Aspecte teoretice privind metodele și procedeele folosite în activitățile matematice din

învățământul preșcolar

În activitățile matematice din grădiniță, scopul principal îl constituie dezvoltarea bazei

senzoriale de cunoaștere și de familiarizare cu forme de gândire matematică și logică, bazate pe
activitatea logică a copilului.
Metoda este activă atunci când participă la elaborarea conceptelor sau noțiunilor, fie prin
activitatea intelectuală, fie prin îmbinarea activității intelectuale cu cea fizică.
Cele mai utilizate metode de predare a matematicii în învățământul preșcolar sunt:
observația, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, învățarea prin descoperire,
problematizarea, algoritmizarea, jocul, activitatea pe bază de fișe.
Pentru a obține rezultatele scontate, un bun cadru didactic îmbină metodele clasice cu
metodele moderne, interactive de grup, cum sunt: mozaicul, ciorchinele, cadranele, cvintetul,
piramida, turul galeriei, cubul și brainstormingul, care determină solicitarea mecanismelor
gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi ale creativităţii.
Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi
capacităţile copiilor, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare,
formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi personalitatea
Conversația, este o metodă de instruire cu ajutorul întrebărilor și răspunsurilor în scopul
realizării unor sarcini și situații de învățare.
În raport cu obiectivele urmărite şi cu tipul de activitate în care este integrată conversaţia,
ca metodă are o funcție euristică, de valorificare a cunoştinţelor anterioare ale copiilor, de
clarificare și aprofundare a cunoştinţelor, de consolidare şi sistematizare și de verificare.
Conversaţia poate fi folosită în predarea noilor cunoștințe, în verificarea cunoștințelor
asimilate, în pregătirea lecțiilor noi, în sistematizarea lecției și fixarea cunoștințelor predate, în
activitatea de rezolvare a problemelor.
Aceasta poate avea aspect individual, atunci când se folosește în verificare sau aspect
frontal, atunci când se antrenează întreg colectivul de copii în elaborarea răspunsurilor.
Instrumentul de lucru al acestei metode este întrebarea, iar întrebările care solicită
memoria, trebuie completate de întrebări care solicită gândirea. Întrebările trebuie să fie exprimate
corect, trebuie să fie precise, simple și clare și trebuie să vizeze un răspuns unic.
Cadrul didactic trebuie să stăpânească acea ”artă de a pune întrebări”, iar răspunsurile
copiilor trebuie să fie complete și să satisfacă cerințele cuprinse în întrebare.
Această metodă este frecvent folosită și în rezolvarea de probleme, care trebuie să
dovedească înțelegerea cunoștințelor matematice.
1
Exemplu: Bianca are trei pere. Mihai îi mai dă una. Câte pere are Bianca în total?
 Ce se dă? Bianca are trei pere. Mihai îi mai dă una.
 Ce trebuie să aflăm? Câte pere are Bianca în total?
 Cum aflăm? 3 pere + 1 pară = 4 pere
Metoda conversației are valențe deosebite și în dezvoltarea limbajului, în îmbogățirea lui
prin adăugarea elementelor limbajului matematic.
Datorită introducerii și exersării limbajului specializat al matematicii, metoda conversației
are o valoare formativă, contribuind astfel la dezvoltarea personalității copilului.
Observația, este o metodă de cunoaștere directă a realității, copilul aflându-se în contact
direct, senzorial cu realitatea de cunoscut, adică este o activitate perceptivă, intenționată, orientată
spre un scop, organizată și condusă sistematic, conștient și voluntar.
Observația ca metodă, asigură baza intuitivă a cunoașterii, asigură formarea de reprezentări
clare despre obiecte și însușirile caracteristice ale acestora.
Calitatea observației poate fi sporită prin respectarea următoarelor condiții: asigurarea unor
condiții materiale potrivite observației; acordarea resurselor de timp necesare; acordarea libertății
de a pune întrebări în timpul observației; valorificarea cunoștințelor obținute prin observație;
reluarea observării însoțită de explicații, ori de câte ori este nevoie.
Observația, ca metodă este însoțită de explicație, aceasta fiind elementul de dirijare a
observației spre scopul propus.
Explicaţia, ca procedeu, are un rol deosebit în cadrul observaţiei datorită faptului că,
prin intermediul cuvântului se stabileşte scopul observaţiei, sunt actualizate cunoştinţe şi integrate
în cadrul observaţiei, se explorează câmpul perceptiv, se fixează şi se valorifică rezultatele
observaţiei şi activitatea ce asigură integrarea percepţiei și se introduc simbolurile verbale
specifice limbajului matematic.
În funcție de nivelul de vârstă și de tipul de activitate, observația dirijată ca metodă, se
