ACTIVITĂȚI MILITARE ȘI PARAMILITARE ÎN ȘI ÎMPOTRIVA

NICARAGUA

(Nicaragua contra Statele Unite ale Americii)

La data de 9 aprilie 1984, Nicaragua a sesizat Curtea Internațională de

Justiție printr-o cerere de inițiere a unei proceduri contra Statelor Unite ale
Americii referitoare la activitățile militare și paramilitare în și împotriva
Nicaragua. Prezenta cauză privește o dispută între guvernele celor doua state,
statul titular al cererii susținând că Statele Unite ale Americii au incălcat dreptul
internațional prin aceste intervenții. În scopul răsturnării guvernului din
Nicaragua, regimului de dictatură militară aflat la putere în perioada anilor
1979-1990, Statele Unite au recurs la anumite acțiuni, precum: punerea de mine
în apele statului Nicaragua; atacuri îndreptate împotriva porturilor și instalațiilor
petroliere; ajutor acordat forțelor de opoziție ,,contras”, angajate în lupte cu
forțele armate ale guvernului; înarmarea și antrenarea forțelor militare ,,contras”
(,,Contras” reprezintă un grup susținut de SUA, format în 1981, pentru a înlătura
guvernul sandinist).

Conform articolului 40 alin.(2) din Statutul Curții, (,,Grefierul va

comunica cererea imediat tuturor celor interesați”), cererea a fost comunicată
guvernului Statelor Unite ale Americii, dar și celorlalte state îndreptățite să se
prezinte în fața Curții.
Statele Unite ale Americii au susținut, printr-o scrisoare a
Ambasadorului Statelor Unite de la Haga către grefier și în cursul procedurilor
orale de la Nicaragua, că soluționarea cererii nu intră în competența Curții și
solicită încheierea procedurii prin eliminarea cauzei de pe listă. Pentru a
demonstra competența Curții în cauza discutată, cererea s-a bazat pe prevederile
articolului 36 alin(2) din Statutul Curții Internaționale de Justiție (,,Statele părţi
la prezentul Statut vor putea oricând sa declare ca recunosc ca obligatorie
IPSO FACTO şi fără o convenţie specială, în raport cu orice alt stat care
accepta aceeaşi obligaţie, jurisdicţia Curţii pentru toate diferendele de ordin
juridic având ca obiect: a. interpretarea unui tratat; b. orice problema de drept
internaţional; c. existenta oricărui fapt care, dacă ar fi stabilit, ar constitui
încălcarea unei obligaţii internaţionale; d. natura sau întinderea reparatiei
datorate pentru încălcarea unei obligaţii internaţionale.”). Totodată, părțile au
semnat la Managua în 1956, pe 2 ianuarie, Tratatul de prietenie, comerț și
navigație, iar articolul XXIV alin.(2) prevede: ,,Orice litigiu între părți cu
privire la interpretarea sau aplicarea prezentului tratat, care nu este ajustat în
mod satisfăcător de diplomație, va fi înaintat Curții Internaționale de Justiție,
cu excepția cazului în care părțile convin asupra soluționării prin alte mijloace
pacifice”, prin urmare, Curtea respinge, printr-un ordin din 10 mai 1984, cererea
Statelor Unite de eliminare a cauzei de pe listă și a indicat, în așteptarea deciziei
sale finale în cadrul procedurii, anumite măsuri provizorii decizând ca, până
când Curtea va pronunța hotărârea definitivă în acest caz, va ține sub control
obiectele acoperite de ordin.
Un nou ordin, la data de 14 mai 1984, stabilește termene pentru
depunerea unui Memoriu de către Republica Nicaragua și a unui Counter-
Memorial de către Statele Unite ale Americii cu privire la problemele de
competență și admisibilitate, iar aceste pledoarii au fost depuse în mod
corespunzător în termenele stabilite.

La 8-10 și 15-18 octombrie 1984, Curtea a organizat ședințe publice:

Nicaragua, prin Memorialul său susține competența Curții de a soluționa
litigiul prezentat în cerere menționând drept argument termenii declarației
Nicaragua din 24 septembrie 1929 (este în vigoare ca o acceptare valabilă și
obligatorie a jurisdicției obligatorii a Curții) în temeiul articolului 36 alineatul
(5) și declarația Statelor Unite din 14 august 1946 în temeiul articolului 36
alineatul (2) din Statutul Curții Internaționale de Justiție.
Statele Unite, pe de altă parte, dezaprobă acest lucru, susținând în
continuare faptul că pretențiile prezentate în cererea Nicaragua din 9 aprilie
1984 nu se află în jurisdicția acestei Curți și sunt inadmisibile. Nu s-au prezentat
la pledoaria orală, ci doar au transmis Curții memoriul scris.

