Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tehn Experimentala PDF
Tehn Experimentala PDF
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ
TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ
-2009-
CUPRINS
CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE IN TEHNICA
EXPERIMENTALĂ.............................................................................................4
1.1. Gengeralităţi……………………………………………………………….4
1.2. Terminologia utilizată în tehnica experimentală……………………………...5
1.3. Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească terenul pentru câmpurile de
experienţă cu plante horticole...............................................................................9
2
CAPITOLUL 5 - INTERPRETAREA ŞI PREZENTAREA REZULTATELOR
EXPERIMENTALE..................................................................93
5.1. Calcularea coeficientului de corelaţie.............................................................93
5.2. Calcularea coeficientului de regresie pentru regresia liniară..........................96
5.3. Calculul coeficienţilor de regresie pentru regresia pătratică...........................99
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ........................................................................109
3
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE IN TEHNICA
EXPERIMENTALĂ
1.2. GENGERALITĂŢI
4
1.2. TERMINOLOGIA UTILIZATĂ ÎN TEHNICA
EXPERIMENTALĂ
Tehnica experimentală reprezintă totalitatea metodelor şi regulilor ce
privesc planificarea, organizarea şi desfăşurarea experienţelor precum şi a celor ce
au în vedere valorificarea şi interpretarea rezultatelor experimentale.
5
În funcţie de factorul cercetat se deosebesc experienţe cu îngrăşăminte,
experienţe cu erbicide, experienţe cu tăieri la viţa de vie, experienţe cu portaltoi la
viţa de vie, etc.
După numărul de factori experimentali, acestea pot fi: monofactoriale,
când se urmăreşte influenţa unui singur factor; bifactoriale, când se cercetează, în
acelaşi timp, doi factori; polifactoriale, când în aceeaşi experienţă se cercetează
simultan influenţa a mai multor factori de producţie.
Experienţele polifactoriale sunt mai greu de executat, de valorificat şi
interpretat dar prezintă avantajul că scot în evidenţă şi intercondiţionările între
diferiţi factori experimentali.
După mărimea parcelei experimentale şi scopul urmărit, experienţele de
câmp sunt de trei categorii şi anume: experienţe de orientare, experienţe riguroase
şi experienţe de producţie.
Experienţele de orientare se organizează în fazele preliminare ale unei
cercetări minuţioase şi cuprind un număr foarte mare de variante în vederea
verificării şi reţinerii pentru experienţele riguroase numai a celor care permit
obţinerea de rezultate deosebite. Mărimea parcelelor în astfel de experienţe este de
1-2 m2. Din acest motiv rezultatele obţinute nu pot fi interpretate statistic.
Experienţele riguroase se organizează după toate normele de tehnică
experimentală ce vizează mărimea parcelei, modul de aşezare, numărul de
repetiţii, etc. Pentru fiecare mod de aşezare se adoptă o anumită metodă de
valorificare a rezultatelor obţinute.
Pentru a se ajunge la concluzii reale, experienţele riguroase se repetă cel
puţin trei ani normali pentru a se cuprinde şi fluctuaţia factorilor climatici. Astfel
de experienţe pot fi organizate şi în mai multe zone pedoclimatice constituind aşa
numitele experienţe în serie.
Experienţele de producţie se organizează pe suprafeţe mai mari (0,5-l ha),
în care se transpun în condiţii de producţie variantele care au prezentat cele mai
bune rezultate în experienţele riguroase. Astfel de experienţe mai poartă numele şi
de experienţe demonstrative deoarece în aceste câmpuri se organizează vizite ale
specialiştilor pentru a lua cunoştinţă direct cu cele mai bune variante ce vor putea
fi extinse apoi în producţie.
6
din acestea reprezintă o variantă; la experienţele cu îngrăşăminte, fiecare doză
utilizată reprezintă o variantă; la experienţele cu sisteme de conducere a coroanei
la pomi, fiecare sistem de conducere reprezintă o variantă ş.a.m.d.
7
-necesită forţă de muncă mai redusă pentru efectuarea lucrărilor de
întreţinere.
8
reprezentată de soiul sau hibridul zonat în unitate. La experienţele cu un
număr mare de variante introducerea martorului în schema experienţei este
facultativă, deoarec producţia fiecărei variante poate fi exprimată
procentual faţă de media generală a tuturor variantelor sau faţă de fiecare
variantă separat.
s× 100
s%=
x
10
-la valori ale lui s% mai mari de 20, fertilitatea este foarte neuniformă şi
terenul respectiv nu poate fi utilizat pentru câmpurile experimentale.
Omogenizarea fertilităţii solului se poate realiza prin culturi speciale
numite culturi de uniformizare. Astfel, se cultivă timp de 2-6 ani cu o plantă
leguminoasă iar dacă terenul este îmburuienat se foloseşte o prăşitoare.
Tehnologia de întreţinere este aceeaşi pe toată suprafaţa. După încheierea
perioadei de uniformizare, în funcţie de gradul de variabilitate a fertilităţii se
organizează o cultură de recunoaştere şi abia apoi terenul respectiv poate fi utilizat
pentru amplasarea experienţalor.
11
CAPITOLUL 2
12
distanţele între rânduri şi între plante pe rând sunt mari şi când şi suprafaţa
parcelei experimentale va trebui să fie mai mare ;
-în experienţele cu diferite tehnologii de lucrare a solului, de încercare a
diferitelor maşini agricole, parcelele vor avea dimensiuni mai mari comparativ
cu experienţele cu soiuri sau hibrizi în care lucrările solului sunt identice în
toate parcelele ;
-în experienţele riguroase parcelele vor fi întotdeauna mai mari
comparativ cu parcelele din experienţele de orientare ;
-la plantele care reacţionează puternic la influenţa marginilor şi a
golurilor şi la care eliminările laterale şi frontale vor fi mai mari, suprafaţa
parcelei experimentale trebuie să fie mai mare pentru ca după efectuarea
eliminărilor să rămână o suprafaţă recoltabilă suficient de mare pentru a putea
asigura veridicitatea rezultatelor obţinute ;
-în momentul în care lucrările tehnologice se execută mecanizat mărimea
parcelei se alege în funcţie de lăţimea de lucru a agregatelor respective.
Câteva valori privind mărimea parcelelor experimentale pentru diferite
specii horticole, stabilite în raport cu condiţiile din ţara noastră, sunt prezentate
în tabelul 1.1.
13
Tabelul 1.1.
Mărimea parcelelor experimentale la plantele horticole
Tipul de experienţe
Specia Cu soiuri Cu îngrăşăminte
Cu alţi
aplicate aplicate
factori
manual mecanic
0 1 2 3 4
V I Ţ A D E V I E
80-100 80-120 plante - 80-120 plante
Şcoala de viţe
plante
Viţă de vie 20-30 butuci 20-50 butuci 20-50 butuci 20-50 butuci
P O M I ŞI A R B UŞT I F R U C T I F E R I
Măr altoit pe: - sălbatic 2 pomi 2 pomi 5-10 pomi 5-15 pomi
- franc 2 pomi 2 pomi 5-10 pomi 5-15 pomi
- Paradis 4-5 pomi 4-5 pomi 8-10 pomi 10-15 pomi
Păr altoit pe: - sălbatic 2 pomi 2 pomi 5-10 pomi 5-15 pomi
Gutui altoit pe gutui 4 pomi 4 pomi 8-10 pomi 10-15 pomi
Prun altoit pe corcoduş 2-4 pomi 2-4 pomi 5-10 pomi 5-15 pomi
Piersic altoit pe:piersic 2 pomi 2 pomi 5-10 pomi 5-15 pomi
- corcoduş 2-4 pomi 2-4 pomi 8-10 pomi 10-15 pomi
Cireş altoit pe sălbatic 2 pomi 2 pomi 5-10 pomi 5-15 pomi
Arbuşti fructiferi 20-30 tufe 20-30 tufe - 20-100 tufe
Şcoala de pomi 20-40 mp 20-40 mp 40-100 mp 20-100 mp
Căpşuni 20-30 mp 25-40 mp 40-80 mp 20-30 mp
L E G U M E
Mazăre 20-40 mp 30-40 mp 40-100 mp 20-100 mp
Fasole 20-50 mp 35-50 mp 50-100 mp 50-100 mp
Rădăcinoase mici şi
15-30 mp 20-35 mp 40-70 mp 15-80 mp
mijlocii
Morcov, ceapă 20 mp 20-25 mp 40-60 mp 40-80 mp
100-120 120-150
Conopidă 30 mp 40 mp
plante plante
Salată, spanac 20 mp 20-40 mp 40-60 mp 40 mp
Verdeţuri 20-30 mp 25-40 mp 40-70 mp 20-100 mp
Plante aromatice şi
20-50 mp 20-50 mp 50-100 mp 20-100 mp
condimentare
Seminceri de
25 mp 25 mp 40-60 mp 40 mp
ceapă,morcovi,varză
100-150 150-200 70-250
Tomate 40 mp
plante plante plante
14
0 1 2 3 4
25 mp(200 25 mp(200
40 mp 40-100 mp
Ardei plante) plante)
80-100 100-120 120-150 80-150
Vinete
plante plante plante plante
100-120 120-150 80-150
Varză de toamnă 100 plante
plante plante plante
Dovleci, castraveţi, 50-100
50 plante 60-80 plante 60-120 plante
pepeni galbeni plante
Pepeni verzi 50 plante 60-80 plante 60-120 plante 40 mp
Sfeclă, gulii, ridichi de 150-200 170-220 400-600 150-650
iarnă plante plante plante plante
100-200 120-150 150-280 100-300
Cartof
cuiburi cuiburi cuiburi cuiburi
200-225 225-250 350-600 200-650
Alune de pământ
cuiburi cuiburi cuiburi cuiburi
15
în care se cercetează capacitatea de producţie a unor soiuri sau diferite
sisteme de tăiere la viţa de vie influenţa laterală nu se manifestă atât de
puternic şi deci nu este nevoie să se facă eliminările laterale.
La plantele semănate în rânduri dese eliminările laterale sunt de 0,5
m la fiecare margine a parcelei. Pentru plantele semănate la distanţe mai
mari de 50 cm între rânduri, pentru anularea influenţei laterale se elimină
câte un rând de plante la fiecare margine a parcelei experimentale.
Suprafaţa rămasă după efectuarea eliminărilor frontale şi laterale
poartă numele de suprafaţă recoltabilă, aceasta fiind luată în consideraţie
pentru valorificarea rezultatelor experimentale.
Pentru sere şi răsadniţe suprafaţa recoltabilă este determinată de un
număr minim de plante recoltabile (tabelul 2.1.).
