UNIVERSITATEA „DUNAREA DE JOS” GALAŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

MASTER: DREPTUL EUROPEAN AL AFACERILOR
DISCIPLINA: ADMINISTRAREA AFACERILOR INTERNATIONALE

REFERAT
Contractul de leasing

Profesor coordonator,
Conf. univ. dr. Nistor Costel

Masterand,
Aftene Alexandra Georgiana

GALATI -2010

1
 Cuprins

1 Noţiunea de leasing pag.3

2 Piaţa de leasing în lume pag.5
3 Caracterele juridice ale contractului de leasing pag.9
4 Elementele obligatorii în contractul de leasing pag.10
5 Efectele contractului de leasing pag.10
6 Contractul internaţional de leasing pag.12
7 Bibliografie pag.16

2
 1. Noţiunea de leasing

Viaţa economică a secolului nostru se caracterizează prin dinamism şi

complexitate. Pe lângă caracterul complex al activităţilor ce se conturează în prezent în
diversele economii naţionale, asistăm şi la o diversificare a activităţilor anterioare.
Caracterul de complexitate este vizibil în special în segmentul structurilor proprietăţii
private, elemente componente ale contractelor comerciale sinalagmatice care intervin
între partenerii de afaceri. Apar de asemenea forme moderne de întreprinderi, cu un
specific pronunţat în ce priveşte combinarea factorilor economici (natura, capitalul,
munca, întreprinzătorul). În acest context este cazul să menţionăm companiile
multinaţionale, diversele societăţi comerciale care îmbracă forma leasingului modern1.
Leasingul s-a afirmat ca metoda de finanţare pe termen mediu si lung in
ultimele decenii, îndeosebi in SUA şi ţările Europei Occidentale. In esenţa, leasingul
este o forma de închiriere realizată de societăţi financiare specializate (societăţi de
leasing) a unor bunuri de echipament către firme (beneficiari), care nu dispun de
fonduri proprii, ori nu pot sau nu doresc sa recurgă la credite bancare pentru
cumpărarea acestora de la producători2.
Definiţia leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât şi
juridic.
Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de finanţare în
care finanţatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiţie.
Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care
permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul, cu
posibilitatea de a-l cumpăra la un preţ rezidual.
Termenul de leasing este necunoscut în limba română, fiind preluat din jargonul
economic şi comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi
preluat de ţările europene occidentale.
Definiţia operaţiunilor de leasing trebuie să reliefeze elementele esenţiale ale
acestora, precum şi modul lor de realizare.

1
Andreica Marin, Leasing-ul - cale de finanţare a investiţiilor pentru întreprinderi mici şi mijlocii,
Editura Grimm, Bucureşti 1997, p.34.
2
Andreica, M., Andreica, C., Muştea-Ştefan (Şerban), I., Muştea-Ştefan (Şerban), R. – Decizia de
finanţare în leasing, Editura Cibernetica MC, Bucureşti, 2003, p.43.

3
 Definiţiile din diferitele legislaţii naţionale ale statelor europene prezintă
aceleaşi caracteristici esenţiale ale leasingului. Identitatea de structură a operaţiunilor
de leasing îşi are explicaţia în originea comună a diferitelor reglementări naţionale,
respectiv în dreptul american.3
Leasingul este un acord prin care locatorul transmite locatarului, în schimbul
unei plăţi sau a unei serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă
convenită.
Faţă de aprecierile făcute, definim leasingul ca fiind operaţiunea prin care o
parte, denumită finanţator, se angajează la cererea unui utilizator, să-i asigure posesia
sau folosinţa unui bun, cumpărat sau realizat de finanţator, contra unei redevenţe, iar la
sfârşitul perioadei de folosinţă convenite, să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului
de a dobândi proprietatea bunului la un preţ rezidual, sau de a prelung contractul de
leasing, ori de a înceta raporturile contractuale.

