Sunteți pe pagina 1din 8

Economie şi finanţe

Administrarea publice
publică: teorie şi practică 61

Instituţionalismul: conceptul,
evoluţia şi actualitatea
Andrei BLANOVSCHI,
doctor în ştiinţe economice, conferenţiar universitar,
Academia de Administrare Publică
de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova

SUMMARY
The article examines the subject matter, the stages of development and the actuality of the
tendency on institutionalism thinking. A special attention is given to such institutions as a fa-
mily, ownership, market, enterprise, state, technological structures and so on. The author of the
article points out that this knowledge is important for the Republic of Moldova.

Abordarea conceptului. În literatura de mie în scopul evitării crizelor, şomajului, pre-


specialitate nu există o abordare unanim ac- cum şi al obţinerii veniturilor nelegitime;
ceptată cu privire la definirea instituţionalis- - promovarea ideii primatului socialului în
mului. Oricum, majoritatea specialiştilor sus- raport cu economicul;
ţin că instituţionalismul poate fi definit ca fi- - în soluţionarea problemelor economice
ind un ansamblu de idei şi teorii economice trebuie să predomine principiul relativităţii şi
care consideră că forţa motrice a progresu- nu al absolutizării fenomenelor şi proceselor
lui economic şi social contemporan o con- analizate.
stituie astfel de instituţii cum ar fi: statul, Premisele apariţiei şi precursorii insti-
familia, proprietatea individuală, piaţa, tuţionalismului. Instituţionalismul a apărut şi
întreprinderea, tehnostructura, biserica, s-a maturizat ca o reacţie critică la adresa libe-
cadrul legislativ, tradiţiile ş. a. ralismului clasic şi neoclasic. Aceasta întrucât
Determinând pentru societate un fel de re- liberalismul economic care a dominat teoria şi
guli de joc, instituţiile pot fi formale, adică ofi- practica economică timp de peste 160 de ani,
ciale, şi neformale, adică neoficializate de către nu a fost împărtăşit de toate ţările, iar acolo
stat. În totalitatea lor, acestea exercită o influ- unde s-a bucurat de susţinere, nu toată lumea
enţă decisivă asupra vieţii economice şi sociale. l-a acceptat.
Instituţionalismul a evoluat în timp şi în Primul precursor al instituţionalismului
spaţiu. Apărut pe la sfârşitul secolului al XIX- a fost celebrul istoric şi economist elveţian
lea în SUA, într-o perioadă relativ scurtă de Sismande de Sismondi (1773-1842), care a
timp, el devine un curent de gândire econo- respins teza lui Adam Smith precum că năzu-
mică mondial, căpătând o largă răspândire inţa individului de a-şi spori câştigul personal
în Franţa, Suedia, Germania, Anglia, Italia şi este profitabilă pentru toţi şi argumentează
multe alte ţări. În calitate de curent de gândi- necesitatea studierii rolului statului şi al altor
re economică, instituţionalismul are următoa- instituţii în viaţa economică. Un alt precursor
rele trăsături definitorii: a fost Pierre Joseph Proudhon (1809-1865).
- o atitudine critică faţă de un şir de aspec- Ziarist şi scriitor francez, Proudhon a criticat
te negative ale economiei de piaţă, precum necruţător în mai multe lucrări ale sale cu ca-
şi faţă de unele concepte teoretice clasice şi racter economic, filozofic şi sociologic siste-
neoclasice; mul capitalist pe care îl considera cauza tutu-
- calificarea instituţiilor drept forţă mo- ror nedreptăţilor. Ca şi Sismonde de Sismondi,
trice a dezvoltării economice şi sociale; Proudhon era un apărător al micii proprietăţi
- justificarea intervenţiei statului în econo- private, adeptul unui socialism de piaţă. Prin-
Administrarea Publică, nr. 1, 2012 62

tre precursorii instituţionalismului se numără şcoala istorică germană, instituţia (familia,


