5.

TEHNICI DE PROCESARE CU MICROUNDE

Microundele sunt radiaţii electromagnetice cu lungimi de undă decimetrice sau

centimetrice, respectiv frecvenţe de ordinul miilor pe secundă (MHz). Se încadrează în
categoria curenţilor de înaltă frecvenţă, care cuprind însă şi curenţi de unde scurte (1…
100 MHz).
Încălzirea alimentelor poate fi realizată prin absorbţia energiei microundelor prin rotirea
moleculelor apei şi prin translaţia componentelor ionice ale alimentelor. Aceasta energie
este transformată în căldură. Factori importanţi ai încălzirii alimentelor prin microunde
sunt procentul de apă şi procentul de ioni dizolvaţi (adesea saruri).
Mecanismul de încălzire dielectric se bazează pe faptul că molecula apei este un dipol,
astfel că are un pol pozitiv şi unul negativ. Când dipolul este introdus în câmpul
microundelor care îşi schimbă sensul cu rapiditate, dipolul încearcă să se alinieze la
sensul câmpului electric. Aceasta se obţine cu o întârziere, căci moleculele trebuie să
depăşească inerţia şi forţele intermoleculare din apă. Câmpul electric cedează energie
moleculei de apă pentru a se alinia, apoi pierde energie datorită agitaţiei termice.
Această energie este echivalentă cu o creştere în temperatura.

Mecanismul de transfer al energiei va fi eficient doar dacă timpul scurs între două
schimbări succesive ale direcţiei câmpului electric este atât de scurt încât agregatele
moleculare abia să se poată conforma. Dacă timpul este lung (frecvenţa joasă),
alimentul va fi bun şi transferul de energie va fi mic. Dacă timpul este scurt (frecvenţa
înaltă), agregatele nu se vor mişca suficient între inversările de polaritate ale câmpului
şi rata transferului de energie va fi din nou scăzută. Numarul de molecule de apă unite
prin legături de hidrogen este mic la temperaturi înalte, deci inerţia este redusă. Cum
frecvenţa microundelor aplicate este constantă şi mai mică decât cea optimă pentru a
se realiza un transfer de energie eficient, această eficienţă va scade cu creşterea
temperaturii. Ionii hidrataţi precum Na+ si Cl- din sarea de bucătărie, încearcă să se
mişte pe direcţia câmpului electric. Ionii sunt înconjuraţi de molecule de apă şi în
mişcarea lor transferă energie moleculelor de apă. Acestea sunt mai mobile la
temperaturi înalte şi nu sunt legate atât de strâns de ioni. Aceştia din urmă se mişca mai
uşor şi absorb respectiv cedează mai multă energie. Căldura conductivă datorată ionilor
solvataţi creşte cu creşterea temperaturii.
Microundele se produc in tuburi electronice cu modulaţii de frecvenţe, denumite
magnetroane, energia fiind transmisă cu o antenă într-un tub (ghid de unde) şi difuzată
într-un spatiu închis, în mod asemănător cu funcţionarea instalaţiilor de tip radar.
Ghidurile de unde au, în mod uzual, o sectiune dreptunghiulară, cu dimensiuni de 42 x
84 mm. Tuburile sunt alimentate cu curent electric de înaltă tensiune, de ordinul a
3000…..10 000 V. Durata de utilizare a magnetroanelor este de 3 000…. 4000 ore.
La trecerea prin produsele dielectrice, cât şi a conductorilor slabi, energia electrică a
microundelor este transformată în energie termică la randamente de cca 50 %.
Fenomenul este explicat prin frecarea moleculelor polarizate care tind să se orienteze
după câmpul electric, generând apariţia vascozităţii electrice. Aceasta determină o
întârziere a rotirii moleculelor. Rezultă o componentă watată defazată cu un unghi de
sub 90o faţă de tensiune. Cu cât complementul unghiului de defazare este mai mare, cu
atât creşte cantitatea de căldură generată.