Schematic, această operaţiune este prezentată astfel: ( schema nr. 1 )

Cumpără SOCIETATEA Închiriază

FURNIZOR
DE LEASING
bunul bunul BENEFICIAR

Schema nr. 1

Privită din prisma societăţii de leasing, operaţiunea reprezintă o cumpărare a

unui bun cu scopul închirierii, urmată de o închiriere în scopul vânzării.
Din punctul de vedere al beneficiarului, leasingul constituie o formă de creditare
în cadrul căreia sumele necesare achiziţionării bunului se obţin din exploatarea
acestuia, iar rambursarea lui se face eşalonat sub forma ratelor de leasing şi, în final, a
preţului rezidual.
Rezultă că pentru beneficiar leasingul este o afacere pe banii societăţii de
finanţare, el asigurând managementul afacerii. Tot din acest unghi de vedere, leasingul
apare ca o vânzare în rate în cadrul căreia dreptul de proprietate se transferă odată cu
ultima rată.

2. Piaţa de leasing în lume

3
Clocotici D., Gherghiu Gh., Operaţiunile de leasing, Ed. Lumina Lex, 1998, p.76.

4
 Alegerea leasingului ca alternativă de finanţare a crescut constant de-a lungul
timpului, devenind alternativa preferată de 80% din firmele americane şi ajungând să
reprezinte peste 70% din "averea" acestor companii. În 2008 volumul anual al
leasingului a depăşit în Statele Unite 200 de miliarde de dolari şi 30% din totalul
capitalului investit în echipamente4.
Unul dintre principalele motive pentru care leasingul este o alternativă
financiară atât de populară în lume este acela care sintetizează de fapt "filozofia"
leasingului:
 nu proprietatea asupra mijloacelor fixe, ci utilizarea lor efectivă este aceea
care aduce profit;
 a fi proprietar asupra unor echipamente vechi sau depăşite moral nu
foloseşte nimănui şi nu constituie un atu pentru o companie;
 obţinerea în folosinţă, cu un minim de capital investit, a unor echipamente
moderne şi performante, măreşte eficienţa, atrage creşterea volumului afacerii şi al
activităţii, aducând în final mai mult profit.
Potrivit unui studiu al profesorului Sudhir P. Amembal, Preşedinte şi C.E.O. al
Amembal Capital Corporation, Amembal & Associates şi Amembal & Gileart - firmă
de consultanţă a guvernului american, istoria leasingului în lume s-a dezvoltat şi se
dezvoltă în continuare invariabil, la terminarea după un model de evoluţie structurat în
şase faze, în funcţie de stadiul în care se află piaţa de leasing. Este cunoscut deja
termenul de "emerging markets" cu care s-a făcut în ultimii ani referire la ţările Europei
de Est, dar şi la alte ţări a căror economie de piaţă este în expansiune, în curs de
dezvoltare şi consolidare. La polul opus se situează pieţele "mature", cum sunt cele ale
ţărilor occidentale în care economia de piaţă a atins stadiul unei dezvoltări complete.
În ultima decadă s-a observat un boom al pieţelor de leasing aflate într-o
continuă extindere5.
În perioada 2000 - 2006 media anuală a creşterii volumului de leasing pe
continentul Nord-American, considerată ca o regiune dezvoltată din punct de vedere
economic, deci "matură", a fost aproximativ 6%. Pe de altă parte, în America de Sud,
considerată ca o regiune de extindere a volumului de leasing şi, totodată, nu atât de
dezvoltată economic, creşterea în aceeaşi perioadă a fost surprinzătoare şi anume 42%.
4
Brezeanu, P. – Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piaţă, Editura Fundaţiei “România
de mâine”, Bucureşti, 1999, p.76.
5
Coroian S., Leasingul – descriere şi avantaje, Conferinţa Simopan, 1998, p.33.

