Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA VALAHIA TARGOVISTE 2015

ETICA SI DEONTOLOGIE
IN EDUCATIE FIZICA SI
SPORT
REFERAT

CRESTEZ Georgiana
Atunci cand ne referim la problematica eticii practice a educatiei sau a deontologiei
pedagogice propriu-zise, nu avem cum sa nu ne referim si la aspectele care privesc profilul moral al
educatorului, continutul si calitatea muncii educative. n unele cazuri, n care constiinta profesionala a antrenorului si/sau
profesorului nu este n acord cu imperativele responsabilitatii profesionale parte a responsabilitatii sociale, poate sa se ajunga
la o stare de conflict ntre prestatia profesionala si normativitatea constiintei juridice. Educatia se realizeaza nu numai n
institutiile scolare si familie, ci si oriunde traiesc, conlucreaza sau se ntalnesc doi sau mai multi membri ai societatii
deci, si n comunitatile n care se realizeaza excelenta sportiva. n domeniul educatiei fizice si sportului, realitatea ne dovedeste
ca nu este suficient ca abaterile antrenorului sa fie sanctionate numai moral si etic. Este necesar ca antrenorul si/sau profesorul
sa fie constient si de consecintele juridice ale conduitelor neconforme cu deontologia profesionala. O asemenea
responsabilitate revine si celor care realizeaza pregatirea formatorilor sportivilor de performanta. Orice abatere de la exigentul
continutului stiintific si pedagogic atat a pregatirii cat si a evaluarii viitorilor profesori de educatie fizica si sport si antrenori
poate constitui un cadru favorizant conduitelor ilicite de pe terenul de sport, toate acestea impunand constituirea unei
discipline didactice: Pedagogia juridica a educatiei fizice si sportului.

nca din antichitatea greaca, se considera ca sportivii participanti la competitii pot deveni buni
cetateni. Credem ca acceptiunea sintagmei "bun cetatean" cuprindea, cum de altfel cuprinde si astazi,
calitatea de interlocutor valabil n viata materiala si spirituala a cetatii, de subiect capabil de a-si exercita
drepturile, respectiv de a-si asuma si respecta obligatiile n concordanta cu ordinea sociala existenta.
Referindu-ne la preocuparile ce vizeaza stabilirea unor norme ce ar trebui sa fie respectate n activitatile
profesionale, mentionam, n primul rand, acea norma care se referea la domeniul ocrotirii sanatatii umane -
primum non nocere. Prin acest adagiu tot de sorginte greaca, Hypocrat a fixat o regula de conduita generala n
domeniul medical. Pornind de la acestea, credem noi ca, de fapt, deontologia s-a conturat ca stiinta a
drepturilor si ndatoririlor ce reglementeaza activitatea umana ntr-un camp profesional dat.

Termenul
Deontologie (deontos = datorie, obligatie silogos = cuvant, stiinta)a fost folosit prima data de juristul si filosoful
englez Jeremy Bentham (1742-1832) in lucrarea Deontologia sau stiinta moralei, aparuta n 1834, si pe care l-a
definit ca fiind "Stiinta a ceea ce trebuie sa faci n orice mprejurare".

Deontologia profesiunii de antrenor si/sau profesor de educatie fizica si sport, ca si a oricarui


educator trebuie sa se fundamenteze pe un sistem de norme, reguli, cerinte, obligatii morale profesionale,
precum si pe reglementari de ordin juridic, administrativ si tehnico-profesional care orienteaza activitatea
acestora spre corectitudine si eficienta. Este unanim recunoscut ca performanta, victoria, care atrage dupa
sine cununa de lauri, are ntotdeauna o functie etica si sociala.

