s. f., circuitio ;

mai allessu candu su si lunge, fatiga

1. actione de circuire in genere, si in

ce se potu esprime cu unu simplu si

singuru cuventu : circuitele prea dese;

attentionea si productt chiaru fastidie;

ca totu ce e affectatu; Si in genere, vor-

parte : a) in militia, cercare sau visitare,

dare de rota pro la custodie si veghie ;
b)circunscriptione, perifrase, espressione
a unei idei prinzmai multe cuvente sau in
moda indirectu :prin circuitione lucrulu

bire pro de parte, incongiurare de a spune

de espre s su cuunu sinzplu cuventu se spune

rationamente, spre a demonstrci si spune

cu mai multe cuvente; a spune lucrulu

Untt lucru de totu sinzplu si luminatu;

nu incape circuitu, candu poti sputze si
face facisiu si directu ce ai in atgetu;
de ce acestu circuitu ?

curatu si lora circuitione ; c) mai vertosu,

lungire a vorbei, cotiro de a spune directa ce vrea cineva, si acesta-a de rosine sau d'in alte motive : cu una /unga

facisiu si directu ce sente si cugeta cineva, modu de a spune si chiaru de a

lucrA indirectu, cotisiu, detorsu, etc.
multe si lunge circuite de cuvente si de

* CIRCULANTE, adj., circuitos, care

44

www.dacoromanica.ro

CR.
circula: maneta circulante; massa de omeni circulanti.
* CIRCULARE, v., cireninri; acelluasi mi populariulu cerculare sau cercurare, applecatu ca intellessu mai intensa
aso

de cata acestu-a : 1. trans., a form,

sau stringe in cercu, a face circulu : a) a
U, unui ce forma de circulu : a circuid
bene anellulu; b) a inchide in circulu ; a
circuid mai multOarti alle gradinei; c) a

stringe in circulu, a adun, in giurulu

sen : in mediloculu mercatului devina-

nedieu scie ce circula in capulu teu ; callile ferate circula bene; etc.
CIRCULARE, adj., si
CIRCULARTU,-ia, adj., circularls;
relativa la circulu; de circulu :1. adjectivu : a) in intellessu rigorosu, care are
forma de ccrcu : figura circularia, una

circularia, arcuri circuiarie, parti d'in

unu edificiu circularie ; passu circulariu, Muta in giuru fora a se mima d'in
loca, etc. ; b) in intellessu mai pucinu
rigorosu : a) circulariu , applecatu la

mai vertostt : 2. intrans., a se stringe

parti alle certorn plante, alle caroru

paute suntu la ecale departare de una

sau merge in circulti, a da rota, a merge

de collo peno collo, etc. : a) a se stringe
in circulu : curiosil circula Irrelonga co-

puntu allu plantei luatu ca centra; p)nunaeru circulariu, alle cui potentie se termina cu insusi acestu numera, de essem-

mediatzu;si cu obiectu directa: mula

uscultatori circula pre oratoriu;b) a se

plu 5, alle cui potentie : 25,125, 625, etc.,

misa, in cerca, a te tot sau invert : mai

mula satelliti circula in giurulului Joue;
infinita 9nultime de corpuri sebilancia si
circula in spatiulu universului infinitu;
c) in genere, a se duce si ven, a merge
de la unu loen la altulu, a se misc, etc. :

trece d'in mana in mana, care merge

toriulu circulasse multime de omeni; dro

se termina totu cu 5; y) in genere, care

speciale : a) despre mersulu continuu

sau se tramette la mai multi : scrissore

circuiaria, ordine circularia, etc., care
cu acellu-asi coprensu si in acei-asi termini sau in termini assemini se tramette
ore cumu in cercu la mai multi : orclinile circularie calle Ministeriului cotra
prefecti si cotra primari ; 2. subst. f.
reale: circularia, pl. circularie, sau circulare, pl. circular i, cu intellessulu de

si ore cumu circulariu allu sangelui prin

vene si arterie : sangele pieca d'in corde

scrissore sau ordine circul aria, (vedi mai

susu la T): a) in genere : circularile Mi-

si pita arterie circula in totu corpulu,

apoi revine erosi la corde, circulandu

nistriloru cotra prefecti; mai multe cir-

mutante de carrutie circulara dita' a si

noptea pre poduri; e callile strimte
alle cetatiloru nu potu circuid bene; d)in

prin vene; f3) despre mersulu succului

in venele planteloru, analogu cu allu

sangelui in venele animalelui : succuiu
circula in vende vigorosei planta; 7) despre cursulu si mersulu moneteloru d'in
mana in mana : lussulu face se circule
moneea; capitalile, cari tau circula, sunt
ca si morte; in unele terre moneea de
carteia circula asid de bene, cumu cir-

cula si banii de aura sau de argentu;

S) despre mersulu d'in gura in gura a
certoru vorbe, sau mersulu d'in mana in
mana a certoru scripte, etc.: circula vorb' a de una scambare de ministeriu; eri
la bursa circuid vorb'a de unu bellu; de
t'alai multe dale circula unu scriptu in-

juriosu astapr' a portareivostre; de ad:

e) in genere, a se miscd, a fi in miscare,
a se agit, a merge, a ambla, etc. : Dona-

culari calle prefectuiui tranaesse supprefectiloru in, acellu-asi sensu; circularea

unui episcopu cotra protoiereii eparchiei , etc.; b) in tpeciale : a) instructione adressata de agentii superiori si
responsabili ai poterei essecutive cotra
subalternii lora, spre a elucidA interpretarea legiloru si reglementeloru, spre a

prescrie lini'a de portare intr'una cestione , etc. : circulan i administrative;

3) scrissore tramessa de unu negotiatorin

la oorrespondentii sei, spre a le d6, in

scire de Nre unu nou strilimentu, despre inceperea sau incetarea unei societate, etc.; 7) in genere, veri-ce scrissore
prin care una societate orecare da associatiloru ceva in scire.
* CIIICULATIONE , s. f., circulatio
(compara si it. eireolazioao, fr. circulation); actione de circulare : 1. in genere:

www.dacoromanica.ro

Mg.

Olt,.

circulationea planetiloru in giurulu sorelui, circulationea lunei in giurulu pamentului, circulutionea aerului, circulationea omeniloru pre stratele principali
alle cetatei, circulationea ideeloru, etc.;
2. in speciale : a) circulationea sangelui prin vene si arterie ; oirculationea
sangelui se dice : a) circulatione generate, candu e vorb'a de miscarea sangelui iu tota economi'a corpului animale ;
[3) circulatione majore san mare, care
pleca d'in ventriclulu stangu allu cordei, se intende in tote partile corpului
si revine de se termina la urechior'a derepta a cordei ; y) circulatione minore
saumica=circulationepulmonaria, care
pleca d'in ventriclulu dereptu allu cordei, merge in pulmoni si revine de se
termina la urechior'a stanga a cordei ;
8) circulatione capillaria, care se face
in vasele capillarie; b) circulationea
succului in vegetali, miscare a fluideloru d'in vegetal, analoga cu a sangelui in animali, de orece aceste fluid, dupo ce d'in unu puntu interim allu vegetalei pleca si mergu de se preambla in tote
partile vegetalei, apoi revinu la puntulu
de plecare, ca se reincepa acea-asi mic) circulascare orecumu circularia ;

plecatu la persone care circula : a) in

genere : circulatvrii pre eallile princi-

tionea monetei, aurului, argentului, nzerciloru de tota specia; circulationea avu-

tieloru de totu genulu; a pane in circalatione productele unc fabrice; a dd cir-

culationei calca ferrata; d) a pane in

circulatione idee subversive cetatei; a dd

cireulatione la scirile celle mai pucinu

e) ca terminu de musica
a) in genere, modulatione, trecere de la
unu tonu la altulu ; p) in special, circulatione=circula armonicu, plecarea
de la, unu tonu cu una norma bene stabilita si trecerea cu acea-a,si norma prin
tote tonurile successive, peno ce revine
la tonulu, cu care a inceputu; f) in chymia, recaderea si recondensarea vaporiloru in vasulu in care s'au si, formatu a-

fundate ;

celle vapori.
*CIRCULATORIU,-toria, adj. s., cir-

culator, circulatorlusra,-um, (compara

Si it. circolatore, circolatorio si circolatojo, fr. circulateur si circulatoire);
care circula sau serve la circulare : 1. ap-

691

pali alle ceta,tei: b) in speciale : a) care

amble cu merci de vendiare prin mercate sau cetati; cellu ce striga la merci
prin mercate si platie; care la tote vendiarile de merci prin licitatione allerga
se cumpere merci, cu cari apoi ambla
prin mercate si platie, ca se le venda ;
f3) siarlatanu, care amble priu platie si
mercate, ca se venda merci false sau se
inselle lumea cu mentioni : circulatorii
ne vendu vitru in locu de gemma, bonsbacu si lana in locu de metasse, apa curata in loca de medicamente ; 2. applecatu la lucruri : a) care circula : sangele circulatoria in arterie; b) care serve

la circulare mai vertosu la circularea

sangelui : apparatu circulatoriu, organe
circulatorie; c) relativu la circulatoria,
substantivu in intellessulu de sub L b:
prestigie circulatorie, volubilitate circa3. subst. ni. reale , circulalat oria;
toria, vasu de circulare, si mai vertosu,

vasu de care se servu chymicii spre a

pune in circulatione licide : aurulu se
pune intr'unu circulatoriu de vitru.
* CIRCULATRICE, s. f., in acellu-asi

intellessu cu circulatoria, fem. d'in circulatoriu, mai allessu in insemnarea lui

circulatoriu de sub 1, b.
* CIRCUIT', s. m., circuit's; deminutivu d'in circu, luatu inse cu tote insemnarile ce are populariulu cercu, pre
candu circa=cercu se applica numai in
insemnarile speciali, de cari vedi la art.
circa.
t CIRCUM, prep. si adv., circuir; proprie, accusativu d'in circos=cercu, luatu

in limb'a latina, ca preposetione in acellu-asi intellessu cu cirea; in limb'a

nostra inse, d'in caus'a formei, nu se
pote hid ca cuventu separatu neci in insemnare de preposetione, neci in insemnare de adverbiu, ci numai ca particella
in composetione cu alte cuvente ; ca atare : 1. in respectulu formei : a) dco
cuventulu, cucare intra in composetione,
incepe cu una vocale, circum porde de
regula m finale : circu-ire; in unele compuse se pastredia irise acestu m: circanzagere, circumamblare; b) ro dco cu-

www.dacoromanica.ro

692

CIR.

CIR.

ventulu, cu care intra in composetione,

incepe cu una consonante, atunci circum

cellio; monachu ambulante : 1. mona-

pastredia finalea rn nescambata : circunz-

una secta ce se forni in Afric'a in. allu

patrule seclu dupo Christu : monachii
de acesta secta allergau in tote partile
si committeau multirne de violentie, credendu, co prin assemini acte neomenose

dare, circumstare, circumspecere , circumferentia, circumcurrere, circunavolare, etc.; se pote inse ca m se se scambe in
n:circundare,circunstantia, etc.; numai
inainte de b si p nu pote std necio una

data n ;-2. in respectulu intellessului,

circum pastredia acellu-asi sensu, ce ar
av

si simplu si despre care vedi la

circa, si a nume, circzon, ca prefissu la

cuvente ce espremu actioni , insemna
co : a) actionea se face pre tota periferi'a unui spatiu inchisu de una unja circularia, numai se nu se iea totu deun'a
cuventulu cercu in intellessulu seu rigorosu; asid, circumcidere=taiare de giuru
in pregiuru, circumcludere=inchidere de
tote partile, circumfundere=versare de
giuru in pregiuru, etc.; dro : b) actionea
se face numai pre una parte a periferiei,
parte ce imbracia ochii nostri, ce sta innaintea nostra sau longa noi : circumjacere=jacere longa, marginire cu : Germani'a circumjace Franciei; circumflectere, nu a fiecte in cercudeplenu, ci a flecte

numai in parte : accentu circumflessu ;

actionea facuta nu in giurulu unui

centru, ci independente de veri-ce relatione la unu centru, destullu numai ca

actionea sau miscarea se se faca prin

mai multe locuri sau paute ce formedia
una linia curba sau chiaru si franta; in
acestu intellessu circuya are insemnarea
appropiata de a cuventului rota in espre-

chu ambulante, care facea parte d'in

adduceau unu sacrificiu planta Domnului ; 2. membru d'in una secta de eretici care se formh, in seclulu XIII dupo
Christu, si care sustinea, co papa si toti
sacerdotii sunt simoniaci, eretici, hypocriti, farisei, peccatosi in totu modulu si
nedemni de a administrd, sacramentele.
CIRCUMCESU,-a; part. d'in circumcidere; vedi si circumcisu.
CIRCUMCESURA, s. f., vedi circumcisura.
CIRCUMCIDANIU,-a, adj.; vedi circunzcisiciu.

CIRCUMCIDERE, v., eircumeidere

(d'in circum si 1 cedere); 1. a tala in

pregiuru : a) in genere : a circumcide
arborii, unghiele, unu vulnu, etc.; b) in
speciale, a taid preputiulu, cumu e datin'a la Ebrei , la Machomedani : totu
mascululu se se circumcida, suna unu
articlu allu legei nzosaice ; 2. a forfecd,
a reduce, a micusiord, a supprime, etc. :
a circumcide spesele de msa; a circuyacide red undanticle frasei ; periodu bene
circumcisu si rotundu.
CIRCUMCINGERE, v., eicumein

gere; a cinge de giuru in pregiuru : a

circumginge corputu seu ; a circumeinge
una cetate cu nzuri.

sioni ca : a dci una rota prin platia,

CIRCUMCIRCA, adv., circumeirca;

cumu circumcurrere=currere de collo

peno collo, de la unu Ion la altulu; circumducere=ducere de la unu bou la al-

particul'a circum unita cu circa, amendoue de acea-asi origine, spre a intarf

intellessulu : de giuru in pregiuru, pre-

tulu; d) Cu ide'a de incongiurare, si prin

urmare, prendero, etc., a particellei cirCUM, se tmesce, in unele composite, si
ide'a morale de anzzagire, insellare, decipere, etc., cumu : a circumveni nescienti' a si bon'a credentia a cuiva
d'in
articlele speciali, consecrate la compo-

tot en din ea in giuru : a spectd circumcirca.

site cu acesta particula, se va ved, co

acellui-asi corupositu circuya, pote impromuit mai multe si chiaru tote insemnarile selle.
* CIRCUMCELLIONE, s. m . , c i re um

CIRCUMCISICIU,-a, si circumcida-

niu,-a, adj., ciicuincisicins si arenilladaneus; d'in circumcidere si d'in circumcisu, care a resultatu d'in una circunacidere , applecatu in speciale la vinu
vinu circumcidczniu=vanu circumcisiciu,
resultante d'in a dou'a pressura sau cal-

care si storcere a struguriloru, alle caroru bacce se taia, se pisedia si se sferma ; asid si : mustu circumcisiciu sau
circumcidanita.

www.dacoromanica.ro

CIR.

CIR.

* CIRCUMCISIONE, s. f., circumeisio,

actione de circumcidere : 1. in genere

circumcisionea arboriloru , plageloru,
frasiloru redundanti ; 2. in speciale :
a) operatione chirurgica, prin care, d'in
caus'a vre unei affectione morbosa, se
taia una parte a preputiului ; b) operatione prescrissa de legea mosaica si de
alto religioni, prin care prunciloru masculi se face una taiatura circularia la
preputiu : sub puntu de vedere religiosu,
circunzcisionea e battezulu Judaniloru,

initiarea Si introducerea pruncului in

c) cu intellessu concretu ,
religione;
circumcisione=di de serbatore ce cade
la 1 Januariu si in care Crestinii serbatorescu circumcisionea Domnului si
Mantuitoriului ,T. Christu; Ur in legea
notta, legea lui Christu, circumcisionea
corporale e abolita, si admissa numai
d) circumcisionea spirituale , infrenare
de tote appetitele carnei, occidere a totoru affecteloru, cugeteloru si dorentieloru relle ; de ad espressioni religiose
ca : circumcisionea animei si a spiritului ; circumcisionea budieloru=circumcisionea gurei, infrenare de cuvente ce
potu vettemd caritatea crestina sau pudorea.

CIRCUMCISORIU ,-ia, adj. s., circumeisor, circumeisorius-ium; 1. de persone, care circumcide, care mai vertosu
face operationea de circunzcisione in in-

tellessulu acestui cuventu de sub 2, b;

2. de lucruri, care serve la circunacidere :
instrumente circ2tmcisorie ; de ad, s. m.
reale, circumcisoriu, pl. circumcisorie ,
instrumentu de circumeisione.
C1RCUMCISTJ,-a, eireumeisus; part.

passivu d'in circumcidere : Christu fu

circumcisu a optzt-a di dupo nascere;
Judanii masculi sunt toti circumcisi; de
mi., s. m. circunzcisu, unu circunicisu,
cu insemnarea speciale de Judanu, de
si sunt circunzcisi si omeni de alte natio-

nalitati si religioni.
CIRCUMCISURA, s. f., eircumet
aura; 1. actione de circumcidere in tote
insemnarile acestui cuventu, dro mai
vertosu fiendu vorb'a de plante : circunzcisur'a pomiloru; circumcisur'a sty-

lului; 2. resultatu allu actionei de cir-

693

cumcidere, forma resultante d'in acesta

actiono, configuratione in genere : circumcisur'a muntiloru.
CIRCIIMCLUDERE, F., circumcludere (vedi circum si cludere); a inchide
de tote sau de n2ai multe parti : e tema
co celle doue mari Odi initniCe voru circumclude mic'a nostra oste.
CIRCUMCORDIALE, adj., eircumcordial's, (vedi circum si corde); de in
pregiurulu cordei sau animei : calore
circumcordiale, sange circumcordiale.
CIRCUIVICULCARE si circunzcalcare, v., circamculcare si cirennicalcare,
(vedi circum si calcare); a calcd, de giuru
in pregiuru, a calca bene, de mai multe
ori preste totu : radecinele unse cu baliga de vacca se depunu in grope mice
si se circunzculca.
* CIROUMDANTE, adj., circumdons;
care circumda.
* CIRCUMDARE, v., circumdare (vedi

circunz si dare); a d ceva de giuru in

pregiurulu altui ceva, a incongiura, a
imbracid, a impressurd, etc. : 1. a circumdd pre cineva sau ceva cu altu ceva :
a) proprie : Domnedieu a circundatu suf-

fletulu cu corpulu; a circumdd cetatea

cu fosse, cu osti; a circumdd fruntea Cu
aun; b) metaforice : a circumdd cu artificie, si absol. a circumdd pre cineva,
a rattaca cu artificie, a cauta se rammagesca si inselle ;
2. a circumdd cuiva
ceva : a) proprie : a circumdd cetatei unu
muru; a si circumdd cingutorea; b) metaforice: fortun'a circumdede poporului

nevoie mari si calamitati infricosiate

3. fora obiectu indirectu : a) ca trans.:
midi, circunzdau terr'a; cugete relle circunzdau mentea cuiva ; b) ca intrans., a
ambla de collo peno collo, a cutreiera
mersenzu circundandu in tempu de sesse

dille;dro si in acesta insemnare pote

av de obiectu unu cuventu ce esprime
unu conceptu de spatiu : a circumdd
nzari si terri.
CIRCUMDUCERE, v., circumducu,
circumdussi si circumdussei, circunzdussu

si circumductu, cireumducere (vedi circum si ducere); a duce sau tragg de giuru

in pregiuru : 1. proprie : a) in genere
riulu Dube, circumdussu orecumu cu unu

www.dacoromanica.ro

694

CIR.

CIR.

circinu, circumcinge cetatea; a circum-

duce aratrulu, a trage cu aratrulu unu

sulcu circulariu; b) in speciale, a duce
pre calle curba sau cotita , a duce de
collo peno collo : capitanulu circumdusse ct'a pre una calle mai lunga, ca
se nu tu pota ved inimicii d'in castre;
a circumduce pre cineva prin tote incaperile unei case,prin tote anghiurlik unei cetate ; 2. metaforice : a) a depart,

pre cineva de lini'a derepta a benelui

sau addeverului, a rated, a ammagf, a
insell, a seduce : cu cinci galbini mi
au circumdussu servitorii; b) fiendu vor-

b'a de stylu , a circumscrie , a immultf

vorbele ; c) fiendu vorb'a de accentu, a
accenti cu circumflessu, a insemn sau
pronunti, cu circumfiessu, a lungf una
syllaba.
*CIRCUMDUCTIONE,s. f., ell-cumductio (compara si fr. circumduotion) ;
actione de circunducere : 1. in genere :
circumductionea apeloru; 2. in speciale
a) ammagire , insellatorfa; b) lungirea
unei frase, desvoltare sau amplificare a
uneicugetari ca multe cuvente, periodu;

miscare prin care unu membru sau

ossu descrie unu conu, allu carei vertice e in articulationea superiore , ro
basea in articulationea inferiore.
* CIRCUMDUCTU,-a, d'in circumducere : 1. part. d'in circumducere, luatu
ca intellessu de adiectivu , circumduc-

tusrarum : parti circunaducte alle unei

littere; 2. subst. m., circumductusrfis :

giura do giuru in pregiuiu: 1. in intellessu rigorosu, linia circularia, care

marginesce si inchide unu cerca, as
co tote punctele ei sunt la ecale departare de ,centru : circumferentga unui
mare cercu de sfera; tote liniele derepte

trasse d'in centru la punte de die circumterentiei sunt ecali ; 2. in intellessu

mai pucinu rigorosu : a) perimetru allu
unei curbs orecare, veri-ce incongiura
alta ceva, chiaru dco nu are forma de

cercu perfecta : cetatea coprende mai

multe vaste gradine in circumfercntg a
sea; circumf erenti' a platiei e de una miie
in acestu intellessu se dice
de metri;

mai desu periferia sau perinaetru;

b) superfacia esterna a corpului sangele merge de la centrula circumferentia prin arterie, si revine de la circum-

ferentia la centru prin vene;in acestu

intellessu mai bene se dice seperfacia;
c) metaforice : a nu se oppri la circumferentga /ucruri/oru, ci a petrunde
cu c6rcetarile peno in centrulu loru.
*CIRCUMFERERE (si dupo a IV conj.

circumferire), y., circumforre (vedi circum si ferere); 1. in genere a duce sau

port in pregiuru , a duce d'in loca in
locu sau de la unulu la altulu : pre unde
mergea, circumferiea prunculu in bracie;

a circumfere cup'a pre la toti ospetii;

2. in speciale : a) a respandf in pregiuru : a) bella si calamitati de bellu
a circumfere terrorea, incendiele, predationile ; (3) una scire, una vorba; b) a

ducere in pregiuru, mis care circularia;

co prensulu unei figura, configuratione.

port pro cineva incarcatu cu obiecte

CIRCUMDUSSU,-a, d'in circumducere : 1. part passivu, circumductusarum; 2. supin.. circumductum-d; 3. sub.

circumductus-ds : osteacircunulussa pre
calli laterali; artificie de circumdussu
unu omu; circutndussu-lu ceteloru prin

si circumfictu, circumfIgere (vedi cir cum

selba.

CIRCUMERRARE, v., circumerrare (vedi circum si errare); a ratecf in

pregiuru, a ratecf de collo peno collo ;
a percurre de giuru in pregiuru.
CIRCUMFERENTE, adj., circumferens; care circumfere.
CIRC1UMFERENTIA, s. f., circum-

fprentia ceva care circumtere=incon-

sacre, in scopu de espiatione.

CIRCUMFIGERE, v., circutnfigu,
circunafissi si circumfissei, circumfissu

si figere); a infige in pregiuru, a fissi

cu mai multe cuie batute in giuru : a
circumfige pilctstrulu cu cuie de ferru.
CIRCUMFfNIRE , v., circumlinire

(vedi circuna si finire); a marginf in

cerca, a termin6 sau inchide unu cercn
Decembre circumfinesce annulu.
CLRCUMFIRMA_RE, v., circumfir-

mare, (vedi circum si firmare); a firmi

sau intarf de giuru in giuru: a circunafirma viti'a.
CIRCUMFLECTERE, v., circum-

www.dacoromanica.ro

CIR.

fleetu, circumflessi si circumflessei, circumflessu, eireumneetere, (vedi circum

si flectere); a flecte in giuru : 1. in genere : a circumflecte callulu, a circumflecte cursulu navei ; 2. in speciale :
sand sau pronuntid cu accentu circumflessu una syllaba : a circumflecte penul-

tid a, unu diftonqu.

* CIRCUMFLSSIONE, s. f., circuit'.
flexio ; actione de circumflectere : 1. in

genere : circumflessionea arcului, a genuchiloru; a face gratiose circumflessiuni

de guttu ca circumflessionile de guttu

alle cicnului; 2. in special, pronuntiarea sau insemnarea Cu accentu circumflessu a und syllaba : circumflessione
greca, latina.
CIRCUMFLESSII,-a, d'in circumflectere; 1. part. passivu : a) in genere
ferru circumflessu, membre circumflesse,

guttu cu gratia circumflessu, vene circumflesse ; circumfless'a bolta a cerului;

b) in speciale, ca terminu grammaticale,

applecatu : a) la unulu d'in celle trei

accente alle cuventeloru : accentu circumflessu: a') tonulu insusi pro nuntiatu
asi, co pro acea-asi syllaba se inaltia si

se lassa vocea, cumu, de essemplu, in

penultim'a vorbei : defaima; [3') semnulu
scrissu allu tonului circumflessu, semnu
de form'a (") la latini, si de forrn'a (-) la
Greci; (3) una classe de verbe grecesci :

verbe circumflesse, cari se contragu, si

pre vocalea resultante din contractione
cade de regula accentulu circumflessu
cptXio.)=TtXc ; ca subst. circumflessu-lu,

unu circumflessu = accentulu circumflessu pronuntiatu sau scrissu;

2. supinu : instrumentu de circumflessu fer-

rulu; 3. subst. m. abstracta, eireum.

695

cumfluira tera; b) a abundd, a fi in mare

abundantia, a se versd, etc.: tote bonurile
pre voi circumfluiau.
*CIRCUMFLl7II,-a, adj., oircumfiuus;
d'in circumfluere ; 1. act. care circum-

flue=se versa de tote partile, abunda,

inneca , etc. : fluviulu circumfluu , circumfluele unde alle men* 2. passivu, de
giuru in giuru congiuratu de apa : insulele circumflue; de ad in genere, congiuratu , coprensu, infascioratu, plenu, imbetatu, etc.: chlamida circumflua de unu
Limbu infloratu si adornatu cu nestimate;
capu imbetatu si circumfluu de mandria.
* CIRCUMFITNDERE, v., circumfunsi

si circumfunsei, circumfunsu, si circumfusu, eireumfundere (vedi circum si fun-

der e); 1. a versi de giuru in pregiuru,

a revers& : a) cu lucrulu versatu obiectu
directu : a circumfun de apa pre totu corpulu; marea circumfusa prelonga cet ate;
cu lucrulu versatu obiectu indirectu :
circumfunsera mortulu cu balsamu; pamentulu circumfusu de aerulu grossu
allu atmosferei; 2. prin metafore, de lucruri ce nu su fluide, dro vinu in mare

cantitate, abunda, se versa sau se reversa orecumu : a) sub forma reflessiva,

a se circumfunde, sau si cu forma activa,
a circumfunde, dro in amendoue casu-

rile cu intellessu intransitivu : de tote

partile circumfundu sau se circumfundu
numerose cete de amici; nu mai incetau
undele de barbari de a circumfunde
terra; numerosi luptaci circumfusi pre
longa erou l'apperau cu co:purile loru;

b) de lucruri ideali : amaruri si supperari si doren i circumfundu suffletulu

meu; placeri nespuse circutrafundu senarea nostra;
c) a incongiurd, a in-

flexus-As, actione de circumflectere, modu

chide, a strimtord, : inimicii circumfundu

de circumflectere, camu in acea-asi in-

pre capitanulu nostru; circu9rafusu de

multimea inimiciloru;metaforice, a infasciord, a ascunde, a invest, etc. : cir-

semnare ce are si form'a circumflessione.

CIRCUMPLUENTE, adj., eireumlinens; care cicumflue.

CIRCUMFLUERE (si in ire : circumfluire), v., circumfinere (vedi circum si fluere) ; a flue = a se versd sau
curd de giuru in pregiuru : 1. proprie
undele mareicircumfluu tote laturile insulei; 2. metaforice: a) a venf cu abundantia, a innecd, etc.: wig delocuste cir-

cumfusu delumina, circumfusu de grossu

intunericu; part. circumfusu; luatu ca

subst. m. pl., circumfuse, se applica, ca
terminu de medicina sau hygiena, la tutu
mediulu ce de ordinariu incongiura pre
omu si are una influentia decisiva asupr'a

sanitatei lui : aerulu, clim' a, locuenti'a

suntu principalile circumfitse.

www.dacoromanica.ro

696

CIR.

CIR.

CIRCUMPUSIONE, s. f., circumfusio; actione de ciroumfundere.

CIRCUMFUSIT,-a, part. d'in cir-

tere (vedi circum si tnittere); a tramitte

de giuru pre in pregiuru capitanulucircummitte esploratori in tote partile.

cumfundere.
CIRCUMJACENTE, adj., circumjacens; care circum;ace.

*CIRCUMMUNIRE,v., circummunire
(vedi circum si munire); a mun de giuru
in pregiuru, inchide cu muri : a circum-

CIRCUMJACERE circumjacui, circumjacutu, v., circumjacere (vedi circum

muni capitalea terrei.

si jacere); a jac de giuru in giuru, a

st culcatu pre longa , a se intend() in
giuru sau pre longa : terrele asiatice,

muranus (vedi cir cunz si muru); de impre-

cari eircuntjacu Europei.

CIRCUMLATRARE, v., circumlatrare; a latrA in pregiuru, a incongiurk
latrandu : canii circumlatra ursulu.

afora d'in muri, esternu, strain, etc.:

*CIRCUMMUR ANU,-a, adj., e rem-

giurulu murului, mai vertosu murului

unei cetate : agri circunzmurani;
de

multe cuvente unu ce care s'ar potspune

in mai pucine : circumlocutione e cuven-

lupte circummurane.
CIRCUMNAVIGARE, v., cirenmnavigare; a navigd, de giuru in pregiuru
a circumnavigz panzentulu; a circumnavigd marea interna.
CIRCUMNAVIGATIONE, s. f., actione de circumnavigare , vorbindu in
speciale de callatori, cari pro apa cu navi au incongiuratu pamentulu, plecandu
d'in unu puntu si revenindu rosi la densulu dupo una indelunga navigatione in
acea-as directione, (compara fr. circumnavigation, it. circumnavigazione).
*CIRO UMNIVIGIT 0 RIU ,-toria, adj.
care circumnaviga, care face una circumnavigatione in intellessulu speciale allu
acestui cuventu (compara fr. circumnavigatear).
CIRCUMPLICARE, v., cirenmpii-

tulu romanicu cu acellu-asi intellessu,

in care se iea grecesculu perifrase; cir-

care (vedi circum si plicare=plecare);

a impleticf de giuru in pregiuru : ser-

cumlocutionea pote esprime cu mai multa

pele circumpleca victinea; a circumplicd

claritate certe idee abstrack, pote inco

dc multa gratia espressionei; dro nu e

aci'a pre unu sullu.

bene a abusci de circumloculioni; in celle

plumbare; a plumb de giuru in giuru,

a captus cu plumbu.

* CIRCUIVILAUARE, v., circulavare;

(vedi circum si lauare=lare); a lauA=

a 16, de giuru in pregiuru, a spell, sau
udi in pregiuru: unu latu riu circumlaua
acellu tinutu.
*CIRCUMLEGARE, v., circumligare;
a legA in giuru, a infasciord cu una legatura : spongie uscate se circunzlega
hydropiciloru; a circumleg trunchiulu
arborelui cu una fune; miserulu omu cirlegatu de serpe.
CIRCITMLOCUTIONE, s. f., eircumlocntio (vedi circum silocere); figura

retorica , prin care se spune cu mai

mai nzuite casuri cuventulu simplu si

propriu e mai bonu de 'adz& veri-ce cir-

cumlocutione;se applica inse si la cuTonto intr'adensu immultite, candu ci-

neva nu cutedia sau nu we a spune

CIRCUMPLUMBARE, y., circumCIRCUMPOLARE si

CIRCUMPOLARIU,-ia , adj., (it.
circompolare, fr. circompolaire); ce SO

claru si directu cugetarea sea : sputze

afla aprope si in pregiuru de polii pamentului sau ai cerului : regioni cir-

lucrulu curatu si fora circumlocutioni.

CIRCUMLUCENTE, adj., circumlucens; care circumluce.

cumpolarie; stelle circumpolari.

CIRCUMPONERE , si circumpunere, circumposi si circumposei, circum-

* CIRCUMLUCIRE, v., circumlucere;

posu si circumpostu, v., circumponere

(vedi circum si ponere=punere); a pune

a luc de giuru in pregiuru, a da lumina

d'in tota superfaci'a sau a respand lumina in tote partile.
CIRCTJMMITTERE , v., circummisi
si circummi,sei, circumnzisu; eircummit

in pregiuru, a pune pre longa : a circumpone vitia pre longa pareti.

CIRCUMRADERE , circumrasi si
circumrasei, circamrasu, v., circumra-

www.dacoromanica.ro

CIR.

CIR.

de re; a rade de giuru in pregiuru: lemnu

circumrasu.
CIRCUMRODERE, circumrosi si
circumrosei, circumrosu, v., eireomro-

lemma sofistica, si de ad, a prende prin

dere; a rode de giura in pregiuru : a

circumrode una buccata de pane uscata.
CIRCITMRORARE, v., eirenniro-

rare; a rorh, a stropf de giura in pregiuru, pre tote partile.

*CIRCUMROTARE (si circuntrotire);

V., eIreumrotare; a roth, a invert de

giuru in giuru.
CIRCUMSCRTERE , circumscriu ,
circumscrissi Si circumscrissei, circumscrissu si circumscriptu, cireumseribere
(vedi circuan si scriere), v., 1. a serie sau
descrie unu cercu, a trage una circumferentia sau alta unja circularia de giuru

697

artificie , a ammag, a inselli : mula

circunascrissi prin captiose cestioni, nesciendu cumu se le discurce, ratecescu si
orbeca departe de addeveru; d) a inchide
cu uuu cercu cuvente ce nu approbhmu,

si de ad a desapprobi, a respinge, a
rejecth, etc.
*CIRCUMSCRIPTIONE, s. f., eireunt

seriptio; 1. actionea de circumscriere :

circumscriptionea lineamenteloru unei
figure; 2. ca intellessu concretu : a) configuratione, forma ce marginesce unu
ce, margine, coprensu : circumscriptionea terreloru; circumscriptionile prefectureloru si supprefectureloru ; unu supprefectu d'in una circumscriptione n'are
autorit ate in circumscriptionea altui sup-

in giuru, a inchide cu linie : a circum- prefectu ; b) periodu de cuvente, circumserie circumferentea unui cercu=a cir- locutione ; e) insellatora, artificiu, mecumscrie cerculu prin circumferentia; a diu de a ammagf.
CIRCUMSCRIPTIT, -a, adj., orcircumscrie una circumferentia sau unu,
cercu la unu polygonu, datu ; a circum- eumseriptus ; proprie, a dou'a forma de
participiu d'in circumscriere, luata mai
serie unu polygortu unui cercu datu ;
circumscrie liniele estreme alle umbrei ;

multu ca adiectivu, form'a circumscrissu

2. prin metafore : a) a delinid unu obi-

fiendu mai vertosu applicata cu intellessu curatuparticipiale : cercu circum-

ectu orecare, a descrie liniele ce dau

figur'a sau form'a lui, si de ad, a defin,
a margin, etc. : domeniulu oratoriului
nu e circumscrissu de neci una margine;
vieti'a omului este circumscrissa in forte
strinzte margini; a circumscrie cuivaloculu de locuitu; Domnedieu e infinitu,
si nu se pote circumscrie neci in spatiu
neci in tenapu ; unu rubinu circumscrissu

de unu cercellu de auru; oceanulu incongiura si circumscrie uscatulu ; cicum-

serie mai bene ce vrei se dici ; caudu

e vorb'a de stylu, circumscriere va se

scriptu la unu poly gonu, potere bene circumscripta, attribuitioni circumscripte,

concepte circumscripte; periode circum-

scripte : a) bene mesurate, (3) tare desvoltate.

CIRCUMSCRISSU,-a, part. d'in circumscribere eireumseriptus.
*CIRCUDISEDERE, circumsediu, circumsedutu si circumsessu, V., eiremnse-

dore, (vedi circum si sedere=siedere);

a sed in pregiuru de ceva sau de ci-

dica nu numai a spune ceva cu claritate

si precisione, ci si a spune cu mai multe

neva : pre tonga ellu circumsedeau multe

muieri circumsedutu de amici.
CiRCITMSESSIONE, s. f., eIreum-

vorbe ce s'ar pot dice cu mai pu-

sessio; actionea de circumsedere : cir-

cine, a vorb cu perifrasi, a vorb pre

departe si indirectu : toti circumscriu

cumsession ea cetatei.

lucrulu si 11/14 cubedia a lu dice pre nume;

cumsedere, eireumsessus-a-um.
* CIRCITMSISTERE, v., vedi circumstare.
CIRCUMSONARE, v., Oren/mona-

b) a pune margini strimte, a stringe,

a margin, a strimtor a impedici activitatea, etc. : a margini poesi'ala celle
reali, e a circumscrie forte domeniulu ei;
a circumscrie poterile prea intense calle
administrationei; e) a inchide pre cineva
intr'unu cercu de cuvente, intr'una di-

CIRCUMSESSU,-a, part. d'in cir-

re; 1. intr., a son, in giuru, a resan,

de ceva ce sta in giuru : urechiele circumsonau de urletele multimei ce ne in-

congiurasse; 2. a face se reune de in

www.dacoromanica.ro

CIR.

CIR.

pregiuru, a impl de souu de tote partile, a assurdi, etc. : clamorile inetnici-

sau actulu de a circumstzi : circumstanti'a inemiciloru; circumstanti'a aerului

pre longa pamentu; dro mai vertosu

698

loru de in pregiuru circumsona urechiele

militariloru nostri.
CIRCUMSON13,-a, adj., circumsonus; 1. act., care imple au sonu, assurdesce : circunzsona turba de cani; 2.pass.,

implutu de sonu, ass urditu : urechie

circunisone de canticele passeriloru.
CIRCUMSPECERE, v., circumspicere (vedi circum si specere); a se ,uitd
de giuru in pregiuru, si de ad, a se uit,

cu bagare de sema, a cauti si cerd, pre

2. toncretu; a) cerca de persone ce incongiura alta persona; b) bou invecinatu credeam co te voiu afl in circumstantiele acellei cetate; c) in geuere, ceva
ce insocesce una actione si contribue la
producerea unui effectu, fora irise se fia

causa efficiente, impregiurare : a) in

genere : in (lcicare actione cauta se ne
intrebeimu cine e auctoriulu, ce a facutu,

CIRCUMSPECTU,-a, adj., circumcirspectus; proprie, part. passivu

cui a facutu, de ce, unde, candu, cumu

a facutu, si alte assemini circumstantie;
tempulu, loculu, mediele , instruntentulu
sunt attite circurnstantie ce contribuescu
a faca probabile una actione ; multi se
insella asupr'a locuriloru, tempuriloru.
personeloru, Zacruritoru sialtoru circunastantie; retoric'a imparte, dupo tempu,
circumstantiele relative la una actione,
in trei classi : circumstantie antecedenti
sau precedenti actionei , circumstantie
concomitanti actionei, circumstantie succedenti sau subsecentiactionei; ) in speciale : a') in limb'a juridica, circumstantie attenuanti, cari micusioredia culpabilitatea accusatului, in opposetione
cu circumstantie aggravanti, cari ingreunedia sau marescu culpabilitatea accusatului ; f3") in politica, lege de circumstantia, votata si sanctionata in impre-

cumspecere : vorbe circumspeete, disse cu

giurari grelle alle statului si care se

multa bagare de sema; asik si : cerce-

abolesce sau cade in desuetudine, candu

tote faciele si cu ammenuntulu ; de unde

a considerd; a caut ca mare ardore.

CIRCUMSPECTARE, v., circumspectare (vedi circumpectu); a fi circum-

spectu, a cauti si cercet ca bagare de

sema, cu ammenuntulu si pre tote faciele,

a cerc, cu ardore in tote partile ; a circumspectd tenzpu bonu de fuga; a circumspectei starea materiale si morle a
ostiloru.
*CIRCUMSPECTIONE, s. f.,
spectio (vedi circumspectu); 1. actione
de circumspecere sau de circumspectionea
armatei; 2. calitate a cellui circumspectu:
circunzspectionea e bona in tide, a face

cellu tnai miau passu cu mare circumspectione.

acelle pericle au trecutu intr'unu stela

constitutionale, restrictionea libertatei
presei nu se pote face de au prin una
turitate si cu cea mai mare bagare de. lege de circumstantia; T") in litteratura,
sma face veri-ce face, forte prudente, drama de circumstantia, veri-ce altu opu
cu matura judecata, care cauta bene se de circumstantia , inspiratu de circumnu faca errori'si passi falsi, etc. : circum- stantie, care, dupo ce in momentu a pospectulu considera nu numai celle pre- tutu produce mare effectu, pote in urma
senti, ci si celle trecute si celle fiitorie; cad cu totulu si nu mai e de neci una
principe forte prudente si circumspectu; utilitate ; 8') ammenutu, detaliu in detare circumspecta, judecie forte circumspecie; dro ca mai desu, applecatu la
persone, cu insemnarea de : care en ma-

nu temerariu, ci

au se pote de circum-

spectu;applecatu si la animali ca acestwintellessu : canele bonu e mai multu

Gircumspectu (i carie temerariu.

scrierea unuifaptu sau lucru : in descriptionile poetice circumstantiele minutiose

suntu celle mai formose ; a descrie anu
evenimentu cu tote circumstantiele de per-

CIRCUMSTANTE , adj., circumstilt's; care circumsta.

C1RCUMSTANTIA, s. I., c* .eumstan-

sone, de tempuri, de locuri ; s') casu,

tia; 1. abstractu, circumstare, actionea

stantie, in as sem ini circumstantie lucrulu

occasione, conditdone: a se afld in grelle

circumstantie, a se porta (Lupo drew'',

www.dacoromanica.ro

CIR.

CIR.

nu pote essi bene; 71') accessoriu, ce de-

pende de alta ceva sau sta in legatura

ca altu ceva; muierile stint forte sollecite
de celle mai mice circurrastantie alle ornatului seu.
CIRCUMSTANTIALE, adj. (compara

fr. eirconstanciel); relativa la circumstantia : ammenute circumstantiali; determinatione circumstantiale = complementu circumstantiale, conceptu sau caventa ce esprime acellu conceptu, care
determina alta conceptu, arretandu una
circumstantia de locu. tempu, moda, etc.;
asia in frasea : copillulu dorme in patu,
locutionea in patu este una determinatione circumstantiale a verbului dorme.
* CIRCUMSTANTIARE, v. (compara
it. circumstantiare, fr. circonstancier);
a espune cu ammenutulu si in tote circumstantiele : cine nu scie particularis
si circumstantidlucrurile,nupote fi poetu;
ea se intellegu bene lucrulu, se cere se
lu circumstantiedi mai bene.
CIRCUMSTARE, circumstetei, circumstatu v., circumstare; a st de giuru

in giuru, a sta pre lonaa, a se afla pre

in pregiuru : 1. fora obbiectu : multime
de juni si june circumstau cu facie ardenti; supplici mane tende miser'a femina cotra circumstanti; 2. ca obiectu
de accusativu callarii romani si toti cetatianii cu 'anima circumstau senatulu;
3. in speciale, a incongiura, ca scopu ostile, a impressura : Cei trei Curiati circumstetera pre rei trei Orati; metaforice : diu' a si noptea terrori de totu genulu circumstau pre bietii onteni; acesta

699

CIRCUMVAGU,-a, adj., c ircuinvagus; care circumvaga : circumvag' a mare;

circumvage lucori.
CIRCUM VALLARE, v., circumval-

lare (vedi circum si vallare); a van& de

giuru in giuru, a inchide Cu vallu, si in
genere, a inchide, ro in parte, a inchide
ca scopu ostile : natur' a locului nu permittea a lu circumvalld; a circumvall
loculu de gradina inainte de a l'inchide
cu gardu;
metaforice : atatea nevoie
me circumvalla, in cdtu nu mai credu co
voiu pot scapd.
* CIRCUMVALLATIONE, s. f. (com-

para it. circonvallazione, fr. circonvaliation); 1. actionea de circumvallare

circumvallationea viiei; 2. concretu, lucra
de circumvallatione, Cu care irnpressura-

torii cingu unu castra si in care acei-asi

se adappostedia de attacurile impressuratiloru.

CIRCUMVECINU,-a, adj., vecina de
in pregiuru : terre circumvecine, popore
circumvecine; a visit in tote dillele gradinele circumvecine cetatei.
* CIRCUMVENIRE, circumvenii, circumvenitu si circumventu, v., cireumvenire (vedi circum si venire); 1. a veni in

pregiuru, a se stringe in pregiuru, a incongiurd, a impressura, etc. : nespusa

multime de ascultatori circurraveniea pre

oratoriu: acljunsemu la unu sessu cir-

castiga, acesta difficult ate circunasta pururea mentea si nim'a mea.

*CIRCUMSTRINGERE,circumstrinsi

cumvenitu de colline; 2. in speciale, a incongiura ca scopu reu, ca cugetu ostile

a) proprie : teme-te se nu te circumvina
inimiculu; inimiculu circuniveni cu osti
murii cetatei; lotrii circunavinu pre callatoriu; b) metaforice : ex) in genere
circumvenitu de morbu si de rraiseria; pretendeti co sunteti assupriti si circumve-

si circumstrinsei, circumstrinsu, si cir-

niti de cei avuti si potenti; multe relle

curnstrictu, v., circumstringere; a stringe

de giuru in giuru, a infascior, : circum-

circumvinu betranetiele; (3) in speciale

a') a incongiura legea, a d, alaturea de
intellessulu addeveratu allu legei , a

strinsu intr'unu lintiolu.

CIRCUMTRAGERE , circumtrassi
si eircumtrassei, circumtrassu si circumtraetu, v., eireumtrah ere; a trage de giuru
in giuru,, in coce si in collo : a fatigd pre
inimicu, circumtragundu-lu.
CIRCUMVAGARE , v., circumvagari; a vaga sau vagabunda in pregiuru,
de collo peno collo.

calci legea : a circumveni legea, a circumveni voiente a testatoriului ; f3") a nu

da pace ea vorb'a, a bate capulu cuiva, a

sta de capulu lui, spre a lu indupleca la

ceva; si de ad, a prende si ammagi unu
onau asid de perspicace nu sepote circum-

veni asici de usioru; a circumveni simplicitatea si nescienti'a cuiva; circumve-

www.dacoromanica.ro

700

C.

CIR.

nitu de persistentile vostre indemtauri si

rogationi, a cautatu se cedu si eu.
CIRCUMVENITORIU, - toria, adj. s.,
vedi circumventoriu.
CIRCUMVENITU, - a, part. d'in circumvenire; vedi si circumventu.
CIRCITMVENTIONE, s. f., drum.

ventio; actionea de circumvenire : circumventionile vostre nz'au impinsu se

committu acesta grossa errore.
*CIRCUMVEIVTORIU,-toria, adj. s.,
circumventor, circumventorius (vedi circumvenire); care circumvene : 1. despre
persone : nu te increde acestui omu, co
e unu astutu circumventoriu; 2. despre
lucruri: circumventoriele cuvente allelingusirei .

* CIRCUMVENTU, - a, adj., eircuya-

ventns; proprie, a dou'a forma participiale d'in circumvenire, luata de regula

ca adiectivu : dig omeni circumventi de
ammagitoriulu acellu-a !
pre candu

sione, vorbindu de omeni : capitanulu

pre unu ageru callu circuvold tote cetele
armatei.
CIRCTJMVOLTARE,circumvoltu,vedi
circumvolutare, circunzvolutu.
CIRCUMVOLUBILE, adj., circum-

volubills; care se circumvolve, suppusu

la circumvolutione.
CIRCUMVOLUTARE, v., circumvolutare (d'in circumvoltu sau circumvolutu de la circumvolvere); a volutil mereu in pregiuru : canelo se circumvolutd
pro longa domnu seu.
CIRCUMVOLUTIONE, s. f., (compara ital. circumvoluzione, fr. circonvolution); actione de circumvolvere : 1. in
genere : circunzvolutionile astreloru pre
longa alte astre; circumvolutionea unui
trianglu rectanglu produce unu conu; 2.
in speciale, in intellessu concretu : a) ver-

tice sau ochiu de apa : marea face, in

circumvenitu se applica de regula cu intellessu de curatu participiu.

CIRCUMVERSIONE, s. f., circum-

unelelocuri, circumvolutioni asid de violente, in cd tu pote inglati navile ; b) eircumvolutioni cerebrali, proeminentie verticose pre cerebru si pre cerebellu; c) cir-

versio; actionea de circumvertere : cir-

cuanvolutioni intestinali, incollaciture

cumversionea sorelui.
CIRCUMVERTERE si circumver-

vo/utione=spirale completa a conului

alle matieloru ; d) la conchylie, circum-

tire, V., circumvertere, (vedi circum si

vertere); a invert de giuru in pregiuru,
a invert in cercu : rot'a se circumverte
in asse; a circumverte una rota;
metaforice : a circumverte pro cineva, a lu
rated, amag. insella.
CIRCUMVINCIRE, v., eircumvincire (vedi circum si vincire); a vind sau
lega de giuru in giuru, a infascioii cu
legatura.

conchei.
*CIRCUMVOLUTU,-a, part. d'in circumvolvere.
CIRCUMVOLVERE , circunzvolsi,
circumvolsei si circunavolui , circumvoltu
si drcumvolutu, v., circumvolvere, (vedi

* CIRCUMVOLITARE, v., circumvolitare (ve di circum sivolitare); 1. proprie,

a volit6 in pregiuru : rundinellele circumvolitalaculu; 2. prin estensione, vorbindu

luti in seno sau pro arbori; capite dr-

de omeni, cari nu mai stau locului, ci

tia, etc.

curru mereu de collo peno collo : curiosii circumvolita platiele si tote locurile
publice.
*CIRCUMVOLARE, v., cirennivolare

(vedi circum si volare); a sbor, in pregiuru : 1. proprie si strictu : mortea cu

negre aripe circunzvola asupr'a capului
fia-carui moritoriu; albinele circumvola
agere d'in flore in flore; 2. prin esten-

circum si volvere = populariulu volbere); a volvo de giuru in pregiuru

certe erbe parasite se circunzvolvu pre
arbori ; serpi circumvolti sau circumvoczonvolute cu bette de lana.
CIRCUNCIDERE, circunferentia ,
etc., vedi circumcidere , circumferenCIRE, s. f., 1. cirisr__zerpt, specie,

de passere; 2. c1ris=v.E0tc, specia de

pesce marina de colore galbina.
CIRESIA, ciresiariu, ciresiu ; vedi ce-

rasia, cerasiariu, cerasiu.

CIRIPIRE, ciripitu, etc., vedi ceripire, ceripu, etc., si compara cu allu nostru ciripu it. cirici, care are acellu-asi
intellessu. M.

www.dacoromanica.ro

CR.

CIR.

701

CIRISIU, s. m., vedi in Glossariu cireda. M.

CLERATIJ,-a, adj., cirratus ; proprie, part. d'in unu verbu cirrare=mu-

chlore; d'in xck6c=-_- galbinastru si xX(.0-

aim cu cirri, (vedi i cirru), luatu inse

cu intellessu de adiectivu, munitu sau

pk=verdastru); de colore verde-galbinastra , verde-ceneria : passeri cirro-

ornatu cu cirri : vestimente cirrate, capilli cirrati, vitia forte cirrata, peru cirratu, lana cirrata, clematite cirrata, unu
copillu cu peru cirratu.
CIRRE, s. f., vedi cire sub 2.
CIRRIBARBU,-a, adj. s., (fr. cirribarbe; vedi 1 cirru si barba); care are
barba de cirri; de aci, s. m., cirribarbu,
genu de pesci d'in famili'a gobioidiloru.
CIRRIFERU,-a, adj., eirrifer (d'in

chlore.

1 cirru si ferere); care porta sau are

cirri ; vedi si cirrigeru.
*CIRRIFLORU,-a, adj., (fr. eirritiore;
d'in 1 cirru si flore); alle cui flori sunt
cirri, care este cu pedunclele 'ulnae de
cirri.

CIRRIFORMU,-a, adj., (fr. cirriforme; d'in 1 cirru si forma); care are

forma de cirru : petiolu cirriformu.
* CIRRIGERU,-a, adj., cirriger (d'in

pului albastru - galbinastru

accipitre
cirrocefatu.
*CIRROCHLORIT,-a, adj., (fr. eirrho-

* CIRROPODE si cirropodu,-a, adj.,

(fr. cirrhopode; d'in xt46g=galbinastru
si ,rok-zoS6g=pede); ca petiore galbinastre sau rosiatice; de ad, s. f. pl., cirropodi, specia de mollusce, cari au in
lungulu corpului nesce fire ciliose, cari
le tinu locu de petiore.
CIRROSE, s. f., (fr. eirrhose; d'in
xli3pc=galbinastru); granulatione rosia-galbinastra ce se afla une- ori in ficatu.

CIRROSU,-a, adj., (ital. cirroso, fr.

cirrenx); plenu de cirri, munitu de cirri;
vedi si cirratu.
1 CIRKU, s. m.,
cirrus, (cmpara si it. cirro, fr. cirri)) ; 1. cercellu

naturale de peru, cretiu sau bucla de

peru naturale ; motiu sau vitionu de
peru ;
dissu si despre cai, candu e
vorb'a de motiulu sau vitionulu de peru

1 cirru si gerere); care porta sau are

ce spendura pro fruntea unui callte;

cirri ; vedi si cirriferu.

CIRRIGRADU,-a, adj., (fr. cirrigrade; d'in 1. cirru si gradu); Cu petiore
de cirri, in forma de cirri ; de aci, s. f.
pl. cirrigrade, ordine de zoophyte d'in
classea arachnodermarieloru, in care se
coprendu tote acelle zoophyte, cari au

2. prin metafore : a) motiu sau cucuiu

de pene la passeri; b) petiorele de po-

ciucure la unu vestimentu ;

d) in istori'a naturale : a) caprioru de
lypu ;

plante, carceliu, firu simplu sau ramurosu, circurnvolutu in spirale, cu care

multe d'in plantele repenti se accatia

faci'a inferiore a corpului munita cu cirri

de corpurile circumvecine; (3) mustacia

forte estensili si contractili.

de la gur'a certoru pesci ; 7) firu ce la

CERRINA, s. f., (fr. cirrine; d'in

de pesci d'in familra

vermii annelidi serve ca organu de tactu;

&) fire analoge de pre tunic'a mollusceloru ; e) la passeri, certepenne fora barba.

CIRRIPEDE si cirripedu,-a, adj.,

(fr. cirripde; d'in 1 cirru si pede); cu
petiore de cirri, in forma de cirri ; de
ad., s. f. pl. cirripedi, classe de animali
ce tinu mediulu intre animalile articulate si intre mollusce.

Y44(4=galbinastru); genu de mollusce

turbiniforrne.
CIESEU , s. m.,
eirsion,

CIRRITU, s. m., (fr. cirrhite si

therieloru, tribulu carduacieloru; 2. genu

1 cirru) ; genu
cyprinoi diloru.

2 CIRRU, s. m., (fr. cirrlie; d'in

mov, compara si fr. eirse si eirsion)

I. genu de plante d'in famili'a synan-

rite; d'in 746c= galbinastru); genu

de plante d'in famili'a compositeloru

de pesci d'in famili'a percoidiloru, pesci

ornati de cello mai viue colori.
*CIRROCEFALU,-a, adj., (fr. eirrhocpliale ; d'in xti3fSk = galbinastru si

emane.
CIRSOCELE, s. f., (it. cirsocele,
fr. cirsoale ; d'in xtpc6g=varice si w4X1=tumore); tumore varicosa, inilatura
varicosa a veneloru.

uTaXcapu) ; care are crescetulu ca-

www.dacoromanica.ro

702

CIS.

CIS.

CIRSOMFALU si cirsomphalu, s.
m., (fr. eirsomphale; d'in lapa6c=varice
si 6motxX6=buricu); varice sau infla-

fr. eissampelos , d'in lucsak =cissu si

etii.reXog=viia); genu de plante d'in famili'a menispermaceeloru, tribulu me-

tara varicosa a veneloru de pre longa

nispermieloru, diecia monodelphia lui

*CIRSOFTALMIA si cirsophthalmia,

s. f., (fr. eirsophthalutie ; d'in xtpa6g=

varice si 6990.00,11.6g=ochiu); oftalma va-

ricosa.
CIRSOFT.ALMICU si cirsophthalminu,-a, adj., relativa la cirsoftalmia.
CIRSOTOMIA, s. f., (fr. eirsotomie;

d'in %yak =varice si top ..h= tajare);

talare a variciloru, spre a le vindeci si
sterp.
* CIRSOTOMICH,-a, adj.,Telativu la
cirsotomia : operatione cirsotomica.

CIRU, s. m., vedi cireda in Glossariu. M.

t CIS, adv., eis; essitu d'in ce, demonsttativu , cu insemnarea de : d'in

coce, de cesta parte a unei ape, a unei
seria de munti, etc., oppositu la trans=
d'in collo, de cea parte, luatu numai ca
partcula inseparabile in composetioni
cie adiective derivate d'in unu substan-

tiva, cumu : cisalpinu-a=cisalpiftus,

de din coce de Alpi, in opposetione cu
transalpinu-a transalpinas , de d'in
collo de Alpi : Gallea cisalpina ; asi6
si : cisdanubianu-a, de d'in coce de Da-

Linneu, care coprende specie repenti, ca

si eder'a; d'in aceste specie este si C118sampelos pareira lui Iiinneu, care da radecin'a connoscuta in medicina ca bona

pentru muscature de serpe, pentru 'Afta de udu si pentru hydropica.

* CISSANTHEMl7, s. ni., eissauthemus=iaccsvasitoq; de acea-asi insemnare cu cyclaminu.
*CISSARU, s. m., cissaros; de acea-asi
insemnare cu chrysanthemu.
*CISSITE, s. f., eissitis=iscackn, (d'in
xmak=cissu de sub 1.); gemma sau nestimata care are colorea frundieloru de
edera.
*CESOIDE, adj., (it. eissoide, fr. eissolde; d'in xicsa6c=.-_cissu si staw=fortna); care smina cu cissulu : s. f. cissoide,-a,linia geometrica ce are assemi-

nare de forma cu eder'a, linia

nata de geometrulu Grecu Diocle, spre
a resolve problem'a asia de celebre pre
tempulu acestui geometru, problem'a
de a constru doue medie proportionali
intre doue linie date.
* CISSU, s. in., eissos=mcsak (com-

para si it. eisso, fr. elsse); 1. in intel-

nubiu, in oppositione cu transdanubianu;

cismontanu-a=cismontanus, de d'in co-

lessulu anticu, cissu este acea-asi planta

ce de munti, in oppositione cu transmontanu-a = de d'in collo de monti ;

cispadanu-a=eispadanas, de d'in coce

2. in intellessu moderna, genu de plante

d'in famili'a ampelidaceeloru sau vita-

de fluviuluPadu, in oppositione cu transpaclanu-a:-.-_-de d'in colo de Padu

lui Linneu, alle cui specie au fusti sarmentosi si cinni, prin cari semina cu vi-

lea cispadana ; cisrenanu-a=cisrhenamis, de d'in collo de .Renn : Germanii

cisrenani.
CISALPINU,-a, adj., vedi cis.

tra de viia si cu eder'a, de ande si nu-

CISIARIU, s. ni., eisiarius ; 1. care

mena unu cisiu ; 2. fabricatoriu sau ven-

iitoriu de cisie.
CISIU, s. m., p1.-e, elsilim; carrutia
usiora cu doue rote, birota.
CISMONTANU,-a, adj., vedi cis.
CISORIU, s. 112., p1.-e, vedi cesoriu.

CISPADANU,-a, adj., vedi cis.

CISRENANU,-a, adj., vedi cis.
* CISSAMPELU, s. m., (it. eissaupelo,

ce porta numele romanicu de edera;

ceeloru ampeli die, tetrandria mono gynia

mele geuului.
* CISTA, s. f., cIsta=idatil, (compara

si fr. eiste); 1. capsula sau cuteiora de

pusu in ea bani, vestimente, carti, suffragie, etc.; 2. cista mystica, (vedi cistoforu), specia de paneriu in care se tineau

si portau obiecte de culta religiosa in

cerempniele.Cererei, lui Bacchu, Cybelei, etc., 3. genu de plante d'in familia cistaceeloru, d'in care speci'a cea mai commune si mai connoscuta este cist'aladanif era, d'in care se estrago acea substantia resinosa si odorifera, data alta data

www.dacoromanica.ro

CIS.

CIT.

703

ca medicamentu sub numele de ladanu;

vertosu la pl. cistophore, vergine ce port,

4. pericarpiu de cari stau allipite sementiele.

CISTELLA, s. f., cIstella; demiuu-.
tivu d'in derninutivulu cistv7a.
CISTERNA (pre a locurea cesterna si

in ceremonie ciste mystice.

*CISTULA, s. f., cistula, domina tivu
d'in cista (dupo legile fonetice allelimbei nostre cistula ar deveni cestura; si
prin taiarea lui s ca si in edema in locu

fora s : ceterna; compara si franc. ci-

de cesterna, cestura ar devenf cetura;

terne), s. f., cisterna; d'in cista, 1. catinu

vedi acestu cuventn).

* CITABILE, adj., (fr. citable, it. cilabile); care se pote cit6 demnu de ci-

de apa, mai vertosu catinu de apa sub

pamentu; bassinu sau gropa, in adensu
facuta, spre a se stringe in ellu apa pentru usulu omului; 2. canale de la marginea invelitorei pre care se scura ap'a
de pre invelitore.
CISTERNINU,-a, adj., e isterninus; de
cisterna; apa cisternina; ap' a cisternina e
sengura ce se pote afld pre unelelocuri.
CISTIFERU,-a, adj., cistirer, (d'in

eista sub 1. si terere); care porta sau

duce una cista; vedi si cistophoru.
*CISTIFLORU,-a, adj., (fr. cistillore;
d'in cista sub 3. si flore); care are fiori
ca alle cistei : plante cistiflore;
s. f.
pl., cistiflore, familia de plante cari au
de typu genulu cista.
CISTIU,-a, adj., (fr. cist); care tine
de cista in insemnarea de sub 2.; de ad,

s. f. pl., cistie, familie de plante,s. m.

cistiu sau f. cistia=--cista sub 3.
CISTOFORIT, vedi cistophoru.
CISTOGASTRU,-a, adj. s., (fr. cistogastre; d'in xEarri=cista si Taarrip=pantecc); cu panticole ca una cista; de ad,
s. m., cistogastru, genu de insecte diptere d'in familita athericereloru, tribulu
muscidiloru.

* CISTOPHILU si cisionlu,-a, adj.,

(fr. cistophile; d'in x(cm1=cista si cptXstv

=amare); cui place cist'a, vorbindu de

carte plante sau insecte cari se nascu
si crescu pre ciste.
*CISTOPHORU,-a si cistoforu, adj.
s., cistophorus (=varorppog, d'in x(crrq
=cista sub 1 si 2, si d'in cppetv=-_ferere);

1. care porta sari duce una cista, dro

in acestu intellessu se dice mai bene
cistiferu; ro cistophoru : 2. se applica
mai multu ca substantivu : a) m. cistophoru, moneta de argenta antica, batuta la mai multe cetati de alle Asiei
minore, avendu pro una d'in facie imaginea unei cista; b) F. cistoAoru,si mai

tare(vedi 2 citar e) : audoriu citabile, mar-

turi citabili.
CITADELLA, s. f., vedi cetatella.
CITANTE, adj., citans; d'in 2 citare, care cita.
CITANTIA, s. f., vedi cietantia.
CITARA si cithara (reu pronuntiatu
/Mara), s. t, citbara=xo5ecpcx; instrumentu musicale ca corde, cari se sana
err degetile, fora plectra; vedi si cetera,
care e acellu-asi cuventu ea citara, pucinu modeficatu in forma, (Mr cu totulu in intellessu.
1 CITARE, v., vedi cietare.
2 CITARE, v., citare (formele sim-

ple : citu, citi, cita, etc., precumu in

compusele : rcitu, rciti, rcita, etc.,
d'in recitare; asid si in simplu sunt de
preferitu cebra incarcate : citediu, citedi, citedia, etc.); 1. ca forma intensiva

d'in 2 citu de la ciere=a pune in miscare, verbulu citare va se dica : a mised tare, a miscd ca putere, a impinge,
a scutura, a face se se misce d'in locu
si se misce rapide, a face ventu, a attitid, etc. : a citd pussii, citd armele, a
citd foculu, etc.; dro in acestu intellessu primitivu forte raru occurre cuventulu; mai desu occurre : 2. cu intellessulu de a chiama, a face se vina,
a invita, etc. : a) in genere : a citd se-

natorii la senatu, la curte, a citd triburele stile la juramentu ; a citd la

sene pre unulu d'in cei de care dede cu
ochii mai antaniu;b) in speciale si ca mai
desu: a) ca termina juridicu : a') despre
auctoritati publico, a chiamd pro cineva
ca se respunda intr'una cestione judicia-

ria : a citd pre accusatu, a citd marturii

amendouoru partiloru litiganti ; f3') despre particulari, sau privati, a chiama
pro altuln inaintea magistratiloru prin

www.dacoromanica.ro

704

CIT.

CIT.

ministri publici, prin viu graiu sau prin

scrissu : a cit la judicele de pace, la tri-

bunariu, la curtea de appeelu; partea

interessata cita marturii sei sen gura sau
cere de la judice se i cite; y') a accusd, a

se plange inaintea unei autoritate judiciaria: a cit pre cineva inaintea judeciului crinzinale, a cit preveeini pentru calcan i de limiti ;
de ad : P) prin

estensione, afora d'in sfer'a juridica

a') a adduce de marturia spre confirmarea celloru disse si propuse, a allegd fapte, disse, auctori, etc., spre a elucid& sau probi celle affirmate : a cit
Salaminea camarturia de cea mai straincita victoria; asiu pot cit multi marturi ai straluciteloru melle fapte; a cit
versuri, locuri d'in unuprosaicu, a cit
capulu, articlulu si paragrafulu legei ;
pote cit cineva nunzele auctoriului, loculu, cartea, pagin'a; a cit pre cineva
sau fapte alle cuiva ca essemple; a cit

cuventele cuiva, etc.; p') a cit pre eineva=a lu mentionA, a nume, a lu numf,
a pronuntid numele lui, etc. : a cit pre
maiestrulu unei doctrina si pre disciplii

lui; a cit mai multi barbati de autoritate; in mundre a vostra si cu locu si

fora loau citati 2zumenele boniloru si
straboniloru vostri.
* CITAREDIA, si cith,aredia, s. f., eit1iaro3dia=naapcpaEa (d'in IctOcipcc=ci-

tara si (pal = cantare); artea citaredului, care canta si d'in gura si cu citar'a.
CITAREDICIT si citharedicu,-a,
adj., eitharcedicus;=xcaapyaock; relativu la citaredia sau la citaredu.
CITAREDIJ,-a si citharedu,-a, s.,
citharoodus =7tE,B.a.pyak; care possede

artea numita citareda , care scie bene

cant& si d'in gura si d'in citara.
CITARISTICIT , si citharisticu,-a,
adj., (compara it. cltaristico-a) relativu
la citara, si in genere la veri-ce instrumentu cu corde : armona citaristica;
s. f., citaristica : arte de a cantd cu ci-

CITARODIA si citharoda, s. f.,

(it. citarodia; d'in xthcIpa = citara si
421 = cantare); cantare d'in gura ac.companiata Cu citar'a.
CITARODU si citharodu,-a, s., (H.
citaro do; vedi citaroda); care canta d'in
gura, accompanianduse cu citar'a : d'in
poeti unii eran citarodi, altii lyrodi, altii aulodi.
CITAROIDE , si citharoide, adj.,
(fr. citharo'ide); care semina cu citar'a;
de ad, s. f. pl., citaroidi, familia de zoophyte d'in ordinea microscopiceloru
crustoide.
CITAR1T, si citharu, s. m., libaras
= xibcepog; specia de pesci marini d'in
genulu solea sau solia.
CITATIONE , s. f., citatio (compara
it. citazione, fr. citation); d'in 2 citare, actione de citare, si mai desu inse,
ca coucretu, media de citare, acta de ci-

tare prin graiu sau prin scrissu, documentu, proba, marturu sau marturfa,etc.:
1. mai raru in intellessu de sub 2, a, allu
verbului citare : citationea senatoriloru
la senatu; citationea prelatiloru la conciliu; ca mai desu : 2. in intellessulu de

sub 2, b, allu verbului citare : a) in

sfer'a juridica : citatione la judicele de
pace, la tribunariulu correctionale, la
curtea de appellu; citationea judicelui
de pace, a procuratoriului, a presiedentului de tribunariu; prim'a citatione, secund' a citatione a parti(oru; partile sunt
detone a present citationile; citationea

marturitoru ; partile litiganti se potu

present si fora citatione inaintea judicelui; b) afora d'in sfer'a juridica : a incare unu discursu de citationi; citationi in testu, in parenthese, pre margine; citationi d'in autori, de essemple,
de fapte analoge, de article de lege ;.ci-

tationi testuali=citationi litterali, in

opposetione cu citationi facute numai
dupo sensu, pre candu in citutionile li-

tar'a; arte de a cantk cu unu instru-

terali se reproducu ca essactitate cuventele auctoriului sau testului origi-

mentu orecare cu corde.

nariu; avuta de citationi, citationi lon-

CITARISTU si citharistu,-a, s., ci-

tharista = xt.aarica*; care scie bene

cantd cu citar'a, maestra in citara.
CITARISARE si citharizare ,. v., citharizare=x4agew; a cant6 cu citar'a.

ge si tediose; citationi essacte, inessacte,

addeverate, false; seriptele de istoria, si

de eruditone au lipse de citationi, de

ccite ori auctorii vreu se documente im-

partialitatea si bon'a loru credentia.

www.dacoromanica.ro

CIT.

CITATORIU,-toria, adj. s., citator,

citatortus-a-um (compara si it. cantora
si citatorio-a, franc. citateur si citatoire); care cita sau servc a cit, in insemnarea speciale a cuventului 2 citare de
sub 2, 3: I. despre persone : citatoriu essactu allulucruriloru d'in autoriila
se re/ere; citatorii auctoriloru aggtioi sunt
a desea inessact i; citatoriulu meu la judecata pentru causa de calcare a mosiei;

mai vertosu, cara are malita de a cita

meren: ungt citatoriu pedante, cara prin

se oppri cifra fluviu; pentru co nu pote

trece ultra fluviu; a trece ostile cifra rigt;

absol. ca adverbiu : a vagubund ultra cifra; a immarmuri Si a nu se pote

miscd neci ultra neci citra; pre ripele
acellui-asi fluviu unii stau Cifra, altii
ultra; 2. in speciale, d'in coca de una
margine pasa, caro nu trece preste una
margine, cara nu attenge acea margine,
si de ad, care remane mai prediosu de
mesur'a cerda, care nu attinge mesuea
sau perfectionea propusa sagettele

citationi la totu cuventulu ce dice, vre

se sparia pre altii cu eruditionea sea;
2. despre lucruri : adressa citatoria in-

miciloru cadeau cifra; accentulu unui

aintea judicelui, actele citatorio de mar-

precumu circa d'in circu, asid si cifra

turi ; 'magia citatoria; a. subst. reale,

m. citatoriu sau f. citatoria, acta de
tare, addressa de citare inaintea unei autoritati judiciaria.
CITATRICE, s. f., (it. citatrice, fr.
citatrice); in acellu-asi intellessu ca form'a citatoria d'in citatoriu, mai vertosu
candu e verba de una persona co are ngan'uf de a cit.
CITATU,-a, part. d'in 2 citare.

CITER1A, s. f., Marta; specia de

papusia, imagine ridicula ce Romanii
portan in carta ceremonia.
CITERIORE, adj., vedi 1 cifra.
CITHARA, citharedu, etc., vedi cicitaredu.
tara,CITIGRADU,-a, adj. (fr. citigrade

d'in 2 citu si grada); ceferu de passu,

care are mersu iute sau veloce ; de aci,
s. t pl., citigratle, tribu d'in famili'a araneidiloru, caro coprende tote araniele ce se distinga prin rapiditatea morsulni loru.
CITIMU,-a, adj., vedi 1 cifra.
C1TIPEDE si citipedu,-a, adj., citipes:.(d'in 2 citu Si pede); cita sau calera

de petioru, cara fuge usioru si rapide.

CITIREME, adj., citiremis (din 2
eitu si remu); cu citi sa,u veloci remi
eitiremea nave a Argonautiloru.
i CITRA, adv. si prep., cura; ca op-

pusu la ultra = ultra, cifra insulina

1. in coco, d'in coca, de casta parte, d'in

coca de, de casta parte de : Germanii

de citra Ruin, ea si arei de ultra Renu;
poporele de cura si ultra Danubia ; a

cuventu n21 pote cad cura tertea syllaba,

virtutea nostra nu e cifra genulu nostru;

form'a feminina d'in un'a, mascalina,,

citric, care e adiectivu : citru-a=citer,

citra, cumin, essitu d'in acea-asi rade4
cina cu cis, dar, ca adiectivu, applicatu
forte rara chiaru in limb'a latina ; usitate d'in acestu adiectivu sunt formele:

a) comparativui citeriore= citerior, ca

oppusu la ulteriore=uiterior : Gallea
citeriore si ulteriore, de d'incoce si da
d'incollo de Alpi; b) superlativa, citima
=citimus, calla mai de d'incoce, calla
mai appropiatu de vorbitoriu, ca oppusu

la uitimu=altimus, cella mai de d'incollo, colla mai departatu de vorbitoriu :

stelle Mime de pamentu, dro ultime de
cerig;form'a masculina a positivalui, citru, so pote applecd, ca si cea feminina
citr a , Cu intellessu de adverbim a) sub form'a. eitru insasi, claro: f3) simai bene sub
form'a cifro, analoga formeloru collo, in-

collo, si cu intellessu de citro=citro, in

coca, ca oppusu la uitro=ultro, in collo :
pescisiorii spariati fugu filtro citro; nu
ne potemuseg't fleCi nitro neci citro ; se
tranzettu legati ultro ritro, in collo si in
Coco, in mai multe parti, pre in pregiuru,

san, de una parte si de alea, de amen-

don partile cari vreu se tractedie de

cava.

2 CITRA, s. f., (pronuntiatu ren : chi-

tra=lcitra) ci reum (xixpoy) ; fructulu

citric-lui, (vedi 2 citru).
* UITRAGINE, s. f., citrago (compara
si fr. citrazon,it.citraggIne); una,planta,
specia de melisqa, inelis,a ofileinalis lui
Linneu, numita asid, d'in caus'a, odorei de

www.dacoromanica.ro

CIT.

citra ce dau foine ei frecate sau pisate,

chiamata altramentre si apiastru.
CITRAMONTANU,-a, adj., d'in 2 ci-

tra si monte, in aellu-asi intellessu cu

cismontanu, care e de preferitu.
CITRARIA, s. f., vedi citrariu.
CITRARIUria, adj. s., citrarius (d'in
2 eitra, si de acea-a pronuntiatu reu :
chitrariu=k,itrariu); relativu la 2 cifra,
luatu mai vertosu ca subst. personale,
care cultiva sau vende citre; de aci
femininulu : a) citrtiria, femina a citrariului sau femina ce sengura vende sa_u
cultiva cifre; in acestu intellessu si form'a citraressa b) citraria: a) maiestria
de citrariu; f3;multime de citre; officina
de citre, etc.
CITRATU,-a, adj. s., eltratus (compa-

ra siit. cfrate, fr. citrate); proprie, part.

passivu d'in unu verbu citrare=a mesteci cu cifra, a frecd cu unu compositu de cifra, luatu inse ca adiectivu
poma citrate ; de ad ca substantivu reale :

m., citratu, sare formata prin combinationea acidului citricu cu una base:
f., citrata , preparatione de mancare,

confectione d'in citra, dulcetia de citra, etc.

CITRETU, s. in., citretum; d'in 2 citru, locu plantu cu ciar, gradina de citri.
* CITRICOLU,-a, adj., (fr. citricole;
d'in 2 citru si colere); caro locuesce si
traiesce pre citru: insecte citricole.
CITRICU,-a, adj., (it. citrico, fr. ci-

trique); d'in 2 citra, de cara, ce vine

d'in citra : acidu citricu.
* CITRINETIA, s. f., (it. citrinezza);
facia san colore citrina.
CITREV. U,-a, adj. s., eitrinus (compara si it. citrino, fr. citrin-e, citrne);

d'in 2 citra si 2 citru, de citra sau de

citru, mai vertosu de colore de citra
vestimentc citrine, flore citrina, ara citrina; confectione citrina=-citrata (vedi
citratu); unsore citrina, de colore ca a
citrei, fora inse se intre citra in ea, sau

in care intra si succu de citra;subst.

reale : a) m. citrinu : a) materia de vestimente citrina; vestimentu d'in asseminea materia; fi) lemnu de citru, d4ro
mai vertosu obiectu d'in assemine lemnu;
7) specia de passere d'in genulu curruca

Sall ghionoia ; b) f. citrina : a) essentia

de citra; oliu de acesta essentia; fi) substantia cristalina trassa d'in oliulu volatile
citra; y) cu intellessulu formei
citrinu de sub a.
CITRIU,-a1 adj. s., citreusa-um (com-

para si franc. citre si citr); d'in 2 citru, de citru, relativa la ritru : 1. adj.,
mese citrie, de lemnu de citru; asid si :
patu citriu, oliu citriu; 2. substantivu :
a) in. citriu, specia de cucurbeta; b) fr.
citria : a) cu acea-asi insemnare ce are
si 2 citra; f3) pl. eitrie, sectione de plante
d'in famili'a aurantiaceeloru, avendu de

typu genulu citru.

CITRO, adv., vedi 1 citra.
* CITROBATU, s. 111., (fr. cltrobate;

d'in 7t(Tpov =2 citra si enoc=rugu);

genu do plante d'in famili'a pittosporaceeloru, asia numite dupo assemenarea fructeloru cu una cifra auria=portocalle.

1 CITRU, adv., vedi 1 citra.

2 CITRU (pronuntiatu reu chitru
sau kitru); s. m.

citrus, eitrum; genu

de arbori d'in familra aprantiaceeloru

sau hesperidiloru, sectiouea citrieloru,
polyadelfia icosandria lui Linneu, d'in
care speciele celle mai connoscute sunt :
a) citrulta medicu=ma1us medica=.-ei-

trus=citrus medica lui Linneu, connoscutu in poporu sub numele speciale de

citru, allu cui fructu porta de assemine
numele speciale de citra; b) citrulu auriu=inalus aurea=portucallulu; citrulu linaoniu, allu cui fructu e limonea
san limoi'a; 2. in speciale : a) citru, applicatu cu intellessulu de sub 1, a; b) applecatu la una specia de arbore africanu,

allu carui lemnu er forte cautatu pentru mobili ; lemuulu de acestu arbore.
1 CITU,-a, adj., vedi cietu.
* 2 CITU,-a, adj., citus ; proprie part.
passivu d'in ei-ere=a pune in miscare,
a rniscd, a scuturd, a impinge, a da una
potente impulsione, a face ventu, etc.,
si de ad, a accelerd, a attitid, etcluatu

inse ca adiectivu cu intellessulu de

currendu, celeru, veloce, etc., de unde
apoi : verbulu citare (vedi 1 citare), si
compuse : es-citare,
re-citare, etc.

www.dacoromanica.ro

CM.

707

CITURA., s. f:, vedi cetura si parenthesa de la cistula.

CIITCITJLETE, s. m., ciuciuletia, f.,

essf sau d'in cincinnu=xnxtvoc, prin

una stramutare a lui n in r, ca si in cocoria d'in ciconia; sau d'in cinnu=ein-

vedi ciuciurete.
CIUCIURETE, s. m., (dupo localitati:
ciuciulete, ciuciuletiu, ciuciuletia ; ciurete,
ciulete, ciuretiu, ciurediu), fungus spon-

nus, prin duplecarea sylla.bei initiale si

giosus; noctua; 1. specia de fungu sau

borete porosu sau cu gaurelle si de forma

stramutarea lui n de asseminca in r;

sau d'in cuca sau cucu, de unde si =ta-

li% etc.; sau d'in acea-asi fantana cu

ciodina, d'in care una forma (it. aloecolo) ar correspunde si in forma si ar

conica; 2. passere nocturna, specia de

av si intellessu analogu cu alln nostru

cucuvella cucuiata; 3. specia de farinata,

in care buccatellele de coca a-u orecare-

ciocuru sau ciucuru, (vedi si in Glossariu

asseminare cu form'a boretelui de care

e vorb'a sub 14in insemnarea de sub

1. si de sub 3. se audu mai vertosu formole : ciuciurete, ciuciulete, ciurete ciu-

lete; ro in insemnarea de sub 2. mai

2 ciocu); vericumu inse.form'a curatu

romanica a cuventului si a derivateloru
selle, cumu si essistenti'a acestoru cuvente in gur'a Ronsaniloru d'in t6te pardole, sunt contrarie supposetionei, care
refere ciucuru la turc. Omar. .112.

ciuciureti u, cittretiu,

Cil7CURELLIT, s. m., p1.-i; 11mbriola;

ciurediu;euventulu pare a se legi de

deminutivu d'in ciucure.

CIUCUROSII,-a, adj., ilmbriatus; apprope de acea-asi insemnare en ciucuratu. .M:
CMC17RIT, s. m., vedi ciucure. M.
CTUFA, s. f., vedi ciufu.
CIUFUIRE,-escu, v., inter edendum

vertosu formele

acea-asi radecina cu ciucure ; vedi inse

si ciurecliu. M.
CIUCIURETIU, s. m., vedi ciuciurete. M.
CIIICURARE, v., cincinnare, fimbriare; a da forma de ciucure, a adorna cu
ciucuri. M.
QIUCURARIU, s. m., care scie lucra
ciucuri.
CIUCURATII,-a, part. d'in ciucurare,
cincinnatus, fimbriatus, cinnis ornatus
vestimentu.ciucuratu.
CIUCURE, si ciucuru, s. in., p1.-i,

cirrus, fimbria; braca3; 1. ornamentu

ce se pune si la alto parti, dero mai

vertosu la marginea unui vestimenta,
unei cingutore, unei fascia etc., si care
e &cut' d'in fire asia irapietite, in catu
daft aprope forma de unu mica conu :

labia cum strepitu verberare et sibila

&tare; a manca cu siueru de budie si
catiitu de denti, cumu manca mai vertosaporcii deverd, (compara it.eiurare
si vedi cittfu). M.
CTUFLANU, ciufle, cittfiu, etc., vedi
ciufu. M.
CIUFOS13,-a, adj., vedi ciuposta.
CIIIFU,-a, adj. s., horridus, hirsutus;

sordidus; capilli hirsuti, cirrus, caprona3; cippus, decempeda, funale; noctua,

bubo, (compara si it. ciufo sau ciuffo,

si ciufolo, isp. chufo, pr. calla Si china);

cicurii bracilleloru, fascia fora ciucuri;

ciucurele de la baltiulu spatei
lui; ciucurii de metctsse de pre marginen tunicei; ciucure de lana, ciucure de

1. adiectivu : a) care nu are perulu pe-

auru, etc.;in genere, fire impletite ce

siede muierei 64a; nu te ai peptencitu

de naai multe di2le, si de acea-a peruiu
ti e forte ciufu; barba tufosa si eiufa ;
de ad : b) nespellatu, nepeptenatu,
sordidu, si prin rnetafora, spurcu, gre-

marginescu unu vestimentu, manecele

unui vestimentu, capitele unui stergariu, etc.: ciucurii stergariului s'au despletitu ; a cadutu una ciucure de la manec'a derepta ;-2. pl. ciucuri, luatu absolutu in acea-asi insemnare cu cioreci
=brace terranesci, mai vertosu candu
pre genuchi sau si in alte parti au ciu-

curi ca ornamente.Ciucure a potutu

ptenatu si neteditu, cui perulu sta in

susu : nu esse cine-va ciufu in lutne;
dco siede reu unui barbatta, si mai rem

tiosu , incultu, ridioulu, avaru cumplita, etc.: n' am vedutta fientia mai cinta
de di tu acestu omu, cui, de si avutu, tre-

fnura man'a _imam unu banu; 2. sub.

tantivu : a) personale, ciufu-a, vorbindu

www.dacoromanica.ro

708

CM.

(JIT:t.

de una persona cu perulu nepeptenatu,

nespellata, spurca, avara, etc.; b)reale
a) masc. ciufu : ce) perulu omului nepeptenatu, perulu capului ce sta in susu,
si de ad, in risu, perulu unui am verlcumu ar fi : taci d'in gura, co ti rupu
ciufulu; tnai peptena-ti si tu ciufulu; ce

porti acestu ciufu si nu lu mai ttendi;

prov. vedi se nu mi se incurce manule in

ciufulu teu=vedi se nu ti ice ciufulu

focu=vedi se nu ti ice perulu focu=vedi se nu iei rea peruire, bataia; fo in genere, cinnu sau vitionu, motiu de peru,
manuchiu de peru, fia la omu, fia la ani-

mali; ciufulu de pre fruntea

;
mai tnulti ciufi spendura sau se cedica
pre fruntea armessariului ; y') applecatu prin metafora si la cucuiulu formatu de penne pro capulu certoru passeri, cumu si la manuchiorele de cinni
sau firicelle, de flori sau de frundie alle
certoru plante;-8') la una passere nopturna, bubonele, bufa, etc. ;
b) fem.
ciufa : a) pertica cu unu ciufu de paie
sau de Pm' la capitulu superiore, si care
infipta in pamentu serve ca semnu de
ca spariatore pentru passeri, ca

puntu de directione peutru unu agrimensoriu, etc.; 13) prin estensione per-

tica orecare, si mai vertosu pertica de

mesuratu, sau pertica care la unu capitu avendu unu menuchiu de lucruri
moiate in pecura sau in resina, serve ca
funale, (vedi in Glossariu ciuka, forma

in care se aude ciufa pre alte locuri);

cAtu pentru etymologi'a zuventului, mai

antaniu d'in essemplele addusse in parenthesea de la inceputu se vede, co cuvente analoge si chiaru identica si in
forma si in intellessu cu a/lu nostru essistu in tote celle alte limbo sorori; dco
dro cuventulu ar fi essitu, cumu sustinu
unii,
germ. zopf, zopfen, atunci ar

fi cautatu se se fia introdussu inainte de colonisarea Daciei, lucru ce neci

e probatu neci se pote usioru probd; mai
verisimele pare asid dro supposetionea,
cu care se invoiesce si invetiatulu ger-

ciufflu; acesta assertione capita una si

mai mare probabilitate prin form'a nostra ciuflu sau cluffta=it. cluffolo, care
inco essiste in limba cu insemnarile ce
are si form'a ciufu ca adiectivu; d'in acesta forma essu inco directu : a) ciuflanu, ca augmentativu d'in ciullu; b) ciufulire, v., despre allu cui intellessu vedi

la loculu lui; c) ciufle, sau ciufli, ca articlu invariabile, ciuflea sau ciuflia, s.
m., cu intellessulu : a) mu ciufu, (3) bou

sau calla cu peru ciufu la capu sau in

alte parti alle corpuliii; d'in aceste-a
ar resultd, co form'a primitiva a acestoru cuvente ar fi ciuflu, desfacutu si in
eiufulu, ro de alta parte redussu l ciu-

fu, ca si carofa d'in carofula, (vedi caryophyllu); ciuflu apoi, in supposetionea

etymologiei admisse, ar insemni proprie sufflatu, si de ad i redicatu prin R4/flare, etc., insemnare primitiva, care applecata in speciale la pent a cautatu se
insemne : irsutu, orridu, etc.; de uncle
apoi usioru au potutu essf celle alte insemnari alle cuventului; dro ca mai
probabile e co ciufu e in locu de ciupu,
essitu, cumu se vede, cu mica modeficare d'in cipu sau cippu=--cepu sau ceppu, d'in care cu alta modificare a essitu
si ciepu sau cieppu, de uncle si cieffu sau

ciefu, ca si ciufu d'in ciupu, (vedi si

in Glossariu eiupu, si ciobu). M.

CIUFULIRE,-cscu, v., capillos vel

comma disturbare; horrescere; capillos
vellere; corrugare (vedi ciufu); 1. a stric4 si inured perulu capului in speciale,
perulu si d'in alto parti alle corpului in
genere : a ciuful perulu d'in capulu cuiva; a ciufuli barb' a, codelecuiva;refles.

a se ciufuli, vorbindu totu do peru, a

se incur* a se redic in susu :
unu peptene se me peptenu, co mi s'a
ciutulitu si capillii si barb'a;-2. a appucd si trage de peru, a peruf, si in genere, a bate reu : de multu n'ant infiptu
man'a in ciultau ten, vedi se nu te ciufulescu astadi; 3. vorbindu de unu ve-

stimentu sau altu-ceva, care si perde

manu Diez , si care. considera ciufu = netiditata, (Mc siede cine-va pro ellu
ital. doff() Si dame, ca., una onomato- sau nu lu stringe bene: cu vestimintele
peia, provocata in parte si de verbulu ciufulite asid nu me potu investi si essi
sufflu red ussu prin siuerare la siufflu, in lume. M.

www.dacoromanica.ro

CM.

CIU.

CILTFULITU,-a, part. d'in ciufulire.

CIUFULITURA , s. m., action de
ciufulire, resultatu allu ciufulirei, deva

gulitur'a gaineloru d'in codrulu de pane. M.

CIULETE, s. m., vedi ciucurete. M.
CIULLINA, ciullire, ciullu, etc., vedi
cillina, cillire, cillu. M.
CIUMBRISIORU, s. ni., vedi ciumbrusioru.
CIUMBRU (pre a locurea cimbru),s.

ciululitte) etc. : ce va se dica acea ciufulitura a capului si barbei telle? tatalu

se vedA nevoitu se d una bona ciufulitura fiiului; nu potu sufferi, ciufulitur' a
ast'a de muiere; ce ciutulitura de ornu! M.
CIUTUTIA, El. f., sordida avaritia,

m., thymum, thymbra; nume genericu

paree et sordide faetum ; calitate sau

fapta de ciufutu.
CIUFUTU,-a, adj., (vedi chtfu); sordidus avarus; avara cumplitu cellu ciu-

futu, se te vedia morindu de bine, nu

scote se ti dee unu banu ; ce mai cersiti

de la unti ciufutu ca acestu-a?M.

CIUGULIRE,-escu, (pre a locurea si
cigulire), y., abrodere, derodere; ligurire; rostro appetere, leviter vellieat'e;
dieteriis pullgere; 1. ea mai desu despre
passeri, a cauta se appuce Cu rostrulu
spre a mane& : gaindle ciugulescu gra-

untie de meiu, de ordiu, de grants; dco

dai gaineloru farmiture de pane sau unu

codru mare de pane, elle manca totu

ciugulindu farmiturele si ciugulindu d'in
codru; b) spre a pisca cloc'a ciuWesce

catusea, ca se ua faca se se departedie

de puii sei;
spre a se scarpina sau
curati : gainele si ciugulescu petiorele
2. destullu de desu apsi aripele ;
plecatu si la omeni cu insemnarile de :
a pisca, a mane& piscandu : a) fora
alta nuantia accessoria : copillii ciugulescu panca; (3) cu nuantia accessoria
a') rea, a mane& piscandu cate pucinu
d'in neplacere sau lipse de appetitu

ciuguliti numai d'in pane si din carne, pentru co pote nu ve placu; fir) bona, a mane& piscaudu sau luandu si imbuccandu raru si cate pucinu d'in ceva
ce place cuiva, ca se guste bene si se senta
mai indelungu placere : cu cellu mai mare
appetitu oniulu nostru ciuguliea d' in buc-

cat' a de placenta ce i se puse d'inainte;

a pisca pre cineva, gnu in intellessu

materiale, catu si mai vertosu in intellessu ideale, a l' impunge ca cuvente;

de aci : a se ciuguli=a se cert, a si dice
unulu altui-a vorbe impungutorie. M.
CIUGULITURA, s. f., actione si resultatu allu actionei de ciugulire : ciu-

709

applecatusenguru sau insocitu 4e unuattributu la mai multe specie de plante :

1. ciumbru=ciumbru commune=cium-

bru vulgare=ciumbru roniiinu sau romanescu, thymum=thymus vulgaris

Linneu; in acestu intellessu se dice

2. ciumbru = ciumbru cream sau grecescu, thymum=sa.
tureia eapitata lui Linneu; 3. ciumbru
:=ciumbru de gradina=thymbra, saturela hortensis lui Linneu; 4. ciumbru=
ciumbru selbaticu=serponellu sau ser-,
punu=serpillum=serpullum sau serpyllum, thymus serpillum lui Linneu;
5. ciumbru = ciumbru de cellubonu
si ciumbrusioru;

i opu sau hyssopu=hyssopus, hyssopus

of11cinall lui Linneu. (Cuventulu nu e,
cumu pretendo D-lu .Milclosich, neei ob-

scuru de origine, neci trecutu in limb'a

romana d'in slay. eimbrii, ci acestu-a a
essitu d'in romanesc. ciumbru, transformatu dupo legile limbei nostre d'in tium-

bru, forma masculina corresponditoria

la cea femin. ciumbra = tiumbra = lat.
thy mbra=8.6tOpa). M.
CIUMBRUSIORU (pro a locurea
ciumbrisioru si cinabrisioru), s. 11:14thy

mum; deminutivu d'in ciumbru, applecatu si cu intellessulu specialeallu formei ciumbru de sub 1. M.
CIITNGARIRE, ciun gire, ciungu, etc.,
vedi ciongarire, cion gire, ciongu. .M.
CIUPAGU, s. m., vestimenti thorax;
bustu sau peptariu allu unui vestimentu,
mai vertosu muierescu. M.
CIUPARIRE, v., vedi ciuperare.

CIUPERARE (conjugatu in forma

simpla : ciuperu, ciuperi, ciupera, etc.;
asia se conjuga si ciuperire, inse acestu-a

si in forma incarcata : ciuperescu, ciuperesci, ciuperes'ce, etc.), v., deplumare;

paree datare vol sumere; furtim et miuutatim adimere, subripere, etc.; se applica

www.dacoromanica.ro

710

CM.

a espreme nuantie particularie si delicate d'in conceptele ce espremu in modu

mai generale formele ciupire si ciupeli-

re, de cari vedi in Glossariu si a nume:

1. in genere, a smulge, rupe, tali mice
particelle d'in ceva, a stringe cdte pucinu pucinu si cu mare labore si economa : dco nu rnai ciupera cineva de id,
de collea ce pote, nu essela capitu cu spe-

sele casei; 2. in special : a) a smulge

pennele unei passere taiate; b) a piscd
cate cera, a MA pre furisiu cdte pucinu

d'in mai multe article si a string cu

mare econoraie mediloce de traiu: servitorii neonesti ciupera d'in tote cede cloning le dam pre mana; ciuperandu d'in ce

potu servii, stringu peculiulu loru; c) a

(Id cdte pucine si cu ca mai mare economa, (vedi eiupu si ciobu in Glossariu)../11.
CITIPOSU,-a,(pre a locurea : ciufosu),

adj., horridus, hirsutas, cirratus, cincinnatas; redicatu in susu: 1. in speciale de

peru: peru ciuposu, barba ciuposa; ciuposii peri ai porciloru; 2. in genere, ticcosu : callu ciuposu, cani ciuposi; sam
tufosu : ciuf oseplante, (vedi ciutu in Dic-

tionariu, ciupu si ciobu in Glossariu, si

compara si lat. zufa=motiu sau cucuiu
de penne la capulu passeriloru)..M.
(J1111317, vedi ciufu in Dictionariu si
ciupu in Glossariu.
CIURARE (conjugatu in forma simpla : ciuru, ciuri, ciura; si in ire : ciuruire,
Cu forme incarcate : ciuruescu, ciuruesoi,
ciuruiesce; etc., dro si cu forme simple:
ciuruiu, ciurui, ciuruie , etc.; formele ver-

bului in ire se audu mal desu, (Mr de

preferitu sunt alle verbului in. are; vedi
ciuru) , v., cribrare, co1are; perforare;
copious et cum strepitu proftuere; 1. a
cerne cu ciurulu : a) proprie : a ciurd
granulu, meiulu, ordiu; farin' a mai gros-

su macinata se ciura mai antaniu, apoi

se cerne si cu set' a; b) metaforice: cc) prin

estensione, :a stracurd, a curd san curatid, a allege, a cerne cu veri-ce altu in-

strumentu; f3) a face numai gaure, a

gaur in forte multe locuri : vestimentu
ciuruitu de impunsuture; pannura ciuruita de insecte, lenane ciuruite de cari;
7) a desbate, a cercetk cu scrupulositate,
a elucidi7 clarified in respectulu acide-

verului, utilitatei si benelui

lucruri
ciuruite de multi cercetatori; 6meni oiuruiti, allessi_si cercati prin multe probe;
2. vorbindu de apa sau de alto licide, a

curro, dco nu in mare cantitate, dro

in picature continue si cu strepitu sau
murmuru tare si sentitoriu : aucliecon
ap' a ciurandu d'in putina; sangele cures
ciurandu d'in nasulu batutului; ciuruie
ap' a d'ira gurguie, (vedi pentru acesta
d'in urma inseninare si cioraire).
CIURARESSA, s.
vedi ciurariu.
CIURARIU, s. m., criblarius; 1. care

face sau vende ciure; 2. care traiesce

d'in maiestri'a de a cerne grane cu ciurulu; in amendoueiisemnarile, femin.
ciuraressa, ca muiere a ciurariului sau
ca muiere ce essercita sengura maiestri'a
de a face ori vende ciure sau maiestri'a

de a come grane cu ciurulu.

CIURATORIU,-toria, si ciuruitoriu,toria, adj. s., cribrans, cum strepitn proftuens; care e jura sau ciuruie, (vedi ciurare) : ciuratoriu de buccate ; cittruitoriulu licidu;
de lucru care serve a
ciurd sau ciuru ca cu ciurulu : instrumente ciuruitorie.
CILIRATUra, si ciurwitu,-a, d'in ciu,-

rare si ciuruire; L part. passivu granu

bene ciuratu; 2. sup., ciuru de ciuratu
}3au ciuruitu ordiu; 3. s, abstr., ciur atulu granului; eitaruitulu sangelui.
CIURATURA si ciuruitura, s. f., aribrandi actio vel effectns; actione de ciurare sau ciuruire, cumu si resultatu allu
-

acestei actione, ceva ciuratu sau eiuruitu: ciuratur'a ordiului; dupo una ciu-

ruitura a granului se mai facu si alte

doue ciuruiture; ciuratur'a sangelui se
ucliea de la destullu de mare distantia.
CIUREDIU, s. m., passere; vedi ciuciurete.
CIURECEIU, s. m., cu 1 moiatu in bou
de,
CIURECLU, s. m. p1.-i, placenta, li
bum, scriblita; placentioria, collacellu;
proprie deminutivu. d'in, urmatoriulu:
CIURECU, s. M., placenta, frustulum;

1. placentiora; 2. buccatella sau fellia

de pane; si in speciale, diumetate d'in
cartu de pane (probabile in bou de ciburecu d'in ciburu, forma deminutiva

www.dacoromanica.ro

cru.'711

CItt.

d'in cibu; coci ciburecu se reduce regu-

latu in civurecu, ciurecu, (vedi si ciuciurete).

CMRELLU, s. m., pl.-e, cribellum

(it. crivello, isp. cribillo si garbillo);
deminutivu d'in ciuru in insenanarea de
sub 1., applecatu si in speciale la ciurniu
de cernutu farina mai grossu macin ata,
pre eandu Cu ciurulu care aro gaure mai
naari, se cernu de regula grauntiele gra-

duce ciurulu apa, nemica sau aprope de

nemica : a inveti pre cdtu duce ciurulu
apa;
2. intellessulu abstracta ciurulu sangelui, de onomativeia, ce imita
murmurulu produssu de unu licidu : au-

diu ap'a ciuru, ciuru! este acellu-asi

ca allu formei 2. cioru (in acesta insemnare cuventulu este sau unu cuventu

CIURETIU, s. m., passere; vedi ciu-

mitativu sau se redima si pre curare=

colare, allu carui sensu se appropia de
ciurare=eriblare).
CIURUCU, s. m., exoretum, excre-

ciurete.
CIURU, s. m., p1.-e, (mai pucinu bene

mentum; fan.; 1. proprie, ce se -allege rea

prin c,ernerea eu ciurulu; de acf : 2. prin

cribrum (isp. cribo si

ca ri :
criba, port. erivo, fr. crible, 61'0 it. cribello e deminutivu =-- cribellum = ciurellu; allu nostru ciuru, dupo legile fonotice alle limbei, pote fi redussu d'in
cribru=eribrum, dupo ce a trecutu successivu prin forme ca crivru, criuru,
si prin taiarea lui r de longa e, ciuru;
Ur pote fi si una surcellu directa d'in
radecin'a cir sau cer, d'in care eer-nere;

estensione, ce se lapida, ce e mai rea si

mai de nemica, vorbindu chiaru si de

neloru.

despre insemnarea cuventului de sub 2,

vedi parenth esa finale); 1. in strumentu de

pelle cu gaure mai mari sau mai mice

si intensa pre unu cercinu de lemnu,
care serve a curatid, de necuratfe mai
grosse granele sau a ceme farina mai
grossu macinata : prin ciuru se trece
granulu, ordiulu, meiulu si alte cereali;
cu ciurulu se cerne sifarinadeporumbu
si de ordiu;
applecatu apoi prin me-

tafore : a) la lucruri gaurite ca ciurulu : a) tabla ca gaure de la organulu musicale ; (3) a face ciuru ceva sau

pre cineva, a lu gaud in multe locuri

calcii mei s' au facutu ciuru; luptacii state
ciuru de vulneri ; asi si : a fi totu ciuru,
a face totu ciuru ; b) a port in ciuru

agiti, a nu d, pace ; c) proverb : a) a

carni apa cu ciurulu, = imbrem cribro
gerere = a Mr& in desertu, a nu face
nemica, a nu adjut6, intru nemica ; cu
mal multa energia de intellessu se dice :

a carr cuiva apa cu ciurulu /'a nunta

=a nu i fi de neci una adjutoriu, a nu i
adduce neci una folosu ; 13) lucru sau
omu trecutu si prin ciuru si, prin ciurellu, bene allessu, bene probatu si in-.
cercatu, etc. (vedi si cernere); y)pre

persone : ciuruculu societatei = &lax popull; ciuruculu societatei, care n'are ne-

mica a perde, e totu de una dispusu a

turbur ordineasociale stabilita ; voi ati
mancatu tote pomele bone, ro mie mi ati

lassatu ciuruculu ; ciuruculu scolei, cei

mai rei d'in scolari.

CMRUIRE, ciuruitoriu, ciuruitura,
etc.; vedi ciurare, ciuratoriu, ciuratura.
CIUTA, s. f., vedt ciutu.
CIUTtr,-a, adj. s., mutaus, maucus ;
cornibus destitatns; manca de vre una
organu, si in speciale, mancu de corm :
subst., appleoui ciute, vacca cinta;
catu de regula sub form'a feminina, ciuta,
pentru amendoue generile, la una specia
de animali d'in ordinea rumigatorieloru,

d'in genulu cerbului, dro mai mice de

citu cerbulu, a nume de una statura intermedia intre a capiorei si a cerbului,
ca corne turtite si palmate, lat. dama=
fr. dam, (intre unii Romani, la Moldoveni, de essemplu, cuventulu se aude ca
s siueratu siutu,-a, ca si siora, siuru,etc.
in locu de ciora, ciuru [vedi 0]; aceaasi pronuntia are si alb. siutu=tnatacu
de capu, bulg. sint=m,ancu in genere;
de acea-a D. .71fiklosich refere cuventulu

la vechiu slav. siutii=jecosas; Ur intellessulu nu vine de loen in adjutoriuly

acestei assertione, fora se mai adaugemu
co cuventulu siutti sta cu totulu sengu-

raticu in vechi'a slavica, pre =du in

limb'a nostra face parte d'in una mimerosa familia, d'in cari compara ciuturu
si ciutura d'in Dictionariu, forme demi-

www.dacoromanica.ro

C1V.

1712

nutive d'in ciutu,-a, cumu si ciontu sau ce numai legea pote asRecurd unui omu,
ciuntu d'in Glossariu).
in opposetione cu derepturi naturali,
CIUTURA, ciuturu; vedi cetura.
cari nu su assecurate prin
scrisse
* CIVE, s., eivis; in acellu-asi intel- si positive ;
derepturi ce prin Iegi
lessu Cu populariulu cetatianu, cuventu sunt assecurate fia-carui cetatianu ca
oare, pre longa cetate, si derivatele privatu, in oppusetione sau cu derepturi
ei , essu inco : civile , civilitate, civili- publico, cari zu se potu essercitd de fiasare, etc.
cara privatu, ci numai de cei investiti
CIVICU,-a, adj., IVICUbj vedi civile cu autoritate publica, sau cu derepturi
cotra frnitu.
politice, cari se potu essercita numai de
* CIVILE, adj., ehrliis (compara si it. cei ce au dereptulu de cetate intfunu
eivile, fr. civil); de cive, ielativu la cive statu; asid si aetione civile, prin care
sau cuvenitu unui cive, cetatianescu, unu cetatianu reclama,de la auctoritatea
cumu si relativa la cet ate in intellessulu judiciaria unu dereptu propriu allu seu;
acestni cuventu de statu : 1.in genere : processu civile , causa civil , cestioni
societate civile, bellu civile, viaia civile, civili, magistrati civili, tribunariu cileyi civili, virtuti civili, discordiele si dis- vile, etc.; e) civile se oppune hico : la
sensionile eivili; a si incrunt manule criminale: processu civile sau criminale ;
in sange civile; di civile, vare incepe de unu processu pote fi si civile si criminale;
la mediulu noptei si tine peno la cella sectione civile si sectione crintinale a ualtu media allu noptei, in opposetione nui tribunariu; unu privatu se constitue
cu di naturale, care incepe cu resaritulu parte civil intr'unu processu criminale
si se termina cn appusulu sorelui ;
urtnaritu de ministrulu publicu in nu2. in speciale : a) ca oppusu la privatu, lude societaki intrege; una judecata crioivi/e=publicu, socialefattengutoriu de ?tanate are si efiecte civili pentru parcetatea intrega, de statu, politicu : occu- tile vettemate de cellu condemnatu penpationi civili, vitia civile, negotie eivili, tru crime; 13) la religiosu sau canonicu:
officiu civile, scientia civile, care invtia legi civili si canonice; 7) la militare sau
a gubernd sau a trai in cetate; a se feri militarescu : magistrature civili si mide veri- ce ammesticu in agitationile civili litari, auctoritatile civili si nzilitari; Ciall e factionitoru ; b) ca oppusu la pu- cerone in cartea sea de Oficie tractedia
blicu, civile= particulariu, individuale, cestionea de a se ni deco actionile sau
privatu, atteng,utoriu de fia-ca,re ceta- fitptele civili sida, in gubcrniulu reputianu in parte ; asid dereptulu civile
blicei, inferiori actioniloru militari; bara) in intellessu mai largu, dereptulu batu mai natatu civile de cd tu militare;
sau legile unni poporu constituitu in ce-, proba civil, ce se da pro calle_ legal
tate, in oppusetioue sa-u c dereptulu sau rationale, in oppusetione Cu proba
gentiloru=dereptuluinternationale, care do arme, ce se da prin lupta pre campu
reguledia relationile intre statu si statii, -de bataia : prob'a spatei e indoiosa, cea
intre poporu si poporu, tan cu dereptulu civile e ccrta, candu e vorb'a de a se junatUrale, care de Si nu e scrissu in neci stificd Si de a:si apperd onorect, pentru
una constitutione positiva, e inse scrissu co prob'a civilc e proba de ratione, care
de maula naturei in anim'a si mentea e propria omului ; ro prob'a bataliei e
omului ; drb si : f3) in intellessu mai proba de fortia brutale, care e propria
strinsu, legile ce atteugu in parte per- fereloru ; virtute civile=fortitudine cisonde d'in societatea, civile curnu si bo- vile=barbatia civile, de caro da proba
mulle sau interessile acestoru persone, una cetatianu ce appera addeverulu si
modurile de a castig, aceste bonuri si dereptulu, infruntandu pericle, calumnie
de a ditspune de elle, etc., in opposetione
cu dereptu publicu san dereptu politicu ;
legi civili, codice civile; lege si civile si

si aniaruri de totu genulu, virtute cu

publica; derepturi civili : a') derepturi

desfasciora pro campulu de bataia;-portu

multa mai rara si mai meritoria de ctu

fortitudinea sau barbati'a militare, co se

www.dacoromanica.ro

CIV.

CIV,

civile, ornatu civile. vestinientu civile,etc.,

omu civile ca toti; membrii familiei dom-

in opposetione Cu portu militare, vesti-

nitoria sunt toti forte civili cu tota lu-

mentu militare, ornatu militare, uniforma, etc. : intre variatele ornate civili
se vedeau- si cateva militari; nailitarii,

afora d'in servitiu, pail, face usu

portulu civile ;si cu intellessu de adverbiu : mai multi officiari vestiti ci-,
si pa substantivu, unu civile
vili;
mai multi militari amnzestecati e ci;
vilii ; unu civile si unic
architectura civile , care se occupa de
constructioni pentru usulu privatiloru
sau si alle Statului, in opposetione cu
architectur'a militare, care are de obiectu

constructioni militari ; asU si ingeniariu civile in opposetione cu ingeniariu

8) la naturale dereptu cimilitare;
vile, in opposetione cu dereptu naturale ,

(vedi mai susu la b); asi6, si morte civile, in opposetione cu morte naturale
a') in insemnare juridica, perdere a totoru derepturiloru civili : condenznarea
fientru delicte si crimeni adduce mortea
civile; condeinnarea la decapitatione adduce nu numai mortea civile, ci si mortea naturale; intrarea in certe ordini religiose inco trage dupo sene mortea civile; f3') prin estensioue, perdere a onorei, a numelui bonu onorea e viti' a cetatianului, si de acea-a perderea onorei

e mortealui ;e) statit civile, conditione

a unei pbrsone de filiu natural salt adoptivu, legitimu sau. illegitimu, d'in
atari nascuteri, uniti sau nu prin casatoria, de morta sau viva, si morta de morte

naturale salt civile : registrulu statului civile se linea alta data de preutiibascriceloru, astadi se tine de officiari ai
statulta civile;
3. in intellessu mai
ideale si morale , in insemnare appro-

piata de a lui populariu, care se porta

ca simplu cetatianu, appropiatu cu totii,
fora pretension de veri-una destinctione,
cui place din anima si mai vertosu practica ecalitatea civile, si de ad, affabile,
politu, etc. : omulu civile arreta fia-caruia cuvenitele seinne de onore; cellupolita face altoru-a mai multa si de attic
li s'ar cuverai; cine e politic e de neapperatu civile : una omit
poporu, simplic
terrunu, pote (i, civile, fora sc fia patita;

713

mea; portare civile, cuvente forte civil i;

porta civile, care nu se distinge prin nemicu de allu celloru alti cetatiani, care
nu denota superbia sipretensioni
tiose : etc tote co e avutu, nzare si potente, acestu orna are totudeun'a portulu
civile; educatione civile, cuvenita unui ce-

tatianu de bona conditione, etc.; 4.d'in

cive, pro longa adj. civile, a essitu si adj.
civicu,-a=chrions; a) in acellu-asi intellessu ce are si civile in genera; in limb'a

classica civicu esta applecatu de poeti

in acelle-asi casuri, in cari prosaicii applica de regula civile : bella civicu, arme
civice, derepturi civice, furorea civica,
discorde a civica, dissensioni civice., etc.;
sengurulu casu, in care pros aicii applica
totudeun'a si regulatu form'a civicu, este
espressionea : corona civica, Cu insemuarile de : a) corona de frundia de cerru,
cellu mai onorificu premiu ce se da cel-

lui ce in bellu scapi de morte pro unu

cetatianu ; p) corona de acea-asi specia
decernuta lui Augusta si dupo densulu
si celloru alti imperatdri ca mantuitori
ai cetatei; poetii classici inse dicu si
corona civile in locu de corona civica ;
dro corona civica este espressionea propria, dupo cumu se vede in urmatoriulu :

b) chiaru in limb'a classica incepe se

se desemne bene differenti'a de sensu a
cellorn doue forme, civile si civicu, differentia ce in limbele noue latine resare
d'in ce in ce mai ben si care se fundodin pro intellessulu special() aun suffis-

seloru cu cari sunt formate d'in cive

cello doue adiective, civ-ile si civ--icu,
(vedi suffissele ale si icu) : in poterea acestoru suffisse, eivile, in addeverti este
una caleficatione estrinsica, pre candu civicu este una calificatione iutrinseca ;
civile va se dica ce concerne pre civi sau

cetatiani asi cumu su in realitate,

tempu si in spatiu ; civicu inse va se dica
ce concerne pre cive sau cetatianu ca genu,
ca typu, ca idea; de acea-a : derepturile

civili=jura civIlia sunt derepturile determinate prin legi positive, cari potu
difer si differu in addeveru de la una
cetate la alt'a; ro derepturile civice =

www.dacoromanica.ro

/14

CIV.

CL

jura oivioa, sunt determinate, in natur'a

si estensionea loru, de ide'a ce ne facemu
de cetatianu, elle sunt essentiali acestei

idea, straine de veri-ce consideratione

de tempu si de locu, totudeun'a si pretotendinea acelle-asi si imbautabili ;
trirtutile eivili sunt alle cetatianiloru d'in

una a nume cetate sau trra cu a nume

datine si institutioni; ro virtutile eivice
constituescu pre cetatianu si sunt pretotendenea si totudeauna acelle-asi;
mortea civile nemiceace derepturile civili, ro degradationea civica redica derepturile civice si nu mai lassa omului
potenti'a de a realis& in seno typulu de

cive;de ad vine : a) co corona civica

e mai bene dissu de catu corona civile,
pentru co se decerne cellui care prin una
mare fapta illustra ide'a de cetatianu ;
(3) co civicu nu se pote applic& cu intellessulu speciale ce are civile sub 3., adeco de omu ce lacia cu cetatianii sei nu
are sentimente aristocratice, tgrannice,
superbe, etc.; y) cb civicu se pote applick

si la lucruri ce concernu pre cetatianii

unei cet ate ca parte d'in Marea cet ate sau

statulu : garda civica, magistrati

palatiu civieu, etc., into:lessu in care nu
se applica civile.
CIVILIRE,-escu, v., (compara t. incivilire), si
* CIVILISARE si civilizare, v., (franc.

civiliser, ital. civilizzare); a face civile

in insemnarea acestui cuventu de sub 3.,
a poli, a cultiv6, a moralis6, a perfection& pro orna sub tote pantele de vedere,
a lu face d'in ce in ce mai sociabile, etc.:

litterele si artile imblandescu, domesticescu si civilisa d'in ce in ce mai multu

pre omu; poporu taco aprope de starea
de selbaticia si forte pucinu
* CIVILISATIONE si civilizatione,
s. f., (fr. civilisation, it. civilizzazione);
actione de civilisare si stare de civilisatu, polire, desvoltare, ammeliorare materiaTe si morale, cultura, progressu in
bene, etc. : gradu de civilisatione, progressulu oivilisationei, civilisatione pucinu inaintata; propagarea ideeloru sanitose de morale si de industria e cellu
mai potente mediu de civilisatione; civi-

lisationea produssa numai prin agri-

cultura, fora se fia adjutata si de alte industrie, rem,ane locale ;

civilisatione
naateriale, desvoltare mai multu sau mai

pucinu progressiva a maiestrieloru si

prin acesta-a marlrea avutielaru si commoditatiloru; civilisatione morale, totulu
credentielaru, ideeloru, virtutiloru unui
poporu intr'unu ten3pu datu, sau ammeliorare progressiva a acestoru credentie,
idee, datine, etc.
CIVILISTU, s. m., (it. civilista); cellu
ce se occupa in speciale cu dereptulu civile, in oppositione cu criminalistu sau
canonicu.
CIVILITATE s. f., civilitas; calitate
sau fapta de civile in intellessulu cuventului civile de sub 3., portare bona si cuvenita cu omenii in societate, cereffionia , politetia , moda de a arrett& altorn-a consideratione, respectu, binevolientia, fapta sau dissa officiosa, etc. : onau
plenu de civilit ate, a se portd eta nespusa
civilitate, a respunde cu multa civilitate;

a si hu caciull'a, candu cineva intempina si saluta pre altulu, este antaniulu

cellu naai simplu actu de oivilitate la
tote poporele Europei, afora de Turci,
cari considera ea lipse de civilitate descoperirea capului; permittelni se respuntita si eu cat civilitati la civilitatile tale.
CIVILIZARE, civilizatione vedi civi-

Usare, civilisatione.
CLACA, s. f., vedi calca in Dictionariu

si daca in Glossariu. M.
* CLADANTHU,- a, adj. s., (fr. ola.
danthe; d'in IclaSoq ramu si &vOln=
flore); cu flore in forma de ramuri; de
ad, s. f. cladanth'a, genu de plante d'in
famili'a coMpositeloru senecionidie.
*CLADE, s. f., clades (affinu cu xXecEtv,

xlvahececv = spargere, sfermare); 1. pro-

prio, ca si calamitate, clade = stricare

sau destructione prin sfermare a planteloru batute de ptra sau rupte de una
violenta tempestate; 2. in genere, mare
perdiare, mare si terribile casu, calamitate, peste, fomete, etc.; dero : 3. in speciale, casa bellicu, cadere san invingere

patita pro campulu de batalia : cladea

patita de Turci la Calugereni.
* CLADEUTERIU,-a, adj. s.,(compara

fr. cladeutbre si cladcutries; d'in xXa-

www.dacoromanica.ro

715

asoripEoq=relativu la w.Xaaelynic=am-

putatoriu de vitia); relativu la amputatorii de viia sau la amputarea viiei;

applecatti ca substantivu :
in. real,
clacleuteriu : a) cosoru, instrumentu de
amputatu viti'a ; P) genu de insecto coleoptere tetramere d'in familra curculionitiloru; b) f. pl., cladeuterie = rAaasomIpta, serbatore celebrata in onorea
lui Bacchu, dieulu vinului, pre tempulu
amputationei viieloru.
CLADIA, s. f., vedi cladiu.

cladode-a, la unu genu de arbori essotici

forte ramosi.
*CLADODIPTERITra, adj. s., (fr. dado diptre ; d'in xXciaen=ramu si *sepdv

=aripa); en aripe ramificate; de acf s.

cladodipteru, genu de insecte d'in fainili'a fulgoridilorn.
CLADONIU,-a, adj. s., (fr. @ladonl si eladoni6 ; d'in xXecSoq=ramu);
relativu la ramu ; de acf subst. : a) f. dadonia, genu de plante cryptogamu d'in
famili'a licheniloru ; b) f. pl., cladonie,

CLADLSCII, El, in. (fr. aladis que,

d'in y,XaSEaxog=ramurella); genu de insecto coleoptere pentamere.
CLADIU,-a, adj. s., (fr.cladfe si ela-

familia de plante care are de typu ge-

dIon ; d'in Iaaain=ramu); relativu la

anaTpocpEcc=rea nutrire); dystrophfa de

ramura.; applecatu inse ca subst. reale

a) in. cladiu, genu de plante d'in fanalli'a cyparaceeloru; b) f. cladia, genn de
insecte d'in ordinea hymenoptereloru.
* CLADOBATIT,-a, adj. s., (fr. ciado-

ramuri, morbu de plante care provine

d'in lipse de nutrimentu si care sta in

bate; d'in laaaoq=ramu si 6a1vEcv=

tnergere); care ambla pre ramure ; de

CLADOPHILII si cicuiofilura, adj.

s., (cladophile ; d'in xXaaoc = ramu si

acf, s. in. cladobatu, genu de animali.

* CLADOBIU,-a, adj. s., (fr. eladobie;
d'in xlMog=ramu si fog=vietia); care
vidia pre ramuri, de ad s. in., cladobiu,
genu de insecto coleoptere pentamere
d'in famili'a curculionitiloru.

TE.X6stv =amare) ; cui placu ramurile ;

CLADOCARPTI,-a, adj. 8.1 (fr. eladoearpe d'in laSoc=ramu si Icaprdc

' Cu fructifieatione terminal

=fructu);

in forma de maciuca ; de acf s. f. pi, dadocarpe, classe de muschi erbacii.

*CLADOCERTJ,-a, adj. (fr. eladobre;
d'in %),Ccao;=ramu si xtpac= cornu);
cu corne ramurose ; de ad subst. : a) m.
dadoceru, genii de polypi ; b) f. pl., cladocere, familia de crustacee.
CLADOCHETU,-a, adj. s., (fr. oladochte ; d'in xXaSoq=ratnu si xas71.=
peru, coma); cu coma de ramure; de acf
s. f., dadocheta, genu de plante d'in famili'a compositeloru senecionidie.
CLADODACTYLIJ,- a, adj., (fr. eladodactyle ; d'in 10,41n=ramu si SeocTokw=degitu) ; cii degitile ramificate ;

,
nulu cladonia.
CLADONODYSTROPHIA, s. f., (it.
cladono distrofia; d'in xkaw=ramu si

una langedire crescente a ramuriloru su-

periori, cari se vescedescu, se usuca si

1110111.

de ad s. m. cladophilu, genu de insecte

coleoptere tetramere.
CLADOPHORTJ si cladoforu , adj.
s., (cladophore ; d'in 10,680q=ramu si
OpeLv=portare) ; portatoriu de ramuri,
de ad s. in., cladophoru, genu de insecto
coleoptere tetramere.
CLADOPODE, adj. s., (fr. ciadopodo; d'in 7.16c8o=ramu si zotig-no86c

=pede); cu petiore ramificate ; de acf

s. m. pl., clad,opodi, ordine de mollusce
lamellibranchie.
CLA.DORHIZIT,-a, adj., (fr. elad o-

rhize; d'in laSoq=ramu si fga=radecina); cu radecina forte ramosa.

CLADORHYNCHU,-a, adj. A., (fr.
eladorhynche; d'in xXecaw=raniu si py-

xoq=rostru) ; cu rostrulu ramificatu;

de ad s. m., cladorynchulu, genu de passeri .

CLADOSPORM, adj. s., (fr. oladosporion; d'in x)aaw=ramu si cstripoc

de acf s. ni., cladodactylu, genu de in-

=sementia); care si depune sementi'a

pre ramuri; de ad s. m. cladosporiu,

secte cucumiformi, cari au cinni ramosi.

CLADODE , adj. s., (fr. eladode =
xXc(86.181q=ramosu) ; applecatu ca s. f.,

genu de fungi, cari crescu pre frundiele,

scorti'a si fustellele planteloru uscate.
*CLADOSTACHYDE, adj. s., (fr. ola.

www.dacoromanica.ro

716

OLA.

OLA.

dostachyde; d'in ocXesaos=ramu si arec-

cea : venial venia, nu ve temeti ; appro-

pg=spicu); cu ramure spicose; de ad piati-ve de Domnulu, pentru co ellu ve

s. f., cladostachyde-a, genu de plante d'in
famili'a amarantaceeloru.
CLADOSTEPHU si cladostefu,-a,

adj. s., (fr. cladostphe; d'in 20aSog=

ramu si aTicf,K=.--corona); cu corona de

ramuri; de ac s. m., cladostephu, genu

de plante d'in famili'a phycoidiloru.
CLADOSTULU si

CLADOSTYLU,-a, adj. s., (ciadostyle; d'in xXiSoq=ramu si cr6Xog=

acu); en acu de ramu, cu ramuri in for-

ma de aeu; de ad s. f., cladostula, gnu

de plante.
CLADOTRICHIU,-a, adj. s., (fr.
cladotrIchion ; d'in xXecSo = ramu si
.bpEe-rptx6g=peru, coma); cu coma de
ramuri, cu ramuri in forma de coma ;
de ad s. m., cladotrichiu, genu de plante
d'in famili'a papilionaceeloru.
*CL,A.DROSTEr, s. m., (fr. cladroste;

d'in xXciSoc=:rainu); mare, tufosu si

clama; cu detonatoria voce multimea d'in

tote partile clamd, strigandu la arme, la

arme! Santulu Joannebattezatoriulu dicea de- sene o ellu erd vocea cellui ce
clama in desertu : parati callea Domnului ;
asupra acestui intellessu originariu e de observatu : 1. co se dice de
regula si in speciale de vocea omului,
dero co se applica prin esceptione si la
vocea altoru anhnali : cicad'a ro gata se
taca si mai tare incep a clamare : 2.,co
verbulu, in acsta insemnare, e de regula intransitivu, si de acea-a nu se pote
constru cu unu obiectu diredu de cfttu
in modulu cu care se dice si : a ambld
amblctu, calle, multe terri, etc., cumu : a
clamd adj utoriu=a strig6 adjutoriu, a
pronuntiA cu voce mare cuventulu de
adjutoriu, asid, si : a clamd arme, a clamd numelelui Domnedieu indesertu, etc.;
II. in intellessulu cellu mai ordinariu,

formosu arbore, originariu d'in Americ'a

boreale,
CLADURA, s. f., (fr. cladure; d'in

claniare=a strig6, spre a av una re-

x)ecaoq=tamu si opi=coda); sectione

p a clamd si strigd Mai tare;

verbula e de regula transitiva in acestu
intellessu, cara se modifica in insem-

de plante d'in genulu numitu mastigoforu.

* CLAMANTE, adj., clamaus, VOCfillb;
Cara clama, (vedi 1 clamare).

1 CLAMARE, prin moiarea lui i:

chiamare, v., clamare, vocare, arcessere,

invitare; appellare, dicere, nancupare, etc., (it. chismare, port, chamar, isp.
llamar, vechiu fr. claimer, nou fr. clamor
Si
numai in compuse : pro-clamer;

la noi, in compuse si derivate simple

mai noue, re-clamare, de-clamare, acclamare, proclamare); in totu luatu clamare=a face prin voce sau altu media ca
altulu se respunda ca vorb'a sau cu fap-

t'a; n'auto inse : I. ca essitu d'hl aceaasi radecina cu ca/are=ealare=xaksiv

(vedi si calenda in Dictionariu, chiuire
in Glossariu), clamare= a striga, a e-

spun su : se cacle a respunde cui clama;

vedendu co nomine nu res punde, ince-

nari forte variate si delicate, si a nume :

A. in genere, a strigk a se adressii cu

cuventulu sau cu altu mediu cotra cineva sau cava, spre a lu face se respunda
si ellu cu vorb'a sau cu fapt'a : 1. a strig6 cu voce mare : socii nostri appucas-

se departe inainte, si nu ne mai audieau, de si i datnanzu di tu poteamu de

tare; nefericit'a Didone cred co audiea
prin visu vocea carului seu Sicheu, care
ua clamd; in discursuri passionate clamamu chiaru pre cei ce nu su presenti:
clamaniu insisi mortii ce affe.ctulu ne fitce

mitte una sau mai multe potenti strigari,

a emitte potenti voci, si de acea-a, precuma strigare, asiA si clamare ocurre

a crede, co aru 6 sau aru pot fi firesenti;

clame:1)1u peno si ficntiele neinsuflIctite,
clamamu arbori, clanzamu petre,Clamamu
totu ce lte e si ne a fostu caru; bietulu parente in deliriulu morbului clama pre fui
seimorti in florea etatei; a clanad passerile,
a clanid can ii, a clamd ouile; a clamd pa-

adesea insocitu de,espressioni ca: cu voce

tr i' a, a clama mortea, a clama dille de feri-

tare, cu 'oce nutre, cu voce inalta Si po-

cire trecute si perdute; 2. nu cu strigare

tente, etc. : cu mare voce &wad si di-

sau voce mare : cu voce inceta ne clama la

www.dacoromanica.ro

/11

una parte si ne spuse la urechia ce avea

de spusu; 3. mi alte medie, cumu : cantare, fluerare, etc. : pastorii clama canii
cu unu fiueru ; preveghiatori'a si clama
sociulez cudoiose cantece; ciorele cu plena

voce clama ploia; 4. prin scrissore, prin

unu tramessu in adensu : amu fostu

clamati la curte prin una scrissore; a tramessu unu fetioru se ne clame; 5. chiaru
Cu sonuri nearticulate, Cu instrumente,

cu differite semne : cu unu semnu d'in

capu ne clama longa densulu ; militarii
se clama cu tub'a, Cu cornulu si clriaru
cutunulu; pastorii clama turmele cu buccinulu; angerii voruclamd Cu tubele pre

omeni la judeciulu de apoi; 5. nuantra

de venire a cellui clanaatu dispare ade-

mente : ambitionea nu se clama virtute;

nu su intelleptu, de si me clama lumea

intelleptu; nu meriti a te clamd fiqulu

naeu ; de ad espressioni aprOpre ca pro-

verbiali : nu me clama stultutu, nu me

clama nebunulu; me clama sociulu teu,
me clama tata ten; asta-a se clama pre
la voi scriere ? a clamd lucrurile cunzu
se clama elle=a damd lucrurile cu numele lora, a spune addeverulu fora co-

titure ;b) d'in contra, clamare=a se

numf numai, fora a fi sau a se reput
cumu se numesce toti lu elo2na doctoriu,
fora se fia; in acestu intellessu mal desu

si mai bene se iea numire sau dicere ;

e) fiendu vorb'a de a intTeb6, in genere, fia despre numele propriu sau com-

sea; coci clanadnau si fientie ce scimu co

munu, san despre calitatea si natur'a

nu potu venf, (vedi mai susu la 1.) : de

si te sciu departe de mene, inse neince-

fientieloru, se observa : a) candu e vorbia

de unu ce in a trei'a p.,ersona, se applica
form'a reflessiva passiva a verbului

tatu te clamu-si erosi te clama in lote

vorbirile; catu te am clamatu in lips'a
si departarea tea de mene; B. in speciale, a striga pre nume, a pronuntia nu-

tnare, atatu in intrebari catu si in respunsuri cumu se clama onzulu de care

vorbesei? se clama .Antoniu; cumu

mele cellui clamatu, a numf diu'a si

noptea clama formosulu si carulu teu
nume;in parte : 1. numele propriu de

se clama onaulu fora mente? se clama

oinu filiulu meu se clama Constantinu;

ce ati facutu voi ?se clama misellia;

2. numek propriu de loen : acea cetate

se clamd mai inainte Achillea, astadi se

p)candu e vob'a de unu ce de I si II per-

clama Chillia; 3. numele commune Mato

inse ca propriu : a) de persona : unii omeni se clama Leu, altii Stella, altii Sore; N de locuri aici e clama Laculu
fetei, cestu loen se clama .Putiulu dracului; 4. numek commune : a) substantivu : ve ammagiti forte candu clama ti
pace si libert ate, cea-a nu e de catu servitutea cea mai asprvz; am percursu mare

stultu sau snzentitu; cumy se clama acesta

passere ?se clama corbu; cumu se clama

sona, atunci verbulu clamare se iea ca

impersonal sub forma activa : cunar te
clama? me clama cumu me clama, n'ai
nevoia se scii; asia si : cumu ve clama;
nu me clama asid,nu ne claman asid, etc,
y) constructionea de sub (3 se applica si
la unu ce de a treia persona in concurrentia cu cea de sub a : CUMU lu clama
pre cellu copilu ?ant uitatu si eu cumu
lu clama; dro clame-lu CUMU lu voraz

parte d'in callea mortei ce reu se clama

vietia; consolationi se clama pre la voi

ciantd, spune-mi ce vrei cu clensulu ;

assemini acerbe cuvent e ?--b) adiectivu

nemine inainte de morte nu se pote &unc

regula si candil se intreba de unu enventu d'in limba streina correspondi-

fericitu; articulationile mute alle limbei

se clama consonanti; cumuvrei se clamu

toriu cu unuln d'in limb'a nostra : manta

se clama passere in linib'a francesa?

probu pre U9221 furu nerosinatu ? dco e

cinevamiseru inlume, pre mene me potu
clamd asid; a clamd ceva sau pre cinevcs

passere in limb'a francesa se clama

allu sets; clama omulu allu seu totu ce

possede ca si potu ce ama;.5. mai vertosu : a) clamar=a fi asia in addeveru,

a nu se pot nmuf neci reputa altra-

S) constructionea de sub a se applica de

oiseau; inse si constructionea de sub y

nu e esclusa : currau clama corbui u in

limb'a frances'a? 6. Locutioni alle

verbului clamare mi subst. nunae : a) nume pusu ca obiectudirectu : a datnd namele euiva,-in done insemnari differit :

www.dacoromanica.ro

a) ea insemnarea de sub I, 2. sau de

ctA.
despre acestu momentu vedi in parte

sub II, 4,1 si B,

: a clama diu' asinoptea numele carei fientia perduta; p) in stylulu biblicu, a da sau pune nume : si cla-

mai diosu la C; ad nothmu ice: d) in

mara numele lui Joanne; b) nume pasa

cu pre, a clamd pre-nume, a dice cuiva

s'a dissu mai Basa la b, unu obiectu directa, caro eSprime person'a_ clamata;

pro nume, a lu num, a pronuntia numele

addeveratu si propriu : a clavad miselli' a
misellia e a danta lucruluprenumeleseu;
a clame/ toti militarii pre nume, nu dupo
numere; e) nume pusu cu a, a clama a nume : a) mai rara, aprope in acellu-asi intellessu cu a clanad pre nume; d6ro mai
desu : (3) in insemnarea de : a clama in

acestu obiectu pote lipsi, si atunci e

casu de a lua bene amen* spre a nu

718

culensu, cu particularia persistentia ;

d) nume pusu cu prep. cu, a clamd cu
nume, a da una nume, fia cellu propriu

insemnarea de a strigd, ca se respunda

(Yedi II, A), clamare iea de regula, cuma

confunde clamare in acestu intallessu

eu clamare in intellessula intransitiva
de sub
: audicarn onzeni allergandu
si clarnandu de tote partile; clama cine-

va, nu sciu cine clama;

in loca de
persona pote sta .unu nume de lucru
ca obiectu directa, si atunci cale doue
nuantie de intellessu allu lui clamare
devinu si mai delicate : a &unc adjuto-

allu lucrului, fia alta nume strainu, caro

7. locutioni
i se cuvine sau nu, etc.;

riu, de essemplu, va se dica : a) in intellessulu de sub I, a striga adjutoriu,

in cari clamare intra cu alte cuvente

a) in insemnarea originaria si intransitiva de strigare cu potere, varbulu clamare sau ata absoluta, fora neci unu
obiectu, san iea unu obiectu directa de
natur'a cellui de care a fostu vorba la
I., 2., sau admitte unu obiectu indirecta
cu la, cotra, contra si alta prepositioni
de intellessu analogu : a c/am la jude-

a profer vocea sau cuventulu de adjutoriu; ro : (3) in intellessulu de sub II, A,

a face prin strigare sau prin alta media
se vina unu adjutoriu; in insemnarea a
nu se pote dice : a clamd unu adjutoriu,

catori, co nu i au datu dreptate; in nevoia

numai darnati cotra Domnedieu; b) in

insemnarea de a face se vina si de a

nurni , verbulu clamare cere, cuma s'a
vedutu la II., A., si B., obiectu directa:
a clama pre cineva sau cetra d'in curte;
dro in acellu-asi intellessu : c) pote
air : a) unu obiectu indirecta cu la : a
clamd pre cineva la sene ; si mai vertosa : [3) una obiectu de circumstantia:
a') de loca, care pentru directionea,
cotro, se espreme prin la si in, ro pentru directionea de in cotrau prin de, de
la, d'in, etc. : a clamd d'in curte in casa, a clarnd pre cineva de la terrala ce-

cuma se pote dice in insemnarea p,

ci numai a clamd adjutoriu ; eu atfttu
mai mtiltu in insenmarea a, nu se pote
dice : a clam& pre cineva-adjutoriu, espressione cite hico are cellu pucinu doue

nuantie de insemnare differita, adeco :

a') sau insemnarea de sub II, 13, a num pro cineva adjutoriu, insemnare analoga cu cea d'in locutioni ca : a dallad unu argatu ntan'a sea derepta; (3') sau

verbe compuse: clamare in deretu=revocare sau reclamare, clamare afora=evocare, etc.; (3') de scopu, care se esprime
prin unu infinitiva, sauunu subjuuctivu:

insemnarea de la urmatoriulu C, a face

se vina cineva in adiutoriu;C. scopulu
clantarei determina ca mai bene intellessulu verbului clamare in variatele si
delicatele Jai insemnari : 1. in genere,
a clamd la una convorbire si intellegere,
a clama pre cineva spre a vorbi si a se
intellege cu ellu, pote fi cineva clamatu
a opind, a cuventd, a face ceva, clarnatu
a me adjutd, tu mai reu me incurci;
obiectulu de scopu pote lips si a se subintellege usioru : se clama unu principe,
unu capitanu, unu poporu de altu principe sau poporu pentru scopuri connoscute; mare calamitate e candu parti de
cetatiani clama in terra pre strainu cu
mana armata; 2. in speciale : a) a faca

elamati a 4144 clamati se adjute; Un,

se vina la una petrecere, la mesa, etc

tate;si cu adverbie : a clamd de susu

diosu, de afora in intru; mergeti unde ve

clama detori'a;unele d'in ateste locationi cu adverbie respundu in intelless u cu

www.dacoromanica.ro

CLA.

719

a invit : a &and pre cincva la msa,

la prandiu,la cena, la dejunu; a clama
multa bane la nunta, la ballu, la butt ezu;

la cununia, etc.;proverb. neclamatulu

la mesa n1 are loca, sau in termini mai
generali : neclamatulu n' are locu, nu te
ammesteca in ce nu te attinge, (Mc nu
te invita cei interessati;
a clama la

ordine, a inviti solemne si d'in auctoritate pro cineva se se tina sau se reintre in marginile bonei cuvenientia si alle

subiectului de tare vorb'a;clamare

inse differe, in acestu intellessu, de invitare, intru catu clamare e mai pucinu
solemne, mai pucinu ceremoniosu, si
prin armare mai familiaze de catu in-

vitare: clama cineva pre amid la mes'a cotidiana, inse invita omeni la unu
bath& ntare ce are in cugetu se d;b) a
face se se stringa la loculu 6onnoscutu
mi ce faca parte d'in unu corpu deliberante, a convoc : a clanya consiliulu de
a clanta senatorii si deputatii ;
a &and poporulu in adunare generale,
a clama toti mernbrii unei societate
in adunare generale; a &and consistosynodulu , etc,
se se observe
inse: a) espressioni ca : a clanta la con-

siliu, la adunare, la judeciu, la synod% etc., differu de espressioni ca : a

clant consiliulu, adunarea, judeciulu,
synodulu, etc., intru catu acellea se applica, candu e vorb'a de pucini sau de
cati-va d'in unu torpu si de unu ce privatu sau estraordinariu, pre candu acestea se dicu, fiendu vorb'a de toti mem-

brii si de cell solemne, publica si ordinaria : una persona se pote clanui la

consiliu nu numai ca membru deliberante, ci si numai spre a fi ascultatu si
pote chiaru judecatu;
candu e vorb'a
de clamare solemne si ordinaria a totoru membrilortt unui corpu deliberante
terminulu propriu e convocare ; totusi
tnembrii unui corpu deliberante se potu
winced, fora se se clame, si vice versa se
potu c/amci, fora se se convoce; in ace-

nii armati in vederea unui bellu: a clam poporulu la arme sau sub arme; a
clama tote ostile, tote provinciele, pre
mica si mare, betranu si teneru; a claMg sub steguri veteranii, a clama una
noua classe de novicii; clatnarea cetatianiloru sub arme, ca si clamarea deputatiloxu, se face dupo norme regulate
si fisse, si de acea-a si in acesta insemnare clamare=convocare, inse, cu differentie delicate; espressioni ca : a clamci custode a, a clarn veghiele, etc. differu, de certu, de espressioni ca.: a con-

voca gard' a, etc.; d) a clam la lupta=

a provoc : a clam la duellu, la lupta
derepta, la batalia ca pumnulu, etc., si
in iutellessu mai ideale : a clama la
concursu, la essame, a clant se probe
co rapt' a dissele sau laudele d'in gura;
de ad : e) a clama la judicata, la curte,
la tribunariu, la politia, inaintea judicelui, inaintea opinionei publice, etc.;
inse in espressioni ca : judicele clama
partile, marturii, etc., clamare are sensulu de la invitare de la a, b, sau mai
bone de citare, care e terminulu propriu
precumu in espressioni ca 1 a clam de
marture pre Domnedieu, cerulu, etc.,
clamare invocare, (vedi Mai diosu);
f) clamare=allegere pentru unu servitiu sau una rnissione totu de un'a usemnata si delicate, si priu urmareraffinu in acestu sensu cu verb ele : proclamare, acclamare : multi clamati, pucini

allessi; clamatu a implini una delicata

missione; clamatu la funotionile celle mai

inalte; a clam la lilinisteriu, in consi-

liulu de statu; a clam si pune in capulu unc actione, unc armata; clantatu
la guberniu de ordinea de successione
stabilita prin constitutione; clamatu de
lege la una successione sau-ereditate; testatoriulu clama una erede; dupo lege

amnatii si comnatii, dupo gradulu de

comnatione, sunt clamati a eredi pre una

reposatu fora testatnentu; cu intellessu

stu intellessu se clama, nu numai o me nii ,

mai generale : a clatn pre cineva la

parte de bene sau de reu : clama pre

Cl Si animalii : a clamet la staulu caii ,

boii, etc., respanditi pre campa pentru

toti la parte d'in predele castigate ;

clamare differe inse de allegere, intru

c) de aci, a face se vina la

una Ion, a stringe sau concentr, ome-

catu cellu clamatu este unu allessu dupo

una matura cugetare si dupo norms sta-

pastione;

www.dacoromanica.ro

/20
OLA.
bilite, pre cand u allessu pote fi cineva de
pucini si fora voia; unu clamatu este totu

fectele viue alle suffletului, si de ad

clamare=invocare, implorare, evocare,

de un'a proclamatu si chiaru acclanaatu blastenzare, etc. ; a) invocare : a clamci
de toti; inse- clamare se appropia, prin pre Donmedieu si toti santii im adjutoriu
sensu, de proclamare, in frasi ca : a ela- la una nevoia, ca marturi ai unei /age,
nd; pre cineva filiu altu seu adoptivu; unei dissa, unaijuramentu, ai itznocenclamare a cuivala ceva pote fi naturale, tiei sau dereptatei; asid si a clatn
clamare=a, dispune d'in rulu , ozenii si alte poteri pamentesci
si de acf
nascere, a predispune, a predestind la sau ceresci; a &and benecuventarile

ceva, si passivu, a fi d'in natura cla-

rului asupr' a cuiva, si d'in contra, cu

matu, a fi predestinatu, a av una inspiratione divina, una talentu particulariu

datu de Domnedieu sau de natura, etc.:
a) in genere: unu omu se sente clamatu
sau nu a fi poetic, oratoriu, matemati-

insemnare de blastemic a clanaci meni'a

eti, etc., sau : se sente clamatu pentru

poesia, pentru matematica; Domnedieu
nu in 'a clamatu se fiu preotu; omu clamatu a fi nzare si gloriosu; se credea co
una lege a fatului, semnele si oraclele
divine clamasse la imperiu pre Vespa-

misericorde a divina, clenzenti'a sibon'a

sianu si filii sei; cine scie la ce ne

clama cerulu? fatulu me clama in acellu locu; in iutellessu si mai largu
impregiurarile, desposetionile, necessita-

tile materiali sau torah, detoriele, eta.

clama pre cineva la cutare sau cutarelucric,la cutare sau cutare prof essione, etc;
f3) in speciale, cu nuantia religiosa : a') a

impl de gratia, a inspird pre cineva,

spre a lu face organulu unei rnare opera

divina : Domnedieu clama pre omeni

prin voci naturali sau pre mysteriossele
ci alle gratiei; f3') a inspird, peutru imbraciarea credentiei, a lu prepard pentru
acceptarea in turm'a fideliloru: cei elamati essiti, Mti sunteti, elamati essiti ;
7') a face se lasse a,cesta vietia pentru
cea alta, a face se lea sborulu cotra ceru,

se reintre in senulu lui Domnedieu :

Dotnnulu dereptatei a clamatu la sene
marele suffletu allu barbatului, ea se lic
glorifice; la clanzatu Domnedieu de teneric, pentru co i a placutu, Si pentru co
Donanedieu clama la sene de tempuriu
pre cei ce placului; candu ne clama Domnedieu, sclassezmu buceurosi vieti' a, der()

e tout peccatu a lassa

de grati'a divina;

neclamati

k) fienduco clamarg insemna proprie, a emitte voci

tenti (vedi I), do acea-a acestu c,uventu
este City se pote de aptu a espreme af-

sitcrgi'a cera4ui asupra capului-cuiva;

omulu clama nu numai cu vocea, ci clatna
cu maim' a, clama eu speranti' a, clama cu
dorentea, etc.; f3) implorare : a clanui

credentia a omeniloru; 7) evocare : a

elaind pre toti dracii, a clamd spiritele
inzmunde, a &wad pre Satanu si toli
angerh laci; numai desperath clama pre
diavolulu in aOjutoriaclic seu; ca lugubre
voce clama umbrele.eroaloru de multu re-

posati, etc.
2 CLAMARE si chamare, s. f., (vedi
1 clamare), elamitatio, vocalic', evocatic, invocatio, appellatio nominatio ;
actionea de a clamd in tote insemna,rile, cumu si in intellessulu concreta de
ceva la care cineva e clamatu : clamarea
poporului interritatu ; dupo mai multe
claman i aid ai venitu; clamarea lucriclui
pre niizele sea; clamarea camereloru
sessione ordinaria; clatraarea cetatianiloru sub arme ; clamarea marturilorte;
clamarea totora dieiloru ; clanzarea oRazdui pre accstu pamentic; nu sentiu in
mene clamare pentru acesta-a, etc. in
acellu-asi sensu e popularia si form'a
clamatione.
CLA.MAT1ONE si-cliamationc, s. f.,
vedi 2 clamare.
CLAMATORIU,-turia, si eliamatoriu,
adj. s., elainator sielamatorins, yoeator,
appellator, etc., (vedi 1 clatnare); caro
clama : multime clonatoria, clamatorii
la senatu; servu clamatoriu era la vecliii
Romani cellu ce insocid prd Domnulu
seu, spre a i face cunnoscute nominele
cetatianiloru ce intempind in calle, ca
se pota domnulu clazci si salictd pre
flume toti cetatianii, alle caroru stiffragie avea interesse se castige pentru al-

www.dacoromanica.ro

OLA.

legeri la magistrature; desPre lucruri

yore claniator. a.

CLAMATU s cliamatura, part. d'in

1 clamare, voca tus, invocatus, advoca-

OLA.
7k
destina; de ad s. f. clandestina, spe-

oia de assemini plante, care se drede a

fi unu bonu medicamentu pentru vendicarea sterpitionei.

tus,evocatus; no in inatus, appellatus, etc.

CLANGERE, v.f clangere; onorna-

CLAM1TA1tE, y., clamitare; d'in

1 clamare, marginitu la intellessulu de

topeia, priu care se imita unu sonu acutu si potente sbora sagett'a clangun-

sub I., allu a,cestui cuventu : 1. intensivu,

du; vulturi circumvolita cadaverula clan-

a chiliad cu Violentia, a striga d'in tote

poterilo, a sber(i eau i pote gur'a; 2. it\erativu, a totu clamti, a nu mai incet,
d'in striga.re.

gundu; clangu tubele si clama iUnii la

arme, (compara si clangaire, clancanire
d'in Glossariu).
CLANGORE, s. f., clauxor; crin

CLAM1TATIONE, s. f., clamilatio;

clangere : clan gorea armeloru, tiibeloru,

vulturiloru, cocoriloru, etc.
CLAPA , s. f., valvula operculum ;

actione de clamitare, strigare violenta,

tipetu.
* CLAMORE,s.f., clamor-, d'in 1 clamare, in insemnarea cnventului de sub I.:
1. clamare sau strigare de omeni si sbe-

rare de alte animali : a) in genere : clamorilc multimei se redica peno la cera,

clamorile pectiriloru ; b) in speciale
a) strigare do buccurfa , de approbare,

fenes1 ella , ostiolum; 1. CO serve a astupa gaurele pre cari se stracora una
sufflare, ventu, abore etc.: clapele //auorganulai niusicu; 2. e serve, de
coperclu la certe locruri ce au una parte
deschisa : clapia secriului ; 3. co serve
a astupd gur'a unei gropa Rau usia. unei

applausu : flacon cuventu essitu d'in

gur'a divinulai oratoria se accepta

iacaperi: cla p' a cantinului, clap' cf, cavei;

repetite ClaMori; f3) strigaro ostile, lar-

structione; (afinu cu germ. klappeP).

CLAPONELLU, claponire, cloponu;
vedi caponellu, caponire, caponu.
CLARA, vedi claru.
CLARARE s cliarare (cu I tare
moiatu : chiarare), v., clarare (compara

ca colic mai mari clamori Iowaresets toti pre misellu peno atom d'in ce-

tate; 2. si despre lucrurl neinsuffietite,

scomotu, strepitu, nrletu, etc. : infrico-

siat'a clamore, cu care mid,' turbate

4. la Macedoromani, lemuu de pour

se frangu de scopellu.
CLAMOROSU,-a, adj., si
CLAMOSU,-a, adj., clamosus, d'in
clamore, plena de clantore : 1. act., care
oeincetatu sau cu violentia da clamori:
bmeni claniosi; 2. pass. implutu de cla-

si it. cif Ware); a face clara L a face

purl : clanzosula fora, clamosa cetate;

3. care se face cu clamori : actidnea oratoriului se nu fia clamosa.
CLANDESTIN13,- a, adj., elan(1-

a stralud.

stinus, (d'in clamz-_-pre ascunsu, d'in acea-asi radecina cu 1 celare) ; ascunsu,

secretu : i. in genera: intrige clandestine; dro mai vertosu : 2. in speoiale
a) tinutu ascunsu sau facutu in asen IISU,

peutru co e contrariu legiloruf illegitimu sau immorale : casatoria clandestina, adunan i clandestine, jocuri clandestine in case clandestine; 911Creatu clan-

destinu, negotia clandestina, etc.; b) ap-

plicatu la terte plante cari crescti in

locuri ascunse sau uMbrosb : lathfa clan-

serinu, huninosu una venta de media

nopte clarasse ceralu ; pearl' licide,
limpedi : a ciar mustala; 2. metaforce: a) a face luminosa pentru minte :
a clard bene idtele selle; I)) a glorifica,
*CLARLPICARE, v., clarificare, vedi

clara si facere; compara si t. chiarillcarey fr clarifier); a fact claru. : 1. a

face luminosu, seriuu, euratu, limpedu
a clarified vederea, a ua vindeca de defe,ctulu de a ved obiectele turbure; a
clarified vocea, a pa curati de veri-cetagusire sau alta defectu; 2. in speciale,

a limpet' luau licidu, a lu curatia de

veri-ce lu face turburu : a clarified vinulu, ap'a; sunt mai multe proeesse de
priu estensione,
a clarified mustulii;
a curatia si stracora unu licidu, spre a
lu face mai suptire : a clarified sdchariclu;-3. metaforice : a) a face limpedu
46

www.dacoromanica.ro

722

CLA.

pentru mente, a elucida, a lamin,: a

clarificd celle obscure, a clarified intellegerea e unte media potente de convic-

tione; b) a illustrA, a glorifica : si acuma a venitu or'a de a se clarifie filiulu

CLARIFICATION-E, s. f.,
esto (coliipara si it. clarificazione, fr.

clarification); actionea de clarificare,

mai vertosu in insemnarea de suh 2.: cla-

rificationea vinului se pote faee in trati

multe moduri.

CLARIFICATORIU,-teria, adj. s.,

viora; de currendu clarinet'a s'a introdussu si in 9nusic'a dramatica.

* CLARINU,-a; adj. s., (it. clarino si
chiarino-a, fr. clairet, clairine si ciaron); deminutivu d'in clara : 1. adiectivu : vinu clarinu : a) pucinu limpidu,
b) de colore intre alba si rosiu; 2. substantiva : a) m. clarinu : a) subintellegunduvinu, clarinu= vinu clarinu: clarinulu mi place mai nzultu de dita vinula negru sau curatu albu ; (3) subintellegundu instrumenta (de musica) ,
clarinu se dice de instrumente musicali

(it. eidarificatore); care clarifica sau

de suffiatu : a') de acellu-asi instrumenta

serve a clarified : materia clarificatorie

de vinu.
*CLARIGARE, v, elarigare(d'in dar%
si agere); termina technicu d'in limb'a
fecialiloru : a cera in termini solemni

ca porta si numirile classica de tuba si

buccina sau numirile noue romanice de
tromba, trombeta, trompeta; r) de u,nu
instrumenta mai mare de cata tub'a, ordinaria, instrumenta ce are tabula mai
strimtu, dro sonulu mai acutu si maipertan ditoriu de cata tub'a ordinaria : da,
rinu de mara, clarinu militare; cama in
acestu intellessu se iea si fo'rm'a clarone,
forma augmentativa d'in clara;
b) f.
clarina : a) vitia ce da vinu clarinu, care
nu e neci albu, neci rosiu; p) in acalla-

si elari satisfactione de la inimicu, a

declara Cu vorbe limpede si cu ceremo-

nie solemni bella unui inimicu ce recusa a da satisfactionea ceruta.

CLAItIGATIONE,
clarigatio;
actione de clarigate : I. ceremonia religiosa, ea care se cere de la inimicu
satisfactione, si, in casu de recusa, i se
declara bella; 2. dereptu de a prende
si lua captivi omeni si pecad' de la inimicalu ce Calca cIause alle unei con-

asi intellessu ce are si form'a clarinu

sub a, [3, 13'.

CLARIRE si cliarire (cu 1 moiatu

chiarire),- escu, v., cIardre, clarescere;

ventione.

(compara si it. chiarire); 1. ca traus.,

CLARINETISTU,-a, s., (it. clarlnettista, fr. clarinettiste); care scie

canta cu clarinetulu clarinetistii cei mai

in acellu-asi intellessu cu clarare si cla-

rificare, cari su de preferitu : a clari

vederea, vocea, vinulu; a clari numele

cuiva, a clari ideele obscure, etc.,-2. ca
intrans., sonsa in care clarire intrs, de
(it. clarinetto, fr. clarinette); proprie, regula si bene : a) in intellessu matedeminutivu d'in clarinu, applecatu inse riale, a se lumina, a inserina, a luc; a
in speciale la unu instrumenta musicale fi luminosa, serinu: nourii fuga, avala
de bussu, ca si fiautulu, compasa d'in claresce ; abid clariea diu'a candu am
patru sau einci buccati, ce se imbucca plecatu;pentru sonuri, a son, limpedu
bene un'a in capitula cellei alta si d'in si curato, a fi limpedu si curatu, a recari prim'a are la capitula superiora una son, tare si bene, a se audi bene : inimbucca,tura cu limbutia, ro ultim'a se cepea a clari sunetulu tubeloru; penlargesce multa la capitula inferiore, for- tru licide, a se limpedi, a fi li,mpedu, a
manda asi cea-a ce se chiama campan'a se subtira, a perde partile turbure
instrumentuIui; tote buccatile au forma tnustulu nu claresce asid carencia;
camu cylindrica, afora de ultim' a, care de 2. metaforice : a) a devela' sau fi e/aru,
amabili pre mane nu me potu delectd.
CLARINETU, s. m., si f. clarineta,

la diumetatea inferiore incepe a se largi,

luininatu p entra intellegere : vorbele nu

spre a da nascere campanei : limbutila clarescu, deco ideele nu su ciare; b) a fi

clarinetei campan'a clarinetei ; in or- sau devela'. illustru : pueini chiarira ea
chestrele militari clarinet'a tine loca de oratori; part. claritu = essitu la lu-

www.dacoromanica.ro

CLA.

CLA.

mina, manifestu; evidente, certu, reale,

etc. (vedi si claru).
CLARISONII,-a, adj., clarisonos;
(d'in claru si sonu); cu, sonu claru : voce
clarisona.

723-

mina;-) de obiecte artiffciali, de obiecte de pictura, imitatione prin coinri a partiloru luminate si a partiloru
iniunericate alle unui obiectu naturale :
desenzne clarobseure, tabelle clarobscure,

CLARISSIMATU, s. m., darles'.

matos, demnitate sau gradu de claris-

depinse cu una sengura colore, care,

simu.

chisa, representa luminele si umbrele

obiectuluidesemnatu;ca subst.: serien-

* OLARISSIMU,-a, adj. s., clarissimas; proprie, superlativu d'in claru, clarissimu=f orte claru, applecatu in se ca
titlu de onore, la consuli, proconsuli,
dupe Constantinu si la gubernatori de
provincie, etc., (vedi si claru).
CLA.RITATE, s. f.,, ciernas; calitate sau stare de clan< 1. in intellessu
rnateriale : a) pentru obiecte ce affecta
ochii: claritatea stelleloru ; b) pentru
obiecte ce affecta audiulu : claritatea
vocei, sonuriloru,syllabeloru; 2. in intellessu ideale: a) pentru celle ce se referu

dupo cumu e mai inchisa .sau mai des -

ti'a saeu artea clarobscurului, partea artei picturale ce se ocupa de clarobscuru;

artda clarobscurului consiste in scienti'a de a cid .fiacarui obiectu si fiacarei

parte a unui obiectu colorea propria ,

modificationile delumina ce cerca inna-

tura; giganti nudi, depinsi in clarob-

la intelligentia ; claritatea stylului ;

scurzt; pictoriutu si architectulu sunt detori a nu scapci din vedere effectele clarobscurului ;
in intellessu estensu si
metaforicu : a') lumina ammestecata Cu
intunericu : 13') parte sau calitati bone
ammesticate cu relle : vieti'a cellorumai

b) in respectu morale : claritatect numelui claritatea de care se buccura vinu-

virtasi ar6 ~Me selle clarobscure ;

b) vorbindu de ce affecta urechl'a, de

rile Ispaniei , claritatea opereloru arti-

sonu, ammesticu de sonuri dulci si lene

ca sonuri potenti si tari dupo intelles-

stului.

CLA.RITUDINE, s. f., claritudine;

stare de claru, si Brin urmare in acelluasi intellessu cu claritate, iuse luatu ca
mai raru Cu insemnarea propria a cuventului claritate de sub 1.: cristallulu
intrece alte obiecte in claritudine; dro
mai desu in insemnarea metaforica ce
are si form'a claritate sub 2. : artile ce
adducu onzului claritudina; a adjunge
prin fapte militarie la claritudine, clarituclinea tamiliei contribue la claritudinea individului.
CLAROBSCURIT,-a, adj. s., (fr.
olair-obscur, it. claros-curo); d'in claru
si obscuru, parte clarn si parte obscuru,
ammestecu de claru si de obscura, de

lumina si de umbra : 1. iu intellessu

materiale a) vorbindu de obiecte ce
affecta ochiulti : a) de obiecte naturali
opad6 , &ro luminate eari sunt parte
luminose si parte umbrese, cumu su de
regula tote obiectele suppuse actionei
luminei: veri-ce lucru suppzesu la actionea luminei e clarobs, uru;

ca sub st. :

clarobscurulu se pote obserat in tote obiectele luminate de watt c,entru de Itt-

sulu si affectele de espressu prin musica :

clarobscurulu depende de gradationile

volumelui vocei ; 2. metaforice , vorbindu de c6 se refere la intelligentia,

ammesticu de scientia si ignorantia ,

de lamina si intunerieu : tote cugetarile acestui omu se producu intr'un ciardbscuru ammagitoriu.

* CLARONE, s. m., (it. clarone, fr.

clairon, nurnitu asi de la claru d'in

caus'a potentelui si acutului sea sonu);

1. instrumenta musicale de suffiatu ,

specia de tuba mica cu sonu acutu si
pertunditoriu : clarisonulu clarone, ca
si tub'a, escila coragiukt luptaciloru si
ardorea cailoru, (vedi si clarinu); 2. prin
metafora, genu de insecte d'in ordinea
coleoptereloru, alle caroru luye devora
albinele.
* CLARONIU,-a, adj. s., (fr. clairone;
d'in clarone); relativu la elarone; de eci

s. f. pl., claronie, tribu de insecte d.'in

famili'a serricorneloru , ordinea coleop-

terelorn pentamere, care are de typu

genulu clarone.

* CLARIVIDENTE si clarividu,-a,

www.dacoromanica.ro

724

OLA.

OLA.

adj., clarivldus (vedi claret si vedere);

care vede clam, in intellessu si materiale
si ideale : clarividi ochi, clarivida mente,
onzeni clarividi.
* OLA RIVIDENTIA , s. f., (compara
it. chiaroveggenza, fr. clair-vOyauce) ;
calitate a cellui clarividente.

CLARIVIDIF,-a, adj., vedi clarivi-

a se legd 'de cineva d'in claree, serinu;

a se manid, a se superci, d'in claret mains; aceste neplaceri mi vinteid'in claret
seriteu, fora umbra de culpa d'in partea

mea;asid si : a detund sau trosni d'in

claru serinu, este espressione ca multa
mai energica de catu : a detund sau trosni d'in serinu; ventu serinu si claru,

dente.
; stares,
* CLAROBE, s. f.,
unui ce claret, care prin splendorea sea

care adduce tempu serinu si ciaru;

f3) la colori, obiecte de pictura , de de-

affecta sensurile nostre , in intellessu

priu urrnare affinu cu allu formeloru
claritate st claritudine.

colori clare, cari se appropia de albu,

de colorea luminei, cari absorba mai
bene radiele luminei si santa elle insesi luminose (vedi si clarobscuru);
beue politu, netedu, Tuiosu , eta.,
(vedi si mai diosu) ; elk mai yertosu

CLARE- si cliaru,-a (cu I tare moia tu:

chiaru), adj., adv., clams, clare (it. cliiaro si claro isp. si port. claro, prov. clar,
fr. clair, afb,. chiaru=--kiaru); oppusu la
obscuru, intunericosu sau intunericatu,
cuventulu claru =- luminosa sau laminatu; care affecta ea potere mai antaniu

semnu, etc.,claru: a') oppussula obscuru:

deschisu, in opposetione ca inchisu,

care se appropia de albu albastru claret,
verde claret, galbinu claru , etc., in acellu-asi iutellessu si: atramentu claru,

vederea , apoi si alte sentiri : I. ca adiectivu : A. in intellessu materiale

1. proprie, care affecta vederes, a) luminosu : nu e stella mai clara de catu

negretia clara, littere clare;inse littere

ciare, scrissore clara, potu l: a') littere

sorele; focziiet e d'in natur'a sea claru ;

b) luminatu : camere spatiose si dare,.
locuri bene espuse la radiele sorelui si
de acept-a forte dare ; de ad.: c) applecata la differite categorie de lucran i cu
nuantie particularie a) la ceru, tempu, etc.? cu insemnarea de tunzinosu,
limpidu, puru, fora nuori, serinu, etc.: di

7) la obiectele transparenti, pellucide,

care lassa lumin'a, se treca prin elle
vitru forte. claru, claret ca cristalleau,

clara, ceru linapedu si claru; e bene a

ditu, care nu e -tulburu : in una clara

treierd granele pre tempt serinu si claret;

intotalun'a acesta-a n'amu vediutu doue

cupa de cristallu beu virtu si mai clam;

dale clare; claru, n acestu intellessu,

dice mai multu de catu serinu , cumu
arrtta insasi espressionea asi de po-

si scrissore puciuu negre, albitiose; dro

si : (3') littere si scrissore legibili ;

apo dare ca ce//u mai puru cristalk

de ad i : 8) la diverse categorie de obiecte cu intellessu de : a') politu, belie
neteditu, luciu, luciosu : clar'a facia a
luciului marei; p') limpedu sau limpe-

mustulu Mao nu e claru;ochiu clam,

sau care nu e turbara, a carui globu e
de plenu 'impede si lucia, sau care vede
bene, petrunde bene, (vedi si mai diosa

pularia ; claru serinu, care se iea : a') Cu

laB.);f)raru sau suptire, asia in eau

iutellessu propriu si materiale : afora

e claret serinu, si nu intellegu emu se

lumin'a petrunde priu ella :paclure clara,

claru licidu; 8') in genere, pura sau purificatu de veri-ce ammesticu strainu si

tune d'in claruserinu; dro mai vertosu :

[3') forte desu in intellessu ideale , mai
allessu in locutionea : d'in claret serinu

=fora neci una causa bene cuventata,

fora neciunu motiva, d'in puru capriciu,

pre neasteptate, pre necugetate, etc.

claru serinu se arrunca asupra mi
si me bata forte reu ; a abbate cuiva de
a bate pre altu cineva d'in claru serinu,
a icasiond pre cineva d'in claret serinu;

de ad, genuinu, simplu, etc.; de unde :

g) la obiecte ce affecta nu numai vederea; ci in genere la veri-ce obiectu allu
sentirei si cugetarei nostre, ca intellessu
appropiatu de allu lui insu, adeco, pura
si simplu, addeveratu, nu altulu, azehenNeu ,

desfacutu de veri-ce ammesticu

strainu, ellu in sene, etc.: din clara gur' a

lui am auditu acestea; celle ce ti spune

www.dacoromanica.ro

CL.

OLA.

sunt clare cuventelelui; nu ne insellamu,

suntu fratii nostri clari, eu clara, noi

clari, clare anticele, clara spuma , clare
inselletorie; acestu-a nu. e claru addespuni clare dissele melle, etc.
verulu,

(vedi si la Lt. clara, ca adverbiu ii acestu intellessu);dupo loculu ce i se

da in constructione, dupo cumu e sau
nu articulatu, clara pote lua intellessu
differitu clare cuventele cuiva sunt in-,

725

clar' a si memorabi2ea batalia de la Vallea alba; b) in speciale : a) clara, si mai

vertosu superIativulu clarissimu=clarissimus, (vedilsi clarissimatu si clarissima in parte),se appleca de straboniiRomani, ca si fortis sau superlativu fortis-

simas, spre a espreme cea mai nana

mare lauda pentru Romanulu d'in natura amatoriu de lauda si gloria, camu
in, acellu-asi modu si in acellu-asi sensu

sesi cuventele lui ; ro clarele cuvente

cu care se applica si populariele lunti-

alle cuiva sunt cuventele- ce se intellegu

nata, stralucitu, etc., in espresioni ca:

minateDonsne,stralucitumagistratu,etc.;
asia clara si mai vertosu clarissimu srk

bene, (vedi mai diosu);-2. pare affecta

eu potere audiulu : a) sonoru, acutu,

care se aude bono voce clara, claea tuba,
cuvente disse incetu, clero ciare; vocea
femineloru e mai clara ca a masculiloru;
plause clare,syllabe clare,sonuriciare,etc.

b) la speciale : a) pura, nu ragusitu, nu

obtusu : voce clara; p) armona clara,
meloda clara , canticu ciara, musica

clara, care procede cu gata simplicitate si ordine in tote partile selle, in

eatu auditoriulu va intellege usioru si
bene de la antaia ascultare;B. in intellessu ideale : 1. claru pentru intel-

ca si unu titlu applecatu la omeni cu

malta positione in statu- : la consuli, la
procohsuli clarii consuli ai acellui anua,
clarissime senatoria,. etc.; in tempurile
mai noUe clara si clarissimu limo s'a applecatu ca unu titlu la fia care persona
destinsa , si, mai vertosu destiusa in
scientia, in arti, in litteratura, etc.: clarii
professori aiuniversitatei de Parisi; darissimulu professoriu de scientie nata-

titlu se applica prin

estensione si la muierile barbatiloru de-

legare, luminosu, manifestu, evidente, stinsi prin posetionea loru politica;

usioru de intellessu : a) applecatu la lu- claru se dice de regula in bena si numai
erure de intellessu idee ciare, concep- forte raru, ca si famosu, in reu : cicsru
lioni ciare; cugetatione clara; espressioni ,prin superbea si fastuosulu sea lussu;
clare, stylu -clara, a spune cevaintermini
clari, lucruri si addeverscri mai ciare de
tulumin' a; principia clara siluminaqu,
credu co aceste locuri santa clare Si n' au

pote inse fi cineva clara, ba fino si clarissimu intr'una scientia sau arte, fora se fia
celebra, famosa, etc.;f3) favorabile, propitiu, ridente , ferice, etc. : pucin,e chile

lipse de esplicare; e clara, ca diu'a, co

nu pote fi asid; dereptatile melle santa

serine si clare arn asusta in lung'a mea

ciare; legecs e clara si neindoioscs; a pro-

II. ca subst. si adverbiu : 1.s. m.,

claru-lts, oppush la obscuru-lu : a) in gevicto-;

duce probe si argumente clare si irresi- nere, ce e claru sau luminosu : clarulu
stibili;b) applecatu la spirita si facul- pare mai luminosa a laturea cu obscutatile lui, la persona cugetatoria, care rulu; claru-lu se ingana ca bbscurulu;
se face usioru intellessu sau care intel- b) in speciale : a) parte clara a unui
lege ea insasi si pertunde usioru si bene lucru, a unei cestione, etc.: clarulu si oblucrurile : spiritu clara, mente clara, scurulu acestei cestione; (3) mai vertosu
auctoriu candidu si forte clara, judecata despre colori in pictura, desemnu, tinclara, etc., asia si : veclere clara, audiu ctura , tessutura, etc. : pucinu clara
claru; 2. in intellessu moralu : a) ce- s'a pusu pre funclulu prea negra cala cclebru, famosu, gloriosu, stralucitu, illu- cestei cosutura ; arnmesteculu cavenitu
stru, mare, etc. : 021114 mare si clara prin allu clarului cu obscurulu cere mare

virtutea sea, barbati clari prin scienti' a Zoru, clara poeta liricu, elari oratori ; june clara prin nasbere, dre si
mai claru prin talent9le sibkrtutile selle;

re a mente d'in partea unui pietoriu,

2. adverbiu, sub(vedi si clarobscuru);
form'a _masc. clara, san sub form'a claro,
cu o obscuru, ca in clero, cumu se si aude

www.dacoromanica.ro

726

CLA.

CIJA.

pre multe locuri si cumu se si afta scrissu

in cartile basericesci mai vechie : a) in

genere cu differitele insemnari alle adiectivului : a ved claru , a pronuntid
claru , a spune claru , a intellege clatu,
a sund c/aru, etc.; claru a plecatu, claru
nu e asid, etc., e invederatu si certu co

a plecatu , co nu e asi6,; totu asiksi

claru co a plecatu, claru co e asi, etc.,
b) in speciale : a) cu intellessulu latinesceloru : etiam, queque, vel, quilem

in frasi ca vel ex hoe intelligitur =

claru d'in acesta-a se -intellege; a') ca
adverbiu : claro in mancare cauta se avemu una mesura; claro unu orbu vede
acsta-a; inse si in aceste frasi claro este,
prin ellipsea une proposetione intrega,

una conjunctione, ca si in frasile de la

urtnatoriulu :
omulu acestu-a e nebonaticu,ba claro nebunu ; facu ce vrel, s
in unire cu se,
claro forte bucurosu;
de sau deco, candu: claro se, claro deco,
claro candu, ca si lat. etiamsi, etsi : claro
Se me rogi, nu ti tnai dau ce ai recusatu,
candutil'am datu eu de bona voia; claro

candu m'ai rog = claro deco m'ai

e? claro asid; acesti-a sunt claro copillii

nostri ; e claro tatalu, ellu claro si nu altulu; acestu-a e claro apa si nualtu ceta;
in acestu inteljessu, candu sta pre Ionga 1111U substantiva, e mai bene se se
tractedie caadiectivu si se se accorde cu
substantivulu: clari copilliinostri, clara
mamm'a nostra, etc. (vedi si la I).
CLASSA, s. f., vedi classe.
CLASSARE, v., (fr.classer); in acelluasi intellessu ca classificatre.

CLASSE si classa, S. f, classis, (it.

classe, fr. classe); divisione de persone
sau de lucruri facuta dupo certe norme'
in fapta sau numai prin cugetare : ordine, categora, etc.; ca essitu d'in aceaasi radecina cu grec. xXiatc=xkilatg d'in
xcaetv=chiamare, (vedi calenda si clamare)4lasse sau clase (coci si in latin'a
se afta elasis in loen de elassis) insomna
proprie : chiamare sau stringere la unu
locu de mai multe persone sau lucruri ;
dro cu acestu intellessu abstractu cuventulu nu se afla pre terrenulu zoma-

nicu, ci numai, ca si cuventulu greca

cesta conjunctione e la modulu indica-

imaysEcr., essitu d'in acea-asi fontana,

cu intellessulu concreta de : multime de
persone chiamate, sau lucruri strinse la
una, locu, si a nume : 1. un'a d'in calle
sesse .divisioni , ce dupo censu Serviu
Tuliu stabill in poporulu romanu : in
sest'a classe se numerau cei fora neci
unu censa, proletarii sau capita Onsii;
de ad: a) ordine de cetatiani, stabilita
dupo censu : allegutorideprim'a classe;
dupo constitutionea actuale cetatianii

tivu in loca de a fi la subjunctivu sau

Romani sunt impartiti in patru classi

conditionariu;

(3) cu insemnarea appro-

numite collegie electorali; b) ordint sta-

piata de insu=ipse, hie ipse, lile ipse,

bilita dupo inecalitatile de conditioni

is ipse : claro la momentu=in ipso temporis articulo, claro tata tneu=ipse pa-

sociali: classile inalte= classile superio-

ter; asi6 si: claro eu, claro vol, claro

zclassile de diosu; dasclassile inf

sea media; classea lucratoriloru cu ma-

rog, etc.;claro se pote puna dupo se,

deco si candu, si se pote chiaru despart
prin mai multe cuvente candu claro ar
invid d'in mormentu cineva, sau candu

ar invid cineva claro d'in mormentu

d6ro in acestu d'in urma casu claro iea
intellessulu de la urmatoriulu [3, si acellu-asi intellessu pote 1u6, si claro candu,
deco verbulu proposetionei legata prin a-

elle; claro trate teu a venitu de tea accusatu ; claro petrele planga mortea erou-

ri = classile de susu ; classile basse=

nula, classea agricultoriloru, etc.;una

lui ; spre mai mare tara, unitu cu Si

classe sociale se pote divide in mai multe

si claro sau claro si: si claro eei mai mi-

alte classi secunclarie; asid in classea

nobitiloru potu finobilideprim'a classe;

selli ridu de tine ;cu adverbio sau adverbiali : claro ad, claro in ochiinostri,

y) cu insemnare de acellu-a si nu al-

de secund'a c2asse, etc.; semnele de nobilit ate inco se impartu dupo classile nobilitatiloru, asid co potu fi si sunt deco-

tu/u, in persona, in fapta, in realitate, es-saeta, predeplenu, adcleveratu, etc, i asid

ratiuni de prints'a classe, de secund'a

classe, de terti'a classe, etc.;c) ordine

claro atunce, claro in acestu montentu ;

www.dacoromanica.ro

OLA.

OLA.

stabilita dupo meritulu sau valorea personeloru si lucruriloru : Cicerone dice de

certi filosofi, co nu nterita a fi pusi de

au in eint'a classe ; noi amu dice astadi : filosofi de ultim' a classe, pentru
co, dupo celle mai susu espuse, cint'a
classe de cetatiani Romani avea cellu
mai micu censu; se fia dissu Cicerone
filosofi de sest'a classe, ar fi intellessu
filosofi de neci una valore, pentru co in
se,st'a classe erau proletarii, cari n'aveau
neci unu censu ; in intellessu analogu

auctorz de prim'a classe, poeti d'in

prim' a classe; geometru, artisku de prim' a
si Cu intellessu rea blasteclasse ;

matu, furu, insellatoriu de prim'a classe;

2. ca termlint militariu : a) cdta, ordine de armafr, oste; dro acestu intel-

727

dividu in patru classi : classea cantitatei, classea calitaiei, cla&ea relationei

si classea modalitatei; y) ca terminu de
scola sau de invetiamentu, classe, divisione de scolari dupo gradulu lora de
desvoltare : lyceele nostre actuali
septe classi; classi superiori, classi inferiori alle. lyceului; una scola primaria
urbana are patru classi ; scolarii deligenti trecu, la finitulu annului scolariu,
d'in una classe in ale a; candu classea
este prea numerosa ,e bene se se imparta
in mai multe alte divisioni, cu cari se se
insarcine alti professori; dupo obiectulu
de studiu principa/e, una classe pote fi
classe de grammatica, classe de retorica,

lessu allu cuventului erd anticatu inco

de pro tempula classicitatei latine ; cu

classe de istoria, etc., dro de regula classae se nuraescu cuunu n.umeru de ordine:
prim'a classe, etc.; de del prin metafore ;
CL') incapere pentru una classe de scOlari

tote aceste-a in limbele noue Iatine se ap-

sau studenti : a se preambla prin tote

plica si astadi cu insemnari analoge acestui intellessu, curnu : a) ordine de

cetatiani, stabilita dupo tempulu in care
au se fia chiamati la servitiu militare

classilelyceului; a metur si incaldi classile, a inchide si deschide una classe,'aessi

d' in classe; p') lectione, prelegera facuta
unei classe de scolari z a lipsi de la classe,
a av classe si dupo prandiu si de dentinetia, in dale de serbatori mari nu e dasse,
a trece classile primarie, a trece classile
lyce,ali; a face sau nu face classe=a tin
sau nu prelegerp ; y') tempu cltu tine una
prelegere : oree classiloru, classe Tunga,
classe de demanetia, etc.
CLASSIARIU,-ia, adj. s., (Asadarins; relativu la classe in intellessulu a-

a chiam sub arme prim' a classe; a chia-

nti. sub arme in annula 1872 nu numai

classea acellui annu ci si classile anniloru 1873 si 1874; p) mai vertosu, candu

gorb'a de servitiu militariu pro apa,

in railitia navale : ordine de militari marini, oste marina, oste ce se imbarca si se
bate pre mare, etc., sensu identicu si cu
cellu classicu de la urmatoriulu : b) multime de navi bellice, flotta portu ce incape
una classe can. de ntare; classealuiXeroce

er de una miie si doue cente de navi;

ostea ce se bate pre navi, (ve di mai susu
la p);
3. Cu intellessu mai generale :
a) ordine de persone sau de lucruri cari

cestui cuventu de sub 2, b: centurione

classiariu, care commanda una centuria

pre navi ;subst. m. classiariu: a) militariu ce se bate pre navi ; b) marina-

intre r egnu si genu : regnulu plantel oru

ctimu si allu animaliloru, se imparte in

riulu in genere, remige, ministru in una

nave bellica.
CLASSTCEi adv., classtoe; in modu
classicu: subiectu classice tractatu.
CLASSICISMU, s. m., (it. classicistno; fr. classiaisme); systema de critica
a acelloru cari in litteratura si in arte in
genere nu afla nemica bonu de Mu operele classiciloru antici si alle acelloru
noui scrisse dupo normele anticiloru
class icismulu se oppune la romantismu.

mai multe classi; una classe pote COprende rnai multe ordini sau familie ;
p) in filosofa, categoriele lui Itant se

* CLASSICISTU,-a, s. (it. classicists);

partisanu allu classicismului.
CLASSICITATE, s. f., 1. calitate (11,e

au acea-asi natura sau natura analoga

specia, genu, categora, etc. : cartea acesta- a nu e pentru tote classile de lectori;

capitele biblici se reducu a doue classi;

sunt doue classi de avari, etc. : b) in

speciale : a) ca terminu de istoria natural, ciasse=divisione intermediaria

www.dacoromanica.ro

728

CLA.

CIJA.

C. J. Cescwe, Tacita; intro marii poeti

classici; ai straboniloru sunt Virgiliu,
mose ; 2. operile autoriloru classici, iOratiu, Ovidi ; tenzpulu lui Pericle la
deele ce ei au espressu in acelle opere, Vrecifu fecundu in classici de totu gecumu si stylu sau modula loru de espres- nulu; poeticlassici, oratori classici,sculsione, fiendu vorba, mai vertosu de clas- ptori si statuari classici; si in intellessicii antici : a cunnosce a fundu c2assici- sulu cellu mai estensu jurisconsultu
tateap c studici classicitatea; locu, frase, classicu, medicu classicu geometru olasespressione de dubia classicitate; stylu de sicu, etc., alle caroru opere, de si nu su
cea mai allessa si bona classicitate.
artistice in intellessulu strictu allu cuCLASSICU,-a, adj. s., classicus; alas- ventului, facu inse auctoritate si servu
sicum, (compara si it. classico, fr. alas- de essemplariu si de norma in genulu
sigue si classicon); de classe, relativu la lor u; despre opere : stylu classicu,puclasse: 1. in intellessulu antiCu allu ea- ritate de espressioni classica; carte olasventalui classe: a) reiativu la celle sesse sica; traditionile classice ale artei ; litclassi, in care se afl impartitu poporulu teratura classica, limba classica; musica
romana : classici se diceau musicii cari cu classica, etc.;dro : b) classicu : a) decurnulu sau tub'a cliiamau classile popo- ven i oppositu ca modero*, appleeatu
rului romanu la comitie; b) in speciale, fiendn 4a, auctorii antici, cuuau si la operelativa la prim' a classe de cetatiani rele lora; abia de currendu incepa se se

classicu in intellessulu cu care acestu

cuventu se applica la operile de arte for-

romani : classici, dice Gelliu, se diceau nu

toti cati se aflau in vreun'a d'in calle sesse

classi, ci numai cetatiaizii d'in prim'a

classe;de ad in insemnarea de escelente

in genula seu, de care vedi la 2.;c)relativu la classe in intellessu de A:Iste

applice classicuca insemnarea larga data

mai susu la a; adeco, fora distinctidne de
antici, si la auctorii de opere escellenti ai
poporeloru moderne, ai Italiloru, Ispanilord , Francesiloru, Angliloru, Germaniloru; classici greci, latini, italiani,

a) in genere, fia oste terrestre sau navale,

de unde classicu, s. m., reale sexnnu de
batalia , semnu datu cu tub'a bellica : cu
classiculu alianza nzilitariila concione; a
cantci classicul u , a suncl classiculu, asum
d' in classicu retragerea; prin metafora,

ispani francesi, germani, etc. ; opere

tuba bellica, buccina, trombeta;p) in

mica, bona la classicii moderni, de unu

speciale, despre oste marina, despre fiotta:

legionile classice,batalia classica; corona

imitatoriu orbu allu anticiloru, in op-

classica=corona izavale; s. m., personale, classicu-lu, pl. classicii, ju acelluasi inteliessu Cu classiariusub 2.; in intellessu moderna, escellente in genulu
seu, de prima classe sau calitate prin valoreasea : a) vorbindu de scriptori ii genere si de alti aytisti, cuma si de operele

lora, cari in genulu lora se considera

ea esse,mplarie sau modelle demne de
inaitaiu , a caroru escellente bonitate
s'a comprobatu si confirmatu prin judecat'a celloru mai boni critici in mare
spati.0 de locuri si de tempuri : auctori classici; poctu classicu; classicii Grc-

ciloru sunt Platone, Aristotelc, Ontera,

Sol ock, Demostene, etc. ; istorici classki ai Latiniloric sunt : Xitu Liviu,

classice allelitteraturei si artei francese;

dero si astadi : (3) classicu se applica

inco cu urmatoriele nuantie particularie : a') de cellu ce se tine de scol'a classiciloru antici si nu admitte neposetione Cu ronzanticu; fo de cellu ce
admitte intre classici si pire moderni,

dro numai pre cei d'in una corta epoca, camilo, de essemplu, la Francesi,

pre cei d'in seclula allu XVII, asi6, in

cata devine esclusivu pentru cei
noui, cari, appretiuti dupo principiele
unei critica mai larga, potu li si eit/assici in genaln lora; de ad luptele si certele intre classici si ronzantici, de adi
celle doue systemate : classicismulu si
romantismulu, (vedi si classicismu, romantismu);
7') in intellessu si mai
larga : a') t/Tra classica, trra in ca,re
au infloritu artile, vorbindu in speciale
de Greci'a san de Itali'a, in cariau infloritu, in tempurile aiitice littera,tur'a
artile, d6ro si in intellessu mal gene-

www.dacoromanica.ro

CLA.

OLA.

rale, veri-ce trra escellente prin formosetiele selle; de unde : (3') terra:classica

a libertatei , care escelle prin institutionile si legile selle favorabili libertatei;a,pplecatu si in reu trra classica a latroniei; c) relativu la classe
de scola carti classice, care se lega intr'una classe de scolari; asia Si : essercitie clasece, studie classice, etc. , &cute in classe la scola.
CLASSIFICARE, v., (it. classittcare,

fr. classifier; vedi classe si facere); a

face classi, a impart iu classi, a pune
in una classe, de care se tine, sail jude-

amu co se tine una persona sau unu

lucra a classified plantele i animalik
dap refine, classi, ordini, familie, generi, specie, etc.; a classified compositio-

nile eoncurrentiloru dupo meritileloru;

a classified scolarii dupo gradulu loru
de capacitate; a classified ideele dupo
eerte categorie ; a classified monetele si
alte antice ; luandu de base cantitatea
judecielorts, aceste-a se potts classified
in universali, partiali si sin gulari, etc.
CLASSIFICATIONE, s. f., (it. classificazione , fr. classification) ; actione
de classificare, cumu si arte, processu,

metodu de classificare, sau resultatu

allu classific,arei : classificationea connoscentieloru omenesci, classificationea
planteloru; avetnu de kis mai multi filosoli diverse classificationi de ideele cc
fortnedia lumea spirituale, ce omulu iMbracia in intellessulu set.
CLASSIFICATORIU,-toria, adj. s.,
classificatore, fr. olassificator); care
elassifica sau serve a classified : bonu
classificatoriu allu concepteloru selle;
processu classificatoriu, caracterie classificatorie, base classificatoria.
CLATRACEU si clatraciu,-a, adj.
(fr. clathrace); care semina cu clatrulu
in insemnarea de sub 2.; de ad, ab f. pl.

clatracie, tribu d'in famili'a fungiloru,

care are de typu genulu
CLATRARE, v., (clatrare Si ela%rare); a inchide cu clatri: a clatra una

729

care, intre alte generi, copreude si genulu clatru.

* CLAIROIDE, adj. s. (fr. clathrade;
d'in clatru de sub 2. si d'in et80q=fortna); cu forma de clatru; de ad, s. f. pl.,
clatroidi, sectione d'in tribulh do fungi
clatracei in care intra genulu clatru.
CLTROIDEU,-a, adj. s., (fr. alatbrad; vedi elatroide); care coprende
clatroidi; de aci s. f. pl. clatroidee, sectione d'in
fungiloru.
CLATRU, s. m.,
clatrus si cia-

thrus, de regula pl. clathri =70.0pct

d'in xXsEetv=inchidere : I. ce serve a
inchide, si in speciale, gratariu d'in Neer-

gelle de fern sau, de lemnu, care serve

a inchide ceva : clatri de ferru la ferestre; clatru de lemnu pentru passerelle ;
2. prin metafora, genu de plante cryptogame, d'in famili'a funailoru, care coprende productioni form& d'in ramure
carnose, rosie ca corallulu, impletite ca
una retellcs sau datru si coperite in
etate de una, membrana candida si
suptire; speci'a cea mai cunnoscuta e
clatrulu, canoellatu=ciatitrus caucellatus lui Linneu.
CLA.ITARE si diauare , (cu i tare
moiatu chiauare), v., nodare, fibular,
vincire conjungere, dander, conclufieregd.'in lat. clavare, it. chiavare),luatu

mai dap ca compusu Cu in : inclauara

sau indiauare si inohiauare; part. clauatu, clauatu, chiauatu, de unde apoi clauatoriu,-toria, d'in care form'a fem. claws,-

toria = clauatore este forte popularia

in tote partile locuite de Romani, (vedi
clauatore).
CLAUATORE, si cliauatore (cu tare
moiatu: chiauatore), s. f.,fibula, uncinus,
liguia,funiculus; in locu de clauatoria, for-

ma f. d'in dauatoriu(=clavatorius, vedi

clauare si claue), clauatore=ce serve a
claud sau inclaud = inclaittid : clauatorile cantesieiterranului Romeinu constau
d'4 cloud capitanie de acia,e osute la capitele gullerului camesiei; clauatorile pun-

ferestra, una gura de _putits, etc.

CLATRI.DE, adj. s., (fr. clathrid);

gei suntts baierile pungei, vedi baiera);

clauatorile unei, carte , clauatorile untli
mantellu; dauatore de auru,de argintu.

care smina cu clatrulu de sub 2.; de

ac, s. f. pl., clatridi, familia de fungi,

usu, y., claudere; form'a simpla, di'n

CLA.UDE RE, clausi si clausei, eta-

www.dacoromanica.ro

730

CLA.

CLA.

cara compusuln populariu cu in includere, in-cliudere, in-chiudere, transformatu apoi prin assemilarea lui u ca
i in in-chidere, si luatu ca intellessulu
simplului claudere ; totusi simplulu
claudere sau cludere ar fi de doritu se
se vivifica, coci altu intellessu ar cauta se aiba ca simplu, pi altulu ca compusu cu ; in compusele de data mai
noua, cuma recluddre, con-cludere, escludere, etc., cumu si in derivate simple mai noue,
clausa, clausula, etc.,

chiaue, si cu u suppressu intre doue vocali

chiae sau chiaie), s. f., clavis
ehieve,
port. d'ave, prov, clan, fr. clef si ol, isp.

eleve, tote d'in lat. clavis clave, essitu

d'in acea-asi radecina cu clau-dere,affinu
cu gr. xXod; = xXe(c) ; instrumenta de

ferru, aciariu san do alta metallu care

serve a descuia sau deschiaud brosce de
usie, catene, ferra, etc. : 1. in genere
clauea cellariului de vinu, clauea armariului ; clauile dormitorieloru , clauile
classiloru de studiwa in chicle sau deschide
c clauea, a deschide fora claue; a intorce

l de regula nu se ruoia; verbulu clandere pare a se referf la acea-asi radecina cu c/aue=elavis.

CLAUDICANTE, adj., claudicans ;

clauqt, spre a inchide sau deschide, si

in speciale ; a intorce clauea in deretu

vedi claudicare.
* CLAUDICAREai dodicare, v., clau-

de a deschide, in oppositione

dicare 13i dedicare; 1. a fi claudu=a fi

schiopu, a cespita sau schiopit; de ad :
2. metaforice si prin estens.ione : a) in
genere : unu jucleciu claudica, versurile
mance in respectulu mesurei claudica;

candu de regula e vorb'a de a inchid.e;

pote in-se cineva intorce clauea spre

pote claudicci mentea ca si limb' ct; b) in

speciale, vorbindu de contracta si alte

aote lega/1, in cari una parte se obliga,
fora ca si cea-alta se iea una obligatione corresponditoria : contracte claudicante; acte de tutela claudicanti , prin
cari tutoriulu, treeundu preste limitele
poteriloru selle, nu pote se adduca neci
una dauna pupilliloru, de ore ce actele
tutoriloru facute in numek minoriloru

sau spre derepe a, de regula candu e vorb'a

: a intoree cianea inainte sau spre stang'a,

derpe a sau spre stang'a, fora se vrea

a inchide sau deschide; dro absoluta :
a intorce cicuteu=a inchide, si in speciale, a inchide fora a scote cianea d'in
brosca sau catena; a pune sub claue =

a inchide, a in sub claue=a tine inchisu sau incuiatu, a pastr, etc., si, vorbindu de persone, a leinchide, a le tin

inchise, a le custodf, a nu le lama d'in

casa, etc.;ce te ar dd omulu, ca se capete clauileparadisului?clauea este, la

CLAUDICATIONE si clodicatione,

Rorncini, unulu d'in celle mai insemnate

si mai formose symbole usitate in ceremoniele de easatoria; una sau mai multe
claui se dau astadi in man'a miressei roma ne la prim'aintrare in cas'a tnirelui;
cu claui intempinau si strabonii Romani
pre miress'd acldussa in casia tnirelui;

s. f., claudicatio si clodicatio ; actione

de claidicare daudicationea unui omu

de acl espressionila. classice : a trade

dauile=elaves tradere=a dd premana

pote proveni si d'in causa o are unu

(consortei) clauile, in semnu co ua face

domna san veghiatoria a averei domeatice, si 'd'in contra : a sustrage sau lud
clauile=elaves a(1imere=a7u4 d'inmana (consortei) clauile=a ua repudia; de
acf si espressionile populari si proverbial : a cid cuiva clauile 8au a dd cuiva

potu ammeliora, inse nu si deteriora Con-

ditionea minoriloru, asia, in cata assemini acta obliga praaltii cotra minori,
mi ine si pre acesti-a cotra altii.

petioru mai scurtu ca cellu altu; contraetele ce impunu obligationi numai unei-a
cl' in partile contra genti suff eru de vitiulu

claudicationei.

CLAWITATE si cruditate, s. f.,

clauditas; stare de claudu.
CLIUDIT si cludu,-a, adj., laudas
si dudas ; 1. tare claudica, schiopu ;
2b prin estensioue si metafora, manca:
versuri claude, credentia clauda.
0LAUE si Gliaue, (cu 1 tare moiatu

pre mana clauile : a) in intellessu materiale, a i trece clauile, a le duce si da

in mana ca se se serva cu elle sau se le
tina pentru unu tempu, etc.; clero si mai
vertosu : b) a lucrada economi'a casei,

www.dacoromanica.ro

OLA.

OLA.

731

a incredentia tas'a si averea, a la face economulu san administratoriuln casei, etc;

coche; 71) en una claue macellarii fissedia

scaunele loru de macellu; cu una claue ci-

in intellessulu de sub a ca mai multa

botariulu largesce calapodiulu; cu una

claut legatoriulu de carti string sau re-

claritate se dice : a dd clauile in mana;

proverbiulu : art'a (lada) la mene si

clauea la tene, espreme una energica
ironia la address'a unui omu ce se crede
domnu assecuratu de unu tesauru, pentru to are clauea cassei uncle e depusu
tesaurulu, pro candu cass'a insasi cu tesaurulu se afia in manule altuf- a ; claue
mentionosa=claue falsa=.-claue adulte-

rina, care nu e a broscei sau usiei la

cari se applica si se servu cei ce pre 41,scunsu sifurisiu vreu a deschide si sub-

strage eeva pusu sub claue, si prin urmare differita de claue neaddeverata=

claue straina=alta claue;claue commune=claue generale, cu care se potu

deschide tote incaperile unei casa, etc.;
claue mascula, a cui capitu nu e gauritu
in oppositione ca claue femina, care e
gaurita la capitu si prin acesta gaura
se imbucca , candu se baga in gaur'a

lassa cutitulu seu, etc.,,a) claue de for cipe,

cu care chirurgii scotu sau baga cuiulu
unesce cene doue bratie alle forcipei; si,

claue, absolutu, sau claue angiesa, instrumentu chirurgicu de scossu dean;

L) clauile draniu/ui, ossiciore ce se desvolta la cosuturele craniului, etc. ; b)

serve a inchiaid=a inclaud, a incRrona , etc. : clauea boltei, petr'a d'in

mediloculu boltei, care incliaia bolt'a;
de unde cu intellessu ideale clauea boltei, puntulu capitale anti unei cestione; de ad : c) in intellessu ideale, claue
=ce deschide=descopere, esplica altu
ceva, ce serve de firu conductoriu in ceva, co des chide si facilita callea la ceva;

a) una cetate, uizu castellu este ()lama

unei terre, tandu luata de inimicu

deschide callea in acea terra ; Ales-

e totu asia de ambiguu ca sigaura clauei;

sandria d'in.Egyptu er una data clauea

commerciului ea orientele;
(3) clauea
unei scientia, system, etc., connoscentie, principie, cari espleca si introducu
in acea seientia sau systema : limbele
suut clauea totoru scientielora; psychologi'a este derma filosofiei; geometri'a e
clauea totoru cercetariloru asupea cantitatei estensiva;
de acf numele de
claue data la differite tractate ce si pro-

2. prin estensione si metafote : a) in

punu a introduce intr'una scientia sau

arti si maiestrie se ciliuma claue totu ce

serve a inchide sau deschide, a intone
sau destorce, a stringe sau relass6 etc.,
cumu : a) claue de cannella, cu care se
inchide sau se deschidg cannell'a, ca se
se oppresca fluidulu sau se i se d dru-

arte;
y) in genere, totu ce serve a esplica si Introduce in ceva : idea, seznnu,

broscei, au unu acu d'in acesta d'in urtna

gaura; gauru clauei este espressione am-

bigua, insemnandu : a) gaura de la capitulu clauei, prin care acesta-a imbucca

aculu d'in gaur'a broscei; (3) our'a bro-

scei pre care se baga &cum; iii intellessuhr de sub a se dice mai clara: gaura pentru claue, coci gaura de claue

mu; f3)claue de clavicordiu, de arpa, etc.,

Cu care se invertescu clavellele acestoru
instrumente, spre a inten de sau destende
cordele loru; y) claue de orologiu, cu care
BO intorce unu orologiu clauea oroloOt-

lui meu e de auru, a perde clauea orologiului; a) claue de patu, cu care se inchiaia si se deschiaia unu patu; e) claue
de trassura, ca care se baga si se scotu
baltiele rotelora sau se incliaia si se des-

cliaia diverse parti alle unei carrutie;

claue de cocliai de scossu si bagatu

fapta, etc., care ne pune pre calle de a

petrunde teva, de a intellege si, esplica
cera : clauea enigmei, intrlyei, portarei,
cuiva, etc.; clauea cugetului cuiva ;
clauea animei cuiva : a') mediu, prineipiu, care ne esplica anim'a unui omu;
[3') medie de a connosce anim'a unui omu

sau a omului in genere; y') medi de a

attenge anim'a unui omu sau omului in
genere, de a se insinua, de a fi domnu
d) in artea musicale :
pre acea anima;
c/aue=semnu musicale ce se pune la
inceputulu unei buccata de musica pre
un'a d'in liniele pre cari se scriu notele
musieali, spre a detamin gradulu insemnatu pre acea linia si prin acsta-a

www.dacoromanica.ro

732

CL A

CLA.

a determina si gradulu noteloru scrisse tie dau clauile imperatiei ceruriloru- dro :
pre alte linie sau intre linie claugemu- clauile imperatiel ceruriloru=clauile pasicali sunt principiele, duivo cari se or- radisului =-- poterea clauiloru= poterea
dina scarile tonuriloru; ca si clauile ma- ce au sacerdatii de a lega sau deslega,
teriali, clauile de musica deschidu ore- de a iert5., Sau nu peccatele; dupo crecumu certe melodie si puna in vedere or- denti'a popularia clauileparadisuluisuut
dinantea loru; synt trei claui de musica claui materiali alle paradisululuir claui
principali clauea in do, clauea in sol, incredentiate Santului Petru, insarciclauea in fa; accidentielaclaue, diesi sau natu a nu deschide ca aceste data porbemolli ce se punu dupo claue la incepu- tile paradisului de cata celloru boni si
tulu unei buccata de musica si allu caroru justi; clauilelui Santa Petru=auctoeffectu se intende asupr'a buccatei intre- ritatea Pontificelui romana, care se conlo; de ad espressioni ca : a calad in sidera ca successoriu allu Santului Peclave: ) a canta, in tonulu cuvenitu, a nu
face note false, a canta justu; P') prin estensione metaforica, a se tina de subiectulu vorbirei, a nu essi din cestione, a nu
aiura, etc.; frasei a cant in clase, in tote
insemnarile ei, se oppunu frasile : a canolaue, etc.;
t af ora d'in claue, a esd
P) ciaue=spatiu allu scarei musicale

ce imbracia una voce sau unu instrumentu musicale : claue de bassu, de tenore, de bar ytonu, de supranu, de viora,
de clarinu, deflautu, etc.;-7) cima la instrumente musicali de sufflatu, in ace/luasi intellessu cu clapa : fia-care gaura
a unui instrumenta de sufflatu e tramita
cu una claue; clauile tubei, clauile flaptului; astadi clauileinstrumenteloru musicali se supplenescu bene cu pistoni si
8) claue, la instrumente
en cylindri;

cu corde se dice totu in insemnare de

dauile clavicordiului , organului, etc.; in acestu intellessu e de preferitu clavicula; e) claue pote fi si e symbolu de suppunere si inchinatione, cumu
si symbolu de potere si auctoritate : a) de
suppunere : a presenta clauile, a essicu
clauile, etc., a espreme suppunere domnitoriloru candu mergu se visite cetatile
sau inimiculu cuceritoriu; p) de potere
si auctoritate : a') in genere : a av clauile
animei, suffietului, cugeteloru, sentimen-

teloru cuiva, (vedi si mai susu la e, 7);

p) in speciale, auctoritate sacerdotale,
pontificale : scriptur'a dice de Christu co

are c2auile mortei si alle infernului, in

locu de : are potere asupea mortei, si a
i'nfernului; Christu insusi, spre a declar
lui Santa Petra co Zu lace .pastoriu allu

turnad selle, capa allu basericei, dice

tru; de ad absoluta claui : a') poterea

sacerdotiloru de alega si deslega; -0') potorea apostolica a pontificatului romana;

7') poterea apostolica a veri-carui sacerdote.

CLAITICIA sau cliauitia si
CL
, sau cliauitia (cu I tare

moiatu: chiauitia), s. f elavicuia; deminutivu d'in claue, applecatu si la unele

d'in iusemnarile speciale devolute formei classica mai noua : clavicula ;
in
acellu- asi sensu se audu si formele
a) clauisiora sau cliauisiora, (cu l tare
moitu: chiauisiora);clauisiora e in lo cu
de clauiciora, deminutivu d'in elauicia;

clauucia sau cauucia = cliauutia,

care cu i moiatu devine chiautia, redussu apoi la chiaiutia, chieiutia, deits-

tia=keiutia.
CLA1JSA, s. f., vedi clausu.
* CLAITSTRALE si clostrale, adj., (it.
clan strale p

fr. claustral); relativa la

claustru in insemnarea de sub 2.: vietia

claustrald, averi claustrali , ordine de
monachi claustrali.
CLAITSTRALITELUra, adj., (fr.
elaustralitio; d'in .claustru si tela); caro
faca tela sau pandia la locu inchisu ; de
aci, s. f. pl., claustralitele, genu de aranie, cari si tessu pandra sub potro.
CLAtTSTRARIU,-a, adj. s., clamo
trarius; relativa la claustru in intellessulu de sub 1.: fabru claustrariu; de ad

substantiva, m. claustrariu, care face

claustre, in intellessulu de sub 1.
CLAUSTRU si clostru s. m.,
claustrum (de regula pl. claustra); d'in

cima& de la claudere, ce serve a inchide 1. cultor Verriga, catena, etc.

www.dacoromanica.ro

CLA.

CLA.

claustrulu usiei, claustrele portiloru ;

metaforice, margini, frenu, etc.: clanstrela pudorel, cugetarea nu connosce

733

ant' ceva, : 1. in genera clausura epistolei, frasea cu care se termina; clausura

chisore, incapere, constructione te inchide, oppresce si tine pre locu: elau-

unui versu, cadenti'a finale ; clausur a

rescriptului imperiale ; clausura disputationei, etc.; 2. in speciale : a) in tractate , contracte si alte acte juridice,

strulu apeloru ce ammenitia inundationi;

proposetione finale ce modifica cello pre -

b) propugnaclu, munimentu inaintatu,

vallu ce serve a departi pre inimicu de
murii unui castru, si in genere, veri-ce

clausa la clausu); b) jurisconsultii numescu clausula veri-ce formula ce coprende

claustre; prin estensione : a) carcere, in-

serve la apperare ; cu mari perderi scotu

pre inimicu d'itz claustre ; claustrulu

nzuntiloru, marei, etc.; 2. loen inchisu
si cintura ce l'inchide craustrulu curtei;
in claustreleloru venturele urla turbate;

tenebrosulu claustru allu infernului ;

cedenti : a adauge una c/ausu/a, (vedi

unu principiu, verl-ce articlu san parte
d'in una articlu de lege ; c) ca,
de retorica : a) 'umbra ant! unui periodu
mai lungu, care inchiaia acellu periodu,
care mai vertosu termina bene periodulu,

si metaforice t scote, Domne, d'in intunerecosuluclaustru allu corpului suffletulu

si de acf, cadentia a perioduliti oratoriu

sau poeticu clausula armoniosa, numerosa, artificipsa ; periode claude si fora

metz; re in speciale, loen uncle se in-

clausula; 13) finele unni discursa in genere

chidu persone ce se lapida de lume si inchina vieti'a loru lui Domnedieu, loen de

(yedi a); 7) in epocele de decadentia a elocentiei , c(ausu/a=formula de espressione affectata care inchidea una sentintia sau cugetare numai pucinu affectata
si cu care cautau a provocA applausele
ascultatoriloru; d) in musica, cadentia ce
termirta unu periodu musicale; cadentia
generale.
CLAUSURA, s. f., clausura (compail si it. clauSura); 1. d'in clausu, actione si resultatu allu actionei de clauclere,

monachi sau monache, care e inchisu,

asia co femine nu potu intra in claustru
de barbati, noci barbati in claustru de
femine : a lassd lumea si a se incliide

intr'unu claustru ; metaforice, vietia

monastica: solitudinea claustrului, pacea
claustrului.
CLAUSIT,-a, d'in claudere: 1. part.
passivu clausus-a-um : portile clause; 2.

substantiyu : a) m. reale, clausu=olau

sum, incapere inchisa fructele se tinu
intr'unu daunt; b) f. reale, clausa=clausula, (vedi si clausula, si compara fr.
clause), ce inchiaia sau inchide, iuchiaiatura, articulu, etc., aPlicatu cu intellessulu ideale de : articulu allu unui
tractatu sau contractu, formula prin care
se esprime una Conditione intr'unu actu
ore-care juridicu sau politicu, conditionea
insasi care vine orecumu la finituluactului
ca unainchiaiarea a lui, si care e essentiale: clausa espressa, c/ausa eonditionale;

la tote acestea ne legmu sub clausa

nullit ate, dco nu ni se voru dd mediele

necessarie pentru implenirea promisseloru nostre, (vedi si clausula).

CLAUSULA, s. f., clausula; deminutivu d'in clausa, luatu inse in acelluasi intellessu ce are si clausa, si chiaru
cu intellessu mai estensu de : ceva care
incliiaia san inchide=termina, finesce

moda de inchidere sau ce se inchide :

clausur'a adunantiei. dro mai vertost4
2. concretu, ceva inchisu sau ceva care
inchide: a) castellu (vedi si claustru sub 1);

b) locu undo se afla retrassi de lumemonachi sau monache;

prin metafora ,
regula ce oppresce pro monachi de a essf
d'in claustre, cumu si pre personele laico

de a se introduce in cla,ustre;prin estensione, applecatu la veri-ce omu caro

traiesce retrassu si nu esse in lume : a
respectd clausur'a, a ruye clausur'a.
CLAVA, s. f., (forma femenina d'in

clavu); 1. Mitt ca noduri, si mai vertosu Cu unu nodu mare sau capitina la
unulu d'in capite : maciuca, bata, ghioga , etc.: clav'a er una arma de essercitiu a juniloru Ronzani, mai vertosu a
militariloru ; /a, noi si peno astadijunii
pastori invetia a manid clav'a clj niare
desteritate; clav'a era si arnect de predi2. prin metalectione a lui Ercule

www.dacoromanica.ro

734

,surcellu ce se planta sau se al-

tuesce.
CLAVARE, y., clavare; acellu-asi

in forma cu populariulu clauare , irise

ca intellessu mai estensu: 1. d'in clave
claue , a incui, ca daue , a pune sub

claue: 2. d'in clavu = cuiu : a) a infige

-una davu, si de ad: a inchide, a prinde,
a fissk, a stringe , strapunga, etc., ou
clavi; b)

ornk cu unu clava de purpura,

de aura, etc. : a clavd vestinzentu7u

unu litnbu de aura; 3. d'in clava, a mani dav'a, a da, bate, uccide, ca clav'a,
(vedi si clavatoritc).
CLAVARIACEU si clavariaciu,-a,

adj. s. (fr. clavariac); care semina cu

plant'a clavara; de ac( s. f. pl., clavaracie, familia de plante, in ,care intra si
genulu clavaria.
CLAVAR111,-ia, adj. s., clavariusum,clavicularius (compara si fr. davailib
si clavier); 1. relativa la clavu:nzaiestria

clavaria; de aci ca subst. ni., a) personale, elavariu, cara face sau vende clavi;

b) reale, davariu, dona facutu in bani

militariloruromani de capitani, spre a si
campera' clavii, cu care si munieau calciamentele; 2. relativa la clava : plante
clavarie, care semilla prin capitin'a inru
cu dada; de aci substantiva : a) m. personale, clavariu, care face si vende, clave,

care porta clava si face usa de clava ca

de arma (vedi si clavatoriu); b) f. reale,

clavaria, genu de fungi; 3. relativa la

clave=claue, de ande, s. m. personale;
clavariu a) care fabrica sau vende clavi;
69 care are in pastrare clavile portiloru
unui castra, clauile unei case publica sau

particularia : clavariulu curtei;c) m.

reale, clavariu si clauariu : a.) cercellu
declauirmai vertosa elegante : clavariu
de argentu, de aciariu ; p) totidu clauiloru unui instrumenta cu corde : clavaviulu unui organu; de aoi : cc') totulu
touurilaru ce pote imbracia un'p, d'in
clauile de vaci sau de instrumente: vocea
acestui supranu intbraci a totu clavariuln

sea; instrumenta de estensu clavariu ;

13') instrmentu de musica cu clavi, cuma:
clavicymbalu, fortepiauu, etc.
CLAVATORIU,-toria , adj. s., cta.

vator, care clava, applecatu in speciale

in insemnarea lui clavare de sub 3.

cala ce invtia pre altulu a, manid clavea; cellu ce senara maniedia si porta
clava.
CLAVELLA
cauella.

s, f., vedi clavellu si

CLAVELLAREJ., (it. ehiaveilare,

fr. claveler si claveliser); 1. a infige

un u clavellu , a bate clavelle , a fissk Cu

clavelle; a strapunge cu clavelle, etc; 2. a
orad cu clavelle de architectura ; 3. a
communica sau inocula morbulu numitu
clavellu ;
ase clavelld, sau si simplu,

a clavelld, luatu in intellessu intransitiva, a capita morbul u clavellu, a safari

de clavellu: ariete clavellatu, oue clavellata; 4. a, da sau luk forma de davella:
plante clavellate.
CLAVELLA.TIONE, s. f. (compara

fr. clavlisation); actioue de clavellare in genere, in parte inse applecatu,

ca termina de medicina si de veterinaria, la operationea prin care virulu bubeloru produsse prin morbulu clavellu,
se inocula, -ea si vaccin' : a) la omeni
spre a i preserv de variola ; b) la oui,
spre a le communick una morbu mai
benigna de cata clavellulu naturale.
C.LAVELLINU,-a, adj. s. (compara

fr. ciavenne si ital. ciavenino), proprio

adj., relativa la clavellu:-plante clavelline, concltyliu clavellina etc., ca forma
ca de clavellu; de aci substantiva : 1. in.
clavellina, deminutivu d'in deminutivala
clavellu; 2. f., clavellina, genu de mollasco d'iu ordinea acephaleloru fora concha, genu uumitu s ascidia.
* CLAVELLU, s. m., p1.-e, claraus,
clavula, clavicula, (it. chiavello, fr. cla-

vea% clavelle si cheville); 1. deminativu d'in clava, cuba de ferru micu sup-

tire si a scutitu, tinta ea care se tintu esce ceva : a clavelld ceva ca clavelle;

prin metafore : a) morbu contagiosa ce

attaca pecurile ovine si care se manifesta prin mice bahusiore, assemihi cu
davelle sau cuisiore ; b) in architectura : a) petra in forma de cia), cb,re intra in constractionea arcateloru de porti, de ferestre, etc.; p) buccata de lemnu pusu in piedisiu asid, co tende cotra
centrulu unei arcate ; y) buccata d'in

www.dacoromanica.ro

CLA..

OLA.

735

mediloculu uneiarcata ce resare d'in suprefaci'a acestei-a (aceste d'in urma doue

care viti'a sa accatia si se infasciora pre

characi; b) ossu lungu si neregulatu, ce

insemnari se appropia si de alle formei elave --elaue in espressioni ca : dauea boltei; vedi' claue);-2. form'alemi-

lega spat'a eu peptulu, ossulu de la amera: clavicur a derepta,clavicul'a stan-

ga; numai la omu si la simia se afla

d'iu care populariulu caudavella'

ella, applecatuapprope
esclusivu numai
la cuiele cu cari se batu ferramentele callora, se refere mai directa la clava sau
la clave=claue, si pote lu insemnarile
cea speciale a farmei clauella :
de
inse si : b) cea generale de veri-ce alte.
obiecte assemini, cuma clavella de viora, de clavicordiu, de lyra, do citara, etci,

clavicule; c) conchyliu cu concha in spirale;

prim'a parte a braciului de la

cuiu de care se fissedia si se intenau

bu de insecte.
*CLAVICULATU,-a, adj. (fr : clavicul);proprie:part. passivudin unu verba
clavicul are = a mun cu clavicule sau
a,d ori lua fo'rma de clavicula : plante
claviculate, cuma e vitira claviculata;
anintali claviculate, cumu e omulu claviculalu, clavicordiu claviculatu cu clavicule albe si negre.

nina,

apoi
cordele acestbru instrumente ;
in speciale :
deminutivu d'in clava;
f) genu de eonchylie
ordinea lerneidiloru; y') genu ,de insecto d'in ordinea hymenoptereloru allu caroru corpu
seminacli una davella=(maciuca micaj.
* CLAVICEPITE, adj., (fr. c1avice0;
d'in clava si capu); cu capa ca clavla,
vorbindu de certe animali {le classi inferiori.

CLA.VICIMBALU, s. m., vedi ola-

insectele hexapodi; e) clapa de la una

instrumenta cu corde sau de suffiatu
claviculele flautului; claviculele de eboriu alle elavicordiului.
CLAVICtLAR111,-ia, adj., (fr. clavlculaire); relativa la clavicula : os,sele

clavicularie;s. f. pl., clavicularie, tri-

*CLAVICEVIBALU, s. ni., clavicy.m.

balata (ital. clavielmbalo gi plavicembalo; fr. clal ecin ;

calve=claue si
cymbalu; germauii de communenumescu

vicymbalu.

* CLAVICORDIU, s. m., (it. clavicordio, fr. c lavic o rde; d'in clave=claue

si carda; se afta si in latinitatea {lecadente :clavicordium); speciade clavicymbalu ca corda si clavicule : claticordzulu

era de forma cadrilonga; avea una sen-

gura oorda, in care veniea se lovesca

limbutie de arama puse in miscare prin
attengerea claviculeloru; astadi clavicordzulu a cessu mai pretoteudinea forte-

pianului : instrumente cu corde srunt :

monocordiulu, clavicynzbalulu, clavicor-

diulu, laut'a, arpicordiulu.

CLAVICORNUra, adj., (fr. clavicorne; d'in clava si cornu); care are cornula clavatu sala in forma de clava, Tor-i
bindu de antennele certoru insecte ; de

ad s. f. plclavicorne, mare familia de

insec,te d'in ordinea coleoptereloru pentamere.
* CLAVICULA, s. f., alivio& (compara si it. clavicola, fr. clal icule), 1. deminutivu d'in clave = claue; applecatu
inse prin metafore : 2. in insemnarile
speciale : a) eirceiu de vitia, cerceiucu

acestu instrumenta Klaves si Anglii

Xeyn, care va se clica clavi claui, adeco Cu pl. d'in primulu caventu ce intra in compusula clavicymbalu): instrumenta musicale compasa, ca si eymbalulu, d'in una cassa in care se afla corde
de metallu duple si care se sona attingundu cloviculele de cari tina cordele
fortepianulu nu e de cata clavicymbalulu
clavicymbalulu este
perfectionatu ;
clavicymbaluorganisatu, dco cu clavi-

culele lui face se sane si unu mica organu; clavicyinbalu electricu, alle cui
clavicule se misca prin electricitate.
CLAVIFERU,-a, adj. s., (fr. ciav
*re; d'in clava si ferere); care porta clava, manita ca dan; s in., claviferu,
gana de insecte coleoptere dimere.
CLAVIFOLIA.TU,-a, si

CLIVIFOLIA-a, adj., (fr. clavifol16; d'in clava si folia); cu foie in forma

de clava, cu foie clavifonne.
* CL AVIFORME si ela viformu, - a, adj.

(it. claviforme, fr. claviforme; d'in clava

si forma); care are forma de clava, vor-

www.dacoromanica.ro

736

CLA..

CLA..

Pindu do plante sap de organe de plante.

*CLAVIGERU,-a, adj., elavIger (compara si it. elavigero, fr. elavigre); 1. d'in
clave=claue si gerere, care porta clau,e
sau claui : clavigrulu Janu, clavigerulu
apostolu=Santu Petra; de ad, s. m.,
personale: clavigerulu paradisului, Santa Petra; 2. d'in clava si gerere, care

se tine si de clavicula si de sternu : ossu

clavisternale.
CLAVISTRUI.s. in., vedi clavistellu.

CLAVIU,-a, adj. s., (fr. clav; d'in

clava); care se tina de clava, care are

cava assemine cu clav'a; de ad s. m.,
claviu, gana de polypi d'in famili'a bryoz arieloru.

porta clava; clavigeri pastori, clavige-

CLAVIVENTRE si daviventrura,

s. m., reale, clavigeru-lu,

adj., (fr. elav lv out re; d'in clava si venire);

genu de insecto coleoptere. dimere d'in

acea-asi familia cu claviferulu; 3. d'in

ca ventre in forma de clava, vorbindu

de carta insecte : musca claviventri.

1.u/u Ercule;

clavu si gerere, care porta clavu sau clavi ;

CLA.VIJ, S. m., p1.-i, clavas (com-

de aci s. ni., reale, clavigerti-lu, gnu de

planto d'in famili'a compositeloru eupa-

para si it. clavo si chiavo); 1. ce se in-

toriacie.
CLAVILYRU, s. m. (fr. elav1-1) re;

ronu, etc. : a bate grossi clavi in trabile

tablatului; d upo una vedija datina strabonii Romani arrettau numerulu annilora cuelavi, ce magistratu-lu cellu mai
inaltu batea in mutila dellei lui ,Toue;
da aci espressioni ca : a fissd cu clavi
faptele memorabili alle nationei; prin

d'in clave=claue si lgra); specia de lyra

cu corde de matie verticali si cari se

sana cu clavicule.
*CLAVrMANTJ,-a, adj. (fr. elavimane;

a'in clava si mana); care are manida assemini cii una clava, adeco scurte si inflate.

CLAVIORG1ANU, s. m., (it. ela.

vlorgauo; d'in clavc=claue si organu);
clavicymbalu mun. tu ca anula sal' mai
multe registre de tieve de organu.
CLAVIPALPU,-a, adj. s., (fr. olavlyalpe; d'ili clava si palpu); care are
organele de plante in forma de clava,
vorbindu de certe insecte tari au antennele terminate in forma de clava; de adi
8. f. pl., claviPalpe : a) genu de insecte
coleopterepentamere d'in famill'a laniellicorneloru; (3)tribit de insecte coleoptere
tetramer e.
CLAVIPEDE si clatripedu,-a, adj.,
(fr. elavipde; d'in clava si pede); caro
are petiore in forma de clava; de ad S.
f. pl., clavipedi, iasecte ce au petiorele
inflate in forma de clava.
CLAVISTELLIT, s. m., p1.-e, (it.

fige in ceva, spre a lu fissi : cuiu, pi-

metafore trasse d'in alte punto de vedere : a) clara = potere neinvinsa, necessitate, etc. : ce fatulu defige cu clavi
trabali, nu se mai pote stratnutd;clavu
trabale = clavu de trabe, clava mare
grossu si tare, cuma cellu ce se bate in
grosse trabi;b) ciavu=_I- egamentu po-

tente, affectione nedementita; si d'in

contra : c) dorere mare,, sagettare a animei;
2. applecatu la obiecte assemini : a) temonele gubernaclulai, gubernaclulu : a fin, clavulu si clirege navea;

si metaforice : a tin cu mana tare

clavulu imperiului;
b) buba durerosa,
tumore dura si callosa, care esse la plant'a
petiorului, la ochiu, la nasa, etc.; asseminea tumore si la spatele boilorti san
cailorti; morbu allu oliviloru care consiste in tumori analoge (vedi clavellu);

c) limbu sau betta, fascia de purpura

pre marginea tunicei : latu aavu portan

chiavistello); proprie, deminutivu d'in

numai senatorii la tunice1e selle, ere

clavistru, care sta in strinsa legatura

callarii unu angustu clavu; inse in tempula imperatoriloru se decorau cu lata

clavu si filii senatoriloru, cuma si callarii ce aspirau la Mide imblice; de ad
espressioni ca : a obtin de la Cesare latulu clavu, a fi -numitu senatoria.
* CLAVULA, s. f., elavula (compara
si fr. clavule si elavole); 1. deminutivu

de affinitate si cu clave=claue si cuclausa d'in claudere, ca si claustru, si de ad

claviStra = instrumenta de inchisu, si
mai vertosu, instrumenta de feru ce serve a in chid e : cuiatore,l.acatu, venga, etc.
CLAVISTERNALE, adj., (fr. elavi-

sternal; d'in clave=claue si sternu); care

www.dacoromanica.ro

OLE.

CLE.

d'in clava, (vedi si clavella); 2. metaforice: a) surcellu de plan tatu sau de altuitu ; b) totulu articliloru antenneloru

la insecte, abra de cei doi primi._

737

alte limbo sorori , este unu intellessu

morale si ideale, si prin urmare nu pote
fi cellu originariu sau etymologicu ; cuventulu e probabile, cumu crede Freund,

CLAVULATU,-a, adj. (fr. clavnl); affinu cu it, calmo =fr. calme = cietu,
munitu cu clavula; s. f. pl. clavulate, placidu, ,lenu, etc., si de ad : 1. lenu,
tribu de'plante care are de typu genulu placidu, cietu , dulce si benefacutoriu,

clavaria.
CLAV ULINA, s. f., (fr. lavable);

proprie femininu d'in adj. clavulinu=

relativu la c/avulu, luatu i,nse ca subst.
genu de conchylie microclavulina
scopice.

* CLAVITLIT, s. m., clavulus; deminutivu d'in clavu (vedi si clavellu), applecatu cu insemnarile speciali a)clavu
micu, cuisioriu; b) tumore mica, bubusiora.

CLEFTU, s. m., vedi cleptu.

CLEMA s. L, pl., clemate, cierna
(xXila=ramu de viga), applecatu inse

la una specia de planta repente ca si

viti'a de viia.
CLEMATIDE, S. L, clematis (xX71licalg; vedi cierna si compara it. cierna-

tide); genu de plante d'in famili'a ranunculaceeloru, pentandria polygynici

lui Linneu, asia numite pentru co tote
speciele dan tamurd sarmentose si re.
penti; specid de agestu genu sunt connoscute in poporu, pre a locurea , sub
numirile de vitia selbatica si curpene.
* CLEMATIDIU,-a, adj., (fr. ciernatid); care ae refere la clematiele;
s.
f. pl., clematidie, tribu de plante d'in-fa-

blandu, etc., vorbindu : a) de ventu sau

de tempu : undele se misca impinse de
lena si clemente sufflare a ventului =
multe elementi ilamine pnlEne procedunt; asia si : clementile bon alle unei
formosa demanetia de primavera; elementea primavera; tempu serinu, caldicellu si clemente; N de miscarile marei,
fluviiloru, etc. : a navigd pre una clemente mare ; cursulu lenu si clemente
allu maiestosului fiuviu;de acf : applecatu la localitati cu intellessulu de :
a) commodu, favorabile , etc. : insula

fora scopelle pre margini si clemente

pentru, navi=insnla non,scopellosa, sed
plana et clemens ratibus; i3) incietu inclinatu, ca oppusu la rapidu sau preci-

pitiosu : cost'a collinei nu erd rapida

ci lenu inclinata si de totu clemente;
claro ca mai desu : 2. in intellessu
metaforica morale : a) fora neci una
irritatione, fora neci una turburare de
suffletu, fora passione, fora animositate, placidu, cietu, trancillu,. blandu,
indulgente ; acestu omu si a petrecutu
totudeun'a vieti'a in, pace, in ospetie,
trancillu si clemente, nesupperandu pro

nemine, ridendu totoru-a; desi sum in

mili'a ranunculaceeloru, eare are de

disputationi destullu de clemente, totusi

typu genulu clematide.

* CLEMATITE, s. f., clematiti s (xlvipazin4 vedi cierna si compara it. cle-

matite); 1. in acellu-asi intellessu cu

d'in candu in candu me interritu si me

suppru;
applecatu si la bestie : clementile porumbelle ;
b) in speciale
inse, care 'd'in blancletia si bonitate de

clemdtide; 2, un'a d'in speciele genului

clematide, clematis vitalba lu Linneu;

resbuna , ci si chiaro de a puni, care

3. ramu sarmentosu, ramu de vitia, si

in speciale, ramu ce se rupe sau se taia
spre plantare : surcellu, planta, etc.

bene, desi si pote resbona,, facundu reu;

CLEMENTE, adj., cleinens (it. clemente, fr. clment); intellessulu esclusitu de plenu de bonit ate Si de blandetitz,

gorea castigei : cumu nu eliberale cine

paratu a iertd injuriele, etc., Cu care

s'a introdussu cuventulu in limb'a nostra

si care in addevdru e cellu mai den si

in limb'a classica, precumu si in celle

suffietu se abstine nu nutnai de a si

totudeunve dispusu a perdona si face

care, chiaro candu e nevoitu a castiga, castiga fora menfa si attenua risi da siesi, asid nu e clemente cine si
perdona siesi; invingutoriu clemente,
judici clementi, interprete clemente allu
legei; Zpaminonda erd nespusu de cle-

mente, rabdandu injuriele nu nutrid

47

www.dacoromanica.ro

738

CLE.

CLE.

alle poporului, ci si aile anticiloru; Domnedieu e cleihente in tota poterea cuventului, ca-unuln ce are si deplen'a potere
de a puni si deplen'a voientia de abeneapplecatu si la sentimentele
face ;

sau institutionile omenesci : lege clemente, religione clemente, certare clemente, cu anima lenzent, fapte cicmenti,

c) in intelsententie elementi, etc.;

lessu mai generale, fora espressa nuan-

tia de indulgentia si iertare, ci numai

de mai multa sau mai pucina bonitate

domni clementi, tata clemente; de ad

ca titlu de adulatione, ca si gratiosu,
mai vertosu sub form'a de superlativu
clementissimu : Galienu imperaturiu si
ces gre clemente piu.

* CLEMENTIA, s. f., dementia; ca-

litate de clemente : 1. in intellessulu

lui clemente de sub 1. : clementi' a boriloru demanetiei ; dulceti'a si clementi'a
climei si a solului enerva si mollesesce
pre omeni; 2. in intellessulu vorbei cle-

mente de sub 2.: a) in speciale, blandetia, indulgentia, gratia, desposetione

de a perdond si chiaro a face bene celloru de cari amui pot6 si av dreptulu
de a ne resbona, despositione de a attenu6, claro rigorea unei punitione necessitata, etc. : clementi'a divina, elementi'a domnesca; a tractd pre cineva
cu clementia; bonitatea si clementi'a nostra s'a scambatu in crudime si, barbara;

clementi'a se invoiesce cu dereptatea,

coci nu justitiei , ci rigorei estreme se
oppune clementi' a; clementi'a este prim'a calitate ce se cere de la Domnitori
si de la toti cei investiti cu poterea;
in intellessulu cellu mai strictu : elemenea este abstinentea de resbonare si
de punire, si de acea-a cu dereptu cuventu Cicerone dice co clementi'a face
parte d'in temperantia si e cdtu se pote
demna de unu omu addeveratu mare;
applecatu si la bestie : clementi'aleului
cotra cei mai pucinu validi de cdtu denbi in genere, bonitate, blansulu ;
detia, compassione , umanitate, etc.
clementi'a parentelui cotra filiu , dementi'a ce omulu are pentru 19/2324.

I, CLEMENTISSIMU,-0, adj., vedi

clemente.

t CLEPERE, v., clepere (xkircetv),

a furd.
CLEPSYDRA, s. f., clepsydra (=
xXvIaSpa, d'in )01mretv=furare si 58(op

=apa); orologiu de apa, ca care cei

vechi se serviea a mesar tempulu
candu unu oratoriu se suiea la tribuna,
i se punea cl'inainte clepsydra, si nt,t
potea vorbi mai multu de catu peno
candu ap' a se scurd tota d'in clepsydra;
se potea inse concede unukoratoriu doue
si trei clepsydre, dro si una diumetate
de clepsydra, dupaimportante alucrului;
de care avea se cuventedie.
CLEPSYDRARIII, S. m., clepsydrarius; care face san vende clepsydre.
CLEPTICU,-a, adj., (fr. 616ptique

si cleplitique); relativu la cleptu : cans. m., clepticu-lu, genu

ticu clepticu:
de pesci d'in famili'a labroidlloru.
CLEPTU, S. m., elel)ta Otkizril-, nou
gr. xk6rpt7lq; compara, si it. elote si elefta, fr. clepte si cleplite; vedi si clepere);

L furu in genere, lotru, fiirti decktatu,

furu de padure ; 2. in speciale t a) cleptu,
pronuntiatu de commune si clef(u, nume

datu la montanii Greci d'in Olympu,

Pindu si alti munti ai Thessaliei, cari,
ca rebellati in contr'a Turciloru, descendeau de predau pre inimici, adesea inse
si pre fratii lora : canticele cleptiloru
sau cleftiloru ; b) cleptu, nume datu la
unu genu de insecte, cari si depunu miele
in larvele altoru insecte.
CLERICALE, adj., clerlealis (com-

para si it. clericale , fr. chiripa); relativu la clericu : ordine elericale, privelegie clericali, pretensioni clericali, vietia clericale, appucature clericali; a pre-

pard in seminarie juni pentru Oficie

ca substantivu, unu clericlericali;
cale, clericalii, se dice nu numai de mem-

bri ai clerului, de clerici , ci si de persone laico, cari sunt partisani ai ideeloru clericali.
CLERICATU, s. m., clericatus; functione, demnitate de clericu: a se destind
peintru clericatu.
CLERICIJ,-a, adj. s, (mai pucinu bene : cliricu), amicus (compara Si it. ele rico si diedeo,1rle1ere), care se tine de
cleru in intellessulu basericescu allu Cu-

www.dacoromanica.ro

CLE.

CLE.

ventului, applecatu de regula ca substantivu cu intellessulu de persona ce

se consecra la stare basericesca : clerici,
in intellessulu cellu mai largu, sunt toti
ceiti servu basericei de la parecclesiariu
peno la episcopu; in intellessu mai strinsu
sunt clerici numai cei sacrati sau ordinati : diaconi, preuti, archierei, etc.; cine

nu e carturariu, cine nu scie carte, nu

pote fi clericu; clericu se oppunelalaicu:
miselle a clericului tnerita punitione mai
severa de ceitu a laicului; sunt clerici seculari, numiti si clerici mundani sau clerici de lume , in opposetione cu clerici
claustrali, sau elerici monachi= clerici
calugeri ;
fiendu co mai inainte, si
mai vertosu in decursulu evului mediu,
numai personele basericesci, numai clericii, scieau carte, possedeali esclusivu

scienti'a si lumesca si basericesca , de

ad, in limbele sorori, clericu=invetiatu,
carturarzu in genere, si in speciale, cu
connoscentie de legi, etc., intellessu ce
cuventulu n'a lua,tu si nu potea MA in
limb'a nostra.
CLERODENDRU, s. m., (it. clerodendrol fr. clerodendron; d'in xkilpoq=

739

(vedi cleru si nottzu) la im,partirea prin

sorti a unei avere sau unei ereditate.
CLERONOM1CUra, adj., Avoyop,zv..6c; relativu la cleronomia , sau la cleronomu : dereptu cleronomicu, legi.cleronomice.

CLERONOMIRE,-escu, (reu :
nomisire) v., xXvovop,Etv (vedi derono-

ma si cleronomu); 1. in genere, a ereditk, a eredk sau ered, si a nume : a) a

deven eredele unei stare, a capita prin ereditate : a cleronom averea cuiva in totu

sau in parte; in acellu-asi intellessu :

a cleronomi pre cineva inse cu multu
mai estensu, de ore-ce cine cleronomesce

pre cineva , se buccura nu numai de averea lui , de derepturele

ci accepta
in sarcin'a sea si tote oblegationile
lui'
cellui pre care cleronomesee; afora de acestea, a cleronom pre cineva=a lu face
sau lassk cleronomu, a lu institu erede;
ambiguitatea, in primulu casu, se evita
prin espressioni ca : a cleronom ceva de

la cineva : parentii cei mai de aprope

sunt chiatnati de lege a cleronomi pre
2. in speciale, (vedi cleru si
mortu;
nomu), a impart prin sorti; a arrunck

cleru si ahvapov=arbore); genu de plante

sortipentru impartirea linui castigu; b) a

d'in familia verbenacieloru, didynamia

angiospermia lui Linneu, d'in care spe-

capitk prin sorti una parte d'in una ereditate sau d'in unu castigu ore-care

ci'a en, mai cautata pentru oderea

suave s pentru ornamentulu gradineloru este clerodendrulu fragrante care

spre a nu se certti mai incTelungu, se in-

are flori albe cu delicate nuantie rosie.

CLEROMANTE, s., (fr. clromancien; d'in xkflpoq=cleru, si p.earnq=divinatoriu); divinatoriu prin cleri=sorti
ptiti, chip rogationile si voturele facute
dieiloru, vreau se afle ceva, arruncau
patru cubi, si preutulu cleromante, con-

de ceitu acestu vestimentu.

CLERONOWT,-a, (mai pucinu belie :
clirononzu), s., Alpov6p,w (vedi cleru si

siderandu punctele acelloru sorti, se cre-

dea co afla si pote spune ce avea so se

intemple.
CLEROMANTIA., s. f., (fr. clro-

mancie); pretensa scientia sau arte de

cleromante.
CLERONOMIA (maipucinu belie : cli-

ronoma) s. f., Alpovotila (compara si

fr. clronomie); 1. in acea-asi insempare cu ereditate si successione ; inse
2. cuventulu se pote appleck in speciale
si conformu intellessului seu originaria

voira a cleronom predele strinse ; d'in

tota avereaparentiloru n'au cleronomitu

nomu); 1. in acellu-asi intellessu cu erede sau successoriu cleronomulu averei parentelui este filiulu ; cderonomulu
tronului si domniei ereditaria este de regula filiulu cellu mai mare allu principelui; 2. in speciale si eonformu intellessului mai originariu, care prin sorti
imparte una ereditate sau unu castigu
ore-care; care prin sorti capita una parte
d'in una ereditate sau d'in unu castigu
ore-care.

* CLEROTU, s. m., xpcovk sAripwrilq (compara si fr. clrote, Si vedi

cleru)'; trassu sau allessu prin dent =
sortiu, si in speciale : 1. unulu d'in cei
cindieci de cetatiani allessi, la Athene

www.dacoromanica.ro

740

CLI.

CLE.

prin sorti, spre a judicd, cestioni civili

de mica importantia, cestioni in cari nu
er, vorba de summe mai mari de diece
drachme; 2. allessu sau destinatu a face
parte d'in clerulu basericescu , camu in
acellu-asi intellessu cu dericu; 3. reale,
derotu=genu de iusecte coleoptere pentamere d'in famili'a lamellicorneloru.
CLERU, s. m., (mai pucinu bene

cliru, dro forte reu : cliros), clerus

(x.X-iipo, compara si it. clero, fr. clero);
fiendu co Ickflpo vine d'in xXiEtv =

spargere sau frangere, de acea-a a) in

intellessu primitiva, cleru = frantura,

buccatella d'in ceva spartu, frantu san;
ruptu; de ad b) applecatu in speciale
oleru=:suffragiu buccatella de lemnu
servindu la votare si allegere, bulletinu
ce serve ca sortiu, etc.; de unde p) cleru
--= sorte, sortiu,_parte , lotu, etc., si in
speciale : y) cleru= parte de eredi,tate,
ereditate in genere, si de ad sorte, for-

tuna, stare, conditione, etc.; de unde

in sensulu cellu mai usuale, cleru =
ordine a personeloru canonice consecrate

servitiului religiosu si basericescu, collegiu sau tagma a sacerdotiloru,.in opposetione Cu poporulu laicu , nu numai
pentru co unulu d'in ApostoIi a fostu
allessa prin cleri=sorti, ci si mai vertosu pentru d'o in limb'a biblica credentiosii si in speciale sacerdotii se rijcu
sortea sau ereditatea Donanului : in deru
mira toti servitoriibasericei de la paree-

clesiariu peno la episcopu ; ascultarea

data de totu clerulu, patriarchului; derulu uneieparchia asculta de episcopulu
eparchiei ; totu clerulu cetatei essi in
fruntea poporului, spre intempinarea
in acesta frase : clerulu
Domnului ;
se oppune la poporu, luatu simplu
fora attributulu lcsicu; asid si in frasi ca

2. cellu ce presiede laimpartirea in sorti

a unui agru.
CLESTARIU, s. m., vedi cristallu.

CLETHRA, s. f., si clethru, m., (it.

cletra, fr. clthre; d'in xXel'apov=ciau-

stru); genu de plante d'in famili'a ericacieloru , didynamia angiospermia lui

Linneu.
CLIA.M.A.RE, etc., vedi clamare.

CLIAGU, s. m., vedi cagliu.

CLIA1E, etc., vedi claue.
OLIBANARIU, s. m., clihnuarins;
militariu romanu armatu Cu scutu sau
peptariu de ferru in forma de clibanu.
CLIBANICIU si clibanitiu,-a, adj.,

clibanicius si clibanitius; relativa la

clibanu, de clibanu : pane clibanicia,
copta in clibanu.
*CLIBANU si cribanus, s. m., clibanus
(xXipayoq si xplpavoc d'in Itpt= ordiu si
Paiivo; = coptoriu); proprie, coptoriu de
coptu ordiu, applecatu in speciale : a) la
unu copteriu de pamentu arsu portativu
coptoriu si de ferru sau de alta materia,
destullu se fia micu si portativu; de ad,

b) in genere, coptoriu, si mai vertosu,

coptoriu terranescu, coptoriu de pamentu,

testa, etc.;c) armatura de ferru pentru peptu, (vedi si clibanariu).

CLIENTA, s. f.f vedi cliente.
CLIENTE, s. m., eliens-cliente (fe-

min. totu cu acea-asi forma : cliente-a,

dro si dienta=clienta ; compara si it.
cliente, fr. client
cliens e in locu de
cluens de la clu6re=x16-ecy=ascu/tare,
oudire, suppunere) etc.; de unde allu
nostru populariu cluire sau cliuirey cu /
tare moiatu chiuire =lciuire Lvedi
Glossariu chiuirep; care asculta de altulu, suppusu la ordinile sau prescriptionile altuia, care mai multa sau mai pu-

a-se rogd pentru totu poporulu si de-

cinu depende de altulu : 1. in intellessulu anticu ; a) la anticii Romani, cli-

rulu; epithetulu de laicu se applica si la

cleru insusi cleru laicu, coprendendu
preutii insorati in opposetione cu

ente=cellu ce se putlea-sub protectionea

unui mai potente nuinitupatronu, carui
dd ascultare si suppunere ca unuipatre,

* CLERUCHIT, s. m., xXvorncog (d'in

xXiven=.-_-cleru si gzEtv=avere; compara
si fr. elrenque); care are unu cleru, si in
'

speciale : 1. cellu ce capita seu possede

unu eleru = parte de pamentu, colonu;

dro care si ella era detoriu a sustin,

adjutd si protege pre cliente ca pre unu
filiu; b) afora d'in republic'a romana :
a) cliente = protessu allu poporului romanu sa'u allu vreunui barbatu de statu
romauu insemnatu; P) cliente, applecatu

www.dacoromanica.ro

CU.
la unu poporu push sub protectiouea po-

CLL

741

matele de una diumetate- de ora se computa de la ecatoriu, unde cea mai lunga
di e de 12 ore, peno la cercurele polarie,
porn; 2. in intellessulu modernu, ce undo diu'a cea mai lunga e de 24 ore :
are cuventulu in limbele notie /atine, si cu suntu asid dro, intre celre doue cercuri
care a intratu si in limb'a nostrafa)Cellu polarie , 2X2X24=96 de climate geoce insarcina pre unu advocatu sau pret grafice de Una diumetate de ora; climate

poruiui romanu, si in genefO la 'eri-ce

p6pdrii pusu sub protectionea altui pck

altii cineva cu apperarea derepturiloru

selle : aces& advocatu are multi clienti;

de una ora aru fi, in acellu-asi spatiu,

advocatii, facia Cu clietii loru, s' aru pot

se computa de /a cercurele polari peno

la polii pamentului;
inse geogrifii
mai noi nu mai computa cu cUmatele ,
ci cu gradele de latitudine ; ha meo,
fiendu-co aceste divisioni suntu peno
la unu puntu arbitrarie, de acea - a se

numi mai bene patroni ; b) cliente allu

unui medien, care chiama acellu medicu, ca se lu caute si se lu curedie : medicta fora clienti, medicu care are nume-

rosi clienti ; c) cliente allu unui negotiatoriu sau allu unui fabricante, unui

2X2448; f3) ctimate de unu ntensu

multiamescu ca divisionea generale tri-

artefice, etc.; care cumpera de regula de

la acellu negotiatoriu sau fabricante si

partita a') climate calde, intre ecatodu si 30 de grade de latitudine; (3') cli-

priu ftrmare cliente = turo musteriu

mate temperate, intre 30 si 550 sau 560;

7') climate reci, in restulu globului terre-

acesta fabrica are naulti clienti ; mercile

bone attragu clienti, insellatoriulu perde
clientii.

* CLIENTELA, s. f., clientela (it.

clientela, fr. clientelle); 1. stare sau relatione de cliente, 2. collectivu, toti clientii unui omu clienter a unui patronu
-roman, untii nobile ore-care, unui medicu, unei officina; plebeii erau sub &-

enter a patriciloru ; unu maiestru iea

in clientela mai multi copii; unu poporu
e sub clientel'a altuipoporu ;
metaforice :poetii sunt stib clientel'a museloru.
* CLIENTITLU,-a, s., clientulus; demitutivu d'in cliente.
CLIMA, s. f., pl. clime si climate, clima
(xXp,a, it. clima, fr. elimat; tote d'in grec.

%Vita, formatu d'in xXEve(v=dinare, si

insemnandu proprie inclinatione); in-

clinare gradata a dillei si a caldurei,

scara gradata sau gradu de temperatura:
1. in intellessu scientificu : a) clima astronornica = chum geografica = spatiu
de pamentu, zona terrestre coprinsa intre
done cercan parallele la ecatoriu si departate unulu de altul u atalu, catu se cere
ca diu'a cea mai lunga se differa, la puntele de pro secundulu cercu, ea una ora
sau diumetate de ora, de diu'a cea mai
lunga la puntele de pro primulu cercu,
mai apropiatu de ecatoriu; sunt irise nu
numai climate de una ora sau diumetate
de ora, ci si climate de unu mensu : a) cli-

stru; b) clima physica=spatiu d'in superfaci'a pamentului, determinatu prin

linie isothermice, linie care nu su paral-

lele cu ecatoriulu, ci trecu numai prin

puntele superfaciei pamentului, cari au
acea-asi temperatura media annuale ;
spre

simplifict inse climatele ph,ysice,

desemnate prin liniele isothermice, se

servucu urmatoriele septe espressioni de
grad atiene : clima torrida, calda, dulce,
temperata, rece, forte rece, glaciale;
dupo massimele si minim ele temperature
annual, dupo variationile acestoruminime si massime in dillele fia-carui mensa
si in mensii sucCessivi, etc.; se dice co
clima e constante, variabile , forte variabile , etc.;
2. In intellessulu commune, ciima=temperatura a unui locu
clina' a Russiei e aspra; clim'a Italici meridionale e dulce; 3. prin metafora; clima=
terra, regione, etc.; ou respecta cotra ce-

rulu si temperatura lora : d'in climate

niai red passerile callatorie fugu,iern'a,
in climate mai calde ; clim' a muntiloru,
valliloru, campurilorat, mariloru.
(=xXEime
* CLIMACE, s. f.,

=scara); applecatu prin metafora la

una figura de retorica, in care espressionea devine d'in ce in ce mai energica;

cuventulu classicu si curatu romanicu

e, pentru acea-asi figura, gradatione ;

totu-si gradatione are sensa mai es-

www.dacoromanica.ro

742

CLI.

CLI.

tensu, de ore ce gradationea pote fi nu

numai ascendente, ca climacea, ci si descendente.
*CLIMA.CTERICU,-a, adj., climactericus (.=--xXcii.cosrlposci;); relativu la cli-

macteriu come climacteriou, tempu crisi nietaforice: republicele,

mactericu;
ca si ornenii, au anni climacterici, anni de

crise; totu asid epocha climacterica in

viti'a cui-va, esto una epocha ce pote
adduce mari revolutioni in constitutionea ornu/ui : epoch'a pubertatei este epo-

cha climacterica;s. m. reale, climaetericu=amm climactericu, sauclimacteriu.

* CLIMACTERIU, s. m., p1.-e, climac-

ter (=xXtp.awrilp; vedi si climace, essitu

d'in aeea-asi radecina cu climacteriu); epocha critica si periculosa in vieti'a omului, epocha cese crede a fifia-care septimu
annu: annii 7, 14, 21, 28, etc., suntu climacterie; de ad f se chiama mari climac-

teric annulu 63 si annulu 84, cari SO

credu a fi cei mai periculosi in vieti'a
ornului.

adj.,relativu la clima,
de clima : influentiele climatice asupr'a
caiactcriului nationiloru.
CLIMATOLOGIA., s. f., (fr. climatologierd'in xXv.a=clima si).6Tos=discursu); tractatu despre climate, despre
fenomenele resultanti d'in calitatea solului si a latitudinei geografice.
* CLIMA.TOL 0 GICU,-a, adj., relativu

medicu clinicu : a) care visita pre morbosi la patulu loru, si nu da numai consultationi; p) care practica medicin'a ;
b) vorbindu de lucruri : scientia clinica ,
esperientia clinica ; lectioni clinice, facute de professoriulu de clinica la patulu
morbosiloru; incaperi clinice , destinate
la studiulu practicu allu artei de a vindeca, facutu longa patulu morbosiloru ;

2. substantivu : 1,a) masc. clinicu

a) care, longa patiulu morbosiloru, scie
da, cu cuventulu si cu fapt'a, bone invetiature asupr'a tractarei morbiloru unu

; (3) e/inieu=sectariu d'in

una secta de crestini, cari nu se batteza
bona

de cAtu la patulu mortei; b) fem. clinica,

parte a scientiei si artei medicale ce se

invetia si se applica la patulu morbosiloru: catedra de clinica chirur gicale, bonu
professoriu de clinica; clinicca ophthalmi-

ca;de acf si : a) dinica=methodu de

a tracta morbo sii la, patu; (3) clinica =

bou, incapere unde se afia morbosii, destinati a servi la acellu studiu ce se face
longa patulu loru.
ULINGA, (cu i tafe rnoiatu chinga)
ve di cingla.

CLINOCEPHALIDE, adj., (fr. clinocphaiide; d'in xXiveiv=-_clinare si xe-

cpc01=capu); care are capulu plecatu;

de aol s. f. pl., clinocephalidi, familia de
insecte coleoptere.
CLINOEDRICH,-a,a dj., (fr.elino-

la climatologa..

dew; d'in xX(vetv = clinare si gap=

clinanto,
fr. clinanthe; d'in xXvl=patu si av0.0g=
fiore); pedunclulu planteloru composite,
care in capitulu seu formedia una specia

base); se dice vorbindu de forme crisral-

* CLDTANTHU, 8. M.,

de patucianu, care sustine mai multe

flori sessill.
CLINA, s. f., vedi clinu.
CLINARE (cu l tare moiatu : chinare)

v., dinar (=xXiveiv)=plecare intfuna

parte sau alta, plecare in diosu , incurbare, etc., simplulu compuseloru : inclinare, de-clinare, etc.

line, alle caroru plane nu sir perpendiculari nnele pre altele, ci clinate sau piecate.
CLINOIDE, adj., (fr. clinade; d'in
xXEro=patu si eTao; = forma); care smina in ceva ctrpatulu, vorbindu de certe
apophysi, cari smina cu columnele unui
patu.
CLINOMETRTJ, s. M., (fr. elinometre, d'in xXvety=dinare si phspoy=mesura); instrumentu de mesuratu inclina-

CLINICA., s. f., vedi clinicu.

*CLINICU,-a, adj. s., clinicus, enlace
(xXtvock-xXLvExl, d'in v.X(vl =patu) ;

tionea unei liuia sau umii planu spre

tnu planu orizontale.

relativu la patu , in speciale, la patulu

pre care jace unu rnorbosu : 1. adiectivu; vorbindu de persone, de medicit

(x.Xtvoracoy, d'in Y.X.V7i=patu si 7t6aCOV=

CLINOPODIU, s. m., clinopodium

micu petioriu); genu de plante d'in falabiateloru, didynamia gyinno-

www.dacoromanica.ro

CLI.

CLI.

spermia lui Linneu, basseliu selbaticu,

alle cui folie au orecumu form'a unui
petioru de patu.

bere viscosa si fora gusta, (compara fr.

CLINOSCOPU, s m., (fr. clinoscope

d'in xXEvetv == clinare si akorev=spec-

care coprende clissa, de natur'a clissei

panientu clissosu, pane clissosa.

tare); instrumenta care arrta inclinationea anal planu pre altulu, fora se d

cmsnmr, s. m., vedi clysteriu.

si mediulu de a mesura acesta inch-

telle) , cutelhe ; sella ce se pane pre a-

natione.
CLINU,-a, adj. s., dinas (it. chino-a,
d'in acea-asi fontana ca clinare si clivu);
una parte sau in alta, plecatu
plecatu

uimali de transportu, si in speciale, sella

de asinu, samaria.

in diosu : 1. adiectivu : cu capite cine;

2. subst. si sub form'a masculina clinu,

larizt; de aci substantivu : a) personal,

m. clitellariu, care face sau vende clitelle; b) femin. clitellaria : a) femina a
clitel/ariului; p) genu de insecte diptere.
*CLITORE si clitoride, s. f., clitoris

dro mai desu sub cea femin. clina, loca

inclinatu, ceva ce nu e nici orizontale

neci perpendiculare : clin'a costei, clin'a
invelitorei unei case; clin'a unei colline

pote i1 rapida sau ;nolle ; metaforice

plecatu una data pre clin'a vitiului , cu
greu te mai poti oppri.
* CLIONE, s. f., quo (=:xXs.ol; compara si it. olio, fr. olio); 1. un'a d'in cello
noue muse, musa a istoriei in speciale,
si de acea-a represintata ca una carte in
mana si una tuba in gura (cuventu essitu
d'in acea-asi radecina cu cla-mare, cliuire, etc.); 2. prin metafora, genu de mol-

lusce pteropodi ;de ad si : a) clionide,

adj. s. (fr. clIonid). care semina cu clio-

nea in insemnarea de sub 2., de uncle :

s. f. pl. clfonide, familia de mollusce pte-

ropodi, care are de typu genulu clione;

b) clzonite, s. f., (fr. clionite), genu de
clioniu,-a, adj. s., (fr.
;
dioni
clionc, care se refere la genulu clione,
de unde : s. f. pl., clionie familia d'in
prdinoa cephalophoriloru pterobranchie,
care are de typu genulu
CLIONIDE, clionite, clioniu ; vedi
clione sub 2.
CLIPEATU, clipeu, etc., vedi clupeatu, clupeu.
CLIRONOMIA, clironomicu, etc., vedi
cleronomia, cleronomire.
CLISSA, s. f., argilla, limus ; lardum,

743

clis-ter=a lepi cu lutu).

CLISSOSU-a, adj., argillosus; pinguis;

CLITELLA, s. f. (de regula in 1l. cli-

CLITELLARIU,- a, adj. s., clitellarius; relativa la clitella asinu clitel-

(.41evroplc, din xXs(-stv=inchidere); mi-

ca proeminentia carnosa, in forma de

gbiande mai multa sau mai pucinu allungata, situata in partea cea mai redicata a genitalilorufeminei, lenticu :
torea essiste la fenzin'a omului si la tote
feminele cadrupediloru.
CLITORIA, s. f., vedi clitoriu.
CLITORIDE, s. f., vedi clitore.

* CLITORIDIU,-a, adj., (it. clitorideo, fr. clitoridieu); relatvu la clitoride:

arteria clitoridia, vena clitoridia, nervu
clitoridiu.
* CLITORISMU, s. m (fr. cito risme);
1. morbu de clitore; 2. usa libidinosu allu
unei clitore prea lunga.
CLITORIU,-a, adj. s., (compara fr.
clito r6, Si clitori; it. eliforia); relativa

la clitore, mata inse de regula ca substantivu femininu : a) sing. clitoria, genu

de plante d'in famili'a leguminoselort fa-

seolie ; b) pl. clitorie, sectione d'in tribulu leguminoseloru faseolie, care are
de typu genulu clitoria.
CLIUIRE, v., vedi cliente.
* CLIVOSUra, adj., clivosos; care formedia clivu, care nu eplanu: carrare cli-

vosa;metafoiice: pre .clivosele carrari

alle vietiei, grelle de urcatu.

adeps ; 1. pamentu argillosu, argilla ;

CLIVU,-a, adj. s., clivus-um; essitu

limu; 2. grassime de pre pellea porcului,

larda; si in genere grassime , veri-ce
grassu si viscosa; a se face clissa in gura
se dice de pane sau alta maacare, care in
gura se reduce prin mestecdre la una pul-

d'in acea-asi radecina, are si acea-asi

insemnare Cu clinu-a, inse Cu differenti'a

notabile, co in ce e clin,u. inclinationea

se considera de regula in directionea de
susu in diosu, ro in ce e dim, inclina-

www.dacoromanica.ro

CLO.

CLO.

tionea se considera de diosu in susu ; de

ad vine co clivu insemna si greu de suitu,
si in genere, greu, difficile, etc.; ro clinu

cloca, canduincepe a clod, si prin a-

se applica si in insemnarea de rapidu,

facile, etc.; subst. in., clivu : a) proprie,
inaltime ce se ridica cu una inolinatione
mai multu sau mai pucinu molle si clemente; b) metaforice, obstaclu greu de

passeri, cari, de si nu coca, inse clocescu

744

invinsu, mare difficulta1/4te : nu sciu cumu

vomu infringe clivulu de care amu datu

in aeesta cestione.
* CLOACA, s. f., cloaca (compara si
it. cloaca, fr. eloaque); 1. in intellessulu

cesta-a manifesta dorentia de clocire ;

2. prin estensione, applecatu si la alte
ca si gainele : ratiele potu cad si cadu
doce, ca si gainele.
CLQC AIRE (cu forme simple: clocaiu,

clocai, clocaie, etc., si cu forme mearcate : clocaiescu, etc.; se aude si cu una

2'4 : cloncaire), v., glocire; 1. in acelluasi intellessu cu clocare si glocire, cari
su de preferitu; 2. pro a locurea se dice
si despre vocea corbilorusau vulturiloru,

anticu : a) proprie, canale subterrania

in locu de crocaire sau croncaire, crocire, etc.;cuventulu intregu e clocanire

scursulu apeloru si necuratieloru de pre

cantle unei cetate, si in speciale, asid

sau cloncanire, cumu se aude pro multe

locuri, si prin urmare in clocaire si clon-

se numl mai antaniu canalea construita

caire s'a moiatu n *jute de 4de ad,

sub Tarciniu Priscu, canale prin care

s, f., clocaitura sau, cloncaitura = do-

necuratiele calliloru Romei se scurreau

in Tibere b) metaforice : a) p,antecele
unui betiva imperateseu; p) in genere,
putore=omu immundu si putorosu; 2. in
intellessu modernu : a) locu destinatu

canitura sau cloncanitura, actione si resultatu allu actioni de clocanire, etc.

in adensu construita cu arte pentru

pentru scurrerea si stringerea necura-

CLOCAITITRA

e2ocanire, clocani-

tuna; vedi clocaire.

CLOCARE, v., glocire (compara isp.
clocare=allu nostru clocare; vedi si do-

prin
tieloru : cloaca, infecta ; de ad i :
metafore : cc) cetate immunda, si in genere, loca immundu; (3) in insemnari mai
ideali : )a cetate corrupta; (3') orna cor-

cire si glocir6 in Dictionariu, cumu si

clocotire in Glossariu;cuvimtulu e di-

ruptu, putore, persona sordida cu tote

dice in speciale de vocea cloceloru:clocele

genurile de vitie putorose si nesufferite;

coca; apoi, prin estensione, si de vocea

altoru passeri, care semina cu a do-

7') prin metafore trasse d'in form'a si

destinationea cloacei : a') parte a intestineloru, care e receptaclula stercului ;
fir) la passeri, la reptili si la multi pesci,
c/oaca=cavitate in care se stringu serementele, urin'a, sementra, etc., acestoru
* CLO.A.CALE, adj., eloacalis ; rela-

tiva la cloaca; lucran i cloaca

recta formatu d'in do, do, cu care se

imita vocea gainei ce cade coca); se

celoru.

CLOCARIRE,-escu, v., glocitare; af-

finu in insemnare ca clocare, de care

differe ca si urmarire de urmare.
CLOCIRE si glocire,-escu, V., glocire,
ovis incubare; corrumpi, putrescere, putredine vitiari; iners esse ; aliquidsecum
volutare, maliri (vedi coca si clocare);

* CLOACARE,v., cloacare; cofundk

1. cu acellu-asi intellessu ce au si for-

intr'una cloaca, a intind, etc., in intellessu propriu si metaforicu.

CLOCA si gloat, s. f., gallina glociens vel incubans, gallina mater, matrix
(compara si isp. clueca, it, chioccia =

mele : clocare, clocarire, etc.; inse cu acesta insemnare occurre ca mai raru; ca

eloca sau gloca; vedi si clocare si clocire

in Dictionariu, cama si clocotire in Gros-

sariu) ; 1. proprie , gaina numna asid

pre cdtu sta pre oua de le clocesce, si
pro cdtu, dupo scotereapuiloru, conduce
cesti pui : a cad cloca galin'a cade

mai desu si de regula se dice in intellessulu de la urmatoriele : 2. vorbindu

de passeri, a sti pro oua, spre a le incaldf, ca se essa d'in elle pui de passere : feminele nostre nu punu ratie se
clocesca, pentru co credu, co ratiele ce
clocescu suntu de reu auguriu la cas'a
omului; ouele de ratie se clocescu de gaine;

cuculu clocesce in euibulu altorupasseri;

www.dacoromanica.ro

...

CLO.,

2. prin metafore : a) fora obiectu di/motu : a) a sta in nemiscare si a se strica

prin acesta nemiscare, a putred in inertia : ne avendu locu de a se scurre, apele
clocescu in acea cloaca si se imputu, unu
omu ce clocesce, este una omu incapace
de veri-ce actione, putredu de pigretia
suntu omeni ce clocescu tota diu'a in casa
longa focu sag in patu; [3) a AA ascunsu,
a lucra, a se forma, a cresce, -etc., in ascunsu : in senulu pamentului clocescu,

T7 4N

stagnanti; nu sunteti omeni, ci clociture

de meni; una clocitura de orna are orrore de lucru si de veri-9e miscare.
CLODERE, clodicare, etc., vedi daudere, claudicare.
CLONCAIRE si 1Zoncaire,, doncanire

si gloncanite, doncanitura si gloncanitara, etc., vedi clocaire.

CLONICIJ,-a,adj., (it. chuico; h.
eionique; d'in xXvoq=mare agitatione,
tumultu); se dice de miscari convulsive

iern'a, germenii ce voru impuid in pri-

si spasmodice, candu su neregulate, vio-

mavera; foculu clocesoe sub cenusia; mor-

lente si tumultuose : pulsa donioto.

bulu malignu se manifesta cu atettu

furiosu, ca eatu clocesce si sta ascunsu
mai indelungu ; b) cu obiectu dixectu
a) a vitia prin multa caldura si mai vertosu prin inerta, care adduce raollesire,
stricitione, putridione, etc. : *MI clocitu

de multa caldura si sedere fora Zucru;

de ac, orna clocitu=si omu putridu nu
numai de inertia, ci si de in orbi cari n'u
vitiatu totu organismulu
) a
fin ascunsu, a arde ceva in ascuhsu, a

medita si prepara in cugetulu seu, a

*CLONIOCERTJ,-a, adj, s., (fr. do n io-

obre; d'in xXovetv = agitare si xgpaq =

cornu); care si agita cornele ; de ac s.
m. clonioceru, genu de insecta coleoptere

tetramere, d'in famill'a longieorhelerti.

CLONISMU) s t., (h. olonisme;
vedi donicu); morbu clonicu.
CLOSICA, s. f., in locu de ctocica, se

aude pro a locurea cu aeellu-asi intellessu ce are si coca sau

CLOSTRU, s. m., vedi claustru.
GLUDERE, v., vedi claudere..
Vedi cliente..
CLUIRE,

fomenta, si mai vertosu, a urd si medita ceva reu rau sciu ce clocesce in

CLUNkLt, adj., oinnalis; de dune ;

mentea Ni; una revolutione se clocesce de

multa; a doci ura, invicia, perdiare, etc.;
(de ac : c) ea reflessivu-passivu, a se

petiore
CLIJNE, s. f., chula; bucea de sedutu,
copsa a,, animaIeloru, parte de inapoi: a

,cloci, in intellessulu de sub a Si b, inse

cu mai multa energia : apele:se clocescu,

se pune in 'cluni, cumu se punu canii,

lupii, etc.; porumbi fora cluni.
CLUNESIA, s. f., (fr. elundsie); abscessu la clune.
CLUPEA si clupia, s. f., einpea; form'a fem, d'in cupleu, applecata : 1. la

deco n'au scursore; buccatele se clocescu,

deco se tinu multu espuse aerului, dupo

ce s'au preparatu; unu orna prin multa

sedere si inactione se clocesce si capita
orrore de celle mai mice fatice; part.
docitu mai vertosu reunesce intellessulu

totoru formeloru verbului, asid, in dtu

elocitu insemna : a') inenbatns : oua de
ratia clocite de una ,gaina; (3') vitiatns :
apa clocita, sange clocitu; desidiosas,
iners : omuc/ocitu;
meditatns : plana
in delungu clocitu, etc.
CLOCITU,-a, part. d'in clocire
CLOCITURA, s. f., inonbatio, pntre
factio, putreda, desidia, socordia; elandestinum oonsiiium; actione de clocire,
resultatu allu clocirei, tempu de clocire,
ova clocitu, stare de clocitu : clocitur'a
oualoru de gaina se face in tempu canau

de trei septamane; clocitur'a apdoru

una speci'a de pesci, ~ea alosa lui

Linneu; 2. la una specia de plante.
*CLUPEACEIT,-a, adj. s., (fr. chapal-

o; tare semina in forma ca unu

peu; de ad, s. f., clupeacie, familia de

conchylie, numite si aspidiote de la dolk-EconEaoq=clupeu.

* CLTJPEARE, v., olipeare si olupea-

re; a arma cu unu clupeu ; de aci clu.

peatu si clupiatu,-a : 1. adj. a) proprie ;
rnilitariu clupeatu; b) metaf: , folia clu-

peata, frundia clupeata, etc., allu cui

pedunolu nu e la base, ci la medilocu,
ea umbonele unui clupeu; 2. subst. m
clupeatu si clupiatu : a) personale, unu
armatu ca clupeu; b) real& : a) genu de

www.dacoromanica.ro

746

CLY.

CO.

pesci, d'in cari aringii si sardellele sunt dieulu sorelui; 2. genu de plante; 3. genuspecie; 13) specia de passeri.
de insecte diptere.
CLUPEATU si clupiatu,-a, adj. s.,
1 CO, conj. si adv., quod, propterea
quod, quia, nam , cutis; st; hue, etc.,
vedi clupeare.
CLTIPEIFORME , adj., (fr. elspl- 1. ca Conj., co (pronuntiatu Cu o obscuru
forme ; d'in ilupeu si forma); care are si de acea-a scrissu de unii : ca, ca), esforma de clupeu, applecatu : 1. la cu- preme : a) relatione causale, fia caus'a
bitulu certoru insecte , protessu de unu rea/e, fia numai cugetata, presuppusa,
coperimentu in forma de clupeu ; 2. la Conditionale, etc., legandu de alt'a una
parti de plante Cu forma de clupeu; 3.1a proposetione : a) subordinata : nu te incerte passeri cu rostru turtitu, rotunda tende, co te rupi ; nu face, co ti se face;
si dilatatu la capitu in forma de clupeu. n'anz vezzitu, co n'am potutu; co ai dorCLUPEOLARIU,-a, adj., (fr., ely- mitu prea multu, de acea-a te dore capoiaire); care semina ca unu clupeolu. pulu; ce mi estibonu, co scii carte multa,
* 'CLUPEOLU si clupiolu, s. m., cly- si te porti reu?
(3) coordinata caupeolum (compara si fr. el) pole); 1. de- tati a ve mantu suffietele, co, deco ati
minutivu d'in clupeu; 2. genu de plante capitd lumea t'ola si vicia perde sufflpd'in famili'a crucifereloru.
tele, ce ati castigatu ? inse : y) pentru
CLUPEU si clupiu, s. m., clipeus si mai multa claritate in locu de simplulu
elypeus, elupeus; 1. scutu de arama ro- co infra compusele lui : cc) fiendu-co, de
tunda, differitu prin urmare de scutu-lu regula, ca espressione a relationei de
proprie dissu, care era rotunda oblong-u,
d'in lemnu si coperitu cu pelle de bou

causa adrcrissa sau presuppusa : fiendu-

2. metaforice: a) arma de apperare in

diei; pi) pentru-co, de regula, ca espres-

genere; b) protectione, umbrire, etc.

CLUPIA, clupiaciu, etc., vedi clupea,

sione a relationei de causa reale : nu

clupeaceu.

CLUSILE, adj., dusilis; d'in clusu=

clausu de la claudere, care currendu si
usioru se inchide.
CLUSU=c/ausu, vedi claudere.
CLUTIA, s. f., vedi clytia.
CLYSTERIU si clisteriu, s. m., ely ster si clysterium (zkuact si xXuaniptov
d'in xX6-stv=lauare sau lrcre, spellare);
1. instrumentu de introdussu unu licidu
de spellare sau unu medicamentu licidu

co sunt altarie, urmedia se essista si

am facutu ce mi ai commandatu, pentru
co am intempinatu obstacle neinvinse;
y') dco, de regula, ca espressionea cau-

sei conditionale, (vedi deco la loculu

seu) ;
coci sau coce , pentru casurile
de coordinare de sub (3: nu potu accept
acsta conditione , coci m'asiu desonorc
coci se
si asiu reman desonoratu ;
iea (inse numai pre a /ocurea), si ca adverbiu interrogativa, in acellu-asi

ca de ce? sau pentru ce ? eumu

coci nt& ai venitu astadi la noi? = de

in parti interne alle corpului : clysteriele,

dupo partile l cari su destinate, au dif-

ce 74.24 ai vezzitu ? etc.; dro pretotendinea

ferite forme; 2. insusi licidulu de introdussu ca clysteriulu: a administr unui

incuiatu mai multe clysterie.
CLYSTERISIRE si clysterizare, v.,
elysterizare; a da sao administra cuiva
clysteriu.

unita cu una idea de optione : oci nu

cu
mi da Domnedieu unu copillu
tote acestea : 8) candu nu e causa de
ambiguitate simplulu co se p'une cu

* CLYTIA si clutia, s. f., elytie (=xXoTri, compara si it. elizia, fr. elytie si ciu-

spre a espreme in speciale, ca si eompus.

pentru co, relationea de causa reale : nu
mancati multu, co vi se strica stomaculu;
nu dorm multu, co ti se ingrossia meta-

tie); 1. specia de plante, helianthus animas lui Linneu, connoscuta poporului

sub numela da florea sorelui, si, dupo
fabula, acesta flore fusse una nympha
de Oceanu, metamorfosata in flore de

se aude cuintellessulu de interrogatione

preferentia si cu multa elegantia in loca

de tote compusele : a') in frasi mute,

tea; se nu l'ad asid, co e vai de tene;

(3') in frasi plene de affectu, cu una nuan-

tia speciale de oppositione poti mor de

www.dacoromanica.ro

CO,

CO.

fome, co avarulu nu ti da una buccatella

de pane ; me poteti taid, co n'amu se ve
dau ce cereti; suppera-te cdtu vrei, co lui
pucinu i psa ;
b) veri-ce alta relatione, ca, Si lat. quod in frasi ca : quod

in modu generale ide'a de cantitate si

pro longa demonstrative : urea si bona

UM mecum non co nvenit, nihil mirum est

_co tu nu te invoesci Cu mane, nu e nemica de mirare; gaudeo quod bene valeas

=mi pare bene co esti sanitosu, sau ca si
constructionea latina numita hccusativu

cu infinitivic sentimns mel dulce esse=

sentimu co mierea e dulce; asia conj. co
subordina una proposetione, care e : a) o-

biectt corupletivu : a') directu : audiu si

eu co acestu omu ar fi avendu multi bani;

nu credeam co veti veni pre tempu asid

de reu; 0') indirectu : te ai supperatu co
ti am vorbitu liberu si sin ceru; (3) subiectu: se aude co una cta delotriar fi infestandu celletlocuri; de unde vine co neMen e nu e mulliamitu cu sortea sea; e de
obsertratu : a') co la prop. subieetu , ea si
la cea obiectu directu, in locu de simplulu
co se pune cumu co, cu una 41elicata nuantia de intellessu omenii dicu (se dice)

cumu co lucrulu nu ar fi asid; (3') in acelle-asi asuri, cumu si la prop. obiectu

indirectu, in locu de co intra se, sau cu
acellu-asi intellessu : nu credeam se veniti=nu credeam co ati veni sau co veti
veni; sau in intellessu differitu : zu mi
e rosine se lucrediu, differitu de : nu mi

e rosine co lucreditc; 7) pro longa se

pote intr si co : a dissu Go se veniti si
voi , Cu doue intellesse, adeco sau in
intellessulu de commandu kri invitare
allu verbului dicere, casu in care conj.
co pote lipsf fora necuvientia : mi a dissu
se veniti si voiz_-mi a dissu co se veniti
si voi; sau in intellessulu de declarare
allu verbului dicere, casu in care constructionea en se dupo co, este mai multu
unu provincialismu : a dissu co se veniti

747

sciu, co vititilit nu e virtute; atiitu sciu,

co l'am vedutu una data ; nu sciu altu

de cdtu co nu te porti bene ;
in speciale inse
ca lat. ut, resiundendu
la espressioni de intensitate : asid de
infricosiatu tund, co nu polea se nu mi
fia frica; 7') pro longa espressioni de
causa, spre a se precis& mai bene natur'a
causei : d'in causa co, d'in motivu co,
d'in simpl' a ratione co, d'in supposetioozea co, la casu co, d'in prepusu co, etc.;
S') in loeutionea: cu tote co=-quanquam,

cu intellessu restrictivu sau adversativo: cu tote co mi am pusu tote puterile, nu tni a successu inse a l'incluplecd;
am pot plecd , cu tote co ar fi mai bene

a mai anzman plecarca nostra; 2. ca

adverbiu,pronuntiatucu oclaru si chiaru
crescutu : c (pote inse fi si compusu cu

particul'a demonstrativa a: co-d=cu-d

=it. qua), co se iea ca locativu, spre a
arret loculu de longa vorbitoriu, in opposetione cu collo, si a nume : a) simplu, totudeun'a cu nuanti'a de miscare,
in frasi ca : vino c6, differitu de : vino
ici sau aci; b) compusu : a) cu a prepusu, : ac, de asseminea totudeun'a eu

nuantia de miscare, cumu : vinu ac,

mai vertosu cu prep. intru : mai veniti
intr' ac6, ploi' a se lassa intr'ac6; fi) ell ce
sau
coca, coci, totudeuna cu nuantia
de miscare : veniti coce, compusu si ella
ca a : acoce, luatu, ca si ac6, mai vertosu

cu pr. intru : nu vine intr' a coca; y) cu

in : inco , cu doue moduri de accentare
in doue differite intellesse : a') accentatu
la penultima meo, si de ad cu o obscuru,
(scrissu de altii si inca sau ince vedi
inco la loculu seu); (31 accentatu la ultima : inc6, ca si simplulu c, dro mai

desu auditu de call]. acestu-a : veniti

stantive de una insemnare generale ,

Clima: causa co n'ana venitu (pentru

inc6 la noi, dati-ve nzai inc6 spre mene ;

S) coce sau coci inco se compune cu in
incoce, auditu u multu mai desu de cAtu
precedentile, si de acea-a si applecatu cu
intellessu mai estensu simai variatu, ca
oppirsu la in collo : a') ea si c6 sau inco:

care n'ani venitu) este acsta-a; se esplica

veno in coca, dati-ve mai in. coca, nuorii se

impregiurarea co ai venitu asid de tardiu; sau pro longa cavente ce esprimu

lassa in coca; (3') pre candu cb,inc6, etc.,

si voi = a dissu co veti veni sau co ati

veni si voi;
7) predicatu: sorele pare
CO se inisca in giurulu pamentului; -a) a t-

tributu : a') in genere pre longa sub-

presuppunu, co person'a cui se indrep-

www.dacoromanica.ro

721$

COA.

COL

tediavorb'a e in presenti'a vorbitorinlui

sau Aprope de acestu-a, incoce se pote
Applici si candu calla cui se adressedia
nut,ntuld pu 13 de fatia tata teu ti a
fmrisgit se termini mai currendu acollo
cu intellessulu gesi se pleci incoce;

2 co si accusare); a accusa pre mai multi

de una si acea-asi crimek; mai vertosu,
part. coaccusatu,-a, care ea unulu sau mal
multi altii se aila implicatu in aeea-asi
cestione criminale.
*COA.CCUSATU,-ai part, pass., vedi

nerale de una directione : a maid in

coaeousare.
* COACERVARE, v., coacervare (d'in

coce si in collo ; noi mergetnu in coce,

collo *; unii vinu de in coce, altii
de in collo; 6) si MI intelleseu temporale:
A

vot sunteti naseuti in annuitt 1800, eh

inse sum nascutu eu multi anni mai

incoce ; s') fora nuantia de miscare
atiticulu siede in coce ; C') si ca preposetidne; ttn in iptellessu locale : mai in.
Wee cte coitina, ctu si temporale: mai in
coce de acea epoca; 1) de in coce, reclussu

in d'in coce, sau pastredia deplena insemnare a preposetionei de : ploi'a a vettitu d'in coce si s'a lassatu in collo; sau
perde acesta insemnare, as co d'in coce
arrtta nu loculu de unde vine ceva, ci
loculuunde sta ceva : unii siedu d'incoce,
altii d' incollo ; in acestu d'in urma intellessu, d'in coce se applica cu intellessu
de preposetione cu multu mai desu de
ctu incoce, inse numai in intellessu locale, ro nu si temporale : sau d'in coce
saN d'in coil de Carpati.
CO--=cu, prep., vedi cu.
*COBITANTE, adj., cobabitaus (it.
coabitaute); care coabita.
COABITARE, v., cohabitare (d'in
2 co si abitare); a abit in preuna : cenobitiicoabita; in speciale, de casatoriti:
conjugii coabita; si de cei ce nu su legati prin legitima casatoria.
COABITATIONE, s. f., cohabitatio;

actione de coabitare; stare a cellui ce

coabita.
COABITATORM,-toria, adj. s., co-

habitator; care coabita.

COACCESITIONE, si
COACCISITIONE, s. f., (fr. coaqui-

,sitiou; d'in 2 co si accisitione); acci.sione in commune.

COACCESITORM, .si

COACCISITORM, - a, adj. s., (fr.

coaqureur; d'in co si accisitoriu); accisitoriu in commune cu unulu sau cu mai
,multi altii.
COACCITSARE, v. coaccusare (d'in

2 co si acervare); a cerv impreuna,

accurnula; a stringe in mare numeru.
COACERVATIONE, s. f./

vatio; actione si resultatu alja actionei

de coacervare.

COACTA, s. f., vedi coact.

CQACTARE, v.; coactare (d'in co=
actu); iutefisivn d'in coagere in 1nSeln4
nuea speciale de constringere.
*COACTILE, adj. s., coactilts (d!in coactu); tare desu, bane batutu, strinsu, etc.,
vorbindu in speciale de pannure batute

la pina.;s. f., coactile : a) pannura netessuta, ci numai batuta la pina; b) yestimentu d'iassemine pannura.
COACTILIARIU,-a, coactiliarius;
relativa la pannura numita coactile : of-

ficina coactiliaria;s. ni., coactiliariu,

care fabrica sau vende coactili; care bate

pannura la pina.
COACTIONE, s. f., coactio (d'iu
coactu); actione de coagere : 1. in genera:
coactionea mai multoru cause la acellu-

asi effectu; eoactionea ceteloru respandite; 2. in speciale, con stringere, applecare de violentia care micusioredia sau
redica libertatea de actione : coactionea
micusioredia si meritulu si culp'a.
COACTIVITATE, s. f., (fr. coact'.
rit6); potere de coactivu in insemnarea
speciale de constringutoriu.
* COACTIVIJ,-a, adj., (fr. coactif, it.
coattivo; d'in coactu); care are poterea
sau klereptulu de a coage in insemnarea
acestui cuventu de constringere : medie
coactive, potere coactiva; poterea spiri-

tuale nu e coactiva, ci persuasiva;

coactivu dice mai pucinu de ctu violentu.
* COACTORM,-ia, adj., coactor, cogem (d'i,n coactu); care coage, applecatu

in speciale :1. la cellu ce stringea impositele la Romaui; 2. la cellu ce, in-.

tr'una armata, constringe pre cei codaci

www.dacoromanica.ro

COA.

749

COA.

a se tien de armata; 3. in acellu-asi

intellessu cu coactiliariu; 4. cellu ce constringe.
CO.A CTU,-a , d' in coagere : 1. part.
passivu , coactus-a-um, luatu ca adj.,

a) eu voia fora voia impinsu, constrinsu, involuntariu, violentu, care nu e na-,

turale, etc.; b) strinsu, condensatu, desu,
prensu, batutu, etc. ; de ad. : 2. s. f.,
coactum, pannura nu tessuta,
coacta
ei numai batuta la piva ; 3. s. m abstractu, coactu-lu, in intellessu appropiatu de coactione in insemnare de constringere, indemnare, etc.
COADERENTE, adj., (it. coaderente); care coadere.
COADERERE si
* COADERIRE, v.. (it. coaderire ,d'in

natio ; actione si resultatu allu actionei

de coadunare.
COAGERE, coassi si coassei, coas-

ft

su si coactu, y., cogere (contractu d'in

coagere; vedi 2 co si agere); 1. transitivu : a) a stringe la unu locu; a aduna,
a concentra; de ad: b) a indes6 a condensa, si vorbindu de licide, a face se

se prenda, se se inchiage, ate.; c). a

strimtork, a strimta ; d) a stringe tare
si cu potere, a constringe, a adduce cu
voia si fora voia se faca ceva, a violenta, etc. ; 2. intransitivu, a lucra impreuna cu altulu sau cu altii. (Vedi cogere.)
COAGGERARE ,

y., coaggerare
(d'in 2 co si aggerare) ; a aggera im-

2 co si aderire); a ader cil altulu sau

preuna; a copen cu unu aggere.

COAGITARE, y., coagitare (d'in

cu altii la acellu-asi lucru.

COADESIONE, s. f., (it. coadesio-

2 co si agitare); a agita impreuna, a

ammested prin agitatione.

ne); actionesau stare de coaderitu, strinsa

COAGMENTARE, v., coagmentare

(d'in coagmentu); a inchiaia, a imbued.,
a un, a lipf unu ce de altu ce : 1. in
intellessu naturale : scandurebene coagmentate, a coagmenta capriorii eu trabile; 2. metaforice : pace coagment ata,
parti alle periodului bene coagmentate.
COAGMENTATIONE, s. E, ceag-

unione a unui ce cu altu ce.

*COADJUTARE, v., coadjavare(d'in
2- co si adjutare); a adjuta impreuna cu
altulu sau cu altii, a da mana de adjutoriu altui-a.
COADJUTA.TORIU,-toria, adj. s.,
care coadjuta.
*COADJUTORIU,-toria,adj. s., coad-

mentatio; actione si resultatu allu ac-

jutor, (compara si ital. coadjutore, fr.

coadjuteur); E. in genera, cu acellu-asi
intellessu ce are si coadjutatoriu; 2. in
specie, cellu ce adj uta pre min supe-

tionei de coagmentare.
COAGMENTU, s. m., pl.- e, coagmentum (d'in coagere); strinsa unire, li-

riore in implenirea functioniloru lui fora

neci una recompensa si cu sengur'a spe-.

ce ; dro mai vertosu in intellessu concretu ce serve a lega si un strinsu doue

rantia de a succede acellui superiore

coadjutoriulu unui episcopu , coadjuto-

parti sau lucruri, strinsa legatura, in-

rea unei abbatessa;s. f. abstractu, coculjutoria, demnitate sau officiu de coad.jutoriu in insemnarea de sub 2.
COADJUTRICE, s. f., in acellu-asi

intellessu cu coadjutoria in insemnarea

de sub 2.

COADORARE, v., coadorare (d'in

2 co si adorare) ; a adora impreuna cu

altulu: Christu coadoratu ca tatalu si

Cu spiritulu santu.
* COADUNARE, v., coadunare,(d'in
2 co si adunare); a aduna impreuna, a
stringe la unu locu.
COADUNATIONE , s. f., coadtt-

pire, imbuccare, etc a unui ce cu altu

chiaiatura, etc.
COAGLARD, si
COAGULARE,

coagularey

coagulu); a face coagulu, a face se se

prenda ceva, se se inchiage : veninulu de
vipera doagula'sangele; a coagula casiu,
lapte, pece, etc.
* COAGULATIONE, s. f., coagulatio;
actione de coagulare, stare de ceva coagulatu : coagulationea albului de ou.
COAGULU si coaglu, s. ni., conga-

lam (d'in coagere); 1. ce a coactu =

strinsu sau prinsu, massa de Iicidu inchiagatu ; 2. ce serve a coage =a stringe, a condensa si in speciale, a inclaaga

www.dacoromanica.ro

750

COA.

COA.

unu licidu;popularitilu caglu sau ca- la coalire); actione de coalire, resultatu

gliu, (chiagu), nu e de catu coaglu con-

tractatu.
COALESCENTE , coalescens; care
coalesce.

COALESCENTIA, s. f., (it. coaliscenza, fr. coaliscence); coalitate sau

atare de coalise,ente 1. in genere : coalescehti'a folieloru cu pedunclulu ; 2. in

speciale : a) modu particulariu de collegare a osseloru numita si symphyse;

reunire de parti alle corpului divise
prin vulnerare, frangere, etc.
COALESCERE coalescui, coalecutu si
CO ALM ,-escu , v., coaiiscere,
(d'in 2 co si aiescere
crpscere, nutrire); a cresce impreuna, a se nutr impreuna, a se un prin crescere, si de ac
in genere, u fi strinsu unitu cu altulu,
a se un strinsu : 1. proprie : ramurele
coalescu cu trundiulu; altuiulu coalesce
Cu arborele in care e altuitu; vulnerele

tt
tt

coalescu, se inchidu; unu ossu ruptu coa-

lesce, etc.; 2. metaforice : a) a se un, a

se confunde, a se face una : Troianii si
Aboriginii coalira forte usioru si currendu ; tote poporele vecine se coalescu
co ntr' a .Romei; b) a se consolidi; a prende

radecina, a se mar si intar erescundu:

fora bona intellegerepacea intre noi nu
pote coalesce ; libertatea nascente coalesce;
form'a coalire pote av si int el-

lessu transitivu Anglea coal= (unl)

tote poterile in contr'a iui Napoleone

athi acestei actione : 1. ill genere : coalitionea altuiului eu arborele ; coalitionea .Romaniloru eu. Sabinii; 2. in speciale : unirea partiteloru politice spre
a face oppositioue guberniului: coalitio-

nea stangei cu derept'a d'in camera;

b)uuirea mai multoru poteri iti contf a altei potere : coalitionea Angliei, .Russiei,
Austriei si Prussiei in cont'r'a Franciei :

unirea mai multoru individi in scopu

bonu, dro si mai vertosu in scopu de a
vettem6.pre altii sau statulu insusi: coalitionea lucratoriloru contr'a capitalisti-

loru, coalitione de lucratori pentru adauss ; de mercede.

*COALTERNU,-a,adjAit. coalterno,

fr. coalterne; din 2 co si alternu); alternu cu altulu tinglu coalternu ; febre

coalterna dupla febre intermittente la
acellu-asi individu , asiA co incetarea
accessului unei-a e urmata de inceputulu
accessului altei-a.
COAMBLARE, v., coambulare (din
2 co si amblare); a ambld, eau a se pre-

anablk impreuna cu altulu sau cu mai

multi altii.
COANGUSTARE, v., coaugustare

(d'in 1 co si angustare); -a angusti sau

strimti forte; a strimtor tare.
COAPTARE , v., coaptare, (d'in co
si aptare); a adapti unu ce altui ce, a un
sau imbuec unulu ca altulu.
* COAPTATIONE , s. f., coaptatio;

ei de ad si refless. a se coali: toti se

actione de coaptare, resultatu allu acestei

actione, perfecta armonia sau cuvenien-

coalisse contea nostra; in acestu Intellessu se iea si form'a coalisare.

tia a partiloru ;

* COALISARE, v., (fr., coaliser, vedi

coalire); a un pre mai Muni si a i sculld
in contr'a cuiva : a coalisd tote poterile

frantureloru unui ossu ruptu sau punerea la locu a unui ossu lussatu.

Europei ; coalisatii, se applica in spe-

ciale in poterile cari se unira contr'a

Frauciei si invasera acesta terra in an-

nii 1814 1815 ;refiess. a se coalisd:

cei rei si blastemati se coalisa toti
contr'a cellui bonu.
COALISATIONE, s. 4, (fr. .coalisation); actione si resultatu allu actionei
de coalisare.
COILITIONE, s. f., coalitusAis
(compara si fr. coalition; d'in coalitu de

in medicina resta-

bilirea in relationile loru naturali a

COARCTARE , si coartare, v., coarctare si coartare (d'in co si arctare);
stringe tare, a strimta, a reduce, a indeg, si de eel, a strimtor de aprope,
a constringe cu potere.
4 COARCTATIONE si coartatione,
s. f., coaretatio si coartatio ; actione si
resultatu allu actionei de coaretare ;
in medicina : coarctationea pulsului, uretrei.

* COARCTURA si coartura, s. f., (fr.

coarcture); resultatu allu actionei de

www.dacoromanica.ro

COB.

COC.

coarctare; applecatu in Speciale la partea coarctata ce presenta plantele intre

plumula si radicula.
COARGUIRE,-escu, v., coarguere
(d'in co si arguire); a attaca cu potere si
de tote partite , si de ad f a accusa, a demonstrA, a invederA, etc.
*COARTARE,etc.,vedi coarctare,etc.
COARTICULARE, v., coarticulare

(d'in co si articulare); a articul& impreuna; a arbiculA tare si bene.

1 COASSARE, v., coaxare; cuventu,
prin care se imita vocea brosceloru brosc'a coassa.
2 COASSARE,
coaxare (d'in co
si asse); a un lemne sau scandure, a face
uru tablatu de scandure.
COASSATIONE , s. f., coaxatio ;
1. d'in 1 coassare : coassationca brosceloru ; 2. din 2 coassare , unire de mai
multe scandure, si de ad i cu intellessu
concreta de : tablatu, podu, podella, etc.
COASSOCIARE, v., (fr. coassocier,
d'in 2 co si associare); a assdeia cu altu
sociu sau cu alti mai multi soci.
* COBA.LTATU, s. m., (fr. cobaltate);
sare formata d'in combinationea oxydului cobalticu cu una base.
COBALTICOAMMONICU, -a, adj.,
(fr. cobaltico-ammonique); sare cobalticoammonica, resultante d'in combinatio-

nea ungi sare cobaltica cu alt'a ammonica.

COBALTICOPOTASSICUra, adj.,
(fr. cobalticop otassique), sare cobalicopo-

tassica , resultante d'in combinationea

unei sare cobaltica cu alt'a potassica.
*COBALTICU,-a,adj.,(fr.cobaitique);
de cobaltu : oxydu cobalticu, sari cobaltice.

*COBALTIDE, adj. s., (fr. cobaltide);

care se tine de cobaltu;s.f.pl., cobaltidi,

familia de minerali care coprinde cobaltulu si compositele lui.

COBALTIU (pronuntiatu pre a locurea si cobeltiu, cobelciu), s. m., annulus,
commissura; cercellu, ochiu,baltiucu,etc.
COBALTU, s.m., (it. cobalto, fr. cobalt); metallu de colore ceneria rosiatica, fora splendore, parendu compusu
de lamine sau de granutie sau de fibre,
fragile si usioru de redussu in pulbere,

751

pucinu malliabile, inalterabile la aeru,

oxydabile sub apa : protoxydulu de cobaltu e albastru, ro peroxydulu de cobaltu e negru.
'COBB, cobire, etc., vedi in Glossariu
la ciobu.
COBEA, s. f., vedi cobia.
COBELCIU= cobeltiu, vedi cobaltiu.
* COBIA, s. f., (it. cobea, fr. cobe);

genu de plante d'in famili'a- bignonieloru,pentandria mono gynia lui Linneu,

d'in cari speci'a cea mai connoscuta e
cobia scandente, planta repente, cultivata in gradine pentru formosetra flo-

riloru selle, cu cari adorna murii pre

cari se intende.
*COBIACEU si cobiaciu,-a, s. f., (fr.
cobac); care se tine de cobia; de aci
s. f. pl., cobiacie, familia de plante, caro

are de typu genulu cobta.

COBILLA, vedi bicolla.

COBIU, s. m., cobium; specia de

plante d'in genulu tithynzalu.
1 COCA, s. f., (it. coca, fr. coca);
genu de plante, originarie d'in Peru.
2 COCA, s. f., (d'in cocere), farina
subaota, pasta, pastillus, libum, placen.
ta, gluten farinarius; puerulus, Wails;

1. farina fermentata d'in care se face

pane sau alte mancan, cari se cocu sau
se f erbu co& a nu e bene fermentata;

coc'a (ermentata am facutu diece mari

pani, si mi a mai remasu destulla coca
si pentru douebane placente; 2. prin metafora : a) ceva facutu d'in coca: a) in genera, veri-ce mancare de coca: pane, turta, azyma, placenta, farinata, etc. : germanului place se mande coca ; pentru sto-

macu nu e bona prea-multa coca; b) in

specialel: a') turta copta in vtra; (3') pane
sau alta buccata de farina, care nu e bene

copta: ce ne dai se mancamu pane necopta, addeverata coca ?b) ceva care smina cu coca: a) farina preparata cu apa

pentru lipitu ceva : a lipi ferestrele Cu

coca: (3) veri-ce alta preparatione ce serve

ca glutinu; 7) in genera: coca de carteia;

a) in 8ensu si maigenarale, materia d'in

care e facutu ceva d'in acea-asi coca

suntu f acuti toti omenii;c) coca, ca espressione copillaresca si resfaciataria ,
insemna si copillu nzicu , prunca: de ce

www.dacoromanica.ro

752

COO.

COC.

plange coca? in acestu intellessu si

masculinu : unu coca formosu, (compara
si it. coceo cu acea-asi insemnare).
3 COCA=cuca si conca.
4 COCA s. f., vedi coccu.
COCADIA, etc., vedi coccadia.

COCARATA si cocarada (pre a locurea cocorada), s. f., placenta farta;

buccata de mancare facuta d'in coca, si
in speciale, placenta impluta cu carne,
cu casiu, Cu pome, etc.
COCARDA, s. f., (it. cocearda, fr.
eocarde); 1. proprie, pene de cocosiu ce

porta la caciulla unii militari sau alti

omeni, si in genere, pene de veri-ce alta
passere ce se porta la caciulla sau la pellaria; de acf : 2. flore de cordelle sau si

unu semnu de metallu ce porta la caciulla militard si alti functionari publici,

omenii d'in unu partitu, etc. : cocarda

Cu colori nationati; cocard'a guberniului

partitului, etc.; 3. in genere, flore de

cordelle ce feminele porta la capu sau
la pellari'a.
COCATORM, vedi cocutoriu.
COCCA, s. f., vedi coccu.
COCCADIA, s. f., (d'in cocca, cu referentia probabile si la caca=cuca), grossularim &minas; bacca de coccadiu, po-

m'a coccadiului, numita pro a locurea

si coccadia rosia, in opposetione cu coc-

cadia alba = agresia ; pre alte locuri acellu-asi fructu se dice si strugurellu,
de regula in pl. strugurelli.
COCCIDIIT,-a, adj.-s., (fr. coceid si
coccldie), relativu la coccu cocea; de

acf subst, femininu : a) coccidia, nume

datu fructului capsulariu allu certoru

plante; b) pl. coccidie, familia de insecte
hemiptere d'in tribulu coccinieloru.
COCCFFERIT,-a, adj., (fr. coecifere;

si aprope emisfPrica; specie d'in acesta

genu se connoscu in poporu sub numirile de boulu lui Domnedieu; vaccele lui
Domnedieu, etc.
* COCCINELLIDE, adj. s., (fr. coco'.
nellide); care smina eu ooccinell'a; de
ad, s. f. pL, coccinellidi, tribu de insecto
coleoptere, care are de typu genulu coccinella.
* COCCINELLIT,-a, adj., dominutivu
d'in coccinu; vedi Si voccinella.
COCCINILIA, s. f., (it. cocciniglia,

fr. cochenille); 1. genu -de iusecte d'in

ordinea hemiptereloru , d'in cari se estrago cea mai formosa colore purpurior,
colore numita si carminu; de acf : 2.-coloro ce so estrage d'in coccinilia, carminu.
COCCINIIT,-a, adj. s., coadune ,
(compara si fr. coccinien si coecinle);
care bate in coccinu; de ad f substantivu : a) m. reale, cocciniulu, colore ce
bate in coccinu; b) f. reale : a) coccinia,
genu de plante d'in famili'a cucurbitacieloru ; (3) pl. coccinie, familia de insecto hemiptere.
* COCCINIT,-a, adj. s., coccinne (compara si fr. coccine); de coccu, mai vertosu

in insemnarile lui 1 coca( : colore coccina, vestimente coccine; de ad substantivu ; a) masc. reale coccinu : a) colore
de coccu ; p) pannura" coccina; y) vektimentu de pannura coccina b) fem. coc-

cina : a) cu acellu-asi intellessu ce are

si coccinu sub 3; 13) materia animale
trassa d'in coccu si albo insecte de acellu-asi genu,
* COCCOBALSAMII, s. ni., (fr. coccobalsamon; d'in 7.6xittn=1 coccu si pea-

acy.ov = balsamu) ; fructu de balsamu

addeveratu d'in Messicu.

d'in coccu si ferere); care porta sau da

CO CCOBARIT,-a, adj. s., (fr. coceo-

coccu : cerru cocciferu.

COCCINATII,-a, adj., eoecinatus ;
proprio, part. pass. d'in unu verbu cocci-

bare; d'in x6xxoc = 1 coccu si Pop6c ::vorace); vorace de cocci cellu ce manca
cocci;
s. m. coccoboru-lu, sectione

nare=a invest cu coccinu, si prin ur-

d'in genulu de passeri miman coceothraustu.

mare coccinatu=investitu cu coccinu.

COCCINELLA, s. f., (it. coccinella,

COCCOCARPIIT,-a, adj..s., (fr. coc-

fr. coceinelle); proprie, forma femina

cocarp si coccocaprie; d'in x6x,zoq =

1 coccu Si Icapn6g = fructu); eu fruto
in forma de coccu; de ad subst. fem.,
coccocarpia : a) genu de plante, b) pl.

d'in coccinellu deminutivu d'in coccinu,

applecatu inse in speciale la unu genu

de insecte coleoptere de forma rotunda

www.dacoromanica.ro

coccocarpie, sectione d'in tribuTu de

plante allu cryptonemieloru.

nura colorata cu coccu, de ande apoi :

* COCCOLITHU, s. m., (fr. coceolithe;

d'in x6xxoq=.1 coccu si XEilog petra);

bure, granutiu, bacca, setnentia; e) muguru sau flore a certoru plante ; f) in genere corpusculu rotundu, ghiocu, etc.;

substantia petrosa , compusa d'in granutie rotunde.

c) vestimentu de acesta pannura; d) sem-

in insemnarile de sub d, e, si f , si eu

*COCCOLOBU, s. m., (fr. eoecolobe,

d'in x6xxoq = 1 coccu si ),o(36q = pelli-

form'a feminina cocea, (vedi si conca).

2 COCCU, s. m., (it. coceo, fr. cecelta); genu de plante d'in famili'a po- eotier); genu do arbori essotici d'in falygonacieloru.
mili'a palmiloru, monecia essandria lui
COCCONARE, s. f., nuelens pllenla; Linneu, d'in care speci'a cea mai imporfrutos pineus; 1. fructt de pinu, 2. sem- tante e cocculu nuciferu = coceos nuetbure de acestu fructu.
feralui Linneu, allu cui trunchiu dereptu
COCCONARIU, s. m., pl.. i, flore sau si nudu, afora de crescetu care e incorofructu de pinu.
nata de una mare fascia de foie, se pote
COCCONU, s. m.,

x6xmov (com-

para si it. coceen, fr. comino si cocon); proprie, augmentativu d'in 1 coccu,
applecatu inse : 1. la fructele mai mul-

toru arbori, eumu : a) fructulu si semburdo fructului de pinu; bacca de

granata; bacca de viscu ; d) gogosia
de vermi de metasse, etc.; 2. prin metafora, astupoiu, dopu mare cu caro se

inaltia peno la 80 de petiore; fructulu

coccului se chiama eocca.
COCCULA, s. f., eoceola (compara
si it. coceola, fr. coccule); 1. fructulu certoru arbori si plante selbatice , cumu

cupressulu , juniperulu , laurulu , etc.;

2. nume data la corte specie si generi

de plante, si in speciala : a) genu de

astupa gaur'a d'in mediuloculu unei

plante d'in famili'a menispermacieloru;

b) specia de plante d'in genulu cocha-

bute, si in speciale, astupoiu de tuna.

ria; c) escrescentia la certe plante ;

* COCCOPHAGU,-a, adj. s., (fr. coaeophage; d'in 7.1:5xxog=1 coceu si pensil)

s. m.
=mancare); pare manca cocci;
coccophogulu, genu de insecte d'in l'ami-

li'a chalcidieloru.
VOCCOSO)VIU,-a, adj. s., (fr. coceosome; d'in lcdxxc4 = 1 coccu si aci4a=
corpu); ca eorpu in forma de coccu;
s. m., coccosomu-lu, genu de insecte cofamili'a curculeoptere tetramere
lioniteloru.
* COCCOTHRAU8TU, s. m., (fr.coe-

cothrauste; d'in x6xxoq = 1 cocee si

Opioecy=spargere); proprie, care sparge
cocci, applecatu in speciale la una genu
de passeri
famili'a fringillidiloru.
* 1 COCCU, s. m., coecoui (x6xx,o) ;
1. specia de insecte d'in genulu coccinitia, care da una collore rosia forte viva

si formosa, colore numita si carminu ;

genulu de insecte numitu coccinilia; cei
vechi credeau co cocculu este una bacca
ce cresce pre speci'a de cerril numita de
Linneu quereos coeeifera=cercu cocci-

feru; 2. prin estensiono si metafore

a) colorea de COCC14, carminulu; b) pan-

d) specia de fungi sau de bereti.

COCCYGE, s. in., cocoyx, (=x6xx,oe', it. coccige, fr. coccyx) ; i. proprio,
cucu; applecatu inse : 2. in speciale
a) unu ossu ce semina tare cu rostrulu
cucului, ossu compusu d'in trei sau patru buccatelle si legatu de partea inferiore a sacrului; b) gnu de insecto coleoptere d'in famili'a nocturneloru.
COCCIGIU ,-a, adj., cooeygeus; relativa la cocoyge : sacrulu coccygiu.
COCE, conj. si adv., vedi 1. co.
COCERE, cossi si copsi sau cossei si
copsei, coctu = coptu, v., coquero si o-

eere, (it. coeere si euocere, isp. cocer,

port. si prov. eozer, vechiti fr. cofre,
non fr. cuire); a suppune actionei focului sau caldurei, a prepark la foca sau
cu focu, si in speciale : 1. a prepara la
foca de alle mancarei : a coce cen'a,
prandiulu, dejunulu, eoceti astadi pentru mai multe dille; artea de a coce cere
guste delicatu ; inse : 2. cu intellessu
mai restrinsu, ea oppusu in certe respecte la frigere, ferbere si ardere, verbula cocere se dice : a) de mancan i de
48

www.dacoromanica.ro

754

COC.

COO.

farina : a coce pone, placente, turta, aome, collaci, etc.; si refiessivu-passiva:

panea nu s'a coptubene; placent' a se coce
numai bene, fora se se arda; b) de pome :
a coce mere, nuci, castane; e) de carne :
a coe,e una puiu, una gaina, tnuschiu de
vacca; inse in acestu intellessu mai desu

si am datu multu pre densii; in acellu-asi

intellessu si : a frige pre cineva, dro

cu mai multa energa de espressione;
,r) a tormenta reu, a nu di pace : dorerea mi coce si secca peptulu si atainea;
j) ca intransitiva, vorbindu de babe, a
procede si perven la stare de a suppura

se aude frigere : a frige carne, &n.o cu

differentie de intellessu, cari resaru d'in
frase ca : a coce oua si a frige oua; d) a
prepara cu foca sau cu caldura si alte
lucruri, afora de mancan: a coce tortulu,
aci'a, caramid'n, calcea, ollele, urciorele, etc.; camu in acellu-asi intellessu si

cu fomente bubele cocu si spargu mai

currendu; nu spargeti buboiulu ce nu e
bene coctu; de ad proverb, buba e,opta
a) persona forte plapanda; p) persona
forte supperatiosa ; y) persona putrida

ardere : a arde caramida; inse a arde

turu de corpu si de menta, (Vedi mai

tortulu are sensu cu totulu differitu de :

a coce tortulu ; e) despre calorea sorelui,

susu); dro si : (3') mollessitu si inerte;

y') forte plapandu; 8)-forte supperatiosu;
e') putridu de corruptione , fia la corpu
sau la suffletu.

care face se maturesca plantele si pomele sorele coce canip'a,inulu, ordiulu

si tote granele, potnele si erbek pomele
necocte sunt vettematorie; si rellessivupassivu: strugurii se cocu numai tornn' a,
alte pome se cocu si ver'a;
de ad prin
metafora, a adjunge la deplina desvoltare,
fia falca sau morale : omu coctu, copillu
inco de totu necoctu; mentea coca, nu i
s'a coctu inca judecat'a ; f) in genere:

orecumu de inertfa si pigretia sau de

morbi veninosi; asia, si omueoctu : a') ma-

COCETIT, s. in., eeeetum (d'in cocere

cu referentia si la 2 coca); mancare de

coca : 1. conectiva, tote mancarile de
coca; 2. in speciale, tarta sau placenta
Cu miere si ca sementia de macu.
COCHLACA, cochlia, etc., vedi codaca, cocha.
COCI, conj. si adv., vedi 1 co.

a) a asea, seo* arde z marea caldura

CUOTA. (pronuntia : coca), s. f., es-

a sorelui co(fe pamentulu si lu face de

sedum, rheda (compara it: cocal, fr.

coche; vedi si conca); trassura mica si

crepa; aci la sore ne coceniu, se ne dezmu

mai la umbra; (3) a moik, molles, enerva etc. : prea multa caldura coce si mollesesce pre omu; omu coctu de caldura si

incapace de lucru; de ad g) a moia si

fora focu, a moia veri-cumu, chiaru si cu

apa : canilla si inulu se coce in apa, se

topescu;---a coce spinarea, spatele cuiva,

a lu bate reu;h) despre stomacu, care

prin caldur'a sea moia si licefica buceatele bagate in ellu stomaculu prea incarcatu nu coce bene ; am stomacu tare
de pote coce si pebre; i) in intellessu spi-

usiorella, carruciora elegante. M.

COCIA.RITJ (reu : cociasiu si cociesiu),

S. m., essedarius, rhedarius, auriga;

1. cellu ce mena caii unei coca; 2. in
genere, cellu ce mena caii unei carrucia
orecare; 3. in speciale, cellu ce pre bani
porta omeni in coca. M.
COCIATORIUra, cociator-cociatria;
vedi cocionatoriu si acione.
COCIBILE, adj., cognibilis; care se
coce usioru si currendu : specia de lente
catu se pote de cocibile.

rituale : a) a maturf cu mentea, a cu-

1 COCINA, s. f., coquina; proprie

geti multa, neincetatu si affundu asupr'a

unui ce, a combina, a urd, etc., in intellessu bonu, dro forte desu si in in-

form'a feminina din adj. cocinu=coquinus=relatiVu la cocu in insemnarea de

sub 1. a acestui cuventu: mercatu coeinu,

tellessu reu; idee cocte si bene rumigate;

ande cocii campera celle necesario la

ce va fi cocundu in mentea si anim'a

coctu, luatu inse ca subst. reale : cocina

=locu unde se cocu buccatele, buccataria. (Cuventulu dupo pronuntie locali a
luktu si formele : cocina, cocna; cucna,
cucnia, cuchnia, cuhnia, cunia, cuina;

sea ? de tnultu mi coceti voiucesta-a;

de ac P) a insella, a ammagf: ne a coctu

reu venditoriulu acella-a de cai; m'am

coctu eu (cesti boi, toci nu su de lucru

www.dacoromanica.ro

coa

755

form'a cuina, a potutu essf directa d'in

Mina. M.).
2 COCINA, s. f., sulle, stabulum; ca.
sa, cella; pertica; 1. ca mai desu, staulu
de porci : porcaretia, porcarfa; 2. prin
metafore : a) casa misera , incapere
strimta, intunerecosa, ruinosa; b) para,
pertica, lemnu ce serve la ingradire de
porcaretie, garduri, ciercuri sau catetio

COC1ORBA, s. f., pertica qua aliquid

yerberatur yel miseetur; pertica ca care

(cotetie) de prensa pesci, etc., (compara

isp. cocho-cocha =porcu-scrofa, fr. co-

ghioga; form'a ghiocu duce si la una

che-c echo n =scrofa-porcu; ve di si conca,

cu tote co nu ar fi improbabile, ca k cuventulu se fia acellu-asi cu 1 cocina si

se aiba ca insemnare originaria: a) sau
una incapere rea construita si sordida,
cumu exi de ordinariu culin'a pauperiloru, carei-a se da numirea de coquina,
pre candu a avutiloru se chiama calina;
b) sau lemnu de cocere, de foca, care nu

se bate violenta sau se mestica ceva,

cama calce, arena ca calce, etc., (probabile, affinu ca cocioba si 2 cocina, sau
transformatu d'in cotorba). M.
COCLA, s. Li x6xXl; deminutivu d'in
coca = conca ;
cu i moiatu : cochia,
transformatu apoi in chioca , ghioca ,
masc. coclu=x6xXo.
COCLACA, s. f., cochlaca;

cella voltata si rotundita de unu cursu

de apa, asia co are apprope forma de
cocha sau coda.

veri-ce construitu d'in assemini lemne,

constructione rea si misera, (vedi si co-

COCLITE, adj. s., codes; lipsitu

de una ochiu, unoclu.
COCLIA, s. f., cochlea (xoxMo4;
d'in coda); 1. genu de molluke cu conca
spirale : bourellu, xnelcu; 2. prin metafore : a) conca de coclia; b) Yeri-ce ca
forma ca a concei de coclia : a) scara in
spiriale; (3) cavitate a urechiei; 7) ver-

cioba). M.

tetie, si in speciale : coclia lui Archi-

* COCINARE, v., coquinare; a essercita cocin'a, a coce buccate, a fi cocu=

buccatariu.
COCINARIll,-a, adj. S., coquinarius;

mede, cu care se redica apa ; c) veri-ce

e bonu si de constructione, si de ad.,

relativa la 1. cocina : arte cocinaria;

gptu a infascior& ceva : pellicia de fructe,

coja de nuci si de alti semburi, etc.

COCLIA.RIIT,-ia , adj. s., cochlea
rius, cochlear, cochlearium (compara si

coclearia, fr cochlaire si cochla-

vase cocinarie.

COCINATORIU,-toria, adj. s., coquinator si coquinatorius; care cocina

sau serve a cocinei : instrumente coci-

rift) ; relativa la cocha, care semina cu

cocli'a in form'a ei spirale : boreti coc/iari, scara cociiaria;
substantivu

natorie.
COCINU,-a, adj., vedi 1 cocina.
COCIOBA, s. f., tugurium, misera et

a) m. cocliariu : a) personale, care vende

coche de mancatu; care face si vende machine numite coche; f3) reale, loca undo
se title si crescu coche de mancatu; b) f.
cocliaria : a) personale, care vende coche
de mancatu ; (3) reale : a') ca intellessulu

ruinosa cella vel casa; in acellu-asi intellessu ca allu lui 2 cocina de sub 2,
a, (vedi si cociorba' ). M.
COCIONARE, v., cocionari; a fi cocione, a esserciti maiestria de cocione.
*COCIONATORIU,-toria, adj. s., care
cociona.

COCIONATITRA, s. f., actione si

resultatu allu actionei de cocionare;

maiestrf a de cocione.
COCIONE, s., coeio; cellu e esser-

cita maiestri'a de intermediariu in vendiare si cumperare; mai vertosu intermediariu ordinariu, care cauta a se folosf

ca daunulu altoru-a, care face negotie

chiaru illicite si resinose. M.

formei cocliariu de sub b; fi') lingura;

7') genu de plante d'in famili'a crucifereloru.
COCLIATUra, adj., cohleatus; intortochiatu ca una cocha : plante co elide.
COCLIQLA, s. f., cochleola; deminutivu d'in cocha.
COCLIRE,-escu, v., teruginem vol mrugluis saporem trahere Yel dare; a ill
sau prende rugine de arame si mai vertosu a dA sau prende gusta de rugine de
arama : caldarile de arame nespoite bene
coclescubuccatele; buccatele ferte in vase

www.dacoromanica.ro

756

COC.

de arame nespoite coclescu sau se coclescu; buccata coclita ; gura coclita, care
sentegustu coclitu; de acf in genere, coc-

litu=de reu gustu, cu sapore asseminea

Cu cea de rugina de arame, etc. (d'in coclu

= coculu), M.
COCLITURA, s. f., serugo, ferugiuis
sapor; actione de coclire, si mai vertosu
resultatu allu acestei action, ceva coclitu , si de acf, ceva de rea sapore, de
reu gustu.
COCLU, s. m., vedi coda. si coculu.
COCOCOCO=cloclocloclo, eocoeoeo ;

onomatopeia cu care se imita vocea unei coca sau a milli cocosiu ; dro pentru cocosiu se dice in speciale : cocorigu
sau cucurigu : apoi si sub form'a cocococo

C OC.

cestei actione, modu sau mediu de cocollire. .M.

COCOLLOSIRE,-eseu , v., conglomerare, eon globare, eonvolvere, involver,

occultare, corrugare, vestes terere, atterere,

festinauter et male faere; commentirl; 1. a face coco/tosiu
a) proprie : a cocollosi pane, carteia, pannura, una camesia, unu vestimentu, etc.,

a face d'in elle cocollosiu , a le stringe

in forma de cocollosiu ; b) prin estensione si rnetafore : a) vorbindu de vestimente si alto lucruri de paunura, a ghe-

mu, a le stringe asid co se incretescu,

facu cute si si perdu netedimea : acesta
camesia nu nzai e de pusu, co i s'a cocollositu peptii; de ad: 13) in genere, co-

se dice nu numai de coca, a carei voce

se imita in speciale prin cloclocloclo, ci
de veri-ce gaina, care striga, pentru co

collosire=a face currendu si ren, a lucr

a dd unui lucru preste petioru,
a indrugd , a incurcd, etc. : cocollosira,

s'a spariatu sau pentru co i s'a facutu

se oue, in acestu sensu se aude si mai

cumupotura, unu prandiu ca vai de ellu;

si de acf, a lucrd fora resultatu vedutu,
a se occupd multu, dro in desertu, a se
occupd, cu. nemicuri : tota diu'a cocollositi nu sciu ce, si d'in cocollosirea vostra
nu esse nemica ; 2. a infasciord ceva asi
se iea una forma de cocollosiu,

desu form'a cocodaeu, (compara su t, coe-

code cu acellu-asi intellessu), de unde

si verbulu: cocodacire,-escu : gainele cocodacescu; proverb. gain'a ce cocodacesce
sr'a , demaneti'a ou 92U are=canele ce

latra, nu musca=cine vorbesce multe,

face pucine. M.
COCODACU, cocodacire; vedi cocococo.

COCOLLIRE,-escu, v., benevoleutissime et peramanter habere; suppalpari,

blandiri; 1. a impressurd en celle mai

mari si doiose cure, a tin orecumu in

palma, in senu pre cineva: copillii prea
coctgliti nu su sanitosi; 2. a resfacid, caretid ; 3. a lingus, a econom, a ambld
bene pre longa cineva (d'in cocollu, d'in
care mai departe cocollosiu , ro coollu
acelle-asi fontane cu coconu, deminutivu d'in coconu insusi , ca si corolla

si in genere, a infasciord : a cocollosi

casiulu intr'una carpa, a cocollosi
vele intr'unu cartonu ; in speciale : a) a
infascid, si infasciord cu prea multe : ce
cocollositi copillulu asid?
de acicu
nuantie ethice : b) cu intellessu/u lui cocollire , mai vertosu cu intellessulu reu
de : a proa resfacid, , etc.: nu cocollositi
copillii prea niultu; c) a ascunde una reu,
una culpa, una blastematfa, etc.: cauta
se cocollosesca siacesta,b7astematia, menu

x6Xov= Mancare dulce, placenta, etc.,

au cocollositu multe athte; si in genere,

a ascunde, a face se despara prin medie
pucinu oneste ; d) mai allessu, a cautd,
se ascunda unu reu prin mentioni, a incured vorb'a, a cautd, se se scape cu respunsuri evasive, etc. : ce totu cocollo-

d'in corona; grec. v.oXax.66etv=in insemDare cu allu nostru cocollire a essitu d'in

ro alle nostre cocollire , cocoll u , cocol-

siti lucrulu si nu spuneti curatu ce e?

losiu , coconu , etc., paru a se refer nu

e) in genere a cautd se palliedie unu reu,

numai la 2 coca, ci si mai vertosu la

se i d colori de bonu, etc. : cei callidi

3 coca si 4 coca sau coma, coccu ; compara si it. coecolare=desfetare , delec-

impetriti in retie sciu cocollosi tote scan-

tare, etc). M
COCOLLITURA., s. f., actione de co-

collire , si mai vertosu resultatu allu a-

dalele. M.
COCOLLOSIU, s. m., p1.-e, globus,
globulus, aliquid eonglobatum vel eonvoiutum; veri-ce strinsu in form'a de

www.dacoromanica.ro

COC.

globu sau de ghionzu cocolosiu de pane,

de neue, de memelliga, de sange
gatu ; panca nic e fernaentata bene, coci
e plena de pocollosie;memelig'a nemesticata bene are multe cocollosie ; se facu
cocollosie de memelliga implute cubren(lia; a se bate cu cocollosie de pane, de

neue, de limu;a face cocollosiu se dice

mai in tote insemnarile verbului cocollosire : a face camesi'a cocollosiu; a face
cocollosiu unu scandalu, etc. (cocollosiu

e in locu de cocollociu, trassu d'in cocollu; vedi si cocollire).

COCOLLU, s. m., forma ce nu scimu
positivu de se dice pre undeva, d4ro care

e data de derivatele cocollire, cocollosiu, etc., analoga cu it. coccolo Si cocone-a, ispan. cogolo, lat. militia, allu
nostru populariu cuculiu = cucuiu , si
care se pote applica in sensulu largu ,
ce ar result/ d'in affinitatile selle indicate la cocollire. M.
COCONA, s. f., vedi coconu.
COCONARE, etc., vedi eocconare. M.
COCONASIU, s. m., ca acellu-asi in-

tellessu ce are si coconellu , care e de

preferitu.
COCONELLU, s. m., deminutivu d'in
COCOnu.

COCONETIU,- a, s., care are pretensioni de coconu, applicatu mai vertosu

in forma feminina, coconetia = muiere
care vre se treca de cocona mare, fora
se fia; cocona de classe inferiore cu pretensioni de cocona mare;
coconetia
e in loca de coconecia, forma deminutiva
d'in cocona, ca si coconicia sau coconitia, care inse nu are nuanti'a pejorativa,

757

face delicatu, a face pre delicatulu si

fastidiosulu; c) a face pre munclrulu si
elegantele, (compara si isp. cocar=resfaciare). M.
COCONITIA si coconicia , s. f., vedi
coconetia. M.

COCONU,-a, s., inter, p 'torahs, infans; dominus; partricias, nobilts; bellalus, mundulus, delicatulus, (acellu-asi in
forma cu cocconu, dro, prin referentiele
selle nu numai la coccu-cocca sau 3 coca,
ci si la 2 coca, applecatu la insemnari,

caroru-a afihmu analoge si in limbele

sorori, de essemplu, in isp. cogote =
mundru, presumtiosu, fr. coquet=mundru, vechiu fr. cocart = desertu, infumuratu, etc.); 1. copillu micu, pruncu
s' a nascutu coconuteneru, eternultt Dom-

nedieu; cdti coconi ai? am trei coconi;

se ti traiesca cede trei coconi; 2. persona delicata : a) in bene, care in complissionea corpului Ca si in traiulu, por-

tulu si portares sea e plena de delicatetia, bene crescuta si de ad : nobile,

de conditione destinsa, si in speciale
coconu-a=titlu de nobilitate : a) applecatu la veri-ce omu mai destinsu prin
posetionea si starea sea, in acellu-asi
intellessu in care se applica astadi
domnu-a; [3) applecatu la cei in func,
tioni sau la cei cu grade de nobilitate,
totu in acellu- asi sensu in care astadi
se dice domnu-a, (vedi si dama in Glossariu) : cocona mare, cocona mica; b) in
reu, persona care face pre delicatulu, si
a nume : a) mundru, arrogante, despretiatoriu de altii, care se creole superiore
altoru-a ; [3) cui nu place se d in greu

cu care se applica coconetia, ci se dice

ca deminutivu : a) de una cocona addeveratu mica si tenera, de una feta; b) de
una cocona mare si mai betrana, cu in-

se puna umerulu la lucruri seriose si

grelle ; y) fastidiosu la alle mancarei

tellessu de restaciare. .21f.

COCONIRE,-escu, v., 1. a dice cuiva
coconu, a l'onora cu numele de coconu

COCORA, s. f.. vedi cocoru. M.

COCORADA , s. f., vedi cocorata-si
cocoru sub 2.
COCORESCU,-a, adj., de cocoru in
insemnarea de sub 1: genulu cocorescu.
COCORIGARE si cucurigare, v., d'in
cocorigu, a cant& ca cocosiulu : cocosii
cocoriga.
COCORIGU , si cucurigu, s. m., cuventu imitativn de vocea cocosiu/ui: co

nu me mai coconi, co eu nu su coconu;

2.a tracta ca pre unu coconu, a tracta si
porta cu mare delicatetia, a resfacia, etc.:
nu e beneo coconi asid pre eopii de mid,
(vedi si cocollire); de ad : 3. ca retiessivu, a se coconi, a se boiarf, si in speciale : a) a se mundrf, a superbf; b) a se

a) cu gustu essageratu in respectulu elegantiei ornatului. M.

www.dacoromanica.ro

758

COC.

COC.

cosiulu victoriosu sare pre cellu mai i-

naltu gardu si dice unu ilariu cocorila acestu cuventu se adauge si

gu ;
gagu : cocorigu gagu, (vedi si cocococo).
COCARIRE ,-escu, tumere, intumes-

core, superbia inilari; de regula ca reflessivu-passivu, a se cocori=a se inflk,

in intellessu ideale de : a se infl, in penne, a se ingom% a se mundrf, a fi mundru, infumuratu, (vedi cocoru).
COCOR17, s. m., grus; tumor; 1. specia de passere d'in genulu ardiei sau erodiului cu pdtiore forte inalte si du corpu
forte delicatu; femininulu e cocora, Um
cocoru se applica si fora distinctione de

genu : cocorii sunt passeri peregrine;

prin metafore : a) persona prea malta si
suptirella : inaltu ca unu cocoru, muiera
adeverata cocora ; b) persona rnundra ,
ingomfata, infumurata ; 2. tumore, inflatura; veri-ce inflatu si resaritu : cocorii
si prin metafora,
de la manic'a
ingomfare, mundria,
rochiei.'(de si nu ar fi impossibile -ca cuventulu se fia unulu si
acellu-asi in amendoue insemnarile selle
principali; totusi credemu oo, in insemnarea de sub 1, cocoru e sau in locu de
coconiu m., d'in f. coconia=ciconia, sau e
unu productu propriu allu limbei nostre,,
trassu din acea-asi fontana cu lat. grues;

german. kranich; ro in insemnarea de

sub 2. , cocoru se refere la 3 coca sau
cocu, ca si cocollu, coconu, etc.)..21f.

COCOSELLII, s. ni., gallulus; 1. deminutivu d'in cocosiu; 2. prin metafore :

a) spre resfaciare, applecatu la copii : cocari facu
cosellulu mammei; b) la
persone,
pre mundrii, pre coconasii
; e) la doue
specie de plante : a) cocosellu de gradina

=erytbronium sau dens eanis lui Lin-

spatele, spinarea : a sund cuiva cocosi'a

7.= a lu bate bene la spate, (in loen de
cococia de la 3 coca; sub forma pucinu
modificata, gogosia, cuventu ce are altu
intellessu de care vedi la gogosia; masc.
cocosiu inco se aude cu acellu-asi intel-

lessu ce are si cocosia, (Mr mai raru

d'in caus'a insemnarei speciale ce a luatu
form'a cocosiu, care in origine, cocosiucocosia, e adiectivu). M.
COCOSIARE, y., incurvare, gibbum

reddere; a face cocosiu, a face gebosu

(vedi cocosia), si de ad, a curb& de

spinare, a incurbA, a deformd, etc.
rari betrani nu se cocosedia , pre multi
vedemu cocosiati de teneri; mai pucini
sunt cocosiati d'in nascare; a std, a merca espressione de umige cocosiatu;
lentia, cocosiare e mai energicu de all'

plecare;a cocosid cu bataia = a rupe

spinarea, a deform& cu bataia.
COCOSIATU,-a, adj., part. d'in cocosi are.
COCOSELLA ,s. f., gibbulus; gibbo-

sus; 1. deminntivu d'in cocosia ; applecatu inse : 2. cu intellessu personale,

fiendu vorb'a de una persona cocosiata,

si mai vertosu ca unu connume, in acestu intellessu si masculinu, inse fora

flessioue de numeru : unu cocosilla, alli
de cocosilla.
COCOSIRE,-escu, v., 1. d'in cocosiu,
calcare, salire :.a) proprie de cocosi si
gaine; a) a cald, a se calc& : unu cocosiu cocosesce dieci de gaine, gainele se
cocosescu; (3) a caut, ca cocosiulu, in a-

cea-asi iusemnare cu cocorigare, vorbindu de gaine ce canta ca cocosii, si

cari se considera ca reu auguriu; b) prin
estensione, vorbindu de veri-ce passeri,

neu; (3) cocosellu de campu=adonis tes-

a calck a se old, a se copull; c) de

tivalis lui Linneu.

persone, a se cocosi, a se arrett& mundru, a cant& se placa prin portu si ornatu;-2. d'in cocosia, in acellu-asi intellessu cu cocosiare, care e de preferitu.

COCOSESCE, adv., ca cocosii : a se

bate cocosesce.
COCOSESCU,-a, adj., de cocosiu : ge-

COCOSIA, s. f., gibbus, gibber, tu-

COCOSID., s. ni.. gallus, gallinacens;

pyrites (fr. coq, angl. cock, numitu asi,

ber, tumor; inflatura mare , si in speciale

dupo vocea sea, de care vedi la coco-

nulu cocosescu.

gebu, inflatura la peptulu unei animal

si mai vertosu pre spate : cocosiele camellei ; omu cu una cocosia in spate si
cualta cocosiain peptu; prin metafora,

rigu); 1. in intellessulu mai strinsu, mascululu gain ei: mai multi cocosi impreuna

nu se potu sufferi, ci se batu intre den-

sii peno la norte; cocosiulu e passere

www.dacoromanica.ro

COC.

tnundra, animosa si libidinosa; 2. prin

estensione si metafore : a) cocosiu selbaticu=cocosiu de munte = urogallus;
b) vorbindu de persone : a) omu libidinosu, (3) omu mundru, cui place se se
arrette formo su, care cauta se placa prin
portulu si ornatulu seu (compara fr. coquet); c) vorbindu de arme de focu, coco-

siu=amnariu; d)in acea-asi insemnare

ce are si cocoru sub 2., (in aceste doue
d'in urma intellesse cocosiu se refere la 3
coca; vedi si cocosia).
COCOTIA, s. f., si ni. cocotiu, vertex,

apex , cacumen (compara it. cucuzzo;

isp. cogote; d'in 3 coca); partea cea

mai de susu a unui ce inaltu, si mai allessu, crescetulu capului, perulu strinsu
si innodatu in coda pre crescetulu capului, peru sau penne ce adorna crescetulu unei casside, etc. ; de ad i verbulu
cocotiare.

COCOTIARE, v., extollere, attollere,

(vedi cocotia); a redica si pune pre una
cocotia, a inaltia susu : a cocotid copil-

lulu in capu, a se cocotid inteunu arbore; catuse a se cocotiasse pe culmea caprin

sei; a se cocotid cdtu mai susu;

maafora, a pune in loculu cellu mai

759

nile ce mancatnu sau bemu; in intellessu personale, coctione=cocione.

COCTIVIITra, adj., coctfvus (d'in coctu

de la cocere); 1. passivu, in acellu-asi

intellessu cu cocibile : coctive castane,
care se cocu currendu si usiore; 2. activu, care coco bene, cu mare potere de
coctione : stomaculu cellu mai coctivu.
COCTORARIU, s. ni., media lat. eco-

turarius; caro face sau vende coctorie,

(vedi coctoriu sub b), coctorie de coctu
sau coctorie de incalditu.
COCTORASIU, s. ni., in acellu-asi
intellessu co coctorellu, care e de preferitu.
COCTORELLII, s. m., (Pronuntiatu :
coptorellu), furnulus ; deminutivu d'in
coctoriu in insemnarea de sub a.
COCTORIRE (pronuntiatu : coptorire),-escu, v., cavare, excavare; subedere,
suffodere, subruere ;: a face coptoriu in
insemnarea de suba a cuventului, a face
una mare gaura in ceva prin sapare sau

rodere, si de ad, a rode, a sapa, a manca, etc. : undele coc,torescu ripele; metaforice : morbi veninosi coctorescu si
surpa organismulu omului; corruptione
profunda sapa si coctoresce socie,tatea.
COCTORIU ,- a, (pronuntiatu : coptoriu), adj. s., coctor si coctorius-unq
furnus, fornax (d'in coctu dti la cocere);
can coco sau serve a coco: coctorii de

bonu si mai Onorificu, adesea tu nuanti'a particularie co cocotiatulu nu merita

acea onore : nu te cocotid tu in capulu
mesei,ci da passu altortha mai betrani;
de aci : a se cocotid=a vr se para mare, pane, instrumente coctorie; fase in acestu
cumu nu e, a se infli in penne, a se in- intellessu se iea de regula form'a cocugomfi, etc.
toriu,-a, pro candu form'a coctoriu se applica de regula ca subst. M. reale, coctoCOCTA, s. f., vedi coctu.
COCTILICBJ si coctilitiu,-a, adj., riu : a) fornu, in care se coco coca: pane,
coctincius si coctiiitius; relativu la coc- placente, etc., sau calce si alte petre si
tile in insemnarea 41e substantivu : in- metalle: coctoriu de pane, de arsu calce,
caramida, etc; de ad, pentru cantitatea
capere coctilicia, d'in lemnu coctile.
COCTILE, adj., coctilis (d'in coctu de pana sau de altu ceva, clta se coco
= coptu); uscatu prin cocere, arsu, pre- inteunu coctoriu : doue codorie de pane,
paratu cu loen: caramide coctili; de ad, trei coctorie de caramida; frasi : a arde
s. f., coctile, veri-ce preparatu cu focu, coctoriulu, coctoriulu se recesce, a bagd
uscatu , arsu, cuma lemnu uscatu (la in coctoriu, a scote d'in coctoriu, etc.;
foca sau la sore), vasu de pamentu arsu (3) unulu d'in cei troj mensi de vera,
in focu, etc.
Juliu : dupo cerasiariu vine eoctoriu; in
COCTIONE, s. f., coctio (d'in coctu lun' a lui coctoriu se cocu celle mai multe
de la cocere); actione si resultatu allu grane si fructe, si de ad numele de cocactionei de cocere, ceva coptu sau fertu: toriu ce porta acestu mensu.
COCTUra, (pronuntiatu si coptu,-a),
coctionea placenteloru, carnei, erbeloru;
coctionea buccateloru in stomacu; coctio- d'in cocere : 1. part. passivu, coctus-a

www.dacoromanica.ro

760

COD.

COC.

castanele cocte miplacu mai tnultu

de catu celle terte; 2. supinu, coctum-u:
coctoriu de coctu calce ; fructe bune de
coctu, nu de fertu; 3. adj., maturus mente
cocta , tete inco necocte, (vedi cocere);
4. substantitu : ajm. coctu, cu intellessu
abstractu, actione de cocere, modu, tempu de cocepe ; coctulu panei, granel oru,
buccateloru in stomacu; a dec in cortu=
a incepe se se coca : granele au datu in,
coctu; in coctulu granului, candu se coco
granulu; b) f. cocta (pronuntiatu nu uumai
copta, ci pre alocurea si cofta): a) cocta,
totu ce se coce, si in speciale, totu ce se
coco sau ferbe pentru mancare, si prin
armare ca intellessu mai estensu de eau
2 coca=totu ce se coce d'in farina pentru mancare; f3) cavum, caverna, sapaum

tura, mancatura, gaura facuta in pamentu sau in trunchii de arbori coctele

ce se facu in ripe prin continu'a sapailea a apei; dolos, ars, fraus, insellaterfa, cursa, artificiu de aprende, amagf
si insella pre cineva; insellatione, insellatorfa.
COCTURA, s. f., (pronuntiatu si cop-

tura, d'in coctu de la cocere), coctura;

pus (compara si it. cottura); 1. actione
si mai venosa resultatu allu actionei de
cocere : a) actione : coctur'a graneloru
e terminata cotra inceputulu lunei lui
coctoriu; coctur'a panei si a carnei in
stomacu, etc.; b) resultatu allu actionei,
ceva coctu, si mai vertosu ceva coctu pen-

tru mancare ;

inse in aceste insem-

nari intra mai desu si de regula formele : coca, cocta, coctione, cocutura, etc;

ro form'a coctura : 2. se dice in speciale de ceva coctu si vitiatuprin cocere.:

puroiu, materia purulenta, etc. : multa

coctura curse d'in buboniulu spartu.
COCU,-a, s., coquus-a; pasta; d'in cocere : 1. cu intellessu personale , care

coce, care prepara buccate, buccatariubuccataressa; 2. in intellessu reale, ce se

coce, (vedi 2 coca);
cocu-a se nu se
confunda cu coccu-a.
COCULII,-a si coclu,-a, s., coculus-a;

coculum; deminutivu d'in precedentele

cocu,-a, care , in intellessu reale, pro
longa insemnarile de la cocu-a sub 2,
are si insemnarea de : a) vasu de coctu,

instrumentu ore-care de coctti; b) lemnu

ce serve la coctu, lemnu uscatu si bona

de arsu, sau lemnu micutellu si suptirellu, smicella, aschia de apprensu focu,

(vedi si 2 cocina).
COCUTORIU,-toria;,adj. s., coctoir Si

coctortus; care coce sau serve a ,coce,

(vedi coctoriu).
COCUTURA, s f., coctnra (compara

si it. cocitura, isp. cocednra, port. cozidoura, prov, collars); actione si resultatu allu action ei de cocere,(vedi coctura).
B. f., vedi cocytu.
* COCYTU, s. m., cocytus (moxot6q,
din mox6ecv=lamentare); 1. anula d'in

COCYTLA.,

celle cinci fluvii d'in infernulu anticiloru; de acf : 2. prin estensione si metafora : a) veri-ce fluviu limosu si putorosu;
b) dore re acuta, produssa de um animal-

culu in trodussu sub pelle;de ad : 3. cocytiu-a,adj., cooyttus=de cocytu : undele

corytie; de unde s. f., cocytia, (compara
fr. cocy tie), genu de insect lepidoptere
d'in famili'a crepuscularieloru.
CODA, s. f., cauda si coda (it. coda,
isp. cola, prov, coda, coza si coa; vechiu
fr. coe si coue, nog fr. queue); 1. prolungare mai multa sau mai pucinu estensa

a capitului posteriore de la column'a

vertebrale a certoru animali : a) cadrupedi : cod' a callului, boului, canelui, por-

cului asinului; b) certe reptili : cod'a

serpelui, serpillei; 2. prin metafore: a) la
passeri, pennele mai lunge ce creScu la
partea posteriore : a smulye cod'a abaci,
cocosiului, curcei; cod'a corbului, vultu-

rului, ciorei; b) la pesci , si reptili, si

certe insecte, parte ce de la ventre se
estende peno la estremitatea inferiore
a corpului : tod'a carpului, somnului,
platicei, scarabusiului ; c) la omeni, perla capului sau parte d'in peru impletitu spre cefa : doue fortnose code spendurau pre spatele formosei vergine; fetele
ronteine porta cod' a sau codele pre spate,
ro feminele maritate infasciora codele
loru la ceta sau pre crescetulu capului ;
codele feteloru mai mice impletite pre
lunga temple se chiama coditie (cositie);
cod' a implettta cu peru de la frunte si lassata spre frunte se chiama si motiu ; si
baietiloru se impletesce perulu in una sau

www.dacoromanica.ro

COD.

COD.

mai multe code ; una data si barbatg,

chiaru si militarii portau coda; de ad :
de candu Nenatii cu coda, de la Musd) la vestimentele luncalii cu coda;
gi, mai vertosu muieresci, partea posteriore ce se teresce : cod'a rochiei, cod' a
mantei prelatului; mai multe domne tinu
lung'a coda a vestimentului principessei ; e) la plante sau la frundiele si pomelo lora : a) petiorulu, pedunclu : code
de cerasie, de mere, de pere, codele frundieloru de prunu; (3) ro la pome, si par-,
tea oppusa petiorului; f) la cometi, partea lunga formata de radiele posteriori
alle cometului; de aol : stelle cu coda=
cometi; g) la diverse obiecte de maniatu,
parte de care se appuca cu man'a : cod'a
securei, meturei, tegaiei, lancei, remului;
h) insocitu cu unu genetivu attributivu

allu unui nume de animale, serve ca

nume de diverse plante, cama : a) cod'a

vacei = cod'a boului = cod'a lupului=

verbaseum thapsas lui Linneu; [3) cod' a
callului=equisetum arvense lui Linneu;
y)

cod'a soricelui sau soricellului=a-

761

urma, in opposetione cu fruntea ostei

=partea ostei ce la batalia sau in mersu
este inainte; [3') la cuvente, partea cea
d'in urma, syllab'a sau sonulu finale
articlulu nostru se pune in cod'a cuven-

telorv articulate; y') in musica, coda=

frase musicale ce se adauge la cea-a ce
ar pot terminA una buccata de musica,

fora se ua finesca in modu completa;

p) parte inferiore, si de ad, posetione
inferiore, calitate inferiore, si mai vertosu, ce e mai reu si mai de lapidatu,
ce e mai de nemica, etc.:* a sied in cod' a

mesei, oppusu la : a sied in capulu mesei; omeni de coda, in opposetione cu o-

meni de frunte; eod'a granului, partea

cea mai rea a granului in opposetione cu

fruntea granului=partea cea mai bona

a granului; de ad i absoluta: coda, si mai
vertosu pl. code=codiu sau godiu: a') pro-

prie, parte de granu sau de alte cereali

ce prin venturare sau ciurare se allege
de lapidatu : codele sunt bune numai
pentru passeri sau alte animali; P') metaforice, ce e de lapidatu d'in veri-ce

chilles milefolium luiLinneu; 8).cod'a co-

fece, gunoiu, etc.; ce emai vile si mai de-

cosiului= eonvallaria poly gonatum lui

gradatu intr'una secietate; y) parte accessoria, si mai vertosu parte de prisosu : codele littereloru, semnele de prisosu ce se punu la unele d'in litterele
nostre; asi, se dice si de una persona
co e cod' a altei-a, candu acea persona
insociesce totudeun'a si fora necessitate
pre cea alta, sau candu a cea persona,
de si adduce cellei alte vre unu adjutoriu, acestu adjutoriu inse e de mica importantia eu nu vreu si nu potu a me

Linneu; i) in genere, parte a unui ce,

parte mai mica de atta acellu ce, si mai
vertosu parte ce se considera ca appendice sau ca estremitate proeminente
a) cod' a unuilacu, unei massa ore-care de
apa, parte estrema a unei apa ce se intende
in punta; f3) cod' a ochiului, estremitate a

ochiului mai vertosu anghiulu esternu

allu ochiului; de a :le: a cautd la cine-va
cu cod'a ochiului=a se uit la cineva cu
cod'a ochiului : a') a se uit, pre furisiu;

P') a se uita ca supperare s cu rnen ia;

y) cod'a pnui muschiu, estremitate, si in
speciale, estremitate imbuccata in partea mobile; 8) cod'a flagellului, estremi-

tatea acuminata ; j) estremitate determinata, si a nunae a) partea d'in urma,

oppusu la cape sau la frunte : ex') in genere : cod'a unei
cei d'in coda,
cei d'in medilocu
si cei d'in frunte; a
scrissore.'
reman& a std, a se pune in coda; in coda
la bataia, in capu la fuga; despre pro-

intellege cu codele ministrului;

3. lo-

cutioni si proverbie in cari intra coda

a) scurtu de coda : a) pr`oprie, cu cod'a
scurta, d'in natura, sau taiata sau rapta:
cane scurtu de coda; p) metaforice : a')
maletractatu, vettematu in person'a, averea sau onorea sea, rosinatu.: am scapatu
scurtu de coda; 13') insemnatu, destinsu

prin ceva : nu esti numai tu scurtu de

coda, mai sunt si altii scurti de coda, etc.,

nu sunteti numai voi de acesta calitate,

n'aveti numai voi aceste derepturi, nu

verb, fora capu si Tora coda, vedi la capu;

P') in speciale a') cod'a ostei, partea ostei

ve chiama numai pre voi asiA; b) cu cod'a

ce la batalia sau in mersu vine cea d'in

speriatu, etc., se dice proprie de cani,

intre petiore, rosinatu, umilitu, confusa,

www.dacoromanica.ro

762

COD.

COD.
,

apoi prin metafora si de persone : a fugi

sau a se duce cu cod'a mire petiore ; a

pune cod' a mire petiore; c) a pune cod'a

pre spinare : a) proprie, de vace, tauri

si boj: vaccele pusera cod'a pre spinare
si ua luara la fuga; f3) metaforice : a') a
lua la fuga, a fug orbia ; 13') a nu mai
vr se scia de bon'a cuvenientia, a se emancipa prea multu; d) a si bag cod' a
in ceva sau undeva, a se ammested in
ce nu s'ar cad6 se se ammestice : dracu
si baga cod'a in tote; e) a calcd pre coda:
a) proprie : am calcatu serpele pre coda;
ri) metaforice, a attenge pre cineva unde

lu dore, a lu vettema si suppera reu

nu me calca pre coda =mine inspunitu;
f) a cld d'in coda, a miscd cod'a : a) proprie : caii, boii si alte animali dau d'in
coda, spre a se apper de musca; f3) in
speciale despre cani, cari dau d'in coda,

spre a se gudur si lingusi, si de ad:

genere lucra fora tragere de anima : codaci la lucru, bene dispusi la mancare;
4. fricosn, fora coragiu.
CODACIA, s. f., (pronuntia : codaca),

calitate sau fapta de codace.

CODALE, adj., eaudalis; relativa la
coda, in insemnarea propria a cuventului : nodulu codale.
CODALBELLU si
COD ALBIORU,-a, adj., deminutivu

d'in codalbu : doisprediece boj in coda

codal belli.

CODALBII,-a, adj., imam eaudam al-

bam babens, care are cod'a si mai vertosu partea inferiore a ei alba : boj codalbi, vacce codalbe; subst. codalbu-a,
applecatu ca nume propriu la boj si vacce.

CODANU,-a, adj., ultimus, novissimus; pcene Bubilis; relativu la coda :

1. care sta sau vine in urma de altii :
codanii remasesse tare in urnia; 2. care

a dci d'in coda = a lingus Cu bassetia; incepe a impleti code la capu, mai vertosu
inse : a cld cu cod'a=a lovi cu cod'a, fia ca femin. codana, vorbindu de una feta,
naturale fia artificiale : a dd in cineva care nu mai e mica, ca se impletesca pecu cod'a securei, leii dau cu cod'a; g) a ruin in cositie, ci destullu de mare, ca se
redicd, a inaltici, a tin cod'a susu, etc., si l'impletesca in cpde, feta care esse d'in
au, pre longa intellessulu propriu, si in- copillara, fora a fi inse deplenu matura
tellessulu metaforicu de : a prende a- pentru casatorfa : mai multe codane s'au
nima, a redicd capulu, a se mundri, etc.; prensu in chora a laturi cu fetele mari.

(vedi si la capra proverbiulu : capr'a

tine cod' a susu)in opposetione cu a lassd,

CODARDU,-a, adj., ignavus, socors ;

vedi codace.

stringe intre petiore, pleat etc., cod'a.

CODABATURA, s. f., (d'in coda si
batere), motaeilla, (compara it. co ditre-

CODARM (si codasiu)-a, adj. s., ultimns, postremus; Whine fortuna3; de

coda : 1. care merge sau sta in urma ,

mola); specia de passere, asid numita, pen-

cellu d'in urma; dro mai vertosu : 2. cel-

tru co bate d'in coda totu intr'una;

metaforice, mare si bona pertica de batutu pre cineva.

lu mai de diosu prin avere, cellu mai

CODACE si codaciu,-a, adj., longam

habeas (madam; postremas, animus, novissimus; tardus, lentus; invitus, plger;

caudat, fr. eaud); munitu cu coda, in

ignavus, socors (compara si codardu ,

ital. codardo=fricosu, derivatu totu d'in
coda); de coda; 1. proprie, care are cod'a

Cu pucina stare.
CODATIJ,-a, adj., (it. coduta, prov.
insemnare propria si metaforica : codatii

aun, codatele muieri, codat'a secure;

in speciale, cu coda lunga; mare sau
tufosa, (vedi si codace sub 1).

vertosu in insemuarile metaforice si ideali alle cuventului coda; a) care remane sau sta in urma , mai vertosu armatu care la batalla sau in mersu se afla in urma : codacii remasesse departe
in urma de oste; b) care se misca in-

CODICA, s. f., vedi codice.

CODICALE, adj., eaudicalis; relativu
la codice.
CODICARIU, - a, (reu : condicariu),
adj. s., eaudicarlas si codlearius; relativa la codice : 1. in intellessu originariu:
navi codicarie ; 2. in intellessu metaforicu, care tine codicele, insarcinatu cu co-

cetu, si de ad : 3. care se misca si in

dicele, in insemnarea lui codice de sub 2, e.

longa, (comp. it. codaeciuto); dro : 2. m ai

www.dacoromanica.ro

COD.

COD.

CODICE, s. m., (reu : condica), eau-

dex si codex (it. codico si codice, fr.

caudex si code); 1. in intellessu antim:
a) trunchiu de arbore, si prin metafore :
a)trunchiu ce serve de oppedi=.-_-butucu
in care se punu petiorele , manu1e, etc.,
celloru condemnati, de care se lega cineva

pentru punitione ; p) cu intellessu/u de

batujocura, ce are si populariulu bustianu == omu greu de corpu sau greu de
precepere, stultu si nesentitoriu; b) ceva

facutu d'in unu truuchiu de arbore

a) will de plutitu facutu d'in unu trunchiu, luntre, nave mica; (3) mai multe
table de lemnu unse cu cra, pre care
scrieau anticii , si cari legate impreuna,
forman, ca si foiele cartacie, una carte
de form'a cartiloru nostre de astadi ;
de ad : 2. cu intellessu mai nou : a) manuscriptu cu foie de veri-ce materia : de
membrana, de carta, etc. : codice membranaciu, cartaciu; codice anticu, bene
conservatu, integru, mutilatu, etc.; b) col-

lection de legi, constitutioni, rescripte, etc. : a) alle imperatoriloru romani :

codicele theodosianu, codicele justinianeu, (3) alle altoru domnitori : codicile ce
coprende legile Yisigotiloru; c) corpu de
legi cari regule dia una parte de dereptu:
codice civile, criminale; cartea insasi care
coprende legile : a deschide codicele;

d) cu sensu si mai generale, collectione

de precepte, de regule, de doctrine, etc.,
carte ce coprende asseminia collectioni :
codicele bonei cuvientie, codicelemoralei
si allu onorei; codicele civilitateisi politetiei; codicelelimbei e Dictionariulu; co-

dicele sacru=biblia; codicele farmacistului=codicele farmaceuticu, unde pen-

tru usulu farmacistiloru se afla trecute formulele si receptele medicali approbate si propuse ca modelle ; e) registru, libra, catastichu, etc. : legea obliga
pre negotiatori a fin mai multe codici;
codica de essire, de intrare a cartieloru,
codica de morti, de nascuti, de insorati,
de patentan; a, suscrie in codica de acceptare, etc.
CODICIA si coditia, s. f., caudnIa ;

deminutivu d'iu coda : 1. proprie, applecatu cu intellessulu generale : codicea

mnelului, porcellului ; 2. metaforice

763

a) de assemine ca sensu generale : coditi'a flagelului; b) cu intellessu speciale : coda de pera, fia mari fia mici, (in
acestu intellessu se pronuntia pre alocurea cossiti'a nascutu din coditi'a cu d
siueratu).
CODICILLARE si codicillariu,-a,
adj., codicillaris; relativa la codicillu :
clausula codicillare.
COINCILLU , s. m., codicillus; deminutivu d'in codice : 1. in intellessu
primitivu , mica trunchiu de arbore ;
2. prin metafore : a) scriptu mica : scris-

sore, inscrissu, bulletu, etc.; b) in speciale : a) una scrissore auto grafa a imperatoriului, diploma, rescriptu, etc.
f3) particularia dispositione, prin care se

manifesta ultim'a voientia a unui testatoriirsi prin care se modifica, se adau-

ge sau se desfientiedia ceva d'in unu

testamentu facutu mai inainte; de unde:
.r) in genere, adaussu la celle deja scrisse,

poscriptu, nota finale, etc.

CODIFERU,-a, adj., (fr. caudifre;
d'in coda si ferere); care porta sau are
coda.
CODIGERUra, adj., (fr. caudigre;

d'in coda si genere); care porta coda,

vorbindu de plante care au ramificationi

in forma de code, de frundie ce se termina in punta, etc.

CODILLA, s. f., posterior vehiculi
capsa; (compara codilIa=codula); capsa
sau cassa la cod'a unei carrucia, in care
carruciarii punu nutreciu sau alte lucruri. (Pre a locurea se pronuntia codirla.)
CODINA, s. f., cretnra; fex; ()pourbite) genus (compara si ital. codina);
proprie, form'a feminina d'in unu adj.
codinu,-a=de coda, mata inse ca substantivu in intellessu de : 1. grana, ordiu, meiu, farina, etc., de coda ; ce se
allege mai rea d'in aceste cereali cernute ; de ad : 2. veri-ce residuu de lapidatu; 3. specia de cucurbita. (Pre a
locurea se pronuntia godina).
CODIRE,-escu, v., tergiversad, parum sincere ve! parum Beduin agere,
cunctari, hesitare; de regula, refiess.
a se codi, a fi codace, a se da inderetu,
a nu da inainte, si de aci, a nu lucra ca

www.dacoromanica.ro

764

COE.

COD.

tragere de anima, a nu lucri voiosu, a

arreta neplacere addeverata sau prefacuta, a cauta, se scape de unu ce prin
artificie , etc, : nu sciu de ce se codesce
boulu si nu da in jugu; la mancare toti
se indesa , ro la lucru toti se' codescu ;
ce te mai codesci, dco ti place ? fa asici
si nu te mai codi.
CODIRLA, vedi codilla.
CODISIORA, coditia, vedi codicia.
CODOBATURA, vedi codabatura.
CODITORIU,-a, adj. s., care se codesce.

CODITURA, s. f., tergiversatio, eonotatio; actione si resultatu allu actionei

de codire.
CODO1TT, cu l moiatu, in locu de :
CODONIU, (mai pucinu bene : codo-

nia), s. m., (it. codone); augmentativu

d'in coda.
CODRIANU,-a, adj. s., silvieela; de
codru in insemnarea de sub I, luatu mai
vertosu ca subst. ca intellessu de locuitoriu de codru.
CODRISIORU, s. m., deminutivu d' in
codru.

ca bene, ca se nu visedi la nopte codri

verdi; b) a aim* a delira infricosiatu
ce spuni tu? au visedi codri verdi?
CODULA si codura, s. f., ea adula si
codula; deminutivu d'in coda, applicatu
in speciale : a) la code arteficiali si bene

lucrate, de cari se appuca si se tinu cu

man'a certe obiecte : codul' a viorei, citarei, etc.;b) la codele certorn insecte
in acelle-asi insemnari
si conchylie ;
se dice si m. codulu sau coduru;
de
ad, codzdatu-a sau coduratu-a, munitu
cu una sau mai multe coclule.
COECALE, adj., eovequalis (d'in 2
co si ecale); de acea-asi marime si mai
vertosu de acea-asi etate.
*COECALITATE, s. f., cofequalitas,
stare sau calitate de coecale.
COEFFICIENTE, adj. s., (it. eoerfleiente, fr. coefficient); d'in coefficere
(2 co si efficere)=a effice impreuna cu altulu, a contribu la unu effectu, luatu de
regula ca subst. m. reale, unu coefficiente,

CODRU, S. m., p1.-i, sates, grandia

et densa silva ; frustum, offa (compara
lat. codetum-a, de care Festu dice : tiger, in quo virgulta nascuntur ad candar= equinarum similitudinem=campu in care nascu si crescu tufe assemini
cu codelc de callu; asia dro codru e in
loen de coduru, forma masc. d'in codura

multi coefficienti , cu insemnarile de

I. in calculu : a) numeru ce se pune innaintea unei cantitate algebrica ca se
ua multiplice : in espressionea algebrica : 5 a; numerulu 5 e coefficientele
cantitatei a; b) cantitate algebrica considerata ca connoscuta, care se pune innaintea altei cantitate algebrica considerata ca neconnoscuta, ca se ua multiplice : in ax, a este coefficientele lui x;
2. in physica, numeru ce esprime me-

sau codula ; compara si it. codrione _.-r_

sur'a unui effectu, cumu : coefficiente de

codoniu, cumu si codola, codolo = codura, coduru) ; 1. selba desa cu arbori

mari, ramurosi si frundiosi, mai vertosu
assemine selba inverdita : unu veckiu
canticu incepe asici : sub polla de codru
verde, nzicutellu focu mi se vede; pecurile essupritnaver'a la codru, ca se pasea
erba si frundia; codrii erau si sunt cuibulu de predilectione allulotriloru mari ;
de ad : omu de codru = lotru; lotru de
codru= furu de cei declarati; a essi la
codru, a se face de codru=a se appuci
de latronfa ; 2. buccata, buccatella de
ceva, mai vertosu ceva de mancatu : codru de pane , a maned mai multi codri
de pane; proverb : a visd codri verdi:
a) a sent fome nespusa de mare : man-

dilatationi a unui corpu, numeru ce esprime relationea intre volumele acellui

corpu la unu gradu orecare de temperatura si volumele acellui-asi corpu la
altu gradu de temperatura fissu si normale, care e de regula zerulu thermometreloru nostre ; coefficient allu fortiei calorifice a unei substantie combustibile, numeru ce esprime reportulu intro cantitatea de caldura ce da acea sub-

stantia in arderea sea si cantitatea de

caldura care se iea ca unitate si care se
luatu si ca adiect. :
chiama calora;
numere coefficienti, cantitati coefficienti,
cantitate coefficiente.
COEFFICIENTIA, s. f., (it. coeflicienza); calitate de coefficiente, cea-a ce

www.dacoromanica.ro

COE.

CO.

impreuua cu alte cause, este causa a unui

effectu.
COELEGERE, v. (din 2. co si elegere); a allege impreuna cu altulu; de ad:
COELECTOR1U, s. m., collegu sau
sociu de allegere.
COEMERE, v., coein ere (d'in 2. co
si emere): a compera mai multe lucruri
de una data; a compera impreuna cu al-

ft

tii de ad :
COEMPTIONE, s. f., comptio; invoirea mai multoru-a de a compera in
pretina si cu redicat'a, spre a vende apoi
candu si cata le place ;
in speciale,

modu de casatora la vechii Romani,

care consisteaintr'una simulata enverare reciproca a conjugiloru.
COEMPTORIU , - toria, adj., care
fabe coemptio ne.
COEPISCOA3U, s. m., coepiscopns (d'in

2. co si episcopu); collegu de episcopatu,

care impreuna cu altu episcopu este episcopu allii unei cetate Sau provincia.

ft COERCERE, coercui, coercutu, v.,

coercere (d'in 2. co si arcere=stringere,

strimtorare); a strimtora de mai multe
parti, a incinge de tote partile, si de ad,
a impedic libertatea de actione si de
desvoltare, a margin, a reduce,a infrena,
a fin bene in frenu, etc.; in speciale, a
fin in frenu passionile sau persouele
passionate , a le margin de a face reu.
* COERCIBILE, adj. (it. eoercibile);
care se pote coerce, impune prin coercitione.

*COERCITIONE, s. f., coercitio; actione de coercere; dereptu si auctoritate

de a c.,erce, de a constringe la implenirea unei detora, de a tin in marginile
detoriei.
COERCITIVU.-a, adj. (it. coercitivo, fr. coercitif); care are potere de a
coeree: medie coercitive.

COEREDE, s., Mueres (d'in 2. co

si erede); erede in preuna cu altulu sau
cu altii.
COEREDITATE, s. f., contereditas;
stare sau dereptu de coerede.
COERENTE, adj,, coinerens; care
eoere : materia solida si coerente; discursu alle carui idee 711G su coerenti.
*COERENTIA, s. f., conferentia; stare

765

sau calitate, potere de coerente: coerentia -ideeloru, mica coerentia a moleculeloru unui licidu.
COERERE si coerire,-escu, v., co.
hcerere

(d'in co si Meren, bes', hte.

sum=a se lipi, a fi lipitu); a se prende de

altulu. a se lip si un strinsu cu acestu-a : atomii coeru unulu cu altulu.