5
Desigur, realizarea unei rate de creştere mai mare este datorată, în principal, faptului că
se porneşte de la o bază de calcul mică, raportul fiind făcut pentru o regiune mai puţin
stabilă din punct de vedere economic. Totuşi, foarte puţini vor fi aceia care nu vor
recunoaşte că viitorul în dezvoltarea industriei de leasing aparţine nu pieţelor “mature”
din punct de vedere economic, ci pieţelor în dezvoltare, aşa numitele “emerging
markets”.
Pornind de la aceste considerente şi de la observaţiile bazate pe un studiu
efectuat de Prof. Amembal în decursul a 20 de ani în peste 40 de ţări având pieţe în
expansiune (“emerging markets”), s-a constatat că evoluţia pieţelor de leasing în lume
are loc de la stadiul de “inexistent” la cel “matur” în şase faze:

1. Închirieri
2. Leasing financiar simplu
3. Leasing financiar creativ
4. Leasing operaţional
5. Produse financiare noi
6. Consolidare

Cele şase faze ale ciclului de leasing pot fi explicate mai pe larg astfel:
1. Închirieri: a precedat produsul financiar de leasing de secole şi, chiar şi în
ziua de azi, această industrie este extrem de viabilă şi competitivă în aproape toate ţările
din lume. Sistemul de închirieri este caracterizat prin termen scurt (de obicei mai puţin
de 12 luni), de natură full service. Aproape contractului de închiriere utilizatorul
înapoiază echipamentul proprietarului.
Leasingul modern6, aşa cum îl ştim, a început cu aproximativ un secol în urmă
atât în Regatul Unit al Marii Britanii, cât şi în S.U.A. sub forma
2. leasingului financiar simplu. În fiecare ţară din lume (cu excepţia
Argentinei, din cauza unor deficienţe în legislaţie), acesta este cu adevărat primul
produs de leasing ca parte distinctă de închiriere7. Acest produs este în mod invariabil
caracterizat de faptul că utilizatorul intenţionează să achiziţioneze echipamentul prin
intermediul leasingului.

6
Molico T., Leasingul, un instrument modern de investiţii şi finanţare, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2003,
p.65.
7
Coroian S., op.cit., 1998, p.51.

6
 Leasingul este pur şi simplu un instrument financiar prin intermediul căruia, la
sfârşitul perioadei, utilizatorul achiziţionează echipamentul pentru o valoare nominală
prin plata integrală a ratelor (redevenţelor). În această fază leasingul este un produs
nou, clientul fiind prea puţin familiar cu acest termen. Ca urmare, ideea de a fi
proprietarul unor bunuri conferă clientului un sentiment de siguranţă, ceea ce joacă un
rol important în procesul de decizie. De asemenea, proprietarul (lessorul) intenţionează
mai degrabă să finanţeze echipamentul ce face obiectul contractului de leasing şi nu
poate, sau nu vrea să-i fie returnat la sfârşitul perioadei de leasing. Riscul de credit este
evaluat şi acceptat de proprietar (lessor), şi nu riscul legat de echipamentul sau
proiectul în sine (riscul de produs). Acesta din urmă, pentru a fi acceptat de către lessor,
necesită o piaţă secundară dezvoltată care nu există în această fază. În general, faza
leasingului financiar simplu durează de la 5 la 7 ani. Printre ţările considerate a fi în
această fază sunt: Honduras, Polonia, România, Rusia şi Thailanda8.
Odată cu trecerea timpului şi cu implicarea şi a altor jucători pe piaţă, industria
leasingului intră în cea de a treia fază, cea a
3. leasingului financiar creativ. În decursul acestei faze, finanţatorii – lessorii
încep să-şi structureze multe din contractele de leasing financiar şi, de asemenea, să
furnizeze utilizatorului multe şi variate opţiuni atât pentru derularea contractului, cât şi
pentru finalul acestuia, cum ar fi opţiunea de a reînnoi contractul bazat pe o rată
reziduală fixă (utilizatorul trebuie fie să cumpere produsul, fără să reînnoiască
contractul). În majoritatea ţărilor, leasingul aflat în această fază a cunoscut cea mai
mare dezvoltare, atât ca volum, cât şi penetrare a pieţei.
4. leasingului operaţional, a luat naştere cu trecerea timpului, prin
intensificarea competiţiei, transferului de tehnologie de la o piaţă naţională de leasing la
alta, datorită cerinţelor şi standardelor impuse de companiile multinaţionale de leasing
şi dezvoltarea pieţelor secundare. În unele ţări cum ar fi Mexic, produsul este susţinut
de faptul că leasingului financiar i se neagă statutul de “leasing adevărat”. Principala
trăsătură a acestui produs este aceea că utilizatorul poate să returneze echipamentele la
sfârşitul perioadei de leasing. Cele mai multe oferte de leasing operaţional sunt de tipul
full service leasing.
Continua competiţie intensă a dus la creativitatea crescândă a lessorilor, iar
transferul tot mai intens de tehnologie propulsează industria în faza a cincea, ce a