şi economistul german Friederich List (1789- grupul social, întreprinderea, statul ş. a.) acce-
1846). El s-a declarat adversar al liberalismului de individului.
absolut, al mirajului, „mâinii invizibile”. Fr. List Fără a nega avantajul liberei concurenţe,
pleda pentru trecerea de la analiza individului precursorii instituţionalismului fac apel la in-
la cercetarea naţiunii cu nevoile acesteia şi ce- tervenţia statului în economie. Mai mult, sta-
rea prezenţa statului în activitatea economică tul ca o instituţie supremă a societăţii trebuie
şi socială. Şi totuşi, cel mai de seamă precursor să fie însărcinat cu justiţia socială, cu redistri-
al instituţionalismului este considerată şcoala buirea veniturilor, cu îmbunătăţirea condiţii-
istorică germană. lor de trai al populaţiei.
Şcoala istorică germană a trecut prin Constituirea şi etapele de dezvoltare a
două etape: prima, numită Vechea şcoală is- instituţionalismului. Ca un curent de gân-
torică, s-a format la mijlocul secolului al XIX- dire economică, instituţionalismul a apărut
lea; a doua, Noua şcoală istorică – la sfârşitul la sfârşitul secolului al XIX-lea în Statele Uni-
acestui secol. Prima şcoală a fost reprezentată te ale Americii, răspândindu-se treptat şi în
de Wilhelm Roscher (1817-1894), Bruno Hilde- multe alte ţări. O mare influenţă asupra for-
brand (1812-1877) şi Karl Knies (1821-1898). mării curentului de gândire economică in-
Cea de-a doua a fost reprezentată de astfel stituţionalistă a avut-o, cum s-a menţionat,
de figuri proeminente ca Gustav Schomoller şcoala istorică germană. Influenţa este atât
(1838-1917), Max Weber (1862-1920), Werner de mare, încât, aşa cum remarcă economistul
Sombart (1863-1941) ş. a. francez Maurice Bosle, între 1870 şi 1900, din
De notat că, deşi a intrat în istorie ca şcoa- 66 de economişti existenţi în 22 de universi-
la „germană”, ea a avut adepţi şi în alte ţări, în tăţi americane, 53 aveau studii făcute în Ger-
primul rând, în Anglia şi Franţa. mania.1 Pentru a reliefa şi mai bine impactul
Indiferent de etapa în care s-a manifestat, şcolii germane asupra instituţionalismului
şcoala istorică germană a criticat abstracţio- american, vom menţiona că în 1885, când a
nismul şi logica pură a liberalismuluii econo- fost întemeiată American Economic Associa-
mic clasic şi neoclasic. Reprezentanţii acestei tion, programa acesteia includea următoare-
şcoli susţin că economia trebuie studiată în le cinci puncte:
contextul dezvoltării sale istorice şi sociale, în 1. Abordarea istorică este fundamentală în
timp şi spaţiu. Economia poate fi doar naţio- ştiinţa economică.
nală şi ca atare ea trebuie abordată şi analiza- 2. Activităţile economice reprezintă doar
tă în propriu-i perimetru şi în raport cu econo- un aspect al organismului social în dezvolta-
miile altor naţiuni. De aici, ştiinţa economică re; ele sunt foarte strâns legate de activităţile
trebuie să fie o ştiinţă despre economia sociale, politice şi religioase.
naţională. 3. În virtutea acestor interrelaţii, chestiu-
Concepţia interesului personal, promova- nea eticii trebuie pusă.
tă de liberalii clasici şi neoclasici, ca un scop 4. Această chestiune presupune şi cere o
unic al activităţii economice, este considera- întrebare asupra rolului statului în afaceri.
tă unilaterală. Oamenii sunt animaţi şi de alte 5. Abordarea istorică, punând accentul pe
sentimente decât de cel al câştigului imediat: specificitatea fiecărui corp social, este în ace-
onoarea, datoria, statutul social ş. a. Din astfel laşi timp contra imitării vreunui model.
de considerente această viziune este înlocui- De aici instituţionaliştii americani, şi nu nu-
tă cu cea a individului moral care se naşte, se mai, acordă o deosebită atenţie în abordările
formează, trăieşte şi acţionează într-un mediu lor teoretice şi metodologice unor astfel de
socioistoric bine determinat. De aici, pentru idei, cum ar fi:

1
Ion Pohoaţă. Doctrine economice universale, Iaşi, editura „Gh. Zane”, 1993, p. 277.
Economie şi finanţe
Administrarea publice
publică: teorie şi practică 63

