Evolutia istorica a managementului operatiunilor

Sistemele de productie au existant inca din timpurile antice. Productia de bunuri de vanzare, cel putin in
sensul modern al expresiei, si sistemele moderne ale fabricilor isi au radacinile in Revolutia Industriala.

Revolutia Industriala

Revolutia industriala a inceput in anii 1770 in Anglia si s-a raspandit in restul Europei si catre Statele Unite
in timpul secolului 19. Inainte de acest moment, bunurile erau produse in magazine mici de catre
mestesugari si uncenicii acestora. In cadrul acestui sistem era un lucru obisnuit ca o persoana sa fie
responsabila pentru producerea unui produs precum o caruta sau o piese de mobilier, de la inceput pana la
sfarsit. Doar unelte simple erau disponibile, masinile care se folosesc in zilele noastre nu erau inventate.

Ulterior, numarul de inovatii din secolul 18 a schimbat perspectiva de productie pentru totdeauna
substituind puterea umana cu puterea masinilor. Probabil cel mai semnificativ a fost motorul cu aburi,
deoarece furniza o sursa de putere pentru a opera masinile din fabrici. Proviziile ample de carbune si
minereuri de fier erau furnizate pentru a genera putere si a face utilaje. Noile masini facute din fier erau
mult mai puternice si mai durabile decat simplele utilajele facute din lemn care au fost inlocuite.

In primele zile de fabricatie, bunurile erau produse folosind productia mestesugarilor: muncitori
experimentati care foloseau instrumente simple si flexibile in concordanta cu specificatiile consumatorilor.

Productia mestesugarilor avea deficiente majore. Deoarece produsele erau facute de mestesugari calificati
care personalizau piesele montate, productia era inceata si costisitoare. Cand piesele se defectau,
inlocuirea acestora erau la fel de costisitoare si inceata datorita faptului ca trebuiau facute la comanda. Alta
deficienta majora era reprezentata de situatia in care costurile de productie nu scadeau in momentul in
care volumul crestea. Nu existau economii de scala care ar fi trebuit sa furnizeze stimulent companiilor sa
se extinda. In locul de aceasta, au aparut multe companii mici, cu standardele proprii.

In acel moment a aparut o mare schimbare ce a dat un impuls Revolutiei Industriale: dezvoltarea sistemelor
de standardizare. Acest lucru a redus nevoia de a creea piese personalizate. Fabricile au inceput sa se ridice
si sa creasca rapid, oferind locuri de munca pentru nenumarati oameni care erau atrasi in mare numar din
mediul rural.

In ciuda schimbarilor majore care aveau loc, teoria si practica managementului nu progresa foarte mult fata
de momentele de inceput. Se simtea nevoia unei abordari sistematice a ceea ce se numeste management.

Managementul stiintific

Era managementului stiintific a adus schimbari pe scara larga a managementului fabricilor. Miscarea a fost
condusa de eficientul si inovatorul inginer Frederick Winslow Taylor, care este adesea mentionat ca
parintele managementului stiintific. Taylor a crezut in stiinta managementului bazata pe observatie,
masuratori, analize si dezvoltari ale metodelor de lucru si pe stimulente economice. Acesta a studiat in
detaliu metodele de munca pentru a indentifica cea mai buna cale de indeplinire a fiecarei insarcinari.
1
Taylor sustinea de asemenea ca managementul trebuie sa fie responsabil pentru planificare, selectarea cu
grija si antrenarea muncitorilor, gasirea celei mai bune metode de finalizare a sarcinilor specifice,
cooperarea dintre management si lucratori si separarea activitatilor de management de activitatiile ce
implicau munca bruta.

Metodele lui Taylor puneau accentul pe maximizarea productiei. Ele nu a fost intotdeauna indragite de
catre muncitori care cateodata s-au gandit ca metodele erau folosite pentru marirea nedreapta a
productiei fara cresterea corespunzatoare a compensatiilor financiare. Cu siguranta unele companii abuzau
de muncitori in cautarea eficientei. In cele din urma, plangerile publicului au ajuns pe holurile Congresului,
iar pe tema aceasta s-au sustinut audieri. Insusi Taylor a fost chemat pentru a depune marturie in 1911,
acelasi an in care clasica lui carte Principiile managementului stiintific a fost publicata. Publicitatea
determinata de audieri avea in fapt sa ajute ca principiile managementului stiintific sa atinga o larga
acceptare in industrie.

