Ce este si ce nu este consilierea psihologica?

Autor: Diana Ioane, psiholog

Consilierea, spus in termeni foarte simpli, este un tip de relatie in care o persoana specializata, acorda
ajutor, la cerere, unei persoane care traverseaza o perioada mai dificila a vietii sale.

Consilierea presupune existenta unei persoane care are temporar sau permanent rolul de consilier si care
ofera sau accepta in mod explicit sa acorde timp, atentie si respect uneia sau mai multor persoane, cu rolul
temporar de client. Sarcina consilierii este de a oferi clientului oportunitatea de a explora, descoperi si
clarifica moduri de a trai valorificandu-si resursele, ceea ce conduce la sentimentul de bine interior,
indreptandu-se spre o cat mai buna existenta (Asociatia Britanica pentru Consiliere, 1991).

Exista mai multe tipuri de consiliere: consiliere psihologica, educationala, in domeniul carierei, juridica,
imobiliara, in afaceri, pastorala; pentru fiecare din aceste domenii exista consilieri specializati in activitatea
respectiva.

Consilierea este o relatie proactiva care declanseaza o schimbare, este o relatie de ajutor orientata dinspre
consilier spre client, o relatie cu o durata limitata. Ceea ce-ti ofera consilierea dupa ce s-a incheiat este sa
te ajute sa te ajuti singur.

Diferentele dintre consiliere si psihoterapie ar fi: consilierea are rol de preventie, psihoterapia fiind un tip de
interventie in cazul unor probleme cronice si in cazul unor situatii de criza, consilierea este centrata pe
rezolvarea unor probleme punctuale, psihoterapia pe restructurarea personalitatii, consilierea are o durata
mai scurta in timp ce psihoterapia dureaza mai mult (uneori chiar cativa ani).

Scopul consilierii psihologice:

- autocunoasterea si autodescoperirea propriului potential
- crestere si dezvoltare personala
- asumarea responsabilitatilor pentru deciziile luate
- acceptarea de sine si acceptarea celorlalti
- relatii pozitive cu ceilalti
- cresterea gradului de toleranta la frustrare
- imbunatatirea starii de sanatate fizica si psihica
- stare de bine interior
- descoperirea bucuriei de a trai.

Consilierea:
- este o relatie
- este o forma speciala de comunicare
- implica ascultarea
- previne situatiile de criza rol proactiv
- presupune ca o persoana este ajutata de alta
- presupune ca o persoana ajuta un grup de persoane
- este o forma confidentiala de a oferi ajutor
- se bazeaza pe principiul dezvoltarii personale
- presupune imputernicirea persoanelor care cauta ajutor
- inseamna a-i ajuta pe altii sa-si identifice si sa-si clarifice problemele
- este activitate efectuata de profesionisti
- se ghideaza dupa anumite teorii si dupa metode specifice domeniului (Hough, 1998)

Consilierea nu este:
- relatie de prietenie
- a avea grija asemenea unui parinte
- a trata pe cineva ca un doctor
- a instrui sau a preda
- a sfatui
- a judeca
- doar folosirea deprinderilor si abilitatilor de consiliere (Sanders, 1999)

Calitatile unui bun consilier

Empatia este, de departe, considerata cea mai importanta calitate a unui consilier. Ce inseamna a fi
empatic? Inseamna sa ai abilitatea de a-l simti pe celalalt, de a simti ce simte el, de a rezona in plan
emotional cu el, altfel spus, de a fi pe aceeasi lungime de unda.
Intuitia este aceea calitate care ii da posibilitatea consilierului de a simti dincolo de cuvinte, de a auzi atat
ceea ce se spune in sedinta, dar mai ales ceea ce nu se spune, dar se simte. Exista elemente non-verbale
care-ti comunica despre client mult mai multe decat discursul sau: tacerile clientului, elemente de
vestimentatie, coafura, postura, mimica, tonul vocii, intonatia, ritmul vorbirii etc.

A fi un bun ascultator si a respecta principiul confidentialitatii. Consilierul bun vorbeste in cabinet mai putin
decat clientul sau, nu intrerupe, pune intrebari doar atunci cand dorese mai multe informatii sau vrea sa-si
clarifice ceva (nu intreaba pentru propria lui curiozitate) deci intrevine doar cand are ceva important de
spus.

