Sunteți pe pagina 1din 7

Dr.

Columb Lorin Cristian


Medic rezident Protetică Dentară

Canalele radiculare în formă de C – Etiologie, aspecte


anatomice, clasificare şi particularităţi de tratament
Cunoaşterea aprofundată a anatomiei canalelor radiculare şi a variaţiilor acesteia este
necesară pentru obţinerea succesului tratamentului endodontic, precum şi pentru stabilirea
diagnosticului şi a planului de tratament. O astfel de variaţie este reprezentată de sistemul
endodontic în forma literei “C”, numit astfel datorită configuraţiei anatomice în secţiune
transversală. Această particularitate anatomică a fost descrisă pentru prima dată în literatura de
specialitate de către Cooke şi Cox în 1979 (1), deşi Weine şi col. (2) sugerează mai devreme
prezenta acesteia în articole şi lucrări ştiinţifice (canale în formă de C documentate în 1908 şi
1911 după examinarea scheletelor membrilor unor populaţii mongoloide) (3).
Numeroase studii au arătat predilecţia pentru anumite rase a acestei variante anatomice.
Cel mai frecvent, canalele în formă de C se localizează la nivelul molarilor secunzi mandibulari
(4), dar se pot întâlni şi la nivelul premolarilor mandibulari (5), molarilor maxilari (6) şi
molarilor 3 mandibulari (7). Această configuraţie a canalelor radiculare se prezintă cu variaţii
atât în ceea ce priveşte numărul cât şi localizarea de-a lungul canalului radicular. Complexitatea
canalelor în C implică dificultăţi în cursul tratamentului mecanic de canal şi obturaţiei acestuia,
influenţând de asemenea prognosticul terapiei endodontice. Astfel, recunoaşterea respectivei
configuraţii radiculare poate preveni eventuale accidente şi complicaţii ce pot pune în pericol
menţinerea dintelui pe arcadă.
Etiologie
Încă de la descoperirea anatomiei radiculare în formă de C, au fost postulate diverse
cauze referitoare la formarea ei. Dinţii cu astfel de rădăcini au fost asemănaţi cu taurodonţia,
însă definiţia acesteia a fost schimbată pe parcursul timpului. Manning considera că formarea
morfologiei în “C” poate fi rezultatul depunerii dentinei la nivelul pereţilor radiculari odată cu
înaintarea în vârstă (3). Totuşi, această teorie a fost infirmată de prezenţa canalelor radiculare
în formă de C la pacienţi sub 40 de ani. Cea mai probabilă cauză este reprezentată de lipsa de
fuzionare a tecii epiteliale Hertwig. Astfel, acest defect rezultat pe fata vestibulară a rădăcinii
ar duce la formarea unui şanţ pe fata orală, iar lipsa fuzionării pe faţa orală ar produce un şanţ
pe fata vestibulară. Întrucât fuzionarea nu este uniformă, rezultă formarea unei bandelete subţiri
interradiculare, iar fuzionarea incompletă de ambele părţi (vestibulară şi orală) duce la
formarea unei rădăcini de formă conică. Fuzionarea este facilitată de distanţa mai mică dintre
rădăcini. Această neregularitate în procesul fuzionării a fost atribuită traumei, radiaţiilor sau
interferenţelor de natură chimică, însă, în urma studiilor populaţionale, s-a constatat originea
genetică a acesteia. Canalele radiculare ale acestor dinţi se unesc într-un canal unic, foarte larg,
continuu, asemănător literei “C” (8).
Incidenţa
Morfologia în C a canalelor radiculare se întâlneşte cu predilecţie la anumite populaţii.
Studiile arată o frecvenţă mai ridicată în rândul populaţiilor continentului asiatic. Astfel,
populaţiile est-asiatice, precum chinezii (0,6%-41,27%) şi coreenii (31,3%-45,5%) prezintă o
prevalenţă ridicată a acestei variante (13). Dintre ţările din sudul Asiei, Burmă ocupă primul
loc în ceea ce priveşte prevalenţa (22,4%), mai mare decât populaţiile din India, Thailanda sau
Sri Lanka. De asemenea populaţia libaneză prezintă cea mai mare incidenţă a canalelor în