8
Nişulescu, I., Alternative privind finanţarea IMM – creditul bancar versus leasing, Gestiunea şi
Contabilitatea Firmei, v. 9, nr. 3, 2006, p.76.

7
 5. dezvoltării de noi produse. În această fază, leasingul operaţional devine
extrem de sofisticat, cu termeni de finalitate opţionali, opţiuni de terminare a
contractului înainte de termen, actualizări şi contracte de leasing cu reînnoire automată
asemănătoare cu liniile de credit revolving, reînnoirea tehnologiei şi multe altele. Faza
a ( 5. ) aduce noi produse precum: “securatization”, “venture leases” şi “synthetic
leases” (credite înregistrate în afara bilanţului)9.
În final, industria de leasing, urmând o curbă clasică a industriei din copilărie la
maturitate, intră în faza ultimă, faza de maturitate.
6. consolidare substanţială în cadrul industriei. O astfel de consolidare ia forma
fuziunilor de companii, achiziţiilor de firme, parteneriatelor sau alianţelor între firme.
Maturitatea presupune marje de profit mai reduse care determină lessorii să caute
realizarea profitului prin eficienţă operaţională mai degrabă decât prin creşterea
volumului de vânzări. Penetrarea se aplatizează în decursul acestei faze, pentru ca
volumul de leasing creşte numai odată cu creşterea generală a economiei. Economia de
leasing a SUA a intrat în faza de maturitate cu aproximativ cinci ani în urmă.
Deşi cele şase faze se aplică în mod universal în fiecare ţară din lume, este
foarte important să notăm ca, în primul rând, secvenţa se aplică la industrie în general
în cadrul fiecărei ţări şi nu tuturor firmelor de leasing care acţionează la un moment dat
pe piaţa respectivă.
De asemenea, în România, deşi economia este în stadiul de dezvoltare care
creează cadrul abia pentru faza a doua a industriei de leasing, acţionează pe piaţă firme
de leasing a căror experienţă pe piaţă şi calitate crescută a serviciilor le permit să
abordeze leasingul în mod creativ, ceea ce înseamnă soluţii de leasing specifice unei
faze superioare – leasingul financiar. În al doilea rând, fiecare fază nu este exclusivă.
Folosind SUA ca exemplu, deşi industria a atins maturitatea, mulţi lessori continuă să
ofere numai leasing financiar, alţii sunt specialişti în leasing operaţional, pe când alţii se
diversifică în produse cum ar fi leasingul sintetic.
Odată cu evoluţia pieţelor în expansiune “emerging market” către maturitate,
ciclul de leansing (de la stadiu de leasing simplu financiar la maturitate) a devenit din
ce în ce mai scurt. Acesta este, fără îndoială, rezultatul colaborării în domeniul
informaţiei şi a transferului de tehnologie dintre pieţe, progresului din ce în ce mai
rapid prin intermediul ciclului evolutiv10.
9
Molico T., op.cit, 2003, p.7.5.
10
Gh. Ialomiţeanu, L. Voinescu - Aspecte juridice, fiscale şi contabile privind leasingul, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2005, p.76.

