MAICA DOMNULUI N TEOLOGIA ORTODOX

I ROMANO-CATOLIC.
PROF. BOITAN MARIUS-DORINEL
I. INTRODUCERE.
MAICA DOMNULUI, FECIOARA MARIA,
NASCTOAREA DE DUMNEZEU

Maria din Nazaret sau Fecioara Maria (din ebraic Miryam- ;n. aprox. 17 .Hr.
probabil n Ierusalim, azi Israel - d. aprox. 45 d.Hr. probabil n Efes, azi Turcia) a fost, conform
scrierilor Noului Testament, mama Domnului nostru Iisus Hristos. Conform proto-Evangheliei
dup Iacob a fost fiica lui Ioachim i Ana. Conform Noului Testament, n momentul conceperii lui
Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de Arhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret.
n tradiia cretin (ortodox, catolic, anglican i luteran) precum i n cea musulman, a
rmas prin minune fecioar n timpul conceperii i naterii lui Iisus.
Evangheliile canonice nu dau prea multe amanunte despre viata Fecioarei Maria. Ea este fiica
unica a lui Ioachim si a Anei, care o consacra serviciului religios din templu. De fel din Nazaret, in
Galileea (Lc. 1, 26-27), ea este logodita cu Iosif, nume mentionat in genealogia redata de
Evanghelia dupa Matei (1, 16), cu scopul de a arata ca Iisus apartine dupa nasterea Sa fizica
poporului iudeu, inscriindu-se in linia descendenta davidica. Din cauza acestei logodne, Iisus a fost
considerat fiul lui Iosif si al Mariei (Lc. 3, 23; 4, 24; In 6, 24), desi Iosif are o paternitate legala
asupra Lui, nu una fizica (Mt. 1, 20-25). Aici primeste vestea cea buna de la ingerul Gavril (Lc. 1,
26-38), fiind salutata apoi de Elisabeta, mama lui Ioan Botezatorul (Lc. 1, 42-45). Dupa nasterea
Fiului sau, cel Unul-Nascut, in Betleem (Lc. 2, 4-16), ea este alaturi de Iisus in toate marile
momente ale vietii si activitatii Lui: taierea-imprejur, prezentarea la tmplu, fuga in Egipt, predica
in templu, minunea din Cana (In 2, 1), in timpul Patimilor, dupa care Fecioara este incredintata
apostolului Ioan (In 19, 25). Dupa inaltarea la cer a lui Iisus (Fapte 1, 14), Fecioara impreuna cu
fratii lui Iisus si femeile care au urmat pe Hristos fac parte din cercul apostolic.
Pna in secolui al IV-lea, lipseste o literatura proprie despre Fecioara Maria, cu toate ca
scrierile apocrife se refera deseori la scene din viata ei. De pilda, cartea Petrecerii Prea Sfintei
Fecioare, atribuita episcopului Meliton de Sardes, mentioneaza ca apostolii, care au inconjurat pe
Fecioara in ultimele clipe ale ei, au dus trupul sau spre ingropare in valea lui Iosaphat, dar aici, in
fata mormintului, a fost inaltata la cer.

In Biserica apuseana, incepind cu episcopul Epifanie de Salamina, cultul Maicii Domnului ia o

mare amploare. Printre altele, sarbatoarea Adormirii este deja amintita de Grigorie de Tours
( 594) in <<Tratat despre minuni>>. Sub papa Grigorie (590-604) sarbatoarea era comemorata
la Roma la 15 august (in vechile martirologii la 18 ianuarie). Papa Sergiu (687-701) prescrie
anumite rugaciuni pentru sarbatorile mariale (Nasterea, Bunavestirea, Curatirea la Templu si
Adormirea). O serie de parinti si scriitori din Rasarit au consacrat Maicii Domnului numeroase
tratate, studii si in special omilii si imne, ca de pilda: Ioan Damaschin, Gherman de
Constantinopol, Modest de Ierusalim, Andrei de Creta, Teodor Studitul. Literatura cultica este
plina de rugaciuni si doxologii referitoare la persoana si rolul Maicii Domnului in iconomia
intruparii Fiului lui Dumnezeu.
Asadar, Maica Domnului are un loc deosebit in istoria mantuirii neamului omenesc pentru ca ea
este noua Eva curatita de pacatul neascultarii prin ascultarea de Dumnezeu la Intruparea
Mantuitorului, este Mama Fiului lui Dumnezeu Intrupat (Emanuel); iar intrucit Biserica este
numita Trup al lui Hristos, popor nou de credinciosi etc., Maica Domnului este si Maica a Bisericii,
a tuturor celor renascuti prin Hristos, prin Sfnta Tain a Botezului.

II. Srbtorile Maicii Domnului

Principala srbtoare a Mariei este la 15 august ("Sfnta Maria Mare"), srbtoare care se
numete oficial n biserica romano-catolic "Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria", iar n
bisericile ortodoxe "Adormirea Maicii Domnului".
n plus, ambele biserici srbtoresc Naterea Maicii Domnului ("Sfnta Maria Mic"), pe 8
septembrie, iar pe 12 septembrie, n Biserica romano-catolic se srbtorete Sfntul Nume al
Mariei (aluzie la respectul datorat Maicii Sfinte i ncrederea n puterea invocrii respectuoase a
acestui Nume, ca semn de binecuvntare i trie n faa ispitelor).
Pe 25 martie biserica catolic i cele ortodoxe srbtoresc Buna-Vestire. Bisericile ortodoxe,
greco- i romano-catolice srbtoresc Intrarea n biseric a Maicii Domnului (sau Aducerea
Maicii Domnului la Templu) pe 21 noiembrie.
Biserica catolic mai srbtorete Neprihnita Zmislire a Preasfintei Fecioare Maria pe 8
decembrie i, dup Conciliul al Doilea de la Vatican, a schimbat denumirea srbtorii de
1 ianuarie din Tierea mprejur n Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu,
Regina pcii.
n evul mediu, n unele regiuni ale Europei occidentale Adormirea i Ridicarea la Ceruri se
srbtorea n ianuarie i februarie.
Bisericile ortodoxe i cele greco-catolice mai srbtoresc:
Adunarea credincioilor n cinstea Preasfintei Fecioare, Nsctoare de Dumnezeu pe 26
decembrie;