formă de C (19%) faţă de alte grupuri populaţionale din Orientul Mijlociu (Iran, Iordania,
Arabia Saudită). În continentul african, populaţia sudaneză prezintă cea mai mare incidenţă
(10%) (14), (15), (16), (17).
Aspecte anatomice
Anatomia canalelor radiculare în forma literei C au fost descrise în funcţie de
localizarea acestora la nivelul molarilor mandibulari, ceea ce nu exclude însă posibilitatea
prezenţei unor caracteristici asemănătoare în cadrul molarilor maxilari sau premolarilor
mandibulari.
Rădăcinile au o formă conică sau patrulateră. Configuraţia molarilor cu această
morfologie a canalului radicular este reprezentată de un şanţ cu direcţie ocluzo-apicală pe
suprafaţa vestibulară sau orală, în dreptul liniei de fuziune dintre rădăcinile mezială şi distală,
iar suprafaţa opusă acestui şanţ este convexă. Camera pulpara prezintă o dimensiune ocluzo-
apicală mai mare, cu o bifurcaţie mai joasă, ducând la formarea unei podele a camerei pulpare
situată mai apical şi care prezintă o anatomie specifică. Astfel, se formează o fantă cu
deschidere spre vestibular sau spre oral, care dă denumirea de “canal în formă de C”. Dacă
fantele vestibulare ale rădăcinilor mezială şi distală sunt fuzionate, “C”-ul este închis oral, iar
dacă fantele orale sunt fuzionate, “C”-ul este închis vestibular. Sistemul canalelor radiculare
este alcătuit din comunicări largi, în formă de aripioare, de la treimea coronară la cea apicală a
canalului. Aceasta morfologie poate fi continuă de-a lungul canalului sau poate prezenta
îngustări în treimea medie. Canalele accesorii şi laterale, comunicările intercanalare şi delta
apicală pot fi găsite în 11-41% dintre cazuri în regiunea apicală a canalelor în formă de C (9).
Morfologia secţiunii transversale a canalului în formă de C relevă pereţi orali mai subţiri decât
cei vestibulari, cea mai mică valoare măsurând 0,26 mm (10). Premolarii mandibulari au
şanţuri superficiale sau adânci situate pe faţa mezioorală a rădăcinii. Aceste şanţuri pornesc de
obicei la 3 mm sub joncţiunea smalţ-cement şi se pot întinde sau nu până la apex. Adâncimea
medie a şanţurilor în anumite porţiuni ale rădăcinii este de aproximativ 1,5 mm (11). De acest
aspect trebuie ţinut cont în timpul preparării şi irigării canalului. Morfologia canalelor în forma
literei C la premolarii primi mandibulari poate prezenta una din următoarele caracteristici:
canal în C continuu, canal vestibular semilunar, combinaţie între canal în C continuu şi canal
semilunar vestibular sau canal în C întrerupt de un canal non-C (12).
Clasificare
Sistemul endodontic în formă de C poate prezenta diverse variaţii în configuraţia sa.
Melton şi colab. (18) au propus o clasificare a canalelor în formă de C bazată pe forma acestora
pe secţiuni. Totuşi, s-a constatat o mare diversitate a formei canalului de-a lungul rădăcinii,
astfel încât morfologia coroanei clinice sau aspectul orificiului canalului radicular nu pot fi
consideraţi predictori fideli pentru anatomia propriu-zisă a canalului.
Cea mai mare aplicabilitate clinică o are clasificarea lui Fan şi colab. (19), obţinută prin
scanare CT începând de la nivelul apexului radiologic până la nivel coronar la intervale de 0,5
mm (Fig. 1).
Categoria I (C1) – forma de C neîntrerupt, fără separări sau diviziuni.
Categoria II (C2) – forma canalului asemănătoare unei semicoloane, rezultate dintr-un
contur discontinuu al “C”-ului, cu unul dintre unghiurile α sau β peste 60˚ (Fig. 2)
Categoria III (C3) – două sau 3 canale independente şi ambele unghiuri α şi β sub 60˚
(Fig. 3)
Categoria IV (C4) – un singur canal rotund sau ovalar pe secţiune transversală.
Categoria V (C5) – fără canal radicular decelabil (de obicei numai în apropierea
apexului radiologic).

