Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Disertatie CORECTURA Disertatie PDF
Disertatie CORECTURA Disertatie PDF
Rezumat.
Justificarea alegerii temei
Capitolul II Studiu de caz: Centrul istoric al orasului Iasi (zona strazii Alexandru
Lapusneanu)
1.1 Argument
1.2 Particularitari ale sitului
1.3 Probleme actuale ale centrului istoric
1.4 Relatia dintre disertatie si tema de diploma
1.5 Concluzii
Capitolul III-Abordari punctuale: studii de caz
1.1 Exemplu arhitectura integrata\neutra-
1.2 Exemplu arhitectura de la egal la egal
1.3 Exemplu arhitectura care neaga situl
1.4 Concluzii
Bibliografie
Rezumat:
1.2 Argumentul cadrului construit istoric: Importanta sitului si impactul acestuia asupra
insertiei
Observam legatura stransa dintre cadrul construit existent si insertie, raportarea
continua a interventiei si a abordarii tematice la cadrul construit deoarece cu ajutorul
datelor oferite de analiza multicriteriala, proiectul propus va rezolva necesitatile si
problemele rezultate in urma cercetarilor aferente. Astfel pentru a beneficia de o viziune
ampla, cu privire la incadrarea insertiilor contemporane in zone si centre istorice,
remarcam oportunitatea definirii notiunilor de centru istoric si sit istoric.
Arhitectul G. Curinschi Vorona, in cartea sa ,,Centre istorice ale oraselor (pag10)
afirma: ,,Prin centre sau nuclee istorice ale oraselor se inteleg acele zone centrale ale
oraselor, delimitate de repere cu caracter urbanistic, arhitectural sau arheologic, care
includ in interiorul lor vestigii importante pentru istoria urbanismului si a arhitecturii.
Putem concluziona faptul ca centrul istoric se confunda cu partea centrala a orasului, in
cele mai multe cazuri(depinde de modul de expansiune al oraselor) si se diferentiaza de
cadrul construit istoric, datorita amplasarii in oras, dar valorile arhitecturale, urbanistice
si arheologice pot fi la fel de importante, generalizand.
De asemenea, in functie de clasificarea centrelor istorice si de problemele acestora in
prezent, putem remarca tipul de interventie admis, deoarece fiecare insertie este
conditionata de particularitatile contextului existent.
1.3 Raportarea cadrului construit istoric la insertia arhitecturala: Tipologii in raport cu
problemele morfologice
Pentru a enumera problemele actuale ale cadrelor istorice, directorul Fundatiei Pro
Patrimonio, Mioara Lujanschi, le puncteaza corespunzator intr-un articol pentru
,,Observatorul cultural: infrastructura (traficul si starea drumurilor), calitatea traseului
strabatut iluminatul, agresiuni vizuale(arhitectura indoielnica a unor constructii noi),
cladiri cu valoare istorica aflate in stare avansata de degradare(de obicei cele cu regim
juridic incert), lipsa centrelor de interes ce dau viata unei zone, zone destructurate,
probleme legate de salubritate, canalizare, poluare si problema cainilor comunitari.
Problemele siturilor si centrelor istorice au preocupat, de a lungul timpului, mai multi
arhitecti, urbanisti, istorici si sociologi (oameni de cultura in general). Arhitectul Gh.
Curinschi Vorona a tratat in lucrarea sa ,, Centrele istorice ale oraselor'' atat importanta
identificarii problemelor esentiale ale centrelor istorice, cat si stransa legatura cu
interventiile, insertiile ulterioare in cadrul acestora. Problemele centrelor istorice(la fel de
actuale si astazi), in viziunea arhitectului, sunt urmatoarele: in primul rand problema
traficului, care a evoluat o data cu cerintele epocii moderne, iar vechea trama stradala nu a
fost gandita pentru asemenea amploare, in al doilea rand, suprapopularea centrului
(perceput ca centrul de interes al orasului, cu schimburi comerciale si sociale), care a adus
cu sine cladirile parazitare si fara valoare istorica si astfel au scazut standardele, conditiile
de igiena, salubritate si confort nu se pot indeplini, in al treilea rand se remarca problema
utilizarii necorespunzatoare a unor cladiri din punct de vedere functional si economic,
diminuarea expresivitatii siluetei centrului istoric, precum si scaderea calitatii spatiilor
urbanistice, a monumentelor, datorita insertiei unor cladiri lipsite de valoare sau o
restaurare necorespunzatoare a cladirilor vechi.
