Introducere.

Profetul Isaia a fost omul pe care l-a folosit Dumnezeu să aducă cele mai pline de speranță și
viață profeții adresate poporului Israel și lumii întregi. Considerat „Evanghelistul Vechiului
Testament” a fost omul prin care Dumnezeu a transmis unei lumi pline de păcat, vestea că
întunericul nu va domni veșnic (Isaia 9:1) și că soluția pentru învingerea păcatului este
Domnul Isus care va avea toată domnia în mâinile lui (Isaia 9:6). Chemat la slujirea lui într-
un mod special de către Dumnezeu (Isaia 6), profetul a predicat vestea bună poporului Israel
profețind că din fecioara Maria se va naște Mântuitorul lumii (Isaia 7:14). Fiind plasat pe
primul loc printre profeții Vechiului Testament datorită activității lui a fost caracterizat și de
numele său care înseamnă „Iahve salvează”, nume care a descris profeția acestuia.

Acest om deosebit cu siguranță a trăit și într-un context deosebit având o istorie nu mai puțin
importantă. Pentru a se putea înțelege mai bine lucrarea lui Isaia însă e nevoie să se cunoască
viața acestuia, chemarea de care a avut parte și contextul istoric în care a trăit și și-a
desfășurat activitatea. Aceste elemente din viața marelui profet a cărui identitate a fost pusă la
îndoială de către teologii liberali, vor fi studiate în lucrarea de față în scopul de a se clarifica
prin ce oameni și în ce condiții Dumnezeu a transmis mesajul său lumii întregi.

3
1. Omul Isaia.

Isaia pe lângă faptul că a profețit venirea mântuitorului, lucru la care se limitează foarte mulți,
a avut și el viața lui de om pe acest pământ, viață care este important să o cunoaștem pentru a
înțelege mai bine lucrarea sa.

1.1.Viața lui Isaia.

„Isaia a fost un om de înaltă ținută spirituală și credință puternică. A trăit în strânsă legătură
cu Dumnezeu și nu s-a îndoit deloc de făgăduințele Lui.”1 Despre originile lui Isaia se cunosc
puține lucruri, însă tradiția evreiască spune că făcea parte dintr-o familie de rang superior
astfel având acces la curtea regală. Locuitor al orașului Ierusalim a fost căsătorit cu o
profetesă având doi copii. În tot parcursul vieții lui a fost devotat misiunii pe care i-a
încredințat-o Dumnezeu de a predica cuvântul Său printre poporul evreu.

Despre moartea lui Isaia nu se poate spune ceva concret, cel puțin tradiția evreiască susține că
el este unul dintre cei despre care se vorbește în Evrei 11:37 că ar fi fost tăiat cu ferestrăul.(
au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au
pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi ) acest
lucru întâmplându-se în timpul domniei lui Manase despre a cărui cruzime se poate citi și în
Vechiul Testament la 2 împărați 21:16 (Manase a vărsat de asemenea mult sânge nevinovat,
până acolo încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul, afară de păcatele pe care le-a
săvârşit şi în care a târât şi pe Iuda, făcând ce este rău înaintea Domnului.)

1.2. Chemarea lui Isaia

Atunci când Dumnezeu a hotărât să îi facă lui Isaia cunoscută chemarea Sa, a ales să facă
acest lucru printr-o viziune în care nu doar îi vorbește ci și se atinge de el într-un mod special.
În primul rând Isaia este confruntat cu imaginea lui Dumnezeu (6:1-4) „El îl vede pe
Dumnezeu înălțat pe scaun de domnie, Domn suveran, care este înconjurat de ostile cerești,
ceea ce evidențiază sfințenia Sa.”2 Confruntat cu aceasta Isaia este pe deplin convins de
faptul că este un om păcătos, Iar Dumnezeu pentru a-i putea încredința viitoarea misiune îl
curăță de păcat ca mai apoi să-i facă auzită chemarea divină pe care Isaia o acceptă. Mai apoi
Dumnezeu îi încredințează mesajul pe care va trebui să-l transmită dându-i autoritatea că

1
Vasile Talpoș, Studiu introductiv în profeția Vechiului Testament (București: Cartea Universitară, 2006), p.113.
2
Ibid., p.116.