Figura 1 Clasificarea canalelor în formă de “C” după Fan şi colab. (19)

Figura 2 Unghiul β > 60˚ (C2) Figura 3 Unghiurile α şi β < 60˚ (C3)

Particularităţi de tratament
Procentajul mare al neregularităţilor canalelor radiculare, precum canale laterale sau
accesorii şi delta apicală generează dificultăţi în irigarea şi debridarea optimă a întregului canal.
Aripioarele largi şi suprafaţa redusă a acestor canale fac aproape imposibilă debridarea
completă utilizând instrumentarul manual convenţional, ceea ce poate duce la eşecul
tratamentelor endodontice. Astfel, este necesară localizarea şi negocierea atentă a canalelor,
precum şi tratamentul biomecanic de canal cu îndepărtarea tuturor resturilor ţesutului pulpar
radicular.
Localizarea şi negocierea canalelor derivă din modificările din cadrul etapei de
preparare a cavităţii de acces. Atunci când orificiul de deschidere al canalului radicular are o
formă de “C” continuu (meziovestibular-distal), numărul canalelor poate varia de la unul la
trei; când orificiul este oval sau plat, pot exista unul sau două canale; iar când orificiul este
rotund, se întâlneşte de obicei un singur canal. De aceea, pentru un orificiu de deschidere în
“C” continuu, se introduc iniţial 3 ace, câte unul la capete şi unul în mijloc. Pentru orificiul de
deschidere de formă ovală, se introduc 2 ace, câte unul la fiecare capăt, iar pentru orificiile de
formă rotundă se foloseşte un singur ac. Calcificările prezente în camera pulpară pot masca
forma de “C” a canalului radicular. În astfel de cazuri, se verifică orificiile de deschidere prin
utilizarea unei sonde rigide, canalele unindu-se după o instrumentare ulterioară. De asemenea,
pot exista dificultăţi în identificarea canalelor din cauza bifurcaţiilor, punţilor dentinare sau
curburilor. Explorarea se realizează cu ace endodontice subţiri (Kerr 08, 10, 15) precurbate în
treimea apicală pentru identificarea acestor neregularităţi (20).
Tratamentul biomecanic de canal debutează cu introducerea unor freze Gates-
Glidden pentru lărgirea fantei de la nivelul orificiului de deschidere a sistemului de canale
endodontice. Totuşi, tipurile C1 (“C” continuu) şi C2 (semicoloană) prezintă întotdeauna un
istm îngust care solicită atenţie pentru evitarea perforaţiilor pe parcursul preparării (la nivelul
peretelui oral cu grosime redusă). Pentru aceste cazuri, frezele Gates-Glidden ar trebui evitate,
prepararea realizându-se cu un instrument #25 sau mai mic. Tehnica de pilire anticurbură este
recomandată pentru evitarea zonelor de pericol întâlnite frecvent la nivelul pereţilor mezioorali.
O atenţie sporită trebuie acordată pentru prevenirea perforaţiilor în timpul preparării
premolarilor mandibulari, care prezintă pereţi dentinari subţiri în zona şanţului radicular extern.
Instrumentele rotative din nichel-titan sunt considerate mai sigure în astfel de canale, dar se
recomandă evitarea unei lărgiri a treimii apicale mai mari de #30 (0,06). După instrumentarea
rotativă, se pot introduce ace Kerr sau Hedstroem pasiv în canal, pilirea direcţionându-se înspre
zona istmului pentru a obţine o debridare superioară. Sistemul modern SAF (Self Adjusting