Curtea Internațională de Justiție judecă speța în baza principiilor

fundamentale ale dreptului internațional public, consemnate în Carta
Organizației Națiunilor Unite și în Declarația Adunării Generale a ONU din
1970. Această declarație are o mare importanță în ciuda faptului că nu are forța
juridică a tratatelor internaționale deoarece a fost adoptată în unanimitate și
constituie un punct de reper esențial în problematica principiilor dreptului
internațional public.
În prezenta cauză este încălcat - în urma elementelor de fapt ce au fost
probate de Nicaragua, mai sus menționate - principiul nerecurgerii la forță sau la
amenințarea cu forța în relațiile internaționale (principiul neagresiunii). Carta
ONU prevede acesta în cuprinsul articolului 2 parag. 4: ,,Toti Membrii
Organizatiei se vor abtine, in relatiile lor internationale de a recurge la
amenintarea cu forta sau la folosirea ei fie impotriva integritatii teritoriale ori
independentei politice a vreunui stat fie in orice alt mod incompatibil cu
scopurile Natiunilor Unite.”
Se consideră, în urma adoptării unor rezoluții cu privire la folosirea
forței, că cele obținute cu votul unanimității, precum spuneam mai sus de
Declarația principiilor dreptului internațional din anul 1970, exprimă dreptul
internațional cutumiar sau au valoarea unei interpretări oficiale a dispozițiilor
Cartei Organizației Națiunilor Unite. Astfel că, în urma interpretării date de
Curtea Internațională de Justiție, în cauza ,,Activități militare și paramilitare în
Nicaragua”, interdicția folosirii forței este considerată ca făcând parte din
dreptul internațional cutumiar.

Prin Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 3314 (XXIX) din 14

decembrie 1974, este definit termenul de agresiune, dar este prezentată și o
enumerare exemplificativă a actelor ce se încadrează în definiția agresiunii.
Totodată, oricare dintre actele enumerate poate să nu fie calificată ca agresiune
de către Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite; în funție de
circumstanțele concrete, poate considera că actele comise nu sunt suficient de
grave.
În justificarea acțiunilor lor, Statele Unite ale Americii au precizat că
acestea sunt motivate de dreptul la legitimă apărare (Există ideea conform
căreia, folosirea forței este permisă dacă nu pune în pericol integritatea
teritorială sau independența politică a unui stat și dacă scopul este promovarea
democrației și promovarea dreptului la autodeterminare sau salvarea propriilor
cetățeni).
Astfel, Statele Unite ale Americii au probat cǎ grupuri paramilitare
susţinute de statul Nicaragua (în special prin livrarea de arme) acţionau la
graniţa cu statul Honduras – ceea ce îndreptǎţeşte S.U.A. sǎ rǎspundǎ, în
apǎrarea statului Honduras, cu acţiuni militare legitimate de dreptul la
autoapǎrare.
De asemenea, au arǎtat cǎ acţiunile lor sunt motivate şi de un drept de
intervenţie democraticǎ, legitimat de faptul cǎ guvernul Nicaraguan s-a angajat,
prin Pactul pentru Pace din cadrul O.A.S., sǎ organizeze alegeri libere şi sǎ
respecte drepturile fundamentale ale omului.
 In ceea ce priveşte forţele „contras”, S.U.A. au arǎtat cǎ acele forţe
acţionau independent şi, prin urmare, nu le este imputabilǎ acţiunea acestora.
Lipsa de notificare a Consiliului de Securitate poate pune sub semnul
întrebării justificarea utilizării forței armate de către statul care se consideră
victimă a agresiunii.
De asemenea, legitima apărare trebuie să se producă împotriva unui
atac. Având în vedere faptul că acest lucru nu este prezent în speță, Curtea
respinge acest argument al legitimei apărări. Curtea spune că nu s-a respectat
principiul neintervenției în treburile interne.
Curtea a concluzionat că Statele Unite au încălcat principiile de bază ale
dreptului internațional în următoarele trei principii:

-Nu interveniți prin forță în suveranitatea unui alt stat. Potrivit Curții,
Statele Unite au încălcat acest principiu prin înarmarea, echiparea și finisarea
grupării Contras. Atacurile Contras sprijinite de SUA la Puerto Sandino,
Corinto, Potosi, San-Juan între 1983-84, încălcarea spațiului aerian nicaraguan
și minarea apelor teritoriale au fost invocate drept dovadă.
-Încurajarea acțiunilor împotriva principiilor generale ale dreptului
umanitar (droit humanitaire). În acest context, Curtea a atras atenția asupra
dovezilor concrete de realizarea a operațiunilor psihologice în războiul de
gherilă pe care Administrația Statelor Unite le-a sprijinit în mod evident și
tangibil.
-Încălcarea acordului bilateral de prietenie, comerț și navigație. În
această privință, Curtea a subliniat că embargoul economic din 1981 și
embargoul general din 1985 impuse de Statele Unite asupra Nicaragua au fost
contrare acordului bilateral.
 Bibliografie:
-ICJ, Military and Paramilitary Activities in and against Nicaragua
(Nicaragua v. United States of America)
-Carta Organizației Națiunilor Unite
-Lect. Univ. dr. Carmen Moldovan (Drept internațional public. Principii
și instituții fundamentale) Ediția a II-a, Bucurețti 2019

Referat realizat de: Scurtu Gabriela

Grupa A6, anul II.