Acopermntul Maicii Domnului pe 1 octombrie;

Intrarea n Biseric a Maicii Domnului, pe 21 noiembrie;

Izvorul Tmduirii n Vinerea luminat, adic vineri n Sptmna luminat, de dup Pati;
2

Zmislirea Sfintei Fecioare de ctre Sfnta Ana pe 9 decembrie;

Punerea n racl a cinstitului vemnt al Maicii Domnului la 2 iulie

Punerea n racl a brului Maicii Domnului la 31 august.

De asemenea, att catolicii i ct i ortodocii serbeaz, n funcie de ar, regiune i tradiie,

diverse apariii sau icoane ale Maicii Domnului.

III. Titlurile date Fecioarei Maria

Titlurile cele mai des atribuite Fecioarei Maria sunt Maica Domnului (Our Lady, Notre
Dame, Nuestra Seora, Nossa Senhora, Madonna, numele dup care ea este cunoscut cel
mai des), Binecuvntata Fecioar Maria, Regina Cerurilor (Queen of Heaven, Regina Coeli)
i altele. Calitile venerate prin ele sunt sumate n Troparul Maicii Domnului:

"Cuvine-se s te fericim pe tine Nsctoare de Dumnezeu, cea pururea fericit i

prea nevinovat, i maica Dumnezeului nostru, ceea ce eti mai cinstit dect
Heruvimii i mai slvit fr de asemnare dect Serafimii, care fr
stricciune pe Dumnezeu Cuvntul ai nscut.
Pe tine, cea cu adevrat Nsctoare de Dumnezeu, te mrim."
Lucrrile teologice se refer la termenul grec Theotokos i echivalentele sale
latine Deipara i Dei genetrix, traduse ca Nsctoare de Dumnezeu sau Purttoarea de Dumnezeu.
Acestea sunt utilizate pentru a accentua c fiul Mariei, Iisus Hristos, este Dumnezeu. Conciliul de la
Efes susine ca prinii bisericii nu au ezitat s vorbeasc despre Fecioara Maria ca fiind Maica
Domnului, condamnnd doctrina
a lui

Nestorian, care inea c Maria a fost doar mama lui Iisus-omul, nu i

Iisus-Dumnezeu.

IV. Numele Maicii Domnului n alte limbi

Numele Maria potrivit unor surse nseamn "copil dorit". Altii interpreteaza numele ca
insemnand amrciune i se pronun n ebraic Miryam , n arab
Miryam sau Maryam , n greaca Septuagintei , Mariam,
sau , Maria, n etiopian Mrym, n sirian Mart Maryam, n latina trzie Maria.
Cuvntul Maria, este n general considerat ca fiind originar din limba ebraic i ar proveni
din Maryam cu varianta Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise. Pare s fie un nume
compus din dou elemente: mar nsemnnd pictur i ym nsemnnd mare. Sfntul
Ieronim cunotea aceast etimologie, deoarece declara c Maria nseamn Stilla Maris, "pictur
din mare". Dup el, unii copiti au citit greit cuvntul stilla, pictur, i au scris stella,
stea. De aici provine titlul "Steaua Mrii" i cntecul Ave, maris stella, "Bucur-te, o, stea a
mrii". Eroarea nu trebuie regretat, deoarece a dat loc unei imagini poetice foarte frumoase.
Unii savani consider, i nu fr motive, c cuvntul Maryam nu este de origine ebraic,
ci egiptean, i dateaz din timpul captivitii evreilor n pmntul faraonilor. Conform acestei
origini, cuvntul ar fi compus din dou pri, dintre care prima nseamn "a iubi, a alege pe cineva",
3

iar a doua parte este numele zeului Amon. n transcriere greceasc cuvntul a devenit Mariamne,
nsemnnd "aleas, iubit de Amon". Pentru cretini, cuvntul Maria, dup transcrierea ebraic, i
Mariana, dup transcrierea greceasc, nseamn "aleas, iubit de Dumnezeu".