Arhitectul subliniaza importanta calitatii insertiilor in centrele istorice si faptul ca
interventiile realizate trebuie sa solutioneze toate aspectele necorespunzatoare si prin
proiectul propus, sa contribuie la reabilitarea imaginii zonei. Acesta aminteste despre:
raportul dintre cladirile vechi si cladirile noi construite in cadrul ansamblurilor istorice,
restructurarea, revitalizarea si remodelarea zonelor cu probleme, valorificarea contextului
existent si a spatiilor libere de constructii (din punct de vedere functional si estetic) si
sugereaza, pentru modernizare, valorificare functionala si economica a fondului de cladiri,
sa se realizeze lucrari de demolare(acolo unde este posibil si necesar), aduce in prim-plan
valorificarea si importanta evidentierii siluetei centrului istoric, precum si identificarea
perspectivelor favorabile din interiorul ansamblurilor istorice si promovarea lor.
1.4 Solutionarea raportului vechi si nou in cadrul construit istoric: Tipologii in raport cu
problemele morfologice
Fiind strans legate de amplasament (in cazul de fata, cadrul construit istoric), insertiile
au rolul de a rezolva majoritatea problemelor contextului existent, prin modul de
interventie adoptat.
Pentru a realiza o clasificare a insertiilor si a tipurilor de interventii, Gh. Curinschi
Vorona evidentiaza: zone construite dens, amplasate in centrul oraselor, fiind alcatuite
dintr-o masa de constructii fara valoare istorica deosebita si propune interventia prin
renuntarea la masa de constructii si inlocuirea lor, progresiva, cu edificii noi, iar
monumentele istorice izolate, sa fie ,,prinse ca elemente component pretioase in cadrul
noilor ansambluri, realizandu-se astfel valorificarea lor sub aspect functional si estetic6 ,
si al doilea tip de centru\cadru construit istoric este cel alcatuit dintr-o mare masa de
cladiri de locuit cu valoare istorica, functionala si estetica si monumente remarcabile, iar in
acest caz, interventia va fi delimitata, minimala, insertiile vor neutre, continuand unitatea
ansamblurilor si constructiile noi vor fi amplasate pe terenuri libere, fara sa agreseze
tesutul existent, sau pot fi construite in afara zonei protejate.
Arhitectul semnaleaza faptul ca ,, solutionarea raporturilor intre vechi si nou, in cadrul
centrelor istorice, ridica probleme dintre cele mai grele si mai delicate7, adevarata
provocare fiind ,,includerea unor constructii noi in cadrul centrelor istorice''8.
Inainte de a realiza o clasificare a insertiilor, istoricul arhitecturii comparate explica
circumstantelele care pretind necesitatea unei interventii in context urban istoric. In
primul rand datorita demolarilor unor cladiri parazitare, lipsite de valoare, dupa lucrarile
de ananare sau degajare, raman ,,goluri'' in cadrul ansamblului istoric si ,,fara
completarea carora ansamlul urban(piere, strazi) apare stirbit''9; de asemenea, se poate
indica ,,golul'' creat de disparitia unor edificii, provocat de cauze naturale (cutremure,
vechime) sau antropice(incendii, distrugerile datorate razboiului), iar necesitatea
construirii de cladiri noi poate surveni din motive ,,functionale, economice sau estetice''10.
In cazul remodelarii, reabilitarii si restructurarii zonei istorice, constructiile noi, insertiile
si raportul cantitativ nou-vechi se schimba, ponderea noului va fi mai mare.