8
 3. Caracterele juridice unui contract de leasing

Contractul de leasing este un contract sinalagmatic, care se încheie între

societatea de leasing, în calitate de locator (finanţator) şi locatar (beneficiar). Alături de
condiţiile generale referitoare la încheierea actelor juridice, locatorul trebuie să
îndeplinească şi condiţiile speciale prevăzute de lege. Beneficiarul trebuie să
îndeplinească şi condiţii speciale referitoare la destinaţia bunului contractat şi plata
redevenţelor.
Este un contract cu titlu oneros şi conţinut patrimonial pentru că ambele părţi au
interese patrimoniale, evaluabil în bani, primirea unui echivalent în schimbul prestaţiei.
Locatorul primeşte redevenţe plătite periodic de către utilizator din care îşi păstrează "o
marjă de profit", iar utilizatorul beneficiază de folosinţa bunului pe perioada derulării
contractului, iar la sfârşitul acesteia poate achiziţiona bunul la valoarea reziduală a
acestuia (art. 9 lit. d).
Contractul de leasing este consensual, poate fi încheiat prin simplul acord de
voinţă al părţilor . Încheierea contractului de leasing în formă autentică sau prin act
scris şi realizarea procedurilor de publicitate nu reprezintă condiţii de valabilitate, ci
doar condiţii "ad probationem" (conform regulilor referitoare la proba actelor juridice)
şi "de opozabilitate" (conform art. 21 din Ordonanţa nr. 51/1997)11.
Este un contract cu executare succesivă, deoarece efectele sale se produc pe tot
parcursul derulării contractului. Acest fapt are consecinţe importante asupra desfăşurării
raporturilor dintre părţi, dintre care amintim problema riscului, a efectelor privind
neexecutarea contractului şi rezilierii ori a prescripţiei dreptului la acţiune.
Este un contract intuitu-personae în ceea ce priveşte pe utilizator, societatea de
leasing încheind contractul fără acordul locatorului. Cu toate acestea, în cazul
succesiunii universale (fuziune, comasare) ori cu titlu universal (divizare), drepturile şi
obligaţiile prevăzute în contract nu se sting, indiferent dacă transmiterea se referă la
patrimoniul locatorului, ori al utilizatorului. În cazul bunurilor cu destinaţie comercială
sau industrială, succesorul trebuie să respecte condiţiile de exploatare, la momentul
încheierii contractului.

11
OG nr. 51/28.08.1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, modificată prin Legea
99/1999 – Lege privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice – republicată în M.O 9 /
2000, modificată prin Legea 571 /2003.

9
 4. Elementele obligatorii în contractul de leasing

Elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractul de leasing sunt

următoarele:
a.) numele părţilor din contractul de leasing:
locatorul / finanţatorul
utilizatorul;
b.) descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing;
c.) valoarea totală a contractului de leasing;
d.) valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată al acestora;
e.) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
f.) clauza privind obligaţia asigurării bunului;
g.) drepturile şi obligaţiile părţilor, conform actului normativ citat.
Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe lângă elementele
prevăzute mai sus, următoarele:
a.) valoarea iniţială a bunului
b.) clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea
bunului la condiţiile în care poate fi exercitat.

10
 5. Efectele contractului de leasing

În contractul de leasing, obligaţiile vânzătorului sunt:

