1

OBIECTUL ŞI METODA EXPERTIZEI

MERCEOLOGICE

1.1 Noţiunea de expertiză merceologică

În sens general, noţiunea de expertiză desemnează un mijloc

probator de un tip deosebit reprezentând constatarea sau opinia unui
specialist într-un domeniu anumit de cunoaştere, în scopul elucidării unor
probleme controversate sau litigioase în faţa unor organe judiciare sau a
partenerilor unui contract economic.
Caracterul complex şi special al unor probleme pe care organele
judiciare le au de soluţionat obligă la consultarea în măsură tot mai mare a
opiniei specialiştilor în diverse domenii şi explică însemnătatea deosebită
atribuită mijloacelor de probă în stabilirea realităţii faptelor.
În ansamblul acestora, expertiza reprezintă acel mijloc de probă prin
care, în baza unei cercetări metodice folosind procedee ştiinţifice, expertul
aduce la cunoştinţa organului care l-a împuternicit concluzii motivate
ştiinţific cu privire la faptele pentru a căror elucidare sunt necesare
cunoştinţe specializate.' 1
Progresul rapid al ştiinţei şi tehnicii, înregistrat mai ales în ultimele
decenii, a asigurat o expansiune fără precedent a expertizei, întâlnită în
prezent în aproape toate domeniile activităţii omeneşti. Necesitatea sa este
impusă de dezideratul prezentării unor probe concludente în faţa organelor
judiciare, a organismelor arbitrajului comercial internaţional sau operatorilor
economici, care să asigure adoptarea de către aceştia a unor hotărâri juste.

1
E. Mihuleac, Expertiza judiciară, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1971
 Expertiza calităţii mărfurilor

Expertiza este considerată ca fiind necesară numai în acele cazuri în

care se pot da interpretări diferite unor probleme pentru a căror soluţionare
sunt necesare cunoştinţe de o deosebită competenţă tehnică, economică,
medicală etc. Ea constituie un mijloc de probă prin care, în baza unei
activităţi de cercetare desfăşurată prin folosirea unor metode ştiinţifice,
expertul aduce la cunoştinţa organului interesat concluzii motivate ştiinţific
cu privire la faptele pentru a căror elucidare sunt necesare cunoştinţe de
specialitate. Importanţa ce se acordă în prezent expertizei poate fi
evidenţiată, printre altele, de faptul că legiuitorul prevede obligativitatea
recurgerii la expertize în anumite situaţii, prin înfiinţarea unor instituţii
statale cu atribuţii în acest domeniu, precum şi de selecţionarea experţilor
dintre specialiştii cu cea mai înaltă calificare.
Cu toată importanţa atribuită în prezent expertizei, trebuie totuşi
menţionat că opinia expertului nu are o forţă probantă absolută, fiind supusă
liberei aprecieri a organului judiciar, pe care îl ajută să-şi formeze o opinie
proprie. Prin urmare, expertiza nu este hotărâtoare în rezolvarea unei cauze,
organul judiciar nefiind obligat să formuleze o decizie fundamentată numai
pe opinia expertului.
Noţiunea de „expertiză", care derivă de la cuvântul latinesc
„experior" (a încerca, a proba) şi „expertus", având semnificaţia activităţii de
cercetare a unei probleme de către un specialist, este întâlnită, în general, în
limba multor popoare sub aceeaşi denumire (în limba franceză - expertise,
rusă - ekspertiza etc). Uneori, ea poate fi însă desemnată prin mai mulţi
termeni, precum proba prin rapoarte de experţi, proba prin experţi sau
rapoarte de experţi.
Întrucât prin efectuarea unei expertize pot fi aflate şi alte date decât
cele existente în dosarul cauzei, se poate considera că aceasta poate
îndeplini o funcţiune dublă:
¾descoperirea şi punerea în evidenţă a unor date şi fapte
importante pentru obiectul cauzei sau comensurarea calitativă
sau cantitativă a unor probe2;

2
A. Beziris, M. Teodor şi G. Rican, Teoria şi tehnica transportului maritim, partea a II-a,
Bucureşti, E.D.P., 1979
Obiectul şi metoda expertizei merceologice