Au fost si altii care in calitate de pionieri au contribuit din plin la aceasta miscare, aici incluzandu-i pe
urmatorii:

Frank Gilbreth a fost un inginer industrial care adesea este amintit ca parintele al studiului miscarii.
El a dezvoltat principii privind economia de miscare care puteau fi aplicate pe segmente foarte mici
ale unei sarcini.
Henry Gantt a identificat valoarea recompenselor nonmonetare pentru a motiva muncitorii si a
dezvoltat un sistem folosit pe scara larga pentru programare in timp, numit diagrama Gantt.
Harrington Emerson a aplicat ideile lui Taylor pe structura organizationala si a incurajat folosirea
expertilor pentru a imbunatati eficienta organizationala. El a sustinut in cadrul unei audieri in
Congres faptul potrivit caruia caile ferate ar putea economisi un milion de dolari pe zi aplicand
principile managementului stiintific.
Henry Ford, marele industrias, a implementat tehnicile de management stiintific in fabricile sale.

La inceputul secolului 20 automobilele deveneau o moda in Statele Unite. Succesul modelului T de la Ford
facea compania sa aiba probleme in a tine pasul cu comenzile de masini. Intr-un efort de a imbunatati
eficienta operatiunilor, Ford a adoptat principiile managementului stiintific publicate de Frederick Winslow
Taylor. Tot el a introdus linia de asamblare mobila care a avut un impact extraordinar asupra metodelor de
productie ale multor industrii.

Printre multele contributii ale lui Ford se numara introducerea productiei de masa in industria
automobilelor, un sistem ce produce volume mari de bunuri standardizate cu ajutorul muncitorilor slabi si
mediu calificati care folosesc un echipament specializat si totodata costisitor. Ford a fost capabil sa faca
acestea profitand de un numar important de concepte. Poate conceptul-cheie care a lansat productia in
masa a fost acela al pieselor interschimbabile, uneori atribuit lui Eli Whitney, un inventator american care a
aplicat acest concept in asamblarea muschetelor la sfarsitul anilor 1700. Baza acestor componente
interschimbabile a reprezentat-o standardizarea pieselor astfel incat oricare piesa dintr-un lot de piese sa
se potriveasca oricarui automobil venit pe linia de asamblare. Asta a insemnat ca piesele nu necesitau sa
fie confectionate la comanda, precum in productia manuala. Piesele standardizate puteau de asemenea fi
folosite ca piese de schimb. Acest lucru a avut ca rezultat scaderea masiva a timpului de asamblare si a
costurilor. Ford a reusit acest lucru standardizand instrumentele folosite la masurarea pieselor in timpul
productiei si dezvoltand noi procese in productia de piese similare/uniforme.

2
Al doilea concept insusit de Ford a fost cel de diviziune a muncii, despre care a scris Adam Smith in Avutia
Natiunilor (1776). Diviziunea muncii inseamna ca o operatiune, precum asamblarea unui automobil, este
divizata intr-o serie de sarcini mai mici, si anumiti muncitori sunt atribuiti acelor sarcini. Spre deosebire de
productia manuala, unde fiecare muncitor era responsabil pentru indeplinirea mai multor sarcini, si astfel
necesita indemanare/aptitudini, odata cu diviziunea muncii sarcinile erau atat de restranse/limitate incat
nu era practic nevoie de nicio abilitate.

Impreuna, aceste concepte i-au permis lui Ford sa creasca enorm productia in fabricile sale folosid forta de
munca ieftina deja existenta. Atat Taylor cat si Ford erau dispretuiti de catre multi muncitori, deoarece
aveau putin respect pentru acestia, astepand ca ei sa se comporte precum robotii. Acest lucru a pavat calea
pentru miscarea relatiilor umane.

Liniile de asamblare

Reprezinta una din cele cateva abordari ale productiei de bunuri si livrari de servicii. Dar importanta
acestora pentru afaceri si societate este dificil de pus in cuvinte. Asociate de multe ori cu productia
de automobile a lui Henry Ford, erau simbolul productiei in masa, atingand volume inalte de
produse standardizate. In acest fel, au jucat un rol important in dezvoltarea a ceea ce numim acum
natiuni industrializate. Trecand de la productia manuala de bunuri la liniile de asamblare,
producatorii puteau angaja un numar mare de muncitori necalificati. Folosind liniile de asamblare,
ei au inregistrat o crestere substantiala a productivitatii industriale, realizand produse la un pret
rezonabil, iar in acelasi timp crescand standardul de viata in tarile industrializate.