File) este considerat mai eficient decât sistemul Protaper în prepararea canalelor în C (21). Din
cauza suprafeţei de secţiune largi a canalelor, instrumentarul nu poate accesa toate porţiunile
acestora, de aici rezultând necesitatea procedurilor riguroase de lavaj endodontic. Se
recomandă astfel utilizarea irigaţiei ultrasonice împreună cu instrumentele rotative. Pe lângă
întrebuinţarea instrumentarului sonic sau ultrasonic, este necesară şi folosirea agenţilor chimici
pentru dezinfectarea canalelor. Unii autori susţin utilizarea medicaţiei intracanalare pe bază de
hidroxid de calciu pentru o perioadă de 7-10 zile (22). În ceea ce priveşte configuraţia canalelor
premolarilor mandibulari, dificultăţile de tratament derivă din diverşi factori. Din punct de
vedere anatomic, diametrul şi lăţimea primului premolar mandibular sunt mult mai reduse decât
a molarilor secunzi mandibulari. Dimensiunea scăzută a primului premolar mandibular
limitează extinderea cavităţii de acces către sistemul endodontic complex, care este situat mai
apical decât în cazul molarilor secunzi mandibulari.
Obturaţia de canal este dificilă întrucât obţinerea unei sigilări tridimensionale a
canalului în formă de C este îngreunată de complexitatea anatomică a acestuia. Dacă se
apelează la o tehnică de condensare la rece, este necesară o pătrundere mai adâncă a
instrumentelor de condensare în anumite porţiuni. Pentru asigurarea unei poziţionări optime a
conului master în canalele în formă de C, Barnett recomandă plasarea unui ac de diametru mare
în cea mai distala porţiune a canalului, urmată de introducerea conurilor accesorii în porţiunea
medie a canalului (23). Se îndepărtează acul şi se introduce conul master în canalul distal, după
care se plasează conurile accesorii în porţiunea medie a canalului. Studiile arată că după
tratamentul biomecanic de canal, grosimea dentinei remanente în jurul canalelor este de
aproximativ 0,2-0,3 mm. Forţele rezultate în cursul compactării din timpul obturaţiei pot depăşi
rezistenţa dentinei radiculare, existând riscul de fractură sau perforaţie radiculară. De aceea, se
recomandă tehnicile de obturare la cald cu gutaperca termoplastifiată. Totuşi, forţele de
compactare a gutapercii pot fi foarte scăzute şi pot compromite calitatea obturaţiei din
următoarele cauze: (a) existenţa unor zone divergente care sunt preparate necorespunzător,
conferind rezistenţă împotriva condensării materialului; (b) existenţa comunicărilor între
canalele principale, unde materialul se poate deplasa de la un canal la altul în momentul
condensării.
Restaurarea postendodontică a dinţilor cu o configuraţie a canalelor în formă de C
poate fi de asemenea compromisă din cauza unei cantităţi relativ mici de dentină între suprafaţa
externă a rădăcinii şi sistemul endodontic. Este necesar cel puţin 1 mm de structuri dure dentare
sănătoase în jurul unui pivot pentru a asigura rezistenţa împotriva fracturii radiculare. Astfel,
pivoturile prefabricate sau turnate cresc riscul de apariţie a unei perforaţii. În plus, niciun pivot
prefabricat (circular, conic sau cu o structură rotundă pe secţiune) nu se poate adapta
morfologiei în C.
Bibliografie