- viaţa economică este guvernată de insti- bleme majore ale societăţii contemporane:
tuţii şi nu de legi economice obiective, veşni- - motivaţia activităţii economice;
ce şi universale; - rolul clasei fără ocupaţii;
- statul este îndreptăţit şi chiar obligat să - „suveranitatea” consumatorului.
intervină în activitatea economică pentru a Motivaţia activităţii economice este
organiza şi controla desfăşurarea acestei ac- analizată de economistul american sub două
tivităţi şi pentru a evita crizele, disproporţiile, aspecte. În primul rând, el critică conceptul
şomajul ş. a.; liberalilor clasici şi neoclasici care au pus în
- primatul socialului asupra economicului; centrul cercetărilor lor ştiinţifice aşa-numitul
- acţiunile agenţilor economici trebuie „homos economicus” (o persoană abstractă)
analizate în cadrul instituţiilor din care fac care în activitatea sa economică este îndru-
parte. mată numai de interesul obţinerii unui profit
Cele mai importante instituţii ale societăţii cât mai mare. În viaţa reală, spune T. Veblen,
contemporane sunt considerate familia, sta- nu a existat niciodată un asemenea om. Apoi
tul, religia, întreprinderea, legislaţia, obiceiu- argumentează teza potrivit căreia agentul
rile, tradiţiile. economic fizic sau juridic are ca motivaţie a
În evoluţia sa instituţionalismul a trecut activităţii sale nu atât scopul majorării profi-
prin trei etape: tului, cât, mai ales, un şir de instincte, cum ar
- instituţionalismul negativist sau protes- fi instinctul paternităţii, instinctul curiozităţii
tatar; şi chiar necesitatea îndeplinirii unei activităţi
- instituţionalismul pozitivist; utile societăţii. În al doilea rând, T. Veblen res-
- neoinstituţionalismul. pinge noţiunea de legi economice universale,
Prima etapă cuprinde ultimii ani ai secolu- lansată de economiştii clasici. Aplicând, ase-
lui al XIX-lea şi primele patru decenii ale se- menea altor savanţi (de ex. A. Marshall), dar-
colului al XX-lea. Cei mai de seamă reprezen- winismul în activitatea economică, el afirmă
tanţi ai acestei etape au fost Thorstein Veblen că viaţa este nimic altceva decât o luptă per-
(1857-1929), John Commons (1862-1945) şi manentă pentru existenţă, iar evoluţia struc-
Wesley Mitchell (1874-1948). Tustrei au cri- turilor sociale este doar „un proces al selecţiei
ticat societatea capitalistă şi teoriile libera- naturale a instituţiilor”.
lismului economic clasic şi neoclasic ca fiind Clasa fără ocupaţii este considerată de
prea abstracte şi absolutizate. fondatorul instituţionalismului protestatar
T. Veblen a fost al şaptelea din cei doi- ca una din principalele instituţii dăunătoa-
sprezece copii ai unei familii de norvegieni, re ale societăţii capitaliste. În această clasă
emigraţi în SUA. De mic copil a cunoscut „far- T. Veblen include proprietarii mijloacelor de
mecul” sărăciei şi mizeriei. După încheierea producţie, intermediarii, bancherii, rentierii
studiilor superioare, a predat teoria econo- şi alte persoane care, fără a produce ceva,
mică la universităţile din Chicago, Stanford obţine pe diferite căi necinstite câştiguri
şi Missouri. Între anii 1919-1926 a făcut parte fabuloase, cheltuindu-le apoi pentru satisfa-
din colectivul Noii Şcoli de cercetare socia- cerea unor pretenţii anormale. Ducând un
lă din New-York. T. Veblen este considerat mod de viaţă parazitar, clasa fără ocupaţii
figura cea mai reprezentativă a instituţio- reduce posibilităţile statului pentru solu-
nalismului protestatar. El s-a făcut remarcat ţionarea problemelor sociale ale producă-
prin cercetările sale asupra structurilor eco- torilor de bunuri materiale şi de prestare a
nomice ale societăţii în care a trăit şi pentru serviciilor utile.
analizele referitoare la sistemul economic Comparând diferite etape din istoria dez-
contemporan. voltării omenirii, T. Veblen ajunge la concluzia
T. Veblen şi-a expus opiniile sale instituţio- că, în esenţa sa, comportamentul individului
naliste în lucrările: „Teoria clasei fără ocupaţii” contemporan nu se deosebeşte prin nimic de
(1893), „Teoria întreprinderii de afaceri” (1904), cel al omului din societatea primitivă. Atâta
„Inginerii şi sistemul de preţuri (1921) ş. a. T. doar că individul contemporan este mai ca-
Veblen examinează în aceste lucrări trei pro- muflat, mai viclean, mai şmecher, mai înstrăi-
Administrarea Publică, nr. 1, 2012 64