regăsește în diferite secvențe ale demersului didactic. Însoţită de explicaţie, folosind un limbaj
corect, asigură realizarea obiectivelor.
Explicația este o metodă verbală de asimilare de cunoștințe prin care se progresează în
cunoaștere, oferind un model descriptiv la nivelul relațiilor.
Ca metodă în cadrul activităţilor matematice, ea trebuie să favorizeze înţelegerea unui
aspect din realitate, trebuie să justifice o idee pe bază de argumente, antrenând operaţiile gândirii,
trebuie să înlesnească dobândirea de cunoştinţe şi a unor modalităţi de acţiune și trebuie să fie
corectă din punct de vedere matematic.
Pentru aceasta, cadrul didactic explică procedeul de lucru, adică gruparea de obiecte,
formarea de mulţimi și explică termenii matematici prin care se verbalizează acţiunea, explică
2
modul de utilizare a mijloacelor didactice și explică situaţiile de învăţare.
Prin explicaţie se asigură însuşirea cunoştinţelor, concentrarea atenţiei copiilor asupra
obiectelor sau operaţiilor care trebuiau executate, ceea ce contribuie la o mai rapidă şi mai justă
înţelegere a noilor cunoştinţe şi modalităţi de acţiune.
Explicaţia este totdeauna însoţită de demonstraţie, unde în cursul explicaţiei se pot face
întreruperi cu scopul de a formula şi adresa întrebări copiilor, care să testeze gradul de receptare
şi înţelegere a celor explicate, dar întreruperile trebuie să fie de scurtă durată.
Procedeul prezentării materialului didactic este expresia respectării principiului
intuiției în procesul de predare-învățare a matematicii și se folosește ținând seamă de gândirea
concret-intuitivă a copiilor.
Acest procedeu presupune prezentarea prin realizarea intuitivă a realității obiective în mod
direct, nemijlocit sau mijlocit și care asigură astfel o bază permanentă, concret-senzorială pentru
activitatea de învățare.
Folosind materialul concret, copilul înțelege mult mai ușor faptul că 4 păpuși + 1 păpușă =
5 păpuși, decât dacă îi spunem 4 + 1 = 5, deoarece în absența materialului didactic, copiii și-ar
însuși mecanic rezultatele unor operații.
Demonstrația, este metoda învățării pe baza contactului cu materialul intuitiv, contact prin
care se obține reflectarea obiectului învățării la nivelul percepției și reprezentării.
Demonstraţia este una din metodele de bază în activităţile matematice în grădiniţă, deoarece
este o metodă intuitivă, fiind dominantă în activităţile de dobândire de cunoştinţe şi valorifică
caracterul activ, concret, senzorial al percepţiei copilului.
Pentru a fi eficientă, demonstraţia trebuie să se sprijine pe diferite materiale didactice
demonstrative, trebuie să respecte succesiunea logică a etapelor de învăţare a unei noţiuni sau
acţiunim, trebuie să păstreze proporţia corectă în raport cu explicaţia în funcţie de scopul urmărit
și trebuie să favorizeze învăţarea prin crearea motivaţiei specifice.
Demonstraţia, ca metodă specifică învăţării matematice la vârsta preşcolară, valorifică
funcţiile pedagogice ale materialului didactic.
La acest nivel de vârstă, demonstraţia cu material didactic contribuie la formarea
reprezentărilor corecte despre mulţimi, submulţimi, corespondenţă, număr.
Materialul didactic folosit va fi demonstrativ și poate favoriza transferul de la acţiunea
obiectuală la reflectarea pe plan mintal a reprezentării.
În acest sens, contactul senzorial cu materialul didactic favorizează atât latura formativă,
cât şi latura informativă a învăţării perceptive.
Materialul didactic folosit în cadrul activităţilor cu conţinut matematic trebuie să fie adaptat
la scop şi obiective, să asigure perceperea prin cât mai mulţi analizatori, să fie adaptată necesităţilor
3
cerute de demonstraţie și să fie uşor de manipulat.
Exercițiul, este o metodă care are la bază acțiuni motrice și intelectuale efectuate în mod
conștient și repetat, în scopul formării de priceperi și deprinderi, automatizării și interiorizării unor
modalități de lucru de natură motrică sau mentală.
Prin acţiune exersată repetat, conştient şi sistematic copilul dobândeşte o îndemânare, o
deprindere, iar folosirea ei în condiţii variate transformă deprinderea în pricepere.
Ansamblul deprinderilor şi priceperilor dobândite şi exersate prin exerciţii în cadrul
activităţilor matematice, conduc la automatizarea şi interiorizarea lor, transformându-le treptat în
abilităţi, adică exercițiile constituie un instrument foarte util în fixarea și reținerea cunoștințelor
însușite.
Exemplul 1. Pentru compararea a două mulțimi prin punerea în corespondență unu la unu
se exersează pe mai multe exemple formarea de perechi, de jos în sus, de la stânga la dreapta, între
elementele celor două mulțimi: o albină - o floare, o albină - o floare...