5.1.PROPRIETATILE PRODUSULUI ALIMENTAR SUPUS PROCESARII

CU MICROUNDE

Interacţiile macroscopice între produsul alimentar şi un câmp al microundelor sunt

exprimate printr-o mărime complexă adimensională, permitivitatea complexă, * definită
de relaţia:
ε *  ε '  j  ε ''

în care: * - permitivitatea complexă, F/m; ’ – constanta dielectrică, F/m; ” – pierderea

în dielectric sau factorul de pierdere dielectric, F/m; j – coeficientul părţii imaginare a
unui număr complex.
Partea reală, constanta dielectrică, ’ exprimă capacitatea de a stoca energie în
material. Partea imaginară reprezintă pierderile de energie şi se numeşte factorul
dielectric de pierdere, ’’. Se foloseşte adesea tg care se exprimă prin tangenta la
pierdere definită ca raportul dintre factorul de pierdere şi constanta dielectrică:
ε ''
tgδ  .
ε'
Această mărime este legată de capacitatea materialului de a fi penetrat de un câmp
electric şi de a disipa energia electrică sub formă de căldură.
Pentru a înţelege practic sensul valorii proprietăţilor dielectrice ale alimentelor se
calculează o aşa numită adâncime de penetrare cu relaţia:
0,189  λ 0
d 50  ,m
ε '
1  tg 2 δ  1

în care: d50 – adâncimea până la care este absorbită jumătate din energia iniţială, m;  -
lungimea de undă în spaţiu liber, m; ’ – constanta dielectrică, F/m; tg  - tangenta la
pierdere.
Materialele vaselor de gătit pot fi împărţite în mai multe categorii: care reflectă, care
absorb sau sunt transparente, în funcţie de interacţiunea cu câmpul electromagnetic.
Materialele care reflectă sunt în general metale, în cazul cărora energia microundelor
produc curenţi de suprafaţă ce penetrează câţiva micrometri ai materialului. Pe de altă
parte, materialele transparente absorb energia microundelor doar într-o foarte mică
măsura. Exemple tipice din această categorie sunt sticla şi majoritatea materialelor
plastice. Materialele ce vor absorbi energia microundelor, conform mecanismului de
încălzire explicat mai sus, sunt acelea ce au constituienţi polari, predominat apă sau
cele care au o conductivitate relativ scăzută.
Pentru alimente, apa din compoziţie este importantă pentru a determina proprietaţile de
încălzire prin microunde. Practic, cu cât e mai mare procentul de apă, creşte constanta
dielectrică. Multe alimente conţin de asemenea sare. Reducerea pierderilor dielectrice
cu creşterea temperaturii, datorită absorbţiei dipolare a apei la temperatură ridicată este
mai mult sau mai puţin echilibrată din cauza pierderilor conductive, din cauza
contribuţiei ionilor dizolvaţi din sare la pierderile dielectrice.
Proprietăţile dielectrice ale alimentelor sunt constante de material şi necesită măsurători
experimentale. Literatura de specialitate prezintă date privind componente de bază ale
alimentelor, în special pentru 2450 MHz. Exista foarte puţine date legate de produsele
semipreparate. Puţinele modele de prezicere disponibile au o aplicabilitate limitată.
Alături de conţinutul în apă şi sare, densitatea alimentelor influenţează foarte mult
proprietaţile dielectrice. De asemenea, componentele de natură chimică care
împiedică dipolii apei să participle la mecanismul de încălzire afecteaza proprietaţile
dielectrice. Acestea pot fi substanţe care leagă apa sau care influenţează formarea
emulsiilor de ulei şi apă.
Alimentele congelate au mult mai puţine proprietăţi dielectrice. În principal, apa din
aceste produse se află sub forma de cristale de gheaţă. Aproximativ 10% din apă poate
fi implicată în formarea unei soluţii saline concentrate. Măsurători dielectrice recente au
arătat că această soluţie poate fi încălzită prin microunde. Gheaţa absoarbe
microundele într-o foarte mică măsura. Aceste diferenţe de proprietate atrag probleme
precum “furtul” de căldura în timpul decongelarii prin microunde, când partea ce începe
să se decongeleze îşi creşte proprietăţile de absorbţie mai mult din energia disponibilă.
Ca rezultat, în zonele decongelate creşte temperatura în dauna parţilor îngheţate.
Adâncimea de penetrare a energiei microundelor e o altă modalitate de a exprima
proprietaţile de absorbţie a microundelor. Pentru majoritatea alimentelor la 0 oC,
adâncimea de penetrare este între 10 şi 15 mm, aproape invariabil între 0 si 100 oC.
Pentru alimente sărate cum ar fi şunca, adâncimea de penetrare e doar 3…5 mm.