*COESIONE, a. f., concesio (it.
sione, fr. collsion; d'in part. coesu de
la coerere); 1. in genere, actione de coerere, 2. in speciale, ca terminu de phy-

sica : a) actione prin care moleculele

omogenie alle unui corpu coeru unele
ca altele si oppunu resistentia la separationea loru : forti'a ceproducecoesionea
se chiama affinitate; inse b) chymicii
dan numele de coesione si la fortila care

unesce in una musa moleculele de acea-asi natura : coesionea moleculeloru

elementarie alle sulfurei, moleculeloru
compuse alle apei.
*COESSENTIALE, adj., (it. coessentilde; d'in 2. co si essentiale), de acea-asi
essentia : in Domnedieu unulu Filiulu e
coessentiale , coecale si coeternu cu Tatalu.
COESSISTENTE, adj., (it. coesi-

stente, fr. coexistan* care coessiste :

cause coessistenti.
* COESSISTENTIA, s. f., (it. coesi-

stenza, fr. coexistence); stare ae coess istente.

COESSISTERE, v. (it. coesistere,

fr. coexister; d'in 2. .co si essistere); a essiste in acellu-asi tempu in preuna cu al-

tulu : in Domnedieu unulu Filiulu si

Spiritulu coessistu Cf4 Tatalu.
* COESTIMARE, v. coaestimare (d'in
Z. co si estimare); a estima impreuna si

in acellu-asi tempu unu ce cu altu ce.

*COETANIU,-a, adj., coetanens (d'in
2. Co si etate); 1. de acea-asi etate : juni
coetanii; 2. d'in acellu-asi tempu : Cicerone fu coetaniu cu C. J. Cesare.
* COETERNITATE, s. f., coteternitas
(it. coctel-TIPA, fr.coternit); abstractu
eoeternu : coeternitatea Cuventului
co Spiritulu.
COETERNU,,- a, adj., coceternus
(d'in 2. co si eternu care e in pretina si
ecale eternu Cu altulu, cea ce nu se pote dice proprio de catu de personele

www.dacoromanica.ro

766

COF.

COP.

divine si de attributtele loru : Spiritulu santu e coeternu cu Tatalu si Cu

Filiulu.
* COEVU,-a, adj., s., ee OMS d'in 2. co

si evu); de acea-asi etate, care traiesce

sau a traitu in acellu-asi temp u cu altulu.

COFA., s. f., eituia; vasa de lemnu,

de forma -aprope cylindrica, inse ceva
mai strimtu spre gura si mai larga la
fundu, care serve a carr, si pastra apa
si alte licide : cofa cu cercuri de ferru,
cofa dogita;
catu contine una cofa :
doue cofa de apa, mai multe cofa de capsione, (vedi cupa).
COFARESSA, s. f, (mai pucinu bene :
cafaritia); 1. muiere a colariului; 2. muiere ce college si vende pome cu cofa. .3/.
COFARIA, s. f., 1. maiestrfa a cofa-

prea se coforesce; 3. metaforice, a insult., injura, batujocurf, avilf, etc., si

reflssivu : a se infla., a se batujocurf,
a se avilf, a se maculd, a si pude puritatea morale, etc.;proverb.: una vacca
coforita coforesce tota turm'ar.--corruptionea si desonorea uuui-a se intende in-

tre toti cei ce au a face cu ellu.

COFORIT1ONE, s. f., actione si mai
vertosu morbulu de coforire.
COFORITIOSIT-a si cufuritiosu, adj.,
suppusu la coforire.
COFORITORRJ-toria si cufuritoriu,
adj. s., care coforesce sau se coforesce.
COFORITU si cufuritu, d'in coforire:
1. part. passivu : scrofe coforite ; 2. supinu si subst. abstracta: coforitulu por-

riului , 2. officina unde se fabrica sau

COFORITURA si cufuritura, s. f., ac-

vende cofe; multime de cofe.

COFARIRE,- escu , v., a fi cofaressa

tione de cofurire, dro mai vertosu, resultatu allu acestei actione, scrementele
coforite, morbu sau accessu de coforire.
COFUNDARE si cufundare (d'in 2.

in intellessulu cuventului de sub 2, si

de ad, a fi negotiatores8a de lucruri de
mancare si alto assemini lucruri menute. .11f.

COFARITIA, vedi cofaressa.

COFARIU, s. m., care fabrica sau

vende cofe.
COFECTARIA. si cofett aria, s. f., arte,
stabilimentu sau afficina de cofectariu.
COFECTARIU si cofettariu,s. m., care
fabrica si vende cofecturi.
COFECTU si cofettu, s. m. p1.-re, en-

pedia, dulcia (compara it. confetto =

cofettu); acellu-asi Cu confectu , luatu
inse numai ca substantiva in insemna-

co si fundu), y., immergere, submergere,

se totum dedere; a da de totu a funda:

a cofuncici navile inimicului ; la cutremure mari cetati intrege se cofunda;
metaforice : ase cofundd in cogetationi ;
cofundatu in miseria, in turpitudini;

asi dro differitu de affundare; coci :

a) ce se affunda, pote rosi essf de asupra, &o ce se cofunda, remane pentru
totudeun'a affundatu si perdutu; b) ce
se affunda, nu se da de totu si cu totulu

a fundu, ro ce se cofunda, se da de totu

a fundu : una nave,tce vre cineva se inrea speciale de : poma, farina, ciocolatat . nece, nu ua affunda, ci ua cofunda; cocafea, etc., confecte Cu sacharu.
fundare se appropia, prin intellessu, de
COFECTURA si cofettura, vedi con- scofundare mai multu de catu de affunfactura.
dare. (Vedi si confundare).
COFICIA si cofitia, s. f., d.eminutivu
COFUNDATIONE si cufundatione,
d'in cofa : coficia de apa, doue coficie s. f., actione de a cofundci sau a se co-

mure ; a vende diece coficie de capsioni.

COFORIRE si cufurire,-escu, y., conforire, inquinare, contaminare (d'in 2. co

fundei.
COFUNDATORIU,-toria, adj. s., care
cofunda : cofundeztoriulu naviloru.

COFUNDATU,-a, d'in cofundare

siforia); 1. a intina, a impl de scre-

part. passivu : merci cofundate in lacu;

mente : copillulu a coforitu vestimentulu;

supinu si subst. abstracta: cofundatulu copillului de trei ori in ap'a bat-

2. refiessivu, a se color; a) a se intind,

a se impl de scremente; b) a essf afora

tezului.

desu, multu si molle, a urdirla, a lu trece,

COFUNDATURA si cufundatura ,

a av diarria s. nu e bene vitellului, co

s. f., actione de cofundare, dro mai

www.dacoromanica.ro

COG.

COG.

vertosu resultatu allu acestei actione,

ceva cofundatu, lassatu in diosu, gaura
mare, caverna, surpatura, etc.: vaste si
profunde cofundature se vedeau in acellu locu.

161

de a cogit=logic'a; cogitati co tau ce

sbora se manca ; fora connoscentia profunde nu putemu cogitd dereptu despre
lucruri si despre omeni; e) a opini, a fi
de parere, a crede : asupr' a acestui puntu

COFIINDOSII,-a, adj., vaide de pres-

toti cegitetmu asid; a togitd despre

sus) profuudus; augmentativu d'in cofundu,-a,=tare si eu totulu affundatu :

cineva reu sau bene ; f) a av in mente,

si in speciale : a) a av6 in mente ide'a
sau conceptulu , etc. : l'au e cineva totu
de un'a oblegatu a spune ce cogita; li-

cofundose caverne.
COFIINDU,-a, adj., altas, profundus;

d'in 2. co si fundu, ca si profundu d'in

pro si fundu, affundu d'in ad si fundu;
differe de affundu ea cofundare de af-

bertatea de a dice tole cate omulu cogita;

P) a se occupd cu mentea si chiaru cu a-

fundare.

cineva : neci cogitati de noi, (vedi si la

2); ri) a av in cugetu, a av intentionea,

COGITABILE, adj., cogitabills;

care se pote cogitd.
COGITABUNDU,-a, adj., cogitabundus; cofundatu in cogitare sau in co-

gitar.
COGITANTE, adj., cogitans; care co-

gita : mentea e cogitante, corpulu nu e

cogitante.

1 COGITARE, cugitare si cugetare,

V., cogitare (d'in 2. co si agitare=-.agitare

nim'a, a se interess6, de ceva sau de

scopulu, resolutionea, ele., a fi pre puntu,

paratu, dispusu, etc. : cogitu a face una

callatoria, cogitamu se plecelmu ; g) a
veni in mente, a trece prin monte : cine
si cogitd co ununemica ar pot av6 consecentie asid de gravi? nu amas cogitatu
ceva asid neasteptatu; 2. a cogitdla ceva
sau la cineva : a) a si applecO mentea, a
lud a mente, a considerd cogitati bene

cu sene, in sene, in mentea sea; compara it. cogitare Si coitare, isp. si port.
cuidar, prov, cuidar si Mar, vechiu fr.
cnider, de unde nou fr. compusu outre-cuider, alb. couigtoig); a agita sau

la consecientiele unei assemine f apta;b) a

lucri cu motea, vorbindu de veri-ce aete

la peccatu si la Domnedieu,
2. COGITARE si cugetare, s. f., cogitatio; actionea verbului 1. cogitare, si
de aef: 2. facultatea de a cogita; 3. productu allu actionei acesteifacultate :
cogitarei, prin limba espremenau ca
mai bone cogitarile si sentirile nostre ;
cogitari clare essu d'in una cogitareluminosa; in cogitarea mea nu pote intrd
asseminea idea.
COGITATIONE si cugetatione, s. f.,
cogitatio; eamu in aeellu-asi intellessu

alle mentei libere, spontanu si totu de

una data conscientiose : 1. a cogitd Leva,

de sau despre ceva, asupri a unui ce :

a) a si formd in mente conceptulu, representationea, imaginea, ide'a de acellu

ce : fienti'a ce sente numai , nu cogita

meo; ro cine cogita, acellu-a si sente
totu deun'a; copillulu ce incepe a lege,
lege numai, fora se cogite ce lege; b) a
imagina, a all sau a cera cu mentea
una idea, unu planu, etc. : cogitati si
dco poteti, unu mediu de scctpare;

e) a cercetd de tote partile cu mentea,

a considerk, a reflecte, a medit6,, a retieete,si de aci, a combini, a prepari, a
lud d'inainte tote mesurele de successu:
a vorbi fora a cugitd, inainte de a vorbi
si tnai vertosu inainte de a serie, se cade
se cogitetmu bene astapr' a celloru ce avenan

se diceniu ; crimine indelungu cogitata;

d) a ration6,, a judeed, a affirma, etc.
cine cogita bene, nu pote vorbi reu; artea

si adduce a mente : nu mai cogitati la

noi, ne ati uitatu de totu; e) a se culpa
cu mentea si nim'a, a se interess6 : egoistulu cogita numai la sene; cogitati

cu 2. cogitare, differindu de acestu-a

intru ctu e mai pucinu abstractu, mai
pucinu generale si vagu : cogitationile
profundului cogitatoriu; a si desvoltd si
elucidc't bene cogitutionea sea.
COGITATIVH-a, adj. (it. cogttativo);

care are potere sau facultate de a cogag; in acellu-asi intellessu cu cogitabundu- ;s. f., cogitativa (subintellege
facuitate)=facultate de a cogiti.
COGITATORIU si cugetatoriu-toria,

www.dacoromanica.ro

768

CG.

COG.

adj. s., care cogita : omeniibene cogitatori

nu f acupassi temerari;bene cogitatoriu

= de bene cogitatoriu : a) in gen are, care
cogita der eptu si maturu ; b) cu bone intentioni, cu bone sentimente , bene voitoriu , favorabile , etc.; .Remtiniii bene
cogitatori, in opposetione cu reu cogitatoriu sau de reu cogitatoriu.
COGITATU,-a, si cugitatu, d'in cogitare . 1. part. passivu, cogitatus-a-um :
planubene cogitatu, dro reu essecutatu;
2. sub. m., cogitatu-N=cogitatum, totu
ce se cogita, obiectu de cogitare sau productu allu cogitarei : cogitatulu pote fi
reale saunumai imaginariu; cogitate alle
mentei nostre sunt concept ele, representationile, ideele, judeciele, etc.; 3. supinu,
cogitatum-u : n' am acumu tempu de cogi-

tatu indestullu asupr'a acestei dei cata

cestione; 4. subst. m., cogitatu-lu=eogitntus-us, abstractu, in insemnare appropiata de 2. cogitare, mai vertosu moda,
processu sau tempu de cogitare.
COGITATURA si cugetatura, s. f.,
cogita tic, cogitatum; actione, dro mai
vertosu resultatu, productu allu cogitarei.
COGITU si cugetu, s.1m. p1.-e; cogitatam , cogitatio; mens, animus; mens sill
conscia, mens recticonscia, conscientia,
(compara port. cuido, vechiu isp. cuida,

vechiu it. coto, prov, colt, cuia vechiu

fr. code); 1. ce se cogita saus'a cogitatu,
actu presente sau trecutu allu cogitarei,
productu allu cogitarel, si prin urmare

appropiatu, in acestu intellessu de cogitatu sub 2; inse : a) raru cu intellessulu generale de veri-ce s e co gita, cumu
a si ddpre f acia cogitele, a si spune liberu

cogitu reu pre averea, vieti' a, fericirea

cuiva; asi, si : a pune cogitu reu unui
omu, unui callu, unoru bani, etc., a cogit, se vetteme, se fure sau se uccida

callulu, se fire sau se mance, se resipesca banii, etc.;

2. facultatea de a
cogit, cea-a ce cogita, si prin urmare in
intellessu appropiatu de allu formeloru
cogitare si cogitatione, cu acesta differentia inse co cogitare si cogitatione espremu ceva abstractu, ro cogitu ceva
concretu, si a nume : a) mai raru in genere, fienti'a spirituale, suffletulu; mai
vertosu si mai desu inse b) in speciale :
a) mente : a av in cogitu se plece , se se
bata; a si pune in cogitu se faca ceva;
p) voientia, dorentia, desposetione, applecare, resolutione, tragere de 'Anima,
anima : se dicemu d'in totu cogitulu si
suffletulu;
mentea conscia de bene si
de reu, conscienti'a morale : omulu cu
cogitu curatu n'are a se teme de nemica;
mustrarea cogitului , f ora mustrare de co-

gitu; a lucr in cogitu, a pot jur, cu

nian'a pre cogitu; a spune, a dice, a affirmd in cogitu; a si incarc cogitulu
ceva reu ; a si usiurd cogitulu, spunendu
addeverulu,espiandu errorile si peccatele;
ceva reu jace cuiva pre cogitu, etc.; despre : tne bate cogitulu, vedi la 1 batere.
COGNATIA si comnatia sau cumna-

tia, s. f., cognatio; calitate sau stare de

cognatu sau conanatu : 1. in speciale ,
affinitate prin casatora, legamentu de
affinitate ea fratii si sororile muierei
pentru barbatu, cu fratii si sororile barbatului pentru muiere; 2.in genere, affiuitate, consangenitate, analoga, etc.

si claru cogitulu si sentimentulu seu;

strins'a comnatia a limbei nostre cu

ci ca mai desu : b) ce se cogita in bene

sau in reu, ce se cogita cu scopu de es-

cea italica, comnati'a connoscentieloru

nostre.

secutare : a) idea, opinione, disposetione,

COGNA.TIONE si connatione sau com-

sentimentu, etc. : a av bone sau relle

natione, s. f., cognatio; calitate sau stare

de cognatu, legamentu de affinitate, de
consangenitate : intre fruti si sorori este

cogite de cineva saupentru cineva; p) intentione, scopu, resolutione, planu, etc. :

cogitulu de a predd, despoid, uccide pre
cineva; cogite fatali noue si terrei; a av,

a nutr cogitulu de a fugi, de a plec ;

forte appropiata cognatione ; de ad :

a) collectivu , toti cei legati prin na-

si ochi poti ved, co acesti omeni au co-

scere, cei de origine commune, cei essiti

d'in ace-asi parenti ; b) applecatu si :
a) la animali cognationea caprelora
p) chiaru la plante : cognationea arbo-

gitu reu cu noi sau peintru noi; a pane

riloru.

a veni cu cogitulu de a se impac; cu ce

cogitu ati facutu acesta-a ? dupo facia

www.dacoromanica.ro

Cod.

COGNATIT si connatu sau comnatu,

cumnatu,-a, adj. s., cognatus (d'in. 2 co

sau con, com, si natu); I. proprie, nascutu cu altulu d'in acei-asi parenti, essitu d'in acellu-asi sange , legatu prin
sange, fia d'in partea tatalui, fia d'in a
marnei, si prin urmare cu sensu mai esten su de catu agnatu : noi suntemu cognati forte de aprope, mi esti cognatu, cog-

natu cu tene forte de departe; de ad. ap-

plecatu : a) la obiecte relative la cog-

COIBENTE , adj., cohibens ; care

coibe.

COIBERE si coibire, y., cohibere

(d'in 2 co si abere=avere); a tin totu,
a contin, a coprende ; a tin6 in loen, a
oprf, a impedid, libertatea de miscare,
si de ad., a tin in frenu , a marginf, a
infrend, etc.
COIBITIONE, s. f., cohibitio; actione de coibere.
COIFARIA, s. f., maiestrfa de coif a-

nati : cetati cognate, populate de persone

cognate unele Cu altele ; asi6, si : osti
cognate; b) la animali : catusi ele su cog-

riu, care fabrica sau vende coifuri.

COIFARIII, s. m., vedi coifaria.

nate cu tigrii ; c) la plante : pepenele e

cognatu cu cucurbet'a ; d) in genere si
despre alte lururi : spiritulu omenescu

perimenta do capa la armati, mai vertosu de metallu, (compara fr. colfe si

e cognatu cu cellu divinu; 2. a nume

legatu prin casatorfa , si in speciale
a) frate sau soru a barbatului pentru

fr. cancident); care coincide: triangle

muierea acestui-a frate sau soru a mu-

ierei pentru barbatulu acestei-a : toti

fratii muierei sunt comnatii barbatului

COIFII, s. m., p1.-ri, cassis, galea; co-

coiffe, port. coife; vedi cupa).

COINCIDENTE, adj., (it. coincidente,
coincidentit
COINCIDENTIA, s. f., (it. coinciden-

za, fr. accidence); stare sau relatione

ei, precumu sororile muierei sunt com,natele maritului ; b) comnatu , barbatu

allu sorei muierei, precumu comnata=-

de coincidente : coincidenti' a mortei tatalui cu nascerea filiului.

* COINCIDERE, coincisi si coincisei,
coincisu,v., (it. coincidere, fr. cancider,

muiere a fratelui maritului ; 3. in ge-

d'in 2 co si incidere=in-cadere); 1. a

nere, affinu , analogu , assemine , conformu, cuvenitu, etc.: forme connate cu

corpurile, gypsulu e conanatu eu calcea,

nemica mai comnatu Cu natur'a nostra

de cdtu mesur'a si artnonea.
COGNITIONE si connitione, s. f.,
cognillo , actione de connoscere, si resultatu allu connoscerei, (vedi 8i con-

cad pre altulu asi co lu accopere pro

deplenu in tote partile : unutrianglu rectiliniu coincide cu altu assemine si ecaltrianglu ; 2. a se intemp16, in acellu-asi
tempu : monea tatalui coincise cu nascerea filiului; 3. a se cuvenf forte bene,
a armonisd, a fi analogu.
1 COIRE, v., vedi colire.

noscentia).
* COGNITIVIT si connitivu,- a, adj., (it.

a merge impreuna, a se impreuna, a se

cognitivo , franc. cognitif); care pote

actin* si in speciale, a se impreuni,

connosce.

vorbindu de masculu si femina : form'a

cea mai usitata din acestu verbu e coitu

COGNITII si connitu,-a, cognitus;

bene connoscutu , invederatu, (vedi si

2 COIRE, y., care (d'in co si ire);

=coitus-us, s. m., abstractu, impreu-

connoscere).
* COGNOME si connomu, connume, s.
ni., cognomen (d'in 2 co sau con si nonze);

Bare, imparechiare, unire, adunare, etc.,

vorbindu mai vertosu de imparechiarea
si impreunarea sesseloru; tempu candu

nume ce se mai da cuiva pre longa cellu

de battau, sau pre longa cellu de familia.
COGNOMINARE si connominare,
V., cognominare; a d6, una cognome, a
chiam6 sau numf pre cognome.
COGNOMINATIONE si connominatione, s. f., coguominatio ; actione de

se face acesta impreunare; camu in a.

cognominare.

celle-asi insemnari si form'a coitione.

* COITIONE, coitu, vedi 2 mire.
COIE, coiticu, etc., vedi coliu, colium
COJA, s. f., cortex, corticula, folli.culus, cutis, putamen, corium, crusta,
crustulum, seabrities; ce copero pro de
asupr'a ceva : pellicia , pellicella, scor49

www.dacoromanica.ro

770

COL.

COI.

tia, etc.: 1.1a pou3e : coja de meru, depere,

vestimentulu de ierna allu terraniloru

de pepene, de. citra, de limia, etc.; 2.1a

oua, nuci, etc. : col' a oului, coje de oua,
a maned senguru mecliulu nuciloru si a

ronidni;
fem. cojoca se applica la una
cojocu mai mica si mai eu elegantia lucratu, ce porta mai vertosu muierile;
proverb. : a) a sunc'z cuiva cojoculu sau

da altoru-a cojele , .coje de cancri, de

scoce ; 3. la arbori si alter plante : coja cojoc'a=a lu bate : vedi se nu ti sune
de canipa, coja de pinu, etc.; cof a, in cojoc'a; b) a nu cautci cuiva de ce i e coacestu sensu, este mai grossa decatu joculu sau cojoc'a=a nu face destinescortect; 4. la pane si ate lucruri de Coca tione de persone, a tract& cu ecalitate,
bone copte coj'a de pane, coj'a placen- cu acea-asi severitate, pre toti fora ditei; in speciale, coja de pane : a) crusta, stinctione si fora consideratione de podro si b)buccata de pane cu mai multa
coja decatu mediu; 5. la bube : bub'a incepe a prende coja si a se used ; nu tnai
rupe cofa bube,i, co mai reuseinvenina;

c) cofa de friguri=cina sau cinina, (nu

d'in slay. koja, care nu se esplica in

setionea personeloru, de affectionile nostre pentru elle, etc. (d'iu coja, compara

si it. cojetto).
GOJOSU,-a, adj., plenu de coja, care
are coja multa sau grossa ; de natur'a

limb'a propria, ci acestu-A d'in rom. coja,

cojei: pellicelle cojose. M.

COLANTE. adj., colans; care cola.

care e din coria, prin caderea lui r, ca

in saiu in locu de sariu, si siuerarea lui
i in j; ro cork e form'a feminina, d'in
care si corella sau curella, d'in mascu-

2 colu, acellu-asicu populariulu corare=

1. curare, applecatu inse atatu cu intel-

linulu coriu; compara si it. cojo sau

cup, cojaccio, etc.; vedi si in Glossariu cojanu, cozorocu). M.
COJICIA si cojitia, s. f., deminutivu
d'in coja (compara it. cojaccio).
COJIRE,- escu, v., decortleare; cuto,

folliculo, crusta exuere; a lua cof a, a

despoia de coja : a coji nierulu, nucia,
citr'a,lim6i'a, ceinnip'a,-,oulu,bub' a, panea, etc. ;
rellessivu, a se coji, a si

lapeda cofa canip'a se cojesce, castanele se cojescu, bub'a se cojesce. M.

COJITLA., s. f., vedi cojicia. M.
COJITURA, s. f., actione si resultatu

allu actionei de a coji sau a se coji. M.

COJOCA, s. f., vedi cojocu. M.
COJO CARESSA, s. f., vedi cojocariu. M.
COJO CARIA, s. f., maiestrfa de a face
si vende cojoce. M.

COJOCARIU, s. m., care face sau

vende cojoce;
fem. cojocaressa, ca femina a cojocariului sau femiva ce in numele seu fabrica sau vende cojoce. .M.
COJOCELLU, s. m., pl.-e, deminutivu

d'ingojocu.
OQJOCU, B. 111., p1.-e, peIliceum, ve-

stis pellicea, rhenol vestimentu de pellet si in ppeciale, vestimenta de pelle

de oue cu lan'a pre dens'a cojoculu e

COLARE, v., colare; a trece prin

lessulu intransitivu allu simplului coram, catu si ca intellessulu transitivu

allu compusului stra-.corare; de ad: co-

latura=eolatura,

actione, dero mai

vertosu resultatu allu actionei de colare,

ceva colatu, si in parte : a) ce rernane

limpedu dupo colare; 13) sau residuulu
de lapidatu ce se allege prin colare.
COLATU, colatura; vedi cclare.
1 COLCARE si culcare, v., lu lecto
collocare, lecto se commendare; ad terram aligere, sternere, prosternere; decumbere, procumbere, (compara it. colcare si corleare, prov. colgar, y. fr. col-

cher, nou fr. coacher, tote d'in collocare, transformatu de successivu in cola-

care, coleare, .etc.); a pune si intende

intr'unu loen diosu, in patu, la pamentu, etc. : 1. a pune si intende, ca se dorma : a colcci copillulu in patu, in leganu;
a desvest si colcci copillii; refless., a se
colcci in patu, diosu, pre asternutu, pre
pamentulu nudu: a se colcci senguru sau
cu mai multi in preuna ; si despre alte animali afora de omu : boii stau colcati
in batiftura; passerile se colca in cuiburile loru;
a se colcci cu cineva, are,
vorbindu in parte de omeni, si intellessulu de coitu sessuale; 2. a 0, la pamentu : fortun'a violenta a colcatu seinenaturale ; eroulu colca pre toti

www.dacoromanica.ro

COL.

771

cati cutedia a se appropid de densulu;

de colchicu;s, f. pl. colchicie, sectione

a colcd cu securea arbori, pecuri, oreni;

d'in famili'a de plante col chiacie.

* COLCHIOU S m., (it. colchico, fr.
colchique), genu de plante, caxe formedia typulu familiei colchiacieloru si d'in

a colas cu secerea sau cu cos' a erba, fenu,

spice;mortea colea C14 crucl'a ei cossa

teneri si betrani ; refless., a se colas, vor-

bindu mai vertosu de animali ce cadu

sau se lassa diosu de fatica sau invinse

care speci'a cea mai importante e col-

de unu morbu : unulu d'in tauri se colees

nal, d'in allu cui bulbu se estrage vi-

in sulcu si nu vre a se mai scolld; 3. a

pleca, a inclina, si mai vertosu ea re-

nulu-colchicu, applecatu ca medicamentu

fless., a se coled=a se pleck a se in-

c,h,iculu_tomnaticts = colchicum autum-

diuretieu si espectorale.
COLCUSIU si culcusiu, s. m., pl, - e,

clina peno diosu : rnundr'a rba se colea

candu inteuna parte candu intr' alta sub
lenele sufflari alle ventului; a colcd una
lunkre, una nave) etc., spre a le repara;
in speciale : sorele,lun'a, etc., se colea,
appune; 4. vorbindu de vitia si alte assemeni plante, coicare=intendere si in-

cubil% l'era cubile, latibulum, latronum

latibulum; 1.1ocu de seder e si de coleare
pentru animali selbatice : colcusiulu vul-

COLCHICACELT si colchicaciu,- a,
adj. (fr. colchicac); care semina cu cotchiculu;s. f. pl. colchicacie, familia de
plante care are de typu genulu colchicu.
COLCHICINII, - a, adj. s., (fr. colchicine, it. colchicina); de colchicu; de
ad s. f. zolchicina, alcaloide ce se estrago

stituu una insemnata ordine in clas-

pei, iepurelui, lupului, ursului; 2. si despre loculu de sedere si culcare allu omului, vorbindu mai vertosu in irona :
cellu pigru anevoia si lassa colcusiulu;
gropare spre a le appera d frigu sau fia-cwi place mai bene in colcusiulu seu;
spre a le propaga, propagini : olivii, ca dro mai ventosa : 3. loen de retragere
proverb., a se pentru facutori de relle., cuibu pentru
si vitiele, se potu coled;
colcd pre acea urechia=a fi securu de lotri : in cellu dad codru si atta coleucelle promisse sau sperate, a sperk a se siu lotrii.
COLELIA, s. f., vedi coleliu.
redima, etc., se dice mai vertosu in iroCOLELIU (pronuntia : colel,4 colena: colca-te pre urechi'a acea-a; nu ve
la), adj. s., albenscens e flavo; d'in cole
colcati pre acea urechia.
2 COLGARE si culcare, s. f., actione =chole, galbinu albitiosu, galbinu forte
de 1 coleare : coleare in patu, colcarea albu : pannura colcha; de ad s. f. ocietnai multoru arbori cu securea, col carea la, specia de erba forte suptire si cu facia galbina forte alba, de unde : perulu
vitieloru, etc.
COLCATORIII si culcatoriu,- toria, lui e albu colcha sau perulu lui e coleadj. s., care colea, se colea sau serve la la, forte albu. M.
COLEOPODE, adj., (fr. colop ode;
s. f. reale, colcatoria si colcoleare;
catore, loen de colcatu : animalile se tragu d'in xoXe6; = vagina sau teca si groknoSk=pede); ca petiorulu infascioratu
in colcatorile loru.
COLCATU,-a si culcatu, d'in coleare : in teca, vorbindu de certe crustacee.
COLEOPTERU, -a, adj. s., (fr. co1. part. , a) passivu : erba colcata de
ventu; b) reflessivu sorele de multu col- loptre, ital. coleottero; d'in ItoXecic=
catu; 2. supina : loen bonu de coleatu ; vagina sau tca si rczep6v=_-aripa); care
3. subst. in. reale, eolcatu : a) cava col- si are aripele menibranose coperite de
catu, f3) abstratu, actione de colcafe : col- alte aripe crustacie , vorbindu de certe
insecto cu patru aripe : coleopterele concatu-lu vitiei.

atfitu d'in bulbulu catu si did foiele si

frundiele de colchicu.
COLCHICIU,-a, adj., (fr. colchie);

sea insecteloru.
* COLEOPTERIII,-a, adj. (fr. col6opOr); care smina cu unu coleopteru: insecte coleopterie.
* COLEOPTEROLOGIA, s. f., (fraile,

coloptrologie; d'in xasck si irrepdv ,

de cari vedi la coleopteru, si d'in X61o4
-..=discursu); tractatu despre coleoptere,
* COLEOPTEROLOGU, s. m., (franc.

www.dacoromanica.ro

772

COL.

COL.

co1opt6ro1ogue); care se occupa cu coleopter ologia.

* COLEOPTEROMACROPTERU,-a,

adj. s., (fr.coloptro-macro-ptre; d'in

coleopteru si macropteru); vorbindu de

insect, cari au elytrele mai lunge de

ctu diumetatea ventrei , de unde s. f.,
plur. coleopteromacropt ere, classe de in-

secte ce au elytrele mai lunge de catu

diumetatea ventrei, in opposetione cu
coleopteromicropteru,-a, adj. (fr. col6op-

tromieroptre, d'in coleopteru si micropteru), vorbindu de insecte cari au

elytrele mai scurte de ctu diumetatea
ventrei, de unde si s. f. plur. coleopteromicroptere, classe de insecte cu elytrele

mai scurte de &hi diumetatea ventrei.

* COLEOPTEROMICROPTERU,- a,
adj. s., vedi coleopteromacropteru.
* COLEORIZA, s. f., (fr. coMorize,
it. coleorizza;
zoX Eq= vagina sau
Meet si (.Ccc= radecina); vagina ce infasciora de tote partile radecinior'a-certoru
plante.
COLERA, etc., vedi cholera.
COLERAPU, s. Ill" pl.-i, si f., cote-

rapa (dupo localitati pronuntiatu si :

corerapu- a; corerabu-a, cal arabu- a, etc.),

caulis, brassies capitata lui Linneu ;

specia de planta leguminosa, numita prin

alte locuri si simplu corechiu sau curechiu (d'in cole=caule si rapu).

colutu si cultu,
tt COLERE,
v., colore = cultivare, lucrare, desvoltare, ammeliorare, polire; amare si respectare, onorare, etc., de unde : cultu,
cultura colonu, etc.
COLBA, a. f., casa, tugurium, caaula (in bou de caliba d'in grec. xaX61371

cu acellu-asi iutellessu); adappostu coperitu cu'paie, fenu, stufu, etc.

COLIBASIU ,-a, s., care siede intr'una coliba=in casa habitans.

gOLIBIORA, s. f., casula; deminutivu d'in coliba.
COLIBRE, s. ni., (it. colibri, fr. colibri); genu de passeri forte mice, tote

originarie d'in Americ'a ; numirea de

rochilu=trochilius e de preferitu.
COLTBUCIA s colibutia, s. f., vedi
colibiora.
COLICA, s. E, vedi colicu.

COLICLIT, vedi cauliclu.

COLICIT,-a, adj. s., colicus-um, cho-

liens, flavus (compara si it. colleo-a,tr.

011(1;10; 1. relativu la 2 colu: artcrie
colice; 2. relativu la cole=chole : spice
colice (vedi si coleliu); in acestu Intellessu si syncopatu colcu si culcu; 3. substantivu : a) fem. colica : a) in intellessu vulgare, dorere de ventre forte acuta,
ce se repete in intervalle appropiate : a
appucd pre cineva colic' a, a fi espusu la
colice, pruncii sufferu de colice; [3) main-

tellessu medicate, dorere ce se sente nu

numai in matie, ci si in alte viscere ;

colica de stomacu, colica biliosa, nervosa;

b) masculinu, colicu : a) personale, care

suffere de colica, espusu la coital; (3) reale, remediu de colica.
COLIMBIRE, colimbitra , colimvitra, etc., vedi colymbire, colymbitra, colimvitra.
COLINDA, colindare, colindetiu, colindu, etc., vecti calenda, calendare, calendetiu, calendu, etc.

COLINACt (ca i de totu moiatu

coinacu), s. m.,
libramentum; petroniu sau globu de ferru ce 8e spendura
de unulu d'in capitele jugului unei cumpene sau unui cantariu, spre a servi de
libramentu, asid numitu dupo assemenarea cu coliulu unui animale, (vedi si
coliu).

COLIOSU,- a, (cu i de totu moiatu

coiosu), adj., testiculatas, herrtiosus; virus, guavas; 1. care are colic mari : coliosulu tauru; 2. cui se infla coliulu sau
coliele, care suffere de surpatura; 3. barbatu; animosu.
CO,LIRE (cu / de totu moiatu : coire),escu, v., testieulos stringere vel laidere;

domare, subigere; 1. a stringe coliulu

sau coliele cuira, si de ad: 2. a cast*
3. a vettemd coliele, a surpd; 3. a mill,
a imblandi a suppune.
COLIU (Ctt l de totu moiatu coiu),
s. m., pl.-e, coleus (xoXeds, it. coggla,
prov. cam si coil, fr. couille, alb. enilota); 1. proprie : a) organu la animalile mascule, in care se stringe sementi'a genitale, testiculu ; b) burs'a sau pellea ce infasciora acestu organu; 2. prin
metafora, in acellu-asi intellessu cu co-

www.dacoromanica.ro

COL.

COL.

linacu : coliulu unui cantariu, unei campana; precumu si in loen de coliu se dice
colinacu, spre a evita espressionea cruda
si directa sau candu e vorba de unu mare

coliu; 3. co/iu=virilitate, barbatia ,

vertute de corpu sau de sulletu, coragiu,

anima, etC. : a stringe de colie pre cineva : a) a vettema , surp6, , tortura,

reu, etc.; dro : b) si a unaili, a suppune,
a imblandf, a constringe cu potere.
COLlUCA si coliuga, cu tare moiatu
coiuga), s. f., si
COLIUCIT sau coliugu (cu tare moliatu : coiucu), s. m., rete, funda piscatoria; specia de plessa de prensu pesci
(compara si fr. couillard).
COLI VA, s. f., vedi collibasaucolluba.
COLIVIA , s. f., la rnacedoromani

cluvia in acellu-asi intellessu Cu cavea

sau cavia sub a, in speciale cavia de tinutu passeri cari canta.
COLLA, s. f., gluten, pasta, chartte pa-

gula; callare; (compara si it. colla, fr.

grec. x6XXa sau ttc5XX71); materia

viscosa, care serve a lipi asi6 co, dupo

ce se usuca bene, lucrurile lipite cu greu
se potu separa: glutinu, coca, etc. : colla
de pesce, de amylu, de galbinusiu de
ouu, etc.; colla forte, estrassa d'in substan-

tie animali, cumu pei si altele;-2. coca

de farina ce serve la lipitu; de ad, 3. in
genere, veri-ce assemine ca coc'a de farina, si in speciale, coca de carta; de unde

apoi, carta, si inparte, foja de carta

patru colle de carta, a serie mai multe

773

vorba de una lucrare scientifica sau litteraria.

*COLLABORATIONE, s. f., (it. colla-

borazione, fr. collaboration); actione si

resultatti allu actionei de collaborare.
* COLLABORATORIU, -toria , adj.
s., (it. collaboratore, fr. collaborateur);
care collabora:.collaboratoriula unu diariu; pote inse cineva scrie intr'unu diariu,
fora se fia collaboratoriu la acellu diariu.
* COLLACERARE , v., collacerare
(d'in con si lacerare); a lacera cu totulu,
a lacera forte.
COLLACARIRE , collacariu, collaciariu sau collacieriu, etc., vedi collocarire, collocariu, collociariu, etc.
COLLACELLU, s. m., scriblita; orbieldas; deminutivu d'in collacu.
COLLACIRE,-escu, v., orbem facere,
In orbem volvi; commendare; prodere,
deducere; 1. cu referentia numai la collacu, a face collacu, a intortochia, a cerce116 a incoveid, etc., si refiess. a se col-

lad=a se face collacu, a se involve, a

se intortochia : a si conoc codele pre
crescetulu capului; serpii se collacescu;

in acestu intellessu se aude mai desu

compusu cu in : a incollaci cod'a, vermele se ineollacesce; inse de regula se
dice simplu : 2. ca compusu d'in con si
locire sau locere, in care caso se scrie
mai bene collocire (=colloqui), insemnandu : a) a vorbi cu cineva in favorea
cuiva, a recommendi : tu mi ai collocitu
acestu ontu; b) a vorbi cuiva in defavorea

colle de carta; 4. ca forma fem, d'in collu,

cuiva, a lu denuntia, a lu prode, a lu

co//a=legatura de pusu in guttu : catena, sgarda : si barbatii si muerile porta

colle de diverse forma si natura.
ff- COLLABARE , v., collabascere
(d'in con si labare); a sta se cada, a va-

vende; c) mai vertosu, a induce la corruptione si desonore, a fi intermediariu

de negotie rosinose : collocitoria este
muierea, ce collacesce altetnuieribarbatiloru libidinosi (se pote inse ca collacire si in acesta d'in urma insemnare se
fia essitu directa d'in collacu; vedi la acestu cuventu frasile ca : a face pre cineva collacu). M.
COLLACITORIU,-toria, adj. s., care

cilla.

* COLLABEPACERE, v., collabefacero (d'in con, labere si facere); a face se

cada, a scutura sau imbranci cu potere.

ft COLLABERE, collapsi, collapsu,
V., collabi, (d'in con si labere); a cad6
impreuna ca alti; cad6 pre brand, a
cad6 cu totulu, a se ruina.
* COLLABORARE, v., collaborare
(d'in con si laborare); a labora cu altii,
a lua parte la lucru; fiendu rnai allessu

collacesce, in insemnarea lui collacire de

sub 2. mai vertosu de sub 2, e, si de acea - a mai bene : collocitoriu-collocitoria. M.

COLLACITURA, s. f., actione si resultatu allu actionei de collacire. M.

www.dacoromanica.ro

774

COL.

COL.

* COLLACRIMARE, v., collacrimare

ca substantivu : 1. in intellessu origi-

(d'in con si lacrimare); lacrim, mi altulu sau altii impreuna; a planga sau

nariu, legatura de guttu : sgarda , selba,

lantiu, etc.; ca mai desu inse : 2. cinga ,

pla,ngere.

cingutore , mai vertosu cingutore elegante, ce porta feminele, baltiu de care

militarii spendura spat'a, cordella ce se
da ca decoratione cavallaresca, etc.
* 1 COLLARE, v., (xokkemv, fr. coiler); a lip cu colla; a prepark colla.
2 COLLARE, s. f., collare (compara
si it. acollare); proprie adj. collare=coilaris-e=relativu la collu, luatu inse de
regula ca substantivu : 1. in intellessu

* COLLACRIMATIONE, s. f., collacrimatio; actione de collacrimare.

* COLLACTANIU,-a, adj. s., colirio-

taneus-a (d'in con si lacte); feate, soru

de lapte.
panis vel liCOLLACIJ, s. m.,

bas tortilla, scriblita; orbis, qlumen;

arcas (d'in colla, compara si grec. mdata,
nou grec. xoXbccov); 1. pane rotunda si

de regula cu gaura la medilocu, asid in

cltu are forma de unu cercu cu collaci
mergu finii la nasiin dille solemni, cumu

la lassatulu de secu, la carnatione, la

pasee; de ad: a merge cu collacu, a marga

originariu, ce SR pune la guttu: a) sgarda

de curella sau de altu cava ce se puna la

guttuIu bestieloru si mai vertosu allu

caniloru ca ornamentu, spre a i tin6 legati sau pentru altu seopu ; b) buccata

se visite pe nasi -sau alte persone in

semnu de amore si respectu, asii si : a

de metasse sau de alta -materia ce omenii

ven( cu collacu; collaci adducu si la baserica in onorea vre u.nui santu; de ad

proyerb : CUMU e santulu si collaculu=
dupe omu i tractarea sau onorile ce i se
facu; collaci se facu si pentru parentare
celloru morti; de a,cf proverb : a astept,

de alta materia ce feminele porta la

guttu; d) catana de ruana entu ce se

ca mortulu collaculu : a) a astepti cu

mare doru si nerabdare; b) a astepti in
desertu; 2. prin estensione, veri-ce buccata de coca de forma rotunda : placen-

porta la guttu;

cercu de metasse sau

porta la guttu; e) in acellu-astintellessu

cu colleru sau culleru=gulleru; 2. prin
metafora, plante dese ce stau intessute
unele in altele si impedica mersulu prin
elle, dumetum : ne infundassemu si incurcassemu in una desa collare, d'in care
nu poteamu essi.

COLLAREDIU, s. m., de regula in

tiora, scriblita, turtisiora, turta, etc.;

pl. collaredi, (x0XXupk-xokIlop200, pas-

3. prin metafore : a) cercu, intortochiatura, incollacitura ; b) arcu la una rota,

una bolta, etc.; e) a face pre cineva collacu a) a l'incoveii forte tare, a lu face

taa parva massa; cerebrum; l.coca redussa in miee buccatelle, ca care se ingrossia unu licidu de mancare : lapte
cu collamdi ;
2. prin metafora , cre-

ca unucercu : srpele se face collacu; p) a

lu recommeuda, si d'in contra : i) a lu de-

ieru : capu fora firu de collaredi in ellu,

(d'in colla).
COLLARITJ,-a, adj. s., collaris, collare si coliarium; relativu la conu:penne

nuntia, a lu trade n man'a celloru ce lu

cauta se lu perda; 8) mai vertosu, a l'inchinA libidinei cuiva, a negotiatorf cu
onorea lui; d) a adduce collacu; a) a face

collarie; de ad s. m., collariu, reale cu

pl. in e : collarie, sau f. collaria , in a-

visita de onore cu unu collacu , cuma

facu 1iii nasiloru, d6ro si : (3) a adduce

cellu-asi intellessu cu 2 collare de sub 1.

* COLLATERA.LE, adj. e., eollate-

scire, noutati; ro : a adduce pr e cineva

masc. cenan, cumu e allu nostru); proprie form'a masculina d'in unu adj. col-

ralis, (it. collaterale, fr. collatral; d'in

con si latere=lature); alaturi unulu cu
altulu : 1. in genere : intre pelle patru
venturi cardinali batu alte patru collaterali ; riuri collaterali ; arterie collaterali; 2. in speciale : a) despre relationi
de consangenitate , cari nu su in linfa
derepta : agnati collaterali sunt fratii

lanura=cle collu, luata use de regula

sororile, un

collacu, are camu acelle-asi insemnari Cu;

a face pre cineva collacu.

COLLANIT, s. ni,, pl.-e, eoila;e, meniie; eiugulum, balteus (compara it. col-

lana, forma feminina in locu de cea

www.dacoromanica.ro

metusiele;linia de fratia

COL.

COL.

775

collaterale ; b) care in auctoritate sta

in celle mai multe casuri se oppune colle,

si -ca subst.
longa altulu mai mare ;
unu collaterale, una collaterale.
COLLATICIU si collatitit4,-a, adj.,
coliaticius si collatitias ; d'in collatu ,
facutu prin collationea mai multoru-a

dro mai appropiatu de catu cellu arrettatu prin collo, cu care colle e affinn
prin origine si prin insemnare : a) cu

cena collaticia, facuta prin contributione.

* COLLATIONA RE, v., (collazionare,
fr. conationner); a face una collatione, in
intellessulu speciale allu cuventului collatione de sub 4, a confrunta doue scripte,

pile de, pre, peno : treci pre collea; ase

una copia cu originariulu sau doue co-

tana doue fete spella lana; a nu se 'la-

pie, spre a se assecura de out sau nu

conforme; a verifica dco intr'una proba
typografica s'au corressu tote errorile indicate; a collationd foiele unei carte, spre
a o ved dco se succedu regulatu, etc.
COLLATIONE, s. f., collatio (it.

collazione, fr. collation); d'in collatu,

conferire, appropiare, allaturare, adunare, etc. : adunare de bani, contributione; 2. conferiref dare a unui beneficiu, unui officiu, unei demnitate, unui
premiu, etc.; 3. punere in commumi, la
medilocu; 4. comparare a unui ce cu altu

ce, si in speciale, comparare a unei co.

pia cu originariulu sau a doue copie, spre
a se assecura de conformitatea loru, etc.;
5. conferire, conversare, desbatere; 6.cer-

ta, lovire, lupta.

COLLATORIUrtoria, adj. s., collator; din collatu, care face una collatione.

COLLATU,-a, adj., valeta, (d'in

con si 2 latu); conferitu, appropiatu, allaturatu, datu, etc. (vedi collatione).
* COLLAUDARE, y., eollaudare, (d'in
con si laudare); a lauda impreuua cu altii; a lauda forte, a incarca da laude.
COLLAUDATIONE, s. f., collauda
tio; actione de col2audare.

1 * COLLE, s., coins (d'in cellere,

de care vedi la cillire); inaltime de pamentu mai mica de catu unu munte proprie dissu, deallu.
2 COLLE, adv., hie, hue; istie, istuc,

(d'in ce si olle=olli sau d'in 1 co si ille

=illi); de regula cu a invariabile, colle-a, demonstrativu de bou : 1. proprie
si in special, arrettandu loen d'in presenti'a vorbitoriului, inse mai departatu
de catu cellu arrettatu prin ici, carui-a

miscare: vino collea; b)fora miseare: sedi

tu collea, co eu seda id; c) cu preposetiomind de collea peno collea; 2. prin esten-

sione : a) arretandu loen care nu e in

pres e nti' a vorbitoriului, dro care nu e de-

parte de densulu : collea in valle la fonsed neci peno collea d'in casa; dora nu ti
voru cad petiorele miscandu-te de collea
peno collea ; b) arretandu, in opposetione ea icisau repetitu, unu locu ore-care

pre ici, pre collea a resaritu erba; abid

collea si collea se vede cdte unu firu de
erba; c) cu intellessu si mai generale
icic olle=una-alta : de ici,' de collea adjun-

sessera la bataia; d) esprimendu modu :

bate-mi-lu collea la trei coste.
COLLECTA si collepta, s. f., eolleeta;
d'in collectu de la collegere, ce se college,
ce se aduna : 1. ce se stringe prin contributione pentru una facere de bene; 2. ce

se stringe prin contributione pentru una

festivitate; 3. partea de contributione

ce se cade a da fia-care in kopurile mai
susu indicate.
* COLLECTACLU si collectaculu, s.
m.,-collectaculum; d'in collectu, loen de
collegere, de stringers si pastrare.
;4' COLLECTANI13,-a, adj., collectanetts; facutu prin collecta, prin stringere

de la mai multi, d'in mai multe parti

de act s. pl. f., collectanie, collection de

differite obiecte, locuri d'in autori, eta.

COLLECTICIU si collectitiura, adj.,
coliecticins si eollectitius; d'in collectu,

collessu sau adunatu d'in mai multe

parti : oste collecticia, d'in adunature,
inn differite nationi, d'in differite categorie de omeni , si mai vertosu , oste
strinsa cu precipitare si fora neci una
allegere.
COLLECTIONE, s. f., eollectio, (it.
collezione, fr. collection); d'in collectu;

actionea de a college, stringere la unu

Loen, adunare de lucruri de acellu-asi
genu : una mare collectione de monete
antice, de anitnali, de petre, de auctori,

www.dacoromanica.ro

'776

COL.

COL.

de carte, de documente, de locuri insemnate d'in cei mai boni scriptori, etc,
COLLECTITIIT, vedi collecticiu.
COLLECTIVIT,-a, adj., conectivos;
d'in collectu, collessu, strinsu la lulu

locu : umore collectiva; facutu de mai

multi : petitione collectiva ; in speciale ,
care coprende sau pote esprime unu genu

collectu=colleptu sau culleptu, y., coin-

gere, (d'in con si leyere; it. cooler,

isp. coger, port. colher; prov. collegir
si culhir, vechiu fr. oink, non fr. mil-

lir); a lege inteuna, a stringe la unu

locu, a face unu totu d'in mai multe lucruri assemini : 1. in genere : a) de lucruri : a college strugurii sau vii'a; a col-

sau specia : nome collectivu, cumu : omu,

lege pome, prunele, merele; a college flori

copillu, etc.; care sub forma de unulu,

si a lace manuchie ; a college detoriele

pote esprime una callectione : nume collectivu, cumu : cet ate, poporu, selba; etc.;
intellessu collectivu, espressione collectiva; omulu collectives, luatu in totu ge-

de bani, inzpositele, a college antice, petre,

nulu seu sau in mari multimi d'in acestu-a , in oppositione cu onzult; individuale, luatu ca individu.
COLLECTORIU,-toria, adj. s., collector; 1. d'in collect"; de la colle yero,
care college, applecatu in speciale: a) la

cellu ce college sau stringe imposite ;

b) la cellu ce face una collectione scientifica : collectoriu de carti vechie, de antice; 2. d'in con silectoriu, Care impreuna
cu altulu lege sau invetia.
COLLECTU,-a, part. d'in collegere
granele inco nu su collecte de pre campu,
(vedi collegere).
COLLECTURA. si culleptura, s. f.,
d'in collectu, actione si resultatuAllu actionei de collegere; formele mai respandite, (Mr nu si mai bono, Bunt : collegutura si collesitura.
COLLEGARE, v., colligare, (d'in con
si legare); a legft impreuna, a concatenft,
a legft strinsu : a college; ideele selle, a
college; furii.

COLLEGATARrU,-a, adj. s., conegotarius; d'in con si legatariu, care inpreuna cu altula e lassatu legatariu prin
unu testamentu.
COLLEGATIONE, s. f., colligatio;
actione de collegare.
COLLEGATORILT,-toria, adj. s., care
collega.

COLLEGATURA, s. f., actione si mai

vertosu resultatu allu actionei de collegare; stare sau relatione de collegare:

ce medilocesce ca legatura intro doue
sau rnai multe lucruri.
COLLEGERE si cullegere, collessi si
collepsi, collessei si collepsei, collessu si

monete, plante, animali; a college dissele

memorabili alle barbatiloru iltustri, lc-curile celle mai f ormo se d'in auctorii classici; albinele collegu dulce miere d'in formosele flori; b) de persone : osti collecte

d'in betrani desperati si d'in juni desfrenati; a college fermiturele armatei resipita ; 2. in parte : a) a aduni , a

stringe stare, a castigi : a college mari

onori si mari folose d'in laborea sea; ce
ati collessu dupo ateite labori? b) a con-

trage, a stringe, a strimtl, a micusiori;

e) metaforice: a) a se college=a si college mentea sau mentile=a in trft, in seno,

a si veni in menti, a si vonf in semtiri,

a prende erosi ftnima , etc.; r3) a compark cu mentea, a cogitd, a precepe, a
intellege : d'in tote spusele telle nu collegu altu de di tu co esti culpabile.
* COLLEGIA_LE, adj., -(fr.

it. collegiale); relativu la collegiu sau la

collegu : 1. in genere : adunare collegiale, a collegiloru sau a collegiului; de-

repturi collegiali; 2. in parte, relativu

la unu collegiu ca scola : disciplina collegiale ; portare, appucature collegiali,
ca alle unui de currendu essitu d'in collegiu ;
3. unu collegiale, scolariu de
collegiu.

COLLEGIARIU,-a, adj., conegiarins;

relativu la collegiu, camu in acellu-asi
intellessu, cu collegiale.
COLLEGIU, s. ni., pl.-e, collegtinn,
(compara si it. colleglo, fr. collge); d'in
collegere : 1. abstractu , relatione sau
legamentu morale de collegu collegiulu
dictatoriului Cf.4 magestrulu callarilo-

ru, allu unui-a d'in consuli cu cellualtu consule; prin estensione: collegiulu

naturale d'intre cucuvelle si accepitri;

dro mai vertosu : 2. concretu, societa-

www.dacoromanica.ro

COL.

COL.

te de persone unite prin communitate de

officiu, de chiamare, de aspirationi, etc.:

a) de cei uniti prin acelluasi officiu r

collegiulu pretoriloru, tribuniloru, cindeciviriloru; collegiulu principiloru, judiciloru; collegiulu pontefitiloru, augusacerdotiloru lui eToue; collegiulu
cspostoliloru=santulu collegiu: collegiulu

episcopiloru; collegiulu cardinaliloru=

sacrulu collegiu; collegiulu monachiloru
saumonachcloru d'in acellu monasteriu;
collegiulu professoriloru , advocatiloru,
mediciloru, artistiloru, etc., sau: collegiu

professorale, medicale ; b) de cei uniti

prin acea - asi maiestrfasi acellu - asi
scopu : collegiulu negotiatoriloru mari

ai unei platie; collegiulu aurariloru ,

argentariloru; dupa unu vechiu proverbiu strabonu trei facu collegiu=
tres faclunt colleglum; c) adunare de
cetatiani cu scopu de allegare de representanti : dupo actualea constitutione ,
cetatianii .Romdni se impartu in patru
collegie ; cetatianii d'in collegiulu allu
patrule nu votedia directu pre deputati;
d) scola superiore -de littere si scientie :
collegiele Franciei ; a bagd unu baiatu

in collegiu; a urmd cursurile unui collegiu; de ad : a) scolarii unui collegiu;

fi) incaperile, edificiulu unui collegiu ;
T) cansuetudini, abitudini de collegiu.
COLLEGIT, s. m., (Allega; d'in collegere, insemna proprio, cellu allessu cu

altulu in acellu-asi tempu pentru una

chiatnare sau insarcinare : collegi, dice
Varrone, sunt cei inpreuna allessi; de

ad: 1. sociu de officiu, de functione

collegu cuiva in pretura, in consulatu,
in censura, in judicatura, in administratione, in ministeriu , in professura, etc.; 2. sociu de professione, de maiestrip, unu medicu are de coltegi alti me-

dici, precumu si unu advocatu are de

777

pl.-e, coni amiotus; parte superiore a unei camesia sau altui vestimentu, care
infasciora collulu sau guttulu : colleru
inaltu, angustu, latu, cosutu, infloratu,
(d'in collu, ca- si 2 collare; compara si :

it. colletto, fr. collet, collerette).

COLLESIA, s. f., puls, polenta; 1. cibu sau buccata d'in farina de granu ferta
cu lapte si cu untu la care se adaugu si

buccatelle de passere, mai vertosu de

puiu de gaina, asii numit'a pre alocurea
turcesce ciulamd ; 2. prin estensione ,
veri-ce buccata facuta prin pisare si reducere la stare de coca a unei legume,
asi& numit'a francesce pure collesia
de lente, de cartofi, etc.; de acf : collesire,-escu, v., a face collesia, a reduce
in collesia, a moi forte, a mollesi, etc.,
de unde : collesitura, s. f., actione de
collesire, si mai vertosu resultatu allu
collesirei, ceva collesitu : collesitura de
n'u, (d'in colla).
COLLESTRE, collesitura ; vedi collesia.
COLLESSIJ si cullessu,-a, d'in colligere 1. part. passivu viia inco necollessa ; 2. supinu : tenipulu de collessu
vuele; 3. subst. abstractu, m., la collessulu viieloru, (vedi si collectu).
COLLESSITIJRA si cullessetura, s. f..
vedi collectura.
COLLETICIT, -a, adj. , colleticus
(xoXX7rax6); care serve a colld sau glutin.
COLLIBA si colliva, s. f., x6XXopec;
specia de pasta de granu fertu confecta
Si cu sacharu, ce se face in onorea san-

tiloru si mai vertosu a mortiloru, (d'in

colla).

COLLIBARM si collivetriu,- a, adj.

s., 1. care face collibe; 2. cui place forte
collib'a.
* COLLTBERTIT,-a, adj. s., collibertus

collegi alti advocati; 3. in genere, sociu,

camaratu.
COLLEGIJTORIII,-toria si eullegu-

(d'in con si libertu); care impreuna cu

altulu devine libertu.

toriu, adj. s., care college : collegutori

si licare); a lica de totu, a face de totu

licidu, a dissolve.
* COLLICATIONE, s. f., (colliquatio, it. colliquazione fr. eolliquation);
actione de collicare, applecatu in speciale, ca terminu de medicina, spre a

deviia, (vedi si collectoriu).

*COLLEMA, s. f., collema (rt,6XX71Loc);

d'in colla sau 1. collare, ceva collatu,

agglutinatu; cava facutu d'in colla.
COLLERIT si cutleru=gulleru, s. m.,

* COLLICARE, v., colliquere (d'in con

www.dacoromanica.ro

778

COL.

COL.

espreme consumptionea licideloru d'in

corpu.

COLLICATWU,-a, adj., (it. colliquativo, fr. colliquatif); care are potere

de collicare, care se pote collic4; applicata de medici in speciale la certe materie d'in corpu, a caroru scurare prea
copiosa consuma corpulu, cuma sudorea
proa multa in unii morbi.
COLLICELLU, s. m., calientas; deminutivu d'in 1 colle.
COLLICIA, s. f., caliche (d'in collicire); proprie, concursa de apa, si de
ad canale de scursu apa de pro coperementele edificieloru sau d'in agri.
*COLLICIARE, adj., collIciaris; relativa la collicia : tuburi colliciari.
* COLLICIRE,-escu, v., eoiliqueseere

(d'in con si licire); a devenf licidu, a se

dissolve de totu, si de ad, a curd, a se
scuri, a- se dissipi.
COLLICLU, si colliculu, s. ni., vedi
collicellu.

* COLLIDENTE, adj., collidens; care

collide;

COLLID_ERE, collisi, si collisei,

collisu, v., collidere ((l'in con si ledere);
a lede sau lovf ca altulu; a lovf cu violentia, a sparge, sfermi, strivf, nemicf, etc.
COLLIMITANIU,-a, e al imitaneu s

(d'in con si limite); caro are limiti vecine cu altulu.

COLLIMITIU, s. ni., coillinitium

COLLINIARE, v., collinearo (con si

liniare); a direge in linia derepta,.ei de

ad, a tintf, a ochf ; a attenge tint'a, a

nemerf.

* COLLINIRE, v., collinire, (con si

linire); a linf san unge preste totu;
metaforice, a Sordf, spurd,
COLLIPIA, s. f., si
COLLIPIU, s. m., conipliinm; 1. in
intellessu anticu, specia de nutrimentu
pentru athleti, mancare de carne tocata

si ammestecata cu pane fora aluatu si

ea casiu; 2. in intellessulu populariu,
mai vertosu sub forma feminina, collipia, si syncopatu, lipia, pane fora aluatu
de forma rotunda ca unu collacu sau una

turta, (d'in colla).

COLLISIONE, s. f., callao; d'in COZliSit de la collidere, actione de collidere

collisionea a doue corpuri, a doue osti,

a doue vocali; collisionea factioniloru,
vocaliloru, etc.
COLLIST3,-a, part. d'in collidere.
COLLO, adv., 1111e, illne (d'in CC si
ollo sau d'in co si illo; demonstrativu de
loca : 1. proprio si in speciale, arretandu,
in opposetione ea ici, loca departatu de
vorbitoriu, dro totusi in presenti'a acestui-a : a) ca miscare duceti-ve collo;
b) tora miscare : sedi collo; c) cu prep.
de, prey peno, (ea in vedi mai dicrsu)
treci pre collo; intendeti tunca de collo
peno calo; 2. prin estensione a) arre-

(con si imite); limite vecina cu unu loca.

*COLLIMITARE, v., collImitare (con

tanda unu locu orecare : a ~bici de

si limitare); a limit cu altulu, a fi vecina cu altulu.

COLIMA, s. f., cenia; proprie, forma feminina d'in adj. collinu,-a = coliinus.a-am= relativa la colle : viia
pusa pre colle; agri collini, etc.,
luata inse, ca si it. collina si fr. eoliine,
cu insemnarea de substantiva, in acellu-a intellessu cu colle = inanime de
pamentu mai mica decfltu unu manto;

d'in Ion in bou; inse : de collo peno

dro,n acestu casa, analogi'a formei

cere ea intre colle si collina se se puna
acea-asi differentia de intellessu ce se
afia intre campu si campinia, adeco se
se applice form'a collina cu insemnarea
de unu colle longu siestensu, de una seria sau continuatione de mili.

collo peno collo fora neci unucapitaniu,

collo insemna si : de la unu witu peno

la altulu , preste t9tu, in totu, etc.:

mai vertosu repetitu sau unitu Cu oppositulu

ici si collo se mai vedeau cate
una ceta de omeni ; abici collo si collo se

vedea cale unu omu ; d'in comparare

de espressioni ca cdtu collea si ceitu
collo, etc., resare ca mai bene differen-

ti'a de intellessu intre collo si colle ;

b) ici-collo=una-alta: de ici de collo se
tiara la certa ; 3. compusu cu in, adverbiulu collo namai arretta proprie loculu,

ci numai directionea spre -unu locu,

asid, co incollo devine oppositulu essactu
lui inc6 sau incoce si se applica dupo a-

celle-asi norme, (vedi 1 co).

www.dacoromanica.ro

COL.

COL.

779

* COLLOCARE, v., collocare (d'in

con si locare); acellu-asi cu populariulu
coleare san culcare, luatu inse cu intel-

celloru cu fete juni de insoratu sau eel.lora cu juni feta de marital': b) in Ten:
cc) care duce vorbe pro la nimia si al-

lessu mai estensu de : a pane intfunu

Ion orecare, si mai vertosu, a pane la

tala, plea satului, ploscariu, etc., si

loca cuvenitu, a assedia, a despune, a ordina, etc. : 1. in genere : a collocei legio-

tide in iernatice, a collocd tabellele in,

bona lumina; a collocd 2fre cineva in,

patu, in dormitoriu; a collec cei doi

ospeti longd seno, a colloc pre unulu
de a derept'a si pre altulu de a stang' a; a
collocd petrele, caramidele,lenanele, etc.;

mai vertosu, care duce vorbe relle, care

defaima, accusa, innegresce, etc., de ad:
f3) delatoriu, denuntiatoria : cine se ga

collocariulu care m'a denuntiatu?mai

vertosu : c) intermediaria in negotie illicite si rosinose : a) intermediariu in
ven diari de lucran i false sau furate : collocariu de cai furati, (vedi si mai susu la
a); (3) intermediaria de corruptione intre

2. in parte : a) a colloc pre un' a, a ua

m,arita, a ua di. la cas'a ei : fratele nu
se insord, peno nu si eollocd tote sororile; b) a colloc bani, dote, etc., a pane
cu folosu, a specula, a baga in speculationi : a colloc mari summe in compa-

barbati si muieri; in tote aceste insem-

ratori de case, si de ad f in genere, a

femininu nu se dice,in intellessulu urma-

spende; c) metaforice : a) a appleca cu

mare ardore, a da cu totulu : collocati

toriu : 2. une ce callare insocesce pre

mire, candu se duce la cas'a miressei in
diu'a de cununfa, si care merge inainte
de mire, la cas'a miressei, spre a pronuntia collociulu si a prepara prin ace-

la cercetarea scopului vietiei;_a si collocd

mentea si aninea la studiulu filosofiei;

(3) fiendu vorb'a de stylu, a assedia cuventele la loculu cellu mai-euvenitu, si
in genere, a assedia, a dispune, a ordina ;
b) a collocd unu beneficiu, dupo analogi'a espressionilora : a collocd bani, etc.,
de la b.
COLLOCARESSA, s. f., vedi collocariu.
COLLOCARIRE,-escu, v., d'iacollo-

cariu, camu in acellu-asi intellessu cu

collocire.

COLLOCARIII, cu o d'in syllab'a lo

obscura: collacariu, apoi pro alte locuri
Si cu i d'in ultima stramutatu in pena!tima: tollaciaru, transformatu in : collacieru, collaceru, cu tote co collociariu
a potutu essf directa d'in colloqiu); s. m.,
commendator, intermedtus, sequester,
proxeneta; leno; delat r; care essercita
maiestri'a de collocire : 1. in genere

nari femin. collocaressa, ca femina a col-

locariului sau ca essereitandu ea insasi

igaaiestrfa de collocire: a) in intellessulu
bona de la a :. collocaressa de fete de maritatu; f3) in intellessulu reu de la c, fi; inse

sta-a bona receptione mirelui: eollociulu

collocariloru se chiama si oratione. M.
COLLOCATIONELs. f., tonocatio; actione de collocare.
COLLOCATORIU,-toria, adj. 0., collocator; caro colloea.
COLLOCATURA, s. f., actione, dro

mai vertosu resultatu allu actionei de

collocare, ceva collocatu, etc.
COLLOCERE, collocui, collocutu, v.,

colloqui, caimans (d'in con si locere);

alocuti ea altulu, a conversa, a convorbf;

a venf la vorba, a intra in vorba , a

tracti, a vorbf multa indelungu asupr'a
unui ce, a se iatellege : collocui cu densulu doue ore, fora se me potu intellege
cu ellu.
COLLOCIRE (si ca o O'in syllaba lo
obscuru : collacire),-escu, V., common-

a) in bene, care recommanda, lauda,

dare, conciliare, comparare, operam

introduce ceva sau pro cineva la altu cineva, medilocitoru, intervenitoriu, etc.
collocariu de servitori; tu ai fostu collocariulu acestoru omeni cotra mene; collocariu de cai , asia numitulu turcesce
giambasiu; asia si: collocariu de fete, de

suam pro aliquo interponereOeducere,

lenotinari; d'in acea-asi fontana cu collocere, inse essitu directa d'in collociu:
a intra in vorba si a vorbf ea cineva a-

juni, etc., petitoriu, care recommenda

mendi, a laudi, a concilia, a introduce;

supea cuiva sau asupr'a unui ce cu scopu

bona sau reu , si a nome : 1. a recom-

www.dacoromanica.ro

'780

COL.

COL.

tu se torbcsei reu de acestu omu, pre care

totu tu mi l'ai collocitu?! a colloci fete

juniloru e vreu a se insor, a colloc
juni fetdoru ce vreu a se marit; a colloci unu amicu, unu servitoriu, cai,
boi, etc.; 2. a se face intermediariu, si
in speciale a) a se face intermediariu :
a) in negotiu illicitu : a colloci cdi de
furatu; p) in negetie rosinose; b) a delatk a accusk a defaimk a,denigrd, etc.
COLLOCITORIU,-toria, (si pre a locurea : collacitoriu), adj. s., care collocesce, differitu de collocariu, intru cfttu
collocitoriulu collocesce numai d'in intemplare si la occasioni, ro collocariulu
are abitudinea de collocire.
COLLOCIU, s. nr., pl.-e, colloquium,
d'in collocere); 1.vorbire cu altulu, con-vorbire, conversatione; iutrare in vorba,

intellegere asupr'a unui ce; 2. in speciale, la nunte, in acellu-asi intellessu

Cu oratione, (Yedi si collocariu sau collociariu sub fine).
COLLOCUTIONE, s. f., collocutio;
actione de collocere, de intrare in vorba,
de conversatione, de intellegere mai vertosu secreta.
COLLOCUTORIU,-toria, adj. s., col-

a jocd cu altulu ; a se intellege pre ascunsu spre a ammagi si inselld, (vedi

si colludiu).
COLLUDIU, s. in., colludium (d'in
colludere); jocu cu fapt'a sau ca vorb'a,

mai vertosu jocu Cu vorb'a, risa, etc.;

intellegere secreta spre a jocd, sau ammagi si inselld pre cineva.
COLLUERE, v., vedi colluire.
COLLUGIRE, v., collugere (d'in con

si lugire); a lugf in preuna cu altulu; a

lugi cu amaru.
COLLUIRE, v., coiluere (d'in con
si luere); a lau sau spell& de tote partile, a spell& bene; a accumuld prin spel-

lare sau lindare, (vedi colluvia si colluvione).

COLLURA., colluride, etc., vedi collyra, collyride.

COLLUSIONE, s. f., collusio; d'in
collusu de la colludere; actione de colludere , si in speciale intellegere se-

creta intro doi sau mai multi spro a

jock=ammagf siinselld-pre altulu; mai
vertosu, intellegere intre parti litiganti
sau negotianti, spre a inselld pre unu
tertiu.

loso); plenu de colla, de natur'a collei,

*COLLUSIVU,-a, adj., (it. collusivo)

ca.re collude, care serve la collusione
tessuture collusive.
COLLUSORIU,-a, adj., collusor si
coltusorius; d'in oollusu de la colludere;

viscosu, glutinosu, cocosu.

COLLU, s. m., collum; 1. guttulu o-

care collude sau serve a collude cuvente

collusorie; copii collusori; in speciale se

mului si allu altoru animali, differitu

inse de guttu, intru cfttu acestu-a se

applica la cei ce se intellegu in secretu

spre a jocd sau inselld pre altulu, cumu
si la faptele si arteficiele loru.
COLLUSTRARE , v., collustrare,
(d'in con si lustrare); a lustrd sau lumind de tote partile, a inundd cu lamina.
COLLUTIONE, s. f., collutio; d'in

locutor; care colloce, e in vorb.a, conversa Cu

COLLOSU,-a, adj., (compara it. col-

dice de can alea interna, ro collu de par-

tea esterna ce lega capulu ca corpulu

coltulu boului, gainei, eallului, etc.; a
lu de collu, a sud collulu; 2. prin me-

tafore, applecatu si la alte 'mud ce

: collulu unei cara fa.
sraina cu
COLLUCIRE, v., coilucere (d'in con
si lucire); a luc de tote partile, a fi pre
deplenu si in totu clara si luciosu.
CO LLUCT ARE (si colluptare), v., eoi-

luetari (d'in con si luctare); a luptd

cineva; a lupt, d'in tote poterile.
COLLUCTATIONE si colluptatione,
s. f., colluctatio ; actiane de colluctare.
* COLLUDEBE, collusi si collusei,
collusu, V., colluder, (d'in con siludere);

collutu de la colluere; actione de colluire.

COLLUTORIU,-toria, adj, s., collutor si collutorius; care collue sau serVe

a collui: medicanzente collutorie.
COLLUVIA, s. f., si

COLLUVIONE, 8. f., conuyies Si

colluvio; d'in colluere, stringere de lotare, de necuratie: 1. proprie : colluviorule sentinei unei nave, colluvi'a cloaeel oru, colluvielo curtiloru si latrineloru;

2. metaforice, concursu, adunatura im-

www.dacoromanica.ro

COL.

COL.

pura de diverse lucruri colluvi'a totoru

sceleratiloru; colluvionea societatei, poporeloru, nationiloru.
COLLYRA si collura, s. f., collyra.
(itoXXbpa, d'in x6),Xa=colla); pane rotunda Bau longaretia, ce se cocea sub
spudia, torta ce se demic6 apoi in lapte
sau in zema, (compara si collarediu).
COLLY.RICU,-a, adj., collyricus; relativt: la collyra si la collyriu.
COLLYRIDA si collurida sau
COLLYRIDE si colluride, s. f., collyris si collurida (xoXXopEs, compara si
fr. collyride, si vedi collarediu); 1. massa
de coca; panisiora, placentiora; 2. specia
de ornamento de capu la femine; 3. genu
de insecte coleoptere pentamere d'in famili'a cicindeleteloru.

*COLLYRIDIU si colluridiu,-a, adj.

s., (fr. collyridien); relativo la collyride,

applecatu in speciale ca nume allu unoru se,ctari crestini, cari onorau pre

781

late sau imperfecte;s. m. colobopteru,

gnu de insecto coleoptere pentamere
famili'a lamellicorneloru.
*COLOBU,-a, adj., colobus (coXo136c);

mancu-, mutilu, imperfectu : versuri co-

lobe; s. m, colobu : a) in acea-asi insemnare cu colobiu;

genu de insecto

coleoptere tetramere d'in famili'a longicorneloru; c) geno de simio.

COLOCASIA, s. f. si
COLOCASIU , s. ni., eolocasia si
cobicasium; (x0X0xada si x0Xoxecatov);

specia de plante assemini cu mundrii

crini, cari rosco mai vertosuin locurile
-umide alle Egyptului si alle caroru bac-

ce, radicine si chiaru stele, sunt forte

cautate ca bone de mancare; d'in frundiele loru se faceau si cupe numite ciborie, (vedi ciboria si ciboriu).
COLOCYNTHA si
COLOCYNTHIDE, s. f., colocynthis (zoXoisovOi.c); specia de cucumere

nascutori'a de Domuedieu, offerindu-i, la

corte serbatori, placente sau collaci.
COLLYRIU si colluriu, s. m., p1.-e,
collyrium (xoXX6piov, d'in zoXX6pa=edlyra); I. specia de medicamentu collosu
ce se pune la ochiu ; 2. veri-ce medicamento de ochiu, fia molle, unsurosu, pulberosu si *Maro gazosu.
.COLNICA si colnice, s. f. si.
COLNICU, s. ni., p1.-e, coincidas; de-

forte amara, cucumis colocynthis

Linnea.
COLOCYNTHINU,-a, adj. s., (it.
colocintina, fr. colocynthine); de colocyntha ;--s. f. colocynthina, substantia
amara ce se estrage din colocyntha.

minutivu d'in collinu,-a (vedi collina);

collina pucinu estensa si pucinu
COLOBIU,-a, adj. s., colobium; relativu la colobu; s. m. reale, vestimentu
fora manice portatu de episcopi, de legisti, etc.
OOLOBODERU,-a, adj. s., (fr. colobodere; d'in xoXo[36;=colobu si aipl

sau invoire de colonu.

COLONIA, s. f., colonia (it. colonia, fr. colonie); 1. possessione de co-

=colla); colubu sau manca de collu;

s. m., coloboderu, genu de insecto coleoptere pentamere d'in familra malacodermeloru.
* COLOBOGASTRU,-a, adj. s. (fr. o o-

lobogastre; d'in xoXok=colobu si ya-

ar0=ventre); mancu de ventre;s. m.

colobogastru, genu de insecto coleoptere

pentamere d'in familra serricorneloru.

*COLOBOPTERU,-a, adj. (fr. coloboptre; d'in xoXoP6q .-colobu si 7trep6v=,.--

arpa); manco de afilie, cu aripe muti-

COLOFANIU, colofonia, etc., vedi

col ophaniu, colophoniu, etc.

COLONATU, s. ni., eolonatus-fis;

stare sau conditione de colonu; pactu

lona, bonu de terra, mosia, agro, pamento, etc.; 2. parte de poporo tramessu

d'in una cetate sau statu, ca se fundedie si se populedie alta cetate sau statu,
care se se guberne cu legile cetatei ce
tramette colonea, cu tote co coloniele,
candil devino avute si potenti, se emancipa adesea de metropolea sau cetatea
mamma, d'in care au essitu Cartaginea
fu una potente colonia feniciana; colonicle romane erau nu numai agricole,
; noi .Roma. nii
ci si ami vertosu
de astadi suntemu nepotii numeroseloru
colonie, cu cari strabonii Romani popa: a) lo..
lara terrele ce locuimu;de

culu populatu ou una colonia : in Itali' a meridionale multe cetati erau colonie

www.dacoromanica.ro

782

COL,

COL.

grecesci; astadi se dicu colonie: a)ter-

coloni'a francese d'in Bucuresci 3. prin metafora, roiu de albine : id'in

tulu altui-a si imparte ca domnulu pamentului folosele in proportioni determinate priu pacte speciali; p) care cultiva pamentulu altui-a, solvendu acestui-a una summa ore care; 2. membru
allu unei colonia, locuitoriu allu unui
locu populatu cu colonie; 3. prin meta,fora : colonu de inchisorii sceleratu.
COLOPHONE, colophon , colophonius-a-uni (compara si fr. colophane si

unu stupu, candu i merge bene, essic mai

colophone, colophon); 1. s. f., feolophone

multe colonic in acea-asi vra; 4. in acellu-asi intellessu cu colonatu.

COLON1ALE, adj., (it. coioniale, fr.
colonial); relativu la colonia : systema
coloniale, possessioni coloniali; specie
coloniali=merci coloniali, si absol. coloniali, merci si mai vertosu article de
alle mancarei, cari ne vinu d'in colo-

=coloplion=lioXocp6v,, nume propriu

allu unei cetate a Lydiei, nu departe de
mare ; de dcf : a) adj., colophoniu-a,=
colophonius = de Colophone , de unde
subst. f. co/ophonia=colopbonia (subintellesu resina), resina seem, si pellucida, negra sau galbina, care se strap
d'in residuulu terebentinei distillata si
care serve la frecarea periloru de la arculu de viora : colophoni'a, asid numita
de la numele cetatei d'in care s'a esportatu nzai atztaniu, serve si la alte multe

rele ce statele europiane possedu in alte

parti alle pamentului: coloniele Angliei

d'in Atneric'a, d'in Asf a si crin Oceanfa; f3) noue cetati fundate de omeni

ce si lassa patri'a si se stramuta d'in

colla de oceanu; y) toti suppusii unei
poteri d'in una cetate d'in terra straina :

niele de.d'In collo de oceanu, cumu : cafea, cacaua, etc.

COLONIARIU,-a, adj. s., coloniarins ; relativa la colonia, si mai vertosu,
cellu nascutu intr'una colonia.
COLONICATURA, s. f., portione de
pamentu c possede unu colonu.
COLONICIT,-a, adj., coionicns; 1. re-

lativu la colonu ca lucratoriu de pamentu sau la coloniacolon atu : pactu

colonicu, lege colonica, care reguledia
relationile intre possidenti si coloni ;
partea colonial, parte de venitulu d'in
pamentu ce cade colonului.
COLONISARE, v., (fr. coloniser);

a populd, una terra ca colonie, a tramette una sau mai multe colinzie in-

tfunu Ion.

COLONISATIONE, s. f., (fr. colonisation); actione de

resultata allu acestei actione;
modu de colocolonisare-'
nisare.
COLONISATORIU, -toria, adj. s.,
(fr. colonisateur); care colonisa.
COLONISTIT,-a ,

s., in inseninarea

lui colonu de sub 2.

COLONU,-a, adj. s., colon's, (it. colono, fr. colon); d'jn colere: 1. carelucra
pamentulu, care siede la terra si se occupa ea economa rurale, agricultoriu :

a) in genere : terra lipsita de coloni;

avuti' a si poterea terrei nostre sta in coJoni; b) in parte : a) care cultiva pamen-

usuri. (Cuventulu, dupo local itati, se ande

ca differite pronuntie : colofania si m.

colofanitz, calafaniu , calofoniu , etc.);
b) adj. colophonicu-a =de colophonia ;
acidu colophonicu, care formedia basea co-

lophoniei; 2. col aphone, s. m., colophon

:-_-_-7.0Xocp6v : a) culme, fastigie, vertice;

b) prin metafora, genu de insecte coleop-

tere pentamere d'in famili'a lamellicorneloru.

COLOPHONICU, colophonia, colaphoniu, etc., vedi colophone.
COLORANTE, adj., coiorans ; care
corora : materie coloranti se chiama, in
chymia, veri-ce compositu care da colore corpuriloru, si in parte, acelle principie colorate cari dau colore floriloru si
altoru parti alle vegetaliloru, cumu si
umoriloru si substantieloru solide alle
animaliloru.
COLORARE, v., colorare; a di colore: 1. in genere, a dd veri-ce colore :
sorele colora fructele, artea de a colord
vitruluicristallulu, pannurele ; pudorea
colora faci'a; 2. in special : a) a face
rosiu, negru, etc., a nu lassd albu, sau

a di Alta cobre, de cea ce are lucrulu

de ordinaria: sorele colora faci'a omului, facunda-a se se rosesca sau se in-

www.dacoromanica.ro

COL.

COL.

negresca ; de acf : coloratii Africani ,

negri; coloratii Americani, rosii ; b) a
da colore unui tabellu, a lu depiuge;
c) a sic color faci'a : a) in genere, a i
da alta colore differita de cea natura/e;
) in speciale, a da ca dressu, albu sau
rosiu, pre facia; asia si : a se colord,
vorbindu de facia, insemna : a') a luA
veri-ce colore differita de cea ordinaria;
I3') a se mg sau innegrf prea tare; 7') A

se ros catu se cade se fia rosia faci'a

unui omu sanetosu ; 3. metaforice : a) in
genere, a da una profunda impressione,
a adapa si petrunde de ceva ; b) in spe-

ciale : a) vorbindu de stylu, a colord=

a da colore in differitele insemnari ce
are cuventulu colore, candu e vorb'a de
stylu, (ved colore); p) a da unui ce uritu

si reu apparentia de bonu si formosu,

a cauta se presente ce e reu ca bonu :
a color vitiele celle mai gretiose cu numene formose si speciose.
* COLORATIONE, s. f., (fr. colors-

non, it. coloratione); actione de a colord sau a se colord; resultatu, effectu

allu colorarei : coloratipnea corpuriloru
pin absorptionea luntinei; colorationea
erroriloru si culpeloru.
* COLORA.TORIII,-toria, adj., polorator; care colora saq serve a colord ;
mai vertosu cui place a colora stylulu,
tabellele, etc., care scie bene face usu
de colori, spre a produce effectele ce are
in vedere : bonu, mare coloratoriu, (vedi
si coloristu).

COLORE si cubre (pre a loourea cu

r in locu de / : curore), s. f., color (it.

colore, fr. couleur); facia , apparentia
ce offeru vederei suprefaciele- corpuriloru prin diversele combinationi de specia si de cantitate a radie/oru de lumina

ce aceste suprefacie reflectu si transmittu /a ochiulu nostru : superfaciele

presenta colore alba, dco reflectu si
transmittu ochiului tote speciele de radio combinate in acea-asi cantitate ca
si in lumin'a solare ; d'in contra elle
presenta colore negra, deco reflectu mimid. co se pote dice co nu renimului
flectu de locu; d'in combinationile intermedie nascu tnulte alte si varie colori :
1. proprie : a) in genere : colore fora lu-

783

mina nu pote essiste; fiori de mii de colori; colori primitive, cari se capita prin
decomposationea in prisma a radieloru
luminose : colorile primitive sunt septa :
rosiulu, aurantiulu, galbinulu, verdele,

albastrulu, indiculu, violaciulu; colari

secundarie, resultanti d'in unu numeru
datu de colori primitive ; colori complimentarie, cari combnate impreuna dan
radi'a alba a luminei; colorile principali
alle cailoru sunt : albulu, negrulu si rosiulu; d'in acestea nascu multe si diverse
grade de coloratione, cari inco porta
numele de colori, colore aura, argenta,
arama, plumbia, cenusa, lemna, albastria, venda, veneta, sangina, etc.; co-

lorea aurului sau de aunt, colorea carnci sau de carne, etc.; colori viue, clare,
deschise, inchist, surde, delicate, fallaci,
spellacite, sterse; colorile planteloru, a-

nimaliloru;a lua, a bee, a face se iee,

a da una colore; a perde colorea; colorea
esse, se spellacesce, se sterge, pere, etc.;
b) in parte : a) colorea naturale a faciei
omului : cu peni si oche
cu denti
albi, cu colore suave; colore
negri'
addeverata,
in opposetione ea colore fucata=colore
arteficiale; fi) colorea negra sau negrastra, colore rosia sau rosiatca, Si in genere, colore a faciei omenesci care se de-

partedia mai multa sau mai pucinu de

cea alba ; 7) vorbindu de vestimente ,
veri-ce alta colore, afora de cea negra
sau inchisa; a) mai vertosu, formosa colore a faciei omului, formosa faca, formosetia; 2. metaforice : a) ce serve a da
colore, mediu de colorare, ingrediente de
care se face usu in tinctura si pictura :
colorile, de cari se servescu tinctorii si

pictorii, sunt parte naturali, parte arteficiali ;

in pictura colorile sunt mediele de espressione alle ideeloru artistului;b) fasciora de pannura sau altu
ceva coloratu, care serve ca semne sau
symbolu : colori nationali, colorile une
familia; colorile unei nave; c) la cartile

de jocu, colore=un'a d'in celle patru

specie de carti ; d) in insemnari mai ideali : a) despre stylu : a') espressionea
in genere, cuventele fiendu pentru scriptoriu ce sunt colorile pentru pictoriu ;
fY) espressione energica, imagine, figura

www.dacoromanica.ro

'i84

cot.

COL.

calitate particularia a styretorica;

lului funui autoriu; 8') calitate generale
a stylului unui genu de scriere : colore
tragica, epica, lyrica, etc.; de ad : f3) in
genere : calitate, forma, genu, natura,
statu, etc. : nemica d'in vechi'a colore si

forma a cetatei n'a mai retnasu ; rari

sunt ontenii de acesta colore; mai vertosu

fiendu vorb'a de natur'a opinioniloru si

sentimenteloru politice alle unui omu ;
y) forma regulata si gratiosa, formosetia, splendore, gratia, ornamentu, etc.

vorbindu in genere si de alte lucruri,

ro in parte despre stylu ; de unde :

vorba, prin scrissu sau prin pictura, co-

lore ce nu e a lui , colore mai viva de

cltu cea naturale, cu scopu mai vertosu
de a ascunde curatulu addeveru; de ad :
colorire=simulare , dissimulare, a-

scundere; a d unui ce reu, uritu, falsu, etc., apparntia de bonu, formosu,

addeveratu.
COLORISTU,-a, adj. s., (it. colorista, fr. coloriste); care coloresce : 1. pictoriu ce connosc bene artea de a color;

care da colori la table de desemnu ;

scriptoriu , care scie bene color styTulu seu.

faciarfa, facia bona ce cauta

se d cineva unui ce reu si uritu : ne-

* COLORITU,-a, d'in colorire :1. part.

passivu : stylu coloritu, table de desemnu
bene colorite ; 2. subst. masc. coloritu,

dentnu e de unu omu se ineeste mentionea cu formose si farmeatorie color.

COLORIARE, v., vedi colorire.
COLORIDEI adj. s., (fr. colorido);

(it. colorito, fr. colors); a) proprie, in

pictura , modu de colorire, ammesticu
cuvenitu allu coloriloru, d'in care resulta splendorea, grati'a, asseminarea

relativu la colore;

s. f. pl. coloridi,
familia de composite ternarie organice,
care coprende principiele coloranti.

cu addeverulu, perfectionea unui tabellu

de pictura , perfectione la care nu pote
adj unge desemnulu senguru; effectulu

* COLORIFIC U ,- a , adj. (it. coloriiico,

resultante d'in coloritu ; b) prin meta-

fr. coloritique; olore-facere); care face

colore : radia colorifica.
* COLORIGENIU,-a, adj., (fr. colorigbae; colore-genere); care- nasce colore
sau se nasce d'in colore.
*COLORIGRADU, s. m., (colorigrade ; colore-gradu); instrumentu de mesuratu gradulu de coloratione allu unui

fore a) colorea faciei unui omu; yvor-

S) forma speciosa, si de acf, apparentia,

corpu.

COLORINU,-a, adj. s., (it. colors. f. colorina, materia colorante rosia.

COLORIRE,-escu, (it. colorire), si
coloriare (fr. colorier), y., a d colore,
inse cu acestu intellessu generale se applica de regula form'a classica colorare,
dro colorire sau coloriare se dice in speciale Cu intellessulu de : a appled, sau
d colorile cuvenite unui tabellu de pictura, unei tabla de desemnu, etc. : multi
pictori colorescu mai bene deceitu desemna ; de acf, prin metafore :a) a color vocea, a i dtl volumele si intonationo-a); de colore;

nea cuvenite sentimenteloru de espressu;

b) a color stylulu, dandu fiacarui lucru
colorea propria si descriendu-lu cu fidelitate ; c) in genere, a d unui ce, prin

bindu de voce, conformarea ei cu sent,

mentele de espressu; y) vorbindu de stylu,

de limba , coloritu = espressioni pleno

de energia, de gratia si de addeveru.
* COLORIZATIONE, si colorisatione,
s. f. (it. colo rizz atine, fr. colo rization);
d'in unu verbu colorizare, modu de manifestare allu unei colore intr'unu corpu,
(vedi si coloratione).
* COLOSSALE, adj. (it. colossale, fr.
colossal); de colossu, assemine unui colossu , afora d'in, calle mare : statua colossale, monumente colossali, de marime
colossale.

COLOSSEU Si colossiu,-a, adj. s.,

colosseus (compara si it. colosseo si coliseo, fr. colosse si colis6e); de colossu;
nespusu de mare : 1. adj., statua collossea, unu Apolline colosseu; 2. s. m., colloseu, amfiteatru construitu in Roma de
Vespasianu, numitu asi, dupo unii, de
la statu'a colossale a lui Nerone,,caze se
afld, in vecinitate, ro, dupo altii, de la
colossii ce incongiurau amfiteatrulu.
COLOSSICU-a , adj., colossicas ;
vedi colossale.

www.dacoromanica.ro

COL.

COL.

COLOSSU, s. m., coiossus (soXoacsk);

1. statua mai mare domaba e fienti'a ce

representa, statua de marinas estraordinaria, gigantica, cumu fura la Rom'a

statuele lui Nerone si Commodu, (vedi
colosseu); in speciale : colossulu de la
Bodu, statua de arame, malta de 70 de
coti, care representa Sorele sau pre Apolline , assiediata la intra.rea portului

785

cei doi colti ai aprului; vorbindu de

omu : cc) coltiu=dente prea mare, dente
prea lungu si prin urmare deformu : omulu acestu-a are colti, nu dentd; [3) col-

tiu=parte de dente si mai vertosu de

massella stricata, ce mai remane in pelle
sau se rupe si cede: unu coltiu de dente,
de massella;
frasi proverbiali : a se
appucd la coltiu=a se appuca de certa4

a std la coltiu = a se oppune, a se arreta rebelle; a arretd coltii : a') a pelli

sau belli coltii=a ride disgratiosu; [0 a

insulei Rodu, nuruerata intre celle septe

niinuni alle lumei; 2. applecatu, prin estensione, la totu ce este estraordinariuf
mare, potente, etc. : col ossulu de media
nopte=marele si potentele imperiu allu
Russiei.
COLO STRA, s. f., (dupo localitali si
colastra, corastra, colasta si corasta), colostra ; antaniulu laptcr ce curro d'in
mammellele femineloru cateva dille dupo nascere.
COLTIATU,-a, adj., dentibus falca-

me, mugura, blastariu : erb'a da coltiu,

primii colti ai sementieloru; [3) spinu,
ciepu : coltii de care e armata coj'a castanei; 2. cu Pl.-re, coltiure sau coltiuri,

tis Tel broncis munitus, cut dens Tel

dentes deformiter prostant; audax, petulans, rixosus; armatu cu co/tiu sau
ea colti in insemnari alle cuventului

parte proeminaente : a) la pane : unu coltiu de pane, cellepatru coltittri alle panei
pentru liturgia; coltiurile panei sunt celle
maibene copte si mai cu multa coja; b) la

coltiu de sub 1.: coltiatulu capru, coltiatele scrofe; omulu coltiatu : a) cu denti
mari, cari essu afora din gura ; cu denti
prea mari si prin urmare uriti ; b) cu-

tediatoriu, care sta contra, care se oppune, se appuca de certa, care are mai
multa cutediantia : cei mqi coltiati d'in

edificie, calli, spatie in genere : a) anghiu proeminente, parte esterna a unui

anghiu : celle patrucoltiuri alle casei, la
unu coltiu de calle; inse si : f3) parte interna a anghiului : a accumuld mobilile
la coltiurile camerei; de ad : in genere? parte retrassa, anghiu: me tradtia-

rebelli.

mescu a trai in veri-ce coltiu de pamentu;

COLTIRE,-escu, v., d'in coltiu, vedi

incoltire.
COLTISIORIU, s. m., deminutivu d'in
coltisiori, ca deminucoltiu 1. cu

tivu d'in coltiu sub 1. : coltisiorii porceltului; 2. cu pl,-e, coltisiore, ca demin.

d'in coltitt sub 2.: coltisiore de pane,
COLTIU, s. m., p1.-i, si-re, acutior ve!
longior &tia, broncus vel falcatus dens,
dens eminens et deformis; angulus, secessus; spina; editior mons; proeminentia ; pars extrema proeminens; frustum
vel crustulum panis; germen, cyma;
coltii: a) dente ascutitu, cumu su
ai carnivoreloru : coltii canelui, catusiei,

tigrului, lupului, vulpei; lupulu infige

coltii in pantecele pecurei ; b) mai vertosu, dente mare, falcatu si essitu d'in
gura, cumu su ai apriloru si porciloru :

se oppune, a sta contra, a si arretr melare, si potrea de a si resbona; omit bonu

de coltiu=care se infige la crta, earui-a
nu e frica de a respunde si de a se op-

pune ;d) vorbindu de plante : cc) ger-

c) la munti, rupi, petre si alte assemini

lucruri, punta, pisen, proeminentia, etc.
(d'in acea-asi radecina cu col-um-na,
cttl-me, cel-su, etc., de care vedi la cillire=cellere; pote inse fi in relatione de
cumnatia si cu radecin'a , d'in care a
essitu col-tucu, cumu se pote ved d'in
coltiunu=calcionu).
COLTIITNU, s. 111., vedi calcionu.

COLTIURATU,-a, adj., munitu cu

coltiuri in insemnarea lui coltiu de sub 2.
COLTIUROSU,-a, adj., ploma de col-

tiuri in intellessulu lui coltiu de sub 2.

COLTUCU, s. m., vedi cultucu.
* 1 COLU, s. m., colum;instrumentu

de colare, stracuratore in genere, si in,

speciale, stracoratore de smi cene c e serve

a stracord lapte, oliu, vinu, etc.

* 2 COLU, s. m., col= si colon (11,6o
50

www.dacoromanica.ro

786

COL.

Xov, compara si it. si fr. colon); in genere, membru, parte d'in unu totu
ganicu; ro in specia : 1. a dou'a parte
d'in intestinulu grossu, care se intende
de la cecu peno la rectu : colu ascendente,

COL.

lacesce in mersu colttbrosele carrari

d'in selba.
COLUMBA, s. f vedi columbu.
COLUMBARE, adj. s., vedi columbaritt.

parte a colului ce se intende de la cecu

* COLUMBARE, v., columbari; d'in

peno la marginea costeloru false d'in de- columbu, de regula refiessivu, a se corept' a, in opposetione cu colu descenden- lunzbei , a se caretik; a se saruti ca cote, parte a colului ce se intende de la me-- lumbi i ;
in acellu-asi intellessu cu

diloculu faciei esterne allu renichiului

stangu peno la foss' a iliaca correspondente; colu iliacu=iliacu=S. anta colului, parte a colului ce descrie-una dupla
curba si imple foss' a iliaca stanga; colulu se dice si intestinulu lumbariui de
un de : lumbariulu dereptu=colulu ascen-

dente, lumbariulu stangu= colulu descendente, lumbariulu tranversu =: portione a colului ce merge piedisiu de la
una lature la alt'a a partei superiore a
abdominelui; g. fienduvorba de cuventu:

a) periodu, frase completa; b) parte de

periodu sau de frase; c) parte de versu,
de strofa; d) puntu ce ,se pune in susulu
liniei scrissa, Cu littere grecesci mai vertosu, si care tine locu de doue punte sau
de puntu si virgula; de ad : semicolu=
hemicolu=vir gula.
COLUBRA, s. f., colubra; 1. fernina
a serpelui, si de ad serpe in genere; form'a masc. colubru e mai pucinu usitata;

2. in speciale, unu genu de serpi.

* CO LUBRIFERU,-a, adj., c'olubrifer
(colubra-ferere); care porta colubre:
lubriferele furie alle infernului, colubrifere selbe si lucruri.
COLUBRIMODU,-a, adj., colubrimodus (d'in colubra-modu); in modu sau
forma de colubra : peri colubrinzod i ,
cumu eran ai furieloru infernali.
* COLUBRINU,-a, adj. s., colubrinus
(compara si fr. coulearrin-e si colu-

brin-c); de colara : 1. adj. ochi oolubrini; caracteriu colubrinu; 2. substantivu : a) m., colubrinu, pl. colubrini, familia de reptili, care are de typu genulu

col ymb are.

COLUMBARIU,-a, si columbare, adj.

S., columbarins-um si columbaris; reIativu la columbu; 1. substantivu m., co-

lumbariu : a) personale, care are cura

de columbi; b) reale : a) incapere de tinutu columbii; f3) cuibu de columbi, facutu in assemine incapere; de ad; y) gaura : a') in muru,, ca se se imbucce in ea

capitula unui caprioru sau unei trabi;

intr'unu mormentu, spre a assedid
ea urnefunerarie; 1.") in pall'a unuixemu;
S') in paretele navei, spre a petrece prin

ea remulu; 2. s. f. reale, columbaria si

colunzbare : a) specia de laciu, de ochiu
cu care se lega sau prende ceva, asi, nu-

mitu de la form'a gaurei pre care intra

columbii in columbariu ; b) specia de
plante.
COLUMBELLU,-a, s., eolumbulus;
deminutivu d'in columbu.
COLUMBIC17,-0, adj., de columbiu :
acidu columbieu.
COLUMBLNU,-a , adj. , columbinus
(compara si fr. columbin-e); de columbu,

relativu la columbu : voce columbina,

penne columbine ; colore columbina .=:
gusi'a porumbului ; s. f., reale, columbina : a) gainaciu de columbu, ce serve la
ingrassiare de agri; prin estensione ,
stercu de veri-ce alta passere, care serve
la stercorare, substantia ce se estrage

d'in radecin'a p/antei numita columbu.

COLUMBIU, s. m., (it. colombio);
numele unui metallu ce se dice mai desu

tantaliu.
COLUMBU,-a, s., columbus-a (pro-

colubra; b) f. colubrina : a) genu de plan-

babile d'in columbare=colymbare.1.-_-zo-

t; [3) specia de tunu mai lungu si mai

suptire de cfttu tunurile ordinarie.
COLUBROSU,-a, adj,, colubrosus;
plenu de colubre : lacu eolubrosu;
tortuosu ca una colubra ce se incol-

Xu[00, pentru co columbii beu cu rostrulu affundatu, in apa); 1. genu de passeri forte connoscute; columbulu serve de symbolu allu simplicitatei si sinceritatei de ftnima, allu blandetiei, etc.:

www.dacoromanica.ro

COL.

COL.

fiti intellepti ca serpii, si simpli ca columbii ; in traditionile religionei si alle

artei, symbolu allu spiritului Bantu: si
spiritulu in figura de .columbu descense;
oppusu la corbu ca symbolu de reutate;
mai vertosu sub forma feminina, columba;
a) femina sau ata plena de gratia, de pudore si de blandetia; b) in speciale, muiere
pura, affectuosa si blanda; dro si: e) femina Cu appucature relle, destullu se fia

787

basi si capitelle; columne rotunde=columne cylindrice, ai caroru fusti sunt

in totu circulan; columne cadre sau cadrate , ai caroru fusti sunt de sectione
rectangularia; columne involte, ca sec-

tioni polygonali alle caroru anghiuri

sunt rotundite; colurrane canellate sau ca-

naliculate, pre ai caroru fusti se afla sapate canalj verticali; columne geminate,

allu caroru fuste e formatu de trei la-

dilect'a sau mundea cuiva ; 2. masc.

co/umbu=radecina a unei planta, menispennum palmatum lui Linneu, asia

turi assemini si ecali, etc; medie columne,

numita dupo maculele assemini cu alle

penneloru columbului; ro f. columba=
parte a navei ce sta necontenitu cofundata in apa, carina.

se pot applicA la unu muru, etc.; dupo

posetiune se dice : .columna angularia,

COLUME, s., colmen; (d'in cellere=cillire, de unde apoi culme si columna, allu caroru intellessu generale
reunesce form'a colume=ce se redica in
susu, si anume) : 1. inaltime a unui ce
mesurata de la petiore, in susu; 2. partea cea mai de susu a unui ce, calme,
crescitu; de ad metaforice : flore, ce e
mai bonu sau mai destinsu; 3. inaltime
ce sustine alta ceva, puntu de redimu,
rediniu, furca, propted, columna; de aci
metaf., redimu, adjutoriu.

taiate prin medilocu dupo planulu ver-

ticale ce trece prin assea loru, spre a

candu e pusa la anglulu unui edificiu;
columna singuratica, candu fustele ei
nu e legatu sau prensa de neci unu alta
corpu : columna leg ata , prensa sau unita

cu altu corpu; columna solitaria, re dicata singura in mediloculu unei plate;

dupo scopu pote fi : columna monumen-

tale, candu serve ca monumentu ; co-

lumna rostrata, candu e adornata cu

rostre de navi luate de la inimicu, spre

a consecrd memori'a n'id victoria navale; column'a traiana sau lui Traianu,
redioata la Rom'a, spre a consecrd memori'a victorieloru lui Traianu asupr'a
COLUMELLA, s. f., colunaella; 1. de- Daciloru; columna nailliaria, pre marminutivu d'in Columna; 2. in speciale, ginea unei calle la fid tare nnilliariu ,
spre a india, distantiele, si in speciale,
assele unei concha spirale.
COLUMELLA.RE si columellariu-a cea puga in centrulu anticei Roma, de
adj., s. columellarls (fr. columellaire); la care incepea a se mesurd tote
relativa la columella denti columellari, imperiului romana, etc.; 2. prin estenascutiti, canini; s. f. pl. colunzellarie, fa- sione si metafore : a) veri-ce serve a
sustin sau fin : columnele unui patu,
milia de mollusce.
COLUMNA, s. f., columna (vedi co- colun?nele de cari se lega una nave adlume); 1. ca termina de architectura junsa in porta ; b) ce semina in forma
si de constructione in genere, pilastra cu una columna : a) la caloulu, seria
ce serve a sustin unu tablatu, a ornd, verticale de cifre puse un'a sub alta
unu edificiu , a consacrd, memori'a unei a adulad cifrele d'in column'a dieciloru;
victoria sau altei fapta stralucita : par- p) in auatomia , se applica numele de
tile principali alle unei columna suntu : columna la diverse parti alle corpului
basca, fustele, capitellulu; columnele potu

fi de petra, de arome si de alta materia;

colunate a d'in una sen gura buccata de

petra se dice tnonolithu ; dupo stylu ,

column'a pote fi corintica, dorica , ionica, etc.; dupo forma sunt : columne
binate=columne imparechiate, asid dis-

puse ate doue done, co se attingu in

column'a carnosa a cordei, colunzn'a velului palatului, si mai vertosu : column' a

vertebrale, ossulu spinarei compusu d'in
24 de v ertebr e; 7) in physica : column' a

voltaiana sau lui Volta=pil'a lui Volta,

(vedi pila); apoi : columna de apa, de
aeru sau de alte licide si gaze, cauti-

tate de aceste licide sau gaze ca una

www.dacoromanica.ro

788

altitudine si una base, determinate in

realitate sau numai prin cugetare; asid,
si : columna de focu, si in speciale, columna de focu, care noptea serviea Ebreiloru de conductoria in desertu; de ad;
columna de focu=bonu , estraordinariu

si luminosa conductoriu, fia oniu sau

principiu; S) in artea typographica, un'a
d'in pattile in care e divisa una pagina :

a typari in doue columne, in patru columne; e) la registre, tabelle, etc., divisione pro pagine, formata prin linie,
trasse de susu in diosu registru C44 trei
columne; C) in geografia : columnele
Ercule , sau absoluta columnele, cei

doi munti de pre termii strimtorei ErGibraltaru); 71) in militia, desculana

posetione de osti mai estensa in lungu
de ctu in latu : columna de pedestri,
de callan, de artillar, de atiacu; O) columna chronologica : a') proprio, columna cu inscriptioni istorice in ordine
chronologica ; p') divisione d'in unu tabella chronologicu; c) in intelless u ideale,

ce serve de redimu ea una columna :

redimu, adjutoriu,etc.: barbatulu illustr e
erd cea mai firma columna a cetatei; singur'a columna a famitiei e acestu june.
(Form'a colonna mi e naturale limbei romane).
* COLUAINARE si columnarriu-a, adj.
S., columpiarlo Si columnarlusum; relativu.la columna, care semina cu column'a:
lumina columnare;
subst. m. co/um-

nariu: a) personale, cellu condemnata

la columna, a fi legatu de columna, criminale sau detoriu ce nu solve detoriele;

b) reale

COL.

COL.

a) impositu pro columne;

p) fragmentu de petra, de marmore.

COLUMNATIONT, s. f., columnatio

(compara si fr. colonnation Si colonnaison) ; d'in verbu camuflare : 1. relimare sau adornare ea columne : colUmnationea scenei; 2. di sp sitio ne, modu

de a ordind si pro portiond columnele,

si de ad : 3. ordine sau seria de collumne, (vedi si colunznatu).
COLUMNATUra, adj. s., columnatas
(compara si it. colonnato, fr. colonnade);
ca si columnotione, d'in unu verba col-

lumnare : 1. ca part. sau adj., redimatu

sau ornatu cu columne : coperemente co-

lumnate; 2. ca subst, a) m., columnatu:

a) moneta, mai vertosu moneta ispanica,
care are pro densa doue imagini de columna : columnatii, forte desi mai inainte, astacli au disparutu mai de totu d'in
terr'a nostra; (3) ordine de columne ce
servu de ornamentu ; y) moda de a ordind columnele; b) f. columnata, in a-

cellu-asi intellessu ca columnatu sub

P si T. (Form'a colonnatu sau colunnatu
nu se pote approbd.)
*COLUMNELLA, s. f., colmena; deminutivu d'in columna;form'a masculina columnellu inco pare a fi fostu usi-

tata si in latin'a, colmenas; in limbele

noue latine, acea-asi forma, de essemplu,
it. colonnelo este asid de usitata ca si cea

femin. colonial% si, se applica si cu

intellessu personale de : titlu sau gradu
militare ce porta cellu ce commanda, ca
tribuna milihriu,la mai multe companie
si la capitanii loru; cu acestu intellessu
a intratu si in limba uostra m. columnellu, pronuntiatu si colunnellu, colonnellu, catui-a ar fi de preferitu columnariu; (vedi columna sub 2. 7i).
COLUMNELLU, s. ni., vedi coluntnella.
* COLITRUra, adj. s., colaras (taompos, d'in x6Xog=mutilu si oiSpeE=:coda),

mancu de coda, si in genere, manca,

mutila; de ad S. ni., coluru, pl. coluri;
nume datu la doue cereuri mari alle sferei ceresci,
cari : colurulu ecinoctieloru=colurulu ecinoctiale trece prin celle
doue punte ecinoctiali; colurulu solsti-

tieloru= colurulu solstitiale trece prin

celle douepunte solstitiali alle eclipticei.
* COLYMBADE si columbade, adj. s.,

colymbas (zoblipetq); care innota; de

ad s. f., colymbade, oliva muriata; in
medicina, asseminea oliva pisata si applicata la arsure.
COLYMBARE si columbare sau colymbire si columbire,-escu, (mai pucinu
bene colinzvire), v., xoXop.p4v; a cofundd

in apa, si in speciale, a cofundd unu co-

pilla, spre a lu batteza.

COLYMBATURA si columbatura sau
colymbitura (raai pucinu bene : colintvitura); actione de colymbare sau colymbire.
COLYMBETRA si columbetra (mai

www.dacoromanica.ro

COM.

COM.

pucinu bene : colimvitra), acat4[30pa;

loen sau vasu de colymbare, si in speciale, vasu de col ymbatu copii la battezu.
* COLYMBU si columbu, s. m. colymbus (x6X040C; vedi si columbu); 1. ab-

stractu, actione de col ymbare ;

cretu, care col ymba sau se colymba, si
in speciale, genu de passere apatica, care
in continua se da a fundu, mergus (fr.
plongeon); numitu pro a locurea si crocodellu sau corcodellu.

t COM, prep., vedi cu.

COMA, s. f., coma (x61).71); 1. peru de

la capu , capilli , fiendu vorb'a de omu,

dro mai vertosu de animali : com'a callului, leului ; 2. prin metafora :. a) firele,
frundiele superiori alleplanteloru:conea

789

COMBINARE, v., combinare (d'in cona

si binu); oppusu la desbinare, si synonymu cu imbinare, verbulu combinare

insemna : a pune in preuna si a un strinsu
doue sau mai multe lucran i asid, in catu
se formedie una unitate perfecta, si ac-

sta-a atatu in intellessu materiale : a

combindlittere, syllabe, cuvente, numere,

cifre, etc., catu si in intellessu ideale

a combind unu planu, idee, judecie, rationamente; in speciale : a) in calculu,
a un ununumeru de obiecte ore-cari in
grumuri de unu certu numeru de aceste
obiecte : a combind 24 de obiecte cate
trei trei; b) in chymica, a un unu corpu
ca altulu de natura differente, asid co

scote conaanaculu

corpurile unite dau unu nou corpu ornogeniu in tote partile selle : oxygeniulu
combinatu cu hydrogeniulu da apa.
COMBINATIONE, s. f., combinatio
(compara si it. combinazIone, fr. com-

si caciullire. M.
COMANACU, s. m., p1.-e, galerus cy-

binalson); actione si resultatu allu actionei de combinare : mesur' a versului

anticu se fundedia pre combinationea
syllabeloru dupo cantitate; combinationea basiloru cu acidele da sarile ; una

arborilortz; de ad : b) culme : cont'amuntelui, collinei, casei, etc.

COMANACIRE, - escu, v. a lud sau

semnu de profunda
relless., a se comanad =
reverentia;
a si scote comanaculu, a face profunde
compara
si chiaru basse reverentie;

lindricus; operculum; 1. specia de toperimentu de capu de forma cylindrica;

in speciale-, coperimentu de capa preutosca sau calugerescu de acea-asi forma;
2. prin metafora, capacu de caldare sau
de altu vasu. (D'in coma, sau prescurtatu
d'in cucomanacu, derivatu d'in cucoma
= cucuma). M.
* COMARCIIU, s. ro., com arabas (x6PAPX0S, d'in x4rr1=satu si apxstv=pre-

sedere, administrare); magistratu allu

unui satu sau unei cetatelle.
COMA.TU,-a, adj., comatus; proprie,

combinationedeministeriu;combinatione
de idee, etc.
COMBINATORIU,-toria, adj. s. com..
bluans (it. combinatore, fr, combinatour si combinatolre); care combina sau
serve a combind : spiritu combinatoriu,
arte combinatoria.
* COMBURENTE, adj., comburens,
(it. comburente); care combure: corpuri
cornburenti, proprietate comburente.
* COMBURENTIA., s. f., (it. comburema); calitate sau proprietate de comburente: comburenti'a oxygeniului.

part. d'in verbulu comare=comare=a

* COMBURERE, combussi si conabus-

mun Cu coma sau Cu ceva assemine comei, Si prin urmare comatti=munitu Cu

sei, combustu, y., comburere (d'in com

coma sau Cu ceva assemine comei : temple

reduce in cenusia, si de ad, a nemic, a

destru.
* COMBUSTIBILE, adj., (it. combastiblle, fr. combustible); d'in combustu
de la comburere, care se pote combure

comate; cornea frunte a callului.

COMBATERE, v., (it. combattere, fr.
combattre); a bate cu potere, applecatu
mai vertosu in intellessu ideale : a combate parerile, errorile cuiva; a combate
pre cin eva in parerile si assertionile selle.
* COMBINABILE, adj., (it. combina-

blle, fr. combinable); care se pote combind.

si burere= arden); a arde cu totulu, a

usioru, care se apprende si arde currendu

si bene : sulfurea, pecur' a, lenznulu bene

uscatu sunt forte combustibili; s. com: a) tote cate servu la arsu ;

b) in speciale : a) in chymica, corpu ce

www.dacoromanica.ro

790

COM.

COM.

se combina cu altulu, combinare ce se

face prin incaldirea, apprenderea si arderea acestui corpu si care e effectulu
combinationei intre combustibile si comburente; 13) in geologa, classe de petre
cari coprenda materie vegetali combustibili ; in mineraloga, classe de minerali ce coprendu elemente combuatibili.
COMBUSTIBILITATE, s. f., (ital.

combustibilita, fr. combustibilit); -caMate, aptitudine de combustibile.

COMBUSTIONE, s. f., combustio
(it. combustion, fr. combustion); d'in
combustu de la eonzburere, actione si resultatu allu actionei de comburere , ar-

dere completa, nemicire prin focu ;in

speciale, ca terminu chymicu, acta de

essercitie gymnastice, jocu de cani, de

mimutie, etc.; b) Teri-ce fapta ridicula,
veri-ce se face fora seriositate, si mai
vertosu, flpta ridicula, seccaturosa, neasteptata si adesea supperatoria : ce vomedie mai e asta-a! a se tin de comedie, a face comedie.
COMEDIANTE, s., iudius; care face

comedie in intellessulu cuventului comedia de sub 2, a.

COMEDIASIU,-a, adj., scurra; care
face comedie, care se tine de comedie,
in intellessulu cuventului comedia de
sub 2, b. M.
COMEDICU,-a, adj., comedious (xcoimpaot6q); relativa la comedia in intelles-

sulu de sub 1.: artea comedica.

desvoltare de caldura cu ardere, ce facu

certe corpuri, candu se combina cu altele; ca termiuu de anatoma, reducere
a corpului omenescu in cenusia d'in cause
neconnoscute; ca terminu de astronoma,
stare a unui planetu candu se afla in conjunctione cu sorele; in intellessu ideale

COMEDU,-a, s., comcedus (xoy.4006);

actoriu care joca in comedie in insemnarea cuventului comedia de sub 1.
COMERE, comui, comutu si comtu
sau comptu, v., comere, a curl com'a sau

focu, incendiu, mare calamitate ce se

adorn/ veri-ce altu lucru, si mai vertosu,

stylulu, orationea.
*COMESTIBILE, adj. (fr. comestible)
comestu de la comedere, ce se pote

esca de una data.

COMBLISTIVU,-a, adj., (it. combu811,03); care are potere de a comburere.
COMBUSTU,-a, part. d'in comburere,
combustus, arsu.
COMBUSTURA, s. f., compustura,
d'in combustu, actione si mai vertosu resultatu allu actionei de comburere, arsura.
ft CO1VIEDERE, comesu si coniestu,
comedere (d'in com si edere=mancare);

a mancl, a consume.

ft

perulu, a ua peptend, unge, neted, implett, ordin/ , adornl, etc., si de ad, a

mancl;s. comestibili, cate servu la nutrirea omului.

COMETA, s. f., p1.-e, cometa (lcorijrqq)

stella comata.
COMETARIU,-a, adj., (it. cometario;
fr. comtaire); relativa la comete : ellipse
cometaria.
COMETU, s. m., p1.-i, cometes (zo/.01-

COMEDIA, s. f., como3dia (x041.(1)8Ea,

d'in xWirti=satu si (pN=canticu, pentru

co primii jocatori de comedie amblau

d'in satu in satu, ca se si cante si joce

comediele); 1. un'a d'in cello doue specie
principali alle genului de composetione
dramatica , composetione in care se re-

presenta una actione d'in vieti'a commune, in care se depingu partile ridicule alle omeniloru, si allu carei essitu
e de regula letificu : comedi'a, ca si satyr'a, bate vitiele cu fiagellulu ridiculului ; 2. prin estensione si metafore
a) veri-ce spectaclu care serve la delectare, si in speciale, spectaclu pentru delectarea vulgului, cumu : jocu pre funi,

vriq); stella cu coda sau cu coma; aceaasi cu cometa.

COMICIT,- a, adj., comicus; relativu
la comedia : 1. in intellessulu cuventului comedia de sub 1: poeti comici, auctoriu comicu , genulu conzicu , talentu
comicu; actori comici, actrici cornice ;
caracterie sau persone cornice; 2. in intellessulu cuventului comedia de sub 2
portu comicu , disse conzice, gesturi cornice, figura comica;
s. personale, auc-

toriu sau actoriu comicu : unu bonu

comicu.

* COMISSARE, v., comissari (mph-

) celebrarea unui ospetiu, una preamblare sau processione

Cetv); a face ,

www.dacoromanica.ro

791

COM.

COM.

festiva Cu musica si Cu saltu , apoi a se

abate la unulu d'in convivi, spre a reincepe licentiele de mesa; a se preamblk
cu musica; a se dk la petreceri festive;
a face escesse de mancare si de beutura;
a merge se cante si se -sane la ferestrele
cuiva, etc.
* COMISSATIONE, s. f., comissatio;

speciale , care pentru preveghiare sau

pentru adjutoriu si mai vertosu spre aface onore, insocesce si urmedia pre cineva : comitii regelui, illustrului barb atu

de statu; de ad: a) cellu investitu cu

una functione malta: comitele scoleloru,
commerciului, erariului; b) titlu de no-

bilitate; in acestu intellessu si redussu

actions -de comissare.

* COMISSA.TORIII,-toria, adj. s., comissator; care comissa,
CO MITANTE, adj., omitans; care
comita, insociesce.
COMITARE , v., co mitare si con+

in conte, Oro fem. comitessa, redussa in

contessa; c) care guberna una provincia

tari; a fi comite, a se face comite cuiva,

a l'insoci si urmk, mai vertosu a l'insoci,
spre a-i face onore : a comitd unu principe, unu barbatu inustru; a comitd unu
mortu, funerile unui mortu, regele si regin'a comitati de toti ai curtei.
COMITATE, s. f., comitas; affabilitate, blandetia.
COMITATU,-a, adj. s., d'in comitare:
1. part. passivu, comitatusrarum, generariulu incongiuratu si comitatu de toti
officiarii armatei; 2. s: m., comitatu-lu:
abstractu, antione de comitare; (Mr
mai vertosu : b) concretu, comitatus-ils
(compara si it. comitato si contado, fr.
com1tat, comit si comt): a) personele

diecesiloru.

ce insocescu si urmedia pre alt'a, mai

vertosu spre a-i face onore : regin'a essisse cu mare comitatu de muieri si de

rului Romanu, care erk de trei speuie

barbati; cele de scelerati formedia

tatulu sceleratului; (3) titlu de nobilitate
allu comitelui : dupo baronia ti va veni
si comitatulu; in acestu intellessu si comina, redussu si la contia; y) nume data
in unele terre, cumu in Ungari'a de es-

semplu, la una divIsione territoriale,

care sta sub administrationea unui comite; 8) commissione; in acestu intel-

sau comitatu. In hierarchi'a byzantina

comitii (cu titlulu de spectabili) urmau
immcdiatu dupo illustri, si ck, administratori eran insarcinati cu guvirnarea
COMITIALE, adj., comitialie; rela,tivu la comitiu : dille comitiali, in cari
se tinu comitie ; morbu comitiale= epilepsfa, asik numitu, pentru co unu casa
de assemine morbu, consideratu ca reu
auguriu, facea se se sparga comitiele.
COMITIII, s. m., p1.-e, comitium-a
(d'in com-ire=co-ire); venire a mai multoru-a in. acellu-asi locu, adunare, locu
de adunare publica : 1. singulariu, comitiu : a) loca de adunare a poporului Ro-

manu, spre a deliberk si votk; b) prin

estensione, veri-ce locu, undo se aduna
poporulu spre a deliberk ; 2. plurariu, comine : a) adunare deliberativa a popocomitie curiate, comitie centuriate, comitie tribute, (vedi curiatu, centuriatu, etc.);

inse tote aceste specie de comitie nu se

tin eau in comitiu; candu comitiele se strin-

geau pentru allegere de magistrati, atunci elle se numieau, dupo magistratii

de allessu , comitie consulari, tribunicie, etc.; b) veri-ce adunare popularia, si
chiaru adunare ce delibera nu de cestioni
politice, ci si de veri-ce alto interessi
comitie agricole.

COMITE (redussu si in conte, si co

e mai reu , in contiu), s. m., comes-comite, (compara si ital. comte si conte,

COMITIVIJ,-a, adj. s., comitivus;

relativu la connte in insemnarea de sub
s. f., comi2. a: deninitate comitiva;
tiva, Cu intellessulu collectivu de : personele ce insociescu alta persona spre
a i face onore sau a i d adjutoriu.

franc. comte); care insociesce si urmedia

pre altulu : 1. in genere : sociu; dux comitesque, ducele si comitii(sl^ii) ; comite
allu cugeteloru si fapteloru, Guiva; 2. in

7t6n-Tetv=taiare, curmare); 1. parte de

periodu mai micu de catu unu membru,
si in speciale, parte de periodu ce taia

lessu si sub form'a comitetu, Ur commissione e de preferitu nu numai formei

comitetu, ci si cellei mai genuina comitatu.

C 0 MMA, s. f., comma (cep,Ilo c, d'in

www.dacoromanica.ro

792

COM.

COM.

sensulu generale allu periodului; espressionea curatu romanica este ineisu ;

2. cesura de versu ; 3. micu repausu in

carei se cuvene ascultare si suppunere

lectura,si semnu ce arreta acestu repausu, acellu-asi cu virgula sau si cu

commanda militariloru se appuce la derept'a, se attace pre inimicu; si passivu :

ateitu mi s'a commandatu se ti spunu;

doue punte; 4. micu intervallu musicale;

5. cadere a unui morbosu in somnu profunda.
* COMMACERARE, v., cammacerare
(din com si macerare); a macera bene.
* COMMACULARE, y., commaculare
(d'in com si maculare); a mamila forte, a sordf, a spurca.
COIMANDA, s. f., (fr. commande),
form'a fem. d'in commandu, luata cu in-

tellessu mai restrinsu de catu acestu-a;

si a mime : 1. poterea de a commandd
a unui capu de armata cornmand'a in

acea batalia fu incredentiata lui Miltiade ; 2. ordine data de unu capu celloru armati commanda la derept' c t, la
stang'a ; 3. lucru ce se commanda unui
lucratoriu san fabricante si se cere de
la densulu intr'unu certu tempu toti f abricantii au eommande insemnate ; de
lucru de cotnmanda, facutu inteadensu dupo cerere : cibote, vestirnente de
comtnanda; de unde prin estensione, de
eommanda : a) vrendu nevrendu , fora
tragere de anima, fora disposetione : poetulu nu pote serie de commanda; b) simu-

latu, prefacutu : lacrime de commanda.

COMMANDAMENTU, s. m., (it. comandatnento,fr.commandement);actione
de commandare, potere san autoritate
de commandare, ceva commandatu, ordine, etc.: a av conamandamentulu armatei ; a aseultd de commandamentele

,In celle mai multe casuri e de

adjunsu form'a comntandu.
COMMANDANTE, adj. s., (it. comandante, fr. commandant); care commanda,
luatu mai vertosu ca s. m. commandantele, care comntanda una oste san parte
de oste : commandante de callarime, conamandantii- ostei ; commandantel e unei
cetati.
COMMANDARE , v., (it. comandare,

fr. commander; d'in com si mandare) :

1. a commandd cuiva ceva, a impune cu
cuventulit, a dice espressu se faca, a
insarcina : a) ca superiore, ca autoritate

Domnedieu ne commanda se facemu bene

si celloru ce ne facu reu ; capitanulu

ni s'a commandatu a plecd; prov, cui

commandiP=nu commandi serviloru tei
=commancla serviloru tei, se dice unei
persone care commanda cu tonu prea
imperiosu cellorn ce nu dependu de dens'a; b) ca simplu comperatoriu : a com-

mandd calcionariului mai multe parechie de calciamente; a commandd la mai

multi fabricanti diverse machine de mare
pretiu ; 2. a command ceva sau pre cineva, a av potere san auctoritate, si de

ad in genere, a domina: a ~manda

armat'a, a commandd unu castellu; a

commandd appetiteloru basse alle carnei, (vedi si commendare).
COMMANDATIONE , s. f., actione
de commandarerautoritate san potere de
a commandd.
COMMANDATORIU,- toria, adj. s.,
(compara it. eonrandatore si comandatorio); care conzmanda sau serve la conamandare : commandatorii castelleloru,
tonu commandcitoriu.
COMMAND1TA, s. f., (it. comandita,
fr. commandite); proprie, forma fem. d'in
commanditu, a dou'a forma de participiu d'in commaradare = committere, incredentiare, etc., de aci, commandita=
unu ce incredentiatu altui-a : a av eeva
commandita sau in commandita ; societate in commandita, in care parte de societari se marginescu a versa bani, lassandu tota gestionea pie sem'a altoru-a.
COMMANDITARE, v., (fr. comman-

diter); a se interessa numai prin com.

mandita intr'una societate commerciale.
COMMANDITARIU,-.a , adj. s., (it.
comanditario, fr. commandatalro); relativu la commanclita : socia commanclita-

riu, caro nu iea parte la gestionea facendeloru societatei.

COMMANDU , s. m., pl.-e, (it. co.

mando); actione, potere si actu sau resultatu de co in mandare : celle dieee cont-

mande d'in deralogu; a av commandulu

unei armata; a i npleni conotandula sau

www.dacoromanica.ro

COM.

COM.

commandele ; a se port si lucr dupo

commandu, a nu essi d'in commandu, etc.
Vedi si commendu.
COMMANIPULARIII, s. m., com-

manipularius, (com-manipulariu); sociu

de manipulu, care e cu altulu d'in acellu-asi manipuluCOMMARITIJ , s. m., commaritns
(com-maritu); maritu impreuna cu altulu.

793

ce prin battezu se afia in affinitate spirituale, devine ore cumu mamma sau
tata spirituale impreuna cu maram'a
sau tatalu naturale, asiA co : a) commatru este : a) nasiulu copillului battezatu
cu tatalu ca si cu mammia cellui batte-

zatu ; p) tataln copillului battezatu

ca nasiulu ca si ca nasi'a copillului ;
b)commatra, este : a) nasi'a copillului cu

COMMA.RTYRITra, s., commartyr;

tatalu si mamm'a acestui-a; (3) mam'a

sociu de martyriu.
COMMATICUra, adj., commaticus
(xop,itatotdc) ; relativu la comma , care
are commate stylu commaticu.

copillului cu nasi!a, sau cu nasiuIu

commatrat mare si commatra

mare, care la battezu tina copillulu in

pote cineva battezi copii de ai cellui

bracie, pro candu commatru si commatra au, cama se vede d'in celle espuse,
intellessu mai larga; 2. prin estension
si metafore, arnica care e in bona intellegere cu cineva : a) in bene, applecatu
ca si veru, frate, etc., ca terminu de caritate si frata, dro cu una nuantia de

intellessulu cuventului de sub 2. : cotnmatri'a intre ceirei este de scurta durata,

ca si commatri'a d'intre cani si catusie;

irona, candu e mai vertosu vorb'a de Tigani, la cariRomanulu se indereptedia de

regula cu numele de commatru si commatra; b) in reu, vorbindu de cellu complice

a stricd commatri' a = a strick amici-

la una bassa intriga, la una insellato-

tra, a se cert,; 3. cu intellessu concretu,

ospetiu de battezu , datu cu occasiunea

ra , etc.; de ad c) applecatu si la ani-

COMMATRA, s. f., vedi commatru,..

COMMATRIA si cummatria sau cum-

s. f., relatione de commatru :

1. in intellessulu cuventului de sub 1,
commatri' a nu se pote incrucisici =
metrics ,

de la care are copii battezati; 2. in

battezului unui copilla Roma nului nu

place kttezu fora comtnatria ; de ac

mall : conamate avulpe, commatridulupu.

COIVIMEDITARE, v., commeditari
(come-meditare); a medit, a fundu, a con-

4. petrecere ca manchri si beuture si

siderl cu en mai mare incordare de

chiaru cu cantice si jocuri , escesse

msa : a face mai multe commatrie pre
septemana; a duce intr'una commatria.
COMMATRIRE si cummatri re sau
cummerire,-escu, y., a dice cuiva coma
matru : ce me totu commatresci ?
face pre cineva .commatru-a, a lu lu de
nasiu sau nasia pentru unu copillu, de
ac refless. a se commatri : a) a si dice

minte unu ce pre tote faciele lui.

COMMEDITATIONE, s. f., actione

unulu altui-a commatru; b) a se face

commatru prin battezu ; c) a se face

commatru la una blastemata , a se intellege pentru una blastemata.
COMMATRIJ si cumnaatru su commetrat,-a, s., (fr. compre si commre
it. compadre si commadre , compare si
comare, d'in lat. compater si commater;
la noi commatru se applica si in bou de
compatru , care ar fi bene .se se dica,'
candu e vqrb'a de unu barbatu , apple-

candu-se numai la femine,form'a conamatra; vedi com si patre, matre); I. cellu.

de commeditare.
COMMELINA, s. f., (it. commelina,
fr. commlin.e); genu de plante d'in fa-

milra commelinaceeloru, triandria monogynia lui Linneu,

COMMELINACE1J si commelina.ciura, adj., (fr. commelinac, it. commalinacio); care semina cu commelin'a; de
ad t s. f. pl.,commelinacie, familia de plan-

te care are de typu genulu commelina.

COMMEIVIORIBILE, adj., commam orab

demnu de commemoratu, (vedi

commemorare) : de commemorabile pietate.
* COMIVIEMORAMENTU, s. ni., pl.-e,

commemoramentum; camu in acellu-asi

intellessu Cu commemoratione.
* CQMMEMORARE, v., commemo ra-

re (com-memorare); a si memork, a si
pune in mente ceva cu tote circumstan-

www.dacoromanica.ro

794

COM

COM.

tiele, a si adduce forte bene a mente; a

1. actione de commendare, media de

adduce a mente vorbindu; a mentiona, si

commendare; 2. ospetiu in memori'a celloru reposati.

*QOMMENSURABILE, adj., (it. com-

de ad, a espune cu tote detaliele, a enana; in intellessu religiosu, a celebra

cu solennitato memori'a cuiva.
COMMEMORATIONE, s. f., commemoratio; actione de commonorare.
COMMEMORATORI13,-teria, adj.,
S., commemorator si commemoratoriusum; care commemora sau serve a commemord.
COMMENDABILE, adj., commen-

dabills; demnu de conmendare.

COMMENDARE, v., commendare (d'in
com si mandare, siprin urmare acellu-asi
cu commandare, dro, in vederea formei

mai appropiata de cea classica , applecatu si in intellessu mai appropiatu de

cellu classicu; vedi si parentesea finale);
1. in genere, a manda sau da pre man'a

mensurabile, fr. commensurable); care

se pote commensurare, care se pote mesurd cu una mesura commune : cantitati
commensurabili; metaf., effecte de placere commensurabili.

COMMENSURABILITATE, s. f.,
fit. commensurabilita); calitate de commensurabile.
COMMENSUR1RE, v., commetiri
(it. comm ensu rare; d'in eon simensurare
=mesurare); a mesura impreuna, a mesurd cu altulu, a compara, a (walk; a cauta una mesura commlna intre doue sau
mai multe cantitati; a proportiona.
COMMENSURATIONE, s. f., com-

cuiva, ca se lu pastredie, se lu custodesca, se lu protege, etc, a incredentig, in

mensus-us (it. co mmensuratione); actione

de commensurare.
COMMENS11,-a, adj., commensus;

manule cuiva, a depune : me commendu si

deplenu mesuratu; proportionatu, armo-

commettu bonei telle credentie; a coldmendd cuiva interessile materiali, cas'a,

nisatu, etc.

copillii, totu ce are mai caru; a co/mm(1(4

monde seu immortalitatei; 2. in speciale:

a) a lauda, a recommenda, a cauta se

introduca pre cineva sau ceva in favorea

cuiva : nemica nu commenda pre u/au

june mai multu de cdtu modesti' a si pudorea; b) a face ospetie in memori'a celloru reposati; (d'in celle espuse se vede,

co cuventulu, chiaru candu sub form'a

commandare se applica cu intellessulu
de imponere, totusi nu are insemnarea
energica ce au alte cuvente, cumu imperare, ordinare, etc.; ci commandare
implica increderea cellui ce commenda in
liber' a docilit ate cellui cui commanda).
COMMENDATICIU si commendatitiu,-a; adj., commendatIcins-tius; care
serve a commendare : scrissore commen-

daticia.
COMMENDATIONE, s. f., commendatio; actione de commendare.
COMMENDATORIU,-toria, adj. s.,
commendator Si commendatorius; care
oommenda sau servo a commenclei : scrissori commendatorie.

COMMENDU, s. ni., pl.-e; common-

datio; convivium funebre, parentalia;

COMMENTARE , v., commentari

(compara si it. commentare, fr. commen-

ter); 1. a si appleca mentea cu mare incordare, spre a consider unu ce de tote

paxtile, a cogit5, maturu si a fundu

commentare asupr'a miserieloru omenesci; 2. a combina cu mentea, a imaging,

a inventi, a nasce d'in capulu seu; si de

ad : 3. a espune cu cuventula sau prin
scrissu, a tracta, a desvolta, de unde
4. a esplica unu testu, a lu tracta grammatice; 5. a interpret& cu reutate si in
reu : nu ti e permissu a commentd cugetele melle neci cuventele melle; nu mai
commentati ordinile, ci properati ale essecutd.
* COMMENTARIOLU, s.m., common-

tariolum; deminutivu d'in commentariu.

* COMMENTARIU, s. m.. pl.-e, coinmentarium si commentarlus; proprie, adj.

d'in commentu, commentariu (subintellegundu libru sau volume) insemna : carte de commente, collectione de commente,

a nume : 1. in genere, diariu, memorandu, protocolu, registru, carte in care

insemna cineva pre scurtu cello ce face
sau cugeta; 2. in speciale : a) tractatu
ce coprende note esplicative asupr'a uSi

www.dacoromanica.ro

COM.

COM.

nui testu d'in auctori sau d'in legi, note

ce au de scopu a facilita intellegerea

testului : commentariu asupra legei electorale; de multe ori inse commentariele incurca mai multu de catu descurca
testulu ; de acj : b) interpretare malitiosa data cuventeloru, fapteloru cuiva;

c) scriere, mai vertosu scriere istorica

catu de simpla si fora pretensioni de arte,
coprendendu numai faptele si impregiurarile celle mai memorabili : eommenta-

riele lui Cesare; a serie commentariulu

vietiei selle.
* COMMENTATIONE, s. f., commen-

tatio; actione {le commentare; resultatu,

methodu de commentare, etc.

COMMENTATORIUrtoria, adj. ,
commentator si commentatorius; care
commenta sau serve a comment : commentatorii evangelieloru, autorii sau esplicatorii.
*COMM-ENTIRE, v., commentiri (com
si mentire); a faurf cu mentea ceva mentionosu.
*COMMENTITM si commenticiura,
adj., (commentiolus si commentitius cu

referentia atatu la commentim, catu si

la commmtu); cogitatu numai cu mentea, in opposetione cu reale, si de acf,
fauritu, imaginatu, fictivu, etc.

795

COMMERCIANTE, adj., (it. commerciante); care commercia; s., unu

commerciante, negotiatoriu.
COMMERCIARE, v., (it. commer,

ciare); a face commerciu, a essercita

maiestrfa de commerciu.
COMMERCIU, s. m., commercium
(d'in com si merce); 1. scarnbiu de merce
ca merce, si in genere, negotiu : a face
commerciu, a se applied la commerciu;
de acf : a) locu de commerciu, mercatu;
article de commerciu, lucru de vendutu sau de comperatu; c) arte sau maiestria de commerciu; el) cei ce facu commemiu; 2. prin metafore : %) in genere,
relatione, legamentu, contactu, etc. : nu
am neci unu comnierciu ca acestu onsu;commerciu de scrissori, de vecinitate,de
amicitia, etc.; p). in parte, relatione re -

sinosa, legamentu illicitu, etc. : commerciu carnale.

COMMESSTJ, commettere, etc., vedi
commissu, committere.
*COMMIA.TU, s. m.,commeattis (compara si it. commiato); proprie supinu d'in

una verbu commiare=commeare=ducere si venire, luatu inse ca subst. commiatu : 1. in genere, ducere si venire, du-

cere la unu bou si intorcere de acolo,

COMMENTU, s., commentum; Ce se

mergere sau amblare in coce si in collo;

2.in speciale : a) Ion de ducere si venire,

produce cu mentea, acta si productu allu

mentei: 1. cogitatione, reflessione, combinatione, planu; 2. mai vertosu productu

traiectu, calle; b) mai vertosu, voia de

a se duce ceruta si data, voia ce cera
mai allessu militarii si alti functionari,

allu imaginationei, inventione, imaginatione, fictione, si de acf : mentione;

3. cogitatione ce serve a esplica alte
cugetationi : nota esplicativa, observatime, etc.; mai vertosu, observatione,

spre a se absent& de la functionea loru;

tempulu pre catu se da acesta voia : a

cere cotnmiatu de trei lune; de ad

demittere a unui servitoriu, espulsare;

personele cate se ducu impreuna un-

interpretation necuvenita sau malitiosa

ce se dau vorbeloru sau acteloru cuiva
nu vreu commente la vorbele. melle.
COM1VIERCARE, v., commercari
(d'in com si mercare); a mend, a compera

deva si se intorcu de acollo erosi in

preuna; e) traUsportu, si mai vertosu
transportu de provisiuni la una armata,
si de ad f : f) provisioni pentru una ar-

sau vende cu altii ori a compera sau

vende mai multe lucruri impreuna si

* COMM1GRARE , y., commigrare

(com si migrare); a migrk ca tote alle
selle si in preuna cu altii.

de una data.
COMMERCIABILE, adj., (it. commerciabile); care se pote conintereid.
*COMMERCIALE, adj., (it. commerciale); relativa la commerciu : demptu
commercial&

mata.

'COMMIGRATIONE,\s. f., commigra-

tio; actione de comtnigrare.

* COMMTLITARE, v. commilitare
(com-militare); a milita in preuna cu altulu.

www.dacoromanica.ro

796

COM.

COM.

COMMILITE, s. m., vedi commilitone.

COMMILITIU, s. M., 001Untilitium;

servitiu in militia cu altulu su altii,

COMMISERA.TIONE , s. f., oommiseratio; actione de commiserare, affectu sau sentimentu de commiserare,

relatione de sociu de militia, si de acf

in genere, communitate, societate.

differitu de compassione si cu atAtu mai

COMMILITONE, s. ni., commilito;

sociu de militia, companiu.
COMMINARE, v., comminari (com

escita commiseratione.
COMMISERATORIU,-toria, adj., s.,
care commisera sau serve a commiserare,
COMMISERERE si commiserescere
v., oommisereri ai oommisere.,oere (d'in
conz si miserere=meserere); a av mese-

si minare=ammenitiare); a ammenitia
tare, a face mari .ammenitiari.
COMMINATIONE, s. f., comminato; actione de comminare.
COMMINATORIU-toria, adj. s.,
comminator si comminatorins; care commina sau serve a comminare : cuvente
comminatorie; dispositioni comminatorie alle legei.
COMMINGERE, comminsi, comminsu
si comminctu, cornmictu, v., si
COMMINGIRE,-escu, v., commtngere

(commingere sau mingire); a intina,

a spurca, a ming reu, a sordf..
COMMINUERE si conzminuire, v.;
comminnere (com-minuere), a face mai
micu, a micusiora ceva, facundu-lu

multe si merunte buccati sau taiandu

si scadendu d'in ellu multe assemini
parti.
COMMINUTIONE, s. f., commina-

tio; actione de comminuire , si in speciale, sfermare a unui ossu.

COMMINUTIVU, -a, adj., (ital.
comminutivo , fr. comminutir) ; d'in

comminutu de la comminuere :fractura

comminutiva, prin care ossulu se commi-

nue = se face in multe si menute

buccatelle.
COMMINUTU,-a, part. d'in conaminuere, luatu si ca adiectivu, cornil:hit:tus : osse comminute, (vedi si comrninutivu).
COMMISCERE, commiscui, commiscutu si commistu, v., confin/800re (d'in
com si miscere=mescere); a mesteca cu
altulu, a confunde.
COMMISERANTE, adj. , comalias-

rans; care commisera : cuvente commiseranti.COMMISERARE, v., commiserari

(com si miseru); a sufferf de sufferentiele altui-a, a sent dorere ca densulu,
a lu plange; a esciti compassione.

multu de misericordia, 7- media da a

rere de altulu, a sent dorere de anima

pentru miseria lui.
COM1VIISSARIA, s. f., si
COMMISSARIATU, s. ni., (compara

it. commissaria si commissarlato); calitate, officiu de comnzissariu.

COMMISSARIU, s. m., (it. oommissario, fr. nommissnire); d'in commissu
de la conzmittere , cui e commissa una
functione , cui e cornmissu unu officiu
sau negotiu, mai vertosu publicu: 1. in

genere : commissari insarcinati a cerceta, a judecd, a essamindpcommissariu

bellicu; commissariu de provisioni, de artillara, de marina, etc. ; 2. in speciale,
commissariu de politia , si absoluta

commisariu, functionariu sub ordinile

prefectului de politia : commissariulu
de verde, de albastru.
COMMISSIONA.RIU, s. m., (fr. commissionaire), cui se da una commissione,

mai vertosu in intellessulu cuventu/ui

commissione de sub 4. b, a; care essercita commisionea ca professione.
COMMISSIONE , s. f., commissio
(compara si it. cdmmissione, fr. commission); d'in commissu de la committere,

actione de committere, cumu si ce se

committe: 1. committere sau incummettere, incredere ce are cineva in cene co
va pot face ceva, presumtione, si de aci,
coragiu de a se mesura cu cineva , in-

trare in lupta, certame, lupta, intrecere, etc.; prin metafora , cuventu,

scriere pentru concursa, spre a capita
2, commissione de
premiulu propusu;
peccate, sau peccate prin cemmissione,
cadere in pecoate, vorbindu mai vertosu
de delicte crimene si peccate, ce se com-miau facundu ce e opritu a face , in
opposetione cu ommissione , delictu sau

www.dacoromanica.ro

COM.

COM.

peccatu ce se committe nefacundu ce e

prescrissu a face; 3. inchiaiare si inchia-

iatura, legatura, imbuccatura, etc., a

797

vntului, ca oppusu la commissariu sau

la commissu (vedi suffissu ale); in speciale : 2. care serve a committe ; pactu
commissoriu, prin care se stipula co una
vendiare se Arica, deco comperatoriulu
nu respunde pretiulu lucrului comperatu
peno la unu tempu determinatu.
COMMISSU si cummessu, d'in cent-

unui CO cu altu ce ; dro mai vertosu

4. commissiene = insarcinare ce se da
cuiva, officiu, servitiu, sarcina, negotiu
ce se increde cuiva, spre a lu face : a) in
genere : commissione usiora, grea, placuta, uritiosa ; a dd comnzissione cuiva otittere; 1. part.passivu,c ommissus-a-um;
se faca ceva ; a face, impleni , essecutd negotiulu commissu tie; 2. supinu : apconimissionea; amu essecutatu tote com- plecarea de commissu escesse, s. m. permissionile date; b) in speciale : a) in- sonale, unu commissu, cellu insarcinasarcinare de a comperl ceva neavendu tu cu unu officiu, mai vertosu la una
cui alta se me addressediu, ti dau tie tote casa de negotiu.
comnzissionile de a mi conzperd celle de
COMMISSURA, s., f., commis sura;
lipse,(reu se aude, in acesta insemnare d'in commissa de la committere, actione
si in clteve d'in urmatoriele, sub form'a de a comnzitte sau a se committe; Oro
commissionu); de ad : a') lucrulu ce e mai vertosu si de regula, bou unde se
cineva insarcinatu a comper : cartile committu=seunescu doue parti, ceunenu su comperate pentru mene, ci su corn-

missione pentru altulu; (3') professione

a cellui ce compera sau vende pentru altulu, a commissionariului : a se inavuti
prin commissione; r) ce se solve commissionariului pentru servitiulu seu: a solve
insarcicommissione cinci procente;
narea data commissionariului ; (3) mandatu datu de committenti celloru. allessi

de densii ca representanti sau deputati,

si ill genere, ordine, mandatu, insareinare emanata de la uuu superiore sau insarcinare de incredere; commissione

rogataria, prin care unu judice insarcina pre altulu a face in cerculu com-

sce doue parti, inchiaiatura, legitura,

imbuccatura : comntissur'a capului ea
corpulu, commissur'a caprioriloru, commissar' a budieloru, etc.
COMMISTIONE, s. f., commixtio;
d'in commistu de la comiscere ; actione
de commiscere si resultatu allu acestei
action e.

COMMISTU, - a, adj., commixtus;

part. d'in commiscere, luatu ca adiectivu:
ande de sange commiste cu ande de apa.
* COMMISTURA, s. f., commixtura;
d'in commistu, actione, si mai vertosu ,
resultatu allu actionei de commiscere.
COMM1TTENTE, adj. s., commit.

petentiei selle unu actu de processura ;

s) functione temporaria, in opposetione

teus (compara si it. committente); care

Cu offieiu=functionepermanente; e) per-

care committe Ova ceva=zcare i da uuu

mandatu, una sarcina ; cAre i incredentiedia essecutarea unui negotiu orecare.
COMMITTERE si cunzmettere, com-

sone insarcinate cu essaminarea unei

cestione sau cu administrarea si essecutareaunei affac ere : commissione essami-

natoria a aspirantiloru la professura ,

eommissione finantiaria; de ad: personele cari impreuna cu commissariulu de
politia compunu oficiulu unei divisione
politiana, cumu si loculu unde functionedia aceste persone : commissionea de
ros ja sau comntissionea colorei de rosiu.
COMMISSORIU-soria, adj. s., committens si commissortus (compara si fr.
commissoire); d'in commissu de la committere : 1. care committe, committente,

in intellessulu cellu mai largu allu cu-

conzmitte sau se committe, si mai vertosu,

misi si commisei, conzmissu si cummessu,

v., committere (d'in corn= cum si mittere = mettere; it. commettere Si committere, fr. commettre, isp. cometer);
1. a adduce impreuna, a impreun6, a imparechiA, a un, a collegA, a imbued,
a) in genere : a committe buccatile anal
tabu, uniti flauta; a comnzitte marginile
unui vulnu, cosendu-le ; a conzmette petrele, caranzidele, lentnele unei construegone ; a commette sonuri , syllabe ; cuvente; ossele se committu unula cu altalu

www.dacoromanica.ro

798

COM.

COM.

prin conzmissure; usi' a se committebene

cu usiorii;loculu unde narea se committe
cu fruntea; nu ve committeti cu cei bla-

stemati; b) in speciale, a pune fa cia

facia, a imparechia, a puna in preuna
omeni sau bestie : a) spre a i face se se
lupte, se se certe, se se intreca, sau spre

a i compara, si estima prin comparatione : a conzmitte pugili, gladiatori, cal-

lan, pedestri, pedestri cu callan, lei cu

lei, lei cu tigri,elefanti, etc.; inceta una
data de a ne interritd si comnzitte pre
unii cu altii; a committe scolari de aceaasi potere, propunendu-le se seria asupr'a acellei-asi materia si offerindu unu
premiu cellui ce va serie mai bene; [3) mai

vertosu : a comnzitte lupta, batalia, certam e, bellu, etc., a') a incepe, a dispune :
scosse ostile d'in castre si commisse batali' a inainte de a aflu militara cu cine
aveau se se lupte; fi') a sustin6, a da, a
face, a porta : a committe lupt'a cu vigore si Cu anima; si despre lupte simulate sau lupte cu poteri intelleetuali : a
cemmitte jocuri gladiatorie, a conzmitte
lupta de musica ; de aci : y) in genere,
a face, a incepe, a se appuca de ceva, si

in speciale, a face e,eva ren : a') cu obiectu directu a conzmitte errori, stultitie, delicte, crinzeni, peccate , fora de
legi, omoruri, furte, sacrilegie, fraudi,
misellia, abusuri, etc.; [3.) cu obiectu di-

reetu de infinitivu sau de una proposetione subordinata prin se : nu vomu fi

asid de imprudenti, in cata se committemu a ne dd senguri culpabili, fora se
fimu; nu voiu committe se me credi smen-

titu; y') fora neci unu obiectu directu, ci

numai cu unulu indirectu construitu cu
prep. contra : a conzmitte contra Dom-

nedieu, contra Santulu Spiritu, contra

legile umane si divine; 2. a da eniva spre

custodia, protectione, pastrare , a increde, a da pre manule cuiva, a lassa in

poterea si voi'a cuiva, etc.: a) in genere :
a -committe cuiva, bonei credentia a cuiva,

avere, salute, vietia , copii, totu ce are

mai caru a committe republic'a, salutea
republicei, imperiulu, potestatea suprema;

a committe navea marei, capulu barbiariului, sementea sulcului; b) in speciale :

a) a manda, a insarcina, a da cuiva una

sarcina, unu negotiu, a impune, a commanda, si mai vertosu, a insarcina pro

cineva se cumpere sau Se venda ceva in
numele nostru; fi) a increde orbesee, a
espune , a compromette : a si committe
vieti' a undeloru; a cominitte pre cineva
si a se conanitte senguru, la mari pericule; a se committe fortunei, orbei intempiare; a committe nuntele: fanz'a,onorea;

mai vertosu : e) a se committe = a se

cummette : a) a se manca orbesce : a
se committe in locuri periculose, la una
'norte crta ; 13) a av coragiulu de a
face, a se summeti, a avd incredere in
poterile selle, si mai allessu, a ava prea
multa incredere, a fi presumtiosu, a fi temerariu, a cutedia : cine se comnaitte a
i respunde ? d eco te commiti, bate-te
cu ellu; eu nu me committu a me pune
Cu unulu Jai vertosu de cdtu nene. (In
acestu intellessu se aude si form'a conamittare, a se committd=a se commettd,
en intellessu mai energicu de catu a se
eommitte .=-_-- a se cumnaette ; dro nu e
bene, cumu se aude pro a locurea, a pune
compusele : a se incommette =-- a se in-

cummette si a se incommittd= a se incummettd in loculu simpleloru committere si commitare).

COMMITTITORIII,-toria si cummettitoriu (compara it. vimmettitore), adj. s.,
care committe , in intellessulu generale
ce are si form'a commissoriu , dro mai
vertosu si in speciale, care se committe,
in intellessulu ce are e,ommittere sub 2. e,

adeco, presumtiosu, cutediatoriu, teme-

rariu, etc.
COMMITTITURA si cummettitura
(compara it. commettitura), s. f., actione
siresultatu de committere, in intellessulu

generale ce are si form'a comnzissura,

clero mai vertosu, fapta de committitoriu , cutediantia , temeritate, presumtione, etc.
* COMMODARE, v., commodare (d'in
commodu); 1. a face conzmodu : a commodd calcioni pre petiore, vestimente pre
corpu; metaforice : a commodd espressionile cu ideele, portarea cu impregiurarile ;
2. a da euiva ceva spre a usa
de acestu ceva, a impronautd, si in spe-

dale, ca terminu pridicu, a impromutd

www.dacoromanica.ro

COM.

COM.

ceva ce cauta se se redda in natura, pre

can du a impromutd se applica la lucruri,

pentru cari se da inderetu numai unu

ecivalente : a commodd cuiva cas'a pen-

tru 2unta, pentru unu annu; si in ge-

799

si de ad, perfectu, formosu, placutu, etc.:

1. adj., a) despre lucruri, cuvenitu, ade-

catu, ammesuratu, appropriatu, in care

sau cu care nu se sente cineva strimtoratu, si de ad, favorabile, propitiu, pla-

nere, a dA, a impromuta, si mai vertosu,

a face cuiva placere, bonitate, servitiu
dco commodi cuiva in vederea unei interesse, nu va se dica co i faci bene.
* COMMODATIONE, s. f., commodatio; actione de commodare.
* COMMODATORIU,-toria, adj. s.,
commodntor; care commoda.
COMMODATU,-a, d'in commodare :

cutu, care nu adduce neci una supperare,

1. part. pass., commodatus : cal cioni com-

i place, nu i e cu supperare : commodu

modati pre petiore, vestimente commo-

ti e se vorbesci asid, tnie inse nu numai nu

laic commodu, ciinco mi E forte greu, se te
ascultu T
b) despre persone : a) ami-

date ; casa commodata pentru nunta :

a) adornata pentru nunta; p) impromutata pentru nunta; 2. s. m., reale, commodatu, commodatum : a) ce se impromuta cu conditione de a se redde in natura; impromutu in genere; (3) contractu
de impromutu.
COMMODITATE, s. f., commoditas;
calitate de commodu , ceva commodu :
1. perfecta cuvenientia : commoditatea
membreloru corpului omenescu, a vestimenteloru Cu corpulu, a espressionei Cu
ide'a; 2. Inetaforice : a) cu intellessu
obiectivu, commoda si neimpedicata activitate : commoditatea corpului ; dro
mai vertosu ; b) in intellessu subiectivu :
a) vorbindu de lucruri, usu, folosu, facilitate, placere, etc., ce ne procura a-

ceste lucruri, cumu si lucrurile insesi

folositorie, facilitatorie, adjutatorie, benefacutorie : commoditati de a so*, instrumente, tempu, repausu,occasioni, etc.
bone pentru scrissu; comnzoditatile casei;

multe comnzoditati tragemu d'in amicitia; fora onteni ce fructe sau commoditati amu pot'd trage de la bestie? a nu av
commoditatea sau commoditatile cerute
pentru una lucrare; (3) vorbindu de persone, facilitate, indulgentia, blandetia ,
bonitate impinsa adesea peno la imbecillitate : conzmoditateabarbatului facia
Cu muierea , tatalui facia cu copillii ;
c) latrina, amblatore.
COMMOD13,-a, adj. s., co :nmodus (d'in

com si modu); conformu mesurei, facutu

dupo mesura, care are mesur'a ceruta,

ci d'in contra casiona numai placeri si

satisfaction e: vestimente commode; calcioni commodi, case commodepentru scola, pentrusedere, commode pentruuna familia, strinate pentru doue; scaune, paturi
si alte mobili commode; tempu commodu,
occasione contmoda; espressioni commode
cu ideele;econimodu cuiva=i vine bene,

cale, gratiosa, officiosu, dispusu a servf

si indetord pro altulu, a face altui-a placere , bonitate , adjutoriu, folosu, etc. :
omu cu altii neonzenosu si barbaru, numai cu tene bonu si commodu : (3) prea

facile, care impinge bonitatea peno la

imbecillitate : tata commodu , mamma
commoda , cari trecu cu vederea celle
mai mari blastematfe alle copiiloru lora;
y) cui nu place a cl& in greu, care, candu

se cere se lucre, cu greu se pune la lucru sau evita cu orrore veri-ce fatica ;
de ad, a fi commodu : a') a nu semtf neci

una supperare, neci una strimtorare in

starea si posetionea sea; (3') a fi bonu cu
altii; y') a fi prea bonu, bonu peno la imbecillitate; S') a nu-i plac lucrulu, mai
2. subst.,
vertosu lucrulu fatigante ;
a) m. reale, commodu=--commodum, unu
cornmodu , commodu-lu : a) posetione
commodes , commoditate : cu commodulu
teu; (3) folosu , bene in genere, totu ce
place si vine omului bene, interesse : commodulu fia-carui-a; commodele pacei; si
in speciale : a') recompensa, remuneratione; f3") favor, privilegiu; y") cu intellessulu concretu, ce are si commodatu ca
substantivu; b) f. reale, comnoda: a) locu
de commoditate in genere, dro In speciale : p) armariu, in care tine cine-va
la indemana lucruri de celle mai necessarie, cumu : vestimente, camesie, etc.;
y) latrina, amblatore : commodele se fia
asediati in locu retrassu.

www.dacoromanica.ro

800

COM.

COM.

COMMONERE si commonire, v., b) commotione ca mare SCOMMON, si de

commonere (d'in com si monere); a mo- ad, tumultu, larma mare, etc.
n sau adduce amente cu totu de aden* COMMOVENTE, adj., commovens;

sulu, a pune inaintea ochiloru mentei,

a represinta.

care commove : cuvente commoventi, canticu commovente.

COMMONITIONE, s. f., commonitio; action() de commonire.

COMMONIT ORIU -toria, adj. s.,
commonitor Si commonitorius; care commonesce sau serve a commonl.
COMMORANTE, adj., commorans;

* COMMOVERE, commovui, cottonvutu si commotu, v commovere (d'in com

si movere); a mov sau mina ceva in tote

care conznaora.
*COMMORARE, v., commorari (corn-

r, etc.; prin metafore : a raise& cu violentia corpulu sau suffietulu cuiva, a lu

face se si perda ecilibriulu corpului sau
suffietului, a i adduce morbu, smentire,
turburare, etc.; si de acf, a escita, a attitia, a provoca affectele; passionlle ; a

morare); a sed sau petrece la unu loca

cu altulu ; a persiste ca totu de adensulu; a appesa ea potere cuventulu asupr'a unui puntu ore-care de importantia.
*COMMORATIONE, s. f., eommoratio; actione de commorare, si in speciale,
appesare, persistere cu totu d'in adensulu asupr'a unui puntu importante d'in
unu discursu.

partile selle, a lu misca in totu si cu po-

tere, si acsta-a, sau spre a urn d'in

locu, sau spre a scuturd, agita, turba-

proved, gravi turbaran i in statu, etc.

COMMUNE (mai pucinu bene

com-

munu), adj.- s., communis (compara si

it. commune, fr. commun-commune ; d'im

COM si munu); 1. adj., a) proprie, care

*COMISIORIENTE, adj., commoriens;

nu e allu unui-a senguru , ci ala mai

d'in commorire = a mor impreuna Cu

multoru-a sau allu totoru-a, in acea-asi

proportione sau in propdtione varia si
diversa, oppusu la propriu : ce ai commune cu altulu sau cu altii, 9244 e allu
teu propriu ; usulu lucrului comtnune e
allu totora-a, ero proprietatea deplena

altulu de acea-asi morte, d'in acelluasi cam.

COMMORIRE , v., commoriri; vedi
comm oriente.

* COMMOTARE, v., eounnotare; d'in

conzmotu de la commovere, cu intellessu
intensivu, a commov forte tare, a mind,

a scutura, a agita ca violentia.

*COMMOTIONE, s. f., commotio; d'in
commotu de la commovere, actione si effectu allu actionei de commovere : corn-

motionile panzentului sunt cutremurele

mart; comnzotionile politice potu resturnd republicile; commotionile suffletului
sunt passioni violente; chiaru affectele
placute, dco su violente, bucuriele escessive, producu in noi comnzotioni ce potu

a acellui-asi lucru nu e a nemenui;

applecatu : a) la lucruri utili : aerulu, ap'a, lumin'a sunt communi omeniloru si
aiaru animaliloru; mose a commune mai
multoru frati, monutnentu commune mai
multoru familie; utilitate commune, dauna commune, spese communi, traiu commune ; domeniu commune, differitu de
dommeniu publicu; tote alle amiciloru
sunt communi ; 13) la lucruri ce nu se
considera ca utili : mortea e commune
omeniloru, sorte commune, pericle com-

adduce perderea mentiloru; totusi commotione dice mai pucinu de catu conturbatione sau perturbatione.
* COMMOTORIIT,-toria, adj. s., care

muni,labori si fatice communi, sufferentie conimuni; y) la lucruri de sfer'a

commove sau commota.

fora esceptione ; delicia comnzune, condemnatu de legea commune ; derepturi

si detone communi; bene conzmune, differitu de benele publicu, mai appropiatu
inse de benele generate; 8) la persone le-

* COMMOTU,-a, d'in commovere

1. pa rt. pass. commotus-a-um, luatu ca
adiectivu : ascultatorii tare commoti de
cuventele oratoriului; 2. s. m.,commotu,
commotus
a) cama in acellu- asi
sensu cu commotione; ciao mai vertosu :

civile si politica : dereptu commune,lege

commune, etc., care se applica la toti

gate prin affinitate sau amicitia: mamma sau tata commune, piarenti COMMUni,

www.dacoromanica.ro

861

COM.

COM.

straboni communi, arnica commune la

alte doue persone; e) la parti de figure
geometrice : lature commune, anghiu
commune, sectione commune;divisorau

nzilitari; vitiu commune intre curteani,

p) commune= abundante, nu raru : sare
commune , vinu commune ; pome forte
comnzuni in unele terre, dro forte rare

commune a doue sau mai multe numere;

mesura sau marime conzmune : a') in intellessulu d'in acestu paragrafu , ecali-

in alte terre; y) commune = vulgariu,

fora nobilitatefora destinctione, bassu:

tate intre doue sau mai multe corpuri ;

dro si insemnari de la paragrafele urmatorie : f3') marime ordinaria a doue
sau mai multe corpuri; y') termina media allu acellei-asi marime; C) la lucruri de sfer'a morale si sociale : calitati communi, vitie conzmuni , datine si
appucature communi ; educatione commune, invetiatura commune; portu conzmune; 71) la lucruri de sfer'a in tellectuale

parere commune; credentie comnauni; opinione commune, mai bone pote de cfttu
opinione publica; mai vertosu sensu commune, moda cu care sentu , intellegu si

judica despre lucruri omenii noue connoscuti ca mai cu mente, si care, fiendu
co e unu sentimentu spontanu si con-

idee conzmuni , sentimente si mai communi , espressioni de totu communi si

chiaru triviali ; facia, fisionoma commune; caracteriu de omu forte commune;

a) commune = de pucina valore in genulu sea : nutrimentu commune; merci

communi; poetu commune ; nemica mai
coanmune de celtu subiectulu acestei comedia; dro si : e) omu commune , nu
numai : orna fora destinctione si nobilitate, de stare, bassu de forma, de caracteriu, etc. ; ci si orna populariu, forte
appropiatu cu totii, care neci in portulu,

neci in portarea sea, nu manifesta nemica straniu sau superbu, care in tote
si cu totii observa ecalitatea naturale
si civile; in acestu sensu, omu conanzune

scientiosu, se crede conformu cu naturia,

dice mai multa de Mu otnu civile ; in

acea-asi insemnare si : portu sau pur-

lucruriloru si prin urmare addeveratu

tarea conanzune, etc.; C) annu conzmune :

cuvente, idee, judecie, etc., cari least sen-

a') care nu e bissestile; r) sub puntulu

sulu commune, repugna sensului commune, fora sensu commune, etc.; si u nu

omu are sau nu are sensulu commune;
sensulu commune, in acesta insemnare,

de vedere allu productionei si utilitatei,

annu in care se capita d'in ceva fructulu,
venitulu, castigulu ordinariu sau mediu ;
limba commune : a') vorbita sau scris-

sensulu commune allu onaului sau allu o-

sa de mai multe popore sau nationi :

meniloru, cauta se fia bene destinsu de

sensulu commune, luatu in insemnari ca
urmatoriele : a') sensulu commune allu
poporeloru eivilisate; r) sensulu commune allu poporului, allu vulgului, allu
ce//ei mai mare parte de omeni; y") sensulu commune allu unui cuventu , care
nu e de cfttu intellessulu ordinariu allu
acellui cuventu in opposetioue cu intel-

linib'a latina erci siesta inco limb'a com-

lesseleluimai rare, etc.(vedi si mai diosa);

0.) la lucruri de sfer'a filosofica, conanzune
generale; universale, etc. : note coinmuni; caracterie , proprietati communi;
principie communi, etc.;
ceva san ci-

neva nu are 2zemica commune tu altu

ceva sau cineva, n'are neci una relatione,
neci una asseminare, neci unu commer-

ciu, n'are a face de locu ;

b) in speciale si prin metafore : a) commune =
usuale, ordinariu : lucru commune in tre

mune a doctiloru de tote nationile; astadi limb' a cea mai commune este limb' a

francesa; r) dialectulu cellu mai respanditu d'in dialectele ce vorbesce acellu-asi poporu, dialectu in care scriu de
regula auctorii dialectulu atticu deven
linzb'a commune a Greciloru, precunau
dialectulu toscanu deveni limb' a commune a Italianiloru ; y') in opposetione
cu limb' a speciale a unei arte sau scientia,
limb'a comnzune care coprende cuventele

usuali, de usu cotidiana

, applicate si
connoscute de toti cei ce vorbescu lim-

b'a ; in acestu intellessu si : cuvente ,

espressioni, termini communi, etc., in opPosetione ea termini, espressioni , etc.,

speciali cutarei arte sau scientia ; 8) in

grammatica, conamune :a') tame commu-

ne = substantivu o wattle , care se

51

www.dacoromanica.ro

802

COM.

COM.

applica la tote individele de acea-asi

specia sau de acellu-asi genu , cumu :

naf a communei ntt se pote intencle peno

acollo in ccitu se fia ammenitiatoria uni-

cet ate, etc, in opposetione, ca nunte

tatei statului; la Anglesi se chiama ca-

propriu; [3') genu commune, se dicu de

genu commune cuventele , substantive

representanti ai certoru communi urba-

sau adiective, care cu acea-asi forma

ne ; de ad : p) locuitori ai acellei-asi
commune urbana sau -rara/c: a impune

de desinentia arrta amendoue generile

grammaticali, cumu : cliente-le, cliente-a, asii si : molle , ferbent e , elegante, etc.; y') verbu commune se &lama,
in limb'a latina, unu verbu care cu form'a passiva espLime sensu si activu si
passivu; 8') syllaba, commune, in intellessu generale de commune la mai multe
cuvente, dro si in intellessulu speciale,
de : commune in respectulu cantitatei ,
care se pote lu si ca lunga si ca scurta; c) in dialectica si retorica, locu commune , locuri communi=funtane generali de unde se tragu argumente : locuri
conamuni pentruescitarea commiserationei; de ad, locu commune eu insemnarile de : a') idea, argumentu, etc. , care
se pote applic4 la multe casuri, si prin
urmare, pucinu sau neci de cumu cuvenitu la casulu particulariu de care e vorb'a, generalitati inutili , ba chiaru vettematorie in casuri speciali; p') idee prea
usate , cari pucinu sau de loca n'au a
face cu subiectulu in cestione, si de cari
se serve cineva, pentru co nu scie afla

ceva mai bonu; 2. substantivu reale :

a) m., commune sau commttnu, commune-le sau contmunu-lu : a) totu ce e com-

mune, ca oppositu la propriulu : communele si propriulu cauta se se distinga

Cu accuratetia ; (3) in specia : a') ce e
communu la doue sau mai multe persone unite in societate; (3') partea cea
mai mare a poporului , cei multi, vulgulu asid crede communele; communele
filosofiloru; y) ea adverbiu cu preposetionile : a') in, in conanautte, cu insem-

narile : a') pentru toti de acea-asi categora: a possed, a stringe, a castigd,

a /ucrd in commune ; [3') preste totu, in
genere : se vorbimu in commune, se inzbraciennu in commune subiectulu , apoi
se intramu in detalle; b) f. commune-a :
a) divisionea ultima a unui statu : com-

mer'a communiloru canter' a compusa d' in

communei dan i grate; tota communea e

contra consiliului ce dens'a nu a allessu;
y) consiliulu unei commune, si mai ver-

tosu, cas'a unde se string si delibera

consiliulu unei commune;

in vechiulu

statu romanu, una commune portfi numele de municipiu; in evulu media luh,
numele de comntune veri-ce association e

de omeni d'in una localitate, care Se sustragea de sub jugulu domnului feudale.
COMMUNALE, adj., (fr. communal,
it. communale); de commune, ca substau-

tivu f., in insenanarea de sub 2, h: consiliu communale, interessi commtenali,

libertati communali.
COMMUNICABILE, adj., (it. communtcabile); care se pote communicd ;
care usioru cozmunica san se communica : a face cartea communicabile mai
multoru-a; derept uri communicabili; persona forte communicabile, forte affabile.
COMMITNICABILITATE, s. f., (it.
communicabilitai); calitate de communicabile.
*COMMUNICANTE, adj., (it.communicante); care communica : arterie, vase
conamunicanti ; sacerdottle communi -

cante si credentiosii communicanti;

s. m. comaunicantr , communicatati-i,

secta de anabaptisti, cari admittean

communitatea de muieri si de copii.
COMMUNIC1RE si cunantinica)-e, V.,
communicare; a face conamune, a deveni,
afi commune : 1. trans ,Ics) a comtnunicd
ceva eu cineva : a) a face cera commune

ca cineva= a face d'in ceva parte cuiva,

a impartas pro cineva d'in eeva : unu

bonu capitanu communica spoliele si
premiele bellice ca militarii sei; voiosi
communicantu ca voi derepturele nostre
de cetate; a conununicti cu altii bunele
si rellele, avere si neavere, bucuria si in-

mune rurale, urbana; consiliulu unei

tristare, dauna si castiga, etc.; 13) a si

face commune ceva eta cineva = a lid

commune, veniturile communei; autono-

parte d'in ceva cu cineva, a se impartas

www.dacoromanica.ro

COM.

COAL

cu cineva d'in ceva : ca bonu amicu am

communicatu cu lene nu numai fericirea
tea, ci si anzarulu nefericiteloru telle casuri; b) a communicd pre cineva cu altu
cineva sau cu ceva = a face una, a un
intr'unu senguru corpu , vorbindu mai
vertosu si in speoiale de unionea erestinului , prin eucharistfa , cu corpulu si
sangele Mantuitoriului : a communicd
pruncii cu sangele si corpulului Christu;
sacerdotele communica pre morienti cu

corpulu si sangele Mantuitoriului ; si

reflessivu : a se communic cu corpulu
si sangele lui (Jhristu, si absolutu : a se
cornmunicd ; fiacare bonu crestinu e detoriu a se communic de mai multe ori
pre annu; culntellessu mai estensu :
se studinau bene istori'a nationale, coci
numai asid ne poternu communicd cu

marele spiritu allu nationei si deveni

capaci de fapte eroice;

inse : a se com-

municd= a se face commune in insemnarea lui commune de sub 2, b, e : a se

face familiariu, populariu, a intrk voiosu
eu ven-cine in conversatione, a fi appropiatu, affabile, a nu arret, superbia sau
dispretiu nimenui : principe care cu toti
se communica ;
c) a communicd cuiva
ceva, a face parte, a transmitte, mai vertosu a face counoscutu prin cuventu, prin

serissu sau prin alte mediloce : a communicd cuiva buccuriele si intristarile

selle, sperantiele si tenterile selle, cugetele si planurile selle, suffletulu si anian'a
sea; a communicd altoru-a entusiasmulu,
desperarea, furi'a, ur' a sea, etc.; a com-

municd altoru-a vitiele, morbii; a communicd altui-a sciri , documente, fapte,

evenimente, notitie, etc.; si cu subiectu
de lucru : unu corpu communica altui
corpu miscare, calore, electricitate, etc.;
si refiessivu : morbii contagiosi se communica de la morbosi si la altii sanitosi;
risulu, ca si plansulu, se conzmunica de
la unulu la altulu; electricitatea se comamunica d'in corpu in corpu ; foculu se
communica d'in casa in casa si se intende

preste tota cetatea ; si reciprocu : a si

conzmunicd, a COMMUlliCd unulu altui-a,

a communicd intre sene; 2. intrausitivu:

a) a d6, scire de ceva : a cozmunicd despre mortea unui illustru barbatu; b) a fi

803

in intellegere : multi d'in intrulu cetatei

communicau cu inimicii d'in affora; de
ad : c) in genere, a av relatione, commerciu : a) despre persone : Chinesii si
Japonesii nu vreau peno mai de unadi
se communice cu Europeii ; de uncle in
intellessu reu de : a se ammestic6 cu coi
spurcati sau rei, a se spurc6, a si perde

puritatea religiosa, morale, nationale, etc. : a communicd Cu geratilii, cu eel

de altu sange, cu blastematii, cu spurcatii, etc.; p) despre lucruri, a d6, in, a

se un cu : camera ce communica cu alte
camere; caminu, ce communica cu altu caminu; ferestra ce nu communica cu gradin'a, asi5. si : unu riu communica cu altu
riu, una mare communica cu alte mari,
unu tubu communica cu altu tubu, una
camera communica cu mai multe altele.
COMMUNICATIONE si cumminicaGone, s.f., communicatio; actione de communicare, cumu si resultatu allu acestei
actione , me din de communicare , ce se
communica, etc.: communication de utilitati, de sentimente, de consilie, de vitie,
de morbi, de miscare, de Mau magneticu,
de sciri, de documente; communicationea
morientelui, a dd morientelui communicationea, communicationea unei mare cu
ant, communicationile unei terra cu alta

terra ; communicationea unei curte cu

alta curte; comnzunicationi sunt si dale
de communicatione;ca terminu de retorica, communicatione = figura prin care
oratoriulu simula co face pre auditorii
si chiaru pro adversarii sei judicatori
ai celloru spuse de densulu, invitandu-i
orecumu a lul parte cu densulu la cercetarea adeverului spuseloru selle.

COMMUNICATIVU,-a, adj., (it.

communioativo, -a); care are poterea si

agilitatea de comnaunicare: risulu e cornnzunicativu , intristarea inco e adesea
communicativa ; omu communicativu :
a) omu communicativu , care si communica cu facilitate sentimentele si cogitationile; dro mai vertosu : b) omu dispusu a si. deschide anim'a si a spune
altoru c elle ce are in ea, cui place a intr, voiosu in conversatione si a spune
ce sente si cogita;
s. f. communicativa
=facultate de communicare a ideeloru

www.dacoromanica.ro

804

COM.

(1OM.

si sentimenteloru mu forte doctu, dro

communicativ'a i lipsesce.
COMMUNICATORIU,-toria si cumminicatoriu, adj. s., communientor; care
conzmunica: communicatoriulu moribundiloru; communicatorii sciriloru, documenteloru; communicatoriu de miscare,
de vitie, de morbu, etc.
COMM17NICATU,-a, si comminicatu,
d'in cominunicare : 1. part. passivu, com-

municatus-a-um : multi morira necommunicati; scirile communicate de amici,

avere communicata cu froth; 2. supinu,
communicatum-u : nu e acum, 'empulu
de mersu la baserica si de communicatu
coping; a cautd occasione bona de cornmunicatu cu inimiculu ; de acf: 3. s. m.
reale : a) concretu, communicaturn, ce se

communica, scire data prin graiu, prin

scrissu sau prin alte medie : communicatele telle sunt forte pretiose pentru
mene; in speciale , coninzunicatu =respunsu prin organulu de publicitate offi-

ciale, respunsu datu d'in partea unei

autoritate la assertionile erratice alle
vre-unui diariu;
abstractu, communicatus-Us, actionea, ciao mai vertosu,
modu sau tempu de communicare : cornmunicatulu copilliloru.
COMMUNICAT URA si cumminicatura, s.f., communio; actione, dro mai
vertosu resultatu de communicare, ceva
communicatu, si in speciale, eucharistia,
sangele si corpulu mysticu allu Mantuitoriului : sant'a communieatura.
COMMUNIONE, 8. f.,communio (com-

a dereptului gentiloru; unit pop oru este

una unione de omeni associati prin
munione de interessi ;
de ad, conimunione = societate de persone legate
strinsu prin interessi communi, cumu,
una commune, unu municipiu, etc.; 2. in
speciale, de persone legate prin acelle-asi

credentie, acelle-asi aspirationi, aceaasi religione communionea basericei ;

communionea orthodossiloru, protestantiloru ; comnuenionea crestiniloru, a eselude d'in communionea credentiosiloru;

de ad : a) eucharistfa, communicarea
ca corpulu si sangele mysticu allu Mantuitoriului ; b) insasi panea si insusi vinulu, care representa corpulu si sangele
Mantuitoriului, conzmumicatur'a, sant'a
communicatura.
COMMUNISMU, s. m., (it. communism, fr. communisme); systema de institutione sociale, sau mai bene visu de
institutione sociale, in care veri-ce pro-

prietate particularia ar fi abolita si toti

s'aru buccura in ecale mesura de tote
bunurile materiali.
COMMUNISTU,-a, s., (fr. commaniste); partisanu allu communismului.
COMMUNITATE, s. f., communitas,
(it. comlnunita, fr. communaut); 1. calitate sau statu de commune : communitate de averi, de interessi, de sorte, de
vietia; 2. calitatea cellui care se communica, care e commune in intellessulu acestui cuventu de sub 2, b, e; 3. Cu intellessu collectivu, societate de persone
legate prin detone, derepturi, traiu com-

para si fr. communion, it. communions);

d'in commune, actu si statu prin care si

mune, etc. : conzmunitate religiosa; com-

in care mai multe fientie capita si au

communitatea santiloru; communitatea

protestantiloru
Bucuresci.

mai multe facultati sau alte lucruri

communi, differitu de communicatione,

intru catu conzmunionea e mai intima

de catu communicationea, fora se mai

munitate = comniune sau municipiu;

COMMUTABILE, adj., commutsbilis; care se pote cononutare : pena commutabile, bonuri commutabili.

adaugemu co conzmunione espreme mai

COMMUTARE, v., co mmutare; 1. a

bene statulu de catu communicatione :

1. in genere conz9nunione de sange, de
interessi, de utilitati, de cugete, de sentimente; communione de ereditate, de agru, de pareti, de averi mire nzaritu si
muiere; celle doue lacuri prin communionea apeloru loru incongiura collin'a

muta unulu ea altulu; sau scamba de

de tote partile; universal ea communione

totu : natur' a commuta tote, 2. a scamba

unulu cu altulu : a si commutd numele
si vestimentele; in speciale, a scambauna

pena in alt'a mai usiora ; a conzmutd

pen'a de norte in inchisore pre vietia.
COMMUTATIONE, s. f., co m m u tat i o;

actione de commutare.

www.dacoromanica.ro

COY(

COM.

805

COMMUTATIVEJ,-a, adj., (it. commutative, fr. commutatif); aptu a cornmutare, care pote commutd, vorbindu in
speciale de acte juridice, mai vertosu
commerciali, in care prin scambu se iea
attu ctu se si da : dereptate commu-

a leg strinsu intr'unu totu; a imbin

paginele unei colla de typaritu.

tativa, contract(' commutative.

CO1VIORA, s. f., thesaurus; mare can-

care compagina, in speciale care compa-

titate de bani si alte averi accumulate,

mai vertosu mare cantitate de auru, de

demanaticu compaginatoriu.
COMPAGINAT1JRA, s. f., cama in
acellu-asi intellessu cu compactura, ap-

argentu si alte lucran i pretiose ce se ingropa in pamentu; (probabile de la cumulu, ea si poporu din populu). M.
COMORARIII,-a, adj. s., qui thesauros possidet, divitils affluens; care possede comore; forte avutu. .M.
COMOSU,-a, adj., comosus; plenu de
coma, care are coma multa, desa silunga :
comosele frunti alle leiloru.
COMPACTILE, adj., compactilis;
d'in compactu, care e in stare de compactu : usiori compactili.
COMPACTIONE, s. f., compactio;

actione si resultatu allu actionei de a

face compactu : compactionea membreloru corpului onzenescu.
COMPACT15,-a, d'in compingere, a
dou'a forma de part. mata ca adj., cumpautus-a-um , desu, forte desu , forte
strinsu unitu si legatu : metallele celle
mai grelie sunt si celle mai compacte; se
applica in speciale la acelle lucran, cari
in structura nu presenta semne visibili
de tessutura: partea compacta a osseloru.
COMPACITTRA, s. f., compactura;
d'in compactu, resultatu allu actionei de
a face compactu, totu d'in parti strinsu
collegate.
COMPAGE, s. f., co mpages; (d'in
com si pangere); bagare a unui ce prin

altulu, imbuccare a unui-a cu altulu ,

strinsa collegare; strinsa legatura, imbuccatura, commissura, etc.; totu forrnatu 'd'in parti striusu legate : cowl agea corpului ontenescu,a corpului sociale,
a osseloru.
COMPAGINA, si compagine, s. f.,com-

pagina si compago; cama in acellu-asi

intellessu Cu compage.
COMPAGINARE, v., compaginare;
a form& compage sau compagine, a con-

catena, a collegi, a imbuca, a imbina,

COMPAGINATIONE, s. f., compagi-

natio; actione de compaginare compaginationea scandureloru.

COMPAGINATORIU,-toria, adj. s.,

gina una colla de typaritu; bonu si in-

plicatu inse in speciale la actionei, artea, tempulu, cumu si la mercedea cellui ce compagina faciele unei colla de
typaritu.
COMPANIA, s. f., (fr. compagnie, it.
compaznia), cmtus, societas; centuria;
insocire de un'a sau mai multe persone,
care se stringu impreuna pentru diverse
scopuri : I. adunare de persone spre a
conversa si potrece impreuna : a se Old
in bona sau rea compana; 2. mai multe
persone de gusturi si abitudini conformi,

cari pentru acesta-a adesea se stringu

impreuna si formedia orecumu una societate; 3. persona ce stau impreuna sau
cari se occupa impreuna de acellu-asi lu-

cru; 4. persona ce insociescu pre alt'a

spre a i face onore; 5. unione politica,
partitu, factione; 6. societate: a) ca scopuri religiose, congregatione religiosa:
compani'a Jesuitiloru; b) cu scopuri filantropice, confraternitate; cu scopuri
scientifice : docta si illustra compana;
d) cu scopuri de castiga, de negotie, de
speculationi: conzpaniapentru calli ferrate, mai vertosu fieudu vorb'a de mari
societati, cumu e companea anglesa d'in
Indic; dro si pentru societati commerciali mai mice, de unde espressioni ca
N. B. et compania ; 7. unu numeru de
militari sau de alti armati pusi sub ordinile unui capitanu : compana de callan, de pedestri, de osti neregulate; 8.unu
certu numeru de persone ce essercita acellu-asi lucru : compana de actori, de
musici, de comedianti; 9. compani'a pote
consta si numai din doue persone : ma-

itulu in compana cu muierea, tatalu

in compania cu filiulu, etc., asia co : in
compana=in una, impreuna, in commune, etc.; 10. mai raru se dice si de be-

www.dacoromanica.ro

806

COM.

COM.

stie : venatoriulu in compauia cu canii

sei, broscele in compania cu sorecii.
* COMPANIII,-a, s., socius, comes,
conjux, consors, (it. compagno, isp. compaio, fr. vechiu compaing, nou compa-

gnon, Cu tota probabilitatea compusu

d'in com si pan's, sociu ce manca d'in aceaasi pane); sociu, associatu, consorte.
* COMPARABILE, adj., comparabi-

lis; care se pote campar : celle ce nu

smina in nemica, nu su comparabili,
(vedi comparare).
*COMPARABILITATE, s. f., (it. comparabilita); calitate de comparabile.
1 COMPARARE, (cu tonu pre pa in
formele 1e trei syllabe : compru, compri, compra), v., c o mparare, (d'in com-

pare); 1. a face compare, a imparechi

unulu cu altulu, a allaturi, a un : a

tru plecare in una lunga calatoria; mai

vertosu pentru mari preparative, pentru
apparatu bellicu : a comparbellulu, arme, militari, flota, etc.; de unde; 2. prin

metafora, a luk mesure, a institu, a

constitu, a organisa, a stabilf, etc.;
dro ca mai desu : 3. a si procurk, ceva
ce nu are cineva, a capitk, a castig, a
stringe: a) in genere: a si comparbanii
necessari pentru unu negotiu, materiele
cerute pentru inceper ea u nui edificiu, pr o-

visioni de ierna; b) in speciale, ca oppusu

la vendere, a si procur cu bani : a com-

par vestimente, lucruri de mancare; a

compar oliu de la cei ce vendu; mercile

bone se ceru, se cauta si se compara;

a compard unu omu : a) proprie nu se
pote dice de Wu pentru cei caduti in
servitute; p) metaforice, a corrupe cu

compar budie cu budie; nu se potu com- bani : a compar pre judicatori; a cornyard collumbele cu accipitri; 2. meta- par cuiva ceva insemna : a') a compar
forice, a imparechid, prin cogitare, si a pentru cineva : de Pasce parentii comnume : a) a pune prin cogitare = a ju- para copilliloru vestimente noue, &o de
deci ceva ca ecale in mai multe puncte annulu nou le compara jocarelle; f3') a
cu altu ceva : pre nomine nu potu pre- compar de la cineva : ti am cotnparatu
fer, ba neci compar acestui barbatu; mai multe lucruri, si de acea-a cauta se
de acf : b) in genere, a allatur in men- mi lassi acestea cu pretiu mai scadutu.
te sau prin cuventu : a) a allaturd prin
COMPARATIONE, s. f., comparatio;
cogitare , spre a coprende bene assemi- actione de comparare, si resultatu allu
narile si differentiele d'intre lucrurile acestei actione : 1. d'in 1 comparare :
comparate si a capit cu modulu ace- comparatione de lucruri assemini; comst u-a una idea clara despre natur'a sau parationea a doui autori, a douelimbe; in
valorea acelloru lucruri; a compar doi comparatione cu altulu, omu fora comauctori, doue limbe, mai multe manu- paratione bonu; comparationiledau disscripte ; a compar auctorii antici cu cursului gratia si ideeloru energia si
cei moclerni, scriptele si alte opere an- claritate; adverbie de comparatione sunt

tice cu celle moderne; f3) a allatur prin

cuventu, a assemink, a esprime caracte-

celle ce esprinau una comparatione, cumu:

mai, asi, assrninea, etc., grade de com-

riele de asseminare sau de differentia

intre doue lucruri: Virgiliu compara a-

paratione se chiama, in grammatica, for-

desea eroii sei cu albinele, precumu com-

para si albinele cu eroii sei.

2 COMPARARE si cumperare (cu
tonulu pro syllab'a initiale in formele de
trei syllabe : cmpara = ctmparu sau
ctmperu, cmpari = cumpari sau cumperi, ,c6mpara=cmpara sau cumpera),

V., comparare (d'in com si parare, si

prin urmare differitu de 1 comparare,
essitu d'in adj., compare); 1. a par& cu
mare zelu si diligentia : a compar unu
splendidu ospitiu, a si compar tote pen-

mele prin cari se espremu gradele de

intensitate alle calitatiloru, grade relative cari resulta d'in comparationea
acellei - asi calit ate in differite fientie
sau d'in comparationea diverseloru calitati in acea-asi fientia;
2. mai raru
d'in 2 comparare : comparatione de celle
necessarie ld una constructione, compa-

ratione cubani numerati.

COMPARATIVU,-a, adj., comparativus; d'in 1 comparare, care serve la
comparare, care se face prin comparare:
adverbie comparative, studiulu dompo-

www.dacoromanica.ro

COM.

COM.

807

rativu allu lmbiloru, anatomia comparativa; gradu comparativu sau absnlutu : comparativulu , (vedi gradu de
comparatione la articl. comparatione
sub 1).

COMPARTIMENTU, s. M., p1.-e,

(it. compartimento, fr. coinpartiment);
d'in compartire : 1. actione de campartire, distribuire si desposetione cuvenita

COMPARA.TORIU,-toria, si cumpara-

ochiului una placuta impressione : com-

de lucran, asia in eau face asupr'a

toriu, adj. s., comparator; d'in 2 com- partimentulu coloriloru intr'unu mare
parare, care compara: comparatori de tabellu; doro mai vertosu : 2. specia de
cai, de boj, de grane; si cu intellessu divisioni, de despartiture ce se faca in
passivu , comparatoriu=de comparatu, tablate , podelle, pareti, pre table de
scossu sau pusu spre comparare sau ven- carta sau de alta materia, in armario,
diare : a scote una casa comparatoria , cuteie, etc.: compartiment ele registrului,
s. f., reale, armariului, arcei, boltei.
a face boii comparatori;
comparatoria sau comparatore=cumperatore, actu de comparare : a face mai
multe comparatori de ordiu.
COMPARA.TITRA si cumparatura sau
cumperatura, s. f., actione, actu si resultatu allu actionei de 2 comparare, camu
in acellu-asi intellessu cu form'a comparatore, de care vedi la comparatoriu :
a face mai multe comparature de cereali.
COMPARE, adj., compar (d'in com

si pare); cu totulu assemine, parechia

Cu altulu.
COMPARENTE, adj. s., comparens;

care compare, in speciale care se presenta inaintea unei judecatoria sauunei

alta auctoritate.
COMPARERE , comparui, compa-

v. comparere (it. comparere si

comparire, fr. comparaitre); 1. a par
rutu ,

in totu, a se arrett, bene si pro de plena,

a se face bene vedutu : regin'a comparit
mund/ra si formosa in mediloculu curtei
selle; 2. in speciale : a) a par sub bona

* COMPARTIRE, v., compartiri; 1. a

impart cu altulu; a impart intre mai

multi; 2. a impart in parti cuvenite,
mai vertosu ecali, a face compartimente:

a compart unu registra, una arca, una

cassa, area unei gradina, etc.
COMPASCERE, compascui, compascutu, V., co mpascere; a pasee impreu-

na; a pasce totu.

COMPASCIITU,-a, adj., compascuns;

d'in compascere, pascutu de mai multi

in preuna: campuri compascue, pre cari
mai multi si pascu pecurile in commune.
COMPASSARE, v., (it. compassare,
fr. compasser); a mesur cu compassulu;
si de ad, a mesur, veri-ce cu accurate-

tia, a proportionl, etc.: vorbe compassate, miscare compassata, gestu conipassatu.

COMPASSIBILE, adj., compassibi-

lis; applecatu a compatire, dispusu la

si placutu aspeztu, a av bona infaciosiare; b) a se infaciosii la una judeca-

compassione : onteni compassibili s parati a usiorci dorerea altoru-a; demnu de

compassione, care escita compassionea.
COMPASSIONABILE, adj. , (it.

tora sau la alta auctoritate : a com-

compassionabile); demnu de campas-

par inaintea judiciloru.

* COMPARITIONE, s. f., (it. comparizione , fr. comparution); actione de
comparere : comparitionea inaintea ju-

sione, de compassionatu.
* COMPASSIONANTE, adj., (it. compassionante); care compassiona, care e
dispusu a compassionare.

dicelui de pace.
COMPARTECIPANTE, adj. s., (it.
compartecipante); care compartecipa.
COMPARTECIPARE, v., (it. compartecipare); a fi compartecipe, a partecipd Cu altulu d'in ceva.
COMPARTECIPE, adj. s., (it. com-

* COMPASSIONARE, v., (it. compassionare); a av compassione : a compassiond pre miseri si miseriele loru.
COMPASSIONE, s. f., compassio

partecipe); care ca altulu e partecipe la

cm.

(compara si it. compassione, fr. compassion); d'in compatire, actu de compatire, si in speciale, affectu de dorere
de anima co sente omulu pentru dorerile
si rellele altui omu : sentimentu de com-

www.dacoromanica.ro

808

COM.

COM.

passione, a ft demnu de compassione, a

COMPEDE , s. f., compes-compede

av compassione, omu fora conapassione;

(d'in com si pede); ochiu de lemnu de

pusu ca laciu in petiore, pedica sau catena de lemnu pentru petiore , butucu
de petiore ; si de ad in genere, ferru,

prin metafore, lucru care escita compassione, si de ac, lucru ridiculu, fapta
misellesca, etc.
COMPASSU, s. ni., (it. compasso,

catena.

fr. compas; din com si passu); instru-

COMPEDIRE , y., compedire ; a

mentu geometricu ce serve a descrie cer-

pune cuiva compedi, a bagi in compedi,

a impedicd si ferricd, etc.
COMPELLERE , v., compeliere, a

curi si alte figure.

COMPASTORIU,-toria,s., compastor;

pastoriu impreuna cu altulu, sociu de

pastora in intellessu atdtu propriu catu
si metaforicu.
COMPATIBILE, adj., (it compet-

bild, fr. compatible); d'in compatire

1. demnu de compatitu : omeni miseri
si compatibili; 2. care pote std impreuna
cu altulu, care nu esclude pre altulu, ci
se invoiesce cu ellu : calitatile contrarie
nu su compatibili in acellu-asi subiectu;
mandatulu de deputatu tau e compatibile
cu functioni administrative ; caracteriulu
meu nu e compatibile cu alba teu.
CO1VIPATIBILITA.TE, s. f., calitate

de compatibile : nu e compatibilitate intre mandatulu de deputatu si functionea

de administratoriu.
COMPATIENTE, adj., compatieus,
(it. compaziente, fr. compatissant); care
compate , despusu a compatire , a sent
compassione.
COMPATLENTIA , s. f., calitate ,

statu allu cellui compatiente.

COMPATIRE, v., compati (it. compatire, fr. competir; d'in cona si patire);
a pat impreuna Cu altulu , a suffer acea-asi sufferentia cu altulu : 1. proprie :
de vomu compati cu Christu , cu ellu
ne vomu si glorified; 2. prin metafore
a sent dorere de anima pentru dorerile si rellele altui-a: a compati cu pauperii ; a compati la miseriele appropelui ;
a compati pre cineva: a)a lu plange,
a i arretd, compassione ; f3) a lu scusd,
a arret, indulgentia , a suffer cu rabdare; c) a se invo, a se un :persone si
lucruri ce potu compati.
COMPATRIOTU,-a, s., compatriota;
care e d'in acea-asi patria cu altulu.
COMPATRONU,-a, compatronas;
care e patronu impreuna cu altulu.
COMPATRU, vedi commatru.

impinge mai multe lucruri spre acellu-asi locu , a imbranc de mai multe
pdrti, a imbranc cu violentia, a constringe, a strimtord. Radecin'a vorbeloru : compulsu, compulsione, compulso-

riu, compulsare, etc.

COMPENDIARE, v., compendiare;
a reduce in compendiu, a abbrevid.
* COMPENDIARIU,-a, adj., compen-

diarius; relativu la compendiu, redussu

in compendiu : calle compendiara, esponere compendiaria ;
s. m., reale,
compendiariu, ceva scurtu, calle scurta,
tractatu pro scurtu asupr'a unei scientia.
COMPENDIOSU,-a, adj., compendiosus; plenu de compendiu : 1. ca oppusu la daunosu, compendiosu = castigosu; 2. tare scurtatu , forte abbreviatu : invetiatura compendiosa, espositioni compendiose.
COMPENDIU, s. m., compeudium,
(d'in compendere); 1. proprie, ceva im-

preuna cantaritu , si de ac ceva impreuna pastratu , si in speciale castigu

realisatu prin economia, economia , in
opposetione cu dispendiu=spese ; 2. economa in veri-ce, abbreviare, prescurtare de unu opu mai lungu : compendiu
de grammatica , de logica , de physica ;
metaforice: omulu e unu compendiu allu
universului sau universuluin compendiu.
COMPENETRARE, v., (it..compenetrare, fr. compntrer); a penetr, in
ultimele si celle mai mice parti alle unui ce; a se compenetrd, a se penetri in
celle mai intime parti.
* COMPENETRATIONE, s. f., (com-

penetrazione, fr. compntration); actione de compenetrare.

COMPENSABILE, adj., (it. compeusabile) ; care se pote compensare
penden i compensabili.

www.dacoromanica.ro

COM.

COM.

COMPENSARE, v., compensare

(com si pensare); a pensi=a campad,

cantar unu ce cu altu ce, si de

ad, a ecilibrA , a face ceva ecivalente
cu altu ceva, a ecala, etc. : a compens
multe detecte cu una mare si bona calitate, a compensbenele curellele, a com-

pensci marile labori cu mari castiguri

si cu nutre gloria; castigulu d'in mai
multi anni nu va compens perderile
d'in acestu annu.
COMPENSATIONE, s. f., co m p en satio;

actione de compensare, cumu si ce se

da pentru compensare : mic'a summa ce

ti deru nu este, sciu si eu , una justa

compensatione pentru servitiele ce mi ai
facuttc.

COMPERENDINARE , v., comperendinare; a ammank la diu'a comperendina ; a ammanA la una di orecare una
judecata.
*COMPERENDINATIONE,s.f., com.
p erondinati o; actione de comperendinare.
COMPERENDINU,- a , adj. , com-

809

manu adjunsesse la atare disordine, co

serbatorile de seceratore nu mai competieau eu ver'a, neci serbatorile de collessulu viieloru nu mai competieau cu
tomn'a ; b) despre alte lucruri, a consunk, a se cuven , a fi in armonia
corpulu lui nu compete cu suffietulu; de
ad : c) a fi capace, aptu, si in speciale :
d) a se cad, a fi de dereptulu cuiva : nu
compete acestoru judicatori, acestui tribunariu, a judic acesta causa; nu mi
compete mie a face ceva atare.
* COMPETITIONE, s. f., competitlo;
actione de competire, si dereptu de competire.
COMPETITORIU,-toria, adj. s., com-

petitor; care compete: competitori ai acellei-asi functioni, ai acelloru-asi onori,

ceeellei-asi femine , ai acellei-asi corone,
ai acellui-asi tronu.
COMPETU, s. m., vedi compitu.
COMPILARE, v., compilare (com-

para si it. compilare, fr. compiler);

1. d'in com si pilu = peru , proprio, a

smulge perulu, si de ad, a predk, a .des-

perendinus; de poimane, de a trei-a di :

diu'a comperendina.
COMPETENTE, adj. s., (it. competente), care compete sau cui compete
omu competente, judici competenti, tri-

poU : a compild pre callatori, a compild

basericele, cassele publice; 2. d'in com si
pila, a stringe, a accumula, si in speciale,

bunariu competente ; la tempu si locu

competente; lungime competente, spatiu

estrago d'in diversi auctori locuri spre

a face una carte, etc. : a compil legile,

competente; competentii la acea functione erau multi, totusi cellu mai servile

canonele concilieloru.
COMPLLATIONE, s. f., compitatlo
(it. compilazione); d'in compilare :compilationea thesaurultei publicu; compilatione de evenimente istorice mai pucinu
connoscute.
COlVLPILATORIU,-toria , adj. , care
compila : rompilatoriujudiciosu, compilatoriulu averei baserice7oru.
COMPITALE , adj., compitalis; de
compitu lari compitali;s. f. pl., com-

competente aml successu.

COMPETENTIA, s. f., competen-

tia; (it.competenza fr. comptence);

statu, calitate , derePtu a cellui competente, locu de competere : contpetente a
a doue mari cai de connnunicatione; competente a mernbreloru corpului omenescu;

a fi de competenti'a unui tribunariu ;

cestione de competentia.
COMPETIRE, v., competere; (com-

petire); 1. a petf acellu-as lucru cu altulu sau cu altii : a compet unu locu,
unu postu, una onore, man'a unei fete;
a tende la acellu-asi loen, a concurre, a se inteln, a se attenge mai multe
calli competu in acellulocu, radiele con-

vergenti competo in acellu-asi puntu ;

prin metafore : a) de tempu, a corresponde; a coincide : calendariulu ro-

a stringe materia pentru una carte, a

pitali-le, serbatore celebrata la compite

in onorea dieiloru lar.
CO1VIPITALICIU,-a, compatilicius;

relativu la serbatorea compitatiloru.

COMPITU si competu , s. m., pl.-e,
compitnm si competum (d'in competire);
locu unde se intelnescu doue calli, rescruce.
COMPLACENTE, adj., co mplacens

(it. complacente, fr. complaisant); caro

www.dacoromanica.ro

810

COM.

complace; applecatu si dispusu a complacere,.

* COMPLACERE, v., cotraplacui, com-

placutu, Y., complacere, (it. complacere,

fr. complalre); 1. a plac mai multoru-a
in acellu-asi iempu; 2. a cauta, se placa
totu de un'a si in tote, a face tote voiele
cuiva, a face in tote pro placu cuiva, si

de ad, a lengusf.
* COMPLANARE , v., complanare,
(com-planu); a face planu, a netedf, si
de ad, a facilit,.
* COMPLANATIONE, 8. f., complanatio; actione de complanare.
* COMPLANATORIU,-toria, adj. s.,

complanator; care complana sau serve

a complanci.

COMPLECTERE, complessi si cornplessei, complessu, si complectire=complettire,-escu, Y., complecti si complec-

tere, (com-plectere); a impletticf pro

cineva sau ceva de tote partile, a incongiur, a imbraciosia , a incinge, a
coprende, etc. : 1. proprie : marea contplecte uscatulu; de trei ori tatalu complesse pre filiulu; numerose osti comp(esser a cetatea; 2. metaforice : a) a coprende

COM.

completu, spre a face d'in ellu unu totu

intregu fia naturale sau arteficiale : complementulu unei summe, tabla ce serve
de complementu unui volunze, lege corn-

plementu altei lege ;

complementulu
unui intervallu musicale, e cea-a ce lipsesce peno la octava : cart'a e complementulu cintei; complement ulu unui anghiu=catu i lipsesce spre a fi de 900
complementulu unui anghiu de 350 e
de 550; complenaentulu aritmeticu allu

unui logarithmu = catu lipsesce unui

logarithm vulgar spre a fi ecale cu 10;
compleznentuluunui astru=distanti'a lui
de la zenithu; in grammatica se chiama
complementu unu cuventu ce serve a determind intellessulu altui cuveutu : consplementu directu, indirectu, circunastantiale; 2. mai vertosu sub form'a complimentu, luatu cu intellessulu de : felicitare, gratulatione, urare de fericire, civilitate, ceremonia de politetia ce face
cineva diva: a face cuiva complimentu
de diu'a nascerei selle, a adressci conaplimente de bona venire; de ad, salutare,
inchinatione, veri-ce alta espressione de

civilitate, de politetia, de bonitate si

cu mentea, a intellege, a precepe : nu

chiaru de lingusire : candu ti dicu co esti

poteam complecte icle'a in tota marinzea

ei; b) a coprende in cuventu sau in scrissu

formo su, nu ti facu co mplimentu, ci spunu

unu totu de mai multe lucruri, a l' es-

jocu : complementu de la complere; com-

preme, a lu representa.: a complecte eve-

plimentu de la complicare=a se plecd,

(fr. se plier), cu insemnarea de pleca-

nimentele epochei si causele loru; c) a

imbracia cu amore, a favorf : a conzplecte in studiulu seu filosofi'a si artile
formose.
COMPLEMENTARE si complimen-

tare, Y., (fr. complimeuter); a face cmplementu sau complemente in intellessulu cuventului de sub 2., a felicita, a
gratula; a complementd pre cineva pentru disc' a sea de nascere.
COMPLEMENTARIII, - a, adj., (it.
complementarlo); relativu la comple-

mentu in intellessulu del sub 1. : osti

complementarie , anghiu complemen -

tariu, classi complementarie.

COMPLEMENTU si complimentu, s.
in., pl.-e, complementum, (it. complemento, compimento si complimento, fr.
complment si compliment; d'in complere); 1. CO Be adauge la ceva spre a lu face

addeverulu. Aci sunt doue radecini in

Hone, inchinatione.
COMPLENIRE,-escu, v., cu intellessulu ce au si formele : completare si COM-

plire.
COMPLERE, complui, complutu si
completu, complitu=cumplitu, v., compiere (d'in corn si plere, d'in care si ini-

plere); a impl de totu, in tote partile;

a implenf, a deplenf in tote partile :

1. proprie : a conapl fossele cu nouelle
si cu pamentu, sorele comple lurnea cu
lumin'a sea; a compl coortile; 2. metaforice : a compl aerulu de clamori, tipete; a compl tote de spairna, de intristatione, etc.
COMPLESSIONARE, v., (it. complesslonare, fr. complexioner); a forma
complessionea , in intellessulu acestui
cuventu de sub 2.

www.dacoromanica.ro

COM.

COM.

COMPLESS1ONE, s. f., complexio,

(it. complessione, fr. complexion); de la
complessu d'in complectere, actione si resultatu de complectere, collegare a mai
multoru lucruri sau parti intr'unu totu :
1. eornplessionea atomiloru, moleculeloru;
admirabile complessione a cuventeloru in

periodebene rotundite; in speciale, complessione= figura retorica, prin care diverse membre de frasi finescu si incepu
Cu acelle-asi cuvente; eomplessione=
conclussione;-2. disposetione, constitutione a corpului, temperamentu : bona
sou rea complessione, robusta sau delicata complessione; de ad : natura, fire,

caracteriu, calitate a corpului sau suffletului.

COMPLESSITATE, s. f., (it. com.

plessitA, fr. complexit); calitate sau
stare de complessu : conzplessitatea ideeloru, judecieloru, cestioniloru; inse conaplessitatea nu e complicatione.
CO1VIPLESSIV1J,-a adj., complexivus, (it. complessivo); d'in complessu,
care conaplecte : 1. care imbracia ceva
in partile selle principali: judeciu com-

811

sau prin cogitar intr'unu totu : unu

complessu de idee, marele complessu allu

fientieloru d'in universa, complessulu

organeloru corpului omenescu, a vorbi
de tote in complessu; complessulu cantitatiloru ce forma prirnulu onembru allu

unei ecatione; e) ca termina de anatoma, complessu = muschiu de la capa

complessulu mare, implantatu in apophysea transversale a vertebreloru gutturali; complessulu micu, implantatu in
partea laterale a guttului peno sub urechia.
COMPLETARE, v., (it. completare,
fr. complter); a face conapletu, a intreg :

a completd unu numeru, a completd cadrele militiei; a completd una carte, adaugundu paginele ce i lipsescu, a completd unu auctoriu eu volumenile ce ni
lipsescu; a completd una collectione de
atztice, de plante, etc.
* COMPLETIONE, s. f., completio;
actione de complere : completionea profetieloru.
COMPLETIVU,-a, adj., (it. comple-

plessivu; 2. care collega, conj unge : par-

tivo, fr. compltif); aptu a complere, a

implen si deplen : legi completive; an-

ticelle complessive.

ghiu completivu, numeru completivu, etc.

COMPLESSU,-a, d'in complectere :

(vedi si complementariu); in gramma-

imbracia mai multe lucruri : cestione

tica : deternzinationi completive, proposetioni completive, cari se cera de neap-

1. part. pass. luatu si ca adj., care

peratu pentru implenirea intellessului.

complessa, idee complesse, judeciu comce e

plessu, proposetioni complesse;
complessu inse nu va se dica co e complicatu, ce e complessu numai nu e sinz-

COMPLETTERE si complettire, conaplettitu, etc., vedi complect ere.

COMPLETU,-a, adj., completos; pro-

plu, fora inse se fia complicatu; cantitate complessa, in algebra, e cea compusa d'in mai multe parti unite prin sem-

prie, part. d'in complere, luatu inse de

regula ca adj., (compara si it. comple
to; fr. complet), deplenu, de totu plenu,

nele (-I-) si (); cantitate complessa

intregu, cui nu lipsesce neci una d'in partile lui : carte completa, auctori completi,

sau nutneru complessu, in aritmetica, e

cellu.compusu de unitati si fractioni de
unitati; in acestu intellessu complettitu,
in locu de complessu, nu e terminu pro-

incinge pamentulu prin

numeru completu, tractatu completu asupr'a unei materia, frase cu intellessu

completu, cadre de armata complete ;
s. m., compdetu/u=numerulu completu:
completulu unei compania , unui regimentu; membrii consiliului se adunasse
in cornpletu.

b) obiectulu imbraciosiatu, obiectulude

seu.' amore; c) coprensulu
certoru cuvente aceste cuvente insesi

si plicare=plecare); a plica unu ce cu

altu ce, a implettic mai multe lucruri

legate inteunu lotu; de ac : d) in ge-

unulu cu altulu, sau a implettic unu ce

in sene, a infasciori, si de ac, a incurci,

priu;
2. s. m. reale, complessu-lu=
eomplexus-iis (compara su t, co mples so);

a) coprendere, imbraciosiare, impletticire : aerulu

complessulu

nere, lucruri sau parti unite in realitate

COMPLICARE, v., complicare, (com

www.dacoromanica.ro

812

COM.

COM.

a obscuri, etc. : a complic cestionea,

legei lui Christu e insasi complitatea

problemate forte conaplicate; unu morbu

legei morale; 2. in reu : a) in genere

se complica, candu alti morbi sau alte

complirea bataliei, tortureloru ; complitatea avaru/ui, tyranului; b) in speciale,

crudirne, crOdelitate, barbara, neome-

circunstantie gravivinu de se ammestica

co densulu.
COMPLICATIONE, s. f., eomplicatio
(it. complicazione fr. complication);
aetione, dro mai vertosu stare de complicare, ceva complicatu complicationile
traatieloru, serpiloru; complicationi politice; machina de naare complicatione ;
ce complicationefrle frasi fora intellessu!
complicationea morbului principale cu
alti morbi.
COMPLICE, adj. s., coinplex (it. com-

plica fr. complica; d'in acelle-asi elemente cu complicare); cellu complicatu,

strinsu legatu cu altulu, si in speciale,

cellu intellessu cu altulu pentru perpetrarea unui reu, unei crime, care inca iea
parte la una crima: complicii tyranului,

furului, ommoritorului;metaforice : e
ceva impiu a face religionea complice
ureloru nostre.
COMPLICITATE, s. f., (it. complida, fr. complicito); faptu de conaplice,
participare la unu ce reu si misellescu.
COMPLIMENTARE, complimentu ,
complinire, etc., vedi complementare,
complementv, complenire.
COMPLINIRE, vedi complenire.
1 COMPLIRE si cunzplire, v., absolvere, consummare (it. complire si com-

pire, fr. ac-complir); alta forma a lui

complere, mata inse nu numai cu intbllessulu de : a implin in tote partile,
a indeplin, a intreg; ci si mai vertosu
cu intellessulu de : a duce la cellu mai
inaltu gradu de desvoltare, a face per-

na, atrocitate, etc.

COMPLITATE si cumplitate, s. f.,
vedi 2 complire.
COMPLITU si cumplitu,-a, adj., completas; perfectas, plenas atque perfectas,
absolutas, onsummatus ; n halas im
manis; atrox, horrendas, crudells, (Compara it. complito Si compito, isp. completo

si cumplido; port. completo si comprido,

fr. complot si ac-eompli); alta forma a

lui completu, trassa d'in 1 complire,
precumu completu d'in complere, luata
inse nu numai cu intellessulu lui conapletu de : cu totulu implenitu, in totu
si in tote deplenitu ,intregitu sau intregu;

ci si mai vertosu: dussu sau adjunsu la

cellu mai inaltu gradu de desvoltare in
genulu seu, adjunsu la culmea ideale a
desvoltarei, consummatu, perfectu, si acesta-a : 1. in bene : fiti compliti, cumu
si tatalu vostru cellu cereseu este complitu ; complite suntu operele lui Domnedieu; operele artei nu su complite, deco
tau imita si nu reproducu conaplitatea o-

pereloru naturei; juni, poeti si oratori

compliti; 2. in reu : a) in genere, adjunsu

la cellu d'in urma gradu de desvoltare

a calitatei rollo, si de acf, nemesuratu,infricosiatu, terribile, atroce, etc. : a mori
in complite doren; complitele doren i addussera complita morte; com plitu tyranu,

lotri compliti; conaplita batalia, avaru

complitu, etc.; b) in speciale, neomenosu,
crudele, barbara, fora indorare de anima:

fectu, a consummi : Domnedieu compll

operele selle; form'a cea mai usitata d'in
acestu verba este part. complitu, de care
vedi la loculu seu.
2 COMPLIRE si cumplire, s. f., com-

complita tortura applicata de compliti

satelliti ai tyranului; omu complitu la
anima; complit'a morte smulge fora in-

pletio; perfectio absolutio , consum

semnarile adiectivului, adeco : a) perfecta bene ; N de totu reu ; e) preste

mesura, nespusu de mare sau de multo;

matio; immanitas, atrocitas, crudelitas;

acta de complire, cidro mai vertosu, statu
sau calitate de complitu, in acea-asi insemnare cu form'a conaplitate sau cum-

plitate, care inco se afla in cartile mai

vechie : 1. in bona, perfectione : complirea operelorunaturei, artei; conzplirea

dorare d'in braciele nostre fientiele celle

mai care; 3. ca adverbiu cu tot.e in-

d) cu violentia, Cu inversionare, cu crudime, fora indorare, etc.: a se bate conplitu, a bee complitu, a cert complztu:
complitu de mare, de avaru, de reu, etc.
COMPLUTUra, part. d'in complere.

www.dacoromanica.ro

CO/t.

COM.

COMPLUVIU, s. m., compluvIum

813

(d'in CM si p/uvia=ploia); i. spatiu in

si composetione); a compone une intervalle musicale, a departa un'a din note

adensu economitu in curte pentru s tringe-

de alta ca una sau mai multe octave,

rea apeloru de ploia, cari apoi se scurru

prin unu catinu subterranu numitu im-

asi, co not'a d'in simpla devine compo-

pluviu; 2. spatiu vallosu pre coperimentu,

prin care ap'a de ploia d'in mai multe

parti alle coprimentului conflue in acea-asi canale.
* COMPONENTE, part. adj. s., componens (it. componente); care compone

sita; y') despre caracterie typografice,

a compone = a pune impreuna littere
spre a formk syllabe, cuvente, linie, pagine, etc. : a compone mai multe pagine,
una colla, doue colle, etc.; al) despre numere : a compone una summa=a ua for-

sau serve la componere : partile com-

mk prin adaussu de alte summe mai

mice, si acsta-a, adaugundu summe

ponenti une totu, principiele componenti

alle corpuriloru, nunzerele componenti
summ'a sau alle summei; fortia compo-

noue castigate sau economite : a compone una formosa dote d'in, economiele
de mai multi anni, sau adauguudu prin

nente, fortia simpla care ca altele con-

mente sau prin scrissu alte summe la

curre a da una fortia composita; compo-

una summa data; numeru, composu sau

compositu=formatu prin additione sau
multiplicatione, mai vertosu prin multiplicatione, asi, co numerulu composu
e divisibile prin mai multe alte numere,
allu caroru este productu; ratione composa sau composita, resultante din additionea antecedentelui cu subsecentele,

nentii unui productu=factorii.

COMPONERE si compunerc, composi

sau compusi, conzposu sau compuse si

compositu, compostu, v., compouere (com

si ponere=punere); 1. a pune impreuna

mai multe obiecte, a le stringe si pune
la unu locu : a compone lenzne in forma
de rogu; a compone plessele, velele si
remii in barca; inse rara cu acestu intellessu generale, si ca mai desu : 2. cu
una idea accessoria : a) ca ide'a accassoria de unire si legare intr'unu totu a
obiecteloru puse impreuua, a combinO,
a forrn, unu totu, puuendu impreuna
mai multe elemente sau parti si stabilinda intre densele legature mai multu

sau mai pucinu strinse : a) proprie

a') despre producte alle artei de a vorbi
si serie : a compone una carte, unu ma-

nuale de filosofia, demente de istoria

naturale; a compone una oda, unu cantecu, una drama; a compone unu discursu,

una ovatione, unu acta juridicu, une

inscrissu, unu contractu, una carteia (yliciale, une decrete, una sententia, una
marturia, etc.; si 4bso1utu : a compone
bene sau reu; totu ce compone acestu auc-

toriu, e fora nervu si fora gratia; asiO

si pentru essercitiele date la scolari : a
compone una tema, a compone in versuri, a compone pentru premie; f3') despre producte alle altoru arti : a compone

cantice de jocu, opere, dore, cadrille,

liturgie ; a compone unu etlificiu, unu
desemnu, unu cadru, 142114 tabcliu, (vedi

sau d'in multiplicationea antecedentiloru si a subsecentiloru d'in mai multe

rationi, cumu : rationile proportionei ,

6: 34: 2, sunt composite in, proportionea , 9: 3=6: 2; e') despre corpuri,

in intellessu chymicu, a componc=a
combin& corpuri simple spre a forma,
corpuri composite, sau a combind composite spre a forra& uuu compositu mai
complessu; C") a compone folie, inovi-

mente = a determina, resultantea mai

multoru fortie sau movimente simple;
71') de medicamente : a compone beuture , unsori, une veninu; O') despre
vorbe, a compone=a form& unu cuventu
d'in mai multe altele indeplecare sau
induplecare e vorba composa, si se compone d'in vorbele simple: in, de, plecare;

t') a compone una cetate, una societate , etc., a le form6 in respectu atatu
materiale catu si morale : d'in individi
resipiti prin selbe poesi' a sci compone
cetati si state; senatulu si poporulu componeau republic'a romana; a compone

una armata=a organisd; si in genere :

omulu se compone d'in suffletu si corpu,
corpulu se compone d'in mai multe parti
principali; unu totu se compone d' in mai

www.dacoromanica.ro

814

COM.

COM.

multe parti, inse si unu totu mai micu

pote intrd in cornponerea unui totu mai
mare; (3) prin metafore : a') a faurf en

ruta revoltatu, terrele rebellate ; de adi

refless. , a se compone sau si simplu, a
compone= a se invol, a transige, a se

montea, a imagina, mai vertosu ceva

impack assupr'a unei interesse prin bona

neaddeveratu sau rea: a compone men- intellegere toti coeredii mei vreu a comtioni , doli, insidie, arteficie ; cte d'in pone si transige cu ereditorii reposatului;
reutate ati composu contra noi; (3") a se de unde apoi : a compone ca conscienti'a
intellege, a reguld ceva prin commune sea, cu principiele, cu opinionile, cu preintellegere cu cea mai vzare concordia judiciele, etc., a se arretk pucinu severu,
composera pre cari nailitari se demitta a se arrett prea commodu si indulgente;
si pre cari se retina; cumu composesse
si despre lucruri : marea compone
mai inainte, asid vorbira si se portara; turbatele selle unde, impaca, anona;
a compone in secretu tote celle necessarie c) ca ide'a accesoria de lupta, certame,
la successu; b) cu ide' a accessoria de or- a committe, a imparechik : a compone
dine, a ordina, , a regtilk , a dispune , a gladiatori de acea-asi potere; de ce perassiedik, a pune bene a) in genere : a si sisti a compone lucran i ce se batu frunte
compone perii, vestimentele; a compone in frunte?
d) ca ide'a accessoria de :
callarii in turme, pedestrii in manipule; 1 comparare : a compone faptel& cu disa incepebatali'a eta ostile compose; bata- sele cuiva, a compone celle mari cu celle
li' a incep inainte de a se pote compone nzice.
ordinile; nu voiu pleed peno tau mi voiu
COMPONIMENTU , s. m., pl.-e, (it.
compone tote affacerile; (3) in speciale
componimento); actione, dro mai vera') ca terminu de retorica, a compone= tosu moda, methodu, resultatu de coma pune fia-care cuventa la loculu unde ponere: componimentu teatrale, musicale,
cere armoni'a stylului; (3') a pune ceva poeticu, istoricu; componimentu de fortie,
la loca de repausu, si de ad, a pune in de movimente; componimentulu capillimormentu, sau a orn unu mortu, a lu loru, faciei, etc.
dispune pentru immormentare, a l'espuCOMPONITORIU si compunitoriune la spectare; y') a pune la loca de pa- torica, (cu n tare moiatu : compuitoriu),
strare, a pune bene, a depune : a compone

adj. s., compositor si compositorius

granele in granarie, ordiele in ordiarie;

componere= adaptare, conformare :

(compara ital. componitore); acellu-asi

cu compositoriu, applicatu inse mai desu
si ca intellessu mai estensu, asid co are
si parte d'in intellessulu formei componente, care compone sau serve a compone:

gestulu oratoriului se nu se compona

dupo allu actoriului; a si compone viti.' a cu preceptele moralei; asid si : a si
compone faci' a, fisionomi' a, portulu, por-

tarea, etc., dupo impregiurari, conaponere care pote fi resultatulu modestiei,

pudorei, sentimentului de bona cuvienti'a, dero si resultatu allu affectationei,
faciariei, etc.; de ad refless. , a se compo-

ne=:--a se arreti modestu, ca mente, reservatu, rosinosu, cu bona cuvientia a se

compone dup olocuri, tempuri, persone;
siede bene teneriloru se se compona; sau

a se preface , a se arrett, seriosu ori

plenu de letetia, fora se fia, etc.; y) metaforice, a ordind ceva ce e in disor (Ene
morale, a impack una neintellegere, una

componitoriu de discursan, de cantice

popularie, de medicamente, de beuture
ven,inose; componitoriulu unei certe, unoru certati; partile componitorie allc
totului.
COMPON1TURA si compunitura
n tare moiatu : compuitura), s. f., compositura (compara it. componitura); ae-

tione, dro mai vertosu resultatu allu

actionei de componere, ceva compusu
componitura de miere cu vinu, una com-

ponitura d'in multe ingredienti, (vedi

re, etc. : se COMpOnentUlucrulu cubenele,

compositura, care e de preferitu).

COMPORTARE, v., comportare, (it.
cona Si
comportare, fr. coinporter ;
portare); 1. a porti san duce mai multe

de se pote; a compone una bella, popo-

lucrad in unulu si acellu-asi bou : a

discordia, una passione, una turbura-

www.dacoromanica.ro

COM.

COM.

815

conzportd seceratur'ala aria, a comportd

arme si munitioni la armamentariu; 2. a

setione Cu creditorii; litigantii sunt pm

se porta cu altulu intr'unu modu orecare, mai vertosu a se porta dupo impregiurari, a si conforma portarea cu
portarea altui-a, Cu tempulu, loculu; a

teloru, discordieloru,turburariloru,passioniloru; compositionea faciei, fisiono-

lucra conformu impregiurariloru: a com-

portd Cu totii bene ; si despre lucruri

certe substantie puse inzpreuna se comporta in cutare modu; cumu se comporta

cutare acida cu catare base? 3. a av

destulla potere spre a porta sau duce
ceva, spre a lo face in genere : cake com-

calle de compositione; compositioneacermiei,portarei; omu de facile composetione

= omu de intellessu ; omu commodu,

forte commodu, care usiora se impaca
cu veri-ce;compositione, in artile formose, este nu numai essecutionea unui
opu de arte, cumu si acestu opu
ci si mai vertcsu conceptionea si coordinationea opului in totulu seu : una

porta etatea, intellegerea, poterile corpului, &Cita se faceti; una carru, unu

compositione de pietura este : a) essecutarea unui subiectu de pictura; b) opulu

essecutatu; clero si mai vertosu c) con-

callu, u/au bou comporta sau 7ZU comporta

ceptionea subiectului in totulu seu ,

una incarcatura; plantele comporta sau

nu comporta frigulu; de .ac prin metafore : a porta sau duce prea multu, a sufferf, a rabda, a tollera, a ierta, a fi indulgente, etc. : demnitatea nostra /2/4 com-

dispositionea armoniosa a partiloru, figureloru, coloriloru, umbreloru, lumineloru, etc.

porta aseminibassetie: cinepote comporta

aceste batujocure?
COMPORTATIONE, s. f., comportatio; actione de comportare.

COMPORTATORM,- toria, adj. s.,

comportator (it. comportatore); care
comporta : conzportatorzi de provisioni;
plante comportatorie de frigu.
COMPOSITIONE si compusetione,
f., compositio (it. composizione, fr composition; d'in conzpositu de la comp.-

nere); actione si &ata de componere;

statu de compositu; modo sau methodu,
processu, arte de conaponere compositio-

neaunui manuale de istoria; care a, compositionea si impressionea unei colla de

typariu; compositione de ferru ciscarboniu; sarile suntu compositioni de acide cu
basi; compositionea si discompositionea
suntu celle doue processe principali alle
claymiei; compositionea unui discursu,
unei drama, unei oda; a correge compose(ionile scolarilor u; a f ace una compositione asupr' a unei tema data; compositionea

acestui scriptoriu e pucinu armoniosa;

composctionea cuveazteloru e suppusa
regule; conaposetionea coloriloru, 9nedi-

camenteloru, unsoriloru; compositionea

fortieloru, nzovimenteloru, numereloru,
rationiloru numerice; composetionea intervalleloru musicali; a fuce una compo-

COMPOSITIV13,-a, adj.,comp ositivus;

care serve la componere processu compositivu.

COMPOSITORM,-toria, adj. s., com-

positor (compara si it. compositor,

compositojo); care compone sau serve a
compone : compositoriu in prosa sau in
versuri; compositoriu de cantice de jocu;
compositoriu de litt ere la typographia;
s. m., reale, compositoriu, pl. compositoric, instrumento de typografia, in care
se componu liniele, (vedi si componitoriu).

COMPOSITH,-a, adj., compositus (it.

composito si composto, fr. composite si
compos); un'a d'in formele participiului
de la verbulu componen. luata de regula

ca adiectivu in multele si variatele insemnari alle verbului, ca oppusu la simplu : corint compositu se dice in chymia
si physina, ca oppusu la corpu simplu;
pre care nu lu mai poto discompune; irise:
veri-ce corpu, fia si simplu in intellessu
claymicu, totusi e compositu d'in parti ;
sunt periode simple si composite; notar' a
angelica e simpla, gro natura omenesca e
composita; fortia composita, 9novinzentu
sau motu compositu; numera compositu,
ratione composita; fiori composite=flori
synantlierice, como su alle planteloru ce
se tinu de famili'a compositeloru (vedi
mai dio su compositu ca substantivu); folie

sau frundie composite, formate d'in mai

multe buccati articulate si numite /o-

www.dacoromanica.ro

816

COM.

COM.

liore; /rude composite, cari provinu d'in

mai multe foie sau frundie modeficate
si numite carPelli, cumu e fructulu crinului compositu d'in trei carpelli, pre
candu fructulu cerasiului e simplu; ordine composita, cea mai avutiosa d'in celle cinci ordini de architectura grecoromana, care se compone d'in ordinea
corintica si cea:ionica; propositione composita, formate, d'in mai multe propositioni; cuventu compositu, formatu d'in

mai multe cuvente, in oppoitione cu

cuventu simplu; intervalle composite, cari

trecu preste octava; peri conzpositi si

netedi ; periode bene composite= bene
ordinate si armonisate; asik si : edificiu
alle cui parti sunt bene composite: cete
bene composite; sediti one co mpos ita=im-

pacata; libertate onesta, bene composita

si ordinata, omu conzpositu in vorb'a si
portarea sea; facia, fisionomia compo-,

composte; inse de applicatu mai raru,

eandu essigentie de mesura sau de insemnari speciali na ceru;ca subst. reale : m. compostu, ono compostu, mai
multe composte, sau f. composta (reu :
compotu s au compota), colt ditura de pome,

pome ferte si condite cu sachar u; cu acellu-asi intellessu se Oa in Columella

si form'a conzpositione=compositio.
COMPOSTURA, s. f.,.vedi composi-

tura.
COMPOSU si compusu,-a, d'in cornponere : 1. part. passivu, compositus-aum : cuventele compose se forma d'in
doue sau muimulte cuvente simple; carte
conzposa de professoriu; cantice compose

de poetu ; affacere conzposa prin bona

intellegere; facia composa, gesturi compose dupo sentimente, etc.; inse composu,
ca puru participiu, differe de compositu,

e ono, compositu d'in oxygeniu si hydrogeniu; compositu chymicu; unu medico-

sau compostu, ca adiectivu, si prin urmare una forma nu se pote applic4 in

loculu cellei alte; de acea-a si ca subst.
m. reale se iea mai bene form'a compositu-lu, de catu form'a composu-lu sau

mentu e unu compositu de mai multe

substantie; omulu e unu compositu d'in
corpu si suflfetu; verbele simple cu coinpositele loru; unu verbu simplu pote da
multime de composite: compositulu,
absolutu in loen de ordinea architectonica composita, (vedi mai susu).

compusu-lu : WM compositu de metallu

este una espressione mai precisa si mai
bona de Catu : onu composu de metalle:
2. supinu, compositum-i : substantie de
composu tnedicazente; 3. s. m. abstracta,
actu, dero mai vertosu moda sau tempt
de componere : pentru composulu unei

COMPOSITURA si contpusetura, pre-

poema se ceru alte calitati, si altele la

scurtatu si in compostura, s. f com-

composulu tinei istoria.

* COMPOTATIONE, s. f., compota-

sita, etc.;s. m. reale; compositu, totu

ce e formatu d'in mai multe parti: ap'a

positura Si compostura; actione, dro

mai vertosu effectu allu actionei de componere, ceva composu sail ceva care lega,
legatura, imbinatura : conzpositur'a osseloru sceletului, compositura ochiului.
COMPOSSEDERE, v., (compossidere

d'in com si possedere); a possed ceva

in commune cu altulu.
COMPOSSESSIONE, s. f., compossessio; actu si dereptu de compossedere.
COMPOSSESSORIU-soria, adj. s.,
compossessor; care compossede.
COMPOSTU,-a, adj. s., compositus si
compostus; pomorum conditura (it. com-

posto-a, fr. compost si compte): forma

scurtata d' in compositu, mata cu acellu-

asi intellessu de adiectivu, ce are si

form'a completa : corpuri simple, nu

ti; petrecere facuta de mai multi impreuna cu mancare si beutura, ospetiu

letificu.
* COMPOTE, adj., compos-compoto

(d'in com si pote); care are deplena potere asupr'a unui ce, domnu pre ceva,
si de aci, consciu : conzpote de sene, de
affectele selle; compote de celle ce face,
si dice.
* COMPOTORM,-toria, adj. s., competer; socia de beutura, frate de betfa,
care bee si se letifica impreuna cu altulu.
COMPOTU, s. m., vedi compo stu.
COMPRENDERE, comprensu, etc.
vedi coprendere, coprensu.
* COMPRENSIBILE, adj., comprehen sibilis (it. comprensibile, fr. com-

www.dacoromanica.ro

COM.

817

COM.

prhensible); care se pote comprendere

(=coprendere cu mentea), care se pote
intellege, precepe ratio9zanzente comprensibili; infinitulu nu e comprensibile
unei intelligentia finita.
COMPRENSIBILITATE, s. f., (it.
comprensibilita); calitate de comprensi hile.

COMPRENSIONE, s, f., comprehensio (it. comprensioue, fr. comprhension); d'in comprensu (= coprensu

cu mentea); actione, actu si facultate

de comprendere (= coprendere a mentoi) , intellegere deplena si intellessu
deplenu : a fi lipsitu de comprensione,
comprensionea nay sterielor u; in speciale:

a) comprensionea unui conceptu , unei

idea, etc., totulu ideeloru simple sau

noteloru ce se coprendu intr'una idea
complessa sau generica, si de ad si
comprensionea unui terminu sau unui
cuventu, care espreme ide'a sau eonceptulu genericu comprensionea unui conceptu e cu ateitu mai mare, Cu cutis estensionea lui e mai mica, si d'in contra :
comprensionea unui conceptu e cat ateitu
mai mica, Cu cdtu estensionea lui e naai
mare (vedi si estensione); comprensionea
unui judeciu se mesura clupo predicatu,
ro estensionealui dupo subiectu; b) com-

prensione=ce coprende intellessulu,form'a, espressionea, si in speciale, frase,

periodu; c) statu allu beatiloru cari se

buccura de a ved faci'a lui Domnedieu,
(vedi si comprensoriu).
COMPRENSIV13,-0, adj., (it. com-

prensivo); aptu a conzprendere (=coprendere cu mentea, coprendere in genere); facult ate comprensiva, poteri camprensive; concepte comprensive, cumu si:

termini comprensivi, suntu cei ce au

una comprensione, (vedi contprensione
calla-la, etc., care
sub a), cumu :

nu arretta cutare mu au calla, ci typulu sau natur'a generale a veri carui

omu sau callu.
COMTRENSORIII,-soria, adj. s.,

(it. comprensore, fr. compreheubeur;

d'in comprensu de la comprendere=coprendere cu mentea); care coprencle cu

mentea, sente si intellege, in speciale

applicatu cu intellessulu religiosu de

cellu ce cu spiritulu se bucotra de visionea splendorei divina, si in Dom nedieu

vede addevorulu si sente tote deliciele

ce potu da spiritului possessionea addeverului, (vedi si comprensione sub c).
COM PRENSU,-a, part. d'in compren-

dere=coprendere.
COMPRESSA, s. f., vedi compressul
COMPRESSIBILE, aaj., (it. 'eom-

pressibile), d'in compressu de la compremere, care se pote compremere, se

pote reduce la volume mai micu prin
comprentere : d'intre fluide uncle su com-

pressibili, altele nu su compressibili.

COMPRESSIBILITATE, a. f., (it.

compressibiliti); calitate de compressibila, in poterea carei-a corpurile se

potu reduce, fora impucinare de materia, la unu volume mai micu.
COAIPRESSIONE, s. f., compressio;
d'in compressu, actione de compremere

si resultatu anti acestei action(); conpressionea uneibudie pre alt'a, compressionea unei revoita, compressionea ae-

rului asupr'a mercuriului; fontanca de

compressione, fontana de api care scaturesce d'in unu receipiente forte solidu
prin forti'a elastica a aerului mai multu
sau mai pucinu compressu si condesatu
in recipiente insusi cu adjutoriulu unui
tubu de compressione; in acellu-asi
intellessu cu compressa.
COMPRESSIVU,-a, adj., (it. compressivo); aptu a compremere, cu potere de
compressione : legamente -compressive.

COMPRESSORIU,-soria, adj. s., (it.

compressore, fr. compresseur); care COM-

prone sau ser vela compressu; compressoriuluuneirevolta: nausclaii compressori

si sublevatori ai membrului; muschiuha
coapressoriu allu nasalui; in speciale
musaia compressoriu allu prostatei; de
ad ea s. m. reale, compressoriu: a) muschiu allu prostatei; b) veri-ce muschiu
compressoriu; c) instrumenta chirurgicu
care serve la compressu vase, nervi, ca-

nab, etc.
COMPRESSII,-a, d'in compremere ;
1. part. passivu, compressus-n-um : ea
ochii inchisi si compressi, acrulu ca potere compressu; revolt' a abid compressa

esplose erosi cu noua furia;si ca adj.

52

www.dacoromanica.ro

818

COM.

COM.

frunte compressa, affundata; s. f. reale,

compressa, buccata de pandia ce serve
a infasciork stringe si contin6 diverse
legature chirurgice, a impedid sangele

a pune in compromissu averea, onorea,

vieti' a, demnitatea sea.

plageloru, etc.: campressalun g a, caclrata,

si compromessu, v., compromittere, (it.

eompromittere, fr. compromettre; d'in
com si pronzittere); 1. a promitte reciprocu, a se invoi a committe judecat'a
unui processu , uuei controversia, la
unulu sau mai multi arbitri: a compromate cu cineva asupr' a unui processu,
a compromitte despre ceva, a compromitte cestionea unui arbitru, a se cantpromitte la doi arbitri; 2. a increde prea
multu, a increde orbesce, a comnzitte, si

triangularia, prismatica; compresse mo-

iate in spirtu;

2. supinu, compreso um-0 : machine de compressu aerulu;

3. 8. m., abstractu, compressus-ts, com-

pressulu, cama in acea-asi insemnare

cu form'a compressione.
COMPRESSURA, s. f., resultatu
allu compretnereisau campressionei: con-

pressur'a fruntei.
COMPROBARE, v., comprobare;
1. a probi sau approb6, ceva in to te partile selle, a incuvienti6, pro deplenu si fora

neci una -reserva : laudu si comprobu

portarea tea in acesta itnpregiurare; 2. a
face pro altulu se approbe ceva, a prob6 altui-a bonitatea si addeverulu unui

ce, a demonstrk a stabilf, etc. : f apea

filiului comprobe prevederea tatalui.
COMPROBATIONE, s.f., comprobatio; actione de comprobare : comprobatianea disseloru si fapteloru cuiva.
COMPROBATORIII,-toria, adj. s.,
comprobator; care camproba : comprobatori ai totoru fapteloru vostre.
*COMPROMISSARIII,-a, adj. s. com.
promissarius; relativu la compromissu:

judice compromissariu=arbitru; in acellu-asi intellessu si absol. : unu compromissariu; actu compromissariu.

COMPROMISSU si compromessti,-a,
d'in compromittere : 1. part. pas., compromissus-a-nm (compara si it. compromiso, fr. eompromis) : cestione compro-

missa arbitriloru; salutea publica e tare

campromissa, onza forte compromissu,
muieri tare conzpromisse ; de ad : 2. s.
m. reale, compronaissu=compromiss am:

a) acta prin care doue sau mai multe

persone compromittu = promittu si se
invoiescu a remitte una controversia la
judecat'a unui sau mai multoru arbitri
cu sau fora reserva de appellu; si de acf,
invoire impacare, obligare de a procede,

sub ce;te conditioni, la stipularea unui

contractu : a face, a acceptd unu compromissu; b) periculu : a pune in compramissu=a compromitte, a periclitA :

COMPROMITTERE si conzpromettere,
compr ontisi, si compromisei, conzpromissu

de ad, a espune, a arrund in periclu,

a espune la dauna, etc. : a compronzitte
reu pre cineva, a compromitte dentnil'atea, onorea, salutea, vieti' a, averea
cuiva; de tema de ase conzpromitte, tnulti

se avilescu.
COMPROMITTITORIU,-toria, adj. s.,
care compromitte : cuvente compromittitorie onorei vostra.
* COMPROVINCIALE, adj., comprovincialis; d'in acea-asi provincia cu al-

tulu.
COMPTABILE, comptare,comptu, etc.,
vedi computabile, computare, computu.
(pronuntiatu si: conaCOMPTIAT

tiatu, contiatu), part. adj., eomtus, cristatus; coneinnus, ornatus; proprie part.
d'in unu verbu comptiare sau contiare ,
derivatu d'in comptiu, cu intellessulu de

a face comtiu, a ornd en comtiu, si de

ad in genere, a ornd, a adjustd, etc.,

(compara it. confiare si coaciare), luatu
inse de regula ca adj., comtiatu insemna :
1. despre persone : a) ornatu cu comtiu :
conztiatele muieri alle campianiloru; mai
multe comtiate betrane se aflau la chora;

b) bene compusu la capu, cu perulu si

capulu bene adornatu, ba chiaru cu ornamente affectate si cssagerate : neci
unei muiere nu i ar sede bene asid comtiata, necumu tu, barbatu, se essi in lume asid de comtiatu; comatu, comosu,
cu peru multu si formosu; 2. despre passeri si alte animali, motiatu , cucuiatu,
cu pene multe sau peru multu pro capu,
si de acf, crestatu, etc.: comtiatele gaine,
U2ZU forrnosu si comtiatu cocosiu; 3. prin

www.dacoromanica.ro

COM.

COM.

estensione si metafore : a) mundru, elegante, si inca prea mundru, prea ornatu :

juni conatiati; frasi prea comtiate; b) destinsu, insemnatu, notabile, cu idea accessoria si de cutediatoriu, incommittitoriu : venisse inainte-mi multi sateani
d'in cei mai conatiati.
COMPTIU (pronuntiatu si : comtiu,
contiu Si concita; compara it. concio si
vedi conatiatu), s. m., comptus, comie
artillcium vel ornamentan); capilla toga-

cien, calautica, reticulum; cirrus, crista (d'in comtu de la omere; de ad si :

serb. concia, magiar. konty); actu de comere=adornare a capilliloru si capului,
dro mai vertosu si de regula, ce serve
a adorna capilli si capulu : 1. la persone: a) capillii muieriloru implettiti in
code, pro cari le involbu pro crescetu sau
cefa; b) vitioniu de peru ce adorna frun-

tea; e) ornamentu artificiale d'in peru

strainu sau d'in alta materia, de forma
aprope conica, ce feminele punu pro crescetu sau pre cefa: multe terrane romane
porta duplu comtiu, muierile maitenere

nu porta comtiu; d) in genere, totu ce

serve a copen l si adorna capulu femine-

lora : retella, scufa, ornamente de cordelle, etc.; 2. la passeri si alte animali,

motiu de penne sau de peru, care le adorna capulu : cai cu formose comptie;
comptiulu cocosiului, cucuvellei.

COMPTUra, d'in comete :1. a dou'a

forma de participiu, luata ca adiectivu,
comptus-a-um=eu capillii si capulu bene compusu peptenatu, unsu, neteditu
implettitu, si de ad : ornatu, mundru,
elegante : juni mundri si compti; stylu
comptu si plenu de elegantia; 2. s. m.,

abstractu, comptus-rts=adione si effectu allu comerei, modu de adornatu

capillii si capulu.

COMPULSARE, y., compulsare

(compara si fr. compulser) ; d'in compulsa& : 1. a da impulsu d'in mai multe
parti; a da impulsa violentu; a imbranci,
a constringe ; 2. a resfoi acte , carti ,
documente, a le cerceta, si lila conno-

scentia de densele : a compulsa registrele, archivele, una biblioteca, etc.

COMPULSATIONE, s. f., compulsatio; actione de compulsare.

819

COMPULSATORIUrtoria , adj. s.,

care compulsa.
COMPULSIONE, s. f., compalsio;
actione de a da, compulsu.
* COMPULSORIU,-soria, adj. s., ompulsor; care da sau serve a da compulsu.
*COMPULSIT,-a, partic. (d'in compellen); 1. ca adj. ostile compulse se retras-

sera sub muri; 2. s. m. abstractu, compulsus-fts=compulsu = actione de imbrancire reciproca ; violenta impulsu ,
datu d'in mai multe parti; constringere,
indemnu potente, etc.
*COMPUNCTIONE, s. f., (it. compunzioue, fr. componction); d'in compunctu
de la compungere, actione de compungere, vorbindu mai vertosu de mustrarea
conscientiei : lacrime de compunctione ,
compunctionea animei si a cogetului.
COMPUNCTORIUrtoria , adj. s.,
compilador si compundorius; care compunge san serve a compungere dorori
compunctorie.
*COMPU NCTUra,(d'in compungere),
compunctus-a-um, a dou'a forma de participiu, applicatu de regula ca adiectivu :
multi selbatici se vedeau compuncti pre

unele parti alle corpului ; mai vertosu

in intellessulu religiosu : femine compuncte de pia dorore; omeni compuneti
pentru peccatele lorza; voce compuncta,
care esprime compunctionea suffletului.
COMPUNGERE, compunsi, compunsu
si compunctu sau compuntu, v., compungen; 1. a punge de tote partile, a punge

tare asia in til se senta viva dorere

a compunge cu unu acu, cu urdica, cu
una lance; metaforice : sectele filosofice se compungu;-2. in intellessu moTale si religiosu, a attinge ca potere anim'a, a descepta in anima unu seutimentu
dorerosu : a) in genere : spinulu peccatului compunge anim'a nostra; compunsi
de rosine, de misericordia, etc.; b) in spe-

ciale, mustrare de conscientia pentru

peccate, parere de reu plena de umilitate si de sperantia de indereptare, mai
vertosu ca refiess., a se compunge: plangi

si compungete, a se compunge peno la

lacrime; in locu de a se compunge, peccatosii inipetriti se revolta contra cei ce i

www.dacoromanica.ro

820

COM.

COM.

(JOMPUNSU,-a,part. d'in compungere,

compauctus-a-um.

dar, fr. compter si conter; d'in com si

putare); imbracia pre de una parte in-

* COMPUTABILE, adj., computabilis; 1. care se pote computare, denmu de

tellessulu verbeloru : cafrulare si nume-

computatu : nzultime nu computabile, calit atile ce usioreiloruparu pucinu compu-

verbului mesurare : 1. in respecta intellectuale, anumerdimpreuna, a formdunu

tabili, sunt celle mai solide; appetite de

totu d'in mai multe numere sau parti,

a scote unu resultatu prin operationi

-cari se crede co nu su computaban 2. in-

sarcinatu a dd conaputu : a) despre lucruri : a) care serve la dare de computu:

cietantia computabile, acte computabili;
p) suppusu la dare de computu : officiu
computabile; b) despre persone, insarci-

natu cu dare de compute, detoriu a di

computu : a) cellu insarcinatu a tin si
dd computele unei cassa particularia sau
publica, san a manipuld banii unei cassa
particularia sau publica : officiariu computabile, agenti computabili; p) in genere,

responsabile : nu ai se Iii computabile

de faptele telle de cdtu cugitului teu si
lui Doninedieu; ceta tianulu e computabile de talentele selle cotra patria; in intellessu personale si subst. : ?MU computabile, boni computabili; computabilii de
bani publici sunt suppusi la regulele cell e
mai rigorose:
in tote insemnarile de
sub 2. cuventulti se aude mai multu redussu in comptabile, comtabile, dupo fr.
comptable.
COMPUTABLLITATE, s. f., calitate

de computabile ; a) in intellessulu lui

conzputabile de sub 1. : computabilitatea
certoru numere, certoru affecte; b) in in-

tellessulu lui computabile de sub 2. redussu, ca si acestu-a, in comptabilit ate,

comtabilitate, contabilitate = tinerea si
darea conzputelortz unei administratione

rare, ro pre de alta parte intellessulu

de calculu, a calcula' sau numerd, cu acesta differentia co computare presuppune una operatione mai sinzpla de cdtu

cea espressa prin calculare, dro mai

conzplessa de call" cea espressa prin nu-

merare : a) in genere : a computa' cu

numere mice; a computa' venitele si spesele; a conaputd calla are se de unu negotiu; a computa' peno la unu centu: copillu ce nu scieinco conaputd cu numerele
celle mai simple; a computa' d'in mente,

d'in memoria, in opposetione cu : a

computa' pre carta, pre tabla, cu condeiulu, etc., a computd pre degite, cu
bacce; a computa' dillele, oree, mowntele : a) a calculd cd'te sunt, dro si :
f3) cu nuantia de espressione a impatienbei cuiva, cui se pare co tempulu e prea

lungu sau trece prea incetu;

b) in

speciale : a) a computa' intre sau in numeralu, a nufnerd sau pune in numerulu :

a computd omenii mari, eroii sibarbatii
illustriintre diei si semidiei; a computa'

pre cineva intre cei boni sau nitre cei

rei; a computa' intre strabonii sei mai
multi principi si barbati de statu insenenati; si reflessivu sau passivu : se cornputd intre cei fora de lege; si intr., ellu
nu computa intre voi, acesti-a nu com-

puta intre von si cu prep. cu : justulu

particularia sau publica, arte de a al- se computcu ceif ora de lege; (3) a comlege, desface, elucidd si dd compute puta' la, a trece in computu, a adauge :
computabilitatea vitiosa duce la gravi a computd una summa la venite, la spe-consecentie; in acestu intellessu, computabilitate = tinerea libriloru satz registreloru, scriptura, sau scripture, du-

pla scriptura.
1 COMPUTARE (pronuntiatu si :
cumpetare sau cumpitare; compara si
it. compitare -= computare), y., compu-

tare; moderan, temperare; ordiaare,

componere, parcere, parce uti; (it. com-

putare si contare, isp. port. computar

Si contar, prov. comtar, cuntar si con-

se, la debitu, la avutu; computa la acestea si summeleurmatorie; eu Cind p ani

satura cinci mii de omeni, fora a coma computd
puta' muieri si copilli ;
cuiva a') a i solve, a i numerd una summa detorita : ti am computatu ce ti erain

detoriu cu mai multi de lacia; P') a tin

computu : a') in genera Domnedieu ne
va computa' si cup'a de apa ce dam unui
insetatu; candu va fi se ne desfacenzu,
ti voiu computd si acestea; (3') in speciale,

www.dacoromanica.ro

COM .

COM.

821

a trece in computulu cuiva, in favorea

debitului sau creditului seu : ti voiu
computd si acesta summa la cea-a ce ti
mai sunt detoriu; ti am computatu banii
ce mi a tramissu la summ'a ce mi esti
detoriu; 8) a computci pre cineva : a') a
face computu de ce are se iea si a lit

briului politicu; de ad. : a computa pre

cineva sau pre ceva=a se increde, a se
redimd , a sperd in acellu cineva sau
ceva : a computd pre unu venitoriu mai
bonu , pre adjutoriulu amicilorta ; poti
computd pre acestu omu, de a carui o-

desface : a computd unu servitoriu, unu

argatu, unu econonau, (vedi mai diosu :
a computa pre cineva, cu altuintellessu);
(3') a trage si lud computu : a computa

sau cu ceva=a lu consider, ca importante, ba chiaru necessariu inteuna affacere, si de aci : a computa fora cineva
sau ceca = a se lipsf in planulu seu de
ce e necessariu la successu, a nu Qogiti
la un'a d'in conditionile, fora cari lucrulu nu se pote face; f3) in speciale
a') a computd=a cogit, cumu se traga
fructu d'in veri-ce, se nu faca nemica
forautilitate, a av in vedere interessea;
fo a si computa passii=a merge incetu;

pre unu cassariu, pre unu economu de

mosia; de ad f : e) reciprocu, a se computa =a si face, allege si lamurf computele en cineva, vorbindu mai vertosu
de soci cari se afla in daraveri de commerciu sau de alte affaceri : annulu acestu-a 2224 ne amu computatu ,

si nu

scimu cine cui e detoriu; C) a numera,

a av6 : unu copillu computa mai multi

anni de etate; asid si : unu statu, una

institutione, una societate, etc., computa

nestitate sunt certu; a comput ca cinema

a si mesurd passii; a lucr cu multa

precautione si cu deplena maturitate de
cogitare; a lucr, cu deplena mesura si
cuvenientia, etc.; de ad: 2. in respectu

mai multi anni de durata; de ad. : 71) a

se computa = a fi in fientia, a se afld, a

morale si practicu, a computd=a me-

essiste : se computa mai multe specie de

mesurei, a moderd, tempera sau stempoll, etc. : a) in genere cine nu se scie

computa, face prea multa sau prea pacinu, dro mai vertosu prea multu; negotiatorii ce nu se computa in speculationile selle, se esponu a perde si ce au;
junimea ar face minuni, dco ar sci se

avari; 0) a se comput = a fi pucini

se potu computa pre degite, asid su de
pucini; c) a computa=a pretiuf, a evalud : a computa cotulu, metrulu, libr'a
de ceva pre atau sau cu atatu : a computa lib.' a de oliu pre patru lei; a compaid pre cinci lei una moneta care face
numai putru lei; de ad f : c) prin esten-

sione si metafore : a) a computa = a

estimd, a considerd, a judecd, a crede,
a cogita, a av in cugetu, etc. ; m'am
insellatu, computandu usiorta si de nemica ce era forte importante si gravu;
a nu computa pre cineva intru nenaica,
a /u computa de nemica sau ca una nemica; a computa multu, pucinu; a nu
comput de locu; computam se plecu astadi, dro ceva neprevedutu 9n'a impe-

dicatu; nu am computatu co unu lucru

asid de micu ar pot av consecentie asid

de gravi; ce computi a face ca mene ?

de ad cu intellessulu intransitivu : a
computa = a av valore materiale sau
morale : pretiu, effectu, importantia,
creditu, auctoritate, etc. : acesta circumstantia computa pucinu; Franci'a
computa forte multu in bilancea

surA,

a inchide si tin in marginile

si compute poterile; caii focosi nu se sciu

computa senguri, ci altii cauta se i com-

pute; b) in speciale : a) a tin in mesar'a cuvenita affectele, appetitele, passionile, sau a le stemperd d'in furi'a loru
a nu se computa in mancare, beutura;
placerile necomputate aclducu consecentie dorerose ; cine nu si scie computa

meni'a si alte passioni, e nedenanu de

numele de omu; P) despre aui mall si alto
lucruri interitate, selbatice, focose, prea
rapidi si violente, a stemperd, imblandf,

allend : a computd furia focului,

lui, ventului ; y) vorbindu de spese, a
tin in marginile mesurei, a model* si

de ad, a marginf, a economf : a computa spesele, a se computd in spese sau

Cu spesele; lussu raecomputatu si nebonescu; 8) in genere, a mesar, a applecd
ca mesura, a face mesuratu si cuvenitu:
a si computd potente; e) a reguld, a or-

www.dacoromanica.ro

822

COM.

COM.

din6,, a direge : tnenatoriulu nostru scie

bene computd caii.

mai vertsu in insemnarea lui 1 computare de sub 2. : orm computatu sau

2 COMPUTARE (pronuntiatu si

neeomputatu in mancare, in beutur a, etc .;

spese computate, appetitu computa tu.

cumpetare sau cumpitare), s. f., compu-

tatio ; inoderatio, temperantia, continentia; parcimonia; actu de a computd

sau a se computd, cm= si statu sau calitate, virtute de a computd sau a se
computd, adeco in acellu-asi intellessu
abstractu ce are si forra'a conaputate =
cumpetate: L in intellessulu lui 1 computare de sub 1.: computarea si desfacerea
sociloru ; computare cu numere mici ;

COMPUTORIU, s. m., p1.-e, (com-

para fr. comptoir; vedi si cantoriu in

Glossariu) : 1. tabla sau mesa pre care
unu negotiatoriu iutende mamila sau
face compute; 2. incapere in care unu
speculante lucredia cu omenii sei si in
care face si desface compute; 3. mare sta-

bilimentu de negotiu allu unei nationi

in terra straina.

2. in -intellessulu lui 1 computare de

COMPUTU (pronuntiatu si : cumpetu

sub 2.: computarea in mancare, in beutura, in placeri, in tote e bona.

sau cumpitu; vedi 1 computare), s. m.,

COMPUTATE, (pronuntiatu si ~petate sau cumpitate), s. f., moderatio;

temperantia, etc.; vedi 2 computare.
COMPUTATIONE , (pronuntiatu si
competationesau cumpitatione),s. f., c o m -

putatio ; actione de a computd sau a se

computa, cumu si effectu allu acestei ac-

tione, si mai vertosu, facultate sau vir-

tute de a computd sau a se cotnputd,

insemnari affinicu alle formeloru 2 computare si computate : computatione d'in
mente cu numere mai naice; computatio-

nea in mancare; computationea anniloru de la creatione, etc.

COMPITTATORIU (pronuntiatu si :
cutnpetatoriu sau cumpitatoriu), adj. s.,
computator (compara it. computatore
si contatore, fr. compteur si comptablc);
care computa sau serve a comput : bonu computatoriu, cotnputatoriu generale; in acestu intellessu si computariu=
compntarius;
table computatorie;
s. m., reale, computatoriu, p1.-e, instru-

mentu, parte de machina destinata a

arrett6, numerulu de rotationi sau do
alta miscari intr'unu tempu datu.
COMPU TATU (pronuntiatu si : cum-

p1.-e, compute (mai pucinu bene : conaputure sau computuri) , computus; ino-

deratio, temperantia, coutineutia, abstiuentia; parsimonia; modus, ordo (com-

para si it. computo, compito Si conto,

isp. computo , cuento si cuenta, port.
como si conta, prov, comte si conte, fr.
comput, compte si conte); d'in computare, form'a computu arretta gata actulu, dtu si resultatulu si chiaru facultatea de computare, asi4 in chtu acesta
forma imbracia intellessulu formeloru
2 computare, computate si computatione,
cu tote modificationile de sensu descris-

se la, verbulu 1 computare : A. in intellessulu lui 1 computare de sub 1., numeru, calculu : 1. in genere: a face computu cl'in mente; computu pre degite, pre
tabla, cu condeiulu, cu batee; compute
cu numere mice; a scad compundu sau

Uva d'in computu, a adauge sau mari

compundu, a adauge la comuna; a inflti
computulu=a incarcd computulu; a inderept computulu, in care s'au straeoratu errori; computulu esse sau nu esse

=da sau nu da essitulu sau resultatulu

cerutu; computulu speseloru, venituriloru; computas bonu, essactu, fidele; com-

petatu sau cumpitatu)-a, d'in 1 com- putu reu, cu errori, inessactu, neaddeputare, part. adj., computatus ; mo de- veratu, mentionosu, incarcatu, inflatu ;
ratus, modestas, modicas; temperans, computulu anniloru de la creatione, de
continens; parvas; i. cu intellessu de la nascerea lui Christu; 2. in speciale
participiu : a) in insemnarile lui 1 com- a) calculare si stare calculata de totu
putare de sub 1. : banii, nu su bene ce intra sau esse intr'una cassa particuconaputati; b) in insemnarea lui 1 computare de sub 2.: cai bene computan de
naenatoriu; 2. in iutellessu de adiectivu,

laria sau publica, de tote spesele si veniturile, de tote daraverile cumu si carte, scriptura, libru, registru, etc., in care

www.dacoromanica.ro

COM.

COM.

se trece sau se asterne acesta stare a

passivului si activului : computu de tutela; computele vestiariei statului, alle
cassei municipale, alle cassei judeciane,
alle unel casse de commerciu; computele

cassariloru generali; a face, a indiaid,

a dd, a presentd computele; a desbate,
acceptd, approbd, validd, sau respinge
unu computu in intregulu seu sau nurnai parti si article d'in acellu computu;
a allege, licidd si desface unu computu;
curtea de compute allege si licida cornputele casseloru publice; a ling computele unei cassa publica sau particularia
=a tinlibrii sau registrele de compute;
osivetariulu presenta ospetelui unu com-

putu forte incarcatu; a face ospetiloru

computu pentru cdte au mancatu si beutu; ospetii solvu contputele presentate de

ospetariu; computu currente : a) com-

823

nu commodu, utile ; de ad : a) economia, mesura: a dd cuiva bani fora computu, a spende fora computu; j3) lucru
de interesse, interesse, daravere, si in
genere, affacere, relatione, cestione, lucru : avemu amendoui compute vechie; a-

cesta-a este altu comptu, e altu ceva, alta cestione ; a) ratione, esponere si esplicare, si de ad, respundere, Mina, etc.:
a dd, computu de celle intemplate ; mu/ti
nu potu dd computu de celle mai simple

lucruri; inainte de a dd altoru-a computu de ceva, cauta se ne darnu noue insine computu despre densulu ; avemu a
dd computu lui Domnedieu de tote ac-

tionile nostre;B. in intellessulu lui

1 computare de sub 2. : ecilibriu perfecta
in cogitare, mesura perfecta, si moderatione deplena in portare : a maned, bee,
spende, ride cu computu sau fora corn-

putu la care pre fiacare di se adaugu putu; tote cede se facu cu computu, se
partite, nhmitu si cornputulu baniloru ;
13) creditu ce unu bancariu deschide cuiva

pentru una tempu nelimitatu si pentru

tote facendele currenti; y) creditu ce si
deschidu negotiatorii unulu altui-a pentru facende currenti; de ad : a deschide

facu bene; nemica nu se face bene fora

computu; a si tin computulu=a si 0116
ecilibriulu mentei, a fi ca sango rece, a

nu se turburl, a nu se confundP sau

ametf, a nu se incurc, a nu se interriti; a st forma in callea cea bona,

computu currente, Cu insemnarea de sub

a nu face passu falsa, a nu se raes

a; ro : a deschide euiva computu cur-

teci, etc. in opposetione cu : a si perde computulu, cum : cdtu de patiente

se ta cineva, voi, /u scoteti d'in pepeni

rente, Cu insemnarile de sub j3 si y; asi,

si : a 61'14 computu currente, a av corn-

putu currente; cornputu solidatu (pronuntiatu si soldatu, de totu rea : saldatu)=computu stensu, desfacutu, etc.;
dro una computuinchisu pote insemni
si altu ceva ; computu rnortu, care nu
face neci debitoriu neci creditoriu, ci se
tine numai pentru commoditatea scripturei ; b) considerare, estimare, bagare
in sema : a nu tine computu de nemica
si de nemine; e) mai vertosu considerare
de utilitate, de iuteresse, si de ad, prudentia, mente practica, cumu si portare
plena de prudentia, ordine si mesura in

toti passii ce face cineva, asi, in eau

totu deun'a se castigo si mai vertosu se
nu patia neci una data dauna, (vedi si
mai diosu la B) : ontu/u cu bone compute nu pote se nu se inavutesca ; cellu
cu relle compute nu se va inavuti , veri
catu se fia favoritu de impregiurari; a
veni cuiva ceva la computu z.._ a i fi sau

silu f aceti se si perdu computulu; C. d'in

multele locutioni, cu cari intra computu

in insemnari forte variate, dmu urma-

toriele : 1. cu prepositioni : a) fora si

cu, fora computu, cu computu : a ddbani

cu sau fora computu, a maned cu sau

fora cornputu, etc., vedi la A. si B.; b) cu

prep. a, a computu, in computulu summei datorite : a di cuiva a computu, a

acceptd a computu d'in onorariu; luatu
si ca sabst. unu a computu, sau intr'unu
singuru cuventu, acomputu sau accom-

putu = parte d'in summ'a detorita : a

lud occompute, in accomputu; trei cente
de lei abid le am capita tu in trei accompute; c) cu prep. in, in computu : a)in co-

gitu : nu aveamu in computu a plecd;

f3) in ecilibriu, in indoientia : a std in
computu se plece sau se nu piece; y) in
debita sau creditu : a trece in computulu cuiva ; 8) in folosu sau in dauna

www.dacoromanica.ro

824

CON.

CON.

a manc in conzputulu seu, a casttgd

computulu altui-a; s) pro sma , in sarordine sau commandu: a comcina,
para ceva in computulu cuiva: C) in genere, pentru, in favore sau desfavore
cine se porta bene, in contfiutulu seu se
porta; in computulu seu se porta cineva
si, reu. d) cu prep. pre,pre computu, pro

sema, pro respundere, pre creditu : a

ludpro cine-va pro computulu sett; a pune ceva pr4 computulu altui-a; e) pre

sub coznputu, in ascunsu, pro ascunsu,

conzputu
A3re sub mana; f) afora
ce nu intra in computu=calculu; f3) afora d'in mesura, preste mesura, afora
d'in calle; 2. cu acellu-asi verbu, a cid,
de essemplu : cz)a dd computulu : a) a
face si present& unu calculu : a cid conaputulu de celle mancate, de spese, de venituri; [3) a da esplecare : a cid computu
despre mechanismulu unc machine; y) a

stacie, cumu si animalele d'in ea : conce

marine, fluviatili; b) cellu mai strimtu,
coperture si animali de acea-asi classe,

cari sunt mari, a mime calle de mare :

conca marina, conce de nutre, conca de
mar garitariu; Venerea plutesce pre mare
intr'una conca; coperturele si anima-.

lile de acea-asi classe, cari su bivalve;

de acf pl. conce-le, familia de conchifere

lamellipedi bivalve, avendu de typu

genulu venere; d) speciale : a) scoc'a de
margaritariu; [3) scoc'a de purpura; y) cocha, si mai vertosu, ghioculu sau cas'a
cocliei; de ad; 8) scoica mare in form'a
ghiocului de
care , dupo fabula,
coclia'de tuba ; 2. prin eserviea Tritoniloru
stensione si metafore, applecatu : a) la
obiecte, cari si in forma si in scopu smina cu conc'a, cumu : a) ghioculu ou-

lui; f3) ghioc'a certoru fructe : conea

nucei ; 7) gogosi'a vermelui de metasse

respuude : n'am se dau nimenui computu de portarea mea; 8) a da tempu

sau mediu de a si venf cineva in sena,

si a altoru larve de insecte cari torcu,

de a si recuped, ecilibriulu, de a se desmetici, si de ad, a derege, a reguld, etc.;

a cid a computu, cu computu, in cont-

ca de margaritariu : a') cu intellessulu

de mai susu, conca d'in care se trago
margaritariulu ; d4ro si : f3') diumetate
de bacca de margaritariu, asid co doue
unite dau una bacca ; y) ornamentu
a') de capu, conciu, peru implettitu si
involtu in forma de conca (allu nostru

putu, pre computu, etc. mi differitele

insemnari ce mai susu amu vedutu co
au locutionile formate cu preposetioni.
COMTU,-a, etc., vedi comptu.
CON, prep., vedi cu.

ft

CONARE, v., conuri=a cerd, a

incerci, a, Unta de a face cava, a se adoperA; de aci
* CONATU, s. m., (vedi conare), co-

uatus-fis; 1. applicare, incordare, desfasciorare a poteriloru spre a face cava,

adoperatione, incercare : a face deserte
tote conatele inimicului : a renuntid la
ver:t.-ce conatit de resistentia; conato de
vomere ; conatulu volientei spre bene;

2. mai vertosu, labore, zelu : cu mare

conatu face mari nemicuri ; 3. impulsu,
propensione la actione.

CONCA si concha, s. f., concha =

1d57)(7) (compara si it. colma, fr. conque,

coque, coquille si coquillage); 1. in inteliessuln cellu mai ordinariu : a) cellu

mai largo, ca si popularidlu scoca sau
scoica (vedi parenthesea finale), copertura dura si calcara a mollusceloru te-

(vedi si coccu-a); b) la obiecte cari cellu

pucinu in forma smina cu con&a: a) con-

conciu ar pot se fia essitu totu d'in con-

ca, ca adj. conciu-a, luatu in urma ca

substantivu; compara inco fr. coqueluche

=conciu, essitu totu d'in coque=conca;

vedi inse si comptiu); j3') de vestimentu,
formatu d'in nodw:i involte in forma de

conca; 8) vulva, matrice sau parte genitale a feminei (compara acellu- asi
sensu allu lui ghiocu, essitu totu d'in
conca); e) cavitatea esterna a urechiei;
C) alta parti cave alle corpului, cumu
a') fontanella Bau fossa superorbitale,
cavitate de desupr'a ochiului animaliloru cadrupedi; f3') cavitatea ochiului,
cavitatea interna a craniului, cavitatea
de la suptu-suora, d'in apoia genuchiului, etc. ; 71) alte obiecte cave, cumu
a') partea sau faci'a cava a unui scutu;
f3') vase in forma do conca, vase mai

mica de pusu oliu, sare, etc.; dro si

vase mai mari, destullu se fia resbudia-

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

te, si de ad, catinu, bassinu, canale, etc.

(acesta d'in urma insemnare resare in

form'a popularia s-cocu, scocu de mora, etc., forma masculina, ca si greces.
whxoq, care inco se dice in bou de fem.
v.67x7I, carui-a prin sensu respunde form'a fem. si popularia s-coca sau scoica;
caderea lui v=y, ca in 7t6x-X71 [vedi coc-

la], sau assemilarea acellui-asi, ca in

x6x-xeq [vedi coc-cu si coc-ca], se observa la noi, ca si la s-cocu si s-coca, in

tote cuventele essite d'in acesta radecina asi de fecunda in cuvente de intellessu forte variate, cumu : coca sau
cuca, de unde cuculliu, cocollu, etc.; si

cu g in bou de c: goga, gogosia, gogomanu si gugumanu; pentru coda si coclu,

transformatu in clocu=chiocu si ghiocu,
in cloca=chioca, ghioca si ghioga, vedi

la coda; chiaru cosiu,- cosia, de unde

duplicatele cocosiu-cocosia, potu fi in

bou de cociu,-cocia, cari prin stramutarea lui c in g, potu devenf si cogiu,cogia, de unde apoi coja; compara ital.
eoccia=coja=fr. cosse =mediu latin.
coca si cossa, fr. coque d'oenf=conca
sau coca, ghioca sau coja de ou). M.
CONCAMERARE, v., eoncamerare
(con-camerare); a camer, in giuru, astrin-

ge si inchide in camera sau bolta : a con-

camer unu templu, viti'a de viia.

CONCAMERATIONE, s. f., coma-

meratio ; actione si resultatu allu actionei de concamerare, constructione in

forma de kolta.
CONCAPTIVU,-a, adj. s., concaptivus; sociu de captivitate sau de carcere.
*CONCARNARE, v., concarnare (con-

come); a un cu carne, a incarnd.

825

CONCAUSA, s. f. (it. coneausa); causa

co impreuna cu mai multe alte cause

produce unu effectu.
* CONCA.VARE, v., concavare; a face
concavu : a concavd unu lemnu, una ptra, cuiburile, braciele in forma de arcu.
* CONCAVATIONE, s. f., concavatio;
actione si resultatu allu actionei de concavare : concavationea peptului.
CONCAVICONCAVU,-a, adj., (fr.
concavoconeave); duplu concavu, con-

cavu pro doue facie, vorbindu de orbiculele de vitru de la ochialari, (vedi si

concavu).
CONCAVICONVESSIT,-a, adj., (fr.
concavoconvexe); concavu pre una facia

si convessu pro alt'a, (vedi si concavu).

CONCAVIFOLIU,-a, adj. (fr., comavofoli ; d'in concavu si folia); cu folie.
sau frundie concave : rose concavifolie.
CONCAVITATE, s. f., eoncavitab;
calitate de concavu concavitati formate
de cataracte, concavitatea craniului, cerului, unei lenticula; concavitatile unei

ripa, unui munte.

* CONCAV13,-a, adj., coneavus; (con-

cavu); cu totulu cavu, coptoritu, scobitu

in forma rotunda, aduneu, desertu, etc.,
oppusu la convessu : I. in genere : concavele caverne, concavia bolta a cerului;
concavulu aeru; concavele cymbale, catine; concavulu arcu, linie concave, etc.;
ce e inse concavu pre una lacia, e de regula convessu pre fcsci' a oppusa : una
superfacia sferica concava pre una facia,
convessa pre cea alta facia; 2. in spe-

ciale : a) despre lenti, lenticule, specle

si alto obiecte de vitru, alle caroru cellu
pucinu una lacia e concava lenti sau

CONCARNATIONE, s. f., concarnatio; actione de concarnare.

CONCATENARE, v., concatenare
(con-catenare); a catena impreuna , a
lega impreuna cu una catena, si de acf,
a collega , a lega, strinsu unulu de altulu : a concatend lemnele, petrele unei
constructione; idee, cause concatenate.

lenticule concave, speclu concavu; candu

* CONCA.TENATIONE, s.f., concate-

convessoconcavu = convessu-concavu ;
b) despre parti alle planteloru cave sau
curbe, fora se formedie unu anghiu : pes. m.
tale concave, trundia concava ;
reale, concavu-lu, ce e concavu, lucru

natio; actione si resultatu allu actionei

de concatenare : concatenationea evenimenteloru, causeloru, ideeloru, accordeloru de musica.

assemine vitru e pre amendoue faciele

concavu, se dice concaviconcavu sau concavoconcavu sau simplu concavu; candu
inse numai un'a d'in facie e concava, ro

cea alta e plana sau conve,ssa; atunci

se dice planiconcavu = planoconcavu
planu-concavu, convessiconcavu =

www.dacoromanica.ro

826

CON.

concavu, parte concava a unui ce : concavulu arcului, craniului, sferei, etc.

* CONCEDENTE, part. adj., couccdens; care concede.
*CONCEDERE, concessi, si concessei,
concessu, v., conceder (con-cedere); in
mai tote semnificationile simplului ce-

dere, corroboratu, a cede cu totulu , a

cede cu totu de adensulu , etc. : 1. cu
respectu la terminulu de directione de
incotrau: a) a se duce ca totulu de undeva, a lassi loculu; concedeti d'in calle; ai promissu co vei concede d'in casa;

b) a dispar, a per, a mor : a concede

CON.

nu vei pot probd ce affirmi tu; dici co

fora virtute nu pote omulu fi fericitu, acesta-a concedu si eu; [3) in speciale
a') a dd unu dereptu, una favore, unu privilegio; (3') a da unui omu sau unei societate dereptulu de speculare a unui insemnatu negotiu : a concede caile ferrate,
salinele, monopolulu tabacului; y') a con-

dona, d'in gratia sau peutru placerea

cuiva a da, sacrifica, permitte ceva : a
concede urele selle patriei; te rogdmu se
concedi noue culp'a acestui onau; se concedi altariului acestu condemnatu, senatului acestu barbatu, etc.; 2. cu respectu

d'in vietia; e) a concede cuiva, a se pina,

a se suppune, a se inchin, a da passu, etc.

la terminulu de directione incotrau

a) a se placa sau inchina superiorita-

cede la M'ya; h) metaforice, a trece de

la unulu la altulu prin unione, prin in-

tei de potere materiale sau morale : voluptatea cauta se conceda elemnitatei;

se conceda ignoranti'a scientei, noptea
dillei,.lumin'a intunericului; nu poternu
a nu concede rationei, evidentiei addeverului; p) a se pleca sau inchina superioritatei de conditione, de demnitate, etc. :
nu concedemu voue in, avere, in formo-

setia, in amorea de patria, etc.; 7) a se

pleca volientiei, a face pre volia sau pre
placulu cuiva, a se induplecd, a fi indulgente, etc. : einim'a de parente me face

se ti concedu si se nu te castigu cumu

meriti; a concede la cererea si persisten-

ti'a cuiva; de aci : S) a da voia, a per'late, si de ac, a se invo, a consent :

nu potu a 22,24 concede addeverului; concalu la tote propunerile telle; d) ca trans.
a concede ceva cui va, atAtu in intellessu

materiale de : a da, las* trece in man'a

altui-a, dtu si in intellessulu ideale de :
a permitte, a ierta, a se invol, a dice da,
a attribu, etc. a) in genere : concede-mi
ce vreu si dorescu ; concedeti atatu pudorei melle; a concede cuiva intelligentia,

prudentia, scientia; a concede parte de

ereditate, de avere; nu poti a nu concede
auctoritate, cui concedi scientia si virtute; a concede peccate, errori, culpe; nu

e concessu a ti face senguru dereptate;

fortun'a, impregiurarile, fatulu, sortea
nu concedu cuiva ceva; yeti concede co
oratoriulu se cade se lega poeti; nu potu
concede co unu lucru bonu ar fi si reu;
si se concedu ce ceri se ti concedu, totusi

a) proprie : a concede in iernatice; a con-

volire, prin suppunere, etc.: invinsii concessera sub doma? cs invingutoriloru; a

concede d'in U1226 partitu in altulu, de
la unu possessoriu la altulu.
* CONCEDITORIII,-toria, adj. s.,
d'in concedere; care concede; vedi concedente si concessoriu.
* CONCELEBRARE, v., concelebrare
(con-celebrare); celebrare cu iusemnare
corroborata : 1. a merge la unu bou, a
lu visita forte desu si in mare numeru :
varia si numerose cete de passeri concelebra laculu; de ad : a) a face desu si
cu mare incordare de poteri : a concelebrd studiele scientiei; b) a impl, a popula : a concelebrd cu cantice; a concelebrd marea si uscatulu Cu fientie viue;
2. a celebra in multime una serbatore,
la una soremnitate : a concelebrd diu'a
natale, funerile; si in speciale, a celebra
una liturgia impreuna cu altulu sau en
altii mai multi : episcopulu concelebracu
mai multi preoti; 3. a glorifica, a lauda,
si de ac, a divulga, a face connoscutu:
a concelebr una victoria, una falda eroica.

CONCENTRARE, v., (it. concentrare,

fr. concentrer; d'in con si centru); a strin-

ge impreuna la unu centru, a stringe la

unu bou, si de ad, a stringe, a condensa:
a concentrd radiele laminei, a concentra
ostile, a concentrd unu licidu, una sare,
una solutione;
metaforice : a si concentra poterile mentei sau d nirnei la unu

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

lucru, intr'una cogitare, intr'unu sena-

827

trinche consentu si forma unu deplenu

mentu; a si concentr amorea pre cineva

concentu; concentulu virtutei, concentulu

sau ceva, in eineva sau ceva;a se con-

fapteloru mai suave de ctu allu sonuriloru.

cenit- : a) ostile se concentra; unu acidu,

una sare se concentra; radiele luminose

se concentra; tote cogitarile vostre sau
affectele se concentra pre cineva sau ceva; dro si : b) a se concentrci, in sena
a) a nu si manifestd affectele sau cugetele; P) a cogitd, numai la seno, a nu se
interessd de altii; de ad, omu concentrato : a') confundatu intr'una cogitare;
p') pucinu communicativu, care nu lassa
se se veda ce cogita sau sente, y') egoistu,

care cogita numai la sene.

CONCENTRATIONE, s. f., (it. CO u-

centrazione, fr. concentration); actione

si resultatu sau stare produsa prin actionea de concentrare : concentrationea
ostiloru, radieloru calorei, unei sare, unui licidu ; concentrationea poteriloru
mentei asupr'a unui obiectu de cogitare;
concentrationea poterilorupubliceinmanule unui-a singuru omu.
CONCENTR.TORIUrtoria, adj. s.,
(concentrateur); care concentra sau serve a concentrare : apparate concentra-

CONCEPERE, concepui, conceputu si

conceptu, v., concipere, (it. concepere

si concepire , fr. concevoir; d'in con si
capere); a cape sau prende orecumu cu
amendoue manule, a prende si appucd,
bene si cu efficacitate ceva in totulu seu,
a prende si lud, in sene, etc.:1. proprie:
a) in genere : nuerii concepu multa apa
d'in mare; pamentulu concepe umidit ate,
ploie, sementie; lemnele si alta obiecte ar-

clitiose concepu focu, flacura; unu cm

pote concepe in venele si in sangele seu
veninu, murbi; dro mai vertosu : b) in

speciale, despre animali si vegetali, a

prende si lud sementia fecundatoria, a
remall grea, a lud in pantece, etc. : vergina concepti de la Santulu Spiritu; vaccele macre concepu, se dice, mai bene de
ctu celle grasse; pescii, gainele si alte
passeri conccpu oua ; a concepe cava d'in
cineva;a _port in pantice crimea conceputa, fructu conceputu prin crime ;
tote sementiele ce concepe si fecunda pa-

torie de licide.
CONCENTRICE, adv., (it. concentricamente), in modu concentricu: una rota
se misca concentrice cu alt'a.
CONCENTRICU,-a, adj., (it. concen-

mentulu in senulu seu; 2. metaforice :

a) a coprende cu sentirile, a sent, si in
speciale, a sent Cu ochii, a ved : tte

frico, fr. concentrigne); care are acel-

Cu spiritulu, Cu mentea sau cu nim'a :

lu-asi centru cu altulu sau cu mai multe

altele : sfer'a ceresca e concentrica cu

a) Cu mento., differitu de intellegere,

precepere, coprendere, etc., pentru co
con cepere e mai activu, mai spontanu
si mai fecundu de cdtu tote mentionatele actioni, de ore-ce celle concepute

pamentulu, cercurile concentrice alle scortiei arboriloru,.

* CONCENTU, s. m., pl.-e, concento (it. concento; d'in con si 3 cantu);

1. cantu de mai multe voci impreuna,
cantu armonicu , armona, musica armonica, armona resultante d'in sonulu
concorde allu mai multoru voci sau instrumente musicali : concentu vocale,
instrumentale ; concentulu vocei si allu
lyrei; concentulu passeriloru, tubeloru si
corneloru;in speciale, unanimu applausu : a fi intempinatu cu unu concentu
de applause si delaude; 2. metaforice,
concordia, consensu, armona, perfecta
convenientia : coneentu de colori ce cu
dulce armonio trecu un' a in alt' a; tote doc.

bonitatile si formosetiele ceite concepemu

czt ocliii; ca mai desu inse : b) a coprende

sunt de regula acto spontane alle subiectului cogitatoriu, ro cellu intellese, coprense, precepute, etc., potu fi actele si

productele altui-a : a') in genere, a coprende cu mentea, a si representd, a si

cogitd, a si face idea sau conceptu : spunc

tu, care te dai de divinatbriu, dco se

pote sau nu cea-a ce eu acumu concepu
cu tnentea; a concepe unu obiectu, una
fientia, unu typu, una idea; concepe cellu
mai perfectu omu ce s'ar pot cumentea;
m'am ammagitu forte in bon'a idea ce
concepussem de tene; cine ar fi potutu
d'inainte concepe tote greutatile acestei

www.dacoromanica.ro

828

CON.

CON.

sarcina? in speciale fi') a imagind

Cu greu pote cineva espreme si colord
celle concepute de fantasa cu atata vivacit ate s perfectione; 7') appropiatu
forte de intellegere si precepere, cu acesta
differentia , co concepere se refere la ()-

hiede de importantia si denota d'in partea subiectului una perfecta petrundere

a obiectului : a concepe in mente princpielelucruriloru; nupotu concepe cumu
acestu omu pote portd attea functioni;
a concepe una carte va se dica : a ua
compile senguru, obro si: a ua intellege
-san precepe, de si compusa de altulu;
cu volientia, a prende in
(3) ca
sene unu affectu, a i di loca in suffletu,
a lu sent : a concepe mena, ura, furia,
doru, amore; a concepe appetitu, sperantia, frica, temere;
cu respectu a-

ce se observa mai allessu la scriptorii si

artistii d'in epoce de decadentia.
CONCEPTIBILE, adj., (fr. conceptible); care se pote concepere : obiecte
conceptibili.

CONCEPTIBILITATE, s. f., calitate de conceptibile, aptitudine de a fi

con ceptu.

CONCEPTIONE, s. f., conceptio (fr.

conception, it. concezione); actione de
concepere si effectu allu acestei actione,
tova conceputu, coprensu-lu, etc.: 1. in
insemnarea de sub 1, b a verbului concepere, luare sau prendere a sementiei
fecundatoria, luarea in pantece, cumu

si sementi'a prensa, fetulu, etc.: de la

conceptionea fetului peno la nascere;
conceptionea planteloru, ouiloru, vacceloru, etc.; variu e timpulu ceitu diversele

tan la mente cdtu si la 'nima: a concepe una crime, unu reu consiliu, una
turpitudine, una blastematia, et34c) a
coprende in cuvente, a formuld, a es-

animali porta in pantece conceptionile

lorac;diu'a sau serbatorea conceptionei, si absol. conceptionea, serbatore ce

preme, a redige, a compone : a concepe

unu juramentu, unu articlu delege, unu
respunsu officiale la una nota diplomatica; a concepe una lege, unu contractu,

conceputa nascutori'a de Domnedieu vergine ; conceptione immaculata, conceptione a verginei Mara, despre care mili

unu tractatu, etc.; de ad in speciale, a

declar sau spune ceva in termini solemni si sacramentali : a concepe au-

catu originaria: de currendu, in base-

se celebra in onorea dillei in care fu

credu si sus tinu co s'a facutu fora pecric'a romanocatholica, conceptionea ina-

tele, de a compune lucrarile in scrissu;

maculata s'a adnaissu si proclamatu ca

articlu de credentia; 2. in insemnarea
de sub 2, b a verbului concepere : a) actkine si facultate de a concepe cu 'atentea: a av conceptione viva, facile, dif-

spicie, unu bellu, unu votu.

CONCEPISTU, s. m., care inteuna

cancellaria are officiulu d a concepe ac-

cellu mai de diosa gradu in fost'a

ficile; b) resultatu allu actionei de a

ierarchi'a nobilitaria.
CONCEPITORIU,-toria, adj. s., vedi

concepe: in desertu inflama conceptionile

nostre, coci nu potenau produce de cAtu

con ceptoriu.

atomi; mai vertosu despre productele

* CONCEPTACLU si conceptaculu,
s. m., p1.-e, ce concepe altu ceva, ce MIbracia si coprende altu ceva : conceptacule de sementiore fecunde.

artiloru, cari au de base productulu mentei, conceptionea : conceptiortea acestui

opu denota mare potere de cogitare ; inventionea litterei e un'a d'in celle maimari
si mai formose conceptioni ; lliadea lui

* CONCEPTARE, v., conceptate;

d'in conceptu de la concepere, a concepe

Onaeru, Eneidea lui Virgiliu si alte o-

bene, luatu mai vertosu cu intellessulu

pere de geniu sunt magnifice conceptioni;

speciale de: a forind conceptulu sau conceptele unei cuventare sau scriere, unei

acestu intellesstz allu formei conceptione se appropia forte, fora inse se se

compositione; a formuld, redige, com-

confunda, de allu formei conceptu ; unele

scole filosofice, cea Scotiana, de essem-

pone; a fi concepistu : concepistulu con-

cepta 16te actele cancellariei ;mai vertosu, a afid, a se adoperd se ale concepte

suptili, argute, etc., a suptilisd, defectu

plu, ieau conceptione cu intellessulu de

simpla apprensione a obiectului de cotra
intellegentia, apprensione care in seno

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

si prin sene nu implica neci addeveru

necierrore; dro, in poterea originei si

cepte: a) conceptus-us, actione sau actu

celloru mai multe insemnari alle cuventului concepere, cauta se admittemu, co

in conceptione mentea rt/u nuntai prende
sau recepe imaginea, ci mai vertosu ita
coprende, lucra asupr' a ei si ua fecunda,
si prin nrmare conceptionea presuppune
unu numeru orecare de operationi alle
mentei : conceptionealucra asupr'a perceptioniloru depuse in, memoria, representate de imaginatione, associate, descompuse si rosi unite in noue elentente:
c) coprensulu sau intellessulu unui
cuventu, cumu si form'a acestui copreusu , espressione , formula : conceptionea
unui votu; d) despre affecte : conceptione
de amore, de ura, etc.
CONCEPTIVIT,-a, adj., conceptivus;
1. aptu, a) concepere Cu mentea : fncultatea conceptiva, de destinsu de cea apprensiva, intellectiva, imaginativa: 2. ce
se concepe, se reguledia : ferie sau serbatori conceptive, la vechii Romani, ser-

batori cari nu erau fissate inteuna di

anumita, ci se serbau in dille pro fiacare annu regulate de magistrati sau de
sacerdoti, cumu : compitalile, sonina-

829

de concepere, camu in acellu-asi sensu cu

allu formei conceptione, modu, mediu s au

tempu de concepere : cumu incepe primavr'a,incepe si conceptulu planteloru;

in conceptulu fetiloru; la conceptulu u-

nui mare opu se cere profunda si indelunga cogitare si tneditatione : b) concepttnn si conceptus-gs (compara si it.
concetto), resultatu allu conceperei, ceva conceptu : a) fetu, fructu allu pantecelui , sementia de fecundatione : a
portd in pantice conceptulu ; (3) ceva
conceptu cu mentea, resultatu allu cogitarei : a') in genere : se chianta conceptu totu ce cogitanzu inainte de a volt,
dice sau face; fora cogitatione, fora ju-

deciu, nu avenzu conceptulu, ci numai

sensationea lucrului ; cu tote acestea
conceptu se applica si la sensatione :
asid se produce in noi conceptulu colorei;in insemnari mai speciali : [3') idea,
representatione, notione , mai vertosu
idea generale sau universale : tota idea
determinata e unt4 conceptu ; abstractionile suntu concepte elementarie sau
simple; spect'a addeverata e conceptulu
care are cea ntai mare comprensicrne cu

lile, etc.
CONCEPTORIU,-toria , adj. s., coneipiens; concepente, care concepe : mascuildu fecundatoriu si femin' a concep-

cea nzai mica estensione; concepte antecipate numesce Kant acelle notioni generali sau'universali, cari se presupputzu

toria: spiritu conceptoriu de Inari, si

toso); plena de concepte; care forma,

tione si cari servu ca attribute fientiei ;

7') idea fundamentale, idea mamma ,
cumu si ordinatione a opului carei acea
idea serve de fundamentu : conceptulu
utzei drama, unui discursu, unui tabellu
de pictura; 8') idea essemplaria, ideale,

spune sau coprende concepte ce reclama

typu : cu greu artistulu pote realisd

cogitare, in intellessu bonu, dro si intellessu reu de : care face ostentatione

de concepte argute, subtili, stranie: stylulu conceptosu se observa la scriptorii
d'in epochele de decadentia; spiritu conceptosu, cui placu numai subtilitati si

co nceptulu de perfectione ce are in mente;

large idee; conceptoriulu actelorit unei

cancellaria; conceptoriulu unui opu de
arte, etc.
* CONCEPTOSU,-a, adj., (it. e )neet-

jocuri de cuvente.
CONCEPTIT, d'in concepere, a dou'a

forma de part. sau supinu, mata at intellessulu de : 1. adj., coneeptus-n-um

copilli concepti d'in acellu-asi barbatu;
p/anu bene conceptu, opere bene concepte
si essecutate; 2. s. m., conceptu, pl. con-

ca de necesse pr ececlenti veri-carei sensa-

de ad: e') in reu, idea sau cogitatione

prea-suptile, strania : argutia, jocu de
cuvente, etc. : Latinii nuntescu sententie
acelle concepte, acelle argutie affectate,

cari caracterisa mai vertosu pre scriptorii d'in epoce de decadentia litteraria;
C') cogitatione, judeciu, opinione, mai
vertosu opinione bona sau rea despre
ceva; 71') cu respectu practicu : cugetu,
consiliu, planu, resolutione, etc.; 15) idea

espressa in cuvente, iutellessu sau coprensu allu unui cuventu, allu uneifrase

www.dacoromanica.ro

830

CON.

CON.

unui discursa, etc., si de acf: espressione

rentia se cade se arretdmu ea fili paren-

insasi, forma sa u formula a ideei, re-

tiloru ! tote cocerentiele telle cotra acestu

dactione, composetione, mai vertosuprima redactione in opposetione cu copiea,

ca si concepistu cu copistu: conceptu de
respunsu la discursulu trowului, omu ce

superbu te au avilitu numai fora se lu

nu sciu face concepte pentru celle mai

simple idee.
CONCEPTU.A.LE, adj., (it. concet.
tuale); relativa la conccptu : forma conceptuale a unei proposetione.
CONCEPTUALISIVIII, s. in., (it.
coneettualismo fr. conceptualismo)
doctrina fundata pre con cepte si desvoltata de Abelardu, cu scopu de a concilia
realisniulu cu nominalismulu.
CONCEPTUALISTU,-a, adj., s. (it.

concettualista , fr. conceptualiste); care

se tine de conceptualismu : filosofi conceptualisti, unu conceptualistu; nominali
conceptualisti, spre destingere de purii
nomina/isti.
CONCEPUTU,-a, part. d'in concepere, conceptus-a-um.
CONCERENTE si cocerente sau cucerente, adj. s., conquirens ; domator,
Tictor ; submissus, humilis ; verecundus, plus; care concere sau cocere; cuceresce, mai vertosu in insemnarile de
sub 1. alle verbului concerere sau CO22cerire : concerente de terre, de popore,
de anime; cuvente blande si cocerenti de

anima: mai allessu, care se coceresce

(vedi cocerire sub 2, p, 8), suppusu,
umilitu, plena de tema ammestecata cu
amore, plena de rosine si de respecta,
mai allessu umilitu in intellessu crestinescu, piu, devota. .211.
CONCERENTIA si cocerentia sau cu-

cerentia, s. f., verecundia, pudor, probitas ; pietas ; humilitas ; calitate sau

fapta de concerente in insemnarea speciale de : suppunere, umilire sau umilentia, umilitate in intellessu.reu, claro
si intellessu bona de : umilitate crestinesca, pietate, devotione, si in genere,

potiimblandi. 111.
CONCERERE, concerui si con cersi,
concerutu si concersu, concesitu sau concisitu, concestu sau concistu, (vedi cere-

re), cuma si
CONCERIRE si cocerire sau cucerire

(conjugatu in forma si simpla : coceru

sau cuceru, si incarcata: coceresca sau
cucereseu); oonquirere; domare, 'ancore,

submittere, iluminare, (compara si fr.

conqu6rir, it. concherere si conquistare
d'in con sau co:_---cu si cerere); sub form'a mai originaria si classica concerere:
acere sau cauta si stringe la unulocu:
a concere si arde tote cartile scandalose;

a cere sau cauta pretotendine; si de

ad, a cauta ca mare sete si foca: a concere pre cineva prin tota terea; a concere placeri, argumente, cause de certa;
2. sub forma mai noua, concerire si cocerire sau cucerire : a) in genere, a cauta

se faca ceva allu sea, si de ad : a castiga, a capita, a si suppune: orb'a ambitione ce au coneeritorii de a conceri
lumea intrega; si metaf. blandetea coceresce tote animele; b) in speciale: a) a
suppuna terre san popore intrege : terrete si poporele cocerte de Alessandru:
(3) despre animali, a imblandf, a domesticf : omulu sciA coceri celle mai selbatice fere: y) a infrange superbi'a, a umili:
a coceri pre mundrii assupritori ai ontu-

lui; si in genere, a pleca,"inchina, umilf, etc. : nu mi cocerescu eu capulu

veri-cui, de acf : 6) refl., a se coceri : a') in

bene, a cogita si a se porta ca umilentia, fiendu varb'a de umilitatea crestina

si de modesti'a omenesca, in genere, si
de acf : a fi modesta, verecundu, rosinosu, plena de respecta si de amore, piu,
devota, etc. : cdti se cocerescu, se voru

inaltid ; ero di ti se inaltia, se voru coceri; siede bene junelui se se coceresca

tema ammestecata cu amere, rosine res-

cotra cci mai betrani; clero si: p') in reu,

pectosa, bona cuvientia, pudore, etc.

cu cocerentia si cu frica se ne appropi-

a se umilf, a se avilf, a se porta fora

amu de sane a communicatura; concere n -

ti' a esclude veri-ce mundria nu numai in

fapte, ci chiaru si in cogite; cata coce-

demnitate : nu me cocerescu eu pentru

nemica si veri-cui: de unde:: Opart. conreritu sau coceritu=cuc,eritu : a) cu insemuarea generale a verbului, doinitus,

www.dacoromanica.ro

CON'.

CON.

victns, submissus:terre cocerte, cai coceriti, popore cocerte; dro si: (3) cu insemnare de adiectivu in intellessulu
speciale de sub 8, humus, verecuutius,
probus, plus: cu vorbe cocerte; omenii

coceriti se porta cu cocera; asia si

d) form'a cocerire sau cucerire, luata ca
substantiva, insemna nu numai : a) actione de a coceri sau a se coceri; ci si mai
vertosu : 13) calitate sau fapta de coceritu in insemnarea lui coceritu de sub c,
(3') ca si formele coceria=cuceria, coce-

rentia = cucerentia cocericia = cucericia. M.

831

cericulu preutu, cocericii callugeri, coceric'a abbatessa a monasteriutui. 11f.

CONCERIRE, conceritu; vedi oncerere.
CONCERITORIU,-toria si coceritoriu,
cuceritoriu, adj. s., domator, victor; care
concere : coceritoriu de popore.

CONCERNENTE, part. adj., con-

cernens; care concerne : lucruri forte

gravi concernenti salutea publica.
* CONCERNERE, coneernui, c,oncernutu, v., concernere, (compara si it. con.

cernere, fr. concerner); d'in con si ccr.

nere, a cerne bone, a ved de aprope, a

CO NCERIA si cocera sau cuceria, s. f.,

se uita cu luare a mente, a sputa, si

humilitas, verecundia, pudor, probitas,

pietas; calitate si fapta a cellui coned-

de ad ca mai desu; a spectd = a attinge, a se tin de, a av relatione cu : aceste-a ne concernu pre toti; nu te am-

rente, care se conceresce (vedi concerere

=concerire), care si coceresce mundri'a,
umilitate, modestia, tema ammestecata

mestecd in ce nu te concerne.
CONCERTANTE, part. adj., con-

cu amore, amore plena de respectu; in

speciale umilitate crestina, temere de
Domnedieu, pietate, si de ad in genere,
bona euvientia, cuvientia, onestate, probitate, etc.;
asia dro cu intellessu
appropiatu de allu formei cocerentia =

certans, (compara si it. concertante);

cacerentio, dro mai estensu de catu allu

formei cocericia=cucericia;
forma de

cale destincta, parte in care se coprende

cauticulu principale, precandu alte voci

subst. abstractu, cocera a easitu d'in

sau instrumente numai accompania ,

unu adj. coceru=.cuceru, care ar insem-

(vedi concertare si concertu).

CONCERTARE, v., concertare,

nd : umile,"nzodestu, piu, verecundu, etc.,

forma ce ni se pare co amu auditu sau

lessu undeva. M.
CONCERICIA si cocericia sau cuccricia, s. f., humilitas, pietas; calitate
sau fapta de concericu;
applecatu si
ca titlu de appellatione onorifica la sacerdoti : cocerici' a tea mi a spusu ac stea.
CONCERICU si cocericu sau cuccricu,-a, adj., humilis, plus, devotas, care
se concere = se conceresce sau se coceresce, care coceresce pre scne in totu ce
are omulu mai caru in amorea de sene,
in
mundra*: umile, modestu,
si in
speciale , umile in. respectu reliegoismu'
giosu, si de ad, temetoriu de Domnedieu,
pm, devotu : co ceri cii crestini: de mane
ori cu nuanti'a, de : umile, devotu prefacutu, affectatu, care arreta devotione

numai in cello d'in afora, ro in cello

d'in intru e unu misellu;
ca titlu onorificu datu la personele sacrate : co-

care concerta : ostile concertanti; cantoris concertante, sonatoriu concertante,

parte concertante, unu conc,ertante, se

dice, de cellu ce cu vocea sau cu unu

instrumenta essecuta una parte musi-

(compara si it. concertare; d'in con si

1 certare); 1. in intellessu originariu si
classicu : a) cu mare ardore si chiaru
violentia a se certa, cu cineva, a se lupta,

a se certa, a se intrece ca mare animositate : Athenianii concertara indelungu

ca Lacedemonianii de principatu; Ercule concert& ca Apolline pre unu tripode; b) ca trans., a certd, mustrd
asprime si chiaru cu violentia : pentru
unu nemica ella concerta pre toti ai casei; 2. in intellessu mai non, a combina,

a compone, a un intfunu totu armoilion a) in speciale, vorbindu de musin, a face concertu: a) a un armonice,
a face se cante in armona mai multe
voci sau instrumente musicali : a concertd una symphonic& de cinci sau sesse

voci; b) a canta in armona : mai multi

artisti concertara; 7) a repet impreuna
una buccata de musica, spre a ua esse-

www.dacoromanica.ro

882

CON.

CON.

mita bene la tempu; b) in genere : a) de-

miscare armonica , concursa armoni-

spre una sengura persona \ a combina

prin cogitare, a ordina, regula, planu ;
(3) despre doue sau mai multe persone,
a se intellege impreuna asupr'a unui ce,

ea, armona considerata in miscarea

oppusa orecumu, dro concorde, a varielora parti cari ua cornponu; [3) prin me-

a urd in commune intellegere unu con-

mona, musica : combinationea de inter-

siliu, unu plana bonu sau reu : a concert una intriga, conjurationi , con-

valle musicali intr'una seria de sonuri

successive constitue melodi'a, si mai

spirationi, rebellioni; amantii concertara

fug'a; a concert una invoire sau impa-

multe melodie contrapuse dau armonect

sau concertulu; p') essecutione de mu-

care; y) a compone, a conforma : a si

concertd portarea dupo persone si impregiurari; 8) a se concertd = a se in-

sica vocale sau instrumentale, facuta

de una adunare de musici, professori
sau dilectanti, pentra dilectarea auditoriului; y') buccata de musica, facuta
pentru unu instrumenta sau voce particulare, care, in fiacare periodu, suna
sau canta sengura ca unu simplu ac-

tellege, a se invo. (Vedi concertu).

CONCERTATIONE, s. f., concertatuo; actione de concertare, mai ver-

tosa in insemnarea lui concertare de

sub 1. si in speciale, certa animata si
chiaru violenta cu vorbe, disputa plena
de auimositate : mare concertatione intre magistrati, intre filosofi.
CONCERTISTU,-a, s., (it. concertista); artista musica, care face professione de a da concerte. (Vedi concertu).
CONCERT.A.TORIU,-toria, adj. s.,

concertator si concertatorins (compara

si it. concertatore); care concerta sau

serve a concertare: 1. in insemnarea lui
concertare de sub 1. : concertatorii nostri in artea de a cuventd; oratione concertatoria; 2. in insemnarea lui concertare de sub 2: a) in speciale, concertatoriulu unui chorubasericescu, concertatoriu cu alti patru; unulu d'in cei sesse
concertatori; concertatoriu=concertistu;
N in genere : concertatorii conjurationei, intrigei, etc.
-CONCERTATRICE , s. f., (it. con-

certatrice); femininu d'in concertatoriu,

in intellessulu speciale ce are cuventulu
ea termina de musica. (Vedi concertu).
CONCERTU, s. m., pl.-e, concertatio

(compara it. concerto, fr. concert si

concerto); d'in concertare : 1. in intellessulu lui concertare de sub 1., certa
violenta cu fapt'a sau in vorbe, lupta
sau disputa plena de animositate : concertulu celloru doi rivali inversionati;
raru inse cu acestu intellessu, ci de regula si ca mai desu : 2. in intellessulu
lui concertare de sub 2. ; a) in speciale,

ca termina de musica : a) proprie ,

tafora : a') compositione musicale, ar-

companianientu concertu de viora, de

tuba; de acr : parte de concertu, supranu

de concertu, (vedi parte concertante la

buccata de muarticl, concertante);
sica, symphona facuta spre a fi essecutata de una orchestra; s') orchestra, ceta
de cantatori sau de sonatori; C') tote instrumentele musicali de acea-asi familia : unu completu concertu de viore ;
71') loculu ande se da unu concertu ;
estensione : concertu de passeri,

si in genere, mai multe voci, sonuri si

chiaru scommote, cari se anda de una
data : funebrulu concertu allu campaneloru , siueratulu venturiloru si urgetulu undeloru facti unu selbaticu concertu ; concert2i de applause, de aedo_mationi, de laude; b) in genere : a) unire, intellegere, involire intre doue sau
mai multe persone : concertulu patriotiloru bene cogitatori, concertulu intre
conspiratori, intriganti; p) personele unite priu acelle-asi cugite si aspirationi,
prin acea-asi surte : concertulu angeriloru, allu scintiloru; c) si despre lucruri,
armona, convenientia, impacare : concertulu dorentieloru; unulucru face con-

certu cu altulu, duda unulu armonisa

cu altulu.
* CONCESITIONE, s. f., conquisitio,

d'in conccsitu, actione si resultatu allu

actionei de concerere sau concerire
1. stringere, si in speciale, stringere de
militari, recrutatione : concesitione de
bani, de militari ; 2. mai rara, suppu-

www.dacoromanica.ro

COg.

CON.

nere, dominare, castigare : concesitionile

ontu/ui asupr'a naturei.

CONCESITORIU si concisitbriu,toria, adj. s., conquisitor; d'in concesitu,
care concere, si in speciale, care concere
militari; cauta si stringe, recruta,
CONCESITU si concesitu,-a, adj.,
conquisitns; un'a d'in formele partecipiali alle verbului concerere, luata ca
adj. , in insemnarea lui concerere de

sub 1., asia co concesitu=cerutu si cau-

tatu cu mare ardore, si de ad, allessu,

escellente, pretiosu, etc. : mancan i concesite, espressione concesita.

CONCESSIONARIU,-a, adj. s.,

(it. concessionario, fr. concessionaire);
relativu la concessione, cui se da una
concessione, mai vertosu in insemnarea
acestui cuventu de sub 2. :pactu concessionariu, societate concessionaria; concessionarii cezlliloru ferrate, salineloru.
* CONCESSIONE, s. f., concessio (it.

concessione, fr. concession; d'in concessu); actione de concedere, si resultatu

allu acestei actione, ceva concessu : 1. in

genere : concessione de derepturi , de

gratia, de privilegie, de favori; concessione de locuri in cemeteriu, de pamentu
pre mosie particularie sau alle statului;
concessione la cererile, cuventele, arguntentele cuiva; a face concessioni adversariului seu; partitele, factionile, sectele
nu se potu impac si un fora concessioni; concessione; figura de retorica,
prin care oratoriulu se preface, co concede ceva adversariului seu, cu scopu
inse de a trago folosu d'in acesta concessione;
2. in speciale : concessione,
la unulu sau mai multi uniti in societ ate,
de mari lucran i si speculationi; conces-

sione de clli ferrate, de canalisare a

unui fluviu, de minen, de saline, etc.
* CONCESSIVUra, adj., concessivus;
relativa la concessu sau concedere : espressioni concessive, naodu concessivu ;
portare concessiva ; omu concessivu =-_
dispusu a concedere.

* CONCESSU,-a, d'in concedere :

1. participiu passivu, concessus-a-um :
favore concessa, privilegie concesse unei
classe de cetatiani; minen i concesse unei

societate; si ca adj., placeri concesse ;

833

2. supinu, concessum-concessu : nu e
loen de concessu acestea ; 3. s. m., concessu ; a) concretu, ce se concede, concessum; b) abstractu, coneessus-iis, in
sensu appropiatu de allu formei concessione : dupo concessulu totoru omeniloru.
CONCESTA, s. f., vedi concestu.
* CONCESTARE si coneistare, v., (it.

conqu1st4re, vechiu fr. conquester si

conquter; d'in concestu sau concistu);
forma intensiva d'in concerere "sau concerire=cocerire sau cucerire , a si pune
tote poterile spre a cocer! : 1. in genere,
a concesta onori, gloria, mari avutie; a
concest cerulu, salutea eterna, libertatea; a concest aninzele totoru-a, stim'a,

laud'a; 2. in speciale : a concest popore, terre; manea de a concestd adduce mari calamitati.
*CONCESTATORITT si concistatoriu,toria , adj. s., (it. conquistatore); care

concesta sau concista : concestatoriulu

Cartaginei fu unu Scipione.
CONCESTORIU, s., vedi concesitoriu.
CONCESTU,-a, si concistu,-a, adj.
s., (it. conquisto-a, fr. conquis-e si conquede); proprie, un'a d'in formele partecipiale alle verbului concerere sau concerire, luata inse in intellessulu acestui
cuventu de sub 2.: 1. ca adj., terre conceste , popore conciste; 2. ca subst. f.,
concesta si concista, actu si effectu allu
concerirei, lucru conceritu : concistele
Romaniloru in Asi'a; mare si insemnata
concista , terra de concista ; concistele
omului asupr'a naturei; concistele artei,
scientiei, industriei; concistele rdigionei
crestine; cei convertiti la una religione
sunt concist'a ei; conciste amorose, conciste de anime.
CONCETATIAN%-a, adj. s., d'in acea-asi cetate cu altulu.
CONCHA., s. f., vedi canea.

CONCHE, s. f., specia de faba ce

la
se manca cu conch'a sau coja ei;
Macedoromani deminutivulu conchella.
(pronuntiatu : cocheua sau cucheua, ro
pl. cochelle sau cuchelle), se applica la
faba sau faya, cumu inco dicu acei-asi
Romani.
CONCHELLA., s. f., vedi conche.
53

www.dacoromanica.ro

834

CON.

CONCHETJ,-a, adj., vedi conchiu.

CONCHIAMARE, etc., vedi conciamare.

CONCHICLA, s. f., concilias, mancare cu faba, (vedi conche).

* CONCHICOLU,-a, adj., (fr. conchicola, d'in concha si colere); care vidia
in sau pre una conca bivalva.
CONCHIFERUra, adj., (fr. conchi-

fre;. d'in concha si ferere); care porta

CON.

c) colo ratu ca purpura, si de acf, investitu

in purpura.
CONCHILIFERU , conchiliforme ,
conchililegu; vedi conchiferu , conchiforme , conchilegu.
CONCHILIOLOGIA, s. f., (it. conchil iologia; d'inIto7x6Xcevz.-.:conchilia si

X6yo=discursu); parte a scientiei naturale care tractedia despre conchilie,

adj., (fr. conehlforme); care are forma

cuma si tractatu asupr'a acestui sablea%

CONCHILIOLOGICU,-a, adj., relativa la conchiologia si la conchiliologu.
* CONCHILIOLOGU, s. m., care se
occupa cu studiulu conchiliologiei.
CONCLUYO., s. m., (fr. conchite, d'in
xonc(rriq de la v.6yrri=concha); cunea
fossile, mai vertosu conca bivalva.

de conca, mai vertosu de conca bivalva.

CONCHILEGU,-a, adj. s., conchi-

CONCHM,-a, adj., concheus ; de

concha, relativa la concha.

conca, manita cuconca bivalva sau si de

alta forma, de ad, s. f. pl. conchifere ,

classe de mollusce care coprende tote
animalile munite en conchilia de veri-ce
forma.
* CONCHIFORME si conchiformu,-a,

lilegus (fr. o inchilge; d'in concha si

* CONCHOIDALE si concoidale, adj.

leyere); caro college conce.

CONCHILIA, s. f. si Da" conchiliu,
pl.-e, concb3 lium, (it. conchiglia, fr. co-

(fr. conchadal, it. concoidale); relativa

guille); deminutivu d'in concha, luata

luso cu intellessulu : 1. de copertura
dura si calcaria a mollusceloru testacie,
cuma si animalele d'in ea : dupo num,erulubuccatiloru, sunt conchilie univalve,
bivalve, multivalve; conchilie de mare si
de apa dulce; conchilia spirale, dentata,
conchiliamargaritifera; conchilie fossili;
2. in insemnari : a) restringe, conehilia
de purpura, si de ad, colore purpuria si
vestimenta de acesta colore; b) estense,

scorti'a sau coj'a dura a certoru frute,

cuma e a nucei ; e) metaforice : a) ornamenta, vasu sau alta obiectu d'in con-

chile; p) ornamenta de architectura in

forma de concilia, mai vertosu con-

la conchoide.

CONCHOIDE si concoide, adj. s.,

(fr. conchede, ital. conocido); care are
forma de conca sau concha; de aci, s. f.,
conchoide-a, unja curba cu form'a concavului unei conca sau conchilia.
CONCIDERE , concisi si concisei,
concisu, v. concidere (d'in con si 1 cedere); a cede sau tai6, in multe si menato buccatelle, a sfermd : 1. proprie,
a concide unu lemnu, unu vitellu, 243ZU
OMU; 2. metaforice, vorbindu de stylu:

a) a taik in frase scurte, si prin acesta-a

a en ervl frasile scurte concidu si enerva
cogitarea espressa prin elle; b) a scurt6,
a esprime cu cita mai pucine cuvente,
(vedi concisu).
CONCILLA.BILE, adj., (it.

chilia marina.
CONCTITTJARIU,-a, adj. s., conehyllarius (compara si fr. coquillier) ;
relativa la conchglia petre conchiliarie,
cari coprendu conchilie fossili;
s. m.,
conchiliariu : a) personale , care tinge
sau colora ca purpura; b) loca unde se
alla adunate sal] accumulate conchilie.
CONCHILIATU ,-a , adj., conchyliatus; proprie, part. d'in unu verba conchillare, applecatu cu intellessulu de

bile); care se pote conciliare.

CONCILIABLU si con ciliabulu, s.
m., p1.-e, conciliabulum ; d'in cohciliu,
loca de concilia, si de ad, si concilia
1. cu intellessu bona, loca de adunare,
locu publica, maivertosu platia publica,

adornatu cu conchilie; facutu d'in conchilie; b) facutu in forma de conchilia ;

xnele legali : a) adunare de sacerdoti

schismatici, eretici; adunare de sacer-

mercatu: conciliabulu de spectacle, de de-

liberationi publice; conciliabululu martyriloru, ande cu solemnitate se celebr6

memori'a lora; 2. in intellessu reu, adu-

nare tinuta cu scopu reu si fora for-

www.dacoromanica.ro

CON.

CON'.

83

doti fora forraele cerute de canone

dussu prin acsta actione : 1. in insem,
unu conci/iabutu depuse pre Santulu narea lui conciliare de sub 1.: commuJoanne Chrysostoniu; b) adunare secreta
de omeni cu ralle intentioni : concilia-

bulu de turburatori ai ordinei publice ;

e) in genere, adunare de miselli : conciliabulu de meretrici; nocturnele conciliabule alle draciloru.
CONCILIANTE, part. adj., cono'.
lians; care concilia, mai vertosu , aptu
sau dispusu a conciliare : cuvente conciliana, portare conci/iante.
CONCILIARE, v., conciliare (d'in
concilitc); a un mai multe lucruriintr'unu
totu : 1. ;proprio : atomii conciliati da
infinit'a varietate a corpuriloru; drcr in

acestu intellessu occurre mai raru , ca

mai desu inse : 2. metaforice, a un in
cugete : a involf, a face se concorde, a
face amicu, a impacA, a attrage, a castig, etc. : a) in genere : a concilia si
conjunge omenii; a si concilia judicii,
auditorii, dieii; a si concilia dninzele,
bon'a volientia, favorea, grati'a, a cauta
se si concilie ostea prin bani; a concilia
pre litiganti, doi amici certati, doue popore belligeranti ; a concilia opinionile
diverso, a concilie& doi auctori ce paru a

se contradice asupr' a acellui-asi lucru;

asii si : a concilia doue article de lege;
a concilia severitatea cu blandete a, pro-

videntea divina cu libertatea omita;

nea conciliatione si ronsociatione a genului omenescu; 2. in insemnarea lui

conciliare de sub 2 : conciliationea celloru certati , celloru in litigiu; conciliationea auditoriloru, judiciloru, favorei,
gratiei, amorei, urei ; conciliationea a
douelocuri d'in unu auctoriu, a doue article de lege.
CONCILIATORTCf ,- toria, adj. s.,
conciliator Si conciliatorias; care concilia sau serve a concilia : opinione, con-

ciliatoria, cuvente conciliatorie de ura,

de more; conciliatoriu in tote si cu totii;
conciliatoriulu litigiului sau litigantiloru;
conciliatoria de placeri-infami,
si in speciale cu intellessu reu : conci-

liatoriu conciliatoria= collocitoriu-a

de muieri barbatiloru sau de barbati
muieriloru.
CONCILIATRICE, s. f., concilia
trix; in acea-asi insemnare cu conciliatoria (vedi conciliatoriu), cu differentfa
co conciliatrice da curatu a intellege, co

person'a essercita conciliarea ca una

maistrfa : 1. in bene : conciliatrice de
casatorie, de servitori si servitorie; dro
si mai vertosu : 2. in reu ,_ conocitoria
de barbati muieriloru si de muieri bar,
batiloru.

cu celle spuse tau de voi astadi? b) in

speciale, a concilia cava tuiva = a procura ceva cuiva, a prepari sau dispune

CONCILIATU, - a, d'in conciliare :

L. part. passivu, conciliatus-a-um z.-- facutu amicu, impaeatu, amatu, castigatu,
si de aci si ca intellessulu activu de binevoitoriu, applecatu, favorabile, bene dis-

in favorea cuiva : a) cu obiectu concretu :

a') in bene : a concilie& cuiva unel servi-

pusu, etc. : socii certati si conciliati, article de lege conciliate ; dnimele audito-

toriu, celle necessarie la vietia, amici,

riloru conciliate:, d'in natura oniu/u e

cumu se conciliamu celle spuse de voi eri

bani, si in speciale, a conoc una muiere - conciliatu voluptatei; 2. supinu , conaunui omu ce vre se se insore sau unu liatum-u : opinioni difficili de conciliatu;
barbatu une muiere ce vre se se marite; 3. s. M. abstractu, conciliatns-As, cama
P') in reu, a colloof barbatiloru muieri ; in acea-asi insemnare cu a formei conP) cu obiectu abstractu, a procura, ad- ciliatione.
duce, face, provoci : a concilia cuiva a*CONCILIATURA, s. f., concillatura;
morea sau ur'a , stim'a sau despretiulu. fapta si maiestrfa de conciliatoriu, mai
* CONCILIARIUra, adj., fr. cona- vertosu in insemnarea rea a acestui cunaire, ital, conciliare); de conciliu; mai ventu.
* CONCILIU, s. m., condliaux (comvertosu, de conciliu basericescu : discuspara si it. concilio, fr. conelle; d'in consioni conciliarie, canonu conciliariu.
* CONCILIATIONE, s. m., concilia- cire); stringere sau venire la unu locu
tic; actione de conciliare si effectu pro- si de ad, adunare, adunantia, cei aduT

www.dacoromanica.ro

836

CON.

CON.

nati si strinsi pentru una scopu commune, prin aspiratione san, sorte commune : 1. in genere : conciliulo celloru
beati, divinulu concilio allu spiriteloru;
conciliulu credentiosiloru; si metaforice ;
ce loco are vol uptatea in conciliulu vir-

tutiloru?-2. in speciale : a) adunantia

deliberativa, asid, co conciliu devine affinu ca concilio, (vedi acestu cuventu) :
ce ati deliberatu in concilio? a conoced,
stringe, demitte conciliulu; concilio formato d'in tote ordinile de cetatiani; conciliulu poporului, conciliulu betraniloru

si carturariloru N mai vertosu , adunantia de sacerdoti si alte facie basedcesci, spre a delibera, determin si regula cestioni dogmatice , morali sau
disciplinad : concilio ecurnenicu=-.concilio universale, compusu de sacerdoti
si prelati d'in tota crestinitatea sau d'in
una mare parte a crestinitatei, in opposetione cu : concilio generale , concilio
nationale, concilio provinciale sau epar-.
chiale; celle septe concilie ecumenice numito si santele concilie; de acf : deliberatione, decisione, acta allu unui conciliu.
CONCINNARE , v., concinnaie; a
face concinnu : I. a compone, a ordina,
a adjusta, a regula, a derege, a adorna,:
a concinn capulu , vestimentulu ; 2. in

b) in speciale, despre styllu, elegante,

plenu de convenientia si de gratia: genu
de dictione concinnu si gratiosu; concinna si suave conversatione ; concinne
si spirituali cogitationi ; si pentru persone : oratoriu prg cato concinnu in modulo de a respunde scurtu, pre atcitti de

ornato in cuventare mai lunga si neintrerupta; 2. ca intellessu subiectivu, con-

cinnu cuiva = commodu, cuvenitu, si

fiendu vorb'a de persone, benevolitoriu,
indulgente.
*CONCIONABUNDIT,-a, adj., concho.
nabundus; care con ciona cu multa foca.
CONCIONALE , adj., conciondis;
relativa la concione : concionale geno de
vorbire.
* CONCIONARE, y., condonad; E. a
face parte d'in concione, a se afl6 in concione, a forma, concione : pre cdtu con-

cionati, au tema de Ooi; ca multa mai

desu inse : 2. a cuventi unei concione,
a fin cuventu unei multime de poporu :
a conciond poporului , ostei, sau a concion la poporo, cotra poporo; a conciond
de pre tribuna; 3. in genere, a pronuntia
in publicu, a declara solemne.
CONCIONARIU,-a, adj., condona-

dus; cama in acellu-asi intellessu cu

concinnare : concinnationea unui vestimento, unei epistola.

* CONGINNATORIU,-toria, adj. s.,
concinnator; care concinna : concinnatori de multe misellie; concinnatoriu de
capilli.
CONCINNITATE, s. f., coneinnitas; calitate de concinnu : concinnitatea

allu formei concionale.

CONCIONATORIU, - toria, adj. s.,
concionator si conclonatodus; care concima sau serve la concionatu, mai ver,. tosu cu intellessulu rea de : attitiatoriu,
agitatoriu allu poporului, allu multimei.
CONCIONE, s. f., concio (d'in concire, ca si concilio, ca care concione e
affinu si in sensu); 1. adunare de poporu
convocata de una auctoritate : concionea,
dice Festu, insemna convento, inse convento ce se convoca de .uno magistratu
sau de unu sacerdote; a conoced concionea poporului, militariloru ; a conoced

nu siede bene barbatului, ci muierei ;

concinnitatea elegante si gratiosa a es-

poporulu, plebea, militarii in condone

sau la condone; a cuvent concionei, in

pressionei.

condone, la concione, cotra concione;

prin estensione, veri-ce adunare a multimei : concioni turbulente; 2. caventare tinuta unei multime de poporu sau
intr'una adunare de poporu : a 6126 con-

genere, a prepara., a face , a produce

consuetudinea concinna amorea; a concinnd cuiva incurcature, supperari.
* CONCINNATIONE, s. f., concinna-

tio; actione si effectu allu actionei de

* CONCINNLIra, adj., concinnus (pro-

babile d'in con si cinnu); ordinatu cumu

se cacle, bene adjustatu, si de acf, mundru, elegante, formosu, etc.: 1, cu intellessu obiectivu : a) in genere : concinnu
ornato, concinna facia, concinne copille;

done militariloru inainte de a incepe

batalVa; a tim poporului una condone

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

plena de veninu si de videntioc; capitanulu Cu una scurta concione cauta se d

nima luptatoriloru; S. prin metafora,

tribuna de pre care se pronuntia una

concione, tribuna de pre care cuventa
unu oratoriu.
ft CONCIRE, v., concire si conciere
(d'in con si cire sau ciere); a face se se

adune prin attitiari; a attitil , interita

prin cuvente passionate; a provoca una
actione, una passione, una turburare, etc.
CONCISIONE, s. f., concisio (compara si it. concisione, fr. concision); d'in
concisu de la concidere, actione de concidere si effectu sau statu produssu prin
acesta actione, applecatu in speciale ca
terminu de retorica cu intellessulu de :
taiarea frasei in mice buccatelle, in

mice si scurte membre : concisionea

inapinsa prea departe enerva stylulu ;
mare brevitate in espressione Tacitu
e unu modellu de concesionea stylului.
CONCISITIONE, concisitoriu; vedi
concesitione, concesitoriu.
CONCISORIU,-soria, adj. s., concisor si concisorins; d'in concisu, .eare
concide sau serve la concisu : concisoriu
de lemne; instrumente concisorie.
*CONCISU,-a, d'in concidere : I. part.
pass. concisus-a-um : a) in genere : lemnu
cdncisu; claro mai vertosu b)in speciale,
cu sensu mai multu de adiectivu , vor-

bindu despre stylu : a) taiatu in mice

si mirto membre : membrete unei frase,
ca si periodele, se nu fia neci prea concise neci prea lunge; f3) breve, scurtu,
catu SA pote de scurtu, si prin urmare
differitu de precisu : stylulu concisu pote
deveni obscuru; applecatu si la person'a
ce serie sau vorbesce : auctoriu concisu;
cine vre a fi concisu, adesea devine obscuru; 2. supinu : instrumentu de concisu lemne.
* CONCITAMENTIT, s. in., p1.-e, con-

citamentum; mediu de concitare.

CONCITANTE, part. adj., concitaus; care concita.

CONCITARE, y., concitare; d'in

concitu, forma intensiva a lui concire, si
prin urmare, a misca ceva in totulu seu,
a mima cu potere si violentia, a pune in
intensa sau rapida miscare, a rapedi, a a-

837

giti, a attitia, 1. proprie a concita marea

cu violente venturi, a concita callulu
calcarii, a concita callulu asupr' a cuiva;
2. metaforice : a) a concita pre cineva,
a lu attitia, , provoca, impinge sau indoma., etc., cu potere si violentia : a concita multimea la revolta; a concita ceta-

tianii la tira, la clespretiulu autonitatei:

ce furia ve concita a face aceste orrori?
N a concita ceva, a attitia, provoca, produce, etc. : a concita bellu, ura, discordia,

turburari; a concita somnu, morbu, pitaita.

CONCITATIONE, s. f., concitatto';

actione si effectu allu actionei de concitare, mai vertosu in intellessulu a,cestui cuventu de sub 2., provocare sau
attitiare de affecte violente si de turburari : concitationile suffietului , concitationea poporului la seditioni.
*CONCITATORIII,-toria, adj. s., concitator si concitatorius; care concita sau
serve la concitatu concitatoriulu si instigatoriulu totoru sed itioniloru, turburariloru si passioniloru.
CONCITAT11,-a , d'in concitare :
part. pass. concitatns-a-utn; luatu mai
adesea ca adj. concitate miscari alle corpului sau alle suffietului, cu tnersu concitatu, gesturi concitate; stylu concitatu;
supinu, concitatum-n : medie de coneitatu poporulu.
CONCITU,-a, adj., concitns; part.
d'in conci re, luatu ca adiectivu.
CONCIII, s. m., vedi comtiu.
* CONCI VE, s. in. f., concivis; Oncetatianu.
CONCLAMARE si concliamare, v.,
conciamare (con-clamare); 1. cu con su-

biectivu, a clama sau strigi impreuna,

in multime : toti cu una voce conelamara,

co eu am scapatu terr'a; in speciale, a

conclama la arme; 2. cu con obiectivu,
a clama mai multe persone la unu locu
o condona socii, adunarea, membrii unei societate; 3. Cu con intensivu, a clama cu potere, din tote poterile : cumu
ne ved, incepu se condame de ce anua
venitu la densulu.
CONCLAMATIONE, s. f., conclatnatio; actione de concl amare.
CONCLAVARE , y., cm:lavare;

www.dacoromanica.ro

838

CON.

CON.

d'in con si clave=claue, a inchide cu

acea-asi claue, a inchide in preuna:. 2. d'in

con si clavu; a un ceva cu altu-cevairin

unu clavu ; a fige sau strafige cu mai

elude fora numerti; a conclude cogitationile selle in forme. varie , dro mesurate si armoniose; d) in filosofa, a
argumentk, a trage consecentie d'in premisse, si de ad, a probO, a demonstra, a

multi clavi.
* CONCLAVE, s. f., conclave (d'in
eon si clave=claue ; compara ei it. conclavey fr. conclave); 1. in genere, bou,

pune in evideutia, a judicl, a decide, etc. :

ce .vreti a conclude) nu esse d'in celle espuse; de aci concludeti, co cellu mai mare

inciapere, compusa d'in una sau mai mul-

reu ar fi dorerea corporale ; assumeti

te camere, mai vertosu interne, cari se

singuri, spre a pot conclude, lucruri ce

noi nu concedernu; a conclude de la par-

inchidu cu -una singura e/aue; 2. in speciale, locirunde se aduna cardinali, candu

alIegu Papa, si de ad adunarea insasi

ticulariula g enerariu; tote acestea nu con-

cludu altu de cdtu nepotenti'a nostra;

a cardinaliloru, strinsa pentru allegerea dupo multe desbateri conclusera ce 'zed

Papei.
prin mente nu ti ar fi trecutu ; unu arCONCLAVISTU, 8. M., (it. concia- gumentu, unu faptu, una essenaplu, una
vIstai fr. conclaviste); 1. sacerdote care proba , etc., conclude sau nu conclude ceva,
se inchide in conclave cu cardinalii; 2. si probedia sau nu.
cezdinale care face parte d'in conclave.
CONCLUSIONE, s. f., concluso; ac* COCLUDENTE, part. adj., conch:- tione, actu si effectu allu actionei de
dens (it. conclndente, fr. concluant) ; concludere, cumu si tempu sau modu,
care conclude : 1. in genere, riurile con- mediu de concludere, lucrulu conclusu
cludenti acea regione; 2. mai vertosu in insusi: conclusionea unei cetati cu muri,
insemnarea speciale ce are concludere ca cu osti; conclusione a unui portu, unui
terminu filosoficu : argutnentu conclu- lacu, unc apa; coraclusionea unui pactu,
dente, probe pucinu concludenti.
und.casatoria, unui bellu; conclusionea
CONCLUDERE (si concliudere, cu tare unui disoursu , unc accusatione, unei
moiatu, conchiudere si conchidere), con- deliberatione, unei arguntentatione; conclusi si conclusei, conclusu, v., conclu- clusioni false d'in premisse addeverate ;
der (d'in con si cludere); a inchide im- conclusionile procuratoriului , defensopreuna, a inchide de tote partile, a in- riului, accusatoriului; conclusionea unui
chide bene, a astupd, etc.-1. proprie
syllogistnu este a treia proposetione a
a conclude in carcerebestila cea nzai rea syllogismului; conclusione numerosa, pesi mai selbatica; Tigrulu si Eufratele riodu rotunda si armoniosu.
condudu Mesopotami'a de amendoue laCONCLUSIVU, -a, adj., (it. concluturile; ap'a conclusa currendu se cor- sivo, fr. conclusli); care are potere sau
rumpe si se clocesce; mare conclusa ; valore de a concludere : particelle con-

metaforice : a) a coprende, a margen : a conclude intr'unu sen guru volume vietiele mai multoru barbati illustri; in acesta formula e conclusa si coprensa tota scienti'a dereptului; b) a termini, fin, pune capitu : a) in genere
variele, si tristele nostre casuri se coneludu cu unu evenimentu si mai terribile; p) in speciale : a') a inchiaiO sau
termin up discursu : asid concluse orationea .sfa; (3') a inchiaii sau termini,
prin invoire : a conclude pace, tractatu,
casatoria, etc.; c) in retorica, a termini
frasea cu ryttnu, cu mesura cuvenita, a
ua face armoniosa, a ua rotund : a con-

clusive, cari espremu conclusione, cumu:

deci, asid dro.

CONCLUSU,-a, d'in concluclere

1. part. pass. co !min s s-a-nm: re g ione con-

clusa de fiuvii ; idee nzari si multe -concluse in pucine cuvente ; pace conclusa;
frasi bene concluse; celle concluse d'in
celle espuse; 2. supinu, conclusum-u: tr;

e medilocu de conclusu pace; 3. subst.

m., conclusu : a) concretu, conclusum,
ce se conclude, mai vertosu dupo una de-

liberatione, desbatere, etc. : acestu-a e

conclusulu luatu in sedenti: a adunarei;
b) abstractu, conclusus-fis, aetu, tempu
sau modu de concludere.

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

889

si cocere); a coce pre deplPnu, a coce bene,

rechi'a distingo pre longa sonulu principale si cari resulta d'in partile cordei
vibranti in moda independente de sonula cordei totale; gratia concomitante,

vorbindu. in speciale de actionea stoma-

ce Domnedieu da in cursuIu unei actione

cului asupr'a alimenteloru introdusse

si care adjuta la continuarea si essecutarea actionei.

CONCOMITANTIA, s. f., (it. concomitanza, fr. concomitance); actu sau
statu de concomitante : concomitanti'a

CONCOCERE, concossi si concossei (=concopsi si concopsei), concoctu

(=concoptu), v., concoquere (vedi con

in ellu : 1. proprie : a se absting de verice mis care fatigante, spre a lassd stomaculu se concoca; un ele animali concocu si

petre; 2. metaforice : a) a prepard, trans-

formd. lucrd, maturf ceva : se concocu

umorile, candu d'in vitiate redevinu bote; succulu se concoce in veninu; pamentulu concoce si transforma in succu
ap'a conceputa in senulu seu; b) a maturf cu mentea, a cogiti a funda si indelungu, a urd, etc.: a concoce una resbonare, una rebellione; c) a inghitf, sufferf : nu numai va sorbi, ci in si inghiti,
ba chiaru va concoce si acesta insulta;
nu polu concoce acestu omu, cuventele
nesarate sau insolenti alle cuiva.
CONCOCTIONE, s. f., concoctio;
actione de concocere con coctionea stomacului, atmoriloru; concoctionea alimentelaru in stomacu; differitu de digestione, care pote fi veri cumu, pre candu
concoctionea arrtta digestione completa.
* CONCOCTORIU,-toria, adj. s., care
concoce, bonil pentru concocere:beutura
con coctoria.

* CONCOCTU,-a, d'in concocere, con-

coctus; 1. part. passivu : a vome celle

sonuriloru, concomitanti'a acestoru doue

symptomate in assentinea morbu e forte
grave.
CONCORDABILE, adj., concorda-

bilis; care usioru concorda cu altulu

voci concordabili in cantare.
*CONCORDANTE, part. adj. concordans, (it. concordante, fr. concordant);
care concorda : anime concordanti, tote
miscarile concordanti alle partilorat universului; soci concordanti; sonuri concordanti; onzas concordante ca sene sau
siesi;
versuri concordanti, cari, de si
au mai multe cuvente communi, offeru
inse intellessu differitu.
CONCORDANTIA, s. f., (it. concordanza, fr.concordance); actu si effectu
sau statu de concordante, cama si insesi

lucrurile concordanti sau concordate

credentea si speranti'a sunt in concordantia; concordanti' a cellorupatru evangelisti; concordante a totoru marturiloru
nu mailassa loca de indoientia; concor-

tnancate, fora se fia bene concocte; 2. su-

danti' a mi multoru sonuri sau voci

pian ; tempu de concoctu alimentele in

stomacu; 3. s. m. abstr., in concoctulu

produce armonia; concordantea diverseloru parti alle unei pictura, cumu si a

diverseloru colori d'in acea-asi pictura;
in musica, concordantia se iea si camu
in acellu-asi sensu ca accordu unisonulu si octavi a sunt concordantie per-

celloru mancate.
CONCOCTURA, s. f., resultatu allu
concoctionei : a vome concoctura.
CONCOLORE, adj., concolor (con-

colore); de acea-asi colore cu altulu

doue arcuri parallele si concolori.
CONCOMITANTE, part. adj., (it.
concomitante, fr. concomitant); d'in U1111

verbu concomitare, care insociesce ceva

principale : cause secundarie si conco-

mitanti; nu e nemica in natura, care se

nu aiba ore cumu unu comitatu de accidentie antecedenti, conconaitanti si subsecenti, symptomateconcomitanti; setnne concomitanti, cari de regula insociescu
una morbu; sonuri concomitanti, ce u-

fecte; sunt concordantie perfecte si terti'a

majore sau minore;
fiendu vorb'a de

limba, concordantia se dice a) in genere: concordanti' a de placute sonuri;

b) in speciale : a)concordantia intre
tim'a si penultim'a syllaba a unui versa
cu a altui se dice cadentia finale (rima);
p) unione sau relatione a cuventeloru d'in

una proposetione, care se espreme prin

conformitatea de numeru, genu , casa,
persona, tempu, si modu concordanti'a
adiectiveloru ca substantivele in numeru,

www.dacoromanica.ro

840

CON.

CON.

genu, s casu; concordanif a verbului Cu

subiectulu in numeru si persona; tempurele c,elloru doue verbe nu su in concor-

dantia;vorbindu de crti mai vertosu

de cartile sacre, concordantia = tabla
san indice de cuventele cartei cumu si
de locurile d'in carte, unde se afta acelle
cuvente :pentru redactionea concordan-

tiei bibliei se adoperara cinci cente de

monachi d'in ordinea Benedictiniloru.
*CONCORDARE, v., concordare (d'in

concorde); 1. intr., a fi concorde, a se

invo, a se un, a se cuven, a armonis, etc., a) de persone : socii concorda,
unu sociu nu concorda Cu cellu altu; de
si frati, nu potemu inse concordd; unu
omu concorda cu sene, candu dissele lui

concorda cu faptele, candu acellu-asi

omu tine acea-asi linia de portare, urmedia acelle-asi principie, etc., b) de
lncruri: animele, suffletele, spiritele con-

corda, candu si opinionile, credentiele,

aspirationge concorda; cantulu concorda
cu lyea; vorb'a concorda sau nu concorda

cu portulu; sonurile concorda sau nu

concordatu, invoire, pactu facutu intre doi

sau mai multi, si in speciale : a) invoire

intre capulu basericei si unu statu orecare asupr'a relationiloru poterei ecclesiastica cu cea civile sau politica; b)invoire
ce face cu mass'a creditoriloru unu debitoriu ce nu pote solve obligationile selle.
CONCORDE, adj., concors (d'in con

si corde); de acea-asi corde sau nima

cu altulu, unitu cu lnim'a si suffletulu,
in bona intellegere, invoitu, in deplena
armona, etc. : I. de persone: trate corcorde cu trate, soru concorde cu soru;
frati si sorori concordi, cetatiani si soci
concordi; 2. de lucr uri : cugete concordi, o-

pinioni concordi , regnulu celloru doi

frati commune si chiaru concorde; moderatu si concorde statu de republica;
viaja concorde, anni concordi; sperantie, credentie, labori, tendentie concordi;
applausu concorde; voci concordi, sonuri
concordi; principie sanitose si concordi
cu rationea.
CONCORDIA, s. f., concordia; statu
de concorde, abituale si liberu, confor-

concorda intre sene, inse concordare differe de accordare unu sonu ce concorda
cu altulu, pote se nu consone, se nu s'accorde cu densulu; ca se concorde doue sonuri, e de adjunsu se nu suppere urechi'a,

mitate de cugete, de voientie, etc.,

de persone : concordi'a totoru cetatianiloru a apperd ordinea si libertatea;

pre candu sonurile se accorda sau consona numai dco placu pre deplenu urechiei; 2. trans., a face concorde, a un,
a invo, a impack a concili, a accord
a concordd opinionile divergenti; a concordd marturi sau marturie , teste de
auctori, de legi, etc.; a concordd sonuri,
instrumente de cantatu.
* CONCORDATIONE, s. f., concordatio; actione de concordare, dro mai

concordi'a nostra cu voi; a conservd concordi' a, a restabili concorde a intre ceta-

vertosu, effectu allu acestei actione, in in-

tellessu appropiatu de allu formei concordia.

* CONCORDATORM,-toria, adj. s.,
care concorda concordatoriu allu syste-

concordi'a sociloru, fratiloru; concordii a

intre multi, concordi'a unoru-a cu altii,

tiani; a fi, a lucra in concordia cu altii;

de lucruri : concorde a sau repugnanti'a lucruriloru, opinioniloru, ideeloru,
miscariloru, laboriloru, vociloru, diverseloru parti alle unui opu naturale sau
arteficiale.
*CONCORDIALE, adj., concordialls;
relativu la concordia.
CONCORPOR1LE, adj., coucorporalle; d'in acellu-asi corpu ca altulu sau
altii : militari concorporali ; cresting
sunt concorporali, pentru co facu parte

d'in acellu-asi corpu allu basericei lui

moteloru filosofice.
*CONCORDATU,-a, part. s., d'in con-

Christu.
CONCORPORARE , v., concorpo-

cordare, concordatus (compara si it.concordato% fr. concordat): 1. part. si adj.,

omeni concordati intre sene, voci concordate; intr'unu opu de arte se cade ca parte
cu parte se fia concordato; 2. s. m. reale,

rare (con si corpu); a un in acellu-asi

corpu, espremendu unione mai intima
de cea espressa prin incorporare : substantia ce usioru se concorpora cu alta
substantia.

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

841

CONCORPORATIONE, s. f., con-

concreto, fr. coucret); d'in concrescere,

corporatio; actione si effectu allu ac-

a dou'a forma .de participiu, luatu ca

tionei de concorporare.
CONCREDERE, concredui, concredutu, 7., concredere; a increde : a concrede cuiva totu ce are cineva mai caru.
CONCREM.A.RE, v., concremare; a

adj., in intellessu propriu : canfor' a e oliu concretu, substantie concrete, apa in

statulu concretu; 2. in intellessu meta-

arde de totu, a reduce in cenusia : a

crescutu ore-cumu cu obiectulu sea, con-

concremd mortii in locu de a i in gropd.

CONCRESCENTE, part. adj., conerescens; care concresce.
CONCRESCENTIA, s. f., eoncrescentia (compara it. concrescenza); actu si effectu de concrescere: concrescenti'a apei.
CONCRESCERE, concrescui, con-

ceptu allu cui obiectu se pote arretd in

natura : in espressionile : erba verde,
neue alba, etc., conceptele espresse prin

crescutu si concretu, v., coucrescere

(con-crescere); 1. a cresce impreuna, si
de ad, a se lipf, a se prende, a se condes6 a se consolield, etc., vorbindu mai
vertosu de licide sau fluido : a) in speciale : a espleca cumu ap'a de ploia concresce in nueri; de geru ap'a Rncresce
si inghiacia; pune chiagu in lapte si lassa-lu se concresca; capillii lui erau con.

crescuti cu sange omenescu; gur'a lui

concresce induru rostru; b) in genere, a

se forml prin consolidare, a cresce

sangele concresce prin unire de piceature; valli concrescute prin inundationi
si alluvioni; potetnu spune d'in ce concresce sangele, fierea, ossele, carnea, etc.;

2. cu con intensivu, a cresce forte, a se

inaltid sau intende, mari forte : d'in
plante unele concrescu, altele putredescu
si peru.
* CONCRETARE, v., (it. concretare)
d'in concretu, a face concretu :. a concretd abstractionile, a concretd una idea.
CONCRETIONE , s. f., concretio
(it. concrezione, fr. coner6t1on); d'in
concretu, actione si effectu de concrescere; 1. in genere : concretionea laptelui,
oliului; concretione salina, petrosa; con-

cretione prin strate; concretioni pulmonarie,biliarie, etc., calcule sau petr1celle

ce se formedia in pulmoni, in bile, etc.;
2. in speciale : a) concretionea degiteloru, aderenti'a loru; b) compositu ma-

teriale, materia, materialitate : mente

libera si desfacuta de veri-ce concretione
mortale.
CONCRETU,-a, concretus-a-um (it.

foricu, ca contrariu la abstractu, concretu se applica la unu conceptu con-

verde, alba, sunt concrete, &o conceptele

espresse prin albulu, verdele sau prin

albetia, verdetia, etc., sunt abstracte; cu-

ventele ce espremu concepte concrete

inco se dicu concrete : substantive sau
numene concrete; verbu concretu; numerele cinci, sesse, diece, etc., sunt abstrade, ddro devinu concrete in espressioni ca : cinci omeni, sesse nuci, diece
pere;

s. m., reale, concretu-lu, ca con-

trariu abstractu-lui : multe cuvente espremu ateitu concretulu cdtu si abstrae-

tulu; in concretu=in moda particulariu

si bene deterruinatu, si de ad, in fapta,
in realitate, etc.
CONCITBARE, v., concubare, (concubare); a se cok& mai multi impreuna;
in speciale, a se cilla, cu cineva, a av6 re-,
lationi carnali cu densulu.
* CONCUBINA, s. f., vedi concubinu.
CONCUBINALE, adj., concubina-

lis; relativu la concubinu,-a : lingusiri

concubinali.
CONGETBIENARIU,-a, adj. s., con-

cubinarius; relativu la concubinu,-a; de

acf, s. personale, cellu sau cea-ce traiesce
in concubinatu.

CONCUBINATU, s. m., concubinatas; statu allu concubinu/ui sau concubinei.

CONCITBINIT,- a, s., concnbinus ;

d'in concubare, omu ce traiesce cu una

muiere sau muiere ce traiesce cu unu
barbatu, fora se fia uniti prin casatorfa
legitima.
*CONCUBITALE, adj., coneubitalis,
relativu la concubitu.
CONCUBITU , s. in., concubitus;
actionea de concubare, vorbindu in speciale de culcarea impreuna a fientieloru
de sessu diversu.

www.dacoromanica.ro

842

CON.

CON.

*CONCULCARE, v., conculcare (con

si calcare); a calci impreuna, a hided;

a cald cu potere, si in speciale : a calck
in petiore, a suppune, a opprime, a assuprf, a strivf, sau, a despretii, insult,
batujocorf.
CONCULCATIONE, s. f., conculcatto; actione si effectu allu actionei de
conculcare.
CONCULCATORIU,-toria, adj. s.,
coneuleator; care conculca.
*CONCUPIENTE, ve di concupiscente.
*CONCUPIRE,-escu, v., coneupiscere

(con si cupire); a cupe cu mare ardore,

cu passione : a concupi averi, gloria,

clonzni'a, triuntu, ceva pretiosu, ornamente; a concupe se capite ceva.
CONCUPISCENTE si concupiente,
part. adj., concupiens si concupiscens ;
care concupesce : concupiscenti de mari
averi, de domnia.
CONCUPISCENTIA, s. f., concu-

piscentia; disposetione si fapta de concupiscente, mai vertosu dorentia passionata pentru placeri sensuali, applecare
la peccatu : concupiscenti' a carnei, ochilorit; inferbentatu de vinu si de concupiscentia; peccate de concupiscentia;
a resiste concupiscentieloru.
CONCUPISCIBILE, adj., (it. concupiscibile); care se pote concupi, care
pote aciti concupiscentia : appetitu concupiscibile , prin care inim'a se trage
cotra ce i se presenta ca bonu.
CONCUPITORIU, -toria , adj. s.,
concupitor; care concupesce : concupitoriu de ce nu e allu seu.
CONCURBARE, v., concuryare; a
cur/A forte -tare : betranu concurbatu
sub greadatea anni/oru.
CONCURBEU si cocurbeu sau cucurbeu, curcubeu; s. M., pi.-e, arcus ccele-

stis; arculu cerescu cu septe colori, ce

appare pre cera;
a intorce callu cocurbeu. (Din una forma concurveus =
concurbeu d'in con si curbu).
CONCUEATORIU, s. m., ooncurator;
care impreuna Cu altulu e curatoriu.
CONCURRENTE, part. adj. s., con-

currens (compara si it. concorrente si

concurrente, fg. concurrent); care concurre: ostile concurrenti in aceabatalia;

multimea depoporu concurrente d'in tote

partile la templu; cause si impregiurari

concurrenti la acellu-asi effectu; junii

doctori concurrenti pentru acea-asi cathedra ; toti din mai multe familie concurrenti la spese comnaune ; linie concurrente in acellu-asi puntu; evenimentu

concurrente cu multe altele;s.m. si f.,

personale : unu concurrente, una concurrente; mai multi concurrenti pentru
acellu-asi officiu ; nu se presenta concurrenti pentru comperarea prin licitatione a unei ',toga; neci unuia d'in concurrenti n'a successu a obtin premiulu
propusupentru cellu ,mai bonu manuale de istorid.
CONCUERENTIA, s. f., (it. concur.
renal', fr. concurrence); actione.a cellui
concurrente; 1. in genere : concurrentia
dieiloru si altoru fientie supernaturali
in actionea dramatica; dro mai vertosu:
2. in spaale, mesurare de poteri, lupta
spre a capit ceva, iutrecere, etc. : concurrenti'a pentru acellu-asi officiu; a inOa in concurrentia cu cineva, a sustin
concurrenti'a cit cineva ; mai allessu ca
terminu de commerciu si de economa
sociale, lupta spre a produce, compari
sau vende in celle mai bone conditioni
concurrentea productoriloru e in folosulu
consumptoriloru ; liber'a concurrentia
bate si nemicesce monopolulu; dro concurrentra inapinsa la escessu are conse-

centie nu mai pucinu fatali de data

monopolulu; si despre lucran: operele
acestui artistu, mercile acestui f abricante
nu potutin concurrentia cu alle cellorts

alti; interessea nu intra in concurrentia cu addeverulu.

CONCURRERE, concursi si coneursei,
concursu, V., coneurrere (con-currere);

1. a curre seu allergd, multi impreuna,

a allerg cu multimea, a allergi si a se
stringe undeva in mare numeru: numerose cete de terrani concurru in cetate;
mare numeru de juni concurre la Druidi
pentru invetiatura; pre longa ellu concurru cei mai corrupti d'in lote classile
societatei; toti concurru a stinge incendiulu; 2. a curre sau aliergd la una locu
cuvenitu, mai vertosu, locu bonu de sca-

pare, a cauti refugiu : nu sciu uncle se

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

843

concurra cei ammenitiati in vide a loru;

confluente; concursu placutu de sonuri,

3. a curre san allerg& unulu cotra altulu, a se raped unulu asupr'a altui-a,
a se inteln, a se lov, etc. : a) despre
subiecte concrete : a) in genere : concurru nuerii impinsi de venturi; nu e
bend se concurra sonuri aspre ; puntu
unde concurru mai multe linie ; liniele

concursulu a doue voca/i nu e *tutu;

concursulu celloru doue navi addusse

parallele nu potu concurre, veri-ca tu s' aru

prolong ; navile concursera in prore ;

fi) in speciale : a') ca terminu de militia, a se raped unii asupr'a altoru-a, a
se lov, a se incaierl : callarii nostri concurru Ct4 ai inimiciloru ; des muere,
cutedia a concurre Cld barbatii ; (3') ca
terminu juridicu , a redic acelle-asi
pretensioni de dereptu cu altulu sau cu
altii : tupo legea de mai inainte, sororile
nu poteau concurre cu fratii la ereditatea parentesca; 7') a si mesurA poterile,
a se luptk, a se intrece care mai de caro

se obtina ceva : multi au se concurra

pentru acestu officiu; pucini au concur su

la acea licitatione, /a acea vendiare sau

comperatore; 8') a cooperk . a contribu,
a d6, mana de adjutoriu : toti.se concur-

spargerea si cofundarea loru; [3) pretensione la acellu-asi dereptu, si :7) in ge-

nere, lupta, mesurare de potere, certa,

intrecere pro ceva : professurele se capita prin concursu; a pune la concursu
una lucrare scientifica sau litteraria; a
WI parte la concursu; cine si sente incapacitatea, fuge de concursu; a capita
ceva prin concursu sau la concursu ;
a) cooperatione, adjutoriu : cu coneursulu celloruboni suntemn securi de successu; concursulu sorelui si allu lunei
producu acestu fenomenu ; fora concursulu teu nu voiu pot face nemica; b)de-

spre subiecte abstracto, coincidentia ,

cooperatione , intelnire : concursu de
mari si neasteptate calamitati; concursu
de circumstantie favorabili sau defavora bili.
*CONCIISSIBTLE, adj., concussibilis;

d'in concussu, usiru de concussu, care

bani, cari cu braciulu, cari ca cuventulu; b) despre subiecte abstracte, a se u-

usioru se pote concute.

* CONCUSSIONARIII,-a, adj. s., (it.
concussionario, fr. concussionaire); dispusu a face concussioni, datu la concussioni : la vechii _Romani, judicii concus-

n, a coincide,*a cooper 5,, a contribu, etc.:

sionari erau puniti cu morte; unu con-

mai multe cause potu concurre a pro-

cessionariu imprudente.
CONCIISSIONE, s. f., concussio; aetione de concut ere, 1. proprio : potente
concussione de febre; concussionile cotremurului derimara mai multe cetati ;

rema la acesta formosa fapta, cari ca

duce unu effectu unicu si simplu; unu evenimentu concurre cu altulu, una epoca

concurre cu an; opinioni diverse concurra si se confundu in un'a; opinionile

concurru sau nu concurru cu addeverulu.
CONCURSIT, s. m., concursus (it. con-

corso, fr. concours); actione de concurrere, cumu si personele sau lucrurile ce

concurru : 1. in insemnarea lui concur-

rere de sub 1. : mare concursu de poporu pre tote platiele si callile cetatei ;
unu immensu concursu de spectatori ;
clamore si concursu d'in tote partile ;
2. in insemnarile lui concurrere, de sub
3.: a) despre subiecte concrete : a) intelnire, lovire : concursulu fortuita allu.
atomiloru ar d nascere, dupo unii filosofi, la tote fientiele d'in universu; con-

cursuN mai multoru linie in acellu-asi

pinta; concursulu a daue riuri intr'unu

2. metaforice, estorsione de bani prin

abusu de potere publica, assuprire, mancatora : concussione e, candu una func-

tionariu prin intimidare si vessationi

storce de la cetatiani ce nu i se envine;
concussione committe functionariulu si
candi net face ce d'in officiu e detoriu a
face, peno candu nu i se dau bani.
*CONCUSSORIU,-soria, adj. s., concussor; d'in concussu, care concute, applecatu in speciale si cu intellessu appropiatu de allu formei concussionariu.
* CONCIISSII,- a, d'in concatene
1. part. pass. concussus-a-nm : edificie
tare concusse. de cutremuru; si in speciale, assupritu, despoiatu si impillatu
de eei ce abusa de potere publica :plan-

www.dacoromanica.ro

844

CON.

CON.

gerilepoporului concussu; 2. supinu :per-

bonu condeliu = a.scrie sau compone

ghia de concussu ceva greu ; s. m., abstractu , coneussus-fis, in intellessu appropiatu de allu formei concussione.
* CONCUTERE, concussi si concussei, concussu, y., concutere (d'in con si

bene; a se nutr cu condeliulu, copiandu

sau coucependu si componendu; e) dolu,

cuatere); a bate sau agia ceva in tote

perfile selle, a scuturi cu violentia, a

=condalium=auellu ce portau sclavii).

cutremurd, : 1. proprie : terribile tunite

concutu cerulu si pamentulu ; con cussu
de detunete pamentulu concute tote cdte

nabilis; demnu de condemnare : fapte

se ea pro densulu; a concute capulu,

cornele, scutulu, spat'a; a se concute=
a se scuturi, si de acf, a se cercetd cu
scrupulositate;
2. metaforice : a) a

si damnare); 1. proprie, si in speciale,

scutur, poterile, a debilitd, a turburg,

a preturb& : a concute republic' a, provinciele, poterile inimicului, fundamentele statului, principiele societatei; b) a

calumnia, de injurie, de furtu, de adulteriu , de diverse alte culpe, delicte si

crinzine; a condetnnd pre cineva la in-

agiti cu violentia spiritele, a le spai-

si interessi; condemnatu a solve dupla

de ce a furatu; 2. prin estensione si metafora : a juded si pronunti4 fora auctoritate judiciaria, ci numai in virtutea
moralei, si de ad, a judeci, a criticA, a
imputi, a defaimi, a desapprobi : omulu
se condenzna pre sene insusi, reconnoscundu-se culpabile ; se conclemna pre

menta, turburd : terrorea sau spainea e

frica care concute ; a concute poporulu,
lumea cuterrori panice; a concute cu am-

menitiari; si de ad, a storce, a assupri,

a spolid , (vedi si concussione , concus-

sionariu) ; e) a lov unulu de altulu : a

concute manule, armele.
CONDACU, s. m., ve di contaciu, si con-

tacu.
* CONDALIII, s. m., vedi condeliu.
CONDAMNIRE, condamnatione etc.,
vedi condemnare, condemnatione.
CONDEIARE, v., cu 1 tare moiatu, in

bou de,
CONDELIARE , v., vedi compusu/u
in-condeliare, care se aude mai desu de
ctu simplulu condeliare.
CONDEIU, cu / tare moiatu, in bou de,

CONDELIU, s. m., pl.-e, styhis, graphium, calamus soriptorius, penna scriptoria; genus dicendi vel scrlbendi; scrip-

tnra; dolns, fraus; 1. instrumentu de

trassu sau de formatu littere : condeliu
de penna , de ferru , de arundine , de
plumbu, de petra: condeliu bonu sau reu,
dupo cumu trago bene sau reu litterele;

a face unu condeliu d'in una penna ;

2. prin metafore : a) moda de a form&
litterele, si de ad, moda de scriere, scrip-

tura, scriere in respecta caligraficu : a

av condeliu formosu=a serie formosu;
b) moda de a se esprime, stylu : a av

insellatione : a trage cuiva condelie= a

l'inselli (d'in xoySiatov, deminutivu d'in
x6v8uXoq=condulu, de unde si condaliu
* CONDEMNABILE , adj., condemcondemnabili,
CONDEMNARE, v., condemnare (con

ca auctoritate judiciaria a pronunti& contra cuiva pen'a ce merita pentru renlu ce

a comrn,issu: a condemn pre cineva de

chisore, la reclusione, la morte, la daune

sene insusi, facundu fapte condensnabili;

se condemna in fine pre sene insusi, des-

coperindu si dandu-si pie facia mutatea si peccatele ; a condenzn portarea

cuiva; si cu subiectu de lucran i : errorile , peccatele, culpele condemna unu
omu la sufferentie si amare doren; de
acf : b) a devot& unui rea chiaru si fora
culpa: sortea, chiarubonitatea condemna
adesea pre omula nemerit ate sufferentie;
condemnatu a face bene si a si auditotu

de un' a de reu ; in acestu intellessu si

cu obiectu de lucru : a condenzn una
institutione; de ad si : a condemn una
usia, una ferestra, etc., a le inchide ca
nefolositorie sau pentru alto motive.
CONDEMNATIONE , s. f., condemnatio ; actione de condemnare, cumu si
pen'a ce se impune, oppusu la absolutione : condemnatione pecuniaria; condetnnatione la morte, la essiliu, la labori
eterne.
CONDEMNATORIU, -toria, adj. s.,
condemnator ; care condenzna : aspru
condemnatoriu allu totoru delicteloru ;

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

neimpacatu condemnatoriu
altoru-a,
pre tene insuti totu deaun' a te absolvi.
CONDEMNATU,-a, d'in condenanare,
1. part. pass., condemnatas-a-um : crinainali condemnati la morte; 2. supinu
fapte donne de condemnatu.
CONDEMNITATE, s. f., (ital. condegnitA, fr. condignit); calitate de condemnu.
CONDEMNLT, - a, adj., condignos
(compara si it. condegno, fr. condigno ;

d'in con si demnu); Cu totulu demnu,

forte cuvenitu recompensa condemna
de servitiu; condemnu frate si successoriu

la domnia; in speciale, adecatu, bene si

deplenu proportionatu.
*CONDENS.ABILE, adj., (it. condensabile , fr. condensable); care se pote

condensd si prin urmare reduce la unu

volume mal micu ap'a in sene nu e
condensabile.

