ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE BUSINESS ȘI TURISM

MASTER:Managementul Calitații, Expertize și Protecția Consumatorului

Funcția culturală a alimentului tradițional

în Italia

Grupa 505
Studenți: Tăsica Elena Lavinia
Zaharia Alexandra

BUCUREȘTI
Decembrie 2017
 CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL 1
1.1 Caracteristica generală a alimentelor și aspecte particulare ale culturii consumului în Italia
1.2 Factorii determinați și caracteristici definitorii ale culturii alimentare italiene
1.3 Obiceiuri gastronomice definitorii

CAPITOLUL 2

2.1 Prezentarea alimentelor tradiționale italienești

CAPITOLUL 3
3.1 Produse și preparate tip gourmet
3.2 Ciudățenii alimentare
3.3 Preparate culinare simbol

CAPITOLUL 4
4.1 Meniuri tipice italienești.
4.2 Prezenatare unor meniuri specifice unor sărbători
4.3 Evidențierea preocupărilor pentru alimentația sănătoasă din Italia

CAPITOLUL 5
5.1 Preocupările Italiei pentru promovarea propriei culturi alimentare

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

1
INTRODUCERE
Italienii sunt gurmanzi, însă preţuiesc deasemenea sănătatea şi aspectul propriu, deci
merită să aplicăm sfaturile lor şi să încercăm dieta lor italiană, care ne va ajuta să ne bucurăm
de o sănătate buna în decursul anilor.

Despre bucătăria italiană se poate scrie ore întregi, această fiind bogată în reţete
rafinate, însă distincţia ei este şi un mod deosebit de mâncare. Italienii mănâncă împreună cu
prietenii şi familia, bucurându-se de gustul platourilor şi delectându-se cu vin.

Italienii ne vor ajuta cu câteva sfaturi verificate legate de o dieta sanatoasa: mâncarea
trebuie să fie un lucru relaxant, destindeţi-vă şi gândiţi-vă la o petrecere prin care vă puteţi
desprinde de ziua cotidiană, după masă ieşiţi la o plimbare cu cei cu care aţi luat masa, vorbiţi
şi bucuraţi-vă de fiecare clipă – aşa cum o face un adevărat italian sudic, pizza populară are şi
versiunile ei cu legume ( roşii, ceapă. măsline, ardei), fiţi activi fizic si folosiţi des bicicleta
sau faceţi plimbări pe jos, feriti-vă de obiceiul de a mânca în faţa televizorului sau la
calculator, renunţaţi definitiv la Fast Food-uri, utilizaţi unde se poate ulei de măsline în locul
celui tradiţional.

La micul-dejun putem să ne permitem o prăjitură cu cafea sau cappucino, gustarea

pentru femei poate consta în fructe sau suc de fructe, în schimb pentru bărbaţi e bun un sand-
wich cu mezeluri sau pastă de peşte, (la gustarea de după - amiază se pot consuma la
alegere fructele preferate, iaurturi, deserturi pe bază de lapte sau o bucată de pizza).

Prânzul este compus din câteva feluri. Primul este antipasti, adică o gustare uşoară
din felii de pepene galben şi şuncă (vara deobicei) şi crostini (iarna), adică mici bucăţi de
pâine cu mozzarela tăiată mărunt şi adaos de ciuperci, ceapă, spanac sau roşii, coapte în
cuptor, sau brânzeturi. Felul principal constă în paste, macaroane, sosuri la alegere. După
acesta se serveşte o salată sau legume preparate în diferite moduri, cu o mică portie de carne
sau peşte. În încheiere desert.
Cina este considerata la ei masa principală, se pot servi legume înăbuşite, gătite sau
crude cu bucăţi de carne, peşte sau brânză (pâinea de preferinţă fără sare), se poate consuma
un pahar de vin sec alb sau roşu.

Fiind dintre cele mai vechi din lume, bucătăria italiană „internaţională” şi bucătăria
tradiţională italiană sunt un amestec de influenţe aparţinând diverselor culturi culinare.
Bucătăria italiană are cu adevărat unele dintre cele mai vechi şi mai sofisticate elemente de
bucătărie tradiţională din lume. Din secolul al IV-lea Î.Hr., de când datează primele vestigii
care o atestă, bucătăria italiană a parcurs un drum lung şi tumultuos pentru a deveni ceea ce
este astăzi. Cufundată în istorie, bucătăria italiană a asimilat o mulţime de influenţe din
Bizanţ, Roma antică, Grecia antică, Orientul Mijlociu etc.

2
 Astăzi, bucătăria italiană cuprinde o varietate de ingrediente. Când vorbim despre felurile
de mâncare italiană, primele lucruri care ne vin în minte sunt bucăţelele de brânză, varietatea
de legume, condimente, paste şi vinuri. Dincolo de diversitatea ingredientelor, bucătăria
italiană oferă o selecţie de mâncăruri care „economisesc timp” şi, într-un fel, „iau timp”. În
acest context, economia de timp înseamnă că vă puteţi planifica timpul pe îndelete, aşteptând
până când se face mâncarea. Majoritatea felurilor de mâncare italiană se bazează pe legume şi
pe ingredientele comune menţionate anterior, astfel că puteţi găti orice de la aperitive şi felul
întâi până la desert într-un interval de 30 de minute după care mai aveţi nevoie de încă 15
minute pentru a servi o masă italiană decentă. Această pauză de 45 de minute nu vă va
demola planurile de afaceri ale zilei! Ceea ce este extraordinar în bucătăria italiană este că
felurile de mâncare italiană se bazează pe legume, deci puteţi folosi legume congelate pentru
a obţine o mâncare italiană gustoasă cât aţi zice peşte!

3
 CAPITOLUL 1
1.1 Caracteristica generală a culturii alimentare și aspecte particulare ale
culturii consumului în Italia

Din ce în ce mai mulţi italieni renunţă la prânzul mâncat în grabă în fast-food-uri,

reuşind astfel să aibă un metabolism mai bun şi să fie mai sănătoşi.
Un studiu realizat de către asociaţia ¨Progetto Food¨, care a implicat 4.500 de
persoane, cu vârstele cuprinse întere 18 şi 65 de ani, din şase ţări ale Europei (Italia, Franţa.
Spania, Belgia, Suedia şi Republica Cehă), a concluzionat că italienii mănâncă sănătos.
Astfel, majoritatea italienilor preferă să îşi folosească pauza de masă din timpul programului
de lucru mergând la restaurant sau în baruri pentru a mânca. Majoritatea italienilor nu
consumă alimente fast-food, preferând să mănânce la prânz mâncare gătită în restaurante sau
mâncare adusă de acasă. 43% dintre italieni preferă să mănânce la prânz paste.
Un italian mânâncă într-un an mai mult de 23 de kilograme de paste. Comparativ, un
american consumă doar 6 kilograme.
Bucataria italiana e una cu rădăcini puternice în istoria Europei. E veche de peste
2000 de ani. Coastele însorite ale Mediteranei i-au adus influențe arabe, mirodenii și arome
exotice de pe alte continente. Ca orice popor latin și italienii sunt mari gurmanzi iar pofta de
mâncare se vede în mesele lor copioase.
Gastronomia este un element important al stilului de viață italian, reflectând mai ales
cultura rurala și pe cea familială. Accentul nu este pus pe complexitatea și rafinamentul unei
bucătării sofisticate, ci pe calitatea și respectul tradițiilor. Orice fel de mâncare trebuie
preparat cu seriozitate, respectând rețeta originala, pentru a-i da gustul cunoscut din
copilărie.
Bucătăria italienească înseamnă mult mai mult decât pizza și paste. Acesata este
celebră în toată lume pentru originalitatea, diversitatea și bogăția sa. De-a lungul anilor
fiecare regiune sau sătuc din Italia şi-a dezvoltat propria cultură gastronomică, precum şi
moduri specifice de-a pregăti mâncarea, care cel mai adesea e pregătită cu ingrediente care se
găsesc doar în zona respectivă.
O masă tipic italiană este compusă din:
Antipasto: Un aperitiv ce conține o selecție de legume proaspete, legume la grătar, brânză,
pâine și mezeluri.
Primo: Se servesc spaghete sau risotto. De exemplu: spaghete Carbonara, spaghete cu scoici,
spaghete cu sos pesto sau spaghete tagliatelle cu sos Ragu Bolognese sunt preparate și
întâlnite la primul fel principal de mâncare italienesc.
Secondo: include întotdeauna carne sau pește, consumate împreună cu un "contorno"
(garnitură) de cartofi sau salată.
Dolce: Un desert, precum tiramisu, panna cotta, înghețată, tort sau fructe, care este urmat
apoi, desigur, de cafea (expresso). Italienii nu beau cappucino după cină, fiind considerată
cafeaua "de dimineață".

4
 În vremurile trecute, cu mult înainte să apară fabricile care produc în prezent
delicioasele paste, oamenii obişnuiau să-şi facă singuri spaghete şi le atârnau afară pentru a le
usca. Tot în acele vremuri pastele se mâncau cu mâinile. Mai precis, cu braţul întins deasupra
capului şi cu capul dat pe spate.
Mâncarea italienească atât de cunoscută astăzi în toată lumea a apărut acum mulţi,
mulţi ani şi e o parte importantă a moştenirii cultural-gastronomice a italienilor. Aromele
puternice, exotice nu sunt foarte îndrăgite, în schimb, este apreciată combinarea subtilă de
gusturi autentice, fără excese și fără complicații inutile.
Italia se remarcă prin anumite obiceiuri gastronomice de la care italienii nu se abat
deobicei, și anume:
1. Pastele trebuie pregătite mereu “al dente”, ceea ce înseamnă, practic, că ele nu
trebuie fierte prea mult. Nu numai că varianta “al dente” e mai gustoasă şi mai uşor de
digerat.
2. Italienii nu amestecă niciodată chiftelele cu spaghetele.
3. În nordul Italiei oamenii preferă să folosească untul, nu uleiul de măsline. Tot acolo
orezul şi produsele din porumb sunt mai populare decât pastele.
4. În Italia orice masă începe cu vin şi pâine, care sunt urmate de ulei de măsline şi
unt.
5. Italienii petrec mult timp la masă. Ei pot sta la aceeaşi masă şi timp de 5 ore.
6. Fiecare masă are mai multe feluri: Se știe că italienii mănâncă mult. Au și ce:
apertiv, antipaste, primul fel, felul doi, salată, brânză, desert, cafea și digestiv.
7. Consumă mult ulei de măsline: Un italian consumă aproximativ 14 litri pe an/
persoană.
8. Produc parmezan, în cantități imense: Și-l adaugă în orice rețetă.
9. Fiecare pizza este pentru o persoană: Ei nu o împart cu nimeni.
10. Pun înghețată în cafea.
11.Beau un pahar de vin la fiecare masă: Italienii de orice vârstă savurează, alături de
mâncare, un pahar de vin roșu.
12.Micul dejun italian îl egalează pe cel franțuzesc: Italienii își încep ziua cu un
cappuccino și un produs de patiserie.
13.Tiramisu: Au inventat unul din cele mai bune deserturi din lume. Și le mulțumim
pentru asta.

