Sunteți pe pagina 1din 5

NULITATEA TRATATELOR INTERNAIONALE

1)

Conceptul de nulitate a tratatelor.

Nulitatea, - cauza de incetare a efectelor tratatelor. Din practica statelor in materie conventionala rezulta ca
anumite conditii trebuie indeplinite pentru ca tratatele sa fie valabile. Atunci cand aceste conditii nu sunt intrunite
se ajunge la nulitatea tratatelor si, in consecinta, partile au un motiv licit pentru neexecutarea lor. Nulitatea
tratatelor intervine:
- in cazurile in care tratatul contravine unei norme de jus cogens, in vigoare in momentul incheierii sale, sau unei
noi - in cazurile in care se constata un viciu de consimtamant care a afectuat acordul de vointa al partilor la
momentul incheierii tratatului.
Nulitatea tratatelor care contravin unei norme de ius cogens. Din regula stabilita de art. 53 al Conventiei de la
Viena, potrivit careia 'este nul orice tratat care, in momentul incheierii sale, este in conflict cu o norma imperativa a
dreptului international general', rezulta ca doua state nu pot, printr-un tratat intre ele, sa incalece sau sa modifice o
asemenea norma imperativa (jus cogens) a dreptului international. Daca totusi ar fi incheiat un astfel de tratat, el ar
fi lovit de nulitate din momentul incheierii sale. O situatie diferita, reglementata de art. 64 al Conventiei, se refera
la aparitia unei noi norme imperative de drept international. in acest caz, 'orice tratat existent, care este in conflict
cu aceasta norma, devine nul si ia sfarsit'. In aceasta situatie nulitatea opereaza deci din momentul aparitiei noii
norme, imperative de drept international, nu din momentul incheierii tratatului.
Suspendarea poate avea loc i printr-un tratat ulterior, dac acesta prevede n mod expres
suspendarea tratatului anterior sau se stabilete c aceasta a fost intenia prilor. Pentru ca
tratatul s fie suspendat fa de toate statele pri, este necesar consimmntul tuturor, n ceea
ce privete suspendarea fa de un stat parte, aceasta poate avea loc potrivit prevederilor
tratatului sau cu acordul tuturor statelor pri, inclusiv al celui n cauz. n acelai timp, ns, dou
sau mai multe state pri la un tratat multilateral pot s ncheie un acord, pentru a suspenda
temporar ntre ele aplicarea prevederilor tratatului, dac acesta prevede posibilitatea unei
asemenea suspendri. n cazul n care suspendarea nu este interzis, un asemenea acord poate fi
ncheiat cu condiia ca suspendarea n cauz s nu aduc atingere nici exercitrii de alte state a
drepturilor decurgnd pentru ele din tratat, nici executrii obligaiilor lor i s nu fie incompatibil
cu scopul i obiectul tratatului. Ca i n cazul modificrii clauzelor unui tratat multilateral printr-un
acord interese, statele pri care doresc s suspende aplicarea dispoziiilor unui tratat trebuie s
notifice celorlalte state pri intenia lor
Stingerea unui tratat libereaz prile de obligaia de a continua executarea lui, fr a
aduce atingere unui drept, unei obligaii sau unei situaii juridice ale prilor create prin
executarea tratatului nainte ca acesta s nceteze. Stingerea unui tratat poate s aib loc i prin
anulare132. Anularea unui tratat poate s intervin ca urmare a apariiei unei noi norme
imperative a dreptului internaional, n acest caz, obiectul tratatului nceteaz de a mai fi licit i
tratatul este lovit de nulitate. Potrivit normelor dreptului internaional, tratatele al cror obiect
este, n momentul ncheierii lor, contrar unei norme imperative, sunt nule ab initio. In cazul unui
tratat care devine nul i nceteaz ca urmare a apariiei unei noi norme imperative, cu care este
n conflict, ncetarea tratatului libereaz prile de obligaia de a continua executarea lui, dar nu
aduce atingere nici unui drept, nici unei obligaii ori situaii juridice a prilor, create prin
executarea tratatului naintea ncetrii lui; asemenea drepturi, obligaii i situaii nu pot s fie
ns meninute n continuare, n msura n care nsi meninerea lor este n contradicie cu noua
63 Convienia de la Viena 1969, art. 55 norm imperativ