Generalizand, se poate construi o singura cladire sau mai multe cladiri izolate, se poate
reconstrui masiv si exista situatii in care este necesara reconstructia intregului centru
istoric:,, in acest caz, se pune problema includerii monumentelor istorice, in cadrul noilor
ansambluri''11.
Dupa enumerarea problemelor si trasarea liniilor directoare pentru solutionarea lor,
arhitectul creaza o clasificare a interventiilor in cadrul construit istoric, bazata pe patru
criterii. Primul criteriu :in cazul construirii insertiei pe amplasamentul initial al imobilului
vechi(disparut\demolat) si perceput ca ,,parte componenta a unui ansamblu istoric''12, se
poate adopta solutia reproducerii totale, in mod identic a cladirii vechi(exemplu piata
centrului istoric feudal din Varsovia) sau se poate accepta reproducerea identica a
volumului si a fatadelor de la strada, dar alegerea structurii si planimetriei este lasata la
latitudinea arhitectului(exemplul reconstruirii strazii principale Ulica Dluga din Gdansk,
Polonia cu pastrarea aspectului si siluetei cladirilor la strada, ca un ,,paravan'' si
restructurarea functionala si planimetrica).
O alta varianta este cea a insertiei care preia volumul si scara cladirii vechi (alinierea
la strada, preluare de elemente vechi, proportii etc) in mare parte si trateaza planurile in
functie de cerintele actuale, fatadele avand posibilitatea de a fi realizate neutru, integrate
sau pot fi in spiritul epocii; astfel se realizeaza arhitectura noua scoate in evidenta si pune
in valoare , arhitectura veche . De asemenea intalnim tipuri de cladiri care nu reitereaza
arhitectura cladirii pe care o inlocuiesc si care au ,, un contrast izbitor cu intregul context
istoric [..] contraste nefavorabile cu mediul ambiant''13.
Al doilea criteriu este reprezentat de construirea unei cladiri noi in cadrul construit
istoric, fara a inlocui o cladire veche sau reluarea unui amplasament. Astfel intalnim tipul
de insertii care ,,imita, mimeaza, arhitectura celorlalte cladiri ale ansamblului
istoric''14(atitudine istoricista, criticata pentru neadevar si posibilitatea de a se confunda cu
adevaratele monumente), insertii care se integreaza neutru, ,,arhitectura modesta si de bun
simt''15 , in armonie cu contextul existent si insertiile care creaza un ,,contrast izbitor cu
caracterul si scara mediului ambiant istoric''16(rezultatul este subiectiv).
Al treilea criteriu are in vedere reconstructia totala a unor zone istorice, prin ,,reluarea
la scara ansamblului a cazurilor de inlocuire a unor cladiri izolate.''17 Si in aceasta
tipologie intalnim constructii care reconstituie fidel cladirile distruse, imobile reconstituite
fidel selectiv(in functie de valoare sau de gradul de degradare), constructii realizate in stilul
celor disparute(fara reproducere totala) si constructiile integral moderne(extrapoland,
insertiile imprumuta aceleasi atribute).
Ultimul criteriu trateaza reconstructia zonelor istorice in care marea masa a
constructiilor sunt lipsite de valoare, iar in aceasta situatie intalnim ,,raportul favorabil
intre nou si vechi''18 in care se respecta regulile de urbanism, dezvoltarea organica si
sustenabila a orasului, scoaterea in evidenta a monumentelor sau observam un alt tip de
abordare, care nu tine cont de raportul favorabil vechi-nou.