1. Cooke HG 3rd, Cox FL. C-shaped canal configurations în mandibular molars. J Am Dent Assoc 1979;99:836-9.
2. Weine FS. The C-shaped mandibular second molar: Incidence and other considerations. Members of the Arizona Endodontic
Association. J Endod 1998;24:372-5.
3. Manning SĂ. Root canal anatomy of mandibular second molars. Part ÎI: C-shaped canals. Int Endod J 1990;23:40-5.
4. Manning SĂ. Root canal anatomy of mandibular second molars. Part I: Int Endod J 1990;23:34-9.
5. Rahimi S, Shahi S, Lotfi M, Zand V, Abdolrahimi M, Es'haghi R. Root canal configuration and the prevalence of C-shaped
canals în mandibular second molars în an Iranian population. J Oral Sci 2008;50:9-13.
6. Cleghorn BM, Christie WH, Dong CC. Root and root canal morphology of the human permanent maxillary first molar: A
literature review. J Endod 2006;32:813-21.
7. Kuzekanani M, Haghani J, Nosrati H. Root and canal morphology of mandibular third molars în an Iranian population. J
Dent Res Dent Clin Dent Prospects 2012;6:85-8.
8. Carlsen O, Alexandersen V, Heitmann T, Jakobsen P. Root canals în one-rooted maxillary second molars. Scand J Dent Res
1992;100:249-56.
9. Cheung GS, Yang J, Fan B. Morphometric study of the apical anatomy of C-shaped root canal systems în mandibular second
molars. Int Endod J 2007;40:239-46.
10. Chai WL, Thong YL. Cross-sectional morphology and minimum canal wall widths în C-shaped roots of mandibular molars.
J Endod 2004;30:509-12.
11. Fan B, Yang J, Gutmann JL, Fan M. Root canal systems în mandibular first premolars with C-shaped root configurations.
Part I: Microcomputed tomography mapping of the radicular groove and associated root canal cross-sections. J Endod
2008;34:1337-41.
12. Fan B, Ye W, Xie E, Wu H, Gutmann JL. Three-dimensional morphological analysis of C-shaped canals în mandibular
first premolars în a Chinese population. Int Endod J 2012;45:1035-41.
13. Seo MS, Park DS. C-shaped root canals of mandibular second molars în a Korean population: Clinical observation and în
vitro analysis. Int Endod J 2004;37:139-44.
14. Yang ZP, Yang SF, Lin YC, Shay JC, Chi CY. C-shaped root canals în mandibular second molars în a Chinese population.
Endod Dent Traumatol 1988;4:160-3.
15. Gulabivala K, Aung TH, Alavi A, Ng YL. Root and canal morphology of Burmese mandibular molars. Int Endod J
2001;34:359-70
16. Rahimi S, Shahi S, Lotfi M, Zand V, Abdolrahimi M, Es'haghi R. Root canal configuration and the prevalence of C-shaped
canals în mandibular second molars în an Iranian population. J Oral Sci 2008;50:9-13.
17. Ahmed HA, Abu-bakr NH, Yahia NA, Ibrahim YE. Root and canal morphology of permanent mandibular molars în a
Sudanese population. Int Endod J 2007;40:766-71.
18. Melton DC. Krell KV, Fuller MW. Anatomical and histological features of C-shaped canals în mandibular second molars.
J Endod 1991;17:384 – 8.
19. BingFanDDS, MS, PhDGary S.P.CheungBDS, MDS, MScMingwenFanDDSJames L.GutmannDDS, PhD, FACD, FICD,
FADIZhuanBianDDS, MS, PhD. C-shaped Canal System în Mandibular Second Molars: Part I—Anatomical Features. Journal
of Endodontics, Volume 30, Issue 12, December 2004, Pages 899-903.
20. Min Y, Fan B, Cheung GS, Gutmann JL, Fan M. C-shaped canal system în mandibular second molars Part III: The
morphology of the pulp chamber floor. J Endod 2006;32:1155-9.
21. Solomonov M, Paqué F, Fan B, Eilat Y, Berman LH. The challenge of C-shaped canal systems: A comparative study of
the self-adjusting file and ProTaper. J Endod 2012;38:209-14.
22. Ricucci D, Pascon EA, Langeland K. Long-term follow-up on C-shaped mandibular molars. J Endod 1996;22:185-7.
23. Barnett F. Mandibular molars with C-shaped canal. Endod Dent Traumatol 1986;2:79-81.

S-ar putea să vă placă și