Particularitatile aparatului locomotor la copil

Particularitatile scheletului imatur

• Cartilajul de crestere

• Periostul

• Mecanismele de crestere

• Proprietati fizice ale osului imatur

Particularitatile fracturilor la copil

• Fracturi specifice copilului

• Fracturi comune cu ale adultului

• Etapele consolidarii osoase

• Cresterea osoasa si remodelarea spontana dupa fracturi

• Factorii care influenteaza remodelarea osoasa

• Stimularea cresterii dupa fracturi

• Fracturile cartilajului de crestere – clasificarea Harris Salter

• Linia transversala a lui Park si Harris

• Consecinte practice

• Optiuni terapeutice in traumatologia pediatrica

Periostul

• Mai gros

• Rezistenta mecanica

• Potential osteogen mai mare

• Intervine in momentul producerii fracturii

• Influenteaza reducerea ortopedica

Mecanismele de crestere a osului

Cresterea masei osoase se face prin apozitie osoasa si nu prin expansiunea interna a masei de tesut
osos:

• Osificarea endocondrala

– Apare la nivelul cartilajului de crestere

– Responsabila pentru cresterea in lungime

• Osificarea de membrana

– Apare la nivelul periostului

– Responsabila pentru cresterea in grosime si

remodelarea osoasa

• Remodelarea osoasa

– In zona metafizodiafizara

– La nivelul calusului osos

Particularităi fizice ale osului la copil comparativ cu adultul

• Mai poros, mai puin mineralizat si deci mai puin rezistent

• Mai hidratat si în consecină mai elastic si mai plastic

• Învelisul periostal este mai gros si mai bine vascularizat.

Fracturi specifice copilului

• Fractura tasare - fractură prin solicitare compresivă, în axul longitudinal al osului şi în care se observă o
prăbuşire sau compactare a sistemului trabecular de la nivel metafizar sau diafizo-metafizar

• Deformarea plastica – (?)

-dezlipirile epifizare traumatice sunt leziuni caracterizate prin alunecarea epifizei de pe cartilajul de
creştere; fracturile-decalare sunt fracturi al căror traiect oblic intersectează cartilajul de creştere iar
epifiza dezlipită este deplasată.

• Fractura in lemn verde - fractura diafizară determinată de o solicitare de angulaţie şi în care numai
continuitatea corticalei dinspre convexitate este întreruptă

• Fractura subperiostala - fractura completă a osului dar deplasarea nu s-a produs datorită integrităţii
manşonului periortic
• Fracturile cartilajului de crestere

Fracturi comune cu ale adultului

• -fractura transversală

• -fractura oblică

• -fractura spiroidă

• -fractura transversooblică

• -fractura cominutivă.

Etapele consolidarii fracturilor la copil

1. Traumatismul initial + ruperea vaselor sangvine

2. Hematomul fracturar

3. Calusul periostal

• Stimulat de minimiscari

• Inhibat de micromiscari

4. Calusul endostal

5. Remodelarea calusului osos

Consolidarea osoasa per primam

• Specifica traumatologiei la adulti

• Apare in cazul osteosintezei ferme rigide

• Este necesara compresia interfragmentara

• Se produce prin aparitia de punti osoase intre capetele fragmentare

Remodelarea osoasa spontana

• Scheletul imatur capaciate foarte mare de corectare spontana a calusului vicios

• Element de baza al strategiei terapeutice

• Se bazeaza pe 2 elemente:

• Cartilajul de crestere

• Periost

• Atentie!

• Aceasta NU justifica un tratament orthopedic deficitar

• Permite evitarea tratamentului chirurgical excesiv si/sau abuziv

Rolul periostului-legea Wolf

• Apozitie osoasa in zonele solicitate mecanic + rezorbtie in cele nesolicitate =efect piezoelectric

• Se depune os in concavitate si se resoarbe in convexitate

• Calusul se apropie de axul mecanic al Osului

Rolul cartilajului de crestere-legea lui Volkmann

• Tendinta naturala a cartilajului de crestere este de a se orienta perpendicular pe axul mecanic al osului