4
vorbește din partea Domnului. (Isaia 6) Din acest punct nu mai conta dacă și Isaia era de
acord cu ce spunea Dumnezeu, important era să transmită mesajul așa cum îl primea. Ceia ce
făcea el când profețea poporului fiind descris de Heaton ca „o acceptare calmă a
evenimentelor care aveau să se întâmple, în siguranța că toate au fost predestinate în mod
divin.”3

2. Contextul Istoric al activității profetice.

De când a și-a asumat responsabilitatea de Transmitere a mesajului divin, Isaia a trăit în

timpul a mai multe evenimente marcante pentru istoria Israelului. Astfel profetul a văzut cu
ochii lui schimbări de poziții politice, militare și religioase. „Isaia din Ierusalim și-a desfășurat
lucrarea din anul morții împăratului Uzia (740), în timpul Domniilor lui Iotam(740-732),
Ahaz(732-716) și Ezechia(716-687).”4

2.1.Contextul politic.

Profetia lui Isaia a fost determinată în principal de patru invazii asiriene ale
Palestinei: prima în 732B.C., de Tiglat-pileser III, în timp ce pe tron era Ahaz;
a doua de Salmanasar IV și Sargon în 725-720, în timpul căreia a căzut
Samaria în 721; A treia de Sargon 712-710; a patra Sanherib în 701, utlimele
trei având loc în timp ce Ezechia era împărat în Iuda.5

Dacă influențele politice mai sus menționate au fost din exterior, atunci o influență interioară
a fost faptul că națiunea Israelită era împărțită în regatul de sud și regatul de nord din pricina
rebeliunii la adresa tronului lui David pe care au făcut-o cei din Partea de nord.

Incat până la ridicarea lui Tiglat-Pileser, în Isreal și Iuda au Domnit Iotam după ce Ieroboam
restabilise economia și teritoriul regatului de nord, și Ozia care la fel a avut parte de creștere
în regatul de sud, după care fiul său Iotam, atunci după ce tânărul general Asirian a ridicat
imperiul cucerind aproape tot estul mijlociu de la Babilon până la Egipt, în Iuda a Domnit
Ahaz.

3
E. W. Heaton, The Old Testament Prophets (Darton: Longman & Todd Ltd, 1977), p.82.
4
J. A. Motyer, The prophecy of Isaiah (Leicester: Inter-Varsity Press, 1993), p.18.
5
George Adam, George Adam Smith’s Works on the prophets THE BOOK OF ISAIAH, Vol.1 (Aberdeen: Aberdeen
University Press, 1927), p.12.

5
Domnia lui Ahaz, fiul lui Iotam a durat în Iuda 16 ani, fiind singurul rege care în 100 de ani
nu s-a închinat Dumnezeului adevărat. În închinarea lui la dumnezeii străini a ajuns să-și
sacrifice propriul fiu ca ardere de tot acestora.

În timpul acestei Domnii Israel s-a unit cu Siria pentru a ataca pe Iuda, având loc războiul
Sirio-efraimit. Deoarece nu puteau face față atacului, Ahaz îl cheamă pe Tiglat-Pileser să-l
ajute. Acesta în 732 distruge capitala Sirienilor luând și captivi din regatul de nord.

În 724 fiul lui Tiglat-Pileser, Salmanasar află că Israelul s-a aliat cu Egiptul împotriva Asiriei.
Atunci mobilizează armata asediind Samari. Ia în 722 Succesorul lui Sargon II a cucerit
cetatea și ia toți oamenii din Israel ca sclavi. „Aproape 30000de oameni aleși din Israel au fsot
deportați, iar în cetatea Samariei au fost colonizați alți oameni din Babilon și din alte părți ale
imperiului.”6

