All inclusive, cu de toate

de Ray COONEY

Personajele:

Richard Willey, om de succes, Ministru adjunct (preferabil Ministrul Tineretului)

Administratorul, un om sever
Chelnerul, un servitor vioi si viclean
Camerista, o portugheză durdulie, 50-60 de ani
Jane Worthington, o tanara doamna, faimoasă, dar cam aiurită
Un cadavru, bărbat de vârstă medie
Ronnie,un tânăr furios
Pamela, o doamnă frumoasă și rafinată, 40-50 de ani
Glayds, o femeie autoritară, dar frumoasă, 40-50 de ani

1
 ACTUL I

Apartamentul 648, etajul VI, Hotel Westminster, Londra Richard Willey formează un număr de
telefon. Se uită la ceas. Servieta lui e pe canapea.
Richard: (la telefon) Ce faci, iubito...Da, tocmai m-am cazat. Acasă ?.. .Bine.. .Și eu aș fi vrut să vii dar
sunt foarte ocupat aici... Da, ştii că Prim Ministrul se bazează pe mine...Ar trebui să plec, e 8.30 și
începe conferința ...Bine...Da, distracţie placută...Ne vedem mâine. (Bătăi în ușă) Stai puţin, e cineva
la ușă. Cine e ?
Administratorul: Administratorul.
(Richard deschide)
Richard:Trebuie să închid, draga mea, o să înceapă fără mine (Intră administratorul)

Administratorul: Bună seara, domnule Willey. (Richard ridică mâinile) A, scuzaţi.

Richard: (la telefon) Poftim?...E administratorul...(administratorului) administratorul...

(Administratorului) Doamna Willey vă urează toate cele bune.

Administratorul: Ce drăguţ. Va rog sa-i transmiteţi acelaşi lucru din partea mea.
Richard: (la telefon) Toate cele bune, din partea administratorului... (Administratorului) Spune ca e
drăguţ din partea ta.
Administratorul: Ce drăguț! Vă rog să-I transmiteți….
Richard: Trebuie să plec, iubito....Somn ușor!
Administratorul: Sper că totul e în ordine.
(Richard verifică hârtiile din serviete.)
Richard: Da, da.

Administratorul: Tocmai am rearanjat apartamentul am schimbat perdelele…

Richard: Cred că am pus tot. (Richard pune hârtiile în servietă și o închide)

Administratorul: O să auzim unul din discursurile dvs înțepătoare…cu stralucita dumneavoastră
expunere capabilă să…
Richard: Numai să nu sară opozitia. (Aruncă o privire prin cameră)
Administratorul: Același lucru voiam să subliniez..Să chem liftul ?
Richard: Nu, cobor pe scări. Pentru siluetă.
Administratorul: Corect. (Iese. Richard merge până la ușă, îl urmăreşte, apoi închide ușa.)
Richard: Domnișoara Worthington!
2
(Jane intră în dormitor, cu pantofii in mâini.)
Jane: Crezi ca o să apară așa toată noaptea?
Richard: Nu nici vorbă! De ce nu te-ai schimbat?
Jane: N-am avut timp. Am ascultat la ușă.
Richard: Hai, grăbește-te.(Jane iese din dormitor) Să te ajut la dezbrăcat?
Jane: Nu, nu, mulţumesc ! (Richard se îndreaptă spre dormitor.)
Richard: Ești sigură? (Intră în dormitor.)
Jane: Du-te de-aici! (Rochia ei zboară din dormitor, iar Richard o prinde din zbor. Se mai uită o dată
în dormitor, apoi merge la telefon și formează un număr).

Richard: Camera Comunelor? Aici Richard Willey. Fă-mi te rog legătură cu secretarul meu... George,
domnule Willey...nu e treaba ta unde sunt. Cum merge ?... (Nemulţumit.) Aa, bine, ascultă. Nu vreau
să fiu deranjat decât se transformă într-un dezastru...George! Am să fiu mai clar: dacă întreabă Prim
Ministrul: Unde e Richard Willey?” poți să mă suni? Numărul de aici e 071 839 5097. Eu sunt în
camera 648. Nu, nu e sală de sport, e sala de lectură a Muzeului Național. Termină cu întrebarile
tâmpite, George. (Trânteşte telefonul. Apoi merge la radio și caută muzică).
Voce:(la radio).. Directorul Băncii Nationale a declarat astăzi că rata inflaţiei va scădea cu 6 % în luna
martie...
Richard: Niște mincinoși.
(Caută în continuare până găsește o muzica militară. Jane intră în dormitor, îmbracată în camașă
de noapte. Richard se întoarce.)

Richard: Incredibilă ! Esti pâine, soro!

Jane: Adică?

Richard: Adica e o vorba așa mai de de îndrăzneală ....Absolut senzaţională. (O îmbrățisează)

Jane: Mulțumesc, domnule Willey. (Richard închide radioul.)

Richard: Absolut senzaţională. (O îmbrățisează.)

Jane: Mi se pare cam îndrăzneţă, domnule Ministru.

Richard: Așa și este. Te superi dacă mă aștepti o clipă. Mă duc să mă schimb. (Iese.)

Jane: Şeful meu ar înnebuni dacă ar ști...tu la conducere...el la opozitie. (Apare Richard in pijama.)
Richard: Iar al meu l-ar urma. (O sărută).
Jane: Să știi că asta la mine nu e un obicei, Domnule Willey!
Richard: Perfect. Nici la mine. (O sărută din nou.)
3
Jane: Domnule Willey!
Richard: Da, Jane?
Jane: Dacă ai ști ce glume se fac pe seama ta.
Richard: Pe bune?
Jane: Ei, nu, vreau doar sa te tachinez, domnule Willey.

Richard: Da ?

Jane: Nu-ți place ?

Richard: Depinde. Şi nu mai îmi spune "domnule Willey".

Jane: Așa ți-am spus dintotdeauna.

Richard: Cred ca poţi să-mi spui Dickie.

Jane: Nu, nu pot.

Richard: Așa îmi spun toți prietenii.

Jane: Nu, nu pot. După toate glumele alea. Bine, am să-ți spun Richard.
Richard: Sună minunat când îmi spui așa. Deci, mă gândeam la ceva şampanie.
Jane: Excelent.
Richard: Ceva caviar.
Jane: Delicios?
Richard: Când trebuie să fii acasă ?

Jane: Nu trebuie. Pot să stau toată noaptea.

Richard: Toata noaptea? Bărbatul tau unde crede că eşti ?

Jane: Rosie, in Felixtowe.

Richard: Matusa Rosie din Felixtowe.
Jane: Are o bronşita acută...mascuta...
Richard: Saracuța de ea.

Jane: A, și nu are telefon...

Richard: Deci soțul tău nu te poate deranja. Delicios! (O sărută. Frank Sinatra la radio, cântând
"Love and Marriage")... Trebuie să fie și altă muzică !
Richard: Da, sigur. Mi s-a spus că de pe balcon priveliştea esta minunată.

(Tragând perdelele, Jana descoperă corpul unui om în pardesiu. Geamul i-a căzut pe gat așa
încât capul îi atârna în camera, iar restul corpului pe balcon. Jana face un pas înapoi, își

4
acopară gura cu mâinile, apoi se îndepărtează.)
Jane: Ohhhh! (Richard e ocupat cu radioul).
Richard: Nu-i așa ca-i nebunie...!!
Jane: Domnule Willey!
Richard: Nu țipa!
Jane: Dickie !
Richard: (mergând spre fereastra, vede cadavrul) Dumnezeule mare! Ce dracu- i asta?
(Îngenunghează, încercând să vadă fața omului de pe geam. Închide radioul în timp ce Jane
încearcă să-i ia pulsul omului în pardesiu) Cred că i-a căzut geamul pe gat.
Jane: Domnule Willey.
Richard: E cald. N-are puls.

Jane: E mort?
Richard: Da, e cam mort.
Jane: De ce o fi acolo?
Richard: Nu ştiu. Eu am venit acum zece minute. Perdelele erau unite.
Jane: Încă e cald, domnule
Willey : Arată groaznic.
Richard: Sigur că arată groaznic. E mort.
Jane: Saracu' !
Richard: Saracu' !? Probabil că e un hoț.
Jane: Un hoț ?
Richard: Nu e chelnerul care aduce caviar, nu ? Suntem la etajul sase. E clar ca e un hoț.
Jane: Poate stă in hotel.
Richard: Jane, n-are importanță, din moment ce a încercat să intre aici. A ajuns cumva pe balcon și
când a încercat să intre pe geam-bang!I-a căzut geamul pe cap...
Jane: O fi fost defectă piedica.
Richard: Oricum, n-o să mai dea hotelul în judecată. (Richard trage la loc perdelele.)
Jane: Ar trebui să chemam Politia.
Richard: Poliția?
Richard : Și cum o să explicăm? Ce căutam noi într-un apartament la hotelul Westminster? Eu
trebuia sa fiu la Casa Comunelor la o întrunire.
Jane: Omul e mort, domnule Willey...trebuie să vina Poliția...
Richard: Și crezi ca Poliția o sa-l invie? Doamne, dacă afla Prim-Ministrul! Încă un scandal și cădem
sub Liber Democrați în ochii electoratului.
Jane: Dar nu se poate să descoperi un cadavru și să-l ignori, pur și simplu. Cheamă cel puţin
administratorul.
5
Richard: Care-i diferenţa? Jane, mă gândesc la tine.
Jane: Te gândești la nevasă-ta, la Prim- Ministrul și la cariera ta!
Richard:. Doamne, parcă văd titlurile din ziare Ministrul Tineretului și secretara liderului opozitiei
într-o orgie cu un cadavru.

Jane: Trebuie să anunți pe cineva...

Richard: Bine, îl anunţ pe George. (Merge la telefon.)
Jane: Domnul Pigden ?
Richard: Da.
Jane: Și ce o să facă secretarul de stat.
Richard: Să facă ce-i spun eu! (la telefon) Fa-mi legătură cu secretarul meu de stat. George, vino imediat
aici.. Lasă conferinţa și hai aici imediat.. .Nu, nu la Muzeu, la hotelul Westminster. Nu contează. Poţi
ajunge în dopă minute. Apartamentul 648 și nu spune nimănui unde te duci... Să aduci ceva? Da,
creierii, mintea. (Se aud bătăi în ușă.) Cine e ?
Chelnerul: Room Service.
Richard: Sunt ocupat.
Chelnerul: Ați comandat şampanie și caviar.
Richard: Cară-te! (Bătăile în ușa continuă.)
Chelnerul: Room Service.648.

Richard: Dumnezeule, o să adune tot hotelul. Du-te în dormitor.

Jane: Domnule Willey (O împinge în dormitor. Bătăile se întețesc. Richard vede pantofii ei pe
scaun și îi aruncă repede în dormitor, apoi închide ușa.)

Chelnerul: Room Service, 648. Șampaniaaa... se încălzește.....

Richard: Imediat! (Verifică dacă perdelele acoperă cadavrul, apoi deschide. Intră chelnerul.) Lasă-
le aici (Richard vede rochia ei pe jos, o ridică și pleacă spre dormitor)
Chelnerul: O clipă, trebuie să semnaţi.
Richard: Da, bine. (Chelnerul nu-și găsește carneţelul.)
Chelnerul: E pe aici pe undeva.
Richard: Perfect. (Sună telefonul) Da ? La telefon... Si cu ce îl pot ajuta pe administrator ?...Ce-a
văzut ?...Un străin pe balcon...Nu, nu e nimeni acolo...nu, nu-i nevoie să vină ...perdelele sunt larg
deschise și nu văd nimic acolo. (Chelnerul se uită la perdele) Tocmai plecăm la Parlament. Nu, nu-i
nevoie. E clar că e o greşeală, trebuie să fie alt balcon...Nu, vă rog. (Către chelner) Cară-te ! (La
telefon) Nu, nu tu.. .Alo! ...Alo! (Închide. Către chelner, se îndreaptă spre fereastră) Hei!
Chelnerul: Să nu uitați de scoici....
6
Richard: Dă-mi să semnez. (Semnează și îl conduce la ușă) Mulțumesc.(Chelnerul rămâne cu mâna
în aer. Richard scoate o bancnota de 5 lire, pe care i-o dă. Nici unul din ei nu-și da seama ca rochia
Janei e mâna chelnerului. În timput convorbirii telefonice Richard i-a dat chelnerului rochia ca să
poată semna nota de plată, pe care n-a semnat-o, alertat de cele auzite la telefon) Mulţumesc.

(Chelnerul iese. Richard deschide geamul, trage cadavrul de pe pervaz, în timp ce din dormitor
apare Jane în sutien și chiloţi.)

Jane: Hei, unde mi-e...(Vede cadavrul și țipă)

Richard: Ah !
Jane: Ce faci, domnule Willey ?
Richard: Dansez foxtrot. Tu ce crezi că fac, domnişoara Worthington? (Geamul se închide cu
zgomot) Ah ! Deci cam așa s-a întâmplat.
Jane: Nu trebuia să-l mişti, domnule Willey !
Richard: Cred ca îi e totuna cine, unde și când îl descoperă. George o să rezolve totul.