V. Temeiurile cinstirii Maicii Domnului

1. De la cderea n pcat a fost profeit o femeie care va mijloci mntuirea:Dumnie voi
pune ntre tine i femeie...aceata i va zdrobi capul ...(Fac. 3,15);
2. Profetul Isaia a prezis naterea lui Mesia dintr-o fecioar: Iat fecioara va lua n pntece i
va nate Fiu i i vor pune numele Emanuel(Isaia 7,14);
3. Dumnezeu a cinstit-o , umbrind-o cu Duhul Sfnt; Duhul Sfnt se va pogor peste Tine i
pterea Celui Preanalt te va umbri (Luca cap.1);
4. ngerul Gavriil a cinstit-o cu cuvintele :Bucur-te ceea ce eti plin de dar Domnul este cu
Tine. Binecuvntat eti Tu ntre femei!;
5. A cinstit-o Elisabeta, mama Sfntului Ioan Boteztorul cu cuvintele: Binecuvntat eti tu
ntre femei i binecuvntat este rodul pntecelui Tu i de unde cinstea aceasta pentru mine, ca s
vin la mine Maica Domnului Meu?(Luca 1,43);
6. Au cinstit-o oamenii simpli din mulimea care s-a adresat Mntuitorului cu cuvintele:
Fericit este pntecele care Te-a purtat i snii la care ai supt(Luca 1,27);
7. A afirmat Ea nsi cinstirea pe care o va primi n viitor, prin cuvintele: Iat de acum m vor
ferici toate neamurile. C Mi-a fcut Mie mrire Cel puternic(Luca 1,48);
8. A cinstit-o Mntuitorul care i era supus (Luca 2,51), i-a ndeplinit rugmintea de la Caana
(Ioan 2,3), iar pe cruce a ncredinat-o ucenicului Su iubit (Ioan 19,26);
9. A prezis-o regele i psalmistul David prin cuvintele: Sttut-a mprteasa de-a dreapta Ta , n
hain aurit i preanfrumuseat(Ps. 45,10);
10. Pururea-fecioria ei a fost prezis de proorocul Iezechil astfel: Poarta aceasta va fi nchis, nu
se va deschide i nimeni nu va intra prin ea, cci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat prin ea . De
aceea va fi nchis( Iezechil 44,2).
V.1. Cinstirea Maicii Domnului n Biserica Ortodox
Invatatura ortodoxa despre Fecioara Maria, poate fi rezumata in citeva nume sau titluri
principale:
- Mireasa, pururea Fecioara. Termenul aiparthenia pururea fecioria apare pentru
intiia oara la sfintul Ignatie (Epistola catre Efeseni XIX, 1), care considera nasterea virginala a
Mintuitorului ca unul din marile mistere ale mantuirii, de unde va fi reluat de intreaga traditie
patristica pentru a desemna zamislirea fara prihana a lui Hristos din sinul Fecioarei, fara
interventia omului. Cuvintul insusi, prin puterea Duhului Sfint, este Cel care Isi asuma trup
omenesc adevarat din trupul Fecioarei: Intelepciunea si-a zidit casa(Pilde 9, 1). In viziunea
rugului care nu se mistuia (Ies. 3, 2-3), comentatorii disting para de foc, simbolul maternitatii si
ramurile, simbolul fecioarei. In cartile liturgice, ea este numita poarta vietii, fecioara
4

neintinata, usa Domnului neumblata, prin care singur Cel prea inalt a trecut si pe tine insati
pecetluita te-a pazit. Ea a zamislit fara saminta si a nascut in chip negrait pe Dumnezeu
Cuvintul,cu curatia fiind pecetluita si cu fecioria pazita, astfel incit mai inainte de nastere a
fost fecioara si in nastere fecioara si dupa nastere iarasi a ramas fecioara (parthenos).
- Nascatoare de Dumnezeu, Maica Domnului. Numele propriu-zis al Fecioarei Maria, inscris pe
icoane cu initialele MR-THU, este (
)-Mater Domini Maica Domnului (Lc. 1,
43). Titlul (
) a fost adoptat de catre al III-lea Sinod ecumenic (Efes, 431), impotriva
ereziei lui Nestorie, ca o dezvoltare a invataturii ortodoxe despre unirea celor doua firi in Iisus
7
Hristos, dar Biserica nu le-a introdus in crez.
Fecioara a nascut cu trup pe Unul din Treime, Hristos Dumnezeu, de aceea ea e Nascatoare de
Dumnezeu: Pe Cel ce s-a nascut mai inainte de veci din Tata fara de maica, pe Fiul si Cuvintul lui
Dumnezeu, in anii cei de apoi L-ai nascut intrupat, din curate singiurile tale, fara barbat, deDumnezeu-Nascatoare. Ea nu este maica dumnezeirii, ci a unui Fiu care este
Dumnezeu,zamislitoare in chip de negrait a trupului lui Hristos. Prin ea, Cel navazut Se face
vazut. Fiul insusi Si-a luat din Maria firea Sa omeneasca, trup si suflet, prin procesul maternitatii
si zamislirii fara de pacat, de la Duhul Sfint:Cuvintul Tatalui cel necuprins, din tine, Nascatoare
de Dumnezeu, S-a cuprins, intrupindu-Se.
Nestorie, care separa in Fiul lui Dumnezeu intrupat doua persoane, cea dumnezeiasca si cea
omeneasca, sustinea ca Iisus este un simplu om in care Fiul a venit si a locuit si cu care formeaza o
unitate foarte strinsa. Impotriva acestei erezii, Sinodul de la Efes va proclama ca Fecioara nu a
nascut un om, sau un om unic, ci pe Fiul lui Dumnezeu insusi, care Si-a luat din ea firea
omeneasca desavirsita. Astfel, a fost recunoscuta maternitatea ei dumnezeiasca, impreuna cu
fecioria ei.
- Cea plina de har (Lc. 1, 28), Prea Sfinta (Panagia), Imparateasa. Vechiul Testament
vorbeste deja de preaslavirea Maicii Domnului (Ps. 44). Ea este identificata cu scara dintre cer si
pamint, din visul lui Iacov (Fac. 28, 12), prin care Dumnezeu a luat firea noastra umana, pe care
ingerii lui Dumnezeu se suie si se pogoara. In traditia patristica, Maria este comparata cu Eva,
fiind chipul unei noi umanitati. Dupa cum Eva a luat parte la caderea si moartea lui Adam, tot asa
Maria a participat la ntoarcerea chipului celui intinat la chipul cel dintii. Pe de o parte, ea a
cistigat aceasta stare prin umilinta sa (Lc. 1, 27-48), pe de alta parte, ea a fost sfintita prin
salasluirea Cuvintului, devenind izvor de curatire si nestricaciune. Sfintul Ioan Damaschin, in
Omilie la Adormire, o numeste templul Cuvintului. Sfinta mai presus decit toti sfintii, mai
cinstita decit heruvimii si mai preamarita decit serafimii, ea este acoperitoarea, aparatoarea,
mijlocitoarea si ajutatoarea credinciosilor. Mare solitoare a crestinilor, ea inalta rugaciunile
acestora la tronul lui Dumnezeu si Fiul sau: Tu esti rugatoarea cea fierbinte catre Fiul tau si
Dumnezeul nostru ca rugaciunile Maicii mult pot spre imblinzirea Stapinului. In acest rol ea este
invocata la liturghie, cantata in imnologie si reprezentata in iconografie.
Biserica Ortodoxa n-a acceptat cele doua dogme mariologice promulgate de magisteriul
romano-catolic pe temeiul pietatii mariale din Biserica apuseana: zamislirea imacultata a
Fecioarei (1854) si inaltarea cu trupul (1950). Cele doua dogme strica raportul dintre om si
Intruparea lui Dumnezeu, dar si dintre Iisus Hristos si iconomia mintuirii. Dupa har nascatoare
de Dumnezeu, Fecioara Maria este dupa nastere fiica lui Adam si numai astfel ea reprezinta
umanitatea care asteapta mintuirea:Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvintul Tau (Lc. 1, 38).
De aceea si indumnezeirea ei este rodul Intruparii Cuvintului, care e unica sursa a nestricaciunii.
Inaltarea cu trupul poate avea sensul de glorificare a firii omenesti, dar ea nu anuleaza rolul de
unic mijlocitor si rascumparator al lui Iisus Hristos caci Hristos este cel care ii inalta trupul la cer.