O alta clasificare a insertiilor pertinenta este cea realizata de Prof. univ. dr. arh. Sandu
Anca, in cadrul notelor de curs din ,,Doctrine i curente moderne(2012). Astfel cele trei
tipuri de insertii adoptate in centre istorice sunt: insertia discreta, neutra, care se
incadreaza perfect in spatiul existent, conferind o continuitate si coerenta zonei istorice
(aceasta se raporteaza mereu la contextul existent\nu constructia in stil), o cale de mijloc ar
putea fi constituita de dialogul de la egal la egal al insertiei cu mediul construit\natural si
ultimul tip de insertie este aceea care domina situl, contrazice\neaga contextul si
contrasteaza cu imprejurimile (poate fi interpretata aceasta metoda, in unele cazuri, si ca
armonie prin contrast, fiecare cladire atat cea veche ,cat si cea noua se diferenteaza
separat, fiind entitati diferite, se subliniaza diferenta acuta dintre trecut si prezent,
afirmarea prezentului, dar aici exista riscul ca personalitatea\amprenta arhitectului sa
subordoneze necesitatile zonei istorice, sa aboleasca importanta acesteia, in loc sa o
valorifice).
Dupa cum am putut observa si in cazul clasificarii lui Gh. Curinschi Vorona, exista
varianta de constructii integrate in cadrul construit istoric, care pastreaza fatada
restaurata sau construita in stil in partea dinspre strada, iar planimetria se realizeaza in
functie de functiune. Prof. dr. arh Hanna Derer aduce in discutie in cadrul lucrarii ,,Un
altfel de istorie. Valente culturale ale patrimoniului construit'' 27, problema constructiilor
care nu mai pot fi salvate, datorita starii avansate de degradare si denumeste acest tip de
abordare a reconstructiei imobilului ,,ruina modesta''; solutia este utilizata pentru a salva
monumentele sau ansamblurile de monumente aflate in ruina, dar la fel ca in cazul altor
tipuri de interventii, societatea contemporana inca nu le-a asimilat, nu le-a acceptat.
Un aspect important in tratarea insertiilor in cadrul istoric construit consta in ,,a gasi
un echilibru intre pastrarea valorilor istorico-arhitecturale si urbanistice, marturii ale
trecutului, si transformarile a caror nevoie se face simtita in vederea includerii centrelor
istorice in circuitul vietii contemporane, iata esenta masurilor speciale ce trebuie luate in
cadrul sistematizarii centrelor istorice.''28
Arhitectul Curinschi Vorona prezinta posibilele tipuri de insertie in centrul istoric:
reiterarea constructiei vechi (atitudine istoricista), al doilea tip de interventie consta in
reinterpretarea arhitecturii vechi, a fondului construit si neconstruit, a treia modalitate
este interventia neutra si ultima este reprezentata de arhitectura subordonata
monumentului istoric, dar care,,redacteaza'' concepte noi, cu personalitate.
Cu privire la tipul de insertie care nu tine cont de analiza sitului, interventia
indiferenta, Cosmin Caciuc semnaleaza observatia lui Andrew Benjamin ,,O eliberare
absoluta de traditie este imposibila''. Aceeasi idee este reiterata de Kovacs Kazmer
lucrarea sa ,,Timpul monumentului istoric'': pentru ,,a dobandi incarcatura semantica
specifica[..], constructiile noi necesita referinta trecutului.''
Armonia dintre constructia noua si fondul istoric, poate fi realizata printr-o abordare
,,modesta, echilibrata, cu o arhitectura de bun simt: ,,e bine ca un arhitect sa aiba curajul
sa fie banal. Banalitatea nascuta din renuntarea unor manii ornamentale si tafnele
temperamentale se poate altfel ridica la rangul de virtute.''29
Prin insertii in cadre istorice poate fi realizata o armonie a spatiului din punct de vedere
temporal, putem sa oferim utilizatorului oportunitatea de a fi conectat la constiinta
trecutului, de a experimenta prezentul si de a privi spre viitor.
