CADEREA INGERILOR - ANALIZA

Lucrarea pe care am ales-o este icoana Cderea ngerilor.

Perioada si locul de provenienta a acesteia sunt sfarsitul secolului XVIII, in
Tara Romaneasca. Tehnica utilizata este tempera pe lemn, si are
dimensiuni relativ mari, de 102 x 68 cm.

Lucrarea are tema religioasa, prezentand o scena biblica, descrisa

si de titlu, si anume caderea ingerilor din imparatia cerurilor. Sfantul Mihail
sta cu sabia ridicata printre ingerii ingenunchiati in jurul sau, unii dintre
acestia cazand iremediabil din gratiile Domnului.

Cromatica utilizata in lucrare este tipic bizantina nuante de rosu,

oranj, maro. In general stilul bizantin foloseste culori primare si secundare,
nuante simple sau din natura, care confera un sentiment de familiaritate
icoanei si privitorului. Nu sunt culori folosite doar pentru a reprezenta
vizual ceva, cat pentru a conferi o anumita semnificatie elementului
respectiv si a transmite o anumita stare.

Compozitia este una simetrica, atat pe verticala cat si pe orizontala.

Simetria verticala (divin/terestru) este rupta, totusi de contrastul cromatic
albastru portocaliu. Acest contrast delimiteaza foarte clar spatiul divin
de cel terestru. Ca si tip compozitional, avem
de-a face cu o compozitie deschisa si dinamica. Desi personajele sunt
continute in cadrul limitat al lucrarii, cele doua planuri, adica cerul si
pamantul, se continua indefinit in exterior. De asemenea, personajele sunt
surprinse in cadere, nu prezentate precum intr-un portret simplu de grup
sunt in actiune Centrele compozitionale sunt clare, Sfantul
Mihail si Diavolul, restul personajelor fiind doar trecatori ai pragului de la
unul la celalalt.

Formele nu sunt complet bidimensionale, avem cateva sugestii de

volum pe medalionul care incadreaza planul ceresc, dar, in general este
respectat canonul bizantin, cu tenta plata, fara perspectiva traditionala
(elementele marite sau micsorate in functie de importanta, ci nu de
distanta fata de privitor). Muntii din planul terestru sunt foarte stilizati, si
personajele rasucite in asa fel incat sa fie privite dintr-un unghi fix.

Ceea ce mi se pare interesant in aceasta icoana este felul in care

autorul a prezentat caderea in sine; avem un fel de tranzitie, urmarind de
sus in jos. Mai intai, ingerii sunt ingenunchiati in ceruri, apoi cad, si pe
parcurs se transforma in ceea ce intelegem ca draci, ajungand astfel in
planul de jos. Putem spune ca reaminteste oarecum de o banda desenata,
daca e sa aducem imaginea in prezent, surprinzand o serie de actiuni in
acelasi cadru.