Desigur, chipul Fecioarei neprihanite si pururea mijlocitoare pentru Biserica este adinc imprimat
in pietatea ortodoxa.

V.2. Cinstirea Maicii Domnului n Biserica Romano-Catolic - Dogma

Neprihnitei Zmisliri
Stabilirea acestei dogme de catre Biserica Romano-Catolica n-a fost provocata de erezii
teotokologice sau mariologice, cum sunt numite in Apus. Momentul istoric al respingerii cinstirii
Maicii Domnului de catre Reformatori trecuse de trei secole si nu se mai impunea o precizare
dogmatica in plus. Altceva se pare ca a stat la baza formularii ei si anume dorinta papalitatii de a
pregati terenul pentru dogma infailibilitatii papale(1870).
Dogma Neprihnitei Zmisliri introduce, n concepia romano-catolic, teze discutabile sau
de-a dreptul false, pe primul plan aflandu-se negarea neconditionata a pacatului originar si a
urmarilor sale la Maica Domnului. Acest "privilegiu" de care numai Sfanta Fecioara s-a bucurat in
istorie, conduce la o serie de consecinte, care altereaza adevarata invatatura despre Maica
Domnului. In primul rand ea devine separata de Hristos, pentru ca nu El este Cel ce o curateste de
pacatul stramosesc prin actul intru parii Sale. In al doilea rand, Sfanta Fecioara este separata
artificial de intreg neamul omenesc, avand parte de o nas tere cu totul speciala, desi naturala, iesind
de sub legea adamica a transmiterii pacatului originar. In al treilea rand, daca ea primeste curatirea
de pacatul stramosesc si de urmarile lui nu se mai explica efortul ei personal de a sepregati pentru a
deveni "vas ales" ai intruparii Domnului. In acest caz "ar insemna ca sfintenia Fecioarei Maria nu se
datoreaza starii personale de neprihanire, mostenirii acu mulate de omenirea veterotestamentara, ca
nu persoana sa a atras asupra-i daruri exceptionale ale Duhului Sfant, ci ca ea vine dintr-un act
unilateral de selectie divina. Prin aceasta, insa, sunt subestimate libertatea si demnitatea omului,
care in conceptia Bisericii ortodoxe sunt de neclin tit", conchide parintele S. Bulgakov, in opera sa
consa crata cinstirii Maicii Domnului.
Acelasi autor considera ca teoria mariala catolica este impregnata de mecanicism maniheic,
fiindca fuziunea divinului si umanului in om ignora libertatea umana. In ace lasi timp mariologia
catolica poate fi suspectata si de semi-pelagianism, adica de erezia potrivit careia omul pune inceput
mantuirii sale inca din starea sa naturala, fara ajutorul harului.
Caracterul nefundamentat si artificial al dogmei reie se si din faptul ca relatia dintre Maica
Domnului si Fiul lui Dumnezeu intrupat este modificata si alterata grav. Contrar Revelatiei
divine care afirma ca toti oamenii se nasc cu pa catul stramosesc (Ioan 3,6; Romani 5,12), teologia
catolica sustine ca Sfanta Fecioara Maria a facut exceptie de la aceasta lege generala. Prin aceasta
opinie, insa, ea este scoasa de sub necesitatea de a se mantui prin Iisus Hristos, Care, pentru ea nu
mai este unicul Mijlocitor si Mantuitor, de vreme ce s-a mantuit inainte de venirea Lui in lume, deci
fara harul adus de El.
Documentele oficiale ale Bisericii Romano-Catolice afirma in modul cel mai clar predestinarea
Fecioarei Maria, desi, pe de alta parte, resping conceptia despre predesti nare sustinuta de
Reformatorii secolului al XVI-lea. Din aceasta predestinare teologia catolica face o premisa a
dogmei despre "Neprihanita Zamislire", al carei text se straduieste in zadar sa relationeze persoana
6