Italia se remarcă și prin varietatea sa de măsline, fiecare soi având forme, culori si
gusturi distincte. Aromele acestora se regăsesc în uleiurile de măsline italienești care sunt
foarte apreciate pe plan internațional. Cea mai mare producție de ulei de măsline este în
Sicilia. Uleiurile din Toscana au o aromă delicată, regiunea Umbria produce uleiuri cu gust
puternic, în timp ce uleiul de Trevi are o culoare de aur și un gust de migdale. În ceea ce

5
privește pastele publicul larg cunoaşte doar două categorii de paste – pasta corta (pastele
scurte) şi pasta lunga (pastele lungi), însă în Italia există peste 450 de feluri de paste şi tot
atâtea sosuri. Un lucru surprinzător este că roşiile (din care se fabrică nelipsitul sos pentru
spaghete) au fost aduse în Italia abia în anul 1700.
În bucătăria italienească există câteva alimente care nu au voie să lipsească: uleiul de
măsline, usturoiul, busuiocul, oregano, mozzarella, ricotta, parmigiana, fructele de mare şi
roşiile. Brânza de tip parmesano e originară din regiunea Parma. Tot italienii au creat şi
celebrele gorgonzola, mozzarella, provolone şi ricotta.

1.2 Factori determinanți și caracteristici definitorii ale culturii alimentare

italiene

Cei care ajung sa viziteze Italia pot remarca faptul că obiceiurile alimentare diferă de
la un oraș la altul. Nu numai ca fiecare regiune are propriul stil de pregătire al alimentelor, ci
fiecare comunitate în parte are un mod unic de utilizare al ingredientelor.
Fiecare oraș are un mod distinctiv de preparare al cârnaților, brânzeturilor, vinului și a
pâinii. Pastele se gătesc diferit în funcție de regiune. În nici o altă țară din lume nu se găsesc
atât de multe varietăți culinare împărțite în diviziuni regionale (risotto este specific în Milano,
tortellini în Bologna și pizza în Napoli).
Italia este o țară a varietăților și bucătăria este încă un aspect al acestei culturi.
Această diversitate provine din moștenirea pe care au dobândit-o de pe urma țăranilor și a
diferențelor reliefului. Italia este o peninsulă separată de restul continentului de cel mai mare
lanț muntos din Europa.
Relieful variat a ajutat la creșterea ingredientelor diverse.
Diversitatea mâncărurilor provine din istoria Italiei. Fiecare populație care a trăit la
un moment dat în Italia a contribuit cu propriile tradiții la formarea Italiei de astăzi.
Influențele bucătăriilor etruscilor și grecilor sunt prezente și astăzi.
Romanii au deținut puterea politică asupra teritoriul aproape doua mii de ani, au
integrat civilizația greacă și au creat un imperiu care a pus fundamentele civilizației
occidentale. De asemenea, au importat o mulțime de alimente din întreaga lume. Navele
romane au transportat alimente de bază, cum ar fi grâul și vinul, precum și o varietate de
condimente din China, pentru a satisface pofta romanilor pentru ingredientele exotice.
Bucătăria romanilor a influențat generațiile secolelor care au urmat. Căderea imperiului
roman a determinat valuri de invazii ale popoarelor barbare. Ei au distrus și ars totul în jur,
dar au luat cu ei obiceiurile culinare ale romanilor. Au trecut secole până când ordinea a fost
restabilită și popoarele medievale au început să reconstruiască arta culinara.
Orașele din nordul Italiei se bazau pe negoțul de țesături și condimente cu țările din
partea de nord a Europei. Bucătăria Italiei s-a născut din mixul culinar al fiecărei zone în
parte.
Macaroanele uscate sunt ideale pentru a fi stocate, comercializate și transportate. Prezente în
Sicilia o data cu ocupatia araba, macaroanele au devenit populare si in Napoli in 1700. De
aici a inceput exportul macaroanelor uscate in intreaga lume. Ocupatia musulmana in Sicilia

6
si-a adus contributia asupra bucatariei siciliene. Arabii au importat alimente precum orez,
spanac, alcool, portocale, lamai, caise si zahar.

Tradițiile locale sunt un rezultat al istoriei și influenteaza în prezent viata locuitorilor.

Diferențele culturale si sociale sunt prezente in toata Italia, desi marketingul de masa tinde sa
niveleze aceasta diversitate. Intr-o tara a varietatilor este greu de definit un stil culinar propriu
al italienilor. Produsele traditionale ale fiecarei regiuni in parte sunt cele care diferentiaza
bucataria italiana de altele.

1.3 Obiceiuri gastronomice definitorii

Este cunoscut faptul că Italia este renumită pentru pastele făinoase (macaroane,
spaghete), pizza preparata cu branzeturi, pentru consumul de fructe de mare. În general se
mănâncă multă carne de miel, orez și untdelemn de măsline, roșii, mozzarella, parmezan,
ciuperci uscate, legume și citrice.
Italienii au obiceiul de a consuma anumite alimente care predomină în mai toate
preparatele tradiționale. Cele mai importante alimente sunt: uleiul de măsline, oțetul
balsamic, brânza (în special parmezanul și mozzarella), ciuperci uscate, roșiile care sunt
folosite la sosuri, verdeața (pătrujel, salvie, busuioc), ardei iute (Peperoncino), condimente:
oregano, pătrunjel, rozmarin, ghimbirul, șofranul), ton în conservă.
Italienii au reguli si obiceiuri stricte atunci când vine vorba despre servirea mesei.
Aceștia mănâncă cel puțin două mese pe zi acasă. Membrii familiei se întâlnesc la prânz sau
la cină, pentru a mânca bine și pentru a discuta. Cum elevii învațădoar dimineața, cei mai
multi părinți preferă să vină acasă și pentru masa de prânz.
Iată câteva dintre obiceiurile gastronomice ale italienilor la masă:
1. Italienii sunt foarte atenți la cum sunt așezați la masă oaspeții, Există obiceiul ca
aceștia să se așeze într-o anumită ordine la masă, de obicei gazdele satu de o parte și
de alta a mesei. In dreapta bărbatului gazdă, stă cea mai importantă prezență feminină
sau cea mai în vârstă, după care în dreapta sa se așează restul doamnelor, în ordinea
vârstei. Același lucru se întâmplă și în dreapta doamnei – gazda, unde se așează
bărbații. Soțul și soția nu stau unul lângă altul la masă.
2. Masa este acoperită cu o față de masă din bumbac sau se așează, pentru fiecare
persoană, șervețele individuale sau bucăți de rogojină împletită. Sarea și piperul se
așează în ambele colțuri ale mesei. Italienii au o superstiție în ceea ce privește sarea:
nu se dă din mână în mână, ci întotdeauna se așează întâi pe masă.
3. Pâinea și grisinele nu lipsesc de la masa italienilor, pentru că ei mănâncă pâine la
orice tip de mâncare. Pe masă nu există cuțite pentru pâine și nu se servește unt. De
obicei se servesc chifle sau felii.
4. Ca aperitiv (antipasti), italienii preferă pâinea prăjită, aromată cu ulei de măsline și
usturoi, uneori acoperită cu roșii tăiate și busuioc. O altă alegere ar fi felii de baghetă
înmuiate în ulei de măsline și oțet balsamic.
5. După aperitive sunt aduse la masă pastele, sunt preferate porțiile mici – de 90 de
grame.

7
6. Se poate începe direct cu pastele, dar în cantitate mică. Acest fel de mâncare se
numește primo. În restaurante sau la mese festive se servește de mai multe ori acest
fel de mâncare. De exemplu se începe cu orez și se continuă cu ravioli. În acest caz,
orezul poartă denumirea assaggio di primi (un exemplu al primului fel). Important
este că, per total, cantitatea de mâncare servită ca primo să nu depășească un
castronel. În loc de paste se poate servi supă sau orez. Secondo constă în pește, carne,
ouă sau amestec de legume.
7. La mesele festive, se servește în final și brânză. Desertul este un fruct sau o prajitura,
de exemplu specialitatea țării: Tiramisu. Masa se încheie cu o cafea espresso.
Obligatoriu, de pe masa italienilor nu lipsește vinul.
8. Italienii își iau zilnic o pauză de masă de 3 sau 4 ore ceea ce le permite să gătească
acasă, aceștia mâncând foarte rar în oraș. Sunt într-o formă fizică și de sănătate foarte
bună deoarece aceștia nu folosesc la mâncare aditivi sau sosuri (maioneza sau sosuri
ambalate pentru salate.
9. Italienii consumă fructe de sezon, provenite din agricultura proprie (citrice, struguri
etc) care sunt ieftine, la îndemâna tuturor și, cel mai adesea, organice. Un alt lucru
benefic: savurează la masă un pahar de vin roșu, care amplifică savoarea mâncărurilor
și, indirect, le prelungește longevitatea și le reduce riscul cardiovascular, conform
ultimelor cercetări în domeniu.

8
 CAPITOLUL 2
Prezentarea unor alimente tradiționale italienești

Italienii obișnuiesc să folosească în mod frecvent anumite produse care au devenit

emblema gastronomică a Italiei.
Oțetul balsamic a intrat destul de recent în limbajul pasionaților de gătit( acesta a fost
fabricat în Modena și Reggio Emilia).Oțetul balsamic tradițional este chiar mai sănătos decât
oțetul clasic din vin sau mere, după cum o spune și numele – „balsamico”, „curativ”.1
Din punct de vedere al sănătății, bioflavonoizii din struguri acționează ca antioxidanți
care ajută sistemul imunitar în lupta cu infecțiile și inflamațiile, iar resveratrolul din sâmburi
ajută în prevenirea cancerului. Acidul acetic din compoziție reglează glicemia și duce la
scăderea poftei de mâncare, ceea ce înseamnă că este recomandat atât celor care se luptă cu
pofta de dulce, dar și celor care se află în timpul curei de slăbire.
În mâncare, oțetul balsamic se folosește cel mai des ca dressing pentru salate, dar să
nu uităm că, odată cu creșterea numărului de ani în care a stat la maturat, el poate fi adăugat
cu succes la pastele pe care le îndrăgim, în sosuri, în risotto, dar și pentru a da o aromă
specială brânzeturilor, cărnurilor și fructelor proaspete. Nu în ultimul rând, un oțet balsamic
bun poate fi folosit inclusiv ca topping la înghețatele de vanilie, dar și gol, pe post de
digestiv.

Fig.1 - Oțet balsamic:

https://www.google.ro/search?newwindow=1&biw=1366&bih=588&tbm=isch&sa

Parmezan
Un alt subiect de mândrie naţională este parmezanul. Este un tip de brânză de origine
italiană renumit în întreaga lume. În Uniunea Europeană „Parmigiano Reggiano" este o marcă
înregistrată şi poate fi utilizat doar pentru a desemna acest tip de brânză ce se produce în
Parma şi Reggio Emilia din nordul Italiei. Este produs din lapte de vacă, iar gustul său este cu
atât mai picant cu cât brânza este mai veche.

*Dacă oțetul clasic se obține de obicei, prin fermentarea vinului sau a cidrului de mere, oțetul balsamic trece
printr-un proces îndelungat, care îi scoate în evidență proprietățile. Mustul obținut din boabele de struguri albi Trebbiano sau
Lambrusco este fiert până când devine aproape un nectar, care va fi apoi pus la maturat mai mulți ani, trecând chiar și peste
25, timp în care va fi mutat periodic în diferite tipuri de butoaie, pentru a prelua aroma specifică a lemnului din care sunt
realizate acestea.