5.2.UNIFORMITATEA INCALZIRII

Practica şi simulările pe computer au arătat ca temperatura poate fi distribuită uniform

prin toată grosimea alimentelor doar dacă aceasta este mai mică decât 2,5 înmulţit cu
adâncimea de penetrare. Astfel, stratul superficial al produsului va absorbi cea mai
mare cantitate de energie şi conducţia nu va fi destul de rapidă pentru a putea transfera
caldură de la suprafaţă spre centru. Astfel la suprafaţă are loc fenomenul de “furt”, ce
poate fi agravat în situaţii în care pierderea dielectrică se măreşte cu temperatura, cum
ar fi pentru alimentele cu un conţinut bogat de sare.
Microundele sunt unde electromagnetice şi câteva mecanisme de încalzire pot fi
explicate prin analogie cu optica geometrică. Microundele sunt reflectate la interfaţa
dintre materiale cu proprietăţi electrice diferite. Acest fenomen poate produce unde
staţionare în materiale stratificate, cu diferite proprietăţi electrice.
Când microundele sunt transmise spre alimente cu formă rotundă sau rotunjită, direcţia
de propagare a energiei în interiorul alimentelor este în multe cazuri aproximativ
perpendiculară pe suprafaţă. Acest fapt poate conduce la concentraţii mari de energie
în centrul alimentelor rotunde, dacă acest centru se află în limita a câteva unităţi de
penetrare. Supraîncălzirea în centru se poate produce în cazul alimentelor rotunde cu
diametrul cuprins între 25 şi 55 mm ( de exemplu: ouăe, ce au tendinţa să explodeze).
Marginile ascuţite şi colturile produselor, inclusiv acelea datorate modelului ambajului,
se vor comporta precum antene pentru câmpul microundelor, adsorbind cantităţi de
energie disproporţionat de mari. Acest lucru produce pierderi în calitate, precum
uscarea excesivă sau chiar arderea alimentului în zonele din apropierea marginilor
suprafeţei deschise de deasupra, în cazul alimentelor ambalate. Aşadar, uniformitatea
încălzirii cu microunde este afectată de geometria alimentului şi a ambalajului, dar şi de
compoziţia acestora.
Materialul ambalajului poate reflecta undele sau poate fi transparent, fapt ce are o mare
importanţă pentru distribuţia temperaturii. Un alt factor de influenţă este distribuţia
câmpului microundelor creat de sistemul ce introduce energie în cuptor şi de diversele
mijloace de distribuţie a energiei în interior, tipice fiecărui aparat.
Faţă de alimentele încălzite convenţional, distribuţia temperaturii şi a umidităţii este
diferită. Încălzirea convenţională usucă suprafaţa produsului şi umezeala este
transferata gradat din interior spre suprafaţa mai uscată În această suprafaţă, la
temperaturile ridicate la care este supusă, se formează multe componente importante
ale aromei. În cazul încălzirii cu microunde, prin contact, temperatura de la suprafaţă
este de obicei puţin mai scazută decât cea masurată la câţiva mm mai jos. Evaporarea
nu e deloc suficientă pentru a usca suprafaţa. Apa migrând dinspre interior, poate chiar
să condenseze pe suprafata mai rece a alimentelor incalzite prin microunde. Cum la
suprafaţă temperatura e prea mică, iar cantitatea de apă prea mare, nu se formeaza
aroma tipică şi aspectul alimentelor coapte. Există diverse posibilităţi pentru a
contracara aceasta limitare a încălzirii cu microunde: utilizarea ingredientelor ce
îmbunatăţesc încălzirea suprafeţei, ambalaje speciale pentru rumenirea suprafeţei şi
încălzire combinată cu aer cald.

5.3.VITEZA INCALZIRII CU MICROUNDE

Rata încălzirii unui aliment într-un câmp de microunde este adesea exprimată prin
ecuaţia puterii disipată pe unitatea de volum, P d, definită de relaţia:
P
Pd   σ d  E 2 , W/m 2
V
unde Pd – densitatea de putere disipată pe unitate de volum;
V – volumul, m3; d – conductivitatea dielectrică, S/m.
Totuşi, energia campului electric, E, variază foarte mult în cuptorul cu microunde şi este
dificil de precizat valoarea ei, deci ecuaţia puterii nu e prea folositoare pentru a prevede
timpul de încălzire sau viteza de încălzire.
Considerând conductivitatea dielectrică definită de relaţia:
d = ’’
unde  = 2 reprezintă pulsaţia, rad/s, se poate defini puterea disipată pe unitatea de
volum cu relaţia:
Pd  2π  ν  E 2  ε '  tgδ ., W/cm 3 .