Sfintei Fe cioare cu cea a Mantuitorului Hristos: "Preafericita Fecioa ra Maria, inca din primul
moment al zamislirii ei, printr-un har si un privilegiu unic al lui Dumnezeu Atotputernicul, in
vederea meritelor lui Isus Cristos, Mantuitorul neamului omenesc, a fost ferita de orice prihana a
pacatului origi nar". Chiar daca in Catehismul oficial al Bisericii Catolice (Vatican, 1992) se
precizeaza, in comentariul la aceasta dogma, ca "aceasta stralucire a unei sfintenii unice cu care este
impodobita din primul moment al zamislirii sale ii vine in intregime de la Cristos, deoarece ea a fost
rascumpara ta in mod eminent in vederea meritelor Fiului ei", este greu de inteles ca se mai poate
stabili o viziune hristocentrica in invatatura mariologica romano-catolica, atata vre me cat accentul
se muta in mod artificial de la actul propriu-zis al intruparii (momentul biblic al Buneivestiri) la
actul alegerii predestinate al zamislirii Sfintei Fecioare. Daca vom adauga la aceasta tendinta
evident antropocen trica si dimensiunea juridica a soteriologiei catolice (merite le lui Isus Cristos)
intreaga doctrina mariologica devine expresia unui juridism exteriorist si determinist, care
distorsioneaza in mod fatal imaginea Maicii Domnului.
Viziunea catolica asupra Sfintei Fecioare Maria, ex primata cel mai adesea in termeni scolastici,
juridici, neduhovnicesti, ca si in cazul soteriologiei, induce o anumita stare de pasivitate in persoana
ei. S-a ajuns aici pe mai multe cai, care altereaza in mod inevitabil atat antropologia, cat si
pnevmatologia si prin ambele insasi mariologia. In actul neprihanitei zamisli ri, care, asa cum am
mentionat anterior, devine in teologia catolica decisiv pentru destinul Sfintei Fecioare, cea care se
zamisleste este cu totul pasiva in stergerea pacatului ereditar. Inteologia ortodoxa, in care momentul
culminant al alegerii Sfintei Fecioare este Bunavestire, ingerul as teapta consimtamantul ei, dat in
numele intregii omeniri si numai dupa aceea coboara in trupul ei preacurat Fiul si Cuvantul Tatalui.
"Astfel, precizeaza Sfantul Nicolae Cabasila, intruparea Cuvantului a fost lucrarea nu doar a Tatalui
si a Puterii Sale si a Duhului - Unul binevoind, Celalalt facandu-Si salas si Cel de al treilea umbrind
-, ci in aceeasi masura a fost lucrarea vointei si credintei Fecioarei... Asadar, numai dupa ce a
instintat-o astfel si a convins-o, Dumnezeu a facut-o Maica intrucat numai dintr-o Mama constienta
si consimtitoare a vrut El sa ia trup, ca sa se daruiasca ea insasi si sa devina impreuna-lucratoare la
iconomia lui Dumnezeu asupra neamului nostru". Dum nezeu nu urmareste sa anuleze libertatea
umana atunci cand revarsa harul Sau, ci tocmai sa restaureze sau sa restabileasca aceasta libertate,
care face parte din chipul divin din om.
Din punct de vedere pnevmatic, pasivitatea Sfintei Fecioare provine din faptul ca, odata sters
pacatul ereditar, Sfanta Fecioara nu s-a mai nevoit pentru castigarea unei vieti curate, pregatirea ei
la templu nu mai apare ca nece sara, totul se implineste doar datorita unui decret etern. Acest
pasivism confirma faptul ca in intreaga sa istorie Apusul crestin a oscilat intre predestinationismul
augustinian si pelagianismul antropocentric.
Din perspectiva hristologica, accentuarea unilaterala a jertfei de pe Golgota si aceasta tot intr-o
maniera juridica, a facut sa scada interesul, in teologia scolastica, pentru momentul intruparii, care,
in viziune ortodoxa, coincide cu inceputul rascumpararii neamului omenesc, intrucat de atunci
porneste si procesul indumnezeirii firii umane a Mantuitorului. Nu poate fi o simpla coincidenta
faptul ca di minuarea importantei hristologice si soteriologice a intruparii isi gaseste o directa
corespondenta in scaderea impor tantei Buneivestiri in persoana si viata Maicii Domnului. Doar
7

daca se admite ca numai in momentul intruparii, Fiul lui Dumnezeu insusi, prin umbrirea Duhului
Sfant curata pacatul stramosesc din persoana celei ce devine Sfanta Sa Mama, asa cum
marturiseste Biserica Ortodoxa, se recastiga hristocentrismul mariologiei, inlaturandu-se paralelismul fortat si iluzoriu dintre Fiul lui Dumnezeu si Sfanta Fecioara Maria.
Revenind la implicatiile dogmatice ale "Neprihanitei Zamisliri", vom nota remarca ce
apartine parintelui Staniloae si care surprinde in mod elocvent prapastia ce apare, datorita acestei
dogme eronate, intre Sfanta Fecioara si Fiul ei dumnezeiesc: "Daca Maria s-ar fi nascut fara acest
fond comun, transmisibil, al pacatului omenesc, Iisus s-ar fi nascut din ea fara de pacatul
stramosesc, datorita ei, nu datorita Duhului Sfant, asa cum urmasii lui Adam si ai Evei s-ar fi nascut
fara pacat, daca ei n-ar fi cazut. Deci prin ea ar fi venit intai in lume mantuirea, nu prin
dumnezeiescul ei Fiu". Biserica Ortodoxa nu contesta faptul ca, de la naste rea sa, Sfanta Fecioara
Maria a primit puterea sau harul lui Dumnezeu, care a ajutat-o sa nu savarseasca pacate personale,
adica sa nu activeze pacatul stramosesc. Cura tia Sfintei Fecioare pe care a avut-o pana la BunaVestire este rodul conlucrarii harului divin cu vointa ei, este o lucra re sinergica, care priveste
persoana ei, deci o curatie per sonala, nu o curatie a firii omenesti de pacatu! adamic. De
aceea Parintii rasariteni disting intre curatia de la nastere a Sfintei Fecioare si cea de la zamislirea
dumnezeiescului ei Fiu, care este superioara, fiindca umbrirea directa a Duhu lui Sfant confirma si
are ca efect stergerea pacatului stramosesc sau curatirea totala a sufletului si trupului Maicii
Domnului.
Dificultatea insurmontabila a mariologiei catolice provine si din impersonalismul ce
caracterizeaza conceptul de gratie creata, specific teologiei scolastice. Daca harul divin este un
ajutor creat de Dumnezeu, care nu poarta in sine prezenta personala a Lui, atunci el nici nu
stabileste relatii personale intre Dumnezeu si oameni, ca si intre oameni, iar Duhul Sfant nu mai
lucreaza prin el la persona lizarea umana, inteleasa ca trecere de la chip spre asema nare.
Dimpotriva, pentru teologia ortodoxa harul reprezinta "energia divina necreata, care a trebuit intai
sa se reverse in umanitatea luata de Fiul lui Dumnezeu, pentru ca prin ea sa treaca la toti cei ce vor
sa o primeasca. De aceea eliberarea de pacatul stramosesc nu o poate obtine nici un om decat prin
unirea lui cu Hristos, Dumnezeu-Omul; numai asa a obtinut-o si Fecioara Maria".
Paralelismul mariologiei catolice este nefundamen tat si contrar Traditiei Apostolice, chiar daca
el este favori zat in cadrele teologiei apusene de distinctia quasi-nestoriana facuta intre Iisus al
istoriei si Hristos al credintei. Aceasta distinctie arbitrara, vizibila in teologia catolica a secolului al
XX-lea, are radacini adanci in dilema dintre divinitatea si umanitatea Mantuitorului, care insoteste
din Evul Mediu teologia scolastica, deoarece n-a inteles si asimilat corect consecintele unirii
ipostatice.
Unul dintre motivele cele mai importante pentru care acest paralelism nu poate fi sustinut il
constituie intreita cauza pentru care doar Mantuitorul Iisus Hristos S-a nas cut fara pacatul
stramosesc: zamislirea supranaturala, prin puterea Duhului Sfant, in sanul Sfintei Fecioare Maria;
enipostazierea firii umane de catre Fiul vesnic al lui Dumne zeu, devenit si Subiect al firii umane;
misiunea unica de Mantuitor, care vine sa stearga pacatul lui Adam si toate pacatele personale ale
celor ce vor crede si se vor boteza (Marcu 16,16). Nici unul dintre aceste trei motive nu poate fi
8