¾ expunerea unor concluzii ştiinţific argumentate privind

speţa din care derivă obiectivele expertizei.
Această dublă funcţie a expertizei permite să se precizeze şi
caracteristicile sale de bază, dintre care două merită a fi reţinute:
¾ expertiza se dispune pentru a prezenta o opinie fundamentată
ştiinţific şi uneori pentru a executa o operaţie materială pe
care instanţa nu o poate efectua;
¾ nu se poate dispune o expertiză căreia să i se transfere sarcina
de a judeca fondul litigiului sau procesului, expertul având
doar sarcina de a da un simplu aviz asupra faptelor care îi
sunt prezentate sau pe care trebuie să le constate.

1.2 Clasificarea expertizelor

Marea varietate a domeniilor activităţii umane, în care se întâlnesc

expertize, a generat existenţa unui număr mare de categorii de expertize.
Pentru acest motiv şi încercările de clasificare a diverselor tipuri de
expertiză sunt relativ numeroase.
Astfel, în funcţie de conţinut, expertizele pot fi împărţite în
următoarele categorii:
¾ expertize care au la bază date, fapte şi constatări de specialitate,
fără a conţine elemente juridice; într-o asemenea expertiză,
specialistul efectuează constatări pur tehnice, pe a căror bază
răspunde la întrebările adresate (exemplu: expertizele din
domeniul chimiei)
¾ expertize la care constatările de ordin tehnic, în mod obligatoriu,
presupun luarea în consideraţie a unor reglementări sau normative
speciale (exemplu: expertizele tehnice şi contabile).
După E. Mihuleac,3 în activitatea organelor judecătoreşti, se întâlnesc
expertize cu caracter comercial, merceologic, industrial şi economico-
financiar, referitoare la proprietăţile produselor, starea şi calitatea acestora,
natura şi calitatea ambalajelor. El remarcă însă că, dintre acestea, expertiza

3
E. Mihuleac, op. cit., p. 76
 Expertiza calităţii mărfurilor

merceologică se apropie mult de expertiza tehnică, fără însă a face apel

totdeauna la analizele de laborator, cu excepţia cauzelor în care se pune
problema stabilirii calităţii şi sortimentului diferitelor produse de consum.
E. Mihuleac include însă în cadrul „expertizei economice" şi unele domenii
specifice expertizei merceologice, ca de exemplu: determinarea gradului de
corespondenţă dintre calitatea reală şi cea prescrisă, cauzele modificărilor
calitative ale produselor ca şi problema perisabilităţii, adică probleme care
exced domeniul strict al ştiinţei economice şi se înscriu în domeniul
merceologic.
Î n practică, expertiza merceologică reprezintă activitatea de
cercetare, evaluare şi apreciere fundamentată multilateral de către unul sau
mai mulţi experţi, a unor probleme controversate privind calitatea loturilor
de produse, structura sortimentală sau starea lor cantitativă.
Prin urmare, specificul domeniului de activitate în care este
localizată încadrează expertiza merceologică în categoria expertizelor care
conţin în mod obligatoriu şi elemente juridice. Ea este asimilată expertizei
tehnice, fără a se confunda însă cu aceasta şi presupune, pe lângă formularea
unor răspunsuri la întrebările puse, luarea unei poziţii faţă de înscrierea lor
în prevederile unor norme tehnice cu caracter de reglementare sau legislativ.
Sub aspectul organului care dispune efectuarea, expertiza
merceologică este întâlnită în două variante principale: judiciară şi
extrajudiciară.
Expertiza merceologică judiciară este efectuată de experţi judiciari
din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau a
altor organe cu atribuţii jurisdicţionale. Ea are drept scop soluţionarea unor
probleme tehnice, mai mult sau mai puţin complexe, în vederea lămuririi
unor fapte sau împrejurări ale cauzei. Pentru aceasta este necesar ca expertul
să cunoască sfera competenţei încredinţate şi instrumentele procedurale,
astfel încât să poată prezenta în mod veridic faptele constatate sau
reconstituite. Concluziile expertizei merceologice judiciare sunt considerate
drept mijloace de probă.
Expertizele judiciare nu au ca obiect clarificarea unor probleme
juridice, ci a unor situaţii, activităţi sau operaţii a căror investigare
Obiectul şi metoda expertizei merceologice