Exemplul 2. Pentru întipărirea pozițiilor spațiale prin jocul: ”Așază unde spun eu”, copiii
înțeleg ce înseamnă sus, jos, stânga, dreapta prin exerciții repetate cu material didactic.
Exercițiul solicită din partea copiilor o acțiune directă, efectuarea conștientă și repetată a
unor acțiuni mentale sau motrice în vederea realizării unor scopuri variate.
O acţiune poate fi considerată exerciţiu numai în condiţiile în care păstrează un caracter
algoritmic, finalizându-se cu formarea unor componente automatizate.
Pentru ca un ansamblu de exerciţii să ducă la formarea unor abilităţi, acesta trebuie să
asigure preșcolarului familiarizarea cu acţiunea în ansamblul ei, prin demonstraţii şi aplicaţii
iniţiale, familiarizarea cu elementele componente ale deprinderii, unificarea acestor deprinderi
într-un tot, asigurând organizarea sistemului, autocontrolul efectuării operaţiilor, automatizarea şi
perfectarea acţiunii.
Conceperea, organizarea şi proiectarea unui sistem de exerciţii trebuie să asigure
valorificarea funcţiilor exerciţiului prin formarea deprinderilor prin acţiuni concrete elaborate şi
4
consolidate, prin adâncirea înţelegerii noţiunilor prin exersare în situaţii noi, prin dezvoltarea
operaţiilor mentale şi constituirea lor în structuri operaţionale.
Varietatea exercițiilor din punct de vedere al formei și al conținutului ține de creativitatea
cadrului didactic care le concepe, le gradează și le dozează corect astfel încât să formeze la copii
priceperile și deprinderile necesare, să își consolideze cunoștințele și să le dezvolte unele capacități
și aptitudini.
Pentru conceperea unui sistem eficient de exerciţii trebuie să se asigurare succesiunea
sistematică, respectând etapele formării unei noţiuni, să se asigure succesiunea progresivă prin
eşalonarea lor după gradul de dificultate, aplicarea diferenţiată, creşterea treptată a gradului de
independenţă a copiilor în executarea acestora și să asigurare o alternanţă raţională între exerciţiile
motrice şi cele mentale în funcţie de nivelul de vârstă
De asemenea, cadrul didactic trebuie să cunoască bine structura, valoarea şi limitele
exerciţiului de executat, să se motiveze corect efectuarea repetată a unor exerciţii, să se aplice şi
demonstreze modelul acţiunii, să se creeze situaţii cât mai variate de exersare, să aibă în vedere o
gradaţie a exerciţiilor, după complexitate şi grad de dificultate și să se impună un ritm optim de
acţiune.
În desfășurarea tuturor formelor de exerciții se parcurg și se respectă etapele de exersare
dirijată, semidirijată și independentă, asigurându-se trecerea treptată de la activitatea imitativă la
cea independentă.
Învățarea prin descoperire este definită ca o tehnică de lucru prin care copilul este
antrenat și se angajează în activitatea didactică, cu scopul aflării adevărului.
Învăţarea prin descoperire, nu este o metodă ci o finalitate către care tinde orice metodă și
este determinată de cerinţa de a-l pregăti pe copilul de azi spre a face în viitor faţă unor cerinţe
mereu crescânde, noi, pe care i le va pune în faţă viaţa.
Dintre metodele modeme, un rol deosebit îl are învăţarea prin descoperire, în special în
activităţile de grupare a obiectelor după anumite criterii, unde copiii descoperă singuri
caracteristica esenţială, însuşindu-şi o anumită noţiune prin intermediul descoperirii, fiind capabil