9
 Este o brânză fărâmicioasă, iar procesul de producție al acestuia durează de la 14 la 36
de luni. Parmezanul este extrem de versatil. Poate fi folosit sfărâmat, feliat subțire împreună
cu o supă sau o porție de paste, pe pizza sau în salate. Este originară din Babbiano, undeva în
jurul secolelor 13-14, unde se atestă pentru prima dată documentar brânza.

Fig2Parmezan:
https://www.google.ro/search?newwindow=1&biw=1366&bih=588&tbm=isch&sa=1&ei=gSshWtDhNcXTkwWxjqXQCQ
&q=parmezan&oq=parmezan&gs_l=psy-ab.3..0l10.251399.25

Uleiul de măsline extra virgin italian este unul dintre cele mai apreciate la nivel
mondial, dar în același timp este și destul de des contrafăcut. Cererea de ulei de măsline
italian de înaltă calitate depăşeşte cu mult oferta, Italia fiind al doilea producător şi exportator
de ulei de măsline, dar şi cel mai mare consumator( sunt 5 mari regiuni producătoare de ulei
de măsline: Sicilia, Liguria, Puglia, Umbria şi Toscana). Pentru că fiecărei regiuni îi este
specific un anumit tip de climă, fiecare tip de ulei are o aromă diferită. În Sicilia, de
exemplu, uleiul de măsline are arome mai condimentate, un gust mai pronunţat de piper, mai
bogat şi mai taninos. Gustul celui din Liguria este mai untos, cu aromă de nuci, delicat, subtil
şi bogat în acelaşi timp, dar opusul celui din Sicilia. Diggs spune că este cel mai special
dintre toate. În Puglia, uleiul este verde, proaspăt, vibrant, uşor conidmentat, foarte
echilibrat, ca arome. Cel din Umbria este omniprezent, este uleiul simplu, clasic, creat din trei
tipuri de măsline. Un gust foarte proaspăt, cu arome de nuci şi anghinare.
Fraudele din industria producătoare de ulei de măsline sunt foarte frecvente, mai ales
în Italia. Cu cât este mai ieftin, cu atât este mai suspect.
Pentru a cumpăra un ulei de calitate este foarte importantă eticheta D.O.P.
(Denominazione di Origine Protetta), certificatul guvernamental care te asigură că produsul
este unul original, chiar din regiunea notată.
Ca oţetul şi sarea, uleiul de măsline poate fi un bun conservant. O conservă de ton
clasică în Italia este "sottolio", adică în ulei, acesta ajutând la păstrarea corectă a peştelui. De
asemenea este folosit ca şi conservant pentru fasolea boabe sau pentru usturoi. Uleiul de
măsline poate fi folosit la platou cu brânzeturi, la pâine, dar şi la pregătirea prăjiturilor şi
chiar a îngheţatelor.

10
 Fig. 3 - Ulei de măsline:
https://www.google.ro/search?q=uleiul+de+masline+la+italieni&newwindow=1&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwihv8jWx
ujXAhVIF-wKHe8PDIYQ_AUICigB&biw=1

Condimentele sunt des consumate pentru că au rol vasodilatator și permit dispersarea

căldurii corporale. În trecut, erau utilizate pentru conservarea alimentelor și împiedicarea
proliferării bacteriilor (De ex.: piper în salamuri, cuișoare și scorțișoară pentru mere). Astăzi,
grație cunoașterii uleiurilor esențiale pe care le conțin, condimentele italiene sunt ingrediente
indispensabile care dau preparatelor culinare gust, parfum, precum și o vastă paletă
cromatica, pentru a găti sănătos și savuros.

Busuioc,numele acestuia provine de la “basileus”, care înseamnă rege, deci busuiocul

este “regele mirodeniilor”.Aroma caracteristica speciei comune în Italia derivă din eugenol, o
substanță continută și în cușoare. Unele varietăți de busuioc conțin uleiuri esențiale ce dau
aroma specifică de lămâie, mentă sau camfor. Cele mai folosite specii de busuioc sunt:
“Genovez”, “Volanase purpurii”, “Mamut”, “Scortisoara”, “Lamaie”, “Glob”. Alături de
parmezan, semințe de pin, usturoi și ulei de măsline, acest condiment italian este ingredientul
de bază al cunoscutului sos “Pesto genovez”, o rețetă specifică zonei Liguria. De asemenea,
este nelipsit din sosurile de roșii, condimentul preferat al italienilor pentru paste.
Este recomandat să fie proaspăt și să fie adăugat la sfârșitul preparării, pentru a nu i se
distruge aroma. Poate fi inclus și în gemuri de fructe: căpșuni, zmeură, prune etc. Uleiul
esențial de busuioc este folosit pentru parfumuri, lichioruri sau ulei de masaj.
Din punct de vedere medicinal, busuiocul este utilizat pentru infuzii ca actiune
sedativă, antispastică, diuretică și antiinflamatoare . Infuzia de busuioc este utilă și în tratarea
laringitei sau gripei, fiind un stimulator al poftei de mâncare.

Fig.4 Busuioc
https://www.google.ro/search?q=busuiocul+italian&newwindow=1&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUK
Ewjd8JnMhenXAhWNzKQKHcDIAiwQ_AUICigB&biw=1366&bih=6

11
 Pastele
Când ne gândim la bucătăria italiană, nu avem cum să nu ne aducem aminte de
celebrele paste. În gastronomia italiană există în jur de 50 de tipuri de paste, însă doar 10 sunt
cunoscute:
1.Spaghetti
Spaghetti sunt unele dintre cele mai cunoscute și iubite paste italienești. Este interesat de știut
faptul că „spago” semnifică coardă, iar „-ett” este un diminutiv care subliniază faptul că sunt
subțiri. Ele au luat naștere în Napoli și, deși la început acestea aveau o lungime de 50 de
centimetri, în timp au ajuns la 25 de centimetri. Cel mai des, spaghetele, sunt servite cu sos
de roșii sau brânză.

2.Farfalle
Numele vine de la fluturi și pastele chiar par niste fluturași. La fel de îndrăgite sunt și cele
colorate – roșii pentru că au adaos de tomate sau verzi pentru că au în compoziție spanac. Vă
recomandăm să le consumați cu sos de roșii și smântână, veți fi încântați de gustul lor
deosebit.

3.Bucatini
La fel de iubite în Italia sunt pastele bucatini care se aseamană foarte mult cu spaghetele.
Sunt puțin mai groase și în interior au un orificiu. Consistența lor intensifică gustul oricărui
tip de sos. Aceste paste sunt combinate cu sos carbonara sau sos ricotta

4.Fusilli
Fusilli au apărut pentru prima dată în Italia de Nord și forma lor seamană mult cu un fus. Se
pot servi cu sosuri variate (pesto de roșii, sos de roșii, etc) sau cu legume (brocoli, roșii, ardei,
usturoi).

5.Tortellini
Aceste paste se mai numesc și „umbellico” pentru ca au forma unui buric. Tortellini sunt
umplute cu carne sau brânză și sunt servite alături de o multitudine de sosuri. Le puteți
prepara la cuptor cu brânză, bacon și ou. Sunt originare din Bologna și interesat de menționat
este faptul că italienii le consumă destul de des în supă de găină.

6.Taglierini
Pastele taglierini au la bază un aluat care conține ou, ingredient care se îmbină perfect cu
faina, pentru a oferi o consistență aparte. Taglierini provin din Piemonte și rețeta de bază

12
conține și brânză. Tradițional, pastele taglierini se prepară fie cu trufe și unt, fie cu sosuri pe
bază de carne.

7.Penne
Numele lor este inspirat de forma unui stilou. Se cunosc două tipuri de penne, unele netede la
exterior – lisce și altele cu striații – rigate. Sunt perfecte cu sosul pesto sau preparate la
cuptor, ca în rețeta de penne al forno.
8.Cannelloni
Cannelloni sunt printre primele tipuri de paste care au apărut în Italia. Acestea seamănă
izbitor de mult cu niște tuburi și de cele mai multe ori au o umplutură în interior. Tradițional,
canneloni se prepară cu brânză ricotta, ceapă și carne de vită.

9.Bavette
Aceste paste provin din Genova și au forma unor spaghete plate. Sunt foarte gustoase alături
de pui și ciuperci, și sunt garanția unei mese delicioase.

10.Rigatoni
Rigatoni sunt des întâlnite pe mesele italienilor. Sunt ideale cu carne, sos de roșii și
mozzarela. Striațiile exterioare și dimensiunea le fac diferite de restul tipurilor de paste
italienești.

Fig.5 - Paste fainoase din Italia:

https://www.google.ro/search?q=zece+tipuri+de+paste+si+denumirile+lor&newwindow=1&source=lnms&tbm=isch&sa=X
&ved=0ahUKEwj-ldjWi-nXAhWnHJoKHZlyBbkQ_AUICig

13
Fig. 6 - Paste:
https://www.google.ro/search?q=cum+sunt+pregatite+pastele+de+italieni&newwindow=1&source=lnms&tbm=isch&sa=X
&ved=0ahUKEwjcmrjrmOnXAhWJA5oKHXiODB4Q_AUICi

Sosul de roșii este, de secole, unul dintre sosurile de bază ale bucătăriei europene,
deşi primii care l-au preparat au fost străvechii sud-americani. Se crede eronat că acest sos a
fost piesa de rezistenţă a gastronomiei italiene imediat ce roşiile au ajuns pe continent, în
secolul XVI, pentru că primele reţete din peninsulă în care a fost folosit au apărut abia 100 de
ani mai târziu.
Practica de a combina sosul de roşii cu paste a apărut abia la sfârşitul secolului XVIII.
Pe la jumătatea secolului XIX, ketchup-ul a devenit condimentul favorit al americanilor,
folosindu-se apoi pe întreaga planetă.
Acest sos se poate cu orice produs: cu carne, cu legume, cu chiftele din carne sau
vegetale sau cu paste. Sosul de roșii se poate combina cu pastele, cu pizza, sau la lasagna.

Fig.6 - Sos de roșii:

https://www.google.ro/search?q=sos+de+rosii+italian&newwindow=1&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiSjI
qLlOnXAhUSC-wKHVKoB6EQ_AUICigB&biw=1366&bih

14
 CAPITOLUL 3
Elemente distinctive ale culturii alimentare Italienesti
Italienii consideră mesele un moment de relaxare alături de familie sau prieteni.
Totodată, bucătăria italiană este una diversă, cu feluri de mâncare, ingrediente și chiar timpi
de preparare care se schimbă uneori radical de la o regiune la alta.
Cu toate acestea, există preparate specifice pe care le poți găsi în toată Italia. Iar astăzi tocmai
despre acestea vreau să-ți vorbesc.