şi interpretare se fac prin studierea de către experţi a informaţiilor şi

constatărilor de specialitate într-un anumit domeniu.
Expertiza merceologică extrajudiciară se efectuează la cererea
persoanelor fizice sau juridice cu privire la situaţii care nu au legătură
nemijlocită cu activitatea judiciară.
Potrivit legislaţiei în vigoare (Ordonanţa nr. 2/2000 a Guvernului
României privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi
extrajudiciară) aprobată pentru Legea nr. 156/2002, expertizele
extrajudiciare pot fi efectuate atât de către experţi judiciari, cât şi de către
experţi extrajudiciari (care sunt atestaţi de către ministere sau alte instituţii
centrale, potrivit domeniului lor de activitate).
Expertiza merceologică extrajudiciară are un câmp mai larg de
investigaţii, putând aborda cele mai diverse laturi ale activităţii economice
(inclusiv privind practica încheierii şi derulării contractelor economice,
eficienţa tehnico-economică a depozitării mărfurilor, transportului etc.).
Astfel, în practică, în numeroase situaţii se efectuează expertize
merceologice care nu au legătură cu un proces sau litigiu, precum expertiza
tehnică preliminară fabricării unor instalaţii sau unor noi tipuri de maşini şi
utilaje, expertiza pietrelor preţioase, expertize particulare pentru cunoaşterea
activităţii economice, solicitate de către conducătorii societăţilor
comerciale etc.
Expertiza extrajudiciară efectuată în domeniul economic, care se
bazează pe documente originale puse la dispoziţia expertului, se apropie de
cea judiciară, expertul putând îndeplini uneori chiar funcţia de arbitru, dacă
părţile cad de acord să se supună concluziilor acestuia (expertize
contractuale sau amiabile).
În funcţie de scopul urmărit prin efectuarea expertizelor, acestea se
împart în următoarele categorii:
* expertize pentru adunarea şi evaluarea probelor (medico-
legale, tehnică, contabilă etc);
* expertize pentru stabilirea stării infractorilor şi pentru
identificarea acestora (investigaţii anatomobiologice şi
psihiatrice).
 Expertiza calităţii mărfurilor

După modul de prezentare a raportului de expertiză se deosebesc

expertize orale (foarte rare şi numai dacă efectuarea expertizelor nu
presupune investigaţii în teren) şi scrise.
În funcţie de numărul specialiştilor desemnaţi pentru efectuarea
expertizelor, acestea pot fi singulare (efectuate de un singur expert),
colegiale (care se efectuează de un număr mai mare de specialişti, având
aceiaşi specialitate) şi mixte (la care participă un număr mai mare de experţi
specializaţi în domenii ştiinţifice diferite - asemenea expertize se mai
numesc şi complexe).
În funcţie de modul de desemnare a experţilor, expertizele pot fi
simple (se efectuează sub administrarea organului care a dispus expertiza),
supravegheate (pe lângă experţii desemnaţi oficial există şi experţi
desemnaţi de părţi care nu participă la lucrări, dar care supraveghează
lucrările, făcând observaţii) şi contradictorii (la care conlucrează un număr
egal de experţi desemnaţi de organul interesat în efectuarea expertizei şi de
către părţi, toţi experţii având aceleaşi drepturi şi îndatoriri).

