Contabilitate 1-100

CONTABILITATE FINANCIARA
1. Definiti costul de achizitie si prezentati componentele acestuia
Costul de achiziție înseamnă prețul datorat şi eventualele cheltuieli conexe minus eventualele
reduceri ale costului de achiziție.
În acest sens, costul de achiziție al bunurilor cuprinde prețul de cumpărare, taxele de import şi
alte taxe (cu excepția acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autoritățile
fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct
achiziției bunurilor respective.
În costul de achiziție se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu

obținerea de autorizații şi alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor
respective.
Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziție şi atunci când funcția de aprovizionare
este externalizata.
2. Definiti costul de productie si prezentati componentele acestuia
Potrivit omfp 1802/2014 privind reglementarile contabile conforme cu directivele europene:
" Costul de productie al unui bun cuprinde costul de achizitie a materiilor prime si
materialelor consumabile si cheltuielile de productie direct atribuibile bunului.
Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor, precum si costul de productie al imobilizarilor
cuprind cheltuielile directe aferente productiei, si anume: materiale directe, energie
consumata in scopuri tehnologice, manopera directa si alte cheltuieli directe de productie, costul
proiectarii produselor, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod
rational ca fiind legata de fabricatia acestora.
In cazul productiei de imobilizari, exemple de cheltuieli incadrate la alte cheltuieli direct

atribuibile:
a) costurile de amenajare a amplasamentului;

b) costurile initiale de livrare si manipulare
c) costurile de instalare si manipulare
d) costurile de testare a functionarii corecte a activului
e)onorariile profesionale si comisioanele achitate in legatura cu activul
Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera si alte cheltuieli legate de
personalul direct angajat in furnizarea serviciilor, inclusiv personalul insarcinat cu
supravegherea, precum si regiile corespunzatoare.
3. Prezentati conform OMFP 1802/2014 categoriile de entitati raportoare si criteriile de

incadrare
Punctul 9- alineatul (1) In functie de criteriile de marime, entitatile prevazute de prezentele

reglementari se grupeaza in trei categorii, astfel: microentitati; entitati mici; entitati mijlocii si
mari.
Categorii de entitati raportoare:
Microentitatile sunt entitatile care, la data bilantului, nu depasesc limitele a cel putin doua dintre
urmatoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 1.500.000 lei (echivalentul a 338.310 euro);
b) cifra de afaceri neta: 3.000.000 lei (echivalentul a 676.620 euro);
c) numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 10.
Pentru aceasta categorie de entitati se aplica, de asemenea, prevederile cap. 12.
Entitatile mici sunt entitatile care, la data bilantului, nu se incadreaza in categoria

microentitatilor si care nu depasesc limitele a cel putin doua dintre urmatoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri neta: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);

c) numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50.
Entitatile mijlocii si mari sunt entitatile care, la data bilantului, depasesc limitele a cel putin doua
dintre urmatoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri neta: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
c) numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50
VAR 2 În funcție de criteriile de mărime, entitățile prevăzute de prezentele reglementări se

grupează în trei categorii, astfel: microentități; entități mici; entități mijlocii şi mari.
(2) Microentitățile sunt entitățile care, la data bilanțului, nu depăşesc limitele a cel
puțin două dintre următoarele trei criterii:
a. totalul activelor: 350 000 EUR;
b. cifra de afaceri netă: 700 000 EUR;
c. numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar:
(3) Entitățile mici sunt entitățile care, la data bilanțului, nu se încadrează în categoria
microentităților şi care nu depăşesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii: a)
totalul activelor: 4 000 000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR;
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
(4) Entitățile mijlocii şi mari sunt entitățile care, la data bilanțului, depăşesc limitele
a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 4 000 000 EUR;
10. ‐ (1) În funcție de criteriile de mărime, grupurile se împart în două categorii,
astfel: grupuri mici şi mijlocii, respectiv grupuri mari.
(2) Grupurile mici şi mijlocii sunt grupurile constituite din societățile‐mamă şi filialele care
urmează să fie incluse în consolidare şi care, pe bază consolidată, nu depăşesc limitele a cel
puțin două dintre următoarele trei criterii la data bilanțului societății‐mamă: a) totalul
activelor: 24 000 000 EUR;
(3) Grupurile mari sunt grupurile constituite din societățile‐mamă şi filialele care urmează să fie
incluse în consolidare şi care, pe bază consolidată, depăşesc limitele a cel puțin două dintre
următoarele trei criterii la data bilanțului societății‐mamă:
a) totalul activelor: 24 000 000 EUR;
(4) Determinarea valorii criteriilor de mărime prevăzute la prezentul punct se bazează doar pe
indicatorii corespunzători societății‐mamă şi filialelor cuprinse în consolidare. La stabilirea
criteriilor de mărime, societatea‐mamă poate să nu ia în considerare filialele pe care
intenționează să le excludă din consolidare
12. ‐ (1) Atunci când, la data bilanțului, o entitate depăşeşte sau încetează să mai
depăşească limitele a două dintre cele trei criterii menționate la pct. 9, acest fapt
afectează aplicarea derogărilor prevăzute de prezentele reglementări numai dacă acest lucru are
loc în două exerciții financiare consecutive.
4.Prezentati si definiti cf. OMFP 1802 /2014 elementele direct legate de evaluarea pozitiei
financiare reflectate prin bilant.
Elementele direct legate de evaluarea poziției financiare, reflectate prin bilanț, sunt activele,
datoriile şi capitalurile proprii.
În înțelesul prezentelor reglementări:
a. un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor
evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru
entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate şi prezentat în bilanț atunci când
este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate şi activul
are un cost sau o valoare care poate fi evaluat/evaluată în mod credibil;
b) o datorie reprezintă o obligație actuală a entității ce decurge din evenimente trecute şi
prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii
economice. O datorie este recunoscută în contabilitate şi prezentată în bilanț atunci
când este probabil că o ieşire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din
decontarea unei obligații prezente şi când valoarea la care se va realiza
această decontare poate fi evaluată în mod credibil;
b. capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acționarilor sau asociaților în activele

unei entități după deducerea tuturor datoriilor sale.
Beneficiile economice reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de

numerar sau echivalente de numerar către entitate. Această contribuție se reflectă fie sub
forma creşterii intrărilor de numerar, fie sub forma reducerii ieşirilor de numerar, de exemplu,
prin reducerea costurilor de producție. Astfel, potențialul poate fi unul productiv, atunci
când activul este utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii ori
producerea de bunuri destinate vânzării de către entitate. De asemenea, potențialul poate
îmbrăca forma convertibilității în numerar sau echivalente de numerar.
5.Prezentati si definite cf. OMFP 1802 /2014 elementele direct legate de evaluarea
performantei financiare reflectate prin bilant.
Elementele direct legate de evaluarea performanței financiare, prin intermediul contului de
profit şi pierdere, sunt veniturile şi cheltuielile.
În înțelesul prezentelor reglementări, termenii de mai jos au următoarele semnificații:
a. veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei
contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se
concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale
acționarilor;
b. cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor,
care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din
distribuirea acestora către acționari.
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în
mod credibil o creştere a beneficiilor economice viitoare legate de creşterea valorii unui
activ sau de scăderea valorii unei datorii. Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan
cu recunoaşterea creşterii de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, creşterea netă a
activelor, rezultată din vânzarea produselor sau serviciilor, ori descreşterea datoriilor ca
rezultat al anulării unei datorii).
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în
mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii
unui activ sau de o creştere a valorii unei datorii. Recunoaşterea cheltuielilor are loc
simultan cu recunoaşterea creşterii valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de
exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea echipamentelor).
6.Ce cuprind situatiile financiare anuale pentru microentitati?
Entitățile care la data bilanțului nu depășesc două din următoarele criterii:
 totalul activelor: 1.500.000 lei;

 cifra de afaceri netă: 3.000.000 lei;
 numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 10,
întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
 bilanţ prescurtat (cod 10);

 cont prescurtat de profit şi pierdere (cod 20).
Acestea vor fi însoţite de formularul „Date informative“ (cod 30) şi formularul „Situaţia
activelor imobilizate“ (cod 40).
VAR 2 Microentitățile sunt considerate societățile care la data bilanțului nu depășesc limitele a
cel puțin două dintre criteriile următoare:
-totalul activelor: 1,5 milioane de lei (echivalentul a 338.310 euro);
-cifra de afaceri netă: 3 milioane de lei (echivalentul a 676.620 de euro);
-numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: zece.
Intocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
1. bilanţ prescurtat (cod 10);
2. cont prescurtat de profit şi pierdere (cod 20).
Acestea vor fi însoţite de formularul „Date informative” (cod 30) şi formularul „Situaţia
activelor imobilizate” (cod 40).
Situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de:
– raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz;
– propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile;
– declaraţie scrisă a persoanelor prevăzute la art. 10 alin.1) din Legea nr. 82/1991, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, prin care îşi asumă răspunderea pentru întocmirea
situaţiilor financiare anuale şi confirmă că: politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor
financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
– raport adunare agenerala a asociatilor/actionarilor;
7.Ce cuprind situatiile financiare anuale pentru entitatile mici?
Entitățile care la data bilanțului nu depășesc limitele a cel puțin două din următoarele criterii:

 numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50,
 bilanţ prescurtat (cod 10);

 cont de profit şi pierdere (cod 20);
 note explicative la situaţiile financiare anuale.
Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de
trezorerie.
Acestea vor fi însoţite de formularul „Date informative“ (cod 30) şi formularul „Situaţia
activelor imobilizate“ (cod 40).
VAR 2 subiect 7. Entitățile mici: Ordinul MFP nr. 1.802/2014 stabilește că acestea sunt
entitățile care la data bilanțului nu se încadrează în categoria microentităților și care nu depășesc
limitele a cel puțin două dintre următoarele criterii:
-totalul activelor: 17,5 milioane de lei (echivalentul a 3.946.953 de euro);
-cifra de afaceri netă: 35 de milioane de lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
-numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50
1.bilanţ prescurtat (cod 10);
2.cont de profit şi pierdere (cod 20);
3.note explicative la situaţiile financiare anuale.
8.Ce cuprind situatiile financiare anuale pentru entitatile mijlocii si mari?
Entitățile care la data bilanțului depășesc cel puțin două din următoarele criterii:

 numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50, precum şi entităţile de
interes public
 bilanţ (cod 10);

 cont de profit şi pierdere (cod 20);
 situaţia modificărilor capitalului propriu;
 situaţia fluxurilor de trezorerie;
 notele explicative la situaţiile financiare anuale.
 Acestea vor fi însoţite de formularul „Date informative“ (cod 30) şi formularul „Situaţia
activelor imobilizate“ (cod 40)
VAR 2 Subiect 8 Entitățile mijlocii și mari sunt cele care la data bilanțului depășesc limitele a
minimum două dintre criteriile următoare:
-totalul activelor: 17,5 milioane de lei (echivalentul a 3.946.953 de euro);
-cifra de afaceri netă: 35 de milioane de lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
-numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.

1. bilanţ (cod 10);
2. cont de profit şi pierdere (cod 20);
3.situaţia modificărilor capitalului propriu;
4.situaţia fluxurilor de trezorerie;
5. notele explicative la situaţiile financiare anuale.
9. Prezentati conform OMFP 1802/2014 caracteristicile calitative ale informatiilor

financiare.
Caracteristicile calitative principale ale situaţiilor financiare anuale sunt inteligibilitatea,
relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea.
● Inteligibilitatea. O calitate esenţială a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare este aceea
că ele trebuie să fie uşor înţelese de utilizatori. În acest scop, se presupune că utilizatorii dispun
de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice, de noţiuni de
contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate, cu atenţia cuvenită.
● Relevanţa. Informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile economice ale
utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, să
confirme sau să corecteze evaluările lor anterioare.
Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi de pragul de semnificaţie. În anumite
cazuri, natura informaţiei este suficientă, prin ea însăşi, pentru a determina relevanţa sa. În alte
cazuri, atât natura, cât şi pragul de semnificaţie sunt importante. Se consideră că o informaţie
este semnificativă dacă omisiunea sau prezentarea sa eronată poate influenţa deciziile economice
ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare anuale
● Credibilitatea. Pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie şi credibilă. Informaţia este credibilă
atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere
că reprezintă corect ceea ce şi-a propus să reprezinte sau ceea ce se aşteptă, în mod rezonabil, să
reprezinte. Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi alte
evenimente pe care aceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie este de aşteptat, în mod rezonabil,
să le reprezinte. Pentru ca informaţia să prezinte credibil evenimentele şi tranzacţiile pe care îşi
propune să le reprezinte, este necesar ca acestea să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă
cu fondul şi realitatea lor economică, şi nu doar cu forma lor juridică, potrivit pct. 46 din
prezentele reglementări (vezi nota de subsol).
De asemenea, pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să fie neutră, adică lipsită de influenţe.
Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să fie completă. O omisiune poate face ca informaţia să
fie falsă sau să inducă în eroare şi astfel să nu mai aibă caracter credibil şi să devină defectuoasă
din punct de vedere al relevanţei.
● Comparabilitatea. Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale unei entităţi în
timp, pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară şi performanţele sale. Utilizatorii trebuie
să poată compara situaţiile financiare ale diverselor entităţi, pentru a le evalua poziţia financiară
şi performanţa. Astfel, măsurarea şi prezentarea efectului financiar al aceloraşi tranzacţii şi
evenimente trebuie efectuate într-o manieră consecventă în cadrul unei entităţi şi de-a lungul
timpului pentru acea entitate şi într-o manieră consecventă pentru diferite entităţi.
Este, de asemenea, important ca situaţiile financiare să prezinte informaţii corespunzătoare
pentru perioadele precedente.
Pentru ca informaţia să fie relevantă şi credibilă, sunt necesare următoarele:
- informaţia să fie oportună pentru luarea deciziilor de către utilizatori;
- beneficiile de pe urma informaţiei să depăşească costul acesteia;
- să se stabilească un echilibru între caracteristicile calitative ale informaţiei financiare.
10. Enumerati conform OMFP 1802/2014 principiile generale de raportare financiara.

- Principiul continuităţii activităţii Acest principiu presupune că entitatea îşi continuă în mod
normal funcţionarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.
- Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare şi politicile contabile, în general,
trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.
- Principiul prudenţei. La întocmirea situaţiilor financiare anuale, evaluarea trebuie făcută pe
o bază prudentă şi, în special:activele şi veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile şi
cheltuielile, subevaluate..
- Principiul independenţei exerciţiului. Trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile
aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plăţii cheltuielilor.
- Principiul evaluării separate a elementelor de active şi de datorii- componentele
elementelor de active şi de datorii trebuie evaluate separat.
- Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie
să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent.
- Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active şi datorii sau între
elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă.
- Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul
elementelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic al
tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de forma juridică a acestora.
- Principiul pragului de semnificaţie. Valoarea elementelor de bilanţ şi de cont de profit şi
pierdere care sunt precedate de cifre arabe poate fi combinată dacă:
(a) acestea reprezintă o sumă nesemnificativă sau
(b) o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca elementele astfel
combinate să fie prezentate separat în notele explicative.
11. In ce consta principiul continuitatii activitatii? Exemple de aplicare

Trebuie să se prezume că entitatea îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuității
activității.
Acest principiu presupune că entitatea îşi continuă în mod normal funcționarea, fără a intra în
stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității.
O entitate nu va întocmi situațiile financiare anuale pe baza principiului continuității activității

dacă organele de conducere stabilesc după data bilanțului fie că intenționează să lichideze
entitatea sau să
înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora. Aceste
prevederi nu se aplică situațiilor financiare anuale întocmite de entitățile absorbite în cadrul unui
proces de fuziune sau de divizare, potrivit legii. Deteriorarea rezultatelor din exploatare şi a
poziției financiare, ulterior datei bilanțului, indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind
continuitatea activității este încă adecvată.
Dacă administratorii unei entități au luat cunoştință de unele elemente de nesiguranță legate de
anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a‐şi continua activitatea, aceste
elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situațiile financiare anuale nu
sunt întocmite pe baza principiului continuității, această informație trebuie prezentată, împreună
cu motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua
activitatea. Evenimentele sau condițiile ce necesită prezentări de informații pot apărea şi ulterior
datei bilanțului.
Entitățile aflate în lichidare, potrivit legii, prezintă acest fapt în declarația care însoțeştesituațiile
financiare anuale. În scopul prezentării bilanțului, acestea procedează la reclasificarea creanțelor
pe termen lung în creanțe pe termen scurt, respectiv a datoriilor pe termen lung în datorii pe
termen scurt.
Exemple de situatii cand se pune sub semnul intrebarii continuitatea activitatii:
- pierderi importante de clientela;
- disparitia unor surse importante de venit;

- grad de subactivitate mare si continuu etc.
VAR 2 Principiul continuitatii activitatii – este principiul potrivit caruia se presupune ca unitatea
patrimoniala isi continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare
de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii.
Definitia este corecta, dar nu se precizeaza modul de aplicare al acestui principiu si nici
consecintele neaplicarii lui. Acest principiu nu semnifica faptul ca intreprinderea are o viata
infinita, ci doar ca ea va functiona suficient timp pentru a-si indeplinii obiectivele stabilite ca si
contractele incheiate. De asemenea, se presupune ca perioada de existenta a intreprinderii va fi
mai lunga decat perioada utila de viata a activelor.
Factorii care pot afecta capacitatea intreprinderii de a-si urmarii activitatea, si deci continuitatea
activitatii sunt diversi. Dintre acestia, cei mai frecventi sunt de natura financiara.
Dintre criteriile de natura financiara putem mentiona:

- situatia neta negativa;
- fond de rulment negativ;
- situatia de trezorerie negativa sau agravata;
- starea financiara precara a unui debitor foarte important;
- imposibilitatea de a reinnoi la scadenta creditele indispensabile etc.
Criteriile bazate pe exploatare pot fi:
- pierderi importante de clientela;
- disparitia unor surse importante de venit;
- grad de subactivitate mare si continuu etc.
Dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de
anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste
elemente trebuie prezentate în notele explicative.
12. In ce consta principiul permanentei metodelor? Exemple de aplicare

Presupune utilizarea acelorasi norme si reguli de inregistrare in contabilitate pentru a se putea
asigura comparativitatea on timp a onformatiei contabile.
Schimbarea acestor norme si reguli se face numai extraordinar si in mod justificativ.
Politicile contabile şi metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu

financiar la altul.
Exemplu: daca un provizion este inscris in activul bilantului ca element substractiv, in ex N, iar
in exercitiul urmator este tratat ca un provizion pentru riscuri, marind astfel masa capitalurilor
permanente, compararea celor doua bilanturi succesive devine dificila, analiza unor indicatori
financiari conducand la unele erori de interpretare.
13. In ce consta principiul prudentei? Exemple de aplicare.
Este principiul potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor,
respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile,
riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior.
Totuşi, exercitarea prudenței nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive,

subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor
sau cheltuielilor, deoarece situațiile financiare nu ar mai fi neutre şi nu ar mai avea calitatea de a
fi credibile.
Ca si situatii, putem exemplifica:
- utilizarea metodei FIFO sau LIFO la evaluarea stocurilor?
- capitalizarea costurilor sau nu?
- Ce tip de amortizare sa fie folosita?

14. In ce consta principiul contabilitatii de angajamente?
Efectele tranzacțiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile şi
evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau
plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situațiile financiare ale perioadelor
aferente.
Trebuie să se țină cont de veniturile şi cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de

data încasării veniturilor sau data plății cheltuielilor. Astfel, se vor evidenția în conturile de
venituri şi creanțele pentru care nu a fost întocmită încă factura (contul 418 "Clienți ‐ facturi de
întocmit"), respective în conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s‐a primit încă
factura (contul 408 "Furnizori facturi nesosite"). În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi
se efectuează pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor
(de exemplu, avize de însoțire a mărfii, situații de lucrări etc.).
Veniturile şi cheltuielile care rezultă direct şi concomitent din aceeaşi tranzacție sunt recunoscute
simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile şi veniturile aferente, cu
evidențierea distinctă a acestor venituri şi cheltuieli.
Contabilitatea de trezorerie, apărută prima din punct de vedere cronologic, recunoaşte veniturile
şi cheltuielile numai în momentul în care sunt decontate şi anume veniturile sunt încasate
respectiv cheltuielile plătite. Astfel rezultatul unei perioade este stabilit prin diferenţa dintre
încasările din acea perioadă şi plăţile din aceeaşi perioadă.
În prezent acest tip de contabilitate nu mai este utilizat de către nici un sistem contabil naţional
deoarece s-a considerat că informaţiile furnizate nu corespund cerinţelor utilizatorilor
informaţiilor contabile.
Contabilitatea de angajamente recunoaşte veniturile şi cheltuielile în perioadele la care se

generează, respectiv generează sau consumă beneficii economice şi nu în perioadele în care se
decontează respectiv veniturile se încasează respectiv cheltuielile se plătesc. Practicarea
contabilităţii de angajamente conduce la oferirea unor informaţii nu numai despre tranzacţiile
trecute, care au implicat plăţi şi încasări ci şi despre obligaţiile de plată din viitor respectiv
despre drepturile privind încasările viitoare.
Exemplu: O întreprindere realizează următoarele operaţiuni economice: la data de 10.12.N

execută o lucrare de reparaţii cu încasare la data de 10.01.N+1, tariful fiind de 20.000 lei (pentru
simplificare facem abstracţie de TVA).
a) În cazul practicării unei contabilităţi de casă întreprinderea recunoaşte venitul (şi

implicit câştigul) aferent acestei prestaţii numai în exerciţiul financiar N+1, la data încasării
(10.01.N+1). Aceasta înseamnă că, deşi în exerciţiul financiar N, la data prestaţiei (10.12.N),
întreprinderea este sigură că se vor genera beneficii economice viitoare din acea operaţiune
deoarece recunoaşte un activ – creanţa faţă de client – va recunoaşte efectiv acea creştere de
beneficii economice la venituri numai la momentul încasării efective, în exerciţiul financiar N+1.
Privit din punctul de vedere al finanţării întreprinderea va recunoaşte o sursă proprie de finanţare
(profitul generat de această prestaţie) numai la momentul încasării efective.
b) În cazul practicării unei contabilităţi de angajamente întreprinderea recunoaşte venitul

(şi implicit câştigul) aferent acestei prestaţii în exerciţiul financiar N, la data prestării
(10.01.N+1), anticipând astfel beneficiile economice viitoare pe care le va genera această
prestaţie. Din punctul de vedere al finanţării întreprinderea recunoaşte creşterea resurselor proprii
de finanţare la momentul prestaţiei.
Concluzionând, putem afirma că la baza contabilităţii de trezorerie se află o concepţie

„ultra – prudentă” care, din punctul nostru de vedere, nu serveşte intereselor actuale ale
utilizatorilor informaţiilor contabile care sunt interesaţi mai mult de viitor decât de trecut şi,
pentru care, informaţiile furnizate de o contabilitate de angajamente le servesc mai bine
interesele.
15.In ce consta principiul intangibilitatii? Exemple de aplicare.

Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al
exerciţiului precedent.
În esenţă acest principiu interzice corectarea directă a veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor
exerciţiilor anterioare, fără a se face înregistrările contabile necesare în exerciţiile financiare
respective, sau dacă nu este posibil, atunci aceste corecturi trebuie să influenţeze veniturile şi
cheltuielile exerciţiului în care se face corecţia.
În viziunea specialiştilor în domeniu acţiunea acestui principiu trebuie să treacă de aspectul pur
tehnic al corespondenţei (identităţii) între situaţia la începutul unui exerciţiu financiar şi cea
existentă la sfârşitul exerciţiului financiar anterior şi să aibă în vedere imposibilitatea imputării
directe asupra capitalurilor proprii:
· a veniturilor sau a cheltuielilor aferente exerciţiilor precedente care, din eroare sau omisiune,
nu au făcut obiectul unei înregistrări contabile; aceste venituri şi cheltuieli vor fi înregistrate în
exerciţiul curent afectând performanţele acestui exerciţiu;
· a incidenţelor schimbărilor de metode contabile, la deschiderea exerciţiului: imputarea
cheltuielilor direct în capitalurile proprii este contrară prevederilor Directivei a IV-a.
Ex:
 In cursul ex N soc A inreg in ctab:
 100 4111=707 100
 Si 80 607=371 80
 S-a respectat principiul intangibilitatii ptr ca ven si ch au fost recunoscute simultan
 in ctabilitate si nu influenteaza intangibiliatatea bilantului de deschidere.
16. In ce consta principiul necompensarii? Exemple de aplicare
Orice compensare între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri şi
cheltuieli este interzisă.
Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente

justificative. Eventualele compensări între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate efectuate cu
respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea veniturilor şi
cheltuielilor corespunzătoare. În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidenţiază
distinct operaţiunea de vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de cumpărare/intrare în evidenţă, pe
baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor şi cheltuielilor aferente
operaţiunilor. Tratamentul contabil este similar şi în cazul prestărilor reciproce de servicii.
Prin operatiuni specifice banca poate face unele exceptii, cum este cazul titlurilor de tranzactie,
operatiunilor de swap de dobanzi.
17. Definiti politicile contabile. Exemple de politici contabile
Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile şi practicile specific

aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situațiilor financiare anuale.
Exemple de politici contabile sunt următoarele:
- alegerea metodei de amortizare a imobilizărilor;
- reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea costului istoric al acestora;
- înregistrarea, pe perioada în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, a unei

cheltuieli cu amortizarea sau a unei cheltuieli corespunzătoare ajustării pentru deprecierea
constatată;
- alegerea metodei de evaluare a stocurilor;
- contabilitatea stocurilor prin inventarul permanent sau intermitent etc.
VAR 2 17. Definiti politicile contabile. Exemple de politici contabile.
Pct. 267 din Anexa la Ordinul nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile
conforme cu directivele europene prevede obligativitatea firmelor de a detine manualul de
politici contabile:
(1) Politicile contabile reprezinta principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice
aplicate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale.
(2) Administratorii entitatii trebuie sa aprobe politici contabile pentru operatiunile derulate,
inclusiv proceduri proprii pentru situatiile prevazute de legislatie. In cazul entitatilor care nu au
administratori, politicile contabile se aproba de persoanele care au obligatia gestionarii entitatii
respective.
Conducerea societatii trebuie sa aiba in vedere ca acest manual de politici contabile va fi elaborat
tinandu-se cont de specificul activitatii desfasurate de societate si de strategia adoptata.
Asa cum se specifica in Regulamentul financiar al Uniunii Europene si in IAS-uri (International
Accounting Standards), pentru fiecare operatiune derulata, de la intocmirea documentelor
justificative pana la intocmirea situatiilor financiare, conducerea fiecarei persoane juridice este
obligata sa elaboreze sau sa aprobe un set de proceduri.
Conform ultimei modificari a Legii contabilitatii 82/1991, lipsa aprobarii politicilor si

procedurilor contabile constituie contraventie, iar cuantumul amenzii este cuprins intre 300 lei si
4.000 lei. Contraventia este prevazuta la art. 42, alin. 1 din legea mai sus mentionata.
Importanta politicilor contabile, definitii, obligativitatea legala privind aceste politici
Incepand cu data de 1 ianuarie 2010, operatorii economici aplica Reglementarile contabile

conforme cu Directiva a IV-a a CEE, parte componenta a Reglementarilor contabile conforme cu
directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009 si
legiuitorul a impus clar obligatia persoanelor juridice de a elabora un set de politici contabile
proprii, de a le supune aprobarii conducerii, de a le implementa si de a le actualiza periodic in
functie de cerinte si necesitati.
Politicile contabile reprezinta principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice

aplicate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale.
Exemple de politici contabile:

- alegerea metodei de amortizare a imobilizarilor;
- reevaluarea imobilizarilor corporale sau pastrarea costului istoric al acestora;
- capitalizarea dobanzii sau recunoasterea acesteia drept cheltuiala;
- alegerea metodei de evaluare a stocurilor;
- contabilitatea stocurilor prin inventarul permanent sau intermitent etc.
Administratorii entitatii trebuie sa aprobe politici contabile pentru operatiunile derulate, inclusiv
proceduri proprii pentru situatiile prevazute de legislatie. In cazul entitatilor care nu au
administratori, politicile contabile se aproba de persoanele care au obligatia gestionarii entitatii
respective. Prin politicile contabile aprobate, administratorii gestioneaza si controleaza in acelasi
timp modul de derulare a operatiunilor economice, stabilesc baza de determinare a informatiilor
necesare actionarilor pentru fundamentarea deciziilor. Politicile contabile reprezinta pentru
administratori un mijloc de control deoarece, odata aprobate, personalul societatii comerciale nu
se poate abate de la acestea si orice forma de control ulterior in societate se va raporta la cerintele
cuprinse in politicile contabile aprobate.
Pentru personalul cu atributii de executie din compartimentele financiar-contabile, politicile

contabile reprezinta cadrul legal intern care trebuie respectat intocmai.
Necesitatea lor rezulta din considerente practice, din nevoia de a stabili conditiile in care se
desfasoara anumite operatiuni care au impact in contabilitate si, in final, din faptul ca informatia
contabila sta la baza deciziilor pe care le iau administratorii si actionarii.
18. Ce sunt si cum se contabilizeaza erorile contabile?
 Erorile constatate in contabilitate se pot referi fie la exercitiul financiar curent, fie la
exercitiile financiare precedente;
 Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni si declaratii eronate cuprinse in situatiile
financiare ale entitatii pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultand din
greseala de a utiliza sau de a nu utiliza informatii credibile care:
a) erau disponibile la momentul la care situatiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate
spre a fi emise;
b) ar fi putut fi obtinute in mod rezonabil si luate in considerare la intocmirea si prezentarea
acelor situatii financiare anuale (pct.66 (1));
Astfel de erori includ efectele greselilor matematice, greselilor de aplicare a politicilor contabile,
ignorarii sau interpretarii gresite a evenimentelor si fraudelor;
- Clasificarea erorilor in semificative si nesemnificative.
- Prin eroare nesemnificativa se intelege acea eroare care nu influenţeaza informaţiile financiar-
contabile.
- Prin eroare semnificativă se intelege acea eroare care ar putea influenţa deciziile economice
ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare anuale.
 Corectarea erorilor se efectueaza la data constatarii lor;

 Corectarea erorilor aferente exercitiului financiar curent se efectueaza pe seama contului
de profit si pierdere;
 Corectarea erorilor semnificative aferente exercitiilor financiare precedente se efectueaza
pe seama rezultatului reportat;
19. Ce sunt si cum se contabilizeaza evenimentele ulterioare datei bilantului?

- Evenimentele ulterioare datei bilanţului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile,
care au loc între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru
emitere. Se includ aici toate evenimentele ce au loc până la data la care situaţiile financiare
anuale sunt autorizate pentru emitere, chiar dacă acele evenimente au loc după declararea publică
a profitului sau a altor informaţii financiare selectate
-Exemple de evenimente ulterioare datei bilanţului care conduc la ajustarea situaţiilor
financiare şi care impun ajustarea de către entitate a valorilor recunoscute în situaţiile sale
financiare sau recunoaşterea de elemente ce nu au fost anterior recunoscute sunt următoarele:
1. soluţionarea ulterioară datei bilanţului a unui litigiu care confirmă că o entitate are o obligaţie
prezentă la data bilanţului. Entitatea ajustează orice provizion recunoscut anterior, legat de acest
litigiu, sau recunoaşte un nou provizion. Ca urmare, entitatea nu prezintă o datorie contingentă;
2. falimentul unui client, survenit ulterior datei bilanţului, confirmă de obicei că la data bilanţului
exista o pierdere aferentă unei creanţe comerciale şi, în consecinţă, entitatea trebuie să ajusteze
valoarea contabilă a creanţei comerciale;
3. descoperirea de fraude sau erori ce arată că situaţiile financiare anuale sunt incorecte;
4. vânzarea stocurilor după perioada de raportare poate fi o probă a valorii realizabile nete la
finalul perioadei de raportare;
5. determinarea ulterioară perioadei de raportare a costului activelor cumpărate sau a încasărilor
din activele vândute înainte de finalul perioadei de raportare (de exemplu, reduceri comerciale şi
financiare acordate, respectiv primite, după încheierea exerciţiului financiar);
6. determinarea ulterioară perioadei de raportare a valorii primelor şi a altor drepturi cuvenite
angajaţilor pentru exerciţiul financiar încheiat, dacă entitatea are obligaţia de a plăti aceste sume.
- În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanţului care nu conduc la ajustarea situaţiilor
financiare anuale, entitatea nu îşi ajustează valorile recunoscute în situaţiile sale financiare
pentru a reflecta acele evenimente ulterioare datei bilanţului.
20. Evaluarea la data intrarii in entitate
- Evaluarea reprezinta pocesul prin care se determina valoarea la care elementele situatiilor
financiare sunt recunoscute in contabilitate si prezentate in bilant, respectiv bilantul prescurtat, si
in contul de profit si pierdere;
- Elementele prezentate in situatiile financiare se evalueaza de regula pe baza principiului
costului de achizitie sau al costului de productie;
- Sunt cateva cazuri in care se pot folosi ca baza de evaluare la intrarea in patrimoniu si
urmatoarele:
- valoarea de aport: utilizata pentru bunurile reprezentand aport la capitalul social; se substituie
costului de achizitie;
- valoarea justa; se aplica pentru bunuri obtinute cu titlu gratuit la intrarea in entitate
VAR 2 La data intrarii in entitate, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la

valoarea de intrare, care se stabileste astfel:
 la cost de achizitie – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
 la cost de productie – pentru bunurile produse in entitate;
 la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii – pentru bunurile reprezentand aport la
capitalul social;
 la valoarea justa – pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere.
In cazurile evaluarii la valoarea de aport sau la valoarea justa, valoarea de aport si, respectiv,
valoarea justa se substituie costului de achizitie.
Valoarea justa a activelor se determina, in general, dupa datele de evidenta de pe piata, printr-o
evaluare efectuata, de regula, de evaluatori autorizati, potrivit legii.
In situatia in care nu exista date pe piata privind valoarea justa, din cauza naturii specializate a
activelor si a frecventei reduse a tranzactiilor, valoarea justa se poate determina prin alte metode
utilizate, de regula, de catre evaluatori autorizati, potrivit legii.
21. Ce sunt reducerile comerciale si cum se contabilizeaza?
- Reducerile pot fi: Rabaturile, Remizele sau Risturnele;

- Reducerile comerciale acordate de furnizor si inscrise pe factura de achizitie, ajusteaza in
sensul reducerii costul de achizitie al bunurilor;
- Atunci cand achizitia de produse si primirea reducerii comerciale sunt tratate impreuna,
reducerile comerciale primite ulterior facturarii ajusteaza, de asemenea, costu de achizitie al
bunurilor.
- reducerile comerciale primite ulterior facturarii corecteaza costul stocurlor la care se refera,
daca acestea mai sunt in gestiune; daca acestea nu mai sunt in gestiune, se evidentiaza distinct in
contabilitate - contul 609 "Reduceri comerciale primite" pe seama conturilor de terti
- cand vanzarea de produse si acordarea reducerii comerciale sunt tratate impreuna, reducerile
comerciale acordate ulterior facturarii ajusteaza veniturile din vanzare;
- reducerile comerciale acordate ulterior acturarii, indiferent de perioada la care se refera, se
evidentiaza distinct in contabilitate - contul 709 - "Reduceri comerciale acordate" pe seama
conturilor de terti
-atunci cand reducerile comerciale reprezinta evenimente ulterioare datei bilantului care conduc
la ajustarea situatiilor financiare anuale, acestea se inregistreaza la data bilantului in contul - 408
- "Furnizori - facturi nesosite", respectiv contul 418 - "Clienti - facturi de intocmit", si se reflecta
in situatiile financiare ale exercitiului pentru care se face raportarea, pe baza documentelor
justificative.
VAR 2 Reducerile comerciale acordate de furnizor si inscrise pe factura de achizitie ajusteaza in
sensul reducerii costul de achizitie al bunurilor. Atunci cand achizitia de produse si primirea
reducerii comerciale sunt tratate impreuna, reducerile comerciale primite ulterior facturarii
ajusteaza, de asemenea, costul de achizitie al bunurilor.
Reducerile comerciale primite ulterior facturarii corecteaza costul stocurilor la care se refera,
daca acestea mai sunt in gestiune. Daca stocurile pentru care au fost primite reducerile ulterioare
nu mai sunt in gestiune, acestea se evidentiaza distinct in contabilitate (contul 609 “Reduceri
comerciale primite”), pe seama conturilor de terti.
Atunci cand vanzarea de produse si acordarea reducerii comerciale sunt tratate impreuna,
reducerile comerciale acordate ulterior facturarii ajusteaza veniturile din vanzare.
Reducerile comerciale acordate ulterior facturarii, indiferent de perioada la care se refera, se
evidentiaza distinct in contabilitate (contul 709 “Reduceri comerciale acordate”), pe seama
conturilor de terti.
Reducerile comerciale legate de prestarile de servicii, primite ulterior facturarii, respectiv
acordate ulterior facturarii, indiferent de perioada la care se refera, se evidentiaza distinct in
contabilitate (contul 609 “Reduceri comerciale primite”, respectiv contul 709 “Reduceri
comerciale acordate”), pe seama conturilor de terti.
Cand reprezinta evenimente ulterioare datei bilantului care conduc la ajustarea situatiilor
financiare anuale, acestea se inregistreaza la data bilantului in contul 408 “Furnizori – facturi
nesosite”, respectiv contul 418 “Clienti – facturi de intocmit”, si se reflecta in situatiile financiare
ale exercitiului pentru care se face raportarea, pe baza documentelor justificative. Reducerile care
urmeaza a fi primite, inregistrate la data bilantului in contul 408 “Furnizori – facturi nesosite”,
corecteaza costul stocurilor la care se refera, daca acestea mai sunt in gestiune.
Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:
 rabaturile – se primesc pentru defecte de calitate si se practica asupra pretului de
vanzare;
 remizele – se primesc in cazul vanzarilor superioare volumului convenit sau daca
cumparatorul are un statut preferential; si
risturnele – sunt reduceri de pret calculate asupra ansamblului tranzactiilor efectuate cu acelasi
tert, in decursul unei perioade determinate.
22. Ce sunt reducerile financiare si cum se contabilizezaza?
- sunt sub forma de sconturi de decontare acordate pentru achitaea datoriilor INAINTE de
temenul normal de exigibilitate;
- reducerile financiare primite de la furnizor reprezinta venituri ale perioadei indiferent de
perioada la care se refera - contul 767 "Venituri din sconturi obtinute;
- la furnizor, aceste reduceri acordate reprezinta cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la
care se refera - contul 667 "Cheltuieli privind sconturile acordate
VAR 2 Reducerile financiare sunt sub forma de sconturi de decontare acordate pentru achitarea
datoriilor inainte de termenul normal de exigibilitate.
Reducerile financiare primite de la furnizor reprezinta venituri ale perioadei indiferent de

perioada la care se refera (contul 767 “Venituri din sconturi obtinute”). La furnizor, aceste
reduceri acordate reprezinta cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se refera
(contul 667 “Cheltuieli privind sconturile acordate”).
23.Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor.
Costul stocurilor unui prestator de servicii nu include marjele de profit sau cheltuielile
de regie neatribuibile, care sunt adesea incorporate in preturile facturate de prestatorii de
servicii.
Exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept
cheltuieli ale perioadei in care au survenit, sunt urmatoarele: pierderile de materiale, manopera
sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile
datorate risipei; cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care aceste costuri sunt
necesare in procesul de productie
VAR 2 Sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei in care au survenit si sunt urmatoarele:
 pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele
normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
 cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care aceste costuri sunt necesare in
procesul de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie. Cheltuielile de
depozitare se includ in costul de productie atunci cand sunt necesare pentru a aduce stocurile
in locul si in starea in care se gasesc;
 regiile (cheltuielile) generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in
forma si locul final;
 regia fixa nealocata costului, care se recunoaste drept cheltuiala in perioada in care a
aparut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacitatii normale de productie
(activitate).
24.Ce reprezinta costurile îndatorarii si cum se contabilizeaza?
Costurile indatorarii atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricatie sunt incluse in

costurile de productie ale acestora, in masura in care sunt legate de perioada de productie. In
costurile indatorarii se include dobanda la capitalul imprumutat pentru finantarea achizitiei,
constructiei sau productiei de active cu ciclu lung de fabricatie. Costurile indatorarii suportate
de entitate in legatura cu imprumutul de fonduri se includ in costul bunurilor sau serviciilor cu
ciclu lung de fabricatie. In sensul prezentelor reglementari, prin activ cu ciclu lung de
fabricatie se intelege un activ care solicita in mod necesar o perioada substantiala de timp
pentru a fi gata in vederea utilizarii sale prestabilite sau pentru vanzare.
VAR 2 Procedura este preluata din IAS 23 ”Costurile indatorarii”. Pct. 80 si 81 din OMFP
1802/2014 reglementeaza aceasta speta.
Societatea trebuie sa includa costurile indatorarii direct in costul de productie. Acest procedeu
influenteaza in mod negativ impozitul pe profit.
Pct. 80 din OMFP 1802/2014 prevede:
”Costurile indatorarii atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricatie sunt incluse in costurile de
productie ale acestora, in masura in care sunt legate de perioada de productie. In costurile
indatorarii se include dobanda la capitalul imprumutat pentru finantarea achizitiei, constructiei
sau productiei de active cu ciclu lung de fabricatie.”
Activ cu ciclu lung de fabricatie - un activ care solicită în mod necesar o perioadă substantială de
timp pentru a fi gata în vederea utilizării sale prestabilite sau pentru vanzare.
Totusi, daca Manualul de politici contabile prevede in alt mod, raman prevederile din manual:
Pct. 81 din OMFP 1802/2014
”Atunci cand aplicarea pct. 80 constituie o modificare a politicii contabile, entitatea aplica
prevederile acelui punct pentru costurile indatorarii aferente activelor cu ciclu lung de
fabricatie pentru care data de incepere a capitalizarii este ulterioara datei de 1 ianuarie 2015.”
Monografie contabila capitalizare dobanda, comisioane
666 = 168x
231 = 722
25. Evaluarea la inventar si evaluarea la bilant. Prezentarea elementelor in sit fin
1. Evaluarea la data intrării în entitate

La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de
intrare, care se stabilește astfel:
a) la cost de achiziţie – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de producţie – pentru bunurile produse în entitate;
c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la
capitalul social;
d) la valoarea justă – pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere
(pct. 75 alin. (1)).
Cu ocazia inventarierii, evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor

proprii se face potrivit prevederilor Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale
individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor
publice nr. 1.802/2014, cu modificările și completările ulterioare, şi normelor emise în acest sens
de Ministerul Finanţelor Publice.
În scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale, entităţile trebuie să procedeze la inventarierea şi
evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii (pct. 82 alin. (1)).
La fiecare dată a bilanţului:
Elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum sunt
acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută) trebuie evaluate şi prezentate în
situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a
României şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar, favorabile
sau nefavorabile, între cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a
României de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valută, sau cursul la care acestea sunt
înregistrate în contabilitate şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar, se
înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz (pct. 94 lit. a)).
Caracteristica esenţială a unui element monetar este dreptul de a primi sau obligaţia de a plăti un
număr fix sau determinabil de unităţi monetare (pct. 315 alin. (2)).
Pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei
valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se
înregistrează la alte venituri sau alte cheltuieli financiare, după caz. Determinarea diferenţelor de
valoare se efectuează similar prevederilor regăsite la pct. 94 lit. a) din reglementările contabile
(pct. 94 lit. b)).
Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric
(imobilizări, stocuri) trebuie prezentate în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb
valutar de la data efectuării tranzacţiei (pct. 94 lit. c)).
Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la valoarea justă (de
exemplu, imobilizările corporale reevaluate) trebuie prezentate în situaţiile financiare anuale la
această valoare (pct. 94 lit d)).
Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună
estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de
resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri (pct. 388 alin. (1)).
Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului reprezintă
valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligaţiei. În acest caz,
actualizarea provizioanelor se face întrucât, datorită valorii-timp a banilor, provizioanele aferente
unor ieşiri de resurse care apar la scurt timp de la data bilanţului sunt mult mai oneroase decât
cele aferente unor ieşiri de resurse de aceeaşi valoare, dar care apar mai târziu (pct. 387 alin. (3)).
26. Evaluarea la iesire din entitate
3. Evaluarea la data ieşirii din entitate