În schimb, puterea neabsorbită la o anumită distanţă x de la suprafaţa produsului este

definită de relaţia:
Px  P0  e 2αx , W

în care: Px – puterea neabsorbită la distanta x de la suprafaţă, W;

P0 – puterea incidentă în spaţiu liber, W; x – distanţa de la suprafaţa produsului, m.

5.4.INSTALATII DE PROCESARE CU MICROUNDE

Un cuptor cu microunde este compus din elemente simple. Microundele sunt generate
de un magnetron, un tun electronic vid, cu un catod şi un anod. Are nevoie de curent
continuu de mare voltaj, deci de un transformator. Microundele sunt transferate in
cavitatea de încalzire prin diverse aparate electromagnetice, create să distribuie în mod
eficient în interiorul cavitatii. Aceasta permite produselor cu diferite dimensiuni să fie
încălzite cât mai uniform posibil. În cavitatea cuptorului este în general destul spaţiu
pentru câteva lungimi de undă (care la 2450 MHz reprezinta 12 cm), producând un
model de unde staţionare. Acest model tridimensional are şi zone în care densitatea
puterii este maximă şi zone de minim. Într-un cuptor bine construit sunt disponibile mai
multe astfel de modele. Astfel, în timpul încălzirii ele se pot combina, uniformizand
distribuţia. În plus, cuptoarele cu microunde conţin aparate care ajută direcţionarea
undelor spre zona centrală, unde sunt asezate produsele ce trebuie încălzite. Cele mai
multe cuptoare folosesc o combinaţie de încălzire directă şi încălzire prin tipare de unde
staţionare.

În cuptoarele cu microunde moderne sunt incluse microprocesoare. Unele folosesc un

sistem tip tambur; alimentele sunt asezate pe o suprafata ce se roteste incet, permitand
acestora să treaca prin zonele de minim şi prin cele de maxim ale tiparului câmpului.
Sunt din ce în ce mai populare cuptoarele combinate, de exemplu cuptoare
convenţionale ce au integrate funcţii de încălzire prin microunde sau cuptoare cu
microunde ce folosesc un curent circulant de aer cald sau cu grătar.
Instalaţiile cu microunde se prezintă sub formă de uscatoare, cuptoare sau
decongelatoare, în functie de domeniul de utilizare şi de capacitate. Se execută pentru
uz casnic la puteri de 600…800 W, cât şi pentru industrii, la puteri de până la 5000 kW.
În toate cazurile necesită o protecţie deosebită pentru prevenirea de scăpări de radiaţii,
motiv pentru care sunt relativ scumpe.
Pentru standarizarea executiei şi a măsurilor de protecţie a muncii la deservire s-a
elaborat de către Comisia Electrotehnică Internaţională o convenţie privind şi lungimile
de undă premise a fi utilizate in scopuri industriale. Conform acesteia se permite
utilizarea următoarelor frecvenţe şi lungimi de undă: 915 MHz; 2450; 5800 şi 24125
MHz. Pentru aparatura de laborator sunt premise şi alte frecvenţe, respectiv folosirea
curenţilor de frecvenţă foarte înaltă, din benzile S (2600…3950 MHz) şi X (8200 …
12500 MHz). În industrie se utilizează de preferinţă frecvenţa de 2450 MHz.
Majoritatea instalaţiilor cu microunde functionează pe principiul radiaţiilor reflectate la o
frecvenţă de 2450 MHz. Ele se compun dintr-un magnetron emiţător de radiaţii (fig.16),
de unde acestea pătrund prin intermediul antenei (2) în ghidul de unde (3). De aici
ajung in difuzorul (4) cu reflectorul de radiaţii (5). In acesta se introduce produsul (6)
supus acţiunii microundelor.