nat. Şi în trecut, şi în prezent, clasa care domi- de dezvoltare ale vieţii economice şi pentru
nă nu îndeplineşte niciun fel de munci fizice aprobarea pe această bază a unor măsuri de
şi nu produce nimic. Pentru a ajunge în vârful politică economică adecvate.
piramidei sociale, trebuie să fii carierist, să je- În celebra sa lucrare „Ciclurile de afaceri”
fuieşti, să minţi, să-ţi materializezi egoismul, (1913), W. Mitchell introduce pentru prima
cruzimea, setea de pricopsire. Criteriul ran- dată în gândirea economică noţiunea de „ci-
gului social al clasei fără ocupaţii îl constituie clu de afaceri” ca instituţie a societăţii con-
cheltuielile neproductive care au la temelia lor temporane.
nu anumite nevoi raţionale, ci dorinţa nenor- A doua etapă în evoluţia instituţionalismu-
mală, aiurită chiar de a-şi demonstra superiori- lui – instituţionalismul pozitivist – cuprinde
tatea de a se deosebi, de a-şi satisface orgoliul. perioada de timp dintre anii ’30-’70 ai secolu-
Concepţia privind „suveranitatea consu- lui trecut şi se caracterizează prin schimbarea
matorului” reprezintă o reacţie critică a lui T. accentului de la critica capitalismului la înain-
Veblen la teza lansată de neoclasicii S. Jerons, tarea diferitelor propuneri cu privire la perfec-
C. Menger, L. Walras ş. a., potrivit căreia con- ţionarea lui. Printre aceste propuneri se află:
sumatorul ar fi într-un anumit sens un „rege”, - difuziunea proprietăţii;
deoarece are privilegii de a beneficia de cele - constituirea economiei mixte;
mai bune mărfuri şi servicii, procurate la cele - revoluţia în distribuirea veniturilor.
mai convenabile preţuri. T. Veblen argumen- Principalii promotori ai propunerilor men-
tează că o astfel de afirmare este o iluzie, o ţionate sunt consideraţi J. M. Clark (1884-
rătăcire, întrucât consumatorul nu este suve- 1963) şi A. A. Berle (1895-1971). Ei susţin ideea
ran în alegerea sa, ci este supus unor puterni- că, începând cu anii ’50 ai secolului al XX-lea,
ce presiuni, care îl impun, în cazul procurării în cele mai dezvoltate ţări cu economie de
mărfurilor la un comportament neindepen- piaţă a avut loc o schimbare radicală în struc-
dent, neraţional. Aşa se întâmplă că cei bogaţi tura proprietăţii capitaliste.
consumă adeseori nu pentru a-şi satisface Pe lângă proprietatea individuală, care
nişte nevoi raţionale, ci fiindcă sunt mânaţi de cedează treptat poziţiile dominante, devin
necesitatea de a-i impresiona pe cei din jur, de tot mai răspândite asemenea forme, precum
a-i întrece pe alţii, de a se lăuda, de a se arăta proprietatea acţionară, proprietatea corpora-
originali. Acest comportament este mai apoi tistă şi proprietatea publică. Mai mult, forma
„imitat” şi de reprezentanţii altor categorii so- principală a întreprinderii devine societatea
ciale. Până la urmă se declanşează o goană tot pe acţiuni, iar muncitorii coproprietari ai aces-
mai intensă după originalitate, după modă tei societăţi şi deţinători de acţiuni (hârtii de
ş. a. În consecinţă, se creează o situaţie para- valoare), care dau dreptul de însuşire a unei
doxală, când la unele mărfuri cererea creşte părţi a venitului nou creat sub denumirea de
paralel cu creşterea preţurilor, şi nu invers. În „dividend”. Din aceste considerente A. A. Berle
asemenea condiţii consumatorul îşi pierde declară că în secolul al XX-lea a avut loc o re-
orice suveranitate, el devine un sclav al mo- voluţie în instituţia proprietăţii, esenţa căreia
dei, al ambiţiilor. constă în înlocuirea proprietăţii individuale cu
Un adept al instituţionalismului protes- proprietatea societară capitalistă.
tatar a fost J. Commons. În lucrările sale „O Transformările în instituţia proprietăţii au
istorie documentară a societăţii americane in- contribuit la apariţia şi constituirea economi-
dustriale” (1910-1911), „Istoria muncii în SUA” ei mixte. Economia mixtă reprezintă forma
(1918) a demonstrat că structura instituţiilor contemporană de activitate economică în
evoluează pe măsura schimbărilor fenomene- componenţa căreia funcţionează şi se influen-
lor şi proceselor economice şi sociale care au ţează reciproc două sectoare principale: unul
loc în societate. privat şi altul public.
Un susţinător şi promotor al instituţionalis- Economia mixtă este, în esenţă, o econo-
mului negativist a fost W. Mitchell. El s-a pro- mie descentralizată, o economie concurenţi-
nunţat pentru acumularea unor date şi fapte ală, o economie deschisă. De notat că în pre-
sistematice în vederea identificării tendinţelor zent toate ţările Terrei, indiferent de nivelul
Economie şi finanţe
Administrarea publice
publică: teorie şi practică 65