1.3 Obiectul expertizei merceologice

Expertiza merceologică este utilizată pentru cercetarea şi clarificarea

unor probleme controversate sau litigioase pe care le ridică practica
comerţului cu mărfuri alimentare sau nealimentare. Ea are ca obiect
stabilirea exactă a calităţii reale a loturilor de produse, din punct de vedere
static sau dinamic, în relaţie cu condiţiile, cauzele, locul şi împrejurările care
au generat abateri de la calitatea prescrisă şi de la calitatea contractată, în
timpul fabricării sau circulaţiei lor tehnice.
Expertiza mercelogică poate fi efectuată pentru stabilirea identităţii
stării şi calităţii produselor la livrare, în timpul transportului, al depozitării
sau introducerii în consum, precum şi pentru elucidarea unor aspecte privind
natura şi calitatea ambalajului, cantitatea produselor sau structura lor
sortimentală.4

4
M.O. Fedorenko, Tovarovedceskie expertizî, Moscova, I.M.O, 1968
Obiectul şi metoda expertizei merceologice

După cum se constată, în practica economică, expertiza merceologică

este necesară în toate cazurile în care se pot da interpretări diferite unor
probleme de cea mai mare importanţă pentru comercializarea unui produs.
În activitatea practică, expertul merceolog se ocupă de unul sau mai
multe aspecte ale calităţii, în conformitate cu sarcina încredinţată.
În acest sens, el poate fi solicitat pentru lămurirea următoarelor
aspecte:
♦ identificarea unui produs sau a unui lot de produse;
♦ stabilirea calităţii unui produs şi a concordanţei acesteia cu
normele tehnice;
♦ aprecierea măsurii în care calitatea produsului a suferit
modificări în raport cu starea iniţială;
♦ reconstituirea calităţii iniţiale a produsului;
♦ stabilirea cauzelor care au determinat abaterea calitativă a
unui produs.
În ceea ce priveşte sortimentul produselor, expertiza merceologică
se dispune în vederea elucidării următoarelor:
♦ stabilirea concordanţei sau neconcordanţei dintre sortimentul
livrat de furnizor şi cel contractat;
♦ aprecierea corespondenţei dintre structura sortimentală şi
cerinţele consumatorilor la un moment dat.
Unele aspecte privitoare la ambalarea şi ambalajele produselor pot
constitui, de asemenea, obiectul unor activităţi de expertiză merceologică.
Asemenea aspecte se referă la cazurile în care ambalajele nu-şi pot îndeplini
una din funcţiile de bază, datorită naturii materialului din care sunt
confecţionate, tehnologiei de confecţionare, dimensiunilor sau altor factori.
Indiferent de obiectivele urmărite, expertiza merceologică nu trebuie
să fie o înregistrare mecanică de fapte, ci trebuie să contribuie activ,
eficient, în direcţia îmbunătăţirii continue a calităţii mărfurilor, trebuie să
ajute la înlăturarea cauzelor care provoacă degradările şi avarierea
mărfurilor în timpul transportului şi depozitării. în aceasta constă de fapt
caracterul activ al experţilor merceologi, care, în activitatea lor practică,
întâlnesc nemijlocit aspecte negative ale circuitului tehnic al mărfurilor pe
 Expertiza calităţii mărfurilor

care nu numai că le sesizează, dar au şi competenţa de a sugera soluţii

tehnice apte de a fi recomandate oficial de organele în drept.

1.4 Metoda expertizei merceologice

După cum rezultă din obiectul său, expertiza merceologică

presupune o verificare retroactivă a proprietăţilor mărfurilor, a calităţii
acestora. În acest scop, este necesară o reconstituire a faptelor pe cale
inductivă şi deductivă, atât în etapa fabricării, cât şi în cea a circulaţiei
tehnice a mărfurilor. Realizarea acestui deziderat impune utilizarea unei
metodologii specifice de investigaţie, formată din metoda istorică, metoda
observaţiei şi experimentului şi metoda statistică.