Operarea intr-un sit dificil, cu caracter puternic, care a suferit mutatii urbane, sau care
prezinta alteratii ale fondului construit poate avea doua consecinte: Poate sa accentueze
efectele negative prin incarcarea spatiului cu inca o piesa sau poate sa rezolve deficientele
sitului si in unele cazuri sa devina elementul coagulant al zonei
-reinterpretarea formelor si a configuratiei spatiale
Insertia contrastanta
-respecta elementele contextuale si se remarca prin sublinierea cat mai puternica a
diferentei dintre nou vechi
Arhitectura semnal\manifest
-deriva din abordarea contrastanta
-element principal in cadrul vizual istoric
-punctul de pornire pentru reanimarea zonei
Insertia inversa
adaptarea cladirii vechi la cea noua
Insertia colaj
tehnica particulara in situri istorice
cladiri istorice, simbol in stare avansata de degradare in care anvelopanta este unicul
element ramas, astfel se pastreaza carcasa pt constructia noua, pentru a pastra vie aceasta
imagine
o incercare de defiIn cazul de fata vom trata insertiile in centrele istorice ale oraselor. Fiind
un subiect amplu si cu multe directii de urmat, subiectivitate etc, vom propune unele
scenari
am constientizat conditiile nesatisfacatoare actuale, am identificat factorii care le produc si in
ultimul rand, am planificat interventiile ce ar putea influenta in mod pozitiv factorii identificati.
Argument
Particularitati ale sitului
Probleme actuale ale centrului istoric
Relatia dintre disertatie si tema de diploma
Concluzii
Pentru a motiva cele trei tipuri de insertii am ales trei arhitecti diferiti : Norman Foster (ca
exemplu de arhitectura integrata in spatiul existent, proiect de birouri situat pe strada nr 10
Gresham, din Londra, Anglia-2003 ), Frank Gehry (DZ Bank- Berlin, Germania), Ieoh Ming Pei
(cu renovarea Muzeului de la Luvru, 1988- un exemplu de dialog al arhitecturii noi cu arhitectura
veche, de la egal la egal), Jose Rafael Moneo(Plaza Cardenal Belluga,Murcia , Spania), Zaha
Hadid(deconstructivism- Antwerp, Belgia) si Daniel Libeskind(reprezentativ
pentru deconstructivism, negarea contextului; Royal Ontario Museum, Toronto, Canada-2007).
Impartasesc afirmatia dumneavoastra de la curs, aceea ca singura atitudine inadmisibila este
ignorarea mediului existent. Nu trebuie reiterata istoria, trebuie acceptata diversitatea si
promovata adecvarea, iar proiectele arhitectului Norman Foster poseda aceste caracteristici.
Cladirea de birouri situata in Londra (Gresham Street, 2003 finalizata), face parte dintr-o zona
istorica, cu un tesut stradal medieval, cladiri cu inaltimi relativ joase, in apropierea a doua cladiri
importante ale secolului XIX, Wax Chandlers Hall si Goldsmiths Hall; este o zona sensibila,
conservatoare, riguroasa care impune anumite restrictii, iar arhitectii care au lucrat la acest
proiect au avut de imbinat cerintele comerciale, nevoia de flexibilitate si respectul fata de tesutul
existent si materialele traditionale. Relatia dintre interior si exterior este sincera, lumina patrunde
foarte usor datorita spatiilor vitrate generoase si a atriumului central interior. Observam in studiul
fatadei, preluarea inaltimii de etaj a parterului cladirilor invecinate, o linie clara, curata, sigura
creioneaza registrul parterului; la nivelul ochiului, percepem sublinierea orizontalitatii, preluata
de la cladirea invecinata si ruperea monotoniei prin ancorarea vizuala a dominantei verticale de
spatiul construit existent, reprezentata prin turnul care adaposteste scara .
La fel si in cazul insertiilor in centrul istoric, principiile de compozitie raman aceleasi,
conceptele firmitas, utilitas si venustas, guverneaza orice cladire, doar timpul trece, iar toate
acestea evolueaza, pastrandu-si acelasi fundament. Istoria nu trebuie negata, ea trebuie
continuata dar nu reiterata, trebuie continuata firesc, urmand cursul sau.