invocat in sprijinul dogmei "Neprihanitei zamisliri", pentru ca locul sau rolul Maicii Domnului in
realizarea rascumpa rarii sau amantuirii obiective este cu totul altul decat al lui Hristos, desi nu
despartit de al Lui, din care decurge.
Ca o concluzie intermediara, putem afirma ca dog ma de la 1854 configureaza o mariologie
catolica antropo centrica, ridicand in mod artificial si nefiresc pe Sfanta Fe cioara Maria la egalitate
cu Fiul si Dumnezeul sau si gre vand asupra hristologiei si soteriologiei, care devin tot mai rigide in
catolicism, accentul fiind pus unilateral pe meritele lui Hristos, detasate de Persoana Sa.10

VI. Concluzii
Prea cinstirea Maicii Domnului constituie in Biserica Ortodoxa un act cult. Ea nu inseamna
adorare - care se aduce numai lui Dumnezeu - ci o deosebita apropiere a credinciosului de Maica
Domnului, prin rugaciune, pentru a dobindi de la Mantuitorul Hristos binefaceri in viata
pamanteasca si petrecerea cu alesii lui Dumnezeu in viata viitoare.
In Sfanta Scriptura a Vechiului Testament gasim tipuri ale Maicii Domnului, prefigurari ale
sfinteniei vietii ei, dar si profetii cu privire la nasterea Mantuitorului din Prea Curatul ei Trup. Iar la
Noul Testament se descriu acele momente din viata pamanteasca a Sfintei Fecioare Maria care au
avut o insemnatate deosebita pentru mantuirea lumii. De aceea s-au si subliniat astfel de momente,
care au ramas apoi in memoria Bisericii crestine si au perpetuat prea cinstirea Maicii Domnului din
timpurile apostolice si pina astazi. Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxa nu a introdus o inovatie in
cultul ei atunci cind, sub diverse forme, a recomandat credinciosilor ei sa roage pe Maica Domnului
sa mijloceasca la fiul ei si Dumnezeul nostru pentru izbavirea din primejdii, pentru indreptarea celor
rataciti, pentru dobindirea a tot ce este necesar in viata pamanteasca, si a harului in vederea vietii
viitoare.
Cultul Bisericii Ortodoxe dovedeste cu prisosinta o intemeiata preocupare a imonologilor de a da
expresie celor mai inaltatoare simtaminte pe care credinciosii orotodcsi le-au nutrit si le-au aratat
fata de Maica Domnului. Aceste simtaminte au fost indreptatite de nenumaratele minuni si
binefaceri pe care Maica Domnului le-a revarsat cu milostivire asupra poportului credincios:
redobindirea pacii sufletesti si trupesti, vindecari minunate (vezi slujba din sarbatoarea Izvorului
Tamaduirii etc.), izbinda asupra ispitirilor diavolesti. Prea cinstirea Maicii Domnului este in
Ortodoxie o forma speciala de a lauda pe Dumnezeu prin sfintii Lui. Ea se mentine in limitele
indicate de Sfanta Traditie si de Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe a Rasaritului, unde rugaciunea
si transfigurarea sint mijloace de a ne apropia de Dumnezeu.

VII.BIBLIOGRAFIE GENERAL:
I. Izvoare:
1. Biblia sau Sfnta Scriptur, tiprit cu binecuvantarea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romne,
P. F. Printe Teoctist, EIBMBOR, Bucureti, 1988.
2. Apologei de limb greac, tracucere, introducere, note i indici de Pr. Prof. T. Bodogae, Pr.
Prof. Olimp Cciul, Pr. Prof. D. Fecioru, EIBMBOR, Bucureti, 1980, PSB 2.
3. Epifanie Monahul, Sfntul Simeon Metafrastul, Sfntul Maxim Mrturisitorul, Trei viei
bizantine ale Maicii Domnului, ediia a II- a, traducere i postfa de Diac. Ioan Ic Jr., Editura
Deisis, Sibiu, 2007.
4. Filocalia sau Culegere din scrierile Sfinilor Prini care arat cum se poate omul curi, lumina
1

