Proiect didactic

Clasa: XI
Prof.: Amarie Luisa
Obiectul: Literatura română
Subiectul: I. L. Caragiale, În vreme de război ( caracterizarea personajului)
Tipul lecţiei: receptare a textului epic
Competenţe generale vizate:
Comprehensiunea şi interpretarea textelor;
Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situaţii de comunicare.
Competenţe specifice:
2.1. Utilizarea strategiilor de lectură în vederea înţelegerii adecvate a textelor studiate;
2.3. Interpretarea textelor studiate prin prisma propriilor valori şi a propriei experienţe de
lectură;
4.1. Utilizarea tehnicilor şi strategiilor argumentative în situaţii de comunicare diverse (scrise sau
orale).
Obiective operaţionale:
Elevii vor fi capabili la sfârşitul lecţiei:

O1: să caracterizeze succint mediul social, identificând factorii referenţiali (mediul şi

momentul);
O2: să realizeze încadrarea personajului într-o tipologie, argumentând şi stabilind analogii cu
alte tipuri similare din literatura română sau universală;
O3: să identifice modalităţile de caracterizare folosite de autor;
O4: să realizeze portretul moral al personajului, ilustrând contradicţiile interioare ale
acestuia;
O5: să identifice etapele evoluţiei personajului până la nebunie;
O6: să compare personajul cu alte personaje similare;
O6: să identifice modalităţile de realizare a analizei psihologice;
O7:să evidenţieze contribuţia scriitorului la modernizarea artei portretului.

Resurse educaţionale:
- opera literară - I. L. Caragiale, În vreme de război
- cunoştinţele anterioare ale elevilor
- interesele, capacităţile normale de învăţare a elevilor
- o oră şcolară

Strategia didactică:
a) Metode şi procedee: conversaţia, lectura selectivă, lucrul cu fişele, învăţarea prin
descoperire, problematizarea, sinectica, metoda cubului
b) Forme de organizare a activităţii elevilor: frontală, pe grupe, individuală;
c) Mijloace de învăţământ: manualul, fişele de lectură, extrase din critică;
d) Material bibliografic:
 Emanuela Ilie – Didactica literaturii române, Iaşi, Polirom, 2006
Constanţa Bărboi, Limba Şi literatura română în liceu, "Ramuri", Craiova, 1988
Constantin Parfene – Literatura în şcoală, E.D.P., Bucureşti, 1977

Desfăşurarea activităţii:
- Moment organizatoric: organizarea clasei, notarea absenţilor – 1’
- Verificarea temei şi a lecţiei anterioare – I. L. Caragiale, În vreme de război (problematica,
structura şi compoziţia nuvelei, momentele subiectului etc.) prin întrebări frontale.

I Captarea atenţiei elevilor

Caragiale creează şi personaje în registru tragic, nu doar comic, la fel de viabile, urmărind
transformările psihice ale personajelor. Scriitorul redimensionează caracterul personajelor sale
pe coordonate originale. Vom vedea astăzi care sunt elementele originale ale personajelor
nuvelei, într-o încercare de a le surprinde trăsăturile morale.
* Ciorchinele: cinste – lăcomie

II Enunţul obiectivelor
Se enunţă obiectivele.

III Actualizarea cunoştinţelor anterioare ale elevilor

Se reactualizează trăsăturile nuvelei psihologice.

IV Conducerea receptării şi a interpretării, obţinerea performanţelor

Se formează 6 grupe de elevi.
Sarcină de lucru pentru îndeplinirea obiectivului O1:
Identificaţi caracteristicile mediului în care îşi proiectează Caragiale personajul şi opinaţi
dacă mediul social îşi pune amprenta asupra evoluţiei sale.
Scriitorul îşi proiectează acţiunea şi personajele în momentul istoric al Războiului de
Independenţă de la 1877; mediul şi momentul motivează, însă nu justifică starea nevrotică a
personajului, războiul fiind...sufletesc. Datele interioare ale personajului, avariţia, lăcomia, setea
de îmbogăţire vor determina dezumanizarea personajului, şi nu mediul sau contextul îl
constrâng să devieze, ca în cazul cârciumarului Ghiţă din nuvela lui Slavici. Prin urmare, nu se
realizează descrierea mediului ca motivare comportamentală.
O2 : Încadrarea personajului într-o tipologie- avarul, arghirofil

O3, O7: Pentru identificarea “instrumentelor de lucru” în caracterizarea personajelor, e necesară

evidenţierea modalităţilor de caracterizare a acestora. Prin urmare, se cere elevilor să rezolvele
sarcinile de lucru de pe fişele de la anexa 2.
- caracterizarea directă (de către autor, de către alte personaje, autocaracterizare).
- caracterizarea indirectă  prin acţiuni, fapte, gânduri, opinii
- notarea senzaţiilor fiziologice, a stărilor organice şi legătura lor cu starea psihică.
- descrierea naturii , corelată cu starea interioară a personajului (ca oglindă a stărilor
sufleteşti)
 - comportamentismul – surprinderea aspectelor obiective ale comportamentului, fără a
cunoaşte gândurile personajului, cu excepţia celor mărturisite de acesta
- introspecţia-monologul interior obsesional cu rol de fir epic