3.1 Produse și preparate tip gourmet

1.Tiramisu cu cremă de fistic

O adevarată „vedeta” a bucătăriei italiene, prăjitura Tiramisu are o variantă gourmet
desăvârșită: Tiramisu cu cremă de fistic.
Fisticul este un fruct oleaginos foarte gustos și aromat, are o utilizare din ce în ce mai mare în
rețetele italiene și nu doar în cele de deserturi .
Deși pare un desert sofisticat, prăjitura Tiramisu are nevoie doar de respectarea
câtorva mici secrete . De exemplu, densitatea cremei este importanta, crema nu trebuie să fie
prea moale sau însiroparea pișcoturilor Savoiardi trebuie să fie foarte rapidă, siropul pe bază
de cafea trebuie să fie rece. Dacă se păstrează indicațiile privind cantitatea fiecărui ingredient
și se ține cont și de aceste mici detalii, atunci putem obține desertul perfect ca formă și gust.
Ingrediente pentru 4 portii: Fistic 40 g, Zahar 80 g, Apa 30ml, Ulei de susan 20 ml,
pișcoturi Savoiardi 8 buc, Mascarpone 300 g, Galbenusuri 2, Cafea 40 g, Cacao amara pentru
decor 10 g, Fistic granulat 10 g.

Mod de preparare
Se prepara cafeaua moka si se lasa sa se raceasca. Se mixeaza fisticul , adaugand
putin cate putin uleiul de susan, pana cand se obtine o crema densa. Se fierbe apa cu zaharul,
pana la obtinerea unui sirop destul de dens. Se bat galbenusurile , se adauga incet siropul de
zahar, continuand baterea cca. 10 minute, pana la amalgamarea acestora. Se adauga
mascarponele , amestecand continuu, iar la sfarsit se adauga crema de fistic. Se taie
piscoturile Savoiardi in jumatate. Se toarna cu ajutorul unui pos un strat de crema in pahare,
se dispun piscoturile Savoiardi insiropate in cafea si, in final, un alt strat de crema. Se
decoreaza cu cacao amara si fistic granulat.
Se lasa sa se raceasca 2-3 ore, dupa care prajitura Tiramisu cu crema de fistic este
gata sa fie servita.

15
 Fig.10 - Tiramisu cu cremă de fistic:
https://www.google.ro/search?q=tiramisu+cu+crema+de+fistic&newwindow=1&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ah
UKEwjF4r31r-nXAhWJQZoKHQ0lCp8Q_AUICigB&biw=13

Bucataria italiana dedica un spatiu foarte amplu acestui tip de preparate, de la

preparate de felul I, ca paste, risotto sau supe, la preparate de felul II , de peste in combinatie
cu legume de sezon sau cu diverse sosuri. Pestele marin si fructele de mare sunt
preponderent consumate in Italia . Dar si pestele de apa dulce, sau mai bine zis, anumite
specii de peste de apa dulce se afla in topul preferintelor consumatorilor. Una din aceste
specii este bibanul, un peste rapitor a carui carne este alba, gustoasa si delicata ca savoare.
Desi este un peste de apa dulce, bibanul este intalnit si in ambient marin, de exemplu in
Marea Baltica, ale carei ape nu sunt foarte sarate.

2.File de biban cu sos de capere și măsline

Preparatele pe baza de peste sunt apreciate pentru rafinatetea gustului si aportul

nutritiv de elemente esentiale , precum acizi grasi esentiali Omega 3 si Omega 6.
Fileul de biban se obtine foarte usor, despicand pestele pe spate, de ambele parti ale
aripioarei dorsale. In zona Lacului Como este tipic preparatul Risotto cu biban, iar in zona
Lacului Garda , bibanul se gateste alaturi de un sos pe baza de usturoi, lamaie, patrunjel,
ulei de masline si sare. Anumite combinatii de condimente ne pot ajuta sa preparam ceva cu
adevarat deosebit : File de biban cu salvie, Biban cu sos de curry, File de biban cu portocale,
File de biban cu ansoa si capere.
Ingrediente pentru 4 portii: 4 fileuri de biban, 50 g ton la conserva, 16 capere, 100 g
masline fara samburi sau feliate, 500 g rosii cherry sau 400 g pulpa de rosii, 1 pahar de vin
alb, 2 catei de usturoi, 4 linguri ulei de masline, Sare, Piper,Patrunjel verde.
Se spala fileurile de peste si se usuca pentru a indeparta excesul de apa. In cazul in
care folosim rosii proaspete, acestea se spala si se taie in jumatate. Caperele, daca sunt
conservate in sare, e necesar sa fie desarate.

16
 Intr-o tigaie antiaderenta suficient de larga se toarna uleiul de masline, se adauga
usturoiul si se dispun fileurile de biban uscate si condimentate cu putina sare si putin piper.
Se caleste foarte putin pe ambele parti pentru a prinde gust. Se sfumeaza cu vinul alb. Cand
vinul alb s-a evaporat, se adauga in continuare tonul faramitat, maslinele, caperele si rosiile
cherry taiate sau pulpa de rosii, dupa caz. Se coace cca. 20 de minute la foc mic si cu capac.
Se serveste cu decor de patrunjel , preferabil patrunjel proaspat.

Fig.11 - File de biban cu sos de capere și măsline:

https://produseitalia.wordpress.com/tag/gourmet/

3. Risotto cu căpșuni

Risotto cu capsuni. Pare neobișnuit deoarece fructele sunt în general opțiunea pentru
desert, dar bucătăria italiană modernă combină calitatile gustative ale căpșunilor și ale
orezului, calități alături de care li se alătura un ingredient surpriza : Prosecco sau sampanie !
Este o reteta chiar usor de preparat, oferind in final maxima satisfactie papilelor
noastre gustative. Evident, este nevoie de ingrediente de calitate, de orez specific pentru
risotto, intrucat orezul poate fi optim pentru salate, risotto, supe de legume sau pilaf, in
functie de varietatea de orez .
Mod de preparare:
Primul pas este calirea orezului simplu, fara nici un condiment, pana cand boabele de
orez devin albe. Abia atunci se poate adauga condimentul. Se spala capsunile, pastrand 2-3
capsuni pentru decorarea preparatului. Jumatate din capsuni se mixeaza , iar cealalta jumatate
se taie bucati.
De asemenea, supa de legume trebuie sa fie limpede, fara o fierbere indelungata a
legumelor. Odata ce sunt fierte, ele trebuie scoase din supa, pentru a nu se pierde gustul si
aroma legumelor.
In general, se foloseste ceapa calita in ulei de masline (“soffrito”), care trebuie taiata
foarte marunt si trebuie calita in foarte putin condiment. Pentru un risotto optim, acest
“soffritto” trebuie preparat aparte. In general se adauga inainte de a adauga supa.

17
 Atunci cand adaugam vin alb sau Prosecco, in cazul nostru, acesta trebuie sa fie rece,
de la frigider. In acest fel se blocheaza coacerea orezului si se favorizeaza eliberarea
amidonului din orez.
Se caleste orezul intr-o tigaie antiaderenta, de masura adecvata. Cand boabele de orez
devin albe se adauga prosecco si se lasa sa se evaporeze. Se adauga apoi uleiul extravirgin de
masline, putina supa si capsunile mixate . Se fierbe risotto , amestecand din cand in cand si
adaugand supa , daca este necesar. Se adauga in timpul coacerii putin unt.
Atunci cand risotto este aproape gata, se adauga capsunile taiate bucati si apoi
parmezanul . Se potriveste de sare, adaugand doar daca mai este nevoie putina sare roz de
Himalaya. Risotto de capsuni se serveste cald, decorat cu crema de otet balsamic si cu
capsunile intregi pastrate initial.
Ingrediente pentru 4 persoane: 400 g orez pentru risotto, 400 g de capsuni, 200 ml
prosecco sau sampanie, ulei extravirgin de masline, parmezan, unt, crema de otet balsamic.

Fig.12 - Risotto cu căpșuni:

https://www.google.ro/search?newwindow=1&biw=1366&bih=637&tbm=isch&sa=1&ei=P5
YhWpzKA8We6ASMy5yIBw&q=risotto+cu+capsuni&oq=risotto+cu+capsuni&gs_l=psy-ab

3.2 Ciudățenii alimentare

1.Brânza cu larve
Pecorino Sardo este o specialitate din Sardinia care vine cu un avertisment de
sănătate. Deși cele mai multe alimente cu viermi ajung în coșul de gunoi, descompunerea
acestei "brânze putrede" este încurajată. Pecorino Sardo este o brânză lăsată afară, pentru ca
musca (piophila casei) să poată depună în ea ouă care ulterior se transformă în larve. Acestea
se hrănesc cu brânza, o fermentează și îi conferă un miros înțepător. Deși oficial interzisă în
UE, brânza este servită atunci când larvele sunt încă în viață.

18
2. Trufa gigantică albă
Cristiano Savini, un căutător de trufe din Toscana (nordul Italiei), a făcut cea mai
mare descoperire a sa în ianuarie 2007, când a găsit o trufă albă imensă,( cu o greutate de
circa 1,4 kilograme). Cristiano și tatăl său au descoperit trufa cu ajutorul câinelui lor Rocco și
au vândut-o la scurt timp după aceea, la o licitație într-un cazino din Macao, pentru
impresionanta sumă de 330.000 de dolari. Regiunea italiană Piemont este locul în care se
spune că pot fi găsite cele mai bune trufe din lume.

3.3 Preparate culinare simbol

Paste
Indiferent în ce regiune a Italiei mergi, pastele sunt nelipsite, fie că vorbim despre
spaghetti, tortellini, tagliatelle sau lasagna. Italienii preferă pastele gătite al dente, fără sosuri
excesive. Există mai multe variante de a prepara pastele cu un sortiment larg de produse

1.Fettucine Alfredo
Această rețetă de paste a apărut în Italia, la inceputul secolului 20, rețeta a prins foarte
bine la turiștii americani. Aceștia au dus rețeta în Statele Unite, acum fiind mai întâlnită în
bucătăriile de acolo decât în cele din Italia.
Ingrediente: paste, parmezan ras, piper negru, 150 gr smantana pentru gatit, un praf de
nucsoara, 100 gr branza gruyere, 1 lingura de unt, 400 gr paste (fettucine)
Metoda de preparare: Pastele se fierb in apa cu sare urmand indicatiile inscrise pe
ambalaj. Separat se incalzeste smantana cu un praf de nucsoara. Se ia de pe foc si se adauga
untul amestecandu-se pana se topeste, si se continua cu branza rasa. In acest sos se pun
pastele fierte si scurse de apa care se condimenteaza cu piper si se servesc cu parmezan ras.

Fig.13 - Paste Fettuccine Alfredo:

https://www.google.ro/search?q=fettuccine+alfredo&newwindow=1&source=lnms&tbm=isc
h&sa=X&ved=0ahUKEwimy6u3nunXAhWKbZoKHdcyBVwQ_AUICigB&biw=1366&bih

19
2.Paste Bolognese

Bucătarii italieni au început o luptă pentru menținerea intactă a rețetei de paste

bolognese, care a fost modificată de către oamenii din toată lumea. Majoritatea oamenilor, in
special strainii, gresesc reteta inca din start. In loc de carne tocata de vita, care este
ingredientul-cheie al retetei, folosesc carne de pui sau de curcan. Apoi, pentru evidentierea
sosului bolognez mai potrivite sunt tagliatelele, si nu spaghetele.
Ingrediente: 2 lingurite ulei de masline, 6 felii de sunca italieneasca neafumata tocata,
2 cepe mari, tocate, 3 catei de usturoi zdrobiti, 2 morcovi tocati, 1 telina, 1 kg carte de vita
tocata, 2 pahare mari de vin rosu, 2 cutii de rosii tocate x 400g/buc, 2 frunze uscate sau
proaspete de dafin, sare si piper negru proaspat macinat, 800 g - 1 kg tagliatele uscate,
parmezan ras proaspat pentru servire.
Mod de preparare: Se încalzște uleiul într-o cratiță mare și se prăjeste șunca la foc
mediu până devine aurie. Se adaugă ceapă și usturoi și se prajesc până se înmoaie. Adauga
morcovul, frunzele de dafin si lasa in continuare pe foc pana cand legumele incep sa se
inmoaie.
Se mărește focul și se adaugă carnea de vită tocată. Se prăjește până se rumenește.
Toarna apoi vinul si fierbe pana si-a redus din volum cu aproximativ o treime. Se reduce
temperatura și se adaugă roșiile și țelina.
Se fierb tagliatelele în apă cu sare la foc mic, într-o oală cu capac, după instrucțiunile de pe
ambalaj. Când sunt gata se împart în farfurii. Se presară puțin parmezan, iar apoi se adaugă
sosul. La sfârșit se presară din nou parmezan și puțin piper negru.