i desvri, volumul al VI- lea, traducere, introducere i note de Pr. Prof. Dumitru Stniloae,
EIBMBOR, Bucureti, 1977.
5. Mineiul pe martie, ediia a cincea, EIBMBOR, Bucureti, 1977.
6. Nicolae Cabasila, Viaa Maicii Domnului Omilii la Naterea Maicii Domnului, la
Bunavestire, i la Adormirea Prea Sfintei Nsctoarei de Dumnezeu, traducere de Prof. Paul Blan,
Editura Anestis, 2008.
7. Octoih Mare, care cuprinde slujba nvierii pe cele opt glasuri, ediia a VI- a, EIBMBOR,
Bucureti, 1957.
8. Sfntul Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere din limba greac de Pr. Prof. Dumitru Fecioru,
EIBMBOR, Bucureti, 2005.
9. Sfntul Grigorie Palama, Omilii, volumul I, traducere din limba greac de Dr. Constantin
Daniel i revzut de Laura Ptracu, Editura Anastasia, Bucureti, 2000.
10. Sfntul Maxim Mrturisitorul, Viaa M aicii Domnului, traducere i postfa diac. Ioan I. Ic
Jr., Editura Deisis, Sibiu, 1998.
II. Lucrri:
1. BBU, Diac. Gheorghe, Maica Domnului Ocrotitoarea Romniei, Editura Pelerinul Romn,
Bucureti, 1990.
2. BUCHIU, Pr. Conf. Dr. tefan, Maica Domnului o introducere n teotokologia ortodox,
Editura Sigma, Bucureti, 2006.
3. BULGAKOV, Serghie, Ortodoxia, ediia a II- a, traducere de Nicolae Grosu, Editura Paideia,
Bucureti, 1994.
4. CHIESCU, Prof. Nicolae, TODORAN,Pr. Prof. Isidor i PETREU, Pr. Prof. I., Teologia
Dogmatic i simbolic, volumul al II- lea, EIBMBOR, Bucureti, 1958.
5. COMAN, Pr. Prof. I. G. , i Cuvntul trup S-a fcut, Editura Mitropolia Banatului, Timioara,
1993.
6. DINU, Pr. Adrian Lucian, Maica Domnului n teologia Sfinilor Prini, Editura Trinitas, Iai,
2004.
7. DIONISIATUL, Monahul Teoclit, Maica Domnului n teologia i imnologia Sfinilor Prini,
traducere: Cristina Rogobete i Adrian Marinescu, Editura Bizantin, Bucureti, 2002.
8. EVDOKIMOV, Paul, Femeia i mntuirea lumii, Editura Christiana, Bucureti, 2007.
9. GAFTON, Monahia Semfora, Maica Domnului n Biserica Ortodox, Editura Sophia,
Bucureti, 1998.
10. GILLQUIST, Peter E. , De ce o cinstim pe Maica Domnului, traducere din limba englez de
Luminia Niculescu, Editura Mitropoliei Banatului, Timioara, 1994.
11. IC, Diac. Ioan I. Jr. , Maica Domnului n teologia secolului XX i n spiritualitatea isihast a
secolului XIV: Grigore Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, Editura Deisis, Sibiu, 2008.
12. Idem, Canonul Ortodoxiei. Canonul Apostolic al primelor secole, volumul I, Editura Deisis,
Sibiu, 2008.
13. LAROCHE, Pr. Michel- Philippe, Theotokos, Maica Domnului n spiritualitatea ortodox,
traducere din limba francez de Dora Mezdrea, Editura Sophia, Bucureti, 2004.
14. LOCHI, Prof. Vasile, Doctrina Sfntului Ioan Damaschin despre Maica Preacurat, ediia a
II- a, Tiparul Glasul Bucovinei, Cernui, 1939.
15. MERSUKINE, A. , Le dogme romain de la conception de la Vierge Marie et le point de vue
orthodoxe, Paris, 1961.
16. MIHOC, Pr. Prof. Vasile, apte tlcuiri biblice despre Maica Domnului, Asociaia filantropic
medical cretin Christiana, Bucureti, 1996.
17. MLADIN, Prof. Nicolae, Bucur-te, Mireasa, pururea Fecioar, Tiparul Tipografiei
Arhidiecezane, Sibiu, 1945.
18. PELIKAN, Jaroslav, Fecioara Maria de-a lungul secolelor. Locul ei n istoria culturii,
traducere din limba englez de Silvia Palade, Editura Humanitas, Bucureti, 1998.
10

