Viziune asupra formării sistemului politic al Republicii Moldova

Începutul anilor 90 ai secolului trecut este marcat de implozia Uniunii Sovietice, şi

împreună cu aceasta, de prăbuşirea completă a sistemului totalitar-comunist. Astfel, Moldova, ca
şi celelalte republici unionale, este cuprinsă de un amplu proces de democratizare, materializat
prin tentativa creării noului sistem politic. Însă, după cum vom observa în continuare, procesul
dat, deşi ireversibil istoric, este unul anevoios, fapt ce rezidă din complexitatea subiectului
abordat.

În această ordine de idei, considerăm important şi necesar, în primul rînd, de a sesiza

semnificaţia categoriei de sistem politic. Deşi nu identificăm o definiţie unanim acceptată,
consultînd aprecierile mai multor savanţi generalizăm că sistemul politic reprezintă o
totalitate/un ansamblu de instituţii, relaţii, norme şi principii prin intermediul cărora se realizează
organizarea şi conducerea politică a societăţii. Cît priveşte structura sistemului politic, poziţiile
expuse, de asemenea, sunt diverse: unii politologi subliniază rolul puterii, intereselor şi culturii
politice, alţii pun accent pe lideri, organele puterii şi reglementarea politică, însă în opinia
majorităţii, sistemul politic are următoarele elemente – instituţiile politice, relaţiile politice,
normele şi principiile politice şi cultura politică. Prin urmare, evidenţiem 4 piloni pe care se
sprijină sistemul politic. Anume aceşti piloni ne vor servi, în continuare, ca puncte de reper în
analiza procesului de formare a sistemului politic al Republicii Moldova.

Vorbind despre instituţiile politice, ţinem să evidenţiem importanţa alegerilor în Sovietul

Suprem al RSS Moldoveneşti din februarie-martie 1990, care marchează înfrîngerea partidului
comunist şi venirea a noi forţe politice la conducere, hotărîte să introducă schimbări radicale în
sistemul politic şi economic al societăţii. Odată cu adoptarea la 23 mai 1991 a legii Cu privire la
schimbarea denumirii statului RSS Moldova în Republica Moldova sunt modificate şi denumirile
principalelor instituţii de conducere a statului. Astfel, „Sovietul Suprem al RSS Moldova” devine
„Parlamentul Republicii Moldova”, „Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldova” →
„Prezidiul Parlamentului Republicii Moldova”, „Preşedintele RSS Moldova” → „Preşedintele
Republicii Moldova”, „Sovietul Miniştrilor” → „Guvernul Republicii Moldova”, „Preşedintele
Sovietului Suprem al RSS Moldova” → „Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova”,
„Prim-ministrul RSS Moldova” → „Prim-ministrul Republicii Moldova”. Notăm că în mod
corespunzător au fost redunumite şi alte organe ale puterii şi administraţiei de stat (atît centrale,
cît şi locale) şi a funcţiilor conducătorilor lor.

2
 În paralel cu acest proces, ţinem să evidenţiem şi manifestarea primelor elemente ale
pluralismului politic în Moldova. În baza Mişcării Democratice în sprijinul restructurării şi a
cenaclului muzical-literar A. Mateevici s-a creat mişcarea social-politică Frontul Popular şi alte
formaţiuni cu scopuri şi caracteristici diferite. Această etapă este succedată de începutul
procesului de constituire a partidelor politice de formaţiune clasică. În acest sens, precizăm că s-
au evidenţiat două manifestări extreme: una de dreapta ( Frontul Popular Creştin Democrat,
Partidul Naţional Creştin din Moldova, Organizaţia Tineretului Creştin Democrat, Liga Creştin
Democrată a Femeilor din Moldova), alta de stînga (Partidul Comunist din Transnistria,
Interfrontul „Edinstvo”, mişcarea „Gagauz Halkî”). Ulterior apare o nouă orientare, cea de
centru, reprezentată de Partidul Democrat Agrar, Partidul Social-Democrat din Moldova,
Asociaţia Femeilor din Moldova. Acest fapt ne permite să conchidem că pluripartidismul în
Republica Moldova a devenit o realitate, însă acest fenomen nu este definitivat, procesul de
constituire a sistemului de partide fiind încă în dezvoltare şi transformare.

Prin urmare, observăm că reformarea aparatului de conducere a statului, crearea

mişcărilor şi a partidelor politice, precum şi a altor instituţii, prin esenţă nepolitice sau parţial
politice, toate per ansamblu, au pus bazele primului pilon a sistemului politic. Considerăm că,
anume instituţiile politice reprezintă acele instrumente prin care este utilizată puterea politică şi
care au creat cadrul favorabil dezvoltării relaţiilor politice.