să le utilizeze în situaţii noi, la însuşirea conştientă a numărului.
Învăţarea prin descoperire poate fi de tip inductiv, deductiv sau analogic și pentru
stimularea spiritului de observație, a gândirii și deducției logice, se folosește chiar și în
desfășurarea unor jocuri didactice.
Exemplul 1: ”Ghicește ce mulțime am ascuns?” – pentru numerație sau poziții spațiale,
pentru clasificarea după anumite criterii (formă, mărime, culoare, grosime).
Exemplul 2: ”Al câtelea fluturaș a zburat?” – pentru numeralul ordinal.
Exemplul 3: ”Ce piesă lipsește din tablou?” – în jocul logico-matematic.
5
 Pentru a răspunde întrebărilor adresate, copiii caută să se încadreze în timpul afectat găsirii
soluțiilor și își mobilizează procesele intelectuale precum atenția, gândirea și spiritul de observație.
De asemenea este stimulat spiritul de întrecere, timpul scurt afectat efectuării acțiunii sau
depistării erorilor poate constitui un stimulent pentru copii și un procedeu eficient pentru
dezvoltarea perspicacității, a rapidității în gândire și acțiune.
Activitatea de descoperire,,este dirijată de cadrul didactic cu mult tact, fapt pentru care se
afirmă că în învățământ predomină ”descoperirea dirijată”, deoarece copiii descoperă adevăruri
pe care adulții le cunosc de multă vreme.1
Problematizarea, este o metodă care solicită copilului un efort intelectual orientat spre
descoperirea de noi cunoștințe sau procedee de acțiune și de verificare a soluțiilor găsite.
Problematizarea constituie o modalitate de instruire prin crearea unor situaţii-problemă
care solicită copiilor utilizarea, restructurarea şi completarea unor cunoştinţe şi capacităţi anterior
dobândite în vederea rezolvării situaţiei problemă.
Problematizarea dezvoltă la copilul preşcolar gândirea independentă, productivă, scheme
operatorii şi asigură motivaţia intrinsecă a învăţării.
Situaţia-problemă reprezintă o sarcină cu caracter de noutate prin a cărei rezolvare copilul
îşi însuşeşte noi cunoştinţe, iar contactul cu aceasta creează o stare conflictuală în gândire, copilul
observând un dezacord între cunoştinţele anterioare şi sarcina de rezolvat.
Din punct de vedere metodic, în folosirea problematizării ca metodă, cadrul didactic trebuie
să organizeze situaţia-problemă, să formuleze sarcinile, să dirijeze cpiii în descoperirea soluţiei,
să sistematizeze şi să fixeze cunoştinţele dobândite prin rezolvarea sarcinii.
Organizarea problematizării trebuie să asigure condiţiile favorabile pentru percepţia şi
înţelegerea problemei, să selecteze cunoştinţele în scopul prelucrării şi adaptării la datele
problemei oferite, să asigure căutarea prin efort propriu a soluţiei posibile de rezolvare a sarcinii,
să verbalizeze rezultatul, să verifice prin comparare a corectitudinii rezultatului obţinut și să
realizeze exersarea achiziţiei dobândite.
Exemplul 1: În activitatea de comparare a două mulțimi prin corespondență unu la unu,
pentru a conștientiza echipotența mulțimilor, se adresează următoarele întrebări-problemă:
 În care mulțime există mai multe elemente?
 De ce?
 Ce trebuie să facem ca cele două mulțimi să aibă tot atâtea elemente?
Răspuns: ”Să mai adăugăm un element la mulțimea cu mai puține elemente” sau ”Să luăm
un element din mulțimea cu mai multe elemente”.

