Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metode de Tratament A Periodontitelor
Metode de Tratament A Periodontitelor
1 conservative;
2conservativ-chirurgical;
3chirurgicala.
2.Separatia corono-radiculara
4.Replantatia dintilor.
Tratamentul chirurgical
1.Extirparea dintelui.
Contraindicatii:
Absolute:
1.Starea de speticemie ;
4 dinti aflati in sectorul cu pungi parodontale osoase profunde,care se conflueaza cu focarul parodontitei.
Relative:
1.acutizarea repetat dupa un tratament necalitativ,cu obturatie imperfect a canalelor radiculare ale dintilor
pluriradiculari(curbate,impermiabile)
1Radiografia dintelui.
2.Anestezia trunculara.
6.Largirea orificiilor canalelor radiculare cu ajutorul sondei sau largirea lor sub forma de pilnie.
7.Eliberarea canalului radicular de mase putrefiate ;se realizeaza cu ajutorul pulpextractorului se va face
treptat la 1/3,1/2 din lungimea canalului.
Folosirea unor mijloace terapeutice ajutatoare, este indicata in situatia existentei unor
cazuri particulare precum:
2.-existenta unei fistule ce realizeaza comunicarea intre parodontiul apical si mediul bucal.
3.-prezenta unor forme grave de osteita cronica apicala (osteita Partsch, granulomul chistic,
abcesul apical cronic)
persistenta pe canal
2.-largirea foramenului apical excesiv cu ace Kerr 30-40 in timpul tratamentului mecanic,
4.-tratament endocanalicular incorect prin lezarea parodontilui cu ace Kerr sau cu mese impinse
dincolo de apex.
5.-substante chimice antiseptice incorect folosite in cantitate mare sau sub presiune, ajunse dincolo
de apex.
6.-inceperea tratamentului la scurt timp dupa reacutizarea unui focar cronic apical,
-granulomul chistic,
Secretia
-seroasa sau
Conduita terapeutica
Este diferita in functie de factorii mentionati.
Astfel:
1.-in cazul persistentei secretiei seroase in cantitate mica se incearca oprirea temporara
prin cateterizare chimica sau electrica a tesutului de granulatie de la apex, atata timp cat se va realiza
obturatia de canal.
Electrodul cu ac Kerr nr.10 sau ac Miller se introduce in canal pana la 1 mm dincolo de apex.
Se regleaza intensitatea curentului aparatului de diatermie la 160-l80 mA, dupa care se da drumul
aparatului. Se atinge cu electrodul aparatului de diatermie, acul introdus in canal, timp de cateva
fractiunii de secunda, de 2-3 ori, pana cand secretia se opreste, permitand obturarea canalului.
2.-in cazul persistentei secretiei purulente in cantitate mica, dupa 2-3 pansamente
medicamentoase, se recomanda schimbarea antisepticului.
3.-in cazuri de secretie abundenta seroasa sau purulenta ce apare mai ales in reacutizarile
unor parodontite apicale cronice, se recomanda spalaturi abundente cu:
-apa calda,
preferabil cu o seringa cu dublu circuit, dupa care se lasa dintele sub protectia numai a unei bulete
de vata, introdusa in cavitatea coronara a dintelui, pentru impiedicarea patrunderii resturilor
alimentare in canalele radiculare.
Spalaturile se repeta zilnic, 2-3 sedinte, iar dupa 8-l0 zile se reia tratamentul conservativ
endodontic, pentru a permite, in acest interval de timp, cronicizarea parodontitei apicale acutizate
(prin stingerea fenomenelor acutizarii).
-schimbarea antisepticului
-izolarea dintelui,
Acesta se mentine 14 zile, timp in care iodul din pasta produce sterilizarea tesutului de
granulatie si oprirea secretiei.
Sedinta II
-izolarea dintelui,
-obturarea canalului cu paste de durata care se intaresc ulterior in canal, avand grija ca sa
impingem pasta iodoformata dincolo de apex, intrucat ea se resoarbe in timp relativ scurt si astfel da
posibilitatea asigurarii unei inchideri etanse a canalului prin obturatia de canal de durata efectuata,
Aplicarea pastei se poate face si de 2-3 ori, daca este nevoie, la interval de 14 zile, pentru a
realiza o buna sterilizare a canalelor radiculare.