5
6

3 2

Fig.16. Principiul de functionare a unei instalatii cu

microunde
1 - emitator de radiatii; 2 - antena; 3 - ghid de unde; 4- difuzor;
5 - reflector de radiatii; 6 - produs

Pentru uniformizarea mai bună a câmpului de radiaţii din instalaţie, se folosesc antene
rotative sub formă de disc sau de benzi.
Există şi agregate ce funcţionează la frecvenţe mai reduse, de până la 200 MHz,
realizând încălzirea între electrozii unui condensator. Ele prelucrează cu randamente
energetice mai bune, respectiv de până la 65 %, faţă de 50 % la cele cu radiaţii
reflectate. Puterea de pătrundere a radiaţiilor este mai mare, putându-se trata produse
cu grosimi de până la 10 cm, faţă de maximum 4 cm realizaţi la instalaţiile cu radiaţii
reflectate. In schimb, durata de tratare este de cca 10 ori mai lungă şi condiţiile de
securitate a muncii sunt mai proaste.
În industria alimentară utilizarea microundelor prezintă următoarele avantaje:

- generarea instantanee, cu posibilitatea transmiterii la distanţe mari în condiţii

economice. Ele se propagă prin aer si vid, indiferent de presiune şi temperatură, chiar
şi în situţia ventilării. Nu prezintă fenomene de poluare;
- realizarea unei încălziri rapide a produselor prin care trec, aceasta efectuându-se în
mod omogen, în întreaga masă. Posibilitatea obţinerii temperaturii dorite, fără
preîncălzire şi fără inerţie termică.
- construcţie uşoara, independent de mărime şi de domeniul de utilizare.
- posibilitatea tratării produselor ca atare, fără a fi necesare procese de mărunţire.
- automatizarea uşoară a proceselor de tratare.
- eficienţa din punct de vedere energetic.
Sunt desigur şi câteva limitări, unele strâns legate de această metodă, altele ce pot fi
evitate.
Dezavantajele încălzirii prin microunde sunt:
- lipsa de control asupra distribuirii temperaturii;
- produsul nu se rumeneşte la suprafaţă;
- compatibilă în general cu cantităţi mici de alimente.

5.5.APLICAŢII ALE MICROUNDELOR

În industria alimentară aplicatiile au în vedere următoarele scopuri: coacerea, uscarea,