CONDENSANTE, part. adj. s., (it.

condensante, fr. condensant); care condensa: pica' ct vine d'in vaporii condensanti in. aeru ; remediu condensante
umorile corpului.
CONDENSARE, v., condensare (d'in
con si densu=desu); a face tare desu, a
indesi bene , si de ad, a storce, compreme etc. : frigulu condensa corpurile;
a condensd casiulu cumari greutati puse
pre lu. a,erulu se condensa forte usioru,
pre can du ap'a nu se pote condensa de
eau cu mari pressioni; a condensci una

el'

columna de armati.Form'a popularia

condesare, ca si indesare, asik si in derivate : condegatu, condesatione, etc.
CONDENSATIONE, s. f., condensa-

ti; actione si effectu allu actionei de

845

trostaticu sau absol. condensatoriu electricu :=Mstrumentu compusu

done
lanci, in un'a d'in cali se stringe electricitatea si de acea-a se chiama lance collectoria sau si simplu: collectoria sau collectoriu, pre candu cea alta lance se dice con-

densatoria sau condensatoriu; b) fiendu

vorb'a de electricitate dynamica, condensatoriulu se chiama electrodynanaicu si
produce condensationea prin marea lungime a firului conductoriu si prin form'a
lui spirale ellicoide cu incollaciture forte
numerose; 2. condensatoriu electrometru , electrometru unitu cu unu. condensatoriu ca cellu descrissu sub 1, a,
care face instrumentulu cu multu mal
sentitoriu la cello mai mice cantital de
electricitate ; 3. condensatoriu = Tasu
sau recipiente conclensatoriu, in care, la
machinele de vapori, trecu si se cot.Unsa
vaporii, dupo ce au datu pistoniloru impulsionea ceruta ; 4. condensatoriu de
fortie, apparatu prin care se accumula
impulsele unui motoriu, spre ale applick
in urma dupo necessitate; 5. condensatoriu pneumaticu, apparatu de condensatu aeru inteunu spatiu datu ; 6. in

genere, condensatortu=parte d'in unu

apparatu de distillatione sau de sublimatione, in care materi'a vaporata trece,
prin refrigeratione, la statulu licidu sau
solidu.
CONDENSATIY,-a, d'in condensare :
1. part. passivu : aeru condensatu, vapori
condensati; 2. supinu apparatu de con-

densatu vaporii; 3. s. ni. abstractu, in

condensatulu vanoriloru.
ff CONDERE , condui, condutu, si
conditu, V., condere, d'in con si dare, ca

condensare : condensationea aerului ;

condensationea adduce deminutione de

si perdere d'in per si dare, cu intelles-

volume.

bink, a formk, a compune, si de ad, a

CONDENSAT 0 RITJ,-toria, adj. s., (i t.

condensatore, fr. oondenseur), care con,densa fortia condensatoria, apparatu
s. in. reale,
condensatoriii de licide;
condensatoriu, p1.-e, instrumentu, appa-

constitu, a formk, a fun* 2. a pune

bene, a pune in pastrare, a depune, si

ratu sau parte de apparatu care serve a

condensk una substantia, cumu : 1. condensatoriu electricu, in care se accumula
electricitate si a nume : a) fiendu vorba
de e/ectricitate statica, condesatoriu dec..

sulu : 1. a dd sau pune in preuna, a com-

de ad, a ascunde; de acf condire, conditione, as-condere sau as-cundere, etc.

*CONDESCENDENTE, part. adj., (it.
eondescendente, fr.con(1escendant); care
condescendei dispusu a condescendere
omeni condescendenti cotra cei inferiori.
* CONDESCENDENTIA, s. f., condesceusio (ital. condescendenza, fr. con-.

www.dacoromanica.ro

846

CON.

CON.

descendaupe) ; calitate de condescendente condescendente a celloru mari

cotra cei micilintellepta condescendentia,
d6ro si : rea si culpabile condesc,enden-

tia, condescendentia a perdond ce s'ar

cad, a castigd si puni c severitate,
* CONDESCENDERE, condesc,ensi si
condescensei , condescensu , y., (conde-

scendere, it. oondescendere, fr. condescendre ; d'in con si descendere); 1. a

descende in preuna, a descende in mare
numeru : de pre culmea collineloru pastorii cu turmele condescendu la campia;
ca mai desu inse : 2. in intellessu metaforicu : a) a trece de la idee generali,

considerate ca mai inalte, la idee particularie, la ammenute : in acestu capitule, dupo titc-va reflessioni profunde
si large, auctoriulu condescende in detale minutiose; si Cu intellessulu simplu
de trecere de la una idea la alta : dupo
ce vorbiramu multe despre antici, condescensemu la moderni; mai vertosu
b) a se plec6, a descende d'in superioritatea sea intellectuale sau morale la
libell'a altoru-a inferiori : a) in genere:
pentru omu, liliulului Doninedieu condescense a lud corpu omenescu; invetia-

mentum; ce serve a condire mancarile

oliulu , sarea, piperulu , cep'a, acie-

tulu si alte assemini sunt condimente;

metaforice : cellu mai bonu conditmentu e fomea; locurile de vorbe, vorbele
sarate sunt condimentulu orationei;blandeti' a e condimentulu severitatei.

* CONDIRE, v., condire (alta forma

d'in condere), luata cu intellessulu speciale de : 1. a pune fructe in oliu, in acietu, in saramura, in sacharu, etc..: a
condi olive, corne, prune, curechiu , cmcumeri, frundie de vitie; de ac : a condi
unu mortu=a lu imbalsam64 2. a propar
sau mancarile cu celle ce

le da gustu , a le aromatisi : a condi

salat'a cu oliu, cu sare cu acietu; bo-

toriulu e datoriu a condescende la libell' a

reti bene conditi; de aci : vinu conditu,

aromatisatu, de uncle apoi : a concli unsori=a le face odorifere; 3. prin estensione si metafore, a adorn6, a face placutu, a induld, etc. : bon'a voientia Cu
care ddmu ceva, condesce darulu; stylu
prea conditu; gravitate condita cu affabilitate.
CONDISCIPULATU, s. m., condiscipulatus ; legamentu de condiscipulu
intro dei sau mai multi.
CONDISCIPULU,-a, s., coudiscipu-

intelligentiei copillaresci; numai ceireu

crescuti credu co se josuredia , candu
condescendu a vorbi si conversd familianu cuinferioriiloru; f3) in speciale : a') a

lus,-a; discipulu impreuna ca altulu ,

care in acea-asi scola si in acellu-asi
tempu studia impreuna cu altulu sau
ea altii.

cede, a consent, a face pro placa, a

* CONDITANIU,-a, condttaneus, si

face voi'a cuiva : nu potu condescende

la ce mi ceri; (3") a fi indulgente, a se
pune in starea altuia, a compat.

* CONDITICIU sau condititiu,-a, adj.,

conditicius si condititius; 1. cu referentia

* CONDESCENSIONE, s. f., condescensio;

condescensu, actione de condescetidere, cumu si dispositione morale
de condescendere, (vedi si condescenden-

la 1 conditu; care a fostu pusu in saramura, in sachara, etc.: pome conditicie;

care scie face sau care vende condimente:

cepe condimentarie.

2. cu referentia la 2 conditu, care a fostu

depusu in locu de pastrare: cereali conditicie.
*CONDITIONA.LE, adj., conditio
relativa la 2 conditione; cu conditione, legatu de una conditione : donatione
conditional!: , clause conditionali ; propositioni conditionali, conjunctioni 'conditionali, espressioni sau forme conditionali , cari espremu conditione; mai
vertosu, modu conditionale, (vedi modu).
* CONDITIONARE, v., (it. condizionarep fr. con ditionner); 1. cu referentia

CONDIMENTU, s. m., pl.-e, coal-

la 2 conditione: a) a pune in conditio-

tia): tatalu ce are preamare condescensione cu filii sei.

CONDESCENSU, part. d'in condescendere.
CONDICA, condicariu, etc., vedi codice, codicariu. .
CONDIMENTARIU,-a, adj. s., con-

dimentarius ; relativa la condimentu;

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

nea sau in conditionile cerute, a dispune,

a face aptu la ceva : a lucrd agrulu va

se dica a lu conditiond pentru unu genu,
de productione; pannura bene concilionata; b) a suppune la certe conditioni :
a conditiond unulegatu, una donatione;
c) a fi conditionea unui ce : vieti'a universale conditionedia vieti'a fientieloru
particularie; 2. cu referentia mai multu
la 1 conditione, a condi, a prepara : d'in

847

ditioni de traiu; cede se producu in acelle-asi conditioni; 8') causa, motivu,

motoriu : doue conditioni concurru a
adduce acestu resultatu ; el relatione
in acelle-asi conditioni de libertate si de
independentia; C') regula, processu : a
estinui ceva in conditionile prescrisse, etc.

3. posetionp, statu esternu, gradu ce

occupa cineva in societate prin avere,

fiss u ale).

pin nascere, prin professione, etc. : conditione malta, umile, bassa, servile; diversele conditioni sociali; omu de conditione=omu de bona conditione, destinsu
prin posetionea si crescerea sea; tote conditionile si au neplacerile loru; templariu de conditione ; eu nu me afiu in mai

* 1 CONDITIONE , s. f., condltio ;

d'in 1 conditu, actione de condire : conditionea oliveloru, pomeloru.
2 CONDITIONE , s. f., ('onditio (it.

bona conditione de cdtu, voi ; de ad

a) in genere, sorte, fortuna, adventura, etc. : cinci cente perira..sub ascutitulu spatei , alti cinci cente nu avura

farina se conditionedia multe lucruri

bone de mancare. .
* CONDITIONARIII,-a, adj., (conetionarius); camu in acellu-asi intellessu

cu allu formei conditionale, (vedi suf-

condizione, fr. condition); d'in 2 conditu, action de condere, si mai vertosu

resultatu allu acestei actione, cumu si
cea ce se cere pentru acestu resultatu
1. creatione si creatura, opu; inse raru
occurre in acestu sensu , ci ca mai desu
in urmatoriele : 2. ce se cere pentru ca
ceva se fia ce e ellu in sene sau in conceptionea nostra, ce constitue si fundedia orecumu acellu ce : calitate, proprietate, forma, modu, etc., fora care unu

mai bona conditione; b) in speciale, sorte

rea sau sorte bona, folosu, etc. : bone

su conditionile ce vi se offeru, pro perati a le acceptd ; 4. in sfer'a practica, fia
civile, fia politica : pactu, invoire, propunere de invoire si de impacare, ce se cere
sau se propune spre a adj wig la invoire sau impacare : clausa, obligaaone,etc.
a) in genere : conditioni onerose, possibili, impossibili, dure, omenose; a trade
castellulu si inchiaid pace cu conditioni

ce nu pote fi ce e sau se cogita a fi :

bone; a se suppune fora conditioni, a

a) in genere : conditionea corpului e de

a fi peritoriu , conditionea sufletului e
de a fi neperitoriu ; conditionea celloru
mari le smpune mai multe obligationi
de cdtu altoru omeni; conditionea one-

pune conditioni dice mai pucinu de catu

nesca, rniseriele conditionei onzului; bfin

speciale : a) calitate sau calitati cerute

in respectulu destinationei uuui ce

conditionile necessarie alleunui aetitliberu si voluntaris 4; benele e conditionea
principale a formosului; conditionile intelligentiei sunt parte formali parte ma-

teriali; de ad applecatu : (3) cu differitele insemnari de : a') natura, fire : a

lud conditione mortale = a se incarna,
vorbindu de Domnedieu-omulu; (3')genu,

specia : a allege d'in trei conditioni de

supplicie pre cea mai pucinu urca;

7') moda, mediu : cu nici una conditione nu lu potui induplecci; diverse con-

a impune conditioni; b) in speciale

a) pactu de casatoria, si de ad, partitu,
sau miressa : nu scapd acesta conditione,
co nu vei afki alta nzai bona; (3) evenimentu incertu de care se lega implenirea
sau neimplenirea unei obligatione : conditione de dereptu sau legale, care, de si
nu e espressa in pactu, se supplenesce inse
in poterea legei sau a intentionei presup-.

pusa a partiloru contractanti, in oppositione cu conditione de faptu;conditione

resolutoria, de a carei essistentia depende
resol utionea unei oblegatione.
* CONDITORM,-toria, adj. s., 1. d'in

1 conditu, conditor, care condesce, in

intellessu propriu si metaforicu : bonu
conditoriu de fructe; de frasi, etc.; 2. d'in
2 conditu, couditor, fundatoriu, constitutoriu, facutoriu, auctoriu, etc. -: con-

www.dacoromanica.ro

848

CON.

ditoriulu imperiului romanu, libertatei

nostra civile si politice.
1 CONDITU,-a, condItus; part. d'in
condire , si de acea-a cu tonu pre penultima; conditu : truck condite cu sacharu , salata bene condita; severitate
condita cublandetia.
2 CONDITU,-a, conditus, part. d'in
condere, si de acea-a cu tonu la antepenultima, cemditu : lumea condita de
Domnedieu, imperiulu conditu de Cyru.
CONDITURA, s. f., conditura si
condftura ; 1. d'in 1 conditu, actione,
d6ro mai vertosu resultatu allu actionei
de condire, ceva conditu : conditura de
olive, de prune cu sacharu; 2. d'in 2 conditu, acta si effectu allu actionei de conclere : conditur'a vitrului, pannurei.
CONDOLENTE, part. adj., condolens (it. condolente); care condole.
CONDOLENTIA., s. f., (it. condolenza); stare a cellui condolente.
CONDOLERE, condolui, condolutu,
V., co ndolere (d'in con si dolere=dorere),

1. a sent dorere pretotindinea, a sent

violenta dorere : ne condolu tote ossele
de atd ta fatica; 2. a sent dorere impreuna Cu altulu, a lua parte la dorerea altuia, a compat : condolemu cu voi de
mortea, carci vostra mamma.
CONDONABILE, adj., (it. condo.T
nabile); care se pote condonare : errori
condonabili inesperientiei.
* CONDONARE, v., condonare (con

donare); a dona de totu, 1. proprie

a condond unu vestimentu, una cupa,
una casa ; 2. metaforice, a da sau lassa
in preda, a trade, a sacrifica: a condond
urele selle patriei, a si condond vieti'a
republicei, a condond totululaarbitriulu
cuiva ; 3. in speciale, a lass, sau ierta
d'in una daub, sau d'in una pena : a) a

*CONDONATIONE, s. f., condonatio;

actione de condonare.
* CONDONATORIU-a, adj. s.,- care
condona : confessori benigni si condonatori de tote turpitudinile.
CONDUCERE, condussi si condussei,
condussu si conductu, V., conducere (con

ducere; compara si it. condurre, fr.

conduire); 1. a duce la unu locu, a stringe:
a) proprie, a conduce stile intr'unu locu,
ostile resipite; b) metaforice, a un strin-

gundu, a prende, a lega: a conduce par-

tile intr'unu totu, a conduce vulnerile

ca cera, a le inclide sau astupa ; 2. a
lua Cu bani, a lud cu china ca corresponditoriu la locare= a di pre bani, a
dd cu china, asia co conducov sta, in
acestu intellessu, cotra locare, in aceaasi relatione in care se afla comperare
cotra vendere, si anume : a) a lui ceva
Cu bani pentru usulu seu : a conduce una

casa pe unu annu, pre mai multi anni,

ca lun'a, etc.; de ad militari conducti,
sau simplu : conducti=mercenari; b) a
ha asupra si una con structione sau altu
negotiu, a lua ceva in intreprindere : a
conduce portoriele, veniturile unei com-

mune, constructionea unei canale, approvisionarea unei armata; 3. cu intellessu intransitivu, a adduce folosu, a face
bene, a fi folositoriu, a venf bene, a serv, a fi commodu: aceste-a nu ne conducu
noue; se vedemu dco acestu-a conduce
sau nu la commoditatea vietiei,ploia prea
multa nu conduce viieloru; 4. a duce pre

cineva sau ceva pre callea derepta sau

cuvenita si la tint'a sau scopulu bonu
sau doritu : a) in genere si in intellessu
atatu propriu catusi metaforicu : a conduce unu orbu, a conduce callatori prin
locuri ce acestia nu connoscu, Domnedieu

b) mai vertosu, pentru grati'a cuiva a

ierti una crime sau pre criminale, a lu

conduce lumea in progressu pre cedlile

arcane alle provedentiei ; filosoii , regi,
preuti au condussu unii dupo altii poporele ; a conduce man'a unui copillu ,
candu scrie, urmele de sange ne condussera peno la culcusiulu ferei vulnerate ; a
conduce callii sau boii injugati la una

lass, impuuitu : Cesare condona pre Du-

trassura, a conduce una trassura; me-

nanorige fratelui Divitiacu ; Domnulu

chaniculu conduce machin'a ; una calle

condond pre condemnatu Dornnei si Metropolitului.

conduce de la unu locu la altulu; unu tubu

conduce apa sau alte licide la loculu cu-

condond debitoriloru banii detoriti; factiosii facu totu ce potu, ca se adduca pre
judici se condone acesta crime accusatului; condonati errorile inesperientiei;

www.dacoromanica.ro

CON.

849

CON.

venitu; de aceal ca refiess. a se con-

duce: a) a se portl sau ambll bene,

cumu se cade sau se cere; fi) a se portl
san amblA intr'unu moda ore-care, mai
multa sau mai pucinu conforma cu impregiurarile : unii d'in copii se eonducu
forte bene, altii se conducu de totu reu;
cumu se conduce unu acidu in presente a

unei base?b) in speciale : a) a insocl

pre cineva , spre a i face onore, spre a
l'apper4 si assecurO, sau chiaru d'in in-

templare : am si eu affaceri in platea

unde tu mergi, si de acea-a te voiu conduce peno acollo; temendu-se de inimicii
sei, cer se lu conduca mai multi pno

a casa; a conduce unu barbatu stralucitu la adunare si inderetu; f3) a derege,

a inspecti :pictoriulu conduce ben 3 pennellulu seu; gubernatoriulu conduce navea ; architectulu conduce constructionile unui edificiu tnonumentale; de ad :
y) a tracti : dramaturg u ce conduce bene
intrig'a fabulei selle; S) a fi capu, capitanu, directoriu, auctoriu, si in speciale,
a fi capitana san duet de armati : a conduce una armata, pedestritnea, callarimea, flott'a; a conduce lucratori, omeni,

una casa, una fabrica, una scola; a

conduce una intriga, una conspiratione
sau conjuratione; rationea conduce passii intelleptului; e) a preveghiA unu copillu, a fi educatoriulu lui; C) si cu in-

tellessu reu : coci nu numai rationea,

ci si orb'a passione potu onduce pro
amu; asid, si : orbia furore conduce braciulu omului la crinteni atroci; omu condussu de prejudecie, de vili interessi, de
relle cogite.
CONDITCIBILE, adj., conducibills,
conducibile); 1. care usioru se pote
conduce : barca conducibile ; 2. opportunu, commodu, utile, favorabile : consilie conducibili pentru successu, ventu
conducibile.

CONDUCTIBlIE, adj., (it. coudut-

tibile, fr. conductible); care se pote

conducere; mai pucinu bene applecatu
SI cu intellessulu activa allu formei conductivu.

CONDUCTIBILITATE, s. f., (it.

conduttibilitd, fr. conductibilit6); calilitate de conductibile , applecatu inse

mai pucinu bene si ca intellessulu formei conductivitate.

* CONDITCTICIU si conductitiu

adj. s., conducticius-tius; relativu la

conducere = luare pre mercede : casa
conducticia =Mata ca chita; asiO si :
lucratori conductici, rnilitari conductici
=mercenari, de ande s. m. personale
conducticiu=mereenariu.
CONDUCTIONE, s. f., conductio, (it.

conduzione, fr. conduction); d'in conductu, actione de conducere, applecatu

mai vertosu in intellessulu de luare pro
mercede : conductionea unei casa, ami
nave.
CONDUCTIVITATE, s. f., (it. con-'
duttivim); calitate de conductivu.

CONDUCTIVUra, adj., (it. condnttivo); care are potere sau aptitudine de

a conduce, vorbindu mai vertosu de corpuri cari conducu bene calorea, electri-

citatea, etc. : metallele sunt forte conductive.

CONDUCTORIU,-toria, adj. s., conductor, (it. conducitore si condottiere,

fr. conducteur); care conduce sau serve a
conduce; 1. in insemnarea lui conducere
de sub 2. a: conductoriu de lucran i pu-

blice; conductoriu de armati; 2. in insemnarile lui conducere de sub 4: a) in

insemnare personale : conductoriuluutaui

poporu, unei armata, unei nave, unui

carru sau carrucia , unei deligentia, unei
intriga, unei conjuratione , unei constructione; coductoriu de prima classe in

lucrarile de calli de communicatione ;

conductoriulu copilliloru, conduct ore a
copilleloru ; nu e bene a lassci copillii
fora unu conductoriu; b) in inseranare
reale, conductoriu, s. m., p1.-e, ceva care
conduce sau serve a conduce, vorbindu

mai vertosu de corpuri mai multa sau

raai pucinu apto a transmette calorea,
electricitatea, etc.; de ad i se dice : unu
corpu e bonu sau reu conductoriu de calore, de fluidu magneticu, de electricitate;
metatallele sunt bone conductorie ; vi-

trulu e reu conduct-Cu; ca adj., fire

conductorie de electricitate.

CONDUCTRICE, s. f., conductrix;

care conduce, in acellu-asi intellessu cu
form'a conductoria, (vedi conductoriu),
54

www.dacoromanica.ro

51:1

CON.

CON.

ca acesta differentia inse co conductrice

se dice numai de una persona care si

face d'in conducere una maiestria : conductrice de copilli.
CONDUCTU,-a, d'in conducere : 1. a
dou'a forma de part. passivu, conductusa-um, applicata inse mai multa ca adj.
sau subst. : a) adj., opere bene conducte,
drama bene conducta, militari conducti
=mercenari; 2. subst., a) ni. reale, conductu : a) abstractu, conductus-lis, acta
de 'conducere, appropiatu in intellessu
de allu formei conductione : conductulu
ochi/oru=inchiderea sau portarea ochiloru ; (3) concretu (compara it. coudotto,
fr. conduit), canale, tubu, prin care trece
unu fluidu, fia licidu sau aeriformu: conducte de petra, de pamentu, de metallu;
conductulu auditivu, conductulu vocei ;
conductulu alimentariu, intestinale, etc.;
b) f., conducta, (it. condutta si condotta,
fr. condulte), actione de conclucere sau
moda de conducere, mai vertosu in in-

tellessulu de portare, (vedi conducere

sub 4. a).
CONDUCUTORIU,-toria, adj. s., vedi

conductoriu, care e de preferitu.

plicatio; actione dezonduplicare, applecatu in speciale la una figura retorica,

care consiste in repetitiouea acellui-asi

cuventu si la inceputulu si la finitulu

frasei.
CONDUPLICATU, - a, vedi condu-

plicare.

CONDUSSU,-a, d'in conducere: 1.par t.

pass. con ductus-a-um : omeni codussi de

orbe passioni; 2. supinu, conductum-ii

callu greu decondussu; 3. s. in. abstracta,
conduct us-iis : condussulu carrului.
*CONDYLO1DE, adj., (fr.condylede);

care are forma de condylu in intellessulu de sub 1.

CONDYLONIA, s. f., pl. condylome
sau condylomate, condyloma (xovaatolia,
d'in x6v3oXoc = condylu); tuinore, prominentia sau escrescentia carnosa, ludo-

lente, care la unulu sau altulu d'in celle

doue sesse esse pre longa perineu si partile genitali.
CONDYLOPU,-a, adj. s., (fr. condylope, d'in x6v6oXoq= condylu si rofic
=pede); cu petiore articulate; s. ni. pl.
condylopii-i, vitia de animaii d'in seri'a
cephalidieloru.

* COND17LIT si condylu, s. m., p1.-i,

condulus si condylus (z6v3oXo;; vedi si
condeliu); 1. proprie, articulatione a osseloru, si in speciale, articulatione a degiteloru manei, infiatura a articulationei,
eminentia sau prominentia articularia ;
numai prin unu rea abusu se dede numele

* CONDYLOPHORIT,-a, adj., (franc.

condylopbore, d'in x6y8uXog = condylu

de condylu si la eminentie cari nu su

articularie, cumu tuberositatile laterali

lure, d'in x6vauXos=__condylu

de la estremitatile inferiori alle ossului

umerale, ba chiaru si la cavitati, cumu
faciele articularie concave de la estremitatea superiore a tibiei; 2. prin metafore : a) anellu, (vedi si condaliu);
b) specia de mesura linearia, la Greci,
ca de doi centimetri.
*COND1TPLICARE, v., conduplicare;
cama in acellu-asi intellessu ca allu sim-

plului duplicare; de ad f part. pass. con-

duplicatu,-a,luatu ca adj., si applicatu

la foie sau frundie, cari su duplicate in
tota lungimea loru , cumu si la cotyledoni, cari presenta acea-asi dispositione
in tunic'a sementiei.
* CONDUPLICATIONE, s. f., condu-

si OpeLv = ferere); care porta sau are

condy/i=noduri, vorbindu de pedunculii
certoru fructe.
CONDYLU, s. m., vedi condulu.

CONDYLURU, s. ni., (fr. condy

Si

oopi =

coda); genu de animali mammifere insectivore; genu de animali crustacie d'in

ordinea decapodiloru.
CONFABULARE, v., confabulani
(con-fabulare); a vorbf ca cineva fami-

liariu de lucruri pucinu interessanti si

numai spre a petrece tempulti; a sta de
vorba sau la vorba.
CONFABULATEONE, s. f., confabulatio; actione de confabulare.
*CONFABULATORIU,-toria, adj. s.,
confabulans; care confabula.
CONFARRIARE, y., confarreare

(d'in con si farriu); a un in casatorfa

prin modulu cellu mai solenne, la anticii Romani, modu care consistea in ceremoni'a, co despons'a adducea la sacri-

www.dacoromanica.ro

CON

CON.

ficiu una pane de farina de grauu, d'in

care apoi manca impreuna Cu sponsulu

seu in semnu de perpetua si deplina

communione : conjugi confarriati.
CONFARRIA.TIONE, s. f., conferreatio; dInconfarriare, cellu mai solemne modu de casatorfa la anticii Romani :
confarriationea se facea prin adducerea
unei pane la sacrificiu in presenti'a ponteficelui massimu sau a flaminelui diale
si a diece marturi.
CONFECERE, con feci si confecei,
confectu, v., conlicere (d'in con si facere;
compara si fr. confine); 1. a face in tote
pantile selle unu ce, a deplenf, a finf, a

termini, a inchiaia, a essecuta, a produce, a face; a prepara; 2. a micusiora,

a debilita, a perde, a ommorf; 3. in speciale, camu in acellu-asi intellessu Cu
condire, a prepara fructe si legume, a le

pune intr'una licore, care le pertunde,

se incorpora cu densele si le da gustu
mai placutu sau le conserva mai indelungu: a confece cerasie, mere, prune; a
confece cu sacharu , cu miere, Cu sare,
Cu acietu.

* CONFECTARE, v., (confeetare, it.

confettare, fr. confecter); d'in confectu, ca intensivu allu lui confecere, a

se adopera d'in tote poterile spre a confecere, mai vertosu in insemnarea spe- ciale a lui confecere de sub 3., a prepara
sau compone cu arte : se ferbe antaniu
ordiu cu apa , apoi se [rige, se face farina si se confecta cu s. charu; a confectd
lardulu cu sare.
CONFECTARIU,-a, adj. s., (it. confettiere si confettiera); relativu la confectu, acellu-asi cu populariulu cofettariu, luatu inse cu intellessu mai estensu :
a) ca s. personale : a) care confecta de

alle mancarei; p) care confecta unsori

odorose; b) s. reale, f. confectaria, sau si
m. confectariu, vasu de pusu confecture,
cofetture, etc.
CONFECTATORIU,- toria, adj. s.,
(it. confettatore); care con fecta veri-ce
in genere, dro in speciale, care confecta
dulcetie de mancare.
CONFECTIONARE, v., (it. confe-

zIonare, franc. confectionner); a face

una confectione : a confectiond unu ve-

851

stimentu, una machina, fructe cu sacharu.

CONFECTIONE, s. f., confectio (it.
confezione, franc. confection); actione si
effectu allu actionei de confecere : confectionea unei carte, unei lege, unei machine, unui vestimentu, unui inventariu;
listeloru electorali; confectionea chylului,
confectionea buccateloru : a) prepararea,
(3) sfermarea , macinarea, mesticarea ;
confectione de prune cu
concocerea;
miere, confectionile cumiere 2ZU mi placu,

confectionile cu sacharusunt mai bone;

sunt si confectioni naedicinali compuse
d'in diverse vegetali ammestecate de regula cu miere sau cu sacharu.
CONFECTORIU,-toria, adj. s., conrector; care confece : confectoriu de pez,
de machine.
CONFECTU,-a, d'in confecere, acelluasi cu populariulu cofettu, luatu inse cu
intellessu mai estensu : 1. part. passivu,
confectus-a-um : unu indelungu bellu abid confectu; pelli de capriora bene confecte; omeni confecti de betranetia; C44
anina'a confecta de dorere, sfermata, sfasciata; pulbere confecta cu miere, fructe
confecte cu sacharet, pesci confecti cu sare

si oliu; de ad : 2. s. m., confectu (compara it. confettol fr. contiture), fructu,

leguma, farina, etc., preparate cu miere
sau cu sacharu.
CONFECTURA, s. f., confectura;
d'in confectu, actione de confecere, dro

mai vertosu resultatu allu acestei actime, cumu si modu, processu , arte de
a con fecere, mai allessu in intellessulu
de sub 3. allu verbului confecere : confectur'a pelliloru, vinului ; confectur'a
fructeloru; cine manca multe conf ecture,
si strica dentii si stomaculu, (vedi si co-

fettura).
CONFECTURARIU,-a, adj. s., confecturarius; relativu la confectura, luatu
mai ventosa ca substantivu personale cu
intellessulu de : care face sau vende confecture de anancare : confecturariu de
sarature, de pome, (compara si ital. confetturiere).
CONFEDERARE, y., c o nfte d e ra re

(d'in con si federare); a federa cu altii,

a un impreuua pentru unu scopu com-

www.dacoromanica.ro

852

CON.

CON.

mune, mai allessu pentru adjutoriu si

apperare commune, applecatu in speciale

la cetati sau state : nobillii se confederara in contr' a regelui; Sassii tu Ungurii

pote spune dco invetiatur' a sau talentulu confere mai multu la elocentia; utili
statului sunt acellelucruri ce conferu la
salutea lui; (3) a se aduna cu scopu de

se confederara in contr'a .Romaniloru

de d'in collo de Carpati; regi confede-

a se intellege : a') a vorb si desbate

rati, popore confederate.

* CONFEDERATIONE, s. f., conlederatio ; legamentu politicu intre coi
cari se confedera, si de ac, totulu Stateloru confederate : confederationea germanica, americana, elvetica.
CONFEDERATIVU,-a, adj., (it. confederativo); care are potere de confederare: unione confederativa.
* CONFERENTE, part. adj., conferens (it. conferente); care confere.
* CONFERENTIA, s. f., (it. oonferenzis, fr. confrence, si lat. con ferentia in
Isidoru); actione a cellui conferente in
intellessulu lui conferire : 1. de comparare, spre a se incredentia de asseminarea sau differenti'a lucruriloru comparate : conferenti'a testeloru, manuscripteloru, copieloru cu originariulu; 2. de
convorbire sau desbatere a mai multoru-a asupea unei cestione importante :
conferenti' a politica, diplomatica, scientifica, litteraria, scolastica; conferentil a
institutoriloru, professoriloru unui gym-

anine a, cu lene conferu, cu lene me consiliu ; multe amu con feritu si avemu inco
se conferimu asupea acestei insemn ata
cestione; f3') a communica cu vorb'a : omulu doresce a se afld Cu altii cu cari se
pota confer; a conferimediciloruunu cusu
de morbu , advocatiloru unu casu de judecata; a confer cuiva sau Cu cineva dorenti'a, cogituluseu; si a communicaprin
scrissore, a face connoscutu : toti mi conferu voturile loru prin scrissori ; y) a adduce impreuna cu scopu ostile : a confer
peptu cu peptu , stegu cu stegu , oste cu

ttasiu sau a unei classe de gymnasiu ;

3. de adunare a cellorn ce desbatu si
vorbescu asupr'a unei cestione ; 4. discursa tinutu de unu/u senguru inaintea unei adunare asupr'a unei cestione.
*CONFERERE, conferui, confutu si

confer codici intre sene, testulu tyitaritu

Cu codicii, copi'a cu originalele, prob'a

* CONFERIRE, v., con ferre (din con

si ferere); 1. a duce in mare multime ,

a duce la acellu-asi locu, a stringe, a
aduna: a) in genere : a confer imane,
arme, provisioni, copilli si muieri in acellu- asi locu; b) in speciale : a) a stringe
bani pentru unu scopu orecare , a face

collecta, a contribu : a confer muneri,

tribute; a confer mai multe mii de lei
la redicarea unui monutnentu; unii conferu bani, altii conferu buccate pentru
adjutoriulu celloru scapatati (vedi si collationar6); de ac cu intellessu impersonale de : a ven in adjutoriu, a fi folositoriu , a contribu, a serv, etc. : muttu
confere brevitatea la elegantia ; nu_se

asupr'a unei cestione : tie Mi deschidu

oste; S) a allatura cu scopu de a appretia, , a compara : a') in genere : a confer

idee cu idee, cuvente ca cuvente , fapte
ca fapte, idee ca cuvente si cu fapte, le-

gislationea unui poporu ca a altui poporu , merit ele unui auctoriu ca alle altui auctoriu ; (3') in speciale, a compara
differite copie d'in acellu-asi originale
intre densele sau cu originalele , spre a
se incredentia de conformitatea sau dif-

ferenti'a loru, (vedi si collationare): a

typographica ca correctur'a ; 2. ca con
intensiva, a duce cu totulu , a duce ca
mare festinatione si deligentia : de fric'a

inimicului conferira pre ai sei si tote

alle selle in castellele d'in munti; de ad
in speciale : a) a da cuiva unu officiu,

una sarcina onorifica, unu gradu sau

semnu de onore, unu beneficiu, etc. : a
confer cuiva una decoratione, episcopatulu, una cruce de onore; b) a dt cu mana

larga, a da cu liberalitate : spre a pastrd grati'a ce ne ati conferitu; a confer

favori si daruri; in estimarea unui bene-

ficiu se iea in consideratione nu ~mi

dispositionea cellui ce lu confere, ci si
dispositionea cellui cui se confere ; c) a
applica, a da, a consecrd, a destina,: a si
confer tote poterile in servitiulu republicei; a confer predele de la inimicu la
constructionea de temple si alte mona-

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

mente; d) a arrunca, pre altulu una culpa,

a imputi ceva cuiva : me supperu, candu
conferiti mie sau asupra-miblastematiele
altoru-a; cei fora mente conferu asupr'a
betranetiei vitiele loru.
* CONFERYA, s. f., conform (it. eonferva, fr. conferve; d'in confervere=conferbere); genu de plante apatice.
* CONFERVACI17,-a, adj. s., (fr. eonfervae6) ; care semina cu conferv'a ; de
ad s. f. pl. confervacie, sectione de plante
d'in divisionea algeloru.
* CONFESSANTE, part. adj. (it. confessante); care confessa.
* CONFESSA.RE, v., conftteri(it. con-

fessor, fr. confesser ; d'in confessu)

1. spontanu sau constrinsu a da cu totulu

pre facia una culpa, unu peccatu , unu

reu commissu, unu faptu sau addeveru

858

stinu e detoriu a confess peceatele selle

unui confessoriu , care are poterea de a
absolvede peccate; in a acellu-asi intellessu si reties. a se confess : inainte de
a ne communic, se cade se ne coniessamu ;
proverb. peccatulu confessatu

e de diumetate iertatu=cine si reconnosce culp'a, da sperantia de indereptare si merita iertare si indulgentia;

b) a confess pre cineva : a) in sensulu
strictu religiosa : a await/ ca confesso-

riu pre unu penitente in confessarea

peccateloru ; a fi con fessoriu ordinariu
allu cuiva ; dro si : [3) in sensu large.
de : a comet& si discose pro cineva, a

cauti se afie de la densulu totu addeverulu asupr'a unei cestione , precumu

peno acf ascunsu, a marturi, a nu a-

a se confessd (vedi mai susu)=a si descopen f fundulu animei; c) a reconnosce

cu deplena convictione una dogma sau

scunde nemica, a spune dereptu totu ad-

addeveru religiosa si a declara in pu-

deverulu , si de aci, a reconnosce unu

bijou convictionea sea : confessamu una

Dornnedieu in trei persone; confessamu

faptu sau unu addeveru peno aol negatu,

a cede sau concede : a confessd senguru
peccatele selle; criminalii confessara tote
crimenele commisse de densii; a confessd

unui amicu amorea infocata de care ti

arde anim'a; de ad. : a se confess cuiva
=a i descoperi anim'a, cogitulu seu; eu
sinceritate voiu confess, co mi place se

fiu laudatu de voi ; a confess averea,

starea, originea sea; a si confess nescienti'a , paupertatea , inferioritatea
morbulu de care cineva suffere; a se confess invinsu, convinsu,batutu; se confessamu co lucrulu e asi; cauta se confessamu addeverulu ; 2. prin metafora , a

manifesta ceva prin fapta, a arreta : a

confess dorerea suffletuluiprin lacrime,

admirationea sea prin applause; in acestu intellessu si cu subiectu reale

apprenderea faciei confess meni'a lui ;
3. in speciale, ca terminu de sfer'a religionei : a) a confess peccatele selle, a
spune peccatele selle in semnu de peni-

tentia si de indereptare : pote eineva

confess peccatele selle lui Domnedieu,
de care nemica nu se pote ascunde; le pote
confess cogitului sau conscientiei selle;

le pote confess altui crestinu, dupo invetiatufa Apostolului : confessati unulu

altui-a peccatele vostre ; dero unu cre-

co Jesus Christu e filiulu lui Domnedieu; baseric' a crestina confessa unu

battezu intru iertarea peccateloru; nu ne
vomurosind de credenti'a nostra, ci de facia inaintea totoru-a ua vomu confess;
d) mai vertosu, a affirm& si sustin cre-

dentfa chiaru cu pretiulu sangelni seu,

Cum au facutu martyrii crestinismului.
CONFESSATORIU,-toria, adj. s., (it.
oonfessatore) ; care confessa : primii

confessatori ai credentiei crestina; sincera confessatoriu allu culpeloru si peccateloru selle:

confessatoriu=sacerdote care confessa una penitente, dro
in aces tu intellessu e de preferitu form'a
confessoriu.
* CONFESSIONALE, adj. s., (it. confessionale); relativa la confessione : boca
confessionale, unde sacerdotele asculta

confessionea unui penitente ; de aci si

absol. confesszonale ca acellu-asi intellessu, de preferitu inse este form'a confessionariu.

,CONFESSIONARIU,-a, adj. s., (ital.

confessionario); relativa la confessione,
cama in acellu-asi sensu cu form'a confessionale; s. m. reale, confessionariu,

bou unde confessoriulu eonfessa unu

penitente.

www.dacoromanica.ro

854

CON.

CON.

CONFESSIONE, s. f., confessio, (it.

confessione , fr. confession ; d'in confessu); actu de confessare : confessionea
errorei, culpei , crimei, peccatului ; con-

fessionea critninaliloru, marturiloru ;

dupo confessioneatotoru filosofiloru, si a

celloru de paren i contrarie noue; santutu Augustinu a intitulatu confessioni

una carte, in care si confessa senguru
in sfer'a religiosa are
errorile selle ;
nu numai intellessulu descrissu la confessare sub 3., cum confessionea peni-

nu confessu; morti fora se fia confessi

neci communicati; 2.passiv., confessatu,
si
reconnoscutu, datu pre facia,
de aci, manifestu, invederatu, spusui
incontestatu si incontestabile : voientra nostra
e eonfessa; vorbinzu de lucruri manifeste
si confesse.
* CONFETERE, confessi si confessei,
confessu, v., confiten i (d'in con si fatere);

camu in acellu-asi intellessu cu confessare.

tentelui la unu confessoriu, confessionea

* CONFIDENTE, part. adj. s., conWens (ital. confidente, fr. confident si

unui Domnedieu in trei persone, eon-

confiant); 1. care confide sau se confide :

fessionea creclentiei cu pretiulu sangelui;

onzeni confidenti in fortun'a si potente

selle; mai vertosu, care confide sau se
confide in sene, aniniosti, coragiosu, si
in speciale, care se confide prea multu
in sene, cutediatoriu, presumtiosu, sum-

ci si intellessulu de : a) credenti'a confessata : sunt mai multe confessioni crestine: confessionea catholica, orthodossa,

luterana, etc.; b) baserica, in intellessulu collectivu de toti credentiosii ce

confessa acelle-asi credentie;
ca terminu de retorica, confessione=concessione facuta adversariului Cu scopu de
a ua intorce in contr'a lui.
* CONFESSORATU, s. ni., (it. confessorato); demnitate sau darn de confessoriu in intellessu religiosu.
*CONFESSORIU,-soria, adj. s., confessor si confessorius; care confessa sau
servela confessione : actione conf essoria,

prin care se core de la cellu ce nega de-

reptulu nostru se lu reconnosca, se lu

confesse si se ne lasse a l'esserciti in
pace;
mai vertosu si de regula in intellessu religiosu : a) sacerdote confessoriu , care administra sacramentulu
penitentiei; asid si :p crente confessoriu,
dro mai vertosu absol. ca substant. m.,
confessoriulu, unu confessoriu ; confessoriulu meu , con fessoriulu vostru; confessoriului, medieului, advocatzdui se nu
tini addcverulu ascunsu;
prin estensione ti vorbescu ca con fessoriului meu;
te ieau de confessoriu, de orna cui potu

deschide aninfa mea si cere consiliu;

b) confessoriu : camu in acellu-asi
sensu cu martyru, care cu pretiulu sangelui confessa credenti'a seg.

metiu, insolente cellu innocente e si confidente; confidente si insolente; 2. cui se

confide cineva, cui increde interessile

sau anim'a sea, arnica de aprope, familiariu, depositariu allu secreteloru, etc.:
Mt e bene a lud de confidente pre antaniulu venitu; tu esti confidentele totoru
in dramate,
doreriloru animei melle;
confidente=persona secundaria, cui una

persona principale confide cogitele si

sentimentole selle; confidente se dice
si ea intellessu reu de cellu ceiserve ca administru secretu allu fapteloru rosinose
alle cuiva confidentea adulterei.
*CONFIDENTIA, s. f., (it. confidenzn,
fr. confidence, si confiance); calitate sau
fapta a cellui confidente : 1. a av con-

fidenti' a in sene, in altu onzu care ua

merita sau nu, in Donmedieu,
fortun' a sea; confidentr a este adesea cutedian-

tia si chiaru insolentia si impudentia ;

cu intellessulu de communicare si
incredere a unui secretu : a face una
con fidentia sau con fidentie cuiva, false
confidentie; a fi in confidenti' a cuiva=

a av confidentr a cuiva, differitu de :

a av confidentia in cineva sau in ceva;
confidentia= conventione secreta si
illicita, in poterea carei-a una persona

confessu, care a facutu una confessione:

ecclesiastica tine unu beneficiu.

* CONFIDENTIALE, adj., (it. coal'.
denziale , fr. confidentiel); de confiden-

accusatu convinsu de crimea sea, dro

lia, care se tine de confidentia sau ar-

*CONFESSU,-a, part. adj., confessus-

a-um; d'in confetere : 1. activ., care a

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

reta confidentia scrissori confidentiali.

CONFIDENTIARM-a, adj. s., (it.
conlislenziario, fr. confidentiaire); relativu la confidentia : omu confidentiariu
A absol., unu confidentiariu, confidente
in intellessulu de sub 2., cui se confide
cineva : confidentiariulu principelui ;
dro si : confidentiariu = cellu ce a facutu una confidentia in intellessulu acestui cuventu de sub 3.
*CONFIDENTIOSU,-a, adj. (it. coniidenzloso); plenu de confidentia, care
proa usioru si prea multu vonfide san se
confide, in intellessu si bonu si reu.
CONFIDERE, confisi si confisei ,
confisu, V., confidere (compara si it. con-

Mara si colindare, fr. contler; d'in con

si fidere); a fide sau a av de plena incredere sau credentia : 1. intr., a se increde cu totulu , a nu trece cuiva prin
mente co s'ar pot insella , a se redima
cu deplena incredere pro cineva sau ceva
cine pote confide in stabilitatea fortunei?

a confide in poterile selle, in pronassele altui-a; nilitarii confidu in virtutea

lora si in a capitanului ; a confide in

soci, in amici, in Doninedieu, in providenti'a divina; se confidemu co vomu
scote la bonu capitu ce ama inceputu ;
a confide in seno, se dice si cu intellessu
bonu, dro si mai vertosu ca intellessu
reu de : a se increde proa multu si ca
prea multa usiurentia in poterile selle,
a se incommette, a cutedia , a se summet, a fi presumtiosu si temeraria, a fi
insolente si imprudente; ca reftessivu,

855

respunda sau se faca, a infunda, a convince, etc.

CONFIGURARE, v., configurare (con-

figurare); 1. a figura unu ce assemine

ca alta ce, a da unui lucru figur'a altui
lucru : mentea, dupo unii filosofi, se configura cu obiectele ce concepe; 2. a forma

d'in mai multe parti; 3. a figura in totulu seu unu ce ; 4. a symbolisa : paeudaristia, configura corpulului
Christu.

CONFIGURATIONE, s. f., confinratio (it. configurar/orle, fr. configuration); actione si resultatu allu actionei
de configurare, applicatu in speciale cut
intellessu mai generale si mai vaga de
ctu allu formeloru : figura, imagine,
forma, cumu animalile de aeea-asi specia au de regula acea-asi configuratione,
fora inse se fia assemini; cristallele diff eriteloru sari au differite configurationi;
configurationea unei continente, terre;
in astronoma, cu acellu-asi intellessu
in care se applica si aspectu : candu stellele revinu in acea-asi configuratione.
CONFINE, adj., eonfinis (con-fine);

vecinu unulu ea anula : capulu e confine ca collulu ; agri confini , terre confini ; metaforice, forte assemine : idee
confini, generi de scriere confini.
COFINTU, s. m., pl.-e, confluan);
d'in confine, stare de confine, vecinetate
delimite, margine: confiniele a doue terre

vecine; confinie militarie ; metaforice,

mare appropiare sau asseminare : tau e
confiniu intre virtuti si vitie.

a se confide, dice mai multa de ctu sim-

CONFIRMARE, V., confirmare (con-

plan a confide;
2. trans., a increde,
a committe cuiva ceva, si in speciale,

firmare); a face ea totulu firmu, a stabil pre de plena, a intar forte, 1. proprio : a confirinti dentii ce se misca ; a
confirmd corpulu, potente corpului si
alle sufletului, sanitatea, pacea, amicitea, imperiulu, domni'a, unu decretu,
una privilegiu, una lege ; Domnitoriulu
confirma si sanctiona legile votate de

a increde anim'a, secretele sello: a confide cuiva fundulu cogitului sea, buccu-

riele si intristarile selle; si refl., a se

confide cuiva=a si descepen cuiva anim'a; asi6. si : a se confide cu cineva.
CONFIGERE, con fissi si confissei,
confissu (si confictu=confiptu), v., conitge re (con-figere); 1. a fige sau prende

unulu cu anula prin figere : a confige

scandure cu grosse cuie; 2. a petrunde prin

figere, a strapunge, a gaur : a confige

capriorele cu sagette;

metaf., a fige in

Ion, a face pro cineva se n'aiba ce se

camere; 2. metaforice : a) vorbindu de anima sau coragiu, a da coragiu, a anima,

a inspira incredere si tara de suffletu : a confirrnci ostile spariate; b) vor-

bindu de fapte, disse, assertioni, etc., a

proba, a demonstri : a refutd assertionile adversariului, apoi a confirmd cu

www.dacoromanica.ro

856

CON.

CON.

potenti argumente dissele nostre ; si cu

subiectu de lucrur i : unu evenimentu con-

firmaprevederile sau predictionile cuiva;

de acf : c) in genere, a sustin ceva ca

addeveratu si certu, a assecur6, a incredeal& ; promitte si cu juramentu confirma co asi e lucrulu.
CONFIRMATIONE, s. f., conflrmatio;

actione de confirmare, mai vertosu in

intellessulu metaforicu allu cuventului :
confirmcitionea spiriteloru vacillanti;

confirmationile marturiloru; de ad, ca

terminu de retorica, confirrnatione=acea parte a discursului, in care oratoriulu
probedia si demonstra assertionile selle.
CONFIRMATIVII,-a, adj., confirmativus; care serve a confirmare : rescripte confirmative de privilegie.

(con-fiagrare), a 1116 flacura, a se in-

flacura in tote partile , a se infiacuri

forte, 1. proprie : in diu'a candis se nasc Alessandru Magna , confiagres si
arse templulu Dianei din Efesu; 2. me-

taforice : a conflagr de more sau de

menia.
CONFLAGRATIONE , 8. f. conflagratio; actione de conflagrare, vorbindu

mai vertosu de apprenderea gi inflacurarea infricosiata a unui mare si importante lucru : conflagrationea unid planetu; lutnea, dupo unii filosofi , are se
se finesca prin una confiagratione; metaforice, mare revolutione : conflagratione politica, sociale; conflagratione a
totora stateloru Europei.
*CONFLARE, v., confiare (con-flare;

CONFIRMATORIU,- toria, adj. s.,

confirmator; care confirma sau serve a
confirmare: confirmatoriulu unui imperiu, unei assertione.
CONFISCABILE, adj., (it. confis-

redussu, prin stramuta rea lui e in g si

prin caderea lui Z, la form'a : gonfare;
care se aplica esclusivu numai in intel-

cabile, fr. confiscable); care se pote confiscare.

CONFISCARE, v., confiscare (con si

a attiti6 , a inflamm6 a) proprie : a

fiscare); 1. a pune si a pastr& in fiscu,

a pune bene in pastrare; 2. a luA pro

discordi'a, bellulu civile; 7) mai vertosu,

sem'a fiscului publicu averea cuiva pen-

infuntur, (vedi parentesea de la inceputu si ingonfare); 2. a un intima parti

intr'unu totu , espremendu co partile

tru una culpa sau detorfa cotra fiscu,

mai vertosu averea unui condemnatu la
morte : a confisc una ereditate, a con-

fisc merci introdusse prin fraude, a

confisc essemplariele unei carte oprita;

cui se confisca corpulu, se confisca si

bonuri/e=condemnationea la morte tragea dupo sene, in un ele terre , si confiscarea averiloru; 3. prin estensione:a
confisc Untli scolariu cartile ce nu e
perntissu a lege; a confiscntercile unui
commerciante in favorea creditoriloru.
CONFISCATIONE, s. f., confiscatio;

1. actione de confiscare; 2. lucrurile

confiscate.
CONFISCATORIU,-toria, adj. s., con-

fiscator; care confisca: unu confiscatorim nu se pote nand liberatoria.

CONFISIJ,- a , part. d'in confidere
conlisus-a-um.
CONFISSU,-a, part. d'in conflgere,
eonfixus-a-um.
CONFLAGRARE, V., conflagrare,

lessu metaforicu do: inflare de mandria);

1. a suffli tare, si de ad: a) a apprende,

confla foculu; intestine conflate; (3) me-

taforice: a confla ur'a, meni'a , furi'a,

a infii de desertatione , a ingonfd, a

sunt ore cumu unite si fuse intr'una prin

una singura sufflare, prin unu singuru

spiritu, si in speciale, a funde si torn&
metalle, a faurf : a confici argenta, aura,
statue de argenta, corona de aura, vase
de argenta.
*CONFLATILE, ad., conflating; d'in

confiatu, facututrin confiare, mai vertosu in insemnarea speciale a lui confiare de sub. 2. : vitellu de aura conflatile; nu te inchind la idolis neci scalptile neci confiatile.
CONFLATIONE, s. f., conflatio ;

actione si stare de confiare : confiationea focului, fornului; conflationea bubei,

discordiei; conflationea celloru deserti

si superbi; con flationea de campane, de
statue, de vase d'in metalle.
*CONFLATORIUrtoria, adj. s., conHater Si conflatorins-um; care confla sau
serve a confiare, mai vertosu in insem-

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

857

narea sp eci ale a acestui cuventu de sub 2:

iluens (it. confluente, fr. confluent); care

abile conflatoriu de statue d'in auru si

argentu; s. m. reale, conflatoriu, pl.-e,
instrumentu de confiatoriu de metalle :
officina, forma, etc., in care se fundu si
se torna obiecte de metalle.
CONFLATU,- a, part. d'in confiare,

conflue : riuri confluenti in Danubiu ;

pustule sau bube confluenti, asia de numeroso si dese in cfttu se attingu si se
confundu; cotyledoni confiuenti, La uniti la base, co nu se pote destinge originea loru;s. m. reale, unu confluente:
a) loculu unde se unescu doue cursuri de
apa : confluentele Seretului cu Da nubiulu ; b) confluentele senuriloru durei
matre=protuberantia occipitale interna,

conflatus-a-um.
CONFLATURA, s. f., colindara;

resultatu allu actionei de confiare.

CONFLICTARE 4 y., contlictare ;
d'in conflictu, forma intensiva a lui confligere, si prin urmare, a conflige cu violentia, si de ad, a da la pamentu, a de-

formata prin unirea celloru trei fascie

alle durei matre.
CONFLUENTIA, s. f., conftuentis;

rima, a ruina, etc., in intellessu at/tu actu si stare a cellui confluente : conflumateriale cltu si ideale : a conflictd si enti'a a doue riurelle; adunare de mare
luptci cu inimicii patriei; conflictatu de
multe casuri si redussu in profunda miseria.
CONFLICTATIONE, s. f., confitetallo; actione de conflictare.

multime de persone sau de lucruri : confluentia de poporu.

CONFLUERE, conflussi,conflussu sau
confluctu, si
CONFLITIRE, v., conftuere (con-

* CONFLICT A TORIU , - toria, adj. s.,

fuere); 1. a flue sau curre impreuna, a

S i un cursulu de apa cu altu curen de
apa : unu riu conflue cu altulu; 2. metaforice, despre lucruri cari nu fiuu , a
se stringe, a se aduna, mai vertosu despre una mare multime care se stringe

conflictator; care conflicta.

CONFLICTIONE, s. f., confiictio;
d'in conflictu, actione de confligere : sonu
resultante d'in conflictionea a doue corpuri, inversionata conflictione a ostiloru.
CONFL/CTU, s. ni., pl.-e, conflictus;

actu de confligere : d'in conflictulu si

frecatulu petreloru esse focu; mai multe
conflicte urmara intre celle doue osti ;
sangerosu conflictu; metaforice : conflictu de opinioni, de passioni; mai pucinu bene inse : con/UN de competentia
de jurisdictione , intre doue tribunali ,
intre aclministratione si judecatora.
CONFLIGERE, conflissi si conflissei, conflissu si conflictu, y., eonfligere
(con-fligere); 1. intr., a se lovf unulu cu

altulu, a se ciocnf in preuna, si de ad,

a se lua la bataia, a se bate : a conflige
cu inimiculu, a confluye contra inimicii
jurati ai patriei; ostile confligu cu furia
intre sene; venturi contrare confligu intre densele; opinionile,passionile confligu

de assemine intre densele; 2. mai raru

trans. a lovf unulu eu altulu, a lovf sau
face se se lovesca impreuna.

inteunu loen : numerosi straini conflussera si inundara terr' a; poporulu conflue

in unde pre plaga; nu mi confluu banii.
CONFLUSSU, part. d'in confluere.
CONFLUU,-a, adj., conlinue; caro
conflue, cama in acea-asi insemnare Cu
a formei confluente.
CONFLUVIU, s. m., pl.-e, confn,
rimo; actione de confluere.
*CONFODERE, confossi si confossei,
confossu, v., confedere (con-foclere); a
fode sau sap preste totu : a cbnfode agrulu , vii' a, g raclin' a; metaforice, a confode unu omu, unu callu, etc., a lu strapunge, a lu vulnera greu si in multe locuri.
CONFORMARE, v., conformare, (it.

conformare, fr. conforme* 1. a face

conforme, a da unui ce forma assemine
cu form'a altui ce, si de aci, a face ceva
assemine cu altu ceva , a adapta, a ad-

commoda sau regula : a si conform4

CONFLISSU,-a, part. d'in confluyere,

conlfictus - a- nut : petrele conflisse dau
scanteie.

vieti'a , faptele, portulu cu vorbele , cu

principiele unei rigorosa morale; 2. a da

CONFLUENTE, part. adj. s., con-

cuvenita, a forma in modu armonicu si

una forma, si in speciale, a d form'a

www.dacoromanica.ro

858

CON.

CON.

artisticu : a) proprio: apele au confor-

mita, fr. conforinit); ealitate satt statu

mata superfaci' a pamentului; lentnu con-

de conforme : conformitatea copiei cu originalele, ideei cu obiectulu, vietiei cu

dictatele rationei; simititudinea si confortnitatea de caracterie concilia more
si amicitia ,
conformitatea inse nu e
totudeun'a similitudine , dro pote fi adesea mai muItu de dtu similitudine.
*CONFORTABILE, adj., (it. confortabile, fr. confortable); care se pote conreu infortare : doren i confortabili;
trodussu, dupo usulu limbei francese, si
tu intellessulu activu allu formei con-

formatu cu securea, petre conformate;

N metaforice : a contornad mentea si anina'a copilliloru, a conformd espressio-

nea attu prin allegerea ctu si prin

constructionea cuventeloru; 3. refless., a

se conformd : a) a luk una forma, si in

speciale, a luk, form'a cuvenita ; b) a se
face asseminea, a se adapta, a se accommodk, si de aci, a se suppnne, a se pleck,
a condescende : a se conformd Cu voientea, cu dorenti'a, cu ordinile cuiva; a se
conformd Cu legea.
CONFORMATIONE, s. f., c informato, (it. conformazione, fr. conformation);
actione si resultatu allu actionei de con-.

formare: conformationea vietiei si fapteloru nostre cu preceptele mente sanitosa; mai vertosu in insemnarea verbului
conformare de sub 2. : confornaationea

partiloru corpului, a organeloru; fericita conformatione, vitie de conformatione; conformationea vocei, suffletului,
animei.
CONFORMATORIU , - toria , adj. s.,
conformator; care conforma, mai allessu
in insemnarea lui conformare de sub 2.:
confornzatorialu totoru lucruriloru d'in
universa.
CONFORMATU,-a, part. d'in conf orntare, con formatns-a-um.
CONFORME, adj., conformis, si
CONFORMU,-a, adj., contenida, (it.
conforme, franc. conforme); de acea-asi

forma cu altulu , ass mine in forma cu

altulu, si de ad, assmine cu altulu in

calitatea san natur'a sea, adaptatu, ac-

f ortativu :locuentia confortable; b a chiar u

si ca subst., en intellessulu formei confortu=commoditati de traiu.

*CONFORTANTE, part. adj. (it. con-

fortante), care conforta : remediu confortante, alimente confortanti, scire confortante.

CONFORTARE, V., confortare (it.
conPortare, franc. conforter; d'in con si
foz te); a face forte, a intari, a corrobork,
a conflrmk, atAtu in intellessu materiale,
cumu : a confortd stornaculu,manule, petiorele,totu corpulu, cas' a domnitoria, etc.
ctu si in intellessu ideale de : a dd ta-

ra de suffletu, a animi, a incoragik, a

escitk, a destepti, a indemnk, sau, a usiork una dorere, a allenk, a consolk, etc.:
a confortd pre cei afflicti, pre cei deseoragiati; a conf ortd dorerea, temerea, speranti' a cuiva.
CONFORTA.TIONE, s. f., (it confortazione , fr. confortation); actione

si resultatu allu actionei de confortare:

confortationea stomacului, confortationea celloru afflicti, celloru desperati.

commodatu, cuvenitu, concorde, etc.,: co-

CONFORTATIVU,-a, adj., (it. con-

pia conforme cu originalele; caracteriele

nostre nu su conformi, portu conforme
cu vorb'a, vieti'a conforme cu dictatele
rationei, sentimente conformi cu crescerea si nascerea, portare conforme ca impregiurarile; urmare conforme cu legea,

fortativo, fr. confortatif); aptu a confortare, care pote conf ortd : alimente

ca ordinile sau cu instructionite date;

idea conforme cu obiectulu seu;ca adverb., a /ucrd conforme cu legea, ca orclinile sau confornzu legei, ordittiloru; a
se portd conforme cu impregiurarile sau
impregiurariloru.
CONFORMITATE, s. f., (it. confor-

confortative de stomacu, cuvente confor-

tative de dorere si intristare.

CONFORTATORIU,-toria, adj. s.,
(it. confortatore si confortatorio); care
conforta sau serve a confortare : preuti
confortatori ai condemnatiloru la suppliciu; scrissori confortatorie.
CONFORTU, s. m., pl.-e, (it. conforto, fr. confort); d'in confortare, actu
si mai vertosu media de confortare, ce
conforta sau serve a confortare; 1. in ge-

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

nere : acestu alimentu e unu bonu confortu pentru stomacu; cuventele vostre
suntu unu micu confortu la crud'a mea
dorere; essemplulu bonu allu celloru betrani eunu potente confortu pentrujuni;
applecatu si la person'a care consola
sau conforta : tu esti sengurulu confortu

allu amaritei nostre anime;-2. in speciale, bona stare material, commoditate, facilitate de traiu : poporele inaintate in cultura sentu ca mai multu lips'a
confortului; confortulu

nu, depende

de avuta: paupertateainsasi, prin economa, se pote buccurd de con fortu.

* CONFOSSU,-a, part. d'in con fodere,
confossus-a-um.
*CONFRACTU,-a, part. d'in confringere, confractus-a-um.
* CONFRACTURA, s. f., confractara;

resultatu allu actionei de confringere.

* CONFRAGOSIT,-a, adj., confragoene (con-fragosu); forte tragosu, forte
aspru, inecale, ruposu, etc., 1. proprie :
agru confragosu, calli confragose; 2. metaforice: espressione confragosa, conditioni confragose.

CONFRATE, s. m., (it. contraten,

fr. contrre); cellu unitu cu altii prin legamentele morali de acellu-asi scopu,
de acea-asi professione, de acelle-asi cre-

dentie, de acelle-asi aspirationi, de acea-asi sorte , etc., in intellessu bonu

unu crestinu numesce contrate pro veri-ce
altu crestinu; membrii acellei-asi corpo-

rationi si dicu .contrate unulu altui-a;

mai vertosu se chiama confraticalugerii
de acea-asi ordine; dro si in intellessu
reu : criminale uritu si de con fratii sei.
CONFRATERNITATE, s. f., (it.
confraternitti, fr. confraternit); calitate
de contrate, Mata inse forte desu cu intellessu collectivu de : societate de confrati, mai vertosu societate de calugeri
sau de alte persone cari si propunu a se

consecr impreuna la fapte de pietate

si de devotione.
CONFRATERNU,-a, adj., de confrate sentimente confraterne.
CONFRATESCU,-a, adj., vedi con-

859

CONFRECARE, v., confricare, (confrecare); a freck impreuna cu potere , si

de ad, a sferma prin frecare, a storce

prin frecare.
CONFRECATIONE, s. f., coufricatio; actione de confrecare.
CONFRINGERE, contregi si confrinsi sau confrinsei, confrintu si confractu, y., confringere (con-trangere); a
frange in multe si menute buccatelle, a
sferma : a) proprie a confringe oll'a,
osselle; 2. metaforice : a conft inge poterile, mundrea inimicului.
CONFRONTARE, v., (it. confrontare,

fr. confronter; d'in con si tronte=f runte): a mine frunte in frunte=a pune faca
in facia persone sau lucruri, spre a le
compara sau spre a ved dco concorda

unele cu altele : a confrontd marturii

unii cu altii cumu si cu accusatulu; a
confrontd doue copie alle acellui-asi originale; a confrontd testulu unui auctoriu cu allu altui auctoriu.
CONFRONTATIONE, s. f., (it. confrontazione fr. confrontution); actione
de confrontare : confrontationea marturiloru cu accusatulu.
CONFUGIRE, v., confugere, (con/u gire); catan in acellu-asi intellessu cu
refugire=a fugf sau allerga undeva sau
la ceva spre acapare : a confugi la unu
castellu,la altariu,la misericorde a cuiva.
CONFUGIU, s. m., pl.-e; contagium;
d'in confugire, camu in acellu-asi intellessu cu ref ugiu=locu de acapare.
CONFUNDERE, confunsi si con-

funsei, confunsu si confusu, v., con

fundare (con-fundere); 1. a funde sau
versa impreuna, a ammesteci, a turbura,

a) proprio : a confunde si ammestecd

mitre, acietu, oliu; unu riu si confunde
apele cu altu riu; apa dulce a multoru
fluvii rapidi, dupo ce se vrsa in m,are,
plutesce cdtu-va pro ap'a sarata a marei,
fora se se confunda cu acesta-a; b) me-

taforice : a) in bene, a un mai multe

lucruri de acea-asi natura intr'unu totu
bene combinatu, intr'unu totu armonicu :
suffletele a doi boni amici se confundu

fraternu.

intr'unulu senguru; pictoriulu scie con-

CONFRATIA, s. f., vedi confra ternitate.

funde diverse colori intr'unu totu armonicu; p) in reu : a') a nu face destino-

www.dacoromanica.ro

860

CON.

CON.

tione intre persone sau lucruri differenti,

ca terminu de pathologfa , congela-

a ammesteci, a incurcd, a lui unele dereptu allele : cei doi gemini smina asid

tione=morbu in care membrele devinu

de multu, in ccitu esti espusu a confunde

conge/atione=concretione ce se formedia pre paretii certoru caverne, de ad,

congelatione=ornamentu ile arcbitec-

pie unulu Cu altulu; a confunde benele

cu reulu, detori'a cu passionea, justidu
cu injustulu; [3') a pune in desordine, a
conturbO, : a confunde stile inimicului;
ordinile armatei confuse si puse in fuga;
y') vorbindu de mente si de alto parti
al/e intelligentiei, a ammetf, a incurcd,
a lassd, fora cuventu, a umilf, a rosini,
spariO, etc. : acestu argumentu cauta se
lu confunda; a confunde pre unu calumniatoriu, pre unu mentionosu; una intrebare neasteptata, evenimente estraordinarie, fapte mari si eroice, etc., confundu mentea, imaginationea ornului ;
cellu fricosu se confunde usioru; 2. a fun-

de sau vers totu, a reversd,

CONFUSIONE, s. f., confusio, (fr.
confusion, it. confusione); acta si effectu

allu actionei de confundere, cumu si

stare a lucruriloru confuse: confusionea
apelorat mai multoru riuri; confusionea
armatei, confusionea suffletuluidepinsa
pie facia; mare confusione de idee.
CONFUSU,-a, confusus-a-um, part.
d'in confundere, luatu si ca adj., dou6 suf -

fiete confuse in unulu, colori bene confuse;

mai vertosu in insemnarile de :
pusu in desordino, turburatu, incurcatu,
si de ad, ammetitu, neintellessu, etc. :

una turma confusa de armati strinsi

d'in tote gentile; mente confusa, notioni
confuse ; mentionosii confusi tacura ;
con fusu de argunaentele melle nu sciea
ce se mai dica.
* CONGELARE, v., congelare, (con si
gelare=gerare, in de-gerare); a face se

inghiacie, a inghiacia de totu : frigu

intensu congela riurile si lacurile; a
congeld oliu, sare ;a face se se prenda,
se se inchiage : a congeld lapte; a congeld fructe, a face se prenda una pellicia sacharosa assemine en ghiaci'a,
CONGELATIONE, s. f., congela-

ti; actione si effectu allu actionei de

congelare, inghiaciare sau degerare si

rigide ca si cumu aru fi congetate ;

tura care imita una congelatione naturOle.

CONGELATORIU, -toria, adj. s.,

(fr. cong6lateur); care congela sau serve

a congelare; de ad, s. m. reale, congelatoriu, apparatu de congelatu apa ,

fructe, etc.
*CONGEMINARE, v., congeminare;

a gemind sOu a nasce dupla In acelluasi tempu, si de ad, a duplicd, a multiplied.

CONGEMINATIONE, s. f., cougewinatio ; actione de congeminare.
CONGENER ARE, v., congenerare;
a generd sau nasce impreuna.
*CONGENERE si congeneru,-a, adj.,
congener (con-genu); de acellu-asi genu

cu altulu : plante congeneri, animali

congeneri, morbi con generi cu febrea ;
muscli congeneri, cari concurru la aceaasi miscare, in opposetione cu trauscli
antagonisti.
CONGENITU,-a , adj., congenitus,

(it. congenito, fr. congnital; d'in con

si genitu de la genere); genitu sau nascutu in acellu-asi tempu cu altulu, vorbindu mai vertosu de calitati bone sau
relle ce le are cineva d'in nascere : sitie
congenite, diffornaitate conqenita, surditate congenita, inclinationi congenite.
CONGERERE, con gerui, congerutu

si con gestu, congerere, (con-genere); a

gere sau portA, duce impreuna, la unu
locu, si de Acf, a stringe, a adunO, a accumuld.
CONGERIA, s. f., congeries si congeria; dim con gerere, accumulatione, acervu, multime de lucruri strinse la unu
locu; mai vertosu, massa informa de lucruri strinse fora neci una ordine.
*CONGESTICIU si congestitiu,- a, adj.

congesticins-tius; formatu prin conge-

degeratura : con g elationea apeloru dulci;

rere : ageru con gesticiu.

* CONGESTIONE, s. f., congestio, (fr.

unu frigu intensu pote produce congelationea si chiaru mortea animaliloru ;

congestion, it. congestione); actione si

effectu de congerere, vorbindu mai ver-

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

861

tosu de unu licidu d'in corpu, care se

accumula intfuna parte a corpului

sciora, a incollacf, a volve, si de acf, a

accumuld, a stringe.

congestione de sange, congestione cere-

CONGLOMERA.TIONE, s. f., Con.

glomeratlo; actione si effectu de conglomerare.

bral.

CONGESTI3,-a, d'in congerere: 1. p art.

passivu, congestus-a-um: e mori con geste

in stornacu; 2. s. m., congestu, congo-tus-fts : a) abstr., congestulu fenului ,

paieloru in cap itie si porcoie; b) concretu,
cumulu, acervu: mare con gestu de arena,

de trundie.
CONGIALE, adj., congialis; relativu la congiu, de unu congiu; una fedelia congiale plena de mustu.
CONGIARIU,-a, adj. s., cougiar tusum; relativu la congiu, care coprende
unu con giu, si prin urmare affine in intellessu cu congiale,luatu inse mai vertosu ca subs. m. reale, congiariu, p1.-e:
1. subintellegundu vasu, vasu care contine unu congiu; 2. subintellegundu donu

sau daru facutu poporului de menea

unui con giu : con giariulu consistea mai

antaniu in de alle mancarei: oliu, vinu,

granu, sare, etc.; in urma con giariztlu
fu si donu de bani in summa nedeterminata, daru impartan militariloru sau
poporului; de ad: 3. clara in genere, liberalitate, largitione; 4. moneta care representa unu congiariu.
CONGIU, s. 133" congius ; mesura
romana de licide, mai vertosu de vinu,

care coprendea 6 sestari saa a optu-a

parte d'in una amfora, adeco 10 litre romano.
CONGIURARE, v., vedi incongiurare.
* CONGLOBARE, v., conglobare (con-

globu); a accumula in forma de globu,

a face globosa sau rotunda : omeni de
frigtrconglobati in sene; marea conglobata in modu ecale pre superfaci'a pamentului; metaforice, a accumula probe
preste probe pentru demonstrarea unei
assertione, a accumull argumente preste
argumente, idee preste idee : cargumen-

*CONGLOMERATU,-a, part. d'in con-

glomerare, conglomeratua-a-um, Mata

inse si ca s. m. reale, canglomeratu (it.
conglomerato, fr. conglomerat), aggregatu de substantie minerali diverse: conglomeratele se afla intote stratele de terrene sedimentarie.
CONGLORIFICARE, v., congloriilcare; a glorifica impreuna : se conglorificcimu pre Filiulu cu Tatalu.
CONGLUTINARE, v., conglutinare,
(con-glutinare); 1. a glutini impreuna
sau lipf cu glutinu mai multe lucruri sau
parti : a conglutinci petre cu cementu;
albinele conglutina fagurii intre densii;
2. a reduce unu licidu la statu glutinosu
sau viscosa : se credea co certe venine
conglutina sangele; 3. metaforice : a) a
collega, a imbina, a lega strinsu impreuna : a conglutind amicitie , concordia,
dnimile prin amore; b) a compune, combina, faurf, imagina : a conglutindunu
dolu, insidie.
CONGLUTINATIONE, s. f., conglutinatio; actione si effectu de conglutinare : con glutinatione naturale a ulcereloru; con glutinationea petreloru, cuventeloru intr'unu totu numitu periodu.
CONGLUTINATIVU,-a, adj.,(it. con-

glutinativo, fr. conglutinatif); aptu a

conglutinare.
CONGLUTINATORIU,-toria, adj. s.,
care conglutina sau serve a conglutind:
con glutinatoriulu unei naachine scie a
ua disolve mai currendu de calu altii.
CONGLUTINOSU,-a, adj., congluti-

nes* tare glutinosa, strinsu unitu prin

conglutinare.
CONGRATULANTE, part. adj. :
congratulans,(it. congratulante, fr. con-

tatione conglohnta, periodu con globatu.

CONGLOBAIIONE , s. f., conglobaflo; actione de conglobare: con globatione
de naai multi juni, de argumente.
* CONGLOMERARE, v., conglomerare (d'in con si glomerare=ghiemurare)

gratulan* care congratula sau se congratula.

CONGRATULARE, y., congratu-

a stringe in forma de ghiemu, a infa-

stigata; se ne congratulamu de acesta fe-

Inri (con-gratulare); 1. a gratnla in rn 3re

numeru, a gratula in multinle : toti con-

gratula capitanuluipentru victori'a ca-

www.dacoromanica.ro

862

CON.

CON.

ricire; 2. a gratul d'in anima, cu multa

ardore sau cu solemnitate.
CONGRATULATIONE, s. f., cougra-

tulatio, actione de congratulare.

CONGRA.TULATORIU,-toria, adj.&

(it. cougratulatore si congratulatorio);

care congratula sau serve a congratul:
con gratulatorii invingutoriului ; scrissore congratulatoria.
CONGREDERE, congressi si congres. ei, congressu, v., congredl (d'in con
si gradere); a grade sau merge, ven im-

preuna, a se adun sau stringe la unu

Ion, a se inteln, Cu scopu : 1. bonu sau
amicale, spre a conversd, a se intellege,
a desbate, etc.; 2. rea sau ostile, spre a
se cert, a se luptd, a se bate.
CONGREGABlIE , adj., C011gregabilis; care usioru se pote congregare:
animali conqregabili.
CONGREGANTE, part. adj., congregans, (it. congregante); care congrega
sau se congrega.
CONGREGARE, v., congregare (con
gregare); 1. a stringe, sau un in grege:
pecurele se congrega, ro cene mai multe

1. part. passivu, congregatus-a-um; 2. s.

m. abstr., congregatu=oongregatus-fis,
carnu in acea-mi insemnare ca form'a
congregatione.
* CONGRESSIONE, s. f., congressio;

d'in congressu, actione de congredere :

con gressionea amiciloru, ostiloru ; congressionea ntasculului cu femin' a.
CONGRESSU,-a, d'in congredere :
1. participiu, congressus-a-um, strinsu
la unu loen, adunatu ; ostile con gresse
se batura indclungu si cu inversionare;
ca mai desu inse : 2. substant. m. reale,
congressu : a) abstractu, actione de congredere, cama in acea-asi insemnare ca
a formei congressione : congressululuptatoriloru, tnasculiloru Cu teminele, gladiatoriloru, atomiloru ; con gressulu lui
Numa Pompiliu cu nymphe a Egeria; in

jurisprudenti'a de alta data a certoru

terre, congressulu er admissu ca proba
de potente a sau impotentea celloru insorati; b) concretu sau mai bene collec-

tivu, adunantia de persone pentru facende importanti, cumu : a) adunantia

tere nu se potu congreg ; a congreg

ouile selle cu alle altui-a; 2. prin esten-

de potentati sau de ministri de potentati

pentru facende politice : con gressulu de
Vienn'a; (3) adunantia de invetiati cari

sione, a adun, a stringe la unu bou

se stringu spre a desbate punte d'in

una multime de persone sau lucruri : a

con greg intr'unu locu omeni, osti; cetatiand se congrega la curia; celli boni
nu se potu congreg Cl4 celli rei: molemiele affini se congrega;metaforice

scientia importanti : con gressu scientifieu, archeologicu, pedagogicu; y) in statele unionei americane, congressulu este

a congreg argumente, cuvente dc acelluasi intellessu.

CONGREGATIONE, s. f., congrega-

tio; actione si effectu de congregare

con gregationea omu/ui cu alti otneni,
congregationeaargumenteloru; mai vertosu, persone congregate si institutionea
ce le unesce : con gregatione religiosa de
monachi sau de monache, congregationea
celloru credentiosi intr'una baserica universale; doct'a congregatione a academiciloru.
CONGREGATIVU,- a, adj., congrega Livus; aptu sau potente a congregare.
CONGREGATORIU, -toria, adj. s.,
congregator Si congregatorius; care congrega sau serve a congregare.
CONGREGATU,-a, d'in congregare :

adunanti'a legislativa a terrei .

CONGRU si gongru, s. m., conger
si congrus (7677po, it. congro si gongro,

fr. (mugre); specia de pesci d'in genulu

murena, murena couger lui Linneu.
CONGRUENTE, partic. adj., congruens, (it. congruente); care congrue :
parti con gruenti intre sene si cat totulu,
cuvente con gruenti cu addeverulu, triangle congruenti; numeru congruente, (vedi
nunzeru congruu).
* CONGRUENTIA, s. f., ce ugr aeutia,
(it. congruenza, fr. congruence); calitate

sau statu de congruente : congruenti'a

partiloru ce compunu totulu,congruente a
verbului cu subiectulu in numeru si persona; congruenti'a douoru triangle; con-

gruenti'a douoru numere, (vedi numeru

congruu).
CONGRUERE, v., congruere, si

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

CONGRUIRE, v., congruere (dupo

unii, d'in con si ruere cu unu g interpusu); a curro impreuua, a se rapedi unulu cotra altulu, a veni impreuna, a se
attenge, a se intelni, a se impreuna, a
se un, etc., 1. proprie : picaturele de
apa ce cadu in vasu con gruescu si se con-

fundu; ca mai desu iriso: 2. metaforice,

a se un, a se cuvenf, a armonisa, a concorda, a consuna : a) in genere : celle ce
spuneti acumu nu con gruu cu celle spuse
mai iraainte; spusele totoru-a congrueau
mire densele; portulu tau congrue cu vor-

b'a; unu adiectivu congrue cu substantivulu in genu, numeru si casta; numai

intr'unu lucru differimu, ro in lote celle
alte congruimu; b) in speciale a) a consuna in respectulu tempului dillele si
mensii con gruu cu mersulu lunei si allu

863

nice sunt : cerculu , ellipsea, parabol' a,

hyperbor a.
CONIDE , adj. s., (it. couide, fr. oonicle;

conu); care graba cu conulu;

de aci s. f., conide,-a, corpulu rotundu ce

se produce pro certi licheni si cate serve,
probabile, la reproductionea speciei.
CONIECERE, v., coniecui , coniecutu si coniectu, conjicere, a arrund im-

ft

pretina, a arrunci in acellu-asi locu, a

combina, a cugeta, a conchide d'in diverse
circonstantie, si de ad:a presuppune, a da
cuparerea, si in specia, dupo serene, vise,
o racle, passeri si altele, a predice, a pro-

feta, a divina sau interpreta, a esplica

unu semna, unu visu , unu oraclu, etc.
CONIECTARE, v., co njectare (d'in

sorelui; PO a fi ecale in respectulu mari-

coniectu); 1. mai rara -cu i,nsemnarea

de : a arruma impreuna ; ca mai desa
inse : 2. prin cogitare sau argumentare

mei : unu trianglu congrue eta altulu,

a pune impreuna, a combina, a con-

doue cercuri con gruu, candu sunt ecali;

elude, a presuppune : a coniectd dupo

de ad, congruente : a') armonisatu , adaptatu, cuvenitu, ammesuratu, etc., cu

altulu vitia congruente ca disciplin'a;
1) ecale : trianglu congruente ca altulu ; 11 consonante in sene si ca sene,
atmonicu , proportionatu : corpu con-

facia menea, rellele cogito alle cuiva; in

gruente In tote partile selle.

CONGRUU,-a, adj., congruas, (it.
congruo, fr. oongru); d'in con gruere, ca-

to; actione si effectu allu actionei de

mil in acenu-asi intellessu cu allu formei congruenter.:_-cuvenitu , aptu sau adaptatu , ammesuratu , etc. : respunsu

CONIECTITORIU,-toria, adj. s.,

conjectator Si conjectatorlus; care coniecta sau serve a coniectare coniecta-

congruu intrebarei; la tempulu con gruu,

la or'a congrua; espressioni congrue con-

toriu dupo vise; semne coniectatorie.

*CONIECTIONE, s. f., conjectlo (d'in
coniectu); actione de coniecere, mai vertosu in insemnarea speciale de : presuppunere, predicere, interpretare : coniectionea viseloru.
CONIECTORIU,-toria, si trice, adj.

ceptelorta;numeru congruu ca alta numera, sau numere congru,e, se dice de

doue numere inecali, d6ro a caroru dif-

ferentia se divide essactu ca uua numeru tertiu numitu modulu.

CONICINA, s. f., vedi colaina.
CONICITATE, s. f., (it. conicitl); calitate de conicu, configuratione conica a
unui corpu.
CON1CU,-a, adj., (it. codeo, fr. combine); relativa la conu, care are figura
de conu capitinele de sacharu sunt conice; munti conici; sectioni COniCe, linie

produsse prin sectioni facute in superfaci'a curba a conu/ui : sectionile conice

se chiama si curbe conice; sectionile co-

speciale, a conclude d'in corte semne,

a predice, a interpreta, a profetisa : a
coniectd d'in unu visu mari calamitati
fiitorie.
CONIECTATIONE, s. f., conjecta-

coniectare : coniectationea celloru fiitorie dupo celle presenti.

s., conjector-tria (d'in coniectu); care

coniece, in iusetunarea speciale a lui co-

niecere de presuppunere, interpretare,

esplicaread mai vertossu, interpretare
dupo semne, devina re, predicere, profetisare : coniectorii de vise; cuventele vo-

stre obscure au lt'irse de una ageru coniectoriu.

CONIECTRICE, s. f., vediconiectoriu.
*CONIECTU,-a,d'in coniecere: 1. part.

pass., conjectus-a-um, luatu de regula

www.dacoromanica.ro

864

CON.

CON.

ca adiectivu ; 2. s. m. abstractu, conjeetus-ris; camu in acea-asi insemnare

Cu a formei ioniectione.
CONIECTURA, s. f., conjectura (it.
congettura, fr. conjetture; d'in coniectu
de la coniecere); actione si effectu allu

coni , camu in acea-asi insemnare ca

coniferu, cu differenti'a inse co coniferu
e terminu scientificu, ro conigeru pote

intra in stylu poeicu : conigerii pini.

CONINA., s. f., vedi coninu.

CONINU,-a, adj. s., (it. conino-a si

actionei de coniecere, in insemnarile spe- oconicina, fr. conicine); de coniu;----8. f.

ciale de : 1. judeciu, conclusione, opinione data pre certe apparentie asupr'a

unui ce obscuru si incertu, dare cu parerea, presuppunere, devinare; indiciu
sau semnu dupo care judica sau opina,
conclude, presuppune cineva ceva : co-

niectura fundata, nefundata, falsa; a

face coniecture, a trage coniecture d'in
ceva; unu evenimentu provoca multe coniecture; a argumentd cu coniecture; coniectur'a rationale differe de inductione;

2. conclusione trassa d'in semne prenuntiatorie , interpretare de vise, devi-

conina, substantia alcaloide, veninosa,

care se estrage d'in sementiele, foiele si
stelulu coniului.
*CONIROSTRUra, adj., (fr. conrostre; d'in conu si rostru); ea rostru conicu; de ad s. f. pl. conirostre, familia
de passeri cu rostru grossu, tare si conicu.
*CONISTERM, s. m., p1,-c, conisterinin (xoycotlptoy, de la xdvc;=pulbere);

locu allu gymnasiului anticu, unde athletii dupo ungere cu ola, se presarau
si frecau cu pulbere.

nare, profetisare : conjecture de celle hi-

*CONITE, s. f., (it. confite, fr. conite);

torie dupo semne ce nu potu av intellessulu ce li se da.

CONIECTURA.LE, adj., conjecturalis; relativu la coniectura : medicin' a
este scientia coniecturale, fundata pre

specia de minerale aflatu peno acumu

numai in Islandia.

coniecture; critica coniecturale; cause de

judecata coniecturali.
.4' CONIECTURARE, v., conjecturare; a face una coniectura sau multe con-

jecture : cine coniectura bene, divina

bene; coniecturdmu numai in lucruri de
carj nu avenzu probe demonstrative; mediculu de celle mai multe ori nu pote de
cdtu coniecturd.
* CONIFERU,-a, adj., conifer, (it. co-

nfero, fr. confero; d'in con si ferere)

care porta sau produce coni, in insemnarea cuventului conu de fructu cu forma conica, cumu e allu abietelici, pinului, fagului, etc. , coniferii cupresi,
plante conifere; de acf s. f. pl. conifere,
familie de plante ca inflorescentia de
forma conica : arborii de famili'a conifereloru se numescu si arb4P.i verdi,pen-

tru co si conserva frundiele in cursulu

aniclui intregu; sunt si conifere fossili.
* CONIFLORU,-a, adj., (fr. conitiore;
d'in conu si flore); ea flori in forma conica : plante coniflore.
*CONIGERU,-a, adj., coniger, (d'in
cottu si gerere); care porta sau produce

CONIU, s. m., (conium= xchecov =

fr. conium); genu de plante numitu si

cucuta.
CONJECT URA , conjecturare , etc.,

vedi coniectura, coniedurare.

*CONJUGABILE, adj., (it. coujna-

Me, franc. conjugable); care se pote

conjugare.
CONJP.GALE, adj., conjugalts; de
conjuge, relativu la con juge : amore conjugale, credentia conjugale; unione con-

jugale=casatoria.
CONJUGARE, v., conjugare, (it. conjugare si conglugare, fr. conjuguer); 1. a

jugd sau lega impreuna : a conjugd amicitia ; 2. in speciale : a) a un in casatorfa : a si conjug una nzuiere; b) a
pune si dice in ordine formele personali,

temporali si modali alle unui verba : a

conjugd unu verbu; copillulu nu scie jnco
conjug si declind.
CONJUGATIONE, s.f., co nju gati o (it.
conjugazione si congiugazione, fr. conjugaison); actione si effectu allu actionei
de conjugare; 1. in genere : conjugatione

de nervi, legatura de una parechia de

nervi; 2. in speciale, ca terminu de gram-

matica : a) affinitate de cuvente essite

d'in acea-asi radecina; dro mai vertosu :

www.dacoromanica.ro

CON.

g65

CON.

b) totulu fiessioniloru ce pote lui unu

verba, fiessioni prin cari se arreta numerele, personele, tempurile, modurile
a invetici conjugationile, regulele conjugationiloru; conjugationea greca, latina,

romeina, regularia, irregularia, defectiva; se destingu, in limba nostra, ca si

in cea latina, patru conjugationi.
CONJUG1TORIU,-toria, adj: s., con-

jugator Si conjagtorfus; care conjuga

au serve a conjugd.
CONJUGATE]. , - a, d'in conjugare :
1. part. passivu, conjugatus-a-um (com-

para si it. conjugato si congiugato, fr.

conjugu); verbubene conjugatu; cuvente
conjugate, affini prin originea loru; per-

sone conjugate prin more si legitima

casatoria ; nervi conjugati, servindu la
acea-asi function e; folie sau frundie con-

jugate, alle caroru foliore sunt dispuse

in parechie de amendoue laturile petiolului ; diametre conjugate, d'in cari u:lulu e totu de un'a parallelu cu cordele
ce cellu altu divide in doue parti ecali;
hyperbole conjugate, descrisse cu acelle-

asi assi asi co assea primaria a unei-a

este assea secundaria a cellei alte; puntu
conjugatu, la care se reduce una ovale;
asse conju gata, cellu mai min d'in celle
doue diametre alle unei ellipse; formule
imaginarie conjugate se dicu, in algebra,

doue binomie imaginarie cari differu

numai prin semnulu terminului ima-

uniti prin conjungere, cama si ce serve

a conjungere; 1. in genere : omulu e facutu pentru con junctione si congregatione cu seminii sei; puntu de eonjunctione a naai niultoru persone, lucruri, idee; conjuctione natura/e=sympathia ;
2. in speciale : a) unione a masculului
cu femin'a , si mai vertosu , unione legitima prin casatora, si de acf, afkiitate , comnatfa ; b) unione prin amore ,
amicitia; c) in logica, retorica sau grammatica : a) unire a concepteloru sau judecieloru, cumu si a espressiouiloru acestoru-a ; de acf : f3) conjunctione =
particella, specia de cuventu ce serve a
lega doue cogitationi sau proposetionile
ce espremu aceste cogitationi ; conjunctioni coordinative, subordinative; d) conjunctione a corpuriloru ceresci, a planetiloru, stelleloru, etc., atare posetione in
care aceste corpuri au acea-asi longitudine , pentru co in acesta posetione arcurile lora perpendicularie pre eccliptica coincidu si se conjugu in acellu-asi
punta allu ecclipticei ; sau unu astru
e in conjunctione Old sorele, candu centrele sorelui, astrului si pamentului sunt

in acellu-asi plana perpendiculariu la

eccliptica.
CONJUNCTIVU1-a, conjunctiyus (it.

congiuntivo, fr. conjonctif); care pote

conjunge , care conjunge sau. Wye a
conjunge : particelle conjunctive (vedi

conjunctione sub 2, c, (3); asii si : locutioni conjunctive, espressione conjunc* CONJUGE, s. M. si f., coujux (it. -tiva; modu conjuctivu =modu subjuncconjugo si conginUe); d'in conjungere , tivu , si absolut. conjunctivu-lu : concellu legatu sau cea legata prin casato- junctivulu espreme, de regula, possibilirfa, sociu sau socia : boni conjugi; A- tatea logica a unui judeciu.
CONJUNCTU, - a, part, adj., contone era conjugea lui Joue.
* CONJUGIALE , adj., coujugialis ; junctus-a-um (it, cougiunto, fr. conjoint);
relativa la conjugiu : derepturi conju- un'a d'in formele de participiu alle verbului con jungere, luata de regula ca adj.
giali.
* CONJI7GIU, s. in., p1.-e, conjugluin zu tote insemnarile lui conjungcre : 1. in
ginariu; 2. supinu : regule de conjugcau
verbele.

(trin conjugare sau conjungere); lega-

tun si statu allu cellui legatu sau unitu, si in speciale legatura si statu allu
conjugiloru sau casatoritiloru, casatorfa,
impreunare prin casatorfa.
CONJUNCTIONE, s. f., conjunctio
(it. oongiunzione, fr. conjouction); actione de conjungere, statu allu celloru

genere, unitu, legatu, strinsu legatu,

si de acf, cuvenitu, ammeguratu, etc.:
vitie conjuncte cu ulmii ; de asse sunt
conjuncte rotele; disjuncti in spatiu, amicii
conjuncti prin anime; anime
conjuncte in caritate; amicu conjunctu,
forte de aprope, si de acf absol. ca subst.
unu con junctu, amicu sau consange de
55

www.dacoromanica.ro

866

CON.

CON.

aprope ; celle conjuncte Cu unu corpu

sunt proprietati inerenti acellui corpu ,

in opposetione cu celle accidentali sau
accessorie; 2. in speciale: a) unitu prin
casatorfa, prin amicitia : conjunctii =
casatoritii ; conjunctulu ce remane in
vietia dupo mortea cellui altu conjunctu;
tonuri conjuncte se dici. in musica
le ve se succedu immediatu suindu sau
descendendu ; c) littere conjuncte, unite
intr'una, cumu: ce; d) stamine conjuncte,

unite prin antherie ; folie sau frundie

conjuncte , unite in partea inferiore ;
e) regula conjuncta, operatione aritmetica prin care se determina reportulu a
done numere prin reportele cunnoscuto
ce au cu alte numere.
CON,TUNCTURA, s. f., (it. conjunc-

tura si conginntura, fr. conjoncture);

conjunctu de la conjungere : 1. acta
db conjungere, dro mai vertosu effectu
allu conjungerei, si de ad, loen sau mediu de conjungere , inchiaiatura , legatara : conjunctur'a bradiului , capului ,
capriorului cu trabea; 2. prin metafore,
evenimentu strinsu collegatu cu altele,
coincidentia de circumstantie, occasione,
opportunitate conjuncturele bellului si
tempului nu se accommoda omeniloru, ci
ontenii cauta se se accommode conjunctu-

reloru ; conjuncture bone, fericite, relle,

neferieite; a se folosi de con,juncture.
CONJURARE, v., conjurare, (it. congiurare, fr. conjurer, d'in con si jurare);
1. a jura, impreuna, a se legd mai multi
cu juramentu la ceva : a) la ceva bonu
incep conscriptionea in tota terr' a, pentru ca toti funii in stare de a portd arme

se pota conjurd; toti conjurara se resbone acea desonore; Greci'a conjurata a

resbond insult'a addussa ei de Asiatici;
prin metafora, applecatu si la lucruri
mii de navi conjurate , plene de omeni
conjtcrati; de ad, conjurare=a se uni
venturile conjurate suffla f avorabili; b) la

ceva reu, a conspira, a se intellege si

urd in ascunsu reitornarea ordinei stabilite, detronarea domnitoriulni, ruin'a
si perderea cuiva, ett.: a conjurci contra
Oepublica, contra principe; a conjurd se

Domnedieu, contra virtute , contra totu

ce e santu ,si
d conjurd mortea, pertlerea cuiva; a se con jurd dice
mai multu de catu simplulu a conjurd :
tote poporele istrului se conjura contra
Roma; si despre lucruri Istrulu conjuratu in contr' a Rontei;
s. m., unu
conjuratu=unu conspiratorin unulu
d'in qonjuratii ce se unisse ca Catilina;
2. a rogS, cu juramentu, a roga, ferbente
te con juru se nu mi faci acestu reu;

essorcisa, a jura pre diavoli se fuga, se

se departedie de undeva.
CONJURATIONE, s. f., conjuratto;
actione de conjurare, mai vertosu in intellessulu cuventului de sub 1. atatu
bene, catu si mai allessu in reu conjurationea consorissiloru se face currendu
si cu tumultu; conjuratione in contr' a
ordinei publice; cu intellesSO concretu,
cei conjurati, societatea celloru conjurati capii conjurationei, conjurationea
omenilortc celloru mai perdutti
CONJURATORIU,-toria, adj. S., (it.
conginratore); care congiura, camu in

acellu-asi sensu cu form'a conjuratu,

lata ca substanOvu.
CONJURATU,-a, part. s., conjuratus;
vedi conjurare.
tt CONNECTERE, connessi i connessei , connessu, v., conneetere (connectere); a 92 acta sau noda impreuna, a

implettf san implettici, a incollaci, a

liga strinsu, a un., etc. Radecin'a urmat6rieloru

:
connessu , connessione ,
COnnessivu, connessitate.

* CONNESSIONE, s.f., conuexio

connessione, fr. connexion); actione si
statu produssu prin actione de connertere, strinsa legatura, si mai vertosu in
intellessu inetaforicu, strinsa relatione:
innumerabili connessioni de evenimente,

arti ce stau in connessione cu pictur'a;

nu se-vede neci una connessione intre
principie si consecentiele &asee; connes=
sionea ideeloru, partiloru unei machina;
Re spuse nu stau in connessione cu celle
ce acentu spuni.
* CONNESSITATE, S. f., (it. co unes-

sitti, fr. connexit)i Calitate san statu

incenda cet atea, se ommoriapre cetatianii

allu cellni`connessu in insemnarea ideale

dvuti; amenii impti conjura si contra

a cuventului : connessitatea unei causa

www.dacoromanica.ro

CON,

CON.

Cu alta, e mare connessitateintre morale

867

cunnoscintia), s. f., notitia, notto, co.

differitu prin ur-

eonscientia; usus, (it. conoscenza,

mare de connessione.
CONNESSIVU,-a, adj., eonnextvas
(it. connettivo); aptu sau potente a connectere : particelle connessive.

fr. connaissance); 1. facultate, cumu si

si jurisprudentia,

CONNESSU,-a, d'in connectere

1. part. pass. conuexus-a-um : bracie con-

nesse, idee connesse, causa connessa cu

alta, facende connesse; 2. s. m. abstractu,
connexus-iis, actione de connectere.
* CONNIVENTE, part. adj., connivens (it. connivente); care connive :magistrati conniventi Cu culpabilii, parente
connivente la rellele urmari alle filiului;

actu allu facultatei de connoscere :

perde connoscenti'a, a recuperd connoscentea;lesinatustetei mai multe ore fora
sentire si connoscentia; -una ammetire lu
fac se perda connoscen,tea; orbi 'a passionei ve face se perdeti connoscentea ;

moribundi ce pastredia connoscenti' a

peno la ultim'a sufflare; a si veni in con-

noscentia = a si veni in sentire ; a re-

applecatu la parti de fientie organice, cari se stringu si se imbina : calice conniventi, corolle conniventi, alle
caroru petale sau sepale sunt conver-

veril d'in callea ratecirei; unu ce adjunge

la connoscenti'a cuiva, e in connoscenti' a
cuiva; a dd unu ce in connoscentea cuiva, a suppune ceva la connoscenti'a cuiva, a ave sau nu av ceva in connoscentia;
2. ce se connosce, conceptu, notione, idea, representatione, etc., ce si face sau

genti, tendendu a se appropia si imbiud;

valvule conniventi, cretiture pre paretii
membranei interna a intestineloru; aripc

are cineva de una persona sau de luan

lucru :
in genere : connoscentia de
Domnedieu, de omeni si de lucruri, de

conniventi, vorbindu de aripiorele insecteloru, cari, candu se redica in susu,

se attingu si se imbina la capita sau la

locuri si de fapte, de cause si de effecte,

altu puntuallu superfacieiloru superiore,

* CONNIVENTIA, s. f., conniventis
(it. connivenza, fr. connivence); calitate

noscentea benelui si reului, dnimei omenesci, aspirationiloru rationei, indigentieloru poporului; a lud connoscentia de,
ceva, a av. connoscentia de unu ce; b) in
speciale : a) conceptu sau notione con-

sau dispositione a cellui connivente :

conniventi'a tatalui a fostu caus' a totoru
disordiniloru filiului; fora connivente a

capiloru, subalternii n'aru fi cutediatu

se se porte asid;
complicitate reale
unu blastematu erd in conniventia cu
cellu altu, spre a committe crimea.
CONNIVERE, v., connivere (d'in

con si nivere=nicare sau nictare); a se

inchide, vorbindu de ochi; a inchide ,
vorbindu de ochi, lucru ce se face sau
de somnu,'sau de multa lumina, sau de
frica, etc.; de ad, prin metafora, a inchide ochii, spre a nu ved unu reu ce
se face, a simula co nu vede neci intellege retau ce se face; a nu se oppune la
reulu ce se face , a lassa se se faca ; a
participa, trecundu ca vederea, la unu
reu ce e detoriu si pote cineva a l'impedica, a fi complice, etc. Radecin'a vorbeloru : connivente, conniventia.
CONNOSCENTE, part. adj., cosrnoscens; care COMZOSCC.

CONNOSCENTIA (pronuntiatu si

de arti , descientie, de commerciu, de

limb'a materna, de limbe straine; con-

forma cu addeverulu si deprisa in thesaurulu memoriei; connoscentia certa ,

reale, adecata obiectului; P) scientia, invetiatura , instructione connoscentie
scientifice, artistice, limbistice, administrative,juridice; connoscentie vaste,profunde, variate, marginite: a nu av connoscentiele cerutepentru essercitiulu unei
functione; ozu Cu multe connoscentie,
f ora neci una connoscentia de primcle

clemente alle detorieloru sociali; a si

inavuti inentea, prin lectura, cu multe
connoscentie utili;

connoscentia dif3. relatione,

commerciu de familiaritate cu una persona, si de ad si cu insemnarea concreta
de persona connoscuta , familiaria, amica, etc. : a av multe connoscentie in-

fera inse de scientia ;

tre professori ; a ave conl.oscentia cu

nzulti d'intre barbatii insemnati; a face
connoscentia cu toti, boni si rei, a dori
se faca connoscenti'a cuiva, acestu omu

www.dacoromanica.ro

568

CON.

CON.

este una vechia connoscentia a familiei

nostra; inse : tote connoscentiele cuiva
nu su amicitie sau antici ai
CONNOSCERE (pronuntiatu si cunoscere), connoscui, connoscutu, v., cognoscere (con-noscere), inse romanesculu

connoscerc correspunde, in multele si

vari ele selle insemnari, nu numai la co-

gnoscere, ci si la :, noscere, agnoscere, dignosecre, internoscere, pernoscere, etc. (compara : it. conoscere si cognoscere, isp. conocer, port. conhocer,
prov. conoscer si conoisser, vechiu fr.
cognoistre, 11011 fr. connaitre); I. a si
face sau capitd, conceptulu, ide'a de unu
obiectu asid, co, presentandu-se acestu-a
sensului sau mentei, se pota mentea judied sau affirmd, co obiectulu este acellu-asi; cumu si, a, av sau possede ide'a

unui obiectu : 1. prin sensulu esternu ,

a) cu obiectu de persona : investitu, cunzu esti cu aceste vestimente nu te connoscu; a connosce pre cinevcz d'in vedere,

d'in una sen gura vedere, in persona, de

nume, d'in scrissori; a connosce toti cetatianiipre nume ; si ea obiectu de parti
alle personei : a cot. tzosce faci'a, vocea,
fruntea , nasulu , passul u , mersulu cuiva, etc., locutioni appropiate prin intellessu, dro totusi differite de locutionile :
a connosce pro cineva (licit facia, dupo
voce, dupo mersu, dupo vorba : leulu
dupo unghia se connosce; b) ca obiectu
de Meru : a connosce saporile , saporea

unui lucru, unu scriptu, una carte, una armatura, unu vestimentu, plant'a ,
una planta sau plantele, locidlu, cas'a,
callea, etc., si partile lucrului : a connosce plant'a dupo senzentia, a connosce

arborele dupa fruetu; connoscu dupo

m,estecatu in lupta cu Grecii;y)a connosce

pre cineva : a') cu intellessulu generale

d'in acestu paragrafu , a av6 una idea
despre densulu asid in catu se nu lu confunda ou altii; dro si (3') a av relatione : ne connoscemu d'in copillara; eu
con noscu pre acestu domnu, si i potu
vorld de tene ; asiu vr se connoscu mai
de aprope acestu barbatu; de si vecini,
nu ne connoscemu si nu vorbimu unulu
cu altulu; a se connosce cu cineva, espreme relatione mai intima de catu simpiulu : a connosce pro cineva; espressionile : ?mu barbatu connosce sau a connoscutu una muiere , si : una muiere
connosce sau a connoscutuunu barbatu,
au intellessulu generale de sub a', cumu
si cello speciale de sub (3., dro in intellessu cu multu mai speciale aceste espressione arrta, in modu delicatu, relatione sessuale saucarnale, (vedi si mai

diosa la 2., acesta insemnare si altele

mai multe ce are inca espressionea : a
connosce pre cineva); intellessnlu
totu acestu paragrafu , tine asi de apprope de sensulu esternu , in cAtu se
dice si despre bestie : canelo connosce
pro dotnnulu sea; callulu connosce callea

pro care a amblatu una data ouile si

caprele connoscu pro pastoriu si vocea
/ui; ro in urmatoriulu : 2. connoseere
se refere la sensulu internu, la suffletu,
la mente si volientia , ca intellessu appropiatu de allu lui scire : a) in genere :
unu lucru se pote connosce, fora se se
intellega sau precepa, si atutzci de si se
connoscelucrulu, inse nu se scie; a connosce espressionea si intellessulu espres-

sionei; a connosce causele lucruriloru,

seffetele cuiva; diu'a bona db demanetia
se connosce ; a connosce bene, a funda,
prin denconstratione, prin inductione,
prin, deductione, prin traditione; a connosce in potentia=m connosce virtuale,
ca possibile , in opposetione cu : a con*nosce in acta; facultatea de a connosce;
suffletulu , mentea connosce; b) in speciale : a) ca mai appropiatu de scire : a

cu
frundia co acestec arbore e cerru;
obiectu de persona sau de lucru, in insemnari particularie de : a.) a discerne,
a distinge : a connosce callulu seu d'in
una miie de calli assemini; a con nosce
merele de pere, a connosce benele de rea,
abid connosci unu gernitzu de cellu alta
genzinu; (3) a connosce ceva dejd connoscutu= a reconnosce d'in frangerea pa- connosre una limba, uru auctoriu, scripnei discipulii connoscura pre Jesus; in tele acelluz auctoriu; contiosce cineva mai
picturele de pre murii templului d'in Car- mate linzbe straine, inse numaiun'a scip
t6itzea Enea se connoscic pre sene am- hene; a connosce dupo facia ce are cineva

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

in cogitu, a connosce una affacere, una

causa; mai vertosu, a sci d'In esperientia, d'in incercare : a connosce una professione , una arte, maiestria , joculu ,
saltutu; a connosce callea, terr'a, marea,
omenii; artistulu se connosce dupolucru;
Francesii.connoseu pucinu pre Germani,
cari connoscu bene pre Francesi; intru
acestu-a sau d'in acesta-a voru con nosce

omenii, co voi sunteti discipulii mei; a

connosce dulcetiele fantiliei, placerile so-

litudinei ; amorea paterna, dorerea de

parente; n'am connoscutu de ccitu amarulu vietiei; cine a connoscutu miseriele
vietiei, nu pote se nu senta compassione
de miseriele altui-a; f3) a connosce a fitndu,

869

connosce pietate, umanitate, frica, etc.,

sunt espressioni cari dicu mai multu de
cfttu : unu ontu nu are pietate, umani7
tate , frica, etc.; asid si : a nu connosce
lege, regula, mar gini, computu in nemica;
a nu connoSce ce e invidi' a, ur' a, spaim' a;

dco nu me connosei cine sunt, te facu

eu se me connosci; amorea, ea passione,
nu cunnosce mesura; a nu connosce de
ditubanii, a stimd numai banii; nu connoscu de cdtu pre tene, la tene senguru
cautu, de la tene sebguru ceru adjutoriu
sau respundere; f3') in speciale, a reconnosce, cu differitele nuantie de : a') allu
seu : a connosce Unft copillu ; se oppune
de a connosce copillii nascuti d'in ellu ;
a connosce una detoria; nu me connoscu
detoriu dupo acestuinscrissu,nu connoscu

a connosce nimele, natur'a omeniloru,

intentionile, applecarile, etc : n't ti connosci ontenii; te connoscu cine esti si ce de a mea subsemnatur'a d'in, ellu; r) de
vrei; connoscu anint'a tea; nu poti con- m&lesta , de peuitentia si umilentia
nosce unu omu, peno nu ai a face de ap- a si connosce culp' a, defectele, errorile,
prope cu densulu; a connosce pre cineva miselli'a; de ad absolut. a connosce
a
si de bonu si de rete; am adjunsu se nu si vel in menti, a si sent ratecirea, a
te mai connoscu, ti ai scambatu natur'a; i par reu de dens'a Si a se adoperd spre
asid si : nu me connoscu in biografi'a ce indereptare : mai in urnta are se conmiai facutu, pontru co biograff a nu de- nosca si se se correga; y') de bene accepserie natur'a si caracteriulu meu; famos'a tatu, si de ad, de gratitudino, de reconsententia : conn.osce-te pre tene insuti Tioscentia : connoscu totu benele ce mi ai
=yv60h aEavrv, va se dica : connosce-ti facutu; cine nu connosce benele ce i se
suffietulu sau spiritulu teu ; 7) volienti'a face, este unu ingratu ce nu mai merita
fiendu in fapta iuseparabile conjuncta benefacere; catubene ti am facutu etc, si
cu mentea, connoscere implica forte a- tu totu nu connosci ; de ad : 6) a condose si ide'a accossoria de voire, asid co nosce de la cineva bene sau reu, a acconnoscere = a vr a connosce : a') in ceptd sau cord : bene am connoscutu de
genere, a ved addeverulu si a se Bpi la tenet clro neci unu reu n'am cannocu mentea si ftninfa de densulu, a recon- scutu; si cu obiectu indirecta de lucru
nosce, a se inchind la addeveru, a si da, n'ant connoscutu neci reu neci bene d'in
consentimentulu, etc. : a connosce erro- acestu medicamentu ; in acestu intellessu
rea, peccatulu, fora de legea sea; a con- connoscere se appropia de sentire, cumu
nosce dereptatea , addeverultt disseloru s'a vedutu si la I. de sub I. ;II. in incuiva; nemine nu connosee pre Tatalu tellessu mai originariu, connoscere =. a
fora Filiulu, dice Jesus; toti connoscentu se adoperd d'in tote poterile a connosce
.

co ai dereptate; mai vertosu cu negatione,

unu ce pre deplenu si in totulu seu, a

a nu connosce = a nu vr se connosca,
a nu lad in considerare, a nu av respectu, a nu vrd se audia, etc. : intre ai
sei au venitu si ai sei Itt4 l'au connoscutu ; candu e vorb'a de dereptate, ntt
connoscu amici, nu connoscu frati, nu
connoscu parenti ; nu te connoscu cine

cercetd pre tote faciele, in tote momentele si arnm.enutele importauti; si in

speciale, ca termiuu juridicu, applicatu
la cellu cui compete si care are detoria
de a adund lote notitiele necessarie pentru judicarea si deciderea unei cestione
judiciaria : advocatulu e detoriu a connosce caus'a ce are se appere, judicatoriutu, e detoriu a connosce de causa in

esti; nu te connoscu, neci de dontnu, neci

de judicatoriu allu tneu; unu ontu 2224

www.dacoromanica.ro

870

CON.

CON.

ainte de a judicci; judicele de instructione

sau judicele instructoriu, cumu se chiama in legislationea actuale, este judicele

connosoutoriu de cause.
CONNOSCUTORIU,-toria , adj. s.,

cognoseens, coguitor, peritus, (it. conoseitore si eognosoitore); care connosce sau serve a connoscere : judicele connoscutoriu, (vedi in speciale connoscere

sub II,); facultate connoscutoria; omeni

connoscutori de locuri , de formosetiele
artei de a serie; fiti connoscutori de cei
ce ve faou bene cumu si debenele facutu.
CONNOSCUTU,-a, d'in connoscere,
part. passivu, eoguitus, notus; eeieber,
clarus, famosus: 1. cu intellessu propriu

pucine ~ice; b) reale : cc) ni., connoscutu=ce se connosce : a procede, in

demonstrationea si cercetarea addeverului, de la connoscutu la neconnoscutu;.
(3) f., connoscuta, neconnoscuta (subintel-

lege : cantitate) : candu ai adjunsu a

collegti intr'una ecatione connosoutele
cu neconnoscut'a, prin certe simple operationi de calculu, poti usioru afl neconnoscut'a.
CONNUBIALE, adj., connubialls;
de connubiu : legamentu connubiale, de,
repturi connubiali.
CONNUBIU ,s. m., pl.-e, connubium
(con-nubere); 1. casatorire si casatorfa,

scutu, locuri connoscute, muiere neconnoscuta de nemine; probitate connoscuta

prin. incercare; /apea se connosce, clero
causele ei sunt inco neconnoscute , si

ca institutione civile, pre caudu conjugiu arrta unione simpla naturale a omului cu femin'a; de ad : 2. connubiu
=dereptulu de casatorire dupo principiele dereptului civile romanu : la connubiu aveau tlereptu numai cetatianii

auctorii ei si mai pucinu connoscuti ;

.Romani,

omu connosoutu cu cineva differente de:

.Romani, dero erau liberi, poteau face

matrimoniu ; intre servi nu potea fi de

de partipiu, a) in genere : addeveru conno-

omu connoscutu cuiva; connoscutu e,

co omulu e upplicatu la reu; b) in speciale , construitu cu /acere, a face connoscutu : a.) cu obiectu de lucru, a face
se se connosca lucrulu , a da in conno-

cei ce nu erau cetatiani

ccitu contuberniu.
CONNUMERARE, v.,. connumerare
(con-numerare); a numera impreuna Cu

altii.

scentia unui-a sau mai multoru-a : a

CONNUMERATIONE, s., connume-

l'ad si altoru-a connoscute sentimentele

si cogitationile selle; a face connoscutu
amiciloru, co nu se mai potu stringe in
acellu-asi locu : a face totoru-a connoscute si familiari notionile de economa

ratio, stringere a mai multoru numere

lu connoscu; y") a straluci, a face fafia in bene sau in reu : multi nepotendu a capite unu nume prin virtu-

botica, hyperbolica ;b) glande de form'a cellei de pinu ce se afla aprope de

in una summa.
* CONOIDALE, adj., (it. conoidale,
fr. conoidal); relativu la conoide, in insemnarea de substantivu.
nationale; p) cu obiectu de persona : ce) a ' * CONOIDE, adj. s., (it. conoide, fr.
face se fia connoscuta person'a in natur'a conade); cu forma de conu ; de mi s.
f., conoidea sau m. conoidele: a) corpu
sea, in calitatile, meritele selle, etc.
a face connoscuti cuiva auctorii antici ; solidu ce smina in forma cu unu conu,
P") a recommenda, a pune in relatione : si in speciale, corpu generatu d'in rotafa me connoscutu cu amiculu teu; a se tionea unei parabole, unei hyperbole
face scnguru connoscutu celloru ce nu sau unei ellipse : conoide elliptica, para-

tile loru, cautara a se f ace connoscutiprin

cutediatorie crimeni : 2. in intellessu de adiectivu, famosu, celebru, fia in bene sau

in reu : lotri connoscuti; 3. absolutu ca

substantivu : a) personale, connoscutu,-a

tertiulu ventriculu allu creierului si care

se dice si glande piniale,

CONOPE, s. m., (fr. eouops d'in

x(l)voyl=culice); genu de insecte , cari,
ca culicele sau tintiariulu, sugu sangele
omului si altoru animali.

persona cu care se afla cineva in rela-

CONOPIDE, s. f., specia de planta

tioni amicali : unu connoscutu, mai multi

connoscuti; am multe connoscute, dero

leguminosa, fr. clion-fleur.

CONOPIU, s. ni., p1.-e, conepeum si

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

eonopium (zonomany d'in motp=conope), lucru facutu d'in tessutura forte

suptire, ce se pune asupr'a patului spre
a serv de apperatoriu contra culici sau
tintiari, (vedi si canapeu).
CONSA.CERDOTE, s., consacerdos,
collegu in sacerdotiu.
CONSACRARE, vedi consecrare.
CONSALUTARE, v., consalutare

(con-salutare); a saluta multi sau toti

871

multora deslave unu furtu; conscienti'a

-omettiloru, genului omenescu, totoru cel-

loru conjurati; a admitte pucini in conscientg a crimei; 2. dro mai vertosu ,

facultate prin care omulu se sente si connosce pre sene, adeco fientra sea si tote
cte se petrecu in seno, cumu Si actione
sau actu allu acestei facultate, si a nume :
a) conscientia psychologicca sau metaphysica, sentimentu sau connoscentia ce are

impreuna.
CONSALUTATIONE, s. f., consalutatio; actione de consalutare.

omulu de fientra sau essistentra sea,

CONSANGENI TATE, 's. f., co s an-

nu au inco conseientia de sene; in somnu

profundas perdemu conscienti' a, asid co
nu avemu conscientia neci de viselevisate

guinitas; legamentu de consangenita

intre frati este consangenitate; metaforice, analogia, similitudine ; consangenitatea acestoru doue doctrine.
CONSANGENIU,-a, adj. s., consanguineus (con-sange); E. cellu essitu d'in
acellu-asi sange cu altulu sau altii, cellu

ce se alla cu altii in legatura de sane;

se dice in intellessu strimtu de frati si
sorori bone, ro in intellessu larga de
veri-ce alta persona legata cu altele prin

sauge;applecatu si la bestie : consangenii arieti;-2. prin metafora, analogu,

r., sernine, care sta in strinsa relatione
eu ceva.
CONSCENDERE, conscensi , conscensu, v., eonscendere (con-scendere);

de poterile, actionlle, affectele selle, sen-

tirea sau sentimentuln de sene :pruncii

in asseminea somnu; bestiele chiaru si

cene mai intelligenti nu paru a cav con-

scientia : unu tnundru si potente callu ,

de essemplu, nu s'ar lass se l'allerge de
lat spumedia unu fragile copillu, dco ,ar
av conscientia de setae si de poterile selle;

conscienti' a, casi celle alte facultati alle

omului, se desvolta prin cultura : conscienti'a unui orna sau a unui poporu
culta e cu multu mal clara si mailuminata

de catu conscienti'a unui poporuincultu

si barbaru; conscientia de essistenti'a, de
poterile, de errorile, de culp'a, de peccatulu, de virtutile nostre; av deplena
conscientia de ce facemu si dicemu; a /iz-

a se sin, si in speciale, a conscende in

nave sau una nave=a se sin in nave, a
se imbarci, a pled pre una nave; de unde si in genere, a se suf, a se urca : a
conscende in carral sau carrulu, a con-

ad cu conscientia sau fora sonscientia,

cad lesinatu si a rernan indelungu
fora conscientia, a recuperd conscien-

scende unu munte, una costa de collina.

CONSCENSIONE, s. f., conscensio;
actione de conseendere.
CONSCIENTE, part. adj. d'in con-

justulu de injustu, cumu si actione sau

actu allu acestei facultate, sentimentulu si connoscenti'a benelui si reului
morale, cumu si sentimentultr de placere san de dorere ce incerca suffietulu

scire, comiden s (compara si fr.conscient):

poporu consciente de missionea sea, (vedi
si COIISCiU).

CONSCIENTIA (pronuntiatu si : coscientia, cusciintia), s. f., conseientia

(compara si it. couscienzia, coseienza
si conscienza, fr. conbcieuee); statu,
facultate, cumu si acta allu cellui consciente sau consciu : 1.scire sau colmoscentia ce are cineva despre ceva intpreu-

na cu altii, connoscentia commune mai

rnultoru-a clesRre ceva; consciente a mai

ti' a, etc.; b) conscientia rnorale, facultate

de a discerne si connosce benelo de reu,

nostru pentru una bene sau una ieu

facutu : a) in genere : mare e poterea
conscientiei si pentru cei boni si pentru
cei rei, coci cine n'a faculta reu, nu se
teme, ro cine a peccatuitu, duce frica de
pena; conscienti'a bona imple suffletulta
de nespusabuccuria, ro consciente a rea
appesa anim' a cu grelle doren i si spaime; vocea conscientiei consciente a recusa, repugna, resiste; conscienti'a dicta,
iMpune, consente; a intrebd sato, con-

www.dacoromanica.ro

872

CON.

CON.

sultd con,scientr a sea; a se consilid Cu

conscienti'a sea, a lud consiliu de la

conscienti' a sea; judeciulu sau judecat' a
conscientiei, tribunariulu sau forulu conscientiei; santuariulu, fundulu conscientiei, 4 append la conscienti'a cttiva; conscienti' a publica, conscienti'a nationale,
consoientia genului umanu , conscientia
tierepta, severa, rigida, curata, impacata,
delicata, etc.,-si d'in contr'a : conscientia

addormita, grossa, larga, maculata, interitata, incarcata de peccate, etc.; b) in

specials: a) conscienti' abona, conscientia
a benelui: conscientrapropria are pentru
noi mai mare valore de ditu vorbele totorte-a; cutediu a ti scrie asid, incorag iatu
de conscienti' a detoriei; a av conscientr a

impacata, a fi cu conscientra impacata;

conscieittr a cere Se implenescu a cesta
detoria; (3) conscientia rea conscientia a
reului : conscienti' a mustra pre culpabile;

a av pucina conscientia, a nu av6 con-

scientia, a fi fora conscientia, a lucrd

fora conscientia, (vedi si mai diosu la c);
conscientra nu mi imputa nemica, n'am
nemica care se mi appese pre conscientia;
a av multe pre conscientia, a nu av ne-

mica pre conscientia, a /uti sau nu lud

ceva pre consoientia; a si incarcd consciente a, a si descarcd sau usiord con-

a /ucr sau face in conscientia, ca oppositu la a lucr sau face fora conscientia:
cc) a lucra cu deplena connoscentia de
lucru, a sci ce face : 13) a lucr cu cogitu

curatu, a considera lucrulu ca una detoria sacra de implenitu cu religiositate

si scrupolkitate, a lucra d'in tota anim'a
si d'in tote poterile, cu tota accurateti'a; asi, si : a crede, a judicd in conscientr a, in bona conscientia; inse : in
deplena conscientia , in tota conscientr a, etc., se referu mai multu la conscienti' a psychologica; asia. si : sentiu in
consciente a mea, precandu : sentiu in
conscientia, pote av si intellessu psychologicu, d6ro si mai vertosu are intellessulu morale.
CONSCIENTIOSITATE, s. f,, (it. coseionziosit4); calitate de conscientiosu.

CONSCIENTIOSUra, adj., (it. cosolenzioso, fr. consciencleux); plenu de

conscientia, in insemnarea morale a cu-

ventului, si in speciale, in insemnarea

de bona conscientia : mu conscientiosu
in tote cate dice si face; lucru conscientiosu=facutu in conscientia.
* CONSCIRE, consciui, consciutu, v.,
conscire (consciu); a fi consciu, a se sci
pro sene , a av conscientia atitu in

intellessu psychologicu, catu si in in-

scienti'a; vermele conscientiei mustrarea

sau batalra de conscientia ; scrupule de
conscientia ; 7) in intellessu religiosu

tellessu morale.

se nu punemu in contradictione con-

marturu, confidente, complice, etc.: consciu allu consilieloru, cogiteloru,planuriloru cuiva; consciu de intrige, de conjuratione, de tote crintenele comtni,sse;

scienti'a religiosa cu conscientr a morale

sau cu conscientr a politica, adeco conscienti' a umana in contradictione cu sene
insasi; essame de conscientia inainte de
confessione, inse : cei boni facu acestu
essame de conscientia si in alte impre-

giurari si ca mai desu, spre a se judicd

si correge pre sene : Seneca si Oratiu
recommenda tOttl desu si severu essame
de conscientia; casu de conscientia; inse
si afora de domeniulu religiosu : a face

casu de conscientia =a face scrupulu

de conscientia ; a tentd, turburd, torowned conscientiele;libertate de conscien-

tia, differitu de : libertatea conscientiei;

e) chteva essemple de constructioni alle
cuventului conscientia Cu preposetioni,
mai vertosu cu prep. in, in conscientia

CONSCIIJ,-a, adj., consci 118 (con-scire)

care cu altulu scie ceva, si 'de aci ,

applecatu, prin metafora, si la lucruri:

nopte conscia de multe tftrpitudini ;
care se scie pro sene, care are conscientia, fia psychologica sau morale

a) in genere : pruncii nu su conscii,

precumu nu su conscii neci omenii mari
cofundati in preffundu SOMMIG ; nu mi
sunt consciu de neci una culpa; anima
conscia de innocenti'a sea: b) in speciale
care are conscientia de hone si de reu,
si mai vertoSu, care se scie prd gene culpabile.
CONSCRIERE ,, conscrissi , si conscrissei , conscrissu si onscriptu , v.,
eonsoribore (con, si scriere); a serie im-

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

preuna, si a nume : 1. a eonehiami sau

stringe prin inseriere : a) despre militari, a reerutl : a conserje noue cele de
callari; de ad, conscriptu, ca adj. si sub.
cellu luatu la militia, si in speeiale, cena

de eurrendu luatu la militia, reerutu,

si de ad, prin estensione, noviciu, tirone, inceputoriu, fora esperientia sau
en pucina esperientia in ceva; brdespre
cetatiani allessi si inscrissiintr'una certa
clase sau categora: a conserje trei cetaturie de callan; a conserje toti copillii

in etate de a frecenta scol'a primaria;

e) mai vertosu despre senatorii vechiloru

Romani, de unde espressioni ea : patri

conscripti : a) titlu datu senatoriloru

Romani ca inserissi legitimi in acea ordine; p) in speciale inse app/ecatu in-

taniu la cei de ordine epestra, eari se

allegean si admitteau in senatu pentru
completarea numerului ; 2. a pune impreuna prin serissu, a compone : a conserje una carte, unu mare volume asupr' a

analogiei, unu contractu, unu tractatu,

unu testamentu ; 3. a serie preste totu
sau in totu : a conscrie paretii cu carboni.
CONSCRTTIONE, s. f., conserlptio,
d'in conscriptu de la conscriere, actione

si resultatu allu actionei de conscriere

conscriptione de marinan, de pedestri,

de callan; estu annu nu se face con-

873

nale d'in unu pri n eipiu, d'in una premissa,

d'in unu postuIatu, etc. : conclusionea

tea n'u e consecente premisseloru; b) in
genere, eonformu Cu rationea, cuvenitu,
concorde, etc.: fapte si disset onsecetaki:
.omu consecente siesi in tote c,a`te dice si
face; 1214 e consecente a dice si fac,e asid;

s. m., reale, corasecentele, pl. conse..

centi-i, ca oppusu la antecedente-le: a) in
genere, totu e urmedia de aprope; fi) in
speciale, consecentele=allu doile terminu
allft unei ratione : a multeplied consecentii mai multoru proportioni.
CONSECENTIA, s. f., consequentia
(it. conseguenza, f. consdquence); UDU

ce consecente, unu ce care vine dupo

unulu sau mal multe alte lucruri, care

esse de neapperatu d'in altu ce, cumu

ordinea de suceessione : 1. in intellessu
materiale ; a nota marsulu si consecen-ti' a evenitnenteloru ; lucrulu pote av
consecentie bona sau relle, vettematorie
sau utili, gloriose; de aci, consecentia=
insemnatate, importantia : oniu de nutre

consecentia; 2. in intellessu logia si

morale : a trage consecentie false d'in
principie addeverate; nu afii con,secentia
in cogitarea si portarea acestui ontu.
CONSECERE, consecui, consecutu

ft

si consectu, v., consegu (con-si 1. secere);

a urm4 de aprope, a urmar; si de aci:

scriptione; conscriptionea utaui impor-

a imit a adjunge, a obtin, a capiti.

tante opu de filosofia.

CONSCRIPTORIU,-toria, adj. s., conscriptor; care conscrie sau serve a consc riere.

Radedin'a vorbeloru : consecente , consecentia, consectare, consecutione, consecutivu, etc.

CONSCRIPTU,-a, part. adj. s.,

scrIptits;

con-

vedi conscri ere.

CONSCRISSU,- a, d'in conscriere :

1. part.pass., militarii de currendu con-.
scrissi; 2. supinu : nu e tempulu da con-

scrissu classea juniloru mai MiCi de

20 de anni.
* CONSECENTE, part. adj., couse
(it. consequento si consegueute,
fr. consguent); care consece., urmedia
de aprope dupo altulu, vorbindu de suecessione in tempu sau in spatiu si mai
allessu a effeetului dupo causa : pericle
de necesse consecenti bellului; dero mai
vertosu in intellessulu logicu : a) ce esse
sau se deduce in modu logicu si ratioquens

* CONSECRARE, v., consecrare (con-

sacrare); predeplenu si fora reserva a

sacrd sau face cera sacru, a dedicA sau
inehink cera divinitatei sau baserieei :
1.

proprie, a) in genere : a consecrd

unu templu, una baserica,unu locu, una

selba, una casa, una mosia; N in speciale, vorbindu de persone, a divinisi,

a apotheosa, a pune intre diei; 2. metaforice : a) in genere, a dA eu totulu,
a inehink a destini, a applid fora reserva, a saerifie4 : a se conseerd la stu.
diulu filosofiei; a si consecrd tempulu,
vide ala ammeliorarea instructionei; b) a
sanetioftd, : cuvente consecrate prin usulu
consecrd

poporului; c) a immortalis6
memorea barbatiloru mari.

www.dacoromanica.ro

874

CON.

CON.

CONSECRATIONE, s. f., consecratio; actione de consecrare con,secrationea l.inui templu la una divinit ate, consecrationea unei institutione prinlung'a

cu semnatur'a numelui, etc., a sigilla,

a inscrie sau subscrie, a subserun : a

sea durata.
CONSECRATORIUrforia, adj. s.,
consecrator; care consecra.

m cu altulu, spre a di deplina validitate semnaturei acestui-a : unu secretariu

consemna actele semnate de presedente,
unu ministru consemna decretele principelui ; in acestu d'in urma intellessn
se applica mai desu contrasemnare; 2. a,
confirma, a addeveri, a garant : faMe
attestate si consemnate prin multe documente si monuniente; de aci prin metafore : a) a incredenti, a commette
a consemn averea unui bonu administratoriu; N in speciale, a depone ceva,
mai vertosu una. summa de bani, care
are se se d cuiva la tempulu si loculu
cuvenitu : deco nu Vrei a accept summ'a acesta-a, eu me ducu se ua consemnu; de mi vei face ce ti ceru, ti voiu cid
una miie de lei, pre cari si consenanu de
acumu; c) clero si in genere, a da, si mai
vertosu , a di ca parte cuvenita, sau, a
da in manule cuiva, a trade : consemnara pre Filiulu omului in manule car-

*CONSECTANIU,-a, adj. s., consectanens (d'in consectare); E. ardente sectatoriu; 2. cu totulu consecente,
* CONSECTARE, v., consectari, d'in
consectu de la consecere, pa forma intensiva d'in aoestu-a, consectare=a urmari cu mare ardore sau inversionare,

atan in intellessu bonu, cumu : a consectd avutie, gloria; citu si in intellessu

: g consectd catite lnimicului puse
in disordine.
CONSECTATIONE, s., f., consectatio,(actione de oonsectare.
CONSECTATORW,- toria, adj. s.,
conscetator; care consecta.
CONSECUTIONE, s. f., consecutio;
d'il consecutu de la consecere, actione si
effectu allu actionei de consecere : 1. armare ca effectu lipsea de dorere are ca
consecutione placerea ; 2. mai vertosu,
urmaxe regulata, successione ordinata

si in speciale, suabessione regulata a

cuventeloru in formele cuvenite : consecutionea tempuriloru din proposetioni
secundarle cu tempurile din proposetio-

nile principai; 3. adjungere la ceval,

capitare, castigare.

consemn, epistolele , decretele, saccii

bani, unu contractu; mai vertosu, a sem-

turariloru; a da in custodia; 3.a semi

bene, si de ad, a da tote semnele ce facu
connoscutu unu ce, a descrie, a espune,
a insemn : a consemn faptele memorabili allebarbatiloru illustri; a consemn motulu tempului; a consemn lapt'a
in annalile statului.
CONSEMNATIONE, s. f., consigna-

CONSECUT1ITU,-a, adj., (it, consecu-

tio; actione si effec.0 allu actionei de

consecutu, de
tivo f fr. conscutif);
la eonsecere, ce urmedia 8au vine immediatu dupo altulu : cinci dille consecutive, in trei dominico consecutive.
CONSECUTU,-a, part. si supinu d'in

consemnarc : consemnationea summei

promissa, cassa de depuneri si consemnationi.
CONSEMNATORIU,-toria, adj. s.,
care consemna.

consecere, consecutus-uni.
CONSEDERE, consedui, consedutu
si consessu, v., considere (con si sedere

=siedere); a sed mai multi impreuna,

a sed in multime, si in speciale, a sed
cu unu scopu, pro cumu, spre a ,spect,

CONSENSIONE, s. f., COUSCHbi0; d'in

consensu de la consentire , actione de

consentire, si statu resultante d'in acesta actione.

p, delibera, a jUdica, etc.

CONSEMNARE, v., consignare, (it.
consegnare fr. consigner; d'in con si

signare=segnare=semnare); 1. a proved ou una ~tau, si in speciale , pu

* CONSENSU, s. m., con sensus; (d'in

consentire); actione, actu, cumu si statu
produssu prin actionea de consentire
unu inferiore nu pote face nemica fora
consensulu superiorelui; la casatorla se
cere consensulu conjugiloru, clima si allu
parentiloru loru; consensulu totora ome-

unu semnu assecuratoriu, Cu unta

niloru, totoru poporeloru intr'una cre-

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

consensulu partiloru corpudentia;

lui, sympathia.
* CONSENTAN1U,-a, adj., comenta,

neus (din censentire); care consente =

cuvenitu, in armona, aptu sau'adaptatu,
invoitu'
conformu, etc.,
e concorde,

respunsu consentaniu Cu cestionea; doc-

trina consentania ca sene insasi, cu rationea, ca natur' a lucruriloret; opinioni

consentanie ca doctrinete sanitose; iegi
si instituto comentanie ca natur'a poporului; barbatu consentaniu cu sene ;
nu e consentaniu ca cellu ce nu selassa
infrange de frica, se se lasse infrange
de concupiscentia.

* CONSENTE, mai vertosu pl. sonl

senti, comentes, applecatu la diei, diei
consenti = dit consentes, in acellu-asi
sensu cu diei complici= dii
doue-spre-diece devinitati, sesse diel si
sesse diee, cari formau eonsiliulu ordinariu allu lui Joue; dupo unii de la consulta

= sum impreuna, dupo altii de la consentire = consentire.

CONSENTIENTE, part adj., censentiene, (it. consenziente); care consente-,
(vedi consentire).
CONSENTIMENTU, s. m., p1.-e, (it.
consentimento, fr. consentement) ; actione, actu, cumu si statu produssuprin
actionea de consentire, consensu : consentimentu tacitu, a se insorci fora c9nsentimentulu pareettiloru.
CONSENTIRE, consentiu, si consentu; consentii, consentitu si cousensu y..

consentire, (con-sentire = semtire); a

sentf acellu-asi lucru cu altulu, si de

conscienti' a, demnitatea nostra consente

sau nu consente la ceva.
CONSENTITORIER-toria, adj. s (it.
consentitore); care consente,

CONSEPELIRE, tart., consepailti

si consepultu, v., consepelire (ort-sepelire); a sepelisauimmormentA impreuna.
*CONSEPIRE part., consepitu si conseptet, v., consepire (con-sepire); a sepi
san. inchide cu gardu de tote partile, si de
ac, a inchide veri-cumu de tote
CONSEPITLTU,-U, part. adj., d'id
consepelire, consepultus-a-mm.

CONSERERE; conserui, conserutu

A consertet, T., donserere (con-serere); a
seresau inseri6, impreuna, si de acf, a un,
Mimad, collega, impletticf, etc., a can-'
sere salba d'in margaritarie si'd'in gem-i
ene; flori conserte culauri in capillii sei;

in speciale, a consert enana cu mema,

braciu ca braciu, peptu ca peptu, etc.,
a se lud, la batalla, a se lov, a se luptd,
a se bate, a se certd.
**CONSERTIONE, s. f., consertio;
d'in consertu de la conserere, actione si
resultatu allu actionei de conserere.
CONSERTU,-a, part. adj. si
CONSERTITU,-a, part. d'in conserere, consertuf-a-mn.
1 CONSERVA, conserva, femininu
d'in conservu.
2 CONSERVA, s. f., (it. conserva,

fr. conserve; d'in conservare); 1. abstractu, actu de conservare : sunt

puri in cari pare co se face mai mare
conserva de luehina sau de caklura; a
face conserva de Tocurile formose lesse

ac, a se un in sentire, cogitare, 'voire:

a se un in pareri, a se invo, concorda, a armonisd, a se cuven : te rogu se
eonsenti si tu la cale c credemu noi co
e bene ; toti consentu a dice co tu esti
cellu mai bonu ; filosofii acadentici nu

in auctorii classici; cidro mai yertos'

2. concretu : a) ceva conservdtu, si a
nume a) fructe si alte assemeni lucruri
coudite sau eonfecte du sacharu, cari se
conserva indelungu bone de mp,ncar6;

consentu in multa ca cei peripatetici; cine

tace, consente; a consent cu sene insusi;

sau ferte si consereutte in receptacle inchis e in moda ertneticw; confectura

sau preparatione farmaceutica
vegetali Cu sacharu : conserva de rose,
conserve de viorelle, de absinthiu, de lienia; b) ce sel.ve a conservare, si a nume : a) nave ce insociesce alta nave, spre
a ua adjutd si apperk la neVoia , si in
genere, navi alle mai multoru patronit

toti consentira a dd foca cetdtei si a uccide pre cei mai insonnati cetatiani;
si cu subiectu de lucran i : gesturile se
cade se consentict ca celle spuse; partile
corpului ornenescu consentu de minune,
si producu prin ac4ta-a formoseti' a corporcile; legea nu consente cu seete insasi;

(3) carne, lapte, pesce, legume, etc., copte

www.dacoromanica.ro

CON.

876

CON.
,

cari, pentru conservatione, callatorescu

impreuna ; 3) loca de conservare : conserva de neue, de ghiacia, de apa; y) instrumentu de conservare, Si in speciale,

pl. conserve = ochialari cari marescu

pucinu obiectele i cari servu la conser-

vara; vefirei.
CONSERVARME, adj., conserva-

bilis; care se pote conservdre : vinulu

aspru e conservabile.
CONSERVANTE, part. adj., conservans (h. conservante); care conserva.
CONSERVARE, v., conservare (compara si it. conservare, fr. conserver, d'in

can si servare=serbare); a fin ceva in

statulu seu, a pastrd, a appera, a nu

lama se se strice, se se vetteme, se se
perda : Donmedieu nu numai crea, ci si
conserva fientiele d'in immensulu uni-

versu; fiecare anitnale cauta a si conserva vieti'a; astadi nu se uccidu, ci se

conserva captivii;

conservd flori, vinu,

carne; a si conservd starea parentesca

intacta; a consermi lenmele de paredione, ferrulu de rugine, vestimentele de

umeditate; a si conservd sanitatat corpu/ui, putitatea suffietului; a conserva

metnori'a cuiva; a conserva crederiti'a,
fidelitatea, contractulu, tractatulu, conventionile inchiaiate, datinele strabone;
colorile se conserva, candu nu essu sau
tau se stergu.
CONSERVATIOYE, s. f., conserva-

b) in bene , partitu politicu, care are

dereptu principiu doctrin'a de a nu admitte de cfitu gradatu reformarea leinstitutionilorn stabilite ; de
giloru
ad si subst. in. personale, unu conser-.
vativu , omu ce se tine de partitulu sau
doctrin'a conservativa in amendoue insemnarile descrisse.
CONSERVATORIU , - gorja, adj. s.,
conservator (it. conservatore si conservatorio, fr. conservateur, si conservatoire); care conserva sau serve a conservare : Domnedieu tau e numai creatoriu, ci si conservatoriu allulumei; conservatori de archive, de monumente, de
bibliotece; medie conservatorie de putredione, de rugitte, de corruptione; in speciale, partitu conservatoriu =parte conser vatoria=partitaconservatoria, etc.,de
unde sts. m. personale, unuconservatoriu
=unu conservativu (vedi conservativu);
s. m. reale, conservatoriu, pl. conservatorie ; mediu sau locu de conservare in
genere-. conservatorie de obiecte pretiose;

si in speciale : a) institutu de instructione cu scopu de a conservd si totu de

una data a cresce unu cercu de connoscentie : conservatoriu de musica, de arti

si maiestrie ; b) institutu unde se punu

copilli orfani, cumu si femine , spre a
i invetia, ceva si a i preservd de corruptionea morale.
CONSERVATRICE, s. f., con servatrix

ti; actione si effectu allu actionei de

(it. conservatrice), femininu d'in con-

conservare : conservationea vietiei,sanitatei, averei, dereptulu de conservatione

ce are fiacare fientia; conserattionea hypoteceloru.
CONSERVATIVIT,-a, adj., (it. conservativo, fr. conservatif); aptu saudispusu
a conservare: scriptur' a e conservativa a
celloru de dentultu intemplate si sciute;
partitu conservativu=parte conservativa
si absol. conservativa : a) in reu, partitu
politicu, formatu mai antaniu in Angli'a,

servatoriu, camu in acellu-asi intellessu

cu allu formei conso- vatoria, (vedi conservatoriu).

CONSERVITIU, s. m., conservitium; stare de conservu in amendoue in.'

semnarile acestui cuventu.
CONSERVITUTE, s. f., couservitus; stare de conservu in insemnarea a-

spre a appera vechi'a constitutione a

statului si a basericei cu tote rellele si

cestui cuventu de sub 1.

CONSERVU,-a, s., conservusa (con
si servu); 1. in intellessulu anticu, care
impreuna cu altulu e servu (=sclavu);
de aci, in intellessUlu feudale, care im-

abusurile acestei constitutione; de aci,

preuna cu altulu e servu (=claaasiu);

in genere, partitu politicu in veri-ce trra

constitutionale, care tine la vechiele legi
Cu tote defectele iota, si se oppune prin
urmare la veri-ce reforma si progressu ;

2. in intellessulu mai nou, care impreuna

cu altulu e servu (=servitoriu).

CONSESSORIII,-soria, adj. s., con-

sessor ; de la consessu d'in consedere,

www.dacoromanica.ro

CON

CON.

care consiede, care siede cu altulu sau en

altii impreuna.
CONSESSIJ, s. m., cousesaus-iis;
d'in consedere : 1. abstractu, actulu de
t:onseclere, si de sil, dereptulu de consedere; 2. mai desu inse, cei ce consedu,
adunare sau societate de consedenti sau
consessori; si de ad., locu unde consedu :
consessu teatrale.
CONSIDERABILE, adj., (it. consi-

877

neva; a lucrd numai dupo malura consideratione a facendei, a lucrei fora neci

una consideratione;stima, onore, pretiu, si de ad, importantia, insemnatate

a uv zare consideratione pentru cineva,

a assecurd pre cineva de destins'a sea

consideratione; a fi in con,siderationea
cuiva;
lucru de consideratu, ratione,
motivu, mobi1, impregiurare, etc. : considerationi de interesse, de saritate, con-

siderationi morali, personali, etc., ne

ratu, demnu de considerare : rationi facu se lucreimu asid sau altamentre ;
derabile, fr. considdrable); de consideconsider abili; tempu considerabile,lungu;

in considerationea starei, positionei, im-

cantitate considerabile, tnare ; persone

pregiurariloru, etc.

considerabili.
*CONSIDERANDU, ve di considerare.
CONSIDERANTE, part. adj., con-

*XONSIDERATIVII,-a, adj., (it. considerativo); care considera.

* CONSIDERATORIU,-toria, adj. d.,
considerator; care considera .:-maturu
consideratoriu allu totoru momenteloru
unei affacere.
* CONSIDERATU,-a , d'in considerare: 1. participiu, consideratus-a-um
a) passivu , de tote partile observatu ,
bene si afundu cogitatu, luatu in bagare

siderans, (it. considerante) ; care considera.

CONSIDERARE, v., considerare,
a spectk, a observk cu attentione : 1. proprio : a considera unu tabellu, unu
ficiu, una opu ore care de arte; comiderinnu lucrurile ce ne facu una viva impressione ; a considerd in delungu unu
lucru sau una persona, spre ate connosce
si destinge de altele; considerati nu cumva se cada ceva d'in carru; considerandu
co frundiele cadeau d'in arbori; 2. metaforice, a se uit de aprope cu mentea,

de sema, si de aci, estimatu, onoratu

lucrulubene consideratu, omenii cei Jai
considerati d'in acea cetate; b) ca adiectivu, cu intellessu activu, care considera

tote cate vede, ande, lace sau dice, si

prin urmare, cogitatoriu, prudente, ina cogiti maturu, a reflecte, si de ad, a telleptu , etc. , oppusu la usiorellu, tejudicd, a estima, a pretiui, a lid in ba- merariu, precepitatu, etc. : fii mai congare de sema, a av stima, etc. : a con- sideratu si mai pucinu impetuosu ; apsider lucrulu dc tote partile, in seno si plecatu si la lucruri : a face passi nein relationile lui cu alte lucruri; consi- considerati; 2. supinu, consideraban-fi t
dera cei tu ar fi de bene se l'ad asid; a assemini lucruri nu su de consideratu.
* CONSILIANTE , part. adj., eonsiconsider pre cineva ea botn; a nu consider ceva ca importante; a consider liana (it consiliante); care consilia.
considerandu co este

CONSELIARE si consellare, V., con-

una formula forte usitata in decrete,

siliari; a d consiliu sau consilie, a indemna se faca, a inveti, a prescrie : a

consilid pre cei nesciutori si dubiosi e

ceva ca nemica:

sententie si conclusdbin genere, formula

prin care se premittu cuventele sau rationile conclusului; de ad, considerandu,

applecatu forte desu ca s. ni. reale, unu
considerandu, mai multe considerande,

fapta omenosa; te consiliu se faci sau se

cu intellessulu passivu de ceva ce e de

consideratu, (vedi suffissu andu), si de
ad, cuventu, ratione.
CONSIDERATIONE, s. f., conslderatio; actione.de considerare : considerationea totoru inzpregiurariloru, a
luc in consideratione celle spuse de ci-

silia bene pe cellu porbosu; rationea,

nu faci, nu te consiliu .se faci; cine te con-

saja se te porti asi? tellu sanitosu conprudenti' a, esperienti' a ne consiLia se facemu sau se nu facemu ceva; unu medicu

mi consilia baie reci, altulu mi consilia

a se consaid : a) a cere
baie calde ;
sau recepe_ consiliu : a se consilid Cu urniculu, cu rationea; una muiere se con-

www.dacoromanica.ro

878

.00N.

CON.

sitia Cu speclulu asupr'a ornatului seu;

b) a si di Unirlo altuia consilie, a des-

pulu, impregiurarile inco ne potu da

bate impreuna : membrii Jamiliei se

stringu si se consilia asupr'a interessi-

cinu de catu preceptu evangdicu : pentru consiliele evangelice nu se cere, ca

pentru preceptele evangelice, cu necessitate una observare rigorosa; consiliulu
unui medicu sau unui advocatu datu in

loru selle.
C,ONSILIARRI si conseliariu,-a, adj.
s., consiliarius;relativu la conbiliu, luatu

consilie; consiliuevangelicu dice mai pu-

ronsilia, si in speciale, care consilia d'in

officiu : consiliariu intimu, secretu, au-

scrissu; 3. facultatea de a face si lid

consilie, prudentia, mente sanitosa si
practica, providentia : lucrulu se face.

licu, ordinaria, estraordinariu ; consi-

cu anima barbatesca, dro cu consiliu

liarii tronnlui, principelui, conzmunei;

metaforice : meni'a e reu consiliariu.
CONSILIATORIU,-toria, adj. s., cota-

processu cu mai multa ardore de catu

mi vertosu ca s. m., consiliariu=care

siliator ; care consilia intfuna iMpregiurare data, si prin urmare differitu

de precedentele consiliariu.
CONSTLIV si conseliu, s.m.,
sil-1nm (it. consigno si conseglio, fr. con-

seil; d'in acea-asi radecina cu consule ,

consulere); 1. deliberare matura a unei
persone, dro mai vertosu a mai mul-

copillarescu; cauta se confessamu co amu

consilia; a Tateci fora consiliu; multi si

perdu si consiliulu impreuna cu starea;
bmu de bonu consiliu, care si sie si altord-a sao d bone consilie; de ad con-

siliu=providentia divina; 4. in intellessu concretu, persone ce tinu conciliu,

aprope in acea-asi insemnare en consiliu
(vedi mai susu la 1.) : a adund, chiama,
stringe, convoca consiliulu; consiliu pri-

eare se dice mai maitu de personele- adunata spre a delibera : incepura a face
consiliu si a dice; Oonsiliu fecera cartu-

vatu allu principelui, consiliu de statu,

consiliulu ministriloru; consiliulu communale, provinciale,judecianu; consiliu,
de familia pen tru minori sau interdicti;
academicu, universitariu, scolariu; consiliulu dieiloru, allu celloru

rarii cumu se prenda si se uccida pe

boni si intellepti; consiliubellicu, militare.

desus; consilie nopturne, tinute in timpu/u noptei; de ad: 2. deeisionea luata

dupo deliberatione : a) 4n genere, resolutione, plana, mesura, intentione, cogitu sau scopu: consilitdu teu de a picea

CONSIMILE, adj., constmilis (d'in

con si simile=smine); in tote assemine,
pro deplenu assemine cu
CONSISTENTE, part. adj., eoubi-

aeunru noptea,nu lupotu intellege; a com-

care consiste : 1. in genere : argumentu

consistente intr'unujocu de vorbe; difficultati de intellessu consistentiin incor-

toru persone asupr'a nnei cestione

deslegatu sau unei mesura de luatu ,

si prin urmare differitu de conciliu,

bina sau face unu bonu consiliu de batalla; capitaniiluaraconsiliu de a incepe

indatabatali ',a; inimicii si ponu castrele

inaintea nostra cu, consiliulu de a ne

tala medilocele de approvisionare; a ave
bone sau relle consilie pentru ceva sau

pentru ceneva; nu e culpa, unde nu e

consiliu; cu ce consiliu ati venitu ? a si
Bomba consiliulu; Domnedieu face deserte consilieleimpiiloru; b) in speciale,
invetiatura, ratiorke ce da cineva sie sau
altui-a, indemnn de a face sau un ceva
consiliu sinceru, intelleptu, salutariu,
bonu, reu; a da sabs recepe consilie; a
asculta consiliele sau de consiliele euiva;

steus, (it. consistente, fr. consistan*

rectionea testului; 2. in speciale, care

are orecare grado de soliditate : materia alba ceva mai consistente de catu
laptele; pescii au etrnea mai pucinu conetatea
sistente de catea alte animali;

consistente, care a adjunsu la ultimulu

terminu de desvoltare, fora inse se decline spre bbtranetia.
CONSISTENTIA, s. f., (it. consistenzia si conststenza, fr. consistance)
calitate sau stare de consistente : consistenti'a mierei e Inai mare de catu a
laptelui; crem'a de lapte are 9nai multa

a lucra dupo consiliulu altui-a sau nu- - consistentia de catu cellu alta lapte; cr' a
ymai dupo consiliele selle proprie; tem- are mai pucina consistentia de catu ro-

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

sin'a;leninu fora indestulla consistentia;

etate de consistentia=etate consistente:
tote cate efescu, adjungu la unu statu de
consistentia, dupo care urniedia seaderea
saudecrescerea; de ad con sistentia=stabilitate, permanentia, fissitate : nemica

879

* CONSISTORIALE, adj., (fr. tonsis

terial); relativu la consistoriu judecata consistoriale.

* CONSISTORIAkIT adj. s., eonsistorIanus; care face parte d'in consistomembru in consistoriu.

lume nu are consistentia, ri tote so

CONSISTORIU, S. m., pl.-e, eonsisto-

trecutoriertempulu forrnosu incepe aluci

consistentia; omu fora consistentia, fora
constantia sau fora consideratione: una
scire ira consistentia, incepe se con-

rim, (fr. consistoire; d'in consistere);

1. proprie, locu de consistere, = (adunare); de ad: 2. adunare de meet Ou

consistentea uuei ereditate,

celle d.'in cari acea ereditate consiste

firmd ;

sau se compone.
* CONS ESTERE, consteti siconstetei,
constatu, v., eonsistere (compara si ital.

eonsistere, fr. eonsister; d'in con sisistere; vedi si constare); 1. trans. a 'face
se st pre locu, a opprf, si de ad, a stabill, a fissd, a assecurd, etc.; dro, mai

vertosu t 2. intr., a std pre loen, a se

opprf, a sede, a incetd, etc., a) proprie:
a) in genere : candu adjunsi la ospetaria, consteti siincepui a cogitare; und'a
consiste, sangele consiste d'in circulatione ; fit) in speciale a') a consiste etc
a se oppri si std de vorba cu
cineva
cine va; f3') ca terminu militaria, consis-

tere = a se opprf d'in mersu sau a se

pune la loculu si in starea cuvenita
aripele armatei consistu callarii; d'in
fuga consistu si se oppunu cu vigore irairniciloru care i urniariau ; b) metaforice: a) a std ban, sed in delungu, a fi
constante, a persiste, a durd, a tine :nu
mai constete neci una colore; ,sunt margini d'in toll() de cari /224 pote consiste
benele; nu numai culpa, der neci suspicione de claim nu pote consiste pentru atare omu; p) a std, a essiste, a fi
fora agricultura nu pote consiste neci
unu statu; y) mai vertosu, vorbindu de
stattlu sau firea unui ce consideratu
essenti'a lui, in calitatile lui essentiali

scopu de a deliberd, judicd, decide, cum

si loculu unde se aduna, si in speciale

consiliulu imperatoriloru romani

consiliu allu papiloru format' de tarconsiliu allu unui episcopu ,
dinali ;
care judica pre preutii caduti in
inainte consistoriele judicaoculpemai
sice
stionile de casatoria.

CONSOBRINU,- a, (si cosotinutt

cusurinit), s., consobrinus; 1. prOprie
a) in intellessulu cellu mai strinsu, ceL
allu sorei mammei, vem d'in'sor'a
mammei; b) in intellessulu mai largu,
copillu d'in fratele sau sor'a mammei,
vent primario in genere; g. prin estensione, consanginu de departe.
* CONSOCIABILE, adj., consociabilis; care se pote consociare.
CONSOCIARE, T., consociare; a eace
sociu, a face COMmline, a un in strinsa
societate.
CONSOCIATIONE, s. f., consoeintio;

actione si statu allu actionei de consociare.

CONSOCIU,-a, s., consocias; sociu cu

altulu in commerciu sau in alte daraveri mai vertosu materiali.

CONSOCRIA. (redussu in pronuntie
locali la : cosocria, cusurgia, cuscria),
s. f., afiluitas inter consoceros;
mentu de affinitate intre consocri, (vedi
consocru).

CONSOCRIRE (redusau in pronuntie

locali la ; cosoorire, crlscrire),-eScu, V.,

victulu acellui poporu consiste mai: ver-

consocerum facere, fleri vel esse; 1. a

tosu in lapte, easiu, carne; in acesta-a,

consiste salutea si yviti'a eterna; fierfectionea omului consiste in vsulu bonu
ca oppusu la br6care
allu rationei;
progrediente, a st, in repausu, a se opprf, a inceti : e de observatu, deo mor-

face consocru : mi am pusti tote poterile

spre a consocri aceste doue fann7ie; Mc)

bulu cresce, coAsiste sau descrrsce,

mai vertosu : 2. ea refless. a s consobi : a) a se face consocru : fiendil co bmendoi aventu copilli potemu se ne eonSOCritY111

b) i fi consocru, in legam.entu

de consocrta :celle douo &cse regali se

www.dacoromanica.ro

880

CON.

consocrieau ; c) a si dice unulu altui- a

consocru; in acestu intellessu si activa
a consocri pre cineva.
CONS 0 CRISIORU,-a, (redussu in pro-

nuntie locali la : cosocrisioru, cusucrisioru, cuscrisioru), s., 1. deminutivu d'in

consocru; 2. specia de planta, pulmonaria
officinalis.
CONSOCRU,-a, (redussu in pronun-

solidans (ital. consolidante); care consolida : remedie consolidanti de vulnere.

CONSOLIDARE, v., consolidare,
(fr. consolider; d'in con si solidu); a face
solida: a consolida unu edificiu, fundamentele unei casa; metaforice : a consolid poterea, institutionile, pacea , trac-

(d'in con si socru); 1. cel/u legatu prin

legatura de affinitate ca parente allu unui conjuge ca parentele cellui alta conjuge, parente allu generelui sau allu norei : mamm'a generelui este consocra cu
mamm'a norei, precumu si mamm'a no-

tatulu; in speciale : a) a conselidd usufructulu etc proprietatea, a un si intarf

unulu cu alt'a; b) a consolid una detotics, a ua in serie in librii publici si a assecar solutionea ei; de ad si : detoria
consolidata si absol. consolidata, venitu
redussu si assecuratu prin inscriere in
librii Statului; c) a consolida unu vulnu,
una plaga, unu ulcu, una fractura, etc.,
a face se se prenda, se se inchida, etc.

rei e consocra Cu mamm'a generelui; parentii unei parechia de conjugi sunt con-

ti, (fr. consolidation); actione si statu

tie locali la : cosocru, asueru, cscru),

S., consocer, consocrus; aflinis remotior

socri intre densii ; 2. prin estensione ,

unu affine mai departatu; 3. june ce
serve de comite miressei.
* CONSOLABILE, adj., consolabills;
care se pote consolare: dorericonsolabili.
CONSOLASTE, part. adj., consolans, (ital. consoiante, franc. consoiant);
care consola : cuvente consolanti, idea
consolante.
* CONSOLARE, v., consolari, (it. consolare, fr. consoler; d'in con si solare);

1. cu obiectu de persona, a usior pre

cinevia. de una dorere de Inima , de intristare a i dd, sau face Anima, spre a
sufferf mai usioru acea dorere : cu nemica nu potemu consold pre mamma de
perderea unicului seu filiu; ferici celli ce
plangu, co acelli-a se voru consold; 2. cu
obiectu de lucru , a usiora , a allend, a
indulcf, 'nib/and, micusiord, : a consold
dorerea, intristarea, reulu, sufferentiele,
laborile, amarulu, singuritatea cuiva.
CONSOLATIONE s. f., eonsolatio ;
actione de consolare, cumu si effectu sau
stare proclussa prin consolare, media de
consolare, etc. : consolationile religionei.
CONSOLATORIU , - toria , adj. s.,
eonsolator Si consolatorias; care consola
sau serve a consold : consolatoriulu celloru infortunati si miseri; scrissore consolatoria.
CONSOLIDA, s. f., vedi consolidu.
CONSOLIDANTE, part. adj., con-

* CONSOLIDATIONE, s. f., consolida-

produssu prin actionea de consolidare.

* CONSOLIDA.TORIU,-toria, adj. s.,
consolidator; care consolida.
CONSOLIDATITra, part. d'in consolidare.
* CONSOLIDIT,-a, adj. s., consolidos,

consolida (compaa si it. consolido-a);

forte solida;
s. f. reale, consolida =
genu de plante, si mai vertosu un'a d'in
speciele acestui genu , symphytum officinal lui Linneu.
CONSONANTE, part. adj., consonans
(ital. consonante, fr. consonuant); care
consona : 1. in genere, fora idea de armona z voci consonanti, instrumente consonanti; litt era consonante, care nu sona

de catu impreuna cu alta littera numita

vocale; de ad f ca s. f., consonante-a =
littera consonante; dro mai vertosu si
ca mai desu : 2. in speciale, ca idea accessoria de armonfa, armonicu, placutu
urechiei , si de ad, cuvenitu, concorde,
conforme: corde consonanti, portare consonante cu dictatele mentei sanitose; intre
intervallele musicaliconsonanti sunt terti' a si cint' a; desinentie consonanti a doue
sau mai multe versuri=zrime.
CONSONANTIA, s. f., consonantia,

(it. consonanza, fr. consonnance); cali-

tate sau stata de consonante, cumu si

ceva formatu d'in elemento consonanti :
consonanti'a portarei cu vorb'a, consonanti'a syllabeloru finali a doue sau mai

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

881

tnulte versuri; consonantiele nu su pla-

si mai generali, eaere are acea-asi parte

cute in prima, ci numai in versuri; in speciale, ca terminu de musica3 in oppose-

eu dineva d'in ceva, partecipe, sociu, etc.:

tione Cu dissonantia, consonantia= accordu de done sau si de mai multe sonuri

ce suna bene impreupa ; regina consonantieloru si mamm' a armoniei este octav'a.
CONSONARE si consunare, v., consonare; a son impreuna, si de ad a son&
cu potere : mai multe voci si instrumente
consona de facu se tremu,re murii vasttrlui edificiu; suntlittere ce de sene nu dau
ono sonu, ci numai cu altele consona; dro
mai vertosu, a sona conforme, a da sonu
assemine Cu altulu : desinentiele verso-

riloru consona sau nu consona; de ad, a

sona in armona; si prin estensione, a se
invof, a se cuven, a fi cuvenitu, conforme : vorbelevostre nu consona cu faptele.
* CONSONU,-a, adj., consonus, (ital.
vonsono); care sona impreuna consonele
corde alle "lyrei; litera consona si absolutu, una consona (vedi consonante); ohm
mai vertosu, care sona in armona, si de
si
arnidnicu, cuvenitu, conforme,
etc.'de
prin urmare appropiatu in intellessu
form'a consonante.
CONSOPIRE, v., consopire (con si

sopire = supire); a sopf sau addorm

bene, a face se perda cu totulu conscien,tea de sene , a confunda in somnu , in

completa ammortire.
CONSORTE, adj. S., consors, (it. con-

sorte; d'in con si sorte); care are aceaasi sorte cu altulu sau Cu altii, I. in insemnari mai strimpte si speciali : a) care
are acea-asi sorte d'in avere;,b) care are
acea-asi sorte prin sange, mai vertosu

frati, sorori; e) care are acea-asi sorte

prin affinitate, mai vertosu prin casetora; de ad pa subst. personale consorte-le=m aritu-lu, consorte-a=muierea; d) tare e cointeressatucu altulu sau
altii intr'unu procesen, intr'una ereditate : a condemnd pre toti consortii se
solva in modu solidariu; e) i1 sensu mai
amplu care e cu altulu in communitate
de unudereptu, de unuinteressu orp care:
popore consorti fortuna,.in derepturi;
si cu intellessu reu, cellu ce face parte
d'in una factione capulu factionei
toti eonsortii; 2. in insemnari mai large

consorte allu boneloru ca si rellel ru,,

allu doreriloru ca si buccurieloru, allu
gloriei, lucrariloru, avutiei ca si lipsei;
consortele regelui in imperiu; eonsortele
blasteniatiloru la tote infamiele; ap-

pleptu si la lucruri cu intellessulu de

commune ; consortile coperimente alle
industrioseloru albine, sau cu intellesgif
de assemine : consorti casuri, consorte
fortuna.
CONSORTIALE, adj., consortialis,
(it. consorziaie); relativu la consorte sau
la consortiu.
CONSORTIONE, s. f., consortio ;
communitate, societate, si prim urmare
appropiatu de intellessulu formei consortiu. .
CONSORTIII,s. m., pl.-e, consortium;
statu de consorte, communitate de sortee

communitate de derepturi si detorie

societate : consortiulu fratiloru, consortiolo omului cu omu; consortiulu civile,

religiosu; consortiu de domnia, de im-

periu.

ft CONSPECERE, conspecui, conspe-

cutu si conspectu, v., eonspicere, (conspecere); a sped& in tote partile cuattentione, si de ad, a considera, a cerceta
cu luare am ente, a cogiti cu maturitate.
CONSPECTARE , v, consp Were,
forma intensiva d'in conspecere, luatu
inse a desea en acellu-asi intellessu ca

si conspecere.
CONSPECTORIIT, -toria, adj. s.,
conspector; d'in conspectu de la conspecere, care conspece Domnedieu e conspectoriulu fundului animei nostra.
CONSPECTIJ, - a, d'in conspecere
part. passivu, Matti de regula ca adj.,
eouspeetus - a
; dro mai vertosu
subst. m., conspectu---conspectus-fm
actione de conspecere sau imbraciare
cu vederea, vedere sa,u intenderea vede-

rei : a perde 9eva sau pre cineva d'in

conspectu , ci fugi de conspectulu cuiva;

prin metafore : a) ce se conspece, se

imbracia Cu vederea, presenti'a sau presentele, celle presente, ce e apprope, appropiare, vecinetati sciu co conspectulu
nostru nu ve e placutu; mai multi arbori
56

www.dacoromanica.ro

882

CON

d'in, conspectulu ospetariei; 43) vedere 'cu

mente, observatione, consideratione, arruncatura sau cdutatura de ochiu : ace.,

ste-a nu cadu in conspectu; 7) in intellessu concretu, tabellu synopticu, tabla
in care se presenta ceva asia de scurtu,
in catu cu una arruncaturar de ochiu se

se pota coprende /miau in totulu seu

a present intr'unu conspectu computele
mai tnultoru anni.
CONSPERUERE, conspersi si conspersei, conspersu, v., couspergere (conspargere); a sparge sau semina , strop

de mai multe parti sau preste totu : a

consperge curtea cu fiori, a consperge

lace d'in ellu una sublimu P oetu; 'b) in

speciale, a se un in cogito si voientie
a) in bene : conspirati , tribuni, si consentiti 06 noi sien toti celli boni; senatu,
poporu, callan, tote ordinile conspirara
a mantuf republie a de periclu4) in reu,
camu in acea-aai insemnare cu conjurare : mai multe cetati conspirara contra

imperiului Romei ; a conspir contra

vieti'a cuiva; a conspira se lucida pre
mai multi si se prede pre .toti ; de ac,
conspirati-i=conjuratis-i.
CpNSPIRATIONE, s. f., conspiratio;
actione de conSpirare , cumu si effectu
sau medie de conspirare: consp'rationea

flori cu apc6; luptaci conspersi co sange.

a nitneloru si mentiloru la bonete commu-

CONSPERSIONE, s. f., consperato; actione de conspergere.

n e; mai multe conspirationi vrdite contra ordined stabilita.

* CONSPERSII,- a, pa rt. d'in conspergere, eonsp erses-a-em .

* CONSPICA.BILE, adj., conspicabi

lis, care se pote conspicare.
CONSPICARE, v., conspicari (d'in
acea-asi fontana cu conspecere); a destinge cu ochii, a ved, a da cu ochii de
ceva.

* CONSPICILIII, s. m., pl.-e, conspiciliam; (d'in conspicere = conspecere),

loct de unde se pote conspecere.
* CONSPICITITATE, s. f. , (consplcuitas, it. conspicuitd); calitate de conspicuu.
CONSPICUU, - a, adj., c o nsp ic u u s

(d'in conspicere = conspecere); care se

pote conspecere, care sare in ochi, visibile, invederatu, si de ac, prin metafora,
care attrage marea a mente, insemnatu,
considerabile, demnu de luare amente
amendoi strainfi conspicui prin portUlu
loru.
CONSPIRARE, v., conspirare, (it. bon-

spirare, fr. conspirer; d'in con si virare); I. proprie, a spira sausuffla impreuna;

dro ca mal desu : 2. metaforice, a se

un, a armonisa, a tende la acellu-asi

scopu : a) in genere : poterile totoru-a
conspira la acellu-asi resultatu,: artea si
geniulu conspira a produce addeveratele
capite de opera; tote pdrtile terrei conspira a se appropi de centru; vivacitatea imaginationii; delicatetea gustului si
grati'a suave a espressionei conspira a

CONSPIRATORIIT,-toria, a dj. s., con-

spirator si conspiratorius; care conspira

sau se refere la conspirare, mai vertosu
in insemnarea rea de sub 2, b, p, a acestui cuventu : conspiratorii contra ordinea sociale; mana 4onspiratoria.
CONSPIRATRICE, s. f., camu in acellu-asi sensu cu allu formei conspiratoria, (vedi conspiratoriu).

CONSPIRATII, - a, part. d'in conspirare.

ft CONSPIIERE, y., conspnere (con-

spuere); a scuipa tare si multu ceva pu

pre cineva, si, prin metafora, a despretia, a batujocon; in intellessulu atfttu
propriu catu si metaforicu se espreme
en mai multa energa in form'a intensiva consputare =. consputare, trassa

d'in part. sau supinulu conspuiu allu

lui conspu ere
* CONSPITTARE, consputu, vedi conspuere.
.

* CONSTANTE, part. adj., constans,

(it. constante si costante, fr. constan*

care consta, stabile, nestramutatu, immutabile , perseverante : 1. proprio
cursulu stelleloru e corta si constante ;
nimica mai formosu si mai constante de
calza llama in aspectulu si motulu seu ;
pace constante, credentia constante, resolutioni constanti ; venturi constanti ,
cari suffla indelungu in acea-asi direc-

tione; cantitati constanti, cari remanu

acelle-asi lacia cu altele variabili si

www.dacoromanica.ro

COg.

CON.

varianti ; legile fnaturei sunti constanti;

2. metaforice : invoitu cu seno, in armona cu sene insusi, conseceute : rumori constanti , opinione constante ;
b) stabilitu, adeveratu, certu, neindoiosu:
nu te mai indoi , lucrulu e constante;
remane constante, co ati comissu acesta
errora; c) in respeetulu morale : solida,
perseverante, nestramutatu , si de ad,
fidele, credentiosurdemnu de tota increderea spiritu constante, violentia constante; arnici firtni si constanti.
CONSTANTIA., s. f., constan tia, (it.
constanza si costanza , fr. constance);
calitate de constante : constanti'a si regularitatea tnotului corpuriloru ceresci;
perseveranti'a si constantea in impressurarea cetatei ; d'in constantea si

armoni'a totoru fapteloru si disseloru

resulta decorulu in vietia; constantia in
caracteriu ; constantia in celle resolute,
in amore, in credentia.
CONSTARE (dupo localitati si : costare, custare), consteti san constetei (si
constai), constatu, v., constare (it. constare si costare, fr. conster, 9 couster,

cotiter); din con Si stare; 1. a sta pre

loca, a se oppr; in acestu intellessu, la
tempurile actionei imperfecte , se applica de regula form'a consistere ; 2. a
ata nestramutatu, immutabile , a persi-

ste, a dura, a fin, a persevera, etc.

sub tote scambationile fientielord parti-

cularie, ~m'a totului lumei consta si

remane acea-asi ; 3. a se invol , a se
un, a fi cuvenitu, a armonisi : considerati dco discursulu vostru consta cu ad-

deverulu si cu sene insusi ; de ad : a

a nn
constd cu sane = a fi
consecentee
se contradice ; de ande:
4. vorbindu de
fapte, sciri, rumori, etc., a fi stabilitu
certu, neindoiosu : fapt'a consta, dro

nu se scie cine e auctoriulu faptei; consta

co tu ai fostu la loculu crimei in momentulu candu s'a commissd ; 5. a sta

in fientia, a essiste, a fi : desertu in natura nu consta; pote eonstd suffletulu
fora corpu? de ac : 6. a se compone, a
fi compus : a) pu de sau d'in : omulu
consta d'in corpu si suffletu ; temperantea consta d'in infrenare de vcri-ce escessu in victu; b) cu in salutca nostra

885

consta in vertutea bracieloru nostre,

(redi Si consistere); 7. ea mai desu si po-

pulariu si de regula fora n, costare=a

av una valore, a necessita una spesa,
a reclama unu pretiu , vorbiudu -de lucrurile ce .se comp era : lucrulu ce vale
diece galbeni , pote costd unet miie de
galbeni; ce te costa mancarea la ospeta-

ra? cas'a ne costa 300 de galbeni pre

annu; a costd multu, pucinu , nemica;
coste-ne ce tic va costd, totu cauta se lu
comperezmu ; placerile ne costa adesea

mai multu de cdtu necessitatile; certe

errori costa sange, viaja, doren; multe
paccate costa amanz pre omu ; nemicu
nu costa mai caru de cdttz ce se compera
cu pretitclu onorei; fa-mi-acestu bonitate,

care nu te va costd nenzica , neci bani,

neci labore.
CONSTATARE, v., (fr. constater);

d'in constatu de la constare, a stabill

addeverulu unei fapte, a pune in eviden-

tia, a invedera mai vertosu, a atabal.

una fapta prin unu acta solemne : a constatd prin unu processu verbale.
* CONSTATATIONE, s. f., (fr. constatation); actione de constatare.
CONSTATATORIU,-toria, adj.
care constata : prescriptu verbale constatatoriu de tote celle petrecute.
CONSTATORIII,-toria (si costato-

riu, custatoriu), adj. s., donstans; care

consta, mai vertosu in insemnarea lui
constare de sub 7. : placeri costatorie si
de bani si de sanitate.
CONSTELLATIONE, s. f., constellatio, (it. constellazione, fr. constellation);
adunatura de mai multe stelle fisse, caT

rom-a, pentru adjutorarea memoriei,

s'au datu numene de omeni si de animali t constellationea taurului este un'a
d'in celle doue-spre-diece constellationi
Rodiacali ; alta data se credea co constellationile au influentia asupea evenimenteloru vietiei omului, si de aci espressioni ca : a se nasce sub una bona

sau rea constellatione=a se nasce sub

bona sau rea
CONSTELLATIT,-a, adj., constatatus ; proprio part. d'in unu verba constellare (con- stella), luatu cu intellessulu de:
1. seminatu sau adornatu cu stelle : bal-

www.dacoromanica.ro

884

CON.

CON.

tie constellate, cingutoria constellata ,

CONSTITUENTE, part. adj., con-

vestimente constellate; 2. facutu in forma

stituens, (it. colastitnente); care constitue:

terrend nonstituenti fundida lacului; mo-

de stella : petra constellata ; 3. addussu

sau produssu sub iniluentra unei constellatione anche constellate ; 4. unsore

constellata, alifia facuta d'in rime cu

untura de ursu sau de apru, care se credea bona de clorenl. de denti.
CONSTERNANTE, part. adj., consternans (iteo-dorna/de); care consterna.
CONSTERNARE, v., consternare ;

alta forma d'in consternere, luata . cu

intellessuln de : 1. a sterne san culc la
pamentu, a invinge ; dro mai vertosu
2. a spari, 411 gradulu supremu, a face

se si perda mentile prin una spaima,

prin una scire dorerosa neasteptata, a
ammetf, a turburfi, forte : consternati
appuca toti fug'a in tole partile ; scirea
acesta-ane consterna pre toti; consternatu de dorere nu scie bietula orna ce se
faca; i despre animali caii consternati
appuca fug' a si nu mai asculta de frene.
CONSTERNATIONE, s. f., consternatio actione, si effectu allu actionei
de consternare: consternationea toitra
cetatianiloru ; fug'a cailoru in consternationea loru.
CONSTERNATU,-a, part. d'in consternare, .eonsternatus-a-um.

lecule constituenti; potere eonstituente

iiioppositione cu : potere constituta; adunantia constituente si absolutu s. f.,
constituente-a, adunantia a stateloru san
ordiniloru Frauciei, care in 1791 se de-

ciar de adunantia nationale spre a

deliberl asupr'a constitutionei, si de ad,

veri ce adunantia chiamata a face sau

reforml constitutionea une terre.
*CONSTITUERE, v eoustituete, si
* CONSTITUIRE, Y., constituere (d'in
con si statuere); ca transitivu constituere
correspomle la consistere, intranSitivu
1. a statuf san pune cera sau pre cineva

undeva, mai ullessu a pan bene, a assiedia : a) in genere a constitu unt4

orna la petiorele altui-a, unu &gura la
altariu , pre unulu capa cebra alti
gubernatoriu unei cetate; b) in speciale
a) a assedii cetele armate undeva, a le

pune in ordine : capitanuiu constitui

legionea nu departe de acella loca; a
constitu trei coorti in frunte, flote a in
faci'a castellului; (3) a opprf armat'a d'in

asterne preste totu, a accoperf astern en du:

mersu afiandu de insidiele inimicului,

capitanulu constata armara pentru pueinu tempu; 2. cu particularie idee
accessorie : a cu idea accessoria de
componere, f acere , formare, edificare,
redicare, fundare, etc.: a) proprie : par-

a consterne cartea cu paie ; 2. a asterne

la pamentu, a invinge,

tile constituu totulu; inoleculele constituu

corpurile compuse; omulu crede co pentru

* CONSTIPANTE, adj. part., con.

densulu Dotnnedieu a constitutu tau in

lume; a constitu turnuri, castelle, altarie, noue case, nou mira; (3) metaforice:
vedeti ce legi, ce conditioni invti a ne
constitu; a constitu unu jtaleciu, una

CONSTERNERE, consterniii, conster-

nutu si constratu, V., consternere ; 1. a

stipans, (it. costipante); care constipa.

CONSTIPARE, v, constipare (d'in

con si stipare==stupare); a stringe, a

indesa forte tare, si de ad f a astup cu
totulu ; in speciale, vorbindu de ventre
sau pantice, a incuid, a opprf liber'a essire la scaunu.
CONSTIPATIONE, s. f., constipatio;

actione si statu produssu prin actionea

de eonstipare : constipationeapantecelui.
CONSTIPATIYU,-a, adj., (it. onstipativo); aptu a constipare : beuture constipative.
CONSTIPATORIU,-toria, adj. s., care
constipa sau serve a constipare: regime
(le mancare constipatoriu.

accusatione; a constitu pacea, libertatea;

a se constitu accusatoria, parte civile;

captivu ; b) cu idea accessoria de ordinare, regulare, a stabilf ordinandu, regulandu, organisandu, etc., a constitu
regi , judici, judecie, poterile publice,
imperiulu, republic'a, statulu, curatori
unui minore; a constitu tote cu cea mai
mare ecitate ; a constitu( unw erede;
senatulu, cantee a se constitue; una societate nu numai civile, ci si commerciale,

are lipse de a se constitu ; c) en idea

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

accessoria de marginire sau determinare,

a margenf, a determina, a destina: a

constitu pretiulu mereiloru tliu'a de
nunta, una summa de bani pentru cal,
latoria, una dote pentru fiacare feta ,
onorarie pentru functionari, unu tempu
pentru una facenda, tempulu si loculu
pentru intellegere asupr'a unei affacere;

in speciale, a se invol cu cineva, a se

intellege, spre a determina, si fissi ceva :

la diu'a constituta de 'nene cu densi

amu constituitu se ne adunezmu sta sera;

de ad prin metafora, a defin : iftainte

de a spune ce e artea unui generariu, se
constituinau ce e unu generariu; d)
idea accessoria de resolutione, a decide,
resolve : a constitu se transetta ostinsai
multe in provinceaturburata; de multu
constitussem, se plecu de aici.
* CONSTITITITU,-a, part. d'in constituir e= constituer e, con stit utu s-a-

CONSTITUTIONALE, adj., (it. constituzionale , fr. constitutionnel)t relativu la constitutione, si in speciale, la

constitutione in intellessulu de sub 3, b, (3:

885

peramentulu omului ; 3. in intellessu

civile : a) in genere, ordinatione emanata.

de la una auctorit ate, lege , mesura,

regula : constitutionile insperatoriloru
romani=constitutionile imperiali; constitutionile lui Justinianu; applecatu si
la alte societati sau corpuri d'in senulu
societatei civile constitutionile basericei, constitutionea unc ordine religiosa;
constitutionile unc societate de benefacere, in se- in acestu d'in urma intellessu
se applica de preferentia espressionea
statutu, statute; b) in speciale : a) forma
de guberniu , organisatione generale a

unui statu sau a unei alta societate

constitutionea stateloru monarchice dif-

iere de constitutionea stateloru ligarchice; constitutionea basericei; &tito re-

volutionea din 1789 Franci'a scambet

in ccitiva anni mai multe constitutioni ;
p) mai vertosu, pactu intre principe si
natione, lege fundamentale care regule-

dia detoriele si derepturile gubernatiloru si gubernantiloru : constitutionecr

anglesa, americana, belgica; 4. puntu

rege constitutionale, guberniu constitun

tionale; acte puciszu constitutionali.
* CONSTITIITIONARIII, s. adj., (ital.
costituzionario); onlu care tine la constitutione, care e pentru principiu constitutionale.
CONSTITUTIONE, s. f., constitutio,
(compara si it. constituzione, fr. constitution); actione si modu de constituere,
cumtrei statu produssu prin constituere,
si A nume : 1. assediare firma, stabilire,
statu , posetione mai multu sau mai
pucinu stabile : se potu calculd constitutionile planetiloru trecute si venitorie
fora errore de una secunda; 2. mai vertosu assediare ordinata , facere , forma-

fundamentale allu unei causa de contro-

re, fundare; si de ad, organisatione ,

compositione ; systema Copernicu a

constitutu d'in multe si diverse parti ;

corpu bene constitutu ; republica bene

esplicatu addeverat'a constitutidne a tu-

constituta ; constitutu rege ; magistratii

constituti prin lege sau prin allegere ;
poterna statului inco neconstitute; sena-

mei inaintea de constitutionea lume

constitutioneauniversului;constitutionect

partiloru corpului ; de la inceputulu si

constitutionea Romei ; constitutionea an
pei, aerului, planteloru , animaliloru ;
ornu de constitutione robusta, imbecilla,
delicata ; constitutionea omului differe
inse de complessionea, cumu si de tem-

versia, cestionea insasi de deslegatu ;

5. destinatione , determinatione : consti-

tutione de dote, de venitu.

CONSTITUTIVU,-a, adj., (it. constitutivo, fr. constitutif); aptu a constituere, ce in essentia constitue coya: partile
constitutive alle fientieiumane sunt corpula si suffletults ; documente constitutive de proprietate.
CONSTITUTORIU,-toria, adj. s., con-

stitntor si constitntorius; care constaste

sau serve a constituere : ordinatorii si
constitutorii stateloru; leg e constitutoria.

CONSTITUTU,-a, d'in constituere :

1. part. passivu, constitutus-a-um : totu

tulu constitutu, societate constituta; dote

cotastituta pentru fiacare feta ; 2. s. in.

realvonstitutu=co ustitntum, (compara

si it. constituto, fr. oonstitut), ceva constitutu sau constituitu, si mai vertosu
a) in acellu-asi sensu Cu allu formei con-

www.dacoromanica.ro

886

CON.

CON.

stitutione de sub 3lege, ordinatione, organisatione ; mai allessu, lege consuetudinaria; b) constitutu possessoriu, actu
prin care reconnosce cineva co se buccura de unu lucru fora se aiba asupea,
lucrului vre.unu dereptu de proprietate
sau de possessione.
CONSTRICTIONE, s. f., constrictio;
actione de constringere: constrictionea
vaseloru d'in corpu.
CONSTRICTIVIT,-a, adj., constrictivus; aptu a constringere : mancan i con-

strictive, legatura constrictiva; medie

constrictive pentru scoterea unei detoria
de bani.
CONSTRICTORIU,-toria, adj. s., con-

strictor, (compara si it. constrittore

fr. tonstricteur); care constringe sau
serve a constringere musdiu constrictoriu, care serve a stringe certe cavitati
d'in corpulu animaliloru ; de ad si absolut. constrictoriulu, pl. constrictorii;
boua constrictoria=serpele constricto-

riu si absol. constrictoriulu , (vedi si

boua), serpe asi numitu d'in caus'a poterei de constriction, cu care stringe de
sfrma animalile ce i succede a appuci
in impletticiturele selle.
.* CONSTRICTUra, adj., oonstridus;

a dou'a form'a de part. de la constringere ,

luata mai multu ca adiectivu

poterea publica, impregiurarile ne constringu a face ce nu vreniu.

CQNSTRINGUTORIU,-toria adj. s.,
care constringe; vedi si eonstrioriu.
CONSTR1NSU,-a, part. d'in constrin-

gere, constrictus-a-um miserii omeni,

constrinsi de furiele bellului a fugi
terr' a loru.
CONSTRUCTIONE, s. f., construetio , (it, construsione si costruzione ,
fr. construction); action() de construere,
cumu si effectu allu acestei actione, si
lucru constructu sau construitu : constructionea palatiului , teatrului; materie de constructione; constructionea
viloru , barceloru, luntriloru; construetioni hydraulice, constructioni de calli
si de ponti; constructioni mechanice sau
de machine ; casele sunt constructioni ;
ingenios' a constructione a machinei ce
se chiama corpu omenescu; constructione de corpu robusta sau imbecilla, constructionea planteloru , differite de
structur' a corpului, structur' a planteloru;
asia si : constructione molecularia, con-

structionea univerquiui; constructioni

geometrice ; constructioni de systemate
filosofice, politice, sociakin intellessu
grammaticale sau retoricu, despre ordinea ce cauta se se d cuventeloru in
frase , conforme sensului si geniului

frunte constricta; canali forte constricte

in mai multe locuri ; constricti de lipse
a se umili si cersi.

limbei : constructionelatina, greca, francese ; constructione directa, ordinaria,

commune, in opposetione cu : construe-

* CONSTRINGENTE, part. adj., con-

tione inversa, estraordinoxia ; defectu

stringens, (it. constringente, fr. con-

de constructione; constructione elliptica,

stringent); care constringe : medicamen-

incureata, neregulata.

te constringenti; necessitate constrin-

CONSTRUCT1V U,-a , adj., (it, oostruttivo si constrnttivo); aptu a constriere : artile sunt constructive de lu-

gente pre omu a se umili.

CONSTRINGERE, constrinsi si con-

strinsei , constrinsu si constrictu ; v.,

oonstringere (con-stringere; compara si

it. constringere, fr. oontraindre); 1. a

stringe impreuna cm potere, a lega strin-

su impreuna-; a ferrica, vorbindu mai

vertosu de criminali sau de neboni ;
2. prin metafora, a stringe cu poterea,

a strimta si a strimtora, si de

Cu

potere materiale sau morale, cu violentia a adduce pro cineva se faca ce nu i ar

plao sau nu ar vr a face : nevoi'a, lip-

sea , passionile, auctoritatea altoru-a,

crurile necessarie la vieti'a nostra.

CONSTRUCTORIU,-toria, adj. s., (it.
construttore si costruttore) ; care construe constructori de navi. , de edificie,
de machine; indemanaticu constructoriu
de frasi; constructoriulu si edificatoriulu
lumei=Domn edieu.
CONSTRUCTU, -a , d'in construere,
constructus-a-um,(coMpara si it. costrutto si construtto); un'a d'in formele participiali alle verbului construere, luata
mai multu si de regul'a ou iutellessu de

www.dacoromanica.ro

CON.

CON

887

adiectivt sau de substantivu : 1. adj.,

solve sau representa prin figure geome,

cloac'a Romei constructa sub regi; mo-

trice ; a constru una frase sau utau

numentele si templPle constructe in tempulu gloriosu allu terrei; torpulu omului

constructu in proportioni asid de minunate; societati civili bene constructe; sy-

membru de frase=a pune cuventele in

stema filosofica ingeniosu constructa ;

periodu constructu in simpla ordine si
cu formosa armona; armonk musicali

cutare preposetione ; verbulu dare se

constructe cu multa scientia; 2. s. m.

reale, Uva construitu, si mai vertosu in
intellessulu speciale ce are constructione
in grarnmaitica : constructionea, granz-

maticale a unui periodu pote fi fora

menda, si cu tote acestea constructulu
acellui-asi periodu se fia incurcatu , .obscuru, si chiaru disgratiosu; de unde se
vede co constructu se refere mai vertosu
la partea logica sau interna, la sensulu
frasei, ro constructione la partea esterna, la form'a frasei; de ad vine co constructulu frasei=intellessulu , conceptulu, ide'a, etc.
CONSTRUCTORA, s. f., (it. costruttura si construttura); d'in constructu de
la construere, modu de construere sau
resultatu allu construerei; constructura
dice mai multu de cktu simphilu struitura; constructur'a frasei este factur'a
constructului ei.
CONSTRUERE , construssi si construssei, construssu si constructu, si
CONSTRUIRE, construitu, v., construere (con-struere? compara si it. costruire si construire , fr. constraire) ;
1. a lega, a combink, a accumulk mai
multe lucruri la unu loen : a construe acervi de aurts, ayune, lemne, carre; 2. cu

nuanti'a particulare de ordine si cuvenientia, a pullo impreuna mai multe lu-

cruri in ordinea si form'a apta la unu

scopu, a compone, a forml, a face, a edifica, etc. :passerile si construu cuibu-

rile din fire de erba si d'in linzu ; casele se construu cu lenine, cu petre, cu
caramide si cu alte materie ; a construe
unu edificiu, unu teatru, unu templu,
una nave, unu monumentu, unu mormentu , una machina bellica; a constru
figure geometri ce, unte, trianglu pre una

base data; a constru problenzate, eca-

tioni sau formule algebrice= a le re-

ordinea ceruta de sensu si geniulu limbei;

a constru bene sau reu frasile; unu verbu

cere a se constru co cutare casu sau cu

construe cu accusativu si cut dativu ; in
intellessu mai ideale : construe unu
planu in capulu seu, una solida systema
de filosofia; a constru societatea civile

pre solide basi; a si constru senguru

f ortu a' a.

CONSTRUITIT,-a, part. eonstructus-a-um, Si

CONSTRUSSU,- a, part. d'in tonstruere si' construire, coustructus-a-um.

CONSTE! (si fora n : costu si custu),
s. m., impensa, suintus, dispendium; vita,

v1ta3 ratio, rictus, (it. costo, port. cesto

si custa, isp. costa, pr. cost, fr. cot; de
ad si : angl. cost, germ. kost); d'in constare=costare, applecatu cu insemnarile
speciali de : 1. pretiu cu care se compera

ceva, ce sau cdtu costa ceva, spese ce

costu satisfacerea unei necessitate, si de
aci, sacrificiu, perdere : costulu unc di
de labore, allu mancarei, allu vestimen-

teloru, altu lemneloru, allu victului in

genere, alluplaceriloru, allu e,speditionei
scrissoriloru; a vende mercile in costulu
loru, in pretiulu de costu; in pretiulu de

costu allu una merce se coprendu tote

spesele facute Cu acea merce peno la punerea ei in vendiare; a se buccurd de ceva
fora costu; a bee si mancd in costulu altui-a; chdaru cu costulu vietiei, allu sangelui, voiu spune totu deun'a addeverulu;
cu costulu sau in costulu meu, allu teu,

allu seu, etc.; 2. vietia, essistentia, si

mai vertosu, modu sau medie de vietia,
victu, subsistentia, traiu.
*CONSU, s. m., consus (d'in acea-asi
radecina cu consiliu, consule, etc.); antica divinitate italica, care presedea la
consilie; de acea-a Romulu conseca lui
Consu sub nimia de Neptuno epestru

jocurile instituite cu scopu de a rapi

verginile sabine; serbatorea celebrata in
urma de Romani in memori'a acestui evenimentu portk numel de consualie, si se
celebra, in fia-care annu, la 18 Augustu.

www.dacoromanica.ro

888

CON.

CON.

CONSUALE, adj., consualis; relativu la dieulu Consu; de ad e. f. pl. consualie,serbatore in onorea dieului Consu,
(vedi Consu).
* CONSUBSTANTIALE, adj., consubstantidis; (it. cosostanziale; fr. consub-

stantiel); care e de acea-asi substantia

cu anula, care are una si acea-asi substantia cu altulu, vorbindu in speciale
de personele divine : celle trei persone
divine sunt consubstantiali; 1 iliulu, e
consubstantiale cu Tatalu.
* CONSUBSTANTIALITATE, s. f.,(it.

a immormentd Cu consuetele cerimonie;

mancan i consuete, cu consuet'a teablandetia.
CONSIJETUDINARIU,-a, adj., consuetudinarins; de consuetudine: vitie consuetud4narie; dereptu consuetuclinariu,
in opposetione cu : dereptu scrissu; pote
inse ca dereptulu consuetudinariu se fia
si scrissu, destulu numai se fia stabilitu
si confirmatu prin consuetudine.
CONSUETUDINE, s. f., consuetudo;

(it. consuetudine, fr. consntude); d'in

consuetu cl la consuescere: stare de con-

consostanzialitii, fr. consubstantialit), suetu, deprendere, invetiu, usu, modu de

statu allu cellui consubstanti ale, unitate lucrare ordinariu, etc.; inse : usu/u nu e
si identitate de substantia : Arianii nega cansuetudinea, ci usulu pote numai da
consubstantialitatea Filiului cu Tatalu. nascere consuetudinei ; consuetudinea
CONSTJBSTANTIONE, s. f., (it.
alta natura, una secunda natura; concosostanziazione, frauc. consubstantia- suetudinea vietiei, victului, vorbirei; dupo
tion); dupo credenti'a Luteraniloru, per- consuetudinea mai multoru poporo; a
manentia a substantiei panei impreuna prende, a /ud, a av una consuetudine;.
cu corpulu lui Christu, in care se trans- barbar'a si neomenos'a consuetudine de
forma panea in mysteriulu eucharistiei, eimmol omeni ; consuetudinile_ celein opposetione cu transubstantiatione, brarei unei solemnitate;
in speciale-,
care e credenti'a crestiniloru basericei relatione sociale, commerciu amicale,
catholice atatu orientale catu si occi- familiaritate, traire si aflare impreuna :
dentale.
a) in genere : consuetudinea cu omenii
CONS LESCERE , consuescui, con- all, mai luminati si mai bene crema;
suescutu si consuetu, v., eonsueseere si legati intre noi prin lunga si placuta
consuere (d'in con si suescere); 1. trans. consuetudine; consuetudin e de epistole, de
a deprende, a deda, a invetia, a abitud : victu; b) mai vertosu, cornmerciu sau rea consuesce juncii la jugu sau cu jugulu, latio ne de amore, atatu in intellessu bonu,
viti'a si alte plante cu multa umore, cal- catu si mai vertosu in intellessu reu.
CONSULARE si
lulu cu ordiu; 2. intr., a se deprende, a
se deddfa se in vetia; a prende sau lud unu
CONSULARIUra, adj., consularis,
invetiu, una abitudine; a av una depren-, (compara si it. consolare si consulare,
dere, unu invetiu, una abitudine : Demo- fr. cousulaire); relativu la consule : 1. in
sthene consuescea a pronuntid cu voce intellessu anticu allu cuventului conmare inteunu suffletu multe si lunge sule : imperiu consulare=potestate conversuri; consuescenzu a bee demaneti'a sulare=officiu consulare; inse potest ate
catea; a consuesce cu laborea, cu nevoi'a, consulare e nil numai potestatea unui
cu sufferentiele de totu genulu.
consule, ei si potestate assemine sau ecale
CONSUETU,-a, d'in consuescere, ca a unui consule; asia : .Rom'a fu guconsuetus-a-um; un'a d'in formele parti- bernata, la certe epoce, si de tribuni cu
cipiali alle verbului consuescere , mata potestate co'n,sulare; de assemine : ornade regula ca adj., 1. de persone, de- mente consulari .potu fi insemnie date
prensil, invetiatu, de datu : omeni consueti cu titlu de onore si unei persona ce nu
cu. marea, consuetu a dorm pena tardiu ar fi consule; lictori consulari, fascile
demanetea; a fi consuetu se se scolle de consulari; etate consular, ceruta spre a
demanetia; 2. de lucruri, usitatu, ordi- fi allessu consule, 43 da ani, etate ce se
nariu, cu care e cineva deprensn, dedatu, cerea peno mai de una di si la noi Roinvetiatu : lucruri ordinarie si consuete, madi de la cei ce vreau a fi alles si Domni;

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

889

annu consulare, determinatu prin durat'a officiului consulare; valli consulari=

calli pretorie, Une ce astadi se chiama :
calli regie, regali, publice sau nationali;
provincia consulari, in cari nu se poteau
tramitte ca gubernatori de catu consuli
sau fosa consuli; comitie consulari, in
cari se allegeau consulii; fasti consulari,

cas'a unde sta si funetionedia unu assemine consule : consulatele Franciei d'in
eetatile Turciei; consulatulu austriacu
d'in Platesci.

chronica incisa pro marmure-, deacoperita

tului romanu, cari, dupo espulsionea re-

-sub pontificatulu lui Paulu III, si care

coprende numele regiloru, consuliloru,
tribuniloru cu potestate consulare, decemviriloru, dictatoriloru, magestriloru
de callan, peno la annulu Romei 754;
femina ~su/are, muiere a unui consule;
familia consulare, care are unu consule

giloru, se allegeau pro fia-care annu

durat'a functionei loru era, in tempulu

sau a avutu unulu sau mai multi consuli;

mai vertosu omu consulare, si absol. unu
consulare sau unu consulariu; a) in tem-

pulu republicei si in celle d'antaniu

tempuri alle imperiului, cellu ce a fostu
consule, fostu consule ; b) in tempurile
mai tarda alle imperiului, gubernatoriu
allu unei provincie; 2. in intellessulu mai
non allu cuventului consule : jurisdictione consulare, sententie consulari, sarcine consulari;
guberniu consulare,
stabilitu in Franci'a prin constitutionea

annului VIII allu republicei francesa,

incredentiandu potestatea suprema la
trei consuli.
CONSCIARITATE, s. f., consularitas; titlulu unui consulare sau consulariu, mai vertosu in insemnarea acestui
euventu de sub b, differitu prin urmare
de consulatu.
CONSULATII, s. M., consulatus (com-

para si it. consolato 9 fr. consulat); officiu sau demnitate de consule, cumu si
tempulu catu dura 1. in sensulu anticu
allu cuventului consule : consulatulu er
suprem' a magistratura in republic' a romana; in consulatulu, sub consula(lu,
in tempulu sau in annulu consulatului
lui Cicerone; a peti consulatulu, a obtin consulatulu; a intni in consulatu,
a essi d'in consulatu; consulatulu deveni,
sub imperatori, titIu esclusivu allu ace-

storu-a; 2. in intellessulu modernu :

a)absol. consulatu=guberniuconsulare,
in Franci'a (vedi consulare); b) officiulu
consuliloru commerciali, cumu si loculu,

CONSULE, s. M., consul, (it. consola,

fr. consul; d'in acea-asi radecina cu consulere);. 1. in intellessula auticu, unulu

din coi doi magistratiApremi ai sta-

republicei, de unu annu, ro sub imperiu

fu mai antaniu de sesse mensi, apoi de
patru si in fine de troj : a allege, a face,
a cred consuli; consule desemnatu, asia
numitu de la allegerea sea, care se facea
pro la inceputulu lui Augusta, pe no la

intrarea in functione, care se facea la

ineeputulu lui Januariu; consule ordinariu : a) consule intratu in essercitiulu
functionei de la antaniu Januariu, in oppositione ca : consule suffectu, allessu

in cursulu annului in loculu altui- a

mortu ; b) in tempulu imperatoriloru ,
cellu numitu consule pentru onore, fora

se aiba si poterea; in acestu, d'in urma

intellessu se. dice si consule onorariu;
ca numele consuliloru sau consulelui Ro-

manii se servieau a desamad, annulu in

care s'a petrecutu unu evenimentu ;
prin estensione, supremu magistratu si
in alto state, afora de allu Romei: con2. in
sulele Tusculaniloru rebellati ;
intellessu mai nou : a) magistratu, deregutoriu sau derectoriu, mai mare allu
unei corporatione, allu unei cetate, allu
unei -universitati , etc. : consulii panariloru , macellariloru; b) in speciale
a) consuli se intitulara, regii Mauri in
Ispani'a ; 13) unulud'in coi trei magistrati, caroru-a, pnin constitutionea an-

nului republicanu VIII (= 1799 dupo

Chriitu) , se incredentil guberniulu republicei francesa : unulu d'in acestitrei
consuli se numiea primulu consule; y) mai

vertosu, officiariu sau agente insarcinnatu a sustin si appera dreptur Ile cetatianiloru unui statu cari petrecu in altu
statu strainu, si totu de una data a seserciti asupr'a acelloru-asi cetatiani una carta jurisdietione : emule italianu,
francese, germanu; consule generale, cui

www.dacoromanica.ro

890

CON

CON.

sunt subordinati alti consuli d'in acellu-

a) bene cOgitatu, cu maturitate casi-

asi statu ; in ,cetati de mai pucina in-

deratu, refiessu, deliberatu, desbatutu,

prudente, etc. : nu e consultu d face asid; b) bene cogitatoriu, espertu, sciu-

portantia sunt si viceconsuli.

tt CONS1TLERE , consului , consulutu si consultu , y., constituye (d'in acea-asi radecina Cu eonsu); a cogita ma-

turu, a reflecte, a delibera, a consulta,

a consilia. Radecin'a vorbeloru consultu, consultoriu, consultare. etc.
CONSULTARE, v., consultare; d'in
consultu , forma intensiva a hl consulere, applicatu inse de regula in loculu
primitivului consulere :1. a c,ogita ma-

toriu, versatu, etc., mai Tertosu, in gcien-

ti'a dereptului, de mide compuse ca

jurisconsultu : consultu in dereptu si
elocentia ; cellu mai consultu d'intre oratori, cellu mai elocente d'intre consulti
( = jurisconsulti); 2. s. m., consultu

a) consiliu cerutu si datu : onsultulu

tnediciloru , advocatiloru; consultulu oraclului; b) deliberatione, desbatere in

turu, a reflecte, a delibera, a desbate, etc. :

seopu de a lua una decisione, de a da una

ie consultati voi amendoi in secretu?

itnportantile cestioni consultate eri in

parere, unu consiliu sau a prescrie unu

planu de portare: medicii facu consultu,

senatu; se aduna consiliulu se consulte

c) decisione, resolutione, mesura, planu

consultele si faptele intelleptiloru; con-

asupr'a lucrului sau despre lucru ; a

consult in commune, si refless. a se consult cm mai multa energa de catu sim-

plulu intr. a consultd : prea multu si

indelungu se consulta : 2. a consultd
cuiva= a i porta, cura, a se interess
tare de densulu; 3. a consultd pre cineva= a i cere consiliu : pre mene me
consulti ce se faci? a consultd unu jurisconsultu, unu medicu, unu- e,spertu ,
poporulu, senatulu , speclulu , propri'a
sea conscientia, (vedi si consulere).

sultulu senatului, cansultele senatului,

si intennu singurn cuventu compusu
senatusconsultu, senatusconsulte.
CONSUMIERE, consumpsi si consuntpsei, consumptu, v., consumere (con

si sumere); a sume = a lua, sau redica

cu totuh, si de ad, a petrece, a perde,
a nemic, etc. : 1. despre lucruri de mancare : a consume multu granu , ordiu ,

fenu, carne, ponte, casiu: 2. prin metafore : a si consume averea in lussu si in,
desfrenan; flacuria consume totu edificiulu incensu; ruginea consume ferrulu;

CONSULTATIONE, s. f., conbultatio;

action,e de consultare si obiectu de consultare: dupo lunga consultatione con- morbii suffietului, ca si ai corpului, conclusera; consultatione grea de resolutu. sumu fienti'a nostra omenesca; a conCONSULTATORM , - toria, adj. 's., sume multa labore; a consume vocea,poteconstatator si consultatorius; care con- rile; despre tempu : a consume mai multe
sulta sau serve la consultare : consulta- dille in nemieuri, a consume celle mai
pretiose ore in betie si desfrenare; despre
torii oraclului: passeri consultatorie.
CONSULTATU,-a, part. d'in consul- persone, a rode, a uccide, a ommor, etc. :
tare : senatulu consultatu, medid:a con- "omea consupmse tota armat'a; omu consuptu de egritudtne si de betranetia; sau
sultati.
CQ4S1TLTORM,-toria, adj. s., con- a debilita: consumpti de nemancare si de
multe purgative.
sultor si consultorius; care face sau
consultu; care serve la consultu ; mea a
CONSUMMARE, v., consummare
si ur'a sunt rei consultori; medicu con- (con si summa) ; 1. a insumma, a face
sultoriu, medici consultorii, in oppose- d'in mai multe numere unulu senguru;
tione cu medicu curante; scripte con- dro mai vertosu : 2. a duce uva la cellu

sultorie ; tu esti consultoriulu meu in

tote; consultorii oraclului.
CONSULTU,-a,adj .s.,consultus-a-um;
una d'in formeh participiali alle verbului

consulere , mata de regula ca adj. si

subst., 1. adiectivu ea insemnarile de

mai inaltu puntu de desvoltare, a finf,

a perfectionk a completa, a deplenf
,portea nu lass pre acestu june se devtna unu artifice consummatu; omeni de
sta,tu consummati; elocenti'a si tote arlile nu se potu consumtnd de ctu cu tan-

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

891

pulu si cu mari labori alle multoru- a;

si cu intellessulu simplu de a termin,
a essecutd, cama: a consummd lucrulu
inceputu, a consummd crimea preeogi-

contingere in intellessu si bonu si reu,

dro mai vertosu in intellessu reu : attingere cu cera necuratu in sensu atatu
materiale cltu si morale 7 cumu si ef-

tata; ommorulu e eonsummatu.

CONSUMMATIONE, s. f., consum-

fectulu acestei attingere, reulu commrmicatu prin attingere : 1. in sensu

matio ; actione si statu produssu prin

actionea de consummare: consummatiotaca clocentiei; consummationea crintei.
CONSUMMATORM,-toria, adj. s.,
consummator; tare consumma.
*CONSITMPTIONE, s. f., consumptio;

actione de consumere consumptione de

multe pome, consumptionea poteriloru, a
averei, a tempului, a sanitatei, a junetiei.
CONSUMPTORI11,- toria, adj. s.,
(mai pucinu bene : consumatoriu), consumptor; care consume : mare consumptoriu de spiritose, de tempu in desertu,

material contagionea pestei sau pestilentiei; contagionea morbului se com9nunica d'in turma in turma; 2. in sensu
morale, corruptione, vitiu ce. se communica contagionea crimei,
desfrenarei, spaimei, pigretiei, etc., coprende pre toti.
CONTAGIOSU,,a, adj., contagiosas;
plena de contagiu=contagione ; tnorbu
contagiosu, essemple relle contagiose ;
contagios'a peste.
CONTAGIIT, s. n3., contagiam; d'in
contingere, ca si contagione,, differindu

de multi bani in, lussu si in desfrenan.

de acesta forma, intru catu contagiu es-

CONSITMPTU,-a, part. d'in CONSUmere, consumptus-a-am.

prem mai tultu actionea sau poterea

CONTABTLE , contabilitate ; vedi

computabile, computabilit ate.
CONTABLARE, si
CONTABULARE, v., contabulare

(con si tabula= tabla); a impreunl mai

multe table sau scandure; a copen f cu
scandure; a podf cu scandure.
* CONTABLATIONE, si
CONTABULATIONE, s. f contabulatio, actione de contabulare, cuma si

resultatu allu acestei actione, coperimentu de scandure, poda sau podella de

scandure.
CONTACTE', s. m., contactas, (d'in
contingere); attingere cu altulu; 1. propunctulu de contactu allu unc, tangente cu circumferenti'a unui cercu; de
aci: anglu de contactu, formatu de una
tangente cu circumferenti'a; in spciale
attingere cu ceva spurcatu si uecuratu;

de ad, 2. metaforice, relatione : se nu

lassmu ca prin contactu licentea si

desfrenulu se se intenda si la celli neattinsi de densele; celli boni prin tontactulu cu celli rei se corrumpu; multu capita cineva d'in contactulu cu celliculti;
a fi in contactu, a veni in contactu Romanii venira in contactu cu Dacii.
CONTAGIONE, s. f., contagio; (it.
contagione; d'in contingere); actiobe de

reu/ui, ro contagione mai multa actulu

sau effectulu contagiului.
CONTAMINABILE, adj., contaminabilis: espusu sau dispusu la contaminare: demonii suntu contaminabili, angerii nu su contaminabili.
CONTAMINANTE, part. adj., contaminans, (it. contamina'nto); care contamina.
CONTAMINARE, v., contaminare,

I. proprie a adduce in confactu, 6 nimesteca, a impreunk, a confunde; dro

mai vertosu : 2. a adduce in contactu cu
cera corruptu, spurcatu, necuratu, etc.

(vedi si contagione), si de ad, a sordi,

a sputca, a corrupe: a) in Sensu matenale: a contamind ap'a arruncandu spurcationi in ea; a contamind vestementele;
a si contamina camesi'a cit sange; b) in
sensu morale: a contamind buccuri'a cu
una rea scire, addeverulu cu una mentione; a se contamind cu tote turpituclinile, a si dontamind manule cu sangele
uccz:siloru; omeni contaminati cS &ate
crimene, eu atfite parricidie ; a si contamine( castitatea si pudicitea.
CONTAMINATIONE, s, f., contriminatio; actione de contaminnre.
CONTAMINATORILT,-toria, adj. s.,
contaminator; care contamina : contaminatoriu/u patului nuptiale.

www.dacoromanica.ro

892

CON.

CON.

CONTE, contessa,-vedi comite.

CONTEMNERE, contemnui , con-

temnutu si contemptu, v., contemnere

(con si temnere); a consider& ca miau,
neinsemnatu, si de acl, a despreti.: a
contemne mortea, avutiele, onorile, placerile, vocea poporului, opinioneapub/ica,

laudele, glori'a, t'urea tyranului, ammenitiarile, etc.; a contemne dieii,- omenii,

parentii, magistratii.
CONTEMPLABILE, adj., contemplabilis, (it. contemplabiie), care se pote
contemplare.
CONTEMPLANTE, part. adj., contemplans, (it. contemplante); care contempla.

CONTEMPLARE, v., contemplari,

(it, contemplare, fr. contempler ; d'in
con Bi templu); 1. proprie, ca terminu
d'in limb'a augurale, a defin bene si de
tote partile unu templu augurale; apoi,
a imbracii cu ochii tote partile acestui
templu; de unde : 2. a observ, de apprope si cu luare a mente incordata, a dk
multa si incordata luare a mente, a observg de aprope Si cu tota luarea a mente:

a) Cu sensulu materiale : a considere&

si contemple& fiacare obiectu de arte, si-

turele, cerulu stellatu; a contempl formosetiele tabelleloru; b) cu sensulu spirituale : a) in genere : suffietulu filoso-

fante contempla addeverulu in sene ,

contempla insasi contemplarea sea; se
contemplamu cu mentea ce nu potonu
ved cu och,ii; a contempl in tacere si
rapitu de mirare; 13) in speciale cu sensu
religiosu: cine pote contempl maiestatea
idvina in tota splendorea ei suffietulu
immortale, libere& de corpu, va pot contempld addeverulu, benele si formosulu

infinitu.
CONTEMPLATIONE, s f., contemplatio, (it. contemplazione, fr. contemplatlon); actione, actu si potere de contemplare : contemplationea si considerationea naturei; contemplationi religiose;
meditatione profunda si contemplatione

malta; supremulu bene allu omului sta

platins; care contempla, si niai vertosti,

care e dispusu, applicatu la, contemplare:
filnsofia contemplativa, teoretica, in opposetione cu : filosofia activa, practica;
filosofi contemplativi , occupati cu contemplarea legiloru naturei fora applicare
Ja vieti'a practica; omu contemplativu,
cu intellessu bonu de : datu la contera,piara, dro si in reu : pucinu practicu.
CONTEMPLATORIU,-toria, adj. s.,
contempiator si contemplatorius; care
contempla, si mai vertosu, care are abi-

tulu de contemplare; care e relativa la

contemplare : suffletulu e contemplatoriulu si admiratoriulu lumei.
CONTEMPORANEITATE, s. f., (ii.
contemporaneita); essistentia in acelluasi tempu cu altulu, (vedi si contemporaniu).
CONTEMPORANIU, si

CONTEMPORINU,-a, adj. s., contemporaneus ; d'in acellu-asi tempu cu

altulu, care a fostu sau traitu in acellu-asi

tempu cu altulu.
* CONTEMPTIBILE, adj., oontemptibilis; demnu de contemptu.
CONTEMPTIBILITATE, s. f., contemptibilitas ; clitate de contemptibile.
CONTEMPTIONE, s. f., contemptlo;
d'in contemptu, actione de contemnere :
fortitudinea se manifesta prin contemptionea doreriloru si sufferentieloru; con-

temptionea mortei, aurului, gloriei deserte.

CONTEMPTORIII, -toria , adj. s.,
contemptor; care contonne: contemptoriu
de diei, de virtute, de justitia, de totu ce
e sacru; contemptoriu de gloria, de auru,
de volupt ate, de tote dupo cari altii insetosiedia.
CONTEMPTU,- a, d'in contemnere ,
una d'in formele participiali alle acestui

verbu, mata de regula ca adj. si subst.,

I. adj., contemptus-a-um, suppusu contemnerei, despretiatn, neluatu in sema,
consideratu ca miau lucru si chiaru ca
nemica ; 2. s. m,, contemptu=oontemptus-as, camu in acea-asi insemnare cu a

a se dd la contoraplatione, a fi in ton-

formei contemptione.
CONTENARE (pronuntiatu si : cun-

templatione.
CONTEMPLATIVII0, adj., contem.

tenare, cumtinare), v., confinen, tuttibere, cohiben, refrenare, sedare, miti.

in contemplationea addeverului absolutu;

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

893

gare, moderad, temperare; contined,

oppri, si de ad, a se infrena , a se mo-

quiescere; ca
sedari; cessare,
si contenire, unadesinere'
forma d'in continere,
luata cu insemnarile speciali : 1, trans,,

dera, a se marginf, si mai vertosu, a inceta, a se imblandf, a se incluid, a scad6,

a se micusiora : de trei dale ventulu nu
mai contenesce, ci bate cu acea-asi furia;

a tin6 pre locu sau in Ion, a opprf, si

de acf, a marginf, a infrena, a stempori,
a allend, a incluid, etc., vorbindu de teva
violentu, escessivu, furiosu , si in speciale de affecte si cupiditati; 2. intr., a
se margin, a se stempera, a _se infrend,
a se allena , a scad6 , a inceta , etc.;

inlocu se mi contenesca ,f uri' a dorenei pare

verbulu are formele de conjugatione

simple : antenu, anteni, antena, sau

retinere, refrenare, minuere, sedare,

cantinu, clintini, crintina : ventulu numai

contina de patria clille, (vedi mai multe

essemple la contenire). X
CONTENDERE, contensi si contensei,

co eresce; candu incepe a -vorbi, nu mi

contenesce cu oree; ventulu a contenitu
de a sera, sangele a contenitu de a curd;
irise dictionariulu de Buda da verbului
si intellessulu transitiva de : continere,

mitigare, etc.=a tin pro locu, a opprf,

a tin6 in frenu , a infrena, a modera, a
margenf, a micusiord, a indulcf, a alhila, etc. (vedi si contenare).
CONTENITU,-a, part. d'in preceden-

contensu si contentas (con si tendere); a

tele contenire : doren i conteraite; omeni

tende din tote poterile : 1. proprie, a

S. m., contemoderati si conteniti ;

nitu-lu = pascuum inbibitum, pastione
sau campa de pastione oppritu, ce nu e
permissu a pasee.
CONTENTABILE, adj., (it. contentabile); care se pote contentare (d'in 2
contentare).
1 CONTENTARE, v., contentare,
d'in 1 contentu, de la contendere, cu intellessu intensivusi mai energicu de cata
allu primitivului -contendere.
2 CONTENTARE, v., satisfacere,
a se contentd=eontentas esse (compara
it. contentare, fr. contenter); a face contentu (2 contentu), a indestulla, a multiamf, a facke voi'a sau placerea cuiva ,
si de acf, a impaca, a face fericitu, etc.:
a contentci tote voiele si placerile cuiva;

corztende arculta- dro mai vertosu: 2. me-

taforice, a Leude forte, a tende cu mare

incordare, a face cu ardore si passione ,
si cu intellessu intransitivu, a se incorda,
a si pune tote poterile, a se adopera d'in
tota anim'a, etc. : a) in genere : a si contende toti nervii spre a convinge de celle
ce spune; a contende se coprenda cet atea,
se adjunga la potere; contende si labora,
cettu poti; b) in speciale : a) a si direpta

mersulu in cotrova cu mare rapiditate,

a cauta, se adjunga undeva cfttu mai currendu : Cesare cu legionile contende in

Galliia transalpina ; si metaforice : a

contende la gloria cu celle mai naari labori si pericle; (3) a, se mesura cu cineva
in cuvente, in arme, in fapte, etc., a se
lupta, a, se certa, a se intrece, a rivalisi :
una mana de juni se inconzmettu a contende cu numerosi inimici; a contende cu
cineva de principatu, pre onori ; a contende contra aspreleloviture alle fortunei;
7) a cero cu mare focu , a cauta se capite : cero si contende se l'apperu eu in
judecata; S) a sustin6 eu mare ardore, a
affirma, a assecura, a cauta in totu modula se incredentiedie.

a se contentc cu pucinu, cu c,elle neces-

sarie, si a nu dor'i naai multu, este una

conditione de fericire ; dco vau ne dai
Mai multu, ne contenteamu si cu atcltu.
CONTENTATIONE, s. f., (it. conten-

tamento, fr. contentement); actione si

statu produssu prin acionea de 2 contentare : tote facu pentru contentationea

vostra ; a sent nutre contentatione in

suffletulta pentru benele facutu; contenCONTENIRE,-escu, v., ca si contenare, tationea appetiteloru relle si nemoderatd
alta forma d'in continere, luata, pre atu ne costa forte.
CONTENTATORITJ,- toria, adj. s.,
noi scimu, cu intellessulu intransitivu
de : se continere sou contineri, absti- care contenta (2 contentare).
CONTENTIONE, s. f., contentio, (it.
nere, consistere, cessare, desistere, miteseere, etc. = a se tin pre bou, a se contenzione, fr. contention); de la con..

www.dacoromanica.ro

894

CON.

CON.

tentu d'in contendere, actione de contedere in genere: contentionea maschiloru,

cordeloru, poteriloru corporali si spiri-

boului, erb'a uscata in ulbere ; 2. prin

metafore, a micusiork si de aci, a perde,
a nemicf ; a) de obiecte orporali : ferrulta

tuali, etc., dro mai yertos u si in speciale

insusi si petrele se contera prin su;

lupta, si mai allessu lupta in vorbe, des-

b) de obiecte incorporali, mai vertosu de

balero, certa , disputa, controversia

tempu : a si contere vieti'a in cercetari

filosofice ; a contere labore in deserta.
CONTERMINARE, y., conterminare ; a fi conterminu.

contentionea partiloru litiganti; nu cautati la vorbele injuriose dfsse in, calorea

contentionei ; ca termina clq retorica
contentione =-- partea orationei in care

oratoriulu argumenta contra adversa,

riului seu.
CONTENTIOSII,-a, adj., contentiosus
(compara si it. contenzioso, fr# contentieux; d'in conteiatione); relativa la contentione=disputa, certa, desbatere, etc.,
a) la persone , cui placa disputele ,
certele, judecatile omidu bonu. nu e contentiosu ; ca disputatorii si contentiosii
a nevoia scotila capita; dro mai vertosu
b) despre lucruri, suppusu contentionei,
desbaterei, disputei, judecatei : dereptu
contentiosu, ctffaceri contentiose; jurisdictione contentiosa, attributioni contentiose;
s. m. reale, contentiosulu: a) in
genere, parte contentiosa a affaceriloru
administrative ; (3) in speciale, sectione
a imui ministeriu sau altui officiu, cui
competa affacerile contentiosealle acellui
officiu.

1 CONTENT17,-a, d'in contendere ,

contentus-a-um, a dou'a forma participiale d'in contendere, luata de regula ea
adiectivu cordele contente alle arcului.
2 CONTENTU,-a, adj., contentus-a-

CONTERMINII,-a, adj., conterminus

(con, si termina); vecinu, situatu a laturi a altulu terre contermine ; casa

contermina lacului sau ca laculu.
CONTESSERE, contessui, contessutu

si contesta, Y., contexere (d'in con si

tessere); a tesse impreuna, a implettf,
si de ad, a collegd, a innodd, a un : a
contesse fire de aura cu fire de metasse;

a contesse albi crin ca amarante.;si

metaforice : a contesse partile unui di-

scursa, cuventele in frase; a contesse

celle disse cu celle au se se dica, celle
precedenti eta celle succedenti ; mai vertosa, a formd cu maiestrfa unu totu d'in

mai multe lucruri, a compone, a fa,ce,

a urd, etc. : a contesse una discursa,
una carte, unu dota, una crime atroce.
CONTESSUTH, - a, d'in contessere ,
part. contextus-a-um.
CONTESTABILE, adj., (it. contestabine); care se pote contestare.
CONTESTARE, y., contestan i (compara si it. contestare, fr. contester; d'in

con si testare); 1. a chiamd marturi, a

um; una d'in formele participiali alle

lud de marturi : a contestd diei si ameni,

cera si pamentu; 2. a contestd unu pro-

verbului continere, bata totu de una. ea

adiectivu cu intellessulu de : care ,s e
contine sau se abstine si se infrena de
dorentie passionali , si de ad, multia-

processulu producundu marturii ; 3. ca

mai desu, a recusd de a connosce derep-

mitu, indestullatu, satisfacutu, si mai

departe : impacatu, fericitu, etc. : onzulu
contenta cu ce are e fericitu; (anime con-

tente; a fi contenta dice mai multa de

cita a se eontentd; contenta de sene si
de toti ai sei; contenti in cogitulu nostru,

pucinu ne pesa de vorbele calomniose

alle altortt-a.
* CONTERERE, contenui, contenutu
si contrita, y., conterere (con si terere);

1. a tere sau strivf, sferml in multe si

menute fermature : a contere cornele

cessu, una lite, a introduce sau pornf

tulu unei persone asupr'a unui lucra,

si de acf in genere, a negd addeverulu
unui principia, unui faptu , 11118i assertione : a contestd addeverulu dasselora
cuiva; mi contestati derepturile melle de
cetatianu.
CONTESTATIONE, s. f., contestatio
(it. contestazione, fr. contestation) ; actione de contestare : contestationea litei;
contestationea unui addeveru manif esta;
acestu punctu, acestu articlu de lege este
in contestatione, in desbatere, in controversia.

www.dacoromanica.ro

CON.
,

CONTESTU,-a, d'in contessere; una

aprope , de totu apropp : casele nostre

(l'in formele participiali alle verbului

contessere, luaita de regula ca adj. si
subst
1. adj., contextus.a-um : nave
contesta d'in scandure abietine; vestimente conteste d'in fire forte tari i du-

sunt contigue, camere contigue.

* CONTINENTALE, adj., (it. continentale, fr. continent 11); relativa la con-

rabili; carona contesta (l'in mundre fiori;

2. s. ni, reale, contestu, contextum si

contextus-lia (compara si it. contesto,
fr.,contexte), actione si resulta,tu allu
actionei de contesser& a) in genere:
vestitu in unas contestu de naetasse de

varie colori; contestulu corpuriloru animaliloru , planteloru, etc., mai desu

inse in acestu intellessu testura sau tessutura; ca mai dessu inse b) despre discursa : contestulu unes oratione , d'in
contestu numai se pote coprende intellessulu une verba sengularia;
con-,
testulu legei asid se intellege ; mai ver-

tosa, contestu=testil allu unui actu jaridicu sau politicu in totulu seu.
CONTESTURA, s. f., (it. contesi ra,
fr. coutexture);
contesta, resultatu
si mai vertosu modu de contessere : contestur'a orationei, pannurei, corpului animaliloru, planteloru.

ft CONTICERE, v., conticere (con

si tacere) ; a tac cu totulu, a tac de

tinente ca substantiva in insemnare de

uscatu : ape maritsme si continentali ;
in intellessu mai restrinsu, relativa la
continentele Europei : potente sau statele continentali, systema continentale,
proiectu allu lui Napoleone J de a incbide totoru producteloru anglos e continentele europianu.
CONTINENTE, part. adj. s continens, (it. continente si contenente, fr.
continent si eontenant); 1. ca part., care
contine ; vase contine,nti vinu da mai
multi anni, forns'a continente lucrulu ;
inse si cu intelleSsu de adiectivu in espressioni ca : vasu continente de multas
vinu; 2. ca adj., continente, care tine de
aprope si cu potere, si a nume : a) ca altti
obiectu, si prin urmare, appropiatu, ve-

cina: casa continente cu inai multe altele; cetatea si locurile continenti cu densa; b) care tine una in sene, neinterruptu
continente ploia in cursas de sesse dille;
; uscatu
continenti labori de tote

continente ,sau terra continente, si ab-

una data, a ammutf; priu metafore, a se

allend, a inceta, a se impacA, a se tran-

sol. ca s. m. continentele, unu continente

(subintellegundu, uscatu, reu inse : con,
tinentu-tu, unu continentu), satt f. con-

cillisO.

tinente-a, una continente (subintelle-

* CONTICINIIT, s. ra., couticinium

(d'in conticere); tacere a noptei, si in

speciale, tempu allu noptei, care incepe
la trei sau patru ore d.'in nopte, candu

tote tacn sau para a tac in natura.

* CONTIGNARE (con si tignu); a un

tigne sau trabi intre densele, a proyect cu tigne, a lucra, una lemnaria.
* CONTIGNATIONE, s. f., contiguatio; actione de contignare, dro mai vertosu in intellessulu concretu : resul-

tata allu acestei actione, lucru facutu

d'in unione de tigne, lemnara, poditura, etc.

gunda terra): a) in intellessulu ella mai

larga, vastu spatiu de uscatu, incongiu-

ratu de mare si neinterrupta de mari

masse de apa ; in acestu intellessu, sunt
doue continenti : continentea vechia, care
coprende _Europ'a, Asi' a si Afrip'a, si
continentea noua, formata de Amerie a;
3) in intellessu mai strimtti, una d'in

celle cinci parti mari alta pamentului

numite Europ'a, Asi'a, Afric'a, Americ'a, O ceani' a, si in speciale, continentele sau continentea=Europ'a, iz oppo-

sitione ca Angli'a si calen alte instile;

y) estensu spatiu de uscatu, ce se pote

CONTIGUITATE, s. f., (it. contiguita, fr. contiguit6); calitate sau statu de

percurre fora a trece una parte de mare ;

erd una data conjuncta Cu con-

contiguu.
CONTIGLTU,-a, adj., contignus (d'in
contingere); asid de aprope cu altulu, in

media una continente; e) care se contine

pro sene, care se domina, se infrena de

catu orecumu attinge acestu altu, forte

passioni, infrenatu, moderatu, compu,

tinentea ltaliei ; Anglea si Scoti'a for-

www.dacoromanica.ro

896

CON.

tata sau cumpetatu, si in speciale, infrenatu si moderatu in placeril Besuali : b arbatu continente nu numai in
respectulu vietiei, ci si allu averei si onorei cetatianiloru; 3. subst. reale : a) in
genere, ca masc. unu continente, continente-le (reu: continentu-lu), ce contine
alta ceva , receptaclu, recipiente, va-

CON.,

pastra , mantin6 , a conserva cene

uscate continu odorea mai indelungu ;
stomaculu contine celle ce recepe, ca se le
concoca; si metaforice t nemica nu con-

ti'

mai bine republic'it de edtu bon'a

credentia; 1)) en idea accessoria de miscare impedicata si opprita , a retin,

su, etc._: continentele e mai mare decdtu

continutulu; b) in speciale, m. unu con-

a fin pre km sau in bou, a opti a inchide : a contin armat'a in strimtori,

ostile in castre; si metaforice, a tin6

tinente, sau f. continentea, (vedi mai

in frenu, a, infrena, a domina, a modera,

susu la 2, b).

a computa sau cumpita, etc.: a contin4

tote appetitele relle, passionile, cupiditatile, affectele; spaim'a contine pre toti
moritorii; a contin omenii, terrele, po-

CONTINENTIA, s. f., eontinentia,

continenza si contenenza, fr. continence
si contenance); calitak de continente, si
a nume : 1. capacitate, estensione : nave

porele mai multu prin frica de cdtu

de tnare continentia, de unde cu intel- prin respectu si amore; abid me, potu
lessu concretu de coprensu: continentf a
acestui
si metaforice : continenti'a
vasu-' vecinetate : continenti'a
unei carte;2.

acestoru doue terre ; &ro mai vertosu

3. dominare a passioniloru, moderatione,

computu sau cumpetu, infrenare a cupiditatiloru in genere, si in speciale, a

passioniloru si cupiditatiloru amorose
continentea in victu si in tote placerile
corpului conserva forte bene sanitatea;
superbi' a si desfrenarealuaraloculu continentiei si moder ationei; nemica tzu con-

cilia favorea si benevaienti4a muitimei

mai multu decdtu continentea si abstinenti'a; continente a si abstinente a sunt
specie alle genului temperante a, inse

abstinenti'a nu attinge obiectulu appetitu, ro continenti' a pastredia mesura

si computa in actulu satisfactionei appetitului : calugerulu se consecra la abstinentia , cellu insoratu e detoriu a
observd si practicd continente a; cu tote
acestea continentia se applica si cu intellessulu de abstinentia, appropiatu de

castitate, care e de preferitu in acesta

insemnare.
CONTINERE, continui, continutu si

eontentu, v., continere (it. centellero,

fr. contenir); atin ceva de tote partile
sau in totulu seu, a coprende, a incap,
a imbracia, sau a fin impreuna, a un, a
impreuni, a lega, etc.,?1. in genere universulu contine tote in senulu seu; 2. in
speciale : a) cu idea accessoria de taria,

stabilitate, durata, etc., a tia bene, a

contin do acestea; c) cu idea accessoria

de capacitate, coprensu, a coprende, a

incap6, a av in sene : vasulu contine
mai multu de cd tu ata tu; cartea antania
a acestei opere contine mai multe descriptioni de batalie..
* CONTINGENTE, part. adj. s., contingens, (it. contingente, fr. contingent):
care attinge 1. in genere : cordele, ce
sustinu ponderile, se fiapendenti si con-

tingenti estremitatile circumferentiei ;

dro mai vertosu : 2. in intellessulu metaforicu allu verbului contingere : a) ce
se cade sau vine cuiva se iee sau Be d

portionea de preda contingente capitanului, cumu si partile d'in acea-asi preda

continginti militariloru; partea contingente fia-carui-a erede d'in averea parentesca; de ad s. m. reale, una contingente, contingente-le (ten: contingentu,
lu), ce so cade sau vine cuiva se lee sau
se d : care e contingente-le fia carui-a

d'in noi in aceste spese?iu speciale,

contingente-le parte determinata de
armati e e obligata a da una terra, una
provincia, unu confederatu, etc. : con,J
tin gente annuale, estraordinariu; contingentele cerutu esta tempu e mai mare
de cd tu cellu d'in annulu trecutu; b) ce
pote fi sau nu, ce se pote intempla sau
nu, ca oppusu la necessariu: contingenti

suntu lucrurile ce potu fi asid de bene

ca si a nu fi; numai Domnedieu nu e
contingente, noi omenii si tote fientiele
sensibili, in parte luate, suntemti con-

www.dacoromanica.ro

CON.

897

CON.

tingenti; sensationea e contingente, ide' a

(vedi si contactu); y) a adjunge la ceva,

e necessaria; totusi in lucrurile continginti e una necessitate relativa; propositione contingente, care espreme unu
addeveru sau faptu contingente; luatu
si ca s. m. reale : contingentele si necessariulu.
CONTINGENTIA, s. f., (it. confingenza, fr. contingence); calitate de contingente: contingenti' aunei liniaderepta
Cu una lzzia curba; de ad: anglu de con-

a capita, si de ad : 8) luatu ca intran-

tingentia, allu unei tangente cu una curba ;

vedu inco assemine lucru; pucinoru-a

continge a se inaltia la atata potere, fericire si gloria.

dro mai vertosu in sensulu lui contingente de sub 2,b, contingentia=possibilitate de a fi sau nu fi :possibilitate si contin gentia au aprope acellu-asi intellessu;
reconnoscemu contingenti'a essistentiei

nostra facia cu necessitatea essistentiei

lui Domnedieu; si cu intellessu concretu
de fientia contingente sau faptu contingente : nu pote cineva pertunde contingentiele fiitorie; contingentie sunt tote
celle generate.
CONTINGERE, eontinsi si continsei,
continsu si contactu, v., contingere (d'in

con si tangere)'; a tange sau attinge de

tote partile; a attinge tare, cupotere, cu
violentia; a attinge unulu cu altulu, etc. :

1. in intellessu materiale, a) in genere:

a continge undele cu petiorele; sorele con-

tinge montii culumin'a sea; montii contingic nuerii, cerulu cu crescetele loru; a
continge cibulu cu sare, apresar; b) in
speciale : a) cu idea accessoria de mancare, a gusta: de si flamundu, abia con-

tinge panca cu dentii; fi) a attinge cu

ceva necuratu, a macula, a corrumpe,
(vedi si la 2. b, mai diosu, si Compara:
contagione, contagiu, contaminare); y) a
attinge ca appropiatu, a fi vecinu, a adjunge peno la ce va : a continge limitile

sitivu si aprope ca impersonale, vorbindu

despre evenimente si lucruri , a ven

cuiva, a cad cuiva ca parte, si in genere,
a se intempl, vorbindu de regula despre
evenimente fericite si placute, mai raru
si de spre evenimente indifferenti si chiaru
nefericite : contentative cu partea ce ve
continge; ce mi continge se dau si ce mi
continge se itz ? 92.14 mi a continsu se

CONTINSU,- a, part. d'in contingere,

contactusa-um.
CONTINUARE, v., continuare (d'in
continuu; it. continuare, fr.. continuer);
cu pucina modificare acellu-asi in forma
ca populariulu contenare sau continare,

luatu inse cu intellessulu differitu de

a face sau fi continuu, si anume : 1. in
respectuluspatiului saulocului : a) trans.,

a lega, a un, a impreuna, a pune

unulu longa altulu: legamentele ce continua ficatulu cu alte organe interne; a
continua casele cu murulu vecinului ; a
continua mai multe parechie de case, a
le edifica una longa alta; a continua dature ca lature, peptu cu peptu; (3) a prolonga: a continua una Unja, unu nturu,
una calle de construitu, una punte peno

la una mare departare de rip'a riu/ui;

intr., cu acelle-asi insemnari, a se
un, a se impreuna, ase intende fora interrupere mai departe : seri' a acesta-ta
de monti continua inco forte departe;
una seria de munti continua altei seria;
in acellu-asi intellessu si refles. a se continua : montii se continua; 2. in respec-

terrei straine ; raclecinele nzontelui de

tulu tempului : a) a tin un'a, a nu interrupe una actione sau a ua incepe si

amendouepartile contingu rip' a fiuviului;

urma, inainte de unde s'a, interruptu, si

8) a attinge in mersulu sau miscarea

sea, a adjunge, a per ven : a continge
portulu, urechiele; 2. in intellessu ideale :

de ac, a persiste, a perseva, a staru

in acea-asi actione , opinione, resolutione, etc. : a continua laborea, opulu

a) in genere, a attinge cu potere, a at-

inceputu, studiele selle, discursulu, canea

tinge affundn si in totu, a coprende, etc.:

suffietulu nostru continsu de misericordia, de viue affecte; b) in speciale : a) a
maculd, a spurca, a pangar, a corrumpe,
(vedi si susu la 1. b); p) a fi in relatione,

diu'a si noptea, beti'a in tempu de trei

dije si trei nopti; continuati a vorbi , a
lucra, a ve porta bene; unu omu continua

una functione, una magistratura, etc.,

urmandu a ua porta si dupo ce s'a imple57

www.dacoromanica.ro

898

,,

CON.

CON.

nitu terminulu acellei functione ; de adi

si: a continud cuiva unu officiu, unu beneficiu, unuprivilegiu, una pensione, etc.,

a i le prolonga d'in collo de terminulu

prefissu; si cu intellessu intransitivu de
a tin neinterruptu, a dura in acea-asi
actione sau stare : ploe a continua de
trei dille si nu continud itaco mai multe
cline; bellulu continua inco; deco dorerile
continua, se scambi medicamentulu; con-

tinua a ploud; b) a face fora interrupere

sau cellu pucinu forte desu : a continud
buccatele, a da desu buccate; a continud
cupele, a bee sau a da, se bea multe cu-

pe un'a dupo alta; asia s : a contintad

loviturele, certele, bataliele,
CONTINUATIONE, s. f., continuatio;
actione de continuare si effectu sau statu
produssu prin acesta actione : continuationea tempului reu; continuationea studieloru, laborei, cuventului, istoriei; continuationea caseloru cu muruluvecinul ni.
CONTINUATORIU,-toria, adj. s., (it.
continuatore); care continua ; continuatorii opuluiinceputu de magestru voru fi
discipulii lui.
CONTINUITATE, Ei. f., coutinnitas

sau faptele d'in tempu, immediatu suecedente, care nu se interrupe : a lucr4

la acellu-asi opu diece anni continui ;
trei dille continue nu am potutu dornii;

continua ploia in tempu de trei dale;

continu'alucrare si arare estenua si essaure agrulu; continue dorori, continue
belle, continua certa, etc.; 3. in speciale:

febre continua, care nu imeta inainte

de unu nou accessu , in opposetione cu
febreintermittente; proportione continua,
in care consecentele precedentei ratione
e antecedente rationei succedente; fractione continua, Alla cui denominatorin
e compositu d'in unu numeru intregu si
d'in una fractione, care are si dens'a denoininatoriu unu numeru intregu si una
fractione, si asia in progressione;-can-

Nate continua = estensionea, cu care

se occupa geometri'a, in opposetione cu

cantitate discreta -=.-- numerulu, etc.;

4. ca adverbiu : a ploud con tinuu mai
multe dale, a lucrd continuu diat'a si
noptea; si ca intellessulu de : indata,pre
bou, numai de cdtu, etc. : _ma'am ande

sau statu de continuu : continuitatea tc m-

aceste-a, continuu se scolla si,pleca; d'in

premissele telle nu esse continuu conclusionea tea.
CONTINUTU,-a, part., d'in coutinere

pului, spatiului, causeloru, actionei, dorerei, reului, benelui; solutione de con-

(compare ital. contenuto, fr. contpnu):

licidulu continutu in acestu vasu, ape

tinuitate, separatione de parti inainte

continute intre inalti monti ; conditioni

speciali continute in celle generali;
s. m. reale, continutu-lu, ce se contane
intr'unu recipiente, OW contine (=coprende) unu receptaclu : continutulu acestui vasu; continutulu e inai micu de
ditu continentele; si metaforice: continutulu unei scrissore.

(it. continuitA, fr. continuit); calitate

continue : fracturele, vulnerele, plagele

sunt solutioni de continuitate in corpulu
omului sau altui animale; si metaforice:
solutionea de continuitate a ideeloru este
addeverata morte; dupo legea continui-

atei nemica nu se face in natura cu

saltu.
CONTINUIT,-a, adj., continuus (ital.
continuo, fr.continu; d'in continere); care
Cu altulu sau in partile selle se tine asi
de strinsu legatu si unitu, in catu se nu
presente interrupere : 1. proprie despre

spatiu sau locu si lucrurile d'in ella

partile unui totu potu fi contigue, fora
se fia continue; aerulu continuu terrei
sau cu terea; Sicili'a erd alta data continua cu Itali'a ; continuulu luciu allu
mama:, continua monti; si metaforice
figure si metafore continue in totu discursulu; 2. despre tempu si lucrurile

CONTORCERE, contorsi, si contorsei,

contorsu si contortu, v., contorquere,

(ital. contoreere; d'in con si torcere); a
torce = a invert sau sud l impreuna; a
invert de mai multe ori si sue! in diverse directioni, si mai vertosu , a toree

sau invert, suc rapide si co violeutia

mare : 1. proprie : a contorce cu mare
violentia callulu; furiosedu vertetiu allu
undei contorce navea de mai multe ori

si ua cofunda ; in speciale : a) despre

arme, a tome sau invert cu potere, si
de ac, a raped, a arrunca ca potere : a

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

contorce lancea cu robustulu seubraciu;

.a contorce sagette in fera b) vorbindu
de membrele corpului, ea nuantia particularia nu numai de violentia, ci si de
strambare .sau intortochiare, si prin ur-

mare , a stramba, a intortochia , a tremurd Cu violentia d'in caus'a unei mare

clorere sau neplacere : a contorce achii,
gur'a, nasulu, manule, petiorele; 2, metaforice: a vibrd st contorce fulmene

elocentia ; inse si in intellessu rea : a

contor ce addeverulu, a intortochia, stram-

b sau falsifica; asia si: a contorcelegea,

cuventele euiva.
* CONTORNARE, v., (it. contornare,

fr. coutourner ; d'in con si tornare =

turnare); a face contornulu sau contornele unui ce : a contornd una figura; in

speciale, a rotuudf, a face rotundu, a

taja de giuru impregiuru , a forfeci ;
stramba, a sud, a intortochik.
*CONTORNU si conturnu, (inse reu :
conturu dupo fr. coutour), s. m., (it. con-

torno, fr. contour; d'in con si tornu); ce

marginesce partea esterna a unui corpu,
liniele estreme alle unui corpu sau alle
partiloru unui corpu, si in speciale, ce
marginesce ceva rotundu : perimetru,
periferia, circuitu, circumferentia, etc.
gratiosele contorne alle uneLcoluzna,
cale unui turnu, alle unuipilastru, alle

899

CONTORTIONE, s. f., contortio; camu

in acellu-asi intellessu cu contorsione.

CONTORTORIII,-toria, adj. s., contortor; d'in contortu de la contorcere,
care contorce : contortoriu allu addeverului , allu legei , allu testului unui
auctoriu, etc., intortochiatoriu, falsificatoriu, etc.
CONTORTU,-a, adj., coutortus-a.um;
d'in contorcere, un'a d'in formele participiali, luata de regula ca adjectivu
insemnarile de : a) plena de animatione,
de vivacitate, rapide, potente, energicu,
vorbindu in speciale de stylu ; 2. dro
rnai vertosu, intortochiatu , strambu ,
forte sucitu si invertitu :periode contorte,
incurcate si obscure; gura contorta, ochi
contorti; figure contorte, cu attitudine
violenta si neci decumenaturale; imagini, argumente contorte; plante contorte,

cu, corolla forte Morsa sau invertita,

sucita.
CONTORTITPLICATU,-a, adj., contortuplicatus (d'in contortu si plicatu=
plecatu); cu totulu intortochiatu, forte
intortochiatu : frasi luzzge si contortuplicate.

CONTRA (si cuntra vedi si cotra),

adv. si prep., contra (ita:1, contra, franc.
contre); in origine espreme una relatione

locale, prin care unu locu e, prin posi-

figureloru de onzeni, de aninzali, de plante, de edificie; contornu bene desemnatu;

tionea sea, corresponditoriu, oppusu-tau

prin metafora, applecatu si la imagiuile

orationei; apoi in genere, veri-ce impressura sau incongiura una ce, vecinetate :

metafora, applecatu si la una actione,

contornulu unei se7 be, unei cet ate.

CONTORSIONE, 8. f., (it. contorsione,

contorsu de la confr. coutorsion);

torcere, actione sau acta de contorcere,
cumu si resultatu alla acestei actione
contorsionea navei in, mediloculu undeloru interitate; in speciale ea insemnarea
de sub 1, b, a lui con'orcere contorsionea
bracieloru, petiorclo. ru, ochiloru; contorsionea collului seu nu se pote izzdereptd;

ce de contorsioni pre acestu oratoriu

candu declama! contorsionile acestei figure strica tote formosetiele acestui tabelliz; contorsionea. addeverului.
*CONTORSU,-a, part. d'in contorcere,
contortus-a-um.

lacia in facia cu alta loen; apoi prin

care corres punde sau se oppone simplu
altei actione, si in speciale, sta in oppositione inimica cu alta actione : 1. ca
adverbiu, a) despre posetioni locali, in
facia, facia in facia , in partea oppusa :
d'in usi'a templului vedeam contra altu

teznplu ; partea septentrionale a Britanniei nu are contra- alte terre; casele

nostre stau contra un'a altei-a; si ca attributu : tote locurile de contra erau oc-

cupate de inimici ; in acestu casu de

regula compusu cu in : locurile de in
contra sau d'in contra; b) despre actioni,
cari : a) sau correspondu si se oppunu
una altei-a, de alta parte : noi dispunenzu
ostile nostre de batalia, inimicii dispuzzu

contra si elli ostile loru de batalia; si

in acestu casu se dice compusu : in, con-.

www.dacoromanica.ro

900

CON.

CON.

tra, sau duplu eompusu : de in contra

tunei; bene anima contra fortuna, contra

ori d'in' contra; (3) sau se oppunu ca

pericl e si ins idie; medicanntebone contra

veninu;
. prep. contra intra si i nt r' u nu

mice san ca unele ce se escludu intre

sene, si in acestu casu filtra forte desu

toti ne unimu, d'in contra forte greu,

micu numeru de compuse, cumu : con

tradicere, contraponere, contrastare, etc.,
cu intellessulu de opposetione
in cuventele de formatione vechia, ro in
eelle de formatione mai noua si cu intellessulu de opposetiope simpla; cu acellu-

deco nu ne unimu; sum tare resolutu a

lucra contra si a impedic lucrulu; asil si : a face contra, a sta contra, a fi
contra, a se lupt contra, etc. : sunteti

asi intellessu occurre si forma contro

numai in controversu si derivate, si sta
in respectulu formei contra, cumn sta
si intro cotra intra, (vedi si cotro).

cu de dupo densulu, contra

are intellessu de proposetione : a vorbi
contra de celle spuse peno ad, a face

trabassista, fr. contre-bassiste); sona-

compusele : in contra, de in contra sau

d'in contra : bonu sau d'in contra reu;
2ZU sciu ce se facu , se te indemnu sau
contra se te desdenznu; lucru usioru, deco

contra, stati contra la tote cate noe

vrenzu ;

contra de cene xromisse; a opina contra

de ce a opinan' mai inainte, etc., inse

assemini espressioni differu de : a vorbi
contea celloru spuse, contr'a cellaru opinate, si altele, de cari vedi mai multe
la urmatoriulu : 2. ca prep., inco se dice

compusu cu in, si atatu simplu catu si

compust occurre sau cu a finale obscuru,

si atunci se construe ea casulu acensativu : a se lupt contra inimicii patriei

sau in contra inimicii patriei, sau admitte particul'a a, caro face se se elida
a obscuru contea, in contea, si atunci

se construe cu casulu genetivu : a se

luptd contea sau in contria inimiciloru
patriei; eltu pentru intellessu, ca si in
forma de adverbiu, insemna : a) despre
relationi locali, facia in facia en, spre,
cotra : regionile acestei terre cari stau
contra Galle a sau contea Galiei; laturea
terrei situata contra media nopte; b) des-

pre actioni si alta lucruri : a) simpla

* CONTRABASSISTII, s. ni., (it. con-

toriu sau cantatoriu de contrabassu.

* CONTRABASSU, s. m., (it. contrabasso, fr. contrebasse) : 1. voce sau sonu
de instrumentu mai gravu de cata bassulu, si a nume, ou una octava mai diosu
de catu bassulu ordinariu si cu doue octave mai diosu de catu vior'a ; 2. cellu
mai mare instrumentu cu corde d'in famili'a vioreloru.
CONTRABILANCIARE (reu : contrabalantiare ; vedi bilatzce, bilanciare),
v. (H. controbilanciare , fr. contre-balancer); 1. a bilancia unu pondu cu al-

tulu; si de ad : 2. a ecilibra, a fi ecale

in potere, in valore, in meritu, etc. : virtutile si meritele acestuibairbatu contrabilancia pre alle vostre totoru-a; poterea
nostra contrabilancia pro a vostra: poterea de attractione si cea de repulsione
se contrabilanda si producu
stabile allu universului.
* CONTRACTANTE, part. adj., (fr.
contractant); care contracta, si in spe-

opposetiono sau stare facia in facia : a

merge contra tientu sau contr'a ventului,

ciale care contracta una oblegatione,

faca una invoire : parte contractante,
partile contractanti; in acellu-asi intel-

a At contra cursulu apei ; a rapi de

lessu si ca s. m. personale : contractanti-i,

la unii, ca se dai altoru-a, e contra na- prin bona invoire, potu scandu contraetura; a lucra contra cineva, a fi contra tulu.
una opinione, a veni undeva contra asCONTRACTARE, v., (it. contrat tare,
teptarea totoru-a; contra acestea adver- fr. contracter; d'in contractu de la consariulu respunse; clementea contra in- tragere); forma intensiva d'in contragere
feriori , cotra inferiori, (vedi si cotra); in differitele insemnari alle acestui cuf3) opposetione inemica : toti conjura ventu : 1. a stringe la unu loen : a concontra noi sau contr'a nostra, contra tracta tote ostile inteuna posetione fapop orulu Romanu sau contr'a poporului vorabile; 2. a stringe tare, a strimta, a
Romanu; a lupt contra loviturele for- angusta, a scurt :furi'ameniei contract

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

infricosiatu muschii faciei furiosului;

manule si petiorele patientelui se contractd infricosiatu d'in caus'a violentiei
dorerei; limacii si contracta cornele; 3. in

speciale , ca terminu de grammatica, a

contractd doue vocali=a le un si reduce
la una sengura ; 4. a pune in lucrare, a
casion : a contractd cuiva incurcature,
si in speciale, a casion, sie, a si attrage,
a face, a capit6, etc.: a contractd detorie,
a contractd morbi, a contractd bone sau
relle invetiuri; 5. a se invoi cu cineva,
a inchiail una invoire sau unu pactu
a contractd casatoria, a contractd una
obligatione, si prin estensione : a contractd amicitia, amore, famliaritate cu
cineva; a nu contraet nemica cu nemine
=a nu av neci una relatione cu nomine,
(vedi si contrectare).
CONTRACYILE, adj., (it. contrattile,

901

CONTRACTIVU,-a, adj.,(fr. contra c-

tif); care are potere de contractione

fortia contractiva= fortia de contraetione forti'a contractiva a nerviloru

tnusculari.
CONTRA.CTORI1J,-toria, adj. s., con-

tractor si contractorius-ium; d'in contracto de la contragere, care contrage,

mai vertosu in insemnarile lui-contragere

de : 1. invoire, care face invoire, pactu

sau contracta contractorii cu statulu
pentru constructioni de calli nationali ;
2. stringere, care stringe, reduce, scurtedia, etc. : nervi contractori ai muschi-

loru; de ad, s. m. reale, contractoriu,

ceva ce stringe.
CONTRACT13, - a, d'in contragere,
una d'in formele partecipiali alle acestui
verbu, /nata inse ca: 1. adj., coutractusa-um, in differitele insemnari a/le verbului contra gere nervi tare contracti,
mai multe vocali contracte intr'una sen-

fr. contractile); d'in contracto, care are

facultatea de contragere=tragere, stringere, scurtare, etc. : pucine composite gura vocale; 2. s. m., contracto= consunt in natura, cari sena fia contractili trActum si coutractus -Jis, actione si
si distraettli; cornele contractili alle li- resultatu de contragere , ,si in speciale,
macelui ; fibrele muschiloru sunt con- invoire sau pactu prin care una sau mai
multe persone se obliga cotra una sau
tractili.
CONTRACTILITATE, s. f., (it. con- mai multe alte a d., a face sau a nu face
trattilita, fr. contractilit); calitate sau ceva, cumu si instrumentulu san inscrisfacultate, potentia de contractile : con- -sulu in care se espunu conditionile contractilitatea muschiloru; acesta contrae- ventionei : contrae& synallagmaticu ,
tilitate e voluntaria sau involuntaria
unilaterale,bilaterale, oneroso, aleatoriu;
in muschii de locomotione contractilitatea eontractu de vendiare, de comperatore,
e voluntaria, ro in muschii viscereloru de locatione , de casatoria, de societate;
contractilitatea e involuntaria.
a face contracta, a subsemnd contractulu;
CONTRACTIONE, s. f'., contractio a observd contractulu, a rupe sau calcd
(it. contrazione, fr. contraction); d'in contractulu ; contractulu e lege pentru
contracto de la contragere, actione si contractanti; prin estensione, veri-ce ineffectu sau statu produssu prin contra- voire intre done sau mai multe-persone :
gere, mai vertosu in intellessulu lui con- contracta verbale , contracta tacita; in
tragere de stringere, scurtare, redueere, speciale : contracto principale, care sta de
nticusiorare, etc. : contractionea cordei sene si fora alta conventione , in oppo=systolea cordei, in opposetione cu dis- setione cu contracto accessortu = contractu essecutoriu, facutu spre a assecuri
trictionea cordei=diastolea cordei; s i
si: contractionea muschiloru, sprinceni- essecutionea contractului principale ;
loro, unwriloru, petioreloru, etc.; con- contracto puru si simplu, care nu e neci
tractionea a doue vocali, a doue syllabe conditionale, neci cu terminu, neci aleainteuna singura ; fortia sau potere de toriu ; contracto simula u, prin care se
contractione, inerente certoru corpuri si ascunde unu actu, mai vertosu unu actu
prin care acestea, intenso, revinu apoi illicitu; contracto commutativu, prin care
la pirm'a loru lungime : atare e con- partile contractanti si stipula folose eractionea cordeloru d'in vene de aninsali. civalenti; contractu aleatori u, care are

www.dacoromanica.ro

902

CON.

CON.

de obiectu unu castigu sau una perdere

casuale, etc.
CONTRACTURA, s. f., contractura

sele, a fi in contradictione cu sene sau cu

altii; opinionea publica e adesea in contradictione cu conscienti'a commune; e

(compara si fr. contracture); d'in con- contradictione intre doue prbpositioni,

tractu de la contragere, effectu allu ac- candu nu se pote ca amendoue se fia
vertosu in deveratb; e contradictione in terminii
tionei de
contragere'
intellessulu
speciale de t4ducere, an- unei propositione, candu acestia espremu
gustare , strimtare, etc, contractur'a idee dissonantkunu ce implica contracolumneloru, reducere in partea loru su- dictione, calda in acellu-asi tempu coperiore; contractur'a muschiloru , strin- prende si affirmatione .si negcstione ;.
gere rigida care nu permitte estensionea spiritu de contradictione are cellu cui
loru d'incollo de unu certu gradu.
place a contradice in tote si pre toti;
* CONTRADICENTE, part. adj., con- principiu de contradictione , prin care
tradicens (it. contraddicente); care con- se demonstra co unu lucru nu pote fi
tradice: fapte contradicenti vorbeloru.
si nu fi in acellu-asi tempu.
CONTRADICERE, contradissisi conCONTRADICTORIU,-toria, adj. s.,
tradissei, contradissu si contradictu,
contradictor si contradictorins, (it. con-

contradtcere )it. contraddire, fr. contredire); a dice contra de celle disse de

altulu sau de celle clisse mai inainte de
cotra insusi contradictoriu : unu filo-

tradditto re Si contradd Modo. a, fr. contradicteur si condictoire);care contradice

sau se contradice : -contradictorii adde-

so/u contradice altui filosofu sau pre altu

filosofa; doi istorici se contradicu sau si
contradicu asupr' a acellui-asi evenimentu
istoricu; unu /ucru inco pote contradice

litigante numesce pre advocatulu cellei

alte parte contradictoriulu seu; legitimu
contradictoriu e cellu ce are dereptulu

altui lucru sau altu lucra : faptele con-

processu sau actu judiciaria; fapte con-

tradicu disseloru sau dissele, una theoria

contradice altei theoria sau alta theoria,

cloue scripte se contradicu sau si contradicu , etc.; verbulu se construe asid,

dro si cu obiectu directu si cu Aiectu
indirectu de dativu, inse ca una differentia de intellessu, mil in catu : a contradice unei persone, este una espressione
relativa, care va se dica
contradice

in cutare sau cutare lucru; ro : a contradice una persona, este una espressione

absoluta, care da a intellege co contradicerea se face in tote si totu-deun'a;

contradicerea , in locu de a se face cu
cuventulu, se pote face C14 fapea, asia co

contra dicere=resistere, opponere, etc.

a contradice tote dorentiele cuiva; poporu/u contradisse regelui cu armele.

* CONTRADICIBILE, adj., contradicibilis; care se pote contradicere.

CONTRA.DICTIONE,S.f.,contradictio,
(it. contradizione, fr. contradictiou); actione ile contradicere, cumu si modu si
effectu allu acestei actions contradictione invederata, contradictione cu celle
disse, contradictionea fapteloru cu dis-

verului; unu advocatu allu unei parte

si interessea de a contradice inteunu

tradictorie vorbeloru sau cu vorbele; pro-

positioni contradictorie, d'in cari un'a

nega ce affirma cea alta; inse propositzonile contradictorie differu de :propositionile contrarie, intru cAtu oppositionea
e completa si totale in acelle-a, si numai

partiale in aceste-a.
CONTRADICTU,-a, adj., un'a d'in
formele participiale alle verbului contradicere, luata de regula tu intellessu
de adiectivu, contradictus-a-um.
CONTRADICUTORIU,-toria, adj. s.,
de acea-asi insemnare cu contradict oriu,
care e de preferitu.
CONTRADISSU,-a, d'in contradicere;

1. part. pass. contradictus-a-um : dissele vostre sunt contraclisse de faptele

vostre; 2. supin. centradlottun-u : e usioru de contradissu.
* CONTRADOTE, s. f., (it. contraddote); donuri facute de maritu muierei
in compensationea dotei aeestei-a.
* CONTRAFACERE, contrafeci si con-

trafacui, contrafuctu si contrafacutu, v.

(it. contraffare, f. contrefaire) ; 1. a

face contra, a luL;rd, contra, si mai ver-

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

tosu, a nu ascult, , a nu se.suppune : a

contraface ordiniloru date, prescriptiotailoru legei: si in genere, a faca contrariulu de ce se cade: ati promissu, si nu
se cade se contrafadeti; dro mai vertosu :

2. a face ca altulu, a imita: a) in intellessu bonu san cellu pucinu indiffe-

rente : a contrbface vocea, gesturile,

mersulu, vorb'a cuiva; sct4torii nu potu
contraface natur'a asid de bene ca pictorii ; b) cidro si inai vertosu, cu intel-

lessu rea : a) a imitd sau face prin

imitatione ce nu se cade a face, a reproduce ce e oppritu , si de ad, a falsifica,
a, plastogrofid, etc. : a contraface una

carte, unu tabellu de pictura, molleta,

vinu, veri-ce alta tuerce, subsetnnatur'a

sau scriptur'a nava; fi) a simuld, a

arretd cava ce mi e, a preface : a si

contraface vocea, faci'a, vestinaentele; a
contraface pre nebonulit, pre devotulu;
a contraface scriptur'a sea; de ad : y) a
difformd : convulsionile clorerei contrafacu infricosiatu lacea patientelui; 8) a

imita pre altulu in risu, a inganni, a

imballd : a contraface mersulu cespitatoriu, pronunti'a rea a cuiva.
CONTRAFACTIONE, s. f., (it. contraffazione, fr. contrefavm, si lat. mai
tardiu : contraractio); d'in contratadas
de la contrafacere, actione si resultatu
sau fapta de contra facere, mal vertosu

in intellessulu rea allu cuventului de

sub 2 : contrafactione de monde, de sigile, de rnerci, delicori, de medicamente,

de carti, de scripture, de picture, etc.,

903

traffattura); d'in contrafacutu de la contrafacere, actu Si mai vertosu resultatu

allu actionei de contrafacere, mai ver-

tosu in intellessulu reu de sub 2. allu

caventului contrafacere : acestu-a nu e
vinu de cellu bonu si addeveratu, ci numai una contra factura.
CONTRAFORTE si contrafortu , s.
M., (it. contrafforte, fr. contre-fort); Ce
serve afortifick sau consolidd unu muru

sau alta constractione : sunt si contraforti naturali, cumu una seria de muna
mai mica pre longa alt'a mi mara.
CONTRAGERE, contrassi si contrassei, contrassusicontractu, v., co ntrahere
(d'in con si tragere); 1. a trageimpreuna

la acellu-asi locu mai multe obiecte, a

stringe, a aduna, a concentrd : a) proprie : a contra ge ostile la acellu-asi locu;

a contrage mare numen& de armati ,

b) metaforice : a) a stringe intr'unu totu;

a forra'', a produce, a casiond : a contrage cuiva incurcature,, nevoie, certe,

ure; mai vertosu : p) a traga si face
siesi, a castigd, capiti : a contrage detone, amicetie, vitie, smorbi ; pannuria
vestimentului nou contrage usioru matulle; vasulu contrage bona sau rea odore; 7) ca mai desu, a face contractu
(=pactu, conventione, invoire): a contraga casatoria, una vendiaret una comperatore; si in genere, a intrd, in relatione,

in daravere cu cineva: n'am a contrage

nemica cu nemine; peno Mi contragi Cu
omuiu, nu lu connosci cine e; 2. in speciale, cu nuanti'a accessoria de scurtare

a fi, accusatu si condemnatu de contrafactione ;contrafactionea cuventeloru,

prin tragere sau stritagere in sane : a

vocei, gesturiloru cuiva.

CONTRAFACTORIU,.!oria, adj. s.,
(ital. contraffatore); d'in contrafactu de

a restringe, a retrage, etc.: ap'a sarata

contrage poni planteloru; animalile si
potu estende si contrage membrele; li-

la contrafacere, care contraface : contrafactoriu legei; ddro mai vertosu in

intellessulu reo allu lu contrafacere de
sub 2.: contrafactorii de moflete, de sigile, de scripture, etc.
CONTRAFACTU,-a, part. d'in con-

macele si contrage corncle, cumu le at-

tra facere, mai vertosu in insemnarea rea

a cuventului de sub 2.: scripture contrafacte, moneta contratada, cu facia

contratada de violenti'a dorerei.
CONTRAFACTURA, s. f., (it. con-

scurti, a augusta, a reduce; a micusior,,

tinge cineva; umbrele obiecteloru se con-

traga ca mai multu la trediulu dillei;

asid si : a contrage tetnpulu, unu discursu, una vocale se contrage cu alela;

si metaforice : anim'a se contrage de

frica; a si contrage cupiditatile, appetitele, etc.
CONTRAG LTBERNItr, s. m., (it. con-

trogoverno, fr. contre-gouvernement);

guberniu occultu ce se forma Sell tende

www.dacoromanica.ro

904

CON.

CON..

a se t'orna& contra guberniului manifestu

si stabilitu allu unui statu.

*CONTRALTU, g. m., (it. contralto,

d'in contra si altu = inaltu); parte de

armona musicale, voce care tina mediulu intre tenore si mediu supranu; cea
mai grave d'in vocile feminine, corresponditoria ca bassulu d'in vocile virili,

cumu si colla ce canta ca acesta voce;

intre instrumente se dice contraltu instrumentulu cari in famili'a sea sta co
contraltulu cotra celle alte voci.
OONTRAMANDARE, v., (it. con-

dupo ce se intorce, si se departedia de

altulu ca care salta in parechia, revine
erosi spre acestu-a.
CON TRAPONDERARE, v.,(d'in con-

tra si ponderare), de acellu-asi inteIlessu cu contrabilanciare.

CONTRIPONDERATIONE4 s. f., actione de contraponderare.
CONTRAPONDERA.TORIU , -toria,
adj. s., care contrapondera.
CONTRAPONDU , s. m., pl. contrapondere (fr. contre-poids); pondu care

serve a ecilibri alta pondu, si de ad,

trammandare, fr. contramandar); a man-

veri-ce serve a campan sau cumpan, a

dd sau command6, contra celle mai

moderi, a tin6 ecilibrulu, a 41 menea, etc. : contrapondu de orologiu; cu

unu contrapondu se tinu in ecilibriu
celli ce salta pre funi; si metaforice

inainte mandate; a revoca unu mandatu

sau commandamentu.
CONTRAMI7RU, s. m., p1.-i, (ital.
contromuro, fr. contre-mur); muru con-

struitu pre longa altulu pentru fortificarea si conservarea acestui-a.

* CONTRANISU, s. in., contranisus
(compara si it. contranniso); actione de

contranit ere, cumu si acta si potere

contranitente.
CONTRANITENTE, part. adj., (contranitens; it. contrannitente); care contranite : frecaturele essercita una actione
contranitente actionei ce cksvoltapoterea

avariti' a acestui otrau e unu supperatoriu

contrapondu allu boneloru lui calitati;

potestatea tribunicia erd, in republic'a
romana, contrapondulupoterei senatului.
CONTRAPONERE (si contrapunere),
cOntraposi si contraposei, contraposu si
contrpositu, contrapostu, v., contrapo-

nere, (it. contapporre); a pone contra,

ca intellessu mai energicu de cfttu oppo-

nere : a contrapone unu pondu altui

pondu; si metaforice : a contrapone armotrice.

gumente la argumente.
CONTRANITENTIA, s. f., (it. c o ntrauCONTRAPOSITIONE, s. f., (it. connitenzia = contrasforzo) ; calitate sau tapposielone); actione de contraponere,
actione, actu si mai vertosupotere a unui
coma si statu produssu prin acesta ac-

ce contranitente : aerulu mai puinu

greu impedica cu mai pucina contranitentia espansionea aerului elasticu.
* CONTRANITERE, contranisi si
contranisei, contranisu, v., (contr4 iti,

d'in contra si nitere); a nite sai. a se

adoperA, a desfasciori potere contra actionea altei potere,, a resiste ca energa
si ca vigore mare.
CONTRANOTA, s. f., (it. controno-

ta); nota oppusa la alta nota cu sau si

fora scopu de contradicere : contranote
diplomatice; note si contranote pote insemn6, si : note dupo note, note accum-

tione.
CONTRAPROBA, s. f., (it. contropro-

va, fr. contre-preuve); 1. proba facuta

dupo alta proba, media de verificare a
essactitatei unei operatione, si in spedale, votare a propositionei contraria
cellei mai inainte votata : candu numerulu sv ffragieloru unui scrutiniu e indoiosu, se face contraproba, spre a se
verified numerulu votantiloru pentru si
contra; 2. desemnu typaritu dupo altulu
abik scossu d'in typariu, spre a se ved6

trappasso, fr. contre-pas); passu c6ntra

correctionile de facutu tablei de typariu.

CONTRAPUNCTARE, contrapunctu, etc., vedi contrapunteare, contrapuntu.
CONTRAPUNGERE, contrapunsi si
contrapunsei , contrapunsu si contra-

alta pasen, passu in deretu, vorbindu

punctu sau contrapuntu, v., (it. con-

in speciale de salta, candu saltatoriulu,

trappungere; d'in contra si pungere); a

mul ate peste note.

CONTRAPASSU, s. m., p1.-i, (it. con-

www.dacoromanica.ro

CON

CON.

905

punge contra sau longa, a face una impunsura sau unu puntu contra sau longa
alta impunsura sau puntu.
CONTRAPUNTARE si contrapunctare,v. (it.contrappuntare si contrappuntegglare, fr. contre-pointer); d'iu contrapuntu de la contrapungere, forma intensiva cu intellessulu de : 1. a face mai
multe impunsure contra alta impunsure,
de essemplu : a contrapuntd una stofa,
a face impunsure si pre una si pre alta
facia a stofei ; de ad in genere, a con-

CONTRARIATIONE, s. f., (it. contrarlazione); actione de contrariare.

CONTRARIETATE, s. f., contrarletas, (it. contrariet, fr. contrarit); calitate si statu de contrariu :contrarietate
de caracterie, de opinioni, de interessi;

trapone sau oppone; 2. in speciale, a face

contrario, fr. contraire; d'in, contra)

I. despre localitati, care se afla contra,

contrapuntu, a lucra in contrapuntu, in

insemnarea musicale a acestui cuventu.
CONTRAPITNTISTIT si contrapunctistu, s. m., (it. contrappuntista, fr. contre-pointiste) ; care connosce regulele
contrapuntului musicale.
CONTRAPUNTII si contrapunctu,-a,

d'in contrapungere, (compara it. contrappu nto, fr. contre-point) ; una d'in
formele, participiale alle verbului contra-

pungere, luata de regula ca adj., coper-

tare de metasse contrapuncte, dro si

mai ver tosu ca s. in. reale, contrapuntu,

ca terminu de musica, arte de a compone musica in done sau mai multe

parti : ponerea unei voce contra alta se
chianaa contrapuntu, pentru co vechii
musici insetnnau notele cu punte ; ar fi
mai bene pote ca contrapuntulu se se numesca contrasonu; in speciale : a) arte
de a distribu in variele parti alle unei
compositione musicale tonurile cerute
de armona; b) partea sau partile ce unu
discipulu de musica adauge la unu chau
datu; de ad : e) prin estensioue si metafore : accompaniamentu, adaussu, complementu : urletele multimei facu contrapuntu la vorbele furiose alle demagogului.
* CONTRARIANTE, part. adj., (it.
contrariante), care contraria.
CONTRARIARE, y, (it. contrariare,
fr. contrarier; d'in contrariu); a face sau
a fi contrariu, a face sau a fi contra : a
contraria opinionea sau opinionei cuiva;
lucrurile acetose contraria putredionea
sau putredionei; a contrarid dorentiele,
voliele, tendentiele cuiva; se dice si in
bou de contradicere.

si in intellessu concreta, lucru, fapta

sau dissa contraria, si mai vertosu, for-

tuna contraria, adversitate, ceva supperatoriu si amaru : contrarietatile unei

relle sorte.
CONTRARIIT,-a, adj., contrarius, (it.

oppusu, facia in facia : monte contrariu

montelui, terra contraria altei terre, edificie contrarie acestoru edificie; ca mai
desu inse : 2. despre alte obiecte : a) in
genere, oppusu, pusu facia, in faciai si

mai vertosu, oppusu asia, la altu ceva

co unulu escinde pro altulu : frigulu e
contrariu caldurei,lumin'a contraria intunerecului, vitiele contrarie virtutiloru;
opinioni contrarieintre densele, contrarie
urea cu alta; pro positioni contrarie sunt
acell e-a d'in, cari un'a nega ce affirrna
cea alta; b) in speciale, oppusu ca inimicu,

si de aci, adversu, defavorabile, neferi-

citu : sorte contraria, casuri contrarie

voientiei si dorentieloru nostre; plante
contrarie stomacului ; partea contraria
noue intr'una lite, inteuna cestionepolitica; 3. substantivu: a) personale, contrariu,-a, adversariu, inimicu : contrarii
no stri; contrariibenelui commtine; b)reale m., contrariulu, ce e contraria: contrariulu luminei e intunereculu, contrariadu virtutei e vitiulu; a face sau a dice
contrariulu de ce a dissu sau facutumai
inainte.
CONTRASCENA, s. f., (it. contrascena si contros cena); scena oppusa altei scena, si in speciale, scena muta in
care una sau mai multe persone correspondu cu actionea pbrsonei sau scenei

principale : pucini actori suntu apti a

scote bene la capitu una contrascenca.
CONTRASCRIERE , v., contrascribere (it. controscrivere); a serie contra, a

respunde la alta scriere, mai vertosu

spre a ua combate.
*CONTRASEDINARE, v., (it. contra.

www.dacoromanica.ro

906

CON.

CON.

segnare, fr. contre-signer); a semnd contra sau longa alta semnatur'a, vorbindu

contraventu, v (it.contravenire, fr contrevenir); a veni contra ceva sau contra

speciale de semnatura ce cauta se

cineva, a se oppune, si in speciale, a face

puna unu officiariu, spre a dd unui actu

validitate : a contrasemnd una ordinr;
unu secretaria cauta se contrasemne actele semnate de tinu presedente; tote
cretele si alte acte alle principelui stint
contrasemnate de unu ministru.
CONTRASEMNATUR A, s. f., actione si mai vertosu effectu allu actionei
de contrasemnare : eontrasemnatur'a
unid ministru se cere la veri-ce decretu
olla prineipelui.
CONTRASEMNU, s. m., pl.-e, (it.

coutra cale ordinate sau legiuite, a nu

coutrasegno, fr. oontre-sur); proprie,

semnu contra sau longa altu semnu, contramarca, semnu ce serve la reconnosce-

rea si validarea unui ce, si in speciale,

in acellu-asi intellessu cu contrasemnatara.
CONTRASENSU, s. m., (it. contrasenso, fr. contre-sens); sensu sau intellessu contrariu cellui ce s'ar cad a se
d unui discursu, unei propositione, unui

cuventu : tradurtionea e plena de con-

trasensuri; a face sau committe unu

contrasensu.
CONTRASTANTE, part. adj. (it. contrastante); care contrasta.
CONTRASTARE, v., (it. contrastare,

fr. contraster; d'in contrts si stare); a

std contra, a face contrasta sau a fi in
contrasta, in insemnarea artistica ce are
acestu cuventu :
contrasta ca
umbrele; dram'a presenta mai multa interesse, deco personele sa caracteriele
ei contrasta unele altoru-a.
CONTRASTU, s. m., pl.-e, (it. contrasto, fr. contraste); actione si statu de

.contrastare : 1. in genere : de ce data

contrastu intre nesce frati cari s'ar cad
se traiesca in concordia? 2. in speciale
inse, ca terminu artisticu, opposetione
de lucruri de natura contraria sau di-

versa, prin care artistii arca a d opereloru selle mai multa varietate si
contrastulu co? orilorii, figureloru,

cottsonantieloru, umbrelora ca luntin'a,

personelora virtose etc celle vitiose, benelui ca reulu, etc.
CONTRAVENIRE, contravenitu si

ascultd de ordine sau legi, a calcd legea

sau ordinile.
CONTRAVENITORIUrtoria, adj. s.,
(it. contravventore); care contravine.
CONTRAVENTIONE, s. f., (it. contravvenziane, fr. contreveution); actione
de contravinire: abatere de la celle prescrisse prin legi, sau prin ordini : contraventionile sunt punite.
* CONTRECTARE, v., eontrectare

(con si traetare); alta tbrma a lui contractare, luata cu intellessulu de : 1. a

tractd sau appncd si stringe bene si de
ad, a palpd sau pipa'.: a contrectdpellea
nudos, vulnulu, partea vettemata a corpului; si de ad, a cercd, a cercetd, inspectd,, etc.; 2. in speciale, a attinge ce
nu e licitu, si mai allessu cu intentione
libidinosa.
*CONTRECTATIONE, s. f., contrec-

tatio; actione de contrectare : contrectationea callului, a vaccei, a vitelltdui,

spre resta( iare.
* CONTRECTATORIU,-toria, adj. s.,
contrectator; care cotztrecta.
CONT.PEMERE, contremui, contre-

muta, v., contremere (con si trernere),

de acea-asi insemnare cu_ contrenturare
ca intransitivu.
CON TREMULU,-a, si
CONTREMURU,-a,(pronuntiatu dupo

locuri si : cotrernuru, cutrenturu), adj.

s., contremulus, commotcs; terne motus; care tremura forte, coprensu de vio-

lentu trenturts : 1. adj., contremurele

frundie; dro mai vertosu : 2. subst.
contremuru= cotremurtt= cutremuru:
a) in genere : de spaima cotremur u mare

ne coprense pre toti ; ca mare frica si

eltiarts ca cotremuru re veda ac,esta cruda

fera de omu; b) in speciale, vorbindu de

pamentu : mai multe cotremure s'au sentituin annulu aeestu-a; appera, Domne,
cetatea de foca, de apa, de famite, de cotrenturu, de peste.
CONTREMURARE (dupo localitati
si : cotremurare, cutrenturare), v., contremiscere, commovere (d'in contremu-

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

907

tu), a face contremulu, a produce contremuru 1. ca trans., uncr cautatura a

lui Domnedieu cotrenaura pamentulu ;
dre mai vertosu : 2. ca intr., si de regula in forma refless. a se contremurd
se contremura pamentulu; cellu ce cauta
spre pameniu stilt face de se cotrennwa;

impone grelle contributioni ; contributioni commundli ; contributioni directe,

puse direct' pre persone sau pre averii

toti se cotremUrara audindu atrocea

consumptione;

fapta.
CONTRIBUENTE, part. adj., contribuens, (it. coutribuente); care contribue soci contribuenti, cetatianu contri-

nerale : contributione la cm cu consiliulu; a pune 7a contributione tote cir-

buente.

CONTRIBUERE, contributu, si
CONTRIBUIRE, v., contribuere, (fr.

contrilmer, it. contribuire; d'in con si

tribuere); 1. a tribu sau d6, impreuna
cu altii bani, lucru si alte valori pentru
adjungerea unui scopu, si de ad in genere, a adjut, a d, adjutoriu la facerea
unui ce : cetatianii contribuu dupo stare
la spesele statului ; consocii unei societate contribuu dupo pacte si dupo folose; a contribu la essecutioneaunui planu,
la realisareu unei mare idee
idee, la pro gressulu artiloru si scientieloru
Cu puny' a ditu si cu lucrulu; si cu subiectu de
lucru : unu locu, una clima contribue la
fecunditate, diverse alte circumstantie
potu contribu in favorea sau d( favorea
unui ce ; 2. mai rayu ca intellesulu de :
a) a distribu, a repart ; b) a un prin
impartire, a pune in acea-asi classe cu
altulu, a attribu.
CONTRIBUITORIU,- toria, adj. s.,
contributor; care contribue : toti cetatia-

nii sunt contribuitori la sarcinele statului.

CONTRIBUITU,-a, part. d'in contribuire, contributus-a-um : summele contribuite de toti socii.
* CONTRIBULE, adj. s., contribulis,

(con si tribute) ; care e d'in acellu-asi

tribu cu altulu.
CONTRIBUTIONE, s. f., contributio
(it. contribuzione, fr. contribution); d'in
contributu de la conkribuere, actione de
contribuere, dro mai vertosu, ce se contribue, si in speciale, ce contribue fia-

tributioni grelle, contributione de sange;

contributione in bani sau in lucru ; a

in opposetione cu contributioni indirecte,

puse pre lucrurile de commerciu si de

Cu insemnare mai ge-

cumstantiele, a se folos de circumstantie pentru unn scopu,

. CONTRIBUTORIU,- toria , adj. s.,
contributor; care contribue; vedi Si contribuitoriu.
CONTRIBUTU,- a, d'in contribuero,
contributus-a-inn, part. pass. luatu mai
multu ca adiectivu.
CONTRI$TR
contristare (d'in

con si tristu); a face tristu, camu in acea-asi insemnare Cu intristare acesta

scire contrista pre toti ; a contristd coiern'a contrista cerutu, si tota na-

tur'a.
CONTRISTATIONE, s. f., contristaactione de contristare, cumu si effectu sau statu produssu prin acesta action.
CONTRISTATORIU,-toriar adj. s.,
(it. contristatore); care contrista.
* CONTRITIONE, s. f., contritio, (it.
contazione, fr. con rition); d'in contritu
de la conterere, actiome de conterere:
Lin genere si proprie : contritionea si reductionea in pulb( re; d6ro mai vertosu :
2. metaforice, sfermare deAnima, dorere
de ftnima, parere de reu pentru unu peccatu, mai vertosu in sensu religiosu, dorere de anima, casionata de peccatu ca
commissu in contea lui Domnedieu, care
e supremulu bene : contritione perfecta,
ce se face in addeveru pentru amorea de
: contriDomnedieu, in oppositione
tione imperfecta, care se face mai multu
de fric'a punitionei ; applecatu si la lucran i matetiali ca espressioni alle contritionei suffletului contritionea faciei,
o

ti'

a si tormentd corpulu cu fame- si alte

sele cerute de interessea commune : con-

contritioni.
CONTRITIT,-a,adj., contritus-a-um;
una d'fn formele participiali alle verbu-

tributione bene sau reu impartita ; con-

lui conterere, luata mai vertosu eu in-

care cetatianu pentru sarcinele si spe-

www.dacoromanica.ro

908

CON.

CON.

tellessu de adiectivu , 1.vin genere

granutiele contrite in piva ; cidro si mi
vertosu : 2. in speciale : a) cu
infranta, sfermatu de dorere si de calamitati, amaritu, intristatu, afflictu : popon contrita de urgi'a /ui Domnedieu;
b)mai vertosu, taistu, plenu de dorere
in suffletulu seu pentru culpele si peccatele selle, si acesta- a nu d'in caus'a
relleloru si dauneloru materiali ce adduce ca seno peccatulu, ci d'in caus'a
perderei benelui suffietescu : dnitna contrita, suffletu contritu si umile.
CONTRO, adv., vedi contra, cotra si

version.s; forte suppusu la contraversia,

forte indoiosu.
*CONTROVERSISTU, s. m., (it. con-

troversiste, fr. contre-yersiste); care in

scrissu sau altremente tractedia materia
de controversia, mai vertosu materie de
controversia religiosa.
CONTROVERSU,-a, part, d'in controvertere, controversus - a- um , intorsu
contra, in directione contraria, si de ac,
pusu sau possibile de pusu in controversia, pentru co nu'e certu si evidente, sau
pentru co passionea sau interessea nega

evidentra lui : materia controversa in

cotro.
CONTROVERSARE , v., controver-

scole; nu se cade a lud de certu ce e dubiu si controversu ; punta controversu,

sari, (fr. controverser); d'in controversu

de la controvert ere, form'a intensiva d'in
acestu verbu, a controverte cu multa energa, a fi in viva controversia : peripateticii controversa continua cu academicii; inse : cine controversa, nu se certa ;

assupr'a carui - a jaco tota cestionea

a controversd una assertione; de ad :

punte de credentia controversate.
CONTROVERSIA, s. f., controversia,
(ital. controversia, franc. controverse) ;
statu si actu de controversu, differentia,
disputa, crta , oppositione, etc. : controverse a elementeloru, miscariloru, opinioniloru, interessiloru; controversiele
juridice au de obiectu interessile; controversia pentru ereditate, de substantia, de
calitate sau asupr'a calitatei; controversia intre catholici si dessidenti; doctu in
tote materiele de controversia; a av con-

candu se coprende puntulu controversu,

cestionea e de diumetate resoluta; inse
puntu controversu pote fi si cellu despre
care e disputa in fapta, de si in sene ellu
e evidente.
CONTROVERTERE , controversi,
controversu, si
CONTROVERTIRE, v., (it. aontr a-

vertere si eontrovertire, d'in contro si

vertere=vertire sau invertire); a verte
sau intorce contra, si in speciale, a pune

in controversia unu ce, a pune in indoienda, a nu ululato ca certu.

1 CONTU, s. m., vedi computu.
* 2 CONTU, s. m., contus (xovrq);
para ascutitu, si in genere, paru, pertica;
aro in speciale, pertica ce serve a menA

uuu vasu de plutita, cumu si a cerck

troversia cu cineva=a fi in controversia ca cineva; a tractd, a studid, a redicd, a sustin una controversia; a lud

ap'a catu e de profunda.

parte la controversia; a judicd, a decide

una controversia passionata , acrimoniosa, inveninata, ostile; unu ce in con-

riu d'in acellu-asi contuberniu ; 2. june

care, pentru a capit6 scienti'a practica
a bellului, insociesce pro unu generariu

troversia = unu ce pusu in controver-

in bellu; 3. prin estensione, sociu intimu,

sia sau suppusu controversiei, indoiosu;

fora controversia=fora indoientia; asi&

cameratu, care traiesce cu altulu in intimitate : contubernatii mei de scola, de

studie , de officiu , de lucrO , de placeri; 4. in speciale, maritulu unei serva
( sclava) sau muierea 111illi servu
(=sclavu).

si : afora de veri-ce controversia= deplenu certu;

controversia=subiectu
sau obiectu, puntu de controversia : una
causa judiciaria pote coprende mai multe
controversie.
* CONTROVERSIA.LE, adj., coutroyersialis; de controversia.
CONTROVERSIOSUra, adj., contro-

*CONTUBERNALE, adj. s., contubernalis; relativu la contubernsiu : 1. milita-

CONTIIBERNIIT, s. ni., p1.-e, con-

tnbernium (d'in con si taberna); 1. sedere in acea-asi taberna (=cortu), legamentu de communitate de sedere in

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

909

acellu-asi cortu aRu militariloru; 2. le- contumacia a selbaticului callu, cumu

gamentu allu unui june cu unu genera- si despre lucruri inanimate : contunzaci'a
n iu insocitu dOE densulu in bellu; 3. prin
estensione, legamentu intimu, intimitate

sterpului terrenu, obstivatione a nu pro-

intre amici, intre omeni ce essercita acea-asi maiestrfa, au acelle-asi occupationi, acelle-asl gusturi si placed; 4. in
speciale, casatorla intre servi (=sclavi),
in oppositione cu connubiu, de care, la

ciale obstinatione, nesuppunere cotra magistrati si alte

refusu de a se

duce; contuniacra respunsului;in spe-

presenta canduauetoritati'
e chiamatu ca accusatu,
nesuppunere ce attrage pehe si dauna :
a condemn pre cineva de contumacia; a
vechii Romani, se buccurau numai cei li- judicci, a condemnd in contumacia; a fi
beri; de acea-a contuberniu se applica, in contumacia; a scusci contumad a.
* CONTUMACIALE, adj., (it. eoutuconforme acellui-asi intellessu : a) si la
coabitationea bestieloru ; b) la concubi- !nuclei() fr. contumacial); relativu la
natui 5. prin estensione : felicitatea si contumacia, d'in causa de contumacia, in
modcrationea nu facu contubernit , nu Insemnarea juridica a cuventului : pro-

facu casa impreuna, nu potu st, im- cessu contumaciale.

prenna ; 6. prin metafora, abitatione
* CONTUMELIA, s. f., contnmelia
sau locuentia commune, si in speciale,

(pentrn etymologfa vedi contumace); in-

cortu pentru militari , camera pentru juria, batujocura , offensa facuta d'in
servi sau sclavi, (vedi si contubonale). despretiu : suffere cineva mai usioru in* CONTUMA.CE, adj., coutumax, (it.
contumace; de acea-asi radecina ou contumelia, adeca d'in con si d'in tumere=
inflare, ingonfare, sau din radecin'a tem
de unde si con-tenz-nere); care d'in despre-

tiu se arrtta nesuppusu, neplecatu, carbicosu si infiessibile, mai vertosu d'in

despretiu cotra volienti'a justa sau cotra
auctoritatea publica : cine e mai contumace si mai superbu? muiere contumace,
poporu contumace cotra nzagistrati; applecatru prin metafore si la animali : ealli
si boi contumaci stimurarei; cumu si la.
lucruri neinsuffletite : aspectu contumace, ochi contumaci , voce contumace,
cuvente contumaci, etc., cari arrtta contumacia; lima contumace, dura, care nu
cede dentelui ce ua rode; syllaba contumace, care nu se adapta la mesur'a ver-

sului;in speciale, cui nu pesa de citationile auctoritatei judiciaria, care dupo

mai multe si repetite citationi nu se presinta la judecata, (vedi si contumacia).
* CONTUMACIA, s. f., contumacia,
(it. contumacia, fr. contumace); calitate
si actu de contumace, lipse de respectu si

chiaru despretiu insolente cotra superiori : singularea insolentia, superbia

si contumacia a acestui omu ; si in intellessu bonu : nobilea contumacia a
innocentelui facia cu accusarile ralomniatoriloru; si despre bestie : cerbicos'a

juri' a ca9zdu nu e insocita de contumelia;

prin metafora, despre lucruri, lovitura ,

amaru attacu nemerltatu : contumeliele
fortunei addusse barbatiloru cellorumai
virtosi.
*CONTUMELIOSU,-a, adj., centimeHoene; plenu de contumelia, care adduce
sau face contumelia ccitu de contumeliosu si barbaru e acestu omu in tote faptele slle! scrissore contumeliosa; cuvente
Contumeliose pentru noi toti.
* CONTUMESCERE, v., contumescere

(con si tumescere); a tumesce sau a se

infla forte si, prin metafora, a se in-

gonfa, a superbf forte, a av una mundrfa, plena de despretiu pentru altulu,

(vedi si contumace).
* CONTUNDERE, contunsisicontunsei, contunsu si contusu, V., coutundere
care si per(d'in con si 2 tundere,
tundere=petrundere), a sferma prin tuna

den sau batere, a strivf, a pisa, etc.,

1. proprie : a contunde in piva olive,radecine de erba, piperu, semburi de olive;
a contunde pre cineva, capulu, spinarea
euiva cu fusti sazz cu pare; grandinea a
contunsu vuele, granele; pentru paralisarea prin lovitura sau morbi chiragr'a
contunde articulationile, (vedi si contusione); 2. metaforice, a sferma, a ruini,
a derima., a culca la pamentu, a infrange, etc. : a contunde feroci popore.

www.dacoromanica.ro

910

CON.

CON.

* CONTURBANTE, part. adj., conturbans, (it. conturbante); care conturba.

CONTURBARE (redussu in,pronuntia

la : cotui.barc, cuturbare si cutrubare),

V., conturbare (d'in con si turbare cu
intellessu do turburare); a turba sau
burd forte, si de ad, a pune in disordine,
a confunde, L in genere si proprio : a
conturb erdinile ostei inintica,r epublic' a;
2. in speciale si metaforice : a) a turburA

mentea, suffietulu, ftuim'a, a suppera, a

incommodi starea sanitateitelle ne conturba 2)re toti; apparenti'a utilitatei conturba adesea mentile otneniloru; b) a turbur, si adduce in confusione interessile
pecuniarie, a min.
CONTURBATIONE, s. f., conturbatio;
actione de conturbare-si statu produssu
prin acesta actione : conturbationea ordiniloru ostei, conturbationeatnentei prin
menia sau alte effecte n'asiu vre se ti
addueu neci una-conturbatione prin venirea mea inoioportuna.
CONTURI3ATORIU,-toria, adj. s.,
conturbator care conturba.
CONTURINIALE, adj. s., conturmalis
(con si turmale); d'in acea-asi turma cu
altulu, vorbindu in speciale de una turma de callan.
CONTUSIONE, s. f., contusio, (it.co u-

tusione, fr. coutusion ; d'in contusu de

CONTUTORIU,-toria, adj. s., contutor, tutoriu impreuna cu altii.

CAU, s. m., conus (xlinicig, it. cono,

fr. c0ne); solidu marginitu de unu cercu
si de una superfacia curba forinata d'in
linie derepte trasse d'in unu punta fissu
la pun tele circumferentiei cercului: cerculu-unui conu este basea lui , puntultt
fissu e verticele contdui, linea derepta
ce unesce acestu puntu fissu cu centrulu
basei aSSea conului; conidu se dice dereptu, dco assea lui e perpendiculare
la base ; ro candu assea e inclinata la
base, conulu se chiama scalenu ; una
eapitina de sacharu are forma de conu
dereptu; trundau de conu=conu trunchiatu, a cui parte superiore s'a taiatu
cu unu planu parallelu la base; sectioni
de conu=sectioni conice, (vedi conicu);
2. prin metafole , applecatu la obiecte
de forma assemine cu a conului, cumu :

a) fructulu pinului, abietelui, cedrului, etc. : pica conii pinului batuti _de
ventu; b) apice de casside, etc.
*CONVALESCENTE, part. adj., convalescens, (it. conTalescente, fr. C011Ya-

lescent); care convalesce, 1. in genere,

valida, robusta oniu de natura convalescente; 2. in speciale, care se intrama
dupo morbu : infirmi convalescenti; sanit ate convalescente; si ca subst. perso-

la contundere); actione si effectu allu

extionei de contundere; 1. in genere

nale
convalescen-te, colorea faciei
convalescentiloru.
* CONVALESCENTIA, s. f., conva-

contusionea lentei, oliveloru, capului

nui serpe; 2. in speciale, ca terminu de
medicina, lesione prin lovire fora se se

lescentia, (it. Convalescenza, fr. couvalescence); statu allu cenia convaleseente,

in insemnare a specialo de sub 2. : a fi

rupa pollea : una contusione usiora la

petiorulu stangu si alta contusione forte
grea la petiortau dereptu; venetarile de
pre pepttt denota mai multe contusionit
facute in acesta parte a corpului.

in convalescentia, a intrci in convale-

*CONTUSIONARE, v., (fr. co uta do u-

scentia; duivo unu greu morbu convalescenti'a se face incetu si in tempu indelungu.
* CONVALESCERE, convalescui, v.,
convaieseere, (con-valescere); a incepe

ner); a face una contusione sau mai

a lu, poteri , vorbindu in speciale de

multe contusioni, in intelli.ssulu medir

cale allu cuventului contusione.
CONTUSUra, adj. , contusus-a-um;
una d'in formele participio:1i elle verMaui contundere, luata mai vertosu ca
adiectivu : olive bene contuse; partile
corpului contuso prin loviture ; muschi

unu infirmu care se scolla dupo una

contusi.

greu morbu, a se intramd, a se insanitosid ; 1. proprie : a convalesce cu greu

dupo unu indelungu si periculosu morbu;
2. prin estensione si metafora : a) a' lu
potere, a se impoteri : foculu convalesce

si se intende totu mai multu , b) repusblic'a convalesce dupo atate turburari;

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

911

C) una donatione convalesce, e valida,

are valore sau potere juridica.

v., coludiere (consi venere); 1. a velle,

*CONVALIDARE, w (it. convalida-, e;

sau smulge d'in locu, a unc in cace

con si validare); a valida pre deplenu, a

si in collo, a rupe, a sfascid, etc., a) proprio: a convclle arbori

radecine, stegurile nfinte in pantentu; b) metaforice,

cld deplena potere su valore, a corrobor : a convalida una doctrina, una

*CONVELLERE, convulsi, convulsu,

opinione cu probe si argunzenti; in speciale, despre acte juridice : a convalida

unu processu, unu acta de vendiare, etc.
* CONVA.LIDATIONE, s. f., (it. canvalidazione); actione de convalidare.
* CON VALLARE, v., convailare (con
si vallare); a va/l sau incinge cu vallu

a seuturd d'in fundamente, a face se

de tote partile, si,4e ad in genere, a

glebele ca ferrulu aratrului ; b) metaforce: cu assemine dorerose cuvente tu

incongiurd, a impresslui : marea convalla tote terrele.

CON VALLARIA, s. f., (it. convallarin,

fr. couvaliaire); genu de plante d'in famara smilacacieloru , essandria monogynia lui,Linneu, d'in care poporulu
connosce specie sub numele de marga-

ritarellu pre nula lacuri , &o in alte

locuri sub numele de lacriziora.
* CONVALLATIONE , s. f., convallatio ; actione de convallare : convallationea castreloru.
CONVALLE, s. f., convailis (con si

valle); yalle de tote partile inchisa cu

munti sau colline.
* CON VARIARE, v., convariare (con

si variare); a varid forte multa, in intellessu si transitiva si intransitivu.

*CONVECTA.RE, v., convectare;

convectu, are intellessulu intensivu allu

formei convegere, a cand in mare cantitate la unu locu.
* CONVECTIONE , s. f., couvectio ;
d'in conveck, actionejle convegere : con-

vectione de multu grana la loculu de

concentrare allu artrzate.i.
* CONVECTORIU,-toria, adj. s., con vector; care convege; in speciale, care
latoresce cu altulu pre apa inteuna nave.
*CONVECTII,-a, d'in conv6gere, conveetus-a-um; una d'in formele

alle verbului convegere, luata de

regula ca. adj. sau subst.
ft CONVEGERE, convessi, convessu
si convectu, v., conveliere (con-vegere); a
carrd, a aktuce cu carrulu, cu nave a, etc.

la acellu-asi locu, a stringe, etc.; de aci:

convessu, convessitate, etc.

vacille, a turburd , a confunde, a pune

pre calle de perire, a restorni, etc..: a
convelte datine, institutioni, legi, repu-

blic'a intrega; 2. a face buccatelle, a

rupe in buccatelle, a macind, a sfermi
a) proprie, a convellebuccatelle cu dentii,
mi convelli nim'a.

CONVENIENTE, part. adj., convenais, (it. conveniente si convenente, fr.

coni ennut); care convene, 1. mai rara in
insemnarea lui convenire
hupreuna, intelnire linie convenienti intr'unu punta; cidro ea mai desu : 2. in
insemnarile ideali alle lui convenire, si
a nume : a) ammesuratu, commodu, cuvenitu : espressioni convenienti ideeloru
saa cu idecle, a ctione si gesta conveniente
sentintentelor u: vietia conveniente cu na-

tur' a; nu e conveniente a face asid; inse

adesea cuinsemnarea restrinsa la: ce vine
bene calva, commodu, utile : conditioni
-convenienti, casatoria conveniente (eapiditatei, vanitatei,ambitionei,interessei
clava); tempu conveniente : a) in genere,
cuyenitu, opportunu pentru veri-ce- actione; cidro si : ) in speciale, opportunu
pentru castiga; b) iuvoitn, concorde, armonje u : ;narturie convenienti intre sene;

pucini omeni au vietia conveniente cu

serle; faptele vostre 2124 su convenienti
neci intre sene neci cu vorbele vostre.
CON VENIENTIA si covenientia (redussu in pronuntia la formele : cuveniintia, u ,iintia),(s. f., convenientia, (it. conveuienza couvenenza Si canvegnenza,
isp. convenieucin, port. conveniencia Si
franc. convenance) ; ealitate san statu
de conveniente : 1. in genere, relatione
armosurata , proportione justa, con-

cordautia perfecta, armona, deplena ,

conformitate, correspondentia deplenu
addeverata, bona, formosa sau utile a
lucruriloru intre sene, si a fia-carui lucru

www.dacoromanica.ro

912

CON.

CON.

conformo cu addeverulu si natura lucrureloru , pre candu simplulu cony e-

in parte si a totoru lucruriloru ca destinationea loru : ce convenientia .pote

intre lucrwri asid de differenti? nu e
convenientea intre architectur' a acestui
edificiu si intre destinationea sea ; terminulu mediu allu unei propositione e

nientia se applica chiaru si in intellessulu

de respectu religiosu ce avema de totu

ce e formosu, bona, justu, cuma locu
de mare convenientia, augusta si maiestosu, cumu ar fi unu templa; ca tote
acestea d) prin influentiele mai recenti
alle limbeloru sorori, cuventulti convenientia s'a applicatu si se applica si cu
intellessulu de : cc) processu de portare
adoptatu numai in poterea unei moda :

inecale convenientia cu amendoi terminii

estremi; conveniente a predicatului sau

attributului cu subiectulu; convenienti'a
stylului si a mesurei oratorica sau poetica cusubiectulu; convenienti' a partiloru
intre sene si cu totulu este una conditiune
a formosetiei; formoseti'a insasi si chiaru
addeverulu si benele sunt convenientia,

convenientiele curtei, conversationei; vi-

site de convenientia ; (3) commoditate ,

utilitate : matrimoniu de convenientia
facutu nu din amorea unui conjuge cotra altulu, ei d'in interessi de cupiditate
sau de ambitione propria sau a familiei.
CONVENIENTIOSU,-a, si covenien-

intru cdtu elle sunt armona si intru

cdtu dupo legi eterne si necessarie se
convine se fia asid; ce covenientia e intre

lumina si intunericu, intre addeveru si

mentione? 2. in speciale : a) in architectura, convenientia =nu numai conform4ate a planului edificiului cu usulu
la care e destinatu, ci si conformitate a
caracteriului architecturei esterna ca acesta destinatione ; b) in retorica, convenientia
nu numai conformitate a
limbei poetului sau a limbei si actionei
oratoriului cu ideele si sentimentele ce
espreme, ei si conformitate a ideeloru,
stylului, actionei, etc. , ca circumstantiele de tempu, de Ion, de persone; in
acellu-asi intellessu se applica cuven-

tiosu (dupo pronuutie locali si: cuvinientiosu , cuviintiosu = cuviinciosu), adj.,

conveniens, decens, decorus; Justus;

plenu de convenientia, in intellessulu
generale allu acestui cuventu, si prin urmare appropiatu de allu formei conveniente tempu covenientiosu, mesurele
covenientiose pentru adjungerea scopului, tonulu covenientiosu fiacarui sentimentu; dro i mai vertosu in intellessulu
moi;ale allu cuventului convenientia
omu convenientiosu in tote faptele si d issele selle; a pronuntid fora rosine curente necovenientiose; covenientiosu e se faci
asid? nu mi pare covenientiosu ce faci tu.
CONVENIOSIA si coveniosia (dupo
pronuntie locali si: cuviniosia, cuviiosa),

tulu convenientia si in pictura si alte

arti; e) in intellessu morale, convenientia

= ce se envine, ce se cade, ce e justu,

ce se cere conforma ca rationea, ea justulu, ca bonele datine, Cu legea, cu addeverulu, ca benele, cu impregiurarea,
cu detori'a, etc. : conveniente a cere se te

porti asid; e sau nu e de convenientia

s. f., convenientia, decentia, decor; venerabilitas, sanctitas; modestia, hum I-

litas, pietas; calitate de conveniosu

a face ceva; a face celle de convenientia

coveniosi' a in f apte si in dis se caracterisa

pentru satisfacerea unei cerere ; in acellu-asi intellessu. si : e sau nu e cu

convenientia, a Old sau nu 04 de convenientia , a afid sau nu afid cu comenientia , a se portd cu convenientia, a

pre oniulu bene educatu si mai vertosu

pre unu crestinu addeveratu; si ca titlu
data la persone basericesci coveniosi'a
sea parentele protopopu.
CONVENIOSU si coveniosu (dupo
pronuntie locali si : cuveniosu, cuvi-

essi d'in marginile convenientiei;

espressionea : bon' a convenientia pare a
dice, intr'unu intellessu, mai pucinu de
catu simplulu convenientia, coci bon' a
convenientia se fundedia pre datine, consuetudini, fia chiaru si pre legi positive,
cari inse , ca si datinele, adesea nu su

osu; d'in convenir* adj., conveniens,

decens, congruens; justus, o3quus; pro.

bus, honestus; venerandus, augustus ,

sanctus; plus, modestus; humills; plena
de convenientia si prin urmare affirm in
sensu ca formele : conveniente si come-

www.dacoromanica.ro

918

CON.

CON.

nientiosu , inse applieatu si mai multu in principie; 13) despre lucruri : unu ce
de eatu convenientiosu Cu intellessulu convene=se decide cu invoire commune;
morale allu cuventului convenientia , si in acellu-asi intellessu si passivu : se
a nume : 1. deplenu convenientiosu, de-

convene, e convenitu : facura, curnu con-

reptu, justu : d'in cause conveniose=

justis de eausis; 2. probu, onestu, d'in
anima bonu, si mai vertosu, religiosu

venisse a face; pacea convenita intre

bonu, temutoriu si respectosu cotra Domnedieu si celle divino, piu, santu, si mai
allessu, modestu , umile, 611111U se cacle

a fi in armona, a fi accomodatu sau

vertitu, cuvenitu) si conventu (=coventu,

cuventu), y., ebnvenirep (it. conveldre,

acellei-asi persone, (vedi mai diosu); metrulu poeticu convene sau nu convene su-

fr. convenir); 1. a ven impreuna cu

biectului; actionea ofatoriului cauta se

altulu sau cu altii intr'unu locu, a se

convena Cu sentimentele espresse prin cu-

stringe, a se aduna: fariseii si carturarii

ventu; marttwii sau spusele marturilorti

nu convenu, una marturia nu convene
cu ale a ; etatea juniloru, similitudinea
faciei, tempulu in care fussera espusi,
spusele pastoriului, tote convenieau de

belligeranti; e convenitu se plecamu indata; b) a fi conforme, a armonisa sau

ammesuratu, a concorda , a consola, a

correspunde pre deplinu , vorbindu de
a fi unu crestinu : numai celli coveniosi correspundenti'a lucruriloru , partiloru
se voru bucur de faci'a lui Domnedieu; si acteloru acestpru lucruri intre sene,
fapte coveniose si crestinesci; conveniosii sau de correspondenti'a lucruriloru cu
martyri, conveniosii s ntiparenti; 3. ve- scopulu sau usulu lora, a) in genere :
nerandu sau venerabile, augustu, cumu partile unui totu convenu intre serie si
e totu ce e bonu, formosu, santu : conve- Cu totulu; doue eorpuri convenu in forniosulu loen unde ne adunarnu, ca se ne mele i in calitatile , in miscarile loru ;
inaltiennu mentea cobra benele supremu; temperamentulu ten nu convene au allu
unu conveniosu betranu; de ad ca titlu 'tia& ; unu vestimentu convene corpului
de onore datu facieloru basericesci : co- sau cu corpulu, calcionii convenu sau nu
veniosulu preutu allu basericei nostra; convenu petioreloru; unu vestimentu convene unei persone, candu e commodu si
coveniose parente.
CON VENIRE si covenire:-_- cuvenire ammesuratu corpului acellei persona,
(despre alte neregularitati de pronuntia Uzo si : si candu vestimentulu siede bene
vedi simplula venire), convenitu (=co- personei sau e conformu en demnitattea

convenira la cas'a araiereului; mare

rnultinte de poporu convenisse in foru
d'in tote partile cetatei; si despre lucruri :
mai multe riuri convenu si si unescu a-

pele, doue linie convenu si se taia intr'unti puntu ; si metaforice. mai multe
cause convenu a produce uti, zi effectu ;

placerea si displacerea nu convenu in

acea-asi nima; 2. a forma, prin venire
impreuna, unu totu, a se un intr'unu
totu, a se impreuna sau imparechia, vorbindu mai vertosu de animali; dro mai
vertosu : 3. metaforice : a) a se invo, a
se un, a concorda, a se impaca, a se conforma, etc., a) despre persone, a se un

minune; semnelc nu convenu CZ4 lucrulu

semnificatu; a conveni cu sene, a .fi consecente in cogitare casi in portare; 13) in
speciale , luatu de regula ca imperso-

nale cu form'a reflessiva : a sa conveni

=a se coveni sau a se cuveni, ea intel-

leshlu mai multa de a fi conformu, a

despre ceva, asupria unui ce; convenis-

conson : a') cu scopulu, cu circumstantiele de loca, de persone, de tempu, de

conditione sociale de etate, etc. : asid
se coverze se Pesponda cineva unoru insolenti ca voi; in assemini inapregiurari
se covene se facemu usu si de orecari arteficie ; nuntai una judicata sanitosa ne
pote spune ce se covene sau nu se covene

setnu a st neutri si a nu luc parte la

a dice si a tac intr'una circumstantia

lupta; ins e: omenii potu conveni in prac-

data; (3r) cu necessitatea logica, eu cea-a

tica, fora se concorde in sentimente si

ce cero rationea : se covene a crede, a

in paren, in sentimente, in voientie

convenimu intre noi, eonvenimu cu altulu

sau cu altii in ceva, la ceva, de ceva,

58

www.dacoromanica.ro

914

CON.

CON.

dice, a judica, a argumenta; acestea se

covenu a se intempld celloru ce se abatu
de la legile unui rigorosu methodu; 7') cu
necessitatea morale, cu detori'a, cu

cu legea, cu datinele, etc. : una

parte d'in preda mi se covene, pentru co
me chiama leu ; alta parte mi .se cade,
pentru co su cellu mai forte; in acestu
intellessu, a se cad dice, intr'unu sensu,
mai multa de cata a se coveni; asia si :
covene-se cu ad deveratu se te fericimu
naseutoria de Domnedieu; pentru assemini blastematie ti s'ar coveni una batalio ; a se da fia-carui ce i se covene ,
cata se covene; a lucra si vorbi cumu se
covene; nu se covene onsului , mai ver-

tosu june , a fi insolente si arrogante;

covenite intr'una solemnit ate, la una

receptione officiale ; a se espreme cu
vorbele covenite sentimenteloru si ideeloru de espressu;
s. f. reale, covenita
=cuvenita, ce se covene cuiva , drep-

tulu lui.
CON VENTARE si coventare=cuventare, (formele simple : coventu , coventi,

coventa, sunt de preferitu cebra mearcate: coventediu, etc.), v., (oonventare),

loqui, dIcere, perorare, conclonaH (d'in
conventu de la convenire); 1. proprie, a
conveni sau ase stringe multi la una locu;
a cauta se se stringa, a allerga cu mare
ardore la unu locu; cidro si mai vertosu
2. metaforice : a) a conveni cu mentea

acumu se covene se ne arnzamu cu coragiulu; mi se covene sau nu mi se cuvene

si volienti'a, a face unu pactu, si mai

vertosu a da deplina approbare, a afla
de covenientia, a crede si Mica ceva

ceva ; ddro si : 8') cu utilitatea voiu espone candu se covene a navigt , candu
se covene a ard si semin, candu se covene a secer si stringe granele; Fari-

dereptu, justu : a benecovent una proponere ; de

: causa benecoventata =
justa causa, (vedi si benecuventar e); b) a
espreme prin vorbe celle coventate sau

a) a

seii diceau cose coveniea se pera unu omu

cogitate cu mentea, si a nume

pentru salutea poporului; conditionite

vorbf in genere : d'intre animali numai

omului e datu a coventd in addeveratulu

unui pactu ne convenu sau nu convenu;

nu mi convene a subscrie acsta conventione.

CONVENIR). si covenitu =cuvenitu,,a, d'in convenire, (compara it. conve-

nido); 1. proprie, part. d'in covenire :

a) cu intellessu activu intransitivu, cellu

venitu cu unulu sau cu mai multi in acellu-asi bou: omenii conveniti in foru,
vitele convenite in batutur' a casei; b) pass.

determinatu, stabilitu prin commune intellegere si invoire conditionile conve-

nite intre noi ; dro si mai vertosu

2. adj., in intellessu appropiatu de allu
formeloru conveniente si convenientiosu,

si in speciale , cu differitele insenmari

alle verbului convenire de sub 3. b : ammesuratu, conformatu, adaptatu, proportionatu , conformu ca impregiurarile ,
conformu cu necessitatea lucruriloru, ca
scopulu sau usulu, si mai vertosu, conformu cu necessitatea logica, ea rationea, ca justulu , cu legea , cu datinele
parte de ereditate covenita fia-carui erede ; a sufferi pen'a covenita crimei; a
face cuiva covenitele onori ; vestimente
covenite pentru unu tempu ; ceremoniele

intellessu allu coventulut; fi) a vorbf mul-

toru-a, a vorbi unui convetztu (= adunare), a vorbf caoratoriu :predicatoriulu

coventa in tote dominecele ; oratoriulu

coventa mai multu de doue ore; a coventa bene = a fi bonu oratoria, si prin
urmare differitu de a bene covent sau
abenecovent, (vedi mai susu la a, cumu
si benecuventare).
CONVENTATORIII,-toria si coven-

tatoriu= cuventatoriu, adj. s., ioquens,

locutor, orator, conclonator; care conventa, mai vertosu in intellessulu verbului de sub 2. : omulu se dice coventatoriu, atatu in intellessulu lui coventare
de sub 2. a, cltu si in cellu de sub 2. b,
in opposetione ca animalile necoventatorie , lipsite nu numai de vorba , ci si

de ratone; coci coventu = si cu vorba

si cu ratione, (vedi si conventu); unu
mare si potente coventatoriu , oratoriu;
Ch.egoriu coventatoriulu de Domnedieu
=Theologul u.
CON VENTELLU si coventellu = cu-

ventellu, s. m., pl.-e, deminutivu d'in

conventu in intellessulu de vorba.

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

'0 CON VENTICLU, s., pl.-e, conventi-

culum, si
* CON VENTICULU, s., pl.-e, conven
ticulum, (it. conventicola si conrenticolo,

9/B

virtuti de conventione; limba de conventione; ornamente de conventione in architectura; mai vertosu in artile formose,

de conventione se applica la totu ce e

fr. obnven.icule); deminutivu d'in con, fictivu, contranatwale , contra addeventu in intellessulu de adunare si cu veru, etc. : comedi'a italiana are mai
nuanti'a speciale pejorativa de adunare multe persone de conventione.
mica, compusa d'in cdtiva seditiosi ; aCON VENT U si coventu=cuventu, s.
dunare neregulata, clandestina conven- m., p1.-e, conyentum si conventus; verticulele nu su permisse.
sermo, conde, ratio; ratio; cansa;
* CONVENTIONALE, adj., conven- reetum, verum, (compara si it. convento,
tionalls, (it. convenzionale, fr. conven- v. fr. convent, n. fr. convela); una d'in
tionnel), relativu la conventione : stipu- formele participali elle verbului convelationi conventionali; valore conventio- nire, luatu ca substantiva cu inseninanale , data numai prin convcntione sau rile tle : 1. venire impreuna, stringere,
invoire, fora se fia reale; de ad, conven- impreunare, adunare, intelnire, si mai
tionale u intellessu oppusu la naturale, vertosu in intellessu concretu de : adueale,etc.; in speciale, cellu ce a facutu par-

te d'in conventionea francesa, d'in 1792;

in acestu intellessu si ca s. ni., unu conventionale.
CON VENTIONE, s. f., conventio, (it.
convenzione, fr. convention); d'in conventu de la convenire
actione de con-

nantia, totulu person eloru adunate, cumu

si loculu in care se aduna : a) in gene re,

adunare cu veri-ce scopu, cumuspre a

conversa, a desbate, a serb, a lavetia, etc. : unu nzare conventu de litterati,

de docti, de professori, de artisti; conventulu celloru fericiti, si despre lucruri

venire, stringere la unu loca, adunare,

si in speciale, adunare nationale strinsa

-lun'a in coventulu stellel&u; b) in speciale: a) cetatianii Romani cati se afn

cu scopu de a face una constitutione sau

a reforma una constitutione vechia: adunanti'a anglese,inPrevolutionea d' in 1688
se constitu in conventione; in speciale,
conventionea nationale si absol. conven-

intr'una cetate sau provincia pentru cause

tionea, care in Septembre d'in 1792 se

forni in Franci'a si care essercith guberniulu absoluta peno in Octobre d'in 1795;

de commerciu, communitate, corporatione, sau cumu se mai dice astadi, colonia conventulu d'in Agrigentu, composu dinmulti si onesti cetatiani Roma ni;
de aci.: a') adunantia judiciaria, sessione

cetate unde se
judiciaria, judeciu;
face sau se tine unu assemine judeciu
in tempulu Romaniloru erau trei convente in Dalmati'a; convente se dicu ce-

ca mai desu inse, conventione = actione de convenire cu methea si cu volienti'a, invoire, cum.1si acta si instru- tatile provinciali, unde e unu conventu de
mentu de invoire , prin care mai multe cetatiani .Romani si unde pretorii sau
persone contragu, stingu sau scamba una propretorii tinu conventu; f3) adunantia
obligatione : conventionea obliga amen- de monachi sau monache, care trajesen
doue partile; conventione tacita, espressa, vietia commune conventu de frati, de
verbale , in scrissu; a face, a conclude monachi,de monache; superiorele convoca
una conventione; a tin, observd con, totu conventulu; de ad, loculu mide se
ventionile; a ccdcd con ?'entionea; a face afla adunati monachii, claustru, monaconventinne se se adjute unii CU Oltii; steriu : a edeficci unu conventu; convente
cu intellessu reu , lucru de conven- magna. fice; vitia monastica : a se duce
tione, fora valore reale , care se depar- la conventu, a intrd si a Seinchide in contedia de natura si se /*lima numai pre ventu, a se face calugern; 3, unire u
conventiene=consuetudiue , prej udiciu, mentea si volienti'a, involire a Mai mul-

capriciu, bonulu placa sau arbitriu

toru persone, conventione, pacta, oblega-

semne de conventione ; omenii inzpingu

nebonf a peno acollo , in cdtu si facu si

tione, etc, : a impleni promissele, a Se

6926 de convente; a nu se tin de conven-

www.dacoromanica.ro

916

CON.

CON.

tulu si pactele facute cu bona involire;

dro pre candu form'a conventione, (vedi

conventione sub 3.) a degeneratu in insemnari mai pucinu nobili, d'in contra :
2. forma conventu s'a redicatu, prin geniulu poporului nostru, la insemnarile
d'in sfer'a intellectuale si morale cea mai
malta, asid co coventu sau cuventts =
grec. Xopc=lat. ratio et o ratio, rationea
si obiectulu ei, rationea manifestata in

de coventu : a') a capiti permissionea

de a vorbf : se am parte de coventu; dro
si : fi') cu nuantia de auctoritate,a fi as-

cultatu, a i se trece vorb'a, (vedi si urin speciale, vorbire

matoriulu 7) ;
continuta, discursu pronuntiatn inaintea unei adunantie : coventu funebre,
coventele predicatoriloru crestini ; coventele judiciarie si politice alle lui Cicerone, coventu acadenzivu; 7) cu pronun-

realitatea sea, rationea incarnata ore-

tiata nuantia morale , bona credentia,

cumu : a) rationeasi mai vertosu, obiectu

onore, onestate, constantia in celle disse

si promisse : omu de coventu = omu ce
totu de un'a, cu veri-ce pretiu, implene-

allu rationei : ce se covene, ce e justu,

ce e dereptu, bene, addeveratu, ce lumi-

nedia si satisface rationea, si de ad

ratione, motivu, causa, esplicare, etc. : la

inceputu erd coventulu, si Domnedieu

sce celle promisse, omu de caracteriu;

asid, si : a se 6916 de coventu, a nu si

cutu; coventulu e lumin'a ce lutninedia

calcd coventulu; de acf espressioni in

cari coventu occure cu mai multe nuantie d'in celle peno ad i descrisse, cumu :
a nu ascultc de coventu; cine nu asculta

pre totu omulu ce vene in lume; si covenlulu carne s'au facutu;

a av coventu

de coventu, nu asculta neci de batalia;

potere de coventu, facultate de a cogiti,

se faca ceva; inainte de a da altoru co-

a sent si a se espreme asid in eau se

yenta& despre celle facute si intemplcate,

cauta se ne dams noue insine coventu;

pentru care coventu faci asid? am mai

convinga pro altii; poterea coventului :

a') farmeculu irresistibile allu poterei
de coventu; [3') intellessulu sau concep-

multe covente se me portu asid; pote inse

tulu espressu de una vorba in tota in-

anew se alba coventu, fora se alba dereptate sau dereptu; b) espressione audibile a rationei si mai vertosu a producteloru rationei : a) espressione a u-

tenderea lui : omu in poterea coventului,

erci covetatulu; tote prin coventu s'au facutu, si fora coventu nemica nu s' au fa-

nui conceptu, a unei notione, vorba senguratica: a spune cu doue cuvente'sau si

mai multe covente ceva ce s'ar pot spune
cu unu setaguru coventu; a traduce d'in
coven. tu in coventu; (i) vorbire in genere

ea espressione a cogetateloru si sentimenteloru nostre : potere de coventu=elocentia,onzupotente in coventu=eloc ente; partile coventului sunt covente; a cere
coventulu inteuna adunare deliberante;

in tota poterea coventului; a lassd fora

coventu=a face se nu mai aiba ce dice.
* CONVERGENTE, part. adj., convergens, (it. convergente, fr. convergent);
care converge, in oppositione ca divergente: linie convergenti, calli convergenti la unu puntu; radiele convergenti;
serie convergenti, in cari, luandir unu
numeru destullu de mare de termini ,
errorea ce se face, negligundu restulit
terminiloru, se pote micusior catu vr
cineva de multu.
CON VERGENTIA, s. f., (it. conver-

asia si : a dd coventulu cuiva; a i lud genza, fr. convergence); statu de convercoventulu = a l'opprf de a vorbf; a se gente; convergente a linieloru spre unu
lud in covente sau la covente = a in- puntu.
cepe disputa, certa, etc.; a se lotri in
CONVERGERE, v., conrergere, (ital.
covente Cu cineva ; a') a se certi , Ur convergere , fr. converger ; d'in con si
si : [3') a se intellege, a se invof, a coneord; in acestu d'in urma intellessu si :
a se lov la covente Cu cineva, inse Cu u-

vergere); oppositu la divergere, convergere=a verge sau a se intorce, a se ple-

na delicata differentia de intellessu; a

taid coventulu cuiva = a l'interrumpe :

puntu : mai multe linie derepte convergu

me ierta, co ti taiu coventulu: a av parte

utaei lentilla convergu radiele luminose

d si direptd impreuna spre acellu-asi

cotra acellu-asi puntu; cotra focariulu

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

917

ce trecu prin acea lentila;metaforice :

(it. conversione, fr. conversion); de la

tote adoperationile nostre convergu cotra

acellu-asi scopu.
CONVERSARE, v., conversare si con-

converso, actione de convertere, cumu si

effectu allu acestei actione , 1. proprie :

versan, (it. conversare, fr.:conversen);

d'in converso: 1. trans., proprie, ea forma
intensiva a_ lui convertere, conversare=

a converte cu potere si persistentia ,

invert tare, indelungu si necontenitu ;
cidro mai vertosu : 2. intrans., metaforice, a se invert continuu intr'unu locu,
a nu se departd, d'in acellu bou, a sed, tral, petrece undeva; a) in genere
acerele conversa in monti ; amfibiele se

dicu asid, pentru co conversa sepre uscatu si in apa; Romanii cdti conversa in

acelle terre; b) in speciale, a tra cu cineva, a av strinse relationi cu ellu : cellu

ce conversa cu celli intellepti, intelleptu

va fi; mai vertosu, a vorbf familiariu, a

st le vorba cu cineva : mi place a conversd cu onsenii docti ; cine nu scie ascultd si responde, nu scie conversd; si
prin noue metafore : a convers cu scriptorii antici, cu cartile scriptoriloru
nu numai a le lege, ci si a le studid,

a tra cu densele vieti'a cogitarei ; inse

in reu : a conversd cu dussii depre lunse.
CONVERSATIONE, B. f., conversatio, (it.conversazione, fr. con versation);
actione de conversare in intellessulu me-

taforicu allu coventului : 1. in genere,

usa familiariu, consuetudine intre amici

conversionea roteloru, a sferei in assea

sea, a cerului, a sorelui, a lunei ; conversionea annuale sau diurna a pametstului, de unde si: conversionea anni/oru
si mensilortn, centra de conversione; nsi-

litarii facu conversione la derept' a, /a

stang'a; 2. metaforice, mutare, stramutare , transformare, scambare : a) de obiecte materiali : conversionea alimenteloru in sange, carne, osse; omenii credeau alta data in conversioni de orneni
in lupi, in arbori, in passeri, in fontane, in petre ; conversionea baniloru mai
mari in alti mai mici; conversionea panei si vinului in corpulu si sangele /ui
Christu ; b) de obiecte mai multu san
mai pucinu ideali conversionea unei
scola privata in scola publica; conversionea unui processu civile in criminale; conversionea de cinci procente in po-

tro procente, bonuriloru de thesauru in

obligationi domeniali; conversionea pro-

posetioniloru sau judecieloru espresse

prin acede propositioni, (vedi, la converso, propositione conversa); conversio-

nea unui numero, scambarea lui in alta

forma de espressione ; asid si : conversionea unei ecatione, operatione prin care
se reducu fractionile la intregi, facundu

spre lucruri ce se presenta d'in intempiare conversatione placuta, jocosa, seriosa, interessante, longa ; tonults,limb'a, stylulu conversationei ; a intrd in
conversatione, a luc parte la conversa-

se dispara denominatorii ; conversione

in institutioni, in datine, etc.; mai vertosu, intorcerea suffletului de la reu la
bene, de la ratecire la addeveru, de la
una eredentia la alt'a, mai allessu de la
una credentia religiosa ratecita la alt'a
bona si addeverata conversioneapaganilorula crestinisrnu,conversionealui Santo Paulo de la judaismu la crestinisnsu.
* CONVERSIVIJ,-a, adj., (it. conversivo); aptu a convertere.
* CONVERSUra, d'in convertere, conversus, (it. converso), part. pass. luatu

tione.

de regula ca adj. si subst., 1. in intel-

CONVERSATORIII,- toria, adj. s.,

conversator,(it. conversatore); care con-

lessulu propriu allu verbului convertere

capitanii conversi spre turtnele con--;

versa : dulce conversatoriu cu

* CON VERSIBILE, eonversibilitate ;
vedi convertibile, convertibilit ate.
* CONVERSIONE, a. f., convergio,

in cer.vdia, otneni conversi in lupi;

si alte persone ce se connoscu si se ama,

traiu impreuna, sedere indelunga la unu
locu, etc., cumu si personele ce conversa: conversationea cu celli rei nu pote fi
decdtu vettematoria ; a se aflei in nobile
si_kona conversatione; 2. in speciale, sedero de vorba, convorbire familiaria de-

nopve,
loro, case converse sprP
2. in intellessulo --obaioricu , transformatu, suambd,tu, etc. : casete converse

www.dacoromanica.ro

918

CON.

CON.

mente converse prin concocere; propose-

tione conversa, judeciu conversu : una

proposetione e conversa altei-a sau unu
judeciu e conversu altui-a, candu predicatu-lu cellui d'antaniu e subiectulu
cellui d'allu doile, ro subiectulu cellui

d'antaniu e predicatulu ceilui d'ella

doile; asia 3)omnedieu e fienti'a necessaria, si : fienti'a neeessaria e Vomnedieu, sunt propositioni sau judecie converse; propositioni converse se dicu si
acelle ca,ri servu una altei-a de principia

deductiva, cumu : deco dome anghiuri

alle unui trianglu sunt ecali, laturile

opposite inco sunt ecali, si: dco doue
laturi alle unui trianglu sunt ecali, anghiurile opposite inco sunt ecali, sunt
in spedoue propositioni converse;
cielo, intorsu dele reu la bene, de la ratecire la addeveru, de la dispositioni
relle la altele bono : a nimele converse
prin gemitele si lacrimele nefericitiloru;
mai vertosu in respectulu religiosu, iatorsu de la una credentia ratecita la alta
addeverata paganii conversi la creden-

ti'a crestina.
CON VERTERE, conver si si conversei,

conversu, si
CONVERTIRE, convertitu, v., con-

verter% (it. convertere si convertire,

fr. convertir); (d'in con si vertere=vertire); a verte in giuru, a invert de giuru
in pregiuru, a intorce d'in una directione
in alt'a, si de ad, a derepti sau derege
inteuna parte : a) proprie : in cea mai
de diosu sfera se converte /un'a; pamentulu se converte in giurulu assei selle in
tempu de 24 de ore; a converte navile in

alta parte, caii spre inimici; ostile se

convertu in fuga; converteti ochii spre
mene; nu converteti armele contra amici;
b) nietdorice, a) in genere : a nverte

animele /a risu, beneficiele in injurie,

reulu in bene, armele contra salutea republicei, tote poterile mentei la cercetarea
addeverului ; [3) in speciale, a scamba,

a transform., a muta, a stramuti, etc.:

a') despre
lucruri materiale: a convert
.
.
ap a an vinu omeni in petre, ferrulu in
aciariu, uscatului in apa ; alimentele ,
prin concoctione , se canvertu in sange,
pa carne, in osse ; a converti arm,ele

instrumente necessarie la lucrarea a griloru; a convert monetele mari in altele

mai mici; f3') despre lucruri mai multu
sau mai pucinu ideali a converte crimea in meritu, beneficiele divine in cause
de perdiare, unu processu civile in processu criminale, una pena pecuniaria in
pena corporale, negrulo in ulbu, benele
reu, dulceti'a in amaritione, bucuri' a
in intristatione, ur'a in am. ore; consuetudinea se converte in natura; a converte
lingusirile in ammenitiari, inimicitiele in
amicitie; a converte UM4 numeru, a converte una fractione vulgare in fractione
decimate; a converte una proposetione,

punendu cousecentii in loculu antece,

dentiloru, fora se se scambe intellessulu:
estensione si divisibilitate sunt doi termini ce se convertu ;
mai vertosu in
intellessu morale de : a intorce de la ra-

tecire la addeveru, de la rea la bene

a converte animele de la reutate la cultulu benelui, de la selbateci'a discordieloru cimli la pace si concordia; si in

speciale , a intorce de la una credentia religiosa mai rea la alt'a mai bona : paganii se converteau la credenti'a crestina ; a convert unu poporu
una natione ; del. si cu intellessulu
generale de : a intorce la alto credentie, la alto idee.
* CON VERTIBILE, adj., (it. conver
Mil% fr. convertible); care se pote convertire : propositioni convertibili.
* CONVERTIBILITATE, s. f., (it.
convertIbIlitii, fr. conyertlbilit); calitate de convertibile : convertibilitatea
propositioniloru, peneloru mai grelle in
pene mai usiore.
CONVERTIRE, v., vedi convert ere.
CONVERTITORIII,-toria, adj. s., (it.
conyertitore); care converte: convertitori
ai poporeloru la credente a crestinesca.
CONVERTITII,-a, d'in convertire=
convertere, part. passivu, conversus-a.
paganii convertiti, proposetioni convertite
* CONVESSARE , y., couvexane ; a
face convessu, a stringe cu mare violen tia.
CONVESSITATE , s. f., convexitas,

(it. convessitit, fr. convexit6); calita te

de ronvessu, oppusu la concavitate : con-

www.dacoromanica.ro

CON.

CON.

vessitatea unui globu, unui sped% unei

linia curba.
*CONVESSOCONCAVU,-a, adj., (fr.
convexo-concave ; d'in convessu si concavu, vedi si concavu); care pre una facia
e convessu, ro pro alt'a concamt.
CONVESSU,-a, part. adj., conveins;

919

torii unui seminariu, unui lyceu , sunt

scolarii interni.
1 CONVICTU,-a , d'in convincere ,
una d'in formele participiali, luata ca
adiectivu, eonvietus- a am, (vedi convinsu).
2 CONVICTU, s. m., d'in convivere,

(it. convesso, fr. convexe); d'in convegere,

un'a d'in formele participiali, luata ca

part. passivu, luatu mai desu ca adiectivu cu intellessulu de : adclussii = in-

subst,, convictus-ds (compara si it. con-

coveiatu, arcatu, boltitu, curbu, rotundu,

cumn si locu uncle mai multi convivu,

vietia sau traiu commune; si in speciale,
ospetiu sau mesa commune, mancare si
petrecere irnpreuna.
* CONVINCENTE, part. adj., con-

si in speciale, incoveiatu sau arcatu

si inflatu la superfaci'a esterna, in opposetione Cu concavu, care se dice in
speciale de ceva aduncatu la acea-asi
superfacia : linie convesse , convessulu
globu, convesse colline, lentille convesse;
in genere, inclinatu, applecatu calle

convessa, pre convessele laturi alle collinei.

* CONVIC1A.RE, v., convicting; d'in
conviciu, a face convicie, a profer convicie contra ceva sau cineva.
CONVICIU, s. M., pl.,-e, convicium
(d'in con si voce); violenta strigare, tipetu, gura, larma, clamore
genere :
ospetiele nu se facts in tacere, ci cu tnare
clamore si conviciu; conviciu de copilli,
de brosce , de muieri ; 2. in speciale
a) strigare de certa; b) violenta si facisia contradicere, desapprobare; dro mai
vertosu c) violenta si facisia imputare,
mustrare, certare, batujocurire.
CON VICTIONE, s. f., convictio, (fr.
conviction, it. convinzione); d'in 1 con-

victu, actione de convincere, cumu si

ffectu sau statu produssu prin acsta
actione : convictionea fapteloru itnputate,

demonstrarea, punerea in evidentia, darea pro facia ; asid si : convictionea errorei, peccatului, crimei, unei culpe sau
unui culpabile; a av convictione despre
ceva, a av deplena certitudine; asid si
evidenti'a pote sen gura da una addeverata convictione; alucrd d'in convictione;
a av deplena convictione despre addeverulu religionei.
CONVICTORIU,-toria, adj. s., convictor; d'in 2 convictu, care convive regulatu Cu altulu, ospe regulatu de tote
dillele; care convive ca al'ii in acellu-asi
institutu, in acea-asi osp(tara convic-

vitto); actione si statu de convivere,

vincens, (it. convincente); care convince :

argumente convincenti.
CON VINCERE si convingere, convinsi

si convinsei, convinsu si convictu, (d'in

con si vincere=vingere); a vince ca to-

tulu , a vince definitiva, luatu inse de

regula in intellessulu metaforicu ideal
de : 1. cu obiectu directu de persona, a
demonstrd , a pane in evidentia , a dd
pro facia , a probl cu asid probe unu
addeveru , in Mu person'a care nega
acellu addeveru se nu mai pota responde
nemica : a) a pro)* a demonstra co una
persona e in errore sau in culpa: a convinge pre cineva de furtu, de ommoru,
de adulteriu, de concussione, de negligentia , de errori, etc.; a convinge pre

cineva de rapitoriu sau rapitoriu; asid

si : a lu convinge de insellatoriu, intrigante,mentionosu; a convinge pre cineva
cts cevcs dice mai multa de catu: a convinge pre cineva de ceva: a convinge pre
cineva cu mentioni, cu insellatorie, cu cal

furati, etc.; b) in genere, a demonstrd,

a pune in evidentia unu addeveru neconnoscutu unei persone sau negatu de
dens'a, asid in catu acesta-a se se incredentiedie pre deplenu de acellu addeveru : a convinge pre soci de utilitatea
intreprenderei ; inse : a convinge nu va
se dica a persuade, coci potemu convin.
ge pre cineva despre bonitatea si utilitatea unui /ucru, fora inse se lu poterna
persuade se si faca acellulucru; convin-

gerea este pentru mente, persuaderea

pentru volientia; inse ; 2. ca obiectu di-

recta de lucru, care insemna errore,

www.dacoromanica.ro

920

CON.

CON.

culpa, vitiu, etc., a da de facia, a pune

in evidentia : a convinge errorile, insellatoriele , blastematiele , mentionile, falsitatile, miselliele; ignorante a, nescien-

tea, stultiti'a cuiva; usioru amu pot

convinge co nu sciti nemica.
CONVINCUTORIU si convingutoriu,toria , adj. s., convincente = care convince.
CONVINGERE, convingutoriu; vedi
convincere, convincutoriu.
* CONVIVALE, adj., convivulis; relativu la conviviu sau la convivu : vestimente convivali; delectatione convivale.
*CONVIVARE, v conviyare si convivari; a fi in conviviu ca altulu sau cu al-

tii, a se ospetk si delectk la mesa in

commune ca altii.
CONVIVENTE, part. adj., convivens, (it. convivente); care convive : conviventii sub acellu-asi coperimentu.

portanti : a convocd senatulu, canaerele,

militiele si reservele.
CONVOCATIONE, EL f., convocatio;
secund'a
actione de convocare :
convocatione; convocatione legitima, so-

lemne, ordinaria, estraordinaria a corpuriloru legiuitorie; si actulu de convocare se chiama convocatione.

CONVOCATORIU,-toria, adj. s., (it.
convocatore); care convoca : convocatoriulta conciliului.
CONVOLARE, v., convolare (d'in

con, si volare = s-burare); a void sau

sbork, impreuna, si de acf, a proper& la
acellu-asi locu, a allerg4 :poperulu con-

vola la spectaclu; a convold la a dou'a

nunta.
CONVOLTTJ,-a, part. d'in convolvere,
convolutus-a-um serpi convolti.
* CONVOLUBLLE, adj., (it. convolubile); care se pote convolvere : convolu-

CONVIVENTIA, s. t, (it. convlvenzia); actu si statu allu cellui convivente : conviventea conjugdoru.
CONVIVERE, convissi si convissei,
convissu si convictu, v., convivere (con

bili reptili.
CONVOLUTARE, v., convolutare ;

si vivere); a vive sau trai impreuna :

convolatus-a-um; part. luatu de regula

ca adiectivu : aripe convolute, care infasciora corpulu asi co i dau forma de
cylindru; cotyledoni convoluti, convolti
in spirale; asik, si : frundia convoluta,

convivu celli ce siedu in acea-asi casa ;

mai vertosu de conjugi : maritulu con-

vive cu anuierea; sunt si animali cari

convivu , cumu ciconiele ; in speciale , a
ospet impreuna , a mane& la acea- asi

mesa in commune ca altii.

*CONVIVIU, s. m., pl.-e, convivium;

proprie actione de convivere , si de ad,

in speciale, ospetare si petrecere la msa
impreuna Cu altii, ospetiu commune, ospetiu unde manca si petrecu mai multi
impreuna : splendidu conviviu; cu intellessulu concretu sau mai bene collectivu
de : totulu ospetiloru d'in unu conviviu.
CONVIVIT,-a, s., conviva; d'in con-

vivere : proprie, care convive, dro in

speciale, care manca impreuna cu altulu,

ospete, cellu care invita sau e invitatu

a mane/ la una mesa.

convolutu, intensivu d'in convolvere,

a convolve cu putere.
CONVOLUTUra, d,'in convolvere,

petiolu convolutu.
CONVOLVERE, convelsi si convolsei, convoltu si convolutu, v., convolvere
(consivolvere); a volve impreuna, a volve
de mai multe ori, a volve cu violentia :
serpele si convolve spinarea; vertetiula

apei convolve pro loen navea si ua inghite apoi; si metaforice : a se convolve

in limulu peccateloru, in tote turpitudinile.
CONVOLVULACEU si convolvulaciu,-a, adj., (it. convolvulaceo, fr. conyolvulac); care semina ca unu convol-

CONVOCARE, v., convocare, (it. con-

vulu; de ad, convolvulacie, s. f. pl., familia de plante, pentandria monogynia

lui Linneu, cari au de typu genulu con-

Tocare, fr. convoquer; d'in con, si vocare); a vocd siu chiamk impreuna, a
chiami la adunare : convocet vecinii si

volvulu.
* CONVOLVICOLU,-a, adj., (fr. convolvicole; d'in convolvulu si colore); care

fece cu densii ospetiu; in speciale, a chia-

traiesce sau cresce pre plant'a convol-

mk cu solemnitate pentru lucruri

vulu.

www.dacoromanica.ro

COO.

921

CONVOLVULU, s. m., p1,-i, convolvulus, (it. convolvolo, fr. convolvu-

COOPERARE, v., cooperad; (2 co si

operare); a oper impreuna, a adjuti, a

lus); genu de plante di'n familia con?

dk mana de adjutoriu la opera sau lucru :

volvulacieloru, (vedi si convolvulaceu).

CON VULSIONARIU ,-a, adj. s., (it.
convulsionario); 1. care suffere de con-

vulsioni ; 2. fanatica religiosu care d'in

essaltatione av ea convulsioni.
CONVULSIONE, s. f., convulsio,

(it. convulsione, fr. convulsion); d'in

convulsu, actione de conveliere, si in
speciale, ca terminu de medicina, miscare violenta, subitana, neregulata si
involuntaria provenita d'in irritationea
vre unui puntu allu systemei nervose :
convuisioni epileptice; a fi espusu la convulsioni, a mor in convulsioni, acute do-

reri urtnate de infricosiate convulsioni ;

de ad prin metafore : a) miscari vio-

cooper ati cu noi la successulu acest ei mare

fapta; se dice si despre lucruri : natur'a

cauta se coopere cu mediculu la vindecarea morbiloru.
COOPERATIONE , s. f., cooperatio;
actione de cooperare : cooperationea volientaei nostra cu grati'a divina spre salutea nostra.
COOPERATIVIT,-a, adj., (it. cooperatty, fr. coopratif); aptu a cooperare.

000PERATORIU,-toria, adj. s., (it.

cooperatore, fr. coopdrateur); care coo-

pera : cooperatoriu allu gratiei divine,

care prin volienti'a sea responde la actionea gratiei pentru salutea omului;

lente alle passioniloru : convulsionile meniei, /acrid turbate, desperationei; b) mare

asi6, si: gratia cooperatoria, care adj uta

voienti'a omului pentru salute.
COOPTAILE , y., cooptare (2 co Si

turburare in statu : convulsioni politice;

optare); a optd impreuna cu altii, a al-

revolutioni ce se facu co pace si fora

c) mare revolutione in
convulsioni ;
natura : convulsionile naturei; d) essageratione a sentimenteloru si ideeloru.

lege la una demnitate pro cineva in commune cu altii : a cooptci senatori , collegi
in functionea sea.
COOPTATIONE , s. f., cooptatio;
actione de cooptare.
COORDINARE, v., (it. coordinare,

*CONVULSIVU,-a, adj., (it. convulsivo, fr. convulsif) ; care pote d6, convulsioni, relativu la convulsione ; risu
convulsivu , distractione convulsiva a

membreloru, remedie convulsive ; pulsu

convulsivo, care denota convulsioni.
*CONVULSU,-a, d'in conveliere, convuisu s, part. si adj., luatu mai vertosu cu
intellessulu speciale ce are si convulsione,
suppusu la convulsioni : omeni convulsi,

si absol. unu convulso; muierea cad

morta si convulsa; facia convulsa, nervi
convulsi ; prin metafore : gesturi convulse; ca de omu ce suffere de convulsioni; stylu convulso, disordinatu si essageratu; omu convulsu de menia , de
turbare, etc.
CONYZA, s. f., conyza (itvoCa, fr.

con3ce) ; genu de plante d'in famili'a

synantherieloru.
COONESTARE , y., cohonestare

(d'in co si onestare); a nor& multi impreuna, a nor& forte.

COOPERANTE, part. adj., eoope-

raus, (it. cooperante); care coopera

gratia cooperante, (vedi cooperatoriu).

fr. coordonner; d'in 2 co si ordinare);

a ordini impreuna cu arte sau methedu
si conforme relationil6ru ce lucrurile
coordinate au sau potu av intre densele;
a dispone si compone conforme cu unu

scopu : nu orb'a intemplare, ci una intellegentia infinita a coordinatu tote partile universului; a coordinci una systema.
* COORDWATIONE, S. f., (it. cool.dinazione, fr., coordination); actione de
coordinare : coordinationea connoscentieloru intr'una systema.
COORDINATORIU,-toria, adj. s.,
(it. coordinatore); care coordina.
COORDINATIT,-a, part. d'in coordinare, (it. coordinato, fr. coordonne)
tote partile universului de nainune coordinate intre densele; de aci, ca terminu
de mathematica sau de geometra, s. f.,

coordinata, de regula in pl. coordinate

(reu : coordonata, coordonate), abscisse
si ordinate alle unei curba, si in genere,
cantitati ce serve la determinarea positionei unui puntu si cari potu A linio

www.dacoromanica.ro

922

COP.

COP.

derepte sau curbe, anghiuri, etc. : coordinatele unui puntu; coordinatele unei
derepta, unui plarau, etc., cantitati prin
cari se determina positionea loru; cu a-

cel/u-asi intellessu si ca adj., assi siplanuri coordinate, dereptele si planurile fisse cu cari cauta se fia parallele
abscissele si ordinatele
C 0 ORIRE, cooritu sicoortu, v., coo-

/1A (2 co si orire); a ori sau essf ca tote

partile selle, a essf in totu, a se arretta

in totaintregimea, a resari, ase produce,
a se nasce; in speciale, a se redid, a se
seoll, la lupta, la batalia, a se rescolla,
a errumpe.
COORTARE, v., coltortari (2 co si
ortare); a AA sau indemni cu mare ardore si appesare, vorbindu mai vertosu
de concionile ce capitanii pronuntia luptaciloru inainte de a incepe lupt'a sau in
alte occasioni : a coorta militarii, d
ortd poporulu se appuce armele spre a
si recuperd libertatea.
COORTA.TIONE, s. f., eobortatio;
actionea de coortare, coventu sau covente
de coortare.
COORTATORILL-toria, adj. s., cohortans; care coorta.
COORTE, s. f., vedi corte.
COPACELLU, s. m., arbuseula, truncoils; deminutivu
copaciu, arborellu; a se redicci copacellu =a se re-

dici in petiore, vorbindu de copii mici

ce se incerca a se redica si ambla in petiore; asi si : a stc copacellu. .71f.
COPACIU si copacu, s. m., p1.-i, ar-

bor, trauma; quereus; dupo localitati

coventulu are differite inseumari

in

unele locuri in intellessulu cellu mai

largu de arbore; 2. in alto locuri restrinsu
numai la una specia de arbori, cerru sau

cereu, stejariu; 3. in alte loeuri in fine

cu intellessulu de trunchiu. M.
COPAIA, s. f., cun moliatu in Ion de
COPANIA, s. f., lignea gabata, minus

COPAIORA., s. f., cu n moliatu

loco de
COPANIORA, s. f., deminutivu

copania=copaia.
COPAIU, s. m., (fr. eopahusi eopaber);

genu de arbori d'in famili'a papilionacieloru; 2. copaiusibalsatnu de copaiu,

care se estrage, prin incisione, d'in arborele Copaiu, (coventu de origine indica).
COPANU, s. in., pl.-e, femur; pilau',
pistillum, clava; 1. femure, copsa, parte
a petiorului de la genuchiu in susu, vor-

bindu in speciale de acsta parte a animaliloru, candu e taiata si separata :

pane de porcu , de capriora , de berbece
(compara lat. truneuli suum=litterale
trunchisiori de porci); vorbindu mai ver-

tosu de passeri nu maned tu amendoue

copanele gainei, ci mi lassa si tnie tenet
copanu; nu potu eu maned unu copanu

de curcanu; 2. applecatu si la alte obiecte assemini in forma cu una femur

de animale, cumn : a) pilu de piva, pisalogu ce serve la pisare intr'una piva ;
b) lemnu ce merge ingrossiandu-se spre

una capita, maciuca, (compara grecesculu tt6travov). M.

COPCA, s. f., uneus, nneinus; foramen;

fibula; 1. chiauatore de regula metallica, care , serve a inchiaua unu vestimentu, una carte, etc., carceliu sau carcellu. cercellu , fibla : copcele tunicei, a
prende mantellulu cu una copal la guttu;

gaura facuta in ghiaci'a unui lacu

sau riu spre a essaurf apa sau a adapi
din ea vitele : a adapd vitcle d'in copca,
a bee apa d'in copca
proverb : a se
duce pre copca = a fi perdutu fora sperantia de reparare; (coventulu pare a fi
in loco de capea, scurtatu d'in capica si
essitu d'in fecund'a radecina capere =.
prendere, appucare, etc., de unde mai departe si capcana, de care vedi in Glossariu, cumu si c6pilu, coporia, etc., de
cari vedi in Dictionariu). M.

labram, maetra; vaso de lama de forma

oblonga, mai micu lime de catu una albia sau decatu unu capistere ori covata,
eare serve la spellatu vase , la eernutu
farina, ete. M.

COPELLLT, s. m., vedi copillu.

COPERCLU si
COPERCULU, s. m., pl.-e, eopereulum; cera ce serve a coperire, mai vertosu

* COPAINS, s. f., (fr. eopabine); subcopaiu.

stantia estrassa

clulu caldarei cassei, f ornului, unei arca,

unei capsula de tabacu.

peutru vase si alte receptacle : caper-

www.dacoromanica.ro

COP,

QOPERIRE, coperitit si copeitu, v.,

cooperire (it. oprire, isp. si prov. enbrir, port. si prov. cobrir, V. fr. covrir,
n. fr. coovrir; asi cidro si in celle alte
limbo sorori , ca si ince nostra , cei doi o
d'in cooperire, compusu d'in 2 co si ope-

923

dress'a_pre coperta; copert'a unc nave,

a dorm pre coperta, navile mari au mai
multe coperte; asi6. si ; copert'a unui
patu, etc.; metaforice, pretestu, apparen,
tia mentionosa, colore, totu ce serve a
copen i uritionea sau reutatea unui ce spre

rire, s'au contrassu si redussu la unu, a lu face se para bonu si formosu.

senguru o; afora de aceste-a, in limbea
COPERTURA, s. f., (it. copertura,
nostra, triplicele composu ac-coperire se
substitue, in multe localitati, duplicelui
composu coperire); a operi, sau invel de

totu, preste totu sau in totu : a coperi.

cas' a cu ferru; intunericu copere tote terrele si marile; ape profunde coperu tota

regionea; a si coperi faci'a de rosine, a

si copen i capulu, a copen i caldarea; a coperi pre cellu ce dorme cu una copertura;

si metaforice ; a copen i pre cineva de

batujocure, derisu; a se copen i curosine,
cu desonore, cu turpitudini, cu misellia.
COPERIMENTU, s. m., p1.-e, coperixnentum, tectum; ce serve a coperire
coperimentulu casei, capului, petiorului;

fr. couverture); Ce serve a coperire : copertur'acasei, navei, serissorei; si in speciale, copertura de patu : copertura de
metasse, a dorm fora alta copertura de
cei tu cerulu.

1 COPIA, (ca accentulu la antepenultima : c6pia, inse la Macedoromani

si cu accentulu la penultima copia), s.
f., copia, (contrassu d'in co si ops, ope);
abundantia de medie de vi6tia, avuta,
indestullare, etc., 1. abundantia de lucruri in genere, fia materiali, fia immateriali : in cas'a unui economu de trra afli

metaforice, luandu partea pentru totu,

coperirnentu = casa; de ad, adappostu,
protectione : sub coperimentulu aripe-

copia de lapte, de casiu, de passeri, de

miere, de fructe; copia de idee, copia de
vorbe; Z. multime de animali, de 6meni
si in specie de 6meni armati; copia de
barbati ni,nosi, mare copia de latroni;

lorts poterei divine.

copia deboi, che vaci, de capre, de porci,

COPERISIU, s. m., p1.-e, cooperimeuturn, cooperculum; ce serve a cope-

rire, camu in acea-asi insemnare Cu a

formei coperimentu : coperisiulu caseip

inse cu differenti'a co coperisiu e una

espressione mai pucinu nobile de cfttu
coperitnentu, si de aoea-a coperisiu nu
pote intr6, in espressioni metaforice ca

sub coperisiulu aripeloru unui potente

protectoriu, ci cauta se se dica : sub coperimentulu aripeloru, etc.
COPERITORE, 8. f., vedi coperitoriu.

COPERITORIU,-toria) adj. s., care

s. f.,
copere : coperitorii edificiului;
reale, coperitoria= coperitore, ce serve
a coperire, si in speciale, coperimentidu
unui edificiu.
COPERTU,-a, d'in coperire, coopertus-aam (compara si it. coperto-a); una
d'in formele participali elle verbului co-

perire, luata de regula ca adiectivu

vase involte in Carta si bene coperte in
paie; si mai vertosu ca subst. f., reale,
coperks, ce serve a copen sau infascior
ce va: copert'a unei scrissore, a serie ad-

de alte pecure; mai vertosu sub form'a

pl. copie=armata : capitanulu concentres acollo copiele; media : nu e copia
copia, personificata, ca Si
de a fac;
abundantia, di'a indestullarei : cornulu copiei=corntilu abundantiei.
2 COPIA, s. f., (it. copia, fr. copie;
probabile, contrassu d'iu copula, copla,

in intellessulu de parechia); 1. scriptu

datu d'in coventu in coventu dupo altu
scriptu, si se face ca man'a sau ca typariulu pre carta : copia fidele, essacta,
correcta, accurata; copia cu multe arrori,
inessacta; a confronta cope a cu origina-

lele; a luc sau trage copia de pre una

scrissore, a trage mai multe copie de _Are
unu manuscriptu; copiele se facu, de re-

gula, dupo unu autografu sau dupo unu

originale, asik co copia se oppune ca mai
desu la autografu sau la originale; j'in;
se pote trage una copia sau mai multa
copie si dupo alta copia; de ad espres,
sioni ca copz' a copiei, copia tupo co,

pia, etc., 2. in pictura, sculptura, litteratura si alte arti de imitatione essacta

www.dacoromanica.ro

924

COP.

COP.

a unui opu : nzai multe copie de pre celle

mai bone operi alle lui .Raphaele; copia
lithographica , photographia; edificiulu

COPILLARESCE, adv., pueriliter; in

moda copillarescu, ea copillulu : a se fond
copillaresce, a vorb copillarese,e, a face
tote lucrurile copillaresce.

acestu-a e una copia de pre cellu altu;

in speciale, cuintellessulu rea de imiCOPILLARESCU,-a, adj., puerilis;
tatione fora originalitate propria acesta de copillara, covenitu copillariei sau copoema e numai una copia rea a poemei pillului : jocuri copillaresci, verba copil: imagine, reproduc- laresca, idee copillaresci.
lui Omeru; de
tione, totu ce semina bene Cu altu-ceva
COPILLARIA, s. f., pueritia; puerice se considera ca original : acestu co- litas; d'in unu adiectivu copillare sau
pillu este copi'a tatalui seu atalu in copillariu=pnernis = de copillu, covefigura ctu si in e,aracteriu; nu te face nitu unni copillu, subintellegundu etate,
copia a unui reu originale.
calitate, natura, fapta, etc.: etate copil3 COPIA, s. f., -cultor anceps, bi- laria=etate de copillu, si de aci, prin
pennis; acieris, secespita; 1. cutitu mare ellipse si absolut. copillaria sau copilCu doue taisie, secure cu doue taisie; in laria cu intellessulu de : L etate de cospeciale, cutitu mare de taiatu sau to- pillu copillarea e un'a d'in celle patru
catu carne (cuventu de preferitu turce- etati principali alle vietiei; in copillari'a
scului satru); 2. mai vertosuy cutitu ce mea, d'in copillara asid am appucatu
serviea alta data la immolare de victime, de la parenti; 2. natur'a de copillu, cace serve astadi la immolarea symbolica racteriu sau mente de copillu : betranu
a mnellului lui Domnediu, (compara lat. caclutu in copillara; de ad, cogitatione,
copts = xon( d'in x6irteEv =taiare).
fapta, dissa, portare, etc., de copillu, in
COPIARE,-ediu, v., (it. copiare, fr. bene, d6ro si mai vertosu in reu : ucopier; d'in 2 copia); a trage saa face siorentia, lipse de cogetare matura, simcopia : a copid una scrissore, unu ta- plicitate de spiritu, stultetia : e&ti omu
bellu, unu manuscriptu allu unui aucto- mare, si totu ti placu copillariele; mai
riu, unu locu d'in una poema; si meta- mare copillara de eau acesta-a nu s'ar
forice, a imiti : a copia natur'a; a copid pot; lassa copilliloru copillariele.
nu numai bonele, ci si rellele unui moCOPILLA.RIRE,-escu, v., pueritiam
dellu; mai vertosu cu intellessulu reu de 'were; repuerascere; 1. intr., a si petrece
a imitd cu essageratione : a copid gestu- copillarea : am copillaritu si invetiatu
rile cuiva.
la scola cu celli mai illustri barbati de
COPIATORIU,-toria, adj., (it. c opia- asta,di; unii copill copillarescu mai intore); care copia: copiatoriu fora origi- delungu de ceitu altii; 2. refless., a se conalitate; copiatoriu vechiloru codici ai pillari : a) a deveni copillu, a cad6 in
auctoriloru antici.
copillara : betranii decrepiti se copilCOPIATURA, s. f., (it. copiatura); ac- larescu; b) a face pre copilla, a face cotione de copiare, si mai vertosu, modu pillarie, si in bene, dro mai vertosu in
si effIctu allu copiarei : copiatur'a si reu esti &mu in tota firea, si nu ti siede
costa multu si nu e sufficiente.
bene se te copillaresci asid.
COPILLA, s. f., vedi copillu.
COPILLAROSU,- a, adj., puerilis ;
COPILLANDRIA, s. f., etate de co- plenu de copillara, appropiatu in intelpillandru.
lessu de form'a copillarescu, d4ro totusi
COPILLANDRU,-a, s., puber, adole- differitu prin nuantie delicate : unu coseentulus, puella pubes vol nubilis; co- pilla insusi pote fi copillarosu; ro : unu
pilla mai mare, adjunsu la prim'a ado- copillu copillarescu, n'ar av neci unu
lescentia, june forte teneru; pentru sensu; sunt omeni mari mai copillarosi
femininu, in bou de copillandra, se dice de cdtu copillii; applecatu si la lucruri
mai defiu si mai bens codana.
plansu copillarosu, differitu de : plansu
COPILLARE sau copillariu,-a, adj., copillarescu , cumu si de : plansu de
peril's; vedi copillara.
copilla.

www.dacoromanica.ro

COP1LLASIU, s. m., puerulus; deminutivu peiorativu d'in copillu.

COPILLICIA si
COPILLITIA, s. f., puellula; deminutivu d'in copilla.
COPILLU,-a, s., puer, paella; natus-a,
prognatus, illius, liberi; 1. acu respectu

la etate, care nu mai e pruncu, dro

care nu e inco adolescente care n'a attrecutu pubertinsu si mai vertosu
tatea : copillu este cineva de la nascere
peno la junetia ; copillu e si unu june
inco forte teneru, asia co : copillu e cineva si ca pruncu, si ca adolescente si
ca june in primii anni ai junetiei; dco
vrei consiliu tnaturu, nu te indereptd la
copilli fora maturitate de cogitare; de
copillu : a) cu intellessu temporale, a
puero : de copillu tinu mente acesta-a,
de copilli asid am appucatu de la parenti, de copillu se vede ce are se fia cineva
ca barbatu; b) ca intellessu attributivu,
'morn's. vestimente de copillu, jocurile
de copiltu; mente de copillu, etc., in sensu
gat' bonu, catu si reu : betranu cu mente
de copillu; asia si in alte tonstructioni
de ce esti copillu? copillu esti se faci sau
se te porti asid? 2. Cu respectu la nascere, fetu allu cuiva, nascutu sau filiu
allu cuiva: pote fi ceva mai caru omului

de ditu copillii essiti d'in sangele seu?

a mori fora se lasse neci unu copillu;
averea paretatiloru se imparte intre toti
copillu d'in flori = copillu
copilli i;
spuriu; pre a locurea, se dice ca acellu-

deminutivu, are, ca i la noi, insemnarea de copillu).