Jane: Nu e corect.

Richard: Nu e corect, e eficient. (Richard agață cadavrul în dulap, pe un cui, apoi închide ușa). Și-
acum du-te imediat acasă, fără să...De ce nu te-ai îmbrăcat?

Jane: Mi-a rămas rochia aici.

Richard: N-a rămas, am aruncat-o în dormitor.

Jane: Ai aruncat pantofii.

Richard: Înseamnă că e ...(dându-și seama) ...la chelner.

Jane: La chelner? (Bătăi în ușă. Se privesc)

Richard: Cine e?

Administratorul: Administratorul.

Richard: Repede! (O împinge în dormitor)

Jane: Domnule Wiliey, ce faci ?

Richard: Stt! Intră în dormitor!

Jane: Și rochia?
Administratorul: Domnule Willey.

Richard: Imediat! (Își da seama că e în pijama) Aruncă-mi sacoul! (Jane intră cu sacoul, i-l dă și iese.
Richard îl imbracă peste pijama.)
7
Administratorul: Domnule Willey.
Richard: Imediat!
(Merge înspre ușă în timp ce ușa dulapului se deschide, descoperind cadavrul, care atârnă în cui)
Doamne, Dumnezeule! (Închide ușa)
Administratorul: Domnule Willey.
Richard: (calm ) Imediat! (Își încheie un nasture de la sacou și deschide ușa) Cer scuze pentru...
Administratorul: Am venit pentru o problemă...(Privește uluit ținuta lui Richard.)
Richard: Mergem? Trebuie să mă întorc la conferință...(dându-și seama) Ah! M-am tâmpit! Vă ascult!
Administratorul: Am venit pentru o problemă foarte serioasă, domnule Willey. (Merge spre
fereastră și cercetează cu atenție)
Richard: (Îmbrăcându-se) Da, vă ascult...
Administratorul: Cineva din hotel ne-a semnalat că un om se furișează pe balcon, privind înăuntru.
Richard: Probabil că s-a înșelat.
Administratorul: Nu, acesta e balconul. Apartament 648. Mi-a spus că l-a urmărit timp de 20 minute
si omul a stat nemişcat, în genunchi, pe balcon, privind înăuntru.
Richard: Da, însă, după cum ati văzut, acolo nu e nimeni. Așa că, hai s-o încheiem.
Administratorul: Poate fi un spargător. Vă rog să mă iertați, mă duc până în dormitor.
Richard: În dormitor?
Administratorul: Balconul ajunge până acolo, deci e bine să verificăm. (Geamul deschis de
administrator se trântește cu zgomot) Am să trimit pe cineva să-l repare. Scuzați. ( Se îndreaptă
spre dormitor. Richard i-o ia înainte, deschizându-i ușa)
Richard: Permiteți?
Administratorul: O, nu-i nevoie...
Richard: Bună idee, verificatul ferestrei din dormitor...
Administratorul: Mulțumesc!
Richard: Și al balconului din dormitor (Tot cu glas tare , pentru Jane)
Administratorul:(uimit de strigăte) Mulțumesc! (Bătăi în ușă)
Richard: Mă duc să deschid. Cine e?
George: Eu. domnule Willey, Georqe. (Richard deschide. Intră George.) Am ajuns cat de repede.
Richard: Gura!(îl împinge în cameră și închide ușa) Ascultă-mă cu atentie, Pigden. Am să-ți spun o
singură dată și foarte pe scurt. Am găsit ceva extrem de neplăcut în apartamentul meu.

George: Nu sunteți mulţumit de...

Richard: Gura ! Acest corp este acum în dulap.

8
Georqe: Când spuneţi corp, vă referiți la...

Richard: Gura ! Pentru binele tau, acest corp trebuie să fie descoperit, mai târziu, în cu totul alt loc.
George: Mă tem că nu înțeleg...
Richard: În acest timp, eu voi fi în Parlament, iar secretara liderului opoziției va fi acasă în pat.
(pauză)
George: Ies și mai intru o dată, da?
Richard: George, când iese administratorul din dormitor, nu uita că nu s-a întâmplat nimic. N-a fost
nici un străin pe balcon. Eu am avut o seară liniștită. Nu e nici un cadavru în dulap.
George: Un cadavru?
Richard: Gura! Nu s-a întâmplat nimic! Înțelegi? (Pauză) Pentru Dumnezeu, trebuie să aprobi doar ce
spun. Încercă să pari inteligent și să dai din cap într-una. (George dă din cap)
(Intră administratorul)
Administratorul: Ciudat…Nimic neobișnuit. (George se ridică, dar Richard îl impinge la loc)

Richard: După cum v-am spus. A, el este secretarul meu de stat, domnul Pigden. (George
zâmbește și dă din cap inteligent.) Mă tem că l-am încărcat cu o mulţime dă documente și va
fi nevoit să rămână peste noapte. Mă gândeam dacă ați putea să-l cazaţi.

Administratorul: Am să încerc, domnule Willay.

Richard: De fapt, ar fi nemaipomenit dacă i-ați da apartamentul de langă mine, să fiu mai aproape,
nu George?
Administratorul: Să văd dacă avem ceva în apropiere, domnule Pigden. Aa, am să anunţ și
Securitatea hotelului, în legătură cu străinul.

Richard: A, nu-i nevoie ! Nu s-a-ntâmplat nimic, în fond. Și cred că nu e bine pentru publicitatea
hotelului să se afle așa ceva.
Administratorul: Oricum, eu am să...aveţi dreptate, da, publicitatea hotelului.
George: Desigur.
Administratorul: Vă mulțumesc! (Iese)
George: Domnule Willey...?
Richard: Mulțumesc, George!
George: Pot să știu ce se întâmplă?
Richard: Vei fi cazat gratuit, pentru o noapte, într-un hotel de patru stele.
George: Nu stau niciodată undeva fără să-i spun mamei.
Richard: Bine, dă-i un telefon. Probabil este deja îngrozită.

9
George: Doarme la ora asta. Dar e acolo sora Foster.
Richard: Sora Foster?
George: O îngrijește pe mama când sunt eu la lucru. Pleacă la 9.30.
Richard: Telefonează-i sorei Foster și spune-i să facă ore suplimentare.
George: Nu pot să-i cer așa ceva, domnule Willey. Și oricum, mama se îngrijorează de fiecare dată
când imi schimb programul în ultimul minut.

Richard: Mamele la 80 de ani ar trebui să se gandesc la altele. Aici e vorba de viitorul

Guvernului.

Richard: Acum înțelegi problema?

Jane: Bună seara, domnule Pigden.
George: Bună seara! Domnule Willey, cum ai putut?
Richard: Asta e că nu prea am avut timp sa pot. Întâi de toate, trebuie să-i aducem rochia înapoi de
la chelner.
Jane: I-ai spus domnului Pigden despre cadavru?
Richard: Da, da, da.
George: Adică există un cadavru. Ai spus că nu există.
Richard: Nu. Am zis că-i spun administratorului că nu există.
George: Nu înțeleg ce spui.
Richard: Administratorul știe doar de un străin.
George: Un străin?
Richard: Ceea ce nu știe, însă, e că strainul este mort.
George: Străinul e mort?
Jane: Blocat în fereastră.
Richard: Cu gâtul rupt.
George: Aha, înțeleg. (Realizând. Richard deschide ușa dormitrului)
Richard: Mulțumesc domnișoară Worthington! Fii drăguță și așteaptă dincolo, până îți recuperez
rochia.
Jane: Și cum o să știu când o să ies de acolo?
Richard: Am să te strig.
Jane: Iertați-mă că v-am implicat în asta, domnule Pigden.
George: Nu-i nimic (Jane iese) Nu sunt implicat în asta. (Richard merge la telefon)
Richard: Am nevoie de ajutorul tău mai mult ca oricând.
George: Stai puțin, când am venit, mi-ai spus că în dulap e un cadavru....

10
Richard: Așa e (la telefon) Alo! Tu ești cel care a adus comanda la 648?...Foarte bine...Ai plecat de
aici cu o rochie...Ți-am dat o rochie! (lui George) Ce idiot! (La telefon) O vreau înapoi...Adu-mi rochia
înapoi! 648. Urgent! (Trântește receptorul) Ăștia ar trebui uciși de mici!
George: Domnule Willey, ziceam de cadavrul din dulap.
Richard: Am știut că ești de partea mea, George.
George: Nu, nu. Înainte de toate vreau să știu cum a ajuns de la fereastră în dulap.
George: Ai mișcat cadavrul?
Richard: N-am avut de ales!
Richard: Trebuia să fac ceva. Și până la urmă e doar un hoț, ce Dumnezeu!
George: Probabil, n-ai anunțat Poliția sau pe altcineva...
Richard: George, nevastă-mea crede că sunt la Parlament. S-ar afla tot. Domnișoara Worthington!
Tot! George, tu nu ești însurat! Tu nu știi ce înseamnă nevastă furioasă!
George: Dacă aș fi fost însurat, aș fi fost credincios soției mele, domnule Willey.
Richard: (Îi ia servieta.) Asta pentru că tu eşti mult mai onest decât mine, George. Deci, tot ce
avem de făcut e să...

George: Nu "avem" nimic de făcut.

Richard: Bine, tot ce trebuie sa faci e ...

George: Eu nu trebuie sa fac nimic!

Richard: După ce îți găsește administratorul o cameră, mutăm cadavrul...

George: Poftim?

Richard: Mutăm cadavrul la tine. Îl aranjăm pe pervaz și apoi, după ce eu mă întorc de la Parlament
și domnișoara Worthington acasă, tu ai să tragi perdelele, ai să-l descoperi pe bietul nefericit și ai să
anunți imediat administratorul hotelului.

Richard: George, dacă nu pentru mine, fă-o pentru domnișoara Worthington. Își distruge cariera! E
secretara liderului opoziției, pentru Dumnezeu! George ție nu ți-e mila de mama ta?

George: Ți-am spus de o sută de ori unde o să ajung cu libido-ul ăsta al tău!

Richard: Gândește-te și la Prim Ministrul. Va fi nevoit să-mi ceară demisia. Aș fi al treilea anul acesta.
N-o să mai câștigăm niciodată alegerile (Pauză)

George: Unde este cadavrul.

11
Richard: În dulap, (George se strâmbă. Apoi se îndreaptă spre dulap). O să ai un șoc.

(Își acoperă ochii și deschide. Cadavrul e agatat pe ușă. George își descoperă ochii și se uita în
dulap. Zâmbeşte crezând că Richard i-a jucat o farsă. Se întoarce, râzând și vede cadavrul agățat
pe ușă, râsul îi sfârșește într-un urlet. În acest moment intră Administratorul. Fără sa-l vadă pe
George, intra și își scoate cheia din ușa)
Administratorul: Vesti bune, domnule Willey!

George:Ahhh I (Auzind vocea, George intră în dulap și închide ușa după el.)

Administratorul: Am găsit pentru domnul Pigden apartamentul - dar unde e domnul Pigden ?

Richard: E la toaleta. (Striga înspre dormitor) l-am spus administratorului ca ești la

toaletă(Administratorul e uimit)
Administratorul: I-am găsit apartamentul 650.
Administratorul: (Și mai uimit) Vis-a-vis. O sa va aduc cheile…
Richard: (strigă) Spune ca e de vis! (Intra Jane)

Jane: nu trebuie sa urli în halul asta. Ah ! (Pauză)

Richard: Doamna Pigden.

Administratorul: Doamna Pigden ?

Richard: Nu v-am spus ?

Administratorul: Nu.

Richard: Da, soţia lui rămane de asemenea peste noapte, nu-i așa doamnle Pigden ?
Richard: Da, s-a rezolvat. 650. Vis-a vis. (Administratorului) Drăguţ din partea dvs.
Administratorul: Am înţeles ca domnul Pigden rămâne să vă ajute.
Richard: Nu puteam să-l refuz să combine utilul cu plăcutul. (Aratând-o pe Jane) Puteți să-l
condamnați ? O soție încântătoare. Apartament la Westminster. Totul plătit de Guvern. a venit
numaidecât. A lăsat totul deoparte.
Administratorul: ( uitându-se la Jane) Da.

Richard: Probabil vă întrebați de ce e îmbrăcată așa. Da, tocmai a făcut un duş. Domnul Pigden e dus
la toaletă. Foarte intim. Cam asta e. (Spre Jane) Nu ?

Jane: Cred că da.

Rischard: Da, cam asta e tot. (Camerista bata în ușa deschisă și intră.)

12
Camerista: Senhor desculpe.
Richard: Ce doreşti ?
Camerista: Face pat.
Richard: Nu-i nevoie. Ne ocupam - (repede) - mă ocup eu.
Camerista: Oh, si ! (O vede pe Jane) O,si !
Richard: Suntem ocupaţi!
Camerista: Eu não entendo
Richard: Du-te. La revedere.
Camerista: A, du-te la revedere. Si ! (O arata pe Jane și rade)
Administratorul: Mulţumesc, Maria.
Camerista: Si. (Iese)
Richard: (Administratorului, conducandu-l spre ușă) Și vă mulţumim foarte mult.
Administratorul: Da. (Către Jane) O să vină imediat cu cheile, doamnă Pigden.