Frank Gehry
Renovarea Muzeului de la Luvru, a fost un subiect foarte dezbatut si aceasta abordare a
arhitectului Ieoh Ming Pei, poate constitui o cale de mijloc intre interventia discreta, neutra si cea
de dominare a sitului, negarea si contrazicerea sa. Arhitectul a fost constient de importanta
istorica a Luvrului pentru patrimoniul cultural national si international, a studiat diferite
posibilitati, s-a documentat la diferite muzee, s-a gandit la dezvoltarea proiectului in viitor si a
ales sa realizeze o intrare in muzeu care sa lege cele trei cladiri istorice, un acces simbol
(piramida- forma geometrica ce simbolizeaza perfectiunea, maretia, importanta; alegerea acestei
forme a fost motivata si de acoperisurile fatetate ale cladirilor inconjuratoare si de faptul ca
permite o mai buna iluminare a spatiilor din interior; apa-alt element ce simbolizeaza tranzitia,
renasterea, schimbarea) si o minune a tehnicii (prin structura din metal). Remarcam de asemenea
transparenta piramidei, care desi la prima vedere produce un impact vizual puternic (datorita
marimii), transparenta subliniaza relatia dintre arhitectura noua si contextul istoric: o
reinterpretare\reinventare\modernizare a intelegerii conceptului de valoare de patrimoniu, in
aceasta era informationala.
Moneo
Zaha Hadid
In cazul ultimului tip de insertie, Daniel Libeskind creaza cladiri guvernate de principii
personale bine definite, cladiri manifest, repere, adevarate simboluri pentru zona in care sunt
proiectate. Muzeul Royal din Toronto, Canada, finalizat in anul 2007, poseda aceasta amprenta
puternica a creatorului (recunoastem liniile frante, simbolistica, folosirea acestora in proiectele
anterioare, materialele, senzatiile pe care ti le creaza astfel de forme si spatii). Trecerea de la
arhitectura veche la cea noua se realizeaza brusc, aproape brutal. O astfel de arhitectura poate fi
acceptata intr-un context in care lipsesc reperele, intr-o zona in care se doreste manifestarea unui
ideal, programele ,,imbracate de aceasta structura joaca din nou un rol foarte important.
Fiecare curent sau tendinta\directie a avut precursorii sai, vizionarii si cei care s-au afirmat (mai
tarziu sau mai devreme), dar astazi observam dorinta de a evolua, cu orice pret, cat mai repede si
subordonarea contextului istoric (poate nu in acest exemplu, cat in altele de la noi din tara, in
care cladirile de patrimoniu sunt lasate sa se darame, pentru a face loc rechinilor imobiliari sau
exemple in care aceasta putina istorie cat ne-a mai ramas este umbrita de cladiri noi, dar fara
valoare arhitecturala) .
Concluzii:
??????In cadrul acestei lucrari am punctat mai multe variante\directii, motivand alegerea
temei pentru diploma, precum si tratarea\abordarea acesteia, in functie de mai multe repere
referitoare la context (conexiuni cu trecutul, memoria locului, valorificarea elementelor
existente), repere istorice, culturale, sociale sau exemple ale unor arhitecti cunoscuti, de
integrare in sit (mentalitatea si concluziile lor).
As dori sa amintesc faptul ca japonezii au preluat unele elemente din traditia lor si le-au
transpus in arhitectura moderna, si-au creat astfel un stil specific tarii lor (Tadao Ando, Kenzo
Tange- simplitate, simbolism, utilizarea elementelor naturale, comuniunea cu natura, respectul
fata de traditie etc). Consider ca dupa un studiu amanuntit al culturii romanesti, al curentelor si
influentelor, se pot gasi elemente comune si am putea sa creem un stil propriu ; poate pornind de
la neoromanesc, sau de la simplele case specifice fiecarei zone a tarii (de exemplu, arhitectul
Radu Teaca a marturisit ca a incercat sa insereze in proiectele sale motivul portii- subliniata prin
portile maramuresene, motivul prispei, al fantanii aflate in orice gospodarie- a facut aceste
afirmatii in cadrul unei sedinte de comunicari , cu ocazia evenimentului dedicate Zilelor
Facultatii de arhitectura ,,Spiru Haret).
Bibliografie