În timp ce Israelul a ignorat avertismentul lui Dumnezeu și au fost distruși, Iuda sub Domnia
lui Ezechia trăia o înviorare națională. Ezechia a distrus Idolii cărora li se închinau și și-a pus
încrederea în Domnul. Un lucru important pe care îl mai face Ezechia este aprovizionarea
cetății cu apă printr-un Aqua-duct subteran. În 2 Împărați 18:5 se spune despre el: „El şi-a pus
încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israel; şi dintre toţi împăraţii lui Iuda, care au venit
după el sau care au fost înainte de el, n-a fost niciunul ca el.”
În 714 Ezechia se îmbolnăvește de moarte însă la stăruințele lui către Dumnezeu i s-a
prelungit viața cu încă 15 ani. Între timp însă din alianța cu Egiptul și neplătirea tributului
către Asirieni s-a ales cu un tribut mai mare și cu mai multe sate și cetăți distruse și oameni
luați în robie.
Pentru anul 701 Isaia a profețit încercarea lui sanherib de a distruge Ierusalimul aducându-și
cea mai importantă contribuție la evitarea acestui eveniment. Acesta fiind cel mai important
eveniment contemporan lui Isaia, care a ținut de lucrarea sa profetică pe acest pământ.

În aceste împrejurări istorice, Isaia și-a îndeplinit slujba de profet al

Domnului. Fiind chemat la oficiul profetic, pe vremea împăratului Ozia, a
început să condamne decăderea lui Iuda, continuând sub Iotam. După ce Ahaz
a făcut alianță cu Asiria, Isaia, care nu eera un conspirator împotriva statului,
anunță intenția sa de a aștepta în tăcere intervenția Domnului.7

6
Vasile Talpoș, studiu, p.120.
7
Ibid., p.122.

6
După o perioadă de tăcere, atunci când Ezechia ia tronul în Iuda, Isaia din nou se exprimă
liber fiind-ui sfetnic.

2.2.Contextul religios.

Despre contextul religios al lucrării lui Isaia Ken Carson spune: „în zilele lui Isaia majoritata
împăraților lui Iuda au practicat închinarea înainte Dumnezeului lui Israel, Iahve. Închinarea
fiind adresată Lui.”8

Totuși nu toată perioada a fost caracterizată de această descriere întrucât Baalismul promovat
de Ahab în Israel a afectat și partea lui Iuda. De asemenea după ce Iuda a fost apărat de către
asirieni Ahaz pentru a câștiga favorul acestora a impus ca în locul altarului din Templu să se
facă un altul după modelul celor ale dumnezeilor asirienilor. Deși se pare că nu a fost o
greșeală foarte mare totuși prin această acțiune Ahaz a declarat că are mai multă încredere în
împăratul Asirian decât în Dumnezeul lui Israel. Apoi pervertirea religioasa a lui Ahaz la dus
și mai departe în 2 împărați 16:3 văzând că acesta aduce jertfe altor dumnezei, ajungând la
sacrificiul propriului copil. „Ci a umblat în calea împăraţilor lui Israel; şi chiar a trecut pe
fiul său prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor
lui Israel.”

Ne cătând la aceste încercări de a ține pe Dumnezeu sub voința umană, Iuda a fost în
majoritatea cazurilor din timpul lui Isaia, pe calea care a arătat-o Dumnezeu de la Avraam
mai departe.

8
Ken Carson, Religious Context of Isaiah în http://www.gcfweb.org/institute/isaiah/week1.php, accesat la
05.12.2010. (New York: Grace Institute, 2008).

7
Concluzie:

În concluzie se poate spune că Profetul Evanghelist al Vechiului Testament într-adevăr a

activat într-o perioadă plină de evenimente impunătoare din Istoria poporului Israel. Prin
activitatea sa profetică a fost de folos nu doar pentru oamenii contemporani lui, dar și pentru
profeția despre alte evenimente net superioare ca importanță față de ce s-a întâmplat în
perioada sa și anume despre venirea Domnului Isus care a adus lumina într-o lume în care se
părea că întunericul va domni veșnic.

8
Bibliografie.

1. Carson Ken, Religious Context of Isaiah (New York: Grace Institute, 2008).

2. Heaton E. W., The Old Testament Prophets (Darton: Longman & Todd Ltd, 1977).

3. Motyer J. A., The prophecy of Isaiah (Leicester: Inter-Varsity Press, 1993).

4. Smith George Adam, George Adam Smith’s Works on the prophets (Aberdeen: Aberdeen
University Press, 1927).

5. TalpoșVasile, Studiu introductiv în profeția Vechiului Testament (București: Cartea

Universitară, 2006).