LUCEAFĂRUL OENGISTEI

(Poezie inspirată de o parodie a anilor ’75)

A fost odată ca-n povești
V-o spun ca o povaţă,
Pe plaiurile franțuzești
Isterică, o țață.
Avea un nas de șapte coţi
Ce zgâria pământul,
Și-o cărămidă în chiloți
Ca să n-o fure vântul.
În Guadelupa „elle est née”
Și-i mândră madmoazel,
Că-n România „commencé”
Ping-pong-ul cu Bechtel
Când auzi de Nicușor,
Că lumea o salvează,
A și sosit ca ajutor
Că Sörös e pe fază.
Cu glasul ei piţigăiat
Dar „rh”-ul nelipsit,
Țipă ca broasca pe uscat
De zici că s-a dilit.
-Cobori în jos, Șordan „petit”
Că proștii ne votează
Chiar dac-un boșorog smintit,
Pervers îi manevrează.
Ne-a dat dolari și euroi
Cu ghiotura,să fie,
Să punem laba amândoi
Pe biata Românie.
Mlauss Werner și cu Julien
Se bizuie pe noi,
Așa că totu-i „tres bien”
Cu boii ăștia doi.
Cu vorbe-n vânt și promisiuni,
Iar îi prostim în față,
Să fim acuma noi jupâni,
Iar proștii sclavi pe viață.
Veni Șordan din ceru-nalt
Mai iute decât vântul
Și de-te curul de asfalt
De găuri pământul.
Ca vajnic onangist drogat,
Ce intră în derută,
Când află după ce-a picat
Că n-avea parașută.
- Iubirea mea cu chip de lut
Ești varză de Bruxelu’,
Io pentru tine am căzut
Și-n unșpe belim mielu’.
Și dacă tu nu vrei să vii,
Ca să salvăm planeta,
Mă f** în dinții tăi zbanghii,
Ca-i s-o salvezi pe mă-ta.
- Șordan, pe tine te-am visat,
Din fragedă pruncie
Și râu de lacrimi am vărsat,
Că vreau tehnocraţie…
Eu vin din zori până-n amurg,
Că uite, vremea trece,
Dar tu acum ești Demiurg,
Nemuritor și rece.
De vrei cu mine trai să ai,
Să mă lovească SIDA,
Tu nemurirea să ți-o dai.
Mi-a zis-o și Omida.
La Sörös du-te Nicușor,
Că-i cocoșat de soartă
Și fă-l pe el nemuritor
Că-i bate TRUMP la poartă.
Șordanului,de-atâta plâns,
I se-nfunda-se nasu’
Dar cu tupeu,fiind și constrâns,
Se du-se-ntins la ta-su’:
- De-mi iei al nemuririi har,
C-altfel Chloe mă lasă,
Îți dau un kil de Murfatlar
Și-o vadră de spirtoasă.
De nu, curat aici mă jur,
Să te răpui c-o boală,
Că n-ai să bei, f***te-n cur,
Nici apă minerală.
Iar Sörös îl privea tâmpit,
Cu limba înnodată,
Dar vezi că-n el s-a retrezit
Instinctul său de tată.
- Bă Dane,știu că ești peltic,
Cu mâncărimi sub piele,
Dar franțuzoaica,cum să-ți zic,
Se arde pe lovele.
La curve, bani nu mai donez,
Jocul s-a cam terminat
Și în Coreea emigrez,
Că TRUMP mi-a dat șah-mat.
-Mai stai, tăicuţă, că-i nasol
Dacă ne tai simbria,
Și peste 4 ani, parol,
Salvăm și galaxia.
Romeo Serafim
04.12.2016, Oslo