Pentru îndeplinirea O4, O5, O6, se va face caracterizarea lui Stavrache folosind metoda
cubului, pornind de la verbele înscrise pe cub:
Grupa 1: DESCRIE: Portretul fizic al personajului, trăsăturile morale evidente.
Grupa 2: PROBEAZĂ: Apartenenţa personajului la tipologia avarului.
Grupa 3: ANALIZEAZĂ: Evoluţia personajului spre nebunie (treptele alienării).
Grupa 4: ARGUMENTEAZĂ: Este un personaj al unei nuvele psihologice.
Grupa 5: COMPARĂ: Cu alte personaje ce ilustrează avariţia, dezumanizarea datorată
patimii pentru avere.
Grupa 6: ASOCIAZĂ: La ce-la cine te îndeamnă să te gândeşti (povestea personajului,
trăsăturile sale).

V Asigurarea feedback-ului
Se asigură pe întreg parcursul lecţiei, prin aprecierea şi completarea răspunsurilor de către
profesor.

VI Evaluarea formativă
Se completează "căsuţa personajului" Stavrache.
Se desenează o căsuţă şi se numerotează liniile după cum urmează: baza casei si a acoperişului
se notează cu 1 şi 2 si vor reprezenta trăsăturile de bază ale personajului, pereţii casei cu 3 şi 4 şi
reprezintă trăsături secundare ale personajului, laturile acoperişului cu 5 si 6 şi vor face referire
la trăsături ce ajută personajul în relaţiile cu ceilalţi, ferestrele cu 7 şi 8 însemnând trăsături
ascunse ale personajului, uşa cu 9 şi reprezintă o trăsătură intimă a personajului, iar hornul cu
10, adică o trăsătură de care ar trebui să scape personajul.

VII Asigurarea retenţiei şi a transferului

Caracterizarea personajului Stavrache, urmărind reperele prezentate mai sus, ţinând cont de
următoarele criterii :
- complexitate ;
- evoluţie ;
- semnificaţie etică.
Anexa 1

Grupa 1: DESCRIE: Portretul fizic al personajului, trăsăturile morale evidente.

Grupa 2: PROBEAZĂ: Apartenenţa personajului la tipologia avarului.

Grupa 3: ANALIZEAZĂ: Evoluţia personajului spre nebunie.

Grupa 4: ARGUMENTEAZĂ: Este un personaj al unei nuvele psihologice.

Grupa 5: COMPARĂ: Cu alte personaje ce ilustrează avariţia, dezumanizarea datorată

patimii pentru avere.

Grupa 6: ASOCIAZĂ: La ce-la cine te îndeamnă să te gândeşti (povestea personajului,

trăsăturile sale).
Anexa 2

Grupa 1: Identificaţi modalităţile directe de caracterizare a personajului, valorificând

fişele proprii de lectură.

Grupa 2: Prezentaţi modalităţile indirecte de caracterizare a personajului, oferind

exemple din nuvelă.

Grupa 3: Rolul senzaţiilor fiziologice, al reacţiilor organice ale personajului

Hangiul deschise gura mare să spună ceva, dar gura fără să mai scoată un sunet nu se
mai putu închide; ochii clipiră de câteva ori foarte iute şi apoi rămaseră mari, privind
ţintă, peste înfăţişarea aceea, în depărtări neînchipuite; mâinile voiră să se ridice, dar
căzură ţepene de-a lungul trupului, care se-ntinse-n sus, nălţându-şi gâtul afară din
umeri, ca şi cum o putere nevăzută l-ar fi tras de păr vrând să-l desprindă de la pământ,
unde parcă era înşurupat... Dar după acest moment dintâi, trupul se înfundă repede mai
jos chiar decât fusese, apăsându-şi gâtul în umeri, ca şi cum puterea nevăzută îl scăpase
de păr, mâinile se ridicară şi-ncepură să frământe sec din degete ; ochii-şi întoarseră
privirile din adânci depărtări de-afară afundându-le treptat înăuntrul bolţii capului, în
alte depărtări mai adânci poate ; gura se-nchise şi fălcile se-ncleştară.

1. Ce stare de suflet trădează senzaţiile fiziologice?

2. Ce semnificaţie au aceste notaţii, care este rolul lor?

Grupa 4: Rolul naturii.