Richard: Perfect.

Administratorul: Am să vă rog să treceti mai târziu pe la recepţie, să vă înregistrez, dvs. sau domnul
Pigden.

Richard: Nici o problemă.

Administratorul: Credeam că vă grăbiți să ajungeți la Parlament, domnule Willey.

Riscard: Da, imediat ce se eliberează toaletă.

Richard: Oh! (Administratorul iese)

Jane: Domnule Willey, ce-ai făcut?

Richard: Cred că mi-a ieșit foarte bine chiar.

George: (iese din dulap) Oh, a fost groaznic. (Bătăi în ușă) Ah! (George se repede să intre în dulap.
Richard îl prindă și îl asează pe canapea.)

Richard: Cine e?

Chelnerul: Room Service.

Richard: Perfect. Rochia! imediat ! (Intră Chelnerul cu o altă rochie) Ce-i asta?
Chelnerul: Rochia.
Richard: Nu e asta.
Chelnerul: Nu ? (Pauză)

13
Jane: E albastră cu floricele. (Pauză)
Chelnerul: Frumos.
Richard: Fii amabil și caut-o!
Jane: Și cât mai repede.
Chelnerul: A, mi-a spus administratorul ceva în legătură cu apartamentul 650.

Richard: Da. Este pentru domnul si doamna Pigden. (George caută după doamna Pigden)
Chelnerul: Domnul și doamna Pigden.
Richard: Exact! (Arătându-i) Domnul Pigden și doamna Pigden.
Chelnerul: Cheia (Richard ia cheia și i-o dă lui George)
Richard: Poftim, George !
Chelnerul: (lui George) Sunteți sigur că mai aveţi nevoie de rochia soţiei ?
George: Da, te rog.
Richard: Și cât mai repede (Chelnerul tușește cu subînțeles. Richard îi dă 5 lire)
Chelnerul:Bine, am s-o duc altcuiva. (Iese)
George: Domnule Willey, îți aduc la cunoștință că nu sunt de acord cu nimic din toate astea.
Richard: Bine, George. Jane, așteaptă în dormitor până îți aduce rochia. (Jane iese) George, du-te la
650.
George: Stai puțin. Trebuie să vorbesc cu doamna Foster.
Richard: De ce?
George: Ca s-o anunț că întârzii. (Merge la telefon)
Richard: Bine, dar grăbește-te.
George: (La telefon) Alo, doamna Foster! Bună seara! Domnul Pigden la telefon...da, totul e în
regulă, mulțumesc...Nu, ma simt foarte bine, mulțumesc...
Richard: N-are nevoie de un raport medical.
George: Cum se simte mama?
Richard: Dumnezeule mare!
George: Of, of, of! (Lui Richard) E puțin obosită.
Richard: Toți suntem obosiți. Spune-i că întârzii.
George: S-ar putea să întârzii prea mult...A intervenit ceva...Vă mulțumesc foarte mult, domnișoară
Foster. A, nu, dacă vrea să mă sune, numărul e 071 839 5097.
Richard: George!
George: (Lui Richard) Pentru orice eventualitate. (la telefon) Mă găsește sau în camera 648, sau în
650. Sunt sălile de lectură ale Muzeului Național...Mulțumesc! (Închide)

14
Richard: Acum du-te la 650, deschide fereastra și vino înapoi pe balcon.
George: Am rău de înălțime.
Richard: Perfect. At o sa ti treaca cu mortu n spate (George iese. Richard deschide dulapul)
Jane: Domnule Willey.
Richard: Ah!
Jane: Tocmai mi-am dat seama ca n-am unde să merg.
Richard: Cum adică? Te îmbraci și te duci acasă.
Jane: Nu se poate. Soţul meu crede că sunt la matușa Rosie, în Felixstowe.
Richard: Atunci te duci la matușa Rosie, în Felixstowe.
Jane: Pe bune?
Richard: Atunci ai să dormi cu domnul Pigden! (George apare la fereastră)

George: Am auzit, domnule Willey.

Richard: Hai, repede. George. (Richard se duce să scoată cadavrul din dulap)

George: Am stat și m-am gândit... (Intră administratorul. Richard intră în dulap, iar Jane închide ușa.
Administratorul își scoate cheia din ușă)

Administratorul: Nu ştiu unde sunt domnul și doamna (îl vede pe George în genunchi pe balcon.
Acesta îi face semn cu mâna și zâmbeşte.) Ce faceţi acolo, domnule Pigden ?

George: Tocmai intram.

Administratorul: V-am cautat la 650.

George: Am venit să admir priveliştea. E minunat aici. (Către Jane) Hai să mergem, dragă.
Jane: (Administratorului) Pardon.
George: La revedere.
Administratorul: Să fiți amabili șă să treceți pe la recepție, da? (Richard iese din dulap)
George: Sigur, sigur! (Administratorul se întoarce și-l vede pe Richard)
Administratorul: O să piedeți conferința, domnule Willey.
Richard: Întâi am să merg până la toaletă (Geamul se trântește cu zgomot) Ahh! (Administratorul se
îndreaptă spre ieșire, când ușa dulapului se deschide) Ahh! (Richard simulează nevoia de a merge
la toaletă) Ahhh! (Neluându-și ochii de la Richard, administratorul nu vede cadavrul. Se întoarce și
iese.) George! (închide ușa dulapului) George! (Iese pe balcon și trece la 650) George ! (Se aud bătăi
în ușă. Intra chelnerul.)
Chelnerul: Gata! S-a rezolvat! Alo! Room Service! (Suna telefonul) Alo!...Da. 648...Nu, nu e sala de
15
lectură a Muzeului Național. Da, numărul e 0718.395.097, dar e hotelul Westminster. Doamnă, aș
ști dacă aș lucra la Muzeul Național... Domnul George Pigden ? Da, îl cunosc.. Mesaj de la...sora
Foster? Da, v-ascult.. .Mama lui e puţin îngrijorată și vrea să-i vorbească... Spuneți-i doamnei Pigden
ca n-are de ce să se îngrijoreze. Fiul ei are o lună de miere traznet. (închide telefonul și iese. Richard,
George și Jane apar la fereastră.)
Richard: Hai ! (Intră toți trei) Jane, ține ușa. (Richard și George scot mortul din dulap)
George: Sper ca mama nu e îngrijorată.

Richard: Încearcă s-o uiţi pentru cinci minute. (Când se întorc —spre fereastra chelnerul apare în
balcon. George si Richard, cu cadavrul pe umeri au amuțit, ramanand intr-o pozitie de ”hora în
trei”. După un moment, încep să ”danseze” și să cânte, având cadavrul între ei. Chelnerul e
fascinat. Intră în cameră. Jane întelege situaţia și începe să aplaude) Multurnesc, doamna Pigden!
Cu puţin exerciţiu, ne putem prezenta la Cabaretul Conservator. (Geamul se închide cu zgomot.
Richard și George urla ca arşi.) Gata, George. Tu și frăţiorul tău odihniți-vă.

George: O, Doamne ! (Se aseaza pe canapea, cu cadavrul langa el)

Richard: S-a încălzit Fred?
George: De tot.

Richard: Nu e asa de rezistent ca tine. (Chelnerului) Fred a fost cavalerul de onoare nunta lui George,
azi dimineaţa. Cred c-a băut cam mult. Fred, trezește-te !
(Richard îi scutură umărul. Fred cade cu capul în față.)
Richard: O sa-si revină. (Chelnerului) Care-i problema?
Chelnerul: (Amuzat) Cum? A, rochia dumneavoastră...
Richard: Mulţumesc. Dacă mai avem nevoie de ceva o să te căutăm personal. A propos, cum te
numeşti ?

Chelnerul: Cromwell.

Richard: Cromwell? Iar prenumele e Oliver?

Chelnerul: Nu, Harold.

Richard: (îi da 5 lire) Harold. Uite, pentru deranj.

Chelnerul: Mulţumesc.(Iese)

George: (se ridică de lângă cadavru) Doamne, Dumnezeule!

Richard: Îmbracă-te repede, coboară și înregistrați-vă ca doamna și domnul Pigden, până nu

16
explodează administratorul. (sună telefonul. Richard ridică) Alo! ...Sora Foster?

George: Sora Foster?

Richard: Ssst! (la telefon) Nu, nu puteți vorbi cu domnul Pigden.

George: Ce face mama?

Richard: Ss! (la telefon) Domnul Pigden este ocupat momantan...Eu sunt administratorul Muzeului
Național...și sunt cazat la hotelul Westminster...Aha, da, înțeleg! Dumneata esti insurat?

George: Ce zice?

Richard: Sss…da, desigur o sa îi transmit să vă sune….

George: Ce-i asta?...ce s-a întamplat?

Richard: Nu s a întamplat nimic cu ea George..era doar puțin îngrijorată că cica te-ai însurat astăzi și
nu i-ai spus nimic...

George: Însurat? mama?

Richard: Las-o pe mama…are 80 de ani se descurcă și singură… Să rezolvăm mai repede cu mortul și
cu domnișoara Worthington (Administratorul apare la fereastră)

Administratorul: Aici erați? (Richard o apucă pe Jane și începe să valseze cu ea. George se așează
lângă cadavru și îi pune mâna pe umăr. Administratorul intră în cameră.)

Richard: Repetăm pentru Cabaretul Conservator. Doamna Pigden tocmai se pregătea să coboare la
recepție. Cer scuze pentru întarziere.

Administratorul: Mulțumesc. Deci domnule Pigden, (îl vede pe George alături de cadavru) Și
domnul?

Richard: E fratele domnului Pigden, Fred.

Administratorul: Fratele ?
George: E doar in trecere. Nu rămâne peste noapte.
Administratorul: Nu se simte bine ?
George:Ba da. N-are nimic, nu-i așa Fred ?
Richard: A băut cam mult...
Administratorul: Poate îi găsim o cameră.
George: A, nu, trebuie să ajungă acasă.
Administratorul: Nu arată prea bine.

17
George: Aşa e întotdeauna, palid. Nu, Fred ? (Îi mişcă o mână cu mâna lui)

Administratorul: (cadavrului) Vă simţiţi bine, domnule Pigden ? (George ii mişca uşor capul.)
Domnu' Pigden !
Richard: E cam surd !

Administratorul: (mai tare) Vă simţiţi bine, domnule Pigden ! (Tare) Vă putem oferi o cameră !
(Fred scutura din cap.) Sunteți în stare să ajungeţi acasă ? (Fred face semn că da) Sper ca nu
conduce.

Richard:Nu nici nu are carnet...

Administratorul: La revedere, domnule Pigden ! (Fred îi face semn cu mâna, la

revedere.Administratorul iese amuzat)

George: Administratorul tocmai a stat de vorbă cu el și crede că e fratele meu, Fred. (pauză) De
ce, de ce te-am ascultat?

Richard: George, trebuie să gândim limpede. Problema e următoarea: administratorul l-a văzut
pe Fred în loden ochelari de soare. Dacă ar purta altceva, nu cred ca l-ar mai recunoaște.

George: Nu poți să dezbraci un cadavru, domnule Willey.

Richard: George, nu e momentul sa fii sensibil. Baga-l înapoi in dulap deocamdată.
George:Ce faci ?
Richard: ÎI sun pe Oliver Cromwell.
George: Pe cine ?
Richard: Pe Harold sau cum îl dracu cheamă (la telefon) Harold, bătrâne, tu ești?...Aici e domnul
Willey... Da, domnul bogat de la 648. (George trântește cadavrul spre dulap) Harold, aș vrea să-ți
cer o mică favoare. Ai cumva un schimb de haine? Cămașă, pantaloni, pantofi, cam așa
ceva...Excelent! Adu tot la 648. Urgent! (Închide. Se aud bătăi în ușă) Cine e?
Jane: Jane. Repede, deschide ușa!
Richard: De ce nu ai plecat încă?
Jane: L-am văzut pe Ronnie la recepție.
Richard: Ronnie? Cine-i Ronnie?
Jane: Soțul meu,
George, Richard: Soțul?
Richard: Ronie e în Pressall...
Jane: Ronnie e in p...la .. recepție. (George cade în genunchi, cadavrul după el)
18
Richard: Imposibil.
Jane: E acolo. Era sa-mi pierd minţile. Bine ca nu m-a văzut.
Richard: Ce dracu' face în Westminster?
Jane: Nu ştiu.
George:Stiam ca nu e bine...mi se zbatea ochiu...

Richard: Taci odată, George

(Sună telefonul)

Richard: Alo!...(furios) Iar ? Sora Foster ...

George: Dă-mi receptorul! (Se ridică, în timp ce cadavrul se întinde pe jos.)

Richard: (La telefon) Domnişoara Foster, ar fi timpul sa nu-l mai sâcâiţi pe domnul Pigden... Da,
mama dumnealui e întotdeauna neliniştită.

George: Ce se întâmplă?