Daca nici unul din procedeele de mai sus nu dau rezultate, se trece la tratamentul
chirurgical:
-hipoclorit-2,5-3%,
-solutie Walkhoff diluata cu alcool,
-solutie de antibiotice.
2.-se fac spalaturi cu presiune utilizand o seringa a carui ac il introducem in canal pana
simtim o rezistenta, semn ca acul face corp comun cu canalul, ne permitand refularea lichidului pe
langa el.
3.-se izoleaza dintele, se face toaleta canalelor, apoi se usuca cu mese sterile uscate sau
conuri de hartie.
4.se face obturatia de canal in aceeasi sedinta, chiar cu o usoara depasire pentru ca excesul
de material se elimina pe traiectul fistulei in cavitatea bucala.
Daca leziunea osteitica apicala are dimensiuni mari, se poate efectua odata cu obturarea de
canal si chiuretajul apical, care inlatura atat tesutul de granulatie, cat si excesul de material, grabind
astfel vindecarea.
Daca nu se reuseste uscarea canalelor din prima sedinta, se poate aplica pentru 24-48 ore un
pansament cu antiseptice (tricrezolformalina, Rockle's) urmand ca in sedinta urmatoare sa se faca
obturatia de canal.
-granuloamele chistice,
Aceste afectiuni periapicale cronice sunt forme aflate la limita tratamentului conservator,
pentru ca:
Tratamentul necesita insa timp indelungat, intrucat pasta se inlocuieste la 2-3 saptamani de
2-3 ori chiar, iar dispensarizarea si controalele Rx. sunt obligatorii din 6 in 6 luni, timp de 1,5 2 ani.
-chiuretaj periapical,
-rezectie apicala,
-radiculotomie,
-radiculectomie.
In cazuri de:
-granuloame chistice,
se efectueaza fie rezectie apicala, fie extractia de la inceput, cu un chiuretajul alveolar minutios,
obligatoriu pentru indepartarea tesutului de granulatie sau a membranei chistice in totalitate.
La dintii cu particularitati anatomice radiculare sau cu prezenta de corpi straini in 1/3 apicala,
cand apexul nu poate fi permeabilizat, solutia terapeutica de electie este rezectia apicala.
se va face tratamentul mecanic al canalelor atat cat este posibil, urmat de sterilizarea lor prin:
-ionoforeza cu antiseptice,
-pansamente cu Rockles,
Aparitia unei complicatii, tradusa prin cresterea de volum a leziunii apicale sau aparitia
unei acutizari, impun extractia dintelui.
-chiuretajul apical,
-rezectia apicala,
-radiculotomia,
-radiculectomia,
-retarea.
Chiuretajul apical
Urmareste indepartarea tesuturilor patologice din focarul periapical si o parte din treimea
apicala a radacinii.
1.-anestezia,
4.-indepartarea tesutului de granulatie si a unei portiuni din apexul radicular cu freza sferica
sau cilindrica.
Rezectia apicala
Indicatii
1.-dintii la care dupa rezectie raman 2/3 din radacina intacta in alveola,
2.-la dintii frontali, premolari, radacinile vestibulare si cea palatinala a molarului I superior,
-curburi accentuate,
-ace rupte,
-granulom chistic,
9.-la cei ce nu pot veni des la sedintele de tratament conservativ, din cauza profesiei sau a
domiciliului.
-realizarea intraoperator a unei obturatii de canal etanse, care poate fi anterograda sau
retrograda.
In principiu rezectia apicala se poate aplica in toate leziunile periapicale inaccesibile unui
tratament endodontic corect.
Daca indicatia si tehnica chirurgicala sunt respectate in totalitate, iar obturatia de canal este
perfect etansa, succesul terapeutic prin vindecarea in totalitate a procesului patologic periapical, va
fi cu certitudine realizat.
Radiculotomia
Se realizeaza la molarul I superior in scop protetic, indepartandu-se radacina M.V. sau cea
D.V. prin extractie dupa descoperirea ei chirurgicala si separarea de coroana dintelui.
Radiculectomia (premolarizarea)
Se realizeaza prin separarea coroanei dentare in sens V.O. si extractia unei jumatati de
coroana, impreuna cu radacina respectiva afectata.
Retarea (reimplantarea dintelui)
Se indica pentru:
Extractia dintelui
Aceasta se face cu scopul indepartarii tesutului patologic periapical prin chiuretare dupa
efectuarea extractiei.