Afară plouă mărunţel, ploaie rece de toamnă, şi boabele de apă prelingându-se
de pe streşini şi picând în clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit, lăsat gol într-adins la
umezeală, faceau un fel de cântare cu nenumărate şi ciudate înţelesuri. Legănate de
mişcarea suntelor, gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte, apoi
încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol, în cercuri din ce în ce mai largi, şi tot mai
domol, şi tot mai larg. Când cercul unui gând ajunse-n fine aşa de larg încât conştiinţii îi
era peste putinţă din centru să-l mai urmărească din ce se tot depărta - omului i se pare
c-aude afară un cântec de trâmbiţe... militari, desigur.

1. Identifică imaginile auditive din text şi comentează semnificaţia cercurilor.

2. Care este rolul naturii în episodul premergător halucinaţiei hangiului?
 Grupa 5: Rolul monologului, introspecţia

Primarul mai ştia, tot din izvor oficial, că voluntarii au să fie liberaţi zilele acestea spre a
se-ntoarce pe la căminuri, fiindcă războiul s-a sfârşit.

-Dar... întrebă distrat d-l Stavrache, ce s-o mai fi făcut cu tâlharii prinşi astă-primăvară?

Tâlharii fuseseră osândiţi la diferite pedepse şi desigur erau şi aşezaţi la locurile de muncă.

"Care va să zică, clipi gândul hangiului, nici vorbă n-a fost la judecată despre popa, despre capul
şi gazda tâlharilor. Aoleu! Ce mai judecători!

...Dar o să-ndrăznească să se mai întoarcă?

...Dar dacă îndrăzneşte şi se-ntoarce?... Atunci, ce-i de făcut?
...Da! dar sergentul se poate întoarce; popa, ba!
...Dar dacă-i vine aşa o nebuneală sergentului să spuie că el e stăpânul averii,
întâmplându-se orice s-o întâmpla! că odată a purtat barbă şi plete.
...Da, dar atunci procurorul îl rade şi-l tunde de-a binele.
...O veni?... n-o veni?..."

Pe când d-l Stavrache îşi ridică aşa de sus interesanta-i clădire de ipoteze, iacătă altă scrisoare: e
tot de la Turnu-Măgurele - de astă dată însă e slovă străină... Slovă străină!... Ei! lucru dracului!...

1. Comentează starea de spirit care se poate deduce din acest monolog interior.
2. Ce dezvăluie notarea gândurilor hangiului?

Grupa 6: Comportamentismul

A stat mult d-l Stavrache supus sub călcâiul ocnaşului; mult a suferit în ochi rânjeala
acelei fiare. Dar când nebunul a voit să-l sugrume, atunci hangiul, smintit şi el de frica morţii, a
făcut o săritură deznădajduită... Ocnaşul a sărit cât colo ca un mototol, a bufnit în uşă, uşa s-a
deschis de perete, şi mototolul a pierit în întunericul nopţii.

D-l Stavrache era-n picioare, în mijlocul odăii, tremurând din toate încheieturile şi făcându-şi
cruci peste cruci... Dor de frate - bine; dar urâtă vizită.

Până la ziuă, d-l Stavrache s-a plimbat prin odaie de colo până colo; s-a-nchinat într-una
rugându-se fierbinte pentru odihna sufletului răposaţilor, şi a băut mereu rachiu bun, ca să-şi
îndepărteze gândurile rele.
A doua zi s-a dus la biserică şi a aprins lumânări pentru sufletele morţilor. Apoi, deşi zdruncinat,
şi-a văzut omul de daraveri, mai pe ici, mai pe colea... mai cu seamă şi-a petrecut vremea cu
nişte vin care pornise să se turbure şi să se oţeţească... acu era limpede ca untdelemnul
franţuzesc şi dulce ca mustul năsprit. Toată ziua nu i-a cerut inima nimica; a băut doar două-trei
năstrape de zeamă de varză; tocmai înspre seară de tot a gustat niţel peşte sărat cu usturoi şi a
băut câteva pahare de vin nou. Pe urmă s-a-nchinat frumos şi s-a culcat cu gândul la cine ştie ce.

Şi când d-l Stavrache îşi descleştează degetele amorţite şi cade pe o laviţă, căpitanul îl întreabă:

- Gândeai c-am murit, neică?

Şi rămase multă vreme în picioare, cu mâinile încrucişate şi cu privirea ţintă asupra lui
Stavrache. Apoi făcu un semn poruncitor la care hangiul se supuse. Ieşiră amândoi pe prispa din
drum. Căpitanul dete comanda plecării, trâmbiţele sunară, soldaţii îşi ridicară armele şi urmată
de obştea satului compania plecă, în frunte cu căpitanul al cărui râs acoperea cântecul
trîmbiţelor şi zgomotul mulţimii.

.......................................................................................................................

Dis-de-dimineaţă, d-l Stavrache, tremurând de friguri, era la popa satului rugându-l să vie
negreşit până seara să-i facă sfeştanie acasă.

1. Identificaţi comportamentul personajului şi explicaţi-l prin stările de spirit.

2. Ce gânduri credeţi că determină comportamentul personajului?