Satisfacerea idealului unei persoane de a deveni campion(a), dar nu cu orice pret, pentru a
se mplini si social, reclama ca activitatea sportiva sa fie organizata stiintific, respectand disciplina muncii
sportive, valoarea modelului de pregatire si concurs, sistemul de refacere, pregatirea si competenta
antrenorului. De altfel, sportul este definit ca o stiinta formativa a omului numai n masura n care se va
folosi de datele antropologiei, geneticii, fiziologiei,psihologiei, pedagogiei, biomecanicii, a stiintelor
matematice etc., altfel ea ramanand "doar o simpla practica limitativa care, n conditiile progresului actual,
nu mai poate raspunde cerintelor performantei". Cu observatia ca rolul principal al stiintei este de a
cunoaste realitatea "asa cum este", nu indiferent de ordinea si importanta nevoilor intereselor fiinei umane
sau chiar mpotriva acestora. Nu putem legitima numai prin stiinta care cauta adevarul si elimina eroarea
responsabilitatea celor care poarta destinele sportului. n sport, ca si ncelelalte domenii, se poate afirma,
de comun acord cu Socrate, ca"stiinta fara constiinta nu nseamna decat ruina a sufletului". Nu numai stiinta, dar si
morala, etica pot sa serveasca drept indreptar comportamentului uman. Fiecare valoare este in domeniul ei
originala si reductibila, dar ea nu fiinteaza in mod izolat de celelalte valori.
O alta problema este aceea ca, n conditiile actuale de organizare si desfasurare a activitatilor
sportive, profesorul/antrenorul ar putea invoca n apararea lor ca, n activitatea de selectie si de pregatire a
excelentei n sport cu toate ca dau sfaturi si ndrumari sportivilor care-i sunt ncredintati, nu au nteles sa-
si asume o responsabilitate. Noi consideram ca raspunderea lor nu poate fi nlaturata daca prin conduita
acestora s-a creat un prejudiciu. De fapt, deja s-aexprimat opinia potrivit careia "n toate cazurile n care
profesionistul va da o ndrumare gresita cu intentia de a determina un tert s-o accepte, iar ndrumarea va fi
urmata si va avea consecinte pagubitoare, indiferent de mprejurarile n care s-a dat, raspunderea
profesionistului va fi angajata si se va ntemeia pe culpa delictuala". Si n cazurile, "cand nu e destul de
clar daca partile sunt legate ori nu printr-un contract" ca de pilda, n cazul raportului dintre profesionist si
sportiv (avand n vedere ca sportivul nu este tert, ci este chiar obiectul muncii profesionistului si datorita
faptului ca acesta l are pe sportiv permanent n ndrumare sfaturile nu se dau "numai ntr-o anumita
mprejurare", ci n exercitarea functiei), "sfaturile,serviciile prestate de profesionist n mod accidental si cu
rezerve si n mprejurari din care reiese ca acesta nu a nteles sa-si asume nici o raspundere nu vor avea ca
urmare raspunderea de daune a profesionistului raspunderea se va fixa pe ideea de culpa delictuala".

Evaluarea posibilitatilor reale ale unui anumit sportiv, vizavi de accesul la satisfactiile oferite de
realizarea excelentei n sport, este strans legata de deontologia profesionala a specialistului care conduce
acest segment al pregatirii sportive, care, ca orice persoana angajata n conducerea sau supravegherea
activitatilor sportive, "ar trebui sa posed ecalificarea necesara, o atentie deosebita fiind acordata garantarii
securitatii si protectiei sanatatii persoanelor aflate n grija lui".

Astfel, cade n sarcina profesorilor, antrenorilor de a proteja sportivii pe care-i au n pregatire sau
ndrumare "mpotriva oricaror exploatari n scopuri politice, comerciale si financiare sau apracticilor
abuzive si njositoare, inclusiv abuzul de droguri"; antrenorii, cat si ceilalti specialisti (profesori, medici,
farmacisti, asistenti medicali, maseuri, kinetoterapeuti, tehnicieni etc.) care concura la realizarea excelentei
sportive, potrivit "Codului Eticii Sportive" (anexa a Cartei Europene a Sportului) trebuie:
- sa aiba pregatirea si calificarea necesara pentru a putea lucra diferentiat pe grupe de varsta,sex si
nivel de maiestrie sportiva (art. 12. 2);
- sa urmareasca ca sanatatea, securitatea si starea de bine a copilului sau a tanarului sportiv sa
constituie o preocupare permanenta si prioritara fata de interesele unei persoane interpuse, fata de reputatia
scolii, a clubului, antrenorului sau a parintelui (art. 12. 3);
- sa comunice tinerilor si familiilor lor informatii cat mai complete pentru ca ei sa fieconstienti de
riscurile si atractiile posibile ale succesului (art. 12. 10);
- organizatiile sportive si cele asociate sportului trebuie sa aiba grija ca structurile competitiilor sa tina
seama de nevoile proprii adolescentilor si copiilor aflati n plina crestere si sa permita o participare la
niveluri diferite, de la activitatea recreativa la cea de nalta performanta (art. 11. 6);
- sa sprijine modificarea regulamentelor pentru a raspunde nevoilor specifice ale tinerilor si a pune
accentul nu numai pe succesul n competitie, ci si pe fair-play (art. 11. 7);
- sa vegheze la stabilirea de garantii pentru a evita exploatarea copiilor ndeosebi a celor care
manifesta aptitudini precoce (art. 11. 8);