Fig.14 - Paste Bolognese:

https://www.google.ro/search?newwindow=1&biw=1366&bih=588&tbm=isch&sa=1&ei=6YMhWtHHCKiS6ASc8bGoBQ
&q=fettuccine+bolognese&oq=fettuccine+bolo&

3.Pizza
Un alt fel de mâncare specific Italiei este pizza. Pizza și focaccia sunt două dintre
mâncărurile emblematice ale Italiei. Ușor de pregătit și versatile, aceste sunt printre cele mai
iubite mâncăruri din lume.
Originară din Napoli, pizza autentică are mozzarella, ardei gras, ceapă, cârnați, anșoa
și sos de tomate.

20
 Mod de preparare:
Se cerne făina pe masă. În mijlocul moviliţei de făină se formează o adâncitură, apoi
se pun acolo: drojdie uscată, ulei şi un vârf de cuţit de sare. Se adaugă apă şi se frământă până
se obţine o masă uniformă. Apoi se aşează aluatul într-un platou presărat cu făină, se mai
presară făină şi peste aluat, se lasă să crească aproximativ 30 de minute într-un loc cald. Se
înlătură seminţele din ardeii spălaţi şi se taie în fâşii subţiri. Apoi se prăjeşte împreună cu
usturoiul tocat, pe 1 lingură ulei încins, pe foc mic, timp de 15 minute. Roşiile opărite se
cojesc şi se taie. Se scot sâmburii din măsline. Apoi se pun împreună cu roşiile şi ardeii şi se
amestecă bine umplutura astfel obţinută. Aluatul se împarte în 4 părţi egale. Din fiecare din
aceste părţi se formează o plăcintă rotundă care se pune pe o folie de aluminiu unsă cu ulei.
Pe fiecare din plăcinte se pune o porţie de umplutură. Se presară cu brânză rasă, oregano; se
picură puţin ulei. Se pune în cuptor şi se coace timp de 15 – 20 minute, la 200 grade.

Fig.15 - Pizza clasică:

https://www.google.ro/search?newwindow=1&biw=1366&bih=637&tbm=isch&sa=1&ei=140hWrLMIJHGkwWm1JPYDA
&q=pizza+clasica&oq=pizza+clasica&gs_l=psy-ab.3..0i30k1l

4.Bruschetele

Bruschetele sunt niște gustări tipice italienilor, dar care s-au răspândit în toată lumea.
Acestea sunt formate din felii de pâine prăjită acoperite cu ulei de măsline sau unse cu
usturoi, și din tot felul de combinații de alimente si condimente. Cea mai populară versiune
este cea acoperită cu roșii tocate, ulei de măsline, sare, piper, busuioc și un pic de oregano.
Cu toate acestea, există și versiuni acoperite cu carne, brânzeturi, fasole sau alte legume de
sezon, ce pot satisface toate gusturile.(există mai multe rețete de bruschete: pot fi bruschete
formate din felii de pâine prăjită unse cu ulei de măsline, roșii, busuioc și sare, sau feliile de
pâine pot fi frecate cu cățeii de usturoi apoi, după care este adăugat puțin ulei de măsline pe
suprafața feliei de pâine).

21
 Fig. 16 - Bruschete cu roșii si ulei de măsline:
https://www.google.ro/search?q=bruschete&newwindow=1&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiyspe4kenXA
hUnOJoKHRX4CooQ_AUICigB&biw=1366&bih=637#imgr

5.Risotto
Risotto este unul dintre cele mai populare feluri de mancare din Italia, iar in ultimii
ani el a castigat teren si pe plan international. Cei care au adus orezul in peninsula au fost
arabii, in secolul 14. Aici, aceasta cereala a gasit climatul ideal de raspandire: zone foarte
intinse si suficienta umiditate, ea devenind un aliment reprezentativ pentru bucataria italiana.
Exista mai multe legende care vorbesc despre inventarea acestui fel de mancare, care mai de
care mai interesante. In italiana, risotto inseamna „orez mic”.
Ingrediente pentru 4 porții: 300 g Orez, 300 g Varză creaţă, 130 g Fasole inmuiată
timp de ore în apă, 100 g Slănină crudă, 2 tulpini de ţelină, 1 Ceapa, 1 morcov, 3 Roșii, 50 g
unt, 1.2 l Fiertură de, carne,125 ml vin roşu sec, piper, sare, 60 min. pentru 4 porții.

Mod de preparare
Varza spălată se desface frunză cu frunză, apoi se rupe în bucăţi mici.
Tulpina de ţelină se spală şi se toacă mărunt. Morcovii se curăţă, se spală şi se taie în lung.
Roşiile se spală, se opăresc, se cojesc, se taie bucăţi şi se înlătură seminţele. Legumele,
împreună cu fasolea, se adaugă în fiertura de carne şi se fierb acoperite, pe foc potrivit, timp
de 2 ore. Slănina se taie în cubuleţe. Ceapa se toacă mărunt, apoi se prăjeşte împreună cu
orezul pe slănină şi unt, timp de 3 minute, apoi se toarnă vin peste. Se aduce la fierbere
amestecând continuu, înainte ca vinul să se evapore complet.
Fiertura se adaugă treptat, odată cu legumele fierte şi cu fasolea. Se fierbe încă 15
minute, amestecând din când în când.
Se condimentează după gust cu sare şi piper. Se aşteaptă 3 minute înainte de
consumare.

22
Fig.17 - Risotto cu legume:
https://www.google.ro/search?q=risotto+cu+legume&newwindow=1&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ah
UKEwi2irK6x-nXAhVE2KQKHeAkCDkQ_AUICigB&biw=1366&bih=6

6.Lasagna
Cunoscută în întreaga lume , Lasagna la cuptor este una dintre cele mai apreciate
specialități italiene. Este un preparat definitoriu pentru ceea ce cuprinde noțiunea de tradiție
culinară italiană, deoarece are origini îndepărtate în timp, ce ne conduc la Roma Antică. Se
pare ca Cicerone aprecia în mod deosebit acest preparat : fâșii de pastă asezonate cu legume și
brânzeturi.
Se poate spune ca lasagna a facut un salt impresionant in timp , de la Roma Antica, la
calatoria in spatiu. In 2013, astronautul italian Luca Palermitano a dorit sa experimenteze un
“pranz stelar” cu lasagne, tiramisu si cafea Lavazza. Acest lucru a fost posibil, cu sprijinul
sefului David Scalin si in colaborare cu societatea aero-spatiala Argotec Torino. Asadar,
lasagna a facut primul sau voiaj in spatiu !(există diferențe regionale date de calitatea pastei, in
functie de cantitatea de oua folosita, de amestecul de faina. De asemenea condimentul folosit
poate fi ales dintr-o larga varietate , de la sos ragu, la legume si branzeturi, pana la trufe ).
Traditia culinara emiliana, mai precis cea a orasului Bologna, a impus in topul
preferintelor culinare “ Lasagne alla bolognese”, cu sos ragu bolognese, sos bechamel si
parmezan. In Toscana gasim “lasagne bastarde” sau “lasagne matte” cu o pasta pe baza de
faina de castane, o contributie adusa de catre cultivatorii de castane. In Liguria avem
“Lasagne al pesto” sau “Lasagne alla Portofino”, cu pesto ca ingredient principal. In Umbria,
lasagna cu trufe este un produs tipic regional. In Napoli avem lasagna preparata pe baza de
pasta din grau dur, si cu o combinatie mai aparte , de carnati, crochete, branza ricotta,
mozzarela si oua. In Sardinia lasagna este preparata cu paine Carasau, niste turte foarte
subtiri,un preparat tipic, de preferat in combinatie cu legume precum brocoli.
Alte sugestii de combinatii gastronomice : Lasagne cu hribi, Lasagne cu somon,
Lasagne cu spanac si somon afumat, Lasagne cu fistic, Lasagne cu sparanghel si bechamel,
Lasagne cu branza si nuci, Lasagne cu dovleac si ciuperci.

23
 Fig.18 - Lasagna:
https://www.google.ro/search?newwindow=1&biw=1366&bih=588&tbm=isch&sa=1&ei=MK8hWsi7DI-
ukwWGz45Q&q=lasagna&oq=lasagna&gs_l=psy-ab.3..0j0i67k1l2j0j0i67k1j0l5

Ingrediente pentru 4 porții: 3 cutii Roșii, 1 cutie concentrat de roşii, 1 dovlecel, 1

vânătă, 2 Cepe medii, 3 căței deu sturoi, 2 Ardei, 500 carne tocată, 500 g caşcaval, Foi de
lasagna, piper, Sos cu caşcaval, 2 linguri unt, 4 linguri Făină, 2 pahare lapte, piper, 1 lingurita
Nucsoara macinata, 1 lingurita busuioc, 1 lingurita oregano, sare, piper, praf de ardei, untura
pentru uns tava.
Mod de preparare
În apă puţin sărată, se fierb foile de lasagna timp de 5 min, până când se înmoaie
puţin. Se scot și se așează separat, pe farfurii, ca să nu se lipească.
Se taie cubulețe roşiile, vinetele, dovlecelul şi ardeii și se amestecă într-o oală. Se
fierb înăbuşit la foc mic. Separat, 1 ceapă se toacă cubuleţe, se condimentează cu sare şi
piper, apoi se pune la prăjit. La sfârşit se adaugă usturoiul zdrobit, se prăjeşte puţin şi apoi
totul se adaugă la sos.
Carnea se pune într-o oală şi se adaugă cealaltă ceapă. Se fierbe la foc mic 8-12 min,
iar când carnea este prăjită, se adaugă concentratul de roşii şi se prăjeşte puţin. Sosul obținut
anterior se adaugă peste carne. Se condimentează după gust și se dă deoparte.
În acelaşi timp, se pregătește sosul cu caşcaval: Într-o oală se topește untul şi se
adaugă făină. Se prăjesc până când făina începe să capete culoarea albă, apoi, foarte încet,
amestecând tot timpul, adăugăm laptele, până când se obține o consistenţa ca de smântână.
Apoi se adaugă caşcavalul şi se fierbe până când acesta se topeşte. Se condimentează după
gust cu sare, piper şi nucşoară.
Se ia o tavă dreptunghiulară cu pereţii mai înalţi și se unge cu untură sau ulei. Se pune
un strat de foi de lasagna, un strat de umplutură de carne, se presară caşcaval şi se repetă toate
aceste acţiuni până când se termină ingredientele.
Pe deasupra, se presară caşcavalul rămas şi busuiocul.
Se dă la cuptor la temperatura de 190C, cca. 30 min.

