Spasmul esofagian este o tulburare de motilitate caracterizata de prezenta

unor contractii anormale ale musculaturii esofagiene, astfel incat propulsia alimentelor
spre stomac nu se mai realizeaza in mod eficient.
Dupa cum stiti, esofagul are rolul de a transporta alimentele din faringe pana la stomac,
acest lucru realizandu-se prin contractiile coordonate ale musculaturii esofagului,
producandu-se undele peristaltice. In cazul spasmului esofagian contractiile
musculaturii esofagiene nu mai sunt coordonate astfel ca alimentele ingerate intampina
dificultati in drumul lor spre stomac, putand chiar sa ramana blocate la nivelul
esofagului.
Spasmul esofagian poate afecta oricare din cele 3 segmente ale esofagului(esofag
cervical, toracic sau abdominal), dar frecvent acesta afecteaza una din extremitatile
esofagiene.
Se descriu 2 forme clinice:
Spasmul esofagian difuz - sunt prezente contractii intermitente ale muschilor esofagieni
insotite de regurgitarea alimentelor si lichidelor.
Esofagul „spargator de nuci" - caracterizat prin prezenta unor contractii puternice ale
muschilor esofagieni.

Cauzele ce determina aparitia spasmului esofagian

Cauzele care determina spasmul esofagian sunt neclare. Exista diferite opinii in ceea ce
priveste posibilele cauze:
- hipertrofia musculaturii;
- hipersensibilitate la medicamente colinergice;
- disfunctie a activitatii nervoase ce coordoneaza actiunea de inghitire;
S-a constat ca acesta afectiune este mai frecventa la femei si ca incidenta acesteia
creste odata cu varsta.

Semnele si simptomele spasmului esofagian

Simptomatologia bolii este variabila, putand fi moderata sau ocazional severa, sau
poate evolua devenind permanenta.
Disfagia (dificultatea la inghitire) este prezenta in 70% din cazuri, ea este provocata de
ingerarea atat de alimente solide dar poata sa apara si la ingerarea de lichide. Este
foarte important sa observati daca disfagia este cauzata de alimente solide sau
lichide pentru a ajuta medicul sa diferentieze spasmul esofagian de alte afectiuni ale
tubului digestiv. Disfagia poate uneori fi declansata si de anumite alimente.
Disfagia prezenta in cazul spasmului esofagian are un caracter intermitent, este
neprogresiva.
In cazul unui spasm persistent in timpul alimentatiei exista riscul de aparitie a unui
sindrom de obstructie esofagiana insa acesta se remite dupa provocarea de varsaturi.
Un alt simptom prezent in 90% din cazuri este durerea toracala, aceasta fiind localizata
anterior de obicei, dar poate iradia in spate, in brate, umeri sau in mandibula. Poate
avea o intensitate severa, existand posibilitatea ca durerea toracica din spasmul
esofagian sa fie confundata cu o angina pectorala . Ca si disfagia, si durerea are un
caracter intermitent, putand fi uneori legata de deglutitie (inghitire).
Durerea poate sa dureze cateva minute sau dimpotriva sa persiste cateva ore. Mecanismul
prin care apare durerea nu este cunoscut, se suspicioneaza ca ischemia sau distensia
esofagiana ar fi de vina. Vestea buna este ca durerea dispare la administrarea
de nitroglicerina sau de nifedipina, la fel ca si durerea din angina pectorala.
Datorita disfagiei si durerii toracice la cei afectati poate sa apara teama de a se alimenta,
ceea ce duce la scaderea in greutate.
Regurgitatia este un alt simptom care poate sa apara, insa cu o frecventa mai
redusa. Pirozisul(senzatia de arsura) este intalnit la 20% dintre cei afectati si apare datorita
hipersensibilitatii organelor.

Diagnosticul de spasm esofagian

Primul pas in stabilirea unui diagnostic corect este realizarea anamnezei si
a examenului fizic de catre medicul specialist.
Pentru diagnostic se poate folosi si exploararea radiologica: se realizeaza astfel un
tranzit baritat cu fluoroscopie care va evidentia tulburarile esofagiene. Se poate apela si
la manometriaesofagiana, uneori va fi necesara o monitorizare mai indelungata (24 h)
pentru ca tulburarile care apar in spasmul esofagian au un caracter tranzitoriu.
Prin acesta investigatie vor fi identificate urmatoarele anomalii: contractiile non-
peristaltice, anomalii ale parametrilor de durata si amplitudine ale undelor peristaltice,
contractii intense repetitive.
O alta metoda care poate fi utilizata pentru diagnosticul spasmului esofagian este ph-
metria.
Endoscopia va fi utila in gasirea altor cauze care determina disfagie sau durere
toracica, care apar si in cazul cancerului esofagian, structurilor benigne, esofagitei.

Tratamentul spasmului esofagian

Metodele de tratament existente in cazul spasmului esofagian sunt tratamentul
medical si tratamentul chirurgical.
Tratamentul medical urmareste ameliorarea simptomelor determinate de contractiile
neregulate. In acest scop se pot folosi urmatoarele:
inhibitori ai pompei de protoni: acestia sunt utili atunci cand spasmul esofagian este
insotit de reflux gastro-esofagian;
- blocanti ai canalelor de calciu: sunt utilizati pentru a reduce amplitudinea contractiilor;
- nitratii: sunt utili in ameliorarea durerii provocate de spasmul esofagian;
- antidepresivele triciclice: sunt administrate pentru ameliorarea durerii;
- toxina botulinica: este folosita pentru a ameliora simptomele pacientilor, aceasta fiind
injectata endoscopic. Dezavantajul consta in faptul ca efectul este temporar.
O alta optiune terapeutica este realizarea unei dilatatii endoscopice cu balon.
Tratamentul chirurgical este recomandat doar in cazurile extreme. Optiunile de
tratament chirurgicale sunt miotomia (presupune incizia musculaturii pe toata lungimea
segmetului afectat) si esofagoectomia, utilizata doar in cele mai grave cazuri si
presupune excizia in totalitate a esofagului.