Avand n vedere ca depistarea talentelor pentru activitatea de performanta, de regula, se face din
randurile celor care nu au mplinit nca 18 ani, putem interpreta ca de unele prevederi ale Conventiei cu
privire la drepturile copilului se pot prevala si sportivii apartinatori acestei categorii de varsta. Preocuparea de
integrare sociala a tanarului sportiv este, de fapt, un summum de obligatii n sarcina statului de a proteja
copilul. Astfel, cu toate ca Conventia cu privire la drepturile copilului (adoptata de Adunarea Generala a
Natiunilor Unite la 20noiembrie 1989, care, dupa ratificarea ei de catre 20 de state, a devenit o lege
internationala adrepturilor copilului) nu se refera expres la activitatea sportiva, avand n vedere ca
activitatea de pregatire a sportivilor n vederea obtinerii excelentei n sport se poate considera, n unele
cazuri, ca o munca istovitoare, putem afirma ca statelor parti, printre care si Romania, le revine obligatia de
a proteja copiii mpotriva exploatarii economice si exercitarii unei activitati ce comporta riscuri, sau i
mpiedica educatia, sau i dauneaza sanatatii sau dezvoltarii lor fizice, mentale, spirituale, morale sau
sociale.

n concluzie, putem afirma ca n activitatea de depistare a tinerelor talente si de angajare aacestora


n activitatea de performanta pentru a obtine excelenta rezulta, cel putin uneori, niste prejudicii care pot si
trebuie reparate, prin urmare, se pun probleme de raspundere juridica, nu numai etica.
Apararea si garantarea drepturilor subiective ale participantilor la activitatile sportive sportivi,
profesori de educatie fizica, antrenori, alte profesii complementare nactivitatea de educatie fizica si sport,
spectatori este posibila numai n masura n care se pot invoca normele corespondente cuprinse n dreptul
obiectiv. Este importanta cunoastere anormelor specifice legalitatii sportive dar nu este suficient.
Esentialul rezida "n respectarea stricta si exacta a acestora si aceasta numai pe baza convingerii, a
propriei constiinte". Este necesar un domeniu de sinteza al educatiei juridice pentru toti participantii la
activitatilesportive - n special al sportivilor si educatorilor acestora.
Constituirea pedagogiei educatiei fizice si sportului favorizeaza juridicizarea acesteia. Activitatea
de educatie fizica si sport,asemenea altor medii educationale, necesita o educatie juridica sistematizata,
scientizata sicontinua se impune asadar o prezenta activa a valorilor juridice n mediul sportiv.
Bibliografie
1. CRISTEA,Sorin, Pedagogie generala - managementul educatiei. Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti,
1996

2. DRAGNEA, Adrian, STANESCU, Monica, PATRIKSSON, Goran,


Educatia fizica sisportul, factori de integrare sociala. Note de curs, A.N.E.F.S., Bucuresti, 2002

3. EPURAN, Mihai, Modelarea conduitei sportive, Ed. Sport turism, Bucuresti, 1990

4. http://www.sportscience.ro/

5. http://www.studentie.ro/cursuri/comunicare/etica-si-deontologie_profesionala