2)Tip. si cauzele nulitatii tratatelor

ncheierea unui tratat presupune dup cum s-a artat ndeplinirea unor condiii care s asigure exprimarea liber a
voinei de a se angaja prin acel tratat, dar presupune totodat i respectarea de ctre prile contractante a principiilor
i normelor dreptului internaional.
Ca urmare, n afar de tratatele la a cror ncheiere s-a constatat existena unor vicii de consinmnt i care sunt nule
vor fi considerate ca nule de la nceput i tratatele ncheiate n urmtoarele condiii:
a) ca urmare a recurgerii la for sau la ameninarea cu fora;
b) prin nerespectarea unor norme imperative ale dreptului internaional.
a) Recurgerea la for sau la ameninarea cu fora, pentru ncheierea unui tratat internaional, se poate manifesta prin
folosirea forei armate sau prin presiuni de orice natur asupra celuilalt stat contractant.
Exemple de asemenea tratate sunt: Acordul de la Munchen prin care Cehoslovaciei i-au fost impuse condiii
oneroase sub ameninarea exerciotat de ctre forele armate ale Germaniei naziste, ct i prin presiunile exercitate
asupra conductorilor acestei ri; Dictatul de la Viena, prin care s-a desprins din teritoriul Romniei o parte
important a Ardealului, sub presiunea militar i politic a marilor puteri europene, n special a Germaniei i Italiei
fasciste.
b) Nerespectarea unor norme imperative ale dreptului internaional
Prin tratatele pe care le ncheie, statele sunt obligate s respecte normele de drept internaional care le oblig la o
anumit comportare n acord cu interesele generale ale comunitii umane. Normele imperative ale dreptului
internaional sunt cele mai importante reguli, grupate n aa-zisul jus cogens gentium, a cror nclcare pune n
pericol nsi securitatea i stabilitatea raporturilor internaionale, bazele relaiilor dintre state. Care sunt n concret
aceste norme este adesea greu de stabilit i pentru aceasta s-au propus diferite criterii.Se consider, ns, c
asemenea norme sunt:
-principiilegenerale ale dreptului internaional;
-regulile generale umanitare (privitoare la interzicerea sclaviei, a genocidului, la protecia anumitor categorii de
persoane i a victimelor de rzboi, etc)
-normele privind meninerea pcii i securitii internaionale, inclusiv cele ale dreptului penal internaional;
-normele privind folosirea de ctre toate statele a acelor spaii ce nu sunt supuse suveranitii (marea liber, inclusiv
spaiul aerian de deasupra acesteia, spaiul extraatmosferic, fluviile internaionale, teritoriile i subsolul marin etc.).

Nulitatea tratatelor ca urmare a unor vicii de consimtamant.