COPILLUCIU sl
COPILLUTIU,-a, s., puerulus; demicopillu.
nutivu
COPILU (cu accentu la antepenultima : c6pilu), s. m., p1.-e, eapulus, cardo,
axis, enneus; ce serve a appuca si tin
solidu, cumu : 1. cuiu de metallu sau de
lemnu in care se baga verig'a unei usia
sau altui obiectu; baltiulu sau cercellulu
verigei insasi; 2. cuiatorea usiei sau broscei unei ago., si in speciale, cuiulu de
lemnu saakde metallu ce se baga intr'una

gaura sau intr'unu baltiu de ferru sau

de metallu, cumu si acestu baltiu insusi;

3. cardinea unei usia , si in speciale ,

cuiulu de ferru sau de lemnu care intra

intr'una gaura sau inteunu baltiu de

ferru ori de lemnu, cumu si baltiulu insusi ;

4. partea assei ce intra in butea

unei rota. (Copilu nu e de dial una trans-

formare d'in capulu de la capere=prindere, appucare, etc.; compara si it. copidia=in sensu cu copilu).
COPIOSIT.A.TE, s. f., (eopiositas; it.
eopiositi); calitate de copiosu : copiositatea stylului.
COPIOSUra, adj., eopiosus; plenu de
copia, avutiosu, abundante : copiosu in
bani, in agri, in edificie; stylu copiosu;
copiosa reserva de idee.
COPISTU, s. m., (ital. copista, franc.

copiste; d'in 2 copia); care essercita

asi intellessu si absolutu, asia, co copillu

maiestri'a de copiare : copistii unui ministeriu; copistii manuscripteloru auto-

=spuriu ; copillu de suffletu= filiu de

suffletu=filiu adoptivu; de ad : 3. prin

riloru antici au stracoratu in elle, d'in

ignorantia, multime de errori.

estensione, copillu se applica de una per-

COPLESSIRE,-escu, v., (d'In coplessu

sona mai betrana altei-a cu multu mai

tenera, mai vertosu candu acea-a vr se
arrete acestei-a particul aria affectione

=complessu de la comptectere); eonpleat, invadere, deprimere, terere, af-

de anima : unu invetiatoriu numesce pre

scolari copillii sei, unu betranu dice ju-

niloru, copillii mei. (D'in milli's, prin

stramutarea lui p initiale in c, ca si in
poturniehia=poturnicla=lat. coturnieula; in latin'a papinus va se dica copillu remasu fora tata, sensu analogu
cellui cu care, in unele parti, se iea si
copillu=copillu d'in fiori; dro form'a
primitiva pupas, d'in care militia ea

iligere; 1. a occupa in totu, a se intende

preste ceva in tote partile : strainii copiessescu pre indigeni, bub'a coplessesce
tota faci'a, veninulu coplessesce si inve-

nina totu sangele ; de ad, a strivf sub

greutate sau sub multime, a appesa forte, a assuprf, a inneca, etc.
COPONLRE, coponu, etc., vedi caponire, caponu.
1 COPRENDERE (pro a locurea si :
coprendere), coprensi si coprensei, co-

www.dacoromanica.ro

926

COP.

COP.

prensu, v., comprehendere, capero, con

tiuere, ocupare, bubigere, expugnare;

ad: a imbracik si mentea s anim'a,

totu suffletulu cuiva, mal vertosu ca re-

intelligere, vacare, studere, (it. comprendero, fr. comprendre si lat. comprender* 1. a occupi, a appuck, a im-

flessivu a se coprende=a se ocup, cu men-

braci, a incap, a incinge, a inchide, a

contin ; a) in intellessu material(); una
bute coprende nzai multe butonie ; unu
onzu grossu coprendo locu cdtu ar adjunge pentru doi altii mai suptiri; de la
una casa foculu se intende si copreazde
tote casele cetatei; bub'a de longa ochiu
se intende si coprende tota lacea; vechi'a
Gallia coprendea si Beige& de astadi ;

in Turce a de astadi se coprendu mai

multe state alta data independenti ; nu-

merulu 6 coprende de trei ori numerulu 2; 5 se coprende de doue ori in 10;

vecinulu cu nou'a sea constructione a

copreszsu una mare buccata d'in loculu
m'u; unu morbu, frigulu, una nepotentia inco coprende pro cineva; mai vertosa despre affecte violente : spaima panica eoprende armar a ; asid, si : ne coprende nzirarea, fric'a, cotrenzurulu, menea, fure a; unu orna pote fi coprensu de
amore , de sete de a si resbona, etc., de
: b) in intellessu ideale : a) a lud in

a se preocup, a stutea si cu
dik, a se adoperd,:
anim'a' a se coeende ca cercetari filopfice, ca negotie si interessi
familiari; e) a imbracik in covente, a espreme , si de ad, a insemnk, av insemnare sau intellessu : ce ai spusu in
date covente pote ai coprende in mai
pucine; sub numele de virtuti se coprendu
tote calitatile si invetiurele bone.

2 COPRENDERE, s. f., comprehengio, complexio; occupatto ; negotlum;

actione de coprendere in differitele insemnari alle verbului; dro mai vertosu
cu intellessulu de : a) facultate de coprendere a mentei, intelligentia, capacitate intellectuale; b) concretu a) coprensu=continutu alluunui receptaclu;
[3) cu ce se coprende cineva, occupatione,

negotiu, studiu, etc.

COPRENDITORIII, -toria, adj. s.,

comprehenderis confinen, capax; oc

cupator, expruator, domator, etc., (it.
comprenditore); care coprencle: capitanu
vaare, coprenditorzu de multe cetati; men-

tea onzului e coprenditoria de addeveru.

possessione, si in speciale, aluk cu poterea

COPRENSU,- a, d'in coprendere :

in possessione, a calck, a suppune, a cdcerf : avutulu doannu vre se coprendatotu

judeciulu,ba chiaru tota terr' a, cumosiele
ce compera neincetatu; Romanii coprensera mai tote terrele pro attunci connoscute ; inimiculu , nepotendu coprende
c,etatea cu armele, allergalainsellationi;
b) a imbracik cu sensulu esternu si mai
vertosu cu ochii: cinevi coprende cu ve-

I. part. pass. compreliensne-a-nm, in tote

derea unu largu si vastu orizonte=vederea altiva coprende unu vastu si largu
orizonte; dro mai vertosu :y) a imbracia cu sensulu internu, si in parte : ce") u
mentea, a precepe, a intellege, a lu si
tin bene in capu: omulu cu marginir a
sea /nente nu pote coprende infinitulu ;
cine pote coprende tote mysteriele naturei ? mysteriu necoprensu de mentea omenesca; r) cu nim'a, a amk, a imbrachi pre cineva in amorea sea : a coprende

iv marea sea amore totu genulu metiescu; a coprende omeni in casa, a i o-

spetd, a i recepe cu bona voientia; de

insemnarile verbului spatiulu coprensu

intre doue linie, terra coprensa intre

doue fluvie; cetatile coprense de marele
capitanu; omeni coprensi de multe nepo-

tentie, de spainta, de menia ; mysterie

necoprense de mentea omenesca; cogita-

tioni profundo coprense in cateva cuvente; 2. supinu, cu acelle-asi insemnari:

instrumente de attacatu si de coprensu

castellele; 3. s. in. reale, coprensulu,
se coprende sau ctu se coprende inteunu

receptaclu, intre certe limiti : a) in genere, coprensulu unei bute e mai mare
de ctu allu unui butoniu; b) in speciale

ct) una regione, unu loen coprensu in

certe margine : in coprensulu ctcestei
commune, acellai judeeiu, acellui statu;
(3) intellessu, semnificatione a unui co-

ventu partiale sau a unei frase, si prin

armare cu insemna-re mai estensa dectu
a forniei comprensione.
COPSA, s. f., coxa, temur, (it. coscia

www.dacoromanica.ro

COR.

COP.

fr. cuisse; d'in lat. coxa=coc-sa, prin

stramutarea regulata a lui c in p, de
care vedi la C); parte a petiorului omului de la genuchiu in susu; acea-asi parte

de la petiorulu posteriore allu altoru

animali; inchiaiatur'a de susu a acestei
parte.
COPTA, s. f., vedi cocta,
2 coprA, s. f., copta (x6irrvi, d'in
x6rrav=tocare); specia de placenta d'in
buccatelle de coca taiata, rupturelle ;
specia de placenta impluta cu tocatura
de carne sau de altu ceva; in acellu-asi
sensu si : coptoplacenta.
COPTOPLACENTA, s. f. vedi 2 copta.

COPTORIRE, coptoriu, coptu, coptura, etc., vedi coctorire, coctoriu, coctu,

coctura.
COPTUSIRE, vedi captusire.

* COPULA. si copla, s. f., copula,

(d'in 2 co si apere=appuc,are, prendere):

ce serve a prendere, a itnpreunare : legatura, legamentu, vinclu, etc. in intellessu atatu materialp catu si morale
copla de amicitia: in speciale, legatur'a
predicatului cu subiectulu inteunu judeciu,judeciulu insusi, assertionea mentei care realisa acesta unitate, cumu si
espressionea, cuventulu ce espreme acesta assertione : in proposetionea : netea
e alba, espressionea cop/eid'intre subiec-

tulu neua si predicatulu alba este coventulu e.

COPULARE, v., copulare; a face co-

pula, a leg& impreuna, a impreund, a

un, a imparechid, etc., in sensu si mate-

riale si ideale : a copulci taurulu cu

vacc'a; a copulci idee disparate, columbe

927

proverb : ce cauti in cortzbia?=de ce te

arrunci orbesce in periclu
CORABIARIA, s. f., navigatio, ars

nantiea ; artea sau maiestrfa de corabiariu.

CORABIARIU, s. m., nauta, naviga-

tor; care face negotiu transportandu

merci cu corabea; care serve la una corabia, nautu, navigatoriu.
CORABIORA, s. f., naviedn; deminutivu d'in corabia ;
prin metafora,
specia de confectura cu sacharu.
CORABIITCII si corabiutia, s. f., vedi
corabiora.
* CORACE, s. m., corax (44); camu
iii acellu-asi intellessu cu corbu;
in-

flatura in guttu, angina.

CORACINU,-a, adj., coracinus; de
corace : colore coracina;s. ni. coracinu,
specia de pesce negru.
CORACOIDE, adj., (fr. coracade);
care semina cu coracele;
s. f., coracoide,-a , apophyse de la omoplatu ce
semina ca rostrulu unui corace.
CORAGIOSU si cura giosu ,-a, adj.,
(it. coraggioso, fr. courageux); plenu de
coragiu : omenicoragiosi, fapte coragiose.

CORAGIU si curagiu, s. ni., pre a lo-

curea si f. coragia), (it. coraggio, fr.

courage); anima, tara de suffletu, bar,
batia, for titudine, (d'in it. cuore=cor=
corde=cinima sau corde).
CORAIRE,-escu, v., vecli corcaire.

CORALE, coru, etc., vedi chorale ,

choru.

CORALIU, s. m., vedi corallu.

CORALLARIA, s. f., vedi corallariu.
CORALLARIU,-a, adj. s., (it. coral-

cu serpi, tigri Cu capriore; a copuld a-

lajo, si coralloro, fr. corallaire); rela-

COPULATIONE, s. f., topulatio; ac-

tivu la corallu, de acf : s. ni. personale,

corallariu, omu ce scie lucri corallulu
si face d'in ella ornamente; de uncle si :
corallaria, artea corallariului.

tione de copulare : copulationea unui

masculu cu feminia.
COPULA.TIVU,-a, adj., (it. copulativo, fr. copulatif); aptu a copulci : particelle de coventu copulative.

COPULATORIC,-toria, adj. s., eo-

pulator; care copula sau serve a copulare.

CORABIA, s. f., Italia; vasu mare de

plutitu, nave (in locu de carabia d'in

carabu; vedi si corbita san corbeta);

CO RALLIDE, s. f., e o rani s (xo prxXX(4);

gamma sau nestimatti, asid, numitu dupo

colorea sea asseminea cu a corallului.
* CORALLIFERU,-a. adj., (fr. coral-

Were; d'in corallu si ferere); care porta

coraatt : scopelle corallifere.
CORALLIFORME, adj., (fr. coralliforme;
corallu si forma); care semina in forma cu corallulu.

www.dacoromanica.ro

028

COR.

COR.

* CORALLIGENU,-a, adj., (fr. coralHeme; d'in corallu si genere); care nasce

sau da corallu.

CORALLINUra, adj. s., ordinal' s

(compara si : it. coralino-a, fr. corallin-e); de corallu, si de ad, rosiu ca corallulu : braciari coralline, budie cos. f., corallina , specie de
ralline;
plante d'in genulu algeloru.
,CORALLIZARE, v., (it. corallizzare);

conchilie, (compara si franc. corbicule);

de ad :
* CORBICULARE, y., a dA forma de
corbicula, a muni cu una corbicula; mai

vertosu in farm'a part. corbiculatu,-a,

(compara fr. corbicul) , provediutu cu
una corbicula, care are form'a de corbicula: insecte corbiculate, care au la tibia una corbicula.
CORBICUL A.TU,- a, adj. part., vedi

a reduce in corallu sau la forma de co-

corbiculare.

rallu; de ad

CORBINU si corvinura, adj., corvinus; de corbu :genulu corbinu, negretia

corbina: callu negru corbinu,pegru luciu.
CORBITA si corbeta, s. f., corbita,
(compara si : it. corbetta Si coryetta ,
fr. corvette; corbitas dicuutur naves cuerudos , quod in malo earum summo pro

CORALLIZATIONE, s. f., (it. coraliimmione); actione de corallizare.

* CORALLOIDE, adj., (it. coralloide,
fr. coralledei d'in xopeaXtoy = corallu
si etaog=forma); asseminea corallului.
CORA1LU si coraliu , s. m. , corallum si coralium (xopcatoy si xopdaatov);

in intellessu strictu, substantia calara

produssa de unu genu de polypi d'in
mareaMediterranea, substantia de colore

rosia forte formosa, d'in care se facu

varia ornamente : nasturi de corallu ,
braciare de corallu ; de ad prin metafora : budie de corallu; 2. in intellessu
mai largu, veri-ce polypariu petrosu :
instila de corallu, (vedi si madreporu,

signo corbes solerent suspendi=corbite se dieu navile onerarie, pentru co

de capitulu superiore allu catartului ca
semnu se spendura de regula corbe, dice
Festu) ; asii dro : I. proprio, nave cor-

bita si absol. corbita=nave munita cu

una corbe, care erA semnu co navea e or
neraria sau de transportu, si de aci, corbita=nav e de transportu, nave mare de

incarcatu si de transportatu ; 2. nave

polypariu).
CORASTR& si corasta, s. f., vedi colostra.

bellica mai mica si mai usiora, care serve

la esplorare.
CORBONA, s. f., corbona, (ital. cor-

CORBE si corba (pronuntiatu si :

corfe, corfa), s. f., corbis (d'in curbu
corbes dicti quod curvatis viminibus
contexuntur = corbi se chiama, pentru

bona, fr. corban; coventu araicu sau

co se tessu cu smicelle curbate, dice Isi-

doru); cista tessuta sau implettita d'in

smicelle sau d'in alte assemini lucruri ;

una corbe plena de struguri; vinu toti

cu corbi incarcate cu fiori si cu fructe ;
prin estensione, applecatu si la alta obiecte , cari, de si nu su implettite ca
corbea, inse servu la acelle-asi usad ca
si corbea.
CORBETA, s. f., vedi corbita.
CORBICLA. si corbitia (pre a locurea :
corfitia), s. f., corbicula; deminutivu d'in
corbe.

CORBICLA si
* CORBICULA, s. f., carbicula; form'a classica a deminutivului d'in corbe,

applecata in speciale si la una genu de

syriacu); 1. donu offeritu lui Domnedieu,

si de ad : 2. thesauru unde se ostra la

Ebrei, banii offerti lui Domnedieu; 3.1a
Copti, liturgia; pane benedicta , ce imparta poporului dupo liturgia; 4.1a Machomedani, sacrificiu de multi mnelli ce
&en aprope de Mec'a si a caroru carne
impartu la pauperi.
CORBU, s. m., corvas, (it. corvo si
corbo, isp. cuervo, prov. corp, V. fr. corb,

n. fr. corbeau, alb. c.orp; d'in acea-asi

radecina cu corace= coraxr.---x6pai ) ;
1. genu de passeri d'in famili'a plenirostreloru, omnivore si mai vertosu devoratorie de mortecina; in speciale in se,
speci'a de passeri d'in acestu genu, cari

au pennele cu totulu negre si cari si

punu cuiburile pre crescetulu rupiloru
si arboriloru celloru mai inalti, (vedi si
ciora): corbulu era consecratului Apol-

www.dacoromanica.ro

COR.

COR.

line si avea darulu de a predice venitoriulu si mai vertosu evenimente venitorie sinistre; de fiel vine, se vede, co la
Macedoniani corbu se applica si ca adiectivu cu insemnarile de : miseru, infortunatu ;
dupo fabu/a : cobulu er
albu si fu transformatu de Apolline in
passere negra, spre a lu puni de garrulitatea sau limbuti'a lui;
in espressionile popularie corbu occurre atatu Cu

insemnari de lauda, cumu : facet; lui,

spum'alaptelui; mustacior'alui, pentea
corbului; (Ur si mai vertosu cu insem-

nari relle , in imprecationi ca : se lu

mance corbii, mancal'ar corbii, duca-se
corbiloru; a d corbiloru, totorti corbiloru ; proverb. : corbu la corbu nu scote
ochii ;

2. prin metafore : a) corbu=

pesce de mare negru; b) corbu=constellatione d'in emisferiulu meridionale ;

c) corbu=niachina bellica eu care se

serviau : a) a prende si cofunda navi sau

a prende navile inimice, a le trage aprope si a sarf in elle, ca se se bata ca

pro uscatu ; (3) a se accatia si suf pre
murii unei cetate; y) a prende arietii si
alte machine bellice si a le attrage in
intrulu cetatei attacata cu acelle machine ; d)corbu=in genere, veri-ce instrumentu de accatiatu si prensu ceva ;

e) buccata de petra, de lemnu sau de

ferru, scossa afora d'in mum, pro care
se redima una trabe.
* CORBULA, s. f., corbula, (fr. corbule); deminutivu d'in corbe; applecatu
in speciale si la unu geniv de conchilie

marine, mice si bivalve, d'in famill'a

pandoreloru.
* CORBULARE, v., a di form'a de
corbula, applecatu mai vertosu ca part.
corbulatu,-a, (fr. co rbul), form atu ca una

corbula, care are forma de corbula : conchilie corbul ate.

CORBULATU,-a, part. adj., vedi corbulare.

CORBULECIU si corbuletiu, s. m.,

corvulus; deminutivu d'in corbu : corbu-

929

* CORCHORU, s. ni., corcliorus, (fr.

corchore, it. corcoro) ; genu de planto

d'in famili'a teliacieloru,polyandria tnonogynia lui Linneu ; cuventulu pare
co e acellu-asi cu populariulu corcoru
si co plante/e s'au numitu asia, sau d'in
caus'a corcorului ca care so deschidu
cap sulele loru adjunse la maturitate sau
d'in caus'a violentului motu si corcoru

ce ar fi producundu in matie purgativele de aceste plante.

CORCIA, s. f., minores scale, gradus ; scara mica, compusa d'in pucine
fustelle; scara de casa, de cava, de carru

sau de carrutia ; de aef in genere, totu

ce serve de redimu la suire undeva, sau
de redimu pentru ceva, callusiu, etc.
probabile d'in acear-asi fontana cu corcire; (vedi si corciu). M.
CORCIRE,- escu, v., hybridam red dore, adulterare, depravare; degenerare,

corrumpi; a crucisi prin copulatione

animali de diverse specief si de acf, a adultera, (vedi corciu).
CORCITU,-a, part. adj., vedi corcire.
CORCITURA, s. f., actione si effectu
anti actionei de corcire, mai vertosu pro-

ductu prin corcire, omu sau alta animale corcitu, planta corcita : acesti-a,
nu su calli addeveratu arabesci, ci numai nesce corciture ; una corcitura de
Botnanu.
CORCIUra, adj., adulteratus, dogener ; care prin ammestecu si a perdutu
puritatea sau genuitatea, mai vertosu nascutu prin crucisiare de differite specie,

si de acf, vitiatu, corrriptu, degeneratu, etc. (pro a locurea si curciu=cruciu=lat. crucius, derivatu d'in cruce).
CORCODANU,-a, s., vedi corcanu=
curcanu si curca.
CORCODELLU si crocodellu, s. ni.,
vedi corla.
CORCODINA, s. f., vedi corcodusia
si curca.
CORCODUSIA, s. f., specia de prima.
CORCODUSIU, s. ni., pomu care da

letiu cu penna negra.

corcodusie.

CORBUSIORU, s. m., vedi corbisioru

si corbuletiu.
CORCANU, s. ni., vedi crocante, cron-

moiatu in bou de

canu si curcanu.

cire, crocitare, glocltare, strepere, ere-

CORCOIRE ,- escu si corcoiu ,

cu r

CORCORIRE,-escu si corcoriu, v., oro59

www.dacoromanica.ro

930

COR

COR.

pitare ; ka da voce, vorbindu de cien,

corbi, etc.; de ad i in genere, a sbera ea
aceste passeri; 2. prin estensione : a) a
d voce ca gain'a candu are ou san cada
coca, a clocarf; si de ad in genere, vor-

bindu de vocea ce dan gaineleveri-candu,

seu si alte passeri, curro' curcele ; b) a
da voce sau sonu confusu si stridente, a

freme, a murmura, si in speciale, vorbindu de matie, (d'in corcoru).

CORCORU, s. m., (it. corcoro
cea-asi insemnare) ; 1. vocea corbiloru,
cioriloru si altera assemini passeri ;

2. vocea gaineloru, curceloru si altoru

assemini passeri; 3. sonu confusu, murmura, fremetu ; si in speciale :4. murmurulu matieloru, (d'in acea-asi radecina cu grec. xopxop-opi, care presinta,
ca si allu nostru, duplicata radecin'a ce
se afla sub forma mai, simpla in : corace , cor-bu, cor-canu, cor-aire, ciaraire, etc.; vedi si chioraire in Glossariu).
CORCOTINA, s. f., vedi corcodina.
* CORCULU, s. m., comible, (it. eorcalo; deminutivu d'in cor=corde); 1. deminutivu d'in corde, auimiora ; 2. prin
metafora, camu in acellu-asi intellessu
Cu embrione, parte essentiale a unei sementia.
GORDA, s. f., ehorda, (it. corda, fr.
eorde, gr. zop811) ; proprie , intestinu,

matiu, si de ad, firu lucratu d'in matie

pentru instrumente de cantatu , si in
genere, firu resucitu d'in veri-ce alta
materia, firu de inu, de canipa, de lana,
de metasse, de metallu, etc., care prin

elasticitatea sea, de regula serve la

tensione si vibratione : 1. despre arcu si
alte assemini instrumente: a tend,e,
destende cord' a arcului; 2. despre instrumente musicali vior'a este instrumentu
cu corde ; cordele multoru instrumente
sunt facute cri9z matie; cord'a de susu

=cord'a acuta=cord'a suptire, care da

sonulu cellu mai acutu, in opposetione
cu cord'a de diosu=cord'a gtave=cor-

d'a grossa, care da sonulu cellu mai

gravu ; cord'a sonora: u) in genere, care
da semi, si in parte, sonu musicale; N in
speciale : a) corda, care intensa peno la
unu gradu cuvenitu serve a face esperi-

mentele acustice, cari esplica theori'a

sonultti; p)columna de aeru vibrante coprensa intre doue noduri successive alle
unui instrumentu de sufflatu;
prin

metafora, corda=sonu, tonu sau sonu

musicale, unulu d'in tonurile ce componu scar'a musicale : corde naturali,
care couvenu unei voce, tenorelui, de
essemplu, in oppositione cu : corde forde ad multime de frasi potiate ;
pular si proverbiali : a lassd in cord'a
de diosu : a') proprio, a lassa (vocea) in
cord'a de diosa, a canta, in tonulu cellu

mai gravu cu vocea sau cu iustrumentulu; p') a lassa d'in pretensionile selle,
a se moi, pleca, imblandf, stempera, etc.

in opposetione cu :.a tin4 in cord'a de

3. in corpulu omului si altoru
susu:
nervu , vena, tendine col dele
guttului ; corde vocali, legamente alle
glottidei cari producu vocea; cord' a ma-

re=cord'a lui Hippocrate, grossa tendine care de la muschii pulpei se iutende peno la calcanin; de ad, prin me-

tafora, ceva forte sentitoriu, cuum si

ceva asupr'a carui-a ciueva bste forte
sentitoriu si irritabile: a attenge cord'a
sentitoria a cuivt ; nu i attcnge acesta
curda; 4. in geometra si architectura,
corda=linia derepta ce impreuna capitele unui arca de cerca cord' a inapad te

cerculu in doue arcuri inecali in marime; coci cord'a, care desparte cercultd

in doue parti ecali, se chiama, in speciale, diametru; 5. in limbele sorori, coventulu se applica cu intellessu si mai
estensu, asia co corda=veri-ce firu resucita ce serve la legare : fascia, t'une, etc.;
acestu senst largu mesare, in limb'a nostra, numai in deril ate ca cordoniu
cordella, etc.
CORDACE, s. m. si f., cordax ()top84); specia de saltu, la Greei, p/enu de

vivacitate si de lascivitate; applecatu

si la petiorulu poeticu numitu trochad.
CORDARIA, s. f., maiestrfa de cordariu.
CORDARIU, adj. s., (it. corodajo, si
cordero); relativu la corda; si in speciale
ca s. personale, care scie face, care fabrica sau vende corde.
* CORDATU,-a, adj., eordatus (d'in
corde); ldenu de corde : animosu, men-

www.dacoromanica.ro

COR.

COR.

tosu, intelleptu : cetatiani corduti; si cu

intellessu materiale, carui-a s'a datu si
care prin urmare are formrn de corde
frundie cord ate, cari au form'a ftnimei,
fiendu scava te la base sau allongate spre
apice.
CORDE, s. in. si f., (mai pucinu bene :
cordu), cor-cordis, (it.cuore,fr.ccour; affinu Cu gr. xupaa, poet..accp-xiip), 1. pro-

prie, organu cavu si musculariu, avendu

aprope form'a unui conu restornatu, situatu in peptu camu la stang'a, redimatu
cu un'a d'in faciele selle pre diafragma,

liberu si mobile in celle alte parti alle

selle si incongiuratu de pretotendine de
pericardiu; cavu si desertu in intru, acestu
organu coprende patru cavitati, d'in cari

doue suptiri si pucinu carnose recepu

sangele d'in pulmoni si d'in totu corpulu

spre a lu vers in celle alte doue mai

grosse si aprope de totu carnose, cari
apoi respiugu sangele, prin arterie, in
tote partile corpului : primele doue cavitati se chiama urechiorele cordei, ro
secundele se dicu ventriculele cordei ;
2. prin metafore : a) scaunu allu sentirei , suffletu , sentire, miscarea sentirei , affectu, passione, etc.; b) (lapo
ideele anticiloru, scaunu allu cogitarei,
mente, intellegere, etc., cari de cei uoui
se referu la capu, la creieru, (vedi anima, care de poporu se applica in locu de
corde in intellessulu atfttu propriu catu
si metaforicu allu cuventului).
CORDELLA, s. f., tamia, vitta (d'in
eorda); proprie, deminutivu d'in corda,

931

cordellariu : a) maiestria de cordellariu;

officina de cordellariu; e) mare mui.time de cordelle.
CORDELLIA, s. f., ocrea, levlor ocrea; cibota , mai vertosu oibota mai
mica, cibotella, allu cui turiacu nu co-

pere de cliz una mica parte d'in fluerulu petiorului.

CORDIA, s. f., (fr. cordie, dupo nu-

mele botanistului Cordius) ; genu de

plante, care seive de typu familiei cordiacieloru si care coprinde peno la 150
de specie.
CORDIACEU si cordiaciu,-a, adj.,

(fr. cordiac); care semina cu corcha;

de ad i s. f. pl., cordiacie, familia de
plante cari au de typu genulu cordia.
* CORDIALE, adj. s., (it. cordlale,
fr. cordial); de rorde, d'in corde : 1. in
intellessulu materiale allu cuventului
potione cordiale, buna de corde, care recrea cordea; asift si : remedie cordiali,
vinulu vediu e cordiale; una vorba bona

conforta anim'a ca si una beutura cordiale; 2. in intellessulu ideale : a) plenu

de una sincera affectione : amicu sinceru si cordiale ; b) d'in anima sincer a,
d'in fundulu auimei : amore cordiale,
covente cordiali; si in reu: ura cordiale;
3. ca s. reale, ni. unu cordiale sau f. cordiale,-a, ceva bonu de corde, care recrea
cordea : vinulu e unu bonu cordiale; mai
bonu cordiale de uritu nu pote fi de catu
occupationecs si lucrulu.
CORDIALITATE, s. f., (it. cordial'.
tal fr. cordialit); calitate de cordiale in

luatu iuse cu sensulu speciale de fas ciora

intellessulu spirituale allu coventului,

tessuta d'in lana si mai vertosu d'in metasse, care serve la ornamente de capu

a vorb si a se portd cu cordiali tate;

si altele : junii aveau la pellarie formose cordelle de metasse ; fetele incinse

cu late si formosse cordelle , (compara

it. cordella).
CORDELLARESSA, cordellara, vedi cordellariu.
CORDELLARIU,-a, adj. s., relativu
la cordella; luatu mai vertosu ca subst.

1. m. personale, cordellariu, care lucredia sau vende cordelle; femininu, in

acestu seusu, este cordellaressa, lucratoria sau venditoria de cordelle, curau

si femiva a cordellariului; 2. f. reale,

affectione profunda, sincera si spontana :

cordial itatea amiciloru sau amicitiei.

CORDICELLA, s. f., (it. cordicella);
deminutivu d'in corda.
CORDIFOLIATU,-a, si
CORDIFOLIU,-a, adj., (fr. cordi-

foli ; d'in corde si foliu sau folia); cu

folie in forma de corde : plante cordifolie.
*CORDIFORME si cordiformu,-a, adj.

(it. cordiforme, fr. cordiforme; d'in cor-

de si forme); cu forma de corde : embryoni cordiformi, (vedi si cordatu).

CORDIGERU,-a, adj., (fr. cordl-

www.dacoromanica.ro

932

COR.

COR.

Ore; d'in corde si gerere); care porta

sau are una corde; luatu si cu intellessu
appropiatu de cordiforme.
* CORDIMANU,- a, adj., (fr. cordimane; d'in corde si mana); cu mana in
forma de corde, vorbindu de certe animali ce au petiorele in forma de corde.
CORDIRE,-escu, V., contrahere, curvare (d'in corda); proprie, a iutende cu
violentia cord'a unui arcu, ce are de ef-

lega, a incinge, a prende, spendora, a

trage ceva : a) in genere : cordoniulu
pellariei, rdchiei; b) in speciale, lata cordella ce se da ca decoratione cavallare-

sca : marele cordoniu albastru, rosiu;

3. prin metafore : a) parti d'in corpulu
omului sau altui animale, cari s6mina
cu unu cordoniu : cordoniu nervosu; cor-

doniu umbilicale, care lega fetulu de

fectu contra gerea arcului, si de ad, a

contrage, a curba, a incoveia, etc.: unu
violentu carceiu mi a corditu ven'a pe-

placenta prin burlen; cordoniu spermaticu, care sustine testiculele; b) in architectura, toru sau branu resaritu cese face
la unu muru; margine resarita a unei

horului.
CORDISIORA, s. f., deminutivu d'in

moneta; d) margine a uneipannura, betta;

de ad : e) in genere, margine, limite, li-

corda.
CORDISIU,-a, adj. adv., obliquus; la-

nia limitatoria, si in speciale, linia custodita de militari, cumu si militarii ce

teralls; obligue, lateraliter, (d'in corda,

vedi si cordire); care nu sta dereptu innainte, ci e intorsu la una parte : cautatura cordisia; ca mai desu inse in forma de adverbiu : a cautci cordisiu.

custodescu assemine unja : cordoniu sa-

CORDOLIU, s. m., cordoliram, (it. cor-

doglio, fr. cordolie; d'in cor=corde si

d'in doliu=dorere); dorere de corde, in
intellessu atatu materiale, catu si mai
vertosu in intellessulu ideale de : parere
de reu mare, intristatione, amaru de suffietu, etc.; espressionea acestui affectu

luctu, lamentatione, plansu sau plansetu, etc.

CORDONARIU, (mai pucinu bene
cordonasiu), s. m., militarin ce serve la
cordoniu.
CORDONASIU, s. m., peiorativu d'in
cordonariu, de acea-asi insemnare cu cordonellu.
CORDONE, s. m., vedi cordoniu.

CORDONELLU, s. m., (it. cordoncello); deminutivu d'in cordone.

CORDONIU (cordonu), s. m., major
chorda vel tenia, funIculus; limes; priesidum limitaueum, (it. cordone, fr. cordon); proprie, forma augmentativa d'in
corda : 1. in intellessu originariu cordoniulu e cord'a cea mai grossa si mai
bassa a unui instrumentu cu carde: inse
2. ca mai desu, in intellessu appropiatu
de allu formei cordella, firu implettitu
sau fascia tessuta cu elegantia d'in tortu,
d'in bombacu, d'in metasse, d'in fire de
a,uru sau de argentu, etc., care serve a

nitariu, spre a oppri de a trece pro cei

suspecti de contagione pestilentiale; cordoniu militare, spre a oppri trecerea inimiciloru sau suspectiloru.
CORDOVANU, s. m., hircinum corium, caprina n'uta; proprio, de Cordova,
d'in Cordova, cetate a Ispaniei, applecatu inse in speciale ca s. m., cordovanu
=coriu sau pelle de Cordova, pelle preparata de berbece sau de capra; in acellu-

asi intellessu se ande astadi mai desu

coventulu marocinu (reu marochinu
dupo fr. maroquin) = (litter. coriu de
llfarocu), care a luatu, in parte, loculu
turcescului saftianu.
CORECLARIA si corecliaria, (cu taro

moiatu corediaria=curechiaria), s. f.,

locu plantatu cu coreen; mare cantite de
coreclu.
CORECLOSU si corecliosu, (Cu l tare

inoiatu corechiosu=curediosu); de coreclu, assemine cu ceva allu corerlului.

CORECL U si corecliu , (en 7 tare
moiatu: corechiu=curechiu); forin'a pocoliclu, luata cu intellessulu
pularia
speciale de p/ant'a leguminosa, numita
pro alte locuri verdia, brassica oleracea
sau cap itata lui Linneu : coreclu muriatu

sau muratu; capitina de coreclu.

CORELLA si curella, (cu de totu
moiatu cura), s. f., corlum, corrigia,
lorum; habeme, (it. coreggia, isp. port.
correa, prov. corneja si coritja fr.cour-

roie; din coriu); pelle de animale lu-

www.dacoromanica.ro

COR.

COR.

crata, si in speciale, fascia de acesta

pelle mai multu sau mai pucinu lata,
care serve a lega, incinge, stringe ceva:
eu nu su demnu a deslegcl corellele calciamenteloru cellui ce vene. dupo mene;

933

CORIANDRATA, s. f., si
* CORIANDRATU, s. in., coriaudratutti. succu de sementie de coriandru.
dORIANDRU, s. m., coriaudyum,(xopEocvvov, it. coriaudro, fr. coriandre); ge-

calciamentele terranesci se lega de petiore

nu de plante d'in famili'a umbellifere-

cu corelle; multi se incingu cu una corella; cing'a calliloru este una corella;
frenele si camurele inco sunt /acule d'in

loru, pentandria digynia lui Linneu,

corelle; de ad, corelle=f0ne, cingle, etc.,

alle callului, de unde apoi frasi prover-

biali ca : a stringe in corelle = a constringe, a tin de scurtu, a observi de

aprope, a infreni, etc.; a f214 tin corellele=a nu av potere si coragiu.
CORELLARESSA, corellaria; vedicorellariu.
CORELLARIC1,-a, si cut ellariu, adj.

s., coriarlus, (it. coreggiajo); relativu

la corellu; mai vertosu, care lucra si
vende corche : corporationea curellarilora; femininu in acesta insemnare e corellaressa=feznina care lucra ori vende
corelle, cumu si muiere a corellariului;
f. corellariii, maiestrfa a corellariului; officina de corellariu ; multime de
corche.

CORELLICE si curellice, s. f., demi-

nutivu d'in corella; applecatu si la una

specia de planta numita lat. clavarla.
CORELLOSU si curellosu,-a, adj.,
lentas, ftexibilis; molle si flessibile ca
una corella.
CORELLUCIA si curellucia, corelluia si curellutia, corellusia si curellusia,
s.f., deminutivu si peiorativu din corella.
CORFA, corfitia; vedi corbe, corbicia,
corbitia.
CORIACEU, si

CORIACIU ,-a, adj., (it. coriaceo,

fr. coriac); de cortu, care semina cu"
coriulu, avendu dureti'a, flessibilitatea
si tenacitatea coriului : carne coriacia;
plante coriacie,
CORIA.GINE, s. t'., corlago, (d'in
corlo); morbu de pelle la auimali.
* CORIAGINOSUra, adj., corlaginosus; plenu de coriagine.
CORIANDRA, s. f., fructu sau se-

alle- caroru semintie si frundie au una

tare odore de cimice, candu sunt verdi,
dro uscate devinu placute gustului si

aromatice, si de acea-a se applica la

conditure.
CORIARIA, s. f., vedi coriariu.
CORIARINA, s. f., (fr. coriartue);

proprie forma feminina d'in adj., corlarinu, trassu d'in subst. coriaria, coriarina,(subintellegundu substantia)= substantia de cori aria, substantia alcaloide
estrassa d'in coriarea myrtifolia.
CORIARIU,-a, adj. s., coriarius, (Com-

para si it. coriarioa, fr. corlara); relativu la coriu : planta copiarlo, care
serve la prepararea, la argasirea coriului; de ad absol. coriaria, s. f., genu de
plante d'in famili'a coriacieloru, decandria pentagynia lui Linneu, asia numite
pentru co foiele si ramurile unoru-a d'in
speciele acestui genu se applica la pres. m., personale,
pararea corieloru;
carzariu, care prepara si lucra corie, cu
sensu mai generale de catu corellariu.
CORIBANTE, corybanticu; vedi corybante, corybanticu.
CORIFEU, corilu, corimbiferu, corimbu, etc., vedi corypheu, corylu, corynzbiferu, corymbu.
CORINDONE, s. m., (it. corindone,

fr. coriudou; coventu indicu); spathu a-

damantinu, cea mai dura d'in tote petrole dupo adamante.

CORINDONICUra, adj., relativu
la corindone : peine corindonice.
CORINTHEU sau corinteu, gr. zsoptv.acdo, (it. coriuteo) si

CORINTHIACU sau corintiacura,

coriuthiacus si
CORINTHIA.NU sau corintianur a, o o-

mentia de coriandru; coufectura d'in una

sementia de coriandru cu sacharu : co-

rinthieusis si
CORINTHIU sau corintiu,-a, corinthlus; tote adiective, trasse d'in amuele
propriu Corinthu sau Corintu=Corin-

riandea se pune si in pane.

tilus=.--K6pwkg, famosa cetate grec6sca,

www.dacoromanica.ro

934

COR.

COR

situata pro isthmulu Peloponnesului, celebre prin formosele obiecte, mai vertosu

vase, de arame lucrate cu multu gustu

si mare arte; inse : 1. corintheu sau corinteu, locuitoriu in Corinthu; in loculu
carui-a s'a stabilitu apoi : 2. corinthianu
sau corintianu in acellu-asi sensu, parte
ca substantivu, parte ca adiectivu; 3. corinthiacu si corintiacu, forma grecesca,
applicata in speciale cu insemnarea de

ce se tine strinsu de Corintu : bellulu

eorinthiacu, littorile corinthiaces corin-

thiacele, a dou'a carte a lui Pausania,

in care tractedia istori'a Corinthului ;
4. corinthiu si corintiu , (compara si it.
corintio si corinzio), form'a classica latina, se applica si in tote casurile peno aci
descrisse : marea corinthia, sinulu corinthiu; merci corinthie; dro si mai vertosu
in urmatoriele doue casan i : a) bronzu

corinthiu = arama corinthia =metallu

corinthiu si absol. corinthiu-lu sau corintiulu, ammestecatura de auru, de argentu
si de cupru, amrnestecatura forte estimata d'in care se lucran vase, statue si alte
obiecte de mare pretiu : statua corinthia,
vase corinthie; si absol. s. m. reale, unu
corinthiu, bleat' d'in metallu corinthiu;
b) ordine corinthia, ordine de architec-

tura, care, prin proportionile si ornamentele selle, destepta ide'a de cea mai
mare copia sau avutia : capitellu corinthiu, columna corinthia, stylu corinthiu
= absol. corinthiulu.
CORM, s. m., corium, (it. cuojo, fr.

car); 1. pelle de animale argasita, lucrata si preparata pentru diverse usuri;

2. prin metafore : a) obiectu facutu d'in
coriu : comae, frene, camuri, etc.; b) scor-

cesta d'in una caracteriu ar fi correspunsu mai bene fr. plongeon (plonger=
mer gere=cofundare); d'in parte-ne noi
connoscemu form'a corcodellu sau crocodellu, applecata cu intellessuln de mergus

= germ. blucher = fr. plongeon, forma

care pote fi in relatione de filiatione cu
terribilea amfibia crocodilu, dro care a
potutu renal, casi corla, si d'in acea-asi

radecina cu fr. conrlien : in addeveru

acestu cuventu francescu occurre si cu
formele: corlien, con!, corlis si courlis,
essite tote d'in lat. corlinus sau corlivns,
facia Cu cari form'a nostra corla sta ca
una forma mai primitiva; dro si in latin'a ailkmu formele mai simple: clorius,
crex-crece; de alta parte form'a cor-

niolia cumu se mai dice in frances'a

courlieu, pare co duce la acea-asi radecina d'in care au essitu : cornice, corbu,
corace, etc.
CORLATA , s. f., pinteus, SCIMIIIUM,
IOCIliaMelltUMj 1. ca mai desu applecatu

in insemnarea speciale de : policiora in

giurulu unui fornu sau caminu, destinata

la pusu pro dens'a vase si alte instrumente de buccatarfa; 2. prin estensione,

veri-ce alta policiora : corlatele unui armariu de carti, (compara ital. corietto,
deminut. d'in corlo sau curio, affinu Cu
lat. curriculum, ca deminutivu d'in currus; coventulu romanescu e, proprie, fe-

mininulu unui participiu corlatu de la

unu verbu corlare= it. corlare = med.
lat. eorlare=carrare, carruciare, invertire, rotulare, etc.) M.
CORLIRE,-escu, v., mersare, mendtare (d'in corla); a cofundi de mai multe
ori, mai ventosa ca refless. a se corli, a
face ca corl' a, a se totu di mereu afundu

tia a planteloru; c) facia a unui parete,

'in apa. M.
stratu de spoitura, etc.
CORMANA, s. f., si
CORLA, s. f., specia de passere, difCORMANIT, s. m., pl.-e (din cormu);
feritu definita de differitele dictionarie,
asia, co esplica : a) cellu de Buda cu urechia sau aripa a aratrului, formata
inergus si germ. taucher, b) allu lui Po- d'in una grossa si robusta scandura fislizu cu germ. rohrhun, c) alln lui Bar- sata numai de unu capitu la derept'a
cianu cu germ. tau cher si rohrhun, d)allu aratrului in moda oblicu, asi co prensa
lui Raoul cu fr. couriieu, d'in tote ace- de aratru numai cu capitula anteriore
ste-a resulta, co corla este una passere mergo departandu-se gradatu cu capiapatica sau palustre, ro in speciale d'in tulu posteri ore : corman'a e asid desusa,
lat. mergus si germ. taucher, co acea-asi
passere s'ar cofundd desu in apa ; la a-

ca se restorne si se culce la pamentu

glie'a sau fascea de solu taiata de fer-

www.dacoromanica.ro

COR.

COE.

rulu aratrului; la aratrele de ferru cormanele stint totu de ferru. M.

CORMARE si curnaare, (formele sim-

ple: cormu sau curmu, curmi, curnta,

sunt de preferitu celloru incarcate : cormediu sau curmecliu, curmedi, etc., cari
nu su de catu provincialismi ce se audu
pre a locum.), v., secare, rumpere, fran-

gere, decider, recidere, interrumpe.

re; terminare ; cessare, desiatere (d'in
cormu); a strica sau rupe continuitatea
unui ce, a taii, a rupe, interrupe, si de

am, a pune capita, a termind, a mee-

935

=a la preste campu, a lass& callea bat-

tuta , etc., in intellessu atatu propriu

cat!' si metaforicu.

CORMEIU si curmeiu, cu / tare

moiatu in Ion de

CORMELIU, s. m., pl.-e, segmentum,

fragmeutum; (deminutivu d'in cormu),

capitu sau buccata cormata, taiata sau
franta, rupta d'in ceva mai lungu : unu
cormeliu de fune;
proverb, d'in teliu
d' in cormeliu= mai vertosu in pl. d'in
telie, d' in cormelie=d'in buccati, d'in ne-

ta, etc. : 1. proprie, despre lucruri ma-

adjunsu, d'in carpiture, d'in lipse, d'in

neavere, etc., in frasi ca : a innod d'in

teriali : asia mi ati strinsu degitulu cu

teliu, curnteliu, a face sau tra at co

ace a in ciltu mil' ati cormatu; mediloculu

insecteloru pare cormatu; a cormd petiorulu pi-in una calcatura a rotei carrului, unu letranu Cu securea, unu firu
de acia ca forficile; si metaforice : mortea corm& firulu vietiei junelui; de ce
nu vine una morte se mi curme dillele
atnarite ? de ad i : 2. despre actioni : a
corm vorb'a, unu processu, plangerile;
si mai vertosu cu elegante ellipse a actionei ce se interrupe : nu mai curma
lumea de la baserica (subintellege : a ve-

ni, nu mai curma a veni); asia si : nu

mai curma nevoiele d'in cas'a mea; nu
tnai curtna omenii d'in cas'a lui; si in
forma reflessiva cu mai multa energa:
nu se mai curma nevoiele ce ca,du pre
_capulu meu; callea se corma, nu merge
mai departe sau se cotesce, appuca alta
directione.

CORMATURA si curmatura, s. f.,

sectura, ruptura, incisura; resultatu allu
actionei de cormare, cumu si loculu uncle
ceva e cormatu.
CORMEDISIU,-a, si curmedisiu, adj.

s. adv., trauversus, obliquus ; tranversum; trauverse, (d'in aeea-asi fontana

ca cormare); tranversale, care taia sau
curma ceva in latu, si de ac, laterale,
oblicu, care appuca a laturi, care nu tine lini'a derepta : calle cormedisia; mai
vertosu : 2. ca subst. m. reale , cormedisiulu=dimensione saudirectione trailversale sau oblica, lateral : cormedisiulu callei; de ac espressioni adverbiali
ca : in lungtz si in cormedisiu, de a cormedisiulu : a appuc de u cormedisiulu

pote si cumu pote cineva , a face sau

tra cu mare greutate, etc.
CORMU, s. m., p1.-i., (it. cormo, fr.
corme; d'in gr. xopp.64; vedi si 1 carere,
d'in a cui radecina e si cormu); 1. in lim-

b'a usuale : a) parte cortnata sau taiata

d'in ceva, si in speciale buccata de lemnu

sau de arbore taiatu : trunchiu, butucu, etc. : de ac : b) parte d'in trunchiulu

arborelui taiatu; trunchiulu fora ramure;

2. in limba scientifica : a) partea unei

planta cryptogarna, essita d'in pamentu,
afora de fructificatione; b) parte a fustellului unei plante care termina trunchiulu
si care da d'in seno mediata sau immediatu florea si fructulu.
CORNA, s. f., coruum, (it. corua), uv03 species: 1. fructulu arborelui cornu :
dulcetia de corne ; 2. specia de uua sau

strugure : poma corna, cu bacecle oblonge casi cornele cornului.

CORNALINA, s. f., (it. cornalina, fr.
cornaline; d'in corna in intellessulu de

sub 1., specia de agatu cu facia rosia

ca a sangelui.
CORNARE,-ediu, v., vedi cornarire.
CORNARESSA, comuna; vedi cor-

nariu.
CORNARIRE,-eseu, v., (it. cornare,
fr. corner) ; a face cornariu : 1. a re-

duce in cornu, a cornific ; 2. a mun

cu come; a pune corne ; a face corne,
vorbindu in speciale : a) de edificie , a
inchiaia capriorii invelitoroi, cari dau
cornele coperementului; b)de muieri, cari
insella pro barbati; de ac : 3. in genere,
a face augulosu, coltiurosu : 4. a da, sau

www.dacoromanica.ro

936

COR.

COR

lovi Cu cornulu, si de aci ca refl. a se

coman, a se bate cu cornele, vorbindu
de animali cornute, a si rape cornele ;
lessu, ca si in unele d'in celle precedenti,
se applica
form'a mai simpla : cor-

date diavolului : Cornea cellu mare; plurariu cu perifrase alli de Cornea, (vedi
si cacafrica, cacamuci).
CORNEA, corneu; vedi corniu ; corvedi 2 cornetu.
neta,
1 ORNETU, s. m., p1.-e, coruetum;

nare ; 6. a lucr cu vite cortaute, a ari

cu boj, etc.; 7. a pune sau stringe impositu pre vitele comide; de aci, part.
cornaritu; luatu ca subst., impositu pre

I. ca mai desu d'in 1 cornu: selba de

coni, locu plantatu cu corni ; 2. mai
rara d'in 2 cornu : multime de corne;
in acestu intellessu de regula se dice

vitele cornute.
CORNARITU , s. m., vedi cornarire
la finitu.
CORNARIU, -a, adj. s., cornuarius,
aornicularius (compara si fr. cornier);

cornaria.
2 CORNETU, s. m., pl.-e, (it. con.

relativu la 2 cornu, luatu mai vertosu

corniculum, cornu de vita micu; ca mai

desu inse : 2. in insemnari metaforice,
diverse obiecte cari au forma de cortau,
si mai vertosu instrumenta de sunatu :
cornetu de arama, de aura, de argentu;
cornetuluunui conductoriu de trassura;

5. a sonk d'in cornu; in acestu intel-

ca substantivu : 1. personale, cornariu :

a) care lucredia come de vita pentru dif-

ferite usuri : pentru corne de sonatu,

pentru pepteni si alte obiecte ; b) care
lucredia cornuri de pane; in aceste doue
intellessuri femin. cornaressa : a) muie-

rea cornariului, (3) femina ce sengura

lucredia si vende corne sau cornuri;

militariu sau musicu, care suna sau

netto-a, fr. cornet si cornette; forma

deminutiva d'in 2 cornu); 1. mai rara
in insemnarea propria de cornicellu=

in speciale : corneta acusticu, instrumentu conicu ce serve celloru surdi, cari

punu verticele instrumentului la urechia

si tinu basea lui intorsa spre partea de

canta cu cornulu musicale: d) militariu

pusu la cornulu uni oste ; e) officiariu
insarcinatu Cu stringerea cornaritului;

unde vine sonulu, ca se audia mai usioru

f) care porta corne, vorbindu de unu

alto lucruri; f3) cofettu in forma de cornicellu; y) lamina ossosa convolta d'in
intrulu unei nare ; sub forma feminina
corneta, pre longa insemnarile ce are in
commune cu masc. cornetu, se applica
inco in speciale : a') la una specia de
unu ornamenta de capu pentru muieri;

barbatu insellatu de muiere ; 2. reale :

a) m., cornariu, p1.-c: a) pilastra pusu
la anghiulu unui edificiu; p) columnella
sau altu semnu pusu la unu puntu limitatoriu allu unui agru ; y) in genere, anglu, coltiu; b) f., cornara: a) maiestria
de cornariu in intellessulu coventului
de sub 1., a-e, si in speciale, in insemnarile de sub a si b de la 1.; de ad : a') officina de cornariu, (3') multime de corne
sau de cornuri; f3) statu sau calitate de

cornariu in insemnarea coventului de

sub 1, f.
CORNATELLA, cornatellu; vedi cornutellu.
CORNE, s. m., proprie pl. d'in 2 cornu,
luatu inse, cuma se ieau si alte plurarie,

de essemplu : muci, d'in mucu, cu articulationea indeclinabile : muci-a, asil si

come-a, ca subst. personale : I. ca
nume propriu de omeni, ca connume, in

si mai bene; absolut. corneta: a) cornu

de carta in care se punu cofetturi sau

13') specia de caciulla cornurata ce porta

unii officiari civili sau militari; y') specia

de ornamentu ce porta la guttu professorii, advocatii, doctorii, etc.; S') instrumentu de musica; s') mica stegu, cadru
allu unei compania de callan, si de ad :
compani'a de callan i insisi.
CORNICARE , y., cornicari (d'in

cornice in insemnarea de sub 1); a strigi

ca una cornice; a Embut ca una cornice.
CORNICE, s. f., coruix (comptra it.

cornacada si coruice, fr. comedia si

corniche, grec. xopWv7) si xopcovEs); 1. spe-

sensu analogu eu form'a latina Cornelius

cia de passeri d'in genulu corbu, cior'a

deplenu negra (vedi si ciora); 2. prin
metafore : a) in genere, estremitate a

=Corneliu; 2. ca unulu d'in numenile

unui ce curbata ca rostrulu une i cornice,

www.dacoromanica.ro

COR.

COR.

937

cumu este estremitatea unei prora de

nave, a corneloru aratrului, etc.; de ad
cu intellessu si mai generale de estre-

CORNICULARE, v., corniculare; a

face corne , a incepe a dd, corno; a di
unui ce forma de cornu, (vedi 2 cornu si

mitate, capitu, finita, corona, etc.; b) in

speciale, ca terminu de architectura (in
acestu intellessu, in latin'a se afla applecate formele : corona [vedi corona]
si coro nis= xopcov = coronide), ornamentu in partea esteriore si superiore a
muriloru unui edificiu, formatu d'in mai
multi tori dispusi unii sub altii asik co
celli mai de susu suntu mai proeminenti,
ro celli mai de diosa mai pucinu essiti :
cornicile servu de incoronare la tote generele de constructioni : cornice dorica,
ionica, corinthia; cornicea palatiului academiei; cornici se potu face si la parti
alle unui edificiu : cornicea usiei, ferestrei; ba si la alte constructioni, afora de
case: cornicea fornului, armariului, etc.,
asid, co cornice=branu, cercu, etc.: cornicea de la guria unui tunu.
CORNICELLA, s. f., cornicula, (ital.
cornicella si cornicetta) ; deminutivu
d'in cornice.
CORNICELLU, s. M., p1.-e, corniculuna; deminutivu d'in 2 cornu in tote insemnarile acestui cuventu.

corniculu) : luna corniculata , cumu e

CORNICIA , s. f., deminutivu d'in

corna.
* CORNICIARE, v., (it. comidan)); a
face cornice la una constructione, a orn,
ea cornice.
CORNICINE, s. m., corlaban (d'in
2 cornu si canere); care canta cu cornulu,

care sona d'in unu cornu musicale ; si

in speciale, militariu care da ca cornulu
semnu de batalia sau pentru altu scopu.
CORNICLA, corniclu, vedi cornicula,
corniculu.
CORNICIU si cornitiu, a m., p1.-c,
corniculum; demiuutivu d'in Gernu: corniciele vitellului; applecatu inse in speciale la unu lemnu in forma de cornu,
care serve a impl carnati.
* CORNICOLU,-a, adj., (fr. coruicole;
d'in 1 cornu si colore); care cresce si viedia pro 1 cornu.
CORNICULA, s. f., cornicula; deminutivu d'in cornice.
CORNICULANTE, part. adj., mornieulans; care cornicula.

candu e nona; petale corniculate.

CORNICULARIU,-a, adj. s., cornicularius, (ital. corniculare, fr. corniculabre; vedi corniculu); relativa la corni-

culu : anglu corniculariu, formatu de

una linia derepta secante sau tangente
si de una curba;

s, m. personale, corniculariu : a) officiariu pusu a command&

cornulu unei mica ceta de oste; b) militariu don atu cu unu corniculu, adjutante
unui centurione, unui tribunu, etc.; c) in
genere, assistente , adjutoriu, secretariu, etc.
CORNICULATU,-a, part. d'in corniculaire.

CORNICULU, s. m., p1.-e, corniculum; deminutivu d'in 2 cornu, luatu mai

vertosu ca insemnari metaforice ca

a) antenna de insectu : corniculele limacelui; b) ornamentu in forma de cornu,
si in speciale, ornamentu de acesta forma

la una casside militaresca, ca. semnu

de fapte coragiose.
CORNIFICARE , v., vedi cornarire.
CORNIFORME si cornifor mu,- a, adj.
(fr. corniforme; d'in 2 cornu si forma);
care are forma de cornu.
CORNIFRONTE , adj. , coruifrons
(d'in 2 cornu si fronte); cu corne in fronte, cu frontea armata de corne : cornifrontile animali.
CORNIGERIT

, - a, adj., corniger

(d'in 2 cornu si gerere); care porta corne,

cornuratu : cornigerii verbi, arieti, edi ;
cornigerele capre.
CORNIPEDE si cornipedu,-a, adj.,
cornipes (d'in cornu si pede) cu petioru
de cornu : cornipedii calli; si absol. cor-

nipedele=callulu.
CORNIOLIT si cornioru,-a, adj., 1. e orueolus; deminutivu d'in comm.nu

CORNIRE,-eseu, v., cornescere; pre

longa multe d'in insemnarile formeloru :
cornare, cornificare, cornarire , are in

speciale si insenmarea de a luc forma

de cornu.
CORNISIORA, s. f., deminutivu d'in
corna, mica crna.

www.dacoromanica.ro

938

COR

COR.

CORNISIORIT, s. m.; pl.-e, deminu-

tivu si d'in 1 cornu si d'in 2 cornu.

CORNISIII , s. m., p1.-c, cornetum;
d'in 1 cornu, in acea-asi insemnare cu
a formei 1 cornetu, care e de preferitu.
CORNITIA, cornitiu; vedi comida,
corniciu.
CORNIII,-a, adj. s., corneus, (it. corneoa, fr. corne; d'in 2 cornu); de cornu,

ca cornulu de tare, de luciu, etc. : cu

rostru longu si corniu; in odia se afla
nervulu visoriu, tunicia cornia, iridea,

bundantiei, si de ad, fecunditate, copia

sau abundantia nespusu de mare; 2.prin
metafore, despre obiecte care prin forma sau prin materia semina ca cornulu

a) prin materia : a) copita, unghia a

animaliloru; p) rostru allu passeriloru ;
y) mai vertosu obiecte de eornu: a') arcu,
peptene, y') mai allessu, instrumenta musicale : antaniu, cornu de bou
redussu in instrumentu musicale, usi-

tatu de vechii pastori spre a convoci

upill'

turmele , usitatu si astadi la venatore

apoi, instrumenta de arame sau allama

cornia opaca=_-sclerotica, in opposetione

de mai multe forme : a sond cornulu,

a sond d'in cornu; b) prin forma, estromitate proeminente, punta sau vertice

uv'a, umorea vitria; s. f. reale,

cornia, tunica esterna a globului oculariu : morbi de coma, plage la cornia;

cu cornia transparente, care, solida si

transparente, forma partea anteriore a
ochiului;
la insecte, cornia = parte
esterna a ochiului loru.
CORNORARE, cornoratu; vedi cornurare.
CORNOSIJ,- a, adj., plena de corne,
care are multe sau mari corne : cornosi
cerbi; cornose vacce si capre; metaforice, angulosu, coltiurosu, cu multe coltiuri sau cucuie.
cornus; genu
CORNIT, s. m.,
de arbori d'in familia caprifoliacieloru,
tetrandria mono gynia lui Linneu, d'in
cari poporulu connosce speciele : a) cornulumasculu=cornus mismas lui Lin-

neu, sub numele absolutu de cornu

lemnu de cornu, maciuca de cornu; b) cor-

nulu sanginu , sub numele absolutu de

san ginu sau sangiru=sangeru.
2 CORNII, s. hi., pl. corne (si cornuri, inse numai in casuri mai diosu notate), cornus (isp. cuerno si cperna, port.
corno si cornu, it. corno, fr. colino si cor;
affinu cu grec, xpaq, germ. horn); 1. proprie, escrescentia dura, ossosa pre capulu
certor u animali catrupedi corneleboului,
vaccei, cerbului, arietelui, caprei; mino-

cerotele are unu senguru cornu in frunte; come derepte, curbe,incurbe, recurbe,
intorte, contorte, ramurose ;
asynulu
copiei=cornulu abioulantiei= cornu/u
Amaltheiei, cornulu caprei Amalthea ,

care nutii pie Joue si care fu pusa de

acestu-a intre constellationile cerului,
ca symbolu allu fecunditatei si allu a-

aula unui obiectu orecare : a) dentele unui elefantu, unui apru, etc. ; (3) unulu

d'in celle doue capite alle lunei noua,

candu appare in forma de falce sau secere : cornete lunei ; y) braciu de fluviu;
de aci, divinitatile fluviali representate
ca corne; de ad epithete ca : cornigeru,
tauriforme, etc. , applecate la assemeni

divinitati; 8) unulu d'in capitele antennei de la nave; E) capitu de bastonu facutu d'in ossu ; C) partea in forma de
cornu a unui arca, a unei lyra , a unei
citara, etc.; 11) piscu, crescetu de munte;

.) parte acuminata la culmea unui coperimentu de edificiu ; t) bimba de pamentu, capitu allu unui portu; x) bimba
de focu; X) capitu de incudine ; p.) radia

a unei stelle depinsa sau facuta d'in

carta, ca cea cu care ambla copillii la
nascerea lui Christu; y) capita de cruce,
o) capitu de fano, mai vertosu de pane
facuta in cruce pentru servitiu religiosu

doue cornuri de pane (in acestu intellessu, casi in urmatorinlu de la 7c, pl.
cornuri in loen de come); 7c) pane in
forma de cornu curbatu : a mancd doue
cornuri cu catea; a mancd cornuri si
bee bere; p) aripa a unei oste, parte estrema a ostei dispusa de batalia, vorbindu in speciale despre osti de callan,
pro candu aripa se applica mai bene la
ostile de pedestri; a) cornulu caprei, ve-

di capricornu; 3. prin metafore mai

deali, cornu se pune ca symbolu allu
poterei, tariei, firocitatei, superbiei, animosiei, etc. : prin vinu si cellu umile

www.dacoromanica.ro

COR.

COR.

939

si pauperu capita come; de acf Bacchu,

dieulu vinului, porta corne, se chiatna
cornigeru; asid, si: a sferm corntdu inimiciloru, a sferm cornulu cellorumundri
si inalti cornulu celloru umili si assupriti ; a) a scote corne nu numai : a

sofistica; asia si : intrebare cornuta; cestioni cornute; visioni cornute=idee cornurate, estravaganti, etc.; s. f. reale,
cornuta : a) specia de serpe ce pare co
are come; b) vasu : cc) in genere, vasu
de vitru, de pamentu sau de metallu, cu

inalti cornulu = a capiti anima, a se

guttu longu si curbatu ca unu cornu,

mundrf; ci si : a redici pretensionile, a se

face pretentiosu, fastidiosu; de acf : b) cu

care serve chymiciloru la distillare, descomponere, dissolvere, etc.; (3) in spe-

corne=essageratu; tote cdte spune, le

spune cu come; c) cornu=symbolu allu

ciale, vasu cu doue corne sau urechie,

in care se adduce mancare cardinaliloru

desonorei unui barbatu insellatu de muierea sea, si in genere, de veri-ce desonore:

a pune corne cuiva.
CORNUCIU sau cornutiu si
CORNULLETIU, s. m., p1.-e, cornil.
mm, corniculum; deminutivu d'in cornu.
CORNURARE, v., corniculare; a pune corne, a munf cu corne: metaforice

* COROIDE, s. f., (it. corolde; d'in

wipl=pupilla), tunica a ochiului intre
retina si sclerotica, in care se afla pupill'a ochiului.

a) a face Cu coltiuri, cu anghiuri etc.;

fr. corone); deminutivu d'in corona,

N a pune corne barbatului; e) a essagerd, ;

tote cate aude acestu omu, le cornuredia,

1. proprie : miress'a avea pre capu una

corolla de mundre flori; 2. metaforice,
parte interna a unei flore completa, care
infasciora si protege organele fecunda-

inchisi in conclave spre a allege pro noulu

Pontefice.

COROIU, s. ni., vedi coroniu.

COROLLA, s. f., corolla, (it. corona,

le spune cornurate; mentioni cornurate,

forte essagerate ; tu esti mai cornuratu
de clu altii, mai destinsu, mai animo- tionei : colorile cellemai formose si odosu, etc. ; pre a locurea coventulu se rea cea mai suave se afta in corollele
aude numai compusu cu in : incorno- floriloru; coroll'a e formata d'in petale;
rare, incornoratu.
corolla regulariq, irregularia, tnonopeCORNURATICU, -a, adj., cornicu- tala, polypetala, labiata, perigynia, etatua; care in forma semina cu cornulu : pigynia, papilionacia, etc.
cap itele coreuratice alle lumei noua.
COROLLARIU,-a , adj. s., corollaCORNURATU,-a, adj. part. d'in cor- rius-mn (it. corollario, fr. corollalre) ;
relativu la corrolla : flori corollarie, flori
nurare; vedi acestu cuventu.
CORNUTELLU, s. m., p1.-i, (sondea- duple prin immultirea petaleloru corol-

tum; rosa canina; 1. deminutivu d'in

lei ; ca mai dessu inse s. m. reale, co-

2 cornu; cidro : 2. ca mai desu, deminu-

rollariu , p1.-e : a) premiu de una corona,

tivu d'in 1 cornu, luatu inse cu insem-

mai antaniu de flori naturali, apoi de

flori argentate sau aurite, ce se di actoriloru si altoru persone, si de acf in
genere, veri-ce donu; b) corollariu=a-

narea speciale de plant'a sau arburellulu

ce pre alte locuri se chianaa cacaderia,

macesiu, etc.; fructulu acestei plante

se dice : rornutella.
CORNUTU,-a, adj., cornutue, (it. ornato, isp. port. cornudo, prov. cornut,
fr. coruu); munitu cu corne : cornutulu
edu, cornat'a capra, cornutii tauri; pecuri sau vite cornute : a) in sensu largu :
boj, vacci, oui, capre, etc.; b) in sensu
atrinsu, numai boli si vaccele, in opposetione cu callii, ouile, etc.; si metaforice : cornue a luna; argumentu cornutu
=syllogismu cornutu, dilemma, si in speciale, ca si ceratina, dilemma captiosa si

daussu la celle disse, ca se se complete

sau se se corrobore rationile sau demonstrationile produsse, conclusione, con-

secentia trassa d'in celle mai inainte

stabilite : a) in genere :la celle ce sunt
detoriu a ve spune, ve voiu d si una corollariu, ce nu se tine strinsu de subiectulu meu ; asi6. si : unu faptu pote fi co-

rollariulu altoru fapte; b)in speciale,

consecentia, addeveru ce resulta d'in alte

proposetioni demonstrate : d'in acsta

theorema se deducu mai multe corolla-

www.dacoromanica.ro

940

COR.

COR.

rie; acestea si multe altele sunt corollariele proposetionei demonstrate; c) corol-

tu esti coron'a juniloru d'in acesta cet ate.

* CORONALE, adj., coronalis, (it. co-

lariu = cirrii ce nascu d'in prolonga-

rouale, fr. corona* de corena, relativa

rea petaleloru unei corolla.

COROLLATU,-a, adj. part., (it. coronato, fr. coron); munitu cu corolla :
plante corollate, munite cu corona.
* COROLLIFERU,-a, adj., (fr. corollifre, d'in corolla si ferere); care sustine
una corolla.

la corona : flacura coronale, ce esse d'in

corona; ossu coronale = ossu frontale:
sutura sau commissura coronale , care
unesce ossulu coronale cu ossele pariatali, si absol. coronalea, s. f.
* CORONAMENTII, s. m., p1.-e, coronamentum; actione de coronare, claro
mai vertosu, ce serve la coronare, cumu
flori si altele; coron'a insasi.
* CORONANTE, part. adj., coronillas,
(it. coronante); cara corona.
CORONARE (ca si corona, pronun-

COROLLIFLORE si corollifloru,-a,
adj., (it. corolliflore, fr. corolliflore; d'in
corolla si flore); a cui flore e munita de
una corolla hypogynia.
COROLLIFORME si corollifortnu,-a,
adj., (it. corolliforme; d'in corolla si forma); care are forma de corolla, semina
ca coroll'a unei plante.
COROLLINU, -a, adj., (it. coro llino
fr. corollin); relativu la corolla : stamine
corolline, de acea-asi natura, colore, etc.,

cu coroll' a ; fire corolline, situate pre

corolla.
*COROLLITICU,-a, adj., (it.

tico-a, fr. corollitique; d'in corona); se

dice de una columna : columna corollitica, care e ornata cu una corona de folie si de flori, cara in giurulu fustellui
columnei se invertesce in spirale.
CORONA, s. m., corolla, (it. isp. corona, port. coroa, fr. couroune, alb. corona, curora si conura; in limb'a nostra
jaco se aude , dupo pronuntie locali, si
in formele:coruna, curuna, cruna=Lit.
tirana], conuna, cununa); cercu de materia care prin formoseti'a sau valorea
loru serve a incinge capulu de giuru im-

pregiuru sau numai fruntea, ca ornamentu sau ca semnu de buccuria ori de

onore , care se offere omeniloru, dieiloru, etc., cu care se adorna statue, muri
de templa, arcuri de triunfa, altarie, victime addusse la altarie, mormente, etc.,
corona de flori, de frundie, de tauru; co-

rona de aura; corona se puna in loen

tiatu si : corunare, curunare, crunare,

conunare si emanare), y., coronare, (it.
coronare, fr. couronner), a puna corona, a

orna sau nora ca corona :1. in genere,

in tote insemnarile si proprie si metaforice alle coventului corona : a corona
cu fiori, ca frundie de /aura; a si coron
capulu cu rose; a corond altariele, tetnplele, murii augustului edificiu, statuele
si alte imagini alle santiloru; a corond
victimele, mormentele; a corond unu im-

peratoriu, unu rege, unu principe, a co-

rond una poeta, unu ~tarja, unu concurrente; a coro nd una opera de arte; a
corond cu laude, ou gloria, ca onori, ca
successu, cu victoria; a corones beneficiele cu unu mai mare beneficiu; a corond
laborile : a) cineva corona laborile cuiva,

le recompensa cu premie si onori; dar

si : p) cineva coronalaborile selle, le duce
la bonu capitu; de ad prov. finele corona

opulu ; asia si : una di gloriosa corona

unu gloriosa annu; a corond cupele cu
monti inalti
vinu, a le impl bene;
corona una regione, castelle si turnuri
corona una cetate; frundi' a ramureloru,
corona arborii; 2. in speciale, a puna cu
ceremoni'a religiosa covenita, corona
pro capulu mirelui si miressei, si de ad,
a un conjugii ca ceremoni'a si solem-

de premiu pentru virtute, de ad: corona

civica, murale, navale, rostrale sau ro-

nitatea commua pentTu acestu acta, a ce-

strata, obsidionale, vallara, etc. ; fig.

cestu intellessu , prin influentiele ce au

essercitatu assupr'a verbul di si covente

coron' a justitiei, coron'a santiloru martyri , coron' a betranetiei este auctorita-

tea ; muierea intellepta si virtosa este

coron'a barbatului intelleptu si trirtosu;

lebra la baserica casatori'a, etc. (in aca nunu, connubiu, etc., coronare se aude

de regula ca n in bou de r media: conunare sau emanare, inse totu de un'a

www.dacoromanica.ro

COR.

COR.

941

cu formele simple : eununu, cununi, cununa).

CORONARIU,-a, adj. s., coronarlus,
(it. coronario si coronajo, fr. coronaire);
relati vu la corona : flori sau plante co-

CORPORALITATE, s. f,, corporal'.

tas; calitate sau statu de corporale, corporalitatea materiei.
*CORPORARE, v., corporare; a face

ronarie; a) cari servu la facere de corone , asid si : metallu coronariu; dro

si : b) cari au parti in forma de corona;
arteria coronaria, vaa coronaria, care
aorte; asid si : vase cose ramifica
ronarie ossu coronariu, de la coron'a
petiordui unui callu;auru coronariu,

triunfului victoriului;ca substantivu

a) ni. personale, coronariu, Care lucra

compusu cu in ; incorporare.
CORPORATIONE, s. f., corporatio,
(it. corporazioue, fr. corporation); actione de corp orare, Ur mai vertosu, resultatu allu acestei actione; fig. unione
de persone ce au relationi speciali intre
densele : corporationea argentarilorm,
corporationi religiose.
CORPORATURA, s. f., modu de corporare, massa sau volume allu unui corpu
mare : corporatura mai mare de ditu

sau vende corone; 3) f., a') personale,

fornzosa.

impusu provincieloru suppuse prin bellu,

d'in care se se faca corone pentru pomp'a

corpu; a un intr'unu corpu; mai desu

muiere care lucra sau vende corone;

* CORPOREITATE, s. f., (it. eorpo-

[3') reale, specia de planta=13 chews co-

reitii, fr. corporet6); calitate sau statu

ronaria.

de corporeu, oppusu la spiritualitate.

* CORPOREU,-a, adj., corporens, si
CORPORIU,-a, adj., corporeus; de
COM4 : lucruri corporie, in opposetione
cu celle incorporie ; in speciale, despre
corpulu omenescu : sensationi corporie,
placere emporia.
CORPOROSU, aj adj., corporosus;
vedi corpulentu.
CORPU, s. m., p1.-re, corpus, (ital.
corpo, fr. corps); 1. in intellessulu cellu

CORONATIONE, s. f., coronatio; actione si ceremonia de coronare.

CORONATORIU (cununatoriu, vedi
coronare sub 2.), coronator, adj. s., care
corona.

CORONATU (cununatu), part. d'in

coronare;s. ni. reale, coronatu-lu. moneta cu corona in certe terre.
* CORONIDE, s. f., coronis, (xopcov(q;

vedi si cornice); estremitate si mai vertosu estremitate curbata, estremitate a

unei nave; trassura curba ce se face la
finitulu unei carte, mini manuscriptu;
coron' a unui edificiu; apophyse cu form'a

unui rostru de cornice.

CORONIU (si curuniu, cu n tare moiatu : coroiu, curuiu), s. ni., accipitera
sterias, faico; passere rapace : 1. specia
de accipitre; 2. falcone sau sioimu, cumu

se chiania pro alte locuri, (d'in acea-asi

radecina ca cor-ace, cor-bu, cior-a, cornice, etc.).
* CORONOPU, s. ni., coronopus, (xopcovnou;, d'in 7topWv1= cornice si iroi5;

=pede); genu de .plante crucifere.

* CORPORALE, adj., corporal's, (it.
corporale, fr. corporal); de corpu, relativu la corpu : angerii nu su fientie COP-

porali; bonuri si possesioni corporali;

in speciale, despre corpu/u omenescu
vitie corporali, educatione corporale placeri corporali.

mai larga, portione de materia determinata prin limiti in celle trei demonsioni alle selle, adeco in lungime, in la-

time si in grossime, si anume ; a) in

sensulu physicei, corpuri = tote fientiele materiali, animate sau inanimate ,
organice, sau ataorganice; corpurisunt animalile. plantele, petrele, metallele, ap' a,
aerulu, etc., co!purile, clupo statulu loru,

sunt solide, licide, vapide, aerifortni sau

gazose; proprietatile generali celle mai
insenanate alle corpuriloru sunt estensionea, inerti'a, inzpenetrabilitatea, porositatea, divisibilitatea, elasticit atea, ditatabilitatea, compressibilitatea, etc.; gravitatea inco este una proprietate generale
a corpuriloru; proprietatile m eckanice alle

corpuriloru; corpuri opace, corpuri diafani; colorea corpuriloru, sonulu corpuriloru; corpu sonoru; b) in sensulu chymicu, corpu veri-ce substantiamateriate,
ce se pote considerd ca unu totu in seno

www.dacoromanica.ro

942

COR.

COR.

ca proprietati specifice, si nu se pote dice

plu , unui edificiu , in opposetione

co e formata prin una simpla ammestecatione sau aggregatione de materia diverse : aurulu, argentulu, sulfurulu sunt
corpuri in sensu chymicu ; in respectu
chymicu se destingu : corpuri sinaple=
corpuri eletnentarie= clemente, eari eu
bite esperimentele peno astadi possibili,
nu se potu descompuue , in opposetione

appendicile; corpulu unui itastrumentu

de musica, corpulu utzei littera; corpulu
sociale, corpulu politicu, corpulu diplomaticu, corpulu professoriloru, corpulu
negotiatoriloru; corpu de armata, corpu
de custodia; custodia de corpu; spiritu
de corpu.
CORPULENTIA, s. f., corpulentia;
statu de corpulentu.

cu corpuri composite , formato prin combinationea douoru sau mai multoru substantie simplici; e) in sensu astronomic u,

corpu=veri-ce astru: stella, planetu, satellitu, cometu, eta. : corpurile ceresci;

sorele e corpu luminosu,lun'a e corpu opacu cumu e si trra corpu opaca; irise:
corpulu sorelui, corpulu lunei, etc., pote
insemni si numai : disculu sorelui ,
lunei, etc.; 3. in intellessu mai strimtu,
parte naateriale a unei fientia viva, a unui animale, si in intellessulu cellu mai
strimtu, parte nzateriale a fientiei ome-

nesci, in opposetione mai vertosu cu

suffletu, spiritu, mente, nima, etc. : partile, membrete, organele corpului; multa

consta din corpu si d'in suffletu ;- a si

vende corpulu si suffletulu pre bani ; a
considerd faci'a si totu corpulu cuiva ;
filosofii crestini considera corpulu ca una
carcere a suffletului ; de ad in espressioni ca : suffietulu esse d'in corpu ;

acestu omu nu e decatu corpu fora suffietu; amiciti'a e unu suffletu in doue puri; educationea corpului, essercitiele si
miscarile corpului , placerile corpului; a
nu cogit decatu la corpu, ca cunau n'ar

CORPULENTU,-a, adj., plenu de corpu, de corpu mare si grossu; une ori, mai
grossu decatu mare : omeni grassi si corpulenti; pote irise fi cineva grassu, fora

se fia corpulentu, si vice versa; elefantulu e corpulentu.

CORPUSCULARE si
CORPUSCULA.RIU,-a, adj., (it., coi.-

poscolare, fr. corpusculaire); relativa

la corpuscule : filosofia corpusculare.
CORPUSCULU, s. m., pl.-e, corpusculum; deminutivu d'in corpu : corpusculele floriloru ; nu se applica decatu

raru la corputu si altoru animali, ci de

regula se dice de particelle imperceptibili alle materiei , de atomi sau si de
particelle perceptibili, dro forte mice,
asi/ in cata numai cu ochii armati de
potenti instrumente se potu percepe
d'in concursulu fortuitu allu corpuscuteloru vreu unii filosofi se esplice lutnea;
corpuscule moleculari simple, composite.

CORRADERE, corrasi si comasei ,

corrasu, v., corradere, (d'in con si radere); a rade mai multe lucruri de una
data, sau a rade ca multa labore; fig. a

av si unu suffletu; curata' a corpului si a

compune d'in diverse petice.

suffietului; in respectulu sanitatei corpulu pote fi sanitosu, morbosu, robustu,

correcta, forma intensiva d'in corregere,

inabecillu, etc. : mente sanitosa in corpu

sanitosu; in respectulu formei corpulu

pote fi formosu, proportionatu,uritu, difforme, etc.; in speciale, corpu se applica si eu insemnarile mai restrinse de:
a)corpufora suffletu, cadav era: a immormenta corputu; nzultime de corpurijacu
morte precampu ; b) trunchiulu corpului;
partea de la umeri peno la copse: suptire si

lungu in guttu, dro scurtu si grossu in

corpu; capu prea micu penttu U2/U corpu
asid de grossu ; 3. fig. corpulu unui vasu,

corpulu unei navi, corpulu unui tem-

CORRECTARE, v., eorrigere; d'in

camu in acellu-asi intellessu cu corregere : a correctd errorile typographice.
* CORRECTIONA.LE, adj., (it.correzion ale, fr. correctionne1); relativu
la correctione, mai vertosu in insemnarea de punitione:legi,Tene correctionali,
tribunatiu correctionale.
CORRECTIONE, s. f., eorrectlo, (it'
correzione, fr. correction); d'in correctu,
actione de corregere, euniu si effectu
allu acestei actione, statu de correctu
correctionca erroriloru testului; correctionea stylului , desemnului, moriloru;

www.dacoromanica.ro

COR.

COR.

943

scrissore f oraraseture si fora correettoni;

eorrettura, fr. correcture) ; actione de

correctione=numeru ce se adauge sau

corre gere,dro mai vertosu, actu sau effec-

se scade spre a correge errorea unei formula de calculu; correctione= figura re-

torica, prin care oratoriulu retrage san

correge celle disse cu alte vorbe mai energice sau mai temperate; mai vertosu
correctione : a) mostrare, certare cu cuventulu : de reulu commissu, nu de correctione se cade se ne para reu; b) pena,
punitione : severa correetione; tribunariu de correctione: casa de correctione,
uncle se baga celli ce au commissu culpe
mai usiore; si metaforice : pestilentia
tramissa de Domnedieu spre correctio-

nea nostra.

tu allu corregerei; correetur'aunei colla

de dictionariu, a face doue sau mai multe
corrector e,pentru ca coll' atyparita se essa

cato mai correcta ; offieiu allu correctoriului nu numai in iutellessu typographicu, ci si in iutellessu mai estensu
correctura unei provincie, functione de
correctoriu=gubernatoriu allu provinciei.

CORREGE, s. m., regni soclus, rege

impreuna co altulu, sociu , collegu in
domnia.
CORREGERE, corressi si corressei,

CORRECTIVU,-a, adj., (it. eorrettiyo,

corressu si correctu, v., corrigere, (it.

corregere, fr. corriger; d'in con si re-

fr. correett* d'in correctu, care are potere sau dereptu de corregere : medica-

yere); a rege se face dereptu pre deplenu,

san a face cu totulu dereptu ; 1. propie : a

mento correctivu de umori acre;locutione

correge tortuositatile cursului de apa;

correctiva, care correge celle spuse;

a correge strambaturele spina(rei: 2. metaforice, a ammeliora, a face conforme

s. m. reale, correctivu-lu, ce serve a corregere certe mancan i sibeuture sunt bo-

ne corrective alle dcbilitatei ; mica e

cu legea, eu natur'a lucruriloru, etc.

a correge errorile unei typariture, uitei

correctivulu inspirationei.
CORRECTORIU,-toria, adj. s., cor-

compositione, unui tabellu; a correge opinionea,judeciulu, vitiele, datinele, le-

rector, (it. correttore si correttorio, fr.

gibe; a correge pre cineva de unu vitiu sau

a correge vitiele cuiva; in speciale, a cor-

correcteur); care correge, sau serve a cor-

rege : correctoriulu legilort, moriiloru,

manuscripteloru, probeloru typarite; 9ZU

rege=a castigd : a) cu coventulu, a mustrk, a certa, a imputl ; b) cu fapt'a, a

correctoriu, ci corruptoriu alto datineloru; correctoriu=mustratori u, pu nitorio, etc.: correctoriu severu, amicale,
benevoitoriu; s. m. reale, correctoriu,
p1.-e : a) ce serve a corregere, (vedi si
correctivu ca subst.); b) locu unde se
applica culpabililoru correctioni penali.

pool, a pedepsl : mantnt'a correge Cu

blandetia pre fui sei ; a correge = a
governd, a dirept6, a direge.

In imperiulu romanu, dupo Constantinu, correctoriulu provinciei erd, guvernatoriulu unei provincie, consideratu
adjutoriu allu guvernatoriului diecesei,

(con si regnare); a regnd impreuna; vedi corremnare.

CORRELATIONE, s. f., (it. correla-

sau allu rectoriului.

CORRECTU,-a, adj. part., correctas,

relatione reciproca a doue lucrori : correlationea intre idee, principie, membre

alle unui periodu.
CORRELATIVU,-a , adj., (it. corre-

(it. corretto, fr. correct); curatu de

errori, fora errori, perfecto conforme cu
regul'a, cu logea, cu natur'a lucrului, etc.

copia correcta, manuscripte correcte ,

stylu correctu , dictioni si construetioni
correcte, portare correcta; noi suntetu
correcti in tote; si ca adv. a vorbi, a serie
correctu.
QORRECTURA, s.f., corroctura, (it.

CORREGIBILE, adj., (it. curregevole, fr. corrizibie) ; care se pote e,orregere.

* CORREGNARE , y., corregnare,

zione, fr. correlation); d'in correlatu,

lath o, fr. correlatif); d'in correlatu,

care sta in relatione reciproca cu altulu :
domnitoriu si suppusu sunt termini correlativi; idee correlative, covente correlative, cumu sunt, de essemplo, coven-

tele : atdtu si au.

CORRELATU,-a, adj., (it. corretato);

www.dacoromanica.ro

944

COR.

COR.

relatu in modu reciprocu : la unu dereptu e correlata una detoria ; si ca

subst., correlatulu dereptului e detori'a;
parente si filiu sunt correlate.
CORRELIGIONARIU,-a, adj. s., (it.
correligionario, fr. corligionaire); de
acea-asi religione cu altulu sau cu altii.
* CORREMNARE, v., corregnare; a
remn, impreuna cu altulu, a fi correge.
CORREPERE, correpsi si correpsei, correptu, v., correpere (d'in con si
repere); a repe impreuna; a repe ea potere in cotrova.
*CORREPIRE, correpitu si correptu
v., corripere (d'in con si rapire); a rap
sau appud rapede de tote partile, a appuci impreuna mai multe lucruri sau si

unu lucra in totulu seu, a appucA cu

violentia; a rap ca lotru, a spoli, a
precia; a sond, a abbrevik; a coprende,
vorbindu de passioni.
CORREPTIONE , s. f., correptio ;
1. actione de correpere, dro mai vertosu : 2. actione de comepire:
CORREPTORIU,-toria, adj. s., correptor; care correpe : 1. d'in correpere,
dro mai vertosu : 2. d'in correirire.
CORRESPONDENTE , part. adj.
s., (it. correspondente , fr. correspon-

comercian; celli doui invetiati tinu

unulu cu altulu una activa corresponrelationi de veri-ce natura
dentia ;
cine serie si publica una bona carte, se
pone in correspondentia cu multa lume; correspondentia intre espressioni si

idee; correspondenti'a unui locu CE(

altulu, communicatione ; de ad : correspondentia -_-..-- perfecta conformitat e,

armona, concordantia, etc. : correspondenti'a partilor u intre sene, correspondinti'atempuriloru unui verbu, a sentimenteloru, etc., si in intellessu concretu

de scrissorile scrisse : a prende correspondenti' a cuiva.

CORRESPONDERE , corresponsi si

corresponsei, corresponsu, v., (fr. correspondre; d'in con si respondere=respundere); 1. a si responde reciprocu, a si
serie unulu altui-a : unu invetiatu corresponde cu mai multi alti invetiati; doi
amici correspondu d'in celle mai departate locuri; de ac : 2. prin metafore

a) a av relationi de interessi sau de

dan* care corresponde : linie corre-

veri-ce alta natura, a communici: inundationea impedica cetatile de a corresponde; una camera corresponde sau nu
cu alte camere; b) in speciale, a fi conforme, a fi in armona, a se coven, etc. :
fortun' a corresponde cu alle nostre do-

spondenti ; faci'a casei loru correspon-

rentie ; mediele corresponda sau nu

dente cu faci'a casei nostre ; covente

correspondu cu scopulu; essitulu nu corresponse cu asteptarianostra;la affectionea tea corresponde affectionea nostra ;
institutionile se cacle se corresponda cu

eorrespondenti ; membri correspondenti

ai unei academia sau altei societate; celle

doue vitie correspondenti la una virs. m. personale, unu correspondente: a) in genere, persona ce e cu alta
persona in relatione de scrissori continua si regulata : correspondentele unui
cliariu ; b) in speciale , negotiatoriu in
tute;

datinele unui poporu; partile cauta se

corresponda intre sene si cu totulu.
CORRESPONDITORIU,-toria, adj. ,
care corresponde : mediu corresponditoriu cu scopulu.

relatione cu altu negotiatoriu pentru

CORRESPUNDENTE, correspunden-

facende commerciali , mai vertosu pen-

tia , correspundere, correspunditoriu;

vedi correspondente, correspondentia ,

tru facende de scambu de bani; c) prin

estensione, cellu insarcinatu cu prive-

ghiarea unui june bagatu in scola intr'una cetate : fiacare scolariu e detoriu, in lipse de parenti, se aiba unu altu
correspondente.
CORRESPONDENTIA, s. f., (fr. cor-

respondance); relatione de correspondente : una mare casa de commereiu are

correspondentie cu case d'in tote centrele

correspondere, corresponditoriu.
CORRESSU,-a, 1. part. correctus : editione corressa si adaussa; copilli corressi de parente; 2. supinu, correctum-n:
mediele de corressu vitiele copilliloru.

* CORRIGERE, V., corrigere; vedi

corregere, mai susu.
* CORRIVALE, adj., corrivalis (d'in
con si rivale); rivale cu altulu san cu altii.

www.dacoromanica.ro

COR.

COR.

CORRIVA.RE, v., corrivare (d'in

con si rivare); a rivd sau adduce ape impreuna la acellu-asi locu, a stringe ape
la acellu-asi locu.

CORRIVATIONE, s. f., eorriratio ;

actione de corrivare : corrivationea apeloru de plouia ; corrivationi de fluvii
in favorea navigationei sau a agriculturei.
CORROBORAMENTIr, s. m., p1.-e,
corroboramentum, (it. eorroboramento);
mediu de corroborare : corroboramente
alle virtutei sunt laborile si miseriele.
CORROBORANTE, part. adj., corroborans, (it. corroborante); care corrobora: cibu corroborante stomaculu sau
de stoniacu; si absoL s. m., unu corroborante de stomacu.
CORROBORARE, Y., corroborare, (it.

corroborare, fr. corroborer; d'in con si

roborare); a robord sau Wail forte, a

dd, mare tara, potere si vigore, L proprie : a corrobord stomaculu, partile debili alle corpului; a corrobord trailitarii
sau militi'a cu continue labori si essercitie; 2. metaforice; a corrobord mentea,
suffietulu, einim' a, credenti'a, pietatea,
respectulu legei si ordinei; a corrobord
assertionile selle cu bone si potenti argumente.
CORROBORATIONE, s. f., co rrob ora-

tio, (it. corroborazione); actione si statu

produssu prin actionea de corroborare
CORROBORATIVUra, adj., (it. corroborativo); potente a corroborare; si s.
m. reale : mai bonu corroborativo de sto-

macu nu vei ed.

CORROBORATORIU,-toria, adj. s.,
(it. corroboratorio); care corrobora sau
serve a corroborare: medicameizte tonice
si corroboratorie.
CORRODENTE, part. adj. , corrodens, (it. corrodente), care corrode : apa
tare corrodente.
CORRODERE , corrosi si corrosei,
corrosu, Y., corrodere, (it. corrodere; fr.
corroder; d'in con si rodere); a rode de
totu, si mai ventosa, a rode cu incetulu,
a maned, a consume, etc.: ap'a tare corrode metallulu; succulu de limonia cor-

rode marmurea; aerulu umidu corrode

ferrult4; veninulu i a corrosu intestinele:

945

si metaforice: veninulu corruptionei eor.

rode societatea.
CORROSIONE, s. f., (it. corrosione,
fr. corrosion) ; d'in corrosu, actione si
effectu de corrodere : corrosionea ripeloru de batalea undei ; corrosionea sto-

macului e smut; de inveninare.

CORROSIVITra, adj., corrosivus, (it.

corrosivo, fr. corrosif); care are potere

de corrodere : plage corrosive, umore cor-

rosiva; sublinaatu corrosivu=bichlorura

de mercuriu, substantia forte veninosa;

si ca s. in. reale, unu corrosivu = una

substantia corrosiva ;
si metaforice,
nemica mai corrosivu de ceitu veninulu
invidioi.
CORROSU,- a, part, d'in corrodere;
co rrosus-a-um.
* CORRUGARE, v., corm gare; a rugd

sau incretf cu totula, a intreti tare, a

stringe, a sberci I etc.: a corrugd unu
vestimentu; a corruga vasulu la vederea
unui ce putorosu, a corrugei si stringe
ven ele.

CORRUGATIONE, s. f., corrugatio,

(fr. corrugation); action si statu produssu prin,actionea de corrugare cor-,

rugationea pellei.
CORRUGATORIU,-toria, adj. s., orrugator, , corrugans; care corrogal muschiu corrugatoriu, care serve la corru,
garea sprinceneloru; in acellu-asi sensu
si absol. corrugatoriulu.
* CORRUGE si corrugu,-a, adj., con,

rugis; incretitu, cu cretiture.

*CORRUMPENTE, part. adj., co rrum-

pens, (it. corrutn ponte); care corrumpe.

CORRUMPERE, v., corrumpere, si
CORRUPERE, corrupsi si corrupsei,
corruptu, Y., corrumpere, (ital. eorrompore, fr. corromp re); proprie, a rupe ceva

in tote partile selle, a rupe de totu, a

sferma, si de ad : 1. a stricd, a nemici,
a) proprie : a corrupe multe edificie cu
focu; dro mai vertosa b) mkaforice,
a) in genere : a corrupe libertatea, sperantiele ; si mai allessu r f3) in speciale,

a stricd natur'a unui ce, a alterd, a falsified, a face mai reu, a vettemd, a invenind, etc. : a') despre obiecte reali : a
corrope buccatele, fontancle si alte ape,
stomacul u prin mancare [ara computu;
60

www.dacoromanica.ro

946

COR.

COR.

a corrumpe aeru/u; a corrumpe actele

publice, testulu documenteloru; a corrupe

CORRUPTORIU,-toria, adj. s., corruptor si corruptorius, caro corrupe sau

serve a eorrupere : licentia corruptoria
de morii, corruptorii junimei,judiciloru;
nziasme corruptorie de aeru.
CORRITTRICE, s. f., corruptrix;
acellu-asi sensu ca corruptoria , si in
speciale , femina ce si face una males:
tra d'in corrumpere.
CORRUPTU,-a, part. adj. d'in corrapere, corruptus-a-unt omeni corrupti
cu bani; unzori corrupte, aeru corrupta,
forme de covente corrupto, muieri cor-

disciplin'a, datinele; in speciale : a corrupe bon'a credentia; inse si fora

accessoria de stricare sau deteriorare,
ci numai cu ide'a de simpla alterare: a
corrumpe eboriulu cu purpura, vinulu
cu aromate; fi') despre obiecte personali,
a strid caracteriulu morale, a rateci, a
ammagi, a seduce, etc. : a corrupe junii,
una muiere; corruptionea principiloru
corruioe si poporulu; lussulu si inerti'a
corrupu nationile; in speciale, a seduce
cu daruri, cu bani, a comperA, si ca refl. rupte, societate corrupta; si ca subst.
a se corrumpe=a se vendo, a 1u6, bani, unu corruptu corrupe multi altii.
ca se faca nedereptate sau ca se se des*CORSA, s. f., corsa, (x6pcm=tenapla,
peru de templa, si do ad si : ornamenonore altu cumuva.
CORRUPITORIU,-toria, adj. s., vedi tulu de architectura, de care e vorba);
cornicea, torulu sau branulu cellu mai
corraiptoriu.
CORRUPTEL,A, s. f., corruptela; de susu de de asupr'a unei usia sau p6rta.
statu de corruptu, dro mai vertosu, meCORSARIU, vedi cursariu.
* CORSOIDE, s. f., corsois, (ital. cordiu de corruptione sau de corrupere
corruptel' a osseloru si unzoriloru prin solde, fr. corsode; d'in xoperri= corsa);
actionea veninului; mai allessu in sensu petra ce are figura de unu capu cu capilli.
morale : prin mollitione, prin lussu si
CORTALE, cortalinu; vedi corte.
alte corruptele se depravara omenii; farCORTARE si curtare,-ediu, v., honomeculu corruptelei; acesta casa a deve- ris ve! amoris causa, colore, gratiam
aucupari; a face corte sau curte, a cauta,
nitu unu cuibu de corruptela.
*CORRUPTIBILE, adj., corruptibilis; se capite gratiele cuiva, a yema favorea
care se pote corrupere : corpulu e cor- sau favorile cuiva, fiendu mal vertosu
ruptibile, suffletulu incorruptibile; judici vorb'a de unu barbatu facia cu una mulera sau vice-versa toti cortedia pe acorruptibili.
CORRUPTIBILITATE, s. f., corrup- vuti si potenti, (pre a locurea se ande cu
tibilitas ; calitate sau statu de corrup- acellu-asi intellessu strani'a forma : cortarisire sau curtarisire).
tibile.
CORTARECIU si curtareciat,-a, a dj .s.,
CORRUPTIONE, 8. f., corruptio, (it.
corruzione, fr.co rrup tion); d'in corruptu, vedi cortariu sub 1., cu care are cama
actione si effectu sau statu produssu priu acellu-asi intellessu.
actionea de corrupere : corruptionea uCORTARIU,- a, adj. s., 1. d'in corte
moriloru , apeloru si fontaneloru prin sau curte, cortariu si curtariu, qui graveninu; corruptionea aerului ; corrup- tiam aucupatur, applecatu a cortare, cui
tionea corpului, a limbei, a formeloru place a cortare; 2. d'in corta, cortariu,
limbei prin ganmestecu Cu alte limbe; cor- (mai pucinu bene : cortasiu) : a) care
ruptionea nimei, caracterieloru prin face sau vende corturi, qui tentoria falussu si sete de placeri corporali; corrup- bricatur; dro mai vertosu b) care sikle
tioneajudiciloru cumari suname debani. in cortu, care ambla cu cortulu, nomadu
CORRUPTIVII,-a, adj., corruptivits, = nomas : unu cortwis = unu Tiganu
(it. corruttivo, fr. corruptif); care pote de cortu; c) colla insarcinatu Cu cur'a
corrupere : cupiditatea corruptiva de ju- corturilorta unei armata = tentoriorum
deciu si de caracteriu; si ea s. m. reale, preectus.
unu corruptivu;si Cu sensulu passiv u
CORTE si curte, s. f., cors-corte, si co
ce are form'a corruptibile.
llora (cumu si prebendo in loen de prendo,

www.dacoromanica.ro

COR.

COR.

affinu Cu gr. xdpro, it. isp. port. corte,

prov. cort, vechiu fr. cort si court, non

fr. cour, mediu lat. cortis, de unde si

nou gr. Ito6prri; cu alte insemnari, in
limb'a nostra, essiste si form'a masculina : cortu, de unde mediu gr. xoprti si
advccq); 1. ca mai desu si in genere, ca
terminu de economa domestica si mai
vertosu de economa rurale : spatiu de
locu inchisu ea muru sau cu gardu, ca
se serve a impressur6, si assecurA cas'a ,
a adapposta pecuri, etc. : cortea casei,scolei, palatiului; corte de capre, de oui,

de boj, de passeri; a intr in corte, a

essi d'in corti; portile cortei; casa fora.
corte, case cu corte larga si spatiosa,
casa cu mai multe corte; 2. in speciale.:

a) la terra, cas'a proprietariului mare

sau cas'a ce serve de resedentia unei auc-

toritate publica, cari de regula au corti

mai mari de ch,tu alle terraniloru : de
la baserica terranii mersera cu micu cu
mare la corte spre a salut pre domnulu
mosiei; b) in cetati sau urbi : a) casa
sumptuosa cu spatiosa corte, palatiu de
resedentia a vre unui avutu si potente
cetatianu : toti omenii cortei cotarui bo-

iariu; de ad si espnssioni ca : a tin

de cortea cotarui-a ; fi) palatiu de rese-

dentia allu unei auctoritate malta, si

in speciale, allu unei auctoritate judeciaria, de unde apoi corte=judeciu sau
judecatora, instantia judecatoresca superiore: corte de j ustitia , corte appellativa ,

corte suprema de justitia , corte de cas-

947

estensu de multime, ceta, turma, caterva, etc. : a) nu numai despre persone, ci si

despre lucruri: una corte de formose stelle

insocAsce alb'aluna ca pre una regina a

noptiloru; corte de servitori=famula co

hors; cortile gigantiloru=cohortes gigautium; corte a febriloru si cdtoru mor-

bi=cohors febrium; in acestu sensu, ca

si in urmatoriulu, si sub form'a coorte ;
b) in speciale : a) corte sau coorte = a
diecea parte d'in una legione romana;
13) corte sau corte pretoria : et) custodia
de corpu a itnperatoriului, ceta de militari ce custodiea personale pre generaru

sau pre principe; r) ceta de persone ce

insociea pre unu pretore sau proconsule in provincia spre a adjuti pro pretoriu si mai vertosu spre a invetia prin
practica administrationea republicei
lauda pre Brutu, lauda si cortea sau coortea lui=laudat Eruto% laudatque ohortem.
CORTEINU,-a, adj. s., (cortalie sau
cobortalis), aulicas; adulator, urbana s;
de corte, relativu la corte, mai allessu
in insemnarile speciali si metaforice alle
vorbei corte.
* CORTEG1TT, s. m., pl-e, (it. cortegio, fr. cortge; d'in corte), multime de

persone ce insociescu pre alta persona

pentru onore, cumu si ceremoni'a ce se
face in onorea unei persone : cortegiu funebru; cortegiulu incoronarei Domnului.
CORTELLA.RIU,-a,(maipucinu bene:
cortellasiu), adj. s., hoapitii curator

palatiu de resedentia allu Domnitoriu-

vol magister, , umbellarum artifix; d'in

cortellu : 1. care face cortelle=umbrelle;

satione, corte de compute; y) mai vertosu,

lui : corten domnesea, regale, imperiale;

2. care tine unu cortellu=ospetara, si

(Miro si absol. corte : a fi chiamatu la cor-

in speciale, car e e insarcinatu cu ospe-

te, a se duce la corte, etc.; de ad prin

metafore : a') personele intimu legate
de persona principelui, membrii fami-

mati.
CORTELLU, s. m., pl.-e, (reu : cor-

liei domnitoriului, cumu si alte persone :

3') domnitoriulu insusi cu intimii sei consiliari : cortea Franciei, Ispaniei; cortea
Viennei, cortea Romei, y') mai vertosu,
persone ce insociescu pre Dornnitoriu si
suntu assidue pre longa densulu ; de
ac : 8) prin estensione, multime de per-

sone assidue pre longa veri-ce persona

insemnata prin positionea, averea si

influenti'a ei, etc.; 3. cu intellessulu

tarea si domiciliarea unei ceta de artelluri), umbela, h o sp itiu m, domiciliara;

d'in cortu, proprio deminutivu, luatu

inse cu insemnarile speciali de : 1. umbrella de sore sau de piola; 2. ospetaria,
loen unde siede si manca cineva, si in
speciale, casa unde se dau se sieda si se
manee militari.
CORTELLUCIU, si corten utiu, s. m.,
pl.-e, deminutivu d'in corteliu : cortellucie de meta sse pentru muieri.

www.dacoromanica.ro

948

COR.

COR.

CORTENIA, s. f., (pronunti a : corte-

si dicu multe d'in cortesa, fora cc; dis-

na sau curtena), calitate si portare de

sele si faptele se fia unu effectu allu sen-1

tinzentului sin ceru.

corteanu.
CORTENIRE, si, curtenire,-escts , v.,

colere, officii causa colore; urbano et

hospitaliter exclpere vol habere; gratiam aucupari; d'in cortcanu sau cur-

CORTICALE, adj., (it, cortica y

fr. cortical; d'in cortice); de coriice, rel
lativu la cortice ; substantia corticold

teanu, a fi corteanu, a se porta, cu cortena : a corteni pre cineva .a) a i manifesta

strate corticali; plante corticali, ce crescu

pro cortice, si in specialo, substantia corticale=corticeiu insemnarea de sub 2.;r-1

stima, llore, respectu si amore ; f3) a

se porta, cu densulu cu delicatetia si

corticali, s. f,. pl., familia de polypi

se ala uniti intr'una cavitate assemine

politetia; T) a Tospeta bene si omnesce;

unei cortice.

d6ro si : S) a face corte, a cauta se capite favorile lui : de ad : a corten cui-

CORTICATU,-a, adj., cortleatus;

proprie participiu d'in uuu verbu COP-

va = a fi partiale d'in favore pentru

densulu : cellu addeveratu justu nu cortenesce nemenui.
CORTENITORIUrtoria, si curtenitoriu, adj. s., caro cortenesce ; eortcnitoriu
coma toti si 9nari si mici ; corten itoriu
allu celloru potenti,
CORTEN1J,-a, adj. s., aulicus, vedi
corteanu.
CORTESANIA, s. f., calitate si portare sau actu de cortesanu.
CORTESANU si curtesanura, adj. s.,
(fr. courtisan, it. corteggiano), aulicus,
gratio3 venator; de corte, ala corteif in
insemnarile speciale alle acestui coventu
de : 1. intimu favoritu allu cortei dom.,
nesca , allu principelui ,si favoritiloru
principelui; caro cultiva cortea domnesca
cumu si personele corteidomnesca; 2. care

cultiva favorile unei persone de altu

sessu; de ac : 3. cu intellessulu reu de :
a)lingusitoriu, bassu lingusitoriu; 19 des,
frenatu, libidinosu, mai vertosu sub form'a feminin'a cortesana=femina inchinata turpitudiniloru libidinose.
CORTESE si cortesu,-a, adj., (it. cor-

tese, fr. courtois), urbanus, comis; de

corte in insemnarea metaforica cea mai
bona ce are acestu coventu, care in portarea sea arreta una politetia plena do nobilitate, de delicatetia, de affabilitate si
de benignitatg : otnu, desi potente si avu-

tu , inse cortese cu tota lumea, chiaru si

cu cei mi pauperi si miseri.
CORTESIA, s. f., urbauitas, omitas,

(it. cortesia, fr. courtoisie); calitate

portare sau fapta de cortese : a tractd
pre cineva cu multa cortesa; unii facu

ti car e...= -._ a mun cu cortice, pi prin,

maro cortic,atu=munitu Cu corticc.

CORTICE, e. f., cortice-a, su ni. corticele, cortex: 1. pellea planteloru, sor-,

tia de plante; 2. in specialo, ca terminu
de anatoma, parte esterna a cerebnilid,
sau a renichiloru.
CORTICELLA si curticello, .4., f., (it.

corticelia); deminutivii d'in corte in insemnarea de sub I.

*CORTICOLU,-a, adj., (fr. corticole;
d'in cortice si colere); care viue sau traie-

sce in cortice sau pro cortice ; insectu

corticicolu, fungi corticicoli.
CORTICIFERU,-a, adj., (fr. corticifre; d'in cortice si ferere); care porta
cortice , inchisu in cortice; ---1 -subst.;
a) m. corticiferulu, genu do polypi; b) f.
pl. corticiferele , familia sau tribu da
polypi.
*CORTICIFORAIE si corticiforma -a.

adj., (fr. corticiforme ; d'hl cortice si

forma); care are forma sau appareetia
de eortice.

CORTICIU,-a, adj., cortceus; de

cortice.
CORTICOSU,- a, adj.,, corticosus;
scortiosu : fructe corticose, cuma e limo-

ni'a, citr'a, etc.

CORTINA s. f., cortina, aula3um (it.
cortina, fr. cortiue; d'in corte si cortu);
coperimentu de pandia, de pannura sau
de alta materia, cumu : cortin' a sau corti9zele vnuj, patu, cortin'a cortului insusi;

in speciale, porta sau usia do assemini

materia : cortin'a scenci = absol. cortin'a; cortine funebri la port'a cortei; si:.
cortine de ferestre; prin estensione :

www.dacoromanica.ro

00R.

049

ehrtin'a cerului ; cortina = muru intre

propugnado; eortina=calle inchisa intre doui muri; la plante, cortinii=margin formata d'in fibre sau fire.

ca grec. r.optcsami)4,1.0, agiti capa sau

* CORTINALE, si
CORTINARIU,-a, adj. s., cortina-

mure; sau ca intr., a tremnrk, a iribri,

a se agiti cu mare violentia; in speciale, applecatu la focti, lamina etc., care
tremura : flacureld fulgeruiui corusca
intre desii nueri.

Us-cortinal, (fr. cortinatre); relativu la

cortina, luatu mai yertos ca substantiva
masculina, tortinariu a) personale
a) care faca cortine; fi) care are cura de
cortina; si in speciale, officiariu o sta
la cortin'a usiei imperatoriloru romani,
mai vertosu a celloru d'in Constantinopole ; b) reale, loca unde se tina cortinele.
CORTISIORA., s. f., deminutivu d'in
corte, (vedi si corticella).
CORTISIORU, s. m., p1.-e, deminucortu,
tivu
CORTU, s. m., p1.-e, tAbernaculum,

tentorimn, =bolla; templum; copalmenta de pandia , de panura , de pelle,

cornele ,

a d6 cu cornulu, vorbindu de
animali corhute; 2. pria metafore, a IV'
git6 ca violentia, a face se vibre, se tre-

CORTJSCATIONE, g. f., coruscatto;

actione de coruscare : coruscationea steti
leloru, fulgerului, metalleloru.
CORUSCU,-a, adj., coruscus, (vedi
coruscare); care corusca: coruscele stelld,

corusc'a lucir a aundui de pre vestitnent e.

CORVETA, corvinu; tedi corbeta, corA

binu.
CORYBANTE, s. m. , corybas, (it.
coribante, r. corj bante, grec xop6f3ac
de la xop6wretv=xop6aascv, de care vedi

cortulu;dupo allusioni la vieti'a mi-

la coruscare); sacerdote de ai Cybetei,

cari celebrau cultulu acestei diea ca
nesce addeverati furiosi , Cantandu cu
bubuitorie instrumente, urlandu si saltanda cu violente agitationi, lovindu-se

sera a nomadiloru, cortu implica miau-

si batendu-se peno la sange; de ad si adj.,

tie peiorative in frasi ca : a ambld cu

cortulu=a fi fora stabilitate, a se muta
Cu locuenti'a de collo peno collo; a se
portd da celli de la cortu, ca Tiganii
celli mai pucinu culti; inse ; ca la usi'a
cortu/ui=specia de saltu in chora forte
animatu;cortu se applica si cu insem-

corybanticu si corybantiu = coryban-

de frundia, etc., care serve ca adappostu omeniloru: militarii stau ver'a in

campu sub corturi; a intende, a stringe

narea de cortellu la umbrelle mai mari ;

dupo tote insemnarile cortu se pare a fi

radecin'a derivatului cortina.
CORTULETIU s. m., p1.-e; vedi
cortutiu.
CORTURA_RIU, s. m., 1. care face
eorturi; 2. care siede in cortu, (vedi si
cortariu);
CORTTJTIU sau cortuciu, s. in., p1.-e,
forme deminutive d'in cortu, (vedi si cortisioru).
CORU, s. m., vedi cauru si choru.
COR1JIIT, s. m., vedi coroniu.
CORULU, s m., vedi corylu.

tina = de corybante : furia corybanticd.

* CORYBANTICU, coribantiu,-a, adj.,
vedi corybante,
CORYDALU, s. m.,
corydalua,
(xopo8aX6q, deminutivu d'in x6pur;=cadside; fr. corydale, it. coridale); 1. specia
de ciocurlia cucuiata; 2. genu de plante
d'in diadelfia exandria lui Linneu, a caroru flori semina ca una casside; 3. gena
de insecte.
CORYLETU, s. m., p1.-e, coryletum;

bou plantatu Cu coryli.

CORYLTJ, si cortdu, s. m., eorylus,
(x6p0Xog); in acea-asi insemnare Cu po-

pulariulu allunu, arbore ce da allune.

CORYMBIFERII,-a, adj., corymbiter,

(fr. corymbifre, it. corimbifero , d'in

corymbu si ferere); hare porta corymbu
sau corymbi : corymbiferulu Bacchu;

# CORUSCANTE, part. adj., eornseans, (it. coruscante, fr. coruscan* care

S. f. pl., Corymbifere, sectione sau tribu

de plante d'in famili'a synantherieloru.
CORYMBIFLORU,-a, adj., (fr. no-

corusca : stelle coruscanti.

* CORUSCARE, v., coruscare, (affinu

rymblflQre, d'in corymbu si flore); cu fiori

in forma de cor ymbu.

www.dacoromanica.ro

950

COS.

COS.

CORYMBIFORME, si corymbiformu,-a, adj., (fr. corymblforme; d'in corymbu si formu); cu forma de corymbu:
corymbiformi struguri.
CORYMBITE, s. f., corymbites,
(v.oputtpirrig); planta, specia de tithymalu.

CORYMBIU si corumbiu, s. m., co.

rymbion, (7top6p43tov); ornamcntu de ca-

pilli in forma de corymbu.

CORYMBIT si corumbu, s. m.,
eorymbus, (xdpup43o; d'in acea-asi radecina cu xop6mrstv=zop6coetv, de care
vedi coruscare); 1. in genere, estremi-

tate, capitu ce smina mai multu sau

mai puc inu cu unucapu de oraur eumu:
capitulu prorei, unu motiu sau vitionu
de capilli, si mai vertosu, ornamentu de
capu facutu d'in unu vitionu de capilli;
inse : 2. in speciale : a) manuchiu ce
formedia florile sau fructdle certoru
plante : baccele unei una fortnedia unu
corymbu; de ad : b) manuchiu de flori,
de frundie, etc., si in speciale, manuchiu
de frundia de edera, cu care Bacchu si
adoratorii sei si intingeau frontile : formosi corymbi sprendurau d'in acea bona

tata d'intre tote celle facute de metallu

si in specie de ferru.
COSACELLU, s. m., deminutivu d'in
coscccu.

COSACU, s. m.,
specia de pesce
micutellu, cu spinarea cui:bata in forma
de cosa.

COSARIU (si cosasiu), s. m., feniseca ; care si face una maiestria d'in
taiarea cu cosa a fenului si a altoru cereali.
COSASIU, s. m., vedi cosariu.
COSENU, s. m., vedi cosinu.
COSERE, cosui, cosutu, v., consuere,

sucre, (it. eucire, isp. coser si cusir ;

prov, coser, cozir si cuzir, fr. coudre;
d'in co=con si suere); a prende cu a-

cia petrecuta prin urechi'a unui acu

buccati de pannura , de pandia, de pel-

le, etc., spre a face vestimente si alte

lucruri utili : a cose una camesia, mai
multe camesie si parechie de braccine pre

fiacare di; a cose una rochia, a cose nasturi; se cosu si plagele sau spanticaturele facute in pellea omului ;
in speciale : a) a face flori cu aculu, a allege,

de edera.

a depinge cu aculu : vestintente cosute ca

CORYPHEU si corifeu, s. m., coi.) plueus, iixopuricc d'in xopup (= capa,

crescetu, etc., essitu d'in acea-asi radecina cu xop6csoetv, de care vedi la coruscare); in genere, cellu mai insemnatu

firu de anru ; gulleru cosutu , cantesie

cosute cu metasse si iluturelli de auru;

rice numite opere; 3. prin estensione : co-

COSIARE, cosiariu; vedi casiare, casiariu.

COSICIA si cositia (cu s nesiueratu),
s. f., crines cireum tempora plexi; proprie, deminutivu d'in coda, coditia, (cu
cl siueratoriu; compara orsita in locu de
ordita), mica coda de peri implettiti.
COSINU si cosenu , s. m., pl.-e, sau
-un, (it. coseno, fr. cosinus=[lat. cosi-

b) a carp, a repari ce s'a ruptu sau descosutu ;

a cose pre cineva : a) a cose

sau carp vestimentele si mai vertosu

intre altii de genulu seu, capu sau ca- albiturele lui : Ronninulu se crede nefepitanu, etc., applecatu inse cu insem- .ricitu candu n'are una consorte care
narile speciali de : 1. la celli antici, cellu se lu cosa si se lu spelle; p) a carp una
ce diregea chorulu de cantori si salta- plaga a lui : a cose pre cellu junghiatu
tori in dramate ; 2. la celli mai noui, la pantice.
COSTA, s. f., vedi cossiu.
cellu ce direge chorulu dramateloru ly-

ryphetilu unui partitu poli'icu , unei

conspiratione ; corypheii unei classe de
studenti.
CORYZA, s. f., coriza, (xdpuCa, it.

cozizza, fr. coryza); inflammatione a

membranei mucosa d'in fossele nasali,
(vedi si cataroniu).
COSA, s. f., l'ah, falce, instrumentu
de taiatu fenu, granu, ordiu , etc.; (vedi
si in Glossariu cosa; compara si particicipiulu cusus, cusa, eusum, de la verbulu

eudere = batere, care se dice mai vertosu despre metallu; cos'a e cea.mai ba-

llas] ,

d'in co=con si sinu=senu); si-

nulu complementului unui aren sau anglu : cosinulu unui anglu de 300 e sinulu
anglului de 600.
1 COSIRE (cu s nesiueratu),-escu,

www.dacoromanica.ro

v., fenum falce secare, demetere, me-

COS.-

951

face de una data Cu appusulu sorelui.

tere; a tai. Cu cosa fenu, gratiu , ordiu,

COSMOGONIA,s. f., (it. cosmogonla,

meiu, etc.; si metaf., rnortea cosesceteneri

fr. cosmogonie; d'in x65itoq=cosmu si

76vog=gertu, origine, nascere); proprie,
origine sau nascere a lumei , luatu insa
de regula cu insemnarea de : systeme

si betrani;calullu se cosesee, si taia, si

vulnera, si lovesce unu petioru Cu altulu.

2 COSIRE (cu s siueratu), cumu si

derivate : cositura, etc. , vedi cossire,
cossitura, cossiu.
COSITIA, s. f., vedi cosicia.
COSITORIUrtoria, adj., care cosesce,
fenisex, d'in 1 cosire, differitu in sensu
de cosasiu.
COSITURA, s. f., feuisectio, messura;
actione, dero mai vertosu resultatu allu
actionei de 1 cosire.
COSILT,s. ni., p1.-re, vedi cossiu sub 2.
C 0 SlIT CIU=cosiutiu si
COSIULLETITT, s. in., pl.-e, deminu-

tive d'in cosiu, de care vedi cossiu sub 2.

COSMETICU,-a, adj. s., (it. eosmetico-a, fr. cosmetique; d'in cosmetu); care
serve cosmetultti, ai in genere, care serve
la informosetiare, si in Jpeciale, la informosetiare pellei de la facia, ce serve a dA
carnationei sanitosa a facie i mai multa

de credentie sau de scientia asupr'a creaz

tionei universului : cosmogoni' a lui He-

siodu, cosmogoni' a lui Noise, (vedi si

cosmologia).
COSMOGONICIT,-a, adj., (it. cosmo-

gonico, fr. cosmogonlque) ; relativa la

cosmogonia : systemate cosmogonice.
COSMOGRAPHIA si cosrnografia, s.
f., (it. cosmografla, fr. cosmographie;

d'in x6oc= cosmu si

7pcicpetv = de-

scriere); 1. descrier a cosmului, in cea

mai larga insemnare a coventului, cea
de universu sau lume in totulu seu; 2. in
intellessu mai strinsu, descrier a syste-

mei nostra solare, in care intra si pamentulu ea corpu cerescu; 3. prin metafore, tractatu, carte, desemnu, etc., ce

vettema sanitatca; a) f. cosmetica (subin-

au de obiectu cosmografia, (vedi si cosmologia).

COSMOGRAPHICU , si cosmografieu,-a, adj., (it. eosmogranco, fr. cosmograph (lue); relativu la cosmographia sau
la cosmographu: tractatu cosmographicu.
COSMOGRAPHU si cosmografu , s.
m., cosmographus, (xocsp,o7pC10); care

tellege scientia sau arte) ; a) parte a

medicinei sau hygienei , care are de

scie COSMOgraphi' a sau se occupa cu cercetari cosmographice : cosmographulu

obiectu cosmeticcle ce servu la conservarea formosetiei naturale sau la micusiorarea uritionei corpului ; (3) arte a

se occupa cu speculationi asupr'a lumei

rosietia, albetia, molletia si claritate

ca
saponu costneticu, ape cosmetice ;
subst. reale : a) m. unu cosmeticu, com-

posetione sau preparatione ce serve la

informosetiare : suntu costnetice cari

costnetului.
COSMETU,-a, s., cosmeta-cosmetria,
(xcestriirir d'in acea asi-radecina cu7.6ap.oq.-7.-_cosnzu); I.. cellu ce are cur'a sau

maiestri'a de a crud. : la celli autici

servil si servele eran insarcinati cu acesta-a; astadi cosmetu ar pot figur,
mai bene in locu frisor si alte assemini
corruptioni; 2. la Athene, cosinetu=magistratu insarcinatu a veghia appucaturele juniloru.

sau si numai asupr'a tcrrei ca corpu

cosmicu.

* COSMOLABIU, s. m., (it. cosmolabio, fr. cosmolabe; d'in xt5ctLog=cos-

mu si Xapil = luare); instrumentu astronomicu assemine astrolabiului sau

pantacosmului, care serviea mai inainte
la luarea altitudiniloru stelleloru si representarea cercuriloru sferei.
COSMOLOGA, s. f., (it. cosmologia,
fr. cosmologie; d'in xcsp,og=costitu si

X610 = discursu); scienti'a lumei sau

universului, care cerca a descoperi legile

COSMICU,-a, adj., cosmleus, (xocsimdq

d'in xdop.og=cosnau); relativa la COMM
in insemnare de /ume : materi'a cosntica,

ce constitue ordinea si formosetra lu-

legi cosmice; in special : resarittu sau

appusu cosmicu allu unui astru, care se

mographict;earte, tractatu de cosmo-

cu sensu priu urmare differitu de

cellu ce au formele : cosmogonia si cos-

mei;

logia.

www.dacoromanica.ro

952

cos

COS.

COSMOLOGICU,-a, adj., (it. cosmologico y fr. cosmologique); relativu la

cosmologa sau la connologu.

COSMOLOGU, s. m., (it. cosmoiogo);
care se occupa cu cosmologa.
COSMOPOLITICU,-a, adj., -(it. cosmopolitioo); relativu la cosmopolitu sau
la cosmopolitismu : carilute cosmopolitica; scienti'a e cosmopolitica; idee cosmopolitice.

COSMOPQLITISMU, s. m., (fr. cosmopolitismo); doctrina a cosmopoliti-loru

(vedi cosmopolitu).

COSMOPOLITU,-a, adj. s., (it. cosmopolita, fr, cosmopoltte; d'in Map.os

=lume si 7roX(rts=cetatianu); proprie,
cetatianu allu lumei, applicatu, inse cu
insemnare de : omu ce nu admitte pa-

tria, natione sau nationalitate, ci are

acea-asi affectione pentru toti omenii si
pentru tote terrele unu cosmopolitu
-considera pamentulu intregu s chiaru
tutuca intrega ca patria a sea ; si ca
adj., filosofi cosmopoliti, sentimente cosmopolite; commerciulu e cosmopolitu; vi-

-sulu cosmopolitismului a ammetitu si

-capitele unoru-a d'in ai nostri, fora se
si d computu dco a venitu tempulu se
se realisedie visu/u.
COSMORAMA, s. f., p1.-e, sau cosmoramate, (it. cosmorama, fr. cosmorama, d'in x6cslio = COSMU Si apap.a =

a emunda; 2. metaforice, a attinge

vorbe impungutorie, a musci, a impunge, a suppera.
COSORITURA, s. f., resultatu allu
actionei de cosorire.

COSORU, s. in., p1.e, falcula falx

vinitoria; proprio, deminutivu d'in cosa,
(vedi si cesoriu), applecatu inse cu in-

seinnarea speciale de : instrunientu in

forma de falce sau cosa, mai micu decfttu cos'a, care serve la taiatu ramurele
uscate sau lussurianti alle planteloru si
mai vertosu alle vitiei.
COSSA, s. f., coxa; acellu-asi ca populariulu copsa; de ac
* COSSALE, adj., (fr. coxal); relativu
la cossa .sau copsa.
* COSSENDICE, s. f., coxendix; 1. in
acea-asi insemnare cu cossa sau copsa;
2. in speciale , ossulu copsei , cara lega

petiorulu de trunchiu.
COSSINA, s. f., daminutivu d'in cossict; vedi cossiu sub 1.
COSSIOSU, -a, adj., plenu de cossi,
(vedi cossiu sub 1).
COSSIRE,-eseu, v., deglubcre, decorticare, inflare, tumere, turgescere; d'in
cossiu : 1. in insemnarea de.sub 1 a coventului cossiu : a) ca intr., sub forma
reas. a se cossi, a face cossiu sau cossi,

a se infl, a se besicd, a face bula :

s'a cossitu Ota faci'a; panca s'a cossitu
forte tare; candis dupo ploia urmcdia
mare caldura, faci'a pamentului se cossesce ; b) trans., a face se d cossiu sau

spectaclu); 1. spectaclu, tabellu allu lumei; 2. cadre san serie de cadre ce prin
effec4-u opticu representa ochiului parti
insemnate alle lumei; bou sau incapere cossi, a besicA, a infl,: a cossi spinarea
unde se espunu assemini tabelle, (vedi cuiva, a lu bate de i se infla si i se iea
si panorama).
pellea de pre spinare; 2. in insemuarea
COSMU, s. m., 7,6(3/10; (compara si de sub 2 a coventului cossiu, a lud pellat. costa , it. cosmo; d'in xol[LiEtv = lea, a bell, vorbindu despre animali; a
ornare, informosetiare); 1. ornatu, sau lu& scorti'a vorbindu despre plante,
ornamentu, decore, formosetia fia mate- fructe, etc.: a cossi unu meru, una pruriale sau morale; ordine; de aci : 2. ordi- na, unu mnellu, etc.
ne a uuiversului sau lumei, lumea insasi
1 COSSITORIUrtoria , adj. s., care
sau universulu ; 3. talan un ei car te a ce- cossesce sau se cossesce.
lebrului invetiatu germanu Humboldt.
2 COSSITORIU, s. ni., stannum, casCOSORELLU, s. ni., p1.-e, deminu- siterus, (xaacIrepo;) ; metallu albu cu
tivu d'in cosoru.
multa mai usioru decAtu plumbulu ,
COSORIRE,-eseu, v., falcula secare, stannu.
arbores putare ; dicterils petere, IrriCOSSITURA, s. f., resultatu allu actare; 1. a tai.4 cu cosorulu, vorbindu de tionei de cossire.
arbori si in speciale de vitia, a carati,
COSSIU, s. m., 1. cu pl. i, cossiu=

www.dacoromanica.ro

COS.

953

eossus , tumor, tuberculum , )1Istuia,

(compara si it. cosso) : 1. mica infiatu're, bessica ce esse mai vertosu pre fa-

derepta , nu e bene a dorm numai pre

cia si care se crede effectu allu umoriloru

desc,tulu, iliele : si unulu d'M ostiani

impunse cost'a luz;proverb. : a bate la
trei coste =: a bate forte reu;
3. prin

acrimoniosi sau allu ferberei sangelui

cu faci'a plena de cossi; unu cossiu coce,
sparge si se trece, pre candu alti cossi
mai multi si mai rei mi essu necormatu;
prin estensione si metafora : cossi de pre
pellici'a certoru fructe; --, in limb'a claesica, coons insemna : a) specie de larve,
de cari, de sub scorti'a certoru aibori ;
apol : b) cretitura sau inflatura produssa
in scorti'a arboriloru prin aceste larve ;
si prin estensione, cretitura Sall inflatura a pellei omului ; in insemnarea de
sub a, e de applecatu si in limb'e nostra
forma cossu, lassandu pentru insemnarile descrisse la inceputu form'a cossiu,
derivata d'in cossu si corresponditoria
cu un'a lat. (=cossias), d'in care si form'a feminina : cossia=pustula, pellica-

la, folliculus, cortex, pntamen, etc. =

besicutia, pellicella, scortia, coja : cos-

si'a teliului, (vedi inse si coja); de ad

transitionea pare usiora la urmatoriulu :
2. cu pl. re, cossiure, sau cossiuri, can&
cossitt=captus, receptaculnm, vas, corbis, Infandibulum , forums, etc. = receptaclu, vasu,.capaeitate ore care, cumu :
a) corbe sau corfa, panariu sau paneriu :
cossiu de pome, de albiture ; b) cossiu de
mora, in care se punu granutiele de maeinatu : a bagd in cossiu = a incepe se
macine ; c) cossiulu carrului, corpulu,

capacitatea in care se incarca celle de

carratu; d) cossiulu corpului, trunchiulu
sau mai bone bassinulu, cavitatea formate, de coste si panties, etc M.
COSTA, s. f., costa, (ital. port. prov.
costa, isp. cuesta, fr. cte); 1. un'a d'in
arcurile de ossu irregularie, cari inchidu
cello done laturi alle peptului animali-

una costa, a se intorce. candu pre una

costa canclu pre alt'a;patte a laturei,

metafore : a) fia care trabe ce se implanta

in carin'a navei si formedia orecumu

sceletulu navei, cumu si tote aces te trabi

impreuna si paretele sau laturea navel

sau altui vasu de plutire : a lovi vasulu
in cost'a derepta; b) clinu sau clivu clemente, lature inclinata a unei inaltime :
cost'a marei, cost'a collinct cost'a vallei,

cost'a riului ; unu monte, precumu are

petiore, crescetu, fronte, dosu, asid are
si coste; amendoue costele collinei sunt
plant ate cu vitia de viia; e) laturea unei
armata : a lovi armatainimic'a in coste:
4. proverb : a si dd coste=a se intellege
in ascunsu in detrimentulu dereptului,
in contr'a cuiva, si in genere, a se intellege , a se invof, a se tinf, etc.; a pune
cuiva sull'a in costa = a lu constringe
ca mare violentia, a pune pre focu, cumu
se dice inco.

* COSTALE, adj., (ital. costae) ; de

costa, relativu la costa de animale : nervi
costali, vertebre costali.
COSTARE, costatoriu, vedi constare,
constatoriu.
COSTELLA, s. f., deminutivu d'in costa, (vedi si costellivu).
COSTELLIVII, - a, adj., macilentus,

made torridus; aridus, darns; illepidus,

insulsus; proprie , cui se veda costelele
saucostele, si de ad :1. fora carne pre osse,

uscativu, macilenta : omeni costellivi ,

muiere costelliva; 2. vorbindu de fructe,

cari au coja forte grossa si dura, ro

mediu forte pucinu : multe nuci sunt costellive; setnburii de oliva sunt co-stellivi;
de acf : 3. metaforice, aridu, duru, seccu,

ion : femin'a fa facuta d'in una csta

fora mediu, fora succu, fora gratia, ne-

a onaului acldormitu ; coste de callu, de

bou, de nanellu; a jac pre coste, a si rupe
una costa sau naai multe coste; a maned
coste de mnellu; si pentru animale mai
mice : costelepescelui; 2. prin estensione,

saratu, etc. : costellivue acestu onau, costellive sunt si vorbele lui.

COSTICIA si costitia, S. f., costula;
deminutivu d'in costa : costicie de porcellu, de mnellu.
COSTISIARE , y., oblique ire; obitquart); a merge costisiu, a face costisiu;
applicatu mai vertosu in form'a partic,

un'a d'in celle doue laturi, laturea derepta si laturea stanga, formata de mai
multe coste: a dorm numai pre cost'a

www.dacoromanica.ro

954

COT.

COS.

costisiatu : coperimentu tare costisiatu,

(compara it. costegglare).
COSTISIAM-a, part. adj., vedi costisiare.
COSTISIORA, s. f., vedi costicia.
COSTISIU, -a , adj. adv. s., ,in costa

sau de costa, in laturi sau de a laturi :

1. ca adj., a) obliquus, trauversus, lateralis=care nu are directione inainte
sau in facia sau care nu tine lini'a derepta, ci appuca a laturi sau vine de a
laturi ori in laturi: attacu costisiu, cautatura costisia ; b) acclivus, declivus ,
propensus=inclinatu, applecatu : coperinientu forte costisiu ; ripele fluviului
sunt acolo usioru costisie; 2. ca subst.
m. reale, costisiulu =obliquitas, deoli-

cu intellessu de maiestria a cosutoriului

sau cosutoressei.
COTARE si cutare, adj. s., talle, quidam, hie et 111e, (compara it. eotale, C0111-

pusu ca si allu nostru, d'in co = con si

tale = tare, de unde si atare, acotare);
I. in acea-asi insemnare Cu atare sau
acotare =: de assemine calitate sau natura : cotari omeni, cumu erau anticii
Romani ; in acestu intellessu mai raru,
ca mai desu inse : 2. cu insemnarea de
ore-6re, cineva sau ceva anumitu, dro
pre care in momentu nu scimu sau nu
vrediu a num : spune co cotare copillu
te a batutu; a vorbi de cotari omeni si
de cotari evenimente; de ad repetitu : co-

tare si cotare=cestu-a si cellu-a anume,

Titas, elivus=_ceva costisiu in amendoue

insemna?ile principali alle adiectivului,

unulu si altulu anume : cotari omeni

facu asid, cotari altamentre;si ca ab-

adeco : ceva oblicu si ceva inclinatu;

solut. ca subst. sau pronume : cotare a

venitu, catare n'a venitu;
se declina
ca si care : s. N. Acc. colare, Gen. Dat.
colarui si f. cotarei ; plur. N. Acc. cotari; G. Dat. cotaroru : cotare omu sau

3. ca adv., obligue, propensa : a nzerge

costisiu, a caut costisiu.
COSTITIA, s. f., vedi costicia.
COSTREIU, s. m., specia de planta,
esplicata in Dictionarie prin : legglops,
germ. wilder haber, fr. coquioule.
COSTU, S. ni., vedi constu.
COSUTORESSA si cusutoressa, s. f.,
sarcivatrix, qua3 acu pingit ; femina
care essercita maiestaa de a cose albiture, si in speciale, a le cose cu elegantia, a le inflori.
COSUTORIA, s. f., vedi cosutoriu.
COSUTORIU,-toria si cusutoriu, adj.
s., sartor, sutor; care cose : cosulori de
vestimente barbatesci ; cosutori' a cantesieloru vostre, si prin urmare cosutoria

cu sensu differitu de cosutoressa;s. f.

abstr., cosutoria : a) maiestra de cosutoriet sau de cosutoressa; b) stabilimentu
de cosutoriu sau cosutoressa.
COSUTU,-a, si cusutu, d'in cosere
1. part. pass., caznesie reu cosute; 2. supinu : ace de cosutu camesie ; 3. subst.
abstractu cosutulu vestinicnteloru costa
multu.
COSUTURA si cusutura, sy f., sutura,

l'entina, cotari omeni sau femine; cotarui

omu, cotarei fenzina; cotaroru omeni.sau
l'entine.

COTARIA, s. f., vedi cotariu.

COTARIU,-a, adj. s., relativu la cote
sau la cotu : 1. la cote : fodina cotana,
d'in care se taia si scote cote; de aci ab-

sol. cotana, s. f.= fodina cotana; 2. la

cotu cu insemnarea de mesura, luatu
de regula ca s. m. personale, cotariu
care face sau vende coti do mesura;
cellu ce scie coti=mesuri cu cotulu
vasele, buti, butonie, etc.
COTE si cute, s. f., oos-cotis, eauteq,

1. veri-ce petra tare, dura, si de ad,

massa de aseminea potra, rupe sau stana,
stanca ascutita; in acestu sensu e de pre-

feritu form'a : caute=cautes; 2. in speciale, petra de ascutitu instrumente taiose; buccata de assemine petra, cu care
se ascutu instrumeutele taiose : a ascua
securea, cos'a, cosorulu, spat'a pre cote
sau cu colea; metaforice : studiulu scientieloru e cotea mental,: 3. prin metafore,

sart ura (compara si it. costura Si cucitura, isp. cosedura); actione de cosere,
dro mai vertosu modu si effectu allu

trasse parte de la ascutisiulu produssu

prin cote, parte de la vergele ce cotca

coserei : vestimentulu e r.eu cosutu, pen-

lassa pro lamin'a ascutita : a)vrga, d un-

ctru o de departe i se vede cosutur'a; si

ga, carrare, linia de alta colore, etc. :

www.dacoromanica.ro

COT,

COT.

linea, stria, virga, si in speciale, vrga

la pane, viba mai negra ce se observa
in pane si care provine d'in caus'a co
coc'a a remasu pro acellu locu necopta

si aposa; b) vrga aduncata, stria de

pre scorti'a certoru arbori si alte plante,
si de ad : e) mica canale, in unu lemnu
canaliculus, in care se imbucca sau se
musca unu altu lemnu; d) la vestimente

si in genere la pandia, pannura, etc.,

ruga, sinus=cretitura, indoitura, etc.
vestimentu Cu cuti sau fora cuti; a face
cuti; a nu face neci una cute; in acestu
intellessu si cu form'a cuta : cutele vestimentului; si asii cuta ar fi in relatione
de origine cu 2 cuti=cutis, d'in care si :
cuteia sau cutia, cutariu, cotetiu, etc. M.

955

COTIGA si cotica, s. f., birota;

cesium; birota, carrucia cu doue rote,
(vedi cote cotra finitu si compara it. coilea).
COTINECIA. , si cotinetia sau cotenetia , s. f., sulie; casa, tuguriolum;
1. staulu de porci, porcaretia; 2. in genere, incapere misera, (vedi cote cotra
finitu si compara it. cotenna; vedi si 2
cute).

COTIOFANA, s. f., vedi caracatia.

COTIRE, -eseu, (cu t pre a locurea
nesiueratu, pro alte locuri siueratu), v.,
deftectere, sinuare vol sinuari; cubito

ferire, pulsare, trudere; pannum vol

vas metiri; d'in cotu : 1. a face cotu, a

se curbi , a se arci, a nu tin lini'a

COTEC1U si cotetiu s. m., pl. -e, sta-

derepta : acollo callea cotescela derept'a;

gallinarum, canum, etc., nassa

viminea vol aruudinea; implettitura de
nuelle sau de arundini, staulu de scan-

iepurii urmariti de cani cotescu in tote

partite; in acellu-asi sensu si refless. a
se coti : callea nu merge dereptu , ci se
cotesce tare in mai multe locuri; de acf
si part. cotitu, nu numai cu intellessulu
passivu de la urmatoriele insemnari, ci
sl cu intellessulu d'in acestu paragrafu,
luatu aprope ca adj., ripele cursuriloru
de apa sunt cotite: metaforice, a eoti=
a cauti supterfugie;-2. ca trans., a) cu
insemnare analoga cellei de la 1. : a) a

bulum

dure, etc., In care se inchidu *: a) gaine

si alte passeri; coteciu de gaine = gainariu sau gainaria; coteciu de porumbi

= porumbariu sau poruntbaria, c) cani,
porci, etc. : coteciu de porci=porcaretia;

coteciu de cani=canar ia; implettitura

de nuelle sau de arundini, care inchide
callea pescelui sau serve a prende pesce :
coteciu de pescc, (vedi cote la finitu). M.
COTEIU, s. in., vedi cotelliu.

cal calca, a lui alta direction , a appuci, in alta parte; f3) a coti unu premon-

COTELLICIUra adj. s., cui place a i toriu, a mergo in giuru pro longa ellu
a coti unu monte, una collina, unu laCOTELLIRE,-eseu, v., scrutari; per- eu,etc., si: a coti, pre dupo monte; metafocontari; farad (d'in cotellu, deminutivu rice : a coti unu obstaclu, una difficultate, unu periclu, etc., a le eviti, a di
d'in, cotu ca mesura de vase, proprie
a lui mesura cu cotulu, a mesuri cu co- pro a laturi de elle ; b) a lov cu cottdu
tulu, si do aci) : a scruti, a cauti ca a- 2nanei, si de aci, a lovf, a imbrancf, a
menutulu, a cerceti; metaforice, a cer- supperi, etc. ; c) a mesuri cu cotulu de
ceti, sau descose pre cineva; a cauti se mesuratu stofe sau vase : a coti una bute ;
a coti buccara de pandia.
fure, se puna man'a pro ceva.
* COTISARE, y., (fr. cotiser, d'in
COTELLIU (Cu l tare moiatu : cotefu),
s. m., clanks; can's minor; cane mai cota, de caro vedi la 2. cotu); a fissi comicu, de mica statura (in locu de catelliu t'a ce se cade se d cineva spre a formi
una summa de' bani ce se ceru pentru
de acea-asi origine Cu catellu, catella).
certe spese : amicii ,se cotisara spre a
COTHURNU, s. m., vedi coturnu.
COTIDIANU,- a, adj. , quotidianus, immormentd pre ami culu loru.
COTISITIONE, s. f., (fr. cotisation);
(ital. cotidiano si quotidiano); de tota
diu'a, de fiacare di : panea cotidiana, ro- action de cotisare : cotisatione volungationi cotidiane;d'in cotidia.;.-.quoti taria, fortiata.
COTISIU,-a, adj. s., sinus, sinuatio;
die=pre tota dina, in tote dillele, comsinuosus, flexuosus; d'in cotu : 1. adj.
pusu d'in 2 cotu si di.
cotellire.

www.dacoromanica.ro

956

COT.

.COT.

eurbu, arcatu : cal lea cotusits; 2. k

reale, curbatura, cotitura.

directu la verbe si adjective : a strigd

cotra Domnedieu; a scrie cotra

COTITU,-a, 1. part. d'in cotire, 2. sti-i

pinu, cotu, de cotitu butile; 3. subst. abstr.
cotitulti butiloru.
COTITURA , s. f., actione de cotire,
si Tesultatu allu cotirei votiturele cal-

differitu si dEl : et serie la amici, el de

torce ockii cotra cineva, etc., si : a appu-

candu, ce) : a) in contrau si de in co.

c spre monte, etc.; b) fora miscare : a

ingenachici si a se inchind faci'a cotra

trau se applica si ca relative : de in co-

Scrie amicilorst; Asik i :

Vorbi eotra

amid; a se portd bene cotra toti, diffe-

ritu de : a se portd bene cu toti; ferberati

pentru voi rogatori cotra Donanedieti ;
lei, ripelorti cursului de apa; a supper inse neei la, neci una alta espressione
pre cineva cu cotiturele selle; cotitur'a nu pote neci approSsimativu supplen1
vasului; si metaforice : cotitura= sup- pre cotra in frasi ea numerulu patru
sta cotra optu, precumu sta si einei coterfugiu.
COTOIRE, cotoiu, vedi catonire; ba- tra cliece; 4. ca attributu la substantive
trasse d'in verbe tonstruite cu coma
toniu.
COTORU, s. re., pl.-e, milts, manu- portarea tea cotra amid, plecarea vosl
Mum; 1. stelu sau fustellu de planta : tracotra monte,roy'd cotra Domnedieu:
cotorulu cucutei ; parte d'in acestu fus- si la substantive trasse d'in verbe conL
tellu ce remane in pamentu dupo ce se struite en accusative : comma si restaia plant'a cotorele plcsnteloru mai pectulu cotra parenti, care bu verbu ar
grosse sunt periculose, co potu impunge son& : a amci si respect parentii; 5.10si vulnerd; 2. manera, coda de care se cutioni particulari : a) espreqsionea,
appuea si se tine unu instrumentu : co- cotra acestea= afora de acesta-a, pro
torulu securei, (transformatul'in coturu, longa acesta-a; b) de cotra se pune, penea si poporu
popurti; ro cottiru pare tru claritate, in loca de simplulu si rea, fi acellu-asi cu coduru, cumu dicu 1VIa- gulatulu de : incarcati de daruri de
cedoromanii in locu de codru, essitu dln cotra toti, despoiatu de tota averea de
acea-asi origine ca co(lex sau eandex; cotra fui; inse de cotra se applica si ca
vedi codru si codice).
oppositu la simplulu coma: de cotra re.
COTRA, prep. (dupo localitati si: catra, saritu a se intorce cotra media nopte :
catre, cata; vedi si contra si cuta);oontra, 6. sub form'a cotrau (vedi contra), se
versus, adversus, erga, a(l, in; 1. in in- applica numai ca adv. interrogativu, insemnare locale , pr. cotra arrta obiec- soeitu de regula ea prep. in: in contrast=
&du in faci'a carui'a sta sau se misca quoversum, quorsum, spre intrebi de
alta obiectu : a) ca miscare, in concur- obiectula in directionea carui-a se face
rentia cu spre, espremendu nu tint'a di- miscare t in cotrau ati plecatt4?pentru
recta la care vre cineva se adjunga, ci obiectulu directiouei opposite se pone si
numai tint'a de directione approssima- de : de in cotrau sail d'in cotrau=undo,
tiva : a appucci cotra monte, cotra ap- inse ca mai mare precisione de efttu lat.
pusu, cotra Giurgiu, cotra media nopte; unde, care=si ca de unde : de incotrau
a si intorce faci'a cotra resaritu, a si in- veniti?ca tote intero gativele, (ve di care,

resaritu, si : cu facea spre resaritu ;

onsulu ce cauti siede cotra casarma ;
2. in insemnarea temporale, in cowlrentia ca spre, sub, pre sau prelu, aprope
de, etc., espremendu de asseminea cu approssimationeobiectulutemporale: cotra
meclitdu noptei = aprope ea : spre mediulu noptei; cotra sera=aprope cu: sub
sera: asia si : eotra finitulu vietiei, cotra
eeversatulu dioriloru; 3. ca obiectu

tram vinu eu, Juba' acollo morgeti voi; in

cotrau appucts, totu de reu dau;b) dau ad-

verbie simple sau relative incotrauva=

align, de incotrauva=alioundo, differite irise in sensu de : undeva si de unleva; veri in cotrau=quovis, quolibet,
quocunquei, differitu in sensu de veriunde, etc.
COTRAU, in cotrau vedi cotra.
1 COTU, s. m., pl.-cote (si coti, coturi,

de care vedi mai diosu) : I. au pl. cote,

www.dacoromanica.ro

COT.

COT

parte de la man'a omului, si a nnme :

cubitus (it. cubito si gonito, isp.
belo si codo port. colo prov, odo scode,
fr. conde), comroissuea sau incbiaiatura

a braciului cit lacertulu, cara permitte

mnei a se curbd in intru si a appucd,
Cu braciele: cotulu mana drepte; coto tu e
pentru 2nCzna ce e genuchiulu pentru pe-

tioru; b) alma, parte a mnei de la rotu

in intellessulu precedente peno la palma braciului proprie dissu, partea infe-

riore a braciului luatu in intellessu

largu;r-proverb: de insoratu si de cote
golle se nu, se vaiete nencene; de acf unu

cae golle, ca subst., care n'are nemica,

neci macariu cu c
se imbrace bene ,
unu descultiu;-2. cu pl. con, ulna, mesura de lungime , ce serve la mesurare
do pancha si alta materia pentrn vesti-

957

COTURNICE, s. f., coturnix; in forn

ma, acellu-asi coventu cu populariulu

poturnichia
poturnicla in locu de
coturnicla=cotutuicala), inse cu sensu
differitu insemnandu passerea ce pre
une locuri se chiama prepellitia, ro pre
alte locuri se dice pipellacu.
COTURNU si eeaurntt, s. mi, pl.,-i,
cothurntt s (x615opsto, vedi sieenduru, san,

condoru in Glossariu); 1. ealciamentd

ce copere totu petiorulu, cumu eibotele,
de venatore; calciamentu inaltu, ,cu tocuri imite; 2. in speciale-, calciamentu
ce incalciau pre scean acto,rii tragici,I in
opposetione cu soccu
ealeiamentii

pentru actorii comici; de ad, coturni=

tragedia, stylu sublimu, etc.
COTYLA si cotula, s. f./ cotula si
cotyla, (it. cotila, fr. cotule si cotyle

mente A., doi coti de pancha; buccata de

gec. xtyr6X.ri; populariulu centra=-,aitura

pannura dg diece coti ; applecatu si

san giutura pote fi in legatura 4e origina

la, mesurare de alte longitudini ?nora

cu xo,cf.)X71); 1, in genere, cavita,te, capai

citate, vasu; 2. in specia a), micu vas.%
ca, mesura la Rumani. si Greci, elitinuatate

inaltu de diece con, yrossu dejpatru coti;

a dci cu cotulu : a) a mesura, cu cotulu;

ca intellessu reu, a mesur reu, si in

genere, a nu av6 mesura, a se port, si
lucr fora mesura si fora eovenientia,
(vedi si la urmatorulu) : 3. cu pl. coturi ;

a) mesura pentru capacitatea vaseloru

de lieide buti, butonie, etc.; b) flexus;
sinob=parte curbata,locu unde se eurba
ceva : cotulu valki, ripq, callei, etc.{
concrete tortuosei calle.
2 COTU,-a, adj. s., quotus-a-um; in-

terrogativu prin eare se intreba despre

ordinea ce occupa unu ce, in acellu-asi
sonsa cu perifrasea : allu caldo, (vedi
cdtu), care s'a applicatu peno acunan,
iii limb'a nostra , numai in forma de
substantivu : a) masc, cotu-lu=ccitu-lu
(vedi ccitu); b) fem. cota = parte cota,
parte ce cacle cuiva se solva d'in una
summa orecare, (compara fr. cote).
COTULA, s. f., vedi cotyla.
COTUNU, vedi catonu.
COTURNATU* cothurnatu,-a, adj.,
cotlicrnatus; proprio part. d'in unti verba

coturnare sau cothurnare=a mun sau

incaltin cu coturni, si de ad i coturnatu
=:incalciatu ca coturni; prin metafora,
coturnatu = tragicu , mare , sublime
espressioni roturnate.

de ,sestariu romauu ; b) zavitate a unui

ossu in care se imbucca capitula altui
osu; e) en acea-asi insemnare speciale
ce are si form'a cotyledone.
COTYLEDONARIU,-a, adj., (fr. notyldonaire, it. cotlledonare); xelativu
la cotyledon a: corpueotyleclonariu, massa

formata de cotyledonii certoru plante.

COTYLEDONE, L m., cotyledon,
(it, cotiledone, fr.cotylOdon, gral. %atoX.1186) ; proprio, forma augmentativa
d'iu ,cotyla, applecata inse cu insemnarile speciali de : 1. parte essentiale a
sementiei plantei si in parte a embryonelai, eompusa d'in unulu sau mai multi
lobi, de unde si numirea de lobu seminale : cotyledoncle e orecumu mammell'a

sau tite a tenerel planta; 2. lobi ce formedia placent'a in uterulu certoru animali ; 3. genu de plante d'in famili'a

crassulacieloru , decandria pentagynia

lui Linneu , d'in cari speci'a cea mai
connoscuta e buriculu Venerei umbilicus cotyledon lui Linneu, cu frundie
concave, de unde si numirea loru,
si cotyla),
dOTYLEDONEU si cotyledoniu,-a;

adj., (it, cotiledoneo , fr. eot3 Woud)

www.dacoromanica.ro

958

CRA.

CRA.

relativu la cotyledone, care are cotyle-

unu obiectu Cu petiore, cumu unu tri-

done, in insemnarea coventului de sub 2.

* COTYLOIDE , s. f., (it. cotiloide,
fr. cotyloYde); ceva Cu forma de cotyla,

podu, de essemplu.
CRACANATU,-a, part. d'in cracanare.
CRA.CANATURA, s. f., actione de cracanare si resultatu allu acestei actione.
CRACANIRE, cracanitu,-cracanitura;

si in speciale, cavitate a ossului iliacu,

a cossendicei, in care se imbucca femurele.
la cotyloide : legamentu cotyloidiu, incavatura cotyloidia.
COVATA, covatella; vedi cavata, ca-

camu in acellu-asi intellessu cu cracanare, cracanatu, cracanitura.

CRACANU,-a, adj. s., care are craci
(vedi cracu), luatu mai vertosu ca substantivu : a) personale, unu cracanu=
unu omu cracanu=cu craci mari, lungi

vatell a.

si reschiarati ; b) reale, m. cracanu, une(

* COTYLOIDEU si cotyloidiu,-a, adj.,

(it. cotiloideo, fr. cotyloYdien); relativu

COVERGA, s. f., viminea vel frondea

casa; umbrariu de nuelle si frundie, de

arundini, etc.; colliba, etc. (Alta forma
corrupta d'in coperta).
COVERGUTIA, s. f., deminutivu d'in
coverga.

COVORU, s. m., pl.-e, tapes; scortia

elegante de asternutu pre podella, pre

patu, etc., tapetu. (Alta forma corrupta
d'in coperiu).
COVRIGARE, v., vedi incovrigare.
COVRIGU, s. m., p1.-i, circulas panis, casa, etc.; cercellu, cercu micu de
pane, de casiu si de alte lucruri de mancare. (Compara pentru forma latinesculu
colubra, pote inse fi si d'in co-veriga).
COVRU, s. m., cubile, latibulum; culeusiu, si in speciale, culcusiu de bestia.
selbatica: cuibu, gaura, etc. (in locu de
covuru, transformatu d'in coburu =cobulu=[eebuius], deminutivn d'in cubiu
sau cuibu; compara it. covolo si covile,
isp. cubil, lat. cubil, tote d'in cubare). M.

* CRABRONE, s. m., crabro; specia

de insectu, vespa crabro lui Linneu,
nimica albineloru; de ad si : albina mascula, connoscuta pre a locurea sub numele do trentoru.
CRACA, s. f., ramas, vainillas; ramu
si ramura de arbori si arborelli, (forma

feminina d'in cracu); braciu sau ramu

de riu, etc. M.
CRACANA, s. f., vedi cracanu. 211.

CRACANARE,-ediu, v., bifurcare;

vareare, divaricare; a deschide cracanele, a departa unulu de altulu cracii
unui animale sau cracii, braciele, etc.,
unui instrumentu ce are assemini parti;
de ad, a assedia bene pre petiorele selle

cracanu, pl. cracane, si f. cracana, unu

obiectu ca craci, unu vasu cu craci, unu
tripode, una cratitia, etc., apune cracanele pre focu si a spendiur caldarea
de elle; si cu intellessulu de cracu de
omu mare si lungu, disproportionata
ce cracane la omulu acestu-a !
CRA.CIRE,-escu, v. orara dimovere,
divaricare ; a departa cracu de cracu,
vorbindu in speciale de omu si de alte
animali, a se rescraci, a deschide si departa tare petioru de petioru; si refl., a
se craci= a si deschide cracii tare. 31.
CRACOSU,-a, adj.,1. d'in craca, plenu

de crace, ramosas = ramurosu sau ramosu; 2. d'in cracu, cu lungi craci,lungu

in craci, vorbindu in speciale de omu.

CRACU, s.
p1.-i, eras, pes, ramas;
1. parte a corpului omenescu ; membru

inferiore in totulu seu, petiorulu de

la copsa peno la calce; ossulu acestui

membru : unulu scurtu in corpu, si

lungu in crac, altulu scurtu in craci si

lungu in corpu; applecatu si la alte animali; 2. applecatu si la alte obiecte
assemini petiorului : cracii compassului,

petiorele sau braciele ; unu cracu de

munte; cracii unei cracana, petiorele
cracanei, (din acea-asi origine cu latin.
crus, si chiaru cu form'a mai appropiata
de sanscr. crank; compara si cranca sau
cranga). 111.

CRACUSIORU, s.f., p1.-i, deminuti vu d'in cracu.

CRACUTIA , s. f., daminutivu d'in
craca.

CRAMBE, s. f., ambo (it. crambe,

fr. crambe; gr. ItP6071); genu de plante
d'in familia crucifereloru.

www.dacoromanica.ro

CRA

CRA.

CRAMPEIU, s. ni., vedi crumpeiu.

CRANCA si creinga, grangutia; vedi
craca, cracutia. M.
CRANCU si cra'ngu, s. ni., p1.-re, lustruin , cambia silva; padure mica de

taiatu sau in tajare, (d'in acea-asi fon-

tana cu cranca sau cranga);si cu insemnarea figurata ce are eraetc=bratiu,

ramu, etc., de riu, spre essemplu.
CRANICU,-a, adj., (ital. cranico, fr.
crauique); relativu la craniu : vertebre
cranice.
CRANIOGRAPHIA si craniografia,
s. f., (fr. crtiniographie; d'in xpermoy =
craniu si Tpcipen=descriere); descriere
a craniului.
CRANIOGRAPHIC U , -a, adj., rela-

959

CRANIOSCOPU, s. DI., (ital. cranioscopo); care se occupa cu cranioscopia.

CRANIOTOMIA, S. f., (it. craniotoinia; d'in xpckvcov =cr aniu si ToM=taiare); taiare, dissectione a craniului, studiu

anatomicu allu craniului.

CRANIOTOMU, s. m., (ital. orantetomo; d'in xpetwov = craniu si totr4=
taiare); instrumentu ce serve a divide
craniulu fetului, spre a i micusiorA dimensionile si facilitk nascerea.
CRANIU, s. ni., pl.-e, (it. emulo, fr.
crAne); ossele ce formedia test'a capului,

in care se afla cerebrulu.

CRANTERIU, s. m., (it. autor%

fr. cranfre; d'in grec. Itpavr4p de la

xpa(vecv= a perfectiond); unulu d'in celli

tivu la craniographia sau la cranio-

ultimi denti molari. numitu si dente de

graphu.
CRANIOGRAPHU si craniographu,
s. m., (fr. craniographe); care se occupa
cu craniographi'a.
CRANIOLOGIA, s. f., (it. cranIologia,
fr. craniologle; d'in xpeanov=craniu si
X6yo=discursu); connoscentia si espositione a connoscentiei protuberantieloru
craniului, dupo cari se crede co se potu
connosce inclinationile si desposetionile
morali alle omului.
CRANIOLOGICU,-a, adj., relativu la
craniologia si la craniologu.
CRANIOLOGU, s. ni., (it. craniologo,
fr. orfiniologue); care se oe,cupa de craniologia, care scie san crede co scie craniologia.
CRANIOMETRIA, s. f., (ital. uranio'n etria; d'in v.pvtov=craniet si pispov=
mesura); arto de a realice, prin formule
mathematice, variele grade de capacitate a craniului, la unu numera de specie.
CRANIOMANTIA., s. f., (fr.
mande; d'in xpecvtov=craniu si p.,avre(tc

mente.

=divinatione); pretensa arte do a devink dupo craniulu omului.

CRANIOSCOPIA, s. f., (ital. crauioscopia; d'in xpeanov = craniu Si azorcei9
=essaminare); esplorare a cranialui Cu
scopu de a connosce dupo form'a lai despositionile morali alle omului, si prin
urmare affinu Cu craniologia.
CRANIOSCOPICU,-a, adj., relativu
la cranioscopia sau la cranioscopu.

CRAPU, s. DI., vedi i carpu.

*CRAPULA, s. f., crapula(xpextrecX1,

it. crapula; fr. crapule); escessu de mancare si mai vertosu de beuture spiritose,
betfa peno la ammetirea capului si perderea mentiloru; si metaforice, ammetire de verice.

CRAPULARE, v., (it. crapulare,

si lat. crapulatus); a face crapula, a

mana, si bee peno si perde mentile; erapulatu, imbuibatu de mancare si beutura,

animetitu de betia.
CRAPULARIU,-a, adj., crapularius; relativa la crapula.
CRAPULOSITATE, s. f., (it. erapulosita); vitiu si statu de crapulosu.
CRAPULOSU,-a, adj., crapulosas,

datu la crapula : omeni crapulosi si

servi pantecelui.
* CRASSAME, pl. mine, crassamen si
* CRASSAMENTU, s. m., craisamen-

tum; d'in crassare, ceva crassatu, si in

speciale, residuu grossu allu unui fluidu,

erasparte coagulabile a fluidalui;

same, e, ea pucina modificatione, populariul u grassime.
CRASSARE, v., crassare; a fac, erassu, si prin turnare camu in acea-asi inseranare cu crassificare.

CRASSIFICARE, v., crassificare,

(vedi crassu si facere); a face crassu.
CRASSIFICATIONE, s. f., crassillcatio, actione de crassificare.

www.dacoromanica.ro

960

CR1.

CRE

CRAS SITIA si crassitate, crassitudine, s. f., crassities, crassitas si crassitudo; stare sau calitate de crassu.

* CRATICULA, s. f., craticula; demiuutivu d'in crate, applecatu in speciale la cratea sau gratariulu d'in unu

CRASSU,-a, adj., crassus, (it. crasa,

fr. crasse) ; acellu-asi u populariulu
grassu, reunindu inse si nuantiele de

fornu chymicu.

grossu si desu, si applep,ndu-se mai multu

CRATIRE, v., cratire ; d'in crcrte

1. a frige pre una crate; 2. a traga una
crate peste unu loca, a grapa.

in insemnari metaforice : fluide crasse

si vi,scose, aerulu d'in appropiarea terrei e mai crassu; crassa ignorantia.
* CRASSULA , s. f., (ital. crassuia,

* CREABILE, adj., creabills; care se

pote creare.
* CREANTE, part. adj., creans, (it.
creante); caro crea.

fr.cras sale), proprio forma feminina d'in

crassulu, demiuutivu d'in crassu, applecata inse ca sub st. la unu genu de plante
grasse d'in famili'a crassulacieloru, pen-

tandria pentagynia liii Linneu.

CRASSULACEII si crassulaciu,-a, a dj.

(it, crassulaceo, fr, crassulac); care semina cu crassul'a ; de ad S. f. pl. eras-

sulacie, familia de plante cari au de

typu genulu crassula.
CRATARIII, s. m., vedi gratariu.
CRATE si grate (pronuntiatu pre a
locura si cratie sau gratie cu t nesiueratu), s. f., andes, eiatri 1. implettitura d'in vergelle de lemnu sau de ferru,

care serve la differite usuri cumu

spre a puna pre dens'a casiulu prospetu, ca se se scurre serulu d'in ellu ;
spre a intende pre dens'a alte lucruri
ce vremu a usca ; c) spre a frige sau
ferbe pre dens'a; d) spre a grapa cu dens'a ; e) spre a astup una fossa, etc.;

2. metaforice : cratea spinarei, formata

de coste si vertebre ; asia, si : cratea laturiloru peptului.
CRATERITJ, s. m., crater (xpanjp) :
1. mara vasu in care se prepara vinu de
mesa ; de ad : 2. cupa ; 3. gura a unui
vulcanu ; 4, catinu sau bassinu de ape ;
5. constellatione d'in emisferiulu meri-

CREARE, v., creare, (ital. creare,

fr. creer); 1. a face d'in nemica, a scote
d'intru nefientia la fientia; in acestu intellessu numai Domnedieu crea; Domnedieu crea cerulu si pamentulu in sesse
dille , crea si pre omu dupo imaginea
sea; 2. despre natura, considerata ca po-

tare divina, a da fientia individuale, 4

produce cava d'in materia preesistente :

d'in clemente, d'in atonzi natur'a creo,

tote : aerulu, foculu, lunain' a, plantele, a-

nimalile ; natur'a crea poetii, orcitorii,

geniele in genere; 3. despre omu, a face,

a produce, a genera, etc. : a) in sensu

materiale : a cred mai tnulti fili si filie;
boni si forti d'in boni si forti s'au creatu
totudeaun'a; dro mai vertosu : N in s ens u

ideale, a faca, a da fientia, a inventa, a

imagina, a combina, a forma, a constitu, a institu, etc. : a cred una doctrina, una scientia ; poetii crea poenzate ;
poporulu crea limb'a; una scola crea litterati, artisti, cogitatori; a cred ordinea
inteuna societatc; a crec institutioni,

sale; a crec una armata, una indu-

stria; a cred concepte, imaginationi ; a

si cred una positione; a si crec illusioni;
a si cred difficultati imaginarie; in spe-

ciale , despro functioni si demnitati ,

creare va se dica : a) a institu sau sta-

dionale.
CRATICIA, s. f., vedi craticiu.

bili.acelle officie, (3) a pune, allege sau

num persone in acalle functioni : a crec

CRATICI1Jra, adj., craticius ; relativu la crate, care are cava d'in alle cratei ; (le ad f : s. f. craticia , craticnla :

tribuni ai plibei, consuli, pretori, eensori, unu capitanu care se conduca bel3. a fi causa, a causa, a casionk a
adduce, etc. : a crec placeri, neplaceri,

a) mi stnsulu generale de deminutivu

d'in crate; b) in speciale, vasu ca irei si
patru petiore, sub care se pote face focu

ca si sub unu cratariu, spre a frige sau

ferbe cava in ella, (compara si it. eraLelo).

incurcature ; noue necessitati crea noue

industrie.
CREATINA , s. f., (it. creativa, fr.
cratine); substantia alcaloide, ce se afla
naturale in umorile carnei muscularia

www.dacoromanica.ro

Mitt.

animaliloru, (d'in gr. xpka;

xpeatog

=carne).

CREATIONE, s. f., creatio, (it. crea-

zione, fr. cration); actione si actu de

creare, cumu si effectu allu acestoru-a
creationea lumei; creatione de noue institutioni si de noue demnitati; creationile imaginationei, poetului sau poesiei,
industriei, creatione de scole si de alte
institute.
CREA.TORI1J,-toria, adj. s., creator;
care crea : Domnedieu e creatoriulu si
conservatoriulu lumei; creatoriulu unei
cetate, unei institutione, uneipoema, unc
machina; mente crcatoria, spiritu creatoriu.
CREATRICE, s. f., creatrix; camu in
acellu-asi sensu cu creatoria, (vedi creatoriu).
CREATITRA, s. f., creator% (it. crea'bra, fr. creature); effectu sau productu

idlu crearei, ceva creatu, faptura :

pote fi neci creatoriu neci creatura fora
amore; tote creaturele sunt essite d'in
man' a lui Domnedieu; creature animate,
inaminate; si cu sensu collectivu, crea-

tura=tote creaturele; ca sensu mai restrinsu, creatura=genu, specia de creature : noua creatura de passeri; creatura
omenesca, creaturia omului, creatura de
omu: a)fientra omului, omulu insusi :predicati la tota creatur' a omenesca; si fora
attributu diece chature, tufericita creatura, misere creature; b) productu allu
omului: a) in genere, pentru veri-ce productu, creatur'a omului in oppositione

cu creatur' a naturei sau a lui Donnedieu, (3) in speciale, creatur'a omului=

copillulu, filiulu; si in acestu sensu a

desea fora attributu : creatura in fascie;

sau indesitu, continue repetitu, etc., cu

crebri arbori taiati inchidu callea inimicului; crebra selba; crebri codri, forte
crebre edificie; crebri cadu znimici; cre-

bre sagette sbora in aeru ; austrulu

crebru in procelle; riuri 'crqpre in versature, crebrcle versature alk riului; si
despre lucruri incorporali : crebre incursioni si escursioni, crebra respiratione.
CREDENTE, part. adj., credens, (it.
credente); care crede.
CREDENTIA. s. f., lides, fldelitas, o-

pinio, religio, probitas, (it. credenza

Si credenzia, isp. creencia, port. crenza,
prov. credensa, crezensa Si creansa, fr.
croyance si crance, friul. credinza); ca-

litate si actu, sentimentu de credere,

cumu si ce se crede, lucra sau lacruri
credute sau ce face se creda, media de
a face se creda cineva ceva, in differitele

insernnari ce are si verbulu credere

1. in intellessu intellectuale : a) confiotione, certitudine subiectiva credentia ferma, tare, fundata; aventit dcplena
credentia co asid va fi; b) simpla opinion() : de acesta credentia sunt eu; dupo
credenti'a mea, deco -nu me insellu

credentia asupr'a acestui puntu; c) opinione fora neci unu fondamentu, imaginatione , illusione credentia deserta,
de false credentie anzmagitu, creclentia
orba; 2. in sensu morale : a) in genere,
assentimentu, acceptatione a addeverului celloru arrettate prin fapte sau prin
vorbe : a cici credentia celloru spuse, celloru vedute.sau audite; a nu dd credentia
neci ochiloru sei; onzu deninu de creden-

tia, nzarturi demni de tota credenti'a ;

b) in speciale , a) incredere : n'ana oredentia j acestu oniu: a av6 credentia in

parenti ce nu porta cura de creaturele

ene, in poterile selle, in venitorizelu seu;

selle; inse creatura a cuiva si cu insem-

onzu de credentia, la a ssemini lucruri

narile : a') cellu erescutu si invetiatu

delicate se ceru onzeni de credentia, a si

de cineva: unu alumnu e creatur' a maiestrului seu; [3') cellu favoritu, sustinutu
si repusu in posetione de cineva, cliente
=omu allu cuiva creaturele primului
tninistru.
CREBRIJ,-a, adj., creber (affinu Cu
celebru si crescere); care essiste sau se
face in continua
care se tine

pune credenti'a in cineva ; (3) calitati,

prin cari merita cineva incredere : probitate, onestitate, sinceritate, veracitate, conscientia, si inteunu coventu,
xoientia ferma de a si implenf cu tota
anim'a detori'a, de a nu insellA neci
vettemi altu cumuva pre altulu cc") in

cantitate'
sau succede de aprope,
desu, indesatu

genere servii sunt dctori a servi cu credentia pre domniikrui credenteabarba-

www.dacoromanica.ro

962

CRE.

ORE.

tului cotra muiere si credenti' a acesteia

cotra barbatu ; credentia cotra Domnitoriu, cotra patria; a lucrd in credentia,
a face cuiva lucru de credentia; a mar-

turi sau spune in credentia ; a calcd ,

a rupe credentf a;bon'a credentia esclude
veri-ce falst ate sau prefacutoria; alucrd,
a se portd cu bona credentia ; a crede in
bona credentia; inse : bon' a credintia dif-

acestu armariu, (vedi si credentiariu

sub b).
CREDENTIOSIT,-a, adj., Ildus, fide-

lis, probus, plus; plenu de credentia,

mai vertosu in intellessulu morale si
religiosu allu coventului : muiere credentiosa barbatului, servitori credentiosi,

amicu credentiosu in nefericire ca si in

fericire; credentiosu juramentului si tofere cu totulu de credentg a bona; pro- toru ob/igationiloru si detorieloru selle;
verb. : a si mancd credentra, a nu mai proverb. : tu esa Tom'a necreclentiosulu,
fi credutu; mesa pre care se punu tal- care sau na crede in nemica sau care cu
lere cu mancan, ce se dau de m la mesa; greu se indupleca a crede; vnubonu crede ad : si coprensulu sau celle depuse dentiosu, care crede in tote alle religioin armariu : catine, tallere, argentara nei sau care nu e contaminatu de neci
pentru mesa, etc.
una eresa; &o : bene credentiosu= or* CREDENTIALE, adj., (ital. creden- thodossu; a remane credentiosu princis'ale), relativu la credentia, applecatu pieloru, dogmeloru;
applecatu si la
in speciale in espressionea : scrissori m'e- lucruri : memoria credentiosa, ochi credentiali, prin cari ambassatorii si altii dentiosi, cari coprendu bene si nu insella

tramessi se facu conuoscuti, spre a se

buccurd de credentia sau incredere in
negotiele ca cari su insarcinati; de ad
si absol. credentiale-a, credentialile.
CREDENTIARE,-ediu, v., spondere;

a dd sau face credentia in insemnarea

acestui-a de garantia sau de invoire pen-

tra casatora.
CREDENTIARIU,-a, (pre a locurea
corrupta d'in credenciariu in credencieru), adj. s., (it.credenziere-a); de cre-

neci una data; mai raru, dupo analogi'a lui potentiosu, si credentiosu = de
credutu, credibile : spuse essagerate, necredentiose si absurde.
CREDERE, pres. credu si crediu, se
crda si se crdia, perf. credui, credutu,

(cu d siueratu : crediui, crediutu), y.,

credere, (ital. credere, isp. creer, port.
crer, prov, creire, fr. croire); 1. in insemnarea cea mai materiale, care cauta

se fia si cea mai originaria, credere e

dentia, cui se crede sau se increde ceva :

terminu de negotiu sau de. daraveri com-

onzu credentiariu; luatu inse de regula

ca substantivu : u) personale; persona
cui se credo sau se increde ceva : a) in

merciali, insemnandul-a da cu imprumutu, a dd pre creditu =a creditd: dco

genere, confidente : credentiariulu secre-

a crede summe mari de bani; de ad

creditu=impromutulu, (vedi creditu la

teloru lui, credentiarra acestei muiere ;

22U vrei se perdi, nu crede resipitoriloru;

(3) in speciale : a') cui increde cineva administrarea averei sau interessiloru selle;
13') in opposetione cu creditoriu, creden-

loculu seu); de ad si creditare cu insemnare speciale de a face creditu, pre candu

tiariu = cui se facu credite, imprumu-

2. in insemnari metaforice de : a) a cid

turi, etc.; 11) cui se increde cur'a creden-

in pastrare = a increde, a concrede, a

tiei (=armariului cu celle de mancare);

b) reale, m., credentiariu = armariu in
care se punu celle de mancare, cumu si
incaperea un de sta acestu armariu, es-

committe : proverb: a credelupului ouea;

ouea 22U se credelupului; asid si:a crede
cuiva averea, onorea, totu ce are 2naicaru;
a crede prinzului venitu dnim'a, fundulu
(tnimei selle, secretele selle; de ad : b) a
espune : a se crede marei fortunose, venturiloru turbate. pericleloru celloru mai
mari ; c) cu concepte relative la spiritulu subiectului : a) in respectu morale,
cu conceptulu predominante de increde-

pressione inaintea cui se ceda si se dispara : bufetu, sofragiaria, etc.

CREDENTIORA, s. f., (ita.l. creden-

zetta); deminutivu d'in credentia in insemnarea speciale de armariu pentru

mancan i cumu si de incaperea unde sta

credere se iea, se applica ni ti multa

www.dacoromanica.ro

CEE

CRE.

re completa, redimare fora reserva, si

fora temere de a f1 insellatu sau de a pati

vre unu altu reu, etc., a) cu dativu, a

crede cuiva : a') a se increde : vitiu e si
a crede totoru-a si a nu crede nemenui;
vedi cui credeti; nu credeti apparentieloru; [3') cu nuantia intellectual de intellegere si sentire cellu satullu nu crede
cellui fiamundu; sufferu ca unu martyru,
si nenzine nu mi crede; cine a trecutu
prin grelle incercari crede celloru miseri; de ad y') fora dativu, Cu nuanti'a
de a av incltd gentia, a fi indulgentu sau
patiente, a se multianzi Cu ce se pote face :
ospetati ce vi se da, si credeti; iea cdtu-ti
dau, si crede; cu in, a crede in cineva

sau in ceva : a') nu numai a ave meredei e, ci si a fi conviissu a crede in .,.-tute, in bene, in Domnedieu, in coventulu
lui Dontnedieu, in evangeliu, in immortalitatca suffietului ; a crede in medici,

in minuni, in fartecele betraneloru: a

nu crede in onestate, in nizica santu;
de ad: p') a si pune tota speranti'a, a se
multiamf numai cu atatu, a nu cere uemica mai multi' : a crede in pane = a
nu maned decatu pane; a credc in salariu=a nu mai av alta inediu de traiu;
asid, si : a crede intr'unu senguru servitoriu, intr'unu senguru cants, etc.; y) cu
accusativu, a crede pre cineva sau ceva:
a') a credepre cineva, a av incredere
dissele, in spusele, affirmationile lui etc.:
eu nu i vorbescu de asseminilucruri, coci

sciu co nu me crede; candu e vorb'a de

morbu, pre cine se vredi mai bine deccitu

pre nzedicu ? vrei se te credu, candu tu

spunilucruri incredibili? nu ve mai credu, fiendu co na'ati mentitu de atdte ori;
cellu ce mente si insellcs una data, nu
maie credutu; de ad, credere=a ascultd,
a se suppune, a urmd celle disse sau pre-

scrisse : credu pre cellu mai espertu_si

facu, cuntu dice ellu; forte desu interca-

latu intr'una proposetione sub form'a

imperativa : asid e, crede-me; nu e
credeti-me, se faceti asid; (3') a crede ceva,

in acellu-asi intellessu cu a crede pre

cineva : a credo martztricle ozeniloru
onesti; nu mai credu ce spune(i voi; a
crede si urmd consilide altui-a; dro si:
a crede ceva =-. a se convinge, a fi con-

963

vinsu de acellu ceva : cauta se credu addeverulu; cu greu va pot crede cineva
assemini lucruri; am auditu si eu aceste
de la multi, dro nu le credu; buccurosi
credemu ce dorimu; asid credu si asid e;

nu credu se fia facutu ellu asseminea

fapta; 8) in intellessulu de la precedentele [3 si y si absoluta : a crede usioru,
a crede anevoia; a vr sau nu vr a crede;

[3') in respecta intellectuale, credere =

a cogitd, a judicd, a fi de parere, etc.,
a) in genere : credu co .ar fi mai bene
asid; me temu co altele credeti si altele
spuneti; toti credu, co nu ai facutu bene
ce ai facutu; [3) in special : a') a tin,
a considerd, estimd, etc. : te credeam
onus cumu se cade; nu te credu capace de
acesta functione; nu me crede asid stultu;
nu ne credeti smentiti ;
refles. a se

crede=a se estima, reu, si mai vertosu,

a se estimi mai multu de ce e, a av

prea mare idea de sene : se crede picatu
d'in cerufik credu toti filosofi; cele credi
co esti? 7') credit, credemu, sunt adesea numai moduri de a spune ceva Cu
modestia si sub forma orecumu indoiosa

ceva de care e cineva deplenu certu

credu, co te inselli, noi credemu co addeverulu si dereptatea ceru se faceti altamentre.
CREDEU, s. ni., vedi credu.

CREDIBILE, adj., credibilis, (it.

credibile); care se pote credere : spusele
vostresunt credibili,narratione credibile.
CREDIBILITATE, s. f., (it. credibtlitA); calitate de credibile credibilitatea
viselor.
CREDIMENTU, s. m., p1.-e, (it. credimento); actu de credere in unele d'in insemn arile intellectuali alle acestui verbu:
a dd credinzentu medicului, vorbeloru unui mentionosu; a av credimentu=a fi
credutu: coventelevostre nu au sau nu afia
credintentu; morbu fora credimentu, reale

si greu pote, inse care nu e credutu de

altii, pentru co patientele ambla pre petiore.
CREDITARE, v., creditare; d'in creditu, forma intensiva a verbului credere,
asid co creditare insenna proprie : a crede

cu potere si cu persistentia, luata inse

de regula cu insemnarea de: a face cuiva

www.dacoromanica.ro

964

CRE.

C1ZE.

creditu, a impromutd, : a credit cuiva

tnari sumnze de bani, sau : a credit pre
cineva cu bani, cu merci, etc.
CREDITORIU,-toria, s. f., creditor,
credal's, (it. creditore); care crede: 1.in
insemnarea originaria a lui credere, ca
oppusu la credentiariu sau la debitoriu :
in ai multi creditori au perdutubanii cred;tati acestui resipitoriu; 2. in insemna-

CREDULITATE, s. f., creduldas; calitatea de credulu : credulitatea celloru

imbecilli de mente; si pentru animali
credulitatea pesciloru.
CREDULU,-a, adj., credal's, (it. credulo, fr. crdule); care crede currendu,

rea intellectuale a lui credere, care crede

usioru pre ved-cine si veri-ce : creditori
de tote absurditatile.
CREDITU, s. m., d'in credere, creditum, (it. crdito, fr. crdit); proprie, un'a
d'in formele participali alle verbului cre-

dur a amore, credule urechie.

CREDUTU,-a, part. d'in credere, ereditus-a-nm.
(pre alocurea
CREIERU, s. m.,
si : creiere); cerebrum; acellu-asi coventu cu cerebru, transformatu successivu in : crebru, crevru. creuru, etc.; substantia molle co prensa in craniulucapului
omenescu, care *se considera ca scaunu
allu intelligentiei, si de adi. capu fora

dere, luata de regula ca subst. en insemnarile de : 1. ca termina de affaceri

pecuniari sau commerciali, ce se crede=
se da in promutu, cuma si calitateaprin

Cu usiorentia, care prea credo: credululu

vulgu; si pentru animali si chiaru pentru

lucruri inanimate : credulii pesci, cre-

creditu; fabrica, officina cu mare creditu;

a av credit% a se buccurd de mare creditu, a fi in. creditu, a castigd creditu, a
face creditu cuiva, a compara sau vende

creieri=omu stultu; applecatu si la animali : creierii pesciloru, vitelliloru;

buccatele de creieri de paunu placeau
anticiloru.
CREMA, 9. f., cremum, cremor, (it.
crown , fr. crme) ; 1. flora de lapte,
smantana; buccata, confectura cu crema; 2. prin metafora : a) certe preparationi farmaceutice; b) mal verbosa ce
e mai bonu in ceva : creda societatei.
CREMARE, v., cremare; a arde, a

in creditu sau pre creditu, a lucr in

reduce in scrunzu sau ceuusia, applecatu

creditu sau pre creditu; a serie sau trece

in creditulu cuiva; creditele si debitele,

in speciale la arderea cadavereloru de

omeni, ce se practic6 la antici.
CREMATIONE, s. f., crematio; ac-

care cineva merita a fi impromutatu,

merita credere : a av credita in platia;
a perde creditulu; creditulu cale sau cresce; creditulu publicu=creditulu statului; institutioni de creditu, casse de creditu; creditu fundiariu sau agrariu; onzu
cu sau fora creRzz:inscrisse ce au mare

creditulu si debitulu, ce are se ja si se

d cineva; 2. in intellessu intellectuale
de : a) credimentu, credentia : a nu da
creditu vorbeloru altui-a; trei sunt eausele prin cari oratorii capita creditulu
ascultatoriloru; b) opinione, reputatione,

care face se fimu creduti, si de aci, influentia, trecere, favore, etc. : onzu
tnare creditu la curt ; desi nascutu d'in
parenti obscuri, acestu onzu capita mare
creditu pritz avuti'a si sciente a sea; si
pentru lucruri : a pune in creditu una
institutione, una scientia, una arte, unu
genu de stylu, etc.
CREDU, s. m., (pre a locurea si : ere-du; compara it. credo si credondeo);

symbolulu credentiei religiosa : di eredulu si tatalu nostru; prin estensione:

acestu-a e credulu meu

tione de crenzare.
CREMATORIU,-toria, adj. s., crema-

ter; care crema.

CREMENE, s. f., silex; petra forte
tare, care lovita cu amnariulu da scanteie; buccata de asseminea petra ce serve la eaperatu : cremenea puscei; n'am
cu ce scapera, co mi lipsesce cremene.
(Coventulu e essitu sau d'in acea-asi radecina eu crenzentu sau din acea-asi radecina cu crema, cremore, compara si
cremiu = cremium = lemnu uscatu si
forte tare, crenzatu saubonu de crenzatu).

CREMENIRE,-eseu, v., vedi in-cremenire.

CREMENTU, B. m., cremeutum; cre-

scere, adaussu, marire.

CREMIU7 s. m., vedi cremene.

www.dacoromanica.ro

CRE.

CEE.

965

CREMORE, s. f., cremor, (it. cremo-

celli mai boni; se crepi; crepareai se crepi

re); 1. in genere, succu d'in substantie

animali sau vegetali, zema ; 2. in specielo, cremore de tartaru=cremotartaru
(d'in cremu si tartaru)=cremu tartaru
=tartaratu, acidu de potasse = bitartaratu de potasse, trassu d'in tartarulu ce

ca se nu te mai vedu in ochii tnei; y) si

metaforice : a crep de invidia, de menia ; a crepci de risu ; mi crepa anim'a

se forma pre paretii butiloru, purificatu,

de menia, de impatientia, de uritu; si

absol. mi crepa anim'a, camu in acellu-asi sensu cu : mi crepa budi'a (ve di
budia); a) a crep in pelle sau a crepd

albitu si preparatu mai vertosu pentru

cuiva pellea : a') proprio, cidro si D3 eta-

applicationea sea ca medicamentu.

CREMOTARTARII, s. m., vedi cre-

force : (3') a fi forte grassu : crepa vaccei pellea de grassa ; 3. cu respectu la

sonulu ce face unu ce care crepa : crepa
neurii, armele ce se loveseu, caten' a d'in
petiorele ce se misca, etc.; si cu obiectu

more.

CREMIT, s. m., vedi crema.

* CREPACE, adj., crepax; care crepa : crepaPea mora.

CREPARE, v., crepare, concrepare;

directa: a crep armele, a crepd d'in

gura vorbP gretiose.

CREPATIOSU,-a, adj., rimeros, tissilis; care crepa usioru ; plenu de erecrebar, fr. crever); 1. trans., a despica, pature.
a desface lovindu sau taliandu : a crepd ' CREPATII, d'in crepare : 1. part.,
unu lemnu sau lemn ; a crepa capulu olla crepata; 2. supin, penna de crepatu
lemne; 3. s. abstr., crepatulu ghiacei; in
cuiva; prov, ti crepu capulu in patru
ti spargu capulu, te batu reu; 2. a crepd crepatulu de diva.
CREPATURA, s. f., (it. crep.atura),
usi'a = a ua deschide pucinu; usi'a erd
crepata : a) pucinu deschisa; dro si : rima, ilssura; resultatu allu actionei de
b) in unulu sau mai multe locuri des- crepare : crepaturele maneloru, pareapicata; a crepd cortin'a = a ua redich, loru; a lipi crepaturele ollei, a astup
secare, linden), ilndi, rima sagere, rumpi,

(it. crepare, isp. port. quebrar, prov.

trage, deschide, etc., pucinellu; dro mai

vertosu : 2. intr., a se despica, a se desface, a se rupe, etc., d'in diverse cause :

crepatureleluntrei; apa essiea d'in acelle

a) proprie : oll'a, butea, putin'a, caldarea crepa; lenznele crepa de geru; geru
de crepa lemnele si petrele, forte geru;
murii crepa, pamentu/u inco crepa de
caldura sau d'in alta causa; brosc'a se
in& peno crepa; crepa pellea; crepa manule, pellea de la mane; cu mande crepate; in acellu-asi sensu, inse mai energicu , si iefless. ghiaci'a se crepa =
ghiaci'a crepa ; asia, si : paretele, canzinulu, oll'a se crepa ; sub acesta forma
si ca impersonale in espressionea : se
crepa de diva=incepu a se arretta diorile; b) metaforice : a) a crepci=a man-

bag, in Glossariu).
CREPATURELLA, s. f., deminutivu

ca, multu, a se imbuib, : tota diva crepa,

' si nu se mai satura; in acestu intellessu

si cu unu obiectu directu, mai vertosu
Cu focu : a crepd, in blasteme : crepa,
crepareai focu; crepa ori focu; 13) a mo ri,

vorbindu de animali sau si de omeni in

despretiu mai vertosu : amendoi calNi, crepara ; mi a crepatu unu bou d'in

crepature alle pamentului; prov, a se

baga in crepatura de serpe, (vedi a se
d'in crepatura.
* CREPIDA, s. f., crepida (xpvink);
solia sau calciamentu ce consiste numai
in caputa si chiaru numai in talpa, sandaliu.

CREPIDATU,-a, adj., crepidatus; incalciatu ca crepide.

* CREPIDINE, s. f., crepldo, (zpvin(c;
vedi si crepida); partea cea mai de diosu

a unui ce, fundamentu, base pre care

sta unu ce : crepidinea columnei, monmargine radicata care inchide
telui;
ceva, cadru cerculariu proeminente.
CREPITACILLII, s. ni., pl.-e, crepttacillum; deminutivu d'in crepitaclu.
* CREPITACLU si crepitaculu, s. M.,

crepitacnium, (it. crepitacolo; d'in crepitu de la crepare); instrumentu de crepatu in insemnarea de sub 3. a verbului
crepare, cuatu e cellu ou care custodii

www.dacoromanica.ro

966

CRE.

ORE.

de noptea dau semnu, cellu cu care se

joca copillii, cellu de care se face usu
in orchestre, etc.

* CREPITANTE, part. adj., crepitans, (it. crepitante); care crepita : Jrepitantile arme.
CREPITARE, v., crepitare; d'in crepitu, ca intensivu d'in crepare in insemnarea acestui coventu de sub 3. a crepez
Cu potere : portile deschise cu violentia
crepita infricosiatu; audimu crepitandu
spatele luptaciloru; crepitd spizzarea sub

inse se chiama asU lumin'a ce se vede

dupo appusulu sorelui, tnurgulu serei;
prin metafora, intunerecu.
* CRESCENTE, part. adj., crescens,
(it. crescente); care cresce : lun'a crescente, in oppositione cu : lun' a decrescente; apele crescenti; progressioni crescenti.

CRESCENTIA, s. f., crescentia, (crescenza); statu sau actione de crescente :

crescenti' a apeloru, lunei; si ceva crescutu sau adaussu undeva, si in speciale,
carnositate.

lovitur'a batiului; crepita und'a lune-

1 CRESCERE, crescui, crescutu si cretu,

candu pre petricelle; copillii crepita cu

v., crescere, (ital. crescere, isp. si port.

crecer, fr. croitre, din acea-asi radecina

crepite dele.
CREPITATIONE , s. f., crepitatio,

(it. crepitazione); actione de crepitare:

cu creare); 1. intr., a) a essi d'in nefientia

la fientia, a se nasce, a se face, a provenf,

si de ad, a fi, a se afl , vorbindu mai

CREPITII, s. m., p1.-e, crepitus; ac-. vertosu de plante : plantele ere. scu d'in
tione si mai vertosu effectu sau modu sementiele arruncate in pamentu; fungii
de crepare in insemnarea speciale de crescu in locuri stercorose; in Arabfa
sub 3. : crepitulu cardiniloru, portiloru, crescu formosi calli; in zon'a caldurosa
armeloru, aripeloru passeriloru in sboru; crescu animalile si plantele celle mai
crepitulu arboriloru ce se frangu, allu veninose; incepe a cresce barb'a , mi a
lemneloru ce se crepa, allu palmeloru cadutu perulu si nu mi m" cresce; la calli
d'in cari bate cineva, allu ghiaciei ce se nu crescu corne ; c.- 6 cu denti pruncului
rupe, allu grandinei ce cade.
in primulu annu allu etatei ; b) dupo
* CREPRU,-a, adj., creper; intune- nascere sau facere, a se mari, a se desricatu, si de acf, indoiosu, incertu, (vedi volta, a se face mare sau mai mare : cc) in
si crepusculu).
intellessu materiale, ct) proprie si spe* CREPULE,-a, adj., erepulus; care ciale, vorbindu de fientie organice, plante
crepa in insemnarea speciale a lui cre- sau animali : erb' a cresce mare, nu cresce
pare de sub 3. : crepulele uncle.
mare; copilliinostri paru co nu mai crescu;
* CREPUNDIA, s. f., crepundia; ceva multu a crescutu fet'a intr'unu annu: a
ce crepa in insemnarea lui crepare de cresce in petiore, in capu, in laturi, in
sub 3., si in specidle, jocurella copilla- lungu, etc. :pote cresce cineva in laturi,
resca, care la vechii Romani serviea in- fora se cresca in lungu; considerati eau
tre altele ca semnu la -copillii espusi, si de forznosi crescu crinii; in acea cetate
de acf : crepundia = semnu pusu unui ne anzu nascutu, in acea-a anau si crecopilla espusu, ca se pota fi connoscutu scutu;se cresci mare! urare ce se face
intrIna di.
copilliloru candu se arretta boni si poCREPUSCU,-a, adj., vedi crepru.
liti; si despre parti alle fieutieloru orgaCREPUSCIMARE si
nice : crescu rdnzurele , truzzchiulu, foCREPITSCUL A.RIU ,-a, adj., c rep u- rge, fructele unei plante; cresce ficatulu,
sculascens, (it. creposcolare); relativu perulu, capulu unufomu; cresce carneat
la crepusculu : lumina crepusculare.
de unde proverb. nu mai cresce carne
CREPIISCLII si crepnsculu, s. m., pre ellu, de reu ce e sau de animosu ce e;
p1.-e, crepusculuni, (d'in crepuscu); lu- crescu urechiele cuiva=devine stultu,etc;
mina ce se vede dupo appusulu si inainte P) vorbindu si de alte lucruri, cumu decrepitationea flammei, sarei pusa in focu.

de resaritulu sorelui, ema si tempulu

spre ape; fluviulu cresce, riurile de plouia

in care appare acea lumina : crepusclulu

serei, crepusclulu dentanetiei; in speciale

multa crescu si redunda; despre luna

lun' a cresce aprope 15 dille, apoidecresce;

www.dacoromanica.ro

ORE.

CRE

despre diverse alte lucruri :panea cresce

rin fermentare sau prin cocere ; coe'a

nu e bene crescuta; si mai vertosu despre

numere si alte cantitati numerulu

juratiloru cresce; procentele crescu con-

tinua si appesa pre debitori; de m:

7) prin metafore, despre avere , potere,
influentia, despre fac u/ta tile o mu lui, etc.,

prin economa starea nostra cresce si

infloresce; poterea tribuniloru crescusse
forte; licenti'a si desordinea crescu neincauta; pretiulu, valorea (ucruriloru inco
cresce; prin concordia si unu statu mica

cresce; urta, men'a, furi'a crescu, precurnu cresce si coragiulu, mentea, intelleptionea: si copillidu crescea ca corpulu
si ea mente; "(Mine a cuiva cresce de buc-

eara, de una legitima mandria, etc. ;

2. trans., a face se cresca : a) in genere :
se crescemu numerulu cu cinci: in gradina, gradinariulu cresce pomi, flori allesse si alte lucran; b) in speciale : a) a
da lapte, a nutr ca mamma fetulu ouea
cresce doi mnelli; p) a tin, nutrl si ca-

stiga ca parente : a cresce unu filiu de

suffletu; neavendu copillii sei , adopta si
cresce copillii altoru-a; si pentru bestie
a cresce calli, boj, cani de venatu, etc.;

in cari espressioni intra peno la unu

punta si nuantia de la urmatoriulu : y) a
desvolta suffietulu, ca si corpulu, a educa,

a forma bene : a cresce bene copilii sei:

copilla reu crescutu; creseuti in mollitione si corruptione.
2 CRESCERE , s. f., crescentia, inrem mitum, edu calo; actione de erescere,

967

transitivu allu verbului crescere: plant ele

crescutorie in ace-dr. regione; b) in intellessulu trausitivu allu verbului crescere:
crescutoriu de plante essotice, de copilli

orfani; crescutoriulu unui copilla nu e

totu de un'a nascutoriulu copillului; invetiatorii sunt crescutorii nationei.
CRESCUTIT, - a, d'in crescere, (compara it. crescluto) : 1. part., crescutu,-a
a) passivu: junibene crescuti de parentii

si invetiatorii lora ; b) intrans., erbele

crescute pre campa; 2. supinu : medie de
crescutu copillii; si cu intellessu pasivu
plante delicate si grelle de crescutu.
CRESCHTURA , 1: f., resultatu allu
actionei de crescere, si in speciale, escrescentia, protuberantia, buba, cucuiu, etc.

la animali si la plante.
CRESTA, s. f., crista, pinna, (it. isp.
prov. alb. cresta, fr. crke; din acea-asi_
radecina cu crescere); parte superior a
unui ce, si in speciale : 1. escresceutia
de carne sau cucuiu de penne la certe
animali : crest'a gainei, cocosiului, corcanului; 2. motiu de penne, sau de metallu sau de alta materia pre crescitulu
unui coperimeutu de capu : crest'a de
penne ce fluttura pre cassidea eroului ;
3. culme a unui muru sau altei constructione : crest'a murului; si in speciale,

pinna , crestatura in assemine culme,

(vedi si crestare) : culmea murului erd
cu creste; 4. crest'a cocosiului : a) cu insemnarea de la 1., claro si : b) ca .nume
applecatu la doue specie de plante : tx)cri-

sta galli sau rinanthus, leonurus, cardiaca Ni Linneu.

CRESTALLII, vedi cristallu.
lun'a in crescerea si decrescerea
seu ; crescerea apeloru fu rapida si fuCRESTARE,-ediu, v., crista munire,
riosa; crescerea unui copilla costa multa; pinnis muuire; plagis deformare, mutiorna fora crescere, orna ca crescere ,
lare; incidere, excidere (d'in cresta); a
face cresta : 1. a mun mi cresta : a crebona crescere.
CRESCITU si crescetu, s. m., pl.-e, sta, murulu ; passeri crest ate ; casside
vertex, cacumen, apex, fastigium (d'in crestata; 2. a face una taliatura mica, a
crescere; compara si it. cresclta; vedi si insemna taliandu, (vedi si crestatura)
cresta); partea cea mai de susu a unui a cresta lemnulu; a crestd una buba, ca
ce inaltu : crescitulu capului, montelui, se curra puroiulu d'in ea; a cresta unearborelui, columnei, pyramidei, etc. si chicle canelui, callului; a cresta nasulu,
metaforice: in crescitulupoterei,marirei. urechi'a cuiva: a se cresta la degitu, la
CRESCUTOR11:1,- toria, adj. s., ores- petioru, la budia; inse si cu intellessu
cens; altor, educator; cultor; d'in eres- mai energicu de : a taba., a deforma mai
cutu , care cresce : a) in intellessulu in- vertosu faci'a prin taliature: vechiiDom-

cumu si resultatu allu acestei actione

www.dacoromanica.ro

968

-CRE.

CRE

nii crestau prerival.i si conipetitoriiloru

la tronu.

1 CRESTA.RIU sau crestaru, vedi

stinesca; limba crestinesca, inteilessa de

toti, (vedi si crestinu).
CRESTINISMU, s. m., doctrina crestina, (vedi si christianismu).
CRESTIN1TATE, s. f., 1. calitate de
crestinu crestinitatea acestni omu, acestei massima este forte indoiosa ; 2. collectivu, toti crestinii, baseric'a sau com-

cristallu.
2 CRESTARIU,-a, s. m., (d'in cresta),
ceva crestatu, si in speciale, lemnu crestatu, lemnu pre care s insomna numere
prin crestature sau care serve ea semnu
de reconnoscere, cedula, etc. (vedi si munionea crestina tota crestinitatea se
erestatura).
scolla asupr'a paganiloru ; crestinitatea
CRESTATELLA, s. f., proprie, demi- ammenitiata de poterea si armele manutivu d'in cresta, applecatu inse in spe- chomedane.
ciale ca nume allu unei planta, preuanCRESTINU,-a, adj. s., christianus,
thes inuralis lui Linneu (compara si fr. (compara si it. cristiano, franc. cretien;
d'in Crestu, form'a antica si popularia
crtelle=cynosurns cristatns).
CRESTATORIU,-toria, adj. s., care a numelui Mantuitorului, de care vedi
crestedia, (vedi crestare) : instrumentu Christu; co form'a Crestu, d'in care crestinu si derivatele , e forte antica, se
crestatoriu de bube.
CRESTATU ,-a,adj.part.d'in crestare. vede d'in Tertullianu, care imputa paCRESTATURA, s. f., ineisio inci- ganiloru, co nu connoscu bene neci nosura; action() de crestare, dro mai ver- mele crestinilorts, de Jre ce i numescu
tosu resultatu allu acestei actione : ore- crestiani, ca si er:mu acestu nume ar
statur'a lemnului, nasului, urechiei; cre- vent d'in xpyr* de la xpisaOca=cs se
statur'a sagettei care se imbucca in cord'a folosi, si nu d'in xptar6c de la xpEetv=
arcului; crestaturele ascutitului spatei se ungere); 1. consideratu ca substantivu,

vedu inco pre frontea tea; fa una crestatura in scortra arborelui si introdit
in ea altuiulu;c21 crestature pre unu lemnu
insemna terraniinumere : form' a differita

a crestaturei arreta unitati, dieci, etc.

CRESTATURELLA, s. f., deminutivu

d'in crestatura.
CREESTICII si crestitia, s. f., eristula; deminutivu d'in cresta.
CRESTINARE, v., a face crestinu :
1. a converte la crestinismu , a face se
imbracie religionea crestina : inco de
pre tempulu Apostoliloru se crestinasse
multi d'intre tote poporele imperiului romanu; 2. in speciale, a introduce in turm'a

credentiosiloru prin battezu, a battezci

a crestinci copillulu, ca se nu mora necrestinatu; '3. a cresee si forma crestinu,
a l'adapa cu doctrin'a crestina si a l'es-

sercit si confirma in practic'a virtutilora

CRES TINESCE,adv.,d'in crestinescu:
a se port , a vizie si mor crestinesce.

CRESTINESCU,-a, adj., relativu la

crestinu : ce se tine strinsu de unu erestinu : fapte crestinesci, pietate crestinesca,
crestirtesci; doctrina cr e-

crestinu : a) care se tine de legea lui

Crestu=Christu : primii crestini ; legea
crestinului este evangeliulu ; addevera-

lulu crestinu nu numai scie legea lui

Christu si crede in ea, ci si lucra conformu acestei lege; oppusu mai vertosu
la paganu : Domnedieu dede "crestinului
victoria assupr' a paganului ; oppusu si
la barbaru :beklu de crestini, nu de barbari: a face crestinu : a) a convert de la
alta religione la cea crestina ; f3) a bat-

tezi ccr se faca pre filiulu seu erestinu; bonu crestinu, care si crede firmu

in legea crestina si lucredia conf3rmu

cu acesta lege : clco am traitu ca peccatosu, vreu se moru crestinu, si bouts crestinu; b) in genere bonu, cumu se covine

si se cade se fia : lucru crestinescu, lucru bonu, vorbire de crestinu , clara si

intellessa ; c) cre,qinu=omu in genere

omu fora neci una titlu speciale doi

crestini si trei bojar; 2. ca adiectivu ,
religione crestina, cultu crestinu, virtuti
crestine , auctori crestini, morale crestina, addeverulu crestinu, scientia si filosofa crestina, arte crestina, baserica

crestina , anticitati crestine, potentati

www.dacoromanica.ro

CRE

CRT.

969

crestini, terre crestine; in acellu-asi intellessu si form'a crestinescu : baserica

crestinesca, inse : a) crestinescu se applica si in insemnarea generale de bonu :
lege crestinesca=lege bona, umana, derepta , plena de ecitate, covenita loculur
si personeloru, etc., pre candu legea cre-

tiu=omu Cu perul,s cretiu, si ca subst.

unu formasu cretiu; pelle cretia, pannz:ra cretia, frundie cretie; 2. subst. m.
reale , cretiu, pl. creti, ceva cretiu : Cu

sena=religionealui Christu, crestinis-

cretii animei=cretiturele animei.

mulu; la espressioni ca:limba crestinesca

creti de pers pre temple; creti de metasse

pre nzarginile maniceloru; cretiiblasta-

riloru de vitia de viia; si metaforice:

CRIBELLARE, V., cribellare; a trece

=limba intellessa de toti, etc., nu s'ar prin cribellu.

pote substitu ca ecivalente : limba creCRIBELLII, s. m., pl.-e, cribellum;
stina ; asid, si : mancare crestinesca, lucru crestinescu, portare crestinesca, vinu
crestinescu, etc.
CRESTISIORA si
CRESTITIA, s. f., vedi cresticia.
CRESTOSII,-a, adj., (it. crestoso); cu
crsta mare sau cu creste multe : crestostdu muru, crestos'a serra.
CRETA, s. f., (pre a locurea : evita si

deminutivu d'in cribru, acellu-asi cu popul. ciurellu.

CRIBRARE, v., cribrare ; acellu-asi
cu populariulu ciurare sau ciuruire.

CRIBRARIII,-a, adj. s., cribrarius;

relativa la cribru; S. DI., cribrariu=care
face cribre, acellu-asi cu popul. ciurariu.
CRIBRATIONE, s. f., cribratio, (it.
cribrazione); actione de cribrare, vorcrida), ceta, (it. creta, isp. port. prov.. bindu in speciale de cernerea sau secregreda, fr. eral()); proprie, pamentu de tionea certoru fluide d'in corpulu aniCreta, insula in marea Mediterranea, si maliloru.
de ad, veri-ce pamentu assemine : o nu
CRIBRU, s. m., p1.-e, cribrum; acelav creta de scrissu pre tabla negra.
lu-asi cu populariulu CittrU.
CRETACEU si cretaftu,.a, adj., cre* CRICOIDE, adj. s., (it. cricoTde; d'in
tueeus, (it. cretaceo); de natur'a eretei, xpExoc=--cercellu, anellu, si EISog=forcompusu d'in creta in parte sau in totu : ma); cu forma de anellu; de ad s. f. crimontii cretacii; assemine in ceva Cu cre- coidea z.-- cartilagine d'in larynge, care
ca unu anellu, incongiura tota laryngea.
ta : colore cretacia.
CRETOSII,-a, adj., cretosus, (it. ereCRICOIDEU si cricoidiu,-a, adj., (it.
tose); plena de creta, de calitatea cre- cricoideo); relativu la cricoide : cartitei; locu cretosu, strate cretose.
laginea cricoiclia.
CRETIRE,-eseu, 7., a face cretiu; vedi
CRIDA, s. f., vedi creta.
CRIERII, vedi creieru.
compusulu : in-cretire.
CRETISIORI1,-a, adj. s., deminutivu
CRIME, pl., crimene sau -erimine, (it.
d'in cretiu : cretisiorii peri ai copillului; crime, fr. crime; grec. 7.:-'1.1.a d'in xpEvatv
casi cellu romanicu d'in cernere in intelsi ca subst. unu cretisioru de peru.
CRETITURA, s. f., ruga, sinus; re- lessu de judicare, decisione judecatoresultatu allu actionei dia cretire; cretitu- sca; vedi cernere); 1. in intellessu orirele de pre frontea betranului ; cretitu- ginaria, judecata, decisione judiciaria,
rele rochiei, branului, bettei, cordellei ; sententia, si de aci, ce se suppune judevestimentulu sta intersu pre corpu si nu ciului sau sententiei judeciului : a) in
face cretiture, (vedi si cretiu).
sensu subiectivu, inculpare, imputare,
CRETIII,-a, adj. s., crispas, rugosas, accuc:re, mai vertosu imputatione sau
rugatus; cincinnus (d'in acea-asi fontana accusatione nefundata, nederepta : cricu crispu, cresta, etc., si a nume d'in me falsa, coventu plenu de crimene in
cretu- de la crescere); 1. adj., care d'in contea guberniului; d'in devotamentulu
natura sau prin arte e strinsu in cercelli me< pentru voi vreti se mi, faceti una
sau cincinni sau care formedia cretiture: crime? in acestu intellessu mai desu
peri creti, flore cretics; copillu cu perula occurru formele : crinsinatione sau incretiu; Arabzi au perulu cretiu; onzu cre- criminatione; N in sensu obiectivu, o-

www.dacoromanica.ro

970

CRI.

CRI.

biectu de imputatione, de accusatione;

si de aol : 2. in sensu ca totulu obiec-

a mun. cu crine : in primavera arborii

se crinescu cu formosa coma de frond ; mai vertosuin forma participiale,

tivu, culpa imputata sau accusata, si

mai vertosu culpa grea, cumu e ommorulu, furtulu, adulteriulu, etc. : omu contanzinatu cu tote crimenele;crimenele se
punescu Cu celle mai grelle pene; curatu
nu numai de crime, ci si de suspicione;
pote fi crime mai mare de ceitu parricidiulu? infanticidiulu e nu numai atroce
crime, ci si peccatu infeuratoriu.
CRIMINA_LE, adj., (it. criminale, fr.
criminel); relativu la crime in intellessulu de sub 2.: dereptu crinsinale, fapte
criminali, accusatione criminale, onteni
criminali.
CRIMINALITATE, s. f., (it. criminalita); calitate de criminale.
CRIMINARE, v., criminar; a incrimina; vedi incriminare.
CRIMINATIONE, s. f., criminatio;
actione de criminare, (vedi si inclinanatione).
CRIMINOSU,-a, adj. s., criminosas;
plenu de elimine.

* CRINALE, adj. s., crinalis-e, (it.

crinale); relativu la crine : peptine crinale, cordelle crinali, ace crinali ; de
ad s. f. , reale , crinale-a : a) ornamentu de crine, si in speciale, acu sau
peptene -de auru; b) lini'Xcea mai malta
a unei inaltime : crinalea montelui, collinei.

ORINE, s., coas, (it. crine, fr. crin;

d'in acea-asi radecina cu crescere, crescitu, cresta, cretiu, etc.); peru lungu,
ca escrescentia a corpului, cumu e pe-

crinitzzra = munitu cu peru, cu pera

lungu : crinitulu Apolline; crinite cassidi; crinit'a stella=cometu.
CRTNITIT,-a, part. adj., vedi crinte.
CRINISIORU, s. m.,

deminutivu

d'in crinu.
orinan], lilium,
CRINU, s. m.,
(tphoov); planta cu flore formosa : crinii

albi sunt symbolulu formosetiei casta;

albu ca crinulu; pre faci'a verginei crinii se 2narita cu rosele.
CRIPTA, criptogctmia, etc., vedi cryp-

ta, etc.
CRISE, s. f., crisis, (xpEcag d'in xp.vetv=cernere); 1. ca mai desu, ca termiau medicale, allegerea luptei intre poterea sanitatei si a morbului, pomentu
decisivu in care se allege crco unu
morbu gren pleca spre bene sau in mai
reu : morbulu face crise; acumu morbosulu e in crise; de aci : 2. prin metafora,
momentu periwlosu si decisiva de scam-

bar% a unul ce, si de ad, periculu de

scambare tare ammenitiatoriu : crise
ministeriale, crise monetaria=periculu
de lipse de moneta, strimtorare finantiaria, asid. si : crisi commerciali, etc.

* CRISPARE, v., crispare; a face

crispu : a crisp perii; und'a se crispa
de sufflarea ventului; mi se crispa pellea, perii in capu de frica; a face se tremure, si iutr. a tremurd: frundiele crispa
sub borea ventului, borea ventului crispa

frundiele. (Probabilimente va trece in

rulu de la com'a sau cod'a callului si

altoru animali; se applica si la perulu
de capu allu omului; in tote aceste in-

crespare dupo analogi'a lui crestare).

semnari si cu intellessulu collectivu de

toti perii; de unde prin metafore si : crinele unui conzetu , unui arbore , unui
monte, etc., si de ad, crine=cresta, crescitu, etc.
CRINIGERU,-a, adj., criniger, (d'in
crine si gerere); care porta crine, care
are peru longu: criniger' a coda a armessariului; orinigerulu Apolline.
CRININU,-a, adj., crininus, (tpivtvoq.); de crinu : unsore crinina.
CRINIRE,-escu, y.,crinire,(d'in orine);

sta, etc.; vedi cretiu); cretiu : vitione de

peru crispu; pelle crispa; prin metafore :
a) despre stylu, prea artificiale, prea ornatu : b) inecale, cu asperitati pro den-

* CRISPU,-a, adj., crispas (d'in acea-asi fontana cu cretiu, crime, cre-

sulu, cut cute, cu cretiture: crisp ele

crisp'a scortia a arborelui; e) vibrante.

(Probabilimente va trece in crespu, ca
si crista in crsta).
CRISPULIT,-a, adj., crispalus; demicrispu.
nutivu
CRISTALLA.RIA, s. f. (it. cristalleria); maiestria de a fabrica sau vende o-

www.dacoromanica.ro

CRI.

CRI.

biecte de cristallu; multime de obiecte de

cristallu:officina de obiecte de cristallu.
CRISTALLINTJ,-a, adj., cristallinus,
xpooTecXXtveq ; (compara si it. crista-

lino); de cristallu, care senaina cu cri-

stullulu intr'una sau mai multe d'in

calitatile acestui-a : rupe cristallina;
ape cristalline, 'impede forte; asii si
ueru cristallinu, ceru cristallinu; corpu
cristallinu, forma cristallinct, regulate
ca unu cristallu; subst., a) masc. cristallinu : a) in intellessu de deminutivu
d'in cristallu, micu cristallu; p) specia
de cristallu: 7) corpusculu lenticulariu
intre corpulu vitreu si umorea aposa a
ochiului; b) f. cristallina, in acellu-asi
sensu cu cristallinu sub 7.
CRISTALLISARE, v., (it. cristalliz

zare, fr. cristalliser); a face cristallu,

a reduce in cristallu; a congeld in forma
de cristallu.
CRISTALLISATIONE, s. f., (it. cri-

971

transparente ce se face d'in since fusa

cu alcali, vitru forte pum u si pellucidu,
d'in care se facu pocarie si alfe vase : cupe

de cristallu, a bee d'in cristallu; tornati

vinu si impleti cristallele, cupele; carafe
de cristallu; cristallele ferestreloru si ab-

solut. cristallele; asia cristallu=speclu

de cristallu : in tote dillele siede mai
multe ore inaintea cristallului seu; cristallu de ochianu, de telescopiu; prin
metafore: ceru de cristallu, forte seninu
si limpedu; licidulu cristallu=apa forte
limpeda : cristallulu limpedeloru fonlane; cristallulu fiuviiloru: a) ap'a limp eda, dro si : f3) ghiaci'a, ap'a inghiaciata;

b) in intellessu fusicu si mineralogicu,

cristallu = corpu minerile d'in natura
revestitu cu forme polyedrice regulari
cristallele se classifica dupo assile loru
geometrice si optice; dupo assile optice,
de essemplu , sunt cristalle birefran-

genti la una asse si cristalle birefran;

stallizzazione, fr. cristallisation) ; actione si actu de cristallisare, cumu si

statu produssu prin acesta actione : cri-

genti la doue assi; cristalle positive, in

cari radi'a duplu refracta se appropia de
assa respectiva, in oppositione cu cri-

stallisationea licidului.
CRISTALLOGRAPHIA si cristallografia, s. f., (fr. cristallographie) it. cristallografla; d'in xpfxrraXXog=cristanu
si ypafpstv=descriere); parte a scientiei
naturale care tracta de cristalle.
CRISTALLOGRAPHICU,-a, adj., relativu la cristallographia sau la cristallographu.

stalle negative, in cari acea-asi radia

de ad a) crise departedia de asse;

CRISTALLOGRA.PHIT si crist allo-

grafu, s. m., (fr. cristallographe, ital.

cristallografo); care e versatu in cristallographia sau care se occupa cu acesta
parte a scientiei.
CRISTALLO1DE, adj. s., (it. cristalloide; d'in xp(maXXoq=cristallu, si elSo

= forma) ; care semina in forma cu

cristallulu; de ad i s. f., cristalloide-a
a) membrana co involve cristallinulu ochiului; b) specia de planta, mesembryRuthenium oristallinum lui Linneu.
CRISTALLU (dupo localitati si : erecrestariu, clestariu, etc.), s:m.p1.-e,
cristallum, (xp6cmccXXoq, it. eristallo, fr.

cristal); 1. proprie, ghiacia, apa solidificata; de ad : 2. prin metafore in insemnarile ordinarie de : a) materia clara si

stallu naturale sau minerale si absolut.

cristallu=specia de petra fossile, pellucida, alba, assemine adamantelui; se dice
de commune si cristallu de monte; p) cri-

stallu de warmore sau marnaorin=corniola alba.

* CRITERIU, s. m., (criterium=xpcrilptoy=nzediu de judicare si decidere de
la xp(vetv = cernere; it. criterio); norma
dupo care se judica addeverulu lucruri-

loru : criteriulu addeverului; criteriu

universale=primu addeveru de la a cui
evidentia spendura valorea veri-carei con-

noscentia; inse : criteriulw addeverului

nu e si criteriulu certituchnei; auctoritatea genului omenescu nu e criteriu de
certitudine; certitudinea despre essistentea nostra e criteriu de essistentea altoru-a; criteriu de marimea si figur'acorpuriloru; criterie politice, economice; a
adoptd unu criteriu, a l'applicd.
CPTTICA., s. f., vedi criticu.
*CRITICABILE, adj., (it. criticabile);
care se pote criticare: critic'a si ea e forte
criticabile; fapte criticabili.

www.dacoromanica.ro

972

CRI

CRO.

CRITICARE, v., (ital. criticare, fr.

critique* a face critica, mai vertosu
cu intellessulu speciale de a arret defectele : a critica doctrinele, principiele,
una opinione, unu scr49tu, unu opu de
arte, unu versu, una iocutione; a critica
critic' a cuiva; a criticci pre auctoriu, pre
poetu, pre istoricu; candu e vorba de oral]

si faptele lui sociali si morali, criticare are adesea sensu mai grave de chtu
cellu care se applica in lucrurile de, scien-

tia si de arte, implicandu defaime passionate : a criticd cu ura, a criticci tote

criticare differe dro de
si pre toti;
censurare.

* CRITICASTRIT, s. M. (ital. criticastro) ; reu criticu , in intellessu litterariu allu coventului criticu.
* CRITICATORIU,-toria, adj. s., (it.

criticatore) ; care critica, luatu ea intellessu reu : diaristi criticatori, fora se

fia critici ; criticatoriu allu totoru-a, omeni si lucruri.
* CRITICATIONE, s. f., (it. criticszione); actione de criticare; mai desu inse

luata cu acestu sensu e form'a critica.

* CRITICISMII, s.m., (it. criticismo);

in sensu filosoficu, ca oppositu la dogmatismu, doctrina ce adopta ca senguru

principiu critic'a , respingundu sensulu
commune, traditionea si auctoritatea, si
in speciale, systema filosofica a lui, Kant :

criticismulu germanu.
CRITICII,- a, adj. s., orifices, (it. critico-a, fr. critique; d'in grec. xpitos6cde la %pEvetv = cerner.e in intellessu de
discernere si decernere); care cerne, cercetedia, allege, judica, etc. : 1. ca adiectivu : a) in intellessu medicale (vedi si
crise), care annuntia sau adduce crise :

di critica, in care urmedia crise si se

pote allege si judica de essitulu morbului; asia si : criticu accessu allu morbului,
care decide de insanitosiare sau de morte;

de ad, criticu=care adduce sau are se

addaca mare scambare in bene sau in
reu, si de ad, periculosu, plena de temen i si de ansietati : etate critica, tempuri critice, semne si symptomate critice;

annu criticu=annu climatericu, dro si:

annu de sterilitate sau de alte calamitati, asiA in c'atu nu se pote judid cum

va essf; conditione critica; positione critica, etc.; b) care dzscerne, allege si jadice addeverulu , sau adjuta a judici
benele, forrnosulu, valorea in genere a

fapteloru si lucruriloru, si in speciale

a fapteloru si opereloru sau productioniloru mentei sau intellegentiei : arte
critica, scientia critica; methodu criticu;
filosofia critica, note critice, observatione
critica, arbiculu criticupentruunu diariu;
ochiu criticu , sagacitate critica;
si
in sensu reu , criticu = care condemna,

defaima : mana critica ; omeni critici

ai totoru-a; n'audide la densulu de ctitu
vorbe critice pentru tote si pentru toti,
(vedi mai diosu, s. f., critica); 2. ca substantivu , a) ni. personale, criticu, cellu

ce cauta se discerna si se judece addeverulu evenimenteloru, mai allessu

bonele si rellele,addeveralu sau errorile

opereloru de geniu, si in parte, operalora artistice : criticu impartiale , justu, luminatu, severu, indulgente, aspru,

partiale , passionatu, etc. ; si cu intellessu reu, criticu= cellu ce cu asprime

judica si condemna omenii si faptele
loru ; h) f. reale , critica, facultate, arte
saa scientia de a judici lucrurile, evenimentele si mai vertosu operele de geniu

sub puntele de vedere alle addeverului, benelui, formosului, etc. : critic' a evenimenteloru , documenteloru, marturieloru de totu genulu; critica filosofica, filologica , litteraria, istorica, "hiblica ; prin-

cipie de critica; istoriculu fora critica

nu vale nemica; scriptoriu fora critica; cu nuantia particularia de condenina-

re, asia co eritica=judicata condemna-

toria : nu espune lucrarea tea criticei

omeniloru; toti se prepara a face critic' a
cartei; si de ad, critica -z.-- defaimare ,
disprobare aspra si plena de animositate
a omeniloru si fapteloru lora morali : se
aibi yonscienti 'a impacata, si atunci pucinu se ti pese de criticele omeniloru; a se

face de critic'a lumei ; in fine critica=

scriptu sau discursu, in care se judica
una opera, unu omu sau fapta a omului.
CROCANIRE si croncanire,-escu, v.,
crocire, crocitare; despre vocea crocanului : crocanii crocanescu.
CROCANU (dupo localitati si : cron-

www.dacoromanica.ro

CItO.

CRO.

canu, corcanu, curcanu, coroncanu), s.

m., corvus major, vallarlas, meleagris,
gallus indicus; 1. passere rapace, corbu
mai mare, vulturiu; de unde prin naetafore : a) terminu applecatu la Tigani cu
mai mare despretiu decatu se espreme
prin formele : ciora si cioroniu , applecate in acellu-asi sensu; b) mare rapito-

riu, mancatoriu d'in spinarea altui-a ;

2. passere de curte, pentru care femen.
corca sau curca pre a locurea, ro pre
alta locuri formele corcodana, coreodina, (d'in acea-asi origine cu cor-ace,

973

tisarea de buccate, ci si la affumare cu

bona odore a caseloru si mai vertosu a
teatreloru si altoru locuri de spectaclu;
prin metafora, crocu=colore de crocu;
in chymia, croculu lui _Marte =peroxydu de ferru, candu esse cu colore de
crocu; de aci, crocu de ferru=rugine.
*CROCUTA, s. f., crocota si eremita
(xpoxunck, subintell. xtvbv=tunica); vestimentu de lussu de colorea crocului.
* CROCUTARIII, adj. s., crocotarius;
relativu la crocota; s. m. caro face crocute.

cor-bu, ciora, crocar e sau crocire , etc .) M.

* CROCUTULA si crocotula, s. f., oro-

CROCARE, v., vedi crocire si (,ro' cotula; deminutivu d'in crocuta.

citare.
* CROCEU,-a, adj., vedi crociu.
CROCIRE,-escu, v., crocire, (affinu cu

grec. xpgetv); se dice de vocea corbiloru , cioreloru , vulturiloru , corcaniloru, etc. : corbii crocescu.
CROCITARE, v., crocitare; d'in cro-

citu de la crocire, are form'a si intellessulu de intensivu, a croa tare, a croa meren cu intensitate : corcanii crocita;
ce totu crocita ciorele acestea?
CROCIII,-a,eroceus; de eroeu, ca croculu in colore : odore crocia; vestimente
crocie.

CROCODELLTJ, s. m., vedi coreodellu.

CROCODILIJ, s. m., crocodilus,

(xpoz6aEtXoc d'inxp6xoq=_-crocu si Set-

X6q=fricosu, pentru co acea bestia ar fi

avendu frica de odorea sau colorea crocului) ; reptile care semina tare'cu serpillele si care viue mai vertosu in apele
fiuviului
*CROCOMAGMA, s. f., erocomagma
fxpoxditcmi.a); residuulu lemnosu ce remane d'in crocu, dupo ce se estrage d'in
ellu oliulu.
CROCOTA, s. f., vedi crocuta.
* CROC1J, s. m., orocus, (xp6m4, it.

croco); genu de plante d'in famili'a iridacieloru, triandria monogynia lui Linneu, d'in caro speci'a cea mai connoscuta

e croculu sativu = crocus sativus lui

Linneu, specia connobeuta poporului pre

a locurea sub numele de safranu sau

siafranu, siofranu :la antici crormln serviea nu nu2nai in medicina si la aroma-

CROIRE,-escu, v., ad formulam excindere ; scindere , secare ; delineare,

creare; excogitare, mentiri; I. a tai
dupo formule pandia sau alte materia
pentru facerea unui vestimentu : a crol
una camesia ; nu scii crol rochie ; 2. a
taii, a rupe : a si cro reu rociti'a in mai
multe locuri; si mai vertosu metaforice:
a crol pre cineva=a crol spinarea, faci' a
cuiva, a lu lovi reu; a crol una calle, a
rupe sau face d'in nou acea calle, si in
sensu ideale : a crol callea la derepr a,
la stang'a, a appucd callea, si cu
de calle : a crol la derept'a, a crol de a
(ug'a; 3. a trage primele liniamente alle
unei constructione : a crol case mari: si
metaforice : a crol unu planu de specula ;
mai vertosu, a imagind, a faca fictioni :
a crol mentioni saula mentioni, (compara

a taici paiavre sau la palavre).

CROITORESSA, croitoria, vedi croitoriu.
CROITORIU, - toria, adj. s., caro essercita maiestrfa de a croire si cose vestimente; de m : a) croitoria, s. f., maiestria a croitoriului; officina de croitoriu;
b) croitoressa, s. f., femina a croitoriului
sau femina sengura croitoria.
CROITURA., s. f., resultatu aun actiouei de croire, modu de croire.
CRONICA, cronicctriu, etc., vedi chronica, chronicariu, etc.
* CROTALIII, s. m., pl.-e, crotalium
(xpoTeatov, vedi crotalu, d'in care erotaspecia de cercellu de urechia, care
crepita.
CROTALU, s. m., pl.-e si-i, crotalump
si

www.dacoromanica.ro

974

CR13.

CRIT.

(it. crotaio, grec. xp6raXov d'in %Oro;

= crepitu, sonitu); 1. cu p1.-e, crotale,

instrumenta de sonatu, compusu d'in

doue table de ferru sau si de lemnu, asid,

numitele castaniete = fr. castagnettes;

2. cu
crotali, serpe sonatoriu.
CROTONATU, s. m., vedi crotonicu.
CROTONE, s. f., (it. crotone, fr. cro-

ton); genu de plante din famili'a euphorbiacieloru, monecia monadelphia lui

Linneu, coprendendu unu mare numeru
de specie, originarie d'intre tropice, cari

au virtuti medicali insemnate.

CRO TONTO U,-a, adj. (fr. c ro to u que);

de crotone; de ac si s. m. crotonatu, sare

care are de base crotonina.

CROTONINA, s. f., vedi crotoninu.
CROTONDTU, - a, adj., de crotone;
s. f. crotonina, alcaloide estrassa d'in
una specia de crotone, (compara franc.
crotonine).
CRUCE, s. f., crux-cruce, (it. croce,

isp. port. cruz, prov. crotz, fr. croix,

alb. kriuki; de acI si : angl. cross, germ.
kreuz, vechiu si. kriz, serb. kriz', russ.
sau krju, magiar. kereszt); 1. instrumenta de suppliciu fornaat u d'in dou e

lemne , d'in cari unulu dereptu si eellu

altu tranversale, suppliciu contumeliosu,

la care erau condemnati mai vertosu

servii: a pune pre cruce, a fige pre cruce;

de aol prin metafore : a) martyriu, tortura infricosiata, perdiare, etc.: sunt la

cruce, sunt perdutu; a torturd cu tote

CRUCEFIGERE, crucefissu; ve di crucifigere, crucifissu.

CRUCERIIT, s. m., vedi cruciariu.
CRUCIABILE , adj. , cruciabilis;

pierna de cruciare in intellessu de tormentare : morte cruciabile.

* CRUCIABILITATE, s. f., cruciabiMas; calitate de cruciabile, cumu si ce

casiona cruciatu (=suppliciu, tortura).

CRITCIABUNDU,-a , adj., cruciabundus; camu in acellu-asi sensu cu cruciabile.
CRUCIALE, adj.; vedi cruciariu.
CRUCIAME, pl. cruciamene, era-

ciamen si
* CRUCIAMENTU, p1.-e, cruciamen-

tum; d in cruciare in insernnare de suppliciu, tortura, amara dorere.

CRUCIARE, v., cruciare (d'in cruce);
1. a puna pre cruce, a spendurd sau piron pre cruce, a crucefige; de ad : 2. a
supplici, a tortur, a martyrisA, a torment6, infricosiatu : a) in intellessu materiale
crucici omenii cu barbare tormente, a crucid si uccicle cu barbara;

metaforice : a crucia terea cu focu si

ferru; b) in intellessu spirituale : ce te
crucii cu ahte si ctate cogite si sollicitudini ! 3. a insemn cu una cruce
da plecau se se lupte pentru santulu
mormentu se cruciau.
CRUCIARIU (pre a locurea pronun-

tiatu : cruciariu, crucieriu), adj. s.,

erucile; la cruce! = la spenduratore!

cruciarius, (compara si it. crociale, fr.

crucial); relativ la cruce: 1. adj., 9norte

b) cellu demnu de cruce, unu spenduratu,

unublastematu, unuomu de nemica, unu

cruciaria, de cruce sau pre cruce, si in genere, morte in torture, grea agona, etc.;

perdutu, etc.; 2. vorbiudu de justulu ustil6ru, de mantuitoriulu lumei aristu

passionea crucei; lu pussera,lu pironira

incisione cruciaria sau cruciale, in forma de cruce; calli cruciarie, cari se incrucisiedia ; 2. substantiva malo. cruciariu: a) personale, a) denanu de cruce
spenduratu , blastematu , unu perdutu ;
b) seinnatu cu una cruce ca semnu de
onore ; si in sp eciale, luptatoriu pentr u

pre cruce; st longa crucea lui Jesus

mamm'a lui si mai multe alte muieri;
crucea lui C7tristu, sanea cruce, lemnu
d'in sant'a cruce; victori'a crucei, cul-

tulu crucei: inaltiarea crucei = ditea

crucei, serbatorela 14 Septembre; crucea
e semnulu crestinetatei; crestinii si facu

cruce, se insemna cu sernnulu crucei;

&ro ei punu si caseloru cruce candu le
scotu la vendiare, de ad : apune cruce
cuiva sau la ceva; fraseologi'a crucei e
f6rte copi6sa la Ronaftni.

cruce, cruciatu, cruciferu, care facea

parte d'in ostile redicate in contr'a inimiciloru crucei; b) reale : a) moneta cu
una cruce pre densa, si in speciale, mo-

neta austriaca de arame ; (3) cruce de

calli, rescruce, loca unde se crucisiedia.
CRUCIATA, s f., vedi cruciatu.
CRUCIATORIU,-toria, adj. s., cru-

www.dacoromanica.ro

CRU.

CR13.

ciator Si craciatorius; care crucia sau

serve a cruciare in insemnarea de suppliciare : instrumente cruciatorie; cruciatori barbari ai bietiloru innocenti.
CRUCIATU , adj. part., crociatos :
suppliciatu , torturatu , tormeutatu
innocenti cruciati mai reu de catu lotrii
de calli; b) semnatu cu una cruce; si de
ad, subst., a) masc. personale, 202U cruciatur_--luptatoriu in espeditioni contra
inimicii crucei (compara si it. crociat9);
P) f. reale, cruciata (reu: cruciada), armata si espeditione de cruciati; si prin
estensione si metafora : a face una cru-

975

czte, inclinationile relle, a crucifige appetitele relle, a le infrena, a la domina, cu

barbatfa.
.
CRUCTFISSIONE, s. f., (it. crocifissione si cruciiissione); actione de crucifigere.

CRUCLFISSU, d'in crucifigere, (com-

para it. editaso si crucilisso); 1.part.

doilotricrucifissi cu Christu; 2.s. in., crucefissu : a)personale, crucifissu-lu= Christu crucifis su; b) reale, imagine a lui Christu crucifissu : unu crucifissu de eboriu.
CRUCIFORME si crucifornzu -a, adj.,
(it. crocito rme, fr. cruciforme; d'in cruce

cinta contra ideele noue de reforma, (com-

si forma); care are forma de cruce : t,

para si ital. c ro cinta sau cruciata, franc.

croisade); 2. supinu,cruciatum-ii : instru-

corolla cruciforme, (vedi si cruciferu).

mente de cruciatu criminalii ; 3. subst.

reale, crociatos-fis=tortura, suppliciu,
chinu infricosiatu : in cruciatulu agoniei de morte; a mor de enceidde barbare ordinate de tyrannu.
CRUCICIA., si crucitia, s. f., vedi
crucillicia.
CRUCIFERU, - a, adj., erucifer, (it.
crocifero , fr. crocifre ; d'in cruce si
ferere); care porta cruce : columna cru-

cifera, cu una cruce pre dens'a; cruciferulu Mantuitoriu allu lumei; plante
crucifere, cu petale dispuse in forma de
cruce; de ad subst. , a) m. personale ,

cruciferu, cruciatu, cellu semnatu Cu

una cruce, luptatoriu allu crucei lui
Christu contra inimicii acestei cruce ;
f. crucifera : a) constellatione d'in

CRUCIGERU,-a, adj., cruciger; (it.

crucigero, fr. crueigre); care porta
cruce; de ad, s. m., reale, unu crucigeru,
moneta cu -1- cruce pre dens'a, si in speciale, molleta austriaca de arame, (vedi

si cruciariu).
CRUCILLICIA si crucillitia, (pre a
locurea si : cruciullitia, s. f., deminu-

tivu d'in cruce : a portci la guttu una

crucillicia delemnu santu, (acesta forma
presuppune alta : crucilla, deminutivu
d'in cruce, d'in care apoi crucillicia,
de.
mit. d'in deminut.).

CRUCIOM, (unde n tare moiatu a

disparutu), in loca de
CRUCIONIU, s. m., pl.-e, (compara
it. crocione); augmentativu d'in cruce,
cruce mare : crucioniele de la mormente,
mai multe crucionie se afta pre mar ginea

enaisferiulu meridionale, alle carei stelle

sunt dispuse in forma de cruce, numita
si absol. cruce; p) pl. f. , crucifere , familia de plante dicotylidonie, polypetale

acellei calle d'in distantia in distantia;

si in sensu ideale : a face crucionie= a
face senine de cruce pre peptu multe si
mari, mai vertosu in intellessu rea cu

asia numite dupo form'a corollei formata de patru petale dispuse in cruce.
CRUCIFIGERE, crucifissi si crucifissei, crucifissu si crucifictu (=crucifiptu), v., crudifIgere, (it. crociliggere,

semnu de faciarfa : me temu forte de omenii ce facu multe crucionie.

CRUCIRE,-escu, v., 1. a face cruce:
a dispune in forma de cruce : a cruel

fr. crucilier); a fige sau infige pre cruce,

a pironf sau spendura pre cruce: cartu-

rarii si fariseii cerura de la Pilatu se

crucifiga pre Christu; apostolii addeverului fura crucifissi; prin estensione, a

tortura, a tormenta, vorbindu atatu de

corpu catu A de suffletu; prin nietafora :
a si crucifige passionile, dorentiele illi-

manule; a cruel unu lemnu cu altulu;

a taii transversale : una calle crucesce pre alea; mai multe calli se crucescu in aceitu /oeu; de ad : e) a strambi,

a abate d'in lini'a derepta a laturi : a

cruci ochii; d) a semna cu semnulu crucei, mai vertosu ca refiess. a se .cruci=
a si face cruce, in insemnarile de mirare,
abominare, etc.: se te crucesci ca de dra-

www.dacoromanica.ro

916

cur.

cRtt.

culu, stau si me crucescu de voi, de dissele, de faptele vostre, de acesta intentplare neastept ata, etc.; 2. despre a cruel
si a se crud, candu e vorb'a de ammes-

ticulu auimaliloru de differite specie ,

vedi corcire si crucisiare.
CRUCISIARE,-ediu, y., decussare
obliquare; species copulando tneliorare;
a face crucisiu : 1. a crucisic manule;
a crucisid oclaii; 2. a copula specie di-

stomacu, rea digestione; b)mancare indigesta; statu morbificu allu umoriloru,

cari casiona sau invenina unu morbu;
applecatu in alte sfere de idee, ca oppositu
la dulce, placutu, delicatu, etc., crudu=

aspru, grossolanu, fora gratia, etc-. : a

face se dispara veri-ce crudetia de colori
d' ira tabelle; voce forte fora crudetia; crudeti'a vocei; crudeti'a temperaturei, cerului, aerului, espressionei, etc.

verse de animali pentru ammeliorarea

CRUDLVIE, s.f., eruditas si ern delitas;

vitieloru, (vedi si corcire); de aci: a ammesteca, a incurcd, etc.

CRU CISIU,-a, adj. s. adv., decussatus, tranversalis, obliquus; o blique, traitverse; 1. adj., care face cruce ca altulu,
si de aci, tranversale, laterale, strambu,
piedisiu : calli crucissie, cautatura crucisia; 2.5. adv., a cautd crucisiu: a) proprie, a se uita strambu, cu ochi crucisi;

statu, calitate si fapta de crudu in differitele insemnari alle acestui coventu,

b) a se uit, cu ura, invidia sau supperare; a amblci in ,crucisiu si in cortnedi-

siu, preste totu, in tote directionile.

CRUCIU,-a, adj., cruet's; de cruce,
relativu la cruce : vinu cruciu, acru si
rea, (vedi si crucire).
* CRUDELE, adj., erndelis, (it. crudele, fr. cruel); d'in cruclu, in intellessu
morale, nesentitoriu, aspru, barbara, fora
misericordia : crudele e cellu cui place a
tormentd pre altii; crudele tyrannu, cru-

deli sicari; si pentru lucruri : crudelea

morte , crudeli incercari , crudele om-

si priu urmare ca sensu mai generale de

allu formeloru : crudelitate, crudetia, cruditate, cumut crudimea fructeloru;
crudimea mentei copillaresci; a se portd
cu una barbara crudime; a face crudimi
neaudite.
CRUDITARE, v., eruditare; a sufferi
de cruditate de stomacu.
CRUDITATE, s. f., vedi crudetia, si
crudime.

CRUDII,-a, adj. crudus, crudelis, (it.

isp. crudo, fr. cru; crudu in locu de cruidu

d'in acea-asi fontana cu cruore=sange;

vedi si cruntu); 1. proprie, sangeratu,
care san gera, d'in care cura sange : vulnere crude; vu/nuN inco crudu are orrore de man'a medicului; de ad : 2. prin
estensione, care are inco sango, si in
genere, nefriptu, nefertu, necoptu, vor-

bindu totu de carne : a maned carne

moriu.
CRUDELITATE, 9. f., crudelitas, (it.

cruda; si de carne sau alte buccate necopte de stomacu, indigeste ; si despre

crudella, fr. crudlit); calitate si fapta

persone, cari nu cocu, nu digeru, sufferu

de stomacu : nu e bene a se inabaid ci-

de crudele.
* CRTJDESCENTE, part. adj., cru-

downs; care crudesce.

CRTJDESCERE, v., crudescere; a deveni crudu, in intellessu de duru, aspru,
barbaru, neomenosu, violentu, furiosa,
reu, etc. : moztulu d'in nou crudesce;
bellulu si discordiele civili, pentru unu
momentu alienate, rosi crudescu.
CRUDETIA si cruditate, s. f., eruditas, (it. crudezza si erudita, fr. crudit);

neva crudu ; asia si : stomacu crudu ;

3. prin una estensione si mai mare, necoptu, immaturu, rude neelaboratu, nedesvoltatu, etc., a) in sensu materiale,

de necoptu : cruditatea pomeloru, buccateloru; si cu intellessu concretu de lucru

a) despre pomo, necoptu, acerbu: prune

crude, struguri crudi; f3) despre plante,
omeni si alte animali, de totu tneru, fragidu : porcelli crudi, vitellu forte crudu,
'copille de totu crude ; si la abstracto
rudet
cruda etate, cruda copillara;
grossolauu, nelucratu, nelimatu, nepolitu, selbaticu, etc. : pelle cruda, pelli de
bou crude; lemnu crudu ; versuri crude :

crudu : a maned cruditati; in speciale,

ca terminu de medicina ;
stricare de

sionile loru; (Mr si : f3') cari coprendu

calitate, statu de crudu in insemnare

a') fora politura in facturl si espres-

www.dacoromanica.ro

CEO'

9/7

CItY.

sentimentu sau idee grossolane, fora de-

licatetia, fora respecta de pudore si de

bona convenientia, etc., (vedi mai diosu
la 3); asid, si : voce cruda; colori crude,

CRURE, s., crus-crurts; petiorulu

si mai vertosu ossulu petiorului, cracu.
CRUSITU,-a, adj., cruentus; cruntu,

cruntatu (in loca de erudita d'in unu

nu numai de currendu date si hico neuscate , ci si fora delicatetia si finetia;

espressioni crude ducu directu la urmatoriulu : 3. in intellessu intellectual si
morale : a) in respectulu intelligentiei,

verbu crudire de la crudu).

CRUSTA, s. f., ermita, (it. croata, fr.
rente); cossia, scortia, coja : crusta de
pane, crust'a bubei, crust' a broscei testose; crust'a pamen4ului.

in insemnari analoge celloru precedenti

mente cruda, crud'a mente a copillitoruz

CRUSTACEU si crustaciu,-a, adj., (it.

crostaceo , fr. crustaMS); relativu la

idee crude, nu numai inco nematurite,

ci si : a') ca espressioni crude, fora delicatetia ; p') Cu nuanti'a de aspre, barbare, etc., de la urmatoriulu b) in respecta morale , nesentiteriu, impetritu,
aspru, barbaru, peomenosu, fora misericordia,selbaticu,violentu, ferosu, etc. :

tyrannu crudu si neimblanditu ; cruda

fera, crud'a morte; mai vertosu despre
lucruri crudulu ferru , crudele arme,
crudulu bellu; crude covente si sfasciatore de anima.
CRUNTARE, y., cruentare; a face
crun,tu; 1. proprie : a si crunt manule
in sangeleinnocentelui; a crunt spat' a,
lancea; a crunt vestimentulu; a erunt unu bou la urechia; 2. metaforice :
a crunt och,ii la cineva.
CRUNTORE, s. f., cruor; calitate de
cruntu; si ca intellessu concretu, sange
conspersu, versatu, etc. (vedi si cruore).
CRUNEU,-a, adj., cruentas,(cruntu,
prin contractiong , in locu de cruentu,
d'in acea-asi fontana cu crudu); 1. plena
de san ye, sangeratu, conspersu cu sango : Cu manule ,crunte de sangele trate-

lui ; vestinzentu cruntu, arma crunta ;

crunta batalia; cruntele belle; 2. metaforice, cui place sangele, se verse sange,
sangerosu, atroce; violentu, selbaticu, si
de aci, fora misericordia, cruda, barbaru,
ferosu cruntii tigri; cruntu si feroce in
bellu; crunt'amorte; si la lubruri : enluta

facia, crunti ochi; crunte doren, crunte

supplicie.

CRUORE, s. f., eruor, (vedi cruda

Si cruntu); sange ce curro d'in, corpu ,
essitu d'in corpu.
CRURALE, adj., eruralis; relativa
la crure : musclu crurale, vena crurale;
fascie crurali.

crusta; de ad s. f. pl. crustacie, classe

de animali.
CRUSTARE, v., ernstare; a mun sau
coperf cu crusta animali crust ate, (vedi

crustaceu); a crust paretele cu marmure; a crust unu vasu cu auru.

CRUSTOSU,-a, adj., latosas; care
a,re grossa si tare crusta : pane crustosa;
bube crustose.

CRUSTU, s. m, p1.-e, crustum; forma masculina d'in crusta, luata cu intellessulu speciale de buccata de mancare de coca.
CRUTIARE, v., parcere; a nu perde,
a nu consume, a nu resipi, etc. : a cruti spesele, tempulu, laboral; invingu-

torii furiosi nu crutiara neci muieri,

neci copilli, neci templete;
a cruti
Cuiva una dorere, una fatica , una neplacere, etc. (in locu de curtiare do la

curtu=cuttus=s-curtu).
CRYPTA, s. f., crypta (xp6r9 d'in

xptrcetv = ascundere; it. critta, fr.

crypte); ceva ascunsu, cumu : 1. caverna, canale subterrania, cloaca, etc.;
2. in speciale, bolla sub una baserica ,
care serve la immormentare ; loca ascuusu, unde primii crestini se ascundeau
spre a celebra funeri sau mysteriele re-

ligionei lora, a onor mernori'a martyriloru, etc. (vedi si catacumba); 3. cor-

pusculu iotundu sau lenticulariu d'in

pelle.
*CRYPTOGAMIA, s. f., vedi cryptogamu.

CRYPTOGAMU,-a, adj. (it. eritt)gamo, fr. cryptogame; d'in xpurck=

ascunsu si ireqi.b =-- nauta, casatoria);
alle cui organe de reproductione sunt
ascunse sau pucinu connoscute, vorbindu

despro plante : plante cryptogame; de

62

www.dacoromanica.ro

978

ad i s. f., cri ptogamia, (it. crittogamia; in piatia cu mari clantori ; a coventd

fr. cryptogumie, mime data de Linneu .cu voce ina7ta, cu voce mare; a dorm cu
la a 24-a si ultim'a classe d'in system'a ferestrele deschise, cu faci'a in susu, cu
classificationei selle, in care se coprendu
patru ordini de plante.cryptogame.
CRYPTOGIRAPHIA si criptografics,

s. f., (it. crittogralla, fr.tryptographie;

din xpliztt=ascunsu si yprpdtv =-- serie-

re); arte de a serie in ascunsu, asid ca

se intellega numai cena initiatu in ea.
CRYPTOGRAPFIICU si criptograficu,-a , adj., relativa la cryptographia
sau la cryptographu.
CRYPTOGRAPHU oi criptografta, s.
m., (fr. cryptographe); care scie cryptographia sau se occupa cu dens'a.

capulu pre perina: cirecepe cubraciele des-

chise; a comperd sau vende cu mare

pretiu, Cu pretiu scadutu, cu mare per,
dere, cu bucat'a, cu redicara; a spec(
cu gur'a cascata, cu ochii sgaiti; asia si :
Cu amaru, cu voia bona, cureulu, cu greu,

cu voia fora voia, cu anevoia, cu dreptulu, cu addeveratu, ou benete, cu bona

sema, care differe de :a bona sema si de
bona sema; Cu pace, du-te cu pace, differitu de: in pace; du-te cu Domnedieu,

lassa-ne in pace si te du de la mene,

sau : te poti duce fora supperare d'in par-

CU,prep., eum, (it. isp. con, port. com,

te-mi; cu iertatione, cu voi'a Dontniei

prov. cum, com si co); I. simpla, ca oppoSita la fora, prep. cu esprime relatione

vostre ; d) con ditione : cu acesta clausa,

Cu acestu pretiu; a face ceva Cu invoirea
cu consentimentidu , cu permissionea

de fire sau aflare impreuiza, de unire

sau impreunare, de communicare a unui
ce cu altu ce, 1. siMplu in spatiu sau in
tempu : tatalu venisse cu fui, marnin'a
eu filiele; plecu si eu cu tene , se mai
stdinu pucinu cu amicii; des insoratu,
siedu inse cuparentii in acelle-asi case;
capitanulu cu tina mana de juni alless
allergd la loculu periclului; a dorm cu
cineva in acea-asi casa; a cena Cu mai

mula la nzsa: amblu ratecindu cu copillii Si Cu soci'a ; spre a espreme mai

appesatu acesta relatione, prepositionea
se insociesce si cu una sau impreuna

parentiloru ; 3. relatione de obiectu

indirecta pre longa verbele si adiectivele ce esprima : a) unire, impreunare,
insocire, etc. : a se invo, casator, un,
legd cu cineva; a se luptd Ct4 irainzicii
patriei; a se certd eu copillii; vitiele se
manita cu poplii; a se intellege bene cu
ainicii; a vorl si a se portd bene cutotii; frate cu mene si cu tene, conmatu cu
voi, amicu cu frate ten; II) assenzinare,
analogia, ecalitate, etc. : se crede ecale
cu mene, a ecald pre unii cu altii, -a se-

mirad cu tata seu; acestu agita ar face

am plectu impreuna cu voi; 2. mai ver-

parechia Cu allu nieu; y) provedere, mu-

tosu simultaneitate in tempu : a plecd

nire, dotare, implere, etc. : a proved

Cu resaritults sorelui; a se scolld cu cocosii, cu cantatulu cocosiului ; asid si :

Cu primaver'a, Cu tomn'a, cu rondinellele, etc.; in acestu intellessu inco se a-

armara cu arme, a dota scolele mi bone

dauge pre longa cu si una sau de una

data : de una data cu cantatulu cocosiloru; inse in sensu differitu : de cu sera,
de cu nopte, etc.; 3. una relatione mai
ideale, cuma, a) instrumenta : vedetnu
cu ochii, audimu cu orechiele; a taid pane
eu cutitulu; b) mediu : a vindecci cu apa

rece 'mate si gravi nepotentie ; cu bani

ti poti procurd veri-ce ;
moda : a se
portd eu blandetia, cu delicatetia; a respunde C21 arrogantia , a tra cu multa
deinnitate : a vorbi cu libertare: a lucrd

cu (anima, cu tota

: a allergd

venituri, a invest unu stultu cu una

imita demnitate, a impl sacculu cu
farina, etc., inse si : a imple sacculu de

farina; campuri asternute cu formose

tapete de verdetia; vestitnentu captusitu
de nieto> cu melase; 4. relatione de at-

tributa pre longa substantive ea variele insemnari ce resulta d'in essemple

onzu cu mente si ces multu computu , onzeni Cu spiritu, animali eu patru petiore, furca cu trei denti ; am vediutu pre
bietulu omu cu petiorulu si manile taia-

te, ea ochii scossi. cu capulu spartu;

vorbe cu sare; disse cu gratia, caliza cu
reu invetiu: arbore cae frundie, bou cu
orne mari; mulera cu pretensioni, ontu

www.dacoromanica.ro

CIT

CV.

979

de statu cu tactu; carne de nanellu Cu fasole, placenta cu carne; lapte eu pesatu,

Cu taiatelli, Cu collaredi, Cu cafea; vesti-

originaria com sau cum s'a pastratu mai

bene : comparare sau cumperare=comparare, computare si cumputare=com.

mente cu flori de auru; omu, cu vestimente sordide, cu facga si cu nanule

nespellate, Cu perulu netunsu si nepeptenatu cu unghiele netaiate, Cu calciamenteie rupte , etc.; 5. se se notedie in
fine si insemnarile particularie ce are
cu : a) pro longa vorbele ce espremu
numeru sau cantitate, intensitate : cu
eau; cu ateitu (vedi cdtu); cu atcitu naa
bene, cu multu mai furiosu, cu pucinu
mai micu; a intrece Cu multu pre altii ;
doi si cu doi facu patru ; annu bonu cu

putare, etc.; dro si in acestu casu, in

annu reu; atati sunt cu boni cu rei ;

septe cu totii; cu tolulu si cu totulu de
auru; a had butea cu vinu cu totu; a veni
Cu copilli, cu porcelli cu totu; Cu totulu
completu; cu tota persistenti'a nu s'a potutu face nemica; cu tote anzmenitiarile
9114 m'a speriatu; cu tota averea tea tu
traiesci mai reu ca unu miseru pauperu;
cu tote acestea, etc., (vedi si cu tote co
la art. I, co); b) in espressioni ca : cu
annii, cu lunele, cu septenzanele nu ne
mai vedemu, de si- suntenzu vecini, differite in sensu de : a lucrci cu diu'a, a se

bagd argatu cu lun'a, cu annulu; 6) in

locutionea, a se allege cu cu ce brum'a
m'am allessu eu d'in tota laborea mea;
a nu se allege cu nentick d'in totu negotiulu seu, etc. II. in composite, 1. in
respectulu formei, luandu norm'a lim-

unele covente s'a redussu la co san c,u

coprendere sau euprendere = eamprendere; 2. in respectulu sensului, prep. com
pastrediat de regula, si in composite sell,-

sulu originariu ce are despartita, inse

acestu sensu se modifica in multe si
varie intenesse hetaforice, ce nu are
particura ca separata : a) in intellessu
originariu, prep. com espreme impreunare sau unire, adunare, etc., de mai multe

subiecte sau obiecte la una actione

a) pluralitate in subiectu, asa co verbulu compusu cu corn semuifica : a fi,
venE sau lucrd impreuna la acellu-asi
lucru, idea fundamentale ce se unesce
adesea cu ideele accesserie alle scopului
differitu, pentru cari se aduna san sunt
impreuna subiectele, cumu, spre a se
bate, a se intellege, a se copu16, sessuale, etc.; vedi esseMple la : concurrere, convenire,confluere, conclamare, etc.;

[3) mai desu pluralitate in obiectu, vedi

congregare, conscriere, coeessemple
se va observA ca regula,
mere, etc.;

nu inse fora ore-cari esceptioni, co in

verbele de intellessu intranaitivu com
espreme pluralitate in subiectu, 6ro in
celle de intellessu transitiVu pluralitate
in obiectu; se va observi de assemine,

loru ce incepu cu b, p, m : comparare,

co pre longa ideele accessorie de scopu ,

com implica adesea si ideele accessorie
de ordine, dispositione regul ata, etc., ca
in : conzponcre, constituere, construere,
concocere, etc.; b) prin metafore : a) str-

bei classice, prep. cu ge presenta : a) sub

form'a COM ca cea mai originaria, si cu
acesta forma se pane inaintea coventecomputare, combinare, committere; b) fo-

biectulu sau obiectulu pote fi numai

ra m sub form'a co, inainte de covente

unulu, dro si unulu si altulu se se con-

ce incepu cu vocale coabitare, coetaniu,

coitu; c) sub formele : col, con, cor,

sidere in mai multe d'in partile selle

ainte de covente ce incepu cu 1, n, r

collegere, collegare, connesstone, corrupere; d) sub form'a con inaiute de cello
alte consonanti : conferire, convertire,
conjugare, conducere, continere, conce-

sau si in tote partile selle, vedi essemple : collucire, collustrare, etc.; [3) unirea espressa prin com nu sta in pluralitatea subiectului sau obiectului, ci
in concordaWa sentimenteloru, cogi-

teloru mai multoru persone, sau in

dere, congelare, consonare; in limb'a

armoni'a, emogeneitatea mai multoru

popularia inse con se afia, de regula, redussu la co sau cu : covenire si cuvenire

= conveuire, Cotremurtire si cntremu-

lucran, etc.; vedi essemple in : concertu,

consonare, con gruere, concordare, consentire, convenire, etc.; 7) mai vertosu,

rare=cOntrem iscere, etc.; numa,i form'a

in con formitate cu una idea metaphy-

www.dacoromanica.ro

no

P.

ctr13.

Frica,. ce nu se espreme in frase, dro

care se subintellege, cumu sunt ideele
de bene, justa, utile, etc.; y) in adieetivele sau substantivele formate cu una
substantivu sau cu. unu verbu, cona es-

prime participare d'in lucrulu arrettatu prin coventulu prineipale; vedi :

concotere, consorte, conservu, consangenio, eandiscipulu, corlegu, etc.; S) cu
verbe ce esprimu, acte elle mentei, com
arretta intimalu commerciu allu spiritului cm seno insusi, cumu : consciu, co-

gitare. connwere, etc.; e) cu ide'a de

unire, stringere impreuna, se lega forte
usiorn si ideele de strimtare, micusio raye, mar genire, si de acf, scadere, neinicire) ete cum : collegare, connectere,
coag wntar e 1 continere, corrumper e, con-

sumere, etc.; C) d'in tote cale precedenti

resulta in ge4 ere, eo com e intensivu sau
completivu, ea in essemplo : collaudare,

catu pentra onm : multa ai se mai stai

pre cobariu a venitu prandiulu, si nu
inai lassi cubariulu.
CUBEBA, s. f., si
CUBEBU, s. ni., (it. cubebe, fr. eubbe); specia de piperu, arborellu ce da
una specia de piperu; piper eubeba lui
Linneu; analogi'a cero ea forma masculina se se applice la arbore, ero cea
feminina la fructu.
CUBEBINU,-a, adj. s., (it. cubebino,
fr. cubblue); de cubeba sau de cubebu;
ca subst. reale, substantia alcaloide ce
se estrage d'in cubeba sau d'in cubeba.
CUBICLU si cubiculu, s. m., cubleulum; incapere de cubatu (=de colcatu),
camera mica de coleare, (vedi cubare si
cubiu).
CUBICU,-a, adj., cubieus, (it. cubico,
fr. cubique) ; relativa la cobu, ce semina

coprenclere, cotremur are, configere, co nfi-

cu cubulu in forma sau in alta calitate :

soliditate cubica, numeru cubicu, rade -

dere, etc.
CUBARE (cuibarej, y..,cubare, (com-

cina cubica, ecationi cubice = de allu

treile gradu.

para si it. enbare); A. a st6, coIcatu, a

jac; a pune se jacal se st uncleva, si

* CUBIGULARE si cubiculari u , -a,

adj. s., oubleularius si publeularis; relean la cubiculu : lampa cubicutaria ;

de acf, a baga a fundu, a inradecina, (vedi

incubare sau incoibare); 2. a face cubu;

a redica unu numera la cubu; a evalua
cubulu unui volume.
CUBA.TIONE, s. f., caballo, (it. eubazione); actione de cubare.
CUBATURA., s. f., (it. cubatura); resultatu allu actionei de cubare in insemnarea de sub 2.
CUBARIRE si cuibarire,-escu, y., nidificare, nido compeliere, nidum strnere, nidulari; leto se compon ere; sentad.;

s. m. pereonale, officiariu sau servitoriu

1. a puna una passere pro cubana sau

in speciale, patu nuptiale ; 2. bou de

cuibariu : a cubari una gaina; 2. a si face

cubana, vorbindu de passeri; 3. refless.
a se cubari, a si face cubariu, a si cauta
cubario, a se pune pro cubariu; metafo-,

colcatu pentru animali, culcusiu, cui bu.

* CUBITA.LE, adj. s., eubitalis-eubital; relativu la 1 cubito : commissur'a
cubitale; longu de unu cubitu : mesura
cubitale; littere cubitali, celle mai mari;
s. f., cubitale,-a, perina de redimatu,
pro care se redima cineva cu cubitulu.

rice, a se cubari= a se cole6 vorbindu

de omeni, a cauta bou se se colee si se
dorma; 4. a cercad, a cerc si cauta cu
mare ardo re.
CUBARIU si cuibariu, s. m., pl.- e,
nidus; cubiu sau cuibu, inteadensu facutu

de omu pentru passeri domestice cari

cadu gloce : a pune pre cubana, a std
pre cubana; metaforice, locu de col-

de cubiculu allu imperatoriloru, si de

ad in genere, servitorin de casa, camerariu.

CUBLFORME si- cubiformu,-a , adj.,
(it. eubiforme); cu forma de cubu; osso
cubiforme=cuboide.
CIIBLLE, 's. f., cnbile; locu de cubatu
sau de colcatu) Cu sensu mai largu de
eltu allu formei cubiclu; coci insemna :
1. locu de colcatu pentru omu, pata, si

CUBITARE, v., cubitare; d'in 2 cabila, a se cuba sau a sed colcatu, a i

piad, se ste colcatu.
CUBITIONE, s. f., eubitio; d'in 2 cabita, actione de cuhare san stare in patu,
jacere, etc.

www.dacoromanica.ro

CUB.

C170.

CM311 U, s. m., oubitum si oubttus,

(d'in cubare); acellu-asi cx popularinlu

cotu in ihsemnare de parte a manei

si in insemnare de Mesura pentru panmire.

2 CUBITU, s. m., eubitus (d'in cubare); actu si statu a ce/lui cuba san
sta colcatu; si cu intellessu Ducretu de
loca le colcatu, (vedi cubile Si cubii4).

CUBIU. (si prin Stramutarea lui i:

cuibu), s. in., eubile, uldus, (compara si
it. boyo Si cava, iSp. coba si cueva, tote
d'in cubare); locu de cubatu sau de colcatu : 1. ca mai desu, locu mide passerile siedu, derint , ona si scotu pui:
cubiu de gaina, de ratia,
ccrbu, de

981

cuba, metru cuba; ai bene inse

cubica, rnetru cubicu.

CUBUIRE,- escu, v., d'in cau, in acea-asi insemnare cti cubare sub 2.
CUCA, s. f., pileus , galeras; coperimentu de eapu, mai vertosu alln vechiloru Do mni hmani, (forma mai primitiva
in limb'enostra, d'in care.M
dassica se afla nuMai derivate pa eueulia;
vedi si canea, coca). M.
CUCERENTIA , cucerire, etc., vedi
concerentia, concerire.
OUCILLA (transformatu in cuciulla,

caciulla, pote directu d'in cucullia);

dora; a luc ouale sau puii scossi d'in

s. f., pileta, galeras pelliceus; proprie deminutivu d'in cuca, luatu en intellessulu
de coperimentu de capu in genere, cope-

cubiu; a derimci cubiulu rondinellei, ci-

rimentu de capu pentru barbati, mai

coniei; prin metafore : a) cubiu = toti

puii d'in unu cubiu; b) ou ce se pune
in cubiu sau altu undeva, ea se attraga

vertosu cellu facutu d'in pelle cu perulu

sau lan'a ei : cucilla de oue, de tnnellu ;

cucilla negra, alba, fumara, rotunda,

passerile se oue acollo; 2. mai raru pen-

cucuiata; a si pune cucilla in, capu, a in-

tru alte animali, cari nu ona : cubiulu

des cucill'a in capa; alud cucara d'in

leului, dro desu : cubiulu serpelui; 3. ap-

capu; a si luc cucill'a, in semnu de res-

plecatu la omeni : a) cu sensu bonu, se

dice cu una nuantia de affectio.ne pentru

pectu si de lingusire, si de ad, a se umili, a se rog6 cu umilentia , etc. : nu

loculu unde s'a invetiatu cineva se sieda :

nu mi lassu eu cubiulu meu ; cui nu place
se aiba cubiulu seu? b) in risu sau si

mi icau eu cucilVa la ori-si-cine; alta cu-

cu rivantia de despretiu pentru pigri, se

dice despre patu de coleare : dormita si
si cauta cubiu; nu lassa eicbiulu peno in
prancliulu mare; proverb, i e frica se nu
i se recesca cubiulu, vedi se nu ti recesca
cubiulu, se nu scapi sau perdi ceva d'in
somnu; loculu unde siedu facutorii de
relle, unde se stringu cei blastemati, etc.:

padurea acea-a, satulu acellii-a e unu

cubiu delotri; am se spargu cubiulu con-

spiratoriloru, etc.
CUBOIDE , adj. s., (it. caboide; d'in
xf.)f3og=cubu si eaoq=forza); Cu forma
de cubu; ca subst., unulu d'in Osmio tar-

cilla=alta vorba, alta, cestione.

CUC1LLARIA (si : cuciullara , caciullaria), s. L, maiestria si ofdcina de
cucillariu.
CUILLARIU, s. in., (si: cuciullariu,
caciullariu); care face sau vende medie.
CUCItLIA , s. f., (pronuntiatu si :
cuciulla, caciulla), deminutivu d'in
cuca,luatu inse cuinsemnarea de cap itina

a certoru plante sau obiecte : cucilli'a

cepei,.boretelui, bastonuNi.
CUCILLICIA, (pronuntiatu si:

litia, caciullitia; vedi cucilla), s. f., deminutivu d'in cuCilla.

CUCILLIRE,-escu, (si: cuciullire, caciullire; vedi cucilla), y., humillare, sup-

sului; 2. specia de fossili.

CUBU, s. m.,
cubas, (it. cubo, fr.

pliciter rogare; 1. trans., a cucilli pre

cabe; gr. x6Po); 1. corpti regulariu si

solidu cugsse facie cadre si ecali, cumu
si cu tote anglele derepte si ecali;2.cubu

propria, si de ad, a umili; 2. mai ver-

cineva, a lu face se siiea cucill3 a, in semnu

de respectu, dro mai vertosu de umilire

allu unui nuineru este productulu nume-

tosu ref1.1 a se cucill= a rogd, cu umilentia : nu me cucillescu veri-cui si pen-

rului de trei ori multiplicatu prin sene

tru

insusi; 3. cuba de ossu, ce serve la joeu :

a jeci cubi, in eubi;

si ca adj.,palma

CUCU, s. m., eueulus; passere conno-

seuta prin cantarea sea in tempu de

www.dacoromanica.ro

982

CIJO.

C1JC.

primavera si prin consuetudinea de a si

pune ouale in cubiulu altoru passeri : a
inceputu a cantd cuculu; prov, a can/Cc
cuculu intr'una casa, a fi si remads de-,
serta; a fi cueu prelume, a reman cucu,
a reiman senguru songurellu; ad& si :
a lassd CUCU; laptele eucului, spongiu
ce se formedia pre unele plante.
CITCUIARE, cucuiu, etc., vedi cuculliare, oueulliu.

ciale, genu de assemine coperirnentu la

preuti si la callugeri.
CUCULLIU (cu l tare moiatu : cucuiu), s. m., pl.-e. cresta, apex, gibbus,
tuber, tumor; proeminentia : 1. crsta,
motiu la passeri : cuculliulu gainei;

2. inflatura : euculliu in fronte; a av

mai multe cucullie pre tst'a captclici.
CUCULLU, s. m.. si fem. cuculla (pro
a locurea si syncopatu : culla, de care

CUCULLA, s. f., vedi cuculla si cuculliare.

CUCULLECITI si cuculletiu, s. f., de-

vedi si euculliare), malita si encuita;

min utiv-u d'in cucu cu p articularla nuantia

prin metafore, applecatu si la alte o-

de resfaciare, si de ad, applecatu la cellu

ce e obiectu de amore si de dora, : multe
cantice popularie incepu asid: cuculletiu Cu perulu cretiu.
CUCULLIARE,- ediu, v., in forman'
cuculli redigere, cristare, opte munire;

biecte de assemine forma.

CUCUMA, s. f., encama, eacumis;
1. pueumere, cea-a ce pre alte locuri se
chiama castravete ; 2. specia de vasu de

attollere; ascendere, tumere; untare

(d'in euculliu); 1. a da forma de cucta/iu,

a mun cu unu cuculliu, a face se essa

cuculliu:acucullid fronteaprin loviture;
mai vertosu in forma part. cuculliatu-a,
luata ca adj., fronte acculliata, gaine

coperimentu de capu, caciulla de veri-ce

forma, dro in speciale, de forma conica ;

buccatarfa, (form'a cucima sau, dupo

pronuntra moldava, cusima = aperirnentu de capu, paret a se refer ad; de
alta parte demin. cueurnella, cuitar si
forma cucumiacu, paru a duce la aceaasi radecina d'in care a essitu si cuca;
compare inse si cecuma = cucuvel la). N.

acculliate; de mi si s. f. reale, cuculliata,

in espressioni proverbiali ca : du-te, duce-te-ai la cuculliat'a ; se te vedu la eu-

CUCUMELLA, s. f., cucumella, noctua3 species; 1. deminutivu din cucuma,

culliat'a = baseric'a, in curtea carei-a

se immormeuta mortii; 2. a ledica in

buccataria; 2. specia de auctsvella, passere nopturna.

susu, a pune in locu prea san, si de ad,

a da sau face onori ce nu su meritate

CUCUMERE, s. m., ve di cucuma sub 1.

ce ai cuculliatu copillulu acollo? a se cu-

cullid in capulu mesei ; de unde ca refless. a se cucuillid, a se pune unde nu se

cade, a, fi insolente, arrogante; si cu intellessu de destinsu : nu esti mai cucul-

liatu ea altii ; 3. ca intr., a cucullid =

a dormita, a moti al, (vedi si cocatiare, co-

cosiare: apoi la Macedoromani culla =

turnu e in loen de cuetala, ca si cul-

ca micu cucumere si ca micu vasu de

CUCUMERIA, s. f., si
CUCUMERARRT, s. m., pl.-e, caenmerarium; loeu, plantatu cu cucumeri.
CtiCUMIACII, 8. m.', camu in acea-asi
insemnare cu cucumella de sub 2.
CUCUNARE, etc., vedi cocconare.
CUCURBITA si cuourbeta (pro a locurea, si: eurcubeta); cucurbita, (it. ca-

curbita); specia de cucumere in forma

de ampulla : cueurbita verucosa = cu-

curbitcs riosa, sau bubosa; cucurbitalalionu=cucullionu).

CITCULLIATIT,-a, adj., part., de la .- genaria; 2. prin metafore : a) caldarea
distallatoriului chymicu ; h) in genere,
cuculliare.
CUCULLIFORME si cuculliformu,-a, vasu de distillatu, mai vertosu de vitru;
adj., (it. cuculliforme); care are forma e) ventusa ; de ad i si : cucurbitare = a
de cueullu sau de cuculla, (vedi si cucul- pune ventusa, a scarifick cucurbitatione
=actione de cucurbitare.
Rotula cuculliare).
CITCULLIONU, fpre a locurea, si syncopatri : cullionu); pl.-e, cucullio-cucul-

lione; coperimentu de capu, si in spe-

CUCURBITACEU si curcubitaceu,-a,

adj., (it. cucurbitaceo); care semina

cu cucurbit'a; de ad pl. cueurbitacte,

www.dacoromanica.ro

CLIC.

CUL.

familia de plante, cari au de typu genulu cucurbita.

CUCURBITARIU,-a, adj. s., cucurbitarlue; care cultiva cucurbite.
CUCURBITATIONE, s. f., cuourbitatio; vedi cucurbita.
CU CURBITELt A, s. f., c e urb Hula ;
deminutivu d'in cucurbita.

CUCURBITINU,-a, adj., cucurbiti

nue; de cucurbita, asseminea cucurbitei
pere cucurbitine, vasu cucurbitinu.
GUCUREDIARE, cueuricare, si
CUCURIGARE, cucurigu, etc., vedi
cocorigare; cocorig.
CUCURIRE,-escu, v., cuourire; vedi
cocorigare.
CUCURUDITJ, s. m., zea mayle

Linneu; 1. specia sau genu de plante,

care pre alte locuri se chiama si porumbu, popusioiu; fructulu acestei plante; 2. coecontede abiete si alti assemini

arbori, (d'in una forma cucuru, essita

d'in acea-asi fontana cu cuculliu, cucare
Bernina fructulu numitu cucurudiu; s'ar
pote inse ca cucuru se fia d'in acea-asi
radecina cu popusioiu, ca si copillu, poturn ichia in loca de popillu, coturnidia).
CUCUTA, s. f., cicuta, (it. isp. port.
cicuta, prov. cie,uda, fr. ciguii); genu de
plante d'in famili'a umbellifereloru, pen-

tandria digynia lui Linneu : cucut'a

ingrassia caprele, dc'ro pentru omu cucut'a e venenosa si mortifera; venenu de
cucuta, si de ad i : a adap cu cucuta, a
occide cu cucuta.
CUCUTARIU,-a, adj., (it. cientaria);
de cucuta, care se tine strinsu de cucuta;
de aci, f., cucuturia, genu de plante

famili'a umbellifereloru , (vedi si

cucuta).
* CUCUTIC1NE, s. m,, cieutieen (d'in
cuenta si canere); care canta at tieva de
cucnta, si de ad, cu tieva de arundine, etc.
CUGUTINU,-a, adj. s.,(it. cicutino-a);

de cucuta; s. f., cucutina, alcaloide estrassa

cucuta.
CUCUVAIA cucuvalia si

CUCUVELLA, s. f., neetna, strix fu

nerea, (compara ital. cuccuyeggia, non
grec. xouxoopeita; vedi si parenthesea finale de la cucuma); gent de passere nocturna, (vedi si cion`ca).

988

CUFA, cufitia; vedi cofa, cofitia.

CUFERU, s. m., p1.-e, arca, arenia,

specia de arca, care serve mai vertosu
pentru calle, (compara fr. ooffre, coffret,
si vedi cupa).

CUFUNDARE, cufurire, etc., vedi

eofundare, cofurire.
CUGETARE, etc., vedi cogitare, etc.

CUI, genit. si dat. d'in ce si cine ;

vedi ce.

CUIARIU, vedi cuniariu.

CUIBARE, cuibariu, cuibu, etc., vedi
cubare, cubariu, cubiu, etc.
CUINA, cuinariu ; vedi culina, culi-

nariu.
CUISIORU , cuiu ; vedi eunisioru ,
cuniu.
CUI VA, vedi ce.
CULCARE, etc., vedi coleare.
CULCITA, s. f., culetta; saccu implutu
cu lana, cu peru, cu penne, cu pufu, etc.,
ce serve la culcatu, la incalditu si la alte

usuri assemini, perilla, sank, etc.

CULCITELLA, s. f, culcitula Si culcitelia; deminutivu d'in culcita.
CULEIU si eulleiu, s. m., pelle fora
peru, pelle de utre, si de ad, utre, (compara lat. ciao's; vedi si coliu).
CULEU si culleu, s. m., culeus si cutlens; acellu-asi cu populariulu coliu, applecatu inse in speciale la unu saccu de
pelle, in care se bag& parricidii pentru

suppliciu; mare mesura pentru

care continea 20 de amfore sau 40 de
urne, (una chilla).
CULICE, s m., eulex; genu de inseqte,
connoscute pre a locurea in poporu sub
numele de tintiariu.
CULINA (ca I tare moiatu mina, si
ca stramutarea lui i
loca : cunia),

s. f., culina; incapere, in care se cocu

buccate, (vedi si cocina).
CULINARIA, s. f., (ca modeficationi
de alle priirntivnini culina cuinaria),
ars culinaria; maiestria de culinariu.
CULINARIU,-a (si cuinariu, vedi eulina), adj. s., culinarius, co qu us; relativu
la culina servitoriu culinariu, arte cu-

linaria; s. personale, culinariu = cellu

ce scie sau essercita artea de a coce
buccate.
CULLA, s. f., cuino, cubilo, iatibu-

www.dacoromanica.ro

984

(JUL.

CUL.

lum; turris; (compara si it. cuila); locu

de colcatu, si in speciale : 1. leganu de

copilli; 2. culcusiu de animali selbatice; de ad : 3. locu unde se stringu si

se ascundu facutorii de reller cuibu de
lotri, etc.; 3. turnu, turnu de baserica,
(in insemnarile de sub1. si,2. culla se re-

fere numai la cuna, ca deminutivu d'in

acestu-a; ro in insemnarea de sub 3. are
analogia cu euculla; vedi cuculliare).M.
CULLARE, v., (it. callare); a pune in

culla, dro mai vertosu a oscill si addorm in culla, a legad,.

CULLEGERE, cullegutoriu, cullessu, etc. vedi collegere, collegutoriu,
collessu, ac.
CULME, s. f., calmen, (ital. colmo,
isp. cumbre, port. cume, fr. comble, alb.
culm); partea cea mai de susu a unui cd
inaltu : culmea casei, montelui, nzurului;
sorele e in culmea cerului; prin metafore : cultnea poterei, gloriei, fericirei,
buccuriei, culturei, etc., (vedi si colme,
columna).
CULMIFERU,-a, adj.,(it.culmifero);

care porta sau are culrnu : culmiferele

cereali.

CULMINARE, y, (it. culminare); a

fi in (lame : sorele culmina, e la amedia.
CULMU, s. m., p1.-i, culmus, (d'in acea-asi radecina cu culme); fustellu de

ca se nu fia culp'a mea; a alki culpa cui.

va, a baga, culpa cuiva, etc.
C1TLPABILE, adj.,cuipabilts, (it. coi-

pabilo, fr. coupable); espusu la culpa,

care merita culpare sau mustrare, imputare.
CULPABILITATE, s. f., (its culpabiliti, fr. calpablllte); calitate sau statu
de culpabile.
CULPARE, v., culpare, a inculpa pre

cineva, a lu mustrd, certa, a i imputa;

vedi si inculpare.
CULPOSU,-a, adj., (culposus), plenu
de culpa, incarcatu cu culpa; mai bene
de catu culpabile. (Dupo analogi'a affinelui peccatosu, incarcatu cu peccate.)
* CULTARE, v., evitare; in aeelluasi sensu cu form'a cultivare, e de preferitu in insemnarile speciali iu cari astadi se iea exploitare=fr. exploiter. M.
CULTELLU, s. m., p1.-e, cultellus;
deminutivu d'in cultru.
* CULTIONE, s.f., cultio (d'in cultu);
1. lucrare a pamentului; 2. venerare, adorare.

* CULTIVABILE, (it. cultivablie );

care se pote cultivare.
CULTIVARE, v., (it. coltivare Si cultivare; fr. cuitiver; d'in cultu sau mai

bene d'in eu/tivu); a face cultu : 1. ca

red desu despre pamentu , a lucra, a
planta, si in speciale, paiu allu cereali- amnieliora, a face se fia mai utile ecoloru : culnzu de meliu, de ordiu, de gran-u; nomiei oinenesci : a cultiva agrii sei, a
culmii criniloru.
CULPA, s. f., (ital. prov. colpa, isp.
portug. culpa, franc. coulpe); q,ctu sau

faptu ce attrage sau merita pena, mustrare, sau care cellu pucinu nu e correctu cumu s'ar cad se fia ; totusi coventulu differe in sensu de celle analoge,
cumu : contraventione delictu , crime,

cultiva bene gradin'a; si fructele selbatice se facu bone, dco le cultivi; si despre alte ramuri alle economiei rurali
a cultiva porci, calli, oui si alte vite; a
cultiva vermi de metasse; a cultiva pastori'a ; 2. despre arti si scientie, a se
occupd seriosu, a lucra cu ardore: a cultiva scientiele si artile, pictur'a,litterele,
music' a; 8. vorbindu de ora,u, si de cor-

peccatu, errore, etc., nu numai prin generalitatea intellessului, ci si mai vertosu, co culpa se refere la calitatea sau
statulu detnnu de pena, pre candu celle
alte covente se referu la fapt'a demna
de pena sau de mustrV: penele se cade
se fia proportionate eu culpele, a ave sau

poli, etc. : a cultiva corpulu, spiritulu,

mentea, tote facultatile omului; a cultivci
pe selbaticii deserteloru oceanului; b) a

nu av culpa, a cad in culpa, a fi in

culpa : nu e culp'a mea; tl?4 e culp'alui,
care e culp'a bietei pecure , de ua bati
asid? eu ve spunu aceste-a d'inainte ,

venera, a ador , a av si manifesta amore si respectu : a cultiva pre cineva

ca pre parentele seu ; de ad si : a cultiva unu amicu, amicii, cumu si : a cul-

pulu si de suffietulu id : a) a cultiva

unu omu , a lu forma, desvolta, scote
d'in starea de ruditate si barbara, a lu

www.dacoromanica.ro

CIIL.

CITL

985

tivd amiciti' a, favorea,benevoienti'a, etc.,

a tai6 sau sapi ca cultrulu; a d6 forma

a cautk se le castigo si se le pastredie

prin bona portare, etc.; inse : c) si in
reu , a lengusi a cultivd pre eelli potenti si avuti; a cultivd vitiele, passio-

de cultru, si de ad cultratu : a) cu forma

de cultru, f3) lucratu cu cultrulu.
CULTRICE, s. f., vedi cultoriu.
* CULTRICOLLdra, adj., (fr. cultrli
cale; d'in cultru si collu); care are col-

nile cuiva, etc.

CULTIVATIONE, s. f., (it. coltivazione); actione de cultivare, arte de cultivare : cultivationea agriloru, pecureloru, mentei, scientiei, passioniloru.
CULTIVATORIU,-a, adj. s., (it. culHl-atore); care cultiva sau serve a cultivare, applecatu mai vertosu la cellu ce
cultiva pamentulu : cultivatorii agriloru.
CULTIV13,-a, adj., (it. eoltivo, d'in
cultu); aptu la cultivare, susceptibile de

cultura, vorbindu mai vertosu de pamentu : agri cu7tivi.

CULTORITJ,-cultoria si cvltrice, adj.

s., cultor-cultrix (d'in cultu de la colere); 1. ca mai desu, care lucra pamentulu, cultivatoriu, agricultoriu, care se
occupa cu uu'a d'in industriele attingutorie de economa agncola : cultori de

agri, de gradine, de pomaria, de vinia

si de vinu, de albine; si pentru animali
ce servu la assemine industria: boii cultori ai unui nzodPstu agru; absolut,

tutu sau guttulu , peptulu munitu en

una carina asclitita in forma de cultru,
vorbindu de certe insecte.
CULTRIFOLIATU,-a, si
*CULTRIFOLIU,-a, adj. (fr. cdtriro-

li; d'in cultru si foliu); vorbindu de

plante, cari au foliele in forma de cultru.
CULTRIFORME, si eultriformu,-a,
adj., (fr. cultriforme; d'in catres siforma);

care are forma de cultru folie cultriformi.

CULTRIROSTRU,-a, adj., (fr. cul-

trirostre, d'in cultru si rostru); care are

rostrulu in forma de cultru : passeri cultrirostre; s. f. pl., cultirostre-le, familia
de passeri cu rostru in forma de eultru.
CUL TRU, s. m., p1.-e, culter, (d'in
cultu de la colere); ce serve la cultu: in
sensu originariu, ferru de aratru, vomere;

instrumentu de curatiatu plantele,viti'a

de viia, si in genere, cutitu ce serve la
taiare, polire, etc.; in speciale, cutitulu

agricultoriulu, terranulu
cucare sacrificatoriulujunghid, victimele.
2. locuitoriu : eu/torii acellei regione ,
CULTU,-a, adj. part. s., 1. part., culacellui monte, acellui tinutu ; cultorii tus : a) ca mai desu despre solu sau
selbeloru , omeni sau animali ; cultorii pamentu si alte obiecte alle industriei
cerului, celli justi, angerii, etc.; 3. prin agricola, lucratu , ammelioratu , scossu
estensione : a) cellu de se occupa cu una d'in stare de selbatica, etc. : agru bene
arte sau scientia : cultoriiscienticloru si cultu, gradine culte; ferele fugu delocuartiloru; b) cellu ce cresce, educa : cul- rete culte; pome culte in oppositione cu
torii copilliloru; c) fautoriu, adoratoriu, ponte inculte=pome selbatice; vini'a culinchinatoriu, etc. a) in bene : cultoriu ta da vinu bonu; b) bene crescutu, educata, desvoltatu, perfectionatu, omenitu,
allu addeverului, allu benelui, allu
allu /ui Domnedieu; cultorii cel- civilisatu, politu, essitu sau scossu d'in
loru boni , datineloru si instituteloru ruditate si barbara, etc. : poporu cultu
strabone; dro si : f3) in reu, cultori ai in oppositione cu poporubarbaru; mente
passioniloru celloru mai rosinose , ai culta in oppositiene cu mente inculta;
celloru potenti, ai vitellului de aura, etc. terra culta, nu nUmai in respecta mateCULTRARIU,- a, adj., cultrarius; riale, unde agricuitur'a si alte industrie
relativu la cultru, luatu mai vertosu ca suntu in flore, ci si in respectu intelsubs. m. cultrariq : a) care fabrica sau lectuale si morale , unde scientiele , arvende cultre; cidro mai allessu : f3) in spe- tile, umanitatea suntu in flore; asM si :
ciale , cellu insarcinatu a junghi, Cu spiritu cultu , natione culta; inse stylu
cultu , bene preparatu , politu , elegancultrulu victimele.
CU TRAT U,-a , adj. cultratus ; te, etc.; 2. ca s. m., cultu = cuitus-fis ,
proprie, part. d'in unu verbu cultrare= actione sau actu de colore, a) despre

www.dacoromanica.ro

986

CIIL.

CIIL.

pamentu, lucraresau ammeliorare a pamentului, si de ad, industria applecata

la alte ramuri alle economiei agricole,
crescere , ammeliorare de plante, de animali, etc. : cultulu agriloru, gradineloru, pecureloru, vinieloru , albineloru ;
fora cultulu omeniloru, ouile si alte pe-

cure nu pote neci a se nutr, neci a se

tin , neci a dd vre unu fructu pentru
prin estensione si metafora ,
omu ;
applecare a industriei sau activitatei omenesci la desvoltarea si formarea, perfectionarea, polirea, informosetiarea, in
grigirea unui lucru , a) in genere : invetiatur'a, essercitiulu si cultulu covenitu a desvolta in onzu tote facultatile
corpului si suffletului; cultulu espressio-

nei, frasei, stylului, politura, eligantia;

cultulu spiritului, mentei , animei; f3) in
speciale!: c) industria applecata la ammeliorarea si perfectionarea vietiei
cumu si resultatu allu acestei activitate,

modu de vitia, etc., a') in genere : ce

alta potere a facutu pro omeni se lasse
selbele, vieti'a selbatica, si se vina la acestu cultu omenescu si civile? cultu
berale, umanu, urbanu; p') in speciale,
splendore a vietiei, lussu : cultulu si mollitionea corrupu societatile; mai vertosu,
ornatu, modu de a se invest si adorn,

cultu nationale, cultu prea lussosu ; la

cultu nu se cere attu lussu ditu se cere
elegantia, gustu si curata; b') ca mai
desu inse, acta de amore si de onore, veneratione, adoratione, inchinatione, etc.,

pentru totu ce e venerabile, bonu, formosu, santu, etc.; a') in genere : cultulu
addeverului, virtutei, justitiei, formosetiei, benelui , anticitiei; cultulu detoritu
legei , detoriei , parentiloru, artiloru ,
scientieloru, datineloru strabone, patriei

si institutioniloru ei, traditioniloru parentesci, mormenteloru unde jaco terrin'a eroiloru, etc.; f3') in speciale, cu sensu

religiosa, adoratione covenita lui Domnedieu si celloru divine si sacre : cultulu

lui Domnedieu , lui Christu; cultulu
idoliloru ; cultulu basericei , templului,
crucei , imaginiloru de santi ; cultulu
addeveratului Doninedieu; cultulu na-

turei, santiloru, eroiloru, inartyriloru;

mediu de espressiond a amorei si onorei

ce avemu pentru divinitate si lucrurile

divine sau sacre, si de ac , modu de
veneratione, modu de adoratione, religione : cultulu crestinu, paganu, judaicu;
cultu domesticu, publicu, toleratu, permissu, sintplu, modestu, pomposu; si in
plur. tote cultele sunt permisse,
strulu culteloru.
CULTUCU si coltucu, s. m., pl.-e, pulvlnus, pulvillus; helcium; patas, crustultnn;
1. saccu implutu cu lana, Cu peru, etc.,

care serve : a) la pusu capulu pre densum, la redimatu p're densulu cu co-

tulu, etc., perina, perinitia etc.; b) la

asternutu, saltea; o) la infiptu ace, pernitia , etc.; 2. cercu impida cu paie,
fuou, peru, lana, etc., ce s pune in guttulu unui callu sau altu animale ce se
injuga; 3. coltiu de pane proeminente,
tare coptu', ca grossa si dura crusta : mie
miplacecultucu; si mie miarplaccultu-

culu, dco l'asiu pot rode; 4. d'in acesta insemnare cumu si d'in cea de cotu

allu braciului, cy care inco se applica

une-ori form'a curtucu, se esplica frasile
pro verbiali ca : a arrettd cuiva cultuculu,
a dd cuiva coltucu, si in forma esclamativa : coltucu! arrettandu cotulu (in bou
de culctucu, d'in acea-asi fon tata cu cul-

cita; compara it. catra si catrice, vechiu fr. cotre si centre, [d'in una forma
culcitra, redussa la cactra, _cotra], isp.
port. colcha,prov. cota [_-=cata], vechiu
fr. coute, nou fr. couette, [d'in culcta=
culcita] , it. cuscluo, isp. coxln, prov.
colas'', fr. coussin, [d'in cacitinum,
cactinum]; de ami pote si : angl. quin Si
ensillan, germ. kissen; de aci inco alle

nostre cutriz=cultra=culctra, cutrocire sau cotrocire, cutrentia sau cotrentia,

vedi si coltiu).
CULTURA, s. f., (cultura, it. coltura

si cultura, fr. culture); actione de colere, dro mai vertosu, arte, processu de
colore, cumu si resultatu sau produssu
allu actionei si artei : 1. despre pamentu
si industria attingutoria de agricultura,
lucrare, ammeliorare : cultur'a agriloru,
vinieloru, gradineloru, selbeloru, pecurilorii, albineloru, vermiloru de metasse;

cultur'a pastoriei, pescariei sau pesciloru; culturele do tomn, araturele, se-

www.dacoromanica.ro

CIIL.

CIIM.

minaturele, etc.; 2. prin estensione, formare, ekucatione, desvoltare, essire sau

scotere d'in ruditate si barbara, civilisare, omenire, etc. : cultur'a spiritului,
mentei, suffletului si corpului; cmu cu
cultura, fora cultura; popore inaintate

987

co : a) bulu s'au redussu nu numai la

blu-a, ca si in limb'a classica, cumu
tabla =tabula, ci b a trecutu, prin y,
la u: stau/u=stab/u=stablum sau sta-

in cultura, remase cu totulu inapoi in

cultura; numai prin cultura omulu de-

bultm; b) culu s'au redussti nu numai in

curu (vedi L), sau in clu, ca si in limb'a
classica, ci 151'in acesta forma s'a moiatu
mai pucinu in gur'a unoru-af aprope de

vineaddeveratu onzu, demnu de. acestu

totu in gur'a altoru-a. : parecla=pare-

chia=paricula, urecla, urechia=auri

nume.

CULTURALE, adj., .re-lativu la cul-

tura: institute culturali.

CU ITUR ARE, v., (it. c o ltu ra re); a

da cultura.
CULO., suffissu :=. lat. cuitar', care
se pone : 1. la verbe, spre a forma substantive, cari egpremu instrunzentulu sau

loculu actionei verbului, cumu : gubernaculn=instrum. de gubernare, spectaculu=locu de spectare; asia si : coperculu d'in coperire, cenaculu d'in cenare,
periculu d'in perire, miraculu d'in mirare,- etc.; se va observd inse, in respectulu formei co : a) la verbele a caroru
thema se termina cu e sau y, se adauge
numai u/u=ullim : vinculu d'in vincire,
cingulu d'in cingere, si sub forma fem.
u/a : regula d'in regere; b) u de longa e

d'in culu se Laja adesea : spectaclu=

spectaculu, pviclu=periculu, si in ace-

cu1n, cureclu,=curechiu=cauliculus.
* CULULLU, s. m., pi.-e, culullus,
(d'in colere); 1. proprie, vasu sacru yentru fluid-e; 2. in genere, vasu de beutu,
cupa.
CUM=com, vedi cu.
CUMA, cumatiu,cumba, etc., vedi cyma,
cunzatiu, cumba.

CUMARELLA, s. f., fructu allu certoru plante.

CUMARIU, s. m., p1.-e, vasu de spel-

latu alte vase, si in speciale, vasu pen,tru necessitati naturali,

locu de cucumariu prin syncopea lui eu initiale;
vedi cullionu in locu de cucullionu, cuila
in loen de cuculla).
* CIJATERIU , S. m., pl.- e, climerum

si cimera; vasu de pastratu cava, mai

fiare, sufflare; si sub forma femin. : vertebra d'in vertere, fabula d'in fare; tru

vertosu de pastratu grdie; punga de pastratu bani , cassa de pastratu bani si

alto lucruri de pretiu , (vedi cuma, cucuma in Dictionariu, si ehima, chimeriu
in Glossariu).
CUMINARE, v., d'in care urmatoriulu
cuininatu.
CUMINATU,- a, adj. part., cuminatus; mesticatu cu cuminu :buccata bene
cuminata: prin estensione, con ditu, aromatisatu : carne cuminata cu multa sare;

=trum : aratru d'in arare; d d'in the-

de aci subst. m., cuminatu = radecina

ma inainte'de tru devine s : rostru d'in

rodere, rastru
radere; d) raru se
punu aceste suffisse si la una thema de

de cuminu, aroma de cuminti; cunzinatu

=sare formata cu unu acidzi cuminicu;

sub stantivu, cumu: candelabru d'in candela; 2. pusu inse la una thema de substantivu sau de adiectivu, suffissu culu
sau clu (neci una data : bulu, blu si tru),

de typu genulu CUMi9124.

CUMINICU,-a, adj., (it. cuminico); de

cuminu : acidu cuminicu , estrassu d'in

are insemnare da derninutivu : canaliculu=d'in canale, vulpecula d'in vulpe,

molliculu-a=molliculus-a, etc., S. dro
in gur'a poporului formele bulu i culu
au luatu transformationi mai mari, asia

stantie analoge.
CUMINTNU,- a, adj., cumininus; de
cuminu : oliu cumininu.
CUMINIT (pre- a locuri : cyminu sau
chintinu), S. M., cumilLum, (it. cumbo,

stu casu, dcq in thema se afla unu l, atunci l d'in suffissulu clu devine r : lavacru d'in lavare, sepulcru d'in sepelire,
simulacru d'in simulare; c) de acea-asi
insemnare Cu ctilu sau clu sunt si,
a) bulu si blu, bru=bultim, blutn,
stabulu si stablu d'in stare, Ilabru d'in

f. pl. cuminate, tribu de plante cari au

essentia de euminu sau d'in alte sub-

www.dacoromanica.ro

988

CUAL

CUM.

fr. cumin, affini cu grec. vlp.tvov); genu

de plante d'in famili'a umbellifereloru,

pa; cuma s'a petrecutu lucrulu, nu s'a

potutu inco afici; b) spre a refer una

pentandria digynia lui Linneu; sementia sau radecina de ceste plante.

CIIMMETRIA, cummetru, etc., vedi

proposetione subordinata, care espreme :

a) modu, avendu de correlativa pre asid,
espressu: cumu mi vorbesci, asid ti vorbescu; cuma mi canta, asid joya; cunas
ti asterni, asid dormi, san subintellessu :
cuma te porti, me porta; cumu faci, ti se
face; in frasi scurte si elliptice, innocu

commatria, conamatru.
(YTYMNETTABE , cutnnzettere, etc. ,
vedi comnettare, corarnettere, etc.
CHAMINECARE,cummineca,tura,etc.
vedi communicare, communicaturcs, etc.
CUMNATI.A., cumnata, etc., vedi cognatia,,, cognatu.
CMISPENA , cumpenire , etc., vedi

campana campanire, etc.

O:IMPERARE , cumperatoriu, etc.,
vedi 2 comparare, comparatoriu, cu formele comperare, comperatoriu, etc.
CUMPETARE, cumpetu, etc., vedi
computare, computa,
CIIMPLIRE,cumplitate,cumplitu,etc.,
vedi complire, complitate, complitu.
CTJMU, adv.. si conj., (lu, quomodo,
quemadmodum, ut, ut priman), etc., (it.

come, vechiu it. isp. port. como, sicil.

comu; prov si vechiu fr, com si cum,
non fr. comme si comment; d'in acea-asi
radecina cu ce, 1 co, etc.); 1. adv., ca
interrogativu, spre a intrebd : a) de mo-

de asid intra si : cumu e saculu, si peticulu, (asid e si peticultc); cuma e san,tulu, si collaculu; cuma cogita cineva,
si vorbesce sau lucredia, etc.; in frasi

ca : cuma e tatalu, si filiulu, correlativele : cumuasid sau si, suntu adiective,

corresponditorie cu qualis-talls =-- fr.
tel-tel : cuma e domnulu, si servitorulu

= (polis dominus, talls famults = fr.

tel maitre, tel valet, (vedi si mai susu
la I. b: cuma e ros'a ?);
ellipsea corr,elativului asid este normale in frasi
ca : cuma, credu, cuma cogitu, cuma mi
se pare, etc., cari pentru mai multa energia, se dicu si in form'a : dupo cuma
cr e du, etc.; d'in contra correlativulu asid

se cere de neapperatu in periodo mai

lunge ce espremu similitudini : cuma

pere intunericulu noptei, candu lumin'a

dillei se arreta asid pere ignoranti'a
inaintea radieloru de lamina elle scientiei; in assemini casuri si cuma se corcutnu se scapamu de acestu pericia? robora cu pre, precunzu : precumu pere
cuma mi siede acestu vestimenta
intunereculu, etc.; (3) tempu : a') cuma
(3) cu nuantia de mirare si mai vertosu =_-indata ce, avendu de correlativu pro
de negare : cuma se faci tu asid? (=nu si=indata, espressu : cuma s'a colcatu,
se pote sau nu se cade se faci asifi); cu a si addormitu (indata a addormitu, si
nuantia de intensitate si de mirare
pentru mai multa energa : indata a si
cuma a imbetranitu acestu onza /-8) cu addormittc), san subintellessu: cumu va
nuantia de causa unita cu cea de mirare : inserd, vomu plecd; cumu manca, se colcuma se face co nemine nu e contenta ea; f3') cumu.r.--pre candu : cumu stam si
cu starea sea ? b) despre calitatea sau me miran% , ecco vine c6tra nene unu
natur'a unui ce : cuma este ros'a, (ros'a strainu; si cu nuantia de causa : cuma
e rosia); cuniu e auridu? cumu e tem- nu ne luassemu merende la calle, lunpula? in, locu de adiectivu pote fi pusu giramu urechiele tota diu'a; 7') in unire

dula, cu care se face ceva, si a nunae

a) spre a intrebi puru si simplu despre
moda : cuma s'au intemplatu aceste-a ?

in intrebare prin cumu chiaru si una

substantivu, care are sensu de adiectivu : cuma se chiama acesta planta?
cuma se dice rosa inlimb'a francesa ?
2. ca conjunctivu : a) spre a legi pro-

cu de, de cuma = de candu, d'in momentulu in care : de cuma s'a sonata,

plange inteuna;
3. ca si alte interrogativo si relative, (vedi candu, care ,

spremu interrogatione indirecta : nu

ce, alta), cumu da composite analoge in

sensu cu allu acelloru-a: cumava=que :
de camama sau dco cumuva = si qua,

sciu cuma se face, co totu eu su de cut-

mai vertosu in intrebari : nu cumuva

posetioni obiective sau subiective ce e-

www.dacoromanica.ro

CUT.

CUM.

ai patita ceva P credi cumuva co s'ar pot

acesta-a? se nu tnergeti cumuva, etc.;

asi.O. Si : orecumuquodcm modo, tamquam : corpulu e orecumu carcere a suffletului; pentru mai multa energa si Cu
si : cumuvasi, oresicumu; la cumuva se
pune si care in acellu-asi sensu : se nu

care cumuva se lassati cas'a segura,

(vedi la care frasi ca : care cumu venie,

in altu intellessu); apoi : veri-cumu=

ori-cumu=utlque, quoquomodo : asiO si
Cu:sciu, vreu, place, etc.: cuma scii, nu
sciu cumu, cumu vrei, etc., cuma are tote

nuantiele ce au si relativele mai susu

citate in assemini locutioni; in fine, analogu cu neci ccitu, se dice si neci
cumu = nullo modo, nihil : nu a dormitu neci cumu; cu mai multa energa

9,10

vino; virtute cumulata, perfecta; asia si :

avaritia cumul ata, cum plita.
CUMULATIONE, s. f., cumulatlo, (it.
cumulazione, fr. cumulatiou); actione de

cumulare si resultata allu acestei actione : cumulatione de lemne, de onori,

de injurie, de pene, de beneficie, de of-

ficie; cnmulationea unei vietia stralucita cu una norte gloriosa.

CUMULATIVU,-a, adj. (it. cumulativo, fr. cumulatif); aptu a cumulare.
CUMULATORIU,-toria, adj. s., (it.
cumulatere); care cumula : cumulatoriu
de multe avutie si de multe officie lucrative.
CUMULTJ, s. m., p1.-e si-i, cumulus,

pre capulu cuiva; a cumul mai multe

functioni, officie, sarcine; a cumul

(it. cumulo, fr. cumul; deminutivu d'in

culmu, culmulu, si prin caderea lui
cumulu); 1. in genere, multime de lucruri _puse unele. preste altele, asid in
cfttu facu unu grumuru inaltu, massa
inaltiata prin mai multe strate : cumulu
de cadavere arruncate unele preste altele ; cumulu de lemne, de scandure, de
pamentu, de arena, de petra sau de petre; cumulu de apa, de carti, de carta;
si metaforice : cumulu de legi acervate
unele preste altele; 2. in speciale, ce se
adauge spre marirea, completarea sau
incoronarea unei massa , unei marime
ore-care, mai vertosu ce se adauge pre-Ele mesura : imprumuta-mi una galleta

deele, evenimentele, f aptele intr'unu micu

de farina, si ti voiu intotce-ua cu cu-

cadru; 2. in speciale : a) a mar, adauge

prin cumulare : a cumul glorea castigataprin noue fapte stralucite; a cumul
detoriele cu usure ; a cumul ospetea Cu
casatore a , a cumul criminele selle cu

mulu; a impl cupa cu cumulu; cumululu

neci de cumu, apoi si mai energicu:

neci ca cunau; necumu= nedum : nu potu
si

eu, Emzu mare, necumu se poti tu, unu

copilla; cumusi=fr. aussi bien que. (Pentru ca cumu, ca si cumu, vedi ca).
CUMULARE, v., cumulare, (ital. cumulare, fr. cjimuler; d'in cumulu); a face
cumulu, 1. in genere: a cumu/d, materia

pentru constructione; a cumul bani ,

arme, imane, osti; gigantai cumula monte
preste monte : si metaforice : a cumuld
onori, batujocure, injurie pre cineva sau

una fora de lege ne mai audita; b) a

completO, a compl , a pune corona, si

de ac, a impl, a incarcd : a cumula

corbile cu flori si cu fructe, mesele cu
buccatele celle mai allesse, fossele

ca-

davere, altariele cu donuri; a cumul

stomaculu cu cruditati; si metaforice : a
cumul cu buccuria sau de buccuria; asiA
si : a cumuici cu placere, ca onori , cu

opulu sea
batujocure; a cumul
cu una fapta sau cu unu opu mai bonu
si mai mare; cumulatu de anni, de onori,
de betranetia; a reconnosce beneficiele
ca mesura cumulata; vasu cumulatu Cu

unei vietia stralucita; la glorea parentema filiulu adausse unu nou cumulu;
facunda-mi-se acestu bene vei pune cumula la tote beneficiele ce mi ai facutu
mai inainte; si in reu : ca cumulas la tote
crimenele adauge sacrilegiuld, si parricidiulu; pentru functioni : cumululu mai

multoru functioni in acea-asi persona

nu e permissu de lege.
CUMUVA, vedi cunau.
CUNA, s. f., CI11183 cunabula, (ital.
cuna, vedi si culla); populariu in multe
locuri, cu acellu-asi intellessu ce are in
alte locuri form'a leganu : 1. ca mai
desu pentru loculu de colcatu allu unui
pruncu copillu in cuna; a legan cun'a;
2. prin estensione si metafora : a) colcusiu de animali; b) locu ande a petre-

www.dacoromanica.ro

990

ctrx.

CIJN.

cutu cineva prim'a sea etate; de ad:

merge angustandu-se intre doue ape;

c) loca sau tempu de nascere, origine,

inceputu, primele incepute, etc. : acesta
scientia e inca in, cuna ; dro forma
cunablu sau cunabulu e de preferitu in
assemini insemnari.
CUNABLU si cunabulu, s. m, pl.-e,
cunabula; caniu in acellu-asi iutellessu
ca cuna.

culme de monti cuniata.

CUNIARIA, s. f./ vedi cuniariu.
CUNIARIUra , adj. s. (eunearius
compara si fr. cunaire); relativa la cu-

* CUNCTARE si mutare, v., chuctari

(d'in acea-asi fontana cu calzare); a temporisa , a intardid, a astept tempu de
actione mai opportunu, a lass se treca

essercita maiestri'a de a fabrica sau vende cunie; p) reale, lemnu sau scandura

niu, in forma de cuniu sau manita cu

cunie : petale cuniarie, frundia cuniaria,

leninu cuniariu; de aci ca substant.,

a) m., cuniariu : a) personale, cellu ce

la indoientia, a nu se precipit, a nu

cu cunie batute in ea, de care se accatia vestimenta sau alta obiecte : cuniaritz de vestimente, de vase; a campar
mai multe cuniarie ; b) f. cuniaria

proper, etc. : totu potetz castig, dco

properati; ro dco cunctati, poteti perde

a) arte sau maiestra a cuniariului;

) officina a cnniariului:

totu; nu e de cunctatu, ci de lueratu cu

cea mai mare celeritate; Fabiu

cunie.

tempu, a st la cogite, a se cod, a st

se nu)ni cunctatoriu, pentru co cunctandu,

infranse pre Annibale; ce canctati, militari, si nu dati inainte contra inintici?

si despre lucruri : vinulu trece rapide
prin acesta stracoratore, ro oliulu, ca
tnai crassu, cuneta a trece; se recesce

globulu de pusca , cunctandu multu

prin aeru.
CUNCTATIONE si cuntatione, s. f.,
cunctatio; actione de cunctare si stare
a cellui ce cuneta.
OUNCTATORIU si cuntatoriu,-toria,

adj. s., cunctator; care cuneta : Tabiu

Massimu cunctatoriulv,.
CUNEARE, cuneiforme, cuneu, etc.,
vedi cuniare, cumforme,
CUNIA, s. f., vedi culina.
CUNIARE (cu n tare moilitu : cuiare),

V., cuneare, claudere (compara si ital.

coniare, isp. ACIIII Ir, port. cunhar); 1. a

bate unu cuniu sau mai multe cunie, a

prende cu cuzziu sau cu mai multe cunie; a inchide ea cuniu, si de ad, a inchide in genere : a cuni use a, caten'a
sau ferrale callului; a cunid scandur'a
in inca multe locuri cu cunie de luz%
scandure cuniate, cu cunie batute in elle,

si metaforice : a cuni panticele; omu

cuniatu intr'una casa, dro si : cuniatu
la pantice; in aceste insemnari se aude
mai desu compasa ca
: incuniare;
2. a di forma de cuniu : frondie cuniate,

in forma de cuniu; loculu se cunia si

multime de

CUNIATORE, s. f., vedi cuniatoriu.

CUNIATORIUrtoria , (en n tare
moiatu : cuiatoriu), adj. s., care cunia,
mai vertosu in intellessulu lui cuniare

de sub 1. : beuture cuniatorie; de ad

s. f., reale, cuniatoria=cuniatore(cu n
tare moiatu : cuniatore, ron scrissu
cuietore, si mai reu : cuetore), obex,
clausutum, instrumenta de onniare =
inchidere, si in speciale : cuniatore de
usia, de porta, de coperclu a unui vasu,
de ferestra, etc.
tare moiatu
CUNIATURA (cu

cuiatura); actione de caniare, si mai

vertosu resultatu allu acestei actione,
mai allessu in insemnarea lui cuniare
de sub 1. : cuniatur'a usiei, a sufferi de
cnniature de ,stonzacu, (vedi si compusulu : incuniatura).
* CUNICITLA.RE si cuniculariu,-a,
adj., cunicularis si cuuicularius; relativa la cuniculu : lucran i cunicularie;
s. f. pl. cunicularie, familia de animali,
cari au de typu genulu cuniculu; s. m.
p ersonale, cuniculariu, care face cunictile.

* CIINICULOSU,-a, adj., cunicuiosus; plena de cuniculi sau de cunicule :

1pcu cuniculosu, selba cuniculosa.
CUNICULU si cuniclu, s. m., p1.-e

si-i, canculas; 1. cu plan e, cunieule

si cunicle, canale subterrania, pura

mare, sapatura pro sub pamentu, si in
speciale, sapatura facuta de osti spre a

www.dacoromanica.ro

CTJP

petrunde intr'unu locu fortificatu, mina, etc.; si gaura de animali, si in speciale, gaur'a attimalelui, de care e vorb'a
la urraatoriulu : 2. cu pl. i, cuniculi, runicli, specia de animali, d'in genulu iepurelui, forte 'assemine Cu iepurele, si
de acea-a numitu pre a locurea si iepure
de casa=fr. lapin, (d'in dcea-asi fontana
cu cuna; vedi si culla, cuna, cuninu).
CUNIFOLIU,-a, adj., (fr. cuneifolie;
d'in cuniu si foliu); cu folie sau frundie
in forma de cuniu : arbori cunifolii.
CUNIFORME si cuniformu,-a, adj.,
(it. cuneiforme, fr. cuneiforme; d'in cuniu si forma); care are forma de cuniu :
ossu (uniforme; folie cuniforme ; octacdru cuniforme; littere cuniformi.
* CITNILA, s. f., cunila, (it. cunila,

fr. camilo); genu de plante d'in famira

lamiacieloru.
CUNINA, s. f., vedi cuninu.
CUNINTJ,-a, adj., (cuninus-a); rela;-

tivu la cuna, de cuna; de ad S. f. Ounina, dia ce protege cunde prunciloru.

CUNIRErescu, v., cuadre; a conta-

991

se scote=unu reu cu altu reu se allunga; a

mine ceva (cartea, de essemplu) in cuniu=a pune cruce, a lassi, a nu se mai

occupdi, etc.

CUNNOSCENTIA, cunnoscere, etc.,

vedi Connoscentia, connoscere, etc.
* CUNNU, s. f., cunnus (analogu cu

grec. o5v00; organulu genitale alle

mtiorei ; prin metafora, muiere desfrenata.
CUNUNA, cununare, cununia etc.,
vedi corona, coronare, etc.
CUPA, s. f., cupe; vasu aduncatu
pentru licide : 1. ca mai .desu, vasu de

beutu : cupa de auru, de argentu, de

cristallu; continutulu unei cupa : a bee
trua cupa de lapte, fnai multe cupe de
vinu, doue cupe de limonata; a cld sau
derege cu cup'a la mesa, ca cupariu allu
unui avutu si insemnatu barbatu; a indina cu cupele in mana; si metaforice
a sorb si essauri tota cup'a amaritioniloru vietiei; a bee d'in acea-asi cupa, a
fi strinsu legati prin amore, sorte, etc.;

ad in genere, a scote scremente, a se co-

2. prin metafore : a) pentru alte va8e de licide ; b) si mai estensu, pentru lucruri ce smina mai de departe

furi, a se balligl, etc., (vedi inse si 1

cu unu vasu aduncatu, cumu : ce) scafa

cenu).

de la una rota de mora de apa; f3) chia'ru

aripa de la una mora de ventu; y) figura
de la un'a din celle patru colori alle car-

min cun'a, vorbindu de prunci, si de

CUNISIORU (cu n tare moiatu cusioru), s. m., p1.-e, cuneolus; caryopli 1lum; deminutivu d'in cuniu: 1. proprie

tiloru de jocu, figura de colore rosia : a

cunisiore de batutu carea in paret e ; joc mg a, a se scoll pre cupe, a dd

2. metaforice, specia de arbore, si mai
vertosu flore sau fructu de abestu arbore,
(vedi caryophyllu).
CUNIU (cu n tare moiatu : cuiu),
s. in., p1.-e, cuneas, clavus (afilan cu
yo; = conu; it. couio, isp. CUTIO, port.
culillo, prov. conh si cong, fr. edil); in-

cupa, (compara : it. coppa si coppo, isp.

port. prov, copa si copo, cuba, cobs, fr.
coupe, cima si coiffe, mediu lat. cuppa
si cupe, alb. cupa, non grecesc. xolnra;
in limb'a nostra ctventulu inco se presenta, in derivate, cu diversele modificationi-allelabialei si chiaru alle vocalei

strunaentu de ferru sau de lenmu care

e ascutitu la nula capu, ro spre cellu
altu capu merge ingrossiaudu-se: cunie

d'in radecina, cumu : copaia,cofa, i cufa,

s-cufa, coifu, cova si cuya, etc.; in limb'a

de ferru, delemnu; abate cunie, aprende

mare desvoltare de forme si de intellessu,

cu cunie; a baga cuniulu in gaur'a de

la capitulu ossei, ca se nu essa rot'a, a

coci pre louga celle mai susu citate, ca

celle mai appropiate de allu nostru cupa,
prin forma ca si prin sensu, limb'a italiana are unu adj. cupo-a=concavu, a.duncatu=mediu lat. cupus-a-um; com-

bate cunie in parete, spre a spendur de

elle vestimente, spedr, vase, etc.; a bate
cu cunie una carta in parete; a arcatid

de cuniu: metaforice, cuniu = dorere,

temere, etc. : a bag, cuiva una cuniu
in nima;
proverb. : cuniu cu cuniu

italiana inse cuventulu a luatu una mai

para si : grecesculu 71471, 161.071, x6poq,

syriac. pibe si cuba= tocit scotundatu,

cumu si catacumba, etc., de si romani-

www.dacoromanica.ro

992

CIIP.

CtTP.

cala &apere, de ande oc-cupare esplica

indestullu coventulu).
CUPANIA, s. f., vedi copania.
CUPARIA., s. f., vedi cupariu.
CUPARIU,-a, adj., cuparius; relativa
la cupa, luatu de resgula ca s. m., cupariu: a) care face sau vende cupe; b) care
administra la msa ca cup'a; f. cuparia,
maiestria a cupariului in intellessulu de

sub a; offieiu allu cupariului in intellessulu de sub b: cupariulu cu cupari'a

a pusu bene domni'a.
* CUPEDIA, s. f., cupedia, eupedise;
abstr., calitate de cupedu, mare placere de a manc, buccate bone si delicate,

lacomfa de bone si delicate buccatelle ;

concreta : buccata bona si delicata,
delicatetia, dulcetia, etc., in amendoue

insemnarile = fr. friandise.

CUPEDINARIU,-a, adj. s., cupediliaras (d'in cupedine); relativa la cupedine officina cupedinaria; s. m. cupedinariu, care scie si e ssercita maiestri'a
de a prepard cupedini sau cupedie.

CUPEDINE, s. f., cupedo si cupido

(d'in cupire); in acellu-asi intellessu ca

form'a cupedia, si atAtu in colla abstracta cltu si in cellu concretu;luatu

inse si cu intellessulu larga allu formei
cupiditate, mai vertosu in intellessulu
reu allu acestei forme.
CUPEDU,- a, adj. s., cupes; lacomu
de bone si delicate buccatelle, bonu de
gusia sau de gura, gurosu; fr. friand.
CUPELLA, s. f., cupella; deminutivu
d'in cupa in differitele insemnari alle

acestui coventu, luatu inse si ca alto

insemnari speciali, cuma, de essemplu,
ca termina de chymica, cupella = vasu
micu in forma de cupa, specia de discu
canean, facutu d'in osse de animali calcinate, de cenusia de corne, etc., care
serve a separ, , prin actionea focului,
aurulu si argentulu de alte metalle; de
ad: cupellare, v., (fr. coupeller, it. cop-

penare) = a pullo aura sau argenta in

cupella, a cerd si allege aceste metalle
prin cupella ; de ande si : cupellatione,
s. f., (it. coppellazione, fr. coupellation)
= actione de cupellare; si metaforice

rui bonitate suntemu deplenu incredentiati si certi.

CUPELLARE, cupellatione; vedi cu-

pella.
CUPIDINE, s. f., vedi cupedine si cu-

piditate.
CUPIDITATE, s. f., cupiditas, (it.
cupiditg, fr. cupidit); calitate sau statu
de cupidu : 1. in bene, dorentia infocata,
potente appetitu, sete de ceva, etc. : insatiabile cupiditate de a connosce, de a
afld addeverulu, de a se luptd, de a lucr, de a inveti si a studi; cupiditate
de mancare, de beere, de acritudini, de

sarature, etc.; 2. in reo, dorentia desfrenata, appetitu desordivatu, passione

orba, a) in genere : cupiditate de bani,
de preda, de rapine, de dominatione; orba
cupiditate, agitatu de cupiditati; a si do-

min cupiditatile; cupiditati indonaite;

a pune frenu temeritatei si cupiditatei
de a se bate; b) in speciale : a) passio-

nea de bani, avaritKa, sete de anal :

cupiditatea e mamm'a multoru peccate
si crimene; 13) mai vertosu, passione de
bani in commerciu, usura, cameta, passione de a se inavutf prin eameta; y) pas-

sionea de placen i corporali, si mai allessu, passionea amorei; 8) partialitate,

spiritu de partitu, favore nederepta pentru una persona sau pentru unu partitu;
in insemnarile de sub 2. intra si form'a cupedine sau cupidine, care ca masculina, si mai vertosu sub form'a Cupidone, se applica in intellessulu de amore personificata, dieulu amorei, filiulu
Venerei.
CUPIDONE , s. m., vedi cupiditate

cotra finita.
CUTIDU,-a, adj., cupidus, (it. cupido,

fr. cupide); crin cupire, care cupesee :

I. in intellessu bona sau cellu pucinu
indifferente, care doresce tare, cui place
multa: a) despre persone : cupidu de a
ved pPe cineva caru, de a se intorce in

patria, de a reveni la cas'a parentesca;

de a se luptd si a se mesur cu adversarii sei; omeni cupidi de vietia, de copilli, de pace, de disputa mai multu de

omu trecutu prin cupella, ca si auru

c tu de addeveru; b) despre lucruri, mai

vertosu de anima li : calli cupidi de a se

trecutu prin cupella, ineercatu, de a ca-

advent in lupt'a de intrecere la fuga;

www.dacoromanica.ro

CUP

993

CUP.

eatina'a mea cupida de a te reved; 2. in

intellessu reu, care doresce cu passioue,
care are appetitu desfrenatu si desordinatu; a) in genere : cupidu de bani, de
domnia, de revolutioni si turburari, de
a si resbonci, de a vettemci, de vinu, de
spiritose; jonele e inconstante si cupidiz
a si,seambd continuu obiectele de pla-

cere; si despre lucruri : nima cupida

de placeri carnali, sufflete cupide; b) in
speciale ; seto su de bani nupoti dice
co militarii sunt cupidi de bani; ) coprensu de passionea amorei, atatu despre
persone catu si desptelucruri : si saturd
eininect cupida de placeri brutali alle
carnei; y) partial : judici cupidi.
CUPIRE, v., capero, (cuplo, cuplvf,
cupitum); a dorf, a appetf, a av6 mare

pressiforl); cu folie sau frundie ca alle

cupressului.
CUPRESSIFORME si cupressiformura, adj., (cupressiforme); ca forma a
unui cupresSu sau a unui rural' de cupressu.
CUPRESSINU,-a, adj., etipressinus;
de cupressu, care are ceva d'in alle eupressului : oliu cupressinu, frundia cupressina, coni cupressini, table cupressine;
s. f., pt) cupressina, specia de
poplu ce smina Cu cupressulu; b) cupres-

sete sau appetitu de ceva, differitg de

vrere, la care are parte volientea, pre

sine, pl., tribu de plante cari au de typu

genulu cupressu.
CUPRESSU, s. m., cup ressns, (si c3parissus=urrapcomq, de uncle si formele
nostre ce se audu pro a loeurea cyparissu, sau chiparossu; it. cipartsso, fr.
e3 prs); genu de plante d'in famili'a conifereloru, monecia monadelfia lui Lin-

candu cupire este numai una inclinatione

neu, care coprende arbori forte inalti

a "dnimei, 1. in genere : a nu cupi ser-

de forma pyramidale ; applecatu absol.

vulu, cas'a, boulu, muierea appropelui:

cu ceitu aveti mai multu, ea Waltz cupiti
mai multu; a eupi onori, domnia, avutie,
gloria; prov, cine cupesce, se sterpesce
cupiditatea desfrenata e totudeun'a
damnosa si fatale ; cupimu se ne intorcentu a casa; cupiti se ne vedeti prensi
viui sau morti: si despre subiecte reali
vinurile aspre cupescu solu umedu; 2. in
speciale, a fi inclinatu cotra cineva, a i
fi favoritoriu, a i vr6 bene sau benele, si
de ad, ca termjnu de politetia : ve cupimu sanitate si tote fericirile.
CUPITORIU,-toria, adj. s., cupitor;
care cupe sau cupesce.
CUPITU,-a, adj. part., cupitus-a-um.
CUPOLA, s. f., vedi cupula.
CUPRATU, s. m., vedi cupru.
CUPRESSA, s. f., vedi cupressu.
CUPRESSETUi s. tn., cupressetum;

selba de cupressu

Ion plantatu cu.

cupressi.
CUPRESSEUsi cupresstura, adj., eu,
presseus; de cupressu.

CUPRESSIFERU,-a, adj., cupressi/

fer; care porta cupressu Sal/ cupressi
cupressiferi monti.
CUPRESSIFOLIATU,-a, si
* CUPRESSIFOLIU,-a, adj. , (fr. eu-

si la una specia

acestu genu, cu-

pressulu semprevirente=eupr es sua son-

pervirens : cuppressulu, la antici, .erci

consecratu lui Plutone, si de acea-a
cupressulu figurd in cerentonie funebri;

lemnu de acestu arbore ; tabla de

cupressu, mese de cupressu;

form'a
feminina, cupressa, se applica la : a)fruc-

tala cupressului; b) cupressu mai micu

si allu cui crescitu nu e pyramidale.
* CUPREU si cupritt,-a, adj., cupreus
si cypreus sau cyprius (it., cupreo); de
cupru, de colorea cvrului : vase cuprie,
apa cupria.
CUPRICU,-a, adj., (it. cuprico); de
cupru : oxydu cupricu.
* CUPRIFE RU,-a, adj., (cuprifer, fr.

cuprifere; d'in cupru si fererc); care

porta sau contine cupru : vene cuprifere.

CUPRINU,-a, adj., cupriuus si cyprinus; de cupru cunie cuprine.

*CUPRIPENNE si cupripennu,-a,adj.
(fr. cupripenne; d'in cupru si penna); cu
penna sau penty euprie.
* CIIPRIROSTRU,-a, adj., (fr. cupri.
ostre;
cupru si r?stru); cu rostru
cupriu.
CIIPRIU,-6, dj., vedi cupreu.
CUPROSU,-a, adj., (fr. cuivreux);
63

www.dacoromanica.ro

994

CIIR

C17R.

care contine cupru, formatu d'in cupru;

oxydu cuprosu.
* CUPRU, s. m., euprum 'si c3prium
(fr. cuivre; cyprium e proprio adj., d'in

Cypru, insula in marea Mediterrania,

care abunda de metallulu in cestione;
d'in espressionea intrega : tes c3primn
= arome cypria san (trame de Cypru,
s'a suppressu subst. a3sa3ris = anime,
si s'a applecatu cu acellu-asi intellessu
absol. c3prium::-_-cuprium, redussu apoi
in euprum); corpu simplu, metallu ce se

afld mai in tote terrele si d'in care se

faca caldari si alte vase si instrumente
utili, connoscutu poporului sub numele

de arame rosia sau absolut. trame

protoxydu de cupru = oxydu cuprosu;
cupru nativu sau genuinu , in opposetione cu cupr u amn?estecatu, oxydatu,
de ad si verbu : cusulfuratu, etc.;
prare (=- fr. cuivrer) : a) a ammesteca
cu cupru; a combina ca cupru, a combina cupru cu alta corpu; b) a captus
Cu cupru, cu table sau foie de cupru; ap-

plecatu mai vertosu in form'a part. cupratu,-a, de unde si s. m. reale, cupratulu .=. sare formata d'in combinationea
unui acidu cupricu cu una base.
CUPTORTRE, cuptoriu = coptorire,
coptoriu; vedi coctorire, coctoriu.
CIIPULA, s. f., cupula, (ital. cupola,

fr. coupole si cupule); 1. ca si cupella,

deminutivu d'in cupa; 2. ca terminu de
_a,rchitectura, bolta sferica in forma de
cuparestornata,care incorona unu templu
sau altu edificiu monumentale, cumu si

c) altii d'in quferere= cerere, redimandu-se pre formele antice : coirare, ~raro, courare, n loca de cea mai noua
si classica : curare = curare; d) in fihe
altii l'allatura de grec. xopecy = curetiare, sanscr. kur = despicare, cari se
reducu la radecin'a car [vedi 1 carere];
noue, dupo faptele observate in limb'a
propria, ni se pare co etymologiele de

sub c si d sunt -celle mai probabili

compara castiga, 'castigare, castigu de
una parte, cul-tu, cul-tura, cul-tru, etc.
de alta parte); adoperare, applecare a.
poteriloru corpului sau spiritului, labore
Cu corpulu sau cu spiritulu, si de acea-a
cura asia de desu occure ca appropiatu*
in sensu cu vorbe ca : lucru, labore, opera, industria, dilegentia, studiu, cogitare, meditatione, attentione, etc.; do
acea-a cura oppositu la negligentia; vorbe/e ca mai respandite in poporu , cari

correspundu, prin iutellessu, la coven-

tulu cura, sunt : grija in unele locuri,

ro ii altele castiga = fr. soin, souci :
cu cura=cu grija=cucastiga=fr. avec
sub; fora cura=fora grija = fora castiga=fr. sans soucl ori sans soin : 1. in
respectu spirituale, si in parte : a) despre partea affectiva a suffletului, doru
de anima, psu, interesse, affectu doio-

su, etc.: care e culp'a ce me face nedemnu de cur'a tea? dco ne ai amd, ai
av cura de noi; cure paterne, materne,
conjugali; unu bonu servitoriu are cura
de lucrurile doinnului seu; cura de alle
casa, de interessile publice, de fili, de

turnulu intregu sau edificiulu coronatu

nepoti, de totu ce ne e caru; cur'a d a

cu assemine bolla; 3. vorbindu de plante,

parti ce au form'a de mica cupa, cumu
basea ghiandei, fasci'a de frundie ce in-

reved pataa, copillii, alte fientie antate;

cu cura si rizare doru te asteptetmu toti;

fasciora una alluna, etc.; 4. maneriu,

rulu are cura de toti otptenii; a duce sau

manusia, c6da de care se appuca ceva ,

(in acesta d'in urma insemnare se 16ga
strinsu de cupa=x6m1=coda de secure,
de lance, de ramu, etc., la care se pote
refer si populariulu : coporia=coda de
cosa). M.
CURA, s. f., cura, (H. cura, fr. cure;
asupra etTologiei parerile sunt impartite : a) unii credu co cuventulu a essitu

nu duce cura de cera =a i pes6,, a nu i

pesa; ro : a duce cura cuiva=a se teme

d'in cor-uro=ardu anim'a; b) altii d'in

C2 ucc, cruciare;
crux, cruciare, etc.

doru e mai intensu de catu cura, ce-

se nu i se intempla ceva reu, (vedi si mai

diosu);
prin metafora, cura=obiectu

allu curei, foculu, dorulu cuiva, ce e

cuiva mai caru : formosi copilli, cur'a
parentiloru; ellu e cur'a, a. cesta-a e cur'a
mea; albe columbelle, cur'a innocentelui

copillu; b) despre parte intellectuale

) don de a connosce, studiu, euriositate : a c red, a cercetd ca multa otra ;

www.dacoromanica.ro

Ctifft,

CITR.

995

(3) attentione : neci cura aveti de celle ce

se petrecu in ochii vostri si aucliti czt urechiele vostre; in peciale, attentione ce

miraculosa orecumu; e) despre morti,

cura=curare, cttretiare, spellare, ador-

da cineva spre a prevenf unu reu, unu

periculu : in trancillitate aibi cura de

officiu, sarcina, Mora, etc., a) in ge-

fortuna, in. felicitate aibi CU2 a de adver-

sitate; de ad : cura= temere, preoceupatine, etc.; cle ad: cura=:attentione

continua, cogitare affunda si matara,
meditationg, ctunu si cogitulu , sau obiectulu de cogitare : a si i zdereptd,
si pune a si concentra tota cur'tt s tu
tote curelt a.supr'a unui e inainte de a
ard si semind, prim'a cura a agriculto- riului e de a cercetd natur'a solicita; a
av mare cura de a si cresa berza copillii a invetici pre altii at multa cura si
dilegentia; a vorb;, a euvent, a serie c

multa cura; cur'a stylului a dd un i

carte, unui optt ultim'a curw cur'a de a
serie istoda patriei ; 2. in respectultt
practicu ; a) priveghiare, protectione
a avi, cura da copilli ; Domn dieu are
cura de toti si de tote; a cld callii, banii,
vestimente in cur' a cuiva; b)pentru corpu,

adoperare spre a l'invest, ornd, curdi,

nutr, tin sanitosu si counnodu, a lu
do vori-ce reu, etc., cura de corpultt seu
a 1/24 av6 cura neci d corpulic s atta,
cura de a se investi, speltd, curetid app

de frigu, de umeditate; nutritu si vestitu

cu multa Gura; c) a ad cui a d, aniz tali
=ale nutr, a dap6, ti n in bona stare, te.;
d) mai vertosu pentru persone morbose,

tote cate se facu spre vindecarea san

cellu pucinu u..,iorarea reului cur' a ni diculuiptorbulu invinseveri-ce cura; cura
cu banie reci; cur' a scrofulelorw cura el i-

rurgica, medicale, interna, edema o-

nare, imbalsarnare, etc.; f) occupationo,

nere : a chi, a commette cuiva una cura;
acesta-a e cur'a mea; cur'amuierei e administrutionea economie. domestice; (3) in

speciale : a') administratione, functione

publica : cztr'a huila upublici. atropalatulz , la vurtea by:antina, avea curia

palatiului imperiale; cur'a edificieloru
publice, calhloru; (3') mai vertosu, cura
pastor le, si absol. cura=officitr sacerdotale, sarcinaile cur' a suffieteloru, si in

speciale, offieiulti preutului unei paro-chia; de aci : e tra = parochia; cura

benefieiulu 1egatu de assemine officiu;

cura = casa, resiedenti'a parochului;

3. Cu nurtuti'a de dorere predominante,
seatinaentu sau cogitu dorerosu, mole-

sto, supperatoriu, amaru, care rode anim'a, t trbura mentea : ansietate, incietudino, amara, tema, frica, etc. : a fi
fora cura =_- afis e pu; ce -cura te fermenta? negrele cure ce agita cogitulu
p ccatosuluieure am zre, mordaci, pungenti; a allend curele euiva;coprcnsu de
cure nzt potu inchide pchii tota nopte;
proverb. 9 ci cura se aibi, neci cap da
se te dora; mai yertos; de dorulu si dorerile amorei Cu passione : anina'a
nelui sfasciata de crude cure.
* CURA.BILE, adj., curabilis, (it. cu-

rabile); care se pote curare : 1. in gen ere, care merita sau inspira oura=cloru,
tenzere etc. : re,bo tare curabile; dro si
mai vertosu : 2. in speciale, caro se pote
curare prin medicamente, si de ad, care

dd unui morbosu nu numai de ni dici,

ci si de alte persone, cari att cura sau
doru de nima pentru morbosu, d(ro si
de in rsone cari fora neci u ta cura de

se pote correge, etc. ; morbu curabile;

v'etie curalfli; reu incurabile.
CURAB1LITATE, s. f., (it. citrabllita); calitate de curabile.
* CURANTE, adj. part., cur tus, (it.
cura ,te); caee cura ( l'in 2 curare); medica curante.
1 CURARE, v., colare., scaturIre
fin re; in locu de corare (vedi colare),

patiente i vendu carie carel(' lorzt; si des-

N orbindu de una licidu; 1. a ess pre una

spro animal" si chiaru despro plante

ntorbii vitielorv de vinia si carde I u,
de ac : cura=vindecare, inbanito,iare,

gaura satt crepatura strimta : mierea

rita s t

pit)110. 11P-crfl a410114"6-141

meopatica, lunga, scurta, i ric closa; a

face una cura, a suppune la una cura,
a terntind cur'a; ultinzele a>tr(ntel cure
date 2norbosilorte desperati; cure se potu

si rnai vertosti inganit osiare neR

e ira iu cet
g mur i date prca strimte;
rin u' u ca .a be u; p T repri Miy eret sakte

d'iint

www.dacoromanica.ro

996

CIIR.

CIIR.

se face mare dauna : nu cura sange, dco

mi vei ad si mie una buccatella d'in acesta placenta; de,co nu cura, pica=dco
nu mi vine mare castigu, totu vine ceva,
de mide se vede co curare dice mai maitu
de cartu picare;
applecatu si la vase

crepate sau sparte : cura putin'a, cora,

butea, etc., in locu de : licidulu d'in elle

cura; 2. in genere, a essf, a se resip, a

curge, etc.; in amendoue intellessele se
dice si currere sau curgere.
2 CURARE, v., curare, (it. curare,
d'in cura); a sent si av cura; 1. in genere: a cuir de casa, de grading, de vite,

de copillu; a cur de sene, a nu cur

de nemine altulu; a cura corpulu, suffle-

tulu; a nu cur nemica; temerariulu tu

cura periclele; a si curd barb'a, capillii,
ornatulu; curati se Vi bene si sanitosi;
curati se nu ve scape d'in mana lotrii; si
despre lucrari : legea cura de dreptulu
si protectionea cetatianiloru; 2. in speciale : a) a curd ca medicu, a cauta se
vendice : a curd unu morbu, una plaga,
multi morbosi; a se curd; a nu av medie
de a se curd, cumu se cade ; si de ad, cu-

rare=vindicare in intellessu atatu materiale, cAtu si morale : a curd totu morbulu si tota nepotenti'a ; a curt vitiele ,
defectele, sau a cura pre cineva de defecte

si de vitie ; de ad : b) in genere, a desface, a scapi de ce e superfluu , inutile ,

vettematoriu , strainu de natufa obiectului in cestione, tiritu, etc. : a cur pescele dematie, a curd 9natiele descremente,

a curd gradin'a de erbe relle, a cur vestimentulu de macule ; faci'a se cura de

macule , vinulu se cura de fece, a curd
agrii de spini;
cu intellessu si mai
generale, a desface, a scapa de veri-ce,
si in reu, a priva, a despolia : a curd pre
cineva de bani; a nu se pot curd de unu

* CURATELA, s. f., curatela; officia allu curatoriului in insemnarea de

sub 2., precutuu si tutela e officiulu tutoriului : curatel' a averei unui orfanu,
unui furiosu, unei baserica.
CIIRATELL11-a, adj., mundulas, vet'astas, impidas; proprie deminutivu d'in

curatu, ca adj., luatu mai vertosu in

insemnare de gratiosu, mundru, placutu, etc. : fete curatelle; junele e- avutu

si curatellu; curatelli si spellatelli; in

irona : ce curatelle ti sunt manule, vestimenkle !
CURATiA, s. f., munditia; puritas,

castitas, pudicitia; sinceritas; calitate

de curatu in iusemnarea de adj., (vedi
curatu sub 2.) : curati'a faciei si a vestinzenteloru; curati' a nzanuloru si cogitului; in curatia de anima.
CURATIARE, etc., v., vedi curitiare.
CURA.TIONE, s. f., curatio; actione
de curare si effectu allu acestei actione
curatione de copilli, de aficaceri puNice;
curationea averei minoriloru; si mai vertosa, curationea morbiloru, plageloru,
vulnereloru.
CIIRATIRE, etc., v., vedi curitiare.
CITRATIVII,-a, adj., (it. curativo);
aptu a curare, mai vertosu in insemnarea medicale a coventului methodu curativu.
CURATORIU,-a, adj. s., curator si

curatorius; care cura sau serve la curatu; 1. in genere : curatoriulu vitcloru

gradinei, albineloru; medie curatorie d
morbi; euratorii agriloru de radecine si
de erbe relle; 2. in speciale, curatoriu=
administratoriu allu unei avere straina :
curatoriulu basericei , si mai allessu
curatoriulu unui orfanu, casei sau averei unuiorfanu, unui nebo nu, unui interdicta, etc.; de ac, s. f., reale, cura toria

omu,de una detoria, de una nevoia; a curd unu popusioiu de bacce, unu ienanu de

=curatela.

scortie, etc.; de acf. : d) a orna, a informosetia, a pol, a lucra cu arte si correctione : a si cura stylulu, espressionea ,
limb' a; e) a administra, a dirige, etc.
a curt facendele unei casa de commerciu, interessile unei baserica, unei commune , unci terra.

dus, puras, meras; sinceras, genuinus,

pudicus, castas ; 1. part. in differitele

CUR.A.R1U, s. ni., ve& cura.

CURATLT,-a, adj. part., curatus; mun-

insemnari alle verbulni curare : uffaceri

curate de una omu conscientiosu ; morbosi curati de medici cu multa esperientia; ozu curatu de detone, avere curata
de veri-ce in-ettrutture de ael proverb.
nuti ben,e ser zeu st cm-tau :
seracu si

www.dacoromanica.ro

CUR.

Cl3R.

fora detone; b) seracu si Cu cogitulu

impacatu; clero mai vertosu : 2. adj.,
desfacutu de veri-ce spurca, contamina,

altera, strica , corrupe natur'a lucrului, etc., in intellessu atatu materiale

catu si morale : auru curatu, vinu euratu, vestiminte curate; lacia curata :
a) facia fora macula, spellata, limpeda
si formosa ; b) nerosinata : a scapci cu
facia curata, fora rosine sau desonore;
curatulu addeveru , cu mane curate si
cu suffletu curatu; espressioni curate,
correcte, eleganti si fora intellessu reu
sau obscenu; ti spunu in cogitu curatu;
a nu fi lucru curatu = a fi lucru dracescu;

si ca adv. a vorbi curatu, a spune curatu : a) a spune claru; b) a spune liberu si sinceru; curatuasid=chiaru asid,.
CURATURA, s. f., curatura; mudatio, purgan(); ramentum; actione de curca e, modu sau processu de curare, cumu

si mi vertosu resultatu allu acestei actione : curatur' a vitieloru de vinie, a arboriloru de ranture uscate sau superflue;

absol. curatura : a) remire taiate, uscature de care se cura una padure ;

N in genere, veri-ce se rade, se cura si
se airunca ca reu si de prisosu; c) agru
curatu de spiui, de radecine, de tufe, etc.,

si pusu in stare de a se pot ara: de ce

ti ai pusu aratrulu in curaturele melle?
CURBARE, v., curvare; a face curbu:
a curbci linea, callea.
CURBATIONE, s. f.,- curvatio; actione de curbare.
CURBATURA, s. E, curvatura; ac-

tione de curbare, Un mai vertosu effectu allu acestei actione : curbatur'a

arcului.
CURBILINIII,-a, adj., (it. curvilineo;

d'in curbu si linia); ca linie curbe, inchisu de linie curbe : figura geonaetricc;
curbilinia.
CURBINERVU,-a, adj., (it. curvinerro); cu nervi curbi, vorbindu de plante.
CURBIPEDE si

CURBIPEDU,-a, adj., curvipes, (it.

curvipede); cu pede sau petioru curbu :
curvipedii boj.
CURBITATE, s. f., curvitus; calitate
de curbu.

CURBU, adj., curvus; oppositu la

997

rectu sau directu , cumu si la p/anu,

curvu = addussu, incoveiatu, rotundu,
boltitu: linie curbe, cerculu e marginitu
de una Unja curba, superfacea sferei e
eurba; s. f., una curba=linia curba.
CURCA, curcanu, etc., vedi crocanu.

CURCIRE, etc., vedi corcire si crucire.

CURCUEETA, etc., ve& curcubita.
Cl7RCUBEll, vedi cocurbeu.
CURCULLECIU, curcullediu si curculletiu, s. m., p1.-i, curculio; insectu

sau verme ce se nasce in granu, connoscutu pro alte locuri sub numele de gar-

garitia = gurguritia, cumu si in limb'a

classica se dice gurgulio in bou de curculto.
CURCULLIONE, s. m., curculio; vedi
curculeciu.
CITRECHIII, s. m., vedi coreclu.
CURELLA, curellariu, etc., vedi corella.
CURGERE, curgutoriu, etc., vedi cur-

rere, curritoriu.
CURIA, s. f., curia, (it. curia, fr. cu-

rie; dupo tota probabilitatea scurtatu

d'in decuria); 1. un'a d'in celle troj dieci
de divisioni in cari Romulu impartl. poporulu Romanu; 2. prin metafore : a) u-

nulu d'in edificiele unde se aduna senatulu romanu, si in speciale : cure a

Ostilia, edificata de Tullu Ostiliu; de
ad : b) de locuri unde se aduna demnitarii mari si ai altoru popore; e) senatulu, adunanti'a senatori/oru; d) edificiu

pentru cultulu religiosu allu curieloru

in intellessulu de sub 1.; e) ospetiu festivu religiosu : di de curia; f) in genere,
curte a unui prineipe, a unei auctoritate
civile sau religiosa.
* CURIALE, adj., curiana; relativu
la curia : ospetie curiali; subst. unu curiale : a) care e d'in aceasi curia; b) omu
de curte; c) de cancellaria; d) de foru.
CITRIATU,-a, adj., curiatus ; de curia, formatu de curie : comitie curiate,
formato de curie, (vedi comitiu); lege
curiata, votata de poporu pro curie.
CURIONATU, s. M., curionatus; dem-

nitate sau officiu de curione.

CURIONE, s. m., curiocurione, (d'in
curia); sacerdote allu unei curia,

www.dacoromanica.ro

998

CIIR.

CrUlt

CURIONIU,-a, adj., curl n'as; relativu la curione : sacrificio curionie.

CUTOSITATE, s, f, curiositas, (it.

curlositA, fr. curiosit); calitate de curiosu curiositate de a afld si connosce;
si in sensu- reu, mana de a afla si a sci
totu, de a si baga n ulu in tote; curiositate = singularitate, raritate ; Si cu
sensu concretu de lucru cwriosu, raru,
singulare, etc.: a ambl dupo curiositati,
curiositati litterarie; ceva essageratu

tollere, liberare (d'in curitu sau curetu,

care sta cotra curatu ca si suftlitu sau
suffletucotra sufflatu); 1. a desface ceva
de altu ceva care e spurcu, vettematoriu,
superfluu, inutile, alteratoriu, corrupto-

riu allu bonitatei sau genuitatei acellui-a : a curiti vestimentele de pulbere,

calcionii de tina, casiariele de balliga;

a citrai agrii de spini, arborii de ra-

tru lucruri inutili si fora importantia

unu scriptoriu diligente si ace tr tu se

murile superflue sau uscate, grande de

neghina pescele de malle si de scame
sau soldi vinulu de fece; a molad nucile de cossia, medii de nuca de pellicior'a loru, merele si perele de cossia; a
curiti una lemnu de scortia, de noduri;
a curiti unu arbore de insecte, aerulu
de miasmate si de putori, sang ele de untori vitiate ; a curititi terr'a de lotri si
de orne ni fora capitaniu; a curitid marea de p.rati; si fora obiectu iudirectu
curiti cas' a, paretii, nuci, mere, pere,
gradin'a, arborii; cerillu se curitia (de
teri ; faci'a se curuja (de ntacule),
eitritid unu putitt, una fontana, unu riu

destinge de unu scriptoriu cztriosu, pre-

UIZU porta, 217/94 toca, etc.; si fora obiectu

curiosit ate de espressione, de mutis.

CURIOSU,-a, adj., curiosn (it. cu-

rioso, fr. curlenx; d'in cura); plenu de

cura, care si da sau are multa cura,

1. in genere : curiosu de ai soi si de alle
selle, curiosi de sortea amieiloru, de interessile familiei, de averea publica scriptoriu curiosu, pictori curiosi, cari

lucra cu multa cura si dilegentia; cu

nuantia predominante de treeere peste
mesura, care pune prea multa cura pen-

CUMU se destinge cellu religiosu de bellit

directa : a coriti in casq, in _atinara,

superstitiosu; 2. in speciale, care are

in cellariu, in curte, -in gradina sau prin

casa, i rin curte, etc.; 2. priu metafore

9nulta cura de a cercet, afta si connosce : a) in bene : omenii celli mai curiosi totitsi nu potu afl si connosce tott;
[3) care are mancarime, mauia de a afla

si scl tote, de a afl noutati, raritati,

secrete, etc.; de ad: singulare, stra -

a) a curit'd de peccate, a se curitici de

2 ecc te, de tota spurc,ationea; b) a cuitid de d torie, de nevoi ; a nu se pot,
curiti(i de una nevoia cu toti banii lain i,
unu importunu ca neci ititit me-

niu : ce onteni curiosi in tote alle lora! dia, de morbu C26 neci unitinedicamentu;
8) ferruentatu de cura, amaritu, maa elritid pre cineva = a la face se
ceratu; 3. despre lucruri, caroru se da dispara, a l'espedi, a lu perde: am se te
mare cura, de care are cineva mate curitiu de acolo, de pre lume; de ad
cura, facute Cu 'liare cura : e triose cerrefl., as curitid = a se duce, a discetari, ornatu curiosit, opu de arte cu- par, a se resip, a se rari, etc. : nutrii
riosu,literatu cu curiosa dilegentia; sau au inceputu ase curitid; se mai cur itiasse
care provoca mare si multa cura de a parte d'in marta multime de om ni d'in
all si connosce : curio-a istoria: cu platia, etc.;
pre a locurea se ande si
uuantia predominante de essageratio2 e, curitire, inse totu in forme simple, ca si
si de ad, curiosu = singulare , stra- curitiare curitiu, curiti, dero totu de
niu etc. : euriose jocuri alle naturei, alle un'a euritia- numai carturarilora scapa
inzaginationei; modu de vorbire curioso;
penna forme incarcate : curitescu,
espressioni forte citriose.

curitesei, cw itesce.

CURITE, s. DI" quiris, pl. quirites,

cetatianu omanu.
CURITIABE si curetiare, v., purare, expurgare; inundare, deglubere, decorticare; castigare, expiare; de metilo

CURITIATORIU si curetititoriu,-a,
adj. s., purgator, nuadator; caro curitia:
mclicamente cal itiatorie de SO tge.
CURITIATIJ,-a, adj. part., purgalub,
inundaba.

www.dacoromanica.ro

CUR.

CUR.

CURITIATURA s. f., purgatio, man-

datio, expiatio; actione de curitiare si

effectu allu acestei actione.
CURITIRE si curetire, etc., vedi cu-

ritiare.
CURMARE, curmedisiu, curmeiu, etc.,
vedi cormare, cormedisiu, cormeliu.
CUROSUra, adj., vedi curu.
CURPATORIU , s. sm., p1.-e, tabula
massalis; tabla san mesa pre care se toca

carne, se intendu foie de placente, etc.

(d'in acea-asi fontana cu surpatoriu).
CURPENA sau curpina, s. f. si
CURPENE sau curpine (si curpinu),
s. m., planta sarmentosa, serpent : curpene albu vitia alba; unu curpene de
pepeni, de cucume.

CURRENDARE si currundare , v.,

properare, festinare; d'in currendu, applecatu, intre Macedoromani, Cu sensulu

999

in currundu=brevi, in scurtu, in pucinu

tempu : in current& ne vomu reved; si
simplu currundu camu in acea-asi insenmare currundu si erosi ne yeti ved;
b) de currendu, de currundu = nuper
celle intemplate de currundu; nu de multu,

ci forte de currendu; si ca attributu, de

currendu= re cens, mai de currendu=
recentior : auctorii mai de currundu, in
tempurile de currundu, (compara si it.
far le cose eorrendo = a face lucrurile
currendu).
CURRENTE, part. adj., currens, protluens (ital. corrente, fr. courant); care
curre : callu currente in arena; ape cur-

renti ; annu currente, lun'a currente;

pretiu currente, moneta currente; frasi
currenti; limba currente : a) facile si armoniosa; b) commune, cumu se vorbesce
de cei mai multi; vomputu currente;

de a se misca currendu, a propera.: toti

currundamu la cetate; de ce currundati
a plecd? curfiencla se termine lucrulu; a

faceri currenti, regulate, de tota diu'a ;

medicu currente; si ca subst. m., unu

currundd plecarea, calca, lucrulu in-

rentii marini ; unu currente de aeru ,

ceputu.
CURRENDETLA. s currundetia, s. f.,

currenti electrici; unu currente de pop ore

celerltas, velocitas; d'in currendu, applecatu, intre Macedoromani, la conceptuln de celeritate, velocitate, properan-

tia, festinahtia.
CURRENDU sau currundu,-a, adj.,
adv., currens, properans; festinans, reeens ; citus, color, velos; festinanter,

properanter, cito, etc.; d'in currere

1. proprie, gerundivu=(lat. currendus,
forma mai vechia currendu), care se cade

se se faca in fuga, rapide si fora intardiare, si de ad, ca adj., rapidu, iute, facutu
in pucinu tempu si fora intardiare, properatu, festinatu : currend' a si neasteptat'
vostra intorcere ne imple de mirare; asi&

si : currunda plecare, currunda venire;

currunde scatnbari ; 2. gerundiu = lat.
eurrendo (mai vechiu currundo), a) proprie : currendu si assudandu, capitamu
appetitu de mancare; b) adv. , rapide ,
fora intardiare, fora multa perdere de
tempu, currendu se duce si se intorce;
a termitad currendu, a maned currundu;
a se scolld, spelld si invest currutadu ;
a addorrni currundu; vino cdtu mai currendu se va poti de ad : a) in currendu,

currente : mai multi currenti de apa; cur-

barbare; currentele opinionei, modei; a

se lassd in voi'a currentelui evenimenteloru ; subiutellegundu substantive usioru de subintellessu : la 7 alle currentei (luna).
CURRERE , cursi si cursei cursu,
(asta in cartile maivechie si peno astadi
in gur'a poporului d'in multa parti, ro
in unele parti se aude unu g in locu de
secundulu r: curgere = currere, curgu
= curru, etc., curgearn=curream, etc.,
curgundu= currendu), v., currere 1. a
se mina rapide, a allerga, a da fug'a, a
merge in fug'a, etc. : callulu curre ca ven-

lulu; junii curru si se itatrecu la fuga cu

callii; de ce curri asid, de nu me potu

ling de tene? cu obiectu directu analogu intellessului verbului : a curre mari
si terri multe, lunga calle, mare distantia; 2, despre fluide, a se misc in diosu

pre unu planu inclinatu, a flue : ap'a

curge, vinulu curge, sangele merge, lacrimele curgu; vasulu curge; fluviele,
riurile si riurellele cur gu; 3. nietaforice,
dupo analogia, : annu/u ce curre si annulu ce a cursu; curru multe dille la medilocu; tnonetele currenti inteuna terra,

www.dacoromanica.ro

1000

CUR.

CUR.

nu curru intr' alta terra; proceniele cur-

ru ; salariulu incepe a curre de la prim'a di a lunei; curre vorb'a co s'ar fi

ordindu una conjuratione; frasea curre
si se misca cu gratia; stylu currante.

cursive, ca mai apte la una scriere cursiva, facile si rapida, prin analogia si.:
caracterie typice cursive.
CURSORE, s. f., vedi cursoriu.
CURSORIU,-oria, adj. s., cursor si

*CURRICULIT si curriclu, s. m., pl.-e,

cursorius; d'in cursu, care curre sau

curriculum; d'in cu -ere : a) actione de

currere, raersu rapidu, fuga, si in spe-

serve a currere: nave cursoria, termini&

ceirsoriu , (vedi cursariu); in speciale,
cellu ce se intrece pre diosu sau callare
sau cu carrulu la fuga; cellu ce duce cu

ciale , fuga de intrecere la jocuri de

spectacle; b) mersu regulatu, neimpedicatu; c) mai vertosu mediu de cursu

cc) carru de cursu pre intrecute; (3) locu
de cursu pentru
si de ad f :
y) in genere, calle,intrecere'
carrare, drumu, etc.,

in intellessu metaforicu mai allessu

curricululu vietiei, elocentiei, magistratureloru, etc.
CURRITORIU,-toria (si curgutoriu,
vedi currere), adj. s., cursor, (it. corritore si corridore, corridojo); care curre
ape curritorie, annuli& curritoriu, lun'a

curritoria, bani curritori, (vedi si currente, cursoriu); s. m. reale, curritoriu

==spatiu inchisu mailungu de catu largu

ce serve de communicatione de la una

parte la alt'a a unui edificiu, (reu : corridoru).
* CURRU, s. m., eurrus; in acelluasi sensu ca popul. carru.
CURSA, s. f., vedi cursu.
CURSALE, adj., vedi cursuale si cur-

sariu.
CURSARE, v., cursare; d'in cursu, cu
forma si insemnare intensiva d'in currere,
a curre in coce si in collo, in tote partile.
CURSARIU,-a, adj. s., cursualis, (it.

corsale Si corsare, corsaro); relativu la

cursu sau la cur sa : terminu cursariu,

peno unde se curra celli ce se intrecu

la cursa; mai vertosu inse ca subst. m.
personale , cursariu : a) care face sau
vende cursa de prensa sorici si alte animali; b) care curre marile, ca se prede,
piratu, predone ; c) callu nobile si formosu, callu bona de cursu, (compara si
it. corsiere si corsiero).
CIIRSIONE, s. f., cursio; actione de
eurrere.
CURSIVU,-a, adj., (it. corsiro, franc.

cursif; d'in cursu); aptu sau potente a

currere : ape cursive ; moneta cursiva ;
in speciale, caracterie. cursive = littere

rapiditate scrissori sciri, ordini, etc.

(reu currieru, dupo

courrier = ital.

corriere si corriero); subst. reale

cursoriu, (vedi curritoriu= corridoru);
b) f. cursoria=cursore = directione de
currere in cursorea apei.
CURSU,-a, d'in currere : 1. part. cu
sensu act., cursu,-a, (it. corso.a) : ap'a
eur,sa d'in putina, sangele cursu d'in acesta vena; la cl/illele curse adaugeti si celle

ce au se mai curra ; dro mai vertosu

action() 2. subst., a) m., cursu,
de currere, mersu rapidu, mersu regulatu, mersu liberu, calle, drumu, etc.
cursulu calliloru si allu omeniloru in
arena; de multu cursu ostea er fatigata;
cursulu nostru, callea nostra, se direp-

tedia la acellu puntu; rapidulu cursu

allu torrentelui; a oppri cursulu sangelui
d'in vulnere; cursulu sorelui, lunei, stelleloru ; cursulu naturei, vietiei ; nu potenzu oppri cursulu pro gressului, ideeloru; cursulu monitei pre differitele platie de commerciu ; monet'a acesta-a nu

are cursu; cursulu frasei , perioclului ;

in cursulu acellui tcmpu , in totu cursulu vietiei; si concreta, spatiu percursu
sau de percursu, si in speciale, mesura
de spatiu, posta ; apoi : cursu de bimba,
de filosofa, de physica si de chymica ;

a face mai multe cursuri de scientia;

cursu de unu arm% de doi anni; a termine& cursurtle unei scola; b) f. cursa

cc) actu de currere, catu curre ciueva

inteunu tempu determinatu : a face una
cursa, cursorii sunt detori a face septe
curse; una cursa de callu, de omu; (3) in-

strumentu, machina de prensu sorici si

alte animali, si de acf, media de insellatione, insellatorfa, ammagire, etc. : a

pune cursa, a d in cursa, a prende in

cursa.

www.dacoromanica.ro

1001

CURS UALE , adj. , cursualis; vedi

cursalel

CURSURA, s. f., oursura; actione, si

mai vertosu , resultatu allu actionei de
currere, directione de currere : cursuria
apei; cursurele de sange d'in nasu m'a
facutu se perdu multu san ge.
CURTE, curteanu , etc., vedi corte
corteanu.
CURU, s. m. pl.,-i, culus, (affine cu
xotXoq, it. culo, fr. cul); partea posteriore la orna si alte anima/1, si in speciale, canalea pre care essu scrementele:
a sed in curu; copillulu siede in curu;
prov, a se cici in. curu si in capu= a si
pune tote poterile pentru unu successu
=a se pune cruce si punte;
curu de

gallina = impetigo = petigine sau pecingine ;

de
: a) curosu,-a, adj.,
cu curi mari; b) curariu , s. m. reale,
partea posteriore a camului unui callu.
CURUIU, s. m., vedi coroniu.

CURVA, s. f., meretrix , scortum ,

mocha, adultera; curtisana; adultera.
(Probabilemente d'in 1.6pri, top, fta,
prolungitu in curan).
CURVARIU,-a, s., mecha s, seortator;

applecatu la curda.
CURVIA, s. f., fornleat io, adulteriu in;

vitiu allu omului sau feminei data la

fornicatione.

fr. cuspid); cama in acea-asi insemnare eu cuspidatu denti cuspidei.

GUSTARE, custu, etc., yedi constare,
constu.
CUSTODE (pre a locurea : custodiu),

g., castos, (it. custode si custodio, isp.

port. custodio) fr. custode); care veghie-

dia asupra cuiva spre a lu protege, a

l'apper de veri-ce reu, care insociesce

pro altulu pentru preveghiare si apperare : fidelele custode allu copilliloru;

custodele unei ponte, unui thesauru,

unei selbe, unei bibliotece, unui museu;
custodele portei: angerulu custode; canele e bonu si ficlele custode allu casei ;

custodii nocturni ai cetatei ; custodii

senatului, camerei deputatilorti, ai carcerei; si despre obiecte inanimate : intel-

lectionea si mentea e cellu mai bonu

custode allu omului.
CUSTODIA, s. f., custodia; actione
a custodelui, veghia, veghiare, apperare,

protegere, etc. : 1. in genere, a) proprie : in custodi'a tea me dau pre mene

si pre ai mei ; custodi'a pastoriloru,

pedagogiloru, parentiloru, cerului; custodea pudorei, onorei,libertatei; b) me-

taforice, a) omeni de veghiare si de

apperare, mai vertosu militari : si intarira pefra mormentului cu custodia;
a se stracor printre dese custodie in

CURVIRE,-escu, v., meechari; a fi

data la curva, a face fapte de curvia.
CUSCRA, cuscria, etc., vedi conso-

castrele inimiciloru; (3) locu de veghiare

si de apperare, postu, statione : remanu

cra, consocrire; etc.

CUSCUTA, s. f., (it. cuscuta, fr. cuscuto); genu de plante d'in famili'a con-

mea; 2. in speciale, cu nuantPa de marginire a libertatei, a) proprie : a d pre

crimnali in, custodi'a sau sub custodeet
militariloru; b) metaforice : a) loca de

volvolacieloru , pentandria digynia lui

Linneu.
CUSCUTINU,-a, adj. (it. cusoutino-a);

de cuscuta : succu cuscutinu; de ad, s.

f. cuseutina=succu estrassu d'in cuscuta.
CUSPIDATU,-a, adj., cuspidatus, (it.
euspidato, fr. cuspid); proprie part. d'in

verbulu euspidare=cuspidare=a mun

cu cuspide, si de ad, a asent, si prin
armare cuspidatu=munitu Cu cuspide,
ascutitu la capitu, pungente : folie cuspidate,
cuspidati.
* CUSPIDE, s. f., cuspis ; capita ascutitu, pungente : cuspidea lancei.
CUSPIDEU si cuspidiu, (it. ouspideo,

si stau in cetate, acestu-a e custode a

marginire, carcere, inchisore; (3) persona,

sau collectivu, persone puse la inchisore.