• Cresterea pe concavitate va fi mai rapida in raport cu cea de pe convexitate

• Linia Harris permite urmarirea reluarii Cresterii

Factorii care influenteaza remodelarea osoasa

• Varsta

• Segmentul osos: mb. pelvine > mb. toracice

• Distanta de la focarul de fractura la cartilajul de crestere cel mai activ:

• Metafiza>diafiza

• Humerus proximal>humerus distal

• Planul angulatiei: planul de miscare>perp.

pe pl. de miscare

Stimularea cresterii
• Efect secundar al procesului de vindecare a fracturii

• Maxim in primii doi ani de la fractura

• Poate ajunge la 30mm

• Factorii care influenteaza stimularea cresterii:

• Varsta < 5 ani ->puseu maxim

• Fracturile spiroide si incalecarea stimuleaza cresterea

• Osteosinteza cu placa si suruburi stimuleaza intens cresterea

• Imbrosarea percutana nu stimuleaza

Clasificarea Harris-Salter a fracturilor cartilajului de crestere

1.decolare a epifizei, care aluneca pe metafiza ca un tub; reducere ortopedica, prognostic bun

2.decolare epifizara + ramane lipit un ciot osos

1 + 2 = leziuni benigne

3 + 4 +5 = leziuni maligne, indicatie chirurgicala

3. traiect de fractura prin epifiza

4.traiect de fractura prin epifiza + metafiza

3 si 4 = traiect intraarticular, deci netratate correct duc la anchiloza si artroza, pot duce la oprirea din
crestere cu discrepanta de lungime sau deviatie axiala

5. cele mai rele, prin mechanism de zdrobire -> crestere oprita sau asimetrica. Nu se vede per x, trebuie
RMN. Sechele grave.

! Fracturile departe de cot si aproape de genunchi se vindeca cel mai bine !

Linia transversala a lui Park si Harris

• Element radiologic

• Linie hiperdensa paralela cu cartilajul de crestere

• Traduce orientarea transversala a trabeculelor osoase

• Expresia incetinirii cresterii dupa un traumatism

• Element important in urmarirea reluarii normale a cresterii

Fracturile de femur angulari Acceptabile

VEZI TABEL!!!

Optiuni terapeutice in traumatologia pediatrica

• Tratament ortopedic: tractiune/ ap gipsat
• Osteosinteza cu placa si suruburi
• Osteosinteza centromedulara
• Fixatorul extern
• Imbrosarea percutana centromedulara stabila elastic

Din carte:
La nou-născut şi la copil, în sistemul osos imatur, ţesutul cartilaginos abundent şi structura reticulată a
osului deja format cu sisteme hoverriene de formă şi aşezare neregulată, conferă o elasticitate crescută.
=> solicitari traumatice de aceeaşi intensitate determină un număr mai redus de fracture.
De asemenea, prezenţa cartilajelor de creştere, dispuse la nivelul joncţiunii diafizo-epifizare, joacă rolul
de tampon, amortizând intensitatea traumatismului.
Pe de altă parte, însă, intersectarea acestor cartilaje de către traiectul focarului de fractură, cu sau fără
deplasare, poate interfera cu procesul de creştere în lungime a osului ajungându-se la deviaţii axiale, în
cazul necorectării perfecte a deplasării, sau ca urmare a închiderii premature a unei porţiuni din
cartilajul de conjugare.
Bogata reţea vasculară a osului în perioada copilăriei (îndeosebi a regiunilor diafizo-epifizare) şi
grosimea apreciabilă a periastului contribuie la intensitatea crescută a proceselor metabolice. Aceasta
are ca efect consolidarea rapidă a facturilor, hipertrofia calusului şi capacitatea de remodelare
remarcabilă.
Anumite neregularităţi ale reducerilor cum ar fi angulaţii sau translaţii laterale restante pot fi lăsate ca
atare iar simpla imobilizare a focarului conduce la corectarea acestora. Trebuie amintit, însă, că nu se
tolerează decalajul întrucât acesta nu este corectat de procesul de remodelare şi conduce în cele din
urmă, la handicapul funcţional datorat modificării distanţelor între punctele de inserţie ale grupelor
musculare (ex: prono-supinaţia).