sterilizarea, omogenizarea, extracţia, determinarea umidităţii produselor.
Cea mai largă utilizare au găsit microundele la încălzirea cuptoarelor industriale şi
casnice. În comparaţie cu cele cu încălzire electrică, realizează economii de energie de
50…75 % şi o calitate ameliorată a produselor. Astfel de cuptoare permit coacerea de
semifabricate conservate prin congelare, realizând o scurtare a duratei de decongelare
în comparaţie cu tehnologiile tradiţionale. Se apreciază că, pe plan mondial, sunt în
funcţiune peste 20 mil. cuptoare încălzite cu microunde.
Deoarece cuptoarele nu asigură la coacerea produselor de panificaţie obţinerea unei
cruste, stratul marginal fiind moale şi subţire, având temperaturi mai scăzute decat cel
interior (spre deosebire de încălzirea prin convecţie şi radiaţii termice), se procedează la
încălzirea în cuptoare.
Cuptoarele cu încălzire combinată se utilizează în special pentru coacerea produselor
mărunte de franzelărie. Se reduce astfel durata de coacere de la 17 min., necesare la
cuptoarele uzuale încălzite prin radiaţie termică şi convecţie, la 45 s. În acelaşi timp
volumul produselor creşte cu 40 %. Miezul obţinut este de culoare deschisă şi elastic,
porozitatea fiind fină.
Instalaţiile cu microunde se pretează şi la precoacerea unor produse alimentare,
conservate în continuare prin tehnici frigorifice şi reîncălzite în momentul dării în
consum. În felul acesta, se pot realiza stocuri mari de semifabricate care pot fi uşor
comercializate în situaţiile de cereri crescânde în timpul sărbătorilor, fără a necesita o
manoperă pretenţioasă şi un volum mare de lucru. Tehnologia se pretează în special
pentru produse de patiserie.
La unele instalaţii, microundele sunt sociate cu alte tehnici de tratare cu aer cald, radiaţii
infraroşii, vid. Astfel, propagarea microundelor în vid asigură deshidratarea uniformă a
produselor cu menţinerea însuşirilor senzoriale, a conţinului de vitamine în instalaţii
autonome de uscare.
O largă răspândire au găsit uscătoarele pentru paste făinoase scurte. Acestea
funcţionează pe principiul preuscării cu aer cald pentru reducerea umidităţii de la 32 %
la 20%, deshidratarea cu microunde de 915 MHz până la o umiditate de 14 % şi
egalizare cu aer cad pentru reducerea umidităţii la valoarea finală de 12,5%. În felul
acesta se obţin următoarele avantaje faţă de instalaţiile clasice: reducerea suprafeţei
instalate cu 75 %, a consumului de energie electrică cu 10 %, a consumului de abur cu
52 %, a manipulării la curăţire cu 75 % şi a costurilor de întreţinere cu 60 %.
Prin tratarea cu microunde se realizează o dextrinizare slabă a amidonului şi o uşoară
scindare a proteinelor din materiile prime cerealiere, crescând valoarea biologică în
comparaţie cu tehnicie de fierbere cu abur.
Microundele pot fi utilizate pentru mărirea randamentului de presare la fructe, inclusiv
struguri, la creştarea extracţiei zahărului din sfeclă şi a uleiurilor din seminţe. Durata de
tratare este de cca 2 min. În cazul unor uleiuri acţiunea de mărire a extracţiei este
însoţită de cea de distrugere a factorior antinutriţionali. Printr-un tratament cu microunde
la temperaturi ridicate se distrug alfatoxinele în uleiul de arahide într-un timp foarte
scurt, prevenind apariţia de degradări termice semnalate la expunerea îndelungată
acţiunii aburului.
Microundele se folosesc cu success pentru producerea de emulsii la fabricarea de
maioneza şi creme alimentare, la prepararea muştarului şi pentru omogenizarea
sucurilor de fructe, inclusiv a celor concentrate.
Un domeniu de perspectivă reprezintă aplicarea microundelor pentru pasteurizarea şi
sterilizarea de produse în ambalaje metalice şi din material plastic în vederea fabricării
de compoturi, gemuri şi de conserve de legume. Durata de tratament este de până la
90 s. În curs de experimentare se află folosirea microundelor pentru opărirea legumelor
şi pentru fabricarea de produse extrudate, expandate şi uscate.
Conform unei experienţe efectuate, se pot utiliza tramentele cu microunde pentru
ameliorarea însuşirilor de panificaţie a grâului atacat de ploşnita cerealelor (Eurygaster).
În felul acesta scade cantitatea de gluten umed cu 7 %, mărindu-se elasticitatea
acestuia. Fenomenul este explicat prin creşterea conţinutului de glutenine insolubile şi
de alte modificări ale complexului proteic. Conţinutul de azot aminic şi activitatea
proteolitică a făinii scad cu 15, respectiv 44 %. Volumul pâinii creşte cu cca 10%.
Se produc şi instalaţii pentru uscarea şi expandarea orezului, precum şi pentru uscarea
finală şi expandarea legumelor folosite pentru prafuri de supe.
În cazul uscării, puterea necesară pentru evaporarea apei se deduce din relaţia:
 γ  G 
P  4,7   c  t 2  t1    u  , W/cm3
z  Gm 

în care:  - masa specifică a materialului, g/cm 3; z – durata de încălzire, s; c –