1
Păduraru V., (1999), ”Activități matematice în învățământul preșcolar”, Dditura Polirom, Iași, pag. 114
6
 Cum am format mulțimea cu 8 elemente?
Răspuns: La mulțimea cu 7 elemente am mai adăugat un element.
Exemplul 2: În jocul didactic ”Caută-ți vecinii”, pentru fixarea cunoștințelor se pot scoate
un număr de 6 copii, fiecare având prins pe piept câte un jeton cu cifre de la 1 la10. Intenționat vor
lipsi jetoanele cu cifrele 4, 6, 9. Copiii trebuie să-și privească jetoanele, să recunoască cifrele de
pe ele, să observe că cifrele nu sunt în ordine, apoi să se așeze în ordine crescătoare de la 1 la 10.
Elementele de problematizare sunt utilizate și în rezolvarea unor sarcini din fișa individuală
de lucru, care solicită raportarea cantității la număr și invers.
Exemplu:

5 3

 Completează să fie tot atâtea buline câte arată cifra de pe etichetă.

 Scrie cifra corespunzătoare numărului de steluțe din diagramă.
 Desenează atâtea cercuri câte arată cifra de pe etichetă.
Problematizarea solicită copilului o acţiune permanentă, de căutare şi descoperire
de soluţii noi, conduce la învăţarea prin participarea activă, conştientă şi independentă.
Astfel problematizarea, ca metodă, are valenţe formative ce pot fi valorificate în activităţile
matematice pentru toate nivelele de vârstă, eficienţa şi frecvenţa acestora sporind simţitor la grupa
mare.
Algoritmizarea, presupune utilizarea și valorificarea algoritmilor de învățare, care sunt
deprinderi de activitate intelectuală elaborate pe baza unei analize riguroase și logice.
Algoritmul însuși poate fi aplicat ori de câte ori apar spre rezolvare situații-problemă
similare și presupune cu necesitate o succesiune de operații într-o ordine prestabilită.
De exemplu, în predarea numărului 5 se respectă etapele:se verifică număratul în limitele
1-4, se adaugă un element la mulțimea cu 4 elemente, se formează o mulțime nouă și se precizează
că mulțimea nou-formată are ca corespondent numărul și cifra 5;
Astfel, se respectă aceeași succesiune începând de la grupa mică, de la predarea numărului
2 , până la numărul 10 la grupa mare și cu nuanțări calitative.
În însușirea numerației este utilă și necesară algoritmizarea pentru conștientizarea
succesiunii etapelor de parcurs, adică dacă, la grupa mică aceste etape se realizează prin exerciții

7
imitative, se ajunge la grupa mare la exerciții individuale dirijate ce fixează atât tehnica de lucru,
cât și succesiunea etapelor de formare a numărului natural.
Algoritmizarea, ca metodă, se regăsește și în cadrul realizării altor obiective specifice
precum formarea de mulțimi, operații cu mulțimi și punere în perechi.
Jocul didactic, ca metodă, jocul, are o largă aplicabilitate, regăsindu-se pe anumite
secvențe de învățare în cadrul tuturor activităților matematice.
Elementul de joc este prezent în diferite etape cu pondere diferită în cadrul activităţilor
matematice sub formă de exerciţiu în funcţie de: nivelul de vârstă, nivelul de dezvoltarea a
capacităţilor de cunoaştere, nivelul de dezvoltarea a capacităţilor operatorii.
În anumite activităţi matematice bazate pe exerciţii cu material individual, cadrul didactic
trebuie să introducă elemente de joc pentru a stimula interesul pentru activitate.
În acest mod exerciţiul devine dinamic, precis, corect, atractiv şi stimulează participarea
copiilor la activitate, unde , ,,jocul, ca metodă, intervine pe o anumită secvenţă de instruire ca un
ansamblu de acţiuni şi operaţii ce se organizează în forma specifică a jocului didactic.”2
În cadrul unei activităţi care are drept scop formarea de deprinderi şi priceperi, la nivelul
secvenţei de verificare a gradului de înţelegere a cunoştinţelor noi, cadrul didactic poate utiliza ca
metodă jocul didactic dacă utilizează reguli de joc, realizează un scop şi o sarcină din punct de
vedere matematic, introduce elemente de joc în vederea rezolvării unei situaţii matematice și
conţinutul matematic să fie accesibil şi atractiv.
Utilizarea jocului ca metodă accentuează rolul formativ al activităților matematice prin
dezvoltarea spiritului de observație și imaginativ-creator, exersarea operațiilor gândirii: analiza,
sinteza, comparația, clasificarea și abstractizarea, dezvoltă spiritul de inițiativă, de independență
și de echipă, formează deprinderile de lucru corect și rapid și asigură însușirea cunoștințelor
matematice într-o formă plăcută.
Introducerea metodei jocului în diferitele etape ale activităților matematice duce la
activizarea copiilor din punct de vedere cognitiv, acțional și afectiv sporind gradul de înțelegere și
participare activă a copilului în actul de învățare.
De asemenea pune în evidență modul de acțiune în diverse situații, evidențiază
interacțiunea copiilor în cadrul grupului și asigură formarea autocontrolului eficient al conduitelor
și achizițiilor.
Activitățile cu fișe cu conținut matematic contribuie la dezvoltarea intelectuală a
copiilor, deoarece prin intermediul lor se face trecerea treptată de la gândirea concret-intuitivă la
gândirea abstractă și pregătește copiii pentru înțelegerea și însușirea matematicii.