La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la
valoarea lor de intrare sau la valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu,
valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea justă
pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată) (pct.
95 alin. (1)).
Activele constatate minus în gestiune se scot din evidenţă la data constatării lipsei acestora (pct.
95 alin. (2)).
La scoaterea din evidenţă a activelor, se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere
de valoare aferente acestora (pct. 95 alin. (3)).
27. Evaluarea alternative la valoarea justa. Regulile reevaluarii

B. Reguli de evaluare alternative
Regulile de evaluare alternative ce pot fi aplicate sunt cele referitoare la reevaluarea
imobilizărilor corporale şi cele referitoare la evaluarea la valoarea justă a instrumentelor
financiare (Secțiunea 3.4 „Evaluarea alternativă la valoarea justă”).
Entităţile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul exerciţiului
financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea
rezultatelor acestei reevaluări în situaţiile financiare întocmite pentru acel exerciţiu (pct. 99 alin.
(1)).
Evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare se poate efectua numai în situaţiile
financiare anuale consolidate (pct. 117 alin. (1) și (2)).
28. Formatul bilantului cf OMFP1802/2014 – Bilantul tip lista, A,B,C,D,E,F,G,H,I,J,
Formatul bilanţului întocmit de entităţile prevăzute la pct. 9 alin. (4), precum şi de entităţile de
interes
public, este următorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea au fost
achiziţionate cu
titlu oneros şi nu trebuie prezentate la A I 5
4. Active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale
5. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros
6. Avansuri
II. Imobilizări corporale
1. Terenuri şi construcţii
2. Instalaţii tehnice şi maşini
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
4. Investiţii imobiliare
5. Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale
6. Active biologice productive
7. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie
III. Imobilizări financiare
1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităţilor afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
5. Investiţii deţinute ca imobilizări

6. Alte împrumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime şi materiale consumabile
2. Producţia în curs de execuţie
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri
II. Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate
separat pentru
fiecare element.)
1. Creanţe comerciale
2. Sume de încasat de la entităţile afiliate
3. Sume de încasat de la entităţile de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
4. Alte creanţe
5. Capital subscris şi nevărsat
III. Investiţii pe termen scurt
1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
2. Alte investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din
emisiunea de obligaţiuni
convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale - furnizori
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate entităţilor afiliate
7. Sume datorate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din
emisiunea de obligaţiuni
convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale - furnizori
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate entităţilor afiliate
7. Sume datorate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
H. Provizioane
1. Provizioane pentru litigii
2. Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor
3. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare
4. Provizioane pentru impozite
5. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii
I. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
29. Formatul CPP cf OMFP1802/2014 – nu mai sunt chelt si ven. extraodrinare.
Prezentarea contului de profit şi pierdere

428. - Formatul contului de profit şi pierdere întocmit de entităţile prevăzute la pct. 9 alin. (3) şi
pct. 9 alin. (4),
precum şi de entităţile de interes public, este următorul:
1. Cifra de afaceri netă
2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie
3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii şi indemnizaţii
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul care acestea depăşesc suma ajustărilor
de valoare
care sunt normale în entitatea în cauză
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile
afiliate
10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea
distinctă a celor
obţinute de la entităţile afiliate
11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la
entităţile afiliate
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante
13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor de plătit entităţilor
afiliate
14. Impozitul pe profit
15. Profitul sau pierderea după impozitare
16. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
17. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
30. Definiti cf OMFP : amortizarea, val. Amortiz, si durata de utilizare economica
Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă

alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică.
Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau de altă valoare care substituie costul (de
exemplu, valoarea reevaluată).
(3) În înţelesul prezentelor reglementări, prin durata de utilizare economică se înţelege durata
de viaţă utilă, aceasta reprezentând:
a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; sau
b) numărul unităţilor produse sau al unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute de
entitate prin folosirea activului respectiv.
31. Definirea, componenta si recunoasterea initiala a imob. necorp.
O imobilizare necorporală este un activ nemonetar identificabil fără formă fizică.
Reglementările contabile prevăd următoarele categorii de imobilizări necorporale:

- cheltuielile de constituire;
- cheltuielile de dezvoltare;
- concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia
celor create intern de entitate;
- active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale;
- fondul comercial pozitiv;
- alte imobilizări necorporale (de exemplu, programe informatice create de entitate sau
achiziționate de la terți pentru necesitățile proprii de utilizare, precum și rețete, formule, modele,
proiecte și prototipuri); şi
- avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale (pct. 174 și pct.186 alin. (1)).
În cadrul elementului „Alte imobilizări necorporale” se evidențiază preţul plătit pentru
contractele de clienţi transferate între entităţi cu titlu oneros, în condiţiile în care clienţii
respectivi vor continua relaţiile cu entitatea. Pentru recunoaşterea ca activ a preţului plătit (cost
de achiziţie) aferent contractelor astfel achiziţionate, acestea trebuie identificate (număr contract,
denumire client, durată contract), iar entitatea trebuie să dispună de mijloace prin care să
controleze relaţiile cu clienţii, astfel încât să poată controla beneficiile economice viitoare
preconizate, care rezultă din relaţia cu acei clienţi. Activul imobilizat reprezentând costul de
achiziţie al contractelor respective se amortizează pe durata acestor contracte (pct. 186 alin. (4)).
O imobilizare necorporală se înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau de producţie, aşa cum
sunt definite în prezentele reglementări.
32. Componenta costului unei imobilizari necorporale dobandite separate
I. A. Imobilizări necorporale dobândite separat

În mod normal, preţul pe care o entitate îl plăteşte pentru a dobândi separat o imobilizare
necorporală va reflecta aşteptările privind probabilitatea ca beneficiile economice viitoare
preconizate ale imobilizării să revină entităţii. În aceste situaţii entitatea preconizează o intrare de
beneficii economice, chiar dacă plasarea în timp a sumei generate de intrare este nesigură. Astfel,
imobilizările necorporale dobândite separat îndeplinesc întotdeauna criteriul referitor la
probabilitatea ca beneficiile economice viitoare preconizate atribuibile imobilizării să revină
entităţii (pct. 157 alin. (1)).
Dacă o imobilizare necorporală este dobândită separat, costul acesteia poate fi în general evaluat
în mod credibil. Acest lucru se întâmplă mai ales când contravaloarea achiziţiei ia forma
numerarului sau a altor active monetare (pct. 157 alin. (2)).
Costul unei imobilizări necorporale dobândite separat este alcătuit din:
a) costul său de achiziţie, inclusiv taxele vamale de import şi taxele de achiziţie nerambursabile,
după scăderea reducerilor şi rabaturilor comerciale; şi
b) orice cost direct atribuibil pregătirii activului pentru utilizarea prevăzută
33. Costul unei imobilizari necorporale generate intern.

Costul unei imobilizări necorporale generate intern este suma costurilor suportate de la data la
care imobilizarea necorporală a îndeplinit pentru prima oară criteriile de recunoaştere ca
imobilizări necorporale.Costul unei imobilizări necorporale generate intern este compus din toate
costurile direct atribuibile care sunt necesare pentru crearea, producerea şi pregătirea activului
pentru a fi capabil să funcționeze în maniera intenționată de către conducere.
Exemple de costuri direct atribuibile sunt:
a) cheltuielile cu materialele şi serviciile utilizate sau consumate pentru generarea imobilizării

necorporale;
b) cheltuielile cu personalul provenite din generarea imobilizării necorporale;
c) taxele de înregistrare a unui drept legal; şi
d) amortizarea brevetelor şi licențelor care sunt utilizate pentru a genera imobilizarea

necorporală.
34. Reflectarea în contabilitate a concesiunilor primite
Concesionarea reprezinta o operatiune juridica prin intermediul careia o persoana numita

concedent transmite unei alte persoane, numita concesionar, dreptul si obligatia de exploatare a
unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public, pentru o perioada determinata (cel mult 49
ani), in schimbul unei redevente.
Contabilitatea concesiunilor opereaza inregistrari contabile atat la proprietar si prin prisma

amortizarii bunurilor din patrimoniu si a evidentierii veniturilor din redevente, cat si la
concesionar si prin prisma reflectarii intrarii in gestiune a concesiunilor ca si imobilizari
corporale, plata redeventelor si restituirea bunurilor concesionate.
Din punct de vedere contabil, in functie de clauzele contractului de concesiunie, avem unul din
cele doua tratamente pentru recunoasterea concesiunilor primite, astfel:
1. se reflecta ca imobilizari necorporale atunci cand contractul de concesiune stabileste o durata

si o valoare determinata pentru concesiune. Amortizarea concesiunii urmeaza a fi inregistrata pe
durata de folosire a acesteia, stabilita potrivit contractului.
2. In cazul in care contractul prevede plata unei redevente, si nu o valoare amortizabila, in
contabilitatea entitatii care primeste concesiunea se reflecta cheltuiala reprezentind redeventa
/chiria, fara recunoasterea unei imobilizari necorporale.
VAR 2 Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare

reprezentând aport, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de
imobilizări necorporale la costul de achiziţie sau valoarea de aport, după caz. În această situaţie
valoarea de aport se asimilează valorii juste.
(2) Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când contractul de
concesiune stabileşte o durată şi o valoare determinate pentru concesiune. Amortizarea valorii
concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia, stabilită potrivit
contractului. În cazul în care contractul prevede plata periodică a unei redevenţe/chirii, şi nu o
valoare amortizabilă, în contabilitatea entităţii care primeşte concesiunea, se reflect cheltuiala
reprezentând redevenţa/ chiria, fără recunoaşterea unei imobilizări necorporale.
35. Ce este fondul comercial si cum se recunoate în situatiile financiare?
Fondul comercial se recunoaste, de regula, la consolidare si reprezinta diferenta dintre costul de

achizitie si valoarea justa la data tranzactiei, a partii din activele nete achizitionate de catre o
entitate.În situatiile financiare anuale individuale, fondul comercial se poate recunoaste numai în
cazul transferului tuturor activelor sau al unei parti a acestora si, dupa caz, si de datorii si
capitaluri proprii, indiferent daca este realizat ca urmare a cumpararii sau ca urmare a unor
operatiuni de fuziune.
VAR 2 Fondul comercial

178. - Fondul comercial se recunoaşte, de regulă, la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre
costul de achiziţie şi valoarea justă la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de
către o entitate.
179. - (1) În situaţiile financiare anuale individuale, fondul comercial se poate recunoaşte numai
în cazul transferului tuturor activelor sau al unei părţi a acestora şi, după caz, şi de datorii şi
capitaluri proprii, indifferent dacă este realizat ca urmare a cumpărării sau ca urmare a unor
operaţiuni de fuziune. Pentru ca fondul commercial să fie contabilizat distinct, transferul trebuie
să fie în legătură cu o afacere, reprezentată de un ansamblu integrat de activităţi şi active
organizate şi administrate în scopul obţinerii de profituri, înregistrării de costuri mai mici sau alte
beneficii.
(2) Pentru recunoaşterea în contabilitate a activelor şi datoriilor primite cu ocazia acestui
transfer, entităţile trebuie să procedeze la evaluarea valorii juste a elementelor primite, în scopul
determinării valorii individuale a
acestora. Aceasta se efectuează de către evaluatori autorizaţi, potrivit legii.
(3) Onorariile de intermediere, onorariile de consiliere, juridice, contabile, de evaluare şi alte
onorarii profesionale sau de consultanţă, precum şi alte cheltuieli legate de dobândirea unei
afaceri reprezintă cheltuieli în perioadele în care sunt suportate costurile respective.
(4) Entitatea care cedează o afacere scoate din evidenţă activele şi datoriile corespunzătoare, la
valoarea la care acestea sunt înregistrate în contabilitate, pe seama conturilor de cheltuieli,
respectiv de venituri.
180. - Dacă în situaţiile financiare anuale individuale se înregistrează fond comercial negativ,
tratamentul acestuia este cel prevăzut la pct. 551.
36. Amortizarea imobiliz rilor necorporale.
Amortizarea imobilizarilor necorporale se realizeaza potrivit legii sau contractului în care este
prevazuta durata de amortizare (concesiuni, brevete, licente si alte drepturi similare). De regula,
imobilizarile necorporale au o durata de recuperare prin amortizare de 3-5 ani.
Activele necorporale se amortizeaza astfel:
a) cheltuielile de constituire si cheltuielile de cercetare-dezvoltare se amortizeaza în maximum 5

ani;
b) brevetele, licentele, marcile de fabrica, de comert si alte drepturi de proprietate industriala si

comerciala similare, se amortizeaza pe durata prevaz 737d35h uta de catre agentul economic care
le detine;
c) programele informatice, create de agentii economici sau achizitionate de la terti, se
amortizeaza în functie de durata probabila de utilizare, dar nu mai mult de 5 ani.
Durata efectiva de amortizare a activelor necorporale mentionate mai sus se stabileste de catre
Consiliul de Administratie, respectiv de catre responsabilul cu gestiunea patrimoniului.
d) imobilizarile necorporale de natura concesiunii se amortizeaza pe durata contractului.
37. Definirea și recunoașterea imobilizărilor corporale.
Imobilizările corporale reprezintă active care: sunt deţinute de o entitate pentru a fi

utilizate în producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau
pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari
de un an.
În reglementările contabile sunt prevăzute condițiile pe care un bun trebuie să le
îndeplinească pentru a fi recunoscut ca imobilizare corporală, astfel:
 activul va genera beneficii economice viitoare certe pentru entitate;
 costul activului poate fi evaluat credibil.
Evaluarea inițială a imobilizărilor corporale

O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său determinat
potrivit regulilor de evaluare din reglementările contabile, în funcţie de modalitatea de intrare în
entitate.
Evaluarea initiala se realizeaza la cost istoric, respectiv la valoarea de intrare.
Valoarea de intrare, in functie de metoda de intrare a imobilizarilor corporale in patrimoniu,

poate avea urmatoarea semnificatie:
 cost de achizitie pentru bunurile intrate in patrimoniu cu titlu oneros;
 cost de productie pentru bunurile realizate in regie proprie;
 valoarea de aport pentru imobilizarile corporale aportate la capitalul social al
intreprinderii. Aceasta valoare se stabileste in urma evaluarii efectuate conform legii. La
determinarea ei se tine cont de starea bunului, pretul pietei, utilitatea si amplasarea acestuia.
 valoarea justa pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit (donatii, subventii).
IAS 16 defineste valoarea justa ca fiind suma la care poate fi achizitionat un activ in cadrul
unei tranzactii in care partile sunt in cunostinta de cauza iar pretul este stabilit in mod obiectiv.
De asemenea, imobilizarile corporale obtinute prin schimb cu alte imobilizari corporale se
inregistreaza la valoarea justa a celor cedate, valoare diminuata cu orice sume, in numerar sau
echivalente de numerar, obtinute in urma schimbului. De la aceasta regula exista o exceptie: daca
activele care fac obiectul schimbului sunt de aceeasi natura si au aceeasi valoare justa, in
contabilitate nu se va inregistra nici o operatie
Exemple de costuri care se efectuează în legătură cu construcţia unei imobilizări corporale

Exemple de costuri care se efectuează în legătură cu construcţia unei imobilizări corporale,
direct atribuibile acesteia:
♦ costurile reprezentând salariile angajaţilor, contribuţiile legale şi alte cheltuieli legate
de acestea, care rezultă direct din construcţia imobilizării corporale;
♦ cheltuieli materiale;
♦ costurile de amenajare a amplasamentului;
♦ costurile iniţiale de livrare şi manipulare;
♦ costurile de instalare şi asamblare;
♦ cheltuieli de proiectare şi pentru obţinerea autorizaţiilor;
♦ costurile de testare a funcţionării corecte a ctivului, după deducerea încasărilor nete
provenite din vânzarea elementelor produse în timpul aducerii activului la amplasamentul şi
condiţia de funcţionare (cum ar fi eşantioanele produse la testarea echipamentului);
♦ onorariile profesionale plătite avocaţilor şi

experţilor, precum şi comisioanele achitate în legătură cu activul etc.
Exemple de costuri care nu sunt incluse în costul unui element de imobilizări corporale:
♦ costurile de deschidere a unei noi instalaţii;
♦ costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile în
materie de publicitate şi activităţi promoţionale);
♦ costurile de desfăşurare a unei activităţi într-un loc nou sau cu o nouă
clasă de clienţi (inclusiv costurile de instruire a personalului);
♦ costurile administrative şi alte cheltuieli generale de regie;
♦ costurile reamplasării sau reorganizării parţiale sau totale a activităţilo entităţii.
Imobilizările în curs de execuţie reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie
sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producţie sau costul de achiziţie, după caz.
Imobilizările în curs de execuţie se trec în categoria imobiliză rilor finalizate după recepţia,
darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.
Costul unei imobilizări corporale construite în regie proprie este determinat folosind acelea şi
principii ca şi pentru un activ achiziţionat. Astfel, dacă entitatea produce active similare, în
scopul comercializării, în cadrul unor tranzacţii normale, atunci costul activului este, de obicei,
acelaşi cu costul de construire a acelui activ destinat vânzării. Prin urmare, orice profituri interne
sunt eliminate din calculul costului acestui activ. În mod similar, cheltuiala reprezentând
rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum şi pierderile
care au apărut în cursul construcţiei în regie proprie a activului nu sunt incluse în costul activului
38.Ce sunt investițiile imobiliare? Exemple de investiții imobiliare.

Prin definiţie, investiţia imobiliară este proprietatea (un teren sau o clădire - sau o parte a
unei clădiri - sau ambele) deţinută (de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing
financiar) mai degrabă pentru a obţine venituri din chirii sau pentru creşterea valorii capitalului,
sau ambele, decât pentru:
 a fi utilizată în producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri
administrative; sau
 a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activităţii.
Următoarele constituie exemple de investiţii imobiliare:
 terenurile deţinute, mai degrabă, în scopul creşterii pe termen lung a valorii capitalului,
decât în scopul vânzării pe termen scurt, pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
 terenurile deţinute pentru o utilizare viitoare încă nedeterminată. Dacă o entitate nu a
hotărât dacă va utiliza terenul fie ca pe o proprietate imobiliară utilizată de posesor, fie în
scopul vânzării pe termen scurt în cursul desfăşurării normale a activităţii, atunci terenul este
considerat ca fiind deţinut în scopul creşterii valorii capitalului;
 clădire aflată în proprietatea entităţii (sau deţinută de entitate în temeiul unui contract de
leasing financiar) şi închiriată în temeiul unuia sau mai multor contracte de leasing
operaţional;
 clădire care este liberă, dar care este deţinută pentru a fi închiriată în temeiul unui sau mai
multor contracte de leasing operaţional;
 proprietăţile imobiliare în curs de construire sau amenajare în scopul utilizării viitoare ca
investiţii imobiliare.
Următoarele constituie exemple de elemente care nu sunt investiţii imobiliare:
 proprietăţile imobiliare deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a
activităţii sau în procesul de construcţie sau amenajare în vederea unei astfel de vânzări, de
exemplu: proprietăţile imobiliare dobândite cu scopul exclusiv de a fi cedate ulterior, în
viitorul apropiat, sau cu scopul de a fi amenajate şi revândute. Acestea reprezintă, din punct
de vedere contabil, stocuri;
 proprietăţile imobiliare care sunt în curs de construire sau amenajare în numele unor
terţe părţi. Acestea reprezintă pentru entitate servicii în curs de execuţie;
 proprietăţile imobiliare utilizate de posesor, incluzând (printre altele) proprietăţile
deţinute în scopul utilizării lor viitoare ca proprietăţi imobiliare utilizate de posesor,
proprietăţile deţinute în scopul amenajării viitoare şi utilizării ulterioare ca proprietăţi
imobiliare utilizate de posesor, proprietăţile utilizate de salariaţi (indiferent dacă aceştia
plătesc sau nu chirie la cursul pieţei) şi proprietăţile imobiliare utilizate de posesor care
urmează a fi cedate.
39. Ce sunt activele biologice? Recunoasterea activelor biologice productive
Active biologice animalele și plantele, rezultate din evinementele trecute, controlate de

întreprindere și supuse modificărilor cantitative și calitative, în scopul obținerii produselor
agricole sau activelor biologice suplimentare. Activele biologice productive sunt orice active,
altele decât activele biologice de natura stocurilor; de exemplu, animalele de lapte, viţa-de-vie,
pomii fructiferi şi copacii din care se obţine lemn de foc, dar care nu sunt tăiaţi. Activele
biologice productive nu sunt produse agricole ci, mai degrabă, sunt active autoregeneratoare.
Un activ biologic este un animal viu sau o plantă vie.