capacitatea termică masică a materialului, J/kg K; t 1, t2 – temperatura iniţială şi finală,
o
C; Gu – cantitatea de umiditatea îndepărtată, g; G m - masa materialului, g;  – căldura
latentă de evaporare, J/kg.
La utilizarea microundelor pentru uscarea cărnii, produselor de carne sau peşte, se
preferă lucrul sub vid de 10…12 mm col Hg. Vaporii rezultaţi în carnea expusă sunt
eliminaţi printr-un condensator şi pompă de vid. Durata de uscare pentru eliminarea a
72…74% din umiditate este de 1,5 … 2 ore.
Produsele rezultate prin uscare au o structură poroasă şi o masă specifică de 0,4…0,5
g/cm3. Rehidratarea cu apă este posibilă până la 70% faţă de situaţia iniţială.
Pentru îmbunătăţirea indicatorilor economici şi a calităţii produselor se practică uscarea
cu radiaţii infraroşii, urmată de uscarea cu microunde.
O largă aplicabilitate au găsit metodele de determinare a umidităţii produselor
alimentare, pe baza atenuării şi a defazării cauzată de materialul străbătut de curenţi de
foarte înaltă frecvenţă. Acestea se bazează pe următoarele principii: variaţia atenuării şi
defazării la reflectare, determinarea caracteristicilor dielectrice ale corpurilor umede
străbătute de microunde, variaţia frevenţei şi a factorului de cavitate, ghidul de undă şi
radiatorul terminal.
Cele mai multe aparate folosesc metoda variaţiei atenuării şi a defazării la receptie. Un
astfel de aparat pentru determinarea continuă a umidităţii cerealelor, seminţelor
oleaginoase, tutunuui şi amidonului, făinii şi altor produse funcţionează în banda X, la o
frecvenţă de 9000 MHz, respectiv la o lungime de undă de 3 cm. Produsul alimentat cu
un transportor elicoidal trece prin traductorul cu antenă de emisie şi de recepţie, fără
contact direct.
În ţara noastră Institutul de Cercetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehnologică pentru
electrotehnică a elaborat un umidometru pentru făină şi alte produse pulverulente (griş,
tărâţe) sau granulare (grâu, porumb, orez) tot pe principiul atenuării şi defazării
microundelor la trecerea prin probă, datorită apei libere conţinute în acestea.
Generatorul de microunde, respectiv oscilatorul cu diodă, permite reglarea frecvenţei şi
a puterii într-o plaja cuprinsă intre 8…12 GHz, respectiv 100…3000 mW.
Oscilatorul se prezintă sub forma de ghid dreptunghiular format dintr-o parte inferioară
şi capac. Corpul inferior are latura are un filtru pentru separarea microundei, înlăturând
astfel posibilitatea pătrunderii microundelor în sursa de polarizare a diodei. El conţine şi
un şurub de reglaj care permite modificarea puterii utile a microundelor. Pe capac se
află conectorul de tip priză şi radiatorul pentru racirea diodei. Oscilatorul funcţionează la
o tensiune de lucru de 95 V şi de străpungere de 70…90 V.
Avantajele aparatului constau în măsurarea în flux continuu, posibilitatea măsurării fără
contact cu probe, realizarea unei mai mici dependenţe de condiţiile de mediu, natura şi
structura corpurilor umede, a folosirii aceluiaşi tip de traductor la o gamă largă de
produse şi plajă mare de măsurare şi precizie ridicată.
Viteza cea mai mare de decongelare se realizează cu ajutorul curenţilor de înaltă
frecvenţă, datorită degajării căldurii direct în masa produselor transformându-se energia
electrică în energie termică.
Agregatele folosite în acest scop, funcţie de frecvenţa curenţilor, realizează încălzirea
între electrozii unui condensator sau prin radiaţii reflectate.
Aparatele pentru decongelarea cu condensator folosesc pentru încălzire curenţi cu
frecvente de 1…100 MHz, respectiv unde scurte. Ele se compun dintr-un generator de
radiaţii, doi electrozi între care se pune produsul de tratat. Electrozii formează un
condensator, având între ei un spaţiu de aer. Alimentarea cu curent de la generator la
condensator se efectuează cu conductori coaxiai sau plaţi. Gradientul de tensiune
aplicat este de 800…1000 V/cm.
Pentru realizarea unei decongelarii satisfăcătoare este necesar ca produsul să aibă o
formă apropiată unui paralelipiped. În caz contrar, pentru combaterea neuniformitaţii
câmpului electric, se urmăreşte menţinerea produsului într-o agitaţie permanentă,
imersarea în apă sau înconjurarea cu gheaţa măruntă.
Randamentul energetic a unei astfel de instalaţii este de 50…65 %. Productivitatea este
până la 2500 kg/h, la o durata de decongelare de 40…60 minute. În cazul brichetelor de
peşte de 40 kg, cu grosime de cca. 10 cm, productivitatea este de 4 ori mai mica decât
în situaţia decongelării în aer cu temperatura de 20 oC, la viteza benzii
de 6…7 m/s.
Agregatele de decongelare cu radiaţii reflectate având generatoare de curenţi de înaltă
frecvenţă de tip magnetron, funcţionează la 2450 MHz. Ele acţionează ca un gradient
de tensiune ceva mai redus, gradul de pătrundere fiind mai mic, respectiv de cca 4 cm.
În schimb, durata de decongelare este mai redusă fiind de ordinul minutelor. Ele se
construiesc în special pentru încălzirea mâncărurilor gătite conservate prin congelare.
Durata de decongelare şi de încălzire până la temperatura de consum de 40…50 oC a
unui meniu este de 4..5 min., se utilizează cu precadere în unităţi de alimentaţie
publică, cantine, avioane.
Există şi instalaţii de decongelare cu radiaţii reflectate de tip tunel cu bandă la o
productivitate de 2 t/h şi o putere instalată de 11 kV, dimensiunile fiind de
4200x550x1100 mm.