2
Beraru,G., Neagu, M., (1995), Activități matematice în grădiniță-îndrumar metodologic, Editura ASS, Iași, pag.
97
8
 O modalitate esențială de formare a deprinderilor de a muncii, de a învăța, de a-l pune pe
copil în fața unei situații pe care el trebuie să o rezolve, este munca independentă.
Pus în această situație, copilul preșcolar își formează priceperi și deprinderi practice, învață
să descopere și să găsească o soluție.
Eficiența muncii independente este asigurată de respectarea particularităților de vârstă și
individuale ale copiilor în trasarea sarcinilor de lucru și stimularea activității independente se poate
face prin folosirea fișelor cu conținut matematic.
Fișele de lucru pot fi folosite în etapa reactualizării cunoștințelor și pregătirii copiilor
pentru asimilarea noilor cunoștințe, în etapa comunicării și asimilării noilor cunoștințe și în etapa
fixării cunoștințelor transmise.
Munca cu fișele se poate introduce începând cu grupa mică. și ,,metodologia folosirii
fișelor cu prescolarii implică mai multe operații și anume:alcătuirea fișelor, clasificarea fișelor,
alegerea fișelor potrivite pentru anumiți copii, prezentarea fișelor copiilor și intuirea lor de către
aceștia, transmiterea sarcinii pe care o au de rezolvat, munca preșcolarului cu fișa si controlul
acestei munci prin aprecierea critică și autocritică.”3
Fișele se mai pot folosi și în activitățile recuperatorii, pentru copiii care au absentat sau
care prezintă lacune. Ele se pot utiliza cu maximă eficiență și în tratarea diferențiată a copiilor.
Fișele de lucru, fie că sunt pentru consolidarea cunoștințelor sau pentru formarea de
priceperi și deprinderi sau pentru asimilarea de noi cunoștințe, nu se pot alcătui decât dacă se
cunoaște foarte bine experința de viață a copiilor și bineînțeles conținutul programei.
Într-un joc logic pentru consolidarea cunoștințelor despre formă și culoare se pot fixa
următorii itemi, cu grad diferit de dificultate, pentru o grupă eterogenă ca vârstă sau cu nivel
intelectual variat:
 Colorează cercurile cu roșu.
 Colorează pătratele în culorile drapelului național.
 Colorează cercurile cu roșu, pătratele cu galben și triunghiurile cu albastru.
Pentru aprofundarea perceperii diferențelor de mărime se pot folosi următoarele sarcini:
 Taie cu albastru creioanele mici și încercuiește creioanele mari.
 Colorează perele mari și încercuiește perele mici.
Pentru verificarea și aprofundarea perceperii diferențelor de dimensiune se pot folosi fișe
de lucru care au următoarele sarcini:
 Colorează bețișoarele lungi.

3
Dinuță, N.,(2009), Metodica activităților matematice în grădiniță, Editura Universității din Pitești, pag.265

9
  Taie cu o linie mulțimea bețișoarelor scurte.
 Încercuiește cu galben mulțimea mingilor mici și cu verde mulțimea mingilor mijlocii.
 Formează mulțimea creioanelor subțiri.
 Colorează mulțimea bastonașelor groase.
Alte exemple de fișe de muncă independentă:
 Unește cifrele în ordine crescătoare și spune ce desen a rezultat.
 Desenează în căsuță tot atâtea frunze câte flori sunt.
 Încercuiește atâtea păpuși câte îți arată cifra de pe etichetă.
 Scrie cifra corespunzătoare numărului de alune din căsuță.
 Colorează de jos în sus tot atâtea floricele câte îți arată cifra.
 Unește mulțimea de fluturi cu cifra corespunzătoare.
,,Metoda „piramida şi diamantul” reprezintă o strategie modernă de instruire care are la
bază împletirea activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ.
Prin aplicarea acestei metode se urmărește antrenarea în activitate a fiecărui copil, astfel
încât întregul colectiv să participe la soluţionarea sarcinilor date.”4
Pentru aplicarea acestei metode se parcurg următoarele etape: expunerea datelor problemei
în cauză, anunţarea temei și împărţirea copiilor în două grupe.
Este o metodă care stimulează interacţiunea între copii, dezvoltă abilităţile de comunicare
și dezvoltă gândirea.
De exemplu metoda această metodă poate fi folosită în cadrul jocului logico-matematic
„Răspunde repede, dacă ştii!” în etapa de reactualizare a cunoştinţelor:
 Ce formă geometrică este o linie curbă închisă?
 Numiţi formele geometrice care au 4 laturi.
 Numiţi formele geometrice care au colţuri.
 Numiţi două obiecte din mediul înconjurător care seamănă cu cercul.
 Acoperişul unei case are formă de .....(triunghi).
Metoda ,,cubul, este o strategie de predare care ne ajută să studiem o temă din perspective
diferite, iar folosirea acestei metode permite ca, într-un grup de copii, fiecare să folosească pe
lângă cunoştinţele de la tema dată şi deprinderi sociale absolut necesare.
Metoda cubului serveşte ca mijloc eficient în găsirea căilor de acces la propriile cunoştinţe,
în înţelegerea noţiunilor legate de temă.
Această metodă urmăreşte un algoritm ce vizează descrierea, compararea, asocierea,
analizarea, aplicarea, argumentarea atunci când se doreşte explorarea unui subiect nou sau unul