Richard: Nimic. (La telefon) Cum ?.. Nu e nici treaba dvs., nici a doamnei Pigden, cu cine s-a
însurat domnul Pigden.

George: O, Doamne!

Richard: Domnul Pigden va veni acasă după ce își va face datoria de soț! (Închide)

George: O să facă atac de cord.

Richard:. Termină cu văicăreala și agață-l pe Fred la locul lui.

George: Hai, Fred!

Jane: Cum rămâne cu Ronnie?

Richard: Să nu intrăm în panică! Nu o să îndraznească să vină aici...

Ronnie: Deschide ușa!

Jane: Ronnie!

George: O, Doamne! (George intră în dulap cu Fred. Richard îl trage afară.)

Richard: Sunteți de la Room Service ?

Ronnie: Deschide ușa sau o fac praf.

Richard: (şoptit) Du-o la 650.
(Ies amandoi, pe balcon)

Richard: Imediat! (Deschide ușa.Ronnie intra agitat) A, am crezut că e chelnerul.

19
Ronnie: Sunt Ronnie (Worthington).
Richard: Încântat de cunoştinţă, Richard Willey.
Ronnie: Las' că ştiu eu cine eşti.
Richard: (Ronnie intră în dormitor) Vă cunosc de undeva ?

Ronnie: Sunt soţul lui Jane.

Richard: Jane?
Ronnie: Jane Worthington.
Richard:Jane Worthington.
Ronnie: E secretară pe acolo, pe la voi.
Richard: Se poate, nu-mi aduc aminte.
Ronnie: Auzi, las-o baltă! Unde e?
Richard: Cine?
Ronnie: Nevastă-mea, Jane, unde e?
Richard: Ce să caute o secretară în apartamentul Ministrului Tineretului?
Ronnie: Domnule Willey, n-are rost! Am urmarit-o.
Richard: Ne-ai urmărit-o?
Ronnie: Întâlniri, cafele, ceai...
Richard: Aa, domnișoara Worthington, Jane, bineînțeles, secretara noastră...
Ronnie: Nu, ea e de la opozitie,. (Pauză) Jane a început s-o scalde cu matusa Rosie din Felixstowe,
dar ca să ajungi în Felixstowe nu e nevoie să cobori în Westminster.
(Camerista bate la ușă și intră)
Camerista: Face pat acum.
Ronnie: Nu trebuie să faci nici un pat în noaptea asta.
Camerista: Non capisco.
Ronnie: Întinde-o de aici. (Camerista iese)
Richard: Deci, tinere domn...

Ronnie: Să nu-mi spui tu mie “tinere domn"! Când te-ai înregistrat, domnul Baker era langa tine.
Richard: Domnul Baker ?

Ronnie: Detectiv particular.

Richard: Detectiv particular ?

Ronnie: Și în timp ce eu îl aşteptam peste drum, el a urcat pe scara de incendiu, până la balconul
camerei 648.

20
Richard: Când eu mă cazam, detectivul tău particular urca scara de incendiu.
Ronnie: Exact!
Richard: Și a ajuns pe balcon.
Ronnie: Întocmai!
Richard: O, Doamne!
Ronnie: Așa că a avut ce să vadă.
Richard: Nici măcar nu stiu daca nevasta dumneavoastră e în hotel.
Ronnie: Ba da. Am văzut-o strecurându-se după ce te-ai înregistrat.
Richard: Ok..ok.... Nu e aici... e cu domnul Pigden.
Ronnie: Cu cine?
Richard: Cu George Pigden, secretarul meu de stat. Eu doar îl acopăr.
Ronnie: Încetează cu asta. Te-ai întâlnit de nenumărate ori cu Jane.
Richard: Am încercat s-o conving să renunțe. George are experiență. A avut de-a face cu toate
femeile de pe acolo.
Ronnie: Drept cine mă iei?
Richard: Te iau drept un om foarte inteligent, Ronnie. Crede-mă că sunt tot atât de deranjat ca și
tine. (Richard ii deschide ușa, moment în care ușa dulapului se deschide, iar cadavrul atârnă
agățat de ușă)
Ronnie: George Pigden zici?
Richard: Da.
Ronnie: Dacă încerci să mă duci...te maschez în accident de cale ferată.
Richard: Ronnie, sunt membru al Parlamentului.
Ronnie: Nu uita de Jack Baker.
Richard: Nici o șansă să-l uit.
Ronnie: V-a urmărit.
Richard: N-o să spună o vorbă despre mine, te asigur.
Ronnie: Mă întorc I’lI be back...
Richard: Abia aștept (Ronnie iese. Richard formează un număr de telefon) Hei, George! George,
veniți aici imediat. Ronnie a plecat, dar se întoarce. Nu mai puteți sta în 650, o să vină
acolo...George, nu mai e timp. Dacă te întâlnești cu el, o să mai avem un cadavru. (Închide. Bătăi în
ușă) Cine e?
Chelnerul: Room service. (Richard deschide ușa. Chelnerul intră cu un braț de haine.) A sosit
croitorul cel vestit.
Richard: Minunat. (Richard începe să aleagă hainele)
21
Chelnerul: Cu haina aceea am fost îmbrăcat la cununie.
Richard: (Îi dă 5 lire) Bine, Harold, a intervenit ceva.
Chelnerul: Minunat.
Richard: Îmi trebuie un scaun cu rotile.
Chelnerul: Scaun cu rotile?
Richard: Pentru invalizi...
Chelnerul: Îi e rău cuiva?
Richard: Ne este rău tuturor. Unuia dintre noi, însă, e rau de tot.
(George și Jane apar pe balcon și intră în cameră pe fereastră)
George: Ce s-a întâmplat?
Jane: Unde e Ronnie?
Richard: Stai puțin să rezolv cu Harold. Poți sau nu poți să-mi aduci ce te-am rugat? Un scaun cu
rotile?
Chelnerul: Cred că da. Avem prin hotel.
Richard: Te rog. (Îl împinge spre ușă. Chelnerul tușește. Richard scoate portofelul)
Chelnerul: 10 sunt de ajuns.
Chelnerul: Ei, lăsați atunci, nu face nimic.
Richard: (uimit) Mulțumesc, Harold. (Chelnerul iese.) Deci vreți întâi veștile bune sau veștile rele?
George: Sunt și vești bune?
Richard: Nu. (Către Jane) Vestea rea e că bărbatul tău a pus un detectiv pe urmele noastre.
George: Cum nu se putea mai bine.
Richard: Iar vestea și mai rea e că detectivul e cadavrul din dulap.
George: O, Doamne!
Jane: Cum a putut să facă una ca asta?
George: Și scaunul la ce-ți mai folosește?
Richard: George, e un detectiv particular. Nu trebuie să fie găsit nici aici, nici în 650. Îl punem în
scaun, îi punem o pătură pe picioare...
George: Și apoi?
Richard: Îl arunci în Tamisa, lângă Clapham.
George: Clapham?
Richard: E în drum spre casă, George. Omul e mort oricum. Ce contează unde o să-l găsească? Locul
e pustiu. Îl răstorni în apă și gata.
George: Îl răstorn în apă și gata!
Jane: Și cum rămâne cu Ronnie?
22
Richard: Da, un motiv în plus să te duci acasă, George.
George: Cum adică?
Richard: I-am spus că te culci cu nevasta sa.
George: Ce?
Richard: Nu m-a crezut, așa că a coborât la recepție să verifice dacă domnul și doamna Pigden sunt
cazați aici.
Jane: Pai suntem.
Richard: Bineinteles. La 650. (Bătăi in ușă) Cine e ?
Ronnie: Ronnie Worthington !
George: O, Doamne !
Richard: Imediat ! (Richard deschide usa dulapului) Repede! Înăuntru ! Amândoi !
George: Ce?!
Richard: Hai, repede!
(Intră în dulap. Richard deschide ușa)
Ronnie: Ai avut dreptate. S-au cazat la 650. Vis-a-vis. (se vede ușa de la 650 spartă.)
Richard: Vis-a-vis ? Ei, asta le întrece pe toate!
Ronnie: Am bătut la ușă și nu a răspuns nimeni.
Richard: Nu era nimeni?
Ronnie: NU, așa că le-am spart ușa.
Richard: Ce-ai făcut?
Ronnie: O, Doamne! (Începe să plângă în hohote)
Richard: Ronnie, liniștește-te!
Ronnie: E vina mea!
Richard: Nu e vina ta!
Ronnie: Ba da! De asta s-a dus cu Pigden ăsta. E mai bun ca mine!
Richard: Nu! (Administratorul apare în cadrul ușii)
Ronnie: Ba da! Nu sunt bun în pat, domnule Willey! (Richard e stânjenit)
Richard: Ronie esti foarte bun crede-ma stiu ce zic…
Ronnie: Nu, niciodată nu rezist cât trebuie!
Administratorul: Domnule Willey!
Richard: Ah!
Ronnie: Iertați-mă, nu mă port așa de obicei!
Administratorul: Mă bucur să aud asta.

23
Richard: Rezolv eu, nici o problemă.
Administratorul: (furios) Poate rezolvaţi și ușa domnului Pigden !
Ronnie: (furios) Pigden!
Richard: Lasa Ronnie, totul e în ordine !
Administratorul: Ba nu e deloc. Ușa e spartăși mobila e împraștiată peste tot.

Richard: Domnul Pigden o sa vă despăgubească.

Administratorul: Nu e vorba de bani, e vorba ca nu pot îngădui asemenea lucruri aici, la hotelul
Westminster!

Richard: Vă înteleg foarte bine.

Administratorul: Sunt de acord ca se întamplă tot felul de nebunii în luna de miere, dar asta e prea
de tot.
Ronnie: Luna de miere ? (Izbucneşte din nou in plâns )
Richard: Ronnie, liniștește-te.
Administratorul: Și nu ştiu unde sunt domnul și doamna Pigden.
Richard: S-ar putea să îi găsiți la restaurant. (Intră chelnerul, deschizând ușa cu scaunul cu rotile)
Chelnerul: S-a rezolvat!
Administratorul: Cromwell, ce înseamnă asta?
Chelnerul: Comanda!
Administratorul: Pentru cine?
Chelnerul: Pentru cine e, domnule Willey?
Richard: (Arătându-l pe Ronnie) Pentru el...
Chelnerul: Ești nou pe aici, nu-i așa?
Administratorul: Poţi să pleci.
Chelnerul: Da, hm, hm! (Îi face semn lui Richard cu cele 10 degete, apoi iese)

Administratorul: Nu ştiu cine eşti, tinere domn, și nu ştiu ce cauţi în apartamentul domnului
Willey, dar te rog să părăsești hotelul imediat ce te simţi mai bine. Cred, domnule Willey, ca pe
viitor ar fi mai bine să veniţi cu soţia la aceste întruniri. (Iese.)
Ronnie: Mă simt groaznic.
Richard: Du-te acasă. 0 să-ți revii.
Ronnie: Nu plec pana nu-l găsesc pe Pigden ăla.
Richard: Cum am spus, probabil e la, restaurant.
Ronnie: Dacă pun mâna pe el, o sa-i trag una exact acolo (Iese)

24
Richard: (Deschide ușa dulapului) Ați auzit ceva?
George: O, nu. Eram prea ocupați.
Jane: Ronnie a fost extraordinar.
Richard: Poftim?
Jane: Ronnie mă iubește. Nu l-am auzit niciodată vorbind așa despre mine.
Richard: O, Doamne.
Jane: A avut chiar curajul să vorbească de defectele lui...
Richard: Jane, discută asta cu doctorul familiei.(Lui George) L-ai îmbrăcat?
George: N-a fost prea ușor. (George scoate cadavrul care e îmbrăcat la repezeală)
Richard: Îngrozitor.
Richard:Pune-l aici. (Aduce scaunul.) Jane, coboara pe scara de incendiu si du-te acasa cat poţi de
repede.
Jane: Ce-o sa-i spun lui Ronnie, când se intoarce ?
Richard: Spune-i ca Pigden te-a adus aici cu forţa.
George: Mulţumesc.
Richard: Și după aia intoarce-te la Parlament.
Jane: Nu pot sa dorm acolo.
Richard: De ce ? pana la urma tot acasa o sfarsim... (Jane iese.) Asta e, George. Adu o pătură din
dormitor pentru Fred. O sa faceţi o plimbare pe malul Tamisei. Pana la Clapham, nu uita. Eu ma duc
sa chem liftul. Aşteaptă 30 de secunde si vino.
George: Am înțeles.
Richard: George, dacă te însori și ai vreodată o încurcătură, poți conta pe mine.
(George intra in dormitor, iar Richard iese din apartament. După un moment, cadavrul începe să-
și mişte capul, să deschidă ochii și să-și pipăie gâtul cu mâna. Își dă seama că e îmbracat cu alte
haine, că are pantalonii cu fața în spate și începe să se mişte. Se ridică și se îndreaptă spre balcon.
Iese pe balcon, priveşte fereastra deschisă, își pune capul sub ea.)

Detectivul: Aha ! Am ințeles! (fereastra îi cade pe gât. Închide ochii si leşină.)