CUSTODIARE,-ediu, v., custodire ;

a face custodia, a veghid, a preveghik,
apper, protege, conserva, etc. : a custodid cas'a, port'a, cetatea, ten.' a, marginile tE.rrei; a custodi serninaturele,
corpulu de vettemare si suffletulu de
vitie; si cu obiecte incorporali : a custodid dissele cuiva in anitn'a sea, ideele
unui mare omu in scris.su ; a custodi
mesur'a, pudorea, computulu, ce se cade

a custodi; cu nuanti'a particularia de

mar ginire a miscarei : a) in bene : poti

www.dacoromanica.ro

1002

(JUL

CUT.

custodici secretu sau cici de facia acesta

scrisiore ; a se custodici immaculatu ;

b) in reu : a custodici de aprbpe pre capululotriloru, a custodid furiiincatenati
si incarcerati; si cu forma de a IV-a
conjugatione,custodire,-escu=custodire.
CUSTODIRE , y., vedi custodiare;
custodiu, s. vedi custode.
CUSTURA, s. f., lamina cultri usu de-

trita vel rubigine obducta; cutitu reu,

care nu talia be ne, cutitu grossolanu, ru-

ginitura de cutitu, care serva mai vertosu la buccataria terranesca : cu una

custura nu vei pot junghidunupuiu de
necumu unu mnel/u, (contractu
d'in cutitura, care inco se dice pre multe
locuri cu intellessulu ce are si custura).
CUSURINU, etc., vedi consobrinu.
CUSURU, s. m., lipse, ce face ca
ce se nu fia intregu, deplenu, complitu,

perfectu : defectu, vitiu=defectus, vitium: 0131U fora cusuru nu se pote; oniu

fora cusuru=homo omnibus nameris absolutus,perfectu; afli tu vre unu cusurula
formos'a facia a acestei fenzina? de ad,

restu, ce mai remane a solve d'in una

summa detorita : unu micu cusuru =
reliquum pauxillulum; mai amu se sol vu,
se acceptu unu micu cusuru d'in sumni'a

detorita. M.
CUSUTORIU, cusutu, cusutura; vedi
cosutoriu, cosutu, cosutura.
CUTA, s. L, vedi 1 cute si 2 cute.
CUTANIU,-a, adj.. (it. cutaneo, fr.
catan = cutaueus); de cute (2 cute)

relle si alte usuri; in sensu strictu cute

se applica mai multu la oinu : te manca
cutea; cute molle, umida, aspra, arida,
perosa, lucia, curata, soliosa; in moda
esclamativu : cute I appera-ti cutea,
applecatu in speciale la vitelli, candu
li se mulgu rnammele, ammerintiandui
co le dan pre cute., dco vinu se suga;
de ad si verbulu : cuteire,-escu , a dk
pre cute, a bate vitellulu, candu vine se
saga si impedica mulgerea;d6ro :2. in
sensu mai larga si prin metafore, cute
se applica : a) cu acellu-asi sensu ce au
si formele : pelle, coriu; b) chiaru la pel-

Ikea suptire si molle a certoru corpuri

inanimate: cuteaba cceloru de uua, medi-

loru de nuci, nuelleloru, pariloru verdi, etc.; si in intellessu ideale : faca, superfacia, forma, etc.
CUTEDIANTE, part. adj., care cutedia; de aci
CUTEDIANTIA, s. f., audacia; calitate, abitudinea de cutediante, cumu si
fapta facuta d'in assemine abitudine : a
vorbi cu multa libertate si chiara cutecliantia.

1 CUTEDIARE, y., audere; a av6

coragiu facia cu pericululu, a nu

se teme, a nu se sparik; mai vertosu, a

av coragiu temerariu, a se espune cu
temeritate, si de ad, a fi insolente, impudente, a fi fora respectu si suppunere, etc. : credendu-ne mai numerosi si
mai barbati, inimicii nu cutediara se ne
attace; cutedi tu, una copillu, se te iei la

affectioni cutanie, morbi cutanii; musclu

cutaniu; transpiratione, absorptione cu-

lupta cu unu gigante? cutedia a respunde,

tania.
CUTARE, vedi cotare, adj. pronume.
CUTARIU, s. M., pl.-e, oviie; d'in
2 cute, casiariu sau cosiariu de oui, loca
incongiuratu cu gardu uncle se inchidu
ouile, adappostu de oui si do alte pe-

capulu si a se uitd in faci'a mea; a-

curi;compusulu scutariu are si intellessu personale, (vedi scutariu). M.

1 CUTE, s. f., vedi cote.

si vai de tene; nu cutedia neci a redicci

desea inse cutediare e numai una espres-

sione de modestia si de respecta : potu

cutedid se te supperu cu una intrebare?
(in locu de rotrediare sau contrediare).
2 CUTEDIA.RE, s. f., audacia ; actione si actu de cutediare, cumu si abitudine de cutediare=--cutediantia.
CUTEDIA.TORIU,-toria, adj. s., au-

2 CUTE, s. f., cutia, (affirm cux.frro0;

1. pellea omului sau altoru animali, intru

dax , care cutedia intr'unu momentu

kW sta pre corpu si accopere carnea,

nuntid cuvente cutediatorie; dro si care

are abitudine de cutediare, siprin urmare
affine in sensu cu cutediante omu preceputu si cutediatoriu.

pre candu pelle "se dice propriu de cutea

pellita, luata de pro carne, ro coriu e

pellea preparata pentrti calciamente, co-

data : a se arretc cutediatoriu, a pro-

www.dacoromanica.ro

CUT.

CUT.

CUTEIA,=eutiia=eutia, etc.; vedi

cutinia.
CUTEIRE, v., vedi 2 cute.
CUTICELLA, s. f., cuticula, deminutivu d'in 2 cute.
* CUTICOLU,- a, adj., (fr. cuticole,
d'in 2 cute si colere); care vine sub cute,

de acf s. f. pl. cuticole, familia de insecte , alle caroru larve vinu sub cutea
animaliloru.
CUTICULA, s. f., cuticula, (it. cut/cola, fr. cuticule); deminutivu d'in 2 cute
ca si cuticella, applecatu iuse cu insernnarea speciale de : a) prim'a membrana

a cutei omului si altoru animali, care

se reproduce si e privata de potere sensitiva; b) pellicia ce infasciora graun-

tiele, mai vertosu grauntiele pollinei;

c) pellicia a blastariloru si frundieloru;
pellicia ce infasciora plantele, ramurele,
fructele si florile loru.
CUTIIRE, v., vedi cuteire.
(cu n tare moiatu : cutiia

cuna), s. f., arcula, clpsula; pannus

e filo serio et xy lino textus; 1. capsula
de lemnu, de cartoniu si de alte materie
in care se pune si pastredia bani si alto
obiecte de pretiu : cutinia de pellaria,
cutinea mesei, cutini'a ca braciari, cu
cercellii de aura si ca alte ornamente;
proverb. SCOSS74 d'in cutinici =cu mare
cura matar ; 2. in speciale, capsula in

care se stringu si se pastredia banii

unui stabilimentu, unei baserica : cutini'a basericei cutinea preutiloru , cuanea cantatoriloru , cutini'a sermanikm si orfaniloru, cutini' a insoratellicutiniele saloru, a redicd banii

teloru ; de aci frasi ca : a ambld cu

cuting a= a cersl pentru sine, dro mai

vertosu pentru una benefacere a ambld
cutini'a pentru edificarea unei baserica, unui institutu de orfani, unc seola, etc., a immormentd ca bani de cutinia; a trai de la cutinia ; 3. stofa,
tessuta d'in fire de metasse si de bombacu : anteriu de cutinia; in acestu intellessu , pronuntiatu pre& a locurea si
cutola (d'in 2 cute).
CUTINIORA, s. f., (cu n tare moiatd:
cutiiora), derninutivu
cutinia.
CUTINIUCIA Si cutiniutia, s. f., (cu

/003

n tare moiatu : cutiiutia), deminutivu

d'in cutinia.
CUTITARIA, s. f., maiestria de eutitariu; officina de cutitariu; multime
de cut ite.

CUTITARIU, adj. s., cantarlas, care

fabrica sau vende cutite.
CUTITELL , s. m., p1.-e, cultellus;
deminutivu d'in cutitu.
CUTITOIIT, s. m., p1.-c, cu n de totu
moiatu in locu e:
CUTITONIU, s. m., p1.-e, (compara
it. coltellone, isp. cuchillo% fr. coutelas); augmentativu d'in cutitu , cutitu

latu si grossu, de preferitu turceseului

sat'ru si altoru strainismi;sub form'a
feminina, cutitonia (cu ii moiatu : cutitoia), are intellessulu speeiale de delabra=instrumentu cu care lemnarii si

templarii netedescu scandure si alte

lemue.
CUTITU, s. m., p1.-e, (la Macedoro-

mani : cutiutu), cultor, instrumentu de

ferru ascutitu ce serve a tai, differite

lucruri : a taid carne si pane cu actitutti; a si taid degitulu cu cutitulu, cutitu de mesa, de buccataria; metaforice
si proverbiale : a adjunge cutitulu la ossu

adjunge dorerea si sufferenti'a la

culme; a cid cuiva cutite prin anima,
prin pantice, prin stomacu, prin petiore,

prin mane, etc., a sent violenti doren,

(syncopatu d'in acutitu).
QUTITURA, s. f., syncopatu d'in acutitura, si applecatu in acellu-asi intellessu speciale ce are si custura.
CUTRA, s. f., applecatu inse atatu
la barbati catu si la femine, cari cauta
se se insinue cu basse lingusiri si cari
porta mentioni de la unii peno la altii,
tradendu si pre unii si pro altii : acestu
ontu e una cutra putorosa, (vedi cultucu;
pote inse se fia in loen de cuturaz---cudura de la cudurare sau gudurare, trans-

forinatu d'in cuadurare = cuadulare =

coadulari).
CUTREIERARE=cotreierare, v., peragrare, emetiri; d'in co sau cu si treie-

rare, in intellessulu metaforicu de amLiare, asid co cotrierare=a treierd multa

si rapide, a strabate mari spatie de bou:

a cotreierd tota terr'a in lungu si in

www.dacoromanica.ro

1004

CYA.

CTA.

latu, in crucisiu si cormedisiu; pre unde

n'am cotreieratu eu? mentea intr'unu,
tnomentu cotreiera universulu.
CUTREMURARE, eutremuru, etc.,
vedi contremurare, contremuru.

CUITA, cuvata, etc., vedi cova sau

cofa, covata, (vedi si cupa).
CUENTEE, cuventare, etc., vedi convenire, conventare.
CITVIINTIA, cuviinciosu, cuviosu, etc.
vedi convenientia, convenientiosu, conveniosu, etc.

CYAMIA, sau cuamia, s. f., vedi

cyamite.

CYAMITE, sau cuamite s. f., (fr.

eyamite, compara si eyamea = cyamia;
d'in cyamu); petra, care sparta iea forma
de cyarnu.
CYAMOIDE sau cuamoide , adj.,
(fr. eyamade; d'in x6alien=cyamu, cua-

mu, si elhoq=forma); care guaina in

CYANICU sau cuanicu,-a, adj.,(fr. cya-

nigue); relativa la cyanu, si in speciale,

la cyanogeniu: acidu cyanicu, allu doile
gradu de oxydatione allu cyanogeniului;

flori cyanice, in cari nuanti'a cyanica

sau albastra e typulu colorei loru.
CYANIDE sau cuanide, adj. s., (fr.

cyanide, (d'in xuavg=cyanu si ao,

forma); care are apparentia cyana; de
ad, s. f. cyanide-a, corpu formatu d'in
combinationea cyanogeniului cu altu
corpu *Simpl u.

CYANINU sa u cuaninu,-a, adj., rela-

tiv u la cyanu ; de ad s. f. cyanina (it.

elimina, fr. cyanioe), substantia colorante, ce serve a colora albastru sau
rosiu.

CYANISMU sau cuanismu, s. m.,

(fr. eyanisme; d'in xurn6q=cyanu); intensitate progressiva a colorei albastra

forma cu unu cyamu.

a cerului ce se mesura cu cyanometrulu.

CYANITE sau cuanitc, s. f. si m.,

*CYAMIJ sau cuamu, s. m., p1.-i, e3 amos, (=x5cctLoq, compara si fr. c) ame);

formata d in combinationea acidului cya-

1. ca mai desu, genu de planta legumi-

nosu cu una base.

nosa, si mai vertosu fructulu acestei

planta, connoscute poporului in unele
locuri sub numele de bobu, &o in altele

sub cellu de faya, care e de preferitu;

de ad : 2. in insemnarile speciali de :
a) specia particularia de faya egyptiaca,
numita si colocasia; h) genu de crustacie,

cari se prendu si stau pre unele parti

alle balenei, numite pentru acestu-a si
peduchii balenei; e) bacca sau globutiu
ce serve ca suffragiu, etc. (d'in vstv=
nascere).
CYANATU sau cuanatu , s. m., (fr.
eyanate); sare formata d'in combinationea acidului cyanicu cu una base.
CYANELLA sau cuanella , s. f.,
(fr. cyanelle; d'in cyanu); genu de plante
d'in famili'a liliacieloru.
CYANIBASE sau cuanibase, s. f.,
(fr. cyanibase d'in Itouvk=cyaitu si f3ecaL

=base); cornbinatione de cyanogeniu ce

intra ca base in alte composite.
*CYANICTERU saucuanicteru,adj.,
(fr. cyanictre ; d'in Itoctv6g=cyanu si

rwrepo.= galbinu); care e albastru si

galbinu, Torbindu de certe plante sau
tlori.

cyanitu, (fr. cyanite, d'in cyanu); sare

CYAN11J sau cuaniu,-a, adj., cyaneus

(=_xuecveoq); de cyanu, care are m'U'

cyanu, albastru tare inchisu, ceruliu
cyaniele penne alle passerei.
* CYANOCARPU sau cuanocarpu,-a,
adj.,(fr.cyanocarpe; d'in xuccy6=cyanu
si 7.aruck=fntctu); cu fructe cyane sau
albastre.
CYANOCEPHALU sau cuanocefalu,-a, adj., (fr. cyanocphale; d'in 5toavk
=cyanu si xecpcall=capu); cu capa cyanu sau albastru, vorbindu de passeri sau
de insecte.
*CYANODERMIA sau cuanoderma,
s. f., (fr. eyanodermie; d'in xtxtv6q =

cyanu si 86pp.a=2 cute); coloratione a

cutei in albastru, symptama de morbu.
CYANOFERRU sau cuanoferru, s.
m., (fr. cyanoferre; d'in cyanu si ferru);
combinatione de ferru si de cyanogeniu.
CYANOFERRIDE san cuanoferride,
adj. s., (fr. eyanoferride);de cyanoferru,
compositu de cyanoferru si de potassiu.
CYANOPERRURA sau cuanoferrura,
s. f., (fr. eyanoferrure); combinatione de
acidu hydroferrocuanicu ca oxyde.
CYANOGAS TR U sau cuanoga-

www.dacoromanica.ro

CYA.

CYA.

stru,-a, adj., (fr. eyanogastre, d'in mav6q:-..-_cuanu si yagriip=ventre); Cu ven-

tre mana sau albastra, vorbindu de carta passeri san insecto :papagallu cuanogastru.
CYANOGENIU, san cuanogeniu si
cuanogenu,-a , adj. s., (fr. elan gime ,
(it. eianogeno ; d'in xnave5q=cuanu Si
Tsvvelv=generare); care nasce sau pro-

duce cuanu ori albastru; applecatu de

regula ca s'. m., cuano-genu-lu=radicale chymica, combinatione de azotu si
de carboniu, si de ad chiamata si azotura de carboniu cuanogeniulu este unulu d'in principiele ce dau colorea nu-

mita euanu sau albastru de Prussi'a.

1005

si rrep6v=aripa); Cu ari pe cyane sau albastre : flutturi cyanopteri.

-CYANOPYGU sau cuanopugu,-a, adj.,

(fr. eyanopyge; d'in xnavk = cyanu si

cult=curu, sedutu); cu sedutulu cyanu
sau albastru papagallu cyanopygu.
CYANOPYRRHU sau cuanopurru,-a,

adj., (fr. eyanopyrrhe; d'in Isucw6c

cyanu si Irt44=rosiaticu); cyanu sau

albastru si rosiu sau rosiaticu : rundinella cyanopyrrha.
CYANOSE sa u cuanose, s. f., (fr. cya-

nose, it. cianose; d'in cyanu) ; I. in- acellu- asi intellessu cu cyanopathia; 2. cu-

pru sulfuratu.
* CYANOTII sau cuanotic,-a, adj.

* CYANOIDE sau cuanoide, adj., (fr.

cyanoTde; d'in zuctv6c=cyanu si eia(n=
forma); care semina ca florea, cyanu.
* CYANOLEUCU sau cuanoleucu,-a,
adj., (fr. cyanoleuque; d'in xuocv6q=cyanu si Xeuxq = albu); albastru si albu
rundinelle cyanoleuce.
CYANOMETRU sau cuanometru, s.
in., pl.-e, (fr. cyanomtre, it. cianometro;
-d'in xuav6q=cyanu si IL6rpov=metru);

(fr. eynnote, d'in xuav6c si oin-("or6g

urechia); cu urechiele cyane.
CYANOURINA sau cuanourina, s. f.,

instrumentu de mesura,tu intensitatea

albastru, albastrn inchisu, negra alba-

colorei albastra a cerului, prin care totu

de una data se probedia co a erulu e in-

stru, faci'a cerului, ceruliu, venet u, etc.;

colore si co albastrulu cerului se pro-

m'a cyaniu; ro form'a cyanu se applica

mai bene : 2. ca subst. reale m., cyanulu; a) facia sau colore albastra inchisa,
colorea marei sau cerului; b) specia de

duce prin vaporii respanditi in atmosfera

cyanometrulu e unu instrumentu nou.
CYANOPATHIA sau cuanopathia, s.
f., (fr. cyanopatiiie, it. cianonat1t9 d'in
= cyanu si recO.og = affectione
morbosa); in acellu-asi sensu ca cyanodermia.
CYANOPHTHALMU sau cuanoftalmu,-a, adj., (fr. cyanopii Mame; d'in mal/6g = cyanu si 4424.6q
ochru); cu
ochi cyani san albastri: musca cyanophthalma.
CYANOPODE san cuanopode, adj.,
(fr. eyanopode; d'in xuavdq-..=--cyann si
7C0k-7COak =pede); cu nedi san petiore
alba stre.
CYANOPOTASSIC1J sau cuan opotassicu ,- a, adj., (fr. eyanopotassique);
gazu cyanopotassicu, compostu d'in ryanogeniu Si potassiu.
CYANOPTERU san cuan ante ru .- a .
adj., (fr. cyanolt4 re; d'in zuctvo;=_-ey fnu

(fr. cyanourine); materia ce face urin'a

cyana.
CYANOURU sau cuanouru,-a, adj.,
(fr. eyanoure, d'in zaav6q=cyanu si otipc1

=coda); ca coda cyana.

CYANU sau cuanu, adj. s., cyanus,
(Vmvoq si zaavdq, it. clamo); 1. ca adj.,

in acestu intellessu e de preferitu for-

petra de assemine colore, lapilazuli=

lapis lazuli; e) metallu de assemine colore, cumu e aciariulu; d) specia de flore
=centaurea cyanus lui Linneu.

CYINURA sau cuanura, s. f., (fr.

cyanure, it. cianuro); combinatione de
cyanogeniu ca alta corpuri simple, afora de oxygeniu; cyanure duple, form ate
d'in done cyanure diverse combinate impreuna.

CYANURATU sau cuanuratu, s. m.,

(it. ciatiuraio, fr. cyanurate); sare formata d'in combinationea acidului cyanurir'u cn una base; coventulu inse
este form'a feminina a unui participiu
d'in unu verbU cyanurare = a converte

in cyanura, si de acea- a se iea si ca

part. adj., substantie cyanurate.
CIA-WRICIP sau cuanuricu.-a adj.,

www.dacoromanica.ro

1006

en.

(fr. cyanurique, it. cianurico); de cyanura=cyanoura : acidu cyanuricu, trassu d'in acidulu uricu suppusu la distil-

se estraga d'in radecin'a cyclaminului

latione secca.
CYATHIFORME si cyathiformu sau
catiformu,-a, adj., (fr. c3 atitiforme, it.

cideale, fr. cycltial ; d'in cyclu); ossu

ciatiforme, d'in cyathu si forma); cu

deuna tubulariu la insecte.

forma de cyathu : fungi cyathiformi.

* CYATH1ZARE sau cuatizare, y.,

clicu.

europeu.
CYCLEALE sau cucleale, adj. s., (H.
cycleale si absol. s. ni. cycleale, ossu vertebrale dispusu in forma de cyclu si totu

CYCLICA sau cuclic 1, s. f., vedi cyCYCLICU san cuclieu,-a, adj., c3 en(suzXot6g, it. cielico-a, fr. c3 cli-

cyathissare, (zoce0.1Cscv); a clA cu eyathulu

la mesa.
CYATHU sau cuatu, s. m., pl.-e, c3 atas, Octoc&q, it. dato, fr. c3atlie); L cupa

que); relativu la cyclu : poca cyclici ai

anticitatei peca si ai evului nmdiu, si

mica, cupa de beutu, pocariu; 2. applecatu si : a) la una mesura si de licide si

de aride, h d'in unusestariu: b) cu plur.
i : a) specia de ferige; f3) membrana in

absol. cyclicii ; poemate cyclice d'in anticitatea greca si d'in evielu medin; regula cyclica, methodu cyclicu, moya cyclicu, periodulu cyclica allu sorelui sau

forma de unu cyathu ce se nasce pre

allu lunei; s. f., cyclica : a) unja ce se

imagina co descriu astrele in ceru in
perpetue periode de miscare ; b) mai

frundile certoru plante.

* CYCEONE sau cuceone, s. m., c3 ceca (xux.sd.w d'in xoxecety = ammeste-

care); ammestecatura d'in farina, ordiu,

casiu, vinu si miere, redussa la una spe-

cia de coca, cu care se servieau mai

vertosu in mysteriele Cererei.
*CYCLADATU sau cucladatu,-a, part.

adj., cycladatus, (fr. c) clad); 1. investitu cu vestimentulu cyclade; 2. care

are form'a plantei cyclade; de ad s. f.
pl. cycladate, familie de conchilie bivalve ce are de typu genulu cyclade.
CYCLADE sau cuclade, adj. s., c3clas, (x0x)sg, fr. cyclade); in forma de
cyclu ; de acl ca s. f., cyclade-a : a) vestimentu feminescu cu una betta de purpura pre pollele ei rotunde; b) mai ver-

tosu in plur. Cycladi, instile in marea

Egea care formedia unu cyclu; genu
de conchilie in forma de cyc/u.
CYCLAMINA sau cuclamina, s. f.,
vedi cyclaminu.
CYCLAMINU sau cuclaminu,-a, adj.
S., cyclaminos, Vslaccp.tvo si xtAXecv.tvov,

it. ciclamino-a, fr. e) clame si cy clamen);

vertosu in pl. cyclice, familia de insecto

coleoptere tetramere.
* CYCLOCARPU sau cuclocarpu,-a,
adj., (fr. c) ciocarpe; d'in x6-4)o;=cyclu
si xap7c6=fructu); ci fructe cyclice sau
orbiculari.
* CYCLOCELU sau cuclocelu,-a, adj.,
(fr. c) clocle; d'in xx.Xog = cyclu si
xocXia=venti e); cu canalea intestinale
dispusa in cyclu.
CYCLOCEPHALU sau cuclocefalu,
adj. s., (fr. e) clocephale, d'in Ittv.Xo=
cyclu si x.sva.X-11 = capu); Cu capulu in
forma de cyclu, si de ad s. m. cycloce-

phalu, genii de auimali monstrose, ai

caroru ochi sunt redussi la unulu.
CYCLOIDALE sau cucloidalc, adj.,
(it. eicloidale, fr. cy clodal); relativii la
cycloide: spatzu cycloidale, coprensu intre cycloide si basea ei.
CYCLOIDE sau cucloide, adj. s., (it.
cicloide, fr. c) dalle; d'in 51.6xXo;=cyclu si elaoq=forma); care are forma de
cercu, si in speciale, absol. s. f. cycloide-a, linia curba ce se descrie de la unu
puntu allu circumferentiei unui cercu,

d'in cyclu, applecatu ca subst., a) m.,"

cyclaminu : a) genu de plante d'in famili'a -primulacieloru, pentandria mo-

pre candu cerculu se misca, invertindu-se

nogynia lui Linneu, asia chiamate dupo

pre una tangente a sea.

radecirea loru de forma rotunda ca

CYCLOPE si cyclopu, sau cuclopu, s.

una turta; fi) specia d'in acestu genu,

m., cyclops, (xfAX(ot1), d'in IsfAXog=wyciu

cyclamen Enropmum lUi Linneu; b) f.,

cyciamina, substantia cristallisabile ce

si 14=ochiu); monqtru de ornu cu unu

senguru ochiu in fronte, do statiira gi-

www.dacoromanica.ro

cm.

CY31.

gantica : cyclopii loruieau mai vertosu

in
si erau anthropofagi, cuma
ne spune Onaeru; eratt inse forti, valenti,
laboriosi, mai vertosu boni fauri; ei adjutau pre faurulu dieiloru, pre Vulcanu,
cumu lze spune fabl'a, alucrd fv,lmincle
paren telui dieiloru si alte obiecte de tau-

1007

Ma de cylindru; s. f., cylindroide- a,

corpu solidu de figura apropecylindrica.
CYLINDRU, sau culindru, s. m., pl.si-i, ej lindrus, )1.6Xtv8po, it. eylindro, fr.

cylindre, d'in ItoXtvaerv=voivere, rotulare); 1. in sensu geometricu, solidu con-

selbaticu, barbaru : societate cyclopica,

tinutu de doue cercuri ecali si parallele

si de una superfaia curba ce s'ar descrie
de una linia derepta ce s'ar misca pre
longa circumferentiele celloru doue cercuri : basile cylindrului sunt celle doue
cercuri, superfaci'a, volumele unid- cylindru; 2. prin metafore : a) cylindrulu

omeni cyclopici.

unei tuba, unui flautu, unui cornu si

rara pentru cliei si pentru eroi.

CYCLOPICU sau cuclopicu,-a, adj.,

(it. adopten) ; de cyclope muri cyclopici, constructioni cyclopice, forte

mari, solide si fura cementu; metaforice,

CYCLU sau cuclu, s. m., pl.-e si i,

cj club, (x6xXo, it. ciclo, fr. eIele); 1. in
acea-asi insemnare cu romaniculu cercu,
applecatu mai vertosu : 2. in insemnarile

metaforice de : a) seria de numere ce

au unu termina si care apoi reincepu
cyclululuneicyclultotariu=nunterulu

altoru instrumente musicali; b) vasu in

forma de cylindru unu cylindru d e vinu,

de opa, de oliu; la densulu se repetu

culindrele de vinu; c) sullu de applanatu

solulu : a sienta gleiele si netedi bene

solulu cu unu grossu si greu cylindru
de lemnit sau mai bene de metallu.

de auru, de 19 anni, (lapo cari a eincepu

CYMA si cuma, s. f., vedi chima in

acelle-asi fasi alle lunei la acelle-asi

Gl ossariu.
* CYMA.TIA sau cumatia, s. f., si
*CYMATIU, sau cumatiu, s. m., p1.-a,
c3 matium si cumatium (xupictco, it. ci-

dille alle annului solariu; cyclulu

solariu, de 28 de anui; cyclulu pascale
pascala, care resulta

d'in multiplicationea cellui lunare ca

cellu solare si serve a afld in ce di cadat
pascele; asia, si : cyclidu indictiona romane, de 15 anni; b) cyclu epicu sau my-

thologicu, cyclulu troianu, cyclulu lui

Carolu Magnu.
CYCNU , cygnu sau cumnu , s. m.,
cycnus (Vaxvo), una passere mare si
form6sa connoscuta poporului sub nu-

mazio Si cimas, fr. c3maise si cymation); 1. in genere, deminutivu d'in cyma ; applecatu inse : 2. in speciale ,
a)ornamentu de architectura la cytn'a sau
coron'a, cornicea unei parte d'in ordinile
de architectura : una unda, unu toru, etc.;
b) fructiticatione a licheniloru.

* CYMBA, sau cumba, s. f., e)mba,

(v.61.14371); vasu de plutitu mai micu, luntre,

mele de lebeda (Leda ?)

CYLINDRARE , sau culindrare, y.,
(cylindrare, it. cilindrare, fr. e3 lindror);

barca.
CYMBULARE, sau cumbulare, v., (fr.

1. a d forma de cylindru; 2. a calca,

forma, netedi , etc., ca unu cylindru

sona, ca cymbalulu.
CYMBALARIA, sau cumbalaria, vedi
cymbalariu.

carta rylindrata; a cylindrci gleiele, are a.

CYLINDRATURA, sauculindrutura,

s. f., actione si resultatu allu actionei

de cylindrare.
CYLINDRICU,-a, sau culindricu, adj.,

c3lindricus, (it. cilndrico, fr. ej lindrique); de cylindru, cu forma de cylin d ru

cupe cylindrice, vase cylindrice, superfacia cyli)idrica,
CYLINDROIDE, sau culindroide, adj.

s., (it. cilindroide, fr. rylindroYfle. d'in

cylindru si siSoq. _-forma); care are Toa.-

cj mbaler); 1. a sona d'in cymbalu; 2. a

CYMBALARIU,-a, sau cumbalariu,

adj. s., cymbalarius si cymbalaris, (it.
cymbalajo, cymbalaria); relativu la cyntbalu, luatu inse de regula casubst. a) M.,

cymbalariu : a) care fabrica sau vende

cymbale; (3) care sona sau canta d'in
cymbalu: in acestu sensu si cymbcdistu;
b) f. cymbalaria : a) personale, ca femininu in celle doue insemuari de sub a;
fi) reale : a') specia de plante d'in genulu
lun u iu, famili'a scrofulacielo u, lioariu

www.dacoromanica.ro

1008

CYN.

CYT

cymbalaria; 13') alta specia de planta

numita si coty/edone=umbiiicus cotyledon sau cymbaliu = cymhalinm, (it.
ornbalio).
CYMBALISARE, si cumbalizare, v.,

eymbalissare, vedi cymbalare sub. 2.

CYRBALISTU, sau cumbalistu, s.,
eymbalista, vedi cymbalariu sub a, b.

CYMBALIU, sau cumbaliu, s. m.,

vedi cymbalariu, sub b, 13, p').
CYMBALIT sau cumbalu, s. m.,
cymbalum, (0/43aXov, it. cmbalo, franc.
oymbale; d'in acea-asi radecina cu cym-

ba); instrumentu de sonatu, compusu

d'in doue table cerculari de metallu sonoru laudati pre Dotnnvlu in cymbale
resonatorie; a bate sau sond cymbalele.
CYMOSU saucumosu,-a, adj., eymosus; plenu de cyme; s. f. cymosa cu insemnarea ce are cymatiu sub a, candu
acestu ornamentu este orecumu cynzosu

=(undulosu).
* CYNACANTHA sau cunacanta, s.
f., cynacautha, ()mew:oat; d'in z(Rov=
cane i Cixavaa=spinu); specia de planta;

vedi si cacaderia.
* CYNANCTITA sau cunanchia, s. f.,

cynisme); systema a filasofiloru

si de aci, lipse de pudore, impudentia

impinsa la cellu mai mare gradu.
CYNOCEPHALU sau cunocefalu,-a,
adj. s., cynocephalus, (xuvox6cpaXo, d'in
ximov-zuvri = cane si mcpaX-4 = capu),

ca capu de cane: ca subst. m., cynocespecia de mimutia; s. f. pl.,

phalu,
cynocephale, genu de simie.
CYNOGLOSSU sau cunoglossu, s. m.,
si f. cynoglossa, eynoglossus, (ttni6-(Xam-

coy, d'in xtion = cane si TXo-maa limba ;

it. cynoglossa, fr. eynoglosse); genu de

plante d'in famili'a borraginieloru, pentandria monogynia lui Linneu.
CYNOMORIU sau cunomoriu, s. m.,
cynomorin, (it. einomorio, fr. cynomorion , Ituvop.ptov , d'in xtwv - Itov6 =
cane si pAptoy=parte [sessuale]); gum

de plante d'in ntonecia monandria lui

Linneu.
CYNORRHODU sau cunorodu. s. m.,
cynorrhodon, (ital. cinorrodo, fr. cynorrhode, xuv6oaoy;
xfmov-xnv6=cane
si (J6aov=rosa);nume geuericudatu planteloru d'in cari face parte si macesiulu;
vedi si cacaderia.

(it. einancia, fr. cynanchie ; vedi ey-

CYNOSURA sau cunosura, s. f., c) no-

nanchu); specia de angina care face se

scota ciueva limb'a ca unu cane ce se
fatiga.
CYNANCHU sau cunanchu, s. m.,
p1.-i, (it. chum, fr. eynanche , d'in

aura, (ital. cinosurn, fr.eynosure, ?twocoupec; d'in xuv6; = canelui si oupet =

coda); alta nume allu constellationei

numita si ursa mica, in care se afla
stell'a polare; de ad, cynosura=norma,

xt5cov-xuve5 =-- cane si allay = angere);

puntu de orientare etc.: care e cyno-

nume data de antici and planta d'in

sur'a vostra in acesta cestione ?

* CYPERA.CEU si cyperaciu sau cu-

caus'a potentelui ei veninu, ro de celli

noui applecatu la unu genu de plante

din famili'a asclepiadacieloru, pentandria dyginialui Linneu.
CYNICU sau cunicu,-a, adj., cyncus,
xtiwv(xovr.x6;, it. einico,*. eynique;

cane); proprie , de cane, canescu, applecatu inse in speciale in lo-

peraciu,-a, adj., (it. ciperaceo, fr. werac6); care semina cu cyperulu; s. f. pl.,
cyperacie, familia de plante care au de
typru cynerulu.
CYPERII, sau cuperu, s. m., eyperus

xuv6c

si cyptrus, (767reLpo;, it. eipero, fr. eyp-

cutioni ca: filosofu cynicu, despretiatoriu

peracieloru , triandria monogynia lui

de covenientie si de commoditati, fora

rosine de cello ce se rosinedia omenii;
asiA si : secta cynica; de ad i in genere,
fora pudore, cu despretiu de tota pudorea si decorea versuri cynice, scriptori
cynici, limba cynica, portare cynica.
CYNIS1VM sau cunismu, s. m., (fr.

Linneu.

rus); genu de plante d'in famili'a cyCYPEROIDE, saii cuperoide,adj., vedi

cyperaceu.
CYTISU, sau cutisu, s. m., cytisus,

(it. citiso, fr. eytise, xfyruso0; genu de

plante d'in famili'a leguminoseloru, diadelphia decandria lui Linneu.

www.dacoromanica.ro

D.
D, a patea littera in alfabetulu romanu. 1.1 Inaintea vocaliloru : a, o, u, e,

re, dat : ellu da, ella da, omtdu da; vedi

verbulu dare.

atatu in inceputulu catu si in mediulu

2 DA, (cu vocalea a obscura), v.,

vorbeloru, conserva sonulu seu genuinu,

pers. LE sing. imperativu de la verbulu

dure, da : da-mi, da-ti, da-i, da-ne, dale; vedi verbulu dare.
3 DA, (Cu vocalea a clara intonata),

precumu in : datu, dosu, ducu, degetu,

caldura, sudre, fundu, nodu; 2. assemine inaintea, vocalei i scurta, precumu
in : pedica, judicu, medicu, unde acsta
vocale de commune se confunde cu e;
in vorbele de formatione mai noua in
genere, precumu in : dedicu, dedicare,
prodigu, disputa, dictare, dictionariu,
divisione, etc.; 4. inaintea litterei r, a-

v. infinit. scurtatu d'in dare, dare, nu

ve potu dd nemica; vedi dare.
4 DA, (cu vocalea a clara intonata),

v. pers. III d'in imperf. contrassa d'in

daba, daa, dabat, dabant, vedi verbulu
dare.

tatu in inceputulu catu si in mediulu

5 DA., (cu vocalea a clara tonica),

vorbeloru, precumu in : dracu, drumu,

cedru, codru, etc.; II. trece in siueratoria lina:=2, 1. ivaintea vocalei i clara
si plenisuna, precumu in : di, dicu, audire, tardiu, incaldimu, assurditu; 2. inaintea vocalei i semisuna finale, sau insocita de alta vocale cu care formedia
unu diftongu impropriu, precumu in :
audi, verdi, surdi, umedi, mediu, mdia-di, mdia-nopte, mediu-locu, audiu,
vediu, cadiu, siediu; 3. a) inaintea syllabeloru : ess, ese, est, err, ell, precumu
in : incaldescu, inverdescu, mucidescu,

adv. affirmativu scurtatu d'in dro, sane,

ita, nae, enimvero, vedi clro.

prandescu, assurdescu; f3) in gerundiele :

se fia ellu insusi Dacu, sau de origine

dacica : Roma* nii cari locueseu in vechi' a Dacia, sunt Daciani, inse nu sunt
Daci.
DACICE, adv., duche; synonymu cu
vulgariulu dacesce.
DACICU,-a, adj., dadas, dacieus; synonymu cu vulgariulu dacescu; inaperiulu dacicu, bellulu dacicu, poporulu
dacicu, arme dacice; s. titlulu imperatoriului Traianu ca victoriu allu Daciloru.
* DACNODE, s. m., (d'in grec. &a,-

vedendu, cadendu, sedendu, credendu;

y) in urmatriele : dece, deu, donmedeu,
cari se scriu si cuece, dieu, domnedieu;

in participiele : veduta, cadutu, credutu, sedutu, si in derivatulu spenduIn diosu siuera

lare sau spendurare.
mai aspru, ca giosu sau josu, precumu
se si scrie de unii. Assemine siueratura
aspra se aude si in repedione si putredione, contrasse din rapeditione si putreditione.

DABILE, adj., (dabilis), ce se p6te

cid, ce e permissu a se chi.
DACESCE, adv., daelee, in moda dacescu; lucra dacesce, se p6rta dacesce.
DICESCIT,-a, adj., daelseus, daeleus,
relativu la Daci, vechii locuitori ai ter-

reloru locuite astadi de Romani; lucru

dacescu, portu dacescu.
DACIANIJ,-a, adj. s., daeus, daeius,

daeleus, relativu la Daci; ea subst., dacianu ...r.-- locuitoriu allu Daciei, fora ca

1 DA, (cu vocalea a obscura), v.,

vd)arig, care rde), insectu de genulu co-

pers. III sing. indicat. de laverbulu da-

leoptereloru, d'in familra vesicantiloru,

64

www.dacoromanica.ro

1010

DAC.

DAD.

avendu de typu dacnodele mylabroide

d'in Brasilia.

SiwroXog), care are degete, sau care are

DACNUSA, s. f., (d'in grec. Seavetv

muscare sau rodere), insectu de genulu hy-

loga.

menoptereloru, d'in famili'a braconideloru, avendu de typu dacnus'a rufipede.

t DACRY-, (de la grec. aempu, d'in
care s'a formatu dierima, si apoi 'actinia
latinu si romanu), in diverse composi-

tioni de termini technici, mai allessu

de medicina, precumu : dacrycista, dacrycistalgia, dacrycistalgicu, dacryblennorrha, dacryorrha, etc., pentru allu
caroru intellessu este indispensabile connoscenti'a limbei grece.
DACRYDIU, s. m., (8axp6Stov,, laerimi6ra), arbore de genulu con ifereloru,
d'in famili'a tassaceeloru, totu de-a-una

verde, indigenu in Indi'a orientale, numitu asid de la picaturele de resina ce

essu d'in acestu arbore.
DACRYNA, s. f., (de la grec. Stxpoov, lacrima), burete de genulu hyphomyceteloru, en spondie globulose.
* DACTYLATU,-a, adj. part., (de la

form'a unui degetu. Terminu de zootDACTYL10-, (de la grec. aarraco;,

inellu), in diverse compositioni de termini technici, precnm u : dactylioglyphia,
dactyliographca, dactyliologia, dactylio-

mantia, dactyliotheca, etc., pentru a caroru insemnare consulta partea posteriore.

DACTYLOSA, s. f. dactylosa, una
planta, numita si chamaedri s (zatiodgermandria moapt4), dupo Isidoru,
derniloru ?
*DACTYLITE, s. m., (de la gr. aeocTuXos, degetu), 1. in medicina, inflam-

matione de dgetu; 2. in mineral. corpu

organisatu fossile, care are form'a de

dgetu; 3. mime genericu datu belemniteloru, orthoceraciteloru, si altoru echiridi.
* DACTYLIU, s. m., (de la grec. ScocT6Xcoq, inellu) unu genu de vermi para-

siti care se formedia in oinu, in specie

in besic'a urinaria.

grec. awcoXoq, dgetu), proprie degetatu

* DACTYLOA, a. f., (fr. dact3 loa),

sau munitu cu dgete ; familia de pesci

d'in ordinea holobranchieloru, in care se
coprendu triglii, prionotii, etc.

unu genu de salid, d'in famili'a 'anoli-

*DACTYLENA, s. f., (de la gr. adaTUXog, dgetu, si Xociva, tunica), planta suf-

lobs), care are degetele limite cu una

frutic6sa d'in famili'a capparidaceeloru.

*DACTYLETHRA, s. f., (Socy.T(X0pa,

degetariu), unu instrumentu de tortura

cu care se serviau spre a striv degetele
patientelui. Oenu de batrachi anouri,
cari se afla in Afric'a la capulu bunei
Sperantia.
DACTYLICU,-a, adj., dactylicas,

diloru.
DACTYLOBU,-a, adj., (fr. dacty-

membrana lobata, epithetu ce A di certoru passeri.

t DACTYLO- , (de la grec. SixtuXo; , degetu) , in diverse compositioni

de termini technici, precumu : dactylographia, dactyloialia , dactylologia ,

dactylonomia, dactyloporu, dactylopteru,

dactylostylu, etc., pentru a caroru semnificationP consulta partea posteriore.

(Saxt1)Xoc6q), relativu la dactylu, ca pe-

*DACTYLU, s. m., dact3 las (adotzu-

tioru metricu; versuri dactylice.

*DACTYLIDE, adj. s., dactylis,(8axToXf, assmine degetului), la antici una
specia de struguri; la moderni una planta
de genulu gramineeloru festucacee.
*DACTYLIFERU,-a, adj., (d'in SeosToXo; si ferere), care p6rta degete. Terminu de zoologa.
* DACTYLINA, s. f., dactylina, una
planta, numita s aristolocilia, (cptcno-

Xo0, 1. proprie dgetu; 2. petioru me-

trieu compusu d'in trei syllabe , una

lunga si ditie scurte, precumu : margine, ordine; 3. unu genu de pome numito dactule sau curmalle; 4. una specia de conchylie; 5. una ptra pretiosa;
6. una specia de strugnri, vedi dactylide; (candu se va popularisi vorb'a va
trece in dattulu sau dattoru, cd, latinisatulu dactulus).
*DADUCHI , s. m., daduchus (aaaoti-

Xoxfcc), dupo Isidoru.

* DACTYLINU,-a, adj., (de la grec.

zog), portatoriu de faca; asid se numid

www.dacoromanica.ro

DAM

DAM.
.1

1011

la antici una sacerdote care ducea faca

la ceremoniele Cererei Eleusine.
DAFINU, s. in., vedi daphinu silauru.
,DAI, v. pers. II sing. indio, si conj.
das sau des; pers. II sing. d'in imperf.
contrassa d'in dabai, daai, dabas, vedi
verbulu dare.
DALIA, s. f., una flore, numita asia,
dupo botaniculu Dahl, addussa in Ea-

ner); a incrusta unu firu de aura sau de

argenta in ferru sau in aciariu.
DAMASCINARIA, s. f., (fr. damasquinerie), artea de a damascina, de a
incrusta fire de metallu in ferru sau in
aciariu.

ropia d'in Americ'a, care nao, astadi

ci aria.
DAMASCINATU,-a, adj. part., (fr. da-

DA1VIASCINARIU, s. III. (fr. dama-

squineur) care damascina, adeco incru-

sta fire de metallu in ferru sau in a-

gradinele nostre, si pro a locurea se numesce si georgina.

masquin); arma danzascinata, lamella

damascinata, lorica damasci nata.

DALIVIT,-a, adj., dalivus (cal4), stultu, nebonu.

DAIVIASCINURA, s. f., (fr. damasqui-

DALMATICA, s. f., dalmatica, una

nure), scurtata in loca de damascinatura, res ultatu allu damascinkrii :for-

specia de camsia lunga cu manice scur-

te, tessuta d'in lana dalmatica, alba, cu

care peno in dillele n6stre se imbracca
sacerdotii catholici la liturgia.
DALAIATICE, adv., dalmatice, in
moda dalmaticu.
DALMATICIT,-a, adj. , dalmaticus
(Scap.catxk), relativu la Dalmati
cru dahnaticu, vestimente dalmatice;
ca titlu allu imperatoriloru romani dalmaticu insmua : victoria allu dalmatiloru.
DALMATICATIT,-a, adj. part., dalmaticatus, investitu cu dalmatica.
DAM, (cu vocalea a clara), v. pers. I
sing. d'in imperf. contrassa d'in daban,
daam, daban], vedi verbulu dare.

tnsa demascinura.
DAMASCIT,-a, adj. s., materia sau
stofa de metasse ornata cu desemne variate, care se adducea mai inainte de la
Damascu, vechia cetate a Suriei; astadi
se da acestu mane stofeloru de lana, de
bmnbacu , de linu, damascate adeco imitate in ornamentele si tessuluria lora
dupo stofele de metasse lucrate la Damasca.
DAMASON1TT, s. in., damasonium

(Sap.aaJmov), una planta; numita si alisma (atattct).

DAMIATRICE, s. f., damiatrix ,
una sacerdotessa in servitiulu Bonei Dea.

DAMIII, s. m., damium, sacrificiu

care se facea in onorea Bonei Dea.
DAIVINABIIE , adj. , datnnabilis ,
care merita a fi damnatu.
DAMNANDU, adj., damnandus ,
care debe a fi damnatu.
DAMNARE, v., damnare, a jadia,

1 DAMA, s. f., damnum, vedi damnu.

2 DAMA, s. f., dama, caprira. ZOologii moderni distinga intre cerbu, dama

si caprioru; dam'a e mai mica de cata

cerbulu si mai mare decatu capriorulu;
ctam'a are cornele late si palmate.
DAMALIONE, s. in., damalio (Sp.aXts), una vita telera, unu vitellu.
DAMASCARE, v., (fr. damasser), a
fabrica una stofa cu desemne variate ;
imitandu stofele de la Damascu; (vedi
vorb'a damascu).
DAMASCENA, s. f., damascena, una
specia de prune, pruna de Damascu.
DAMASCENU,-a, adj. s., damascenas, de la Damascu, nascutu la Dama-

scu, locuitoriu la Dallasen; la antici :

Joue Damascena, in ist. eccl. Joanne
Damascenu; prunu de Damascu.
DAMASCINARE, v., (fr. damasqui-

a pronantia culpabile; a pronuntia co

in urm'a culpei merita punitione; a condamna, a dananci la 9n6rte, a danand la

furci, a damnd la infernu; vedi compusulu : condamnare si condemnare, vedi
si form'a daunare.
DAMNATICIU,- a, adj., damnaticiu8
si damnatitius, condamnabile, condamnatu; care face parte d'intre condamnati.
DAMNATIONE, s.f., damnatio, actione si resultatu allu actionei de damnare , condamnatione ; damnatione la
furci, damnatione eterna.
*DAMNATORIU,-tria, adj. s., dam-

www.dacoromanica.ro

1012

bA.i.

1:413.
.t

'11

41

II

'

nato r, damuatorius, par e damna salt condainna.

* D41VINATIT ,-a, part. , damnatno,

judicatu culpabile, coudamnatu; clam-

natu la inchis6re, damnatu la morte,

darpnatu la perire.
pANIN111011,-ff, adj., damnificas,

carp adduce sau face (iatrig, care adduce sau face stricatione, stricatiosu.
*DIANINOS1J,-a, (pre a locure; da-

masu si daunasu ; vedi donna), adj.,

damnosus, plum de damnu sau stricatjone, stricatiosu, funestu, vettemapriu,
ruinosti; barbatu damnosui care se ruina
prin spese necomputate.
* DAMNII, pl.-e, damnum, perdere,

* DAPE, pl., dapt, dupes, inandri

sumptu6se, ospetiu magnificu, espetiti
sacra, sacrificiu offeritu dei/oru.
*DAPHINIJ, sau dafinu, s. m.,daphne
(Sticpv1) taunts, lauru; frundia de dafinU.

DAPHNE, sail dafne, S. f., daphne

od,r1) daphinu sau dafinu, laurti, unit

arbore formosu d'in terrele meridionali
cu alle carui frundie se incoronau `yidtorii si apoi poetii. Nume prepriu
unei cetate in Dacia, lftga Dunaria.
DAPHNEODERMIJ sau dafneodernitc, s. m. (d'in g,rec. Scupvcao; de lauru,

si 86pp.cc, pelle), cu pellea assemine fo-

stricatione, detrimentu, scaderei de ave; a produce (Lamm, i sufferi daninui

j.n prit de falpsu am avutu numai damcondemnatu q repara damellu
nele /acute; danine si ver. (In koidavia, a inco si in alte par, a degeneratu

lieloru de daphinu, nume dath conchylieloru de genulu arca.

DAPHNEPHACITI1 su dafnefagu,
s.m. ocupv-typa-m) mancatoriu de faun,
nume datu de antici unoru 13rofeti cari
mancdu rote de la,uru spre a se insPird.
DAPHNIA sau datizia,ta. f. daph
nia, la antici una petra pretiosa;lastadi

vorb'a, in daun' a, vedimai diosu; la Ma-

una crustacea care servesce de typn

cedoremani se dice gansa n locu de

damna, vedi mai susu).
1 PAART, (cu vocalea gebscura), v.,
pers4,,pL indicat. si conj. damus

daphnidiloru.

* DAPHNIDE, sn dafnide, adj! s.,

(de la gree. aCeTv.i), 6ar6 gritena, en una

DANDU gerundiu, lando; dan-

daphnia ; familia de crustacee allu

roru typu este daphnia.
* DAPHNINA 8at dalnina, s. f., (do
la grec. aim), substantia alcalina, descoperita in sc6rti'a Mai multOrn daphni.
DAPHNIPHYLLU sau clafnifolit 1,

du-mi mtin'a se dusse;, vedi verbulu dare.

s. 133., (de la grec. ackr-ti, lauru, si cp(.k-

2 DANDU,-a, adj. verba,le, dandus,

care debe a se dd, care "se olivine a fi
datu, de datu.
danisticus
* pANISMU, - a,
(8avstarm.60 relativu la danistu sau usu-

Xov, folia), genti de plante d'in famili'a

rhamnaceeloru, format/ pentru una atbore d'in java.
*DAPHNITESau dafnite, s. ni., (p

rariu; affacerq daristical affacere q?

inainte plantel care se chiama, istadi

usuraria.

lauru cassu.
TAPHNOIDE sau dafnaide.
daphnoides, (accroeta*), care sniena
cu laurulu. Pamilia de plante allu tatroru genu e daphnea.

demus vedi verb. dare.

D'AMP, (cti vocalea g clarai, v.,
pers. I, pl. d'iti i)up. contrassa d'in daamu,
dabamus, vedi verb. flare.

* DANIST s.m., danista (4vetat*),

psurariu, care impromuta baui pre usura,
feneratoriu.

*DAME, adj., dapalis? bene servitu

ei dapi, adeco cu inancaq

vrvic sau Sapi."Tt4). nume ce se di mai

DAPHNOMANTIA sari clafn man-

*DAVARE, v., dapinare, a mana,

tia, s. f., (d'in gred. Seem,lattru, elp.avte(rx, divinatione), modu d divitiatione

se tracta, a se ospeti. Qonservata mai

null)) in comp. indapare, a indapci, si
refl. a se indapti cu boecate.

lauru, sau revelata 'prin ardhea Tamariloru de laurn.

bene ospetatti.

* DAP,ATICII, - a. adj.h (Japations y

surnptuosu, maretiu, magnificu.

inspirata prin mancarea felielorti de

*DAPHNOMANTICIT sau dafnoman-

tieu,-a, adj., relativti la daphnomahtia ;

www.dacoromanica.ro

DAR.

scientia daphnomantica r..-- mentiona

daphnomantica.
*DAPHNOMANTE sau daftwmante,
s. ni., cellti ce connosce si essercita

D R.
191f
a da facia cu cineva, p venf in presentia,
a se presenta inaintea cuiva; et da mein*a
ca cineva, a sQ un, , a face causa com-

mune cu cineva,; a da canii Obra d'in

case, a 1 sc6te ; a da duiva scire sau de

DAPINARE, v., depleare, a ospeta scire, a i face connosc4u; a ad furg'ai
Cu abundantia, a tracta domnesce.
a fugf ; a da cuiva ceva intpromutu , a
DARAVERE , s. f., (compusu d'in imprumutd; a dd pre creditu, pre battis
dare si avere), commercium, negotium, a vende pre creditu, pre bani uumerati;
relatione commerciale de comperare si cuma dai mercea acesta-a? ce pretiu
vendere ; avemu daraveri cu 6menii a- ceri pre dens'a? a da cu bastonulu in
cesti-a. Vedi dare si avere.
cineva, a da ca petr'a, a cid ca pusc'a,
*DARDANARIII, s. in., dardanarius, a da cu sabi'a, a datare, a bate, a lovf;
negotiatoriu de buccate, speculatoriu cu a dei voia cuiva se faca ceva, a permitte;
grane si alte cereali.
a dd cuiva pace, a lama pre cineva neDARDANIANU,-a, adj. s., darda- turburatu; a dd iertare peccatosiloru. a
nius, care descende de la Dardanu ; lo- perdona; se dea domnedieu se ve intorcuitoriu allu cetatii Dardania; troianu. ceti sanetosi, se ve adjute domnedieu;
DARDANII5,-a, adj. , dardanius a si dd suffletulu, a morf; dedera pre orna
(SapSeotos), descendente de la Dardanu, in manile carneficiloru, silu ded,era pre
relativu la dardani : gente dardania, manile lora; a da pre cimera dracului,
gintea troiana, ducele dardaniu.=Ena, a lu inchina spiritului reu; a da batalia,
a face batalla; a se da in braciele armaarte Rardonia=magfa.
DARDANU, s. m., dardanus (869- tei, a se da in braciele placeriloru, a da
Savoq), fundatoriulu cetatii Dardania; mai multa passioniloru, de cata ratiodescendente allu lui Dardanu, locuitoriu nei; a dci rationi, a da computa , a da
snta; nu ne este data se facemu acsta-a;
allu Dardaniei=troianu.
1 DARE, v., indio. pres. dau, dai, da, nu mi da man'a se ti venda mercile cu
damu, dati, dau, conj. pres. se dau, se pretiulu ce offeri tu, nu mi e possibile ;
dai, se dea sau d, se dama, se dati, se ella e unu orna care da Cu securea in
dea sau d, imperat. da, dati, perf. dedi domnedieu, ellu e unu temerariu; a dd
si dedei, sup. datu,, dare, tribuere, tra- gura = a face gura, a striga; atatu a
dere, pi-testare, prsebere, cedere; 1. ca amblatu peno candu a data de draculu,
verbu transitiva se pune cu accusativulu s'a pusu in positione difficile, critica.
obiectului de apprope si cu dativulu o- periculosa, d'in care cu greu va mai
biectului departatu : dati pane copilli- scapa, assmine : a da de reu. a da de
lora , nu poterna cid pace inimiciloru, bene; a dd de ripa, a da de greu, etc.,
da-mi unu condeliu se seria una epi- si ca intellessu intransitivu : unu onza
stola; 2. ca verbu reflessivu : se da in- da sengurtt de ripa, differitu de : unu
vinsu, se da legatu, se da somnului, se omu se da senguru de ripa, si ca intelclaphnomantga.

daubeuturei, a se da in laturi , copillii lessu transitiva una ama da alta orna

se dau pre ghiacia ; c6, verba intransi- de ripa;a da in=a cad in : a da in
tivu cu insemnarea de a merge sau de cursa, a da in gropa; a da in=a arruna incepe ; clau inainte, mergu inainte, ca in : a cid pre altulu in putiu ; a cid
progredu; dau inapoi , mergu inapoi; prin rba, pros flori, prin apa, a merge,
ellu da inderetru, regrede, scade, perde; a trece, a pass; a cid prin carne, prin
incotrent dai tu? incotrau mergi? Ver- dulce, a rumpe abstinenti'a de carne;
bula dare sub diversele selle forme pre- pomii au inceputu a dri muguri, a cid
senta summa de locutioni, noi ne vomu ramuri, au inceputu a mugurf, a face
marginf aici la celle mai usitate : a dci ramuri; si : rb'a da sau nu da, resare
drumu/u lucratoriloru, a permitte lu- sau nu resare; unu agru da tnare venitu,
cratorileru se se daca sau se se retraga; multa grdnu; ealluta da eu petiorulu, lo-

www.dacoromanica.ro

1014

DAS.

DAT.

voesce Cu petiorulu; a dd un lucrti la

patnentu, a lu restornd; a dd d'in
a dd d'in peti6re, a pune mdnile, petiorele in miscare spre a se sal* a dd Cu
capulu de bolta, a adjunge ca capulu

ti, tributum, contributio, prtestatio,

Um:Oda), -functiene de dascalu, viti'a

dascalesca; invetiatura.
DASCALICE, adj., magistrali modo,
(ttaaar.aXtx6s), forma antica in loculu
cellei n6ua dascalesce , in modu dascalicu.
DASCALICU ,-a , adj., magistralis ,
(Staccaxcao(*), forma antica in loculu
cellei n6ua dascalescu, relativu la dascalfa sau la dascalu.

ca substantivu verbale iea tote insemnarile verbului, ca actione, effectu sau

docere, erudire, instituere, doctrina

phi() a attinge bolt'a, a se lovf de bolta;

absolute a dd = a invenind : a moritu

de datu.
2 DARE, s. f., datio, datum, tribu-

resultatu allu actionei espresse prin

verbu, p. e. omu cu dare de mna, omu
fora dare de mina; mai allessu inse se

pune in sensulu de contributione : a

pune dare pre cineva, a pune dare pre
case, pre ferestre, a solve darea, a fi scutitu de dare; darile celle multe ne au addussu la sapa de lemnu.
DARU, s. ni., donnm (86Vov), lucru
datu de bona volia fora pretensione de
a i se mai int6rce: a dd cuiva unu darte,

1 DAS CALIRE,-escu, v., docere, con -

imbuere, monere, bortarl, magistri mnnere fungi, a invetid, a doctrind, a indemnd, a mustri; a fi dascalu.
2 DASCALIRE, s. verbale, institutio,
admonitlo, adhortatio, in I. S. verbului.
DASCALU, s. ni., ludi magister, (atSeentaXoq), invetiatorin, institutoriu, instructoriu, maiestru. Vorb'a a degeneratu
de la addeveratulu seu sensu, si a dovenitu triviale, synonyma cu pedante, in

urm'a lipsei de methodu si a ptrtdrii

a face unu daru; totu darulu bonu descencle de la parentele luminiloru ; in

daru, gratis :in dam ati luatu, in daru
se dati. De si vorb'a occurre si in limbele slaviee, inse originea ei se pare a

cellei ridicule a dascaliloru greci.

DASCALUTIU, s. ni., deminutivu si
totu de una data peiorativu allu vorbei
ddscalu.

fi addeveratu romdna, d'in verbulu dare,

la a carui formare pte co a essercitatu
6re-care influentia si greculu Mpov.
1 DARUIRE,-escu,v donare , remunerare; (acopEtv), a dd, cuiva ceva in da-

spissu, aspru), in diverse compositioni de

ru, a cloud ; a darui cuiva una sumnia

de bani ; a darui pre cineva cu ceva, a

t DASY-, (de la grec. Sack, desu,

termini technici, precumu : dasyanthu,
dasyanthera, dasycampa , dasycarpu ,
dasycephalu, dasycerte, dasycleiru, da-.
sycladu, dasygastru, das yglottu, dasygnathu , dasyliriu dasyloma , dasyme-

tru, etc., pentru allu caroru intellessu

remunerd.
2 DARUIRE, s. verbale, donatlo, remuneratio, in t. s. verbului.
DARUITORIU, -t6ria, adj. s., dona-

consulta partea posteriore.

DATA, s. f., datum, datio, 1. effectulu lucrarii indicate prin verbulu dare;
pre date pre mate, 2. tempulu, epoch'a

tor, largitor, remunerator, care daruesee, care face daru, care da de bona

in care s'a fatal', in specie, in care s'a

volia.

DARUITU,-a, part., donatus ; luau

daruitu, celle daruite nu se mai intorcu.
DASCALESCE, adv., (magistraliter,
Staccamant,O, in modu dascalescu, precumu lucra sau face dascalulu.
DASCALESCU,-a , adj., magistralis,
(Mconccatxt5g) , relativu la dascalu sau
invetiatoriu; metodu dascalescu, portare
si tractare dascalesca.
DASCALIA, s. f., magisterium (St-

scrissu una documentu, una epistola, in

loculu carei-a se applica mai bone masculinulu datu; 3. in locutionile adver-

bial: una data, alta data, asta data,

de una data, in data, pr data, indica
momentulu tempului cu varie nuantie.
DATARE,-ediu v., datare, a pune
datalu pre una scrissore, a indicd tempulu ca,ndu s'a facutu ceva.
DATARIU,-ia adj., d a ta r u s, rel ativu la dare, (labile.
DATATORIU,-tria, adj.s.dator,lar-

www.dacoromanica.ro

DE.

DAT.

gitor, care da; autatoriu de vietia, care da

vidtia, vivifica.
DATATURA , s. f., vedi 1 datura.

DATI, v. pers. II, pl. indic. conj. si

imperat. datis, dais', date, si pers. II

pl. imperf. contrassa d'in dabati, daati
in ciciti, dabatls, vedi verbulu dare.
DATINA , s. f., (de la verbulu dare
sau declare), eonsuetudo, mos, usantia,
consuetudine ; datinele strabune ;
face cumu e datin'a; datine bone, relic.

DATIONE, s. f., datio, actionea de

dare in t. s. verbului.
DATIVU,-a, adj. s., dativus, L rela-

tivu la dare, determinatu prin actulu

de dare; tutore dativu, tutore determinatn prin testamentu, in opp. cu tutore
optativu; 2. casulu dativu , prin care se
arrta obiectulu cui se da, sau care responde la interrogationea cui, cumu dicu
grammaticii. In limb'a romana numai
la pronuminele personali : mie, tie, sie,
v6ue si scurtatele loru : mi, ti, si,
ni, vi. se distinge dativulu de genitivu,
la celle alte pronumine, substantive si
adiective in genere nu se distingo dativulu de genitivu, d'in care causa in constructione, spre a nu se face confusion,
dativulu se pone inaintea accusativului,

mai allessu eandu accusativulu e articulatu : nu dati copilliloru ttelucrurile.

DATORIU,-t6ria, adj. s., dator, lar-

giens, largitor, care da in t. s. verbului dare.

1 DATU,-a, datus, partic. pass. allu
verbului dare, lucru datu, bani dati, etc.;

1015

DATURICU,-a, term, chymicu : acidu estrassu d'in datura.

DATURINA, s. f., substantia alcalina
descoperita in semburii daturei stramocu proprietati narcotice si veninse.
DALT, v. pers. I. sing. indic, si conj.
pres. si pers. III, pl. indio. pres. do, dem,
daut, si pers. III. pl. imperf., contrassa

d'in dabau, daau, in dau, dabant, vedi

verbulu dare.
DAUNA, s. f., damnum, stricatione,
detrimentu, (vorba usitata in Moldavia

in loca de danznu, formata de poporu

dupo analogi'a lui scaunu, in loca de
scamnu).
DAUNARE,-ediu, v., vedi damnare.
DAUNOSU,-a, damnosu 8, stricatiosu,
vettematoriu, care adduce sau face dauna (damnu), damnosu, usitatu in Moldavia; in unele locuri d'in Transilvania

se dice in bou de avidu, mancatiosu,

lingusitoriu, care si baga gur'a in tote.
DAUNU, pl.-e, damnum, vedi damnu.
1 DE, prep., de, I. se applica in locu-

tioni frte numer6se, ca si in celle alte

limbe romanice : 1. ca in limb'a latina
in locu de despre : se vorbesce 'de noi;
2. in bou de de Cara junele nostru se
lauda de t6ta lumea, sau e laudatu de
t6ta lumea; 3. cu refiessivele in locu de
d'in partea : me tema de domnedieu, ne
tememu de 6menii rei , elli se tema de
focu; 4. spre a indic, caus'a : suffere de
friguri, a monta de supperare, nu mai

pte de tome, de sete ; mai vertosu

a) cu verbe si adiective ce espremu departare sau plenitudine plenu de intel2 DATU, s. m., datum, indicare a leptione, a saturci de bani, a scapci de
tempului unui evenimentu, in specie norte, a fugi de adunan i relle ; dro si
Cu multe ce espremu appropiare sau uindicare a tempului unui acta scrissu.
1 DATURA , s. f., datio , effectulu nire (vedi si diosu la 6) : a accatid de
cuniu, a redinici de muru, a se lipi de
lucrarii indicate prin verbulu dare.
2 DATURA, s. f., (datura), terminu parete; b) spre a indica partea pre care
botanicu; genu la familia solanaceeloru, cade una calitate : bonu de gura, ageru
typulu tribului daturateloru care co- de mente, onni numai de nume, grossu
prinde mai multu de douedieci de spe- de capa, etc.; 5. spre a indica scopulu:
cie; plante indigene in Americ'a si in me ruga de iertare, ne preparanau de
calle; vestimente de irna; se ve fia de
Asi'a tropica, forte veniuose.
DATURATU,-a, care smina cu da- bene; 6. spre a indica modulu : a legci
tur'a; daturate, tribu de plante d'in fa- pre orna de mani, de petiore, ba chiaru
solanaceeloru, allu caroru typu e a leyci callulu de garclu; mai vertosu in
espressioni ca : a mend de foca, a mori
genulu datura.
2, sup., lucru de datic, n'am bani de datu.

www.dacoromanica.ro

1016

DE.

DE.

de unu capu; 7. spre a arretd materi'a

ge asid, departe in cdtu se pune inaintea

d'in care consiste unu lucru : unu saccu

de farina, una casa de ptra; unu vasu

imperativului in loculu latinului ut

de lutu; buceate de carne, friptura de

vacca; 8. spre a arretd speci'a omeni

indicativului ca acellu-asi sensu : s'a

dussu de l'a chiamatti la palatiu; si cu
intellessu intensivu ca lat. ut=in

de acesti-a connogremu multi; lote animalile de genulu acestu-a; de acata specia sunt si passerile nostre; substantivulu
acestu-a e de genulu masculinu ; omu
de omenia, de nemica; 9. spre a arretd

du-te de lu chiama peno la mene, sau a

dati de le spargeti capulu, dorme de se

impute, mundru de nu i adjungi cu ste-

murarea la nasu (vedi si 2 de); 15. se

pune inaintea infinitiveloru, mai inainte

cantitatea sau numerulu d'in care se

sengura, acumu imperuna cu prep. a:

compune ceva : una litra de carne, una

turma de oui, una multime de cetatiani,

a incetatu de tz respirci; e greu de a serie

t6te essemplele cate se potu cugetti; nu e

douedieci de boi, trei c,ente de oui, patru

bene de a lud pdnea filiiloru si de a ua

arrunc cciniloru. II. Prep. de 1. occurre
unita cu a inaintea infinitiveloru, precumu s'a vedutu la 15; apoi in locutioni

mii de capre; 10. spre a indic comparationea numerica, in locu de de cd tu :

n'avemu mai multu de trei galbini, copillulu n'are mai multu de patru anni;
11. spre a indica punctulu de procedere
cc) in tempu : de trei anni nu mai audimu

nemica de dnsulu ; de eri nu mai vorbesce nemica; cu sensu ceva differitu in

locutioni ca : venimu de sera, se scolla
de nopte, pleca de tempuriu, etc.; p) in

ca : de a casa, de a dreptulu, de a latulu, de a lungulu, de a porc'a, de a petreculu, de a brancele, (vedi prep. a), si
in unire cu tote particlele compuse
Cu a, precumu : de acollo, de atunci, de
aprope, de abid, etc., 2. occurre unita cu
prep. la spre a indic, inceputuln, punctulu

spatiu : de ici, de cono peno collo; 12. spre

a indic, repetitionea numerale : de cl6ue
ori, de troj ori, de diece ori, de cluedieci

de procedere, sau originea d'in care cur-

de ori, de troj cente de ori, de patru mii

de ori, de multe ori, de nenumerate ori;
13. dupo inainte, aprope, departe, d'in-

tote provinu de la Domnedieu; de la fundcsrea Romei peno ta stabilirea republicei

cce, d'in collo, se pune prep. de : inclinte

pesc,ele ;

de mene, inainte de pasci, aprope de ce-

tate, departe de satu , d'incce de riu,

d'in collo de 'nonti; si cu fora in locutioni ca : fora de lege, fora de peccatu;
ro afora, ca si celle de susu, totudeuna
cu de : afora de mene, si cu con3pusulu

d'in : afora d'in casa; 14. se pone inaintea supineloru spre a indicd destinationea :pnna de scrissu, lucru de facutu,
nu su tote de credutu cd te spune acellu
omu; mai vertosu cu adiectivu : cc) liu,sioru

de disu, greu de facutu ; f3) assemine se

pune Cu substantivele verbali : lucruri
de mancare, re de dormire, 7) cu sub-

ge unu lucru : de la Bucuresci peno la

Giurgiu sunt optu milliarie geografice;
sunt 244 de anni; de la capu se impute

3. occurre unita ca prep. in,

spre a indic, essirea d'in unu lucru
d'in natur'a omului; d'in lume; d'in baserica, d'in scola, etc.; prep. de intra,
concurrentia cu compusele de la si d' in,

in frasi ce au differentie de intellessu

cfttu se pote de delicate : a) cu d'in candu
e vorb'a de caus'a morale : de ura si d'in
ura, de amore si d'in amore; inse numai :

de Pule, de sete , si nu : d'in fome, d'in

sete, etc.; b) ca de la si cu d'in in frasi
ca: a scapd de inchisore, a scapci de la
inchisore si a scapci d'in inchisore. Assemine se lga de cu intru, si cu intre :

d'inteacsta causa, d'intre voi toti; si

stantive prin care se intellege una lucrare verbale : peccatu de 'norte, cdne

Cu tte preposit. si adv. compuse cu in,

de venatu, mai vertosu in locutioni ca

cce, d'in collo, ba cliiaru si cu tote celle

simple : despre, de sub; de ca, de longa,

amore de parenti, de copilli ; frica de

Domnedieu, rosine de omeni, tem'a de
inimici, etc.; a) tendenti'a acsta-a mer-

precumu : d'in afora, d'in intru, d'in

de pre, de susu, de diosu, etc.; apoi la
celle compuse una data Cu de inco se mai

www.dacoromanica.ro

DEB.

DEB.

adauge si altu de : de desuptu, de deasupea, de d'in colla, etc., (vedi 1 co si

collo; vedi si celle alte adverbie si prepositioni simple la loculu loru).
2 DE, conj. scurtata d'in dco, si: de
nu poli veni peno la mene, spune-mi ca
se viniu eu la tene, in loca dp: dco nu
poti veni. Si in locutionea : de cumuva,
siquo modo. De si, etsi, quamquam ,
quamvis, inco se rapporta la una assemine contractione. Vedi mai diosu. L.
3 DE, in compositioni insomne: a) de-

partare, separare, in sensu materiale si

morale, b) tragere de susu in diosu,

e) lipse sau defectu, d) deplenire, servesce prin urmare spre confortarea sensului coprinsu in verbulu simplu. Essemplele urmatorie voru presente, dese
occasioni spre confirmarea acestoru indicationi. L.
DEA, s. f., den; vedi dia, dessa si
diessa.

DEALBARE, v., dealbare, a spolf

paretii Cu albu, a le dd, una col6re alba,

a i albf.

1017

tione, s. f., debacchatio, apprendere de

nebonfa, deliriu, desfrenare.
DEBALLARE, v., (d'in de si PXXstv,

arruncare), exbaurire, debilitare, ener-

vare, a st6rce de poteri, a reduce la

completa stare de nepotentia, a enervk

mai aLlessu refl. a se deballci, marcescere,

iiaccescere, tabescere; a se flaccf, a se

vescedf, a perde coragiulu : ellu se de-.
baila pre di ce merge.
DEBALLATU,-a, adj. pul., exhaustus, debilitatus, fiaccus , marcidus,
storsu de poteri, enervatu, flaccitu, vesceditu : mil deballatu de anni si de
tnorbi, callu deballatu, carric deballatu,
flori deballate, etc.
DEBATERE, dAatui, clebatutu, y.,
decutere, a bate ca se cada diosu, a d
diosu prin batere usiora : a debate merele, perele, nucile; (diversa de desbatere,
discutere).

*DEBELLARE, v., debellare, a suppune prin poterea armeloru ; a termind,

bellulu; diversa de deballare.
* DEBELLATIONE, s. f., (drebeilatio),

DEALBATIONE, S. f., dealbatio, spo-

lirea sau spolitur'a alba, albitura.

suppunere prin poterea armeloru; terminarea bellului.

DEALBATI1,-a, part. dealbatus, spo-

DEBELLATORIII,-tria, adj. s.,

litu a/bu, albitu.

DEALLOSU,-a, diveses, montos%

debellator, care debella, domita, invinge, suppune cu armele.

*DEBELLATRICE, s.f., debellatrii,
femina debellat6ria , femina care scie
iuvinge, in sensu propriu si figuratn.
DEBELLATU,-a, debellatus , domitatu, invinsu, suppusu prin arme; diversu de deballatu.

plenu de dealluri; terre deallose.

DEALLIT , pl. -un, celli s 1 elives,
leeos una inanime de pamentu mai

mica de catu unu monte; colle sau collina; la deallu, la valle; de la deallu la
valle, d'in susu in diosu ; deallulu Cu
viniele. Vorb'a e de origine obscura, irise

*REBERE, devere, deere, debui, devui,

noi nu ne indouimu de romanitatea ei.

In form'a, precumu si in intellessulu ei
se pare ascunsu contrariulu vallei.
DEALLUROSU, - a, adj., clivosus,
montosus, alta forma a derivatului deallosu, combinata d'in plurariulu vorbei

deui, debutu, devutu, deutu, v., deber,

a fi detoriu, a fi obligatu, a fi tinutu, a
fi constrinsu , a fi necessitatu : noi debemu parentiloru vitia nostra; voi ne
debeti tta averea nostra: dupo preceptele religionei crestine debemu facebene
si celloru ce ne facu n6ue reu.
* DEBILE, adj., debilis, fora potere,
fora taifa, flaccu, lngedu.
DEBILITARE, v., debilitare, a de-

deallu, dealluri, adeco : cu multe dealluri.

DEALLUTIU, p1.-ie, coilielaus, deminutivu d'in deallu, collina.

DE-ANTINIU sau d'antd,niu, adv.,
primus, vedi anteiniu.
* DEBACCHARE, sau debaccare, v.,
debacchari, a se apprende de nebonfa ,
a se desfrene.
* DEBACCHATIONE sau debacca-

preme poterile , a fiaccf, a langedf, a

mutile, a vettemd,, a vulnere.
* DEBILITATE, s. f., debilitas, stare
de debile, flaccitate, langedime, lipse
de potere, lipse de taifa.

www.dacoromanica.ro

1018

DEC.

DEC

*DEBILITATIONE, s. f., debilitan,

actione si effectu allu actionei indicate
prin verbulu debilitare.
*DEBILITATIT,-a, part., debilitatus,
redussu la stare debile, flaccitu.
* DEBITARE, v. s., I. a inscrie intre
debitori, 2. a vende, 3. a recitd, a pronuntid, a narrd, a dissipd rumori.
DEBITORIA, (cu i lungu), s. f., de-

bitara, Miura, detora, fia civile, fia

morale, d'in form'a intrega s'a contrassu
cea moderna usitata : detora.
DEBITORIIT,-t6ria, adj. s., debitar,
care debe, detoriu, (vedi debitora).
DEBITRICE, s. f., debitrix, debit-

ria, sau det6ria.

DEBITU, pl.-e, debitnm , detora

creditu i debita.
DEBUCCINARE, v., debuceinare, a
publica cu sunetulu buccinului.
DEBUCCINATORIU,46ria, adj. s.,
debuecinator, care publica cu buccimilu.
* DEBULLIRE, v., (debullire), a inceta de a bull sau de a ferbe, a se red.
* DEBULLITIONE , s. f., debullitio,
incetare de ferbere, recire.
DECA-, (de la grec. abccc, diece), in

diverse compositioni de termini technici, precumu : decabrachide, decacanthu, daca chordu, decadactylu, decaedru,
decagynu , decalogu, decapetalu, deca-

phyllu, decasyllabu, decatomu, etc. In

sistetn'a metrica se applica terminulu
grecu deca in loca de decuplu : decena,
aria decupla, sau diece arie, decagrammu, grammu decuplu, sau diece gramme ; decalitru , litra decupla, sau diece
litre ; decametru , metru decuplu , sau
diece metri; decasteriu, steriu decuplu,
sau diece sterie.
* DECADE, s. f., deeas (amas), numera de diece, decime.
DECADENTE, adj. part., labens, care

inclina spre cadere.

DECADENTIA, s. f., reram
inceputu de cadere, de degradatione, mergere spre cadere, spre ruina.
DECADERE, decadui, decadutu, iv.labl,

in deterius labi, a se plecd spre cadera,

a merge cadendu, a cade.
*DECADICU,-a, adj., (lunarias; syste-

ma decadica, dupo care noi numeramu

peno la diece, si apoi reincepemu, diversa de systema dodecadica, si in genere de veri-ce alta systema numerica.

DECALCARE, v., deeuleare ,

calcd, cu petirele, a calce, in petiere.

DECALOGIT, s. m., deealogus, (aztaXyoq) proprie: diece covente; in speci ale :

diece predepte, sau diece commando

d'in biblia.
DECANATU, p1.-e, decana; decanimunas, demnitate sau functione de decanu.
DECANIA, s. f., deeania, numeru de
diece; decanatu.
DECANTARE, v., decantare, a canta
unu cantecu, a lu recitd cantandu, a es-

secutd unu cntu, a repet acellu-asi

lucru.
DECANTATIONE, s. f., decantan,
repetitione a acellui-asi cantu, a acelleiasi narrationi, repetitione tiesa.
DEC .NTATU,-a, part., decantatus,
recitatu cantandu, repetitu.
DECANU, s. m., decanas, unu superiore preste diece, unu officiariu preste

diece militari; la univeritati decanulu

unei facultati este professoriulu superiore allu facultatiicudreptulu de a piesede consiliulu facultatii si de a administre, affacerile facultatii ; in vechi'a
astrologia se numid decanu geniulu ce
presedea preste diece grade alle zodiacului, fia-care luna ntimerd, trei decani,

si annulu intregu treidieci si sesse de

decani.
DECAPITARE,

deeollare, a talid,
v.' decollare.
capulu, a decolld ; vedi
DECIPITATIONE, s. f., de allano,
taliare a capului, decollatione; vecli decollatione.
DECAPITATU,-a, adj. part., decollatus, cu capulu taliatu, decollatu; vedi
decollatu.
DECARNARE, V., decaruare, a des-

carn6 a lud carnea de pre 6sse , a despoid de carne.

DECARNATU,-a, part., decarnatui,
despoiatu de carne.
DECASTYLU sau decastuln, s. m.,
decast3 los (ancetatuXog), unu edificiu, in

specie unu templu cu diece columne in

facia.

www.dacoromanica.ro

DEC

DEC.

PECE sau cuece, num., decom; vedi

tliece.

* DECEDERE, decessi si decessei, de-

cessu, Y,decedere, a se d6, in laturi, a

se abbate, a se departd, a essf d'in iTitia. De ad: decessulu, essirea d'in vitia, decessii, repausatii, mortii.
DECEMBRE, s. m., december, a dieesa luna (sau mese) in calendariulu romanu incependu Cu numeraren de la
Martiu. In limb'a romana lunile se traetdia ca numeni proprie, si se dice: lun'a lui Decembre, la inceputulu sau la
finitulu lui Decembre , Decembre are

treidieci si un'a de dille. Pro tempulti

lui Juliu Cesare, carea regulatu calendariulu romanu , solstitiulu de irna

1019

vir, deconviri, diece barbati, commissione de diece magistrati, numiti la annulu Romei 304, spre a redege unu corpu
de legi ; veri-ce commissione compusa

diece persone.
* DECENNALE , adj., decennalls, de
cuece anni, jocuri deeennali.
DECENNE, adj., decennis, care dura diece anni, de diec anni.
DECENNIU, pl.-ie, decennium, spa-

tiu de diece anni.

DECENTE, adj. part., decens, care
se covine, covenientiosu; formosu.
* DECENTIA, s. f., (Menta, coveiiientia sau covientia; formosetia.

DECEPERE, decepui, deceputu si

deceptu , v., (comp. d'in de si capere) ;

erti la 25 Decembre.
decipere, a prende in cursu, cu artifiDECEMMESTRE, adj., decemme- cie, etc., si de ad : a insellk, a ammagf.
stris, de diece luni (sau mesi); pro temDECEPTIONE, s. f., deceptio, inpulu lui Romulu annulu romanu ere& sellatione, ammagire.
decemmestre.
*DECEPTIOSU,-a, adj., deceptiosus,
DECEMMODIU,-a, adj. s., decem- insellatoriu, plenu de insellatione.
modus, de dieee modii, adeco de trei
DECEPTIVU,-a, adj., deceptivus,
patrantarie si unu modiu, fiendu co pa- prin care se inslla : vorbe deceptive, aptrantariulu avea trei modii.
pucature deceptive.
*DECEMPEDA, s. f., decem peda, perDECEPTORIU,-toria, adj. s., detica de diece petiore, sau de doui passi cepter, deceptorius, insellatoriu, amromani.
magitoriu.
DECEMPEDATORIU, s. ni., de*DECEPTRICE, s. f., deeeptrix, inselcempedator, mesuratoriu care se serve- latoria,ammagitoria,femina care inslla.
sce cu decemped'a, agrimensoriu.
DECEPTU,-a, adj. part., deeeptus,
DECEMPLICATU,-a, adj., decem- insellatu, ammagitu.
plicatus, luatu de diece ori, decuplu.
DECERE, v., decore, a se coveni, a
DECEMPLICE , adj., de emplex, sed bene, a sed formosu, a fi covienindiecitu, in diece plicature, decuplu.
tiosu.
DECEMPRIMATU, s. f., deeempriDECERNERE, deccrnui, decernutu,
matas, demnitate sau functione de de- si decretu, Y., decernere, a judeci, a decemprimi.
cide, a decret., a resolve ; a decerne
*DECEMPRIMI, pl., decemprimi,cei cuiva unu premiu.
d'hntaniu diece decurioni ai unui mu*DECERPERE, decerpui, decerputu si
nicipiu.
decerptu, Y., decerpere, a desface colle* DECEMREME, adj., doeemromis, Cu gundu, a college, a decerpe fiori, a de -

diecetrdini de rerni.

carpe pomo.

DECEMSCALMU,-a, adj., decemscalmus, cu diece remi.

*DECEMVIRALE, adj., deeemvIralis,
relativu la decemviri : legile dtcenivirali.
DECEMVIRATU, S. M., decemviratus, demnitate SaU funetione de decenaviru.
*DECEMVIRU, pl.decemviri, deeem-

*DECERPTIONE, s. f., decerpt1o, decerpere; collegere.

DECERPTU,-a, adj. part., decerptus, decerputu, collessu, luatu.
DECERTARE, v., decertare, a lupti,
a se luptA, a-combate, a se certA, a disput4, a se intrece.
DECERTATIONE, s. f., decertatio,

www.dacoromanica.ro

1020

DEC.

DEC.

lupta, arta, disputa, in t. s. verbului.

DECERTATORIU,-toria, adj. s., deoertans, care decerta, se lupta, se intrece.
DECERTATUea, adj. part., decertatus, luptatu, disputatu, combatutu.
DECESSIONE, s. f., decessio, retragere, abbatere, essire d'in una functione,
essire d'in vitia, norte.
DECESSORM-soria, adj, s., decessor, care se retrage, esse d'iniunctione.
1 DECESSU,-a, adj. part., deeessus,
retrassu, essitu, essitu d'in vitia ,
mortu.
' 2 DECESSU, s. in., decessus, retra-

DECIMINU,-a, adj. s., declm anua

si decumanus, relativu la decima : agru
decimanu, agru suppusu decirnei; decitnanu, perceptoriu de deeima.

DECIMARE, v., declinare si dacamere, a lua pre unulu d'in diece, a punf
pre unulu din diece, a uccide pro unulu
d'in diece.
DECIMARIRE,-cscu , v., vedi decimariu.
DECIMARIU, s. m., perceptoriu de
decima; de acfsi v. decimarire,-escu, a
face officiu de decinzariu.
DECIM A TIONE, s. f., dedican Si

gere, essire d'in functione, essire d'in

decumatio, actione de decimare in t. s.

vitia, morte.
DECI, conj. d'iu de si ci=ce, delline,
ergo, igitur, affine in sensu Cu: dro, asid dro, etc., applicatu mal vertoSu in
limb'a practica judecatoresca; luatu si
ca s. in. unu deci, si mi articlu : deciu-lu.

verbului.
DECIMATORIU,-toria, adj. s.i decimans et decumans, care declina.

-I. DECI-, (de la lat. declines), imcom-

positionile systemei decimale spre a indica, decim'a parte, precumu : deciaria,

decim'a parte d'in aria; decigramnzu, decim'a parte d'in grammu, decilitru, decim'a parte d'in litra; decimetru; decim'a
parte d'in metru; decisteriu, decim'a parte
d'in steriu.
* 1 DECIDERE, decisi si decisei, de-

1 DECIMATU,-a, adj. part., decimate', d'in diece luatu.

2 DECIMATU, s. in., sup., actulu,
effectulu sau resultatulu decimarii.
DECIME, s. f., decab (Setas) , una
cantitate de diece ; vedi diecime.
DECIMIT,-a, adj., declmils, allu diecele; vedi diecimu.
DECIMUIRE,-escu, (cu desfigurationile desimuire, disitnuire, dijimuire), v.,

a percepe si stringe darea numita decima.

cisu, v.,decidere (de la <ladero), a decad,

DECINA., s. f., deeussie, (locera, de-

a cadi de, a perf.

* 2 DECEDERE, decisi si decisei ,
decisu, y., decidene (de la ettdere), a
taii si de aci, a judeca, a resolve, a termini, a determina, : a decide una causa,
a decide unu procesu; ce s'a decisu in
caus'a acsta-a?
DECIMA, s. f., declina, decuma, decim'a parte, a diecea parte care se iea
in unele locuri d'in venituri ca contri-

parias, unu numeru de diece lucruri,

butione.
DECIMALE, adj., (decimaiis),systenza
decimale,iu care basea e numerulu diece,
atatu in multiplicatione catu si in divisione : system' a metrica e systema decimale ; fractione decimale , allu carei
nominatoriu e una potentia a numerului
diece.
DECIMANA, s. f., (decumana), numeru de diece dille, precumu septenzan'a
e unu numeru de Opte dille.

(ii,. deeina, fr. dizaine).

* DECIRCINARE, v., deeirefuare, a
trage ea circinulu, a rotundf.
DECESIONE, s. f., deeibio, actione de
decidere, judicata, resolutione : a astept
decisionea judiciloru: decisionea tribu-

nariului va urmd in pucine dale; ce

decisione a luatu processulu nostru?
e difficile a dd una decesione in acsta
causa complicata.
DECISIVU,-a, adj., decretorlics, prin
care se decide: punctu decinvu, monzentu
decisivu, batalia decisiva, actione decisiva.
DECISU,-a, adj. part., decisub, taliatu,

terminatu, determinatu, regulatu.

DECLAMARE, v., declamare, a striga,

a pronunti, a pronuntia unu discursu, a

tracta unu subiectu ca essercitiu, a se

esserciti in vorbir.

www.dacoromanica.ro

DEC.

DEC.

102t

DECLIMATIOA, s. f., deelaniatio,

DECLINARE, v,, declinare; L a pleci,
actione sau arte de a declama, esserci- a flecte, a se pleci, a se &de; a se picea
tiu in artea de a declama, discurso de- spre cadere; 2. in gramm. a varia prin
clamatu.
DECLAMATIVIJ,-a, dj., declainatorius, prin cari se declama : modu declamativu.
DECLAMATOR1U,-tria, adj. s., de-

casuri si uumeri : a declina unu substantivu, a declina unu pronume; 3. a se ab-

bate, a se feri; 4. in astron. a dista de

la ecatoriu.
DECLINARE, s. verbale, declinatio,
elaniatorius , relativu la declamatione in t. s. verbului.
sau la essercitiulu de a vorbi solennale :
DECLINATIONE, s. f., declinatio,
artea declatnat6ria.
actione sau effectu de declinare, in L s.
DECLAMATU,-a, adj. part., decla- verbului, in specie : 1. in gramm..: vamates, promptiatu dupo regulele ar- riatione a unei vorbe prin casuri si nutei declamatorio.
meri : in limb'a romana, avenzu numai
DECLARARE, v., declarare, a lumind daue declinatione, un' a pentru numenile
una idea prin mai multe vorbe conno- masculine si alt'a pentru celle femenino;
scute, a face connoseutu, a manifesta, a 2. in astron.: distanti'a unei stelle de la
arreta; a si spune claru si limpede ide'a ecatoriu : declinatione boreale, si declisea, a da pre facia : a declara ceva for- natione australe. L.
inale a dectard eu gur'a, a declara in
DECLLNATIVU,-a, adj., (declinatiscrissu; a declara defectele unui lucru: vus), cu declinatione sau flessione, in
a declara peccatulu seu; elle declard cea grammatica.
ce tacussera peno ad; ea declara co nu va
DECLINATORIU,-toria, adj. s., demai ess d'in casa; Socrate fu declaratu enlutes, care declina.
de ora clulu lui Apolline cellu mai intelDECLINATU,-a, adj. part., declinaleptu d'intre omeni; ea si declara senti- ba, plecatu, abbatutu, variatu prin camentele selle; a declard valorea unei po- suri; departatu.
2 DECLINATTJ, si. in. , sup. decliprietati; a declara starea averitoru selle;
refl. a se declaren a se pronuntid, a se natas, actula de declinare.
DECLINE, si declinu,-a. adji deeli.
esplicd a se manitesten
DECLARATIONE, 8. f., dedaratio, lis, care se pleca san se departedia.
actione sau effectu de declarare in t. s.
DECLINITATE, s. f., deelinatio apverbului. In logica declaratione ter- plecare spre departare, gradu de declinninulu cellu mai larga, definitione cellu natione.
1 DECLINU,-a, adj,, declinis, plecatu,
mai strimtu, si descriptione intre acesti
doui declarationea debe se spuna totu ce applecatu spre cadere.
e necessariu spre a face ide'a clara.
2 DECL1NU, s. M., declinatio,
DECLA.RATIVU,-a, adj., deciaratiplecare spre cadera, pletare
vusy prin care se declara, se luminedia, spre finita : declinulu
declinulu
se caracterisa : verbe declarative,tertnini dillei, declinulu etatii, declinulu vietiei,
dedinulu imperiului romanu, declinulu
declarative.
DECLAMATORIII,-toria, adj. s., de. formos, tiei, declintilu unni morbu.
clarator, declaratorias, cate declara, in
DECLIVE si doclivu,-a, adj., dedivis,
plecatu, inclinatu, care se pleca la valle.
t. s. Verbului.
DECLIYITATE, s. f., declivitas, eaDECLARATU,-a, adj. part., fiegiaralitate
de declivu. gratin de pleeare la
tus, manifestatu.
DECLIMATARE, vedi desclimatare. valle.
DECLIMAT1SARE, vedi desclimatiDECLIVU,-a, adj., declives, vedi declive.
sare.
DECO, conj., si, mil utrum, se pune
DECLINABILE , adj., declinabilis ,
care se pote declina; care se pote varia atatti cu indicativulu catu si cu conditionariulu sau optativulu : dedo esti
ptin casuri si numeri : vorbe

www.dacoromanica.ro

1022

DEC

DEC.

mente, vac face faptele aceste-a; deco

scieam acesta-a, nu me miscdna de a casa;

dco poti vino pao la naene ; deco aseu

fi mai teneru, na'asiu pune pre studiulta
limbei turcesci; bene ar fi, deco ar ploud;

nu sciu, deco e a casa; observati bene

deco ei su applecati a /uci armele in contr"ca Turciloru.
DECOCERE, decossi, decossei si de,copsei, decoptu si decoctu, v., deeoquere,
a ferbe deplenu, digere; a manca; a ruina.
DECOCTIONE, s. f., decoctio, actione
si effectu de decocere, in t. s. verbului.,
DECOCTORIU,-toria, adj. s., decoctor, care decoce; fig. dissipatoriu, ruina-

toriu, omu ruinatu.

1 DECOCTU,-a, adj. part., decoctus,
decoptu, deplenu fertu.
2 DECOCTU, s. m., decoetum, terminii de medicina, apa in care au decoctu (au fertu) speciele sau materiele

medicinal

naturale, alteratu in colore; descoloratu.

DECOMPONERE , r., solvere; vedi
desconaponere cu tote derivatele selle.

DECOPTU,-a, adj. part., decoctus,

deplenu coptu san fertu; vedi decoctu.
DECOPTURA, s. f., decoetura, effectu sau resultatu allu decocerei ; vedi
decoctura.
DECORAMENTU, pl. -e, decoramenturn, ornamentu.
DECORAME, pl. decoramine, decoraunen, ornamentu.

DECORARE, y, decorare; a orna, a

adorna, a informosetia; fig. a onord.
DECORATIONE, s. f.,(decoratio), actions de decorare, adornatione; fig. son] nu

de distinctione datu de unu domnitorm

toti officiarii au venitu adornati cu decorationile lor it; la thea,tru scenele depinse Cu diverse figuri istorice relative

la dram'a ce se j6ca.
DECORATORIU,-toria, adj. s., deco-

3 DECOCTU, s. m., sup. decoctus,-u,

actu de dec6cere.
DECOCTURA, s. f., decoctura, resultatu .de dec6cere, decoptura.
1 DECOLLARE, v., decollare, a tali
a talia capulu, a decapita.

rator, care decora; la theatru, care face

2 DECOLLARE, s. verbale, decolactione de decollare, in t. s. ver-

corare.
DECORE, s. f., bous, decor, cea ce
se covine, covientiav, elegantia ornamentu; banacovientia.
DECOROSU,-a, adS., deco rosas, covientiosu, plena de covientia.

bului.
DECOLLATIONE, S. f., tlecollatio,

taliare a collului, taliare a capului, decapi tation e.

DECOLLATORIU,-tria, adj. s., decollans , care decolla, talia collulu sau

eapulu.
1 DECOLLATIT,-a, adj. part., decollat a s, decapitatu.
2 DECOLLATU, s. m., sup., decol-

latio, actulu de taliare a capului, decollatione.

DECOLORARE, v., decolorare, a altera'col6rea, a descolord; fig. a desonor;
vedi descolorare.
DECOLORATIONE, s. f., decoloreti, alteratione de col6re, descoloratione;
vedi descoloratione.
DESCOLORATU ,-a, adj. part., decoloratus, alteratu in colore, descoloratu.
DECOLORE, si decoloru,-a,adj., decolor, fora colore, care a perdutu colorea

decorationile.
1 DECORATU,-a, adj. part., decora-

tus, ornatu, adornatu, informosetiatu.

2 DECORATU, s. m. sup., decoratio,
actulu, effectulu sau resultatula de de-

DECORTICARE, v., decorticare, a

lu scorti'a, a descortied ; vedi descorticare.
DECORTICATIONE, s. f., decortloano, actionea de a luk scorti'a, de a descortica.
DESCORTICATU, - a, deco Meatus,
despoliatu de scortia, descorticatu, vedi
descorticatu.
1 DECORU,-a, adj., decorus, covieutiosu, formosu, ornatu.
2 DECORU, s. m., decorum, covientia, bonacovientia, decentia.
* DECREMENTU, p1.-e, decremen-

tam, scadere, diminutione, degeneratione.

DECREPITU,-a, adj., decrepitus,

betranu, imbetranitu, storsu de potere.

www.dacoromanica.ro

DEC.

DEC.

*DEC4EPITUDINE, s. f., decre-pna

betranetia, etate suprema storsa
de petera.
DECRESCENTE, adj. part,, decrescout', care decresce, scade, merge spre
scadere.
DECRESCENTIA, s. f., decrescentia,
decresc,ere, scadere decrescenti' a lunei.

DECRESCERE, decrescui, deerescutu, v., decrescere, a nad, a se micusiora, a-se impucind, : diu'a decresce,
lun'a decresce, apele decrescu.
DECRESCERE, s. verbale, decre-

sceutia, in t. s. verbului.
DECRESCUTU1-a, adj. part., decre-

tas, diminutus, scadutu , micusioratu,

impucinatu.
DECRETALE, adj., decretalis, ordinatu prin decretu.

DECRETARE, v., decernere decretum l'acere, a ordinA, a face una des-

positione cu potere de lege, a face una

dispositione in poterea unei legi, a deci-

de : a decretd desfientiarea penei de

m6rte.
DECRETATIT,-a, decretas, deeisu,

deternainatu, ordinatu.
DECRETORIU,-toria, adj. s., decretorius, decisivu, definitiva; batalia decretona, batalia decisiva.
*DECRETU, p1.-e, decretum, ordinatione, decisione, dispositiono legale,
judecata decrttele divine,dispositionile,
consiliele, planurile divine.
*DECULCARE, v., deciilcare, a cal-

a, cu petiorele; a culd la pamentu.

DECULLARE, v., &nimbare; a deselli.
DECUMA, s. f., &cuma, deci tila;
vedi decima.
DECUMANU , s. m., decumanns,
vedi decinzanu.
DECUNCE, adj., deciinx. Si deeun-

cis, de diece aneje.

*DECUPELLARE, v., (fr. decupener,
formatu d'in lat. &A si gr. xr.mekkov,
cupa, cupella); in chymica : a versk incetinellu una licore plecandu vasulu in
care se coprende.
DECUPELLATIONE, s. f., (fr. dcupallatlon), actione de decupellare. Terminu chymicu.

1023

*DECIIPELLATU,-a, adj. part., (fr.

dcupen6), versatn incetinello d'in una
cupella in alta vasu.
*DECUPLARE, v., decuplar, a maltiplici cu diece; a indied.
*DECUPLATIONE, s. f., decuplandt
actio, multiplicationecu diece, indiecire.
DECUPLATORI11,-toriu adj. s.,
decuplaus, care decupla, multiplica cu
diece.

DECUPLATU,-a, adj. part., decnplatus, multiplicatu cn diece, indiecitu.

DECUPLU,-a, adj., decuplus, multiplicatu cu diece, indiecitu.
DECURIA , s. f., &curia, numera
de diece, adunare de diece, dechia : decuria de callari,decuria de senatori, decuria de judecatori.
DECURTALE, adj., dccurialis, de
diece, compusu d'in diece, relativa la
decuria.
DECURIARE, v., deciiriare, a impart in decurie; fig. a formi factioni.
DECURIATIONE, s. f., decuriatio,
impartire in decurie.
1 DECURIA.TU,-a, decurfatus, im-

partitu in decurie.
* 2 DECURIATU, S. m., sup., decoria-

tusu, actulu de impartir in decurie.

*DEC U RIONALE, adj., decurionalis,

de decurione, rolativu la decurionatu,

* DECURIONATU , s. m., dominionatus,-u, demnitate si functione de decurione.
DECURIONE, s. m., decaigo, capula sau presedentele unei deeurie; se-

natoriu in cetatile

sau in

colonie; officiariu care la inceputu commandA, diece, mai in urma treidieci decallan; capulu unui servitiu in palatiulu
imperiale.
DECURRERE , decursi si decursei,
deeursu , y., decurrere, a descende , a
curre
una loca mai inaltu cotra al-

tulu mai bassu, a curre sau curge, a

merge, a trece : a decurre din monte in
valle: riulu decurre in mare; lucrarea,
traetareu, vorbirea a decursu de minune; dillele lui au deeursu in pace; vedi
DECURSIONE, s. f., decursio, aetione de decurrere, in t. s. verbului.

www.dacoromanica.ro

DED.

DED.

1024

DECURSIVU,-a, adj. modale, decursorius, prin decurrere ; modu decursivu.

DECURSORIU,-s6ria, adj. s., decur-

de arte, lucratu ca arte; (de la architectulu mythicu Dedalu, Daedalus, AaE8aXos); si s. m. reale, una dedalu =laby-

sorius, care decurre, relativa la decur-

rinthu, incurcatUra d'in care cu greu

sione.

poti essf.
DEPARE, dedau, dedai, deda, dededi si
dededei, dedatu, v., assuescere, exonere,
si refl., a se declare, assuefieri, exerceri,
1. a face de ordinariu, a deprende, a se

DECURSU,-a, adj. part., decursus

percursu, trecutu, implenitu : spatiulu
decursu, etatea decursa ; si s. m. reale,
decursulu, cursu de susu in diosu, si in
genere, cursu regulatu, etc. : in decursulu tinei ionga si pacifica vietia.
DECURTARE , v., dec artare scur-

tare, taliare, mutilare ; a decurt unu

callu, a i tafia dd'a.
DECURTATIONE, s. f., (decurtatio),

actione de decurtare, scurtare taliare,

mutilare; decurtationea unui rationamentu.

DECURTATI4,-a, adj. part., decur-

tatas, scurtatu, taliatu, mutilatu; unu

syllogisnau decurtatu; una calla decurtata, cu cd'a taliata.
DECURVARE si decurbare, v., (decurvare), a curb& in diosu, a recurba.
DECURVATU si decurbatu,-a, adj.
part., decurvatus, curbatu in diosu, recurbatu.
DECUSSA.RE, v., decussare, a da,
form'a sau figur'a unui X.
* DECUSSATIONE, s. f., decussatio,

formatione in figur'a unui X.

*DECUSSATU,-a, adj. part., decussatus, formatu ca X; cruce decussata,
cruce in forna'a sau figur'a unui X.
DECUSSE , s. m., decussis, diece

assi, care se insemnau prin X, de acf

decussare, decussatu, decussatione.
DECUSSIONE, s. f., &casal, ac-

tione de decutere, de debatere, de scuturare.

* DECUSSU,-a, adj. part., decussus,
debatutu, datu diosu, scuturatu.
PECUTERE, decussi si decussei ,
decussu, v., decatere, a debate, a bate
ca se cada diosu, a scutura : a decute

deprende; 2. a essercita, a se esserciti;

dedau pre cineva la aya, me dedau eta
ceva.

DEDATU,-a, adj. part., as s uefactus as-

saetas, exercitus, exercitatas ; deprensu , essercitatu.

DEDERE, dedi si dedei, dedutu si

deditu, v., dedere, refl., se dedere, a so
applick, a se da, in mani, a capitula, a
se suppune. Radecin'a orbeloru : dedita, deditione, dedititiu, deditdriu.
DEDECORARE, v., dedecorare, a
desonora, a desfigura., a deforma,.
DEDECORATIONE, s. f., dedecoratio, actione de dedecorare, desonore.
DEDECORATORIU,-tria, adj. s.,
dedecoratory care dedecora desonora,
deformedia.

DEDECORATU,-a, adj. part., dedecoratus, desonoratu, desfiguratu, deformatu.

*DEDECORE, s. f., dedeo us desonore,

rosine, opprobriu, ignominia, infamia :

a committe una dedecore , a committe
una fapta rosinosa.
DEDECOROSU,:a, adj., dedecorosus, plena de dedecore, rosinosu, desonorante.
*DEDECORU,-a, adj., dedecor, dedecorus, necovientiosu, rosinosu, nedemnu,
deforme, desonorante.
DEDEISINARE, v., dedignari, a nu
afla demnu, a judeca unu lucra mai pre-

tiosu de demnitatea sea, a refus&

DEDILIU,-a, adj., diedaleus, ar-

despretiu, a despretik.
*DEDEMNATIONE, s. f., dedignatio,
actione de dedemnare, refusare ca despretiu, despretiare.
DEDICARE, v., dedicare, a inchini,
a consecra, a augura, a inaugura: a dedic unu templa, a dedic una carte, a

teficiele, artaficiosu.
DEPA.LUca, adj., cliedalus, plenu

dedic watt theatru, unu gyanasira, a dedic gradinele selle peramblarei publice.

pomele d'ira pomi, a decute capetele papaveriloru ca vergell'a.

*DEDALICUra, adj , dfedalicuS, construitu cu arte, arteficiale, arteficiosu.

www.dacoromanica.ro

DEI).

1025
1

DED1CATIONE, s. f., dedicatio, inchinatione, consecratione, auguratione,

inauguratione.
DEDICATIVII,-a, adj., dedicativtis,
in modu de dedicare.
La classici se
pune dedicativu in locu de affirmativu.
DEDICATORIU,-toria, adj. s., dedicatar, care dedica in t. -s. verbului.
DEDICATU,-a, adj. part., inchinatu,
consecratu, auguratu, inauguratu.
DEDITIONE, s. f., deditio, actione
prin care se da cine va in mmele altui-a,
se suppune, suppunere, capitulatione
a face deditione, a veni, in deditione, a

DEDUCTO1tM,46ria, adj. s., deductorius, care deduce, deriva; in med. medicanzente deductorie, purgative.
DEDUCTU,-a, adj. part., deductus,
dedussu, trassu, subtrassu, scossu, derivatu, conchisu d'in una propositione.
DEDUICIRE,-escu, v., (de si dulce),

accepe in deditione, deditione la Romani.

dulci = a manca de dulce, adesea cu

DEDITITIU, sau dediticiu,-a, adj.,

nuanti'a particularia de : a manca dulce

candu nu e permissu, a se spureci; b) in
genere, a face se prenda gusta de ceva,
a invetia sau spurc, la ceva, a attrage
si capita prin mediloce ammagitorie, a
ammagi, a seduce, etc. : cande s'a dedulcitu la gaine, callulu s'a dedulcitu la
erba verde; candu se dedulcesce cineva
la otiu sau cu otiulu, canzu Cu greu se
mai appuca de lucru.
1 DEDUSSIJ,-a, adj. part., deductus,
secundulu partic. de la deducere, synonymu cu deductu.
2 DEDUSSII, s. m., sup. deduetus,-u,

dedititlas si dediticlus, relativa la deditione; unulu d'intre cei ce s'au datu

in mamele altui-a, d'intre cei ce au capitulatu, s'au suppusu.
DEDITORIli,-Mria, adj. s., deditor, care se dede, se suppune, se da in
mnele altui-a.
*DEDITU.,-a, adj. part., deditus, datu

Cu totulu, applicatu, inchinatu, devotatu, suppusu.

1 DEDUCERE, imperat. ded, perf.
dedussi si dedussei, dedussu si deductu,
V., deducere, a duce de susu in diosu, a
trage, a subtrage, a face se ssa, a seote, a deriva, a conchide d'in una propositione Socrate a dedussu filosofi'a d'in
ceru si a introdussu-a in casele omeniloru; a deduce d'in capete summ'a care
s'a res:punsu ca usura; a deduce riurile,
a deduce in, sessu apele de la 'nonti; ce
acsta propositione? a dededuceti
duce intentionea unui oniu d'in vorbele
lui cari se paru co voiesru a spune altu
ceva.

2 DEDUCERE, s. verbale, deduetio,

in t. s. verbului.
DEDUCTIONE, s. f., deductio, actione de deducere in t. s. verbului : deductionea apei, deductionea riuriloru,

deductionea usurei d'in capete; a respunde una summa fora deductione; deductionea ce faci nu e justa; acsta deductione nu mi se pare bene )(undula.
DEDUCTIVII,-a, adj., deductivas, relativu la deducere sau la deductiono, in
gramm. derivatu sau derivativu.

dulcorare; blauditlis captare, capero,

allicere, pellicere, decipere, etc,; 1. a
face pucinu dulce: a dedulci ap'a, differitu de indulcire=a face dulce in veri-ce
gradu; t'l. mai vertosu : 2. metaforice :
a) in speciale, a da se mance de dulce
carne, lapte, etc., de unde refl. a se de-

actulu de deducere; deduetione, derivatione.

DEERE, deu, dei, (lee: deui, deutu, v.,
debere; vedi debere.
DEESSA, s. f., (lea; vedi : da. diga,
diessa, si deu, diez:.
DEFAIMA, defaimare, etc., yedi defama, defamare, etc.
*DEFALCARE, v., (d'in de si falce),
deducere, detrahere, demore; a deduce,

a subtrage, a scad, a tafia d'in ceva;

a defalca d'in averea unui emigrante
detoriele lu cotra statu.
* DEFALCATION-E, s. f., deductio,
detractio, actione de defalcare.
* DEFALCATORIU,-tria, deductor,
deductorius; caro defalca.
*DEFALCATUca, adj. part., de dilatas, detractas; pirtea dtlalcata.
DEFANIA si d fairna, s. f., (vedi defainare), vituperatlo, :naledietio, inju-

ria, contumelia; ca oppositu la lauda,

coyentulu de/ama insemna : vorbire de
65

www.dacoromanica.ro

DEI'.

1026

DEP

reureategorire, desapprobare, calumnia,

critica, etc.
IDEFAMARE, si defaimare, v., (d'in

de si fama), vituperare, reprehendere,

culpare, a vitupera, a critice a culpa,
a inculpe, a desapprobe una actione sau
una persona ; diversu de deffamare sau
diffamare, (vedi diffamare).
2 DEFAMARE si defaimcure, s. verbale, vituperatio, reprehensio, actione
de defamare in t. 8. verbului.
DEFAMATIONE si defaimatione ,

s. f., vituperatio, reprehensio, actione

de defarnare.
DEFAMATORI11,46ria, adj. s., vitu-

perator, repreheusor; care defama, vitupera, critica, desapproba.

DEFAMATU si defaimatu,-a, adj.
part., defamatus, vituperatus, reprebensus, culpatus; vituperatu, criticatu, desapprobatu.
DEFARINARE, si defainare, V., de

farinare, a reduce in farina sau ana.

DEFA.RINATIONE, si defainatione,
s. f., (defarivati )), reducerea in farina.
DEFARINATORIU, si defainatoriu,t6ria, adj. s., (defarluator), care defarina, care reduce in farina.
DEFARINATU, si defainatu,-a, adj.
part., defarinatus, redussu in farina sau
faina.
DEFATIGABILE, adj., defatigabilis, care se p6te fatiga.
DEFATIGARE, v., defatigare, a

fatiga deplenu, a fatiga cu totulu, a

stoice poterile, a asteni (aaasv6stv).
*DEFATIGATIONE, s. f., defatigatio, actione de defatigare, fatiga, lassitudine, a .tenia (a00.6v.sta).

DEFATIGATORIU,46ria, adj. s.,

defatigans, care defatige, , care storce
poterile prin escessu de incordare.
*DEFATIGATU,-a, adj. part., defati.atus, fatigatu deplenu, storsu de po-

tere, astenitu dea9-40.

*DEFAVORABILE, adj., vedi desfavorabilc.
DEFAVORARE, y., vedi desfavo-

rare.
* DEFAVORIRE, v'vedi desf ayo? ire.
DEFAVORE, s. f., vedi desfavore.

DEFECARE, V., deffecare, a cure-

tia de fece, a purifica, a clarifica, a spelle,

a correge, a castiga, a lime.

DEFECATIONE, s. f., defa3-atio,
actione de defecare in t. s. verbillui.
DEFECATORIU,-Mria, de'tecaus,
care defeca, in t. s. verbului.
*DEFECATU,-a, adj. part., m'amatus, curetiatu, purificatu, spellatu, corressu, lirnatu.
DEFECERE, defeci si defecui, defectu si defecutu, v., deficere, a deserte,

a trece la alta partita, a se stinge, a

lipsf, a fi lipsitu consulii defecera de la
cetatianii cei boni la cei rei; a defece de
la virtute, de la amicitia, etc.; poterile
c.0 inceputu a ne defece; banii defecera
de multu.
*DEFECTIONE, s. f., defectio, desertione, trecere la alta partita; fig. defectione de la drpt'a ratio ne, defectionea
perderea poteriloru de vitia;
defectionea apeloru, lips'a de ape, secota, uscation e; defectionea sorelui, lunei,
eclipse de sore, de luna.
* DEFECTIVITATE, s. f stare sau
calitate de defectivu.
DEFECTIVU,-a, adj., defectivus
caruia lipsesce ceva; in gramm. norn'ne
defective, nomine caroru-a iipsosce una
casu sau mai multe; velbe detective, verbe caroru-a lipsescu mai multe forme.
*DEFECTORIU,-tria, adj. s., detector, Tare defece, desertoria, proditoriu,
rebelle.
DEFECTRICE, s. f., defeetrix, femina clre defece, femina defectuosa.
*1 DEFECTU,-a, adj. part., dlectis,
privatu, lipsitu, flaccitu.
*2 DEFECTU, pl.-e, delectus, defeca
tum, lipsa, imperfectione, vitiu, calitate
sau proprietate roa in locu de bona : mi
place omulu acestura cu tote defectele lui;
vinu/u n'are neci unu cklectu;
teu
are nzai multe cl(feete.

DEFECTUOSITATE, s. f., imper.

fectlo, vitium, stare sau calitate de defectuosu.

DEFECTUOSU,-a, adj., vitiosus,

mendosus, mangas, plenu de defecte, de
imperfectioni carni-a lipsesca mi multe
calitati necessarie.
DEFENDERE, defense si defensei

www.dacoromanica.ro

DEP

defensu, defendere, a apperi, a protege :

a defende pre unu omu cu armele, a defende pre cineva de inimici ; a defende
una causa, unu processu inaintea justitiei ; refl. a se defende incontr'a multimei.
DEFENERARE, v., defmnerare, a
incard, cu usura, a ruin6, prin usura.
DEFENERATIONE, s. f., defo3neratione, incarcare cu usura, ruinare prin
lisura.
DEFENERATORIU,- tria, adj.
s., defcenerator, usurariu.

lassa altui-a dreptulu sau autoritatea.

DEFERENTIA, s. f., observantia,
reverentta, obsequium, rerecundia: dcferentia pentrubetrani sau ctra betr ani,
deferentia pentru etate; deferentia pentru amici; omu plenu de deferentia pentru noi; ellu arrea multa deferentia pen-

tru ospeti; d'in deferentia ara densulu

n'amu invocatu aceste argumente.
DEFERERE si deferire, defru si
deferescu, deferii, deferitu, v., deferre,
a adduce de susu in diosa, a adduce de

DEFENERATU,-a, adj. part., de- la unu loca la altulu, a adduce in gefmneratus; incarcatu ea usura, appesatu nere, a permitte, a cede, a concede, a
de detorie.
lass6, altui-a dreptulu sau autoritatea,
DEFENSA , s. f., defensa, defensio, a offeri, a decerne : dotremurulu defere
apperare.
montii, restrna montii; a defere lucrulu
DEFENSARE, v., defensare, a ap- la consiliu, a defere cuiva juramentulu,
pera in genere, apoi : a apper6, cu multa a defere autoritatii betraniloru, a defere
vigore.
imperiulu cuiva, a defere inimiciloru
DEFENSIBILE, adj., defensibilis, pacea, a defere cuiva victorea.
care se pote defende sau apper, appeDEFESSU,-a, adj. part., defessus; farabile.
tigatu, storsu de poteri prin lupte, asteDEFENSIONE, s. f., defensio, ac- nitu (acs1911).
tione de defendere sau defensare , deDEFICERE, v., deficere; vedi defecere.
fensa, apperare.
DEFENSITARE, v., defensitare, a
* DEFICIENTE, adj. part., deficiens,
defende de multe ori, a essercitd profes- lipsitu de poteri, de medie, de averi,
scapetatu ; deserta : bursa dificiente ;
sionea de defensoriu.
DEFENSIVA, s. f., (fr. dfensive), bursa deserta, deficiens crumena; dedispositione spre a se appera : a lud de- fectiva.
DEFICIENTIA, s. f., deficientia ;
fensiv'a, a se tin in defensiva, a lass
stare de deficiente, lipse, flaccitura, stordefensiv'a si a appucd offensiv'a.
DEFENSIVU,-a, adj. , defendens , sura de poteri, de medie, de averi, stare
facutu, destinatu pentru defensa : arme scapetat a.
DEFIGERE, defissi si defissei, deoffensive si defensive, legamentu offensivu si defensivu, bellu offensivu si de- fipsi si Vefipsei, defissu, defiptu si defictu, y., defigere, a infige deplenu, a infensivu.
DEFENSORIU,-s6ria, adj. s., de- fige de totu, a attintA, a fiss, a deterfensor, care defende, appera, care pro- min, a incaten. : a defige pumnariulu
tege, advocatu, patrona, insarcinatu cu in peptu. a si defige dentii in carne, a
apperarea unei cause, a unui processu ; defige ochii in pamentu, a defige unu
defensorii cetatei, defensorii poporului, termina; tristetia defipse nimele, fric' a
defipse corpurile.
defensorii pauperiloru.
* DEFINGERE, v., definsi si definsei,
DEFENSU,-a, adj. part., defensas,
definsu, defingere, a figurd, a form, a
apperatu, protessu.
DEFERBERE, defersi si defersei, de- d una figura sau una forma, a depinge,

fertu, v., defervere si defervescere, a

incetfi de a ferbe, a se stemperd, a se
red.
DEFERENTE, adj. part., deferens,
care defere , permitte, cede, concede,

a represen* a descrie.
*1 DEFILARE, v., film demere, a 1u6,

firulu care er bagatu in ceva : a defil

margellele, margaritas extricare.
2 DEFILARE , y., decurrere , a

www.dacoromanica.ro

DEP.

1028

merge in firu anula (Tupo altulu : militari & filara in columne; defilara pedestrii, apoi callarii.
1 DEFILATU, pl.-e, fauces, migastia3, calle strImta prin monti.
2 DEFILA.TU, pl.-e, deeursas, dep impa, actione de defflare, defilarea ostiloru : &filatulu se fac in

coprinda neci una nota accidentale si

cea nz u form ca ordine.

pre ctu se pote, pentru ca se n'aiba necessitate de alte definitioni ulteriori. A

di una definitione. essacta e de multe ori
mai difficile de cata de a serie una carte
mare. Matematic'a are privilegiulu de
coprinde totu definitioni essacte; celle

*DEFINIENDU,-a, deftniendus, care

are se se definesca ; in logica : conceptulu carui-a se cauta definitionea, si
care, dupo ce s'a aflatu acsta-a, se numesce & finitu.
* DEFINIENTE, adj., de Jaleas, care
definesce ; in logica : parti & finienti ,
priu carl se defiuesce unu conceptu, prin
urmare : predicatulu propositionei prin
care se espreme definaionea.
1 DEFINLRE,-eseft, V., dellnlre, a

derivata, ci numai note essentiali si originarie, si ande se p6te totu affirmative;

3. cu bite acestea definitionaa se nu fia

identica, In ata definitulu insusi se se

repetesca in definitione, si prin armare
se faca unu cerca vitiosu; 4. se fia atta
de scurta, inse si attu de intelligibile

alte scientie debu se se contente de multe

ori cu declarationi, esplicationi, descrip-

tioni, espositioni cari se appropia mai

multa sau mai pucinu de addeverat'a
definitione. Se distinga definitioni verbali sau nominali, reali, analytice, syn-

margin, a limad, a circumscrie, a deserie, a determina, a fissd, a reguld, a

conclude, a termina; in logica : a deciar una lucra sau unu conceptu prin
genulu prossimu si ultim'o, differentia,
sau a la fissd intre margini precise : a
defin mula, a defin grammatic'a, a

thetice, geneticp.
DEFINITIVU,-a, adj., deflultivus,

& fini filosofi'a; a defin potestutea consutil oru, a defin drepturile fia-carui cetutianu.
* 2 pEFINIRE, s. verbale, deflnitio,
in t. s. verbului; vedi si dtfinitione.
DEFINITIONE, s. f., deitnItio, actione de definire in t. s. verbului, si raai
allessu : circumscriptione , determinatione, desemnatione , declaratione. In
logica definitione se numesce declara-

care se definesce.

tionea unui lucra sau a unui conceptu

prin notele selle essentiali, adeco prin
genulu prossimu si prin differenti'a
sau specifica: cerculu e una linia
curba alle carei puncte stau tote in ecale
distantia de la cerdru.1. Definitionea debe
se fia adecata, prin armare se nu fia nici

prea larga neci prea strimta, si se se

p6ta converte si contrapune simplu : lini'a curba alle carei puncte stau t6te in
ecale distantia de la centru, e cercu; una
linia curba alle carei puncte nu stauttt
in ecale distantia de la centru, nu e cercu.
Afara de acsta conditione, 2. definitionea se fia asid de precisa in ctu se nu

relativa la thflnitione; determinativu,

decisiva : respunsu definitivu, sententia
& fi niti

DEFINITORIU,-tbria, adj. s., dadelinitor, cari defiuesce, sau prin

1 DIITINITU,-a, adj) part., denaltas, determinatu, marginitu, limitatu,

circunscrissu; in logica definitu se numesce couceptulu determinatu prin aefinitione, sau subiectulu propositionei
prin care se eSpreme definitionea : definitula si definient,le debu se ha adecate.
DEFIPTU,-a, adj. part., densos, infiptu, fissatu, attintatu, determinatu, incatenatu.
DEFISSU,-a, adj. part., deflxus, synonymu cu defiptu ochi defissi la pamentu.
DEFLAGRARE, v., deflagrare, a
arde, a se apprende, a se consume prin
focu in sensu propriu si figarata.
* DEFLAGRATIONE, s. f., deflagratio, ardere , apprendere, combustione ,
incendia.

DEFLAGRATU,-a, adj. part., deflagratus, arsu, combustu, consumtu prin

foca.
DEFLECTERE, deflessi si deflessei,
deflessu, v., defieetere, a pleck in diosa,

www.dacoromanica.ro

DEF.

DEF.

a curbk, a abbate, a declinO, a se abbate,

a se departi : a deflecte ramurile, a pleck,
spre pamentu, a le curbk; a deflecte cursulu riului, a abbate cursulu ; a deflecte

1029

effectu sau resultatu allu lucrarii espresse prin verba, dPcursura, scursura.
DEFLUSS I ONE, s. f., defluxio, de-,,
cursione, scursi on e .

de la calca virtutei, a se abbate, a de;

1 DEFLUSSU,- a, adj. part., de.

flecte de la virtutea parentelui; a deflecte de la viti'a cea austera.

DEFLESSIONE, s. f., deflexio, abbatere, declinatione, departare.
1 DEFLESSU,- a , adj. part., deflexus plecatu, curbatu, abbatutu, declinatu, departatu.
2 DEFLESSU, s. m., deflexusru,
actu de deflectere, plecare, curbare, abbatere, declinare, departare.
DEFLESSURA, s. f., deftexura, resultatu aliti actionei de deflect ere, allu
deflessionei, curbatura.
DEFLOCCARE, v., deftoecare , a
despoli& de flocci sau de pgru.
DEFLOCCATU,-a, adj. part., defloceatus, despoliatu de flocci, despoliatu de p'ru.
DEPLORARE, v., dettorare, a i
fl6rea, allespolik de flore sau de flori, in
sensu propriu si figuratu; a allege fiori,
a allego florile d'in unu autoriu.

fluxus, decursu, scursu.

2 DEFLUSSU , s. m., defluxus,-u,
actu de defluere, decnrsu, scursuta.
DEFLUU,-a, adj., tetiuus; care decurro, cade, care se scurre.

DEFLORATIONE, s. f., deflo ratio,

actione de deflorare, de allegere de flori,

DEFORMATIVU,-a, adj., deformans, prin care se deforme, se altera,

de a fu din una parte si d'in alt'a.

DEFLORATORITh-tria, adj. s.,

se degrada, se desfigura cava.

DEFORMATORIU,-tria, adj. s.,

def1orator, care deflora, iea florea, despolia de flore.

DEFLORATU,-a, adj. part.,
despoliatu de flore, in sensudaloratns,
propriu si figuratu.
DEFLORIRE,,-eseu, v., deflorere si
deftoreseere; florem earpere; deplumare;
1. intr., a perde florea in intellessu propriu si metaforicu : ce infloresce, si de-

deforman s, (deform ato r), care deforma,

floresce; 2. trans., a rupe florera, a priva de

flore, (vedi deflorare), si metaforice, a

deflori una passere, a i smulge pennele.
DEFLUERE, deflussi si deflussei,
deflussu, v., defluere, a curre de susu in
diosu , a decurre , a se scurre : deflue
t'UN d'in monte; deflussera annii si noi
remasenzu in miseria; deflusse totu succulu d'in corpu.
DEFLUGERE, v., deiluere vedi
defluere.

* DEFLUIU, pi.-e, deiluvinoblucrare,

DEEODERE, defossi si defossei,

defossu, v., defodere, a sapk a ingropk.
DEFOLIARE, v., defoliare; a despoli& de folie, a desfoli.
DEFOLIATU,-a, adj. part., dotoliatus, despoliatu de folie, desfoliatn.
DEFORMARE, deformu si d, formediu, v., deformare, a strica form'a, a
scambO, form'a cea bona in rea, cea form6sa in unta, a desformi, a desfiguri,
a alterk, a degradA, a macula, a spurca :
a deform facea, a &forrad borpulu, a
deform colorea Vedi desformare.
* DEFORMATIONE, s. f., deformatio,

actione si effectu allu actionei espresse

prin verbu, alteratione, degradatione,

desfigu ratione.

altera, degrada, desfigura.

DEFORMATU,-a, adj. part., deformatus, alteratu, degradatu, desfiguratu, maculatu, spurcatu.

DEFORME, si deformu,-a, adj., deformis; turpe, uritu, desfiguratu, desordinatu; fora forma.
*DEFORMITATE, s. f., deformitas,
turpitudine, uritione, defectu, vitiu; fig.
desonore, rosine, infamia.
DEFOSSU,-a, adj. part., defossus,
sapatu; ingropatu; tesaure defosse in senulu pamentului.
DEFRACTU,-a, adj. part., detraetus, frOntu, ruptu, stricatu.
DEFRAUDARE, v., defraudare, a
luk prin fraude sau insdlatione, a frustrd, a priv, pre cineva de ceva : ellu a
el( fraudatu pe fratii sei; nu este iertatu
a defraud pre amici.

www.dacoromanica.ro

1030

DEG.

DEG.

* DEFRAUDATIONE, s. f., defrau-

degenerator, caro degenera, in sensu

datio, actione de defraudare, frustra-

propriu si figuratu.
* DEGENERATU,-a, adj. part., degene ratos, care a perdutu d'in genulu
cellu bonu , si a trecutu intr'altu geuu
mai rea: arbori degenerati, flori degenerate, copilli degenerati.
DEGERARE, v.;gelaseere, gelare,
frigere, rigere, gelu perlre; a inglacia,
a ammort, a se petrunde de geru, a se

tione.

DEFRAUDITORIU, - tria, adj.

part., defraudator, care defrauda, frustra, privedia prin insellatione.
DEFRIUDATU,-a, adj. s.i defraudatus, frustratu, privatu prin insellatione.
DEFRECARE, V., defrieare, a free&
tare.
DEFRECATIONE , s., defrieandi
aetio, actione de a defrecare.
DEFRECATU,-a, adj. part., defri-

eatus, si defrietus, tare frecatu, usatu,

strica prin geru, a per de geru : mi

defiera manele , petiorele; au degeratu
pomele; lassa-le se degere.

2 DEGERIRE, s. verbale
in t. s. verbului.

gelatio,

portatu.
DEFRENARE, v., (defrenare), a lapida, a arrunca frenulu, a desfrena; vedi
desfrenare.

1 DEGERATU,-a, adj. part., gelatus,

petrunsu de geru , inglaciatu, ammortitu, stricatu prin geru sau frigu esces-

DEFRENATU,-a, adj. part. , defrenatus, desfrenatu; vedi desfrenatu.

DEFRINGERE, defrinsi si defrinsei, defrintu si detractu, v., defringere,
a frange cu totulu, a rumpe, a strica.
* DEFUNCTIONE, s. f., defunetio,
mrte, decessu.
DEFUNCTU,-a, adj. part., defune-

2 DEGERATU, s. m., gelatio, actulu

de degerare : degeratulu naaneloru, de-

tus, essitu d'in vitia , mortu, repausatu.

DEFUNDERE, defunsi si defunsei,
defunsu si defusu, v., defundere, a versa,

fig. a profer : a defunde vorbe d'in

/tima, a profer vorbe.
DEFUNGERE, deficnsi, si defunsei,

dcfunctu, y., a face, a implen, a essecuta; fig. a decede, a mor.

DEFUSU,-a, adj. part defusus,
versatu.
DEGENERARE, v., degenerare, a
si perde genulu, a cad, a se altera; a
degener de la virtutea strabuniloru sei;
pomele addusse d'in terrele cacle au degeneratu in terrele nostre; cumu au degeneratu flu acellui parente probu si
invetiatu !
DEGENERATIONE, s. f., degene
ratio , actione de degenerare, effectu
allu acellei actione.

DEGENERATIVU,-a, adj., degeneraus, prin care degenera ; adjunse in

stare degenerativa.
DEGENERATORIU,46ria, adj. s.,

sivu.

geratulu petioreloru, degeratuluflor dora:

me tenzu de degeratu.

DEGERATURA, s. E, gelatlo, stare

degerata; pernio, inflatura produssa prin
geru sau frigu escessivu, (fr. engelure).

DEGETALE, adj., digitalis, de unu

dgetu, de grossimea unui degetu ; de
form'a unui degetu ; de aci s. f., degetale-a, genu de plante d'in famili'a scrofularieloru a caroru corolla stnina cu
unu degetu de manusia.
DEGETARIU, 1)1.-ie, digitada, degi-

tabulum, (it. ditalo, fr. dolgtier), instrumentu cu care se inarmedia dgetulu

la cosutu : degetariu de argentu, de amane, de ferru, de aciariu.

DEGETA.TU,-a, adj. parL, digitatus,
prevedutu cu degete; in ist. nat. passeri
degetate, passeri fissipedi.
DEGETELLU, p1.-e, digitulus, micu
degetu; in ist. nat. digitellum, una planta, numita si semperviya.
DEGETU, p1.-e, digitas, estreniitatile
manei sau alle petiorului : dgetele manei, degetele petiorului ; a numer pre
degete, a attinge ceva cla degetele, a arret cu degetulu, a mesurd cu degetulu,
a nu se departd cu unu degetu; onaulu
are cinci degete la una mana, diece la
amendoue mande, cinci la unu petioru,
diece la amendoue petiorele; palma ro-

www.dacoromanica.ro

DEG.

DEI,

mana cd mesura are sesse-spre-diece degete; degetulu cellu mare se numesce pol-

licariu; petiorulu romanu ca mesura are

4oui-spre- dece pollicari; buriculu de gitu-

estremitatea lui; prov, a se trage cu

cineva in degete=a trage degitu cu cineva, a i resiste; a suge ceva d'in degite=
excogitare, a imagind, a fictionk.
DEGLUEERE, deglussi si deglussei, degluptu, v., deglubere, a luk sau a

trage pellea, a pellf (desfiguratu in : a

belli).

DEGLUTINARE, v., deglutinare, a

descolli, a deschiauk, a desface un,u lucru qlutinatu.
DEGLUTIRE, v., deglutire; a ingluti
sau inghitf cu totulu, a devora, a manck.
DEGRADARE, v., degradare, a arrima, de pre gradu, a privk pre cineva de gradulu ce occupa in una soietate organi-

sata ; se applica mai allessu la militari

ca penalitate : a degradd unu officiariu;
fig. placerile sensului degrada pre omu,
avilescu pre omu; refl. a se degradd, a se
aval : cellu ce se degrada peno intr'at tu- a: ellu crede a se degradd vorbindu
cu atari omeni; despre constructioni : a
se deteriora, a se strick, a se ruind.
DEGRADATIONE, s. f., (it. degra
dazione, fr. dgradation), actione de de-

gradare, destitutione d'in unu gradu;

avilire; strica,re, ruinare.
DEGRADATORILT,-toria, adj. s., degradans, care degrada, destitue, avilesce,

deteriora, strica, ruina.

DEGRADATU,-a, adj. part., degradatas privatu de gradulu ce occupd,
destituitu; avilitu; despre coustructione,
deterioratu, stricatu, ruinatu.
*DEGREDERE, degressi si degressei,
degressu, v., degredi; a descende : a degrede d'in castellu, a degrede d'in monte;
a se abbate, a se departk : a deprede de
pre cal/ea cea mare pre carrarea strimta.
*DEGRESSIONE, s. f., degressio; actione de degredere, in t. s. verbului.
* DEGRESSORIU,-ssoi-ia, adj. s., de
gressor; care degrede, descende, se abbate, se departedia.
* DEGRESSU,-a, adj. part., degressus; care a descensu, s'a abbatutu, s'a departatu.

1031

DEGUSTARE, v., degustare, a gusta

a incered gustandu, a kttinge usioru.

DEGUSTATIONE, s. f., degustatio
actione de degustare in t. g. verbului.
DEGUSTATORIU,-toria, adj. s., degustans, care degusta in t. s. verbului.
DEGUSTATU,-a, adj. part., degus
tatus gustp.tu, incercatu prin gustare,
attinsu.
tt DEIECERE , deiecui, deiecutu si
deiectu, v., dejicere, a arrunci diosu, a
d diosu, a restornii a precipitk. Radecin'avorbeloru: deiectu, deiectione, deiectoriu, deiectare, deiectatu, deiepto, deiep-

tare, deieptatu.

DEIECTARE, y., delectar, 1. a di

diosu, a restornk ; 2. s. verbale, dejectio
actione de deiectare
DEIECTATU,-a, adj. part., dejectus,
dejectatus, datu diosu, restornatu.
DEIECTIONE , s. f. , dejectio ac-

tione de deiecere ; arruncare afora; in

med. desertare de stomachu, in jurisp.
espropriatione.

DEIECTORIU,-toria, adj. s., dejector, care arrunca, da afora.

DEIEPTARE, v., dejectare, vedi deiectare.

DEIEPTATU, - a, adj. part. , dejectatu,,, vedi deiectatu.

DEIFICARE, v., deificare, a face
dieu, a divinisk, a inaltik la gradulu de

dieu, a considera, a adork ca pre unu

dieu, a consecr.
DELFICATIONE, s, f., (it. deificazione, fr. d111cation), consecratio, actione de deificare, de divinisare, consecratione.
*DEIFICA.TORIU,-t6ria, adj. s., care
deifica, divinisa, consacra.
DEIFICATU,-a, adj. part., deificatus, divinisatu, consecratu.
*DEIFICU,-a, adj., deificas, care face
diei; divinu, facutu de, dieu.
DE IN, prep. comp., vedi d'in.
DEISINIU, s. m., (ital. deismo , fr.

dame), crede,gia in essistend'a

dieu d'in operelelui, nu d'in revelatione.
Deismulu dupo acsta definitione e re-

ligionea natural. Unii distingu intre

cleismu si theismu, dupo Acesti-a deistheismulu ar fi religionea naturale,

www.dacoromanica.ro

1032

DEL

DE3.

mulu religionea morale, adecacredenti'a

in unu dieu justu care recompensa vir-

tutea si punesce vitiuln. Distinctionile

aceste-a inse sunt mai multu sau mai
pucinu arbitrarle; in realitate unu terminu procede d'in una radecina latina,
altulu d'in una radcana greca, care insnina acellu-asi conceptu sau acea-asi
idea.
DEISTICU,-a, adj., relativu la deismu
sau la deistu; systema deistica, doctrina
deistica; tbeisticu-a.
DEISTU, s. m., (it. deista, fr. dfliste),

care admitte essistentia lui dieu, inse

nu crede in revelatione. Unii distingu
intre deistu si theistu, precumu distingu
intre deismu si theismu; deistu ar fi cellu
ce crede in unn autoriu divinu allu naturei, theistu cellu ce crede in unu dieu
cu calitati morali, unu dieu justu, santu,

retribuitoriu allu fericithtii dupo mesur'a moralithtii.

* DEITATE, s. f., deltas; divinitate,
natura divina, essentia divina, dieu, din_
caro urmedia dieitate; vedi dieit ate.
DEJA, adv. temporale, jam, jamjam,

prin care se affirma mai tare una lucrare : v'amu scrissu dej de demultu,
l'amu vedutu dejci de doue ori ; pomele
incepu dej a se coce ; elle s'au coptu
dej, si sunt bone de maneatu.
DEJUGARE, v., dejugare, a depuno
jugulu, a desjugl; vedi desjugare.
DEJUGATIONE , s. f., (dejugatlo),
actione de dejugare ; vedi desjugatione.
DEJUGATOR11:1,-toria, adj. s., dejugans, care dejuga; vedi desjugatoriu.
DEJUGATU,-a, adj. part., dejugatus,
desjugatu, vedi desjugatu.
1 DEPINARE, v., jentare, (d'in de Si

jejuuare), a rumpe ajunulu, a manca

demanti'a, a gusta; vedi desjunare.
2 DEJUNARE, s. verbale, jentaculum, jentatlo, actione de dejunare, gustare, dejnnu.
DEJUNATORIU,-toria, adj. s., jentans, care dejuna, care1gusta, manca la
dejunu.

1 DEJUNATU,-a, adj. part., jeutatus, mancatu la dejunu, gustatu.

2 DEPTNATU, s. in., jentaculum,
actulu de dejunare, gustatu,

DEJUNCTIONE, s. f., (dejunctlo),

actione de dejungere, desunire, separare,
despartire.
DEJUNCTU,-a, adj. part., dejunctus,
desunitu, separatu, despartitu.

DEJUNGERE, dejunsi si dejunsei,

dejunsu si dejunetu, v., dejungere, a des-

un, a separa, a despart.

DEJUNUrs. m., jeutaeulum, gustare,
mancare de demantia, antani'a mancare
prin care rumpe ajunulu cineva.
DEJURARE, v., dejurare si dejerare,
a jura tare, a face juramentu, a affirma
prih juramentu.
DEJURATIONE, s. f., dejeratio, actione de dejurare, juramentu.
* DELABORARE, v., delaborare, a

lucra tare, a termina lucrarea.

* DELACERARE, v., delacerare, a
rumpe, a sfascia cu totulu, a rumpe in
buccati.
DELACRIMARE, v., delaerimare, a
versa lacrime, a plange.
DELACRIMATIONE, s. f., delacrl-

mallo, versare de lacrime, lacrimare,

plangere, plansu, lacrime.
DELACRIMA,TORIU,-t6ria, adj. s.,
delacrlmatorlus , care vrsa lacrime ,
plange; care face a plange.
DELACRIMATU,-a, adj. part., delacrl matus, lacrimatu, plansu.
DELACTARE, v., (delaetare), a delapta, a interca, a desvetia unu copillu
de a mai suge lapte.
DELACTATRICE, s. f., delactatfix,
care delapta, interca, desvetia pre copillu de a mai suge lapte.
DELACTATU,-a, adj. part., delactatus, delaptatu, intercatu, desvetiatu de
a suge lapte.
* DELAMENTARE, v., delamentarl;
a se vaieti, a plange, a deplora.

DELANIARE, v., delaulare, a sfasci a rumpe in buccati.

DELAPIDARE, v., delapldare, a lila

lapidile, a deslapida, a lua petrele, a

desface de petre; dro si : a asterne san
mun cu petre.
1 DELAPTARE, v., delactare, vedi
delactare.
2 DELAPTARE, s. verbal, actione
de delap tare.

www.dacoromanica.ro

DEL.

DEL.

l 083

DELAPTATRICE, s. f., delactatrix,

femina care delapta; vedi delactatrice.
1 DELAPTATIL-a, adj. part., delactatus, vedi delaetatu.

* DELECTAMENTU, pi.-e, delectaplacere, desfetare, incantaxe.

* 1 DELECTARE, v.; delectare, trans.
a procure placere, a desfete, a incantd;

2 DELAPTATU, s. m., acta de delaptare.

DELASSABILE, adj., delassabills,
care se pote delasse san defatigd, ;
care se pote lasse, parassl.
1 DELASSARE, v., delassarey deserere, relinquere, 1. defatige, a fatige c totulu ; 2. a lass& ca totulu, a
delasse, a paras.

intr. a place, a erne : me detecta mai

.* 2 DELASSARE, s.,verbale, (ddassa-

tio), desertio, relictio, in t. s. verbului.

DELASSATIONE, s. f., (delassatlo), &seal, relictio, actione de delassare in t. s. verbului.
DELASSATORIU,46ria, adj. s.,
delassator, desertor, relictor, care de-

multu cantarea rie ceitu joculu; te delecta

a face versuri, ne delecta filosofi'a, ve

delecta music'a; me delectu etc lecturha
istoriei patriei; se clelecta au educationea
copilliloru.

2 DELECTARE, s. verbale, dale.

tatio, in t. s. verbului.
*DELECTATIONE, s. f., delectatto,
actione de detectare, placere, desfetare,
iticantare.
DELECTA.TIVU, adj. modale, de-

lectans; prin care se procura placer :

modu delectativu, versuri forte delecta-,
tive.

tione malitiesa cu scopu de a strice,

DELECTATORIU,-tria, adj. s.,

(delectatar), delectans, care delecta.
DELECTATU,-a, adj. part., delectatus; desfetatu, incantatu.
DELECTIONE, s. f., delectio, actione de delegere sau de allegere d'intre
mai multi sau mai multe, allegere.
*1 DELECTU,-a, adj. part., delectus;

fora interesse personale; calumnia.

DELATORIU,-teria, adj. s., dela-

allessp.
2 DELECTU, s. m., delectusru, a0-

tor, delatorias, denuntiatoriu, accuse-

tulu de delegere, allegere d'intre mai

turiu cu scopu de a strice; calumniatoru

multi sau mai multe; in specie : allegere

lassa.
DELASSATU,-a, adj. part., delassatus desertus, relictus , defatigatu,

lassatu, parasitu.
*DELATIONE, s. f., delatlo; denuntiatione, accusatione, in specie accuse-

delatorii sunt uriti de t6ta lumea; professione de delatortu.

*DELATU,-a, adj. part., delatos; denuntiatu, accusatu.
DELATURA., s. L, delatura, actulu
de delatione, denuntiatione, accusatione, calumnia.
DELEBILE, adj., delebills, care se
pote sterge ; fig. care se pete nemici, se
pote destruge; destructibile.
DELEBIL1TATE, s. f., (deleblli-

tas), calitate de delebile, possibilitate

de a se sterge, de a se nemid, de a se
destruge, destructibilitate.
DELECTABILE, adj., delectabllis,
care pte delectei, care p6te procure placers, care p6te desfetd, incante.
*DELECTABILITATE, s. f., (delec-

tabilltas), calitate de deleetabile.

DELECTAME, p1.-mine, delecta.
men, si

de juni pentru militia; recrutare.

1 DELEGARE, v., delegare; a trece

unu dreptu sau una detorfa asupr'a altui-a, a insarcine pre cineva cu una lucrare: antu delegatu cinci 6meni, cari
se ne represente, cari se-essercite drepturile si implensea detoriele nostre.
DELEGARE, s. verbale, delegati, actione de delegare in t. s. verbului.
DELEGATIONE, s. f., delegatio,
actione de delegare, si effectu allu actio nei.

DELEGATORIU,-t6ria, adj. s., delegator, delegatbrins, care delega, in t. s.

verbului.
DELEGATU,-a, adj. part. s., dele-

gatas, iusarcinatu : potestate delegata,

functione delegata; delegatii nostri, delegatulu ponteficelui.
DELEGERE, delessi si delessei, de-

lessu si delectu, ., deligere, a dim

www.dacoromanica.ro

1034

DEL,

DEL

d'intre mai multi sau mai multe; in spe-

DEL1B A.TU,-a, adj. part., dellba-

cie a allego juni pentru militia, a re-

tus, gustatt, inceputu, attinsu, impuci.natu, vettematu.

crut.
*DELENIMENTU, pl.e, delenimentum, medin de delenire sau de allinare;
totu ce delene sau allina; tau ce lisio"
redia; totu ce attrage, incauta, seduce,
ammagesce.

DELENIRE, v delenire; a
a usiord; a attrage, a incantd, a seduce,
a ammagf.
DELEN1TIONE, s. f., delenitio, actione de delenire, in t. s. verbului.
1-30 1.-LENITOR1U,-tria, adj. s., de-

lenitor, care delene, allina, attrage, incauta; seduce, ammagesce.

*.DELENITU,-a, adj. part., deleni-

tus , allinatu, attrassu, incantatu, sedussu, ammagitu.

ft DELERE, v., delere, a sterge, a

rade, a destruge, a nemicf. Radecin'a
vorbeloru : deletu, deletione, deleticiu ,
deletile, deletoriu, deletrice.
DELETICIU,- a, adj. , deletion's ,
relativu la stergere, stersu, rasu.
DELETILE, adj., deletilis ; care
stbrge; care se sterge.

DELETIONE, s. f., deletio, stergere, radere, destructione.

*DELETORIU,-tria, adj. sdelens,

care sterge, rade, destruge, nemicesce.
* DELETRICE, s. f., deletrix, femina
care destruge, destructrice.
DELETU,-a , adj. part., deletus,

stersu, rasu, destrussu, nemicitu.

* DELIBAMENTU, pl.-e, delibamen-

DELIBERAMENTU, pl.-e, delibera/n(314am, actulu de deliberare, injunc-

tiane, ordine, mandatu.

DELIBERANTE, adj. part. pr., deliberans, care delibera : corpu deliberan-,
te; adunare deliberant&

* 1 DELIBERARE, v., deliberare, a

ponderk rationile pentrn si contra, a

consultd, a se consultd, a essamind
commune, a decide, a se decide : deliberetmu, apoi ne resolbetnu; cu voi nupo-

temu deliber, a deliberd despre unu

lucru sau asupeaunui lueru: ce ati deliberatu? deliberandu amu decisu.
2 DELIBERARE, s. verbale, denber dio, in t. s. verbului.
DELIBER.A.TIONE, s. f., deliberatio, actione de deliberare, consultatione,
disculsione : deliberationea debe se precda resolutionei; dupo una matura

likratione ama decisu a face acestu

passu.
DELIBERATIVU,-a, adj. modale,
deilberatims, prin care se delibera : causa deliberativa: sau causa de genutu deliberativu; votu deliberativu.

DELIBERATORIErtria, adj. s.,

deliberator, care delibera, consulta, se
consulta.
1 DELIBERATU,- a, adj. part. ,
deliberatus, decisu, resolutu.

2 DELIBERATU, S. m., ddiberatum, decisione, resolutione.

tum , actu de delibatione; vinulu ver-

DELIBRARE, y., delibrare, (d'in

satu la libatione ; gustare.

DELIBARE, v., delibare; a lud pucinu d'in ceva, a incepe, a gustd : a deliba' una particella d'in mare, a delibd
pucitia carne; a delibd doctrin'a filosofiei; a vettema prin attingere san luare:

de si libru), a despolid de sc6rtie : a delibrd arborii.

DELIBRATIONE, s. f., delibratio,
actione de delibrare.
DELIBRATORIII, -tria , adj. s.,
care delibra.

a delib ceva d'in onestate, ceva d'in

DEL1BRATU,-a, adj. part., deli-

glori' a lui, a dellbd castitatea unei virgine.

* DELIBATIONE, s. f., delibatio, actiene de deli6are, de gustare, de incepere, de luare.

bratus, despoliatu de. sc6rtia.

DELIBUTU,-a, adj. part., delibutus, unsu, perfumatu, in sensu propriu,

DELIBATORIU,-t.ria, adj. s., (delibator) delibans , care deliba , gusta,

incepe, iea pucinu; vttema.

si figuratu : vorbe delibute cu amore, vor-

be eari respira affectione.

* DELICATE, adv., delicate, in modu
delicatu.
DELICATETIA, s. f., (it. delicatezza,

www.dacoromanica.ro

DEL.

DEL.

fr. delicatesse), palitate de delicatu : delicatetia escessiva; vorbe plene de delicatetia; ne a tractatu cu tnulta delicatetia;
delicateti'a gustului, delicateti'a odoratului; delicatetiele mesei.
DELICATU,-a, adj., delleatus; molle,
effeminatu, enervatu, difficile, tneru,
lautu, lenu, allessu, cautatu, dulce, deliciosu, voluptuosu, licentiosu : vorbe delicate, wine delicate, mancdri delicate,
vestimente delicate ; gesturi delicate ,
juni mai delicati decdtu mulierile.
DELICATA, s. L=concubina.
DELICENTE si delincente , adj.

1035

*DELIMARE, "Q., (delimare); a tali&

e inco crime.
DELICENTIA. si delincentia, s. f.,

frecandu cu lirn'a, a lima bene.

*DELIMATIONE, s, f., (delimatio),
actione de delimare.
DELIMA.TORIU,-t6ria, adj. s., delimator, care delima, care iea au lim'a,
care lima bene.
DELIMATU,-a, adj. part., delimatus, taliatu prin frecarea cu lim'a, luatu
prin limare, bene limatu.
DELIMITARE, v., (delimitare); a
margini, a defige marginile sau limitile.
DELIMITATIONE, s. f., delimitatie, actione de delimitaxe, marginire ,
fissare de limiti.
DELIMITATIVU,-a. adj. modale,
prin care se delimita : modu delimitativu, mesure delimitative.
DELIMITATORIU,-tria, adj. s.,

delinquentia, calitatea de delincente ,

care delimita , marginitoriu, mesura-

commiterea unui delictu.

DELICERE si delincere, v., delinvine a face, a face ce nu se covine a face,

toriu.
* DELIMITATU,-a, adj. part., delimitatus, mesuratu, cu marginile fis,sate.
tt DELINCERE, v., delinquere; vedi

a committe una errore, una culpa, unu

delicere.

pecca,tn. Radecin'a vorbeloru : delicente,

delictu si delictoriu.
* DELICIA, pl. delicie, delicia); pla-

DELINIARE, v., delineare, a trage

link, a deserana : a delinid unu edifi-

part. s., delinquens; cellu Ce commite

sau a commissu una culpa, unu peccatu,

una fapta rea care cu t6te aceste-a nu

ft

quere, a lass nefacutu cea-ce se co-

cere, voluptate, buccurfa, fericire, affectione, am6re, obiectu de affection ,

obiectu de amre : a innotd in, delicie,
deliciele juniloru, deliciele mulieriloru,
voi sunteti deliciele melle; ellu a traitu
in delicie si a moritu in miserie.
DELICIOSITATE, s. f., vita deliciosa; stare deliciosa, vietia deliciosa.
DELICIOSU,- a, adj., deliciosus ,
plena de delicie, voluptuosu, licentiosu,
care cauta deliciele.
* DELICTORIU,-toria, adj. s., delietor; care committe sau a commissu una

errore, una culpa, unu peccatu, care a

calcatu legea, care s'a abbatutu de la
callea dereptatii.
DELICTU, p1.-e, delietum, calcare
de lege, peccatu, culpa, fapta immorale

care ea t6te aceste-a jaco nu e crime,

in, sensulu juridicu; delictele sunt crimine mai mici, si criminile sunt delicte
mai mari.
DELIGERE, v., deligere; vedi delegere,

ciu; fig. a indic pre scurtu ideele principali.

DELINIATIONE, s. f., delineatio ,

action de deliniare, desemnu ; indicatione prin primele trassure; indicatione

prin ideele principali.
DELINIATORIU,-tria, adj. s., (delineator), care delinia, desemna.
DELINIATU,-a, adj. part., delineatus, desemnatu, indicatu prin primele
trassure.
* DELIR1MENTU, pl.-e, deliramentum, nebonia, estravagantia.
*DELIRANTE, part. adj. s., delirans,
care delira, aliuredia.
DELIRARE, v., delirare, (d'in de

si lira, linia trassa prin aratru), a se

abbate de la lini'a drpta; a estravaga,
a visa cu ochii deschisi, a aliura : am
auditu pre multi omeni delirandu, inse
bctranulu acestu-a a intrecutu pe toti.
4' DELIRA.TIONE , s. f., dellratio;
actione de delirare, deliramentu, deliriu,
nebonia, estravagantia, aliuratione.
* DELIRATORIU,-t6ria, adj. S., de-

www.dacoromanica.ro

DF

DE

1036

Brans; care debira, visedia CLI ochii des-

chisi, aliurdia.
DELIRATU, s. ni., deliratio, actu
de delirare, stare de deliru.
*DELIMIT, p1.-ie, delirium; nebonfa,

estravagantia, dementia, amentia : l'a

coprensu deliriulu,.ellu e in deliriu, buc-

turea lone adjunse mai peno la deliriu.

DELIRIL-a, adj., delirus, care delira, delirante, estravagante, nebonu.
DELOCARE, v., ioeomovere; a misca

d'in lotto, a muta d'in unu loen in alWu, differitu de deslocare.

DELONGARE si delungare, v., amovere, differre; a da in laturi, a departa;
a ammana, vedi si indelongare.
DELPHICU, sau delficu,-a, adj.,
dolphins; relativu la Delphi, cetateunde
erti templulu si oraclulu 1ui Apolline,
re/ativu la oraclulu lui Apo/line.
DELPFIINU , sau delfinu, s.
dolphin si delphinus, 1. unu pesce de
genulu cetaceeloru, de marime mediocre
si en pellea nuda; 2. una constellatione
pre emisferiulu boreale de asupea capricornului ; 3. delfinu se numia in Fran-

cia fillulu eellu mai mare allu regelui

sau principele ereditariu.
DELTA, s. f., delta (S6XTec), 1. lit-

tera A d'in alfabetulu green ; 2. figura

triangularia, si de ad figuria ce formedia gurele unui rin cari se despartu in
mai multe bracie inainte de a se versa
in mare : delea Dunarii, delea Nilului,
delea Rodanului.
*DELITBRU,

delubrum; templu,

mai allessu micu templu, sacellu sau

capella.
DELUDERE, delusi si delusei, delusu, V., deludere; a insella, a ammagf
pre cineva prin unu jocu prefacutu, prin

appucature false. (Se appropia tare de

vulgariulu nostru : a si bate jocu, inse
dice mai pucinu de cab' acestu-a).
DELUMBARE, v., delumbare, (de
la de si iumhus sau pl. lumbi, sellele,
partile corpului d'intre coste si copse,
laturile in Intrulu caroru-a stint renichii); a rumpe sau fringe lumbii, p, rumpe sau fringe sellele, a desella, a curba,
a enerva.
Ac.DEL13111BATU,-a), adj. part., en lum-

bii rupti sau franti, desellatu, curbatu,

enervatu; (vedi delutabare).
DELUMBE, adj., delumbis, flaccu
de lumbi, care nu se p6te mina, fig. enervatu, (vedi delutnbare).
* DELUSIONE, s. f., deiusio; action
de deludere, insellatione, ammagire.
DELITSORIU,-sria, adj. s., delusorius; care delude, insellatorin, ammagitoriu.
*DELUSIT,-a, adj. part., delusus, insellatu, ammagitu.
*DELUTAMENTU, pi.-e, delutamentun!, accoperire cu lutu sau cu pamentu
grassu.
DELUTARE, v., delutare; a accoperf cu lutu sau ea pamentu grassu; fig.
a curetia de sordi.
*DELUTATIONE, s. f., delutatie,
actione de delutare in t'. s. verbului.
DEMAGOGIA, s. f., (demagogia,
8.tip.rorr(a), 1. conducerea poporului, de
ad i

2. artea si modulu de a conduce

poporulu, a,ppucature spre a agita, a attitia, si a conduce poporulu la scopurile

selle, cari potu se fia bone sau relle;

3. dominatione tyrannica prin poporulu
ammagitu.
magoDEMAGOGICU,-a, adj,,
gicus, a-tiv.a7co7c.x,60, xelativif la dema-

gogfa sau la demagogi, dupo modulu

demagogiloru :portare demagogica, potere demagogica, influentia demagogica,
appucature demagogice, idee demagogice.

* DEMAGOGU, s. m., (demagogus,

&Tinto* de la Sfilloq, poporu, si al'ELV,
ducere, conducere), 1. conductoriu allu
poporului, consiliariu allu poporului ;
adulatoriu allu poporului, care cauta
a castiga favorea poporului prin diverso
appucature spre a se servf cu densulu
pentru scopurile selle fia bone fia relle;
dominatoriu cu adjutoriulu poporului ammagitu.
DEMANA, adv., commode, radecin'a
compuseloru indenteina, indemcinare,
indemeinaticu; vedi indemeina, etc.
DEMANDARE, v., demandare, (it.
dimandare si demandare, fr. demander),

1. a da pre man'a sau in man'a cuiva,

si de aci, a committe, a increde; la Romini/ d'in Macedoni'a : a commanda, a

www.dacoromanica.ro

bEm

DEM.

ordina, a dispone; 2. a eere, a raga; 3. a

interrogA sau intrebd.
DEMANDATIONE, s. f., demandatio,

(it. dimanda, dimandagione, fr. (lemande); actione de demandare : 1. la Ro ma-

nii d'in Macedonia : commandu, preceptu , ordine ; 2. eerere, rogatione

3. interrogatione sau intrebatione.
DRMAN D A TORIU,-16ria, adj. s., de-

mandaus, care demanda in t. s. verbului.

DEMANDATU,-a, adj. part., demosdates, 1. eommandatu, 2. cerutu, rogatu,

3. intrebatu.
DEMANETIA, s. f., matutinnm teinpus, mane; tempulu candu resare sorele
cu estensione pueinu determinata inainte si dupo CO. resare : de dernantia, =
mane, frte de demanetia, des de demantia=summ) mane; gcli demantia, eri
dernantia, mane demantia, poimane
demantia, mercuri demantia; de sr'a

peno danantea, de demarati'a peno

sr'a, diu'a bona se connosce de demantia; neci intr'una cl,mantia nu vine
la baserica; intr'una bona demanetia; a
da cuiva bona demanetia; a trecutu pre

1037

DEMARCHIGU,-a, adj.(deinarohieus

8v.aprx6c,), relativa la demarchu, sau

la demar cha.
DEMARCHISANTE, s. m., demar.
elitsas,-antis (37gictPrOagi de la 8111ctP-

xetv); care functiondia ca demarchu,

d'in care au formatu modernii marche.
se, fr., marquis. L.
DEMARCHU, 9. f., demarelins

pipxos) capulu unui demu la Ittene;

tribunulu plebei la Roma.
DEMASGARE, v., personam denier
anent, (fr. dmastiner), a lnA cuiva masc'a, a lu descoper1; fig. a face se lu eonnosca lumea, a lu di pe facia.
DEMASCATII,-a, adj. part., (fr. dmasque), descoperitu in t. . verbului.
DEMENARE, v., Impeliere,
permuvere. Compusu d'in de si menare, radecin'a biscompusuliii indemenare sau indermadre, si a derivateloru
selle.
DEMENTARE, v., dementare; a Ina
cuiva, mentea, a lu face se prda men-

tea, a priva pe cineva de mente, a lu

neboni.

longa noi fora se ne dica bona denzanetia,

DEMANETIORA si demaniciora ,
s. f., deminutivu d'in denzazzetia.

DEMENTA.T11,-a, adj. part., dementatus, privatu de mentes smentitu,

DEMARCARE, v., delimitare, (fr.

*DEMENTE, adj., demens,essitu d'in

mente, lipsitu de mente, fora mente, nebonn, furiosu.
* DEMENTIA, s, f., dementia, essire

&marque* a trage linie spre a indicA

limitele, a delimitk, (diversa de des-

nebonu.

marcare).
* DEMARCATIONE, s. f., dellmita- d'in mente, stare lipsita de mente, netio, (fr. dmareatien), actione de demar- bonia, estravagantia.
care, delimitatione : unja de demarca*DEMERGERE, detnersi si demersei,
tione care separa doue proprietati, done demersu v., demergere, a cofundi,
terre, done staturi; fig. unja de demar- sensu propia si figuratu.
catione intre omu si bruta, intre mine*DEMERITARE, v., male morerei (fr.
rali si vegetali, intre physiea si chymica. (mine' iter) a committe una fapte care
DEMARGATORIU,-toria, adj.. s., trage dupo sene improbatione, a commit-.
te una culpa.
dellmitans, care demarca, care trage
nie separatorie.
* DEMERITU, p1.-e, (d'in de si meri* DEMARCATU,-a, adj. part., deli- tu), noxa; fapta care trage dupo sena
mitatus, (fr. dmarqu), delimitatu; (di- improbatione, contrariulu meritului
fapt'a bona se imputa onaului ea nzeritu,
versu de desmarcatu).
DEMARCHIA , s. f., deparellia tapia rea ca demeritu; meritele si done(p.ccpx1c(), 1. functione de demarchu ritele unui omu.
sau de tribunu allu plebei, tribunatu ;
DEMERSIONE, s. f., demersto, ac2. territoriulu peste care se intende uuu tion de demergere, cofundare.
DEMERSIVU,-a, adj. modale, prin
tribu, d'in care au formatu apai
nii marca iL intellessulu de districtu. L. care se demerge sau se cofunda.

www.dacoromanica.ro

1038

Dt/t.

D8M.

DEMERSORIU,-soria, adj. s., demergens; care demerge sau cofunda.

*DEMERSU,-a, adj. part., demersus;
cofundatu, in sensu propriu si figuratu.
DEMESSU,-a, adj. part. demessus;
seceratu,
.* DEMETERE, demessi si detnessei,
demessu, v., detnetere; a secerd, a talid,
a college,
DEMIGR ARE, v., demigrare, a

trece d'in unu loen in altulu, d'in unu

satu, d'in una cetate, d'in una trra in
altu satu, cetate sau trra, d'in aasta
lume in ces, alta, a scamb locuenti'a, a
merge spre a se stabil in altu loen.
*DEMIGRATIONE, s. f., demigratio,
actione de demigrare, ernigratione, trecere d'in unu locu in altulu, etc.
DEMIGRATU,-a, adj. part., deuti-

DEMIRATIONE, s. f., demiratio,

actione si effectu allu actionei de demirare.
*DEMIRATU,-a, adj. part., demiratus, coprensn de mirare, supprensu.
DEMISSIONARE, v., abdicare, a abdicd, a ess d'in una functione ; se dice
inse si activu: a demissiond pre cineva,
a i d demissionea, a lu destitu.
DEMISSIONARIU,-ia, adj. s., (fr. d-

missionnaire), care a essitu d'in functione : tninistru demissionariu, unu deputatu demissionariu.
DEMISSIONATU,-a adj. part., essitu d'in functione de bona voia, san
scossu d'in functione.
DEMISSIONE, s. f., demissio, actione si effectu allu actionei de d em ittere in t. s. verbulni; in specie : demis-

grans; care a trecutu d'in unu Ion in

sione d'in una functiont, abdicatione,

altulu.
DEMINTIA, s. f., vedi demd ntia.

essire d'in servitiu; ellu si a datu detnissionea, ellu si a luatu demissionea; vedi
dimissione.
DEMISSORIU,-soria, adj. s., demitJ

DEM115TORARE, v., deminorare; a

face mai micu, a micusiord, a tmilf.

DEMINORATIONE, s. f., deminoratio, actione de deminorare, micusiorare,
umilire, umiliatione.
DEMINUERE, deminui, deminutd,
V., deminuere, a impucind, a reduce, a
micusiord : a deminue numerulu militariloru , a deminue averea publica, a
deminue detori' a publica.
DEMINUIRE, v., deminuere; vedi
deminuere.,
*DEMINUTIONE, s. f., deminutio; ac-

tione si effectu allu actionei de deminuere, impucinare, reductione, micusiorare.

*DEMINUTIVU,-a, adj. modale, deminutivus , prin care se deminue ; in
gramm. : forma deminutiva; s. deminutivu, deminuthum:porceUu e dentinutiou
d'in porcu, catellu d'in catu, vitellu d'in
vita, domnisioru d'in domnu; limb' a romana are multe forme deminutive.
DEMDTUTOR1U,-toria, adj. s., deminuens, care deminue, care impucinedia,
reduce, micusioredia.

DEMINUTIL-a, adj. part., deminutus, impucinatu , redussu, micusioratu.

*DEN.IrRARE, v., demirari, a fi copr ensu de mirare, a se mird.

tens, care demitte in t. s. verbului.

DEMISSU ,-a, adj. part., detnissus ,
tramissu de susu; lassatu diosu, suppusu,
bassu; profuudu : Alercuriu demissu d'in
ceru, cu ochii demissi, voce demissa, ~tu

demissu; portare demissa; vulnere demisse, profunde; demissu d'in functione.

DEMITIGARE, v., demitigare, a

imbland, a domestic, a incide' ; fig. h
civilisd.

DEMITIGATIT,-a, adj. part., demitigatus, inblanditu, domesticitu, indulcitu; civilisatu.

DEMITTERE , demisi si demisei,
demissu, y., demittere , a tramitte de
susu4 a lassd se cada, a face se descenda,
a versa, a infige, precipitd, a arruncd: Joue
demise plouia d'in ceru, a demitte flott'a
pre Renu, a demitte braciele, sprincenele,
ochii, a le lassd in diosu; femin'a demise

lacrime d'in ochi, vers; gradinariulu

demise arborii forte profundu in pamentu, planth; luptatoriulu demise pum-

nariulu in peptulu adversariului, infipse; desperatulu june si demise perulu si

barb'a, lassh se cresca; a demitte pre cineva in carcere, a demitte pre altulu in
infernu, a arrunci ; ref. a se demitte, a

www.dacoromanica.ro

DEM.

DEM.

lassa in diosu, a se plec, a descende,

de unde apoi : onnt demissu, plecatu,
suppusu,*simplu, fora pretensioni ; a se
demitte d 'in una functione, a abdica; si
active : a dezitte pre cineva d'in una
funrtione, a i d drumulu, lu destitu ;
(vedi dimittere ca derivatele si:511e).
DEIVIIU.RGIA, s. f., (demiurgia, 811-

'Imanta), 1. opificiu publica, artificiu,

arte; 2. fabricatione, creatione; 3. magistratu supremu, tunctionea unui demiurgu.
DEMIURGICU,-a, adj., (demiurgieus, Smitoopytx6q); relativu la demiurgu
sau la demiurgia.
* DEMIURGU, s. ni., demiurgus
Foupy6c, comp. d'in 8T7p.og poporu, si
d'in rad. gpyco, lucru), I. opifiee, artifice;
2. fabricatoriu, creatoriu ; 3. magistratu
supremu la Daci.

if DEMERE, v., demere, a lui; radecin'a derivateloru : demptu, demptione,

si a compuseloru : redemere, redemptu,

redempttone, redemptoriu.
* DEMNARE, v., dignare si dignani

(it. degnare si degnarsi, fr. daigner), a

estima, a afl demnu; a benevoli, a as
ben e volienti'a : judecatori, demnati a
me ascultd , nu demnura neei a se uitd

1030

DEMNITOSU,-a, adj., ditrnitosnw ;

plenu de demnitate.
DEMNUI-a, adj., dignas, (it. dorna,
fr.
care e cea ce se Govin Se fia,

care are una valore in sene, cake are

unu pretiu, una meritu, cOvientiosu, o-

nestu, justu, virtuosu, meritosu, cate

merita demnzt de onore, denznu delauda, demnu de premiu, demnu de ceru,
demnu de punitione, detnnu de infernu,
omu demnu de functionea ce occupa, mg-

liere demna de atare barbatu, opere

demzze de a fi arruncate in focu nu se
aflit demnu de a redied ochii la ceru; ellu
nu e detnnu de numele ce porta.
DEMOCRATIA, s. f., (demoeratia,
av.oxpocrloc, de la p.os, poporu, si v.paTEDI, a domnf), proprie domnia a popo
rului, sau guvernu essercitatu de poporu;

de ad : republica in care toti cetatianii

(totu poporulu) au dreptu /a guvernn ,
si unde guvernatorii se allega libera de
cotra cetatianii liberi, si guverna dupo
legile facute de poporu ; in opposetione
ca aristocratia, unde numai unn numen
Ore-care are dreptu la guvernu si la legislatione , si cu monarchia, unde
yema numai unulu singuru.

*DEMNATIONE, s. f., dignatio, (it.

depazione), estimatione de a fi demnu,
consideratione; benevolientia.
DEMNATU,,a, adj. part., dignatns,
(ital. degmkto), estimatu a fi demnu
consideratu.

* DEMO CRATICUra, adj., (democ raticos , 87}tioxpoatx6q) relativa la democratta : legi democratice , institutioni
cb,mocratice, guvernu democraticu, poru
tare democratica; vorbe -democratice ki
appueature Respotice.
DEMOCRATU, s. In., (demnerates,
Swor.parilq), Uffil OMU Cll principie de-

DEMNITORIU, s. m., (fr. &roa-

mocratice; un u falRu dentoeratu, unu orna

ta 11 e) ; omu investitu cu una d(mnitate

care p6rta in gura vbrbe democratice,

si in anima intentioni despotice ; si ca
adiectivu, in acea-asi insemnare ca de-

la den sii.

publica : marii dentnitari ai Statului.

DEMNITATE, s. f. 411gititas.; calitate de demnu, meritu, consideratione,
onore, virtute, grada de onre, valore,
pretiu, formosetia : se arret inaitztea

mocratieu.
DEMOLIRE,-escu, V., demolire
demoliri; a deritn, a da diosa, a ?estor-

adunarii in tota demnitatea sea, onnt

n, a ruin6,, a destruge, a stricl: amu

plenu de demnitate, a laudd pre cineva

dupo demnitate, a retin dcmnitatea,
desparts utilitatea de demnitate, a serv

demolitu casele celle-vechie fiendu co volinzu se construinzu altele noue.

demnitatii, a reconnosce fia-caruia dem-

nite sea; celle mai inalte dentnitati

Romani erau consulatulu, pretur'a si e,dilitatea; deznitatea corpului, demnitatile lucruriloru si alle personelot u.

DEMOLITIONE, s. f., demolitio;

actione si effectu allu actionei de denlolire, derimare, destructione, ruina.
DEMOLITORIU,-t6rta, adj. s., demolitor, eare demolescr derima, destruge.
DEMOLITU,-a, adj. part., demoll-

www.dacoromanica.ro

DEM.

1040

DEM.

tus; derimatu, datu diosu, destrussu, Demonolo,gia s'ar par co coprende mal
stricatu.
DEMONE si demonu, s. m., deemon
(8a(p.cov)

1, unu spiritu, unu geniu :

2.unu geniu reu, unu diabolu, unu dracu:

a sate demonii d'in omeni; acestios sunt
detnoni, nu meni; ellu are de a lace Cu
demonii spurcati.
DEMONIACU,-a, adj., dtemoniacus,
antovtax60; relativu la demone sau de-

moniu, fapta demoniaca; s. unu demoniaca, unu possessu de dernoniu, unu indracitu.
DEMONICU,- a, adj., dtemonicus
(Satp.ovax60; de demone : actione demonica, consilie demonice, appvcature de-

multu decatudernonographia,inse fiendu

amendoue numai nesce scientfe preten-

se, nu aflmu de covientia a insiste asupr'a differentiei loru.

DEMONOLOGICU,-a , adj., relativu la demonologia.
* DEMONOLOGU, s. m., care se occupa cu demonologi'a.
* DEMONOMANTIA, s. f., (d'in &almo si p.avTga, divinatione) facultate de

a divina prin pretens'a inspiratione a

unui denaone.
DEMONOMANTIC'U,-a, adj., rela-

Ionice.

tivu la demonomantia.
DEMONOMANTE, s. m., care essercita demonomantia.

DEMONIU, s. m., dtemonium, (ama,p4vcov),

geniu : demoniulu lui Socrate;

*DEMONOMANIA s. f.1 (d'in 8a4mov

si 1.1.ava, nebonia), nebonia in care cellu

inse demoniu, ca si demone, pote fi si

coprensu de dens'a crede co e possessu

bonu si reu; dupo etymologia demoniu e

diminutivu d'in d,emone; la crestini de-

de demone.

moniu se iea totu deauna in locu de

diabolu.
*DEMONOCRATIA, s. f., (d'in aaEp.wy si Ispclean, potere); potere, domina-

tione, influentia a demoniloru ; terminu

de theologa.
DEMONOGRATHIA sau demonografa , s. f., (d'in acdp.olv si Tpc'apetv, ,
scriere) ; tractatu _(scrissu) despre de-

MOni, despre natufa si influentra demonilorn; term. de theol.

DEMONOGRAPHICU, sau denionograficu,-a, adj., relativu la demonographa.
DEMONOGRAPHU sau demono-

grafu, s, m., cellu ce serie despre detnoni, autoriu de unu tractatu despre
natur'a demoniloru.
DEMONOLATRIA., s. f., (d'in Sedtturo si Xatpe(a cultu, adoratione); cultu

sau adoratione de demoni ; term, de

theologa.
*DEMONOLATRICU,-a, relativu, la
cultulu sau adorationea demoniloru.
* DEMONOLATRU, s. m., care adora
pre demoni, (vedi demonolatra).
DEMONOLOGIA, s. f., (d'in acwilaY si XeSTK, coventu, discursu), trae-

tatu despre dernoni; scientia care se occupa cu natur'a si lucrarea denloniloru.

* DEMONOMANIACU,-a, adj.. relativu la demonomania; s., care crede a fi

possessu de demone; care credo sau de-

spre care se crede a fi in relatione cu

dentonii.

DEMONSTRABILE, demostrabile

si demustrabile, adj., demonstrabIlls

care se pite demostr : propositioni demostrabile; in mathematica theorematele
sunt propositioni theoretice demostrabili,
problematele sunt propositioni practice
resolubili si demostrabili.
DEMONSTRABILITITE , demostrabilitate si demustrabilitate, s. f., ca-

Mate de demostrabilitate, calitate de a

se pot demostra : demostrabilitatea unei propositioni.
* DEMONSTRANDU,-a, d,emostrandu si demustrandu, adj., demontArandus;

care debe a se demostra : assertioni demostrande, cari assertoriulu e detoriu a

demostra, fienduco nemine nu e detoriu
a le crede pre coventulu seu.
*DEMONSTRARE, demostrare si de-

mustrare, v., demonstrare ; a arreta, a

face connoscutu, a espune, a descrie, a
desemna, a indica, a addevera : a proba,
in specie a demostr una propositione,
a adduce argumente pentru convingerea
despre addev-erulu ei, a ua pone in evi-

denti'a, a face ca nomine se nu se mai

www.dacoromanica.ro

DEM.

1041

1:1E35.

p6ta indou despre addeverulu coprensu,

intr'ens'a.
DEMONSTRATIONE , demostratione si demustratione, s. f.,. demon-

stratio, actione si effectu allu actionei

de demostrare, arretare, espositione, descriptione , desemnatione , indicatioue,
addeveratione, probatione, evidentia, argumentatione prin care se probedia addeverulu unei propositioni : demostrationea in genere e una deductione a unui
addeveru d'in alte propositioni reconnoscute de addeverate; demo stratione valida, demostratione sufficiente, demostratione insufficiente.
DEMONSTRATIVE , demostrative
si demustrative , adv., demonstxative;
in modu demostrativu.
*DEMONSTRATIVU, demostrativo,
si clemustrativu,-a, adj. modale, demonstratives; care serve a demostrd, in t. s.
verbului; in specie : dgetu demostrativo,
dgetulu indicatoriu, indicele; genu demostrativo, in retorica; pronomine demostrativu, in grammatica.
*DEMONSTRATORILT, demostrato-

DE1VIORALISATIONE, s. f., (fr.

dmoraiisation); actione si effectu allu

actionei de clemoralisare, corruptione de
nzorali, perdere de potere morale, descoragiare.
DEMORA.LISATORM,46ria, (fr.
(16moriiiiseur); care demoralisa in t. s.
verhului.

DEMORALISATU,-a, adj. part.,

(fr. dmoralise), torreptes, attonites,

pereelses, in t. s. verbului.
* DEMORARE, v., demoran; a sti
pro locu, a se oppr, a intardii, a reman, a sed.
* DEMORATIONE, s. f., demoratio,
actione de demorare, in t. s. verbului.
DEMORATORIU,- tria, adj. a.,
d emorans, care demora, in t. s. verbului.
DEMORA.TU,-a, adj., demoratus,

care a statu pre loca, s'a oppritu, a intardiatu, a remasu, a sedutu.

DEMORDERE, demorst si demor-

sei, d(morsu, v., demordere; a appuci

cu dentii, a musci; a lassk d'in denti,
(fr. demordre).

DEMORIRE, v., demorl, a mor, a

riu si demustratoriurt6ria, adj. s., demonstrator, demonstratorius; care demostra , arretatoriu , addeveratoriu ,

per, a mor de am6re, a ami peno a per

de passione.
DEMORSICAREr v., demorsicare, a

probatoriu, argumentatoriu; dgetu demostratoriu, indice; argumentu demostratoriu, convinctoriu.

appuck pucinu cu dentii, a morsici ; a

gusti : a dernorsicd rose, a gusta rose.
DEMOTH,-a, adj. part., demotus;
departatu, abbatutu d'in locu. Vedi de-

*DEMONSTRATRICE, demostratrice

si demustratrice, s. f., demonstratrix ;

femina care demostra.

movere.

1 DEMONSTRATU, demostratu si
denzustratu,-a, adj. part., demonstrates;
arretatu, addeveratu, probatu.
2 DEMONSTRA TU, demostratu si

parti, a misci, a abbate d'in loct; a'in-

demustratu, s. m., supina, demonstra-

tione de demore, de luare d'in, de scadere,

: de demostratu.
*DEMORA_LISARE, V., corrompere,
Vexare mores, (fr. dmoraliser) : 1. a
corrumpe nzoralile; 2. a corrumpe puterea morale, a descoragi : una omu care
demoralisa prejuni; perderile celle multe

diminutione, subtractione, esceptione.

DEMOVERE, v., demoVere, a det6rce spre altu loen, a di alta directione;

a relegi.
DEMPTIONE, s. f., demptio, ac-

DEMPTU,-a, adj. part., demptus,

luatu, subtrassu, esceptu.
*DEMULCERE, demulsi si demulsei,
demulsu, v., demuleere; a -trece lenu Cu

au demoralisatu pro militari; refl. a se

man'a preste cineva sau ceva, a mangaii, a imbland, a incanti, a fermeci,

denzoralisci : 6menii se dentoratisa; poporele se denzoralisa; onilitarii se demo-

ammag.
*DEMURMURARE, v., demermerii-

ralisa prin lipsea de disciplina, prin

re; a rnurmuri incetu , a profer ceva

lussu, prin mollitione, dro se demoralisa si prin perderi de batalie.

cu voce bassa.
DEMURMUR.ATIONE , s. f., do66

www.dacoromanica.ro

1042

DEN.

DEN.

murmuratio, actione de demurmurare

in t. s. verbului.
DEMURMURATORIU,-tria, adj.

s., demurmurans, care demurmura in

t. s. verbului.
DEM.URMURATU,-a adj. part.,
(demunnoratos), murmurAu, proferitu
cu voce bassa.
*DEMUSSARE, v., demossare; a suffer in tacere, a dissimulk sufferenti'a.
* DEMUSSATU,-a, adj. part., demussatus, sufferitu in tatere, dissimulata.
DEMUTABLLE

adj., demutabilis;

care se pte demutd.

DEMUTABILITATE, s. f., calitate do
demutabile, possibilitate de a fi mutatu.

DEMUTARE, v., &mutare; a stramutd, a scambk, de ordinaru in reu

a demutd d'in veritate, a alterd addeverulu.
DEMUTATIONE, s. f., demutatio,
actione de demutare, scambare, (in reu).
DEMUTATORM,-tria, adj. s., demutator, care demuta, stramuta, scamba,
(in reu).
DEMUTATU,-a, adj. part., demutatus , stramutatu , scambatu, mutatu,
(in reu).
* DEMUTILARE, v., demutilare; a
mutilk intru cava, a talik coya d'in unu
lucru.
DEMUTLLATU,-a, adj. part., demutilatus, mutiIatu, taliatu.
DENAR1SMU, s. m., deuarlsmus;
salariu de unu denariu.

1 DENARIU,-a, adj., deuarius, de

diece, care entine numerulu de diece
numerulu denariu allu degeteloru, ceremonia denarie, la cari se preparau prin
abstinentia de ore-cari lucruri in tempu
de diece dille.
2 DENARIU (si dinariu), s. m., deuarius, 1. numera de diece, decina ;

2. moneta de argentu care la inceputu

valea dieci assi sau libre de arame, inse
reducundu-se assariulu (moneta de arame), se redusse si denariulu (moneta
de argenta). Pre tempulu Scipionileru
denariulu ft a 6 parte de uncia, sau a
72 parte de libra romana (identica cu
litr'a nostra), prin turnare de marimea
leurei (sau a francului) de astadi, pro

tempulu lai Juliu Cesare fu a 7 parte

de uncia, sau a 84 parte de libra, pre
tempulu lu Domitanu se redusse la a
8 parte de uncia, sau la a 96 parte de libra, dupo Constantinu la a 12 parte de

sau la a 144,parte de lil?ra, si

mai in urma la a 24 parte de uncia,
sau la a 288 parte de libra, denarii
scriptulari. In medievu denariulu erk a
12 parte de soldu, si soldulu a 20 parte
de libra, (livra, leura), s candu libr' a
fu redussa la marinea si valorek leurei
(francului) de astadi, denariulu adjunse
a fi una moneta fictiva, d'in care 17,280

buccatelle aru ff intrata in una libra

(sal litra) romana. In Austria se numid, denariu, peno in dillele nostre, una

moneta de argentu, care tragea a 168

parte de libra romana, prin urmare erk
ecale cu cinariulu sau semidenariulu
romana de pre tempulu lui Juliu Cesare,
si -se scambk pentru 10 cruciari de ara-

me. Leur'a nostra (frauculu) de astadi

are val6rea unei libre romana de arame.
Dco ama vol se ne facemu unu denariu de

argentu care conforme numelui seu, se

alba val6re de 10 libre de arame, amu
deb se batemu una moneta de 10 ori
mai mare de ctu cea de astadi. Denariu

de auru, galbinu; denariu, molleta in

genere : si au pretiuitu pre cellu fora
pretiu cu trei dieci de denari.

DENARRARE, v., deuarrare, a

narri in ordine, a narra cu de a menntulu, in detaliu.
*DENARRATIONE, s. f., actione si
effectu allu actionei de denarra7 e.
DENASARE, v., denasare; a taid nasulu, a privk de nasu.
DENASCERE, denascui, denascutU,
V., denasckrefl. a se denasce, a decresce,

a incetk de a mai fi, a mor. Radecin'a

lui denatu.
DENATARE, v., denatare, a innoti
dupo cursulu apei, a descende innotandu.

DEN.ATU,-a, denatus, care a incatatu de a mai fi, care a monta, mortu.

* DENDRACRATE, s. m., dendrachatos (608pazir7lq), una perra preti6sa,

agata arborisata.
*DENDRELLA, s. f., (d'in grec. atvSpov, arbore); genu de plante cryptoga-

www.dacoromanica.ro

DEX.

DEN.

me, eari se unescu de commune sub genulu gemphonemu.

*pENDRINA, s. f., (de 14 grec. atvapov), genu de fungi hyphomyceti, cari

crescu pro trunchiuri in6rte unde formdia pete negre.

DENDRITE, s. m., (66vapErts), arbore fossile; desemnu naturale pro sub-

stantie minerali care imita figure de

1043

*DENEGA.TORIU,-t6ria, adj. s., denegans; care denega, care refusa.

* DENEGATU,-a, adj. part., donegatus; refusatu.

DENIGRARE, sau denegrare, v., denigrare, a innegrd sau innegr, mai allessu in sensu figuratu : a denigr fa-

m'a, a denigr reputationea cuiva, a

innegr renumele cuiva, a i sc6te mi-

arborelli.
DENDRITICU,-a, adj., (d'in grec.
Sbapov), care are form'a unui arborellu
sau arbustu; terrainu de mineraloga.
DENDRIT1NA, s. f., (de la grec.
asvap(rts), genu de foraminifere , d'in
famili'a helicostegeloru nautiloidi, sta-

me reu.
DENIGRATIONE, sau denegratione,
s. f., denigratio, actione de denigrare.
DENIGRATORIU sau denegratoriu,tria, adj. s., denigrator; care denegra.
DENIGRATU, sau denegratu,-a, adj.

bilitu pentru conehyliele alle caroru aperture sunt ramificate.

t DENDRO, (grec. abSpov, arbore),
in diverse compositioni, precumu: dendrobate, dendrodromu, dendrographu,
dendrographia , dendrolithu, dendrologu,
dendrologia; dendromteria, etc., pentru
allu caroru intellessu consulta partea
posteriore.

priu si figuratu.
DENIGRITURA, sau denegratura,
s. f., denigratura; effectu sau re,sultatu
allu actfonei de denegrare.
DENOMINARE, v., denominare ; a
pune nome, a insemnd cu unu nome, a

*DENDROIDE, adj., dendroides (SevSpoetqq); care smena unui arbore; s. una

denominare.
DENOMINATIVE, adv., denomina-

planta erbacea care cresce in forma de

tire, in modu denominativu; la gram-

arbore.
*DENDROPHIDE, s. f.y (d'in Siv8pov
si 6cpt.g, srpe), una specia de serpi d'in
Asia si d'in Africa, cari traiescu pre arbori, si sunt lungi mai bene deunu uietru.
* DENDROPHORU sau dendroforu,
s. m., dendrophorus (aev8pocp6po;); portatoriu de arbori, 1, 6meni cari duceau
arbori la serbatorile dieului Bacchu, alle

maticii vechi in locu de derivative, sau

prin derivatione.
DENOMINATIVU,-a, adj. modale,
deuominativus, prin care se denomina,
care serve a denomin.; la grammaticii
vechi in locu de derivativu sau derivatu.
DENOMINATORIU,46ria, adj. s.,
denominator, care denomina ; s. unulu

dieei Cybele, etc.; 2.1emnari sau carpentari; dendrofori, corporatione de assemine carpentari, Cali se vedu adose
ori figuraudu in inscriptionile romane
d'in Daci'a n6stra.

de nunieru, devis,oriulu.
DENOMINATRICE, s. f., denominatrix, femina care denomina.
DENOMLNATU,-a, part. adj., denominatus, insemnatu Cu nome, nozinatu,
nomitu.
DENORMARE, v., de norm are; a trece

*DENEG,ARE, v., denegare; I. a negd tare, 2. a refusi : a deneg conferenti'a, a denegci justitia, a refusd de a face
cuiva justitia.
DENEGATIONE, s. f., denegatio;
actione de denegare, negation firma,
negatioue absoluta, refusu.
*DENEGATIVU,-a, adj. modale, denegans; prin care se denega, care serve
denegd.

part., denigratus, innegritu in s. pro-

nomin., a.nom.
DENOMINATIONE, s. f., denomina-

tio, actione si effectu allu actionei de

d'in celli doi termini ai unei fractione

preste norma sau regula, a fate irregulariu.

DENORMATIONE , s. f., (denormatio), actione de dcnormare.
DEN0411ATU,-a, adj. part., denormatus, irregulariu, tortuosa : Unja denormata, Buie. tortu6sa.
DENOTARE, v., denotare, a insenind,

www.dacoromanica.ro

DEN.

1044

DEN.

a indica prin una semuu, a face connoscutu; fig. a inferri.

DENOTATIONE, s. f., denotatio, actiobe de denotare, indicatione.
DENOTATORIU,-t6ria , adj. s., denotator, care denota, arrta, indica, face
connoscutu.

DENOTATU,-a, adj. part., deno-

tatus, arretatu , insemnatu, indicatu,

connoscutu.

2 DENOTATU, s. m., denotatusru,

indicatione ; fig. censura, desapprobatione.

DENSABILE, adj., densabIlls, care

se pote condesd.
DENSABILITATE, s. f., (densabllitas), calitate de densabile.
PENSARE, v., densare; vedi : desarc,
condesare, indesare.
DENSATIONE, s. f., densatio, vedi
desatione, corzdesatione, indesatione.
DENSATLATU,-a , adj. modale , deli-

sativas, prin care se indesa, care serve

a indes6,.

DENSATU,-a adj. part., ilensatns,

vedi desatu, condesatu, indesatu.
DENSITATE, s. f., densitas; vedi desitate si desime.
DENSU,-a, adj., densus; vedi desu.

DENSU,- a, pron.. (comp. d'in de

si ensu), ipse mai inainte se ponea absolutu si se declin ca si cello alte prenomine demostrative ellu, estu, densu;
ellui , estui , aensui; elli , esti , densi ;
elloru, estoru, densoru ; acumu se pone
Cu articlu, si se declina ca unu substantivu densulu , densului , densii , densiloru, dens' a, densei, densele, denseloru;

noi tnersemu inainte , densulu veni in

urma ; de multe ori densulu se pone in
locu de ellu, mai allessu candu ellu s'ai.
par co espreme una lipse de respectu
pentru person'a III : densulu me accusa
co n'asiu av destulla bonavolietztia; nu
me potu intellegecu densulu; toti omenii
se temu de densulu; amu facutu pentru
densulu totu ce mi a fostuprin potentia;
nu se porta cotra densulu cumu ar cere
caritatea fratesca; ellu a avutu cu dens' a

trei copillii ; densei nu pia= portdrile

telle; nu stanzu in rtlatione cu densii ;
nu ve portati cu destulla delicatetia co-

tra densele , de si tc'avtli, causa de a ve

plange de densele. E de notatu co in loen
de : in densulu, in dens'a, in dettsii, in
dens'ele, pentru eufona se pone : inteensulu, inteensa, intr'ensti , intr'ensele.

Inteadensu ,
industria, pte se fia
una transpositione chiaru d'in form'a
latina: de industria, si pte co ar fi mai
bene a se restabilf, de calif a se serie
in a densu, cumu nu permitte urechi'a
romana: am facutu acsta-a intr'aclensu,
intr'adensu am venitu la densulu; te am

chiamatu inteadenaca se ti sporzu seriosu , co nu mai potu merge cu gene

inainte;
compusulu adensu se recompone cu de, de a-densu, luatu : a) ca adv.,
de adensu vorbesce asid; b) ca subst , de

adensulu, in locutioni adverbiali ca : cu

de adensulu , Cu totu de adensulu ;
si cauruplulu compusu in adensu, cumu
d'in adensu, cu tau d'in adensulu, (vedi
si ensu).
DENTALE, adj., deutalls; de dente;
s., dentele aratrului in care se nchiaua
ferrulu cellu latu, vomerele.
DENTARE, v., (dentare); a proved
cu denti.
DENTARIU,-ia, adj., dentarius; re-

lativa la denti rba dentaria, rba care

curetia dentii, rba care serve a vendica
dorerea de denti; s., dentariu, -care face
denti, vedi dentistu.

DENTATU,-a, adj. part., deutatus;

cu denti; reu dentatu, cu denti uriti, cu
denti lungi; fig. mordace.
DENTE, s. in., dens, (&&k); ossele
d'in gura, cu cari manca 6menii si alte
animali, si de la acsta functione se paro
co si trage originea si latinulu dens (de
la part. edens), si greculu bao6, da6vroc
(de la Mo, isovto) : dentii ontului, den-

tii callului, dentii elefantului, denti de

mu, denti de calla, denti de elefantu;
fig. totu ce smena ca dentii : dentii
grapei, dentii peptenelut, dentii serrei,
dentii ancorei; prov., a si luc cinim'a in
delta; mi s'au strapeditu dentii. La copilli antdnii denti se numescu denti de
lapte. Dentii cei grossi d'in intrulu gurei se chiama masselle ; ontu bonu de
dente; mordace; a scote cuiva si dentii
d'in gura, a lu costringe se sokva totu

www.dacoromanica.ro

DEN

DEN.

peno la unu denariu, a ride sau a se oppone, a ammenitii.

DENTELLA, s. f. pl., dentelle, texta

retlealata, (fr. dentelle); tessutu delicatu , orn-atu cu fiori sau desemne id

forma de retelle, lucrate cu mtin'a d'in
firu de linu, de metassa , sau de auru ,
de argentu, etc., si alle caroru margini
aunt dentellate. Dentellele celle mai for-

mose si mai preti6se sunt celle facute

d'in unu finu si formosu firu de linu ;
celle mai estimate sunt dentellele de
Brusselle.
DENTELLA, s. f., terminn de Bota-

nica , gm d'in famili'a rubiaceeloru ,

tribulu hedyotideeloru , coprendendu
erbe repenti annuali, allu caroru typu
e dentell' a repente, care provine in limosele Indiei si alle Oceaniei tropice.
DENTELLARIU,-ia, adj. s., care face
dentelle.
DENTELLA.TU,-a, adj., in forma de

denti sau de dentelle, cari imita dentii.

DENTIATU,la, adj. part., dentatub;
vedi dentatu.
DENTICE, s. m., dontex; una specie
de pesce de mare, cu denti ca ai serrei.
DENTICLU, s. m., denticulus; demi-

nutivu d'in dente, micu dente, denti-

1045

*DENUDARE, v., denudare, a descoper, a despolik a desvest, a desbraci :

se intempla multe care ne denuaa fora

scirea si volienti'a nostra= multa ineldunt gum invitos denudent.

DENUDATIONE, S. f., denudatto,

actione si effectu allu actionei de denudare, descoperire; fig. revelatione.
DENUDA.TORIU, -tria, adj. s., denudator, care denuda , care descopere ;
fig. revelatoriu.
DENUDATU,-a, adj. part., denudatus,
despoliatu, desbracatu, descoperitu; fig.
despoliatu, de avere.
DEN1731ERA.RE, V.,, denumerare, a
numeri lucruri concrete, vite, bani, etc.,
a numeri prer msa : a denumeratu trei
mii de denari, mi i a numeratu si mi i a
datu.
DENUMERATIONE , s. f., denunieratio, actione si effectu allu actionei de
denumerare.
DENUMERATORIU,46ria, adj. s.,
(denumerator), care denumera.
DENUMERATU,-a, adj. part., denumeratus, numeratu pe insa, respunsu.
1 DENUNTIARE, v., den untiare, a de-

a spune, a ordini, a face counoscutu, a descoper unu faptu, a delati :

ve denuntiu co de astadiinainte nu mai
ciar,

sioru.
DENTICULATTI.,-a, adj., dentellatu, - facu causa conamune cu voi; ellu denuncare are multi denticli sau dentisiori.
het capitanului se merga la Ostia; ellu
DENTIFRICIU, s. m., dentifrIcium; denuntia ucciderile secrete alle cetatiapulbere de frecatu si curetiatu dentii.
nilorta celloru mai innocenti ; denuntia
DENTIOSU,Ia, adj., dentosus , vedi pe complici, denuntia pe conjurati ; nidentosu.
rnene nu e obligatu a se denuntici pre
DENTIRE,-escu, v., dentire; 1. a di sene; ati denuntiatu unu faptu care nu
satrisc6te denti : tardiu dentescu unii s'a addeveratu.
2 DENUNTIARE, s. verbale, denimcopilli; 2. a suffer de denti.
DENTISCALPIU , s. m., p1.-e, den ti- Milo, in t. s. verbului; vedi aenunsealplum;scalpellu sau scobitore de denti.

DENTISIORU, s. m., dentieulus, de-

minutivu d'in dente, mica dente, denticlu.

DENTISTU, s. m., dentlum medieus;

medicu de denti , care curetia dentii

sc6te dentii si pone noui denti.
DENTITIONE, s. f., dentitio; actionede dentire, essire a dentiloru , tempu si
doren ce ua insociescu, etc.
DENTOSU,-a, adj., dentosus; plenu de

denti, cu multi denti; dentatu.

tiatione,.

DENUNTIATIONE , s. f., denuntlatio, actione si effectu allu actionei de

denuntiare , declaratione , indicatione,
ordinatione , delatione : denuntiatione

secreta, denuntiatione anonume, denuntiatione sustinuta.

DENUNTIA TIVU ,-a, adj. modal ,

denuntiativus, prin care se denuntia,

care serve a denuntii; symptomaticu.
DENUNTIATORIU, - tria, adj. s.,
denuutiator, care denuntia, pro tempulu

www.dacoromanica.ro

1046

DEP.

DEP.

imperiului romanu, unu officiariu

a pone; a duce departe

departati co-

pillii de la focu; 2. areere, avertere,

DENUNTI.A.TRICE, s. f., (denuntia-

depellare, propulsare, departedia, Dom-

trix), femina care denuntia.

DENUNTIATU,-a, adj. part., denuntiatus, declaratu, indicatu, ordinatu,
datu pre faca.
2 DENUNTIATU, s. m. supinu, denuntiatumru, actu de denuntiare: dela
commissu peno la denuntiatu au trecutu

ne, tote ideele relle de la mene; n'amu

potutu departd tote periclele ce ne ammenitiau; 3. refl., a se departare, discedere, recedere, secedere, abire (it.partire, fr. partir), a se duce in alta parte :
nu me departediu de amicii mei; nu me
departediu de la parenti ; ne tinemu si
nu ne departdmu de principiele nstre.

cinci dille.
DENUNTIATURA, s. f., denuntiatio,
effectu allu denuntihrii.
DEOCLARE si deochiare, v., fasci-

nare, infascinare, effascinare; a causa,

unu reu, unu morbu prin cautatur'a cu
ochii, a fascina, a fermeca cu ochii, refl.

a se deochiare, a cad rhorbosu in urmarea cautaturei cu ochii d'in partea

altui-a; essercitarea unei atari influentie se fundedia pre superstitione, inse se
crede tare de poporulu romanu; se dice
mai vertosu co se deochia copillii, sunt
mulieri care credu eo elle admirando
unu copillu potu se lu deochie, si de acea-a candu se uita, scuipa pucintellu
in faci'a lui ; fig. a se deocld , a se face
mai reu, a se abbate din callea benelui
si a appuca oallea reului.
2 DEOCLARE, sau deochi are, s. verbale , faseinatio , lucrare priu care se
deochia.

DEOCLATIONE, sau deochiatione, s.

f., fascluatio, actione de deoclure.
DEOCLATORIU, sau deochiatoriu

tria, adj. s.-, fascinator,, fascinatorius,

care deochia.
DEOCLATURA si deorhiatura, s. f.,
actione si effectu alln actionei de deoclare, mai vertosu ceva sau cineva espusu la deoclare : deoclatura de copillu.
DEOCLATU , sau deochiatu,-a, adj.
part., fascinatus, fermecatu prin deoclu.
DEOCLU, si deochiu, s. in., fascinan',

maleficiu prin cautatur'a cu ochii; deochiulu are tnedicina; se crede co cleochiulu se face prin incantare, asid dro
se deslace prin descantcd.e; sunt fenii-

ne cari descanta, cari sciu se faca de

deochiu.

1 DEPARTARE, departu si departev., 1. amovere, removere, emolir',

cliu,

2 DEPARTARE, s. verbale, ~ti,

remotio, distantia ; intervallum; depulsio, propulsatio; disecaste, recessio, secessio in -t. s. verbului.
DEPARTATU,-a, adj.part., remotus,
dissitus, distaus; repulau8, in t. s. verbului.

DEPARTE, adv., longe, procul. Radecin'a verbului departare, si a derninutiveloru : departioru si dep aras ioru. Ve-

parte de patria, departe de addeveru,

aparte de a fi fericitu. Oppositulu e apprpe : appr6pe de casa, apprpe de pa-

renti, apprpe de addeveru. Candu se

cera se se arrete punctulu de la care
procede una lucrare, amendoue se puna

cu prep. de ivaintea loru : de departe,

de apprope : l'am vedutu de departe,l'am
vedatu de apprope; vine de departe, incepo narrationea mai de departe.

DEPARTIORU, adv. , longiuscule,

pucinu carnu departe : nu e chiaru approve, ba e departioru.
DEPARTISIORU, adv., longiuscule,
alta forma de deminutivu, de acea-asi
insemnare, in mica distantia.
DEPARTUTIU , adv., longiu,cule
a trei'a forma de deminutivu : in mica
distautia.
DEPASCERE, depascui, depascutu, si
depastu, V., depascere si depasel, a pasee, a manca, a se nutr : ouile depascu
rb'a campului, albinele depascu
noi depascemu vorbele nostre celle de
auru: mbrtea ve va depasce currendu.
DEPASTIONE, s. f., depast lo, actione
de dep as cer e.

DEPASTU,-a, adj. part., depastus,

depascutu, mancatu, consumptu.
DEPECULARE, v., depec ularl (crin

de si peculium), a clespolia de avere,

www.dacoromanica.ro

DEP.

DEP.

a depreda, a fura, a rapl : m'au depeculatu rnisellii.

DEPECULATIONE, s. f., (depoeu-

latio), actione si effectu allu actionei

de depeculare.
DEPECULATORIU,-toria, adj. s.,
depeculator, care depecula, deprda,fura.
1 DEPECULATU,-a, adj. part., de-

1047

ti'a mea depende de la voi, depende de

la bona volentfa v6stra; omulu depende
dela multe circumstantie; t6ta acstacausa depende de la demostrarea unei propositioni.

1 DEPERARE, dperu (in sing. ca

accentulu pro prim'a syllaba), v., depilar6, yellere,Yellicare, a smulge perulu;
peculatus, depredatu, furatu, rapitu.
prov. : cu una mana te appera, cu ale a
* 2 DEPECULA.TU, s. m., supinu, de- te depera.
peculatum-u, HUI de depeculare.
2 DEPERARE, s. verbale, depilan
DEPELLERE , depulsi Si depulsei, nato, yulsio, yellieatio, actione de dedepulsu, v., depellere, a respinge, a de- perare.
parta, a sc6te d'in locu : a depelle pre
DEPERATORIU,-toria, adj. s., depitrra, d'in pro- lator, yellens, vellicans can dpera.
cineva d'in cetate,
vincia; a depelle jugulu de pre cerbice; a
1 DEPERA.TU,-a, adj. part., depiladepelle pre inimicu d'in locu ; a depelle tus, vulsus, velMatus, smulsu de peru,
ca perulu smulsu.
frie' a.
2 DEPERATU, s. m. sup., depilandi,
1 DEPENARE , dpenu , (in sing. cu
accentulu pro prim'a syllaba), fila glo- vellendi actas, actu de deperare.
merare, a infascio firulu pe ghiemu
DEPERATURA, s.f., vuisura, effectu
mulierile dpena tortulu, dependniu de si resultatu allu actionei de deperare.
DEPERDERE, deperdui, deperdutu ,
pre depenatre.
2 DEPENARE, s. verbale, glomera- v., deperdere, a 'Arde ca totulu :-a deperde averea, a deperde onestatea, a detio, actione de depenare.
DEPENANATORE, s. f., rhombus, perde considerationea.
DEPERIRE, v., deperire, a perf eu
instrumenta pre care mulierile intendu
tortulu pentru ca se lu dpene pro ghie- totulu, a mor : una mare parte deperi,
mu;fiendu co instrumentulu se intorce a deperi pria usu; d'in auru nu, depere
in giurulu unei asse, se numesce si ver- nemica prin focu.
DEPICTU ,-a, adj. part., depietus,
tcntia (corruptu vertelnitia).
DEPENATORIU,-toria, adj. B., glo- depinsu, dressu : facia depicta.
DEPILARE, v., depilare, vedi demerans, care dpena , mai vertosu fem.
depenatoria, diversu de depenat ore, in- perare.
*DEPLLATORIU, depilator, vedi destrumentu.
1 DEPENATU,-a, adj. part., glome- peratoriu,
DEPILATU, depilatus, vedi deperatus, infascioratu pre ghiemu.
2 DEPENAT U, s. m., supinu, glome- ratu.
DEPINGERE, depinsi si depinsei,
ratuniru, actu de depenare.
clepinsu, v., depIngere, a representa prin
DEPENATURA , s. f., glomeratio
effectu si resultatu allu actionei de de- pictura, a representa in genere, a des.crie : pictoriulu nostru a depinsu bapenare.
* DEPENDE.NTE, adj. part., pres. dependens, care depende.
*DEPENDENTIA, s. f., status depondens, stare dependente ; fig. dependentiele unei case, pertinentie cari nu facu
parte d'in corpulu principale allucaseloru.
DEPENDERE, depensi si depensei,
depensu. V., dependere, a altitu sau atan* a spendula, : a depende de la umeri;

mai multu inse in sensu figuratu vi-

talea de la Vallea alba; a incercatu a

depinge mortea lui Constantinu Bran-

covanu; a depinge cu colori viue; ellu nu

e cumu lu depingu inimicii lui ; depingemu prin cogitare.

DEPINSU,-a, adj. part., depletus,

representatu prin pictura; descrissu.
*DEPLANARE, v., deplauare, a face
planu, a applana; fig. a esplica.
DEPLANGERE, deplansi si deplan-

www.dacoromanica.ro

1048

DEP.

DEP.

sei, deplansu, y., deplaugere, deplorare,

a plange tare pre cineva sau ceva : amu
deplansu perderea acestui omu; deplan-

gemu sortea lui cea trista; deplangeti

faptele lui.
DEPLANTARE, v., deplantare; a
desprantd, a smulge plantele d'in rade-

dha.
* DEPLANTATIONE, s. f., deplau
tatio; actione de deplant are, desplantatione.
*DEPLANTATORIII,46ria, adj. s.,
deplantator;care deplanta, smulge plantele d'in radecina.
DEPLANTATIJ,-a , adj. part., deplantatus; desplantatu.
DEPLENIRE , deplenescu, y., com-

plere, absolvere , perlicere, a face deplenu, a implen, a indeplen : a terruin/ ; multe ati inceputu , si nemica
n'ah deplenitu ; depleniti tutti antetniu
acestea-a, apoi ve appucati de altele.
DEPLENITU,-a, adj. part. , completus,absolutus, perfectus, co.rnpletu, terminatu, perfectu : lucrare deplenita.
DEPLENU,-a, adj., plenas, perfectus, absolutus, Integer; plenu, perfectu
am deplena incredere intr'ensulu.
2 DEPLENU, adv., Plene, perfecte

absolute, iutegre : deplenu bonu, suntemu deplenu convinsi; si comp. indeplenu, pe deplenu : ella e pre deplenu
multiamitu.
DEPLICARE , T. deplicare , a desplic, a desvoltd.
DEPLICATIONE, s. f., deplIcatio, actione si effectu allu actionei de deplicare.
DEPLICATU,-a , adj. part., depilentus, desplicatu, desvoltatu.
DEPLORABILE, adj., miserandue,
demou de plansu : stare deplorabile, fapta deplorabile.

* DEPLORARE, v., deplorablle , a

deplange, a se vaietd, a se lamentd

desplumk , a despena , a despolid de

plume sau de penne.
DEPLUMATIONE, s, f., (deplumato), actione de deplumare.

DEPLUMATORMktria, adj. s.,

deplumator, care depluma, despolia de
plume.

DEPLUMATU, - a, adj. part., deplumatus, despoliatu, de pluma, caie a

perdutu plumele, desplumatu.
* DEPOLIRE, v., depollre, a poli bene.
* DEPOLITIONE, s. f., depolltlo, actiene de depolire.

DEPOLITORIU,-tria, adj. s., depoliens, care depolesce.

*DEPOLITU,-a, adj. part., depolitusl
bene politu, perfecto, deplenitu.
DEPOLITURA, s. f., effectu sau
resultatu allu actionei de polire.
DEPONENTE, adj. part. pres., deponens, care depone; in gramm verbu
deponente, verbum deponeus.
DEPONENTIA., s. f., calitate de
deponente; actione de deponere.
DEPONERE si depunere, deposi sau
depusi. si deposei sau depusei, deposu sau
depusu, depostu si depositu, v., deponere,

(d'in de si vonere=puaere); 1. a pone

diosu : a depune,sareinele de pre calli, a

Apune donurile pre altariu, a depune

unghiele, barb'a, a si taid unghiele, a si
rade barb'a; a depune cornele; a se depone, a se d diosu ; 2. a nasce, a fetd,
a depune fetulu, a clepune sarcin'a naturei; intr. vacc'a depune, e apprope se
nasca; fig. : a depune ceva: 3. a depune
in

securantia : a depune bani la ci-

neva, a depune averea sea la una casa

de creditu; a depune una summa ca cau-

tione pentru gestionea unei functsone,

si in genere a depune ~time; a depote computele; 4. a pune in pamentu, in
mormentu, a immorment a depune cadaverulu, a lassatu prin test amentu ca se

se depuna in cemeteriulu familiei; 5. a

destitu, a scidte d'in functione : eri

deplordmu nt6rtea anticului, nu potemu

deplbrd destullu nefericirea lui.
*DEPLORATIONE, s. f., deploratio,
actione de deplorare, deplangere la-

pusu si astadi l'au depusu: cumu ra

pum, asid si l'a depusu candu te a

DEPLORATU,-a, adj. part., deploratos; deplansu.

pusu, debeai se cugeti la eventual itatea

de a fi depusv: 6. a demoli, a dd, diosu :
s'au luatu mesura a se depunetote edtfi-

DEPUMARE, v., (deplumare), a ojete cari occupa ari'a destinata for-

www.dacoromanica.ro

DEP

DEP.

marii unei gradine publice; 7. a lassk, a

departk de la sene, a se desface de ceva:

a depune fric'a, a depune speranti' a,

a depune curele, a depune ronu/u de ac-

cusatoriu, a dcpune luptele, a depune

imperiulu, a depune commandulu, a de-

pune functionea, a depune tnandatulu

de deputatu, de senatoriu; de cdtu se me
batu incontr'a fratiloru mei , mai bene
depunu commandulu sime retragu la vi-

ti'a privata; de cdtu se me facu complice tffidentieloru antipatriotice cari se

vedu in maioritatea acestei adunan i mai

bene depunu mandatulu de deputatu;

8.a iucrede ceva depunu inbun' a vostra
credentia drepturile poporului; nu ti depune secretulu in veri-ce ureclae; voiati
depusu in meini eredentiose intentionile
vostre celle uf/atine; 9. a marturf inaintea judeciulni : a depune in justitia; a de-

pune pentru unu accusatu, in favorea

unta accusatu in contr'a unui accusatu:

1049

sul'a N.; toti cdti au fostu deportati

in acea clima, au moritu.
DEPORTATIONE, S. f., deportatio,
actione de deportare in t. s. -verbului.
DEPORTATORIU,46ria, adj, g., deportatorius, care deporta, duce, transporta.
1 DEPORTATU,- a, adj. part., deportatus, dussu, transportatu;
2 DEPORTATU, S. ni. sup., deportatum,-u, actu de deportare.
DEPOSITARIU,-ria, adj. s., depo-

sitarias, carui-a s'a ineredentiatu unu

depositu, care a primitu unu depositu
depositariu credentiosu, depositariu necredentiosu; depositariulu unui tesauru,
unei sume, unoru obiecte pretiose, unoru
documente; ellu e depositariulu meu, ella

e depositare a mea; depositariulu unui

secretes: deposituriulu legilonts, guverna-

omu voliesce a se apperd, depunu in con-

toriulu ca,rui-a s'au incredentiatu legile

ca se le essecute cu fidelitate.
DEPOSITIONE, s. f.) deposItiot actione si effectu allu actionei de deponere in t. s. verbului ; in jurispr. marturia inaintea judecitilui t depositionea
unui marturu, a face depositionea sea,
depositione clara, sincera, precisa, for-

tr'a lui.

mule, veridica, decisiva: depositione am-

veciniilui depusera co ellit disparusse in

diu'a onticidiului ; una actione care nu

e verisimile nu pote fi creduta neci in
casulu candu toti istoricii aru depune
pentru densa; vorbele prin cari acestu
DEPOPULARE, v., depopulare si de-

bigua, tortuesa, obscura, incurcata, fal-

popular', a devastk, a depredk, a des-

sa; depositione pentru sau in favorea

poli& , a rapi; a despopulk : pestilanti'a

depopuleztta terra; barbarii au depopu-

cuiva, depositione contra sau in desfa-

latu formos'a nostra parra; s'a intem-

vorea cuiva.
DEPOSITIVU,-a, adj. noodale, depo-

plata ea fere selbatice se depopule terri

intregi.
DEPOPULATIONE, S. f., depopulatio, actione de dcpoputare, devastatione,
depredatione, rapitura.
DEPOPULATORIU,-t6ria , adj. s.,
depopulator, care depopula, devasta, de-

sltivas, relativa la depositione.

DEPOSITORIU,46ria, adj. s. depositor, care depone in t. s. verbului.
1 DEPOSITU,-a, adj. part., depositas, pusu diosu, pusuln securantia, pusu
in mormentu, destituitu, demolitu, las-

preda, rapesce.
DEPOPULAT.RICE, s. f., depopula:
trix, femina care depopula, devastatrice.

turitu inaintea tribunariiilui.

DEPOPULATU,-a, adj. part., depom'atas, devastatu, depredatu, rapitu.

DEPORTARE, y., deportare, a duce

intr'unu locu, a transportk; a duce in

essiliu in unu locu deterruillatti :

deporta atari scrpi, au deportata mercite la emporiulu terrei ; navile cari au

pleoatusastadi deporta pre rebelli in in-

satu, departatu, pusu la bonu locu, mar-4

2 DEPOSITU, s. ni., depositum, 1.1u-

crulu depusu la cineva ea se lu castodesea, se lu conserve si la tempu se lu

dea proprietariului inapoi : a conservd
21111,4 depositu, a dd inapoi depositulu;

cellu ce s'a insarcinatu cu custodirea,

conservarea si darea inapoi a depositului se numesce depositariu ; 2, loculu
unde se depunu diverse lucruri, fr. dpt, magazinu.

www.dacoromanica.ro

1050

DEP.

DEP.

3 DEPOSITIT , s. m. sup., deposltum,-u, actu de deponere.

DEPOSITURA., s. f., effectu sau resultatu allu actionei de deponere; totalitatea lucruriloru depuse.
DEPOSSEDERE, depossedui, depossedutu , v., depossessioue rei dejicere
sau deturbare, vedi despossedere.

DEPOSSESSIONE, s. f., detractio,

actione de depossedere; vedi despossessione.
DEPOSSESSUra, adj. part., exutus,
excussusf dejectus; vedi despossessu.
1 DEPOSTI7,-a, adj. -part., deposItus,
de.pusu, alta forma a part. depositu.
2 DEPOSTU, s. ID., deposltum, 1. lucrulu depusu, depositu; 2. locu unde se
depunu diverse lucruri, merci, etc., magazinu; vedi depositu.

DEPOSU,-a, adj. part., depositus

depusu, a treia forma a part. depositu
vaccele depuse.

*DEPRAVARE, v., depravare, a cor-

rumpe, a deform, a stricA : nu e neci

unu lucru care se nu se p6ta depravd.
* DEPRAVATIONE, s. f., deprava-

ti, actione si effectu allu actionef de

depravare; depravationea suffletului,d&praoationea vorbeloru , depravationea

morati/oru; nu credeamu se adjunga

peno la atare depravatione.
* DEPRAVATU,-a, adj. part., depravadas, corruptu, deformatu, stricatu.
*DEPRECARE, v., deprecan, a rogA

1 DEPREDA.RE, v., deprtedari, a

predA tare, a predA cu totulti, a despoHA, a rapi.
2 DEPREDARE,- s. verbale, depra3-

datlo, actione de depredare, in t. s. verbului.

DEPREDATIONE, s. f., deprtedatio,
actione si effectu allu actionei de depredare, despoliatione, rapitura.
DEPREDATORIU,-tria, adj. s., depra3dator,care depreda, despolia; rapesce.

DEPREDATU,-a, adj. part., deprtedatus, predatu, despoliatu, rapitu.

* DEPREMERE , depremui, depremutu, si depressi, depressei, depressu,
v., deprim ere, a appesd, a calcA, a baga,

in pamentu, a infundl.
1 DEPRENDERE, si deprind ere, de-

prensi si deprensei, deprensu , v., deprendere, exercere, assuefaoere, 1. a

prende, a supprende, a coprende cu sensurile sau cu mentea , mai vertosu, a
prende in flagrante delictu; irise acsta
insemnare originaria s'a datu a-ppr6pe

uitarii, si a facutu locu urmat6riei

2. a essercitA, a invetiA in practica : a
deprende copilliila arme, sau ai deprende
cu armele; a deprende catellii la vcnatu;
pissicele d'in natur' a laru prendu sreci,

si n'au opu a se deprende la acsta venare; refl. in acellu-asi sensu : me deprendu cu desemnulu, me occupu, si ffiff

deprendu la desemnu, me essercitu in

de iertare, a cere iertare : deprecdmu

artea de a desemn ; me deprendu a me

luptd, me deprendula lupta, me deprendu

senatulu, deprecdmu pentru unu amicu.

DEPRECAT1ONE, s. f., depreca-

prende si cu mortea, dco OMUZu ar pot

ti, actione si effectu allu actionei de

mori mai de multe ori, inse fiendu co

deprecare, rogare de iertare.

PEPRECATIV17, - a, adj. modale,
depreeativus, prin care se cere iertare;
in gramm. : modu. deprecativu, modu
optativu.
DEPRECATORIII,46ria, adj. s.,

totu omulu m6re nutnai una data, practic'a de a mor nu se recompensa.

2 DEPRENDERE, si deprindere , s.
verbale, exertitium, exercitatio, assueiudo, occupatlo, essercitare, invetiu, occupatione : deprendere bona, deprendere

deprecator et deprecatorlus, care depreca, cere iertare, se r6ga e iertare;

rea, deprenderilebone, depr enclerile r elle;

intercessoriu, mediatoriu.
DEPRECATRICE, s. f., depreca4r1x, femina care depreca, intercede, se
r6ga Tentru eineva; niediatrice.
DEPRECATIT,-a, adj. part., deprecatus, rogatu de iertare.

escellente calculatoriu; de la deprendere

depende totu.
DEPRENSIONE, s. f., depreheuslof
actione de deprendere in insemnarea

cu lupt'a; unii credu co s'aru pot de-

pucina deprendere si te vei face unu

DEPRENSIV17,-a, adj. modale, de.

www.dacoromanica.ro

DEP.

DEP.

prehendeus, prin care se deprende, care

serve a deprende.

1 DEPRENSU, si deprinsu,-a, adj.

partdeprensus, -exercitus, assuefaetus,
1. prensu, supprensu, coprensu; 2. invetiatu, essercitatu, dedatu, occupatu: deprensu cu lectura, deprensa cu torsulu,
cu cossutulu, ei su deprensi cu beutur'a si
cu piqreti'a.
2 bEPRENSU, si deprinsu, s. m., sup.
exereitum,-u oecupatumra , actu de
deprendere , invetiu, essercitiu, occupa-

tione : cine nu e deprensu eu unu lucru

nu pote se lu faca bene, totu depende de
la deprensu.
DEPRESSICAUDU, sau depressi-

codu,-a, adj., (fr. dpressicaude), cu

c6d'a depressa : animali depressicaude.
DEPRESSICOLLU,-a, adj., (fr. dpressieolle), cu collulu depressu : cantorhynchu depressicolu.
DEPRESSICORNUra, adj., (franc.
dp ressico rue), cu cornele depresse, pre-

cumu sunt alle antilopei la basea loru.

In entom. insecte depressicorne, cu antennele depresse
DEPRESSIONE , 8. f., depresslo,
action si effectu allu actionei de depremere, appesare, lassare in diosu, in-.
fundare: depressionea orizontelui visuale

suptu orizontele ward , relativa la unu

observatoriu redicatu de asupr'a libellei
marei; depressionea mercuriului in unu
tuba de vitru.
DEPRESSORIU,-s6ria, adj. s., care
depreme; s. depressoriu, (fr. d6pressoir),

instrumentu cu care operatorii appsa

dur'a matre candu voru se faca una operatione la ochiu.
DEPRESSU,-a, adj. part., depressus, appesatu , lassatu in diosu, infundatu, bassu : aratru depressu in pamentu,
casa clepressa, nasa depressu, voce dedepressa.
pressa, cu

DEPRETIARE, v., depretiare, a deminul pretiulu , a scada pretiulu ; mai

pucinu de catu a despreti care va se

dica a desfientia pretiulu.
DEPRETIATIONE, s. f., (depretiatio), actione si effectu allu actionei de
depretiare.
DEPRETIATORIU , - tria , adj. s.,

1051

depretinter, care depretia, care deminue

pretiulu, scade pretiulu.
DEPRETIATU,-a, adj. part., depre-

tiatus, care a sufferitu una scadere de

pretiu : merci depretiate , chcirteie (de
valore) depretiate ; actione depretiata ,
chiaru si : persone depretiate , autori
depretiati.
DEPSERE , v., depsere (861JeLv), a

fermenta; a argas. D'in form'a prolungata depsire, prin transpositione, a essitu despire, despescu , despii, despitu,
cu e intunerecatu , d'in caus'a co prin

mutarea accentului pre syllab'a nrmalaria, remase neintonatu, si asia in

unele gure se confunse cu O. Ide'a de
fermentare (de la fermentu, de la ferbere), se stramuta cu ide'a de despire,
si vice-versa : mulierea fermenta farin'a
molliata cu apa , si qlluatulu despesce

panca; mailer deps1t farinam, et termentran panem fermentat. L.

DEPULSARE, v., depulsare, a im-

pinge de la, a respinge, a departi : a

depuls unu periclu de la capulu cuiva;
a depuls vitellulu de la uqerulu vaccei.

DEPULSATORIU,-t6ria, adj. s.,

depulsor, depulsorlas , care depulsa
vedi depulsoriu.
DEPULSIONE, s. f., depulslo; actione si effectu allu actionei de depulsare.

DEPULSORIUrsria, adj. s., depulsor, depulsorius, care depulsa , departa: efoue depulsoriu, Jupiter depulsor,
care departa rellele , appera de relle
sacrificie depulsorie, saer111ela depulso-

ria, prin cari se espia uuu peccatu si

se departa reulu ce ar fi debutu se vina.
DEPULSUra, adj. part., depulsus,
impiusu, respinsu, departatu; resturuatu.
DEPUNGERE, depunsi si depunsei,
depunsu si depunctu , y., depungere, a
indid cu puncte, mai vertosu a insemni
prin puncte pondurile pe una bilancia.
DEPUNSUra, adj. part., depunetus,
insemnatu prin puncte.
DEPURARE, v., (fr. depurer, d'in
de si puru), a face puru, puratu, curatu,
in med. : a depur sangele, umorile; in
chymica : a depur una licidu, a depurd
unu metallu; refl. a se depurci.
DEPURATIONE, s. f., {fr. &Tura-

www.dacoromanica.ro

1052

DEP.

DER.

'Hon), actione si effectu allu actionei de

depurare, in t. s. ,verbului.
DEPURATIVIT,- a, adj. modale ,
(fr. dpuratiO, care Serve a depurd, prin
care se depura : medicamentu depurativu, depurativele au perdatu multu d'in
vechi'a loru reputatione.
* DEPURATORIU,-tria, adj. a., (fr.

in numele poporului : districtele si tarbile au dreptu de a tramitte mai multi

deputati in crpulu legislativu; in multe
terre deputatii erau responsabili pentru

dpuratoire), care depura, care face

lora; legea electiva prescrie modula de

puru.
DEPURAT17,-a, adj. part., (franc.
dpr), puratu, curatu:sange depurata,
loc6re depurata, umori depurate, metallu
depuratu.
DEPURGARE , y., depargare , a

allegere, allu deputatiloru, ea garantedia libertatea allegeriloru , inse gaIternantii fini sciu mai totu de a una

faptele lora inaintea poporului care i

allegea, si prin urmare erau si revoca; la noi acumu deputatii sunt responsabili numai inaintea conscientiei

se adduca in corpulu legislativa deputati

desenznati de densii; s'au vedutu adese

ori adunantie legislative in cari maioritatea deputatiloru nu representau

msa, a depurgd stomachulu.
trea, ci pre guvernantii sub a carona
DEPURGA.TIONE, s. f., (depurga- influentta se allessera; in Ungaria detio), actione si effectu allu actionei de putatii districtelora romane nu repredepur g are.
senta pre romani, ci pre unguri adverDEPURGATIV17,-a , aslj. modale, sarii romaniloru, faca legi in contr'a
curet* a sterge , a spell& : a depurg

depurgatIvus, prin care se depurga, care

serve a depurg& : media depurgativa.
DEPURGATORIUrtria , adj. s.,
depurgans, care depurga, curetia, splla,
sterge.
DEPITRGAT13,-a, adj. part. , depurgatus, curetiatu, spellatu, stersu.

DEPUTARE, v., deputare, 1. la antici se tine in vedere intellessulu primitivu aliti radecineiputare. si de acea-a
insemna : a talik a cureti& arborii ; a
computk a supput6. a estim&; a assemnd,
a attribui; a imput; a destin6; a cuget6;

2. la moderni : a tramitte, mittere, legare : a deputd pre cineva la adunarea

legislativa.
DEPUTATIONE, s. f., deputatio, in
intellessulu modernu, legatio,legatione,
missione, functione de deputatu :

tramissu una deputatione la imperatoriula ; a Inerge in deputatione, presedente, membra allu deputationei.
1 DEPUTATU,-a, adj. part , deputatus, in intellessulu modernu, leLratils,
missus, tramissu.

2 DEPUTATU, s. in. personale, legatus, allessu de unu numeru de 6meni

si tramissu de densii, cu dreptulu de a
i represent6; mai vertosu representante
allessu de poporu si tramissu in adunarea legislativa eu dreptulu de a lucri

romaniloru, si ca tote aceste-a striga in

gur'a mare co ei representa pre romani;

romanii le respondu co i representa,

precumulupulu reprennta pre oui; atnu
veduta si episcopi romanirepresentandu
rea pre rontani.
3 DEPUTATU, pl.-e, (depotatum),

una summa de argentu ce se da unui

omu insarcinatu cu una missione, termina .usitatu in Daci'a superiore, impromutatu de la vecini.

DERA-, (6m, colla), in diverse

compositioni de termini zoologici, precurau : deracanthu. deradelphu, deradelphia, deraneistru,

1 DERADERE, deradu si deradiu.

derasi si derasei, derasu, v., deradere,
a rade cu totulu, a sterge prin radere.
2 DERADERE, s. verbale, deradendi
actlo, actione de deradere.
DERADITORIU,-tria, adj. s., deradens, care derade, persona si instrumentu, vedi derasoriu.
DERAMARE, v., ramos secare, ra-

mis privare, a tali& ramurile unui arbore. Diversa de derimare.

DERASIONE, s. f., (deraslo), actione
si effectu allu actionei de deradere.

DERASIVIJra, adj. modale, deradens, care serve a derade, prin care se

derade.

www.dacoromanica.ro

DER.

DER.

1MS

DERASORIU,-sria, adj. s.,deradens,

care derade : instrumentu derasoriu.
DERASLI,-a, adj. part., derasus,rasu

lui, derectulu meu, derectulu fia-carui-a;

derectulu de cetatianu, jus tivitatis; de-

cu totulu, stersu prin radere.

DERECTARE, dereptare, si dreptare,
V., dirigere, viam monstrare, a conduce
a arreta callea cea derecta. Radecin'a
compusului inderectare, si a derivateloru lui.

nalc; derectulu criminale, jus eriminale;

derectulu commerciale ; derectulu administrativo; derectulu gentiloru, dereclulu internationale , derectulu statului,
dereclulu politicu , derectulu cosmopoli,

DERECTATE, derept ate, si drept ate,

terrele si preste tote mdrile; fa-caro de-

s. f., rectum, justum, justitia, calitate

rectulu civile, jus dyne; derectulu pe-

ticu, derectulu de a callatori prin 16te

rectu are, de correlativu una detoria ;

si virtute de a Mud lini'a derecta, de aci

apoi in intellessu morale : virtute de a
nu se abbate de la lege, ci de a observa

9324 e derectu fora detoria , si nu e dotora fora derectu; scienti'a derectului este
cea mai necessaria ortaului ce traiesce in

legea in t6ta rigorea ei, justitia. Vedi

si drept ate.
DERECTIONE, s. f., directio, actione

societate; d'in t6te aceste-a se vede co,

derectu se pune si in loca de lege, prin
care se determina derectulu. Derectu ca

si effectu allu actionei de deregere ;

adverb. a vorbi, si serie derectu; derectu in

1. conducere a unei lucran, derectare a

lucrarei. 2. unja de procedere : derectione in susu, in dios u, in derepea,
stanga, spreresarilu, spre appusu, etc.;
vedi directione.
DERECTIVIL-a, adj. modale, rela-

susu, derectu in diosa, a merge derectu

a casa, a trage derectu in tinta; ca prep.
derectu=pro, contra, e regione : a lud
pre unulu d6rectu altulu, a sed in derectulu casei, etc. Vedi si dreptu.
DERECTURA, s. f., directura, resultatulu actionei de deregere ; alliniamentu ; officiulu derectoriului. Vedi si
derectione, si derectoratu.
DEREGERE, deressi si deressei, deressu si derectu, dereptu, dreptu, v., dirige re, corrigere, dispouere, instituete,
reparare, reficere, emendare, 1. a conduce, a gubernd, a inderecta; 2. a repara,
a face bene una lucru care era stricatu;

tivu la derectione : 2,-Puncte derative,

puncte cari indica derectione, in sensu
materiale si morale.
DERECTORATU, pl.-e, demnitate,
calitate, functione de derectoriu.
DERECTORIA, s. f., functioue de derectoriu, officiu de derectoriu.
DERECTORIU,-t6ria, adj. s., direc-

tor, directorius, care derege, in t.

s.

verbului; s., conductoriulu unei cancellarie : derectoriulu ministeriului, derectoriulu prefecturei, derectoriulu
ferrate, etc.
DERECTORIU, pl.-ie, s. abstr., autoritate derectria : Derectoriulu revolutionei francese.
DERECTU, dereptu si dreptu,-a, adj.,
rectus, justas, care nu se abbate in un'a

parte, nici in alt'a , care nu se abbate

de la loge , care observa legea in t6ta
rig6rea ei : lini'a derecta, facta dcrecta,
lucrare derecta, corpu derectu, vrga derecta, poma derectu, orna derectu, in intellessu fusicu si morale; man'a derecta
sau simplu derect'a, dextra, in oppose-tine cu man'a stanga sau semplu stang'a, stnistra; s. m., derectu, p1.-un,
ce se covine dupe lege : derectulu omu-

3. a ammeliora : a derege U2/U pamentu,

a lu adduce prin cultura in stare bona

ca se produca; a derege pelli, a le lucri,
a le pune in stare de a face usa de densele; fig. a si derege reputationea, a si
derege furtun'a. Vedi dregere.,
DEREGUTORfA s. f., magistratus,
munus, ofileio autoritate, functiOn e.
Vedi d Tertoria.
DEREGUTORIU,-toria, adj. s., din-gens, munere fungeus, promos, rector,
administer, functionariu, conductoriu,
administratoriu. Vedi dereetoriu.
tt DERELICERE si derelincere , v.,

dereliuquere, a lass./ ca totulu. Radecin'a den i vateloru : derelictu, derelictione.

DERELICTIONE, s. f., derelictio;

actione de derelicere, de lassare ea totulu, de parassire.

www.dacoromanica.ro

1064

DER.

.1)ER.

DERELICTU-a, adj., part., derelietus, lassatu ca totulu, delassatu, parassitu.

DEREPENTE, adv., derepente,rapede, de una data.
DEREPENTINU,-a, adj., derepeutinus, care se intempla derepente, repede : morte derepentina.
DEREPERE, derepsi, si derepsei ,
V., derepere, a descende pre branci.
DEREPTARE, v., dirigere, vedi de-rectare.
DEREPTARIU, si dreptariu, p1.-ie ,
regula, norma, amass's, canon, regula,
norma, canone : dereptariulu legi i , regula juris, vocioxmv.
DEREPTATE, s. f., justitia, vedi de.
rectate.
DEREPTATORIU,-Mria, adj. s., di-

rigeks, monstrans, care derepta. Vedi

comp. indereptatoriu.
DEREPTATU,- a, adj. part., direetus,

missus, cut via monstrata est, care s'a

pusu pre calca derepta. Vedi comp. indereptatu.
DEREPTIONE, s. f., direetio, vedi
derectione.

DEREPTIVU,-a, adj. modale, relativu la dereptione; vedi derectivu.

DEREPTORATU, s. m., vedi derectoratu.
DEREPTORIA, s. f., vedi derectoria.
DEREPTORIUrtria , adj. s., vedi
derectoriu.
DEREPTU,-a, adj. s., vedi derectv.
DEREPTURA, s. f., vedi derectura.

DERESSARE, v., instruere, a inveti, a organisi) a pune in ordine: a deressd unu callu, a deressd unu processu;
vedi dressare.
DERESSATI1,-a, adj. part., instruetus, invetiatu, pusu in ordine.
DERESSATURA, s. f., reparatio, rcfectio, effectu allu actionei de deressare,

reparatura; vedi dressatura.

DERESSU,-a, adj. s., reparatus, refectus, reparatu. Vedi si dressu.
DERESSU, s. m., fucus, colre ca
care mulierile si deregu faci'a; vedi si
dressu.

DERETROSU,-a, adj., (de la deretru), reeafeitrans, (it. ritroso, fr. retir),

care in loca de a merge inainte,b3 trage inapoi : callu deretrosu.

DERETRU, adv., retro, mai multa
nsitatu in comp. in deretru, (falsu indereptu); ca prepositione trece spb form'a de subst. si iea articlulu masc. in
deretrulu nostru, d'in deretrulu casei.
1 DERETTICA_RE, v., ordinare, In
ordinem redigere, collocare, disponere,
a pune lucrurile la loculu seu, mai vertosu in casa.
2 DERETTICARE, s. verbale, colio.
eatio, dispositio, actione de deretticare,
de ponere a fia-carui lucru la loculu seu.
DERETTICATORIU,-tria, adj. s.,

care derettica.
1 DERETTICATU,-a, adj. part., colloeatus, dispositus, pusu la loculu seu.
2 DERETTICA.TU, s. in. sup., ono-

eatio, dispositio, actulu de deretticare.

1 DERIMIRE, v., demolire, dejice-

re, deturbare, dlruere, a da diosu, a

face se cada, a restornA, a destruge, a
strica, a ruinA : a deriind una casa, una
baserica, a derimd unu muru, una cetate; fig. a derimd pre cineva; acestu
misellu a derimatu pre multi 6ineni onesti. Diversu de deramare care vinu d'in de
si ramu, ere derimare d'in de si rimare.
2 DERIMARE, s. verbale, demolltio,
dejectio, deturbatio, dirutlo, destructio,
actione de derimare, in t. s. verbului.
DERIMATIONE, B. f., demolitio, ac-

tione si effectu allu actionei de delimare.

DERIMATORIU,46ria, adj. s., demolltor,
destructor, care de-

rima, in t.dirutor'
s. verbului.
1 DERIMATU,-a, adj. part., demoltus, dirutus, destructus, datu diosu, restornatu, ruinatu, destrussu, stricatu.
2 DERIMATU, s. m. sup., demontum,-u, acta de derimare.
DERIMATITRA, s. f., rudus, pl., rudera, effectulu derimkrii, stare derimata,
parti alle unui totu derimatu : derimaturele casei, derimaturele cetatei.
DERIDERE, deridu si deridiu, derisi
si derisei, derisu, v., deridere, a ride de
cineva, a lu lu, in risu, a si bate jocu
de cineva.
DERISIONE, s. f., actione si effectu

www.dacoromanica.ro

DER.

DES.

allu actionei de deridere, luare in risu,

batalla de jocu, batujocura.
DERISORILT,-sria. adj. s., derisor,
derisorius, care deride.
DERISIJ,-a, adj. part., derisus,
rfsu, batujocuritu.

1 DERIVARE, v., derivare, (do la

de, si rivus), a abbate cursulu uuui da,
a deduce, a trage : ama derivatu apele
de la monte in pratele nostre : nu putemu
derimi tote vorbele rontane d'in limb' a

latina scrissa ; sunt unele cari se deriva din lintlia rustica.

2 DERIVARE, s. reale, derivatio ,
actione de derivare, in t. s. verbului; vedi
derivatione.
DERIVATIONE, s. f., dertvatio aotione si effectu allu actionei de derivare,
deductione, originatione : derivationea
vorbei romane marturu de la greculu (LeyTop este evidente.

DERIVATIVUra, adj. modale, deri-

vativus, care se deriva, derivatu, in

grammatica.
DERIVATORIU,-toria , adj. s., derivaos, care deriva, deduce.
1 DERIVATU,-a, adj. part., derivatus, dedussu , trassu , derivativu , in
gramm, vorbele printitive si vorbele derivate.

2 DERIVATU, s. m. sup., derivatum-u, actu de derivare.

t DERMA, (tipp.a, 86pp.ato, pelle),
in diverse compositioni de termini zoo-

logici si anatomici precumn : dertnanyssu, dermapteru, dermatite, dermatobrachiu, dermatocarpu, dermatochelyde,

derntatode, dermatogastru, dermatographu, dermatoide, dermatologa, dermatopathologa , dermatophide , dermatopnonte, dermatopode, dermatose, dt,rmeste,
dertnestide , dermoblastu, dermodonte,
dermorhynchu , dermosporiu , dermoto-

nia, etc.
1 DEBO, conj. (compusa d'in de si &o),
yero, enlinvere, verum, ast, atvero, atqui;

1055

2 DEBO, part. affirmativa, sane, ita,

etiam, verum, vero, ita yero ; scii romanesce ? Dro. Vedi tu a dese` ori pre
acesti ameni ? Dro, i vediu frte a dese.

In len de dro intregu se pune a dese

ori in vorbirea familiaria dci contrassu
d'in dro, precumu acestu d'in urma e
contrassu d'in de-ro, sau mai rigorosu
d'jr de-vero.
DERODERE, derodu si der odiu, derosi

si derosei, derosu, y.,.derodere, a rode

cu totulu.

DEROGARE, v., derogare, a la, a

scad, a flaco': a derogci unei legi, a derogti ceva din lege, a derogci credentea,
a deroga autoritatea, una sin gura esceptione derga forte unei regule generale.
DEROGATIONE , s. f., derogatio,
actione si effectu allu actionei de derogare.
DEROGATIVU,-a, adj. modale, de-

rogativus, prin care se deroga, privativu, negativu.

DEROGATORIU,46ria; adj. s., derogator, derogatorios, care deroga, scade
ceva d'in una lege, d'in ufia dispositione
a legei.
DEROGA.TIT,-a, adj. part., deregatus,

scadutu, flaccitu.
DEROSIONE, s. f., (derosio), actione
si effectu allu actionei de derodere.
DEROSIT,-a, adj. part., derosus, rosu

cu totulu,
DERUMPERE, clerupi , derupsi si
derupsei, deruptu, y., derumpere, vedi
derupere.
* DERITNC/NARE , v., deruneinare
(d'in de si minina), a netedi cu runcin'a;
fig. a insell.
DERUNCINATU,-a, adj. part., deruneinal
neteditu; fig. insellatu.
DERITPERE, derupi, derupsi si de-

rupsei, deruptu, v., derumpere, a desface prin rupere : marea tempestate

deruptu montele.

fratii nostri s'au luptatu ca multa va-

DERUPTU,-a, adj. part., deruptus ;

ruptu in forma de precipitiu.

lentia, dro voi, ce ati facutu? in partea

einteinia a vorbitu ca unu sanctu, d, o

DES-, d'in lat. dis, particula care

occurre numai In compositione, si ar-

in partea a doua si a data aroma pe

rta separatione, interruptione, sau con-

lacia; voilaudatiprePaullu, dro Luciu

trariulu cellui indicatu prin coventulu

e filiulu

sirnplu, precumu se p6te vede cft abun-

www.dacoromanica.ro

1056

DES.

DES,

dentia d'in essemplele urmatrie,vedi

si dis.
DESABITSARE, v., (d'in des si abusu), errore liberare, a sc6te pro chieva
err6re, a desammagf ; refl. ase desabusd, a se desammagi, a essi d'in errre.
DESABUSATUra, adj. part., errore
erliberatus, desammagitu, essitu
rore : toti amu remasu desabusati.
DESACIARIRE, v., aciem demore, a
desface de aciariu : a desaciari securea,
eutitulu; fig. a desaciari
DESACIARITH,-a, adj. part., obtnsus, care si a perdutu aciariulu.
DESACCORDARE, v., (fr. d6saocorder), a strica accorduluunuiinstrumentu
de musica; a strica armoni'a; fig. a strica,

concordi'a, unitea de paren, de sentimente.

DESACCORDATIT,-a, adj. part., (fr.
dsaccord43), privatu de accordu : instrumente desaccordate, collori desaccordate,
spirite desaccord ate.
DES.A.CCORDIJ, s. m., (fr. dsaccord),
discordia, repegnantia, lipse de accordu,

in sensu fusicu si morale.

DESACIDARE, v., (d'in des si acidu) vedi desacidificare.
DESACIDATIJ - a, adj. part., vedi
desaeidificatu.

DESACIDIFICARE , y., (fr. dsacidifier), a libera, de acida, term. chymicu.

DESACIDIFICATIJ , - a, adj. , part.,
(fr. dsacidill), liberatu de acidu, term.
chymicu.

DESACIETIRE, v., aceto purgare,

a liber de starea aciet6sa, a face una
substantia se perda acietulu ce avea in-

teksa : a desacieti vinulu.

DESACIETIT0,-a, adj. part., aceto
purgatus, liberatu de acietu.
DESACRIRE , v., acore purgare, a
libera de acrime : se desacresce vrdea.

DESACRITII, - a, adj. part. , acore

purgatus, liberatu de acrime.
DESAGI, s. m-., bisaccium, unu saccu

deschisu in partea de mediu-locu , care

plena se porta pre umeru sau se pune in

spinarea unui callu, mulu, asinu, etc.

una parechia de desagi. Etymologi'a ar
cere bisacci, sau chiaru bissacci. L.Se
aude si in sing. desagu, si chiaru cu c : de-

saccu, si fem. : desacca; fotmele correcte

aru fi : dessaceu , dessacci, ca compuse

d'in des=dis=bis si d'in saccu. M.

DESAGIRE, -escu, y. saccum bifariam partir', a transforma unu saccu
in desagi, a face desagi.
DESAMMAGIRE,-escu, v., 'ilusione
liberare, a sc6te pro cineva d'in amma-

gire , a desillusiona : am fostu multu

ammagitu, acumu inse m'am desammagitu cu totulu.
DESAMMAGIT13,-a, adj. part., Hinslotie liberattis, desillusionatu.
DESAMMETIRE, - eseu , v., a scote
d'in ammeare; vedi desmetire.
DESAMMORTIRE, - cscu, v., vedi

demorare.
DESAMORARE,'v., amorem pellere;
a depune amorea, a se desface de amore;

refl. : a se desamord, a inceta de a mai

fi inamoratu.
DESAMORATII,-a, adj. part., amore
soilites, scapatu de passionea amorei.
DESAMORE, s. f., defectos amoris,
odium, lipsea de amore, ura.
DESAMOROSU,-a, adj., amori non
obnoxies, care nu e suppusu passionei
de amore.
DESANIMARE, y., aulmum aliculus
frangere animum atleta mintiere, a
coragiulu; refl.
face se perda
a se desdnimd, a perde gnim'a sau coragiu.
DESANIMATIONE, s. f., animi infractio, animas fractuh, debilitatus, actione de desanimare in sensu activa si
refl. perdere de 'anima, perdere de curagiu.
DESANI1VIATU,-a, adj. part., afAlc-

tus, frutas, infractus, demissus, perculstrs, descoragiatu.

DESAPPROBARE , y., improbare,

depreheadere, culpare, castigare, non

probare, explodere, a nu approba, a nu
incovientia, a declara de rea una fapta
sau una lucrare, sau cellu pucinu a ua
declara de necovientiosa.
DESAPPROBATIONE, s. f., improbatio, actione sau effectu allu actionei
de desapprobare.
DESAPPROBATORIU,-tria, adj. s.,
itnprob ator, care desapproba.

www.dacoromanica.ro

bES.

1057

DESAPPROBATU,-a, adj. part., improbatus; declaratu de necovientiosu.

BESARE v., densare; a face desu, a
condes, a indes; vedi indesare.
DESARGNNTARE, v., argento pri-

vare; a desface de argentu, a priv de

argentu.
DESARGENTATU,-a, argento privatus; desfacutu de argentu, privatu de
argentu.
DESARMARE, V., exarmare, arada
exuere; a lu cuiva armele, a priv pre
cinevd de arme, a lu constringe se depuna armele.
DESARMATIONE, s. f., (exarmatio),
actione si effectu allu actianci de desarmare.
DESARMATU,-a, adj. part. , exarmatas, dearmatus; privatu de arme.
DESARMONIA, s. f., (d'in des- si ely-

llova, it. disarmonia, fr. disharmonie);

discordia, lipse de armonia.
DESARTICULARE, v., (fr. dsarticuler); a desface, a tali, articulationea.
DESARTICULATIONE, s. f., (fr. ds-

artieulation); actione pnu care se talia legaturele care unescu doue sau mai
multe osse.
DESARTICULATU,-a, adj. part., (fr.
dsarticul); desfacutu de articulatione;
in gramm. nume pusu fora articlu enluta e articulatu, omu e desarticulatg.
DESASSECURARE, v., (fr. dsassu-

rer); a desface securanti'a sau certitudinea.

DESASSECURATU,-a, adj. part., (fr.
dsussunS); desfacutu de securantia, desfacutu de certitudine.
DESASSOCIARE, v., dissociare, (fr.
dsassouier); a rupe una societate, a destruge una associatione.
DESASSOCIATIONE, s. f., dissoeiato, (fr. dsassociation); actione de des-

associare, ruptur'a unei societate sau a

unei associatione.
DESASSOCIATU,-a, adj. part., dissociatus, (fr. dsassoei); desfacutu de
societate, essitu d'in associatione.
DESASTROSU,-a, adj., calamitosos,
exitiosus, funestas, pestifer, (ital. disastroso, franc. ilesas tre.ix); funestu, calamitosu.

DESASTRU, pl.-e, calamitas, clades,

plaga, (it. disastro, fr. dsastre, de la

des- si astru, stella, dupo credentra astrologica); evenimentu funestu, calamitate.
DESATIONE, s. f., densatio; actione
de desare, condesare, indesare; vedi condesatione si indesatione.
DESATIVU,-a, adj. modalo, densa-Litros; orin care se indsa sau se condesa:
medie desative.

DESATORIU,-t6ria, adj. s., densaus;

care condesa san indsa.
DESATU,-a, adj. Part., den satus; condesata, iudesatu.

DESAURARE, P., aura privare; a

desface de auru, a priv de auru.
DESAURATU, -a, adj. part., auro

privatus; desfacutu de auru, privatu de

aun.

DESAUTORISARE, v., (it. disautorizzare, franc. dsautoriser); a priv, de

autorisatione, a lid in apoi, a revoci

autorisationea. DESAUTORISA.TIONE, s. f., (franc.
dsautorisation); actione de a desautorisd, de a revocA autorisationea.
DESAUTORISATU,-a, adj. par t. (it.
disautorizzato, fr. dsautorisd); privatu
de autorisatione.
DESBAlERARE, v., difilbulare, solvare, apeare; a desleg baierele: a desbaier camesi a, refl., a se desbaier.
DESBAIERITU,-a, adj. part., sofu-

tus, apartas, dinbulatus; deslegatu de

baiere.
DES.'BARARE , v., dissuere, dissue-

acere; a desface, a desvetid, refl., a se

deshar, a se desface, a se desveti.
DESBARA.TU,-a, dissutus, dissuetus;
desfacutu, desvetiatu.
DESBARCARE, y., (comp. d'in des-si
barca), navibtla exponere; 1. act. a sc6te
d'in nave : a desbarcci buccate, a des-

barc militari, una armata; mal!~ egredl; 2. intr., a essi d'in nave, a descende : amu desharratu in portu
DESBARCATIONE, s. f., expositio,
exseensio; actione de desbarcare.
DESBARCATU,-a. adj. part., elpositos, e navi eTessus; essitu 4ria nave,
descensu,
137

www.dacoromanica.ro

la8

DES.

DES.

1 DESBATERE, desbatui , desbatutu,

V., discuterej disceptare, disputare, agitare, (fr. dbattre); a traed, una cestione

d'in diverse puncte de vedere, a essamina, a cercetk, a produce argumentele

selle si a asculta si argumentele altoru-a,
a descute irnpreuna cu altii: desbatemu
cestionea acsta-a de trei dille, si hico nu
ne amu luminatu.
2 DESBATERE, s. verbale, discus-

sio, diseeptatio, disputatio, contentio,

eoneertatio, certatio, certamec, alt ercatio, rIxa, lis, jurgium, (fr. dbat); in
t. s. verbului : desbaterea a continuatu

trei dije fora interrupere; nu este acsta-a in desbatere ; noi n'amu luutu
parte la desbatere.
DESBATUTU,-a, adj. part., disctis.:
sus, disputatus, c )ntroversus; cercetatu,
essaminatu, descussu, scarrninatu.
1 DESBETARE, v., (d'in des- si betu),
act., alicui crapulam depellere, refles.,
c r ap u lam exhalare ; 1. in s. propriu : a
liber6, de beta : l'atn batutu peno t'am
desbetatu; refl., me desbetu fIrte tardiu;

2. fig., a scap d'in errre : nu in potu

desbetd cu tte argunzentele d'in lume;
abid s'a desbetatu la betratzetie.
2 DESBETAB,E, s. verbale, ebrieta-

tis, engulle depulsio; in t. s. verbului.

DESBETATU,-a, adj. part., crapulal
liberatus; scapatu, liberatu de beta.
1 DESBINARE, v., (d'in des- sibini),
lindero, diffludere; sejuogere, dividere;
in s. propriu : a desface d6ue lucruri cari
erau impreunate (imbinate), a desun, a
despart, a crep6,, a sparge, a separA;
fig. a strick bon'a armona, a bag, des-

armona, a attiti6 discordi'a, arta, a

introduce inimiciti'a : a desbind fratii,
a desbind copii de parenti, a desbin socii, a desbinet pre cei maiboni anzici; di-

DESBINAT1ONE, s. f., s .issio, dissidium, discordia; actione de dPsbinare.

DESBINATORIU,-(6, ja, adj. s , care
desbina.

DESBENATU,-a, adj. part., sus,

scissus, divisus, sejunctos, discors; desunitu.
DESBINATURA, s. f., lissura, seis-

sum; stare de desbinatu, effectu sau

resultatu allu actionei de desbinare.
1 DESBRACCARE, v., (d'in des-si
bracea), exuere; proprie, a se desvest de
bracee, apoi generalisatu, a depune ve-

stimentele : unulu te imbracca, altulu

te desbracca ; ella se imbracca , ella se
dtsbracca ; imbracca vestimentele , desbracca-le; desbraccati-ve; fig. a se desbracea de pudore, de rosine.
2 DESBRA.CCARE s. verbale, exu
endi Ralo; in t. s. verbultti.

1 DESBRACCATU, -a, adj. part.,

exutus, iindus, nudatus; desvestitu, care
a depusu vestimentele de pre sene; despoliatii; fig. desbraccatzt de tta rosinea.
2 DESBRACCATII, s. m. sup., actu
de desbraccare : de la imbraccatu peno
la desbraecatu te u trecura multe t'anule.
DESBRACCINARE, v., femoralia dlssolvere; a deslegd braccinele, a deslega
braccinariulu.
DESBRACCINATU,-a, adj. part., solutus, dissolutus; deslegatu de braccine
sau de braccinariu.
DESBUMBARE,(din des-si b umb u sau

bulbu), globulum Tel globulos solvere; a

sc6te d'in bumbi sau d'in nasturi unu

vestimentu care er6, strinsu in nasturi
a imbutiebci si
desbuzbati-ve pi
a desb11111bd.

DESBUMBATU,-a, adj. par., globulis solutus ; cu bumbi sau nasturi deslegati.

sceplii lui Socrate se desbin ara dupo mr-

DESCALERARE, v., (d'in des-si cai-

tea maiestrului si formara diverse se6le.

scissio, dissIdium, discordia; in t. s. ver-

eru), ae11ere, divellere, sejttugere, dividere; contr. eaierare, a separa doui

6meni, etc., incaierati, cari s'au

bului : a bagatu desbinarea intre ani-

luatu la batalla, si se tinu tare unulu

tnele celle mai concordi; crestinii credu

co desbinarea e fupt'a diavolului; cu catu
onienii sunt nzai passion,di si mai pucinu edueati, cu ah' tu e mai facii e desbinarea intre densii.

de altulu.
DESCA.IERATU,-a, adj. part., avulsus, diralsos, sej :nctus, di; sus; contr.
inclieratu, separatu, despartitu.
DESCALCIARE, v., discalceare, ex-

2 DESBINARE, s. verbale, 11sio,

www.dacoromanica.ro

DES.

DES.

1059

caceare; a deslega calcii sau calciamen-

1 DESCANTARE, v., (d'in des-si can-

tele, contr. incalciare : ellu nu se pbte

descalcid; cunas te ai incalciatu, asid te

tare), excantare; proprie a deslegl prin

vei si descalcid.

apoi in genere a prontittii cantece magIce; se crede co otnenii, inse

vrtosu copillii , sunt suppusi
loru spiriteloru relle si sufferu de acelle
influentie, spre liberarea de atari infla-

DESCALCIATU,-a, adj. part., didcalceatub, exealeeatus; care si a deslegatu si depusu calciamentele, desculciu; vedi si desculciu.
DESCALCIRE, - escu , v., explichre,
extrieare, exbolvere, dilucidare; contr.
incalcire, a desface ce a fostu incakitu;
a descurci, in sensu propriu si fig. : a
descalc perulu cu peptenele, a descalc
una cestione , a descalci una contraversia.

DESCALCITU,-a, adj. part., expliextricatus, dilucidatub; descurcata in t. s. verbului.

1 DESCALLICARE , sau descallecatus

cantece magice ce a fostu incautatu,

entie se chiama femine ca se le descante : vino mama si descanta acestui

co nu sciu de ce suffere, inse
plange neincetatu si nu Vred e mai
suga titia ; mulierile descanta mai vertosu de deochiu; fig. cu intellessulu de a
cautd se convinga prin vorbe dulci si
seductorie : cata l'atta descankitu eu,
totu nu l'am potutu induplerd.
2 DESCANTARE, s. verbale, (exean tatio); actione de descantare, in senSV

laritu una di intrga fora se descalli-

speciale si generale.
DES CANTATIONE, s. f., ((Mantatio); actione de descantare.
DESCANTATORILT,-tbriadj. s., excantaus; care descanta; mal allessu feut

ceamu peno sr'a; Ronzanii sub Traianu

este in usu : avemu una descantat6ria

au descallicatu in Daci'a.

la care vinu rnulierile d'in totu tinutblu;

ea scie descanta de tote sUfferentiele ,
descanta de amore, dro de deochiu descanta de minune.
1 DESCANTATU,-a, adj. part., ex-

care, V., (d'in des- si caliza), deseendere,

exscendere; proprie a descende de pre

callu, apoi a descende in genere : amu
descallicatu la amiculunostru; amu cal-

2 DESCALLICARE, sau descallecare,

s. verbale, deseenbio, exseensio; actione

de descender : de la descallicarea nostra in acestu locuau trecutu diece anni;

de la descallicarea Un guriloru in terrele
de la Dunaria Romanii avura lupte continue cu densii.

cantadas; care s'a liberatu de mili reu

priu descantare.
DESCANTATU, s. tia. sup, (exdanta-

1 DESCALLICA T1U-,-a, adj. part., des-

tio); actu de descantare : se prectpe la

census, exseensub; desceusu de pie callu,

apoi in genere descensu.
2 DESCALLICATIT, s. in. sup., desee/1mm, exbeensus; actu de descallicare.
DESCAMARE, v., (d'in de si scama),
1. squamis privare, plumis privare, plu-

cleseantatu, se nutresce ru descantatulu;

s'a lassatu de descantatu, si s'a appucatu
de cosutu.
DESCANTATURA, s. f., 4ffectii sau

mas evellere, fibras extratiere , a desface de scame, a desface de plume, de

fibre; 2. (d'in des-si canau sau chonta),
helela equis defiere, contr. incanaare;
a desface callulu d'in camu, a desface
camulu de la callu, a desface callii
camuri, a desface camurile de la calli :
a descanad callii; lassati callii se stea,
inse nu i descamati.
DESCAMATU,-a, adj. part., villamis, plumis, fibris privatus; heide vol
jugo liberatus; in t. s. verbului.

resultatu allu actionei de descantare.

DESCANTICIT, sau descantecu, pl.-e,
(d'in des- si cantecu), se dice in lOcu de
descantare, s. descantatu, s. si deseantatura; si fem. descantica.
DESCANTU, p1.-un, actione de descantare : a face cuiva de descantu , a i

descanti.
1 DESCARCARE, y., (d'in des- si
carca, scurtatu d'in carrica), examirare;
contr. incarcure; a depune sarcin'u sau
sarcinele, mai allessu se dice : a destarcd carrulu; cumu ati inearcatu asid
veti descarcd, fig. a si descarcd Menia

www.dacoromanica.ro

DES.

DES.

asupr' a cuiva; ellu se descarcapre mene,

transfere culp'a agupea mea.
2 DESCARCARE, s. verbalo, exone-

scenso rills; care descende miscare descens6ria.

* 1 DESCENSU,-a, adj. part., deseensus; care a venitu in diosu, care s'a datu

1060

ratio; in t. s. verbului.
DESCARCAT1ONE, s. f., exoneratio;
actione de descarcare.
DESCARCATORIU,46ria, adj. s., exouevator; care descarca.
1 DESCARCATU,-a, adj. part., exonevatus; liberatu de carca sau sarcina
carru descarcatu, nave descarcata.
2 DESCARCATIT, s. m. sup., exonera-

ti; actu de descarcare : dupo descarcalulu merciloru intraramu in cancellaria.

DESCARCATURA, s. f., exouevatio;

effectu sau resultatu allu actionei de

descarcare.
DESCARNARE, v., decarnave; a lua
carnea de pre 6sse.
DESCATERAIIIIRE,-ediu, v., a desprende cateramea.
DESCAT1ARE, v., demore vol solvere quod appensum eral; a lua diosa unu
lucru accatiatu, a lu desface de accatia-

tur'a lui.
DESCATIATU,-a, demptus; luatu

diosu.

* 2 DESCENSU, s. m., sup., deseensus,-u; actulu de descendere ; contr. ascensu : descensulu lui dieu d'in ceru.

DESCEPTARE , y., excitare; vedi

desretare.
DESCEPTATU,-a, adj. part., excitatus; vedi desretatu.
DESCEPTU,-a, adj., excltatus sollers, inzentosus; vedi descetu.
1 DESCETARE , v., excitare, expergefacere ; refl., a se desceta, excitan,
expergisci, evigilare; a face se dispara
soninulu, a reduce in stare de veghiare,
a inviuA : descetati copillii, co destullu

nu dormitu; voi dormiti si nu ve mai

descetati; desceta-te, Romane, d'in somnulu cellu letargiru !
2 DESCETARE, s. verbale , excitatio , expergefactio 9 evigilatio ; in t. s.
verbului.
DESCETATIO NE, s. f., excitatio, ex-

accatiatura.
DESCENDENTE, adj. part. pres. ,
descendens; care descende, se trage :
nia descendente, contr. unja ascendente :
ellu e descendente allului Marcu; Paulu
a moritu fora descendenti.
* DESCENDENTIA, s. f., calitate sau
stare de descendente : Lucitt nu si pote

pergefactio, evigilatio ; actione si effectu allu actionei de descetare.

DESCETATORIU,-tria, adj. s., excitatar, excitan s; care desceta : omu descetatoriu, medicamentu descetatoriu.
1 DESCETATU,-a, adj., part , exci-

demostr descendentia; descendenti' a de

la unu omu mare nu e gloria pentru noi,
candu noi sumu mici.
DESCENDERE, si descindere , descenst si descenset, descensu, v., deseen-

2 DESCETATU, s. m., excitatuntru;

actulu de descttare.
DESCETU, sau desceptu,-a, adj., excitatus, vigil 9 vigilans 9 sollers Ingeniosas; ingeniosu spiritosu , sollerte
preceputu, abile, ageru la mente : unu
june descetu, una femina desceta, acestu-a, e cellu mai descetu d'intre scolarii mei.
DESCHIAIARE, v., apertre, solvere,

diosu

dere; a trece de susu in diosu, a merge

de la monte la valle, a se d diosu d'in

carru, de pre callu, a se trage : a descende d'in ceru, a descende in infernu,

pecurarii descensera cu ouile de la monte ; descendeti de pre calli si benevoliti a

intr la noi in casa; ei n'au volitu s

deseen da d'tn trassura; noi descendemu
de la _Romani.
DESCENSIONE, s. f., descensio; ac-

tione si elfectu allu actionei de descendere in t. s. verbului.

DESCENSOR1Ursoria, adj. s., de-

tabas, expergefactus; scollatu d'in somnu,

revenitud'in somnu, invivatu, reinvivatu.

dissolvere; vedi desclauare, si derivatele.

DESCHIDERE, v., recludere, aperire;
vedi desrludere, si derivatele.
DESCH1NGARE, v., ciliguium solvere;
vedi descinglare si desclingare.

DESCHISU,-a, adj. part., veclusus,

aperths; vedi desclusu.
DESC1NGERE, descinsi si descinsei,

www.dacoromanica.ro

DES.

DES.

descinsu, v., dlscingere, recingere; a

deslegi cinctur'a sau cingut6rea; contr.
incingere; refl. a se descinge : descinge
brtinulu, si te incinge cu betteTe.
DESCINGLARE, sidescinghiare, sau
cleschingare, v., equl eingulum solvere;

a deslegA ching'a callului : descingla

callulu.

DESCINGLATU, - a, adj part., dugulo solidus; deslegatu de chinga.

DESCINSU,-a, adj. part., diseinctus,
solutus; care si a deslegatu cinctur'a : nu
lassati copillii se amble descinsi, nu mi
plaeu ferninele descinse.
DESCLAUARE, sau deschiaiare, y.,

(d'in des- si claue sau chiaue), aperire,

solvere, dissolvere; contr. inclauare sau
inchiaiare, 1. a deschide ce a fostu inchisu cu chiauea; 2. a desface ce a fostu
inchiaiatu, adeco imbinatu si bene strinsu ; refl. a se deschiaid : s'au deschiaiatu
vasele deschiaia tote chiaiaturele ; cte
nu se pntu desrhiai ci, la ssa-le inchiaiate.
DES CLAUATORARE, sau deschiaua-

torare , sau deschiaiatorare, (d'in dessi chiauatbre), diffibulare; a desface

chianat6rea : vedi urniatoriulu.
DESCLAUATRE sau deschiauat6re,
instrumentum deffIbulando serviens;
strumentu cu care se desface chiauatura.
DESCLAUATORIU, sau deschiauatoriu,-tria, adj. s., deflibulans; care desclaim sau deschiaia.
DESCLAUATU, sau deschiauatu, sau

deschiaiatu,-a, adj. part., apeCAS,

f 60iutus; contr. inclauatu sau inchiauatu
sau inehiaiatu, desfacutu de inclauatura.
DESCLIMATARE , v., (d'in des- si

clima, fr. dciimater); contr. acclimatare, a desveti& una animale sau vegetale de clim'a in care s'a nascutu.
DESCLIMATISARE, v., contr. acclimatisare ; a desveti de clim'a naturale.
DESCLIMATISITU , -a, adj. part.,
contr. acclimatisatu, desvetiatu de cli-

m'a naturale.
DESCLINGARE , v., Nita cingulum
solvere; vedi descinglare.
DESCLUDERE, sau deschiudere sau
deschidere, deschisi , si deschisei , des-

chisu, V., (Unladen), reoludere, aperlre; contr. includere sau inchiudere

1061

sau inchidere, a aperi: a desclude p6rt'a,

usea, fenestr'a ; a desclude cas'a, base-

ric'a , teatrulu; a desclude gradin'a ; a

desclude adunarea generale; a desclude
desbaterea unei cestione; in totu cursulu
desbateriloru ellu n'a desclusu gar-1a ;

descludeti portile v6stre ; s'a desclusu

adunarea; mane se va desclude senatulu;
cestionea e inco desclusa.
1 DESCLUSU, sau deschiusu sau des-

chisu,-a, adj. part., reclusus, apertus;

aperitu
2 DESCLUSIT, sau deschiusu sau des-.

chisu, s. m. sup., actulu de descludere :

chiaue de deschisu usiele; cu dcschisulu
ferestreloru capetai unu junghiu: peno la

deschisulu adunarei mai sunt cincisprediece dine.

DESCOLORARE, v., (d'in des- si colore), decolorare, cnlorem aufere., (ital.
discolorare, fr. dcolorer), aid, colorea,
a face so perda colorea naturale ; refl.
a se descolord.
DESCOLORA.TIONE, s. f., decolora-

tic, perdere de colorea naturale.

DESCOLORATU,-a, adj. part., decoloratus, decolor, dilutus; fora col6re.
1 DESCOMPONERE si descompunere, descomposi, descompusi, descomposei,
deseompusei, descomposu, descompusu ,

descompostu , descompositu, v., solver,

dissolvere; contr., componere, a desface

in partile din care e compusu, a separi

elementele unui corpu, a analysd; refl.
a se descompone, a se desface in partile
primitive : acietalu descompone margellele ; mai t6te corpurile anorganice
se descomponu prin operationi chyrnice,
Pie pucine nu se potuinco descompone,
si de acea-a se numescu elemente ; corpurile organice sedescomponu prin putreditione.
1 DESCOMPONERE, s. verbale, so-

lutio, dissolutio; in t. s. verbului.

DESCOMPOSITIONE, s. f., (fr. MScomposition, it. deeomposIzIone), solutio, dIssolutin; actione de descompunere.
DESCOMPOSITU,-a , adj. part., (fr.
decompose , it. decomposto) , soluins
resolutus corruptus; care a sufferitu
descomponere.

DESCOMPOSTU,- a, adj. part., (it.

www.dacoromanica.ro

1062

DES

DES.

decempostol, solutus; care

sufferitu

descornponere.

DESCOMPUSIT,-a, adj. part., a treia

fotma partipipiale a verbului descomponere, Cu acellu-asi intellessu ca si desconpostu, si descompositu.
DESCONCEATA.Rg, v., (fr. &Iconcerter), turbare, disturbare, confundere;
a turbura concertulu ; fig. a turbuica, a
restorna planurkle, proiectele puiva : a
desconce4c't pre inimicii sei, a desconcertd pre accusatori ; antu descancertotu

tote platzurile adversarilprit nos(ri; ei

fura cu totulu desconcertati, candu le
vefzi scirea acsta-a; refl. a se de,sconcertd, a perde firele.
2 DESCONCERTARE, s. verbale
perturbatio, conrusio; ni t. S. verbului.
DESCONCERTATU, - a, adj. part.,

turbatus, perturbatus, percuisus, obstupefactus, eonfusns, fractus, de gradu

dejectus, amens; turburatu, ammetitu,
confusu.
1 DESCONSIDERARE,

(it. dis-

v., auetericonsiderare, fr. deconsidrer),

tatem vel existimationetp
us imminuere; a nu considera, a considerd prea
pucinu; refl. a se desconsiderd, a perde
considerationea; nu desconsideramu pre
nemine, dro nici nu permittemu neme-

DESCONSILlATU,-a, adj. part., dissuasus; carui-a s'a datu consiliu de a nu

face unu lucru.
DESCONTENTARE, v., (it. (linen-

tentare), incontentunk reddere; a face

necontentu, a lull asia ca cineva se nu
remana contentu.
DESCONTENTATIONE, s. f., actione

de descontentare, in t. s. verbului,
DESCONTENTU,-a, adj. part., non
contentas; necontentu.
DESCONTINUARE, v., (it. discontinuare), interrumpere; a interrupe una
lucrare, a ineeta de a mai continua.
DESCONTINUATIONE s. f., (it.

disconlinuezione), interruptio, intermissio; actione de descontinuare.

DESCuNTINUA TU, -a, adj. part., in-

terruptus. intermissus; interruptu.

DESCONVENIENTE, adj. part. pres.,
diseenTeuiens, (it. discouveniente); care
desconvine, care nu convine.
DESCONVENIENTIA, s. f., (it. discouvenienza); calitate sau stare de desconveniente.
DESCONVENIRE, V., discouveuire,
(it. disconvenire); a nu convent : refl. a

se desconveni, a nu se convenil a nu fi

nui sene desconsidere; numai cine sedesconsidera pote fa ce rapte infami.

conveniente.
DESCONVENITU,-a , adj. part., (it.
disconvenuto); ce DU e convenitue
DESCOPERIMENTU, pl.-e, (it. dis-

2 DESCONSIDERARE, s. verbale,

coptimento); modu sau mediu de des-

vedi descon si deratione.

DESCONSIDERATIONE , s. f., (fr.

coperire
1 DESCOPERIRE , y., (d'in des-qi

dconsidration), auctoritatis Tel exi-

coperire, it. diseoprire, fr. deouvrir),

detegere, retegere, aperire, reperire, invenire; i. a hid coperimentulu : a descoperi una casa, unu templu, a si descoperi
capulu, a si dcscoperi braciulu; 2. a
cea ce protege; a descoperi una cetate,
a ua lass& fora apperare, a descoperi a-

stimationis imminutio, infamia; actione

si effectu allu actionei de desconsiderare,
in t. s. verbnlni.
DESCONSIDERA.TU ,-a, adj. part.,
cnius auctoritas immiuuta; care nu econsideratu, care e mai pucinu consideratu
de cab] merita sau crede a rnerita.
1 DESCONSILIARE, v., (it. disconsillare), dissuadere; a nu consilia, a consili, se nu faca unu lucru : ellu a des-

rip' a drpta a armatex; 3, a revel, a

manifesta, a da la lumina, a face connoscutu : ellu nu si descopere sentimentele,

una fapta rea descopere perversitatea,

consiliatff pre toti amicii sei de a lud

parte la acea revolution; care nu potea
se alba,resultatu bonu pentru trra.

tempulu descopere multe lucruri ascunse;

4 biEsco`NsILIARE, s. verbale,
suasio; actione de desconsiliftre,
t..
verbului.

de pre acellumonte se descoperetta trra;

a ved d'in unu loca iedicatu sau departatu : eft descoperiu ceva de departe;

a afl cea ce a fostu ascunsu sau ne

connoscutu: Columbu c descoperitu Ame-

www.dacoromanica.ro

DES.

DES.

ric'a; in seclulu nostru s'au descoperitu

dime planete mari si tnai multu de unu,
centu de planete mice; Aureliu a descoperitu t6te planurile conjuratiloru; de
multe ori e greu de a descoperi addeverulu; 6. a petrunde cu connoscenti'a :
am descoperitu fundulu dnintei acestui
oniu; s'a descoperitu reu'a credentia a
celloru associati cu densulu; eu nu potu
descoperi pt,ntru ce se face acesta-a; amu

adjunsu cu mari difficultati a descoper

intrigele loru; in pucinu tempu se descopen i fraudea.

2 DESCOPER1RE, s. verbale, detec-

tio, patefactio, inventio, deprehensio;

actione de descoperire, in t. s. verbului.
DESCOPERITORIU, - t6ria, adj. s.,
(ital. diseopritore), detector; inventor;
care descopere, in t. 3. verbului.
1 DESCOPERITU,-a, adj. part., de-

tectus, retectus, apertus, repertas, inveldt's; contr. coperitu si aecoperitu ,

scossu la vedere, revelatu, manifestatu,
aflatu, addussu la connoscentia, petrunsu
cu vederea.
2 DESCOPERITU, s. m. sup., invenbun, repertura; actu de deseoperire.
DESCOPERITURA, s. f., detectio

pateractlo, inventio; resultatu allu actionei de descoperire.

1 DESCORAGIARE, v., (it. discoragglare, fr. dcourager), animuin fraugere

vel debilitare; a frange coragiulu; refl.

a se descoragid, a perde coragiulu , a

1063

1 DESCORTICARE, v., (d'in des-si

cortice, sau d'in de si scrtia), decorticare; a id, sc6rti'a, a despolia de sc6rtia:
a descorticd arbori.
2 DESCORTICARE, s. verbale, decorticatto; vedi descorticatione.
DESCORTICATIONE, s. f., decorticatio; actione de descorticare.
DESCORTICATORIU,-tria, adj. s.,
decorticans; care descortica , care iea
scorti'a.
DESCORTICATIL-a, adj. part., dcorticatus; despoliatu de sc6rtia.
1 DESCOSERE, descosui, descosutu,

v., dissuere, suturam aperire; contr.

c6sere, a desface cosutur'a; fig. a descse

pre cineva, a lu cerceti, a 10 essamini

cu iutentionea de a i descoperf secretulu.
2 DESCOSERE, s. verbale, dissuendi

actio; in t. s. verbului.
1 DESCOSUTU,-a, adj. part., dissutus; desfacutu de cosutura.
2 DESCOSUTU, s. m. sup., dissutum,-u; actulu de descosere.
DESCOSUTURA, s. f., dissutum; effectulu sau resultatulu descserei.
DESCOTERE, descossi si descossei,
descossu, y., discutere; desbatere ; vedi
descutere si diseutere.
1 DESCREDITARE, v., lidem ailed
abrogare, derogare, imminuero, vel in-

iirmate; a face ca cineva se si perda

creditulu sau considerationea; refl. a se
descreditd, detrahere sib' fidem, fidem

perde anim'a, a se desanim/ : a decoragid

perdere, existimationem amittere; a

pre impresburatori ; toti conjuratii se

perde creditulu : ellu se descredita pre

di ce merge: prin neapplecarea loru legibe se descredita; omenii alle caroru
fapte nu consuma cu vorbele se descredita. cei ce promittu tnultu si facu pucinu meo se descredita, dro si mai tare
se descredita cei ce nu facu nemica.
2 DESCREDITIRE, s. verbale, mo-

descoragiara cndu audira co mare parte

d'in planurile loru s'a descoperitu ; nu

ve descoragiati, militari, co una perdere

de batalia, se pte facile repard prin

una victoria !
2 DESCORAGIARE, s. verbale, animi

infractio, demissio; in t. s. verbului.

DESCORA.GIATU,-a, adj. part., frac -

tto qua iminiunitur auetoritas; in t. s.

tus, infraetus, demissus, perculsus, animo consternatus.

DESCORONARE, v., coronam ad!-

verbului.
DESCREDITATU , - a , imminutus
ceins auctoritas imminuta, care a perdutu creditulu.
DESCREDITU, s. m., immiuuta
torllas, diminutione sau perdere de creditu ellu a cadutu in lescreditu, a
perdutu creditulu.

mere, corona privare; a lu cuiva coron'a,

a lu priva sau despoli6 de corona.
DESCORONATU, - a, adj. part., co-

rona privatus; privatu sau despoliatu

de corona.

www.dacoromanica.ro

1064

DES.

DES.

DESCRESCERE, descrescui si descrescutu, v., decrescere; vedi decrescere.

DESCREPARE, v., discrepare; vedi
discrepare.
DESCRETIRE,-escu, v., erugare, ragas nut sinus explicare; a desface cre-

tiurile.
DESCRETITI7,-a, adj. part., erugatus, explicatus; desfacutu de cretiuri.
1 DESCRIERE si descriuerere, descrissi si descrissei , descrissu si descriptu, v., deseribere; 1. a scrie de a
d6u'a Ora ce e deja scrissu, a transcrie,
a copia &co cartea d'in care am de-

a depart& d'in cuibu, propriu si figuratu

ella e unu mu pre care nu bu mai poli

descuilmi, sc6te d'in casa.

DESCUIBATUra, adj. part., e nido

pulsus; scossu, departatu d'in sau de
la cuibu.
DESCULCIARE, v., discalceare, excaleeare; a deslega calciamentele; refl.
a se desculci, vedi descalci are.
DESCULCIU,-ia, (d'in des- si calciu.

scurtatu in loen de desculciatu), adj.,

liele cu colorile celle maiviue; a descrissu

nudipes; fora calciamente in petire, cu

petiarele nude : lui place a tinabl desculciu; nu lassati copillii se amble desculcii, co si strica petirele; 6menii d'in
terrele calde mbla mai multu desculcii
de c tu incalciati.
DESCI7NIARE, (cu n molliatu, d'in
des- si cuniu, molliatu mitt), V., discludere, recludere, reserare,aperire; contr.
incuniare, a deschide cii chiauea: a desounici prt'a, a descuni usi'a, a desconici armariula , scriniulu, a descuni

trr'a ca tte situationile ei celle ro-

locatulu, a descuni brosc'a; fig. am fostu

mantice.
2 DESCRIERE, s. verbale, de.,criptio;

tare incuniatu, si am luatu una medi-

scrissu aceste prccepte; descriu versurile

ce am compusu; 2. a desemna, a trage

Buie, a scrie : copillii descriu figure in
sablu, ei descriu versuri pre scrti'a arboriloru; 3. a depinge, a representa
ellu ne descrie ca pre nesce latroni; descrieti-ne pre copillii nostri dupo portarea loru; acestu istoricu deserie bata-

in t. s. verbului.
DESCRIPTIONE, s. f., deseriptio;
actione de descriere, in t. s. verbului
descriptionile acestui auctoriu sunt admirabili: descriptio tea mortii e terribile.
DESCRIPTIVI7,-a, adj. modale, (de-

ihriptivus); prin care se descrie, modu

descriptivu, partj descriptive alle istoriei, ceiteva linie descriptive.
DESCRIPTORIU,-tria, adj. s., de-

scriptor; care descrie in t. s. verbului.

DESCRIPTU,-a, adj. part., descript us; scrissu de pre altu scriptu, copiatu,
desemnatu, depinsu, representatu.
DESCRIPTURA, s. f., descriptio; resultatu allu descrierei.
DESCRISSU,-a, adj. part., descriptus; vedi descripta, in t. s. verbului.
DESCUBARE, sau descubiare, y., e
nido depellere; a sc6te d'in cui bu, vedi
descuibare, cu tte derivatele lui.
DESCUIABE, v., discludere, recludere, reserare, aperire; vedi descuajare,
Cu t6te derivatele lui.
DESCUIBARE, v., (d'in des-si cuibu,
nidu), e nido 11 ellere; a scate d'in cuibu,

camentu ca se me descuniu.
DESCUNIATORE, 8. f., instrumen-

tum reserando inserviens; instrumentu

care servesce a descunik, in specie una
chiaue de lemon ca care se servescu rusticii spre a si deseunia portile si usie/e
loru; inse se pune si in locu de incuniaWe, pessulus.
DESCUNIATORI17,46ria, adj. s., re-

serans; care descunia, care servesce a

desruuier.

DESCUNIATU,-a, adj. part., (diseu-

neatus), reseratns, apertus; contr. incuniatu; ea a lassatu usi'a inchis'a, inse

descunia ta.
DESCULPA RE, v., (d'in des- si culpa),

excusare; a spella culp'a, a escus.

DESCULPATIONE, s. f., exe u s at i o;

actione si effectu allu actionei de desculpare.

DESCULPATORIU,-tria, adj. s.,

excusaus, exousator; care desculpa.
DESCULPATU,-a, adj. part., exeusatus; spellatu de culpa, escusatu.
1 DESC U RCARE, v., extricare, expli-

care; contr. incurcare, a desface unu

cru incurcatu, a desvolta, a esplick a

www.dacoromanica.ro

DES

DES.

lumin : tare s'au incurcatu liciele, vedeti dele descurcati; cestionea s'a incurcatu frte, nu sciu cine tia va descurcd; rogu-te, descurca-mi firele aceste-a;

10R5

tionei de desdamnare, compensatione,

restitutione , reparatione a damnului
causa tu.

DESDAMNA.TORITT rtoria, adj. S.,

frasea acsta-a e tare incurcata, ni ai damnum resarelens; care desdamna, reface unu mare servitiu, dco ai benevoli para damnulu causatu, compensa pera ua descurcd; ellu nu va se ne descurce
cu tte insistentiele nostre.
2 DESCURCARE, s. verbaie, ex/J/1-

catio; in t. s. verbului; vedi descureatione.

DESCURCATIONE, s. f., explica-

to; actione de descurcare, desvoltare,

esplicare, luminare.
DESCURCATIVU, -a, adj. modale ,
explicativas; prin care se descurca : me-

die descurcative, note descurcative la

frasi ineurcate.

derea facuta.
DESDAMNATU,-a, adj. part., eompensatus; compensatu pentru damnultz
sufferitu.
DESDAUNARE, v., forma populari-

sata in unele parti alle Daciei, in bou

de desdamnare ; vedi form'a superiore
cu tote derivatele ei.
DESDICERE, desclieu, desdissi si des-

dissei, desdissu si desdictu, v., retractare, revocare; a nemic ce a dissu mai

inainte prin noua dicere , a retractd,

celle disse, a revoci dissele, a si lui

DESCURCATORIU,-toria, adj:s., explicator, explican% extricans; care descurca, desvolta, esplca, lumindia.
DESCURCATU,-a, adj. part., ex-

vorb'a inapoi; refi. a se desdice : am promissu, si nu me desdicu; ellu dice si des-

tricatus, explicatus; contr. incurcatu :

verbale, retractatio, retrectatio, verbi

licie, fire descurcate; candu ne credeamu

deplenu descureati, chiaru atunci ne ve-

revo eat 11.

duransu si mai incurcati.

2 DESCURCATU, s. m. sup., explicatasen; actrilu de descurcare.
DESCURCATURA, s. f., explicatio;
effectu san resultatu allu descurcarii
descurcatur'a s'a facutu cu mari diffieultati
DESCUSSIONE, s. f., disscusio; vedi
disrussione.
DESCUTERE, descussi si descussei,
deseussu, y., discutere; a desbate; vedi
discutere.
1 DES DAMNARE,v.,(d'i n des-sidamnu), damuum alicul prtestare, damnum

supplere, quaestum resarcir% pretium

rependere, jaeturam restituere; a restitu damnulu , a cornpend damnulu,
pro pr. si fig.: vol: ne desdatnnati cu prisosu ; glort'a victoriei ne desdamnd de
tote sufferentiele; lucrarea acesta- a te va
desdamnd de tote perderile ce ai sufferitu peno acumu; vedi si desdaunare.
2 DESDAMNARE, s. verbale, ponsatio; in t. s. verbului; vedi df sdatnnatiene.
DESDAMNATIONE, s. f., pensatio,
compensatio; actione si afecta allu ac-

dice; ea se desdice in totu minutulu; s.

DESDISSU,-a, adj. part., retreP.tatus,
revocatus; retractatu, revocatu.
DESDOUIRE -escu, y., (fr. ddoubler),
contr. indouire, vedi desduplicare.
DESDUPLICARE, v., (fr. dtionhler);
contr. duplicare, a desface ce a fostu duplicatu sau indouitu.
DESDUPLICA.TIONE, s. f., (fr. dduplica'ion), actione de desduplicare.
DESDUPLICATU,-a, adj. part., (fr.
ddoubl), contr. duplicatu, desdouitu.
*DESECARE, v., desecare; a talia, a

separk prin taliatura : a deseed viti'a,

desecare vitem, a tali, viti'a de vinia.
DESECCARE, v., desiccare; a seca, ru

totulu, a usc, : a deseccd rb'a taliata,

a cleseccd vulnerile.
DESECCATIVU,-a, adj. modale, de.
eiecativue; prin care se desecca : remedie deseccative.

* DESECTIONE, s. f., deeeetio; taliatura.

DESELLARE, v., (d'in de-si slla, pl.
deiumba re, elumbare; a clelumbi,
a paralys, sellele sau lambii unui omu
saa animale : l'a batutu de l'a desellatu,

ellu desala eanii prin crudele selle batalie. (Diversa de dessellare).

www.dacoromanica.ro

1066

DES

DES.

DESELLATU,-a, adj. part., deinmbis, elnmbis; delumbatu , paralysatu la

selle sau la lumbi : cane desellatu, oue
desellata.
1 DESEMNARE, v., 1. designare, a

indica prin semne, a arre* a denota,

a destina : desemnati-mi unu june aptu
spre a lu pot nunti in acesta functione:
a desamad pre cineva ca furu, ca adulteru, etc., a desemn ceva prin tertnini
noui; a desemn consuli pre annii veni-

tori; 2. delineare, adumbrare, describere, exprimere; a representa prin linie,

a delinia, a descrie : a desemn pla-

de successione in bonurile selle, a desmositenf; ellu si a deseredatu copillii;

vedi descreclitare.

DMEREDE, adj. s., exiteros; deseredatu, desereditu, desereditatu, desmo-

sitenitu.
DESEREDIRE,-escu, (alta forma d'in

dos-si erede), exheredare; a face desere de; yedi desereditare.

DESEREDITARE, v., (alta for m'a d'in

des-si erede), exheredare, (it. disereditare fr. dtishriter); a priva sau despoHa pre cine-va de ereditate sau de successione in b onurile selle; a declara de

nutu unui edificiu: anal desemnatu pa-

deserede : ellu e resolutu a deseredit pre

tru capete in diverse posetioni; a de-

filiulu mascultatoriu.

semn Cu condeliulu, a desemn cu colori ; copilliilui desenana frte bene cu

DESEREDITATE , s. f., exheredis

status; stare san calitate de deserede.
DESEREDITATIONE , si deseredatione, a. f., exheredatio; actione de desereditare.

creta ; ai vostri desemna cu carboni ;

desernna calli verdi pre pareti; desemnamu carricature.
DESEMNARE, s. verbale, designatlo;
delineatio, adumbratio, deseriptio; in t.
s. yerbului.
DESEMNATIONE, s. f., de3ignati ),
adumbratio, descriptio; actione si effectu allu actionei de desemnare.
DESEMNAT1VU,-a, adj. modale, significativas, prin care se destnna, se spe-

cifica : vorbe desemnative, termini desemnativi.

DESEMNATORIU,-tria, adj. s., de-

signator; delineator, adumbrator, descriptor; care desmna, in t. s. yerbului.

1 DESEMNATUra, adj. part., designatns, delineatus, adumbratusy descriptus, expressus; indicatu, arretatu,
denotatu, destinatu ; deliniatu, adumbratu, descrissu, depinsu, representatu
prin col ori.

2 DESEMNATU, s. m., sup. designatio; delineatio; actulu de desemnare,

in t. s. yerbului.
DESEMNATURA, s. f., effectu sau
resultatu allu desemnarii : desemnatur'a

acsta-a nu e de acljunsu spre a pot

connosce pre omtc.

DESEMNIJ, s. m., lucrn desemnatu,

arte de desemnare.
DESEREDARE,-ediu, (d'in des-si erede), v. exheredare, (it. diseredare, fr.
dshriter); a despolia de ereditate sau

DESEREDITATORITI, si deseredf Itoritc,-toria, adj s., care deseredita, care

face, declara deserede.
DESEREDITATU, si des redatu,-a,

adj. part., exheredatus; despoliatu san

privatu de ereditate.
DESEREDITU,-a, adj. part., exiteredatus; d'in form'a deseredire, in acellu-asi intellessu.
tt DESERERE, y., deserere; a lassi
totulu, a delassa, a parassf. Radecin'a
derivateloru.: desertu, desertione, desertoriu, desertare, desertatione, etc.

1 DESERTARE, y., deserere; 1. a

delassa unu loen, a parassi, ea term. mi-

litariu, a fugf de la armata : a desertd

la inimicu, a desert de la inimicu la
noi; fig., a desert de la virtute : a desert caus'a publica; 2. (ca s tare siueratu, desiertare), vacuefacere, evacuare,

exhaurire, inanire, exinanire, a face

desertu : a desertci unu vasu, una cupa,

unu pocariu; a desert una casa, una

cetate, una trra; refl., a se desertd, alvum solvere, a curetid stomachulu.
2 DESERTARE, s. verbale, desertio,
evacuatio; in t. s. verbului.
DESERTATIONE, (desiertatione),s.f.
vanitas, laminas, Juanillo; actione si effectu allu actionei de desertare; vanitate.
DESERTATORIU (desiertatoriu),-

www.dacoromanica.ro

DES.

DES.

tria , adj. s., exliaurieus, evacuans, evacuator; care desrta, in intellessulu 2

allu verbolui.
DESERTATU,-a, adj. part., 1. desertus, delassatu, parassitu; fugitu; 2. (desiertatu), vaouefactus, evacuatus, exhaustuq, facutu desertu, essauritu.
DESERTIONE, s. f., desertio; actione
si effectu allu actionei de deserere; desertione de la armata, asertionea causei
publioe; desertionea militare se punesce
Cu mrtea; armat'a in care se intempla
dese desertioni nu mai castiga victorie;

1067

1 DESFACERE , de3facu ,. imperat.

desfa, perf. desfacui, sup. desfaoutu; si

v., (d'in dessi facere; it. distare, fr. dfaire); 1. indes feci, des fectu si desfactu,

rectum reddere, abolire, destruere, tellere; contr. facere, a strici, a nemicf

ellu face, ellu desface; ne emu, appucatu
se desfacemu cea ce ame facutu cu mare

fatica; 2. solvere, dissolvere, liberare;

a deslegl, a liberd;

desface meturele,
desfacemu nodule, desfaceti legaturele,

desfacu chiauatorile; 3. devolvere, re-

dentoralisata

torquere; a desfasciord : desfacemu funile, acide, firele; 4. mudare, enucleare,

deglubere; a despolid, a curetid : desfa-

DESERTORIU,-tria, adj. s., desertor; care desere, delassa, parassesce, fuge de la armata : s'au prense mai multi

cemu porumbulu, desfaceti fasolea, desfaculentea; au des facutunucile; 5. tuerces

expedire; a espedf, a vende : ame des-

desertori; desertorii au inceputu a se im-

facutu tote mercile, ellu deface pre fiacare di merce de cincidieci de galbini;
6. a solve ce e detoriu : a desface una

desertionile sent indicie co armat'a e

multi; nu toti desertorii sunt transfugi.

i DESERTU,-a, adj., (cu s tare siueratu desiertu), desert's, venus, vacuus,

manis; contr. plenu : vasu deserte, locuri deserte, casa, cetate, trra desrta ;
fig., vorbe desrte, sperantie desrte, credentia desrta, superstitione; in desertu,

frustra, incassum.
2 DESERTU, s. m., p1.-e, (cu s tare
siueratu desiertu), desertuni, solitudo;
trra fora locuitori : desertele Africei,
desertele Americei, unu mare desertu;
prin desele belle trr'a s'a transformatu
in unu desertu, nu se mai vedu intriens'a

neci vite, neci 6meni, numai passeri si

fre selbatice.

1 DESERVIRE , deservu si deserdeservire; a servf cu zelu, a fi

vescu, v.,

devotatu, inchinatu, consecratu : ellu

deserve corpului seu, elli deserve utilitatiloru proprie, onteni cari deservu onoriloru, demnitatiloru , functioniloru
publice; veghiele melle deserve amiciloru;
noi deservimu precapteloru v6stre; uvele

cari deserve vinului; picturele deserve

ochiloru, nausic'a deserve urechieloru.
(Diversu de desservire).

2 DESERVIRE, s. verbale, actio deserviendi; actione de deservire in t. s.

verbului.
DESERVIT11,-a, adj. part., ((loservitas); care a servitu, e devotatu, inchinatu, consecratu.

detoria; a des face pre cineva, a i solve

Ce i se covine; 7. dirimere, rumpere;

a rumpe : a desface una casatoria, a

desface una societate, desface unu con-

tractu; 8. cladem affare, clade talker,

csedere, fuudere, pro figare; a bate una
armata cu totulu : ame desfacutu pre
inimicu, inimiculu a desfacutu t6ta armat'a nstra; refl., a se desface, solvi,
dessolvi, etc., in tote sensurile activului
casatori'a se desface; nu me potiu desface de densulu; m'am desfacutu de toti
rivalii nzei ; a se desface de merce; elle
s'a des facutu de tide vitiele selle; e una
abitudine de care nu me potiu desface;
a se desface de superstitione, de tide prejudeciele; desfaceti-ve de acsta societate
pernici6sa.

2 DESFACERE, s. verbale, solutio,

dissolatio, etc., actione de desfacere, in
t. s. verbului.
DESFACUTU,-a, adj. part., infect's,
solutus, dissofutus, etc., contr. facutu,
stricatu, nemicitu, deslegatu, desfascioratu, frantu, ruptu.
DESFASCIARE, v., (d'in des- si fa-

scia), fasciis solvere, liberare; contr.

infasciare, a desface sau a deslegi fasci'a : a desfascici unu copillu, prea tare
l'ai infasciatu, mai desfascia-lu pucinu.
(Vedi fascia si derivatele).

www.dacoromanica.ro

1068

DES.

DES

DESFASCIAT U.-a, adj. part., Wells

golutus; deslegatu do fascie.
DESFASCIOLARE , v., (d'in des- si

fasciola), devolvere, evolvere, retorquere; contr. infasciolare , a deslega,

faseiol'a, a desvolti, in sensu propriu si
figuratu : desfasciolati funile, ellu desfasciola multa activitate. (Vedi fasciola
si derivatele).
DESFASCIOLA_TU,-a, adj. part., de-

volutus, evolutus, retortus; desfacutu

san dPslegatu de fasciola; desvoltatu.
DESFASCIORARE, v., devolvere, evolvere; vedi destasciolare.
DESFASCIORATU,-a, adj. part., devolutus, evolutus; vedi desfasciolatu.

DESFIVORABILE, adj., (d'in dessi favore), %Nuns, adversas, contrarius;

contr. favorabile:locu desfavorabile, cir-

cunstantia desfavorabile, in unu momentu desfavorabile: reputatione desfavorabile; nimile judecatoriloru i eran
vles fa v orabili.

DESFAVORARE, v., iniquum esse;

a nu. favora, a na Mari in favorea cui va,

a matt se strice; vedi des favorire.

DESFAVORE , s. f., (it. disfavore,
fr. dfaveur), invidia, offensio; contr.
favre, lipse de fav6re, desgratia : a cad

in desfavrea cuiva; elluf ascultatucu

desfavre de ctra senatu; a arruncatu
multa des favre asupr'a advocatiloru
cari appera causele celle mai nedrepte
cu cea mai mare profusione de argumente speciose.

DESFAVORIRE,-escu, v., (ital. disfavorire), iniquum esse, non favere; a

nu favorf, a face cuiva una rea placere,

a cauti medie de a strica : circunstantiele me desfavorescu, fortun'a incepa a

lu desfavori chiaru in momentulu candu
ellu se credea rnai fericitu.
DESFAVORITU,- a, adj. part., (it.
disfavorito), carui-a se face una rea pla-

DESFERRICARE, v., catenas solve-

re; 1. a deslega ferrele de la mane, de

la petiore; 2. fekreos circules rotld demere, a in& cereurile de ferru de pro

rte; a desferrica carrulu ; 3. a stria,

ferricatur'a : a desferricd una moneta.
DESFERRICATU,-a, adj. part., eat e-

nis solutes, ferrets circuits spollatus;

carru desferricatu, rote desFerricate.
1 DESFETAM, v., (d'in des-si fetare),
delectare, obleetare; a causa mare phcere, mare buccurfa; refl. a se desfetd,

detectan, oblectarl; a se buccura, a se

delecta, a se scald& in placeri ne des-

fttamu vedendu copillii impregiurulu

nostru.
2. DESFETARE, s. verbale, deleetati o, oblectatio, oblectamentum, delteium,
delleite; in t. 6. verbului.
DESFETATIONE , s. f., deleotatio,
oblectatio, actione si effectu allu actionei de destetare.
DESFETATORIU,46ria, adj. s., de-

lectans, oblectans; care desfta, care

procura placere, buccura.
DESFETA.TU,-a, adj. part., laetus,

hilaris, jucundus, genial's, deliciosus,

alumnus; voliosu, placutu;
compara
port. desfaado, isp. desfazado.
DESFIDARE , v., kit. dislidare, fr.

&Slier), provocare; a provoca, mai allessu a provoca la duellu : ellu desfida

pre toti rivalii sei; ve desfidu se mi probati contrariulu.
DESFIDERE, v. refl., a se desfide, (fr.
se Mier), difildere; vedi diffidere cu derivatele.
DESFIDU, s. m., (it. disfida, fr. dfi), provocatio; provocatione, mai allessu
provocatione la duellu.
DESFIENTIIRE,-ediu, v., (d'in des-

si fientia), annihilare, annullare, abo'ere, abrogare, sufferre, everte re; contr.

infientiare, a nemicf fienti'a unui ce, si

cere, unu reu servitiu, carui-a circunstantiele nu i sunt favorabili.

de acf, a annulla, a abol, a abrogi, a

DESFERRARE, v., (d'in des-si ferru),

ferreis soleis liberare; a desferrd callii,
a descalcia callii de talpelo de ferru.
DESFERRATU,-a, adj. part., ferrets

DESFIENTIATU,-a, adj. part., aunullatus, abolitus, sublatas, abrogatus,

contr. infientiatu, nemicitu, abolitu, abrogatu, annullatu.
DESFIGURARE, v., (d'in des- si figura, it. distigurare, fr. dStigarer), de-

solels liberatus; callu desferratu, descalciatu.

strica, : a desfientid una lege.

www.dacoromanica.ro

DPS.

1:)g S.

formare, deturpare, fcedare; a alteri, a

strick figur'a; reff a se desfigurd, os detorquere, a si alteri vultulu, a si stramb figur'a faciei.
DESFIGURATIONE, s. f., deformati, l'andullo; actione si effectu allu actionei de desfigurare.
DESFIGItATORIIT,46ria , adj. s.,
deformans, deturpans, fcedans; care desfigura.
DESFIGURATU,-a, adj. part., deformatas, fcedatus; alteratu la figura.
DESFIRARE , v.,. retexere, textum
illatim resolver , (isp. deshilar, port.

desliar, prov, desfilar, it. sillar, fr. effiler); a desface untl tessutu firu cu firu,
a destram.
DESFOIARE, v., (d'in des- si folia),
defoliare; vedi desfoliare, si desfolliare.
DESFOLIARE, v., defoliare; a despoli de folie; desfoliezmu porumbulu.
DESFOLIATIONE, s. f., defoliandi
ado; actione si effectu allu actionei de
desfoliare.

DESFOLIATU,- a, adj. part., doronatas; desfoliatu de folie.

DESFOLLIARE, (d'in des- si fale),
detumere, detumeseere; a desinfl; refl.

a se dcsfollid, a se desinfli, a perde

1060

1 DESFRENARE, desfrnu, si desfre-

nediu, v., (d'in des- si frau), effrenare;

a desface sau deslegi fr'kulu, a Mi callului frnulu; fig. a calca t6te legile temperantei si alle binecovientiei; refl. a se
desfrend, a depune frgnulu in sensu pro-

priu si figuratu : voi ati desfrenatu copillii; ellu s'a desfrenatu Cu totulu.
2 DESFRENARE, s. verbale, effrenatio; in t. s. verbului.
DESFRENATU,-a, adj. part., effrenis, effreuatus, depravatus, dissolutus,
libidinosas, impudieus, petitlans, intemperans; fora frenu, care nu mai connosce
legi de temperantia si de benecovientia,
licentiosu, libidinosu, depravatu, nero-

sinatu, necomputatu, data /a tte placerile sensuali : omu desfrenatu, muliere

desfrenata, copilli desfrenati; subst. unu
desfrenatu, una desfrenata.

1 DESFUNDARE, v., (d'in des- Si

fundu), 1. fundum ejittere (isp. port. des-

fondare, fr. dfoneer); a sc6te fundulu

veri-unui vasu : a desfunddbutile, a desfundd galletile; 2. roturare, a destup. :
desfandati-ve urechiele; mi se desfunda
nasulu; 3. viam aperlre, a deschide callea inteunil locu inco neamblatu; 4. a
desghiaci, : este asid de caldu in cdtu

f611ele.

pamentulu, de si tare inghiaciatu, S'a

DESFOLLIATIONE, s. f., detumeseendi sello, actione si effectu allu actionei de des folliare.
DESFOLLIATITra, adj. part., qui detumitit; desiniiatu.
DESFORMARE, v., deformare, deturpare, lindare; a alter& form'a sau figur'a, a desfigur; refl., a perde form'a,
a perde formoseti'a : elle se desforma
prin multele adornature ce incarca pie

desfundatu bene pretotendine.

2 DESFUNDARE, s. verbale, in t. s.
verbului.
DESFONDATIONE, s. f., actione si
effectu allu actionei de desfundare.
DESFUNDATORIU, - tria, adj. s.,
funduin ejiciens, returans; care desfunda.
DESFUNDA.TU,-a, adj. part., fundo

densele.
DESFORMATIONE, s. f., deformatio;

actione si effectu allu actionei de des-

privatus, returatus; fora fundu; destupatu.

DESGARDIRE,-escu, v., disseplre ,

a stric gardulu; vedi desgradire.
DESGARDITU,-a, adj. part., dissep-

formare.
DEVORMATIVIT,- a, adj. modale,
deformans; pan care se desforma: Ornature desformative.
DESFORMATORIIT, - toria, adj. s.,
deformans; care desforma.
DESFORMATIT,-a, adj. part., dorarmis, deformatus, turpis, foedus; desfi-

tus, despoliatu de gardu; vedi desgraditu.

DESGA.RDITURA, s. f., disseptum,

guratu, alteratu la forma, uritu.

vedi desglcviarc.

disseptio, effectu allu actionei de desgardzre, lucru desgarditu; vedi desgarditura.

DESGHIACIARE, v., (d'in des- si ghia-

cia), regelare, sobrero (glaciem, nives);

refl, a se desghiacid, regelari , solvi;

www.dacoromanica.ro

1070

DES.

DES.

DES GHIA CIA.TU,-a, adj. part., rege-

latus, solutus; vedi desglaciatu.

DESGIIIOCARE, desghiocatoriu, etc.,
vedi desglocare, desglocatoriu, etc.

1 DESGLACIARE, v., (d'in des-si

DESGRADITU,-a, adj. part., disseptus; dispoliatu de gardu, fora gardu.

DESGRADITURA., s. f., disseptum,
disseptio; stare desgradita, lucru desgraditu.

gi acia, la Macedoromft ni cal molliatu, la

1 DES GROPARE, v., (d'in des- si gr-

Dacoromftni trecutu in i, desghiaciare),

regelare, solvere, (glaciem laves); refl.
a se desglacici, regclari, salid, contr. inglaciare, a incetd de a mai fi inglaciatu:
a inceputu a se desglacici, se desglacia
Kurile, se desglacia pamentulu.
2 DESGLACIARE, s. verbale, regeinflo; in t. s. verbului.
DESGLICIA.TIONE, s. f., regelatio;
actione si effectu allu actionei de desglaciare.
DESGLA.CIATUra, adj. part., regelatos santas; cont. inglaciatu, fig. omu
desglaciatu, ama descetu, preceputu, actiyu, ageru.
DESGLACIATURA, s. f., regelatio;

pa), eff)dere, (exhumare); contr. ingro-

effectu sau resultatu alla desglaciarei,

lucru in stare desglaciata.
(fr. dgel), reDESGLACIU,
gelatio; actionea desglaciarei : a iceputa desglaciulu, tempulu de desglaciu,
desglaciulu a inundatu stratele.
DESGLOCARE, (desgliocare = desghiocare, pre a locurea si : deshocare,
dehocare, dihocare, d'in des-si ghioca sau

ghiocu=gloca sau glocu=cocla sau coclu , compara gnilioaa. Lucil, fr). V.;
1. de glubere, enucleare, decorticare, siligan exuere; a desface ghioc'a sau ghio-

culu, a scote d'in ghioca , a curetid de

ghioca : a desgloca faba, lente, fasole,
nuci, porumbu, etc.; 2. exhaurire, defatigare; a deseccd de potere , a rupe
pre cineva cu fatiga sau ca bataia.
DESGLOCATIONE si desghiocatione,
s. f., actione de dPsglocare.
DESGLOCATORIll, si desghiocatoriu,-t6ria, adj. s., care desgloca.
DESGLOCATURA si desghzocatura,
s. f., actione si resultatu de desglocare.

1 DESGRADIRE, sau desgardire,escu, v., (d'in des- si gardu),

sepem solvere; a desface, a stricd gardulu; contr. ingraclire.
2 DESGRADIRE, s. verbale., disseptio; in t. s. verbului.

pare, a sc6te d'in grapa sau din mormentu, a desmormenti : amu desgropatu

vini'a, desgropati viti'a; avarulu candu

volt se si desgr6pe banii, aflaloculu sapatu si thesaurulu seu furatu; crestinii
la septe anni desgrpa osselemortiloru.
2 DESGROPARE, s. verbale, effossio,

(exhumatio); in t. s. verbului.
DESGROPATIONE , s. f., effossio
(exhumatio); actione si effectu allu actionei de desgropare.
I DESGROPATIJ,-a, adj. part., efflss s, (exh u mata s); scossu d'in grapa, des-

mormentatu.
2 DESGROPATU, s. m. sup., effossumru; actulu de desgropare.
1 DESGUSTARE , y., (d'in des- si
gustu), fastidian crelre; a stricd gustulu,
refi, a se desgustci, fastidire, a perde gustulu, a sent desgustu, propriu si fig.

portante loru celte pucinu delicate ne

desgusta cu totulu; ne amu desgustatu de
a mai petrece cudensii; a se desgasta de
cineva, de una societate, de una lucrare.

2 DESGUSTA.RE, s. verbale, fastidium; in t. s. verbului.

DESGUSTATORIU,-tria, adj. s., fastidiosas; care desgusta : appucature
desgustatorie, portarea lui e forte desgustatria.
1 DESGUSTATU,-a, adj. part., fastidiosos, fastidiens, pertaesus; care a perdutu gustulu: stomachu desgustatu; ellu
e desgustatu de guvernu; toti su desgu-

stati de starea actuale a lucruriloru ;

domnedu pleca desgustatu d'in trra.
2 DESGUSTATU, s. in. sup., fastidiam, ta3ditun, odiam; adula de cLesgustare.
DESGUSTOSU,-a, adj., (ital. disgustoso), fastidiosos, odiosas, sordidus;
plenu de desgustu, fastidiosu, odiosu,
gretiosu, sordidu.
DESGUSTIT,
(ital. disgusto
fr. dgont), fastidium, taadiutn, nausea

www.dacoromanica.ro

DES

DES.

contr. gustu, lipse de gustu, de appetitu,

repumnantia, desplacere desgustuln vinului, asent desgustu, a cautd clesgustu,
a produre desgustu, a dissipci desgustulu,
a deveni obiectu de desgustd.
DESHAMARE, v., vedi descatare.
DE-SI, conj., (conipusa d'in de si si,
asia in catu prin pausarea accentului pro
si, se sente bene compositionca, de-si),

eta, etiamsi, t. metsi, Ilcet, quamvis,

quamquatn; bene co, ca t6te co, mecaru
co, caroru-a in partea secunda responde
inse, cu t6te aceste-a: de si eram morbosu
candu mi veni ist'a scire despre mortea lui, me scollai d'in asternutu si allcrgai cumu potui pno la cas'a uncle si dedesse suffletulu; de si nu connoscu pre
nentine
acsta cetate, cu tte aceste-a
am resolutu se viniu Si se cercetediu despre sortea filiului meu care a petrect tu

1071

desideriu, verbe desiderative, verba desiderativa.

DESIDERATOR1U,-tria, adj. s.,
desiderator; care desidera, speciale caro
desidera in justitia.
1 DESIDERATU,-a, adj. part., desiderat us; doritu.
2 DESIDERATU, s. m. sup., desideratutn,-u; actulu de desiderare 2 multe
lucran i sunt de desideratu.
DESIDERIU, s. ni., p1.-ie, desiderium; doreutia, volientia viva, intention();
desideriu ardente, viole ntu. estrentu; a-

tare e desideriulu meu : voi n'aveti de

cla unti cugetu, unu desideriu; ellu si
vedti tte desideriele selle implenite; successele intrecura desideriele lui.

DESIDIA, s. f., desidia; positionea

unei persone sedente, indolentia, inertia,
negligentia,-pigreta, otiositate, repausu,

ultimii anni intr'ens'a; n'am potutu se

retragere.

me retinu de a-i responde la acelle vorbe

DESIDIOS U ,-a , adj., deidiosus;

otiosu, fora occupatione, negligente, lenosu, pigru.
DESIERNARE, v., (d'iu des-si irna),
refl., a se desiernci, se desiernedia, pra3tern Mews; trece, se duce irn'a : a in-

impertinenti, de si nu lu connosream;
de si eruti in dreptulu vostru de a ne
apperd. inse ati facutu forte bene de a
nu intrd in vorbb cu atari omeni.
DESIDERABILE, ad., desiderabiiis; care merita a fi desiderata, de desideratu, de doritu; care lipsesce si pre care

ceputu a se desiernd frte tempuriu;

tardiu se desiernedia in acestu annu;

amu dor se lu avemu intre noi.

DESIDERANDU,-a, adj., de ideraudus; care debe a fi desideratu, care
cauta a fi doritu : luci un i desiderande.
DESIDERANTE, adj. part. pres.,
desideraus; care desidera, care doresce.

vontu sed aici pno se va desiernd.

DESIERTARE, v., vacuefacere, evacuare; vedi desertare, si derivatele.

DESIDERANTIA, s. f., desideiium;

des- si illusione), (fr. dsillusionner); a

sc6te d'in illusione, a dissipi illusionea;
refl. a se desillusiond, a ess d.'in illusione, a so desammag.
DESIt LUSIONATU,-a, adj. part.,
(fr. dtsillusionu); scossu, essitu d'in
illusione, liberatu de illusione, desammagitu.
DESILLUSIONE, s. f., contr. illu-

calitate de desiderante, dorentia.

DES1DERARE, v., desiderare; a sent

inim'a sea plecata spre cineva sau ceva

ce n'avemu, a av viva volientia de a face.,

de a dice, etc., a clod, a cere : u dcsidcr

ccva dela cincvi, desideramu acea, desideranzu glori'a, eu nu dcsidcrtt placerile victici: ce desideri? doideru a eed,
pre dom nula; si eu desideru a figurd inre cei de fronte: speciale, a desiderd in

justitia.
DESIDERATIONE, s. f., desidera-

DESIERTU,-a, adj., desertus, TACUlls,

vauus, Wants; vedi desertu cu derivatele.
DESILLUSIONARE,-ediu, v., (d'in

sione, nemicire de illusione: multu tcmpu

am fostu in una formsa illusione, acum me a/lu in completa desillusione;

dcsillusionile stint nod totu-de-a-una

tio; actione si effectu allu actionei de

amare.

desiderare.
DESIDERATIVU,-a, adj. modale,
desiderativus; prin care se espreme unu

desu, desitate : mare desime, cif sinae de

arbori, desime de omeni, etc,

DESIME, s. f., densitas, stare de

www.dacoromanica.ro

IRS.

i 072

DESINENTE, adj. part. pres., desinens; care se.termina : vorbe desinenti

in litter' a e.
DESINENTIA, s. f., exitus, termiuatio; terminatione , finalitate : aceste
vorbe au acea-asi desinentia, desinentie
assemini, gnu combina desinentie si crede
co face versuri.
DESINERE, v., desinere; a incetk

ft

DESIPIENTIA., s. f., desipientis;

lipse de mente, ammetire de spiritu, ne-

boda.
DESISTENTE, adj. part. pres., deaistens; care desiste, incetdia, se. abstin, se oppresce.
DESISTENTIA, s. f., stare sau calitate de desistente, actione de desistcre.
* DESISTERE, desteti si de.tetei ,

a finf, a se terminl. Radecin'a deriva-

destetutu , v., desistere; a incetk a se

teloru : desinente, desinenti' a.

DESINFECT ARE, v., ((l'in des- si

abstin, a se oppri, refl., a se desiste, a

se lassk a renuntia : a desiste de la pa-

infectu), (fr. dsinfecte* contr. infec-

rerea, opinionea sea, a se desiste de dreplulu seu, ellu se desiste de pretensionile

tare, a curetid de infectione, de miasma-

te, a cureti, aerulu stricatu, infeetatu,

plenu de vapori nocive : se desinfecta
infirmariele prin arderea de substantie chymiee.

DESINFECTIONE, s. f., (fr. dsinfection), actione de desinfectare: desinfectionea aerului, desinfectioneacaseloru

in cari jacu morbosi.
1 DESINFLARE, v., luatu mai desu
ca refl., a se desinfld, detumere, detsmescere; a incetd, de a mai fi inflatu
mi s'au desinflatu manele, petiorele.

selle.
DESITATE, s. f., den sites; stare dsa :

desitatea aerului, desitatea apei; desitatea plumbului, argentului, aurului, de-

sitatea unui corpu sta in rapportu directu cu mass'a lui

DESJOCARE, v., (d'in des- si jocu,
fr. Moue* disturbare, discutere, frangere, evertere; proprie, a stria, joculu,
deaci : a turburk a face se cada, a re-

de a mai fi inflatu.
*DESINTERESSARE, v., (d'in dessi interesse), pretium rei rependere; a
desdamni, a reparA damnulu facutu.

storna: sortea desjocd acellu planu bene

conceputu; ellu desjoed planurile adversariloru sei; amu adjunsu se desjocdmu
conspirationea ordita in contr' a nstra;
ve felicitdmu co ati potutu desjocd laCredu
ciurile inimiciloru vostri. L.
co e de preferitu form'a dejocare. M.
DESJOCATIJ,-a, adj. part., eversus;
restornatu, cadutu.
D SJUNARE, v., (d'in des- si ajunu,

* DESLNTERESSATIT,-a, adj. part.,

fr. djeuner), jentare, jentsculum su-

2 DESINFLARE, s. verbale, detumeseendi Retie; in t. s. verbului.

DESINFLATU,-a, adj. part., qui de-

tumult; contr. inflatu, care a incetatu

(ital. desinteressato, fr. dsintress),

mere; proprie, a strick ajunulu, de

gratuitus; contiuens, modestus; fora in-

a mand de demantia, a gust : noi

teresse, care nu lucrdia pentru interesse : apreferi pre mercenari 6meniloru

desinteressati.
* DESINTERESSE, s. f., (it. desinte-

desjundmu la nue 6re , voi desjunati

frte tardiu.
1 DESJUNATIJ,-a, adj. part., (fr. djense), jentatus; care a stricatu aj unulu,
care a luatu desjunulu.
2 DESJUNATU , s. m. sup., jeststum,-u; actulu de dejunare: de la desjunatu peno la cenatu; e or' a dedesjunatu

resse, fr. ds:ntressement), abstinentin, contiuentia, innocentia, integritas;

lipsea de veri-ce interesse propria , lucrare fora interesse.
tt DESIPERE, v., desipere; a fi fdra
DESJUNU, s. m., (fr. dilenner)
mente. Radecin'a derivateloru : desi- jeutsculum; dctione si effectu allu acpiente si desipicntia.
tionei de desjunare, de gustare, de anDESIPIENTE, adj. part. pres., de- tani'a mancare, tempulu de desjunatu,
sipiens; framente, nebonu: arrogantia buccatele preparate pentru desjunatu.
desipiente, arrogautia nebona, vorbe desipienti, vorbe de nebonu.

1 DESJUG ARE, v., (d'in des-si jugu.),

dejugare, disju 'are, dijugare, jugum

www.dacoromanica.ro

DES.

IYES.

1073

demore, contr. injugare, a lu jugulu

de pre collulu injugatiloru, a liberi de

DESLOCATIONE, s. f. luxatio et
luxatura, aetione si effectu allu actio-

jugu : desjuga boii, si, i lassa se pasea.

2 DESJUGAREi s. verbale, dijuga-

nei de deslocare.
1 DESLOCATU,-a, part., luxus, strapusu d'in loculu sea propriu.
2 DESLOCATU, s. m. sup., luxum,-n,
actulu de deslocare.

tio, in t. s. verbului.
1 DESJUGATU,-a, adj. part., dijugatus, liberatu de jugu.
2 DESJUGATU,. s. m. sup.4 dijugatum,-n, dijugatio, actulu de desjugare.
1 DESLEGARE, v., (d'in des- si legare, ital. dislegare, fr.daier), solvere,
dissolvere, resoivere, absolvere, liberare, contr. legare, a desface legatur'a,
a liberk pre cellu legatu. Verbulu deslegare, precumu si desfacere e de cellu
mai mare usu in limb'a romana, si offeresce una summa immensa de frasi,
in sensu propriu si figuratu : a desleg
vitele, a desleg viti' a, a desleg pre 6meni de peccate, a desleg dillele in cari
nu se facu cotarilucrari sau nu se manca
certe buccate, a desleg problemate, a
desleg enigmate, etc.
2 DESLEGARE, s. verbale, solutio,
resolutio, in t. s. verbului; frase : deslegare de carne, de pesce, de vinu si de
untu de lemnu.
DESLEGATORIU,-tria, adj. s., resolutorius; interpres , care deslga, in
specie care deslga problemate grelle,
enigmate, etc.
1 DESLEG A.TU,-a, adj. part., solidus,

liberatus, contr. legatu, liberatu in sensu

propriu si figuratu.

2 DESLEGATU, s. m. sup., solutu.m,-u, actulu de deslegale.

DESLEPIRE si deslipire,-escu , v.,
(d'in des- si lepire), divellere, sejungere,
contr. a/lepire sau
adhresionem
simplu lepire,
solvere'
a desface ce a fostu allepitu : nu potu deslepi pandi'a de pre
tabla, ea nu se pte deslipi de parentii sei.

DESLEPITU,-a, adj. part., &vases,

sejunctus, solutus, separata de lucrulu
cu care a fostu lepitu.
1 DESLOCARE, v., (d'in des- si loen,

ital. dislocare, fr. disloquer), luxare, a

misd d'in locu, in specie, a misc6, si
strapune unu ossu d'in inclauatur'a sea
naturale; refl. a. se desloc. luxan.
2 DESLOCARE, s. verbale, luxatio
et luxatuva, in t. s. verbillui.

1 DESLUCIRE,-escu, v., (d'in dessi luce), dilucidare, illustrare, explicare,

explanare, enucleare, enodare, obscu-

ritatem discutere, parum clads dare

lucem, a lumink a limpedi, a descurd,
a desnodk a esplick a facilit4 intellessulu, a face se se intellga lucrulu.
2 DESLUCIRE, s. verbale, dilucida-

ti, illastratio, explicatio, explanatio,

enodatio; in t. s. verbului.
1 DESLTJC1TU,-a, adj. adv. part.,
clarus, dilucidas, illustrates, explieatus,
explauatus, enueleatus, luminatu, limpede, descurcatu, explicatu, la intellessu.

2 DESLUCITU, s. m. sup., dilucidatio, actulu de doslucire.

DESMATIARE, sau desmaciare, v.,
(d'in des- si matiu sau maciu); effrenare;

a desface, a descinge, a relassk a desfren6.; refl., a se des mati, elfrenate agere,

a si permitte fapte necovienti6se.

DESMATIATU, sau desmaciatu,-a,

adj. part., dissointas, diseinctus; desdescinsti, desfrenatu, licentiosu,

facutu'
resipitoriu.
DESMEDULLARE, (d'in des- si me-

dulla), medulla privare, a desface de

medulla; membra distrahere , a desface medullariele unui corpu.
DESMEDULLAT
adj part., medulla privatus, lipsitu de medulla.
DESMEMBRARE, -v., (d'in .das- si
membru, ital. dism embrare, fr. dmembrer), membra distrahere, a separi membrele unui corpu.
DESMEMBRAT U,-a adj. part., membratim divisus, distractus, sparsus, des-

facutu in membre, despartitu, ruptu

imperiu desmembratu.
DESMENIARE, v., (d'in des- si me-,

nta), iram lenire, a allend roni'a; refl.,

a se desnzeni, tram ponere, a depune
meni'a : currendu se menia si currendu
se desnienia.
DESMENIATU,-a, adj.. part., sedatus,
68

www.dacoromanica.ro

1074

DES.

DES.

care a depusu menra , stemperatu de

DESMO- (Sec*, legatura), in

menia, impacatu.
1 DESMENTARE, v., (d'in des- simen-

diverse compositioni de termini_anatomici si zoologici, precumu : desmogra-

te), dhsuadere, dehortari; seducere, in

genere a face ca cineva se si scambe
ide'a, a dissuade, apoi a seduce, a ammagi, a indemn spre reu.

pha, desmologa, desmophlogia, dos' motoma, desmoderu, desmogomphu, desmo-

2 DESMENTARE, s. verbale, dtssuasio, dehortatio, seductio, int. s.verbului.

DESMENTATORIU ,-t6ria , adj. s.,

dissuasor, dehortator; seductor, care

desmenta, in t. s. verbului.
DESMENTATU,-a, adj. part., dishuasus, seductus, dissuasu; ammagitu.
I DESMENTIRE , v., (d'in des- si

mentire, ital. dismentire si dimentire.

fr. dmentir), refellere, refutare, redarguere, a dice cuiva co a mentitu, a
neg, veritatea unei assertione; refl., a
se desment, pugnantia loqui, sibi non
constare, a se desciscere, a se ipso de&ere, sui oblivisci, sui similem non
ease, a se contradice, a se departi de
la caracteriulu seu : neci una data nu

phyllu, desmosomu, pentru allu caroru

intellessu consulta parten posteri6re.
DEMORMENTARE, v., effadere; a
scote d'in mormentu, contr. immormentare, si affine cu desgropare.
DESMORTIRE,-escu, v., (d'in des-si
mortu), refl. a se desmort, torpore liberari, contr. ammortire, a soap& de am-

mortire, a revenf d'in starea de ammortire.

DESMORTITU,-a, adj. part., torpore liberatus, contr. ammortitu, revenitu
d'in starea de ammortitu.
DESMOSITENIRE,-escu, v., (d'in

des- si mositenirt), exheredare, a desereda, sau deseredit a declar, pro cineva lipsitu de dreptulu de ereditate.
DESMOSITENITU,-a, adj. part., exheredatus, exheres, deseredatu, lipsitu

na' am desmentitu; ei sufferira suppliciulu

fora a se desment.
2 DESMENTIRE, s. verbale, refuta-

de dreptulu de ereditate sau successione

in bonurile selle.
DESNATURA.RE, v., (d'in des- si na-

ti, redarguendt tied, in t. s. verbului.

DESMENTITU,-a, adj, part., refutatus, demostratu de mentionosu, refutatu, iespinsu ca neaddeveratu.
2 DESMENTITU, s. m. sup., refutatio, actulu de desmentire.

tura, fr. dnaturer), adulterare, corrumpere, depravare, vitiare, a scamb6

natur'a sau calitatile unui lucru, in spe-

cie a le stria,.
DESNATURATU,-a, adj. part., adul-

teratus, corruptus, depavatus, vitiatus,

DESMETICIRE,-escu, v., (d'in des- si scossu, essitu afora d'in natur'a sea,
p,e0.6axsty), mai vertosu refl., a se de- stricatu.
metic, crapulam exhalare, confusione
DESNUDARE, v., (d'in des- si nodu,
liberan, a scapa de confusione, a si veni it. disnodare si dinodare, fr. dnouer),
rosi in tire, a se desbet..
nodum solvere, a deslega, nodulu, prop.
DESMETICIT,-a, adj., (d'in des- si si fig. nedi Alessandru cellu mare n a
ping, mente, prudentia), amens, demens, potutu desnodd nodulu Gordianu; funea
stultus, nebulo, nebonu, nebonaticu, ne- e numai noduri, cu greu se va afld cistemperatu.
neva care se ua desnode.
DESMETIRE,-escu, v., (d'in des- si
2 DESNODARE, s. verbale, solutio,
p.s.06axety), refl. a se desmet, vertigine, in t. s. verbului.
.DESNODATU,-a, adj. part., soluble,
confusione liberan, contr. amnietire, a
scap de ammetire, a si venf in fire, a contr. innodatu, desfacutu, deslegatu de
revenf la deplenulu usa allu mentii
nodulu ce avea.
DESNUERARE,-ediu, v., (d'in des- si
abid ?Warn desmetitu dupo trei ore; jace
ammetitu si nu se p6te desmeti.
nueru), nubes pellere, nubila co311 sereDESMETITU,-a, adj. part., vertigi- nare; refl. a se desnuerd, p e re n ari, contr..
confusione liberatus, contr. amme- a se innuerd, a se inserena : se desnuetitu, revenitu d'in starea de ammetite.
redia cerulu; a inceputu a se desnuerd.

www.dacoromanica.ro

DES.

DES-

DESNUERA.TU,-a, adj. part., sereBus, purus, liberatu de nueri.

DESOBLIGARE, v., (d'in des- si Obligare, ital. disobbligare, fr. dsobliger); 1. obligatione liberare, contr. obli-

gare, a liberd, de una obligatione ;

1075

DESONRE, s. f., (d'in des- si onre,

ital. disouore, fr. deslionneur), dedecus,

turpitudo, infamia, flagitium, ignominia, probrum, opprobrium, contumelia,

macula, labes, turpitudinis nota; per-

2. offendore, a supperk a causk nepla-

derea de on6re : a faf:e desonre familiei

selle; ella e accoperitu de deson6re; ac-

cere, in locu de obligd pre omu prin

sta-a e pentru mene una deson6re: pen-

benefaceri, a lu desobliga prin malefaceri, male de aliquo meren.

DESOBLIGATIONE, s. f., (it. disobbllgazione), action de desobligare,
in sensulu 1 allu verbului.

tru densulu e una desonre de a cede

DESOLARE, v., (d'in de si solu

singuru), 1. desolare, a devastd, a depopuld a face solitudine; 2. afflictare,
merore confleere, a causd mare dorere
de suffletu, mare intristare; contr. con-

nu face nemica, care nu lucra nemica

omu desoperatu, muliere desoperata.
DESORDINARE, y., (d'in des- si ordine), ordinem invertere, turbare, conturbare, perturbare, pervertere,, a pune

solare, a rapf cuiva potenti'a de a se mai

in desordine, a, turburd, ordinea, incurcd.

consold.

DESORDINATU,-a, adj. part., turbatus, perturbatus, confusas, inversas,

pusu in desordine, turburatu, incurcatu.
DESORDINE, s. f., (d'in des- si ordine, itJ. disordine, fr. dsordre), con,
fusus ordo, perturbatus ordo, confosio,
perturbatio turbar lipsea de ordine,
confusione, incurcatura, turburatura : a
ordind celle ce su in desordine, a pune
una armata in desordine, a pune desordinea in statu, cei ce se numescu 6-

DESOLATIONE, s. f, desolatio, devastatione, depopulatioue; mffiror, angor, luctus, afflictio, afflictatio, mare
afflictione, mare supperare, mare intristare.
DESOLITORIU,46ria, adj. s., desolatorius, care desola, devasta; luctuosus,
care affiige, causa dorere, intristare.
DESOLA.TU,-a, adj. part., desolaos,
delassatu, parassitu; devastatu; supperatu, intristatu f6rte.
DESONERA.RE, v., (d'in des- si onere, sarcina), exonerare, onere levare,*
a dessarcink a liusiord de sarcina.
DESONERA.TU,-a, adj. pait., exoneratas, liusioratu de sarcina.
DESONORARE, v., (d'in des- si oncre), (it. disonorare, fr. dsbonorer),
dedecorare, ignominial aflicere, infamem
aliquem l'acere, a ,lipsi de on6re, a face

deson6re : a desonord famili'a sea, a

desonord memorea cuiva; a desonordi u-

altui-a.
* DESOPERATU,-a, adj. part., (d'in
des- si opera, lucrare, fr. dso3uvr), otiosus, fora opera, fora occupatione, caro

meni ai ordinei facu celle mai mari

desordini; candu venii la faci'a locului,
desordinea erd completa; a trai in desordine; desordine in idee, desordine in
cogitare.
DESORGANISA.RE, v., (d'in des- si

organu, ital. disorganizzare, fr. dsorgauiser), turbare, confundere, a turbur

sau stric organismulu : corpurile organice se desorganisaprin putreditione;
prin lipsea de impleni2.e a detorieloru
militariloru se desorganisa arnaat'a; as-

na femina, una casa.

* DESONORATORIU,-tria, adj. s.,
dedeco rus, probrosns, turpis, ignominiosas, flagitiosus, care desonra, care

smine se desorganisa, unza- statu candu

face deson6re.

organisation), turbatio, actione de desorganisare , desordine, perturbatione in

organismu: desorganisationea corpului;
dt,sorganisationea unei societati, a unui
statu.

* DESONORATU,-a, adj. part., dedecoratus, in fam is, turpis, famosas, pro-

brosus, despoliatu de on6re; ella a lus-

satu una memoria pentru totudGuna

desonorata; una femina desonorata.

diversii functionari nu si implenescu

detoriele dupo covientia.
DESORGANISA.TIONE, s. f., (fr. ds-

DESORGANISATU,- a, adj. part.,

www.dacoromanica.ro

1076

DES.

DES.

(it. disorganizzato fr. dsorganis),

turbatus, confukus, cojitr. organisatu,
essitu d'in organisxnu, fora organismu
corpuri, officie, servitie desorganisate.
DESORNARE, v., (d'in des-si ornare), oruamentis privare; _mil. a se des-

ornd, ornamenta depon ere; contr. ornare, a lud sau a depune ornamentele.
DESORNATU,-a, adj. part., orna-

ceta de a appar, a per d'in vedera, a

nu se mai ved, a se fade nevedutu.
DESPARITIONE, 8. f., (fr. dispariVen), actione de desparcr, contr. apparitione.
DESPARTIBILE, adj., dispartibi lis,
care se p6te despart, divisibile.
DESPARTIBILITATE, s. f., calitate
de despartibile, divisibilitate.
DESPARTIMENTU, p1.-e, (de la despartire), partitio, divisto locu sepa-

mentis privatus, fora ornamente, lipsitu

de ornamente.
DESOSSARE,-ediu, v., (d.'in des-si ratu : casele aceste- a au mai multe
ossu, ital. disossare, fr. dsosser), exos- despartimente; fia-care se occupa in dessare, a lud ossele : a desossd unu puiu,. partimentulu seu; affacerile dupo divera desossd unu pesce.
sele specialitati s'au distribuitu la desDESOSSATU,-a, adj. part., exossa- partimente.
tus, lipsitu de 6sse.
1 DESPARTIRE, v., (d'in des-si parte,
DESOXYDANTE, adj. part. pres., it. dispartire, fr. dpartir), partiri,
(fr. dsoxydant), care desoxycla, care iea partire et dispertire, distribuere, diviin parte sau in totu oxydulu ce contine dere; sejungere, separare, segregare,
111111 corpu.
dissociare, divortium facere, a desface,
DESOXYDARE, v., (d'in des-si o- a separd, unu lucru de altulu, unu omu
xydu, fr. dsox) der), a lua in parte sau de alti 6meni; retl. a se despart, a se
in totu oxydulu ce contine unu corpu, desface, a se separd : despartiti ouile de
lu priva de oxydu.
capre, amu dcspartitu vitellii de vacci,
DESOXYDATIONE, s. f., (fr. (ts- amu voitu se despartimu doui omeni cari
ox) dation), actione de desoxydare.
se batea; a despart pre copilli de parenDESOXYDATU,-a, adj. part., (fr. ti; e bene a despart fetele de baiati; a
(ts xj d), desfacutu de oxydu corpuri despart pre femina de barbatv ; eu me
desoxyd ate.
dcspartu de acesti 6ineni; acesti doui so*DESOXYGENANTE, adj. part. pres., cii au decisu a sc despart; se desparte
(fr. dsoxy gnant), care desoxygenedia. femin'a de barbutu; dupo ce s'au saruDESOXYGENARE,-ediu, v., (d'in tatu s'au despartitu, si unulu a plecatu
des-si oxygeniu,' fr. dsoxygner), a lud spre resaritu, altulu spre appusu ; ei
unui corpu oxygeniulu care erd combi- sunt in punctulu de a se despart.
natu cu densulu, a lu privd de oxYgeniu.
2 DESPARTIRE, s. verbale, (dispar*DESOXYGENATIONE, s. f., (fr. des- litio), separatio, sejunctio, segregatio,
oxygnation), operatione chymica prin dissociatio, divortium, in t. s. verbului.
care se iea in parte sau in totu oxige1 DESPARTITU,-a, adj. part., -(disniulu ce contiue unu corpu.
pertitus), secretus, separatus, sejunDESOXYGENATU,-a, adj. part., ctus, seg-regatus, dissociatus, deslacutu
(fr. dsoxj gene), privatu sau lipsdu de o- de altii sau de altele, separatu, segrexygenin corpu clesoxygenatu, substan- gatu : socii despartiti, rindiere despartita, copilli despai titi de parenti loru.
tia desoxygenata.
2 DESPARTITU, s. m. sup., actulu
DESPANTICARE, y., ( d'in des-si
pantece), eviseerare, exenterare, a span- de despartire.
DESPARTITURA, s. f., divisio, clastecd sau spintecd; vedi spanticare.
DESPANTICATU,-a, adj. part., evi- sis, tribus, divisione, unu numen de
sceratus, spantecatu sau spintecatu.
mai multe lucruri sau fientie classificate
DESPARERE, desparui, desparutu, si assediate in di verse locuri: t6te olnecv., (ital. dioparire, sparire, franc. dispa- tele n6stre de arte s'au assediatu in diece
raitre), evauescere, ex oculis elabi, a in- despartiture.

www.dacoromanica.ro

DES.

DES.

DESPARUTIT,-a, adj. part., (fr. disparu), ex Oculis ablatus, eranidus, care

nu Inai appare, care nu se mai vede.
DESPATURARE sau despatulare, v.,
(d'in des-si patura saupatula), sinus ex-

randus, de care nu se mai p6te sper6

plicare, eOntr. impaturare , a desface

paturele.
DESPATURATU sau despatulatu,-a,
adj. part., explicat us, contr. impaturatu,
desfacutu in pature.

ft

DESPECERE, y.. despicere , a

cauta cu ochil de susu in diosu, a cauta
cu despretiu. Radecin'a derivateloru
despectu, despectare, despectione, despec-

toriu, despectrice, etc.

DESPECTARE, v., despicere, de-

speetare, a cauta cu ocbfi de susu in

diosu, a cauta cu despretiu, a despretia ; contr. respectare : in locu de a ne
respectd ea ne despecta; numai omenii
cari nu se connoscu pre sene, despecta
pre altii.
DESPECTATIONE, s. f., despectatio, despectio, actione si effectu allu
actionei de despect are.

DEsPECTATORIIT,-tria, adj. s.,

despectate care- despecta , care despretia.
DESPECTAT1T,-a, adj. part., despectatus, despectus, dospretiatu.
DESPECTIONE, s. f., despectio,
despretiu.
DESPECTORI15,46ria adj. s., despector, care despecta, despectatoriu.
DESPECTRICE, s. f., despectrix,
femina care despecta.
DESPECTU, s. m., despectus, cautatura cu ochii de susu in diosu ; des-pretiu : nu potemu sufferi despectulu acestoru 6meni arroganti.
DESPEDICARE, v., (d'in des-si pedica), pedical liberare, contr. impedecare,
a desface de pedica : a despedicd callulu,
a despedicd canrulu.
pESPEDICATIT,-a, pedie,' liberatus,

contr. imp dicatu, desfacutu de pedica:

calli despedicati, carru despedicatu.
DESPERABILE, adj., desperabilis,
despre care se p6te despera : stare de-sperabile, stare incurabile; incercari desperabili
DESPERANDU,-a, adj. part., despe-

1077

pentru care nu mai remane sperantia.

1 DESPERARE, v., desperare a perde
t6tit speranti'a : a desperd de resultatulu
luptei, ellu despea de sene ; ea despera
de mantuirea suffietului seu, noi nu deL
speramu de resultatulu adoperationiloru
n6stre, omulu care crede in dieu, nu de-

spera neci una data.

2 DESPERARE, s. verbale, desperatio, in t. S. verbului; vedi desperatione.
DESPERATIONE, s. f., desperatio,
actione de desperare; a cad in desperatione: desperationea perde caus'a.
DESPERATORIII,-tria, adj. s., desperator, care despera, care nu mai are
sperantia.
1 DESPERITU,-a, adj. part., desperatus; 1. omu desperatu, care a perdutu
speranti'a; 2. lucru desperatu, despre
care amu perdutu speranti'a, causa desperata, fapte desperate, facute de omu
desperatu.

2 DESPERATU, s. m. sup., desperatio, actulu de desperare : stare de desperata, stare desperanda.

DESPERII,-a adj., desperatus; care
perde san a perdutu veri-ce sperantia, in
coventu populariu
statu desperatu,
pre a locurea, mai vertosu intre Macedoro mani.

1 DESPICARE, v., (isp. despegare),

difiludere, lin lere, a debiva cu for ti'a,

a sparge, a crepa, se dice mai allessu

despre lemne : a &spied lemne, a despied unu lemnu in patru; lemnele sunt
preagr6sse, maid spicati-le; inse si ellu
despica perulu in d6ue.
2 DESPICARE, s. verbale., fissio ,
(diffissia), in t. s. verbului; vedi despicatione.
DESPICATIONE, s. f., itsslo, actione
de despicare.
DESPICATORIII,-tria, adj. s., tis-

sor, care despica, sparge, crpa.

1 DESPICATU,-a, adj. part., &sus,
diffissus, spartu, crepatu in mai multe
parti.
2 DESPICATU, s. m. sup., iissuntru,
actulu de despicare : lemne de despicatu.
DESPICATURA, s. f., fissura, effectu
sau resultatu allu actionei de despicare,

www.dacoromanica.ro

1178

DtS.

buccata de lemnu despicatu : una despicatura de lemnu; despicaturele uscate

faca eocu bunu.

sene, a'i fui pellea, do aci : a lu predd,

a i rapi totu, a lu lassd nudu, in sensu

DESP1CIENDU.-a, adj., despiciendus, eare merita despectu, de despectatu.

* DES PICIENT E adj. p art. pres., despiciens, care despecta.
* DESPICIENTIA, s. f., despicieutia,
despectione, despectu, despretiu, (ca calitate a despicientelui).
1 DESPLACERE, desplacui, desplacuturv., (d'in des- si placere), displicere,

a despolid pre morti, ella e unu omu

a pu place, a sent desgustu de ceva

ella desplace la multi; mi desplacu vorbele vostre.

2 DESPLACERE, s. verbale, displicen tia, in t. s. verbului.

DESPLECTIRE sau desplettire,-escu,
v., (d'in des-si plectere), plexum solvere,

resolvere, retexere, retorquere, contr.

implectire sau implettire, a desface ce a
fostu implettitu : a si despletti penda.
DES PLECTITU sau desplettitu-a, adj.
part., eriuibus passis, Cu perulu desplettitu.
DESPLECTITURA, sau desplettitura,
s. f., capillas passus, passi crines, pru
desplettitu, coma desplettita.
DESPL1CARE, v., (fr. dployer), explicare, pandere, expandere, extendere,
a desface ce a fostu implicatu, a desfasciord, a desvolbe, a desvoltd: a desplicd
velele, a desplied vessillele, a desplicci
liniele unei armate, a desplicci t6ta poterect etatii selle.
DESPLICATU,-a, adj. part., (fr. dploy), explicatus, expansus, passus, exteutus, extensas. desfascioratu, desvoltu,
desvoltatu.
DESPLUMARE, v., (dcplumare, fr.
dplumer), pennas vel plumas eripere,
a despolid de penne.
DESPLUMATU,-a, adj. part., deplumatas, despoliatu de plume sau penne.
DESPOJARE, v., spoliare, vedi despoliare cu derivatele selle.
1 DESPOLIARE, v., (cu I molliatu,

fr. dpouiller, it. dispotrliare et spogliare), spoliare, exspoliare, despoliare,

propriu si figuratu : a despolid pre 6meni,

care despolia lumea, despolia basericele

si altariele; a despolici unu arbore de

frundia, a despolid padurile de ornamentele lora; a clespolid pre cineva de
averea sea, a despolid pre unu rege de
regnula seu; Bellisariu fu d,espoliatu de
t6te demnitatile selle; imzeni cart despolia

nu nurnai de bonuril5 materiali, ci si de

on6re.
2 DESPOLIARE, s. verbale, spoliatio, exspollatio, despoliatio, denudatio,
expilatio, deprtedatio, in t. s. verbului.
DESPOLIATIONE, e. f., spoliatio
expoliatio, despoliatio, explbatbo, depra3-

datio, actione si effectu allu actionei de

despoliare.
DESPOLIATORIU,46ria, adj. s., spoliator, exspoliator, despoliator, ex/Alato r, depnotiato r, care despolia, desbracca, rapesce, prda.
1 DESPOLIATU,-a, adj. part., sponatas, expoliatus, despoliatus, expilatus, exuttis, midas, desbraccatu, nudu,
lipsitu, predatu : ella ambla despoliatu,
ecco una omu despoliatu de totu genulu
de avere, una muliere despoliata de pud6re, juni despoliati de t6ta rosinea.
2 DESPOLIATU, s. m. sup., spoliatum,-u, actulu de despoliare.
DESPOLIA.TURA, s. f., spoliatio, expilatio, effectulu sau resultatulu actionei de despoliare.
DESPONDERE si despundere , despunsi si despunsei, despunsu , v., despondere, a promitte in genere, apoi a
promitte in casatora, a fidentid, : a des pun de Romaniloruimperiulu o rientelui,

a si despunde gardinele lui Cesare: a

despunde pre filia sea cuiva.
1 DESPONERE si clespunere, despusi si despusci, despusu; si desposi si
desposei, despositu, despostu, desposa,

disponere; 1. a pune in ordine, a pune

la loculu ce i se covine : ea si despune
prulu, ella despune arniat' a in ordine

deglubere, exuere, nadare, denudar, or-

de batalia, eu despunu vorbele, voi des-

bare , privare, expilare, depraedari, a

puneti lucrurile vostre; 2. a assedid, a

desbraccd, a lud, totu ce are cineva pre

stabil: ella despunc veghiele, stationile;

www.dacoromanica.ro

DES.

DES.

inimiculiz desmate machinele de batalia,

ea ciespune carate Cu eari se prenda pre
incauti; 3. a ordinfi, A ieguli: a despune
servitielepalatului, ellu desptine orele de

1079

DESPOPULATOR. IU,-t6ria, adj. s.,

depopulator, care despopula, devasta,

loru se trea la fratii defunctului; 5. a

rapesce.
DESPOPULA.TU,-a, adj. part., depopulatus, despoliatu de poporu, desertatu,
devastatu.
DESPOSITIONE, s. f., disposithy ac-

administrA, a guvern : Cesare despune

ea unii dieil; etlu despune de viaja si de

tione de desponere in t. s, verbului.

DESPOSITIVU,-a, adj. modale, dls.

lucru si de repausu; 4. a decide : arbitrulu NU 236te despune ea averea copilli-

m6rte; poteti despidt

triene; despuneti

ponens, prin care se despnne mesure

cumu voliti, co eu nu me t bitt suppune

despositive.

despositioniloru vstre; 6. a inine pe

DESPOSITORIU,-tria, adj. s., dls.positor, care despune , ordina, regula,adruilistra.

DESPOSITU,-a, adj. part., dispositus,
ordinatu, regulatu.

cineva intr'una stare de suffietn bona sau

rea : a despune bene pre ascultatori
pentru celle ce avemu a le spune; audi-

tori reu dispusi contra oratoriu.

2 DESPONERE si despunere, s. verbale, dispositio, in t. s. verbului.
DES PONSARE si despunsare, V.,
desponsare, a promitte, in specie a promitte in casatorfa, a fidentia.
DESPONSATIONE, s. f., desponsatio, actione de desponsare ; sponsalie.
DESPONSATORM,-tria, adj. s.,
desp )nsator, care desponsa.
DESPONSATU,-a, adj. part., despousatus, prornissu, fidentiatu.
* DESPONSIONE si despunsione, s. f.,
desponsio, actione de desivondere.
DESPONSORIU , - sdria, adj. s.,

desponsor, care desponde, care promitte

sau da in casatorfa.
*DESPONSU si despunsu, adj. part.,
desponsus, promissu, fidentiatu ; s. desponsulu, despons' a, desponsii; desponsii

DESPOSITURA, s. f., dispositura, effectu sau resultatu allu actionei de d e spu-

nere , ordine, ordinatione, despositione.

DESPOSSEDERE, despossedui , despossedutu si despossessu, v., (fr. dposs--

der), de possessione dejicere, e possessien deducere, exuere, a sc6te d'in possessione.

DESPOSSESSIONE, s. f., (fr. dpossesston), detractio, ademptio, actione de

despossedere.

DESPOSSESSU,-a, adj. .part., bonis

evolutus, exutus, excussus, scossa d'in
p 3ssessione, despoliatu de possessione.
DESPOSTU,-a, adj. part., dispositus,
secund'a forma de participiu passivu de
la desponere.

DESPOSIT,-a, adj. part. dispositus,

terti'a forma de participiu passivu de la

s'au presentatu la basrica spre a se desponere..

eonund.
DESPOPA, s. m., (d'in des- si popa),
sacerdotio mulctatus, exauctoratus, unu
despopitu, termina triViale.
DESPOPIRE,-escu , v., (d'in des- si

popa), sacerdotio mulctare, a despolia

DESPOTA, s. m., (despota, Seaz6zyr)

dominas, doman in genere, apoi domnu
absoluta in specie. Acsta fecunda radecin'a a produssu summa de derivate in
diversere limbe moderne : despotariu
despotanu, despotinu, gospodariu, gospodinu, spotanu, stopanu, despanu, ges-

de d =Hatea de popa.
DESPOPITU,-a, adj. part, sacerdo- panudupanu, ispanu, spanu, panu, in
tio muIctatus, despoliatu de demnitatea cari tote appare ide'a de domnu. Vedi
de popa.
DESPOPULARE, v., depopulare et
depopularl, contr. a impopuld, a despo-

BO, de poporu, a deserta, a devasta : a

de spopulci una casa, una scola, una trr a.

DESPOPULATIONE, s. f., depopulatlo, devastatione.

despotu.
DESPOTESCE, adv., (despotice, Seano.rocc6q), in moda despoticu, vedi despotice.
pESPOTECSU,-a , adj., (despoticus,
Seanonx6c), ca unu despotu, de despotu;
vedi despoticu.

www.dacoromanica.ro

1080

DES.

DES.

DEspoTtssA, s. f., (ascurzt, Laos),

domina, d6mna , patr6na , (stopana),
regina.
DESPOTIA, s. f., (despot's, 807COTea), dominatus, dominatio, imperium,
domna absoluta si arbitraria; vedi de-

DESPRE, prep., (contrassu d'in desupre), super : multa vorba fu despre

lucrulu
muitus ei super re ru-

spotismu.
DESPOTICE, adv. (despotic, Sumo-

bellu, consultant bello super. Sil. De-

Tmcbc), tyrannice, in moda despoticu,

absolute : eltu tractedia copillii sei despotice. ea se porta despotice.
DESPOTICU,-a, adj., (despoticus

mor. Tac. Dro despre acsta-a am vorbitu destullu si inco prea multu, sed hac
super re nimis. Cia. Ei delibera despre
spre f'ili'a lui Euclione scii -cumu sta
crulu , super Euclionis fillii rem tones.

Doro in celle mai multe casuri se pone

in 1oculu prep, latine de, mai allessu

dupo verbele dicere, sponere , vorbire,
asowozot6q), t3 rannici.s, absolutu si ar- narrare, tractare; scriert : despre adbitrariu, nemarginitu prin legi : guilernu sta-a se dicu multe; spune despre celle
despoticu, potest ate despotica, monarchid ce i s'au intemplatu in bellu; vorbesce
despotica, in care monarchulu nr con- despre parentii sei cci clespre nesce 6meni
nosce alta lege afora de yolienti'a sea; straini; cartea anteinia tractedia despre

lucrare despotica, mesure despotice, vorbe

demorratice si fapte despotice.
DESPOTISARE, v., (Secnrotsktv), do-

bellulapersicu; s'au scrissu multe despre

obiectulu acestu-a; despre voi se vorbesce
rea; despre limb'a romeina n'au scrissu

minarl, a domn ca despotu, a tractd

multi autori; apoi in frassi ca celle urmatrie : in di tu despre noi, quantum

ad nos, in cgtu ne attinge pre noi; despre resaritu, ab orieute, de Cara resa-

despotice : ellu a despotisatu acsta trra

diece anni.
DESPOTISMU, s. m., (despotismu,
it. despotismo, fr. dspotisme), regnum,

imperium, tyrannis, daminatus, dominatio, demna absoluta, guvernu absoluta nemarginitu prin legi ; systema de
guvernare in care capulu statului nu e
marginitu prin constitutione desdolismulu e system'a cea mai simpla de gamma, dro si cea mai periculsa pentru
guver itati; noi sentinzu tare effectele des-

potismului; Rom inia a genzatu apr6pe

unu seclu sub despotismulu fanariotiloru;

despotismulu uccide spiritele , degrada

einimele si face d' in omeni vite; tta lumea uresce despotismula , inse 1124 toti
omenii sciu a se desface de densulu.
DESPOTU, s. in., (a-x=6711c, despota,
ital. despot, fr. despote), do minus, rex,
tyrnn,lus, dornhu, proprietariu, doinnu

ritu, sau d'in partea de atra resaritu

despre appusu, ab occasu, d'in partea de
c6tra appusu.
DESPRENDERE, desprensi si desprensei, desprensu, v., (d'in des-si prendere) abjungere, contr. prendere, a des-

face ce a fostu aecitiatu san prensu

impreuna, a desaccatid, a despreund,, a
desun, a separd: desprendu unu petecu
care a fosty prens prin una ara rle unu
vestimenta; desprende scandur' a care a
fostu prensa ca cunie; desprendemu boii
jugu, desprendemu callii d'in cama.

DESPRENSU,-a, adj. part., abjunctus, contr. prensu, desfacutu, deslegatu, desjugatu, despreunatu.
1 DESPRETIARE,-iediu, v., (d'in des-

si pretiu), (fr. dtipreler), depretiare,

absoluta, domnitoriu nerestrinsu prin

legi; orna passionatu, cruda, despuru a
essecuti volienti'a sea fora respectu la
ratione : totu onzulu e despotu, numai

protium detrallere, detreetare; despicere

despectare, temnere, contemnere, spernere, aspOrnari; contraria pretiare, appretiare, a pane unu lucru mai pre diosu

rationealu tine in frenu; copillii d'in natura sunt despoti , nunzai educationea

de pretiulu seu , a micusior, pretiulu

unui lucru; refl. a se despreti, a perde

pote se i faca se asculte de legile ratio sei;

feminele sunt mai despote de ccitu 1 arbatii ; despotulu iu connsce intr alti
nzeni de aitu servi.

d'in pretiulu seu

lucrurile prin im-

multire se despretiedia, aurutu a incrputu a se des pr etiti; 2. a nu stima, a nu

respeCti, a nu considerd,, a despectd (it.

www.dacoromanica.ro

DES

DES.

disprezzare, dispregiare, fr. mpriser),

despretiantu vorbele celle neaddeverate;
despretiamu faptele celle necovientiose;
nu se covine a despretid pre netnine ; e

mai bine a studid pre inimicu de cdtu

.
a lu despretid.
2 DESPRETIARE, s. verbale, pretil

d etractio, vilitas; despectus, contemptu,

contemptio, in t. s. verbului.
DESPRETIATIONE, s. f., (fr. dpr-

elation), pretil detractio, detreetatio;

despectus, contemptio , actione de despretiare, in t. s. verbului
DESPRETIATOR III, -tria, adj. s.,
depretiator, detrectator; despector, contempter, care despretidia.
DESPRETIATU,-a, adj. part., dep retiatus, despectus, eontemptus, .spretus,
pretiatu mai pre diosa de pretiulu seu
propriu , despectatu , desconsideratu
merci despretiate; opere despretiate; oinu
despretiatu.
DESPRETI17, s. m., (d'n des-si pretiu,

it. disprezzo si dispregio, fr. mpris),

des pectu s, co utemptus, contrariu pretits,

judecata prin care arretkmu co nu ponemu neci un pretiu pre unu lucre sau
pre una persona, despectu : veri la cine
se indereptdia, ellu nu intempina de cdtu

1081

1 DESPURIA.RE, v., (d'in de, si spuma), despumare, a le& spum'a, a cureti6

de spuma.
2 DESPITMARE, s. verbale , despnmatio, vedi despurnatione.
DESPUMAT1ONE, s. f.,despumatto;

actione si effectu allu actionei de despumare.

DESPUMATIT,-a, adj. part., despumatus, curetiatu de spuma.
DESPUNDERE, v., despondere, vedi
despondere cu tote derivatele selle.
DESPITNERE , v., disponere; vedf
desponere cu tote derivatele selle.
DESPLINSARE, v., desponsare; vedi
desponsare cu tote derivatele selle.

DESPDTA, s. f., (it. disputa, fr. dispute), disputatlo, disceptatio, controversia, contentio, concertatio, certamen,

pugna, rixa, jurgium, lis litis, -altercatio; desbatere, discussione, contesta-

tione, controversia, certa, lupta prin

vorbe, diatriba : a attitid despute intre
copilli ; a av una desputa cu cineva ;
despida seriosa, despida de vorbe.
DESPITTABILE, adj., disputabills,
care se p6te disputd : cestione desputabile, termini desputabili, positione desputabile.
DESP17TARE, v., disputare, cortare,

despretiu, ea se uita la densulu cu despretiu, elli tractara pre invirmi cu des- concertare, contendere, altercan, ripretiu, despretiulu loru e nesufferibile, xari, purgan; refl. a se desputd, a desdespretiu pentru despretiu ; nernine nu bate, a descute, a contest. , a se luptl
p6te sufferi de.spretiulu despotiloru; cu prin vorbe : ei desputa de demantea
ce dc.spi etiu se ai retara elli c6tra mi- peno sr'a, si 22U adjungu la neci unu
resultatu ; taceti, nu mai desputati in
serii terrani!
DESPRETIIIIRE,-eseu, v.,depretiare; desertu; nu ne desputati de lan' a eaprina;
spernere, contemnere, vedi despretiare inimiculu ne desputa totu pasulu de terrenu; ei si desputd victore a maibene de
in t6te derivatele selle.
1 DESPREITNARE, v., (d'in des-si doue ore; trecerea presto rite fu desput ata
preuna), disjungere, dividere, divel- cu mare ard6re; a si desputd thronulu;
lere, separare, contr. impreunare, a des- a si desputd doff; nea, on6rea de a fi in
part ce a fostu impreunatu, a desun : fruntea armatei.
a despreund pre doui cocosi cari sebatu;
DESPITTATIONE, s. f., disputatio,
a despreund pre doui socii; a despreund diseeptatio , contentio , controversia,
altercatio, actione si effectu allu actiopre fentine de barbatu.
2 DESPREUNARE, s. verbale, dis- nei de desputare.
junctio 9 divisio, divulsio, divortium ,
DESPUTA.TORIIT,-tria, adj. s., dimputator, , di%ceptatorius, care desputa,
separatio, in t. s. verbului.
DESPREUNATIT,-a, adj. part., dis- sau care se desputa.
DESPUTATIJ,-a, adj. part., dispujunctus , -divibus, divulsus , separatus,
contr. impreunatu, despartitu, desunitu. tatus, disceptatus, controversus, con-

www.dacoromanica.ro

1081

DES.

DES.

iestatu : lucru despuiatu cu mare ardOre;

aCtiCitlei de dessulfurare, termin. chy-

successu desputatit. victoria desput ata.