Capacitatea de a socializa, de a comunica cu usurinta cu ceilalti este necesara intrucat in meseria noastra
avem de-a face cu cateva mii de clienti; ne intalnim in cabinet cu intreaga paleta a diversitatii umane. Nu
exista doua personalitati la fel si atunci consilierul trebuie sa aiba capacitatea de se adapta fiecarui client.

Inteligenta peste medie, o cultura generala bogata se dovedesc a fi necesare consilierului pentru a putea
comunica cat mai bine cu fiecare client. Cei care trec pragul unui cabinet de consiliere sunt atat persoane
cu inteligenta medie cat si supradotati intelectual, sunt oameni care nu au fost foarte dedicati studiului, dar
si oameni care au citit bilioteci intregi. De aceea este de dorit pentru consilier sa fie cel putin la fel de
destept ca si clientul sau.

Onestitatea, moralitatea, autenticitatea sunt si ele calitati absolut necesare in aceasta meserie. Astfel
fatarnicia, duplicitatea nu sunt recomandate dupa cum nu este recomandata imprietenirea cu clientul si
transformarea relatiei intr-un alt tip de relatie sau solicitarea unor servicii clientului.

Experienta consilierului este o calitate care se castiga in timp si care da un plus de incredere atat
consilierului cat si clientului care va simti siguranta consilierului in ceea ce face. Este foarte greu sa fii un
bun consilier la 22 de ani cand abia ti-ai incheiat studiile si ai iesit din adolescenta. Sigur ca si consilierii
incepatori in masura in care dovedesc suficient elan si dorinta de a evolua pot sa aiba rezultate bune.

Simtul umorului pare pentru multi o calitate care ar putea lipsi unui consilier, dar doar cei care au cunoscut
persoane in meseria aceasta lipsiti de simtul umorului isi dau seama cat este de important sa manifesti
umor intr-o anumita situatie.

Pasii rezolvarii unei probleme in consiliere

1. Stabilirea problemei;
2. Descrierea problemei - se realizeaza prin descrierea comportamentelor care insotesc acea problema,
prin descrierea gandurilor si a emotiilor declansate in respectiva situatie;
3. Identificarea posibililor factori de formare si dezvoltare a problemei;
4. Identificarea factorilor de mentinere si de activare a problemei;
5. Stabilirea planului de interventie;
6. Etapele formularii planului de interventie sunt:
a) formularea obiectivului de lunga durata;
b) formularea obiectivelor specifice obiectivele specifice trebuie formulate in functie de componentele
comportamentale, cognitive sau emotionale ale descrierii problemei;
c) strategiile de interventie sunt formulate pentru fiecare obiectiv specific in parte si sunt realizate prin mai
multe activitati specifice;
7. Evaluarea interventiei vizeaza modificarea cunostintelor, atitudinilor si abilitatilor. Se realizeaza prin:
chestionare de cunostinte, atitudini si abilitati, grile de observare comportamentala (completata si realizata
de specialist), grile de autoevaluare comportamentala. (A. Baban, 2009).

Cele mai frecvente greseli in consiliere:

- Utilizarea excesiva a intrebarilor inchise acestea sunt intrebari prin care consilierul dobandeste informatii
factuale (ex. cat timp a durat aceea relatie?) si nu referire la stari emotionale sau sunt intrebari la care se
raspunde cu da sau nu. Potrivit ar fi utilizarea predominanta a intrebarilor deschise (spuneti-mi cum v-ati
simtit atunci?) care dau posibilitatea clientului sa constientizeze propriile trairi, sa reflecteze la viata sa
interioara, sa invete sa asculte ceea ce simte.
- Utilizarea intrebarilor retorice la care se asteapta un anumit raspuns, fapt care ar dovedi ca intr-o anumita
situatie consilierul ar sti mai bine decat clientul sau (ex. presupun ca ati stiut ce-o sa urmeze?) ; sa nu
uitam ca cel mai bun expert in propria lui viata este clientul si nu consilierul.
- Utilizarea intrebarilor tendentioase care tind sa-l conduca pe client spre blocarea explorarii propriilor emotii
sugerandu-i acestuia sa adopte conduite acceptate social (ex. sper ca n-ai de gand sa te lasi coplesit de
emotii si sa renunti la aceasta casnicie?)
- Evitarea intrebarilor care incep cu de ce pentru ca acestea tind sa blocheze clientul si sa-i dea senzatia
ca este judecat si ca trebuie sa se justifice. Or sa nu uitam ca acesta se afla in cabinetul de consiliere
tocmai pentru ca nu intelege de ce face anumite lucruri. Se recomanda utilizarea intrebarilor care incep cu
cum ce care (ex. ce anume va face sa va simtiti nemultumit in actualul loc de munca? care sunt
scopurile dumneavoastra in urmatorii cinci ani?)