19. SILVESTRU, Arhim. Episcop de Canev, Teologia Dogmatic Ortodox, volumul al IV- lea,
traducere de Gherasim Miron, Editura Credina Strmoeasc, 2001.
20. SPIDLIK, Cardinal Tomas, Maica Domnului, traducere din limba italian de Dr. Vasile Rus,
colectia Communio, Editura Galaxia Gutenberg, 2005.
21. STNILOAE, Pr. Prof. Dumitru, Teologia dogmatic orodox, volumul al II- lea, EIBMBOR,
Bucureti, 2003.
22. Idem, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, volumul al II- lea, Editura Cristal, Bucureti, 1995.
23. Idem, Teologia dogmatic ortodox, volumul al III- lea, EIBMBOR, Bucureti, 2003.
24. Idem, Iisus Hristos, lumina lumii i ndumnezeitorul omului, Editura Anastasia, Bucureti,
1993.
25. Idem, Iisus Hristos sau Restaurarea omului, Editura Omniscop, Craiova, 1993.
26. EPELEA, Pr. Marius, Mariologia primelor trei secole, Editura Emia, Deva, 2004.
III.Articole:
1. AGHIORITUL, Nicodim, ,,Tlcuirea cntrii a IX- a a lui Moisi. Cntarea Fecioarei i de
Dumnezeu Nsctoarei Maria prima parte, traducere de Pr. David Popescu, n Glasul Bisericii,
anul XL (1981), nr. 6-8.
2. Ibidem, partea a II- a, traducere de Pr. David Popescu, n Glasul Bisericii, anul XL (1981), nr.
9-10.
3. ALEXE, Magistrand Gheorghe, ,,Maica Domnului n colindele religioase romneti n Studii
Teologice, seria a II- a, anul V (1953), nr. 9-10.
4. ANANIA, Arhim. Bartolomeu, ,,Fie n Ortodoxia, 1980, nr. 3.
5. BRANITE, Pr. Prof. Ene, ,,Cinstirea Maicii Domnului n cultul ortodox i formele ei de
exprimare n Ortodoxia, 1980, nr. 3.
6. BUCHIU, Pr. Conf. Dr. tefan, ,,Preacinstirea Maicii Domnului n opera predicatorial a Prea
Fericitului Printe Teoctist n Anuarul Facultii de Teologie Ortodox, Editura Universittii
Bucureti, anul VI (2006).
7. BUZESCU, Pr. Prof. Dr. Nicolae, ,,Panaghia Theotokos n imnologia Mineielor n Ortodoxia,
1980, nr.3.
8. Idem, ,,Dreapta nvtur a Bisericii despre Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu, n
Mitropolia Olteniei, anul XXXIV ( 1982), nr. 1-3.
9. CARAZA, Drd. Ion, ,,Imnele Sfntului Efrem Sirul despre Maica Domnului n Studii
Teologice, seria a II- a, anul XIX (1967), nr. 7-8.
10. ,,Comunicatul Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne, cu privire la noua dogma
catolic a nlrii Sfintei Fecioare cu trupul la cer n Ortodoxia, anul II (1950), nr. 4.
11. CHIALDA, Pr. Prof. Mircea, ,,Preacurata Fecioara Maria, Maica Domnului, n Studii
Teologice, seria a II- a, anul XXXIII (1981), nr. 5-6.
12. CORNIESCU, Diac. Asist. Emilian, ,,Temeiuri ale Preacinsirii Maicii Domnului n VT, n
Ortodoxia, 1980, nr. 3.
13. DUMITRU, Drd. Pintea, ,,nvtura Sfntului Ioan Damaschin despre Maica Domnului, n
Ortodoxia, 1980, nr. 3.
14. DUU, Pr. Drd. Constantin, ,,Sfnta Feciora Maria n opera omiletic a Cuviosului Andrei
Criteanul i a Sfntului Ioan Damaschin, n Studii Teologice, seria a II- a, anul XXXII (1980), nr.
1-2.
15. EFTIMIE, Pr. Andrei, ,,Sfnta Fecioar Maria n imnele Sfntului Efrem Sirul, n Mitropolia
Ardealului, anul IV (1959), nr. 1-2.
16. GALERIU, Pr. Conf. Dr. Constantin, ,,Maica Domnului Povuitoarea, n Ortodoxia, 1980,
nr. 3.
17. MOISIU, Pr. Dr. Alexandru, ,,Din nvtura mariologic a Sfntului Chiril al Alexandriei, n
Mitropolia Ardealului, 1961, nr. 3-4.
18. Idem, ,,Ce nva Fericitul Augustin despre Maica Domnului, n Mitropolia Ardealului, anul
11

V (1960), nr. 3-4.

19. Idem, ,,Ce cunoatem din Sfnta Scriptur despre viaa Maicii Domnului, n Mitropolia
Banatului, anul XXII (1972), nr. 1-3.
20. Idem, ,,Cuvintele Maicii Domnului i cuprinsul lor mariologic, n Mitropolia Ardealului,
anul III (1958), nr. 5-6.
21. MOLDOVAN, Pr. Conf. Ilie, ,,nvtura Sfintei Scripturi despre Prea Curata Fecioar Maria
i implicaiile ei religios- morale, n Ortodoxia, 1980, nr.3.
22. PLMDEAL, Prea Sfinitul Antonie, ,,Maica Domnului n teologia i viaa ortodox, n
Biserica Ortodox Romn, anul XCVI (1978), nr. 9-10.
23. REZU, Pr. Prof. Petru, ,,Mariologia ortodox, n Ortodox, anul II (1950), nr. 4.
24. STNILOAE, Pr. Prof. Dumitru, ,,nvtura despre Maica Domnului la ortodoci i la
catolici, n Ortodox, anul II (1950), nr. 4.
25. Idem, ,,Maica Domnului n prologul Evangheliei de la Luca, n Ortodoxia, 1980, nr. 3.
26. TILEA, Pr. Dr. Gheorghe, ,,Maica Domnului dup crile noastre de cult, n Glasul Bisericii,
1971, nr. 1-2.
27. TIMOFTE, Pr. Drd. Rzvan, ,,Mariologia la teologii nestorieni, n Mitropolia Ardealului,
serie nou, anul XVIII (90), nr. 2, aprilie- iunie, 2008.
28. VIZITIU, Pr. Drd. Mihai Gh., ,,nvtura despre Maica Domnului dup Sfnta Scriptur, n
Studii Teologice, seria a II- a, anul XXX (1978), nr. 3-4.
29. VOICU, Diac. Magistrand Constantin, ,,Maica Domnului n teologia Sfntului Ioan
Damaschin, n Mitropolia Olteniei, anul XIV (1962), nr. 3-4.

VIII. CUPRINS:
I.
INTRODUCERE. MAICA DOMNULUI, FECIOARA MARIA,
NASCATOAREA DE DUMNEZEU.
II.
SRBTORILE MAICII DOMNULUI.
III.
TITLURILE DATE FECIOAREI MARIA.
IV.
NUMELE MAICII DOMNULUI N ALTE LIMBI.
V.
TEIURILE CINSTIRII MAICII DOMNULUI.
V.1. Cinstirea Maicii Domnului n Biserica Ortodox.
V.2. Cinstirea Maicii Domnului n Biserica Romano-Catolic - Dogma Neprihnitei Zmisliri.
VI. CONCLUZII.

VII.BIBLIOGRAFIE GENERAL.

12