25
 ACTUL II

După cateva clipe George intra din dormitor, cu pătură in mână. O aruncă pe scaunul cu rotile
și incepe sa-l impingă spre ușă. După o clipa, realizează. Ia pătură, o scutură, o aruncă și
începe să se uite disperat, de jur imprejur. Intra Richard.

Richard: George !
George : Ah I Richard I
Richard: Am blocat liftul! Hai odată!
George: A disparut.
Richard: Cine ?
George : Detectivul. (Pauză).
Richard: George, unde e ?
George: Nu ştiu.
Richard: L-am pus eu altundeva?

George: Nu.

Richard: L-am ascuns ?

George: Nu. Când m-am întors din dormitor, nu mai era aici.
Richard: Cum ai putut sa pierzi un cadavru ?
George: Nu l-am pierdut. A dispărut. (Richard se întoarce și vede cadavrul la fereastră) . M-am dus după
pătură, în dormitor, și apoi am venit înapoi. N-am lipsit nici macar un minut.

Richard: George. (George se uita la Richard, apoi la fereastra, dar nu realizeaza)

George: Domnule Willey ! Era aici când am plecat. Era in scaun, cu ochelarii de soare pe ochi, imbracat in
costumul de cununie ai lui ...(Își dă seama) Domnule Willey !
Richard: George, ce-ai făcut ?
George: N-am făcut nimic I
Richard: Era exact acolo unde era acum o oră.
George: Domnule Willey, vă asigur ca ultima dată când l-am văzut era in scaunul cu rotile.
Richard: Cineva e cu ochii pe noi.
George: Cu ochii pe noi ?
Richard: Da. îmi miroase a şantaj.
George: Şantaj ? !

Richard: De ce să-l pună înapoi? De ce să nu cheme Poliția sau Securitatea hotelului ?

George: Am știut că trebuie să rămân acasă cu mama.

