Afirmatia scriitoarei Hortensia Papadat Bengescu, referitoare la conditia femeii

surprinde ntr-adevar elementele definitorii ale ipostazelor feminitatii, asa cum

se reflecta n literatura. Din aceasta perspectiva, Otilia, personajul lui G. Cal
inescu din romanul Enigma Otiliei este ilustrativ, prin faptul ca sparge tiparel
e clasice, conferindu-i romanului modernitate. De atfel, femeia din romanul mode
rn citadin depaseste tiparul traditionalist, rural, nu numai prin ncadrarea ntr-un
alt tip de spatiu, ci si prin libertatile asumate: ea are acces la studiu, capa
citatea de a lua decizii individual, de a hotar n privinta propriului destin, desi
este nca dependenta financiar de partener. Otilia nu este un exemplu singular, e
i alaturndu-i-se si alte eroine ale romanelor vremii: Ela ( Ultima noapte de dragos
te, ntia noapte de razboi , Camil Petrescu) sau Elena Draganescu ( Concert din muzica
de Bach , H. P. Bengescu).
George Calinescu, important critic si prozator interbelic, ilustreaza conceptia
sa critica si teoretica despre roman, considerndu-l pe Balzac modelul esential. n
eseul Teoria romanului, el considera ca romanul trebuie sa fie o scriere tipic r
ealista, care sa demonstreze idei printr-o experienta de viata. n acest sens, cri
ticul respinge proustianismul din romanele vremii sale (Camil Petrescu), optnd pe
ntru formula realista, balzaciana, careia i adauga totusi unele elemente moderne,
mai ales n ceea ce priveste personajele.
Acestea ilustreaza o umanitate canonica, prin tipologiile n care se ncadreaza, dnd
obiectivitate romanului. Ele se definesc printr-o singura trasatura, fixata nca d
e la nceputul romanului si nu evolueaza, cu exceptia lui Felix. Restul reprezinta
caracterele clasice, balzaciene: aristocratul rafinat (Pascalopol), cocheta (Ot
ilia), femeia usoara (Georgeta), lacomul (Aglae) avarul (mos Costache), arivistu
l (Stanica Ratiu), debilul mintal (Titi), fata batrna (Aurica). G. Calinescu si co
nstruieste personajele si n functie de etica lor. Astfel, unii actanti sunt domin
ati de moralitate (Felix, Otilia, Pascalopol), iar altii - de interese meschine
(Aglae, Stanica). Aceasta viziune este una antitetica. Spre exemplu, inteligenta
lui Felix este n contrast cu imbecilitatea lui Titi, iar feminitatea misterioasa
a Otiliei - cu urtenia Auricai.
Un prim argument n spijinul ideii formulate de Hortensia Papadat-Bengescu este fa
ptul ca Otilia pare a fi singura fiinta care traieste cu adevarat n acest roman,
prin firea sa imprevizibila, spontana, ce poate produce material romanesc. Ea es
te un personaj complex, definitoriu, eponim. Titlul anticipeaza tema romanului c
are pune accentul pe caracterul imprevizibil al eroinei si care face din opera o
poveste a enigmei feminitatii. n intentia scriitorului, cartea purta titlul Parin
tii Otiliei , ilustrnd astfel motivul balzacian al paternitatii, urmarit n relatiile
parinti-copii, n contextul epocii interbelice. Fiecare dintre personajele romanu
lui poate fi considerat parinte al Otiliei, pentru ca, ntr-un fel sau altul, ei i
hotarasc destinul. De pilda, mos Costache si exercita lamentabil rolul de tata, d
esi nu este lipsit de sentimente fata de Otilia. El se gndeste la viitorul ei, vr
ea chiar sa o nfieze, dar amna la nesfrsit gestul. Si Pascalopol, mult mai vrstnic d
ect Otilia, marturiseste ca n iubirea pentru ea mbina pasiunea cu paternitatea. Tit
lul Enigma Otiliei sugereaza comportamentul derutant al eroinei, uneori absurd car
e-l uimeste pe Felix: Nu Otilia are o enigma, ci Felix crede ca o are , marturisest
e G. Calinescu, justificnd titlul romanului. Pentru orice tnar de 20 de ani, fata
care l respinge, dar i da n acelasi timp dovezi de afectiune va fi enigmatica.