Tabelul 2.1.
Numărul minim de plante recoltabile în sere şi răsadniţe
16
Influenţa golurilor . Prin gol se înţelege atât locul unde lipsesc plantele
din parcela experimentală cât şi unde planta sau plantele sunt mai puţin
dezvoltate.
În funcţie de cauzele determinante golurile pot fi de două feluri şi anume :
sistematice şi întâmplătoare sau accidentale.
Golurile sistematice apar în toate repetiţiile unei variante fiind determinate
de unele sensibilităţi ale plantelor la acţiunea gerului, a secetei sau chiar la
acţiunea unor tratamente experimentate.
Golurile întâmplătoare apar numai în unele repetiţii ale unor variante şi
sunt determinate de unele greşeli de semănat sau de atacul inegal al unor
dăunători.
Datorită spaţiului mai mare de nutriţie, influenţei luminii şi căldurii,
plantele situate în vecinătatea golurilor pot da producţii cu 10-20 % mai mari
decât restul plantelor din parcelă. Dacă numărul golurilor este prea mare,
producţia parcelei se deformează şi nu se mai poate avea garanţia obţinerii unor
rezultate veridice.
Anularea influenţei golurilor se poate face în funcţie de specia cu care se
experimentează. Astfel, la plantele semănate în rânduri dese, golurile de până la
10 % nu se iau în consideraţie datorită faptului că producţia plantelor vecine
golurilor - plante mai favorizate - poate acoperi deficitul de producţie determinat
de golurile respective. La goluri peste 10 % din numărul de plante sau din
suprafaţa parcelei, întreaga parcelă se elimină din calcul.
La plantele prăşitoare, golurile care nu depăşesc 4 % din suprafaţă nu se
iau în considerare; între 5 şi 10 % se corectează producţia cu ajutorul unor
formule matematice iar dacă depăşesc 10 %, parcelele respective se elimină din
calcul.
Corectarea producţiilor parcelelor afectate de goluri se poate face după
metode severe sau după metode rapide, aplicate desigur, în funcţie de tipul
experienţei.
Când se aplică metoda severă, se elimină toate plantele vecine golului, se
determină producţia unei plante considerată normală după care, în funcţie de
aceasta, se determină producţia întregii parcele.
Corectarea producţiei prin metoda rapidă se face prin aplicarea unor
formule matematice fără eliminarea plantelor vecine golurilor.
Una din formule este cea a lui H e n r i c h s şi anume :
17
⎛ ng ⎞
PC = Pr ⎜⎜ 1+ ⎟⎟ , în care :
⎝ 2n p ⎠
Pc = producţia corectată ;
Pr=producţia reală ;
ng = numărul golurilor ;
np = numărul plantelor recoltate.
18
CAPITOLUL 3
19
culturile comparative cu soiuri sau hibrizi precum şi în unele experienţe cu lucrări
culturale.
R1 R2 R3
V1 V2 V3 V4 V5 V1 V2 V3 V4 V5 V1 V2 V3 V4 V5
R1 R2
V1 V2 V3 V4 V1 V2 V3 V4
V4 V3 V2 V1 V4 V3 V2 V1
R3 R4
20
Aşezarea pătratică (fig.3.3.) se caracterizează prin dispunerea parcelelor
experienţei în pătrat perfect. Condiţia care trebuie respectată este ca repetiţiile
aceleeaşi variante să nu se întâlnească pe orizontală, pe verticală sau pe diagonală.
Pentru a se realiza aceste condiţii este necesar ca numărul variantelor
experimentale să fie mai mare decât cinci şi numărul repetiţiilor să fie egal cu cel
al variantelor.
Acest mod de amplasare a experienţelor este indicat pentru experienţele cu
îngrăşăminte, erbicide, insecticide, fungicide, etc., deoarece toate lucrările sunt
identice pe toate parcelele experimentale, diferind doar aplicarea tratamentelor
respective.
RI 1 2 3 4 5
RII 4 5 1 2 3
RIII 2 3 4 5 1
RIV 5 1 2 3 4
RV 3 4 5 1 2
21
RI
Mt V1 V2 Mt V3 V4 Mt V5 V6 Mt V7 V8 Mt
RII
Mt V1 V2 Mt V3 V4 Mt V5 V6 Mt V7 V8 Mt
RIII
Mt V1 V2 Mt V3 V4 Mt V5 V6 Mt V7 V8 Mt
RIV
Mt V1 V2 Mt V3 V4 Mt V5 V6 Mt V7 V8 Mt
22
uniform este necesar ca forma blocului să fie pe cât posibil apropiată de pătrat,
lungimea parcelelor să fie egală cu lăţimea blocului iar numărul de variante să nu
fie mai mare de 12-15.
În una din repetiţii, pentru a se facilita prezentarea experienţei, variantele
se aşează în ordine iar în celelalte se adoptă dispunerea randomizată,
întâmplătoare.
În funcţie de modul de dispunere a blocurilor se cunosc :
- blocuri pe un singur rând, când acestea sunt aşezate unul lângă altul,
în linie (fig.3.5.a.)
- blocuri etajate, când sunt aşezate pe două sau trei rânduri (fig.3.5.b.)
- blocuri dispersate, când nu vin în contact unul cu altul chiar dacă fac
parte din aceeaşi experienţă (fig.3.5.c.)
V1 V V V V V V V V V V V V V V V V V V V
2 3 4 5 3 5 2 1 4 2 1 5 4 3 1 3 5 4 2
Blocul I Blocul II
V1 V2 V3 V4 V5 V2 V1 V5 V1 V4
V2 V1 V5 V3 V4 V1 V3 V4 V2 V5
23
Blocul III Blocul IV
b. Blocuri etajate
V1 V2 V3 V4 V5 V V1 V4 V2 V3
5
Blocul I Blocul II
V4 V2 V5 V1 V3
Blocul III
c. Blocuri dispersate
Fig3.5. Aşezarea în blocuri
24
4 5 1 2 3
3 1 4 5 2
5 4 2 3 1
2 3 5 1 4
1 2 3 4 5
5 12 10 9 3 2 11 1 7 6 8 4
3 8 11 7 10 4 6 9 5 12 1 2
4 10 6 5 11 8 2 12 3 1 9 7
11 7 1 8 9 12 10 3 4 2 6 5
6 9 2 12 7 1 4 5 8 11 3 10
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
25
Aşezarea în grilaj (lattice design), (fig.3.8.) se utilizează atunci când
numărul variantelor dintr-o experienţă este prea mare şi în felul acesta blocurile
complete s-ar alungi prea mult, devenind neuniforme şi ducând la creşterea
erorilor experimentale.
Pentru reducerea erorilor, parcelele se dispun în blocuri incomplete, care
cuprind numai o parte din variantele experimentale. În acest caz o repetiţie este
formată din mai multe blocuri incomplete.
Acest mod de aşezare permite includerea în experienţă a mai multor
variante experimentale, comparativ cu celelalte tipuri de aşezări şi, în acelaşi timp,
grupează foarte strâns pe teren variantele unui bloc, oferindu-le astfel condiţii
asemănătoare de experimentare.
Pentru aşezările în grilaje există o serie de reguli precise şi anume :
- numărul de variante trebuie să fie un pătrat perfect ;
- numărul de repetiţii se calculează în funcţie de numărul de bază al
pătratului perfect ; dacă numărul de bază este par, formula folosită este
n=k+1
k +1
n= în care,
2
n = numărul de repetiţii
k = numărul de bază.
26
- randomizarea în cadrul fiecărui bloc, coloane,între blocuri şi între coloane
se face în funcţie de tipul grilajului.
Dintre numeroasele tipuri de grilaje, o utilizare mai largă o au următoarele :
grilajul simplu, grilajul pătrat şi grilajul balansat.
Grilajul simplu se caracterizează prin faptul că în prima repetiţie,
variantele sunt aşezate în ordine sistematică, în repetiţia a doua variantele aşezate
orizontal în blocuri incomplete vor fi dispuse vertical în coloane incomplete iar în
repetiţiile următoare locul variantelor se stabileşte prin randomizarea blocurilor
din primele două repetiţii precum şi a variantelor din cadrul blocurilor. Numărul
repetiţiilor trebuie să fie par.
1 2 3 4 5 6
4 5 6 1 2 3
7 8 9 7 8 9
Randomizarea
blocurilor
Randomizarea
coloanelor
27
5 6 4
2 3 1
8 9 7
a1 a2
b1 b2 b3 b2 b1 b3
c1 c2 c3 c4 c5 c1 c2 c3 c4 c5 c1 c2 c3 c4 c5 c1 c2 c3 c4 c5 c1 c2 c3 c4 c5 c1 c2 c3 c4 c5
Repetiţia I
Pentru a obţine rezultate care să reflecte realitatea din teren şi care să poată
fi apoi generalizate este necesar ca înainte de transpunerea experienţei în câmp să
se întocmească un plan care să cuprindă metoda de aşezare (schiţa experienţei),
obiectivele urmărite, factorii experimentali şi metoda de prelucrare a rezultatelor.
29
Forma terenului impune alegerea unei anumite metode de aşezare. Astfel,
pe terenurile alungite se foloseşte metoda blocurilor pe un singur rând, deci cu
aşezarea liniară a repetiţiilor.
În primele verigi ale procesului de ameliorare când cantitatea de sămânţă
disponibilă este destul de redusă se adoptă metode de aşezare cu mai puţine
repetiţii cum ar fi grilajul pătrat cu 25 de variante în trei repetiţii.
În sfârşit în ce priveşte metoda de prelucrare a datelor se are în vedere
faptul că pentru fiecare metodă de aşezare există o singură metodă corectă de
calculare a rezultatelor.
30
- lăţimea recoltabilă a parcelei experimentale care rezultă din diferenţa
între lăţimea parcelei semănate şi lăţimea eliminărilor laterale :
5m-1m=4m
- lungimea parcelei recoltabile care rezultă din raportul între suprafaţa
recoltabilă şi lăţimea recoltabilă :
40 m2 : 4 m = 10 m
- lungimea totală a parcelei se determină prin adăugarea la lungimea
recoltabilă a lăţimii eliminărilor frontale :
10 m + 2 m = 12 m
- lungimea unei repetiţii este dată de produsul între lăţimea totală a unei
parcele experimentale şi numărul de variante :
5 m x 5 = 25 m
- lungimea experienţei se calculează înmulţind lungimea unei repetiţii cu
numărul de repetiţii :
25 m x 4 = 100 m
- lungimea totală a experienţei se determină adăugând la lungimea ocupată
de parcelele experimentale a încă două lăţimi ale unei parcele, deoarece la
capetele câmpului experimental se aplasează câte o parcelă de protecţie egală cu
parcela experimentală şi ocupată cu aceeaşi cultură :
5 m x 2 = 10 m
100 m + 10 m = 110 m
- lăţimea experienţei este egală cu lungimea parcelei experimentale, deci,
12 m.