24
 CAPITOLUL 4

4.1 Meniuri tipice si preocupari pentru alimentatia sanatoasa

(exemplificare unor meniuri traditionale pt fiecare tip de masa din cele 3)

Structura meniului traditional italinesc este respectat oriunde in Italia si consta in:
antipasti (de obicei o selectie de aperitive calde sau reci), primul fel, care este de obicei,
principala sursa de carbohidranti a mesei. De obicei, acesta este o farfurie de paste preparate
cu un sos, dar poate fi de asemenea un risotto, gnocchi sau supa, depinde de regiune sau de
tipul restaurantului;
Ca supa se pot servi: minestrone, supe groase din zarzavaturi proaspete, pasta, orez
sau fasole, care poate contine carne, supe de peste, supe limpezi, supe de legume cu paste.
Felul al doilea, principalul fel de mancare, contine paste, fructe de mare, carne sau
peste. Daca doresti poti manca o cantorno (o salata, legume sau cartofi) care poate fi servita
impreuna sau dupa cel de-al doilea fel de mancare, pentru ca pestele sau carnea de la primul
fel de mancare sunt de obicei servite fara legume si cartofi;
Desertul constă în înghețată, tiramisu, cafea (de obicei expresso);
Digestivi(lichior). Aproape fiecare regiune are propriul sau lichior (limoncello,
grappa, amaro,averna) care este servit dupa masa si, dupa cum indica si numele, este facut
pentru a facilita digestia.

Primul exemplu de meniu:

Micul-dejun constă într-o prăjitură și un cappuccino.

Gustare pentru femei, gustarea poate consta în fructe sau suc de fructe, în schimb pentru
bărbaţi e bun un sandvich cu mezeluri sau pastă de peşte.

Prânzul este compus din câteva feluri. Primul este antipasti, adică un aperitiv din felii de
pepene galben şi şuncă (vara deobicei) şi crostini (iarna), adică mici bucăţi de pâine cu
mozzarela tăiată mărunt şi adaos de ciuperci, ceapă, spanac sau roşii, coapte în cuptor, sau
brânzeturi. Felul principal constă în paste, macaroane, sosuri la alegere. După acesta se
serveşte o salată sau legume preparate în diferite moduri, cu o mică portie de carne sau peşte.
În încheiere desert.

Gustare de după – amiază, se pot consuma la alegere fructele preferate, iaurturi, deserturi
pe bază de lapte sau o bucată de pizza.

Cina este masa principală. Se pregătesc legume înăbuşite, gătite sau crude cu bucăţi de
carne, peşte sau brânză. Pâinea de preferinţă fără sare. Se poate consuma un pahar de vin sec
alb sau roşu.

Al doilea exemplu de meniu

25
 Platourile cu aperitive sunt umplute cu legume (sotate sau crude), sortimente de
mezeluri (cea mai apreciata fiind sunca de Parma, facuta dupa retete vechi de sute de ani),
masline si branzeturi. Toate garnisite cu gustari unice ale bucatariei italiene: focaccia,
bruschete.
Supa poate fi cu fidea, cu taitei, cu galuste, de peste sau cu legume, in functie de zona
Italiei in care ne aflam. Si in acest caz vorbim de retete speciale pe care le gaseti numai la
Roma. Stracciatella, care trebuie sa recunoasteti ca va duce cu gandul la ciocolata, e de fapt o
supa de pui sau vita, la care se adauga oua batute si cascaval ras, ingrosata uneori cu gris.
Meniul continuă cu paste. Si abia de aici incepe maiestria bucatarilor italieni-
spaghetti, lasagna, tortellini, tagliatelle- doar italienii sunt cei mai mari consumatori de paste
din lume si inghit anual aproape 30 de kg de paste/ cap de locuitor. Si sunt atat de atasati de
felul acesta de mancare, incat pe 13 septembrie 2007 au protestat impotriva scumpirii acestui
aliment in magazine. Lasagna îți încântă papilele gustative, spun italienii din Toscana.
Straturile de carne, paste si branza se topesc in gura daca stii cum sa le prepari. Alte regiuni
se lauada cu raviolli, tot paste umplute, de data asta cu verdeturi si brânza. Alte zone se
mandresc cu tortellini (paste in forma de inel care se spune ca au fost inspirate chiar de
buricul zeitei Venus), cu tagliatelle (paste in forma de panglica) sau cu lasagna verde (lasagna
la care se adauga spanac).Nici sosurile nu sunt de neglijat in meniu: Ragu specialitate de la la
Bologna, Pesto –preparat in restaurantele din toata lumea, creat in regiunea Liguria, sosurile
cu Carne ( pentru spaghete bologneze sau carbonara).
Nu va ganditi ca masa s-a terminat. Felul principal abia acum vine. Cărnurile sunt
prețuite de italieni, la fel ca in orice alta tara. Fie ca e vorba de carne de porc, vita, pui sau
miel, fie ca vorbim de delicatese marine, bucătăria italiana le-a adăugat sosurile si
condimentele care le schimba gustul si le dau aroma mediteraneana. Italienii au o pasiune si
pentru carnea tocata, iar in Sicilia se pregatesc chifelute cu crusta delicioasă de nuca sau
prajite pe frunze de lamai.
In locul felurilor de mancare pe baza de carne, italienii aleg uneori Risotto, sau
orezul, preferat mai ales în centrul si nordul tarii. Si pe acesta il gatesc cu fructe de mare sau
legume, la care adaugă smântâna si condimentul secret - șofranul.
Cum orice masa seriosa se temina cu un desert, Italia se lauda cu un pretios
cappuccino si expresso, cu napolitane si cu inventia care te face sa te lingi pe degete:
tiramissu.

4.2 Prezenatare unori meniuri specifice unor sarbatori

Paștele la italieni
Italienii sunt cunoscuti pentru mâncărurile delicioase, iar Pastele reprezinta un alt
prilej de a le savura preparatele traditionale. Multi italieni obisnuiesc ca de Sărbători sa
mănânce in oraș, sa mearga in vizita la rude si prieteni sau chiar sa organizeze picnicuri.
Meniul cuprinde foarte multe legume – anghinare, sparanghel, fasole verde, spanac si salata.
Friptura de miel ocupa si ea un loc important, desi vegetarianismul începe sa isi spună
curantul si sa capete din ce in ce mai multi adepti. Lasagna este un alt tip de mancare foarte
popular pe parcursul Pastelui, iar o masa adevărata nu se incheie in Italia fara desert: biscuiti
si un fel de cozonac traditional.

1. Legumele-Nelipsite de pe masa de Paște a italienilor sunt legumele de sezon.

Anghinarele și sparanghelul se află la loc de cinste, urmate de spanac, fasole sau mazăre

26
verde. Acestea pot fi savurate fie la începutul mesei, ca aperitiv, fie în preparatele de la felul
principal.

2. Mielull se pregătește diferit în fiecare regiune italiană, ceea ce înseamnă că avem o

varietate de rețete din care să alegem. Fie este fript după ce a fost marinat cu lămâie și
rozmarin, ca în Roma. Fie este fiert și servit cu legume și ierburi proaspete, ca în Puglia. Sau
poate fi înăbușit cu morcovi și ceapă, la care adăugăm fasole albă, ca în Toscana. Sunt
preparate și chiftelele din carne de miel cu arpagic, rozmarin și pătrunjel din Trentino sau
coastele la grătar cu garnitură de cartofi, tot din Roma.

3. Desertul
Pe lângă deserturile clasice italienești, de Paște își fac apariția și diferite tipuri de
„pâine de Paște”, care nu se comercializează în mod obișnuit. Există un tip de pâine de Paște
specific în aproape fiecare țară din Europa – în România, la această categorie se încadrează
pasca și cozonacul. În Italia se numește pane di pasqua și poate conține atât brânză, cât și
carne, sau poate fi decorată cu ouă fierte, însă varietățile dulci sunt bucuria copiilor.
Cea mai cunoscută rețetă de pâine de Paște este cozonacul în formă de porumbel, asemănător
cu panettone, dar cu coji de portocală confiate și ornat cu migdale și perle de zahăr. O altă
variantă este și pastiera napoletana, un tip de desert tradițional pentru Paște, originar din
Napoli, pregătit cu brânză ricotta, fructe confiate și apă din flori de portocal.
Apoi, dupa fiecare masa festiva si nu numai, urmeaza desertul. De regula, italienii nu
sunt mari fani ai dulciurilor, insa de Sarbatori degusta felurite deserturi. Bineinteles, nu
lipseste cozonacul italian panettone sau pandoro, turta dulce, cavallucci (fursecuri in forma de
caluti), dita degli apostoli (fursecurile lunguiete numite “degetele apostolilor”), mostaccioli
(fursecuri de nuci picante), impreuna cu un capuccino aromat sau o cafea aburinda.

Masa de Crăciun în Italia

In ajunul Craciunului, italienii consuma doar peste. Conform traditiei, masa de

Craciun denumita La Viglia, nu are nici pic de carne. Toate preparatele sunt realizate din
peste, cu garnitura de mixuri de legume. Ei tin cont de o traditie de sute de ani, conform
careia trebuie sa mananci peste macru pentru a purifica organismul inainte de Sarbatori.
O alta traditie la care italienii nu renunta, desi sunt tot mai putini care aleg sa o
urmeze, este pregatirea unui fel de mancare pe baza de baccalà, caractita si crustacee. La
Roma, spre exemplu, felul de mancare preferat este pezzetti, realizat din cuburi prajite de
ricotta sau anghinare, cu dovlecei sau broccoli. Iar in Napoli, se degusta ca starter, inainte de
masa, fructe de mare cu broccoli sotate.
Apoi, bineinteles, apar si preparatele din paste, care variaza in functie de preferinte
sau de zona geografica. In regiunea Lombardia si Piedmont, se consuma lasagna cu ansoa,
parmezan si asezonata cu busuioc, oregano sau condimente picante.
Italienii pun pe masa de Craciun diferite mancaruri, in functie de regiunea tarii din
care fac parte. Astfel, in nordul Italiei, locuitorii prefera sa manance carne de porc si legume,
in centrul tarii este preferat porcul, deasemenea, insa si carnea de curcan si celebrele paste

27
italiene, in timp ce in sudul tarii, italienii prefera pestele si fructele de mare. Peste tot in Italia,
pe masa de Craciun nu isi fac simțita lipsa celebrele panettone si pandoro.
Masa de pranz in familie este cea mai importanta pentru italieni. Pastele cu sos de
rosii sunt principalul fel de mancare in ziua de Craciun, mai ales in partea de nord a Italiei. In
Bologna, spre exemplu, de Craciun se mananca paste cu carne, asezonate cu busuioc, iar in
Ferrara, paste tortellini de casa cu umplutura de dovleac.
Masa de pranz in familie este cea mai importanta pentru italieni. Pastele cu sos de
rosii sunt principalul fel de mancare in ziua de Craciun, mai ales in partea de nord a Italiei. In
Bologna, spre exemplu, de Craciun se mananca paste cu carne, asezonate cu busuioc, iar in
Ferrara, paste tortellini de casa cu umplutura de dovleac.
Daca iti petreci Craciunul in regiunea Calabria, vei fi surprins sa constati ca masa,
desi oaspetii au terminat de mancat, va fi lasata asa toata ziua. Este modul lor prin care
asteapta ca cei trecuti in nefiinta sa ia parte la masa si spiritul lor sa se infrupte din bucatele
alese. Pastele cu sardine reprezinta o rețeta tradiționala in Italia, in zona insulei Sicilia.