 să livreze un echipament de calitate, adică în stare de funcţionare;
 să asigure asistenţa tehnică a personalului care îl va exploata;
 să asigure piesele de schimb necesare reparaţiilor12;
 să efectueze reparaţiile echipamentului închiriat, în măsura în care defecţiunile
nu sunt din culpa utilizatorului13.
Utilizatorul (beneficiarul) are obligaţia:
 să plătească ratele chiriei, la termenele şi condiţiile stipulate în contract;
 să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucţiunilor tehnice;
 să nu efectueze modificări în construcţia echipamentului închiriat; în cazul în
care asemenea modificări sunt necesare, utilizatorul are obligaţia să solicite
acordul societăţii de leasing;
 să conserve bunul în stare de funcţionare14;
 să asigure echipamentul închiriat în folosul societăţii de leasing.
Societatea de leasing are, la rândul ei, câteva obligaţii a căror aducere la
îndeplinire se întemeiază pe clauzele stipulate în contract. Astfel, societatea de leasing
are obligaţia să înlocuiască bunul avariat. De asemenea, societatea de leasing poate
înlocui echipamentul învechit, uzat sau depăşit. Această înlocuire implică perceperea
unei chirii majorate.
Societatea de leasing are dreptul să controleze modul în care este exploatat
echipamentul de către beneficiar. În acelaşi timp, este îndrituită să vândă echipamentul
locatarului în condiţiile examinate în subcapitolele anterioare.
Dacă beneficiarul nu plăteşte ratele la termenele şi în condiţiile stipulate în
contract societatea de leasing are dreptul să rezilieze de plin drept contractul, iar
clientul are obligaţia: să restituie echipamentul; să suporte cheltuielile aferente; să
plătească ratele restante ale chiriilor. Mai mult, beneficiarul este obligat să plătească o

12
Sau să achite contravaloarea lor.
13
Aceste obligaţii sunt stipulate în contractul de leasing, încă din momentul perfectării acestuia
14
O asemenea obligaţie se referă la toate formele de leasing.

11
indemnizaţie forfetară de reziliere, care reprezintă ratele restante viitoare. Toate acestea
pun în evidenţă existenţa unor condiţii severe impuse de instituţia finanţatoare
beneficiarului. Toate aceste măsuri au caracter sancţionator, de pedepsire a
utilizatorului.
Finanţatorul primeşte bunul înapoi, având posibilitatea să-l reînchirieze unei alte
persoane sau să-l vândă, în timp ce primeşte şi plata integrală a tuturor ratelor, calculate
în raport cu viaţa economică a echipamentului respectiv.
Cu toată severitatea acestor măsuri în privinţa beneficiarului, instanţele arbitrale
s-au pronunţat constant în favoarea creditorului, argumentul evocat fiind că, în felul
acesta utilizatorul, primul interesat în încheierea unui contract de leasing, trebuie să
respecte cu scrupulozitate toate clauzele contractului, deoarece numai în cazul unui
asemenea comportament, au de câştigat toate părţile implicate, iar afacerea se derulează
cu succes.

6 Contractul internaţional de leasing

Leasingul este un instrument de finanţare a investiţiilor pe termen mediu şi lung

care s-a dovedit foarte eficient, atât în tranzacţiile naţionale cât şi în cele internaţionale.
Fie că este vorba de finanţarea de investiţii private ori guvernamentale,
leasingul este un canal de orientare a fondurilor către zonele economice în dezvoltare15.
Contractul internaţional de leasing se compune şi se derulează, în principiu,
după aceleaşi criterii ca un contract intern.
Însă, pentru că un contract internaţional se guvernează doar după propriile sale
clauze, contractul internaţional va trebui să cuprindă toate clauzele necesare
funcţionării contractului.
Alături de clauzele generale ale contractului de leasing, contractul internaţional
de leasing va cuprinde şi clauzele specifice tranzacţiilor internaţionale.

Legea aplicabilă
15
Mazilu Dumitru, Dreptul comerţului internaţional, Partea Specială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007,
p.165.