- suprafaţa experienţei se află înmulţind lungimea totală a experienţei cu
lăţimea acesteia :
110 m x 12 m = 1320 m
- suprafaţa câmpului experimental se determină adăugând la suprafaţa
experienţei, suprafaţa ocupată de drumul de acces şi banda de protecţie, a căror
lăţime variază în funcţie de natura experienţei.
31
-echer pentru trasarea perpendicularelor sau, în lipsa acestuia, o sfoară cu
lungimea de 12 m cu care se confecţionează un triunghi dreptunghic cu laturile de 3m,
4m şi respectiv 5 m ;
-rulete de oţel cu lungimi de 20 m sau 50 m ;
-jaloane topografice pentru trasarea aliniamentelor ;
-sârmă galvanizată sau sfoară bine răsucită de-a lungul căreia se marchează
capetele parcelelor ;
-picheţi ;
-ciocane de lemn pentru bătut picheţii ;
-etichete din tablă, lemn sau material plastic pe care se încrie numărul variantelor
.
Pichetarea câmpului experimental se face astfel :
-se trasează, cu ajutorul jaloanelor, un aliniament de bază pe care se măsoară cu
ruleta o lungime egală cu lungimea câmpului experimental. Fiecare capăt al câmpului se
marchează cu câte un pichet ;
-se întinde sârma galvanizată sau sfoara orientată pe aliniamentul trasat ;
-se întinde ruleta în lungul sforii şi se delimitează prin picheţi lăţimea parcelelor
experimentale; picheţii se bat înspre interiorul experienţei, cât mai aproape de sfoară dar
fără să o atingă ;
-lungimea fiecărei repetiţii se marchează cu doi picheţi ;
-din punctele terminale ale experienţei se ridică perpendiculare cu ajutorul
echerului, se întinde sfoara şi se marchează lăţimea experienţei ;
-în lipsa echerului, perpendicularele se pot ridica utilizând o sfoară cu lungimea
de 12 m marcată la 3, 4 şi 5 m cu care se confecţionează un triunghi dreptunghic, unghiul
drept găsindu-se la intersecţia laturilor cu dimensiunile de trei şi respectiv patru metri ;
-se verifică dacă distanţa între cele două perpendiculare este egală cu lungimea
experienţei marcată iniţial pe aliniamentul de bază ;
-se întinde sfoara şi se marchează şi pe acest aliniament lăţimea parcelelor
experimentale şi lungimea repetiţiilor ;
-pentru identificarea variantelor, repetiţiilor sau a oricărei parcele experimentale
se procedează la etichetarea acestora ; etichetele pot fi confecţionate din lemn, tablă sau
material plastic, cu fondul de culoare albă şi notaţiile de culoare neagră .
Semănatul sau plantatul materialului experimental
După pichetarea experienţei se execută, la nevoie, ultimele lucrări de pregătire a
patului germinativ şi se seamănă experienţa.
Semănatul se va efectua cu grijă deosebită pentru a obţine parcele încheiate, fără
goluri, asigurându-se fiecărei plante acelaşi spaţiu de nutriţie.
32
Datorită faptului că reuşita semănatului depinde în mare măsură de starea de
funcţionare şi reglarea semănătorii, înainte de începerea lucrării se controlează distanţele
între rânduri, cantitatea de sămânţă distribuită de fiecare tub sau secţie şi se face proba
maşinii pentru fiecare variantă în parte.
La experienţele cu soiuri, sămânţa necesară pentru fiecare parcelă se cântăreşte,
se pune în pungi de hârtie sau săculeţi din pânză, se etichetează, după care se aşază în faţa
fiecărei parcele conform planului experienţei.
În experienţele cu pomi, arbuşti fructiferi şi viţă de vie materialul săditor trebuie
să fie cât mai uniform şi normal dezvoltat. Gropile pentru plantare se pac în aceeaşi zi
pentru întreaga experienţă.
Semănatul sau plantatul materialului săditor trebuie terminat în aceeaşi zi în toată
experienţa.
Întreţinerea culturilor
Pentru fiecare specie folosită în câmpurile experimentale se aplică plantelor
aceleaşi lucrări ca şi în cultura mare excepţie făcând doar experienţele în care factorul
studiat îl constituie lucrările din tehnologia culturii respective.
În timpul efectuării lucrărilor tehnologice se va evita producerea golurilor prin
distrugerea plantelor.
La fel ca şi semănatul şi lucrările de întreţinere trebuie făcute în aceeaşi zi în
întreaga experienţă.
33
-data semănatului ;
-distanţele între rânduri şi între plante pe rând ;
-dimensiunile parcelei semănate ;
-dimensiunile parcelei recoltabile ;
-numărul repetiţiilor ;
-lucrările de întreţinere ;
-observaţii fenologice ;
-recoltarea (data, modul executării, faza de coacere, producţiile înregistrate) ;
-analize privind calitatea recoltei ;
-prelucrarea şi interpretarea rezultatelor .
Recoltarea experienţelor
Lucrările de recoltare se planifică şi se pregătesc cu mult înainte de începere
asigurându-se mai întâi materialele necesare şi anume: etichete, saci de hârtie, sfoară
pentru legat, coşuri, cântare, registre, etc.
În vederea recoltării se va ţine cont de următoarele indicaţii :
-începerea recoltării se va face cu eliminările laterale, eliminările frontale,
parcelele de protecţie şi banda de protecţie ;
-recoltarea se va face în aceeaşi zi pentru întreaga experienţă ;
-pentru a se evita scuturarea seminţelor, boabelor sau fructelor recoltarea va
începe ceva mai devreme de maturitatea fiziologică ;
-de regulă, recoltarea se face pe vreme uscată ;
-se va face uniform în toate parcelele experimentale şi fără pierderi ;
-se vor evita cu desăvârşire confuziile sau greşelile la etichetare şi manipulare ;
-cântărirea producţiei se va face cu acelaşi cântar şi cu aceeaşi precizie pentru
toată experienţa .
34
CAPITOLUL 4
VALORIFICAREA REZULTATELOR
EXPERIMENTALE
35
Caracteristic pentru acest mod de calcul este faptul că valorificarea
rezultatelor se face separat pentru fiecare variantă experimentală, după care se
întocmeşte tabelul de sinteză.
Pentru exemplificarea acestui mod de calcul se prezintă datele obţinute
într-o experienţă cu fasole de grădină la care s-au administrat trei doze de
îngrăşăminte şi care s-au comparat cu producţia realizată la varianta martor,
nefertilizată .
Pentru experimentare s-a folosit aşezarea liniară (metoda M i t s c h e r l i c h).
Variantele experimentale au fost următoarele :
V1 - nefertilizat (martor)
V2 - fertilizat cu 60 Kg/ha P2O5
V3 - fertilizat cu 30 Kg/ha K2O
V4 - fertilizat cu 25 Kg N + 40 Kg P2O5 + 30 Kg K2O
Experienţa s-a efectuat în patru repetiţii cu suprafaţa recoltabilă a parcelei
experimentale de 40 m2.
Producţiile obţinute sunt înscrise în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1.
Producţia de păstăi obţinută la fasolea de grădină
(Kg/parcela recoltabilă)
Nr. Repetiţia
Varianta
variantei R1 R2 R3 R4
1 Nefertilizat 24,8 26,7 27,1 28,5
2 N0P60 35,2 33,5 36,3 37,0
3 N0P0K30 32,6 33,8 34,1 35,9
4 N25P40K30 39,3 38,0 36,9 38,4
36
Tabelul 4.2.
Rezultatele obţinute în varianta nefertilizată
Producţia v
Repe- m
Kg/40 v2 m
tiţia Kg/ha - + %
m2
1 24,8 6200 494 244036
2 26,7 6675 19 361
3 27,1 6775 81 6561 191 2,8
4 28,5 7125 431 185761
Producţia unei variante se exprimă prin valorile medii ale repetiţiilor acelei
variante, care poartă numele de medie aritmetică şi se calculează cu ajutorul
relaţiei:
x 1 + x 2 + ...x n
M= , în care :
n
∑ v2 436719 436719
m= ± =± =± = 191
n( n − 1) 4( 4 − 1) 12
m× 100
m%=
M
191× 100
m%= = 2,8
6694
Rezultatele obţinute reflectă fidel situaţia din teren atunci când valoarea
erorii mijlocii relative a mediei aritmetice (m%) este mai mică decât cifra trei.
După modelul prezentat se calculează datele până la eroarea mijlocie
relativă a mediei aritmetice şi pentru celelalte trei variante luate în studiu după
care se compară şi se interpretează rezultatele experimentale.
38
În acest scop, se centralizează mai întâi datele obţinute într-un tabel de
sinteză (tabelul 4.3.).
Tabelul 4.3.
Sinteza rezultatelor experimentale
D Producţia
Varianta M±m m% S
± mD relativă
Nefertilizat 6694 ± l9l 2,8 Martor - 100,0
2181
N0P60 8875 ± 190 2,1 8,10 132,58
± 269
1831
N0P0K30 8525 ± 170 1,9 7,18 121,35
± 255
2843
N25P40K30 9537 ± 124 1,3 12,52 142,47
± 227
mD = ± m1 + m2
2 2
39
D
S=
mD
41
s2A x C = varianţa interacţiunilor dintre factori ;
mt = varianta martor faţă de care se compară rezultatele obţinute în celelalte
variante experimentale ;
s d = eroarea diferenţei sau abaterea standard a diferenţei ;
p = probabilitatea de transgresiune ;
t = proba t sau testul t ;
f = proba sau testul F ;
DL = diferenţele limită pentru diferite probabilităţi de transgresiune .
În ceea ce priveşte simbolurile utilizate pentru diferitele semnificaţii ale
diferenţelor acestea sunt următoarele :
* - diferenţă pozitivă semnificativă
** - diferenţă pozitivă distinct semnificativă
*** - diferenţă pozitivă foarte semnificativă
o - diferenţă negativă semnificativă
oo - diferenţă negativă distinct semnificativă
ooo - diferenţă negativă foarte semnificativă
- - diferenţă pozitivă sau negativă nesemnificativă
Indiferent de metoda de calcul folosită, producţiile parcelelor
experimentale se exprimă în producţii la hectar şi se înscriu pe un plan, conform
aşezării parcelelor pe teren. Pentru uşurarea calculelor producţiile se exprimă, de
regulă, prin două sau cel mult trei cifre (t sau q/ha).