O entitate recunoaşte un activ biologic dacă şi numai dacă:
a) entitatea controlează activul ca rezultat al evenimentelor trecute;
b) este probabil ca beneficiile economice viitoare asociate activului să revină entităţii; şi
c) valoarea justă sau costul activului poate fi evaluat(ă) în mod credibil.
În activitatea agricolă, controlul poate fi evidenţiat, de exemplu, prin dreptul de proprietate

asupra vitelor sau prin însemnarea ori marcarea vitelor în alt mod în momentul achiziţiei, naşterii
sau înţărcării. Beneficiile viitoare sunt estimate, în mod normal, prin evaluarea caracteristicilor
fizice semnificative aferente acestora. 217 “Active biologice productive”.
40. Ce este contractul de leasing ? Care sunt tipurile de leasing conform OMFP 1802/2014?
Imobilizările corporale deținute în baza unui contract de leasing se evidențiază în contabilitate în

funcție de prevederile contractelor încheiate între părți, precum şi legislația în vigoare.
Clasificarea contractelor de leasing în leasing financiar sau leasing operațional se efectuează la

începutul contractului. contract de leasing este un acord prin care locatorul cedează locatarului,
în schimbul unei plăți sau serii de plăți, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă stabilită.
 leasingul financiar este operațiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din
riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului;
 leasing operaționalul este operațiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului
financiar.
41. Care sunt conditiile clasificarii unui leasing ca fiind financiar conform OMFP
1802/2014?
Un contract de leasing este recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplineşte cel puțin una
dintre următoarele condiții:
a) leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârşitul duratei
contractului de leasing;
b) locatarul are opțiunea de a cumpăra bunul la un preț estimat a fi suficient de mic în comparație
cu valoarea justă la data la care opțiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul
contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opțiunea va fi exercitată;
c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viață economică a
bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;
d) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu
valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziționat bunul de către
finanțator, respectiv costul de achiziție;
e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât
numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore.
42. Reflectarea în contabilitate a leasingului financiar.
1. Reflectarea in contabilitate a 2. Reflectarea in contabilitate a operatiunilor

operatiunilor de Leasing financiar la de Leasing financiar la LOCATAR
LOCATOR (utilizator)
a) Achizitie de imob.corp. de la furnizori a) -
interni pentru a fi predate in regim de leasing
financiar.
% = 404
213
4426
b) Achizitie de imob. corp. de la furnizori b) -
externi pentru a fi predate in regim de laesing
financiar.
213 = 404
c) Predarea catre utilizator (LOCATAR) a c) Primirea bunului ce face obiectul leasingului
bunurilor care fac obiectul contractului de financiar
leasing (Recunoasterea creantei la valoarea 213 = 167 (valoarea capitalului de
imobilizarii cedate in regim de leasing) rambursat)
267 = 213 valoarea activului Extracontabil: Evidentierea dobanzii aferente
Extracontabil: Evidentierea dobanzii totale contractului de leasing.
aferente contractului in conturile 8051 “Dobanzi de platit” =(dobanda totala)
extrabilantiere.
8052 “Dobanzi de incasat”= (valoarea totala
a dobanzii)
d) Emiterea facturii aferente ( primei rate) de d) Inregistrarea primei facturi pt. rata scadenta
incasat reprezentand rambursarea de principal % = 404
(cota parte din val. Activului), TVA si 167>> rata de capital(cota parte din val. Activ)
dobanda. 666 >> dobanda
411 = % 4426
267 Ramburs. de principal(rata Extracontabil: Diminuarea dobanzii de platit
de capital) =8051 “Dobanzi de platit” (dob.
766 Dobanda primei luni primei rate)
4427
Extracontabil: Diminuarea dobanzii de incasat
= 8052 “Dobanzi de incasat” (Dob.
aferenta primei luni)
e) Incasare prima rata e) Achitarea facturii
5121 = 411 404 = 5121
In mod similar se inregistreaza toate In mod similar se inregistreaza toate
operatiunile pana la sfarsitul perioadei de operatiunile pana la sfarsitul perioadei de
leasing. La plata ultimei rate, locatarul achita leasing. La plata ultimei rate, locatarul achita
valoarea reziduala si obtine dreptul de valoarea reziduala si obtine dreptul de
proprietate asupra activului respectiv. proprietate asupra activului respectiv.
f) Emiterea facturii pt. valoarea reziduala f) Primirea facturii de la societatea de leasing
411 = % pentru valoarea reziduala
267 valoarea reziduala % = 404
4427 167 valoarea reziduala
4426
g) Incasarea valorii reziduale g) Plata valorii reziduale
5121 = 411 404 = 5121
h) In cazul leasingului financiar, locatarul este
cel care inregistreaza amortizarea activului.
!!! Pentru activele achizitionate prin contract de
leasing financiar, stiind ca se transfera dreptul
de proprietate, se aplica aceleasi proceduri de
amortizare stabilite la celelalte active similare
existente in entitate.
6811 = 281
43. Reflectarea în contabilitate a leasingului operational.
Daca in cazul leasingului financiar utilizatorul (locatarul) este tratat din punct de vedere
financiar ca proprietar , in cazul leasingului operational finantatorul (locatorul) are aceasta
calitate.
Amortizarea bunului care face obiectul contractului de leasing se face de catre utilizator
(locatar), in cazul leasingului financiar si de catre locator in cazul leasingului operational.
In contractul de leasing financiar se prevede ca utilizatorul deduce dobanda, iar in cazul
contractului de leasing operational utilizatorul deduce chiria (rata de leasing).
1. Reflectarea in contabilitate a 2. Reflectarea in contabilitate a

operatiunilor de leasing operational la operatiunilor de leasing operational la
LOCATOR (finantator) LOCATAR (utilizator)
a) achizitie de imob.corp. de la furnizori
interni pentru a fi predate in regim de leasing
operational.
% = 404
213
4426
b) Achizitie de imob.corp. de la furnizori
externi pentru a fi predate in regim de leasing
operational.
213 = 404
c) Inregistrarea amortizarii imob.corp. predate c) Extracontabil: Evidentierea ratelor de leasing
locatarului (utilizatorului) in leasing viitoare in valoare totala
operational. 8036 =
6811 = 281
d) Emiterea facturii reprezentand prima rata d) Primirea facturii reprezentand prima rata
411 = % % = 401
706 ( rata de leasing) 612
4427 4426
e) Incasarea facturii de la locatar e) Plata facturii la societatea de leasing
5121 = 411 401 = 5121
Extracontabil: Diminuarea ratei de leasing
= 8036
f) Inregistrarea transferului dreptului de f) Inregistrarea transferului dreptului de
proprietate la valoarea reziduala stabilita intre proprietate la valoarea reziduala stabilita intre
parti pe baza de contract de vanzare-cumparare parti pe baza contractului de vanzare-
si a facturii cumparare si a facturii.
461 = % % = 404
7583 213 ( val. Reziduala)
4427 4426
g) Scoaterea din gestiune a bunurilor care au g) Reintregirea valorii activului pana la nivelul
constituit obiectul contractului de leasing costului initial.
operational. 213 = 281 (val amortizare * nr. luni)
% = 213 (val. Initiala)
281
6583
44. Ce este si cum se contabilizeaz leaseback-ul?

Termenul „leaseback“ desemneaza operatiunea prin care un mijloc fix (cladiri, vehicule,
echipamente) este vandut catre un investitor si rascumparat de vanzator in leasing.
Avantajele pentru vanzator sunt multiple:
 deblocheaza o suma mare de bani pentru alte investitii;
 beneficiaza de o sursa de finantare, in cazul in care indatorarea la banca este foarte
mare;
 beneficiaza de o sursa de finantare, atunci cand activele sunt subevaluate, in cazul unui
credit bancar
O tranzactie de vanzare a unui activ pe termen lung si de inchiriere a aceluiasi activ in

regim de leasing (leaseback) se contabilizeaza in functie de clauzele contractului de leasing.
Se disting doua situatii posibile:
A. Daca tranzactia de vanzare si inchiriere a aceluiasi activ are ca rezultat un leasing
financiar, tranzactia reprezinta un mijloc prin care locatorul acorda o finantare locatarului,
activul avand rol de garantie.
In contabilitate nu se inregistreaza operatiunea de vanzare a activului, nefiind indeplinite
conditiile de recunoastere a veniturilor. Activul ramane inregistrat in continuare la valoarea
existenta anterior operatiunii de leasing, cu regimul de amortizare aferent.
Inregistrarile in contabilitate sunt:
 inregistrarea operatiunii de finantare:
5121 = 167
„Conturi la „Alte imprumuturi
banci in lei“ si datorii asimilate“
 inregistrarea dobanzii si a altor cos turi de finantare, potrivit contractului incheiat
% = 401
„Furnizori“
666 „Cheltuieli privind dobanzile“
628 „Alte cheltuieli cu serviciile
executate de terti“
4426 „TVA deductibila“
B. Daca tranzactia de vanzare si inchiriere a aceluiasi activ are ca rezultat un leasing
operational, in contabilitate se inregistreaza:
 tranzactie de vanzare, cu inregistrarea scoaterii din evidenta a activului si a sumelor
incasate sau de incasat;
 operatiunea de inchiriere a activului in regim de leasing operational.
Inregistrarile contabile sunt:

 se inregistreaza vanzarea autoturismului:
461 = %
„Debitori diversi“
7583 „Venituri din vanzarea activelor si alte operatii de capital“
4427 „TVA colectata“
 inregistrarea scoaterii din gestiune a mijlocului fix:
% = 2133 „Mijloace de transport“
2813 „Amortizarea instalatiilor,
mijloacelor de transport,
animalelor si plantatiilor“
6583 „Cheltuieli privind activele
cedate si alte operatii de capital“
 inregistrarea incasarii sumelor de la societatea de leasing:
5121 = 461
„Conturi la banci in lei“ „Debitori diversi“
 inregistrarea facturii emise de proprietarul bunurilor (persoana juridica romana),
reprezentand ratele de achitat:
% = 401 „Furnizori“
612 „Cheltuieli cu redeventele,
locatiile de gestiune si chiriile“
4426 „TVA deductibila“
Concluzie:
Vanzarea unui activ, urmata de inchirierea lui in regim de leasing, reprezinta o sursa utila
de finantare. Desigur ca ea poate parea scumpa in comparatie cu celelalte, dar avand in vedere ca
aceasta sursa vine la momentul oportun, adica atunci cand nu aveti alte posibilitati de finantare,
ea isi pastreaza atractivitatea.
45. Tratamentul contabil si fiscal pentru stimulentele acordate la incheierea sau la

renegocierea unor contracte
Toate stimulentele acordate pentru incheierea unui contract de leasing operational nou sau
reinnoit trebuie recunoscute drept parte integranta din valoarea neta a contraprestatiei convenite
pentru utilizarea activului in regim de leasing, indiferent de natura stimulentului, de forma sau de
momentul in care se face plata.
Locatorul trebuie sa recunoasca valoarea agregata a costului stimulentelor drept o diminuare a
venitului din leasing pe durata contractului de leasing, pe o baza liniara, cu exceptia cazului in
care o alta baza sistematica este reprezentativa pentru esalonarea in timp a beneficiului activului
in sistem de leasing. Locatarul trebuie sa recunoasca beneficiul agregat al stimulentelor drept o
reducere a cheltuielilor cu chiria pe toata durata contractului de leasing, pe o baza liniara, cu
exceptia cazului in care o alta baza sistematica este reprezentativa pentru esalonarea in timp a
beneficiului locatarului rezultat din utilizarea activului in sistem de leasing.
Prevederile referitoare la suportarea liniara a cheltuielilor pe durata contractului se aplica si in

cazul stimulentelor acordate cu ocazia incheierii de contracte de inchiriere sau de alte contracte
care presupun acordarea de stimulente pentru atragerea chiriasilor.
Astfel, veniturile, respectiv cheltuielile se vor deduce/impozita pe durata contractului. Pentru

exemplificare, consideram ca societatea Alfa incheie un contract de inchiriere cu societatea Beta
in urmatoarele conditii:
Durata contractului: 12 luni
Valoare chiriei lunare: 1.500 lei + 360 lei TVA 24%
Stimulent neplata: 2 luni
Valoarea chiriei datorata conform contractului: 1.500 lei x 10 luni = 15.000 lei + 3.600 lei TVA
24% = 18.600 lei
Valoarea chiriei lunare cu recunoasterea beneficiului: 15.000 lei : 12 luni = 1.250 lei/luna
Astfel, societatea Alfa va inregistra o chirie lunara de 1.250 lei incepand cu prima luna de
derulare a contractului.Aceasta inregistreaza urmatoarele cheltuieli cu chiria pe durata
contractului:
- mai 2015 – 1.250 lei
- iunie 2015 – 1.250 lei
- iulie 2015– 1.250 lei
- august 2015 – 1.250 lei

- septembrie 2015 – 1.250 lei
- octombrie 2015 – 1.250 lei
- noiembrie 2015 – 1.250 lei
- decembrie 2015 – 1.250 lei
- ianuarie 2016 – 1.250 lei
- februarie 2016 – 1.250 lei
- martie 2016 – 1.250 lei
- aprilie 2016 - 1.250 lei
Cheltuielile astfel inregistrate se iau in considerare la determinarea profitului impozabil al

fiecarei perioade fiscale.
Societatea Beta inregistreaza venituri din chirii pe durata contractului astfel:
- mai 2015 – 1.250 lei
- iunie 2015 – 1.250 lei
- iulie 2015– 1.250 lei
- august 2015 – 1.250 lei
- septembrie 2015 – 1.250 lei
- octombrie 2015 – 1.250 lei
- noiembrie 2015 – 1.250 lei
- decembrie 2015 – 1.250 lei
- ianuarie 2016 – 1.250 lei
- februarie 2016 – 1.250 lei
- martie 2016 – 1.250 lei
- aprilie 2016 - 1.250 lei

Veniturile astfel inregistrate se iau in considerare la determinarea profitului impozabil al fiecarei
perioade fiscale.
46. Exemple de costuri care se efectueaza in legatura cu constructia unei imobilizari

corporale.
- Costurile reprezentand salariile angajatilor, contributiile legale si alte cheltuieli legate de

acestea, care rezulta direct din constructia imobilizarii corporale;
- cheltuieli materiale;
- costurile de amenajare a amplasamentului;
- costurile initiale de livrare si manipulare;
- costurile de instalare si asamblare;
- cheltuieli de proiectare si pentru obtinerea autorizatiilor;
- costurile de testare a functionarii corecte a activului, dupa deducerea incasarilor nete provenite
din vanzarea elementelor produse in timpul aducerii activului la amplasamentul si conditia de
functionare (cum ar fi esantioanele produse la testarea echipamentului);
- onorariile profesionale platite avocatilor si expertilor, precum si comisioanele achitate in

legatura cu activul etc.
In costul unei imobilizari corporale sunt incluse si costurile estimate initial cu demontarea si
mutarea acesteia la scoaterea din functiune, precum si cu restaurarea amplasamentului pe care
este pozitionata imobilizarea, atunci cand aceste sume pot fi estimate credibil si entitatea are o
obligatie legata de demontare, mutare a imobilizarii corporale si de refacere a amplasamentului.
47. Exemple de costuri care nu sunt costuri ale unui element de imobilizari corporale.
O entitate nu recunoaşte la valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costurile

întreţinerii zilnice a elementului respectiv. Aceste costuri sunt mai degrabă recunoscute în profit
sau pierdere pe măsură ce sunt suportate. Costurile întreţinerii zilnice sunt în primul rând
costurile cu manopera şi consumabilele şi pot include costul pieselor mici. Scopul acestor
cheltuieli este adesea descris ca fiind pentru „reparaţiile şi întreţinerea” elementului de
imobilizări corporale.
Exemple de costuri care nu sunt costuri ale unui element de imobilizări corporale sunt:
a. costurile de deschidere a unei noi instalaţii;

b. costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile de publicitate şi
activităţi promoţionale);
c. costurile de desfăşurare a unei activităţi într-o locaţie nouă sau cu o nouă clasă de
consumatori (inclusiv costurile de formare a personalului); şi
d. costurile administrative şi alte costuri de regie generale.
Recunoaşterea costurilor în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale încetează

atunci când elementul se află la amplasamentul şi în starea necesare funcţionării în maniera
dorită de conducere. Prin urmare, costurile suportate pentru utilizarea şi repunerea în funcţiune a
unui element nu sunt incluse în valoarea contabilă a elementului respectiv. De exemplu,
următoarele costuri nu sunt incluse în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale:
(a) costurile suportate atunci când un element capabil să funcţioneze în maniera dorită de
conducere trebuie încă să fie adus la starea de funcţionare sau este exploatat sub capacitatea
maximă;
(b) pierderile iniţiale din exploatare, cum ar fi cele suportate la creşterea cererii pentru
produsul realizat de elementul respectiv; şi
(c) costurile reamplasării sau reorganizării parţiale sau totale a activităţilor entităţii.
48. Ce sunt si cum se contabilizeaza cheltuielile ulterioare effectuate in legatura cu o

imobilizare corporala?
Cheltuielile ulterioare effectuate in legatura cu o imobilizare corporala sunt cheltuieli ale

perioadei in care sunt effectuate sau majoreaza valoarea imobilizarii respective, in functie de
beneficiile economice aferente acestor cheltuieli (de exemplu, influenta asupra duratei de viata
ramase a imobilizarilor), potrivit criteriilor generale de recunoastere.
Entitatea stabileste prin politicile contabile criteriile in functie de care cheltuielile ulterioare
effectuate in legatura cu imobilizarile corporale majoreaza valoarea acestora sau se evidentiaza
in contul de profit si pierdere.
Cheltuielile effectuate in legatura cu imobilizarile corporale utilizate in baza unui contract de

inchiriere, locatie de gestiune, administrare sau alte contracte similare se evidentiaza in
contabilitatea entitatii care le-a efectuat, la imobilizari corporale sau drept cheltuieli in perioada
in care au fost effectuate, in functie de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor
effectuate in legatura cu imobilizarile corporale proprii.
Componentele unor elemente de imobilizari corporale pot necesita inlocuirea la interval regulate
de timp. Entitatea recunoaste in valoarea contabila a unui element de imobilizari corporale costul
partii inlocuite a unui astfel de element cand acel cost este suportat de entitate, daca sunt
indeplinite criteriile de recunoastere pentru imobilizarile corporale.
Entitatea recunoaste in valoarea contabila a unui element de imobilizari corporale costul partii
inlocuite a unui astfel de element cand acel cost este suportat de entitate, daca sunt indeplinite
criteriile de recunoastere pentru imobilizarile corporale.
In cazul inspectiilor sau reviziilor generale regulate, effectuate de entitate pentru depistarea
defectiunilor, la momentul efcetuarii fiecarei inspectii generale, costul acesteia poate fi
recunoscut drept cheltuiala sau in valoarea contabila a elementului de imobilizari corporale ca o
inlocuire, daca sunt respectate criteriile de recunoastere. In cazul recunoasterii costului inspectiei
ca o component a activului, valoarea componentei se amortizeaza pe perioada dintre doua
inspectii planificate.
Prevederile referitoare la posibilitatea recunoasterii costurilor cu revizii si inspectii drept
componente ale imobilizarilor corporale se aplica in cazul imobilizarilor corporale ale caror
costuri de inspectie si revizie sunt semnificative, cum ar fi avioane, nave maritime si fluviale,
echipamente complexe, conform politicilor contabile aprobate.
Costul reviziilor si inspectiilor curente, altele decat cele recunoscute, ca o componenta a
imobilizarii reprezinta cheltuieli ale perioadei.
VAR 2 Imobilizarile corporale reprezinta active care sunt detinute de o entitate pentru a fi
utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a
fi folosite in scopuri administrative si sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Din categoria imobilizarilor corporale fac parte: terenurile si constructiile, instalatiile
tehnice si masinile, alte instalatii, utilaje si mobilier, avansurile acordate furnizorilor de
imobilizari corporale si imobilizarile corporale in curs de executie.
Potrivit prevederilor Ordinului ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009 pentru

aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificarile si
completarile ulterioare, ulterior recunoasterii initiale a unei imobilizari corporale, pe parcursul
duratei de utilizare economica, cheltuielile efectuate cu scopul repararii, reabilitarii, modernizarii
etc. respectivelor imobilizari sunt denumite cheltuieli ulterioare.De regula, cheltuielile ulterioare
aferente unei imobilizari corporale trebuie recunoscute drept cheltuieli in perioada in care au fost
efectuate. Este insa necesara o delimitare intre diferitele tipuri de cheltuieli ulterioare, respectiv
intre costurile cu reparatiile realizate in scopul asigurarii utilizarii continue a imobilizarilor
corporale si investitiile efectuate la acestea.
Astfel, din punct de vedere contabil, costurile cu reparatiile trebuie recunoscute drept
cheltuieli in perioada in care sunt efectuate, in timp ce investitiile efectuate la imobilizarile
corporale sunt recunoscute ca o componenta a activului.
Investitiile cuprind totalitatea cheltuielilor care se fac in scopul achizitionarii sau executarii de
active imobilizate, precum si pentru modernizarea, dezvoltarea si reconstructia celor existente,
inclusiv cheltuielile facute pentru pregatirea lucrarilor si punerea lor in functiune.
Exemple de cheltuieli ulterioare efectuate la imobilizari corporale existente, care duc la

cresterea de beneficii economice viitoare fiind considerate investitii:
- efectuarea unor lucrari la imobilizarile corporale, care au ca scop sporirea capacitatii de

exploatare/utilizare, reducerea pierderilor tehnologice si a consumurilor specifice;
- modernizarea unor componente ale imobilizarilor corporale, cu scopul obtinerii de cresteri

substantiale ale calitatii productiei sau activitatii;
- efectuarea unor lucrari de modernizare la cladiri si constructii existente, care au ca scop

sporirea gradului de confort si ambient.
In functie de modalitatea de recunoastere, contravaloarea acestor lucrari se regaseste:
- fie in conturi de active separate, daca au durate de utilizare economica diferita de cea a
activului existent si pot fi exploatate separat de acesta;
- fie in conturi de imobilizari in curs (contul 231 "Imobilizari corporale in curs de executie"),
daca lucrarile respective sunt incorporate in valoarea activului existent.
La incadrarea acestor lucrari in valoarea activului sau in cheltuieli curente entitatea va avea in
vedere si respectarea principiului prudentei, corespunzator caruia valoarea activului nu trebuie sa
fie mai mare decat valoarea sa recuperabila.
Recunoasterea in contabilitate a investitiilor la cladiri
Exemplu:
SC GAMA SA executa in regie proprie lucrari de extindere la un imobil pe care intentioneaza sa

il inchirieze. Lucrarile constau in realizarea unei anexe in care sa fie izolata o centrala termica
utilizata pentru incalzirea apei menajere si incalzirea termica a apartamentelor din cadrul
imobilului. Aceste lucrari de investitii imbunatatesc parametrii tehnici initiali ai imobilului si
conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare.
Astfel, in luna octombrie 2012 s-au efectuat urmatoarele consumuri:
- materii prime: 8.500 lei;
- materiale consumabile: 4.000 lei;
- transport de bunuri efectuat de terti: 1.500 lei;
- consum de energie electrica: 1.000 lei.
Lucrarea de investitii se finalizeaza in luna martie 2017, costul efectiv de productie fiind de
19.000 lei.
Reflectarea in contabilitate a investitiilor efectuate in regie proprie
Februarie 2017
a) Inregistrarea in contabilitate a consumurilor, dupa natura lor:
601 = 301 8.500 lei