Conduite complexe inhibitoare

- A judeca si evalua cu voce tare dumneata iti pierzi vremea.

- A moraliza, a atribui responsabilitatea eventualelor greseli cu apucaturile dvs.
- Directionarea conversatiei va rog sa reluasi discusia despre.
- Asumarea rolului de conducator sa stiti ca acesta este drumul corect in viata.
- A eticheta, a diagnostica ai complex de inferioritate.
- A crea o buna dispozitie artificiala lipsind clientul de a veni in contact cu grijile sale nu te mai framanta,
ai sa te simti bine.
- A nu accepta gandurile, reactiile sau trairile clientului, comunicandu-i direct ca ar fi trebuit sa se comporte
si sa simta cu totul altfel trebuia sa te implici, sa arati ca esti barbat, sa nu te lasi.
- A dadaci clientul neluand in seama nevoile si dorintele sale.
- Solicitarea de a se reveni asupra unor aspecte importante.
- Suprainterpretarea boala incepatorului care a invatat acest mecanism de interventie si care simte
nevoia sa-l exerseze; lasa impresia ca vrem sa ne construim propria versiune asupra problematicii fiind total
nemultumit de client.
- Afisarea unei fatade superior-profesionale prin informarea clientului despre cat de priceputi suntem, pe
ce diplome si studii ne bazam, ce rezultate bune am avut astfel incat cazul sau este un fleac
(neincrederea consilierului).
- Vorbirea inadecvata despre sine cand incepem sa vorbim despre propriile necazuri sau suferinte (care
devin mult mai importante decat cele ale clientului).
- A fi grabit sub presiunea timpului gesturi precum consultarea ceasului, aranjarea hartiilor sau chiar
imbracarea creeaza stanjeneala si vinovatie de ambele parti. (C. Oancea, 2002)

Bariere in calea ascultarii active

- Falsa ascultare - presupune o ascultare de fatada a clientului, o masca pe care o pune consilierul dand
senzatia ca isi asculta clientul, privindu-l in ochi, aprobandu-l; dar de fapt gandurile consilerului sunt aiurea,
fiind preocupat de cu totul altceva sau fiind absorbit de propriile probleme. Un bun consilier chiar daca are
momente de neatentie incearca sa desluseasca ce anume l-a facut sa se duca cu gandul in alta directie si
sa afle in felul acesta mai multe atat despre sine cat si despre client.
- Concentrarea pe aspecte nerelavente, pe detalii atentia excesiva a consilierului asupra unor amanunte
legate de vestimentatie, coafura, tonalitatea vocii, gesturi, ticuri, cu ignorarea toatala a problematicii expuse
de client.
- Respigerea tacita a ceea ce contravine modului de a gandi, valorilor consilierului ascultare selectiva a
discursului clientului, existenta unor prejudecati din partea consilierului, ceea ce il determina pe acesta sa
nu mai fie conectat cu clientul.
- Graba consilierului in a da senzatia ca a inteles consilierul da un raspuns inainte ca sa fi terminat fraza
clientul sau consilierul da o replica de genul: stiu exact ce vrei sa spui.

Ca o concluzie, meseria de consilier depaseste domeniul experientei imediate, folosindu-se de anumite

tehnici si strategii dobandite prin studii de specialitate, cursuri de formare care-i vor oferi consilierului
competentele necesare: empatie, ascultare activa, capacitatea de a comunica, de a tolera diferentele si ce
este mai important de a crede in resursele clientului si in capacitatea sa de vindecare.