Se foloseşte, de asemenea, micşorarea tuturor producţiilor parcelelor
experimentale cu aceeaşi cantitate, astfel că operaţiile matematice se vor efectua
cu cifre mai mici. La sfârşitul calculului urmează să se adauge la fiecare variantă
cantitatea diminuată iniţial.
42
a. Producţiile parcelelor experimentale exprimate în t/ha se
înscriu într-un plan corespunzător aşezării în teren (tabelul 4.4.).
Tabelul 4.4.
Producţiile înscrise în planul experienţei
Repe-
Producţiile parcelelor (t/ha)
tiţia
1 2 3 4 5 6
1 11,5 10,7 11,2 11,7 12,3 11,9
4 6 5 3 1 2
2 12,1 11,6 12,1 11,3 11,2 10,5
3 5 1 6 2 4
3 11,0 11,9 11,3 11,8 10,6 12,0
6 4 2 5 3 1
4 11,7 11,8 10,8 12,5 11,1 11,4
C=
( ∑ x ) , în care :
2
43
d. Se calculează suma pătratelor abaterilor de la media
aritmetică pentru întreaga experienţă, pentru blocuri, pentru variante şi pentru
eroare.
Calculele se fac cu ajutorul următoarelor relaţii :
- suma pătratelor abaterilor pentru întreaga experienţă (SPT) ,
SPT = ∑ x 2 - C
∑ b2
SPB = - C , în care :
v
v = numărul variantelor
∑ v2
SPV = - C, în care :
b
b = numărul repetiţiilor
45,42 + 42,62+...47,02
SPV = − 3171,7004 = 6,1821
4
44
e. Se calculează gradele de libertate (GL) pentru toată experienţa (GLT),
pentru repetiţii (GLB), pentru variante (GLV) şi pentru eroare (GLE) .
După calcularea mediei aritmetice, numărul termenilor care pot varia liber
fără a modifica valoarea acesteia este mai mic cu unu faţă de numărul total al
termenilor care o compun..
Unul din termeni va primi în mod obligatoriu o anumită valoare în funcţie
de variaţia celorlalţi termeni, astfel ca valoarea mediei să rămână neschimbată.
De exemplu, media 15 poate proveni din cinci numere. Patru din acestea
pot fi alese liber, primul poate fi 8, al doilea 23, al treilea 18, al patrulea 6. Cel de-
al cincilea termen nu poate fi decât 20, deoarece numai astfel se poate obţine
media 15.
Rezultă deci, că informaţia cuprinsă în unul din termeni nu mai este
necesară dacă se dispune de media aritmetică şi de valorile celorlalţi termeni.
GLT = N - 1 în care ,
GLB = b - 1 în care,
b = numărul repetiţiilor
GLV = v - 1 în care,
v = numărul variantelor
GLT = 24 - 1 = 23
GLB = 4 - 1 = 3
GLV = 6 - 1 = 5
GLE = 23 - (3 + 5) = 15
45
f. Se calculează varianţa (s2) pentru variante şi pentru erori raportând suma
pătratelor abaterilor la gradele de libertate corespunzătoare .
Astfel,
SPV
- pentru variante s 2 v =
GL V
SPE
- pentru eroare s 2 E =
GL E
În experienţa ce se valorifică,
6,1821
s2 V = = 1,2364
5
0,3929
s2 E = = 0,0262
15
În exemplul prezentat,
46
Valoarea probei F din experienţă se compară cu valoarea F calculată
teoretic pentru probabilitatea de transgresiune de 5 % şi în funcţie de numărul
gradelor de libertate al celor două varianţe.
Prin probabilitate de transgresiune (P%) se înţelege improbabilitatea
obţinerii aceloraşi rezultate. Probabilitatea de transgresiune de 5% înseamnă şansa
de 95% de a obţine aceleaşi rezultate în anii următori sau în experienţe
asemănătoare.
Dacă valoarea F calculată pentru o anumită experienţă este mai mare decât
valoarea F limită calculată teoretic pentru aceleaşi grade de libertate, se poate
afirma, cu un risc mai mic de 5% de a greşi, că diferenţele de producţie sunt
datorate factorilor cercetaţi.
În situaţia când valoarea F este mai mică decât valoarea calculată teoretic,
înseamnă că diferenţele între variante sunt mici, neasigurate statistic şi sunt
datorate abaterilor accidentale. În acest caz nu se mai justifică cercetarea
semnificaţiei diferenţelor.
Pentru exemplul dat, în tabelul anexă 1, valoarea F găsită la intersecţia
rândului indicat de GLE (15) cu coloana indicată de GLV (5) este de 2,90. Proba F
calculată pentru experienţa ce se valorifică este de 47,19, mai mare faţă de
valoarea F pentru probabilitatea de transgresiune de 5%. Aceasta înseamnă că cele
şase clone cu care s-a experimentat sunt diferite în privinţa capacităţii de
producţie, că diferenţele de producţie între variante sunt, în general, semnificative
şi deci, calculul poate continua.
Toate datele obţinute se centralizează într-un tabel care poartă numele de
"tabelul varianţelor" (tabelul 4.6.).
47
47,6
- varianta 4 = = 11,90 t/ha
4
48,7
- varianta 5 = = 12,18 t/ha
4
47,0
- varianta 6 = = 11,75 t/ha
4
Tabelul 4.6.
Tabelul varianţelor
Specificare SP GL s2 Proba F
Total 6,6296 23
1,2364
Blocuri 0,0546 3 F= = 47,19
0,0262
Variante 6,1821 5 1,2364
(2,90)
Eroare 0,3929 15 0,0262
∑ x 275,9
X= = = 11,49 t/ha
N 24
- pentru varianta 2,
48
- pentru varianta 3,
- pentru varianta 4,
- pentru varianta 5,
- pentru varianta 6,
2s2 E
sd = în care ,
n
- s2E - reprezintă varianţa erorii ;
- n - reprezintă numărul de repetiţii.
2× 0,0262
sd = = 0,11 t/ha = 110 Kg/ha
4
- pentru varianta 1,
140
t= = 1,3
110
- pentru varianta 2,
840
t= = 7,6
110
- pentru varianta 3,
340
t= = 3,1
110
- pentru varianta 4,
410
t= = 3,7
110
- pentru varianta 5,
690
t= = 6,3
110
- pentru varianta 6,
260
t= = 2,4
110
50
Tabelul 4.7.
Gradele de semnificaţie
Probabilitate Grade de Notări
de transgresiune semnificaţie Surplus Deficit
P > 5% Nesemnificativ - -
P = 5% - 1% Semnificativ * o
P = 1% - 0,1% Distinct semnificativ ** oo
P < 0,1% Foarte semnificativ *** ooo
Astfel :
- Pentru varianta 1 valoarea probabilităţii de transgresiune (P%) se găseşte
la intersecţia rândului indicat de t = 1,3 cu valoarea corespunzătoare a gradului de
libertate pentru eroare GL = 15. Deoarece valoarea P (21,3%) este mai mare de
5%, diferenţa de producţie este nesemnificativă.
- Pentru varianta 2, valoarea lui t este 7,6 iar probabilitatea de
transgresiune este sub 0,1%. Rezultă că diferenţa de producţie este foarte
semnificativă. Fiind un deficit de producţie se va nota cu trei cercuri (ooo).
- Pentru varianta 3, (t = 3,1), P = 0,75% .Această valoare este cuprinsă între
1% şi 0,1% , deci diferenţa este distinct semnificativă . Fiind, de asemenea, un
deficit de producţie, semnificaţia se va nota cu două cercuri (oo).
- Pentru varianta 4, (t = 3,7), P = 0,21%. Diferenţa este distinct
semnificativă dar deoarece este un surplus de producţie faţă de martor, se va nota
cu două asteriscuri (**).
- Pentru varianta 5, (t = 6,3), P este sub 0,1%. Diferenţa în acest caz este
foarte semnificativă dar fiind un surplus de producţie se va nota cu trei asteriscuri
(***).
- Pentru varianta 6, (t = 2,4), P = 3,0%. În acest caz valoarea lui P% este
cuprinsă între 1% şi 5%, deci diferenţa de producţie este semnificativă şi fiind un
surplus se va nota cu un asterisc (*).
Datele calculate se înregistrează într-un tabel de sinteză (tabelul 9.8.) în
care variantele se trec în ordinea descrescândă a producţiilor .Producţia medie a
experienţei, considerată variantă martor, se intercalează între celelalte variante
conform valorii obţinute. În acelaşi tabel se înscriu şi producţiile relative
considerându-se producţia martorului egală cu 100%.
51
De regulă, pentru experienţele cu soiuri se foloseşte drept variantă martor
soiul zonat în regiunea respectivă.
Tabelul 4.8.
Sinteza rezultatelor experimentale
Producţia d Semni-
Varianta t15 P%
Kg/ha % Kg/ha ficaţia
5 12.180 106,00 690 6,3 0,1 ***
4 11.900 103,56 410 3,7 0,21 **
6 11.750 102,26 260 2,4 3,0 *
X Mt 11.490 100,00 X Mt - - -
1 11.350 98,78 - 140 1,3 21,3 -
3 11.150 97,04 - 340 3,1 0,75 oo
2 10.650 92,68 - 840 7,6 0,1 ooo
DL = t×sd în care :
52
-t- poate lua diferite valori în funcţie de probabilităţile de transgresiune şi
gradele de libertate ale erorilor ;
- sd - reprezintă eroarea diferenţelor.
DL × 100
DL % =
x
234× 100
DL 5 % = = 2,03%
11490
324× 100
DL 1 % = = 2,81%
11490
447× 100
DL 0,1 % = = 3,89%
11490
Tabelul 4.9.
Sinteza rezultatelor experimentale
Producţia d Semnifi-
Clona t15 P%
Kg/ha % Kg/ha caţia
5 12.180 106,00 690 6,3 0,1 ***
4 11.900 103,56 410 3,7 0,21 **
6 11.750 102,26 260 2,4 3,0 *
X Mt 11.490 100,00 X Mt - - -
1 11.350 98,78 - 140 1,3 21,3 -
3 11.150 97,04 - 340 3,1 0,75 oo
2 10.650 92,68 - 840 7,6 0,1 ooo
DL 5% 2,03 234
DL 1% 2,81 324
DL 0,1% 3,89 447
54
Diferenţa de producţie înregistrată de clona 2 este de 840 Kg/ha. Această
valoare fiind mai mare decât DL 0,1%, este foarte semnificativă şi se notează cu
trei zerouri.