"Cheltuieli cu materiile prime" "Materii prime"
49. Ce sunt si care este tratamentul contabil al provizioanelor pentru dezafectarea

imobilizarilor corporale?
Provizioanele reprezentand datorii existente din dezafectare, restaurare sau de natura similara
sunt recunoscute ca parte a costului unui element de imobilizari corporale.
Provizioanele pentru dezafectare imobilizari corporale si alte actiuni similare legate de

acestea se constituie atunci cand exista obligatia de a demola, inlatura si restaura elemente
de imobilizari corporale.
In costul unei imobilizari corporale sunt incluse si costurile estimate initial cu demontarea si
mutarea acesteia la scoaterea din functiune, precum si cu restaurarea amplasamentului pe care
este pozitionata imobilizarea, atunci cand aceste sume pot fi estimate credibil si entitatea are o
obligatie legata de demontare, mutare a imobilizarii corporale si de refacere a amplasamentului.
Costurile estimate cu demontarea si mutarea imobilizarii corporale, precum si cele cu

restaurarea amplasamentului se recunosc in valoarea acesteia, in corespondenta cu un cont
de provizioane (contul 1513 “Provizioane pentru dezafectare imobilizari corporale si alte
actiuni similare legate de acestea”).
Costurile de demolare si inlaturare a imobilizarii corporale si de restaurare a zonei in care

aceasta s-a aflat reprezinta obligatie pentru care o entitate suporta cheltuieli fie la momentul
dobandirii imobilizarii corporale, fie ca o consecinta a faptului ca a utilizat-o pentru o
anumita perioada de timp.
Modificarile in evaluarea datoriilor existente din dezafectare, restaurare si de natura similara se

contabilizeaza potrivit urmatoarelor metode, dupa cum activul aferent este evaluat la cost sau la
valoare reevaluata.
Daca activul aferent este evaluat utilizandu-se modelul bazat pe cost:
a) sub rezerva respectarii conditiilor de la lit. b), modificarile datoriilor trebuie adaugate la costul
activului sau trebuie deduse din costul acestuia in perioada curenta;
b) valoarea dedusa din costul activului nu trebuie sa depaseasca valoarea sa contabila. Daca o
scadere a datoriei depaseste valoarea contabila a activului, excedentul trebuie recunoscut imediat
in profit sau pierdere;
c) daca ajustarea genereaza o marire a costului unui activ, entitatea trebuie sa analizeze daca
activul este supraevaluat. Daca exista un astfel de indiciu, entitatea trebuie sa analizeze daca este
necesara contabilizarea vreunei pierderi din depreciere.
Ca urmare a aplicarii prevederilor prezentului punct, cheltuiala cu amortizarea activului trebuie
ajustata ulterior pentru a aloca valoarea contabila astfel rezultata, pe o baza sistematica pe
parcursul duratei ramase din perioada de amortizare stabilita pentru acel activ.
Daca activul aferent este evaluat utilizandu-se modelul reevaluarii:
a) modificarile datoriei ajusteaza rezerva din reevaluare, astfel:
· sub rezerva respectarii conditiilor de la lit. b), o scadere a datoriei majoreaza rezerva din
reevaluare din capitalurile proprii, cu exceptia cazului in care ea trebuie recunoscuta in contul de
profit si pierdere in masura in care reia o reducere din reevaluarea aceluiasi activ, care a fost
recunoscuta anterior drept cheltuiala;
· o crestere a datoriei trebuie recunoscuta in contul de profit si pierdere, exceptand cazul in

care reduce rezerva din reevaluare din capitalurile proprii, in limita oricarui sold creditor existent
pentru acel activ;
b) in cazul in care o scadere a datoriei depaseste valoarea contabila care ar fi fost recunoscuta
daca activul ar fi fost contabilizat conform modelului bazat pe cost, excedentul trebuie
recunoscut imediat in contul de profit si pierdere;
c) o modificare a datoriei este un indiciu ca activul ar putea sa necesite o reevaluare pentru a se

asigura faptul ca valoarea contabila nu difera semnificativ de cea care ar fi determinata
utilizandu-se valoarea justa la finalul perioadei de raportare. Daca este necesara o reevaluare,
toate activele din acea categorie trebuie reevaluate.
50. Amortizarea imobilizarilor corporale
Amortizarea imobilizarilor corporale
Amortizarea reprezinta recuperarea treptata, din punct de vedere contabil si fiscal, a

costurilor aferente achizitionarii, producerii, construirii, asamblarii, instalarii sau imbunatatirii
imobilizarilor amortizabile.
Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporala care indeplineste cumulativ
urmatoarele conditii:
· Este detinut si utilizat in productia, livrarea de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi
inchiriat tertilor sau in scopuri administrative;
· Are o valoare fiscala mai mare de 2.500 lei, la data intrarii in patrimoniu;
· Are o durata normala de utilizare mai mare de un an.
Imobilizarile corporale cuprind:
- terenuri si constructii;
- instalatii tehnice si masini;
- alte instalatii, utilaje si mobilier;
- avansuri acordate furnizorilor de imobilizari corporale si imobilizari corporale in curs de
executie.
Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza incepand cu luna urmatoare punerii in
functiune si pana la recuperarea integrala a valorii lor de intrare.
Nu reprezinta active amortizabile:
- terenurile, inclusiv cele impadurite;
- tablourile si operele de arta;
- fondul comercial;
- lacurile, baltile si iazurile care nu sunt rezultatul unei investitii;
- bunurile din domeniul public finantate din surse bugetare;
- orice mijloc fix care nu isi pierde valoarea in timp datorita folosirii;
- casele de odihna proprii, locuintele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croaziera, altele
decat cele utilizate in scopul realizarii veniturilor.
Metode de amortizare
Entitatile amortizeaza imobilizarile corporale utilizand unul din urmatoarele regimuri de
amortizare: amortizarea liniara, amortizare degresiva, amortizarea accelerata.
51.Definirea si evaluarea imobilizarilor corporale
Retinem ca un activ corporal trebuie recunoscut in bilant daca se estimeaza ca va genera

beneficii economice pentru persoana juridica si costul activului poate fi evaluat in mod credibil.
Imobilizarile corporale sunt active care:
a) sunt detinute de o persoana juridica pentru a fi utilizate in productia proprie de bunuri sau
prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri
administrative;
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an; si
c) au valoare mai mare decat limita prevazuta de reglementarile legale in vigoare (mai mare de
2.500 lei, la data intrarii in patrimoniu).
Imobilizarile corporale cuprind terenuri, constructii, instalatii tehnice si masini, alte instalatii,
utilaje si mobilier, avansuri si imobilizari corporale in curs de executie.
Evaluarea si reevaluarea imobilizarilor corporale
Pentru imobilizarile corporale, evaluarea se face in patru momente:
A) Evaluarea imobilizarilor corporale in momentul intrarii si aici avem urmatoarele:

a) achizitia de la furnizori presupune evaluarea imobilizarii la cost de achizitie. Costul de
achizitie este format din pretul de cumparare al bunului (inscris in factura emisa de
furnizor), taxe care nu se mai recupereaza (taxe vamale, accize), cheltuieli de transport si
eventuale cheltuieli de montare si punere in functiune a activului respectiv.
b) aportul in natura la capitalul intreprinderii sau dobandirea cu titlu gratuit (de exemplu, prin
donatie). In acest caz, imobilizarea corporala este evaluata potrivit pretului pietei. Marimea
rezultata in urma acestei evaluari poarta denumirea de valoare de utilitate.
c) productia proprie, caz in care se apeleaza la costul de productie. Costul de productie
cuprinde cheltuielile directe plus chetuielile indirecte de productie, repartizate rational
asupra produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate. Alaturi de aceste
elemente, in costul de productie al unei imobilizari pot intra si cheltuieli cu dobanzile
aferente imprumuturilor necesare finantarii investitiei. Indiferent de forma sub care se
prezinta, valoarea stabilita la momentul primei recunoasteri se numeste valoare de
intraresau valoare contabila.
B) Evaluarea imobilizarilor la data inventarierii
Momentul inventarierii este de fapt momentul in care activele unei intreprinderi sunt
masurate si exprimate atat in unitati de masura fizice (buc., t, m), cat si in unitati monetare.
Pentru imobilizarile corporale supuse amortizarii, se calculeaza valoarea neta contabila,
scazand din valoarea de intrare amortizarea calculata si inregistrata pana la data inventarului. In
momentul inventarierii, se determina si valoarea de inventar, adica o valoare actuala sau de
utilitate a imobilizarii.
C) Evaluarea in momentul inchiderii exercitiului, la data intocmirii bilantului contabil.

In bilant, elementele entitatii sunt inscrise la valoare bilantiera. In vederea determinarii ei,
se compara valoarea contabila neta cu valoarea de inventar. Rezultatul comparatiei poate
conduce la:
- plus de valoare care, conform principiului prudentei referitor la active, nu se inregistreaza in

contabilitate. In aceasta situatie, valoarea bilantiera a imobilizarii este egala cu valoarea
contabila neta.
- minus de valoare care, conform principiului prudentei, se consemneaza printr-un supliment

de amortizare in cazul deprecierii ireversibile (de exemplu, mijloacele fixe inutilizabile,
propuse pentru casare) sau prin provizioane (reduceri) pentru depreciere daca deprecierea este
reversibila (de exemplu, lipsa de utilitate a acestora pentru unitate in momentul inventarierii).
D) Evaluarea imobilizarilor in momentul incetarii recunoasterii
Incetarea recunoasterii in contabilitate a activelor imobilizate are drept valoare de

referinta valoarea de intrare a imobilizarilor (valoare contabila). Este important de precizat daca
activul imobilizat a fost sau nu integral amortizat. In cazul unei imobilizari integral amortizate
(a carei valoare a fost integral suportata pe cheltuieli), amortizarea este egala cu valoarea
contabila.
In cazul unei imobilizari incomplet amortizate, este necesara suportarea pe cheltuieli

a valorii ramasa neamortizata. In aceasta situatie, amortizarea inregistrata plus cheltuiala,
reprezentand partea neamortizata, egaleaza valoarea contabila care reprezinta valoarea de
iesire.
E) Reevaluarea imobilizarilor
In conditiile evolutiei crescatoare a preturilor in economie, periodic au loc
reevaluari ale activelor imobilizate. Reevaluarea se aplica acestor active intrucat durata
lor de viata utila este mai indelungata si, astfel, sunt afectate in mai mare masura decat
activele circulante. Asadar, reevaluarea nu este aplicabila unui singur component al
activelor imobilizate
52. Definirea si componenta activelor circulante

Activele circulante (curente) sunt bunuri si valori care participa la un singur circuit economic,
fiind detinute pe termen scurt (mai mic de un an) de catre societate. Aceasta categorie de active
este importanta pentru finantarea curenta a activitatii unei companii.
Din punct de vedere al structurii, activele circulante se impart in: stocuri, creante, investitii pe
termen scurt, casa si conturi la banci.
Stocurile reprezinta bunurile materiale aflate in proprietatea societatii detinute cu scopul de a fi
vandute (marfuri) sau pentru a fi folosite in procesul de productie (materii prime, materiale
consumabile). In structura acestora sunt incluse: materiile prime si materialele consumabile
(destinate procesului de productie care se regasesc in produsul final integral sau partial - materii
prime - sau nu se regasesc de obiecei in produsul final-materialele consumabile); productia in
curs de executie; produsele finite si marfurile (cumparate de societate in vederea revanzarii);
avansuri pentru cumparari de stocuri.
Creantele se mai numesc si valori in curs de decontare si reprezinta valori economice avansate
temporar de societate catre alte persoane fizice sau juridice pentru care societatea urmeaza sa
primeasca un echivalent valoric reprezentat de o suma de bani sau un serviciu. Acest post
bilantier reflecta datoriile asupra carora societatea are drepturi. Creantele pot fi impartite in:
creante comerciale (fata de clienti); creante in cadrul grupului (intre societatea-mama si filiale);
creante din interese de participare (generate de relatiile dintre societate si alte societati la care
aceasta detine titluri de particpare); creante privind capitalul subscris si nevarsat (subscrieri de
capital social efectuate si nedepuse); alte creante.
Investitiile termen scurt reprezinta sumele investite de societate cu scopul de a obtine un castig
pe termen scurt (ex: actiuni, obligatiuni, actiuni proprii rascumparate temporar).
Casa si conturi la banci reprezinta valori sub forma de bani (casa, conturi curente la banci,
avansuri de trezorerie).
53 .Definirea, component si evaluarea stocurilor
Definiţii, delimitări şi structuri privind stocurile. Stocurile si producţia în curs de execuţie

reprezintă ansamblul bunurilor si serviciilor din cadrul unitaţii patrimoniale ce sunt destinate fie
a fi vândute in aceeasi stare sau după parcurgerea anumitor stadii ale procesului de fabricaţie, fie
a fi consumate la prima lor utilizare. Ele se caracterizează ,în general, printr-o viteză de rotaţie
mare,servind activitatea întreprinderii pe o perioada mai mica de 1 an.
În contabilitatea financiară a întreprinderii stocurile sunt clasificate în:
a)Din punct de vedere fizic :
- stocuri de materii prime, care participă direct la fabricarea produselor,regăsindu-se in

componenţa lor integral sau parţial, in starea initială sau transformată.
-materiale consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare,combustibilii,materiale

pentru ambalat,piese de schimb,seminţe si materialul de plantat,furaje si alte materiale
consumabile care participă indirect sau ajută activitatea de exploatare fara a se regasi , de regulă,
in produsul rezultat
-produsele sub forma semifabricatelor(produse in curs de fabricaţie),produselor finite(produse

care au parcurs intregul procesul de fabricaţie) si produselor reziduale(rebuturi,materiale
recuperabile si deşeuri)
-animale care nu au indeplinit condiţiile pentru a fi trecute la animale adulte, animale de îngraşat,
pasarile si coloniile de albine
-ambalajele de transport refolosibile care insoţesc bunurile in procesul circulaţiei lor
b)Din punct de vedere al ciclului de exploatare:
- stocuri aflate in faza de aprovizionare
-stocuri aflate in faza de producţie
-stocuri aflate in faza de desfacere

c)Din punct de vedere al locului de creare a gestiunilor:
-stocuri aflate in depozitele întreprinderilor
-stocuri in curs de aprovizionare sau sosite si nerecepţionate
-stocuri sosite si nefacturate
-stocuri livrate si nefacturate
-stocuri facturate si nelivrate
-stocuri aflate la terţi
Evaluarea stocurilor in contabilitate. Formele de evaluare în contabilitate a stocurilor sunt:
Evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderii
Evaluarea la inventariere
Evaluarea la bilanţ
Evaluarea la ieşirea din patrimoniu
1. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu
Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor , la intrarea în patrimoniu, este evaluarea

la cost istoric, care poate fi identificată, prin:
1.Costul de achiziţie, în cazul bunurilor achiziţionate de la terţi, în structura căruia se cuprind

următoarele elemente:
• preţul de cumpărare a bunurilor, din care sunt deduse taxele recuperabile (TVA), precum şi
rabaturile, remizele, risturnuri etc.
• taxe vamale aferente bunurilor importate.
• cheltuieli accesorii de achiziţionare
– acestea fiind cheltuielile directe sau indirecte legate de aprovizionare până la intrarea bunurilor
intrate în gestiune, ele pot fi:
• costuri externe: comisioane, transport extern, asigurare;

• costuri interne: de transport intern, cheltuieli de manipulare. Nu se includ în costul de achiziţie
cheltuielile financiare aferente finanţării necesare constituirii stocurilor şi nici sconturile
financiare acordate pentru plata înainte de scadenţă.
2.Costul de producţie, în cazul bunurilor şi serviciilor obţinute din activitatea proprie de

exploatare, format din:
• cheltuielile directe de fabricaţie;
• cheltuieli indirecte de fabricaţie.
3.Valoarea de utilitate, în cazul bunurilor aduse ca:
• aport la capital;
• obţinute cu titlu gratuit;
• din donaţii.
Valoarea de utilitate pentru aportul în natură (exemplu:mijloace fixe) la capitalul social sau
obţinerea cu titlu gratuit este o valoare actuală stabilită în funcţie de preţul pieţei, utilitatea
bunului pentru întreprindere, starea (gradul de uzură) şi amplasarea sa (tara , strainatate, vilan
sau intravilan).
2.Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii
Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, la inventar, este evaluarea la valoarea

actuală sau de utilitate denumită şi valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în funcţie de
utilitatea bunului în întreprindere sau preţul pieţei. Valoarea de inventar este deci, egală cu
valoarea actuală , care este o valoare estimată (se apreciază) in funcţie de piaţa şi de utilitatea
bunului pentru întreprindere.
3.Evaluarea stocurilor la închiderea exerciţiului prin bilanţ contabil Se face la valoarea de intrare,
respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele evaluărilor la inventariere, astfel pot
fi posibile următoarele cazuri:
a) Pentru stocurile la care au rezultat diferenţe în plus între valoarea de inventar şi valoarea de
intrare, în bilanţ acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu se
înregistrează în contabilitate.
b)Pentru stocurile la care s-au constatat diferenţe în minus între valoarea de inventar şi valoarea
lor de intrare, acestea se evaluează în bilanţ la valoarea de inventar. În contabilitate aceste stocuri
vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat unor
deprecieri se înregistrează prin intermediul conturilor de provizioane.
4.Evaluarea stocurilor la ieşirea din patrimoniu
La ieşirea din patrimoniu sau la darea în consum, stocurile sunt evaluate şi se înregistrează
scoaterea lor din gestiune la valoarea lor de intrare. Problema fundamentală a înregistrărilor la
ieşirea stocurilor cumpărate sau fabricate este cea a preţului utilizat pentru evaluarea stocurilor
ieşite. În condiţiile în care pe parcursul desfăşurării activităţii, aceleaşi feluri de bunuri se
procură la preţuri diferite, pentru evaluarea cantităţilor de stocuri ieşite sau consumate, având la
bază valoarea de intrare a acestora, reglementările şi standardele internaţionale recomandă
următoarele metode de evaluare:
Metoda costului mediu ponderat (CMP);
Metoda prima intrare- prima ieşire (FIFO);
Metoda ultima intrare- prima ieşire (LIFO);
Metoda costului standard;
Metoda identificarii specifice;
Metoda pretului de vanzare cu amanuntul inclusive T.V.A.
54 In ce consta metoda costului standard?
Conform prevederilor pct. 160 din reglementarile contabile conforme cu directiva a iva adoptate
prin OMFP 3055/2009 , costul standard ia in considerare nivelurile normale ale materialelor si
consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite
periodic si ajustate, daca este necesar, in functie de conditiile existente la un moment dat.
In cazul in care evaluarea si inregistrarea in contabilitate a stocurilor se face la preturi prestabilite

(standard), conturilor de stocuri li se asociaza conturi distincte care inregistreaza diferentele de
pret fata de costul de achizitie sau costul de productie. In debitul conturilor de diferente, de
regula, se inregistreaza diferentele aferente bunurilor intrate in gestiunea intreprinderii, iar in
creditul lor, diferentele corespunzatoare stocurilor iesite. Soldul conturilor reprezinta diferentele
de pret aferente bunurilor economice existente in stoc in gestiunea intreprinderii. O asemenea
modalitate de
functionare impune inregistrarea in rosu a diferentelor daca preturile prestabilite sunt mai mari
decat costul de achizitie sau de productie, dupa caz si in negru in situatia inversa.
Elaborarea calculatiilor standard presupune :
v calculul standardelor pentru materiale ;
v calculul standardelor pentru manopera ;
v determinarea cheltuielilor de regie standard ;
v intocmirea calculatiei standard pe produs ;
Metoda costului standard

Definitie: Costul standard ia in considerare nivelul normal al consumului demateriale si
consumabile, al eficientei manoperei, si al capacitatii de productie.Daca se utilizeaza acest sistem
este esential sa se faca revizuirea periodica aacestor costuri si, daca este necesar, sa se
revizuiasca in functie de conditiileactuale. Altfel, s-ar utiliza date depasite pentru determinarea
costului stocurilor.
Preţul standard este un preţ prestabilit ce constă în evaluarea şi înregistrarea stocurilor la preţuri
fixe, stabilite anterior pe baza preţurilor medii ale stocurilor respective realizate în perioada
precedentă. El devine preţ de înregistrare în contabilitate cu condiţia evidenţierii distincte a
diferenţelor de preţ faţa de costul de achiziţie. Preţurile standard trebuie sa fie actualizate
periodic, cel puţin o data pe an, în funcţie de evoluţia preturilor şi alţi factori. Diferenţele de preţ
pot fi:
• favorabile, când preţul standard este mai mare decât costul efectiv şi se înscriu în roşu;
• nefavorabile, când preţul standard este mai mic decât costul efectiv şi se înscriu în negru.
Diferenţele de preţ stabilite la intrarea bunurilor în patrimoniu se repartizează şi se înregistrează
proporţional, atât asupra valorii bunurilor ieşite cât şi asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficient
de repartizare K, care se calculează astfel:
Coeficient de repartizare = (Soldul iniţial al diferentelor de preţ + Diferente de preţ aferente

(k) intrărilor în cursul perioadei ) / Sold iniţial al stocurilor la preţ
de înregistrare + Valoarea intrărilor în cursul perioadei la preţ de
înregistrare
K = (Si (cont de diferente) + Rd (cont de diferente)) / ( Si (cont de stoc la preţ de înregistrare +