26
Richard: Ba da m-ai omorat cu maica ta asta!!!!... ....planul A (Mută împreună cadavrul în scaunul
cu rotile) Ochelarii! Încă un semn al șantajului. Se joacă cu noi, George. (Îi pune ochelarii înapoi)
Probabil, vom primi un mesaj.
George: Un mesaj?
Richard: O să ceară bani.
George: Domnule Willey, dacă e un șantaj (geamul cade cu zgomot...bate cineva în ușa... )
Richard: Fii tare...
George: Trebuie?! (Intră chelnerul)
Chelnerul: Domnule Willey?
Richard: Ce mai vrei?
Chelnerul : Pentru dvs. (Îi dă un dosar)
Richard : Ce-i asta ?
Chelnerul: Un mesaj.
Richard: Un mesaj ?
Chelnerul: Da.
Richard: De la cine ?
Chelnerul: De la mine.
Richard: De la tine?
Chelnerul: Da.
Richard: ”Un scaun cu rotile – 10 lire”.
Chelnerul: (Văzând cadavrul) Fratele dumneavoastră a făcut-o lată.
Richard: Nu e treaba ta!
George: O, Doamne! (Ronnie intră ca o furtună în cameră)
Richard: O, Doamne!
Ronnie: Domule Willey, domnul Pigden și soția mea au disparut.
Chelnerul: Bună seara.
Ronnie: Tu cine mai ești?
Richard: Cel mai bogat om din hotel (Îl împinge pe chelner afară)
Ronnie: Se ascunde undeva.
Richard: De ce nu te duci acasă să te culci? Ai să rezolvi mâine dimineață.
Ronnie: Am sa rezolv totul acum! Începând cu George Pigden.
(George iese impingând scaunul cu rotile)
Ronnie: Asta cine e?
Richard: Doctorul Livingstone.
27
Ronnie: Ăla din cărucior cine era ?
Richard: Fratele cuiva.
Ronnie: Al cui ?
Richard: Al meu. Harrington Willey. Doctorul Livigstone se ocupa de el permanent. Bietul Harry !
Ronnie: Tu întotdeauna uiți de problemele altora, când e vorba de problemele tale?
Administratorul: Domnule Willey !
Richard: Sunt ocupat !
Administratorul: Domnule Willey, vă reamintesc faptul că acum o oră trebuia să ajungeţi imediat la Parlament.
Richard: Îmi faceți dumneavoastră cumva programul? am fost reținut....
Administratorul: Nu desigur ca nu... ! Am vrut sa zic ca probabil daca ati rezolvat problemele nu va mai retine
nimic în afară de acest domn.
Ronnie: Bă, tu ai ceva cu mine?
Richard: Ronnie, cred că administratorul are dreptate. Ăsta e un hotel respectabil.
Ronnie: Da, mă, e un bordel de lux!
Administratorul: Bordel !?
Richard: Ronnie ...
Ronnie: Ce ”Ronnie”? Nevastă-mea o arde cu domnul Pigden și...
Administratorul: Desigur că domnul Pigden are mai multe răspunsuri de dat!
Ronnie: Îl las orfan de dinți!!
Administratorul: Tocmai i-am spus ca aştept o explicaţie pentru deranjul făcut la 650.
Ronnie: Adică ai vorbit cu el, acum?
Administratorul: Da, în lift.
Ronnie: Nemernicul ! (Ronnie iese în fugă )
Richard: Ronnie !
Administratorul: Și de asemenea, i-am spus să părăsească imediat hotelul, împreună cu soţia lui.
Richard: Doamna Pigden a plecat demult.
Administratorul: Și încă ceva. De ce își plimbă fratele prin hotel, în scaun cu rotile ?
Richard: Ca să ia aer. I s-a făcut rau de la şampanie. George îl duce acum acasă.
(Intră George, alb)
George: Domnule Willey!
Richard: Pigden I Trebuia să fii la Clapham (Către administrator) Via Levisham.
George: S-a ridicat.
Richard: Ridicat ? Cine- s-a ridicat ?
George: Tipul din scaun.
28
Richard: Ce ??
Aministratorul: Fred?
George: S-a ridicat!
Richard: Cum??
George: Uite asa....
Richard: Mulțumesc.
George: Când să intrăm în lift, s-a ridicat.
Richard: N-avea cum!
Administratorul: De ce nu ?
Richard: Te rog. (Lui George) Și ce-ai făcut ?
George: Am luat-o la fugă!
Richard : Și Fred ?
George: (aproape plângând) A coborât cu liftul!
Administratorul: Și probabil va vărsa prin hotel! (Iese grăbit).....vorbind în spaniolă....
George: E, totuşi, o veste bună, nu ?
Richard: Pentru un fost cadavru da, dar pentru noi, nu.
George: Pentru noi e minunat. Nu mai trebuie sa-l arunc în Tamisa și pot pleca acasă și o liniştesc pe
sora Foster.
Richard: George! Daca e viu, are să afle totul despre mine si domnişoara Worthington. A, te-ai
întalnit cu Ronnie?
George: Da, părea montat.
Richard: Exact. ÎI căuta pe domnul Pigden.
George: Ştiu.
Richard: Și crede ca tu eşti doctorul Livingstone.
George: Doctorul Livingstone ?
Richard : George, trebuie să dăm de mort înainte să se întalnească cu Ronnie. Dumnezeule!
George: Ce mai e?
Richard: I-am spus lui Ronnie că detectivul din carucior e fratele meu cretin.
George: Toți ceilalți cred că e Fred, fratele meu bețiv. Nu mai înțeleg nimic...
Richard: Asta e și idee! Dacă Jack Baker ajunge înaintea mea...
George: Cine-i Jack Baker?
Richard: Cum cine-i ? E simplu: detectivul particular, mortul. Folosește-ți creierul, George!
Chelnerul: (Din ușă, împingând scaunul cu rotile. Richard iese grăbit.)
Nu așa se face... nu-i frumos...eu m-am chinuit să fac rost de el și...Fred..
29
George: Îți mulţumesc.
Chelnerul: Și în loc să-l folosească, îl găsesc în lift, aruncat.
George: Nu mai are nevoie de el.
Chelnerul: Atunci îl duc înapoi.
George: Mulțumesc!
Chelnerul: Dar îl pun deoparte pentru următoarea urgență.
George: Mulţumesc (Chelnerul iese). O,Doamne! (Bătăi in ușă) Ce mai e ? (George deschide ușa.
descoperind-o pe Pamela Willey)
Pamela: Bună, George! (Îl sărută pe obraji) Ce surpriza plăcută!
George: Doamna Willey !
Pamela: Ce-i cu tine aici ?
George: Doamna Willey !
Pamela: Da, George.
George: Doamna Willey.
Pamela: Nu trebuia să fii la Parlament, cu Richard ? Sau acasă cu mama ?
George: Am venit ...
Pamela: Unde ai venit, George ?
George: Aici.
Pamela: Așa!
George: Să-l ajut pe domnul Willey. Am uitat ceva. Niște hârtii. El-Parlament, eu-aici.
Pamela: Ai avut o zi grea, nu-i așa? (pauză) S-a întâmplat ceva?
George: Nu. (Bătăi in ușă) Ahh! Cine e ?
Chelnerul: Room Service.
George:(către Pamela) Room Service.(Deschide ușa)
Chelnerul: (împingând scaunul) M-am gândit că poate vă mai trebuie.
George: La ce să-mi trebuiască?
Chelnerul: Pe mine mă întrebați?
George: (Şchiopătând prin fața doamnei Willey) Mulţumesc pentru deranj. Poate un timp nu ne
mai vedem. (Îi da 5 lire și îl așează în scaun, apoi îl impinge afară) Deci, doamna Willey, unde am
rămas ?
Pamela: Ai căzut sau ce s-a întâmplat?
George: Aaa, da. (Schimbând subiectul) Doamna Willey, am crezut că sunteți dusă...în sensul de
plecată...Acu’ ați venit ca să...
Pamela: Am veni să-i fac o mică surpriză lui Richard.
30
George: Va fi una mare, sunt sigur.
Pamela: Perfect.
George: Deci, ați venit așa, să-i spuneţi ceva drăguţ și să vă întoarceți la țară imediat, nu ?
Pamela: George ! Rămân peste noapte.
George: Peste noapte ?
Pamela: Da.
George: Nu ! domnul Willey va fi la Cameră toata noaptea.
Pamela: Da, ştiu, și m-am decis să-l ascult vorbind. Am să-l urmăresc de la balcon (Pamela intra în
dormitor)
George: Nu, nu se poate! (Pamela revine)
Pamela: Sau rămân aici și urmăresc întrunirea la televizor.
George: Nici asta nu se poate.
Pamela: Cum adica ? De ce nu ?
George: Pentru ca e mai bine vis-a-vis.
Pamela: Vis-a-vis ?
George: Apartamentul 650. E al meu.
Pamela: Al tau ?
George: Da, al meu. Vis-a-vis.
Pamela: Și tu stai la hotel?
George: M-a rugat domnul Willey. Hai!
Pamela: Cum adică ”hai”?
George: Vis-a-vis. Doar noi doi.
Pamela: George!
George: Doar noi doi. S-ar putea să nu mai avem ocazia.
Pamela: Ce ocazie?
George: Dragoste, doamnă Willey. (O sărută cu pasiune)
Pamela: George!
George: Sunt innebunit de ani de zile, doamna Willey. (0 sărută).
Pamela: George!
George: Doamne, eşti minunata. Hai să facem prostii! (0 sărută) Nu te opune dragostei.
Pamela: Cine se opune, George? (Se sărută) De asta te purtai atât de ciudat, George ?
George: Taci, nu zi nimic! Nu strica...!
Pamela: Și toți anii astia, ai ținut ...
George: Taci am zis!
31
Pamela: Hai dincolo. (O trage spre fereastra)
George: Pe fereastra.
Pamela: Pe fereastra?
George: Să nu ne vadă cineva.
Pamela: (Ies pe fereastră, traversând balconul. După o clipă, intră Richard)
Richard: Unde dracu s-a ascuns ascutitul ala de detectiv George! (Geamul cade cu zgomot. Richard
iese la fereastra) George!
Jane: (îl bate pe umăr) Domnule Willey I
Richard: Ah! (Se îndreaptă și dă cu capul în geam) Ahhh!
Jane : Iartă-mă.
Richard: Ce mai cauţi pe aici ?
Jane: M-am ratacit. Am coborât pe scara de serviciu, cum ai spus! Și am intrat la alt etaj.
Am încercat să cobor pe scări.
Richard: Nu!
Jane: Și m-am întâlnit cu Ronnie.
Richard: Ronnie!
Jane: Dar nu-i nimic. Cred ca am rezolvat-o cu el. Ce-ați făcut cu cadavrul?
Richard: Ultima dată a fost văzut coborând cu liftul.
Jane: Cum?!
Richard: Cadavrul nu e mort.
Jane: Nu e mort?
Richard: Nu, Walkind dead! Și dacă se întâlnește cu Ronnie, unul din noi o să fie și el mort. Du-te înapoi la
Cameră (Jane iese pe fereastră), nu pierde vremea! Încerc să dau de ascuțit înaintea lui Ronnie!
Jane: Unde e domnul Pigden.
Richard: Nu știu, sper să nu fi uitat ce are de făcut. (Jane iese. Richard se duce să închidă ușa, dar acolo stă
detectivul, gata să bată) Oo?!
Detectivul: Ooo!
Richard: Pot să vă fiu de folos?
Detectivul: Pe mine mă întrebați? Vă deranjează dacă vă întreb ce caut aici? Mă doare capul...nu știu ce-i cu
mine. (După o pauză)
Richard: Te rog, intră. Ți-ai pierdut memoria? Asta nu e rău!
Detectivul: Aveți idee cum mă cheamă? Da, și mă doare capul teribil.
Richard: Ai mai zis asta o dată. Întinde-te aici. Pune picioarele sus. (Îl întinde pe canapea)
Detectivul: Mulțumesc! Ești foarte amabil. Ceva e ciudat. Mi s-a părut că apartamentul 648...Nu ne cunoaștem,
32
nu?
Richard: Poate de la televizor. O să se ocupe prietenul meu de tine. E doctor.
Detectivul: Doctor? Ce noroc.
Richard: Da. Nu-i așa? (George intră pe fereastră)
George: Bine că ești aici, domnule Willey!
Richard: Tocmai mă întrebam unde ești, doctore...
George: S-a întâmplat ceva de necrezut. A venit cică să-ți facă o surpriză...
Richard: Întâi de toate, ai un pacient, doctore Livingstone. Are nevoie de somn.
George: Mă așteaptă dincolo și crede că o să facem...(nedumerit) Doctor Livingstone?
Richard: Trebuie să îl ajuți pe omul ăsta. (George îl descoperă pe detectiv). Trebuie să doarmă.
George: Ah! (Geamul cade cu zgomot) Ah!
Richard: (Detectivului) Ești pe mâini bune. Doctorul Livingstone este neurolog.
George: O, Doamne! Domnule Willey, știți, avem o problemă...
Richard: Doctore, domnul tocmai și-a pierdut memoria.
George: Serios?
Detectivul: Da. Nu-mi amintesc nici măcar cine sunt.
Richard: Și, de asemenea, nu-și amintește ce căuta aici în hotel.
George: Groaznic!
Richard: Da.
Detectivul: Nu știu. Parcă îmi amintesc ceva despre camera asta.
George: Aha!
Richard: Cred că pacientul are nevoie de un somn lung, doctore.
George: Asta e o idee bună.
Richard: Îl ducem în apartamentul de vis -a –vis.
George: Asta nu e o idee prea bună.
Richard: Apartamentul nostru e suprapopulat.
George: Și vis-a-vis e suprapopulat.
Richard: Nu prea înțeleg, doctore.
George: Am să-ți explic, după ce-mi culc pacientul. În dormitor.
Richard: Bine (Ronnie intră furios. George se întinde lângă detectiv, încercând să-l acopere.)
Ronnie: Unde e Pigden?
Richard: Încercă la 650, poate s-a întors.
Ronnie: 650, da!
George: Nu!
33
Richard: Cred că merită să încerce, doctore.
George: Nu, nu merită. Domnul Pigden nu e acolo.
Richard: (enervat) Ar putea sa fie acolo. Lasă-l să încerce!
George: Nu ! M-am întâlnit eu cu domnul Pigden, acum câteva minute.
Richard: Da?
George: Da.
Ronnie: Unde ?
George: În piscină.
Richard: În piscină ?
Ronnie: În piscină ?
George: Da, am tras puţin împreună.
Ronnie: Să vezi ce-o să-i trag eu.
Detectivul: Jacky. 648.
Ronnie: L-ați îmbătat pe cretin?
Detectivul: Mă cunoști?
Ronnie: Mda, eşti fratele cretin al domnului Willey Harrington (Iese grăbit)
Detectivul: (După o pauză) Harrington, fratele cretin ?
Richard: Da, frate...
Detectivul: Sunt fratele tau ?
Richard: Da.
George: O, Doamne!
Richard: Da, vezi, ai fost bolnav o vreme. Memoria te părăsește adeseori. Îți place alcoolul...
George: (Bătăi in ușă!) Dumnezeule!
Richard: Vezi cine e, doctore!
George: Aș vrea să discut ceva între patru ochi cu tine, domnule Willey.
Richard: Acu’ ți-ai găsit? Du-te deschide! Eu îl culc pe Harrington dincolo.
Detectivul: Ești foarte amabil.
Richard: Doar sunt fratele mai mare, nu?
Detectivul: E posibil să mă cheame Jack ?
Richard: Jack?
Detectivul: Îmi sună mereu în cap "Jack"!
Richard: Asta pentru ca ai față de mufă, Harrington. (Îl duce în dormitor. Bătăi în ușă)
George: Cine e ?
Camerista: Este camerista. (George deschide. Intra camerista) Face pat acum.
34
George: Nu, patul e ocupat. Și la 650 la fel.
Camerista: Non intiendo.
George: Nici eu. (O scoate afară. Pamela apare la fereastra. Bate în geam) Nu ! Ssss! (George îi face semn să
se ducă înapoi. Pamela bate și măi tare.George ridică geamul. Pamela vrea să intre, dar George nu o lasă.)
Ți-am spus să stai dincolo.
Pamela: De ce durează atât ? Hai, că am comandat șampanie și caviar. (Îl trage pe balcon)
George: Doamnă Willey...!
Pamela: Sau rămânem aici, George. Nu-mi pasă. (Bătăi în ușă.)
Chelnerul: Rom service.
George: La 650.