4
M.E.C.T., Revista ”Învățământul preșcolar” nr. 1-2/ 2008, pag. 24
10
cunoscut pentru a fi îmbogăţit cu noi cunoştinţe sau a unei situaţii privite din mai multe
perspective.
Exemplul 1:
Tema: Coşul cu legume
Organizare: 6 grupe de câte 3-4 copii.
Material: Legume de diferite mărimi, în conformitate cu sarcina primită de fiecare grupă.
Sarcina didactică:
Descrie - să descrie elementele reprezentate şi să facă grupe după mărime: roşii mari, ardei mici,
vinete mijlocii.
Compară - să compare numărul elementelor celor 2 grupe: roşii, ardei.
- mărimea: mari şi mici.
- culoarea legumelor: roşii, galbene şi verzi.
Analizează - să analizeze grosimea morcovilor alcătuind un şir crescător.
Asociază - să asocieze forma roşiilor cu forma geometrică pe care o desenează (cerc).
Aplică - să deducă succesiunea elementelor dintr-un şir de legume (ceapă, gogoşari, usturoi)
continuând şirul început.
Argumentează - de ce şirul nu respectă alternarea culorilor.
Exemplul 2: ”Numărul și cifra 5” –consolidare
Copiii sunt împărțiți în 6 grupe:
Descrie - cifra 5 și desenează elementele ei componente.
Compară - cifra 5 cu cifra 4; compară obiectele cu care se aseamănă fiecare dintre ele.
Analizează - mulțimile anterior formate.
Asociază – cifra cu obiectele din mediul înconjurător.
Aplică – scrie un rând cu cifra 5.
Argumentează – că văcuța din imagine are 5 pete.
Prin folosirea acestei metode copiii, prin efort propriu investighează, descoperă, îşi
dezvoltă abilităţile de explorare şi apoi de comunicare a celor constatate către colegi şi de cadrul
didactic.
Brainstorming-ul este una dintre cele mai răspândite metode în stimularea creativităţii,
care provine din limba engleză, din cuvintele brain (creier) şi storm (furtună), plus desinenţa ing
specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă furtună în creier, efervescenţă, aflux de idei, o stare de
intensă activitate imaginativă.

11
 Un principiu al brainstorming-ului este cantitatea generează calitatea, unde conform
acestui principiu, ,,pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă
cât mai mare.5
Brainstorming-ul este prezent chiar în activitatea de compunere de probleme, adică în
momentul când în faţa copilului aşezăm două cifre şi îi cerem să formuleze o problemă în care să
le integreze, în mintea acestuia apar o avalanşă de idei, de operaţii matematice cărora le-ar putea
asocia enunţul unei probleme.
În scopul stimulării creativităţii, trebuie apreciat efortul fiecărui copil şi să nu se înlăture
nicio variantă propusă de aceştia.
Exemplu: Compuneţi o problemă folosind cifrele 2 şi 4.
Prin folosirea acestei metode se provoacă şi se solicită participarea activă a copiilor, se
dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii în ceea ce priveşte
alegerea soluţiilor optime şi se exersează atitudinea creativă şi exprimarea personalităţii.
Metoda Cvintetul se potriveşte activităților de consolidare şi recapitulare sau momentului
asigurării retenţiei şi transferului în activitățile de predare.
Un cvintet este o poezie cu cinci versuri prin care se exprimă şi se sintetizează conţinutul
unei activități sau al unei unităţi de învăţare într-o exprimare concisă ce evidenţiază reflecţiile
copilului asupra subiectului în cauză.
Exemplu:
Unităţi de măsură: mici, mari
Măsurând, cântărind, apreciind
Există măsură pentru toate
Apreciere.
Cvintetul este şi un instrument de evaluare a înţelegerii şi de exprimare a creativităţii
copiilor.
Mozaicul, este o metodă de învăţare prin colaborare care pune în valoare relaţia copil-copil
în procesul de învăţare și strategia de organizare presupune parcurgerea a trei etape.
În prima etapă copiii se împart în grupe de câte 4, fiecare primind un număr de la 1 la 4,
apoi fiecărui membru al grupei i se dă o fişă cu 4 sarcini care se discută cu toată grupa, fără a
se da sugestii de rezolvare.
A doua etapă, este consacrată copiilor din fiecare grupă, care au acelaşi număr, formează
alte grupe, numite grupe de experţi, având sarcina să discute, să elaboreze strategiile de rezolvare
corespunzătoare numărului lor de sarcină.