dezvoltării lor, de potenţialul economic şi cul- tralizarea producţiei ca urmare a progresului


tural, de modul de guvernare, sunt economii ştiinţifico-tehnic şi transformările economice
mixte. şi sociale.
Concomitent cu difuziunea proprietăţii ca- Principalele instituţii examinate de J. K.
pitaliste şi formarea economiei mixte a avut Galbraith sunt:
loc, după părerea instituţionaliştilor „poziti- - marea întreprindere;
vişti”, şi o revoluţie în distribuirea venituri- - tehnostructura;
lor. Muncitorii coproprietari ai societăţilor pe - planificarea;
acţiuni, paralel cu salariile nominale, însuşesc - mediul economic;
şi un venit suplimentar numit „dividend”. Mă- - piaţa;
rimea dividendului depinde de masa venitului - statul.
net al întreprinderii acţionare şi de numărul În viziunea lui J. K. Galbraith forţa economi-
de acţiuni deţinute de coproprietarul acesteia. că şi, ca o consecinţă, şi cea politică a societăţii
Statul, instituţia principală a societăţii contem- contemporane o constituie marea întreprin-
porane, promovează şi alte măsuri de justiţie dere. Evoluţia economică a fost de aşa natură,
socială, care au ca scop atenuarea enormei explică J. K. Galbraith, că în SUA două sute de
„diferenţieri de venituri între păturile sociale”. întreprinderi uriaşe folosesc două treimi din
Etapa a treia – neoinstituţionalismul – în- numărul de muncitori industriali. Câteva mari
cepe pe la mijlocul anilor ’60-’70 ai secolului linii de aviaţie, două companii de linii telefoni-
trecut şi se distinge prin lărgirea ariei geogra- ce, trei reţele de televiziune, câteva companii
fice şi a caracterului cercetărilor efectuate. Te- electrice au acaparat sectoarele lor de acti-
oreticianul principal al acestei perioade este vitate. Cincizeci de mari bănci domină piaţa
John Kenneth Galbraith (1908-2006). financiară. Concentrarea în domeniul asigu-
J. K. Galbraith s-a născut în Canada, a absol- rărilor şi a comerţului, cu excepţia comerţului
vit Universitatea din Toronto, unde capătă stu- de detaliu, este şi mai mare. Aproximativ două
dii preponderent agrare. Susţine doctoratul în mii de mari întreprinderi furnizează mai mult
economia agriculturii. A activat în calitate de de jumătate din producţia de bunuri şi servicii
profesor la universităţile din SUA, Canada şi create în cele 10-12 milioane de întreprinderi
Franţa. Se bucură de o popularitate enormă mijlocii şi mici.2
printre studenţi. Fiind consilierul economic Marile întreprinderi determină condiţiile
principal al Preşedintelui SUA J. Kennedy, i-a de producţie şi de preţ. În astfel de împreju-
propus acestuia ideea de a pune accentul în rări nu numai consumatorul este la dispoziţia
practica sa economică pe teoria dirijismului acestora, manevrat prin publicitatea adesea
economic al lui J. M. Keynes. Între anii 1961- înşelătoare, ci şi însuşi statul este influenţat şi
1963 a fost ambasador al SUA în India. dirijat să ia măsuri şi decizii favorizante marii
J. K. Galbraith a publicat mai multe lucrări, firme. Totodată, J. K. Galbraith a observat că
cele mai cunoscute fiind „Noul stat industri- oricât s-ar concentra şi centraliza o economie,
al” (1967) şi „Ştiinţa economică şi interesul ea nu va exclude niciodată mica întreprindere
public” (1967). şi pe micul întreprinzător. Dimpotrivă, adese-
Din aceste şi alte lucrări fondatorul neo- ori existenţa acestuia din urmă devine o ne-
instituţionalismului desprinde concluzia că cesitate pentru cea dintâi. Între marea şi mica
societatea contemporană este, în esenţă, o producţie există numeroase legături de inter-
societate bazată nu pe raporturi de egalitate dependenţă.
în lupta de concurenţă şi cu suport în meca- Prin urmare, o economie este unică şi indi-
nismele autoreglatoare ale pieţei, ci pe relaţii vizibilă. Dar marea producţie întotdeauna va
asimetrice, de inegalitate. Temelia unor astfel avea influenţă asupra celei mici.
de raporturi o constituie concentrarea şi cen- O altă instituţie examinată de J. K. Galbrai-