12
 Contractul internaţional de leasing va trebui să prevadă cărei legislaţii îi va
reveni misiunea, să guverneze raporturile dintre părţi şi care va fi instanţa competentă
în caz de litigiu.
O asemenea clauză este permisă şi de legea română privind raporturile de drept
internaţional privat – Legea nr. 105/1992 -, care prin art. 73, dă posibilitatea
contractanţilor ca, de comun acord, să aleagă legea competentă în contract.
Părţile convin ca regulă, să desemneze prin contract că autorităţile şi legislaţia
statului unuia dintre contractanţi să fie competente în soluţionarea oricăror litigii.
Este posibil , de asemenea, ca părţile să opteze pentru o altă soluţie,
desemnând o altă autoritate judecătorească şi o altă legislaţie. De multe ori sunt
preferate curţile de arbitraj, fie cele de pe lângă camerele de comerţ şi industrie
naţionale, fie cea de pe lângă Camera de Comerţ de la Paris, UNCITRAL16.
În 1965 a fost instituit Centrul Internaţional pentru reglementarea diferendelor
legate de investiţii (ICSID), care este un mecanism specializat pentru litigiile
internaţionale referitoare la investiţii. Centrul funcţionează în baza unei convenţii
semnate de 139 de state, din care 126 sunt membrre ICSID.
Dacă părţile provin din state care au încheiat între ele acorduri de promovare şi
protejare reciprocă a investiţiilor, atunci părţile vor ţine seama şi de prevederile
referitoare la soluţionarea litigiilor cuprinse în aceste acorduri bilaterale.
La 28 mai 1988, s-a încheiat la Ottawa, Convenţia UNIDROIT asupra
Leasingului Financiar Internaţional. În preambulul Convenţiei, se arată că raţiunile
pentru care statele părţi au înţeles să încheie această convenţie sunt:
1) importanţa eliminării anumitor impedimente juridice din calea leasingului
financiar internaţional pentru echipamente şi menţinerea echilibrului între interesele
diferitelor părţi implicate în tranzacţie;
2) necesitatea de a da leasingului financiar internaţional mai multă
accesibilitate;
3) regimurile juridice care guvernează contractul tradiţional de închiriere trebuie
să fie adaptate relaţiilor tripartite caracteristice care apar în cadrul operaţiunilor de
leasing financiar;
4) utilitatea stabilirii anumitor reguli uniforme legate în principal de aspectul
dreptului comercial şi civil al operaţiunilor de leasing financiar internaţional.

16
Mazilu Dumitru, op.cit., p.213.

13
 În conformitate cu art. 4, Convenţia guvernează operaţiunile de leasing financiar
referitoare la toate echipamentele, cu excepţia acelora care trebuie să fie utilizate în
principal de către locatar cu titlu personal, familial sau casnic.
Cât priveşte subiectele contractului de leasing, Convenţia se aplică atunci când
locatorul cât şi locatarul au sediul în state contractante sau atunci când contractul de
furnizare, cât şi contractul de leasing sunt guvernate de legea statului contractant.
Convenţia consacră principalele drepturi şi obligaţii pe care le au părţile, în
virtutea unui contract de leasing. Prevederile Convenţiei au caracterul de regulă, ele
aplicându-se tuturor contractelor de leasing, dacă prin acestea nu s-a renunţat în mod
expres la beneficiul Convenţiei. Art. 5 alin. 2 arată care sunt clauzele obligatorii de la
care nu se poate deroga, la fel şi art. 8 alin. 3 privitor la garanţia pentru evicţiune.
Prevederile generale ale Convenţiei referitoare la descrierea operaţiunilor de
leasing, la obligaţiile părţilor, la opozabilitatea drepturilor ori la sancţiunile posibile, se
suprapun în mare măsură prevederilor corespondente din Ordonanţa nr. 51/1997.
Convenţia instituie numai cadrul juridic pe baza căruia să se deruleze
operaţiunile de leasing şi să se soluţioneze litigiile apărute, lăsând pe seama “dreptului
comun” determinarea instanţelor competente de soluţionare a litigiilor17.
În situaţia în care părţile contractante doresc să beneficieze de posibilitatea ca
eventualele litigii să fie soluţionate prin arbitraj, ele trebuie să încheie separat o
convenţie în acest sens, ori să introducă în contract o clauză compromisorie. Deşi
clauza compromisorie poate fi inserată în contractul internaţional de leasing, ea este o
convenţie de sine stătătoare.18
Pentru a evita riscurile decurgând din fluctuaţiile monetare, părţile unui contract
internaţional de leasing pot introduce între clauzele contractuale o clauză de
impreviziune, ori un pact de menţinere a valorii. Asemenea clauze nu se referă decât la
prestaţiile monetare.
Astfel, societatea de leasing îşi rezervă dreptul de a indexa redevenţele datorate
de utilizator în concordanţă cu fluctuaţia monedei în care se efectuează plăţile.
De asemenea, conform clauzei de impreviziune, în situaţia în care obligaţiile
unei părţi devin imposibil de executat, ori executarea lor ar duce la falimentarea părţii,
contractul va înceta.