Viciile de consimtamant care conduc la nulitatea tratatelor, retinute de Conventia de la Viena, se refera la: violarea
dispozitiilor dreptului intern al unui stat privitoare la competenta de a incheia tratate, eroarea, dolul, coruperea
reprezentantului unui stat si constrangerea.
Violarea dispozitiilor dreptului intern privitoare la competenta de a incheia tratate, pentru a conduce la
nulitatea tratatului, trebuie sa se refere la incalcarea unor norme, de regula constitutionale, privind
ratificareaaprobarea tratatelor (de ex. organele competente, procedura de urmat, deplinele puteri). Analizand
aceasta problema, Comisia de Drept International a retinut ca cea mai mare parte a cazurilor in care statele au
invocat nerespec-tarea legilor interne, ca motiv al nevaliditatii unui tratat, au fost determinate de dorinta acestor
state de a se sustrage indeplinirii obligatiilor nascute dintr-un tratat. De aceea , prin art. 46 al Conventiei, se
limiteaza posibilitatea unui stat de a invoca aceasta cauza de nulitate a tratatului la situatiile in care violarea a fost
vadita si priveste o regula de importanta fundamentala a dreptului sau intern. '
Invocarea erorii poate conduce la nulitatea tratatului, in conditiile in care: a eroarea este de fapt si nu de
drept;b) a afectat baza esentiala a consimtamantului;c) statul care o invoca nu a contribuit prin comportarea sa la
producerea erorii (art. 48 al Conventiei de la Viena). in practica conventionala eroarea a fost invocata, in special, in
probleme de delimitare a frontierelor.
Dolul. Un stat poate invoca nulitatea tratatului daca consimtamantul sau a fosIPoIStinut 'in urma conduitei
frauduloase a unui alt stat care a participat la negociere' (s.n., art. 49 al Conventiei de la Viena).
In doctrina si in lucrarile Comisiei de Drept International s-a evidentiat faptul ca dolul a fost doar rareori
invocat de state, in legatura cu validitatea tratatelor. S-a mai aratat, de asemenea, ca 'manevrele dolosive' sunt
acelea care conduc, in general, la producerea unei erori. Cu toate acestea, dolul a fost reglementat in Conventia de