2
J. K. Galbraith, Nicole Salinger, Tout savoir ou presque sur l’economie, Paris, 1970, p. 47.
Administrarea Publică, nr. 1, 2012 66

th este tehnostructura. El consideră că în fond rativului unei producţii de masă. Planificarea


capitalismul contemporan este unul fără capi- în cadrul marilor întreprinderi decurge din
talişti cu nume proprii, anonim, impersonali- necesitatea modernizării factorilor direcţi şi a
zat. Astfel de întreprinzători de tipul lui Ford, factorilor indirecţi de producţie, intensificării
Carnegie, Nalon ş. a. nu mai există. În marea proceselor integraţioniste, lărgirii fluxurilor de
întreprindere deciziile sunt luate de judecăţile export-import ş. a.
colective ale managerilor, directorilor comer- Mediul economic ca instituţie a societăţii
ciali, directorilor tehnici, inginerilor, oameni- contemporane este analizat de J. K. Galbraith
lor de ştiinţă, contabililor, şefilor de personal în contextul activităţii marilor întreprinderi şi
sau ai altor profesionişti de înaltă calificare. a planificării în cadrul acestora. El constată că
Anume ei formează tehnostructura societăţii mediul economic este dat de modul organiză-
contemporane. rii şi programării proceselor de producţie şi de
În marea societate pe acţiuni puterea tin- desfacerea bunurilor materiale şi a serviciilor.
de să treacă din mâna proprietarilor în cea a Fondatorul neoinstituţionalismului afirmă că
gestionarilor. În întreprinderile uriaşe nimeni în alegerea formei societăţii economice deter-
nu posedă mai mult de 1% din acţiuni. Rar minante sunt nu concepţiile teoretice, ci „im-
când se mai întâlnesc firme mari cu acţionari perativele tehnologice şi organizatorice”. J. K.
care să posede de la 2% la 10% din acţiuni. În Galbraith ajunge la concluzia că dezvoltarea
general, acţionarii sunt neinformaţi cu privire economică a vremurilor noastre nu este auto-
la afacerile curente ale întreprinderilor. reglabilă prin sistemul pieţei, că organizarea,
Tehnostructura derivă din cerinţele tehnolo- planificarea şi gestionarea sunt direcţiile-che-
gice moderne, din necesitatea îmbinării talente- ie în prosperarea oricărei unităţi economice.
lor specializate, a planificării, care, la rândul său, Galbraith este conştient de pericolul supra-
presupune o amplă cantitate de informaţie. monopolizării economiei. Prin întreprinderile
Una dintre instituţiile importante ale reali- mari se creează societatea belşugului. Totoda-
tăţii contemporane este considerată de către tă, el ţine să atenţioneze că marea firmă poate
J. K. Galbraith planificarea. De notat că ideea să sufoce şi să subordoneze mediul economic
de planificare în sensul raportului conştient în condiţiile în care înlătură orice formă de
între prezent şi viitor a fost formulată cu mai concurenţă.
mult de trei secole în urmă de cardinalul Ar- J. K. Galbraith analizează sub toate aspec-
mand Richelieu (1585-1643), care în anul 1624 tele şi rolul pieţei ca instituţie a societăţii con-
a devenit cârmuitor al Franţei. El intuise clar temporane. După părerea sa, la origini piaţa
necesitatea de „a trasa planuri pentru a per- era locul unde se întâlneau vânzătorii şi cum-
mite prezentului să fie legat fără daună de părătorii, realmente, pentru a schimba pro-
viitor”. De la apariţia sa, planificarea a evoluat dusele lor alimentare, îmbrăcămintea, vitele
atât în ceea ce priveşte conţinutul, cât şi sfera şi alte mărfuri. Piaţa astăzi, apreciază el, „este,
de aplicabilitate. Astăzi, fără o planificare bine desigur, un concept abstract care implică vân-
determinată, nu poate fi realizată o economie zări ori cumpărări de bunuri şi servicii”4, fiind
de piaţă avansată şi, ca urmare, o politică eco- golită de orice sens geografic. Şefii unor uri-
nomică şi socială a unei ţări. aşe întreprinderi fac tranzacţii deseori foarte
„Toate economiile industrializate sunt, prin complexe pe pieţe unde ei n-au pus niciodată
forţa lucrurilor, larg planificate”3. Deosebit de piciorul.
importantă este planificarea în cadrul marilor În trecut piaţa era unicul regulator al vieţii
întreprinderi. Acestea trebuie să facă faţă unui economice. Ea dispunea de mecanisme pro-
câmp crescut de activităţi, să răspundă impe- prii de stabilire a preţurilor în conformitate cu