Se observă, astfel, că indiferent de metoda folosită pentru stabilirea
gradelor de semnificaţie a diferenţelor, rezultatele sunt aceleaşi.
Când este necesar să se facă şi alte comparaţii între diferitele variante
experimentale se foloseşte metoda diferenţelor multiple, cunoscută şi sub numele
de "testul Duncan".
Pentru aprecierea semnificaţiei diferenţelor prin această metodă se iau în
considerare gradele de libertate ale erorii şi numărul variantelor experimentale. În
funcţie de depărtarea între mediile comparate, în clasificarea variantelor, se
folosesc mai multe valori q corespunzătoare (tabelul anexă 3).
DS 5% = sx × q
s2 E
sx =
n
-q -reprezintă valori ce se găsesc în tabelul anexă 3 la întretăierea rândului
corespunzător gradului de libertate al erorii cu coloana corespunzătoare
numărului de variante cuprinse între limitele comparaţiei.
0,0262
sx = = 0,0809 t/ha = 80,9 Kg/ha
4
55
Se calculează apoi diferenţele semnificative (DS) utilizând valorile q din
tabelul anexă 3.
Astfel, pentru :
n = 2, DS 5% = 80,9 x 3,01 = 243 Kg/ha ;
n = 3, DS 5% = 80,9 x 3,16 = 255 Kg/ha ;
n = 4, DS 5% = 80,9 x 3,25 = 263 kg/ha ;
n = 5, DS 5% = 80,9 x 3,31 = 268 Kg/ha ;
n = 6, DS 5% = 80,9 x 3,36 = 272 Kg/ha.
Tabelul 4.10.
Testul Duncan la experienţa cu clone de viţă de vie,
aşezate după metoda blocurilor
VI 2 10650
- - - - -
56
4.2.2. Valorificarea rezultatelor experimentale la experienţele
aşezate în pătrat latin
Valorificarea experienţelor dispuse în pătrat latin se face în acelaşi mod
ca şi la metoda blocurilor. Diferenţa între cele două moduri de calcul constă în
faptul că la metoda pătratului latin se calculează suma pătratelor abaterilor (SP) şi
gradele de libertate (GL) pentru coloane (L), în felul acesta micşorându-se
corespunzător SP şi GL pentru eroare.
Pentru exemplificare se va folosi o experienţă cu cinci soiuri de viţă de
vie efectuată la Odobeşti şi dispusă după metoda pătratului latin. Soiurile luate în
studiu, la care s-a folosit acelaşi sistem de tăiere (Guyot pe semitulpină), au fost :
Aligoté, Fetească albă, Galbenă de Odobeşti, Muscat Ottonel şi Riesling italian.
Producţiile celor cinci soiuri, ordonate după planul de aşezare a
experienţei în câmp şi transformate din Kg/parcelă în t/ha sunt înscrise în tabelul
4.11.
Tabelul 4.11.
Planul experienţei şi producţiile realizate
Coloana
Blocul B
1 2 3 4 5
5 13,24 16,03 15,85 14,12 14,91 74,0
4 14,32 16,05 13,64 15,31 16,33 75,5
3 16,35 15,11 14,02 16,13 13,54 75,0
2 15,93 13,14 14,81 15,95 14,12 73,8
1 14,61 13,92 15,73 13,44 16,15 73,7
∑ x=
L 74,3 74,1 73,9 74,8 74,9
372,0
57
Tabelul 9.12.
Producţiile ordonate pe variante
Repetiţia
Varianta Suma Media
I II III IV V
V1 (Aligoté) 14,6 14,8 15,1 15,3 14,9 74,7 14,94
V2(Fetească) 13,9 14,1 14,0 14,3 14,1 70,4 14,08
V3(Galbenă) 15,7 15,9 16,1 16,3 16,0 80,0 16,00
V4(Muscat) 13,4 13,1 13,5 13,6 13,2 66,8 13,36
V5(Riesling) 16,1 15,9 16,3 16,0 15,8 80,1 16,02
C=
( ∑ x) 2
=
372 2
= 5535,36
N 25
SPE = SPT - (SPB + SPL + SPV) = 28,44- (0,516 + 0,152 + 27,53) = 0,242
GLT = N - 1 = 25 - 1 = 24
GLB = B - 1 = 5 - 1 = 4
58
GLL = l - 1 = 5 - 1 = 4
GLV = v - 1 = 5 - 1 = 4
GLE = GLT - (GLB + GLL + GLV) = 12
SPV 27,53
s2 V = = = 6,8825
GL V 4
- Se determină varianţa erorii :
SPE 0,242
s2 E = = = 0,0201
GL E 12
- Se calculează proba F :
s2 V 6,8825
f = = = 342,41
s2 E 0,021
Tabelul 4.13.
Tabelul varianţelor
Sursa variaţiei SP GL s2 Proba F
Total 28,44 24
Blocuri 0,516 4
Coloane 0,152 4
Variante 27,53 4 6,8825 342,41
Eroare 0,242 12 0,0201 (3,26)
59
∑ x 372
x= = = 14,88 t/ha
N 25
2 × s2 E 2 × 0,0201
sd = = = 0,089 t/ha
n 5
Tabelul 4.14.
Sinteza rezultatelor experimentale
Nr. Producţia d Semni-
Varianta
var. Kg/ha % Kg/ha ficaţia
V5 Riesling italian 16020 107,66 1140 ***
V3 Galbenă de Odobeşti 16000 107,52 1120 ***
V1 Aligoté 14940 100,40 60
X Martor 14880 100,00
V2 Fetească albă 14080 94,62 - 800 ooo
V4 Muscat Ottonel 13360 89,78 - 1520 ooo
60
DL 5% 194 Kg/ha
D L 1% 272 Kg/ha
DL 0,1% 384 Kg/ha
Tabelul 4.15.
Producţiile de ardei gogoşar (t/ha) ordonate după
planul de aşezare a experienţei în câmp
COLOANA
I II III IV
Blocul B
SUBCOLOANA
I II I II I II I II
1 12,41 13,22 13,23 13,14 13,65 12,86 14,17 13,58 105,9
4 7 5 1 3 8 2 6
2 12,8 13,2 13,9 12,1 13,5 13,9 13,0 13,0 105,4
3 12,46 12,93 13,78 14,02 12,51 14,47 13,09 13,14 106,0
5 8 6 7 2 4 1 3
4 13,2 14,1 12,0 14,4 12,5 13,9 11,9 13,5 105,5
L 104,2 106,4 107,1 105,1 422,8
61
C=
( ∑ x)
2
=
422,82
= 5586,245
N 32
Tabelul 4.16.
Producţii ordonate pe variante
Blocul Prod.
Varianta
I II III IV V medie
V1 – A54 - 83 12,4 12,1 12,5 11,9 48,9 12,23
V2 – A66 - 83 13,2 13,0 14,0 12,5 52,7 13,18
V3 – A12 - 84 13,2 13,5 12,9 13,5 53,1 13,28
V4 – A25 - 84 13,1 12,8 13,1 13,9 52,9 13,23
V5 – A29 - 84 13,6 13,9 13,0 13,2 53,7 13,43
V6 – A3 - 85 12,8 13,0 12,4 12,0 50,2 12,25
V7 – A19 - 85 14,1 13,2 14,4 14,4 56,1 14,03
V8 – A38 - 85 13,5 13,9 13,7 14,1 55,2 13,80
GLB = b - 1 = 4 - 1 = 3
62
GLL = v - 1 = 4 - 1 = 3
GLV = v - 1 = 8 - 1 = 7
SPV 9,8800
s2 V = = = 1,4114
GL V 7
SPE 3,89
s2 E = = = 0,2161
GL E 18
s2 V 1,4114
f= = = 6,53
s2 E 0,2161
63
- Se calculează diferenţele limită pentru a se stabili semnificaţiile
diferenţelor între variantele experimentale şi martor. Pentru aceasta se determină
mai întâi eroarea diferenţelor :
2 × 0,2161
sd = = 0,328t / ha
4
Tabelul 4.18.
Sinteza rezultatelor experimentale
Varian- Producţia d Semni-
Linia
ta nr. Kg/ha % Kg/ha ficaţia
V7 A19 – 85 14030 106,20 + 820 *
V8 A38 – 85 13800 104,46 + 590
V5 A29 – 84 13430 101,66 + 220
V3 A12 – 84 13280 100,37 + 70
V4 A25 – 84 13230 100,15 + 20
x Martor 13210 100,00
V2 A66 – 83 13180 99,77 - 30
V6 A3 - 85 12550 95,00 - 660
V1 A54 – 83 12230 92,58 - 980 oo
64
DL1% 944 Kg/ha
DL0,1% 1285 Kg/ha
Se calculează :
∑ x = ∑ B = ∑ R = 222,5
∑ x 222,5
x= = = 6,18
N 36
BV = k × ∑ x = 3× 222,5 = 667,5
- valorile W, cu formula ;
66
W = kV - (k + 1)BV + ∑ x
Tabelul 4.19
Producţiile obţinute la fasolea de grădină
în experienţa dispusă în grilaj balansat
Blocul Repetiţia I B
0 1 2 3 4
1 1 2 2 3 3
4 4 5 5 6 6
7 7 8 8 9 9
36,4
Blocul R e p e t i ţ i a II
10 1 11 4 12 7
13 2 14 5 15 8
16 3 17 6 18 9
53,7
0 1 2 3 4
Blocul R e p e t i ţ i a III
19 1 20 8 21 6
22 4 23 2 24 9
67
(8) 13,9 3,4 6,6 23,9
25 7 26 5 27 3
63,0
Blocul R e p e t i ţ i a IV
28 1 29 5 30 9
31 7 32 2 33 6
34 4 35 8 36 3
69,4
Tabelul 4.20
Tabelul sumelor variantelor
V'
Varianta V Bv W Yw
corectat
1 16,5 57,8 + 40,8 3,092 19,59
2 11,8 64,2 + 1,1 0,068 11,86
3 25,6 80,9 - 24,3 - 1,845 23,75
4 45,0 89,8 - 1,7 - 0,131 44,87
5 24,3 80,2 - 25,4 - 1,925 22,38
6 40,7 78,8 + 29,4 + 2,228 42,92
7 16,3 72,5 - 18,6 - 1,410 14,89
8 14,9 66,1 + 3,2 + 0,242 15,15
9 27,4 77,2 - 4,1 - 0,320 27,09
Suma 222,5 667,5 0 0 222,5
68
Pentru verificare, suma valorilor W trebuie să fie egală cu zero.