la Viena ca un viciu de consimtamant, distinct de eroare, datorita gravitatii atitudinii statului care ar recurge la
asemenea 'manevre dolosive'.
Dolul a fost invocat, de exemplu, in sentinta Tribunalului international de la Nurenberg, cu privire la
Acordul de la Munchen, din 1938, dintre Germania, Anglia, Franta si Italia, in sensul ca Germania a folosit acest
tratat, de la inceput, cu intentia de a insela partenerii.
Coruperea reprezentantului unui stat de catre alt stat participant la negocieri a fost retinuta de Conventia
de la Viena ca un viciu distinct de consimtamant (art.50). incadrul lucrarilor Comisiei de Drept International cu
privire la acest viciu de consimtamant, s-a retinut ca un stat poate invoca coruperea reprezentantului sau atunci
cand actele de corupere au fost evidente si in masura sa exercite o influenta considerabila asupra vointei acestui
reprezentant. S-a urmarit astfel sa nu fie luate in considerare favorurile marunte sau simplele acte de curtoazie, care
nu sunt in masura sa determine o schimbare radicala de atitudine a reprezentantului unui stat, in dauna intereselor
statului sau.
Constrangerea exercitata asupra reprezentantului statului, in cazul in care este constatata, face ca tratatul sa
fie lipsit de orice efect juridic.
In art. 51 al Conventiei de la Viena se arata: 'Exprimarea consimtamantului unui stat de a fi legat printr-un
tratat, obtinuta prin constrangerea exercitata asupra reprezentantului sau prin acte sau amenintari indreptate
impotriva lui, este lipsit de orice efect juridic'.
Referitor la aceasta forma a constrangerii, se evidentiaza faptul ca actele prin care ea se materializeaza sunt
indreptate impotriva reprezentantului unui stat, ca individ, si nu in calitate de organ al statului . Trebuie sa fie deci
vorba de amenintari vizand libertatea sau integritatea fizica a persoanei, cariera sau familia sa.
Principiul interzicerii folosirii fortei sau amenintarii cu forta , astfel consfintit, impune, ca o consecinta
fireasca, nulitatea tratatelor obtinute prin incalcarea acestui principiu. Conventia de la Viena codifica, ca un viciu
de consimtamant distinct 'constrangerea exercitata asupra unui stat prin amenintarea sau folosirea fortei' (art. 52):
'Este nul orice tratat a carui incheiere a fost obtinuta prin amenintarea sau folosirea fortei, cu violarea
principiilor de drept international incorporate in Cartea Natiunilor Unite'.
Tipuri: Nulitatea relativa si nulitatea absoluta a tratatelor. Din articolele conventiei de la Viena rezulta
doua tipuri de nulitate - relativa si absoluta -, fiecare avand un regim juridic distinct.
Astfel, nulitatea relativa poate fi invocata numai de statul al carui consimtamant a fost viciat si ea poate fi
ulterior acoperita, prin confirmare, de catre acelasi stat (art. 45). Sunt sanctionate cu nulitatea relativ viciile de
consimtamant rezultand din: violarea dispozitiilor dreptului intern privitoare la competenta de a incheia tratate,
eroare, dol si coruperea renrezentantului statului.
Nulitatea absoluta sanctioneaza viciile de consimtamant rezultand din constrangerea exercitata asupra
statului sau_reprezentantului sau.Ea mai afecteaza tratatele care contravin unei norme de jus cogens.Nulitatea
absoluta poate fi invocata de orice stat parte la tratat, nu numai de statul victima, si chiar din oficiu, de catre o
instanta internationala. Nulitatea absoluta afecteaza validitatea tratatului din momentul incheierii sale.
Art. 54 alin. 1 al Conventiei de la Viena prevede ca tratatul incheiat sub constrangere 'este lipsit de orice
efecte juridice'. Conform art. 53, 'este nul orice tratat care in momentul incheierii sale este in conflict cu o norma
imperativa a dreptului international general'.
n ceea ce privete tratatele multilaterale, nclcarea unei prevederi eseniale de ctre
un stat parte ndreptete celelalte state pri, acionnd prin acord unanim, s nceteze tratatul
ori s-i suspende aplicarea n totalitate sau parial, fie n relaiile ntre ele i statul care a comis
nclcarea, fie ntre toate statele pri. De asemenea, ntr-un asemenea caz, un stat parte special
afectat prin nclcare poate s o invoce ca motiv pentru suspendarea aplicrii tratatului n ntregime
sau parial n raporturile dintre el i statul autor al nclcrii. Orice stat parte la tratat, altul dect
statul care 1-a nclcat, poate s invoce nclcarea ca motiv pentru a suspenda aplicarea tratatului
n ceea ce-1 privete, n totalitate sau parial, dac prin natura acestui tratat o nclcare
substanial a prevederilor sale de, ctre o parte modific n mod radical situaia fiecreia din pri
cu privire la executarea ulterioar a obligaiilor decurgnd din tratat. Desigur, aceste norme au un
caracter general; fiecare tratat poate s conin norme specifice pentru cazul nclcrii prevederilor
sale; aceste norme au prioritate, fiind lex specialis a prilor.
Normele referitoare la suspendarea n totalitate sau n parte, ori ncetarea unui tratat
multilateral, fa de statul care a produs o nclcare substanial, nu se aplic n cazul tratatelor i
prevederilor acestora cu caracter umanitar, mai ales al celor care exclud orice form de represalii