Relaţiile politice, prin esenţă, reprezintă varietatea raporturilor sociale care se formează
în procesul realizării puterii politice. Referindu-ne la formarea sistemului politic al Republicii
Moldova, ţinem să evidenţiem rolul relaţiilor cu alte state (de ordin general), a raporturilor pe
verticală, cît şi pe orizontală.

Astfel, declararea suveranităţii la 23 iunie 1990 şi proclamarea la 27 august 1991 a

independenţei Republicii Moldova au marcat punctul de iniţiere a relaţiilor bilaterale a statului
nostru cu ale state, precum şi afirmarea sa ca subiect de drept internaţional. Fiind recunoscută de
majoritatea ţărilor lumii, Moldova stabileşte legături diplomatice cu circa 110 state. Republica
Moldova a reuşit să se integreze plenar în circuitul mondial devenind membru al Organizaţiei
Naţiunilor Unite şi al instituţiilor ei specializate la 2 martie 1992. O atenţie deosebită merită a fi
acordată şi cooperării în structurile regionale şi subregionale: Organizaţia pentru securitate şi
Cooperare în Europa (OSCE), Consiliul Europei, Parteneriatul pentru Pace din cadrul NATO,
Comunitatea Statelor Independente, Cooperarea Economică la Marea Neagră, Pactul de
Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, GUAM etc. După părerea noastră, este de notat că aceste
raporturi bilaterale şi multilaterale nu comportă doar un caracter formal. Colaborarea Moldovei
3
cu statele lumii şi structurile internaţionale contribuie la procesul de instituire şi consolidare a
noului sistem politic.

Cît priveşte relaţiile pe verticală, acestea de fapt reflectă tipul sistemului politic. Întrucît
sesizăm cristalizarea unui mecanism de relaţii de jos în sus, prin reprezentanţa şi influenţa asupra
organelor puterii de stat, putem vorbi despre stabilirea unui sistem de tip democratic în
Republica Moldova. Atestăm, în acelaşi context, şi manifestarea unor relaţii pe plan orizontal,
ceea ce reflectă, în fapt, raporturile între instituţiile politice şi nonpolitice. Elocvent, în acest
sens, este art. 6 din Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, care prevede
separarea şi colaborarea puterilor în stat. Astfel, puterea legislativă, executivă şi judecătorească,
deşi sunt separate, colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin.

Constatăm, prin urmare că relaţiile politice şi instituţiile prin intermediul cărora ele se
materializează se află într-un raport direct cu normele şi principiile politice, precum şi cu nivelul
culturii şi conştiinţei politice a cetăţenilor.

Normele şi principiile politice, analizînd din perspectiva teoretică, constituie baza

normativă a sistemului politic. Dacă e să ne referim la crearea sistemului poitic al unui stat, în
cazul dat, al Republicii Moldova, atunci putem susţine că normele şi principiile politice
reprezintă ansamblul legilor, regulamentelor, hotărîrilor, deciziilor şi a altor acte normative care
stau la temelia sistemului politic respectiv.

Astfel, chiar din primele şedinţe ale Sovietului Suprem al RSS Moldova, în noua sa
componenţă după scrutinul din primăvara anului 1990, au fost adoptate un set de documente de o
importanţă strategică pentru constituirea şi consolidarea noului sistem politic. Elocvente în acest
sens sunt următoarele exemple: Declaraţia suveranităţii RSS Moldova proclamată la 23 iunie
1990, Legea nr. 64 cu privire la Guvern din 31 mai 1990, decretul Cu privire la puterea de stat
emis în iulie 1990, decizia Sovietului Suprem cu privire la instituirea funcţiei de Preşedinte al
RSS Moldova din 3 septembrie 1990, hotărîrea cu privire la crearea Radioteleviziunii naţionale
şi a Agenţiei naţionale Moldova-pres ş.a. De o semnificaţia aparte, în viziunea noastră, este
Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova din 27 august 1991 care a marcat începutul
procesului creării bazei juridice a noului stat. În acelaşi context, nu putem trece cu vederea
adoptarea noii Constituţii a Moldovei la 29 iulie 1994, legea fundamentală – „LEGEA
SUPREMĂ A SOCIETĂŢII ŞI STATULUI”.