1 DESRADECINARE; y., (d'in des-

micu.

si radeeinca, ital. disradicare si diradieare, fr. draelner), eradicare, radleitus eruere, exstirpare, avellore, a sc6te

d'in radecina, a sate cu radecin'a impreuna : a desradecind a'rt)pri,, c dcsradeeind viniele; fig. a desradecind errori,
pinicni false, a desradecind vitiele.
2 DESRADECINARE, s. verbale, e;
iaditatio; tstirpatio;iii t. s. v,erbilui.
DESRADECINA.TU,- a, adj. part.,

eradieatus, radicitns erutus, exstirpatus , evialsus, radieibus imiS avulsus

Scossu d'in radeeine.
DESSERIARE, v:, (d'ia des-si seria,

cu s tare siueratu), seriem solverti

contr. inseriare, a desface seri'a, a striea seri'a : a desserid margellele, refl. se

desseria mar gellele.

DESSERIATU,-a, adj. part., solatus,

Aissolutus, contr, inseriatu, desfacutu
d'in seria.
DESSERVIRE, desservu si desservescu, v.., (d'in des-si servire), are (16ue

intellessuri forte diverse : 1. (ital. dlsservire), male moveri de aliquo, a face

cuiva unu rea servitiu ; 2. (fr. (lessermensant auferre, tollere, removere,

a redid ms'a, a redid de pre ms'a

lucrurile cu cari s'au servitn la mancare.
DESSERVITU,-a, adj. part., 1. reu
servitu ; 2. redicatu de pre ms'a.
DESSIRARE, v., seriem soIvere; vedi
des ser iare

DESSIRATU,-a, solutus, vedi clesse-

DESSIT,itIIR4T13,-a, adj. part.1 (fr.

dtnaur), despoliatu de sulfure oorpa
dessulfuratu, substantia dessulftirata:
DESTENDERE, v., contr. tendere
intendere : a clestende cordics arcului ;
vedi si detendere.
DESTEPTA.RE, v., excitare; vedi desceiare.

DESTEPTATU,-a, adj. par if Imo!:

taus; vedi descetatu.
DESTEPTU,-a, adj., ;leer, ag111s vedi
desee/u.

DESTERITATE, s. f., dexteritasl so:

lertia, facilitate practica de a essecutd
bene una lucrare, indemana, calitate de
indemanaticu destentaba unui lucratoriu, a unui servitariu, a unui artefice,
a unui prestigiatoriu.
DESTERRARE, v., (d'in des-si trra),
a sc6te
trra, in amend6ue sensurile

vorbei acestei-a :1. (fr. dterrer), effodere, eruere, a desgropa; 2. extorrem agore, a esnatria,, a sc6te d'in patria.
DESTERRATUra, adj. part., 1, effossus, erutus; 2. extorris, exul; scossu,
departatu d'in trra, d'in patria, espatriatu : am vedutu multi patrioti desterrati; desterratii au nzoritu de 16me.
DESTESSERE, destessui, destessutu,
v., (d'in des-si tessere), retexere, 13ontr.
tessere, a desface, a stria, tessutulu sau

tessutur'a : a tesse si destesse ca Penelope.

DESTESSUTU,-a, adj. part., retextus, contr. tessutu; pcindia destessuta,

materie destessute.

riatu.
DESSUCIRE,- escu , v., (d'in des-si

sucire), retorquere, contr. sucire si resuci, a desfa,ce ce a fostu sucitu, a stri-

a sucitur'a.

DESSUCITU,-a, adj. part., retortas,

desfacutu de sucitura.

DESTHRONARE si destronare, v.,

(d'in des-si thronu), regno expeliere,
vedi destronare.
1 DESTILLARE,v., (d'in de-si

a),

destillare, (it. destilare, fr. distiller),

fure, fr. dsulfurer), a lua unui corpu

a separ partile volatili alle unui corpu

prin attingerea de unu parete rece unde
elle se transforma in picature (stille) :

sulfurea cu care era combinatu : a des-

la noi e connoscuta operationea prin

sulfurd ?MU cor pu, una substantia;

a se dessulfurci; acestu corpu se dessul-

care se destilla spiritulu de vinu, de buccate, de prune, etc.

2 DESTILLARE, s. verbale, destilla-

DESSULFURARE, v., (d'n des-si sul-

fura eu greu.
DESSULFIIRATIONE, s. f., (fr. d-

sulfuratiou), actione si resultatu allu

tio, in t. s. verbului.
DESTILLATIONE, s, L,

www.dacoromanica.ro

DES.

DES.

actione de destilare; chymicii connoseu

diverse moduri de destillatione.
DESTILLATORIU,46ria, adj. s., (n
41stiliatoirt,), care serve a destillk : vase,
tnstrumente, apparate destillat6rie.
DESTILLATU,-tt, adj. parts, destll-

latus, separatu prin destillatione : apa

destillata, apa curetiata prin clestillatione de t6te ammeStecaturele straine,
mai vertosu solide.

* DESTINA, s. f., destina, sustinu,

supports]; clauatore, prin care unu lucru
se tine firmu.
* DESTINARE, vs, dsmtlnar, a de.-

termini pentru, a desemn pentru, a

fissi destinationea : a destind pre cinevcs
natur' a l'a destinatu poetu; ellu e
destinatu a deveni omu mare; femin'a e

destinata a sed a casa; tnilitarii stint

destinati a se lucid; eu me destinu professurei, tu te destini architecturei ; ellu
se destina medicinei.
DESTINARE, s. verbale , destina-

ti, in t. s. verbului; vedi destinatione.

DESTINATIONE, s. f., destinatio ,
actione si effectu allu actionei de destinare, determinatione, resolutione, fissa-

tione : destinationea nostra e de a lumind pre 6nseni; ei adjunsera la loculu

destinationei loru.
DESTINATORIU,-t6ria, adj. s., destinator, care destina in t. s. verbului.
DESTINATU,-a, adj. part., destinatus, deterroinatu pentru ceva, desemnatu pentru ceva : destinatu la morte,
destinada la sufferentie, destinati la.doreri, destinati a se luptd Cu ntiscri'a.
DESTINU, s. In., destinatio, Muni,
neeessitas, son., fortuna, srte, ordita,
fatu, neeessitate, potere supernaturale
care conduce pre mu de necesse la ce
e destinatu : ordinea destinului, resolutionea destinului, totu omulu e constrinsu a urmd destinului ; nemine nu p6te
lucrd in contr'a destinului ; credenti'a
in destinu e f6rie vechia si tare inradecinata la ttc poporele.
1 DESTITUERE si destituire, destitui, destitutu si destituitu, v., destituere,
a privk pre cinPva de functionea sau
officiulu seu, a lu departk, a lu sc6te, a
lu depune d'in functione : a destitu pre

1083

cineva din postutu ce occupa, ministrulti

a ilpstituitit pre ioti
2 DEgTITUERE si destituire, s. verbale, destitutio, in t. s. verbului, 1/2redi
destitutione.
DESTITUITOR1Tr,-tria, adj. s., destitutOr, vedi clestitutoriu.
DESTITUIT1J,-a, adj. part., destitu-

tus, vedi destitutu.

DESTITUTIONE, s. f., destitntio
action si effectu allu actionei de destituire, prIvatione de servitiu publieui destiutione illegale, destitutione arbitraria, destitutione rosin osa.
DESTITUTORIU,-tria, adj. s., destitutory care destitue, care sc6te d'in
functione.

DESTITUTU,-a, adj. part., destitutos, lipsitu, parassitu, scessu din servitiu.

DESTCIRCERE, destorsi si destorsei,
destorsu si destortu, v., disto rquere, re-

torquere1. a desface ce a fostu torsu;

2. a rescomper; 3. a intrce intr'una
parte si intr'alta, a desfigurk.
DESTRABALLA.RE, v solver, dissol,vere; mai vertosu refl., a se destrabald, dissolute agere, dissolute vivere,
tra destrabalatu.
DESTRABALLATU, - a, adj. part.,
dissolutus; diseinetus, desfrenatu, care

s'a desfacutu de tte legile benecovientiei.

DESTRACTIONE , s. f., distractil ,
actione si effectu allu actionei de destraqere, vedi si distractione.
bESTRACTU,-a, adj. part., distrae-

tus, distrassu, trassu in deverse parti;

cu ideele dissipate.
1 DESTRAGERE, destrassi. destrassei, destrassu si destractu, v., distrohere,
a trage in diverse parti; a divert; vedi
si distra gene.
2 DESTRAGERE, s. verbale, distrae-

tio, in t. s. verbului, vedi distractione.

DESTRAMA.RE, v., Math!' solver,
a desface firele; refl., a se destramd, a
se desfrena, a tra ca unu destramatu.

DESTRAMITU,-a, adj. part., discinetus, desfrenatu, licentiosu.

DESTRAMATURA, s. f., actione si
effectu ellu actionei de destramare.

www.dacoromanica.ro

1084

DES.

DES.

DESTRIA, s. f., (cu d siueratu, diestria), dos; vedi destru.

DESTRONARE ,-ediu, (d'in des- si
trony), regno expeliere, regnutn alicui
adimere, a d diosu de pre tronu, a restorni de pre tronu, a restornd d'in domilia, a rapt cuiva domnfa.
DESTRONATIT,-a, adj: part., regno
pulsus, restornatu de pre tronu, scossu
d'in domnfa.
DESTRIT,-a, adj. dexter, abile, in-

va minute una intrega armata; nu destrugeti cea ce au facutu altii cu mari

demanatecu, cleprensu; dereptu: omu destru, femina destra; braciu destru, braciu
dereptu, maraca destra, mftna derepta.

tus, forma de part. pass. trassa directu

D'in acsta radecina se pare a fi essilu

si destria, cu d siueratu, diestria, dote,
cu verbulu indiestrare, si cu participiulu
indiestratu.
* DESTRUCTIBILE, adj., destructi-

de, sufilcienter providere, alere; vedi

diffi cultati.

*DESTRUGERE, s. verbale, destruc-

tio, in t. s. verbului.
* DESTRUIRE,-e.scu, v., destruere,
vedi destrugere.
* DESTRITITU,-a, adj. part., destructuft) alta forma de participiu pass. de la
destruire.
*DESTRUSSU,-a, adj. part., destrucd'in destruyere.
DESTULLARE,-ediu, v., satis, abuncomp. indestullare.
DESTULLATU,-a, adj. part., abunde

provisus; contentus; vedi comp. indestullatu.

1 DESTULL13,-a. (contrassu d'in de-

bills si destructilis care se p6te destruge,

care se p6te strid.
DESTRUCTIONE, s. f., destructio,

satullu), adj., sufficiens, satis, affatim,

abundus in cantitate asii de mare cltu

actione si effectu allu actionei de de-

e necessariu, multu, peno la mesur'a

struyere, stricatione, derimatione, ruina

totale, nemicire : destructionea Troiei,

plena : destullu grdnu, destulla farina,

inainte de destructionea Carthaginei;

stullu. plouia clestulla, prune destulle,

vorbe destulle; destulla desputa pentru
unu lucru de nimica.
2 DESTULLU, adv., satis, afratim,

destructionea armatei, destructionea naviloru, etc.

DESTRUCTIVU,-a, adk. modale,
destructiyus, prin care se destruge : potere destructiva, arme destructive.
DESTRITCTORI1J,46ria . adj. s.,

destructor, care destruye, stricatoriu,

derimatoriu, ruinatoriu, nemicitorin.
* DESTRUCTRICE, s. f., (fr. dest

trice), femina care destruge : destructricea juniloru.

DESTRUCTU,-a, adj. part., destruetus, stricatu, derimatu , ruinatu,
Bemicitu.

DESTRUCTURA, s. f., destructio,

resultatu allu actionei de destrugere.
DESTRUERE, v., destraere, vedi
destruyere.

DESTRUGERE, destrussi si destrussei, destrussu si destructu, Y., destruere, a strica, a derima, a ruin& cu

destulli 6meni, destulle femine; caldu de-

abunde, de ajunsu : amu lucratu destullu,

torntentatu, ellu e destullu
destullu

de mare, ea serie destullu de hew, elli

su destullu de maturi, le ati respunsu
d_stullu de formosu; eu credu co e destullu; destullu si prea destullu; preste
ca subst. d'in destullu.
destullu;
DESTIIPARE, v., returare, aperire, contr. astupare, a desface astupatur'a, a lua. astupat6rea : a destup unu
vasu, a destupd una ?Melia; a destupd
una grema care a fostu astupata, a destupd una camera, unu cellariu; refl.,
a se destupd, alyum solyere, a deschide
intestinele ca se essa escrementele.
2 DESTUPARE, s. verbale, returandi,

aperiendi actio; in t. s. verbului; vedi

des! upatione.

se grnele; Grecii destrussera Troi'a;

Francesii destrussera flotta russsca ;

DESTUPATIONE, s. f., actione si

effectu allu actionei de destupare.
DESTUPATORIU,-toria, adj. s., returans, aperlens; care destupa.

armele de focu potu se destruya in cdte-

DESTUPATU,-a, adj. part., retura

totulu, a nemiet : a destruye` una parte, a

destruge una cetate; grandinea destrus-

www.dacoromanica.ro

DES.

DES.

tus, apertus; contr. astupatu, carui-a s'a

luatu astnpat6rea.
1 DESIT,-a, adj., densus , compusu
d'in parti tare appropiate unele de altele, contr. raru peru desu, padure dsa,
pomi desz, flori dese, massa dsa; tote
corpurile sunt dese, inse gradulu de desitate e forte diversu; corpurile earl nu
su asid dese ca altele, se numescu rari;
a dese ori.
2 DESU, adv., dense, mope, in distan-

tie mici, contr. raru

serie desu;
pentru ce nu vine nsai desu la voi ? ea
se scolla desu de defftanetia; am vedutu
desu de la inceputu uncle v se adjunga.
ti- DESUESCERE, y., desueseere, a

desabituk, a desvetid, si a se desveti.

Radecin'a derivateloru desuetu si desuetudine.

* DESUETI4-a, adj., desuetus; desabituatu, desvetiatu.

* DESUETUDINE, s. f., desuetudo;
contr. consuetudine, tlesabitudine, desvetiu,
tt DESUMERE, v., desumere, a lu,
d'in, a allege d'in. Radecin'a derivateloru desumptu si desunzptione.
* DESUMPTIONE, s. f., (desump io),
actione de desumere, luare, allegere.
*DESUMPT U,-a, adj. part., desumptus; luatu; allessu,

DESUNIONE, s. f., (d'in des- si u-

1085

Wensele sunt unite sub numele de Romania libera.

DESUPRA, adv. si prep., (comp. d'in
de si supra), super, supra, superne, ca
prep. se articuldia si flgurdia ca unu
subst. femininu desupea casei, desupr'a capului, si cndu indica punctulu
de porcedere mai cere una prep. de : de
desupea casei, de desupr'a capului. Diversu de asupr'a si de de asupr'a.
DESUPRE, prep., (comp. d'in de si
supre), contrassu despre, de, super, desuper; vedi despre.
*DESUSARE, v., d'in (des- si usare,
it. disusare), non uti; desuescere; a.nu

usa, a desvetik; refl. a se desusd a se

desvetik.

DESUSATU,-a, adj. part., (ital.

disusato), desnetus; essitu d'in usu, desvetiatu.
DESITSITARE, v., (freq. d'in desu-

sare), non usitari; desuescere; a nu

a desvetik.
* DESUSITATU,-a, adj. part., desee-

tus; scossu d'in usu, desvetiatu,

1 DESVELARE,-ediu, (d'in des- si
velu, it. disvelar, fr. dvoiler), detegere, retegere, aperire, revelare, a redid, velulu, a descoperf, a dd pre facia, a
face connoscutu ce a fostu ascunsu; refl.
a se desveld, a se an:eta asik precumu e
in realitate : faptele desvela una anima

nione, ital. disunione, fr. dbun.on), se- perversa, eu ve am desvelatu cugetele

junctio, disjunetio, discissio, discidium, melle; ellu si desvela passionea.
dissidium, dissensio, discordia, contr.
2 DESVEL1RE, s. verbale, deteeunione, despartire, desbinare, separa- tic, revelatio, in t. s. verbului ; vedi
tione, dissensione, discordia.
desvelatione.
1 DESUNIRE,-escu, y., (d'in des- si
DESVELATIONE, s. f., detectio,
unire), sejungere, disjungere, divellere, revelatio, actione si effectu allu actiodividere, a despart ce a fostu unitu, a nei de desvelare.
strick unirea, a desbink : a desun ire
DES VELATORIA, tria, adj. s.,
frati, a desun pre ropilli de parenti; (ital. di g v elato re), detector, revelator,
refl. a se desun, a se desbink : dozsi boui care dts vela.
amici se desunescu d'iu caus'a unei sec* DESVELATU,-a, adj. part., deteccature.
tas, re tectus, apertus, revelatus, desco2 DESUNIRE, s. verbale, disjauctio, peritu, datu pre facia.
DESVELIRE,-escu, v., detezere, redivisio, scissio, in t. s. verbului.

DESUNITU,-a, adj. part,. non unitus, sejunetus, disjunctus, divisus, scissus, contr. unitu, despartitu, desbinata,
separatu : principatele romane au pstu
multu tempu desunite, astadi doue d'in-

tegere, aperire, revelare, vedi desvelare cu tote derivatele selle.

DESVERTIRE,-escu, v., (d'in des- si
verterc), retorquere, contr. invertire, a
desface ce a fostu iuvertitu.

www.dacoromanica.ro

1086

DES.

DET

DESVERTITU,-a, adj. part., retorsus, contr. invertitu.

1 DES VIRGINARE, v., devirginare, a

rapi virginitatea a d eso nord, a rapfon6rea.

si vestire, it. disvestire, fr. d43v6tir),

DESVIRGINAVONE, s. f., devirginatin, actione de desvirginare.

veste exuere; refl. a se desvest, vestem

exuere, contr. a invest, a desbraccd, a
despolid, a depune vestimentele : dupo

ginatio, in t. s. verbului.

DES VESTIRE, desvestu, v., (d'in des-

ce se desvestira copillii, sarira in apa

si se scaldarabene, apoi se stersera si erosi se investira.
La Macedoromani
si Cu forma de III. conjug. desvestere,
transformatu in desvescere, perf. desvescui, sup. desvescutu.
DESVESTID:7,-a, adj. part., exutus,
uudus, n u dat ns, contr. investitu, desbraccatu, despoliatu.
DES VETIAMENTIT, pl.-e, (de la desvetiare) , dedocendi actio, dediscendl

modus, contr. invetiamentu , modu de

2 DES VIRGINARE, s. verbafe, devir-

DES VOLBERE, desvolsisi desvolsei,

desvolsu, desvoltu si desvolutu, v., (d'in
des-si volvere), evo ivere, explicare, desvoltare, vedi desvoltare.
1 DES VOLTARE , v., (d'in des- si
voltare, contrassu d'in volutare, ital. disviluppare, fr. dvelopper), evolvere, explicare, pandero, Ptxpedire, contr. a in-

voltd, a desplicd, a esplicd a descurci,

in sensu prop. si fig.; refl. a se devoltd,
expli .ari : florile se desvlta, a desvoltd

aripele unei armate, se desvata linea

mentu de abitudini relle.

1 DES VETIARE, v., (d'in des- si ve-

de batalia; a desvoltd mari calitati;

trimentulu desv6lta corpulu; muschii se
desvolta prin cssercitiu; studiutudesvlt a
intelligenti 'a; ellu si desvata ideele; voiu

tiu, ital. disvezzare), contr. invetiare

se mi desvoltu opinionea; nu i a datu

1. dedo cere, a face se uite ce a invetiatu

volia se si desvolte propositionea.

2 DESVOLTARE, s. verbale, expli-

desvetiare in t. s. verbului : desvetia-

prin una bona batalia l'am desvetiatu

de a furd; 2. desuefacere, a face se uite
una abitudine : ellu a desvetiatu callii
de a mai clec cu petiorele; refl. a se desvetid; 1. dediseere, a uitd,cea ce a invetiatu : copillulu se desvtia de a vorb
limb'a parentiloru ctindu petrece rizeltu
mire straini; 2. desuescere, desuederi,

a uiti una abitudine : prin consilie si

bone essemple copillii se desvtia de appucature rustice.

2 DESVETIARE, s. verbale, dedocendi actio, dediscendi modus, in t. S.

verbului.
DES VETIATORIII,46ria, adj. s., dedocena, dediscens, desuescens, care desvetia.

DESVETIATIT,-a, adj. part., (ital.

disvezzato), dedoctus, desuefactus, de-

cat io, in t. s. verbului; vedi desvoltatione.

DES VOLTATIONE, s. f., explicado,

actione si effectu allu actionei de desvoltare.

DES VOLTATORIU, -t6ria, adj. s.,

evolvens, explicatus., care desv6lta in t.
s. verbului.
DESVOLTATIJ,-a, adj. part., evolutus, explicatus, explicitus, pausas, passus, desplicatu, esplicitu, descurcatu.
DES VOLTU,-a, adj., part., el olutns,

explicatus, explieitus, pansns, passus,

claras : flori desvlte, vorbire desvala,
coventu desvoltu, capu desvoltu , mente desv6lta.
DESVOLVERE, desvolui, desvolutu si
desvoltu, v., (d'in des- si volvere), evol-

vere, explicare, vedi desvolbere si des-

suetus, contr. invetiatu, care a uit.atu

unu invetiu sau una invetiatura.

voltare.
* DETALIARE, v., (d'in de, si taliare,

DESVETIATURA, s. f., desuetudo,

effectulu si resultatulu actionei de desvetiare: contr. invetiatura.

fr. (Mainel.), 1. in partes dividere sau

digerere, a desface in parti; 2. enume-

DESVETILT, s. m., desuetudo, contr. in-

currere, a espune, a narrd cu de animenutulu : nu ve potu detalid tote cd te

s'au petrecutu cu noi in acesti diece anni

vetiu, actulu si modulu de desvetiare: de

multe ori desvetiulu e mai defficile de dita
invetiulu; prov. invetiulu are si desvetiu.

rare, p era equi percen sere, oratione per-

de sufferentie.

www.dacoromanica.ro

DET.

DET.

1087

*DETALIATU,- a, adj. part. adv., (fr.

DETERGERE , detersi si detersei,

cu de ammenutulu : epistola
forte detaliata, essamine detaliate.
DETALIU, s. m., (fr. detail), pars,
singulueres, lucrare cu de ammenutulu:
a vende in dctaliu, negotiatoriu in detaliu, a face detaliulu meriteloru selle; a
essamind in detaliu; a spune in cletaliu;
am vorbitu cu destulle detalle; dati-mi

dctersu, v., detergere, a sterge tare, a

sterge bene , a sterge cu totulu : a de-

ccitu se pte mai multe detalie; nu onvnit-

teti neci cellc mai mice dctalie; pentru

ce intrati in detalie; detaliele nu MC interessedia.
DETECTIONE, 9. f., detectio, aetione si effectu allu actionei de detegere,
descoperire : au trecutu maibene de trei
centennie de la detectionea- Americti,
DETECTORIU,-tria, adj. s. detector,
descoperitoriu.

DETECTU,-a, adj. part., deteetus,

descoperitu, in sensu prop. si fig. : insule detecte, fapte detecte, furi dcteeti.
*DETEGERE, detessi, si detessei, detessu si detectu, y, detezere, a descoper.
DETENDERE, detensi si detensei, detensu, V. detendere, contr. intendere, a
relassd ce a fostu intensu a detende
corturile, a detende pandiele.
DETENSIONE, s. f., (detensio), actione si effectu allu actionei de detendere.

ter ge ms'a, a deterge nuerii, a deterge

soninulu.
* DETERIORARE,-ediu, v., (it. dete-

riorare, fr. dtriorer). deterius faeere,

oorrumpere, a adduce unu lucru in stare
mai rea, a degradd, a corrumpe, a strid,
viniele nelucrate se dcteriorcdia, sanetatea lui s'a deterioratu.
DETERTORATIONE, s. f., (it. deteriorazione fr. darioration), actione
si effcctu allu actionei de deteriorare.
DETERIORATU,-a, adj. part., (it.
deteriorato, franc. dtrior6), deterior,
corraPtus, degradatu, corrilptu, stricatu.
* DETERIORE, adj. comp.i deterior,
mai reu. liadecin'a derivateloru deteriorare, deterioratione, deterioratu.
DETERMLNABILE, adj., determinabilis, care se p6te determind.DETERMINABILITATE, s. f., car
litate de determinabile.
DETERMINANTE, part. pres., determ inans, care determina.
DETERMINARE, v., determinare,

DETENSU, - a, adj. part. detensuS;

a puue termini sau margini fisse, a

fissd, a assemnd, a defin, a margin
a determind functionile fia-carui-a, a
determind tempulu si loculu , nu potu

contr. intensu, relassatu : pandie de-

determind nemica; 2. a resolve : amu de-

tense, corturi detense.

DETENTARE, v., detentare; a detin,

a retin.
DETENTATIONE, s. f., detentatio ,
actione de detentare, detinere, retinere.
DETENTA.TORIU,-tria, adj. s., detentator, care detenta, detine, retine.
DETENTATU,-a, adj. part., del entatus, detinutu, retinutu.
DETENTIONE, s. f., detentio,actione

si effectu altu actionei de detincre; la

moderni inchisore grea.
DETENTORIU,-toria, adj. s., deten-

tor, care detine, tine la sene fora dereptu : detentorii averiloru straine.
DETENTU,-a, adj. part. detentus ,
detinutu, retinutu; vedi detinere.
DETERERE, v., deterere, a freed,
a r6de, a usd, a stria,. Radecin'a derivateloru detrimentu, detritu.

ft

terminatu se sedemu a casa, nu ne potemu determind se facemu ce ne indon-

nati voi; 3. a adduce pre cineva prin

vorbe, prin rationi ca se faca ceva, a
lu induplecd : f6rte cu greu l'antu determinatu ca se appuce armele, eu credu
co 9124 lu veti pot deternaind a intrci in
acea societate; ecco motivele cari m'au
determinatu se facu acsta-a ; 4. a produce unu effectu : suffletulu determina
miscarile nostre ; voliente a determina
faptcic nostre; ideele determina volientia;
refles. a se determi7zd, a lu, una resolutione : m'am sentitu obligatu a me determind; ce mai stati pre cugete, determinati-ve una data.
DETERMINATIONE, s. f., determinatio, actioue si effectu allu actiouei

de dctominare : determinationea nu e
facile ; determinationea unei cantetati

www.dacoromanica.ro

1088

DET.

DET.

neconnoscute; determination ea volientiei

nu di ffere de resolutione.

DETERMINA.TWII,-a, adj., (determinativus), prin care se determina: artielu determinativu , modu determinativu , rationi detertninative , tnomente
determinative.
DETERMINATORIU,-t6ria, adj. s.,
determinator, care determina, regulatoriu.
DETERMINATU,-a, adj. part., determinatus, fissatu, resolutu, induplecatu, audace; MU determinatu la t6te
periclele; militari determinati a invinge
sau a mori.
* DETERRERE, deterrui deterrutu,
si deterritu, v., deterrere; a abbate prin
fapte sau prin vorbe sau prin rationi, a
departa, a sparia : a deterr pre unu omu
ca se vorbesca, ca se scria, ca se faca ceva.

deterDETERRIMU, adj.
superl.'
rimus, cellu mai reu; subst.
detet
cei mai rei.
DETERRITU,-a, adj. part., deter-

forte : ellu erd detestatu de toti omenii

cei boni.
DETINERE, detinui, detinutu, v., de-

tinere, a retiniS , a opprf, a tin in loca

sau pre locu, a tin inchisu : a detin

averea altui-a; a detin pre unu june de
la studie, ellu detine pre acelli omeni de

trei dille, si nu i lassa se merga la interessile loru; nu sciu pentru ce lu detinu in prens6re.
DETINUTU,-a, adj. part., detentus;
retinutu, oppritu, inchisu.
DETONARE, si detunare, v., 1. de-

tonare, a tuna tare : a detunatu de la

tndia-n6pte; 2. fulmine leere; a lovf cu
fulgerulu : ellu a moritu detunatu.
DETONATIONE, s. f., (fr. detonation), actione si effectu de detonare; in

speciale, detonare a unui ce ce se inflacura subitu.

DETONATU,-a, adj. part., fulmine
lotus, lovitu de fulgeru locuri detunate.
DETONATURA si detunatura, s. f.,

actione si effectu allu actionei de de-

ritus, abbatutu, departatu, spariatu.

DETERSU,-a, adj. part., detersus,
stersu, curetiatu; vedi detergere.
DETESTABILE, adj., detestabilis,
care merita a fi detestatu, de detestatu,

tonare.
DETONITU, si detunetu, s. m., p1.-e,
fulmen, effectu allu detonarei : detonitele tunuriloru ; in speciale , trosnitu,
fulme: detonitulu a prefacutu in cenusia

abominabile.
DETESTABILITATE, s. f., calitate
de detestabile.

doue case.
DETORCERE , detorsi , si detorsei,

1 DETESTARE, v., detest ari, a

torce in alta parte : a detorce pre unu

june de la virtute la lussuria.
DETORIA, s. f., (contrassu d'ii debitoria), debitum, ce e detoriu cineva

chiam, adjutor iulu lui Domnedieu in

contea unui imminente si mare reu, si
de acf, a blastema, apoi a un l tare : detestamu vitiulu, detestamu faptele urite,
inse nu detestamu pm omu ; acellu sceleratu fu detestatu de Oa lumea; ecco
una muliere cu mente care detesta adulationile; toti omenii detesta numele de
tyrannu, Romanii detestau si numele de
rege; nu detestanzu placerile innocenti.
* 2 DETESTARE, s. verbale, detestatio, in t. s. verbului; vedi detestation e.
DETESTATIONE, s. f., detestatio,

actione si effectu allu actionoi de detestare.

DETESTATORIU,-toria, adj. s., de
testator; care detesta.
DETESTATU,-a, adj. part., detestatus ; abominatus ; exseeratus ; uritu

detorsu, si detortu, v., detorquere, a in-

1. detora de bani, debitum, omu incur-

catu cu detone, ellu face detone fora

computu; 2. detora morale , affielum ;
detoria juridica, detora civile, detones
patriotica; detone per fecte si imperfecte;

a si face detorea, a si impletti detori'

nu e dereptu fora detora, si nu e detones

fora dereptu; a lucrd d'in detoria.

DETORINTIA si detorentia, s. f.,
obligatio; officium; calitatea de detoriu,
obligatione; de ordinaria in vorbire nu
se face differentia intre detora morale

si detorintia.
DETORIRE,-eseu, v., debere; a fi de-

toriu : eu nu ve detorescu nemica, voi

mi detoriti tta starea vostra; copillii

www.dacoromanica.ro

bET.

brr.

detorescu parentiloru viti'a, tu mi detoresci trei mii de galbini.

DETORIU,-tria, adj. s., debens, de.
bitor; care debe, care are una detoria,
care e (obligatu: nu su detoriu nemenui;
tu mi est detoriu cinci mii de galbini;
ellu e detoriu la tta lumea ; noi sunau
detori numai lui Domnedieu ; voi seti

trassu diosa, despoliat u, micusioratu

cletori si' vestimentele de pre voi ; elli su

detori pno in gesta; elle su detrie in

derept'a si in stang'a ; ellu e detoriu a
face bene ; ne connoscemu detori a ve
adjut d'in t6te potente nostre; elle nu
se senta detone a joc cumule commandati voi,
DETORgARE, v., detorquere, avertere, ilectere, dellectere, derivare, ver-

ter, avocare, deterrere, a int6rce in-

Vana parte, a abbate, a departa : a

detorn pro cineva d'in callea sea, a
claorn un:4 riu, a detorn conversationea.
DETORNA.TU,-a, adj. part., avenas,

avocatth, deterritus, derivatus, intorsu

intr'alta parte, abbatutu, departatn,

substrassu : detornatu de la calca sea,

banni detornati, vorbe detornate.
DETORSU,-a, adj. part., detorsus,
intorsu intealta parte; vedi detorcere.
DETORTU,-a, adj. part., detorsus,
strambu, stritmbatu, erraticu, falsu.
DETRACTARE, v., (free. de la cletra-

gere), detractare, a detrage, a depreme,

a vorbi rea de cineva; vedi si detrect are.
DETRACTAT1ONE, s. f., detracta.

ti, actione si effectu allu actionei de

detractare.
DETRACTATORIU,-tria, adj. s., de-

tractator, care detracta.

1080

vedi detragere.
1 DETRAGERE, cletrassi si detrassei,

detrassu si detracta, vi detrahere; 1. a

trage diosu, a lua de : a detrage pro cineva de pre callu, a detrage cuiva etanollulu d'in degetu; a detrage calliloru fre-

nele; 2. a subtrage, a nad: a detrage

ceva d'in summcs, a detrage ceva d'in
veniturile selle, a detrae ceva d'in benevolientia; 3. a scad6 d'in meritu; a mi-

cusiorl meritulu, a maledice, a verbi

de ren, a calumnia: a detrage d'in faptele glorise alle unui onsu, sunt multi

cari mi detragu, nu mi mui detrageti

si voi.

2 DETRAGERE, s. verbale, detraer

tic), in t. s. verbului; vedi detractione.
DETRASSU,-a, adj. part., detractas,
trassu diosu, subtrassu, scadutu, micasioratu ; vedi si detractu.
DETRECTARE, v., (d'in detragere),
detrectare, 1. a recus& sau refusi : a detrect militi'a, ella detrectalupt'a, ei de-

trecta de a administr tutea; 2. a despretin a diffamg, a maledice : ella detrecta pro poeti; detrecta pro toti omenii
de meritu; a detrect e semnu de invidia.
DETRECTATIONE, s. f., detrecta-

tio, actione si effectn allu actionei de

detrectare, refusu; maledicentia.
DETRECT.A.TORIU,- tria, adj. s.,
detreotator, care detrecta, care refusa,
care maledice.
DETRECTATU,-a, adj. part., detrectatas, refusatu; diffamatu.
* DETRIMENTOSU,-a, adj., detri-

mentosus, plena de detrimentu, plena

de damnu, damnosu, stricatiosu.

tatas; vedi si detrectatu.

DETRACT1ONE, s. f., detraetlo, actione si effectu allu actionei de detra-

DETRIMENTU, pl.-e, detritnentum, darnnu, stricatione, perdere, desastru, ciado : a causci detrimentu , a.
adduee detrimentu, a face detrimentu;

gere, suppressione, rapina; diffamatione,

calumnia, satyrar.

in detrimentulu statului, in cletrimentulu

creditoriloru; a se inavuti eu detrimen-

DETRACTIVU,-a, adj: modale, detraheus, prin care se detrage, in diversele s. alle verbului.
DETRACTORIU,-t6ria, adj. s., detractor, care detrage, vorbesce rea de

tulu altoru-a.
DETRITU,-a, adj. part., (de la de-,

DETRACTATU,-a, adj. part., detrae-

omeni.

DETRACTU,-a, adj. part., detractas,

terere), detritus, frecatir, rosa, usatu,

fatigatu, astenitu.
DETRUDERE, detrusi si detrusei,
detrusu, v., detrudere, a impinge cu vio-

lentia, a imbranei, a arrullen a preci-

www.dacoromanica.ro

1090

DEV.

DEV.

piti : a detrude pre cineva in more, in

infernu.
DETRUNC1RE, v., (d'in de si truncu), detruneare, a talid, (prin taliare a
face truncu), fig. a talik capulu : a detrunca capulu, a detrunca unu conu.
DETRTJNCATU,-a, adj. part., detrun.eatus taliatu , mutilatu corpuri
detruncate, conu detruncatu, pyramide
detruncata.

*DEVALOTAT1ONE, v., reductione

de pretiu, term. finantiariu.

DEVALUTATU,-a, redussu , scadutu in pretiu : motete devalutate, chartie devalutate.

1 DEVASTARE, v., devastare, a

strick, a predk , prin stricare a face de-

sertu, se dice mai allessu despre una

trra : a devasta una trra, a devasta
unu tinutu; Gro apoi figuratu si despre

DETRUSIONE, s. f., dotruslo, ac-

alte lucruri : a devasta una amaga; a

tione si effectu allu actionei de de-

devasta cu foca si cu sabia, barbarii de-

trudere.
* DETRUSU,-a, adj. part., detrusus,
impinsu, precipitatu, arruncatu.
DETUNARE, v., detonare ; vedi detonare cu t6te derivatele selle.

vastara in mai multe rnduri terrele

DETUNDERE, detunsi si detunsei, detunsu, v., detondere, a tunde : a detunde

ouile, ramurele arboriloru, erb'a verde.

romane.
2 DEVASTARE, s. verbale., devastato, in t. s. verbului; yedi devastation e.
*DEVASTATIONE, s. f., devastatlo,
actione si effectu allu actionei de deva-

stare: desvastatione generale, devasta-

DETURBARE, v., deturbare, a res-

tionile causate prin desde incursioni alle

barbariloru; devastationea e semnu de cea
mai mare barbara.
* DEVISTATORIU,-toria, adj. s., de-

tornk, a precipita, a sc6te, a arruncd

vastator, care devasta, predatoriu, ra-

afora, a despolik.
* DETURPARE, v., deturpare, a face
turpe (uritu), a desfigurd, a inferrk.

pitoriu.
L1EVASTATU,-a, adj. part., deva-

DETUNSU,-a, adj. part., detonsus,

tunsu oui detunse, rba detunsa.

DEU, (cu d siueratu, dieu), s. m.,

deus, compusu domnedeu si donanedieu,
fienti'a suprema; vedi dieu si domnedieu.
DEUTERO- (aekspog, secundu), in

diverse compositioni de termini technici, precumu : deuterocamptu, deuterocanonicu, deuterogama, deuterologa,

deuteromesu, deuteronomiu, deuteropa-

tha, etc., pentru allu caroru intellessu

consulta partea posteriore.
f DEUTO- (scurtatu d'in Se4repoq ,
secundu), in diverse compositioni de termini chymici, precumu deutocarbonatu,
deutochlorura, deut6inothionicu, deutoseleniura , deutosulfatu, deutosulfura ,

deutoodu, etc.
DEVALUARE, v., pretium detnimuere, vedi devalutare cu derivatele.
DEVALUTARE, v., (d'in de si valuta), pretium deminuere, a reduce pre-

tiulu; refl. a se devaluta, a perde d'in

pretiu, se diee mai vertosu despre rnonetele cari n'au yalorea metallica, si apoi despre notele de banca, si fig. si despre alte lucruri.

status, desertatu, predatu, rapitu, destrussu : trra devastata, campa devastatu, armata devastataprin feru, agmina
ferro devastata. Ov.
*DEVECTARE, v., deveetare, a carr
de multe ori, a transportk a dese ori.
DEVECTATU,-a, adj. part., deveetus; vedi devectu.
DEVECTIONE, s., f., devectlo, actione si effectu allu actionei de dcvegere,

carrare, carratura.
* DEVECTU,-a, adj. part., derechas,
carratu, transportatu, dussu.

ft

DEVEGERE, devessi si devessei,

devessu si devectu, v. devellere, a carri,
a transportk, a duce. Radecin'a derivatelorn : devectu devectione, devectare.
DEVELARE, v., develare, a redick
velulu, a descoperi.
DEVELITU,-a, adj. part., develatus, descoperitu.
* DEVELLERE, v., devellere, a smulge, in specie a smulge prulu.
DEVENIRE, indio. devinu, deviniu,
deviiu; devini, devii ; devine, devenimu, de-

veniti, devinu; imperat. devino, deveniti,

www.dacoromanica.ro

DEV.

DEV.

1091

conj. se devinu, deviniu, deviiu; se devini, devii; se devina, devinia, deviia,

neva spre a se repaus, a trage la una

ospetarfa, a descende, a man : dever-

V., devenire, 1. a se duce d'in unu loen in

temu la amicii nostri, nu deverteti la 6meni neconnoseuti.

* DEVERTICLU, p1.-e, devertieulum,

altulu, a adjunge : a deveni in Winne

invingutoriului, a deveni in locurile

incantatrie ; 2. a trece d'in una stare

in alt'a, a se face : a deveni unu furu,
ellu a devenitu unu omu periculosu, elle

devenira unte; amicii, nostri devenira

cei mai mari adversari.
DEVENITU,-a, adj. part., tutus, adjunsu, facutu : devenitu pauperu, miseru,

avutu, illustru.
DEVENUSTARE, y., devenustare,
a despolia de venustate sau de gratia,
a desfigurd; a degrada; a desonora.
DEVENUSTATIT,-a, adj. part., devenustatus, desfiguratu, degradatu; desonoratu.
DEVERBERARE, v., de verberare,
a bate tare, a bate pno la ruperea membreloru.
DEVERBERATUra, adj. part., de-

1. drumu abbatutu; 2. braciu allu unui

rfu; 3. ospetarfa.
DEVESSITATE, s. f.,
calitate.-de devessu, plecatura,
inclinatura,
devexitas'
inclinatione.
* DEVESSU,-a, adj., devexus, plecatu,
inclinatu : locu devessu, etate devessa.
DEV'ESTIRE, devestu, si devestescu,
V., devestire; vedi desvestire.
DEVIARE, v., 'deviare, (it. deviare,

fr. (Wier), a se abbate d'in calle, a se

abbate de la directionea sea, si fig. a se
abbate de la principie, de la prescriptioni, de la lege : a nu devi d'in callea

sea; ellu a inceputu a devi de la pre-

beratu, deverberatus servus. Lact.

ceptele parentelui seu; nu potiu devi de

la principiele melle; nu vedeti co deviati
de la legile ce ati pusu voi insive?
DEVIATIONE, s. f., (fr. dviation),
accione si effectu allu actionei de deviare,

DEVERE, v., devui,devutu, v., debere,

vedi debere.
* DEVERGENTE, part. pres. adj., devergens, care dever ge; vecli dever gene.
* DEVERGENTIA, s. f., devergentla,

tione de la ideele, devia gone de la principiele selle, fra deviatione.

DEVIA.TORIU,46tia, adj. s., devious,
care devia, care se abbate d'in calle.

verberatus, batutu tare : servu dever-

stare sau calitate de dever gente, plecatura, inclinatura, inclinatione.

* DEVERGERE, v., devergere, a se

pled, a se inclina : etatea nstra a inceputu a deverge; formoseti'a ei deverge.

DE VERSARE, v., deversari, trans.

si intr. a ab bate, a se abbate; a trage la

cineva in callatorfa, a descende, a man :
atnu callatoritu douesprediece re si atnu

abbatere de la directionea sea : devia-

DEVIATU,-a, adj. part. (ital. deviato), abbatutu d'in calle, abbatutu de

la addeveru, ratecitu.
DEVICTORIU,46ria, adj. s., deviator, care devince, vedi devincere si devingere.

DEVICTUra, adj. part., deviatus, invinsu cu totulu, vedi devincerc si devingene.

deversatu la amiczdu nostru, care ne a

ospetatu ca pre nesce principi; vedi si

DEVINCERE, devinsi si devinsei, devinsu si devictu, v., devincere, a invinge

devertere.
* DEVER SORIU,-a, adj., 1. personale,

cu totulu, a suppune; a intrece : amu

deversor, care deverte, care trage la cineva in callatorfa, ospete; 2. reale, de-

versorium , loen unde tragu callatorii

spre a se repausa, spre a petrece nptea,
ospetarfa.
DEVERTERE, deversi si deversei,
deversu, v., devertere, si refl. a se deverte,

devertl; L a se abbate de la drumu, a

trage intr'alta parte; 2. a trage la ci-

devinsu pre adversarii nostri cei superbi;

amu avutu multu a luptd peno a devince
t6te difficultatile.
DEVINGERE, v., devincere, vedi devincere.
DEVINSU,-a, adj. part., deviatus, invinsu Cu totulu, intrecutu, suppusu.
* DEVIRGINARE, v., devirginare, a
desvirgind, vedi desvirginare.
DEVIRGINATIONE, s. f., dev1rgi,-

www.dacoromanica.ro

DE'.

DEV.

1092

natio, desvirginatione, vedi desvirgina-

*DEVOLTARE, v., devoivere, a ay-

tione.
*DEVISA, s. f., (fr. dvise, it. divisa),

runca de susu unu lucru care se cada

sententia, figura allegorica cu vorbe;

sententia prin care se caracterisa ceva.
DEVISARE, v., (fr. dviser, it. divisare), a imagina, a proieeta in idea;
a face unu devisu,
DEVISATUra, adj. part. , (it. divisato), imaginatu, proiectatu in idea.
*DEVISIT, s. ni., (ital. diviso, fr. devis),

proiectu in idea; descriptione detaliata

a totoru prtiloru unui lucru proiectatu
devisu essactu, a faca unu devisu, a clei
unu devisu, lucran i conforme Cu devisulu.

DEVITARE, v., dentare, a evita,

a se ferf, a scapa de cena : a devit unu
reu, a devit unu periclu.
* DEVITATIONE, s. f., devitatio,actione si effectu allu actionei de devitare.
DEVITATORIU,-tbria, adj. s., devitans, care devita.
*DEVITATU,-a, adj. part.) devitatus,

reu devitatu, periclu devitatu, nzorbu

devitatu.

* DEVIIT,-a, adj., devius, care nu e

in calle, departatu de calle; ratecitu

satu deviu, cetate devia, callatori devii,
eallu deviu; vorbe devie.
DEVOCARE, v., devocare, a chiama

pre cineva d'in unu locu : a devocci pre

cineva d'in provincia; a devocd pre

diei in adjutoriu, devoeare deos ad auxilian'. Liv.; a devocd stellele d'in cru,
devoeare slilera emlo. Hor.; prin vorbe
magice a face ca stellele se descenda
d'in ceru.

voltandu-se, a devoltd petr e, a devoltc's

pre cinevcs
vitia, a se devoltd la

patnentu: tta averea lui se devolta la

voi; detori 'a arsta-a s'a devoltatula noi

DEVOLUTU,-a, adj. part., devolutus, cadutu de susu, precipitatu, adjunsu la : devolutu in e,gestate, ereditate clevoluta la densults; detoria devoluta la noi.
DEVOLVERE, devolui, devolutu si
devoltu, v., devolvere, vedi devolbere si
devoltare.
1 DEVORARE, v., devorare, a rode,

a macin, a manca, a inghitf cu totulu,

in s., propr. si fig. : elli voliau se lu arrunce in mare ea se lu devore pescii ,
ella devora bannii publici ; elli devorara casele veduveloru; m6rtea devora acea

formostia ; foculu devora averile mai

nzultoru mii de 6meni; clev6re-velupii,
se ve dev6re ami le vostre ! dupo ce a de-

voratu &Sta averea sea, s'a appucatu acunzu se devore si avente altoru-a.
2 DEVORARE, s. verbale, devorati, in t. s. verbului; vedi devoratione.
* DEVORATIONE, s. f., deroratio,
actiOne si effectu-allu actionei de devorare: m'a scapatu de devorationea pesciloru.
DEVORATORI11,46ria, adj. s., devo rato r, dev o rato rius, care devora.

* DEVORATRICE, s. f., devoratria,

femina care devora.
DEVORATU,-a, adj. part., devora-

tus, rosu, mancatu, ingbititu cu totulu.

* DEVOCATIONE, s. f., (devocatio),

* DEVOTAMENT U, p1.-e, devotamen-

actione si effectu allu actionei de de-

tum, (fr. d6vouement), actu de devotare,

vocare.
* DEVOCATU,-a, adj. part., devo-

actu de inchinare, actu de sacrificare,

catas , chiamatu d'in, invocatu; vedi

devocare.
* DEVOLARE, v.,

devolare , a de-

scende volandu, a sbork de susu, in diosu,

a se lassa, in diosu; a trece rapide de la

unu obiectu la altulu; a se duce.
*DEVOLBERE, devolsi si devolsei, devolsu, devoltu si devolutu, v., devoivere,

sacrificiu, promta volier.tia a se sacrifica

pentru unu scopu : devotamentu pentru
patria, devotamentu fra margini, ellu
era assecuratu de devotanzentulu militariloru ce commandd.
* 1 DEVOTARE, v., devotare, a in-

chi* a destina a consecra, a sacrifica;

reft. a se devotd, a se inchina, a se destina, a se consecra, a se sacrifica : mi

a devoltk, a precipita, a arrunca cera

am clevotatu viti'a culturei scientieloru,

de susu ca se cada voltandu-se in diosu;

vedi devoltare.

a devota pre cineva mortii; a se devota

benelui publicu; a se devota cu totulu

www.dacoromanica.ro

DIA

DIA.

putriei selle; ellu se devota interessiloru

nstre.
2 DEVOTARE, s. verbale, devotio,
in t. s. verbului; vedi devotatione si devotamentu.
*DEVOTATIONE, s. f., deVotatio,actione si effectu allu actionei de devotare.
DEVOTATU,.-a, adj. park, devotatus, inchinatu, destinatu, consecratu; la
antici incantatu, ferraecatu.
DEVOTIONE, s. f., devotio, 1. actione de a se devotare; vota prin ca a se
lega sau se devota, sacrificiu : devotionile Deciiloru, devotionea vietiei; 2. pietas, pietate, suppunere absoluta volientiei divine.
DEVOTORIIL-tria, adj. s., devotor, caro devove, care inchina.

puse impromutate d'in limb'a greca, si

DEVOTIL-a, adj. part., devotus,

inchinatu, consecratu, sacrificatu;

poXtm.6), diabolicus, forma antica; dia-

pietosu, suppusu; vedi devovere.

ti-DEVOI, ERE, devovi, devotu, v., de-

DIABOLU sau diavolu, s. m., (nabolus, (atii3oXos), principiulu reului perso-

vovere, a iuchina, a consecra. Radecin'a derivateloru : devotu, devotione, de-

nificatu, spiritulu cellu reu : ellu e diavolu, nu omu; diavolulu face numai reu;
ce te a invetiatu diavolulu! diavole, ce
na'ai impinsu se facu!

votoriu, devotare, etc.

1 DI, s. f., dies, tempulu de 24 de ore

sau numai tempulu catu sorele sta de

asupr'a : di lunga, d scurta, di mare,
di mica, di formosa, di trista, di de serbatre, di de lucratre, di de vra, di de

irna; d'intr'una di intealea; d'in di in

di; prelungita in ditta : peno in diva,
bona diva. Acsta prelungire are loca
totu de a una candu se pone cu articlu:
diu'a si n6ptea; am perdutu diu'a, nu
scimu ce adduce diu'a. Plurisiulu dale,
cu articlu dillele, prin urmare si genitivulu si dativulu singulariu dillei. Form'a diuu se p6te esplica d'in vechiulu ablativu latinu diu, noctu diuque; formele
plurariului si genitivului singulariu s'au

luatu dupo analogi's, : stua, stelle , vitaca, vitelle, unde processulu e inversu;
adeco stua molliatu d'in stella, vitua

molliatu d'in vitella , pre candu dille

e duratu d'in di sau diva pentru impedecarea hiatului, analoga care se vede
si in relle, grelle, melle, telle, selle.
2 DI, v., die, pers. II imperat. sing. de
la v. dicere, dicere, vedi verbulu dicere.
DIA, prepos. greca (ata., prin), care
ocurre in mare numeru de vorbe cona-

1093

care, in intellessu, corresponde de multe

ori cu des=dis=dis.
DIABOLESCE sau diavolesce, adv.,

diabolice, awcpanq in modu diabolescu : ellu lucra diabolesce; ea se porta

diabaesce.
DIABOLESCU sau diavolescu,-a, adj.,
diabolicus (auxpoloc6c), relativa la diabolu, reu ca diabolulu lucru diabolescu,
portare diabolsca, tentationi diabolesci,
inspirationi diabolesci.
DIABOLIA sau diavolia, s. f., lucrare
diabolicar.

DIABOLICE sau diavolice, adv., diabolee, (atapoXotk), forma antica ; diabolesce. .

DIABOLICU sau diavolicu, adj., (Sta,
volescu.

DIABROSE, s. f., (atiruoutc), corrosione, term. de medicina.

DIABROTICIL-a, (Scuppontxk)
corrosivu, care corr6de , care produce
corrosione, term. de medicina.
* DIACADM1A., s. f., (fr. diacadmie),

emplastru a carui base e cadmia, term.

de medicina.
DIACANTHET sau diacantu, s. m.,
(d'in Scs, bis si Zixecv0a, spinu), care are

doui Spini, case e armatu cu doui spini,

term. de ist. nat.

DIACARCENU, s. m., (d'in U: si
7tap-hEvo, carcinu, cancru marinu), an-

tidote in care intra carcinu, in contia

muscaturei caniloru turbati,
DIACARPU, s. ni., (fr. diacarpe),
genu de ferege cu codice erbaceu, originariu d'in Java.
* DIACARTHAMU sau diacartanau,

s. m., (d'in at si carthamus, safranu

spuriu), purgativu compusu d'in cartamu

si alte substantie.
DIACASSIA, s. f., (d'in Siet si xuaoa ,

fr. diacasse), purgativu, a carui

base e cassi'a, term. de medicina,

www.dacoromanica.ro

1094

DIA.

DTA.

*DIACATHOLICU sau diacatolicu,-a,

adj., (d'in Scci si 7tai5oXocc5v, universale),

calitate de diacu , functione de diacu;

vedi diacu.
DIACOLOCYNTIDE, s. f., (d'in

purgativu compusu d'in mai multe substantie, term. de medicina.

Stec si xoXoxuvak, colocunta), purgativu

DIACAUSIA, s. f., (Sceocaucn4, ar-

a carunase e colocunt'a; term. de med.

d6re petrundit6ria), caldura frte tare,

term. de medicina.
DIACAUSTICU,-a, adj., (fr. dlacaustique), s. f., curba caustica prin refractione , diversa de catacaustica , curba
caustica prin reflessione; corpu diacausticu, lente de cristalu biconvessa; term.
de optica.

* DIACENTRU, s. m., (d'in St si

xinpov, centra), linia care trece prin
centrulu unei ellipse , in specie assea
minore a ellipse.
DIACESCE, adv., (diaconice, StaxeyLx60, in modu diacescu, ca unu diacu;
vedi diacu.
DIA.CESCU,-a, adj., (diaconlcus ataxevof.64), relativu la diacu, conforme
unui diacu; vedi diacu.
DIACESSA, s. f., mulierea diacului;
vedi diacu.
DIACHERISMU, s. m., (Staxtptar5c), manipulatione, veri-ce operatione

care se essecuta cu man'a, termina de

medicina.
DIA.CHORESE, s. f., (St.axtbnotc),

evacuatione, eiectione, desertare, mai

allessu a ventrelui sau a urinei; term.
de med.
DIACHORETICU,-a, adj., (Stavo-

nrot60, care pte evacua sau deserta,

care p6te determina eiectionile; term.
de medicina.
*DIA.CHORISE, s. f., (atax6pccgq), dis-

junctione, separatione; term. de med.

*DIACHYLU, s. m., (ScequXov), emplastru emolliente, digestivu, resolutivu
si agglutinativu, term. de med.
DIACHYMU, s. m., (d'in Sta si xu-

lick, sucu), nume datu parenchymului

folieloru si tessuturei cellularie d'intre
divisionile petiolului ; term. botanicu.
DIACHYSE, s. f., (Stratq) , fusione, diffusione, dissolutione ; terminu
de medicina.
*DIACHYTICIJ,-a, adj., (Staxtynx6c),
diffusivu, dissolvente; term. de med.
D1ACIA, s. f., (diaconia, ataxov(a),

DIACODIU, s. m., (d'in SEdt si mu-

Se(cc, capa de macu), sirupu compusu

d'in capsuitle macului somniferu; term.
de medicina.
DIACONATU, p1.-e, dlaconatus,
tione de diaconu, diaconfa; vedidiaconia.
DIACONESSA, s..f., dlaconissa, 1. fe-

mina, care servesce la basrica, 2. mulierea diaconului.

DIA.CONIA, s. f., diaconium (amovEot, Stax6vcov),functione de diaconu;

conatu.
DIACONIGU,-a, adj., diaconicus (Staisociv50, relativu la diaconu; s. ni., diadiaconicum (Staxovm6v) , loconiculu'diaconului.
cuenti'a
DIACONU, s. m., diacouus (8tecxovo0,

proprie ministru 2-- servitoriu ; apoi

servitoriu la basrica; 3. functionariu
ecclesiasticu consecratu numai pentru
certe ceremonfe, subordinatu preutului
diaconii functionedia la celle sacre nu-

rnai ca adjutori ai preutiloru si ai episcopiloru; gradulu de diaconv, e antanzulu gradu de diosu in susu in hierarchi'a ccclesiastica, cu t6te aceste-a in
tempurile d'in urma s'au instituitu si
hypodiaconi si archidiaconi.
DIACIJ, s. m., (diaconus, Stemovoc),
1. in sensulu 2. allu coventului diaconu,
servitoriu fa basrica, mai vdrtosu lec-

toriu si cantoriu ; 2. studente; si mai

vertosu studente d'in classile superiori.
Numirile aceste-a provinu de la institutionile ecclesiastice alle medievului
candu studentii in genere erau servitori
la basrica, si implieniau t6te functionile mai mici, chiaru si diaconatulu.
DIACYDONIU sau diacudoniu, s.
m., (d'in 8Lec si
gutlia), conxuSetwcov'
serva de gut6nie,
term, de medicina.
DIADELPHIA sau diadelfia, s. f.,
(diadeiphia), numele classei septime a
systemei sessuale a lui Linneu, care coprinde t6te plantele alle caroru stamine
sunt diadelphe, adeco unite prin fire in
d6ue fascie.

www.dacoromanica.ro

DIA.

1005

DIADELPHICU sau diadelficu,-a,

adj , (dilidelphicus), relativa la diadelphia : fire diadelphica.
* DIA.DELPHU sau diadelfu,-a, adj.
s., (d'in Scee si &SEXpk, frate), se dice

despre staminele cari su unite prin firele lora asii incItu formdia d6ue fascie san androphore distincte.
DIADEMA, s. f., pl. diademe si diadernate, diadema (Stamgc), 1. legatura,

apoi legatura a capilliloru, legatura a

tiarei ce portan regii persici pro capu,
legatura regale ; 2. cerca de aura adornatu cu gemme , ce portau regii pro
capu ; cercu assemine ce prta domnele
pre capu; 3. corona regale; 4. fig. demnitate 'san potestate regale.
DIADEMATU,-a, adj., diadematus,
adornatu ea diadema, care p6rta una diadema, coronatu.
DIADOCHIA, s. f., (Scaox-4), successione, ereditate.
1 DIADOCHU, s. m., (Stecaozoc), successoriu, erede.
2 DIADOCHU, s. m., diadochus, (&4aoxo4), una Otra preti6sa assemine be-

ryllului.
DIAGNOSE, s. f., (Stroxn), connoscentia, connoscentia ce resulta d'in summ'a semneloru diagnostico; term. demed.
* DIAGNOSTICA, s. f., (acarmarcx11),

arte de a conn6sce starea sanet6sa sau

DIAGONIC11,-a, adj., diagonicus,

(accercbvco), didgonale.

DIAGRAMMA, p1.-mate, diagram

ma, (iketypap.p.a), figura, imagine, repre-

sentatione.
* DIAGRAMIEATICU,-a, adj., re/ativu la diagramma.
DIALECTICA, s. f., dialectica, (ataXewcop), artea de a rationa, logica; dupo
Aristotele artea de a ration, asupr'a proposetioniloru probabili; dupo Carneado,
artea de a rationd pentru si contra.
DIALECTICE, adv., dialectice,
Xnecotk), in modu dialecticu, dupo re-*
gulele dialecticei.
DIALECTICU, -a, adj., dialectl tus,
(8ccaexTock), relativa la dialectica; es-

sercitatu in dialectica : unu mare dialecticu.

DIALECTO', s. m., dislectus, (&Xrxlimb a particularia a unei torre, modificatione a limbei generale : limb'a
grca avea mai multe dialecte, limb' a ro-

mana are numai doue dialecte, dialectulu dacoromanu si dialectulu macedoromanu.

1 DIALE, adj., dialls, (de la At6c), relativu la Joue flamine diale, llamen dlalis, sacerdotele lui Joue.

2 D'ALE, adj., dialis, (de la d'es),

care dura numai una di.

morb6sa a unui corpu d'in diversele semne ce se potu observa intr'ensulu; connoscenti'a ensasi.
DIAGNOSTICARE, v., (fr. dlagno-

DIALOG/CE, adj., diatiogice, (StaXo7oui4), in modu dialogicu, in forma cijalogica.

DIALOGICU,-a, adj.,dialogieus,(ScaXorm.6), relativa la dialogu, ca unu dia-

stIquer), a face diagnosea sau diagno-

logu : tractatu dialogicu, scripte dialo-

stic'a.
DIAGNOSTICATU,-a , adj. part.,
(fr. diagnostiqu), cercetatu ca adjutoriula diagnosei.
DIAGNOSTICU,-a, adj., (Scapwatot6c), relativa la diagnose sau diagnostica : semne diagnostice.
DIAGONALE, adj., diagonalis, (Sta-

gice.

vimog), care trece de la unu Anglu la

satu in discussione.

DIA_LOGISMU, s. m., (StaXoyea16),

conversatione, discussione, cogitatione.
DIALOGISTICU,-a, adj., (81.caorynz6g), essercitatu in conversatione sau in
discussione.
DIALOGISTU, s. m., dialogista, (8mXoTtor4g), carui-a place discussionea, ver-

altulu : unja diagonale, sau simplu cha-

D1ALOGU, s. m., dialogas, (6tcasToc),

gonale; in una figura patrulaterale se

conversatione, discussione, mai vertosu

intre d6ue persone, diverbium.
DIAMANTE, s. ni., mismas, (asettml),
una Otra preti6sa, cristallu de carbonix
curatu, vedi culamante,

pte trage una diagunale, in unu penta-

gonu se potu trage aue, in unu hexagonu trei, etc. diagonali; se potu trage
diagonali in polyedre.

www.dacoromanica.ro

DIA.

1098

DIAMANTICU, - a, adj., (Ce8alicatt-

x6); de diamante, vedi adatnantinu.

DIAMANTINU,- a, adj. , adatnantlnus, de diamante, vedi adantantinu.
DIAMETRA.LE

adj,, diametralig,

relativu la diametrn : linia diametrale.

DIAMETRICE , adv., diametraliter,

adj., (Stifpcovoc)

, dissonante vedi dia-

phonu,
DTAPHONU sau diafonu,-a, adj.
(Str.ovog), dissonante , dissonu, discordante, discorde.
DIAPHORESE sau diaforese, s. f.,
diaphoresis (8taFiplat;), transpiratione;

Stapktpon), in modu diametricu.

DIAMETRICU,-a, adj., diametralls,
diaMetrale : linia diametrica.
DIAMETRU, s. UL, diatnetros, (Sta.-

,stare media intre transpiratione si su-

p.npog), unja care trace prin centra

care prov6ca transpirationea, medica-

dianzetrulu unui cercy, diametrulu unei

(Are, diametrulu unui cubu.

mentu diaforeticu.
* DIAPHORIA sau diaforia, s. f., (6tapop(a), differentia, diversitate.
DIAPHORU sau diaforu,-a, adj. ,
(ttpopo4), differente, diversa : diaforu,
s. f., differentia; vedi diatbria.

DIANARIA, s. f., dianaria, artemisia, genu de plante officinali

compuseloru , eu proprietati
tonice.
DIAPASMA , p1.-mate, diapasma,
(Stetrctoptt), unu genu de pulbere miro-

sit6ria, usitata de antici spre a respandf

mirosu placutu.
DIAPASON, diapason (Scanaocov)

1. octava in musica, la antici; 2. la moderni: totulu tonuriloru ce una voce

sau unu instrumentu musicale pote (164
b) instrumenta d'in una vrga de aciacurbata in forma de U, care serve

de regulatoriu pentru accordarea instrumenteloru.

DIAPENTE1 diapente (Scanbts)
cinta in musica.

DIAPHANIA sau diafonia, s. f.,

diaphania, (8tcapavacc) , transparentia

proprietate a unui corpu prin care se

datione.
* DIAPHORETICTJ sau diaf oreticua, adj. , diaphoretieus (6ttxTdpliztx6c),

DIAPHRAGMA sau diafragma,

p1.-mate, diaphragnia, (avloppayp.a), um-

schiu suptire si f6rte latu, situatu intre

torace si abdomine, uude formedia una
specia de bolta mobile si flessibile, si numitu asia pentru co separa aceste done cavitati alle corpului auirnale un'a de alta.
DIAPHRAGMATICU sau dialrag-

inaticu,-a, adj., relativu la diafragma.

DIAPHRAGMATITE sau diafragmatite, s. f., (fr. diaphragmite), Manimatione a diaphragmei.
*DIAPSALMA, p1.-mate, diapsairoa,
(8c4cap.a), pausa in cantare.
DIAPSALMATICU,-a, adj., relativa la diapsaltna.
DIARIRE,-eseu, (cu di sitieratu, de

'Ate ved.
DIAPHANO1 (&cupearil0, transpa-

la di, dies), v., cernere, a ved in pu-

rente, in diverse compositioni de ter-

Deco acesta etymologia e addeverata,

atunci diarire a cautatu se ,essa d'in di
prin intermediulu substantivului diare,
de care vedi diara in Glossariu. M.

mini technici, precumu: diaphanogenu,

diaphanontetria, dtaphanometricu, diaphanometru, cliaphanoroma ; diaphani-

pennu.
DIAPHANU sau diafanti,-a, (aza(pay* , ital. diafano, fr. diaphane), prin
care se p6te ved, care transmitte lumin'a, transparente : aerulu, apia, cristaliulu, vitrulu sunt corpui diczfane.
DIAPHONIA sau cliafonia, s. f.,
diaphonia, (Scavova) , interval1u sau
accordu dissonante , dissonantia , in
musica.
* DlAPTIONICU sau diafonicu,- a,

cina lumina, a ved numai in trecere. L.

DlARISTICA, s. f., functione de dia-

ristu, lucrare ce facu diaristii; coprinsulu si servitiulu diarie'eru : detorea

diaristicei e de alumina publicutu asupr'a totora affaceriloru publice.
DIARISTICU,-a, adj., relativu la dia-

rie, la diaristi, la diaristica : scire diaristica, discussioni diaristice, c rte diaristice, nouctati diaristice, Mcntioni diaristece.

DIARISTU, s. m., diaria scribens,

www.dacoromanica.ro

DIA.

DIA.

dinroarius, care serle diario, care se occupa cu publicarea de diarie, redactoriu

de diarie.
1 DIARIU,-a, adj., diarias relativu

la dl; vedi diurnu.

2 DIARIU, pl.-ie, dlarium, 1. relatione

pre fia-care dl, 2. folia ce coprinde scirile dillei si se publica periodice ; folia
periodica publicata pro fia-care di: inse

sunt diarie cari se publica si de cl6ue

ori pre di, altele cari se publica numai
la cl6ue, si altele numai la trei dille.
* DIARRHOEA sau diarrha sau diarra, s. f., diarrhoea (atarlota), fiussu
de ventre, essire afora, ordinare.
DIARRHOEICU sau diarrheicu sau

diarreicu,- a, adj., relativu la diarra;

flussu diarreicu, dorere cliarreica.
DIASCEVASTU, s. m., (ataaxsuaar4q), redactoriu criticu allu unei opere

litterarie, asih se numira in specie redactorii critici ai operelorn lui Omeru

si ai poetiloru cyclici pre tempulu Pi5istratidiloru.
DIASTEMA, pl.-matc, diastema (&ee-

artlict), distantia, intervallu, term. de

rnusica.

DIASTEMA.TIOU,-a, adj., diastematicus (Staarriwznx6q), care percorre diverse intervalle de musica, modulatu.
DIASTOLE, s. L, dias tole (amasoX.11), 1. separatione, semnu de separatio-

ne intre d6ue vorbe ; 2. prolungatione

a unei syllabe scurte, term, de gramm.;
3. dilatatione a cordei sau animei in oppositione cu systole, term. de anatoma.
DIASTYLU sau diastulu, s. m., diasty los (StiatuXoq), ordine de columne,

in eare spatiulu d'intre d6ue columne e

de trei ori mai mare de chtu diametrulu
unei columne.
DIASYRMU sau cliasurmu, s. m.,
diasy rmos (ataaupiL6q), lauda ironica,
term. de retorica.
DIASYRTICU, Sati diasurticu ,-a,
adj., diasy rticus (amonryax6q), laudatoria' ironicu.
DIATESSA.RON, diatessarou (auxTecsaecpow), carta ((parta), terminu de
musica.
D'ATEA sau tinta, s, L, (aLa0.4%..q)

1097

dispositione, testamentu; vedi diatheca.

DIATHECA sau diateca, s. f., (Stadispositione, mai allessu dispositiene testamentaria, testamentu.
DIITHESE, sau cliatese, s. f., da.,
thesis (Stecl5satc), dispositione; in med.
dispositione spre certe morburi; diathese
mucosa, pituitsa, inflammat6ria, bajsa, serosa, etc.
*DIATITETICU, sau diateticu,-a, adj.,
cu dispositione, relativu la dispositione.
DIATHYRA, sau diatura, s. f., diathyra (atee&opl), micu porticu
tea unei prte.
DIATONICU,-a, adj., diatonicus (6tatovoc,60, term. de musica, care procede
dupo scar'a tonurilyu.
DIATONU,-a, adj. s., diatouus (SciTovoq), diatonicu, term. de musica.
*DIATRIBA, s. f., diatriba (StxrptP1),
discussione, dasputa, desputationP, mai
allessu desputa publica; la eretici : seola, secta,
* DIATRITU, s. in., diatritus (&eeTpt.to4) ,

revenire a friguriloru de a

treia di.
DIATYPOSE sau diatupose , s. f.4
diatyposis (acatnrontq), descriptione oratoria.
DIAVOLESCE, adv., vedi diabolesce.
DIAVOLESCU,-a,adj.vedidiabolescu.
DIAVOLIA, s. f., vedi diabolia.
DIAVOLICU,-a , adj. vedi diabolicu.
DIAVOLU, s. m., vedi diabolu.
DIAZEUGMENU, adj. s., diazeugmenon (ataCeolifidov), disj u nctione, term.

de retorica.
* D IAZEUXE, sau diazeusse, s. f., dls.
zeuxis (ataCsuaq), separationea unei syllabe in d6ue, dierese.
*DIBRICHIU, s. m., dibrachys (SEPpaxog), petioru metricu compusu d'in
doue syllabe scurte.

DICA, s. f., dica (bcri), processu,

intentare de processu, actione in justitia,
DICABLA sau dicalla, s. f., dicabula

si dicibularorum, n. pl. uarratione copillaresca; proverbiu.

DICACE,

vorbitoriu, care

vorbesce multa, muscatoriu la vorba,

reu de gura.
DICACITATE s.

www.dacoromanica.ro

L, Omitas, s0-

1O98

DIC.

DIC

ritu de a musc6, Cu vorbele, spiritu cau-

sticu, causticitate.'
DICARE, v. dicare, a dedic6, a inchink a consecr6,: dicamu lz4i domneditu viti'a n6stra, ellu dica cea d'antdiu carte parentelui seu, am dicatu diu' a
intrga amiciloru mei; vedi dedicare.
DICATIONE, s. f., dieatio, aetione

gramm. care are d6ue cantitkti : vocale

dicliron,a, vocale ancipite, care p6te fi
si lunga si scurta.
DICIBILE, adj., (de la dicere), dial_bills, care se pote dice.

DICIBILITATE, s. f., calitate de dicibile.

si effectu allu actionei de dicare; vedi

DICOTYLEDONEU si dicotyledoniu,-a, adj., (d'in Scc = bis, si v.oruX71-

dedicatione.

86.w), munitu ca doui cotyledoni sau lobi :

DICATORM,-tria, adj. s., dican89

care dica; vedi dedicatoriu.
DICATIT,-a, adj. part., Meatus, dedicatu, inchinatu, consecratu; vedi de-

embryone dicotyledoniu, ai carui cotyledoni sunt situati pre acellu-asi planu

orisontale. Dicotyledoniele formdia un'a d'intTe celle trei mari divisioni primarie stabilite intre vegetalile fanerogame sau embryonie, adeeo provedute

dicatu.

1 DICERE, (Cu di siueratu), imperat. di, diceti, perf. dissi si dissei, dissu
si dictu, v., dieere (it. dire, fr. dire), a
spune prinfvorbe, a vorbi, a affirm& :
eu dicu co n'ati facutu bene, tu dici co
nu esti sanetosu, ellu dice se ne punemu
la in.sa, ea dice se nu properamu, noi
dicemu co n'aveti dereptu, 'vat: diceti co
nu poteti vencu noi, ei dicu co s'au insellatu, elle dicu co nu potu terminci peno de sra, dl lui Petru se vina la noi,
diceti meniloru se ne astepte, ce dici

tu? ce diceti voi? ellu dice din gura,

dice numai vorbe, inse nu sente
sau c6.nta cu gur'a; ellu dice d'in flueru,
cfinta Cta ftuerulu; di-ne un'a formsa,
canta-ne ma cantare formsa; a dice cu
vior'a, a canti cu vi6r'a. D'in caus'a synonymelora spunere si vorbire, ver-

bulu dicere s'a restrinsu in usulu seu

d'in cerculu cellu largu allu verbului
latinu la unu cercu multu mai ngustu.
2 DICERE, s. verbal, dietio, in t. s.
verbului; si concreta : verbum, voeabulum, vorba, coventu.
DICHOREU, s. m., dichoreus (Stx6peLoc), d'in doui chorei sau d'in doui
trochei, term. de grarnm.
DICHOTOMIA, s. f., dichotomia
(8Lxotop1a), taliatura, in d6ue ; in logica
divisione in doue phrti.
* DICHOTOMIT,-a, adj, s., dichotomos (6tx6rop,oc) taliatu in d6ue, divisu

in d6ue phrti; la antici lun'a candu se

vede numai de medietate.

DICHRONU, - a, adj., diehronus

(8Expovo0, care are d6ue tempuri; in

cu organe sessuali si cu flori, si care

coprinde tote plantele allu caroru embryone presenta doui' lobi. Divisionea
cotyledonieloru coprinde in sene 230 fa-

milie cari se subdividu in patru cete

secundarie : apetale, monopetale, polypestale si decline.

DICTABOLARM, p1.-ie, dietabolarium, vorba muscatOria, sarcasmu.

DICTAME, pl., dictamine, dictamen, dictatu, preceptu, mandatu : dictaminele rationei , ce ne commando, rationea; dictaminele conscientiei, ce ne
commando, conscienti'a morale.
DICTAMNU, (popul. dictamu si
diptamu, compara si med. latin. diptam

num), s. m., dietamnus si dietamnum

(8Extap,vov), una specia de origanu, planta

celebrata de antici pentru vertutile ei

miraculse intru vendicarea plagebru.
DICTANDU, - a, adj. part. p. f.
dictandus, care e de dictatu.
DICTANDU, gerund., dictando,
dupo dictare a serie dictandu.
1 DICTARE, v., dictare, a dice de

repetite ori, a dice tare si seriosu; a

coznmandd, a ordin&, a dispone : ellu e

invetiatu a dictd si nu p6te vorb moderatu; faceti ce ve dicta mentea v6stra;

rationea dicta vaientiei; cei mari dicta,
si cei mici asculta: pro fessoriulu dicta
si scolarii scriu; ellu mi a dictatu una
epistola; ellu nu serie cu mein'a sea, ci
dicta secretariului seu.
2 DICTARE, s. verbale, dictatio,
in t. s. verbului; vedi dictatione.

www.dacoromanica.ro

Die.

DIE

* DICTATIONE, s. f., dictatio actione si effectu allu actionei de dictare.

*DICTATORE, s. m., dictator, vedi
.
dictatoriu.
*DICTATORIALE, adj., dictato rius,
relativu la dittatore : potere dictatoriale,

potere dictat6ria, potere de dictatore,

potere absoluta.
*DICTATORITJ,-Mria, adj. s., dicta-

tor, dictatorius, care dicta; s. m., dictatoriu, magistratu cu potere absoluta,

1099

DICTIONE, s. f., dlctio, actione si

effectu allu actionei de dicere; espressione, verba, coventu dictionile-constituescu materi'a sau coprinsulu dictionariului; dictione aspra, amena, clara, incurcata, confusa.
DICTORIU,-tria, adj. s., dictor, care
dice, dicutoriu.
1 DICTU,-a, adj. part.,
dissu.
dictus'
2 DICTU, s. m., dictum,
actulu de

dicere, vorba, coventu, sententia, sen-

magistratu estraordinariu pre unu tempu

determinatu.
* DICTATRICE , s. f., dictatrix
fmina care dicta, d6mna absoluta.
* 1 DICTATU,-a, adj. part., dictatus,
spusu seriosu, comruandatu, ordinatu.
*2 DICTATU, s. m., dictatum, 1. actulu de dictare; 2. matpria dictata, lee-

tentia ponderosa.
DICUT6RE, s. f., proverbium, proverbiu; vedi si dicabla.
DICUTORIU,-tria , adj. s., dieter,
dictoriu, care dice; vedi si dictoriu.

tione dictata; 3. commandu, mandatu,

ordine, instructione : dictatele

invetiatura), relativu la invetiatura

dictatele conscientiei.

DIDACTICA, s. f., (de la 8E844,

invetiatura), artea de a invetia pre altii.
DIDACTICU,-a, adj., (de la StacciLq,

metodu didacticu, carte didactica.

DIDACTRU, p1.-e, (de la acaawril-

DICTATURA, s. f., diciatura, demnitate de dictatoriu, guvernu dictatoriale; tempulu, durat'a guvernului dic-

pcov, invetiamentu), salariu pentru in-

tatoriale.

vetiatura), d'in care a essitu scurtatulu

* DICTERIU, p1.-ie, dicterium, vorba

muscat6ria, sarcasm.
DICTIONARIU,
dictionarium,
(it. dizionario, fr. dictionuaire), collectione de dictioni sau vorbe, carte care
coprende tote vhrbele unei limbo cu esplicationile lora: dupo scotndu ce si pro-

pane autoriulu unui dictIonariu, sunt

diverse dictionarie, dictionariu etymologicu, dictionariu criticu, dictionariuistoricu, dictionariu geograficu, dictionariu
technicu, dictionariu scientificu,

nariu de conversatione; dictionariu in

dime, trei sau mai znultelinabe, etc. Dictionariulu se distinge de vocabulariu Si
de glossariu; vocabulariulu coprende pre
scurtu indicationea vorbeloru cu semnificationealoru cea ordinaria; glossariulu
esplica vorbele rare, obscure sau straine,

ce occurru in una limba; dictionariulu

pte se ice una estensione mare, de la
simplicitatea unui vocabulariu peno la
phraseologi' a cea mai desvoltata a unei
linzbe. Dictionariele moderne in genere
coprendu materi'a- loru in ordine akabetica.

v etiatura.
DIDASCALIA, s. f., (ScattcrxaMte, in-

dascalia.
DIDASCALICU,-a, adj., didascalic us,

(Stkamaock), didacticu, : opera didascalica, poemate didascalic,e;vedi si scut-

tatulu dascalicu.
DIDASCALU, s. m. (aLaiovAXoc),

d'in care a essitu scurtaulu dascalu.

DIDRACHMA, s. f., didrachnia Si didrachmum, (Mpaxp.ov), drachma dupla,

d6ue drachme; didrachma attica de argentu avea valorea de doue leure moderne, cea de auru erd de douespredieci
ori mai cara.
DIDUCERE, imperat. didti, diduceti,
perf. didussi si didussei, didussu si diductu, v. diducere, a duce in diverse parti,

a divide a despart.
DIDlICTIONE, s. f., diductio, actions
si effectu allu actionei de diducere, separatione, estensione, divisione.
DIDUCTIT,-a, adj. part., diductus
separatu, despartitu.

DIDUSSU,- a, adj. part., diductus,

dussu sau trassu in diverse parti; estensu.
DIEA, s. f., dea, dieessa; fientia divina

www.dacoromanica.ro

1100

DIE.

DIE.

con ceputh sub imaginea de femina, musa;

vedi dieu si diessa.

DIESSA, s. f., (ital..deesa, fr. dees-

se), den, fientia divina conceputa sub

DIECE, adj. num., (lema, (it. dieei, imaginea de femina, dina, musa : vechi'a
isp. diez, port. dez, fr. dix), numeru com- mythologia populasse cerulu cu diei si
pusu d'in diece unitati: diece omeni, diece --cu dieesse; una muliere form6sa ca una
mulieri, dieceboi, diece vacce. Numerulu dieessa.
diece se iea ca_substantive femininu in :
DEITATE, s.f., deltas, natura divina,
d6uedieei, treidieci, patrudieci,eirvoidieci, divinitate, fientia suprema, dieu ; vedi
sessedieci, septedieci, optudieci, nuedie- si deitate.

ei, d'in care causa substantivele ce se

punu dupo acesti nurneri ceru preposi-

DIEITIA, s. f., dea, deminutivu d'in

diga, pucinu de approbatu.

tionea de : d6uedieci de meni, treidieci

*DTERESE, s. f., diteresis (Stapearc),

de mulieri ? etc. Ca numeru ordinale

divisionea unei syllabe in doue , pre-

diece admitte art. duplu, inaintea sea si

in urin'a sea,: allu diecele, a diecea; vedi

cumu : aqute in aquai.

si diecimu.

(Stectpertx6e),relativu la dierese, divisivu,

DIECESANU,-a, adj. s., (it. diocesano, fr. dioesain), d'in diecese sau eparchia :, episcopu diecesanu, episcopu
eparchiotu; diecesanii unui episcopu,
suppusii unui episcopu.

disjunctivu.

DIECESE, s. f., dicecesis, (Otobticste),

1. administratione; 2. curen de admini-

stratione a unui vicariu sau comite.

Constantitlu impartisse imperiulu romanu in patru prefecture, prefecturele
in mai multe cliecesi si diecesile in mai
multe provincie; 3. cercu de administratione c clesiastica a unui episcopu, eparchia.
DIECE....E sau diecetu, s. m., dirceetcs,
(6t.oray-44), administratoriu, preveghiatoriu.
DIECIMILE, alj., (decimalie, it. de-

cimate, fr. decimal), care procede d'in

diece in diece : systema decir/tate, calculu

diecimale, fraetione diecintale; vedi decimale.

DIECIME, s. f., decas, (Ovule), nu-

men' d diece, cantitate de die luata

ea unitate; vedi si dieime.
DlECIMU,-a, num. ord., decimus, allu
diecele : partea diecima, trei diecime,

septe diecime,n6ue diecime; vedi si deciniu.

DIECINA, s. f., (it. decina, fr. disable), decussis, decaiga, totu compusu
d'in diece : una decina de lingure, dime
decine de cutite; vodi si decina.

* DIERETICU,-a, adj., ~retina ,

*DIESE, s. f., diesit, (iic6m4), 1. carta de

tonu in music'a celloru antici ; 2. la celli

noui, semitonu san diumetate de tonu.

DIESTRARE, v., dotare, a indiestra,
vedi indiestrare.
DIESTRIS, s. f., dos, dotis, (compara ital. destrate), doto, ce se da unei
fet candil se manta.
1 DIETA, s. f., diteta (OEcetta.), 1. re-

gime, modu de vitia regulatu sau temperatu in respectulu physicu, mai vertosu, regime de vietia prescrissu de unu
medicu ; 2. locuentia, fia compusa numai d'in una camera, sau d'in mai multe,
appartamentu.
2 DIETA, s. f., (de la dietbn M.1.),

adunare generale a terrei : diet'a Trasilvaniei, ellu se duce la dieta, vine de

la dieta.
DIETALE, adj., (de la dicta), relativu la dieta, facutu in dieta : articli
dietali, sedentia dietale.
DIETARCJU, s. ni., Ithetarcha si
dia3tarehus (atcarapx0, perveghiatoriu
milpear camerei, camerariu, cubiculariu.
DIETARIU, s. m., ditetarius, servitoriu insarcinatu cu servitiulu camerei sau allu sallei de mancare.
DIETETICA, s. f., ditetetica (&cewcocii), arte dietetica, arte de a cur prin

regime sau prin unu modu de vitia regulatu si moderatu.

DIEDRU,-a, adj., (SEESpog), nume ce

DIETETICU,-a. adj., dia3teticus

se da unui finglu formatu de diSue planuri : anylu diedru.

(Statripods), relativa la dieta sau la dietetica : regule dietetice, medica dieteticu.

www.dacoromanica.ro

DIP.

'1101

DIEU, s. m., Deus, fienti'a suprema.

appelatione a dieiloru mythologici : dieii

lui Onieru; ,Toue regcle dieiloru si parentele meniloru erci cellu mai mare dieu

ziare, fr. diff8rentier), a procede pre differeutie : a differentia una cantitate variabile.
DIFFERENTIARIU,La, adj., acelluasi cu differeptiale.
DIFERENTIATIONE, s. f., (it. differenziazione, fr. diffrene iation), actione
si. resultatu allu actionei de differentiare, operatione mathematica.
DIFFERENTLA.TU,,- a , adj. part.,
(it. differeaziato , fr. differenti) , trecutu prin operationea de differentiare.
DIFFERERE si differire, differe; 1. a

la _Romani. De candu s'au crestinatu

fr differente, a se distinge : noi nu dif-

Romanii au adoptatn compusulu dome-

ferimu multi& in opinionile nstre ; ellu

difiere tare de tata seu; acsta cantitate
difiere de cea alta; 2. a ammana, a proroga : elli differu lucrarea acsta-a d'in
una di peno intr' ale a.
DIFFERIRE, differu si differescu, y.,
differre, vedi differere.

Form'a antica so pare a fi fostu dies,

premium se vede d'in plur. dii, (Ws, d'in
adj. dius, d'in derivatulu dhns2si di vi-

nus, si d'in rom. dina, apoi d'in it. dio,

isp. dios, pr. diu, fr. dieu. La Romani
occure dieu 1. in formulele de juramentu (lieu asid e, dieu nu e asid, dicu
dieu, di dieu, dieu nu potiu veni; tu n'ai
fostu la baserica; dieu am fostu; 2. ca

dieu pentru desemnarea dieului cellui

addeveratu, si asia s'a restrinsu cerculn
primitivului dieu ; irise acsta restrictione e arbitraria, si coventulu p6te cu
totu dereptulu se intre rosi in possessionea sea.
1 DIFFAMARE, v., diffainare, a stri-

ca fam'a sau reputationea, a strica numele cellu bonu; a respandi una fama
falsa.
2 DIFFAMARE, s. verbale, diffama
tie, in t. s. verbului; vedi di Ifamatione.
DIFFAMATIONE, s. f., diffamatio,

actione si effectu allu actionei de diffamare.

DIFFAMA.TORIU,46ria, diffainans,
care diffama.
DIFF.A.M1TU,-a, adj. part., diffama-

tus, cu fam'a stricata.

DIFFAMIA, s. f., diffamia perdere
de fama, perdere de reputatione.
* DIFFARREATIONE , s. f., diffarreatio, contr. confarrentione, dissolutione solennale a ca,satoriei la Romani.
DIFFERENTE, adj. part. pres., differens, care differe, diversu.
DIFFERENTIA, g. f., differentia; calitate de differonte ; differentia intre doui
sau mai multi inneni; differentia de opinioni ; differentia essentiale; differentia
numerica; intre trei si cinci differente a
e doui.

DIFFERENTIALE, adj., (ital. differenziale, fr. diffrentiel), care procede

pre differentie : calcululu differentiale,
cu differentie infinitu de mici, in math.
DIFFERENTIARE, v., (it. differen-

DIFFERITU,-a, adj. part., diversus,

dilatus, 1, diversu , differente ; 2. ammanatu, prorogatu.
* DIFFERTUra, adj. part., differtus,
plenu implutu.
* DIFFICILE, adj. adv., difficilis (d'in
dis si facere), ce se face numai cu multa

lupta, care cere multa labore : lacrare

difficile, calle difficile, limba difficile,
scientia difficile, intellegere difficile, resolutione difficile; omu difficile, cu care

nu poti tracta fora a te lupt in diverse

moduri, fora a i face mari concessioni.
In vorbirea ordinaria se applica adject.
greu in locu de difficile, precumu si usioru in locu de facile, irise greu si usioru

insmna proprie gradulu de pondo materiale : unu corpu greu, unu corpu usioru in bilancia, facile si difficile in-

smna gradulu de pedeca morale in

essecutarea unei lucrri , si acsta distinctione e necessaria.
* D1FFICULTATE, s. f., difIleultas,
calitate de difficile, summ'a pediceloru
cu care se lupta cineva la essecutarea
unei lucrri. Differenti'a intre difficultate si greutate e acea-asi care se sente
intre difficile si greu.
* DIFFIDENTE, adj. part. pres., difmiens, care diffide, contr. confidente, care
Liu se increde.

www.dacoromanica.ro

DIG.

DIFFIDENTIA, s. f., difildentia,

stare sau calitate de diffidente, contr.
confidentia, lipse sau deieetu de confidentia, neincredere, ellu si arretez diffidenti'a la totu passulu ce Mai.
DIFFIDERE, diffisi si diffisei, diffisu, y., &Mere, a nu se inorede, a nu
av incredere, a nu av6 neci credentia
neei sperantia, a desperi.
*DIFFINDERE, diffinsi si diffinsei,

una parte si in alt'a, a fugi in desor-

diffinsu si diffissu, y., difilndere, a spar-

pite difunde.

ge, a ere* in jurispr. a difer, a amman.

* DIFFINGERE, diffinsi si diffinsei,
diffinsu si diffictu, v., diffingere, a transform, a scambd, a reface.
DIFFISSIONE, s. f., diffissio, ac-

tione si effectu allu actionei de diffindere.

DIFFISSU,-a, adj. part., diftissus;

spartu, crepatu.
*DIFFISUra, adj. part. diffisus, care
diffide, care nu se increde, care a perdutu
increderea, desperatu.
DIFFLUERE sau difflugere , dif-

fiussi si difflussei, difflussu, verb., difliners, a curre de una parte si de alt'a;

a innotd in ceva, a abundl.
DIFFLUSSIONE, 8. L, diffluxio ;
aetione si effectu allu actionei de diffluere.
DIFFLUSSU, - a, adj. part., difiluXUS, CUM, SCUM

* DIFFLUU,-a, adj., difituus, care se

vrsa de una parte si de alt'a; fig. forte
plenu, superabundante.
DIFFORMARE, v., deformare, a'
alteri form'a, a strici forma, a face difforme, a desform6,.
* DIFFORMATIONE, s. f., deforma-

tio, actione si effectu allu actionei de

difformare.

DIFFORMATU,-a, adj. part., deformatus, alteratu la forma, desformatu,

difforme.

dine, a se dissip6.

DIFFUGIU, pl.-ie; diffugium, fuga

sau fugire in diverse prti, dispersione.
DIFFUNDERE, diffunsi si diffunsei, diffunsu si diffussu, v., diffundere, a
versd, a respandf; a vers6 d'in una vasu
in altulu; refl. a se difunde, a se versd;
sangele se di/Tunde in totu corpulu.
*DIFFUSLLE, adj., diffusilis, care sa
* DIFFUSIONE, s. f., diffusio, ac-

tione si effectu allu actionei de diffundere.

DIFFUSORIUrsria, adj. s., diffusor, care difunde, care vrsa d'in unu
vasu in altulu.
* DIFFUSU,- a, adj. part., diffuses,
versatu , respanditu , intensu, larga
scriptoriu diffusu, care scrie multu.
DIFTONGU, s. masc., diphtliongus,
(SisoOonoc), sonu compusu d'in doue vo-

cali, precumu : dau, dai, meu, mea, leu,

bou : lu limb'a romana avemu diftongi

proprii si improprii, ba avetrau chiaru

si triftongi, precumu : dieu.
DIGAMIA, s. f., digamia (attapitx),
1. secunda casatoria; secunda conunia,
secunda nunta, 2. bigamia.
DIGAMU,-a, adj., digamus, Mcco0, 1. casatoritu, conunatu de secund'a
ora; 2. bigamu.
*DIGERERE si digetire, v., digerere,

1. a pune in ordine, 2. concoquere, a

conc6ce, a mistui, a prelucrl buccatele
in stomachu : stotnachulu meu nu digere t6te speciele de buccate; fig. : sunt
lucruri cari noi nu le potenau digere.
DIGESTIBILE, adj., digestibilis,
care se pte digere.
DIGESTIONE, s. f., digestio, actione si effectu allu actionei de digerere,
distributione, ordinatione; concoctione.

DIGESTIVU,-a, adj., digestivus,

eare serve a digere.
DIGESTORIU,-t6ria, adj. s., digit,storing, care digere;
s. m. reale di-

DIFFORME, adj., deformis , fora

forma, cu form'a stricata, desfiguratu,
uritu.

gestoriu, vasu, organu in care se face

*DIFFORMITATE, s. f., deformitas.

calitate de difforme, uritione, vitiu, rosine, deson6re, infamia.
DIFFUGIRE, v., diffugere, a fugi in.

digestionea.
* 1 DIGESTU,-a, adj. part., digestus,
distribuitu, ordinatu; co nco ctu, mistuitu.
2 DIGESTU, p1.-e, digestarorum,

www.dacoromanica.ro

DIL.

DIJ.

nume geuerale ce dau jurisconsultii antici opereloru loru : digestele lui Justinianu se numescu si pandccte.
DIGESTIJRA, s. f., digestio, effectulu sau resultatulu actionei de digerere
* DIGREDERE, digressi si digressei.

digressu, digredi, contr. a congrede. a

se abbate, a essf d'in calle, a se separd
a se departi, a face una digressione.
DIGRESSIONE, s. f., digressio, ac-

done si effectu hila actionei de digredere , contr. congressione , separatione

congressionea si digressionea nostra ,

congressio, dlgressio nostra. Cic.; fig.,
departare sau abbatere de la subiectulu
vorbirei sau scrierei.
DIGRESSIVUra, adj. modale, digredlens, prin care se faca digressione.
DIGRESSORIU,-s6ria, adj. s., digrediens care digrede, care se abbate ,
care esse d'in calle, care se separa, care
se departedia.

1103

DILACERARE, v., dilacerare, a

rumpe in bucchti, a sfascid, propr. si fig.
me dilacera cu vorbele.
DILACERATIONE, a. f., dilaceratio actione si effectu allu actionei de

dilacerare, sfasciatura.
DILACERATU,-a, adj. part., dilacaraba, ruptu, sfasciatu: dilaceratu de
calamitati; dilaceratu de acerbitatif, dileceratus acerbitatibus. Tac.
* DILANIARE, v., dilanlare, a sfascid, a taba, in bucckti, propr. si fig.
* DILANIATIT,-a, adj. part., dilan'atas, sfasciatu vestimenta dilaniate,
nima dilaniata, dilauiata anima. Lucr.
*DILAPIDARE, v., dilapidare, a dis-

sipd a resipl, a spende fora mesura :

ellu dilapida t6ta averea parentsca.
DILAPIDATIONE, s. f., dilapida-

ti, actione si effectu allu actionei de

dilapidare, dissipatione.
DILAPIDATORIU,- t6ria, adj. s.,

1 DIGRESSTT,-a, adj. part., digres-

(dilapldator), care dilapida, care dis-

sus, abbatutu, essittr, d'in calle, separatu departatu.

DIGRESSIT, s. m., digressosru,

sipa, dissipatoriu.
DILAPIDATU,-a, adj. part., dilapidatus, dissipatu, resipitu: avere dilapidata, banni dilapidati.
DILATARE, v., dilatare, a face latu

actulu de degredere sau de degressione.

*DIIAMBU, s. m., dliambus (St.tat43o0
petioru metricu compusu d'in duoi iambi.

DIJUDICARE si dijudecare, y., dia jadea, intre mai multe lucruri , a discerne , a distingo, a decide.
judicare'
DIJUDICATIONE si dijudecatione ,
s. f., dijudicatio, judecata, sententia.
DIJUDICATORIU,46ria, adj. s., dijudIcator, care dijudeca, care judeca intre mai multe lucruri, care discerne.
DIJUDICATRICE, si dijudecatrice,
s. f., dijudicatrix; femina care dijudeca,
care discerne.
DIJUDICATU, si dijudecatu,-a, adj.
part., dijudicatus, judecatu, decisu.
DIJUGARE, v., dijugare, a desjugd,
a separd; vedi desjugare.
DIJUGATIONE, s. f., dijugatio, ac-

tione de dijugare, desjugatione; vedi

desjugatione.

DIJUGATORIU,46ria, adj. s., dijegaus, care dejuga, desjugatoriu ; vedi

desjugatoriu.
DIJUGATU,-a, adj, part., dijugatus,
desjugatu; vedi desjugatu.

sau largu, a lat, a intende de parte, a

propagd; refl. a se dilata, dilatad metallele incaldite se dilata.
DILATATIONE, s. f., dilatatio, actione si effectu allu actionei de dilatare,
latire, estensione : dilatationea ferrului;
dilatationea aerului.
DILATATORIU,46ria , adj. s., dilatator, care dilata, in t. s. verbului.
DILA.TATU,-a, adj. part., dilataba,
latitu, largitu, intensu, propagatu.
DILATIONE, s. f., dilatio, ammftnare, temporisare; vedi differere si dilata.
*DILA TORIU,-t6ria, adj. s., dilator,
dllatorius.ammanatoriu,temporisatoriu.
DILATRARE, v., dilatrarep a latrd
tare.
DILATRA.TORIU,46ria, adj. s., di-

latrator, card dilatra, care latra tare,

latratoriu.
tt. DILATU,-a , part. pass., dilatas.
Radecin'a derivateloru : dilatione si dilatoriu.

www.dacoromanica.ro

1104

to1M.

DILASSARE , v., dilazare, a largi,

a deschide si a lassa se curra.
DILASSATU,-a, adj. part., dilaxatus,

largitu, deschisu si lassatu se curra.

DILECTANTE sau dilettante, s. m.,

(it. dilettante), amatoriu sau connoscutoriu de artile form6se.

* DILECTIONE, s. f., dilectio, actione_si effectu allu actionei de diligere,
caritate amore.
DILECTU,- a, adj. part., dilectus,
amatu, caru; vedi diligere.
DILEMMA, p1.-mate, dilemma
Xv.p.oc), rationamentu a carui proposetione maiore e unu judeciu disjunctivu;
in specie rationamentu in care se nga
in proposetionea minore tote membrele
disjuncte, si apoi in conclusione se nga
insasi proposetionea maiore.
* DELEMMATICU,-a, adj., relativu

la dilemma : argumenta deletnmaticu,

rationamentu dilemmaticu.
DILIGENTE, adj., diligens, care
.dilige, contr. negligente, care hiera cu
diligentia, care cauta cu accuratetia de
lucrurile slle care implenesce essactu
detoriele selle, prin urmare accuratu ,
essactu, attentivu, economu, activu, laboriosu : unu omu diligente, unu june
diligente, unu copillu diligente; diligentii castiga, negligentii perdu.
*1 DILIGENTIA, s. f., diligentia, ca-

litate de diligente, lucrare diligente,

contr. negligentia, activitate, cura attentiva , essactitudine , accuratetila : a
pune diligentia pre unu lucru, a lucrd
C24 diligentia,prin diligentia se invincu
celle mai mari difficultetti.
2 DILIGENTIA, (it. diligenza, fr.diligence), se numesce si nnu carru publicu,
care merge iute si regulatu : a callatori

cu diligentea, amu plecatu si anzu venitu in diligentia , intre aceste doue

puncte nu timbla diligenti'a.
DILIGERE si dilegere, dilessi si
dilessei, dilessu si dilectu, v., diligere,
contr. negligere, a av affectione pentru

cineva sau ceva, a considera, a onora,

a cultivd, a curd.
* DLLOGIA , s. f. dilogia (SLXoyfa.),
anabiguitate, sensu duplu, ecivocu.
DILOETIU san dilofu, s. m., dilo-

!Ana (SiXopoq), tu doue tuste , san ou

cresta dupla.
DILUCIDARE, v., dilucidare , a
desluc, a face lucidu, a umina, a dilucidd un cestione.
DILUCIDATIONE, s. f., dilucidatio , actioue si effectu allu actionei de
dilucidare, lu mina.

DILUCIDATU,-a, adj. part., dilaMates, deslueitu, luminatu.

* DILUCIDU,-a, adj., dilucidas, lucida, claru, luminatu, luminosu.
DILUCIRE,-escu, v., dilutescere
a incepe a luc, a se face luce, a se face
diva : dilucesce, se face diva , se. crpa
de dl.
*t DILUCULU, s. 1:11., diluculum, ere-

patulu de dua , reversatalu de dina.

DILUDIU, pl.,-ie, ditudium, intervallu de repausu intre doue jocuri, armistitiu.
* DILUERE, dilui, dilutu. v., diluere,
a spella cu totulu, a curetid prin spellare, a sterge.
DILUTU,a, adj. part., dilatas, spellatu; ammestecatu cu apa vinu dilutu,
vinu ammestecatu cu apa , watt dilutu ,
fig., ontu betu; subst. ni., dilutn, dilatum, infusione sau dissolutione.
* DILUVIALE, adj., dil-11T-8.-S, re-

lativu la diluviu, proveniente de la diluviu : pantentu diluviale, in care nu e

ptra.
*DILUVIARE, v., diluviare, a inunda, a se versd, a produce diluviu.
DILUVITJ,
diluvium, inundatione diluviu univ,rsale; geologl'a
ne attesta co au fost u unu tnare numeru
de diluvie pre pamentu; mytholo gi' a greca

precumu si cea asiatica vorbesce despre

diluviu.
DIMANETIA. si dimintia, s. f., tem-

pus matutinal% adv., mane, vedi demantia.

*DIMENSIONE, s. f., dimensio, linia

de mesurare : fia-care corpu are trei

dimensioni, in lungu, in latu si in altu;
super faci'a plana are numai d6ue dimensioni; linga are numai una dimensione.

DIMETA.TE, (cu di tare siueratu in

diumetate, giumetate , juntetate), s. f.,

www.dacoromanica.ro

medietas, dimidium, dimidia pars, de

DIMISSIONARE, v., dimittere, a da

dimetate, dimidius; vedi mediet ate.

drumulu, a da volia se se duca, a licentjA,

DIMETATIRE,-escu, v,, dimidiar,

a impart in d6ue dimetati; vedi medietatire.

nare.

a destitu d'in functione; vedi detnissioDIMISSIONATIT,-a, adj. part., dimis-

DIMETATITU,-a, adj. part., dimi-

sus, scos su sau essitu d'in functione, licen-

diatus, iMpartitu in d6ue dimetIti; vedi

medietatitu.

tiatu, destituitu; vedi demissionatu.

DIMISSIONE, s. f., dimissio, actione

* DIMETRIA, s. f., dimetria, doui

metri (iambici), versa iambicu dimetru.

si effectu allu actionei de dimittere ; vedi

si demissione.

* DIMETRU,-a, adj. s., dimeter Si

dimetrus, (SEI.I.scp0), d'in duoi metri,
sau dp d6ue peti6re metrice.
*DIMICARE, v., ~loare, a se lupta,

DIMISSORIIT,-sria, adj. s, dimi ssor, dimissorius, care dimitte.

DIMISSU,-a, adj. part., dimissus, li-

a se bate, a combate; 2 a talla buceatelle de pane sau de casiu si a le immollia,

in apa calda; vedi si dumicare.

DIMICATIONE

s.

f., dimicatto

1. lupta, batalia; 2. dumicatione; vedi

si dumicatione.
DIMICATORIU,46ria, adj. s., dimi-

Ras, care dimica in t. s. verbului.

DIMICATU, s. m., (in micas divisum),

beratu, liertatu, licentiatu, essitu d'in

servitiu, scossu d'in functione.
DIMITTERE, dimisi si dimisei, di-

missu, v., dimittere, a libera, a lierta,

a licentia, a sc6te d'in servitiu sau d'in
functione, a dimitte captivii, a dimitte
peccatele, detorlele, tributele ; a dimitte
conciliulu, adunarea, senatulu; a dimitte armat'a, a dimitte servitorii, a dimitte
ministrii ; a si dimitte socea ; a dimitte

dumicatu; vedi si dutnicatu.

DIMIDIARE, v., dimidiar, a impart
in d6ue, a tali& in d6ue, a dimetat.
DIMLDIATIONE , s. f., dimidiatio
actione si effectu allu actionei de dimediare, separatione in d6ue dimetati.

menea, a ditnitte cur'a, a dimitte fu-

DTMIDIATU , - a, adj. pare., dimidiatus, impartitu in d6ue, taliatu

Radecin'a derivatului dimotu.

D'IN, prep., (compuse, d'in de si in,

d6ue, dimetatitu.
DIMIDIETATE, s. f., (dimidietas),
dimetate, medietate, (corrupta in diumetate, giutnetate, jumetate).
DIMIDIU,-a, adj., dimidius (d'in di
Si medius), de dimetate.

de-in, d'in), ex, ab, se pone ca si phrtile componenti de si in, cu accusativulu : d'in nene, d'in tene, d'in sene,
d'in mi , d'in voi , d'in
elle,

DIMINETLA., s. f., tempus matutinum,

adv., mane, vedi demantia.

DIMINUERE si diminuire, v., dimi-

linero , a menuta , a face menutu , a

micusiora, a face micu, a reduce; vedi
deminuere.
DIM1N1JTIONE, s. f., diminutio, ac-

tione si effectu allu actionei de diminuere; vedi detninutione.

DIMINUTIVU,-a, adj., diminutivus,
prin care se indica una diminutione; vedi
deminutivu.
DIMINUTU,-a, adj. part., dimillutus,

menutatu, micusioratu, redussu; .vedi

detninutu.

g'a, etc.; vedi si demitt ere.

* DIMOTU,-a, adj. part. , dimotus,

miscatu d'in locu, departatu, impartitu.
DIMOVERE, v., dimovere, a de-

ft

parta, d'in loen, a departa; a impart.

d'in casa, d'in gradina, d' in baserica, d'in

teatru, d'in cet ate, d'in satu; assmine si
compusele : d'intru si d'inbre, d'intr'ensulu, d'intr' ensa, d'intre noi, d'intre voi.
T6te prepositionile si adverbiele compuse
cu in, candu are se se arrete procederea
d'in locu, cera prepositionea de, si prin

urmare presenta compositionea d'in ,

precumu : d'inainte, d'inapoi, d'insusu,
d'indiosu , d'inintru, d'inafora, d'incoce,
d'incollo, d'inderetu. Vedi de si in.
DINA, (contrassu d'in divina), s. f.,
diva, dea, femina divina, musa, gratia,
maiestra. D'in caus'a contractionei si a
pronuntiationei pote co n'ar fi reu a se
serie diina. Pronunti'a siuerata se ande
si in derivate, dinaticu, etc.
70

www.dacoromanica.ro

1106

DIO.

DIN1TECIA si danatacia, s. f., amen-

*, Inconsiderantia, temeritas; calitate

sau statu de dinaticu.
DINATECIRE,-escu , y., lymphare,
mente aliquem exeutere, In ameutiam
ineldere, a face dinaticu; a se dinatici,
a devent dinaticu.
DIN1TECU si dinaticu,-a, (d'in dinu
sau dana), adj., lymphatus, vesanus, insanas, mente captas, amens, demens,
furiosas, Inconbiderans, ineonsultus, te-

merus, levls, deliras, etc., essitu d'in

menti , afora d'in firea lui, smentitu,
capiu, nebonu ; usiurellu, fora mente.

DINTE si dirnte (eu d siueratu), s.

m. pl., dinti sau dimti, acellu-asi
dente, applecatu in speciale la dentii
care serve a tine bene intensa tessutur'a si care se chiama tendechia dintii
tendechiei.

D'INTRE , cl'intru , vedi d'in, intre,

intru.
DINU,-a, (contrassu d'in divinu),adj.,
divas, divinus, divinu.
DINUMERARE, v., dinumerare, a
numer cu de ammenutulu, a cornput
a calcul, a numeri pre mesa (bannii),
a selve : mi a dinumeratu sumns' a ce mi
erd detoriu, nu te voiu lierid peno ce nu
mi vei dinumerd denariulu de pe urnaa.
DINUMERATIONE, s. f., dinamoratio, action si effectu allu actionei de
-dinumerare : dinumerationea pdrtiloru,
in retorica.
* DINIEURATIVU,-a, adj. modale,

dinumerans, prin care se dinumera

modu dinumerativu, propositione dinumerativa.
* DLNUMERATORIU,46ria, adj. s.,
dinumerans, care dinumera.
DIN UMERAT U, -a, adj. part. ,
dinumeratus, numeratu, computatu, caleulatu, solutu.
DIOCESE , dicecese, s. f., ditecesis
(acoExylcuc), vedi diecese.

DIOPTRICA, s. f., (dloptrlea, 6torspool), parte a physicei care tractedia

despre fenomenele ce produce lumin'a
refracta, trecundu prin medie ea desitate differente.
* DIOPTRICU,-a, adj., (dloptrieus,
8tornpock), relativu la dioptrica : instrumente dioptrirP, tPlescopiu dioptricu.

DIORA, pl. diore si dion, (quasi

diola), dilneulum, erepaseulum, aurora,
tempula candu se reversa de dina, se applica mai allessu in pl. in diori de diuu;
ca articlu diorile.
DIORAMA, p1.-mate, (d'in a(, duplu, si 6pup.a, visione), spectacitt opticu,
in care obiectele depinse apparu in spatiu, si se appropia tare de realitate.
DIORAMATICU,-a, adj., relativu
la diorama; (rea dioramicu).
DIORE si diori, pl. f., vedi dira.
DIOS!], adv., deorsum, infra, contr.
susu, sursuni : a fi diosu, a std diosu, a

sed dinsu, a cad diosu, a merge pre

diosu. Adverbiulu diosu se compune ca
tete adverbiele si prepositionile in limb'a romana, cu diverse prepositioni spre

a arret directionea lucrArii, asia : de

diosu, in diosu, d'in diosu, pre diosu
amluatu 2 ennele de diosu, omu de diosu,

ellu a plecatu in diosu, elli vitau d'in

diosu, ellu umbla pre diosu; inse cornpu-

sulu d'in diosu se dice nu numai cu intellessu propriu : de in diosa, ci si Cu

intellessulu appropiatu de allu simplului diosa; compara frasile : siede diosu,
siede d'indiosu; vedi si locuti nil arnloge : d' in coce, d'in collo, la art. i co si
collo.
Diosu in pronuntra popularia
a degeneratu in giosu, apoi in josu.
DIPIITHONGU si diftongu, s. m.,
diplithungus (Sfspaorro), syllaba cornpusa d'in deue vocali cari se pronuntia
cu una singura emissioue de voce, precumu : au, ai, ear, ei, ou, oi, in vorbele:
dau, dai, meta, mei, bou, bol, etc.; vedi

DIOCETE, dicecete, s. m., dimeetes

(atoocr)*), vedi diecete.
DIOPTRA, s. f.,. (dioptra, &anti= Si
8(ornpov), instrumentu opticu provedutu

daftongu.

la estremiati cu linie visuali, cu care

(8t7r)1Otoc), de deue caramide, care are

date serie de cararnide in grossimea sea :
muru diplinthiu.

se servLscu geometrii la mesurarea distantieloro, a altitudiniloru, etc.

DIPLASIU,-a, adj., diplaslus

cog), duplu, mai mare de medietate.

DIPLINTHIII,-a, adj., diplinthlas

www.dacoromanica.ro

DIR.

t DIPLO-, (Surrk6q, duplu), in diverse

compositioni de termiui technici, precum
ca : diplonomu, diplonyche, diplopia, diplopode, diplopteru, etc.; vedi si diploma.
DIPLOMA, pl.-mate, diploma (SnXoi.ta), duplicatura, f6lia duplicata, de acf

actu scrissu pre f6lia duplicata, epistola recommendatria , passaportu ;

actu publicu prin care se reconnosce
una dreptu, documentu : diploma de baccalaureatu, diploma de licentia, diploma
de doctoratu, diploma de advocatu, diploma de nobilitate, diploma -de civitate,
diploma de membru allu unei societati
scientifice, etc.
DIPLOMARIU, s. m., diplomarlus,
omu provedutu cu diploma de a callatorf pre spesele statului.
DIPLOIVIA.TARIU, s. m., (di aoma
taigas), 1. personale, care serie diplomatele, care conserva diplomatele, archivan iu de diplomate; 2. reale, diplomatariu,
pl.-ie, bou mide se conserva diplomatele, archiva de diplomate : diplomatariulu statului ; 3. collectione de diplomate scrissa sau typarita, codice diplomaticu.
DIPLOMATfA, s. f., (fr. diplomatie),

scienti'a relationiloru d'intre state; de

aci : portare de diplomatu, portare intellpta, si apoi : portare ecivoca.
DIPLOMATICA, s. f., (it. diplomatica, Ir. diplomatiquq), scionti'a diplomatica, artea diplomatica.

DIPLOMATICU,-a, adj., (it. diplo

matieo, fr. diplomatique), relativa la diplomatia corpu diplonzaticu, agente cliplomaticu; relationi diplomatice, documente diplomatice ; lintba diplom dica;
portare diplomatic
DIPLOMA.TISTU, s. m., (fr. diplomatiste), care se occupa cu studiulu diplomateloru ca documente.
DIPLOMATU, s. ni., (fr. diploinate),
care e versatu in diplonzatia, Care se oc-

1107

DIPTAMU, s. m., vedi rlietatnnu sau

dictamu.

* DIPTERU,-a, adj., dipteros, (airTepog), I. cu doue aripe : dipterele for-

media una ordine de insecte cari an

numai doue aripe; 2. cu doue serie de
columne: templu dipteru, teatru dipteru.
* DIPTOTH,-a, adj., diptotos, (afartcorog), cu (Mile casuri, in gramatica

nomina diptota, numine cari au numai

(Bile casuri.
*DIPTYCHU,-a, adj., dipty ehus, (Sirrozo), ct.rd6ue table; subst. pl. diptyche,

(dipticim, Sizroxa), table duple, documente scrisse pre atari table; la crestini
commemoratorie, pre cari se seria serie
de numine proprie ce se commemorklia
la servitiulu divinu.
*DIRA, s. f., diva, furia; presagiu sinistru; vedi diru.
DIRECTANGLU si directangulu,-a,
adj., direetangulus; vedi derectanglu.
DIRECTARE, v., dirigere; vedi derectare cu tte derivatele selle.
DIRECTARIU, s. m., 1. direetarius,
furu care se introduce in case; 2. regula,
norma, canon; vedi derectariu.
DIRECTILINIU , - a, adj. , direetillneus, vedi derectiliniu.
DIRECTIONE, s. f., direetio, vedi
derection e.

DIRECTIVU,-a, vedi derectivu.

DIRECTORATU, s. m., vedi dei e ctorahs.

DIRECTORIU,-t6ria, adj. s., director, direetorius, vedi derectoriu.

DIRECTRICE, s. f., (direetrix), vedi
derectrice.

DIRECTU,-a, direetus recius jastu,; jos; vedi derectu.

DIRECTURA, s. f., divectura, vedi
dereftura.
DIREGERE, diressi si diressei, diressu si directu, v., dirigero, edi deregere.

cupa cu diplomatfa; agente diploma-

DIREGUTORIA, s. f., moons, ofti-

tica: mare diplontatu, diplomatu ageru,

diplomatu finu; ellu se pin ta ca unit cli-

DIREGUTO1t1U,-t6ria, adj. S., direc-

plonzatu; omenii sunt deprensi a nu crede

unui diplomatu; diplomatii facu mari

servitic stateloru, inse de multe ori elli
le incurca mai reu.

vedi dere g taw ia.

tor, administrator, vedi deregutoriu.

ft DIREMERE, v., dirimere, (d'in

dis si emere), a desface, a desbina, a
desun; a decide; a destruge, a strica.

www.dacoromanica.ro

1108

11IR.

D1S.

Biadecin'a derivateloru :.diremptu, diremptione, diremptoriu,

DIREMPTIONE, s. f., diremptio,
desunire , desbinare, separatione, ruptura.
*DIREMPTORIU,-tria, adj. s., desbinatoriu, decisoriu.
DIBEMPTU,-a, adj. part., diremptus , desbinatu , desunitu , separatu ,

ruptu.

DIREPTARE, y, dirlgere, vedi derectare cii tate derivatele sello.

DIREPTAR1U, s, m., regula, norma,
canon, vedi derectariu.
DIREPTU,-a, adj., directus, rectus,
justus; j u s; vedi derectu, drectu si dreptu.

DIRESSARE, v., corrigere, locero,

Institue re, vedi deressare si dressare, cu
tote derivatele selle.

DIRESSU,-a, adj. part., correctas,

subst. fueus, vedi d ress bi C17.6SSU.
DIRETTICARE, y., disponere, colloeare, vedi deretticare cu t6te derivatele
selle.

t DIRIBERE, v., diribere, (d'in (u.

si habere), a distribu, a impart, a numera unulu cate unulu, a computa. Radecin'a derivateloru : diribitu, diribitiene si diribitoriu.
DIRIBITIONE, s. f., diribilio, aetione si effectu allu actionei de diribere,

in specie : numeratione de voturi sau

suffragie in comitie.
DIRIBITOR1U, s. rn., 1. personal,

diribitor, distributoriu; impartitorin

de buccate la masa; nuineratoriu de vo-

turi in comitie; 2. reale, diribtolium,

locu la Roma uude se disfribuea popo,
rului buccate, carne, etc., militariloru
salariu.
DIRIBITU,-a, adj. part., dfribitus,
distribuitu, impartitu.
DIRITATE, s. f., tiritas, pres'agiu
funestu, casu sinistru, infortuuiu ; reutate, crudelitate, barbara.
DIRU,-a, adj., dirus, reu, terribile,

funestu, sinistru, de ron auguriu; eradu, crudele, barbaru, infricosiatu, infricosiatoriu.

tt DIRUERE, dirui, dirutu, v., din'ere. a derima, a demol. Ra lecin'a de, da, ato; v.
rivateloru : dirul .1 (1 uta

DIRUMPERE, v., dirumpere si disrumpere, vedi dirupere.

DIRUPERE, dirupi , dirupsi si dirupsei, diruptu, v., dirumpere si disrumpero, a rumpe in d6ue, rell. a se dirupe,
a crepa : a dirupe legatur(le, a dirupe
societatea genului unianu; a se dirupe
de dorere, de invidia, de risu.
DIRUPTIONE, s. f., dirupto, actione
si effeetu allu actionei de dirupere, ruptura, franctura.
DIRUPTORIU,-tria, adj. s, (diruptor), care dirupe.
D1RUPTU,-a, adj. part., dlruptus
ruptu in datie, franctu; vettematu, surrupatu, (care are ern'a).
DIRUTIONE, s. f., dirutio, derimatione, destructione.
DIRUCTORIU,-t6ria, adj. s., dlrutor, deriniatoriu, destructoriu.
DIRUTU,-a, adj. part., dirutus, deriinatu, demolitu, destrussu.
DIS-,prep. in-eparabile, in latin'a
classica se mine intrga si nescambata
inaint a conbuneloru : c, p, t, j, si inaintea totora vocaliloru ; inse dijudicare
fac esceptione, disjugare , admitte si
dijugure; in dironcre (dirimere, in locu
de disemere), si in diribere, (in bou
disliluere), s, trece in r. Inaintea cousunanteloru d, g, i In, n, r, y, cade s.
Inaintea consonei f; se assimila s. Inaintea consunei s pure, remane dis intregu, clero candu s Ve dupo sene alta consuna, se pune numai di. In formele popularie , pronuntiata pro uneln leenri

des, aro in altele dis, acesta particula

se puna in iintea totoru consoneloru, afora de s im )urn.
Ctu pentiu intellessu, dis sati des ca provenita
insemna proprie : despartire iii doue,

si de m in gen( re : separatione, interruptione, sau contrariulu de cea ce

se espreme prin vorb'a sempla. Vedi
si des-.
DISARMONIN, s. f., dissonautia,
vedi desarmonia.
DISARMON1CU,-a, adj., dissonus,
dissonaus, vedi desarmonicu.
DISARMONISARE, v., dissonare,
repuznare, vedi desarmonisare.
DISCEDEB h

www.dacoromanica.ro

dice, q+i si discessei,

DIS

DIS.

discessu, v., discedere, a Se duce, a se

departa. a se retrage : a se resip.
*DISCENTE, adj. part. pres., discens,
care invetia, care se instruesce.
DISCENTIA, s. f., discentia, calitate de discente, invetiare, invetiatura.
* DISCEPLINA, s. f., disciplina, vedi
disciplina.
DISCEPLIT,-a , adj. s., discipulus,
vedi disciplu.
DISCEPTARE, v., disceptare, (d'in

1109

*I DISCESSITra, adj. part., discessns,

care s'a dussn, care s'a retrassu.

* 2 DISCESSU, s. m., disecase s,-u, actulu de discedere, separatione, retragere.
t DISCI-(de la grec. SEcosoq, discu),
in diverse compositioni de termini technici, precumu : discicolu, discicollu , disciferu, discilloru, disciformu, etc.
* DISCIDERE, discisi si discisei, dis-

cisu, v., discidere (d'in dls si coedere),

a talla in d6ue, a despica, a despart.

dis si captare), J. a desbate, a desc6te

a desputa; 2. a cerceta, a judeca, a decide, a pronuntia : a discepta contro-

nire, despartire, divortiu.

versie.
DISCEPTATIONE, s. f., discepta-

cinctos, descinsu, destramatu, destraballatu.

tio, actione si effectu allu actionei de

disceptare, descussione, contestatione;

discissu, discindere, a talia, a rupe, a

judecata, decisione.
DISCEPTATORIIT,-tria, adj. s.,
disceptator, care discepta, care cercetedia, care judeca, judecatoriu, arbitru.
*DISCEPTATRICE, S. f., disceptatrix,
femina care judeca, judecessa, arbitra.
DISCEPTATIL-a , adj. part., dis-

ceptatus, desbatutu, cercetatu , judecatu.

tt DISCERE, v., discere, a invetia, a
se instru. Radecin'a dervatelorn : discente, discentia, disceplu, disceplina, etc.
DISCERERE, discerui, discerutu si

discesitu sau discisitu, v., disquircre,

a cercet.
DISCERNERE, discernid, discer-

nutu si discretu, V., discernere, a distingo : ellu nu discerne ouile de capre.

DISCERNIMENTU, p1.-e, (it. discernimento, fr.discernement), distinctio,
dispectio, dispectus, acta de discernere,
distinctione ce se face intre mai multe

lucruri; facultate de a discerne, facultate de a distingo, judecata.

DISCERPERE, discerpui, discerputu, si discerptu, v., discerpere, (d'in
dis si carpere), a dirupe, a sferma; a
dissipi, a res:pi.
*DISCESITIONE sau cliscisitione, s.f.
di squisitio, cercetare; investigare, investigatione.
* DISCESSIONE, s. f., discessio, actione si effectu allu'actionei de discedere,
separatione, divisione, dissensione.

DISCIDIU, p1.-ie, discidium, desu-

DISCINCTU,-a, adj. part., dis*DISCINDERE, discissi si discissei,

sfascia : a discinde amicitiele, discindere
amicitias. Cic.
*DISCINGERE, discinsi si discensei,
discinsu si discinetu, v., discingere, vedi
descingere.
.
* DISCIPLINA, s. f., disciplina, 1. in-

vetiatura, instructione, institutione, educatione ; 2. ordine, regula de portare

commune anei societati : disciplina scolastica, disciplina militaria; 3. punitione
prescrissa prin regulele disciplinarie ;
4. instrumenta de punitione, flagellu ,
vergella.
DISCIPLINARE, v., (it. disciplinare, fr. discipliner), a suppune disci-

plinei, a tm in disciplina, a invetia

discipliu'a, a deprende la disciplina.
DISCIPLINARIU,-a, adj., (fr. dis-

ciplinaire), relativa la disciplina : regulamentu disciplinariu, punitione disciplinaria, subs. m., cellu ce applica
disciplin'a : disciplinariulu e necessariu
pentru copilli , necessariu pentru militari, adese si pentru 6nieni mal:.
*DISCIPLINATORIU,-tria, adj. s.,
care invetia pe altii disciplin'a.
DISCIPLINATU,-a, adj. part., (it.
disciplinato, fr. disciplin6), deprensu la
disciplina : armata disciplinata, militari
bene disciplinati.
DISCIPLU,-a, adj. s., diseipulus,
care invtia ceva, care invtia una arte
sau una scientia, scolariu, alumnu : maie-

strulu si disciplii sei, discipliiinvtia de

www.dacoromanica.ro

DIS.

DIS.

la maiestru, ntaiestrulu invtia pre di-

a nu convent, a nu se un, a disarmo-

scipli.
* DISCIPULATU, S. m., discipulatus,
1. stare de disciplu ; 2. adunare de discipli.
DISCIPULU, b. In., disoipules, vedi

nisa, a fi in disarmona.
DISCONVENITIL-a, adj. part., disconveniens, care nu se unesce, care nu
se accorda.

1110

DISCISITIONE, s. f., disquibitio,

cercetare, investigare, investigatioue
vedi cliscesitio le.

DISCISITORIU,-tria, adj. s., disquisitor, cercetatoriu.

*DISCOPHORU sau disco foru, s. m.,

discophorus (aLaxorp6po4 care duce disculu cu buccate.
DISCORD.ABILE, adj., discordabills,

care nu se accorda; care e applecatu la

discordia.
DISCORDANTE, adj. part. pres., dise

DISCISITU,-a, adj. part., diciui-

cars, discordans, care e in discordia,

bitus, cercetatu; vedi disctrere.

DISCISSIONE, s. f., discissio, actione de discindere, separatione , d; ii-

care produce discordia, care e in desarmona, care se crta.

DISCORDANTIA, s. f., discordia,
desaccordu, desarmoula, lipse de intellegere, crta.
DISCORDARE, v., discord ire, a fi

sione; dierese in gramm.; desbinare

desunire, schisma in ecclesia.

DISCISSU,-a, adj. part., disci SUS,

taliatu in d6ue, sfasciatu, ruptu, separatu, desbinatu.

*DISCISSURA, s. f., diseissnra, sfasciatura, ruptura.
DISGLAUARE, N., dissolvere, vedi

desclauare cu tte derivatele selle.

DISCLUDERE, v., di cludere, aperire, vedi descludere ca &Ste derivatele
selle.
DISCOIDE, s. f., disco idt s (atqxou8vjg),

figura assemine unui discu.

DISCOCERE, discopsi gi discopsei,
discoptu si discoctu, v. discoquere , a
ferbe bene, a ferbe mlle.
DISCOCTU,-a, adj. part., diseoetus,
bene fertu, fertu m611e.
DISCOLORIT,-a, adj., diseol)r, discolorius si disoolares, cu diverse colori;
de alta colore.
DISCONCINNU,-a, adj., discoed/I-

nes, contr. concinnu, desornaiu , care

nu e formosu, care nu se unesce, care e
in desaccordu.
DISCONTINUARE, v., intermittere,

a interrumpe, a incet de a continua;

vedi descontinuare.
DISCONVENIENTE, adj. part. pres.,
disconveniens, disarmonicu, discordante; dissonaute, dissmine.
DISCONVENIENTIA , s. f., disconvenientia. disarmona, diseordia, dissonantia, dissemilitate.
DISCONVENIRE, v., disconvenire,

in discordia, a fi in wintellegere , a fi

in certa, a nu se un, a se certa, a se

lupta.
DISCORDE, adj., discors , discordante, care nn se accorda, care se crta.
DISCORDIA, s. f., discordia, neintellegere, desunire, crta, lupta; desaccordu, desaimona.
DISCORDJOSUra, adj., discordlosus,
plenu de discor l'a apelecatu la discordia, applecatu la certa.
DISCREDITARE, Iidem abrogare,
vedi descreditare.
DISCREDITU, S. Ill., immineta anetot it s, vedi deocreditu.
DISCREPANTE, adj. part. pres., discrepans, care discrepa, care differe, differente.
DISCREPAl.ZTIA, s. f., discrepantia,
differentia, desaccordu.
DISCREPARE, v.. discrepare, a differ, a da unit sonu differente , a nu se
un, a nu se accorda.
DISCRESCERE, V., discreleere, a
cresce in laturi, a se ingrossia; diversu
de descrescere.

DISCRETIONE, s. f., discretio, (fr.

diserdtion , it. diserezione), 1. actione
de discernere, de distingere, de allegere,
dinstinctione, differentia , allectione
2. modestia, moderatione, pudore; 3..arbitriu, potestate; 4. libertato de a satis-

face appetitulu; 5. fidelitate in custo-

www.dacoromanica.ro

DIS

DIS.

direa unui secretu : ellu distribue arme,

inse cu discretione; nu se convine discretionei melle a cere nsai multu; aceste
mesure se lassara discretionei generariului; ne dedera de mancare dupo discretione ; -am una socia de una discrehone probata.

DISCRETIVU,-a, adj., discretivus,

prin care se discerne, care are proprietatea de a discerne.
DISCRETORIU,-t6ria, adj. s., discretor, care diseerne.
DISCRETU,-a, adj. part., discretus
I. distinct', separatu: numeru discretu ;
2. moderatn, prudente : ellu e disrretu
in cererile selle; 3. care scie custodi unu
secreta : una socia forte discreta.
DISCRIME, pl., discrimine, discrimen (de la discernere) , distinctione ,
differentia, dfssentimentu , separation,
intervallu , crise , momenta decisiva;
mare periclu.
DISCRIMINALE, adj. ,
, (ital. di,criminate), care serve a
discriminA, a distinge, a separ6,.
* DISCRIMINARE, v., discriminare,
a discerne, a di4tinge, a separ.
DISCRIMINATIONE, s. f., discriminatio, actione de discriminare, separatione.
DISCRIMINATORIU,-tdria, adj. s.,
discriminator, care discrimina, care discerne , care distingo, care face differentia.
DISCRIMINATRICE, s. f., dhotiminatrix, femina care discerne.
*DISCRIMINATU,-a, adj. part., discriminates, distinctu, separatu, differentiatu.
DISCRIMINOSUra, adj., discriminosus, plena de discrimine, plena de
pericle, periculosu.

DISCRUCIARE, v., discruciare, a

tormenti crudele.
1 DISCRUCIATU ,-a, adj. partic.,
diseruciatus, tormentatu cu crudelitate.
2 D1SCRUCIATU, B. in., discrucia.

tubes, tortura, sufferentia crudele.

DISCU, s. m., discus , vasu rotunda
planu sau pucinu concavu, patera; disculu pe care se pone panea de consecratu
la baserica.

1111

DISCULCIARE, v., discalceare, vedi

desculciare.

DISCULCIII,-a, adj., discalceatns.,

vedi desculciu.
DISCUNIARE, v., reserare, aperirej
vedi descuniare ca tote derivatele selle.
DISCURRER,E, discursi si sliscursei,
discursu. v., discurrere, 1. a curro prin,

a curro d'in diverse parti; 2. a vorbi, a

convers6, : a discurre prin temple, prin
paduri; a disrurre la arme; elle discurru
de demanti'a peno ser'a.
DISCURSARE, v., dimmrsare, 1. a
allerga, in c6ce si in collo, 2. a conversi,
a face discurse.
DISCURSATIONE, 8. f., discorsatio actione de discursare, allergare in
diverse pkrti;
conversatione.
DISCURSATORIU, - t6ria, adj. 8.,

discnrsator, care discursa, care infesta

prin discursationile ce face.
*DISCURSIONE, s. f., disenrsio, actione si effectu allu actionei de disc a--

rere, allergare, =blare in c6ce si in

collo.

*DISCURSIVUra, adj.,(it.diseeretve,

fr. di.eurs10, prin care se rationedia,

relativa la rationarnentu, care se serve
ca rationamentulu puru : filosofi' a e una

scientia discursiva; omulu e dotatu de

la natura ca facultatea discursiva; scientiele discursive se distinga de celle matematice cari au marele privilegiu de a
pot offeri demostrationi intuitive.
* DISCURSORIU,-s6ria, adj. s., dis-

curren, care discurre, in t. s. verbului.

DISCURSU, s. m., dibcnrstis, u,
1. actione si resultatu allu actiouei de
discurrere, allergare, allergatura in diverse phrti; 2. coventu , conversatione ,
oratione : discursulu f scurtu si clara;
in discursulu ce amu avutu nu s' au scambatu vorbe aspre; la finitulu discursului
ne spuse co nu p6te merge cu noi.
DISCUSSIONE, s. f., &mast, ac-

tione si effectu allu actionei de discutere, desbatere, cercetare cu attentione

doct'a cliscussione a reversatu multa lamina asupr' a puncteloru celloru mai im-

portanti; s'a primitu articlulu de lege

fora discussione.
* DISCUSSIVU, - a, adj., (fr. discus-

www.dacoromanica.ro

DIS.

sif), prin care se discute ; prin care se

*DISIECTU-a, adj. part., disjectus,

resolve.
* DISCUSSOR1U,-sria, adj. s., discusser, care discute, care cercetedia;

dispersu, dissipatu.
DISIEPTARE, v., disjectare, vedi
disiectare.
* DISIEPTATIONE, s. f., (dialeotio),
vedi disiectione.
* DISIEPTATU,-a, adj. part., disjectus, vedi disiectu.
* DISIEPTU,-a, adj. part., disjectus,
vedi disiectu.

verificatoriu, inspectoriu, controlatoriu

de finantie.

adj part, discusess,

desbatutu, cercetatu, essaminatu.
DISCUTERE, discussi si discussei,
discussu, V., discutere, (de la dis Si (patera), a scutura, a da diosu, a despica, a
dissipa, a resolve; a desbate, a eruta,
a essamina cu attentione, a descurca, a

DISJUGARE, v., disjugare, vedi

desjugare cu tOte derivatele selle.
DISJITNCTIONE, s. f., disjunetio,

jadea,: a discute.unca materia, a dis-

actione si effectu allu actionei de dis-

cute asupr'a unei materic; discutemu ca

se ne turninamu; discuten frapassione;
elli discutu, nu disputa.
DISEREDARE, si disereditare, v.,
exheredare, vedi deseredare si desereditare cu tte derivatele loru.
*DISGLUTINARE, v., disglutinare,

jungere, desunire, separare, separatione,

contr. glutinare, a desface ce a fostu

gismu disjunctivu.
* DISJUNCTU,-a, adj. part., disjunctus, desunitu, despartitu, separatu, mernbre disjuncte.
*DISJUNGERE, disjunsi si disjunsei,

glutinatu, a desclaua.
DISGRATIA, s. f., (it. disgrazio,
fr. disgrace), 1. offensa, offensio, perderea gratiei unui omu : ellu a cadutu
in dis gran' a principelui; 2. miaus, aerum-

na, infortunium, calamitate : ce mare

disgratia a venitu asupra capuluilui.
* DISGRATIA.RE, v., (fr. d'agraciar,

ital. disgraziare), ex animo ejicere, a

priva pre cineva de grati'a sau de favorea sea : am disgratiatu pre acei 6meni
fora caracteriu.
* DISGRATIA.TU,-a, adj. part., (fr.
disgraci,it. disgraziato), cadutu in disgratia, calamitosu.
*DISGREGARE,v.,disgregare,contr.
aggregare, a despart, a separa, a desun.
DISGREGAT-U, - a, adj. part., disgregatus, despartitu, separatu, desunitu.
DISIECERE, disiecui, disiecutu si
disiectu, V., disjicere, a arrunca in una

ft

parte si in alt'a, a dispersa, a dissipi,

divisione; propositiorae disjunctiva in

retorica.
DISJUNCTIVU,-a, adj., disjunctivus, prin care se disjunge, prin care se
arrta una disjunctione propositione
disjunctiva, judJciu disjunctivu, syllo-

disjunsu si disjunctu, v., disjungere, a

desun, a desbina, a despart, a separa:
prin mkte suffletulu se disjunge de corpu;

neci una data nu ne amu potutu adjunge cu 6menii acesti-a, acumu ne amu
disjunsu cu totulu.
DISPANDERE, dispansi , si dispansei, dispansu si dispassu, v., dispandore, a intende, a deschide; a amplifica,
a desvoltd.
DISPANSU,-a, adj. part., dispansus, intensu, descbisu : mana dispansa,
d'apanas manas. Suet.
DISPARARE, v., disparare, a separa, a despart, a diversifica; a difer,
a fi differente.
DISPARATIONE, s. f., disparatio,
actione de disparare, separatione.

a rupe. Radecin'a derivateloru disiectu,

disiectione, disiectare.
DISIECTARE, v., disjectare, a arrunci in c6ce si in collo, a dispers6,, a
dissipa.
*DISJECTIONE, s. f., (disjectio), dis-

DISPARATU,-a, adj. part., d'eparatus, separatu; oppusu repumnante ,

jectusru, actione si effectu allu actio-

appar6, a per d'in ochi, a se face nevedutu; vedi desparere.

nei de disiecere, dispersione, disipatione.

diversu, differente, inecale.

DISPARERE, disparui, disparutu,

v., (it. disparire, fr. disparaitre), evanescere, ex oculis eiabi, a inceta de a

www.dacoromanica.ro

DIS.

DIS.

*DISPARILE, adj., disparills, diss4mine, differente, inecale.

DISPARILLTATE, s. f.,, dispara'.
tas, dissmilitate, differentia.
DISPARITIONE, s. f., (fr. disparition),,actione de disparere; contr. apparitiond; vedi si desparitione.

*DISPARIUria, adj., dispar, diss-mine, differente, inecale : a av ceva in

sene dispariu Cu setae insusi, babero in
se aliquid dispar sui. Cje.
DISPARTIBILE, adj., dispartibills,
divisibile; vedi despartibile.
DISPARTIBLLITATE , s. f., vedi
despartibilit ate.

DISPARTIRE, v., dispartire, vedi

despartire.
-11 DISPECERE, v., di spicere, a caut&

cu ochii in derept'a si in stang'a, a caut&

impregiuru, a deschide ochii, a distinge,
discerne, a consideri, a essaminA. Radecin'a derivateloru : dispectu, dispectione, dispectare, etc.
DISPECTARE, v., dispectare, a

consider6, a essaminl, a scrutl.

*DISPECTIONE, s. f., di sp ectio, ac-

tione de discernere, de essaminare, de

scrutare.
DISPECTORM,46ria, adj, s., dispector, care essamina, care scruta, essaminatoriu, scrutatoriu.
DISPELLERE, dispulsi si dispulsei, dispulsu, V., dispellere, a disperge,
a dispersO, a dissipA, a resip.
* DISPENDERE, dispensi si dispensei, dispensu, v., dispendere, expendere,
a spende fora mesura, a resip.
* DISPENDIOSU,-a, adj., dispendio-

sas, care causa mari dispendie, stricatiosu, onerosu.

DISPENDM, pl.-ie, dispendium,

spensa, damnu, perdere.
DISPENSA, s. f., (it. dispensa, fK.
dispense), immunitas, liertare, scutire,
essemptione, immunitate; vedi dispensare si dispensntzone.
I DISPENSARE, v., dispensare, (it.

dispensare, fr. dispenser), 1. a distribu, a impart, 2. a lierta una detora,

a sent de una sarcina : a dispensd pre
una omu de servitiulu militariu ; dispensati-me de a vorbi; me dispenso de

1118

a celad cu voi; tzu ve poteti dispensd de

impleni detoriele de omu onestu.

2 DISPENSARE, s. verbale, dispen.

satio, vedi dispensatione.
DISPENSATIONE, s. f., dispensatio,
immunitas, actione de dispensare, I. dis-

tributione, administratioa de avere ;

2. essemptione, immunitate : dispensatione de a ajund, dispensatione de servitiu nailitariu.
DISPENSATIVU ,-a, aispensativns,
relativu la economPa domestica.
DISPENSA.TORM,- tria , adj. s.,
dispensatorfus, dispensatori care dispensa: 1. distributoriu, administratoriu
de avere, economu; 2. liertatoriu de detorio, scutitoriu de sarcine.
DISPENSATRICE, s. f., dispensatrix, femina care dispensa, care preveghidia asupr'a economiei, economa.

DISPENSATU,-a, adj. part., aspen-

satus, 1. distribuitu, imparta; 2. liertatu de una detora, scutitu de una sarcina ; dispetzsatu de peccate, dispensata
de ajunu, dispensatu de servitiu militariu, dispensati de juramentu.
D1SPENSORI11,-s6ria, adj. s., (it.
dispensiero), economu , preveghiatoriu
asupr'a starei economice a unei case.
DISPENSU,-a, adj. part., dispensas,
distribuitu, impartitu; resipitu.
DISPERDERE, disperdui,disperdutu
si disperditu, v., disperdere, a perde cu
totulu, a destruge, a ruin& : a disperde
averea parentsca; colorea se disperde.
DISPERDITIONE, s. f., disperditio,
actione si effectu allu actionet de disperdere, perdere totale, destractione, ruina.
DISPERGERE, dispersi si dispersei,

dispersu, v., dispergere, a arrima, in

una parte si in alt'a, a respand, a resip, a dispers& venturite dispergu
nuerii; a si disperge poterile; elle dispergu runtori false.
DISPERIRE, v., disperire, a per cu
totulu, a se perde ca totulu, a se strid,
a mor.

DISPERSARE, v., (fr. disperser),

dispergere, a disperge, a respand a resip, a dissipi : a dispersd armara ini-

micului; militarii se dispersara in diverse locuri.

www.dacoromanica.ro

1114

D1S

DISPERSATE1,-a, adj. part., dispersus, respanditu, resipitu, dissipatu.

DISPERSIONE, s. f., dispersio, actione si effectu alla actionei de dispergere, dissipatione.
DISPERSIVU,-a, adj. modale, dis-

pergens, priri care se disperge : vitru

dispersivu fde lumina.

essaminatu , probatu , confirmatu.

DISP CINGERE, dispunsi si dispun-

sei, dispunsu, dispunctu, dispuntu, v.,

dispungere, a essamini, a verifica, a bilancia computele, a inclaui Computele ;
a distribu recompensa.
DISPUTA, s. f. ,disputatio, vedi des-

DISPERSU,-a, adj. part., dispersus,

respanditu, regipitu, dissipatu, dispersatu.
DISPLICENTE, adj. part. pres., displicens, care nu place, care displace.
DISPLICENTIA, s. f., displicentia,
c.11:tate de displicente, desplacere, ne-

puta.

placer.
DISPLICERE , v., displicero, vedi
desplacere
DISPLODERE, displosi si displosei,

mulu.

displosu, v., dispiodere, a deschide cu

vuetu, a da drumulu se ssa cu tunetu :
a displode pusc'a.
DISPLOSUra, adj. part., displosus,
deschisu cu vuetu, emissu Cu tunetu.
DISPOLIARE, v., dispoliare, despoliare, vedi despoliare cu tote derivatele
selle.
DISPONDEU, s. m., dispondeus, (am2rdvasco), petioru metricu de doui spondei.
DISPONERE, y., disponere, vedi des-

pon6re cu t6te derivatele selle.

DISPROPORTIONATU,-a, adj. part ,
(it. disproporzionato, fr. disproportionn), in:equals, dispar, impar, fora proportione : poteri disproportionate.
DISPROPORTIONE, s. f., (it. dig-

proporzione, fr. disproportion) ,

qualitas disparitas incongrueatia :
dis proport ione de poteri, disproportionea

partiloru.
* DISPULBERARE, v., dispuive ra re,

a reduce in pulbere, a pulberisa, si a

DISPUTARE, v., disputare, vedi desputare cu t6te derivatele selle.

DISSA, s. f., vedi dissu.
DISSECARE, s., dissecare, a tali& in
d6ue, a despart prin taliare : a dissecd

unu cadaveru spre a studid organisDISSECTION& s. f., dis,ectio, actione si effectu allu actionei de dissecare :
dissectinne anatomica.
DISSECTU,-a, adj. part., disseetus,

taliatu in doue, despartitu prin dissectione.

DISSEMINARE, v., disseminare, 1. a

semina in derepta, si in stang'a , a res-

pand, a publica, a propaga: elli dissmina diverse vorbe in vulgu. 2. a nu

fi assmine, a nu semi* dissimilis ease.
DISSEMINATIONE, s. f., disseminatio, actione de disseminare, propagatiene.
DISSEM INATORIU, - t6ria, adj. s.,
dibseminans, care dissmina, care propaga.
DISSEMINATIT,-a , adj. part., dieseminatus, respanditu, publicatu, propagatu.
DISSEMINE, adj., dissimills, contr.

assemine, differente d'in t6te punctele

de comparatione , differente la figura,
cu forma differente.
DISSEMIN1TATE , s. f., dissimili-

curetia sau scutura de pulbere.

tudo, contr. asseminit ate sau seminit ate,

differentia de figura sau de forma.

* DISPULS11,-a, adj. part., dispulsus,

dispersu, dispersatu, dissipatu.
DISPUNCTIONE, s. f., dispunetio,
actione si effectu allu actionei de dispungere, revisione, verificatione de compute, essaminare, judecata.
DISPUNCTORIU , - tria, adj. s.,
dispunctor, essami natoriu, j udecatoriu.
DISPUNCTU, - a, adj. part., di s-

DISSENSIONE, s. f., dissensio, actione si effectu allu actionei de dissentire, dissentimentu, diversitate de sontimentu, discordia, repumnantia, crta.
DISSENSORIU,- s6ria, adj. s., dissensor, care dissente, care e de unu sentimentu differente.
DISSENSU, s. m., disseasus, dissentimentu.

www.dacoromanica.ro

DIS.

DIS.

DISSENTIMENTU, p1.-e, dissensus,

dissensio, diversitate de sentimentu.

DISSENTIRE, v., disseutire, contr.

consentire, a sent altramente, a fi de
parere diversa, a nu se intellege cu , a
nu se invol Cu : totu satulu consente,

1115

sensu, dissentimentu, discordia, arta,

lupta.
DISSIMILE , adj. , dissimilis (d'in
dis si similis), disset.eine, differente la

figura, differente la forma-, care nu samina cu altulu.

nuniai vaccariulu dissente; ellu dissente
DISSIMTLITATE, s. f., dissimilicm sene insusi.
tudo, calitate sau stare de dissimile, difDISSERARE, v., disserare (de la dis ferentia, disseminitate.
si sera), a descunia, a deschide ser'a.
DISSIMILITUDINE, s. f., dissimiDISSERENARE , v., disserenare, a litudo, stare de dissimile, lipse de simise serena bene.
litudine, differentia in semnele de comDISSERERE, disserui, disserutu paratione.
si dissertu, v dibserere, a discute, a
DISSIMULAMENTU, p1.-e, distildisserta, a vorb. Ratlec:n'a derivate- mulamentum, modu de dissimulare, acta
loru dissertu, dissertare, dissertattone, de dissimulare.
DISSIMULANTE, adj. part. pres.,
dissertatoriu. * DISSERTARE, v., dissertare. a dis- dissimulans, care dissimula, care finge,
cute, a discurre, a vorb, a tracta vor- care se face co nu scie, care aseunde.
DISSIMULANTIA, s. f., dissimubindu : dissertdn2u assupr'a cliverselorth
obiecte de scientia; ellu dissertd assupr'a lautia, stare de dissimulante, dissimuluminei si a raldurei.
latione.
DISSIMULARE, V., dissimulare
DISSERTATIONE, s. f., dissertatio,
actione si resultatu allu actionei de dis- a simul, un'a si a face alt'a , a finge, a
sertare, discussione, discursu, tractatu ascunde , a se face co nu scie, a se preface; inse intre dissimulare si simplulu
verbale sau scrissu.
DISSERTATORIU,-toia, adj. s., dis- simulare essiste una differentia de insertator, care disserta, care discute, care tellessu care resare d'in frasi ca : dissitractdia uuu obiectu de scientie cu voce mu/emu ce e, simuletntu ce nu e; innocenti'a simulata dissimula per fidi' a unui
viva sau in scrissu.
DISSERTORIU, - tria adj. s., dis- faciariti.
DISSIMULATIONE, s. f., dissimusertor, care dissere, dissertatoriu.
DISSERTU,-a, adj. part., dissertus latio, actione si effectu allu actionei de
si disertus, bane combinatu, bene com- dissimulare, fictione , simulation conirona ; negligentia, incuria.
pusu, clam si precisu, elocente.
DISSIMUL ATORIU, -toria, adj. s.,
DISSIDENTE, adj. part. pres., dissidens, care nu se unesce, care nu se in- dissimulator, care dissimula, care finge
altu ceva, care ascunde ; irouicu.
tellege cu altulu, desbivatu, oppusu.
D1SSIMULATU,-a, adj. part., dis*DISSIDENTIA, s. f., dissidentia, calitate de dissedente, oppositione, anti- simulatus, prefacutu, fictu, ascunsu.
DISSIPABILE , adj. , dissipabilis ,
patha.
DISSIDERE, v., dissidere, (d'in care se p6te dissipd, care se dissipa udis si sedere), a se sed6 departe unulu sioru, care se evapordia usioru.
DISSIPABILITATE, s. f., calitate
de altulu, a se departa, a se desun, a
se desbina, a se certa, a se lupta. Ra- de dissipabile, facilitate de a se dissipa.
DISSIPARE , v., dissipare, (d'in
decin'a derivateloru : dissidente , dis(lis si sipare , arch. aupare), a resipi, a
sidentia, dissidiu, dissidiosu.
DISSIDIOSU, - a, adj., dissidens, dispersa, a respand ; a resolve ; a decare nu se unesce , care nu se intellege struge, a nemic : a dissipd averea pacu altii; applecatu la dissidiu, applecatu rentsca , dissipare patrimonium. Cie.
inimicii se dispara in cetati; vinutu disla certa.
DISSIDIU, p1.-ie, dissidium, dis- sipa curele.

ft

ft

www.dacoromanica.ro

1116

DIS.

DIS

DISSIPATIONE, s. f., dissloutio ,

actione de dissipare, resipitione, despersione, dissolutione (decorpuri), destructione.

* DISSIPATORIU,-t6ria, adj. s., dissipator, , care dissipa , resipitoriu , destructoriu.

DISSIPATU,- a , adj. part., d1ssipatus , resipitu , dispersu, dispersatu
dissolutu. -

DISSOCIABILE, adj., disbooiabiiis,

care nu se p6te associk, care nu se p6te
un, incompatibile, contr. sociabile.
DISSOCIABILITATE , s. f., calitate
si stare de dissociabile , contr. sociabilitate.
DISSOCIALE, adj., dissootalis, contr.
sociale, care fuge de societatea 6meniloru, care e contrariu societatii 6meniloru.
DISSOCIARE, y, dissociare, contr.
associare , a rupe societatea , a desun

a despart, a segregi, a separa : a clissocid ems' a sea, dissociare column snow.

Tac.
DISSOCIA.TIONE, s. f., dissociatio,

actione si effectu allu actionei de dissociare, separatione; anthipata, repumnantia.

DISSOCIATU,-a, adj. part., dissociotus desunitu , despartitu , segregatu
separatu.
DISSOLBERE, sau dissolvere, dissolsi si dissolsei , dissolsu, dissoltu si
dissolutu , v., dissolvere , a desface, a

deslegi, a desun, a despart, a resip,

a reduce in stare licida ; a corrupe, a
molles ; refl. a se dissolbe, dissolvi : a
dissolbe un'a adunare sau una societate,
a dissolbe detoriele, a dissolbe ghiaci'a ;
plumbulu se dissolbe la focu.
DISSOLUBILE, adj., dissolubilis,
care se p6te dissolbe in t. s. verbului
corpuri dissolubili in apa.
DISSOLUBILITATE, s. f., calitate

si stare de dissolubile, facilitate de a

se dissabe.

DISSOLUTORIU , -t6ria . adj. s.,

dissolotor, care dissolbe, care destrnge,
distructoriu.
* DISSOLUTRICE, s. f., dissolutrix,
femina care dissolbe, care destruge, destructrice.
DISSOLUTU,-a, adj. part. , dissolotus, desfacutu , deslegatu , desunitu ,
despartitu, desfrenatu , destrussu , redussu in stare licida.
DISSOLVERE, dissolui, dissolutu

si dissoltu, v., dissclvere, vedi dissolbere.

DIS8ONANTE, adj. part. pres., dissown's, dissonus, contr. consonante, care

nu consuna cu altulu, discordante; diffe re nte.

DISSONANTIA , s. f., dIssonantia,

stare de dissonante, differentia de so-

nuri, desaccordu, desarmona.

DISSONARE sau dissunare , v., dissonare, contr. consonare, a sunk diversu
de altulu, a nu consunk, a nu arnionisk,
a disarmonisk, a discordd, a differ de
altulu.
DISSONORU,- a, adj. , dishonorus ,
care da unu sonu diversu, dissonu, dissonante.
D1SSONU,-a , adj. , dissosus dissonante, discordante : voci dissone , versuri dissone, cantare dissona.
DISSORTE, adj., dissors, care n'are
parte la sorti, care nu e consorte.
DISSORTIU, s. m., dissortium, contr.
consortiu, desunire.
DISSU,-a, (d'in dicere); 1. part., dietus--a-am : idee reu cogitate si mai rea
disse; 2. s. f., dissa, dictum : dupo diss'a
vostra, a nu se luei dupo dissele unoru-a

si altoru-a.

ft

DISSUADERE , dissuasi si dissuasei, disuasu, V., dissuadore, a herd

prin argumente ca cineva se se lasse de
una parere, de una portare, de una interprendere , a desmentk. Radecina derivateloru : dissuasu, dissuasioneodissuasivu, dissuasoriu.

DISSOLUTIONE, s. f., dissolutio, ac-

* DISSUASIONE, s. f., dissunsio, ac-

tione si effectu allu actionei de dissolbere , separatione a partiloru, destructione; debilitate, mollitione; vietia dis-

tione si effectu allu actionei de dissuadere, de desmentare, de detornare.

DISSUASIVU,-a, adj. modale, dis-

soluta.

suasorius, prin care se dissuade, care

www.dacoromanica.ro

DIS.

1117

serve a dissuade : argumentu dissuasivu,

cuvente dissuasive.
* DISSUASORIU,-.96ria, adj. s., dissuasnr, dissuasorius, care dissuade, care.
desmenta.
*DISSUASU,-a, adj. part., diss wins,
desmentatu, detornatu.

tjb.DISSUERE, v., dissuere , a desc6se. Radecin'a derivatului dissutu.

DISSULCARE, v., disuleare, a span-

ted in sulci, a silica..

t DISSULTARE, v., dissultare, (d'in

dis si saltare), a sari in diverse $rti, a

se rupe cu violentia, a se sparge.
DISSUTU,-a, adj. part., dissul us,
descusutu, spartu, crepatu, deschisu.
DISTANTE, adj. part., distans, cate
sta departe, departatu.
DISTANTIA, s. f., distantia, stare
departe, departare; differentia.

tione si effectu allu actionei de distingere, de arretare, differenti'a : ellu

face distinctione intre omu si animale;
fra distinctione de sessu si de etate.
DISTINCTORIU,-tria, adj. s., distinetor, care distinge, care face differentia.
DISTINCTU,-a, adj. part., distinetus, differitu, separatu, claru.
DISTINERE, distinui, distinutu si
distentu, v., distinere, (d'in dis si tenere),

a tin de d6ue phrti, a tin departe, a

tin occupatu, a retin, a impeded: distineti pre inimici in bataie.
DISTINGERE, distinsi si distinsei,
clistin.su si distinctu, v., distiuguere, a di-

scerne, a arreti differenti'a, a face differenti'a, a divide, a separL a distinge intre

bene si reu, a distinge addeverulu de

falsu, a distinge pre cei boni; ellu nu
DISTARE, distau, distai, dista, di- distinge intre antici si inimici; elle se
stamu, distati, distau, perf. disteti si di- distingu intre late mulierile d'in trra;
stetei, distatu, v., distare, a stA departe, principele distinse pre militarii cei vaa fi departe, a fi different, a differi:stellele distau multuun'a de all'a; invetiatii

lenti.
* DISTINSU,-a, adj. part., distinetus,

distau MollitU de stulti

diversu, differau iusemnatu prin brecari calitti sau fapte militari distinsi

1 D1STEGU,-a, adj., distegas, (abate-roc), cu doue planuri (caturi).

2 DISTEGU, s. m., distegum, edificiu cu Uwe planuri (caturi).
DISTENDERE, distensi si distensei,
distensu si distentu, v., distendere, a intend sau estende; a infl,, a impl.
DISTENSU,-a, adj. part., disten s us,
intensu sau estensu, inflatu, implutu.
DISTENTIONE, s. f., distentio, actione si effectu allu actionei de distendere, inflatura, implutura,
DISTENT13,-a, adj. part., distentus,
estensu, inflatu, implutu, plenu.
DISTERNERE, disternui, distcrnutu,

V., disternere, a astern sau a intende

la pamentu.
1 D1STICHU, s. m., disticlion, (&anxov), doue versuri cari formdia unu
intellessu.
2 DISTICHU, s. m., distiehum, edificiu cu d6ue planuri (catan).
DISTILLARE, distillatione, distillatoriu, etc., vedi destillare, destillatione,
clestillatoriu, etc.
* DISTINCTIONE, s. f., distinct io, ac-

prin valentia, barbatu distinsu prin moralitate, !coning distinse prin castitate.
DISTORCERE, v., distorquere, rotorquere, vedi destorcere;in specie a torment sau a tortura.
DISTORTIONE, s. f., distortio, action si effectu allu actionei de distorcere, tortura.
DISTORTORIU, s. m., distortor, care
torturdia, care tormenta.
DISTORTU,-a, adj. part., distortus,
desfiguratu, tormentatu, torturatu.
D1STRACTIONE, s. f., distraetio ,
5,ctione si effectu allu actionei de distragere, divisione, separatione; fig. aberratione , detornare, divertimentu, petrecere : a face unu lucru d'in distractione,
a cauta una placere ca distractione de
la dorere, distractionile celle multe- nu i
lassa tempu de a se occupd cu lucruri
seriose. Vedi si destractione.
DISTRACTORIU,-t6ria, adj. s., distractor, care distrage in t. s. verbului.
DISTRACTU,.-a, adj. part., distraetus, trassu in diverse pa,rti, despartitu,

www.dacoromanica.ro

DIU.

respanditu, dispersu, occupatu cu diverse

lucran, incurcatu, alienatu. Vedi si destractu.
DISTRAGERE, distrassi si distrassei, distrassulsi distractu, v., distraltere,

a trage in diverse parti, a despart, a

respand, a disperge, a occupd ca diverse

lucran, a incurc, a detorna, de la unu

cerca de idee, a divert; refl. a se distrage

a distrage spiracle 6meniloru de la unu

obiectu, a distrage attentionea inimicu-

lui; a se distrage de la doren; elli se

distragu cu joculu. Vedi si destragere.
2 DISTRAGERE, s. verbale, distraetic, in t. s. verbului.
DISTRASSU,-a, adj. part., distract's,
trassu in diverse parti, dispersu, incurcatu, alienatu.
DISTRIBUERE si distribuire, v.,

distribuere, a impart, a repart, a da

in derept'a si in stang'a; a respand.
DISTRIBUTIONE, s. f., distributio, actione si effectu allu actionei de
distribuere , divisione, impartire , repartire.
DISTRIBUTIVU,-a, adj., distributivus, prin care se arrta una distributione; nomine distributive, in gramm.
DISTRIBITTORIU,-a, adj. s., distributor, care distribue, care imparte,
care da cu liberalitate, liberale.
*DISTRIBUTU,-a, adj. part. distributus, impartitu, repartitu, respanditu.
DISTRICTIONE, s. f., districtio,
actione de distringere, pedeca , difficultate.
* i DISTRICTU,-a, adj. part. districtus,trassu in diverse parti, intensu, estensu; legatu, impedecatu.
2 DISTRICTU, s. m., (districtua,
it. distretto, fr. district), subdivisione
a unei terre, cerca, judeciu, tinutu.
DISTRINGERE, distrinsi si distrinsei, distrinsu si districtu, v., distringere,
a intende, a estende, a despart, a occupa in mai multe puncte sau ca mai
multe lucruri : a distringe pre inimici.
DISTRINSU,-a, adj. part., districtus,
intensu, estensu, legatu, incatenatu, impedecatu.
DISTURBARE, v., disturbare, a dis-

persa, a demol, a destruge, a descon-

certa; a disturbd adunarea, a disturbd

isnu plan% a disturbd nunt'a.
DISTURBA.TIONE, s. f., disturbatio,

actione si effectu allu actionei de disturbare, demolitione, ruina.

DISTURBATORIU, - t6ria , adj. s.,
(disturbator), care disturba, care strica,
stricatoriu.
DISTURBATU,-a, adj. part., disturbatus, dispersatu, demolitu, stricatu, desconcertatu.
DISYLLIBU sau di sullabu,-a, adj.,
dis) liabas (Sta6XXaf3oc), cu d6ue syllabe,

compusu d'in d6ue syllabe.

* DITARE, v., ditare, a inavut, a

incarca cu averi, sau de averi, in sensu
propr. si fig.
* DITATORIU,46ria, adj. s., ditator,
care inavutesce, care incarca cu averi.
*DITATU,-a, adj. part. ditatus, inavutitu, incarcatu cu averi sau de averi.

DITE, adj., dis, dives, avutu, copiosu, abundante, beatu, plena de avere.
* DITHYRAMBICU, sau diturambicu,-a, adj., dithyrambiens (84opap.f3tx6q),

relativu la diturambi.
* DITFIYRAMBU sau diturambu, s.
m., dith)rambus (Sta6pat43o0, poema,
cantecu in onorea lui .Bacchu.
*DITLE, f. pl., Mite, divitite, averi,
copia, abundantia.
* DITIFICARE, v., ditificare, a face
dite, a dita, a inavut, a incarca de averi.
DITIONE , s. f., Mito, potestate,
autoritate, imperiu, domivatione, possessione.

DITIOSU,-a, adj., dives, abundas,

abundans, plena de averi, avutu, copiosa.

DITROCHEU., s. m., ditrochtons

(8vrp6xcaos), petioru metricu de doui
trochei.
DIUA, pl. dille, dies, tempulu in care
sorele e de asupr'a orisontelui ; ca articlu diu'a : candu se face diva, peno

in diva, cu diva , de cu diva: diu'a si

n6ptea, diu'a bona se connsce de demaneti'a; d6ue dille, trei dale; in dillele
n6stre, cu inceputulu dillei, patru luni
de dale; numerulu dilleloru. Vedi di.
* DIURETICU ,- a, adj., diuretic us

(atougtock), care sc6te urina : medicamente diuretice.

www.dacoromanica.ro

DIV.

1119

DIURNA, s. f., diurnnm mercede

pre di, salariu predi: diurn'a unui com-

v., divendere, a vende la mai multi, a

vende in detaliu.

missariu; vedi diurnu.

DIURNALE, adj., diurnails, rela-

DI VENTILARE, v., diYentilare, a

venturd, a arrunca in vent a respandi,
a dissemina.
DIVERBERARE, v., diverberare,

tivu la di, care se intempla n cursulu

dillei.
DIURNALISTU, s. M., diurnarius,

diurnariu, care redege sau scrie diarie

sau diurnarie ; vedi diaristu.
DIURNARIU, s. m., diurnurius
L care redege sau scrie diarie sau diurnarie; 2. divrnariu, p1.-ie, diarinm, diariu, folia periodica ce coprinde scirile
dillei si se publica regulatu sau pre fiecare di sau dupo unu numeru de dille
determinatu ; vedi diariu; 3. libru in
care se transcriu actele, daraverile, etc.
de fia-care di.
1 DIURNU,-a, adj., diurnas, rela-

tivu la di, de di, pre di, care se face in

tempulu dillei ; acte diurne, commentarie diurne, mancare diurna, luerare
diurna, mercede diurna; vedi diurna.
2 DIURNU, pl.-e, diurnutn, 1. can-

titate de buccate ce se da unui servu

pre una di.; vedi diurna; 2. diariu sau
diurnariu , publicatione diurna ; vedi
diariu sau diurnariu.
DIUTINU,-a, adj. , diutinus, care
dura multu tenipu, indelungu, indelungatu.
DIUTURNITATE, s. f., diuturnitas, durata lunga, lungime de tempu.
DIUTURNU ,- a, adj., dinturnus,

care dura multu tempu, care traiesca

multu tempu.
DIVA, s. f., diva, dina, dissa, femina divina, musa, gratia, maiestra,
DIVAGARE, v., divagan, a ambla
ratecindu, a fluctua.
DI VALE, adj., divaiii, divinu, imperiale.
*DIVARICARE, v., divaricare, a departi petiorele unulu de altuln , a le
strambl in afora.
DIVARICATU,-a, adj. part., divariaatus, departatn, straw batu in afora.
tt DIVELLERE, dioulsi si diudsei,
divulsu , y., divellere , a despart a
smulge, a rupe. Radecin'a derivateloru
divulsu si divulsione.
DIVENDERE, divendui, divendotu,

a bate tare, a despica, a rupe batendu.

DIVERBERATU, adj,. part., diverberatns, batutu tare, despicatu.
*DIVERB1U, p1.-ie, diverbinm, dialoga.
DIVERGENTE, adj. part., (it. divergente, fr. divergent) , divaricatus ,
care diverge, care se drpartdia unulu
de altulu : (Mite linie divergenti.

DIVERGERE, diversi si diverse:,

diversu, y., (it. diverzere, fr. diverger),
divaricare, a se depart& unulu de altulu;
se dice despre linie in mathem.
DIVERGENTIA, s. f., (it. divergenza, fr. divergenc4, divergium, calitate de divergente; Mfferentia.
DIVERGIU, p1.-ie, divergium, divergentia, differentia; divortiu.
DIVERSICOLORU,-a, adj., diverBicolor si diversioolorus de diverse
colori.

DIVERSIFICARE, v., (it. diversi-

licare, fr. diversifier), variare, distinguere, discriminare, a face diversa, a

varia, a discrimini,
*DIVERSIFICATIONE, s. f., (it. diversificazione), yariatio, distinctio, diseriminatio, actione de diversificare.
*DIVERSIFICATUT-a, adj. part., (it.
diversificato , fr. diversille), variatus ,
distinctus, discrimivatus, variatu, discriminatu.
DIVERSIFLOR U, diversifoliu, diversi forma, diversifrondiu,-a, cu diverse
flori, cu diverse folie, cu diverse forme,
cu diverse frondie, term. de ist. nat.
DIVERSIONE, s. f., (diversio, it.
diversione, fr. diversion), actione de divertere, de detornare, de abbatere de la
una lucrare.
DIVERSIPELLE, adj., diversipelUS, (d'in diversas si pellis), artificiosn,
insellatoriu.
DIVERSITATE, s. f., diversitas,
stare diversa, differentia, varietate.
DIVERSIVOCU,-a, adj., diversivo-

www.dacoromanica.ro

110
ens, contr. a3quivocus, cari au una fasionoma diversa, cari se potu confunde.
1 DIVERSORIU,-a, adj. s., diversor, vedi deversoriu.
2 DIVEPc4ORIU, pl.-ie , diverso.
Hum, vedi deversoriu.
DIVERSU,-a, adj., diversus, diffe-

rente, oppusu, contrariu /ucruri diverse, idee diverse, colori diverse, diverse
moduri de vitia.
DIVERTERE, diversi si diverset,

diversu, T., divertere, a se despart, a

pleca in directioni oppuse, a se abbate
in alta parte, a se departa unulu de altulu, a fi differente, a fi diversa.
* DIVERTICLU, p1.-e, diverticulum,
vedi deverticlu.
* DIVERTIMENTU, p1.-e, (it. divertimento, fr.divertissement), delectamen-

tum, oblectamentum, actione de divertire, de petrecere, de recreare : divertimente oneste , difertimentele sunt de
multe ori necessarie; divertimentele sateloru, divertimentele cetatiloru.
DIVERT1RE,-escu, v., (it. divertire, fr. divertir), oblectare, delectare,
recreare; refl. a se divert, se oblectare,

se deiectare, Sall oblectari, delectari,

genio indulgere, a se recrea, a se desfeta, : ne divertimu 024 jocurile teatrali ,
petrecemu diu'a divertindu-ne; neci una
data nu ne anau divertitu mai bene.

DIVIDENDU,-a, adj. part., dividendus, 1. numeru datu spre a divide,

de divisu, de impartitu ; 2. summa castigata care debe se divide intre associati.
*DIVIDERE, divisi si divisei, divisu,
V., dividere, a impart, a repart, a dis-

tribu; a despart, a separa, a rupe : a

divide una cantitate in mai multe parti;

dividetnu unu numeru mai mare prin

altulu mai tnicu; latronii dividu prda
itatre sene.

1 DIVINARE, v., divinare, a coniecta, a judeca, prin coniectura, a predice, a lege in venitoriu, a present, a
presagl.

DIV.

vinare, arte de a divini, arte de a predice, de a present, de a presag, predictione, presentimentu, presagia.
DIVINATORIU,46ria, adj. s., divinator, care divina, predice, presente,
presagesce, predictoriu, profetu.
DIVINATRICE, s. f., divinatrix,
fernina care devina, profetssa.
* DIVINATU,-a, adj.part., dIvinatus,
predissu, presentitu, presagitu.
DIVINISARE, v., (it. diviuizzare,

fr. diviniser), consecrare, in deos referre, a numera, intre diei.

DIVINISATIONE , s. f., (it. divinizzazione), consecratio , apotheosis ,
actione da divinisare.
DIVINISATU.,-a, (it. divinizzato,
fr. divinis), cousecratus , numeratu
intre diei.
DIVINITATE, s. f., divinitas, na-

tura divina, potere divina, dieitate ,

fientia suprema.
DIVINU,-a, adj., diviuus, de dieu,

.d'in ditu, de la dieu, relativu la dieu

natura divina, potere divina, vorbe divine , precepte divine , origine divina,
mente divina. D'in divinu S'a contrassu
vulgariulu dinu, dina.
DIVISIBILE, adj., divisibilis, care
se p6te divide : numeru divisibile, cantitate divisibile , materi'a e divisibile in
infinitu.
DIVISIBILITATE, s. f., (it. divisibilita, fr. divisibilit), calitate de divisibile : divisibilitatea materiei.
DIVISIONARIU,-a, adj., (fr. divisionnaire), relativa la divisione; s.
divisionariu, generariu de divisione.
DIVISIONE , s. f., divibio, 1. actione de dividere, impartitione repartitione, distributione ; 2. operatione aritmetica in care se imparte unu numeru
prin altulu; 3. classe : division militaria.
DIVISORI13,-s6ria, adj. s., divisor,
1. care divide in genere; 2. in specie impartitoriu de ereditti; 3. numerulu prin
care se imparte dividendulu.
* DIVISU,-a, adj. part., divisus, im-

2 DIVINARE, s. verbale, divinetio, in t. s. verbului; vedi divinatione.

partitu, repartitu, distribuitu, despar-

DIVINATIONE , s. f., divinatio,

*D1VISURA., s. f., divisura, despartitura, taliatura facuta in corpu, incisione.

actione si resultatu allu actionei de di-

titu, separatu.

www.dacoromanica.ro

DOC.

DOC.

* DIVITE, adj., dives, avutu, copiosu,

opulentu, abundante.
* DIVITIA, pl. divitie, divitia3, avere,
opulentia, copia, abundantia.
* DIVITIARIU, pl.-ie , divitiarlum,
vestiariu, thesauru.

DIVITIOSU,-a, adj., dives, plena

de- averi, opulentu.
DIVORTIALE, adj., relativu la divortiu : causa divortiale, carte divortiale.

1121

DOCILITATE, s. f., (it. docilitil,

fr. docilit), calitate de docile : am observatu multa docilitate in acesti meni.
DOCTORALE, adj., (it. dottorale,
fr. doctoral), relativu la doctore.
DOCTORARE, v., (it. dottorare),
a face pre cineva doctore.
DOCTORASTRU, s. m., (it. dotto-

raccio), unu rea doctore, unu miseru

doctore.

DIVORTIARE, v., (fr. divorcer),

divortium facere, a face divortiu, a se
despart de casatora.
DIVORTIATUra, adj. part. , (fr.
divorc), despartitu de casatora.

1 DOpTORATU,-a, (it. dottorato),

care s'a facutu doctore, care a capetatu
titlulu de doctore.
2 DOCTORATU, pl.-e, (it. dotto-

DIVORTIU, p1.-ie, divortium, despartire, separatione; in specie despartire

de casatora.
* DIVIT,-a, adj. s., divas, dieu, divinu:
divulu Augustu, climax; Traianu, dimdu

doctore, gradu academicu.

DOCTORE, s., doctor, invetiatoru,

Antoninu, div'a Faustina.

* DIVULGARE, v., divulgare, a res-

rato, fr. doctorat), demnitate, titlu de

omu invetiatu, capace de a invetid pre
altii, maiestru; vedi si doctoriu. Sunt
doctori de legi, doctori de medicina, doctori de theologia, doctori de philosophia;

la noi sunt mai connoscuti doctorii de

pand in publicu, a publici : a divulg

medicina. Vedi doctoriu.

secretele.

DOCTORELLU, s. m., (it. dottorello), unu mica doctore, unu miseru de

doctore.
DOCTORESCE, adv., in modu doctorescu.

* DIVULGA.TIONE, s. f., divulgatio,

actione de divulgare, publicatione.
*DIVULGATORIU,-toria, adj. s. divulgaus, care divulga, care publica.
DIVULGATU,-a, adj. part., divulgatus, publicatu, respanditu in publicu.
DIVITLSIONE, s. f., divulsio, actione de divellere, de despartire, de smulgere.
DIVULSIT,-a, adj. part., divulsus,

despartitu, smulsu, ruptu in buccati.

tt DOCERE, docui, docutu si doctu,
V., docere, a invetid, pre altulu, a dd invetiatura, a arretd, a propune una scientia sau una arte. Radecin'a derivateloru :
docile, docibile, doctu doctoriu, doctrina,
docu9nentu, etc.
DOCHMIACU,-a, adj., docbmiacus,

relativa la petiorulu metricu dockmiu.

DOCHMIU, s. m., doclunius, (6xpm), petioru metricu de cinci syllabe,

compusu d'in unu iambij si d'in unu

creticu.
DOCIBILE, adj., docibilis, care invtia facile, care p6te invetid.
* DOCILE, adj., docilis, capace de a

DOCTORESCU,-a , adj., relativu la

doctoriu, mai vertosu in intellessulu de

medicu : prescriptioni doctoresci.
DOCTORESSA, s. f., (it. dottoressa,
fr. doctoresse), I. soci'a doctorelui sau
doctorfului; 2. muliere docta, maistra;

3. una femina care are manfa de a se

arretd, docta; vedi si doctoriu.
DOCTORIA, s. f., I. calitate de doctore, professione de doctore, si a nume
de medicu; 2. medicina, medicamentu.
DOCTORIRE,-escu, v., niederi, sans-

re; a curd ca doctoriu (medica), a yindeed, a insanitos.

DOCTORIIT, s. m., doctor, acellu-asi

cu doctore in forma moderna : ornatu

cu titlulu de doctoriu; luatu mai vertosu
cu insemuarea de medicu, in care se pro-

nuntia de vulgu ca doptoriu, transfor-

invetid, care invetia, care asculta : co-

matu in do/toriu, de ande si in derivate :

doptoria sau doftoria, doptorire sau doftorire, etc.
*DOCTORISARE, v., (fr. doctoriser),

pillu docile, 6meni docili.

1. a face doctore, a doctord; 2. a face

71

www.dacoromanica.ro

1122

DOD.

DOG.

essaminele pentru obtinerea titlului de

doctore.

* DOCTRINA, s. f., doctrina, invetiatura, instructione; theorfa, scientia

* DODRANTE, s. m., dodrans, (d'in

de si quadrans), trei catranti sau 34,

sau 3/12 d'in wad asse ; in genere 34
d'in unu totu.

doctrina addeverata, doctrina falsa; secta

politica.
DOCTRINALE , adj., doctrinal's,

DOGA, s. f., doga, (aort), 1. unu vasu

saumesura de licide la antici; 2. scandura

relativu la doctrina.
DOCTRINARIU,-ia, adj., (fr. doctrinaire), relativa la doctrina ca theorfa
politica : doctrinarii nu admittu in politica neci dreptulu divinu, neci suveranitatea poporului, ci numai principiele
rationei.
DOCTUra, adj. part., deans, invetiatu : multi p6rta numele de doctori fora

lemnu (it. doga, fr. douve); fig, positione, statu, si mai vertosu, statu reu
a adjuuge in dog'a mortei, in rea doga
sau la rea doga; proverb, a lipsi cuiva
una doga=a av mai multa una doga,
a fi smentitu, a fi capiu.

se fia docti; e tristu proverbiulu- co doctii

sunt inepti.
* DOCUMENTARE,-ediu, v., a addeyard prin documente; a manifestd, a de-

mostrd, a attest.
* DOCUMENTATIONE, s. f., documentatio, manifestatione, addeveratione, demostratione, attestatione.
* DOCUMENTATU,-a, adj. part., ad.
deveratu, demostratu, attestatu prin documente.

care serve de panto la unu vasu de

DOGARIA, s. f., officin'a dogariului,

artea dogariului, professionea dogariului.
DOGARIU, s. m., dogarius, care face
d6ge, sau care ven de doge.
DOGIRE,-escu, v., dissoivere, tindere,

frangere; rimas agere; 1. proprie, a un

dogele unui vasu, a face vase de do ye;
dro mai desu : 2. a face doge, a desface

in doge unn vasu, si de ad in genere, a

sfermd, a crepd, a sparge : a dogi capulu cuiva; putin'a s'a dogitu; capa do-

gitu : a) proprie, capu spartu; b) fig.

capu debilitatu.

DOCUMENTU, s. m., pl.-e, documeu-

DOGMA, p1.-mate, dogma, (8671Lcc),

tum, ce serve a doc = a invetid, a lumind, a probd, a convinge, etc. : invetiatura; essemplu, modellu, argumentu,

decretu, principiu, preceptu, parere, articlu de credentia dogmatele stoiciloru,

dogmatele crestiniloru , nu e religione
fra dogmata.
DOGMATICA, s. f., dogmatica (Soyitcatx7), scientia care se occupa cu dogmatele, parte a scientiei theologice care
tractedia dr -pre dogmatele religiunei.

proba, actu probatoria, etc. : patitele altoru-a se fia documente pentru noi insine; documente de possessione a unei
mosie; limb'a e unu bonu documentu de
nationalitatea unui poporu; fora documente valide assertionile in, istoria n'au
neci una valore.
f DODECA.-,(80exa, d6uesprediece),
in diverse compositioni de termini technici, precumu : dodecachordu, dodecachornu , dodecadactylite, dodecadenia,
dodecaedru, dodecafidu, dodecagouu, dodecagynu, dodecamoriu, dodecandru., dodecanomu, dodecapartitu, dodecapetalu,
dodecarchia, dodecatemoria, dodecatheo-

ne, etc.
DODRANTALE, adj., dodrantalis,
de unu dodrante.
DODRANTARIU,-ia, adj., dodran-

tarius, relativu la dodrante : table dodrantarie.

DOGMA TICE, adv., dogmatice OoTp.artxdo-c), in modu dogmaticu, dupo me-

thodulu dogmaticu.
DOGMA TICU, - a, adj., dogmaticus
(Soyptcrock), relativa la dogma sau dog-.
mate: methodu dogmatieu, doctrina dog-

matica , tractate dogmatice; subst. m.,

dogmaticu , care procede d'in propositioni generali reconnoscute ca principie,
si deduce dintr'ensele consecentie.
DOGMATISARE , V., dogmatizare,
(8ow.anCetv, it. dogmatizzare, fr. dogmatiser), a tract6, in modu dogmaticu.
DOGMATISJYIU , s. m., (fr. dogmatisme) , methodu dogmaticu , oppusu
scepticisMului sau methodului scepticu

www.dacoromanica.ro

DOL.

DOM.

mire dogmatismu si scepticismu se pune

criticismulu.
DOGAIA.TISTU , s. in., degmatistes
(807[1cmat) , care propune dogmate si
le appera, care procede in modu dogmaticu, tare appera doctrin'a dogmatice,.

DOGO., s. m., vedi doga.

DOI san doui, f. doue, num. duo, vedi
doui.

DOINA, s. f., vedi dolina.

1)010STA , s. f., ardens desiderium,
vedi doliosia.

DOIOSIT,-a, adj., ardens desiderio:

misericors, mcestus, vedi doliosu.

DOLABR1, s. f., dolabra, instrumentu de taliatu si de neteditu cu care

se servescu mesarii sau templarii ,
(raudella).
DOL.ABRARIU, s. in., dolabrarius,
fabru de dolabre, (randellariu).
DOLABRA.TU,-a, adj., dolabratus,

formatu ca una dolabra, (randellatu).

*DOLARE, v., dolar, a lucr, cu do-

labr'a , a talla cu dolabr'a,(a dd cu

randell'a),
*DOLATIONE, s. f., dolatio, lucrare

cu dolabea, taliare cu dolabea,(randellatione).

DOLA.TORIU, s. m., delator, care
lucra cu dolabr'a; reale dolatorium, iu-

strumentu de dolatu,(randella).
I DOLATILr,-a, delata, lucratu sau

taliatu cu dolabea(datu cu randell'a).

2 DOLATU, s. in., doiatus,-u, actulu de dolare.
DOLENTE , adj. part. pr. , doieus
care sente dorere, care se intristdia.
*DOLENTIA, f., dolentia, dorere.
DOLERE, dolui, dolutu, v., dolere;
vedi dorere.
DOLIART , s. in., doliarius, care
face sau vende dolie.
t DOLICHO-, (SoXty_k, lungu), in di-

verse compositioni de termini technici,

precumu : dolichoceru dolichoderu, dolichodromu , dolichogynu , dolicholasiu ,
dolicholithu , de' rhopezu , dolichopode ,
dolichotu , dolirhoioniu , dolichuru, etc.,

pentru cari vcdi ultim'a parte a compusului.

DOLINA si doina, s. f., (d'in dolia.=

doliu, vedi 2 doliu) , popularis elogia,

1123

elogien, elegldion; canticu populariu ce

espreme viue affecte alle suffletului, mai
vertosu affecte de doliu sau doriu. M.
DOLIOSIA, s. f., ardeus desiderium,
calitate de doliosu, starea doliosa.
DOLIOSU,-a, adj., ardens desiderio,
plenu de doriu , apoi. misericordiosu ,
plenu de dorere, forte tristu ; vedi si 2
doliu.

1 DOLIU, p1.-ie, dolium, butoniu,

vasu de vinu, de oliu, etc.
2 DOLIU, s. In., lactas, vestis lugn
bris,
doglla, fr. deuil), acellu-asi cu
doriu , care insasi se applica la sentimentulu internu : doriu de anima, pre
candu doliu se dice mad multa de espressione a acestui sentimentu, de vestimente doliose, etc. : a portd doliulu,
;
a lassd
s'ar pot6 dice si f.,
dolia, (comp. it. doglia); de ad i si doliosu sau doiosu, dolina sau doina, etc. 31.
DOLORE, s. f., dolor, dorore; vedi
dorore si dorere.
DOLOROSU,-a, adj., dolo ro sus, do-

rorosu; vedi dororosu.

DOLOSITATE, s. f., dolositas, caMate de dolosu, actione dolosa, portare dolosa.
*DOLOSU,-a, adj., dolosus, plenu de
dolu, astutu, astutiosu, insellatoriu, mifalsu.
*DOLU, s. M., dolus (a6Xoq), rea intentione, appucatura insellatria, insel-

latione , fraude, fapt'a misellesca , misellfa, proditione.

DOMA.BLLE, adj., domabilis, care
se p6te domd.
DOMABLLITATE, s. f., calitate de
domabile.

DOMANI1J, p1.-ie; vedi dominiu.

DOMARE, y., domare, a domitd,

a infrend, a invince, a suppune; vedi domitare.

DOMATORIU,-tria, adj. s., dometer, care domita, domatoriu, infrenatoriu victoriu; vedi domitoriu.
* DdMENIALE, adj., vedi dominiale.

DOMENIU, p1.-ie, domiuium vedi

dominiu.
DOMESTICARE, v., (it. domesticare, fr. domestique') domare, mansue-

facere, mitigare, cicurare, a &prende

www.dacoromanica.ro

1124

DOM.

DOM.

cu viti'a domestica, a imblandi : a domesticd animalile selbatice.

DOMESTICATIONE, s. f., (fr. domestication), antion si effectu allu actionei a e domesticare.

1 DOMESTICATU, - a, adj. part.,

DO MINATORIU, - t6ria, adj. s., do-

minator, care domina, domnitoriu.

DOMINATRICE , s. f., dominatrix
femina care domina, domnit6ria.
DONIINATU, s. in., dominatus,-u,
demnitate sau calitate de domnu, dom-

(it. domesticato, fr. domestiqu), de-

rifa.

prensu cu viti'a domestica, imblanditu.

2 DOMESTICATU, s. m., domesticatus, demnitate sau functione de domesticu.
DOMESTICIA, s. f., stare sau calitate
de domesticu; vedi si domesticit ate.
DOMESTICIRE,-escu, v., a face domesticia, si prin rimare de acelln-asi intellessu cu domesticare.

DOMINEDIEU , s. m., (comp. d'in

domine si dieu), deus, vedi domnedieu.
* DOMLNIALE, adj., relativu la dorelativu la proprietatea statului :
venituri dominiale,obligationi dominiali.

DOMESTICISMU, s. m., (fr. domesticisme), starea omului care a perdutu sentimentulu de indepenOentia si
se degrada a fi domesticulu altui-a, synonymu cu servilismulu.
DOMESTICITATE, s. f., (fr. do-

mesticit), stare de domesticu, calitate

de domesticu.
DOMESTICU,-a, adj. s.p domesticas,

relativa la casa; subst., preveghiatoriu

asupr'a casei; functionariu applicatu in
casa, servitoriu pentru lucrurile d'in casa, servitoriu in genere.

DOMINICA, donaineca, dumineca,s. f.,

(dominica, it. domenicn, isp. pg. domingo, pr. dimenge, fr. dimanche), antani'a

di d'in septemana, inchinata domnului

Jesu Christu : mane e domineca; ve asteptu peno domineca , veniti la noi donaineca; cu art. e u nu lucru dontinec'a ;
elli petrecu dominecile cu jocuri, in jocuri, la jocuri.
DOMINICALE, adj., domitticalis (it.
dom l'acate), fr. do:n inicia, .1. relativu la
domnulu : rogationea dominicale; 2. relativu la dominica : cyclulu dominicale.
DOMINICANU, s. m., (dominicanas,

it. domellicano, fr. dominicain), monachu d'in ordinea predicatoriloru, instituita de santu D minicu, in eccl. cath.

DOMICILIARE, v., (fr. domiciliar),

DOMINICIT,-n, adj., dominicas, dom-

a (16, domiciliu; refl. a se domicilid, (fr. se

nescu, relativu la domnu; relativu la

domicilier), a se assediA cu locuenti'a.

DOMICILIATU ,-a, adj. part., (fr.
domicili), assediatu cu locuenti'a.

imperatoriu; relativu la domnedieu.

DOMINIU, p1.-ie, dominium, 1. proprietate, si in speciale, proprietate dom-

DOMICILIU, p1.-ie, domicilium (de

'Asea, proprietate a stattilni; 2. sf6ra

la domas, casa), locuentia, abitatione;

de dominatione : dominiul u scientiei ,

dominiune artiloru.

fig. cuibu.
DOMINA, s. f., domina, vedi d6nana.
DOMINANTE, adj. part. pres., domlnans, care domina: religione dominante;
opinione dominante.

1 DOMINARE, v., dominan, a fi

domnu, a domni, a guvern6, : aici domina parerea co numai menii avuti potti
fi independenti; in cet ate domina frigu-

gurile; cine nu si pte domina passionile nu merita nume- de omu. Vedi s

DOMINO', s. m., dominas, vedi domnu.

DOMITAIIE, v., domitare, a imbland, a infrena, a suppune, a invince:

a domitd popore barbare, a domit fere
selbatice.'
DOMITORIU,-t6ria, adj. s., domitorius, care domita, infrenatoriu, suppunitoriu, victoriu; subst. m., domitoriu
de calli.
*DOMITRICE, s. f., domitrix, feruina

care domita, care triunfa de barbati.

donanir e.

2 DOMINARE, s. verbale, dominatio, in t. s. verbului, vedi dominatione.

DOMINATIONE, s. f., domlnatio, actione de a domiir, domnia.

DOMITLJRA, s. f., domitura, actio-

ne si effectu allu actionei de (imitare.

DOMNA, s. f., domna (contrassu d'in
domina), contr. serva, 1. proprietaria,

www.dacoromanica.ro

DOM.

DOM.

patrona, matrona; 2. principessa, domnit6ria; 3. acumu titlu ordinariu ce se

da la fe-care femina de dinstinctione;
vedi si domnu.
DOMNEDIEESCE , adv. , divinitus,
in modu divinu.
DOMNED1EESCU,-a, adj., divinos,
relativu la domnedieu, divina.
DOMNEDIEU, s. in., (d'in domne si
dieu saudeu, deus),fienti' a suprema, crea-

toriulu si guveruatoriulu universului. In

acesi u intellessu domnedieu se considera
ca nume propriu, si pentru de(.12._ atione

in casurile genitivu si accusativu cere

lui inaintea sea : lui domnedieu, candu
sta singuru, inse candu are dupo sene
unu genitivu sau unu adiectivu sau unu
pronume possessivu, admitte articlu si se
declina ca numinele appellative : domnedieu e fiente a ceamai perfecta; nemine

1125

titlu domnrca tea, domni'a sea, domni'a vostra, domea lona, in loculu pronomineloru personali : tu, ellu, ea, voi ,
elli, elle, inse verbulu nu se reguldia
dupo acellu titlu otiosu, ci dupo pronominele subintellesse : ce mai faci dom-

ni'a tea? domni'a tea dici co nu poti

dorm; domni'a v6stra .sedeti aici peno
ce voru veni si cei alti; doma a loru se
me astepte peno voiu veni.
DOMNICELLU,-a, adj. s., dominulus; (f.dominula si doirnula), deminutivu
d'in domnu, domnu tneru, june; vedi
si domnisioru.
1 DOMNIRE,-escu, v., dominad, a fi
domnu, a esserciti potestatea domnsca,
a guverna, a ragua, propr. si fig. : ellu
domnesce ca unu tyrannu; Constantinu

Brancovanu domn in trra douedieci

faptele lui donanedteu: ne inchindmului

domnediew domnedieulu parentiloru nostri ; domnediettlu nostru este eternu ;

si cinci de anrai; Senofonte dice co e ntai

fucile a donani preste vite de ccitu preste
omeni; in trra domnesce cholera, (gressatur).
1 DOMNIRE, s. verbale, dominatio,

veniti se ne inchindmu domnului si

in t. s. verbului.

donantdieului nostru. A ssemine admitte

articlu si formedia chiaru si nume-

DOMNLSIORIJ,-a, adj. s., dominulus,

(f. dominula si domnula), deminutivu

ruin durariu, candu se pune in loen de

dieu in genere, spre a indica pro dieii
mythologici. Inse in sensulu acestu-a e

dom u u.

n'a vedutu pre domnedieu ; mari sunt

de preferitu simplulu dieu : dieii lui

Omeru au passioni si figure omenesci;
Joue convca dieii la consiliu; multimea
dieiloru descreditd vechi'a rcligione.
DOAINESCE, adv., (dominice), in mo-

da domnescu, ca unu domnu : a trcd

donmesce, a commandd donanesce, a petrece domnesce.
DO1VINESCU,-a, adj., dominicas, relativu la dornnu :palatiu dontnescu, casa
domnsca, calli domnesci, gradine domnesci; ordine domnsca, scriss6re domnsca, fav6re domnsca.
DOMNIA, s. f., domininm, dominatus,

dominatio, principatus, regnum, imperitnn, demnitate sau calitate de domnu,

potestate, principatu, guvernu, regnu,
imperiu : domni'a e lucru formosu; nu ne

place domni'a meniloru, volimu doma a legiloru, donani'a lui nu dv,r multu; donzni'a lui Stefanu fu lunga si glorisa. In tempurile moderne se pune ca

DOMNITIA, s. f., derninutivu de la

d6mna in intellessulu de principessa,
titlu ce se da fiieloru principiloru; inse
acumu se dice mai bine principessa.
DOIVINITORIU,-tria, adj. s., domi-

dominator, princeps, regnans,

regnator, imperaus, imperator, care
domnesce in t. s. verbului; subst. m.,
nans

principe, capulu
DOMNITU, s. m., sup. dominatusrn,
actulu de domnire.

DOMNU, s. m., domnus (contrassu

d'in dominns), contr. servu. proprietariu;
patronu : domnu absolutu, domnu independente; 2. principe, domniloriu, dom-

nulu terrei, capulu statului; 3. acumu

titlu ordinariu ce se da fia-carui omu
de distinctione : domnulu capitanu, dom-

nulu generariu , domnulu judecatoriu,

domnulu presedente, domnulu ministru,
donmulu secretariu, donanulu directoriu,

donanulu notariu, domnulu Lucianu,

domnulu Faustinu; spune domnului .teu
co am venitu se lu visitediu, donanulu

www.dacoromanica.ro

1126

DOR.

DON.

seu s'a insuratu ; domnii si domnele

s'au dussu la theatru.
DOMU, p1.-un, domus, 1. casa mare si

form6sa, casa domnsca, palatiu : domuri de case, case mari ca palatiele;

2. baserica, in specia baserica mare : do-

ntulu de la Milanu, dontulu de la Colonia.

DONABILE, adj., donabills, care se
p6te dond.

DONABILITATE, s. f., calitate de

donabile, facilitate de a se dond.
1 DONARE, v., donare, a da de bona voila fora a fi detoriu, a face donu,
a sacrifica in sensu figuratu, a recompensa bonulu tneu parente mi a donatu
tta bibliothec'a sea; acesti 6nteni accepta

donuri, inse ei nu dona neminui; generariulu i donatu cu mari summe pre

militarii cari s'au distinsu in batalia ;

imperatoriulu done( culpabililoru viti'a.

DONIT, p1.-un, douum, lucru donatu

donu gratuitu, gratia; donu conditionatu,
nu ntea omului e unu donu divinu ; do-

nurile descta gratituclinea in dnitnele

sens'bile; me temu de greci si candu mi
facu donuri; una femina onesta nu accepta donuri pentru co in tempurile de
astadi nemine nu face donuri gratuite;
vedi si dare in Glossariu.
DOPARE, v., obturare, a pune dopulu ; de ad comp. indopare.
DOPU, pl.-uri, obturaculum, e n Loins,
buccata de lemnu sau de metallu cu care
se astupa una gaura, mai allessu la unu
vasu.

DORA, adv., fors, forsan, forsitan,

forte, fortassls, fortasse, p6te co : dra
nu va ploud; d6ra nu esti unu profetu;
va dd domnedieu d6ra se aventu si noi

una data cu ce se tractdmu pe amicii

nostri; vedi si ora.

2 DONARE, s. verbale, donatio, in

t. s. verbului; vedi donatione.
DONARIU, pl.-le, donarium, 1. donu
religiosu, 2.1oculu templului unde se depunu si se conserva donurile, thesauru,
sanctuariu, altariu.
DONATARIU, s. m., donatarius , acellu-a carui-a se face unu douu, care
accpta unu donu.
DONATICU,-a, adj., donaticus, relativu la donu, relativu la premiulu ce se
d victorileru la jocurile publice.
DONATIONE, s. f., donatio, actione
si effectu allu actionei de donare, largi-

DORENTIA, sau dorint'a, s. f., desiderium, 8ensulu de dorire, affectu sau

passione prin care dorimu, stare uffletului care doresce.
DORCA, s. f., dwelt, capri6ra; vedi

tione.
1 DONATIVU,-a, adj. donativus, re-

a sufferf de unu sensu neplacutu. In

lativu la donationile ce faceau imperatoril romani militariloru.

2 DONATIVU, pl-e, donatrum, lar-

gitione facuta de imperatoriu militariloru.

DONATORM,-t6ria, adj. s., donator,
care dona, care face donu sau donuri, in
oppositione cu donatariulu care accepta
donulu.

DONATRICE, s. f., donatrix, fenaina

care dona, care face donu sau donuri.
DONATUra adj. part., donat us, 1. reale: lucru donatu, sumnza donata; 2. personale : militariu donatu, premiatu, care
a primitu donuri.

d orcade.

DORCADE, s. f., dorcas Caopze(0,

capriora.
DORCADIU, s. m., doreadion (8opxiatov), dictamnu, una planta.
DORCIDIU, S. m., dorcidion, una
specia de rba odorifera, numita si puleium.
DORERE,
dorutu, v., dolere,
limba romana verbula do 1,re se applica
numai impersonale : me dore a'nim'a, te
clre capulu, ne doru petiorele, ve doru
ochii: 9ne dre de tene, ne dre de starea

trista in cari ve aflati.

2 DORERE, s. verbale, dolor, Bentimontu de dorere; vedi dorore.
DORICU,-a, doricrs (Scoptvig), relativu la Don, vechiu poporu grecu: columne once, architcctura dorica, dia1 ctu dorieu.
DORINTIA, s f., des' lerium, vedi
dorentia.
DORIRE,-escu, y , desiderare, a sent
una viva attractione cot ra cineva sau ceva,
a desidera, a opta, a cupi dorimu se ve

www.dacoromanica.ro

DOR.

DOS.

1127

vedemu in scurtu tempu, nemine nu doresce ce nu conn6sce.

1 DORITE,-a, adj. part., desideratus,

dorsibranchiu, dorsiferu, dorsiparu, dorsoccipetale, dorsoscapularita, dorsotra-

cerutu de sensulu intimu, amatu, optatu, cupitu, desideratu.

DORSU, s. in., dorsum, (de-versum,

deorsum, dorsum), contr. facia, laturea
d'in apoi a omului si a animaliloru, spa-

2 DORITU, s. m., desiderium, actulu

de dorire.
DORIU s. in., ardens desiderium, vedi
doru.
DORM-IRE, v., dormire, Contr. a veghid, a paus6, coprinsu de somnu, a petrece tempulu dormindu : tte animalele
dormu, plantele se pare co dormutotu de
a una; ellu dorme nu numai noptea, ci
si diu'a; am dormitu emu &menu dulce;
elli dormu sonanulu eternu.
2 DORMIRE, verbale, dermitio, in t.
s. verbului.
DORMITARE, v., dormitare, a dorm pucintellu, a av6 somnu, a fi somnorosu : ellu dormita la msa; eu le predicu si elli dormita.
DORMITATIONE , s. f., dormitatio,
actione sau stare de dormitare.
DORMITATORIIL-tria, adj. s., dormitater, care dormita.
DORMITIONE s. f., dormitio, stare
de dormire, somnu.
DQ.RMITORIU,46ria, adj. s., dormitor, dormitorios, care dorme , carui-a
place a dorm; subst. M. reale : dormitoriulu, pl., dormitoriele, dormitorium,
camera de dormitu.
1 DORMITU,-a, adj. part., dormites,
ce s'a petrecutu dormindu : tempulu dormitu, orele dormite.
2 DORMITE, s. in., do rmitnuy n, actulu de dormire : tempu de dormitu, camera de dormite&
DOROBANTIU, s. m., vedi dorybante.
DORORE, s. f., dolor, contr. placere,

sentimentu neplacutu, appesatoriu, muscatoriu, rupetoriu, seirtimentu de dorere:

m'au coprensu dororile mortii; vedi dorere.

DOROROSU, sau dorerosu,-a, adj.,
(dolorosus) plenu de dornre , care descta dorere : sentimente dutorose, matre
dororosa.
t DORSI-, si dorso-. (de la dorsum,
dorsu sau dosu, spinare), mn diverse com-

positioni de termini techn ci, precumu

cheliu.

tele, spinarea, dosulu; vedi dossu si dosu.

DORU, s. in., ardens desiderium, sensu

de dorere pentru absentia unei persone

sau a unui lucru, unitu cu desideriulu
de a le possede, de acea-a desideriu , amore, affectione viva. Pentru etymologia compara si 2 doliu, lat. cordolium,
si gree. AScop.

DORYBANTE, sau dorubante, sau

dorobante, pl. dorobanti, s. m., doryphorus, (Sopopdpog), lanciari, lictori, apparatori la officiele publice; apoi una spe-

cia de militari. Pentru forma compara

corybautes si corybantius. L.
DORYPHORU, sau doruforu, sau doriferu , s. m., dorypherus si doriferus
(omo6pog), lanciariu, lictoriu; vedi dorybante.

DOSARIU,-pl.-ie, (it. dossiere, fr.

dossier), mai multe acte sau documente
scrisse, relative .1a acea-asi causa, legate la dosu : dosariulu processului unui
c riminariu.
DOSE, s. f., dosis (S6aLq), cantitate
de medicina co se da una data unui mor-

bosu, apoi portione in genere : ellu a

trassu una bona dose de vinu arsu ;
cestu omu are una mare dose de nebonia.
1 DOSIRE,- escu, anfugere, se aufer-

re, a di dosulu, a fugf, a dispar.

2 DOSIRE, s. verbale, fuga, actione
de dosire.
DOSPIRE,-eseu, v., fermentare, a pune

alluatu in farin'a molliata si a ua lass&

se tr6ca pucinu in fermentatione : a

dospi panca. Vedi depsere, de unde s'a
formatu despire, si apoi dospire.
DOSPITU,-a, adj. part., fermentatuti,
ne dospita, contr. pane azyma.
DOSSARIU, pl.-ie, (it. dossiere, fr.

dossier), mai multe documente scrisse

legate la dossu; vedi dosariu.
DOSSIRE. v., aufngere; vedi dosire.
DOSSU, s. m., dorsum (it. dosso, fr.
dos), partea corpului oppusa faciei, spatele, spinarea; vedi dosu.

www.dacoromanica.ro

1128

DRA.

DRA.

DOSTINA, s. f., parte a unui monte

ce nu e espusa la sore, parte despre media nopte a unei inaltime. 111.

DOSIJ, s. in., dorsum (it. dosso, fr.

dos), partea corpului oppusa facieit spa-

tele, spinarea : in losu , in parten aversa, pre dosu, inversu.

DOTALE, adj., dotalis, relativu la
dotp, de dote, datu sau addussu ca dote.
DOTARE,-ediu , v., dotare, a fh
calle necesarie, a proved6 cu dote, a indiestrA natur' a ne a dotatu cu unu cor-

pu sanetosu si cu minte sanet6sa ; noi

dotezmu pre filii nostri cu invetiatura si

cu avere; parentii nostri au dotatu basericele.

*DOTATIONE, s.f., (dotatio, it. dota-

zione, fr.dotation), actione de dotare

dotationea unui institutu.
* DOTATU,-a, adj. part. , dotabas,
provedutu cu dote, indiestratu.
DOTE, s. f., dos, dotis (Oci)s), avara
ce adduce una femina in cassatoria, die-

moderno (francu), in urma moneta de

argentu de valorea unui denariu romanu.
DR.A.CIA, s. f., mabita, maula facinus, monstrum, incantamentum, Tenell-

cium; fapta de dracu, veri-ce fapta rea

si ne intellessa reutate, blastematfa,
intriga, farmecu, etc.; vedi si diavolia.
DRACOIU, s. m., vedi draconiu.
DRACONARIU, s. m., draconarius,
care duce vessillulu draconelui (in figur'a

draconelui, la Daci, si apoi la alta pepore), vessilliferu.

DRICONE, s. m., draco, (Opimo),

srpe fabulosu; vessillu militariu in figur'a unui dracone; constellatione.
DRACONIU, (cu n tare molliatu
dracoiu) s. m., mare dracu.
DRACONTARIU , pl.-ie, dracontarium, collariu sau corona in figur'a unui
dracone.

DRACONTIA, s. f., dracontla (epaxovrErx). Otra pretiosa care, dupo pare-

rea anticilorn, se afla in capulu draco-

stria ; donuri Cu care natur'a a dotatu.

nelui.

pe omu, dotes natura).

DRACU, s. m., draco (Opimo), dabolns (atipoXos), diabolu , principiulu

imaginatu sub figura de dracone

DOUI, f., d6ue, gen. douoru, num.

duo, date, numeru de doue unieti doui
6meni, doui barba ti, d6ue mulieri, deme
femine; determ. celli doui feti, celle doue
fete, celloru doui fetiori; compUsu douisprediece m. douesprediec,e f.; douedieci;
vedi diece.
DOIJIME, s. f., dualitate, binalitate,
nurneru de doui.
DOTJIMUL-a, (bimus), secundas, allu
douile.

DRACA, s. f., draca, 1. femin'a dracului; 2. una specia de cani cu unghiele

f6rte lunge.
DRACENA, s. f., dracma (Speotatva),
.femin'a draconelui.
DRACESCE, adv., diabolice, in modu
dracescu : lucra dracesce, timbla dracesce, fura dracesce.
DRACESCU,-a, adj., diabolicas, relativu la dracu, de dracu fapte clracesci, teritationi dracesci.
DRACHDIA, S. f., draehma (Spixtia),
1. centesima parte d'in min'a grca, apoi

centesima parte d'in libr'a romana, acumu dramma sau drammu; 2. moneta
attica de argentu de valorea unei leure

acestu-a e dracu, 9214 e omu; omulu dra-

cului; ellu e cu draculu; l'a luatu draculu; dracu de omu, dracu de copillu,
dracu impellitiatu; proverb. :
pre
draculu se vedi, neci cruce seneci'I
ti faci,
fugi de tentatioue; feminele nu cutedia
numi numele dracului, elle i dicu spurcatulu sau duca-se in petre.
DRACULETIU, dracusioru, s. m.,
deminutive
dracu; vedi dracutiu.
DRACUNCLU, s. ni., dracunculus,
deminutivu d'in dracone; ornamentu de
auru in figura de dracone.
DRACUTIU, s. m., dracantalus, deminutivu d'in dracu, dracu mica; copillu
care se precepe a face relle.
DRAGANTU, s. m., dragan tum, una

planta numita si tragacAntha (rpnixocvaa).

* DRAGMA, s. f., dragma, in locu de

drachma, d mima.
DRAGONATA, s. f., (fr. dragon.
nades), macellu essecutatu de dragoni.
DRAGONE, s. m., (it. dragoue, fj.
dragon), una specia de callan, militari

www.dacoromanica.ro

DRO.

DUB.

cari aveau mai inainte pro cassidea loru

unu dracone de metallu, de unde se numira draconi si apoi dragorft.

DRAMA, p1.-mate, drama (pm),

compositione theatrale : dram'a e sau
tragica sau cornica, acumu e si drama
mista.
DRAMATICIT,-a, adj., dramaticus

(Spavattx6q), relativu la drama : arte

dramatica, autori dramatici.
DRAMATISTU, s. m., (fr. dramatiste), autoriu dramaticu.
* DRAMATURGIA, s. f., (apapAroup-

7(u), artea de a serio sau de a compune

dratnate, compositione dramatica.
DRAMITURGU, s. m., (8puptoupy6q), autoriu dramaticu.
DREGERE, dressi si dressei; dressu
si drectu, dirigere, corregere, vedi deregere cu derivatel".
DREPTARIU, p1.-ie, regula, norma,
canon, vedi derectariu si dereptariu.
DREPTATE, s. f., justitia, vedi derectate si derept ate.
DREPTIT,-a, adj., rectus, justus; jus,
vedi derectu si dereptu.
DRESSA.RE,v.,(it. dlrizzare, fr. dresser), a invetid,, a essercitd : a dressci cal-

lii, a dress canii la venatu, a dressci

porumbiila sboratu, a dress copillii la
callaritu; vedi deressare.
DRESSU,-a, adj. part., (de la drege-

re), 1. correctus, paratus , reparatus,

refectus, ordinatus, compositus, medicatus, fucatus, etc., indreptatu, corressu,
reparatu, ordinatu, regulatu : orologiu
dressu, vestimente dresse, muri dressi,
arme dresse, pusca dressa; 2. falsificatu,

care nu e genuinu : facia dressa, vinu

dressu; 3.5. m., dressu, p1.-un: a) mediu,
passu ce face cineva spre a se justified,
sau a capitd, ceva : a si face tote dressurile spre a se impac cu cineva; b) facus,

col6re falsa cu care mulierile si dregu

faci'a, medicamen faciel, Ovid. Vedi deressu.
DROMARIU,-a, adj. s., (de la dromu

sau drumu), vlator, peregrinator, cursor, callatoriu, allergatoriu.

DROMEDARIU, s. m., dromedariul,
una specia de cameli boni la drumu.
* DROMONARIU, S. M., dromona-

1129

rius, marinariu sau remige applicatu la

dromone.
* DROMONE, s. m., droino (Sptuov),

una specia de navi lungi si usibre.

DROMU, p1.-un, dromus (Splioc), vla,

Her, calle, cursu, carraria; vedisi calle.

DROSOLITHU, si drosolitu, s. m.,
drosolithus (Spocs6Xcaoq), una pdtrapre-

ti6sa (care assuda dinaintea focului).

DRUMARIU,-a, adj. s., vlator, peregrinator, vedi dromariu.
DRUMU, p1.-un, dromns (Spr3p.oq),v1a,

iter, vedi dromu.

DRUNGARM, s. m., drungarius,
commandantele unui drungu, sub imperiulu byzantinu.
* DRUNGU, s. m., drungus (Spot'yfrq),

corpu de armati, tuai allessu pro apa,

flotta.
DU, imperat. pers. II sing. d la verbuluducere, due, inf., ducere; vediducere.

DUALK, adj., dualis, relativu la

doui : numeru duale, in gramm. grca.
* DUALISMU, s. m., (it. dualismo,
fr. dualisme), admissione de d6ue principie, in theologfa bunu si reu, in physica
potere si materia, in anthropologia corpu si spiritu.
DUALISTICU, -a, adj., (fr. dualistique), relativu la dualismu : systema
dualistica.
DUALISTIT, s. m., (fr. dualiste),
care admitte d6ue principie, bunu si rou,
potere si materia, spiritu si corpu.
*DUA.LITATE, s. f., (it. dualith, fr.
dualito), calitate duale, caracteriu de a
fi duplu.
*DUARIU,-a, duarius, de doui, duale,
binariu.
* DUBIETATE, s. f., dubletas, stare
dubia sau dubiosa, indouentia.
DUBIOSITATE, 8. f., dubletas,
stare dubiosa.
*DUBIOSU,-a, adj., dnbius, dublosus,
suppusu indouientiei : casu dubiosu, portare dubi6sa.
DUBITARE, v., dubitare, a se in-

doui in cugetare, a esitd, a nu se determini.

DUBITATIONE, s. f., dubitatio ,
actione de dubitare, indouentia, esitatione, inesolutione.

www.dacoromanica.ro

1130

DUC

DIIL.

*DUBITATIVUra, adj., dubitativas,

prin care se espreme dubitatione.
DUBITATORITJ,-tria, adj. s., dubitator, care dubita, care se indouesce.

DUBITATII,-a, adj. part., mitatus, trassu in dubiu.

1 DUBIU,-ia, adj., dublus 9 dubiosu, indouiosu.

*2DUBIU, p1.-ie, dubium, actulu de
dubitare, indouentia, esitatione.
DUCA, s. f., abitio, actione de a se
duce; fig. morte. Vorb'a triviale pote co
e formata d'in duca-se. L.
Formatu
ca si fuga d'in fu gire. M.

DUCALE, adj., ducalis, relativu la

duce : demnitate ducale, corona ducale.
DUCATU, s. ni., ducatus, 1. demnitate sau functione de duce; 2. Una allu
carei domnitoriu porta titlulu de duce;
3. una moneta de auru, galbinu.

DUCE, s. m., dux, 1. conductoriu,

commandante, capitanu,generariu; 2. sub
imperiulu byzantinu guvernatoriulu u nei

provincie; 3. in tempurile nostre titlulu

principelui u.uei terre mai mice; 4. titlu
de nobilitate.
DUCENA, s. f., ducena, demuitate de
capitanu preste doue cente de militari;
companfa de doue cente de militari.
DUCENARIU, s. m., ducenarias, capitanu preste doue cente de militari.
DUCENI, s. in., (lucen!, cari forma
una compania de doue cente.
DUCENTESIMU,-a, adj. ord., ducentesimus, d'in doue cente unulu : partea
ducentesima.
DUCERE, imperat. du, duceti, perf.
dussi si dussei, dussu si ductu, V., ducere,
a transporti, a conduce : aduce pre cine-

va a casa; proverb, a duce pre cineva

de nasu; callea duce acollo, unde vrei se
te duci tu; cu mene ducu,. Uta lucrurile
melle; ellu duce una vitia frte aspra ;

du acata scrissre la posta; ellu mor

si dusse cu seno t6ta averea sea; a suppor* in frasi ca : callulu nu p6te duce
ccitu boulu; unu copilla nu p6te duce la
drumu IN unu miau mare; refl. se ferre,

se conferre, se recipere, ire, pergere,

tendere, contendere, a merge, a trece
me ducu a casa; du-te la scaa; ducetive in gradina; ellu se dusse si ne lassa

ca budiele inflate; filiulu pleca si se dusse; toti socii mei d'in copillaria se dus-

sera in cel alta lume.

DUCIANU, s. m., ducianus, officiariu in serviciulu unui duce.
DUCLNA, s. f., (it. dozzina, fr. donzaino), numeru de douesprediece : una
ducina de catite, doue ducine de lingure;

trei ducine de nasturi.

DUCTARE, v., ductare, a duce inc6ce
si incollo; a seduce, a
DUCTILE, adj. ductilis, cara se pote
conduce ;. care se pote intende : metalle
ductili.
DUCTILITATE, s. f., calitate de ductile : ductilitatea auru/ui.
DUCTORIU,-tria , adj. s., ductor,
care duce, care conduce, conduetoriu, capitanu, generariu, duce.
DUCTU,-a, adj. part., ductns, dussu, condussu.
2 DUCTU, s. m. sup., ductus,-u, actulu de ducere sau de conducere.
DUCUTORIU,46ria, adj. s., ductor,
care duce, ductoriu, conductoriu.
DUELLA, s. f., dimita, 1/3 de uncia,
sau 136 de libra.
DUELLARE, v., duellare, la antici a

se bate (bellare), la moderni a se bate

in duellu.
DUELLATORIU,-toria, adj. s., dnel'tutor, la antici bellator, la moderni care
se bate in duellu.
DUELLICIT,-a, adj., dpellicus, la antici bellicus, la moderni relativu la
duellu.
DITELLOSIT,-a, adj., pugna; carui-a

place tare a se bate in duellu.

DUELLIT, p1.-e, (honora, la antici
bellnin; la moderni batalia intre doui.
DUlOSIA, s. fem., vedi duliosia si
duiosia.

adjectiv, vedi doliosu si

doiosu.
DULCACIDU, - a , adj. dulcacidus 9

dulce si acru, terminu comicu.

DULCAMARA, s. f., (it. dalcamara,

fr. doveamre), una planta de genulu

morellu, allu carel parti lemn6se producu in gura unu gustu dulce care currendu se preface in amaru.
DULCAMARINA, s. L, (fr. duloama-

www.dacoromanica.ro

DUP.

D1JL.

rine), substantia chymica care se estrago

d'in dulcamara.
DULCAMARU,-a, adj., dulcamarus,
dulce si amaru, terminu comicu.

DULCE, adj., dulcis, gusta placutu,

in oppositione cu acru si ea amaru; fig.
amatu, lenu : lapte dulce, miere dulce,
sacharulu e dulce, vinu dulce, supa dulce;

voce dulce, vorbe dulci ; dulcii mei parenti; am dorrnitu unu sonznu dulce.
DULCE, s. m., 1. buccaie in care intra
lapte, oua, carne, mai allessu inse carne
sau succu de carne : buccate de dulce,
nzancdnzu de dulce; 2. tempulu in care
e permissu de baserica a maned, buccate
de dulce: dulcele pasceloru, dul cele erationului, dille de dulce, in oppositione
cu dille de macru (postu).
DTJLCEDINE, s. f., dulcedo, sapore

1131

bULCIRE,-escu, v., a face duloe; refl.

a se dulci, dulcescere; vedi indulcire.
DULCISIORU,-a, adj., do bienios, deminutivu d'in dulce.- .
DULCISONU, - a, adj., dulcisonus,
care suna dulce.
DT7LCITU,-a, adj.part.,vedi indulcitu.
DTJLCITUDINE, s. f., daicituao, stare
dulce, fire dulce, dulcime. Form'a d'in
care s'a coutrassu populariulu dylcime.
DULCIU sau dulcivu,-a, adj., care bate
in dulce, dulce neplacutu.
DULCORARE, v., dulcorare, a face

dulce, a da unui hen dulc6re.

DTJLCORE, s. f., duleor, sapre dulce.
DUMETU, pl.-e, dumetum, padure de
dumi, selba de dunai,
DTJMICARE, s. f., dimicare, (dis si

dulce, dulcedinea vietiei, dulcedinea sank-

mica), a talia, panea in buccatOle mici

si a ua mollid in apa ferta; vedi dimi-

nului.
DULCETIA, s. f., duleedo, 1. calitate
de dulce : dulcti'a mierei, dulcti'a vocei; 2. dulcia-orum, confecture dulci ce

care.
DUMICATU,-a, adj. part., taliatu in
buccatelle; subst. M., buccate compuse
d'in pane taliata, ammestecata cu casiu

facu romanele mai d'in totu genulu de

pme unindu-le cu sacharu solutu prin
unu processu chymicu f6rte delicatu
dulctia de mere, dulctia de pere, dulctia de prune, dulctia de caisse, dulctia de rose, etc.

si ferte in apa, pl. dumicati.

DUMOSU,-a, adj., dumosus, plenu
de dumi locu dumosu.
DUMU, s. ni., damns, arbustu, tufa.

DULCIARIU, s. m., dulelarius, Confectoriu de dulcetia.

DULCIFERL1,-(a, adj., dulcifer, care
adduce sau produce dulcetia.
DULCIFICARE, y., (it. dulcificare,
fr. dulcifier), a face dulce, a indulci,term.

spredi ece magi strati.

DUODECENNE, adj., duodecennis, de
douisprediece anni.

chymicu.
DULCIFICATIONE, s. f., (fr. dulci-

fication), actione de dulcificare, term.

chymic u.

DULCIFICATORIU,46ria, adj. s., (it.

dulcificatore), care face dulce.
DULCIFICATIVU,-a, adj. module,
prin care se dulcifica, prin care se face
dulce.

DULCIFICATIJ,- a , adj. part., (it.

duleificato, fr. duiciat3), facutu dulce,
indulcire.
D ULCILOCU, - a, adj., dulciloquus,
care vorbesce dulce.
DULCIME, s. f., dulcedo, dulcitudo,
stare dulce, fire dulce.

DUODECEMVIRU, pl. duodecernviri,

duesdeeemvir, unulu d'intre cei doui-

DUODECENNIU, pl.-ie, duodecennium, durata de douisprediece anni.

DUODENARIU,-ia. adj. duodenarius,
de douesprediece unitati numcru duodetzariu; una ducina.
DUODENI, duodene, pl. duelenl, chte
douisprediece duodena apostoli, duodenele senzne alle zodiacului.
DUPLARIU,-ia, adj., duplarius, militariu cu salariu duplu.

DUPLICARE, v., duplicare, a mad

de d6ue ori, a indoui : a duplicd numerulu militianiloru, a duplicd centuriele;
dupliceimu litterele candu cere natur'a

limbei; elli duplicara sarcinele fora a

d tplicd si salariele.
DUPLTCATIONE, s. f., dupdcatlo,
actione si effeetu allu actionei de duplicare.

www.dacoromanica.ro

DU&

1132

DUPLICATORIU,-tria, adj. s., duplicator, care duplica.

DUPLICATU,-a, adj. part., duplicatns, maritu de d6ue ori, inouitu.
DUPLICE, adj., duplex, (de la duo si
plicare), d'in d6ue plicuri, indouitu; fig.
Cu d6ue facie, mentionosu : duplictle
Ulysse, duplicea Venere.
DUPLICITATE , s. f., duplicitas ,
stare duplice, duplicitatea urechieloru;
portar cu doue facie, insellatoria : duplicitatea unui omu.

DUPLU,-a, adj., duplus (SorXotTig),

indouitu, compusu d'in doue : lucru duplu, mesura dupla; subst. m., duplu, in
duplu ellu fu condamnatu a solve duplu; subst. f., dupla, parte dupla, pretiu
duplu.

pelle dura, se dice despre pome-: persice

duracine, uve duracine.
DURAIRE,escu, v., 1. volvere, a ro-

tocolli ceva; 2. timare, boare, a tund,

a face unu mare sunetu;vedi dura.
DURAITURA, s. f., frager, effectu
alluactionei de duraire, sunetu violentu.
DURAME, p1.-mine, durameu, si
*DTJRAMENTU, p1.-e, duramentum,

mediu de durare, effectu allu actionei

de durare.
DURARE, v., durare, 1. a face dura : a dur ferrulu, a durci pellea, a dur
corpulu, a dur vocea, a dur litterele,
cumu s'a duratu 1 in filu, trecundu prin
r in firu; 2. a persever, a tine, a conti11 u6,, a fi: dura tnultu frigulu in irn'a acsta-a; caldur'a nu dura ntuitu in vr'a

DUPO% prep., (d'in de si post, it. dopoy

acsta-a; 7114 dura neci placerea neci do-

pg. pr. depois, fr., depuis, isp. depues),

post, sec udum, in urma : vine dupo noi:

rerea ; bdllulu traianu a duratu diece

anni.

merge dupo voi; urmedia dupo preceptele

DURAWA, s. f., (it. durata, fr. dure), temporis spatium, spatiu de tempu
Mu dura unu lucru: durat' a lumei , du-

vostre, dupo parerea mea ellu nu e cu

mentea intrga, dupo celle ce am auditu,

nu mi se pare de unu caracteriu firmu;

ellu si declara parerea, dupo acsta-a
p-"ecet ; se adunara omenii si se certara
multu, dupo acea-a se int6rse fia-curela
alle selle; dupo t6ta probabilitatea elli se

^r d'in nouu;

dupo ce, post-

quam, cenjuct. de timpu : dupo ce antic

mancat, . ne amu colcatu.
DUP NDIARIU,-ia, adj. , dupondiarius, de nu dupondiu, de valorea unui
dupondiu.
DUPONDIU, s. m., dupondium, doui
pondi, mesura de doue pondi, ca valore
pretiu de doui assi, moneta de doui assari ; ca lungime , mesura de doue petiore, sau urme.
DURA, s. f., revolutio, actione de a
se rotocolli, sau de a se duce de a r6t'a ;
s'a dussu de a dux' a, s' a datu de a dur'a;
vedi si dura in Glossariu.
DURABILE, adj., durabilis, care 'Ate
durd : materia durabile , dorore durabile.

*DURABILIT ATE, s. f., durabilltas,

rata eterna.
DURATIONE, s. f., (duratio), actione si effectu allu actionei de durare,
in t. s. verbului.
DURATORIU,-tria, adj. s., durator, care dura : 1. care face duru; 2. care
continua a fi.
DURATRICE, s. f., duratrix, femina care intaresce.
1 DURATU,-a, adj. part., duratus
1. intaritu, invertosiatu; 2. eare a continuatu a fi, care a perseveratu in starea sea.
2 DURATU, B. m., temporis spatium, spatiulu de tempu catu dura unu
lucru, actulu le durare sau perseverarea
in starea sea; vedi si durata.
DURDUCARE, v., turgere, tumere,
protuberare, a se infl, a se ingonfld, a
tin capulu susu.
DURDUCATU,-a, adj. part., t urgidus, tumidus, protuberans, inflatu, ingonflatu, ampullatu; arrogante.
DURDUIRE, v., tonare, crepare, a

calitate de durabile, soliditate.

'Lung, mai allessu impers. : s'a innueratu

* DURACENU, s. m., duracennm, una

specia de pome acre (lemnia?)
DURACINU ,- a, duracinus 9 .

cerulu si a inceputu a durdui.

DURDUITU, s. m. sup., tonitru, tunetu.

www.dacoromanica.ro

DYS.

DIITT.

DURDUITURA, s. f., tonitru, effectulu actionei de durduire, tunhtura.

DURERE, v., dolere, vedi dorere, si
dolere.

DURETIA, s. f., duritia, Si durities

calitate de duru, stare dura, stare vert6sa.

DURIME, s. f., durando, asprime,

ruditate; insolentia, impertinentia,
pudentia.
DURITATE, s. f., duritas, caractefin duru : duritatea stylului, duritatea
punitionei.
DURITUDINE, s. f., duritudo, forma
antica d'in care a essitu durime.
DURISIORU,-a , adj., duriusculus ,
demiuutivu d'in duru, pueinu duru, camu
duru.

DURU,-a, adj., durus, vertosu, tare,

aspru, robustu, bellicosu, rude, crudn,
fora cultura, difficile, severu, crudele
pamentu duru, carne dura, pelle dura :
militari duri, fetiori duri, lucru duru,
omu duru, purtare dura, vertute dura,
judecatori duri.
DUS2,1ANESCE, adv., inimice, hos ti-

atar, barbare, in modu dusmanescu.

DITSMANESCUra, adj., inimicus, ho-

stias, barbarus, relativu la dusmanu,

ca unu dusmanu.
DUSMA.NIA., s. f., inimieitia, hostiMas, odium, invidia, calitate si portare
de dusmanu.
DUSMANU,-a, adj. s., inanicus, hostia, inimicu. Radecin'a vorbei dusmanu
Se vede si in gr. Sov.aw, malevolus, Si

in pers. dusmau, care sta in acea-asi

affinitate ca grec. ancp.ay*;vedi dusmanu si in Glossariu.
1 DUSSU,-a, adj. part., (de la duccre),
ductus, condussu, transferitu, transportatu.
2 DUSSU, s. m., ductusru, actnlu de
ducere : dussulu si intorsulu.
DUUMVIRALE, adj., duumviralib,
relativa la duumviru : demnitate duunivirale.
DUITMVIRA.TU, s. m., duumviratus, functione de duumviru.
* DUUMVIRU, pl., duumviri, duumvir, membru allu unei commissione de

1133

* DYADE sau duade, s. f., dyas, (Suag),

numeru de doui, douime.

*DYADICU sau diadicu,-a, adj., relativu la dyade: systeme numerale dyadioa, de a numera numai peno la doui.
DYNAMIA sau dunamia, s. f., dy namia, (auvecp.sta), potere, vertute; efficacitate a medicamenteloru.
*DYNAMICA, s. f., (anyup.m1), scien-

ti'a dinamica, parte a scientiei mechanice care tractdia despre miscare.

DYNAMICU,-a, (Suvocpmuk), relativu

la potere, cu potere, tare.

DYNASTIA. sau dunastia, s. f., (&-

va), 1. potere, potestate, domnfa;

2. famili'a domnit6ria,
* DYNASTICIT sau dunasticu,-a, adj.,
(Somattx6q), relativu la dynastfa.
DYNASTIT sau dunastu, s. m., dynasta sau dynastes, (Suvtas), domnu,
domnitoriu, principe, superanu.
* DYSCOLU sau duscolu,-a, adj., dyscolas, (860coXoq), morosu.
*DYSCRASA sauduserasia, s. f., dy s-

crasia (an;xpacga), temperamentu reu.

* DYSENTERIA sau dusenteria, s. f.,
dysenteria, (Suqempfa), inflammationea
intestineloru.
*DYSENTERICU, sau dusentericu-a,
adj., d) sentericus (Su6vreptx60, relativu la dysenteria, care are dysenterfa.
DYSOSM1J, sau dusosmu, s. m.,
dysosmus (86goap.os, care mir6sa reu), una

planta, numita si scordium.

DYSPEPSIA, sau duspepsia, s. f.,
dyspepsia (Suvregac), digestione difficile.
*DYSPHORICU sau dusforicu,-a, adj.
dysp horiens (So4cpoptx.60 , nefericitu
care suffere, care patemesce.
* DYSPNOIA sau duspnoia, s. f., dy

puoea (rnvtvoca), difficultate de respirare.

*DYSPNOICU sauduspnoim-a, adj.
(Sogrvobt6g), care respira difficile, care
are dyspnoi'a.
DYSURIA sau dusuria, s. f., dy su-

ria (anoupia), difficultate de minare.

* DYSUBIACIT sau dusuriacu,- a, adj.
dysurigetIS (augouptx6), care Urina difficile, care are dysurfa.

d6ue persone.

www.dacoromanica.ro

E.
E, a cinci'a littera a alfabetului Romanu. Se pronuntia : I. inchisu sau curatu : 1. in syllabele intonate candu au
unu i in coa urmatria, precumu : peri,

respun,de; 3. in monosyllabele me, se, ve.

perdi, pleci, le gi , vedi, ver si, cresci; 2. in

vestimentu, etc.; 2. inaintea consonei na-

syllab ele neintonate candil au e sau i in

sale m urmata de b sau p, precumu

cea urmat6ria, precumu : numeri, apperi, supperi , ardere, ducere, radere;

3. in syllabele intonate candu au unu u
in cea urmat6ria, inse numai inaintea
consoneloru : c, p, r, s, urmate de alte

stemperu, tmpu, temple, s mburu. Afora

de aceste nuantie mai e de observatv : J. co

consone, precumu : crescu,perdu, florescu,

cestu, cercu, pectu sau peptu; apoi in syl-

lab'a intonata etu, in : pometu, prunetu,

nucetu, fagetu, etc.; 4. la finitulu vorbeloru, precumu : mare, parte, dulce, dare,
stare, fire, etc.; (afara de monosyllabele
me, se, ve, despre cari vedi mai diosu IV).

II. deschisu : 1. in syllabele intonate

candu au unu e inchisu in cea urmatria, precumu : crede, vede, perde, tacre,
parre, mulire; 2. in syllabele intonate

candu au unu o in cea urmat6ria precumu : cco, ro, clero. III. claru cu appropiare de ea, in sylabele intonge candu
au unu a in cea urmat6ria precumu : crsta, crsca, crpa, fra, judecssa, imperatessa; mai ca a, in: pera, vdia, se-

dia; (acsta tendentia se sente si in

ssse, spte, srpe). IV. obtusu sau bassu : 1. in syllabele intonate candu au u
in cea urmat6ria, precumu : vediu, sediu, appessu, invetiu, ospetiu; inse acsta-a nu e una regula generale si multi
pronuntia e curatu si in casulu acestu-a;
2. in celle mai multe syllabe neintonate

V. raucu sau nasale, 1. inaintea conso-

nei nasala n, precumu : vena, ventu,

vendu, fenu, frenu , senu, juramentu ,

vocalea e se ande apprope ca i in ultimole syllabe : en", eni, ente, enti. ende,
endi, precumu : bene, mene, tene, sene,
mente, menti, vende, vendi, parente, parenti, vestimente, .,calciamente, etc.; 2. in
verbulu e, de commune se ande ca i scurtu,

in : hit e bene, mi e frica, ti e f6me, ni

caldu ; 3. in inceputulu vorbeloru se
pronuntia cu 6re-care assimilatione de i,
ca je, precumu : rba, eri, edu, cco,
sca, pa, ellu, esse, Mera; acestu feno-

menu se arrta adose ori si in mediulu

vorbeloru, precumu : ptra, perdu, lepure, peptu, testu, sesse, tessu. In vensi,
inchisu sau curatu (I), in verse, e deschisu (II), in versa, e claru (HI), in versu,
obtusu (IV), assemine si in versamu,
versati , versatu , versatura ; in versamentu e penultimu raucu (V), in versamente trecundu in i (observ. 1).

E, v., indicat. pres. pers. III, sing.

scurtatu d'in este, est, infinit. fire, (fleri),

in mediulu vorbeloru, precumu : numeru,

esse. Pronunti'a acestui verbu e dupla,

adeco sau e e intonatu candu accentulu
propositionei cade pre densulu , sau e
neintonatu candu accentulu cade pre subiectu sau pre predicatu, si atunci trece
appr6pe in i, scurtu , precumu : e destullu sau destullu e; in espressionile

umeru, tneru, peccatu, fetatu, repune,

mi e fome, mi e sete, mi e frica, ti e caldu,

www.dacoromanica.ro

EBE.

EBB.

ti e rece, ti e frigu, ni e bene, ni e rea,

vi e greu, vi e doru, li e somnu, se ande e
asi6, de pucinu, in citu mai co se confunde

cu precedentea vocale i, pre care d'in

semisona, ua preface in plenisona, si numai una urechia delicata p6te se distinga

diftongulu. Latinulu est ca se se romansca a fostu constrInsu a tree& sau prin

apocope in e, sau prin paragoge in este.

De commune de cite ori se sente accentulu pre verbui se appliea este, de

cite ori nu se sente, se applica 0. Pronuntra semisona se esplica d'in modula
de espremere allu anticiloru, la cari est
mai totu de a una se subintellege, si nu
se espreme, la Greci merge acestu pro-

cessu si mai departe, asii in catu verbulu iCTL devine una addeverata raritate. Vedi verbulu fire.
EA, pron. f., contrassu d'in ella, lila,
masc. ella, 111e, vedi ellu.
*EARINU,-a, adj., earinus, (iaptv6q),
relativa la primavera, de primavra: flori

earine, insecte earine.

EBDOMADALE, adj., hebdomadalis, de ebdomade sail de septeinana: folia ebdomadale, folia care esse una data
pre septemaua.
EBDOMADARIU,-a, adj. s., (hebdomadarius, it. ebdomadario, fr. hebdomadaire), relativu la septemana; subst.
ebdomadariu, preutu insarcinatu cu
officiulu pre septemana, care e de septemana.
EBDOMADE, S. f., hebdomada, si

(ipopicc), septemina , numera de septe dille.

hebdomas

EBENINUra, ebeniuus (af36vcvoc),

de ebenu: scriniu ebeninu, msa ebenina.

* EBENISTU, s. ni., (it. ebenista, fr.

bniste), lemnariu, mesariu, templariu care face diverse mobili de ebenu,
EBENU, s. m., ebenum Si ebenus
(Epevoc), arbore originariu d'in india,
care da unu lemnu duru, desu, greu, de
col6re negra, bonu de politu, si d'in care
se facu diverse mobili : scrinie, mese,
paturi, si altele. Vedi abanosu in Glossariu.
*LEBETARE, v., hebetare, a face 6bete, a tempi, a flaccf : a ebetd valerea
ochiloru, a ebetd urechiele.

1136

EBETATIONE, s. f., hebetatio, actione si effectu allu actionei de ebetare :

ebetationea ochiloru.
*EBETATUra, adj; part., hebetatus,
tempitu, flaccitu : instrumente ebetate,

cari nu mai talia.

EBETE, adj., (pronuntiatu de poporu
si : ebetu, cu aspiratione : hebetu), hoes,
obtusu, duru, grossu, tempitu, nesentitoriu, stupidu; subst. unu bete.
EBETECIRE,-escu , v., hebetare si
hebescere; vedi ebetire.
EBETIRE, si hebetire,-escu v., hebetare si hebetescere, a flacci, a tempi, si

a se flacci, a se tempi.
EBETITU,-a, (si hebetitu), adj. part.,
hebes factns, flaccitu, tempitu : vedere
ebetita, audiu ebetitu.
* EBETUDINE, s. f., hebetudo, stare
de bete : ebetudinea colorii, ebetudinea
sensuriloru.
* EBORARIU si eburariu, s. m., eborarius si eburarius, lucratoriu in eboriu,
care face diverse lueruri de eboriu.
* EBORATU si eburatu,-a, adj., eboratus si eburatus, ornatu cu eboriu: scritiit4 eboratu, msa eborata.

* EBORE si ebure, s. ni., ebor si ebur, dente de elefantu, eboriu;_ vedi eboriu si ivoriu.
EBORIU, s. m., ebor Si ebur, (adj.,
eboreus, it. ebure si avorio, fr. ivoire),
dente de elefantu, din care se facu di-

verse obiecte artistice de una albtia

estraordinaria; obiecte de eboriu; vedi
si ivoriu.
* EBRIACU,-a, adj., ebriacus, betu,
betivu; subst. m., una ebriacu, unu mare
betivu : ebriacii se compara f6rte bene
ca porcii.
* EBRIAME, p1.-mine, ebriamen, beu-

tura imbetatria.
* EBRIARE, v., ebriare, a imbeti,
in sensu propriu si figuratu; vedi a inebrid.

* EBRIATU,-a, adj. part., ebriatus,

betu, imbetatu; vedi inebriatu.
* EBRIETATE, s. f., ebrietas, stare
de ebriu, betia.
* EBRIOLU sau ebrioru,-a, adj., ebriolus, pucinu betu, camu betu.
EBRIOSITATE, s. f., ebrio sitas, stare

www.dacoromanica.ro

1136

ECA.

ECC.

de ebriosu, abitudine de a se inebrid sau

de a se imbetd, betivfa.
EBRIOSIT,-a, adj., ebriosus, betivu,

care se imbta a dese ori, ca,re ambla

: ebriosulu manca pucinu si
totu
bee multu ; mulierile ebrise nu su de
sufferitu.

* EBRIU,-a, adj., ebrias, contr. sobriu, betu, imbetatu, care a beutu peno
candu si a perdutu usulu rationei: ebriu
de vinu, tyrannu ebriu de sange.
* EBULLIRE, v., ebullire, a ferbe Cu
bulle, sau in genere a ferbe.
EBULLITIONE, s. f., ebullitio, octione de ebullire sau de ferbere : punctulu de ebullitione indicatu pre thernzornetru ; ebullitioned apei , ebullitionea
mercuriului.
* EBULU sau ebiu, s. m., ebalum Si
alibis, una specia de SOeU, sambucus
ebulus lui Linneu.
EBURATU,-a, adj., eburatus, vedi
eboratu.

titati e ecalitate; ecalitatea intre pondu

si sarcina se arreta prin ecilibriulu canspanei.
*ECANIMITATE, s. f., fequaaimitaa,
ecalita tea de anima, benevolientia.
ECA_NIMU,-a, adj. requanimus, ca
anima ecale, bene-volitoriu, moderatu.
ECARE, V. loquare, a face ecale, a
applaud, a pune in libella.
ECATIONE, s. f., requatio, actione
si resultatu allu actionei de ecare; math.
assediare a cantitatiloru connoscute si
neconnoscute asid, ca elle se stea in ecilibriu, care se indica prin semnulu (=)
a + b, sau y = c d; se dice :
x

a assedia una ecatione, a desleg una

ecatione; ecatione de antaniulu,'de secundulu, de n-esimulu gradu; numai in ma-

thematica se pte face una ecatione rigoros a, in t6te celle alte scientie ecationea

e numai approssinsativa.
* ECATOMBA, s.f., hecatombe (gxatlik), saorificiu la care se talid unu cen tu

EBURE, s. m., ebur, eburiu; vedi

de boj sau de alte victime, de acf : sa-

ebore, eborin si ivoriu.

EBURNEOLU,-a, adj., eburneolus
deminutivu d'in eburneu; vedi eburneu.

crificiu magnificu.
ECATORIU,-a, adj. s., (equator, care

* EBURNEU si eburniu,-a, adj., eburneus , de eboriu : statua eburnia,

sceptru eburniu.
EBURNIT,-a, adj., eburnus, de noriu, fig. alba ca eboriulu: degete eburne,
degete albe ca eboriulu.
*ECABILE, adj., requabilis, de aceaasi marime, de acea-asi mesura, impartiale, uniforme, moddratu.
ECABILITITE, s. f., requabililas
ecalitate, uniformitate.
* ECA_LE, adj., 83 quails, de acea-asi
marime, de acea-asi mesura, de acea-asi
etate, de acea-asi stare, de acea-asi potere cu totulu assemine : doui onseni ecali, d6ue cantitati ecati, d6ue greutati

ecali; am luatu una parte ecale la sufferentie; toti avemu drepturi ecali.
ECALITATE, s. f., requalitas, stare ecale, perfecta asseminare, completa
uniformitate : ecalitatea drepturiloru ce-

tatianiloru in unu statu nu presuppune

si ecalitatea averiloru; intre rege si suppusu nu e ecalitate, precumu nu e intre
elonanu si servu; intre aceste d6ue can-

face ecale; subst. m., ecatoriu, cerculu

care talia una sfera sau unu sferoide in
dhe parti ecali: ecatoriulu pamentului,
cerculu care sta pro superfaci'a pamentului in ecale distantia de la amendoui
polii; planulu ecatoriului, planulu imaginatu ea trecundu prin ecatoriu si centrulu pamentului; acestu pla,nu prolon-

gatu peno la cera, descrie pre bolt'a

cerulni ecatoriulu cerescu.
* ECIT11,-a, adj. part., requatus, fa-

cutu ecale : aria ecata aria applanata,

msa ecata, potere ecata.
* ECOHYMOSE

s. f., (iitxty,oraq),

macula pre pelle produssa prin accumulationea sangelui in tessutur'a cellularia

subcutanea; term. de medicina.
ECCLESIA, s. f., eeelesia (ixxX7pia),

1. adunare in genere, si apoi adunare

a poporului spre a se consult asupr'a
interessilora selle; 2. adunare a poporului pentru scopuri religiose, de ad
societate religiosa, baserica : ecclesi 'a
crestina, ecclesea catholica, ecelesfa evangelica, ecclesi'a orthodossa.

ECOLESIARIII, s. m., redituus, ser-

www.dacoromanica.ro

1137

vitoriu allu ecclesiei sau basericei, sacristanu, parecclesiariu.

ECCLESIABCHIT sau ecelesiarcu,
s. m., (ExxXlataprig), cap ulu ecclesiariloru in una baserica cathedrale , prepositulu cantoriloru.
ECCLESIASTICU,-a, adj., eeciesia.
'moos, (&xxXlicstasmtk), relativu la ec-

clesia in t. s. acellui coventu; relativu

la ecclesiastu : persone ecclessiastice, detone ecclesiastice; carti, ecclesiastice.
ECCLESIASTIT, s. m., (eeclesiastes,

axxXlataarlic), 1. membru sau oratoria

allu unei ecclesie (adunare); 2. predicatoriu in ecclesia (baserica); 3. un'a d'in

cartile vechiului testamentu, care incepe cu : vanitatea vanitatiloru, si We

su van itate.
ECCO, interj., ecce, vedi ! cere dupo
sene accusativulu : ecco-me, ecco-te, ecco-lu, eco-ua, ecco-ne, ccco-ve, ecco-li,
ecco-le, ecco oinulu, ecco pop'a, ecco canele, ecco srpele, ecco legea, ecco adde-

verulu; compositioni mai complicate

ecco-mi-te, ecco-mi-lu, ecco-ti-lu, eccote-ne.

* ECESTRE sau ecestru,-a, adj., equestris, vedi si epestru.

* ECHEDERMIA , s. f., echedermia
(ixsaappia), uscatione de pelle, unu mor-

bu in urm'a carui-a vitelo macrescu cu

totulu, de ad macrime estrema.
* ECHIDNA, s. f., echidna (geva.),
vipera, srpe, de ordinariu udr'a de Leen'a, hydra Lemma.
* ECHINATU,-a, adj., echivatus, armatu cu spini ca unu ariciu (ixivoq).

t ECHINO-, (ixtvw, ariciu), in diverse compositioni de terriiini technici

d'in dominiulu istoriei naturale; precumu echinobryssu, echinocactu, echinocarpu, echinocaulu, echinochloe, echinocidaride, echinoclypeu, echinocneniu,
echinoconu, echinococcu, echinocoryte,
echinocyamu, echinocyste, echinodactylu,

echinoderm, echinodiscu , echinogalu,

echinogalera , echinoglycu , echinoide
echinolampu, echinolena , echinolytru ,
echinomelocactu , echinometra , echinomyia, echinomye, echinophilu,echinophoru , echinophthalmia, cchinoplacu, echinopode , echinopogone , echinoporu , e-

chinopsilu, edinorhinu, echinorhynchu,

echinorodu , echinosimu , echinosomu ,
echinosorice, echinospatagu, echinospermu, echinospherita , echinostomu, etc.
pentra a caroru intellegere consulta partea posteriore a compositionei.

ECHINU, s. m., echinus (ixlvog),

1. ariciu ; 2. capsul'a castanei; 3. orna-

mentu la capitellulu columneloru ionice

si dorice, in forma de ouu truncatu.

* ECHIU, s. in., echion si echium

(gzcov), viperina, una planta; apoi una
medicament' facutu cu viperina.

* ECHITE, s. m., canes (gxE9q),

una specia de agata.
*ECHOICU sau ecoicu,-a, adj., echoi-

c us (tax6s), relativu la echu, care produce echu; metru edoicu, versu cu assonantia.
*ECHOMETRIA. sau ecometria, s. f.,

(it. ecometria, fr. chomtrie), arte de

a calcul, echulu ; arte de a constru
boite cari se produca echa.
*ECHOMETRICU san ecometricura,
adj., relativu la echometria sau la echometru.
*ECHOMETRIT, s. m., (it. ecometro,
fr. chomtre), 1. instrumentu care serve
a mesura echulu; 2. personale, care connosce si applica artea ecometrica.
* ECHU sau.ecu, s. m., I. echo (W),
sonu repercussu; 2. (echos, -11jzog), canta

sau canticu, tonu, voce, sau versu; in ec-

clesi'a anatolica suut opta specie de echan, dupo care s'a numitu si cartea ce
le coprende OctoOchu, dachas, 6x.rolxog, de la care au pervenitu si la Romani.

* ECICRURIUra, adj., fequicrariu8

(d'in amines, si crus, cruris), cu d6ue
laturi ecali trieinglu ecicruriu.
* ECIDIANU,-a, adj., requidianus (de
la a3quidium), candu diu'a e ecale noptii, ecinoptiale.
* ECIDISTANTE, adj., mquidistaus,
in distantia ecale ; parallelu.
ECIDISTANTIA, s. f., mquidistantia, distantia ecale ; parallelismu.
ECIDIU, p1.-ie, requidium si regaldies, tempulu candu diu'a si nptea sunt
ecali, ecinoptiu.
* ECILATERALE, adj., mquilatera
lis, ca laten i ecali : figure ecilaterali.
72

www.dacoromanica.ro

ECI.

1138

ECLLITER13,-a, adj., tequilaterus,

in laten i ecali : figure ecilatere.
* ECLLIBRARE, y., (a3qui11brare), a

ECIVALENTIA, s. f., calitate de

ecivalente.
ECIVOCITATE, s. f., calitate de e-

pane in ecilibriu : a ecilibr sarcinele.

civocu.

* ECLLIBRATIONE7 s. f., (cequilibra

ti), actione de ecilibrare, punere sau

stare in ecilibriu.
ECILIBRATIT,-a, adj. part., 03 col-

libratus, pusu in ecilibriu.

* ECILIBRIU, pl.-ie,
stare derepta in bilancia, stare in care
pondulu d'in derept'a e ecale pondulai
d'in stang'a si amendke tinu bilanci'a
in Hub, orisontale.
* ECILIBRU,-a, adj., sequilibris, de
acea-asi greutate; in unja orisontale.
* ECIMANU,- a, adj., lequimanus, care

se serve en amend6ue mftnele cu aceaasi desteritate.

*ECINOCTIALE sau ecinoptiale, adj.,

ECWOCU,-a, adj., rerinivocus, cu

sensu duplu, ambigua,
ECLECTICISMU, s. m., methodu
eclecticu.

* ECLECTICU,-a, adj., (i-xXottot6),

electivu, prin care se allege, care allege:
philosophu eclectipu, care allege d'in t6te
systematele philosophice ce i se pare mai
bona; methodu eclecticu , processu eclecticu, eclecticismu.
* ECLECTISARE, v., (fr. clectiser),
a procede dupo methodulu eclecticu.
ECLECTISMU, s. m., (fr. eclectis
me), I. allegere cu prudentia intre ideele
deja connoscute spre a form& una scientia; 2. systema philosophica combinata

equinectialis, relativu la ecinoetiu.

* ECINOCTIU sau ecinoptiu, p1.-ie,
tequinectium , ternpulu candu diu'a si
noptea sunt ecali; vedi ecidiu.

prin allegere d'in diversele systemate

* ECIPARARE , v., mquiparare, a

compara, a pane in parallela.
ECIPARATIONE, s. f., e3quipara
to, aetione de eciparare, comparatione.
* ECIPARATU,-a, adj. part., lewdparatus, comparatu.
ECIPEDUra, adj., tequipedusp cU
petire ecali ; cil laturi ecali.
* ECIPOLLENTE, adj. part. pres.,
tequipollens, care are acea-asi potere
sau acea-asi valore, cu potere ecale, de
valore ecale.
ECIPOLLENTIU, s. f., calitate de

servesk numai cu terminulu eclectisinu

si pentru methodu si pentru systema.

ecipollente.
ECIPONDIU, p1.-ie, tequipondiumy

pondu ecale, contrapondiu.

* ECITABLLE, adj., (fr. quitable),

Lupus, tequabilis, 1. care are ecitate;

2. conforme ecitatii.
* ECITATE, s. f., amaitas, calitate
sau statn de ecu, applecatu in speciale
cu intellessulu de : dereptate naturale,
dereptate ca virtute morale, mai pre susu
de legile scrisse, santa dereptate.
* ECIVALENTE, adj. part. pres., ze
quivalens, care are acea-asi val6re, Cu
val6re ecale : summa ecivalente ; propositioni ecivalenti ; subst. unu ecivalente.

deja desvoltate; 3. methodu eclecticu.

nii distingu intre eclectisnau ca systema
si intro eclecticisnzu, ca methodu, altii se
ECLECTU,-a, adj., (i-xXem6q), electu, allessu; subs. m. p erson ale, eclectulu,
allessulu ; sube. m. reale, eclectulu pl.
eclectele, lucran i allesse.

* ECLIGMA, p1.-mate, ecligma, (IxXstypa), medieamentu care se dissolve

in gura.
* ECLIGMATIU, p1.-c, eciigmatius,
deminutivu d'in ecligma.

ECLIPSARE, y., (fr. clipser, it.

eclissare), a cam& eclipse, a intuneck
a accoperi unu obiectn asi ca se nu se
vdia; refl. a se eclipsci, a se intuteck
a sufferi una eclipse, a despard ; fig. ellu

apparti ca unu astru de prim'a marime,

inse currendu se ecclipsez de numerulu
celloru ce venira dupo densulu.
* ECLIZPSATIT,-a, adj. part., (fr. 6elips, it. eclissato), intunecatu.
* ECIPSE, 9. f., eclipsis, (60,euptc),
intunecare : eclipse de sore, eclipse de
luna, eclipse totale, eclipse partiale, eclipse annularia; eclipse de s6re se intempla candu luna in cursulu ei se pune

inaiutea sorelui si lu accopere pentru

vederea nstra; eclipse de luna se intern-

www.dacoromanica.ro

ECT.

co.E

pla candu luna trece prin umbr'a pamentului.

*ECLIPTICA, s. f., (ecliptics, iicXevx-

vm1), cerculu de pre cera prin care ni

se pare co se misca s6rele in cursulu an-

nului, in addeveru inse e planulu pre

1139

ECONOMISARE, v., (fr. conomiser),

a administrA ca economa, a face economa, a pastrA.

ECONOMISATU,-a, adj. part., (fr.

conomis), administratu ca economa,
strinsu prin economa, pastratu.
ECONOMISTU, s. m., (fr. conomistu), unulu care se occupa ca econo-

care se misc,a pamentulu in cursulu seu

annuale in giurulu srelui. Planulu e clip:
ticei sta acumu inclinatu cotra planulu mfa ca scieutia, mai allessu care se
ecatoriului cu 23 27' 22".
occupa si invtia economa politica sau
*,ECLIPTICUra, adj., eclipticus (k- nationale : economistii nu su toti de aXecrux6c), suppusu eclipsiloru; relativu cea-asi parere asupr' a acestui obiectu.
la ecliptica.
ECONOMU,-a, adj., (obsov6v.w, it.
* ECLOGA, s. f., eeloga si ecloge (monocle, fr. conome), pastratoriu, care
(ixXop, 1. allegere, estractu; 2. poema spende cu computu, si stringe avere.
2 ECONOMU, s. m., meonomus (atscurta, poema fugitiva; 3. poema pasto-.
rale : eclogele /ui Virgilit, eclogele lui xovti,w), administratoriulu casei, admiTheocritu.
nistratoriulu averei, Administratoriulu
* ECLOGARIU,-a, adj., eelogarius, alimenteloru, dispensatoriulu : econorelativa la ecloge; subst. m., eclogariu, mulu unui institutu, economulu episcop1.-ie, eclogarlum, collectione de ecloge piei; economu intelleptu, economu prosau de mici buccati litterarie.
vidu; economu politicu.
*ECNEP1LIA sau ecnefa, s. f., eeneECPHRASTE sau ecfraste, s. m.,
phias (ixvecpce), ventu care esse d'in ecplirastes (&mopaciz*), commentatoriu,
unu nueru (vcpoq).
traductoriu.
ECONOMATU, s. m., (it. economato,
*ECPYROSE, sau ecpurose, s. f., ee
fr. ecouomat), functionea de economu, pyrosis (ixac6pwat), ardere, infocare.
officiulu de economu : economatulu u* ECSTASE sau estase, s. f., ecstasis
nui collegiu.
sau extasis, (gzazaacq); vedi estase.
ECTASE , s. f., ectasis (gxrixaEc)
ECONOMIA, s. f., mconomia (otxoyopia), administrationea casei; cura pen- polongatione a une syllabe scurte , in
tru celle necessarie la tinerea casei, mai grammatica.
allessu pentru alimente; pastrare accuECTENIA, s. f., (ixTev-4,
rata a averei; dispositione in genere
'rota), formula de rogatione compusa d'in
economi'a e un'a d'intre scientiele celle mai multe versuri (fora metru) care se
mai necessarie; ellu nu intellege econo- termina prin donintdui se ne rogdmu :
mi'a ; economi'a rurale se numesce mai ecteni'a se recita in basericele mari de
bene agronomia ; ellu e insarcinatu cu diaconu , unde lipsesce diaconulu inse
economi 'a metropoliei; economi' a divina; de preutu; la liturgia se recita multe ececonomea politica; economea nationale; tenie; tte ceremoniele eccle3ici anatolice
economeaunui discursu; economi'a unei se facu cu ectenie.
carti; S ca intellessu concreta, ce econoECTHLIPSE sau ectlipse, s. f., ecmesce cineva, ce nu dispende d'in celle thlipsis (gxaXtlaq), elisione, la latini ecastigate : economiele fcicute pre fia- lisionea unui m finale.
ECTICA, s. f., beetles, (imam), it. care di fortnedia unu capitaliu.
ECONOMICE, adj., (ceconomice, oi- tica, fr. tique), una specia de friguri
lente si progressive insociate de una dexovoliczt-k), in moda economicu.
ECONOMICU,- a, adj., mconomiens minutione de poteri,oftica.
ECTICU , -a, adj., heetiens (6x.rock,
(oixovoluxog), relativu la economa in
it. tico, fr. hectique), abituale; care are
tote s. acestui coventu.

ECONOMIRE,-es, v., vedi economisare.

ectic'a,ofticosu.
* ECTISIA, s. f., (it. etista, fr. hen:

www.dacoromanica.ro

tDA.

1140

tisie), stare a celloru ce au frigurile ec-

tice,oftica.

t ECTO-, (ixaz6v, eentum), in diverge

compositioni de termini relativi la system'a metrica, spre a indica centuplulu,
precumu : ectaria , aria centupla ; ectogrammu , grammu centuplu , ectolitru,
litru centuplu , ectometru, metru centuplu ; ectosteriu, steriu centuplu.
* ECTOEDRIA s. f., (fr. hectodrie,
d'in gXT0q, sextas, si Hpa, base, planu),
starea une minerale ectoedrice.
ECTOPDRICIT,-a, adj., (fr. hectodrique), Cu sesse basi sau planuri : prisma ectadrica.

* EDACE, adj., edita, mancatiosu, vo-

race, in sensu propriu si figuratu.

* EDACITATE, s. f., edaeitas calitate de edace, stare si dispositione de
edace, voracitate, appetitu devoratoriu.
EDE, s. f mdes, casa, templu, camera, constructione in genere.
EDEMA, p1.-mate, ((edema, cavia,
it. edema), inflatura ap6sa pre corpu.
* EDEMATICU,-a, adj., (it. edematico), care e incarcatu ca edemate pro
corpu.
*EDEMATOS13,-a, adj., (olargimr6)871;,

philosophi'a platonicamundulu acestu-a

it. edematoso), in forma de edema : tumora edemat6sa, inflatura edemat6sa.

* EDEMOSARCA, s. f., (it. edemo
sarca), una inflatura camu dura de succuri albe invertosiate.
EDERA, s. f., hedera si edera, planta
bene connoscuta care se intende la una
lungime f6rte considerabile.
EDERACEU sau ederaciu,-a, adj.,
hederaceus, de Mera; verde ca der'a.
EDER1TU, - a, adj., hederatus 9 in.
cinsu ca Mera; care are form'a de folie
de Mera.
EDERE, v., edere, a manca. Radecin'a derivateloru: edace, edacitate, edule, edulitate, edulu.
tt EDERE, edrdi si ededei, edutu si

e numai unu ectypu allu mundului

editu, y., edere, a da afora, a scte, a

deale.

produce. Radecin'a derivateloru : editu,

editione, editoriu, editore, etc.
EDERIGERIT,-a, adj., hederiger, care
p6rta sau duce dera.
EDEROSU,-a, adj., liederosue, plenu
de Mera, accoperitu cu Mera.

* ECTOEDRU, s. m., (d'in gwroq, sex-

tas, si gapa, base sau planu), una prisma

cu sesse laturi plane d'intre cari numai
cate d6ue au una inclinatione ecale , in
mineraloga.
* ECTOMU, s. ni., eetomon (giszolloy),

elleboru negru, una planta.

ECTROME, p1.-n.zate, ectroma (gisTpoiti.a), abortu, in sensu figuratu.
ECTROPA, s. f., eetropa (ixtporri),

carraria abbatuta, locu de abbafere.

ECTYPU sau ectupu,-a, adj., ectypus, (gwrozog), in relevu, term. de sculptura; s. m., ectypu (gmtinov), copia: dupo

t 1 ECU, -a, adj., tetinas dereptu ,

planu. Radecin'a derivateloru : ecare ,
ecatu, ecatione, ecatoriu, ecale, ecalitate,
ecabile , ecabditate, ecitate, ecitabile, si
a compuseloru ecanimu, ecicruriu, ecilateru, ecimanu, ecipedu ; ecilibriu, ecidiu, ecinoctu, eciparare, ecipollente, ecivalente, ecivocu, etc.
2 ECU, s. m., vedi echu.
* ECULEU sau eculiu sau epuliu , s.
equuleus, callu micu, callutiu; callu

de lemnu pre care se puneau accusatii

spre a se tortura.
ECUMENICU,- a, adj., (obtoollevc-

x6c), universale : patriarchu ecumenicu, titlu ce si a luatu patriarchulu de

la Constantinopoli; baserica ecumenica,
synodu sau conciliu ecumenicu.
ED.A., s. f., hmda, capra tnera; vedi
edu.

ft

EDICERE, imperat. edi, ediceti,

perf. edissi, si edissei, sup. edissu si edictu, v., edicere, a dice tare, a dice cu
voce mare, a declara, a proclama, a annuntia, a commanda, a assemna, a fissa.
EDICTALE, adj., edictalis , relativu la unu edictu dispositione edictale.
EDICTARE, y., edictare, 1. a declara; 2. a ordina prin edictu,
EDICTATIT,-a adj. part., declaratu
prin edictu.
* EDICTIONE, s. f, edictio commandu, ordine, ordinantia.
* EDICTORIU,-tria, adj. s., care e-

www.dacoromanica.ro

EDI.

EDII.

dicta, care ordina sau commanda , care

face edicto.
1 EDICTU,-a, adj. part., edictus,
declaratu, annuntiatu, proclamatu, ordinatu.
2 EDICTU, pl.-e, edictum, annun-

tiu, ordine, ordinantia, regularientu :

dispositionile principiloru cu potere legate se nuinescu edicte; edictele pretoriloru romani aveau potere de lege; edictutu perpetuu ZUC7 atu de Salviu Jiclianu

si publicatu de imperatoriulu Adfianu

erd unu codice de legi.
EDICULA , s. f., a3dicula, (demin.
d'in de), casa mica, casutia , templa
micu, capella; camera mica, camerutia.
EDIFICANTE, adj. part. pres., 113 -

dificans, tare edifica, in t. s. verbului

predica edificante, rogatione edificante;
cantare edificante.
*EDIFICARE, v., tedilicare, 1. a face

casa, a construge in genere : edified=

unu palatiu, edificati una baserica, edifica unu theatru; 2. a inalti6 suffietulu;
refl. a se edified : predicele celle formose

edifica pre auditori; prin cantdri sacre

se edifica dnimele pietose.

EDIFICATIONE, s. f., tedificatto,

actione si effectu allu, actionei de edificare, in t. s. verbului.
*EDIFICATORIU,46ria, adj. s., tied'.

iicator, fedificatorius, care edifica, in

t. s. verbului.
1 EDIFICATU,-a, adj. part. tediflcatus, 1. constructu; 2. ca suffletulu inal-

tiatu : noi amu fostu edificati.

2 EDIFICATU, p1.-e, a3didcatam,
lucru edificatu, construction.
*EDIFICIALE, adj., eaditicialis, relativu la edificiu.
* EDIFICIOLU, pl.- e,

1141

*EDILICIU,-a, adj., tedilicias si tedilitius, relativa la edile; care a fostu edile.

* EDILITATE, 9. f., fedilitas, functione de edile, demnitate de edile.

EDITARE, v., edere (fr. Miler), a

d afora, a sate la lumina, a public&

una opera litteraria.
EDITIONE, s. f., editio, publicatione de una opera litteraria : anttini'a
editione, ultim'a editione a cartiloru lui
Cicerone: ellu a facutu pno acumu septe
editioni ile istori' a Bond niloru; editione

illustrata; editione de lussu.

* EDITORIU, - tdria, adj. s., editor,
care publica, in specie care publica opere litterarie : editorii opereloru lui
Aristotele; de multe ori editorii sunt diversi de autori; amu afiatu in fine unu
editoriu rationabile.
* EDITU,-a, adj. part., editus, data,
scossu, essitu la lumina, publicatu.
*EDITUA, s. f., a3ditaa, femina care
custodesce templulu, paracclesiaria.
* EDITUALE, adj., amlitualis, relativu la custodi'a templului.
*EDITUU, s. m., (edituus (de la (odes,

si tueri), custode allu templului, paracclesiariu.

EDU, s. m., kedus, pullu de capra,
capru tneru edii nu su asid de formosi ca mnelii; prov. pre unde a saritu
capr'a sare si edulu sau ed'a.
EDUCARE, v., educare, a tresce, a
nutr, a inveti6, a formk, unu copilla
mam'a bona si educa ensasi pre copillii

sei; ellu si educa fui in scientia si in

magistratu romana insarcinatu Cu in-

vertute; e detoria parentsca a si educd

copillii in tote celle necessarie omului
spre a pertrece una vitia fericita; celli
ce nu se potu educci in cas'a parentesca
sunt constrinsi a si face educationea in
case straine.
EDUCATIONE, s. f., educatio, actione si effectu allu actionei de educare,
nutrimentu, cultura : educationea omului nu debe a se intende numai la corpu,
ci si la spiritu si la nima; educationea
physica se occupa cu formarea corpului,
educationea psychica cu cultur'a suffle-

spectionea edificieloru, apeducteloru, j o-

tului; omu cu educatione; onau fora edu-

curiloru publico, approvisionarea cetatei, etc.

catione; educationea a devenitu astacli

una scientia seriosa.

micu edificiu.
EDIFICIU, p1.-ie, (edificium (el'in
a3des si facere), constructioue, casa, palatiu, templu, theatru, etc. : edificiu publicu, edificiu privatu, edificie grandiose,
edificie pomp6se, edificie modeste.
EDILE, s. m., eedilis (de la tedes),

www.dacoromanica.ro

1142

EFP

EFF.

EDUCATORIU,-tria, adj. s., educator, care educa, care se occupa ca educationea copilliloru : grecii nunaiau pre
educatorii copilliloru pedagogi.
EDUCATRICE, s. f., educatrix, femina care educa : mana'a e cea mai bona
educatrice a fililoru sei.

EDITCATU,-a, adj., part. educatus,

crescutu, nutritu, invetiatu, formatu
copilli bene educati, fete bene educate;
noi aanu fostu educati in severitate; ju-

produce, a oper6, a termink a implenf,

a essecut. Radecin'a derivateloru : effectu, effectione, effectivu, effectoriu, effectrice.
EFFECTIONE, s. f., eftectio, actione de effecere, ponere in lucrare, essecutione; productione, lucru.

EFFECTIVU, - a, adj., effectivus,

1. prin care se face sau se produce ceva
artile effective, artile practice; 2. actuale,

reale : starea effectiva; si ca subst. m.,

nii educati in molletia nu adjungu o-

effectivulu armatei

meni naari.
EDUCERE, imperativa eda, educeti,

* EFFECTORM,-tenia, adj. s., effector, care face sau produce, operariu, autoriu, causa.
EFFECTRICE, s. f., effectrix, femina care face sau produce.
1 EFFECTU,-a, adj. part., effectus,
facutu, essecutatu, terminatu.
2 EFFECTU, pl.-e, effectum si ef-

perf. edussi si edussei , sup. edussu si

eductu, v., educere, a duce d'in, a sc6te,
a trap, a face se ssa afora.
EDUCTIONE, s. f., eductio, actione
si effectu allu actionei de educere.
EDUCTORIU,-t6ria, adj. s., eductor,
care educe.
EDUCTU,-a, adj. part. eductus, scoSsu, trassu, essitu.
EDULCARE,v., edulcare, a face dulce,
vedi edulcorare.
EDULCORARE, v., edulcare (franc.
duleorer), a face dulce una materia care
are unu gustu neplacutu, term. de pharmaca.
EDULCORA.TIONE, s. f., (fr. dul-

coration), actione de edulcorare, care

se face prin departarea substantieloru
acide, alcaline, saline, etc., sau si prin
adaugerea unei cantiati de sacharu sau
de miere.
EDULCORATIL-a, adj. part., (franc.
dulcor), indulcitu.
* EDULE, adj., edulis, bonu de mancatu, care se manca.

* EDULITATE, s. f., calitate de edulu , voracitate , mare appetitu de a

maned,.

EDITLU,-a, adj., edulus si edulens,

mancatoriu mare, forte mancatiosu.
EFFABILE, adj., effabills, care se
pote spune care se pte descrie, care se
p6te deftd.
EFFABILITATE, s. f., calitate de
effabile, possibilitate de a se spune, de
a se descrie, de a se defin.
EFFECERE, effeci si effecei, ef-

ft

factu si effeptu, y., efticere, a face, a

fectus,-u, resultatu, in opposetione cu

causa: totu effectulu presuppune una causa; nu e effectu fora causa; adese ori cause
mice au produssu effecte mari.

EFFECTUARE, v., (it. effettuare,

fr. effectuer), a pune in lucrare, a essecutd, a implenf, a realisi : a effectud una
promissione, a effectud unu proiectu.
EFFECTUA.TIONE, s. f., (fr. effectuation), actione de effectuare.

EFFECTUATU,-a, adj. part., (it.

effettuato, fr. effectu), implenitu.
EFFEMINARE,v.,effeminare, a transform& pre barbatu in femina, a face feminu; de ad : a face pre cineva delicatu
si debile ca una femina, a debilit6., a enerv& : parentii cauta se departedie pro

fui loru de la t6te abitudinile ce i aru

pot effemind.
EFFEMINATIONE, s. f., effeminatio,

actione sr effectu allu actionei de effeminare, delicatetia escessiva, mollitione, debilitate; enervatione.
EFFEMINATORIU', - t6ria, adj. s.,
care effemina; subst. effenainatoriu, pl.ie, effeminutorium, locu de desfrenhri,
unde junii se effemina.
EFFEMINATU,-a, adj. part., effeminatus, redussu la starea de fenaina, debilitatu, enervatu, molle.

EITERARE, v., eiterare, (d'in ex si

ferus sau fora), a face f6ra solbatica, a

www.dacoromanica.ro

EFF.

EFF.

selbatic : solitudinea effera car' acteriutu

oniului; bataliele efferara pre militari.

EFFERATIONE, s. f., efferatio, actione si effectu allu actionei de efferare.

EFFERATU,-a, adj. part., efferatus,
selbatacitu; furiosu, feroce, crudele, barbaru.
* EFFERENTE, adj. part. preS., ef-

ferens, care effere; in anatoma : vase

efferenti, vase lymphatice cari essu d'in

ganglie si se inderpta spre canalea

thoracica.
* EFFERENTIA, s. f., actione de efferere sau efferire.
tt EFFERERE si efferire, v., efferre,
a sc6te, a duce afora. Radecin'a derivateloru efferente si efferentia, d'in famili'a compuseloru cu ferire, sufferire, offerire, preferire, differire, etc.
* EFFERIT,-a, adj., efferus, selbaticu
ca una fra, furiosu, crudu, crudele.
EFFERVESCENTE, adj. part. pres.,
effervescens, care efferve, care incepe a
ferbe cu violentia, term. chymicu.
EFFERVESCENTIA, s. f., (it. effervescentia, fr. effervescence), stare de
effervescente, ferbere violenta, terminu

1143

effectu, vertute, actione',I potentia, proprietate.

EFFICTIQNE, s.I., eflictio, actions
si effectu allu actionei de effingere, represeutatione , descriptioue, figura retorica.
*EFF ICT1j,-a, adj. part., (Aldus, representatu, descdssu sau descriptu.
* EFFIGIA, s. f., effigies si flea,

representatione, imagine, forma, portrettu, statua : effigi'a imperatoriului

Traianu; effigiele 6meniloru illustrii ;
despotii cndu nu potu occide pre cineva

in realitate lu spendura in effigia.

* EFFIGIARE, v., effigiare, a faca
effigi'a, a sc6te portrettulu, a representi
pre cineva.

i EFFIGIATUra, adj. part., efil-

giatus,representatu, scossu in portrettu.

2 EFFIGIATIJ, s. m., effigiatus,-u,
actulu de effigiare sau de representare,
repr esentatione.
EFFINGERE , effinsi si effinsei ,
effintu si effictu, a face imaginea, a faca
portrettulu prin sculptura, prin celatura,
prin pictura , a representa, a figurd , a
formk, a copid, Radecin'a derivateloru :
effictu, effictione, effigia, effigiare, effichymicu.
UFICACE, adj., efficax, care are po- giatu.
EFFLIGERE, efflissi si efflissei,efterea de a face sau de a produce : remediu efficace, gratia efficace, volientia ef- fiissu si efflictu, v., effilgere, a bate, a
scote prin batere; a desfientid, a nemic,
ficace.
EFFICACIA, s. f., efticacia, potere, a derapind.
EFFLORARE, v., (fr. effienrer, si
tara, vertute, energia.
EFFICACITATE, s. f., efflcacitas, pro- efflorer), 1. a lud fi6rea; 2. h lui pucinu
prietate de a produce unu effectu effi- d'in superfaci'a unui lucru; 3. a attinge
cacitatea v,nui remediu, efficacitatea gra- usioru, 4. a tractd superficiale.
EFFLORESCENTE, adj. part., ettiei divine, efficacitatea volientiei umane,
ilorescens, care incepe a inflor.
efficucitatea admonitioniloru date.
EFFLORESCENTIA., s. f., (fr. efEFFICERE, effeci si effecei, effectu
si effeptu, V., efficere, a face, a produce, florescence), stare de efflorescente, ina operd, a termind, a implen, a esse- ceputulu de inflorire.
EFFLORESCERE, v., efflorescere,
cutd. Radecin'a derivateloru ; efficace,
efficacia, efficacitate, efficiente, efficien- a incepe a inflorf, a inflor. Radecin'a detia, effectu, etc. Vedi si effecere, de care rivateloru : efflorescente si efflorescentia.
* EFFLUENTE, adj. part. pres., efnu differ in realitate, si la care va debd
fluens, care curge sau se scurge.
se adjunga mai pre urma.
EFFLUENTLA., s. f., effl.utia,
EFFICIENTE, adj. part. pres., erneiens, (it. efficiente, fr. efficient), care curgere, scurgere, trecere.
EFFIAJERE, si efflugere, efflussi si
produce unu effectu : causa efficiente.
EFFICIENTIA , s. f., efficientia, efflussei, efflussu, V., effluere, a curge,
(it. efficiensa), potere de a produce unu a se scurge, a trece, a dispar. Radeci-

ft

ft

www.dacoromanica.ro

1144

EFF

EGE.

n'a derivateloru : effluente, effluentia,

efflussu, efftussione, efflussivu, effluviu.

EFFLUSSIONE, s. f., elluzio, actione si effectu allu actionei de effluere;

loculu unde ee scurg?, ap'a.
EFFLUSSIVU,-a, adj. modale, effluens, prin care se scurge.
*EFFLITSSU,-a, adj. part., effluxus,
cursu, seursu.
*EFFLUVIII, p1.-ie, efil.tivium, scuraura; emanatione.
EFFRA_CTARIU, s. m., effractarlus, care fura frangundu usi'a, incuiat6rea sau arc'a.
EFFRACTIONE, s. f., (effrae,tio,

fr. effraction), actione de effringere,

franctura, ruptura, spartura violenta ce
face unu furu sure a furd, unu hiera inchisu
incuiatu fiArtu cu elfractione.
* EFFRACTORIU,46ria, adj. s., effractlr, care fura cu effractione.
EFFRACTU,-a, adj. part., effractus, franctu, ruptu, spartu cu violentia.
EFFRACTURA., a. f., effractura,

resultatu allu actionei de effringere ,

franctura, ruptura, spartura, furtu ca
effractione.
EFFRENARE, v., effrenare, a desfren; vedi desfrenare.
* EFFRENATIONE, s. f., effrenatio,
desfrenationo; vedi desfrenatione.

EFFRENATU,-a, adj. part. effrenatus, desfrenatu; vedi desfrenatu.

EFFRENU,-a, adj., eifrenns, desfrenatu, fora frnu, fora disciplina.
*EFFRINGERE, effrinsi si effrinsei,
effranctu si effractu, a frAnge cu violen-

tia, a rupe, a sparge. Radecin'a derivateloru : effractu, effractariu, effractoriu,

effractione, effractura.
EFFRONTARE, v. refl., a se effrontd,

(it. sfrontarsi), a se desbrace, de pud6re, a arretA una audacia impudente,

a fi insolente.
EFFRONTARIA, s. f., (it. sfrontatezza, fr. effronterie), calitate de effronte, audacia impudente, impudentia, insolentia.

EFFRONTATIT,-a, adj. part., (it.

ofrontato, fr. effrout), caro a depusu
tta pudorea, andaciosu, insolente.
EFFRONTE, adj., effrons, fora fronte,

adeco fora pudore, impudente, insolente,

impertinente, a-udaciosu, insolente, depravatu, care nu mai observa neci regulele bonacovientiei.
EFFUGIRE, v., effugere, a scapi prin
fuga, a si caut, acapares, in fuga.
EFFUGIU, p1.-ie, effugium, mediu sau
actione de fugire, acapare, loca de acapare.
EFFUNDERE , effunsi si effunsei,
effunsu si effusu, v., effundere, a vers,

in s. prour. si fig. : a effunde lacrime, a

effunde sange, a se effuncle in risu, a se
effunde in amore, in menia, in ura,
EFFITSIONE, s. f., effusio, actione
si effectu allu actionei de effundere : effusione de sel nge, effusionea tinimei in
momente decisive.

i EFFUSORIIT,-sria, adj. s., effusor, care effunde, care vrsa, versatoriu.

* 2 EFFUSORIIT, p1.-ie, effusorlum,

instrumenta de versatu, versatoriu sau

versatre.
EFTINETATE, s. f., vimos., (s6tiXeux), stare sau calitate de eftinu; vedi
evtinetate si eutinetate.
EFTINIRE, retl., a se ertini. y., (s6teMCscv) vilere, vilescere, a scad in pretiu; vedi evtinire.
EFTINIT11,-a, adj. part., scadutu in

pretiu, ca pretiu scadutu.

EFTINU,-a, adj., (sineX*), viiis, de
micu pretiu, vile; vedi evtinu si eutinu.
EGEMONE, s. ni., hegemon (15ye-

Hbv), 1. principe; 2. petioru metricu,

compusu d'in d6ue syllabe scurte numitu si pyrrhicu.
*EGEMONIA, s. f., (iiyallovf.fx), prin-

cipatus, suprematfa.
*EGEMONICU,-a, adj., (tispovof.dg),
1. Irelativu la egemonia; 2. maiestosu ,
3. hegemonicon (irrsitovtx6v), principiu
conductoriu in lucrurile nostre.

EGEMONISA.RE, v., (ovsrtv),

a essercitA egemonia, sau supremata
preste altii.
*EGEMONISMU, s. m., principatus,
1mperium, suprematfa, mai allessu suprematf'a unui poporn asupr'a altoru popore, sau unui statu asupr'a altoru staturi;
synonymu cu egemonia.

* EGENTE, adj. part. pres., egens

www.dacoromanica.ro

EGR.

1145

care n'are celle necessarie, lipsitu, privatu de, fora avere, pauperu.
* EGENTIA., s. f., stare de egente,
lipse, paupertate, miseria.
* EGENU,-a, adj., genus, lipsitu de
avere, pauperu, miseru,

EGESTITE, s. f., egestas, stare

lipsita de celle necessarie, lipse, paupertate, miseria, indigentia.
EGIDE, s. f., tegis, (a1144), scutulu
Minervei; scutu potente; protectione po-

tente : noi stamu sub egidea constitu-,

tionei.

unu titlu onorificu care se da officiariloru.

EGRESSIONE, s. f., egressio, actione de essire; digressione.

EGRESSIVIT,-a, adj. modale, egredions, prin care esse : modu egre,.sivu.
EGRESSORIIT,-s6ria, adj. s., egrediens, care esse.
EGRESSU,-a, adj. part., egressus,
essitu.
* EGRITUDINE, s. f., mgritudo, stare
morbosa, supperare, tristetia, sollicitudine.
* EGROTARE, v.,. tegro tare, a fi mor-

EGOISMU, s. M., (formatu d'in it,

ego, ega, eu, it. egoismo, fr. gosme),
am6re esclusiva de sene, reportu essageratu de t6te lucrurile la sene, concen-

bosu, a sufferf doren i physice sau, psychice.

EGROTATIONE, S. f., Legrotatio,
stare morbosa, sufferire de doleri phy-

tratione viti6sa de t6te in seno: rationea ne commanda se ne desfaremu de

sice sau psychice; supperatione, intristatione.

ego ismu.

*EGROTU,-a, tegrotas, morbosu vorbindu despre corpu si despre spiritu sau

EGOISTICU,-a, adj., (fr. egoLtique)

relativu la egoismu sau la egoistu: portare egoistica, sentimente si manifestotioni egoistice.
EGOISTU,-a, adj. s., (fr. gaste),
care ama person'a sea mai pro susu de
t6te, care reporta tote la sene : unu mare
egoist% suffletu egoistu, anima egoista;
femincle sunt mai egoiste de eau barbatii; vedi si egoismu.
EGOTISMU, s. m., (din &Id), ego,

egn, eu, formatu de angli, egotism, si

adoptatu de francesi gotiAne), mana
sau abitudine ridicula de a vorbi de sene, de a da una importantia escessiva
pronumelui eu, in vorbirile selle.
EGOTISTU,-a, adj., (angl. egotist,
fr. gotiste), care are abitudinea ridicula de a vorbf totu de a una de sene.

ft EGREDERE, egressi si egressei,

egressu, v., egredi, a essi. Radecin'a derivateloru egressu, egressione, egressivu,
egressoriu.

* EGREGIATU, s. ni., egregiattts

demnitate de egregiu.
EGREGIU,-a, adj., egregius, (d'in
ex si giex , turma), allessu, distinsu , escellente , eminente, onorabile
gloriosu : ornu egregiu, barbdu egregiu,
poetu egregiu, fapta egregia, victoria egregia, lauda egregia. Pro timpulu imperiului, dupo Constantinu, egregiu eta

despre fientie moral

*EGRU,-a, adj., a3ger, mgram mgrum,

morbosu, langedu , sufferente , tristu

supperatu, coprensu de doren i physice
sau pgychice, nefericitu.
EGU, pron. pers., ego, (i76, it. io, isp.
yo, pg. en, pr. lea V. fr. eo, leo, jeo, D. fr.
je), prin suppressionea consonei g, eu;
vedi eu.
EGUMENIA, s. f., demuitate sau functione de egumenu; vedi egumenu.
EGUMENU, s. M., (irrokLevo0, superiorele monachiloru, priorele unui monasteriu.
EH, interj., etio, se pune ea esclamatione, ca affirmatione, si ca appellatione :
eh bene, diro ce vomu dice despre banii

dilapidati?
interj., Olen, se pune ca esclamatione de dorere : cheat miserulu de
mene!

1 ET, pron. pers. III, in. plur., nil,

ii, in locu de elli (cu l tare molliatu);
demostrativu radicale, in loen de cei
(celli) : ei boni in loen de ceiboni; vedi
ellu.

2 EI, pron. pers. 111, 1. dat. sing.,

el, in locu de lei, (ellei, cu i molliatu);

demostrativu radicale in loeu de cei,
(cellei), ei bone, in locu de cellei bone;
vedi ellu.

www.dacoromanica.ro

1146

ELA.

3 tI, sau hei interj., ohe, se pne ca

esclamatione de mirare : cine vorbesce
aci? eil tu erai ad? ei! nu se ovine asid.
* EIACULARE, v., ejaculare si ejaculari, a arruncd afora cu violentia, se
applica mai allessu in anatoma, candn
e vorb'a despre essirea violenta a diverseloru secretioni d'in corpu, precumu a
spermei, a salivei.
EIACULATIONE, s. f., (fr. jacoiation), actione de eiaculare, mai allessu
in anatoma: eiaculationealaptelui, eiaculationea licorii spermatice, etc.
*EIACULATORIU,-t6ria, adj. s., (fr.

ELI.
2 ELABORARE, s. verbale, elaboratio, in t. s. verbului, vedi elaboratione.
* ELABORATIONE, s, f., elaboratio,
actione de elaborare ; elaboratione normale sau bona; elaboratione vitiena sau
anortnale; elaborationea succului; elaborationea ch,ylului.

1 ELABORATU,-a, adj. part., elaboratus, lucratu cu accuratetia, perlucratu, perfectionatu : alimente elaborate
chymu elaboratu, chylu elaboratu, succu
elaboratu; stylu elaboratu, idee elaborate.
2 ELABORATU, pl.-e, elaboratum,

actulu de elaborare, lucrulu essecutatu,

jaculateur, jaculatoire), care serve,

care contribue la eiaculatione : canali

materia perlucrata : despre acestu o-

eiaculat6rie, musehi eiaculatorii.

* EIACULATU,-a, adj part., ejacu-

d'intre t6te elaborable presentate asupr'a acestei materia neci unulu n'a obtinutu premiulu propusu.

iatus , arruncatu afora cu violentia :

sperma eiaculatadapte eiaculatu, saliva
eiaculata, apa eiaculata, sange eiaculatu.
fi- EIECERE , v., eiecui , eiecutu si

eiectu, v., ejicere, a arrunci afora, a

sc6te afora, a reiectd, a lapedd. Radecin'a derivateloru : eiectu , eiectione ,
eiectare, etc.
* ETECTAMENTU, pl.-e, ejectamen-

tum, arruncatura, lapedatura : eiectamentele marii.

* EIECTARE, v., ejectare, a arrunci
afora, a sc6te afora, a reiectd, a laped6.;
a eiectci sange d'in gura, a eiecta buccate crude si nemistuite.

EIECTATU,-a, adj. part., ejeetatus, arruncatu, versatu, lapedatu.

EIECTIONE, s. f., ejectio, actione
si effectu allu actionei de eiecere : eiectionea sangelui, eiectionea cetatianului
perniciosu d'in statu.
* EIECTU,-a, adj. part., ejectos, arrancatu, scossu, datu afora, reiectatu,
lapedatu.
* EIEPTARE, v., electare, vedi eiectare, cu tote derivatele selle.

biectu ni au venitu inai multe elaborate;

ELACHISTU, s. m., (Dar:mg=

minimus, cellu mai mica), genu de insecte lepidoptere nocturne.
ELASTICITATE, s. f., (it. elasticitA,
fr. aastict), proprietate a corpuriloru
de a relud starea lora origivaria, in data
ce a incetatu pressionea mechauica essercitata asupr'a loru : elasticitatea unei
lamelle de feru , elasticitatea unei vergelle, elasticitatea aerului.
ELASTICU,-a, adj., (de la gr. Dan*, care impinge, it. elastico, fr. lastique), flessibile si susceptibile de a si
relud form'a primitiva : tte corpurile

sunt mai multu sau mai pucinu ela-

stice, aerulu e frte elasticu, corpurile solide sunt elastice, inse in, diverse grade;

corpurile fluide sunt pucinu elastice, si

de acea-a frte difficile se potu compreme.

1 ELABORARE, v., elaborare (d'in

ELATERE, si elateriu, s. m., (&karilp

si ikanIptov, elatcrium; vedi si elasticu,
essitu d'in acea-asi radecina en elateriu),
machinatio, organum minan] , impulsus; care serve a pune in miscare, a dd,
impulsu , a impinge, etc. , si a nume
a) buccata de:ferru sau de alta materia

ex, si labor), a lucrd ca accuratetia, a

care prinelasticitatea sea da misc are, etc.

perlucrk a perfectiond : stomaculu elabora alimentele, intestinele elabora chy-

(fr. ressort) : elateriele orologiului, patului, arcuriloru trassurei; b) specia de

tnulu; junele nostrzt a elaboratu una

planta f6rte purgativa, si de acf, purgativu d'in acesta planta, (vedi si elateriu); e) prin estensione si metafora,
motivu potente : acsta [apta nu pro-

poema; collegulu nostru a elaboratu unu

discursu care Va face effectu; ellu si elabora ideele, noi ne elaboramu stylulu.

www.dacoromanica.ro

ELE.

ELE

1147

vine d'in unu elatere curatu; elaterele

fapteloru morali debe se fia respectulu

tate de electore ; 2. territoriulu unui e-

legei morale.
* ELATERIII, pl.-ie, elaterlum (iXocniptov), me dicamentu purgativu; es tractu

* ELECTORE, s. m., elector, 1. care

allege, allegutoriu; 2. principe cu dreptulu de a allege pre imperatoriu : celli
septe electori ai imperiului romanu d'in

de cucumeri selbatici applicatu in contr'a hydropicei.

* ELATEROMETRICII,-a, adj., (fr.

iateromtrique), relativu la elatero-

lectore.

medievu.

* ELECTORIIT,-toria, adj. s., elector,

metru.
* ELATEROMETRU, s. m., (fr. la

care allege, forma moderna in loca de

electore principe electoriu.
* ELEQTRICE, s. f., elictrix femina

t6romtre, d'in acerlptov, si 11,6Tpov, me-

care allege, muliere a unui electore

tru), instrumentu de currendu inventatu

spre a mesur elasticitatea cucare aerulu
condesatu sau raritu in recipiente, sau
vaporile in machina relucredia in contr'a pressionei aerului atmosfericu.
ELATINA, s. f., elatine (ilovc(19),
una planta d'in genulu antirrhinum lui
Linneu.
* ELATIONE, s. f., elatio, redicare,
inaltiare : elationea suffletului, elationea
cuventului.
ELATITE, s., elatites (iXocr(tlq) ,

principessa electrice.
* ELECTRICISMU, s, m., (fr. &lectricisme, it. elettricismo), systema care
imbracia tote fenomeneIe electrice; elec-

una Otra preti6sa.

* ELATIT,-a, adj. part., elatus, redicatu, inaltiatu, inaltu : vorbe elate, suffletu elatu, veden i elate.

tricitate.
* ELECTRICITATE, s. f., (fr. elec.
tricit, it. elettricita), stare electrice,
potere electrica, materia electrica.
*ELECTRICIT,-a, adj., (fr. electrice,
it. elettrico), care are potere de attrage
corpuri usiore in urm'a frecarei, si apoi
de a le respinge, de a arrum scantelle,
de a produce commotioni in system'a
nervosa si de a descompune una mal-

time de substantie : potere electrica ,

fiuidu electricu, currente electricu, lu-

* ELECTIBILE, adj., electibilis si electills, de allessu; vedi elegibile si eli-

mina eledrica; fulgerile sunt fenomene

gibile.

*ELECTRIFERIT,-a, adj., electrifer,

1. care produce electru; 2. care produce
electricitate.

* ELECTIONE, s. f., eiectio, allegere : electionea principelui s'a facutu

cu naare entusiasmu; eledionile deputationiloru se facu naai totu de-a-una prin
intrige.
ELECTIVITATE, s. f., (fr. lecti.
facultate de a fi allessu, calitate
a personei elective : electivitatea domnitoriloru.
ELECTIVII,-a, adj., electivus, (fr.

lectif, it. eletthro), care se face prin

allegere : imperatoriu electivu, rege electivu, jude electivu, imperiu electivu, corona electiva; affinitate electiva, in chymica.
ELECTORA1E, adj., (fr. lectoral,

it. elettorale), relativu la electore: dcmnit ate electorale, principe electorale; altetia electorale.
ELECTORATU, pl.-e, (fr. electo-

rat, it. elettorato), 1. demnitate, cali-

electrice.

ELECTRINU,-a, adj., electrinus,

de electru : ornamente electrine, fistula
electrina.
ELECTRISABILE, adj., (fr. lectrisable), care se p6te electris& : corpu
electrisabile.

ELECTRISANTE, adj. part. , (fr.

lectrisant), care electrisa: corpu electrisante, materia eleetrisante.
ELECTRISARE , v., (it. elettrizzare, fr. lectriser), a da unui corpu

vertutea de a produce fenomene electrice; refl. 'a se electris.

* ELECTRISATIONE, s. f., (fr. ele&
trisation), actione de electrisare : elec-

trisatione prin frecare , electrisatione

prin communicare.
ELECTRISATORIU,-tria, adj. s.,
(fr. . lectriseur), care elect risa : medicu

www.dacoromanica.ro

ELE.

1148

ELE.

electrisatoriu, care applica electricitatea

ca media curativu.
ELECTRISATU,-a, adj. part., (fr.
4 leetrise, ital. elettrizzato), cartti-a s'a
communicatu electricitatea : corpu electrisatu, aninzale electriscita, aeru elec-

trisatu.

* ELECTRO CHYMIA, s. f., (fr. elec-

trochinde), theori'a fenomeneloru chymice basata pre applicationea legiloru

connoscute alle electricitittii.
ELECTROCHYMICIJ,-a, 'adj., (fr.
leetrochintiqr e), relativu la electrochymica : theoria electrochymica, apparate
electrochynzice.

* ELECTROCHYMISMU, s. m., (fr.

1eetroc1I3 mione), processu electrochy-

mien, esplicationea fenomeneloru chymice cu adjutoliulu electrochyrniei

* ELECTROCHYMISTU, s. m., care
se occupa cu electrochymi'a.
* ELECTRODYNAMIA, s. f., (franc.

leetrolynamie), proprietate co castiga

corpurile cari au servitu de conductori
electricit'atii, de a deschide unu current e
electricu candu sunt puse in circumstantie favorabili.
ELECTRODYNAMICU,-a, adj. s.,

(fr. cle trodynamique), care e susceptibile de a (.. 3chide unu currente electricu.
*ELE i_ R 0 D YN AM' S M U , s. m. (fr.

leetrod3 n

ism), lucrare ce produce

column'a volt. iana inchisa prin unu firu

metallicu can) communica cu amendoue
capetele selle.
ELECTROG1LVANICU, - a, adj.,

(fr. lectrogalvanique), relativu la effectele galvanice ce produce column'a

voltaiana.
ELECTROGALVANISMU, s. m.,
(fr. leetrogalyanisme), proeessulu electroqalvanicu, totulu effecteloru electrogalvanice.
*ELECTROGENIU, s. m., (fr. leatrogne), causa neconnoscuta a fenomeneloru electricithtii.
ELECTROGRAPMA sau electrografia , s. f., (fr. leetrographie) , descriptione a fenomeneloru electricittii.
* ELECTROGRAPHICU sau electrograficu,-a, adj., relativu la electrografia.
ELECTRO GRAPHU sau electro-

grafu, s. m., (fr. leetrographe), autoriu care serie despre electricitate.

*ELECTROLOGIA, s. f., (fr. 6lectrologle),tractatudespreelectrusausuccinu.
*ELECTROLOGIOU,-a, adj., (franc.
lectroiogique), relativu la electrologia.
ELEOTROLYSIBILE, adj., (franc.
leetroly sable), care se 'Ate electrolysci.
ELECTROLYSARE sau clectroluSar, ', v., (fr. 6leetrolj ser), a analysi sau
a descompune prin electricitate : a electrolys unu eorpu.
ELECTROLYSATIONE, s. f., (fr.
lectr )1) sation), analyse sau descompositione a unui corpu prin electricitate.
ELECTROLYSATU sau electrolusatu,-a, adj. part :, (fr. eiectrolys6), descompusu prin electricitate : corpu electrolysatu, materia electrolysata.
ELECTROLYTU, s. m., (fr. 6lectro13 to) , corpu alle carui elemente sunt
descompuse prin electricitate.
ELECTROMA.GNETICU, - a, adj.,
(fr. leetromaolltique), relativu la electroznagnetisntu : potere el ectrontagn etica,

potere care produce fenomenele electromagnetismului.

ELECTROMIGNETISMU, s. m.,
(fr. electromagnetismo), totulu fenomeneloru magnetice produsse prin electricitate sau prin actionea mutuale a corpu-

riloru electrisate si a magnetiloru.

* ELECTROMETRIA, s. f., (fr. elms-

trometrie), parte a physicei care are de

obiectu m.esurarea electricithtii.
* ELECTROMETRICU,-a, adj., (fr.
lectromtrique), relativu la electrometria : esperimentu electrometricu.
ELECTRCTETRU, s. m., (fr. lee-

tromtre), 1. reale, instrumenta care

serve a determin6, aprossimative cantitatea fluidului electricu cu care e incarcatu unu corpu; 2. personale, omu care
se occupa cu electrometria, care mesura
cantitatea fluidului electricu.
ELECTROMICROIVIETRIA , s. f.,

(fr. leetromieromtrle), artea de a mesur6 celle mai mice cantitAti de electricitate.

ELECTROMICROMETRICU, - a,
adj., (fr. lectromicromtrique), relativu
la electromicrometria.

www.dacoromanica.ro

ELE

ELE

ELECTROMOTORIU,-tria, adj. s.,

(fr. lectromoteur), care produce sau

desv6lta elechicitatea : apparutu clectronzotoriu.

ELECTROMOTRICE, adj. f., (fr.

lectromotrice) : substantia elcctromotrice, potere elertronzotrice.
*ELECTRONEGATIVU,-a, adj., (fr.

lectrongatif), care se duce la polulu

1149

in care s'a dPscoperitu mai autniu electricitate.

ELECTU,-a, adj. part., electus, allessu, escelleute, superiore.
* ELECTUARIU, pl.-ie, electuarium,
preparatione pharmaceutica de una con-

sistentia molle : el ctuariulassativu, electuariu narcot'cu, electuariu tonicu.

* ELEEMOSYNA sau elemosuna, s.

positivu allu columnei voltaiane : coz pu

electroneqativu.
ELECTROPHORU sau electroforu,

timeniulu de umanitate facuta 6meni-

s. m., (fr. lectrophore), instrumentu

loru nepotentiosi.

prin care se p6te face sensibile electricitatea dupo volientia.

ELECTROPOSITIVU,-a, adj., (fr.
lectropositiO, care se duce la polulu
negativa allu columnei voltaiane : corpu
electro positivu.

ELECTROPUNCTORIU, s. m., (fr.

iectroponcteur), care essercita electropun ctur' a .

* ELECTROPUNCT URA, s. f., (fr.

lectroponcture), modu de tractamentu

therapeuticu care consiste in administrarea electricitatii prin ace implantate

in desimea tessutureloru organice. Terminu de medicina.
* ELECTROPUNCTURARE, v., (fr.
lectropoucturer), a electris6, prin ace
implantate in tessuturele partiloru organice.
ELECTROPUNCTURATU,-a, adj.

part., (fr. aectroponctur), electrisatu

prin electropunctura.
ELECTROSCOPIA, s. f., (fr. lectroscople), parte a physicei care cerco-

tdia de ce specia de electricitate e animatu unu corpu.

ELECTROSCOPICU,-a, adj., (fr.
nectroscopique), relativu la electroscopa : cercetari electroscopice.
*ELECTROSCOPIU, pl.- je, (fr. aiectroscope) instrumentu prin care se p6te
determind de ce specia de electricitate
e incarcatu unu corpu.
* ELECTROSTATICU,- a, adj., (fr.
nectrostatique), relativu la effectele electrice alle columnei voltaiane ordinario si alle machinei electrice.
ELECTRU, s. m., electrum, (Var.Tpov), succinu, ambra galbina, substan tia

f., e1eeinns3ua, (i)ellioa6v1), misericordia, dare de miQericoi dia, dare d'in sen* ELEEMOSYNARIU san elemosuna-

riu, s. m., (it. elemosinario, fr. annit5niel.), care imparte elemosuna in mona-

sterie si la episcopie unu functionariu

insarcinatu cu impartirea de elemosuna.
ELEFANTU sau elephantu, s. m., e-

lephantus, elephas si eld'as, (Wpag),

animale de una marime colossale originaria d'in India, care se Oto dressd
la servitiulu omului , si d'in ai carui
denti se faca diverse obiecte preti6se.
Vedi si elephantu.
* ELEGANTE, adj., elegans, magnificu, gratiosu, formosu, bene facutu, or-

nata ca gustu, politu , delicatu,: unu

onza elegante, una fenzina elegante, ornatura elegante, vestitura elegante, portare elegante, stylu elegante.
* ELEGANTIA, s. f., elegantia, mag-

nificentia, gratia, formoskia, ornatura

ca gusta, portare delicata si placuta
elegantea se invtia, ea resulta d'in abitudinile unei inalte civilisatione; eleganti'a stylului; ella serie si vorbesce cu
una elegazztia incantat6ria.
ELEGERE, elessi si elessei, elessu
si electu, y., eligere, a allege. Radecin'a
derivateloru : elegibile, electu, electione,
electiva, clectoriu, electrice.
ELEGIA, s. f., elogia, (vida), unu
genu de poema, de ordinaria poema trista.

La antici elegi'a se scriea in distiche,

si a nume in essametru urmatu de unu
pentametru, si numele se d6, mai multa
dupo forma, la moderni se iea mai multu
coprensulu in cousideratione, si de acea-a
avemu si elegie in prosa.

ELEGIACU,-a, adj., elegiacus, (i?nace:m(5), relativa la elegia : y .suri

www.dacoromanica.ro

1150

Ett.

ELP.

elegiace; s. m., urau ele giacu, unu poeta

elegiacu.
ELEGIBILE, elegibilitate. vedi eligibile, eligibilit ate.
* ELEGIDARIU, p1.-ie, elegidarium,
una mica elega; vedi elegidiu.
* ELEGEDIU, p1.-ie, elegidion,
7aLoy), una mica elega.
* ELEGIOGRAPHIA, si elegiografia,
s. f., (fr. lgiographie), artea de a scrid
elege, composetione elegiaca.
* ELEGIOGRAPHICU sau elegiograficu,-a, (fr. lgiographique), relativa la
elegiografia dissertatione elegiografica.
* ELEGIOGRAPHU sau ele giografu,

diverse compositioni de termini technici,

precumu eleocarpu, eleocharide, eleococcu, eleodendru, eleolithu, eleomelu, eleophagu, eleoptenu, eleosaccharu, eleoselina, eleothesiu, etc., pentru allu caroru
sensu consulta partea posteriore.

ELEPHANTARIU, sau elefantariu,

s. m., (fr. lphantaire), care conduce
elefanti.
ELEPHANTIA sau elefantia , s. f.,
elephantia, vedi elephantiase.
ELEPHANTIACU sau elefantiacu,-a,
adj., elephantiaeus, leprosa de elephantiase.

ELEPHINTIASE sau elefantiase,

s. m., (fr. lgiographe), scriptoria sau

autoriu de elege.
* ELEGU , s. m., elegus (ileyog),
versu elegiacu, la antici pentametru;
poetu elegiacu.
ELEMENTARIU,-ia, adj., elementarius, relativa la elemente : connoscentie
elementarie, corpuri elementarie, substantie elementarie; subst. elementariu,
pl.-ie, carte in care se coprendu elementele connoscentieloru.

specia de lepra.
ELEPHANTICU sau elefantiacu,-a,
adj. elephantleus, vedi elephantiacu.
ELEPHANTIDE sau elefantide, adj.
s., (fr. lphantide), care galena cu elefantulu : subst. m., elefantidii, familia de mammifere pachyderme cari au
de typu genulu elefantu.
ELEPHANTINU sau elefantinu,-a,

ELEMENTU, p1.-e, elementum, principiu, parte constitutiva, substantia material& care nu se mai pote descompune
prin chymica anticii connosceau numai

fantu, de eboriu : atramentu elefantinu,

atramentu facutu d'in eboriu ; compositione elefantina, una specia de ungentu
de col6re alba.

patru eletraente, foculu, aerulu, ap'a si

terr'a (pcimentulu) , chymicii moderni
connoscu preste sessedieci de elenzente
sau corpuri simple; plur.. elemente, eleJunta, prim ele connoscentie, inceputuri;

litterele alfabetului : ellu invetia elernentele, invtia primele elemente.

*ELEMIFER
adj. (fr.lmifre),
care da sau produce elemiu.
* ELEMM, s. m., (fr. lmi), substan-

tia resin6sa : in commerciu se distingu

cltte specie de elemiu, elemiulu orientale

si elemiulu spuriu.

* ELENCHICU,-a, adj., relativa la

elenchu, pre scurtu.

s. f., elephantiasis (iXe?carcEacnO, una

adj., elephantinus (esovrtvoc), de ele-

ELEPHANTIOSE sau elefantiose, s. f.

elephantiosis, vedi elephantiase.

ELEPHANTIOSU sau elefantiosu,-a,
adj. elephantiosus, leprosu de elefantia.
ELEPHANTU sau elefantu, s. m.,
elephantus si elephas (iX6pag), animale
de una marime colossale, originariu d'in
India : elefantulu e unu animale docile,
elefantulu se serve cu proboscidea ca cu
una mcina; dentii ceinaari ai elefantului
dau ossulu cellu scumpu numitu eboriu.
* ELEUTHERIA sau eleuteria, s. f.,
(iXsui9spfxx), libertate; elevtera, professione libera.
*ELEUTHERIll sau eleuteriu,-a, adj.,

*ELENCHU, s. m., ele nehus (Reyxoq),

argumentu, summariu, indice; in logica :
ignoranti' a elenchului, ignoranti'a punctului in cestione; elenchii sofistiloru, argumentele sofistiloru; elenchu
refu-

(astAiptog), liberale ; subst. eleutheriu

sau eleuteriu, p1.-ie, eleutherium, una
specia de collariu, semnu de libertate.
ELEUTHER0-, (de la grec. aXse-

tatione.
ELEO-, (de la grec.Rcao, oliu), in

termini technici, precumu : eleutheranthereu, eleutherodactylu, eleutherogynu,

Ospog, lib eru), in diverse composition' de

www.dacoromanica.ro

kLI.

ELI.

eleuther'omacrostemane, eleutheromane ,
eleutherophobu, eleutherophyllu , eleutheropode, eleutheropomu, eleutherostemone, eleutherotednicu, eleutherothele,

pentru allu caroru intellessu consulta

partea posteriore a compositionei.
* ELEVARE, v., elevare, a redica, a
inaltia : a elev mnele, a elev vocea,
a elev una syllaba, a accenta una syllaba; a elev copilli, a i educa.
* ELE VATIONE, s. f., elevatio , actione de elevare : elevationea mneloru,

1151

a coventului precedente; 2, a freca , a

strivi, a sferma, a suffoca. Radecin'a derivateloru : elisu si elisione.
ELIGERE, elessi si elessei, elessu si
electu, v., elegere, a allege; vedi elegere
si allegere.

ELIGIBILE, adj., (it. eligibile, fr.

ligible), electibilis si electilis, care se
p6te allege, care are dereptulu de a fi
allessu : cetatiani electori si cetatiani
eligibili.
* ELIGLBILITATE, s. f., (it. eligi-

supra orisontelui e ecale cu latitudinea

bilit, fr. ligibilit), calitate de eligibile, capacitate sau dereptulu de a fi

geografica.

allessu.

* ELEVATORILT,-tria, adj. s., elevator, care eleva in t. s. verbului.

ELEVATII,-a, adj. part., elevatus,
redicatu, inaltiatu, educatu.

ELIMINARE, v., eliminare, (d'in

e si limen), a sc6te afora d'in casa; a
sate abra d'in Una, a desterra, a espatria, a essilia : a elimin d'in sala
pre scolarii cei rei, a elimin d'in una

elevationeavocei; elevationea polului dea-

* ELEVIT,-a, adj. 8., alumnas, (fr.

6 lve, it. aliievo), educatu; alumnu, scolariu : preceptoriulu si elevii sei.
* ELIACU,-a, adj., (bellacas, 31Xtax6q), relativu la s6re : resaritulu dicte/4

ecatione una cantitate neconnoscuta.

* ELIMINARE, s. verbale, (eliminatio) in t. s. verbului; vedi eliminatione.

allu unei stelle, care se vede resarindu

pucinu inainte de resaritulu s6relui.
ELICA, s. f., (it. enea), hia curba

ti, it. eliminazione, fr. limination),

in forma de limace sau de scoica de

melci.
1 ELICE, s. f., helice, (iXEwri), con-

stellationea nu mita si urs'a mare, d'in

caus'a co nu appune neci una data, ci
se intrce in giurulu polului arcticu, ca
in unu cercu.

2 EIRE, s. f., helix, (a), spirale,

Elija curba trassa in giurulu unui cylindru, vitea lui Archimede : acumu se
fabrica navi de vapori cu elici in locu
de rae.
t ELICO-, (de la grec. ate, spirale),
in diverse compositioui de termini technici, precumu : elicodonte, elicogenu, elicolimace, elicomycu, elicophante, elicosophia, elicosporu, elicostegu, elicostylu,
elicothrichu, elicotremu, pentru allu ca-

* ELIMINATIONE, s. f., (eliminaactione de eliminare.

ELIMINATU,-a, adj. part., eltminatus, scossu afora, essiliatu, espatriatu;
senatori eliminati, cure eliminate, cantitti eliminate d'in ecatione.
*ELIOODEN1j, s. tu., heliocaminus
(9.toxectityo), una specia de caminu so-

lariu, camera espusa sorelui.

* ELIOCENTRICU,-a, adj., (d'in gr.
tiikcoq, s6re, si xbrpoy centru, it. cuecen-

frico, fr. htioeentrique), se dice despre

loculu unde s'ar vede una planeta, duda
ochiulu observatorului ar fi in centrulu
s6relui: longitudine eliocentrica, latitudine eliocentrica; potere eliocentrica,
miscare eliocentrica, potere, miscare,
prin care planetele se attragu de s6re.
* ELIOCOMETA, s. f., (d'in gr. -71XtrK,

s6re, si xoittrric, cometa, it. eliocometa,

fr. hliocomte), fenomenu forte raru ce

roru intellessu consulta partea poste-

presenta sorele appunendu, ass6mine

riore.

codei unei comete.

ELIOMIGNETOMETRU, s. m., (fr.
hliomagntomtre), instrumentu destinatu a mesura declinationea acului mag-

ELIDERE, elisi si elisei, elisu, v.,

elidere, 1. a scote prin lovire, si de ad
in genere, a scote vericumu, a elimina;
a suppreme, etc. : vaca/ea initiale a coventului succedente elide vocalea finalc

neticu, si a determina prin presentfa

sorelui veri-ce Ora a (M'ej.

www.dacoromanica.ro

ELI.

ELL.

*ELIOMETRIA, s. f., (d'in gr. ')Xto,

sore, si iterpeIv, a mesura), artea de a

mesura essactu diametrulu apparente

tropiquo), relativa la eliotropia, sau la

eliotropismu miscare eliotropica.
ELIOTROPISMU, s. m., (fr. hato-

allu s6relui; vedi eliometru.

*ELIOMETRICU,-a, adj., (fr.

tropismo), proprietate ce au unele plante

1152

io -

mtrique), relativu la eliometru sau la

eliometria.

de a intorce florile lora atra sre.

ELIOTROPIU, s. in., hellotropium
si holiotropion, (9aotp6ictov), florea sorelui, jaspide orientale.

ELIOMETRU, s. m., (fr. bllomtre, it. eliometro), instrumentu ca care

se servu astronomii spre a mesura essactu diametrulu apparente allu srelui
si allu planeteloru, precumu si miceie
distantie apparenti cari separa corpurile
ceresci unele de altele.
1 ELIOSCOPIU, p1.-ie, (d'in gr.
V,cw, sore, si axozerv, a specta), instru-

ELISSARE, v., elixare, (d'in e, si

lix, lessia), a preface in lessfa, a ferbe
in apa.
* ELISSATIT,-a, adj. part., elixatus,
prefacutu in lessfa, fertu in apa.

menta opticu destinatu spre a specta

sorele, armatu cu unu vetru coloratu
negrastru, spre a flaca vivacitatea cea

stantia ferta in apa.

ELISSIRE, s. in., (it. elisire), vedi

prea mare a luminei.

2 ELIOSCOPIU, s. m., helioscoplon (15Xtocsx67ctov), euphorbia elioscopa,

numita asia de la proprietatea de a intorce foliele selle cbtra sre, cea-a ce

facu tte plantele lassate libere inclinationii loru.
*ELIOSCOPU,-a, adj., (fr. hOlioscope), epithetu ce se da planteloru cu proprietatea de a int6rce foliele selle Otra
s6re; vedi 2 elioscopiu.
* ELIOSELINU, s. m., (it. elioselino),
una specia de Otra, petr'a sorelui.
* ELIOSTATICA, s. f., (fr. hliostatique), esplicatione astronomica a totora

apparentieloru ceresci, in care se presuppune s6rele ca immobile in centrulu

systemei planetarie.
* EL1OSTATICU,-a, adj., (fr. Unostatique), relativu la eliostatu : esperimente eliostatice.
ELIOSTATU, s. m., (d'in gr. iXto,
s6re, si iaravat, stare, fr. beliostat), in-

ELISIONE, s. f., elisio, actione si

effectu allu actionei de elidere elisionea
ei vocale.

ELISSATURA, s. f., elisaturn, subelissiriu.

* ELISIT,-a. adj., elisus, scossu, suppressu, frecatu, strivitu, suffocatu : vocale elisa; vedi elidere.

ELISSIRILr, s. m., (it. elissirio Si

elissire, fr. elixir), medicamentu compusu de mai multe substantie tinute in
dissolutione in alcoholu : elissiriu escel-

lente, elissiriu pretiosu, elissiriu antiasthmaticu, elissiriu antiscrofulosu, elissiriu antisepticu; elissiriu de arn6re (pretensu).

ELLA, pron. pers. III. f., sing. illa,

ea, vedi ellu.
ELLE, pron. pers.III. f. pl., illte, ete,
vedi ellu.
ELLEBORARE, v., ellebornre, a se
curetia de bile (de veninu) prin elleboru.
ELLEBORINA, s. f., belleborine,
(i),XspopEn), la antici una planta medicinale, elleboru falsa; la modem:, genu

de orchidee care coprende mai multe

strumenta care serve a proiecti inva-

plante d'in Europa meridionale; in chymica, resina molle care s'a aflatu in ra-

riabile imaginea s6relui pro unu punctu;

instrumentu caro serve a fissa dupo vo-

decin'a elleborului de irna, si care e

partea activa a acestei radecine.

lientia radi'a solana in directionea ce

ELLEBORIRE, -escu, y., hellebo-

allegemu.
* ELIOTROP1A, s. f., (fr. helietro pie,

rare, a face usa de elleboru spre a si

versa bilea (veninulu), de ad se pare a

it. eliotropia),actu prin care plant'a se

int6rce spre a urma srele : eliotropia

proveni (pum n apherese) vulgariulu borire, vomere.

ELLEBORISMU, s. m., (fr. 6116.1)o-

vegetale.

* ELIOTROPICU,-a, adj., (fr. halo-

rime), metodu de a tracta morbii prin

www.dacoromanica.ro

ELL.

ELL.

1153

elletoru : elleborismulu facea unulu din

putactele capitali alle therapeuticei anticiloru.
* ELLEBORITE, s. m., helleborites,
(akePothriN), vinu de elleboru.
* ELLEBOROIDE , adj., (fr. ellboradio), care s6mina ca elleborulu.
ELLEBOROSU ,-a, adj., helleborosus, care e suppusu regimelni elleborului, nebonu.
*ELLEBORU, s. m.,elleborus si he'.

prin revolutionea unei semi-ellipse in

giurulu assei selle : pamentulu nostru e
unu ellipsoide formatu prin revolutionea
in giurulu assei minore.
* ELLIPSOLITHU, s. m. (d'in EX-

leborus, (0,X613opoO, una planta erbacea,

Aket* si aripp.a, sementia sau gra-

care jock unu rollu insemnatu in therepeutic'a anticiloru, ca medicamentu perturbatoriu, spre a se purgd de bile (veninu), si asi a se cur& de nebonfa.
ELLI, pron. pers. III. m. pl.,
vedi ellu.

* ELLIPSE, s. f., ellipsis, (aket4c),

de unde provine (prin apherese) scurtatulu nostru lipse, care e semnificatulu
fundamentale alld acestei vorbe, de acf
apoi : 1. in grammatica, figura care consiste in suppressionea unei sau mai mul-

toru vorbe d'in una frase, precumu

domnedieu e bonu, omulu reu; viti'a ni
se pare scurta, si rele lungi; in frasile
romIne ordinarie potne bone de matt-

catu, apa rea de beutu, vestimente de

portatu, versuri de cantatu, sunt mai
multe ellipsi; intregi ara fi: pome bone
de a fi mancate, apa rea de a fi beuta,

Xettims, si kta.(4, 'Ara), genu de mollusce

cu spirali elliptice.
* ELLIPSOLOGIA, s. f., (d'in gkkec-

ck, si Mpg, fr. ellipsologie),. tractatu

despre descrierea ellipsiloru.
* ELLIPSOSPERMU, - a, adj., (d'in

nutiu, (fr. ellipsosperme), care are granutie elliptice.

* ELLIPSOSTOMIT,-a, adj., (d'in A)stin, si crcdp.a, gura, fr. eilipsostome),
se dice despre conchyliele univalve a caroru apertura e ovale.
* ELLIPTICITATE,.s. f., -(fr. el/1p-

tieit), calitate a unei figure elliptice,

stare elliptica : ellipticitatea orbitei pamentului e demostrata.
* ELLIPTICU,-a, adj., (it. ellittioo,
fr. elliptique), relativu la ellipse : segmentu ellipticu, areuellipticu, figura elliptica, forma elliptica, frase elliptica,
espressioni elliptice.

ELLU, (ella) ea, pl., (elli) ei, cite,

pronume personale, demostrativu, si ar-

ticlu, ille, ilia, Muck liii, flUe, lila.

1. Ca demostratfvu remftne intregu

facute cu scopu de a fi cantate, inse eleganti'a limbei nu permitte atari pro-

t6te casurile : ellu onzu bonu, ellui otnu

bonu, (elli) ei tnei boni, elloru omeni
boni, (ella) ea muliere formsa, elle mulieri form6se, elloru mulieri formse ; in

longationi logice, ei prefere contractionea

casulu acestu-a se p6te supplent prin

elliptica; 2. in geometria, section e co-

compusulu acellu : acellu Oiltf4 bonu, acellui omu bonu, (acelli) acei 6meni boni,

vestimente destinate a fi portate, versuri

nics care se obtine talindu uneconu

dereptu prin unu planu oblicu relative
la assea conului : tte planetle se misca
in ellipsi in giurv.lu srelui.
ELLIPSOCEPH A riu sau ellipsocefalu, S. m., (fr. ellipsoaphale), genu de
crustacee d'in classea trilobitiloru.
* ELLIPSOGRAPHIT sau ellipsografu,
s. m., (fr. ellipsographe), unuinstrumentu aptu a descrie ellipsi.

* ELLIPSOIDALE, adj., (fr. ellipsoldal), tare are forma unui ellipsoid&

* ELLIPSOIDE, adj., (d'in gr. gXXet+tt, si etao;, facia sau forma), care are
form'a unei ellipse; &I solidu formatu

acelloru omeni boni; (acella) acea tautiere formsa, acellei inulieri formse,
acelle mulieri formse, acelloru mulieri
form6se. Assmine remkne intregu ca
articlu determinativu inaintea adiectivului pusu dupo substantivu : omulu ellu
bonu, omului ellui bonu, otnenii (elli) ei
boni , 6meniloru elloru boni; mulierea
(ella) ea form6sa, mulierei ellei form6se,
mulierile elle formse; in casulu acestu-a
se pte suppleni priu compusulu cellu :
omulu cellubonu , omului celluibonu, 6menii (celli) ceiboni, 6meniloru celloruboni;
mulierea (cella) cea bona, mulierei ceilea'13

www.dacoromanica.ro

1154

ELL.

ELO

bone, mulierile celle bone, mulieriloru

celloru bone. Perde inse prim'd syllaba
ca articlu propriu agglutinatu numelui
commune in forma de suffissu, precumu
se pte ved din assemplele superiori :
omu-lu,
omeni-i, omeni-loru,
mulier e-a, nzuliere-i, mulieri-le, mulieri-

loru, si ca artic/u prefissu numiniloru

proprie de persone, in genitivu si dativu,
precumu : Petru, lui Petru, Marina, (lei)
ei Marine. La numinile communi niasculine terminate in e, articlulu propriu suf-

fissu, -tu, in nominativu singulariu se

transforma in -le, pentru eufona : frutete, cane-le, sorece-le ; la numinild communi feminine terminate in a, articlulu
suffissu, -a, se confunde in una syllaba
ca terminationea numeltri , sau dupo

it e
sete, le e frica.
ELOCARE, v., clocare, 1. a d, in
arrenda, a arrend.; 2. a pune banii cu
usura, a dd banii la unu institutu finantiariu ca se produca interesse.
du-le-uo,

ELOCATIONE, s. f., actione de elo-

care, in t. s. verbului.
ELOCA.TORIU,-t6ria, adj. s., care
choca, in t. s. verbului.

* ELOCATUra, adj., part. (notaba,

arrendatu; assediatu la unn lectrunde
Se produca interesse,
ELOCENTE, adj., part. pres., elquena, care -vorbesce, vorbitoriu; care

vorbesce bene si formosu, care are talenttflu de a vorb : unu oratoriu elocente, una fmina elocente; fig. labrime

modula adoptatu elide vocalea a, pre-

elocenfi.

cumu : casa-a, cas'a; msa-a, ms'a;

dominic'a. 2. Ca pronume personale absolutu ellu perde prim'a syllaba
in dativu: s. nom. ellu, dat. li,Pl. nom.

*ELOCENTIA, s. f., ooquentia, fatilitate de a vorb, talentu de a Vorb bene

si formosu, artea de a vorb copiOsu si
elegante : elocenti'a 6 unu 'izare clonu

(elli) ei, dat. lora, f. s. nom, (ella) 6a,

dat. (lei) ei, pl. nom, elle, dat. loru; essemple : ellu jca, (ella) ea j6ca, (elli)
eijoca, elle Oca; ace. pre ellu, pre (ella)

allu naturei care se pte cultivci si deveni una arte d'ittOe celle mai formse;
elocentra e necessaria totortz omeitiloru,
dro mai allessu celloru ce CM a vorbi

ea, pre (elli) ei, pre elle. Cui faci tu adestu

ara anu publicu numerosu; dupo di-

servitiu? lui, (lei) ei, loru. Ca pronume

personale conjunctu in dativu singulariu
trece in (li) i, pentru amendoue genurile, in accusativu masc. trece in lu, fem.
in (la) ua, in dativu pl. in le, in acc, pl.
masc. in (li) i, fem. in te; essemple cu
dativu : da-i, dati-i, cu acc. da-bu,
da-ua, cu dat. pl. da-le, dati-le, cu acc.

versele caructerie docena' a se dice energica, nerv6sa, solida, viva, vehemente,

bictori6sa, futgeriztria , electrisat6ria ,
sublime. Anticii connosceau trei genuri
de elocentia, genultz deliberativu, genulu
demostrativu si genultt judiciariu ; 'nodernii numertt cinci gewuri de elocentia :
elocenti'a ambonclui sau clocentia

elocenti'a tribunei, sau eloc nt"

pl. da-i, dati-i ,da-le, dati-le; ca dat. s. nu i

datt, cu acc. s. nu lu dau, nu ua dau, politica sau parlamentaria, elocentf a

cu dat. pl. nu le dau, cu acc. pl. nu i cancellulut san docentia judiciarict,' elodau, nu le dau. Difficultatea de a pro- centi'a canzpului sau eloccntia
nuntid la inceputulu frasei i si lu semisone, caus, prefigerea unid i obScuru,
ca adjutoriu, in gur'a poporului : i dau,
7u vediu. In feminiuulu ua, vocalea u na-

scuta din /, se confunde cu a -scurtu in

o. Scrierea acellei vocali devine superflua, candil verbulu precedente termina
in u, precumu in : rogu-a, am rogatu-a,
rogandu-a. Dativulu pl. le, Canal e ur-

si elocentz'a acaclemica. Artea care ne

invtia elocenti'tt 5e ntizesce retoeica.

tt

' OCERE, elocui, elocutu, 'v., eloqui, a si espreme ideele prin vorbe, a
vorbi, a se enuntia, a se esplica. Radecin'a derivateloru : docente, elocentia,
elocui, elocutu, ducutiotze, doeutoriu, e-

loputrice.
* BLOOM, p1.-ie, eloquitnn, l.vorla,
matu de pro numinile conjuncte se,lu,ua,
vorbiri, cOventu, discursu; 2. talentu de
i, le sau de verbulu e, se ande ca li, pre- a vorb, elocentia.
curnu in: dtindu-le-se, dcindu-le-lu, dan* ELOUTIONE, -s. f., elocatto, ac-

www.dacoromanica.ro

Et U.

ELY.

tione si effectn allu actionei de elocere,

enuntiationea eugetarii prin vorbe: do-

1155

biectu allegerea si ordinarea coventeloru

in una oratione calitatile principali alle

priu lupta : a etuctd victort'a, difficultatile celle mai mari.

* ELUCTATIONE, si eluptatione, s.
f., eluetatio, actione si effectu de eluctare : eluctationea totoru difficultatiloru.
ELUCTATORIU,-tria, si eluptatoriu, adj. s., eluetaus, care elucta.
* ELUCUBRARE, v., elucubrare, a

elocutionei sunt claritatea, correctti'a

si ornamentulu.
* ELECUTORITJ,-tria, adj. s., elecutor, elocutorius, care vorbesce.
ELOCUTRICE, s. f., elocutrlx, f-

lucra veghiandu -t6ta naptea peno in

dua; a lucri cu accurattia, a prepara.
unu lucru cu mare diligentia : a elucubrd una oratione.
ELUCUBRATIONE , s. f., elucu-

mina care vorbesce.

ELOCUTU,-a, adj. part., elocutus,
vorbitu, spusu, dissu.
ELODE, adj. , (iX(1)871 , limosn) ,

bratio, actione si effectu allu actionei de

elucubrare, veghie consecrate lucrului ,
lucru cu diligentia: venimu a ve suppune
elucubrationile nostre.
* ELUCUBRATIVU,-a, adj., (fr. lu-

cutionea neteda; elocutione facile, curata,

elegante; elocutione simpla, form6sa,

nobile, sublime, elocutione figurata, pie-

toresca; parte a rebukd]. care are de o-

term. de medicina : friguri elode, friguri cari domnescu in regionile limase.

ELODITE, adj. s., (de la gr. gXog,
locu limosu; balta), care locuesce in bald,

term. de erpetologia.
ELOGIARE, v., elogiare, (fr. logier), a face elogiu, a lauda; a se elogid,
a si face elogiulu seu propriu, a se laudd.
* ELOGIATU,-a, adj. part., (fr. logi), laudatu, celebratu prin unu elogiu:
persona elogiata.
ELOGIU, pl.-ie, eloglum, (d'in lat.
e, si gr. X6Tcov), 1. la antici: sententia,
declaratione, apoi inscriptiona mermentale, epitaphiu; la moderni lauda : dogiu meritatu, elogiujustu, elogiu sinceru,
elogiu pomposu : Synesiu fac elogiulu

paupertettii, Favorinu elogiulu deformitatii, Erasmu elogiulu stulectiei.

ELONGARE, v., elongare, a prolong-I, a allonga sau allungi, a departa.
ELONGATIONE, s. f., (elongatlo,
it. elougazione, fr. longation), actione
si effectu allu actionei de elongare; in
astronoma departare apparente a unei
planete de la s6ra : elongatione orien-

cubratif), relativa la elucubrationi

spiritu elucubrativu.
ELUCUBRATORIU,-tria, adj. s.,
(elucubrator, fr. luoubrateur), care elucubra, care se consacra lucruriloru de
eruditione lungi si assidue.
ELUCUBRATU,-a, adj. part., elucubratus, preparatu, lucratu cu diligentia: opera elucubrata.
ELUDERE , elusi si elusei , elusu ,
V., eludere, a si bate jocu , a scapa de

cera, a evita ceva cu desteritate, a insella, a nu implen : a elude pre competitori, a elude pre inimicu, a elude una
cestione , a elude una lege , a elude una
pronzissione.

*ELUPTABILE, eluptare, eluptatione, etc., vedi eluctabile, eluctare, etc.

* ELUSORIU,-s6ria, adj. s., (it. dusorb)) , care elude, aptu a elude, mediu
prin tare se potu elude scopurile altui-a.
ELUSU,-a, adj. part., elusus; vedi
eludere.
*1 ELYSIU, s. m.,(elysium, tiiXbatov),

loculu fericitiloru d'in cea alta Jume,

tale, elongatio2ze occidentale.

loen deliciosu uncle lipsesce tta dorerea

* ELONGATU,-a, adj. part., elougatus,prolongatu, allongatu sau allungatu,

departatu.
ELUCTABILE si eluptabile. adj. ,
eluctabills; care se pote eluctare.
ELUCTARE, si eluptare, v., cluetari; a capita prin luptare, a vince prin
lupta, a soap& sau a se desface de cera

si tristeti'a ; paradisulu mythologicu :

departe de a petrece in elysiu, ni se pare
co petrecemu in tartaru.
*2 ELYSIU,-a, adj., (cly sins, tiikktog),
relativu la elysiu : campii elysii.
t ELYTRO - (Rorpov, , coperimentu ,

vagina, tca) , in diverse compositioni

de termini technici , precumu': elytro-

www.dacoromanica.ro

1156

EMB

EME.

cela, elytroide, elytrate, elytropappa, elytrophoru , elytroptose, elytrorrhagia ,

elytrorrhoea.
EMANARL, v., emanare a essi, a
procede sau purcede, a curge : vaporile
emana d'in apa, tta potestatea emana
de la poporu; dupo unii theologi spiritulu d'in tatalu, dupo altii d'in tatalu si
d'in fi/iu/u; dupo Ammoniu Sacca t6te
lucrurile emana d'in dieu ca radiele de
lumina d'in ,s6re; noi crestinii credemu
co t6te lucrurile emana de la dieu; limb'a romana ne preserva de amphiboliele
verbului emanare, si ne face se distin-

gem bene intre a emand d'in dieu, si

a emand de la dieu.
EMANATIONE

s.

f., emanatio,

actione de emanare, essire, procedere ,

curgere : doctrin'a emanationei propusa
de Ammoniu Sacca si propagata de Plotinu; crestinii credu in creatione, nu in
etnanatione; mundulu e creatut'a, nu emanationea lui dieu. Newton propuse

emanationea luminei d'in sore, Euler

restornet acesta doctrina prin theori'a
undulationiloru.
EMANATORIU,46ria, adj. s., emanator, care emana.
EMANATU,-a, adj. part. , essitu ,
processu sau purcessu, cursu, decursu.
'1 EMANCIPARE, v., emancipare, a

libera d'in tutela : a emancipd unu filiu , a emancipd copillii ; in sensu mai
largu : a emancipd tiganii, a emancip
terranii, a i declara deplenu liberi.
* EMANCIPATIONE, s. f., emauci-

patio, actione de emancipare, liberatione d'in tutela, declaratione formale

co cotare filiu nu mai e sub potestatea
parentsca; in sensu mai larga: emancipationea tiganiloru ; emancipationea
terraniloru.
* EMANCIPATORIUrtria, adj. s.,
emancipator, care emancipa.
EMANCIPATU ,- a, adj. part., emancipatus, liberatu d'in tutela.
EMBAMMA, pl.,-mate, embamma

*EMBASICETU, s. m., embasiocetas,

(itipacivtarir), care invade patulu altui-a, corruptoriu de mullen.

* EMBATE, s. m., embate.(043irng),

modulu, terminu de archit.

* EMBATERIU, s. m., embitter (0.pccrilp), taliatura sau scavatura la bal-

lista.

EMBATICARIU, s. m., emphyteuta,

emphyteuticarius, care possede unu
cu embaticu,
EMBATICU, s. m., emph)teuma, emphyteusis, 1. contractu emphyteuticu,

arrendare de unu locu cu dreptulu de a

lu traiece la eredi; 2. pretiulu ce se solve
pm annu pentru possessionea emphyteutica.
*EMBLEMA, pl.-mate, emblema (iv,
pani.a), I la antici lucru in releva, ornamentu strainu incrustatu in altu lucru
mai mare; 2. la moderni sytnbolu : amnellulu e anblem'a blandetiei si a innocentiei, sceptrulu e emblem'a potestatii,
clavile sunt emblem'a santului Petru.
EMBLEMATICU,-a, adj., emblematious, relativu la emblema : figura
emblematica, vorbe emblematice, representatione emblematica.
EMBOLISMU, s. m., embolismos
(p.f3oX"ap.6;), intercalatione.

EMBOLIU, pl.,-ie, embolium

p6Xtoy), lucru intercalatu, in theatru intermediu.
EMBOLU, s. m., embolus (ggloXog),

dopulu mobile la pump'a aspirante.

t EMBRY0-(gr. glifipuov, fetu conceputu, inse pucinu desvoltatu), in diverbe
compositioni de termini teclmici de zoologa, precumu : etnbryoctonia, embryogenia, embryographa, embryologia, etnbryoniferu, embryoniforme, embryoparu,
embryophthoricu, embryotegu, embryothlase, embryotocia, embryotomia, embryotrophu, etc., pentru allu caroru sensu

consulta partea posteriore a cornpositionei.

* EMBASE, s. f. (Waatg), 1. intrare,

invasione; 2. passire; 3. petioru; 4. parte

* EMBRYONE sau embryu si embruu,

S. M. (embryo'', Wpoov), fetu conceputu
irise pucinu desvoltatu.
* EMENDA, s. f., mulcts, pedpsa pe-

de metallu pe care se redima alta buccata, in mechanica.

cuniaria, punitione care se rescumpera

ca moneta sau ca vite. Vedi si amenda.

(gp.pacip.cc), condimentu acidu, salsa tare.

www.dacoromanica.ro

EMI.

EME.

1157

EMENDABILE, adj., emendabills,

care se p6te correge, care se p6te indereptd. Vedi si antendabile.
EMENDAMENTIJ , pl. ,-e, emendatio, scambare in mai bene , indereptare, corregere ; modificare facuta unei
legi: propunemu unu entendamentu, se
ad6pta etnendarnentulu, se reipta emen-

fundulu apei a essf de asupr'a, apoi a

essf d'in, a se inaltid, a se redic6 a ap-

damentulu propusu. Vedi si atnenda-

tione si effectu allu actionei de emergere, essire de asupr'a apei, fig. essire
la lumina.
EMERSUra, adj. part., emersus,
essitu de asupr'a apei, essitu la lumina.
EMETICITATE, s. f., (fr. mtieit), proprietate a unui medicamentu

mentu.
1 EMENDARE , V., emendare , a

correge, a indereptd, ammeliord : a emendd unu projectu de lege, a emencici

una lege , a entendci una errore commissa. Vedi si amendare.
2 EMENDARE, s. verbale, amendatio, in t. s. verbului; vedi emendatione.
* EMENDATIONE, s. f., emendatio,
actione de emendare, correctione in t. s.

verbului; una figura retorica prin care

oratoriulu finge co se correge; remostratione.
* EMENDATIVII,-a, adj. modale, e-

mendatorins , prin care se emenda sau

se' correge : modu emendativu , mesure
emendative.

EMENDATORIII,-tria, adj. s., emendator, emendatorius, care emenda,

care correge , care are potere de a correge, correctoriu, reformatoriu.
*EMENDATRICE, s. f., emeudatrix,
fmina care emenda sau correge, reformatrice.
EMENDATIT,-a, adj. part., indereptatu, corressu, reformatu , fora defecte, perfectu : manuscripte emendate,
vorbe emendate, lege emendata, mori emendati.

tt EMERE, v., emere, a lud, a comperd. Radecin'a derivateloru emptu ,

empticiu, emptivu, emptione, emptoriu,
emptrice , si a compuseloru ademere ,
dernere , essemere , peremere, premere,
red emere.

par : d'in disputa emerge addeverulu.

* EMERITUra, adj. part., emeritus,
care si a implenitu function ea sau ser-

vitiulu : militari emeriti, professori emeriti.

EMERSIONE, s. f., (emersio), ac-

de a produce vomitulu.
EMETICH,-a, adj., (itietockrit. emetico, fr. mtique), care produce vomitu, vomitivu : medicamentu emeticu ;
si subst. m., unu emeticu.
EMETINA, s. f., (fr. mtiue), alcaliu vegetale, substantia chymica com-

pusa d'in carboniu, azotu, hydrogeniu

si oxygeniu : emetin'a se coprende in
sc6rti'a ipecacuanhei grisie.
EMETISARE, v., (fr. mtiser), a
ammestecd, emeticu in una beutura.
EMETISATU,-a, adj. part., (fr. 6mtis), ammestecatu cu emeticu.
t EMETO- (gr. gp.erw, vomitu), in diverse compositioni de termini pharmaceutici, precumu : emetocatarthicu, emetographia, emetographicu, emetographu,
emetologia, emetologicu, etnetologu, etc.
pentru allu caroru intellessu se se consulte partea posteriore a composetionei.
t EMI- (gr. tu- , lat. hemi-, semi-,
medietate), in diverse compositioni de
termini technici, precumu : emicadiu, emicardu, e,nticarpu, emicraniu, emicyclu,
enaicylindru, emimetru, emispheriu, emistichiu, emitheu, emitoniu, emitriglyphu,

emitriteu, emitritaica, etc., pentru allu

caroru intellessu consulta partea poste-

EMERGENTE, adj. part. pres., emergens, care esse, care resulta, care se
intempla : damnu emergente.
* EMERGENTIA, s. f., (it. emergen-

riore a compositionei.
* EMIGRANTE, adj. part. pres., emi-

za, fr. mergence), essire, intemplare,

EMERGERE, emersi si emersei, e-

*1 EMIGRARE, v., emigrare, a essf,

a trece, a se mut6, d'in loen : a emigr
d'in casa, a emigr d'in trra, a emigr

mersu, v., emergere) proprie d'in pro-

d'in vitia ; multi emigra din patre a

acci denti a.

grans, care emigra, care esse d'in,patri'a sea si merge in alta trra.

www.dacoromanica.ro

1158

EMI.

lorts ca se afle alt'a mai bona, si dupo

una lunga si trista esperientia se intorcu rosi la cas'a loru.

* 2 EMIGRARE, s. verbale,.emigratie, in t. s. verbului; vedi emigratione.
EMIGRATIONE, s. f., emigratio,
actione de emigrare; collectivitate de

emigranti, tota emigrationea a peritu

de friguri.
EMIGRATU , -a, adj. part., emigratus, care a essitu d'in patri'a sea.

EMINA, s. f., hemina (lipiva), una

Elf.
MiSSU d'in camere , vorba emissa d'in
gura, decretu emissu de domnitoriu, trioneta de charteia emissa in trra.
*EMITTERE , etnisi si emissei , e-

litism, v., emitterel a tramitte abra, a

da drumulu, a arrunca, a libera, a profer, a pronuntia , a enuntia , a da in
publicu : a emitte speculatori in terre
straine , a emitte ccinii in latroni ; ellu
anise pre toti prensii d'in carc,ere; Joue
ernitte fulgente in scelerati ; sagettarii
emittu sagettele in inimici ; ministrulu

mesura de capacitate , medietate de sestariu; vedi si emi-.

*EMINARIU, s. m., hemivarius, care

&praise unu circulariu cOtra toti prefectii;

nu face mai multu de una emina; he.

dica mai pre susu de coi alti, superiore :

emitte una voce; pentru ce nu emitteti in

publicu celle ce ati compusu?
*EMMENAGOGRAPHIA sau emotenagografia, s. f., (fr. emmnagographle),
tractatu despro medicamentele emme-

ontu eminente, professoriu eminente,

scolariu eminente ; subst. m., unu emi-

nagoge.
* EMMENAGOGR.A.PHICU sau em-

nente.

menagograficu,-a, adj., (fr. emmenagographique), relativu la emmenagograrsa.

* EMMENAGOGRAPHU sau emmenagografu, (fr. emmnagographe), care
scrie despre emmenagoge.
* EMMENAGOGUra, adj. , (gr. Ip.p.va, menstruo la femine, [compusu d'in

minarlum, donu de mesur'a unei emine.

*EMINENTE, adj. part. pers.,emlneas,

care se inaltia intre cei alti, care se ri-

EMINENTIA, s. f., eminent's, calitate de eminente, inaltime ; superioritate; titlu ce se da omeniloru eminenti :
eminenti'a vstra , fiendu mai vertosu
vorba de persone basericesci.
EMINERE, eminui, eminutu , v.,
emitiere, a se inaltia intre cei alti, a se
redid mai pro susu de cei alti, a se distinge.
*EMISSARIU, s. m., emiesarlus, agente tramissu ca se specule sau se essecu e una affacere secreta, spione.

EMISSICIU si emissitiu,-a, adj., einissicius si emissitius, relativu la emissariu : odi emissicii, cari spionedia, sau
scossi afora, sferici.
* EMISSIONE, s. f., emissio, actione
de emittere : emissionea cdniloru, emissionea decreteloru , emissionea tnonetei
de charteia, irmissionea vocei..
* EMISSORIU,-sria, adj. s., em1ssor,
care emitte, in t. s. verbului.
* EMISSIVU,- a, adj. modal, emissieius, relativu la emissione.
*EMISSOR113,-s6ria, adj. s., emissor,
care emitte.
* EMISSIT ,- a , adj. part., emissus ,
seossu afora, tramissu, arruncatu, liberatu, datu in publicu : voce emissa d'in

guvernulu are interationea de a emitte

moneta de charteia ; ellu nu cute.dia a

iv=in si pMv=iuna] si eery* = doctoriu) , care lucredia assupr'a flussului

menstruale, care favorisa cursulu menstrueloru la fmine : medicamente onmenag oge.

* EMMENAGOLOGIA, s. f., (fr. emmiSnagologie), tractatu despre remediele emmenagoge.

* EMMENAGOLOGICIT,-a, adj., (fr.
emmenagologique), relativu la emmenagologia.
* EMMENA.LOGIA, s. f., (fr. emm-

nalogie), tractatu despre fenomenele ,

periodele san perturbationile menstrueloru, vedi entmenagogu.
* EMOLLIENTE , adj. part. pres.,

emoilieas , care immollia, care face

m6lle : rentediu emolliente, si subst., unu
emolliente.
* EMOLLIRE, v., emollire, a imniol-

lia, a face m611e, a flacci, a enervi : a

emolli ventrele, a emolli morii, a entolli

armat'a, a entolli preceptcle, a emolli

ceru, sagette emisse d'in arcu, otnu e- colorile.

www.dacoromanica.ro

EMO

ENP.

* EMOLLITU,-a, adj. part., emollitus, immolliatu, facutu moll% enervatu,

flaccitu : ventre emoll4u,
prin otiu si Iussuria.
*EMOLUMENTARIU,-ia, adj., emo-

lumentartus, relativu lit emolumentu,

utile, folositoriu, profitabil,e.
* EMOLUMENTU, pl.-e, emolumen-

tum, folosu, profitu, interesse, fructu ,

castigu, salariu: omulu onestu nu se indemnq a insell prin neci unu emolumentu; emolumentele militariloru, etnolumentele servitoriloru, etnolurnentele func-

tionariloru; mari, mice emolumente.

EMORRHAGIA, sau emorragia, s.
f., hemorrhagla, (ccElLoOkict), eursura
de sange, unu morbu; term. de med.
*EMORRHOICU, sau emorroicu,.-a ,
adj., hamorrholeus, care.are emorroidi,
term. de medicina.
EMORRHOIDALE, sau emorroi-

dale, adj., (it. emorroidale, fr. hmorro'idal), relativu la etnorroide : arteria

emorroidale, vna emorroidale, tumori

1A5?

EMOTHORAGE sau etnatorace, s,

in., (hmothorax), versarea sangelui in
pectu.

EMOTIONARE, v., (fr. motionDer), a calls& emotioni.

* EMOTIONATU,-a, adj. part., (fr.

motionn), miscatu, impressionatu.
EMOTIONE, s. f., (emotto, it. emozione, fr, dmotton), miscare interna, agitatione causata prin veri-una passione :
emotionile nimei, emotionile
emotione dulce, emotione rdnera.
* EMOTIVITATE, s. f., (fr. motivit), aptitudine de a se emov, impressionabilitate.
* EMOTU,-a, adj. part., emotus, miscatu d'in bou; miscatu in anima, agitatu.
* EMOVERE, v., emovere, a misca

d'in Ion, a departa. Radecin'a derivateloru emotu, si emotione.

EMPHASE sau,enfase, s. f emphasis, (glicpcots), affectione essaggerata

in espressione, in ton, in voce, in gesta;

emorroidali, flussu emorroidale.

EMORRHOIDARIlT, gau emorroida-

figura retorica prin care unu coventu

se applica in unu sensu mai larga, mai
energicu , de catu semnificationea sea

riuia, adj. s., (fr. hmorrhadaire), care

ordinaria .Roma, .Romanu, una nima

e suppusu emorroidiloru: unu e2norroida-

tota romana se applica adese ori prin

r iu, una emorroidaria.

EMORRHOIDE, sau emorroide, s. f.,
Iliemorrholz,(440%), inflature rotunde
si doror6se cari se formdia impregiurulu curului, si cari de ordinariu lassa

etnphase.

de &Alicia in candu a se scurge una cor-

ta cantitate de sange.
EMORRHOSCOPIA , sau emorro-

scopia, s,f.,(fr.hmorrhoseopie),essamiuarea sangelui scossu d'in vene, spre a

conn6sce starea corpului.
EMORRHOSCOPIGU, sau emorroscopicu,-a, adj., (fr. hmorrhoseoplque),
relativu la emorroscopia.
EMORRHOSGOPU sau emorroscopu, s, m., (fr. hemorrhoseope}, care
se occupa ca studiulu vmorroscoplei.
EMOSTASE si emostasia, s. f., (116-

mostase si hmostasie), stagnatione universala a sangelui occasionata prin

plethora.
* EMOSTATICU,-a, adj., (fr. Untostatique), care face se incetdie curgerea
sangelui : remedie emoslatice.

EMPHATICU sau enfaticu,-a, adj.,

(emphatieus, ip.cpartm5q), care are eatphase : tonu emphaticu, espressione emphatica.
EMPHRAGMA sau enfragma, pl.mate, emphragma, (ip.ppa7p.m), observa-

tione, term de med.

EMPHYTEUMA. sau enfuteuma
emphy teuma, (ii.LOTstli.a), pro-

prie implantatura, apoi ammeliorationt

a agriloru; bou emphyteuticu; pretiulu
ce se solve pentru emphyteuse, embaticu.

EMPHYTEUSE sau enfuteuse , s.

f., emphyteusis, (ip.cpfneecas), arrendare

pre termina lungu, arrendare cu dreptulu de a trece loculu arrendatu la eredi.

*EMPHYTEUTICARIl7 sau enfuteu-

ticariu -ia, adj., emphyteuticarius, relativa la emphyteutu, care possede unu

loen emphyteuticu, embaticariu.
EMPHYTEUTIGU sau enfateuti-

cu,-a, adj., emphyteutieus, relativu la

www.dacoromanica.ro

EST.

1160

emphyteuse : contractu emphyteuticu ,

prin care proprietariulu unui fundu con-

(ere altui-a dereptulu de a se folosi de

densulu pre una tempu indelungatu cu
certe conditioni, chiaru si cu dreptulu
de a lu traiece la eredi, ca implenirea
acelloru conditioni.. Canone emphyteuticu se dice pretiulu ce solve emphyteuticariulu in reconnoscente a dotniniului
directa, embaticulu.
EMPHYTEUTU, sau enfutetatu, s.
m., emphyteuta, tare possede unu fundu

emphyteuticu, care se buccura de una

emphyteuse : in Transilvani' a terranii
erau mare parte nunzai emphyteuti pno
la annulu 1848, in Rotnani'alibera emphyteusea dares peno la anula 1864; as-

tadi toti terranii suntu addeverati proprietari. Cu Mate aceste-a proprieteatile

celle mari de pamentu :voru reinvid in
venitoriu emphyteusea.
* EMPHYTU sau enfutu,-a, adj. part.,
(emphytus,gmoutoc), implantatu.

2. a inoculA plante in sartra altoru

plante (selbatice).
*EMPLASTRATIONE, s. f., emplastrati, actione si effectu allu actionei
de emplastrare, inoculatione in sc6rtia.
* EMPLASTRATU,-a, adj. part., amplastratus, inoculatu in sc6rtia.
EMPLASTRU, pl.-e, emplastrum,
(gpac)aarpov) , 1. preparatione pharmaceutica molle care se applica la partile
vulnerate; 2. la inocularea de arbori, legatuna de scortia.
EMPORETICTJ,-a, adj., emporetieus (ipacopyrock), mercantile : charteia
etraporetica, charts emporetioa, 611 care
mercatorii involbu mercile.
EMPORIU, pl.,-ie,. emporium, (0.z6ptov), mercatu, loca unde se stringu
mercatorii cu mercile loru.

connosce una arte d'in esperientia, in

EMPORIT, s. m., emporus si em

poros (litropo) , mercatoriu , negotiatoriu.
EMPTICILT sau emptitiu,-a , adj.,
emptiolus si emptitius, de comperatu.
EMPTIONE, s. f., emptio, compe.
rare, comperat6re, comperatura.
EMPTIVU,-a, adj. modale, emptivus, de comperatu, care se vende si se
compera : militari emptivi, emptivi milites, mercenari, soldati.
* EMPTORIU,-t6ria, adj. s., emptor,
care compere, comperatoriu,
EMPTRICE, s. f., emptrix, femina
care compera, comperat6ria.
*EMPT Ura, adj. part., emptus, comperatu.

specie medicu empiricist, care nu admitte

medicina logica sau scientifica.

*EMF'YE.MA sau empuema, p1.-mate,

(empyema, ip.tr(vec), collectione de puro-

EMPIRISMU, s. m.., (it. empirismo, fr. empirisme), 1. systema de filosofia care attribue originea connoscentieloru astre numai esperientiei : empirismulului Locke; 2. systema de medicina stabilita numai pre observatione si
in care nu intra neci una theoria : empirismu essageratu , apperatarii empirismului, oppumnatorii empirismului.

niu (pus p uris, atov), in una c,avitate,

si in particulariu in cavitatea pectului
* EMPYESE sau empuese, s. f., ern.

EMPIRISTU, s. m., care appera

mai de susu, unde locuescu fericitii; ceruin.

* EMPYREUMA sau empuretana, pl.mate, empyreuma (iptizpeop.a), odore de
materie animali si vegetali arse.

* EMPIRIA., s. f., (empiria, itureEp(a),

esperientia, connoscentia castigata prin

esperientia, in oppositione cu connoscenti'a logica dedussa d'in principie.

* EMPIRICA, s. f., empiriea, si empirice, (ipmetpocil), scientia empirica; in
specie medicina empirica, fundata pro
esperientia, in oppositione cu medicin'a
scientifica.

EXPIRICU,-a, adj., empirieus

=pock) , esperimentale, fundatu pre

esperientia; subst. m., empirica, care

empirismulu, filosofu empiricu, medicu

empiricu.
EMPLASTRARE, v., emplastrare,

1. a pune unu emplastru, ca remediu;

pyesi8(ipartiatc), form atione de empuema

in pectu.
*EMPYICU sau empuicu,-a, adj., empylons (iluceoc), care scuipa sango.
EMPYREU sau cmpuriu, s. m., (gr.
ip.ezptoc,

de focu), partea cerului cea

www.dacoromanica.ro

ENA.

ENC.

EMPYREUMATICU sau empureumaticu,-a , adj., (fr. empyreumatique),

relativu la empureuma.

ENARRATIONE, s. f., enarratio,

actione si effeetu allu actionei de enar-

EMULARE, v., temulatd, a imiti,

a se intrece, a rivalisi : copillii cmula

in scole; junii emula cubetreinii; nu volimu a emulci cu omenii rei.
EMULATIONE , s. f., a3mulatio
actione de emulare; de intrecere, de rivalisare : emulationea copilliloru

sae; emulationea juniloru la lupta, emulationea in virtute si scientia, a descetci emulationea intre gcolari.
EMITLATORIU,-tria, adj. s., DP
!inflator, care emula, care imita, care
cauta se adjunga sau se intrca pre altii.
EMIJLATRICE , s. f., annalatrix
femina care emula, emulat6ria.
*EMULATUra, adj. part., temolatns,
imitatu, adjunsu, intrecutu.
EMULU,-a, adj. a., ramalus , care

imita, care se intrece cu altulu , care

rivalisa,.rivale, competitoriu : emulu in
bene, emulu de gloria, emulu de virtute,
muliere emula de glorea domestica,
lier domestica3 laudis amnia. Cje.
1 EN (en e deschisu, pre a locurea si
foron: 6), adv., en, dum, modo, demo-

strativu esprimendu totu de una data

(ca una interiectione) vivacitate, impa-

tientia , indignatione, etc. : en fa, .en

age , en te uita, te uita, aspice dum ,
en nu ascultati, nu ascultati, etc.
2 EN-, prep. gr6ca ivz.-zin, care inaintea consoneloru f3, p., r, p,4) trece
in ip., em, insiintealicideloru X si p, se assimila.

ENALLAGE, s. f., enaliage (ivaX-

)a), seambare, figura de gramm. prin

care se scamba modurile si tempurile,
in realitate inse e numai una construetione elliptica.
* ENARGIA., s. f., enargia (ivappa),
descriptione pictoresca hypotypose.
ENARRABILE, adj., enarrabilis,
care se p6te enarri, care se p6te spune,
descrie.

ENARRARE, v., enarrare (d'in e

si narrare), a spune Cu de amenutu, a
narr6 in detaliur a commentd, a esplicg,

a interpret& : nu i am potutu enarr

tote adventurele melle.

1161

rare, espositione, esplicatione, commentariu.

ENARRATIVU,-a, adj., enarratlprin care se emir,* prin care se espune, prin care se desvolta, se esplica.
ENARRATORIU,46ria, adj. s., enarrator, care enarra, care espune, care
esplica, commentatoriu.
*ENARRATU,-a, adj. part., enarratus, espusu, esplicatu, commentatu.
ENCARDIA, s. f., encardia (ivxd0&log), una specia de 'Ara preti6sa.
*ENCARPU, pl.-e, encarpa (e-ptapret),
conuna de fructe, de flori sau de frundia

imitata in architectura.
*ENCATHESMA sau encatesma, pl.mate, encathesma (grxtiascip.a), depositu
de um6re.
ENCAUSTICA, s. f., encausfica si
encaustlee (iptancrrotil), pictura encaustica.
* ENCAUSTICU,- a, adj., encausticus

(iyxanottx6), relativu la encaustu.

1 ENCAUSTIT , s. m., encattstes

(iptauartj4, pictoriu encausticu.

2 ENCAUSTU, pl.-e, encaostain p
(irAccDctoc), pictura encaustica, essecutatu cu cra, cu colori si cu focu; fluidu

de scrissu : sacrulu encaustu, sacrum

fluidu de purpura cu care
scrieau numai imperatorii romani. De
la encaustu provine italianulu inchiostro, atramentu sa fluidu de scrissu,
tincta.

eneaustam

*ENCAUTARIU, pl.-ie, encantarium,

registru de contributioni publice, archivu.

* ENCAUTU, pl.-e, encantum 9 encaustu, sacrulu encaustu.

ENCENIA , s. f., enctenia;orum
(ipadv.ta), dedications a unui templu,
mai vertosu renoitu.

t ENCEPHALO- (ipsicpaXoc ,! in
capu, cerebru), in diverse compositioui
de termini technici, precumu : encephalalgia , enceph,algicu, encephalartu, encephalelcose, encephalite, encephalitic%
encephalithu, encephalocele, encephalocelicu, encephalodialyse, encephalodialyticu , encephaloide , encephalolithu

www.dacoromanica.ro

1162

ENC.

F.NO.

encephalolithicu, eneephatologiai encephalomalacoSe, encepholopathia , ence,

phalopathieu, ence7halophtharsia, encephalophiharticu. enceph loj hyma, encephalorrhagia, en cionhaloscopia, encephalpsismu eneelholothlipse , encephalothl;pticu, eneephglotomia, encephalotomicu encephalozoariu, etc., pentru allu
caroru intellessu consulta partea posteriore a compositioneil citu pentru coventulu simplu encephalu, anatomii si phy-

siologii l'applica nu numai la cerebru

sdu creieru, ci la totu apparatulu orga-

nicu, coprensu in craniu cumu si la

totulu nerviloru coprensi atatu in craniu
citu si in column'a vertebrale.
ENCEPHA IX si encefalu, s. im, ( f r.
encephale), vedi encephalo-.
ENCHIRIDIU, pl.-ie, enchiddiou,
(incer.piatov), manuale, manuariu ; carte
portativa ; lanciola san lancietta.

ENCLIMA, pl.-mate ~lima, (4xXtptc), elevationea polului, latitndine

geografica.
*ENCLISE, s. f., (Ipt),LatO, plecatione,
inchinatione.
* ENCLITICISMU, s. m., stare da encliticu calitate sau caracteriu de encliticu ; vedi
*ENCLITICU,-a, adj., enclitiew., (i7-

xXmotq), plecatu, inclinatu, term. de

gramm. : vorbe enclitice se numescu monosyllabele cari n'au tonulu pre seno, ci

se redima pe vorbele precedenti, precumu su pronuminele conjuncte, articula

in nominativu, si verbulu su si e: eu su
domnulu dieulu teu; ellu e ami culu meu
nu mi l'sa de voi; candu lu vediu
turburu; rogu-te, da-mi unu condeliu;
nu si conn6sce omenii; iea-ti lucrurile
si te du: spune-i se me astepte; inchinati-ve numai lui domnedzeu; vedendu-se

kmartoc, pusu la setas, sau in peptu),

ornameutu sau decoratione ce se porta
la peptu suspensa de guttu, si in speciale, de prelati si alte persone d'hl in-.
altulu cleru.
* ENCOMIOGRAPHIA sau encomio-

grafia, s. f., salero sau co'mpunere de

encomie.

ENCOMIOGRA.PHICU sau eneomiograficu,-a, adj., relativa la encomiografia sau la encomiografu.

ENCOMIOGRAPHU sau encomiogi (tic, S. ni., encomiograpims (patitoypecrpos), scriptoriu de encomie, panegyristu.
ENCOMIOLOGIA , s. f., tractatu
despbe modula de a compune encomie.

* ENCOMIOLOGICU,-a, adj eneomiologicus, relativu la encomiologia sau

la encomiologu sau la encomiu,
ENCOMIOLOGU, s. m.4 care invtia artea de a compune encomte.
*ENCOMIU, pl.-ie, (encomium, irc6/J.Lov), coventu laudatoriu, panegyricu.
ENCYCLIA sau encuclia, s. f., enej elia,-orum, episbola encyclicar circu-

lara.
ENCYCLICA sau encuclica, s. f.,
(de la ipt6xXto, circulariu), epistola de-

stinata a perveni la toti cei interessati:

encyclic'a ponteficelui romanu cotra totiepiscopii.
* ENCYCLICU, sau encucliou,-a, adj.,
(de la i7x6xXtog, circulariu), destivatu
a merge in cercu.