fa de persoanele protejate prin aceste tratate . Acest text pare s se refere numai la tratatele
privind protecia victimelor conflictelor armate. Acelai raionament este valabil ns i pentru
tratatele privind drepturile i libertile, fundamentale ale omului, deoarece, ca i tratatele cu
caracter umanitar, ele conin obligaii n favoarea persoanei umane i nu sunt supuse condiiei
reciprocitii; nclcarea de ctre un stat parte a unui astfel de tratat fa de un numr de persoane,
ceteni ai si ori ai altui stat parte, nu justific nclcarea de ctre un alt stat parte a tratatului,
deci nerespectarea drepturilor lomului fa de alte persoane.
Alte cauze de ncetare a tratatelor. Denunarea unui tratat este actul unilateral prin care un stat
pune capt unui tratat, declarnd c nu se mai consider legat prin acesta.
Denunarea unui tratat bilateral de ctre un stat parte are ca efect stingerea tratatului.141
Denunarea unui tratat multilateral are ca efect retragerea statului care- 1 denun din rndul
statelor pri, tratatul rmnnd n vigoare ntre statele care nu 1-au denunat. Pentru a proteja
drepturile celorlalte state pri, Convenia de la Viena cere statului care dorete s denune un
tratat s notifice intenia sa de a denuna cu cel puin 12 luni nainte. In cazul denunrii unui tratat
multilateral sau al retragerii din acesta a unui stat, de la data cnd denunarea ori retragerea sunt
efective, statul respectiv i celelalte state pri sunt liberate de obligaia de a continua aplicarea
tratatului n relaiile acestui stat cu celelalte state pri, fr a se aduce atingere unui drept, unei
obligaii sau unei situaii juridice create prin executarea tratatului, nainte de denunare sau
retragere.
In concluzie, am putea spune c, cauzele de ncetare a tratatelor internaionale le constituie
diversele evenimente sau mprejurri, politice sau juridice, care fac ca angajamentelor pe care
aceste tratate le conin, efectelor pe care le produc, s li se pun capt, fie n baza tratatelor nsei,
fie pe calea anumitor proceduri, admise i reglementate de dreptul internaional. Stabilitatea
tratatelor este esenial pentru asigurarea securitii internaionale. Dar, nefiind imuabile cu orice
pre, tratatele pot fi anulate, modificate sau abrogate, ns nu ntr-un mod arbitrar, cu nclcarea
normelor imperative ale dreptului internaional sau a procedurii convenite de pri. Pentru a avea
loc anularea, modificar, ncetarea sau suspendarea unui tratat, trebuie s survin mprejurri bine
justificate, recunoscute ca temei n dreptul internaional.

Sub.3 Nulitatea tratatelor n RM.


Capitolul I
DOCUMENTE CARE NU CONSTITUIE TRATATE INTERNAIONALE
Proceduri i criterii pentru stabilirea statutului documentului
5. Conform definiiei, nu constituie tratat internaional orice nelegere, indiferent de denumirea sa, care
corespunde cel puin unuia din urmtoarele criterii:
1) nu este ncheiat n scris;
2) este ncheiat cu o entitate care nu este subiect de drept internaional;
3) nu este guvernat de normele dreptului internaional;
4) conine prevederi exprese care indic c documentul respectiv nu este guvernat de normele dreptului
internaional..
6. Documentele care nu constituie tratate internaionale nu snt supuse procedurilor stabilite de prezentul
Regulament. Faptul c un document care nu constituie tratat internaional a fost supus intenionat sau
involuntar unor anumite proceduri stabilite de prezentul Regulament nu acord documentului respectiv
valoarea unui tratat internaional. Totui, nainte de ncheierea unor nelegeri care nu constituie tratate
internaionale, va fi solicitat opinia MAEIE care se va expune i n contextul general de promovare a politicii
externe a Republicii Moldova.
7. Statutul viitorului document propus spre ncheiere urmeaz a fi stabilit n procesul de consultri prealabile
ntre pri, preferabil, pn la elaborarea textului. n procesul elaborrii textului unui tratat interdepartamental
se va lua n considerare faptul c legislaia unor state nu atribuie la tratate internaionale documentele
interdepartamentale.

8. n procesul elaborrii textului unui document care, potrivit inteniilor prilor, nu va constitui un tratat
internaional se vor lua n considerare criteriile menionate n prezentul Capitol, menite s determine exact
statutul proiectului i s exclud pe viitor orice ambiguiti. Textul documentului care nu constituie un tratat
internaional nu va conine prevederi sau noiuni care pot induce n eroare sau care se refer la caracterul
obligatoriu a documentului, valabilitatea acestuia, procedurile de intrare n vigoare, modul de soluionare a
litigiilor sau alte elemente caracteristice doar unui tratat internaional.