Micarea relaiilor umane

In timp ce managementul tiinific pune accentul pe aspectele tehnice ale designului activitatilor, micarea
relatiilor umane subliniaza importanta omului in definirea sarcinilor de lucru. Lillian Gilbreth, psiholog si
sotia lui Frank Gilbreth, a lucrat cu sotul ei concentrandu-se pe factorul uman la locul de munc. Multe
dintre studiile ei din anul 1920 au avut de a face cu oboseala din cauza muncii. In deceniile urmatoare s-a
pus mai mult accent pe motivare. De-a lungul anilor 1930 Elton Mayo a condus o serie de studii in cadrul
diviziei Hawthorne de la Western Electric. Studiile lui au relevat c, n plus fata de aspectele fizice si tehnice
ale muncii, motivatia muncitorilor e critica pentru imbunatatirea productivitatii. De-a lungul anilor 1940
Abraham Maslow a dezvoltat teoriile motivatiei pe care Frederick Hertzberg le-a rafinat in anii 1950.
Douglas McGregor adauga teoria X si teoria Y in anii 1960. Aceste teorii reprezintau cei doi antipozi ai
modului in care angajatii isi vad munca. Teoria X, la capatul negativ, isi asuma ca lucratorilor nu le place sa
munceasca si ca trebuie sa fie controlati recompensati si pedepsiti ca sa ajunga sa faca treaba buna.
Aceasta atitudine a fost destul de comuna in industria automobilelor si in cateva alte industrii pana cand
amenintarea competitiei globale a fortat schimbarea modului de gandire. Teoria Y, la celalalt capat al
spectrului, asuma ca lucratorilor le plac aspectele fizice si mentale ale muncii si devin dedicati acesteia.
Teoria X a determinat un mediu de lucru caracterizat de adversitate, in timp ce teoria Y a determinat
acordarea de puteri sporite muncitorilor si un spirit de cooperare. In anii 1970 Wiliam Ouchi adauga teoria
Z care combina abordarea japoneza ce contine trasaturi de tipul angajare pe viata, rezolvarea
problemelor angajatilor, construirea consensului cu traditionala abordare vestica ce se caracterizeaza prin
angajarea pe termen scurt, specializare, decizia si responsabilitatea individuale.
3
Modele de decizie si Managementul Stiintific

Modificarile de la nivelul fabricilor au fost nsoite de dezvoltarea a mai multe tehnici cantitative. F.W.
Harris a elaborat unul dintre primele modele in 1915: un model matematic pentru determinarea marimii
stocurilor. n anii 1930 trei colegi de la Bell Telephone Labs, H.F. Dodge, H.G. Roming i W. Shewhart, au
dezvoltat proceduri statistice de eantionare i de control al calitii. n 1935 L.H.C. Tippet a efectuat studii
care au furnizat bazele teoriei statistice de eantionare.

La nceput, aceste modele cantitative nu au fost utilizate pe scar larg n industrie. Cu toate acestea,
inceputul celui de-al doilea Razboi Mondial a schimbat totul. Rzboiul a generat presiuni enorme asupra
rezultatelor produciei, specialiti din mai multe discipline unindu-si eforturile pentru a realiza progrese n
armat i in industria prelucrtoare. Dup rzboi, eforturile de a dezvolta i perfeciona instrumente
cantitative pentru luarea deciziilor au continuat, rezultnd n modele de decizie pentru prognoz,
managementul stocurilor, management de proiect, precum i alte arii ale managementului operatiunilor.

Pe parcursul anilor 1960 i 1970, tehnicile de management au devenit foarte apreciate, insa n anii 1980 au
inceput sa piarda din popularitate. Cu toate acestea, utilizarea pe scar larg a computerelor personale i
software-ul user-friendly la locul de munc au contribuit la o renatere n popularitate a acestor tehnici.

Influenta producatorilor japonezi

Un numr de productori japonezi au dezvoltat si rafinat practici de management care au crescut

productivitatea operaiunilor i calitatea produselor, n parte datorit influenei americanilor W. Edwards
Deming i Joseph Juran. Acest lucru a fcut companiile respective foarte competitive, ceea ce a atras
interesul firmelor din afara Japoniei. Abordrile lor accentueaza calitatea i mbuntirea continu a
activitatilor, acorda atentie echipelor de lucrtori i responsabilizarii acestora, precum i atingerea
satisfaciei clienilor. Japonezii pot fi creditati cu aceasta "revoluie in domeniul calitatii" ce a avut loc n
rile industrializate si cu generarea unui real interes in productia de tip lean.