-suma pătratelor abaterilor pentru blocuri (SPB) ;
C=
( ∑ x)
2
=
222,52
= 1375,1736
N 36
∑ V2 16,52 +...+27,4 2
SPV ( necorectat ) = −C= − 1375,1736 =
n 4
6577,29
= − 1375,1736 = 269,1489
4
SPE = SPT - (SPB + SPR + SPV) = 400,4664 - (38,3496 + 68,6052 + +269,1489) = 24,3627
GLT = N - 1 = 35
GLR = n - 1 = 3
69
GLB = b - 1 = 8
GLV = v - 1 = 8
SPB 38,3496
s2 B = = = 4,7937
GL B 8
SPE 24,3627
s2 E = = = 1,5226
GL E 16
În cazul în care varianţa blocurilor este mai mică sau egală cu varianţa
erorii, înseamnă că influenţa blocurilor incomplete nu depăşeşte limitele erorii.
Valoarea Y se consideră egală cu zero şi deci, producţiile variantelor nu mai
necesită corecturi.
70
Tabelul 4.21.
Analiza varianţei pentru grilajul balansat 3 x 3
Cauza variabilităţii SP GL s2 Proba F
Total 421,6364 35
Repetiţii 68,6052 3
Blocuri 38,3496 8 4,7937
F= 18,88
Variante necorectate 269,1489
8 (2,59)
Variante corectate 35,2876
1,5226
Eroare 24,3627 16
1,8688
V'= V + Y x W
SPV' 282,3015
s2 V ' = = = 35,2876
GL V 8
71
s2E f = s2E (1 + ky) = 1,5226 (1 + 3 x 0,0758) = 1,8688
s2 V ' 35,2876
F= 2 = = 18,88
s Ef 1,8688
Valoarea F obţinută prin calcul fiind mai mare decât valoarea teoretică
pentru aceleaşi grade de libertate ale variantelor şi erorii, înseamnă că între
variante există diferenţe ce depăşesc graniţele întâmplării.
- eroarea diferenţei (sd) se calculează pornind de la varianţa efectivă a
erorii cu formula :
2s2 Ef 2 × 1,8688
sd = = = 0,96
n 4
72
Tabelul 4.22.
Sinteza rezultatelor obţinute într-o experienţă cu
fasole de grădină aşezată în grilaj balansat
Producţia d
Varianta Semnificaţia
t/ha % t/ha
4 11,21 181,39 5,03 ***
6 10,64 172,16 4,46 ***
9 6,77 109,54 0,59
X 6,18 100,00 -
3 5,93 95,95 - 0,25
5 5,59 90,45 - 0,59
1 4,89 79,12 - 1,29
8 3,78 61,16 - 2,40 o
7 3,72 60,19 - 2,46 o
2 2,96 47,89 - 3,22 oo
DL 5% 2,04 t/ha
DL 1% 2,80 t/ha
DL 0,1% 3,85 t/ha
nBa + vVa − ∑ x
xa = , în care:
(n − 1)(v − 1)
xa = producţia estimată ;
n = numărul repetiţiilor ;
Ba = totalul producţiilor celorlalte parcele din blocul cu o parcelă lipsă ;
v = numărul variantelor ;
Va = totalul producţiilor variantei din care lipseşte o parcelă ;
∑ x = producţia totală a experienţei.
În cazul în care lipsesc datele din mai multe parcele dar din variante şi
blocuri diferite, estimarea producţiilor se face prin aproximări succesive astfel :
-cu excepţia unei parcele a cărei producţie se calculează cu formula de
mai sus, pentru toate celelalte parcele lipsă se folosesc date aproximative alese
arbitrar ;
-după calcularea producţiei unei parcele se procedează identic şi
succesiv cu toate celelalte ;
-se reia calculul pentru fiecare parcelă în parte până când rezultatul
rămâne acelaşi.
Analiza varianţei se face în mod obişnuit cu deosebirea că GLT va fi
micşorat cu numărul parcelelor lipsă iar GLE se va reduce corespunzător în funcţie
de GLT .
De asemenea, pentru stabilirea semnificaţiei diferenţei între media
variantei cu parcelă lipsă şi media altor variante, eroarea diferenţei se va calcula
cu formula :
⎡2 v ⎤
sd = s2 E ⎢ + ⎥
⎣ n n(n − 1)(v − 1) ⎦
74
Pentru cazul când lipsesc datele mai multor parcele din aceeaşi variantă
sau din aceeaşi repetiţie se recomandă ca folosirea rezultatelor experienţei să fie
făcută fără varianta sau repetiţia respectivă .
La experienţele dispuse în pătrat latin formula de calcul pentru parcela
absentă este următoarea :
n(Ba + La + Va) − 2 ∑ x
xa = , în care:
(n − 1)(n − 2)
xa = producţia parcelei absente ;
Ba = totalul producţiilor celorlalte parcele din repetiţia cu o parcelă absentă ;
Va = suma producţiilor celorlalte parcele din varianta în care lipseşte o
parcelă ;
La = suma producţiilor celorlalte parcele din coloana cu parcelă absentă ;
∑ x = producţia totală a experienţei ;
n = numărul repetiţiilor.
Ba ,Ra ,Va = suma producţiilor din celelalte parcele din blocul, repetiţia
sau varianta din care lipseşte o parcelă ;
B2 = suma producţiilor tuturor blocurilor în care apare varianta cu
parcela lipsă ;
V2 = suma producţiilor tuturor repetiţiilor pentru variantele care apar în
blocul cu parcela absentă.
75
4.2.6. Valorificarea rezultatelor experimentale la experienţele
polifactoriale aşezate în parcele subdivizate
76
Experienţa a fost ampasată în patru repetiţii. Producţiile obţinute sunt
înregistrate în tabelul 4.23.
C=
( ∑ x)
2
=
328,832
= 2252,6910
N 48
Tabelul 4.23.
Producţiile de struguri (t/ha) ordonate pe variante şi blocuri
Repetiţia
Varianta V
1 2 3 4
a1b1 3,73 2,00 2,11 2,69 10,53
a1b2 5,77 4,08 4,83 4,91 19,59
a1b3 3,73 3,68 2,83 3,61 13,85
a1b4 11,79 10,70 11,12 11,25 44,86
Total 25,02 20,46 20,89 22,46 88,83
a2b1 6,66 7,15 6,33 6,79 26,93
a2b2 4,11 4,92 4,26 4,57 17,86
a2b3 5,15 5,70 5,53 5,46 21,84
a2b4 12,32 11,83 12,12 12,69 48,96
Total 28,24 29,60 28,24 29,51 115,59
a3b1 6,37 5,82 4,52 5,78 22,49
a3b2 6,33 6,68 6,48 6,56 26,05
a3b3 7,57 7,15 7,77 7,59 30,08
a3b4 11,54 11,88 11,03 11,34 45,79
Total 31,81 31,53 29,80 31,27 124,41
77
R 85,07 81,59 78,93 83,24 ∑ x = 328,83
SPTparcelemari =
(
∑ totaluri parcele mari 2 ) −C=
b
25,02 + 20,46 +...31,27 2
2 2
= − 2252,6910 = 47,1392
4
b = numărul de graduări ale factorului
SPE(eroare a)= SPT (parcele mari) - (SPR + SPA) = 47,1392 - (1,6986 + 42,913) = 2,5276
Tabelul 4.24.
Sumele combinaţiilor şi sumele factorilor
Factorul B
Factorul b1 b2 b3 b4
A
A Grasă de Tămâioasă Fetească Fetească
Cotnari românească albă regală
aa (93 RG) 10,53 19,59 13,85 44,86 88,83
a2 (K 5 BB) 26,93 17,86 21,84 48,96 115,59
a3 (SO4 -4) 22,49 26,05 30,08 45,79 124,41
B 59,95 63,50 65,77 139,61 328,83
SPE (eroare b) = SPT (parcele mici) - (SPT (parcele mari) + SPB + SPA x B ) =
= 456,3169 - (47,1392 + 367,5503 +37,6197) = 4,0077
79
-Se calculează varianţa variantelor, varianţa erorii precum şi proba F
care se compară cu valoarea teoretică.
SPA 42,913
s2V (a) = = = 21,4565
GL A 2
SPE(a) 2,5276
s2E (a) = = = 0,4212
GL E(a ) 6
s2 V(a)
f(a) = = 50,9413
s2 E(a)
SPB 367,5503
s2V (b) = = = 122,5167
GL B 3
SPE(b) 4,0077
s2E (b) = = = 0,1484
GL E(b) 27
s2 V(b)
f(b) = = 825,5842
s2 E(b)
SPA × B 37,6197
s2 A x B = = = 6,2798
GL A × B 6
s2 A × B 6,2798
f(A x B) = = = 42,3167
s2 E 0,1484
80
Tabelul 4.25.
Tabelul varianţelor
Sursa variaţiei SP GL s2 F
Parcele mari 47,1392 11
Repetiţii 1,6986 3
Factorul A 42,9130 2 21,4565 50,9413
Eroare (a) 2,5276 6 0,4212
Parcele mici 456,3169 47
Factorul B 367,5503 3 122,5167 825,5842
Interacţiunea A x B 37,6197 6 6,1110 41,0966
Eroare (b) 4,0077 27 0,1484
-pentru comparaţii între două medii ale factorului B, (b2 - b1), fomula
folosită este :
2s2 E(b ) 2 × 0,1484
sd = = = 0,1572
n× a 4× 3
81
DL5% = 0,1572 x 2,05 = 0,322 t/ha
DL1% = 0,1572 x 2,77 = 0,435 t/ha
DL0,1% = 0,1572 x 3,69 = 0,580 t/ha
82
(4 − 1) × 0,1484 × 2,05 + 0,4212 × 2,45
t5% = = 2,24
(4 − 1) × 0,1484 + 0,4212
83
Tabelul 4.26.
Diferenţele de producţie şi semnificaţia lor pentru factorul A
Producţiile d
Specificare Semnificaţia
(t/ha) (t/ha)
a2 - a1 7,22 - 5,55 1,67 ***
a3 - a1 7,77 - 5,55 2,22 ***
a3 - a2 7,77 - 7,72 0,05 -
Tabelul 4.27.
Diferenţele de producţie şi semnificaţia lor pentru factorul B
Producţiile d
Specificare
t/ha t/ha Semnificaţia
b2 - b1 5,29 - 4,99 0,300 -
b3 - b1 4,48 - 4,99 0,490 **
b4 - b1 11,63 - 4,99 6,640 ***
b3 - b2 5,48 - 5,29 0,190 -
b4 - b2 11,63 - 5,29 6,340 ***
b4 - b3 11,63 - 5,48 6,150 ***
84
Tabelul 4.28.