Rd (cont de stoc la preţ de înregistrare))
Acest coeficient se aplică asupra valorii bunurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare,
obţinânduse, astfel, diferenţele de preţ aferente bunurilor ieşite. El se înmulţeşte cu valoarea
stocurilor ieşite din 3 gestiune la preţ de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în
conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieşite. La finele perioadei, soldurile
conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, evaluate la preţ de
înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecteze valoarea stocurilor la costul de achiziţie.
55. Metoda pretului cu amanuntul

Metoda preţului de vânzare cu amănuntul inclusiv TVA.
Preţul cu amănuntul sau cel de vânzare en gros se utilizează numai în cazul mărfurilor, putând fi
adoptat de oricare agent economic cu profil comercial, en detail, en gros sau mixt. De altfel,
acest preţ se justifică în condiţiile unui comerţ cu articole şi sortimente numeroase şi o frecvenţă
mare a intrărilor şi ieşirilor, precum şi în situaţia organizării evidenţei analitice după metoda
global-valorică, ceea ce nu exclude posibilitatea utilizării lui şi în cazul evidenţei cantitativ-
valorice pe sortimente de mărfuri. Preţul analizat, datorită modificărilor cu caracter oarecum
frecvent ale preţurilor de cumpărare, adaosurilor comerciale şi altor cauze, se poate reduce sau
majora, după caz, pe baza de inventar, atunci cănd este necesar. Această operaţie nu contra-vine
prevederilor contabile ţn vigoare întrucât nu se afectează valoarea de intrare în patrimoniu la
costul efectiv de achiziţie. Preţul cu amănuntul sau de vânzare en- gross se stabileşte de către
agentul economic prin luarea în calcul a unui anumit adaos comercial, posibil de realizat, însă
atunci când situaţia de pe piaţa se schimbă este normal să se majoreze sau să se diminueze
adaosul comercial şi implicit preţul de vânzare, pe bază de inventar de schimbare de preţuri, cu
înregistrarea corespunzătoare în contabilitate. Altfel spus, majorarea sau reducerea preţului cu
amănuntul sau a celui de vânzare en- gross până la nivelul costului de achiziţie respectă regulile
şi principiile contabile, fiind un drept exclusiv al agentului economic care poate lua asemenea
decizii atunci când apreciază că este necesar pentru valorificarea în condiţii avantajoase a
mărfurilor şi pentru evitarea unor riscuri.
Preţul de vânzare cu amănuntul, exclusiv TVA, sau en- gross se reflectă în contul de mărfuri
(371) şi este format din costul efectiv de achiziţie (preţul facturat de furnizor şi cheltuielile de
transportaprovizionare) şi adaosul comercial. În ceea ce priveşte utilizarea preţului cu amănuntul
sau de vânzare en- gross se menţionează ca, în activiatea practică, în vederea respectării regulilor
generale de evaluare privind intrarea în patrimoniu la costul efectiv de achiziţie şi totodată pentru
evitarea interpretărilor de natură fiscală se consideră că este necesar si totodata nu contravine
reglementarilor in vigoare sa se deschida doua conturi analitice distincţie la contul sintetic 378
,,Diferenţe de preţ la mărfuri” şi anume: — 378.01 ,,Diferenţe de preţ la mărfuri privind
cheltuielile de transport-aprovizionare”, cu funcţia contabilă de activ şi — 378.02 ,,Diferenţe de
preţ la mărfuri privind adaosul comercial”, cu funcţia contabilă de pasiv, conturi asupra cărora se
va reveni ulterior. Preţul cu amănuntul sau de vânzare către populaţie, exclusiv TVA, se
determină prin adăugarea la preţul de cumpărare (facturare) negociat cu furnizorul a adaosului
comercial considerat de agentul economic ca fiind posibil de realizat. La rândul său, preţul cu
amănuntul total sau de vânzare către populaţie, inclusiv TVA, se calculează prin adăugarea la
preţul cu amănuntul amintit anterior a cotei legale de TVA. Acest preţ reprezintă preţul de
înregistrare în contabilitate a mărfurilor de către agentii economici care adoptă aceasta variantă
de evaluare.
56.Metoda inventarului permanent
Metoda inventarului permanent În cazul utilizării inventarului permanent în contabilitate, în

conturile de stocuri se înregistrează toate operaţiile de intrare şi ieşire a stocurilor cantitativ şi
valoric, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât
şi valoric. Conform normelor contabile din ţara noastră, în condiţiile utilizării inventarului
permanent, unităţile patrimoniale îşi pot organiza contabilitatea analitică a stocurilor în funcţie
de specificul activităţii şi de necesităţile proprii. În cazul utilizării inventarului permanent,
conturile de stocuri se debitează cu intrările de bunuri şi se creditează cu ieşirile din stoc aferente
perioadei de gestiune. La sfârşitul exerciţiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt
comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere. Dacă există diferenţe în plus sau minus
la inventar, acestea se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real. În principiu,
evaluarea intrărilor în stoc trebuie să se facă la costul istoric dat de costul efectiv de producţie, în
cazul stocurilor provenite din producţie proprie, iar ieşirile din stoc la costurile la care au fost
evaluate la intrare elementele destocate. Evaluarea ieşirilor din stoc se poate face după multiple
metode dintre care cele mai uzuale sunt: CMP, FIFO, LIFO.
57. Metoda inventarului intermitent
Metoda inventarului intermitent Unităţile patrimoniale pot opta şi pentru inventarul permanent al
stocurilor, cu condiţia ca inventarul permanent al acestora să fie condus în contabilitatea de
gestiune, în cazul întreprinderilor mari, sau extracontabil în cazul întreprinderilor mici şi
mijlocii. Această metodă presupune stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza
inventarierii lor la finele fiecărei luni. În acest caz, ieşirile se determină ca diferenţă între
valoarea stocurilor iniţiale plus valoarea intrărilor, pe deoparte şi valoarea stocurilor finale
stabilite prin inventariere, pe de altă parte. În cazul utilizării acestei metode, se renunţă la
utilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri pentru evidenţierea intrărilor şi , respectiv, a
recalculării stocurilor scriptice după fiecare intrare. Prin urmare conturile de stocuri se utilizează
numai la începutul şi sfârşitul lunii, iar intrările de stocuri, din timpul lunii sunt contabilizate
direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare, la cost de achiziţie, preţ de factură sau preţ
prestabilit, după caz. La sfârşitul fiecărei luni se stabilesc stocurile finale prin inventariere şi se
înregistrează în conturile de stocuri iniţiale ale lunii următoare şi ele se vor anula prin includerea
lor pe cheltuieli la începutul lunii următoare.
Metoda inventarului intermitent constă în:
1. înregistrarea tuturor intrărilor de stocuri, din cursul unui exerciţiu financiar, direct în
conturile de cheltuieli privind consumul acestor stocuri,
2. regularizarea stocurilor la finele exerciţiului financiar pe bază de inventare faptice prin:
• destocarea stocului iniţial reprezentat de soldul al contului de stocuri, sub premiza că acesta s-a
consumat în cursul exerciţiului financiar,
• restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele exerciţiului financiar, prin
corectarea cheltuielilor privind consumurile de stocuri.
În urma acestei tehnici de înregistrare, conturile de stocuri reflectă mărimea reală a acestora, iar
conturile de cheltuieli privind consumurile de stocuri reflectă cheltuielile efective cu aceste
consumuri. Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unităţile mici şi mijlocii, şi constă
în neurmărirea prin contabilitatea sintetică a intrărilor şi ieşirilor de stocuri în cursul perioadelor.
Conturile de stocuri se utilizează numai la finele perioadelor de gestiune când se debitează cu
soldurile finale existente la locurile de depozitare stabilite prin inventariere. Mişcările de stocuri
din cursul perioadei nu afectează conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli.
58. Ce sunt si cum se contabilizeaza efectele comerciale?
Efectele comerciale sunt instrumente de plată şi de credite şi, fiind negociabile, pot fi cedate,
vândute sau transmise. Analizate ca instrumente de decontare, efectele comerciale sunt folosite
pentru plata datoriilor față de terți sau încasarea creanțelor. Efectele comerciale sunt: cambia,
bilet la ordin, cecul.
Efectele de plătit aflate în soldul creditor al contului 403”Efecte de platit” provin din obligații
comerciale față de furnizorii intreprinderii. Datorită distincției ce se face pentru furnizorii de
imobilizări, în mod logic și contabilitatea efectelor de comerț ce provin din obligații față de
furnizorii de imobilizări se ține în cont diferit și anume contul 405 „Efecte de plătit pentru
imobilizări”.
Efectele de încasat sunt efecte primite de intreprindere și depuse spre încasare băncii sale (care
are corespondență cu banca debitorului). Contul dedicat este 5113 „Efecte de încasat” este un
cont de activ care se debitează cu efectele acceptate depuse la bancăși se creditează cu efectele
încasate.
Efectele de primit aflate în portofoliul intreprinderii, provin din creanțele comerciale ale acesteia
și sunt recunoscute contabil:
 în momentul recepției de către beneficiar, în cazul cecului și a biletului la ordin la vedere;

 în momentul acceptării de catre tras, în cazul cambiei care este prin definiție un titlu la
ordin.
Contul dedicat este 413 „Efecte de primit” care este un cont de activ ce se debitează cu valoarea
nominalăînscrisăîn efect, prin creditul contului „Clienți” la recepția sau acceptarea efectelor, și se
creditează cu valoarea efectelor primite sau încasate.
59. Prezentati cateva aspecte legate de contabilitatea operatiunilor in valuta.
În scopul prezentării în situaţiile financiare anuale, creanţele se evaluează la valoarea

probabilă de încasat.
O tranzacţie în valută trebuie înregistrată iniţial la cursul de schimb valutar, comunicat
de Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii. În vederea aplicării regulilor
privind contabilizarea operaţiunilor în valută, creanţele şi datoriile exprimate în lei, a căror
decontare se face în funcţie de cursul unei valute, sunt asimilate elementelor exprimate în valută.
Prin curs de schimb de la data efectuării operaţiunii se înţelege cursul de schimb al pieţei
valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ultima zi bancară anterioară operaţiunii,
disponibil ca informaţie la momentul efectuării operaţiunii (încasare, plată, emitere de
documente) .
Cursul valutar utilizat pentru evaluarea lunară a creanţelor şi datoriilor în valută şi a
creanţelor şi datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute,
este cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României din ultima zi
bancară a lunii în cauză.
Cursul valutar utilizat pentru evaluarea la bilanț a creanțelor și datoriilor exprimate în
valută și a celor cu decontare în lei în funcție de cursul unei valute este cursul valutar comunicat
de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar.
60. Prezentati cateva cazuri particulare legate de contabilitatea furnizorilor

Cazuri particulare pot fi
 datorii comerciale cu facturi cu reduceri de pret
 datorii comerciale fara facturi
 datorii comerciale generate de facturi intocmite fara a se fi primit bunurile
 datorii comerciale exprimate in valuta
Exemplu facturi cu reduceri de pret
În luna mai anul N, ABC achiziționează un telefon mobil la costul de 3.000 lei, TVA 19%
și beneficiază din partea operatorului de telefonie de o reducere de 100%. Precizati
tratamentul contabil conform OMFP nr. 1802/2014.
a. Inregistrare achizitie telefon mobil. Cum suma este mai mare de 2500 lei, telefonul este
mijloc fix.
% = 4758. Alte sume primite cu 3570

caracter de subvenţii pentru
investiţii
214 Mobilier, aparatură birotică, echipamente de 3000
protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active
corporale
4426 TVA 570
Reducererea fiind 100%, TVA se reverseaza. – va fi 0 lei-> contul 4426CR si 4758 pe DB cu
suma aferenta TVA.
b. Presupunem ca telefonul va fi amortizat timp de 3 ani.

Inregistrare amortizare anuala
6811 Cheltuieli de exploatare privind = 2814 Amortizarea altor 3000 / 3 ani =
amortizarea imobilizărilor imobilizări corporale 1000 lei/an
c. Transferul venitului în avans la venituri curente
4758. Alte sume primite cu caracter de subvenţii = 7588 Alte venituri din 1000
pentru investiţii exploatare lei
61. Prezentati cateva cazuri particulare legate de contabilitatea clientilor

Cazuri particulare pot fi
 creante comerciale cu facturi cu reduceri de pret
 creante comerciale fara facturi
 creante comerciale generate de facturi intocmite fara a se fi primit bunurile
 creante comerciale exprimate in valuta
62. Definiti provizioanele, datoriile contingente si activele contingente. Criterii de

recunoastere, exemplificare.
Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Provizioanele sunt destinate să
acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data bilanțului este probabil să existe
sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor
apărea.
Criterii de recunoastere a unui provizion:
Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care
‐ o entitate are o obligație curentă generată de un eveniment anterior;
a) o obligație legală este obligația care rezultă:
‐ dintr‐un contract (în mod explicit sau implicit);
‐ din legislație; sau
‐ din alt efect al legii;
b) o obligație implicită (de exemplu, obligația prin care o entitate se angajează să
efectueze plăți compensatorii personalului disponibilizat) este obligația care rezultă din acțiunile
unei entități în cazul în care:
‐ prin stabilirea unei practici anterioare, prin politica scrisă a
firmei sau dintr‐o declarație suficient de specifică, entitatea a indicat partenerilor săi că îşi asumă
anumite responsabilități; şi
‐ ca rezultat, entitatea a indus partenerilor ideea că îşi va onora
acele responsabilități
‐ este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligația respectivă; şi
‐ poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligației.
Exemple :
• amenzile sau costurile de eliminare a efectelor negative produse mediului, pedepsite de lege;
• costurile de inchidere a unei instalatii petroliere, cu conditia ca respectiva entitate sa remedieze
daunele produse deja.
Un activ contingent este un activ potențial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare
datei bilanțului şi a căror existență va fi confirmată numai prin apariția sau neapariția unuia sau
mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul entității.
Activele contingente nu trebuie recunoscute în conturile bilanțiere. Acestea trebuie prezentate în
notele explicative.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă un drept de creanță ce poate rezulta dintr‐un litigiu în
instanță (de exemplu, o despăgubire), în care este implicată entitatea şi al cărui rezultat este
incert.
O datorie contingentă este:

a) o obligație potențială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanțului şi
a cărei existență va fi confirmată numai de apariția sau neapariția unuia sau mai multor
evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul entității; sau
b) o obligație curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanțului, dar
care nu este recunoscută deoarece:
‐ nu este sigur că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea acestei datorii; sau
‐ valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.
O entitate nu va recunoaşte în bilanț o datorie contingentă, aceasta fiind prezentată în notele
explicative.
Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:
a) provizioanele sunt recunoscute ca datorii (presupunând că pot fi realizate estimări corecte),
deoarece constituie obligații curente la data bilanțului şi este probabil că vor fi necesare ieşiri de
resurse pentru stingerea obligațiilor; şi
b) datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece sunt:
‐ obligații posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă entitatea are o obligație
curentă care poate genera o ieşire de resurse; sau
‐ obligații curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere în bilanț (deoarece fie nu este
probabil să fie necesară o reducere a resurselor entității pentru stingerea obligației, fie nu poate fi
realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligației).
In aceasta categorie se incadreaza:
angajamentele (giruri, garantii, cautiuni) primite in relatiile cu tertii;
redeventele, locatiile de gestiune, chiriile si alte datorii asimilate;
efectele scontate neajunse la scadenta.
63. Ce sunt si cum se contabilizeaza imprumuturile din emisiunea de obligatiuni?
Împrumuturile din emisiunile de obligațiuni sunt imprumuturi pe termen lung contractate de o

societate pe actiuni si sunt reprezentate prin titluri de valoare negociabile, denumite obligatiuni.
Spre deosebire de actiuni, care reprezinta titluri de proprietate (actionarii sunt proprietari),
obligatiuniile sunt titluri de credit (detinatorii de obligatiuni sunt creditori).
Imprumutul obligatar se caracterizeaza prin urm elemente: Durata (scadenta obligatiunii);
valoare nominala (valoarea inscrisa pe obligatiune); dobanda (reprez. Venitul obligatiunii);
pretul de emisiune (pretul ce va fi incasat de la obligatar/pr vanzare); pretul de rambursare (pr.
La care vor fi amortizate/rambursate obligatiunile); prima de rambursare.
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența împrumuturilor din emisiunea obligațiunilor.
Contul 161 "Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni" este un cont de pasiv.
În creditul contului 161 "Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni" se înregistrează:
‐ suma împrumuturilor de primit/primite din emisiuni de obligațiuni (461, 512);
‐ suma primelor de rambursare aferente împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni (169);
‐ diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate din evaluarea la finele lunii, respectiv la
închiderea exercițiului financiar, a împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni în valută (665).
În debitul contului 161 "Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni" se înregistrează:
‐ suma împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni rambursate (512);
‐ valoarea obligațiunilor emise şi răscumpărate, anulate (505);
‐ împrumuturile din emisiuni de obligațiuni convertite în acțiuni (456);
‐ diferențele favorabile de curs valutar rezultate din evaluarea la finele lunii, respectiv la
închiderea exercițiului financiar, precum şi din rambursarea împrumuturilor din emisiuni de
obligațiuni în valută (765).
Soldul contului reprezintă împrumuturile din emisiuni de obligațiuni nerambursate.
64. Provizioanele definire, categorii si regului generale de contabilizare. Cazuri particulare.
Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Provizioanele sunt destinate să
acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data bilanțului este probabil să existe
sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor
apărea.
Categorii de provizioane:
Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:
a) litigii, amenzi şi penalități, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanție şi alte cheltuieli privind
garanția acordată clienților;
c) dezafectare imobilizări corporale şi alte acțiuni similare legate de acestea;
d) acțiunile de restructurare;
e) pensii şi obligații similare;
f) impozite;
g) terminarea contractului de muncă;
h) prime ce urmează a se acorda personalului în funcție de profitul realizat, potrivit prevederilor
legale sau contractuale;
i) provizioane în legătură cu acorduri de concesiune;
j) provizioane pentru contracte cu titlu oneros;
k) alte provizioane.
Contabilitatea provizioanelor se ține pe feluri, în funcție de natura, scopul sau obiectul pentru
care au fost constituite.
Reguli generale de contabilizare:
Evaluare provizioanelor:
Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanțului a
costurilor necesare stingerii obligației curente.
Acolo unde efectul valorii‐timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului
reprezintă valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligației.
Numai cheltuielile aferente provizionului inițial pot fi acoperite din provizion.
Provizioanele se evaluează înaintea determinării impozitului pe profit.
Rambursari in legatura cu provizioanele:
Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în
evaluarea unui provizion.
O entitate trebuie să recunoască rambursarea dacă şi numai dacă există dovezi clare că va
primi rambursarea în cazul în care îşi onorează obligația. Suma recunoscută ca rambursare nu
trebuie să depăşească valoarea provizionului.
Cazuri particulare:
Provizioanele pentru restructurare se pot constitui in urmatoarele situatii:
a) vanzarea sau incetarea activitatii unei parti a afacerii;
b) inchiderea unor sedii ale entitatii;
c) modificari in structura conducerii, de exemplu; eliminarea unui nivel de conducere;
d) reorganizari fundamentale care au un efect semnificativ in natura si scopul activitatilor
entitatii.
Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plata datorate bugetului de
stat, in conditiile in care sumele respective nu apar reflectate ca datorie in relatia cu statul.
Provizioanele trebuie revizuite la data fiecarui bilant si ajustate pentru a reflecta cea mai buna
estimare curenta. In cazul in care pentru stingerea unei obligatii nu mai este probabila o iesire de
resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri.
Provizionul va fi utilizat numai pentru scopul pentru care a fost iniţial recunoscut.
65. Subventiile: definire, clasificare, reguli generale privind recunoasterea. Momentul
recunoasterii in in contul de profit si pierdere.
Definitie: Subventia reprezinta ajutor monetar/nemonetar nerambursabil acordat (de stat, de o

organizație etc.) unei persoane, unei instituții, unei ramuri economice sau întreprinderi etc. în
scopul atenuării efectelor sociale ale modificărilor economice de structură.
Clasificare:În categoria subvențiilor se cuprind subvențiile aferente activelor şi subvențiile
aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu‐zis, agenții guvernamentale şi
alte instituții similare naționale şi internaționale.
În cadrul subvențiilor se reflectă distinct:
‐ subvenții guvernamentale;
‐ împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții;
‐ alte sume primite cu caracter de subvenții
Reguli generale privind recunoasterea:
-Subvențiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare
cheltuielilor aferente pe care aceste subvenții urmează să le compenseze.
-În cazul în care într‐o perioadă se încasează subvenții aferente unor cheltuieli care nu au fost
încă efectuate, subvențiile primite nu reprezintă venituri ale acelei perioade curente.
-În cazul subvențiilor a căror acordare este legată de activitatea de producție sau prestări de
servicii, recunoaşterea acestora pe seama veniturilor se efectuează concomitent cu recunoaşterea
cheltuielilor a căror contravaloare urmează a fi acoperită din aceste subvenții.
-O subvenție guvernamentală care urmează a fi primită drept compensație pentru cheltuieli sau
pierderi deja suportate sau în sensul acordării unui ajutor financiar imediat entității, fără a exista
costuri viitoare aferente, trebuie recunoscută în contul de profit şi pierdere în perioada în care
devine creanță.
-În anumite circumstanțe, o subvenție guvernamentală poate fi acordată în scopul oferirii de
ajutor financiar imediat unei entități. Astfel de subvenții pot fi limitate la o anumită entitate şi pot
să nu fie disponibile unei categorii întregi de beneficiari. În acest caz, recunoaşterea subvenției în
contul de profit şi pierdere are loc în perioada în care entitatea îndeplineşte condițiile pentru
primirea subvenției.
-Subvențiile nu trebuie înregistrate direct în conturile de capital şi rezerve deoarece acestea
reprezintă sume acordate sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții de către societate.
-Subvențiile pentru active, inclusiv subvențiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în
contabilitate ca subvenții pentru investiții şi se recunosc în bilanț ca venit amânat (contul 475
"Subvenții pentru investiții"). Venitul amânat se înregistrează ca venit curent în contul de profit
şi pierdere pe măsura înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea
activelor.
-Veniturile din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete se prezintă în contul de
profit şi pierdere ca parte a cifrei de afaceri nete, iar celelalte venituri din subvenții se prezintă în
contul de profit şi pierdere ca o corecție a cheltuielilor pentru care au fost acordate sau ca
elemente de venituri, potrivit structurii prevăzute în acest sens.
-În cazul terenurilor şi clădirilor pentru care s‐au primit subvenții şi au făcut obiectul unei cedări
parțiale, la scoaterea din evidență a acestora subvenția aferentă părții cedate se transferă la
venituri, corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor, scoase din evidență.
Momentul recunoasterii in in contul de profit si pierdere:
Pentru asigurarea corelării cheltuielilor finanțate din subvenții cu veniturile aferente se
procedează astfel:
a) din punctul de vedere al contului de profit şi pierdere:
‐ în cursul fiecărei luni se evidențiază cheltuielile după natura lor;
‐ la sfârşitul lunii se evidențiază la venituri subvențiile corespunzătoare cheltuielilor efectuate;
b) din punctul de vedere al bilanțului:
‐ creanța din subvenții se recunoaşte în corespondență cu veniturile din subvenții, dacă au fost
efectuate cheltuielile suportate din aceste subvenții, sau pe seama veniturilor amânate,
dacă aceste cheltuieli nu au fost efectuate încă;
‐ periodic, odată cu cererea de rambursare a contravalorii cheltuielilor suportate sau pe baza
altor documente prin care se stabilesc şi se aprobă sumele cuvenite, se procedează la
regularizarea sumelor înregistrate drept creanță din subvenții.
66. Ce sunt si cum se contabilizeaza subventiile aferente activelor?