3
J. K. Galbraith, Nicole Salinger, Tout savoir ou presque sur l’economie, Paris, 1970, p. 18.
4
Vezi, lucr. citată, p. 43.
Economie şi finanţe
Administrarea publice
publică: teorie şi practică 67

cererea şi oferta. În astfel de condiţii rolul de- Importanţa cunoaşterii ideilor şi teorii-
cisiv îi revenea concurenţei perfecte. Aseme- lor instituţionaliste în Republica Moldova.
nea tranzacţii se puteau realiza numai în cazul Această importanţă este condiţionată de fap-
în care guvernele nu interveneau deloc în ac- tul că multe dintre instituţiile existente nu-şi
tivitatea economică. Până şi marii producători onorează pe deplin menirea lor iniţială.
erau constrânşi să se supună acestui joc, aces- Ca şi în alte ţări, instituţiile constituie forţa
tui mecanism. motrice a societăţii şi în Republica Moldova.
Evoluţia economică a fost însă de aşa na- După natura manifestării, ele sunt similare cu
tură, explică J. K. Galbraith, încât concurenţa cele din restul lumii. Deosebirea constă doar
perfectă nu mai acţionează în economiile în faptul că unele dintre ele sunt mai „tinere”
dezvoltate. Ea este înlocuită de câteva soci- şi cu mai puţină experienţă. Anume de ace-
etăţi anonime – monopoluri sau oligopoluri ea cunoaşterea lor devine tot mai actuală.
– care au puterea de a fixa preţurile lor şi de Exemplele de mai jos confirmă această actu-
a-şi regla interesele. Marea întreprindere si- alitate.
nonimă cu sistemul industrial a distrus, ast- Să luăm, de exemplu, instituţia familiei.
fel, mecanismele pieţei cu concurenţă per- Din cele mai străvechi timpuri familia a consti-
fectă. tuit celula-cheie a societăţii, „cuibul” cald care
Cu toată puterea deosebită a marilor în- producea şi reproducea generaţiile viitoare,
treprinderi în societatea contemporană şi cu creştea, educa şi pregătea cetăţeni-patrioţi.
toată creşterea rolului statului în viaţa eco- În curând, familia a suportat transformări pro-
nomică, afirmă J. K. Galbraith, piaţa n-a dis- funde. Chiar şi noţiunea de „familie” devine
părut. Multe întreprinderi exercită doar un tot mai discutabilă. Denumirile sfinte de soţ
control imperfect asupra preţurilor. Piaţa cu şi soţie tot mai des sunt înlocuite cu astfel de
mecanismele sale de funcţionare există pen- cuvinte din sfera afacerilor, cum ar fi partener
tru o mulţime de întreprinderi mici şi mijlo- sau parteneră pentru satisfacerea plăcerilor
cii, pentru micii comercianţi, pentru fabrici intime. În consecinţă, avem: creşterea numă-
mari, dar care nu au o situaţie de monopol, rului divorţurilor şi reducerea sporului natural
într-o oarecare măsură pentru agricultură ş. al populaţiei. Numai în anul 2010 ponderea
a. Autorul neoinstituţionalismului consideră divorţurilor în totalul căsătoriilor în ansamblu
că dezvoltarea sistemului industrial, punând pe ţară a constituit 43,4%, iar în mediul urban