Diferenţele de producţie ale factorului B la aceeaşi
graduare a factorului A
Producţiile d
Specificare Semnificaţia
t/ha t/ha
a1b2 - aab1 4,89 - 2,63 2,26 ***
a1b3 - a1b1 3,46 - 2,63 0,83 **
a1b3 - a1b2 3,46 - 4,89 - 1,43 ooo
a1b4 - a1b1 11,21 - 2,63 8,58 ***
a1b4 - a1b2 11,21 - 4,89 6,32 ***
a1b4 - a1b3 11,21 - 3,46 7,75 ***
a2b2 - a2b1 4,46 - 6,73 - 2,27 ooo
a2b3 - a2b1 5,46 - 6,73 - 1,27 ooo
a2b3 - a2b2 5,46 - 4,46 1,00 **
a2b4 - a2b1 12,24 - 6,73 5,51 ***
a2b4 - a2b2 12,24 - 4,46 7,78 ***
a2b4 - a2b3 12,24 - 5,46 6,78 ***
a3b2 - a3b1 6,51 - 5,62 0,89 **
a3b3 - a3b1 7,52 - 5,62 1,90 ***
a3b3 - a3b2 7,52 - 6,52 1,01 ***
a3b4 - a3b1 11,44 - 5,62 5,82 ***
a3b4 - a3b2 11,44 - 6,51 4,93 ***
a3b4 - a3b3 11,44 - 7,52 3,92 ***
85
Desigur că pentru interpretarea rezultatelor experimentale datele din
tabelul 4.28 pot fi folosite pentru analizarea fiecărui soi în parte pe fiecare din cei
trei portaltoi utilizaţi, urmând a se recomanda cel mai bun portaltoi pentru fiecare
dintre soiuri.
Şi din tabelul 9.29. se pot trage concluzii clare pentru producţie în sensul
că pentru soiurile luate în studiu se recomandă să nu se folosească portaltoiul 93
RG.
Tabelul 4.29.
Diferenţele de producţie ale factorului A la
aceeaşi graduare a factorului B
Producţiile d
Specificare Semnificaţia
t/ha t/ha
a2b1 - a1b1 6,73 - 2,63 4,10 ***
a2b2 - a1b2 4,46 - 4,89 - 0,43 -
a2b3 - a1b3 5,46 - 3,46 2,00 ***
a2b4 - a1b4 12,24 - 11,21 1,03 **
a3b1 - a1b1 5,62 - 2,63 2,99 ***
a3b2 - a1b2 6,51 - 4,89 1,62 ***
a3b3 - a1b3 7,52 - 3,46 4,06 ***
a3b4 - a1b4 11,44 - 11,21 0,23 -
a3b1 - a2b1 5,62 - 6,73 - 1,11 oo
a3b2 - a2b2 6,51 - 4,46 2,05 ***
a3b3 - a2b3 7,52 - 5,46 2,06 ***
a3b4 - a2b4 11,44 - 12,24 0,80 o
DL5% = 0,641 t/ha ; DL1% = 0,922 t/ha ; DL0,1% = 1,366 t/ha
C=
( ∑ x)
2
=
204,49 2
= 1991,2457
N 21
SPT = ∑ x 2 − C = 36,1676
∑ An 2
SPAni = − C = 22,5354
V
87
∑ v2
SPV = − C = 8,0480
Ani
GLT = N - 1 = 21 - 1 = 20
GLV = v - 1 = 7 - 1 = 6
GLAni = A - 1 = 3 - 1 = 2
GLA x C = (a - 1)(v - 1) = 2 x 6 = 12
GLE = suma gradelor de libertate ale erorii din anii de
experimentare = 18 x 3 = 54
Tabelul 4.30.
Producţii medii (t/ha) înregistrate în anii de experimentare
A n i i
Varianta V
1988 1989 1990
93 RG 9,42 8,78 10,11 28,31
SC 2 10,07 9,27 11,44 30,78
SO4-4 9,64 8,93 12,66 31,23
140 Rv 9,24 8,93 10,66 28,83
41 B 9,48 8,39 11,33 29,20
K5 BB 9,12 8,83 12,77 30,72
44-53-M 8,82 7,58 9,02 25,42
An 65,79 60,71 77,99 204,49
SPV
s2 V = = 1,3413
GL V
SPAC
s2AC = = 0,4653
GL AC
88
Varianţa erorii se obţine din media valorilor obţinute în anii de
experimentare.
Tabelul 4.31.
Tabelul varianţelor
Faţă de
Sursa variaţiei SP GL s2 Faţă de AC
E
Total 36,1676 20
Ani 22,5354 6
5,66
Variante 8,0480 2 1,3413 2,88 (3,88)
(3,09)
1,96
Ani x Variante 5,5842 12 0,4653
(1,90)
Eroare - 54 0,2368
s2 E 1,3413
f = = = 5,66
s2 V 0,2368
Faţă de valoarea din tabelul anexă 1, rezultă că în cei trei ani de experimentare,
diferenţele între variante au fost semnificative .
89
s2 AC 0,4653
f = 2 = = 1,96
sE 0,2368
s2 V 1,3413
f = 2
= = 2,88
s AC 0,4653
2s2 E
sd = = 0,34t / ha
n
Faţă de s2AC :
2s2 AC
sd = = 0,55t / ha
a
Astfel,
DL5% = 0,55 x 2,18 = 1,19 t/ha
DL1% = 0,55 x 3,06 = 1,68 t/ha
DL0,1% = 0,55 x 4,32 = 2,37 t/ha
Tabelul 4.32.
Sinteza rezultatelor experimentale
Producţia d Semnificaţia
Varianta
t/ha % t/ha faţă de eroare faţă de AC
SO4-4 10,41 101,66 0,17
SC 2 10,26 100,19 0,02
K 5 BB 10,24 100,00 Mt
41 B 9,73 95,01 0,51
140 Rv 9,61 93,84 0,63
93 RG 9,43 92,08 0,81 o
44-53 M 8,47 82,71 1,77 ooo oo
91
Analizând datele din tabelul 9.32 rezultă că pentru soiul Chasselas doré se obţin
deficite de producţie de la semnificative la foarte semnificative atunci când se utilizează
portaltoii 93 RG şi 44-53M.
Ceilalţi portaltoi folosiţi nu duc la diferenţe semnificative de producţie faţă de K 5 BB.
92
CAPITOLUL 5
93
∑x∑y
∑ xy −
r= N , în care:
⎛
⎜ ∑ x2 −
( ∑ x) ⎟ ⎜ ∑ y 2 − ( ∑ y ) ⎟
2
⎞ ⎛ 2
⎞
⎜ N ⎟⎜ N ⎟
⎝ ⎠⎝ ⎠
r = coeficientul de corelaţie;
x = valorile individuale ale unei variabile;
y = valorile individuale ale celei de-a doua variabile;
N = numărul cazurilor studiate
Tabelul 5.1.
Calculul coeficientului de corelaţie între două
caractere la fasolea pentru păstăi
Nr.de boabe pe
Nr. Nr.de păstăi
plantă x2 y2 xy
crt. x
y
94
14 23 90 529 8100 2070
15 15 69 225 4761 1035
16 15 50 225 2500 750
17 17 69 289 4761 1173
18 26 65 676 4225 1690
19 13 55 169 3025 715
20 23 74 529 5476 1702
21 17 68 289 4624 1156
22 21 51 441 2601 1071
23 14 54 196 2916 756
24 17 59 289 3481 1003
25 25 82 625 6724 2050
2 2
N= ∑ y= ∑x = ∑y = ∑ xy=
∑ x= 487
25 1663 9929 11783 33439
809881
33439 −
r= 25 =
⎛ 237169⎞ ⎛ 2765569⎞
⎜ 9929 − ⎟ ⎜ 115783 − ⎟
⎝ 25 ⎠ ⎝ 25 ⎠
33439 − 32395,24
= =
(9929 − 9486,76)(115783 − 110622,76)
1043,76 1043,76
= = = 0,69
442,24 × 5160,24 1510,65
95
corelaţie şi semnificaţia acestuia. Astfel, se pot întâlni valori mari dar
nesemnificative, ca rezultat al întâmplării şi dimpotrivă, valori mici,
semnificative, care, datorită numărului mare de cazuri studiate, pot indica
existenţa unor legături foarte slabe între cele două variabile.
De asemenea, se întâlnesc situaţii când corelaţia este foarte strânsă datorită
unor cauze comune care acţionează asupra ambelor variabile.
În exemplul prezentat, coeficientul de corelaţie (r = 0,69) explică o
legătură foarte strânsă, distinct semnificativă, între numărul de păstăi şi numărul
de boabe pe plantă.
Pentru a exprima fracţiunea din varianţa totală a uneia dintre variabile,
care poate fi explicată pe baza legăturii cu cealaltă variabilă se calculează valoarea
r2 numită coeficient de determinare.
În orice caz, coeficienţii de corelaţie şi de determinare nu pot înlocui
analiza logică a relaţiilor între fenomene, aceştia servind doar pentru furnizarea
unor dovezi statistice care să explice semnificaţia acestor relaţii.
96
Coeficientul de regresie b, sau panta dreptei de regresie, exprimă
modificarea valorilor variabilei y atunci când variabila x creşte cu o unitate.
Calculul coeficientului de regresie se face cu formula:
∑x∑y
∑ xy −
b y/ x = N
∑ x2 −
( ∑ x) 2
N
∑x∑y
∑ xy −
b x/ y = N
∑ y2 −
( ∑ y) 2
N
Termenul liber a se calculează cu relaţia:
a = y − bx .
97
Tabelul 5.2.