Fig.19 - Masă tradițională de Crăciun:

https://www.google.ro/search?q=masa+de+craciun+in+italia&newwindow=1&source=lnms&tbm=isch&sa=X&
ved=0ahUKEwjc4cKh2OvXAhXQ4qQKHSUMBqwQ_AUICigB&biw=

Tradiții si principii
Bucătăria italiana combina beneficiile dietei sănătoase mediteraneene cu o gama larga
de ingrediente de sezon si arome regionale. Se bazează pe ingrediente proaspete gătite la fata
locului si o combinație de legume, cereale si fructe de mare gustoase, peste, carne si ulei de
măsline.
Italienii au fost primii din Europa, care au folosit furculița (venețienii) si primii care
iau in considerare ordinea mâncărurilor si relația dintre felurile de mâncare servite
(florentini). Si, in cele din urma, italienii au adus dulciurile, conservele, pastele din fructe in
lumea occidentale.

Meniurile specifice sărbătorilor traditionale italienești:

1.Sarbatori de iarnă

28
 Sărbătoarea stelelor : o stea imensa se aprinde deasupra unei creșe, sau deasupra
patuturilor de copii. O stea este de obicei plasata deasupra cosurilor care se folosesc
pestrazile din Sabbio Chiesa de lângă Brescia. Lombardia. Toti oamenii transporta mancare
in cosuri, ca ofranda pentru cei Trei Regi.In general se împarte brânza, salam si vin, urmând
apoi sa se consume din ele la masa de sărbătoare.
Boboteaza: Cu ocazia acestei sărbători se pregătesc multe feluri de mancare simodul
de a sărbători este diversificat. In Veneto, toată lumea manaca Pinza de Maranteag, o pâine
dulce facuta din faina de mălai, alba de grau,smochine uscate, seminte de anason sifructe
confiate. Orasul din Friuli –Venezia – Giulia de langa Andreis Pordenone sarbatoreste
Boboteaza cu o bucata de paine si cu vin. Toată lumea bea vinul local si mănâncă smochine
cu o pâine speciala, coapta pe cutorul cu lemne.
Festivalul delle Luganighe: La Cannobio lângă Novara, in Piemont,ianuarie aduce
sărbătoarea luganiga, care este de fapt un tip de carnat; aici se manaca carnați fierți, cartofi și
varză murata. Sarbatoarea de Sf Anton: La Volongo lângă Cremona în Lombardia,tinerii
colecteaza lemn de construireea unui rug de saizeci de metri pe care ard o
vrajitoareconfectionata din paie,care reprezinta iarna.Toata lumea manca o turta durafacuta
din malaisi condimente.

2.Sarbatorile de primavara:
Festivalul ciresilor infloriti: Se tine in Vignola, langa Modena in Emilia Romagna,in
februarie.
Sarbatoarea de Garagoi: La Marotta, langa Pesara in Marche, veti intalni aceasta
sarbatoare dedicata garagoilor, sau melcilor de mare. Acestia sunt fierti in sos de mare cu
omultime de piper. Localnicii cred ca cel mai bun mod de a manca, este sa iei o inghititura de
vin pentru fiecare sapte melci pe care ii mananci. Este vorba desigur numai despre vinurile
locale, cum ar fi Bianchello si Verdicchio din Pesaresi Colli.
Festivalul Gnocchi :. Mai mult de patru sute de kg de cartofi, sunt fierti pentru aceasta
sarbatoare aceasta perioada, la Teolo langa Padiva, toata lumea manaca gnocchi de10 cartofi.
Sarbatoarea Pie Fritta: Acest targ sărbătorește o paine subtire. El se tine in Fontanelice, langa
Bolognia.
Sarbatoare Batogului:Se tine in Melazzo, langa Alessandrie, in Piedmont.Cinc i
bucatari gatesc cantitati considerrabie de peste afumat cu sos de tomate, masline, ansoa, tonsi
usturoi. Printre ceeea ce se petrece acolo, este concursul de aruncat cu pestele uscat.
SarbatoareBiscottofisso: Se tine in Bomarzi, langa Viterbo, in Latium. Prajiturelein forma de
inele, aromate cu anason, ii sunt dedicate Sfantului Anselm, patronul luiBomarzo.
Festivalul oualelor fierte: Pentru a sarbatori Pastele, la aceasta sarbatoare se
organizeza un concurs de mancat oua tari. Aceastq sarbatoare are loc in Tredozio, lângă Forlì
în Emilia-Romagna.
Sarbatoarea anghinarei: Se tine in Ladispoli, la Roma, si este nevoie de
multeanghinare de tip mammola, rotunde, culese dintr-o anume regiune renumita
pentruasta.Piata in care se tine sarbatoarea este plina de standuri care ofera anghinare
preparatein diverse feluri. Noaptea exista un foc de artificii.
Sarbatoarea Pestelui: Are loc la Camogli, langa Genvoa, in cinstea sarbatorii lui
SanFortunato, patronul pescarilor. Se frige peste intr-o tigaie enorma si se imparte tututor

29
participantilor. Localnicii spun ca cel mai bun mod de a manca pestele , este sa iei o gurade
vinla fiecare sapte de peste.

4.Sarbatori culinare de vara

Sarbatoarea Lambrusco: are loc in iulie la Albinea in Emilia-Romagna, Vinul rosu
acidulat este este asortat cu gnocco fiert,un aluat de peste prajit, insotit de prociutto sisalam,
si de o savuroasa tarta umpluta cu oua si ParmigianoReggiano.
Sarbatoarea Noiantri: Are loc la Roma pe malurile Tibrului. Noiantri inseamna
„ceilaltinoi” si este manifestarea modului in care locuitorii cartierului boem Trastevere se
gandescla ei insisi, ca o specie aparte. Tarabele ofera diverse feluri de bruschette si isi
etaleaza mestesugurile locale si alimentare cu aceasta ocazie. Campionatul national al
devoratorilor de pepene rosu: Este un concurs national aldevoratorilor de pepene rosu, si se
tine in Siessa , langa Parma.
Festivalul vinetelor umplute: Se organizeaza in Montanesii langa Genova, pentru
asarbatori Sf Rocoo. Vinul si branza insotesc vinetele umplute.
Festivalul Pecorino: Se tine in SAN Gondezo langa Florenta.Acum se manaca branza
si lapte proaspat de oaie in piata din oras.
Festivalul conservelor de anghila: Ortobello sin Toscana, sarbatoreste anghilele
preparandu-le fie prajite fie marinate sau umplute.
3.Festivaluri _ culinare _ de _ toamna Sarbatoarea bunicii: are loc in fiecare an la Castagnole
Monferrato lângă Asti înPiemont, si simbolizeaza culesul strugurilor in stil vechi. Se
marcheza momentul cu o cinamare la care se manaca mamaliga si hamsii.
Sarbatoarea alunelor : se organizeaza in Castellero în Piemont. Evident, alunele sunt motivul
de sarbatoare. Din ele se fabrica cu aceasta ocazie, torturi de alune, prajituri si dulciuri
diferite, care sunt jurijate intr-un concurs si premiate cu cele mai bune fructe in coaja
lemnoasa.11
Sarbatoarea Iepurelui:Are loc la Selvatelle, langa Pisa.Bucatarii pregatesc iepure in
oale delut, iepure preajit si papardele cu iepure de camp in sos.Pentru cei carora nu le
placeiepurele, se fac fripturi de carne de porc la gratar.
Sarbatoarea Stacchioddi: Are loc in Latiano Puglia. Acest targ are ca tema pastele de
casa,facute in forma de discuri mici curbate si servite cu un sos de rosii si branza acra de
ricotta

4.3 Evidentierea preocuparilor pentru alimentaria sanatoasa din Italia

Italia este o tara a vinurilor si branzeturilor, a cafelelor de exceptie, a zecilor de feluri

de paste side uleiuri de masline, avand numeroase produse traditionale de o calitate
exceptionala.Gastronomia este un element important al stilului de viata italian, reflectand mai
ales culturarurala si pe cea familiala.Accentele nu sunt puse pe complexitatea si rafinamentul
unei bucatarii sofisticate, cat pecalitatea si respectul traditiilor. Orice fel de mancare trebuie
preparat cu seriozitate, respectandreteta originala, pentru a regasi gustul cunoscut din
copilarie.Bucataria italiana este caracterizata prin flexibilitate , printr-o gama larga de
ingrediente si o bogata varietate regionala a retetelor. Felurile de mancare reprezinta un
element important alstilului de viata italian si reflecta in principal cultura si istoria acestui
popor.Din punct de vedere culinar, Italia este o tara a incredibilei diversitati .Felurile de
mancare, ingredientele, timpul de preparare si mirodeniile se schimba radical de la oregiune

30
la alta. Elementul constant este filozofia de baza. Mesele sunt vazute ca o ocazie
pentrufamilie si prieteni de a se relaxa inainte de a se intoarce la agitata viata cotidiana.Italia
are 20 regiuni, fiecare cu stilul sau culinar propriu. Regiunea Emilia-Romagna este denumita
“La Grassa” datorita bucatariei sale copioase. Specificul acestei bucatarii regionale este dat
de utilizarea carnii de porc, ingredient de baza in prepararea carnatilor renumiti ai orasului
Bologna – mortadella si a unui sos ideal pentru paste–ragu.
Per total, aceasta masa este extrem de echilibrata: continand carbohidrati (primul fel
si painea); proteine (primul si al doilea fel); vitamine si minerale din zarzavaturi, legume si
fructe. In toate cazurile se poate servi un vin. La o masa festiva, vor fi mai multe vinuri, alese
astfel incat sa complimenteze respectivele feluri de mancare, si de obicei va fi o sticla de vin
spumos la desert.

Rolul în sănătate
Uleiul de măsline: scade nivelul colesterolului, reduce pericolul dezvoltării unor boli
de inimă, scade șansele îmbolnăvirii de diabet, scade tensiunea arterială;
Oțetul: scade nivelul glucozei din sânge, ajută la detoxifierea organismului;
Oregano: sprijină sistemul imunitar, ameliorează digestia, previne balonarea,
protejează inima, scade colesterolul, scăzând riscul de atac de cord sau accident vascular
cerebral;
Rozmarinul: ajută la digestie, stimulează activitatea mentală, de asemenea este folosit
pentru indigestie, gaze intestinale și crampe stomacale;
Pătrunjelul: îmbunătățește digestia, ajută ficatul, dizolvă calculi renali, stimulează
sistemul imunitar (datorită conţinutului extrem de bogat în vitamina C, betacaroten, vitamina
B12 și clorofilă), previne retenția de apă în țesuturi;
Ghimbir: ajută la digestie, întărește sistemul imunitar, are efect anti-ulcer;
Șofranul: distruge celulele canceroase, inhibă depunerile de grăsime și scade
colesterolul, ajută inima și neuronii, îmbunătățește circulația sângelui, ajută la digestie;
Busuioc: întărește sistemul imunitar, reglează funcțiile glandelor endocrine și
metabolismul celular, tonifiind întregul organism;
Usturoiul: usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut sub formă de
aliment pur, previne apariția bolilor arteriale, scade tensiunea arterială, previne și tratează
gripa și răceala, ajută la detoxifierea organismului, stimulează metabolismul;
Ceapa: previne eficient răceala, reglează nivelul glicemiei în sânge, facilitează
digestia, scade riscul apariției cancerului;
Roșiile: contribuie la întărirea sistemului osos, regleză glicemia, protejează vederea,
previn apariția pietrelor la rinichi și la vezica biliară, atenuează durerile, stimulează
motabolismul;
Vinul: ajută la scăderea tensiunii arteriale, ajută la prevenirea câtorva dintre cele mai
comune afecțiuni ale inimii, contribuie la menținerea sănătății vaselor de sânge, favorizând
crearea oxidului nitric, o substanță chimică cu rol de relaxare pentru țesuturi, ajută la reglarea
nivelului de zahăr din sânge, stimulează digestia.