* ENCYCLIU sau encucliu,-a, adj.,

ene3 cijas, (a1x6xXtoq), care Coprende unn

cerca iutregu de connoscentie :

encyclia, encyclios disciplina (i(x6xXta Imeatiata); subst., cncycliu: encycliu de scientie,ency aloa doctrinarum.
*ENCYCLOPEDIA sau encuclopedia,

parassitu de toti, se arrunca in Duna-

s. f., bp..6xlco5 7rataaioi, fr. encyclopadie,

ria. D'in caus'a encliticismului provine

difficultatea de a pronunti6, acelle monosyllabe la iuceputulu frasei, mai allessu c,ndu vocalile loru su semisone,

ital. enciclopedia), complessulu totora

scientieloru : encyclopedea pte fi ordinata dupo principie logice, s'au dupo alfabetu in forma de dictionariu; cea

i sau u : mi place, ti place, i place. si

fam6sa e encyclopedi' a eruditiloru francesi d'in seclutu. -trecutu.

ENCYCLOPEDICU sau encuclopedicu,-a, adj., (it.enciclopediao, fr. encyclopdique),relativu laencyclopeclia, in for-

adduce a mente; lu vediu, i vediu, su la

msa, e cu noi.
ENCOLPIU, pl.-e, (reu encolpion
sau enyolpion dupo grec. ipaamov, d'in

www.dacoromanica.ro

END.

1168

ma de encyclopedia : publicatione encyclopedica, opera encyclopedica, dictionariu encyclopedicu, capu encyclopedicu.

* ENCYCLOPEDISMU sau encuclo-

endophoru , endophragma enclopleura, endopogonu, etadoptilu, enctorhizu,

pedismu, s. m., (fr. entyclop6disme),

pentrit allu caroru intellessu consulta

systema sau principie dupo cari procedu

encyclopedistii.
*ENCYCLOPEDISTIT sau -encuclopedistu, s. m., (fr. encyclopadiste), care
serie encyclopedie, care iea parte la scrierea de encyclopedie : encyclopedistii seclului
ENDECAGONU,-a, adj., (d'in gv6Exce=unsprediece, si roa Anglu), care
are uuusprediece Ingluri, care are unu-

partea posteriore a compositionei.

sprediece laturi : figura endecagona ;

subst., unu endecagonu regularitt.
ENDECAGYNU,-a,, adj., (d'in E'vSexa=unusprediece si yovii=muliere),
planta care are unsprediece pistille.
* ENDECANDRU,-a, adj., (d'in gySosa = unusprediece si car0, barbatu),
planta care are unusprediece stamine.
ENDECAPHYLLU sau endecafoliu,-a, adj., (d'in gvaexa=unsprediece si
cp6XXov-flia), compusu de unsprediece
foliole.
*ENDECASYLLABU sau endecasullabal,-a, hendecasyllabus (ivaotac6XXce-

floO, de unsprediece syllabe : versu endecasgllabu.

ENDEMIA, s. f., (de la gy811.1.0q=
nationale, indigenu, it. endemio, fr. en(Minio), morbu commune locuitoriloru
unei terre

ENDIVIA, s. f., (it. endivia, fr. endivo), una planta de gradina care se
manca ca salata.
ENDEMICIT,:a , (iv8-4p.toc, ende-

mio, fr. endmique), propriu sau commune unui poporu, unei natione SftU unei

terro : morbu endenaicu; vedi si endemia.

ENDO-,si enclon (d'in gr. Mov, intru),
in diverso compositioni de termini technici, precumu : endocardu, endocardite,
endocarpu , endocephalu, endochromu ,
endocladia, endocytnia, cndocymu, endodontite, endoesthesia, endogastritc, endogenu, endogonu, endomychu, endomychide, endonarterite, endonenterite, endopericardite, endophlebite, endophloiu,

endosmometru, endosmose, endospermu,

endostomu, endotriche, endotropu, etc.,

ENERGIA, s. f., energia (Unta),

potere, tarja, efficacia, efficacitate, in
sensu physicu si morale : energi'a unui
remediu, energia muscularia, omu plenu

de energia, energi'a passioniloru energi'a caracteriului, ellu desvoltet una mare

energia; omu fora energia; a vorbi cu

energia; stylulet lui e plenu de energia,
ENERGICII,-a, (ivepyk, it.energico,
fr. energlque), potente, tare, activu, efficace : onau energicu, vorbe energice,
stylu energictt, mesure energic,e.
ENERGIEVIENU,-a, adj., (energumenus, iverroillevw), perlucratu; in sensu
ecclesiaticu possesu de spiritulu reu, de-

moniacu, indracitu : rogationi pentru energumeni.

ENERVARE, v., enervare, a des-

poli& de nervi, a tali& nervii; fig. a

st6rce de poteri, a flacci, a debilit& : a
enervci corpulu, cterele enerva animele
=enervant anima cithara3. Ovid.
ENERVATIONE, s. f., euervatio,
actione si effectu allu actionei de ener-

vare, storsura de poteri, flaccitura, debilitatione, fatiga.

ENERVATIVU,-a, adj. modale, enervans, prin care se enerva: occupationi
enervative, beuture enervative.

ENERVATU,-a, adj. part., enervatus, despoliatu de nervi; fig. fora energia, debilitatu, flaccitu: cetate enervata,poporu enervatu, juni enervatiprin
multe desfrenari; subst., unu enervatu.
*ENERVE si enervu,-a, adj., enervis,
fora nervii, flaccu, langedu, effeminatu.
ENIGMA, p1.-mate, enigma, si (enigma (arvunia) espositione a unui lucru

naturale in termini metaforici, de multe

ori contradictorii, cari lu accoperu si lu
facu difficile a devini : a propune una
enigma, a divinc& una enigma, portarea
lui e una enigma.
ENIGMATICU,-a, adj., (alvt7paux,6q),

relativa la enigma, care coprende in

sene una enigma : vorbe enignaatice

www.dacoromanica.ro

ENS

1164

ENT.

scriptura enigmatica, pictura enigmatica, portare enignkatica.

ENIGMATISTU, s. m., amigmatista
si mnigmatistes (alvtyp.anatils), care inventa sau propune enigmate.

* ENIOCHU, s. m., heniochas,

voxoq), aurigu, una constellatione intre
gemeni si Perseu.

* ENODARE, v., enodare (d'in e si

nodus), a desnodd; fig. a esplicd, a interpretd, a lumind : a enodd numinele,
a dd etymologi'a.
* ENODATIONE, s. f., enodatio, actione de enodare, esplicatione, interpretatione; luminatione : enudationea numineloru, etymologi'a.
*ENODATORIU,-t6ria, adj. s., enodator, care esplica , interpreta, luminedia.
*ENODATU,-a, adj. part., enodutus,

desnodatu, esplicatu, luminatu.

ENOLOGIA sau vinologia , s. f.,
(d'in olvw, vinu, si X6yw, coventu, it.
enologa), arlea de a prepard vinulu.
ENOLOGICU sau vinologicu,- a,
adj., relativu la vinologia.
ENOLOGU sau vinologu, s. ni., care

connsce artea de a prepard vinulu.

ENOMETRIA sal vinometria (d'in
vinu, si p.ftpov, mesura), s. f., artea de a mesurd vinulu.
* ENOMETRICU sau vinometricu,-a,

adj., relativu la vinometria sau la vinometru.

ENOMETRU sau vinometru, s: m.,

(it. enometri), 1. pers., care mesura

vinulu; 2. reale, instrumentu cu care se
mesura vinulu.
ENORME si enormu,-a, adj., enormis, (d'in e, si norma, regula), 1. fora

regula, in contr'a regulei; 2. fora mesura, preste mesura, forte mare : spatiu
enorme, marime enorme, lupte enormi,
difficultati enorme.

ENORMITATE, s. f., enormitas,

stare enorme; marime preste t6ta mesur'a : tnormitatea poteriloru nelucrate,
enormitatea membrelozu , enormitatea
fapteloru.

ENSU,-a, pron. adj. s., ipse, ipsa,

ipsum, occurre de regula in compositione Cu pronominele conjuncte d'in da-

tivu : eu ensunai, tu ensuti, ellu ensusi,

noi ensine, voi ensive,
ei ensisi ;
f., era ensami, tu ensati, (ella) ea ensasi,
noi ensene, voi eraseve, elle ensesi; ca

subst. insdmna individuu : unu ensu,

doui ensi, trei ensi, etc.; in totu ensulu,
unus quisque, admitte articlulu; assmine admitte articlulu dandu se pune
in locu de dnsulu, precumu : intr'en-

sulu, inteensa, intr'ensii, intr'ensele.

Vedi si densu.
ENTE, s. I11., ens, care este, flentia

sau mai beue &Me : unu ente logicu,

unu ente metaphysicu, unu ente physicu,'
unu ente materiale.
ENTELECHIA , s. f., entelechia
(inekixacc), essenti'a suffletului, coventu

inventatu de Aristotele.
ENTEROCELE, s. f., enterooele
(ivrepow4X71), una specia de ernfa, surrupatura.
ENTEROCELICU,-a, adj., entero-

celieus, care are una enterocele, surrupatu.

ENTHEATU sau enteatu,-a, adj.

part., entheatus, indieitu, implutu de
dieu, plenu de entusiasmu.
* ENTREGA sau enteca, s. f., entheea
(ivOipt1), totu materiariulu unei economie; granariu publicu, magazinu de reserva.
* ENTHEC A.TU sau entecatu,-a, adj.,
enthecutus, assediatu in reserva, inchisu,
incuniatu.

ENTHEU sau enteu,-a; adj., entimas ('veo), enteatu, indieitu, implutu

de dieu, plenu de entusiasmu, furiosu.
*ENTHUSIARE, sau entusiare, v.,
(ivaoucagetv), a incauta; refl. a se entusi, a se incantd, a Se coprende de admiratione.
ENTHUSIASE, sau entusiase s. f.,
(ivi5oues 004), incautare, coprensione de
admirare.

ENTHUSIASMARE sau entusiasmare, v., (fr. enthoustasmer), a pune in

enthusiasmu, a incant, a rapf de admirare; refl., a se entusiasmd, a se incauta,
a se entusid: acestu omu se entusiasma
usioru; imaginationile ardenti su prompte a se entusiastrad.
* ENTHUSIASMATU sau entusias-

www.dacoromanica.ro

ENT.

ENIT.

matu,-a, adj. part., (fr. enthousiasm),

coprensu de entusiasmu, entusiatu : omu
entusiasmatu , fenaina entuslasmata ,
fientia entusiasnzata.
ENTHUSIASMU sau entusiasznu,
s. m., (iyboucuccup.6 , it. entusiasmo,
fr. enthouslasme), proprie ,inspiratione

divina, incantatione; apoi essaltatione

estraordinaria; transportu care coprende

suffletulu, si lu pune afora d'in situationea sea ordinaria; miscare estraordinaria a suffietului; admirationea viva,
gustu escessivu pentru una persona sau
unu lucru: entusiasmuluprofetiloru, entusiasmulu poetiloru, entusiasmulu unui oratoriu; omu plenu de entusiasmu;
ellu nu e capace de entusiasmu; -mema
cu entusiasmu vorbzmu de voi; de cate

ori mi adducu a mente de densulu me

coprende unu entuslasnzu inesplicabile;
fapte mari nu se facu fora entusiasmu,

elli au perdutu totu entusiasnzulu de

titate, fr. emita), ealitate de ente,1c1e6a5

ce constitue unu ente, fientia.

ENTITATIVU,-a, adj., (it. entitativo), relativa la entitate : calitati entitative, note entitative.
ENTOMO-, (gr. gvtoilov, insectu), in
compositioni de termini technici, precumu : entomobiu, entomoceru, entornochilu, cntomoderu, entomofugu, entornogenu, entomographia, entomographicu,
entomographu, entomolithu, enthomologia, entomologicu, entomologiStu, entomophagu, entomophilu, entomophoru, entomorhizu, entomostegu, entomostomu,
entomostraceu, entomostracite, entornotillu, entomozoariu, entonsozoolog la, pen-

tru allu caroru intellessu consulta partea posteriore a composetionei.

ENUCLEIRE, v., enucleare, (d'in

e si n'Ideas), a sc6te nucliulu d'in nuca;
a desvolta, a esplica, a lumin, a dilucida.

care fussera coprensi la inceputu.

ENTHUSIASTICU sau entusiasticu,-a, adj.) (ivO.oucuetarrick, it. entablastico), relativa la entusiasnzu, plenu de
entusiasmu, cu entusiasmu : pussu entusiasticu; cantare entusiastica, vorbire
entusiastica.

ENUCLEATIONE, s. f., (fr. Onuclation), actione de enucleare, esplica-

*ENTHUSIASTU, s. m.,(iePhocuccarlig,

desvoltatu, esplicatu, luminatu, curatu,

ntedu, facile; evidente.
ENUMERARE, v., enumerare, a
numera cu de ammenutulu, a supputa

it. entusiasta, fr. enthousiaste), inspirata incantatu, coprensu de admiratione, fanaticu : entusiastii su fericiti;
entusiastii au nzai multa imaginatione
de ccitu ratione.

ENTHUSIATU, sau entusiatu,-a,

adj. part., incantatu, pitu de admiratio ne.
ENTHYMEMA sau entunzema, pl.mate, enth3 mema, (.606117111a), 1. con-

ceptione, cogitatione; 2. in logica, rationamentu, in care se retace propositionea

maiore fiendu co se subintellege, si cea
minore se lga ca conclusionea.
* ENTHYMEMATICU sa u entumenta-

ticw-a, adj., relativu la enthynzenza, in

forma de enthymena : argumentu enthymematicu.
ENTHYMESE sau entuniese, s. f., enthymema, (ive561.1.ricuq), cogitatione, con-

ceptione.

ENTITATE, s. f., (it. entith si en-

tione; operatione chirurgica prin care

se talia si se sc6te una tumore d'in corpu

ca nucliulu d'in una p6ma cu sarda.

ENUCLEATU,- a, adj. part., enucleatus, d'in care s'a scossu nucliulu;

fora a ommitte ceva; a recapitula : a

enumera tate casurile possibili.
* ENUMERA.TIONE, s. f., enumera-

tio, actione de enumerare; res umptu,

recapitulatione enumerationea casuriloru, enumerationea hypothesiloru d'in
una ar guntentatione.
EITUMERATIT,-a, adj. part., enun'erutas, numeratu ea de ammenutulu,
supputatu in detaliu.

ENUNTIARE sau enunciare, v.,

euuntiare sau enunciare, a espune f a
spune, a espreme, a dice, a descoperi
a enuntra unu addeveru, a enuntici una
conclusione.

ENUNTIATIONE, s. f., euuntiatio

sau enunci.ith, actione de enuntiare, espositione; propositione, pronuntiatione.
ENUNTIATIVIT,-a, adj., enuntia-

www.dacoromanica.ro

EPA

EPH.

tivus sau enunetativus, Kin care se enuntia : oratione enuntiativa, enuntiativa oratto. Sen.

EPARCHICU, -a. adj., (kapxot6c),

relativu la eparchia.
EPARCHIOTE sau epardiotu, s. m.,
(i7cappfyclO, omu d'in eparchia, si episcopu care are una eparchia : episcopu

1166

ENUNTIATORIU,-t6ria, adj. s., enuntiator, care enuntia, care espune.

* ENUNTIATRICE, s. f., enuntiatrix,
femina care enuntia, care espreme, care
interpreta.
1 ENUNTIATIT,-a, adj. part. nuntiatus, espusu, espressu, pronuntiatu.
2 ENUNTIATU, p1.-e, enuntiatum,
proposetione, sententia; ecatione raathematica.
EPA, s. f., equa, correlativu masculinu callu, equus : pa alba, pa negra,
pa sura, pa galbina; epele ftamcindi,
epe de trassu, epe de callaritu; epe se

eparchiotu; eparchiotii mei, dice episcopulu care are eparchfa.

EPARCHIOTICU,-a, adj., relativa la

eparchiotu : derepturi si detorie eparchiotice.

EPARCHU s. m., (krapxo), guvernatoriula nnei provincie (eparchia).

EPARIU , s. m., equarius, 1. care
are epe ; 2. care conduce epele ; 3. care
custodesce epele, stavariu.
* EPATARIU,-ia, adj., hepatarlus ,
relativu la epate sau ficatu, de ficatu.

dicu si podalile de la una machina de

t EPATE, s. in., hepar, (ipmp) , fitessutu.
catu. Radecin'a derivateloru epatariu ,
EPACTA, pl., epade, epactse, (6- epaticu, epatite;in pronunti'a vulgare
=mud), dille intercalarie, dille cari se se aude : ipata sau ipota, hipota, si comadaugu la annuli.' lunaria ca se se com- pusu : pipota.
pletedie annulu solariu : periodulu meEPATICA, s. f., hepatiee (iptaTex1),
tonianu de nouesprediece anni ne arrta affectione de ficatu.
epactele fia-carui annu.
EPATICU,-a adj., hepaticas (trot.*EPAGOGE, s. f.,epagoge (iravoy4), Texck) , relativa la ficatu , de ficatu
inductione, termina de logica.
morbu epaticu; subst., unu epaticu, care
EPAGOGICU,- a, adj., (fr. page. are unu morbu epaticu, care suffere de
gigue), relativa la epagogia : processu ficatu.
epa gogicu.
EPATITE , s. m., epatites (tcare* EPANADIPLOSE , s. f., epanadt- 1-40, una ptra preti6sa, petra de ficatu.
* EPENTHESE sau epetatese, s. f., eplosts, (izavccabrXemq), reduplicatione ,
repetitionea unei vorbe.
penthesis (ingvOcatq), adaussu de una
EPANALEPSE , s. f., epaualepsis littera , sau de una syllaba in mediulu
(kavcavrk), repetitionea unui cogetu unei vorbe, fig. de gramm.
sau a unui coventu.
* EPESSEGESE, B. f., epexegesis (i* EPANAPEIORA sau epanafora , s. ireatrptc) , wpositione , terminu de
f., epanaphora (inavacpopec), repetitionea grammatica. unei vorbe in capulu mai multoru frasi.
EPESTRE si epestru,-a, adj., eque* EPANODU, s. f., epanodos (kretvo8og), regressione, repetitione.
EPANORTHOSE sau epanortose,
s. f., epanorthosis, (irav6p0mcg) , correctione, terminu de retorica.
*EPAPHERESE sau epaferese, s. f.,
epapha3resis (izacpapea),reluare, luare
repetita, term. de gramm.
EPARCHIA, s. f., (itapzEoc), provincia, diecese , districtulu preste care se

ster sau equestris, callarin : statua epestre, ordine epestre, splendore epestre;

subst., pedestrii si epestrii.

EPHEBATU sau efebatu, s. m., ephebatus, 1. adjunsu in etatea de efebu;
2. etatea de efebu, junetia.
EPHEBEU sau efebiu, p1.-e, ephebeam sau epheblum (icilf3etov), 1. locu
uncle se essercita efebii; 2. loca de des-

intende jurisdictionea unui episcopu

frenare.
EPHEBIA sau efebia, s.. f., epliebia

episcopata : eparchia erd nume politico,

mai in urma a devenitu ecclesiasticu.

(ifplefa), adolesceutia, junetia.

* EPHEBICU, sau efebicu,-a, adj., e-

www.dacoromanica.ro

EH.

phebicus (4-0x6c), relativu la efeba,

de june.
* EPHEBU sau efebu, s. m.. ephebui

(404), june, adolescente.

EPHEDRU sau efedru, s. m., ephedrou (gcpeSpov), 1. scaunu, siediu; 2, cod'a

callului, una planta.

EPHEMERIDE sau efemeride, s. f.,
ephemeris, (47111ep(c), diurnariu , memoriariu pro fia.-care di : efemeria'e astronotnica: pl. efemeridile, diurnariele.
* EPHEMERU, sau efemeru,-a, adj.,

(lepoq), diurnu, de una dl, care dura

numai una di, trecutoriu : domnia efemera, dispositioni efenzere.
* EPHESIA sau ofesia, s. f., ephesia,

artemisia, una planta.

EPHIPPIARIU sau efippiariu, s.
m., ephipplarius, care face efippie sau
coperte de callu.
EPHIPPIATU sau efippiatu, pl. efippiati , ephippiati, callan i cari siedu
pro una coperta.
EPHIPPIU sau efippiu, p1.-ie, ephfp-plum (cpmrcov), coperta de callu ,

straiu de callu.
*EPHORIA sau eforia, s. f., (4opeia),
inspectione, functione a unui eforu : efori'a scoleloru, efori'a ospitarieloru.
EPHORICU sau eforicu,-a, adj. ,
(iTopix6q), relativu la eforu, de eforu.
* EPHORU sau eforu, s. m., ephorus
(gsoopoc), inspectoriu eforii de la Lacedemone erau.magistrati insarcinati cu
inspectionea si censur'a totoru fonctionariloru publici chiaru si a regiloru.
t EPI-, prepos. gr. , care de ordinariu correspunde romanescului pre sau
spre, are inse una multime de nuantie,

si occurra in diversa compositioni de

vorbe d'in cari mare parte a trecutu in
limb'a latina si in limbele romanice.
EPIBOLA, s. f., epibole, (intr3o),11),

darea cu colori; figura de retoriea.

EPICARPIU, s. m., (i'zixapzio),

membrana care imbracca pericarpialu
la plante.
EPICAULU,-a, adj., (krixauXK),
care cresce pre caululu plantei.
* EPICAUMA, p1.-mate, (irixautm),
ulcere pre corne'a transparente a ochiului, term. de medicina.

* EPICAUT U, s. in., (anixaoro, genu

de insecte coleoptere eteromere.
*-EPICEDIU, p1.-ie, epteedion (bu.xilaatov), poema funebre.
EPICENU,-a, adj., epiemnus (hrt.xowo), oomm une la amendbue genurile
nume epicenu, precumu nipure, vulpe,
sorece in limb'a romana.
* EPICERASTICU,-a, adj., inotepaiTock), temperatoriu : substantia epiceTastica, me d .

EPICHEREMA, p1.-mate, epicherema (inixeipmia), una specia de argumentu, in logica.

* EPICHEREMA.TICU,-a, adj. relativu la epicherenia, in forma de epieherema.
EPICHYSE sam ephicuse s. f., eptchysis, (irtxuaiq), una specia de 011a;
una genu de insecte hyphomycete,
EPICOPU,-a, adj., epicopus, (krtxonrog), provedutu ca remi.
EPICRANIU, s. m., (inixpavov),
muschiu occipitofrontale, term. de anal.
EPICRISE, s. f., fbrixptat.0, dijudicatione, parere critica adaussa la dissele altui-a.
* EPICRITICU,-a, adj., (i7cotpvccxk),

dijudicativu, care coprende, una epicrise.

EPICROCU,-a, adj., epterocus (intxpoxo), de colore galbina ea safranulm;
subst., una epicrocu, epierocum (kci.xpoxov), vestimentu de, atare colbre.
* EPICU,-a, adj., epicus (kix6;), relativu la epopa :poema epica, poetu epicu,
spiritu epicu, sboru epica, versu epicu.
* EPICYCLOIDE sau epicucloide, adj.,

in forma de epicyclu , in geometra,

linia epicycloide, sau simplu epitycloide.
EPICYCLU, sau cpicuclu, s. M., e-

pies elliS (i:rixoxXo), cercu trassu pro

altu cercl, in astron. lui Ptolemeu.
EPIDEMETICU,-a, adj., epidemetieus
relativa la assediare

in case a militariloru carl adjangu in

una cetate; epidemetici , officiarii cari
impartu billete de case; epulemetice, casele ce se dau militarilorp in una cetate.
EPIDEMIA, s. f., (intalp.Ca), morbu
latitu preste totu poporulu.
EPIDEMICU,-a, adj., epii/emus (ira-

www.dacoromanica.ro

EPI.

1168

EPI.

87Ip.oc) lktitu preste totu poporulu : morbu

epidemicu.

EPIDEMU,-a, adj., epidemus (krfalp.oq),.epidemicu.

EPIDERME, s. f., epidermis Om&PIL(S), superpellea, prim'a pelle a animaliloru si cea mai fina; duritatea unei
cicatrice.
* EPIDICTICU,-a, epidietieus (&mSamt.Ms), demostrativu :genu de vorbiri

epidicticu, genus dieendi epidietieum.

Cie.

EPIDISSE, s. f. , epidixis (vast, demostratione ; representatione

theatrale.
EPIGASTRICU,- a , adj., (fr. dpigastrique), la epigastru: regione epigastrica, centru epigastricu.
EPIGASTRU , s. m., (ineriarpcov),
regione superiore a abdominelui de la
pectu peno la buricu.
eLq)

EPIGENESE, s. f., (incTivemq), sy-

stema in care se esplica formationea

corpuriloru organice prin additione successiva a partiloru din cari se compunu.

EPIGENESIC U,-a, adj., (fr. 410nsique), Telativu la epigenese.

* EPIGENESISTU, s. m., (fr. 410nsiste) , care adopta doctrinele epigenesei.

EPIGENIA, B. f., (fr. pigdnie), fe-

trata ce lega episcopii in forma de spata, si adj unge peno la genunchiu, d'in
care causa s'a numitu si genunchiariu.
* EPIGONU, s. m., (intyovov), superfetatione, term. de medicina.
EPIGRAMM1, p1.-mate, epigram=
(inTpap.p.a),1. inscriptione, lieu ; 2. sen-

tentia scrissa in versuri, una mica poema care presenta una idea delicata, interessante, espressa cu gratia si cu precisione : epigrammatele lui Martiale ,
poetii latini moderni au compusu epigrammate cari potu rivalisa cu alle classiciloru.
EPIGRAMNIATARIU , s. m., epigrammatarins, autoriu de epigrammate,
epigrammatistu.
EPIGRAMMATICU,- a, adj., (lidgrammatiens, relativu la epigrammate:
poetu epigrammaticu , composition:: epigrammatice.
EPIGRAMMA.TISTU , s. m,, epigrammatista, scriptoriu de epigrammate.
*EPIGRAMMA.TIU, p1.-ie, epigram'nation (intypattitecnov), una scurta epigramma.
* EPIGRAPHA sau epigrafa , s. f.,
(irtypacp1), inscriptione,
EPIG-RAPHIA sau epigrafa, s, f.,
(fr. plgraphle), scientia care se occupa

cu studiulu si connoscenti'a inscriptio-

nomenu care se intempla , candu unu

niloru.

cristallu fora a si scamba form'a, scamba

natur'a sea chymica.

EPIGR1PHICU sau epigraficu,-a,

adj., (fr. pigratique), relativu la epigrafa, in forma de epigrafu : stylu epi-

EPIGENU, -a, adj., (fr. pigne)

care presenta fenomenele epigeniei : cristallu epigenu.
EPIGLOTTE sou epiglosse, s. f., 4piglottis si epiglossis (ircyXorn), car-

tilagine elastica la originea laringei.

* EP1GLOTTICU ,- a, adj., (fr. piglottique), relativu la epiglotte : glandu la epiglottica.

graficu, studiu epigraficu.

* EPIGRAPHU sau epigrafu, s. m.,
care scrie epigrafe sau inscriptioni, care
se occupa ea epigrafi'a.
*EPIGYNIA, s. f., (d'in kc si Tuvt, fe-

mina, fr. pigynie), starea unei plante

alle carei stamine si corolla sunt epigyne.

EPIGLOTTITE, s. f., (fr. pigiottite), inflammatione a epiglottei.

EPIGNATHICU sau epignaticu,-a,
adj., (pignathique), care offere fenomenele epignatului.

* EPIGYNICU,-a, adj., (fr, pigyniquo), se dice despre insertionea torollei

sau a stamineloru epigyne.
EPIGYNU,-a, adj., (d'in in(siyurfi,
femina , fr. pigyne) , care se nasce pre

EPIGNA.THU sau epignatu , s.

m., (d'in int si yvdtkg, falca, fr. dpig-

ovariu sau de assupr'a lui : stamine epigyne. Bot.

nathe), superfalca.
EPIGrONATIU, s. m., (ertyovasov),

ornamentu ecclesiasticu de figura pa-

* EPIGYNOPHORICU sau epigunofo-

ricu,-a, adj., (fr. plgynophorique), care

se afla in verticele unui gynophoru. Bot.

www.dacoromanica.ro

tpt.

EPI.

EPILEPSIA, s. f., epilepsia, (bctXvpfa), morbu caducu, calcarea de nevolia.

EPILEPTIC13,-a, adj., (intkritztx6c),
relativu la epilepsia : synatomate epileptice, convulsioni epileptice; subst. m.,
unu epileptic% f., una epileptica, care
e suppusu rnorbului epilepticu.
EPILOBU, s. m., (din ilL si kopek,
valvula, fr. dpilobe), genu de plante erbacee, famili'a enothecaceeloru.
* EPILOBIACE11,-a, adj., (fr. epilobleed), care smina cu unu epilobu.

1169

* EPIPETALUra, adj., (d'in km si

EPILOGU, s. m., epilogus (intXoTog),

irgraXov), care se nasce pre corolla sau

pre petalele ei: stansine epipetale.
EPIPHANIA, sau epifana, s. f., epiphania (&rLepanta), arretare , manifestare; in ecclesi'a crestina manifestarea
lui Semi Christu cu occasiunea baptestuului, serbatorea d'in 6 Januariu.
EPIPHONEMA sau epifonema, pl.mate, epiplionema, (entc,o6v1p.a), esclamatione, termini' de retorica.
EPIPHONESE, s. f., (eztcpcinvc;),
strigare cu voce malta, asid se numescu
rogationile d'in liturgia, cari le pronun-

finitulu unei oratione, peroratione, con-

tia sacerdotele cu voce malta, in op-

clusione.

positione cu rogationile secrete sau cu

EPIMENIA, s. f., epimenia - orum

(iaLp:tivta), donuri ce se facu la fia-care

voce bassa.

luna.
EPIMERISMU, s. m., eptmerismus
&Lp.epLop.60, adducere a mente ce face
unu oratoriu despre divisionea orationei
gene.
*EPIMETRIA, s. f., (de la in(linpov),
mesurare superabundante.
* EPIMETRU, s. m., epimetru m (arcf.iterpov), parte de incarcaturala una nave

phora (kcfpopec), 1. scursura de lacrime,

ce se permite pilotului pentru salariulu

seu.

* EPINEPHRIDIU, sau epinefridiu,

p1.-ie, epinephridion (bovecppE8Lov), gras-

simea de pre renunchi.

EPINICIU, pl.-ie, epinielon (tLvt-

mov), canteen de victoria. La liturgia

cantarea inainte de consecratione care
incepe cu : stintu, setntu, Ault; e domnulu sabbaoth.
EPINYCTIDE sau epinoctide, s. f.,
eptnyetis (bovuxTtc), pustula f6rte do-

rer6sa (care se nasce nptea); fistula

lacrimale.
EPIPACTIDE, s. f., epipaetis
acovr(t), una specia de planta medicinale.

EPIPEDONICU,-a, adj., epipedoideas (kcEveSoy), care e pre unu planu.

*EPIPEDU, s. m., (inEreSov), I. planu;
2. genu de insecte coleoptere curculionidi.
EPIPETALIA, s. f., (d'in avt si 'xiTaXov, f6lia, fr. pipdtalie), starea unei

plante alle carei stamine se inseru pre

corolla.

EPIPHORA sau epifora, s. f., optde muci sau de alte umori : epifor'a ochiloru, epiphora oeulorum. Plin.; 2. repetitionea acellei-asi vorbe la finitulu
mai multoru membre alle frasei.
EPIPHYSE sau epifuse, s. f., (1-epatg), apofuse cartilagin6sa la copilli,
care cu etatea se consolida cu ossulu ,
term. de anatoma.
EPIPLESSE, s. f., epiplexis, (cranXILc), remostratione, imputatione, fig.
de retorica.
EPIPLOCA sau epiploce, s. f., ep1.
ploce(bunkowil), combinatione de diverse

specie de metre poetice.

* EPIPLOU, s. m., (inrXoov), retell'a de preste matie.
EPIRHEDIU sau epirediu, p1.-ie,
epirhedium una specia de carrutia ,
trassura.
EPISCENIU, p1.-ie, episeenium (iinamivLov), parte superiore a sceuei, coronamentulu scenei.
EPISCEPSE, s. f., episeepsis (atoxyptc), inspectione.
* EPISCEPTICU,-a, adj. , (comicTtz6c), inspectivu.

EPISCOPALE, adj., episeepalis,

relativu la episcopu, episcopicu sau episcopescu : demnitate episcopale, autoritate episcopale, ven ituri episcopali.
EPISCOPATU , pl.- e, eplseopatus,
demnitate de episcopu; functione de episcopu, corpu de episcopi : episcopatulu
74

www.dacoromanica.ro

EPT

UPI

la crestini twresponde ppntilica4ului la

.Romani; episcopatulu essercita potestatea suprema in ecclesia.
EPISCOPESCU,-a, adj., epise,opalis,
relativu la episcopu prcindiu episcopescu, vinu episcopescu, vestimente episcopesci, calli episcopesci, trassura episcopsca.

EPISTAT U, s. ni., (imaccirciA, la A theuiani direetoriulu affueeriloru

ce, la noi infimulu veghiatoriu politianu:
epistatii suburbieloru
Rucuresci.
La antici epistatii scoleloru eruu aireetorii scoleloru, la noi su veghiatorii cut-tii scoleloru,
EPISTOLA, s. f., pistola (IrtcrcoX7)),

EPISCOPIA, s. f., episcopatus, (irtcnconii Si lataxonia), dernnitate de episcopu, functione de episcopu, jurisdictione de episcopu; baserica episcopal ;
casa de episcopu; dieeese episcopale
toti sacerdotii au dereptu la episcopia;
multi ambla clupo episcopia; episcopi'a
de la Romanu, fpiscopi'a de la Argesiu;
episcopia vechia, episcopia nua, episcopia avuta, episcopia paupera.

EPISCOPICU, -a, adj., episcopalis

(laccixo7cov50, episeopale, .episcopesen
ornamentu episcopicu, 1nitra episcopica,
benedictione episcopica.
EPISCOPU, s. m., episcopus (ircicnco-

missiva, scrissore, littera ; a serie una

epistola, a tramitte una epistola, a aceepe una epistola; Cicerone se ,serve eu

verbele : seribere, cona:ribero, lacere,

ancore, exarare, texere epistolain,

Tacitu Cu verbulu compeliere; epistola

in prosa; epistola in versuri ; epistola

deschisa; epistola ficta. De la Cicerone
avemu una formsa collectione de epistole.

EPISTOLA RE si epistdariu,-a, adj.,

epistolaris, relati v n 1
isto1a : stylu
epistolariu, correvondentia ep?stolaria
charteia epistola, ia.

EPISTOLICIT, - a, adj., epistolicus

no), inspecteriu in genere, apoi inspectoriu allu eeclesiei, demnitariu superiore

ecclesiasticu : crestiniiprimitivi se servira cu numine modeste spre a deseninci
pre functionarii loru ecclesiastici : diaconj. (ministri), presbyteri (seniori), episcopi (inspector?), numai f6rte tardiu
si clupo ce baseric'a crestina deveni

citatov) , scrissore scurta, billetu; fig.,

poema scurta.

domnit6ria, se introclussera la densii

functionea de epstolografu.

numinele celle veohie : ierei (sacerdoti)

si archiPrei (pontefici). Calitatile si detoricle unui episcopu sunt formosu descris se de apostolulu Paullu,c,are se pare
a fi institutoriulu episcopiloru in ( cclesia
crestina.
* EPISODIU, p1.-ie, (izet.066tov), ac-

graficu,-a, adj., (inicrrohypcapixk), relativa la epistolografia sau la epistolografu.

EPISTOLOGRAPHU san epislo!o -

tiene incidente in una drama, in una

poema epica sau in una opera romantica : ellu si a seminatu cartea cu episodie forte interessanti; fig. in viti'a omului se intemplaeivisodie curiose; episodiele junetieloru adese ori su pericul6se.
* EPISPASTICU,-a, adj. s., (&ircancici -

ny.60, care trage sau estrage: emplastru

epispasticu; epispastice escellenti, empiastra nobilia ad extraliendom. Cels.
EPISTATICU,-a, adj., (antazavtx6q),
relativu la epistatu : functione, detoria
epistatica.

(incaToXtx64 epistolariu , in forma de

e pistol a.

EPISTOLIU, pl-.ie, eplstellum (kmEPISTOLOGRAPHIA sau epistolo-

grafia, s. f., (it. i pistolografla, fr. epistolographie), ;idea de a serie epistale,

EPISTOLOGRAPHICIT sau epistolo-

grafic, s. m., (nisroXoTpeopo), care serie

epistole, secretari u.
EPISTOM1U , pl. -ie , epistomlum

(iniatp.cov), ceppu la una bute sau la

altu vasu.
EPISTRATEGIA, s. f., epistrattgia
(lampa:ma), functione de epistrategu.
* EPISTRATEGICU,-a, adj., relativu
la epistrategu.
EPISTRATEGU, s. ni., (&rciatpecrlTo0 , cestoriu , officiariu subordinatu
commandantelui.

*EPISTROPHE sau epistrofu, s. f.,

ep istroph e (ircozpopi), terminatione assmine a mai multoru fraqi ; strofa de

www.dacoromanica.ro

EPI,

versuri ce vine dupo una strofa si una

antistrofa.
* EPISTYLIU sau epistuliu, pl.-ie,
epistylinm (kcarGkcov), architrabe, care
se puna orizontale peste columne, term.

de architectura.
*EPISYNALEPHE, sau episunalefa,
8. f., episynalosphe si episynaloepha,
(iictouvaXotcpii), pronuntiarea douoru syl-

labe in un'a.
* EPITAPHISTA sau epitafistu, s. m.,
epitaphista, compositoriu de epitafie,
oratoriu funebru.
EPITAPHU sau epitafiu , pl.-ie ,
epitaphiou si epitaphium , (iirmrov) ,
inscriptione pe mormentu, oratione funebre.
* EPITASE, s. f., epitasis (k(racnc),

1-171

EPITOMA si epitome, s. f., epitoma si epitome (kumpi), estractu,,bbreviatu, breviariu, prescurtare : epitomea lui Titu Liuiu, epitomea istoriei
Itomane, istoriele dictate in scola sunt
numai epitome.
EPITOMARE, v., epitomare, a face
epitome, a prescurti, a face estracte.

EPITOMATORIU ,-tria, adj. s.,

(epitomator), care face epitome, care
face estracte, prescurtatoriu : epitomatoriulu lui Titu
* EPITOMATU,-a, adj. part., epito matas, prescurtatu, estrassu, contrassu,
abbreviatu.

modulu, ca parte a comediei dupo protase

EPITOME, s. f., epitome, (inctopal),

vedi epitoma.
EPITONIU, pl.-ie, epitonium, (ixtT6vcov), ceppulu la unu tubu.

si inainte de catastrofa.
EPITHALAMIU sau epitalantiu ,
pl.-ie, epithalamium (kcacadquov), cantecu de nunta.
* EPITHECA sau epitca, s. f., epl-

*EPITRACHELIU, pl.-ie, (kmpariXcov), stola caro ua pune preutulu pre

collu. In pronunti'a vulgaria a degeneratu coventulu in petrachiru, ba chiaru
in patrafiru.

* EPITHEMA sau epitema , p1.-mate,

cpithema (kEastioc), compressa, term. de

z ins, (kyrpargco0, ce se pune pro msa

theca (m), adausu.

EPITRIPEZIUra, adj., epitrape(TpciireCa).

* EPITRITU,-a, adj., epttritus, (i7CC-

medicinal.

* EPITHEMARE sau epitemare , v.,

(it. ep1ttimare), a pune epiternate, a face
usu de epitemate.
EPITHEMATIONE sau epitematione (it. epittemazione), actione de epitemare, punere, usu de epitemate.
EPITHEMATU sau epitentatu,-a,

adj. part., (it. epittimato), pusu sau usatu ca epitema.

EPITHEMATIU sau epit&matiu ,
p1.-ie, epithematium, deminutivu d'in
epitherna.

EPITHESE sau epitese, s. f., epithesis, (kih.Ect;), falsu in scriptura.

* EPITHETICU sau epiteticu,-a, adj.,
(kc.fism,6;), ca epitetu, in forma de epitetu.
* EPITHETU sau epitetu, s. m., epithetum, si epitheton (kb&nov), appositu,
term. de gramm.
EPITHYMU sau epitumu, s. m., epithymon (i7clep.ov). itere de thymianu.
*EPITIMiA, s. f., epitimia (kurctda),
onore, consideratione.

Tpcoq), 1. adaussu cu unu tertiu, precumu 4 = 3 + 1; 2. petioru metricu in

care una syllaba scurta se combina in
diverse moduri cu trei lunge.
EPITROPE, s. f., epitrope, (kurpom4), concessione, fig. de retorica.
*EPITROPIA,s. f., (inctp97:Ca), functione de epitropu, curatela, tutela.
*EPITROPICH,-a, adj.,(kcrpow.65),
relativu la epitropia sau la epitropu.
* EPITROPU, s. m., epitropus, si epitropos, (intporog), curatoriu.

EPIZOARIU,-ia, adj., (d'in kc si

Cemv=animale), care traiesce ca parasita pe corpulu unei animale.
*EPIZOICU,-a, adj., (d'in kc si Cermv,

animale), se dice despre terrenele primordiali cari stau preste terrenele ce

coprendu resturi de corpuri organiaate.
* EPIZOOTIA, s. f., (din &in si C6OVI

animale, fr. epizootie, it. epizoozin),

morbu contagiosu care se intende la unu
mare numeru de auimali de una data.
EPIZOOTICU,-a, adj.1 (it. eplzoo-

www.dacoromanica.ro

1172

ERA.

ERA.

tied fr. dpizootigfie) , relativu la epi-

dana incepe tu ahnuiu 622 dupo kea

vulgaria.
ERA, (cu accehtulu pre ultim'a sylEPOCHA sau epocd, 8. f., (epochs laba erci), ind. invert'. pers. III sing. de
iror4), 1. retinere, oprire; 2.punctu fissu la verbulti substantivwfire,rrat vedi fire.
in istoria, de ordinariu insemnatu prin
ERA.DICARE, v., eradlearet:(d'in
Unit mare evenimentu:Toch'acreationei, 6 Si radix), a sc6te d'in radecine, a sc6te
epoch' a diluviului, epoch'a crestinismului Cu radecina Cu totu, a desradecind,
epoch' a machoznedanismului; epochele vie- esterminA, a estir0.
tiei, epoch' a nascerei, epoch'a casatoriei,
* ERADICATIONE, s. f., eradieatio,
epochsa mortii; fapte care facu epocha.
actione de eradicare; curatione radcale,
EPOCHALE, sau epocale, adj., re- care redica t6te causele unui morbu.
lativu la epocha : punctu epochale, eveERADICATIVU,-a, adj., (it. eradieativo, fr. eradleatIO, care redica reulu
nimente epochali.
EPODU. pl.-e, epodns si epodos d'in radecina, care redica morbulu
(incoad) , ddue versuri d'intre cari se- t6te causele selle.
cundulu e mai scurtu de atu primulu ;
ERADICATU,-a, adj. part., eradteatus, scossu d'in radecina, desradecicellu mai scurtu d'intre d6ue versuri
epodele lui Oratiu, scrisse dupo model- natu, estirpatu, esterminatu.
ERA', (cu accantulu pre ultim'a syllulu epodeloru lui Archilochu.
EPOMPHALIU, sau eponfalitz , s. laba era), md. imperf. pers. II sing. de
zootia ; morbu epieooticu, tontagione epizootica.

m., epomphalion(iromodacov),epigastru.

EPOPE, s. f., epops (ro), una passere, ptipadia.

*EPOPEIA, s.f., epopoola (ironoikt),

compositionea unei poeme epice ;

poema epica : epopeiele lui Omeru, epopeiele romane, epopeiele italiane ; eea

Mai formsa epopeia latina e Eneidea

lui Virgiliu.
EPOPEIGU,-a, adj., (inoiroax6q),
relativa la epopeia, epicu.
EPOPEIU, s. m., (konot64), poetu
epicu, compositoriu de poemate epice.
EPOPTU, s. m., epopta si epoptes
(indirrqc), initiatu in mysteriele eleusine
in tertiulu sau supremulu gradu ; care
vede lumin'a veritktii.
* EPU, s. m., epos (nroc), poema epica, poema eroica, epopeia.

EPURE, s. m., lepus, vedi iepure,

liepure si lepure.
ERA, s. f., air% epocha de la care
se procede in numerarea anniloru : er'a

vulgaria incepe cu nascerea lui Jesu

Christu; er' a lui Nabonassaru incepe cu
annulu 747 inainte de er' a vulgaria; er' a
romana incepe cu annulu 753 inainte de
er'a vulgaria; er'a olympiadiloru incepe

cu annulu 776 inainte de er'a vulgaria;

er'a lui Diocletianu incepe cu annu/u
,284 dupa er'a vulgaria; er'a machome-

de la verbulu qubstantivu fire, eras, vedi

fire, (fieri) esse.
ERAM, (ca accentulu pre ultim'a syllaba erdm), ind. imperf. pers. I sing. de

la verbulu substantiva fire, eram, vedi

fire, (deri) esse.
ERAME, arome si arana, s. f., seramen, (it. rame, isp. drambre Si alambre,

pr. aram, fr. airain), euprum, metallu

malleabile rosin intunericatu, d'in care
se faca ce 11e mai multe vase; vase de
arame, caldarie de diverse forme si pentru diverse usan; vedi aranza.
ERAMU, ind. imperf. pers. I pl. de la
verbulu substantiva fiz , eramas, vedi
fi re, (tleri)

ERANISTU, 8. m., eranista, (ipatYLCSTO, care face una cplledta, care ii-

duna contributione voluntaria pentru

unu certu scopal
ERANU, s. m., ennuis, (gpavog),
contributione voluntaria pentru unu certu scopu.
ERARE, v., terare, a accoper sau
a adorn& ca amine.
ERARIALE, adj., ad aararint pertirelativu la erariu, de erariu : case
erariali, aren i erariali.
* ERARIU, s. m., 1. torarius, faura
erariu; 2. erar in, pl.-ie, terarinm, thesauru publicu.

www.dacoromanica.ro

ERB.

ERE.

ERATI, ind. imperf. pers. II. pl. de

la verbulu substa,ntivu fire, eratis, vedi
fire (iieri) ease,
ERATU,-a, adj. part., Jeratus, accoperitu sau adornatu cu arame.
ERAU, md. import. pers. III pl. de
la verbulu substantivu fire, erant, yedi
fi,re (fleri) esse.
ERBA, pl. erbe, erbi i erburi, herba,
planta care si perde paliulu iern'a; cea
mai conposcuta 6rb'a fie fenu ; erba
medicinale, erba venin6sa, erba verde,
grba de cainpu, grim selbatica;
afore
de frasi generali .ca ; unu firu de erba,
pasce erbae a dd vitele la erba, etc.,
coventulu se construe Cu diverse attribute spre a esprime diverse specie sau
generi de plante : erba cretia = inenta

1178

Cu rba, abundante de erba ; locu erbidu,

trra erbida, veal% erbide.

ERBIFERU, ,a, adj., herbifer, cate

produce rba pratu erbiferu, campuri.
erbifere.
ERBISIR.A., s. f., herbuscula, her-

rba mica, erba tnera.

ERBIVORUra, adj., (it. erbivoro, fr.
herbivore), care manca rba
erbivore; subst. erbivorele.
ERBORARE, v., (it. erborare), a

duni erburi, a erborid.

ERBORIRTU,-ia, adj. a., (it. orb,
injo), care aduna erburi.

cretia, erba de friguri = pung'a pope,

erba de /angere=erysimum aniaria lui

ERBORA.TIONE, s. f., (it. erborazione), actione de erborre, occupations

cu adunarea de erburi.
ERBORISARE, v., (fr. herborisor), a
erbord.
ERBORISATORIU,46ria, adj. s., (fr.

Ifinneu, erba de urechie= sedum majus

lui Linneu, erba grassa
sedum telephium Tui Linneu, erba grassa de gradina=,. portulaea oleracea lui Linneu,
erba lui Tatinu=symphytum offfoinale
Linneu, ,erba mare=innia holenium
lui Linneu, erba negra=scrofularia rodea lui Linneu, erba putorosa=,coriandrum testiculatum lui Linneu, erb'a ro-

herboriaeor), care erborisa, erborariu.

ERBORISTU, s. m., (fr. herboriste),
care aduna erburi, care connosce erbur
rile numai d'in empiria.
ERBOROSUra, adj., herbosus, plenu
de erburi, grassu de erburi, accoperitu
cu erburi de diverse specie.
ERBOSU, - a, adj., herbosus, plenu
de erba, cu multa rba : campa erbosu,

sia=erba vertnelui=thaspi arouse lui

Thnneu, erb'a serpelui = serpentaria,
erb'a ventului = nep eta cutaria sau
marrhubiutu vulgare lui Linneu, erb'a
taiaturei =betonica , erb'a codrului ==

prate erbose.
ERBUTIA, s. f., herbula, deminutivu
d'in rba, 6rba menuta.
* ERCUIDJ,-a, adj., herculemi, rela-

matra gana, erb'a ferraloru, etc.

adj., in
ERi3ACEU sau erbaciu
forma de rba:plante erbacie, eari n'an
lemnu, ci numai paliu.

tivu la Ercule, de Erculei tare, robustu,

difficile braciu erculiu, lucru erculiu,
fapta erculia,
* ERECTIONE, s. f., erectio, actionel
de fr eg6r e, redicare, inaltiare; inflare.,

ERBARITT, p1.-ie, herbarium, collee-

ERECTIVU,-a, adj. verbale, eri-

tio.ne de pliversele specie de 664 opera

gendo inservieens, prin care tedica, care

serve a redid, remediu erectivu,
XRECTORIU,-tria, adj. si, (it. fr,
rettore), care xedica: muschiu erectoriu

botanica; si personale, ebariu;.----botanicu,

botanistli.
ERBARIRE,-fe.icu,

paSce-rb'a, a

Ina in atron,da pastioneaerbei; a college

la 'Artie genitali virili.

erbe.
yERIBARIVI, s. n, pretiuln ce se solve

*EREQ.IrEVa, adj. part., erectile, redicatu, scallatu, inaltiatu; superbu, aunt

daeei incoragiatuf plenu de sperantia4
*,EREDARE, v, hereditare, (it. eradare), yedi ereditare cti t6te derivatele

peatru pastionesau pentru folosduerbei.

ERBATICUrcr, adj., herbatieus, 1. re-

Iaii'u Ja rba.; 2, erbivoru; 3. subst.,

erbaticulur pretiulu te se solve pentra
folosulu erbei,

ERBIDU,-a, adj., herbidus, coperitn

selle

EREDE, adj. v., heres, (it, ersde),

care cu dereptu de nascere sau prin

www.dacoromanica.ro

1174

ERE.

ERE.

stamentu capeta una avere de la altUlu,

mositeanu, mositenitoriu, cleronomu

fui stint eredii legitimi ai parenti/oru;

ellu a ntorita fra eredi legitimi, si a
lassatu prin testamentu eredi pre filii
amicilora sei; regcle Altalu a lassatu
prin testatnentu erede pre poporulu ro'liana.
EREDIA.RIU, s. m., (hereditarius),
micu proprietariu de pamentu care are
numai unu erediu, asii se numira terranii cari dupo asservirea celloru alti,
remasera liberi pre mic'a loru proprietate. In gur'a poporului s'a scurtatu coventulu in rediariu, si mai pe urma a
trecutu in rediasiu (in Moldavia).
* EREDIORIJ, pl.-e, heredolum, mica

proprietate avitica, mica mosfa.

* EREDIRE,-escu, v., hereditare, vedi ereditare cu tte derivatele selle.
EREDITARE, v., heredtare, a ca-

pet(' ceva cu dreptulu de ereditate, a

mositenf, a cleromonf : ellu a ereditatu
si amerea si vertutile parentesci; elli au
ereditatti numele si avente parentelui,
inse n'au ereditatu si vertutile lui.
EREDITARIU,-ia, adj.,
hereditarias,
relativu la ereditate, ce se
tine de
ereditate : dereptu ereditariu, virtuti e-.
riditarie, vitie ereditarie; subst., ereditariulti in locu do erede : ereditariulu tronului, ereditarii privilegielaru.
* EREDITATE, s. f., hereditas, 1. ac-

* EREGERE, eressi si eressei, eressu

si erectu, v., erigere, a redid, a inaltil,

a scolli, a desceti, a stimuli, a inimi.
Radecin'a derivateloru : erecta, erectione, erectivu, erectoriu.
* EREMITATICU, p1.-e, (it. eremitaggio, fr. ermitage), casa de eremitu in

unu locu desertu; micu monasteriu in

unu locu desertu, bou de asceti, scetu
(corruptu in schitu).
* EREMITICU,-a, adj., (it. eremtico), relativu la eremita: vitia eremitica.

EREMITU si ermitu s. m., eremita

(ipvirtN), solitariu, esychastru, ascetu,
monachu care traiesce in eremu sau in
locuri deserte, departe de societatea om ensca.

1 EREMU si prmu,-a, adj., (4)111(4

desertus, desertu, vastu, vaga.
2 EREMU si ermu, s. m., eremus (gryqpto0, deserta, solitudine, bou nelocuitu de 6meni.
ERENTE, adj. part. pres., Nereus,

care sta accatiatu, care eta plantatu,

care e infiptu.
ERENTIA, s. f., ha3reudi modus,
modu, stare, calitate de erente.
ERERE sau erire, v., honer, a sti

accatiatu, a sti plantatu, a sti nemiscatu. Radecina derivateloru : erente, erentia, si a compuseloru : aderere, inerere, coerere, Oto.

ERESE, s. f., ha3resis (aipsocc), o-

tione de ereditare : cas'a mi a venitu

pinione, systema, doctrina, secta, eresia,

prin ereditate; 2. averea ereditata, suecessionea si averea ereditata : ereditatea

parentesca, ereditatea derepturiloru si
a datorieloru; ereditatea gloriei, ereditatea eterna, cerulu.
EREDITATU,-a, adj. part., hereditatos, capetatu prin ereditate, mositenitu, cleronomitu : averi ereditate, bani
ereditati, *tug ereditate, vitie ereditate,
morburi ereditate, peccate ereditate.
EREDIU, p1.-ie, heredium, 1. proprietate patrimoniale, bonu aviticu, mo-

in specie credentia care nu e acceptata

de maioritatea unei confessione. In ve-

sfa; 2. proprietate mica, la inceputu

numai de d6ue juguri de pamentu, apoi

chiele scripte ecclesiastice d'in ignorantia

coventulu a trecutu sub form'a eresu, care

nu mai e de retinutu.
ERESIA, s.f., (it. eresla, fr. hrsie),
doctrina contraria credentei maioritatii
si condemuata de ecclesia; vedi crece.
ERESIARCHU, 8. m., hseresiarca
(alpecncipmc), capulu sau autoriulu si ap-

peratoriulu unei eresia.

ERETICUra, adj. s., ha3roticus (aipm/AO, relativu la crece; subst., unu ereticu care professa una erese : ereticii

de cinci juguri, si in fine proprietate

au factitu mai multa reu eeclesiei de ceitu

mai mica de unu centu de juguri. Intre

aceste margini e proprietatea vechiloru
erediari din terrele romine.

pagan* numai cellu ce ineresce cu pertinacia in erarea sea e ereticu ; ereticu

convertitu.

www.dacoromanica.ro

Epa,
ERGASTERIU, pl.-ie, ergasterium
(ipritliptov), loculu undo luera lucratorii, officine , ystellariu (fr. atelier, pr.

astelier, , isp. astllero, d'in lat. mAa-

stellarium).
ERGASTICIT, -a , adj., ergasticus
(ipTcarrock), lucratoriu, activn; case invtia a lucre, tare invtia regable; care
coprende preceptele.
* ERGASTU, S. m., (pycarrvjp), lucre-

toriu; vedi ergatu.

* ERGASTULARIU,-ia, adj., ergasteltiris Si ergastularius, relativu la ergastulu.
ERGASTULU, pl.-e, ergastulum,
loculu unde lucrau servif fugitivi inchisi

si Cu petiorele ferrecate, case de correctione.

* ERGATA, g. f., ergata, (ipTeavi),

una machina spre a redid sarcine, verricellu (it. verricello).

ERGATU, s. ni., (4yrearig),1ncratoriu,

ERM.

1175

argumente logice unde nu e neces-

sariu.
*ERGOTISTIOU',-a, adj., (fr. ergotiste), relativa la ergotismu.
* ERGOTISM, S. in., (fr. ergotiste),
care are maul's, de a ergot, : eu aflu co
ergotistii sunt si mai inutili de cdtu poetii, disse Montaigne.

ERI, adv., heri, in ditra trecuta : eri

demantia, eri sera, diu'a de eri; comp.

alta eri, si reduplicatu allalta eri : nu

ram vedutu de allalta eri, peno allalta
eri ct fostu la noi.

ERICIU, s. m., eriales Si hericlus,

vedi ariciu.
*ERIGERE, v., edger, vedi eregere.

ERINACIU, s. ni., erinacius si herivaceus, vedi ariciu.

t ERIO-, (gr. Eptov, lana), in diverse
compositioni de termini technici-, precumu : eriocarpu, eriocaulu, eriocephalu,
eriochlo, eriochryside, erioclada, erio-

lucratoriu ca inftn'a incarcatu Cu lucrii

greu, ih gradina, la cftmpu, mercenariu
care si castiga pftnea essecutandu lucru
greu, mercenaria terranu. Vedi si argatu.
t ERGO, conj. ergo, asia (Mr, deci,
deci dro, prin urmare. Radecina derivatelorir: ergotare, ergotatoriu, ergotismu, ergotistu, ergotisticu.

comu, eriode, eriodina, eriodone, eriodonte, eriopetalu, eriophoru, eriophyllu,

ERGOTABIT, s. m., ergolabus,

yoXciPo), impresariu , interprensoriu,

ttex), rdimu, mum applicatu a sustin

alta muru mai suptire, intaritura, term.
de architecture.
ERISMATICT1,-a, adj., relativa la
erisma, reditnatoriu, sustinitoriu.
* ERITFIACU sau eritacu, s. m., erithaces (ipt&oco), unu genu de papagallu.

care se insarcina a face un lucru pentru

unu pretiu stipulatu.
ERGOTARE, v., (fr. ergoter), a dice adese ori ergo, a argumente dupo regulele syllogistice luatu mai vertosu
in Irona.
ERGOTARIA, s. f., fr. ergoterie),
calitate sau abitudine de a ergotd, contestatione secca, care face a perde tempulu Cu bagatelle.
ERGOTARIIT, s. m., (Jr. ergoteur),

eriopilu, eriopode, eriopteru, eriospermu,

eriostachyatu , eriostemone, eriostomu,
eriostylu, eriotrichu, pe'ntru alba carona

intellessu consulta partea posteriore a

compositionei.
ERISMA, p1.-mate, crisma, (gpeta-

S.

*ERMAPHRODITU sau ermafroditu,

m., hermaphrodites (6pp,cappatto),

care e barbatu si femina totu de una

teur), care desputa asupr'a lucruriloru

celloru mai semple cu totu apparatulu

data, fmenu.
ERMENEUMA, pl.-mate, bermepewee
interpretatione.
*ERMENEUTICA,s.f.,(ippiveutool),
artea de a interprete.
*ERMENEUTICU,-a, adj., (ipmvenTos4), relativa la interpretatione.

logicu, ca t6te formele syllogistice, desputatoriu fastidiosu; vedi ergotariu.

ERGOTISIVIU, s. m., (fr. ergot'sme), mana de a ergotd, mania de a face

iprive6q), interprete sau interpretatoriu.

ERMENIA, s. f., (ipplvda,), interpretation, esplicatione; espressione,

case ergota, care e deprensu a dice a

dese ori ergo.
ERGOTATORIU, S. in., (fr. ergo-

ERMENEITTU, s. m., (ipmveortIc si

www.dacoromanica.ro

ERO.

ERO.

ERMITU, ermu; vedi eremitu, eremu.

ERNA, s. f., hielas, vedi irna.

poema eroica, epopeia; versu eroicu, essametru; poeti eroici, poeti epici.

1176

ERNARE, y., hibernare, vedi ier-

* EROIDE, s. f., herois (44), socia

nare.

sau filia de eroe; correspondentia poetica

ERNATIC11,-a, adj. s., hibernas, vedi

iernaticts.

intre eroi si eroine : eroidile lui Ovidiu

se inaltia peno la tragedia.
EROINA, s. f., herona (449),
socia sau filia de eroe, una femina cu
Mima de eroe, una fmina eioica,
EROISMI4 s. m., (it. eroismo, fr.
herasme), lucrare eroica, portare eroi-

ERNIA, s. f., hernia (gpvoc), surrupatura, vettematura, (morbu).

ERNIOSU,-a, adj., herniosus, surrupatu, vettematu.
1 ERO (d'in yero), conj., yero, verum,
autem, indica differentia sauoppositione:
ellu pleca la Roma, ro frate sets remase

la Venetia; noile predicamu t'Ya diu'a.

ro elli tizas ce voru; vedi si comp. dro.

2 ERO, adv., iterum, etiam, indica

repetitione : ro si ro donmului se yle
rogamu; dupo ce v'ain allungatu, ro ve
intrceti; &o va veni tempulu se ve rogati de 'nene.

*ERODM, 8. m., herodius si herodio,-onis (ipoSt6c), una passere rapace :

penna de erodiu.
* EROE, s. m., heros (lipwc) omu tare,

forte, valente, care infronta periclele

celle mai mari pentru adjungerea unui
scopu mai inaltu; omu mare, celebru;
person'a principale in una poema, in u-

na istoria reale sau in una istoria fictiva (romanu) : eroii anticiloru erau
semidiei; cellu mai celebru d'intre eroii

antici e Ercule; nu toti eroii se potu

mesurci cu Ercule.
* EROGARE, v., erogare, a dA bani

pentru lucruri necessarie, a spende; a

face spese in genere; a dissipa, a resipf.
*EROGATIONE, s. f., erogatio, actione si effectu allu actionei de erogare,
spese, mai allessu spese publice.
* EROGATORIU,46ria, adj. s., erogator, erogatorius, care er6ga, care administra spesele, care solve.
*EROGATU,-a, adj. part., erogatus,
spensu, datu pentru Iucruri necessarie,
mai allessu pentru affacerile publice
summele intrate si summele erogate.
EROICE, adv., heroice (4coxci)c),
in modu eroicu, in genulu eroicu : ellu
s'a portatu eroice, a lucratu eroice.

ca : eroismulu e culmea vertutii omenesci.

EROMANE, adj., (ipolLav.4c),' fu-

riosu de inamoratu. D'in eromane au

formatu modernii prin aferese romanu
= istoria fictiva in care amorea j6ca
rollulu principale. L.
EROMANIA, s. f., (iptopavcc), amore furi6sa, cumu e am6rea eroiloru
d'in medievu care imple crtile romantice. Vedi si erotomana.
* EROMANIACIL-a, adj. s., coprensu
de eromana. Vedi si erotomaniacu.
EROMANTICU,-a, adj., (de I& eromane), fantasticu, nebonu de amore.
De ad prin aferese romanticu : vietia
romantica, opera romantica , compositione romantica, plena de am6re fantastica; subst. f., eromantica, compositione
eromantica. L.
* EROMANTISMIT, scurtatu romantismu, s. m., gustu de romanticu, stylu
romanticu : accusationea rotnantismului
a devenitu astadi vulgaria. L.
EROTEMA, p1.-mate, erotema (P6TY11.4c(), interrogatione, figura de re-

torica.
EROTEMATICU,-a, adj., (ipwrqp.aux6c), relativu la interrogatione.
EROTICOMA.NIA, s. f., (fr. roti-

comente) , mana sau nebonfa pentru

celle erotice; vedi si erotomana.
*EROTOMA.NIA, s. f., (fr. tirotomanie), nebonfa produssa prin amore. Vedi
eromana.
EROTOMANIACU,-a, adj. s., (fr.
rotomalliaque), care e attacatu de erotomania.
EROU, s. m., heros (fhwq), vedi eroe.

EROICU,-a, adj., heroicas (puif-

EROTICU,-a, adj., erottees (km-

xds), relativu la eroe, conforme unui e-

Tothq), amorosu, relativu la amore : carti

erotice, poesie erotice, versuri erotice.

roe, de eroe : fapte Oro ice, tempuri eroice,

www.dacoromanica.ro

ERR.

ERT.

*ERPETOGRAPHIA sau erpetografia, s. f., (d'in iprat69, reptile si ypcipetv,

scriere, fr. erptographio), descriptione
despre reptili.
*ERPETOGRAPHICU sau erpetograficu,-a, adj., (fr. erptograph1que), relativu la emetografia.
*ERPETOGRAPHU sau erpetografu,
s. m., (fr. erptograpbe), care se occupa
cu descriptionea reptililoru.
*ERPETOLOGIA, s. f., (d'in ipzeT6v,
reptile, si Xdyin covntu, fr. erp6tologie),

parte d'in istori'a naturale, care tractedia despre reptili.

ERPETOLOGICU,-a, adj., (fr. erpBtologique), relativu la erpetologia.
ERPETOLOGISTU, s. m., (fr. erptologiste), naturalistu care se occupa
speciale cu studiulu reptililoru.
* ERPETOLOGU, s. m., ca si erpetologistu.

ERRABILE, adj., errabilis, care

pote errd, suppusu errorei:
*ERRABUNDU,-a, adj. part. f. pass.,
errabundus, care ambla erraticindu.
* ERRANTE, adj. part. pres., errans,

care erra, care erraticesce , care face

errori.
*ERRANTIA, s. f., errautia, actione
de a erri, de a erratecf, de a face errori.

1177

catu in mersulu si ftmbletulu sell, incurdatu in cogetarea s lucrarea sea, co-,

fundatu in errore : pmu erratecitu, copilli
errateciti , idee erratecite , passi errateciti.

ERRATICM,-a, adj. , erratioius,

care erraticesce.
ERRATICU,-a, adj., erratious, errante, vagu, vagabundu insule erratice,
cari fluctua pre mare; stelle erratice, pianete; petre erratice, cari se afla pre cam-

* departe de locurile montse ; omu

erraticu, adventurariu, vagabundu, insellatoriu.
ERRATIONE, s. f., erratio actione de errare, amblatura multa d'in
bou in bou.
* ERRATORIUrtria, adj. s., errans r
care erra.
* ERRATRICE, s. f., eTratrix, fmina

care erra,
* ERRATU,-a, adj. part., erratus, erratecitu ; gresitu ; sunst. m., erratu, f.,
errata, erratum, plur. erratele, errata,
commisse de typographi.

ERRONE, s. m., erro, omu care

erra neincetatu, omu care imbla totu
erratecindu , vagabundu

speculatoriii,

spione.

ERRONEU sau erroniuria, adj.,

ERRARE, v., errare, a erraticf, a

face errori, a se inselli : errettnu prin
terre straine ; toti omenii errdmu d'in

erro neus, erratecitu : parereerronia, assertione, erronia, doctrine erronie.

ERONIU,-a, adj., erroueus, erratecaus'alimitationei mentii utnane; a err . citu, departe de addeveru, incurcatu in
de aue ori in acea-asi fapta nu e semnu errore; vedi erroneu. Formatione superde omu intelleptu ; errezmu in cogetare, flua erronatu.
*ERRORE, s. f., error, actions si eferrdmu in vorbire, errdmu in scriere,
errarnu in lucrare.
fectu allu actionei de errare, illusione,
ERRATECIRE sau erraticire, scur- prejudeciu, credentia falsa, departare
tatu ratecire,-escu, v., errare, a porde de la callea addeverului, ammagire, fapcallea, a se incurci in mersulu seu, a ta gressita errorea presuppune neconse incurcd in cugetarea si in lucrarea noscentia errnea e mai mica de ceitu
sea : 6menii cari nu con noscu callea er- peccatulu, peccatulu naai micu de. ceitu
delictulu mati micu de cdtu criratecescu facile; ellu erratecesce de trei
anni fora a se pot int6rce a casa; Ulysse tnele, crimele maimicu de catu scelulu; era erratecitu diece anni pre marl volindu rore de grammatica, err6re de ortogra fia,
a se intrce de la Troia la _Ithaca patri'a errore delimba, err6re de calculu, errore
sea; erratecescu toti celli ce credu co pa- de aritmetica, errore de gymnastica;
mentulu e centrulu universului.
merulu erroriloru e asid de mare incedu
ERRATECITU sau erraticitu,-a, adj. nu e zu potentia enumerarea specieloru,
part., errans,deerrans, errabundus, va- neci classificarea loru.
gus, devius, incurcatu pre calle, incurER TARE, v., veniam dare, rem1ttere

www.dacoromanica.ro

1178

ERU.

FRY.

eulpam; vedi iertare si liertare, d'in libertare, cu tote derivatele.

* ERUCA, s. f., eruca, 1. insectu de
famili'a lepidoptereloru, cari causa adese-ori mari stricationi in campurile, padurile si gradinele nostre , (omida);

* ERUMN..9., s. f., a3rumna, Miseria,

adversitate, desaStru.
* ERU1VLNOSTT,-a, adj., tbrumnosus,
plenu de erumne, desastrosu.
ERUMPERE, v., ernmpere, vedi e-

rupere eu ate derivatele selle.

2. una specia de curechiu selbaticu, bras-

ERUNCARE, v., eruncarP, a smul-

Oct' eruca lut Linneu.

* ERUCTARE, v., eructare, a ruganf,
a emitte pre gura gasu d'in stomachu ;
a versa pre gura, a vome ; fig. a vome
vorbe : omenii bene educati se ferescu
de a eructd in presentea altoru-a ; Arnobiu cotedid a dice : parentele eructd
verbulu; Jeronumu disse : a eructd unu

ge erburile cello relle , a curetia unu

hymnu.

sitate, a se arrund prin, a Se arreta de

una data : erupe d'in castre, a erupe

ERTJCTATIONE, s. f., eructatio,

actions si effectu allu actionei de eructare, de versare, de vomere, vomitu.
ERUCTATU,-a, adj. part., eructa.
tus, versatu prin gura, vomitn.
* ERUDIRE,-escu, v., erudire, (d'in
e si rudis), a forma, a invetia, a cultiva,
a perfectiona : erudimu copillii, erudimu
junii, erudimu adultii; ellu a eruditu pre
filiu seu in tte scientiele.
* ERT.TDITIONE, s. f., eruditio, actione si effectu allu actionei de erudire,
instructione, invetiatura, connoscentia,
scientia : tnu cu multa eruditione. fra
eruditione e ditficile de a figurd astadi
in lume.
ERUDTTORTUrt6ria, adj. s., eruditor, care erudesce, care invetia, invetiatoriu, instructoriu, institutoriu, preceptoriu, maiestru.
* ERUDITRICE, s. f., eruditrix, fmina care erudesce , institutrice , maistra.
ERUDITU,-a, adj. part., eruditus,
formatu, invetiatu, cultivatu, doctu : omu
eruditu, fmina erudita, subst. m., unu

eruditu, f., una erudita : eruditii nu su

totu de a una si celli mai practici; eruditele devinu a dese ori ridicule.
EMMA, s. f., arrugia, canals, wince
canale pre uncle cura apa ; cuniclu subterraniu de unde se scote auru
sau altu metallu.
ERUGINE, s. f., mrugo, vedi rugina.
ERUGINOSU, - a, adj. , terugiuosus
vedi ruginosu.

loon de erburile celle vetterriathrie planteloru cultivate.

ERUERE, erui, erutu, t., eruere,

a schte, a scat din parnentu, a estrage,
a smulge, a sc6te la lumina.
ERTJPERE, erupi, erupsi si erupsei,
eruptu, v., erumpere, a essf cn impetuod'in cetate, erupu vorbele, erupu vitiele,
erupe bellulu.
ERTJPTIONE, s. f. , ernptio, actione
de erupere, essire impetu6sa, escursione
eruptionea Vesuvului, eruptionea initniciloru d'in cetate , eruptionea vitielortt,
eruptioneabellului, eruptionile stingelui.
ERUPTIVII , - a, adj. , (fr. druptlf),
care se face priu eruptione sau cu erup-

tione : friguri eruptive, cari se arrta

prin versatu pre pelle : petre eruptive ,
petre vulcanice.
ERUPTORIU,-Mria, adj. s., erupt N,

care erupe, care esse ca impetuositate.

ERUPTU,-a, adj. part., eruptus,
situ cn impetuositate focuri erupte
sange eruptu,petre erupte d'in vulcanu.
* ERUTU,-a, adj. part., erntus, ecossu, smulsu , estrassu auru erutu, ochi
eruti.
ERVU , s. m., ervum una planta
leguminsa, ervum ervilla lui Linneu.
ERYSIPELATE sau erusipe late, s.
m., er3sipelas (6pucereXa.0 , inflammatione a pellei, focu viu, branca.
tERYTHRO-, (gr. ipoOphs, ro sin), in
diverse compositioni de termini te chnici,
precumu : erythrocarpu, erytroc ephalu,
erythroceru, erythrocnernu, erythr octenu,

erythrodactylu, erythrodanu, erythrogastru, erythrogrammu, erithroide,eryth,roleucu , erythrolophu, erythromelu, erythrophthalmu, erythrophyllu, erythropode, erythropheru, erythropygu, erythrorhamphu, erythr orhizu, erythroryn chu,

www.dacoromanica.ro

ESC

ESO.

1179

erythrosomu, erythrospermu, erythrosto-

unu bellu asid de cruntu; s'a escatu -arta

mu, erythrote, erythrothorace, erythroxylu , erythruru , pentru allu caroru

intellessu consulta puteo, posteriore a

intre frati.

compositionei.

t ES-, preposit. insep. ex, occurre in

limb'a romAna inaintea consoneloru; in-

aintea vocaliloru se duplica s; in celle

mai multe casuri vocalea initiale e se
inghite prin aferese. In celle luate intregi, parte antice, parte recenti, se conserva usulu latiniloru in compositionea
cu prep. ex. Intellessulu in genere e d'in.
ESBATERE, v., excutere, exsugere,
exhaurire, spoliare, disoutere 9 perscrutarl, vedi sbatere, cu derivatele selle.

ESBEERE, v., exbibere, Si ebibere,

vedi sbeere cu derivatele selle.

ESBERA.RE, v., barrito, ruglre, tu.

dore, vedi sberare cu derivatele selle.
ESBORARE, v., a volare, evolare ,
volare, vedi sborare mi derivatele selle.
ESBUCINARE, y., 03 ramas lactar',
vedi sbucinare cu derivatele selle.
ESCA, s. f., (esca), Pomos, burete de
cera preparatu spre a se apprende : sca-

pera cu amnariulu si .apprende sc'a;

sea bona se apprende d'inteuna seanCelia; sc'a ebona si pentru plage; acum
se face si esca artificiale d'in bombacu.
ESCADERE, v., demore, subtrahere,

intr. diminu, vedi scadere ca derivatele selle.

ESCALCIARE , v., caleem atterere,

vedi scalciare cu derivatele selle.

ESCALDARE, v., escaldare, lavare
vedi scaldare ca derivatele selle.
ESCAMBARE , y., mutare, com -

mutare, permutare, vedi scambare ca

derivatele selle.

ESCANTARE, y., excantare, vedi

descantare cu derivatele selle.
ESCAPARE, evadere, effugere, vedi
scapare ca derivatele selle.
ESCAPERARE

v., ignem encere,

vedi scaperare ca derivatele selle.

ESCAPETARE, v., labl, ad 't'opiata
redigl, pessumire, vedi scapetare ca derivatele selle.
ESCARE, v., incoad!, ariri, a se apprende, a se attitia, a se nasce : cine ar
fi credutu co d'in nemica s'ar p6te escd

ESCARIU, s. m., {escarias), care prepara sca, care vende sca.

ESCARMINA.RE, y., caminare (la-

nam), vedi scarminare ca tote derivatele selle.

* ESCAVA.REI, v., excavare, a face
cavu, a sapi, a scobf.
ESCA.VATIONE, s. f., excavatio,
actione si effectu allu actionei de escavare, cavitate, gaura, scobitara, sapatura.
ESCAVATU,-a, adj. part., excavatus, scobitu, sapatu in forma cava.
t ESCE , terminatione adverbiale,
d'in adiectivele terminate in escu , cu
insemnarea de in modu propriu substantivului de la care se deriva, precum in :
domnesce , dracesce , popesce, canesce,
arabesce, turcesce , grecesce, etc.; vedi
si escu.

* ESCEDENTE, adj. part. pres., excedens, care trece preste; subst., esced,entele, parte care trece preste unu totu
necessariu ; parte a unei summe care
trece preste detorfa sau care e mai mare
de cfttu detorf'a.
ESCEDENTIA , s. f., calitate de
escedente; patea escedente.
* ESCEDERE , escessi si escessei , e-

scessu , v., excedere, a trece preste , a

intrece; a essf, a se retrage : a escede
d'in cetate, a escede din vitia.
ESCELLENTE , adj. part. pros., ex,
cellens, care escelle, care se inaltia in-

tre altii, care se distingo intre altii

unu barbatu escellente, unu autoriu escellente, tuna escellente, tabacu escellente, versuri esellenti.
ESCELLENTIA, s. f., excellentia ,
calitate sau stare escellente, superiori-

tate, inaltime, marime ; titlu ce se da

inaltiloru functionari : escellenti'a sea
domnulu ministru, escellenti'a tea, escellente a v6stra.
ESCELLERE, escellui, escellutu si

escelsti, V., excellere; a se inaltia, a se

distingo, a fi superiore : ellu escelle prin
virtute, elli escellu prin eruditione, ella
escelle prin formosetia intre t6te celle de

una etate cu dens'a.

www.dacoromanica.ro

1180

ESC.

ESC.

* ESCELSITATE, s. f., exoelsitas,

inaltime, marime : escelsitatea dnimei,
ese.elsitatea sentimente4oru.

* ESCELSU,-a, adj, part., excelsus,

malta: anima escelsa, sentimente escel-

ESCERPTIONE, s. f., excerptiq,.

actione de escerpere.
ESCERPTORIU,-tria, adj. s., excarpel's, care escerpe, care face escerpte.

ESCERPTU,-a, adj. part., excer-

ptul, astrassu, subst., escerptu, pl. ocerpte, excerptum, estractu,

ESCENYRICITATE, s. f., (fr. ex*ESCESSIVUra, adj. modale, roxee.
centricitt1) , distantd'a centrului unei dens, prin pare se escede; care face psellipse de la foculu ei, distanti'a cen- cesse, applecatu la escesse.
trului unei rate de la punctulu in giuESCESSU, pl.-e, escessus, trecere
rulu carui-a se intorce ; fig- insolentia. presto, trecere preste regulele beneco*EXCENTRICU,-a, adj., excentros. vientiei, digressione, deviatione; essire
(fr. excentrique), care n'are. acellu-asi d'in cetate, essire d'in viatia.
centru: discu escentricu, reta escentrica,
ESCETRA, s. f., escetra, vipera,
fig., care nu se iea dupo norm'a de via- hydra, hydr'a de Lern'a.
tio a celloru mai multi : capu escentricu,
tiSCHARA sau escara. s. f., eschara
mente escentrica.
(xeepac), crusta 'Agra care se formedia,
ESCEPERE, escepui, esceputu si e-, pe pelle sau pre carne prin acrimea usceptu, v., excipere, a lui d'in, a scate moriloru sau prin applicationea veri-unui
d'in, a estrage; vedi esceptare.
causticu; unu zoophytu fiessibile.
ESCHAROTICU sau escaroticu,-a,
ESCEPTARE, v., exceptare, a face
una esceptione, a sc6te d'in numerulu adj., escliaroticus (iaxapeouxk), care
celloru alti : ellu n'a esceptatu pre neci produce una eschara,
ESCI, indic. pres. pers. U sing. de
unu/u, ci i a punitu pre toti.
* ESCEPTATU,-a, adj., part., excep- la verbulu fire, es, inf. esse ; vedi esti.
ESCIDERE, v., excidere, 1. a cada
tus, scossu d'in numerulu celloru alti.
ESCEPTICIU,-a, adj., excepticius, d'in; 2. a tali& din, a destruge. Radecin'a derivateloru escidiu, escisu, escisiocare face parte d'in celle escepte..
ESCEPTIONE, s. f., exceptio, ac- ne, escisoriu.
ESCIDIU, pl.-le, exoldlum, cadere;
tione si effectu allu actionei de escepere,
restrictione, reserva : toti perira fora exscidlum, destructione, ruina.
ESCIRERE, v., exquirere, a caresceplione; nu e regula fra esceptione;
cet, cu deligentia, a intrebi, a se inellu iea esceptionea dereptu regula.
ESCEPTIONALE, adj., (fr. excep- form6,. Radecin'a derivateloru : e,scisttu
tionnel), care face esceptione, raru
escisitione, escisitoriu.
ESCISIONE, s. f., excisio, talia.casu esceptionale, prodigalitate esceptura; destructione, ruina.
tionale.
* ESCEPTIVU,-a, adj. modale, exESCISITIONE , s. f exquisltio
cepticius prin care se escepe tnodu cercetare, investigatione.
ESCISITORIU,-teiria, adj. s., exesceptivu.
*ESCEPTORIU,-tria, adj. s., excep- quisitor, care cercetadia cu diligentia.
*ESCISITU,-a, adj. part exquisitus,
tor, care escepe; secretariu.
ESCEPTU,-a, adj. part., exceptus, cercetatu ca diligentia) cautatu, allessu,
luatu d'in, scossu d'in, estrassu, sub- distinctu.
ESCISORIU,-sria, adj,
strassu, reservatu.
ESCERNERE, escernui, escernutu, sor, excisorius, pare tali*, ta,liatoriu,
si escretu, v., exceruere, a allege prin
ESCISU,-%, adj. paidt,, (IxqloPoi
cernere; a esc erne; a desert& escrementele. taliata d'in, despartitu de unu tofu prip.
ESCERPEPE, escerpi, ocerputus taliatura; destrupsu. guinatu4
SCIT,LBILE , adj. , excitabtlis I
si escerptu, v., excerpere, a estraga,
care ge pate ocitd, mg se pate devetk
allege si a separ&.
se, oratoriu escelsu; subst., eselsulu domnedieu; escelsii, cerescii; gloria in escelsi.

tt

tt

ex,

www.dacoromanica.ro

tS0.
ESCITARD, V., excitare, a deseeta;
a attitia : a escitd pre 6meni d'in sermnu,
a escitd pre juni la studiu; a esritc foculu; fig., a escitd passionile a escitd
risulu.
ESCITATIONE, 9. f., excitatio, action de escitare, de descetare.
ESCITATIVU,-a, adj. verbale, ex-

citaus, gin care se escita : remedie e.

scitative.

ESCITATORIU,-t6ria, adj. s., excitator, care escita, care descta.

ESCLAMATIONE, s. f., exciat 'a-

tto, actione si effsctu allu actionei de

esclamare, de strigare; figura retotica.

kSd.

ESCLUSIVE, adj., in modu esclusivu, prin care se esclude adj.

* ESCLUSIVU,-d, adj. modale; exolusorius, prin care se escluda 6e1li alti.
ESCLUSORIU,-s6ria, adj. s.?

clusor, exclusorlus, care esclude, care

inchide usi'a si nu lassa se intrO, care
da afora si inchide usi'a ca se nu mai
p6ta intra.
ESCLUSU,-a, adj. part., exciusus,
care a fostu data afora, carui-a, s'a in-

ehisu usi'a ca se-nu mai pta intr:

ellu a fostu esclusu d'in numerulu credentiosiloru.
ESCOCERE, escossi si escopsi, es-

ESCITATU,-a, adj. part., excitatus, deseetatu, Inimatu, stimulatu, attitiatu.

coctu si escoptu, v., excoquere, a c6ce

metalle asid ea se se topesca.

ESCITIT,-a, adj. part., excitus, descetu, descetatu, agitatu.

1 ESCLAMARE, v., exclamare, a

ns Si effectu allu actionei de escocere-.

ESCOCTIONE, s. f., excoctio, actione si effectu allu actionei de escocere.
ESCOCT1J,-a, adj. part., excoctus ,
coptu , tepitu : auru , argentu, cupru

striga, a redicd tare vocea : dupo ce

narrez casulu, esclamec dicundu : ce tent-

puri anzu adjunsu!

ESCLAMARE, s. verbal, exelamatte, in t. s. verbului; vedi esclamatione.

ESCLAMATIVU,-a, adj. modale,

exclatnans, prin care se esclama : modu
esclamativu.
ESCLAMATORIU, - tria, adj. s.,
(exclamator), care esclama.
*ESCLAMATU,-a, adj. part., exclamatus, strigatu, ehiamatu prin strigare.

ESCLOPARE, v., claudicare, vedi

schiopare, in derivatele selle.
ESCLOPETARE , y., aliquautulum
claudicare, vedi schiopetare cu derivatele selle.
ESCLOPU,-a , adj., clandus vedi
schiopu.
1 ESCLUDERE, esclusi si esclusei,

esclusu, v., excludere, 1. a nu lassa se

intre; 2. a -sc6te afora, a respinge, a departa : t/R4 escludemu pre nemine neci

d'in cas'a neci de la nds'a n6stra: toti

cei neinvitati fura esclusi.
2 ESCLUDERE, s. verbale, elclusio, in t. s. verbului; vedi esclusione.
ESCLUSIONE, s. f., exciusio, ac-

tione de escludere: esceptione; neadmissione.

ESCOCTIONE, s. f., excoctio, actio-

escoctu.

1 ESCOGITARE, y., excogitare,

a cogitd seriosu, a cogitd maturu; a afli
eu adjutoriulu reflessionei , a imagina,

a inventa :ellu a escogitatu una stratagema f6rte ingeniosa.

2 ESCOGITARE, s. verbale, exco-

gitatio, in t. s. verbului; vedi escogitatione.

* ESCOGITATIONE, s. f., excogitati, actione de escogitare, de imaginare,
de inventare.
ESCOGITATORILF,46ria , adj. s. ,
excogitator, care escogita, care imagina,
care inventa.
* 1 ESCOGITATU, -a, adj. part.,
excogitatus, aflatu prin cogitare , imaginatu, invetiatu.
2 ESCOGITATU, s. m., excogita-

tu.-u, actulu de escogitare; lucrulu escogitatu.

ESCOLLARE, v., excitare, suscitare,

extollere, erigere, vedi scollare cu derivatele selle.

ESCOMMOTU, s. m., strepitus, vedi
scomrnotu si sgomotu ca derivatele selle.
1.ESCO1VIMUNICA.RE, v., excom-

municare, a da afora d'in commune, a

sc6te d'in communitate, a respinge d'in

www.dacoromanica.ro

tSe

tse

societate, a esclude : a escommunicci pre

cineva d'in ecclesia.
2 ESCOMMITNICARE, s. verbale,

ESCOSSU,-a, adj. part., (excuses), expulses, vedi scossu.

ESCOSU,-a, adj., spoegioses, de natur'a escei.
ESCOTERE, v., (excutere), expeliere,
vedi sc6tere.

118g

Ixcommunicatio , in t. s. verbului, vedi

escommunicatione.
ESCOMMUNICATIONE, s. f., ex-

communicatio, actione si effectu allu

actionei de esconzmunicare , esclusione
d'in societate.
*ESCOMMUNICATORIU,-tria, adj.
s., excommunicans, care escommunica.
ESCOMMUNICATU,-a, adj. part.,
excommunicates, scossu, datu afora, esclusa d'in una societate : escommunicatu
d'in ecclesia; subst., unu escommunicatu.
ESCOMPUTARE, v., (fr. escomp-

ter, it. scontare), a scambi una valore

inscrissa in unu documentn inainte de
terminu cu 6re care perdere; vedi contrassole scomputare, scomptare si scontare.

ESCOMPUTATORIU, s. in., (fr.

escompteur), care escomputa.
ESCOMPUTU;s. m., (fr. scompte,

it. sconto), perdere la care se suppune

cello ce scamba unu documentu de valore inainte de terminulu fissatu ; vedi
contrassele : scomputu, scomptu, scontu.
* ESCORDE, adj., exeors, fdra mente,

care si a perdutu meutea, nebonu.

ESCORIARE , v., excoriare (d'in
ex=es si coriem=roriu), a despond, de
pelle, a lua pellea.
* ESCORIA.TIT,-a, adj. part., excoriates, despoliatu de pelle
ESCORMARE, v., riman, vedi scormare cu derivatele selle.

ESCORMENIRE , y., riman, vedi

scormenire cu derivatele selle.
ESCORNIRE, v., excogitare,
Huger, vedi scornire cu derivatele selle.
ESCORTA, s. f., (fr. eseorte), prcesidlum, comitatus satellitum manes,
cta armata care insociesce, comitatu
mare escorta, mica escorta, fora escorta.
ESCORTARE, v., (fr. escorter),

stipare, comitari, prosequi, tilted , a

insoci spre a protege, a insocf in,semnu
de on6re, a comita.
ESCORTATIT,-a, adj. part., (fr. escort), stipates, septus, imitates insocitu, comi tatu.

ESCREMENTU, pl.-e, excremeu

tam, descarcatura de stomacbu, lapedatura, stercu.
ESCREMERE, escremui, -escremutu,
V., exprimere, nitendo difticultatem
contendt exprimere, vedi scremere.
ESCRESCENTE, adj. part. pros.,
excrescens, ce cresce inafora d'in organismulu normale.
* ESCRESCENTIA, s. f., stare sau
calitate de escrescente, actione de escrescere.

*ESCRESCERE, escrescui, escrescutu

si escretu, v., excrescere, a cresce inafora, a cresce tare, a se desvolta f6rte.

ESCRETU,-a, adj. part., excretes,
1. escrescutu, crescutu tare, desvoltatu
frte ; 2. escernutu, trecutu prin ciuru
sau prin sla, allessu, separata.
ESCRUCIABILE, adj., excreciabllis, care merita a fi escruciatu.
*ESCRUCIARE, v., exereciare, a tortur, atormenta, a mud, una dorere viva.

ESCRUCIATIONE, s. f., exam'stio, actione de escruciare, tormentu, tor-

tura martyriu.
ESCRUCIATU,-a, adj. part., excruciates, tormentatu, torturatu.
2 ESCRUCIATU, s. m., excruciates, actulu de escruciare, tormentu, tortura.
1 ESCU, terminatione adiectiva ca
insemnarea de propriu substantivului
de la care se deriva, precu mu : domescu, dracescu, popescu, canescu, pictorescu, soldatescu , arabescu, turcescu ,
grecescu, romanescu, etc.

2 ESCU, v., sum = su, I pers. sing.

de la verbulu fire=esse, usitata la Macedoromani ; compara si lat. escit=erit

va fi, etc.

ESCUBARE , y., excubare , a perveghia, a sta veghia, a veghia.

ESCUBATIONE, s. f., excubatio,
actione de escubare, de veghiare.
ESCUBIA, pl., escubie, excubite,

www.dacoromanica.ro

1.180.

veghia, maiallessrt veghia de nOptea, :

gruii au escubie in tempurde nocturn4
ESCUBITO,RIUrtria, adj. 8.4 exoubitor, care escuba, care vegbidia.
* ESCUBITU, 9. m.,excubitusu,
tulu de escubare , escubatione.
ESCUDERE, escusi si escusti, escusu, V., excudere, a sc6te batendu, a
bate, a fabrica, a scaperd : a escude focu, a escude scantelia d'in ptra, u escude 9netalle.

ESCURRERE, v., excurerre, a 6urre

afora, a essf; scurtatu : a scurresi scurge
refl., a se scurre, si a se scurge, ftuere,
d eftu ere, vedi scurrere, scurgere.
ESCURSA, s. f.. excursio, escursione, escursatione.
ESCURSARE, v., excursare, a escurre a dese ori , a essf de multe ori.
ESCURSATIONE, s. f., excursa11 v,
actione de escursare, escursione.

ESCURSATORIU, - tria, adj. s,

excursater, care escursa, care face es-

tSt.
1183
math), actione de escusare;tvedi escusatione.

ESCUSABILE, adj., excusabilis ,

care se pte escus, de escusatu.
ESCUSARE, seurtatu scusare, v.,
excusare, a desculp6., a, justified a apperd, a refutk aceusationea; contr. a accusd : a escusei pre cineva de ceva, a escu-

s pers6n'a, a escus fapt'a; refl., a se

escus, a se apperd,, a se purgi de accusatione.
ESCUSATIONE, s. f., excusatio ,
actiono si effectu allu actionei de escusare, escusa, motivu de escusa, pretestu.
ESCUSA.TIVU,-a, adj., exeusans,
prin care se eseusa : rationi escusative,
allegationi escusative.
ESCUSATORIU,-tria, adj. s., excusator, care escusa, care desculpa, care
appera.
*ESCUSATU, scurtatu scusatu,-a, adj.
part. excusatus, desculpatu, apperatu.
ESCUSSIONE, s. f., excussio, ac-

cursationi.

tione de escukre, de batere, de scutu-

1 ESCURSATU,-a, adj. s, excursetae, care a eseursu a dese ori.

2 ESCURSATU, s. in., excursatus,

rare, scuturatnra; vedi escutere.

ESCUSSORIU,-sria, adj. s., excussor, care escute, care bate, care scutura.
ESCUSSU,-a, adj. part. excussns,
agitatu; vedi escutere.
ESCUSU,-a, adj. part., excusas, batutu, vedi escudere.
ESCUTERE, escussi si escussei, escussu, v. escutere (d'in ex si quatere),

actulu de escursare, escursatioue.

ESCURSIONE, s. f., excursio , actione de escurrere , escursa, irruptione,
invasione : escursionea proceded' in unu
punctu occupatu si face una invasione

sau una irruptione in locuri straine.

ESCURSIVU,-a , adj., excurrens ,
prin care se escurre : modu escursivu,
attacu escursivu, passu escursivu.
* ESCURSORIU,-.56ria, adj. s., excursor, care escurre.
1 ESCURSU,-a. adj. part , excursus, percursu : spatiu escursu , spatiu
percursii; scurtatu scursu, essitu prin
curgere.
2 ESCURSU, s. In., excurbus,-u ,
-,a,ctulu de escurrere, escursione; digressioue.
ESCURTARE, v., abbreviare , vedi
scurtare.

ESCURTATU,-a, adj. part., &Areviatus, vedi scurtatu.

ESCURTATU,-a, adj., curtas, brevls,
vedi scurtu.
ESCUSA, scurtatu scusa, s. f., ex-

a bate, a dd diosu prin batere, a sc6te

afora; a agitd, a seuturd, a essamin6,.
Vedi sctere, si scuturare.
ESCUTURARE, V. excutere, agitare,
vedi scuturare.
ESCUTURATU, adj. part., excussus,
vedi scuturatu.
ESFASCIARE, v. lacerare, vedi sfasciare cu derivatele slle.

ESFERMARE, v., frangere, terere,

eentrere, vedi sfermare cu derivatele
selle.

ESGARIARE, v., unguibus lacerare,

vedi sgariare cu derivatele selle.
ESGOMMOTU, 8. m., slrepitus, vedi
scommotu si sgononotu.

ESITANiE, adj. part. pres., !midtaus, care esita, care sta si nu se pte
determind.

www.dacoromanica.ro

ESP.

ES?,

ESIT1NTIA s. f., luesitantia, stare

de esitante. incertitudine.
ESITARE, v., lueSitare, a sta plan-

pansu: espansitatea aerului atmosfericu

la caldur'a de 30 grade.
*ESPANSIVII,-a, adj., (fr. expansif),
care are proprietatea de a se espande,
in seam propriu si figuratu : odorile corpuriloru aromatice sunt frte espansive,
ellu are una nima espansiva.
ESPA.NSTJ,-a, adj. part., expanses,
estensu, intensu; vedi espandere.
ESPANTICARE, v., exeutesare, vedi

1184

tatu, a nu scf ce se pote determina, a

bilancia in momentulu de a se resolbe.
ESITATIONE, s. f., ha3s1tat1o, actione de esitare, incertitudine.
ESITATORIU,-tria, adj. s., hoodtator, care esita, care sta nedeterminatu.
* ESLEGE, adj., exlex, care nu e suppusu legei, care uu conn6sce frnu, licentiosu.
ESMULGERE, v., evellere, vedi
smulgere.

ESMULSU,-a, adj. part., evuisus,

vedi smulsu.
ESOPHIGU sau eso fagu, s. m., (01aocpecToc, it. esofago), inghitiulu, inghi-

tit6rea, canale care incepe Cu gur'a si

duce la stomachu.
*ESOTERICU,-a, adj. s., (icsorrepcx60,

interiore : esoterici se numiau scolarii lui

Pythagora, cari erau admissi a ascultei

invetiatur'a lui cea secreta, in oppositione cu exotericii cari nu se buccurau
de acea facultate.
ESOTERISMU, s. m., (fr. esotrisme), complessulu unei doctrine secrete,
communicate numai celloru initiati.
ESPAIMA, s. f., terror, pavor, vedi
spaima.
ESPAIMENTARE, v., exterrere, vedi
spaimentare, cu derivatele selle.
* ESPANDERE, espansi, si espansei,
espansu, Y., expandere, a intende, a estende, a espune la aeru, a deschide. De

ad compusulu nostru respandere sau

spanticare si spintecare ca derivatele

selle.

ESPARIARE, v., expayefacere, vedi

spariatu.
ESPARIATU,-a, adj. part., expavefactus, vedi spariatu.
ESPATRIARE, v., rejicere olvitate,
a sc6te sau da afora d'in patria, a desterra, a NAHA; refi., a se espatrid, patrii cedere, solum yertere, a essf d'in
patria, a merge in essiliu, a se essilift.
ESPATRIATIT,-a, adj. part., exsui,
extorris, scossu d'in patria, essitu d'in
patria, essiliatu, desterratu.
ESPAUSARE, y., expausare, a pau-

sa, a face una pausa spre a si restaura.

poterea.
ESPAUSATUra, adj. part., expau-

sates, pausatu, restauratu.

ESPECTANTE, adj. s., expectans,
care astpta, mai allessu care astpta
implenirea unui lucru promissu la care
ellu are dereptu.
ESPECTANTIA, s. L., stare de espectante, espectatione, espectativa.

ESPECTA.RE, y., exspectare, a a-

respandire.
* ESPANSIBLLE, adj., (fr. expanslMe), care se p6te espande, care se p6te

stepta; vedi asteptare.

ESPECTATIONE, s. f., exspectatto,
asteptatione; vedi asteptatione.
ESPECTATIVA, s.f., (fr. expectative),

estende, care se p6te dilata : aerulu e

espectatione fundata pre una promissione.

unu corpu espansibile.

* ESPANSIBILITATE, s. f., (fr. expansibilit), calitate de espansibile, dis-

tatif), care da dereptulu de a astepta,

positione a se espande, tendentia de a

occupi unu spatiu mai mare : espansibilitatea corpuriloru aeriforrne.
* ESPANSIONE, s. f., expansio, actione de a se espande sau de a se dilata;
fig., propensione de a communica sentimentele selle : junii au multa espansione.
* ESPANSITATE, s. f., stare de es-

ESPECTATIVU,-a, adj., (fr. expeccare autorisa a spera.

ESPECTATOBILT ,-t6ria, adj. s., ex-

spectator, asteptatoriu; vedi asteptatoriu.

ESPECTATIL-a, expectatils, asteptatu; vedi asteptatu.
ESPECTORARE, v., expectorare, a

sc6te d'in pectu, a departa d'in anima,

a si spune dorerea, a si spune pesulu.

www.dacoromanica.ro

ESP.

ESP.

ESPECTORAT1ONE, s. f., (expeato-

ratio), actione de espectorare; actione

de a espulsa, d'in pectu materiele cari
s'au accumlatu acollo, term. de med.

1185

suntu espedite, multa impedleralt, qua)

no nano gulden' expedita sunt. Cje. Calle
.espedita, voce espedita.

ESPEDITURA., s. f., (expedltura),

ESPECTORA.T [J,-a, adj. part., expee-

parte a cancellariei care e insarcinata

toratus, scossu d'in pectu, datu afora

d'in pectu materie eepectorate, term.

ea espedirea = tramitterea actelora

de medicina.
ESPEDIENTE, adj., (expedtens, it.

scrisse.
ESPELLARE, v., (comp. d'in ex, per,
lavare), lavare, vedi spellare cu tat() de-

espediente, fr. expdient), folositoriu;

subst., media de a se descurca d'in una
difficultate, calle de a essf la lumina.
ESPEDIRE,-escu, v., expedire, a

rivatele selle.
ESPELLERE, espulsi si espulsei ,
espulsu, v., expeliere, a di afora, a respinge, a sc6te, a milli : a espelle pre

termina, a essecuta, a tramitte : a espedl

nimici d'in terra; a espelle pre cineva

d'in cetate, d'in patria; a espelle viticle

una lucrare importante, a espedi una

epistola, una telegramma, a especli cur-

sar in tte partite.

* ESPEDITETIA, s. f., (it. speditezza), celeritate , rapeditio ne espeditetia
de mana.
*ESPEDITIONALE, adj., expedillonalis, relativa la espeditione, de espedihone.
* ESPEDITIONARIU,-a, adj., (fr. expdItionnaire), care fa.ce una ( speditione,

care e insarcinatu cu espeditionea, care

iea parte la espeditione : corpu espeditionarits, armata espeditionaria.
ESPEDITIONE , s. f., expeditio,
actione de espedire, sau prin care se espedesce : promta espeditione; apoi cele-

d'in surfletu.
* ESPENDERE, espensi si e.spensei,
espensa, v., expendere, a d, banui d'in
mIna, a speude pre lucran i necessarie
sau nenecessarie : a espende averea sea
fora computu, a espende numai pentru
celle strictu necessarie; vedi spendere.
WTENDULARE, v., 1. intr. eendere,

depoodere, a artana sau atarna, a sta

accatiatu; 2.trans. suspeudere, a accatia;
vedi spendulare ca t6te derivatele sele.
ESPENSA, s. f., expensa, vedi spesa,
pl. .spPse.

la espeditionea in affaceri depende successulu; operatione militaria ea, unu scopu determinatu espeditione militaria,
espeditione glori6sa; a face una espeditione in Africa; espeditione naval sau
maritima; espeditione gigantica.
*ESPEDITIVU,-a, adj., (fr.expd tut,
it. spedltivo), care face iute, espedescc
numai de ca,tu : mu espeditivu in affaceri, scriptoriu espeditivu, rapportatoriu

ESPENSIRE , v., expensare, vedi

spensare ni spesare cu derivatele selle.
ESPENSIONE, s. f., expensio, actione si effectu alla actionei de espendere; vedi spensione.
* ESPENSIVU, -a , adj., expendens,
applecatu la espendere sau spendere.
1 ESPENSU,-a, adj. part., exponsus, vedi spensu.
2 ESPENSU, p1.-e, expensum, actulu de espendere, summa, de banni espensa; vedi spesa.
* ESPERIENTE, adj. part. pres., experlens, care face esperientia. care in-

espeditivu.

area, care 811ff...re cu coragiu.

ritate de essecutione : de multe ori de

* ESPEDITORIU,46ria, adj. s., (fr.

expditeur), care espedesce , in specie
care tramitte merci d'in una cetate departata la negotiatorii cu cari sta inrelationi co m erciali.
*ESPEDIT13,-a, adj. part., expeattos,
contr. impeditu sau impedicatu, pornitu,
pusu pre calle, terminatu, libera,
multe ne inipedicara cari nici acumu nu

ESPERIENTIA, s. f., experientla,

actione de esperire, incercare, proba, ten-

tativa; practica, connosceutia castigata

prin incercare, desteritate castigata prin
practica; in filos. totu coprensulu Con-,
noscentieloru nastre castigate prin aensari : viti' a e scurta,esperienti' a e I an gai

mu cu esperientia, omu f6ra esperientia;

connoscentianestrareule se intende pen

www.dacoromanica.ro

1186

ESP.

ESP.

acollo pno unde se intende esperienti' a;

d'incollo de marginile esperientiei e unu
campu desertu pentru connoseenti'a nostra; esperienti'a de tte dillele.
* ESPERIMENTALE, adj., (it. espertmentate , fr. exprimentat) , relativu
la esperientia, sau la esperimentu , Cu

care se potu face esperimente: physic'a

esperimentale , chymiefa esperimentale ,
scientiele esperimentali.
* ESPERIMENTARE, v., (it. esperimentare , fr. exprtmenter) , a face
esperimente, a invetid d'in esperientia.
ESPERIMENTATU,-a, adj. part.,
experimentatus, certatu prin esperientia,
probatu prin esperimente.
ESPERIMENTU, pl.-e, expertmentum, proba, tentativa, incercare facuta
cu scopu ca se produca unulenomenu :
esperimente s facu in physica , in chy-

mica, in niedicina, in agricultura; esperimentele confirma sau restorna pareri/e n6stre asupr' a naturei; esperirnentele
ne descoperu legile naturei.

ESPERIRE,-escu, v., experirt, a

incercd, a face una incercare, a face una
proba, a face una esperientia, a castigi

una connoscentia prin esperientia , a

sufferi : a esper poterea veninului, amu
esperitu cu neplacere co me allana insellatu.
ESPERTE, adj., expers, fdra parte,
privatu, lipsitu, despoliatu fientia esperte de ratione.
* ESPERTU,-a, adj. part., expertas,
care a facutu esperientia, care are esperientia, connoscutoriu d'in esperientia,

practicatu in Ore-care arte; subst., espertu , connoscutoriu speciale : a consulta pre esperti ; espertii s'au .pronuntiatu; espertit su judecatorii cei tnai com-

petenti in sfer'a loru.

* ESPETIBILE, adj., expetibilio, de
doritu.
ESPETIRE,-escu, v., expetere, a
dorf tare, a reclamd, a revendic, a itmbid dupo ceva, a cant, ceva : espetimu
m6rtea pentru viti'a cetatianiloru. Vedi
radecin'a petire.
* ESPETITIONE, s. f., expetttio, actione si effectu allu actionei de espetire,
dorentia viva, desideriu, votu.

ESPETITORIU,-tria, adj. s., expetitor, care espetesce, care doresce, doritoriu.

ESPETITU,-a, adj. part., expetitus,
doritu, cerutu, reclamatu, revendicatu,
cautatu.

1 ESPIARE, v., expiare, a spelli

prin sacrificie, a purifica, a curetid, mai
allessu in sensu morale si religiosu : .a
espia peccatele, a espia errorile, a espia
criminile.
2 ESPIARE, s. verbale , explatlo,
in t. s. verbului, yedi espiatione.
ESPIATIONE, s. f., expiatio actione si effectu allu actionei de espiare:
espiationea peccateloru , dille de espiatione.
* ESPIATORIU,-tria, adj. s., explator, expiatorias, care espia , care purifica : sacrificie espiat6rie, suppliciu espiatoriu.
' * ESPIATRICE , s. f., expiarla , fmina, sacerdotssa care espia.
1 ESPIATU,-a, adj. part., exptatus,
spellatu, curetiatu, purificatu.
2 ESPIATU, s. m., explatue,n, actulu de espiare, espiatione : peccate de
espiatu; are inco multu de a sufferi peno
la espiatulu totora peccateloru.

ESPIONARE, v., (fr. espionner),

vedi spionare cu derivatele selle.
ESPIONARiA, s. f., (it. spioneria,
espionnage), vedi spionaria.
* ESPIONATU, s. m., (fr. espionnage), vedi spionatu.
*ESPIONE, s. f., (fr. espion, it. sidone si spia), vedi spione si spionu.
1 ESPIRARE, v., exsptrare, a si di
stiffletulu, a hieda de a mai spird : ellu

a espiratu in braciele n6stre; l'ainu afiatu espirandu; cu Catone espira republic'a romana; libertatea espirasse inaintea republicei; fig., a inceti, a se termind :

lun'a espira, ternainulu de desfacere a

daraveriloru nostre a espiratu.
2 ESPIRARE, s. verbale, exspira
tio, in t. s. verbului, vedi espiratione.
ESPIRATIONE, s. f., exspiratto,
actione de espirare : peno la espirationea suffletului.

ESPIRATORIU,46ria, adj. s., ex-

spirans, care espira, care si da suftletulu.

www.dacoromanica.ro

ESP.

ESP.

i ESPIRATUra, adj. part., exspi-

ratus, data prin sulfure, mortu; terminatu.

2 ESPIRITU, s. m. sup., exspiratum,-u, actulu de espirare : l'ana tinutu
in bracie pena la respiratulu suffietului.
* ESPLANABILE, adj., explanabilis, intelligibile, luminatu, claru.
* ESPLANARE, v., explanare, a desvolta, a esplica, a
a interpreta,
espune'
a face se se intellga,
a lumina, a reversa lumina preste unu lucru.
* ESPLANATIONE, s. f., explanatio,
actione si effect' allu actionei de esplanare, esplicatione, desvoltatione, interpretation(); hypotypose, fig. de retorica.
ESPLA.NATIVIL-a, adj. modale,
prin care se esplana, esplicativu.
ESPL ANATORIU rt6ria, adj. s.,
explanator, explanatorius, care esplana,
esplicatoriu, interprete, commentatoriu.
*ESPLANATU,-a, adj. part., explanatus, luminatu, claru, distinctu, intelligibile.
ESPLEMENTII, pl.-e, explementurn, implutura.

ESPLERE, esplui, esplutu si espletu, y., explore, a impl de totu, a

deplenf, a completa, a satisface, a termina, a essecuti : a espi fossatele, a
espllegionile, a espi numerulu militariloru; dieu espial mundulu cu Mate bonurile=dens explevit mundum omnibus
bouts. Cic.

ESPLETIONE, s. f., expletio, actione si effectu allu actionei de esplere,

de deplenire; satisfactione.

ESPLETIVII,-a, adj., expletivus,

prin care se deplenesce ; redundante,
term, de gramm.
ESPLETU,-a, adj. part., expletus,
implutu, completu, deplenitu, perfectu.
* ESPLICABILE, adj., explicabilis,
care se pte esplicd : frase esplicabile;
fapte esplicabili.
1 ESPLICARE sau esplecare, v.,

explicare, a desplica, a desfasciori, a

des void, a descurca, a lumina, a inter-

preta : a esplicd unu versu; a esplicd

vorbele cuiva; noi esplicdmu odele lui
Oratiu; voi esplicati tragedielc lui Sofocle; elli esplica pre Pindaru; ellu es-

1187

plica testululegii; tu esplici grammatic' a

limbei romdne; eu esplicu ternaenii cei
difficili de intellessu; ref., a se espliOd,
a si espune ideele selle.

2 ESPLICARE sau esp/ecare, s.

verbale, explieatio, in t. s. verbului;
vedi es pl icatione.

* ESPLICATIONE, s. f., explicatlo,

actione si effectu allu actionei de esplicare, desvoltatione, luminatione, interpretatione : esplicatione clara; esplicatione naturale, esplicatione allegorica;

am cerutu de la densulu una esplicaHo. ne asupr'a orcliniloru ce a datu.

* ESPLICATIVII,-a, adj., (fr. explicatif), prin care se esplica : vorbe espli-

cative, termini esplicativi, note esplicative.

* ESPLICATORI13,-tria, adj. s., ex-

plicator, explicatorius, care esplica.

* ESPLICATRICE, s. f., explicatrix,
fmina care esplica,
1 ESPLICATIT,-a, adj. part., explicable, desplicatu, desfascioratu, des-

voltatu, descurcatu, luminatu, interpretatu.

2 ESPLICATIJ, s. m. sup., explica+
tus,-u, actu de esplicare : vorbe de esplicatu, locuri de esplicatu, nu ne amu luminatu d'in esplicatulu seu.
* ESPLODERE, esplosi si esplosei,

esplosu, V., exploder% a face una esplosione. Vedi esplosione si esplosu.

*1 ESPLORIRE, v., explorare, a observa, a cerceta, a essamind, a suppune
la proba, a spiond : esplordnau faptele
omeniloru, voi esplorati dnimele omeniloru, elli esploratredenti'a suppusiloru,
'ellu esplora pamentulu terrei in respec-

tulu archeologicu, tu esplori terrenulu

d'in punctulu de vedere strategiou; pentru ce me esplorati ca pre unu inimicu ?
2 ESPLORARE, s. verbale, exploratio, in t. s. verbului, vedi esploratione.
* ESPLORATIONE, s. f., explo ra-

tio, actione si effectu allu actionei de

esplorare, observatione, cercetare, essame, proba, spionaria.
ESPLORATORIU,-t6ria, adj. s.,
explo rator, explo ratonas, c are esplora,
observatoriu, cercetatoriu, essaminatoriu, scrutatoriu, spione.

www.dacoromanica.ro

1188

ESP.

ESP.

*ESPLORATRICE, s. f., fmina care

esplora, esploratdria; spionatrice.
1 ESPLORATU,-a, adj. part., expleratus, observatu, cercetatu, essaminatu, prohatu. spionatu.
2 ESPLORA.TU, s. m. sup., explo-

productele de arte si de industria, se es-

ratumrn, actulu de esplorare : avenzu

cursulu acestei, cause incurcate; 5. a liar-

inco multe locuri de esploratu iu Mil-a;

nu potemu fi contenti cu esploratululoru.
ESPLOSIONE, s. f., exploslo, actione de esplodere, de essire cu violentia si mare crepitu esplosionea unui
vulcanu, csplosionea unui tuna, esplosionea unei pusce, esplosionea unei cal-

r, a, dice : espune-mi wide ai petrecutu

tta nptea; ellu ne espuse scurtu co a

darie de vapori; fig., esplosionea unei

passione, esplosionea meniei; esplosionea murmuriloru, esplosionea invectiveloru.

* ESPLOSIT,-a, adj. part., explosus,

essitu sau scossu cu violentia si cu mare
strepitu; fig., luatu in risa, desapprobatu,
reiectatu, esclusu.

* ESPOLIARE, v., exspollare, vedi

spoliare si despoliare ca tote derivatele
selle.

puna si producto naturali ; ell u a espusu picturcle selle

admirobili;
4. a esplica : ella espose Miele sale in
versuri ; noi ne voniu esp une into pi-

rile cu de ammenutulu ; espuzzeti-ne

venitu se in chiuue computele; espune-i se

siedia a casa; nu espuneti ninzenui ce

ati auditu d'in gur'a mea; multe ma avant de cspusu, dro tempulu nu inc
irta. Vedi spunere eu tte derivatele
selle.

ESPORTARE, v., exportare, a duce

afora, mai allessu a duce producteYe naturali si fabricate afora d'in trra, contr.
importare : a esportd grei nu, a esportd
na ; noi esportanzu cea mai Mare par-

te d'in productele naturali alle pawnlului nostru; fig., a departa : toti cei compronzissi in revolutione fura esportati.

ESPORTATIONE, s. f., exportatb,

actione de esportare; deportatione, es-

ESPOLIRE,-escu, v., expolire, a sili u.

polf, a netedf, a d lustra, a informoseESPORTATIVU,-a, adj. modale, extia, a adorna, a perfectiond, a cultiva; portans, prin care se esprta.
a albf; vedi si spolire.
ESPORTATORIU,-Mria, adj. s., ex*ESPOLITIONE, s. f., expolitio, ac- portator, care esporta in t. s. verbului.
tione de espolire, de lustrare, de adorESPORTATU,-a, adj. part., expornare, de perfectionare.
tatus, dussu afra; departatu, essiliatu.
ESPOLITORIII,-tria, adj. s., exESPORTIT, p1.-un, exportatio, acpollens, care espolesce; vedi si spoli- tulu de esportare, cumu si ce se esporta,
toriu.
importulu si esportulu unei terre, imESPOLIT17,-a, adj. part., expoli- portulu nu sta in ecilibriu ca esportulu.
tus, politu, neteditu, lustratu, adornatu,
ESPOSITICIU sau esposititiura,adj ,
perfectionatu, cultivatu.
expositicius, espial : copillu espositiciu.
ESPORIRE,-escu, v. intr., progredi,
ESPOSITIONE, s. f., expositil, actrans., augere, vedi sporire ca deriva- tione de esponere, in t. s. verbului: espotele selle.
sitionea merciloru d'in nave, espositioESPONERE si espunere, espnsi si es- yea copilliloru, espositionea armatei la
pusei , espusu; esposi si esposei, espo- attacurile inimicului ; espositionea unisitu, espostu si esposa, v., exponere; 1. a versale organisata la -Vienna; ni a fapune afora : a espune mercile din nave cutu una espositione dctaliuta care Ca
d'in causa tempestotii, barbarii aveau tle aceste-a 9214 ne a luminatu; ella are
imanitatea de a espune copillii; 2. a pune una espositione clara; d'in Oa esposiin periclu: ellu espuse pre fratii sei at- tionea lui am intellessu numai atei`u, co
sacuriloru celloru mai violente; nu voliu ellu insusi a fostu cozplice in acea afse ve espunu pentru nzene; nu me potiu facere rosinsa; dupo espositionea loru,
-espune pentru voi; 3. a pune ca se se ve- momentulu eruperei unui bellu, n'ar fi
dia acumu se espunu la Vienna tote departe.

www.dacoromanica.ro

ESP.

1180

ESPOSITIVU,a, ailj.,,exponens, prin

care se espune, prin care se esplica, se
enarra : partea espositiva a discursului

probare), a nu approb6,, a imputa, a

seu.

tio, actione de esprobare, imputations,

ESPOSETORIU,-tria, adjf s., expositor, care espuize; commentatoriu, interprete.

ESPOSITU,-a, adj. part., expositns,
in t. s. verbului : merci esposite,
espasiti, causa esposita.
ESPOSTU,-a, adj., expositns, secun-

de fai mare.

dulu participiu d'in esponere, cu acella-asi mensu.

* ESPOSTULARE, y., expostulare,

a cere cn calilura. a reclatild; a se plane.
*ESPOSTULATIONE, s. f., expostu-

latio, actione de espostulare, reclamatone, plancire.

*ESPOSTULATU,-a, adj. part., expostolotos, cPrutti, xeclamatu.
*ESPREAIERE, espremui, espremutu
si espressi si espressei, espressu, v.,
exprimere, a st6r e, a reproduce, a traduce, a articuld, a pronuntid, a espone,

defainid
ESPROBA.TIONE, s. f., exprobra-

* ESPROBATORIU, -Mr/a, adj. S.,

exprobrator, care esproba, care imputa,
care Maim%
* ESPROBATU,-a. adj., part., exprobratus, imputatu, defaimatu.
ESPROBRARE, v., exprobrare,
vedi es) robare cu derivatele selle.
ESPROMERE, esprom psi si esprotnpsei, espromptu, v., expromere, a

scite unu lucru d'in unu locu unde a

fostu inchisu, a arret6,, a manifesti : a
espronze secretele selle, a esprome causale urei selle.

1 ESPROPRIARE, v., (fr. exproprier), a despond de proprietate, contr.

impropriare: a esproprid unu debitoriu,

a la despolik juridice de proprietatea

sea; ungarii espropriara pre romani de
locurile stramosiesei; cei tari au espro-

a enuntid claru, a declard formale : a

priutu pre cci dcbtli:latronii tspropria

esprenze una spongia, ellu espreme dis- pre eetatianii pacifici; a esproprid pensele loru d'in vorba in vorba ; lizb'a tru uttlitate publica.
2 ESPROPRIARE,. s. verbal, (fr.
esprone vorbele; ea nu p6te espreme
destultu sentimentele selle; nzpotiu es- expropriation), in t, s. verbului; vedi

prerne prin vorbe ccItu de tare su motion atm. aceste vorbe nu esprenzu indestullu
ide'a ce avenzu. Vedi si spremere.
* ESPRESSIONE, s. f., expresio, actione do espronere; vorba.
ESPRESSIVU,-a, adj., (fr. expres-

espropriatione.
ESPROPRIATIONE, s. f., (fr. ex-

si ), care e.prone bene cea ce volimu a

ESP.ROPRIATORIU,-tria, adj. s.,

care espropria , care despolia de pro-

dice: vorbe cspressive, modu espressivu,

ochi espressivi.

* ESPRESSORIU,-sria, adj. s., express r, care esprenze, in t. s. verbnlui.

1 ESPRESSU,-a, adj. part., expressus, storsu, pronuntiatu bene, enuntiatu,
espusu, declaratu formale : confessione

espressa prin tortura ; vorbe, syllabe

bene espresse; conditione espressa; sentime-Me espresso prin vorbe.

2 ESPRESSO., s. In., (fr. exprs),

nuntios, nuntiutramissu a mime: espressulu inco nu s'a intorsu cu respunsulu.
ESPRIMERE, v., exprimere, vedi
espremere.
*ESPROBARE, v., exprobrare, (it es-

propriation), actione de espropriare ,

contr. inzpropriatione , se face espropriatione pentru utilitate publica; espropriationea e totu de a una fortiata.
prieta te.

ESPROPRIATU,-a, adj. part., (fr.

exprop 16), despoliatu de proprietate.
ESPULBERARE, v., (expulverare),
pulverare, a perface in pulbere, a face
pulbere , a dispersd pulverea in ventu;
vedi spulberare cu tit() derivatele,.
ESPULSARE, y., expulsare, a di

afora, a scite, a allungi, a essilii.

ESPULSATU,-a, adj. part., expnlsatus, datu afora, scossu, allungatu, es-i
siliatu.
ESPULSIONE, s. f., expulsio, action de espellere, de essiliare, essiliu.
ESPULSIVU,-a, adj., expulsIvus,

www.dacoromanica.ro

ESP.

ESS.

prin care se espelle, care are potere da a

d afora.
* ESPULSORILT,-s6ria, adj. s., expulsor, care espelle, care da afora, care
allunga.
ESPULS17,-a, atj. part., expulsas,
datu afora, scossu, allungatu, essiliatu.
ESPUMNABILE , adj. , expugnabills, care se p6te lud prin lupta : locu
espumnabile, cetate espumnabile, castitate espumnabile.

expurgans, care espurga, care correge,

care curetia de ce p6te fi stricatiosu.
*ESPURGATU,-a, adj. part., expurgatus, curetiatu, corressu, desculpatu,
escusatu, justificatu.
* ESSABUNDARE, v., .exabundare,
innota in abundantia.
* ESSACERBARE, v., exacerbare, a
amar in sensu propr. si fig., a irrita, a
revolt : mi a essacerbatu tinim'a, aceste vorbe au essacerbatu audiulu Oneniloru.
ESSACERBATIONE, s. f., exacer-

1190

* ESPITIENARE , v., expugnare, a

lu prin lupta, a lud prin batalla, a lua

cuassaltu; a bate, a invince, a suppune :
a espv,mn una cetate, a espumni

m'a intelleptului, a espumn rigorea

judecatoriloru.
* ESPITMNATIONE, s. f., expugnatio, actione de espumnare, luare cu assaltu, fortiare.
ESPIJMNATORIU,46ria , adj. s.,

expugnator, expngnatorius , care espumna, care iea cu assaltu, care fortidia.

ESPUMNATRICE, s. f., expugnatrix, fmina care espumna, care iea cu

poterea.
ESPIDINATU,-a , adj. part., expugnatus, luatu cu assaltu, batutu, invinsu.
*ESPUNCTIONE , s. f., expunetto,
actione de espungere , in t. s. verbului.
* ESPITNCTORIU,46ria, adj. s., expunctor, care espunge, in t. s. verbului.

ESPIINCTU,-a, adj. part.; expunetus, rasu, stersu d'in lista.

* ESPUNGERE, espunsi si espunei, espunsu si espunctu, v., expungere,

1. a rade, a sterge d'in lista; 2. a reved, a verifica, a controlla unu computu;

3. a termini, a adjunge la resultatu.

ESPUNERE, v., vedi esponere.
ESPURGARE, v., expurgare, a curetia in sensu propriu si figuratu; a corrage; a desculpd, a justifica: a espurg
stomachulu, a se espurg de bile, a espurg una carte de espressionilicentiose,
de imagini obscene, de termini grossatici.

ESPURGATIONE, s. f., expurgaactione de espurgare, in specie: justificatione, escusatione : espurgationea

nu s'a allatu sufficiente.
ESPURGATORIUrt6ria, adj. s.,

batio, action de essacerbare, irrita-

tione, amaritione.
*ESSACERBATU,-a, adj. part., exacerbatus, amaritu, irritatu, revoltatu.
ESSACHORDU, s. m., bexachordos, (iaaxopSo0, instrumentu cu ssse
c6rde.
* ESSACTETIA, s. f., (it. esattezza),
lncrare essacta, punctuale; vedi essactitate si essactitudine.
ESSACTIONE, s. f., exactio, actione si effectu allu actionei de essigere;
reclamatione; espulsione; terminatione
a unei lucrhri.
ESSACTITATE, s. f., exactissima

diligentia, lucrare essacta, lucrare facuta cu mare diligentia.

ESSACTITUDINE, s. f., (fr. exactitude), precisione, justetia, punctualitate, scrupulositate.
*ESSACTORIU,-Mria, adj. s., exactor, care essige, care cere, care reclama,
care sc6te : essactoriu de contributione,

perceptoriu; essactoriu de auru si de

sange, care cere am si sange; essactoriu de supplicie, essecutoriu.
ESSACTRICE, s. f., exaetrlx, fmina care essige.

ESSACTUra, adj. part., exactas,

scossu afora, estrassu, storsu, smulsu;
scossu la capitu, deplenitu; precisu,
punctuale, scrupulosu.
ESSAGGERARE, v., exaggerare,
a accumula, a impl, a impl preste me-

sura, a amplifick, a mad, a mar f6rte.

ESSAGGERATIONE, s. f., exagge-

ratio, actione de essaggerare , elevatione, amplificatione, ampUcatione preste mesura.

www.dacoromanica.ro

ESS

* ESSAGGERATORIU,-tria, adj. s.,

exaggerator, care essaggera, amplificatoriu.

ESSAGGERATIT, - a, adj. part.,

exaggeratus, accumulatu, amplificatu

preste mesura : laude essaggerate, covente essaggerate, la densulu tote su
essaggerate, virtuti si vitie essaggerate.
SSAGIARE, v., (it. saggiare, fr.
essayer), a proba aurulu si argentulu,
apoi a proba in genere, a suppune la
proba a cerca, a incerca; v'edi essagiu.
proba,
v., exagltare, a a*
gita de t6te *ale, a tormenta.; a scutura, a desbate: a essagitei una cestione
delicata.

ESSAGITATIONE, s. f., exagita-

ESS.

1191

ESSALTATU,-a, adj. part., exaitatos, inaltiatu, redicatu ; laudatu; insuperbitu, essitu d'in mente : unu june
essaltatu, una ver gina essaltata, mulieri
essalt ate.

ESSAME, pl.- essamine, examen.,

(d'in ex si agora, quasi exagmen), 1. essirea albineloru in cta, 2. cta de 6meni,
turma de animali; 3. proba, cercare, eercatare : a face essame, invetiatorii facu
de d6ue ori pre annu essame cu Scolarii
loru; au inceputu essaminele ; toti junii
cari frecenta scolele publica su detori a
face essamine.
* ESSAMETRICII,, - a, adj., relativ u
la essanzetru, in essametri : versuri essametrici.

no, actione de essagitare , agitatione

ESSAMETRU, s. m., hexameter

violenta.
* ESSAGITATORIU,-t6ria, adj. s.,

(iNia.rpoc). versu Cu ssse petiore sau

de ssse petiore : essanzetrulu e versulu
eroicu, poema scrissa in essametri.
* ESSAMINARE , v., examinare , a
cercet a supp une la proba, a investiga:
amu essaminatu patru dzeci de scolari ;

exagitator, care essa gita cu violentia,

tare combate.
ESSAGITATIL-a, adj. part., exagltatus, agitatu, tormentatu, scuturatu,
desbatutu.
* ESSAGIU, p1.-ie, exagium, (fr. essal, it. saggio), pondu essactu prin care
se_ arca diversele monete de auru si de
argentu; de ad apoi : proba in genere,
cercare, antani'a cercare : a face unu

essagiu, a serie unu essagiu asupr'a

limbei romana.
ESSAGON11,-a , adj., hexagonus

OEtimo0, du ssse anghiuri : figura

essagona, si subst., unu essagonu.
* ESSALARE, v., exhalare, a suffla,
a da afora prin sufflare, a espira, a mil :

a essal vinulu, a essald vitia, a si

essald suffietulu; fiorile essala unu perfumu placutu; mortecinele essala potori
mefitice.

ESSALATIONE, s. f., exhalatio,

acti o ne si e ffectu allu actionei de essalare.

*ESSALTARE, v., exaltare, a inaltia,

a radica; refl. a se essalki : elli essalta
pre favoritiiioru; elli se essalta unii pre
altii ; ellu se essalta, se insuperbesce

essaminati-lu rigorosu si yeti ved ce scie;

judecatoriulu a inceputu a essamincipre

accusati; dita essamina de demanetea

pno ser'a.
* ESSAMINATIONE, s. f., examina-

ti, actione si effectu allu actionei de

essaminare, essame.
ESSAMINATORIU, - t6ria, adj. s.,
examinator, , examinatorius , eare essamina, cercetatoriu, judecatoriu.
ESSAMINATU,- a, adj. part., esaminatus, cercetatu, investigatu : scolari

essaminati d'in t6te obiectele de invetiatura; accusatii essaminuti s'au dussu

rosi in careare.
ESSANGE , adj., exsauguis , fora
sango, pallidu, seccu, fora vitia, mortu :
corpu essange, oratoria essange.
ESSANIMARE, y., exanlmare . a
despolia de vitia , a scte suffietulu, a
uccide; a fatiga, a inglacia de frica : pre
lene te essanima i'ric'a de legi;du me es-

sanimi cu plangerile talle, aliar garea

peno la perderea mentii; ea s'a essaltatu,

ea a nebonitu.

cea multa ne essanima.

ESSANIMATIONE, s. f., exanima-

ESSALTATIONE, s. f., exaltan,

aetione de essaltare, stare de essaltatu;
superbia care trece in nebonia.

tio, actione si effectu allu actionei de

essanim are.

ESSANIMATORIUrtria, adj. s.,

www.dacoromanica.ro

1192

ESS.

ESS.

exanimans, care essaninza, care sc6te

suffletulu, care uccide, care fatiga peno
a perde sufflarea, care suffoca.
ESSANIMATU,-a, adj. part., exanimatus, despoliatu de vitid, fora suffletu, suffocatu; copr -nsu de frica, mortu

de frica, fatigatu peno a nu mai pot

BOW
* ESSANIME, adj., exanimis fbra
vitia, mortu ; vedi essanimu.
* ESSANIMU,-a, adj.. exunimus, privatu de vitia, mortu.
ESS,ARARE, v., exarore, a ard profundu, a incl.& pamentulu si a lu face se
produca; fig., a serie: a essard una scri s-

sore, am essaratu una epistola consola! 6ri a.

ESSARATIONE, s. f., exaratiel

actione de essurare, scriptura, scriptu,
opera.
*ESSARATU,-a, adj. part., exaratus,

aratu ; scrissu, compusu : epistole esaarate, tole celle essarate de mene n'au
essitu in poblicu.
ESSARCHATU, sau essarcatu, pl.-e,
(exarehatus, fr. exarehat, it. esareato),

demnitate de essarcu , districtu paste

care se intende autoritatea unuiessarcu:
essot ratulv Raveht ci.
ESSARCHLT sau essarcu, S. M., exarelms (g!apxoq), guvernatoriu : 1. in ierarchi'a ecclesiastica, representante allu

patriarchnloi, primate : essarchulu Daciei; 2. in sfer'a politica, representante

allu imperatoriului byzantinu : essarchulu Ravennei, in Italia.
ESSARMARE, v., exarmhre, a des-

arma, in sensu propriu si fig. : a essormti serpele de veninu, a essarinci pre

larrime. a essartnd meni'a.
cineva
ESSASPERARE, v., exasoerare, a
inaspri foite, a irriti, a interritd , a inflamm : ellu a essasperatu pre toti prin

vorbele selle; incetati de a mai essasperd pre inimieu.

ESSASPERATIONE, s. f., exasperatio, actione si effectu allu actionei de
essasperare, irritatione: essasperationea
f mare.
ESSASPERATORIU,-tria, adj. s.,
evisperans, care e3saspera, care irrita,
rritatoriu.

* ESSASPERATRICE, s. f., axasperatrlx. fmina care essaspera.

*ESSASPERATU,-a, adj. part. exitsperatns, inaspritu, irritatu, interritatu:
eznitna essasperota, peptu essasperatu.
ESSASTICHU, s. m., hexastiehus
(geicrrtxoc), cu *se ordini sau serie.
ESSASTYLU Sall essastulu,-a, adj.,
e,x a sty 1 o s (iEciatuXo), cu ssse columne

in facia: unu templu essastulu, sau simplu unu essastulu.

* ESSASYLLABU sauessasullabu,-a,
adj., hexasyllabus (ieac6XX&Po;), de ssse

syllabe.
* ESSATIARE, v., exsatiure, a satur;

vedi essaurare, si saturare.

ESSATIATU,-a, adj. part., exatiatos. satu ratu; vedi essaturatu si saturatu.
ESSATURARE, v., exsaturare, a saturd, pre deplenn; vedi saturare.

ESSATURATU,-a, adj. part., exsat nratus, saturatu pre deplenu; vedi saturotu.
ESSAUCTOR ARE sau essautorare,
v., exauetorare, a licentiti, a dimission,

a destituf, a sc6te d'in functione, si in

specie a casQl pre militari.
* ESSAUCTORULU sau essautorulu,
adj. part., exauetorulus, licentiatu, dimissionatu, deqtituitu.
* ESSA.UCTORITATE sau assautoritate, s. f., exauctorItas, actione de essauctorare. stare do essauctoratu.
ESSAUDIRE, v., axaudIre, a aud de

departe, a ascult cu bona volientia si

implin calla cerute.
ESSIUDITIONE, s. f., *mulatto, actione de essaudire, ascultare ea bona
volientia.
ESSAUDITORIU,-tria, adj. s.,exau,
ditqr, care asculta cu bonavolientia.

ESSAUD.ITIJ,-a, adj. part., mudtus, auditu de departe, ascultatu cu bonavolientia.

*ESSAUGURARE, v., exaugurare 9
contr. inaugurare, a desaugurd, desface
de caracterinlu sacra, a face profanu unu

lucru care a fostu sacra : a essaugurci

unu locu sacru.
ESSAUGURATIONE, s. f., exauguratio. actione de essaugurare.
* ESSAUG URATU, adj. part., wain-

www.dacoromanica.ro

ESS.

ESS.

1193

garatas, desauguratu, desfacutu de ca- actione de essecrare, -imprecatione, maracteriulu sacru, profanu:
ledictione, blastemn.
ESSAURIRE,-escu, v., exhaurlre,
* ESSECUTARE, v., exsequi, a pune
a sc6te t6ta ap'a d'in putiu, a desecci, a in lucrare, a effectui, a tracti, a terinist6rce, a nu lassi nemica neattensu, a ni, a termini vi6tra cuiva, ca carnefice,
tracti una materia in detaliu : amu es- adeca a essecuti sententi'a judecatoriusauritu tta ap'a
putiu; ati essauritu lui prin ultimulu suppliciu : ara facutu
toti bannii d'in thesauru, ati essauritu unu planu, remane acumu ala essecutd;
thesaurulu publicu; ni s'au essauritu ella si propune multe, inse essecuta pulote poterile; ellu a essauritu rnateri'a ce cine; essecutati ordinile; a inceputu unu
a tradatu.
lucru mare, inse a moritu inainte de a /u
ESSAURITORIU,-tria, adj. s., ex- essecutci.
hauritarlos, care essauresce.
* ESSECUTATU,-a, adj. part., exseESSAURITU,-a, adj. part., exhau- catas, pusu in lucrare, effectuatu, terstas, deseccatu, storsu, desertatu.
minatu; uccisu in urm'a unei sententie
ESSAUSTIONE , s. f., txhaustlo, de morte.
actione de essaurire.
ESSECUTIONE, B. f., exseeutio, ac* ESSAUSTU,-a, adj. part., exhau- tione si effectu allu actionei de essecere
stas, vechiu participiu de la essaurire, = essecutare, punere in lucrare, effecessa uritu : thesauru essaustu , facultati tu are.
essauste. animali essauste.
* ESSECUTIVU,-a, adj., (it. eseeu* ESSECARE, v., exsieeare, a semi Uva, fr. excutif), prin care se essecuta
cu totuln; vedi seccare si uscare.
potest ate essPcutiva, si subst essecutiv' a.
SSECATIT,-a. adj. part., exsieea* ESSECI1TORIU,-tria, adj. s., exsetus, seecatu eu totulu; uacatu.
eutor, care essece=essecuta, care pune
ESSECERE, cssecui, essecutu, v., in lucrare; subst., essecutoriulu, carnefiexsequi, a urmi una lucrare peno in ca- cele.
petu. a pune in lucrare, a tractO, a ef* ESSECUTU,-a, adj. part., exseeufectui, a termin. Radecin'a derivateloru tus, essecutatu.
essecie. essecutu, essecutione, essecutivu,
essecutoriu. essecutare.
* ESSECIALE, adj., exsequialls, relativu la esseeie.

* ESSEDA, s. f., esse da, carrO, una spe-

cia de trassura la Galli..

ESSECIARE, v., exsequiari, a pe-

*ESSEDARIU,-ia, adj. s., essedarlus,

militarin care se lupta d'in esseda.
* ESSEGERE, v., vedi essigere.

trece la mormentu, a 1u6, parte la essecie.

* ESSEC1E, s. f. pl., exsequlae, pom-

* ESSEGESE, s.f., exegesis, (Winacc)

esplicatiofie, interpretatione, mai allessu

pa funebre, funeralie.
ESSECRABILE, adj., exseerabIlls,
abominabile, maledissu, blastematu.
*ESSECRABILITATE, s. f., exseerabilltas, calitate de essecrabile, maledictione.
ESSECRAMENTU, p1.-e. exseerameta= , maledictione , imprecatione,
.blastemu.
ESSECRANDU,-a, adj., exseeran-

interpretatione a sacrei scripture.

ESSEGETICA, s. f., (aimrovil),

das, caro merita a fi essecratu, de essecratu.

* ESSECRARE, v., exseerari si exseorare, a impreci, a blastemO, a maledice; a detesti, a un.
* ESSECRATIONE, s. ni., exseeratio,

artea de a interpreta.

*ESSEGETICU,-a, adj., (ielrittx,6c),

relativu la interpretatione scientia essegetica, regule essegetice.

* ESSEGETU, s. ni., (iErnr*), esplicatoriu , interpretatoriu, interprete,

care se occupa cu essegesea.
ft ESSEMERE, essemui, essemutu si
essemptu, v., eximere, a sc6te, a lui d'in,
a trage d'in, a libar de una obligatione.
Radeciu'a derivateloru : essenaptu, essemptare, essemptione, essemptoriu.
ESSEMPLARIU,-ia, adj. s., exem-

piaris, exemplar, exemplarlum, facutu

www.dacoromanica.ro

1'194

ESS.

ESS.

dupo unu modellu; care p6te servf de

se deprende, a se occupa: noi essercitamu

essemplu; subst., essetnplariu, pl. essem- diverse professioni ; voi essercitati pre
plarie, modellu; copia : ellu a typaritu filii vostri in virtute ; elli essercitd pre
cartea in una vac de essernplarie ; nu juni in arme, la arme; me essercitu in
tni s'a datu essemplariulu cerutu.
desemnu, te esserciti in pictura, se es* ESSEMPLU, pl.-e, exemplum, re- sercita in scriptura.
presentatione sau imagine data in unu
ESSERCITATIONE, s. f., exereicasu concretu, modellu, opia : a det es- tatio, actione de a essercit; essetcitiu,
semple, n'avemu essemple, ve serviti cu practica, usu , abitudine essercitatione
essemple; pentru essemplu, spre essern- in arme, essercitatione in mergere, in
plu.
vorbire, in seriare, theori' a fora esser* ESSEMPTIRE, v., etimore, a'1115. citatione nu face pre multi practicu.
afora d'in numernlu celloru alti, a lile*ESSERCITATIVII,-a, adj. modale,
r de una obligatione.
prin care se essercita re essercitative,

*ESSEMPTILE, adj., exempting, care jocuri essercitative.

se p6te esseme.
* ESSERCITATORIU,-t6ria, adj. s.,
* ESSEMPTIONE, B. f., exemtio, ac- exereitator, exereitatorius, care essertione si effectu allu actionei de essemere; cita , care invtia practic'a : maiestru
scutire, liberare de una obligatione.
essercitatoriu, jocuri essercitatrie.
*ESSEMPTORM,-toria, a dj. s. exemESSERCITATRICE, s. f., exereita-

ptor, care esseme, care libera de una obligatione.

*ESSEMPTIJ,-a. adj . part, exemptus,
scossu d'in numerulu celloru alti, liberatu de una obligatione.

ESSENTERARE, v., ezenterare

(levrepiCeiv), a despolik de intestine ; a
deserte. burs'a; a sfascia, a tormenti.
* ESSENTERATU,-a, adj. part., ex e n-

teratus, despoliatu de intestine; despoliatu de banni; sfasciatu.

* ESSENTIA, s. f., (essentia, it. essoma, fr. essence), cea ce constitue uatur'a unid lucru : essenti'a omului, essente a sTiritului, essenti' a divina, essen-

trix, fmina care essercita; artea gyrnnastica.

*ESSERCITATIJ,-a, adj. part., exercitatus, deprensu, dreasatu, formatu.
ESSERCITM, p1.-ie, exereitium,
actulu de essercere, starea de essercitatu, deprendere, practica : numai prin
essercitiu se pte invetid una arte; pte
eineva connsce una limba d'in grammatiea, Wt. fra essercitiu nu va vorbi
neci una data bene; noi facemu essercitie eu armele pre fia-care di; anilitarii
au essitu la essercitiu; professoritilu ne a
datu essercitie de limba, ellti 210 a corressu essercitiele.

ti' a tnateriei ; in essentia, in realitate;

ESSERCITORIU,-tria, adj. s., e-

fig., essentia de rose, essent a de melissa.

*.ESSENTIALE, adj., (it. essenzinie,

xereito r, exe re lto ri u s, cara esserce; vedi

fr. essentiel), relativu la essentia: nota

essentiale, differentia essentiale.
ESSENTIALITATE, s. f., (it. essenzialitti, fr. essentialitO), stare de es-

sentiale, lucru essentiale, lucru principale.

essercitatoriu.
1 ESSERCITIJ,-a, adj. part., exer-

citus, essercitatu, agitatu, fatigatu.

2 ESSERCITH, p1.-e, exereitus, ar-

mata : de la essercitiu romanii au numitu armara essercitu; a conscrie unu

essercitu, v., exereere, a face, 4 practica, a lucra, a occupi, a deprende. Ra-

essercitu, a stringe unu essercitu, a prepar unu essercitu, a duce sau j conduce
unu essercitu.
* ESSERCITUALE, adj., exercltua-

decin'a derivateloru : essercitu, essercitiu, esseratare, etc.

iis, relativu la essercitu, de essercitu,

de armata.

ESSERCITARE, v., exereere si

oxereitare, a face de multe ori, a practica, a deprende; re fi., a se essereitd, a

ESSERE, v., esse, d'in care essentia,

parte d'in formele verbului fire, etc.; vedi fire.

ESSERCERE, essercui, essercutu si

www.dacoromanica.ro

ESS.

ESS,

ESSEREDARE, v., exheredare2 a

desered, a desmositenf.
* ESSEREDATIONE, s. f., exheredatio, actione de esseredare, de deseredare.

ESSEREDATUra, adj. part., exheredatus, deseredatu, desmositenitu.

* ESSEREDE, s. ni., exheres, dese-

redatu, care nu &edita; care mi mai e

possessoriu.
*ESSEREDITARE, v.) exhereditare,
vedi esseredare.
ESSEREDITATIONE, s. f., exheredatio, actione de essereditare; vedi esseredatione.
ESSEREDITATU,-a, adj. part., exhereditatus, vedi esseredatu.
* ESSIBERE sau essibire, y., exhibe-

re, a arreti, a presenta, a produce; a di

unu essemplu, a dA una proba, a reproduce, a yepresent6.. Radecina derivateloru : essibitu, essibitione, essibitoriu.
ESSIBITIONE, s. f., exhibitio, ac-

tione de essibere, in t. s. verbului, mai

allessu presentatione, representatione ,
productione, reproductione: essibitionea

universale de la Londra.
ESSIBITORIU,-t6ria, adj., exhibi-

1195

Mate sau stare de essiguu, mciie, numera micu, cantitate mica, pucinetate;
paupertate; brevitate; scurtu intervallu.
ESSIGUU,-a, adj., exiguas, micu,
pucinu numeru essiguu, sperantia essigua, voce essigua, valre essi gua.
* ESSILE, adj., exilie, micu, menutu,
mititellu, flaccu, macru, pauperu : membre essili, umre essile, argumente essili,
oratione essile.
*ESSILIARE, v., (it. aliare, fr. exiler), exsilio afileere, in exsilium pollero,
exsulem aliquem esse jubere, a sc6t6 d'in

trra, a desterra, a scote cl'in patria, a

espatri, a tramite in esst7iu.

ESSILIATU,-a, adj. part., exsul,

exsulans, extorne, ejeetns, expulsus, relegatus, profugus, exsilio muldtatus, des-

terratu, espatriatu, tramissu in essiliu.

ESSILITATE, s. f., exilitasl tenuitate, miciine, menutetia, pucinetate,
flaccitate, macrime, paupertate.

Essuar, p1.-ie, exslliuin, starea

cellui ce e constrinsu a lass patri'a sea;

a condamnd pre cineva la essiliu ; a

tramitte in essiliu, a merge in essiliu, a
petrece in essiliu, a sufferi essiliulu, a se

intorce d'in essiliu; t'idea e unu essiliu

tor, exhibitorius, care essibesce, care da,

pentru noi 6menii, patea n6stra nu e

sau care arrta.

i ESSIBITU,-a, adj. part., exhibtus, arretatu, presentatu, datu.

aici pe pamentu.

* 2 ESSIBITU, p1.-e, (exhibitum), sectione a cancellariei in care se presenta si

se inscriu petitionile; petitionile si actele presentate.

ESSIGENTE, adj. 'Art. pres., exgens, care essige, care cere imperiosu.
ESSIGENTIA, s. f., exigentia (it.
esigeuza), calitate sau stare de essigente, cerere imperiosa, indigentia, necessitate.
ESSIGERE, v., exigere, a cere, a
men a sc6te; a essamin, a appretia.
Radecin'a derivateloru : essigente, essi-

if

gentia, essigibile, essactu, essactione, essactoriu, essactetia, essactitate, essactitudine, essiguu, essiguitate.
* ESSIGIBILE, adj., (it. esigibile, fr.
exigible), ce se p6te essige, cere cu dreptulu, ce se pote scote.

* ESSIGUITATE, s. f. lagunas, ca-

ESSIMIETATE, s. f., eximietas ,

calitate sau stare de essimiu, esceilentia,
eminentia, superioritate.

ESSIMIU,-a, adj., eximius (de la

eximere), allessu, distinsu, eminente, superiore, insemnatu, raru, de fronte : bar-

batu essimiu, remediu essimiu, formo-

setia essimia, june de una sperantia

essimi a .

ESSINANIRE,-eseu v., exinanire ,

a deserta; a storce; a reduce la nemica,
a nemicf, a destruge.
* ESSINANITIONE, s. f., exinanitio,
actione de essinanire, de nemicire; destructione.

ESSINANITUra, adj. part., exinanitus ; desertatu , storsu ; nemicitu ,

destrussu.
ESSIRE, v., exire, a trece d'in intru
afora, a merge abra : eu essu d'in casa,
tu essi d'in bcsserica, ellu esse d'in scola,

ea esse d'in theatru , noi essimu

www.dacoromanica.ro

1196

ESS

ESS.

gr(Idina, voi essiti

cetate , elli essu

d'in curte, elle essu d'in palatiu; essi

d'in camera, essiti d'in templu; cu pace
se essimu; cei chiamati essiti; nu voliu
essi d'in casa Ono ce nu me voi assecurci co nu i vei face neci unu 'vat; lassalu se essa si se se duca unde i va plac;
ellu a sufferitu trei septemii ni de unu
morbu greu, acumu a inceputu se essa

siste; faptulu essiste si nu se p6te contestd; noi essistemu din grati'a lui domnedieu.
*ESSITIKBTLE, adj., exitlablIts, care
adduce essitiu, de morte, perniciosu, funestu : 9norbu essitiabile.

* ESSITIALE, adj., exitialis, care adduce essitiu, care causa perire, perniciosu.

ESSITIOSU,-a, adj., exttiebus, per-

d'in casa; ea a nascutu si nu va essi

niciosu, fatale, pestiferu : ellu fu unu

ssse septemcine; ellu e incuniatu si nu

p6te eSsi afora ; mulierea si a essitu

omu frte essitiosu statului; cei mai essitiosi au peritu.

ESSIT1U, p1.-ie, exittuto, (de la exitus), perire, cadere, ruina, destructione,
morte.
ESSITORE , s. f., 1. exttns, locu sau
calle de essire, 2. Introit, locu unde si satisface omulu necessitatile naturale, lasecessu. amblatore, perb.mblatre.

d'in tnenti; din gur'aei essu vorbele celle

mai tirite; copillului i au essitu dentii ;
ghioca ; erb'a esse d'in
puiulu esse
pamentu; sonic esse de sub orizonte; ce
esse d'in tote aceste desbateri? muliere

essita forte stralucita; a essi de uncle

se bagasse argatu; a essi cu onore d'in
una functione; essisse vorb'a in terra ,

fama exlerat ; uncle esse acesta calle ? uncle sau norm va essi lucrulu
va essi bene sau reu ce am inceputu,
Domnedieu scie; a essi
nzare sau
otnu de nemicu; unu comptu esse sau
esse=--constat nut non constat ratio; una
moda esse : a) a incepe se aiba cursu

a essitu mili se se porte omenii cu

ESS1TORIU, - t6ria , adj. s., exiens,

care esse : intratarii si essitorii.
1 ESSITU,-a. adj. part., exttns, care
a essit6 charteiele essite d' in can

lana : brztanii intrati si bannii essiti d' in

cassa: 6menii essiti d'in t6rra, junii essiti d'in se61a; mulierile essite d'in casa.

2 ESSITE, s. m. sup., exitusro, ac-

mustatiele rase : in sensu analogu si

tulu de essire ; resultatu, finitu : am sedutu pno la essitulu d'in bastrica; es-

au essitu noue nzerci , a essitu cure(hiu

situlu acestei draine fti insta; am verbita ca densulu peno la essitulu d'in

in platia, etc.; b) a nu mai av6 cursu

mod'a acestei forme de pelleri; a essitu
de multu; una colore esse, se spells, dispare;
a essi la capita; a si essi d'in
fire, d'in tnenti.
* ESSISTENTE, adj. part. pres., exsistens, care essiste, care e in fientia.
*ESSISTENTIA, S. f., (it. esistenza,
fr. existence), stare de essistente, fientia: essistetzti'a lui Domnedieu; essistente a nstra depende de la volienti' a lui
Domnedieu; e mare differentia intre es-

senti'a si essistentect unui lucru;

lucru ca idga pote se n'aiba essistentia;
ellu a descoperitu essistenti'a unui complotu; omu fora medie de essistentia.
* ESSISTERE, estetei, estetutu, V.,
exsistere, a fi, a fi in fientia, a fi in realitate nu numai in ida Domnedieu essiste, omulu essiste, benele essiste, reulu
essiste; 'am stersu d'in catalogulu eel-

bru

pentru niene ella nu mai es-

vitia; nu e lean pu rie essitu; ellueparatu

de essitu; servitiulu divina e apprpe de
essitu.

ESSITURA, s. f., exitus, 1. actione

de essire; 2. loculu de essire; 3. partea
unui lucro care esse afora d'in marginile prescrisse : essitur'a apei d'in pamentu ; laculu acestu-a n'are essitura,

essitur'a trabiloru d'in muru e de trei

palme; 4. inflators, proeminentia.
ESSODIARIU, s. m., exodiarius,
actoriu de essodiu, care j6ca in theatru
essodie, comicu.
*ESSODIU, p1.-ie, exodium, (Waco),

mica drama comica, farsa care termin

spectaclulu la antici.
ESSODU, s. m., exodus (Roao;), proprie essire , se applica in speciale la a
a dou'a carte a luillfoise, in caro se enarra

essirea Ebreiloru d'in Egyptu.

ESSOLBERE, essolsi si essolsei,

www.dacoromanica.ro

ESS

ESS.

essoltu si essolutu, v., exsolvere, a deslega, a desface, a solve cu totulu ; vedi

essolcere.

ESSOLETU,-a, adj. part., exoletus,

crescutu mare, betia,nu, imbetranitu;
trecutii, essitu din usu; 3. desfrenatu,
prostituitu.
ESSOL VERE, essolui, essolutu, v.,
exsolvere, a desface, deslega, a solve
Cu totulu. Ra.decin'a deriviateloru : essolutu, pssolutione.
ESSOLUTIONE, s. f., exsolutlo,
actione de essolvere, solutione totale.
ESSOLUTU,-a, adj. part., exboln-

tos, deslegatu, desfacutu, descurcatu,

implenitu.
ESSONERARE , v., exonerare, a

descarca, in sensu prodriu si fig. : in

Dunaria se essonera mai multe riuri ;
nu se p6te essoner de frica; ellu si essonera dorerea prin distractioni; ea si
essonera menPa injurandu.
ESSONERATIONE, s. f., exonera-

tio, actione si effedu allu actionei de

essonerare, de descarcare, descarcatura.
ESSONERATORIUrtria, .adj s.,
exonerator, care essonera, descurcatoriu.
* ESSONERATU,-a, adj. part., exoneratus, descarcatu.
* ESSONORARE, v., exhonorare, a
desonora; vedi desonorare cu t6te
vatele selle.
ESSOPRICA, s. f., (&(1)Epotxct),

rapberna bona, avereparticularia a inulierei maritate, de care dispune ea, fora

ca barbatulu se aiba dereptulu de usufructu asupr'a acestei avere; astadi es-

soprica s'a inlocuitu cu bonuri paraphernali ; vecli paraphernale, cumu si

estradotale,
*ESSORABILE, adj., exorab Ws, care

se p6te essor, care se p6te indupleca

prin rogationi.
ESSORARE, v., exorare, a roga
f6rte, a iuvince prin rogationi, a plec6.,
a indupleca, a desarm, : ella essora pre

tatatu de ierta pie filiuk Cu tete rogotionile v6stre nu l'anzu potutu essorci.
ESSORATIONE, s. f., exlratio, actione de essorure, invincere prin rogatione.

1197

ESSORATORIU,-tria, adj. s., exorator, care essora, care indupleca.

ESSORATRICE, s. f., exorntrix,
fmina care ess6ra , care invince prin
vorbe formose.
ESSORATCf,-a, adj. part., emoratus, supplicatu, induplecatu prin rogatione, imblanditu.
ESSORBITANTE, adj. part. pres.,
exorbitans, care esso d'in orbita, escessivu, immoderatu, prodigiosu : spese essorbitanti; a comper Cu unu pretiu essorbitante, usura essorbitante.
ESSORBITANTIA, s. f., (it. esorbItauza), calitate sau stare de essorbitunic, mesura essorbitante, trecere preste
mesura, pretensione escessiva.
*ESSORBITARE, v., exorbitare(d'in

ex Si orbits), a essf d'in orbita, a essf

d'in calle, a devia, a se departa, a trece
mesur'a.
ESSORBITATIONE, s. f., exorbitatio, actione de essorbitare, deviatione.
ESSORBITATORIU,-tria, adj. s.,

exorbitator, care essorbita, deviatoriu.

*ESSORBITATU,-a, adj. part., (exorbitatus), trecutu presto mesura.
ESSORCISARE, v., exordzare,
eopascv), a conjuri pro demoni, a sc6te
pro demoni prin vorbe sacramentali.
ESSORCISA.TUra, adj. part., exoreisatus, scossu prin vorbe sacramentali; demone essorcisatu.
* ESSORCISIM, s. m., exorcisms,
(Ropxta/L6c), conjuratione pronuntiata
asupr'a spiriteloru relle, sc6terea diabolului din corpulu omulul.
ESSORC1STU, s. m., exorcista, si
exoreistes (ier)pmartl), care essorcisa,
care conjura si sc6te spiritele relle d'in
6meni.

ESSORDIRE, v., exordir1, a incepe

a ordf, a ard, a incepe : a essot di de

la fin itulu adversariutui; a essordi unu
plana; tesse ce ai cssorditu.
* ESSORDI 111,-a, adj. part., exorsus
si exorditus, inceputu, orditu.
ESSORDIU, p1,-ie, exordium, inceputu, priucipiu, origine; prologu in ono, oratione : essorduau e pomposu, dro

restulu orationei e vulgariu; ellu nu fatiga pre auditori ca unu lungu essorcliu.

www.dacoromanica.ro

1198

ESS.

ESS.

* ESSORIA, s. f., (4op(o4) exsilium,

essiliu, (in cartile ecclesiastice).
ESSORIENTE , s, m., exoriens ,
care resare; vedi essorire.

ESSORIRE, v., exoriri, a resarf,

a se nasce, a si trage originea, a essf,
a surge : essorescs 'lulu.
ESSORNARE, v., exornare, a orn deplenu , a informosetik a proved
cu abundantia; a prepard : a essorn

initiati in scientiele secrete ale scolei ,

in oppos. cu esotericii.
*ESSOTICITATE,s. f., (it. esotieiti),
calitate sau stare de essoticu.
* ESSOTICU,-a, adj., exotleus (gm-

ttx6), strainu, d'in trra straina : plante

essotice, buccate essotice, producte essotice.

ESSUBERANTE, adj. part. pres.,

exuberans, care trece preste budiele va-

unu discursu, a essorn oper'a Cu vorbe;

sului, abundante, plenu : fontana es-

a essorn una nave.

" ESSORNATIONE, s. f., exornatio,
actione si effectu allu actionei de essor-

suberante, bonetate essuberante , vig6re

essuberante.
*ESSUBERANTIA, s. f., exuberantla,
calitate sau stare de essuberante, abundantia, opulentia, escessu.
ESSUBERARE, v., exuberare, a
trece preste marginile vasului, a se versd
d'incaus'a abondantiei, a fi plena, a ab-

nare; amplificatione, ornamente oratorio.

* ESSORNATORIU,- tria, adj. s.,

exornator, care essorna, care adorna.
* ESSORNATU,-a, adj. part., exornatusy ornatu flirt, magnificu, pomposu,

sumptuosu; preparatu, provedutu : essornatu cu celle mai form6se calitati.

* ESSORTARE, v., exhortan, a esciti, a indemnk a ftnimd, a incoragi
a essort la virtute; a essort la parsimonia; generariulu essortei pre militari
la lupta.
* ESSORTATIONE, s. f., exhortat1o,
actione de essortare, de animare.
* ESSORTATIVU,-a, adj., exhorta-

am, prin care se essorta, aptu a essort& ; covente essortative.

ESSORTATORIU, - t6ria, adj. s.,

exbortator, exbortatorlus, care essorta,
care indmna, care escita la una actione;
predicatoriu.
* ESSORTITIT,-a, adj. part., (exbo rtattle), escitatu, indemnatu, ftnimatu.
ESSORIT, pl.-e, exorlens amnis, origine, fonte, loen unde essoresce apa d'in
pamentu, loen de unde surge unu riu.
*ESSOSSARE, v., exossare, a desossd, a despoil& de 6sse; a rupe 6ssele, a
bate pre cine-va Ono a i frange 6ssele.
* ESSOSSATU,-a, adj. part., exossatns, desossatu, despoliatu de osse; cu
ossele rapte sau frante.

undi : essubera torculariele de vinu ,

essubera annuli& de p6me; elocenti' a es-

subera de mult'a eruditione;liberalitatra

lui essubera asupr' a amiciloru,
ESSUBERATIONE, s, f., exuberatio, actione de essuberare, essuberantia,
escessu : essuberationea donuriloru divine.
ESSUBERATU,-a, adj.. part., exnberans, preste mesura, escessivu.
* ESSUCCARE, v., exsnecare, a st6rce

succulu, a usci. Verbulu nostru populariu uscare, cu irregularitatile selle : ussucu, ussuci, ussuca, ussuce, p6te se provina sau d'in exsiocare, sau d'in (maccare, sail din essoletele absiccarey obs ue-

care, sensulu se reconcilia cu amend6ue

radecinele.
*ESSUCATU,-a, adj. part., mucous,
storsn de succu, fra succu, uscatu.
ESSUDARE, v., exsadare, a assudl

tare, a se evapor6 priu sud6re; a face

unu lucru cu multa sud6re, a lu face cu
mare difficultate.
*ESSUDATU,-a,adj. part., exsudatus,
evaporatu; facutu cu mare difficultate.
ESSUGERE, essussi si essussei, es-

* ESSOSTRA, s. f., exostra (gewarpa),

suctu si essuptu, v., exsugere, a suge

1. ponte care se applied pre murii unei

cetate impressurata; 2. machina ca care
intornau scen'a la antici.
ESSOTERICU,-a, adj. s., exotericus, (iecorepcx60, scolari cari nu erau

Cu totulu, a st6rce prin sugere.

ESSULARE, v., exsuiare, a fi essule, a fi essiliatu, a sufferi essiliulu.
ESSULCERARE, v., exulcerare,
a form& ulcere, a bubd, a face bube; a

www.dacoromanica.ro

ESE.

EST.

inflammi pe11ea a interritd una plaga,

fig., a irritd, a essasperd, a invenind.
* ESSULCERATIONE, s. f., exuleeratio, actione de essulcerare, in t. s. ver-

tia, calitate sau stare de essuperante,

bului.
* ESSULCERATORIU,-tria, adj. s.,
exuleerator, exuleeratorlus, care essulcera : medicamente essulceratrie.
ESSULCERA.TRICE, s. f., exuleeratrix, f6mina care essul cera, essulcerat6ria.
*ESSULCERATU,-a, adj. part., exul-

ce, a fi superiore: spesele essupera veniturite; ellu essuperet pre toti prin impudentia; Catone essupera pre contempo-

eeratus, care are ulcere; ulceratu, bu-

exsuperator, exsuperatorlus, care in-

batu, morbosu; essasperatu.

trece, care invince, invincutoritt, triumfatoriu,

ESSUPERATU,-a, adj. part., exsuperatus, intrecutu, invinsu; trecutu.

*ESSULE, adj. s., exsul, (d'in ex si

ca si pnesul, consul, nsula), essiliatu, desterratu, espatriatu,proscrissu.

1199

superioritate.
* ESSUPERARE; v., exsuperare, a

se redid de asupr'a, a intrece, a invin-

ranii sei prin virtute.

*-ESSUPERITIONE, s. f., exsuperatio, actione de asuperare; fig. de retorica, hyperbole.
ESSUPERATORIU,-tria, adj. s.,

petulante, insolente, impetuosu, sel-

tt ESSURERE, v., exurere, a arde

tare, a incende, a consume, a devori,.
Radecin'a derivateloru : essustu, essu-

baticu.
ESSULTANTIA., s. f., easultantia,

stione.
ESSUSTIONE, s. f., exustto, actio-

calitate sau stare de essultante, violentia, insolentia.

ne de essurere, de ardere tare, combustione, incendiu, arsure.

ESSIISTII,-a, adj. part., exustus,
arsu, consumptu; uscatu : regione essusta, flori essuste, casiu essustu.
* ESSUTU,-a, adj. part., exutus, despoliatu, desbraccatu, in sensu propriu
si fig. : essutu de vestimente, essutu de
arme, essutu de avere, essutu de gloria,

ESSULTANTE, adj. part., exultans, care essulta, care salta de buccuria;

*ESSITLTARE, v., exsuitare, a salt6.,

a sari de buccuria sau de capritiu : taurii essultain grim; callii essulta in aue
petire; elli essulta de buccuria;tyrannulu

essulta in t6ta crudelitatea.

* ESSULTATIONE, s. f., exsultato,
actione de essultare, de saltare insolente,
insolentia, petulantia.
* ESSUNDARE, v., exundare, a cargo in mari unde, a se vers6, preste margini, in sensu propriu si fig. : essunda

riurile, essunda pamentulu de swage,

essunda flammele, essunda furorea, essunda tre a de serpi._
* ESSUNDATIONE, s. f., exundatlo,
actione de essundare, de versare preste

margini : essundationea riuriloru, essundationile lacuriloru.

* ESSUNDATU,-a, adj. part., faundatus, versatu preste margini.
*ESSUPERABILE, adj., exstiperabHS, care se p6te essuperd, care se p6te

essutu de autorit ate.

ESSUVIA, pl. essuvie, eauTia3, vestimente depuse, pelle lapedata sau luata, spolie.
ESTASE, s. f., (fr. extase, gxamaig),

essire d'in sene, essire d'in menti sau

d'in sentiri, si in speciale : a) in bene,
rapire a mentei si adventu allu suffletului spre- Domnedieu si celle divine ;
de ad i in genere, placere estrema care
absorbe tota sentirea si suspende verice actioue a mentei; b) in reu, ca term.
medicinale, morbu nervosa, in care patientele, coprensu ea totulu de una cogetare dominante, remane nesentitoriu

invince.

la t6te ale l'impressura.

ESSUPERANTE, adj. part. pres.,

exsuperans, care intrece, care invince,
eare trece pre de asupr'a, care escelle :
femina de una formostia essuperante.

ESTASIARE, v., (fr. extasier; vedi estase); a pane in estase.

* ESSUPERANTIA, s. f., exsuperan-

ESTATICU,-a, adj., (fr. extatque,

btaTovrosda; vedi estase), relativu la estase, coprensu de estase : visare esta-

www.dacoromanica.ro

EST.

1200

EST.

tica; subst., estuticulu cofundatu in fantasiele Belle.

* ESTATE, s. f., testas, vra, tem-

pulu annului cellu caldu.

* ESTE, indic. pres. pers. III sing.

est, de la verbulu fire, (fieri), osse, vedi verbulu fire.
ESTEMPERARE, v., temperare, 1enice, sedare, mitt;are, vedi stenzperare
Cu tote derivatele selle.
ESTENDERE, estensi si estensei,
estensu, v., extendere, a iutende in af6ra : a estende meinele; ramarele arboriloru se estendu; acsta idea se estende
la mai multe obiecte.

departa, a essilfd, a face se despara de

undeva ; a destruge, a stria., a nemicl
a estermind fereleselbatice; a estermind
latronii d'in una terra, a estermind una
natione.

ESTERMINATIONE, s. f., eaterminatio, actione de esterminare, nemicire, destructione, estirpatione.

ESTERM INATORI IL-toria, adj. s.,

extermidator, care estermina ang, ru

esterminatoriu, bella ester minato riu, me-

sure esterminatorie in contr'a soreciloru.

ESTERMINATUra, adj. part., exterminatus, destrussu, nemicitu, abolitu : poporu esterminatu prin armele

ESTENSINU, s. m., orgy1a (pyini),

tern' cubiti, vedi stensinu.
barbariloru, fere esterminatc, plante esESTENSIONE, s. f., extensio, ac- terminate.
tione de estendere : estensionea bracieloru, stensinulu; estensionea cordeloru,
estensionea terrei, estensionea unei possessione.

ESTENSIVUra, adj. extensivas,

susceptibile de estensione , relativu la
estensione.
ESTENSU-a, adj. part., extensus
si extentus, intensu in afra canzpu estensu, terra estensa, bracie estense.
ESTENTIA, s. f., contrassu d'in essistentia; vedi essistentia.
ESTENUARE, v., extenuare, a face

tenue, a menuti, a suptilia, a flaccii a

reduce : a estenud corputu, a estenud
vocea, a estenud potente selle, a estenud
accusationea.
*ESTENITATIONE, s. f., extennatio,
actione de estenuare, attenuatione.

ESTENUATORIU,-tria, adj. s.,

extenuator, extennatorius, care estenua,
care flaccesce.
ESTENUATU,-a, adj. part., exte-

nuatus, menutatu, suptiliatu, flaccitu,

debilitatu, redussu.
ESTERGERE, estersi si estersei, estersu, y., extergere, vedi stergere.
ESTERIORE, adj. comp., exterior,
contr. interiore; d'in afora : parte esteriore, lature esteriore, lacia esteriore,

* ESTERNARE, v., externare, a face

esternu, a face strainu, a instraina ; a

tract& ca pre unn strainu, a desered.
ESTERNATIONE, s.f., externatio,
actione de esternare, instrainare, dosereda:i )ne.
ESTERNATORIIT, -toria , adj. 8.,
externator, care esterna, care instraina,
instrainatoriu.
1 ESTERNATU,-a, adj. part., ex-

ternatus, instrainatu; fig., essitu d'in

mente, erratecitu.
* 2 ESTERNATU, s. m., institutu de
invetiatura fora interni, institutu in care
nu locuiescu scolarii, ci numai invtia.
* ESTERNU,-a, adj. extern's, contr.

intern% d'in afora : partite interne si

pdrtile esterne alle unui lucru sau alle
unui corpu; rationi interne si rationi
esterne; scolari interni si scolari esterni;
subst., internii si esternii.
ESTI VARE, v., testIvare, a petrece
vrsa in unu Then, a vera.
ESTIVATIONE, a. f., (antivatio),
accione de estivare.
ESTIVU,-a, adj., Lestivus, veraticu,
de vra loca esiivu, vntu estiva, passeri estive, solistitiulu estivu, cerculu
estiva, tropiculu cancrului.
ESTORCERE, estorsi si estorsei,

aerulu esteriore, cultulu esterfore; subst.,

esteriorele, contr. interiorele.

estorsu si estortu, v., extorquere, vedi

ESTERMINARE, v., exterminare,

ESTORSIONE, s. f., extorsio,

(it. storsione fr. extorsion), actione de

a acote d'in certi termini, a allungi, a

stercere.

www.dacoromanica.ro

EST.

PST.
t.')

1201
.

estorcere

luare de avere cu violenta ,

vessatione, tortura; vedi storsione.
* ESTORTORIU,46ria, adj. s., extortor, care estorce, in t. s. verbuldi.
* ESTORTU,-a, adj. part., extortus,
vedi stortu si storsu.
-1. ESTRA, prep., extra, abra, abra

extrajudiciaire) , afora d'in udecata;

afora d'in formele de processura, care nu
se tine necessarie de processtau actuale :
acte estrajudiciarie, invitationi estrajudiciarie, complanationi estrajudiciarie.
ESTRALUCIRE , y., translucere
splendere, vedistralueire, cu derivatele

de, afora d'in; occure in f6rte multe com-

selle.
ESTRAMATURA , s. f., lana colorata, vedi stramatura cu derivatele selle.

positioni, inse adese ori se confunde ea

tra (nascutu d'in trans) sub forma de

stra , precumu se p6te observ6, in compositionile urmat6rie; vedi si stra.
ESTRABATERE, v., transverberare,

trajicere, penetrare, peragrare, permeare, percurrere, pervagari,yedistrabatere cu derivatele selle.

ESTRACORARE , y., transcoiare ,

percoiare , vedi stracorare cu derivatele selle.

ESTRABON1Jra, s. m. f, proavus ,
vedi strabonu.
* ESTRACTIONE, s. f., extractio ,
actione de estragere, de sc6tere; origine:
omu de bassa estractione.
* ES TRACTIVU,-a, adj., extractorius

(fr. extractif), prin care se estrage, in

chymica : materia estractiva, care se
estrage d'in plante prin apa.
*ESTRACTORIU,-t6ria, adj. s., extractor, extractorius, care estrage.
* ESTRACTU,-6, adj. part., extractas, estrassu, scossu; subst. m. estractu,
1. escerptu ; 2. productu chymicu vare
se obtine d'in substantie vegetali sau
animali tractate prin apa san prin al-

ESTRAMOSIU,-a ,e. m. f, proavus,

vedi stramasiu cu derivatele selle.

* ESTRAMUNDANU,-a adj., extramandanns, care e atora d'in mundu

sau lume :' spatie estramundane, locuri
estramundane.
ESTRAMURANIL-a, adj., extramuranus, care e dora d'intre muri : locuri estramurane, batalia estramurana.
ESTRAMUTARE, v., mutare, permu-

tare, immutare, transmutare, transponere, translocare, alterare, transformare, vedi stramutare, cu derivatele sello.
ESTRANEPOTU,-a, s. m. f., prom.
pos, vedi stranepotu.
ESTRANIETATE, s. f., regio vol Bailo extera, peregrinitas, Vedi strataietate
si strainet ate.
ESTRANIU,-a, adj., extraneus, vedi

straniu si strainu.
ESTRAORDINARIU,-a, adj., extraordinarias, care e afora d'in ordinea
solita sau conuescuta : otnu estraordinariu, fenomenu estraordinarit judecatori estraordinari, professori estraor-

coholu.

dinari ; fapte estraordinarie, lucruri

* ESTRADOTALE, adj., (it. estradotale), ce adduce una femina in casatoria' afora de dotea sea : avere estra-

estraordinarie, guvernu estraordinariu,

servitiu estraordinariu.
ESTRAPEDIRE , V., obstnpescere,,

dotale, bonuri estradotali.

* ESTRAGERE, estrassi si estrassei;

v'edi strapedird cu tleriVatele selle.

ESTRATONEBE , v., transponer(' ?
vedi straponere mi derivatele selle.

estrassu si estractu, V., extraitere , a

trage d'in, a sc6te, a smulge : a estrage
una radecina cubica d'in unu numeru,
in math.; a estrage ideele principali d'in
una carte; a faceunu estractu; a estrage
narcoticulu d'in tabacu, in chymica; a
estrage superstitionile d'in thentile omeniloru.
* ESTRAJUDICIALE, adj., (it. es-

tragiudiziale, fr. extrajudiciel), si

* ESTRAJUDICIARIU,-ia, adj., (fr.

ESTRAPUNGERE, v., t ran sp un gerey

transfigerep vedi strapungere cu derivatele selle.

ESTRARIU,- a, adj,, extrarius 1

strainu, care nu e d'in casa, care nu e
d'in familia.
* ESTRA VAGANTE, adj. part. pres,,

(it. estravagante, fr. extravagant), care

nu alible, pro callile ordinario, 9are atabla dupo fantasie, fautasticu, nebonaticu.
76

www.dacoromanica.ro

1202

.W.

EST.

r * ESTRAVAGANTIA, s. f., (it. estravaganza, fr. extravagance), stare si

lucrare de estravaqante, nebonia.

truere. vedi stripare vu tote derivatele

* ESTRATAGRE, v., extra limites

vagan, (it. stravagare, fr. extravaguer),
a nu amb16 pre chili ordiarie, a mb16
dupo fantasig; a coget a dice si a face
lucruri fora sensu, fora ratione : acestu-a

cus), externus, d'in agora, care yine (1,10

abra: calitqti estrinsece, note estrinsece.
ESTRU,-a, terminatione de adiecttivu derivatu de la unu substantiva, prin

e tom onau care estravaga ? frigurile

selle.

ESTRINSECUra adj. , (extriuse-

care se indica provenienti'a, sau stare4

pie densulu san kublarea pie densului

-tu faca se estravage; multi estativaga nu-

precumu: selvestru, campestru , terrestrul

mai ca Se incante pre neboni.

* ETRAVASARE, v., (it. estrava-

pedestru, epestru - substantivele cape,

stru, maieptru, minestru, regestals incq
facu parte d'in acsta categoila,

sare, fr. extravaser), refl., a se estravasd,

a essi d'in vase, se dice in physiologia

despre sange, lympha, chylu, bile, caudu
elle in urmarea impressionei unei cause

esterne, essu d'in vasele loru naturali,

si se vrsa in alte parti constitutive alle
corpului organicu.
ESTRAVASATIONE, s. f., (it. estravasazione, fr. extravasation), actione

de estravasare, essire d'in vasele natuz

rail (alle organismului) si versare in

alte parti alle corpului, term. de. physiologia.

* ESTRAVASATU,-a, adj. pari., (iL

estravasato, fr. extravas), essitu d'in

vasele naturali si versatu in altele.

t ESTRE, termivatione de adiectivu

sau adverbiale, prin care se indica prove-

ESTRUCINARE, 17.3 conterere, 0111

dere, vedi strucinare, cu derivatele selle.,

ESTRUDERE, estrusi si estruse4

estrusu, y., extrudere: a impinge aft4-a,

a di afora ca violentia, a respinge.

ESTRUNdINARE, v., conterere, e.-t
lidere, yedi struncin are si strucinare,
cu derivatele loru.
ESTRUSIONE, s. f., (extrusio), actione de estruderei respingere.

* ESTRUSU,-a, adj. part extrusus,

impinsu fora, datu afora cu violentia,
respinsu.
ESTU,-a, pron. demonstrativu, (bite,

se declina in modulu cellu mai regulariu : sing. m., nom. estu, gen. dat. estui;
f., sta, gen. dat. estei; pl. m., now, esti,
gen. dat. estoru; f nom. este, gen. dat.
estora; assemine si compusele : aestu,
asta, contrassu : astu, asta; costa, c-

nirea de la substantivu, sau starea pre',

sau trecerea preste densulu, precumu
terrestre, campestre, selvestre, pedestre,
epestre; vedi estru.
sta, si acestu, acsta; puse dupo substan.ESTRECHIA=estrecla, s. f., mstras tivu ieau t6te sufflssulu a, precumu
(otatpoq), vedi strechia.
esta-a, sta-a, estui-a, estei-a, esti-a ,
ESTRECRIARE _= estreclare, v., cc- este-a, estoru-a; acestu-a, acsta-a, acestro stimulatus diffugere, vediarechiare. stui-a, acestei-a, acesti-a, aceste-a, aceESTREMITATE, s. f., extremitas, storu-a; assemine ieau sufflssulu 4, candi;
stare estrema, margine, parte estrema, stau
ca. substantive : acestu-q
casu estremu : amu adjunsula estremi- e resultatula
singure' lucretriloru male; acstara
tate , estremitatile corpului umanu, ellu se intellege de' setae; acesti-a su onaenii
nu fac usu de armele selle peno in u/- cari s'au distinsu in lupta; aceste-a su
tinea estremitate.
mulierile celle oneste; acestoru-a se co*ESTREMU,-a, adj., extremus, cellu vine laud' a.
mai d'in afora, cellu mai de pre urma,
ESTIT)-a, terminatione deadiectivu
cellu mai malta : margine estrema, re- derivatu de la unu substantivu, prin
solutione estrema , paupertate estrema , care se arrta starea sau despositionea
caldura estrema, dorentia estre2na, buc- acellui-a carui se attribue, precumu
curia estrema, remedie estreme ; in mo- onestu, modesta, funesta, scelestu.
mentele estrente alle vietiei selle.
* ESTU, s. m., zestus, caldura mare,
ESTRICARE, v:, (extrictire), des-- ard6re, focu, ardere, ferbere, violentia,

www.dacoromanica.ro

ETA.

tz03

.r

In sensu proprin si fig. r a sufferl frigulu

si estulu; estulit
estulu pasisidniion&

* ESTUARE, V., mstuare, a arde, a

-96 infiamnati, a ferbe, i se agita : h istuet de passioni.
* ESTU.A.RIU, p1. e, testuarium, spal-

tiu ce marea lassa i urm'a sea candu

86 retrage; braciu de baare; vivariu forinatu prin flussulu si reflussult marii;
locd limosa formatu prin essundationile
riurilorn.
ESTUATIONE, S. f., testuatio, actione de estuare, de ferbere, agitatione.
* ESTITOSU,-a, adj., sastuosas, calda,
.a,rdente, ferbente, agitatu.
*ESTUBERARE, v., extuberare, a Se

hila, a se redica, a se inaltia.

ESTUBERATIONE, s. f., extuberatio , actione si effectu allu actionei
de estuberare, inflatura, tumore.
ESTUBERATIT,-a, adj. part., extuberatus, inflatu.
ESTUMERE, v., extumere si extu
mescere, a se infla.
*ESTITMIDIT,-a, adj., tan; Idas, fnflatu, tumidu.
* ESTUNDERE, estunsi si estunsei,
estunsu si estusu, v., extundere a bate
una ce ca se ssa sau se sana afora.
ESTURBARE, v., exturbar6, a tul:burA, a incurca, a restorn, a scete afora
cu forti'a a esturb tacerea noptii, a
esturbd re cineva d'in numeru-tu
loru.

ESTURBATIONE, t. 1, exturbatio, actione de esturbare.

ESTURBATORIU,-tria, adj., kixturbator, cara esturba.
ESTITRBATU,-a, adj., exturbatus,
scossn san datu afora ca forti'a.

ESTURPARE, s., (fr. estropier),

distorquere, mutilare, si
* ESTURPIARE, v., (it. storpiare,
fr. estropier), a rupe petiorele, a mutila,

greco 7), care anticil ua Pronuntiau

e langu, precumu se vede d'in tOte'transeriptionile latinb, ro greclinioderni
ua pronuntia de ordinariu cai.
ETA, s. f., atas, sevumesecuium ;
la Macedoromani :
etate 2. Seclu)
3. evu.
ETATE, s. f., a3tas, teMpula
a, traitu sau pote trai u"nn Onni San aleA
flentia organica : una etate de binu, omu
edjunsu in etate; multe animal attingti
una ett.te mai mare de c4tu a omuliti ;
tan'a d'in *cele ansemnate
fragid' a etate a copillului; latea mattoi'd

barbatului; in genere, tempii eatti

dura ceva, epoca in tare traiesen
omeni sau se petrecu certe evenfmente,
cumu si omenii sau eveniMentele d'in lb!

cea epoca : etatea de atol a littehdo

latine.
ETERA, s. f., (iraEpa),
iica, mante, curtisana.
ETERIA, s. f., hetreria, titoubM, so-

cietate, confratfa; in specie societate

secreta : eterra gretiloru pentru recuperarea libertatii.
ETERICU,-a, adj., (heta3ricus, kacpc-

xk), relativn la eteria.

ETERISMUI s. m.prracpchi).6),
fe6ione de etera, petee ere 611, eterele.

ETERISTU, s. in., membrd alu ocietatii secrete numita eteria,

* ETEROCLITU,-a, adj., ' heieroc11tus (irep6-AcToq), irregulariu in declinatione, term. de gramM. ,
ETERNISARE, v.,. (fr. terniser), a
eternisa memori'a dettorie
face eteinu

ce s'au sacrificatu pentru patria,

ETERNITATE, s. f., teternitag, btatu
sau balitat de eterna; temrni eterliu.

ETERNUI-a,s. f., [eternas; 1.

care)

nu are nici incePutia,Ineci finitd : Dona-

nedieu e eternu; 2, care, cellu pucing,

nici una data nu va peri, nu va incet,
si de ad, heincetatc, neinterruptli eter-

desella, fig., a esturpici torbele, a le nele supplicie die peccgtositoru,

ETERODOSSU,-a, adj., 1(heterodomutila, a le pronuntia reu; a esturpici
xus; iTepaoto0. de alta parere, a altfc
unu catitt, unu asinu.
ESTURPIATU,-a, adj. part., (it. credentia, de credentia erratica.
*ETEROGENIUria, adj (isspo7ssniq)t
storOiato, fr. estropie), tnutilatu : callu
de alta genu : substantive eterogenie;
esturpiatu.
esthrpiatu; subst.,
* ETA, S. f., eta (ta), turnele litterei 'cari si scmba genulu in plurariu,

www.dacoromanica.ro

1204

ETI.

EUC

cumu acu, ace, Tetnnu, lemn5 corpu,

corpuri.

ETESIACIT,-a, adj., etesiaeus, (a.ttaaoc), relativu la etesie, d'in tempulu

etesieloru.
* ETESIE, f. pl., etesite,(kriacu), ven-

turi care suffla in ternpulu caniculei.

*ETHEREIT sau eteriu,-ia, adj., wthereas si Eetherlus, de eteru : focuri eterie.

ETHERU sau eteru si etere, s.

father (a1.0-0), focu elementariu; la phy-

sicii moderni fluida de una suptilietate

estrema si care imple universulu ; in

chymica, licidu spirituosu f6rte volatile.
ETHICA sau etica, s. f., ethics
(Oot71), filosofi'a morale, moralea.
*ETHICIT sau eticu,-a, adj., etlileus
(410c7c6c), morale

, relativu la doctrin'a

morale.
* ETHNICIT sau etnicu,-a, adj., ethideas (iavotd;), gentile; la scriptorii eccleslastici pagetnu.
*ETHNOGRAPHIA, sau etnografa,
s. f., (d'in g.Noc, gente, nation, si ypetcpstv, scriere, fr. ethnographie), descriptione a diverseloru popore sau nationi.
ETHNOGRAPHICU sau etnograficu,-a, adj., (fr. ethnographique), rela-

cina, mai allessu multime de arbori,

precumu : potnetu, prunetu, nucetu, fagetu, dutnetu.
* ETYMOLOGIA sau ptumologia g. f.,
etymologla (icup.oXoyEcc), originea unei
vorbe ; doctrin'a despre originea vorbeloru.
ETYMOLOGICE sau etumologice,
adv., et) moio glee (icup.d.o7tys4), in MO-

du etymologicu.
* ETYMOLOGIOU san etunaologicu,-a, adj., et) mologieus (nicokorv.6c),
relativu la etymologa : partea etymoloT
gica a grammatical ; dictionaries ,etymologicu: cercetari etymologice.
* ETYMOLOGU sau etunaologu, s.
(eta molosro s, ittlioX674, care eonn6sce

etymologia, care se occupa cu etymologia.

ETYMU sau etumu, s. m., ety mon

(kellov), originea unei vorbe) semnificationea originaria.
EU, pron. pers. I. sing. ego (46); dat.

mie, scurtatu

tivu la ethnographia.
* ETHOLOGIA. sau etologia, s. f., ethologia (iPoXoyEct), representatione de
caracterie, mimica.
*ETHOLOGU sau etologu, s. in., etho
io gas (ilaoX6Toc), care representa caracterie, mimu, comicu.
r *ETHOPEIA, sau etopeia, s. f., ethovsola ( orotiot), descriptione a caracteriului, caracteriu, Ag. de retorica.
,

*ETOMA, pl.-mate, mtoma (dautvzi,

fronte triangularia a unui edificiu.

-I- ETU, terminatione de substantivu
derivatu, prin care se indica una multime de obiectele desemuate prin rade-

* ETICHETTA, s. f.t (it. etiehetta,

fr. etiquette), 1. una mica tabla de lemnu,

metallu sau de carta inscrissa care

; acc. mene, ,scurtatu

me; possessivulu mcu, mea; pl. noi; dat.
noue. scurtatu rae si ni; acc.
sourtatu ne; possessivulu nostru, nstra. Prot,
numele eu, ca si tte celle alte pronu-,
mine personali, se pune espressu numai

prin enfase, sau prin oprositione ea

mile alte persone, Oro de ordinaria se
subintellege d'in, form'a vprbalui, prei
cumu : eu su domntau domnedieulu teu

se nu aibi alti diei afora

eu

dicu asid, ellu dice bai NU sciu ce dici;

nu te connoscu

rogu-te da-nai unu

se pune ca semnu pre diverse vase spre

condeliuf vedig co nu me ami; am per-

a arretd, ce se coprende intr'ensele ;

dutu totu afora de mire: nu te voliu

2. consuetudine fissata, si care se observa

mai incommodd ;qsiu fi mai fericitu dco

nu V asiu connosce;lassa-me se me ducu;
voliu se scriu una epistola ;
luatu ca

Cu rig6re, ceremonia, mai allessu ceremonie observate la curtile domnesci.

ETIOLOGIA, s. f., 93tio1ogia (cetttokol(cc), cercetarea causeloru; in pathologia, tractatu despre causele morburiloru; in retorica figura prin care vorbitoriulu adduce rationi pentru celle ce
affirma.

subst. admitte articlu ; etdu nostruKUBOLIII, s. m., eabolion, dictamnu; vedi dictamnu.
EUCHARISTIA, s. f., euellarlstia
(sxacptcstEct), 1. actione de gratie, gra-

titudine, actione d reconnoscentia, re-

www.dacoromanica.ro

EUL.

105
EULABIOSU sau eviaviosura, adj.,
EDT.

cennoseentia pentra benefidiele accepute;

2. in speciale , conimimione sau communicatura, numitit asik de la sacrificiulu de gratitudine, care incepe pu formul'a sxaptarOcop,sv Tr!)topp, gratias
agamus domino se multiamimu dom-

nului!
* EUCHARISTICU,'-a, adj., oucharistieus (s6xaptamt6g), relativu la eucharistia; subst., eucharisticu, euchuristleon
(6xceposix5v), versa eucharisticu, peoma de gratitudine Sau de reconnoScentia
pentru beneficiele accepute:

EUCHARISTU,-a, adj., (encharistus, 66xciptatog), gratu, placutn, doritu,

beneficu; subst., eucharistu, eucharistum,
una specie de marmure.
*EUCHOLOGIU, pl. eudologie, (euchologion, etixoX61toY) , rituariu, Carte

ecclesiastica in care se coprendU t6te

rogationile si ceremoniele de competenti'a unui sarcedote.
* EUCRASIA, 8. f., (e6xpcoEce), bona
mestecatura sau temperatura, bona complessione sau constitutione corporale.
* EUDEMONIA, B. f., (stiaxtv.ova),
tericitate, stare bona si placuta, scutita
de doren.
*EUDEMONICUra, adj., (sScap.ovt-

x6c), relativu la eudemonia, fericitu;

(E6X43.40, devott,

EULABIU, sau evlaviurd, adj. (dapis), devotu, pietosu.

*EULOGIA, s. f., (eulogia, taolia),
prosfora, corruptu prescura, pane de 88
adduce la baserica pentra sacrifidiu, si
d'in care sacerdotele talia particell'a ce
sacriaca, ro restulu se distribue poporului ca anafora.
EULOGIARIU, s. m., eulogiartus,
cellu ce prepara eulogiele.

EUMETRIA, s. f., eumetria (Ap.erpf.a), proportione bene luata, elegantia de forme.

EUNITCHARE san cunucarg, v.,

eunuchare, a cub* a privA de

tate, a face eunuchu.
ETINUCHATU sau eunucatu,-a,
adj. part., eunuchatus, castratu, privatu
de virilitate.
EUNUCIDITU,-a, adj., e umlaut's,
de eunucu, relativa la eunucu.
*EUNUCHISARE, v., (eunuchizare,
simexECetv), a castr6, a eunucd.
EUNUCHISA.TU,-a, adj. part., eu-

nuchizatus, castratu, eunucatu.

EUNUCHISMU, S. m., eunuehismus
(stivotrztcyzig), castratione.

*EUNUCHIU, s. m., eunuchion (eh-

subst., eademonici (668cup.omoi.), filosofi

vobxtoy), una specia de lactuca.

care invnia eudemonismulu; vedi eudemonistu.

EUDEMONISMU, S. m., (e6Scatto-

voi5xw, d'in 61=patu si Exetv = ob-

EUNUCHU, s. m., eunuehus (e6-

x60 , filosofu care invtia eudemonis-

servare), orna insarcinatu, la orientali,

a custodf gyneceuln, orna totu de a un'a
castratu, si de ad eunuchu=castratu.
EUPHEMISM'', sau eufemismu,
8. 111. (euphemismus dxpllicap*), desemnationea unui lucru necovientiosu
prin unu nume coviention : la feminele

multi, care e de system'a eudemonistica.

Tomeine eufemismulu merge asid de de-

vot.t60, systema filosofica care invtia

co fericitatea e bowie suprema.
EUDEMONISTICU,-a, relativn la
eudemonismu.
* EUDEMONISTU, s. Jm., 666cutiow-

EUDIOMETRIA, s. f., artea de a parte, in cdtu elle nu numescu pe draculu cu numele seu, cii dic uccida-lu
mesar bonetatea aerului.
*EUDIOMETRICU,-a, adj., relativa crucea, sau duca-se in ptre; multi nula eudiometria eau la eudionsetru.
* EUDIOMETRU, s. m., (de la Zatog,
boim AM, si p.npstv, mesurare), 1. reale,
(it. eudiomotro),instrumentuprin care Se
'Ate mesurd, bonetatea aerului; 2. personale, mesuratoriu de bonetatea aerulni.
EULABIA, sau evlavia, s. f., (s6Xcir3sta), devotione, pietate.

mescu porculu prin eufemismu rimatoriu; tneretricile prin eufemismu se

dicu mulieri peccatse.
*EUPHEMISTICUsauutemisticu,-a,
adj., relativu la eufemismu : espressioni eufemistice.

* EUPHEMISTU, s. m., (de la 66plpgstv), carg pentru bonacoviehtia nu

www.dacoromanica.ro

1,1)13

EVA

EUS. 4

numesce lucrurile urite u numeleloru,

ci cu altele oneste; vedi euphemismu.,
vEUPHONIA sau eufona, s. f., eu-

EUSEBICISU,-a, adj.* (sima6),

piu, pietosu, religiosu.

gUSEBI17,-a, adj., (cseN),

phonia (sixpcovEd), son dulce, pronuntia

dulce, cluicetia in pronuntiatione; contr.
cacophona.
* piPHONICIT sau eufonicu,,a, adj.,
(encpeoos), dulce la pronuntiare, si
EITPHONU,-a, adj., (sticpwvo4), ere
soda bene, cu voce sau pronuntia bona,
formsa, pladuta.

pietosu, religiosu.
EUSTINU,-a, adj., envinas*. de cotra resaritu, de cotra custu regionilo
emane.
* EUSTIT, s. in., enrus, oriens, ventulu care bate de potra resaritu, resaritulu, terminu geografleu: eustulu,vestulu,

* EUPHORBIA, s. f., euphorbia sau

beue nutritu, bene pascutu, grassu.

I EUpHROSYNA sau eufrosuna

eustinu, vespetinu, sudicu, nordicu.

* EUSTYLU sau eustulu,,-a, adj., en,
stylos (ZatoXos), cu eolumne formse.
EUTLNETATE, s. f. (in6Xeca) vilitate, stare de eutinu.
EUTINIRE,-escu, v., (s?rcEl(Cetv), a

s. f., 6txppocs6v71), ilaritate, dispositione

fue eutinui Tetl. a se outin, a deveni

eup4orbion, (sixpptev), planta CU SUCCU

laptosu.

*EUPHORB11,-a, adj. s., (400),

sudulu, nordulu, Cu adiectivele loru

eutinu.

EUPTIROSYNU sau eufrosunu ,

S. in., euphrosynum (s4p6ouvov), libba
de lsou fr3o(r9m3csog) , buglossu

, una
planta.
EURENU,-a, adj., euriuus, d'in partea de unde bate eurulu, de la resaritu.
EURLPICA, s. f., euripice (apcnon, una specia de juncu sau rechita.
EURIPU, s. m., euripus (etptiroO,

strinct6re, scursur'a unui lacu; spatiu

strinctu in pircu intre murulu interim
si intre gradele pro cari seden, spectatorii.
EURISTICU,-a, adj., (de la '6Ecs.tv, afiare, descoperire) methodu euristicu, prin care se afla sau s(4 deseoper unu addeveru.
*EURONOTU, s. in., euromotus (e6p6votoq). venta d'intre resaritu si media-dl.

IEURU, s. m., eurus (404), ventu

care batesde la resaritu, partea de otra

resa,ritu.

EURTIIMIA sau eurutma, s. f.,

eurythmia (siipoya), ordine form6sa,
ordinatione armoni6sa, in architectura,
EURYTHMICU sau eurutmicu,-a,
adj.,.(11.5pdp.oq), in proportioni covientiose, armonicu, proportionatu.
EUSEBIA, s. f., (ecsif3ata), pietal
religiositate.
EITSEBIOrLOGIA, s. f., doctrin'a
despre pietate, ,theologi'a morale.

EUTINUra, adj., (eineXtis), vile, do

mica pretiu, de pucinu pretiu.
*EUTRAPELIA, s. f., (EinpareXia
it. eutrapelia), facetia, facetiositate, donulu naturale de a glumf covientiosu si
cu g ratio.
*EUTRAPELITra, adj., (s6rpeorsX0),
destru, usioru, facetu, facetiosu.
*EVACUARE, 11., evacuare, 1. a de-

serta, in specie ca terminu militariu

a evacua una cetate sau una 4rra caro
a fostu occupata (le armata; 2, a suppreme, a destruge, a nemicf.,
* EVACUATIONE, s. f., evacuatio,
actione de evacuare, desertatione, suppressione, destructione, nemicire.
* EVACITATORIU,46ria, adj. s., evacuator, care evacua, dasertatoriu, destructoriu, nemicitoriu.
EVACUATU,-q, adj.part. enwuatus, aesertatu, destrussu.
EVADERE, evasi si evasei, evasu,

V., evadere, a essf, a seapa, a trece, a

evita; a adjunge, a preven', a devenf
a evade din mnele inimiciloru, a evade
foculu sau flamm'a; ecco la ce evasera
beneficiele telle.

EVAGARE, y., evagari, a allerga

incke ,si incollo, a errateef, 4 mbli

erratecindu, a se departa, a so estende,
a so respandf.
AVAGATIONE, s, f, evagape, actione de evagare,

www.dacoromanica.ro

tVA

v
eva-

* EVAGATORIt-tria, adj.
gans, vare evaga.
*EVAGATU,-a, adj. part., evagatus,
care a evagatux care a erratecitu, care
a amblatu erratecindu.
EVAGINARE, v., evaginare, a sc6te

rt
in cari se coprende vitiar si invetiatufa/
EVE.

120't
.

lui Jesu Christu : evangeliulu de la Natheiu, evangeliulu de la Marcu, evange-

liulu de la Luca si evangeliulu de la

Joanne; a predied evangeliutu; a se reguld dupo evangetiu; a nu crede d ctu
e in evangelie, a jurd pro evangeliu.

d'in vagina eau d'in tca.

EVAGINATU,-a, adj. part., evagiflatus, trassu, scossu d'ia vagina, nudu.
EVANGELIA, s. f., vedi evangeliu.
* EVANGEL/CE, adv., (evangelice,
6ctreXos60 in modu evangelicu, ca e-

yeXog), bonu nuntiu, care adduce unu

nuntiu de buccurfa.
* EVANIDU,-a, adj., evanidas, care
dispare, care si perde poterea sau consi-

vangelistil.<1

stenti'a; langedu, flaccitu : buccuria eva-

EVANGELICUra, adj., evangelicus,

(AnyeXtx60, relativu la evangeliu, conforme cu evangeliulu : doctrina evangelita;baserica evangelica, asid se numesce
basericia protestante, d'in caus'a co nu
reconn6sce traditionea, peel synodele,
ci numat CO e scrissu in evangelie.
EVANGELISARE,
evangelizare,

nida, ant6re evanida, atramentu evanidu, formosetia evanida.

(67myTEXECEtv), a annuntik unu lucru bon,

a adduce unu huntiu bonu; a predici evangeliulu : evangelisdmu evangeliulu;

evangelisara mantuirea
vomu .evangelisd virtutea.
EVANGELISATORIU,-tria, adj. s.,
evangelizator, care evangelisa, care adthee nuntie bone, care predica evangeliulu.
EVANGELISATU,-a, adj. part., evatigelizatus, annuntiatu, predicatu.
EVANGELISMU, s. m., (66arreXL0annuntiatione bona, nuntiu de buccuria; serbat6re la 25 Martiu candu se
celebrdia annuntiationea angerului la
virginea Maria co *a name pre salvatoriulu lumei.
EVANGELISTIC13,-a, adj., relativu
la evanelisti : stylu evangelisticu, limba etangelistica, scripte evangelistice.
EVANGELISTU, s. in., evangelista,
(AarteXtaris), adducutoriu de boftu nuntiu; gcriptoriu de evangelio: aventu pa-

tru evangelisti Illatheiu, Illarcu, Luca,

si Joanne; inmate de conciliulu dela Me& eiau forte multi evangetisti, inse opeOle loru fura reiepkite.

INANGELM, pl.-ie, evangelium ,

(AcirAtov), 1. uuntiu bonu; 2. nuntiu
despr faptele si vorbele lui Tam Christu; de adi in specie, 3. operele scrisse

EVANGELU, s. m., (evangelus, a6ay.,

* EVANIRE, v., evaneseere; a dispar,

a perf, a se nimicf; vedi si evanidu.

EVAPORARE, v., evaporare, a di
vapre; refl., a se evapord a trece vap6re, a dispar in forma de vap6re : tote
licidele lassate descoperite se evapora.
EVAPORATIONE, s. f., evaporatio, actione si effectu allu actionei de
evaporare.
EVAPORATIVU,-a, adj., evapora-

tivus, prin care se evapora, care produce evaporatione.

EVAPORATU,-a, adj. part., evaporatus, prefacutu in vapore, disparutu

in forma de vapore.
* EVASIONE, s. f., evasio, actione
evadere scapare, mantuire.
* EVAAJ,-0., adj. part1 eva SUs9 scapatu, mantuitu.
* EVECTIONE, s. f., evectio, action()

de a se redid in aeru.
EVECTU,-a, adj. part. , eveetns,
redicatu in aeru, transportatu.
ff EVEGERE, v, evehere, a se inaltid, in aeru, a se transporti. Radecin'a
derivateloru evectu si evectione.
* EVELLERE, evulsi si evulsei, evulsu,

v., eveilere, a smulge, a desradecind,

fig., a destruge. Radecin'a derivateloru :
evulsu si evulsione.
* EVEMERICU,-a, (fr. evhmrique)

adj., relativu la doctrin'a propagata de

Evemeru : paren i evemerice, doctrina evemerica, systema evemerica.
EVEMERISMU , s. m., (evhjme-

ristne), systema theologica propagata

de philosophuluEventeru (intre annii 311

www.dacoromanica.ro

EVI.

EVE,

1208

Si 298 inaiute de Chr.), dupo care toti

ventuale: eventualitatea unei conditione,

dieii mythologici se considera, pa 6rueni

divinisati : evemerisnaulu (4 consideratu

eventualitatea unui tractatu.

EVENTURA, s. f., (ventura, n.
pl.), 1. venitoriulu, tempulu venitoriu;
2. adventura sau aventura.

deja de antici ca atheismu; inse crestinii primitivi N imbraciara ca una arm:4

apta spre a combate paganism ulu.
* EVEMERISTU, s. m., (fr. evhemri-

ste), care appera evemerismulu ; naulti

d'intre scriptorii ecclesiastici sunt everneristi.
EVENIMENTU, pl.-e, eventum, (it.
evenimento, fr. vnement), intemplare :
evenin3entu fericitu, eveninaentu funestu
evenimentu tristu, evenirnentu neasteptatu; evenimentulu n' a desmentitu astep-

tarea mea; elN facii unulu dintre aceste

passuri audaci6se cari aru fi potutu trece
ca temeritetti in politica, dco mesurele
bene mate si eveniment ele nule aru justified; vitia plina de evenimente; mari
evenimente; evenimente estraordinarie;
cei mai nmsri omeni dependu de la evenirnente; tte eveniment ele erau miracle;
dram'a acsta-a e plena de evenirnente
care descta curiositatea; evenimentele
politice incurca,ra tteplanurile conductoriloru destineloru onaenesci.
* EVENIRE, v., evenire, a se intern-

pld, a egg prin sorti.

*EVENTU, p1.-un, eventual si eventus-us, intemplare, evenimentu, resul-

tatu, essitu : eventulu e essitulu unui

lucru, -eveatus est alicajus evitas ne-

EVERTERE, eversi si eversei, ever-

su, v., evertere, a restornd, a destruge.

Radecin'a derivateloru ; eversu, eversione, eversoriu eversivu.
* EVERSIQNE, s. f., overdo, actione
si effectu allu actionei fie evertere, restornare, destructione : eversionea cetatu, eversionile stateloru celloru mai inflorit6rie.
* EVERSIV17,-a, adj., (fr. versif),
prin care se everte, prin care se restrna
sau se distruge : negationi eversive de
morale, negationi prin care se restorna
moralea.
* EVERSORIU,-.96ria, adj. s., ever,
sor, care everte, care rest6rna, care destruge : eversorii Troii, eversorii dereptului umanu, eversorii averei publice.

EVERST3,-a, adj. part., eversus,

restornatu, distrussu.
EVICTIONE, s. f., evictio, actione
de evincere, recuperarea unui lucru prin
judecata, term. juridicu.
EVICTU,-a, adj.
evictus, invinsu, in sensu propriu
part.'
si figuratu.

EVIDENTE, adj. part. pres., elldens, visibile, claru, luminatu manifestu, care se p6te vede fora difficultate,

gotil. Cie. Vedi evenimentu.

* EVENTUALE, adj., (it. eveutuale)
fr. ventuel), care e suppusu unui eventu
sau evenimentu incertu, care se p6te intempi& sau nu : conditione eventuale,
successione eventuale, derepturi eventuale, folse eventuali.
EVENTUA.LISARE, v., (fr. eventualiser), a lass& in manele intempldrii;
refl, a se eventualisd, a se lass& in voWs, intemplarii.

care se vede la ntdi'a cautatura cu ochii : lucru evidente, proba evidente,

* EVENTUALIS1TU,-a, adj. part.,

(fr. veutualis6), lassatu in voli'a in-

EVENTUALITATE, s. f., (it. even-

in evidentia.
EVINCERE, si evingere, evinsi si
evinsei , evinsu si evictu, v. evinoere 9
1. a invince eu totulu; 2. a despossed6
pro cineva de unu lucru prin judecata.
EVITABLLE, adj., evitabilis, care
se pte evitd casu evitabile, periclu evi-

tualiti, fr, ventualit), calitate de e-

tabile,rnorbu evitabile, perdere evitabile.

te mplarii.

EVENTUAIISMU, s. m., (fr.

eventualisme) , systema de eventuali-

tate.

argumentu evidente.
EVIDENTIA, s. f., evident's, cali-

tate sau stare de evidente, claritate

evidente a unei probe , evidenti'a unei
propositioni, evidentea veritatii si a falsitatii; a demostrd ceva peno la evidentia ; evidentia de ratione; evielentia de
faptu, evidentia de sentimentu; evidenti' a

sensuriloru ; a pune in evidentia; a fi

www.dacoromanica.ro

EVII.

EVO.

* EVITARE, v., evitare, a se fed, a

fugf de ceva, a se di din calle, a incongiur6, : a evita unu periclu, a wig

unu laciu; anzu evitatu colpiturele inimicului; nu veti pot evit Mite casurile
celle aman ce ve prepara sortea; evitati
lupt'a care nu p6te se ssa in fav6rea
nstra.
EVITATIONE, s. f., evitatio, actione de evitare, de ferire, de fugire
ellu recommenda evitationea versuriloru
candu cineva scrie in prosa.

EVITATORIII,-tria, adj. s., evitans, care evita, care se feresce , pare

fuge de unu lucru.

*EVITATUra, adj. part., evitatus,

incongiuratu, de care amu scapatu : pe-

riclu evitatu, infortunie evitate, errori

evitate.

EVLAVIA, s. f., (s6X6Peta) devotione; vedi eulabia.

EVLAVIOSIJ,-a, adj., (datxPris), devotu; vedi eulabiosu.
EVLAVIIJ,-a, adj., (daafhq), devotu;
vedi eulabiu.
EVOCARE, v., evocare, a chiam6,,

1209

voltu si evolutu, v., evohere, a desfasciori, a desplic6,, a descurci, a desvola percurge.

* EVOLUTIONE, s. f., evolntio, actions de evolbere, de desfasciorare, de
percurgere;evolutioneapoetiloru,lectur'a
poetiloru; evolutione militare, miscare
ce se face ca cetele armate spre a le deprende la batalia; evolutionile unui or-

ganism% unei societate, unei institutione.

EVOLITTU,-a, adj. part., evolutus,
desfascioratu, desplicatu, percursu.
EVOLVERE, evolui, evolutu si evoltu, v., evoivere, vedi evolbere.
* EVOMERE, Bau evomire, evomere ;
a vonai multa si cu mare violentia.
EVONYMIT, sau evonunau, s. m., e-t
vonymos, (elchvop.oc), unu arbustu,
sinu.
*EVONYMINA, sau evonumina, s. f,,

a invit6., a citi; in specie a cal si a fa-

(fr. vonymine,), substantia care se estrage d'in oliulu bacceloru de fusinu.

EVSEVIA, s. f., (daipsta), pietate,
religiositate; vedi eusebia.
EVSEVIOSU ,- a, adj., (e6as(bjc),
pia, piosu, pietosu; vedi eusebiosu.

ce prin ceremonie magice ca se apparia :

a evocd suffietele, a evocd spiritele,
evocd umbrele mortiloru.
EVOCATIONE, s. f., evooatio, actione de evocare; chiamare la arme, chia-

piosu, religiosu; vedi eusebiu.

EVTINETATE, s. f., (dniXacc),
litate, stare de evtinu; vedi eutinetate.
EVTINIRE,-eseu , v., (dneX(Cecv), a

mare inteadjutoriu; ceremonia magica

prin care se citgu spiritele.
EVOCATORM,-tria, adj. s., evocato r, care evoca, care chiama la arme.
EVOCATU,-a, adj. part., evocatus,
chiamatu, invitatu, citatu; subst. m., evocatu, evoeatus, veterana chiamatu la
servitiulu militariu.
EVOLARE, v., evolare, a sbora, in
sensu propriu si fig. ; vedi sborare.
EVOLBERE, evolsi, si evolsei, e-

EITSEVIU,-a, adj., (640, piu,

face evtinu; refl., a se evtini, a devenf

evtinu; vedi eutinire.
EVTINU,-a, adj., (e&reX*), vile, de
mica pretiu, de pucinu pretiu; vedi N-

ana.

EVULSIONE, s. f., evulsio, actione

de evellere, de smulgere, de sc6tere d'in
radeeina; destructione.
EVITLSIT,-a, adj. part. , magus 9
smulsu, scossu d'in radecina, desradecinatu.

www.dacoromanica.ro

F.
F,

ssea litera in alfabetulu ro-

manu, si un'a d'intre acelle-d care si a

conservatU promintila originaria ih tal:3

mullid; numai in miele locuri inainte

de
ande ca ch ermaicu sau ca x
grebu, precumu in: firk firz, filiu, filia,
si inainte de e cu assimilatioue de je,
precumu 1h fet+4, fra ferbe ; (compara I sp. hierro, lujo). In Dacra "bpreale

acestu eh se aude ca la francesi, sau ca

aspru diueratu. Tuse aceste nuantie
disparu d'in di in di, si in genere Se restabilesce twonuntfa genuina a litterei

F.A.BtA,'S. f., fabula, narratione

tiva, mai allessu despre animali unde

s attribue aeestoru-a caracterie, ornenesci Si facultatea de a vor1 4
de a
cdnVehl intre sena, cu scopu de a deduce una invetiatura moral ei vedi fabula, faula st [aura.
FABLARE, v., faboiari, a volibi, a
narr, a conversd; a simule fabtei vedi

la; verbulufacere, facere; vedi verbulu

fabulare.
FABLATORIU,-t6ria, adj. s., fabalator, care narra, care spune fable, narratone; vedi fabulaioriu.
FABREFACERE, tabrefeci si labrefecei, fabrefactu; si fabrefacui, fcsbrefa-

[acere.

cutu, v., fabrefacere, a face cu arte, a

FAl3'A, s. f., faba, lkume '6re pre a

loeurea se proimiltia faya, ro in alta
lcnri a degeneratu in : bobee.
IFABACIA, s. f., rabacia, buccate de
faba, fertura de faba.
FABACIU,qa, adj., tabaciuisi fabamis, de faba.

construge cu arte.
FABRICA, s. f. fabrica, 1. lucrare,
confeetione, conStructione structura;
2. manufactura, officina, stabilimentu
in care se fabrica diverse lucruri : fabrida de Orne, fabrica de pandits, fabricd de pannura, fabrica de machine;
fabrica de oranside, fabficade sachan;
a infientict una fabrica; a comperd lucruti de la fabrica; se immultescu fa-

FA, imperat. pers. If sing., fac, de

FABA.GINUra7 adj.II fabliuns de

sitti

fttbd,

FABA1E, Wdj. , fabalis , de i'abct:'

planta fabale, lugetu` fabatc.

FABARIU ,ia, adj. s., faintrius

1. iare-gtioneeilne tab'a : laW fabaria ,
Juniu; 2. are cultiva faba; 3. care vende
faba; 4. cui place fabia.

FABATARIU, pl. -ie, fabatarium,

vasu in care se ferbe fab'a.
FABATU,-a, adj. l'abatas, facutu ca
faba, saturatu cu [ab a.
s. f., fabella, una scurta
fabula, istori6ra, anecdota; una comedia.
FABIU,-a, adj. s., fabeas fabea
servu, serva.

bricele d'in di in di ; ellu petrec9- ,t6fcs

criu'dlis fabrica; 8. edificiu t una fabrica
formosa; 4. intriga,Machinatione, stra-

tagerha t a oHitts una fabrica d'in care

insusi orditoriulu nu va pote scctpd cu
pellea intrga.
FABRICABILE , adj., fabricabilis ,
care se ptefabric: materia fabricabile,
machine fabricabili.
FABRICANTE, partic. pres. adj. s.,
fobricano, faber, care fabrica, care possede una fabrica sau unu stabilimentu
de manufactura : fabricantii vendu fa-.

www.dacoromanica.ro

FAB.

flff

FAG.

bricat ele lorwnegotiatoriloru; corpulu fabricantiloru

aclunatu la bursa,.

eratoriu da -farra sau Orhrf

construge; a invent, ; ce fabricati voiR

taber
ferrariuS; la antiei d'in Contra priil fd-)
bru se intellegea mai nvertoSU Zemna-i
riul u ; fle4 fia-cine 6 (abridu fortunei
selle; vedi fauru.

fabricarnu ace; elli fabrica arme; ellu

FABUL1, s. f., faba'', narratioffe,

FABRICARE, v., fabricare si fa-,

bricari,, a face, a lucr, a produce, a

&Uva; vedi tabla, faula i fawra.

FABULARE, v. fabular', a verbi., t
a ne fabrica unu prandiu si maideli narra, a conversi, a apune falmfle; vbdi
ciosu ; camerariulu fabrica una strata-, . fablare.
gema.
FA_BULARIUra, adj., fabularis4
2 FABRICARE, S. verbal, fabrica- lativu la fabula, fabulosu, nrythologicuT
tio, in tr. s. verbului; vedi fabricatione. falsa.
FABRICATIONE , s. f:, fabricatio ,
FABULATIONE, f., fab ulatio; ae-eactione si effectu allu actionei de fabris tione de fabulare , conversatione dis)-s
care : fabricationea ferrului, fabricatio- curan.
FABULATORIlk-tria, adj. g., faba-%
nca
FABRICATORIU4-46ria adj. s., fan lator , care fabula, care spune Pabule,
briiator care fabrica, caro face, care fabulistn, vedi fabiatoriu.
produce, eare construge, constructoriu,
FABULATRICE, s. f., (fabohttrixy,
lucratoriu, arteflee : fabricatori de vase, fmina care fabula, ca're apune fabnle
fabricatori de vorbe, fabricatori de men-s, fabulatoria; fabulista.
tioni; dieta e fo,bricatoriulu universului.
1 FABULATU,-a, adj1 part.,
FABRICATRICE, s. f., fabricatrix, latos), spusu, narratu.
fmina care fabrica, fabricatria.
2 FABULATU, s in., fabulatio, a0.4
1, F.A.BRICATU,-a, adj. part., fabri- tulu de fabulare.
catas, facutu, lucratu, eonstrussu; luFABITLISTU,-a, s. adj., tabulo, raeratu in fabrica.
bularum auctor, narratoriu, sau ,scrip2 FABRICATIJ, p1.-c, 1. fabricatum, toriu de tabule.
FABULOSITATE, s. f., fabulositas,
lucra fabricatu, productu d'in fabrica, :
ellu a vendutu tote fabricatele cu pretiuri calitate de fabulosu, narratione fabufrte bone ; 2. fabricatus,-u, lucru, fa- l6sa fabulosit ate poetica fabulositas
Plin.; vorba multa, verbositate
bricatura : materi'a nu e scumpa, dro
nu mi place fabulositatea juniloru acefabricatuln costa omita,
FABRICATURA, s. f., fabricatura, storu-a.
lucru de manufactura; pro ductu de faFABULOS11,-a,adj.,fabulogns, plenu
de fabule, ammestecatu cu fabule : fapte
brica, resultatu allu fabricationei.
FABRICIT,-a, adj., fabricas, relativu fabulosa; istoricu fabulosa; eroe fabu14 fabru6 relativu la Artea de fabricare: losu; warrationi fabulse.
FACE, indio. pres. pers. III faclt,
artea fabrica, artea de construgere.
,FABRIVICARE, v., (fabriiicare)s a de la verbulu facere, face;e; vedi ver-,
produce fabricate , a se occupLcu fabri-1 bulu facere.
2 FACE, s. f., fax, faca, tetione ap-,
carea.
FABRIFICA.TIONE, s.f.,fabrificatio, prensn, flamma, Pon; fig., fut6re, furia,
flagellu; vedi derivatulu faca.
actione de fabrificare,
FABRIFICATU,-a, adj. part.,
FACUNDA, s, f., (it, faccenda p. g.
ficatus), facutu su lucratu in fabrica, pr, fazenda, isp. baciend% y. fr. faciende), (negotium)4 negotiu, occupatione,
fabricatu.
FABRILE adj., fabrilis , de fabru affacere m'au impressuratu facendele;
facendele ra6stre nu ne dan ,unn Mt
sau de fauru.
lf,A.BRIT sau faurui s. n. faber lii- mentu de repausu; una facenda tseri6sa
fabrica vorbe; fig., coculu ne fabrica una
cena escellente; pre mane nea promissu

eTM9Fili in gelieYQ, ii140 Mafi allessu lu-

(una faecenda 'ser1a)4 duellu.

www.dacoromanica.ro

1212

FAC.

FAC.

FACENDIRM,-ia, adj.s.,(it. m. fac-

gotiu cu t6te lucrurile d'in lame, elli tau

cendiere, fem. faccendlera), Care se am- connoseu differenti' a intrelicitea si
mestica in t6te lucrurile, care cauta cita; eau face pre. medieu, frate seu face
pre totu indene se aiba mhele in jocu. pre architectu; 5. ainvetid: filiu mea face
FACENDOSII,-a, adj.., (it. faccezdo- medicin' a; frate teu face jurispruclenti'm
so), plenu de facefide, f6rte occupatu.
nepotu seu face i'astronomf a; 6. a proFACENDUTIA, s. f., (it. faccenduz curft, a perk, a causi, a desceti : a face
za), .una mica facenda.
dorere; a face placere; a face jocuri pu1 FACERE, feci si fecei, factu; si fa-, btice; ellu ne face rosine; ea ne face ()awe;
cui, facutu, imper. fa=fac, faceti=fa- a face cuiva umbra; a face karma; a face
cite, v., &core, agere, reddere, Zorn- stripetu; ellu le facia anima; (aceti locu si
mittere, creare, terra; 1. a lucri : voliu altoru-a; a face gratia, a face favore, a
face mom voliu pot; vei face cumu vei face caldu, a face rece; ellu face pre omeni
sci; va face cunau lu va consilici mentea; se se in/le derisu; omu care face sanvomu face totu cu adjutoriulu tui dom- ge; vorbele Lui cello puoinu considerate
nedieu ; veti face ce veti afid de covien- facura multu sange reu; aspectulu initiai voru face ce i va invetid necessita- micului lu fac se tremure; 7. a adung,
tea; tau scie ce se faca cu aurulu; a face a string : a face eapitale, 4 face bani,
bene, a face reu; totu ce face, face de ne- a ace avere; in pucine dille facia armata
volia; pentru ce faceti asid? ellu s'a ap- de nouedieci de mii de omeni; poreu/u
pucatu se si faca una casa; mulierea face faca multa carne; morbosulu s'a scallatu
de mancare; buccatariulu face buccate, si a inceputu a face potere; (emina care
alu a facutu unu mare sacriliciu; ami- erd asia de gracile a inceputu a face coyculu nostru a facutu pentru noi mai pu; 8. a sufferf, a patemf : a face nau framultu decdtu poteamu astept; ai facutu giu; negotiatorulu a facutu banca rupta;
una fapta necovientisa ; faceti 6tneni- 9. a fi in pretiu, a av unu pretin, a cotort& tau ce voliti se ve faca elti; faceti- sta : acestu lucru tau face una epa deve detori'a ca inneni onesti ; faceti ce gerata; betranulu acestu- a face mai multu
v'am ordinatu; faceti asid cat6talunaea de cdtu diece juni; catu face mercea a-

se laude faptele vstre ; fa bend si me

lassa in pace; nu mi place ce faceti ; ce
ai face tu' in loculu me?

2. a cre, a

produce, a fabrici, a compune: donnediets a Icicutu lumea d'in nemica; eltu a

dissu si s'a facutu; gallina a facutu unu
ouu; ouea a facutu unu edu; mulierea
a facutu una copillu, sau simplu : mu-

csta-a ? usioru pretiata face trei galbini; dupo parrerea mea nu face unu denariu; face multu a connosce causele unid
re; 10. a se covenf : acksta- a nu face
pentru mene; pentru famine betreine nu
facu colorile viue; pentru copillii facu
vestimentelc in/bonito; vorbele moderate

nu facu pentres neboni; de acf : a) ea

lierea a facutu; arbora facu frundia;

in genere, ea impersonale, ca intellessu

pomii facu p6me; viniele facu struguri p

frate meu face una statua; cumnatu meu
face matt pa2atiu; vecinulu face acietu;

de : se cade, e bene, etc., mai vertosu

cu negationel nu face se mergeti voi a-

filiu meu face versuri; filia mea face

a face cu=a fi san nu fi in relatione, a

av sau nu av analoga, a semin san

fiori; vecin'a face casiu; 3. a num, a In-

stitu, a allege, a pune in una stare : a

face pe eine-va rege; Luciu fac pre

collo; b) in speciale, a av sail a nu av,

nu, etc. : ce are d face una eu atta?

c) a nu face casa cu cine-va = a nu se

invol ca 611u; a nu face brendia cu cinatur'a l'a facutu poetu; fortun'a l'a fa- neva, etc, 11. a percurre, a implenf :
cutu meseru; ella si a facutuinimici pre ellu a factatu pa,trudieci de tnilliarie
omenii celli mai benevolitori; prin por- pre diosa; am facutu douedieci de huni
tarea sea cea affabile si a facutu multi cu soci'a mea; cliti anni ai facutula miatnici; 4. a practick a essercit : ve- litia? cede poste poti tu face in utam di?
cinii tnei facia negotiu, judanii facu
12. a scambi, a
: elli facu d'in di
nepottalu S644 de frate erede universale;

www.dacoromanica.ro

FAC.

PAC.

apte si d'in npte di; celle tnai multe

lassati facetiele, si vorbiti seriosu; tu

substantive masculine romane prin cari

se insnatta lucruri, facia plurariu/u in

facetiele nu poteti invince adcleveratele

difficultati.
FACETIOSITATE, H. f., calitate de
facetiosu.
FACETIOSII,-a, adj.,(fr. rue tieux),
plenu de facetie, care diverte, care face
pe 6meni se rfdia : otnu facetiosu; spiritO

un; unele inselu facu in e; 13. a inchiau

ainau facutu pace cu vecinii; ati facutu

unu legamentu forte favoritoriu vtae;
refl. in diversele insemnari attense
peao

: eunzu se facelucrulu acestu-a?

ce s'a facutu &ate-ten? ce s'a facutu cu

densulu? la audirea acestoru vorbe s'a
facutu focu; ellu s' a facutu nevedutu;

facetiosu ; istoria facetibsa; seriptoriu

facetiosu; scripte faceti6se; subst., unu

s'a facutu de capu; faca-se pulbere;

a se face co, a simul6, ella se face
co nu scie nemica; ea se face co dor-

su, spirituosu, gratiosu, glumetiu , de

me; elle se facueo nu intellegu; 16. ver-

bulu [acere cellu mai generale d'intre

t6te verbele, si care- singuru e in stare a demonstri romanitatea n6stra,,,
chiaru candu aru lipsf t6te cello- alte
verbe, intra in summa de locutioni : fa
bene i astepta reu; fa bone, si ne lassa;
ce mai face frate ten? ce mai facu copilii
ellu facia cumu potia si se
dusse la Roma; fa-te inc6ce; .ea scie
[acede amre, Scie incanti si descant64

a face pro cineva de, risu, de vorba,

de batujocura ; a face cuiva de mire, a face cuiva connoscutu; si prin ellipse, a face cuiva, subintellege: a)bene,
beneficiu, etc. : multe ti ana facutu, si tu
nu connosci; b) reu : ce ti am facutu, de
me bati.2 0) descanticu, farmecu, etc.
ti a facutu cineva de m'ai uritu asia; filiulu lui domnedi614 s' a facutu otnu: draculu s'a facutu monachu; Marcu s'a facutu unu petivu; nu faceti ce facu eu,

facetiosu, una facetisa.

* FICETIL-a, adj., facetus, ingenioi

bonu gustu, elegante, delicatu omu fa-1

cetu, vorbe facete, idee facete.
FACI, in dic. pres. pers. 11 sing. ads,

de la verbulu facerer Were ;edi verbulu [acere.

FACIA, s.

&dell, forma, figura,

physionoma, vultu pre care se manifesta,

ideele si sentimentele faci'a omului,

faci'a lui Domnedie u ; cu fad' a curata,-

i se vedea innocentf a pre facia ; n'a

scambatu faci'a in totu decursulu pro
cessului; 2. persona : crestinii credu in
unu donanedien in trei facie; faci'a
sericsca, facia militarsca; 3. presentia

in faci'a nstra n'a cotediatu a dice un'

vorba; in faci'a locului sau la facea locului; a fi, a se aft& facia sau de facia,
4. lature anteriorel facfa casei, fad' a
basericei; 5. partea esteriore facia de
perina, facia de msa; face a pamentului,
apei, marei; pe,cii innotau in faci'a apeii

6. col6re: facia alba, faca rosia, faeia

faceti ce dicu eu; se face dina, se face

albastra; a jocci facie; a dd murului una

facia; 7. pagina : celle doue facie allc

sra; se face lumiraa, se face intunericu;

foiei typarita; 8. substantivulu facia

facundu-se forma= atnu plecatu spre

monti; se fecera multe buccate in tta

intra in diverse locutioni t a dd emu lt4,-L

trra; sangele nu se face apa; d'in acietu

nu mai faci vinu.
2 FACERE, s. verbale, radio, aetio,
in t, s. verbului.
FACETE, adv., &cote, in modu
cetu, in gluma; cu spiritu, Cu elegantia,
ci delicatetia.
FA.CETIA, pl. fo,cetie, ineetige, vorbe

ingeniose fuse pucinu seriose,,spiritu

vorbe, gluma ingeni6sa: grati' a facetie-i

loru; facetiele lui ne facura se ridemu

tta sr'a; vorbelelui sunt numai facetie;

cru pre facia, a descoperf, a revelfi, --differita de : a cici eeva de fficia ; facia
in facia, e regione; facia C9.4 aceste-a,
confrontate cti aceste-a; una naana spella

pre ale a, si mbele faci'a formosu la

facia; judeeandu dupo facia, asin crede
co e sanetosu omu cu doue facie = taliariu cu doue facie, faciariu; a face facie, sau in modu mai energicu , face
facie facie=a scatnbd facie.
FA.CIARESCE, adv., Aissimulaziter,
in modu faciarescu.
FACIARESCUra, adj. 1 disslmnlato-

www.dacoromanica.ro

1414

PAC.

PAO.

rius,lictus; de faciariu: coVentefaciaresci.

FACIAJUA, o. f simuiatio, dissiam,

latio, hypocrisis, hypocrisfa, stare si

lucrare de hypocrito, manifestare contraria intentioniloru ascunse : faciarl'a

eotnu vitiu qintre celle mai tontrarie

rationii; faciari'a semnO de mare coiruptione; t6te appucaturele lui sunt nu=
tnai faciaria.
FAQ.L ARIRE,rescti, v., simulare, dig-

simulare, fingere; rely a se facia,* a

miraniu facilitatea cu vare serie tztstli

autoriu.
FACILITATU,-a, adj. part., (itl faoilitato, fr. &ante), addussu 'in stare
de fucile r navigatione facilitata; transportu facilitatu ; artile facilitate prin
largitionea principelui.
* FACINOROSITATE, s. f., calitate
de facinorosu, 'stare de facinorosu 1-) fa-)
cinorositatea omeniloru ambitiosi a rui4

uj este : pile se faciarescu co mi, suntu

amice; nu ve mai faciariti co sciu, cd

natu statulu.
FACINOROSU,-a, adj., facluorosus
plenu de facinuri; incarcatu cu crimine,
sceleratu : meni faeinorosi; astadi au

cog itati.

adjunsti la potere cei mai facinorosi

FACIARW,-ia, adj. s., simulator,,

dissimulator,
pocrita, iimulatoriu ,

d'intre cetatiani.

hypocritu, care alt'a arrta in lacia, alt'a

are in anima faciarii ,sunt menii cei
9zai abominabili; foriti-ve de faciari ca
de ce i mai mari insellatori; faciariulu

allessU in sensu reu, crime, attentatu,

scelu : facinurile omeni/ou ambitiosi.
FACIOSI1RE, v., representare, vedi

ilPitA Vila lacia, strains., a se arreta eumu

ti arrta mai multa amicitia candu te

uresce mai tare; faciarii in evangeliu se
numescu farisei.
FACIATA., s. L,
facciata fr. fa-+

WO, fads, unui edificiu vedutn d'in

unu punctu re eare : faciat'a despre
nzediadi, faciat'a despre media n6pte,
faciat'a despre resaritu, faciat'a despre
appusu; faciat'a anteriore, faciat'a posteriore faciat'a laterale.
FACILE, adj., facilis, ce se pote face

ce se pte intellege ce se pta lave-

facinuS (de la fui

*FACINU,
core), fapta, actione in genere; dro mai

compusulu infaciosiare.
FACIOSU,-a, speciosas, cu facia, tu
lacia imponitria :141424 omu faciosu, tow

sacerdote faciosu; una cl6nana faci osa.

FACISIORA, s. f., derninutivu d'in
facia : facisior'a lui spurn' a taptetui.

FACISIU,qa, adj. adv., facie tenust

In faciem, ad radon, paiam,, coram,

perte, non occult, pre facia : attacO

facisiu, fapta facisia, a lucra facisiu.
* FACITERGIU,Y)1.-ie, facitergiao4
stergura, Sudariu,

tia, etc.; fora, difficultate, fora a ne causa

FACIUIRE,-escu, v., lawigare, tet1,,a-1

mari incordari .de potere fora a av

multe peace a invinge : lucru facile, actione facile, operatione facile, calculu

re, a da facia, a netedi faci'a, se- dice

in specie despre chartei'a typarita
faciui charteia; s'au faciuitu tte

facile; onazi facile, emu cu care poti tract&

typarite.
FA.CLA, s. f., &cub (de la fax),
minaria grssa : a lumina callea eu fade in tempu de n6pte; fade de seu, fade
de cra, facie de resina, fade de abiete;
aporta facl'a, atin fad' a; wedi s
FACLARIU, s. m., facularlus, 1. care

facile ; adv se intellege facile; se jog

vtia facile; vi e facile se sedeti si se ve

uitati, la alti cumu lucra; nu e facile a

guverna unu poporu.

FACILITARE, y, it facilitare, fr.

a redid, difficultatile, a adjut
facile'
: afacilita, una tu,
crare- callile trate facilita transporfaciliter), a face

tulu merciloru si alto 6meniloru; WV*

bpnu methodu facilita Foie invetiarea
limbeioru si a scientieloru.
,E'ACILITATE, s. f., facilitas, calitate
de facile : facilitate da a vorbi, facitim
tate in vorbire; a lucra pu facilitate; ad-

p6rta sau duce facia; 2. Caro face si Vende

fade.
FACLIA, s. f., facula, candela, Rita
forma a vorbei facia J card se applica
mai allessu la fad' a de era care se arda,
la baserica, se dice inse si faclia de, cra.

FACLIARIU, s. ni., facularlus, care

face si vende faclie.

www.dacoromanica.ro

FAq.

PAC.

FACLIORA4 s. f., deminutivu d'in

facha.
F.A,C-SIMIL1RE, v.1, (fr. fae-eitni-

ler), a lace assmine, a imiti pssactu

una script= a fac-similei una mantt-1
scriptu, a fac-simil semnaturele &tendon; illustri.
* FAC-SIMILATII,-a, adj. part.,0%
fae-simue), imitatu assactu : litter facsinailate, epistola fac-similatm
*FAC-SIMILE, m., (fr. fad-simile);
imitatione essacta a scripturei sau semnaturei unui omu acestu facLsimile nu
e essactu; am vedutu unu fac-simile allu
gif Napolcond cellu mare.
FACTA satl fapta, s L, factuna,/ act
to, luerare, opera, actione acta bona;
'acta rea, facta drepta, acta nedrpta;
facta omensca, facto diabolesca; vedi
factu, faptu, si fapta.
FAQTICIOSII,-a, adj,, factidasus,
care facc mai multe lucruri.
FACTICIU sau factitiu,-4; adj.,
fueticins t factitius, contr. naturale,
facutu prin arte, arteficiale vina facticiu ptra facticia,v6me facticie, vorbe
facticiet termini facticii, idee facticie.
F4OTIONARE, y., (it. fazionare,

fr. faonner), a lucr una materia, a

d una forma determinata, a forma, a
perfection& ; a *Nona trunchiulu unui,
arbore in luntre; faction unu- vasu,
a factiona plantele prin cultura.
* FACTION.A.RICr, S. m., faotiona-

rius,L capulu unei factioni; 2. militariu veghiatoriu (fr. factionnaire).

FACTIONE, s. f,, factio, 1. actione
de facere, lucrare, formare : factionea

1215

factiorie, a 6ssi, d'in factione, a sta

tione; factionile de ordinarito durit cl6u6
6re; in presentf
tenip141
rile rigorse factionile sunt Mai Jscartg.
FACTIOSIT,-a, adj., faotIotin, I. activu, interprenditoriu, ambiriosn? 2. cn.14
formedia factionil4gan partite, seditioglit

3. potente, avutu

faction; C14
faction; C14 2101-1;1; subst.I unu Paciibsu,
una factisw in -Sensula factiosii,491;nt

th'itiosi.

F CTITAMENTII , pi., faotitai

ma'am, lucru facutu, pera.
* FACTITARE, v., factItarei race
de multe ore; a esserciiiii i IptictidA
a factita versurira factt simult&re,riti
factita delationi.
F,ACTITATIONE,

tione de factitare, structura), factione

gensu 1.
FACTITATORITf,-t6riaj adjIst; fadtbr
tator, facutoriu4 fabricatorin, creatoriut
FACTITATU,-a, adji 15114, ladtlta.
tus, facutu, fabricatu, construssu,fcreatu.
NACTORATICIT pL-8, (frIlfaeto-

rage si factage), L actionea,factoriuk4

pentm transportarei Inerciloru da

descarcatura la. domiciliuta tu aJ nlagasinulu cumperatorlului 2. pretiulu ad
se solve factoriului san coniniissidnariului pentru servitiulit ,seuu factoratieulw
varidia dupcx diversele terriL
* FACTORITU, s. m.} (frAnetorat){
functione de factoriu.

e adese ori mai scumpa 1e cata ntateri'a;

FACTORIA, S. f.;
,
it. fattoria), loculn, cancellari'04 agen4
ti'a, computatoriulu unde stair agentil
unei colnpania de tomb-let-dui, bad Sllessu, in indielp arientali: factora from+

a da antai'a factione unei *ere; q,

ultinea factione unei opere; acesta o-

cese, factora ollakdeSe.

FACT ORIALE, adj. relativu la fabA

pera o de factionea mea; 2. societate de

6meni da acea-asi professione : factioi
nea istrioniloru, factionea mediciloru;
3. partita, conspiratione d6ue factioni

toria.

se certa pentra guvernarea statului ;

factionile au adjunsu peno la Mite; a,
dunarea generale s'a impartitu in factioni; de la factioni nu se pte astept,
salvarea statului; factionile circului portau diverse colori; 4. ca termini]

veghia : a face factione, a infra

militaru
in

* FACTORINU,
fattprIao)
fetioru care face servitiu in una bolts

sau magazinu la negotiu, negotiatorellus

FACTORIII,46ria, adj.
liotoa,q1. care face, facutoriu, pro ductoriu4 44.ea4

toriu, auctoriu; 2 (it. fattore f. rae.

tour), agente care- negotidia in com-6
mission e pantru tlnu negotiatoriu; 31 dis-

tributoriu de sc,rissori la posta; 4., in

aritmetica, fin-care d'iu cantit&tile tart

www.dacoromanica.ro

FAC.

FAC.

servescu a dA nnu productu; 5. fig., diversele cause cari concurru spre a produce unu effectu ;, 6. fig., diversii ceta-

tiani ai unui statu.

*FACTOTU, ELI m., (fr. faototum, de
la lat. fao si totum), omu care are confidentro, unui proprietariu si administra
affacerile casei cu deplena potere.
FACTU sau faptu, pl.-e, factum, lucru facutu, lucru, opera, fapta, actione;

evenimentu : a distinge volienti'a de

factu; acestu-a e unu factu ; factele accasa pre 0M44 vedi faptu.
* FACTUIRE, v., vedi faptuire.
*FACTURA., s. f., factura, resultatu
allu facerei , opera ; 2. in commerciu ,
(it. fattura, fr. facture), statulu care arrta in detaliu speci'a, cantitatea, calitatea si pretiulu merciloru ce tramitte
unu fabricante sau unu negotiatoriu la
veri-unulu dintre confratii sau associatii sei, la veni-unu commissionariu, etc.
* FACTURARE, v., (fr. facturer), a
serie sau a faca factura.
*FACTURA.RIU, s.m., (fr. facturier),

care se occupa cu scrierea factureloru,

care tina cartea (librulu) factureloru.
* FACTURATU,-a adj. part. (fr.
factur), inscrissu in factura.
* FACULA, s. f., facula, faca; in astronoma se numescu &cede phrtile celle

mai lumin6se alle discului solana, in

opposetione ca maculele cari su *ale
celle mai intuneric6se.
* FACULIRM , s. m., facularius
1. care face sau care vende facule; 2. care
duce facul'a la oeremonie.
*FACULTATE, s.f., facultas, 1. facilitate, capacitate, potere, potentia, pos-

sibilitate : facultatea de a se mina, facultatea de a vorbi, facultatea de a cogitd, faculte:di physice si facultti psychice ; psychologii distinga atdte facultati alle suffletului cdte moduri de tranifestare se potu observ: unii psychologi reducu tote facultatile suffietului la
trei principali, adeco la facultatea de a
sent placere sau dorere, la facultatea
de a represent si la facultatea de a lucra, altii le reducu la doue, si altii nu
admit-tu dectitu una; modula vorbirei
inse conn6sce unu mare numera de fa-

1216

silassa filosofi2or4 facultatea de

a le classified ; 2. talentu, aptiludine

facultatea de a vorbi bene, facultatecc de
a se espretne in publicu; acestu-a e Unu

omu dotatu cu mari facultti; acellu-a

n'are facultatile necessarie pentru fune-

tionea la care aspira; 3. potere, permissione , dereptu de a face ceva

ella a datu copilliloru facultatea de a
se jocd; vi s'a datu facultatea de a ve
insord; legea interdice minoriloru facultatea de a despone de averea lora ;
4. in algebra : facultati esponentiali, fa.
cultati algorithmice, allu caroru esponente e una cantitate variabile sau una
fractione de cantitate variabile; 5. in in-

dustria : facultti indutriai, talente

sau aptitudine a omului la lucra industriale; 6. in economa : faculati productive, aptitudine ce au capitaliele si
agentii naturali de a cooperA la produc-

tione andu lucruriloru utilitate; 7. in

physiologia stomachulu are facultatea
de a convert alitnentele in chylu ; 8. in

medicina : acsta planta are facultatea

de a purg; 9. in physica magnetele are
facultatea de a attrage ferrulu; 10. specialitate de scientia facultatea theologica, facultateaphilosophica, facultat ea

juridica , facultatea medica, facultatea

scientieloru essacte se imparte in facultatea scientiloru tnathetnatice si in facultatea scientieloru physice; numerulu
si estension,ea scientieloru a necessitatu
immultirea facultatiloru; addeveratu e co
nici una facultate nu sC p6te dispensd

absoluta de connoscentiele calera alte

facultati.
* FACULTATIVUra, adj., (fr. faca'.

tatif), care lassa facultatea de a face

sau de a nu face : acsta dispositione a
legii e facultativa; invetiatur'a limbei
germane in gymnasiele tastre e facultativa.
* FACUNDIA, s. f., facundia, actione

de a vorb, facilitatea talentului de a

vorb bene, elocentia; elegantia in stylu :

toti ama admiratu facundita acestui oratoria.

*FACUNDIOSU,-a, adj., facundiosus,

plena de facundia, plenu de elocentia,

elocen te.

www.dacoromanica.ro

FAL

FAG.

1217

FACUNDITATE, s. f., facundltas, - ceeloru : letnnele de fagu su bone pentru

talentu de a vorbi, facundia.
constructioni, bone si de focu.
FACITNDU,-a, adj., facandus, (de
2 FAGU, s. in., (fora plurariu), favus
la fari, a verbi), care vorbesce facile, (it, favo si flavo, isp. port. rave), asii
care are talentulu de a vorbi, elocente : de populariu ca si faguru, care e unu
unu barbatu facunda, una femina fa- deminutivu d'in favu : fagu de 'Mere=
cunda, unu filosofu facunda, unu orato- faguru de miere; (vedifaguru).
riu facunda.
FAGITRU, s. m., &vas, constructione
FACUTORIU,-tria, adj. s., factor, de cellule facute de albine, in care elle si
care face : facutoriu de bene, facutoriu depunu mierea : faguru cu miere, fade reu, facutoriulu ceriului si allu pa- guru fora tniere, faguri de albine, faguri
mentului , facutoriulu universului ; fi- de vespe; (vedi si 2 fagu).
guratu : care face fermece, mai allessu
FAIMA, s. f., fama; vedi fama si defem. facutria.
rivatele.
1 FACUTUra, adj. part., filch's, forFAINA, s. f.; farina, vedi farina en
ma vulgaria in bou de faptu sau factu : tote derivatele selle.
celle facute nu se potu desface; lucruri
FALANGA sau phalanga, s. f., fafacute de mni onzenesci.
langa si plialanga (Toacirrq), 1. pertica
2 FACUTU, s. m., factum, facinus; fa. spre a duce sarcine (vedi si paran ya);
indium ; 1. modu de facere, modu de luuna specia de jugu in care se puneau
crare, lucru : cu facutulu vostru nu su petiorele celloru ce se bateau pro planmultiannitu; 2. lucru ce nu e curatu, fer- tele petioreloru; batali'a insasi : pre
mecu : pare co e unu facutu, de nu potu timpulu fanariotiloru se bateau omenii
termin nemica de ce me appucu.
la falanga; 3. sullu de lemnu spre a

FACUTURA, s. f., factura, forma,

species externa; 1. resultatulu facerei,
2. modulu curnu e facutu ceva, physio-

nomia; 3. fermecatura.
FADORE, s. f., (fr. fadeur), sapor
obtusus, nullus sapor; insulsitas; 1. ca-

litate de fadu, gustu stricatu, lipse de

gustu; 2. lipse de spiritu in conversatione, spiritu nesaratu; insulsitate.
FADU,-a, adj., (fr. fade, it. fado),
lusipidus, lusulsus, fatuus, fora sap6re,
fora gustu, cu gustu stricatu, insipidu;
contr. sapidu.
FAETONE, sau phaetone, (de la
Plianon, filiulu sorelui, care volf se con-

duca cumin tatalui seu, si fti fulgeratu de Joue), 1. una specia de carrutia
cu done rbte, (fr. pluiton, it. faetone),
2. una specia de passeri tropice, de marimea porumbiloru, cari constituu famili'a totipalmeloru, in ordinea palmipedilorn.
FAGETU, pl.-e, fagorum silva,. multime de fagi, selba de fagi.
FAGINU,-a, adj., fagiuns, fagineus,
de fagu.
1 FAGU, s. m., fagus, (cp-irrk), arbore

forte connoscutu d'in familra manta-

misca d'in bou machine grelle si mai

allessu navi.
FALANGARIU, s. m., falangarius
si phalangarius, 1. sarcivariu, care duce
sarcine servindu-se cu falanga; 2. care
bate la falauga; care a sufferitu batali'a
la falauga.
*FALANGE sau phalange, s. f., pha-

lanx (plce/e), 1. corpu de armata la

greci si la macedoni : falangea oplitilorula Atheniani se compunea d'in 4096

militari pedestri, a peltastiloru numai

d'in 2048; falangea macedonica sub Fi-

lippu numerd 16,000 de mililari, cari

se assediau in sssewediece linie pre
campulu de batalia, asizi in catu inicie

posteriori eran mai lutzgi de catu primele trei linie; 2. veri-ce corpu de armata in genere : fal,Ingile republicane;
in systema lui Fourier : associatione
de lucratori cari lucra impreuna, castiga impreuna, si se buccura irnpreuna de
fructulu lucrului loru; vedi falansteriu;
in anatomia: ossele cari compunu de-

getele maniloru si alle petioreloru, si

sunt in numeru de cincidieci si ssse,
patrusprediece la una mana, si totu atate-a la unu petioru.
77

www.dacoromanica.ro

rAt.

FAL.

* FA LANGERA, s. f., (fr. plialangere),

genu de plante monocotyledonie d'in

FALCE, s. f., fats, 1. instrumentu de

ferru cu care se talia'rb'a si alte plante,

familia asphodeleeloru.
* FALANGERU, s. m., (fr. ;Aaiun-

c6ssa; de ad i 2. una mesura de superfacia

018

gar), genu de mammifere d'in ordinea

marsupialiloru, .numite asid de la falange (vedi falanga sub 4), pentru co
pollicariulu loru e lungu si separatu.
*FALANGITE sau phalangite, s. in.,

de pamentu, catu se p6te talc& in una

di, apr6pe de sdsse juguri (jugera) romane, sau de trei juguri moderno, mesura ordinaria in Moldavi'a.

cia de lancia mare cu care se serviau

anticii la batalia.

FA_LCELLA, s. f., falcicula, falcula;

1. mica falce cu care se servescu viniarii, cossoru; 2. mica falca: falcellele copillului; 3. mica fascia de pamentu : d'in
mai multe falcale comperate de la unii
altii d'in vecini am facutu una bona mosia ; 4. una talpa de lemnu pro care se
rdima ceva : faleellele unei sanie, unei
bute, etc.
FALCIA, falda, vedi falcilia.
FALCIFERU,-a, adj., falcifer si falciger, care porta una falce, epithetu ce
so da lui Saturnu.
FALCIFORME si falciformu,-a, adj.,

FALCA, pl. falci, maxilla, ossulu gurei in care stau infipti dentii si massel-

(fr. falciforme), care are form'a unei

falci, se dice despre unghiele anima-

phalangtes si plialanidta (cpcarrryErvig),

mifitariu d'in falange, legionariu ;

una arania venen6sa, vede falangiu.
* FALANGE' sau phalangiu, s. m.,
phalanglum (FaCentov), una arania venin6sa, tarentula.
* FALANSTERIU, p1.-ie , (fr. phalanstre), edificiu construssu pentru associationea organisata de Fourier.
* FALARICA, s. f., falarloa, una spe-

lele ; proverb : a da falci, a devori ,

a maned Cu mare aviditate ; ca una falca

in ceru si alt'a in pamentu, forte -supperatu.

Falca este acellu-agi, dupo
origine, cu falce; (vedi falce, falcella,
falcia).
1 FALCARE, v., (falcare), falce secare, metere, a talia Cu falcea, a cossi :
(a/ceimu rb'a, falcanzu si greinele, nuti
desu inse le secereimu.

liloru.
FALCILIA (pre a lo cure de totu moia-

tu, falcia), s. f., deminutivu d'in falce,

cu intellessulu forma falcutia de sub 3.
FALCIPEDIU, - a, adj. falclpedius,
care are petiorele arcate in forma de
falce.

FALCONARIA, s. f., (it. falconeria),

artea de a invetia pro falconi la venatu,
si de a prende passeri cu adjutoriulu fal-

2 FALCARE, s. f., (pro a locurea

mai pucinu bene falc
morbu de
falci, mai vertosu la prunci, cari, prin
falcare, devinu incapaci de a suge. (Cu-

coniloru.

ventu formatu d'in falca ca si gurare

d'in gura, armurare d'in armuru etc.)

passeri cu adjutoritilu falconiloru.

FALCARIU, s. m , falcarius, 1. fabricatoriu de falci; 2. gladiatoriu armatu

cu falce la Romani.
FALCASTRU, p1.-e, falcastrum, unu
instrumentu care smina cu falcea.
FALCATORIU, t6ria, adj. s., fault-

pace, (numita asid de la unghiele ei cello

falcate), care prda alto passeri, se 'Ate

sex, ftedsector Si Non' sector, care

talia rb'a cu falcea, cossitoriu.

FALCATU ,-a, adj. part., falcatus,

1. taliatu cu falcea, cossitu; 2. care are
form'a unei falce, curbatu; 3. armatu cu
una falce : carre falcate, falcati currus;
4. cu falci mari omit falcatu.

FALCONARIU,-ia, adj. s., (falcona-

rlus, it faieoniere, fr. fauconier), care

invtia falconii la s Hatu, care prende
FALCONE, s. m., idea, passere radomestici si deprende la venatu pentru
ornu : falconii sunt d'intre tte passerile
de prda cei mai formosi, cei mai curagiosi si cei mai agili; falconii inn6ta in
aeru; falconele masculu e mai micu de
ceitu femell'a ca una tertiu, si de acea-a
se numesce tertiellu.
FALCOS U,-a, adj., magnis malls prte-

ditus, care are laid mari.

FALCULA sau falcura, s. f., falcula,
falcicula, falcella, cossoru.

www.dacoromanica.ro

FAL

FAL

FALCULARIU,- ia, adj., (fr. Palenlaire), care are form'a unei falcule.
FALCULATIJ,-a, adj., (fr. falon16),
1. care are ungliiele falciforme; 2. falculata, s. f., (fr. falculate), ordine de mammifere care coprende t6te carnivorele.
FALERA. sauphalera, s. f., phalera
pl. phalerfe (Faccpa), collariu compusu

d'in bulle de auru si de argentu, ornamentu allu patriciiloru la Romani, care

se da si ca recompensa militariloru; ornamentu suspensu de collulu calliloru.
*FALERARE, v., phalerare, a adorn&
cu Mere, a incarca de ornamente.
*FALERATII, sau phaleratu,-a, adj.
part., phaleratus, ornatu ca falere ; fig.
ornatu, infloritu : vorbe falerate, phale-

rata dicta.
FALISCIL-a, adj., faliscus, plenu,
implutu; subst. faliscu, pantece de porcu
implutu; una specia de metru.
* FALLA, s. f., falla, fallada, insellatione, insellatura, vedi fallacia.
* FALLACE, adj., max, insellatoriu,
perfidu, sofisticu, captiosu: omu fallace,
sensu fallace, femina fallace, argumentu
fallace, lacrime fallaci.

FALLACIA, s. f., fallada, insellatione, insellatura, sofisma ; astutia ; err6re; prestigiu, fermecatura.
*FALLACILOCENTE, adj. part.pres.
fallaclioquens, care vorbesce cu scopu de

a insella, insellatoriu.
FALLACILOCENTIA , s. f., fallaeiloquentia vorbire insellat6ria, vorbe
arnmagit6rie.
FALLAC1LOCII,-a, adj., fallociloquus, care insala prin vorbe, astutiosu,
insellatoriu, ammagitoriu.
* FALLACIOSU,-a, adj., fallac iosus,
plena de fallacie , insellatoriu , astutu ,
astutiosu.
FALLENTE, adj. part. pres., !Miens, care falle sau ins611a.
* FALLENTLA., s. f., falleus actio, in-

senatoria, modu si arte de a insella.

*FALLERE, fallui, falutu: si falsi si
falsei.falsu, fallere (00XXetv), a insella,
a ammagi, a seduce, a induce in errore.
Radecin'a vorbeloru : fallacy, fallacia,
fallente, fallentia, fallibile, fallire, falsu,
falsare, etc.

FALLIBILE, adj., (it. falliblle, fr.

faillibile), espusu errorii, care p6te cad6
in errore : totu omulu e fallibile olunsai
domnedieu e infallibile.
FALLIBILITATE , s. f., (it. rani-

With, fr. faillibilit6), calitate de fallibile, possibilitate de a cad6 in err6re.

FALLIMENTII, pl. - e, (it. falllmento, fr. faillite), decootio, stare a Unui negotiatoriu de a nu mai pot6 solve
creditoriloru sei, bancarupta : a declarci
fallimentu, bonam copiam ejurare.
* FALLIRE,-escu, v., (it. failire, fr.
faillir), peccare, delinquere, labi, prolabi ; foro cedere, decoquere solvendo
non esse; 1. a face ceva in contr'a detonel sau legei , a cad6 in errore; 2. a

nu mai p6te solve creditoriloru sei, a

face fallimentu : negotiatorii falleseu a
dese ori ; eri au fallitu trei negotiatori
mark
* FALLITUra, adj. part., (it. fallito,

fr. faiiii), care a adjunsu in stare de a

nu mai pota solve creditoriloru sei ;
subst. th., unu fallitu, unu negotiatoriu
care si a perdutu creditulu falliti fraudulosi nu se mai potu reabilitd.
* FALSARE, v., (f usare, it. faisare,
fr. fausser) , a face falsu , a falsifica, a
altera, a corrupe.
FALSARIU,-ia, adj. s faisarlus
care face unu ce falsu.
FALSATIONE, s. f., falsatio, actione
si effectu allu actionei de falsare, falsificatione.
FALSATORI13,-tria , adj. s., fai-

sans, care falsa sau falsifica.

FALSIDICENTE , adj. part. pres. ,
faisidials, care vorbesee falsu, care manta, mentiouosu, mentitoriu.
FALSIDICENTIA, s. f., faisidicentia, vorbire falsa, mentiona.

FALSIDICII,- a, adj., falsidicus,

care mente, mentitoriu, mentionosu.
*FALSIFICARE, y., (falsificare, it.
falsificare, fr. falsifier), a face falsu , a

adultera, a corrupe : a falsified una

merce; ellu falsifica vinulu; ellu cutediet
a falsified regestrele publice.

FALSTICATIONE, s. f., (it. Paidficazione, fr. falsification), actione prin

care se falsifica uuu lucru,

www.dacoromanica.ro

1220

FAH.

FAIL

* FALSIFICATORIU,-tria, adj. s. ,
(it. falsificatore 9 fr. falsificateur), care
falsifica.
* FALSIFICATU,-a, adj. part., fatalfiestas, alteratu, corruptu, falsu : moneta
falsificata , tnerci falsificate , littere falsificate.

FALSIFICU,-a, adj., falsificas

insellatoriu, ammagitoriu.
FALSELOCACE, adj., falsiloquax,
care e deprensu a spune mentioni.
FALSILOCENTE, adj. part. pr2s.,
falsiloquus care apune mentioni.
FALSLOCENTIA , s. f., (falsiloquentia), vorbire falsa, mentiona.
FALSILOCIU, pl.-ie, faisiloquium,
vorba falsa, mentiona.
FALSILOCU,-a, adj., falsiloquus,
mentionosu.
*FALSIMONIU, pl.-ie. falsim
mentiona.
* FALSIPARENTE, adj., falsiparens,
allu carui parent e suppositiciu.
*F ALSITATE, s. f., falsitas, contr.

renume. reputatione
gloria.

estima, onore,

* FAMATU, adj., famatus, diffamatu,

odiosu, cu rennin() reu.
FAME, si f6rne, s. f., fames, mare ap-

petitu de mancare : famea e soru bona

cu se ea; a satura famea; mi e fame, ti
e fame, i e fame, ni e fame, vi e fama,
le e fame; fig. fame de auru si de argentu, fame de gloria, fama de averi;
a tnori de fame, a mac prin fame.
FAMELIA, s. f., familia, forma valgan ia in loca de familia, vedi familia.
FAMELUNDIRE, v., esnrire; vedi
corruptulu flamcndire.
FLAMELUNDITU,-a, adj. part., fame exhaustus; vedi flamenditu.
FAMELUNDU,-a, famelicus ; vedi
corruptulu fiamendu.
FAMELICOSU,-a, adj. famelicosus,
care suffere de mare fame, famelicu.
fiamendu.
FAMELICU,-a, adj. famelieus, care
suffere de fame, flamendu : famelicii se

veritate, absentia de veritate : falsita-

satura.

tea unei assertioni; falsitatea nu se p6te

ascunde multu, naai currendu sau mai
tardiu esse la lumina veritatea; acsta-a

FAMETE, si gmzete, s. f., fames, penuria, tempi in care lipsescu buccatele

spre a si satura rnenii famea : naare famete, tempu de famete; nu s'au facutu

e una tessutura de falsitati; ants. mu

care e falsitatea insasi.
FALSOSU,-a, adj., falsobas, plenu
de falsitate , insellatoriu, mentionosu.
*1FALSU,-a, adj.,
contrariu
falsus'
veritatii : paren i false, idee
fa lse, asset--

tioni false, fama falsa, rumore falsa,

moneta falsa, omu falsa; una assertione
1061 e se fia falsa fora se fia mentiona;
nu mai candu assertionea falsa se face
cu intentionea spre a induce pre cineva
in err6re, atunci devine mentiona; cu t6te acestea-a onzenii distinga a rare ori
intre falsa si mentionosu.

2 FALSU, s. m., falsum, ce nu o

adeveratu; acta falsu, lucru falsu, inscrissu falsa : a distinge falsulu de adeveru. a face unu falsa.
FAMA, (si faima), s. f., fama (70.77,
don. cpcip.a), ce se vorbesce in publicu,
voce publica, rum6re : fam'a pote fi addeverata, dro p6te fi si falsa; ea pte fi
cu
bona sau
acestea-a se iea
a dese ori de
rea.'
bona, si se pone in locu de

buccatele, sufferu znenii de fanzete;d6m-

ne appera-ne d famete; multi au moritu

in famete; in fametea cea mare moriau
menii ea mide.
FAMETOSU,-a, adj., famelicosns ,
forte fiamendu.
FAMIGERABLLE, adj., famigeraillustru, celebrii, gloriosa.
* FAMIGERARE v., famigerare; a
duce fama, a face se cuir'a fam'a.
* FAMIGERATIONE, s. f., farnigeratio, cursulu famei, fama publica.
FAMIGERATORIU,-a, adj. s., fa-

migerator, care face se curra fam'a ,

care duce fam'a d'in unu locu in altulu.
FAMIGERATU,-a, adj. part., famigeratus, celebratu, celebru, famosu.
FAMIGERU,-a, adj., famiger (de la
fama si genere, a duce, a port6,), care

duce fam'a, care face se curra fam'a,

nuntiu, nuntiatoriu.
FAMILIA, s. f., familia, (de la osculu
servu),

&ma, sau de la lat. famulus

www.dacoromanica.ro

FAH.

FAN.

societate domestica, si in specie totalitatea domesticiloru sau servilorucari

pertinu la acea-asi casa; 2. societate de
parenti si de filii; ellu are una numersa
familia; amu ven itu se ve vedemu cu tota

familia; 3. societate compusa d'in toti

consangenii cari porta ununume commu-

ne (cognume); familia illustre, familia

nobile, familia umile, familia regale, famina imperiale ; celle mai mari si mai
avute familie d'in terra; au peritu multe
familie; 5. natione care p6rta acelk-asi
nume si vorbesce acea-asi limba : famili'a romtina, romanii formedia una mare
familia; 6. mai multe nationi cari au una

1221

a familiarisd pre unu orna ca lucrulu ;

e difficile de a familiarisd una natione
ca legi contrarie datineloru selle ; refl.
a se fcimiliarisd, a se face familiare cu
cineva sau cu cera: nu ve familiarisati
Cu 6menii reu educati; a se familiarisd
cu dorerea ; a se familiarisd cu viti' a
monastica.
FAMILIARISATU,-a, adj. part., (fr.

fumillaris), intratu in relationi intime,

de apr6pe connoscutu : ellu nu e familiarisatu ca t6te difficultatile acestei professsione ; elli su frte familiarisati cu

limb'a turcsca.
FAMILIARITATE, s.f., famIllaritas,

origine commune: famili' a latina, famili'a

legatura intima, intimitate, amicitia

germana, familea indo-celtica se numesce si familia ariana ; 7. denominatione

sub care naturalistii moderni au classificatucellemaimulte producte, fia anirnali,
fia vegetali, dupo asseminarile , sau analogiele si affinitatile lora, ca si cumu

intre elli erd cea mai mare familiaritate;

invetiulu produce familiaritate; cei mari

aceste-a arupossed una specia de consan-

genitate originale : familia naturale,

familia de animali, de vegetali, ba chiaru
si familia de minerali; familia de mansmifere, de patrupede, familia de passeri,

nu sufferu familiaritatea celloru mici.

FAMILIARM,-ia , adj. s., familiarins, forma vulgaria propria limbei romlne, in loca de familiare.
FAMILIOLA sau famili6ra, s. f., familiela, mica familia, in sensulu 1, Mc)
si in sensulu 2.

FAMILISTII, s. in., pater familias,

omu cu familia, ad eco cu muliere si filii,

familia de pesci, familia de plante, familiele se compunu de genuri, genurile

de specie, speciele de individue; 8. prin
analogia in grammatica se dice co vorbele cari au acea-asi origine formedia
una familia : anima, animale , animalitate, animosa, animare, animatu, sunt
de acea-asi familia ; 9. assemine prin
analogia se dice si de diverse limbo essite din acea-asi origine : famili'a him-

terminu de currendu introdussu. In seclulu XVI se numiau familisti membrii

unei sects religi6se in Germania si in
Angli'a.

beloru semitice.

famosa; 2. in sensu bonu : victoria fam6sa , mrte fam6scs, cet ate fam6sa ;
in sensu reu : june famosa, mullere

FAMILIARE, adj., familiar's, 1. re-

lativa la familia, ce sta in forte de a-

FAMOSITATE, s. f., famositas, 1. ca-

litate de famosu; 2. la antici : infamia,

ignominia.
FAMOSII,-a, adj., famoses; 1. in genere plenu de fama, connoscutu , celebru; cause fam6se, cena famosa, ospetiu

prope legatura cu altulu, care ni e forte

connoscutu, etc. : legaturi familiari, af-

fam6sa, fermecat6ria fam6sa, libelli fa-

faceri familiari, conversatione famili are;

FAMOIA, s. f., famela, serva, servit6ria; vedi famulu.

FAMULARE sau famulariu,-a, adj.,
&malaria, relativu la famulu sau la famula, servile.
FAMULARE,-ediu, v., famelari, a fi

subst., amicu : a venitu unu/u d'intre

familiarii nostri; vedi si familiariu.
FAMILIARICII,-a, adj., familiaricus,
relativa la familia in sensulu 1.
FAMILIARIRE,-escu, v., familiarescere, a se 180 cu cineva prin legature
amicali, a se face familiare.
FAMILIARISARE , v., (fr. famineriser), a deprende pre cineva cu ceva

mosi, fames' Mein, Suet.

famulu, a fi in servitiu, a servi, a face

servitiu.
FAMULATIONE, s. f., famelatio, servitiu, comitatu de servi sau de servitori,

www.dacoromanica.ro

1222

FAN.

FAN.

FAMULATORIIJ,-tria , adj. s., famulatoriuS, servitoriu, servile.

FAMULATRICE, s. f. , famulatrix,
serviteria, serva.

1 FAMULATUra, adj. part., famu

latus, devenitu servu sau servitoriu.
2 FAMULATU, s. m., famulatusrus

stare sau calitate de famulu , sau

de

servu, servi ut e.
FAMULITATE, s. f., famulitas, stare

sau calitate de famulu sau de servu ,

servitute.
FAMULITIU, pl.-ie, famulitium, servitiu, comitatu de servi, domestici.
FAMULOSU,-a, adj., famulosus, suppusu ca unu famulu, ascultatoriu.
FAMULU,-a, adj. s., famulus, servu,
servitoriu , domesticu : profesorii d'in
medievu numiau famuli pre scolarii cu
cari se serviau la &Ste lucrurile loru, si
cari a dese ori deveniauinsisi professori.
FANARIOTICUs au phanarioticu,-a,
adj. (gr. mod. soompuntcx6c) , relativu
la fanariotii d'in Constantinopoli : appucature fanariotice , portare fanariotica, vitie fanariotice.
FANARIOTISMU sau phanariotismu, s. m., systema fanariotica , vieti'a
fanariotica, modu de tractare cumu facu

fanariotii ; mai allessu in sensu reu

appucature insellaterie, hypocrisia, dissimulatione.

FANARIOTISARE sau phanariotioare, v., I. a tract ceva ca unu fanariotu, a seduce si a suppune, a despotis6; 2. transform& in fanariotu : fanariotii in cursu de unu seclu fanariotisbra
pre celle ',Jai multe fatnilie de fronte d'in
trra rotn insca.

FANARIOTU sau phanariotu, s. in.

(gr. mod. cpavapL(mi) ; 1. grecu d'in

Constantinopoli d'in suburbiulu fanariului; 2. omu astutu, hypocritu, dissimulatoriu.

FANARITJ sau phanariu, pl.-ie, (gr.
mod. cpavegnov, it. fanale, fr. final), laterna, mai vertosa laterna marina; faru

sau turnu luminatoriu in porturi. Asi

se numeRce farulu de la Constantinopoli,

si dupo densulu totu suburbiulu in care

e farulu , de uncle apoi locuitorii luara
numele de fanarioti.

* FANATICE, adv., fanatic()) in modu

fanaticu : ellu se p6rta si lucra fanatice.

* FANATICU,-a, adj., fanatieus, (de
la fanum, templu) ; I. inspiratu, plenu

de enthusiasmu, enthusiastu; estravagante, delirante, furiosu ; 2. subst. unu

fanaticu , una fanatica , omu coprensu
de una idea asia in catu nu se mai pete
domin; superstitiosu, paratu a se sacrifick pentru credenti'a sea : fanaticii
potu se fia 6meni onesti, inse a dese ori
su victime alle wont idee erratice, sau
instrumente alle unoru ammagitori.
FANATISARE, v., (fr. fanatiser),

a face fanaticu : a fanatisd spiritulu

unui omu ; acestu-a possede artea de a
fanatisd poporulu.
FANATISATORIU,-t6ria, adj. s.,
(fr. fanatiseur), care fanatisa fugiti de
fanatisatori !
FANATISATU,-a, adj. part., (fr.
fanati.se), redussu in stare de fanaticu :
ontu fanatisatu, tnuliere fanatisata.
* FANATISMU, s. m., (it. fanatismo,
fr. fanatisme), stare de fanaticu, essaltatione Ono in gradulu de a perde usplu
rationei si de a nu se mai pote
mini : fanatismu religiosu , fanatismu
politic% fanatismu sociale , fanatismu
artisticu.
FANFARONATA, s. f., (fr. fanfaronnade), portare de fanfarone, vorbe
de fanfarone, lauda essagerata de coragiulu, valenti'a si tarl'a sea.
*FANFARONE, s. in., (fr. fanfaron),
care essaggera curagiulu , valenti'a si
tali' a sea, miles gioriesns.

FANFIRONIA sau ianfaronaria,

s. f., (fr. fanfaronnerie), caracteriulu de
fanfarone, cea ce constitue natur'a unui
fan farone.
FANTASIA sau phantasia, s. f., pilautasia (cpanaca) , visione , apparentia ,
imaginatione : fantasa vivace, fantasi'a
e necessaria fia-carui mac, inse mai allessu artistiloru; fantasia form6sa; fantasia in limbele moderne se dice a dese

ori in locu de capriciu; de aci se p6te

ved si differenti'a de sensu intro fantasia si imaginatione.
FANTASIARE,-ediu, v., (it. Pantsstare si fantasticaro, fr. fantasier), a

www.dacoromanica.ro

FAN

FAR

yid Cu ochii deschisi, a se coup& cu

fantasie : multi filosoli fAtasiclia in
locu de a 'vacua.
FANTASIATU,-a, adj. part., (fr. fantaste), produssu prin fantasa, imaginatu.
FANTASMA sau phantasma, pl.-mate, pliantasma (pavraap.a), lucru imaginatu, fientia imaginaria, simulacru, ap-

,.

1228

FAPTA, s. f., factum, 'tale, lucrare,

actione, opera : d'in faptele /oru i veti
connsce; vedi factu si faca.
FAPTU, s. ni., factuni, Morn facutu,
lucru, opera, evenimentu faptulu asid
s'u, intemplatu: vedi factu.

lit ate n'au vedutu altu ceva de ditu

FAPTUIRE,-escu, v., (formatu inimediatu d'in faptu), patrare, committere, a face sau a essecut unu faptu,
a committe unu faptu. Formationea acestui verbu se pare fortiata.
FAPTURA, s. f., factura, creatural

productulu imaginationei loru.

FANTASMAGORIA sauphantasma-

resultatu aun actionei de facere: omtilbs

e fapturia /ui domnedieu.

goria, s. f., (d'in gr. cpiv,raap,a, 1 acropdc

FARCERE, farsi si farsei farsu

si fartu, y., farcere, a impl, a indoptt;
a ingrassia passeri sau animali indopandu-le cu mancarea.
FARCIME, pl. farcimine, s., farclmen, carnaciu, matiu sau stomachu de

paritione falsa, spectru : multi 6meni

credu in fantastnate, unii pretendu co
au vedutu fantasmate, pre ciindu in rea-

adunare), artea de a face se appara

fantasmate sau spectre, prin illusioni
optice; spectaclulu in care se producu
aceste illusioni; apparatulu prin care se
producu; in litteratura, abusulu effecteloru produsse prin medie supernaturali sau estraordinarie; n usulu com-

animale implutu cu carne tocata i altele.

FARCIMINOSU,-a, adj., farcimi-

mune, idee, planuri, proiecte fantastice.

FANTASMAGORICU sau phantasmagoricu,-a, adj., (fr. fautasmagortque)

Hasa by care suffere de morbulu farciminu.

relativu la fantasmagora : apparatu

tionea.
* FARCINARE, v., farcinare, a puns

fantasmagoricu, apparitione fantasmagorica, idee fantasmagorice.

FARCIMINII, s. ni., farciminum,

unu morbu de calli , p6te co e obstruc-

FANTASMAGORT,I sau phantasma-

multe lucruri unulu preste altulu.

FARETRA sau pharetra, s. f., plin-

goru, s. m., care face sau produce fan-

retr a (cparhypoc), una thca larga in care

tasmaaorie.
FANTASMATICU sau phantastnaticu,-a, adj., phantasmattcus, imaginariu,
chimericu.
FANTASMATOSCOPIU sau phantasmatoscopiu, pl.-ie, (d'in gr. iodwracy.a,
si axonstv, a ved, fr. fantasmoscope, Si
fnutosmatescope), machina care offere
aspectulu unei usie care se deschide, si

anticii punea sagettele, si ua portau in

spate.

FIRETRATU sau pharetratu,-a,

adj. part., pharetratus, incareatu cu
faretea.
FARETRIGERU sau pharetrigeru,-a, adj., pharetrtger, care p6rta
faretra, portatoriu de faretra.

care se maresce cu cfitu se appropia mai

tare de spectatori.

F.A.RFARU, S. m., farfarus, farfagium, si farfenum, una plauta, tussilaginea lui Linneu.
FARICU sau pharicu, s. in., pha-

FANTASTICU sau phantasticu .-a,

adj., phautasticus, (cpanactrosk), imaginariu, illusoriu , chimericu : visioni

ricum si pharicoa (cpaptx6v), una specia

de pesce.
FARIN.A. sau fama, s. f., farina, pul-

fantastice, prokcte fantastice, corpu fantasticu.

FANTASTU sau phantastu , S. M.,

bore ce resulta d'in macinarea cerealiloru : farina de grants, farina de secara,

farina de ordiu, farina de porumbu, farina cernuta, farina tnenuta; proverbiu:
farin'a diabolului se preface tta in furfare; cine cimbla in tnra, esse plenu de

de uncle se pare co esse una fantasma

(epavtacrrilq), omu care se occupa eu fan-

tasie deserte.

*FANII, s. ni., &um, loen sacru,

templu, mai allessu unu templu micu.

farina,

www.dacoromanica.ro

PAR.

1224

FAR.

1 FARINARM,-ia, adj., farinarius,

de farina; subst. in., farinariu, negotiatoriu care vende farina.
2 FARINARM, pl.-ie, fa rinarium
granariu de farina, ambariu in care se
conserva farin'a.
FARINAT13,-a, adj. part., facutu de
farina : farinate, buccate de farina, facuto cu lapte, untu, 6ua, i alte ingre-

* FARMACOLOGICU sau pharmaeologieu,-a, adj., (fr. pharmacologique),

relativu la farmacologia.
* FARMACOLOGU sau pharmacologu, s. m., (fr. pharmacologiste), care
se occupa cu fartnacologi'a, care inv6tia
farmacologi'a.
*FARMACOPEIA sau pharmacopeia,

dientie.
FARINOSU,-a, adj., fari nos u s fari-

pharmacop(m), artea de a prepari medicamente; tractatu despre preparatio-

nacens, plenu de farina, cu farina.

FARINULA sau farinura, s. f., fartnula, fl6re de farina.
FARISAICU sau pharisaicu,-a, adj.,
(it. farisaico, fr. pharisaTque), relativu
la fariseismu, hypocriticu.
FARISEISMU sau pharisaismu, s. m.,
(fr. pharisaYsme), portare farisaica, hy-

nea medicamenteloru.
FARMACOPOLARM sau pharmacopolariu, s. m., pharmacopeia ((mimexelubX71), farmacianu, apothecariu, speciariu; in sensu reu, insellatoriu.
*FARMACU, pl.-e, phlrmacum (piprotov), medicamentu, veninu.
FARMECARE, v., (de la cpaptiaxgestv), fascinare, a incanta; vedi fermecare cu t6te derivatele selle.

pocrisia.

FARISEU, sau pharisea, s. in., plia-

s. f., (cpupp.ocxozotEct, it. farmacopda, fr.

risonis (cpapcciai,eq), una specia de sec-

FARMECU, p1.-e, (de la cpcipp.cocov),

tari la ebrei, inse cari erau mari hypocriti, d'in care causa : hypocritu.
FARIU sau phariu,-a, adj., pharius,

fascinatio, incantecu, incantamentu:vedi

fermecu.
FARRACEU sau farraciu,-a adj.,
farraceus si farracius, de grAnu, de cereali d'in cari se face farina.

relativu la Pharu, insula formata de

braciele Nilului, cu unu turnu luminatoriu (faru) pro deus'a : die'a faria, Iside; pescele fariu, crocodillulu; turm'a
faria, sacerdotii Isidei.
FARMACEUTICU sau pharmaceuticu,-a, adj., pbarmaceuticus (Tap/Lame-

Ttuhq), relativu la fartnaceutu : artea

farmaceutica, scienti'a farmaceutica.
FARMACEUTU sau pharmaceutu,
s. in., (phamaceuta, cpapp.axeunilq), care
face medicamento, speciariu; vedi si farmacianu.

FARMACIA sou phartnacia, s. f.,

pharmacia (cpaptito(cz), artea farmaceutica; apotheca, speciaria.
FARMACIANU sau pharmacianu,

s. m., (fr. phamacien) , care essercita

artea farmaceutica, care prepara si vende medicamente.
* FARMACISTU, s. m., care se occupa cu farmada, farmacianu, sau mai
bene farmaceutu.
FARMACOLOGIA sau pharmacologia, s. f., (fr. pharmacologie), descrip-

tionea medicamenteloru, scienti'a sau

artea farmaceutica.

FARRAGINE, s. f., farrago, mestecatura de diverse granutie; mestecatura in genere de diverse lucruri; materia bruta; lucru de pucina val6re.
1 FARRAR M,-a, adj. s., farrarlus,

relativu la t'arre; subst. venditoriu de

grInu (farre).
2 FARRARIU, p1.-ie, farrarium,
granariu, magasinu de grh,nu.

FARRE, s. m., far, gen. farris, n.

grnu, frumentu. Radecin'a vorbei farina si a derivateloru selle.
FARREARIUra, adj., farrearius,
relativu la farre, de grh,nu.
1 FARREU sau farriu,-a, adj., farreus, de farre sau de granu.
2 FARREL). sau farriu, s. in., far-

reuin, buccata facuta d'in farina de

granu, una specia de farinata.
FARRICLU, p1.-e, farr lc u

bue-

catella facuta d'in farina de grnu.

FARSA, s. f., (it. farsa, fr. lar e),
comedia bassa care are de scopu se faca
publiculu se rida; imitatione ridicula a
unui lucru nobile.

www.dacoromanica.ro

'AS.

FAS.

1225

FARSARIU, s. m., (fr. farceur), multe lucruri impreuna : fasciclu de flori,

unulu care face sau jca farse, comicu fasciclu de scrissori, fasciclu de publicabassu.

FARSILE, adj., farsilis, indopatu,

ingrassiatu.
*FARSU, adj. part., farsus si fartus,
implutu, indopatu, ingrassiatu.
*FARSURA, s. f., farsurn si fartura,
implutura.
FARTICLU, pl.-e, farticulum, deminutivu de la fartu.
FARTILE, adj., fartile, ce se imple, ce se indopa sau se ingrassia; implutu, indopatu.
* FARTORIU,-tria, adj. s., fartor,
care imple, care ingrassia; carnaciariu.
FARTRICE, s. f., fartrix, fmina
care ingrassia passeri.
1 FARTU,-a, adj. part., fartus, implutu, indesatu, indopatu.
2 FARTU, s. ni., fartum, lucru implutu, materia cucare se imple unu cavu.

* FARTURA, s. f., fartura, implutura, astupatura, indopatura, ingrassiatura.

FARU sau pharu, s. ni., (pharus,
cp1cpcn, it. faro, fr. phnre), turnu luminatoriu pre c6st'a marei : farulu de la
Messina.
* FARUNGE saupharynge, s. f., (cpti-

poyi), inghitiulu, canalea prin care inghitu animalile, si care continua in partea inferiore cu esofagulu. Vedi pharynge cu compusele selle.
FASCE, s. f., fascis, legatura de

tioni, fascielu de dictionariu.

FASCICULU, s. ni., fascioulus, vedi
faseiclu.
FASCIGERU,-a, faseiger, care duce
sau p6rta fasci, lictoriu.
FASCINA, s. f., fascina, legatura de
nouelle : se punu fascine spre a regul
ripele riuriloru.
FASCINARE, v., fascinare, (de la
faseinnm), incantare, fermecare : a fascinci Cu ochii, a deochia.
FASCINATIONE, s. f., fascinatio,
actione si effectu allu actionei de fascinare, incantu, farmecu.
FASCINATORIU,-tria, adj. s., fa-

scinator, fascinatorius, care incanta,

care fermeca.
* FASCINATU,-a, adj. part., fascinatus, incantatu, fermecatu; deochiatu.
* FASCINU, pl.-e, faseinum, incantu,
farmecu; deochiu.
FASCIOLA sau fasciora, s. f., fasciola, deminutivu de la fascia, mica legatura de lucruri infasciorate.
FASCIOLARE sau fasciorare, v., fasoils vincire, vedi infasciorare.
FASCIOLATU sau fascioratu,-a, adj.
part., Wells yinotus, vedi infascioratu :
fascioratu in scuteee.
FASCIOLATURA sau fascioratura,

s. f., fascicularia,-ium, legatura de lucruri, lucruri fasciorate.

FASCIPENNE, adj., (fr. fascipeu ne),

mai multe lucruri impreuna, mai allessu care are aripele fasciate :passeri fascilegatura de vergelle : fascile lictoriloru penni.
*FASE sau phase, s. f., Oasis (piaK),
rotnani.
FASCIA, (sau fasia) s. f., fascia, le- facia sau figura cu care se arrta planegatura angusta , betta, mai allessu le- tele, si mai vertosu lun'a : la luna se digatura cu care se in fascia copillii cei stinga patru fasi principali, luna noua,
mici : eopillu in fascia, a connsce pre primulu patrariu (medietate luminata,
cineva d'in fascia; d'in fascia inco se in forma de D), luna plena, ultimulu patrariu, (medietate luminata, in forma
vedea ce omu are se fia.
FASCIA.RE (sau fasiare), v., ensciare, de D intorsu); prin analoga se dice despre scambarile successive cari se observa
a lega cu fascia, a infascia.
FASCIATU,-a, adj. part., faseintus, in recari lucruri : fasile fortunei, fasile
civilisationei moderne.
legatu cu fascia, infasciatu.
FASELU sau phaselu, s. ni., phaFASCIATURA, s. f., legatura in faseius, (cpacrriXoc), luntre, barca, navicella.
scia, infasciatura.
*_FASEOLA, (eurruptu in fasole), s.
FASCICLU, s. in., fasciculus, deminutivu de fasce, mica legatura de mai f., faseolus, legume cu pastan i sau teci,

www.dacoromanica.ro

FAS.

1226

FAS

forte conuoscuta, si d'in care se facu diverso buccate : faseol'a se prepara si

verde si uscata, si tnera si apta.

FASEOLU, s. m., rasadas si faselus,
vedi faseola.

FASIANA sau phasiana, s. f., phas'aun, 'gallina de fasianu.

FASIANARIII sau phasianariu, s.
m., phasianarius, veghiatoriulu fasia niloru.
FA.SIANINIT sau phasianinu .-a, adj.,
phaslaninus de fasianu.
F.A.SIANT5 sau phasianu, s. m., phastanus, (q) tX6L/Y6C) , una passere form6sa

de genulu gallinaceeloru, d'in famili'a

nudipediloru, de marimea unei gallina,
numita asi de la riulu Fase d'in Colchidea; de acea-a la Linneu phasianus
&achicas. In limb'a popularia se pronun-

tiade ordinariu fasanu.

giulu consulare, fastigiulu regale, fastigiulu lucruriloru, fastigiulu elocentiei,

fastigiulu fericitatii.
FASTOSITATE, s. f., calitate de fastosu, pompa.
FASTOS11,-a, adj., fastosas, su perbu,
pomposu, sumutuosu, arrogante, inflatu
de pers6n'a sea.

FASTIT,-a, adj., fastas, permissu

de lege sau de religione : dille fuste, in
care e permissu a face corte lucran i publica; contr. dille vefaste.
FASTU, s. m., fastus,-us, superbia,
arrogantia; despretiu; lussu, sumptuositate : t114 p o! u sufferi fastulu celloru
mari.
FASTUOSITATE, s. f., vedi fastositate.
* FASTUOSIJ,-a, adj., faatuosus, vedi
fastosu.

FASSIT,-a, adj. part., fassus, (de la

FATA_LE, adj., fatalls, (de la fa-

fateri), care a declaratu sau a datu pre

tum), relativu la fatu sau destinu : diees-

facia.

se fatali, parcele; libri fatali, cartile si-

FASTI, pl., fasti, calendariu; an-

bylline, vorb e fatali, vorbe profetice; or-

nali : fastii consulari, fastii romani, fastii luniei, istori'a lumei.

* FASTIDIOSII,-a, adj., fastidiosas,
care causa fastidiu, care produce desgustu : lucru fastidiosu, omu fastidiosu,
ocrupatione fastidasa.
* FASTIDIRE,-eseu, v., fastidire, a
fi desgustatu, a av desgustu de unu lucru, mai allessu de buccate; a despretik.
FASTIDITU,-a, adj. part., fastiditus, despretiatu, desgustatu.
FASTIDIU, pl.-ie, fastitlium, desgustu, aversinne, repumnantia; fig. despretiu.
* FASTIGARE, v,, fastigare, a inaltiA, a redid, si in specie a inaltia, unu
lucru dandu-i una forma conica.
FA.STIGA.TIONE, s. f., fastigatio,
actione si effectu allu actionei de a se
radie& in forma conica.
FASTIGATU,-a, adj. part., fastigatas, redicatu in forma conica, conicu;
fig. inaltiatu in genere.
* FASTIGIIT, pl.-ie, fastigium, vertice, inaltimet elevatione, punctulu cellu
mai inaltu, propr. si fig. : fastigiulu
templului , fastigiulu casei, fastigiulu

ditu de fatu : annu Patee, maree fatale;

funestu : casu fatale, passu fatale.
* FATALISMU, s. m., (it. fatalismo,
fr. fatalisme), doctrina care pretende co

montelui; fastigiulu demnitatii, tasa-

t6to iu lume se facu dupo una necessitate

absoluta, co nemine nu p6te se scape de
destinulu seu : fatalismulu e una vechia

credentia si occurre in tote religionile.

FATALISTICII , - a, adj., (fr. tataliste) , relativu la fatalismu : doctrina
fatalistica, credentia fatalistica.
* FATALISTU , s. m., (it. fatalista,
fr. fatalista), care crede in fatalitate ,

care professa fatalismulu : dco fatalistii aru volt se fia consecenti, ei nu s'aru
mai misa din locu, ci aru lassti se i ad-

junga fatulu, fora a i mai pune pedicel

turcii su fatalisti, si se batu orbesce.
FATALITATE, s. f., fatalitas, necessitate a destinului, cursu fatale allu
lucruriloru ; adversitate : a crede in fatalitate, a fi suppusu fatalitatii.
* FATARE, v., (it. fatare),a determini

fatulu; a NO prin farmece, a t'armad.

FATATU,-a, adj. part., (fatatus,
it. fatato) , legatu prin farmece, fermecatu.
FATERE, fassi si fassei, fassu, v.,

www.dacoromanica.ro

FAT.

FA13.

fateri, a declara, a di pre facia, a martur, a confessa.

FATICA., s. f., (it. fatica,), fatiga,
vedi fatiga.
* FATICARE, v., (it. fatioare), fatigare vedi fatigare cu t6te derivatele
selle.
FATIDICU, -a, adj., fatdicas, care
predice fatulu, profeticu; subst., fatidicu,
profetu, fatidica, profetssa.
* FATIFERITra , adj. , fatifer, , care
duce fatulu; care adduce m6rte, omicidu.
FATIGA, s. f., fatigatio, lassitudo,
labor, occupatione care st6rce poterna;

stare fatigata : dupo fatiga e dulce repausulu ; repausulu restaura poterile

1227

F.ATU, S. m., fatum (de la fari, a

dice), s6rte, ordita, destinu, necessitate
fatale, decretulu lu dieu fatulu se consider de antici ca una potere superi6re
dieiloru; modernii intellegu prin fatu
necessitatea legiloru naturei; nomine tbt4

Me evita fatulu.
FATUINA, s. f., fatuina, una flore,
numita si palonia..
FATUITATE, 13. f., fatuitas, calitate de fatuu, lucru insipidu, vorbire si
portare insipida.
FATUITU, adj. adv., fatuito , in
modu fatale.

FATUU,-a, adj. s., l'atine, fadu ,

insipidu, insulsu, desmeticu, imperti-

storse prin fatiga; t244 mai potu de fa-

nente; subst. fatuu, nebonu, bul one, cara

tiga.

cauta a face nebone spre a divert pre

FATIGABILE, adj. , fatigabilis

care p6te fatig,
* FATIGANTE, adj. part. pres. , fatigaus, (fr. fatigant, it. fatioante), care

* FAUCE, s. f., faux, pl,fauees,-ium,

gura, gfittu, inghitiu; canale; passu

causa fatiga, fatigatoriu ; importunu,

mol es tu.

* FATIGARE, Y., fatigare, a st6rce

poterile prin-prea multa incordare, a asten : a fatig unu callu , a fatig pre
iucratori; refl. a se fatig : ati amblatu
p no v'ati fatigatu; ei se fatiga in desertu.
FATIGATIONE, s. f.., fatigatio,
actione si effectu allu actionei de fatigare : ecco resultatulu fatigationiloru
melle; fatigationile vostre au se ve duca
in mormentu.
FATIGATORIU,-t6ria, adj. s., fatigatorius, care fatiga, in sensu propriu
si fig., vessatoriu.
FATIGATU,-a, adj. part., fatiga-

tus , storsu de poteri prin prea-multa

incordare, astenitu : calli fatigati prin
fuga; ami fatigati prin venat6re; vulpi
fatigate ; militarii fatigati prin lupta
fura constrinsi a depune armele.

FATILEGU,-a, adj. s., fatilegus

(d'in fatum si legare), care college plante
venin6se ce potu uccide pre omu.
FATILOCIU , p1.-ie, fatiloquium,
predictione de calle ce au se se intmple.

FATILOCU,- a, adj. , fatilo qu u s ,

cara predice venitoriulu, care spune destinulu.

strinctu intre monti : partea cea mai

d'in intru a gurei se numesce fauci ,
summum gulte fauces yooantur. Plin.
l'AULA, s. f., fabula, vedi faura.
FAUNA, s. f., Fauna, diassa cam-

pestre la Romani, filia a lui Faunu; de

ad la moderni : nume generale pentru
t6te animalile, precumu e flor'a nume
generale pentru t6te plantele, se dice
mai allessu faun'a unei regioni : ellu a
descrisu faun'a Daciei.
FAUNIS, s. m., Faunia dieu cam-

pestre la Romani. Dupo mythologia

Faunu fti filiu lui Picu, nepotu lui Saturnu si patre lui Latinu.
FAURA sau faules, s. f., fabula, forma

vulgarisata d'in tabula: in Dacia superi6re se dice si in locu de physionomia.

FAURARIA, s. f., dcha ferrara,
1. fabrica sau officina ferraria; 2. artea
ferraria, artea faurului ferrariu.
FAURARIU, s. m., februarius, nume
populariu allu lunei lui Februariu, care
se dice si Fauru; vedi favru.
FAURIRE,-eseu, Y., fabrican, liti-

gare, a fabrica, a finge, a imagina, a

inventa.

FAURITTIra, adj. part., fabrieatus,

fabricatu, imaginatu, inventatu.
FAURU, s. in., Prber ferrarius, fabru,
ferrariu fauru/ts lucra ferrulu, faurulu

www.dacoromanica.ro

1228

FEB.

FED.

ferrica carrulu; poporulu numesce Februariu lun'a lui fauru.

* FAUSTITATE, s. f., faustitas, prosperitate, fecunditate.
*-FAUSTU,-a, adj., faustas, (de la
fevere), prosperu, propitiu, dupo dorenti'a si speranti'a nostra : auspicie fauste,
dille fauste, inceputuri fauste, essitu
faustu, vorbe fauste.
FAUTORIU,-tria, adj. s., fautor,
favoritoriu, patronu, protectoriu, apperatoriu, amicu.
FAUTRICE , s. f., fautrix, favorit6ria, amica.

tt FAVERE , v., favere, a favori, a

adjutk a approbk a "nimi. Radecin'a
vorbeloru : favre, faustu , fautoriu ,
faunu, si a derivateloru loru.
FAVILLA , s. f., favIlla, cenusia
calda, spudia.
*FAVONIU, s. in., favonlus, ventulu
- de la appusu, zephyru.
* FAVORABILE , adj., favorabilis,
care adduce favore, benevolitoriu, pro-

pitiu fortun'a i a fostu favorabile; dispositioni favorabili pentru cineva.

FAVORARE, v., (it. favorare), favor, a lucr, in fav6rea cuiva: voi favo-

riti prea-multu pre amicii vostri; vedi

favorire.
FAVORA TU,-a, adj. part., (it. favorato), adornatu en beneficie; vedi favoritu.
* FAVORIRE,-escu, v., (d. favorlre,
fr. favorlser), favere, a arreta fav6re, a

arreti bonavolientia, a benevolf, a adjutk a adorm ca beneficie.

*FAVORITORIU,-tria, adj. s., fautor, care favoresce.
FAVORIT0,-a, adj. part., adjutus,
adjutatu, adornatu cu beneficie ; subst.
favoritu, favorita, predilecta : favoritii
principelui; favoritele principessei; favoritulu tneu, favorit'a tea.

*FAVU, s. m., favus faguru, vedi

fagu, 2. si faguru.
* FAVULU sau favuru, s. m., favus,
faguru, vedi faguru.
FEBRARE , v., febris horrorem
iucutere, a infeurk infeora sau infior4;
vedi aceste compuse.
*PEBRE, s. f., febrIs (de la fervor,

ferbere), feuri, feori sau fiori, apoi friguri; vedi aceste forme.
FEBRICARE , v., (it. fabricare),
febricitare , a sufferf de friguri ; vedi

febricitare.

FEBRICITARE, v., febricItare, a

av friguri, a sufferf de friguri.
* FEBRICOSU,-a, adj., febrIcosus,
appucatu de friguri.
* FEBR/CULA sau febricura , s. f.,
febrcula, friguri flacci, incercatura de
friguri.
FEBRICULOSU,-a, adj., feb tic ulosas, incercatu de friguri.
* FEBRIFUGIA , s. in., febrlfugla
planta in contra friguriloru, mica centaura sau matricaria.
* FEBRLLE, adj., febrIlls, de friguri;
stare febrile, temperatura febrile , convulsioni febrili.
FEBRUARIU, s. in., Februarius, secundulu mese in calendariulu romanu :

lun'a lui Februariu.

FECE, pl.-feci, feex,
sedimentu, si in speciale, sedimentu
lature'
de vinu;

lapedatura, escrementu.
FECIALE, adj. s., tecialis, la Romani judecatori insarcinati cu cerceta-

rea causeloru de bella, cu cererea de

satisfactione si cu declararea de bella;
adj.
adj., dreptulu feciale, jus rocale.
ftecosus, plenu de fece.
FECULENTIA , s. f., fteculentia,
abundantia de fece.
* FECULENTU,-a, adj., fteculentus,

plena de fece : vinu feculentu , urina

feculenta.
* FECUNDARE, v., fecundare, a face
fecundas: plouf a fecunda pansetatulu ;
a fecundes campulu Bu sange.
* FECUNDITATE, s. f., fecuudItas,

fertilitate, abundantia.
* FECUNDU,-a, adj., fecundas, fertile , fructuosa , productivu : pamentu
trza fecunda, lucru fecunclu,
fecundu'
oratoriu fecundu ,fontana fecunda, tempu
fecundu, plouia fecunda.
* FEDARE , v., Maro a d6, una

facia unta, a desfiguri , a mutill; a

tract6 uritu; a spurck a infect6; a desonork vedi fedu.

FEDATIONE , s. f., kedatio, ac-

www.dacoromanica.ro

FEL.

FEM.

tope si effectu allu a'ctionei de fedare.

* FEDATORIII,-tria, adj. s., fo3dator, care feda, desfigura, spurca, desonora.

FEDATII,-a, adj. part., fo3datus,

desfiguratu, mutilatu; spurcatu, deso-

1229

dille fericite, a gratuld; vedi fericitare.

FELICITATE, s. f., felicitas, stare
de felice, prosperitate, cursulu lucruriloru dupo volienti'a si dorenti'a nostra :
dupo credenti'a commune si dupo pare-

noratu.
FEDE , s. f., fides, credentia, religione. In usu mai allessu la Macedoromani ; vedi fide.
FEDELE, adj. s., Hells, credentiosu,
religiosu ; vedi fidele.
FEDMIAME, v., fo3derare, a leg&
prin contractu, a soci6, a un, a form&
una federation e.
* FEDERATIONE, s. f., fo3deratio,
legatura prin contractu , sociatione, u-

rea unoru filosofi felicitatea e benele supremu; vedi fericitate.

FELICITA.TIONE, s. f., (fr. flicitatiou), gratulatio, actione de felicitare,
gratulatione.
FELICITATORIII,46ria, adj. s., gra-

nione, alligantia, mai allessu legatura

politica : noi formamu una federatine
naturale.
*FEDERATORIUrt6ria, adj. s., fwderator, care federa, care inchiaua una

smina cu miti'a, care are natur'a mitiei.

"* FELLARE, v., fellare, a suge
FELLATORIII,46ria, adj.s., fellator, care suge, sugariu, sugutoriu.
FELLE, s. f., fel, fell's, fiere , vedi

federatione.

fi ere.

* FEDERATII,-a, adj. part., fmderatus, legatu prin contractu, alligatu,

unitu, sociatu : eetati federate, nationi
federate, popore federate, state federate;
subst. federatu; pl. federati.
* FEDIFRAGII,- a, adj., feedifragus, si
fo3dertfragns, care frange, viola tractatele : poporu fedifragu, punii fedifragi.

* FEDITATE, s. f., fteditas , facia

unta, uritione; spurcatione, infectione
feditatea cicatriciloru, feditatea spectaclului, feditatea corpului, feditatea suffletului.
1 FED1J,-a, adj., fwdas, uritu, deforme, orribile; gretiosu; spurcatu; rosinosu : cicatrice feda, lucruri fede,locuri
fede, fapte fede, colre feda, odore fecia,
sap6re fedcs, conditioni fede, june fedu,

junetia feda.
2 FEDII , pl. federe, hedusferis,
legamentu, pactu, tractatu,
conventione , mai allessu tractatu politicu : fedu offensivu si defensivu, a indiaud fedu, a rupe fedulu.
FELE, s. f., feles si fells, cata. catusia, mitia, pissica.
FELICE , adj., felix, fericitu ; vedi
ferice.

FELICITARE, v., (felicitare, it. felicitare, fr. feliciter), gratulari, a ur&

tnlator, care felicita, gratulatoriu.

FELICITATU,-a, adj. part., (fr. VSlicit), gratulatu.
FELINTJ,-a, adj., felinns sifellueus,

de cata, de mitia, sau de pissica; care

* FELLICARE, v., fellicare, a suge

titia.
FELLICULA, s. f., fellicula, unu
morbu, cholera.
FELLIDUCII,-a, adj., feiliducus ,
care attrage fierea.
* FELLIFLIIII,-a, adj., fellifluus, care
are scursura de fiere.

FELLITARE, v., fellitare, a suge

titia, compara: fellare, fellicare, fellitare.
FELLOSII,-a, adj., fellosus plenu de
fiere sau de bile.
FEMELIA, s. f., femella, femina, vedi
fenzella si femina.
FEMELIOSU,-a , adj. , mulierosus
mulierosu, tare ama mulierile.
FEMELLA, (cu 11 molliatu), s. f., femuelle, deminutivu de la femina,, se dice
mai allessu despre animali.

FEMELLARIII, s. m., famellarius,

care petrece cu famellele.
FEMINA, s. f., &mina, muliere : barbatulu si femin'a, fenzina formosa, femina escellente, femina rara, femina rea.
FEMINARE, v., effeminare, a effemin&, vedi effeminare.

FEMINITU,-a, adj. part., fetninatus, effeminatu, enervatu.

FEMINESCE, adj., muliebriter, feminine, in modu feminescu.

www.dacoromanica.ro

1230

FEN

FEN.

FEMINESCU, adj., femininus, mullebris, conforme femineloru.

minutivu d'in fenestra, mica fenestra,

fen estr uti a .

FEMINIU,-a, adj., femlneus, de fe-

FENESTRA (si ferestra) , s. f., Pane-

mina, feminescu.
FEMININU,-a , adj., &minims, de
fe mina, mai allessu in grammatica si in
istori'a naturale : genu femininu, parte

stra, apertura in pariete prin care in-

ferninina, facia feminina , aPpucature

cu multe si rnari fenestre ; a se uitd pre

fenestra; bene aru fi dco pectulu omu-

feminine.
FEMINU sau fmenu, s. m., fem1na-

mas, androgynu, ermafroditu, barbatu

care smina mai multu a fmina; castratu.
FEMORALE, adj., (femo ralis, fr.
fmoral), relativu la femore sau femure:
muschiu femorale, arteria femorale.
FEMORE, s. f., femur, ossulu superiore allu petiorului de la genunchiu
in susu; vedi femure.

t FEMORO -, in diverse compositioni de termini anatomici, precumu

femorocoxale, femorophalangiu, femoropoplitc, femoropoplitetibiale, femoropre-

phalangiu, femoropretibiale, femororotutu, femorotibiale; pentru allu caroru

intellessu consulta partea posteriore a
compositionii.
FEMURE, s. in., femur, ossulu superiore allu petiorului de la genunchiu in
susu. Forma femure e de preferitu.
FENARIU, s. in., fcenarius, care face
fenu, care vende fnu.
FENATIU, p1.-ie, pratum, Rim pre
care cresce gnu sau rba, locu de fnu.
* FENDICA, s. f., fendica, pl. fencliace, follele cellu micu la animalile rumegat6rie.
*FENF,RARE, v., feenerare, Si famerarl, a di banni cu usura, a speCulA cu
banni.
FENERARIU, s. m., fcenerarius,
usuraria, cametariu.
FENERATICIU, si feneratitiu,-a,
adj., Tomeratioius si fomeratitius, relativu la usura.
FENERATIONE, s. f., fomeratio,
actione si effectu allu actionei de fenerare, usura.
FENERATORIU,-t6ria, adj . s., fcenerator feeneratorius , care da bannicu usura, usuraria, cametariu.
FENESTELLA, s. f., fenestella, de-

tra lumin'a: fenestra mare, fenestra larga, fenestra mica, tenestra strimta, fe-

nestra patrata, fenestra rotunda, casa

lui ar av fenestra, ca sa i poti ved

FENESTRA.RE, v., fenestrare, a deschide fenestre.
FENESTRATU,-a, adj. part., Penastratus, provedutu cu fenestre.
FENESTRUTIA , 8. f., feuestrula ,
mica fenestra.
FENICE sau phenice, s. f., phomix,
(cpoEvtE), una passare fabul6sa.

FENICLU, s. in., fcenieulum , una

specia de erba sau planta.
FENICU sauphenicu, s. in., (ff Ewa)

palmariu, unu arbore frumosu, care

cresce in Fenicia, si in alte terri calde.
FENILE, s. f., fcenile, bou unde se
pane fkulu; cumula de fnu.
FENISECE, s. m. fcentsex si fcenibeca, seceratoriu sau falcatoriu de fnu.
FENISECIA, s. f., fomisecia, si fcen ise-

dam, seceratura sau falcatura de fnu.

* FENOMENALE sau phenomenale,
adj., (fr. phnomnal), relativu la fenome22U.

*FENOMENU sau phenomenu, p1.-e,

p hamomenon (cpcav6p.evov), totu ce appare

_sensuriloru nostre : fenomenele ceresci

escita admirationea omeniloru; unu fenomenu raru; vedi si phenomenu cu tote
compositele selle.

I FENU, s. m., fienum, &In taliata

care serve de nutretiu viteloru : fenu
verde; fnu uscatu; callii , boii, ouile,
caprele manca fnu; tempu bonu de a
face fenu ; a dd viteloru palie cu fnu;
unu carru de fnu, magasinu de fn u;

fnu grecu fcenum granum, trigonella

lui Dnneu.
2 FENU, p1.-un, si-eri, femme, famo
Hs, arch. fomeris, usura, cameta.
FERA, s. f., fera, animale selbatica,
bestia, bellua frele campului, ea s'a
infuriatu ca una fens selbatica; smina

www.dacoromanica.ro

FER.

PER.

mai multu a fe'ra de ceitu a omu; ellu

scie domestici ferele; invetiatu a se luptd
cu ferele.
FERA.CE, adj., ferax, (de la ferro),

fertle, fecundu, productivu trra ferace, campu farace, seclu ferace in virtuti.
FERACITATE, s. f., feracitas, fer-

tilitate, fecunditate.
FERALE, adj., Peralta, funerariu;
funestu, tristu, fatale.
* FERALIE, pl., ferallaeium, serba-

tal iu o

uLurtiloru.

FERBENTE, adj. part. pres., fervens,

care ferbe, f6rte caldu : apa ferbente,

tempu ferbente, dorere ferbente, friguri
ferbenti.
FERBERE, fersi si fersei, fertu, v.,

fervere, a bull : ferbe ap'a, ferbe vinulu; activu : a ferbe buccate, a ferbe

231

FERIATIONE, s. f., feriatio, actione

de feriare; serbare.

* FERIATU,-a, adj. part., feriatus,

serbatu : dille feriate, dies feriati.
FERICE, adj., felix, contentu cu starea sea, care are t6te celle necessario:
omu ferice, vitia ferice, tempu ferice;
adv., felloiter : ferice de tene, [erice de
cei eurati cu
1 FERICIRE,-eseu, v., felloem reddore, beare; felicem pro:Aleare, 1. a face
(erice : nu putemu feria pre toti 6menii;
2. a num ferice, a fericit, : ve fericimu

pentru allegerea ce ati facutu; 3. refl. a

se ferici : C16 t6te adoperatiortile vostre
nu ve poteti ferici.

2 FERICIRE, s. verbale, felicitas,

fericitate , fericirea mea depende de la
voi.

carne, a fertelegumine; fig. lucrulu fer-

FERICITARE, v., felicem proNlicare

be, lupt'a ferbe, marea ferbe, sangele

g, atular!, a numI [erice; a gratula.

FERTOITATE, s. f., felicitas, stare

ferbe in mene, tota lumea ferbe, etc.

FERBIDU,-a, adj., fervidus, ferbente, ardente, violentu.

FERBORE, s. f., fervor, ard6re.

fe rice.

boniu, numitu si furunclu.

FERICITU,-a, adj. part., felix, beatas, in stare feriee.

FERINU,-a, adj., ferinuk, de fra
carne ferina, carne de fra selbatica,

* FERCULU, pl.-e, ferculutn, tava Cu

care se adducu buccatele la ni6sa, de ac

lafite ferinu, lapte de pa. sapo; e f, rina,

gustu de pome selbatce.

buccate.

FERIRE,-escu, v., (ferre), tueri,

tare, evitare, a apper, : a feri pro cineva de unu reu; anine feresce-me de
amici co de inintiri me voliu feri, eu;

FERBUNCLU, s. m., ferbunculus, bu-

FERE, s. f., fel, gen. follis, vedi fiere.

FERECE, s. f., uitx, una planta selbatica, connoscuta la monte.

FERENTARM, s. 41I., ferentarius,
militariu usioru inarmatu; aussiliariu;
callariu usioru.

ft FERERE si ferire. v., fem e, a duce,

in composite, c6,: affererc, co, ferere,

deferere,differere, preferere, sufferere, si

ca : lucferu, crucferu, furcferu, etc.

FERETRU, pl.-e, feretrum, patu

pro cara se duce mortulu la mormentu.
FERIA, s. f., feria, pl., Urbe, dille
consecrate repausului, de ac : vacantia:
feriele pasciloru; in ferie vomu ess
trra. In tempulu ferieloru se facea mer-

catulu, de ad it. fiera, isp. feria, port.

fiera, fr. foire, mercatu.
FERIARE, v., feriar!, a sorl 6. fe-.
riele : candu n' avemu de lucru, feriamu.
FERIATICU,-a, adj., feriattcus, de
feriatu : dille feriate : dille feriatice, dios
feriatici.

refi. a se feri : ne ferimu de peccate; feresee-te, si simplu : feresce.

FERITATE, s. f., feritas, stare selbatica, caracteriu selbaticu, barbara

feritatea ontului care nu si p6te dominci
passionile; ontului nu se covine a si arretd feritatea.
FERMA, s. f., (fr. ferme), complessuma totoru lucruriloru pentru cultur'a
unui agru, agrulu cu t6te celle necessario la cultur'a sea : ferma de modellu,
sau ferma modellu.
FERMARM, s. m., (fr. fermier),
proprietariulu sau directoriulu unei ferme.

FERMARE, v., nrmare, sedi firmare, cu tte derivatele selle.

FERME, adv., forme, aprpe asia,
mai asiA, mai co : el' e ferme mortu.

www.dacoromanica.ro

1282

FEB.

FER.

FERMECARE sau phermecare, y.,

fascinare, a incinti, a leg& prin fermece : poporulu crede in una potere magica Cu care certe persone sciu se fermece

pm altele; fmin'a acsta-a m'a fermecatu;lassa-mi copillulu, nu mi-lu fermeed .

FERMECATORIU,-tria, adj. s., fa.

scinator, fascinatorlus, care fernaeca
mare fermecatoriu, fam6sa fermecatoria;
nu ve jocati cu fertnecat6riele.

1 FERMECATU,-a, adj. part., fa.

scinatus, legatu prin fermece : pare co
toti seti ferniecati; subst. unu fermecatu,
una fermecata.
2 FERMECATU, s. m., fascinum, actulu de fermeeare : me ferescu de fernieeatulu femineloru.
FERMECATURA, s. f., faseinatio,
action si effectu allu actionei de fermecare, fermecatura terribile.

FERMECU sau pharmeeu, pl.-e, fa.

sclnum, carmen, incautamentum, incan-

tu : gratiele unei femine formose si cu

spiritu su fermeee pentru animile juniloru; juni, feriti-ve de fertnece.
FERMENT A.RIU,-ia, adj., ferment*.
rills si fermentaticlus, cu alluatu : pane
fermentaria, penis fermentarlus.

FERMU,-a, adj., firmus, vedi firmu.

FEROCE, adj., ferox, violentu, aspru,
selbaticu, crudele; coragiosur, superbu,
arrogante, insolente : callu feroce, dnima feroce; bestia feroce; juni feroci; luptele facu pre meni feroci.
FEROCIA, s. f., ferocla, violentia,
superbia, arrogantia, insolentia.

FEROCIRE,-eseu, v., ferocire, a fi

feroce, a fi violentu, a lucra cu crudelitab), a procede ea una bestia feroce.
FEROC1TATE, s. f., ferocitas, fero-

cia, violentia, superbia, arrogantikinsolentia, crudelitate.

FERRAMENTARIU,:s. m., terrain e n-

tarlus, care face instrumente de ferru.

FERRAMENTU, pl.-e, ferram e nt um,

instrumentu de ferru.
FERRIRESSA, s. f., uxor fabri ferrarll, mulierea ferrariului; mulierea negotiatorului ferrariu.

FERRARIA, s. f., ferraria, minera

de ferru; ferrara, fabrica de ferru, arte
de a lucra ferrulu; officin'a ferrariului.
FERRA_RIU, s. m., ferrarlus, care
lucra ferrulu, fauru; care vende ferru,
negotiatoriu ferrariu.

FERRARE, v., (it. ferrare, fr. fer-

FERMENTARE, v., fermentare, a

rer), ferro muuire, a imbracca in ferru,

despi, a pune in fermentatione.

FERMENTATIONE, v., (fermentatio, it. fermentazione, fr. fermentation),

a incalcia cu solio de ferru : a fermi

processu chymicu prin care corpurile

organice trecu in stare acida : fermentationea vinului, precutnu si a pdnei, e

imbraccatu in ferru; incalciatu cu solio

de ferru : calli ferrati, boj ferrati.
FERRICARE, v., ferro munir o, i lu-

e,allii, a ferrd boii.

FERRATU,-a, adj. part., ferratus,

f6rte connoseuta.

cire, a stringe in cercuri de ferru : a

FERMENTATIVU,-a, adj., (it. fer.

meutativo; fr. fermentatif), prin care se
fermenta, care produce fermentatione :
alluatulu are calitai fermentative.

ferried rotele; a ferried pre condemnati,

a i pune in frra.
FERRICATU,-a, adj. part., ferro munitus, villain, strinsu in cercuri de ferru : carru ferricatu,r6te ferrieate; prinsii se addussera ferricati.
FERRICATURA, s. f., effectu sau resultatu allu actionei de ferricare.
FERRIU,-ia, adj., ferreas, de ferru
coldre ferria, etatea ferria, belle ferrie.
FERRU, s. m., fernan, metallu malleabile d'in care se facu celle mai multe
instrumente si machine, si mai vertosu

FERMENTATORIU,-tria, adj. s., care fermenta, care pune in fermentatione.

FERMENTATU,-a, adj. part., fermentatus, despitu.

FERMENTATURA, s. f., fermentatione, mai allessu effectulu sau resultatulu fermentationii.
FERNIENTU, pl.-e, fermentum (de la

fervere), alluatu, substantia care are

vertutea de a escita fermentatio,ne in

instrumentele acutito cu care se ser-

corpulu cu care se ammestica; fermen-

vescu 6menii la taliare, de acea-a simplu

tatione; infiat ura; fig.. menfa.

ferruiu, spata sau sabia; ferru pl. frra,

www.dacoromanica.ro

nR.

PES.

catene : a pune pre cineva in frra;- ellu

porta ferrale diece anni; a deslegd fer-

rale captiviloru; frrale aratrului; ferrale unui lemnariu, unui chirurgu.

FERRUGINE, s. f., rerrogo, rugina
de ferru.
FERRUGINOSU,-a, adj.,rerro
u s,
(fr. rerrugineux), care contine ferru ape
ferruginse.
FERRUME, p1.-mine, ferrumen,combinatura, lipitura, collatura de Metallu.
FERRUMINA.RE, v., ferruminare, a
coll cu metallu, a combin6, cu metallu,
a lipf Cu metallu.
FERRUMINATIONE, s. f., ferrumlnatio, actione si effectu allu actionei de
ferruminare.
FERRUMINATU,-a, adj. part., ferruminatus, collatu, lipitu, combinatu cu
metallu.
FERTATU, s. m. vocat., fertate, (Tiptecto) , sodalls, sociu , arnicu : ce mai
faci, fertate?
FERTILE, adj., fertllis (de la rerre),
care produce, productivu:pamentu fertile, agru fertile, campu fertile, trra fertile de meni si de buceate, annu fertile.

1233

* FERULAGINE, s. f., ferulago, una

mica ferula, planta.
FERU,-a, adj., ferns, selbaticu, nedomesticitu , crudele, impetuosu , violentu, rabiosu.
FERVERE, v., fervere, vedi ferbere.
FERVIDU,-a, adj., fervIdus, ferbente, ardente, violentu; vedi ferbidu.

FERVORE, s. f., fervor, stare ferbente, ardore, calore; agitation, inflamatione fervrea mustului, ferv6rea
etatii; fervrea suffletului, ferv6rea credentiei, fervorea pietatii; vedi ferbbre.
* FESCENNINA, s. f., feacennina (fabula), una specia de farsa la antici.
* FESCENNINU,-a, adj., fesoenninus,
de la cetatea Fescennia :petioru fescenninu, versu fescenninu; licentia fescen-

nina.
*FESSU,-a, adj., foul's, fatigatu, astenitu, storsu de poteri.
FESTA, s. f., festum, (it. resta, fr.
rte), serbatre, di de serbat6re.
FESTALE , adj., festal's, de festa,
de serbat6re.
FESTILLA , s f., (de la fistula), el1 2 elinium mai multe fire de stuppa u-

FERTILITATE, s. f., fertilitas, a-

nite puse in una lampa sau in una lu-

bundantia , mare cantitate de lucruri;

fecunditate.
FERTORIU,-tria, adj. s., fertor, fertorius , care duce; care offere dieidoru
unu fertu. 3

minare , cari se apprendu si intertinu

lumin'a : festilla grssa, festilla suptire,
festilla bene ardit6ria.
FESTILLARE, v., ellychulum

1 FERTU,- a, adj. part., (de la ferbere), coctos legumine ferte, carne frta, prune ferte.

2 FERTU, s. m., coctio, actulu de

ferbere : fertulu buccateloru.

3 FERTU, pl.- e, fertum, placenta

sacra.
FERTURA , s. f., (de la ferbere),

coati, actione si effectu allu actionei de ferbere; 2. edulium coctum, buccate ferte : fertura de dulce, fertura Cu,

carne, fertura macra ; dati-ne una fertura, co ne amu saturatu de friptura.

* FERULA, s. f., ferula; 1. vrga, ver-

gella, cu care anticii certau pre scolari;

una planta malta nodurosa si medullosa.

* FERULACIU,-ia, adj., ferulaceus,

de ferula, assemine unei ferule.

a pune festill'a.
FESTILLATU,-a, adj. part., ellyohtit() Instruotus, provedutu Cu festill'a.

FESTINANTE, adj. part. pres.,

restinans, care festina, care merge iute,
care propera.
* FESTINANTIA, s. f., festinantia,
actione de festinare, de properare , de
mergere iute, festinatione, properatione.

FESTINARE, v., festinare (de la

festim sau rertim), a merge si face iute,

a propeff, a pressurd., a se pressuri :

pentru ce festinati? cine festina eurrendu
se fatiga.
FESTINATIONE, s. f., festInatio,
actione de festinare, promptitudine, im-

patientia, pressura.
* FESTINATORIU , -tria , adj. s.,
festinans, care festina, care propera.

* FESTINUra, adj., restinus, care

78

www.dacoromanica.ro

1234

PET

FET.

FETIFE.R.U.,-a, adj., fether (de la

festina, care face iute ; subst., festinu,
(de la festa, it. festino, fr. festin), os- fetus si ferre), care face se fete, fecundu.
*FETIFICARE, v., fetlileare, a feti.
petiu.
FETIFICATIONE, s. f., (fetiflea* FESTIVITATE , s. f., festiritas ,
ilaritate, volia bona, dispositioue ilara, tio, actione de fetificare.
care domnesce in una di de serbatre. - * FETIFICU,-a , adj., fel films, feFESTIVU,-a, adj., festivus, ilaru, cundu, care face se fete.
voliosu, gratiosu, bene dispusu : ospetiu
FETICRA , s. f., puella, virgo, virgine , virgine casta ; epithetu ce se da
festivu, vorbe festive.

FESTUCA, s. f., festuen, pali u de

rba ; aschia ; in special : vergella, cu

care pretoriultt attingea pro servulu

care lit declark liberu.
- * FESTUCARIU,-a, adj., fesinearius,
relativu la festuca.
FESTUCLA, s. f., festueula , mica
festuca, micu paliu de rba.
FkTA, s. f., (de la fetus, rota, return),
puelia, virgo, copilla : fetele se ducu la

sala, fetele se jca; sala de fete ; eta

mare, fact bene educata: vedi si fettt,
d'in care feta.

1 FETARE, v., fetare, parere, parturire, se dice despro animali: fta vaccele. feta ouile, feta caprcle; ouile nstrc
au fetatu tte.
2 FETARE, s. verbal , action de
fetare.
FETATORIU,-a, adj. s., fetans, caro
feta : yucca fetatria, oui fetatrie; abs.
una fetatoria, multe fetatorie, vorbindu
mai vertosu de oui.
i FETATU,-a, adj., fetus, caro a fetatu : vacca fetata, oui Nate.
2 FETATU, s. m., fetus,- is , actulu
de fetare : fttutulu ouiloru.
FETA.TURA, s. f., fetura,, elfectuht
actionei de fet are, productione prin fetare.
FETESCE, adj., puellariter, in modulu feteloru, ca fetele : se p6rta fetesce,
merge fetesce.

FETESCU,-a, adj., puellaris, relativu

la fta sau la fete : portu feteseu, voce

fetesca. Pronunti'a lui t duru e semnu
de formatione recente.
FETIA, s. f., (Cu t duru, de la eta),
vergnitas, tempulu unei fete peno candu
se manta. Pronunti'a lui t duru e semnu
de formation recent.

FETIDU,-a, adj., foetidis si fetiduo, putidu, putorosu.

matrei domnului : feti6ra Maria, fetira ai nascutu si feti6ra ai rentasu.

FETIORELLU, s. f., adoleseentulus,
deminutivu d'in fetioru.
FETIORESCE, adv., virginali more,
adoleseentium more, in modu fetiorescu,
ca una feti6ra, ca fetiorii.

FETIORESCU,-a, adj., vieginalis ,

juvenitis, relativu la feti6ra sail la fetioru : portu fetiorescu, viitia fetioresca,
vestimente fetioresci.
FETIORIA, s. f., sews javelin is, ado-

leseentia, virginitas, etatea fetiorsca;

virginitate.
FETIORIME, s. f., juvetti us, juveues,
collectivitate de fetiori.
FETIORIRE,-escu, v., adolescent-1am

vel virginitatein agere , a fi 1'660;11, a

petrece tempultt fetioriei : noi mu fetioritu impreuna.
FETIORITU, s. m., actulu de fetio-

rire : fetioritulu lui a fostu lungu si

plenu de escesse.
FETIORU, s. m., juvenis, adoleseens,
maseulus copillu masculu, june ; militariu; servitoriu : trei fetiori si trei fetire; fetiorii se deprendu la lupta; e fetioru nu e fact; capit mulu a plecatu en

ft.tiorii la batalia ; multi fetiori au cadutzt in area butalia crunt i.

FETISIORA, s. f., puelia, puellulo,
fta tnera.
FETIRE,-escu, (cu t duru), v., pile!.
Lai ern transigere aitatem, a petrece etatea fetsca, se dice despre fete, a petrece etatea in stare uemaritata. Pronunti'a lui t duru e semnu de formation
recente.

FETITIA, s. f., puellula, mica fta,

tnera fta : mum'a cu fetitiele; vedi fetutia, fetutiu.
FETONIU , (cu n molliatu), s. m.,
augmentativu d'in fta, mare si grossa

www.dacoromanica.ro

PIA.

FIC.

fta ; fta ce Bernina mai multi' a fetu.

FETORE, s. f., faotor, putore, od6re

unta.
FETOSU,-a

adj., (fetosus , fetosa),

care fta multu, fecundu vacca feasa.

1 FETU,-a, adj. s., (fetus si Anti's),
Indus, natu, filiu, copillu : ce faci, fetunteu? ne au remasu copilli mici de crescere, feti si fete de casatoritu;
fetu
formosu, amans, smash's, amante.
2 FETU , s. m., a3dituus, a3ditimus,
a3ditumus, parecclesiariu, servitoriu la
biserica; vedi si fetiont.
3 FETU , s. m., fetus si Aetus,-us
embryone , prim'a formatione de ani-

male in pantecele niamei;cu sensulu

mai larga de fructu, productu, etc.
fetulu arboritoru.
FETURA, s. f., &tiro, fetatura, productione prin fetare; vedi fetatura.
FETURARE, v., (feturare), a forma,
in fetu; vedi fetu 3.
FETURATU,-a, adj. part., foturatns,
formatu in fetu; vedi fetu 3.
FETUTIU ia, s. m. f., puellus
puella, copillu , copilla. In Temisian'a
se chiama fetutii unu tribu de Romani.
FEUDALE, adj., (feudalis), relativu la feudu : legature feudali, dereptu
feudale, legi feudali.
* FEUDALITATE, s. f., (fendalitas),
stare feuclale, legatura feudale.
FEUD1TARIU, s. m., (it. reticletario), possessoriu de unu feudu, beneficiariu.
FEUDIST-LT, s. m., (it. fendista), care
conn6sce legile feudali.
FEUDU, s. ni., (feudum, it. feudo, fr.

fief), possessione de pamentu data cu

certe conditioni, beneficiu.
FI, interj. fi si phy, esprime desapprobare.

1 FIA, conj. pres. pers. ITI sing. si

pl. sit , sint , de la verbulu fire, (fieri),
esse, vedi verbulu fire.
sau : fia unulu
2 FIA, conj. sive,
fia altulu; fia mare, fia MiCU: fia grecu,
fta turcu.
FIA-CA.NDU , adj., quandocunque,
veri-candu.

FIA-CARE, pron. ind. qulvls, quisgun, veri-care.

1235

FIA-CE, pron. ind. quidris quodris,

veri-ce.
FIA-CINE, pron. ind. quleunque, veri-cine.

FIA-CUMU, adv., quocinique, vericumu.

FIALA sau phiala, s. f., phials, (cpt-

0:0 , vasu de beutu, tassa, cupa.

*FIBLA, s. f., libia si fibula, agrafa,

caterama.

*FIBLARE, v., fibular, a stringe,

a legd, a accatid cu libia.
FIBLATIONE, s. f., fibulatio, actione de a stringe sau de accatid cu fibla.

FIBLITORITJ,46ria, adj. s., ilbulatorius, care stringe san accatia cutibla.

FIBLA.TIJ,-a, adj. part., libulatus,
strinsu. accatiatu, legatu cu fibla.

FIBRA, s. f., llijra, firu, filu, filamentu in plante si in carnea animaliloru;

vasu capillariu; vena; loba; intestine.
FIBRATIT,-a, adj., fibratus, eu fibre, fibrosu.

FIBRINU,-a, adj., fibrins'', de castore; fibrina,materia de peru de castor.

FIBROSU,-a, adj., fibratus, plenu de
fibre.

FIBRU, s. in.. fiber, castore, unu animale amfibiu, d'in allu carui peru se
facu pellarie; in usulu commune si sub
form'a : bebru, sau prin metatese : brebu.
* FIBULA., s. f., fibula si ilbla, vedi
fibia.

FIBULARE, y., fibular, vedi

blare.
* FIBULATIONE, s. f., iibulatio, vedi fiblatione.

FIBULA.TORIU,-tria, adj. s., iibulatorius, vedi fiblatoriu.

* FIBULAT U,-a, adj. part., fibulatus,
vedi fiblatu.
FICA, s. f., liens , (it. iieo, fr. figue)
pma de ficu, (smochina).
FICARIA,'s. f., iiearia, gradina de fici.

FICARIU,-za, adj., licarius, relativu

la fice; subst. care vende ice.
FICATU, s. m., flcatum, jecur, hew,
organu secretoriu de bile, cu col6re rosiatica, de unu volume considerabile, in
partea inferi6re a peptului.
FICEDULA, s. f., ficedula , una passere, motaeilla acedula lui Linneu.

www.dacoromanica.ro

1286

PID.

FICETIT, pl.-ete, iteetum, multime de

fici, gradina defici.

acf, a face assmine dispositione prin

testamentu.

FICOSU,-a, adj., Mums , plena de

FIDEJUBERE , -jussi , si -jussei ,

-jussu, v., lidejubere, a respunde pentru

fici, plena de negelli.

* FICTICIU,-ia, noticing si fietitius,
artificiale, ficu, care nu e naturale, g etnme ficticie.

FICTILE, s., nettle, vasu de lutu.

* FICTILIARIU, s. ni., fletiliarius,
care face vase de lutu, ollariu.
* FICTIONARE,-ediu, v., flngere, a
face fictioni, a se occupa Cu fictioni
ellu nu rationedia, ci fictionedia.
* FICTIONATU,-a, adj. part., iietus,
confictus, produssu prin fictione.
FICTIONE, s. f., Doti, (de la fingere);- actione de fingere, formatione,
compositione imaginaria, suppositione.
* FICTIVIT,-a, adj., fieticius, fictus,

imaginariu, care nu e in realitate vendere fictiva, detoria fictiva, tutela fictiva.

* FICTORIIT,46ria, adj. s., fietor,

care finge, formatoriu, sculptoriu; creatoriu; inventoriu.
FICTRICE, s. f., fletrix, femina
care finge, formatrice.
* FICTU,-a, adj. part., tutus, finctu,
formatu, imaginatu, inventatu : Zueruri
flete, mentioni.
* FICTURA, s. f., itetura, effectulu
actionei de fitagere, formation, compositione.

FICU, s. in., fleas, 1. arbore fructifern d'in terrele calde (smochinu); 2. una
specia de negelli.

FICULNU,-a, adj., fieulnus si fieuineus, de ficu.

FIDEICOMMISSARIU,-ia, adj. s.,
fideicommissarins, relativu la fideicornmissu: ereditate fideicommissaria; subst.
erede,fideicommissariu.
FIDE1COMMISSU, p1.-e, lideicommissum, dispositione testamentaria, prin

care testatoriulu increde eredelui unu

lucru, ca se lu dea in possessionea altei persone, carei-a nu se p6te testa dupo
lege.
* FIDEICOMM1TTERE, -conmisi si
-commiesei,-commissu, v., fideicommit-

pre, a incredentia cuiva una lucru in

speranti'a co ellu lu va di altui-a; de

cineva co va face unu lucru, a se pune garante, a M. garantia.

FIDEJITSSIONE, s. f., fldejussio,
garantia, cautione.
FIDEJUSSORIU,-.96ria, adj. s., fldejussor, care respunde pentru cineva,
garante, vade.
*FIDELE, adj., fldelis, credentiosu,
propriu si fig. arnic,i fidele, conjuge fidele, consiliu fidele, memoria fidele.

FIDELITATE, s. f., fldelitas, calitate de fidele, credentia sincera :

cotra amici, fidelitate cotra patria.
FIDELLI, s. f., (isp. fideos, it.
delta, taliatelli fini.
FIDENTE, adj. part. pres.. &lens,
care se increde in poterile selle, securu,
audace, audaciosu, cotediatoriu.
*FIDENTIA, s. f., lidentia, incredere
in poterile selle, cotediantia, audacia.
FIDENTIARE, v., spoudere, despondere, desponsare, a spunde, a promitte in casatoria.
FIDENTIATU,-a, adj. s., sponsus,
desponsatus, spunsu, promissu in casatoria.
FIDEPROMISSORIU,-soria, adj.
s., fidepromissor, care promitte pre credenti'a sea, care respunde pentru cineva sau ceva, fidejussoriu.
FIDEPROM1TTERE, -promisi si
-promisei, -promissu, v., lidepromittere,

a respunde pentru cinr-va, a se pune

garante, a O. garantia, a da cautione.
FIDERE, fisi si fisei, fisia, v., fidere,
a credo, a se increde, a av confidentia,
a confide; a av cotediantia, a cotedia.
FIDI, pl. f., lides, instrumenta de
musica cu corde, lyra.
*FIDICINA, v. fidieina, fmina care
cInta cu fidile sau cu lyr'a.
FIDICINARE , v., lidieinare , a
canta ca fidile, sau ca lyr'a.
*FIDICINARIU, s. M., ildieinarius,
cantatoria cu Wile sau ca lyr'a.
FIDICINU,-a, adj. s. , fldicinius,
Ilidieinus, fldicen, cantatoriu cu fidile,
sau cu lyr'a.

www.dacoromanica.ro

FIE.

FIG.

* FIDICULA, s. f., fidieula, deminutivu d'in fidi, mica lyra.

FIDICULARIU,-ia, adj., ridicularius, captiosu.
FIDUra, adj., lidus, credentiosu,
securu, sinceru, amicu, amicale.
* FIDUCIA, s. f., liducia, incredere,
confidentia, bona credentia; securantia,
certitudine.
FIDUCIARI13,-a, adj., fiduciarius,
de bona credentia erede fiduciariu, insarcinatu Cu unu fideicommissu; tutela
fiduciaria, tutoriu fiduciariu, sau simplu
fiduciariu.
FIENDU, ger. de la fire, quum essem :
fiendu in casa, mi se present& unu omu
neconnoscutu; ellu fiendu sanetosu nu co-

gita co in doue menute are se mora; ea

fiendu tnera si neconnoscundu lumea,
se vedil insellata de unu omu care abus
de innocenti'a ei; voi fiendu deja maturi,
nu se cade se faceti atari nebonie:

FIENDU,-co, conj., quin, quoniam,

siquidem, ubi quandoquidein , pentru
co, de Ora ce : fiendu-co nu conn6scemu
tte, se cade se fimu rote modesti in assertionile nostre; fiendu-co se p6te intempld, se perclemu, facemu mai bene se

nu ne arruncezmu in braciele fortunei;

n'atnupotutu se venimu, fiendu-co eramu

1287

care are form'a unei pere mice si e lepitu de lobulu cellu mare allu ficatului.
Vedi si formele fere, felle.
FIGERE, fissi si fissei, fissu; si fipsi
si fipsei, fiptu, v., figere, a infige, a implant6; a accati6., a spendur.
FIGLINA, s. f., figlina, artea ollariului, ollaria.
FIGLINA_RIU, s. m., figlinarius,
ollariu.
*1 FIGLINU,-a, adj., figlinus si figulbws, de lutu vasu figlinu, vase figline,
artea figlina.
* 2 FIGLINU, p1.-e, figlinum, vasu de
lutu.
FIGMENTU, p1.-e, figmentum, representatione, imagine; fictione.
FIGULU, s. ni., figulus, care face

vase si alte lucruri de lutu, ollariu.

FIGURA, s. f., figura, (de la fingere),

configuratione, aspectu, facia, forma :

figura de omu, figura form6sa, figura
urita; figura geom,etrica; figur'a littereloru; figura de retorica.
FIGURANTE, adj. part. pres., figurans, care figur6dia, in specie in teatru,
actoriu care nu vorbesce, ci face numai
figura pro scena.
FIGURANTIA., s. f., figurantia, actione de figurare.

occupati cu affaceri de prim'a importantia.

FIENTE, part. pres., fiens, ens, care

FIGURARE,-ediu, v., figurare, a face

figura, a face figure : summele ce spuneti, nu figurdia in compute; ellu si figuredia lticruri stranie; figurati-ve unu
este, care se face.
FIENTIA, s. f., fiens, ens, essentia, omu furiosu.
FIGURATIONE, s. f., actione de fiexsistentia, sobstantia, ce este, ente, essentia , essistentia : fientia omenesca , gurare, configuratione, figura, forma,
fientia divina, fientia suprema, fientia imagine; imaginatione, representatione.
FIGUR1TIVU ra, (it. figurativo, fr.
finita, fientia infinita, fientia viva, fientia morta, fientia bona, fientia rea, fien- figuratif), figuratus, care representa fitia nobile, fientia bassa; fientia de facia, gur'a unui lucru : carta figurativa, planu figurativu.
presentia.
FIGURATORIUrtria, adj. s. figureFIENTIARE,-ediu, v., exsistere, a
fi in fientia, a essiste; a figur6, : stergeti tor, cari si face una fligura, care repreaceste cifre, se nu mai fientiedie in com- senta prin imagini.
FIGURATITra, adj. part., figuratus,
pute.
FIENTIATORIU,-tria, adj. s., ex- in figura, allegoricu : espressione figusistens, care e in fientia, care figuredia. rata, stylu figuratu, in sensu figuratu.
FIGURINA, s. f., (it. ligurina), una
FIENTIATU,- a , adj. part., care a
mica figura, una mica statua figurina
fostu in fientia.
FIERE, s. f., fel, fellis, um6re gal- de cra, figurina de gupsu, figurina de
bina si amara, continuta in unu vasiclu metallu.

www.dacoromanica.ro

1238

FIL.

FII, conj. pres. si hm). pers. II sing.

(Has), sis, es, esto, de la verbulu fire,
(Red), esse, vedi verbulu fire.

FIIA, s. f., filia, vedi fha.

FIIASTRU, s. m., iniaster, fiiastra,
s. f., filiastra, vedi filiastru si filiastra.
FITNA, s. f., filia secundom baptismara Yel nuptias, vedi filin a.

FIINIT, s. m., fillus secundara baptismum vel nuptlas, vedi filinu.

FIITORIU,-toria, adj. s., futu rus, venturran care va se fla, venitoriu celletrecute, presenti si fiitorie.
FILANTROPIA, sau philanthropia,
s. f., philanthropia, (Taav,aponra), amore

de 6meni, caritate.
FILANTROPICU sau philantropieu,a, adj.,(philanihropinas,IpElavap6Invoq),
relativu la filantropa.
FILANTROPU sau philanthropu, s.
m., pililanthropos, eftXecvaponro, amatoriu de 6meni, amicu allu umanithtii.
FILARE, v., Mara, vedi firare.
FILAUTIA sau philautia, s. f., (F-

Xautia, it. filautia), amre de sena, e-

FlL
sau conunatu in relatione c6tra nunii sei :

nasiulu si filinulu, nunulu si filinulu.

FILIOLA, s. f., iitioia, deminutivu
d'in filia, filia mica, filia amata.
FILIOLU, s. m., filiolus, deminutivu
d'in filiu, ftliu micu, filiu amatu.
FILIU, (cu i molliatu), s. m.,
natas, fetu in relatione c6tra parenti
fiuiu meu, tatalu si filiulu; morindu ellu
a lassatu cinci filii si trei filie; filii su
detori se asculte de parenti; filii degenerati ; ellu are filii, nepoti si stranepoti;
filiulu nu smina tatalui seu.
* FILOCA.LIA sau philocalia, s. f.,
pilitocalia (cpacntaXEa) , amre de formosu, estetica ; elegantia.
FILODOSSIA sau philodoxia, s. f.,
(pt.Xoaoi,Ea), amore de gloria, ambitione.

FILO GRECU, sau philogrecu , - a,

adj. s., phllogrfecus, amatorin de greci,
care cauta vorbe si espressioni greca.
FILOLOGIA. sauphilologa, s. f., philologla [(?tXoXoyia) , amre de littera-

tura, studiulu litteraturei, litteratur'a

ellu are trei filii si numai una filia,

ca scientia.
FILOLOGICU sauphilologicu,-a, adj.,
relativu la filologia.
FILOLOGIJ sau philologu, s. m., philologus (fpf.X6Xoyo0, amatoriu de litte-

filia maritata, nepoti de filia; ce a facutu

mans'a, face si filea.

ratura, cara se occupa Cu litteratur'a,

care connosce litteratur'a, litteratu.

FILIALE, adj., lUlalis, relativu la

;FILOMELA sau philoniela , s. f.,

~muela (cpeXo1i.7)Xa), luscinia, luseiniola, preveghiat6re.
FILONICIA sau philoniciu, s. f.,
(saXoyos(a), am6re de victoria, amore de
lupta, contentione, disputa.
FILONICU sau philonicu , s. m.,
(FX6mto), amatoria de victoria, amatoriu de lupta, coutentiosu, disputatoriu.
FILOSOFARE sau philosophare
philosopharl (FXoaorpsfy), a se occup6, cu filosofi'a, a fi filosofu, a serie
tractate filosofice.
FILOSOFASTRU sau pkilosophastru, s. m., philosophaster, filosati mi-

goismu.
FILIA (cu I molliatu), s. f., filia, nata,
fta in relatione Otra parenti : filia mea,

filiu : amore filiale, respectu filiale.

FILIASTRA, s. f., hijastra, filia vitrica sau vitrega.

FILIASTRU, s. m., filiaster, filiu vitricu sau vitregu.
FILIARE, v., nos gignere, a nasce
filii.

FILIATIONE, s. f., filiatio, suecassione continua de generationi in una fa-

milia; gradu de generatione intre parenti si descendenti; fig. filiationea ideeloru.

FILINA, (cu i molliatu), s. f., filia

secundum baptismum vol nuptias, fta
sau filia in relatione Otra fiasii sei, sau

seru, filosof u pretensu.

* FILOS OFEMA sau philosophemcs,

conunata in relatione cara nunii sei :

wasi'a si filin'a, nun'a si filin'a.

p1.-mate, (philosopherna, cp.Xocseepygin.)

FILINU, (cu i molliatu), s. m.,

secuudum baptismum vel nuptias fetu

resultatu allu cercetarii filosofice.

FILOSOFIA sau philosophia, s. f.,

sau filiu in retationne atra nasii sei,

philosophia (10iXocsocp(a), am6re de in-

www.dacoromanica.ro

FLA

FIN.

tellectione, scienti'a despre principiele

lucruriloru, scientia d'in concepto pure,

Mere, fr. financier) , ierarins, relativa

la finantie:cestione finantiaria, affaceri
finantiarie.
2 FINANTIARIU, s. in., (it.

scientia speculativa:fi/osofi'a se imparte

in genere in filosofia teoretica si in filo-

sofia practica; anticii imrartiau

fi'a in logica, physica si ethica , sau in
filosofia rationale, naturale si morale ;
modernii au incercatu diverse alte clivisioni de filosofia ; multi n'au intellessu

prin filosofa de catu una fantasia asupr'a esperientici.

*FILOSOFICE sauphilosophice, adv.,
philosonbice, in moda filosoficu.
FILOSOFICU sau philosophicu ,- a,
adj., philosophieus, (cpcloonot6c), relativa la filosofa : tractatu filosoficu,
conversatione filosofica, opere filosofice ,
portare filosofica.
FILOSOFU sauphilosophu, 8.
losophus (cpcXcocpos), amatoria de sapientia, sapiente, intellectu, care se occapa cu filosofr a : filosofu teoreticu, filosofu practicu.
FILOTECNIA. sau philotechnia, s.

f., (90,ozerf.a), am6re de arte, artile

form6se.

FILOTECNU sauphilotechnu, s. m.,

pilliotechnus, (cpcXreroc), amatoria de

arte, relativa la arte.

FILU, p1.-file finie, firu, vedi firu.
FIMBRIA, s. f., fimbria, 1. estromitatea unui vestimenta cosuta ca fire;
2. firu, acia, fune; vedi si frimbia.
FIMBRIATU,-a, adj. , ilinbriatus,
adornatu cu fimbrie, cosutu ca fimbrie.
FIMETU, pl.-e, fimetum, locu unde
se depune fimulo.
* FIMU, s. m , lamas, cumula de lu-

cruri putrede, camal de escremente,

stercu.
FINALE, adj., flualis , relativa la
fine : cause finali.
FINALITATE, s. f., linalitas, 1. caracteriu de finale, totalitatea causeloru
finali ; 2. terminatione, desinentia.
* FINANTIA, pl. finantie, (it. M'atiza, pl. finanze, fr. finalice, pl. finalices),
res seria, starea finantiaria : finantiele
stau bene, fi,nantiele stau reu; ministeriulo de finantie; ellu se occupa cu finantiele.
FINANTIARIU,-a, adj., (it. finan.

128q

finanziere,
fr. financier), eararius, niel) envine,

nummarius, argeniarius, trapezita, care

se occupa cu finan tiele, argentariu, ban -

caria : mare finantiariu, finantiarii nu

d?fferu de feneratori.

FINDERE, finsi si finsei, finsu si

fissu; v., lindero, a sparge, a despick a
crep6 : a finde petre , a finde lemne , a
finde pamentulu cu aratrulu , a finde
marea cu navea, passerile findu- aerulu
cu aripele.
FINE, s. m., finte, finita, estremitate
a unui lucra, margine, terminu, capetu :

d'in capa pao in fine, finele corona

crulu ; f6ra fine; in fine sau infine.
FINETIA, s. f., (it. fluezza , fr. 11nesse), subtilitas, tennitas, gradillas ,
exultas; sugacitas, solieras, argutite,
calitate de finu, suptilitate, gracilitate;
sagacitate, argutia fintra unui /ucru
de arte, finti'a staturei unei mulieri
finetra sensuriloru, finetra portarii, fineti'a vorbirii, finetra cogitarii; ellu se
porta cu multa finetia; nu me polaprende cu finetiele selle.
FINGERE , finsi si finsei, finsu,

finctu si fictu, V., lingere, a formi , a

representk a inaagia, , a fictionk a simul6., a dissimull : a finge vase de lutu,

fin gemu imagini de angeri, fin gemu

una narratione interessante, una epopeia: ellu finge cea ce nu sente.

FINGIBILE, adj., fingibilis, imaginariu.

FINIENTE, adj. part. pres., Ruletas,
care finesa; cerculu finiente, sau simplu
finientele, orizontele.

FINIENTIA, s. f., t'aleas, margine;

orizontele.

FINIRE,-escu, v., Sufre, a termink

a pune capeta: am lucratu taa diuta si
abid am finitu sr'a; cine nu p6te fini
unu lucru se nu se appuce de densulu;
ellu a inceputu caprincipe si a finitu
unu miseru; candu ineepe a vorbi nu
mai scie fini; candu predicatoriulu va
fini, noi vomu essi d'in baserica.
FINITIMIY,-a, adj., finitimus, veo inu

www.dacoromanica.ro

1240

FIR.

FIR.

contiguu, limitrofu : poporele finitime,

finitimii nostri nu ne dau pace.
FINITIONE, s. f., finItio, actione de
finire, delimitation, demarcatione; perfectione; definition.
FINITIVUra, adj., finitivus 9 relatir u
h fine, finale : causa finitiva, modu finitivu, in oppositione cu modulu infinitivu, in grammatica.
FINITORIU,-tria, adj. s., finitor,
care finesce. care marginesce, care pune
margini, care insmna marginile unui
agru.
1 FINITU,-a, adj. part., finitus, terminatu, rnarginitu, limitatu : processu
finitu, lucruri finite, vitia finita.

caperf. fussem, fussei , fusse, fussemu,

fusseti, fizssera ; infinit. contrassu a fi;
imperat. fii, fiti, conj. pres. fiu, fii, fia,
fimu, fiti, fia; imperf. firem firei, firer,
firenzu, fireti, fireru; la Macedoromani si :
furem, furei, fure, furemu, fureti , fure,

de unde frasi ca : se floe co= deco; part.

mai inainte futu (d'in care s'a formatu

futuru), acumu fostu. Nu su de approbatu
reduplicatele d'in perfectu si plus caperfectu : fussei, fussessem, etc.;
gerundiulu fiendu, vedi mai susu.

2 FIRE, s. verbale, natural natura

minu, capetu : de la inceputu peno la finitu, finitulu bonu si t6te su bone ; f6ra
inceputu si fora finitu; cu finitulu, bellului perdumu averea si libertatea.

firea otnensca, firea lucrului; ellu nu e

in teta firea, in t6ta mentea; ea si a essitu d'in fire, a perdutu mentea; fire la
mulieri, menstrua.
FIRESCE, adj., naturaliter, conforme
firei, conforme naturei : firesce asid e,
firesce, nu se pte.
FIRESCU,-a, adj., naturals, naturale :

FINU,-a, (it. fino, fr. fin), subtilis,

lucru firescu, portare firsca, miscare

tennis, exills, gracills, aeutus, argntus,

versutus , vafer, suplire, gracile, delicatu, acutu, acutitu, ageru, argutu, versutu : lucru finu, firu finu, materia fina
pannura fina, littere fine: sabia fina, vedere fina, audiu finu, gustu finu, gura
fina, spiritu fina, vorbe fine, omu fitzu.
FIORARE, v., febreseere; febris hor

firesca, nutretiu firescu.

* FIRMA, s. f., (it. firma), subscriptionea unei companfa de negotiu, subscripptionea unui negotiatoriu.

2 FINITU, pl.-uri, finis, fine, ter-

rore pereenere , vedi compusulu inflorare.

* FIRMAMENTU, p1.-e, firmamentum,

media prin care ceva sau cineva se tine

firmu, sustinu, intaritura. In biblia :

bolt'a apparente a cerului pre care stellele se parru a fi infipte.
*FIRMARE, v., firmare, a face firmu,

FIORI, pl. f., febrib horror, orrori

a intari, a fortifica, a assecura, a Inimi;

febrili : me appuca fiorile, sentiu fiori

de morte, a6ici Vau lassatu florae. Vedi
si formele : feori, feuri, t6te de la febri.
FIRA.RE, v., mare, a pune in firu, a

a confirma a affirma : a firtnd dentii mobili, a firma pacea; a firma memori'a, a

firma credenti'a; a firmci loculu Cu marl
munitioni: a firnui dnimele militarilortz:
a firmd ceva prin probe scrisse.
* FIRMATIONE, s. f., (firmatio), actione si effectu allu actionei de firmare.

face fire.

1 FIRE, v., (fiere), esse. Indic. presente: su sau escu, esci sau esti, e sau
este; sunzu, seti, su sau sunt sau suntu;
in urmarea acestei forme d'in pers. III pl.

s'au formatu dupo analogi'a verbeloru

de onjugationea III, si prim'a persona
d'in sing. si pl. si secund'a persona d'in
pl. : suntu, suntemu, sunteti; suntu; la
Macedoromani si : fiu, fii, finzu, fiti, cari

la Dacoromani se dicu numai in conj.

(vedi mai diosu); imperf. ercm, erdi, erci;

ercimu, erdti, era sau erau; perfectu :

fui, fusi, fti, funsu (furamu), futi (furali), fura, si prin consecintia conj. plus-

FIRMATIVUra, adj. modal, *mans, prin care se firma; prin care se

affirma : medie firmative, probe firmative,

assertioni firmative.
FIRMATOR,-tria, adj. s., firmator, care firma, care sustine, care intaresce.
FIRMATU,-a, adj. part., firmatus,
intaritu, fortificatu, solidu.

FIRMITATE. s. f., firmltas, tara,

soliditate, consistentia : firmitatea materiel, firmitatea corpului, firmitatea suf-

www.dacoromanica.ro

FLA.

FIS.

fietului, firntitatea vocii, firmitatea

1241

FISSILE, adj., fissilis, oare se p6te

finde, care se despica facile : lernne fissili.

FIRMU,-a, adj., firmas, tare, solidu,

duru, durabile, forte, robustu, vigorosu:
pamentu firrnu, argumente firme, precepte firme, opinioni firme, pectu firmu,
anzicu firmu, voce firma, cetate firma,
poporu firmu, buccate firme.

FIROSU,-a, adj., fibratus, Mis ple

FISSIONE, s. f., fis sic, actione de

findere, despicare.
FISSIPEDE, adj. , fissipes, cu pe-

tiorele despicate, ca alle boului.

1 FISSU,-a, adj. part., fissus, (de
la lindare), despicatu, spartu, crepatu.

's 2 FISSU,-a, adj. part., fixus, (de

nus, plenu de fire, Cu multe fire.

FIRIT, pl.-e, filum, acia suptire, totu

la ligero), fiptu.

ce e lungu si suptire : firu de canepa,

la fiscu : cause fiscali, detorie

spartura, crepatura; 2. flxura, pusetura.

FISSURARIU, s. m., fissurarius
care face fissure, despicatoriu, spartoriu, cropatoriu.
* FISTITCA, s. f., fistlea, berbece cu

advocatu fiscale.

care se batu parii coi grossi ; instru-

firu de linu, firu de auru, firu de tnetasse,

firu de peru, parcele torcu firulu vitiei.
FISCALE, adj. , fiscalis, relativu

* FISCARIU, s. m., fiscarlus, debitoriu fiscale.

FISCELLA, s. f., fiscella, una corbicla sau unu canistru pentru pome, sau
pentru formarea casiului; canistru pentru gurele viteloru.
*F1SCELLU, s. m., fiscelus, unu micu
fiscu, mica cassa, casseta.
. * FISCINA, s. f., fisclua, corbicla, ca-

nistru pentru p6me, pentru formarea

casiului; pentru gur'a viteloru.
*FISCU, s. m., fiscua, corbe, canistru,
1. pentru olive; 2. pentru moneta; de aci

cassa de banni, cassa a statului ; pro

*FISSURA., s.f., 1. iissura, despicatura,

mentu cu care se applana pamentulu.

* FISTUCARE, v., flstneare, a bate
parii cu fistuc'a, a appland pamentulu
cu fistuc'a.
FISTUCATIONE, s. f., fistueatio,
actione de fistucare.
FISTUCATORIIT rtria , adj. s.,
(fistucator), care fistuca, care bate parii
cu fistucia, care applana pamentulu ca
fistuc'a.
FISTUCATU,-a, adj. part., flstucatas, batutu cu fistuc'a.

FISTULA, s. f., astuta, tubu, mai

allessu tubu de apa, tuba de arundine,

tempulu imperiului : cass'a imperatoriului, in opp. Cu erariulu, cass'a publica.

FISSARE, v., flgere, dellgere, de-

arundine, flueru; una specia de inflatura

deschisa.

tinere, statuere : a fissd ochii asupr'a

cui-va, a fiss attentionea generale; a

sita' a, a fluerd; a. a provedd cu fistule.

fissti domiciliulu seu; a fissci una di; a

fissd salariele functionariloru.
* FISSATIONE, s. f., (fr. fixation),
actione de fissare.
FISSATU,-a, adj. part., fixus, de
statutus, attintatu, assediatu, determinatu.
FISSICLU sau fissichiu, s. m., faseleulus, unu lucru infascioratu in pftndia sau in charteia : fissiclu de galbini,
fissiclu de pul bere de pusca.
FISSICULARE, v fissiculare, a

spantici si inspect& viscerele animaliloru spre a divind, d'inteensele.

* FISSICULATUra, adj. part., spanticatu.

FISTULARE, v., 1. a cantd cu fi-

* FISTULARIU,-ia, adj., I. flstula-

ris, relativu la fistula; 2. fistularius,

flueratoriu.
FISTULATORIU,-tria, adj, s., fl-

stulator, fistulatorius, care canta cu fistul'a, flueratoriu.

*FISTULATIT,-a, adj. part., flstulatus, provedutu cu fistule.
FISTULOSU,-a adj., fistuiosus ,
plenu de fistule, plenu de pori.

FIU, conj. pres. pers. I. (lam), sim,

de la verbulu fire, (fied), esse; vedi verbulu fire.
FLABELLARE, V. l'abollare, a face
ventu cu fiabellulu.
FLABELLIFERITra, adj. B., fta,
belliferea, care duce flabellulu,

www.dacoromanica.ro

1242

LA

FLABELLIT, pl. e, flabellum, (de

la flabrum), ventaliu, eventaliu, lustramentu cu care se produce ventu.

FLABILE, adj., flabilis , care se

pote suffla, de sufflatu , de aeru, de

FLAGELLU, pl.-e, flagellum, (de

la flagrum), instrumentu de corelle sau
de funi spre a bate la spate pre culpabili, spre a bate si a mena vitela : flagellu de corelle, mena bofi cu flagellulu,

ventu.
*FLABRALE, adj., flabralis, de ven-

Attila se numici ensusi flagellulu lui

tu, recoritorin.
FLABRARIU, s. m., flabrarius,

FLAGITARE, v., flagitare, a cero

Cu insistentia, a pressura, a duplica, a
implora, a sollicita, a reclama: flagitamu adjutoriulu vostru; militarii flagitara stipendiulu loru.
* FLAGITATIONE, s. f., flagitatio,
actione de flagitare, cerere pressante,
insistentia, imploratione, sollicitatione,

care tine flabellulu sau flabrulu.

FLABRIT, p1.-e, flabrum, (de la

flare), sufflare de ventu; ventaliu.
FLACCARA sau flaccura, (de la Migrare), v., flamma, flamma : flaccara de

focu, flaccara de luminaria; de menia

s'a facutu flaccara.
FLACCARA.RE sau flaccurare , y.,
riammare, inflammare, a inflamma, si
refl. a se flaccara, a se inflamma; vedi
comp. inflaccarare.
FLA.CCARATIT sau flaccuratu ,-a,
adj. part., flammatus, inflammatus, inflammatu; vedi comp. inflaecaratu.
FLACCIDIT,-a, adj., naceidos, flaccu,
m611e, fora potere, fora tara, plecatu,
laugedu, vescedu : urechieflaccide, folia

flaccida, lucru flaccidu, creatura flaccida, argumentatione flaccida.

FLACCIRE,-escu, v., flacceseere ,
tara, a
pardo d'in potere, a perde
se langed, a se macr : morbulu cellu
greu l'a flaccitu f6rte, ellu erd tare, acumu a flaceitu cu totulu.
FLACCITU,-a, adj. part., flaccus, de-

bilis, debilitatus, care a perdutu pote-

rea, storsu de potere, fora tarta, fora

energa.
FLACCU,-a, adj., naceos, mlle, langedu, vescedu, fora tarta, fora potere.

FLAGELLARE, v., flagellare, a

bate cu flagellulu : a flagellec vitiele; in
unele terri penitentii se flagella ensisi.
FLAGELLATICIU,-a , fiagenatiolas, demnu de flagellatu.
FLAGELLA.TIONE, s. f., flagellatio, actione de flagellare, batalla cu flagellulu.
* FLAGELLATORIU,-tria, adj. s.,

flagellans, care flagella , care bate cu

flagellulu.

FLAGELLATIT,-a, adj. part., flagellatus, batutu cu flagellulu.

dieu.

reclamatione.
FLAGITATORIU,-tria , adj. s.,
flagltator, care flagita.
* FLAGITATRICE, s. f., riagitatrix,
fmina care flaqita, flagitat6ria.

FLAGITAtU,-a, adj. part., flagitatas, cerutu, sollicitatu.