Indicatii
1.La modul general extractia este indicata pentru:
2.La modul particular, in parodontitele apicale cronice extractia dintelui se indica dupa
cum urmeaza:
-la molarii situati prea distal cu imposibilitatea de a crea accesul corect al acelor de canal in
axul lung al dintelui,
In acest sens se contraindica extractia la cald, care necesita teporizarea extractiei pana la
amendarea in totalitate a fenomenelor acute din cadrul patologiei periapicale.
-pe cale orala ( mai ales in formele cu alterarea starii generale ), sau
Astfel:
1.Daca parodontita apicala acuta hiperemica este complicatia unei inflamatii acute
pulpare, simpla extirpare a pulpei dentare duce la retrocedarea fenomenelor apicale.
In conditii de asepsie totala se instituie un tratament medicamentos cu antiseptice sau
paste cu antibiotice, mentinute oclusiv 48 ore.
2.Daca parodontita apicala acuta hiperemica este complicatie a gangrenei simple, se evita
tratamentul cu antiseptice pentru a nu agrava inflamatia parodontala prin efect chimic si se
recomanda pastele cu antibiotice pentru 48 de ore, chiar din prima sedinta pentru anularea efectelor
toxice, bacteriene.
3.Daca parodontita apicala acuta hiperemica reprezinta acutizarea unui proces cronic
preexistent, se face drenajul si apoi tratamentul afectiunii cronice respective.
4.Daca parodontita apicala acuta hiperemica este datorata unei obturatii de canal corecte
si cu fenomene clinice subiective si obiective moderate fara tendinte de exacerbare, se recomanda
administrarea pe cale generala de antialgice si supravegherea evolutiei.
5.Daca parodontita apicala acuta hiperemica este de iritatie prin obturatia de canal cu
depasire, atitudinea terapeutica este diferita, de la expectativa pana la interventie chirurgicala
(rezectie).
Dezobturarea se indica doar in forma exsudativa, caci restul de material ramas dincolo de
apex reactioneaza ca si corp strain, ceea ce nu rezolva hiperemia apicala.
Se pot folosi si iradieri locale cu infrarosii pe o durata de 3-4 zile, cate o sedinta de 15
minute/zi, sau cu ultrascurte - cate 1 sedinta / zi timp de 3-4 zile.
In cele mai multe cazuri drenajul endodontic este suficient pentru aceasta.
a.)-monodigital prin impingerea dintelui dinspre oral sau vestibular catre tablia osoasa
alveolara opusa.
c.)-prin confectionarea unei chei de stent, aplicate oral sau vestibular, care dupa intarire
imobilizeaza dintele.
3.-crearea accesului la camera pulpara prin trepanarea la locul de electie sau prin procesul
carios cu ajutorul turbinei (pentru ca vibratiile sunt minime) sau in lipsa ei, cu freze diamantate
extradure, cu eficienta superioara.
7.-aplicarea unei bulete de vata laxa in camera pulpara si lasarea dintelui deschis.
a.)-antibiotice precum:
-fenilbutazona dg. a 200 mg 2x1 /zi sau supozitoare a 250 mg 2x1 /zi.
c.)-antialergice precum:
Cand drenajul endodontic nu se poate face datorita unor DCR, corpi straini in canal, radacini
curbe, se indica drenajul extern prin osteotomie transmaxilara, care se realizeaza astfel
c.)- perforarea tablei osoase si a osului alveolar la nivelul apexului dintelui cu o freza sferica
obtinand un tunel osos pana la varful radacinii.
Cand dintele este fara valoare masticatorie sau protetica, se face extractia, iar in alveola se
introduc conuri sau pulberi cu antibiotice, peste care se aplica un tampon compresiv.
Acesta este diferentiat in functie de faza in care se gaseste, ca localizare exsudatul purulent.
Astfel:
c.)-cand starea generala a pacientului este alterata, iar drenajul endodontic nu este
satisfacator, se face drenaj transosos si tratament cu antibiotice, analgetice, sedative.
d.)-extractia se face cand celelalte metode nu dau rezultate sau dintele nu are valoare
masticatorie si protetica. Se administreaza si antibiotice pe cale generala.
3.In faza submucoasa se face drenaj endodontic, incizia mucoasei la nivelul abcesului,
asociata cu lama de dren.
Extractia ca act final al tratamentului, este de preferat a se face la rece, dupa cedarea
fenomenelor inflamatorii acute.