5
M.E.C., Revista ”Învățământul preșcolar” nr. 2/ 2007, pag. 25
12
 Este important ca experţii să conştientizeze că sunt responsabili de modul în care vor
explica rezolvarea colegilor lor.
După ce grupele de experţi îşi încheie lucrul, fiecare se întoarce la grupa sa şi explică
modul de rezolvare iar copiii ajutați de educatoare notează întrebările şi nelămuririle şi cer
clarificări.
Dacă neclarităţile persistă, se vor adresa întregii grupe de experţi și cadrul didactic va cere
copiilor să prezinte rezolvarea fiecărei cerinţe aşa cum au înţeles-o de la expert, va monitoriza
activitatea grupelor, va stimula cooperarea, va asigura implicarea tuturor membrilor.
Exemplu: Consolidare ”Numărul și cifra 4”
Grupa I - să deseneze un obiect care seamănă cu cifra 4.
Grupa II - să deseneze într-o mulţime atâtea elemente câte arată cifra (4).
Grupa III - să completeze mulţimile cu cifra corespunzătoare numărului de elemente din
interior.
Grupa IV - să scrie un rând cu cifra 4.
Metoda cadranelor. Prin această metodă copiii devin treptat conştienţi de puterea
lor de utilizare a celor învăţate şi încep să-şi organizeze singuri datele, îşi formulează cerinţe, îşi
stabilesc obiective, devenind mai independenţi în învăţare.
Pentru a realiza această metodă, pagina sau fişa de lucru este împărţită în patru părţi
prin trasarea a două drepte perpendiculare. Cadranele se numerotează de la 1 la 4, în această
metodă putând fi cuprinse patru obiective din ziua respectivă.
Exemplu:
1.Scrie două rânduri cu cifra 2. 2.Scrie în căsuță cifra corespunzătoare.

3.Desenează tot atâtea elemente câte arată 4.Transformă cifra 2 într-o pasăre.
cifra.

2
2

Ciorchinele este o tehnică eficientă de predare şi învăţare care încurajează copiii să

gândească liber şi deschis, adică este un "brainstorming" necesar, prin care se stimulează

13
 evidenţierea legăturilor dintre idei; o modalitate de a construi sau realiza asociaţii noi de idei sau
de a releva noi sensuri ale ideilor.
Este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoştinţe evidenţiind modul de
a înţelege o anumită temă, un anumit conţinut.
Metoda ciorchinelui dă rezultate deosebite şi atunci când copiii lucrează în echipă.
Observând şi aprobând variantele colegilor, copilul îşi dezvoltă imaginaţia şi creativitatea.
Prin această tehnică se fixează mai bine ideile şi se structurează informaţiile facilizându-
se reţinerea şi înţelegerea acestora.
Tehnica ciorchinelui poate fi aplicată atât individual, cât şi la nivelul întregii grupe pentru
sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor.
În etapa de reflecţie copiii pot fi ghidaţi prin intermediul unor întrebări în gruparea
informaţiilor în funcţie de anumite criterii.
Exemplul 1: Consolidare ”Numărul și cifra 7”
- La ce vă gândiți când vedeți cifra 7?

zilele 7 pitici
săptă-
mânii

cifră

Exemplul 2: Completează cu obiecte care au forma figurii din interiorul ciorchinelui.

14
 În funcție de metodele și procedeele folosite de cadrul didactic în cadrul activităților
matematice, rezultatele pe linia creativității vor fi mai bune sau mai puțin bune. Măiestria didactică
a educatoarei va influența gradul la care va ajunge capacitatea creatoare a copilului.
Prin modalități specifice de formare și dezvoltare a creativității, matematica își sporește
eficiența formativă. Procesul studierii matematicii cultivă curiozitatea științifică, frământarea
pentru descifrarea necunoscutului și duce la formarea unor priceperi și capacități, a unor aptitudini
pentru matematică, formează capacitatea de a depune un efort concentrat indiferent de solicitările
exterioare.

15