FLA.GITIOSU,-a, adj., flagitiosu,,
plena de flagitie, dissolutu, desfrenatu,
infame, rosinosu : omu flagitiosu, fapte
flagiti6se.
FLAGITIU, pl.-ie, fia;itiom (do la
flagitare), dissolutione, desfrenare, infamia, turpitudine : omulu corruptu s'a
incarcatu cm t6te flagitiele
FLAGRANTE, adj. part. pres., fla-

grana (de la flagrare), ardente, inflamatu , inflaccuratu, caldu : dorere flagrante, desideriu flagrante, ochi flagranti; in delictu flagrante.
FLAGRANTIA , s. f., flagrautia
actione de flagrare sau de ardere , caldura viva, apprendere , combustione
flagrantea ochiloru , flagranti'a setei ,
flagranti' a passionei, flagranti'a flagitiului.
FLAGRA.RE, v., flagrare, a arde,
a fi in focu, a flaccura, a arde de passion e : a flagr de sete , a flagr de am6rc, a flagr Aura, ospetiele loru flagrau de flagitie.
FLAGRATIONE, s. f., (flagratio),
actione de flagrare, ardere.
* FLAGRATORIU,-tria, adj. s., fia
grator, care bate cu flagrulu.
FLAGRIFERUra, adj., flagrifer,
care duce flagrulu; menatoriu de calli.

www.dacoromanica.ro

FIJA

FIJA

1243

* FLAGRTJ, p1.-e, flagrum instrumentu de corelle sau de funi spre a bate

vuele sau omenii culpabili : a bate pre cineva cu flagrulu, sufferi flagrulu, a rupe spatele cu flagrulu, a meritd flagrulu.
FLAMENDA., s. f., lumbus , pl. lumbi,

actione de fiammare, ardere cu //amnia,

inflammatione.
,
FLAMMATORIU , - 16ria , adj. s.,

laturea cea m6lle la animali

fmina care inflamma.

FLAMMATU,-a, adj. part., flammatee , inflammatu , ardente cu flamma ,

intre cste i cpse.

FLAMENDIOSIJ,-a, adj., famelieesus totu de a una flamendu : copillu

flammans, care inflamma, care attitia,

care face se arda cu gamma.
FLAMMATRICE, s. f., ffammatrix,

attitiatu, irritatu.

flamendiosu.

FLAMMICOMU,-a, adj., ffamilieomug, cu peru de flamma , cu motn de

fiamma.
FLAMMICREMU,-a , adj. , flammiFL1MENDITU,-a, adj. part., fame cremes, arsu de flamma.
exhaustus, storsu de fame.
FLAMMIDU, - a, adj. , ffaminidus
FLAMENDU,-a, adj., famelieue, se- flarnmante, flammatu, inflammatu.
rious, care suffere de fame, carui-a e fame:
FLAMMIFERI3,-a, adj., flammlfer,
omu flamenclu, vite flanzende. In flamendu care produce flamma , care da flamma
liter'a l s'a stramutatu d'in loculu seu
d'in sene pinu flammiferu , carruN
famelundu, famlendu, Amanda.
flammiferu allu sorelui.
FLAMINA, B. f., lamina, consorFLAMMIGARE, y., flammfgare , a
tea flaminelui.
arde cu flamma.
FLAMINALE sau flaminariu ,-ia ,
FLAMMIGENT3,-a, adj., ffammigena,
adj., flaminalis, relativu la lamine; care nascutu d'in flamma; filiu allu lui Vula fostu lamine.
canu.
FLAMINATIT , p1.-e, flaminatus
FLAMMIGERARE, v., flammfgerare,
a arde cu flamma, a flammigA.
stare sau demnitate de lamine.
* FLAMINE,-s. m., flamen, sacerdote
FLAMM1GERU,-a, adj., Iammiger,
insarcinatu cu cultulu unui dieu spe- care duce flamma , care da foca : pascials : lamine diale, lamine martiale, serea flammigera a luj loue ; titanii
ficanmigeri, zona fiammigera.
lamine cirinale, lamine augustale.
FLAMMIPEDE, adj., cu fianunipes,
FLAMINICA, s. f., flaminica, sacerdotessa insarcinata Cu cultulu unui petiore de focu, rapidu, iute.
dieu speciale ; consorte a flaminelui ;
FLAMIIIIIPOTENTE, adj., flammipovedi lamina.
tens, care domnesce preste focu , epi* FLAMIN1U, p1.-ie, flaminium, dem- thetulu lui Vulcanu.
FLAMMIVOLU,-a, adj., flammivolus,
nitatea flaminelui; vedi flaminatu.
FLAMMA, s. f., flamma (de la rade-, care sb6ra cu flaccura.
FLAMENDIRE,-escu, v., esurire, fa
meseere, a suffer' de fame, a se strce
de fame.

cin'a flag, care se vede si in flag-rare,

si in populariulu nostru flaccura), focu
arditoriu in stare lumin6sa , flaccura
concepe Gamma, a luci Ilamma, a trece

prin flamm'a, flamm'a discordiei civile,

amu vedutu casele in flamma.
FLAMMANTE, adj. part. pres., Hammans, ardente, in fiamma, inflammatu
ochi flammanti.
FLAMMARE, v., flammare, a inflam-

ma, a attitid, a face ardente; a d4 co16rea flammei.

FLAMMATIONE, s. f., inflammatio,

FLAMMIII,-a, adj.

flammens

de

flamma, luminosu;_subst., llammiu, pl.je, fiammeum, velu de colre rosia pentru maresse.
FLAMMIVOMU,-a, adj. , itammivomus, care vrsa flamma d'in gura: draconi fiammivoini.
FLAM1VIOSU,-a, adj. , flammosus

plenu de flamma, ardente, inflammatu,

(term. de medicina).
FLAMMULA sau flammura , s. f. ,
flammula, 1. una mica fiamma; 2. micu
vessillu, micu stendariu.

www.dacoromanica.ro

FLE.

1244

111E.

FLANELLA, s. f., (it. flauella, isp.

Ralleis, fr. atinen% angl. animal), materia de lana rara, d'in care se faca camsie si alta vestimenta.
FLARE , v., fiare, a suffla. Rada,
cin'a compuseloru: afflare, confiare, inflare, sufflare, si a derivateloru loru.
FLASCA, s. f., l'asea sau pillases
(cpkeasxl, cpkciaxow), vasu de vinu, plosca.

FLATILE, adj., fintile, de suffiare,

produssu prin sufflare,
prin tornare.
FLA.TORIU,-a, adj. s., flator, flue-

ratoriu, tornatoriu in metallu.

1 FLA.TU,-a, adj. part. , flatus ,
1. sufflatu; 2. versatu, tornatu.
* 2 FLATU, s. m., flatusrus, sufflatu
sufflatuln ventului, sufflatulu fortunei.
* FLATURA, s. f., natura, 1. sufflatara, 2. tornatura, versatura in raetallu.
FLATURARIU, s. m., flaturarius,
versatoriu, tornatoriu in metallu, batutoriu de moneta, monetaria.
FLAUTA, s. f., (it. flauto, isp. flauta,
pr. flauta, fr. Rato), instrumentu de musica; vedi flautu.
FLAUTARIU, s. m., (it. flautista),
care canta ca flautu/u, fluerariu, flueratoriu.

* FLIITTISTU, s. m., (it. flautista),

care canta cu flautulu, flautariu.
* FLAUTU, s. in., (it. flauto , franc.
'late), instrumenta de musica in forma
de tuba cu gaure,si cu clavi in lungulu
sea : a cant cu flautulu, a dice cu flautulu, flauta dulce, flautu melodiosu.
* FLAVICOMITra, adj., flarloomus ,
oil perulu flavu, Cu perulu galbinu ; Cu
foliele galbine.
FLAVIDTI, -a, adj., flaridus, galbinu, ingalbinitu; vescedu, uscatu.
*FLA.VU,-a, adj., flavus, galbinu ce ba-

te tare in alba : peru flavu, col6re flava.

*FLEBILE, adj., flebllis (de la flere),
de plansu, demnu de plansu, care face a

planga; tristu.
FLEBE, sau phlebe, s. f., (epkitp)
vgna, termina de medicina.

* FLEBOTOMARE sau phlebotomare,

V., phiebotomare, (pkePerropv), a tali&

On'a, a lassa sango.

FLEBOTOMIA sau phlebotoma, s.
.1 fiebotontia si ptilebotom1a, (cp)4oto-

[La), taliarea vnei, lassarea de sange.

FLEBOTOMICA si phebotomica, s.
f., phlebotomlea (pkePoTotioo), artea de

a talia vn'a, de a lassa sange.

* FLEBOTOMICU sau phlebotomicu,a, adj., phlebotomieus (cpkepo top.os6c),
relativu la flebotoma.
FLEBOTOMU sau phlebotomu, s.
m., phiebotomus (pke(30,c61100 , care talia vn'a, care lassa sange; instrumentu,

lancieta, cu care se talia vn'a.

* FLECTERE, flessi si flessei, flessu,

V., Redore, a incoveil, a indupleci, a

curba, a trage intr'una lature, a abbate;
a scamba; a declina, a conjuga, in gramm.
FLEGMA, si phlegma, p1.-mate, Reg-

ula Si phlegma, um6re, mucu, in corpulu animale.

FLEGMA.TICU sau phlegmatim-a ,
adj., phlegmatiens (cpkeyttacm.60, defleg-

ma , cu flegma : tetnperamentu flegmaticu, care nu se irrita facile; omu flegmaticu.

ft FtERE, v., fiere, a plange. Radeein'a adjectivului flebile, a subst. fletu,

si compusului fletiferu.
* FLESSANIMII,-a, adj., flexaulmus,
care flecte animele, care induplica amimele.
FLESSIBILE, adj., flexibills, care
se p6te incoveil, care se induplica facile : voce flessibile, juni flessibili, vorbe
flessibili, limba flessibile.
FLESSIBILIT ATE , s. f., flexibilitas, calitate de flessibile : flessibilitatea
vocei.

* FLESSILOCIT,-a, adj., flexiloquus,

ambiguu, enigmaticu.
FLESSIPEDE , adj., flexipes, Cu
peti6re flessibili : Mera flessipede.
* FLESSIONE, s. f., flexio, actione
de flect ere, in t. s. verbolui; in grammatica declinatione, conjugatione.
1 FLESSU,-a, adj. part., nexos, incoveiatu,,induplicatu, curbatu, plecatu;
abbatutu.
*2 FLESSU, s. m., flexus,-us, actulu
de flectere, flessura, curbatura.
FLESSIJOSUra, adj., ftexuosus ,
tortuosu, sinuosa.
FLESSITRA, s. f., flexura, effectu
sau resultatu allu actionei de flectere,

www.dacoromanica.ro

FLO.

PLO.

incoveiatura, curbatura : flessurele calliloru ; in gramm. declinatione, conjugation.

* FLETIFER17,-a, adj., fletifer, care
plange, care destilla : vitia fletifera, townchiu fletiferu.

* FLETU, s. m., tietus,-us, plansu

lacrime.
FLIGERE, flissi si fiisei, flissu si
flictu, v., fligere, a bate, a lovf, a colpf.
Radecin'a compuseloru affligere, coni a derivateloru.
fluyere infl
FLOCCIRE escu, V., pubescere , a
face flocci, a infloccf.
FLOCCOSIT,-a, adj., noccosus, plenu
de flocci, perosu, lanosa : oui flocase.
FL000l7, pl. flocci, Room, peru sub-

ft

i,

tire si scurtu, lana.

FLORA, s. f., Flo ra, dietissa afloriloru

la Romani , de ad descriptionea vegetaliloru unei terri : flor' a Daciei, flor'a

.Romaniei.

FLORALE, adj., floralls, relativu la

flori sau la Flora.
FLORILIE, pl., ilorallarium, serbatorile Florei ; vedi si florilie.
FLORE, s. f., lbs, does desvoltatur'a unei plante in folie colorate : flori
de campu, flori de gradina, flori de vra, flori de primavra ; fleee form6sa,
fl6re involtcs, flre desvolta ; 'Urea etatii; fl6rea junimei, flrea nobilimei; fl6re
de putiosa, flore de farina; multe licide

candu fermenta, facu flori pre superfaci'a loru; flori de retorica, etc.
1 FLORENTE , adj. part. , floreas
care floresce sau infloresce.

2 FLORENTE, s. m., unu nummu

de auru batuta mai antaniu la Florentia, in valore de unu galbinn ; mai tardiu unu florente de argentu, in valore de
doue leure si medietate, si in urma unu
florente de arame, in valore de una leura sau de unu francu modernu.
FLORENTIA., s. f., fiorentia, 1. stare
de florente ; 2. una specia de vitie de

vinia ; 3. una cetate in Etruria , care a

batutu mai antaniu florenti de auru.
FLORENTINU , s. m., nummn de

auru, batutu mai antaniu la Florentia,

in pondu de a 96 parte d'in libr'a ro-

1245

mana, de val6rea unui galbinu modernu ; ducatu de auru; vedi florente.

FLORICELLA, s. f., &Indus, si lioscellus y una mica si form6sa flore : a
college floricelle, fig. fete there si form6se.
FLORICOLORIT,-a, adj. , florieolor, ,

cu colre ca a floriloru.
FLORICO1VIU,-a, adj., lloricomus, Cu

coma de flori, coronatu cu flori.

FLORIDU,-a, adj., floridus, florente,
infloritu , in flora : etatea florida, colori
floride, stylu floridu.
FLORIFERU,-a, adj. , liorifer, care
duce sau porta flori, infloritu: selba flo-

rifera.
FLORIGERI7,-a, adj. , florlger, care
produce flori.
FLORILATU,-a, adj., cu florile late:
plante florilate.
FLORILEGU,-a, adj., &Magus, care
college flori : albinele florilege.
FLORILE, adj., /lentils, florins , re-

lativu la flori sau la Flora.

FLORILEE, rl. , floralla , dominic'a
floriloru, dominic'a ramuriloru, dominic'a inainte de pasci ; vedi floralie.
FLORINU s. m., (it. liorino), vedi
florente si florentinu.
FLORIPARU,-a,adj., fie riparu s, care
nasce flori : primavr'a floripara.
FLORIRE,-escu, v., florero, florescere, a inflorf; vedi compusulu inflorire.
FLORITIONE, s. f., floritio, actione
de florire, sau de inflorire.
FLORITORIU, t6ria, adj. s., floreas,
care floresce, infloritoriu.
FLORITIT,-a, adj. part., fondas, infloritu, cu flori.
FLOROSIT,-a, adj., &resits, plenu de
flori, floridu, floritu.
FLOR17,-a, adj., floras, florente,
nume propriu.
FLOSCULU sau floscuru, s. m., &seat's, floricella, in sensu propr. si fig.
* FLOTTA, s. f., (it. flotta, isp. flota,
pg. frota, fr. flotte), elassis, nave mare,
mai allessu nave bellica, mai multe navi
bellice destinate a opera impreuna, armata marina.
*FLOTTANTE, adj. part. pres., (fr.

www.dacoromanica.ro

1246

FLU.

FL1J.

flottant), fluctuans, fluctuante; vedi fluc-

part., tumultuans, agitatu de ventu,

tuante.
* FLOTTARE , v., (fr. fiotter), fluctuare, vedi fluctuare.
* FLOTTARIU, s. ni., classiartus
marinariu de flotta, omu care servesce
pre flotta.
* FLOTILLA, s. f., (it. flottiglia, fr.
flottille), una mica flotta.
FLUATU, s. m., (fr. 'bate), combinatione de diverse oxyde cu acidulu
fluoricu; vedi fluore 2.
FLUCTIFERU,-a, adj., fluctifer, care
formedia flucte sau unde.
FLUCTIGENU,-a, adj.,fluctigeous,
nascutu in flucte, nascutu in mare : mostru fluctigenu.
FLUCTIGERU,-a, adj., fluctiger,
care formedia flucte, navigatoriu.
FLUCTISONU,-a, adj., fluctisonns,
care resuna de urlatulu flucteloru.
* FLUCTU, p1.-e, tilictusrus, I. agi-

spulberatu.
FLUCTULOSU sauflucturosu, a, adj.,
ventosus, venturosu.

tationea mkrii in diverse directioni,

unda, vallu; 2. agitatione in genere,
tumultu, turburare : fluctele tnarii, fluctele meniei, fluctele civili, fluctele revo-

* FLUCTUANTE, adj. part. pres.,

FLUCTULU sau flucturu sau flutturu, papilioy papilione, uuu insectu volante cu aripile pulber6se si adornate de
celle mai form6se colori.
* FLUENTE, adj. part. pres., linens,
care flue, care curge.

FLUENTIA, s. f., fluentia, stare

fluente, curgere.
FLUENTISONU, -a, Iluentisonus,
care resuna prin fluentia.
FLUENTU, pl.-e, fluentum, cursii
de apa, riu, fluviu.
FLUERA, s. f., vedi flueru.
FLUERARE, v., sibilare, a siuerd, a

dd unu sonu suptire printre budie; a

suftld in flueru, sau a fluor& cu fluerulu,

tibl cauere.
FLUERATORIU,-tria, adj. s., sibiinns, tibicen, care fluera, care cknta cu
fluerulu.
FLUERARIU, s. m., tibiarum opifex,
1. care face sau vende fluere; 2. tibicen,
care canta cufluerulu; 3. pluvialis, specia de passere.

FLUERATU,-a, adj. part., sibilatus, siueratu.

2 FLUERATU, s. m., sibilatus,-us,
actulu de fluerare; siueratulu.
FLUERE sau fluyere, flussi si flussei, flussu si fluctu, v., fluere, a curge.
FLUERU,s. in., sibilum, tibia, fistula,
calamus; 1. abstractu, siueru, siueratu :
fluerulu certoru passeri e forte acutu si
rantia si frica.
pertunditoriu; 2. conecetu : a) instruFLUCTUATIONE, s. f., fluctuatio, mentu de cantatu sau de flueratu, mai
actione de fluctuare, agitatione : chu se vertosu instrumentulu rusticu allu paafta in una fluctuatione perpetua, fluc- storiloru : conductoriulu diligentiei nu
tuationea spiriteloru cari nu potu luc are bonu flueru, pastorii diceau d'in flueuna resolutione.
rele sale;
ossulu tibiale de la geniiFLUCTUATU,-a, adj. part., flue- chiu peno la petioru : lui Jesus nu sfertuatus, agitatu, menatu de fuete, care mara fluerele, ci unulu d'in ostiani itnnu e assediatu.
punse cu lancea cost'a lui.
FLUCTULARE sau flucturare, v., tuFLUIDU,-a, adj., fluidus, care flue,
multuari, a se misck ck unu fluctu, a care curge : ap'a e fluida, aerulu e fluilucrk fora mente; a face ventu. In pro- du: subst. unu fluidu, iluidum.
nunti'a vulgaria se aude flusturare.
FLUITANTE, adj. part. pres., BotFLUCTULATU sau flucturatu,-a, adj. tum, care innta pre apa, care se duce

fluctuaus, care fluctua, care se agita de

flucte, care se duce de flucte, care mi e
stabile, care n'are firmitate.
* FLUCTUANTIA, s. f., fiuctuatio,
calitate de fluctuante, fluctuatione, agitatione.
* FLUCTUARE, v., fluctuare, a se
agitd, a se miscd de fuete, a se misck
ca fluctele mkrii : ellu fluctua intre spe-

www.dacoromanica.ro

FOC.

1247

de undele apei, care se bate de aeru

tuero) curgere, seurgere; inflatura a

vestimente fluitanti.

tessuturei cellularie.
FLUSSU, s. m., fluxus,-us, cursu,
scursu, curgere, scurgere; flussulu si reflussulu
FLUSSURA, s. f., fluxura, 1. cur-

FLUITARE, v., aullare, a se duce

de fluctele apei, a innotk.
FLUME, p1.-mine, fiumeu,,fluviu,
riu, cursu de apa.
FLUMICELLU, s. m., flumteellus
una mien flume, riurellu.
FLUMINALE, adj , numinalis, Si

mira, scursura; 2. productu, venitu;

3. suecu sau mustu de struguri.
FLUSTRU, s. m., (fr. fiustre), genu de polypiarie bryozoarie.

flumineus, relativu la flume.

FLUMINARTU, s. m., flumlnalis,
cate
.v, ei flumele, cate locuesce

*FLUSTREE, pl. f., (fr. flustrtles),

familia de polypiarie cari au de typu

16nga fluviu.

genulu flustru.

*1 FLUORE s. f., fluor, scursura, ma-

* FLUSTRELL A., s. f., (fr. llustrelle),

teria care curge.

2 FLUORE, s. f., (fr. tutor), substantia chymica, nu de multu descope-

genu de infusorie d'in famili'a bacilla-

rita.
FLIJORICU,-a, adj., (fr. fluoride),
de fluore acidu fluoricu, compusu d'in
fluore si d'in hydrogeniu.
FLUORIDU, s. ni., (fr. iluoride),
combinatione de fluore cu certe corpuri.
FLTJORINA, s. f., (fr., fluorine),

minerale compusa d'in calce saturata

en acidu fluoricu.
FLUORITE, s. m., mineral e in care

se ea fluore c principiu constituente.

*FLUORITICH,-a, (fr. filleritique),
relativu la fluorite : petre fluoritice.
FLUORURA, s. f., (fr. fluoruro),
eombinatione de fluore cu altu corpu

rieloru.

FLUStURARE, v., tumultuar', a literft, fora mente, a face vntu; vedi

talare.
FLITSTURATICU,-a, adj., levls, mebilis, volubilts, Inconstans, inconsultns,
lascivas, petulans; care din natur'a sea
e flusturatu, usiorellu, inconstante, nebunaticu, etc.
FLUSTURATU,-a, adj. part., tumultuans, agitatu de vntu, spulberatu; vedi
fluetulatu.
FLUTTURARE, (in loen de flucturare

silicicu Cu una base.

ELITO-SILICICH,-a, adj., (fr. fino-

vedi si fluctuare) v., volare, a sbori ci

flutturulu.
FLUTTURELLU, s. m., paplltuncuius, unu micu flutturu. FLUTTURU sau flutture, s. in., papillo, papilione, vedi fluctulu.
* FLUVIAL, adj., fluvialls, relativu
la fluviu, de fluviu unde
FLUVIATICU, -a, adj., fluvlatl-

slliefque), compusu d'in fluore si d'in

mis, Si

silice.
* FLUO-SILICIURA, s. f., (fr. fino-si-

fluviu: test6sa

si mplu.

FLUO-SILICATU, s. m., (fr. filioslileate), combinatione de acidu fluo-

Helare), combinatione de fluoridu silicicu si de ammoniacu.

FLUO-TANTALATU, s. ni., (fr.
fiao-tautaiate), combinatione de fluorura
de tantalu cu alta fluoruro,.
FLUO-TITANATU, s. rn., (fr. HiloManato), combinatione de fluoruro., de

titanu cu alta fluorura.

FLUO-TUNGSTATU, s. ni., (fr.
flue-tungstato), combinatione de fluoruro,

de tungstenu eu alta fluorura.

FLUSSIONE, s. f., Mixto, (de la

FLUVIATILE, adj., fluvial-111s, de

* FLUVIATU,-a, adj. part., Iluv tatua,
immolliatu in fluviu.
fluidu.
FLUVIDU,-a, adj.,
llovidas'
*FLUVIU, pl.-ie, fiuvlus,
apa fluente,

riu : fluviu de sange, fluviu rapidu; a

innotet in fluviu; Dunari'a e cellu mai
mare fluviu allu Europei.
* FOCA. sauphoca, s. f., pluma (pi),
vitellu marinu.
FOCACIA, s. f., (it. remeta, isp. hogaza, fr. fouasse), fecaelus pants, pftne
c6pta sub cenusia; vedi po gacia sipo yace.

www.dacoromanica.ro

1248

FOL.

POD.

FOCACIU,-ia, adj.', focaelus (de la

foeus), coptu sub cenusia.
FOCARIU,-ia, adj., focarius, 1. relativu la focu; 2. subst. focariu, pl.-ie, loculu unde se face foculu (vdtra); 3. subst.
focariu care face foculu; 4. focaria, buccatarssa; focariu, buccatariu.
* FOCILLARE. v., fechare, 1. a applici fomente; 2. a restabill unu morbosu,

a restaurk a invita pre unu semimortu.

* FOCILLATIONE, s. f., focillatio,
actiomi de focillare; applicatione de fomente.
* FOCILLATORIU,-t6ria, adj. s., foellian 8, ca re focilla, care applica fomente.

* FOCILLATUra, adj. part., foeillatus , restabilitu , restauratu : societate

* FODICATUra, adj. part., fodica

tus, impunsu, tormentatu.

* FODINA, s. f., Mina, minera de

sare, minera de metalle.
FOLIA s. f., folium, (cp6XXoy), espan-

sione plana, suptire, verde, regulata a

planteloru : folie de arbore, folie de vitia, folie de legumine; prin analogia : folia de charteia, carte in folie, librutu a-

cestu-a numera una mie de folie; folia

de placenta, folia de metal/u; vedi si
foliu.

FOLIA.CIU,-ia, adj., follaceus, care

are form'a de folia.
FOLIARE,-ediu, v., folla mittere, a
face folie, a d6, folia.

FOLIATILE, adj., follatills, de folia.

1 FOLIATUra, adj. part., foliatus,

reu focillata.

FOCOS-Lira, adj., ignens, de focu,

plenu de focu.
FOCU, s. m., (it. fuoco, pg. fogo, isp.

fuego; pr. fuec, fr. feu, t6te de la focas,

si acestu-a de la verbulu forero, a incaldf), ignis, resultatulu combustionii

insociatu de lumina foculu arde, focu
delemne, focu de carboni de ptr a, apune

lemne in focu, a tornd oliu in focu; a

provedutu cu folia.
2 FDLIA.TU, s. f., foliatum, eseentia de nardu.
FOLIATURA, s. f., foliatura, resul-

tatulu actionei de foliare, adornatur'a

cu folie.
FOL1OLA, s. f., si foliolu, deminutivu
d'in folia i foliu.

apprende foculu, a stinge foculu, a face

FOLIORU, s. m., faselculus, manipulas canabis folioru de dinepa, a M'ye

focu, a dd focu unei case; a arruncd

unu fdioru ; fdiordu popei; vedi si

pre cineva in focu; foculu fu consideratu

de antici ca elementulu cellu mai immateriale c,are petrunde tte corpurile, astadi caloriculu se considera c produc-

fuioru.

toriu allu focului; fig. a se face foca, a

se apprende de menfa; a dd cu m nile
in focu, a face t6te de necessitate, sau :
a capeta large medie pecuniarie; a devastd una trra cu foca si cu sabia; fo-

m'a primitiva a foliei, c611a de charteia :

una carte in foliu, trei volumine in foliu.
FOLLE, s. m., follis, 1. saccu de pelle
pentru licide si aride; 2. bursa de pelle;
3. ballone de pelle; 4. suffloniu de pelle,
follii faurului; 5. prin analogia, pantece,
stomachu, ventre : /u dore follele.

FOLIOSU ,-a, adj.

follosus, plenu

da folie.
* FOLITJ, p1.-ie, follum, (TXXov), for-

culu eternu; trecutu prin focu siprin apa,

deplenu probatu; foculu cuiva e obiectulu
ardentei lui amore; a face ceva Cu focu
sau fora focu, cu ardore sau fora ardore.
FOCUSIORU, s. m., deminutivu d'in
focu; vedi si focutiu.
FOCUTIU, pl.-ie, igni calas, micu focu.

folie, in t. s. acestei vorbe.

FODERE, v., fodere, a sapi. Radecin'a derivateloru fodicare, fodina,

fossa, fossare, fossatu, fovea.
* FODICARE, v., fodicare, a impunge, a tormentk a causl dorere.
* FODICATORIUrtoria, adj. s., fodiestor, care fodica.

FOLLICITLOSU,-a, adj., folliculosus, plenu de folliculi sau follicelli.

FOLLICULU, s. m., folliculus, follicellu.
FOLOSENTIA, s. f., USGS, utilitas,
actione si effectulu actionei de folosire,
adjutoriu, emolumentu.

ft

FOLLICARE, v., follicare, a se

coutrage si a se estende ca follii faurului.
FOLLICELLU, s-. m., follieulus, micu

www.dacoromanica.ro

FON.

FOR.

FOLOSIREreseu, v., uti, a trage folosu; refl. a se folosi, a se servi cu ceva

spre folosulu seu : juni, folositi tempultz;

neainu folositu multu de invetiaturele

vstre; ellu nu se scie folosi cu averea
ce a ereditatu de la parenti.
FOLOSITORIUrt6r ia, adj., 1. utilis, care adduce sau produce folosu lucruri folositrie; 2. usuarius, utens, care
trage folosu, care se folosesce : folositoriulu a sciutu a se folosi.
FOLOSITU, -a, adj.

u sus, 1. care

s'a folositu de unu lucru

:folositoriulu
part.'
e si folositulu; 2. in usum conversus, d'in

care s'a trassu folosu lucruri folosite.

FOLOSU, p1.-e, usus, fructus,luorum,
commodum, emolumentum, utilitas, pro-

ductulu unui lucru in favrea n6stra:

folosulu si damnulu; a fi de folosu; a
perde folosulu; in folosulu lucratoriloru;
lucru fora folosu ellu se buccura de We
fol6sele intreprinderei selle. Sub form'a
vorbei folosu, se pare a jac ascunsu gr.
rpeXoq, si lat. usus.

FOLTICOSU,-a, folliculosus, ventriculosus, ventriosus, cu Me mare.

*FOMENTARE, v., fomentare, a appile& fomente.

* FOMENTATIONE , s. f., fomenta-

ti, action de fomentare.

1249

* FONTANELLA, s. f., (it. fontanelle, fr. fontanelle), mica fontana ; appertura artificiale facuta pro corpulu
omului spre a deriva una cantitate de
umori : cauteriele, vesicatriele nu su
de catu fontanelle.
FONTAN17, s. m., fontanus, inspectoriu de fontane, fontanariu.
* FONTE sau fu2zte, s. m., fons, locu

de unde surge si curge apa, fontana; origine, surgente.

* FONTICELLU, s. m., fonticulus ,
unu micu fonte,
*FONTICLU, s. m., fouticulus, micu
fonte, fonticellu.
FORA, prep. (foras, forisli sine, prin
car ese esprime absentia , privatione,
negatione, restrictione , nullitate ; fora
tata, fora mama, foraparenti, fora filii,
fora 6meni, fora adjutoriu, fora calle,

fora potere; cu unele substantive abstracto lea dupo semi de : fora de mrte,
fora de lege, fora de mente; inaintea in-

finitiveloru se pune cu a si cu de a
fora a pot6 bard , si fora de a pot6 intr, fora a cugit la resultatu, si fora
de a cogit la resultatu.
FORABILE, adj. , forAbilis, care
se p6te fora, facile de gauritu.
*FORAGINE,s.f., forago,firu de colre.

* FOMENTU, p1.-e, fomeutum, (de

la fovere); 1. legatura incalditoria ce

se pune pre una parte morbosa a corpului ; 2. compresse : fomente calde , tomente umede, fomente reci; 3. remedie
lenitive; 4. alimente pentru focu, sca.
FOMETE, s. f., fames, penuria, vedi

*FORAME, p1.-mine, foramen, gaura; poru; apertura.

FORAMINATU,-a, adj., foraminatus, gauritu.
FORAMINOSU,-a, adj., foramluosus, plenu de gaure, porosu.

bustibile, &ca.
* FONETICU sau phoneticu,-a, adj.,

* FORARE, v., forare, a perford, a

strapunge, a gaurf.
FORATU,-a, adj.part., foratus, perforatu, gauritu.
FORCIPE, pl. forcipi, s. f., forceps,
instrumentu de fern compusu d'in doue

(cpowilux6c), relativu la voce, relativu la

pertice cari se misca in giurulu unui

pronuntia : regule fonetice , systema

fonetica.
FONTANA, s. f., fontana, fonte din

cuiu commune

famete.

* FOMITE, s. m., follies (de la forere), alimentulu focului, materia com-

care esse apa, putiu : fontana sarata,

fontana de apa dulce.
FONTAN.A_LE, adj., foutanalis si fon-

tinalls, relativu la fontana.

FONTANARIU, s. m., fotaunus , inspectoriu sau constructoriu de fontane.

si cu care se servescu

mai allesu fatuii spre a prende sau a

appuca diverse obiecte , (clesce).
* FORENSE sau forese, adj., forensis, relativu la foru, la tribunale, la judeciu; judiciariu : cause forensi, controversie forensi, oratione forense.
FORFICARE, v., fortlee solution, a
talia cu forficile.
79

www.dacoromanica.ro

1250

FOR.

FOR.

FORFICARUra, adj. part., %Hice,

FORMACIU,-ia, adj., formacens,

taliatu cu forficele.
FORFICE pl. forfici, s. f., fo.rfex,
instrumentu de feru, assemine forcipiloru inse Cu prtibe anteriori aptate in

facutu in una forma, tornatu in una,

forma de cutite taliat6rie , cu cari se

servescu 6menii spre a talia diversa materie, mai allessu pelle, pannura, pandia,
peru : tunde ouile cu forficele, talia pan-

dia

forficile, forficile

* FOBIA, s. f., feria, essire de escremente, eoforire, diarreia.

*FORICA, s.f., forica, latrina publica.
* FORICARIU, s. m., foricarius, care
tine in arrenda una latrica publica.
FORICLA sau foricula, s. f., fol.',
cala, mica apertura, fenestrella.
FORICUL1RIU , p1.-ie, forlcularium, impositu de transitu.
*FORIRErescu, v., forire, a cofuri,
sau a se cofuri.
FORMA, s. f., forma, (p.opcpii), figu-

ra, facia , imagine, representatione

form'a unui omu, form'a uttei animale,
form'a unei passere, form'a unui pesce;
form'a capului, fortn'a gurei, form'a nastdui, form'a urechiei; form'a patrata,
form'a rotunda, form'a circularia, fortn'a ovale, form'a unui vasu , form'a
unc case; tta materia ce cade sub sensurile nostre presenta una forma; a esprime acea-asi idea sub una forma differente, a varid formele stylului seu; for-

m'a guvernului e sau monachica, sau

aristocratica , sau democrutica; form'a

forma : parietii formacii, parieti de lutu

formati intre doui parieti provisorii de
scanduri.
FORMALE, adj., formalis, relativu
la forma : causa formale, parte formale a unui lucru, lature formale, declaratione formule.
FORMALISARE, v. refies., a se
formmalisare, (it. formulizzarsi, fr. se
formaliser), offendi, a se offens6., a se
supperi, a 'u& itiTnume de reu : ellu se
formalisa de vorbele vecinului seu; cred
co n'ai motiva de a te forrnalis dc cene
disse.

FORMALISATUra, adj. part., (it.

formalizzato, fr. formalist)), offensus,
offensatu, supperatu.
*FORMALISMU, s. m., (fr. formallsme), systema care considera mai multu
form'a de cata materra lucruriloru; mani'a formalistului.
FORMALISTU, s. ID., (it.formaiista, fr. formalista), legulojus, formularias, care tine prea multu la forme sau
la formalitMi.
FORMALITATE, s. f., (it. forma-

liti, fr. formalit) formula, justa pl.,

legitima, pl. moda formale de a procede; ceremonia.
FORMAMENTU, p1.-e, formamentam, moda- de formare, forma, figura.
1 FORMARE, -ediu , V., formare,

tru forma; .in forma, sub una forma

a di form'a sau figur'a; a face, a produce, a crea; a compune; a concepe,

a imagink a inveti6, a coltiva : a for-

sau sub ale a; a observ formele; a si pre-

in figure de c&a, dieu, forma pre omtt

unc entice, form'a unui discursu; pen-

serie una forma de portare, a se bate

d'in lutu; domnulu n'a potutu form

in forme; a mor, in forme, varietate in

forme, elegantia in proposetioni, diversitate si trivacitate in colori; unu corpu
se arrita sub forma gas6sa, sau licida,

unu Ministeriu; noi fin mntu una societate; ellu si l'ornad unu planu; ca si formdia spiritulu.
2 FORMARE, s. verbalej, formatio,
in t. s. verbului.
FORMARIU, s. ni., Oestes-, care face
forme sau modelle, adj. formale.
FORMATIONE, s.f., formatio, actio-

sau solida, form'a unui sacramentu ;

form'a unui argumentu; form'a unui
contracta; spatiulu si tempulu sunt numi forme de intuitione; a trage calcioni in forme; modellele inco se numescu
forme.
*FORMABILE, adj., formabilis, tare

se 1:Me forma: demiurgulu a compusu

mundulu d"in materia formabile.

ne si effectu allu actionei de formare,

in t. s. verbului.
FORMATIVU,-a, adj., (it. formativo,
fr. formatif,), care serve a form6,.
FORMATORIU,- N'aja, adj. s., for-

www.dacoromanica.ro

FOR.

FOR.

1251

mator, care formedia in t. s. verbului :

formatoriulu universului, formatoriulu
caracteriului juniloru.
FORMATRICE, s. f., formatrlx, femina care form6dia.
I FORMA TU,-a, adj., part., formatus,redussu in forma, produssu, creatu,
compusu, conceputu; invetiatu , cultivatu : fetu formatu,ministeriu formatu,
societ ate formato., planu formatu , omu
formatu, june formatu.
2 FORMATU, s. m., formatlo actulu de formare.
3 FORMATU, p1.-e, (it. formato, fr.
format) , marimea unui volume : formatu tnare, formatu mica, formatu in
foliu, formatu in cartu.
FORMATURA, s, f., formatura re-

spaima, terrore, cea ce inspira frica

a mori de formidine, ellu e formidinea
furiloru.
* FORMIDOLOSUra, adj., form1do
losas, timidu, fricosu ; spaimentatoriu ,
terribile : locuri formidolse.
FORMOSACLU sau formosachiu, s.
m., deminutivu d'in formosu , mime
propriu.
FORMOSELLUra, adj. s., formosulus, deminutivu d'in fortnosu copillu

sultatulu actionei de formare, forma,

mulieri/oru, formoseti'a caseloru , fortnoseti'a naturei, formoseti'a montiloru,

figura.
FORMELLA, s. f., formelia, una mica forma, unu micu modellu.
FORMICA , s. f., formica (p.6p1.1.1) ,
vedi fornica si furnica.
FORMIC.ALE, adj., formiealls, relativu la forrnica.
FORMICARE , v., formleare , 1. a
AmblA ca formicele ; 2. se dice despre

pelle candu manca pre omu ci si cumu

aru amblA formicele pre dens'a; 3. despre pulsu candu bate iute dro flaccu ;
vedi furnicare.

FORMICARIUra, adj., relativu la

formice : tribulu formicarieloru.
FORMICARIU, p1.-e, formlearum tumulus, tumuru deformice, cuibu de formice, vedi furnicariu.
FORMICATIONE , s. f., formieatio

actione de formicare in t. s. verbului :

formicationile corpuriloru, mancarimile.
FORMICINU,-a, adj., formiciaus, de
formica : passu formicinu.
FORMICOSU,-a , adj., formieosus
plenu de formice.
*FORMIDABILE, adj., formidabilis,

forrnosellu, fta formosella, fete, formoselle; catelli fortnoselli. In gura vulgului frurnusellu.
FORMOSETIA , pl. formosetie, formositas,pulerltudo, calitate de formosu:
formoseti'a onaului, una formosetia rara;
forrnosete a trece ca 116rea ; formosetea
formosete a monde, formoseti'a fapteloru
bone. In gura vulgului frunausetia.

FORMOSETIARE,-ediu, v., ornare,

adornare vedi infornaosetiare.
FORdOSETIATUra , adj. part., ornato, adornatus, vedi informosetiatu.
FORMOSIIRE,-ediu, v., formosare,
ornare, vedi informosiare.
FORMOSIATUra, adj.part., formo-

satus, ornatus, vedi informosiatu. In

gur'a vulgului frumusicatu , si la Macedoromani musiatu.
FORMOSIT.A.TE, s.f., formosltas, caMate de formosu.
FORMOSUra,adj., formosus, pueher,
cu forma care place, in sensu physicu,
estheticu si morale : omu formosu, nasa,
liere formsa, copilli fortnosi, calli formosi, passeri formose, casa formsa,basilica formsa, M'Ya formosa, tnonti formosi, armata formosa, pictura formsa,
architectura formsa, nausica forrnsa,
cantu forrnosu, poema formsa, artile for-

mse, fapte form6se, virtutea dupo Platone e ficnti'a cea mi form6sa. In gur'a

terribile, care inspira formidine , care

vulgului se aude frumosu. Formosu e

descta frica.
* FORMIDARE , V., formidare, a se
teme tare, a se spaimentA.
* FORMIDATU,-a, adj.part., formldatas, temptu f6rte.
* FORMIDINE, s. f., formido , frica,

si nume propriu.

FORMULA sau formura, s. f., formula, deminutivu d'in forma ; modellu

de termini formali in cari se cero a fi

conceputu unu actu authenticu : formula de juramentu, formula de &repta, for-

www.dacoromanica.ro

1252

FOR.

FOR

mula de rogationi; formule scientifice;

formula algebrica ; formula farmaceutica.
FORMULARE,-ediu, v., (fr. forma-

ler), a redege in una formula.

FORMULARITJ, s. m., formularius,
care redege formule; formulariu, p1.-ie,
formolario, fr. formulaire), essemplariu, modellu de formule, carte in care se coprendu formulele prescrisse.
FORMULATUra, adj. part., (fr. formule), redussu, pusu in formul'a necessaria.
* FORNACE , s. m. si f., fornax
fornu, furnn, coptoriu, carninu.
FORNICA sau furnica, s.f., formica,

genu do insecte hymenoptere d'in tribula formicarieloru, cari se afla pre t6ta superfaci'a pamentului; vedi formica.
* FORNICARE, v., 1. fornicare, a face
fornice, a boltf ; 2. fornicari, a se arrune& in braciele desfrenarii, (a curvf).
FORNICARTA, s.f., fornicarla, femina care fornica; subst. fornicaria, desfrenarea in fornici, fornicatione.
* FORNICARIU, s. m., fornicarius,
omu care fornica, fornicatoriu.
* FORNICATIONE, s. f., foruicatio,
1. actionea de a face una fornice, de a

boltf; 2. actionea de a se desfrend in

fornici, (curvfa).
* FORNICATOR1I1,46ria, adj. s.
fornicator, care fornica, (curvariu).
* FORNICATRICE, s. E, fornicatrix,
fmina care fornica, (curva).
1 FORNICATU,-a , adj. part., fornicatus, 1. boltitu; 2. desfrenatu.
2 FORNICATU, s. m., fornicatio,
actulu de fornicare in t. s. verbului.
FORNICE, s. f., fornix , 1. bolta,
camera arcata , camera ; 2. camera de
desfrenare, bordellu.

FORNU sau furnu , s. m., fornus si

furnus coptoriu , cosiulu coptoriului,
(hornu).
* FORTARETIA, s.f., (fr. forteresse,

it. fortezza), cetate fortificata.

FORTE, adj., fortis, tare, validu,valento, potente : omu forte, militariu forte, ellu e forte in artea sea; adv. valde,
in mare gradu : ontu feirte mare , barbatu forte tare, muliere frte form6sa ,

betranu frte intelleptu , june forte invetiatu , virgin frte cu mente, fmina
frte rea; ellu s'a supperatu frte ; tempulu e fiirte caldu; v)i faceti frte bene;
elle cosu f6rte formo u,
FORTE-PIANU, si piano-forte, s.
m. , (it. pianoforte), unu instrumentu

de musica.

PORTIA s. f., (it. forza, pr. forsa,

isp. fuerza, fr. force), its, tara, potere,
violentia; coactione, constrictione.
FORTIAREredui, v. (it. forzare,
fr. forcer), coge .e, a applied fortia , a
constringe.
FORTIATU,-a, adj. part., (ft. for-,
zato , fr. force), eo etas, constrinsu
subst. unu fortiat a, condarnnatu la lucrate fortiata.
* FORTIFICARE, V., fortificare, a

face forte, a face tare, a intarl : a for

tificei unu locu, a fin.tificd una cetate, a
fort?fied stomactilu.
FORTIFICATIONE, s. f., fortificamunitio actione de fortificare; in

taritura.
FORTIFICATORIU,-tria, adj.
fortificans, care fortifica.
FORTIFICATU,-a, adj. part., fortificatus, munitus, hitaritu : locu fortificatu, cetate fortificata.
FORTITUDINE , s. f., fortitudo,

calitate de forte, tara de corpu si de

suffietu, anima tale, coragiu, valentia.
FORTUITU,-a adj., fortuitus, relativu la fortuna, d'in intemplare : casu
fortuitu , concursu fortuitu , collisione
fortuite, morte fortuita.
FORTUNA, s. f., fot film' 1. sorte,
destinu , ordita ; 2. a lvenara , evenimentu , can spre bend., sau reulu nostru, successu bonu sau reu ; 3. conditione, calitate; 4. stare, avere; 5. tempestate, procella, : cm n nu se temp de
rt'a fot tunei?bonurile corpului dependu

de la casu si de la fortuna; elli asteptau se vdia fot lun'a seditionii ; i

uratu bona fortuna ; reu l'a jocatu fortun'a ; ellu nu e -contentu cu fortun'a
sea; scambarea tronului atnmestica si
rest6rna Mee fortunele; una teribile fortuna s'a redicatu pre mare; multu, amu

sufferitu de fortuna in acsta naviga-

www.dacoromanica.ro

POS.

POS.

125S.

tione; anticii divinisara fortun'a, nefericitii ua blastemara.

* FORTUNATU,-a, adj., fortunatus,
favoratu de fortuna, prosperu. fericitu :
fortunatii mercatori, fortunatii pastori,

(cptoacppeta), serbatori in on6rea lucferului (Foacp6poO.

fortunatele case cari au venituri secure.

FORTUNOSU,-a,. adj., tempestuosus
pooellosus, pIenu Ue fortuna, plenu de
tempestate , plenu de procelle tempu
fortunosu, eallatoria fortunosa.
* FORU, p1.-e, forum, platia publica,
1. uncle se vendu diverse lucruri , mer-

tione de a face fosforicu; formationea fosfatului calcariu in economi'a animaie.

*FOSFORISATUsau phosphorizatu,-

catu : foru frumentariu, foru verdiariu,

foru vaccariu, foru pescariu , font macellariu, foru ,vinariu ; 2. Ion uncle se
aduna poporulu pentru diverse affaceri;
3,. tribunariu, judeciu : totu cetatianulu
cauta se se judice in forulu seu.
FOSFATU sau phosphatu s, in.,
(scurtatu in km de fosforatu, fr. phosphate), combingione chymica de acidu
fosforicu Cu diverse basi salificabili.
FOSFATICU sau phosphaticu,-a ,
adj., (fr. phosphatique). relativu la fosfatu acidu fosfaticu.
* FOSFITE sau phOsphite, s. m., (fr.
phosphite), combinatione chymica de acidu fosforosu cu diverse basi salificabili.

*FOSFORATU sau phosphoratu,-a,

adj., (fr. phosphore), care contine fosfora : gasu hydrogeniu fosforatu.
FOSFORELLU sau phosphorell u ,

pl.-e, lemnicelle intense la unu capetu

in materia combustibile , cari servescu
a apprende luminarea; vedi si sulfurelle.
FOSFORESCENTE sau phospho-

rescente, adj. part. pres., (fr. phosphorescent), care are proprietatea de a luci in intunericu.
FOSFORESCENTIA. sau phosphorescentia,s .f., (fr. phosphorescence), proprietate de a luc in intunericu fosfo-

rescenti'a apeloru oceanului e connoscuta de pre tempulu lui Aristotele.

FOSFORICU sau phosphoricu,-a ,
adj., (fr. phosphorique), rela,tivu lafosforu, de fosforu : lumina fosforica, substantia fosforica, acidu fosforicu.
FOSFORIDU sou phosphoridu,-a,
adj., (fr. phosphoride), care contine fosforu; subst. fosforide, minerali in a caroru compositione intra fosforu.

FOSFORIE sau phosphorie, pl. f.

*FOSFORISARE sau phosphorizare,
v., (fr. phosphoriser), a face fosforicu.
FOSFORISATIONE sau phosphorizatione, s. f., (fr. phosphorlsation), ac-

a, adj. part., (fr. phosphoris), facutu

fosforicu.
POSFORITE sau phosphorite, s., (fr.

phosphorite), fosfatu de calce naturale.

* FOSFORITICU sau phosphoritieu,a, adj., (fr. phospho ritiquo), relativu la
fosforite, care contine fosforite.
FOSFORIU sau phosphoreu,-a, adj.,
phosphorous, relativu la lucferu (roaT6po;).

FOSFOROSU sau phosphorosu,-a ;

adj., (fr. phosphoroux), plenu de fosforu.
*FOSFORIT sau phosphoru , s. in.,
phosphorus, (cpcoacpc5pw) lucferu; corpu

chymicu numitu asia de la facilitatea

ca care arde si da una lumina Mae via.
*FOSFOVINATUsauph,osphovinatu,
s.m., (fr. phosphovinate), combinatione
de acidu fosfovinicu cu basi salificabili.
*FOSFOVINICU sau phosphovinicu,a, adj., (fr. phosfovinique si phosphovineux) , se dice despre unu acidu compusu d'in acidu fosforicu si din elemento
de alcoholu.
FOSFUGU sau phosphugu , s. m.,
(fr. phosphuge), genu de insecte d'in ordinea coleoptereloru.
FOSFURA sauph,osphura, s. f., (fr.
phosphure), nume genericu de combina-

tioni de fosforu cu alta corpu semplu.

Fosfura e contrassu d'in fosforatura,
c6, si fosfatu d'in fosforatu.
* FOSFITRATII sau phosphuratu,-a,
adj ., (fr. phosphur), care contine fos-

fura in stare de combinatione : gasu

hydrogenu fosfuratu.
FOSSA , s. f., fossa, escavatione ,
sapatura, gr6pa, gaura, foss'a e una sapatura in profundu, vallulu e una ridicatura de pantentu.
* FOSSARE, v., fossare, a face fossa,
sau fosse, a sapi.

www.dacoromanica.ro

1254

POT:

FRA.

* FOSSARIIT, s. in., fossarius , care

sapa fosse.
1 FOSSATU, -a, adj. part., fossatus, sapatu.
2 FOSSATU, pl.-e, fossatum , sapatura profunda in Unja, care serve de
apperare sau de limite.
FOSSILE, adj., fossil's, care se sapa si se sc6te d'inpamentu; de aci subst.
minerale.
* FOSSIONE, s. f., fossio, actione de
fodere, sapatura.
FOSSORIU,-.96ria, adj. S., fossor,
care fode, care sapa, sapatoriu.
FOSSIT,-a, adj., part., forms, escavatu, sapatu.
* FOSSITRA, s. f., rossura, sapatura.
FOSTU,-a, part. qui fuit, care a fostu
6re-eindu : fostulu d,onanu, fost' a d6mna.
FOTOFOBIA sauphotophobia, s. f.,
(d'in cpk, lumina, si Opoc, frica ; fr.

photophobie), difficultate de a suffer

lumin'a : albinosii suffera de fotofobia.
FOTOFOBICU sau photophobicu,-a,
adj., (fr. photophobique), relativn la fotofobia.
FOTOFOBOFTALMIA. sau photophobophthalmia, s. f., (fr. photophoboph-

thalmie), impossibilitate de a suffer lumin'a dillei.

FOTOFOBOFTALMICU sau photophobophthalmicu,-a , adj., (fr. photophobophthalmique), relativu la fotofoboftalmia.
*FOTOFOBU sau photophobu, s.m.,(fr.
photophobe), care nu p6te suffer lumina.
* FOTOGENICU sau photogenicu,-a,

adj., (fr. photogniqae), produssu prin

lumina.
FOTOGENIU sau photogeniu, s.m.,
(din cp 64, si rad. limy), element] care
produce lumina, lucoricu.
* F OT OGRA RI A sauphotographia, s.

f., (d'in qxk, si Tpapetv, fr. photographie), artea de a pinge imaginile obiec-

a, adj., (fr. photographique), relativu

la fotografia : aparatu fotografice, imagine fotografica, processu fotograficu.
FOTOGRAFIT sau photograph% s.

(fr. photographe), care se occupa

ni.'
cufotografi'a.
* FOTOLOGIA sau photologia, s. f.,
(d'in cp6K si Xiyetv, fr. photologie), trac-

tatu despre lumina.

FOTOLOGICTJ sau photologicu ,-a,

adj., (fr. pbotologique), relativu la fotologia.

* FOTOLOGU sau photologu, s. ni.,

care se occupa cu fotologi'a.
* FOTOMAGNETICU sauphotomagnetieu,-a, adj.,*(fr. photomagntique), se
dice despre fenomenele magnetice cari
provinu d'in actionea luminei.
* FOTOMETRIA sau photonaetria, s.
f., (d'iu cpk, si p.e.cpstv, fr. photomtrie),

artea de a mesur intensitatea sau vivacitatea luminei.

* FOTORETRICU sauphototnetricu,-

a, adj., (fr. photomtrique), relativa la

fotometria.
FOTOMETRTJ sau photometru, s.
ni., (fr. photomtre), instrumentu cu
care se p6te mesur& intensitatea sau vi-

vacitatea luminei; persona caro se oecupa en fotometra.

FOTOSPERA san photosphera, s.
f., (d'in cp64, lumina si aripa, spera, fr.
_photosphre), sper'a luminsa care incongiura s6rele precumu atmosper'a n6stra incongiura pamentulu.
-1-ITOVERE, v., foyers a incaldf, a incald in senulu seu, de ad: a cull., a eau-

* a cultivi, a conserd, a nutr. Radecin'a, subst. fcmentu si a derivateloru lui.

*FOVIA, s. f., fovea, escavatione, sapatura, gropa, caverna.
*FRACTIONARE,-ediu, v., (fr. fraetionner), a reduce in fractioni : partitele
politice perdu d'in poterealoru candu se
fr actionalia.

teloru on adjutorulu camerei obscure

* FRA.CTIONARI17,-a, adj., (fr. frae

pre lammelle de argenta bene polite.

FOTOGRAFIARE sau fotografare
sau photographare, Y., a reproduce prin
frtografia, a depinge imaginea unui obiectu cu adjutoriulu fotografiei.

tionnaire), relativu la fractio ne, care

*FOTOGRAFICU sau plaotographicu,-

face parte d'in una fractione, in aritnietica : numeru fractionariu , cantitati

fractionarie.
FRACTIONATU,-a, adj. part., (fr.
fractionn), redussu in fractione.

www.dacoromanica.ro

FRA.

FRA.

*FRACTIONE, s. f., fractio, 1. actione-

de freingere: fractionea pa'nei; 2. parte

d'in unu intregu : una fractione d'in adunarea nationale; 3. in aritmetica nu-

1255

FRAGORE, s. m., fragor, sonulu

ce da unu lucru candu se frange; cla-

meru mai micu de catu tznitatea : in

m6re, strid6re.
* FRAGOSII,-a, adj., fragosas, aspru,
rude, riposu; resonatoriu.

fractione nominatoriulu indica in ceite

parti e divisa unitatea, si numeratoriu

FRAGR1N TE, adj. part. pres.,

fragraus, care da una od6re tare si a-

arrta ceite parti se jean d'in unit ate.

* FRA.CTIONISTU, s. m., care faca
parte d'in una fractione politica.
FRACTORIU,-tria, adj. s., fractor , care frange, care rupe, ruptoriu.

mena; odorante, perfumatu.

FRACTU,-a, adj. part., fraotus y

franctu, ruptu.
FRACTUTA, s. f., fractura, resul-

tatulu actionei de frangere: fractuea

unui ossu, fractionea aritmetica s'ar pot numi mai bene fractura ; fractura se
numesce si una specia de scriptura cu

FRAGRA.NTIA, s. f., fragrantia,

actione de (rayare, od6re tare si amena.
* FRAGRARE, v., fragrare, a da una odre tare si amena.
FRAGIT ,

s. m., fragnm, fragariu,

planta care produce fragi; vedi fragariu.

FRAMENTARE, v., vedi frementare
cu t6te derivatele selle.

FRANCTU,-a, adj., fractus, ruptu :

ossu freinctu,ptine frei neta, ramufrecnctu;

littere fracte, adeco coltior6se, nu ro-

vedi verbulu frangere.

FRANCTURA, s. f., fractura, resul-

tunde.

tatulu actionei de frangare, ruptura,

FRAGA, pl. fragi, s. f., fraga,orum,

p6ma pulp6sa, de col6re rosia, cu unu
gustu f6rte placutu, care cresce la noi
in mediulu veri : fragi de padure, fragi
de gradina, fragi delici6se ; dulctia de
fragi.
FRAGARIIT, s. m., (it. tragarla, fr.
frasier), 1. planta care produce fragi ;
2. sycomorus, moni sau
FRAGEDIME, s. f., tenertudo, calitate de fragedu, staz e frageda.
FRA.GEDIT,-a, adj. part., tener, Iragills, male, delicatu, crudu, tneru.
FRAGETU,-a, adj., vedi fragedu.
FRAGIDU,-a, adj., vedi fragedu.
FRAGILE, adj., fragills, (de la frangere), care se pote frange ; flaccu, peritoriti; mala, effeminatu; vedi si fragedu
si fragetu.
FRAGILITATE, s. f., fragilitas, calitate sau stare de fragile: fragilitatea
lucruriloru d'in lutne, fragilitatea ani-

franckya de petioru; franctura de c6ste.

mei umane.

FRAGMENTARE, v., a reduce in

fragmente.
FRAGMENTU, pl.-e, fragmentum, (de
la frangere), ruptu, ruptura, peticu, buccata : corpu/u a peritu, au remasu numai
fragmente; d' in operelemultoru autori antiei avetnu nutnai fragmente, literatii moderni au collessu fragment ele lui Enniu.

F RANGERE, fransi si fransei (la

Macedoromani si fregi), freinsu, friinctu,

frcinIu si fractu, v., &aligere, a rupe

unu lucru rigidu : a freinge osse, a freinge lemne; a frange pet re, a fremge ture a,
a freinge navea, a freinge usi'a; a frdnge credenti'a, a freinge t6te poterile c,orpului si alle suffletului, a freinge meni'a

metrii; ellu frnse pre inimicu; da pa

lu vei freinge; frtinge panea in cl6tie si
ne da si ttue; a si frange guttulu, a si
frange manile de dorere, de supperare.

FRASE sau phrase, s. f., phrasts

dicere, dictione , sententia,

(cppecoc0,

propositione : frase formosa, frase ur-

bana, frase triviale, frasea nu e bene

intrsa, frasea nu mi se pare fericita;
ellu face errori in fia-care frase; ellu
profere frasi invetiate d'in memoria; omulu nie uccide cu frasile.
FRASEOLOGIA sau phraseologia,
s. f., (it. fraseologa, fr. phrasologa),
constructione de frasi proprie unei limbe

fraseologi'a grca , fraseologia latina,

fraseologi'a romana; ellu conn6sce bene
fraseologfa.
FR A SEOLOGICU , sau phraseolo-

gicu,-a, adj., relativu la fraseologia :

eollectione fraseologica.
FRASEOLOGU, sau phraseologu,

www.dacoromanica.ro

1256

FRA.

FRA.

s. m., care se occupa cu fraseologi'a,

care invtia fraseologi'a
FRASSINETU, pl. - e, fraxinorum

in inimicitia , frati' a morale face din

d6ue anime una; frati'a tea, fraude vostre, titlu ce si dau monachii intre seno,

silva, multime de frassini, selba sau

si chiaru omenii ce su familiari si de

padure de frassini.

aceea-asi religione.
FRATIETATE, s. f., fraternitas, ca-

FRASSINIT, (la Mace doromaui sifrap-

sinu,=fraxinu), s. m., fraxinus, arbore

bene connoscutu de romani, d'in allu
carui lemnu se facu diverse constructio-

ni : de la frassinii cei multi cari eresceau pre sessurile Ronidniei,p6rta acumu multe sate numele de frassinetu.

FRITE, s. m., frater, consangenu

d'in acelli-asi parenti : frate gminu,
frate uterinu, d'in acea-asi mama; frate

germanu, d'in acellu-asi tata; frati si

sorori; frati boni, frati addeverati; frati
de cruce; fratemeu, frate ten, frute seu,

fratii nostri, fratii vostri; frate, frate,

drobrendi'a e prebanni; frate in monasterie se numesce unu simplu monachu,
care n'are gradu ecclesiasticu, apoi toti
monachii intre sena se intitulddia frati;
frate se applica, ca termina de affectione, la veri-ce persona de starea nostra.
FRATELLU, s. m., fraterculus, de-

minutivu d'in frate, frate tnera, frate

amatu.
FRATESCE, adv., fraterue, in modu
fratescu, cumu se covine fratiloru : amu
impartitu lucrurile fratesce.
FRATESCU,-a, adj., fraternus, rela-

litate de frate, caritate fraterna : fratietatea intre romani e cea maifortnsa

virtute; religionea crestina recommenda
fratietatea intre toti omenii. FRATIORU, s. in., fpaterculus, frate

tneru, frate cara : vino, fratiore, se

pr andimu impreuna.

FRATRE, s. m., frater, forma antica, in loculu carei-a s'a stabilitu frate.
FRATRIA , s. f., fratria (pliratria,
cppcapEa), collegiu, corporatione, tribu
la greci.
FRA.TRICIDIU, p1.-e, fratricidium,
uccidere de frate : istori'a mythica a ebreiloru incepe cu fratrickliulu, istorl'a
romana face assmine; e tristu lucru co
fratricidiulu occurre asid de desu in isto-

rea umanitatii.
FRA.TRICIDIT, s. M., fratricida, care

a uccisn pro frate seu : fratricidii su

criminalii cei mai orribili.

FRAUDARE, v., fraudare, a insana, a frustra, a elude, a despolia, a

priva : a fraudd pre creditorii sei, a

tivu la frate : am6re fratsca, caritate

.fratsca, legature fratesei, ospetiu fra-

fraudd pre militari de stipendiele loru,

a fraudd lego, a fraudd pre cineva de
glori'a ce i se covine; e crime atroce de
a fraudd pre pupilli de averea paren-

tescu.

asea.

FRATERNITATE, s. f., fraternitas,

relatione fraterna sau fratsca, fratietate, fratia, am6re fraterna : libertate,
ecalitate si fraternitate; unii dissera dereptate in locu de fraternitate, dro fraternitatea e mai multu de cdtu dereptatea.
FRATERNE, adv., fraterno, fratesce,

cumu se covine intre frati : tractdmu

fraterne intre noi.
FRATERNU,-a, adj., fraternus, fratescu, relativu la frate : caritate fraterna, sentimente fraterne, consilie si mostrevri fraterne.
FRA.TIA, s. f., fraternitas, fratietate,
caritate fraterna, relationea intre frati :

frati' a de sange degenera de multe ori

FRAUDATIONE, s. f., fraudatio,

actione de fraudare, insellatione, insellatorfa, rea credentia.
FRA.UDATORIU,-t6ria , adj. s.,
frandator, I fraudatorius , care /rauda,
care inslla, care frustra, care despolia.
* FRAUDATRICE, s. f., fraudatrix,
fmina care frauda, fraudat6ria.
* FRAUDATU,-a, adj. part., fraudatus, insellatu, frustratu, despoliatu, vio-

lata.
* FRAUDE, s. f., fraus, insellatorfa,
rea credentia : cu fraudea milpea face
ce n'aru pot leulu face cu forti'a; fraudea e una crime, cu tte aceste-a in bellu
se considera ca permissa in contr'a inimicului; fraudea e una calit ate a vulpei,

www.dacoromanica.ro

FRE.

FRE.

animalile forti facu violentia; despotii

tari batu si opprinau, despotii flacci se

tatione criminale, frecentatione suspecta,

servu cu fraudea; ellu a fallitu in fraudea

creditoriloru.
*FRAUDIJLENTIA, s. f., fraudulentia, lucrare insellat6ria, insellatoria, as-

tativus, care arrta co una lucrare se

face a dese ori, in gramm. verbe fre-

tutia, misellia.
FRAIMULENT17,-a, adj., fraudulentas, insellatoriu, astutu, misellu.
FRAIIDULOSUra, adj., fraudulosus, plenu de fraude, insellatoriu, insellatiosu.

FRECARE, v., fricare, a trece ca

unu lucru de mai multe ori preste altulu
appesandu, spre a lu sterge, a lu curetia

sau a lu escita : a frecd cu din* a

frec cu degetele, a frec tare, a frecd
lenu, a frec capulu cuiva, a frec petiorele unui callu, a frec unu metallu
cu ceva spre a lu poli; a frec una p-

tra cu alea, fig. a bate : romanii frecara aspru pre unguri.

FRECATELLI, pl m., alluatu uscatu
meruntatu prin raditare, d'in care apoi
se ferbe supa. Compara pentru forma
taliatelli.
FRECATIONE, s. f., fricatio si M-

1257

frecentationile relle l'au perdutu.

* FRECENTATIVII,-a, adj., frequencentative : agitare si cogitare dupo forma su verbe frecentative, cercitare e si
dupo sensu unta frecentativu.
* FRECENTATORIUrtria, adj. s.,

frequentator, care frecenta, care face

unu usu frecente : frecentatorii basericiloru, frecentatoriele balluriloru.
FRECENTATU,-a, adj. part., frequeutatus, visitatu de multi : locu frecentatu, theatru frecentatu, scole frecentate, mercatu frecentatu.

FRECENTE, adj., frequens, care

se intempla a dese ori, ordinariu, commune, familiariu, generale; numerosu;
populatu, plenu : visite frecenti, serssori frecenti, usu frecente, communione
frecente, morbi frecenti; eruptionile vulcaniloru su frecenti de citi-va anni incce; respiratione frecente, pulsu frecente.

FRECENTIA, s. f., frequentia, repetitione frecente a unui lucru in unu

ello, actione de frecare, in t. s. verbului.

FRECATORIII,-tria, adj. s., frica-

spatiu de tempu determinatu; mare

tor si Motor, care frca.

FRECATIT,-a, adj. part. , fricatus
frictus, tradatu prin frecare; fig. batutu : s'au intorsu a casa bene frecati.
FRECATURA, s. f., fricatus,-us, effectulu sau resultatulu actionei de frecare : dupo antani'a frecatura a pusu
albellele in apa calda; acata aspra frecatura le a servitu de invetiatura; fre-

ne suppera; una mare frecentia de auditori; frecenti'a evenimenteloru dimi-

caturele acestea nu su bone.

* FRECENTARE, v., frequentare, a
visita a dese ori : a frecentd pre omenii
onesti, a frecentd pre vecini, a frecent

frgate), triremis, nave bellica.

una societate rea, a frecent scaele, a

frecentd basen cele, a frecent sacramen-

tele; noi ne frecentdmu a dese ori; voi

frzcentati ballurile; elli frecenta ospetarele.
* FRECENTABIII,-ia, adj., frequen-

tarins, care frecenta de ordinariu.

FRECENTATIONE, s. f., frequcntati, actione de frecentare : frecentatione
libera, frecentatione,periculosa, frecen-

multime : frecenti'a visiteloru importune

nuesce aclmirationea 6meniloru.
FRECUSIII, s. m., terminu vulgariu,

formatu d'in frecare, ca si allunecusiu,

d'in allunecare, luatu inse cu insemnare
speciale de batalia , batalia bona, mai
vertosu a da cuiva unu frecusiu.

* FREGATA, s. f., (it. fregata, fr.

FREGATARITT, s. m., (it. fregata-

rio), classiarius, marinariu de [regata;

sarcinariu care duce mercile pre fregata.
* FREGATINA, s. f., (it. fregatina),

mica fregata, fregata de posta.

FREMENTARE, v., (d'in fermentare), depsere, subigere, a face -alluatu,
a reduce in alluatu : a frement panea,
fig. a frement pre cineva, a lu tormenta,

a lu ves* in sensu mai ideale : a se

frement cu mentea, cu urea; a se frementd sau a si frementd manile de mare
dorere, etc. Intre formele fermentare si

www.dacoromanica.ro

1258

FRE.

FR1.

frementare e confusione, inse in sensu

e differentia.
FREMENTATIONE, s. f., subactio
snbaetus, actione-de &mentare.
FREMENTATORTU,46ria , adj . s.,
depsens, subigens, care frementa.
FREMENTATIT, adj. part., subactus,

facutu alluatu, redussu in alluatu: farina framentata ; alluatu frementatu ,

pane frementata , fig. tormentatu, vessatu l'a lesatu de totu frementatu.
FRFMENTATITRA, s. f., subactus,ns, effectulu sau resultatulu actionei de
fretnentare.
FREMENTE, adj. part., fremeus,
care freme, vedi verbal fremere.
FREMENTIT, pl. e, sabactus-us , actulu de frementare. Radecin'a verbului
framentare. Compara fermentu.
FREMERE, fremui, fretnutu si fre-

mitu, V., fremere, a resund, a sbierd,

a mug, a rug, a strigd, a murmurd
ventulu freme , torentele frente, leulu
freme, junimea frene, ellu freme de me-

nia co i s'a rapitu prd'a; fremeti catu

yeti pote, co eu voiu spune cea ce sentiu; frundiele fremu agitate de ventu.
FREMETTJ sau fremitu, p1.-c, &emitas, sunetu, resunetu, mugitu,rugitu,
murmuru : fremitulu frundieloru.
* FREITORE, s. f., fremor, synonymu
cu frmetu sau frmitu.
FRENARE, v., frenare, si fra3nare,

a pune frnu, a fin in frilnu : a frena

callii, a frena furorea, a frena cursulu
apeloru, a frena dorerile, a frena impetulu de a scrie, a si frena fantasi'a; vedi
compusulu infrenare.
FRENATORIIT,-tria, adj. s., frenator si framator, care frAna sau infrena,
domitatoriu, stemperatoriu , moderatoriu; vedi infrenatoriu.
FRENATU,-a, adj. part., frenatus, si

frtenatus, care p6rta frku : callu frenatu, armata frenata, callarime ; bimba
frenata, care tace.
FRENDERE, frensi si frensei, frensu, fressu si fresa, v., frendere, a freci
dentii unii de altii de dorere, de rabia,
de menfa.
FRENDRE, s. f., frendor, actione
de frendere , violenta frecare ca dentii

unii de altii : in tartarts e dorere si

frend6re de denti.
* FRENESIA. siphrenesia, s. f., phre'tests (ppivlat), deliriu freneticu.
FRENETICIT si phreneticu,-a, adj.,

phrenetieus, (psmock), coprensu de

frenesia, delirante.
FRENETISARE si phrenetizare ,
V., phreuitizare (cppsmCscy), a fi coprensu de frenesia, a fi freneticu.
*FRENICII si phrenicu,-a, adj., (d'in
cppivK, diafragma), relativu la diafragma; relativu la intellegere, la cogitare.
*FRENIGERU,-a, adj., frenlger, care
p6rta frnu aripa frenigera, aripa de
callan.
FRENOLOGIA si phrenologia, s. f.,
(fr. phrnologie, d'in Tpiveq, intelligentia, si X6yoq, covntu) , 1. nume data

mai antaniu systemei celebrului Gall

despre functionele cerebrului ; 2. apoi
applecatu cu intellessulu : a) generale,
studin allu facultatiloru mentali;b) particulariu, stndiu allu conformationei cerebrului si protuberantieloru lui c espressioni alle facultatiloru si despositioniloru suffletului omenescu.
*FRENOLOGICIT si phrenologicu,-a,
adj., relativu la frenologia, si la phrenologu.

* FRENOLOGII, s. m., (fr. phrnologue), caro se occupa cu frenologi'a.

FRENIT , pl.-e , frenum si frtenum,
complessu de corelle cari se puna in
capulu callului d'impreuna ca una catena de ferru care se pune in gur'a lui,
si serve spre a lu conduce : a stringe
frnele, a lassa frnele in voli'a calliloru; a pune frnu licentiei, a conduce
frnele imperiului; a pune frenu guri-

loru; callii feroci tau potu suffer frenulu;

poporele libere nu potu sufferi frenulu

despotiloru. In singulariu se aude de

ordinariu fru (ca n suppressu), cidro si
frnu, in plurariu totu-de-a-una frene.
* FRETALE, adj., fretalis, relativu
la fretu.
* FRETTJ, p1.-e, fretum, anda, mare,
strinct6re de mare; agitatione, miscare,
furore : fretulu eusinu , fretulu sicilianu; fretulu adolescentici.
* FRIABILE, adj. , friabilf s, care se

www.dacoromanica.ro

FRI.

FRI.

p6te macini menutu, care se p6te menmt , care se p6te preface in pulbere.
* FRIA.RE,-ec/iu, v., fiare, a macink
menutu, a menuti sau meruntA.
* FRIATIONE, s. f., frlatio, actione
si effectu allu actionei de fricare.
* FRIATIT,-a, adj. part., friatus, menutatu sau meruntatu, pulberatu.
FRICA, B. f., (cpp(m), timor, tim6re
inceputulu intellectionei e fric'a domnului, frica de mrte, frica de peccatu, frica de diabolu; mi e frica de omenii rei;

1259

ellu l'a strapunsu cu frigarea; buccataressele se batura Cu frigetrile.

FRIGERE, frissi si frissei, fripsi si

fripsei, frictu si friptu, frigere, a incaldf la focu peno candu lucrulu incalditu perde cruditatea sea si devine bonu
de mancatu : a (rige carne, a (rige porumbu; fig. a se (rige, a si (rige petiorele,

a si (rige degetele; ellu s'a friptu, s'a

insellatu; a (rige pre cine-va, a lu pune
pro focu, a cere de la ellu cu urgentia
mare.

nu ti e frica de furi ? nu i e frica de

* FRIGIARErediu, v., (it. fregiare),
lpi, ni e frica de errori, vi e frica de a adorn, cu frigie.
miseria; li e frica de strigoi; veniti cu
* FRIGIATA , s. f., (it. fregiata) ,
mene si nu ve fia frica de nemine; l'a ornatura cu frigie.
coprensu una mare (rica; ea a moritu
* FRIGIATUra,_adj. part., (it. frede frica; lassa fric'a si veno cu mene.
giato), adornatu cu frigie , apoi adorFRICARE, v., timorem incinere, a natu in genere.
bag frica in cine-va; vedi infricare.
FRIGIATURA, s. f., (it. fregiatura),
ERICOSIA , s. f., tmiditas, calitate adornatura cu frigie, garnitura.
FRIGIDARIU , p1.-ie , frigidarium,
de fricosu , lipse- de coragiu : fricosi'a
face pre meni lassi.

FRICOSIARE, v., terrere, vedi infricosiare.

FRICOSIATU,-a, terribills horribilis, vedi infricosiatu.

FRICOSITATE, s. f., timiditas, timiditate, stare de fricosu : intre fricosia si fricositate nu e mare differentia.
FRICOSU,-a, adj., tmidas, pavidus,
care e suppusu passionei de frica, timidu 6menii fricosi perdu adese ori mai
multu de ccitu cei temerari; fminele in
genere su mai fric6se de ciltu barbatii.
FRICTIONE, s. f., 1. frietio, frecatione, in speciale, frecatione facuta la
morbosi cu unsori medicali; 2. action e

1. loen unde se tinu alimentele la frigu,

glaciariu ; 2. partea termeloru cu apa
rece.
FRIGIDUra, adj., frgidas, rece, care
se sente de frigu : temperatura frigida,
/oeuri frigid,e, apa frigida; fig.limba frigida, stylu frigidu, receptione frigida.
* FRIGIU, p1.-ie, (it. fregio, isp. fri-

so si freso, fr. frise si fraise), in archit.

partea superiore a tabulatului care e

intre architrabe si intre cornice, de ordinariu adornata cu figure de sculptura;
de aci: adornatura, ornatura, ornamentu
in genere. Etymologii pressuppunu co
provine de la phrygius labor sau phrygium opus.

FRIGU, p1.-un, frigas, temperatura

de frigere, vedi friptione.

FRICTORIUrtria, adj. s., 1. Mo-

rece inctu produce in noi una sensatione

tor, frecatoriu; 2. care (rige, vedi frip-

molesta : recorea e unu gradu tnicu de

frigu, gerulu unu gradu forte nutre, frigulu e intre rec6re si geru : mi e frigu,
ti e frigu, i e frigu, ni e frigu, vi e frigu,
li e frigu ; de frigu mi- au inghiaciatu
petiorele; plurariulu friguri se pune acumu de ordinariu in loen de febre : me

toriu.

FRICTU,-a, adj. part., 1. frietus,

frecatu ; 2. frixus, si friotus friptu,

vedi friptu.
FRICTURA, B. f., 1. (Matara), fre-

catura; 2. frixura, resultatulu actionei

de frigere; carne fripta; vedi friptura.
FRIGARE sau frigaria, s. f., veru,
vergella de ferru (sau si pertica de lemnu) in care se frige carnea la focu : pu-

ne carnea in frigare, intrce frigarea

prendu frigurile; ellu nu mai 236te scapci

de friguri; ce friguri relle! fig.frigurile

p as sion ei.

FRIGURELLE, pl. f9 febrioula, micu

gradu de friguri, incercari de friguri.

www.dacoromanica.ro

1260

PRO.

FRO.

FRIGURI, pl. f., de la frigu, febris,

febre; vedi frigu si febre.
FRIGUROSU,-a, adj., frgidas, algidns, plenu de frigu, Orto rece; care santa
f6rte frigulu : omu frigurosu, copillu frigurosu, catelli frigurosi.
FRIGUTIU, s. m., frigusculum, frigu
de pucina intensitate.
* FRINGILLA, s. f., fringila si frigilla, una passarella, (vedi si cintediu in
Glossariu.)
FRIMBIA, s. f., acellu-asi cu fimbria

prin stramutarea lui r d'in bou, luatu

inse mai multu cu intellessulu de fune,
si in speciale fune de canipa.

FRIPTU,-a, adj. part., frictus , si

frixus, care a trecutu prin actionea de

frigere : carne fripta, renichi fripti,

porumbu friptu, ficatu friptu.
FRIPTURA, s. f., frixura, caro assa,
ass um, carne fripta : friptura de vitellu,
friptura de mnellu, friptura de porcellu.
* FRISARE, sau frissare, y., (fr. frisar, de la frigere, frixus), crines alindo
ferro vibrare, ferro capillos tortillera,
crispare capillos, a arde pucinu perulu

cu ferrulu spre a lu fare cretiu, a increspd. perulu.

* FRISARIU, frisoriu, frisatoriu, s.

In., (fr. friseur), care frisa sau incrspa
perulu.
FRISATIT,-a, adj. part., (fr. fris)
cu perulu increspatu fmina fris eta;
barbatii frisati dau semnu de eiteminati.
* FRISURA, s. f., (fr. fribure), modu
de frisare, peru frisatu : frisura-forniosa,

frisura ridicula.
FRIVOLITATE, s. f., (fr. frivolit),

levitas, futilitas, vauitas, napa, nugacitas, califato de frivolu, levitate, futilitate, vanitate, seccatura : nu mi placu
frivolitatile.

FRIVOLU,-a, adj., frivolus, care

n'are neci una irnportantia, fora valore,
futile, leve, desertu, vanu, seccu : argumentu frivolo, obiectione frivola, cestionc

frivola, vorbe frivole, omu frivolu.

FRONDARE sau frundare, v.,

(frondare), a cureti6, de frundia.
*FRONDABILT sau frundariu, pl.-ie,
frondarium, locu unde se pune frundia.
FRONDATIONE sau frundatione,

f., frondatio , actione de (rondare,

de a curetii frundi'a.
s.

FRONDATORIU,- tria , adj. s.,

frondator, care curetia de frundia, care
caretia vini'a; subst. porumbu selbaticu.
FRONDATU, sau frundatu,-a, adj.
part., frondatus, curetiatu de frundia.
FRONDE sau frunde, s. f., frons,-

dis, si fria, frundis, pl. fraudes, frundia; vedi frundia cu tito derivatel e selle.
FRONDICOMU sau frundicomu,a, adj., frondicomus, care are e,6ma sau
peru de frundia.

FRONDIFERU sau frundiferu,-a,

adj., frondlfer, care produce frundia ,
frunditu, frundiosu.
FRONDIRE si frundire,- escu , y.,
frondere, frondescere, a face frundia,
a se accoperf cu frundia.

FRONDISIORA sau frundisiora ,

s. f., deminutivu d'in fronde sau frundia, mica frundia.
FRONDOSU sau frundosu,-a, adj.,

frondosas, plenu de frundia , coperitu

de frundia, frundiosu.
FRONTALE sau fruntale, adj., (it.
frontaie), relativu la frunte ossu frontale, alta frontale.
FRONTARE sau fruntare, y., a face
frunte.
FRONTARIU sau fruntariu,
frontale, pl. frontalia, ornamentu pre

fruntea calliloru; 2. (it. froutiera, fr.

frontire), ilnis, pl. linos, confiniele unei terri, marginen.- d'infra doue terri
frontariele .Romaniei, frontariele Da-

ciei erau Dunari 'a, Tiss'a si Dunastrulu; ara frontarie, peno la frontarie.
FRONTE sau frunte, s, f., frons,tis, 1. parte a faciei d'infra radecin'a
per ului si d'intre ochi : frunte larga,
frunte augusta, frunte curata , frunte
serena, frunte severa, a nu av frunte ;
fig. estensionea ce presenta faci'a unei armate : fruntea bataliei, a estende

sau a desvoltd fruntea 4 batalia, a fi

in frunte-, a se bate in frunte ; 3. celli
d'antaniu : fruntea Romaniloru, fruntea cetatianiloru, fruntea boiloru, omu

de frunte, militariu de frunte, boj de

frunte , grdnu de frunte ; contrariu :

www.dacoromanica.ro

FR13

FR13.

1261

c6da; fruntea scolariloru; contr. c6d'a

riu, care debe se produca fructu; scr6fa

scolariloru , fruntea autoriloru, contr.

cd'a autoriloru.

fructuaria, care fta; cella fructuaria,

FRONTATU sau fruntatu,-a, frontutus, cu fronte : petre frontate, lapides

frontati cari presenta una frunte in
muru.
FRONTISPICIU, 131.-ie, (it. frontis-

pizio, fr. frontispice), faciat'a unui edificiu, facra sau faciat'a unei carti
frontispiciu maiestosu; pre frontispiciulu
cOrtii figurdia nutnele autorului.

in care se punu fructele; agri fructuarl,

d'in cari proprietariulu trage unu venitu de la possessoriu; stipulatione fructuaria, care stipula una usufructu;fruetuariulu, usufructuariulu.
FRUCTUOSITATE, s. f., (fr. fructuosit6), calitate de fructuosa, abundentia de fructe, fecunditate.
FRUCTUOSU,-a, adj., fructuosus,
ple-nu

e fructe, care produce multe

FRONTONE sau fruntone , s. m.,

fronto, 1. frunte mare, omu cu fruntea
mare; 2. ornamentu de architectura pre
fruntea unui edificiu, fastigium.
FRONTOSU sau fruntosu,- a, adj.,
frontatus, care are frunte, fig. audace,

fructe, productivu, fecunda, fertile : ramu fructuosu, pamentu fructuosu; fig.

folositoriu.

audaciosu.

frugale, de ad : economu, moderatu ,

FRUCTIFERU,-a, adj., fructifer,

care da fructe : arbori fructiferi.
FRUCTIFICARE, v., fructificare,
a face fructe, a produce fructe propriu
si figuratu, a face se d fructe.

temperatu, sobriu, intellectu, onestu : fi-

(fr. fruc*FRUCTIFIC.ATIONE,
tification), actione de fructificare : fructificationea planteloru; tempulu fructificationei.
* FRUCTIFLORU,-a, adj., (fr. film-

titiore), se dice despre plante alle caroru flori se sum u pre fructu.
FRUCTIFORME sau fructiformu,-

a, (fr. fructiforme), care are form'a sau

apparenti'a unui fructu.
* FRUCTIGENU,-a, adj., (fr. Pruetigne), care se nasce si cresce pre fractele planteloru.
FRUCTU, pl.-e, frnetus, productu,
folosu, castigu, venitu : fructele campului, fructulu plantel oru, fructulu animaliloru, fructulu fatigeloru nstre-, frucin
tulu permissu, fructulu oppritu;
mai multe locuri coventulu e populariu
et; pronunti'a fruptu, applecatu mai vertosu in insemnarea cea mai originaria
de fruire, a se folosl, a se buccura de,

(fr. jouir), si in specie a se ospeta, a

mane& bene : a maned de fruptu, a man-

ca de dulce; de ad si espressioni ca
a se infruptd cu carne.
*FRUCTUARIU,-ia, adj. s., fruct ua-

rius, relativa la fructu ramu fructua-

FRUGALE, adj., frugalis, frugi,

care se contenta cu pucinu pentru ms'a
sea : ontu frugale, msa frugale , vitia

ti frugali, si yeti t fericiti.

FRUGAL1TATE, s. f., frugalitas,
calitate de frugale, sobrietate, temperantia, moderatione, economia : frugalitatea face corpulu mai sanctosu si Mai
robustu; frugalit ate rara, frugalit ate
esscmplaria; omenii deprensi cu frugalitatea su mai liberi si mai independinti
de ceitu celli ce vrsa millioni pentru
una msa sumptu6sa; frugalitatea e unulu d'intre indiciele civilisationei.
FRUGE, pl. frugi, f., fruges, productele pamentului, de ordinariu cereali,

grane; apoi si legurdine; figuratu,utilitate, bonetate, virtute : frugile panzentului; a culjunge la fruge, la maturitate;
a si applied einim'a 1a fruge, a se int6rce la bona fruge, ad bonam frugem
se recipere. Cic.
*FRUGERE, frussi si frussei, frussu

si fructu, v., frui, a trage fructu, a se

bucear, vedi fruire.
* FRUGIFERU,-a, adj., frugifer, care
produce fructe, fertile, fecunda; fructuosu, utile.
FRUGILEGU,-a, adj., frugilegus,
care college frugi, care adduna spice de
grant].
FRUGIPARU,-a, adj., frugiparus,
si frugipareus, care produce fructe.
* FRUGIPERDU,-a, adj., fruglper,
dus, care perde fructulu seu,

www.dacoromanica.ro

122
FRU.
* FRUGIRE,-escu, v., frugeseere; a
di frugi :pamentulu frugesce, agrii frugescu.

FRUIRErescu, v., frui a tragd

fructu, a trage folosu, a se buccuri
fruiti de fericirea vasera peno candu
seti in vigore, a fru de presenti'a amiciloru, crestinii spera a frui de presentea lui domnedieu in viti'a futura.
* FRUITIONE, s. f., frultlo, actione
de fruire, tragere de folosu, buccurfa,
gaudentia : fruitione de bonurile terrestre, fruitione de fericitatea eterna,
fruitione de faci'a lui dotnnedieu.
FRUITORIU,-tria, adj. s., fruens,
care trago folosu, care se buccura.

FRUITUra, adj. part., (frultus),

d'in care s'a trassu folosu, de care ne
amu buccuratu.

* FRUMENTARE, v., frnmentarl, a

face provisione -de frumentu, a provisiond cu buccate.
FRUMENTARIU,-ia, adj. s., frumentaras, relativu la frumentu : starea
frumentaria , lar gitione frumentaria ,
nave frumentaria , lege frumentaria ,
causa sau processu frumentariu , foru
frumentariu; subst. frumentariu, negotiatoriu de frumentu, provisionatoriu de
frumentu, mesuratoriu de frumentu.
FRUMENT1TIONE, s. f., fromentatio, approvisione de frumentu, distrilnitione de frumentu la 6menii lipsiti.
* FRUMENTATORIU,-tria, adj. s.,
frumentator, negotiatoriu, approvisionatoriu de frumentu.
FRUMENTIFERIT,-a , adj., frumentifer, care produce multu frutnentu,
copiosu de frumentu : trra frumentifera.
FRLTMENTU, pl.- e, frumentum
grinu, cereale d'in care se facu buccate,
pine : in esta annu s'a facutu frumentu
destullu; (vedi frugere si fruire).
FRUMOSELLU sau frumusellu,-a ,
adj., s., formosulus, pulehellus, vedi formosellu.

FRUMOSETIA sau frumusetia, s. f.,

formositas, pulehritudo,vedi formostia.
FRUMOSETIARE san frumusetiare,
V., ornare, adornare, vedi fortnosetiare,
cu derivatele selle.

FR1J.

FRUMOSIT,-a, adj., formosus, pul.

eher, vedi formosu.

FRUNDIA, s. f., fronsrdls, si frus,

frundis , pl. frundes, folia de arbore
frundia verde; a inceputu tennn'a, cade
frundi'a arboriloru, arbori Cu frundia,
arbori fora frundia; multe cantece romanesci incepu cu frundia verde.
FRUNDIARIRE,-escu, v., a rupe si

college frundie; de aci in genere; a) a

pellf, a lu pellile, a descortici; b) a

spicuf : a frundiari d'in tote cartile cate
ceva utile.

FRUNDIARIU, pl.-ie, 1. dumetnm,

frutleetum, selba de- arbori mici, cari
faca mai multa frundia de catu lemnu,
tufariu; 2. mena frondes, frondarium,
umbraeulum; casa accoperita Cu ramuri
frundiosi : a sed sub frundiariu, a cena

sub frundiariu; romnii facu frundiarie form6se ver'a, loru le place a sed
mai bene sub frundiarie de di tu in casa,
frundiarie mari si adornate CZ4 fiori.
FRUNDIOSU,-a , adj. , frondosas,

plenu de frundia, vedi si frondosu si

frundosu.
FRUNDIRE,-escu, V., frondere, frondeseere, a face frundia, a infrund, vedi
frondire si infrondire.

FRUNDITU,-a, adj. part., (frontiltus), infrunditu.

FRUNDISORA, s. f., (tablilla), deminutivu d'in frundia, mica frundia.
FRUNDOSUra, adj., frondosas, Cu

multa frundia, vedi frondosa si frutidiosu.

FRUNDIUTIA, si frundiullitia, s. f.,

deminutivu d'in frundia; vedi frundisiora.

FRUNTARE, v., a face frunte, a pune
fruntea : a &unta unu edificiu.
FRUNTARIU, pl.-ie, 1. frontale ;
2. ;lus, confinium; vedi frontariu.
FRUNTE, s. f., fronsrtls, vedifronte.
FRUNTATU,-a, adj., frontatus,vedi

frontatu.
FRUNTONE si fruntoniu, s. f., frote.
to, vedi frontone.
FRUNTOSUra, adj., froutosus, vedi
frontosu.
* FRUSTRA, adv., frustra, in vanu,
de a surd'a, in desertu.

www.dacoromanica.ro

riJG.

FTC.

FRUSTRABILE, adj., trustrabille,

care se p6te facile frustr sau

FRUSTRARE, v., frustrare si frustrar!, a inse116,, a abus6,, a decepe, a
elude : speratati'a ne a frustratu; a frustrd speraratiele meniloru.
*FRUSTRA.TIONE, s. f., frustratio,

actione si effectu allu actionei de frustrare, insellatione, deceptione.

FRUSTRATORIU , - tria, adj. s.,

frustrator, frustratorius , care frustra,

care insella; elude, insellatoriu.
FR17STRA.TUra , adj. part., frustratue, insellatu, insellatu in speranti'a
sea.

FRUSTU, pl.-e, frustum, buccata de

mancare (vedi fruire) : frustu de-pane ;
in genere : frustu de auru, a tali ceva

in fruste , a da fia-carui-a cede unu

frustru.
* FRUTICE, s. m., frutex, arborellu,
surcellu, ramuru, ramu.
FRUTICETIT, pl.-ete, frutleetum 9

hated= sau frutetum, bou accoperitu

de arborelli.
FRUTICOSU,-a , adj. , truth:mils,

plena de frutici , plenu de arborelli ,

plena de surcelli.
* FT1SE sau phthise, s. f., phthisis,
(0.LaL;) , unu morbu , consumptione ,
oftica.
* FTISICU sau phthisicu , - a, adj. ,

(-x6;), care suffere de

ftise, ofticosu.

FU, indic. perf. pers. III sing., fait ,

de la verbulu fire, (ileri,) esse, vedi verbulu fire.

* FUCARE, y., Amara, a tinge cu

fucu, a color6, a di ca dressu, a dressi; a incard de ornamente : place fe-

1268

tura care ua applicau la purpura, tinetura rosia ; purpura : dressu; fig. colre
insellat6ria, facia insellat6ria.

* 2 EXIT, s. in., fueus, albina care

nu lucra, ci numai manca, (trantoru).
FUGA, s. f., fuga, (Tur4), actione de
fu gire; ellu lua fug'a, se puse pre fuga;
l' a prensu in fuga; elli scapara cu fugia;
fug'a e rosin6sa, dro e sanetsa; a d
fug'a; in fug'a mare; una fuga de callu.
FUGACE, adj., fugax, care fuge facile, care trece iute, care e applecatu la
fuga, fugitivu : tempu fugace, inimicu
fugace, servu fugace; apa fugace, tnai
fugace de eau ventulu.
FITGACITATE , s. f., fugaeltas cahide de fugace, de 4pplecare la fuga: fugacitatea tempului , fugacitatea fornzosetiei.
FUGARE, v., fugare, a pune in fuga,

a face pre cineva se fuga, a allung6,, a

persecuta, a releg6 : a fug pre inimicu,
ellitalliara mare parte de initnici, si pre
celli alti fugara.
FUGARIRE,-escu, v., vedi fugare.
FUG.A.RIU,-ia , adj. s., 1. fugitivas,
care e deprensu a fugf, fugitivu; 2. trans-

tugs, care fugo la inimici, desertoriu.

FUGATIONE , s. f., fugatio, actione
de fugare, allungare, persecutare.
FUGATORIIT,46ria, adj. , fugator,
care pune in fuga, care allunga, allungatoriu; relegatoriu.
FUGATU,-a, adj. part., fugatus, pusu
in fuga, allungatu, persecutatu; relegatu.
* FUGIRE, v., fugere, a lud fug'a, a
curro: ellu nu ambla, ci fuge ; fugi de
ad; ellu fuge ca unu nebonu ; de cine

fugiti voi? fugimu de fric'a furiloru ;

atnu fugitu peno candu ne am a4 fatigatu;

mineloru a se fucci, credendu co se facu

mai formose.
FUCATIONE, s. f., Amino, actione de fucare, dressatura.
FITC.A.TU,-a , adj. part. , fueatus,
coloratu, drrssu : vestimente fucate, facie fucate; ce femine fucate.
FUCOSIT,-a , adj., fueosus, plenu

mi a fugitu servulu ; nu e bonu de nemica, lassa-lu se fuga; fugi d'in callea

turbatiloru; elli aruncara armele, si fu-

de fucti, incarcatu cu fucu; merci fu-

FUGITIVU,-a, adj. , fugitivas, care

fugo facile , applecatu la fuga : servu
fugitivu, fornaosetia fugitiva, lectura fugitiva, inspectione fugitiva.

c6se, amicitie fucse, simulate.

* 1 FUCU, s. m., fuous, una plauta marina d'in care anticii estrageau una tine-

gira; fugiamu catu poteamu; filiulu cellu

reu fugi de la parentii sei; fugi de societatea celloru naiselli ; nemine nu fuge
de bene, callulu meta fuge mai bene de
catu allu teu.

www.dacoromanica.ro

1264

F1711

FU6ITORTU,-tria , adj. s., fugltor,

eare fuge, fugitivu.
FUGITU,-a, adj. part., qui fuglt, ca-

re a fugitu : fugitii se prensera , fugitele se aflara in unu locu infame.

FUIORU si fulioru, pl.-e, faselculns
vel manlpulus canabis, vedi folioru.
* FULCIMENTU , pl.-e, fulcimen si
fulelmentum, sustinu, rdimu, proptella
munimentu.
*FULCIRE,-escu, v., fuleire , a sus-

tia, a redimi, a propt, a protege.

* FULCRALE, adj. , fnleralis , relativu la fulcru; subt., ornamentu de patu
(de lemnu).
* FULCRU, pl.-e, fulcrum , sustinu,
rdimu, lucru pre care se rdima omulu;
patu de lemnu.
* FULGENTE, adj. part. pres., fuigens, lucitoriu , stralucitoriu , ,scanteliatoriu.

FULGERARE, y., fulgurare, a lufulgere, a di fulgere, a lov Cu

min

fulgere : fulgera si tuna; fig. fulgera

tarea elocentiei; fulgere-te doninedieu!

rului: curtea imperial e a sultaniloru de la

Constantinopoli se numid p6rta fulgido.

FULGORE, s. f., fulgor, lumina tare : fulgrea s6relui, fulgrea aurului,

fulgorea geninzeloru.
FULGU, s. m.,

tioccus, pluma,

lanugo, (una transformatione sau d'in

lloccu in folcu, folgu, fulgu, sau d'in
fluxu in fulxu, fulcu, fulgu; compara :
it. floscio = isp. flojo = port. froxo
iluxus=molle; isp. tlogel=port. frouxel=fulgu); 1. penna de passere cu fire
forte suptiri si metassose, pufu, cumu
se dice pre a locurea : cadu fulgii gollinei; a smulge fulgii passerei; asternutu, implutu cu fulgi; proverb, ti raer ge

fulgii, te batu; 2. applecatu si la alti assemini flocci metassosi : fulgi de neue. M.

FULGOS U,-a, adj., linuginosus, mol-

libus plumis instructus, plenu de fulgi,

de natur'a fulgului, metassosu, floccosu.
FULGUIRE,-escu, a smulge fulgii
unei passere; a cad in fulgi : afora a
inceputu a fulgui, a ninge, a cad6 fulgi

a fu/ger contr'a cuiva, a arrunci in-

de neue.
FULGURALE, adj., fUlguralis, de

vective.

fulgeru, relativu la fulgeru.

FULGERATIONE, s. f., fulguratio,

actione de fulgerare, apparitione de ful-

*FULGURARE, v., 1. fulgurare, vedi

fulgerare;-2. a smulge fulgii; a cad6 in
fulgi, vedi fulguire si fulguru. M.

gere.
FULGERATORIU,46ria, adj. s., fui-

gurator, care fulgera : tonu fulgeratoriu, vorbe fulgerat6rie; Joue fulgrratoriulu.

FULGERATU.-a, adj. part., fulguratus, attenh de fulgere.
FULGERATURA, s. f., fulguratura,
effectulu sau resultatulu actionei de
fulgerare.
FULGERE si fulgeru, pl.-e, fulgur,
lumina electrica cu esplosione violenta:
fulgerele cerului spaimenta lumea, iute
cd fulgerulu, Scipionii se numiau fulgere de bellu.

ft

FULGERE, fulsi si fulsei, fulsu,

y., fulgure, a luc, a di una lumina

tare ea lumin'a fulgerului.Radecin'a vorbeloru : fulgeru, fulgerare, fulgidu, ful-

gore, fulgure, fulgurare, si a derivateloru loru.

FULGIDU,-a, adj., fulgidus, lucidu,
lucitoriu, stralucitoriu c lumin'a fulge-

* FULGURATIONE, s. f., fulguratio,

fulgeratione, vedi fulgeratione.
FULGURATORIU,-tria, adj., s.,

fulgurator, fulgeratoriu; vedi fulgeratoriu.

* FULGERATU,-a, adj. part., fulgu-

ratus, fulgeratu, vedi fulgeratu.

FLIGUIATURA, s. f., fulguratura, fulgeratura, vedi fulgeratura.
FULGURE, s. m., fulgur, fulgeru,
vedi fulgere si fulgeru.
FULGURELLU, s. m., deminutivu
d'in fulguru.
FULGURU, s. m., nocculus, deminutivu d'in fulgu.
FULICA sau fureca, s. f., tulle% passere marina.
FULIGINATU,-a, adj., fuliglnatus, plenu de fuligine, vedi fuliginosu.
FULIGINE, s. f., fungo cantitate
de materia oli6sa care esse la combustione in forma de fumu, si apoi se as-

www.dacoromanica.ro

FIJI.
sddia pro parieti sau pro ate obiecte, funingine.
FULIGINOSU,-a, adj., fuliginosus,
Plenu de fuligine, accoperitu cu fuligine, funinginosu.
*FULLARE sau fullonare,-ediu , v.,
t

(it. follare), eogere lanam, a bate pannur'a in apa ca se se condese lftn'a : amu

datu pannur'a tessuta la fullonica ca

se ua fullonedie.
*FULLATORIU saufullonariu, s. M.,

fullo, (it. follone si follatore, fr. fouion), fullone, caro essercita fullonic'a,
care possede una fullonica.
*FlILLONATU,-a, adj . part., co sails,
condesatu : pannura fullonata, fianella
fullonate.
*FULLONE, s. m., fullo, fullonariu,
care condsa pannur'a.
*FULLONICA, s. f., fullonica, artea

fullonelui; machin'a cu caro fullonele

se serve spre a condesa pannur'a tessuta.
*FULLONICIT,-a, adj., fallenieus si
fullonias, relativu la fullone, de fullone :
artea fullonica, machin' a fullonica, tractamentulu fullonicu.
* FULAR, p1.-mine, fulmen, fulgeru,

fulgeratura. *
FULMINANTE, part. adj., fulminans,

(fr. fulminan* care fulmina : materia

fulminante; pulbereabellica e fulminante.
*FULMINARE, v., fulminare, a ful-

gera, a da cu fulgerulu, a tuna si a fulgera, a emitte fulgere, a detuni.

*FULMINATIONE, s. f., fulminatio,
actione de fulminare, emissione de fulgere, fulgeratura.
* FULMINATORIU,-tria, adj. s.,
fulminator, care fulmina, care da cu fulgerulu, care tuna si fulgera : ellu tinti
unu discursu fulminatoriu.
FULMINATRICE, B. f., fulminatrix, fulminat6ria : legione fulminatri ce.

FULMINATU,-a, adj. part., fat-

FU?.
1265
tinu, rdimu, redimatura; fig. nutritura
intarit6ria.

FULVASTRU,-a, adj., Alyaster,

rosiaticu care bate_pucinu in &Ulm.
* FULVIDU,-a, adj., folyidus, galbinastru.
FULVU,-a, adj., fulyus, galbinu
care bate in rosiu: metallu fu4vu, anru;
moneta fulva, galbinu; futvulu leu, callu
fulvu.

I FUMARE, v., fumare, a di fuma,

a face fumu : coptoriulu fuma, luminarea fuma, ruinele fuma; catnpurile de batalia fuma meo; noi fumamu tabacu ,
ellu fuma una pipa de tabacu ; copilla
nu fuma; acumu au inceputu s,i mulierile a fumci.
2 FUMARE, s. verbale, fumatio, ' in
t. FL verbului.

FUMARIU , p1.-ie, &madam 9 locu

uncle se face fumu, bou uncle se espunu
lucrurile la fumu.
FUMATIONE, s. f., fumatio, actione
de fumare, emissione de fumu.
FUMATORIU,-t6ria, adj. s.,famator,
care fuma, care face fumu : s'a immul-

titu tare numerulu fumatoriloru, co acumu fuma mai toti omenii tabacu; fumatorii nu mai lasa pip'a d'in gura.
1 FUMA.T11,-a, adj. part., fumatus,
infumatu, affumatu.
2 FUMATU, 0. m. fumatum,-u, actulu de fumare : fumatulu de tabacu nu
e sanetosu; multi 6meni nu se potu lassci de fumatu; estu tabacu nu .e . onu de
futnatu.
FUMATITRA, 0. f., famatio, effect'
Ban resultatu allu actionei de fumare :
fumatur'a impute gur'a.
FUMICU,-a, adj., fumieus, de fumu,
cu fumu, fumosu.

FUMIDU,-a, adj., fumidus, cars da

fumu, care imple de fumu, care pute a
fumu.

minatus, fulgeratu, attensu de fulmine.

FUMIFERU,-a, adj., Angier, care

*FULTORIU,-tria, adj. s., fuitor,

adduce fuma, care produce furnu, care

da fumu, care respandesce fumu.
FUMIFICARE, v. famideare, a face
furnu; a arde thymfa!
FUMIFICU,-a, adj., fumiiiens, care
face fumu.
FUMIGARE sau fumegare, y., fund.

care fulcesce, care sustine, care protege,

protectoriu.

FULTU,-a, adj. part., fultus, sustinutu, redimatu, munitu, fortificatu.

* FULTURA, s. f., fultura, actione
si effectu allu actionei de fulcire, sus-

80

www.dacoromanica.ro

1266

FUN.

FUN.

garc. a 436, futrau : fume ya ruinele cetettii; UM' ga campulu de victimele bellului.
1 UMIGATORIUrtria, adj. s., fi mi-

tus, care implenesce una functione, ad-

gans, care fumega.

function a) iu

FUMIGATUra, adj. part., NWgatus, fumatu.

2 FUMIGATU, s. m., (fuutfgatils),
actulu de fumigare.
FUMIGERUra, fumger, care adduce
fumu, care produce funiu, vedi fumiferu.
FUMOSU,-a, adj., fumosus, plenu de
furnu; affumatu; cu gustu de fumu : parietii fumosi, imagini funise; fum6s'a
luna a lui Decembre, in care fuma fornurile caseloru.
FUMU, pl.-un, fun us, (cputi.60), vap6re ce se desvlta cu occasionea combustioneicorpuriloru animali si vegetali,
si une-ori chiaru si cu a corpuriloru minerali : uncle t1t4 e foca, nu esse fumu,
aceste lemne faca mai multu fumu de
ctitu focu; pune cornea la fumu; anticii

ministru : functzonarii statului, functionarii publici, bonu functionariu, rcu

* FUNCTIONE, s. f functio, actione

de fungere, essercitiu, servitiu, officiu

functione publica, functione privata ;

functionea unti machine de vapre; una
functione trigonometrica.

* FUNCTORIUrt6ria, adj. s, Nugent), care huge, care implenesce unu

servitiu.
* FUNPTUra, adj part., funotus,care

a implenitu unu servitiu.

FUNDA, s. f., funda, 1. instrumenta
de funicelle cu care se arrunca buccati
de ptra, si cu care se serviau mai inainte de inventionea puscei ln bellu;
2. una specia de ladiu la vestimente,
mai allessu la vestimente feminesci.
FUNDALE, adj., fundulis, relativu
la funda, de funda.
FUNDAMENTALE, adj , (f damen-

espunea anforele cu vinu la fumu, de

falls), relatii u la untlamentu care

rnenii superbi se dice -N au multa fumu

constitue fundam ntulu : pitra funda

me ttale dogma fundam ntale, principia fundamontale. filosofia fundamen-

si co su cu capulu plenu de fumu; se ti

essa fumurile acestea d'in capu.

FUMURM,-a, adj., colors Nina ;

cu facia san colore ca a fumului : ca-

tare.

ciulla fumuria, callu fumuriu.

FUMUROSUra, adj., fumosus, ca si
furnosu, inse se dice mai allesu de 6me-

pertine la fundamentu, care constitue

fundamenturu : fundamentariidu reli-

nii deserti, cari au multu film in ca-

FUNDAMENTU, pl.-e, faudamentum, constructione care serve de base

edificiului intregn, sapaturia in ,care se
pune basea edifici lui , propr. si fig.
fundamentulu un i ease, fundamentulu
unei baserice; funda,c, fe solide; fun
damentele unei scientie , and ronentele

pulu loru.
FUNALE, adj., funali , de fune : callu

funale, legatu de fune , nu de temone; subst. female, lacia formata d'in fune

unsa cu pecura sau alta materia inflamabile.

FUNAMBULU sau funamblu, s. m.,
care ambla pro fune, care j6ca pie fune,
acrobate.
FUNARIU, s. m., funarius, rot:41a-

Has, restio, care face funi.

* FUNCTIONARErediu, v fungi
munere, a implenf unirsei vitiu, a servf :

ellu functionedia la ministeriulu affaceriloru straine de trei anni; acsta machina nu functiondia bale; organele
functionedia tote bene.
FUNCTIONARIU, s. m., (fr fonetionnaire), munerefangens, mag1stra-

FUNDAMENTARIUra, adj. s., care

gionei crestine.

societatii umane.

1 FUNDARE,-ediu, v., fundare, a

pune fundameutu,

assedid, a inteme-

lia, a ins ituf, a crei : a fundd unu

edificiu, a fundd una bascrica, a funcl
?MU institiau de benefacere , a funda
stipendie pent)u studenti, a fundd premie pentru scriptorii escellenti.
2 FUNDARE, s. verbale, &tightly,

in t. s. verbului; d la fundarea Romei

pm acumu su aue mii ssse cente

doue-deci, si ssse de anni.

FUNDATIONALE, adj., relativu la

www.dacoromanica.ro

PUN.

FUN.

fundatione : venituri fundationali, registre fundationali, affaceri fundationali.

FUNDATIONARIU, s. m., conser-

1267

(de la (Wilda), care arrunca cu fund'a.

FUNDU, p1.-un, randas, parietele de

diosu allu unui vasu, canale sau riu,

care serve de base : fundida unui vas%

fundulu unei cupe, fundulic unui putiu;
asupra fondationiloru.
fundulis unui ria, fundulu Dunarii, funFUNDATIONE, s. f., fundatio, ac- dulu pamentului , fundulu infernului,
tione de fundare, in t. s. verbului; con- fundulu theatrului ; fundulu gradinei ;
stitutionea unui fundu sau capitale d'in liberalitatea
fundu; a datu de funcare se ssa unu beneficiu : fundatione du; a adjunsu la fundu; peno in fundu;
ecclesiastica, fundatione scolastica, fun- fig. agru, dominiu, mosia, proprietate
datione in favrealittereloru si a scien- immobile, capitale fundu ecclesiastic%
tieloru, fundatione filantropica; funda- fundu scolastieu. funda commune,fundu
tionea prta in genere numele fondato- publieu, funduri publice: a constituiuna
riului.
fundu; fundurile nu adjungu spre acFONDATORIU,-tria, adj, s., funda. coperirea totora speseloru ; avemu unu
to r,ca.re funddia, care punefandamentu, fundu de care potetnu dispune pentru
care constitue unu fundu cu destinatio- acestu scopu; aceste -14nduri au alta denea de a face unu ben-e : fuudatofiulu
ti natione.
pacei, fundatorii basericei, fundatoriulu
FUNE, s. f., funt,, compositura de
statului romanu, fundatoriulu Ronui, mai multe fire sucite, care gerve spre a
fundatoriulu academiei, fundatorii pre- legi, eva, acia, fimbria, strangu : fune
mieloru academice.
de cartepa, fune de kina, fune de teliu,
FUNDATRICE, s. f., Nudatrix, f- fune gr6ssa, fune supt ire elluT egee cornete
mina care funddia, fundatri i: funda- boiloru ca funea; fiminele intendu altricea onei baserice.
bellele pre fune; boii se lga ca funea,
FEINDATU,-a, adj. part., funtlatus, 6menii ca vorb'a.
assediatu pre fundu, interneliatu, creatu :
FUNEBRE, adj., n ncbr1 (de la
rasa fundata de parenti, cetate fundata hams), relativa la funere: ceremonie fude romani, statu fundatu de agricultori; tuhri, vestimente funebri, cuventu funestipendie fundate de amatorii de scien- bre, orutione funebre.
FUNERALIE, pl. f., (fr. fun6railtie; argumente bene fundate.
FUNDATURA, s. f., fundula, calle les) justa fu ieram, exs, quite, ceremosau strata cu fundu, prin care nu poti Hie funebri, pompa funebre, immormenessf la largu; loon retrassu.
tare.
FUNDERE, funsi si funsei, fUnS21;
FUNERARE, v., funerare, a face
si fusi si fusei, fusa, v., fuudere, a ver- funcralie. a duce la mormentu, a imsd, a udd; a tornd; a restornd; a dispers. mormentd.
FUNERARIU,-u, adj., fun orartus,
Radecin'a derivateloru : [Wu fusile,
relativa la funere sau la funeralie; subst.
fusione, fusionare, fusionariu.
linen iulu, care o insarci iatu ea funeFUNDIARIU,-a , adj., (fonder),
relativu la fundu sau proprietate immo- ral 'ele : ittirrarialu si a implenitu debile : dare futzdiaria, venituri fundiarre. tori'a cu consci( nfia.
FUNERATICIII,-ia, adj., funerafundibulum, inFUNDIBLU,
strumentu covicu cavu prin care se vr- tichs, relativu la funeralie ; abbst. fusa licide, apa, vinu, lapte, etc., in alta neraticiu, p1.-ie, fatoratielum, spese
vasu mai largu, (it. Imbuto, fr. nutott pentru funeralie.
* FUNERATIONE, s. f., funeratio ,
noir, germ. trichter).
FUNDITARE, v., funditare, a ver- celebrare de fun ralie, immormentare.
FUN ERATORIU,-t6ria, adj. s., fua arruncd multa : a fundit4 v(rbr,
s
nerat rr, care immormenta pre morti.
fuuditare verba. Plaut.
FUNERATU,-a, adj. part., funera.
FTJNDITORIU,-tria, s., Nuilttor,

vatoriu de fundationi, preveghiatoriu

www.dacoromanica.ro

FUN.

1268

FUR.

tus, condussu la mormentu cu ceremoniele funerarie.

* FUNERE, s. f., funus, funerls, (p6v00), pompa funebre, ceremonia funebre; funeralie; mortu, mortecina.
* FUNERIU,-ia, adj., fuuereus, rela-

tiva la funeralie, de funeralie : vestimente funerie.

*FUNESTARE,-ediu, v., funestare,

a spurci prin omicidiu; a adduce unu
reu mare, a caus, unu lucru funestu.
* FUNESTU,-a, adj., funestus, (de la
funus), mortal, fatale, sinistru, nefasta:
dille funeste, casu funestu, morte funesta, callatoria funesta, impressione funesta, sciri funeste.
* FUNGENTE, adj. part. pres., funguns, dare funge, care implenesce unu
servitiu; care essercita una functione.
* FUNGENTIA, s. f., functio, calitate de fun gente, actione de fungere.
FUNGERE, funsi si funsei, funsu
si functu V., fungi, a implenf unu servitiu, a essercit una ldcrare, a function. Radecin'a derivateloru : fungente ,
fungentia, fungibile, functu, funetoriu,
functione, functionariu, etc.
* FUNGIBILE, adj., fungIbilis, care

pote funge, care se p6te 4p1icA, d'in

care se p6te trage unu folosu : /ucruri
fungibili, cari se potu numeri, mesuri,
cantan, si prin consecentia se potu inlocui prin cantitti ecali.
* FUNGIDU,-a, adj., fungidus (de la
fungus), fungosu, spongiosu, porosu.

FUNGINU,-a, adj., fuuginns, de

fungu, de buret.
* FUNGOSITATE, s. f., calitate de
fungosu, stare fung6sa.
FUNGOSU,-a, adj., fUngosus (de
la fungus), spongiosu, poroso.
FUNGU, s. m., fungus (007Tog),
burete.
FlTNICELLA, f. pl., funicelle, si m.
funicellu, pl. funicelli, funicuius, deminutivu d'in tune, mica 'une, funisi6ra,
cordella, sf6ra.
FUNINGINE, s. f., fango, vedi fuli-

FUNISORA, s. f., funiculus, deminutivu d'in fune, mica fune.

FURACE , adj., furax, applecatu a

fur, passionatu a fur : copilla furace,

animali furaci, passeri furaci.
FURACITATE, s. f., furacitas, passione de a fur& : furacitatea serviloru,
furacitatea passeriloru.
1 FURARE, v., furari, a lu pro ascunsu lucrulu altui-a, a ORA, a substrap, a rapi , a instrain, : a mimti, a

insell, a turd, a rapi, a pred sunt

fapte opprite de lege si de ratione; cine

mente, si inslla si Ara candu Ole ;

ella mi furet unu callu; se port& bene
keno candu aflec occasionc de a me furd;

in unu statu rea organisatu toti functionarii fura; in genera, a rapi, a coprende

cu poterea si pre nesentite : me fura

somnulu, ap'a me furasse; ce am potutu
fur si eu d'in conversationea ioru.

2 Fl7RARE, s. verbale, furatio, in

t. s. verbului; vedi furatione si furatura.
FURATIONE, s. f., furatio, actione

de a turd.
FURA.TORIU,-tria, adj. s., furator,
care fura, care are abitudinea de a turd.
FURA.TRLNA, s. f., furatrIna, 1. furatione; 2. femina care fura, furat6ria.
FURA.TRINU, s. m., furatrinus, fu-

ratoriu, deprensu a turd : anticii numiau pre Mercuriu dieu furatrinu, furatrinus dens. Varr.
FlTRATRICE, s. f., fmina care fura,

furat6ria, furatrina.
1 FURATU,- a , adj. part. , (furatug), luatu pre aseunsu, rapitu; lucru
furatu, banni furati, merci furate, una
fta furata.
2 FURA.TU, s. m., (furatlo), actulu
de furare : ellu s' a deprensu ca furatulu,

furatulu viteloru, elli traiescu ca furatali&

FURATURA, s. f., (furatio), effectu

san resultatu allu actionei de furare;

moda de furare : furaturele lui au spariatu lumea.

gine. Conson'a n se pare inserta d'in

FURCA., s. f., furca, 1. pertica lunga,

terminata in dOue sau troj ramuri, corne

caus'a lungimei vocalei i, it. fullggine.

FITNINGINOSUra, adj., fitliginosus,
vedi fuliginosu.

sau denti : furea dc lemnu , furca de

ferru; omenii redica fnulu ca furc'a ;
furc'alui Neptunu are trei rarnuri, corne

www.dacoromanica.ro

Fl7R.

FU&

sau denti, a de acea-a se numesce tridente; pl. furci se dice pentru spendurat6re : furii s'au condemnatu la furci;
misellu blastematu demnu de furci; in
seclele trecute tte drumurle erau plene
de cruci si tote colinde plene de furci;
essecratione : du-te in furcil se pria in
furci!
2. instrumentu de torsu, cobas:
a pune caieru in (urca, mulierea si ca-

stiga panca cu furc'a ; mulierile se si

caute de [urca.
FURCATIT,-a, adj., (it. foreato), formata ca una furca : unghie furcate.

FURCATURA, s. f., (it. forcatura),

partea corpului umanu unde se deschidu
peti6rele.

1269

in deliriu, a fi essitu d'in mente, a lucr

el unu furiosu, in sensu propriu si figuratu.

FITRFURARIU,-ia, adj., furfurarius,

care provine d'in furfure; subst. furfurariu, care vende furfure.

FURFURE, s. f., farfur, pl. furfures,

restu de farina macinata dupo ce se

cerne, eompusu d'in pellicellele cerea-

liloru, teritie : furfure de granu, furfure de ordiu, furfure de porumbu, etc.,

farin'a diabolului se preface t6ta in furfure; dli fura greinulu si dais furfurile
pentru mantuirea suffletului.
FURFUROSU,-a, adj. , furfurosus,
plenu de furfure.
.

FURCELLA, s. f., familia, furnia,

FURIA, s. f., furia, rabia, turbare,

deminutivu d'in l'urca, fumada, furcul.

licia.
FURCI, pl. f., pailbulum, spendurat6re; vedi furca.

mana; pestilentia ; divinitate infernale

care punesce pre cei rei, figuratu: furia
de omu, furia de muliere, furia blastemata; l'a appucatu furea;l'amu inchinatu furieloru; furiele se lu sfascie!
FURI.A.LE, adj., furialis, relativu la
furia : fapta furiale, incercare furiale,
dente furiale.
FURIARE, y., fariare, a infurid, ,
ve di infuriare.
FURIATICU,-a, adj., espusu la furia,
suppusu la accessu de furia.
FURIATU,-a, adj. part., furiatus, infuriatu, furioso.
FURIBUNDIT,-a, adj., furibundus,
agitatu de furia, furiosu, rabiosu.
FURIOSU,-a, adj., furiosas, plena de
furia, nebonu, essitu d'in mente; impetuosu, violenta : onza furiosu, lucrare furi6sa, 6locentia furi6sa.

FURCIFERU sau furcferu, s. ni.,

furcifer, proprie care duce furc'a sau
furcile, cumu faceau servii condemnati

la furci, apoi termina injuriosa: care

merita furcile, demnu de spenduratu,
unu spenduratu.
FURCILLA, s. f., farolita, vedi furcella, furcutia sifurcullicia.
FURCILLATU,-a, adj., furcillatus,
formatu ca una forcilla, furcatu.
FURCONIU (cu n molliatu), p1.-ie,

augmentativu d'in (urca, mare (urca,

furca cu corno de ferru.
FURCOSU,-a, adj., furcosus, in forma de turca.
FURCULA sau furcura, s. f., furcuvedi furcutia, furcullicia.
la,FURCULLICIA sau furcullitia, s. f.,
familia, mica furca, mica furcutia : pune
furculliciele pre msa, copillii manca cu
furculliciele; furcullicie de argentu.
FURCUTIA., s. f., furcula, deminutivu d'in furca : omenii civilisati mcinca

cu fureuti'a; furcutie de ferru, furcutie

de argentu; terranii manca cu furcutie
de lemnu; monachii nostrii facu frte
formose furcutie de lemnu.
* FURENTE, adj. part. pres., furens,
furiosu coprensu de fur6re.
* FITRENTIA, s. f., stare furente.

* FURERE, v., farero, a deliri, a fi

FURISIARE, v. refl., a se furisici, fur-

tim intrare vel exire, a intr sau a essi

pre furisiu.

FURISIU sau furitu, s. m., pre furisiu sau pre furitu, adv., furtim, pre
ascunsu.
FURNARIA, s. f., furnaria, professio-

ne de furnariu.
FITRNARIU, s. ni., furnarius, care
possede unu furnu.
FURNICA, s. f., formica, vedifornaica.
FURNICARE, v. ,(fo rmioare), scatere,
scaturire, vedi formicare.
FURNICARIU , pl.-ie , formicarum
caverna, vedi formicariu.

www.dacoromanica.ro

FITS.

PUS.

1270

FURNICOSU,-a, adj., formieosus ,

vedi formicosu.
FURNU, s. m., furnus, coptoriu, coptoriu de calce, coptoriu de vitru, copto-

peru ficsetz, aniMali Puce, cornice fusca; vinu fuscu; voce fusca.
FUSIBILE, adj., (it.tusibile, fr. fu-

sible), care se p6te funde sau torna.:

riu de ferru sau de alte metalle. destinatu a funde metalle.

FURORE, s. f., furor, nebonia,

plumbulu e frte fusibile.

FUSIBILITATE, s. f., (it. fusibili-

riu, rabia, mania, furia, passione furisa,

ain6re violenta, mana, inspiratione : fa-

fusibilitatea tnetalleloru.
* FUSICA sau physica, s. f., physic,'

rorea nu connsce consilie, omulu

prensu de furore nu mai e in possessionea mentii.
FURTIFICU,-a, adj., furtilleus, applecatu a fura. : mcini furtifice, degete
furtifice.
FURTIVE, adv., furtive , in modu
furtivu.
FURTIVU,-a, adj., furtivu ,-ascimsu,
secretu, clandestinu, pre furitu sumtdri furtive victoria fiirtiva , nascere
furtiva, angina furtivi.
FURTUNA, s. f., (fortuna), tempes
too, proemia, vedi fortuna.

(un), scientia naturale, seienti'a care

F URTUNOSU,-a, tempestuosub, 'pro-

th, fr. fusibilit6), calitate de fusibile

se occupa cu cercetarea naturei, aeumu

restrinqa la cercetarea si esplicarea fe-

nomeneloru naturali prin cari nu se

samba starea interna a corpuriloru ,
ro scienti'a care se occupa eu sambarea sau transformarea starei interne a
corpuriloru se numesce chymica : fusica

teoretica, fusica esperinzentale, fusica

generale , fusica particularia ; vedi si
physica.
i FUSICU sauphysieu,-a, adj., ph) steno (fpcatv.64), relativu la fusica , naturale : miscare fusica ; effectu fusieu,
principiu fusicu, consecentia fusica; sci-

cellosus, vedi fortunosu.

entie fusice, lege fusica, proprietai fu-

FURU, s. f., fur, care fura, care iea

sau rapesce pre ascunsu furii si latroni frati boni,,inse furulu e mai uritiosu de cat latronele, co Ware coragiulu de-a se pune in periclw fiiru de
calk feu de boi, Trim de p6me, furude
banni, furu de copilli, furu de lucruri

ice alle corpuriloru: possibilitatefasica,

impossibilitate fusica; vedi si physieu.
2 FUSICU sau physicu, s. m.; 1. e-

sacre.
FURUNCLU, s. ni., furuueulus, proprie deminutivu de la Tura; fig. buboniu.

1. eellu ce se oectipa eit fusica; 2. medicu : fusiculu unui districtu.

FUSILE, adj., fusing, care funde,
care se vrsa sau se t6rna : figure fusili,
de metallu tornatu.
FUSIOCRITIA sau physiocratia,
s. f., (de la ?,:vm.g, natura, si xparell,, a
domina, fr. physioeratie), &amnia a naturei, tlomnia asupea naturei, domnia ea

*FURVU sau furbu, adj., negrn, obseurit, intunericatu, infricosiatu; subst.

unu furbit, unu mare.misellu,

FUSARIU, s. m., fuioruin

faber, ,

care face fuse, care vende tuse.

* FUSCARE, v., fuse,are, a face limos,
a innegri, a obscura, a intunerica.
FUSCATORIU,-t6ria, adj. s., fuseator, care fusca, care obscura.
* FUSCATU,-a, adj. part., fusentus,
obscuratu, intunerecatu.

FUSCINA, s. f., fusciva, furea de

ferru, furconiu.
-* FUSCITATE, s. f., f usci tro, cantata de fuscu, obscuritate.
FUSCU,-u, adj., fuseus, intunericatu, intunecatu, inehisu colbre fusca,

steriorele unei persone; 2. in oppositione eu morale : distingensu in passionile omului fusiculu si morlele.

3 FUSIC U sau physicu ,

s.

essercita omulu asupea naturei prin

cultura; vedi si physiocratia.
*FUSIOCRATICU sauphysiocraticu,-

a, adj., (fr. phy sioeratique), relativu la

fusiocratia : systema vonomica fusiocratica; vedi si physiocraticu.
FUSIOCRATU sail physiucrte, s.
(t'r. ph) sioerate), care essereita una
domnia asupr'a
asia se numiau
eco nomistii carinaturei'
pretendeau co numai
past orii, agrieultorii si minerarii su ad-

www.dacoromanica.ro

FITS.

F115.

deverati productori, ro toti cei alti

dustriari nu su de catu consumptori, ca si

functionarii, militarii si nobilii otiosi;

Nadi si physiocrate.
FUSIOGNOMIA sau physiognomia,
s. f., (poatopolpia) si
FUSIOGNOMONIA sau physiognomonia, s. f., (cpcatoraliovEa), artea de a
connosce inclinationile prin inspectionea trassureloru faciei.
FUSIOGNOMON1CU sau physiognomonicu,-a , adj., (cpuncorop.ovock),
relativu la fusiognomonia.
FUSIOGNOMONISTU sau physiognomonistu, s. m., (fr. ph)slognomoniste), -care se occupa cu fusiognomon? a.
FUSIOGNOSIA sau Thysiognosia, s.
f., (de la tpfxnq, natura, si Twlync; connoscentia, fr. physiognosie), connokentra
naturei.
* Fl7SIOGRAFIA gau physiographia,
s. f., (de la TGacc, natura, si ypicpeev, a
serie, fr. physiographle), descriptionea
obiecteloru naturei, istori'a naturale care
se occupa numai cti descrierea obiecteloru naturei.

FUSIOGRAFICU sau physiographicu,-a, adj. , (fr. physiographique) ,

relativu la fusiografia.
* FUSIOGRAFU sau physiographu, s.
m., (fr. physlographe), care se, occupa cu
fusiografi'a, istoricu naturale.

FUSIOLOGIA sau physiologia. s.

fr. physiologic), cercetare scientifica asupr'a naturel, tractatu
despre legile dupo cari lucra_ natur'a ,
f., (TocnoXoyEa,

astadi restrinsu la cercetarea si esplicarea legiloru naturei organice : fusiologic; animale, fusiologia vegctale, fusiologia umana; vedi si physiologia.
FUSIOLOGICU sau physiologicu,-

a, adj., (fr. ph)siologique), relativu la

fusiologia.
* FUSIOLOGISTU sauphysiologistu,
s. m., (fr. physiologIste), care se occupa
speciale de fusiologia.
FUSIOLOGU sau physiologic, s. m.,
(cpocnoX6p0, care se occupa cu fusiologi'a, care cercetedia causele fenomene-

loru naturei, si in specie alle naturei

organice : fusiologu cu multe si formose
connoscentie.

1271

FUSIOMETRIA. sai physiometria,

s. f (de la cp6at4, natura, si p.stpeiv, a

mesur6), artea sau scientra care se occupa cu mesurarea estensiva a carpuriloru naturei, sau cu mesurarea intensiva
a effecteloru ce se producu prin,lucrarea naturei, precumu gravitatea, attractionea, perturbationea, etc.
FUSIOMETRICU sau physiometridu,-a, adj., relativu la fusiornetria.
FUSIOMETRU sau physiometru ,
s. m., 1. personale, care mesura nat'ur'a;

2. reale, instrumentu cu care se p6te

mesurd. natur'a.

FUSIONARE, s. f, a face una fusion : a fusionci diverse partite politice.

* FUSIONARIU,-ia, adj., (fr. fusionnuiro), care opera fusionea.
* FUSIONE, s. f., fusio, action de
fundere sau de tornare.

FUSIONISTU,-a, adj. a., (fr. fusionniste), care pertine la una systema

de fusione politica : ministeriu fusionistu.
* FUSIONOMIA sau physionomia, s.
f., (de la cp6cug, natura, si v6ticx, lege,
fr. physionomie), espressione ce resulta

d'in complessulu trassureloru faciei

fusionomia nobile, bona, onesta, rea, sinistra; ellu are una fusionomia placuta,
spirituale; fusionomia sympathica. fusionomia antipathica; vedi si physionomia si physiognomia.
FUSIONOMICU sau physionomicu,-a, adj., relativu la fusionoinia.
FUSIONOMISTIT sau physionomistu, in., (fr. ph)siouomiste), care se
occupa speciale cu fusionota a.
FUSIONOMU sau physionomu, s.
m., care se occupa cu fusionomga.
t FUSO-, sau physo-, (de la gr. Vine(

best*, in diverse conapositioni de termini anatomici, precumu : physocarpu,

physocelu physocephalu, physodactylu,
phy so gradu, physoide,physometria, physophoru, physopsophia , physospasmu ,
physostemu, physothorace, pentru anu
caroru intellessu consulta partea posteriore a composetionei; vedi siphysa cu
compositele selle.
* FUSORIUria, adj. s., fusor, fusorills, care funde, care vrsa, care t6rna.

www.dacoromanica.ro

12'72

FUT.

PUB.

FUSTA3 e. f., vot interfere i feminelort4 in forma de conu truncatu.

FUSTANA, s. f., (it. fustagno, fr. fa-

se servescu mulierile spre a torte ca.

nepa, linu, lana, bumbacu : a intorce
fusulu repide, a t6rce Cu fusu/t6; prin

table), tessutura rara d'in fire de ca-

analogia : fusulu niorei, fusulu unei rote

infipte.

nepa san de linn batuta cu bumbacu.

FUSTANELLA, s. f., vestimentu de

fusta scurta tare crespata ce p6rta albanesii.

FUSTE, s. m.,tustis, parties, de lemnu,
bastone grossu : servii archiereiloru venira inarmati cu fusti ca Se prenda pre
Christu.
FUSTELLU, s. m., (it. fustello), deminutivu d'in fustu.
FUSTERNI, s. f., histerfie, capetulu

pinului, ca lemnu de luau.

FUSTIARIU,-ia, adj., futstiarius sau
fostnarins , de fuste; subst. care face
fusti, c,are ambla cu fusti ; eare bate cu
fusti.
FUSTIGARE, v., fustigare, it bate
Cu fusti.

FUSTIGATU,-a, adj. part., fustiga.

tus, batutu cu fusti.
I. FUSTUra, part., tint fuit y vedi

* FUSIT,-a, adj. part., fugue (de la

fandere), funsu, versatu, tornatu; estensu, larga : stylu fusu, nu concisu; ellu
e frte fusu in espositionile selle; nu mi
placu discursurile fuse.
* FUSURA, s. f., ilisnra, effeetu allu

actionei de fundere, versatural tornatura.

* FITSURARIUria, adj. S., fusurarius, fusoriu, versatoriu, tornatoriu.

FITTERE, futui, fututu, v., futuere,
(cpotdosty), verbu obscenu.

* FUTILE, adj., futills, f6ra val6re,

f6ra autoritate, fara importantia, inutile, deserta, ineptu.
* FUTILITATE, s. f., fatilitas, inutilitate, desertatione; fapta inepta.
FUTO-, sau phyto-, (de la g. loozdy,
planta), in diverge compositioni de ter-

corpului umann; paliulu granului, cod'a

unei flori.
FUSTUARIUria , adj., fustuarius,

mini botanici, precumu : phytobiologia,

phytochymia, phytoganga, phytogenesia,
phytogeographia, phytognonsia, phytographia, ph,ytologia, phytononsia, ph,ytonymia, phytonymphia, phytotechnia ,
phytotomia, phytotraumatia , phytotrophia, phytotropia, phyturgia, pentru allu
caroru intellessu consulta partea poste-

relativu la fuste; subst. pers. tcnu fu-

ri6re a compositionei; vedi si phyto-,

stuaris, care bate cu fusti; reale, fustuariu, pl.-ie, fustuarium, batalia cu fusti.
FUSU, pl.-e, fusiisonicu Instrumenta
rotundu , la mediulocu pueinu infiatu
si la eapulu superiore suptiliatu, cu care

cu compositele selle.

fostu.
2 FUSTU, pl.-e, (it. fusto, prov. totu

de la i'lletie), trunchiulu unui arbore,

trunchiulu unei columne , trunchiulu

FUTUra, part. de la petf., fui, qui

fult, vedi fostu.
FUTURUra, part. fut. futurus, care
va fi; subst. futeffulu, venitoriulu.

www.dacoromanica.ro

G.
G, a s6ptea littera in alfabetului ro-

gen. laetis, abl. lacte, si rom6,nululapte),

manu : I. conserva sonulu seu genuinu :

ea terminu technicu, precumu se arrdta

in compositionile : galactirrha, sour-

I. inaintea vocaliloru a, o, a, precumu

in : galbinu, gallina, gust% guttu, gutturariu, lang6re, angustu, rogu, rogare,
rogatione, mulgu, fagu, faguru, verga,
vergura, etc., 2. inaintea licideloru r si l,
premium in :grassu, grossu, grtinu, greinemegru, agru, agricultura, glacia, glande, glom% iingl u , ungla, cinglu, inglutire,
veglare, veglatoriu, preveglare, preve-

glatoriu. In casulu acestu-a dupo g se

immollia i la Macedoromani, si trece
mai in i la Dacoromani, d'in care causa
de ordinariu se inlocuesee en h mutu,
spre a arreti co g conserva sonulu seu
duru precumu : ghiacia, ghiande , ghiomu, unghiu, unghia, cinghiu, inghitire,
veghiare, veghiatoriu, preveghiare, preveghiatoriu. II. trece in siuerat6ria tare
inaintea vocaliloru e si i, precumu in :
gemu, geru, gena, gingina, genu, gmi-

sura de lapte, galactirrheicu, relativu

la gallactirrha, galactode, care smina
a lapte, si in urmatoriele : galactographia, galactologia, galactometru, galactophagu, galactophoru, galactopoieticu,
galadoposia, galactopote, galactose, ga-

lactosponda, pentru allu caroru intellessu consulta partea posteriore a comgositionei.

*GALANTAlt II, s. f., (it. galanteria,

fr. galanterie), .1. portare galante c6tra

femine, gentiletia, urbanitate; 2. diverse article, ornamente, cu cari se adorna
feminele : nertiu de galantarie.
GALANTARIII,- ia, adj. s., care
vende lucruri de galantarfa.
GALANTE, adj., (corruptu d'inelegante, it. galante, fr. galant), urbanu,

amenu, =lode in portarile selle mai

nu, lege, ninge, punge, sange , muge,

plange, margine, imagine, funingin ,

allessu c6tra famine : omu galante, spi-

fugire, anger% deregere, collegere, etc.

galanti,discursu galante; fmina galante

in sensu ambiguu.
GALASSIA, s, f., galaxias, (ycaxeEtzt), callea lactea de pro ceru ; vedi si
galacte.
* GALBA, s. f., galba, unu verme care
se nasce in cerru.
GALBANU, s. m., galbannm, (xaXflan), suceu sau resina care se sc6te d'in
una planta umbellifera d'in Surja.

III. se aude ea m, inaintea nasaliloru

n si m, precumu in : legnu, segnu, deg-

nu, pu gnu, pugna, cognatu, egnariu,

agnellu, agnioru, fragmentu, pigment%
d'in care causa se si serie simplu : letnnu, semnu, detnnu, pumnu, putnna, com-

natu, amnariu, atnnellu, amnioru, etc.

Se tace cu'totulu in : egu, magi, sagestru, straglu, vagitare, d'in care causa
se si omitte in scriptura si se serie simplu : eu, mai, maiestru, straiu, vait are.
GALA, s. f., gavial una passere de
Man.
GAINA, s. f., gallina, vedi gallina.
* GALACTE, s. m., (70,a gen. 76-

)amo;, de uncle prob. si latinalu lac,

ritu galante, scrissre galante, jutai

GALBEDIA., s. f., hepatica, 'atom;

1. morbu de ficatu la oui; 2. flore galbina a carei mancare se crede co produce morbulu galbedia la oui; 3. morbu
si la omeni, gal binare.

GALBEDIARE, v., a seed de galbdia, vedi ga/bedire.

www.dacoromanica.ro

1274

GAL.

GAL.

GALBEDIOSU,-a, (pronuntiatu pre

a locurea si galbegiosu), adj., hepatIce
vel tetero affectns; plenu de galbedia,
sufferinte de galbeclia; de ad, forte debile si cu facia forte galbina.
GALBED1RE,-escu, v., hepatice In-

fla vel laborare; a prende galbedia, a

sufferf de galbedia.
GALBINA, s. f., equa vel vacca fulva,
pa sau vacca galbina, nume propri u ce
se da epeloru sau vacceloru galbine.
GALBINARE sau galbinaria, s. f.,
morbus regios, Icterns, unu morbu cau-

satu prin presenti'a bllei in sango, prin

care pellea omului devine tota galbina;

d'intre celle septe colori alle prismei

care e si col6rea aurulni, a lemtmiei, a
safranului : col6re galbina, fl6re galbina

pannura galbina; t6mn'a cadu d'in arbori foliele galbine; faci'alui s'a facutu
galbina ca cr'a; colorile AustriPi su negru si galbinu. galbinulu e ,col6rea mortii.

2 GALBINU, p1.-e, galblimm, vesti-

mentu de col6re galbina, ce portan in

anticitate feminele si barbatii effeminati.
3 GALBINU, s. m, nummus anreus,

nummu de auru, numitu asiA de la colorea sea cea galbina, pre cftndu 1111111131i1

de argentu se numiau aspri (albi), si

2. serratula tinctoria lui Linneu, una

cei de arame rosii : galbiniilui Julikt, Cesare erau de Ilto de libra romana, in va-

planta.
GALBINASTRU , -a, adj., subtlavus,

lre de 28 leure moderne sau franci ;

galbinii lui Domitianu erau de A de

fnlvaster, (fr. jaunitre), care bate in

galbinu, cama galbinu : colre galbinastra.
GALBINATU, - , adj., galbinatus ,
devenitu galbinu; 2. vestitn cu vestimentu galbinu.
GALBINELLU, s. m. , deminutivu
d'in galbinu, pucinu galbinu; subst. masc.

deminutivu d'in galbinu, ca moneta ;

femin. galbinella, una flore.
GALBINETIA, .S. f., color Uvas, pallor, col6re gal bina, pallore la facia.
GALBINETIOSU,-a, adj., ftavus, palIdus, pallens, pallidu, galbinfu.
GALBINETU, s. m., multime de galbini, in intellessulu lui galbinu ca, moneta.
GALIMNIRE,-eseu, y, 1. act. flavo
colore pingere, a pinge Cu col6re galbina;

intr. flavescere, a &veril galbinu.

GALBINITIA, s. f., una flore ; vedi
si galbinellu.
GALBINITIONE, s. f., pallor, actione
si effectu de galbinire
GALBINITIOSU,-a, adj., vedi galbinetiosu.
GALBINITU,-a, adj. part., flavo co-

lore tinctus, devenitu galbinu.

GALBINITURA, s. f., effectu allu
actionei de galbinire.
GALBINIU,-ia, adj., subflavns, pucinu galbinu.
1 GALBINU,-J, adj., galbinns, galbous, fans, flavus, gllvus, gllbus, un'a

libra romana, in val6re de 24 cure moderne saufranci; galbiniilui Diocletianu

si Constantinu erau de III de libra romana in val6re de 15 letire vzoderne sau
franci; galbinii de la Florentia sau /lorentinii de auru erau de gis deltbra ro-

mana, in valore de 11 cure moderne

sau franci, si 45 c.; galbinii austriaci erau de gis de l'bra r6mana, in valre de
11 cure moderne sau franci, si 75 c.;
galbinii anglesi sau librele sterline su
de 4.1y libre romane, in thalre de 25 cu-

re moderne sau franci. Astadi prin galbinu in genere se intellege galbinulu austriaeu sau ollandese, care are acea-asi
valre. Terranii romtini numescu galbinii ochi de vulpe.
GABINUSIU, p1.-id, vitellus, luteum,

globulu galbinu d'in mediuloculu ouului : galbinusiulu ouului sau galbinusiu

de ouu, galbinulu ouului.
G A LBINUTIU, - ia , adj. , fulvIdus,

deminutivu d'in galbinu.

GALBIORU,-a, adj., subflavus, demi-

nutivu d'in galbinu, care e unu derivatu d'in galbu.

GALBITIONE, s. f., Cu acellu-asi intellesu ca si galbinitione, presuppunen-

du unu verbu galbire , essitu directu

d'in galbu, do unde si adj., galbitiosu=
galbinitiosu.
-GALBITIOSU-a, adj., vedi galbinitiosu.

GALBONIU sau galbuniu,-a, (cu n

www.dacoromanica.ro

GAL.

GAL.

molliatu :galbuiu), adj., dupo forma augmentativu, inse dupo intellesu deminu-

live, asii co galbuniu = care bate in

galbinu, camu galbinu.

GALBU,-a, adj., galbus, (it giallo,

isp. jalde, pg. jalde, jame, fr. jaune),
galbinu verdastru..Radecin'a celloru alte : galbiu, galbioru, galbinu, galbinare, galbinaria, etc.
GALENA, s. f., galena, combinatione naturale de sulfure si -de plumbu.
GALEA sau galia; s. f., gales, (TaX61) casside sau casca, pentru accoperitulu capnlui, la inceputu de pelle
lia ferina; apoi de metallu.
GALERA, s. f., galeras Si galeras,
(do la gales), casside sau casca pentru
accoperitulu capului, capa, capina, capella.
GALERITA, s.

f., galerita, una

passere motiata.
GALERITU,-a, adj., galeritus, ac-

1275

muge pre una gallera; italianii distingeau intre gallera capitana, gallera patrona, gallera regale.
GALLERIA, S. f., (it. 'galleria, fr.
Warta), xystus, porticus, porticu, mai
allessu pentru espositione de picture
galleria de picture; camera mai lunga
de ale larga care serve de communicatione intre cello alte camera.

GALLERIANU, s. m, {fr. galerien), unu condemnatu la gallera.

GALLETA, s. f., situ/a, 1. unu vasu
cu care se servesou 6menii spre a acote
apa d'in putiu; 2. una mesura de patru
patrantarie : una gallta de gran% una
gallta de ordiu; gallt'a d'in Transilvania are 256 libre sau litre romane.
GALLIAMBU, s. ni, galliambus,

versu ce cantau gallii sau sacerdotii

Cybelei.

GALERIU, p1.-ie, galerium, si

GALERU, s. M., galerus, coperi-

GALLICA, pl. gallice, gallos), calciamente gallice.

GALLICANU,-a, adj., gallicanus,
propriu galliloru baseric'a gallicana:
GALLICINTU, p1.-ie, gallielnium,

mentu de pelle pentru capu, casside,

6r'a noptii candu canta gallulu (coco-

c,asca, coifu; vedi galera, galea si galia.

* GALIA, s. f., gales, casside, casca,

siulu), cantarea cocosiului.

GALLICISMU, s. M., (gallieismus,
it. gallieismo, fr. gallicisme), idiotismu
propriu galliloru , frase sau mode de
espressione propriu galliloru.
GALLICU,-a, adj., gallieus,, rela-

coperitu pro cape cu galera, sau cu galeru.

coifu.

GALIARE, v., galeare, a accoperi

capulu cu galia.
GALIATU,-a, adj. part., galeatus,
cu ulnae acnoperitu de galia : galiar a
_Minerva, militarii galiati; prologu galiatu.
* 1 GALLA, s. f., gallar una escrescen-

tia care se formedia pro foliele unoru

arbori, si care serve spe a tinge in negru,
spre a face atramentu; nuca de galla.

* 2 GALLA sau gala, s. f., (it. gala,

fr. gala), solemne, vestimente prescris-

se pentru una ceremonia, mai allessu

pentru ceremoniele de curte : vestitnente

de cilia; in mare galla.

GALLANTE, adj., gallans, in deliyin, ca gallii, sacerdotii Cybelei.
GALLA_UU, s. m., gallarius, care
lucra cu galla 1., calcionariu.
GALLERA sau galera, s. f., (it. :Til-

lers, fr. galbre), triremis, una nave

mare, care se mna de remigi : condetn-

nata la gallera, a face servitiulu de re-

tivu la galli, propriu galliloru : vestimente gallice, calciamente gallice, litnba

gallica, portu gallicu, institute gallice.

Fiendu co francesii de astadi occupa
trria galliloru, se pune gallicu in locu
de francescu sau francese.
GALLINA, (cu il molliatu), s. f., gallina, passere domestica bane connoscuta:
se distingu mai multe specie de galline,
romanii connoscu gallinele de casa, gal-

lin'a de monte, gallin'a de apa, gallina

selbateca, anticii- distingeau gallin'a africana; gallin'a care canta multu, nu
face oua. in casa acea-a nup6te fi pace,
canta si cocosiulu lace;
unde
gallin'a bona face peno la 160 de oua
pre annu; am una gallina care 6ua pro
tact diu' a; gain' a n6stra a scossu deme-

dieci de pui; nu poti fi si cu pui si eu

ua si cu gallin'a grassa, prov., galli-

www.dacoromanica.ro

1276

GAL.

GAL.

n'a betrana" face zem'a bona; a av orbidu gallineloru.

GALLINACIARE sau gainaci are. v.,
a face gallinaciu, de regula refless. ce

se gallinacia , vorbindu de galline si

alte passeri ce se desrta de scrementele loru.
GALLINACIUria, adj., gallinaceus,

de gallina; subst. gallinaciu, pl. -je,

stereus gallinaoeum, atoren de gallina :
gallinaciulu e bonu spre a ingrassid pamentulu de flori, in limb'a romeina se
nutnesce gallinaciu sterculu totoru passeriloru.
GALLINA RASSA, s. f., gallinaria,
f6mina eare cresce si vende galline.
GALLINARIRErescu , v., gallinas
alero, a nutr galline, a dnstodi, a vende
galline.
GALLINARITU , s. m., nutritulu
gallineloru, negotiulu cu galline.
GALLINARIIT, s. m., gallinarlas,
care cresce si vende gal/ine.
2 G.A.LLINARILT, pl.-ie, gallinarium,

loculu unde se tinu gallinele; in acalluasi sensu si femin. gallinaria.

GALLINUSIA, s. f., gallinula, demi-

nutivu si peiorativu d'in gallina; constellatione in spinarea taurului, plejades; specia de passeri selbatice; specia
de insecte, scarabmus stridul_us.
GALLINUTIA, s. f., gailinala, deminutivu d'in gallina, mica gallina.
GALLOCIIT si gallosiu, s. m., (fr.
galloehe), vedi galilea; pare co si gallentiu, plur. gallenti se refere la aceaasi fontana.
GALLOMANE, s. ra., (fr. gallomane), admiratoriu escessivu allu galliloru
(francesiloru), care i imita, chiaru, si in
defectele lora.
GALLOMANIA, s. f., (gallomanie)
admiratione, amore , imitatione affectata de totu ce e gallicu, (francese).
, * GALLONARE, v., (it. gallo nare, fr.
galonner), a orna on. gallone.
GALLONATUra, (it. gallonato, fr.
galionn),ornatu cu gallone ellu e gallonatu d'in capu peno in petire.
GALLONE, s. m., (it. gallone, fr.
gaion), tessutura angusta de fire de auru,
de argenta s de metasse , de bumbacu,

de lftna, care se pune pre marginile vestimenteloru spre a le ora,.

GALLOPARE, v., (it. galoppare 9
fr. geloper), a merge in gallopu.
GAT,LOPIT s. 131., (it. galoppo, fr.
galop), mersulu cellu malta allu callu-

lui care alldrga iute : a merge in gal-

lopu, a veni in gallopu , a se pune in

gallopu.
1 GALLU, s. m. gallus, barbatulu
gallinei, cocosiu : in gallinariu gallult4
e mai tare; gallulu &jama gallinele la

granuntie; gallulu appera gallinele in

contr'a inimiciloru ; gallii se lupta Cu
mare coragiu.
2 GALLU, s. m., gallus celtu, vechiu poporu care domini in Gallra.
3. GALLU, s. m. , gallus , sacerdote
allu Cybelei, castratu, eunuchu.
* GALVANICU,-a , adj., (it. galvanice, fr. galvanique), relativa la galva-

nismu fluidu galvanicu, apparate galvanice; esperimente galvanice, currente

gulvanicu.
* GALVANISA.RE, y., (fr. galvaniser) a electrisi prin column'a galvanica
sau voltaiana : a galvanisci unu cada.,
veru ; fig. a galvanise& una societate

mrta.

* GALVANISMU, s. w., (fr. galvanistne), seria de fenomene electrice ce

se manifesta in substantiele animali inco irritabili , candu se puna pro place
metallice departate un'a de alt'a , si se
stabilesce una communicatione intre elle
prin unu conductoriu metallicu : inven-

toriulu galvanismului e pro fessoriulu

Galvani de la Bolonia, mortu in annulu
1795. Volta perfectiona Arte applicationile galvanistnului prin apparatulu

son, ce porta numele de pila sau columna voltaiana,

* GALVANO-MAGNETICU,-a, adj.,

relativa la galvano-magnetismu.
GALVA.NO-MIGNETLSMU, s. f.,
combinatione de effectele galvanice cu
effectele magnetice.
GALVANO-METRICU,-a, adj., relativu la galvano-metru.
GALVANO-METRU , s. w., instrumentu destinatu a mesuri cantitatea

de electricitate desvoltata prin colum-

www.dacoromanica.ro

GAR.

GAR.

n'a galvanica, si a face sensibili vederii

effectele galvanismului.
GALVANO-PLASTICA, s. f., artea

de a forma diverso obiecte metallice

1277

* GARANTARE, y., (fr. garantir),

spondere, Cayere, cautionem interponere, a respunde de ceva san pentru cineva, a se pune garante, a da garantia.

prin adjutoriulu galvanismului.

GALVANO-PLASTICU, - a, adj.,
relativu la galvano-plastica.
GAMBA, s. f., gamba, (xamrij), petiorulu animaliloru patrupedi.
GA_MBOSU,-a, adj., gambosus 9 cu
petiorulu infiatu.
GAMMA, s. f., gamma, (yelp+m), a
trei'a littera a alfabetului grecu; in musica, scara sau combinatione de tonuri
completa : gamma maiore, gamma minore, gamma diatonica.

GARANTE, s. m., (fr. garant) vas,

gen. vadis, pra3s y gen. priedis sponsor, auctor; care da una cautione, care
se insarcina de a respunde insusi pentr u altulu.
GARANTIA , s. f. , (fr. garantie),
cautio, sponsio, auctoritas, obligatione

* GAMMARU , s. ni., gammaras si

blica, gard'a nationale, gard'a cvica,

gard'a urbana, ellu e in garda, elli su
de garda , a se inscrie in garcra urbana; a std garda.
GARDELLI sau gradella, s. f., Ti-

cammarus, cancru de mare ; vedi cam,

maru.

GlisTGLIU, p1.-ie, ganglion , (74ykup), inflatura la inchiauature causata

prin fatiga; tnmore; nodu de nervi.
* GANGRENA, s. f., gangrama, (74ypacva) mortificatione a unei parti a corpulni; vedi si cangrena.
* GANGRENARE, y., (fr. gangrner),
a se corrupe prin gangrena.
* GANGRENATU,-a, adj.part., (gangrn), corruptu prin gangrena.
GANGRENOSU,-a, adj., (fr. gatagrneux), de natur'a gangrenei, care de-

termina mortificationea unei parti a

corpului.
GANIA, s. f., ganes
yettvoc),
taberna, ospetarfa, loca de desfrenare.

* GANIARIU,-a, adj. s., ganearius,

de taberna, care frecenta iocurile de

desfrenare.

GANIONE, s. m., ganeo, desfrenatu, corruptu, omu stricatu.

GANNLRE,-eseu, v., gannire, a ge-

me, a murmura, a plange c canii.

* GANNITIONE, s. f., gannttio, actione de gannire.
GANNITU, s. ni., gannitus, gemetulu unui cane candu lingusesce.
G.ANSACU, s. m., si

G.ANSICA ,

f., contrassu gdnsca si

gasea, anser, vedi gdsca.
GA.RA, s. f., (fr. gare), statione de
incallicare si descallicare la callile ferrate; mai bene s'ar dice descallicatore.

prin care cineva se lga a respunde la

casa pentru sena sau pentru altuTu ,
cautione, sponsione.
* GARDA, s. f., (it. guardia, fr.garde)
custodia, custodia, veghia gard'a pu-

men, virga ad sepiendum, nouella, vergella de gardu : gardelle de allunu, usia de gardelle, gardelle verdi, gardelle
uscate; vedi si gradella.
GARDIRE sau gradire,-escu, v., sepire, a ingardf; a face gardu; vedi compusulu ingardire sau ingradire.
GARDINA sau gradina , m. f., (it.
giardino, isp. jardn, pog. jardim, prov.
jardn, gardin, paren, fr. jardin) hortus, 6c6proO, loca inchisu cu gardu si

plantatu cu arbori, ca legumine , ca

fiori, etc.; vedi si fradina.
GARDINARESSA sau gradinarssa,
s. f., hortorum cultrix, fmina care se
occupa cu cianea gardineloru, consortea gardinarului.
GARDINARIA sau gradinaria,,s. f.,
hortorum cuitas, horteusiariarum, cultur'a gardineloru, oecupationea cu cultur'a gardineloru.
GARDINARIRE sau graclinarire ,escu, y., hortum colere 9 hortulanum agere, a lucr. gardin'a, a se ocupa cu
cultur'a gardineloru, a fi gardinariu.
GARDINARITU, s. m., hortl tultus;
ars hertensis, occupationea cu lucrares
gardineloru; artea de a lucra gardinele.
GARDINARIU , (it. giardinajo si

giardiniere, fr. jardinier) 8.m., hortnlanas, care lucra gardin'a , care se os-

www.dacoromanica.ro

1278

GAS.

GAR.

cupa eu lucrarea gardineloru; vedi si

gradinariu.
GARDINE sau gardinn, s. m., cardo,
margo, ora, vedi eardine.
GARDINUTIA. sau gradinutia, s. f.,
hortulus, deminutivu d'in gardina, mica gardina, formosa gardina.
GARDU, p1.-un, sepas, seplmen, sepimentum, septum, gardulu se compune

d'in pari implantati in pamentu si d'in

gardelle sau nouelle implettite intre

pari; dro se face si gardu de spini taliati, si chiaru gardu de. spini viui; prin
estensione se numesce guau si veri-ce
inchisura a unui loen, fia de scandure ,
sau de muru. Gardu e radecin'a vorbeloru : gardire, gardelle , gardina . etc.,
prin urmare transpunerea littereloru in ;
graclire, gradelle , gradina, gradinariu
e una irregularitate.
GARDUTIU, pl.-ie, seploula, deminutivu d'in gardu, micu gardu.
GARGA sau galga, s. f., gargarizatio, vedi gargara.
GARGARA. sau galgara, s. f., gargarizatio, gargarismu, actione de a si spel16 gfittulu prin contractionea muschiloru ;

vedi gargarisatione si gargarismu.

GARGARIRE sau galgarire,- escu ,
V., gargarizare, a si sp'ellA gfittulu prin
contractionea muschiloru ; vedi gargarisare.
GARGARIS1RE, y., gargarissare si
gargarizare (1apTapECELv), a si spelliga-

tulu sau numai gur'a cu unu gargarismu sau cu veri-ce alta lic6re.
GA_RGARISATU,-a, adj. part., gargarissatus, spellatu cu gargarismu.
GARGARISMA, pl.-mate, gargalis
a, gargarismu.

toriu, detersivu, collutoriu: gargarismu

antiscorbuticu.
GAROFA, s. f., (it. gar fano, isp.
girofre , fr. Orate, lat. ea rj oph3 lium, xapo6cpuXlsov) ,

una flore, di-

anthus lui Linneu, vedi caryophyllu.

GARRIRE,sau graire,-escu, v., garOre, a murmur6; apoi: a varbi, a dice,
a spune; in pronunti'a vulgare tansfor-

matu in graire.
GARRITORIII sau graitoriu,-a, adj.
S., garritor, care garresce; care nu si
mai tine gur'a vorbitoriu importunu ;
vedi garrire.
GARRITU sau graitu,-a, adj. part.,
garritus, murmuratu, dissu, spusu.
2 GARRITU sau graitu, s. m., garitusrus, actulu de garrire sau de graire.
GARRULARE, v., garrulare, a
murmur a spune multe verdi si uscate.
GARRULITATE, s. f., garruillas,
cantata de garrula, locacitate.
GARRULU,-a , adj. e., garrulus ,
care murmura, care face multa vorba,
care are passionea de a vorbi, se dice si
despre omu, si despre animali , si despre elemente : riulu garrulu , pinulu

garrulu, lyr'a garrula, fam'a garrula,

ora garrula.
GARU, s. m., garus, unu pesco, sardella.
* GASOA, contrassu d'in gcinsica, s. f.,

auser, (ganza, ganta, Plin.), una passere mara palmipede domestica, care se
ingrassia frte gtiscele manca rba si
cereali; ouale de gasea su nzari si bone
de mancatu, geiseele au salvatu Capito-

liulu, carnea de gasea e grassa, dro_

sanet6sa.

GASCANU, s. m., anser mas sau

prin actionea aerului ce esse d'in larunge; dupo acsta operatione se vrsa d'in
gura fora a iugluti ceva : gar garismu

masenius, mascululu gascei.

GASCARIA, s., f., vedi gaseariu.
GA.SCARIU, s. m., custos auserum,
care custodesce &cele; care vende gftsce; fem. reale , gascaria : 1. multime
de gasee; 2. locu unde se tinu gdscele.
t GASTERO , (gr. Taarilp, pantece ,
stomachu, ventre), in diverse compositioni de termini zoologici, precumu in
gasterodelu, gasteromyce, gasteropode,
gasteropterophoru, gasteropterygiu, ga-

emaiiente, astringente, tonicu, allina-

sterosporu, gasterophthalmu, gastero-

GARGARISMATJU,

matium, micu gargarismu.

GARGARISMU, s. 111. t gargarismo,
(7apTapcap.60, medicamentu licidu care
se pune in contactu cu t6ta membran'a
muc6sa gutturale , se perambla in fun-

dulu gurei si se agita in t6te directionile prin contractionea muschiloru si

www.dacoromanica.ro

GEL.

GAIT

1279

zoariu, pentru allu caroru intellessu consulta partea posteriore a compositionii.

GASTRALGIA, s. f (d'in Taos.6p,
stomachu, si &Xyoq, dorere), dorere nerv6sa de stomachu.
GASTRICISMU, s. m., (fr_ gastaclame), morbu de stomachu.

stei vorbe e ascunsa in eavu, eavonu,

GASTRICU,-a, adj., (de la ratiip,

vermii facu gaure in lemnu; ellu face

gaure cu parulu in pamentu; d6ra nu

it. gastrico, fr. gastrique), relativa la

stomachu : suceu gastricu, arterie g
strice.
GASTRITE, s. f., (fr. gast rite), inflammatione de stomachu.
t GASTRO-, (de la yacrnlq, gen. yacsdpoc, si Taarp6p , Tantee, stomachu,
ventre), in diverse composetioni de termini, technici, precumu in : gastrobrosa,

gastrocarpu, gastrocelu, gastrochenu,

gastrocnemiu, gastrode, gastrodia, gastrodyna, gastrolatria, gastrologa, gastromcdacia, gastromana, gastromantia, gastromela, gast, onectu, gastrono-

eavonosu.

GIUNU, s. ni., crabroomii insectu,

albina selbatica.
GAURA, s. f., (caula, pl. caldas), fo
Tatuca, -apertura facuta in unu corpu,

forame gaura larga, gaura strincta,

s'a& faeutu gaura in eeru; vedi si cauta.
GAURIRE,-eseu, v., forare, perfora! e,

terebrare, parterebra re, a face gaure ,

vermii gaurescu lemnulu , ati gauritu
parietele Cu globurile de pusca,

GAURIT 0,-a, adj. part., foratus,

perforatus, strapunsu, plenu de gaure

pariete yauritu, monte gauritu, vesti.

mente gaurite de insecte.
GAURITURA, s. f, foramen, egectulu actionei de gaurire, apertura.
GAVIA., s f., gavia, gaia, una passere
de mare, vedi si gaia.

ma, gastrorapha, gastrorrhagii, gas-

GAZA, s. f., gaza, (Tga), tesauru

trorrha, g strose, gastrotheca, gastrotomia, pentru allu caroruintellessu con ulta partea posteriore a compositionei.
GASTRIT, s. m., ga a rum , ventre;
vasu infiatu; compara, castronu.
GASOMETRIA, s. f., (it. gas metra, fr. gazomtrie), artea de a mesur
gasulu.
GASOMETRICU,-a, adj., relativu
la gasometria sau la gasornetru.
GASOMETRU, s. in., (it. "..mome-

regale.
GAZELLA, s. f., (it. gazzella), caprira africana.
*_GAZETTA, s. f., (it. gazzetta), dia-

tro, fr. gazomtre), vasu care confine

gasulu si determina Iolumele lui.
GASU sau gaza, s. ni., (it. gas, fr.
gaz), licidu aeriform e : gazuatmosfericu,
gazu carbonicu, gazu hydt ogeniu, gazu
oxigeniu.

GAUDENTE, adj. part. pres., gaudens, care se buccura.

GAUDENTIA, s. f., gandium, buc
curia, satisfactione.
GAUDERE, gausi si gausei, gauqu,
v., gandt re, a se buccur6,.
*GAIJDIU, p1.-ie, gaudium, buccuria,
placere, satisfaction:
GIUNOSIL-a, adj., eavus, elea atas,
lipsitu de mediu, a carui parte interiore
e desrta : alluna gaun6sa, dente gaunosu, mosella gaunsa. Radecin'a ace-

riu diurnale, folia de nouetti, publicatione periodica.

GAZETTARIU, s. m., (it gazzet.

tiere), diaristu, publicatoriu de gazetta.
GAZOFULACIU sau gazophylaciu,
pl.-tie, gazophy lacium (TaCocpuXrixtov) ,

locu unde se custodesce tesaurulu regale.

* GAZU, s. ni., (it gaso, fr. gaz), vedi

gasu cu compositele lui.

GEBA sau gebba (pre a locurea
g
duru, ca gbeba), a. f., gibba, inflatura

in spivare, cocosia; vestimentu torraGEBOSIARE sau gebbosiare,-ediu,

V., gibbnin reddere, curvare; a face gebosu, a cocosi6 a incurb; refless. a se
gaosici de betranu.
GEBOSU si gebbosu,-a, adj., gibbosns,

gibbus, gibber; care are geba in spate,

cocosiatu si incurbatu.
GEENNA, s. f., gehenna, (vorba obraica), infernu, tartaru, locu de suppliciu eternu : foculu geennei.

GELARE, v., rolare, a inglaci,

vedi gerare.

www.dacoromanica.ro

GEld.

GEM.

1280

* GELATINA, s. f., (it. gelatina, fr.

glatine), substantia animale de tonsi-

stentia varia, susceptibile de a trece

in fermentatione acietica, care are 6recare analoga cu mucilaginea; mancare
facuta prin congelare, (vedi gelare).
* GELATINOS13,-a, adj., (fr. glati-

nena), care samina cu gelatin'a, care

contine gelatina.
GELATINTEIOARE, v., (fr. Olatiniiier), a reduce in gelatina.
GELATINIFORMF sau gelatiniformu,-a , adj., (fr. glatiniforme), in
forma de gelatina.
GELIOIDm, pl.-ie, gelieldium, inglaciu, glacia lunecosa, lunecusiu.
* GELID13,-a, adj.,gelidus, f6rte rec,
gerosu apa gelida, sange gelidu, tre'ubre gelida , betranu gelidu.
GELOSIA, s. f., (it. gelosia, fr. jaloaste), zelotypia, (C/XoTona), invidia

GEMINARE, v., geminare, a duplica,

a indou : a gemina una litterra , a gemina lucrulu , romanii geminara mai

multe legioni.
GEMINATIONE, s. f., geminatio, ac-

tione de geminare, duplicatione, repetitione.

GEMINATU,-a, adj. part. , gemb atus, duplicatu , duplu , repetitu : victoria gemi nata, onori geminate.
GEMINIT sau gmenura, adj., gominas, duplu, indouitu, in numeru de doui,
mai allesu doui copilli nascuti una da-

ta: doui frati gmini, d6ate sorori gmine; acesti doui gmini smina unulu
altui-a c4 dbue oua; Castore si Polluce
erau gmini; ochii su gmini, urechele su
gnaine, narile su assmine gmine.
GEMMA,s.f., gemma, 1-Otra pretiosa gemma pretiosa , goma falsa,
gemma facticia, gemtna vitria; gernmele

nascuta d'in fricia co altuln se prefere

in loculu seu; -una specia de table de

addeverate se vendu ca mare pretiu ;

2. ochiu de vitia de vinia : viti'a a in-

fenstra.

ceputu a da gemme.
GEMMA.LE, adj., gemmalis, relatvu la gemme, de gemme 1.
GED1MARE, v., gemmare, 1. a stra-

GELOSUra, adj., (it. geloso, fr.

pilota), zelotypus (Crphrunoc), invidiosu,

timorosu, mai allessu in am6re : barbata gelosu, muliere gelbsa, Jeova la

ebrei se taumesce dieu gelosu , pentru
co nu lierta cd poporulu se mai adore
si alti diei afora de densulu; JUnone la
romani se numesce diebsa gelbsca, pen-

tru co se .teme co Joue ama si alte femine; subst. una gelosu, una gelbsa.

GELIJ, s. m., gela si gelum, vedi

geru.
GEMELLIPARA, s. f., gemellipara

(d'in gemelli si parere), matre de doui

gemelli sau gmini, nume ce se da mai
allessu Latonei.
GEMELLII, pl. gemelli, gemellus,
deminutivu d'in gminu.
GEMERE, gemui, gemutu, v., gemare, a respira cu dorere : onaulu morbosu
getne, anitnalile jaca morbbse si gemu,

dupo ce perda conscientea mai gema

trei bre si apoi espira; fig. se dice si de
arboii si de ape : arboreletaliatu gema
si cada la pamentu; Bosporulu geme.
GEMETII sau gtnitu, pl.-e, gomitas,
actulu de gmere : a dci unu gmetu ;
rn'amu infioratu de gemetele lui.

luc ca gemmele ; 2. a da ochi , a mugur, se dice de viti'a de vinia.

GEMMARIITria, adj. s., gemmarius, de gemma; subst., care talia sau
sculpesce gemme; care vende gemme.
GEIIMATIONE, s. f., gematio, actione de gemmare, 2. gemmationea vitiei de vinia.
GEMM4T11,-a, adj. part., gemmatus, 1. ornatu cu mame : corona de auru
genamata; 2. muguritu : vitia gemmata.
GEMMIRERUra , adj., gemmifer,
care produce sau continegemme; ornatu
cu gemtne.

GEMMIII,4a, adj. , gemmeus ornatu Cu gemme, lucitoriu ea gemtnele.

GEMMOSIT, -a, adj., gemmosns ,
plenu de gemme , care are multe petre
pretiose.

GEMMULA sau genansura, s. f.,

gemmula, deminutivu d'in gemma, 1. mi-

ca Otra pretiosa; 2. micu ochiu de vitia, miau muguru de 116re, bulbicellu.

GEMURSA, s. f., gemursa , pelle

dura la degetulu micu allu pitiorului,

www.dacoromanica.ro

GEN.

GEN.

ochiu de gallina. Pe aci scurtatulu mursa, ntevus, negu, negellu.

GENA, s. f., gena, pl. gente, palpebra,
perulu cellu micu de pre palpebre; partea vultului de desuptulu ochiloru , parietii vultului, buccile vultului.
*GENEALOGIA, s. f., geuealo gla ersveteXoy(a), indicatione de generatione ,
descriptione genealogica , stemma de

familia, de multe ori in figura de arbore , arbore de famil 'a genealogi'a

Cesariloru, genealogi'a Erodiloru , genealogi'a Burboniloru, genealogila Napoleoniloru; mai tac genealogieleincepu
Cu unu agricultoriu, sau cu unu pastoriu, altele chiaru Ct4 unu latrone; grecii
vanitosi si repetiau genealogi'aloru peno la diei; ganealogiele cu cdtu se repetu
mai departe, Cu atan& devinu mai fabul6se si mai ridicule.
GENEALOGICU, - a, adj., (it. genealogico, fr. gnalogique) , relativu
la genealogia descriptione genealogica,
tabla genealogica, succesione genealogica.

GENEALOGU, a. ni., genealogus

(TevsaX6TK), autoriu de genealogie, care
se occupa cu genealogie.
* GENERABILE , adj., generabais,

care pote genera, generatoriu, fecundu :

sententia generabile.
GENERABILITATE, s. f., (it. ge-

rabalt), potere sau facultate de a genera.

GENERALATU, s. m., (it. generalato, fr. g,nralat), demnitate de gene-

rale sau generariu. Me co ar fi mai

bene generariatu, ca thesaurariatu.
GENERALE, adj., generalis, relativu la genu, care concerne totu genulu,
universale : definitione generale, cestione generale, geografia generale, istoria
generale, tractatu generale , calitati generan alle corpuriloru; adunare generale, legile su generan; comandante generale vedi generariu.
GNERALE, s. ni., (it. generale,
fr. gnral), vedi generariu.
GENERALISARE, v., (fr. gnraliser), a face generale, a lua unu lucru,

una idea sau una propositione in tta

generalitatea sea : a generalisci una cestione.

1281

GENERALISATIONE , s. f. (fr.
gnralisation), actione de generalisare.
GENERALISATORIU,-tria , adj.

s., (fr. gnralisateur) care generalisa

principiu generalisatoriu, spirite generalisatorie.
GENERALISMU, s. m., (fr. gnralisme), dictatura militaria.
GENERALISSIM.0 sau generarissintu, s. 111., (fr. gmiralissime), genera-

riu preste toti generarii; titlu ce se da

mai allessu commandantelui suprema
allu unei aTmate compuse d'in diversa
natini confederate.
GENERALITATE, s. f., generaiitas, calitate sau caracteriu generale, universalitate : generalitatea unei propositioni; ellu se occupa nuntai cu gene-

ralitati, nu mi placu generalitatile.

GENERARE, v., generare, a nasa,
a produce, a causa, a crea : ouile genera amnelli , caprele edi ; U22U vitiu genera alte vitie ; una ida genera multe
alte idee; parentii boni genera adese ori

fui rei.
GENERARIU, s. m., dux, prtetor,
imperator, , (commandante generele)
conductoriu de armata , commandante
allu unui corpu de armata.
GENERATIONE, s. f., generatio,
actione si effectu allu actionei de generare; succesione prin generare, deseendentia d'in parenti in filii; unirea totoru
6meniloru cariviuu in acellu-asi tempu;
unirea 6meniloru in relatione cu durat'a media a vitiei loru : generationea
trecuta, generationea presente, generationea futura. Erodotu numera trei ge,
nerationi in unu centenniu.
GENERATIVEJ,-a,adj.,(fr.,gnoSrata),genitalis,care concerue generationea:
potere generativa, facultate generativa;
virtute generativa,principiu generativu.
GENERATORIU , - tria , adj. s.,

generator, generatories . care genera,

care produce : generatoriu de calli ; generatoriu de 6meni mari ; generatoriu
de virtuti.
GENERATRICE, s. f., generatrix,
femina care genera, generat6ria : generatrice de filii virtuosi, generatrice de
lei si de tigri; unja gen,eratrice.
81

www.dacoromanica.ro

1282

GEN.

GEN.

GENERATU,-a , adj. part., generatas, nascutu, produssu, creatu.

1 GENERE, genui , genutu si genitu, v., gignere, a nasce, a produce, a
generk. Radecin'a vorbeloru : genu, genere, generare, gen,itivu, genitoriu, genitrice, genitura, gente, gentile , geniu,
geniale, generosu, generositate, etc.
2 GENERE sau genu , pl. generi,
sau genuri, genus, de ordinariu in abl.
in genere,in genere, in generale ; vedi

genera seu; ama doui generi si trei nurori, generii se considera ca filii de cotra socri.
GENESE, s. f., genesis, (ygyeacq)
nascere, actionea de a se nasce , facere,
actionea de a se face : genesea revolutionei francese; genesea unui morIns in
corpulu omenescu; genese se numesce
antemi'a carte a lui Moise, care tractedia despre facerea lumei.

genu.

generatione; vedi si genese.

GENESIACH, - a, adj. , (fr. gnsiaque), si
GENESICU,-a, adj., (fr. gnsique),
relativa la genesia, sau la generatione.
GENEkOLOGIA, s. f., (d'in yiveca si X6yog, fr. gu6siologie) , discursu
sau tractatu despre generatione.
GENESIOLOGICII,-a, adj., (fr. gnsdologique), relativa la genesiologia.

3 GENERE, genera sau gineru , pl.

generi, gener, barbatulu filiei; vedi genera.
GENERICU,-a, adj., (it. generieo,
fr. gnri iue) , generalis , relativu la
genu : termina genericu , nume genericu, prin care se indica genulu; caracteria genericu , care se refere la genu,
sau care se coprende in genu.
GENERIFICARE, v., a divide in
genuri, precumu classificare va se dica
a divide in classi , si specificare a divi-

GENESIA, s. f.,(Tiveacg, fr. gnsie),

GEN ETICU,-a, adj., (d'in 76vecstg),

relativu la genese , prin care se indica

genesics : definitione genetica se nume-

de 'in -pecie.

sce in logica acea declaratione prin

GENERIFICATIONE , s. f., actione de generificare, divisione in genuri.

GENERIFICATORIU, - tria, adj.
s., care generifica, care divide si ordina
in genuri.
GENERIFICATU,-a, adj. part., divisa si ordinatu in genuri.
GENERIFICUra, adj., prin care se

care arretelmu generationea lucrului ,

precumu : dco una firu intensa se tine
fissu de una capeta, si eu celta alta se
duce una li sia impregiuru, peno clida
vine rosi in positionea lui cea
atunci se descrie unu cerca.
GENETLIACU sau genethliacu,-a,

indica si determina genulu : principia

generificu. Compara specificu.

adj., genethliaons (leveinEax6g), relativu

la nascere : poema genetliaca , discursa

GENEROSITATE, s. f., generositas, bonitate de genu, nobilitate; magnanimitate, liberalitate : generositatea

caracterului seu, generositatea acestei
vitie de calli; a lucra din curata gene-

genetliacu; relativu la positionea astreloru in 6r'a nascerei unui copillu: oroscopien, astrologicu : ratione genetliaca;
subst. una genetliacu , unu oroscopu ,
unu astrologu, unu genetliologu.
GENETLIOLOGIA sau genethlio-

rositate ; a si essercit generositatea;

lo gia, s. f., genethliologia (reve0XcoXoyEct)

acte de generositate ; essemple de generositate.

GENEROS1J,-a, adj., generosus, de
bonu genu , de bona familia, illustru ,
nobile; magnanimu, liberale : stirpe
gener6sa, sange generosu; ella nu er atata de generosupre cdtu er pecuniosu;
leii su cei tnai generosi dintre fere; elli
se arretara generosi cotra toti.
GENERIT, (ginere), s. m., gener, barbatulu filiei : genera tneu , genera teu,

scientia pretensa a astrologiloru cari se

occupa cu positionea stelleloru in orele
nascerii copilliloru.
* .GENETLIOLOGICU sau genethlio-

logicu,-a, adj., relativa la genetliologia.

GENETLIOLOGU sau genethliologu ,

s. m., astrologu,,oroscopu.
GENIALE, adj., genialis , relativa
la geniu, relativa la natur'a omului; la
antici : de placero, precumu in :di geniale, irna geniale, pata geniale, de nauta.

www.dacoromanica.ro

GEN.

GEN.

1283

GENIALITATE , s. f., genialitas,

sa, alle boului corne, alluomului corpu.

trassura , caracteriu genialei placere ,
*GENITORIUrt6ria, adj. s., genitor,
voluptate
parente: genitorii nostri erau tnai sim* GENIARIIT, s. m.,geniarius, scalp- pli, dro mai boni de ccitu noi; cine nu
toriu de genii.
respecta genitorii sei, da semne de mu
GENICLU sau genicutu, p1.-e, ge- corrupta; fig. genitoriulu cetatii, fundanleulum, genuchiu; nodu; vecli genuclu toriulu; genitoriulu men,tionii, diabolulu;
si genunclu.
genitoriulu fraudiloru, inventoriulu inGENICULARE, v., genieuiare si sellationiloru.
genieulari, a genuchi, sau a ingenunGENITRICE, 8. f., genitrix, genitria, nascut6ria, matre, mama, mama:
GENICULARIU,-a, adj., genieula- genitricea virtutiloru,genitricea vitieloru,
ris, care sta in genunchi , relativu la genitricea luminei, genitricea dieiloru,
genuchiu.
la antici; genitricea lui domnedieu , la
GENICULATIONE , S. f., genieu crestini, Maria.
latio, actione de genuchiare sau inge* GENITITra, adj. part., genitus, nasnunchiare.
cutu, nata.
GENICULA.TU,-a, adj. part., gentGENITURA., s. f., genitur4 actulu
culatas, genuchiatu sau ingenunchiatu, de nascere, effectulu nascerei , generasubst. constellationea lui Ercule in ge. tione, creatura ; nativitate; oroscopiu.
nuchie.
GENIU, s. m., genius, (de la giGENICULOSU, -a, adj., genienlo- gnere, genere 1.), 1. dieu particulariu
sus plena de noduri, nodorosu.
care presedea la nascerea fia-carui omu
GENICULIT sau gemida, genuclu, si preveghi, asupr'a lui in totu cursulu
genuchiu, genunclu, genunchiu , p1.-ie, vietiei; dieu tatelariu : anticii connosgenieulum, genunchiu; nodu.
ceau genii boni si genii rei; elli pingeau
GENISTA, s. f., genista, genu de genii in figura de copilli ca gripe, creplante d'in famili'a legumin6seloru, din- stinii i numira tingeri; a tract bene
tre cari celle mai multe su folosit6rie geniulu sea, a indulg geniului , a sain economi'a rurale.
crifica geniului, a mad, si a bee bone,
GENITABILE , adj., genitabilis, a se ospetA; 2. mente escellente, capacare p6te dA nascere , care /Ate produ- citate malta, talent' : unu mare geniu,
ce, productiva; fecundatoriu : tempu unu formosu geniu , geniu poeticu , gegenitabile.
nia musicu, copillulu lui e unu geniu ,
GENITALE adj., genitalia, care genii su rari; geniulu produce; genii cei
produce, fecunda : corpuri genitali, e- mari au produssu operile ce admiramu

lemente ; parti genitali ; luni genitali;

dille genitali, dille de nascere.
GENITIVUra, adj., genitivus, relativu la nascere, de nascere; subst.genitivulu, genitivus cans, casulu genitivu in grammatica : genitivulu in lintb'a rongina nu se distinge prin forma
de dativa, ci numai prin constructione,
genitivulu are totu-de-a-una inaintea
sea unu substantivu de la care depende,

sau articlulu acellui substantiva de la

care depende, precious; : cas'a regelui,
cornete boului, corpulu omului, sau : a-

csta casa e a regelui, aceste c6rne su

alle boului, acestu corpu e allu omului ;

poetii transpunu si dicu : a reyelui ca-

in We ramurile de arte si de scientia;

unii distinga intre geniu si talentu, pumenda geniulu mai pre susu de tte talentele, addeverulu e co su diverse grade de geniu, de la mentea commune peno

la cea mai inalta capacitate umana.

GENTE, s. f., gens, (de la gignere,
genere I.), natione, familia, vitia , sementia, genu : gentea umana , gentea
romana, gentea patricia, genti maiori ,
genti minori, gente plebeia, gentea Fabia; rornanii aveautrei numine : prenumete , numele gentei, si cognomele sau
nurnele familiei; precumu : Marcu Tutliu Cicerone; gentea latina, gentea germama , gentile barbare; dreptulu genti-

www.dacoromanica.ro

1284

GEO.

GIEN.
..

loru ; gentile la autorii ecclesiastici su

nationile pagane.
* GENTIA.NA, s. f., gentiana , genu
de plante dicotyledonie monopetale care

coprende f6rte multe specie si cu can)

se adorna gradinele : gentiana galbina,
gentiana purpuria, gentiana precoce ,
gentiana de neue.
GENTICU,-a, adj., gentieus, relativu la gente, gentile, nationale; subst.
genticii, indigenii.
GENTILE, adj., gentilis , 1. rela-

tiva la gente el natione

nationale ;

2. relativu la gente, el familia ; 3. relativu la gentile bene educate , urbanu,

unianu, decoru , formosu ; 4. subst. relativu la gentile barbare, la gentile nebaptezate, pagano: gentilii nu intellegu
sacrificiele ce potu se faca crestinii resoluti; gentililoru se inchide usi'a basericei.

GENTILETIA, s. f., (it. gentilezza ,

fr. gentillesse), purtare umana , delicata, decora, amena; vedi gentile 3.
GENTILIC1U,-a, adj. , gentilicias
si gentllitius, propriu unei gente el familia : ereditate gentilicia, ceremonia
gentilicia, arme gentilicie.
GENTILITATE, s. f., gentilitas ,
calitate de gentile, legatura de gentili,
familia; paganetate, paganismu.
*GENU, pl. generi si genuri, genus,
(01,04 1. nascere, estractione, origine,
sementia, familia : genuluumanu, genu
nobile, gema illustru, genubassu, genulu

nostru s'a distinsu prin virtuti patriotice; 2. prin analogia, applicatu la animali el divisione superiore care se subdivide in specie, apoi la plante, ha chiaru

si la minerali : in system'a lui Lintleu

classile se dividu in ordini, ordinile in
genuri , si genurile in specie ; 3. prin
una aualogia si mai estensa applicatu

la arti si scientie, in locu de moda

genu de elocentia, genu de poesia, genu
depictura, genu de sculptura, genu de architectura; 4.in grammatica, in loca de
sessu : genu masculinu, genu femininu,
genu neutru; limb'a romeina are numai
doue genuri; limbele clasice au trei ge-

tnoru-a inse le place a dice in generale

si in speciale : vorbimu in genere, traetmu una cestione in genere.
GENUCLU, genuchiu, genutaclu , genunchiu, genuclare, genunclare, genun-

chiare, vedi genunclare si genunclu.

GENUFLECTERE , genufiessi si
genuflessei, genufiessu, v., genufleotere,
a pleck genunchii, a ingenunchiCt.
GENUFLESSIONE, s. f., (genuflexio, it. genuilessione , fr. gnufiexion),
actione de genunchiare, ingenunchiare.
*GENUFLESSU,-a, adj. part., (genuftexus , it. genuflesso) , genuchiatu, in
genuchiatu.
GENUINITATE, s. f., (genuinitas)

caraeteriu de genuinu, puritate, since-

ritate.

GENCTINU,- a, adj., genuinas, (de

la genus), naturale , pura, curatu , sinceru, addeveratu:genuinului se oppune
spuriulu; verbe genuine, forme genuine,
pronuntia genuina; vorbele genuine roPagine se connoscu la primulu aspectu.
GENUNCLARE sau genunchiare. v.,

geniculare , genuflectere 9 a pita, getaunchii, a se pune in genunchi, vedi si

geniculare si ingenunchi are.
GENUNCLATU sau genunchiatu,-a,
adj. part., genioulatas, pusu in genunchi,
vedi si geniculatu si ingenunchiatu.
GENUNCLU sau genunchi u, s. M.,
gen u, genioulum, inclauatur'a petiorului
unde se une sce fluerulu (tibi'a) ca femurele, la omu si la animali ; me doru genunclaii, ellas se puse in genunchi; ossulu de la genunchi in diosu se numesce

tibia, de la genunchi in susu femure;

modulu de rogatione in genunchi e fiarte vechiu, inse nedemnu de omulu ce si
connosce dernnitatea sea.
GEOBATRACEIICIT , . a, adj., (fr.
gobatracien) , care smina a geobatrachu : reptili geobatrachice, familia de
geobatrachice.

GEOBATRACHIT, s. m., (d'in 71,

terra, si 6rpcxxog, rana, brsca, fr. gobatraque), reptile care vine Tre pamentu.

GEOBLASTU,-a, adj. s., (d'in TI,

terra, si Accar6q, germe , fr. gobiaste),

nuri; 5. cu prepositionea in se dice in

care germina in pamentu, se dice de-

genere, precumu se dice si in specie, u-

spre plantele alle caroru cotyledone te-

www.dacoromanica.ro

GEO.

GEO.

main in pamentu in tempulu germinationii : planta geoblasta.

GEOCENTRICU,-a , adj., (d'in

terra, si xbrpov, centru), relativu la

centrulu pamentului : latitudine geocentrica, longitudine geocentrica, locu
geocentric% miscare geocentrica ; dupo

system'a astronomica a lui Ptolemeu,

miscarile totoru planeteloru erau geocentrice; astadi numaimiscarealunei e geocentrica; tniscarile totoru planeteloru su
etiocentrice,d'impreuna cu miscarea pamentului ; dco se mai vorbesce si astadi
de miscecri geocentrice alle plcsnetelorss,

acsta-a se face nunkti d'in caus'a co

t6te miscarile planeteloru se observa de
pre parnentulu pre care stamu noi, inse
mai in urrna elle se reducula eliocentrice.
GEOCHELIDONE, s. f., (d'in 7-71,
terra, si xeXLS6v, rondinella, fr. goche-

Moue), familia de passeri d'in ordinea

helopteneloru, care coprende rondinellele de pamentu.
GEOCOCHLIDE, s. f., (d'in VI, terra, Si xoxXEc, cochlea, fr. gdoeochlide),
familia de mollusce d'in ordinea gasteropodiloru pulmonate, care coprende celle ce viuu pe pamentu si au cochlie sau
scoice.

GEOCORIDE, s. f., (d'in 71, terra,

si xopEc, eimex, paduchiu de pariete, fr.

geocorise), familia de insecte d'in ordinea hemiptereloru, care coprende cimicii ce viuu pre pamentu.

1285

totulu moderna; noi avemu bone tractate

de geodesia.
*GEODETICErra, adj., (it. gdodetleo),

relativu la geodesia: studie geodetic e,

lucrare geodetica.
GEODICII,-a, adj., (fr. geodique),
in forma de geode : corpu geodicu.
GEODONE , s. m, (fr. godone),
genu de plante monocotyledonie, cu flori
incomplete, famili'a orchideeloru.

GEOFAGIA sau geophagia, s. f.,

(d'in 71), terra, si cpdeyetv, mancare, fr.
gophagie), abitudine de a mane& pamentu; in med. appetitu depravatu care
indmna a mand lucruri lipsite de calitati nutritive.
GEOFAGET salt geophagu,-a, adj.
s (fr. gophagne), care mUcapamentu :
poporu geofagu, animali geofage; unu
geofagu.

GEOFILII sau geophilu,-a, adj. s.,

(d'in rij, terra, si cpcXetv, amare, fr. gdophIle), care locuesce sau care cresce pre
pamentu; subst. geofilele, divisionea ordinei gasteropodiloru pulmonate.
* GEOFIILLIJ sau geophyllu,-a, adj.,
(d'in pl terra, si 196XXoy, f6lia, fr. go-

phylle), care are foliele de col6rea pamentului.

GEOGASTRU, s. m., (d'in 11, torra, si Tecarilp, stomachu, fr. gogastre),

tribu de insecte d'in ordinea gasteromyciloru care coprende celle ce viuu in

13amentu.

GEOGENIA, s, f., (d'in )1, terra,

GEOCYCLIC11,-a, adj., (d'in

terra, si lanaoc, cercu, fr. goeyelique),

si ysvsEct, nascere, fr. g6ogdnte), ramu de

care representa migcarea pamentului

in giurulu s6relui machina geocyclica.

istoria naturale, care essamina modulu

cumu materiele ce constituescu pamen-

GEODE, s. f., geodes, (Tuba-610, 0tra cava de col6rea ferrului ruginosu, care

tulu, s'au formatu si s'au dispusu in

coprende unu mediu de pamentu sau de

arena, ce se ande sunandu candu se scutura ptra : se connoscu clime specie de
geodi, celle formate pre calle de foe% si
celle formate pre calle umeda.
GEODESIA, s. f., yeacada, it. geodesia, fr. gedsie), geometria practica
care coprende t6te operationile trigonometrics si astronomice necessarie pentru mesurarea pamentului, d'impreuna
cu redicarea planuriloru si desemnarea
charteloru : geodesi'a e una seientia Cu

starea actuale, si intra in considerationi

generali cu scopu de a se inaltid, la una

stare de lucruri mai vedija de catu acea-a ce ne presenta astadi natur'a :

tractatu de geogenia.
GEOGENICIT,-a, adj., (fr. gog6pique), relativu la geogenia: theoria geogenica, hypoth,ese geogenica, ida geogenica, consecentia geogenica.
GEOGENIU si geogenu,-a , adj

(fr. 00014 care se nasce si cresce

immediatu pro pamentu : bureti geogeni.

GEOGLOSSA, B. f., (d'in V), terra,

www.dacoromanica.ro

128 6

GEO.

GEO.

si (Xibacsa, limbs, fr. goglosse), familia

geografr a antica, geografra moderna,

de bureti carnosi simpli si furcati, cari

crescu t6mn'a pre terrenulu formatu de
arbori putredi, in gradini si in paduri.
GEOGNOSIA, s. f., (d'in Ill, terra,

geografi' a universale, geografr a speciale,

si 7vGicac, connoscentia, fr. t 6ognosie),

tivu la geografia : tractatu geograficu,

descriptione geografica, studie geografice , charta geografica, dictionariu geo-

scientia care are de obiectu structur'a,

situationea respectiva si natur'a masseloru cari compunu globulu terrestre :
geognos'a se distinge de geologa, cci
parte mai restrinsa care se nzarginesce
la connoscentia positiva a masseloru pamentului; tractatu de geognosia.
GEOGNOSTICU,-a, adj., (fr. gognostique), relativu la geognosia : fenomene geognostice, observationi geognoslice, periode geognostice.
GEOGNOSTU, s. m., (fr. geognoste), care se occupa cu geognosfa : unu
geognostu invetiatu; geognostulu subministra geologiei si geogeniei t6te elementele neccessarie spre a construge theore a
formationei globului terrestre.

GEOGONIA, 8. f., (d'in p, terra,

procreatione, fr. gogonie), istoria despre originea pamentului.
GEOGONICUra, adj., relativu la
geogonia : idee geogonice.

GEOGRAFIA sau geographia, s. f.,

geographia, eporpacp(a), descriptionea
pamentului geografea are de scopu de
a ne face connoscuta superfaci'a pamentului, incatenationea tnontiloru, cursulu
fluvieloru, aspectulu mezriloru, distribu-

tionea celloru trei regne alle naturei,

climatele si inffuentea lora asupr'a prductioniloru naturali; poporele cari locuescu pamentulu, terrele ce occupa si
lucrurile ce au essecutatu intr'ensele, a
spre a le face mai abitabili, spre a si inforrnosetid petrecerea, sau spre a si immulti avente, fia spre a facilitc communicationile intre diversele terre mu, diversele provincie; geografe a tze da asse-

mine notionile celle mai indispensabili

asupea relationei ce essiste intre pamentu si celle alte planete, si in genere intre
corpurile ceresci c,are se mina in spatiu
cd si globulu nostru; geografra si chronologra su cei doui ochi ai istoriei; geograft' a mathematiea, geograg a physica,
geograff a politica, geografra istorica,

geografra botanica.
GEOGRAFICU sau geographicu,-a,
adj., geographieus (Teorypacpcx60, rela-

graficu; societate geografica, espeditioni

geografice.

GEOGRAFIT sau geographu, s. m.,

geographus (yearrpacpoq), care se occupa

cu geografi'a : geografu invetiatu, geografu mathetnaticu , geografu physicu,

geografu politicu; societate de geografi.
GEOHYDROGRAPHIA sau geoudrografia, s. f., (fr. gohydrographie),
descriptionea pamentului si a apeloru;
scientia care se occupa cu studiulu pamentului si allu apeloru.
GEOHYDROGRAPHICU sau geoudrograficu,- a, adj., (gohydrographique), relativu la geohydrographa.
GEOHYDROGRAPHU -sau geoudrografu, s. m., (fr. gohydrographe),
care se occnpa cu geohydrographi'a.
GEOLOGIA, s. f., (d'in
terra,
si X67oq, discursu, coventu, it. geologa,
fr. gologie), scientia care se occupa cu

form'a si natur'a pamentului, cu massele d'in cari se compune pamentulu,

cu modula cumu s'au formatu si cumu
s'au assediatu in situationea actuale
geologea e una scientia noua, inse f6rte
interessante, ea se p6te perfectiond numai ca adjutoriulu celloru alte scientie
naturali; geolog'a tze demostra in unu
modu evidente co pamentulu nostru a
trecutu prin multe si mari revolutioni;
geologr a in realitate se occupa nurnai
cu sc6rticr, pamentului, ca &Ste aceste-a

ea cotdia a face hypoth,esi mai multa

sau mai pucinu probabili despre starea
primitiva a globului nostru.
GEOLOGICU,-a

adj., (it. geolo-

gic, fr. gologique), relativu la geologa: tractatu geologicu , studie geologice, connoscentie geologice, collectioni
geologice, sectioni geologice.

GEOLOGU, s. m., (it. geologo, fr.

gologue), care se occupa cu geologra :
intre geologi e mare differentia de opi-

www.dacoromanica.ro

GEO.

GEO.

tzioni asupea ' formationii strateloru

pamentului; geologii prin essaminarea
resteloru organice ce se descoperu in

'1287

GEOMETRICII,-a, adj., ge ometricus,

(7eolLeTptz,6q),relativu la geometra: true-

tutu geometricu, connoscentie geometrice, studie geometri ce, propositione geometrica , demonstraqone geometrica ,
tnethodu geornetricu, constructione geometrica, figure geometrice.
GEOMETRU, s. m., geometres si geo-

stratele pamentului au stabilitu tnai

multe hypothesi probabili despre formationea crustei pamentului; geologii si au
formatu una terminologa noua, ei dis-

tingu intre terrenuluazoicu, in care nu

se afla reste de fientie organice, si intre
terrenulu enzoicu, in care se afla assmine reste, si distingu acestu-a in ter-

metra (Tecopkpix), care se occupa cu

geometri'a , care scie geometrila, care
essercita geometri'a : geometru escel-

renu paleozoicu, tnesozoicu si cenozoicu,

lente , geometru theoreticu , geometru

si &osi acestu d'in urma in terrenu eozoicu, pliozoicu si liazoicu.

* GEOMANTE, s. m., (d'in ril, terra,
si lialitt, divinator, it. geomante), care

practicu; geometrii se potu glori co ei

possedu scienti'a ce profssa, pre ctindu
celli alti invetiati nu su in acsta positione fericita; de trei secle inc6ce geo-

se occupa Cu geomanti? a.

metrii au facutu minuni cu scienti'a

GEOMANT1A, s. f., (d'in VI, terra,

Si tLavreta, divinatio, lat. geomancia, it.
geomanzia, fr. geomancie), divination
cu adjutoriulu certoru puncte trasse for-

lam.
GEONOMIA , s. f., (d'in yil, terra,

si v6p.oq, lege, it. geonomia, fr. g6ono-

mie), parte a physicei generali care

tract6dia despre legile la cari su sup-

tuitu pre pamentu : geomant'a e una

scientia pretensa c si astrologi'a si
magi' a.

GEOMANTICU,-a, adj., (it. geomahtico, fr. gomantique), relativu la

geomanta.
GEOMETRIA, s. f., geometria (yewmrp1.11), proprie mesur'a patnentului, cu

care incepli acsta scientia, inse ea se

intende in genere la mesuratur'a spatiului : geometri'a e acea parte a scientieloru mathematice care are de obiectu
mesur'a estensionei in celle trei dimensioni cari su longitudinea, latitudinea

puse scambhrile ce se observa pre superfaci'a pamentulni.

* GEONOMIC11,-a, adj., relativu la
geonomia : legi geonomice, observationi
geonomice, tractatu geonomicu.
GEONOMU, s. m., (7eo.wc5p.o, it.
geonomo, fr. gdonome), care se occupa
cu geonomi'a; care se occupa cu lucrarea

pamentului; possessoriu de unu agru;

agronomu, agricultoriu, colonu.
GEOPONIA, s. f., (Teonov(cc, it. geo-

si altitudinea sau grossitudinea; geonze-

ponia, fr. goponie), agricultura, OCCUpatione Cu lucrarea pamentului.

GEOPONICU,-a, adj., (Teonrovot6g,

Oki elementaria, geometria transcen-

it. geoponico, fr. goponique), relativu

dente, geometra synthetica , geometra

la geoponia : occupatione geoponica, pa-

anal ytica, geometra descriptiva; geome-

mentu geoponicu, care se p6te cultivi

si p6te produce cereal

tr'a e una scientia essacta, ea se fundedia tta pre demonstrationi rigorse;

geometaa e cellu mai superbu monurnentu allu rnentii umane ; geometr'a
lumindia, essercita si inaltia spiritulu
unaanu.
GEOMETRICA , s. f., geometrice
(yealieTpcx1)), artea sau .cientra geometrica, geometra.

GEOPONU, s. m., (yeolvivoq), agri-

cultoriu, colonu, cultivatoriu.

GEORAMA, p1.-mate, (d'in pl, terra, si 6paita, vedere, fr. gorama), globu

terrestre de una marime immensa, in

centrulu carui-a se pune spectatoriulu

(7scolletpLx64), in modu geometricu : a

spre a pot6 ved pamentulu desemnatu

pre parietii interiori : georama formsa,
georama bene facuta.
GEORGIA, s. f., (Templ(a), cultufa

demonstr geometrice, a procede geo-

pam en tului, agricultura.

GEOME.TRICE , adv., geometriee

metrice.

GEORGICU,-a, e1ecopyot6, it. geor

www.dacoromanica.ro

1288

GEO.

GER.

gieo, fr. gdorgique), relativu la georgia

sau la cultur'a pamentului : tractatu
georgicu, poema georgica; subst. georgicele lui Virgiliu.
GEORGINA, s. f., (fr. gorgine), una
fl6re, dalia : georgine form6se, georgine
involte, georgine desvolte, georgine albe,

georgine rosie, georgine galbine, georgine vinete.

* GEORGIU, s. m., I. (764yrco0, agri-

cultoriu; santu-Georgiu, agricultoriulu

sanctificatu care se serbedia in mediulu
primaverei (23 Aprile), precumu collegutoriulu, santu-Demetriu, se serbedia
in mediulu tmnei (26 Octobre); 2. peorgiu, p1.-ie, (Te6prov), institutu de agricultura, sc6la agronomica.
GEORGU, s. m., (Tecopy6s). agricultoriu, synonymu Cu geoponu.
GEORGOFILII sau georgophilu, s.
m., (d'in yeti)pytov, si cpadv, amare,
it. georgoffio), amatoriu de agricultura.
GEOSAURICU,-a , adj., (d'in Tir),

pamentului, care representa globulu pamentului : machina geosperica.

GEOSTRATEG1A., s. f., (d'in
terra, si aspcm6g, armata, fr. g6ostratdgle), artea militaria de a operl cu armat'a pre uscatu.
GEOSTRATEGICU,-a, adj., relativu la geostrategia.

GEOSTRATEGU, s. m., commandante de armata pre uscatu.

GEOTOMIA, s. m., (Teorropla), ta-

liarea pamentului, aratura.

GEOTOMICU,-a, adj., relativu la
geotomia, sau la aratura.
GEOTOMU, s. m., (Teurcdpc), taliatoriu de pamentu, aratoriu.
GEOTRAGiA.

s. f., (Tecotecericc),

nutritura d'in fructele pamentului.

GEOTRUPIDE, adj., (fr. giiotru
pide), care smina a geotrupu.
GEOTRUPINU,-a, adj. s., (fr. go-

trupin), tribu de insecte d'in famili'a

terra, si cra5poc, lacerta), relativu la

coleoptereloru lamellicorne.
GEOTRUPU, s. m., (fr. gotrupe),

geosauru : reptili geosaurice.

GEOSAURU, s. m., din
terra, si
acc5po lacerta, fr. gosanrien), lacerta
sau serpella care viue pre pamentu.
GEOSCOPIA, s. f., (d'in
terra,
si axonetv, observare, fr. goscopie), di-

genu de insecte coleoptere, typulu familiei geotrupidiloru.

GERANIACEU,-a, adj., (fr. Oraniaed), relatin la geraniu; subst. geraniaceele, familia de plante cari au de
typu genulu geraniu.

vinatione derivata d'in natur'a si calitatea pamentului.

GEOSCOPICU,-a, adj., relativu la
yeoscopia : observatione geoscopica, divinatione geoscopica.
GEOSCOPU, s. m., (fr. gocseope),
care practica geoscopi'a.
GEOSOFIA sau geosophia , s. f.,
(d'in Vi, torra, si aoTEcc, sapientia, fr.

GERANIOLOGIA., s. f., (fr. Ora-

niologie), tractatu despre geraniu.

GERANIU, s. m., geranion
vtov), una planta cu flore, numita si rostru de grue.
GERARE, v., gelare, se dice despre

actionea gerului : asta npte a geratu,

a cadutu gerulu; compusu : degerare.
GERATU,-a, adj. part., gelatus ,

gosophie), connoscenti'a globului pamentului d'in punctulu de vedere filo-

coprensu de geru : pome gerate.

soficu.
*GEOSOFICU sau geosophicu,-a, adj.,

de gerare.

relativu la geosofia.

2 GERATU, s. m., galillo , actulu

GERENTE, adj. part. pres., gerens, care porta, portatoriu; agente,

* GEOSOFU sau geosophu, s. m., care

se occupa cu geosofi'a,

care conduce una lucrare, care imple-

GEOSPERA sau yeosphera, s. f.,

GERENTIA, s. f., gestio, calitate

de gerente, actione de implenire a unei
functione.

(d'in Ti), terra, si acputpa, globu), globu

terrestre , globu care representa paren tulu.

GEOSPERICII sau geosphericu,-a,
adj.,(fr.g os phrique), relativu la sper'a

nesce una functione.

ft GERERE, v., gerere, a duce, a

porta, a conduce, a implenf una functione. Radecin'a derivateloru : gerente,

www.dacoromanica.ro

GER.

GEIL.

gerentia, gestu, gestione, si a compuseloru : con gerere, ingerere , suggerere ,

1289

nioni germanistice, tendentie germanistice.

GERMANISTIT, s. m., care tine la

germanismu : germanistii si romataistii
disputa asupria superioriatii institutioniloru lona; in Italia nu su germanisti,
dro in Germana'a se afia romanisti.
* GERXIANITATE, s. f., germanitas,
1. fraternitate : germanitateas acestoru
juni se vede d'in figur' a loru; prin dispute si certe germanitotea a trecutu in
GERMANESCU,-a , adj., germani- ininaicitia ; intre crestinii primitivi m
mis, relativu la germani : caracteriu una addeverata germanitate ; germanigermanescu, limba germansca, merce tatea.intre tte nationile d'in lame e nagermansca , appucature germanesci ; turale,passionile insedespartu nunumai
natione (le natione, ci s frate de frute;
vedi germanicta si germanu 2.
GERMANICE, adv., (germanice). germanitate se dice si in locu de affinitate, ba chiaru si in locu de similitudiin modu germanicu : serie germanice.
GERMA.NICIT,-a, adj., germanicus, rae; 2. origine germana, 2, precumu se
relativa la germanu, de germanu : im- dice romanit ate in intellessulu de origine
periulu germanicu, federatione germa- romana: germanitatea sassoniloru e evinica, limba germanica, demente germa- dente; germanulu nu si p6te ascunde
nice , calitedi germanice, legislatione germanitatea.
GERMANOFAGIA sau gerrnanophagermanica, trra germanica, merce gergia, s. f., inimicitia incarnata cotra germanica; vedi si germanu 2.
* GERMANISARE , v., (fr. germani- mani.
GERMANOFAGIT sau germanophaser), a face germanu, a transform& in
congestione, ingerentia, sug gestione, etc.;

armigeru, morigeru, messageru, etc.

GERGIT, s. 133., (it. gergo, fr. jargon), limba corrupta, cumu ua vorbescu
in unele locuri 6menii cari n'au connoscentia de grammatic'a limbei.
GERMANESCE , adv., (germanice),
in modu germanicu : ellu vorbesce, serie
germanescg: vedi germanice.

germanu : a germanis una trra , a

germaniset, una natione: romeinii nu se
voru germanis neci una data, germanii

au germanisatu multe provincie sclovanice.

GERMANISATIONE, s. f., actione

de germanisare : germanisationea terreloru baltice.

* GERMANISATORIII,46ria, adj. s.,
care germanisa : demente germanisat6-

rie ; planuri germanisatrie, Austri'a

germanisatria.
GERMANIS ATIT,-a, adj. part.,
transformatu in germanu : poporu germanisatu, trra germanisata.
GERMANISMTI, s. m., (it. germanismo, fr. germanismo), 1. idiotismu
propriu germaniloru; 2. systema de ger-

manisare : germanismulu a facutu si

face mari progresse; 3. elementu germanu caracteriu germanu : germanistnulu si romanismulu su in lupta de d6ue
mii de anni.
GERMANISTICITra, adj., relativu
la germanismu sau la germanisti : opi-

gu,-a, adj. s., inimicu incarnatu allu

germanaoru, care i are mam, d6co are

pot, terminu essageratn si odiosu : anthropophagii su rari, germanophagii su
numai in ida.
GERMANOFILIA sau gerrnanophilia,

s. f., amicitia Otra germani.

GERMANOFILIT sau germetnophi-

lu,-a, adj. s., amicu allu, germaniloru,

care are sympathia pentru germanismu :
germanophilii nu su prea raumerosi in-

tre romni; de germanophilu ce e, nu

vorbesce de catu germanice.
GERMANOMANE, s. f., care e pas-

sionatu pentru totu ce e germanu.

GERMANOMANIA, s. f., passione mare pentru germanismu.
1 GERMANITra, adj., germanns,
(de la germen), care se trage d'in acelliasi parenti : fr ate germanu,sora germana,

frati germani, sorori germane; in opposetione cu frati uterini, cari se tragu

d'in acea-asi mama, inse nu si d'in acellu -asi tata; subst. germanu, frate.
2 GERMANI1,-a, adj. s., germanns,

www.dacoromanica.ro

1290

SER.

GER.

nume nationale allu locuitoriloru d'intre

Alpi si marea baltica : caracteriu germanu,limba germana, institute germane;

astadi se vorbesce si- de una filosofia germana, si in genere de scientea germana;

germanii au venitu d'in Asia in urtn' a

celtiloru; in urm'a germaniloru au venitu sclovanii; pre tetnpulu romaniloru
gertraanii erau deja in Germani 'a de asstadi; germanele su mulieri forte laborise; germanii su renumiti pentru perseverante a loru.
GERME, pl. germine, germen, se-

mentia d'in care se nasce aova, bulbu,

bulbicellu, muguru, coltiu, ochiu, vegetatione : yerme potente, yerme vigorosu,
gertne creatoriu, germe fecundu, germe
fertile, gertne fructuosu, germe generosu,
yerme pretiosu, germe precoce , yerme
tardiu; animalile ca si vegetalile au unu
germe, si 'la-care specia si are germele
seu, differente de allu altoru-a ; germele e primulu punctu si essordiulu indispensabile allu generationei, gerinele
e individuulu intregu redussu la elemen-

tele selle celle mai simple, ellu e principiulu care coprende in sene Vate consecentiele ; fig. germele vietei, gernaele
unui morbu, germele unui processu; germinele rebellionii ; germinele corruptionii; a suffocci germele vitieloru, a des-

volt germinele virtutiloru; in cinim'a

omului se afia germele totoru passioniloru; una falsa difinitione e utvas germe
de errori.
GERMINABLLE, adj., germinabllis, care p6te germina.
*GERMINALE, adj., germinalis, (fr.

germinal), relativa la germe, care se

desvlta in loculu germelui : folie germinali; subst. germinale, lun'a candu
incepu plantele a germina, in calenda-

riulu republicei francesa si care icepea cu ecinoptiulu de primavra.

*GERMINARE, v., germinare, a face
germine, a mugurf, a incoltf, a incepe
a se desvolta c fientia organice: germina plantele, germina fiorile, germina
gradin'a; vermii germina penne; fig. inainte de ce germinara litterele, perid facile memori'a fapteloru.

GERMINARIII, -a, adj. s., care

germina; care produce germine; subst.

gertninariu, pl.-ie, seminariu.
*GERMINATIONE, s. f., germinatio,

actione de germinare : germinationea

sementieloru, germinationea planteloru,
epoch'a germinationei; caldur'a si umiditatea inaintdia germinationea sementieloru.
GERMINA.TIVII,-a, adj., (it. germinatiro, fr. germinatif), care p6te germina : facult ate gertninativa , virtute
germinativa.
GERMINATORIL1,-tria, adj. s.,
(fr. germinateur), caregermina: eletnentu germinatoriu, potere germinat6ria.
GERMINATRICE, s. f., (it. ger-

minatrice, fr. germinatriee), getininat6ria : facultate germinatrice.

1 GERMLNATII,-a, adj., (germinatas), care a germinatu, care a data
unu germe.
* 2 GERAIINATU, s. ni., germinatus,
actulu de germinare : germinatulu planteloru, germinatulu vinieloru.
GERONTE, s. m., (76pmv, senex),
betrftnu, seniore in una cbmmune; senatoriu la Spartani; seniore in unu monasteriu.
GERONTEA, s. f., gerontea herba,
(ysponsioc), una planta.
GERONTOCOMIII, pi.-ie, gerontoeomium (yeponoxolutov), asylu pentru

betrini.
GERONTOCRATIA., s. f., (d'in y-

pmy, senex, si xpeaoc, vis, potere, fr.

grontoeratie), domnfa sau guvernu de
betrIni : gerontocrati'a e /Irle vechia,
betrnii poporului, cci 6meni cu mai
multa esperientia de ca tu junii, se consultau in affacerile de importantia, si
decisionileloru se consideren ct legi, de
ad provine si nurnele senatoriloru, cari la

romani formciu consiliulu administrativu pre tempulu ca tu dura republic'a.

GERONTOCRATICUra, adj., (fr.
gerontoeratique), relativu la gerontocratia : guvernu gerontocraticu, potere
gerontocratica, infiuentia gerontocratica, autoritate gerontocratica.
GERONTOPOGONE, s. ni., (d'in
Tipo, s en ex, si adroov, barba), una planta

alle carei granuntie su coronate cuaculie.

www.dacoromanica.ro

'GES.

GES.

GEROSU,-a, adj., gelidus, frigidus,

f6rte rece : tempu gerosu, nopti gerose.
GERRA, pl. gerre, gerrge , (Mov),
una specia de scutu; fig. seccature.
* GERRONE, s. m., gorro, care spune
seccature, imbecillu, nebonu.

GERU, s. in., gelu, frigu mare in

cltu inglacia, ap'a, dgera 6menii si animalile : gerulu baptezului, gerulu cellu
mare de asta irna crepea arborii; viniele
degerara de gerulu cellu mare; tyrannii

tinu pre menii in geru; nu ne mai adducemu a mente de unta assmine geru;
de geru inglacill, nu numai Dunari' a, ei
chiaru si marea.
GERUNDIU, pl.-ie, gerundium (de

la gerere) , terminu de grammatica

t6te verbele au unu gerundiu; in limb'a
latina geruncliulu se termina in :-ndi,
-ndorndum, in cea romtina avemu numai
gerundiulu in :-ndu, precumu : arandu,
avendu, batendu, fiendu, venindu.
GERUNDIVU, s. m., gerundivum
si gerundivus modus, C6, si gerundiu,
inse la unii grammatici se distingo gerundivulu de gerundiu, co prin gerun-

divu se esprime numai casulu gerundiului, ro form'a lui trece in a participiului futuru passivu, care se construge
ca substantivulu dependente.
GERUSLA., s. f., gerusia (repocaia),

senatu la Sparta; sall'a senatului; casa

de retragere pentru betrni.
GESTABILE, adj., gestabilis, care
se p6te port& : arme gestabili.
GESTADO, pl. -mine, gestamen,
totu ce se prta, vestimente, ornamente;

totu ce serve spre a porti, callara,

1291

stator, , gestatoring, care gesta, care

p6rta, portatoriu.
GESTATRICE, s. f., gesta. tris, fmina care gsta, portat6ria, gestatria.
1 GESTATU,-a, adj. part., gestatus, portatu : copillu gestatu in bracie,
fetu gestatu in pantie.

2 GESTATU, s. m., gestatusrus,

actulu de gestare, transportu.
GESTATURA, s. f., gestatio, effectulu sau resultatulu actionei de gestare.
GESTICULARE, v., gesticulad, a
face geste, mai allessu a face geste af-

fectate : ellu nu p6te vorbi fora a gesticuld; ne amu saturatu de a lu audi

vorbindu si de a lu ved gesticularadu ;
dco are sci cdtu de taritu i sidie, ellu
n'are mai gesticuld.
GESTICULARIU,-ia, adj. s., ge-

sticularius, actoriu care j6ca gesticulandu, mima, pantomimu, istrione, saltatorin.

GESTICULA.TIONE, 8. f., gesti-

culatio, actions de gesticulare, actione

de a face geste affectate sau prea-dese :
gesticulationea pantornintiloru e una
arte; gesticulo,tionea morbosiloru e unu
fenomenu connoscutu.
GESTICULA.TORIUrt6ria, adj. s.,
gesticulator, care gesticula : unu mare
gesticulatoriu, unu gesticulatoriu nesufferitu.
*1 GESTICULATU,-a, adj. part., gesticulat us, reprodussuprin gesticulare: misceari gesticulate; gesticulati motus. Solin.

2 GESTICULATU, s. m., gestioulotto, actulu de gesticulare : compara

trassura, vectura.
GESTARE, v., gestare (de la gerere), a port,, a transport, a reporti:
a gestd copillulu in bracie; a gestd pre

vorbele cu gesticulatulu.
GESTICULU, pl.-e, gesticulus, deminutivu d'in gestu, micu gestu, miscare.

cineva in lectica; a gestd una corona

in capu, a gestd gemma in dgetu ; a
gestd vorbe d'in una casa in ant.

de perore, portare, ducere, essecutare, es-

GESTATIONE, s. f., gestatio , actione de gestare; sarcina, tempulu cItu

gsta mum'a copillulu in pantice : gestationea feminei e de noue luni, gestationea cameleloru e de unsprediece luni
si mediet ate.

GESTATORIUrtria, adj. s., go-

GESTIONE, s. f., gestic, actione

secutione, administratione : gestionea
unei affaceri; gestionea unei tutele; a chi
computu fidele de gestionea sea; a si impleni bene gestionea sea.

GESTORIU,-tria, adj. s., gestor,

care /Arta; care prta vorbe d'in casa
in casa, diffamatoriu.

1. GESTU,- a, adj. part., gestus,

portatu.

www.dacoromanica.ro

1292

GHI.

2 GESTU, pl.-geste, si gesturi, gesstus,-ns, 1. miscare esteriore a corpului

care serve a esprime sentimentele n6stre : gestu voluntariu, gesta invo/untaries, gestu naturale, gestu imitativu; gestu pictorescu, gestu espressivu; a face
geste sau gesturi ; Demosth ne faceatotu
atectu effectu prin gesturile, ccitu si prin
elocentea sea ; gesturile concurru cu
miscevrile vultului spre a esprime
rile suffietului ; 2. gestarorum , fapte
mari : gestele lui Alessandru, gestele lui
Cesare.
GESTITOSIT,-a, adj., gestuusus, ple-

nu de gesturi, care face multe gesturi.

GESIT, pl.-e, gesa si geesa,-erum,
una specia de lancia de ferru usira, cu
care se luptdu gallii.
GHIACIA, s. f., Olidos, vedi glacia.
GHIACIARE, v., Oficiare, vedi
ciare.
GHIA.CIARIA, s. f., frigidarium, vedi

glaciaria.
GHIACIARIIT, s. m., glacialls, vedi
glaciariu.
GHIACIATU,-a, adj. part., glaeiatus,
gelatus, vedi glaciatu.
GHIACIOS1J,-a, adj., glaciatus, vedi
glaciosu.
GHIANDE, s. in., glans, vedi glande.

GHIA.NDURA, s. f., glandula, vedi

glandula.
GRIANDUROSU,-a, (glandulosus),
vedi glandulosu.
GHIEMU, p1.-un, glomus, vediglomu.

qiIIEMUIRE,-escu, glomerare, vedi

gIomerare si glomurire.

G'aEMITITUra, adj. part., &meratus, vedi glomeratu si glomuritu.

GHIOCA, s. f., gullioca, vedi gli6ca.
GHIOCE, s. f., testa. vedi
GHIOCELLU, 8, m., glauchm, vedi
glaucellu si gliocellu.

GHITIRE, v., &tire, vedi glitire si

glutire, si compusulu inglutire.
GIIITITORIII,46ria, adj. s., gintiens,
vedi glititoriu si glutitoriu, si comp. inglutitoriu.
GHITITIT,-a, adj. part., giutitus,vedi
glititu si glutitu, si comp. inglutitu.
GHITITURA, s. f., vedi gtititura si
glutitura.

GHITIIT, s. m., &tus, faux, vedi glitiu

si glutiu, si comp. inglutiu.
G1BBA, s. f., gibba, figura convessa,

inflatura convessa, besica, gibbositate.

QIBBOSU,-c4 adj. s., gibbosus, gibberosus inflatu, besicatu, cocosiatu
unu omu gibbosu, una muliere gibbosa;
subst. unu gibbosu, una gibb6sa ; gibbosii su spirituosi.
GIBBU, s. m., glbbus, cocosiatu; si
gibbu pl. gibbe, tum6re, inflatura.
GIGANTE, s. m., gigas, (rEyac),
omu de marine estraordinaria : gigantii se scollara in contr'a lui Joue.
GIGANTESCII,-a, adj., (it. gigantesco, fr. gigantesque), giganteus, rela-

tivu la gigante, de gigante, ca unu gigante : marime gigantsca.

GIGINTSSA, s. f., (it. gigantessa), fmina de marime gigantsca : gigantessele su urite.
GIGANTICU,-a, adj., giganteus, de
gigante, gigantescu : bellulu giganticu,
fapte gigantice, figura gigantica.
GIGANTOMACHIA, s. f., (playTop.axfa, it. gIgantomachia), bellulu giganticu , lupt'a gigantiloru in contr'a

lui Joue.

GILVIJ,-a, adj., Ohms, si glIbus,

cenusfu : callu gilvu.

GING/A sau gingiva, s. f., gingiva,

partea membranei muc6se a gurei care
imbracca celle d6ue arcate de denti, se
intende pre intre denti si aderesce tare
cu radecin'a loru : col6rea rosia a gingiueloru; gingiue firme; inflatura de gingiue; inflammatione de gingiue.
GINGIVITE, s. f., (fr. gingivite),
inflammatione de gingiue.

GINGLISMU, s. m., ginglismus,

(7tyyktop.6c), risu immoderatu occasio-

natu prin titillatura.

* GINGRINA, s. f., gingrina (pa),
mica flauta.
GINGRINATORIII, s. m., glugrinator, care cAnta cu gingrin'a.
GIURARE, v., gyrare, a duce in giuru, a duce in pregiuru; a rotundf.

GIURATU,-a, adj., gyratus, dussu

in giuru; rotunditu.
GIURU, s. m., gyrus, (75pos), cercu.
Radecin'a compuseloru : pregiuru, ins-

www.dacoromanica.ro

GLA.

GLA.

pregiurare, congiurare, incongiurare ,

si a frasiloru : giuru in pregiuru.
* GLABRARE, v., giabrare, a face
glabru, a despoil& de pru : a glabra
porcii.
GLABRARIA, s. f., glabraria, fmina carei-a placa junii fora barba.
GLABRETU, pl.-e, glabreta,-orum,
locu nudu, fora vegetatione.
GLABRIRE,-escu, v., glabresoere,
a perde prulu, a (loved glabru.
GLABRITU,-a, adj. part., glaber,
despoliatu de pru, ca barb'a smulsa.
*GLABRUra, adj., glaber, fora pgru,
calbu, rasu: ordiu glabru, tapete glabre.
GLACIA. (cu / mlle la Macedoromani, si de totu molliatu la Dacoromani), s. f., glades, apa redussa prin frigu

in stare solida : glacia grssa, glacia

suptire, glacia curata, glacia de mare;
a se da pre glacia, a rupe glaci'a, a sparge

glaci'a; confectarii stringu gtacia irn'a

si ua conserva pentru vra, unu carru
de glacia.
GLACIALE, adj., glacialls, de glacia:
tnarea glaciale, oceanulu glacial e, monti

glaciali, insule
GLACIARE, v., giaciare, a prende

glacia, a trece in stare de glacia, a

preface in glacia; vedi compusulu in-

1E98

* GLADIATOR1TT, B. m., gladiator,

gladiatorius, care se lupta ca giadiulu :

gladiatorii la ronaani erau servi cari se
essercitau la lupt' a ca gladiulu (gladia-

tura), si combateau in theatru si amphitheatru spre a delectd pre poporulu

spectatoriu pa candu se uccideau; gladiatoriu, pl.-ie, salariu allu gladiatoriloru.
GLADIATURA, s. f., gladiatura,
professione de gladiatoriu.

GLADIOLU sau gladioru, s. M.,

1. gladiu scurtu, pumnariu ;
gladiolus'
2.
una planta, gladiolus narcissi.
GLA.DIU, p1.-ie, gladius, (gladium),

spata, sabia : gladiulu romaniloru era

unu cutitu mare si dereptu cure se termind in unu mucrone, facutu mai multu
spre a junghid; a sae gladiulu, a stritage

gladiulu in mana, a bagd gladiulu in

tca; a se lupta cu gladiulu: a jungha
pre cineva cu gladiulu seu.
* GLANDARIA, s. f., glandaria sill e,
padure, de arbori ce producu glande.
GLANDE, (ca l malle la Macedoro-

mani, si de totu molliatu la Dacoromani), s. f., glans, 1. fructulu cerrului

(quereos), latinii diceau si glans fagea,
glande de fagu : poroii manca glande;
emzenii inco se nutrira multu tempu cu

glaciare.
GLACIARIA, s. f., (it. ghiaociaja, fr.

glande, peno candu invetiara a face

glacire), frigidarium , locu unde se

conserva glaci'a, loca f6rte rece : mi se

arruncau anticii cu fund'a, assmine

pare co sum in una glaciaria asid sentiu

frigulu de tare; confectarii au mari glaciarie.
GLACIARIU,-ia, adj. s., glaciaiis ,
de glacia; subst. care conserva si vende

selba glandifera, trra glandifera.

glacia, care possede una glaciar,

GLACIA.T13,-a, adj. part., glaciatus,
gelatus, conoretus, inglaciatu, vedi compusulu inglaciatu.
GLACIATURA, s. f., con gelatin, ef-

fectu allu actionei de glaciare, inglaciatura.

GLACIOSU,-a, adj., (it. ghlaceloso),

glaciatus, plena de glacia , cu glacia,

inglaciatu : tempu glaciosu, nopti glaciose, locu glaciosu, pamentu glaciosic.

GLADIARIU, s. m., gladiarius

fabricatoriu de gladie.

pane de grcinu: 2. globu de plumbu ce

globuntiului de pusca d'in dillele nostre.
GLANDIFERU,-a, adj., glandifer,
care produce glande : arbori glandiferi,
* GLANDIFORME sau glandiformu,a, adj., (fr. glandiforme), care are forma
de glande.
GLANDIVORU,-a, adj., (fr. glandivore), care manca glande porrii su

glandivori; animali glandivore; subst.

glandivorele.

GL ANDULA sau glandura, (cu

molliatu), s. f., glaudula, 1. deminutivu d'in glande, mica glande; 2. parte
molle spongiosa sau vascularia in organismulu animale, care serve'sce la secre-

tionea umoriloru : glandula lacrim ale,

glandula pituitaria, glandule synoviali;
3. tumori accidentali cari se formdia

www.dacoromanica.ro

dti.

1294

GLE.

in Ore-care parte a corpului : copz7lului

s'au facutu glandule la collu ; ellu e

plenu de glandule ; 4. corporelle vesiculse ce se formdia pro foliele, pro
fustulu sau pre calicele planteloru.
GLANDULARIU,-a, adj. s., (fr.
glandulaire), care are aspectulu, form'a
sau tessutur'a glandulelorn : secretione
glandularia, organe glandularie; subst.
glandul aria, una specia de verbena.
* GLANDITLATIONE, s. f., (fr. glan.

dulation), formatione, desvoltatione de

glandule.

GLANDITLIFERUra, adj., (fr.

glandulifre), care porta glandule.
GLANDULIFORME sau glanduliformu,-a, adj., (fr. glanduliforme), care
are form'a unei grandule.
GLANDULOCILI1TU,-a, adj., (fr.
glitudaloolii6) , se dice despre partea

unei plante alle carei cilie se termina

GLAUCONITE, s. f., (fr. glauconite), ca si glauconia.

GLAIJCONOMU, 8. m., (fr. glauconome), genu de polypiarie.
GLAUCOPE, s. m., (fr. glaueope),
genu de passeri selvane d'in Australi'a.
GLAUCOPEU,-a , adj., (fr. gimt.

cope), care s6mina a glaucope.

GLAUCOPIDE, 9. m., (fr. glauco-

pide), genu de insecte d'in ordinea lepidoptereloru, d'in famili'a crepuscularieloru.

* GLAITCOPTERIT, -a, adj. s., (fr.
glaucoptre) , care are aripele verdi
glauce.
GLAUCUra, adj., glaucus, (iXat.)7t6q), verdastru, verde de mare, verde
albastru : f6lia glauca, frundia glauca,
ochi glauci; nereidile se numescu de poeti

glaucele sorori; callu glaucu, cu ochii

glauci; anticii numiau glaucu unu pesce

de mare; botanicii numescu glauca una
GLANDULOSU,-a , si glandurosu , planta care cresce pre littorile oceanuadj., glandalosus (fr. glanduleux), care lui ; ornithologii numescu glauce passeare tessutura de glandule: organu glan- rile de ordinea hypsopteneloru, care codulosu.
prende bubonitiele.
GLARIA, s. f., glarea (ckpo), sa,GLAUCURU,-a, adj., (fr. glaucure),
blu grossu, petricelle, (it. ghiaja, fr. gra- care are c6d'a glauca sau verdastra cevier), cu cari se asternu ckllile, stratele. nusia.
GLARIATA , s. f., (it. ghlajata),
GLEBA, gleua, gliva, glia, s. f., gle-

in una glandula.

calle asternuta cu glaria, selciata, calciata (fr. chausse).

GLIRIOSU,-a, adj., glareosus, (it.
ghiajoso), plenu de glaria, ammestecatu

eu glaria : lamentu glariosu, arena

glarisa.
* GLASTU, s. m., glastam, rba bona
de tinsu (vapsitu).
GLAUCELU, s. m. glaucium , una
fI6re, vedi gliocellu.
GLAUCOMA, p1.-mate, glaucoma
(7Xecmopa), morbu de ochi, opacitatea

umorii cristalline sau a corneei trans-

parente care se p6te intende la unu

ochiu sau la amendoui ochii.
GLAUCOMATICU,-a, adj., glau comaticus, attensu de glaucoma.
GLAUCONIA, s. f., (fr. glauconle),
Una varietate de creta mineral.
GLAUCONIOSITra, adj., (fr. glauconieux) , plenu de glauconia ; sablu
glauconiosu.

ba, massa de pameutu, buccata de pamentu taliata cu sap'a sau cu aratrulu :

a talici glebe, a int6rce gleb'a, a arruncd
cu gleb'a in cine-va; servi legati de gleba, de pamentulu ce ei erau detori a ar.
GLEBALE, adj., glebalis, de gleba.:
pamentu glebale, pamentu grassu.
GLEBARItra, sdj. s., glebarlas;
bol glebari, glebaril boyes, boj vigorosi
cari potu rupe glebele.
GLEBA.TIONE, s. f., glebatio, contributione pusa pre gleba, contributione
fundiaria.
GLEBOSU,-a, adj., glebosus, plenu
de glebe : trra gleb6sa.
GLEBULA sau glebura, s. f., glebula, mica gleba.
GLESSU, s. m., glessum si glomsum, succin u, ambra g albina.
*GLEUCINU, s. m., gleucinum (746xcvoc), oliu ammestecatu ca vinu dulce.
GLEUCOMETRIA, 8. f., (fr. gleu-

www.dacoromanica.ro

GIL

GLO.

natur'a glirelui ; langedu, addormitu,

somnurosu.

GLIRIU,-ia, adj., glIrius, de glire,

de natur'a glirelui, somnurosu.
GLITIRE,(cu 1 m6lle la Macedoromft-

tarfa, mustului de vinu; 2. personale,

care se serve cu gleucometrulu.
GLEVA, gliva, glia, s. f., gleba, glera,
vedi gleba.
OLLA., s. f., gleba, massa de pamentu,

buccata de pamentu taliata cu sap'a sau

cu aratrulu, vedi gleba.
GLINU, s. m., gllnon (TXstvoq), una
specia de acere sau arciariu.
GLIOCA, s. f., gullioea, pellea test6sa a nuceloru, glaudei, si altoru fructe.
GLIOCE, s. f., testa, pollea test6sa a
ouului : gli6ce de ouu, gallin'a a spartu
gliocile oualoru.
GLIOCELLU, pl. gliocelli, glaucium,

galanthus nivalis, lui Linneu, una fl6re

de primavra.
GLIRARI17, pl.-ie, glIrarlum, locu
unde se tinu si se nutrescu glirii.
GLIRE, s. m., glis, Oira, genu de
animali rodit6rie classificatu in famili'a
soreciloru, dro care are Ore-cari relationi Cu sciurii, d'in care causa unii naturalisti l'au pusu intre acesti d'in urma :
glirii au unu pru desu,m6lle si formosu; elli addormu cu inceputulu frigului

de irna si dormu peno la inceputulu

1295

GLIRIANU, -a, adj., Orina, de

cometrie), artea de a mesurA tan mustului de vinu.

GLEUCOMETRICU, -a, adj., (fr.
gleueometrique), relativu la glaucomatra sau la gleucometru.
GLEITCOMETRU, s. f., (fr. gleuoombtre), 1. iustrumentu spre a mesurfi

ni, si de totu molliatu la Dacoromani),

V., glatfre, a inglitf, in sensu propriu
si figuratu; vedi inglitire si inglutire.
GLITITU,-a, adj. part., gratitus, inglititu.
GLITITURA, R. f., effectulu actionei
de inglitire, inglititura.
GLITIU, 13. DI., glatus si glittus, 10culu d'in fundulu gurei unde incepe esofagulu si prin care inglitimu buccatele,
inglitiulu.
* GLOBARE,-ediu, v., globare, a for-

ma globu, a rotundf; refl. a se gloki, a

se stringe in globu, a se stringe impregiurulu unui centra : albinele se globedia impregiurulu reginei.
GLOBAR1TJ,-a, adj., (fr. globaire),

care se compune de una adunatura de

masse globose : minerali globarie.
GLOBATIONE, s. f., globatio, actione de globare, sau de rotundire.
GLOBATORIU,-tria, adj. s., globator, care face globuri, care rotundesce.
GLOBA.TU,-a, adj. part., globatus,
rotun ditu : forma globata; strinsu in,pregiurulu unui centru : coturnici globate.
GLOBICERIT,-a, adj., (d'in globel

primaverei ; cut6te aceste-a se desata de

si cra, fr. globiere), se dice despre

passerile cari au intre aperturile nari-

mai multe ori d'in acsta stare de tor-

loru una protuberantia galbina.

p6re, si nid nca provisionile ce ait strinsu in tempulu verei , si cari consistu in
nuci, in atlune, in glande, in castane, etc.
M'a si thin'a glirii se nutrescu Cu fructe
pulp6se de arbori fructiferi; elli renuinu
totu-de-a-una selbatici; carnea gliriloru

e bona de mancatu, si are gustulu de

carne de porcu de India; glirii su tffinna
mai grassi ; .Romanii cororura placeau
feffte glirii, educau una mara cantitate
de aceste animali; in Italia glixii se man-

ca si astadi. Naturalistii numera patri*

speeie de gliri : glirele proprirm askt numitu , cara loeuesce panda Europei
rneridionalei glirelg del Sonegallia, mol
scardinadis si gOriolfolloi

GLOBICORNU,-a, adj., (d'in globu

si cornu, fr. globleorne), se dice despre insecte cari au secund'a inclauatura

a antenneloru globulosa.
* GLOBIFERA, s. f., (d'in globu si femere, fr. globifre), una planta cu fustellulu repente.
GLOBIFLORU,-a, adj., (d'in globu
si flore5 fr. globIllore), se dice despre
plantele eari au fiori globul6se.
GLOBIFORME sau globiforniu,-a,
adj.., (d'hl globu si forma, fr. globlforme), care are form'a unui globu.
* GILOBIPORIT,-a, adj., (d'in globu si

poru, fr. globlpore), se dice despre aniatalile cari au poni orbiculari.

www.dacoromanica.ro

1296

GLO.

GLO.

* GLOBOSITATE, s. f., globositas,

forma globosa, spericitate.
GLOBOSUra, adj., rotundu de t6te

partile, spericu : capu globosu, ovariu

globosu, receptaclu globosu, forma globesa, capsula globsa.
* GLOBU, s. m., globus, 1. corpu ro-

globu, pillula: globuli de tnercuriu, globuli de apa, globuli de .sange.

GLOBUNTIU sau glountiu, pl.-ie,

globulust micu globu de plumbu : globuntie de pusca; globuntie de tunu.
GLOBUTIU, p1.-ie, globulus, demi-

nutivu d'in globu : globutiu de para,

tundu de t6te partile, spera : centrulu

globului, circunferenti'a globului, dia-

globutiu de casiu.
GLOCA, s. f., gallina care scote sau

metrulu globului, superfaci'a globului;

patnentulu nostru e unu ,globu, care se
dice si globulu pamentului si globulu
terrestre; a incongiurci globulu , a cal-

care a scossu pui; vedi si coca.

GLOCHIDE, s. f., (gr. ykeqc, anglu, fr. glochitle), divisione uncata care

latori in giurulu globului ; a tnesurci

plante.
*GLOCHIDIU, s. m., (fr. glociddion),
genu de plante cuphorbiacee.
GLOCIREreseu, v., gloolre, a murmura ca gallinele candu chiama puii.
* GLOCITARE, v., glocitare, frecentativu d'in glocire, a murmura ca gallinele.
GLOIOCEFALU sau gloiocephalu,a, adj., (d'in TXouic, glutinosu, si xeral,

globulu. ; 'a descrie tte partile globului;

globulu nostru a sufieritu multe scambecri; globu artificiale, globu de metallu,

globu de lemnu, globu de cartone; 2. mul-

time, adunatura strinsa la unu locu

globu de militari, globu de callan i globu
de albine, globu de navi.
GLOBULARIA, s. f., (fr. globu-

lMre), genu de plante dicotyledonie,

typulu familiei globulariateloru.
*GLOBULA.RIATU,-a, adj., (fr. gloMud), care guaina a globularia.
* GLOBULICORNU,-a, adj., (fr. 00buiicorne), se dice despre insecte alle
caroru antenne su globul6se.
GLOBULIFERU,-a, adj., (fr. glo-

se vede la verticele periloru uuoru

capu, fr. glolocephale), se dice despre

plantele care au capell'a glabra si vescsa.
*GLOIONEMU, s. m., (fr. gloionkne),

genu de alge marine : gloionemulu paradoxu, gloionemulu fetidu.

GLOMERABILE , adj., glomerabilis, care se p6te glomerci, care se p6te

builire), se dice despre plantele cari

iu unele parti globul6se.
GLOBULIFOLIU,-a, adj., (fr. globullfoli), care are folie globul6se.
GLOBULIFORME sau globuliformu,-a, adj., (fr. globuliforme), se dice
despre minarelile dispuse in globuli.
GLOBULINA, s. f., (fr. globuline),
substantia care prin combinationea sea
cu albumin'a, formdia materi'a colorante a sangelui.
GLOB1TLIPEDE, adj., (fr. globu-

forma in unu gtomu, care se pte rotundi.

GLOMERAME, p1.-mine, glomeramen, aggregatione sperica, globu, discu.

llpide), se dice despre animalile cari

actione si effectu allu actionei de glo-

au petiorele globul6se.
*GLOBITLITU, s. m., (fr. globalite),
genu de insecte d'in ordinea coleoptereloru, famili'a clavipalpeloru.
* GLOBULOSU,-a, adj., (fr. globuleux), compusu d'in globuli : materia
globul6sa, substantia compusa d'in corpuscule globul6se.
* GLOBULU, i. m., globules, micu

merare, aggregatioue, adunatura, massa.

GLOMERARE, v., gloinerare, a

forma, unu glomu, a pune mai multe
lucruri unulu lnga altulu si un ulu pres te

altulu, a aduna, a accumul, a concentra : a glomerci lan'a, a ua face glomu;

a glomer4 alluatulu, a glomerci casiulu;
nuerii se glomera; a glonzerci unu mare
nutneru de militari in faci'a inimicului.
GLOMERATIONE, s. f., glomeratio,

GLOMERATU,-a, adj. part., glomeratus, accumulatu, aggloineratu, aggregatu : lucruri glomerate, albine glomerate, passeri glomerate.
* GLOMERIDE, s. m., (fr glomride),

genu de insecte d'in ordinea myriapodiloru, famili'a chilognothiloru.

GLOMERIFLORIJ ,-a, adj. , (fr.

www.dacoromanica.ro

GLO.

GLO.

gtomarittore), care are tlori agglomerate in capitule.

GLOMEROCARPU,-a , adj., (fr.
glomerocarpe), se dice despre plantele
a caroru fructificatione e compuso, d'in
glomerule estalle si nude.
GLOMEROSITATE, s. f., calitate
de glomerosu, stare glomer6sa.
* GLOMEROSU,-a, adj., glomerosus,
care formdia unu glomu : albine glomerose, petre glomer6se.
GLOMERULATU,-a, adj., (fr. glo-

1297

glori'a e stralucirea numelui bonu; ellu

publica unu discursu in glorita paren-

tiloru sei; ellu dusse glorea nationei

selle peno la estremitatile pamentului;

ennenii cei mari facu glorea seclului

-

seu; in addevtru numai lui donanedieu

se covine gloria; gloria patrelui si filiului si spiritului sanctu; gloria mariloru
patrioti cari cu propriulu sacrificiu ne
salvara patri' a; gloria adcleverata, gloria

falsa, gloria deserta; ellu si face gloria

de a inselld pre 6meni si de a si bate

n'erut), care e strinsu in mici legature, jocu de densii.

ca florile ederei glomerulate.
GLORIABILE, adj. , glorlabilia ,
GLOMERULIFERU,-a, adj., (glo- care se.p6te gloria, gloriosu.
mernlifre), se dice despre plantele alle
GLORIA.RE,-ediu, v., glorificare,
caroru flori su dispuse in capitule glo- a glorifica; ref. a se gloria, gloriad,
bulase.
a so glorifica; a si face gloria : nu se
GLOMERULU, s. m., (fr. glome- covine omului a se gloria ensusi, ci se
rale), aggregatione de fiori cu capulu astepte se bu gloriedie altii ; numai 6irregulariu.
menii corrupti se gloridia cu fapte imGLOMU, (cu 1 malle la Macedoro- morali.
mini, si de totu molliatu la Dacoromani :
GLORIATIONE, s. f., gloriatio ,
ghiomu si ghiemu).
glomas, glo- actione de a se gloriare : lucru demnu
bu de acia sau de tortu : a depen tor- de gloriatione.
tulu de pre fuse si a face mai multe gloGLORIATORIU,46ria, adj. s., glonauri; a se face glomu, a se stringe tare a riator, care gloriadia, san care se glostringe tare maulle, petiorele, capulu, etc.

rifica.

in cltu separa unu glomu.

GLOMUIRE, (cu 1 tare mollliatu :
ghionauire si ghietnuire),-escu, v., glomerare, in glomum redigere; a face glonau, a glomui vestinzentele; refl. a se
glomu, a se face glomu.

GLORIATU,-a, adj. part., (gloriatus), glorificatu.

GLORIFICARE, v., glorificare, a

GLOMUIT13,-a, adj. part., glomeratas, facutu glomu : vestinzente glo-

muite.
GLOMURARE (Cu 1 tare molliatu :

ghiomurare si ghienaurare), glomerare,

vedi glotnuire.
GLOMURIRE (cu 1 tare molliatu :
ghiomurire si ghiemurire), glomerare,
vedi glonaurire.
GLORIA, s. f., gloria, mara repu-

tatione, lauda unita cu estima, admiratione generale si constante meritata

prin virtuti, fapte mari, talento estraordinarie, opere eminenti; marire : a dori
gloria, a se accoperi de gloria, a si face
gloria de ceva, a imita glori'a straboniloru; glori'a e una recompensa morale
data de societate virtutiloru stralucite;

nora, a lauda, a inaltia la gloria, a

predica gloria, a canta, gloria refl, ase

glorifica, a si face gloria de ceva sau
pentru ceva : a se glorifica cu nobilitatea sea; ellu se glorifica cu averile selle;
elle se glorifica cu spiritulu seu; tetebomerita ca onaulu se se
nurile lumei
glorifico; domnedieu se glorifica in san-

tui sei; unu parente se glorifica in fisei.

GLORIFICATIONE, s. f., gloriaeatio, actione de glorificare, gloria, elevatione la gloria : glorificationea cellorn
allessi.
GLORIFICATORI11,-tria, adj. s.,
care glorifica.

GLORIFICATI1,-a, adj. s., glori.

&atas, inaltiatu la gloria, gloriatu,

maritu.
GLORIOLA, s. f., giorioia, deminutivu d'in gloria, mica gloria, vanitate
82

www.dacoromanica.ro

1298

GLO.

GLIT.

care are de obiectu lueruri mid gloriol'a nu e re-cumu altu ceva de catu
parodea gloriei.
*GLORIOSU,-a, adj., glori o sus, plenu

de gloria : lupta glori6sa, pace glori6sa,

nume gloriosu, una aetione form6sa si
glori6sa; care se gloriedia pre selle: mi-

litariu gloriosu, miles gloriosus, fanfarone.

GLOSSA, s. f., glossa, (TX(Boaa ,

glossotheca, gloSsotoma, pentru allu caroru intellessu consulta partea posteriore a cornpositionii.
GLOSSULA, s. f., glossal'', mica
glossa; scurta esplicatione.
GLOTTIDE, s. f., glottis (7Xarce.0,
una passere, coturnice.
*GLUBERE, glupsi si glupsei, gluptu,
v., glubere, a despolia, de scartia, a pall.
GLUMA, s. f., glunta, pellea sau

limba), esplicatione de vorbe obscure

in una limba prin altele mai intelligibili, fia in acea-asi limba, fia in alt'a

pellici'a granuntieloru.

straina: loculu accstu-a e plenu de vorbe

obscure, are nevolia de glossa; glossa interliniaria ; de multe oa i s'a intemplatu

substantia agglntinante, materia lepi-

ca gloss'a .se trca in testu; une ori

meatum, modu de glutinare; glutinatura : glutinamentulu aleloru manu-

gloss'a e mai obscura de ceitu testul u ;

glossele acestui commentariu su fatiganti.
GLOSSARE,-ediu, v., (it. glosare,
fr. gloser), a face glosse, a apnea prin
glosse; fig. a criticd, a censura, a inter-

GLUTE , glutine , glutinu, s. m.,

glus, glutis; gluten, odium , ver-ce

tisa, gumma, colla, cleiu.

GLUTINAMENTU, p1.-e, glatina-

scripte sau typo ite.

GLUTINARE, v., glatinare, a colla, a lepi : a glutind foliele unei carte,
a glutind buccati de lemnu, a glutinci
seanduri; a glutind una plaga sau una

preta, spre reu, a calumnia: pentru ce

vulnere.

glossati asupr' a actioniloru, asupr' a vorbeloru melle?

GLOSSARM, p1.-ie , giossarium,

GLITTINARM, s. m., glutinarius,

care face glutinu.
GLUTINATIONE, s. f., giativatio,
actione si effectu allu actionei de glutinare : glutinationea unei vulneri.
GLITTINATIVUra, adj., glativativus, care serve a glutina.
GLUTINITORM,-t6ria , adj. s.,
giatinator, glutlnatorlus, care giutinci,
care colledia, care lepesce cu glutine.
* GLUTINATU,-a, adj. part., glatiflatus, collatu, lepitu.
GLUTINE, s. m., gluten, glatinum,
substantia agglutinante, gumma, colla,
cleiu, vedi glutinu.
GLUTINOSITATE, s. f., (fr. glutinosit), calitate de glutinosu.
GLUTINOSU,-a, adj., glutiuosus,
in forma de glutine, vescosu, cleiosu
succu glutinosu, materia glutin6sa, substantia glutinsa.
GLUT1NU, p1.-e, glutimun, sub-

dictionariu, vocabulariu de vorbe obscure, sau de vorbe straine : glossariulu

lui Ducange coprende tote vorbele d'in
latinitatea media si bassa; glossariu de
vorbe straine in limb' a romdna; glossariu de vech'ia bimba francese; a scrie glos-

sarie e una occupatione fastidisa; ferice de linab'a care n'are nevolia de glos-

sariu; in tte limbele terminii technici

pentru diversele ramuri de scientie si
de arti facu indispensabile glossariulu.
* GLOSSATORIU,-tria, adj. s., (it.
glosatore, fr. giossatenr), care face glosse : glossatorii bibliei.
GLOSSEMA, p1.-mate, glossema
(TX60071p.a), terminu pucinu usitatu.
GLOSSEMATICU,- a , adj., glos-

sematicus, relativu la glossema, raru,

t GLOSSO-, (de la gr. yX(iicsaa, limba),

in diverse composetioni de termini technici, precumu in: glossocardia, glossocele, glossoconau, glossodermu, glossodia,

glossodonte, glossographa, glossoleptu,

glossologa, glossomana, glossomanta,
glossopetalu, glossopetra, glossostemu,

stantia agglutinante , gumma, colla,

cleiu : mesara, templarii se servescu cu
glutinu spre a un strinsu buccatilc de
lemnu ce lucrdia.
GLTJTIRE, v., glatire, vedi glitire si
inglitire. Compara cludere, clidere, chi-

www.dacoromanica.ro

GLY.

129?

dere, inchidere, cu glutire, glitire, ghitire

inghitire.
GLU T I TU ,-a , adj. part., glutitus,

vedi glititu si inglititu.

GLITTITURA, s. f., actione si effectu

allu actionei de glutire.

GLUTIU, s. m., glutus, vedi glitiu
si inglitiu.
GLUTONARIA, s. f., (fr. gloutonnorte, it. ghiottornia), voracitate, calitate de gIutone, aviditate, appetitu ne-

* GLYCYMERIDI, pl. f., glycymorhles, una specia de stridie.

GLYCYRRHIZA sau glucurriza, S.
f., glycyrrhiza, (ylunt6kECa),. radecina
dulce, una-planta.
GLYCYRRHIZINA sau glucurrz-

zina, s. f., (fr. glycyrrhizine), sacharu

de glucurrizite.
GLYCYRRHIZITE, s. m., glycyr
rhlzites, vinu de glucurriza.
GLYCYRRHIZU sau glucurrizu, s.

stemperatu de a mana), multu, lacumfa.

m., glycyrrhizon (Aux6tCov), acellu-

i GLUTONE, s. ni., (fr. emito%

it. ghiotto j ghiottone), vorace, care
manca eu aviditate si cu escessu, la-

asi cu glycyrrhiza.
*GLYPHICU sau gluficu,-a, adj., (fr.

cumu : glutonii se compara cu porcii.

2 GLUTONE, s. m., (fr. glouton),
genu de mammifere intre ursu si martura, de marimea unui cane de mediu-

sculpture : ornamente glufice.

locu : Nngitnea glutonelui de la nasu

peno la originea codei e camu de dime
urme sau petiore.
GLYCERIA sau gluceria, s. f., (fr.
glycrle), genu de plante grami nee.
GLYCERINA sau glucerina, s. f.,
(fr. glyerine), principiu dulce allu oliului.
GLYCERIU sau gluceriu , s. m.,
(fr. glycre), genu de vermi cu sango
rosiu.

1 GLYCINA sau glucina, s. f., (fr.

glycine), genu de plante d'in famili'a

legumin6seloru.
2 GLYCINA sau glucina, s. f., (fr.
glucyne), substantia chymica, compusa
d'in oxygeniu si d'in uuu metallu numitu
glyciu sau glyciniu.
GLYCINIU sau gluciniu, s. m., (fr.
glucynium sau glucyum), metallu obti-

nutu d'in glycina 2.

* GLYCIU sau gluciu, s. m., (fr. glucyum), acellu-asi cu glyciniu.

glyphique), plenu de glufi , plenu de

GLYPHU sau glufu, s. m., (d'in

gr. yXbiostv, a sap6,, a sculpf, fr.
terminu de architectura, se dice
despre veri-ce canale sapata in. ornamente.
GLYPTICA. sau gluptica, s. f., (d'in
gr. yX6soetv, a sap6,, a sculpf, fr. e) p.
fique), artea de a sculpf, sculptur'a.
GLYPTOGNOSIA sau gluptognosia, s. f., (d'in TXurt6g, sculpitu,sipcBatn
connoscentia, fr. glyptognosie), conno-

scentia de petre sculpite.

*GLYPTOGRAPHIA sau gluptografia, s. f., (fr. glyptographie), descriptionea petreloru sculpite.
GLYPTOGRAPHICU sau glupto-

graicu,-a, adj., (fr. glyptographique),

relativa la glyptografa.
*GLYPTOGRAPHU sau gluptografu ,
s. in., (fr. glyptographe), care se occupa
cu gluptografi'a.
GLYPTOLOGfA sau gltiptologa, g.
f., (fr. glyptologie), tractatu despre petrole sculpite .antice.
* GLYPTOLOGICU sau gluptologicu,-

a, adj., (fr. glycycarpe), care are fructe

-% adj., (fr. glypto lo gique), relativu la

gluptologa : scientia gluptologica.
GLYPTOLOGU sau gluptologu, s.
m., care se occupa cu gluptologra.
GLYPTOSPERME sau gluptosperme, pl. f., (fr. glyptospermes), familia
de plante alle caroru fructe su rugose
si el sculpite.
GLYPTOTHECA sau gluptoteca, s.
f., (fr. glyptothque), cabinetu de petrq

dulei si placute.

sculpite.

*GLYCONICIT sau gluconicu -a, adj.,

relativu la glyconiu versu Aconicu;

vedi g/yconiu.

GLYCONIU sau gluconiu, s. m.,

glycoulum metrum, metru compusu d'in

unu spondeu si doui dactyli, inventatu

de poetulu grec u Glycone.
GLYCYCARPU, sau glucucarpu,-

www.dacoromanica.ro

1300

GRA.

GNO.

GNOMA, s. f., gnome (Tv6p.71), son-

pretendea co possede una connoscentia

tentia, adagiu, massima, propositione in

superire revelationei in lucrurile di-

care se coprende una invetiatura pentru vitra practica.

vibe.

GNOMICU,-a, adj., (714.0p.ock), re' lativu la gnome : poetnate gnomice, poeti

gnomici.

GNOSTICUra, adj. s., gnostieus

(1vamtx6), relativa la connoscentia, in
specie relativu la gnose, ca connoscentia
de lucrurile divine superiore; subst. gno-

GNOMOLOGIA, s: f., (Twep.oXoyfoc),

sticii, illuminati, sectari crestini d'in

artea de a vorbf in sententie, filosofa

sententiosa.

ternpurile primitive.
GONFARE, (d'in confiare, it. goniia

GNOMOLOGICU,-a, adj., (Tvwp.o-

re, fr. goniter), inflare, tumefacere, a

Xoyex6c), relativu la gnomologa : au-

infla; refl. a se gonfd, turgeseere, tamescore, a se infla, mai allessu in sensulu

toriu gnomologicu, filosofa gnomologica.

GNOMOLOGU, s. m., (fr. guomologne), care se occupa cu gnomolog'a,

autoriu sententiosu, care aduna gnome,
massime sau sententie.
GNOMONE, s. m., gnomon, (Tvd)[Lon), indicele orologiului solariu; norma, instrumentu geometricu spre a trage angluri derepte.
GNOMONICA, s. f., gnomonien si
gnomonic (paep.ovosii), artea de a construge orologie solario.
*GNOMONICUT-a, guo mo

s, (Tyco-

p.ovt-460, relativu la gnomonica sau la

gnomo ne.

GNORISTU, s. m., (fr. gnoriste),

genu de insect diptere.
* GNOSE, s. f., (7v6icst;), connoscen-

tia, in oppositione cu credenti'a.

GNOSEOLOGIA, s. f., (d'in Tyclicu,

connoscentia, si k6114, discursu), tractatu despre connoscentia, metaphysica

care se occupa eu principiele connocentiei omenesci.
*GNOSEOLOGICU,-a, adj., relativu la
gnoseologia : tractatu gnoseologicu, cercetdri gnoseologice.
GNOSEOLOGU, s. m., care se occupa cu gnoseologi'a , care cercetedia
principiele connoscentiei omenesci.

a se infla de mena, sau de superbia

vedi confiare si inflare.
GONFATU,-a, adj. part., (it. gonna,
goniinto, fr. gonii6), Wiens, tumidus,
turgidus, inflatu, mai allessu in sensulu

de : meniosu, superbu, arrogante fastuosu.

GONFU, s. m., gomplais, (T6p.cpo),

cunim paru de lemnu sau de !Ara la

marginele strateloru.
GONIA, s. f., (yonEoc, anglu), instru-

mentru geometricuspre a forma angluri,

mai allessu ftn gluri drepte.
GONIO-, (d'in gr. yowEcc, Inglu), in
diverse composetioni de terminitechnici,
precumu in : goniocaulu, goniocephalu,
goniodactylu, goniogenu, goniometru, goniometria, goniometricu, goniomyce, gonioporu, goniopteru, goniopterygiu, goniosemu, goniosperzu, goniostomu, pen-

tru allu carosu intellessu consulta partea posteriore a compositionii.

GONORRHEA sau gonorra, s. f.,
gonorrhom (Tov64otot), scursura prin
candlea uretrei, scolamentu sau scoramentu.

erta sau desputa de paren; diversitate

de paren.

GORGONIA, s. f., gorgonia, una

specia de coralie.
GORGONIFERU,-a, adj., gorgonifor, caro porta capulu Gorgonei sau Medusei, epithetu ce se da lui Perseu.
GOSSIPINU,-o, adj., gossimpinos

GNOSIMACHU, s. m., sectariu cre-

ai gossympinos, de gossipiu, de bum bac u.

stinu care reipta t6ta connoscenti'a

(Ty(Bac;) in lucruri religi6se, si admitte
numai credenti'a.
GNOSTICISMU, s. m., (fr. guosti-

GOSSIPIU, s. m., gossipion, gossypion, si gossyinpiolt, bumbacu, si planta

de bumbacu.
GRABATARIU, s. m., grabatnrius,

eisme), systema religi6sa a unei secte

crestine d'in tempura() primitive, care

1. fabricatoriu do grabate; 2. care jaco

in grabatu; 3. una specia de sectari in-

* GNOSIMACHIA, s. f., ervomiLax(cc),

www.dacoromanica.ro

GRA.

GRA.

tre crestinii primitivi care differiau baptesmulu palio pre grabatulu mortii.
GRABATU, p1.-e, grabatus, (xpek, patu, mai allessu fulcru, sau
constructione de lemnu sau de ferru
pie caro se puna asternutulu : grabatu

Paros)

de lemnu, grabatu de ferrus In Moldavra se pronuntia crivatu.

* GRACILE, adj., graellis, micu, me-

nutu, suptire, macru, delicatu : fmina

gracile, mdni gracili, petiore gracili, copillu gracile, corpu gracile.
GRACILICOSTUra, adj., (fn gracillcoste), cu c6ste gracili sau suptiri
animali glacilicoste.
GRACILIFLORUra, adj., (fr. gra-

eiliaore), cu flori gracili : plante graciMore.

GRACILIFOLIU,-a, adj., (fr. gracili foli), cu folie gracili :plante gracilifolie.
GRACILIPEDE, adj., (fr. gracill-

pde), cu peti6re gracili : passeri gracilipedi.

*GRACILIROSTRU,-a, adj., (fr. gra-

cilirostre), cu rostru gracile : passeri

gracilirostre,
GRACILITATE, s. f., graeilitas,
calitate de gracile, suptietate, macrime,
delicatetia : gracilitatea maniloru, gracilitatea petioreloru, gracilitatea corpului, gracilitatea vocei, gracilitatea nu e
departe de debilitate.
GRACILLA.RE, v., gracillare, a da
voce ca gallinele : gallinele gracilla.

GRACITARE, v., gracitare, a da

voce ca gascele: lassa gesscele se gracite.
GRACITLU, graclu, grachiu, s. m.,

graculus, una passere, ci6ra.

GRADARE, v., (it. gradare, fr.
gradar), a face grade, a confer unu gradu:

a gradd unu militariu, toti candidatii

s'au gradatu.
GRADARIU,-ia , adj., gradarius ,
d'in passu in passu: callu gradariu,lupta
gradarics, oratoriu gradariu, care vorbesce cumpetatu si nu precipita discursulu seu.

GRADATIONE , s. f., gradatio ,

actione de gradare, formare de grade
(trepte), dispositione in grade; figura
retorica prin care abcende oratoriulu

1301

6re-cumu prin grade, de la mici totu la

mai mari : in orationile lui Cicerone

sunt multe essemple de gradatione ;
chiaru si poetii se servescu a deoe ori
cu figur'a gradationei; umorea duce la
impatienti'a , impatienti'a la menia ,

meni'a la apprendere, apprenderea la

violentia, violenti'a la crime, si prin acsta gradatione omulu trece de pre
scaunu la spendurat6re.
* GRADATI7,-a, adj. part., gradatus,
dispusu in grade (trepte); adv., gradatu,

gradatim, d'in gradu in gradu, successivu, pucinu cate pucinu : a merge gradatu, a se sui gradatu, a descende gradatu.
GRADELLA., p1.-elle, Timen, 'sirga
ad seplendum, nouella, vergella de ingraditu; vedi gardella.
GRADERE, v., gradi, a passf, a
merge. Radecin'a derivateloru : gressu,
gressione, gressire, grassare, si a com-

tf

puseloru : aggredere, con gredere, digredere, ingredere, progreclere, regredere,

transgredere, si a derivateloru loru.

GRADINA, s. f., hortus, vedi gardina.
GRADINARESSA, s. f., hortornm cul-

tris, vedi gardinarssa.

GRADINARIA, s. f., hortorum cultura, hortensiarlorum, cultur'a gradineloru, vedi gardinaria.
GRADINARIRErescu, v., hortum co-

lore, vedi gardinarire.

GRADINARIU, s. m., horti cultor,
hortulanus, vedi gardinariu.
GRADINUTIA, s. f., hortulus, vedi
gardinutia.
GRAFIARIU sau graphiariu, s. m.,
graphiarlus 9 1. personale , care are unu

grafiu, care p6rta grafiu; actuariu la

judecatorfa, care redege actele de processu; 2. reale, grafiariu, p1.-ie, graphiarium, taca pentru grafiu, graphiaria theca.

GRAFICA sau graphica , s. f., graphice (Tpacponi), artea grafica, artea de

a desemna, desemnulu.

GRAFICE sau graphice, adv., graphice, in modu graficu, cu precisione

grafica, perfectu.
GRAFICU saugraphieu,-a, adj., gra-

www.dacoromanica.ro

1302

GRA.

GRA.

phieus (ypocrw.dg), depinsu; perfectu, de -

* GRAMINEU sau graminiu,-a, adj.,

plenu, deplenitu.
GRAFIDE sau graphide, s. f., graphis
(17)014 desemnu, planu, proiectu; artea

gramineus, de rba : plante graminee;

de a redid planuri.

de una data un'a d'intre celle mai naturali, celle mai copise in specie, si
celle mai importanti in respectulu utilitatii : se connoscu de botanici tnai

GRAFIOLU s au graphiolu, graphioru,

p1.-e, graphiolum, deminutivu d'in grafiu, micu grafiu.

GRAFIPTERU sau graphipteru ,
adj. s., (fr. graphiptre), genu de insecto
coleoptere, famili'a carnaciarieloru, prorie Africei.
GRAFISCU sau graphiscu, B. M.,
graphiseus (ypoccpEcnto4 instrumentu cu

caro se servescu chirurgii spre a estrago

ferrulu d'in vulnere.
GRAFITU sau graphite, s. m., (fr.

graphite), substantia metallica tnera,

care se p6te tali& cu cutitulu, plumbagine, ferru carburatu.
GRAFIU sau graphiu, p1.-ie, graphium (TpacpEov), stylu cu care scrieau

anticii pre table cerate.

* GRAFOLITU sau grapholithu, s. m.,

(fr. grapholithe), scistu triangulariu cu

care se servescu copillii in sc6la spre
a scrie.
GRAFOMETRU sau graphornetru,

(fr. graphomtre), instrumentu

cu care se servescu mesuratorii spre a

s. in.,

mesur, ftnglurile pro campu.

GRAFOMETRICU sau graph.otne-

tricu,-a, adj., (fr. graphomtrique), relativu la grafometru.

GRAIRE,-escu, v., garrire loqui 9
vedi garrire.
GRAITORIII,46ria, adj. s., garritor,
locutor, vedi garritoriu.
GRAITIJ,-a, adj. part., garritus, looutus, vedi garritu.
GRAITT, p1.-un, garritus , loquela,
vox, vedi garritu.
* GRALLA, pl.-gralle, grails), petiore
de lemnu.
GRALLATORIU, s. m., grallator,

care ambla in peti6re de lemuu, care

subst f. pl. gramineele, familia de plante

d'in classea monocotyledonieloru, totu

bene de cldue mii de specie de graminee,

respandite preste totu globulupamentu-

lui; radecin'a grarnineeloru e fibrsa,

paliulu simplu sau ramosu e cylindricu,

si presenta d'in distantia in distantia

noduri solide si articulate, ro spatiele
eoprense intre aceste infiature su de ordinariu cave in intru in tta longitudinea loru ; foliele gramineeloru alterne
si striate de suptiri nervuri longitudinali se compunu d'in sementia si d'in
lamina; florae gramineeloru totu-de-auna lipsite de calice si de corolla, sunt
inseriate in genere in numeru de d6ue
peno la d6uedieci immediatu de a lungulu unei rachide gracile si flessu6se,
asid in cdtu formdia unu spicu cu d6ue

ordini de flori alterne; organele fiorali

alle gramineeloru se reducu la pistillu
si la stamine, insociate mai in tte speciele, de una, de dime sau de trei scamule, inseriate de desuptulu ovariului;
fructulu gramineeloru e totu-de-a-uua
cu parietii secci si membranosi, si finesce legandu-se cu tegutnentulu sementiei; in fine gramineele in genere su erbe

basse si tuf6se; cu t6te aceste-a unu

numeru 6re-care de specie adjunge la
inaltimea de cinci pno la cincisprediece metri; bambucii, graminee gigantice d'in nona torrida, offeru unu trunchiu lemnosu comparabile cu allu paltnariloru, cu care p6te de multe ori se
rigalise in dimensione.
GRAMINICOLIT,-a, adj., (fr. graminicole), care locuesoe pro palie aride.
GRAMINIFOLIU,-a, adj., (fr. gra-

minofoli), care are folie analoge cu

merge cu gralle.
GRAME, p1.-mine, grameu , rba
verde, verdtai : gratninele campului ,
campulu e accoperitu cu gramine; elli
siedu in gramine; a dorm pre gramine.

formu,-a, adj., (fr. graminiforme), care

*GRAMIA., s.f., gramia,morbu de ochi.

GRAMINOLOGIA. , s. f., (fr. gra-

alle gramineeloru : plante graminifolie.

GRAMINIFORME sau graminsmina a graminee : plante graminiforme.

www.dacoromanica.ro

GRA

GRA.

minologle) , tractatu despre graminee.

GRAMINOSU, -a, adj., graminosus, erbosu, undo cresce multa rba

bou graminosu, strate graminose, pratu
graminosu, colline graminse.
GRA.MIOSU, -a, adj. , gramiosus
care suffere de gramia , morbosa de
gramia.
GRAMMA., s. f., gramtna, (ipetimmi),

1. unja, terminu de geometria; 2. littera, caracteriu.

GRAMMA, p1.-mate, gramma,-atis,
(7pdy..p.a), littera, apoi : 1. la antici scrupulu , pondu de doui oboli; 2.1a moderni

unitate de pondu in system'a metrica=

unu centimetru cubicu de apa destillata,

considerata in vacua, in massimulu

densiatii selle, adPco la 44 centigra-

1303

2 GRAMMATICU, s. M. , gTammatieus, 1. care se occupa cu granamatic'a

grammaticu romanu , grammaticu latinu, grammaticu grecu; 2.1a antici : lit-

teratu, litterratoriu, eruditu, filologu ,

criticu ; 3. la negotiatori scriitoriu ,
dupo greculu ypap.tlatek , d'in care -a
formatu dej4 A.puleiu grammateus.
GRAMMATISTU, s. m., grammatista, (Tpalmianar6s), care se occupa cu
gramm,atic'a, care studidia grammatic'a,
scolariu d'in gymnasiu allu carui studiu principale egranantatic'a.
GRAMMATITE , s. f., (fr. gram-

matte) substantia minerale alba, dispusa in oristalle romboidali, divergenti

si basilarie.
* GRAMMATOLOGIA, s. f., (fr. gram-

de de asupr'a zerului. Multiplele gram-

matologie) , tractatu de grammatica

mei su decagrammu, ectogrammu, chilo-,

tractatu despre litterele alfabetului.

grammu, myriagrammu; subdivisionile

decimali su : decigrammu, centigrainmu,
milligrammu. Litearomftna numera 325
gramme d'in system'a metrica. Vedi si
grammu.
GRAMMATICA , s. f., grammatica

GRAMMATOLOGICUra, adj., (fr.

grammatolog ique), relativu la gramma-

(rpoqms.ccrocii), scienti'a care se occupa cu

elementele limbei, cu formele si variationile vorbeloru , si cu constructionea

lora : grammatic'a se imparte in analytica si syntactica; fia-care limba si are

grammatic'a sea, cu tte aceste-a e si

una grammatica generale; grammaticta
comparativa compara mai multe limbe
cari au 6re-care affinitate intre seno :la
antici grammatic'a coprendea tta lit-

tolo gi a.

GRAMMATOLOGU, s. m., care se

occupa cu grammatologi'a.
GRAMMICU,-a , adj. , grammieus,
(7puttlitx6q), de linia, liniariu : desemnu,
grammicu, figure grammice.
GRAMMISTU , s. m., (fr. grammiste), genu de pesci care :smina tare
cu micropterele.
1 GRAMMITE, s. f., (fr. grammite)

nume ce se da la mai multe potro alle

caroru colori representa 6re-care asseminare cu caracteriele sau cu figurele
rect ilin le.

2 GRAMMITE, s. in., (fr. gram-

teratur'a.
GRAMMATICALE, adj., gramaticalis , relativu la granamatica : regule
grammaticali, essercitie grammaticali;
vedi si grammaticu, 1.
GRAMMATICE, adj. , grammati-

mite) , genu de filice sau ferice, planta.

*GRAMMOMETRU, s. m., (d'inypap.p,a sau 7pap.p.11 , si p.itpov,, mesura, fr.

grammomtre), instrumenta spre a regull litterele, sau scriptur'a, una specia

de divisoriu utile desemnatoriloru.
ee, erpext.y.canc674, conforme reguleloru
GRAMMOPETALUra, adj. , (fr.
grammaticei ellu serie grammatice ,
grammoptale), care are petale liniarie:
vorbesce grammatice.
1 GRAMMATIC13,-a , adj., gramma- plante grammopetale.
GRAMMOZOARIU,-ia , adj., (d'in
ticus , (7potp.p.auxtk) , de grani9natica,
relativu la grammatica : scienti'a gram- ypap,p,7), unja, si Cd.)ov, , animal, franc.
matica, artea grammatica, re gulele grame

grammozoaire), care e animale si in

matice, tractate grammatice. Moderniloru le a placutu a dice mai benegrammaticale in bou de gratnmaticu.

forma de unja.
GRAMMTJ,

gramme)

unitate de pondu in system'a metri-

www.dacoromanica.ro

1304

GRA.

GRA.

ca : decagramtnu , ectogrammu , chilogrammu, myriagrammu; decigrammu ,

centigrammu, milligranau; vedi gramma.
GRAMMURA , s. f., (d'in TpaRni,
si oopck, c6da, fr. grammure), care

liniai
are
c6da scurta si gracile.
1 GRANARIU,- fa, adj. , (fr. graHaire), care vine in grIne, care devasta
granariele; itasecte granarie.
2 GRANARIU, s. m., frumentarius,
care vende gram.
3 GRANARrU , pi-je, granaria,iorum locu unde se conserva granulu,
magazinu de granu : granariele su plene de granu, a impl granariele, a desertd granariele; Sicili'aerd granariulu
Romei; Romdni'a e granariulu Europei.
1 GRANATA, s. f., granatum, p6ma bona de mancatu , care coprende
multime de granuntie rosie inchise in
cite una cellula, rodia.
2 GRANATA , s. f., (fr. grenade),
mici globuri cave cari se implu Cu pulbare de focu si se arrunca in mediulo-

culu inimiciloru spre a se sparge acollo; ornamentu militariu care representa una granata.
* GRANATARIU, s. m., (fr. grenadier) , militariu ornatu cu una granata, 2. ; militariu allessu : compania de
granatari, capitanu de granatari.
GRANATIC11,-a, adj., (granatique)

care contine granate 2. disseminate

massa de petra granatica.

vitas, date inaintata, vi6tia lunga, betran6tia.

GRANDEVU,-a, adj.s., grandcovus,

inaintatu in etate, de lunga vidtia, betrann : grandevii parenti, grandevulu

patre, grandev'a mutre.
GRANDICLU,-a, adj., grandieulus,
marisioru, grossisioru, vedi grandisioru.
* GRANDIFICU,-a, adj., grandi liens,
mare, inaltu, magnificu.
GRANDIFLORU,-a, adj., (fr. gran-

difiere), care are ilori mari : plante

grandiflore.
GRANDIFOLIU,-a, adj., (fr. grandifoll) , care are folie mari : plante
grandifolie.
GRANDILOCENTIA, s. f., vorbire
pomposa, vorbe mari; stylu inaltu.
GRANDILOCU,-a, adj. s., grandi'ogling , cate se serve cu vorbe mari ,
pomposu in modulu de vorbire, care are

stylulu inaltu; fanfarone.

GRANDINARE,v., grandinare, a ca-

d6 grandine , a pima cu grandine , a

bate ptra : a plouatu si a grandinatu
trei dille un'a dupo alt'a , nu mai inceMelia de a grandind ; de tnulti anni n'a

grandinatu cd in estu antau ; dco va

mai grandind si de aici inainte , voru
peri t6te buccatele.
GRANDINE, s. f., grande, gen. grandinis picature de plouia inglaciate
grdndinea cade vr'a si prinaavr'a ;

grandine mica, grdndine naare, grandine infricosiata ; grandinea se numebore care produce granate, rodiu.
see si ptra, de acea-a se dice co bate
2 GRANATU , pl.-e, (fr. grenat), ptra, in locu de da sau cade grandine;
1. ptra preti6sa a carei colore smina ploua cu grandine; plouia insocita de
multu cu colrea granatei ; 2. numele grandine; de multe ori ceinda grdnele
unei passerelle ; 3. materia tessuta de su mai form6se, vine grandinea sistrica
firu si de bumbaeu.
totu; grandinea a desolatu terr'a ; se
* 1 GRANDE, adj. , graudis , mare, rga poporulu cd domnedieu se lu aptare, inaltu , considerabile , sublime, pere de grandine.
1 GRANA.TU, B. m., granatum, ar-

pomposu, maiestosu.
2 GRANDE, s. m., procer, pl. pro-

cares , mare , aristocratu : grandii 1-

spaniei erdu celli mai superbi 6meni

d'in lume.
GRANDETIA, s. f., (it. grandezza,
fr. grandesse) , marime ; titlu ce se da
grandiloru
Ispani'a.
GRANDEVITATE, 8. f., grandso-

GRANDINOSU,-a, adj., grandinosus,

plenu de grancline, suppusu la grandine : ver'a grandinosa , tempu grandinosu.

GRANDIOSITATE, s. f., (fr. grandio-

sit6), calitate de grandiosu.

* GRANDIOSU,-a, adj., (it.gi andi9so
fr. grandiose), care impune prin marimea
sea, care attinge imaginationea prin ca-

www.dacoromanica.ro

GRA.

GRA

racteriulu seu de marime, de nobil6tia,

de maiestate, maiestosu : architectura
de unu stylu grandiosu, compositione
grandi6sa, ide grandiose , caracteriu
grandiosu; grandiosulu e in t6te operele
de arte.
GRANDIPALPU,-a, adj., (fr. grandipalpe), care are palpe mari : insecte
grandipalpe.
GRANDIRE,-escu, v., graudeseere,
a cresce, a se desvoltA, a se mari.
* GRANDIROSTRU,-a, adj., (fr. gran..
dirostre), Cu mare rostru : passeri grandirostre.
*GRANDISCAPIU,-a , adj., grandiseapite arbores, Cu scapulu mare , cu
trunchiulu in'altu : arbori grandiscapii,
plante grandiscapie.
GRANDISIORII ,-a, adj., grandiuseulus, deminutivu d'in grande, marisioru.
*GRANDISONU,-a,adj.,grandisonus,
care suna tare, sonoru, pomposu.
GRANDITATE, s. f., granditas,
marime, sublimitate : granclitatea dentiloru , granditatea etatii; grandit atea
stylului, granditatea periclului.
GRANE, s. pl. f., de la greinu, frumanta, vedi granu.
GRANIFERU, - a , adj. granifer, ,
(fr. granifre) , care p&ta, duce sau produce granuntie : plante granifere.
GRANIFORME sau graniformu,-a,

adj., (fr. graniforme), care are form'a

sau volumele unui granuntiu de grftnu.
GRANITELLA, s. f., (it. granitelia,
fr. granitelle), una varietate de granitu
cenusiu cu granuntie mici.
GRANITELLINU,-a, adj., (fr. granitellin), de structur'a granitellei, care
smina a granitella.

GRANITICII,-a, adj., (fr. granitique), de granitu : nonti granitici, rupi

granitice, terrenu graniticu, structura

granitica.
*GRANITINU,-a, adj., (fr. granitin),
ptra care se numesce si pegmatite.
* GRANITOIDE, adj. s., (fr. granitode), care smina a granitu,care e de natu-

r'a granitului : Alpii coprendu in saulu

loru una mare eantitate de rupi granitoidi.
GRANITONE, s. m., (it. granitoae,

1305

fr. granitone), varietate de rupe antica,

care coprende mari cristalle de amphibolu de col6re ngra verdastra.
GRANITU, s. m., (it. granito, fr.

granit si granite), 'Ara compusa d'in

spatu lamellariu, d'in cartiu si d'in mica,

disseminate camu in acea-asi mesura,

si cristallisate ammestecatu, alle caroru
particelle interlaciate unele in altele demostra cu evidentia co formationea loru

a fostu simultania : granitulu s'a numitu dupo cristallele celle multe si varia-

te cari smina a granuntie ; granitu cu

granuntie mari, granitu cu granuntie
mid, granitu commune ; colorile celle mai

ordinariealle granituluisucenusiastrulu,
galbinastrulu, si rosiastrul u , cari mai
formedia si alte subvarietati.
GRANIVORU,-a, adj., (fr. gran'.
vore), cari mnca granuntie : animali
granivore, passeri granivore.
GRANOSU,-a, adj., granosue, 1. care

contine granuntie; 2. plenu de greine,

copiosu in grane : trra gransa, agricultoriu granosu.
GRANU, p1.-ne, granum , tritieum ,
frumentum, cellu mai nobile d'intre productele cereali d'in care se face panca

greinu de t6mna, grdnu de primavgra,

granu curatu, grei nu ammesticatufarina

de greinu, pane de greinu; gretnele su

form6se, crescu grdnele de minune; elli
se perambla prin greine; greinele su apte
si ascpta numai scerea; greinulu se scera si apoi se treiera; au implutu gra-

nariele Cu greinu. In singulariu nu se

aude pro totindinea conson'a n, greinu,
greiu, inse in plurariu se aude totu-dea-una greine; compara in respectulu pronuntiei : breinu,breitt,breine; frnu, fru,
frne.
GRANU, pl. greine, grauulum, eellu

mai micu pondu, 1 de silica : Rea romana are 12X 12X12=1728 silic,e sau
xepeatoc, si 1728X4=6912 tgreine sau
granutie.
GRANULARE, v., (fr. grander), a
reduce in granuntie : a granuli metallele .
GRANULARIU,-a, adj., (fr. granulaire), care e compusu d'in granuntie

distincte : structura granularia, ptra

granul aria.

www.dacoromanica.ro

GRA.

1306

GRA.

GRANUL.A.TIONE, s. f., (fr. gra

nulation), actione de reducere in mici

granuntie : granulationea metalleloru;
botanicii numescu granulatione apparenti'a granulsa a unoru subtantie vegetali; medicii numescu granulahone
formationea de MiCi tumori rotundite
cari se arrta mai allessu in pulmoni;
anatomii vorbescu de granulationi, cerebrali.
GRANULATORIU, p1.-ie, (fr. granulatoire), instrumentu care serve spre
a reduce metallele in granuntie.
GRANULATU,-a, adj. part. , (fr.
granu16), redussu in granuntie : plumbu

granulatu, stannu granulatu.

* GRANULICAULU,-a, adj., (fr. gra-

nulieaule), care are futrtulu si ramurile

incarcate de mici granuntie sau tubercule : plante granulicaule.
GRANULIFERUra, adj., (fr. granuliftre), care e incarcatu de granulationi : mitra granulifera.
GRANULIFORME sau granulifor-

mu,-a, adj., (fr. granuliforme), care e

in forma de granuiationi : corpu granuliforme.
* GRANULOSITATE, s. f., (fr. Lrra-

nulosit), calitate de granulosu.

GRANCJLOSU,-a, adj., (fr. granuleux), care e compusu de mici granuntie:

pamentu granulosu, planta granulsa,

pulnzoni granulse.
GRANULU, p1.-e, granulum, deminutivu d'in granu, granutiu, granuntiu,
in botanica : nume ce se da une ori cor-

puriloru reproduct6rie alle planteloru

cryptogame; mici granuntie inchise in
fovilla.

GRANUNTIOSU sau granutiosu,-a,

adj., granosas, care contine granuntie,
plenu de granuntie:minerale granunti6sa, granitulu e una ptra granuntidsa.
GRANUNTIU, sau grauntiu, p1.-ie,
granum, granulan), corpusculu rotundu
de sementia a planteloru, si mai allessu
a cerealilorn : granuntie de grnu, granuntie de ordiu, granuntie de piperiu,
granuntie de mustariu; granuntiele mereloru si alle pereloru se numescu semburi.
GRANUTIU, p1.-ie, granillum, micu

granu, corpusculu rotundu de sementia

a planteloru, sementia.
GRAPA, s. f., orca, instrumentu cu
care se servescu agricultorii spre a merunti pamentulu aratu :grapa de ferru,

grapa de lemnu, grapa de spini ; cu.

nie de grapa; a trage grap'a, a meruntd
pamentulu cu grap' a. Confere it. grappa,
isp. grapa.

GBAPARE, y., cara , a merunti

pamentulu Cu grap'a : romanii ara, smina, apoi grapa pamentulu;pamentulu
e uscatu si nu se grapa bene. Confere
it. grappare, si gr. 7ioi9sty.

GRAPATORIU,-t6ria, adj. s., oc catar, occatorius, care grapa, care memata pamentulu Cu grapia.
GPAPATUra , adj. part. , occatus 9
meruntatu cu grap'a.
GRAPATURA, s. f., oeeatio, effectu
si resultatu allu actiouei de grapare.
GR 4PAIARIIT,-a, adj. s., zraptartue,
vedi grafiariu.
GRA.PHICA, s.f., graphite (7perpix1),

vedi gragea.
GRAPHICE, adv. , graphice (Tparpx,(14), vedi grafi ce.

GRAPHICU,-a, adj., graphicus ()Tac/n.16), vedi graficu.

GRAPHIDE, s. f., graphis (7pacpk),

vedi grafide.
GRAPHIOLIT, s. ni., graphiolum ,
ve di grafiolu.
GRAPHISCU, s. m., graphisous (pa(pEcrico0 vedi grafiscu.

GRAPHITE, s. m., (fr. graphite), vedi

grafitu.
GRAPHIU, p1.-ie, graphium, (ypapov), vedi grafiu.
GRAPHOLITHU, s. ni., (fr. grapholithe), vedi grafolitu.
GRAPHOMETRU, s. f., (fr. graphomtre), vedi grafometru.
GRASSARE,-ediu, v., grassari, (de

la gradi), a merge, a inainti, a irrupe,

a predi, a face stricatione, a uccide; se
dice mai allessu despre latroni si despre morbi : latronii grassara in nzediuloculu cetatii ; pestilenti'a grassedia in

cetti si in sate; unu morbu neconnoscutu grassd in tta trr'a.

* GRASSATIONE, s. f., grassatio 9

www.dacoromanica.ro

GRA

GRA.

actione de grassare : grassationea latroniloru, grassationea morbiloru.

* GRASSATORM,-tria, adj. s., gnu,sator, care grassdia; latrone, predo le.
* GRASSATURA, s. f., grassatura,
effectu allu actionei de grassare: grassatur'apestilentiei, grassatur'a cholerei,

grassatur' a anginei; grassatur'a latroniloru a devastatu trr' a.

GRASSIARE, v., sagiaare, pingnefacore, a face grassu, vedi ingrassiare, cu
t6te derivatele selle.
GRASSIME , s. f., pringuedo , stare

grassa, calitate de grassu ; grassimea

carnei, grassimea corpului, grassime de
porcu.
GRASSISIORU, (contrassugrascioru),

-a, adj., pringuiusculus, camu grassu.

GRASSITUDINE, s. f., pringuedo ,
stare grassa , calitate de grassu , vedi
grassime.
GRASSONE, grassonu sau grassunu,
s. m., pinguis poreellus, porcellu grassu.

1307

GRATELLA , s. f., craticula, (lat.

med. graticala), deminutivu d'in grate,

una grate mica; diversa de gradella, non-

ella de gardu.
* GRATIA, s. f., gratin, (d'in gratus),
1. cea ce place si attrage prin bonetatea
sea, formostia, bonetate, benefacere
grati'a faciei, gratga fortnei , grati'a figurei , gratiele to ei femine cu spiritu;

vorbire plega de gratia, stylu care attrage si indinta prin gratia; 2. favre :
a se bucurd le grati'a unui omu mare,
a fi in grati'a regelui; 3. armona, bona
intellegere, concordia : rara e grati'a
fratiloru , grati'a domnesce intre amicii addeverati; 4. donu gratuitu : grati'a divina, domnu d'in grati'a lui domnedeiu, grati'a se castiga numai prin
virtute; 5. perdonu, liertatione : a face
gratia unui omu pentru peccatele selle;
condemnatii obtinura gratia de la principe; 6. reconnoscentia, gratitudine pen-

tru fapte grati6se: a ave' gratia ctra

GRASSU,-a, (it. grasso, isp. graso,

pg. graio, fr. gras, lat. med. grassus,
d'in crassus), pringuis, formatu d'in

unu benefactoriu, a respunde cu actioni

de gratin celloru ce ne au facutu bene ;
pentru t6te su detori gratia; gratia dom.-

substantia unctu6sa : omu grassu, barbatu grassu, muliere grassa, carnegrassa, porcu grassu, vitellu grassu; contra-

nului ! gratia vo. ue celloru ce v'ati addus-

riu macru : nu mi placubuccatele grasse;

i s'a uritu .cle panea alba si de carnea

grassa; pamentulu grassu produce grcinu bonu.
GRASSUNU, s.f., piuguis porcollus,
vedi grassone.

CRASSUTM,- a, adj., piuguiculas,

deminutivu d'in grassu.
GRATARIU, pl. -ie, crates ferrea,
grate de ferru cu care se servescu buccatarii spre a frige carne pre dens'a : carne fripta pre gratariu ; a pune earboni

suptu gratariu, a pune carne pro gratariu.

GRATE, s. f., crates, compositione
de vergelle de lemnu sau de ferru cari
se traversa unele pro altele : grate de
lemnu, grate de ferru; a used prunele
pre grate; a accoperi grop'a cu grate;
ellu a facutu grati de ferru la ferestre.
Confere it. grada, isp. grade, fr. grille,
mediol. grella. Form'a gratie, cfunie, ossie, e erratica in bou de :grate, fune,asse.

su a mente de noi ; 7. divinitate care representa gratiele, formosetra ceamai cu-

rata : celle trei gratie; anticii pingeau

gratiele nude; gratiele 'eau necessitate
de ornamente esterne.
GRATIFICARE, v., gratificare si
gratifican, a face gratin (placere); a si

arreti grati'a, a face una fav6re, a favorf, a don& d'in fav6re : a gratified
pre fratii sei cu donuripretase; fig. ellu
ne gratifica cu gentiletiele selle.
GRATIFICATIONE, s. f. gratificatio, benefacere, fav6re, servitiu : gratificationile principiloru lga dnimile suppusiloru; gratificationile d'in thesaurulu

statului su spoliatione.
GRATIFICATORIl7,-tria, gratificator, care gratifica, benefactoriu.
GRATIFICATUra, (gratificatus),
care a obtinutu una gratificatione.
GRATIFICIT,- a, gratificus, benevolitoriu, benefactoriu, care face favori,
care imparte donuri, liberale.
* GRA.TILLA, adj., gratin% una specia de placenta sacra.

www.dacoromanica.ro

1308

GRA.

GRA.

GRATIOLA san gratihra, s, f., gratiola,deminutivu d'in gratia, mica gratia.

GRATIOSITATE, s. f., gratiositas,
calitate de gratiosu.
*GRA.TIOSU,-a, adj., plenu de gratia:
copillu gratiosu, copilla grati6sa; onzu
gratiosu, principe gratiosu, dennna virtu6sa si grati6sa; fapte gratibse; vorbe
grati6se; portare gratisa.
GRA.T1S, adv., gratis, (contrassu
d'in gratiis), d'in gratia, fOra interesse
a lucr gratis, a apper pre cineva gra-

tis, a serv patriei gratis.

GRATITUDINE, s. f., (it. gratitu(line, fr. gratitude), gratia, graius animus, reconnoscentia pentru una benefacere, multiannire, multiannita : a si
arret gratitudinea, gratitudinea e una
detoria Cara benefactori; cu gratitudine,
gratitudine, plenu de gratitudinc.

GRATU,-a, adj., gratus, placutu,

acceptu, deliciosu; reconnoscutorin :per-

sona grata, ospete gratu, anima grata,

suffletu grata, a se arret gratu benefactoriloru sei.
GRATITITU , - a, adj., gratuitus,

1. datu sau facutu d'in curata gratia,

fora interesse, fora obligatione : donu
gratuitu; bonetatea lui domneclieu e curatic gratuita ; 2. feora motivu : injurie
gratuite, offensa gratuita:; 3. fora fundamentu : suppositione gratuita; ed. adverbiu : a tract pre cineva gratuitu ;
a callatori gratuitu.
GRA.TULARE,-ediu, v gratulari,
a se arretd gratu ; a felicitd, a salut4
ve gratuleinva pentru sacrificiele cc ati
addussu pre altarialu patriei ; toti l'au
gratulatu- pentru fericitulu successu; nu
me potu gratul de resultatulu adoperationiloru melle.
*GRATULATIONE, s. f., gratulatio,
a-ctione de gratulare, felicitatione, salu-

tatione : a addres gratulationi ameniloru de neritu; a respunde-cu modestia

la gratulationile poporului.
GRATULATORIU,-tria, adj. s.,
gratulator, gratulatorius, care gratuledia, care felicita, felicitatoriu , salutatoriu.
*GRA.TULATRICE, s. f., gratulatrix,

fmina care gratuldia, gratulatria.

GRATULATU,-a , adj. part., felicitatu, salutatu.

GRAURU, s. n3., sturnus , ileedula
una passere d'in famili'a conirostreloru
padurile n6stre su plene- de grauri ; copUlii
grauri; cuiburi de grauri.
GRAVAME , p1.-mine, gravamen,
sarcina grea , incommoditate, plangere
pentru greutatea sarcineloru : suppusii
presentara regelui gravaminele loru.
GRAVAMENTU, pl.-e,
gravamentum
incommoditate physica
sau morale ; acellu-asi cu gravame.
*GRAVARE,-ediu, v., gravare, a in-

greunk a pune sarcine, a aggravd, : a

grav pre unu omu cu prea multe sarcine; pomele gravdia ramurile; detorea
me gravedia; rellele ne gravdia ; eu nu
v'am gravatu; vedi aggravare, ingreuiare

si ingreunare.
GRAVATIONE, s. f., gravatio, actione de gravare sau de ingreunare.
GRAVATORIU,-tria adj. s., gravator, care gravedia, care ingreundia,
care pune sarcine grelle.
GRAVATU,-a, adj. part., gravatus,
ingreunatu, incarcatu, insarcinatu.
GRAVE, adj., gravis, greu; duru, tristu , funestu ; mare , tare, importante
considerabile ; seriosu, severu , rigidu,
rigorosu : casu grave, culpa grave, anau
grave, facia grave, front grave, auto-riu grave, judecatoriu grave, gravi essecutori ai legiloru. In intellessulu primitivu a trecutu suptu form'a greu, vedi
mai diosu.
GRAVEDINE, s. f., graved, greu-

tate de capu, catarru, gutturariu; la femine starea insarcinata.

GRAVEDINOSUra, adj., gravediuosus, care ingreunedia capulu, catarru.
GRAVEOLENTE, adj. part. pres.,
graveolens, care da una od6re tare; care
da una od6re urita, putorosn, fetidu.
GRAVEOLENT1A, s. f., .rraveolen.

tia, od6re tare; odore urita, putre.

GRAVETLA., s. f., (it. gravezza), greu-

tate, sarcina, supperare ; desgustu, applecare spre versare ; vedi gretia.

GRAVIDARE, v., gravidare, a face
gravidu, a ingreunk, a ingrecd, a fecun-

da: a gravid una fmina.

www.dacoromanica.ro

GRE

GRE

GRAVIDATIONE, s. f., gravida

tio, actione si t ffectu allu actionel de

gravidare, stare gravida, gestatione in
pantece.

GRAVIDATU,-a, adj. part., grill i

dab's, ingreunatu, ingrecatu, fecundatu :

pamentu gravidatu, f(mina gravidata.

GR1VIDITATE, s. f., gravi(litas,

1309

grecesci, appucatitre g) ecesci , vestimente

grecesci, vedi si grecu.

GRECIRE,-escu, v., gra3cum Were ,

a face grecu : fanariotii voira se grecesca pro romani; multe familie romane se
grecira; vedi grecisare.
GRECISARE, v., gremlin facere, a

stare gravida, gestatione in pantece :

face grecu; a imita pro greci, gmecisare : faaaariotii grecisara multe fami-

graviditatea femineloru, tempulu ,graviditatii, lunile graviditatii.

lie mari romne; grecii sperau a grecisci

We poporele cari erau in imperiulu by-

*GRAVIDU,-a, adj., gravities, in-

zantinu, inse abid grecisara capitalea

greunatu, ingrecatu, plenu : naulieri gravide , vacci gravide , epe gravide , aibine
gravide de naiere, faretra gravida de sagette, tempestate gravida de fulgere.
GRAVISONU,-a, adj., graviso nus,
sonoru, sunatoriu, resunatoriu.
GRAVITARE, v., (it. gravitare, fr.

Constantinopoli.
GRECISATU,-a, adj. part., grooms
factus , grecitu : multi romani grerisati
in seclulu trecutu se intorcu acumu rosi
la nationea loru.
*GRECISMU, s. m., (it. .! e bino , fr
grcistne); 1. idiotismu propriu greciloru;
2. elementu green; 3. systema de a grecisa: grccismulu nu mai face astadi progresse mire romani.
GRECISTU, s. m., care se occupa

graviter), a tende ctra unit ptmctu in

urm'a poterei attractive : astrele gravita,

planetele gravita spre s6re, lun'a gravita spre panzentu, petrele arruncate in
aeru gravita spre centrulu pamentului.
* GRAVITATE, s. f., gravitas, I. greutaterpondu : g) avitatea face ca corpurile
se descenda si se cada pro pamentu; gravitatea e generale si mutuale in tote pla-

netele: in urm'a gravitatii lun'a nu se

pte departa de la panaentu, in urm'a
gravitatii pamentulu si tote plantele nu
sc potu departd de la sre; 2. importantia : gravitatealucrului, gravitate(); faptului ; unu sufiragiu de atare gravitate
recompensa t6te fatigele; 3. seriositate
omu de mare gravitate; gravitate tempe-

rata prin afiabilitate ; am conservatu

gravitatea care mi se covenia; gravitatea judecatoriloru impune advocatiloru.
GRECARE, (contrassu d'in gravicare

sau d'in greuicare), v., gravidare, a ingreca, vedi compusulu ingrecare.

GRECATU,-a, adj., gravidatus, ingrecatu, vedi compusulu ingrecatu.
GRECANICU,-a, adj., graman'nu
grecescu :secte grecanice, pavimentu, gay-

canicu, colire grecanica.

GRECESCE, adj., grame, in modu gre-

cescu : a seda grecesce , a vorbi 3 ecesce, a serie grecesce.

GRECESdU,-a, adj., grams, relativu la greci : portu grecescu , vorbe

cu limb'a si litteratur'a greca; care imita pre greci, care tine multu la totu
ce e green : grecistii se disputa cu romanistii.
GRECU,-a, adj. s., grfecos, nume na-

tionale allu locuitoriloru d'in Greci'a,

si care se da la toti cei ce descendu d'in
acei-a sau vorbescu limb'a loru : poporu
grecu, natione greca, limba greca; litie-

ratura grca, arte greca; grecii antici

se illustrara prin fapte mari si mai allessu prin arti si scientie; unu grecu
invetiatu, una grca formasa; grecii pre
tempulu romaniloru treceau de mentionosi, intriganti si perversi; grecii de la
Constantinopoli prefacura imperiulu romanu in imperiu grecu ; baseric'a greca
se distinge farte pucinu de baseric'a latina.
* GREGALE, Adj., gregalis, d'in gre-

ge, d'in turma, care merge in turma;

vulgariu, commune : militariu gregale,
militariu commune, fora gradu de officiarin, vestimentu gregale, cumu porta
militarii gregali: animali gregali, ,cari
v in u in grege sau in turma; vedi gregariu.

* GREGARE, v., gregare, a adud, in

grege, a forma una turma, vedi aggregarc, si congregare.

www.dacoromanica.ro

GRE.

oRr.

*GREGA.RIU,-a, adj., gragarlus, relativa la grege, relativa la multimea cea

mare : militariu gregariu, poetu gre-

a versa : ellu suffere de grtia, me appuca grti'a, mi e grtia, mi vine grtia;

a talid grtea.

gariu , subst. gregariulu care conduce

gregea, pastoriulu,

(nova, nauseabIllsy care adduce grtia :

1310

* GREGATU,-a, -adj. part., gregatus,

adunnatu in grege; vedi aggregatu si

congregatu.
* GREGE, s. f., grex, gre gis, turma :
grege de animali, grege de passeri, grege
de 6meni; a numer in grege, a conserje

in grege, a depart d'in grege.

* GREMIALE, adj.dgermitais), relativu la gremiu.
* GREMIU, pl.-ie ; gremium, senu,
bracie, coprensulu bracieloru, coprensulu
d'intre bracie si genuchi : a sed in gre-

miu, a pune in gremiu, a ropl copillulu

d'in gremiuluparentiloru; fig. coprensulu
unei societati : in gremiulu nostru; gremiulu unui ministeriu; gremiulu pamentului.
GREON.A.RE, v., gravare, gravidare,
vedi ingreonare, si ingreunare.
GREONUT,-a, (cu n molliatu) adj.,
pra3gravis, augmentativu d'in greu, care
se misca greu : betranu greoniu,betrna
greonia.

GRERIU, pl. greri, grillas, si willha, vedi grillu.

GRESSE, s. f., (fr. grs, latih. med.
gressium), ptra formata d'in mici granuntie de cartiu agglomerate si agglutinate, d'in alle carei varietati cea mai
connoscuta e gressea cu care se ascutu
cutitele, cos, cotis, d'in caus, (mutis.
* GRESSIONE, s. f., gressio, actione
de gradere, mergere, mersu; trecere preste lini'a prescrissa, sgressione.
GRESSIRE, - escu, v., (transgredi),
errare, deliuquere, a trece preste lini'a
prescrissa, a erri, a erraticf, a peed, a

peccatuf. D'in sgressire.

GRESSITU,-a, adj. part., (transgres

sus), erraticusy erroneus, erratecitu

passu gressitu, calculu gressitu.
* GRESSU, s. m., gressusras, mersu,
passu; passu erraticu, err6re, sgressu,
sgressiu.
GRETIA, (contrassu d'in greuetia ,
si acestu-a d'in gravetia), nausea, tap.
fastldiumy desgustu applecare spre

GRETIOSU,-a, adj., nauseosusy fast1-,

lucru gretiosu, fapta gretisa, portare

gretisa; fapteleloru nu su numai unte,
ci su gretidse.
GREU,-a, pl. grei, grelle, (contrassu
d'in grave, graue), adj.; 1. in sensu phy-,sicu, gravis, care are pondu mare, care
essercita una mare pressione candu se
redica : corpu greu, massa grea, sarcina
grea, incarcatura grea; 2. in sensu morale, difficilisy difficile , care presenta
difficultati, care se pote face numai cu
multa incordare de potere : drumu greu,
calle urea, scientia grea, problema grea;
in amend6ue sensurile se applica si 06..
adverbiu : plunzbulu trage greu in bilancia; ellu invetia greu; inse in acestu d'in

urma intellessu occure a dese ori cu

prep. cu, cu greu : cu greu vei invinge
tte pedicele; cu greu te vei intellege Cu
acesti omeni; cu nzare greu amu adjunsu
a ne un in ide a acsta-a; vedi si difficile.
GREUIARE,-ediu, v., gravare, acel-

lu-asi cu greonare, sau greoniare, vedi

ingreuiare.
GREUNARE,-ediu, v., gravare, acellu-asi cu greonare, vedi ingreunare.
GREUSIORU,-a, adj., grayius cuing,
cama greu.
GREUT.A.TE, (contrassu d'in greui-

tate, si acestu-a d'in gravitate), s. f.,

grayling, pondu, sarcina care appsa

prin mass'a sea : greutatea petreloru ,

greutatea wetalleloru ; au addussu in
carru una mare greutate ; fig. onzu de
mare greutate, greutateaaccusationiloru
se sentid chiaru de arnica accusatului ;
diflicultas, difficultate : amu avutu a
ne luptd cu mari greutati;n'amu potutu
invince tte greutatile; nu ne mai faceti
greutati, coci lucrulu in sene e destullu
de greu.
GRIGE (contrassu d'in grigentia, na-

scutu d'in drigentia ; si acestu-a d'in

diligentia, c6, si contrariulu negrigentia,
it. negrigenza, pre longa negligenzay ne-

gligentia), s. f., cura dligentia, cura

atque dillgentia, diligentia, cara.

www.dacoromanica.ro

GRO.

GRO.

GRIGENTIA, (drigentia, ddigentia,

cd si contrariulu negrigentia, negligen-

tia), s. f., cura, diligentIa, aura atque

diligentia, diligentia, cura.
GRIGIRE,-escu, v., curare, dilizentiam aditIbere, providere, a curd, a proved, a applied, cura si diligentia; a se
grigi, a se proved6 cu sacramentele pentru salvarea suffletului; vedi si ingrigire.
GRIGITU,-a, adj. part., enrame, provisas, provedutu.

GRILLARE, v., grillare, a strigd, a

cant& ca grillii.

GRILLU, s. m., grillus si gr3Ilus,

genu de insecte orthoptere, cari abunda
in campurile si gradinele, ba chiaru si
in easels n6stre, si infesta prin cantarea
sau mai bens repetirea syllabei grigri;
vedi si form'a greriu, nascuta d'in griliu,
cd si miere d'in melle, si fiere d'in felle.
GRINDA, s. f., (grunda), trabe, lemnu

grossu care se puns la tablatulu caseloru si pontiloru.

GROPA, s. f., (compara : it. grotta,
isp. pg. grata, fr. grotte), 1. fovea, fossil,
scrobs, fossa, sap atura facuta in pamentu

prin natura sau prin arte : gr6pa larga,

gr6pa profunda, gr6pa strincta, gr6pa
immensa; a dd in grpa, a cad in grpa;

ellu cadi in gr6p' a care a sapatu-a altui-a ; 2. mormentu, sepulcrum, : d'in

palatiu in gr6pa, co-ci asid finesce comedi'a omensca.

GROPARIU, s. m., fossor, face sau

care sapa gr6pe.

GROPU, s. m., (it. groppo), vedi

grupu.

1311

grossume), calitate de grossu, stare

gremsa : grossimea unui muru; grossimea unui arbore.
GROSSIPEDE, adj., (fr. grosslpede),
care are petiore grosse : animale grossipede.

GROSSISIORU ,- (contrassu groscioru),-a, adj., crassiusculus, camu grossu.

GROSSITUDINE , s. f., crassitudo ,
form'a d'in care a essitu grossime ; corpurile au trei ditnensioni :longitudine,
latitudine si grossitudine.
GROSSOLANIA, s. f., ruditas, si
GROSSOLANITATE, s. f., (it. grossolaulta), ruditate, lipse de cultura, portare grossolana.
GROSSOLANU,-a, adj. s., (it. grossolano, fr. g roaster), rudis, fora cultura :
appucature grossolane; subst. unu grossolanu, una grossolana.

GROSSU,-a, adj., (it. grosso, isp.

grueso, fr. gros), crassus , (lat. med.
grossus), mare in circunferentia sau in
volume : arbore grossu , omu grossu ,

trunchiu grossu, columna grssa, muru

grossu; pannura grssa; prin una gaura
larga intra unu cuniu grossu; adduceti
alte cunie mai suptiri, co-ci aceste-a su
prea greisse; fig. voce grossa, appucature

grosse, portare grssa, tractare grossa;

muliere grossa, insarcinata ; adv. elles
serie grossu, vorbesce grossu, manca
grossu; a castiget grossu, a perde grossu:
locutions : ces grossulu.
GROSSU, s. m., (it. grosso, fr. gros),
pondu, de uncia , prin consecentia 01,3

de libra ; moneta in medievu de de

uncia, apoi mai mica, de unde si gros-

GROSSIARE, v., crassare, crass=

sutia sau grossitia; partea ceamaiggr6ssa

reddere, a face grossu, vedi compusulu

ingrossiare.

a unui lucru : grossulu arborelui; prin

GROSSIATUra,cro s saws, vedi comp.

porului; negotiatoriu in grossu, care nu

analoga : grossulu armatei, grossulu po-

vende in detalliu, ci numai in Micah

ingrossiatu.
GROSSIFICARE, v., a ingrossid; refl.

a se grossificd, a se ingrossid, se dice

despre plante.
GROSSIFICATIONE, s. f., (fr. gros-

sification), actions de a se ingrossid ,

desvoltarea fructului dupo inflorire.
GROSSIMANU,-a, (fr. grossituane),
care are meini grosse.

GROSSIME, s. f., erassitudo, (it.

mari.
* GROTTA, s. f., (it. grotta, isp. pg.
gruta, fr. grotto), specus, spelunca, caveman, antrum, cavitato naturals sau artificiale in monte.
*GROTTESCU,-a, adj., (it. grottesco,
fr. grotesque), estravagante, ridiculu
pictura grottsca, figure grottesci, vestimente grotesci.

www.dacoromanica.ro

1 312

GUB

GITB.

GRUE s. f., grus, specia de passeri

mari d'in ordinea grallipediloru, genuln
erodiu, cu rostrulu dereptu si lungu, cu
capulu calbu, brdia: gruea, cd si ciconi'a, destruge reptilile, vermii, insectele,
Cu cari se nutresce.
GRUIU, s. m., grumus, grumulus, vedi grumu si grumulu.
GRUMA, s. f., gruma si groma,
strumentu geometricu, cartu de cercu.
GRUMATICU,-a, adj., grumatcus
si gromaticus, relativu la artea de a mesur, agrii.
GRUMULU sau grumuru, s. m., gromulos, mica inaltime de pauuentu.
GRUMU, s. m., grumus, mica inaltime de pamentu, mica eminentia. D'in
grumu a essitu vulgariulu gruiu.
GRUNDA, s. f., grunda, marginea
inferiore a coperimentului unui edificiu
d'in care curge ap'a ca,ndu pl6ua.
GRUNNIRE,-escu, v., grunnire, a
murmur cd porcii.
*GRUNNITU, s. m., grunnitus, actulu
de grunnire, murmurulu ce faca porcii.
GRUPARE, v., (it. grupparo , fr.
grouper), a pune imperuna mai multe
lucruri; mai allessu in pictura si in sculp-

tura, a ordind mai multe figure ca se

arrete una. actione commune armonica.

GRUPATUra, adj. part.;(it. gruppato, fr. group), ordinatu asid ca se

formedie uuu grupu.
* GRUPU, s.m., (it. gruppo sigroppo,
fr. groope), unire de mai multe lucruri
la unu locu ; in pictura si sculptura
aire de mai multe figure asid, cd, se represente una actione commune armonica.
* GUBERNABILE, adj., (guberuabllis), care se pote gubernd : poporu gubernabile, turma gubernabile.
GUBERNACLU san gubernachiu,
p1.-ie, gubernaculum si gubernaclum, timonele cu care se guberna navea ; fig.
directione, administratione , gubernu
guberna,clulu republicei.
GUBERNAMENTALE, adj. , (fr.

gouvernemental), relativu la gubernu

sau la gubernamentu: acte gubcrnamentali, mesure gubernamentali; subst., unu
gubernamentale, care tine cu gubernulu.
GUBERNAMENTU, p1.-e, (fr. gol,-

vernement), modulu de a guberni,

bernationea , consiliulu gubernatoriu ,
principele cu ministrii cari guberna unu

statu : bonu gubernamentu, reu gubernamentu ; vedi gubernu.

GUBERNANTE, adj. part. pros, s.,
gubernans, care guberna gubernantii
si gubernatii de multe ori au interessi
diverse.

GUBERNARE, y., gubernare (xopepviv), a direptd una nave ; de aci in

genere : a direpti, a conduce, a administr : a gubernd unu statu, a gubernd
unu poporu; nu toti principii sciu gubernd; 6menii se guberna mai difficile de

cdtu vuele; mentea e data omului ca se

lu guberne; vedi si guvernare.
GUBERNATIONE, s. f., gubernalio, actione, de gubernare, direptationea unei nave, direptationea sau administrationea unui statu, gubernamentu,
gubernu.
GUBERNATORIU,- tdria , adj. S.,
gubernator, care guberna, care dirpta,
care conduce, care administra : gubernatoriulu navei , gubernatoriulu republicei, gubernatoriulu universului.
GUBERNATRICE , s. f., gubernatrix, fmina care guberna, gubernat6ria, direct6ria, directrice: gubernatricea
casei, gubernatricea copilliloru, gubernatrice intellpta.
* GUBERNATU,-a, adj. part., guber-

uatus, direptatu, condussu, administratu : nave bene gubernata, statu reu gubernatu, casa gubernata de unu parente
cu multa esperientia; gubernatii nu se
unescu totu-de-a-una in idee cu gubernantii.
GUBERNIALE, adj., (zuberuialis),
relativa la guberniu: ordini guberniali,
decrete guberniali, dispositioni guberniali.
, GUBERNIALISTU,-a, adj., functionariu in cancellarra guberniului : gube nialistii su reu salariati.
GUBERNIU, p1.-e, (c.ubernium, it.
eoverno) , moda de gubernare, consiliu
gubernatoriu, consiliu administrativ u:

guberniulu Transilvaniei se compune

d'in unu gubernatoriu si d'in douisprediece consiliari; guberniuimperiale, gu-

www.dacoromanica.ro

MIR.

GUM.

berniu regale, guberniu responsabile, guberniu irresponsabile.

GUBERNU, pl.-e, gubernum, (it.

governo), consiliu gubernatoriu, (forma
mai bona de eatu guberniu) : guberrau
monarchicu, gubernu despoticu, gubernu
aristocraticu, gubernu democraticu, gubernu republicanu; forma de gubernu ;
detoriele gubernului ; massimele dupo

1313

i GUMMITUra, adj. part., unsu

sau indussu cu gumma.
2 GUMMITU, pl.-e, (fr. gommIte),

cari gubernulu si reguldia lucretrile

denominatione generica sub care chymicii au unitu gumm'a propriu dissa ,

resida, bassorin'a, mucilaginea si gelat'a vegetale sau acidulu pecticu, substantie allu caroru caracteriu commune
e de a tl fade, incolore, stralucide, incristallisabili, insolubili in alcoholu si

selle; e unu lucra tristu ca* ndu gubernulu nu merge in armonia cu poporulia;

in ethere, solubili in alcalie si in mai

multe acide, si de a forma cu ap'a unu

detorg a gubernului e de a gubern in interessea poporului , co-ci nu poporulu

e pentru gubernu , ci guberntalu pentru
poporu.
tt GULA, s. f., gula, inglitiu, esofagu,

compositu viscosa.
* GUMMOSUra, adj., gnmmosus, viscosu, glutinosu, cleiosu.
Gummu, s. m., gummus, ca si gurnma, gummi, gumtnia.
GURA, s. f., (d'in gula), os, orls, osti

d'in care apoi a trecutu in sensulu de

gura, os, orls , care nu e de catu una
largitura de esofagu; appetitu mare, lacumfa; vedi gura.
GULLIOCA, s. f., v11114)08, vedi glioca.

GULOSITATE, s. f., calitate de gulosu, appetitu mare, aviditate de a manca, lacumfa.

,
* GULOSU,-a, adj., gulosus, avidu la
mancare, glutone, lacumu.
*GUMMA, gummi, gumrnia, s. f., gum-

ml , substantia vegetale -viscosa : gum-

m'a e Arte respandita in plante; sunt

mai multe specie de gumme, dro gumm'a pro priu dissa e identica in totu regrat& vegetale; gumma de ceresiu, gumma
de prunu; gumma arabica; gumm'a dit-

fere de resina, co-ci resin'a e inflammabile si tau se solve in apa, ci numai

in spiritu de vinu, ro gumm'a se solve
in apa, si nu e inflammabile.
GUMMIFERU,-a, adj., (fr. gommIlltre), care produce gamma.
GUMMINARE, v., gummlnare, a
destilla gumma.
GUMMINOSUra, adj., gummluosus, plenu de gumma; vedi gummosu.
* GUMMIREreseu, v., a unge sau a
induce cu gumma.

um, organulu omului si allu animaliloru prin care manca, si prin care esse
vocea: gura mare, gura mica, gura pro-

portionata, gura forna6sa, gura unta;

gura bona, care vorbesce bene ; gura
rea, care calumniedia, a fibonu de gura,
a fi reu de gura; ellu e numaigura; gura

de auru, docente; gura desrta , gura

sparta, care fiu p6te tac ; a face gura,
a nu mai tad d'in gura; in gur'a mare;
cu voce clara ca se audia t6ta lumea ;

gur'a satului, oratoriulu satului; fig.

gur'a coptoriului , usi'a coptoriului
gur'a cellariului, usi'a cellariului; gur'a
urciorului, flue a vasului,parteaprin care

se trna apa, vinu, ola, etc. in vasu ;

gur'a tunului, prin care esse globulu;
gur'a vallei, prin care se deschide in-

trarea in una valle ; pea unui riu,

gur'a unui Iluviu, gurile Dunarii, gurile Nilului, loculu ande se vrsa una
rfu sau unu fluviu.
GURATICU,-a, adj., linguatus, Iln,
guax, loquax , louutulejus, applecatu a

vorbi, care vorbesce multu, care vor-

GUMMITA, s. f., (fr. gommIte), gum-

besce aspru, care nu mai tace d'in gura :

omu guraticu, muliere guratica, copillu
guraticu; Cu guraticii nu vorbi multe.
* GURGE sau gurgite, s. m., gurges,

m'a ca substantia chymica; vedi gummitu, 2.

gattu, inghitiu, esofagu, partea esofagului d'intre gura si pectu; prin eaten-

GUMMITIONE, s. f., gummItio , lc-

sione : abyssu care inglite t6te lucrurile,

mare, oceanu; receptaclu : gurgitele totoruvitieloru, gurges omniumvItiorum,Qic.

tione de a gummi sau de a induce cu

gumma.

83

www.dacoromanica.ro

1514

GUS.

GURISIRA, s. f., osen Jum, deminu-

tivu d'in gura, gura mica si amabile.

GURITIA, s. f., osoulum, vedi gurutia.
GURONIU,p1. -je, ingens os,augmen-

UV.
GUSTU, p1.-un, gustas, sensu prin
care discernemu saporile, allu carui organu principale e limb'a bonu gustu,

reu gustu, gustu securu, gustu usatu,

tativu d'in gura, mare gura.

GUROSITATE, s. f., calitate de gu-

gustu stricatu; gustu esteticu, gustu pentru lucrurile formse, gustupentru poe-

rosu, voracitate.
GUROSU,-a, adj., gulosus, care e nu-

sia, gustu pentru musica, gustu pentru

scientie, gustu pentru littere ; omu cu
gustu, omu fora gustu ; a lucra cu gustu, a se invest cu gustu , a jocii Ci4

mai gura, care cauta numai de gura,

-care mlnca multu, glutone, lacumu.
GURUTIA, s. f., osouium, diminutivu
d'in gura, mica gura.

GUSIA., s. f., (fr. goitre, it. gozzo,

compara si guseio), strums, tum6re scro-

fulosa ce se desv6lta une ori la gittu

prin inflarea glandulei thyroide gusia
tnare, omu cu gusia , fmina cu gusia;
prIn analoga : gusil a passeriloru, gusia
plena de granuntie.
GUSIA.RE,-ediu, v., stromations tierip a face gusia : ea a inceputu a gusid;
in acsta valle toti 6menii au gusiatu.
GIISIATII,-a, adj. part., strumosus,
strnmatieus cu gusia : omeni gusiati,
femine gusiate, in montii acesti-a fetele
aru fi form6se, dco n'aru fi gusiate.
GUSTARE, v., gustare, a esserciti
sensulu gustului asulifa unui, lucru care
are sap6re, a incerc6, prin gustu : a gustd vinulu, a gustd buccatele, a gustd
placerile vietiei , a gustd mortea ; fig. a
gustd invetiaturile unui professoriu, a
gustd versurile unui poetu, a gustd music'a italiana; ellu inco n'a gustatu fericirea familiei ; ea gusta dulcti'a de
fragi, dro nu gusta societatea in care
se afla.
GUSTARE, s. verbale, gnstatio, gustatione, collatione, dejunu.
GUSTATIONE, El. f., gustatio, actio-

ne de gustare.
GUSTATORIUrt6ria, adj. s., gustator, care gusta, care inarca gustandu.
G-USTATUra, adj. part., gustatus,
cercatu prin gustu : vinu gustatu, buccute gustate, fericit ate gustata, placeri
gustate, dorere gustata,miserie gustate.
2 GUSTATU, s. m., gustatusrus, actulu de gustare, gustu.
GIISTOSErra, adj., (it. gustoso), saWas, Cu gustu, cubonu gustu buccate
gustose, vinu gustosu, mere gust6se.

gustu, a saltd cu gustu; acestu ham

nu e dupo gustulu meu; gustulu nu se

pede impune; 6menii n'au toti acellu-asi
gustu.
GU TONIA, (cu n molliatu), s. f., oydonium) cadonlum si ootoaeum ma'am.
(it. coto g nay prov. oodoiag, fr. (sang), p6-

ma ce produce gutoniulu, bene connos-

cuta romhiloru, d'in care se facu buccate si confecture.

GUTONIU, (cu n molliatu), s. m., aydonia arbor, arbore d'in genulu periloru

cultivatu pentru fructulu seu gutnia,

caro se vede de ordinariu in gradinele
nostre.
* GUTTA, s. f., gutta, picatura; mici
ornamente sub triglyphii ordinii dorice.

GUTTU sau gatture, s. m., guttur,

fuudulu gurei uncle incepe esofagulu;
t6ta partea esofagului peno in pectu

me are gattulu, ti s'a inflatnatu gattulu; a fret* nge cuiva gattutu ; a appucd

pre cinevd de gattu ; a stringe gattulu

unui omu.
GLITTURILE, adj., (gutturals), d'in
gfittu littere gutturali, pronuntia gutturale.
G UTTURALIU, 9. m., gravedo,pitai

ta capitis, narium dostillatiof catarru,

flussione care de ordinariu escita tussea
si ragusesce vocea : m'a appucatu unu
ga tturaliu infricosiatu; nu mai potu vorbi de gatturaliu.
GUTTURARIU, s. m., acellu-asi cu

gutturaliu. Moldavii pronuntia chiaru

guttunariu.
GUTTURE, s.
guttur, forma intrga d'in care s'a scurtatu ghttu.
GUTTUROSU,-a, adj., gutturosus
cu mare gutture; gusiatu.
GUVERNABILE, adj., care se pat}
guvernd: nave guvernabile, poporu gu-

www.dacoromanica.ro

GYM.

GTJV.

vernabile, turma guvernabzle; vedi gubernabile.

GUVERNACLU sau guvernachiu, s.

m., gubernaeulum, instrument; Cu care

se guverna navea, timonel; vedi gubernaclu.
GUVERNAMENTALE, adj., (fr. guvernemeutate) , xelativu la guverna-

1315

de guvernu, ci s'aru guvernci lli ensisi;

vedi gubernu si guberniu.
GYMNASIALE sau gumnasiale ,

mentu sau la guvernu ; vedi guberna-

adj. (gymnasialis), relativa la gymnasiu : classe gymnasiale, studie grnnasiali , instructione gymnasiale , carti
gymnasiali, institutu gymnasiale.
GYMNASIARCHU sau gumnasiaren; s . in., g3mnasiarehus si gymna-

mentale.
GUVERN,AMENTU, p1.-e, (fr. gou-

s'archa (Top.vacnapplq), directoriulu unui

gymnasiu.

vernement), modulu de guvernare, guvernu, administratione ; vedi guberna-

GYMNASIARM sau gumnasiariu,

s. m., scolariu d'in gymnasiu; vedi gymnasiastu si gymnasistu.
GYMNASIASTU sau gumnasiastu,

mentu.
GUVERNANTE , adj. part. pres. s.

gubernans, (fr. gouvernant) , care guyema, care direptdia , care conduce,

care administra : factione guvernante ,
subst. guvernantii; in oppositine cu guvernatii ; fem, una guvernante : ellu a
/uatu una guvernante francesa pentru

s. m., care irecenta gymnasiulu, seolariu d'in gymnasiu.

copillii sei; vedi si gubernante.

GUVERNATIONE, s. f., gubernatio,
actione de guvernare; vedi gubernatione.
GU VERNATORIU , - tria , adj. S.,
gubernator, (it. governatore, fr. g o uverneur), care guverna; vedi gubernutoriu.
GUVERNATRICE , s. f., gnberna-

ritu sau descoperitu destinatu pentru

tra, fmina caro guverna , guvernat6ria , directrice : guvernatricea unei

gymnastica : gymnasiu militariu, gymnasiu de adulti, gymnasiu pentru ambe

sessele; 3. sc6la intermediaria mire sc6lele elementarie si cursurile academice :
gymnasiele doni juniloru una educatione
seientifica si i prepara pentru studiele

case; vedi gubernatrice.

GUVERNATU,-a, adj., guvernatus ,
con dussu, direptatu, administratu: casa

bene guvernata, statu 'TU guvernatu;

lialianii diceau co Neapolia e unu paradisu guvernatu de diavoli; vedi gubernatu.
(gubernum, it.goGUVERNU,
verno), actulu de guvernare; consiliulu
guvernatoriu, personele cari guverna
guvernulu unua statu, guvernu patriarchale , guvernu despoticu, guvernu absolutu , guvernu liberale, guvernu monarchicu,guvernu aristocraticu, guvernu
democraticu , guvernu syncraticu , guvernu constitutionale; la noi principele

si ministril, au guvernulu in mande

selle

guvernulu e responsabile pentru

faptele selle ; guvernulu nu debe neci

una data se separe interessile selle de

interessile poporului; dco omenii aru fi
fientie perfecte elli n'aru av necessitate

GYMNASISTU sau gumnasistu ,

s. m., acellu-asi cu gymnasiastu.
GYMNASIU sau gumnasiu, p1.-ie,
gymnasium (Topacscov), 1. bou accopeessercitiele juniloru la cursu, saltu, pugilatu , etc. : essercitiele gymnasiului
faceau parte essentiale d'in educationca
a) ticiloru ; porticele gymnasiului erais
destinate mai allessu conferentieloru filosofice si essercitielorulitterarie; 2. scola

academice sau universitarie; in gymnasie

studiele su ordinate dupo gradulu de

desvoltare intellectuale a juniloru , incependu de la clemente procedu gradatu
peno la culmea care se crede sufficiente
spre a deschide juniloru usiele faculta-

tiloru academice; in mai multe state

gymnasiele su calculate pentru optu
anni de educatione, in unele state gymnasiele se imparta in inferiori si superiori; la noi numai complessulu classiloru de studie inferiori se numesce gymnasiu, ro complessu'u superiore se numeses lyceu ; in gymnasie se propunu
limbele classice moderne si antice, istori'a, geografi'a, filosofra, scientiele naturall si matematice , la cari se mai
adaugu si alte connoscentie aussitiarie,

www.dacoromanica.ro

1316

GYM.

GYM.

precumu callzgraga , desemnulu, cantutu, gymnastic'a; gymnasiele cd insti-

dice co inventoriulu gymnasticei medicinale f Erodicu d'in Leontiu, contem-

tute de educatione au de scopu a desvolta

poranulu lui lppocrate ; gymnastic'a

athletica se numid si agonistica, d'in
caus'a jocuriloru cari eran scopulu acestei-a ; gymnastic'a moderna are de

junii in respectulu physicu , morale si

intellectuale; directionea unui gyninasiu
e un'a d'intre problematele celle mai dificili, pentru co de la educationea juniloru depende fericitatea loru, si depende

essistenti'a societatii ; se disputa inco

multu asupr'a organisationei gymnasieloru , si C4 dereptu coventu , pentru
co institutele aceste-a su de prea mare
importantia, punctulu principale inse
e de a nu perde d'in vedere educationea

onanilaterate , prin urnzare de a nu

esclude neci unu studiu necessatia, apoi

de a nu cld juniloru neci prea multu

neci prea pucinu, c de a tin totu-de-auna in vedere, de una parte scopulu educationii gymnasiali, de alta parte facultatile juniloru.
* GYMNASMA sau gunanasma, pl.mate, g3mnasma (T6v.vaap.%), essercitiu,

mai allessu essercitiu corporale.

GYMNASTERIU sau gunznasteriu,
pl.-is, (ylv.vagnIptov), 1. la antici bou
allu gymnasieloru unde depuneau vesti-

mentele, fia spre a intri in therme, fia

spre a se di la essercitie gymnastice;
2. la moderni loculu sc6lei gymnastice,
spre distinctione de gymnasia, carui-a

s'a data intellessulu de institutu pentru studie litterarie si scientifice.

GYMNASTICA sau gumnastica, s.
f., gymnastica ars, (Toilvoccrax7)), artea
de essercitie corporali : artea gymnasti-

ca se addusse d'in Cret'a la Spare a, si

in scurtu tempu se infientiara in tta
Greci'a gymnasie sau edificie consecrate

studieloru de tarla si de agilitate, cari

le urmau junii cu multa ardre; la antici gymnastic'a avea trei ramuri principali, tupo diversele selle obiecte : un' a
avea de scopu bellulu, si se numid gym-

scopu desvoltarea totoru poteriloru corpului omenescu; essercitiele gymnastice

la moderni su : saltulu, lupt'a cu amide,
cu sabea, ca vrg'a, essercitiele milita-

rie, innotatulu, callaritulu, mersulu si

saltulupre fune, etc.; gymnastic' a candu

e bene dereptata, da corpului gr.atia si

tara; ea desvata formele, procura una
sanet ate plena de vitia, indura corpulu
in contr' a fatigeloru si a intemperieloru,
duplica coragiulu si stinge passionile.
GYMNASTICU sau gumnasticu,-a,
adj., g3 mnasticus, (yollvaattx6q), relativu

la gymnasiu sau la gym zstica : essercitie gymnastice, jocuri gynanastice,

apparate gyninastice, instrumente gymnastice, divertimente gymnastice.
GYMNASTU sai gumnastu, s. m.,
(Topacycls), maiestru de gy znabtica; la
antici : maiestrulu athletilorn, cari i essercitd la lupta.
GYMNICU sau guninicu ,- a, adj.,
gymnicus, (1Dilvtx.6), relativu la luptele
cari se faceau ea corpulu nudu, precumu
erau luptele athletiloru :jocuri gymnice,
lupte gymnice.
*GYMNOBLASTIJ s au gumnoblastu,-

a, adj., (d'in Topk, nudu, si Aaark

surcellu, fr. gymnoblaste), se dice despre plantele allu arm embryone nu

e inchisu in unu cerca particulariu

plante gymnoblaste; subst. gymnoplastele, grupa d'in ordinea planteloru dicotyledonie care coprende vegetalile allu

caroru embryone nu e incbisu in unn

saccu propriu.
GYMNOBRANCHILT sau gumnobranciu,-a, adj., (d'in Tov,v6s, nudu, si

nastica militaria, alt'a sanetatea corpului, si se numid gymnastica medicinale,

alt'a formd pre 6menii cari se destinan
spre a divert pre publiculu spectatoriu,
si se diced gymnastica athletica; esser-

ppiTxtov, , branchiu, adeco urechia a pes-

citiele gymnasticei militarie eran saltulu,

*GYMNOCARPU sau gumnocarpu,-a,

(rov.v6mcfncaq, fr. gymnoearpe), care are

disculu, lupt'a, jaclulu, pugilatulu, eursulu pre diosu sau in carrutia; Platone

celui fr. gymnobrauche), ca branchiele

nude; subst. gyannobranchiele, familia
de mollusc gasteropodi, care coprende
celle ce au branchiele nude.
fructe nude; subst. gymnocarpele, genu

www.dacoromanica.ro

GYM.

GYM.

de plante portulacee sail paronychie, proprie Africei.

GYMNOCAULTJ, sau gumnocaulu,-

a, (d'in rop,v6c, nudu, si v.auXk, fustu,

fr. gymnoeaule), care are fustulu nudu,
fora folie : plante gymnocaule.
GYMNOCEPHALTJ sau gumnoce-

falu,-a, (d'in 1uv6c, nudu, si xvpaXii,

capu, fr. gymnoedphale), care are capulu
nudu : passeri gymnocephale, pesci gymnocephali, plante gymnocephale, cu florile mide.
GYMNOCLADU sau gumnocladu,a, (d'in yull9k, nadu, si xXetaog, ramu,

1317

GYMNODISPERMU sau guffawdispernzu,-a, adj. (d'in Tov.v6c, nudu, SEc,

doui, anipp.a, sementia, fr. gymnodisperme), a caroru fl6re produce granuntie nude; subst., gymnoclispermele, familia de plante care coprende celle ce
au d6ue granuntie, in apparentia nude,
c, umbelliferele si rubiaceele.
GYMNODONTE sau gumnodonte,

flori compuse.
GYMNOCOCHLIDE sau gumnoco-

adj., (d'in yetok, nudu, si !Sank, dente,

fr. gyinuodonte), cu dentii nudi : pesci
gymnodonti; subst., gymnodontii, familia de pesci d'in ordinea plectognathiloru, care coprende celli co au falcile
imbraccate cu una substantia eburnia,
produssa prin unirea deutiloru.
GYMNOGASTRU sau qumnogastru,-a, (d'in Top.v6s, nudu, si yoccrnip ,
pantece, fr. gf mnogastre), cu pantecele
nudu ; subst., gymnogastrii , genu de
pesci cari n'au pinne suptu pantece.
GYMNOGENIU sau gumnogeniu,-

clide,adj., (d'inyo[Lvg, nu du, si xoxXf4, co-

a, adj., (d'in yottyg, nudu, si Tevav, a ge-

chlia sau scoica, fr.gymnocoetaide), care

are cochliele afora d'in corpu: mollusce
gymnocochlidi; subst. gymnocochlidile,
divisione a ordinei gasteropodiloru pee-

nerd, a produce, fr. gymnogne), care

se nasce nudu : insecte gymnogenie ,

fr. gymnoelade), fora ramurelle; subst.

gymnocladii, genu d'in famili'a legumin6seloru care coprende arbori pucinu
inalti despoliati de aculie.
GYMNOCLINA. sau gumnoclina, s.

f (fr. gymnoeline), genu de plante cu

tinibranchieloru care coprende molluscele cu cochliele afora d'in corpu.

subst., gymnogeniele, classe de infuorie

cari se nascu nude in infusionile animali sau vegetali.

GYMNOGOMPHU sau gumnogon-

GYMNODACTYLU sau gumnodac-

fu,-a, adj., (d'in yviivc5g, nudu, si Toticpw,

tulu, s. m. (d'in 7op6g, nudu, si Sax-

dente, fr. gymnogomphe), au falcile

TuXoq, dgetu, fr. gymnodadyle), genu

de reptili saurice.
* GYMNODE sau gumnode, adj., (d'in

nude : insecte gymnoqomphe; substant.

gymnogomphele, familia de animalcule
infusorio rotifere ai caroru denti se tinu
de falci numai prin basea loru.
GYMNOGRAMMU sau gumno grammu , (fr. gymnozramme), genu de

701.1,v6, nudu, si el-ao, forma, fr. gymno-

(10, care are corpulu despoliatu de appendici; subst. gymnoclile sau gymnodeele , familia de animalcule microscopice, care coprende celle ce n'au testu,
cilie, cirri.
* GYMNODERU sau gumnoderu,-a,

(d'in Top6q, nudu, si Sim collu, fr.

gymnodre), care are collulu nudu : passeri gymnodere.

*GYMNODERMU sau gumnodermu,a, adj., (d'in 7up.v6q, nudu, si Sgpp.a, pelle,

fr. gymnoderme), care are pellea nuda ;

subst. gymnodermele, grupu de bureti
care coprende celli ce au superfaci'a

fructifera nuda si coperita cu papille;

animali allu caroru corpu in cea mai
mare parte e nudu.

filici sau ferici, planta.

GYMNOGYNU sau gumnogunu,-a,
adj., (d'in Top,v6g, nudu, si yovt fmina,

fr. gymnogyne), allu caroru ovariu e

nudu, si allu caroru pistillu nu e involutu prin una corolla : plante gymnogyne.
GYMNOLOMIA sau gumnolomia,

(fr. gym nolomie), genu de plante d'in

Peruviu.
* GYMNOMONOSPERMU sau gumnomonospermu ,-a , adj., (d'in 7up6c ,
nudu, p.6vw, unu, angpv.a, sementia, fr.
g3 mnomonoaperme), planta a carei flre

produce numai unu granuntiu nudu;

www.dacoromanica.ro

1318

GYM.

GYM.

subst., gymnomonospermele, plante cari

pellea nuda , lusa i visc6sa ; subst.

au numai unu granuntiu, in apparentia

gymnophidile, familia de'reptili ophidie,

nudu.
GYMNOMURENA. sau gumnomu-

care coprende cello ce au pellea nuda,

lusa si visc6sa.

rena, s. f., (fr. gymnomnrne), genu

pesci d'in divisionea apodiloru.

pl. m., (fr. gymnophiones , familia de

GYMNOPHIONI sau gumnofioni,

GYMNOMYCE sau gumnomuce, s.

in., (d'in TopN6q, mudi, si p.671c, fungu,
burete, fr. gymnomyees), ordine de fungi
sau bureti care coprende celli ce au corpusculele reproduct6rie nude.
GYMNOMYZA sau gumnomuza, s.
f., (fr. gymnonlyze) , genu de insecte
diptere.
GYMNOMYZIDE sau gumnomu-

reptili nude sau batrachice, caro coprende ceciliele sau serpii cu pellea nuda.
* GYMNOPHTHALMOIDE sau gumnoftamoide, adj.,(fr.gymnophthalmode),

side, (fr. gymnornyzide), care s6mina

a gymnomyza ; subst. gymnomyzidile,
subtribu d'in tribulu muscidiloru.

de sauri cu scame rotundite sau cypri-

GYMNONECTU sau gumnonectu,a, adj., (d'in Tvp.vek, nudu, si wipv*, innotatoriu, fr. gymnonecte), se dice des-

pre anlmalile innotatorie allu caroru

corpu e cu totulu nudu; subst. gymnonectii, familia de crustacee d'in ordinea
entomostraceeloru care coprende celle
ce au corpulu cu totulu nudu.
GYMNONOTU sau gumnonotu,-a,
adj., (d'in Top.v(4, nudu, si v@Toc, spi-

nare, fr. cymn000te), cari au spinarea

nuda; pesci gymnonoti: subst. gymnonotii, genu de pesci d'in riurile Americei meridionale.
*GYMNOPE sau gumnope, s. in., (fr.

gymnope), genu de fungi stabilitu in

loculu agariciloru lui Linneu.
GYMNOPEDIA. sau gumnoprdia,
s. f., (rop.vonca(a) , una serbat6re la
Sparta, la care cantau choruri de co-

pilli nudi.

care smina a gymnophthalmu; subst.

gymnophthalmoidele, familia de reptili
samice.
GY1VINOPHTHALMU sau gumnoftoZmu, s. m., (fr. gymuophthalme), genu

lepide.
*GYMNOPLEURU s an gumnopleuru,
s. m., (d'in yollyg, nudu, si irXeopi, /ature, fr. gymnop1eure), genu de insecte
coleoptere.
*GYMNOPODE sau gumnopode, adj.,

(d'in yop.wk, nudu, si zok, petioru, fr.

gymnopode), cu petierele nude ; subst.
gymnopodii. famili'a de reptili chelonice, care coprinde celle ce nu potu ascun-

de petiorele loru in cass'a ce inchide

corpulu.
GYMNOPOGONE sau gumnopogo-

ne, s. m., (fr. gymnopogon) , genu de

plante d'in pentandri'a digynia i d'in
famili'a apocyneeloru.
GYMNOPOLYSPERMU sau gumnopoluspermu,-a, adj., (d'in rop.vk, nudu,
7coX6c;, multu si arepti.1, sementia , fr.
gymnopolysperme), care are multe granuntie nude in aparentia; subst. gymnopolyspermele, classe de plante, care co-

prende celle ce au mai multe de cltu

* GYMNOPEDICU sau gunanopedicu,

-a, adj., (yotoo7cac&x.(%), relativu la gym-

d6ne sementie in apparentia nude.

GYMNOPOMU sau gumnopomu,-

nopedia : choru gymnopedicu.

* GYMNOPERISTOMATU sau gum-

a, adj., (d'n 7up,v6;, nudu, si ria operclu, fr. gymnopome), care are oper-

noperistomatu,-a, adj., (d'in yotiv6c nudu,

=pi., circa, si ar6p.tz, gura, fr. gymnop-

clele nude ; subst. gymnopomii , familia de pesci ossosi olObranchi, care co-

ristomate), a caroru peristoma e nuda

prende pescii cu opercle linse si f6ra

si fora denti; subst. gymnoperistomatele,

ordine de muschi cari au peristom'a

t6ta nuda si fora denti.

scame.
*GYMNOPTERU, sau gumnopteru,-a,
adj. (d'in 701.Lvek, nudu si arep6v, aripa,

*GYMNOPHIDE saugumnofide, adj.,

(d'in 70p.v6c, nudu, si 6cpc;, srpe, franc.

fr. gym noptre), care are aripele nudo,

fora tca si fora scame, subst. gymnogymnophide), se dice despre serpii ea pterele, sectione d'in classea insecteloru

www.dacoromanica.ro

GYM.

GYM.

cu aripele nude, fora elytre si fora scame

farinaceo.
* GYMNORHIZU sau gumnorizu,-a,
adj., (d'in rti.v6c. nudu si ,(Ca, radecina,
fr. gymnorhize), care are radecinele nude : plante gymnorhize.
* GYMNORHYNCHU sau gumnoruneu,-a; adj. (d'in Top.wk, nudu si poy)oc,
rostru, fr. wymnorhynque), care are rostrulu nudu, sau fora appendici, subst.,
gymnorhynehi . familia de pesci d'in
ordinea sturioniloru, cari coprende celli

ce au rostruln seurtu si fora appendici.

GYMNOSOMU sau gumnosomu,-a,
adj. (d'in yop.vbc, nudu, si cs6i !La, corpu,

fr. gymnosome), care are corpulu nudu;

subst. gymnosomii, familia de mollusce
d'in ordinea paracephalophoriloru apo-

robranchiloru, cari au corpulu de totu

nudu.
*GYMNOSOPHISTU sau gumosofistu,
s. m., gymonosophista (70p.vococpcar4q),

nume ce se da filosofiloru d'in Indi'a,

earl ftmbla mai de totu nudi, se abstinu
de carne, renuntia la t6te placerile, si
se dan la tontemplarea lucruri/oru naturei si la essercitiele religi6se ; vestimentulu loru consiste in una tunica
de se6rtia de arburi sau de stofa grossa.
* GYIVINOSPERMI.A. sau gumnosper-

mia, s. m., (d'in vtLv6aneptioq, fr. gymnospermie), in system'a lui Linneu, antftra ordine d'in didynami a, care copren-

de plantele alle carom flog' au patru

grauntie in fundulu calicelui: gymnospermra respunde familiei labiateloru.
GYMNOSPERMICU, sau guumcspermieu,-a, adj., (fr. gymnospermique)
relativu la gymnosnermia.

1819

rongiu, s. m., (fr. gymnosporonge), genu

de fungi care se appropia forte, de tremelle. d'n cart a facutu parte.

GYMNOSPORIT sau gumnosporu,a, adj., (d'n 7op.v6c, nudu si aropi, semen

tia, fr. gymnospore), care are sementra

nuda: fungi grnnospori.
*GYMITOSTACHYDE sau gumnosta-

cud e, s. f., (d'in yup.v6, nudu, si =arc,

spicu , fr. gymnostaohyde) , genu de
plante d'in 011and'a n6ua cu radecinele
tubercul6se, Cu foliele t6te radicali,
tetrandri'a monogynia, si d'in famili'a aroideloru.
GYMNOSTOMATIT sau gunmostotnatu,-a, (fr. gymnosteme), Cu gur'a nuda
sau fora appendici; subst. gymnostomatele, familia de insecte d'in ordinea microscopicelorn vorticellarie, care coprende
celle ce au orificiulu buccale despoliatu

de cirri libratili.
GYMNOSTOMIT sari gumnestotuu,-

a,adj.,(din yolock, nudu, siortlex, gura,

fr. gymnostome)-, cu gur'a fora appendice : inseete gymnostome; subst. gymnogrupu de insecte, care coprende
cello ce au phrtile gurei nude.
GYMNOSTYLU sau qumnositdu,a, adj., (d'in Top.v6c, nudu, si craoc, sty-

lu, fr. gymnostyle), cu stylulu nudu ;

genu de plante cu flori compuse d'in
milra corymbifereloru.
* GYMNOTETRASPERMU sau gumnotetraspermu,-a , (d'in yop.v6c, nudu ,
riTpa, patru, ariptta, sementia, fr. gymnot6trasperme), care produce patru granuntie nude; subst. gymnotetraspermele,
classe de plante, care coprende celle ce

au patru granuntie nude.

licheniloru, care coprende cello ce au

GYMNOTHORACE sau gumnotora ce, (fr. gymnothorax), genu de pesci

cu pectulu fora pinne.
GYMNOTHRICE sau gumnotries,
s. f., (fr. gymnothrix), genu de plante,
famili'a gramineeloru.
GYMNOTIDE sau gumnotide, adj.,
(fr. gymnotide), care seminaa gymnotu;
subst. gymnotidii, familia de pesci cara
are de typu genulu gymnotu.
GYMNOTU sau gumnotu,-a, adj.,

corausculele reproduct6rie nude.

(Top.vorck, nudatu, fr. gymnote), care are

GYMNOSPERMIJ sau gumnospermu,-a. (Top,v6a7rEptiOC, fr. gymnosperme),

care are granuntiele nude, cellu pucinu

in apparentia; subst. familia de plante
alle caroru grauntie pani a fi nude; tribu
d'in famili'a dermatocapieloru, care coprende fungii cu sementie pulverulento
fora filamente reticulate.
GYMNOSPOREE sau gumnosporee,
pl. (fr. wymnospors), ordine d'in classa
*GYMNOSPORONGM sau gumno spo-

corpulu..nudu; subst. gymnotii, genu de

www.dacoromanica.ro

GYN.

GYN.

entomostracee cu corpula nudu : gymnoelectricu, f6rte connoscutu in Ame-

GYNECOCRA.TtA sau gunecocratia, s. f., (yovatitoxpca(x.), guvernu de

mulieri; la moderni : statu in care potu
se guverne mulierile : Britanni'a mare
si lspani'a su gynecocratie.

1320

ric'a, cresce peno la cinci sau ssse petire in lungu, si are proprietatea de a
paralys alte animali chiaru in distantia de la dens ulu.
GYMNITRIT sau gumnuru,-a, adj.,
(d'in inp.v6q,nudu, si oiipdc, coda, fr. gym-

pure), care are c6da nuda; subst. gymnurii, sectione d'in famili'a simieloru,
cari au c6d'a nuda si call6sa.
GYNANDRIA sau gunandria, s. f.,
(d'in livcapog, fr. gynandrie), classea
vicesima d'in system'a lui Linneu, care
coprende plantele ermafrodite, alle ca-

roru stamine se nascu pro pistillu si

formedia numai unn singuru corpu cu
densulu.
*GYNANDRICU sau gunandricu,-a,
adj., (d'in yvavapoc, fr. gynandrique),

relativu la gynandria.
GYNINDROPSIDE sau gunandropside s. f., (fr. gynandrepaide), genu
de plante d'in Americ'a si d'in Afric'a.
*GYNANDRU sau gunandrura, adj.,
(y6pNavSpos, fr. gynandre), planta alle

carei stamine su affipte pre pistillu ,

subst.gynandre/e, classe de plante cryptocotyledonie, care coprende t6te plantele alle caroru stamine faca unu corpu
cu pistillulu.
GYNANTHROPU sau gunantropu,

* GYNECOCRATICU sau gunecocra-

ticu,,a, adj., (fr. gyneeeratique), relativu la gynecocratia.

GYNECOCRATIT sau gunecocratu,

s. ni., (fr. gyneeeerate), care appera gynecocrati' a.

*GYNECOGRAPHIA sau gunecogra-

fia, s. f., (fr. gyneographie), descriptione de femine , sau tractatu despre

morburile femineloru.
GYNECOGRAPHICU sau gunecografieu,-a, adj., (fr. gyndeographique),
relativu la gynecographia.
GYNECOGRAPHU san gunecografu, S. ni., (fr. gyneographe), care scrie
despre femine, despre starea femineloni
sanet6sa si morb6sa.
GYNECOLOGIA san gunecologia,

s. f., (fr. gyneologle), tractatu despre

femine, istoria naturale a feminei.
GYNECOLOGIC(' sau gunecologicu,-a, adj., (fr. gyneologique), relativa
la gynecologic:4.

sculu.
GYNE sau puna, s. f., (Tot gen. To-

GYNECOLOGU sau guneco7ogu, s.

m., (fr. gyneologne), care tractdia despre femine , care se occupa ca istori'a
naturale a feminei.
GYNECOMANE sau gunecomane,
s. m., (tovcaxop.ccvlig , fr. gyncomane),
nebonu pentru mulieri, coprensu de gynecomania.

vatx6c, forma eolica, in locu de 'ov, de

la verbulu radicale yivety, nascere), fmina, muliere; in mare numeru de com-

* GYNECOMANIA sau gunecomania,

s. f., (yovatisollav(rt, fr. gyneomanie) ,
passione, am6re escessiva de mulieri, ne-

positioni, precumu se p6te ved immediatu in celle urmat6rie, si in unele

bona pentru mulieri.

de mai susu.
GYNECANTHU sau gunecantu, s.

nicu,-a, adj., relativu la gynecomania.

m., (fr. gyneanthe), name care se d

FL M., (fr. gyneemaste), barbatu care

mai nainte bryonei.

GYNECEU sau guneceu, pl.-e, gy.

are titiele asii de volumin6se ca alle

s. m., (fr. gynanthrope), ermafroditu

care e mai multu fmina de catu ma-

naneam, (TovaticeEov), partea caseloru in

care sedeau feminele la greci; loculu un-

de lucru feminele.

GYNECIARM sau guneciariu, s.

m., gymeciarins, inspectoriulu gyneceutui unde lucru feminele la greci.

GYNECOMANICU sau gunecoma* GYNECOMASTU sau gunecornastu,

femineloru.
GYNECOMIMU sau gunecominzu,a, adj., (TovaLiteviLog), care imita feminele.
*GYNECOMORRHU sau guneeonsorfu,-a, adj., (TuvaLx6p.opcpoO, in forma fe-

minina,

www.dacoromanica.ro

GYN.

GYP

*GYNECOMYSTACE sau gunecornu-

stacia, s. f., (fr. gymeeomystax), prulu

sau floccii d'in regionea pubei la femine.

GYNECONOMIA sau guneconotnia,
s. f., (Tovaotovoploc), inspectione asupr'a
portarei femineloru.
* GYNECONOMICU sau gunecono-

micu,-a, adj., relativu la gynconotnia.

GYNECONONIU sau guneconomu,

s. m., (wvancov4Lo0, inspectoriu asu-

pr'a portkii femineloru, magistratu la

Athene insarcinatu cu acsta functione.
GYNECOPATHE sau gunecopate,
s. m., (de la gr. yovoctxorocMy), care se
p6rta ca una fmina.
* GYNECOPATHIA sau gunecopatia
s. f., (de la gr. TuveuxonAsh), portare
feminina.
* GYNECOPATHICU sau gunecopaticura, adj., relativu la gynecopathia.
GYNECOPHILU sau gunecofilu,-a,
adj., (TovamosoEX1), amicu allu femine-

loru.
" GYNECOPHONU sau gunecofonu,a, adj., (Tuvacxyovo0, cu voce feminina.
GYNECOPHRONE sau guncofrone,
s. m., (7ovatx6c,opow), care cogita si sente

ca una femina.
GYNECOPHRONIA vau guneco-

fronia, s. f., modu de cogetare si de

sentire ca allu femineloru.
*GYNECOPHYSIOLOGIA. sau unecofusiologa, s. f.
gyncophysiolo
gie), physiologra feminei.
GYNECOPHYSIOLOGICU sau gunecofusiologicu,-a, adj., (fr. gyneophysiologlque), relativu la gyn eco physiologia.
GYNECOPHYSIOLOGU sau gune-

1321

gynobase), base inflata a stylului unicu

care se inaltia de asupr'a ovariului divisu.
GYNOBASEU sau gunobaseu,-a,
adj., (fr. gynobas6), provedutu eu una
gynobase; subst., gynobaseele, classe de
plante phanerocotyledonie complete discigyne, polypetale.
GYNOBASICU sau gunobasicu,-a,
adj., (fr. gynobasique), care se nasce pro
basca ovariului.
GYNOCAliDIA sau gunocardia, s.
f., (fr. gynocardia), arbore
Indiele

oriental.
GYNOCARPU sau gunocarpu, s.
m., (fr. gynocarpe), classe de fungi sau
bureti.
GYNOCID1U sau gunocidiu, s. ni.,
(fr. gynocidion), mica inflatura pro ba-

sca pedunclului urnei in unele specie

de muschi.
GYNODYNAMU sau gunodunatnu,
-a, adj., (fr. gynodyname), se dice despro plantele la cari predomina organulu
femininu , precumu su monocotyle doniele.
GYNOPHOREU sau gunoforeu,-a,
adj., (fr. gynophore), caro formdia unu

supportu pre care su fissate ovando:

receptaclu gynophoreu.
GYNOPHORIU sau gunoforiu ,-a,
adj., (fr. gynophorien), care se nasce pe
unu gynophoru.
* GYNOPHOROIDE sau gunoforoide,
adj., (fr. gynophoroYde), care smina a
gynophoru.
GYNOPHORU sau gunoforu, s. m.,

(fr. gyaophore), supportu nascutu d'in

receptaclulu florii, si care sustine pistil-

lulu singuru.

cofusiologu , s. ni., care se occupa cu

GYNOPOGONE sau gunopogone, s.

physiologf a feminel.
GYNECOTOMIA sau gunecotomia,

m., (fr. gynopogon), genu de plante cu

florile monopetale, d'in pentandrf a trigynia.
GYNOSTEGE sau gunostege, s. f.,
(fr. gynostge), involucrulu organeloru
genitali alle planteloru,. calice, corolla,
nectariu, etc.

s. f., (fr. gyncotomie), anatomfa feminei.

GYNECOTOMICU sau gunecotomicu,-a, adj., (fr. gynecotomique), relativu la gynecototnia.
GYNECOTOMU sau gunecotomu,

s m., anatoniu care se occupa cu dissectionea corpuriloru feminine.

GYNOBASE sau gunobase, s. f., (fr.

;4' GYNOSTEMONE sau gunostemon,e,

s. M., (fr. gynostzne), basea columnei

de fructificatione la plante.
GYPAETU sau gupateu, s. m., (d'in

www.dacoromanica.ro

122

GYP.

GYR.

gr.,y64J gen. yon6c, vulture, si eaT6q, a-

cera, fr. gypage). gana de vulturi.

GYPOGERANIDE san gupogeranide,adj., (fr. gypordranide), care smina a gynoaeratiu: subst., gypogeranidile.
GYPOCIERANIJ sa'n qupogrranu,
s. in., (d'in 7f4, vulture, si ykpavoc, grua,

acidu sulfuricu. d'in calce, d'in apa, si

cite una data d'in pucinu carbonatn de
calce: gypsu albu, gypsu galbinu, gypsu
fibrosu, gynsu qrossu figure de gypsu,
parieti indussi en gypsu.

GYRIRE sau giurare, v., gyrare,

pit6rie.
* GYPS ARE san gupsare, v., gypsnre,
a induce Cu gypsu, a spoli cu gypsu, a

vedi yiurare.
GYRASOLE sau giuras6re, s. in.,
(fr. wyrnson, fl6rea s6relui.
*GYRATORITT san giuratoriu,46ria,
adj. s., (fr. gyratoire), care se misca in

freci en alma.

cereu.

GYPSARTIJ sau qupsariu, s. mas.,

rynsnrius, cara face figure de gypsu.
GYPSATIONE san gupsatione, s.
f., wypeatio, actione de gypsare, applicatione de oymu.
GYPSATORITI sau gupsatoriu,46-

*GYRATU sau giuratu,-a, adj. part.,

gyratus. rotunditu; vedi qiuratu.
* GYRINIDE san giurinide adj., (fr.
gyrinifie), care smina a gyrinu; subst.,
gyrinidii, familia de coleoptere care are
de typn venuln gyrinu.
GYRINIT san giurinu, s. ni.. gyrinus, (fr. gyrIn); 1. genu de insecte coleontere, sectionea pentarnereloru , fa-

fr. gynograne), familia de passeri ra-

ria , adj. s., gypsator, , care lucra cu

gypsu. cara induce eu gypsu.

GYPSA.TU sau upsatu,-a, adj.

part., gypsatus, indussu cu gypsu : pariete qypsatu: petioru gynsatu, gypsntus
pes. la servil cari se scotea la vendiare.
GYPSET3 sau gupsiu,-a , adj., gypseas. (1e atiPsy.
* GYPSIFERI7 san gupsiferu,-a, adj.,

(fr. gypstfrel, care continegypsu: petre

gypsifere.
GYPSEPHILA san gupsifila, s. f.,
(fr. Typsinhile), genu de plante dicotyledonie d'in famili'a caryophylleeloru,
d'intre cari se connoscn peno la douedieci de specie.
*GYPSOPHILTJ sau gupsofilu,-a, ad j.

(fr. gypsophile), carui-a place terrenulu

gypsosn.

GYPSOPLASTE sau gupsoplastu,

s. m.. gypsoplastes (ryporXiorts) , care
face figure de qypsu, gypsariu.
GYPSOSU sau gupsosu,-a, adj., (fr.
gyriseux) , pleuu de gypsu, de natur'a
gypsului; care smina a gypsu : petre
gyps6se, stzatu qypsosu, albastru gyp-

mili'a earnivoreloru; 2. una br6sca mica.

GYRIOPB1DE san giuriofide, adj..

(fr. gyriephide), se dice despre srpii

cari se potu incollaci in giuruln seu ;
subst.. gyriophidii, grupu dereptili cu
corpuln accoperitu de soldi si cari se
potn incollaci in ceral.
GIRO-, (d'in gr. 75poc, gyrns, cerca), in compositioni : gyrocarpu, gyrodaetylu, gyromantia , ,qyrophoru ."gyrostemone, gyrovagu. pentru albi caroru

intellessn consulta partea posteri6re a

compositionei.
GYROLLA sau giurolla, s. f., wyro
le gr011e, eYrOUle) mime datu bure-

telui comesfibile.
GYROME, pl.-mate, (76ponta, fr.
gyrome), receptaclnlu organeloru reproductorie la unele licheni.
GYROMIA sau giuromiy, s. f., (fr.
gyromle), genu de plante dicotyledonie

d'in Americ'a, cari se numescu cucumeri a'in Indie.

GYROSELLA san giurosella, s. f.,

sosu.

GYPS13 sau gupsu, s. m., gypsum

(760), sulfatu de calce compusu d'in

(fr. gyroselle), genu de plante dicotyledonie d'in famili'a primolaceeloru.

www.dacoromanica.ro

H,
H, a opea littera d'in alfabetulu romann. H e proprie numai asniratione,
si abiA se ande in interiectionile : ha,
si in vorbele : hamu, hinnire hirrire,
hornu, huma; in t6te celle alte covente
curatu romftne nu se ande de bou. Se

(eiXon), cercu care se vede une ori in

ginrului s6relui sau allu lunei.
HAM, interiectione , prin care se imita latratuiu caniloru.
HAMU, p1.-un, (camus), jugum e.
T'arfara, vedi camu, 3.
HARMONtA sau armona, s. f., liar-

pune inse ca semnu dupo c si g, case ar-

monta (cpp,ov(ct), vedi armona, cu t6te

hai,hau,ho.hou.hoi. hu,hui,he,hei,hi, hia,

rete co nu trecu in siuerat6rie , apoi

dupo o, p si t, mai raru dupo r aspiratu,
in vorbele de origine grca , si a mune
in loculu greceloru : y, p, O, si (), precumu si inaintea vocaliloru grece aspi-

rate , cumu se va ved in detaliu la

fia-care coventu.

HA, interjectione interroga