17
Toma Mihai, Alexandru Felicia, Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică,
2003, p.101.
18
Turcu, E. – Contractul de leasing, Editura Hamangiu, 2008, p.65.

14
 O asemenea posibilitate este recunoscută numai atunci când situaţia
extraordinară a contractului este cauzată de un factor extern şi independent de voinţa
acestuia. Se reţin în acest sens crize economice şi sociale grave, etc. Această clauză nu
se identifică cu un pact de nerăspundere; în contractul de leasing, utilizatorul răspunde
pentru distrugerea bunului, în mod obiectiv, chiar şi în caz de cutremur, greve politice şi
de forţă majoră.
Dacă ulterior angajării unor acorduri preliminare cu furnizorul de bunuri,
beneficiarul primeşte o ofertă din partea altui furnizor, însă în condiţii mai favorabile,
beneficiarul se poate prevala de avantajul “clauzei de oferte concurente”.
Clauza de ofertă concurentă este o convenţie distinctă ce poate fi înscrisă într-un
contract ori poate fi semnată separat la începutul negocierilor contractuale. Clauza de
ofertă concurentă dă posibilitatea părţii care a primit o asemenea ofertă mai favorabilă
de a cere celeilalte părţi reconsiderarea înţelegerilor anterioare şi modificarea
condiţiilor contractuale. Într-o asemenea situaţie, cealaltă parte poate accepta
modificarea contractului, ori poate cere rezilierea contractului19.

Bibliografie

19
Siberstein I., Balica L. - Contracte moderne din Dreptul Comerţului Internaţional - contractul de
leasing, curs Drept bancar, IBR, Bucureşti, 2006, p.76.

15
1. Andreica Marin, Leasing-ul - cale de finanţare a investiţiilor pentru
întreprinderi mici şi mijlocii, Editura Grimm, Bucureşti 1997.
2. Andreica, M., Andreica, C., Muştea-Ştefan (Şerban), I., Muştea-Ştefan (Şerban),
R. – Decizia de finanţare în leasing, Editura Cibernetica MC, Bucureşti, 2003.
3. Brezeanu, P. – Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piaţă,
Editura Fundaţiei “România de mâine”, Bucureşti, 1999.
4. Clocotici D., Gherghiu Gh., Operaţiunile de leasing, Ed. Lumina Lex, 1998.
5. Coroian S., Leasingul – descriere şi avantaje, Conferinţa Simopan, 1998.
6. Ialomiţeanu, Gh., L. Voinescu - Aspecte juridice, fiscale şi contabile privind
leasingul, Editura CECCAR, Bucureşti, 2005.
7. Molico T., Leasingul, un instrument modern de investiţii şi finanţare, Ed.
CECCAR, Bucureşti, 2003.
8. Nişulescu, I., Alternative privind finanţarea IMM – creditul bancar versus
leasing, Gestiunea şi Contabilitatea Firmei, v. 9, nr. 3, 2006.
9. OG nr. 51/28.08.1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing,
modificată prin Legea 99/1999 – Lege privind unele măsuri pentru accelerarea
reformei economice – republicată în M.O 9 / 2000, modificată prin Legea 571 /
2003.
10. Mazilu Dumitru, Dreptul comerţului internaţional, Partea Specială, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 2007.
11. Nistor Costel, Administrarea afacerilor internationale, (note de curs).
12. Toma Mihai, Alexandru Felicia, Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere,
Editura Economică, 2003.
13. Turcu, E. – Contractul de leasing, Editura Hamangiu, 2008.
14. Siberstein I., Balica L. - Contracte moderne din Dreptul Comerţului
Internaţional - contractul de leasing, curs Drept bancar, IBR, Bucureşti.

16