Sindromul Comatos

Criteriul principal pentru a afirma ca un pacient se afla in stare de coma il constituie abolirea
starii de constienta cu absenta reactiei de trezire si orientare.
Starii de coma ii corespunde afectarea sistemului reticulat la nivel de trunchi cerebral, in timp
ce afectarea diencefalica a acestui sistem ar fi raspunzatoare de starile de somnolenta.
Sistemul reticulat activator ascendent de la nivelul trunchiului cerebral poate fi evaluat numai
prin semne clinice directe(abolirea reactiei de trezire, a celei de orientare) sau prin semnele de
vecinatate.
Abolirea reactiei de trezire si orientare corespunde scoaterii din functie a sistemului reticulat
mezodiencefalic. Sidarea functionala sau leziunea (reversibila, partial reversibila, ireversibila) a
sistemului reticulat poate insa sa imbrace si forme mai severe cand se extinde la regiunea
pontina si bulbara.
Exista numeroase clasificari ale comei:
1.Clasificarea ARSENI patru grade ale comei (al cincilea grad fiind moartea creierului deci
moartea)
2.Clasificarea MOLLARET si GOULUN
a)Grad I (precoma) reactie de trezire prezenta, fara modificari ale functiilor vegetative
b)Grad II (coma propriu-zisa) reactie de trezire abolita, sunt schitate unele tulburari vegetative
c)Grad III (coma profunda) pacintul este areactiv, tulburari vegetative importante. Apar
fenomene de trunchi cerebral sau hipotonie generalizata, abolirea reflexului fotomotor,
divergenta globilor ocular.
d)Grad IV pierderea unei functii vitale, cel mai adesea pacient dependent de protezare
respiratorie.
SCARA GLASGOW pentru come este cea mai raspandita (punctaj maxim 15 si minim 3)
Scara poate fi evaluata de voluntarii implicati in echipele de salvare, soferi, asistenti medicali.
Evaluatorul face trei lucruri:
1) Observa bolnavul daca deschide ochii spontan
2) Vorbeste bolnavului daca deschide ochii la stimului sonor pentru cei care stau cu ochii
inchisi, daca executa o camanda motorie, tipul de raspuns verbal care il da.
3) Aplica un stimul dureros pacientului (numai in cazul in care pacientul nu a putut fi trezit
prin stimul verbal) si se urmareste tipul de reactive motorie, verbala, ocular.
Raspunsurile obtinute sunt evaluate in a)Raspuns motor (maxim 6)
b)Raspuns verbal (maxim 5)
c) Raspuns ocular (maixm 4)
Scara nu are un fundament fiziopatologic ci doar o strictete si o simplitate a evaluarii, care ii
confera un criteriu de obiectivitate facand posibila incadrarea pacientului intr-un grad relative
exact de gravitate, idiferent de locul si persoana care l-a evaluat.
In practica exista dificultati ale acestei scari legate de pacientii afazici, tetraplegia, cu ptoza
palpebrala etc.