capăt autotputernicei pieţe libere, nu va con- – 76,5%. Sporul natural al populaţiei la 1000
duce niciodată la dispariţia acesteia ca unul de locuitori a fost de 0,9. Creşte numărul aşa-
din fundamentele esenţiale ale economiei de numitor „copii de stradă”, elevilor care pără-
piaţă. sesc studiile şi a altor fenomene negative.
J. K. Galbraith consideră statul ca fiind in- În societatea contemporană activează
stituţia supremă a societăţii. Rolul şi funcţiile atât instituţii formale, cât şi neformale. La
acestei instituţii au evoluat pe măsura dezvol- cele formale se referă statul cu toată reţeaua
tării civilizaţiei umane. În etapa actuală statul sa de organizaţii centrale şi locale, iar la cele
a devenit nu numai un reglator al proceselor neformale – organizaţiile neguvernamenta-
politice, economice şi sociale, ci şi un mijloc le. În Republica Moldova acestea se numesc
de sprijinire a concurenţei loiale şi a pieţei. „ong”-uri. În prezent numărul lor este de pes-
Statul impune sau stabileşte preţuri mini- te 400, iar salariul mediu al unui angajat con-
male pentru produsele agricole, în particular, stituie 4000 de lei. Adesea este foarte greu de
poate decreta cota beneficiilor minimale pen- apreciat randamentul economic şi social al
tru micii comercianţi. Guvernul poate acorda unor astfel de instituţii. Tot mai mulţi cetăţeni
subvenţii sau asistenţă financiară unor produ- susţin părerea că în interiorul unor astfel de
cători pentru sporirea competitivităţii produc- organizaţii are loc „spălarea” sumelor enorme
ţiei, poate asigura salarii minimale garantate lu- de bani.
crătorilor nesindicalizaţi ş. a. Aşadar, economia În Republica Moldova o presiune cres-
naţională la proporţiile sale actuale nu se poate cândă asupra consumatorilor de servicii o
dezvolta fără o intervenţie activă a statului. au întreprinderile monopoliste „Termocom”,
Administrarea Publică, nr. 1, 2012 68

„Moldtelecom” ş. a., care nu numai stabilesc societate şi cât de necesară este cunoaşterea
preţurile şi tarifele la serviciile prestate, ci şi lor, pentru ca ele să funcţioneze cu un randa-
controlează desfăşurarea achitării acestora. ment cât mai sporit pentru binele poporului
Am prezentat doar câteva exemple din via- Republicii Moldova. Lasă de dorit, de aseme-
ţa instituţiilor moldoveneşti. Dar şi acestea de- nea, activitatea multor altor instituţii formale
monstrează cât de importante sunt ele pentru şi neformale din Republica Moldova.

BIBLIOGRAFIE
1. Andrei Blanovschi. Doctrine economice, Chişinău, 2004.
2. Gheorghe Popescu. Fundamentele gândirii economice, Editura „Anotimp”, 1993.
3. Ion Pohoaţă. Doctrine economice universale, „Gh. Zane”, 1993.
4. Enciclopedia Universală Britanica, 2010, vol. 4 şi vol. 10.
5. Anuarul statistic al Republicii Moldova, Chişinău, 2012.

S-ar putea să vă placă și