(Intră amandoi, sărutându-se. După un moment, la fereastră apare capul chelnerului.)
Chelnerul: Şampanie și caviar ! Ştiu, dar nu e nimeni acolo asa că m-am gândit ca sunteți aici.
Pamela: Du-le dincolo !
Chelnerul: Am înțeles ! Sunteți din partea mirelui sau a miresei?
Pamela: Poftim !?
George: Du-le dincolo !!
Chelnerul: Am înţeles I (Iese, pe balcon)
Pamela: Haide ! (Iese pe fereastra)
George: Doamna Willey, sunt îngrijorat din pricina domnului Willey.
Pamela: Stă toata noaptea la Camera. Nu vine până dimineaţă.
George: Ar putea să apară (Fereastra cade pe gâtul doamnei Willey, care leşină. George ii dă o palmă.)
Doamna Willey! Doamna Willey!
Pamela: Oh I
George: Slava Domnului!
Pamela: Încă o dată, George !
George: Doamna Willey. (Bătăi in ușă. George o ia pe doamna Willey în braţe și o închide în dulap.) Da!
Imediat! (George deschide ușa și încremenește. Sora Foster intră în camera furioasă) O, Maică Precistă!
Glayds: Se poate?
George: Parcă-i după mine? Sora Foster.
Glayds: Te ascult, domnule Pigden. Mama ta e foarte îngrijorată.
George: Sora Foster.
Glayds: Ma dezamăgeşti. Domnule Pigden, aveam încredere în tine.
George: Sora Foster.
Glayds: Și cum adică te însori fără să spui nimănui ? (George vrea sa spună ceva.) Doamna Pigden se simte bine.
35
I-am promis că nu plec de aici până nu aud o explicaţie logică.
George: Spune-i c-am sa-i explic eu, când ajung acasă.
Glayds: Sora Foster vrea o explicaţie acum, domnule Pigden.
(Ușa dulapului se deschide și Pamela pășește afară, semiconștientă)
Pamela: Încă o dată, George ! (Se intoarce în dulap și închide ușa)
Glayds: Era cumva soţia ta ?
George: Nu, e soţia domnului Willey.
Glayds: Domnule, vrei să spui că femeia aceea e soția ministrului ?
George: Da.
Glayds: A spus ”încă o dată, George” ?
George: A spus de mai multe ori.
Glayds: Câte femei ai acolo ?
George: Da’ cine să mai știe...
Glayds: Domnule Pigden!
George: Te rog, du-te acasă. Domnul Willey poate apărea în orice moment.
Glayds: Și mireasa asta a ta unde e ?
George: Nu e nici o mireasă, e una din secretare.
Glayds: Ce-ai făcut, domnule Pigden?
George: Am făcut ce-am putut mai bine, soră Foster! Ei, acum du-te acasă.
Glayds: Nu fără tine.
George: Bine, hai dincolo.
Glayds: Dincolo?
George: La 650. E apartamentul meu.
Glayds: Pentru ce Dumnezeu ?
George: Ca să facem dragoste.
Glayds: Ce să facem ?
George: Dragoste, soră Foster. Hai să facem prostii! Hai să ne destrăbălăm. (O sărută).
Glayds: Domnule Pigden!
George: Doamne, ești minunată! (O sărută)
Pamela: (Din dulap) Încă o dată, George!
Glayds: Ai înebunit ?
George: Dumneata m-ai înebunit. (O sărută) Nu te opune dragostei.
Glayds: Cine se opune, domnule Pigden? (se sărută) Cum rămâne cu doamna Willey și cu secretara?
George: Cine le mai vrea acum? Hai dincolo (O trage spre fereastră) Vreau să fiu gol și seducător... (O împinge
36
spre fereastră). Du-te tu mai întâi.
Glayds: George!
George: Vreau să fiu gol și seducător.
Glayds:Te voi aștepta.
George: Hai, repede, soră Foster.
Glayds: Cred că poți să-mi spui Gladys.
(Fereastra cade cu zgomot, fără s-o atingă pe sora Foster)
(Îl sărută și iese pe balcon)
George: (uluit) Băi, dar nu-s normal! (Își aminteşte de Pamela și merge să deschidă dulapul)
Doamnă Willey!
Pamela: Vii și tu înăuntru, George ?
George: Nu, mai bine ieşi să te aerisești. (Intră Richard, fara să-i vadă)
Richard: Întinde-te aici, Herrington. (Auzindu-i vocea, George intra în dulap) George ? George ? (Bătăi in
ușă) Cine e ?
Chelnerul: Room Service.
Richard: Ce vrei ?
Chelnerul: Semnaţi, vă rog.
Richard: Pentru ce ?
Chelnerul: Ei, ce vă mai place să vă jucați! Şampanie și caviar. Apartamentul 650.
Richard: N-am comandat așa ceva.
Chelnerul: Ei, da ”nu”! Domnul Pigden a comandat.
Richard: Domnul Pigden?
Chelnerul: Da. (Pe parcursul dialogului care urmează, ușadulapului se deschide și îi vedem pe George și
Pamela îmbrățișați)
Richard: Nu se poate.
Chelnerul: Vă spun eu.
Richard: E o greşeală.
Chelnerul: Nu e nici o greşeală. Apartamentul 650.
Richard: 650 ? (Se întoarce și îl vede pe George care încearcă să inchidă ușa) George!
George: Ah! (închide ușa la repezeală)
Richard: Ce faci aici, George ?
George: Ies din dulap.
Richard: Ce naiba cauţi în dulap ? Ai innebunit. Și de ce ai comandat şampanie și caviar pentru 650 ?
George: Da.
37
Richard: Cum adica "da” ?
Chelnerul: (lui George, dându-i nota de plată) Poftiml E de muncă în luna de miere, eu ceream și stridii dacă...
George: (împingandu-l spre ușă) Da !
Chelnerul: Cealaltă cine era, mama soacră ?
George: Da ! Ce, nu ți-e clar?
Richard: Înainte să pleci, aș vrea să-ți cer o mică favoare.
Chelnerul: Minunat.
Richard: Ai cumva, din întâmplare, nişte somnifere ?
George: Somnifere?
Richard: (lui George) Da. pentru Fred. Începe să-și amintească multe (Chelnerului) Cu cât sunt mai
tari, cu atât mai bine.
Chelnerul: Se găsesc greu...cu rețetă...
Richard: O să fim pritenoși.
Chelnerul: Mie-mi spuneți? (Chelnerul tuşeşte. Richard își în ultimul moment că nu mai are bani)
Richard: George, te rog.
George: (dându-i chelnerului 5 lire) Să nu crezi că-mi mananci și mie salariul.
Chelnerul: Noaptea abia a început. (Ia banii și iese)
Richard: Mă duc să-l culc pe Harrington. Stai aici, în caz că mai vine Ronnie.
George: Domnule Willey. Trebuie să-ți spun ceva.
Richard: Ce?
George: Doamna Willey.
Richard: Ce ?
George: Doamna Willey .
Richard: Doamna Willey ?
George: Sss !
Richard: Ce-i cu doamna Willey ?
George: E în dulap. (pauză)
Richard: (alb) Pamela e în dulap.
George: Da. În furou.
Richard: Pamela e în dulap, în furou.
George: Da.
Richard: Ce cauta în dulap, în furou ?
George: Așteaptă să mă dezbrac. (Pauză. Richard începe să râdă. Sună telefonul.)
Richard: Alo ? De ce să te dezbraci? ...Ce mai vrei, sora Foster ?
38
George: O, nu! Dă-mi-o mie! (Richard îi face semn să tacă)
Richard: Bine, spune- i doamnei Pigden că George o să fie acasă înainte de miezul nopţii. Da ?...Dar unde eşti ?
...(lui George) Ce caută sora Foster la 650 ?
George: Și așteaptă să mă dezbrac.
Richard: De ce ?
George: Ca să facem nebunii.
Richard: (la telefon) Sora Foster, sper că serviciile tale sunt aprobare de Ministerul Cultelor. (Trânteşte
telefonul) Da, rafinate gusturi la mănăstire!
George: Nu. Sunt pentru doamna Willey. (Pauză) Am încercat să-ți spun.
(Richard deschide dulapul, iar Pamela iese, încă ameţită)
Pamela: Doamne, m-a lovit ceva.
Richard: Pamela! Tu aici?
George: A vrut să facă o surpriză...S-a lovit la cap, domnule Willey.
Richard: Nu mă interesează locul, Pigden.
George: A lovit-o fereastra.
Richard: Înainte, în timp ce sau după... ?
George: A vrut doar să-ți facă o surpriză.
Richard: A reuşit din plin. Ce dracu’ caută asta aici?
(Richard o împinge, încet, înapoi în dulap)
George: Deci, te rog ambaleaz-o și trimite-o acasă, înainte să se întalnească și ea cu Ronnie, sau cu detetectivul,
sau cu dracul mai știe cine ... (Intră chelnerul) De tine mă ocup mai târziu, Pigden.
Chelnerul: Bobo de nănică!
Richard: ( Richard ia pilulele, dar chelnerul face semnul bine cunoscut, așa ca:) Pigden! (George îi dă 5 lire, pe
care Richard i le dă chelnerului) Poți pleca acum. Nu mai avem nevoie de tine în noaptea asta.
Chelnerul: Noaptea-i lungă! (Intră Jane)
Jane: Domnule Willey!
Richard:(Chelnerului) Mai stai puţin.
George: Ce s-a întâmplat, domnişoara Worthington ?
Jane: E groasă în Cameră! Când am ajuns eu acolo, discuţiile scăpaseră de sub control ...
Richard: Dar de ce?
Jane: Pai, prim- ministrul a început să se enerveze și atunci un fraier de la noi s-a ridicat ei a spus:
”Păcat ce nu e aici lacheul prim ministrului, să-l apere".
Richard: Lacheul?
George: Adică tu, domnule Willey.
39
Jane: Și uite așa a început panarama.
Chelnerul: ”The winther is coming”!.
Richard: Gura!
Chelnerul: Din ”Urzeala tronurilor”...când se întâmplă ceva nasol...
George: Gura!
Jane: Eu trebuie să plec. Nu știi nimic de la mine.
Richard: Venim și noi imediat.
George: Da, du-te, domnişoara Worthington. Domnul Willey vine în două minute. Mai are ceva de
rezolvat aici. (Intră detectivul din dormitor)
Detectivul: Hei ! Gata, mi-am adus aminte! (Pauză)
Richard: Du-te și întinde-te. (Detectivul iese, împins de Richard)
Jane: Ce caută detectivul particular în dormitor ?
Richard: Jane, dar tu n-ai altă treabă?
Chelnerul: (lui George) Fratele dvs. e detectiv particular ?
George: Azi e detectiv particular... Ieri era Rambo...Ieși!
Richard: Du-te dă-i somniferele, George. Trebuie să plec la Cameră, la o porție de înjurături...Vin în zece minute!
Vin cât de repede pot!
George: În zece minute poate fi sfârșitul lumii. (Detectivul se întoarce.)
Detectivul: Te cunosc de undeva?
Jane: Nu cred.
Detectivul: (Către Jane) Sunt sigur că te-am mai văzut undeva.
Richard: Sigur că ai văzut-o. E soția doctorului Livingstone.
Chelnerul: Doctorul Livingstone?
Detectivul: (Lui Richard) Ești sigur că numele meu nu e Jack? Parcă nici Willey nu mi se potrivește...
Chelnerul: Rambo!...Și e băiat tânăr!...
Richard: Cară-te!
Detectivul: Nu știu de ce, dar nu simt că sunt fratele tău.
Richard: Du-l pe domnul Herrington în dormitor, doctore.
Chelnerul: Herrington? Am crezut că-l cheamă...
Richard: Doctore, culcă-l pe Harrington și dă-i somniferele. Rămâi cu el până adoarme. Eliberează dulapul de-aici
și 650. (Către Jane) Hai, să mergem! Vin cât pot de repede.
Chelnerul: Cum poate fratele lui să fie și fratele dumneavoastră?
Richard : Simplu. Avem aceiași mamă, dar George, Fred și Bart au alt tată. Dar care-i treaba ta, măi?
(Pauză)
40
Chelnerul:...Nu, dar dacă tot...
Richard: Ai grijă de Fred, George.
George: Sângele apă nu se face!
Jane: Domnule Willey, prim ministrul o să înnebunească de tot!
Richard: Gata. (Chelnerului) Poți să mai rabzi până mă întorc, nu?
Chelnerul: nu, că nu mă grăbesc...
Jane: Să mergem, domnule Willey! (Deschide ușa, dar o trântește imediat la loc) Ronnie !
Richard: Ronnie!
Richard: Fereastra. (Richard iese pe fereastra)
Chelnerul: E de bine sau de rău?
Jane: O să vezi tu! (Bătăi în ușă)
Chelnerul: Imediat!
Jane: (mergând spre fereastra) Nu deschide! (Prea târziu. Ronnie intră în camera, dezbrăcat, cu părul ud,
învelit într-un prosop, încălțat cu pantofii lui. Jane nu mai ajunge la fereastră așa că intră in dulap)
Chelnerul: Buna seara. Căutați piscina hotelului ?
Ronnie: Bă, tu faci mișto de mine! Unde e domnul Willey ?
Chelnerul: Tocmai a plecat.
Ronnie: Pe unde?
Chelnerul: Pe scurtătură.
Ronnie: Secretarul lui e pe-aici?
Chelnerul: Domnul Pigden?
Ronnie: Dea!
Chelnerul: Da, a fost!
Ronnie: În camera asta ?
Chelnerul: Da.
Ronnie: Singur?
Chelnerul: E, singur! Cu noua lui soţie.
Ronnie: Soţie ?! (Izbucneşte în lacrimi)
Chelnerul: Sunteți din partea mirelui? Cine să-i spun că i-a cautat ?
Ronnie: Ronnie. (mergând spre fereastra)
Chelnerul: Ronnie. (Realizează) Ronnie!
Ronnie: (cu capul pe fereastra) Da.
Chelnerul: Un moment. (Geamul cade pe gatul lui Ronnie)
Ronnie: Oh !
41
Chelnerul: Vai, vai, vai ! (Chelnerul trage perdelele, apoi bate în ușa dulapului) (Jane iese)
Jane: Mulţumesc ! (Fuge spre ușa) A, nu ştiu dacă ştie cineva, dar în dulap mai atârnă o doamnă.
Chelnerul: O doamnă ?
Jane: În furou.
Chelnerul: A, acea doamnă. E mama dvs., nu ? (Jane vrea să spună ceva, dar îsi dă seama că nu mai e timp și
iese. Chelnerul scoate carneţelul și notează)
Chelnerul: Eliminat baiat rau - zece lire. (iese și închide ușa)
Ronnie: (dând perdelele la o parte) Oh! Pigden! Pigden!
(Porneşte spre ușă, când deodată vede cartea detelefon) Bineînţeles. Adresa lui Pigden. (începă să
caute în carte. George apare din dormitor și se îndreaptă spre dulap. În clipa în care îl deschide:)
George Pigden!
George: Ah!
Ronnie: Bulevardul Kenilworth, 25, Wimbledon. (George se uita la el, îngrijorat)
George: Ce vrei sa faci, Ronnie ?
Ronnie: Mă duc la Pigden acasă!
George: Da’ nu-s acasă!...Dar nu-i acasă! E la piscină.
Ronnie: E pe dracu’! La piscină am fost eu, fraiere! Pe toți v-a fraierit!
(Ronnie vrea să plece. Deschide ușa, dar George îl opreşte) .
George: Nu!
Ronnie: Lasa-mă-n pace, doctore !
George: Te rog ! (Cade în genunchi și îl înconjoară pe Ronnie cu braţele)
Ronnie: Mă duc la Pigden acasă. (Intră administratorul, furios)
George: Nu ! Nu, te rog! Te rog, te rog, te rog !
Ronnie: Dă-mi drumul ! Nu mă lăsa să mă duc!
George: Liniștește-te! Liniștește-te! Sunt cu tine!
Ronnie: Cu ce-am greșit? O, Doamne, sunt penibil!
George: Plângi! Eliberează-te!
Administratorul: Deci până aici!! Dacă nu părăsiţi hotelul, chem garda să vă scoată cu cătuşe !
George : Nu e ce credeți!
Administratorul: Aici nu e Sodoma și Gomora. Și dacă Ronnie nu părăsește imediat hotelul ...
Ronnie: ÎI părăsesc chiar acum. (George cade iar în genunchi, tragand prosopul lui Ronnie în jos)
George: Fii demn, Ronnie, fii demn!! (Ronnie încearcă să țină prosopul în jurul lui) Te rog, Ronnie!
Administratorul: Încetează! E ridicol. Încetează!