Subvențiile aferente activelor reprezintă subvenții pentru acordarea cărora principala condiție
este ca entitatea beneficiară să cumpere, să construiască sau să achiziționeze active imobilizate.
O subvenție guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar (de
exemplu, o imobilizare corporală), caz în care subvenția şi activul sunt contabilizate la valoarea
justă.
În conturile de subvenții pentru investiții se contabilizează şi donațiile pentru investiții, precum
şi plusurile la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale.
Subvențiile pentru active, inclusiv subvențiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în
contabilitate ca subvenții pentru investiții şi se recunosc în bilanț ca venit amânat (contul 475
"Subvenții pentru investiții"). Venitul amânat se înregistrează ca venit curent în contul de profit
şi pierdere pe măsura înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea
activelor.
În cazul terenurilor şi clădirilor pentru care s‐au primit subvenții şi au făcut obiectul unei cedări
parțiale, la scoaterea din evidență a acestora subvenția aferentă părții cedate se transferă la
venituri, corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor, scoase din evidență.
Restituirea unei subvenții referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului venitului
amânat cu suma rambursabilă.
67. Ce sunt si cum se contabilizeaza subventiile aferente veniturilor?
Potrivit acestora, in categoria subventiilor se cuprind subventiile aferente activelor si subventiile

aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agentii guvernamentale si
alte institutii similare nationale si internationale.
In cadrul subventiilor se reflecta distinct:

- subventii guvernamentale;
- imprumuturi nerambursabile cu caracter de subventii;
- alte sume primite cu caracter de subventii.
Subventiile aferente veniturilor cuprind toate subventiile, altele decat cele pentru active.
Subventiile se recunosc, pe o baza sistematica, drept venituri ale perioadelor corespunzatoare

cheltuielilor aferente pe care aceste subventii urmeaza sa le compenseze.
In cazul in care intr-o perioada se incaseaza subventii aferente unor cheltuieli care nu au fost inca
efectuate, subventiile primite nu reprezinta venituri ale acelei perioade curente.
Subventiile nu trebuie inregistrate direct in conturile de capital si rezerve.
Astfel, in cazul in care o subventie urmeaza a fi primita drept compensatie pentru cheltuieli deja
efectuate in cursul exercitiului financiar, fara a exista costuri viitoare aferente, se recunoaste ca
venit in perioada in care devine creanta, astfel:
445 = 741 sau 472

Subventii /Venituri din subventii de exploatare sau Venituri înregistrate în avans
472=741
Venituri înregistrate în avans/ Venituri din subventii de exploatare
68. Ce sunt si cum se contabilizeaza activele primite prin transfer de la clienți?
Entitățile care primesc active de la clienții lor, sub formă de imobilizări corporale sau numerar
care are ca destinație achiziția sau construirea de imobilizări corporale, pentru a‐i conecta la o
rețea de electricitate, gaze, apă sau pentru a le furniza accesul continuu la anumite bunuri sau
servicii, potrivit legii, evidențiază datoria corespunzătoare valorii activelor respective ca venit
amânat în contul 478 "Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la clienți".
Venitul amânat se înregistrează ca venit curent în contul de profit şi pierdere pe măsura
înregistrării cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor respective.
În cazul racordării utilizatorilor la rețeaua electrică, contravaloarea cheltuielilor suportate de
utilizatori cu racordarea reprezintă imobilizări necorporale de natura drepturilor de utilizare şi se
evidențiază în contul 205 "Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi şi active
similare"/analitic distinct.
Amortizarea imobilizărilor necorporale prevăzute se înregistrează pe perioada pentru care
entitatea are dreptul de a utiliza rețelele respective, dacă această durată este specificată în
contractele încheiate sau, dacă nu este stabilită o asemenea durată, pe durata de viață a
instalațiilor de utilizare de la locul de consum.
Tratamentul contabil prevăzut se aplică şi în cazul cheltuielilor efectuate de entități pentru
racordarea la rețeaua de apă, gaze sau alte utilități, dacă în contractele de racordare se prevede
plata unor sume pentru racordarea la rețelele respective de distribuție. În toate cazurile se vor
avea în vedere clauzele cuprinse în contractele încheiate între părți.
69. Capitalurile proprii:definire si componenta
Capitalul şi rezervele (capitaluri proprii) reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor unei
entităţi, după deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital,
primele de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului financiar.
La elaborarea situaţiilor financiare, entităţile adoptă conceptul financiar de capital. Conform
acestui concept, capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalurile proprii ale entităţii.
70. Care sunt si cum se contabilizeaza operatiile prin care se majoreaza capitalul social?
Principalele operaţiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea capitalului

sunt: subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni, încorporarea rezervelor şi alte operaţiuni, potrivit
legii.
În toate cazurile de modificare a capitalului social, aceasta se efectuează în baza hotărârii
adunării generale a acţionarilor, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
- Majorarea capitalului social prin subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni

456=1011
Decontări cu asociații privind capitalul Capital social subscris si nevărsat
5121=456
Conturi la bănci in lei Decontări cu asociații privind capitalul
1011=1012
Capital social subscris si nevărsat Capital social subscris si vărsat, la data hotărârii
judecătorești de înmatriculare a societății
- Majorarea capitalului social prin incorporarea rezervelor
1068 = 1011
Alte rezerve Capital social subscris nevarsat
Si
1011 = 1012
Capital social subscris nevarsat Capital social subscris varsat
- Majorarea capitalului social prin incorporarea profitului reportat
117 = 1011
Rezultat reportat Capital social subscris nevarsat
Si
1011 = 1012
Capital social subscris nevarsat Capital social subscris varsat
71. Care sunt si cum se contabilizeaza operatiile prin care se diminueaza capitalul social?
Operaţiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului sunt, în

principal, următoarele: reducerea numărului de acţiuni sau părţi sociale sau diminuarea valorii
nominale a acestora ca urmare a retragerii unor acţionari sau asociaţi, răscumpărarea acţiunilor,
acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi sau alte operaţiuni, potrivit legii.
Scoaterea din evidenţă a unui bun care a constituit aport la capitalul social nu modifică capitalul
social, cu excepţia situaţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare. În toate cazurile de modificare a
capitalului social, aceasta se efectuează în baza hotărârii adunării generale a acţionarilor, cu
respectarea legislaţiei în vigoare
- la data AGA de reducere a capitalului social se face urmatoarea inregistrare:

1012 = 456
Capital social subscris varsat Decontări cu asociații privind capitalul
- dupa eliberarea certificatului de mentiuni pentru actul constitutiv se va proceda la plata in
beneficiul asociatilor:
456 = 5121
Decontări cu asociații privind capitalul Conturi la banci
72. Ce sunt si cum se determina primele de capital?
Primele legate de capital cuprind primele de emisiune, fuziune, aport şi de conversie. Conturile
corespunzătoare primelor legate de capital pot avea numai sold creditor.
 Prima de emisiune se determină ca diferenţă între preţul de emisiune de noi acţiuni sau
părţi sociale şi valoarea nominală a acestora.
 Prima de fuziune se determină ca diferenţă între valoarea aportului rezultat din fuziune şi
valoarea cu care a crescut capitalul social al societăţii absorbante.
 Prima de aport se calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor aportate şi valoarea
nominală a capitalului social cu care au fost remunerate aceste aporturi.
 Prima de conversie a obligaţiunilor în acţiuni se calculează ca diferenţă între valoarea
nominală a obligaţiunilor corespunzătoare împrumuturilor obligatare şi valoarea
acţiunilor emise potrivit prevederilor contractuale, atunci când valoarea obligaţiunilor
depăşeşte valoarea acţiunilor corespunzătoare.
73. Veniturile: definire si clasificare
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu
din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.
Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului
său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora. Veniturile din activităţi curente se pot
regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevenţe, chirii,
subvenţii, dobânzi, dividende.
Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din
activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În contul de profit
şi pierdere, câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente,
la elementul „Alte venituri din exploatare“.
Sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor de agent,
comision sau mandat comercial încheiate potrivit legii, nu reprezintă venit din activitatea
curentă, chiar dacă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată persoanele care acţionează
în nume propriu sunt considerate cumpărători revânzători. În această situaţie, veniturile din
activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.
Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată, de obicei, printr-un acord între
vânzătorul şi cumpărătorul/utilizatorul activului, ţinând cont de suma oricăror reduceri
comerciale.
Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:

a) venituri din exploatare; şi
b) venituri financiare.
Veniturile din exploatare cuprind:

a) venituri din vânzarea de produse şi mărfuri, precum şi prestări de servicii.
b) venituri aferente costului producţiei, reprezentând variaţia în plus (creştere) sau în minus
(reducere)
c) venituri din producţia de imobilizări,
d) venituri din subvenţii de exploatare,
e) alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate, penalităţi
contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum şi alte venituri din
exploatare.
74. Ce sunt si cum se contabilizeaza programele de fidelizare a clientilor?
Unele entităţi pot practica programe de fidelizare a clienţilor, care presupun acordarea de puncte
cadou acestora. Aceste puncte cadou pot fi utilizate pentru a achiziţiona bunuri sau servicii
gratuite sau cu preţ redus, ca parte a unei tranzacţii de vânzare de bunuri sau prestări de servicii,
sub rezerva îndeplinirii unor eventuale condiţii suplimentare. Entitatea contabilizează punctele
cadou ca o componentă identificabilă a tranzacţiei în cadrul căreia acestea sunt acordate (contul
472 „Venituri înregistrate în avans“/analitic distinct). Suma corespunzătoare punctelor cadou se
recunoaşte drept venit în momentul în care entitatea îşi îndeplineşte obligaţia de a furniza
premiile sau la expirarea perioadei în cadrul căreia clienţii pot utiliza punctele cadou. Dacă se
estimează că nivelul cheltuielilor necesare îndeplinirii obligaţiei de a furniza premiile depăşeşte
contravaloarea primită sau de primit pentru acestea, la data la care clientul le răscumpără, pentru
diferenţa aferentă entitatea înregistrează în contabilitate un provizion.
Condiţia pentru înregistrarea ca venituri în avans a valorii punctelor cadou este ca programul de
fidelizare practicat de entitate să permită cunoaşterea, în orice moment, a următoarelor
informaţii: valoarea punctelor cadou acordate, termenele la care expiră valabilitatea acestora,
valoarea punctelor cadou onorate şi valoarea punctelor cadou existente, ce urmează a fi onorate
în perioada următoare.
În situaţia în care entitatea nu dispune de un sistem de evidenţă a punctelor cadou, care să

permită cunoaşterea informaţiilor sau în cazul în care entitatea practică alte sisteme de fidelizare
a clienţilor, cum ar fi cupoane valorice, tichete, aceasta înregistrează venituri curente în clasa 7
„Conturi de venituri“ pentru suma totală şi, concomitent, un provizion aferent costurilor estimate
a fi suportate pentru onorarea obligaţiilor asumate.
75. Prezentati cateva aspecte legate de contabilitatea veniturilor financiare
Veniturile financiare cuprind:

a) venituri din imobilizări financiare;
b) venituri din investiţii pe termen scurt;
c) venituri din investiţii financiare cedate;
d) venituri din diferenţe de curs valutar;
e) venituri din dobânzi;
f) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
g) alte venituri financiare.
În cazul vânzării imobilizărilor financiare, pe seama veniturilor se înregistrează preţul de vânzare
al acestora.
În cazul vânzării investiţiilor pe termen scurt la un preţ de cesiune mai mare decât valoarea lor
contabilă, pe seama veniturilor se înregistrează câştigul rezultat din vânzarea acestora.
Pe seama veniturilor financiare (contul 768 „Alte venituri financiare“) se recunosc diferenţa
dintre valoarea imobilizărilor financiare dobândite şi valoarea neamortizată a imobilizărilor care
au constituit obiectul participării în natură la capitalul altor entităţi, precum şi diferenţa dintre
valoarea participaţiilor primite ca urmare a participării cu creanţe la capitalul altor entităţi şi
valoarea nominală a creanţelor care fac obiectul pârtieipaţiei, la data dobândirii acelor titluri.
Similar se înregistrează şi valoarea titlurilor primite fără plată, potrivit legii.
76. Veniturile din vanzari de bunuri: criterii generale de recunoastere; cazuri particulare.
În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor

către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care
atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienţi.
Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative care decurg din
proprietatea asupra bunurilor;
b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în
cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor;
c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către entitate; şi
e) costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil.
Evaluarea momentului în care o entitate a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele
semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor impune o examinare a
circumstanţelor în care s-a desfăşurat tranzacţia. În cele mai multe cazuri, transferul riscurilor şi
avantajelor aferente dreptului de proprietate coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau
cu trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului. Acesta este cazul celor mai multe vânzări cu
amănuntul. În alte cazuri, transferul riscurilor şi avantajelor aferente dreptului de proprietate
apare într-un moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de cel al trecerii
bunurilor în posesia cumpărătorului.
 Dacă o entitate păstrează doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de proprietate,
atunci tranzacţia reprezintă o vânzare şi veniturile sunt recunoscute. De exemplu, un
vânzător poate păstra titlul de proprietate asupra bunurilor doar pentru a se asigura că va
încasa suma care se datorează. Într-un asemenea caz, dacă entitatea a transferat riscurile
şi beneficiile semnificative aferente dreptului de proprietate, tranzacţia este o vânzare şi
veniturile sunt recunoscute.
 Un alt exemplu când entitatea păstrează doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de
proprietate poate fi o vânzare cu amănuntul, cu o clauză de returnare a banilor în cazul în
care clientul nu este satisfăcut. În asemenea cazuri, veniturile sunt recunoscute în
momentul vânzării, presupunându-se că vânzătorul poate estima în mod fiabil retururile
viitoare şi poate recunoaşte un provizion aferent retururilor pe baza experienţei anterioare
şi a altor factori relevanţi.
O promisiune de vânzare nu generează contabilizarea de venituri.

Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, se consideră că livrarea bunurilor de
la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor
săi.
Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformităţii, se consideră că
transferul proprietăţii bunurilor a avut loc la data acceptării bunurilor de către beneficiar.
Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră că transferul proprietăţii bunurilor are loc la
data la care clientul intră în posesia bunurilor (potrivit contractului).
77.Veniturile din prestari servicii: definire, recunoastere, cazuri particulare
Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora.

Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări şi orice alte operaţiuni care nu pot fi
considerate livrări de bunuri.
Stadiul de execuţie al lucrării se determină pe bază de situaţii de lucrări care însoţesc facturile,
procese-verbale de recepţie sau alte documente care atestă stadiul realizării şi recepţia serviciilor
prestate.
În cazul lucrărilor de construcţii, recunoaşterea veniturilor se face pe baza actului de recepţie
semnat de beneficiar, prin care se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile în
conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de execuţie.
Contravaloarea lucrărilor nerecepţionate de beneficiar până la sfârşitul perioadei se evidenţiază
la cost, în contul 332 „Servicii în curs de execuţie“, pe seama contului 712 „Venituri aferente
costurilor serviciilor în curs de execuţie“.
În cazul în care preţul de vânzare include o valoare distinctă, specificată contractual, destinată
prestării ulterioare de servicii (de exemplu, asistenţa tehnică şi perfecţionarea produsului după
vânzarea unui program informatic), acea sumă este amânată (contul 472 „Venituri înregistrate în
avans“) şi recunoscută ca venit pe parcursul perioadei în care se prestează serviciile, dar nu mai
târziu de încheierea perioadei pentru care a fost contractată prestarea ulterioară de servicii.
78. Cheltuieli: definire si clasificare
Cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:

– consumuri de stocuri şi servicii prestate, de care beneficiază entitatea;
– cheltuieli cu personalul;
– executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.
Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca urmare a
desfăşurării activităţii curente a entităţii. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
În contul de profit şi pierdere, pierderile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv
veniturile aferente, la elementul „Alte cheltuieli de exploatare“.
În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizările
şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.
Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:

a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:
– cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al obiectelor de
inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra
cheltuielilor; contravaloarea energiei şi a apei consumate; valoarea activelor biologice de natura
stocurilor; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
– cheltuieli cu serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; prime de
asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori);
comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi
personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii
bancare şi altele;
– cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu personalul,
suportate de entitate);
– alte cheltuieli de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului înconjurător, aferente
perioadei; pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii,
sponsorizări şi alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital;
creanţe prescrise potrivit legii; certificatele de emisii de gaze cu efect de seră achiziţionate
potrivit legislaţiei în vigoare şi ale căror costuri pot fi determinate, aferente perioadei curente
etc.); şi
b) cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind
investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind
exerciţiul financiar în curs; sconturile acordate clienţilor; pierderi din creanţe de natură financiară
şi altele.
79. Situatia fluxurilor de trezorerie - componenta activitatilor de exploatare

A) Fluxuri de numerar generate de activităţile de exploatare sunt generate de principalele
activităţi ale întreprinderii.
Situaţia fluxurilor de numerar transformă rezultatul exploatării într-un rezultat efectiv încasat,
din care să se poată plăti cel puţin obligaţiile ce decurg din menţinerea potenţialului întreprinderii
şi anume:
- plata stocurilor ce constituie aprovizionări (variaţia stocurilor);
- susţinerea decalajului dintre aprovizionare şi obţinerea stocurilor de produse (variaţia stocurilor
de produse);
- susţinerea decalajului dintre obţinerea stocurilor de produse şi valorificarea lor (variaţia
creanţelor clienţi);
- efectuarea investiţiilor de înlocuire (amortizarea);
- plata remuneraţiilor cuvenite acţionarilor şi creditorilor (acestea pot fi clasificate fie ca
activităţi de exploatare sau de finanţare).
Intrările de numerar şi echivalente de numerar aferente activităţii de exploatare includ:
- încasări în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
- încasări în numerar din redevenţe, onorarii, comisioane;
- încasări în numerar din dobânzi pentru credite şi dividende pentru plasamente;
- încasări în numerar din restituiri ale impozitului pe profit (venit).
Ieşirile de numerar şi echivalente de numerar aferente activităţii de exploatare, cuprind:
- plăţi în numerar către furnizori şi prestatori de servicii;
- plăţi în numerar către salariaţi;
- plăţi în numerar a dobânzilor pentru credite;
- plăţi privind impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
80. Situatia fluxurilor de trezorerie - componenta activitatilor de investitii

Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate şi de alte
investiţii, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Ori de câte ori o entitate
achiziţionează sau produce prin eforturi proprii imobilizări ea realizează investiţii. De
asemenea, ori de câte ori entitatea renunţă la un activ imobilizat se cheamă că ea face o
dezinvestiţie.
Intrările de numerar din activitatea de investiţii, cuprind:
- încasări în numerar din vânzarea de imobilizări;
- încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii;
- încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi creditelor acordate altor părţi.
Ieşirile de numerar din activitatea de investiţii, includ:
- plăţi în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări;
- plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capitaluri proprii;
- avansuri în numerar şi împrumuturi efectuate către terţi.
81. Situatia fluxurilor de trezorerie - componenta activitatilor de finantare

Activităţile de finanţare sunt activităţi care au ca efect modificări ale dimensiunii şi compoziţiei
capitalurilor proprii şi datoriilor întreprinderii.
Intrări de numerar din activitatea de finanţare, cuprind:
- încasări în numerar din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capital;
- încasări în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a împrumuturilor, datoriilor
neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung.
Ieşiri de numerar din activitatea de finanţare, includ:
- plăţi în numerar efectuate către proprietari pentru a răscumpăra acţiunile firmei;
- plăţi în numerar ale dividendelor către acţionari;
- plăţi în numerar efectuate pentru reducerea obligaţiilor aferente unui contract de leasing
financiar;
- rambursări de numerar ale unor sume împrumutate.
82. Situatia fluxurilor de trezorerie – metoda indirecta