31
 CAPITOLUL 5
Preocuparile Italiei pentru promovarea propriei culturi alimentare
Gastronomia este un element important al stilului de viata italian, reflectand mai ales cultura
rurala si pe cea familiala. Accentul nu este pus atat pe complexitatea si rafinamentul unei
bucatarii sofisticate, cat pe calitatea si respectul traditiilor. Orice fel de mancare trebuie
preparat cu seriozitate, respectand reteta originala, pentru a-i da gustul cunoscut din
copilarie.
Aromele puternice, exotice nu sunt foarte indragite, in schimb, este apreciata combinarea
subtila de gusturi autentice, fara excese si fara complicatii inutile.
Italia se remarca si prin varietatea sa de masline, fiecare soi avand forme, culori si gusturi
distincte. Aceste arome se regasesc in uleiurile de masline italiene, atat de apreciate pe plan
international. Cea mai mare productie de ulei de masline este in Sicilia. Uleiurile din Toscana
au o aroma delicata, regiunea Umbria produce uleiuri cu gust puternic, in timp ce uleiul de
Trevi are o culoare de aur si un gust de migdale.
Italienii sunt cei mai mari consumatori de paste din lume – in medie, fiecare italian consuma
28 kg de paste pe an. Pastele sunt de numeroase tipuri, iar stilurile in care pot fi gatite sunt si
mai variate. Fiecare regiune detine propria sa specialitate de paste: farfalle, de exemplu,
provin din Bologna. In prezent, pastele preparate acasa sunt concurate de cele din comert.
Bucataria italiana a inceput sa se dezvolte de-a lungul secolelor, incepind cu secolul al IV-lea
inainte de Hristos. Suferind mai multe schimbaari datorita mai multor factori ca: popoarele
vecine, ocupatiile straine, descoperirea Americii etc., au facut din gastronomia Italiei ceea
ceea prezinta azi: una din cele mai impecabile bucatarii din punct de vedere a rafinamentului,
aspectului si gustului.
Fiecare regiune isi are preparatele sale specifice, cultura gastronomica a acestora fiind
influentata de tarile vecine (Austria, Spania, Slovenia, Ungaria), de apropierea de mare si
munti sau progresului economic.
Astfel, gastronomia italiana, prin prisma secolelor, a avut multe tangente cu alte popoare,
pastrandu-si totodata individualitatea sa, ce confera bucatariei italiene un gust unic rafinat.

32
 Italia este bine cunoscută doar prin alimentatie , pentru arta şi cultura sa, precum şi
datorită nenumeratelor ei monumente, printre care se numără Turnul din
Pisa şi Colosseumul roman, dar şi pentru mâncarea sa (pizza, pasta, s.a.m.d.), vin, stilul de
viaţă, eleganţă, design, cinema, teatru, literatură,poezie, arte vizuale, muzică (mai ales
de operă), sărbători, şi în general pentru gust.

Mişcările artistice ale Renaşterii şi barocului a apărut în Italia între secolele al 14-lea şi
al 15-lea, respectiv la sfârşitul secolului al 16-lea, determinând o adevărată revoluţie artistică
în Italia, mai întâi, în Europa ulterior şi apoi în întreaga lume.

Genurile literare care au înflorit în Italia, aşa cum sunt poezia luiPetrarca, Tasso şi a
lui Ariosto, respectiv proza lui Dante, Boccaccio,Machiavelli şi a lui Castiglione, au exercitat
o influenţă durabilă în dezvoltarea culturii vestice, la fel ca şi pictura, sculptura şi arhitectura,
la care au contribuit artişti extraordinari ca Leonardo da Vinci, Raffaello,Botticelli, Fra
Angelico şi Michelangelo.

Influenţa muzicală a compozitorilor italiani ai epocii baroce,

precumMonteverdi, Palestrina şi Vivaldi s-a dovedit a fi remarcabilă. Mai târziu, în secolul al
19-lea, opera romantică italiană (gen muzical "inventat" de asemenea de italieni) a excelat
datorită compozitorilor Gioacchino Rossini, Giuseppe Verdi şiGiacomo Puccini.

Artiştii, scriitorii, regizorii, arhitecţii, compozitorii şi designerii contemporani italieni

contribuie semnificativ la cultura vestică.
Fotbalul este principalul sport naţional. Italia a câştigat Cupa Mondială de Fotbal de patru
ori: în 1934, 1938, 1982şi 2006. Seria A a campionatului italian de fotbal a dat unii dintre cei
mai buni jucători de fotbal la nivel mondial. Cele mai cunoscute echipe sunt A.C.
Milan şi Inter Milano FC din Milano, A.S. Roma şi S.S. Lazio din
Roma, Juventus dinTorino şi Fiorentina din Florenţa.

33
 CONCLUZII

Puține mâncăruri sunt astăzi mai faimoase și mai apreciate în întreaga lume decât
pizza. Considerată în prezent mai degrabă un tip de fast food din cauza popularizării ei în
Statele Unite și asocierii ei cu o dietă mai puțin sănătoasă, pizza tradițională este, în Italia, o
mâncare autentică. Italienii își iau pizza foarte în serios, au reguli stricte privind pregătirea ei
și țin mult la istoria acestui preparat tentant. Să vedem, deci, care este povestea lui.
Pizza așa cum o știm noi astăzi a apărut după secolul al XVI-lea, dar cuvântul în sine
este mult mai vechi:el apare pentru prima dată într-un document în anul 997, apoi în alte
documente medievale din Italia centrală și de sud. Precursorul pizzei a fost, probabil,
focaccia, o altă specialitate italiană sub forma unei pâini turtite pe care romanii antici o
numeau panis focacius. Această pâine era servită în mod tradițional cu diverse topping-uri, de
regulă condimente și plante aromatice, pentru a-i îmbunătăți gustul. O pâine asemănătoare,
denumită plakous, se servea și în Grecia antică, cu ierburi, ceapă sau usturoi, dar și în zone
foarte îndepărtate precum India (paratha).
Focaccia s-a transformat în pizza în secolul al XVI-lea, după descoperirea Americii,
când au fost de aduse din Lumea Nouă roșiile. Inițial, adăugarea roșiilor pe blatul de pâine
era o practică întâlnită mai degrabă în zonele sărace din sudul Italiei (mai precis la Napoli,
locul de naștere al pizzei), motiv pentru care această mâncare și-a făcut cu greu loc în
alimentația cotidiană a italienilor. Cu timpul însă, topping-urile s-au diversificat, iar pe la
jumătatea secolului al XIX-lea, Alexandre Dumas, tatăl, călătorind în Italia, a scris despre
marea diversitate a sortimentelor de pizza.
Cel mai cunoscut și apreciat tip de pizza din Italia este clasica Margherita. Cu privire la
originea acestei pizze relativ simple circulă o poveste veche:ea ar fi fost creată în 1889 de
către napoletanul Raffaele Esposito. Cu ocazia vizitei cuplului regal la Napoli, el ar fi creat o
pizza inspirată de culorile steagului italian – roșu (roșii), alb (mozzarella) și verde (busuioc) –
iar reginei Margherita i-ar fi plăcut atât de mult mâncarea încât pizza a primit numele ei.
Unii specialiști în domeniul pizzei (precum cei de la faimoasa pizzerie din Napoli „Da
Michele” – una dintre cele mai vechi din oraș, fondată în 1870) consideră că există doar două
tipuri de pizza autentice:Marinarași Margherita. Cea din urmă am văzut deja cum se
prepară;Marinara – numită astfel pentru că era pregătită, în mod tradițional, de soțiile
marinarilor atunci când aceștia se întorceau acasă – este și mai simplă, blatul fiind acoperit
doar cu roșii, oregano, usturoi și ulei de măsline.
Pizza s-a răspândit dincolo de granițele orașului său de baștină spre sfârșitul secolului
al XIX-lea, dar a ajuns faimoasă mai târziu, și asta grație imigranților italieni din Statele
Unite. Prima pizzerie din Statele Unite s-a deschis, se pare, în Manhattan în anul 1905, și a
fost urmată de alte localuri înființate de imigranți în toate marile orașe americane.Treptat,
pizza a început să fie consumată și de americanii care se aventurau în cartierele imigranților.
După Al Doilea Război Mondial, în epoca turismului de masă, și alte popoare au descoperit
deliciile acestei pâini italienești. Pizza s-a răspândit apoi în întreaga lume grație influenței
Statelor Unite:odată cu blugii și muzica rock'n roll, pizza – devenită între timp un tip de fast
food foarte iubit de americani – a devenit și ea faimoasă.
Astăzi, pizza se servește în nenumărate variante, cu tot soiul de topping-uri, inclusiv
unele pe care italienii nu le-ar pune niciodată pe un blat de pizza, și se găsește aproape

34
oriunde. Dar pentru o pizza adevărată, tot în Italia trebuie să mergem, și nu oriunde, ci la
Napoli.

BIBLIOGRAFIE

1. http://adevarul.ro/sanatate/medicina/italienii-mananca-sanatos-traiesc-bine-
1_50adb4d17c42d5a663995137/index.html

2. http://www.zf.ro/publicitate/p-14-lucruri-surprinzatoare-pe-care-nu-le-stiai-despre-
mancarea-italieneasca-13138536

3. https://www.supermercato.ro/blog/gastronomia-italiana/

4. https://produseitalia.wordpress.com/category/alimente/page/2/

5. http://adevarul.ro/locale/alexandria/top-10-tari-cea-mai-mancare-traditionala-lume-loc-
situeaza-italia-clasamentul-mondial-1_5a17f2ed5ab6550cb87b2705/index.html

6. https://www.supermercato.ro/blog/gastronomia-italiana/

7. https://produseitalia.wordpress.com/

8. http://arteculinarius.com/sos-de-rosii-italian/

9. https://produseitalia.wordpress.com/2015/08/31/condimente-italiene-ingredientele-care-
ne-ajuta-sa-gatim-sanatos-si-savuros/

10. https://produseitalia.wordpress.com/2017/01/10/tiramisu-cu-crema-de-fistic/

11. https://www.agerpres.ro/lifestyle/2015/03/18/ciudatenii-gastronomice-de-pe-mapamond-
15-14-19
12. https://legestart.ro/obiceiuri-si-traditii-de-craciun-in-italia/

35