Drama marelui lautar Zavaidoc.

Cum a murit muzicianul sarac si orb, dupa ce a

cunoscut cele mai inalte culmi ale gloriei
Elisabeth Bouleanu,

Zavaidoc, celebrul lautar din perioada interbelica, a cantat pe front in Primul Razboi Mondial. In anii 30 umplea
pana la refuz restaurantele bucurestene si castiga sume uriase. A refuzat sa fie tenor la Opera Romana si a
preferat muzica lautareasca. A murit sarac, orb si bolnav dupa al Doilea Razboi Mondial.

Zavaidoc a fost unul dintre cei mai celebri lautari din perioada interbelica. A cucerit publicul romanesc cantand
romante si muzica populara intr-un stil inconfundabil. ,,Cand canta <<Maria neichii, Marie>>... ehe... plangea
lumea... si plang si eu acum... Canta multe cantece.: <<De cand ne-a aflat multimea>>, canta si romante,
cantece de petrecere, canta de toate... El incheia programul. Ridica sala-n picioare. Era un barbat cuminte, la
locul lui, iubit de public si de femei. Nu era inalt. Era aratos", spunea despre Zavaidoc, Florea Voinicila,
violonist in taraful celebrului lautar.
Pe numele sau real Marin Teodorescu, Zavaidoc s-a tras dintr-o familie de lautari. Era fiul vestitului lautar
Tanase Teodorescu si al Constandinei. S-a nascut la Pitesti pe 8 martie 1869. Talentul de la parinti l-a mostenit
nu doar el, ci si fratele Vasile si cele doua surori ale sale Maria si Zoe.

Zavaidoc a ramas orfan in adolescenta. Cand avea 14-15 ani, tatal sau a murit si desi era cel mai mic dintre cei
patru frati, lui i-a revenit sarcina de a asigura un venit familiei. In 1916 a plecat in armata, iar doi ani mai tarziu
s-a inregimentat ca voluntar in Primul Razboi Monial. Numele de "Zavaidoc" l-a capatat in vreme de razboi. L-a
avut comandant pe Traian Mosoiu, un iubitor al cantecelor populare romanesti. Cand l-a auzit cantand,
comandantul i-a spus "Zavaidoc", dupa denumirea straveche de "zavaidoaca", care inseamna "nabadaioasa".
In Primul Razboi Mondial, Zavaidoc a cantat ranitilor de pe frontul din Moldova, in echipa condusa de marele
George Enescu.

Taraful fratilor Zavaidoc a luat nastere dupa razboi. Initial, trupa il avea solist pe Zavaidoc, interpret la vioara pe
Vasile si la acordeon pe sora acestuia, Zoia. In trupa a intrat mai tarziu si sotul Zoiei, grecul Tanase Perlidius
care canta la clarinet. Muzica tarafului lui Zavaidoc a ajuns sa fie cunoscuta in toata tara. Ani in sir, Zavaidoc si
fratii lui au urcat pe cele mai importante scene de spectacole din tara, umpland pana la refuz salile. Renumele
tarafului a depasit granitele tarii. In 1937, Zavaidoc a cantat la Paris facand parte din delegatia Romaniei la
Expozitia Universala care reunea artisti din toate tarile.

A refuzat sa se faca tenor la Opera Romana

In anii sai de glorie, lui Zavaidoc i s-a propus sa fie solist de opera. Se spune ca Dumitru Mihailescu Toscani,
celebru tenor la Opera Romana, a incercat sa-l convinga pe Zavaidoc sa se faca tenor. Lautarul a ales insa
muzica pe care o iubea cel mai mult, cea lautareasca si populara.

A ales insa sa cante in restaurantele Bucurestiului interbelic pentru ca aici castiga enorm. Umplea restaurantele
cu clienti care ramaneau la mese pana dimineata numai pentru a-i asculta cantecele. Patronii de restaurante se
bateau pe taraful lui Zavaidoc pentru ca prezenta lautarilor in local asigura clientela.
In zilele sale de glorie, Zavaidoc castiga sume uriase si era extrem de marinimos. ,,Avea la Bucuresti trei masini
cu sofer. Cat canta, soferul statea la o masa si consuma orice, ca platea ,,tata". Avea milioane, dar era darnic.
Cand trecea gunoierul pe strada, il chema in casa, deschidea sifonierul si-i spunea sa aleaga ce costum vrea! Le
intretinea si pe nepoatele sale, dar ajuta cu bani si studente de la Conservator", povestea intr-un interviu fiica lui
Zavaidoc, Constanta.
Curtat de femei

Celebrul lautar era foarte curtat de femei. Zavaidoc s-a casatorit la 43 de ani cu Constanta, mai tanara decat el
cu 15 ani. Ea i-a daruit lautarului trei copii: doua fete, Constanta si Niculina, si un baiat botezat Zavaidoc. La
nasterea primului sau copil, Zavaidoc a fost atat de fericit, incat a strabatut Pitestiul de la un capat la celalalt intr-
o sanie plina cu sticle de sampanie, pentru a ciocni cu orice trecator. Chiar si dupa casatorie continua sa fie
cautat de admiratoare, acasa, la Pitesti.
In 1943, a primit ordin de concentrare la o unitate din Targoviste. Aici s-a indragostit de Tuca, o tanara
frumoasa pentru care a fost la un pas de divort.

A murit sarac si orb

La bombardamentele din 1944, casa din Bucuresti a lui Zavaidoc a fost distrusa si s-a refugiat cu familia la
Caracal. Noaptea canta, iar ziua se ascundea de bombardamente in adaposturi. O vreme s-a mutat de la Caracal,
apoi la Rosiorii de Vede unde un patron de restaurant angajase special pentru el o orchestra de 20 de oameni.
Dupa razboi s-a mutat cu familia la Campulung Muscel si mai apoi la Turnu Magurele. Fara casa si fara bani,
afectat de moartea surorii sale Zoia, Zavaidoc s-a imbolnavit. A orbit , dupa ce tensiunea i-a ajuns la 28. Si-a
petrecut ultimele zile din viata la Spitalul " Filantropia" din Bucuresti. A murit la 13 ianuarie 1945, in aceeasi zi
cu fiica sa Niculina. A fost inmormantat in cimitirul Manastirii Cernica.