Cît priveşte principiile noului sistem politic, acestea sunt de fapt principiile democratice:
principiul asigurării suveranităţii, independenţei, unităţii şi indivizibilităţii statului, principiul
4
respectării drepturilor omului, principiul egalităţii tuturor membrilor societăţii în faţa legii,
principiul separării şi colaborării puterilor în stat etc. pe care le găsim consfinţite atît în
Constituţie, precum şi în alte acte normative. Întrucît, Republica Moldova se obligă să respecte
dreptul internaţional şi tratatele la care este parte, după părerea noastră, la baza creării sistemului
politic al statului au stat şi principiile acceptate de comunitatea mondială, stipulate în Carta
Organizaţiei Naţiunilor Unite, Actul final de la Helsinki, Carta pentru o nouă Europă de la Paris,
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cum afirmam ceva mai devreme, normele şi principiile politice constituie acel cadru care
permite reglementarea activităţii politice în cadrul sistemului. Exprimîndu-ne într-un limbaj mai
colocvial, ele reprezintă „regulile de joc”, dar în acelaşi timp, sunt „o foaie de turnesol” a
legalităţii şi legitimităţii puterii politice – funcţionalitatea şi eficienţa sistemului fiind în raport
direct cu calitatea normelor, dar şi cu modul de implementare a acestora.

Cultura politică este un alt element fundamental ce stă la baza creării sistemului politic.
Deoarece, prin definiţie, cultura politică reprezintă ansamblul valorilor, orientărilor,
convingerilor şi a simbolurilor ce le exprimă, care sunt recunoscute şi servesc pentru
sistematizarea experienţei politice şi coordonarea comportamentului politic al tuturor cetăţenilor,
constatăm că ar fi incorect să analizăm particularităţile culturii politice din Moldova începînd cu
perioada funcţionării statului Republica Moldova care şi-a declarat independenţa în august 1991.
Cultura politică naţională este un sistem constituit istoric pe fundalul unei culturi generale.

Deşi în statele cu o structură a puterii bine determinată, cultura politică reprezintă drept
temelie pentru comunicarea socială, în societatea care trece printr-o perioadă de tranziţie, precum
Republica Moldova, includerea omului ca subiect în viaţa politică poartă un alt caracter. Trăind
şi formîndu-şi conştiinţa politică în condiţiile culturii autoritar-totalitare, societatea
moldovenească se află în situaţia cînd vechiul sistem al valorilor politice este discreditat, iar cel
nou nu este încă format. Pe parcursul a mai multor ani de funcţionare a instituţiilor statului
Republica Moldova observăm că însăşi comportamentul clasei politice manifestă un nivel scăzut
al culturii politice. După două decenii de existenţă a statului Republica Moldova constatăm, cu
regret, persistenţa unui vacuum de cultură politică. Acest fapt, prin urmare, îşi găseşte reflectarea
în tergiversarea definitivării constituirii sistemului democratic în Moldova, precum şi în
ineficienţa sau proasta funcţionare a acestuia.

La capătul acestor consideraţii putem afirma că abordarea procesului de formare a

sistemului politic prin prisma celor 4 elemente structurale (instituţii politice, relaţii politice,

5
norme şi principii politice şi cultura politică) este una adecvată, întrucît include în sine atît
aspectul instituţional împreună cu analiza relaţiilor politice, aspectul normativ-juridic, cît şi
componenta spiritual-culturală.

Analizînd cazul Republicii Moldova, raportîndu-ne la fiecare din acei 4 piloni, am reuşit
să ne creăm o imagine amplă şi cuprinzătoare prinvind procesul de formare a noului sistem
politic al statului. Însă, constatăm că, în pofida existenţei a tuturor elementelor sistemului politic,
acesta din urmă se dovedeşte a fi unul vulnerabil. Pe parcursul evoluţiei sale, viabilitatea şi
funcţionalitatea noului sistem politic a fost pereclitată de elemente anti-sistem atît din interior, cît
şi din exterior. Instabilitatea politică, indiferenţa unei părţi a societăţii faţă de activitatea puterii
de stat, neexecutarea legilor, fenomenul corupţiei şi multe alte probleme derivă, în opinia
noastră, din lipsa unei culturi politice autentice.

Nu încercăm să prioritizăm rolul culturii politice în raport cu celelalte elemente ale

sistemului politic, dar considerăm necesară însuşirea de către fiecare cetăţean în parte a faptului
că: suntem respectaţi în măsura în care respectăm legea, în măsura în care conştient ne
organizăm activitatea social-utilă şi nu în ultimul rînd, în măsura în care ne cunoaştem şi ne
respectăm drepturile şi responsabilităţile civile. Atitudinea fiecăruia faţă de procesul politic are o
semnificaţie majoră pentru instaurarea unui sistem politic democratic, pentru ameliorarea
condiţiilor de trai.

SURSE:

1. Teodor Popescu, Politologie (material didactic), Chişinău, 2007;

2. M. Platon, S. Roşca, A. Roman, T. Popescu, Istoria administraţiei publice din

Moldova, Chişinău, 1999;

3. Ludmila Roşca, Ştiinţa politică, Chişinău, 2005;

4. Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994, MOLDPRES, Chişinău,

2003;

5. Concepţia politicii externe a Republicii Moldova, Hotărîre Nr. 368 din

08.02.1995, Monitorul Oficial Nr. 020.