Calculul coeficientului de regresie între două caractere
cantitative la soiul Fetească neagră
98
555× 607
13777 −
25 13777 − 13475,4 301,6
b y/ x = = = = 0,966
308025 12633 − 12321 312
12633 −
25
y = 2,84 + 0,966 x
y = a + b x + c x2 ,
A = ∑x 2
−
( ∑ x)
2
∑ x ∑ x2
B = ∑ x3 −
N
99
C = ∑ x4 −
(∑x )2 2
∑x∑y
D = ∑ xy −
N
∑ x2 ∑ y
E = ∑ x2y −
N
CD − BE
b=
AC − B 2
AE − BD
c=
AC − B 2
∑y ∑x ∑ x2
a= −b −c
N N N
a ∑ x + b ∑ x 2 + c ∑ x 3 = ∑ xy
100
Tabelul 5.3
Calculul coeficienţilor regresiei pătratice pentru două
caractere cantitative la Fetească neagră
67,232
A = 183,86 − = 183,86 − 180,79 = 3,07
25
101
67,23× 183,86
B = 510,32 − = 510,32 − 494,43 = 15,89
25
183,862
C = 1436,16 − = 1436,16 − 1352,18 = 83,98
25
67,23× 2678,56
D = 7240,98 − = 7240,98 − 7203,18 = 37,80
25
183,86× 2678,56
E = 19838,63 − = 19838,63 − 19699,20 = 139,43
25
(83,98 × 37,80) − (15,89 × 139,43)
b= =
(3,07 × 83,98) − 15,89 2
3174,44 − 2215,54 958,9
= = = 180,24
257,81 − 252,49 5,32
Tabelul anexă 1
VALORILE TEORETICE F CARE AU PROBABILITATEA P = 5 %
DE A FI DEPASITE DATORITA FLUCTUATIEI INTAMPLATOARE
(dupa M u d r a)
102
GL GL (s2V)
(s2E) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 12
1 161 200 216 225 230 234 237 239 241 242 244
2 18,51 19,00 19,16 19,25 19,30 19,33 19,35 19,37 19,38 19,40 19,41
3 10,13 9,55 9,28 9,12 9,01 8,94 8,89 8,84 8,81 8,78 8,74
4 7,71 6,94 6,59 6,39 6,26 6,16 6,09 6,04 6,00 5,96 5,91
5 6,61 5,79 5,41 5,19 5,05 4,95 4,88 4,82 4,77 4,74 4,68
6 5,99 5,14 4,76 4,53 4,39 4,28 4,21 4,15 4,10 4,00 4,00
7 5,59 4,74 4,35 4,12 3,97 3,87 3,79 3,73 3,68 3,64 3,57
8 5,32 4,46 4,07 3,84 3,69 3,58 3,50 3,44 3,39 3,35 3,28
9 5,12 4,26 3,86 3,63 3,48 3,37 3,29 3,23 3,18 3,14 3,07
10 4,96 4,10 3,71 3,48 3,33 3,22 3,14 3,07 3,02 2,98 2,91
11 4,84 3,98 3,59 3,36 3,20 3,09 3,01 2,95 2,90 2,85 2,79
12 4,75 3,88 3,49 3,26 3,11 3,00 2,91 2,85 2,80 2,75 2,69
13 4,67 3,80 3,41 3,18 3,02 2,92 2,83 2,77 2,71 2,67 2,60
14 4,60 3,74 3,34 3,11 2,96 2,85 2,76 2,70 2,65 2,60 2,53
15 4,54 3,68 3,29 3,06 2,90 2,79 2,71 2,64 2,59 2,54 2,48
16 4,49 3,63 3,24 3,01 2,85 2,74 2,66 2,59 2,54 2,49 2,42
17 4,45 3,59 3,20 2,96 2,81 2,70 2,61 2,55 2,49 2,45 2,38
18 4,41 3,55 3,16 2,93 2,77 2,66 2,58 2,51 2,46 2,41 2,34
19 4,38 3,52 3,13 2,90 2,74 2,63 2,54 2,48 2,42 2,38 2,31
20 4,35 3,49 3,10 2,87 2,71 2,60 2,51 2,45 2,39 2,35 2,28
21 4,32 3,47 3,07 2,84 2,68 2,57 2,49 2,42 2,37 2,32 2,25
22 4,30 3,44 3,05 2,82 2,66 2,55 2,46 2,40 2,34 2,30 2,23
23 4,28 3,42 3,03 2,80 2,64 2,53 2,44 2,37 2,32 2,27 2,20
24 4,26 3,40 3,01 2,78 2,62 2,51 2,42 2,36 2,30 2,25 2,18
25 4,24 3,38 2,99 2,76 2,60 2,49 2,40 2,34 2,28 2,24 2,16
26 4,22 3,37 2,98 2,74 2,59 2,47 2,39 2,32 2,27 2,22 2,15
27 4,21 3,35 2,96 2,73 2,57 2,46 2,37 2,30 2,25 2,90 2,13
28 4,20 3,34 2,95 2,71 2,56 2,44 2,36 2,29 2,24 2,19 2,12
29 4,18 3,33 2,93 2,70 2,54 2,43 2,35 2,28 2,22 2,18 2,10
30 4,17 3,32 2,92 2,69 2,53 2,42 2,33 2,27 2,21 2,16 2,09
40 4,08 3,23 2,84 2,61 2,45 2,34 2,25 2,18 2,12 2,08 2,00
50 4,03 3,18 2,79 2,56 2,40 2,29 2,20 2,13 2,07 2,02 1,95
60 4,00 3,15 2,76 2,52 2,37 2,25 2,17 2,10 2,04 1,99 1,92
70 3,98 3,13 2,74 2,50 2,35 2,23 2,14 2,07 2,01 1,97 1,89
80 3,96 3,11 2,72 2,48 2,33 2,21 2,12 2,05 1,99 1,95 1,88
100 3,94 3,09 2,70 2,46 2,30 2,19 2,10 2,03 1,97 1,92 1,85
150 3,91 3,06 2,67 2,43 2,27 2,16 2,07 2,00 1,94 1,89 1,82
200 3,89 3,04 2,65 2,41 2,26 2,14 2,05 1,98 1,92 1,87 1,80
∞ 3,84 3,00 2,60 2,37 2,21 2,09 2,01 1,94 1,88 1,83 1,75
103
Tabelul anexă 2
VALORILE TEORETICE t CARE AU PROBABILITATEA P = 5%,1% ŞI 0,1%
DE A FI DEPAŞITE DATORITĂ FLUCTUAŢIEI INTAMPLATOARE
(după F i s h e r)
GL
P=5% P=1% P=0,1% GL P=5% P=1% P=0,1%
104
Tabelul anexa 3
VALORILE TEORETICE q PENTRU TESTUL DUNCAN
2
Tabelul anexă 4
COEFICIENŢII DE CORELAŢIE CARE POT FI CONSIDERAŢI
SEMNIFICATIV DIFERIŢI DE ZERO LA NIVELUL DE 5% ŞI 1%
r
Z r Z r Z r Z
Adams, J., Ward, R.H., Admixture studies and the detection of selection. Science
n. 180,1973.
Atanasiu, L., Ecofoziologia plantelor. Editura ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1984.
Cachiţa-Cosma, Doina, Metode "IN VITRO" la plantele de cultură.Editura Ceres,
Bucureşti, 1982.
Căzăceanu, I. şi colab., Ameliorarea plantelor horticole. Editura didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1982.
Cociu, V., Soiurile noi, factor de progres în pomicultură. Editura Ceres,
Bucureşti, 1990.
Cociu, V., Oprea, St., Metode de cercetare în ameliorarea plantelor pomicole.
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989.
Crăciun, T., Genetica plantelor horticole. Editura Ceres, Bucureşti, 1971.
Crăciun, T., Geniul genetic şi ameliorarea plantelor. Editura Ceres, Bucureşti,
1987.
Creţu, A., Ameliorarea plantelor şi producerea de sămânţă. Lucrări practice,
Institutul Agronomic Iaşi, 1990.
Cristea, M., Genetica ecologică şi evoluţia. Editura Ceres, Bucureşti, 1991.
Dornescu, Alexandrina, Ameliorarea plantelor agricole. Lucrări practice,
Litografia Institutului Agronomic iaşi, 1981.
Jităreanu, G., Tehnică experimentală. Universitatea Agronomică şi de medicină
veterinară, Iaşi, 1994.
Leonte, C. ş.a., Studiul corelaţiilor între producţie şi unele caractere la câteva
cultivare de soia. Lucr. ştiinţifice, vol. 31, Institutul Agronomic Iaşi,
1988.
Leonte, C., Călin, M., Cercetări privind variabilitatea unor caractere cantitative
la viţa de vie, soiul Fetească neagră.Cercetări Agronomice în
Moldova, vol. 3/4, Iaşi, 1996.
Leonte, C., Călin, M., Cercetări privind variabilitatea unor caractere cantitative
la fasolea pentru păstăi, soiul Atlantic.Cercetări Agronomice în
Moldova, vol. 3/4, Iaşi, 1996.
Leonte, C. şi colab., Cercetări privind corelaţiile existente 1ntre diferite caractere
cantitative la viţa de vie, soiul Fetească neagră. Lucrări ştiinţifice,
vol. 39, Facultatea de Agronomie ,Iaşi, 1996.
Leonte, C. şi colab., Cercetări privind corelaţiile existente între diferite caractere
cantitative la fasolea de grădină, soiul Atlantic, în condiţiile S.D.
Iaşi.Lucrări ştiinţifice, vol. 39, Facultatea de Agronomie, Iaşi, 1996.
Leonte, C., Ameliorarea plantelor horticole. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996.
Leonte, C., Leu, Ulpia Maria, Cum se obţin soiuri noi de plante. Editura Ceres,
Bucureşti, 1990.
Leonte, C., Ameliorarea plantelor. Editura Ion Ionescu de la Brad Iaşi, 2003
Ţîrdea, Gh., Leonte, C. Citogenetică vegetală. Metode de laborator.Editura Ion
Ionescu de la Brad, Iaşi 2003
Maximilian, C.,Ioan, Doina Maria, Dicţionar enciclopedic de genetică. Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984.
Mureşan, T., Crăciun, T., Ameliorarea specială a plantelor. Editura Ceres,
Bucureşti, 1972.
Neagu, M., Ameliorarea plantelor horticole. Editura Ceres, Bucureşti, 1975.
Săulescu, N.A., Săulescu, N.N., Câmpul de experienţă. Ed. a II-a, Editura Agro-
silvică, Bucureşti, 1976.
Snedecor, G.W., Metode statistice aplicate în cercetările de agricultură şi
biologie. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968.
Timariu, Gh., Onisie, T., Leonte, C., Agrotehnică şi tehnică experimentală.
Centrul de Multiplicare, Institutul Agronomic Iaşi, 1985.
Tomozei, I., Ţîrdea, Gh., Genetică. Litografia Institutului Agronomic Iaşi, 1984.
Ţîrdea, Gh., Genetică. Universitatea Agronomică şi de Medicină Veterinară, Iaşi,
1996.
Ţîrdea, Gh., Mancaş, D., Leonte, C., Leancă, Monica, Cercetări privind
variabilitatea unor compuşi chimici din seminţele de linte. Lucrări
ştiinţifice, vol. 31, Institutul Agronomic Iaşi, 1988.
Zăvoi, A., Ameliorarea plantelor horticole. Partea generală. Tipografia
Universităţii, Craiova, 1979.
Zăvoi, A., Ameliorarea plantelor horticole şi tehnică experimentală. Lucrări
practice, Universitatea din Craiova, 1986.