Ea este prezentata n mod direct de catre narator, care i atribuie rolul de observa
tor lui Felix, la nceputul romanului: fata maslinie, cu nasul mic si ochii foarte
albastri arata si mai copilaroasa ntre multele bucle si gulerul de dantela . Portre
tul personajului se completeaza prin alte trasaturi, precum cochetaria, bunul gu
st n vestimentatie: Fata subtirica, mbracata ntr-o rochie foarte larga pe poale, dar
strmta tare la mijloc...
Un al doilea argument care evidentiaza conditia personajului, reliefnd modernitat
ea acestuia, se refera la capacitatea Otiliei de a-si analiza lucid sentimentele
: Eu sunt o zapacita, nu stiu ce vreau, eu sunt pentru oameni blazati ca Pascalop
ol . Astfel, ea ar prefera ca Pascalopol sa-i fie unchi, dar nu-l refuza nici ca s
ot, pentru ca este un barbat chic, delicat, care-i poate oferi imposibilul fara s
a-i ceara nimic .
Autocaracterizarea i completeaza portretul Otiliei, care-si cunoaste foarte bine
soarta de fiinta tolerata, obligata sa-si rezolve singura problemele vietii. Int
eresant este ca, desi este superficiala, ea are totusi constiinta acestei superf
icialitati tipic feminine: cnd tu vorbeai de ideal, eu ma gndeam ca n-am sters praf
ul de pe pian ; Noi, fetele, Felix, suntem mediocre si singurul meu merit e ca-mi d
au seama de asta .
n al treilea rnd, personajul si dezvaluie complexitatea, prin caracterizarea indire
cta, ce reiese din faptele si comportamentul sau, din modul n care vorbeste si di
n relatiile cu celelalte personaje. Astfel, descrierea camerei fetei corespunde
modelului balzacian, care propune tehnica focalizarii. Descrierea cadrului n care
traieste devine o modalitate de patrundere n psihologia personajului, iar camera
Otiliei, prin detaliile surprinse, vorbeste despre caracterul ei dezordonat si
spontan: Sertarele de la toaleta si de la dulapul de haine erau trase afara n felu
rite grade si n ele se vedeau, ca niste intestine colorate ghemuri de panglici, c
amasi de matase mototolite Faptul ca era interesata de moda vremii justifica bunul
gust, rafinamentul, dragostea de muzica si armonie.
Comportamentul fetei este derutant pentru cei din jur. Ea impresioneaza prin nat
uralete, prin calitatile tipice vrstei adolescentine: gusta oricnd farmecul jocuri
lor copilaresti, escaladeaza la mosia lui Pascalopol stogurile de fn, cunoaste de
taliile rostogolirii prin iarba. Traieste din plin viata si nimic nu o mpiedica s
a rda n hohote sau sa fie melancolica: mi vine uneori sa rd, sa alerg, sa zbor. Vrei
sa fugim? Hai sa fugim!
Nu n ultimul rnd, personalitatea Otiliei este evidentiata prin reflectarea ei n con
stiinta celorlalte personaje, ca si cum ar fi vazuta n mai multe oglinzi paralele
, prin tehnica relectarii poliedrice. Astfel, mos Costache o considera fata cumi
nte si iubitoare, fe-fetita lui , pe care o protejeaza, dar nu are forta de a lua d
ecizia nfierii ei. Aurica o invidiaza, considernd-o o rivala n alegerea barbatilor:
E o sireata, cauta numai barbati n vrsta, bogati . Cel mai violent o sanctioneaza Ti
ti: Otilia este o trfa care a dormit cu Felix si acum doarme cu Pascalopol . Stanica
vede n Otilia o fata faina, desteapta , colegii lui Felix o considera cea mai elegan
ta conservatoare , Aglae o detesta, prin apelative precum dezmatata , stricata , zanatica
Cei doi barbati ntre care penduleaza eroina completeaza acest portret: n timp ce
pentru Felix Otilia reprezinta feminitatea tulburatoare, pascalopol marturiseste
ca nu poate delimita sentimentele virile de cele paterne. Pentru ambele persona
je masculine, Otilia este, ntr-o anumita etapa a existentei lor, o enigma, ceea c
e justifica titlul romanului.
n concluzie, evolutia personajului eponim din romanul calinescian justifica afirm
atia prozatoarei Hortensia Papadat-Bengescu, evidentiind complexitatea psihologi
ca si dinamica interioara a figurii feminine din romanul citadin interbelic.