Metoda indirectă, diferă de metoda directă doar în privinţa fluxurilor de trezorerie din
exploatare, celelalte activităţi (investiţii şi finanţare) calculându-se în mod identic ca la metoda
directă. La determinarea fluxului de trezorerie din activităţi de exploatare se porneşte de la
profitul net care se corectează cu operaţiuni care nu au caracter monetar (amortizări, provizioane,
diferenţe de curs valutar), precum şi cu variaţia necesarului de fond de rulment net (capital
circulant).
Conform metodei directe, se operează cu încasări şi plăţi brute în numerar, pe total şi pe tipuri
de activităţi (exploatare, investiţii şi finanţare). Încasările în numerar sunt afectate cu semnul +,
iar plăţile efectuate în numerar pentru aceleaşi activităţi sunt afectate cu semnul -.
83 .Ce cuprind in general notele explicative la situatiile financiare anuale ?
Notele explicative cuprind in general :
- informatii despre reglementarile contabile care au stat la baza intocmitii sit fin anuale
- informatii suplimentare , care nu sunt prevazute in bilat si ct de profit si pierdere , dar sunt
relevante pentru intelegerea acestora
-ca sit financiare au fot intocmite in conf cu legea contabilitatii - 82/1991
84. Continutul notelor explicative la sit financiare anuale pt toate entitatile

In notele explicative , toate entitatile prezinta inf. referitoare la :
- politicile contabile adoptate
- nt mediu de salariati
- valoare totala a oricaror angajamente financiare , garantii si active sau datorii contingente
- suma avansurilor si creditelor acordate membrilor org de conducere, de administratiesi

supraveghere
- cuantumul si natura elem individuale de V si ch cu o marime sau incidenta exceptionala
- datorii exigibile dupa o per mai mare de 5 ani
85. Ce informatii suplimentare prezinta in notele explicative entitatile mijlocii si mari

precum si entitatile de interes public
Tb sa prezinte suplimentar:
-CA neta , defalcata pe segmente de activitati si pe piete geografice
- totalul onorariilor aferente exercitiului finanaciar percepute de fiecare auditor statutar sau firma
de audit pt auditarea sit financiare anuale , pt alte serv de asigurare , serv de consultanta fiscala
precul si alte serv in afara de cele de audit
- daca activele imobilizate sau circulnte fac obiectul ajustarilor de valoare exclusiv in scop fiscal
- valoarea indemnizatiilor acordate membrilor org de administratie , conducere si supraveghere

pt functiile detinute
- nr mdiu de salariati in cursul anului , defalcat pe categorii , si separat daca nu sunt prezentate in
ct de prof si pierdere , ch cu pesonalul in cursul ex financiar , defalcat pe salarii si indemnizatii ,
ch cu asig sociale si ch cu pensile
86.Care sunt bazele de evaloare la care face referire 1802/2014
Bazele de evaloare sunt :
1.La data intratii in unitate :

-> la cost de achiziție ‐ pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
-> la cost de producție ‐ pentru bunurile produse în entitate;
-> la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării ‐ pentru bunurile reprezentând

aport la capitalul social;
-> la valoarea justă ‐ pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere
2.Evaluarea la inventar:
-> la stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenței,

potrivit căruia se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor
de valoare
-> evaluarea imobilizărilor corporale şi necorporale, se face la valoarea de inventar,

stabilită de comisia de inventariere sau de evaluatori autorizați
3.Evaluara la iesirea din entitate :
-> bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea
la care sunt înregistrate în contabilitate
4. Evaluarea alternativă la valoarea justă
-> Prin derogare de la evaluarea pe baza principiului costului de achiziție sau al

costului de producție, entitățile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale
existente la sfârşitul exercițiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în
contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în
situațiile financiare întocmite pentru acel exercițiu.
-> entitățile pot evalua în situațiile financiare anuale consolidate instrumentele

financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, la valoarea justă
87.Care este tratamentul contabil al schimbului de active conf OMFP 1802 / 2014
in cazul schimbului de active, in contabilitate se evidentiaza distinct operatiunea de
vanzare/scoatere din evidenta si cea de cumparare/intrare in evidenta, pe baza documentelor
justificative, cu inregistrarea tuturor veniturilor si cheltuielilor aferente operatiunilor.
88. Transferurile in sau din categoria de investitii mobiliare
Transferurile în sau din categoria investiţiilor imobiliare trebuie făcute dacă şi numai
dacă există o modificare a utilizării, evidenţiată de:
-> începerea utilizării de către posesor, pentru un transfer din categoria investiţiilor
imobiliare în categoria proprietăţilor imobiliare utilizate de posesor;
-> începerea procesului de amenajare în perspectiva vânzării, pentru un transfer din

categoria investiţiilor imobiliare în categoria stocurilor;
-> încheierea utilizării de către posesor, pentru un transfer din categoria

proprietăţilor imobiliare utilizate de posesor în categoria investiţiilor imobiliare; sau
-> începerea unui leasing operaţional cu o altă parte, pentru un transfer din categoria
stocurilor în categoria investiţiilor imobiliare.
88. Transferurile in sau din categoria investitiilor imobiliare
O investiţie imobiliară este deţinută pentru a obţine venituri din chirii sau pentru creşterea
valorii capitalului sau ambele. Prin urmare, o investiţie imobiliară generează fluxuri de trezorerie
care sunt în mare măsură independente de alte active deţinute de o entitate. Astfel, investiţiile
imobiliare se diferenţiază de proprietăţile imobiliare utilizate de posesor.
Transferurile în şi din categoria investiţiilor imobiliare trebuie făcute dacă şi numai dacă
există o modificare a utilizării, evidenţiată de:
- începerea utilizării de către posesor, pentru un transfer din categoria investiţiilor imobiliare în
categoria proprietăţilor imobiliare utilizate de posesor;
- începerea procesului de îmbunătăţire în perspectiva vânzării, pentru un transfer din categoria

investiţiilor imobiliare în categoria stocurilor;
- încheierea utilizării de către posesor, pentru un transfer din categoria proprietăţilor imobiliare
utilizate de posesor în categoria investiţiilor imobiliare; sau
- începerea unui leasing operaţional cu o altă parte, pentru un transfer din categoria stocurilor în
categoria investiţiilor imobiliare.
În concluzie: O investiţie rămâne în categoria investiţii imobiliare dacă este dezvoltată în

vederea utilizării sa
Dacă investiţia începe sa fie utilizată de proprietar, din punct de vedere contabil, se face
transferul de la investiţie imobiliară la imobilizări corporale.
- Dacă investiţia imobiliară este dezvoltată în vederea vânzării, din punct de vedere contabil, se
face transferul de la investiţie imobiliară la stocuri.
- Dacă investiţia imobiliară achiziţionata în vederea revânzării este închiriată terţilor, din punct
de vedere contabil, se face transferul de la stocuri la investiţii imobiliare.
- Dacă investiţia imobiliară nu mai este utilizata de proprietar şi este închiriată terţilor, din punct
de vedere contabil, se face transferul de la imobilizări corporale la investiţii imobiliare.
89.In ce constau lucrarile de inchidere a exercitiului financiar?
-> intocmirea unei balante preliminare
-> inventarierea generala a patrimoniului
-> inregistrarea in mod obligatoriu in evidenta contabila a rezultatului inventarierii,

a lipsurilor sau plusurilor de inventar, astfel incat situatiile sa reflecte imaginea
fidela a patrimoniului;
-> efectuarea operatiilor de evaluare a operatiilor exprimate in valuta, pentru

elementele supuse reevaluarii;
-> calculul impozitului pe profit aferent exercitiului, inregistrarea in evidenta

contabila;
-> intocmirea balantei de verificare;
-> intocmirea situatiilor financiare anuale si inaintarea lor spre aprobare, conform
procedurilor legale
90. Care sunt documentele intocmite cu ocazia inventarierii?
-> decizie de inventariere
-> manualul procedurilor de inventariere
-< grafic de inventariere
-> decizie privind stabilirea comisia de inventariere
-> listele de inventariere
-> declaratia gestionarului
-> monetarul , pt inventarierea casei
-> confirmari sold pt clinti si fz
-> PV privind rezultatele inventarierii
-> completarea registrului inventar
91. Cum se contabilizeaza plusurile constatate la inventar ?Exemplificati cazurile

particulare
->plusurile se inregistreaza in contabilitate prin diminuarea cheltuielilor, prin inregistrari

contabile in negru sau in rosu, in functie de politica contabila si de programul informatic utilizat
3xx = 6xx
-> plus de imobiliz

213 = 472
92.Cum se contabilizeaza minusurile constatate la inventar ?Exemplificati cazurile

particulare
Lipsurile imputabile/neimputabile se evaluează la valoarea de înlocuire. Această

valoare reprezintă costul de achiziție al bunului respectiv (constatat lipsă), format din: – prețul de
cumpărare + taxele nerecuperabile + cheltuielile de transport (aprovizionare) + alte cheltuieli
accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune (adaosul
comercial în cazul mărfurilor destinate revânzării).
-> in cazul neimputarii
6xx = 3xx
635 = 4426 ajustare TVA aferent
->in cazul imputarii
461 = 7588 + colectam TVA
93.Care sunt categoriile de entitati raportoare obligate la auditarea situatiilor financiare

anuale conf OMFP 1802 / 2014 ?
 entităţi mijlocii şi mari;

 societăţi/companii naţionale, societăţi cu capital integral sau majoritar de stat şi regii
autonome;
 entităţile care, la data bilanţului, depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei
criterii (nota: nu s-au modificat criteriile de marime prevazute in vechea reglementare):
a) totalul activelor: 3.650.000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 7.300.000 EUR;
c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.
94.Care sunt si cum se contabilizeaza elementele extrabilantiere ?

Drepturile şi obligaţiile, precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activele şi datoriile
entităţii se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului, denumite şi conturi de
ordine şi evidenţă.
In această categorie se cuprind: angajamente acordate sau primite în relaţiile cu terţii; imobilizări
corporale luate cu chirie ,
Bunurile luate în administrare, concesiune sau cu chirie se reflectă în conturi în afara bilanţului
(contul 8038 “Bunuri primite în administrare, concesiune şi cu chirie”). La sfârşitul duratei
contractului de administrare, concesiune sau închiriere, bunurile se restituie proprietarului. La
restituirea acestor bunuri se creditează contul 8038 “Bunuri primite în administrare, concesiune
şi cu chirie”.
In cadrul elementelor extrabilanţiere sunt cuprinse şi activele contingente (contul 807 “Active
contingente”), respectiv datoriile contingente (contul 808 “Datorii contingente”).
Contabilizarea acestora se face prin debitarea / creditarea contului respectiv.
95. CARE SUNT SI CUM SE CONTABILIZEAZA IESIRILE IMOBILIZARILOR

CORPORALE DIN ENTITATE?
-Modalitati de iesire a imobilizarilor corporale din patrimoniu:
1. casarea: 281x = 21xx
6583 = 21xx
2.vanzarea 461=% %= 21xx
7588 281x
4427 6583
3.retragerea de parti sociale 21xx=456
4.donatie cu titlu gratuit 6582=21xx
5. lipsa la inventar %= 21xx 4282=%
281x 7583
6583 4427
96. CARE SUNT ACTIVELE BIOLOGICE DE NATURA STOCURILOR SI

PRODUSELE AGRICOLE SI CUM SE CONTABILIZEAZA?
Activele biologice de natura stocurilor: animale vi sau plante vi
– valoarea la preţ de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor achiziţionate (401,

408, 326);
– valoarea la preţ de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor achiziţionate de la
entităţi afiliate sau de la entităţi asociate şi entităţi controlate în comun (451, 453);
– valoarea la preţ de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor primite de la unitate
sau subunităţi (481, 482);
– valoarea la preţ de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor aduse de la terţi (356,
401);
– valoarea activelor biologice de natura stocurilor reprezentând aportul în natură al
acţionarilor/asociaţilor (456);
– valoarea la preţ de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor obţinute din producţie
proprie, sporuri de greutate şi plusurile de inventar (711);
– valoarea activelor biologice de natura stocurilor primite cu titlu gratuit (758).
În creditul contului 361 «Active biologice de natura stocurilor» se înregistrează:
– valoarea la preţ de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor vândute – din
producţie proprie sau achiziţionate – constatate minus de inventar şi cele trimise la terţi (711,
606, 356);
– valoarea la preţ de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor livrate unităţii sau
subunităţilor (481, 482);
– valoarea la preţ de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor vândute ca atare (371);
– valoarea pierderilor din calamităţi (658).
Soldul contului reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a activelor biologice de natura
stocurilor existente în stoc la sfârşitul perioadei.
- produsele agricole: Produsele vegetale sau produse animale
Inregistrarea produselor achizitionate
30X „Materiale” = 462 „Creditori diversi”
Plata produselor achizitionate
462 „Creditori diversi” =5121/5311 „Casa/Banca”

97. CARE SUNT SI CUM SE CONTABILIZEAZA VALORILE DE INCASAT?
-cecurile si efectele comerciale primite de la clienti.
Acceptarea
413 = 4111
Efecte de primit de la clienţi Clienţi
Depunerea efectului comercial la bancă spre scontare

511X = 413
Efecte remise spre scontare Efecte de primit de la clienţi
Încasarea efectului
% = 511X
Conturi la bănci în lei
627
Cheltuieli cu serviciile bancare
667
Cheltuieli privind sconturile acordate
98.IN CE CONSTAU OPERATIILE DE REGULARIZARE A INVENTARULUI
In raport de natura structurilor de activ si de pasiv, inventariate, regularizarea diferentelor de

inventar genereaza urmatoarele tipuri de înregistrari:
a) plusuri de active imobilizat 313e42d e, la valoarea de inventar:

20, 21, 23, 26 = 131
Conturile de active imobilizat 313e42d e Subventii pentru investitii
4426 = 4427
TVA - deductibila TVA - colectata
si concomitent pentru cota de TVA nedeductibila stabilita pe baza de decont, se face
înregistrarea:
20, 21, 23, 26 = 4426
Conturile de active imobilizat 313e42d e TVA - deductibila
Potrivit PCG în locul conturilor debitoare de mai sus se foloseste contul 635 "Cheltuieli cu alte
impozite,
taxe si varsaminte asimilate"
b) plusurile de stocuri cumparate:
30, 31, 32, 35, 36, 37 = 60
Conturi de stocuri Cheltuieli privind stocurile
(pe fiecare categorie de stocuri)
În cazul plusurilor de stocuri privind produsele si productia în curs de executie, înregistrarea este
de forma:
33, 34 = 71
Conturi de stocuri Variatia stocurilor
Înregistrarile de mai sus se fac la valoarea contabila de intrare, egala cu costul de productie.
c) plusurile de investitii financiare pe termen scurt:
50 = 664
Investitii financiare pe termen scurt Cheltuieli privind investitiile financiare cedate
d) plusurile constatate la inventarierea casieriei, la societatile cu capital privat:
531 = 758
Casa Alte venituri din exploatare
Pentru minusurile de inventar neimputabile, cu exceptia minusurilor de casa, înregistrarile sunt
de sens
invers cu cele prezentate în cazul plusurilor, iar în cazul activelor imobilizate tipul de înregistrare
este:
28 = 20, 21, 23, 26
Amortizari privind imobilizarile
(pentru amortizarea aferenta)
Conturile de active imobilizat 313e42d e
6583
Cheltuieli privind activele cedate si alte operatii
de capital
􀁺 imputarea la valoarea de înlocuire la data constatarii pagubei inclusiv TVA:
428 = 758
Alte datorii sau creante în legatura cu
personalul
Alte venituri din exploatare
sau 461 4427
Debitori diversi TVA - colectata
Pentru bunurile lipsa sau depreciate calitativ constatate pe baza de inventariere peste normele
legale
neimputabile se datoreaza TVA. Operatiunea se reflecta în contabilitate prin înregistrarea:
635 = 4427
Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte
asimilate
TVA - colectata
Daca minusurile de inventar de natura activelor circulante sunt imputabile, înregistrarile sunt
similare cu
cele efectuate în cazul minusurilor neimputabile. Totodata, pentru valoarea imputata se face
înregistrarea:
461 = 758
Debitori diversi Alte venituri din exploatare
4427
TVA – colectata
99. CUM SE REALIZEAZA SI CUM SE DISTRIBUIE REZULTATUL EXERCITIULUI

Distribuirea rezultatului exercitiului
Dupa ce s-a calculat rezultatul bilantier, se procedeaza la inregistrarea operatiilor de
distribuire a profitului.
Ca regula autonoma, distribuirea profitului se efectueaza in conformitate cu prevederile OG
40/1994 , Legii contractului de management nr 66/1993, HG 263/1994 si HG 484/1995.
Profitul net consemnat in bilantul contabil definit si prin expresia profitul ramas dupa plata
impozitului pe profit este repartizat prin formulele prezentate mai jos:
1. constituirea rezervelor legale, suma distribuita = profitul brut X procentul de constituire
potrivit prevederilor art 6 pct 2 lit e din OG 70/1994
129repartiz profitului = 1061rez legale
2. acoperirea pierderilor din anii precedenti pt sumele reprezentand pierderile aferente anilor
precedenti, acoperite din profit,
129 = 107 rez reportat
3. constituirea fd de participare a salariatilor la profit
129 = 112
si concomitent 112 = 4281
la intocmirea statelor de plata avem inreg: 4281 = 424
4. dividende in cazul societatilor comerciale
129 = 457 dividende de plata
Modificarea politicii contabile aplicabilă imobilizărilor corporale care decid să treacă de la

metoda reevaluării la metoda costului nu se contabilizeaza în contul 1173, potrivit prevederilor
art. 62^1 alin (2) “Entităţile care modifică politica contabilă aplicabilă imobilizărilor corporale în
sensul că decid să treacă de la metoda reevaluării la metoda costului aplică prevederile alin. (1),
prin excepţie de la cerinţele pct. 63 alin. (1)”.
Exemplu de monografie
La sfârșitul anului N-1 societate X SRL achiziționează o cladire la costul de 300.000 lei,
amortizat liniar în 30 ani.
La sfârșitul anului N+1 X SRL reevaluează cladirea la valoarea justă de 284.000 lei și alege ca
politică contabilă transferul lui 105 la 1175 pe mădura amortzării activului.
La sfârșitul anului N+3 X SRL decide să treacă de la modelul reevaluării la modelul cost.
100. CE PRESUPUNE SCHIMBAREA METODEI REEVALUARI LA METODA

COSTULUI?
Entităţile care decid ca în cazul imobilizărilor corporale să treacă de la metoda reevaluării la
metoda costului, procedează la ajustarea sumelor evidenţiate în contul 105 «Rezerve din
reevaluare» în funcţie de modalitatea în care, pe perioada în care a fost efectuată reevaluarea, au
transferat sumele în rezultatul reportat (contul 1175 “Rezultatul reportat reprezentând surplusul
realizat din rezerve din reevaluare”),
Trecearea de la modelul valorii juste la modelul cost:
105 = 21XX

Contabilitate 1-100

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitate 1-100

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTABILITATE FINANCIARA

1. Definiti costul de achizitie si prezentati componentele acestuia

În costul de achiziție se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu

2. Definiti costul de productie si prezentati componentele acestuia

Potrivit omfp 1802/2014 privind reglementarile contabile conforme cu directivele europene:

In cazul productiei de imobilizari, exemple de cheltuieli incadrate la alte cheltuieli direct

a) costurile de amenajare a amplasamentului;

c) costurile de instalare si manipulare

d) costurile de testare a functionarii corecte a activului

e)onorariile profesionale si comisioanele achitate in legatura cu activul

3. Prezentati conform OMFP 1802/2014 categoriile de entitati raportoare si criteriile de

Punctul 9- alineatul (1) In functie de criteriile de marime, entitatile prevazute de prezentele

Categorii de entitati raportoare:

a) totalul activelor: 1.500.000 lei (echivalentul a 338.310 euro);

b) cifra de afaceri neta: 3.000.000 lei (echivalentul a 676.620 euro);

c) numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 10.

Pentru aceasta categorie de entitati se aplica, de asemenea, prevederile cap. 12.

Entitatile mici sunt entitatile care, la data bilantului, nu se incadreaza in categoria

a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);

b) cifra de afaceri neta: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);

a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);

b) cifra de afaceri neta: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);

c) numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50

VAR 2 În funcție de criteriile de mărime, entitățile prevăzute de prezentele reglementări se

b) cifra de afaceri netă: 48 000 000 EUR;

c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 250.

b. capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acționarilor sau asociaților în activele

Beneficiile economice reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de

6.Ce cuprind situatiile financiare anuale pentru microentitati?

Entitățile care la data bilanțului nu depășesc două din următoarele criterii:

 totalul activelor: 1.500.000 lei;

 bilanţ prescurtat (cod 10);

7.Ce cuprind situatiile financiare anuale pentru entitatile mici?

 totalul activelor: 17.500.000 lei;

 bilanţ prescurtat (cod 10);

8.Ce cuprind situatiile financiare anuale pentru entitatile mijlocii si mari?

 totalul activelor: 17.500.000 lei;

 bilanţ (cod 10);

întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:

9. Prezentati conform OMFP 1802/2014 caracteristicile calitative ale informatiilor

10. Enumerati conform OMFP 1802/2014 principiile generale de raportare financiara.

11. In ce consta principiul continuitatii activitatii? Exemple de aplicare

O entitate nu va întocmi situațiile financiare anuale pe baza principiului continuității activității

Exemple de situatii cand se pune sub semnul intrebarii continuitatea activitatii:

- pierderi importante de clientela;

- disparitia unor surse importante de venit;

Dintre criteriile de natura financiara putem mentiona:

12. In ce consta principiul permanentei metodelor? Exemple de aplicare

Schimbarea acestor norme si reguli se face numai extraordinar si in mod justificativ.

Politicile contabile şi metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu

13. In ce consta principiul prudentei? Exemple de aplicare.

Totuşi, exercitarea prudenței nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive,

Ca si situatii, putem exemplifica:

- utilizarea metodei FIFO sau LIFO la evaluarea stocurilor?

- capitalizarea costurilor sau nu?

- Ce tip de amortizare sa fie folosita?

Trebuie să se țină cont de veniturile şi cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de

Contabilitatea de angajamente recunoaşte veniturile şi cheltuielile în perioadele la care se

Exemplu: O întreprindere realizează următoarele operaţiuni economice: la data de 10.12.N

a) În cazul practicării unei contabilităţi de casă întreprinderea recunoaşte venitul (şi

b) În cazul practicării unei contabilităţi de angajamente întreprinderea recunoaşte venitul

Concluzionând, putem afirma că la baza contabilităţii de trezorerie se află o concepţie

15.In ce consta principiul intangibilitatii? Exemple de aplicare.