Metoda istorică. Marfa, atât ca obiect apărut după trecerea prin

diferite grade de transformare tehnologică, cât şi ca obiect care, după
obţinere, parcurge un spaţiu într-un anumit interval de timp, într-o anumită
interacţiune cu mediul înconjurător, suferă transformări a căror direcţie şi
intensitate trebuie cunoscute. Această cunoaştere este realizată de expertiza
merceologică. Metoda istorică este folosită pentru reconstituirea pe cale
deductivă a principalelor fapte intervenite în diferite momente ale evoluţiei
în timp şi spaţiu a unui produs, fapte care au generat unele modificări
calitative negative.
Metoda observaţiei şi experimentului. Observaţia şi experimentul
constituie aproape în exclusivitate „treapta senzorială a cunoaşterii",
formând baza şi izvorul cunoaşterii ştiinţifice în general şi, în cazul
expertizelor, a cunoaşterii calităţii mărfurilor. Observaţia este ştiinţifică dacă
se poate repeta în condiţii naturale şi poate fi reconstituită pe cale teoretică,
deductivă. Experimentul ştiinţific se deosebeşte de observaţie, în esenţă,
prin aceea că, faptul, fenomenul, procesul studiat este provocat, în condiţii
date, permiţând astfel reproductibilitatea lui. Evident, experimentul implică
şi alte forme ale cunoaşterii teoretice cum sunt: abstracţia, analiza, analogia,
sinteza şi raţionamentul.
Obiectul şi metoda expertizei merceologice

Marfa, atât ca obiect cercetat la un moment dat, cât şi ca obiect,

entitate sau lot aflat în raporturi determinate cu mediul ambiant, în timp şi
spaţiu, îşi dezvăluie proprietăţile prin utilizarea metodei observaţiei şi
experimentului.
Ca atare, metodele de examinare organoleptică (de analiză
senzorială), metodele de analiză fizică, chimică (inclusiv metodele
instrumentale), metodele de analiză microbiologică etc., sunt utilizate direct
sau indirect de către expert, atunci când produsul litigios este pus la
dispoziţia acestuia.

Metoda statisticii este utilizată în expertiză în scopul prelucrării atât

a mulţimilor de date obţinute prin observaţie şi experiment, cât şi a datelor
obţinute în diferite etape ale investigaţiilor. Ea permite expertului să
identifice şi să elimine erorile de măsurare a unor caracteristici de calitate,
să evalueze calitatea loturilor de produse plecând de la rezultatele obţinute
pe eşantioane, diminuând în acelaşi timp subiectivismul inerent în aplicarea
unor metode organoleptice de analiză.

1.5 Expertizele mixte cu participarea expertizei merceologice

În literatura juridică există diferite modalităţi de clasificare a

expertizelor, bazate de regulă, pe principalele domenii ştiinţifice care au
corespondent curent în viaţa economico-socială: tehnic, medical,
medico-legal, criminalistic, sanitar-alimentar, veterinar, contabil, agricol,
comercial, merceologic, industrial, economico-financiar etc.
Atât în speţele judiciare, cât şi în cele extrajudiciare, apar uneori
obiective care exced domenii ştiinţifice intrinsece şi, prin urmare, necesită o
abordare mulţi sau interdisciplinară. în acest sens, uneori sunt administrate
expertize cu participarea a doi sau mai mulţi experţi din domenii ştiinţifice
diferite, inclusiv din domeniul ştiinţei mărfurilor.
Odată stabilite obiectivele unei expertize se analizează natura
problematicii acestora şi, în cazul când se constată o anumită multi sau
interdisciplinaritate a acestor obiective, se procedează la determinarea
 Expertiza calităţii mărfurilor

sediului obiectivelor pe domenii ştiinţifice. Cum în foarte puţine cazuri pot

fi găsiţi experţi cu o largă competenţă ştiinţifică, se procedează la
desemnarea de experţi pentru fiecare domeniu.
În asemenea situaţie, condiţia de bază pentru realizarea unei
expertize reuşite este colaborarea strânsă a experţilor în toate etapele
activităţii de expertizare şi prezentarea de concluzii comune. Este posibil, ca
între experţi - în anumite cazuri - să apară diferenţe de opinii, mai ales în
partea concluzivă a raportului de expertiză. Această situaţie este depăşită
prin semnalarea şi subscrierea opiniilor separate în cadrul raportului de
expertiză, lăsând la latitudinea instanţei aprecierea validării raportului ca
atare, ordonarea unui supliment de expertiză sau chiar a unei noi expertize.