Detectivul: Baker! Ăsta-i numele meu, Baker I
42
 George: Înapoi în pat I
Administratorul: Ăsta nu trebuie să ajungă la nuntă? (Lui Fred, strigând) Trebuie să ajungi la nuntă.
Detectivul: Trebuie să mă însor?
Administratorul: Chem Garda! (Iese, potrivindu-și pantalonii).
Detectivul: Jack Baker!
Ronnie: Jack Baker ?
Detectivul: Eu sunt.
Ronnie: Stai puţin. (Lui George) Asta-i detectivul meu particular.
Detectivul: Ronnie Worthington ?
Ronnie: Ai ghicit. Unde-i nevasta- mea?
George: Pacientul trebuie să doarmă.
Ronnie: Ține-ți gura, doctore! (Detectivului) Unde e nevastă-mea?
Detectivul: Pe fereastră !
Ronnie: A ieşit pe fereastră ?
Detectivul: Fereastră, da !
Ronnie: Perfect. (Merge spre fereastră)
Detectivul: Acum îmi amintesc tot ! (vrea să spună ceva, cască și cade pe jos)
Ronnie: (Cu capul pe fereastra, lui George) Jane, știu că ești pe-aici! Vin după voi! ...Și nu răspund de mine...
George: Ronnie, n-are rost să faci asta I
Ronnie: Exact asta am să fac !
(George speră ca fereastra să cadă pe gatul lui Ronnie, dar acest lucru nu se întamplă) (fereastra nu cade)
(Iese pe balcon. Fereastra cade cu zgomot. După un timp, pe balcon apare Glayds, invelită cu un prosop și
începe să bata în geam. George deschide fereastra)
George: Glayds, sora Foster, ți-am spus sa mă astepți acolo.
Glayds: (cu hainele doamnei Willey în mână) Am găsit hainele astea lângă pat.
George: Sunt ale doamnei Willey, mulţumesc. Ale tale unde sunt ?
Glayds: Lângă pat. Sper că doamna Willey pleacă.
George: Bineînteles.
Glayds: Și secretara ta ?
George: A plecat deja. Asteaptă-mă dincolo.
Glayds: Asta cine e ?
George: El ? A venit după hainele doamnei Willey. (fereastra cade pe gatul sorei Foster) 0,Doamne ! (Bătăi în
ușa) Ahh ! (George aruncă hainele Pamelei la întâmplare.)
Detectivul: Cred că am înțeles !
43
George: Gura !
Glayds: O, George !
George: Slava Domnului !
Glayds: Ce s-a-ntamplat ?
George: Ca de obicei !
Glayds: Încă o dată, George! (Bătăi în ușă)
George: Cine e?
Richard: Eu, cine dracu' să fie! Deschide ușa! (George, ca Gladys in braţe, deschide ușa) Discuţiile au
luat-o razna rău! Asta cine mai e ?
George: Sora Foster.
Richard: Da' ştiu ca nu stai degeaba. (ÎI vede pe detectiv) Bă, da’ tu de ce nu dormi?
George: Nu ştiu.
Richard: Câte i-ai dat ?
George: Nu mai știu.
Richard: George, trebuie să plec înapoi. Conferinţa e un dezastru.
George: Aici ți se pare că-i mai bine? (Fereastra cade cu zgomot)
Richard, George: Ahh! (George o scapă pe Glayds pe jos)
Richard: Nevastă-mea unde e?
George: În dulap. (Adună hainele ei, de pe jos)
Richard: Ce e?
George: Trebuie sa o îmbraci. A, Ronnie a căzut în piscină și administratorul a plecat să cheme
Garda Hotelului. (Richard o scoate din dulap pe Pamela)
Pamela: Bună seara, Richard. (George o baga pe Glayds în dulap) Ce dracu se întâmplă aici? Ce caut
în dulap?!
Richard: Îmbracă-te și du-te acasă. Îți explic eu mai târziu...
Pamela: (văzându-l pe detectiv) El cine e ?
Richard: Cum cine e? E Fred, fratele lui George.
George: O, nu!
Pamela: Nu am știut că are un frate.
Richard: Dar trebuie să știi tu tot! Fred a trecut să-l vadă pe George, înainte să-l vadă pe Bert.
Pamela: Bert ?
Richard: Da, celălalt frate al lui George. Îmbracă-te odată!
Pamela: (lui George) Nu am știut că ai doi frați.
George: (Uitându-se la Richard) Am trei, de fapt, dar nu vreau să vorbesc despre al treilea.
44
Pamela: Ce s-a întâmplat cu Fred ?
Richard: A băut cam mult.
George: O, Doamne, nu!
Pamela: Unde?
Richard: George s-a însurat azi dimineată, nu, George?
George: Da. Cred că da.
Pamela: Tropăie hormonii în tine, George! Cum o cheamă?
George: Felixstowe.
Pamela: Pardon?
Richard: A cunoscut-o în Felixstowe, o cheamă Ivy. Hai mai repede!
Pamela: Și unde-i preafericita?
George: Nu stiu.
Pamela: Poftim?
George: Nu știu exact. Se joacă de-a hoții și vardiștii.
Pamela: Hoții și vardiștii?
Richard: Lasă întrebările tâmpite. Îmbraca-te mai repede! (Ronnie intră pe fereastră în aceiași
ținută: prosop și pantofi).
Ronnie: M-a păcălit iar!
Richard: Domnule Worthington, nu te supăra...
Ronnie: Ba da, mă supăr! Al dracului ce mă supăr!
Pamela: Richard!
Richard: Da, dragă?
Pamela: Cine-i asta?
Ronnie: N-are Importanță.(Detectivului) Hei, vino-ți in fire. (lui George) Nu poţi să-i dai ceva,
doctore. (George e complet uluit) Hei, doctore Livingstone!
(Fereastra cade cu zgomot)
Richard, George: Ahh!
Ronnie: Fă ceva și trezeste-l. Îmi trebuie ca martor.
Pamela: Martor ? Richard, ce se întâmplă aici?
Ronnie:Deci unde e nevasta-mea ? (Iese în dormitor)
Richard: (Pamelei) Ronnie și nevasta-sa joacă hoţii si vardistii.
Pamela: Dar cine e Ronnie asta ?
Richard: E din partea miresei, miresei.
George: O, Doamne!
45
Richard: Bun baiat, Ronnie!
Pamela: I-a spus lui George "doctore Livingstone".
Richard: Intr-adevar.
Pamela: De ce ?
Richard: De ce, George ?
George : Pentru că așa mă cheamă. Livingstone! Frate cu Fred și cu Bert si frate vitreg cu Hopa
Mitică !
Ronnie: (intrând în dormitor) Nu ştiu unde poate fi nevastă-mea.
Pamela: E o glumă, nu ?
Ronnie: O glumă.
Pamela: Da, vă jucaţi, nu ?
Ronnie: Ne jucam, domnule Willey! (Izbucneşte in plans)
Richard: Așa, așa ! Plângi că trece !
George: Cred că asta ar trebui să facem toți !
Pamela: George, adu-i ceva de băut.
Ronnie: George?
Pamela: Da. Domnul Pigden o să-ți aducă cava da băut. (Pauză)
Ronnie: Mulțumesc, prietene…! Tu ești George Pigden ? (Pauză)
George: Poftim ?
Ronnie: Eşti sau nu George Pigden ?!!!
George: A, George, da.
Ronnie: (lui Richard) Se ciocăneşte cu nevastă-mea.
Pamela: Da ?
Richard: Cred că e o expresie folosită în tâmplarie.
Ronnie: E o expresie folosită la hotelul Westminster. Ăsta-i omul care o ciocănește pe nevastă-mea.
George: Te asigur că nu vreau să ciocănesc nimic.
Pamela: Un om ca George ar refuza o relație cu verișoara propriei soții.
Ronnie: Verișoara propriei soţii ?
Pamela: Soţia ta e verișoara cu Ivy, nu ?
Ronnie: Ivy ?
Richard: Da, frate! Ce nu ți-e clar?!
Ronnie: Serios ?
Richard: Bineînteles. Spune-i George !
George: Da, vezi, soția ta are o mamă, nu-i așa ?
46
Ronnie: Da.
George: Bravo ! Logic până aici! Iar mama soţiei tale are o soră mai mare care are câteva fete, iar
una dintre ele o chamă Ivy, cu pe care am luat-o de nevastă. (Pauză)
Ronnie: Cred că n-am înteles.
Richard: E foarte simplu ? Ronnie. George a invitat-o pe soţia ta la o masa festivă, dată cu ocazia
nuntii lui.
Ronnie: Dar de ce nu m-a invitat și pe mine ?
George: Pentru că așa se face la ei în familie...Tradiție...o tâmpenie de genul ăsta...Bărbatul soției
verișoarei de soră mai mare...Dar ce vină am eu că nu știți tradițiile??
Ronnie: Asta înseamnă că Jane….
Pamela: Cine e Jane ?
George: Fără întrebări cretine!
Richard: Jane e soţia lui Ronnie. Nu-i așa, Ronnie ?
Ronnie: Da. (În drum spre ușă) Sunt însurat cu sora fratelui a cărui soţie are o soră, a cărei mamă are o fiica, pe
nume Ivy, care e maritată cu omul care lucrează pentru domnul Willey. (Trecând pe ângă ușa deschis, prosopul
se agață de clanţă și Ronnie rămâne gol puşcă, ieşind pe coridor)
Richard: Da, frate! Tu ai un cumnat care a luat-o de soție pe fiica surorii mai mari a mamei soției tale, ce lucrează
pentru ministru...Ce greu de cap ! Nu înțelege nimic!
Pamela: Deci tipul ăsta s-a căsătorit cu verișoara...
Richard: Nu începe și tu! Te rog, îmbracă-te Pamela, trebuie să plec la Parlament.
(Intră Jane)
Jane: M-am întâlnit cu Ronnie.
Richard: Da ?
Jane: Cred că între noi s-au rezolvat lucrurile. Îți mulțumesc, Richard.
Richard: Cu drag.
George: Era foarte fericit că ne-am întâlnit. Dintr-o privire mi-am dat seama cât mă iubește. (Iese)
Richard: Ea e Jane, Pamela. Îmbracă-te și hai să mergem odată!
Pamela: Nu, aș vrea să rămân aici, să mă-ntâlnesc cu Ivy.
Richard, George: Ivy ?
Pamela: Da. Vreau să o felicit.
Richard: Dragă, Ivy e ocupată acum. Joacă ”hoții și vardiștii”
Pamela: Vreau doar să o cunosc.
Richard: Da’ multe mai vrei tu să cunoști.
Pamela: De ce ?! Nu înteleg !
47
Richard: Pentru că mie chiar nu-mi place Ivy. Iartă-mă, George, dar mi se pare plină de sine, înfumurată și nu văd
de ce...Iartă-mă, George, e o chestie de gust.
George: Mă rog, mie îmi place așa cum e.
Pamela: Richard ! Cum poţi să spui așa ceva ?
Richard: Așa cred eu. Și e a dracului de urâtă, George !
Pamela: Richard!
Richard: Spun ceea ce cred, Pamela.
Pamela: Sper că nu i-ai spus și ei.
Richard: Ba bine că nu, George!
George: Da, i-a spus "Eşti a dracului de urâtă, Ivy”
Pamela: Nu-i de mirare ca se ferește. Du-te, caut-o, George (Merge spre dormitor)
Richard: Pamela, du-te și te schimbă odată!!
Pamela: Nu plec până nu îi ceri scuze lui Ivy. (lese în dormitor)
Richard: George, trebuie să facem rost de Ivy...Unde-i sora Foster?
George: O, nu! Asta nu!
Richard: La câte a făcut pentru tine, o s-o facă și pe asta.
Detectivul: (se ridică) Domnul Willey, e ceva ce nu înțeleg...
George: Gura ! (ÎI loveşte în ceafă și acesta cade pe podea)
Richard: (aratându-i dulapul) Du-te și spune-i ce are de făcut.
Richard: George, Prim Ministrul mă așteaptă ! (Bătăi în ușă) Întră acolo (Îl împinge în dulap și
închide ușa) Cine e?
Chelnerul: Chelnerul dumneavoastră preferat! (Richard deschide și chelnerul intră grăbit) Am venit
cu toată viteza.
Richard: Nu te-a chemat nimeni.
Chelnerul: Dacă tot aveți nevoie de o doamna Ivy, m-am gândit că...20 de lire. Am ascultat la ușă.
Intră! (lui Richard) (Intră camerista, îmbracată în mireasă)
Richard: Cine a asta ?
Chelnerul: Camerista dumneavoastră, Maria.
Richard: Și?
Chelnerul: Doamna Willey nu pleacă pînă nu o cunoaşte pe Ivy. V-o prezint pe doamna Ivy Pigden.
(Camerista zâmbește)
Richard: George, poți să ieși! (Intră Pamela)
Pamela: A, Richard, n-ai plecat ?
Richard: M-am gândit să te aștept, iubito. (Incearcă s-o mascheze pe cameristă. Apoi o întoarce pe
48
Pamela și o împinge spre dormitor.)
Pamela: Deci, e adevărat!
Chelnerul: (lui Richard) V-am spus? (O împinge pe camerista în față)
Pamela: Oh!
Richard: Spune-i bună seara miresei (Pamela se uita la Richard)(Pamelei) Ți-am spus că e a dracului
de urâtă!
Pamela: Richard! Bună seara, Ivy!
Richard: Ai văzut, i-ai spus și ”bună seara”
George: Spune-i ”bună seara” miresei.
Richard: (alb) Pamela tocmai i-a spus miresei ”bună seara!
Pamela: Richard! Bună seara, Ivy!
Glayds: George, ce înseamă asta?
George : Mi-e rău! (Îl arată pe Richard)
Pamela: (referindu-se la Glayds) Ea cine e?
Gladys: Sunt sora Foster.
Pamela: Sora Foster ?
Richard: N-au găsit o maica stareță și s-au mulțumit cu o soră. În orice caz, ai cunoscut-o pe Ivy.
Pamela: Da. E vreo problemă cu fata asta?
Chelnerul: (după o pauză) Ivy nu vorbeşte limba noastră.
(George si Richard închid ochii și se prăbuşesc pe canapea si, respectiva, in fotoliu.)
Pamela: Nu cunoaște limba ?
Richard: Cum, George, nu i-ai spus ?
George: Ivy e spaniolă.
Chelnerul: Ivy e portugheză.
Richard: Stă pe graniță: jumătate spaniolă, jumatate portugheză.
Pamela: Ai cunoscut-o în Felixstowe, George ?
Glayds: Felixstowe ?
George: Da, în Felixstowe. Pe plajă.
Richard: A venit înot din Veneţia.
Glayds: Veneția?
Richard: Da, acolo nu prea sunt străzi...
George: (Cameristei) Ivy, chelnerul o să te conducă în apartamentul 650.
Richard: Da, ar fi timpul să plecăm cu toții. (Intră administratorul)
Administratorul: Gata! Ajunge cu circul! Dacă nu părăsiți acest apartament, voi fi nevoit să chem Securitatea
49
hotelului, să vă aresteze. Și când plecați, domnule Pigden, luați-vă și fratele.
George: Da, sigur. Mergem împreună la nunta lui Bert.
Gladys, Pamela: La nunta lui Bert?
Richard: Pigden e nebun după nunți.
Administratorul: Sănătos oricum nu e! (Chelnerului) Și de ce te găsesc mereu aici, Cromwell?
Chelnerul: Păi, au plătit all inclusive.
Administratorul: Și tu ce cauți aici îmbrăcată în halul ăsta? Maria?
Camerista: Pat.
Pamela: Maria? Am crezut că o cheamă Ivy.
George: Da, Ivy Maria. ( Toți se uită la George, care zâmbește. Apoi administratorul o scoate afară pe Maria)
Pamela: Richard!
Richard: Da, iubito?
Pamela: De ce a scos-o afară în halul ăsta?
Richard: Un vechi obicei spaniol, din Portugalia.
Chelnerul: Domnule Willey!
Richard: Da, Harold?
Chelnerul: Să-mi ridic în continuare remunerația de la domnul Pigden?
Richard: Da, Harold. (George îi dă 5 lire și chelnerul iese)
Glayds: Nu ştiu ce sa-i spun doamnei Pigden din toate astea.
George: Deocamdată poţi să-i spui că am găsit femeia cu care să mă însor.
Glayds: Ați găsit-o ?
George: Da, sora Foster.
Glayds: Pot să ştiu cine e ?
Ronnie: ( Intră cu detectivul) Unde-i Pigden? Domnule Pigden, Fred, Bert, Felinxton, Livingstone, Willey,
ciocănitor de femei, cât de prost trebuie să fii să crezi că bărbatul soției însurat cu sora fratelui a cărui soţie are
o soră, a cărei mamă are o fiica, pe nume Ivy, care e maritată cu omul care lucrează pentru domnul Willey...n-
are voie să vină la nunta verișoarei soției?
CORTINA

50